N.Cartojan — Cărțile populare în literatura românească — Epoca influentei Grecesti (1974)

=i Rp derbei 
iii SES, CN 


WK Gm SE en sasea age = EZE gege? wi 
A 


e & F 
EZ? E Ofa: sau! Aa mama soia naos Be 


SUNAL KH cé? 


| Pepe cca” ee Seeche? omt Maeso 2 
as "e i SE 
Ze (3 AA e De smk Ta å Pars V E 


4 Za 
ik Ă 3 de "ër, Be a gr ër: pare 


` 
ta gm Bn E Geier 
d. 


a pata + aa "ee: Ge 
(äs A IRI zi EN 
CS Ta sa nb dal) DEE DA 


Ni SARTOJÂN J y N: 
CĂRŢILE 
"POPULARE 

| ÎN» , 
S „UTIERATURA! | 
| _„ROMÂNEASK 


aaa i: Rat" ră “trapa 
ȘI 


N. CARTOJAN 


| CĂRȚILE 
POPULARE 
ÎN 
LITERATURA 
ROMÂNEASCĂ 


SS 


EPOCA INFLUENȚEI GRECESTI 


EDITURA ENCICLOPEDICĂ ROMÂNĂ 
BUCUREŞTI, 1974 


Neben Ae 
IOTECA MUNICIPALĂ 


lentar nr. (47 097 


TF Ree, 


— 


Bee? 


| olumul de faţă a întirziat mult peste 


aşteptările noastre, dar şi dificultățile care ne-au siai 
în cale au fost multe şi felurite. 

Studiile lui Hasdeu şi Gaster apărute acum o 
jumătate de veac reprezeniau o sinteză deplină a 
intregului material de literatură populară — 61 de 
manuscripte — ce stăteau atunci la îndemina cerce- 
tătorilor. Cu drept cuvint romanistul Kr. Nyrop scria 
în Romania din 1885: «Ces deux ouvrages, tout en 
faisant le plus grand honneur à la sagacii€ et à l éru- 
dition de leurs auteurs rendent un bon témoignage de 
la pie scientifique qui se développe mainienani dans 
le royaume de Carmen Sylva. » 

În domeniul literaturii populare scrise, cu greu 
se mai putea aduce atunci ceva nou peste cele scrise 
de Hasdeu şi Gasier. De aceea, după dînşu, munca 
istoricilor noștri literari s-a îndreptat ma mult în 
direcţia literaturii religioase şi a celei istorice, unde 
într-adevăr s-au realizat progrese insemnate, care au 
dus la marile lucrări de sinteză privitoare la istoria 
literaturii româneşti. Abia în anii din urmă citeva 
monografii şi publicaţii de texte au reluat firul rupt 
al cercetărilor pe tărimul literaturii populare, pe nedrept 
uitate. Comoara de manuscripte — 5637 de codice 
(dintre care 206 fondul Gaster inventariat) — adunată 
în răstimpul de o jumătate de veac în Biblioteca 
Academiei Române, bogatul material folcloric dai la 


__ MIMI Prefaţa autorului la vol. 2 — Cărţile populare în 
literatura românească — Epoca influenţei grecești — Bucureşti, 
1938. 


A 


iveală de revistete noastre de folclor, precum şi studiile 
intreprinse, mari ales în Apus, studii care au pus 
intr-a lumină nouă întregul material de literatură 
apocrifă și paporană, impunea însă, în vremea de 
azi, o nouă sinteză. Dar această sinteză n-a fost ușor 
de întocmit. 

Catalogul manuscriptelor româneşti din Biblio- 
teca Academici Românc, iniţial de regretatul Ion 
Bianu, a ajuns abia la nr. 1061. De altă parte inven- 
tarul sumar al manuscriptelor Academiei de la numărul 
1061 pînă la numărul 2939, trimis la Mascava în 
tumpul marelui război, s-a pierdul*. La dificultăţile 
pe care le ridică în genere, prin natura lor, textele de 
manuscriple chirilice, adesea rău scrise, fără titlu sau 
cu titlu schimbat, cu paginile de la început şi de la 
Sfirșii uneori pierdute, se adaugă astfel lipsa unui 
inventar care. să călăuzească. precis pe cercetător în 
haosul atitar msse. 

Oricit de grea a fost această muncă, ea nc-a dal 
totuşi satisfactia de a fi descoperii în literatura noastră 
românească circulația unor tezie necunoscute pînă la 
noi, precum: romane cavalerești din evul mediu, ca 
bunăoară Imberie şi Margarona, o prelucrare gre- 
cească a celui mai frumos roman al Franţei medievale, 
Pierre de Provence et la belle Maguelonne, sau 
romanul Troiei al truverului normand din veacul al 
XII-lea, Benoit de Sainte-Maure, în prelucrarea 
judecătorului din Messina, Guido delle Calonne, sau 
texte de natură religioasă ca: Protoevanghelia lui 
Iacob, fratele Domnului, sau legende de arigine bago- 
milică cu resfringeri adânci în colindele populare, 
precum Lupta arhanghelului Mihail cu Satana, sau 
Disputa Mintuitorului cu Satana, ori Indice de cărţi 
oprite de Biserică. Scrufarea materialului inedit din 
Biblioteca Academiei Române ne-a îngăduit să pro- 
iectăm puţină lumină şi peste munca dascălilor 
mărunți ai neamului, cari au prelucrat în stihuri pe 


* Manuscrisele sini astăzi in posesia Biblioiecii Academiei 
R. A. România, 


o eee RR 


gustul mulţimii motive cărturăreşti, căci am găsit 
arhetipul în proză din care au derivat versiunile 
ritmate ale oraţiilor de iertăciune sau sîmburele în 
proză din care s-a ajuns, prin prelucrare, cu material 
românesc în bună parte, la tipurile de Vicleim 
de azi. 

Chiar pentru textele cunoscute, cercetarea mate- 
rialului manuscript din Biblioteca Academiei Române 
ne-a dai la iveală nu numai variante nai — la fiecare 
capitol — dar versiuni cu mult mai vechi, unele, ca 
de pildă pentru Sindipa, cu 150 de ani anterioare 
celor cunoscute azi. Pentru asemenea texte, hotarele 
literaturii noastre se mută astfel cu un veac şi jumătate 
mai adînc în timp. 

Identificarea textelor_şi punerca lor în valoare la 
lumina metodelor intraduse în studiile comparatiste 
ne-a reținut şi ea mullă vreme, fiindcă textele manu- 
scripte se găsesc în bibliotecile românești, dar prata- 
lipele medievale-accidentale et studiile lămuriutaare, 
în bibliotecile străine. Cu toate sforțările lăudabile făcute 
de marile noastre biblioteci, ele au încă lacune, lucru 
firesc de altfel pentru instituții tinere, care nu au 
ajuns încă la 70 de ani de viaţă. Urmărind apoi 
textele de la punctul lor de plecare pe căile pe care 
le-au străbătut pînă au intrat în literatura noastră, 
am fost siliți, nu a dată, să încercăm — dincolo de 
hotarele noastre — a desfunda drumuri necercetate. 
Astfel am fost aduși să căutăm şi să găsim izvorul 
necunoscut al celei mai interesanie poeme de la înce- 
putul literaturii neogreceşii, Erotocritul, să determinăm 
căile pe care le-a urmat şi prefacerile pe care le-a 
suferit opera lui Giulio Cesare Crace — Bertoldo — 
în literaturile franceză şi germană pină a ajuns la 
noi, Să precizez mai de aproape natura remanierilor 
pe care le-a suferit romanul cavaleresc al Franţei 
medievale Pierre de Provence et la belle Maguelonne 
în prelucrarea neogreacă și în versiunea românească, 
să determin pratotipe literare bizantine st occidentale, 
ortodoxe şi catolice la temelia cîntecelor noastre de 
stea ș.a., la care ar fi de adăugat şi mici contribuții 


7 


la Bibliografia neocelenică a lui Legrand: ediţii de cercetări premergătoare, s-ar încerca să se descifreze 
cărți populare greceşti tipărite la Veneţia, mai vechi istoricul temei şi al circulaţiei sale. 
decit cele cunoscute. j so SF În urmărirea raporturilor_dintre literatura scrisă 
n sjirşit, ultima chestiune care ne-a preocupat: © şi creaţiile maselor populare, am căutat să îndrumăin 
/ raporturile literaturii scrise cu cea orală, a fost şi ea ___ cercetările ndastre într-o direcţie nouă: influența căr- 
` legată de multe greutăţi. > (or apocrife şi populare asupra iconografiei reli- 
Revistele noastre de folclor, afară de Şezătoarea, gioase și a artei populare. Cu toate lipsurile de carc 
n-au, indice; unele n-au nici tablă de materii pe fiecare >= ne-am izbit, credem totuşi că materialul adunat de 
an, iar material popular preţios se găseşte împrăștiat noi e suficient pentru a întări convingerea despre 
prin toate revistele, pină şi în ziarele politice. De altă coneziunea strînsă dintre literatura veche poporană, 
parte, urmărirea influențelor pe care le-a lăsat lite- folclorul, iconografia religioasă şi arta noastră popu- 
ratura scrisă asupra literaturii orale a poporului este lară. A separa în chip arbitrar literatura populară 
o chestiune complicată, fiindcă nu totdeauna asemă- scrisă de cea orală şi de aria populară, înseamnă a 
nările poi fi rezultatul unor influenţe. Acum un sfert tăia firele care leagă organele de viaţă ale aceleiaşi 
de veac, ocupîndu-mă în prima mea lucrare pe tărim entități sufleteşti: cultura românească. 
poporan, Alexandria în literatura românească, de În ce priveşte bibliografia, am crezut necesar, şi 
credințele în zodii, de apa vie, de topirea cerii și de pentru a păstra caracterul unitar al publicației şi 
alte elemente folclorice pe care Gaster le considera ca pentru a înlesni cercetările celor ce vor să ducă mai 
influențe populare, scriam: « Elementele asemănătoare departe problemele pe care le lasă deschise studiul 
între Alexandria și literatura populară fac parte din nostru, Să o așezăm, ca st în volumul I, la sfîrşitul 
patrimoniul comun tuturor popoarelor, patrimoniu capitolelor, sistematizată în următoarele 5 secţiuni: 
din care, în vremuri şi locuri deosebite, şi-au împru- Í. texte româneşti publicate; 2. manuscripte inedite 
mutat material pentru plăsmuirile lor şi autorul | şi nesemnalate din Biblioicca Academiei Române; 
anonim al cărţilor populare, și fantezia creatoare a 3. texte greceşti; 4. originalele occidentale, acolo unde 
poporului nostru». Sunt ceea ce am putea numi e cazul; 5. studii privitoare la originea şi filiaţiunea 
paralele. Dar în afară de aceste elemente care pornesc textelor întreprinse la noi sau aiurea asupra mate- 
dintr-o obirşie comună, dar care au un curs indepen- rialului românesc sau străin. 
dent, sunt cazuri precise în care influența cărţii Înainte de a încheia, îmi fac o plăcută datorie 
populare asupra literaturii orale a poporului este în multumind aci tuturor celor ce m-au ajutat în publi- 
afară de orice îndoială. Nu este totdeauna ușor de calia de fată: d-lui Al. Rosetti, directorul Fundaţiei 
precizat dacă intrarea motivului din literatura scrisă pentru literatură şi artă Regele Carol II, din initia- 
in domeniul literaturii orale a poporului s-a făcut | tioa căruia această lucrare apare în colecţia « Biblio- 
mai întii pe teritoriul poporului nostru sau pe cel al teca enciclopedică » a Fundaţiei; d-lui G. Megas şi 
popoarelor învecinate şi a ajuns la noi pe calea circu- d-șoarei M. Ioanidu de la Arhiva de folclor N. Politis 
laţiei orale. Astfel de chestiuni nu pot fi puse la punct a Academiei greceşti din Atena, care au avut amabili- 
decit prin monografii speciale în care s-ar studia tatea, în vara anului 1937, să-mi înlesnească orien- 
toate variantele aceleiași teme, s-ar urmări raza de tarea în domeniul folclorului neogrec, precum şi 
răspindire geografică a fiecărei variante, s-ar stabili scumpilor mei colaboratori şi elevi: asistent Dan 
jiliaţia variantelor și apoi, pe temeiul tuturor acestor | Simonescu, docent N. Georgescu- Tistu, d-lui I. C.Cazan 
5 9 


II NOI ` "NR 


și domnişoarelor A. Camariano şi M. Angelescu, 
care m-au ajutat la corecturi şi întocmirea indicelui. 
O pioasă amintire voi păstra mult regretatului coleg 
şi prieten D. Russo, care cu bunăvoinia-i cunoscută 
mi-a pus la îndemînă citeva cărţi rare din pretioasa 
sa bibliotecă. 


INFLUENŢA GRECEASCĂ ÎN ȚĂRILE 
ROMÂNEȘTI 


În anul 1716, cînd ultimul domn pămintean 
Ștefan Cantacuzino și tatăl său, învățatul stolnic 
Constantin, erau sugrumaţi în carcerele de la 
Bostangi-Bași, se deschide o nouă fază în viaţa 
politică a neamului nostru: epoca fanarioților. 
Această epocă reprezintă în cultura românească 
punctul culminant al influenţei greceşti; însă, cu 
mult înainte de 1746, ai noștri au căutat să intre 
in legătură cu strălucitoarea civilizaţie bizantină. 

Încă din epoca organizării statelor noastre, cînd 
nu se putea prevedea prăbuşirea Peninsulei Balca- 
nice sub turci, domnii români căutau, dincolo de 
lumea slavă sud-dunăreană, legături directe cu 
Bizanțul. În 1359, Alexandru Basarab, în năzuința 
de a organiza viaţa religioasă a principatului său 
pe temelii ortodoxe, cerea Patriarhiei din Constan- 
tinopol un mitropolit — pe care-l obținea în per- 
soana episcopului grec din Vicina, lachint. 


Vestea despre puterea şi strălucirea Constanti- 
nopolului, asupra căruia un cronicar medieval — 
Villehardouin — spunea că «rien de pareil ne se 
peut trouver en aucun autre pays »*, ajunsese şi pe 
meleagurile noastre. Avem mărturii din izvoare 
sigure că domnii noștri îşi trimiteau copiii în marea 
cetate de cultură a Răsăritului european. Cronicarul 
bizantin Ducas ne spune că unul din fiii lui Mircea ÎȘI 
făcea ucenicia armelor la curtea împăratului bizantin 
loan al VIII-lea, ca ofiţer în garda imperială și că 
un nepot al aceluiaşi domn dobindise sub flamurile 
bizantine, într-o luptă cu turcii, atita vază, încit 


* Nimic asemănător nu se poate găsi în nici o altă țară .> 


13 


impăratul îi puse la iîndemină una din cele mai mari 
corăbii ca să-l aducă în patrie 1. 

Dar acest contact direct cu Bizanțul, pe care îl 
căutau vechii noştri întemeietori de stat, a fost 
deodată rupt prin cucerirea Constantinopolului de 
către turci. Prăbuşirea imperiului şi măcelul dezlăn- 
tuit de către cuceritori au silit pe reprezentanţii 
nobilimii, ai clerului și ai culturii bizantine să apuce 
drumul exilului către limanurile din Apus, mai: ales 
către cetăţile Italiei, unde mai dinainte se aflau 
stabilite colonii greceşti. Acolo, lumea sătulă de 
filosofia scolastică, insuflată prea mult de spiritul 
teologic, tocmai se îndrepta către vechile literaturi 
clasice. 

Erudiţii bizantini, aducînd cu ei manuscriptele 
filosofiei şi literaturii greceşti și urmînd pe drumurile 
deschise de predecesorii lor înainte de căderea 
Constantinopolului, răspindesc prin tipografii, prin 
școli, prin universități, cultul pentru clasicismul 
elen și astfel ei contribuie în Occident la întărirea 
umanismului ai la aparițiunea Renaşterii. 

Citeva decenii după căderea Constantinopolului, 
cînd cucerirea turcească se opreşte la Dunăre şi 
Principatele Române se consolidează, grecii — mai 
ales clericii — încep să se îndrepte şi către ţările 
noastre, unde sunt aduşi de domni pentru organi- 
zarea vieţii religioase. Începînd cu patriarhul Nifon, 
pe care Radu cel Mare l-a scăpat din închisoare și 
l-a adus în țară, numărul prelaţilor greci creşte con- 
tinuu în ţările noastre. 

Obiceiul vechii noastre boierimi de a închina 
mănăstirile, întemeiate şi înzestrate cu moşii, Mun- 
telui Athos sau patriarhulor din Răsărit, pentru a le 
da un nimb de sfinţenie şi a le feri de zbuciumările 
vieţii politice interne, a înlesnit afluxul din ce în ce 
mai mare al călugărilor greci în mănăstirile româ- 


1 Ducas, Historia Pyzantina în Corpus Scriptorum 
Historiae Bizantinae, ed. Immanuel Bekkerus, Bonn, 1834, 
p. 204—202, apud D. Russo, Elenizmul în România, p. 43—44. 


14 


neşti. Călugării trimişi pentru a administra averile 
mănăstirilor închinate aduc cu ei din centrele de 
cultură ale Răsăritului ortodox, mai ales din Muntele 
Athos, copii de manuscripte şi cărţi greceşti ieșite 
din teascurile venețiene. 

În afară de elementele de cultură venite astfel 
pe calea bisericii, influența grecească a mai pătruns 
la noi şi prin contactul direct al păturii noastre 
conducătoare cu grecii din capitala Imperiului 
otoman. E 

In, Constantinopol veneau periodic domnii cu 
alaiurile de boieri, pentru a primi investitura de la 
Poartă, la fiecare urcare în scaun. Dar în această 
metropolă de cultură a Orientului, în care se supra- 
puseseră trei civilizaţii diferite — bizantină, latină 
medievală şi turco-arabă — domnii și boierii veneau 
in contact cu dragomanii greci ai Porții şi cu frun- 
taşii plutocraţiei fanariote grupaţi în jurul Patrar- 
Wei, din care radia viața spirituală a întregului 
popor grec. În secolul al XVII-lea, prin marea şcoală 
a Patriarhiei, întemeiată de Chiril Lucaris, profesorii 
care îşi făcuseră studiile la colegiile din Roma, 
Veneţia şi Padova, introduseseră în lumea greacă 
din Fanar un avint de viaţă nouă din Occidentul 
european. 

Era imposibil ca boierimea noastră, care se vin- 
tura necontenit prin Constantinopol, să fie atrasă 
numai de pitorescul şi bogăţia vechii cetăți. Con- 
tactul cu cercurile Patriarhiei a trezit în ea rivna 
pentru orizonturi mai largi de cultură. Convinşi de 
superioritatea culturii greceşti, într-o vreme in care 
slavismul intra în agonie, domni ca Vasile Lupu 
se străduiau să introducă în învăţămintul nostru 
studiul limbii grecești. Pentru Academia teologică 
din lași, el a adus doi mari cărturari greci: Kera- 
meus şi Pantelimon Ligaridis, originar din insula 
Chios, care-şi făcuse studiile în institutul gregorian 
« De propaganda fide » din Roma şi obținuse acolo 
titlul de doctor în teologie şi filosofie. Chiar un 
hătrin domn de ţară, cum era Constantin Cantemir, 


15 


a adus ca instructor pentru copiii săi, un grec nâscut 
in Creta, Eremia Cacavela, care își făcuse studiile 
la Leipzig şi care— ne spune un contemporan — 
«era ştiutor de limba elină, latină, ebraică şi ger- 
mană, instruit în științele profane şi mai ales în 
Sfinta Scriptură şi foarte apt în arta elocvenţei şi 
a amvonului ». WC 

În aceeaşi vreme, în Muntenia, la curtea lui 
Brincoveanu, se afla un alt cărturar şi predicator grec, 
Gheorghe Maiota, care dădea lecţii tinerelor beizadele. 

Dorul de carte grecească se aprinsese aşa de mult 
încît tineretul din ţările românești se ducea să-şi 
desăvîrşească cultura în mediul cosmopolit al Con- 
stantinopolului. Acolo şi-au făcut ucenicia ştiin- 
tifică Nicolae Milescu, Radu Mihnea, Constantin 
Duca, stolnicul Constantin Cantacuzino, înainte de 
a se îndrepta către limanurile Veneției şi, în sfîrşit, 
cea mai erudită minte a trecutului românesc 
Dimitrie Cantemir. În aceste împrejurări, românii 
și grecii încep să se apropie și să se unească prin 
căsătorii, iar numărul grecilor în ţările noastre 
sporeşte, mai ales că mulți domni care-şi făcuseră 
educația în Constantinopol vin însoţiţi de greci, 
rude, prieteni sau creditori. 

Do toate aceste căi — prin biserici, prin şcoală, 
prin contactul direct — influenţa grecească se infil- 
trează din ce în ce mai adinc în ţările noastre şi 
ajunge la o etapă importantă în dezvoltarea ei pe 
timpul domniei lui Şerban Cantacuzino şi Constantin 
Brincoveanu. În această vreme, cultura slavă de 
la noi, nemaifiind alimentată din Sudul dunărean, 
secătuit sub vitregia apăsării turceşti, intrase în 
agonie. La această răspintie din viaţa noastră reli- 
gioasă, cînd, pe de o parte, limba slavonă nu mai era 
înțeleasă nici măcar de cler, ai cind, pe de altă parte, 
limba naţională nu fusese încă pregătită pentru a 
intra în altar, începe să se introducă serviciul divin 
in limba greacă în unele biserici, negreșit sub influența 
marilor patriarhi şi cărturari greci ca Dosithei 
patriarhul lerusalimului: şi alţii, aflați atunci la 


16 


AS OPI 


curtea domnească. Pentru a întări bisenca în această 
nouă formă şi spre a deștepta şi la noi interesul 
pentru vechea cultură clasică, Serban Cantacuzino 
şi nepotul său de soră, Constantin Brîncoveanu, pun 
bazele unei Academii. Pentru întărirea acestei 
Academii — frecventată de 200 de tineri — în care, 
alături de evanghelii şi de scrierile sfinţilor părinţi 
şi alături de matematici, astronomie şi fizică se 
citeau fabulele lui Esop şi se interpretau tragediile 
lui Sofocle şi Euripide, Brincoveanu a adus dascăli 
greci renumiţi, cu studii făcute în Occident, ca lon 
Trapezunțiul, Sevastos Kimenitul, loan Comnenul 
san Maiota, predicatorul curții domnești. 

Astfel, sub impulsiunea dată de domnii români 
chiar, se răspindeşte la noi cultura grecească. Copiii 
lui Brincoveanu — eu deosebire Ștefan şi Radu — 
isi însuşiseră aşa de bine limba greacă încît se incu- 
metau, cu prilejul marilor sărbători ale bisericii, să 
alcătuiască, în cinstea sfinților, panegirice greceşti 
care au fost tipărite de către Antim Ivireanu. 

Cind primii domni fanarioți se urcară pe tronu- 
rile Principatelor Române, ei au găsit astfel un 
climat destul de prielnic pentru cultura greacă. 
Nicolae Mavrocordat, om învățat, pasionat cititor 
de cărți şi scriitor el însuşi, nu se putea să nu se 
ocupe şi de cultură în ţările în care fusese trimis să 
guverneze. Cu sprijinul lui Hrisant Notara, care-şi 
făcuse studiile în Franţa şi Anglia, Mavrocordat 
reformează școlile greceşti din lași şi Bucureşti, 
introducind învățămîntul gratuit. 

Exemplul lui a fost urmat de mulţi succesori ai 
săi. Domnii fanarioți, oameni culţi şi ambiţioși, dor- 
nici de a lăsa posterităţii un nume, s-au străduit 
să ridice academiile greceşti pe care le-au găsit în 
țările noastre, la nivelul școlilor din Occident, În 
această năzuinţă, ei au adus la noi tot ce era mai 
de seamă între cărturarii greci ai timpului, oameni 
care îşi desăvirşiseră cultura în şcolile Apusului, 
doctori în teologie, filosofie si medicină din ltalia, 
Franţa şi Germania. 


17 


2—329 


Conduse de acești fruntaşi ai intelectualităţii 
greceşti, academiile din ţările noastre se bucurau 
de o vază aşa de mare în Răsăritul ortodox, încît 
din toate colţurile lumii greceşti, din Tracia, din 
Macedonia, din Epir, din Constantinopol, din insule, 
veneau elevi ca să asculte prelegerile lor și să-şi 
desăvirşească instrucţia. Cu cită emoție se străduiau 
aceşti dascăli să reînvie în sufletul auditorilor admi- 
ratia pentru timpurile antichităţii clasice ne-o dove- 
deşte amintirea unui elev al profesorului Gheorghe 
Ghenadie din preajma izbucnirii Eteriei grecești: 

«Mi-l amintesc — spune elevul — cînd în şcoala publică 
din Bucureşti, în auzul mulţimii nenumărate, la care erau 
prezenţi şi fiii domnitorului, propunind pe lsocrate în Pane- 
giricul său, în care proslăveşte strălucirea și reputaţiunea 
mare a vechei Atene, s-a simţit cu totul transportat, și, ca 
şi cum ar Îi fost cuprins de delir pentru acele mari figuri, 
cerînd a se închide uşa clasei, a început, prin cuvinte pline 
de foc, să expună cît de mare a fost Elada, odată învăţă- 
toarea și coroana popoarelor şi despreţuită de cînd a căzut. 
sub jugul sclaviei. Şi într-atit a fost mişcat vorbind de spe- 
ranţa glorioasă a reînvierii Greciei, socotită pe atunci ca o 
crimă, încît lacrămile i-au înăbuşit glasul, iar entuziasmul 
tinerilor săi ascultători s-a aprins și a izbucnit. în aplauze 
zgomotoase. 1 » 


Asemenea scene mişcătoare aveau desigur răsunet 
și în sufletul tinerelor vlăstare ale boierimii noastre. 

La influența pe care o exercitau curtea, biserica 
și profesorii greci prin şcoală, trebuie adăugată și 
influența pe care o aduceau în cercurile aristocrației 
noastre, coriieli scrisului neogrecesc. La curtea 
domnilor fanarioți și în ţările noastre ospitaliere au 
găsit adăpost şi sprijin cîțiva din cei mai de seamă 
reprezentanţi ai literaturii neogrecești. Astfel au 
fost: Constantin Dapontes, care, înainte de a-şi 
incheia rostul vieţii ca monah în Muntele Athos, 
a fost în anii tinereţii sale secretarul lui Constantin 
Mavrocordat; Athanasios Hristopulos, cîntăreţul 


1 Sathas, NeoeiAmch Pioioyia,, p. 711; textul tradus 
cu greşeli la C. Erbiceanu, Bărbaţi culti, p. 170. 


18 


pasionat al iubirii şi al vinului, a cărui operă a trecut 
peste hotarele literaturii grecești şi care a trăit vreme 
îndelungată la noi ca profesor și judecător în Bucu- 
reşti, sau Rigas Velestinli, autorul Marseillaisei gre- 
ceşti: (« Pină cînd, palicarilor, să trăim noi prin 
defilee... Mai bine un ceas de viaţă liberă decit 
patruzeci de ani de sclavie ni, care îşi făcuse cultura 
în ţările noastre, fusese secretarul lui Mavrogheni 
ȘI, mai tirziu, la izbucnirea războiului ruso-turc, 
comandant al Craiovei. 

Această viaţă culturală grecească, susținută de 
domnii fanarioți în capitalele Principatelor noastre, 
nu se putea să nu-și exercite influența și asupra 
societăţii în mijlocul căreia se desfăşura. Boierimea 
păminteană, care gravita în jurul curților domneşti 
și care se pregătise în Academiile din laşi şi Bucu- 
veşti, este și ea prinsă în ritmul vieţii culturale 
greceşti, traducind din limbi străine în greceşte sau 
colaborind la dicţionare  greco-franco-italiene, ca 
de pildă cel al lui Vendotti, publicat la Viena 
ROSE 1. 

Crescută în şcolile greceşti sau instruită în casă 
de dascăli greci, trăind în bună înţelegere cu grecii, 
o parte din boierimea românească începe să adopte 
în vorbirea de toate zilele limba domnilor fana- 
obt, care devine astfel, treptat, limba saloanelor 
bucureştene şi ieşene, aşa precum în vremurile 
noastre limba franceză ajunsese să fie socotită în 
uuele cercuri de la noi ca o limbă rafinată, de dis- 
tincţie, a claselor conducătoare. 

Cit de adinc era îmbibată de cultura și limba 
grecească, această boierime, amestecată, din ţările 
noastre, ne-o dovedesc și unele exerciţii de sport 
poetic, obişnuite în saloanele timpului şi în care 
versuri greceşti se întreţes cu versuri româneşti, ca 
de pildă în următorul specimen bilingv al lui Gheor- 
ghe Peşacov, «zelosul imitator al prea stimatului 
Alecu Văcărescu, stemaj al poeţilor»: 


` D. Russo, Elenizmul în România, p. 67—68. 


19 
2*—398 


«ZEqpupe rum žy eene 

Thy ev ónoð 7Eevpete 

Că din suflet o iubesc, 

[iés tno ött riv Aatpevw 

Alyas Aho vă yupecúw 

Decit ca să o slăvesc» 

«Zefire dulce, dacă vei găsi zeiţa pe care ştii 
că din suflet o iubesc, spune-i că o ador, fără ca 
să-i cer altceva, decit ca să o slăvesc » 1. 

Dar dacă clasa boierească și negustorimea înstă- 
rită, crescută în şcoli, se împărtăşau din literatura 
greacă şi luau uneori parte activă la mişcarea cultu- 
rală grecească, păturile de jos ale poporului conti- 
nuau să se destăteze cu lectura cărţilor sale favorite, 
traduse, în epoca de care ne ocupăm, din limba 
greacă în limba naţională şi răspîndită prin copii 
manuscripte. 


BIBLIOGRAFIE 


D. Russo, Elenizmul în România, Bucureşti, 1912; 
N. Iorga, Istoria literaturii românești, de la 1688 la 1870, Il, 
ediţia I-a revăzută şi larg întregită, Bucureşti, Pavel Suru 
1926, cu deosebire pp. 31—65; p. 89 şi urm.; pp. 489—6143; 
N. Iorga, Isforiu învățămîntului românese, Bucureşti, Casa 
Şcoalelor, 1928, pp. 56—190; M. Popescu-Spineni, Contri- 
buțiuni la studiul învățămintului superior, Bucureşti, 1931; 
D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. V, 
epoca fanarioților, laşi, 1892 (și vol. IV, p. 640, cultura gre- 
cească în epoca ultimelor domnii pămiîntene); N. Iorga, 
Cultura română sub fanarioți, conferință, Bucureşti, Socec, 
1898; C. Hrbiceanu, Priviri istorice și literare asupra epocei 
fanarioiice, în Analele Academiei Române, seria Il, tom. 
XXIV, mem. sech ist., Bucureşti, 1901; C. Erbiceann, 
Bărbaţi eut greci și români şi profesorii din Academiile din 
lași și București din epoca zisă fanariotă (1650—1821), în 
Analele Academiei Române, seria Il, tom. XXVII, mem. 
sect. ist., Bucureşti, 1905; C. Hrbiceanu, Bibliografia greacă 
sau cărțile grecești imprimate în Principatele române în epoca 
1 N. Cartojan, Revista filologică, 1, Cernăuţi, 1927, 
p. 195. Despre Gh. Peşacov, cf. şi Al. Ciorănescu, Revista 
istorică, 1934, p. 368 şi 381. 


20 


fanariotă şi dedicate Domnitortlor și boierilor români, studii 
literare. (Extras din revista Biserica ortodoză română), 
Bucureşti, 1903; N. G. Dossios, Studii greco-române, laşi, 
1901. Penlru legăturile noastre cu patriarhiile şi mănăstirile 
Orientului: N. lorga, Muntele Athos în legătură cu ţările 
noastre, extras din Analele Academiei Române, mem. sect. 
isl., seria III, lom. XXXVI (1913); acelaşi, Fundațiuni 
religioase ale domnilor români în Orient, exlras din Analele 
Academiei Române, mem. secţ. ist., seria II, lom XXXVI; 
acelaşi, Fundaţiunile domnilor români în Epir, An. Acad. 
Rom. mem. secţ. ist. seria II, lom XXXVI; același, Dona- 
tiile românilor pentru Mega-Spileon și Vlah-Serai extras din 
An. Acad. Rom. mem. sech ist. seria II, tom XXX; acelaşi, 
Domnii români Vasile Lupu, Șerban Cantacuzino și Consi. 
Brincoveanu în legătură cu patriarhii Alexandriei, An. Acad. 
Rom. mem. secţ. ist., seria III, tom. XIII; diaconul dr. Nicolae 
M. Popescu, Nifon II patriarhul Consianiinopolului în An. 
Acad. Rom. mem. secţ. isl., seria II, tom. XXXVI (1913— 
1914), pp. 731—798; Marcu Beza, Urme românești în Răsă- 
ritul ortodox, Bucureşti, 1935; Grigore Nandriş, Documente 
românești în limba slavă din mănăstirile muntelui Athos 
1372— 1658... după fotografiile și notele lui Gabriel Millet, 
Bucureşti, 1936; Gh. Cioran, Zoéeetc tæv Povpdvixév 
Xwp&v erà co "AB xal Bn tæv uovrâv Kowrhovpovalov, 
Aadpas, Aoxetaplov, xal “Ayiov Ilavredemuovoc 3 zën Pioowv, 
Atena, 1938 (bibliografie, pp. 7—12). Pentru împrejurările 
numirii lui Iachint — care nu era Critopol — vezi G. Mari- 
nescu, Înființarea Mitropoliilor in Țara Românească și Mol- 
dova în An. Acad. Rom., mem. sect. ist., seria III, tom. Il 
(1924), pp. 247—268. 


CULTURA NEOGREACĂ ŞI CĂRȚILE POPULARE 
GRECEŞTI LA NOI 


Pătrunderea culturii greceşti în ţările noastre a 
deschis pentru sufletul românesc orizonturi mai largi 
decit putuse deschide influența slavonă. 

Bizanțul, a cărui viaţă se stinge în 1453 prin 
cucerirea turcească, fusese, în tot cursul evului 
mediu, unul din statele cele mai puternice ale 
Europei. După căderea Imperiului roman de Apus 
sub barbari, în mijlocul haosului european, Bizanțul 
și-a continuat existența de sine stătătoare încă un 
mileniu, izbutind să creeze, prin fuziunea culturii 
clasice eline cu ideile religiunei creştine şi cu stră- 
vechile civilizaţii ale Orientului, cea mai strălucită 
cultură a timpului. Deși, pînă în secolul al VIII-lea, 
impăratul era roman, înalții demnitari, adminis- 
traţia, cu un cuvint întreaga structură a statului 
era romană, totuşi masele adînci ale poporului erau 
de rasă elenică, aşa că limba vorbită în toată intin- 
derea imperiului era greaca. Aceasta a contribuit 
ca legătura cu cultura clasică elină să fie neîntre- 
ruptă în Imperiul bizantin, care de altfel mai reunea 
în graniţele sale şi toate metropolele lumii vechi, 
in care înflorise elenismul: Atena, Antiohia, Alexan- 
dria. Potrivit unei străvechi tradiţii, literatura greacă 
clasică era în şcolile bizantine una din bazele educa- 
Dun tineretului. 

Pe acest fond străvechi de cultură elenică s-a 
suprapus creștinismul, care a pătruns așa de adînc, 
incit a format una din trăsăturile caracteristice ale 
culturii bizantine. Dogmatica, plămădită în primele 


veacuri pentru apărarea ortodoxiei împotriva ere-. 


ziilor, şi imnografia, cu efuziunile lirice atit de 
bogate şi variate ale sufletului în rugăciune, sunt 
opera hizantinilor. 


De altă parte, vecinătatea imperiului cu vecbile 
țări de cultură ale Orientului a înlesnit pătrunderea 
elementelor asiatice şi egiptene în civilizaţia bizan- 
tină. În marile centre din Siria, Asia Mică și Egipt, 
în Antiohia, Alexandria, Edesa, erau şcoale supe- 
rioare greceşti în care se comentau Platon şi Aristotel 
şi în care se ingrămădea la studii tineretul neelenic. 
În epoca de tranziţie de la cultură elenică la cea 
bizantină, provinciile asiatice ale imperiului au jucat 
un rol important în viaţa imperiului şi au luat parte 
activă: scriitori de seamă ca Plotiu, întemeietorul 
neoplatonicianismului, Origenc, loan Hrisostomul, 
Romanos sunt greci din Orient sau orientali greci- 
zap, Prin aceştia şi mulţi alții au pătruns în cultura 
elenică elemente orientale, nu numai de literatură 
creştină canonică, dar şi de literatură proiană: 
legende apocrife, romane hagiogratice, ca Varlaam 
şi Ioasaf, ori chiar colecţii de fabule și romane popu- 
lare transmise din vechea literatură indică, precum 
Stefanit şi Ihnilat, Sindipa. De altă parte, relațiile 
oconomice și politice ale Bizanțului cu curţile strălu- 
citoare din Bagdad şi Damasc au adus în civilizația 
bizantină şi influenţe arabe. 

Prin această fuziune de elemente greceşti cu 
elemente orientale şi cu creştinismul, Bizanțul a 
ajuns focarul celei mai strălucitoare civilizaţii din 
cîte a cunoscut evul mediu european între veacurile 
al V-lea şi al XI-lea. Mai tirziu, începînd din secolul 
al XIII-lea, cînd Constantinopolul cade sub latinii 
cruciadei a IV-a şi cînd Imperiul bizantin este împăr- 
tit între cuceritori, împreună cu cultura şi obiceiurile 
popoarelor romanice din Occident încep să pătrundă 
in limanurile bizantine — dintre care unele au rămas 
pînă tirziu în stăpinire venețiană — şi influențe lite- 
rare. În aceste împrejurări, teme din ciclul romanelor 
franceze medievale sunt prelucrate și traduse în 
grecește şi au avut unele — ca Pierre de Provence et 
la belle Maguelonne, Paris et Vienne (Erotocrii ) — 
un răsunet aşa de puternic, încît au răzbătut peste 
veacuri şi au devenit populare. 


23 


Invazia turcilor și căderea Constantinopolului 
pusese însă capăt literaturii bizantine. Striviţi sub 
apăsarea turcească, grecii se string în jurul bise- 
ricii lor al cărui şei — patriarhul — căpătase, încă 
din vremea cuceririi, dreptul de jurisdicţiune asupra 
supușilor. Pierzind din pricina împrejurărilor isto- 
rice unitatea politică, viaţa culturală a poporului 
grec se fragmentează după 1453 în patru centre 
diferite: Constantinopolul cu întregul Fanar, cu 
Patriarhia, unde erau mai puternice amintirile ele- 
nismului, şi cu Muntele Athos; Creta, care a rămas 
sub stăpinire venețiană de la cruciada a Ia pină 
in 1669, cînd cade sub turci; Veneţia, unde colonia 
grecească ajunsese la o situaţie aşa de înfloritoare, 
incit opera ei culturală s-a întins dincolo de lagune, 
in patria subjugată şi, în sfirşit, mai tirziu, insulele 
ionice, care după 1820 ocupă un loc de frunte in 
mișcarea literară a Greciei. 

Dintre aceste centre de cultură, două au avut 
o importanţă deosebită pentru cultura noastră: 
Fanarul, cu Patriarhia şi Muntele Athos, şi colonia 
grecească din Veneţia. Din Fanar ne-au venit 
domnii fanarioți, cari au recrutat pentru şcolile 
greceşti din ţările noastre fruntaşi ai culturii gre- 
cești, doctori în filosofie şi ştiinţe din Occident. 
Pentru literatura populară — singura care ne inte- 
resează aci — o importanţă deosebită a avut Muntele 
Athos. Muntele Athos, cu numeroasele lui mănăstiri 
și schituri rusești, sirbeşti, bulgărești şi românești 
a jucat, după cum am arătat şi în volumul I (p. 13) 
un rol important în viaţa de cultură a creştinătăţii 
ortodoxe. A fost, precum s-a spus cu dreptate, un 
fel de «bibliotecă centrală» a lumii ortodoxe. În 
această « bibliotecă centrală», pe lingă textele Siintei 
Scripturi, pe lingă literatura liturgică, dogmatică și 
hagiografică, se află şi un mare număr de legende 
apocrife. Cataloagele de manuscripte greceşti din 
mănăstirile Muntelui Athos ale lui Spyr. P. Lambros, 
D. Serruys, Tb. 1. Schmidt, Alexandros E. Lau- 
notes și V. N. Beneševič (cf. titlurile mai jos în 


2 


bibliografie p. 31) au scos la lumină un bogat mate- 
rial de texte apocrife, unele deosebit de interesante 
prin vechimea lor, după cum se va vedea mai Jos, 
la bibliografia capitolelor respective. Călugării greci, 
trimeşi de Protosul Athosului in mănăstirile noastre 
inchinate pentru a administra averea lăsată de cti- 
tori şi donatori, aduceau, negreșit, în primul rînd 
pentru nevoile lor sufleteşti, şi copii de pe manu- 
scriptele cu legende apocrife ale Sfintului Munte. 
Din nenorocire, o mare parte din manuscriptele 
grecești s-au rătăcit în epoca redeșteptării noastre 
naţionale, mai ales după secularizarea averilor 
mănăstireşti, iar dintre cataloagele bibliotecilor de 
mănăstiri, prea puţine au ajuns pînă la noi. În fondul 
de manuscripte grecești al Academiei Române pro- 
venit, în bună parte, din bibliotecile mănăstirilor, se 
găsesc, după cum arată catalogul întocmit de 
C. Litzica, şi destule texte apocrife, precum un 
miscelaneu din secolul al XV-lea sau al XVI-lea 
(fost al Seminarului Central din București) cu Acta 
Pilati şi un Vrontologhion (Gromovnie), un :Sismolo- 
ghion; un zodiac, multe texte de folclor medical, 
un Apocalips al Maicii Domnului din secolul al 
XVIII-lea; profeţiile lui Metodie al Patarilor, vreo 
A msse. de Esopte +. | 
Al doilea centru grecesc care a aprovizionat ţările 
noastre cu texte populare a fost Veneţia. Se știe că 
in urma cuceririi Constantinopolului de către latinii 
cruciadei a IV-a, Veneţia rupsese prada cea mai 
insemnată din sfărămăturile Imperiului bizantin: 
Constantinopolul, Tesalonicul, Atena, Aheea și, în 
sfirşit, o bună parte din insulele greceşti. După ce 
Paleologii au intrat în Constantinopol la 1261 şi 
au reconstituit monarhia, Veneţia a păstrat mal 
departe, pină tirziu, posesiunile ei în Peloponez, 
Corfu, Cerigo, Creta și în mai toate insulele Arhipe- 


LC. numerele 601,9; 668,22; 670,3; 250,1; 725,2; 726,3; 
731,1, 3; 302,3; 601,13; 666,7; 744,3; 610,4; 613,7; 670,13; 
624,17; 758,1; 758,5. 


25 


mee 


lagului. În genere, stăpinirea venețiană a fost ințe- 
leaptă, a respectat tradițiile locale, a menajat aristo- 
crațimea greacă şi a intensificat legăturile comerciale 
șI culturale care uneau posesiunile cucerite cu metro- 
pola. 

Aceste relații politice, comerciale şi culturale ale 
ținuturilor grecești cu Regina mărilor au contribuit 
ca, la căderea Bizanțului sub turci şi mai tirziu, în 
măsura în care insulele greceşti erau smulse de 
musulmani din stăpinirea Veneţiei, fruntașii aristo- 
craţiei şi ai vieţii spirituale greceşti — un Constantin 
Lascaris, un Dumitru Halcocondylis, un George 
Franzes ş.a. — să se refugieze în cetatea lagunelor. 
Numărul coloniștilor greci crește, cu timpul, aşa de 
mult încît expatriaţii încep să se organizeze într-o 
comunitate aparte, concentrată în jurul bisericii 
Sf. Gheorghe şi condusă de un consiliu de 60 de inși. 
Deși prigonită de clerul catolic, totuşi — mulţumită 
trecerii de care se bucurau comercianții greci, cari 
țineau în mîinile lor o mare parte din comerţul 
Veneţiei, și militarii veniți din toate limanurile 
grecești pentru a lupta sub steagurile Republicii 
impotriva turcilor — comunitatea grecească și-a 
putut menţine cultul ei ortodox şi a putut propăși. 
Ea a putut ridica în Veneţia o mănăstire pentru 
călugărițele din familiile nobile izgonite de turci 
din Cipru a Nauplia, şi un colegiu, Frontistirion, 
intemelat în 1626 de corfiotul Flanghini, unul din 
cei mai mari avocaţi și oratori ai Veneţiei. În acest 
colegiu — în care au funcţionat profesori ca llie 
Miniat — veneau tineri cari, după ce îşi desăvirşeau 
cultura în universitatea din Padova, se împrăștiau 
apoi în toate ţinuturile grecești. Tot în Veneţia 
s-au întemeiat şi primele tipografii greceşti, care au 
Jucat un rol important în publicarea cărţilor popu- 
lare. Incă din primul veac al invenţiunii tiparului, 
cretanul Callerghi și Vlastos înfiinţează prima impri- 
merie grecească, în veacul următor, pe vremea lui 
Coresi al nostru, tipăresc cărţi la Veneţia I. Leon- 
cinus, H. Zanetti sa: în secolul al XVII-lea se 


26 


deschide tipografia lui Nicolae Glykis și Nicolae 
Saros din Ianina şi, la începutul veacului următor, 
(1715) a lui Dumitru Teodosiu. Din teascurile acestor 
tipografii greceşti, ca și dintr-ale imprimeriilor ita- 
liene ale Veneţiei, au ieşit la lumină, în decurs de 
patru veacuri, nu numai capodoperele literaturii 
clasice greceşti, nu numai cărţile liturgice ortodoxe 
in limba greacă, dar și toate textele populare care 
s-au răspîndit pretutindeni unde limba greacă era 
vorbită, precum (amintesc numai primele ediţii): 
traducerea vestitei antologii morale Fiore di virtù 
— "As6os räv xaptrov în 1529, în tipografia Giloanni 
Antonio da Sabio & Fratelli; o prelucrare in 
versuri a romanului lui Alexandru cel Mare, în 
acelaşi an, la aceeaşi tipografie; o Esopie — Aico- 
zov Mie — în 1543, la Gioanni Antonio & Pietro, 
fratelli di Nicolini da Sabio; o adaptare în versuri 
a romanului francez medieval Pierre de Provence 
et la belle Maguelonne — 'Hymeptov <ioropta», 
in 1624, la Antonio Pinelli; cartea de minuni ale 
Maicii Domnului — “Auaprohâv Bornpta — a călu- 
gărului atonit Agapie Landos, în 1641, la Antonio 
Iuliano; Fiziologul lui Damaschin Studitul, in 1671, 
la Nicolae Glykis; traducerea popularei cărți a lui 
Croce, Bertoldo — Ilavovpyia. bpnăorara, rod Mrep- 
-5)8ov — în 1646 la Antonio luliano; //ronogra- 
fele lui Dorotei de Monembasia în 1631 și al lui 
Cigala, la 1637, şi multe altele, fără să mai pomenim 
numeroasele ediţii succesive ale cărților înșirate mai 
sus. Tot la Veneţia în tipografia lui Glykas s-a tipărit 
în 4638 şi cunoscuta poemă a lui Stavrinos despre 
Mihai Viteazul, devenită aproape populară în Grecia. 

Se cunosc legăturile ţărilor noastre cu Veneţia, 
anterioare cu mult epocii fanariote: domni ca Ștefan 
cel Mare şi Mihai Viteazul, intrind in alianțe militare 
cu marea Republică; alţii ca Petru Cercel SC căutind 
sprijinul Dogelui pe lingă Înalta Poartă pentru 
redobiîndirea tronului părintesc; pribegi ca fiul lui 
lancu Sasu, cu mama și sora sa, ori ca suita lui 
Petru Șchiopul cu ginerele domnului, cu fostul 


27 


mitropolit George Movilă şi cu viitorul mitropolit 
Teodosie Barbovski, căutind adăpost în limanurile 
Veneţiei; tineri ca Radu Mihnea, stolnicul Const. 
Cantacuzino și Răducanu Cantacuzino, întregindu-şi 
instrucția în Veneţia și Padova. Un moment culmi- 
nant în această direcție îl reprezintă domnia lui 
Constantin Brincoveanu, care îşi depusese o bună 
parte din averea sa în Banca Publică a Veneţiei, 
care îşi trimisese bursieri în cetatea lagunelor, şi 
la curtea căruia se găseau reprezentanţi ai culturii 
italiene, imbrăcaţi în caftane de atlas, dar care 
păstrau totuși, după moda occidentală, peruca, 
pălăria și cravata. În legăturile domnilor noştri cu 
marea Republică, era firesc ca aceştia să vină în 
contact cu colonia grecească de acolo și ca domnii, 
apărători ai creştinătăţii ortodoxe, să caute a o 
ajuta. Dovezile sunt numeroase. Veludo ne spune 
că un bătrin domn de ţară ca Matei Basarab a 
dăruit coloniei greceşti din Veneţia 1600 de ducați ! 
in 1642. Mulţi dintre voievozii şi boierii ţărilor 
noastre ca Radu Mihnea, Alex. Coconul, Const. 
Brincoveanu, stolnicul Const. Cantacuzino au patro- 
nat tipărirea cărților grecești din Veneţia, precum 
dovedesc preleţele închinate lor. Un pribeag, ca 
Zotu Tzigara, ginerele lui Petru Șchiopul, a luat 
chiar o mică parte la mişcarea de cultură a coloniei 
grecești, căci el a adus manuscriptul grecesc al 
hronogralului <lui> Dorotei de Monembasia, care a 
apărut acolo din teascurile tipografiei lui N. Glykis, 
in 1634 2. Între prenumeranţii cărţilor ce se tipăresc 
in Veneţia și chiar și în alte centre europene unde 
se aflau imprimerii grecești (Viena, Berlin), se găsesc 
adesea mulţi fruntaşi ai boierimii din ţările noastre, 
mai ales în epoca fanarioţilor. Aceasta nu numai 
pentru textele religioase şi pentru operele de funda- 


1 Veludo, Sulla colonia greco orientale stabilita in Venezia, 
Ei 
2 E. Legrand, Bibliographie hellénique, 1, 1894, p. 290 — 
99. 


28 


mentală cultură, ci chiar şi pentru cărțile de cuprins 
popular. Erotocritul lui Dionisie Fotino, apărut la 
Viena în 1818, număra ca prenumeranţi aproape 
intreaga boierime a Ţării Româneşti şi a Moldovei, 
începînd cu «prea strălucitele beizadele » Grigore 
Sutzu, Grigore Ghica și Constantin Caragea. | 
Aceste cărţi populare, ieşite din tipografiile 
venețiene, au ajuns şi în ţările noastre, mai ales pe 
vremea cînd, cîrmuite de domni fanarioți, aveau 
un contingent însemnat de cititori de carte gre- 
cească. Biblioteca întemeiată de primul domn fana- 
riot, Nicolae Mavrocordat, în mănăstirea Văcăreşti, 
număra în rafturile ei, pe lingă capodoperele litera- 
turilor clasice (latină şi greacă) şi a celor moderne, 
în limba franceză şi italiană, şi citeva tipărituri 
venețiene, mai mult sau mai puţin populare, precum: 
Elhiopica lui hodor într-o ediție greco-latină din 
1596 (fără loc.), o Esopie— Atowmov xal ETEpuv 
uvdo. într-o ediţie venețiană din 1709 şi într-alta 
din Londra, 1682, Hero şi Leandru a lui Museos 
intr-o ediţie pariziană din 1538, populara carte 
de origine indiană  Xrepavirme xat 'Iyynadrne 
intr-o ediție din Berlin, 1697 şi în două msse. ?, 
Hronograful lui Manasses într-o ediție din 1616. 
Asemenea cărți populare greceşti, tipărite în Veneţia, 
se găseau chiar în bibliotecile şcolilor noastre publice 
și încă pînă tirziu, la jumătatea veacului trecut. 
ntr-un catalog al bibliotecii Colegiului Naţional (de 
la Sfintul Sava), întocmit în două tomuri de prole- 
sorul bibliotecar I. Genilie între 1646-1647 3, 


1 Cf. lista abonaților completă în N. Cartojan, Poema 
cretană Erotocrit în literatura românească, Analele Acud. Rom., 
mem. secţ. lit., seria III, tom. VIII, mem. 4, p. 52—57. 

2 Cf. N. Iorga, Catalogul Bibliatecii lui Constantin Mavro- 
cordat, în Pilda bunilar domni din trecut fotă de școala romii- 
nească, p. 101 (nr. 105); p. 102 (nr. 121, 122, 128); p. 99 
(nr. 72); p. 92 (nr. 69); p. 95 (nr. 114); p. 92 (61). Analele 
Acad. Ram., seria II, tom XXXVII (1914—1915), mem. 
sect. ist. nr. 2, București, 1915. 

"3 Biblioteca latină și italiană. Catalog de cărțile latine 
și italiene ce se află în bibliateca Colegiului Națianal. Tom l, 


29 


se notează: versiunea greacă a ui Fiore di virtù, 
“Avdoc t&v xapizuov,, într-o ediţie tipărită de 
Nicolae Glykis, în 1675, prelucrarea acesteia, pentru 
uzul școalelor, în greacă și italiană, Neov &vOos 
Xaptrwv, într-o ediţie tipărită la Antonio Bortoli, în 
1755 (p. 377), Viaţa şi pildele lui Esop, Aiowmov Bloc 
xal Go, într-o ediţie tipărită de D. Theo- 
dosiu, în 1783 (p. 382; altele fără indicaţii precise 
p. 373 şi msse. p. 318), un Berioldo — Bspr6h5ov 
Ilavovpyia — în ediţia venețiană a lui Pano 
Theodosiu, din 1813, Miniuirea păcăioşilor — “Auap- 
roy Xwornpla — (fără indicație de dată p. 383), 
Fihiopica, — "Hioëoeou Aidozixâv, aceasta într-o 
ediție tipărită la Frankfurt în 1631 (p. 302), 
un froiocril (transcris greşit "Epwwxprros, pag. 
514), hronografele — ca atitea legende populare — al 
lui Matei Cigala, într-o ediţie venețiană a lui luliano 
din 1637, și al lui Doroteiu de Monembasia (BA on 
ioropuov, în ediția tipărită la Nic. Glykis în 1813). 


BIBLIOGRAFIE 


Pentru istoria literaturii bizantine a rămas clasică tot: 
K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur, Í}, 
Aufl. München, 1897; Giovanni Montelatici, Storia della lette- 
ratura bizantina (324—1453), Milano, Utrico Hoepli, 1916. 


Pentru titeratura siriacă: Ruben Duval, Anciennes 
littératures chrétiennes, II, La Littérature syriaque, Paris, Hi, 
éd. 1907; dr. Anton Baumstark, Geschichte der syrischen 
Literatur mit Ausschluss der christlich-palästinischen Texte, 
Bonn, 1922. 


Pentru titeratura neogreacă: D. C. Hesseling, Histoire 
de la littérature grecque moderne... traduite du néerlandais 
par N. Pernot, Paris (Collect. de PInstitut néo-hellénique 
de l'Univ. de Paris, fasc. 1) 1924; Ilie P. Vutieridis, Zúvtoun 
“Jazopla tões Neoeciizwocpc Aoyoteyylas (1000—1930), Atena, 
1934; același: “loropla cäc Neosăinvixijc Aoyoreyvlag drd 


București, în Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1846. Biblioteca 
franceză, romană, elenică, germană, grecească, engleză, unga- 
rică, slavonă, ebraică, arabică și turcească. Catalog... Tom. 11. 
București, 41847. 


30 


Dn ` 


Tv utowv Tod LE’ aiâvos utxpt Zä veovareov Xp6vov, Atena, 
2 vol., 1924-—1927; Aristos Kambani, “laropia Neoeiimueäe 
Aororexvioac, Atena, 1933. 

Pentru influențele occidentale în literatura bizantină 
şi neogreacă: Ch. Gidel, Etudes sur la littérature grecque 
moderne, Paris, 1866 ; acelaşi, Nouvelies études sur la littérature 
grecque moderne, Paris; Nicolai, Geschichte der griechischen 
Literatur, Berlin; Dr. Karl Iken, Leucothea, Leipzig, 1825. 


Catatoage de manuscrise greceşti din Muntele Athos: 
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripis on 
Mount Athos, 2 vol., Cambridge, 1895; D. Serruys, Sous 
criptions et signatures dans les mss. des X—XIll-e siècle 
conserve au monastère de Vatopedi în Revue des Bibliothèques, 
14 (1904), pp. 63—76; Alexandros E. Lauriotes, Aerrovoyină 
vai Bu&popa iaropiuă EE Eyypăpuv týs Ev "Afen iepăc Movie 
M. Aavpas în "Bäochuoaoeroch Ahehe XIII, 1893, p. 170 — 
172; V. N. Benesevit, Bidnoec râv Zu zéi Baroredlw xal 
ri Aaipa ro &ylou 'AVavaolov zo? 'Acovirov eSproxoutveav 
EMimymnâv xpvovuâv xXepoypăprav, Buolovivă Xpovxá, XI! 
Hapăprnua B' (1904). Cataloagele de manuscrise greceşti 
din cele peste 400 de biblioteci sunt foarte numeroase; 
vezi tista lor la dr. Otmar Schissel, Kataloge griechischer 
Hundschriften, Graz, 1924. 


Cataioage de biblioteci din mănăstirile românești: 
N. Iorga, Două biblioteci de mănăstiri: Ghighiu și Argeș, Bu- 
cureşti, 1904; N. Iorga, Vechile biblioteci românești, |; Biblioteci 
din mănăstiri şi, mai ales, II; Bibliotecile boierești, în Floarea 
Darurilor, I (1907), pp. 66—82; N. Iorga, Pilda bunilor 
domni din trecut față de şcoala românească (Biblioteca din 
mănăstirea Văcăreşti a lui N. Mavrocordat), în Analele 
Academiei Române, seria II, tom. XXXVII, mem, sect. 
ist., mem. 2, Bucureşti, 1914, p. 84 (8 a extrasului) ai 
următoarele; Alex. I. Lapedatu, Manuscrisele de la 
Bisericani și Räşca, descriere, însemnări, note şi excursuri 
(extras din Biserica oriodoză română), Bucureşti, 1904; 
Alex. I. Lapedatu, Manuscrisele găsite la mănăstirea Dălhăuţi 
de d-nii N. Iorga și P. Girboviceanu, în Biserica ortodozi 
română, anul XXVIII (August, 1904), pp. 539—545; 
1. Ionașcu, Contribuţiuni la istoricul mănăstirii Hurez (extras 
din Arhivele Olteniei), Craiova, 1935, pp. 49—54 şi 75—85. 
Pentru Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino pe 
timpul studiilor la Veneţia: N. Iorga, Operile lui Constantin 
Cantacuzino, Bucureşti « Minerva», 1901, pp. 2—3. 


Cataloage  manuscripte ue biblioteci în Biblioteca 
Academiel Române: nr. 2683, Catalogul de cărțile ce 
s-au găsit în Biblioteca sfintei Mitropolii, scris de Petre 


Poenaru la 1836, multe cărţi franceze, p. 1 — 48; 
latinești, p. 53 — 123 v.; italiene, p. 126 — 174; mai puţine 
31 


greceşti, p. 175—182; germane, p. 183—184, 18 turceşti şi 
3 ovreiești; ur. 2688 Catagrafie de toate cărţile ce se află la 
mănăstirile rumelioticești, sfetagaricești, Sfintului Mormint, 
sinaiticeșii și ale țării, foarte sumară. Interesant începutul 
pătrunderii culturii occidentale şi în mănăstiri: «o grama- 
iică italiencască » la mănăstirea Cotroceni, p. 18; cărţi fran- 
ceze la mănăstirea Hurez, f. 70. 


Pentru manuscripiele greceşti din Biblioteca Academiei 
Române: Cf. Const. Litzica, Manuscrisele grecesti din 
Biblioteca Academiei Române, Analele Acad. Rom., seria 
II, tom. XXIII, mem. sect. Ilit., Bucureşti, 1900; cf. şi 
dr. Russo, Manuscrisele grecești din Biblioteca Academiei 
Române, Notite critice și  paleografice (Extras din Noua 
Revistă Română, vol. 3, 1901), București, 1901; Const. 
Litzica, Catalogul  manuscripielor greceşti din Biblioteca 
Academiei Române, Bucureşti, 1909; D. Russo, Studii 
și critice, Bucureşti, 1909. Pentru msse. greceşti de la 
laşi, cf. C. Erbiceanu şi A. D. Xenopol, Serbarea de la Iași. 


Colonia greacă din Veneţia: Giovanni Veludo, Sulla 
colonia greca orientale stabilita in Venezia (Estratti 
dail'apera Venezia e le sue lagune), Veneţia, G. Antonelli, 
1847; o ediție în limba greacă, Veneţia, 1893; Hubert Pernot, 
Les Cretois hors de Crète, în volumul Etudes de littérature 
grecque moderne, Paris, 1916, pp. 424—194. Pentru tipogra- 
fiile greceşti din Veneţia, vezi articolele lui Spyr. P. Lambros 
din Néoç ‘Erànyouvýuæv, II (1905), p. 337 şi urm., IX 
(1912), p. 271, VIII (1914), p. 482; Constantin D. Mertzios, 
"H oixovytveta zéi LAvyewv 3 LivurnSwv în  Ensipotixà Xpo- 
wxă, X (1935), p. 615. 


Pentru cărţile greceşti tipărite în Veneţia şi alte centre 
europene: Émil Legrand, Bibliographie ncohellenique ou 
description raisonnée des ouvrages publiés en grec par 
des Grecs auz XV-e et XVl-e siècle. Paris, Leroux, 1885, 
2 volume; Diz-septieme siècle, 5 volume, Paris, 1894—1895; 
Diz-huitieme siècle, oeuvre posthume complétée et publiée 
par Mgr. Louis Petit et Hubert Pernot, Paris, Garnier, 
2 volume, 1918—1924. 


Pentru legăturile noastre cu Veneţia ; Nicolae lorga, 
Venezia ed i paesi rameni del Danubio fino al 1600, Vene- 
tia, Ferrari, 1915; acelaşi, Ospiti romeni in Venezia 
(1570—1610); acelaşi, Una storia ch'E un romanzo ed un 
romanzo ckèé una storia, Bucureşti, 1932; N. Bănescu, 
Acte venețiene privitoare la urmaşii lui Petru Vodă Șchiopul 
în Analele Acad. Rom., mem. sect. ist., seria III, tom. X, 
mem. 3; Valeriu Papahagi în Mélanges de l'école roumaine 
en France, 1931, p. 29 şi urm. şi în Revista Istorică, XXI, 
1936, p. 300 şi urm. Material documentar bogat în: Doc. 
Hurmuzachi cu deosebire vol. III, 1, 2; VIII, X, 1,2 şi XI. 


32 


FOLCLOR BIBLIC. LEGENDE PRIVITOARE LA 
VECHIUL TESTAMENT 


Se ştie— mai ales în urma cercetărilor lui 
Frazer (Le folklore dans l’ancien Tesiameni) — că 
Biblia, care a fost scrisă în răstimpuri diferite, are 
o largă temelie de folclor şi, cum e firesc în asemenea 
împrejurări, ea cuprinde în unele locuri părți obscure, 
in altele inadvertenţe. Pentru a înlătura aceste inad- 
vertențe, care supărau, și pentru a explica aluziile 
enigmatice care otitau imaginaţia credinciosilor, 
rabinii au amplificat cu interpretări proprii textele 
biblice. Aceste interpretări, intrate apoi în domeniul 
popular, au fost re-create de imaginaţia colectivă a 
poporului și au avut o largă circulaţie. În chipul 
acesta s-a alcătuit, în marginile textului biblic, o 
întreagă literatură de legende apocrife, în care marile 
personalități ale Vechiului Tesiameni sunt înfăţişate 
într-o lumină nonă, prinse în urzeala unor legende 
pe care nu le întîlnim în paginile Bibliei. 

De la evrei, legendele au trecut la creştinii 
sirieni, au intrat în lumea elenistică din Asia Mică 
și Egipt şi an ajuns pe țărmurile Bosforului. În 
literatura bizantină, legendele au fost culese și cla- 
sate în acele colecţii de material apocrif ale Vechiului 
Tesiameni, cunoscute sub numele de Palii, de care 
ne-am ocupat în volumul I al lucrării de faţă, iar 
pe de altă parte în istoriografia bizantină cu caracter 
popular, în aşa numitele hronografe. Din Palii şi 
din hronografe, legendele au pătruns pe de-o parte 
în alte texte literare, pe altă parte în straturile 
populare, şi au inflnenţat la rîndul lor arta rali- 
gioasă. Înainte de a urmări legendele apocrife ale 
Vechiului Tesiameni, ne oprim puţin asupra textelor 
in care se găsesc. 


38 
3—328 


e rege - 


TEXTE: i 
HRONOGRAFE 


Se cunoaşte rolul important pe care-l ocupă în 
cultura bizantină istoriografia. Bizanțul, aşezat la” 
granițele de răsărit ale civilizației enropeue şi în 
punctul ei cel mai primejduit, a îndeplinit în istoria 
civilizaţiei europene o dublă menire: a apărat cereşti- 
nismul împotriva ereziilor care veneau să-i surpe 
mereu temeliile, și a apărat civilizaţia europeană 
impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele 
barbare din nordul Dunării şi de musulmanii din 
Asia Mică. g 

Acest rol milenar în apărarea creștinismului și 
a culturii europene, precum și tragediile din jurul 
scaunului imperial, au oferit unor scriitori de un 
real talent cele mai interesante subiecte diu cite 
a cunoscut istoria omeuirii. Împărați ca loan 
Cantacuzino, fiice de împărați ca Ana Comnena şi 
sotul ei Nikifor Vrienios, secretari de generali ca 
Procopie, înalţi demnitari de la curtea imperială ca 
Mihail Ataliates, oameni de vastă cultură ca profe- 
sorul de la Academia din Constantinopol, Mihail 
Psellos, ajuns primministru, şi alţii, au înfățișat 
evenimente la care nu numai că au fost martori, 
dar pe care au căutat să le stăpiuească şi să le con- 
ducă. Chiar dacă obiectivitatea şi sinceritatea cade 
la unii pe planul al doilea, totuşi înţelegerea eveni- 
mentelor, povestirea lor, însuileţită de episoade 
dramatice, expusă într-un stil format după modelul 
istoriografiei clasice grecești, au smuls accente de 
preţuire celor mai de seamă bizantinologi ai vremurilor 
noastre. « Dacă se compară, spune Charles Diehl, 
marii istorici bizantini... cu marii istorici ai Occi- 
dentului latin, cari fură contemporanii lor, incon- 
testabil că grecii se așază la un nivel intelectual 
cu mult superior prin priceperea politică, prin 
fineţea psihologică, prin simțul compoziţiei, prin 
talentul stilului » 1. 


1 Charles Diehl, Byzance, Paris, Flammarion, 1926, p. 271. 
34 


Paralel cu aceste strălucite modele ale litera- 
turi istorice, s-au mai alcătuit în vechiul Bizanţ, 
pentru masele populare, un fel de repertorii de istorie 
universală, care, începînd de la creaţiunea lumii şi 
povestind pe rind istoria evreilor, a asirienilor, a 
egiptenilor, a perșilor, a grecilor, a romanilor şi a 
bizantinilor, mergeau pînă în vremea autorului. 
Aceste hronografe, începute în secolul al VI-lea cu 
Malalas şi continuate pînă tirziu, în perioada neo- 
greacă, cu Dorotei de Monembasia și Matei Cigala, 
fiind scrise în limba vie a timpului, cu tendinte 
religioase şi populare, au avut un adînc răsunet în 
straturile largi ale poporului și unele din ele au 
trecut în literaturile popoarelor învecinate. Scrise 
in genere de călugări, ele au încorporat, pentru 
partea de istorie ebraică, aproape intreg materialul 
de legende religioase apocrife. 

În literatura noastră, în afară de hronograful 
tradus de călugărul oltean Mihail Moxa, în 1620 
și publicat de Hasdeu în Cuvente den bătrîni a 
pp. 352—353), se mai cunosc încă două tipuri de 
hronografe. Aceste hronografe au fost semnalate 
pentru întiiaşi dată, în chip vag şi confuz, de Gaster. 
Chestiunea clasării şi filiaţiunii lor în literatura 
noastră a fost însă limpezită de d. D. Russo ! care 
a arătat că— în afară de hronogratul lui Moxa 
tradus din slavonește — au circulat încă două hrono- 
grafe, amîndonă înrudite cu o cronică din 1570 
atribuită de către unii, pe nedrept, lui Malaxos. l 

Primul hronograf este opera lui Dorotei, mitro- 
politul Monembasiei. Acest hronograf este o para- 
Īrazare în proză a lui Manasses, prelucrat în greaca 
vulgară, cu amplificări din Theofan, Kedrenos și 
alţii. Textul, copiat în Moldova cu cheltuiala lui 
Apostol Tzigara, ginerele lui Petru Șchiopul, a fost 
publicat în 1631, la Veneţia, cu titlul: BiBatov 
ioTopinăv TEpLÉY OV v oder ðxpópouç xal Zë Zou 
toToptæs (Carte istorică cuprinzind în rezumat diferite 


1 Fienizmul în România, pp. 33—35. 


35 


și importanle istorii), cu o dedicație către Domnul 
Alexandru Coconul (1629—1630). Nici unul dintre 
mnss.-ele pe care le cunoaștem din Biblioteca Aca- 
demiei Române nu numesc ca traducător uici 
pe Nicolae sin Mihalache, nici pe lon Buburuzăi `. 
cum credea Gaster; cîteva însă (de ex. ms. nr. 938) 
numesc în prefaţă ca tălmăcitor, după cum am 
arătat în altă parte, pe Grigore dascălul Buză: 
« scoasă după grecie pă limba rumânească de Grigore 
dascălul Buză ». | | 

Un al doilea tip de hronograle româneşti derivă 
din hronograful grecesc al lui Matei Cigala, cretan 
de origină, parohul bisericii greceşti din Veneţia. 
Cigala şi-a alcătuit bronogralul său tot după o ver- 
siune a cronicii din 1570, pe care o amplifică cu 
pasagii din hronograful lui Dorotei de Monembasia 
și din al lui Kedrenos. Hronogratul lui Cigala a fost 
publicat pentru întîiaşi dată la Veneţia cu titlul: 
Na oboi Bapâpov ioropiiv (Nouă culegere de 
islorii diferile) şi cu data 1637. | 

În partea finală însă, textul cuprinde evenimente 
posterioare acestei date, ceea ce îudreptățește pe 
d-l Russo să creadă, cu bună dreptate, că textul a 
fost dat la tipar mai: tirziu. | | 

Tipul de hronograie Cigala este cel mai răspîndit 
în literatura noastră și este reprezentat prin o sumă 
de manuscripte păstrate în Biblioteca Academiei 
Române, dintre care cel mai vechi datat are cota 
nr. 86 si a fost copiat în anul 1689, de către Gavril 
Diiac ot Bălţăteşti, a cu cheltuiala lui lon Iordachie 
Cantacuzino sinn (fiul lui) Toader lordache, vel 
vistiernic », 

Mă mărginesc la datele de mai sus; alte probleme 
interesante pe care le ridică aceste două tipuri de 
hronograte, formează obiectul unui studiu amănunţit 
pe care l-a pregătit regretatul lulian Ştefănescu. 


1 Grundriss der rom. Phil., II, 3 (1896) 
Sbiera, Mișcări culturale literare la românii 
Cernăuţi, 1897, p. 245. 


36 


Ambele hronograte incep cu creaţiunca lumii şi 
istoria biblică, continuă cu istoria persană, greacă, 
romană, bizantină şi se încheie cu istoria turcească. 

Trecînd peste latura istorică a acestor hrono- 
graie care, deși este interesantă, deoarece cuprinde 
date care ne privesc şi pe noi, totuși nu intră în 
cadrul studiului de faţă, ne mărginim să urmărim 
în paginile următoare numai legendele cu caracter 
popular, care abundă în aceste ultime reflexe ale 
istoriograliei bizantine. Înainte însă de a urmări pe 
rind elementele de folclor ale Vechiului Testament, 
fiindcă o parte din acestea se regăsesc, iar altele se 
completează cu materialul cuprins într-o altă carte 
poporană, /ntrebăr. și răspunsuri, ne oprim mai 
înti asupra ei. 


ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI 


Este în formă de chestionar— întrebare şi 
răspuns — un curios amalgam de material biblic şi 
apocrif, de elemente cosmologice şi cronologice, de 
date privitoare la ierarhia bisericească şi la simbolica 
obiectelor liturgice, de elemente eretice şi ortodoxe. 
A avut o întinsă circulaţie în lumea călugărilor noștri 
de pe vremuri; numai în Biblioteca Academiei 
Române se păstrează peste 20 de manuscrise. Proto- 
tipul acestei interesante colecţii de legende în formă 
de chestionar trebuieşte căutat în literatura bizan- 
tină; cel mai vechi manuscris cunoscut pînă acum, 
semnalat de Lambros, datează din secolul al XI-lea şi 
se păstrează în mănăstirea Kutlumuş din Muntele 
Athos; alte manuscrise se găsesc în diferite biblioteci 
din Occident (Viena, Berlin) sub diferite numiri: 

' Eporhosis Ex Tie naras,  Epothosis xal roxot- 
oet sau "Epwraroxpioeie Tod Baocràstouv tod Meydghàov 
xal rop l'eyyoptov to Osohbyov. 

Din Bizanţ textul a trecut de timpuriu, pe de o 
parte în Apus, pe de altă parte la slavii sud-dună- 
reni, de unde a călătorit mai departe în literatura 


37 


rusă. În Occident, acest chestionar, plin de legende, 
tradus în limba latină şi cunoscut sub numele de 
Joca Monachorum (Jocul călugărilor) s-a răspîndit 
in numeroase copii, dintre care cca mai veche, 
păstrată în Biblioteca din Schlesstadt, este din 
veacul al XIl-lea. Din limba latină, textul a fost 
tradus în limbile romanice (în literatura franceză 
încă din secolul al XI-lea), germanice şi anglo-saxone. 
De multă popularitate s-a bucurat textul şi în litera- 
turile slave, unde a lost cunoscut sub numele de 
B&ngocu H wrpkrn (Întrebări și răspunsuri) sau 
Ilpora kkoxăunie (Tălmăciri). Se cunosc numeroase 
versiuni, dintre care unele destul de vechi, ca 
de pildă cea păstrată într-un codice din Berlin, 
datind din veacul al Xll-lea, sau alta din anul 
1348, într-un codice bulgăresc aflat în Biblioteca 
Publică din Petrograd. O versiune mai nouă, păs- 
trată intr-un sbornic bulgăresc din veacul al XVI-lea, 
s-a găsit în Arhivele Statului din Bucureşti şi a fost 
semnalată de laţimirski în Catalogul său (p. 843). 
După prof. Iordan Ivanov, prototipul grecesc al 
versiunilor slave s-a pierdut — sau poate n-a fost 
încă descoperit. 

In literatura românească avem mai multe ver- 
siuni, reprezentind traduceri diferite şi care poartă, 
ca și în alte literaturi, titluri deosebite: Întrebări 
și răspunsuri, Întrebări filosofești de la Adam şi 
de la Hristos şi răspunsurile, Întrebări pentru zidirea 
lui Adam, Întrebările sfintului Vasilie şi cu Grigorie 
Bogoslovul, Întrebări și răspunsuri filosofești, cînd 
s-au intrebat impăratul Leon cu dascălii şi cu filosofii. 

Cea mai veche versiune românească, cunoscută 
pină azi, se păstrează în Biblioteca Academiei 
Române în codicele nr. 3806, copiat în anul 1748 
de ierei Diné Stanovici Voinescul dascălul ot Căpă- 
naş (?)*, fratele dascălului Ștefan din Craiova şi 


* Erei Ghinea Stanovici Voinescu, dascălul căpălnaș 


(Cf. Q. Ştrempel — Copiști de manuscrise românești pină la 


1800, p. 228). 
38 


nepotul episcopului Damaschin din Rimnic. A fost 
publicat in Anuarul seminarului nostru de Al. Cio- 
rănescu, cu variante din 48 manuscrise similare. 
Deşi după nnmeroasele urme lăsate de original se 
pare că textul este tradus din slavoneşte, ne ocupăm 
totuşi de el aci, fiindcă şi el întregeşte, după cum 
s-a spus, materialul apocrif al hronografelor. 

Pe lingă materialul legendar de care ne vom ocupa 
curind, Întrebări st răspunsuri cuprind şi o serie de 
elemente asemănătoare cu ghicitorile populare, un 
fel de enigme cu caracter religios. De exemplu: 

« Întrebare: Cine n'au născut şi au murit? Răspuns: 
Adam. Întrebare: Cine au fost sol mut şi au dus carte nescrisă 
la cetate neintemeiată? Răspuns: Solul, porumbul care l-au 
trimis Noe prorocnl din corabie; cartea, stilparea (ramura) 
smochinului (sic), cetatea neîntemeiată, corabia lui Noe». 

Aceste enigme din vechile noastre texte au aţiţat 
imaginaţia maselor şi înfăţişează azi un interes 
deosebit din punct de vedere folclorice, fiindcă multe 
dintre ele au fost culese şi din gura poporului. Pentru 
a se vedea pină unde merge identitatea dintre tex- 
tul scris şi cel oral, dăm mai jos pe două coloane 
citeva enigme, așa cum au fost culese din popor, 
și corespondentul din textul Întrebări și răspunsuri, 
copiat în 1748 şi publicat de d-l Al. Ciorănescu în 
ediţie critică, în Cercetări literare, I (p. 60 şi urm.): 
Tezte populare Al. Ciorănescu, Întrebări şi 

răspunsuri, în Cercetări lite- 
rare, I, p. 60 şi urm., repro- 
duce ms. nr. 3806 B.A.R. 


Un om avea 3 pluguri de CLXXXII. Întrebare: Un 
boi şi semăna 3 obroace de om avea 3 pluguri de boi şi 
grîu şi puse 12 secerători şi semăna 3 obroace de grîu 
4 treierători şi secerară şi şi puse 12 secerători şi 4 tre- 
treierară şi îăcură 3 obroace  ierători şi secerară şi treie- 
de grîu. rară şi făcură 3 obroace de 
griu. 

— Omul este Dumnezeu, cele Răspuns: omul iaste Dum- 
3 pluguri, Sfinta Troiță, să- nezeu, cele trei pluguri iaste 
mința, cuvintele lui Dnmne- Sfinta Troiță, sămînța, cn- 
zeu, 42 secerători, cei 42 vintele lui Dumnezen, 12 se- 
apostoli, A treierători sunt cerëtori sint cei 12 apostoli. 
cei 4 evangheliști. 


39 


T. Bălăşel, Versuri populare 
române, ll, 1, p. 98; Gh. 
Dem. Teodorescu, Poezit 
populare, p. 252, nr. 374. 
Cine nu sa născut şi a 
muril? 
— Adam strămoșul. 


N. Georgescu-Tislu, Folelor 
din jud. Buzău, p. 23. N. Păs- 
culescu, Lit. pop. rom., p. 104. 
Cine a murit şi nu s'a 
ingropat? 
— Muierea lui Lot, care 
s'a prefăcut în stilp de sare. 


Gh. Dem. Teodorescu, Poezii 
populare, p. 251, nr. 368. 


Cine a fost corăbierul cel 
ma! înlii pe lume? 
— Noe. 


N. Georgescu-Tistu, Folclor, 
p. 23. Gh. Dem. Teodorescu, 
op. cit., p. 250, nr. 365. 


Ce cocoş a cintat şi sa 
auzit in toală lumea? 

— Cocoşul din corabia lui 
Noe. 


Cf. şi N. Georgescu-Tislu, op. 
cit, p. 23; Gh. Dem. Teo- 
dorescu, op. cit., p. 250, nr. 
366; Păsculescu, Lit. pop. 
rom., p. 104. 


Cine de viu s'au îngropat 
şi mormîntul a umblat şi 
morlul a cîntat? 

— lona prorocul cind era 
în pîntecele chitului. 


N. Păsculescu, Lit. pop. rom., 
p. 104 


XXII. Cine nau născul şi 
a murit? 
— Adam. 


CAS XII. Cine au muril 
şi nu s'au îngropat? 
— Muiarea lui Lot. 


CCXĂI, Care au început 
intiiu a face corabiia? 
Răspuns: Noe prorocul. 


CLXI. Ce cocoş au cîntat 
şi l-au auzit toată lumea? 

— Cocoşul cel din corabiia 
lui Noe. 


CLX XIV. Cine de viu s'au 
îngropat şi mormîntul umbla 
şi mortul în mormint cînta? 

Răspuns: lona prorocul 
in pîatecele chitului. 


Dar trăsătura cea mai interesantă a acestor 
enigme, cu care și azi se desfătează tineretul nostru 
la gezători, este că ele îşi găsesc corespondentul 


lor “şi în literatura latină a evului mediu. Pentru a 
invedera aceasta, dăm mai jos, în paralelă, citeva 
enigme româneşti, culese în vremurile noastre, și 
textul latin din secolul al IX-lea, publicat de 
Paul Meyer: 


— Cine nu sa născut şi a — Qui est mortuus et non 
murit ? est natus? 
— Adam strămoșul. — Adam. 


N. Georgescu-Tislu, Folclor, 
p. 23. 


— Cine a murit şi nu s'a — Cojus (sic) corpus non 
îngropat? p... tenet in terram? 

— Mueren lui Lot, care — Oxor (sic) Loti. 
s'a prefăcul în stilp de sare. 


Gh. Dem. Teodorescu, Poezir 
populare, p. 251, nr. 368. 


Aceste asemănări izbitoare între folclorul nostru 
și textele latine ale evului mediu aruncă o lumină 
vie asupra chestiunii privitoare la circulaţia elemen- 
telor de folclor. Întrucît reflexe din textele latine 
s-au găsit şi în domeniul folclorului romanic și 
germanic (vezi materialul citat și la Gh. Dem. Teo- 
dorescu, Poezii populare, p. 250), asemănările dintre 
enigmele poporului nostru şi ale celor din Occident, 
nu se explică numai pe cale de circulaţie orală, ci 
și printr-un împrumut, în timpuri și locuri deosebite, 
dintr-o sursă literară comună: textele bizantine, 
În folclorul grec actual enigmele apar în formă ver- 
sificată (cf, S. Kyriakidis, Fani? Aaoypzote p. 345). 


ERMINIILE 


Am arătat în volumul ] al lucrării de faţă că 
unele din cele mai interesante legende apocrife se 
găsesc zugrăvite și pe zidurile exterioare ale vechilor 
noastre mănăstiri şi biserici de sate. Fiindcă în 


41 


iai e: 


paginile ce urmează vom mai avea adesea prilejul 
să arătăm strinsa legătură dintre acest capitol 
al literaturii noastre vechi şi dintre arta prolană 
și religioasă, credem necesar să ne oprim puţin și 
asupra Erminiilor, manuale de pictură religioasă, 
după care sc orientau şi se mai orientează încă 
zugravii noștri în împodobirea artistică a sfintelor 
locașuri. Aceasta cu atit mai mult, cu cit, în afară 
de indicaţii tehnice, unele cuprind şi texte apocrife. 
Erminiile cuprind iastrucţiuni tehnice, utile zu- 
gravilor, privitoare la pregătirea zidului și a culorilor 
pentru picturi murale, la inscripțiile și citatele 
biblice care trebuie să însoţească diferitele scene 
iconografice, la chipul cum trebuie să zugrăvească 
virsta, atitudinea şi fata personagiilor biblice şi a 
sfinților martiri şi asceţi: a Strămoaşa Eva, babă 
cu părul alb... patriarhul lacov, fiul lu: Isac, 
bătrin, cu părul lung, cu barba lungă, despicată 
in două». 

Erminiile au lost alcătuite în ateherele de lucru 
ale zugravilor de la Muntele Athos. Se ennosc nume- 
roase manuscripte grecești, care însă se împart în 
două grupe: una scoboriudu-se dintr-o versiune 
anonimă mai veche, alta poruind de la o redacţiune 
mai completă şi mai sistematizată, compilată în 
prima jumătate a secolului al XVIII-lea de iero- 
monahul Dionisie din Furna, care a învăţat în 
copilăria sa meșteşugul în Mnntele Athos, și de către 
ucenicul acestuia, Chiril din Hios. 

Redacţiunea anonimă, atribuită lui Frangos 
Cattelanos, începe cu o precuvintare, în care se 
spune că a fost alcătuită după vechile manuale de 
pictură bisericească ale lui Panselinos și Teofan. 
Panselinos este pictorul legendar al Muntelui Athos, 
care după unii ar fi trăit în secolul al XI-lea, după 
alţii în secolul al XIII-lea sau chiar al XIV-lea, 
dar care mai probabil a trăit în secolul al XVI-lea 
și a zugrăvit cu mult omenesc, sub influenţa occi- 
dentală, biserica mănăstirii Protaton din Karyes, 


42 


capitala Muntelui Athos. Contemporanul său, Teofan, 
care a zugrăvit pe la 1573 o biserică în Tesalia, este 
reprezentantul şcolii cretane în pictura bisericească 
a timpului, şcoală caracterizată printr-o păstrare 
mai credincioasă a vechilor tradiţii de pictură 
bizantină. 

Între cele donă redacţinni greceşti ale Frminiilor 
— cea anonimă şi cea a lui Dionisie din Furna — 
se găsesc părți identice, ccea ce presupune un proto- 
tip comun mai vechi. De altă parte un specialist 
german, Ernst Berger, a arătat că partea tehnică 
a Erminulor cuprinde indicaţiuui privitoare la 
pregătirea zidului zugrăvit care amintesc tehnica 
antică, aşa cum ne-a descris-o Vitruviu şi Pliniu cel 
Bătrin. Georg Ebers a observat că reţetele de culori 
ne ajută să determinăm unele droguri ce se întilnesc 
în papirusurile egiptene. Tehnica și rețetele consem- 
nate în Frminii se sprijină deci pe tradiţiuni trans- 
mise din vechiul Bizanţ. 

După manuscrisele greceşti s-au făcut la noi, 
după cum arată d-l V. Grecu, trei traduceri: una 
mal veche, după o variantă a redacţiunii grecești 
anonime, atribuită lui Frangos Cattelanos, două 
după redacţiunea lui Dionisie din Furna: una de 
un anonim și alta de arhimandritul Mitropoliei din 
Bucureşti, Macarie, în anul 1805. Traducerea lui 
Macarie, deşi are stingăcii, este totnşi cea mai 
apropiată de textul grecesc, pe care îl urmează 
chiar în sintaxă și topică, în chip servil. Textele au 
lost publicate în ediţie critică şi însoţite de studiu 
de d-l Vasile Grecu. În aceste tratate de pictură 
religioasă, care au servit de orientare zugravilor 
noştri de biserici şi icoane, s-au furișat, după cum 
vom vedea mai pe larg în paginile următoare, şi 
destule elemente necanonice. Lucrul nu trebuie 
să ne surprindă azi, cînd se ştie că predicatorii, 
melozii şi  hagiografii bizantini au exploatat 
adesea în operele lor unele date mai impresio- 
nante ale literaturii apocrife. Vom avea astfel 
prilejul să  luminăm unele aspecte ale icono- 


43 


grafiei noastre religioase, in discordanţă cu textele 
canonice, prin ajutorul Ærminitilor şi al legendelor 
apocrife. 

Trecem acum, după prezentarea textelor, la 
legendele apocrife, privitoare la Vechiul Testament. 
Le vom urmări în ordinea în care sunt expuse în 
hronografe și care corespunde cu cea stabilită de 
cronologia biblică. Vom căuta, acolo unde aceasta 
este cu putinţă, legăturile cu arta religioasă-și vom 
completa materialul din hronografe cu datele din 
Erminii şi din Întrebări şi răspunsuri, precum şi 
cu unele legende răzlețe, păstrate în vechi manus- 
cripte româneşti, legende care, dacă n-au fost 
NEE de hronografe şi nu sunt cuprinse nici 
in Întrebări și răspunsuri, se leagă, totuşi, prin 
cuprinsul lor, de materia pe care o tratăm aci. 

Pentru a nu îngreuna lectura şi pentru a înlătura 
repetările de indicaţii, vom da bibliografia legendelor 
la sfirşitul ciclului. 


LEGENDE APOCRIFE PRIVITOARE LA 
VECHIUL TESTAMENT 


CĂDEREA ÎNGERILOR 


Legenda despre căderea îngerilor nu se găseşte 
în Biblie; aluzii însă se găsesc, mai clare, în epistola 
sobornicească a sf. apostol luda (versetul 6): « lar 
pe îngerii cari nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit 
locașul lor, i-a pus la păstrare, sub întuneric, în 
lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari»; în 
epistola a II-a a apostolului Petru (partea 2, verset 
4): «Căci dacă Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii 
cari au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat 
peşterilor întunericului, ţinîndu-i spre judecată»; 
şi, în sfirsit, în Evanghelia lui Matet (XXV, 41): 
4... Duceţi-vă de la mine blestemaților, în focul cel 
veşnic care este gătit Diavolului şi îngerilor lui». 
Din aceste date neprecise a crescut legenda despre 
căderea îngerilor, pe care hronografele bizantine 
ne-o expun, cu o bogăție de amănunte plastice, 
astfel: 


«A patra zi, cînd au făcut Dumnezeu luminile celi mari 
şi stelile, întru acea zi au căzut Lutafărul din cer, carile 
era mai mare pâste o tată de îngeri, pentru că s-au mindrii 
întru sine şi au zis că-şi va pune scaunul său împotriva scau- 
nului lui Duinnăzău; ce cum au cugetat, îndată s-au desfăcut 
ceriul şi au căzut împreună cu toată ceata lui». 

Și, explică mai departe hronogralul, unii au 
căzut pînă «în adîncul pămîntului, alţii în mare, 
alţii pre pămînt, alţii în văzduh şi aceia toţi s-au 
făcut draci întunecaţi ». Capitolul se încheie apoi 
cu înfăţişarea zguduirii produse în cuprinsurile 
cereşti, după căderea îngerilor: 


«S-au cutremurat toate cetele îngerești şi s-au ales 
Mihail arhanghelul şi au zis cu glas mare: să stăm bine; 
să stăm cu frica lui Dumnezău; şi cum au zis acel cuvînt, 
au stătut, care unde s-au aflat; şi it au rămas, iar sînt 
îngeri, iar cei căzuţi sînt tot draci». 


Această legendă — oarecum extra biblică — dar 
care oferea un minunat prilej de inălțare morală a 
cititorilor, a fost fireşte speculată în cărțile de edi- 
ficare morală a maselor populare, cum erau cazaniile, 
în acele texte de Întrebări și răspunsuri şi în pictura 
bisericească. Tratatul de FErminie bizantină a lui 
Dionisie din Furna, folosit de zugravii bisericilor 
noastre, dădea pentru zugrăvirea acestei scene 
recomandaţiuni care, prin unele amănunte, amintesc 
textul hronograielor: 

«Ceriul... şi H<risto>s şezînd pe scaun ca un împărat, 
țiind evanghelie, zicînd: „„Văzutu-l-am pre Satana, ca fulgerul 
căzut din ceriu“, şi împrejurul lor cetele îngerilor sind cu 
frică, și Mihail stînd la mijloc şi pe Hristos, arăiindu-l la 
celelalte cete, le grăeşte într-o hîrtie: „Să stăm bine, să stăm 


KI 


cu frică...» 


Apoi dealuri, o prăpastie mare cu inscripţia 
«Tartarul a Si, în sfirșit, 

«ceata Luceafărului surpîndu-se de la ceriu; şi pre cît 
sînt mai sus, luminoşi îngeri surpaţi, iar mai jos alţi îngeri 
mai negri şi mai jos alţii şi mai întunecaţi, şi mai din jos, 
iară alţii jumătate draci şi jumătate îngeri și alţii iarăși 
disăvîrșit dimoni, întunecaţi şi negri» 1. 

Legenda despre căderea îngerilor, la care face 
aluzie textul evangheliilor, povestită plastic de 
vechile hronografe bizantine, începînd cu Malalas 
din veacul al XI-lea, trecută apoi în cazanii şi în 
alte texte religioase, zugrăvită apoi pe zidurile 
vechilor mănăstiri şi biserici, s-a răspîndit adînc 
și în tradiţiile orale ale popoarelor ortodoxe. Ver- 
siuni — unele asemănătoare cu textul hronogra- 
felor — au fost culese din toate cuprinsurile pămîn- 
tului românesc: din Bucovina, din Ardeal, din Oltenia, 
din Moldova, din Muntenia. Cum de altfel e firesc, 
legende asemănătoare se găsesc şi la popoarele 
vecine, ca de pildă la bulgari, la sîrbi, la ruşi (vezi 
bibliografia mai jos la pag. 68). Fireşte că sursa 


1 Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină, 
Cernăuţi, 1936, p. 105. 


48 


b a 


n 


principală trebuiește căutată în prototipele bizantine 
scrise, dar nu se poate respinge nici putinţa unei 
circulații a legendelor şi pe cale orală, de la popor 
la popor. 


LUPTA ARHANGHELULUI MIHAIL CU SATANAIL 


În legătură cu legenda căderii îngerilor stă o 
altă legendă apocrifă, cu trăsături bogomilice, 
necunoscută pînă acum la noi, pe care am găsit-o 
intr-uu miscelaneu păstrat în Biblioteca Academiei 
Române (nr. 1282, f. 164—177). În manuscript, 
legenda poartă titlul: Povestea lui Satanaili, cumă 
s-au trufită împotriva ziditoriului D<u>mnezeu cu 
gindul şi cumă au căzută dină cerii, de s-au făcută 
din înger luminată, de s-au făcută dracu. Deşi textul 
a fost copiat la începutul secolului al XVIII-lea, 
totuşi, unele particularităţi morfologice şi lexicale 
(despre cu înţelesul: deasupra <lat. de + super = 
peste; întunerecile = mulţime [de îngeri]) ne îndreptă- 
ţesc a crede că derivă dintr-un prototip anterior — 
poate din secolul al XVII-lea. lată, în linii mari, 
cuprinsul naiv al acestui text care, după cum vom 
vedea îndată, stă într-o strînsă conexiune cu un 
ciclu bogat de legende şi de colinde culese în zilele 
noastre din gura poporului: 

__După ce Dumnezeu a creat pe om după chipul 
șI asemănarea sa, l-a așezat în rai şi l-a împodobit 
cu atita slavă, încît i se închinau toţi îngerii. Lucifer, 
nemulțumit de aceasta, a strîns în jurul lui cetele 
cerești, a luat veșmîntul, stema și steagurile Domnu- 
lui şi şi-a aşezat scaunul deasupra norilor. Dumnezeu 
chemă atunci pe cei patru arhangheli şi, destăinu- 
indu-le că va judeca pe îngerii răzvrătiți, la o a 
doua venire, cind nu va mai împărăţi moartea pe 
pămiut, siătui pe arhanghelul Gavril să plece împo- 
triva lui Satanail. Arhanghelul nu îndrăzni, înspăi- 
mintat de puterea lui Satanil. Dumnezeu trimese 


49 


4 


atunci pe arhanghelul Mihail care, scoborindu-se la 
al doilea cer, își luă spada cea de moarte, întinse 
aripile lui, «ca de 40 de coţi», şi «bucinind», se 
scobori spre pămînt. Satanail, auzind buciumul și 
zărind pe arhanghel venind spre el, îşi luă şi el spata 
morţii, arcul și săgețile şi ieşi la război. Arhanghelul 
se prefăcu că a venit să i se închine şi el şi să admire 
creaţiunile lui. Satanail, încîntat, îl primi cu bine 
și-l aşeză pe scaun, alături de el. Dumnezeu deschise 
atunci uşile raiului şi răsări soarele — după cum îl 
prevestise pe arhanghel — înfierbintat de șapte 
ori mai mult, încît aprinse munţii și codrii şi pămîntul. 
Satanail, dogorit de căldură, purcese cu îngerul la 
mare, în fundul căreia se afla un «iezer» răcoros. 
La țărm, Lucifer, după ce luă jurămîntul de credinţă 
al arhanghelului, se aruncă în apă cu atita putere, 
că se cutremurară adincurile. Sf. Mihail, care atit 
aştepta, după ce trinti la pămînt slugile lui Satanail, 
îşi luă zborul către al doilea cer cu podoabele raiului. 
Duhul cel rău, înţelegînd că a fost amăgit, ieși din 
fundul « iezerului », dar Dumnezeu îngheţă apa mării 
pe o adincime de 200 de coţi. Satanail nu se dă 
bătut, ci roase cu dinţii ghiaţa și se ridică în văzduh 
după arhanghel. Îl ajunse aproape de cer şi-l apucă de 
piciorul stîng şi de mîna dreaptă. Sfintul Mibail, după 
sfatul Domnului, îl lovi cu spata şi-l prăbuşi în fundul 
mărilor. Dumnezeu aşeză atunci pe arbanghel în 
locul pe care-l avusese mai înainte Satanail, şi «multe 
întunérece de îngeri » veniră să slăvească pe biruitor. 

Textul românesc derivă dintr-un prototip bulgă- 
resc. În literatura bulgărească se cunosc pînă acum 
două versiuni: una copiată în 1796 de popa Puncio, 
în satul Mocreş (Lomsk), păstrată acum în Biblio- 
teca Naţională din Sofia, sub cota 693, alta într-un 
sbornic, copiat în anul 1820 de Pirvan Viîlciov, 
ucenicul dascălului Dimitrie din Vidin, și aflat acum 
în Biblioteca Facultăţii de teologie din Soiia, sub 
cota 232. Textul a fost publicat recent de prof. 
lordan Ivanov într-un studiu. Versiunea româ- 
nească se deosebeşte însă de textul bulgăresc publicat 


50 


— 


de dl. Ivanov, fiindcă, pe de o parte e mai completă, 
cuprinde incidente omise din textul bulgăresc 
(îngheţul apei după ce a intrat Satanail în ea), pe de 
altă parte, înlătură incidente din versiunea bulgă- 
rească (convorbirea finală a lui Mihail cuDumnezeu). 

Această legendă pe care o găsim în textele noastre 
vechi este foarte răspîndită în folclorul poporului 
nostru și al popoarelor slave, de unde s-au cules 
versiuni de către Dragomanov și Drinov. 

Ea este prototipul apocrif al ciclului de colinde 
« prada în raiu », apocrif pe care îl bănuia dl. Alex. 
Rosetti în studiul său despre Colindele religioase 
la români (p. 51), dar care nu se cunoştea încă pînă 
acum în literatura noastră. 
„A În cele mai multe colinde din acest ciclu obiectul 
furat nu este, ca în legenda scrisă, stema, veşmiîntul 
și steagurile Domnului, ci soarele, luna, stelele, ca 
și în unele legende slave, culese de Vuk Karadziă, 
Drinov ş.a. (vezi amănuntele mai jos în bibliografie, 
p. 73). Unul din cele mai frumoase, prin puterea 
dramatică — aflat în colecţia Gh. Dem. Teodorescu — 
incepe cu înfăţişarea teatrului undese petreceacţiunea: 


«Sus în slava cerului, 

La poalele raiului, 

La scaunul Domnului, 

La scaun de judecată, 

Unde s'adună lumea toată, 
Masă mîndră mi-e întinsă 

ŞI de sfinţi measa-i cuprinsă... » 


Și, pe cînd Domnul «la masă se punea, pîine, 
vin blagoslovea », zărește, venind într-un suflet, 
pe arhanghelul Gavril și pe sfintul Mihail, care, 
cum ajungeau la masă, «drept la Domnu-ingenun- 
chia » și-i spun cum după plecarea lui și a sfinţilor, 
idolii au dat năvală şi au prădat tot raiul: 
« Luat-au luna Luat-au idoli soarele 
Cu lumina; Soarele, odoarele. 
Luat-au idoli zorile, 
Zorile cu razele; 


Luat-au idoli stelele, 
Stelele cu florile; 


=...» A A spe ea OO OO 


Raiul de se'ntuneca, 
Iadul de se lumina. » 


dl 


E 


Dumnezeu le trimite în ajutor pe sf. Ion, pe 
sfintul lie şi pe sfintul Petre, care pătrund în iad. 
«Ion botezind, llie fulgerînd şi sfintul Petre ploi 
bătind a, Idolii se înspăimîntă, cad în genunchi, se 
dau botezului: arhanghelii Gavril şi Mihail pun 
mîna pe odoarele cerului și le aduc înapoi: 

« Iadul de se'ntuneca, 
Raiul de se lumina.» 

În cele mai multe versiuni însă, legenda este 
contaminată cu motivul zapisului lui Adam şi 
subordonată unei lămuriri: pentru ce este scobită 
talpa omulni? După ce Satana a încheiat zapisul 
cu Adam, prin care acesta ceda Satanei pe cei ce 
vor muri din neamul său, în schimbul pămîntului 
care era creaţiunea duhului rău, Dumnezeu, vrind 
să smulgă zapisul din mîna lui Satan, a trimis în 
acest scop pe sf. Ilie. Acesta, luînd formă omenească, 
a intrat ca argat la Satana şi, după ce îi cîştigă 
increderea, într-o zi, pe ţărmul mării, îl.aţiţă să se 
scufunde în apă ca să aducă nisip de pe fund. Diavolul 
se aruncă în apă, lăsindu-şi pe țărm veșmintul. 
Arhanghelul scoate atunci zapisul din hainele 
Satanei şi se înalță spre cer. Diavolul, simțind, dă 
să iasă din apă, dar Dumnezeu îngheaţă apa. Dia- 
volul o rupe şi se ia după arhanghel. ÎI ajunge la 
poarta cerului şi-l înhaţă de picior. Sf. Mihail, 
învățat de Dumnezeu, loveşte cu spata pe Satana, 
care se scufundă în abis cu o fişie din talpa arhan- 
ghelului. De-atunci a lăsat Dumnezeu ca toţi oamenii 
să aibă talpa piciorului scobită. 

În sfirsit, într-un alt ciclu de legende, motivul 
luptei arhanghelului cu Satana este împletit cu 
legende populare ce stau în legătură cu Protoevan- 
ghelia lui Iacob. După iscălirea zapisului, îngerul, 
sau chiar Adam în alte versiuni, ispitește pe diavol 
ca să afle în ce chip sîngele lui va scăpa din întu- 
neric. « Cînd se va naște fiu din Duhul sfint» fu 
răspunsul Satanei şi de aci legenda se îmbină cu 
date din Protoevanghelia lui Iacob (Ci. bibliografia 
mai jos la pag. 73). 


8 


ADAM. NUMELE LUI 


- La nunțile noastre țărănești, tinerii, înainte de 

a pleca la biserică, îngenunche pe niște lăicere dina- 
intea părinţilor, care stau pe scaune împreună cu 
rudele mai apropiate. În acest moment solemn, 
se ridică « vornicelul » care stă la capătul scaunelor 
din dreapta și rosteşte o «oraţie» prin care cere 
binecuvintarea părinţilor asupra tinerilor, pomenind 
de creaţiunea omului, de Eva care a fost dată lui 
Adam ca tovarăşă. La pasagiul creaţiunii omului, 
unele «oraţii de iertăciune» introduc următorul 
episod: 

ga mai trimes Dumnezeu 

In patru unghiuri de lume; 

Si-au adunat 4 slove 

De-au făcut un nume; 

Au trimis la Răsărit, 

La amiază şi la asfințit, 

Şi la miez de miazănoapte 

Și adunară & slove din carte, 


Si a tilmăcit numele 
Strămoşului nostru Adam.» 


Episodul acesta nu este însă o creațiune a 
fanteziei poporului nostru, ci el a pătruns în oraţiile 
de nuntă din literatura scrisă. În hronografele româ- 
neşti tip Cigala şi Dorotei de Monembasia —la 
capitolul despre Adam citim, între altele, că 


«Acest nume al lui Adam se scrie cu patru slove: slova 


dintii, A, arată partea despre răsărit; tară slova a doua iaste 
D, arată partea despre apus; iară slova a treia iaste A, arată 
partea despre miazănoapte; iară slova a patra iaste M 
arată partea despre miazăzi». ` 


În limba noastră această explicare este cu totul 
obscură. De ce bunăoară, prima literă din numele 
lui Adam, A, ar arăta partea despre răsărit, şi a 
treia, tot A, ar arăta partea despre miazănoapte 
și a doua, D, ar arăta partea despre apus? Textul 
grecesc al hronogratelor ne lămureşte însă pe deplin 
asupra acestui pasagiu curios. lată explicarea pe 
care ne-o dau textele greceşti ale hronograielor: 


58 


Prima literă din numele lui Adam, A, aminteşte 
cuvintul varoa) (= răsăritul); a doua literă D — 
3bos (apusul); a treia literă, A — ăpuTos (= miază- 
noapte); a patra M — Heooubpta (miazăzi). Legenda 
are aci ca punct de plecare coincidenţa dintre literele 
care alcătuiesc numele lui Adam și dintre literele 
iniţiale ale cuvintelor greceşti care indică cele 
patru puncte cardinale. PT 

Această legendă bizantină — intrată în literatura 
noastră prin hronografele lui Cigala şi Dorotei de 
Monembasia, prin textul Întrebări şi răspunsuri 
(cu deosebire versiunea: Întrebările sfintului Vasilie 
cu Grigorie Bogoslovul, v. ms. 3 518, Bibl. Acad. 
Rom., f 65) şi prin compilaţia slavă despre Lemnul 
crucii (cf. vol. I, p. 155 și urm.) —işi are sursele 
ei mai îndepărtate în vechile tradițiuni talmudice, 
unde se spune că trupul lui Adam a fost creat intr-un 
loc curat, anume Locul Templului, dim pămint 
roşu, negru, alb şi cafeniu, luat din cele patru părți 
ale lumii. La arabi, această legendă a fost pusă 
în legătură cu culorile felurite ale raselor omenești; 
de aceea oamenii au unii culoarea roșie, alţii neagră, 
alții albă și alţii cafenie, pentru că strămoșul lor 
a fost făcut din pămînt care avea în sine aceste 
patru culori. | 

Într-un alt ciclu de oraţii de nuntă, creațiunea 
omului este explicată, nu prin punctele cardinale 
din care Dumnezeu a luat pămîntul, ci din elementele 
diferite din care l-a alcătuit, astfel: 


«S'a mai făcut Dumnezeu 

Pe strămoşul nostru Adam, 

Care ne tragem toţi dia neam. 

După ce l-a zidit din opt părţi: 

L-a făcut cu sîngele din rouă, 
Frumuseța din soare, es, 
După chipul şi asemănarea sînţiei sale, 
Cu auzul din vînt, 

Cu oasele din piatră i. » 


1 El. Sevastos, Nunta la români, p. 175. 
SE 


Dar, deşi oraţia ne spune că omul a fost creat 
din opt elemente, totuși nu înşiră decit patru: 
rouă, soare, vînt, piatră. Altă oraţie pomeneşte: 
«trupul din lut, ochii din mare, frumuseţile din 
soare, auzul din vînt, sufletul de la duhul sfint» 1, 
altă oraţie ne dă varianta « cu sufletul din văzduh » 2, 
lar alta adaugă: «minte din slava îngerilor»ă. 
Cum vedem, nici una nu numește complet cele opt 
elemente din care a fost zidit omul. Textul întreg 
il aflăm în Întrebări și răspunsuri, care este proto- 
tipul acestor oraţii. 


« Din cîte tării au făcut Dumnezeu pre Adam? — Răs.: 
Din opt părţi; trupul din pămînt, oasele din piatră, sîngele 
din mare, ochii din soare, cugetul din nour, suflarea din 
vint, înţelepciunea din lumină, iar prorocia din Duhul 
Sfînt ». 

Această legendă cuprinsă în oraţii este destul 
de răspîndită în poporul nostru. Numeroase versiuni 
au fost culese din toate ţinuturile româneşti: din 
Ardeal, din Muntenia, din Moldova, din Bucovina 
(vezi mai Jos bibliografia). Legenda a colindat de 
altfel literaturile şi folclorul tuturor popoarelor. 
S-au găsit la slavi, la englezi, provensali, francezi; 
germani, în literatura latină a secolului al XIII-lea, 
la parsi, la arabi. 

Într-un alt ciclu de Întrebări şi răspunsuri se 
spune că omul a fost «urzit» din patru «stihii» 
adică: 

« din singe şi din flegmă şi din fiere galbenă şi neagră. Deci 
sîngele omului iaste fierbinte şi apos şi iaste făcut din vint, 
iară flegma iaste rece şi apoasă că iaste din apă, iar fierea 
galbenă iaste fierbinte şi uscată şi iaste din foc, iară fierea 
cea neagră iaste rece și uscată, aceia iaste din pămînt». 


eme 


1 Ibidem, p. 182. 

2 Ibidem, p. 198. 

s S. FI. Mariau, Nunta lo români, p. 192—193. 

4 Vezi textele adunate de Reinhold Kohler. Kleinere 
Schriften zur erzăhlenden Dichtung des Mittelalters... herausg. 
von Johannes Bolte, Berlin, 1900, vol. II, pp. 4—7, 


bă 


CAIN ŞI AVEL 


Pe canavaua textului biblic despre fiii lui Adam 
este brodată o legendă menită să răspuudă la nedu- 
merirea care aţița curiozitatea populară: cum a 
putut trece prin capul lui Cain gindul de a scăpa 
de fratele său, omorîndu-l, cînd pînă atunci moartea 
nu era cunoscută. Legenda porneşte de la firele 
datelor biblice, arătînd cum Cain, cuprins de invidie 
și ură împotriva fratelui său, fiindcă numai lui îi 
primea Dumnezeu jertfa şi-i « îmbogăţea agonisita », 
se irămiînta cu gindul cum să scape de el. Ideea i-a 
dat-o diavolul, într-o zi pe cînd Avel se apropiase 
cu turmele lui de nişte stînci, la poalele cărora Cain 
își ara ogoarele. Pe cînd oile stăteau culcate în umbra 
stincilor, diavolul, prefăcut în chip de Lon, a pră- 
vălit cu coarnele din vîrful lor o piatră uriaşă peste 
o oaie care a murit pe loc. Cain, văzind aceasta, 
luă și el o piatră şi o ascunse. Apoi, amăgind pe 
fratele său, îl aduse la locul unde ascunsese piatra 
și-l ucise. Legenda aceasta, transmisă de hronografe, 
se găseşte încorporată şi în acel mozaic de Întrebări 
și răspunsuri care a intrat în literatura noastră 
înainte de jumătatea secolului al XVII-lea 1. Într-o 
versiune păstrată într-un ms. din colecţia Gaster, 
la întrebarea: « Cine l-a învăţat [pe Cain să ucigă 
pe fratele său] de vreme ce el nu ştia să ucigă? » — 
se răspunde: 

« Diavolul l-a învăţat, căci el fiind ucigaş d'începutul 
lui, au arătat şi lui Cain cu chip de orînduială ca acesta; 
că păscînd caprele pe lîngă un munte înalt, iar diavolul să 
făcu un Ion mare şi să sui de-asupra pietrilor pe munte; 
și răstogoli o piatră mare cu coarnele; şi viind piatra în jos, 
au lovit o capră în cap, şi au murit. Aceasta văzînd şi Cain, 
ucisă şi el pe frate-său Avel ». 


Pătrunsă astfel pe două căi în literatura scrisă, 
legenda a avut o lungă vitalitate şi în masele populare, 


1 Al. Ciorănescu, în Cercetări literare, publicate de 
N. Cartojan, I (1934), p. 55. 


56 


de unde a fost culeasă în zilele noastre de S. T. 
Kirileanu și reprodusă de Tudor Pamiile în Povestea 
lumit de demult (pp. 113—114), firește, puţin defor- 
mată, căci diavolul nu mai este aci instigatorul. 

Legenda populară, aşa cum o cunoaștem din 
versiunea publicată de S. T. Kirileanu, se împle- 
teşte în partea finală cu un alt motiv, menit să explice 
cum a învăţat Adam să îngroape pe Avel. Pe cînd 
stătea cu Eva lingă trupul lui Avel — spune legenda 
populară — vede cum o vrabie, care avea un gindac 
în cioc, îl pune jos şi-l acopere «cu ţărină ori cu 
nisip — cu ce-o fi găsit — şi la urmă a zburat în 
treabă-i ». Adam văzînd aceasta, s-a gindit să facă 
și el la fel, ca să nu lase trupul fiului lor să-l mănînce 
ciinii ori corbii, «ca pe un hoit». Motivul acesta 
se regăsește și în literatura noastră în textul Între- 
Dër şi răspunsuri şi îşi are originea, precum a arătat 
Dăhnhardt (Watursagen, l, p. 249) în literatura 
rabinică şi musulmană, unde însă în locul vrabiei 
apare altă pasăre: corbul. Chiar Coranul (surata V) 
ne spune că « Dumnezeu a trimes un corb ca să-i 
arate lu: Cain că trebuie să-şi îngroape fratele în 
mormiînt ». 


OMORÎREA LUI CAIN; ORIGINEA CÎINILOR 


După uciderea lui Avel, Biblia ne povestește, 
că Dumnezeu a blestemat pe Cain ca să nu aibă 
spor în lucrul pămîntului şi ca să-şi ducă viața 
«gemind şi tremurind». Hronografele bizantine, 
dind mai mult relief blestemului, îl completează 
cu o veche legendă talmudică. 

« Atita — adaugă textele intrate în literatura noastră — 
îi tremura tot trupul cît nu putea să-şi ducă mîna la gură 


să măniînce şi nu era suferit de nici un om... pămîntul 
încă îl urîse şi munca nu-i folosea nimica ». 


Neputîndu-se linişti locului, plecă cu soţia lui 


in țara Naid, şi acolo a născut pe Enos, din care 
au ieșit mai multe generaţii de copii, pînă la Lameh. 


kr 


Acesta la bătrineţe, pierzind vederea, și-a luat un 
« poslușnic » care-l conducea și care-i îndrepta arcul 
cind voia să tragă cu săgeata. Lameh, umblind 
prin păduri, săgeta fiare sălbatice, pe care apoi 
le jupuia de blane pentru a face îmbrăcăminte, 
fiindcă — explică hronogralul — « pe vremea aceea nu 
se mînca nici un fel de fiare». Într-o zi, pe cind 
Lameh umbla astfel după vinat, se aude deodată, 
dintr-un tufiş, un foşnet. a Posluşnicul», crezind 
că este o fiară, îndreaptă arcul lui Lameh spre 
locul de unde se auzise zgomotul. Dar nu era nici 
o fiară, ci Cain, care colinda pădurea «umblînd 
cum îl pedepsise Dumnezeu ». Din ţeasta lui Cain 
s-a făcut o fintină împuţită, din care apoi au izvorit 
nişte viermi mari cu patru picioare, cu capete ȘI 
cu urechi. Din aceştia au ieşit apoi ciinii. 

Legenda aceasta, împreună cu paralelele ei în 
celelalte literaturi, a fost studiată de Dăhnhardt 
și colaboratorii săi (în Natursagen l, p. 250 şi urm.). 
Ea e formată din întreţeserea a două motive diferite: 
unul, avind de scop să lămurească pasagiul obscur 
din biblie, în care Lameh, adresindu-se femeilor sale, 
le spune: a Ascultaţi glasul meu, femeilor lui Lameh, 
băgaţi în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorit 
spre rană mie şi un tînăr spre vătămare mie»; a 
doua legendă are de scop să explice originea cîinelui. 

Primul motiv este o veche legendă talmudică, 
care se găseşte consemnată în scrierile rabinice, 
unde copilul care-l conduce pe Lameh este ÎNSUȘI 
fiul acestuia: Tuwal-Kain. 

Această legendă rabinică a intrat de timpuriu 
in literatura siriacă şi arabă și a pătruns apoi în 
literatura creștină a evului mediu; o găsim în Orient 
la Eutyches (secolul V), la Mihail Glykas (secolul XTT) 
g.a; în Occident e amintită de Hieronim (ep. 26 
ad Damasium), de Petru Comestor — Pierre le 
Mangeur — în Historia scholastica şi de alţii. 

Al doilea motiv, însă, din legenda hronograielor, 
privitoare la nașterea ciinilor din viermii ieşiţi 
din trupul lui Cain, nu-și găsește însă corespondent 

58 


nici în legenda talmudică, nici în literatura siriacă 
sau armeană. Ea este, după cum a arătat Liebrecht 
Leg Volkskunde, p. 80) de origină bizantină. 
nvăţatul german a observat cu dreptate că parale- 
lismul cuvintelor Kaiv (Cain), Kvov (cîine) si 
oxovàtxia (viermi), other (cîini) a putut forma punc- 
tul de plecare al legendei. Procesul acesta de for- 
mate a legendelor pe temeiul unor etimologii popu- 
lare este un procedeu obișnuit în folclorul universal. 


URIAȘI 


După moartea lui Cain, hronogratfele povestesc 
pe scurt viaţa celorlalte personagii biblice pînă 
la Avraam. Accentuînd asupra datelor biblice, 
` „oerafele insistă asupra staturii lor gigantice, 
astfel: 


«Pre acea vreme, cînd ați auzit c-au fost Nevrod împărat 
încă era uriaşii cei mari, că şi Nevrod împărat încă era uriaş 
şi să biznia toţi tării lor şi pără a să închina lni Dumnezeu, 
să închina cine la ce-i bătea inima». 


Aceste date biblice, altoite pe vechile mituri 
ale lumii greco-romane despre titani, sunt sursa 
credințelor şi legendelor populare actuale despre 
uriași, cari se găsesc și la popoarele vecine: ruteni, 
ucraineni, ruşi albi, calmuci, bulgari. Legendele 
despre statura uriaşe a primilor oameni, aflate în 
hronografele bizantine, stau în legătură cu apo- 
crifele privitoare la Adam (vezi vol. I, p. 162) care 
la rîndul lor se sprijinesc pe vechi tradiţiuni talmu- 
dice, unde se spune că Adam, cînd a fost creat, era 
aşa de mare că umplea pămîntul de la o margine 
la alta, dar că, după ce a păcătuit, a devenit cu 
totul mic (cf. Dăhnhardt, Natursagen, I, p. 246). 
Această credinţă despre mărimea lui Adam se res- 
fringe şi în Alezandria noastră, care ne spune că 
Alexandru cel Mare, după ce a bătut pe Darie 
împărat, răzbate în niște pustietăţi unde dă peste 


D 


| Statul dI DEI sl -aitaisi 
| gigi, H GÅ 
SH iu Aut t ARU 


po aiaia 


orra == 


«un om legat de un muute cu verigi de fier şi era lung de 
500 de o ai gros de 400 de coţi... şi o femeie lungă „de 
(400 de coţi) şi groasă de 300 de coţi... Şi aşa socotiră filo- 
zofii: să fie aceşti oameni Adam și Eva pînă la naşterea lui 
Hristos... 91 


În tradiţiile poporului român, uriaşii sau j:dovii, 
cari au locuit înaintea noastră pămintul, erau așa 
de mari, încît într-o vreme, o fetiţă a unui uriaș, 
văzînd pe pămînt oameni de-ai noştri arînd ţarinele, 
i-a cules în poală, cu boi, cu pluguri și i-a dus mirată 
la maică-sa: 

— Uite maică, ce găsii colea pe cîmp. Nişte muște 
zgiriau pămîntul! l 

— Hi... ce-ai făcut fetițo? Du-i îndărăt, că ăștia 
sunt oamenii cari or să rămînă pe pămînt după 
ce ne-om prăpădi noi. 

Numirea pe care le-o dă poporul nostru de (doot 
constituie o dovadă a influenței biblice. 


AVRAAM 


Asupra lui Avraam, strămoșul iudeilor, care 
după Biblie făcuse cunoscutul legămînt cu Dumnezeu, 
hronografele noastre se opresc pe larg. Ele ne poves- 
tesc că pină la Avraam toţi uriaşii se închinau la 
idoli, şi că Avraam singur pomenea în rostul ( = 
gura, lat. rostrum) său pe Dumnezeu. El ajunsese 
la virsta de 60 de ani, străduindu-se «să întoarcă 
pe tată-său să crează în Dumnezeu ei să părăsească 
bozii ». Într-o noapte, neputind să doarmă şi privind 
măreţia şi armonia bolților cereşti, fu cuprins de 
atita misticism, încît, pe cînd toţi dormeau în casă, 
s-a furişat pe nesimţite afară şi a dat foc casei, 
unde tatăl său ţinea a bozii vărsaţi de aur și de argint, 
de au ars». Deșteptindu-se din somn şi văzînd 


1 N. Cartojan, Alezandria în literatura românească, 
Noi contribuţii, Bucureşti, 1927, p. 86, rind 9—23 (după 
Codex Neagoeanus, anul 1620). 


60 


vilvătaiele focului, tatăl lui Avraam şi ceilalți copii 
au alergat să le stingă, dar flăcările au mistuit totul. 
În învălmășeala produsă, fratele lui Avraam, care 
a intrat prin foc în casă să scoată idolii, a fost cuprins 
de flăcări şi a ars acolo. 

Sursele îndepărtate ale acestei legende sunt 
tradițiile talmudice, de unde prin scriitorii evrei 
elenizaţi, Philo şi losei Flavius, a trecut la istorio- 
grafii bizantini și s-a răsfrint pină în ultimele 
hronografe. 


MOISE 


Hronogratele povestesc că, după ce Moise a fost 
înţărcat, a fost adus la curtea faraonului, unde fiica 
acestuia l-a adoptat. Într-o zi, pe cînd se afla la 
ospăț, faraonul, mișcat de frumuseţea copilului, 
l-a luat în braţe şi-l desmierda, dar copilul, punînd 
mina pe cununa din capul lui, a aruncat-o jos. 
Faraonul s-a înfuriat rău şi se gindea să omoare 
copilul. Fiică-sa însă a intervenit, stăruind de el 
să nu omoare degeaba «un prunc nepriceput >. Și, 
ca să-l încredinţeze că copilul a făcut-o din naivitatea 
lui copilărească, a cerut să se pună înaintea copi- 
lului, într-o tipsie, galbeni şi într-alta jăratec, 
«deci de să va tinde la galbeni, vei crede că se 
pricepe, iar de să va tinde la jăratec, vei crede 
Măria Ta că este prunc brudiu». 

Faraonul făcu precum îl povăţuise fiica sa; 
copilul întinse mina la jăratec, luă un cărbune şi-l 
băgă în gură arzindu-şi limba. De atunci a început 
el să grăiască gingav şi a vorbit astfel pînă la moartea 
sa. Dar această intimplare i-a mintuit viaţa, căci 
impăratul, convins că copilul 1-a azvirlit coroana 
«din brudie», şi-a potolit mînia. 

Gaster în Literatura populară română a arătat 
că legenda este de origină talmudică și a fost plăs- 
muită probabil din nevoia de a explica printr-o 
intervenţie divină gingăvia lui Moise de care pome- 


61 


neşte St. Scriptură şi care ar părea curioasă tocmai 
la omul pe care Dumnezeu l-a ales ca să aşeze 
temeliile vieţi politice a poporului ales. Forma cea 
mai veche a legendei se află încorporată în Genesis 
rabba din secolul at V-lea, este pomenită apoi de Sefer 
Hajascher, a intrat în urmă în cronica numită a lui 
Moise, din secolul al X-lea şi a lost tradusă de curînd 
și în limba germană, într-o colecţie de folclor iudaic 
a lui Micha Josef bin Gorion 1. Din literatura rabi- 
nică, legenda a trecut la scriitorul evreu de cultură 
greacă din Alexandria, losef Flavius, prin care apoi 
a pătruns în istoriografia bizantină. 


SOLOMON 


Despre alte figuri şi episoade biblice cu caracter 
apocrif, pomenite în hronograf, ca despre Melchu- 
sedec, lemnul crucii şi împărăteasa Sibila, ne-am 
ocupat în tomul l al acestei lucrări. Ka 

Figura împăratului: Solomon, pe care Biblia 
ni-l înfăţişează ca pe prototipul frumuseţii şi al 
înțelepciunii, luase în folclorul iudaic proporţii 
uriaşe. Citeva din trăsăturile legendare ale folelo- 
rului ebraic s-au păstrat şi în vechile noastre hrono- 
grafe. Astfel este întilnirea lui Solomon cu împă- 
răteasa Sava, «ce se dzicea elineaște Sivila împără- 
teasa ». Sivila, aflind de înţelepciunea lui Solomon, 
s-a ridicat de la marginea pămîntului, cu mult 
aur şi pietre scumpe și a purces, «cu mare putere» 
spre lerusalim. Aci, « adunindu-se» cu împăratul, 
începură a «vorovi» în pilde adinci, căci și Sivila 
era așa de înțeleaptă, încît împărați din mari 
depărtări trimeteau să afle de la ea sfat. 

După ce s-a luptat multă vreme să-l întringă 
pe Solomon, Sivila, la plecare mai încercă o ultimă 
ispită. Aduce fete tinere și copii «deopotrivă cu 


1 Die Sagen der Juden. Moses, Frankfurt, a.M., 1926, 
Hotten & Löning, pp. 45—48 şi 381. 


62 


fetele »; poruncește să-i tundă la fel; îi îmbracă pe 
toţi și toate într-un chip și, înfăţişindu-i împăratului, 
Îi cere să aleagă fetele de băieți. Împăratul, mirindu-se 
de iscusința Sivilei, ceru să li se dea apă ca să se 
spele pe miini şi din felul cum se spălau, alese băieţii 
de fete «că feţii se spăla pre mâini şi pre obraz 
apăsat și tare, iar featile să spăla linişor și smearin ». 
Sivila, uimită de înţelepciunea lui Solomon, zise în 
auzul tuturor «mai multe vădzuiu cu ochii mei, decit 
audziu cu ureachile mele pentru Solomon împăratul ». 
Gaster a arătat că forma cea mai veche a acestei 
legende se află în comentarul agadic la cartea Esrei, 
alcătuit în secolul al V-lea. Din literatura ebraică, 
legenda a intrat în opera lui Mihail Glykas și a trecut 
apoi din hronograi în hronograf, pînă a ajuns la 
hronografele neogreceşti din secolul al XVII-lea. 
Hronografele noastre ne mai dau despre împă- 
ratul Solomon cîteva date interesante privitoare la 
inteligența lui supranaturală. Ele ne spun anume 
că împăratul 
«a aflat firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoa- 
celor, a paserilor, a gadiniler, a peştilor, a erbilor, a jivi- 
nilor... aşijderea şi plantele şi crugurile şi toată tocmala 
cerului și de suptu ceriu; știa şi cum va lega pre diavoli şi 
cum îi va chema pre numele lor; aşijderea toate leacurile 


şi toate doftoriile şi toate ierbile, care de ce leac era... 
acestea toate le-a cunoscut Solomen cu înțelepciunea sa». 


Această latură legendară despre marea iscusinţă 
şi măiestrie a lui Solomon a pătruns în folclorul 
tuturor popoarelor și a atras în jurul personalităţii 
regelui biblic o sumedenie de superstiții ai legende 
din alte cicluri. Culegerile de folclor românesc au 
scos la iveală un bogat material în această privinţă 
despre prea cumintele sau prea minele ori prea- 
minte — Solomon. Într-o legendă se povesteşte astfel 
cum a vroit împăratul Solomon să se nască a doua 
oară, dar curiozitatea și nerăbdarea poporului său 
a zădărnicit măiestria lui. Într-alta «preminte 


1 Ion Creangă, VIII, p. 185. 
63 


Solomon » scapă un om de şarpele nerecunoscător 
care i se încolăcise în jurul trupului 1. În alt ciclu 
de legende Solomon apare ca un duşman al uşurinţei 
şi nestatorniciei femeieşti. El « cintăreşte mintea 
mamei sale Eva », surprinde legăturile ei cu Satana, 
sau cu unul din curtenii săi, 1 le pune sub ochi, ai 
este blestemat să se scoboare pină în fundul mării 
şi să sc urce pînă în înaltul cerului. Împlineşte 
prin iscusința lui amîndouă minunile şi scapă de 
blestem ?. 

În legătură cu figura legendară a regelui Solomon 
stau şi credințele în solomonari « vrăjitori, magi cu 
puteri supranaturale ». Un asemenea solomonar, 
după o legendă culeasă de N. Sulică de la « bătrinul 
cărturar > lon Pitoş, «iscusit cititor la diferite 
priveghiuri » ë, a scăpat într-o vreme îndepărtată 
oraşul Braşov, de mulţimea sobolanilor care se 
prăsiseră în locul unde este azi piaţa publică. «Prin 
puterea lui magică a trecut peste Timpa intreaga 
ceată a acestor lighioane ». Legenda aceasta, obis- 
nuită şi în legendele şi basmele popoarelor ger- 
manice, se împletește în legenda brașoveană cu o 
alta, menită să explice stema orașului. Un şobolan 
mai bătrîn, continuă legenda lui lon Pitoş, rămînînd 
mai în urmă și strimtorat de copii, s-a ascuns în 
scorbura unni stejar. 

« Copiii s-au grămădit cerc în jurul copaciului şi au început 
să îmblătească scorbura cu bitele... cînd colo ce să vezi? 


Scorbura se crăpă, iar copiii au fost orbiţi de o lumină neaş- 
teptată ce străbătea prin crăpătura scorburei ». 


Acolo se afla coroana lui Solomon împăratul, 
care a adus pe români la Braşov și care, îngărit de 
turci, o ascunsese acolo. Astfel au pus mîna saşii 
pe coroană și de atunci a rămas ca marca Brașo- 
vului să De o coroană cu un mănunchiu de rădăcini, 


—— 


1 Șezătoarea, V, p. 49. 
2 E. N. Voronca, Datine și credințe, p. 969. 
3 N. Sulică, în Gazeta Transilvaniei, 1898 (nr. din 28 


august/9 sept.) în josul paginei. 
64 


lar cetatea Brașovului să se numească pe săseste 
«cetatea coroanei, Kronstadt ». l 

l În alte legende populare, solomonaru sunt înfă- 
țişaţi ca nişte oameni cu puteri supranaturale, care 
incalecă pe balaurii, care fierb pietrele nestemate 
şi urcîndu-se deasupra norilor, «fierb piatra sau 
grindina și o duc în direcţia în care vor ein Alţii 
au puterea de a îndepărta grindina care stă să cadă 
asupra satului lor. Un asemenea «solomonar», care 
lua un adevărat bir de la consătenii săi, a fost găsit 
în satul Giulești, de S. Mihăilescu, în vara annlui 
1892, cînd a venit ca învăţător acolol. Despre 
solomonari. ne vorbeşte şi Lexiconul de la Buda 
(1825) astfel: « Solomonar imbricitor; garabanczas 
deak; Wetitermacher, Wettertreiber Lumpenmann » 
Friedrich Müller, în colecţia sa Siebenbiirgische 
Sagen, apărută în Braşov la 1857, ne dă la pag. 
177—178 o interesantă legendă: Die Erben von 
Salamonis  Weisheu. Împăratul Solomon era un 
mare vrăjitor. El putea, prin cuvinte magice, să 
deschidă sau să închidă cerul. El putea să inghete 
apa din rîuri, el putea să o aducă peste cimpii 
Moștenitorii înțelepciunii sale se numesc solomonari d 


PROROCUL IEREMIA ȘI DĂRÎMAREA IERUSALIMULUI 


= Legenda aceasta, în legătură cu prototipele ei ebra- 
ice, a fost studiată pe larg de Gaster într-un articol 
publicat în Monatschrift für Geschichle und Wissen- 
schaft des J udenthums (XXX, 1881, p. 78 şi urm.; 130 
şi urm.; 386 şi urm.; 413 şiurm,.). În literatura 
noastră ea se află nu numai în hronograie, ci şi în 


1 Pentru aceasta vezi Sezătoarea, II (1893), p. 14 
| : i , p. 140—143. 
De aci expresia «a fierbe piatră scumpă A 
Bania, IV, 1924—1926, p. 903—904. Cs wee? 
* Vezi şi Marian în Alb:na Carpaţilor, lil, 1879, p. 54— 
H pei pastor în Archiv für slavische Philologie, ig 1883, 


65 


5 — 


colecţia Vieţilor de sfinți a mitropolitului Dosoftei, 
la ziua de 4 noiembrie, cind biserica noastră sărbă- 
torește pe prorocul Jeremia. Legenda este însă pome- 
nită de indicele de cărți oprite şi în biserica noastră 
ortodoxă, ca bunăoară în lista de Cărţile ceale min- 
ciunoase, pre care nu se cade a le ţinea şi a le ceti 
direptu credincioșii Hrisiiani 1, tradusă «den pre 
limba slovenească de Staico grămăticul și slujitorul 
Beserecii Domnești: din 'Tirgovişte la 1667—1669 », 
unde este vizată in următorul pasaj: « evanghelie 
de la Thoma Paralipomen ce au trimes pe un vultur 
in Vavilon către Ieremia». 

Din subiectul pe care-l expunem aci se va înţelege 
ma! clar aluzia. 

Legenda începe prin a povesti că prorocul lere- 
mia, prevăzind cele ce aveau să se intimple, plingea 
dărimarea Ierusalimului și îndemna lumea la pocă- 
inţă. Îndirjit împotriva lui, «impăratul» Sedechie 
il aruncă într-o groapă cu oameni morţi, dar Dumne- 
zeu trimise un înger care-l scoase de acolo. Apoi 
sfătui pe proroc să părăsească lerusalimul, împreună 
cu Varuh și Avimeleh, înainte de a se năpusti asupra 
cetăţii caldeenii, destăinuindu-i că pînă nu va 
deschide el porțile, duşmanii nu vor pătrunde în 
cetate. In dimineaţa zilei următoare prorocul auzi 
glas de buciume şi văzu coborindu-se din cer, cu 
făclii aprinse, îngerii cari se așezară pe zidurile cetăţii. 
Atunci leremia, după statul lui Dumnezeu, îngropă 
odoarele templului în pămînt, şi aruncă cheile în 
spre soare, să le păzească. În același timp, pentru a 
cruța lui Avimeleh suferințele robiei babilonice, 
prorocul, după statul lui Dumnezeu, trimise pe acela 
să-i aducă un coş cu smochine din via Agripi. Ajuns 
insă acolo, Avimeleh adormi lingă coș, în vreme ce 
norodul Ierusalimului pornea pe calea robiei. După 
70 de ani, Avimeleh se deşteptă şi crezind că-l 
aștepta prorocul, luă coșul cu smochine, care eran 


1 Păstrată în ms. 1570 din Bibl. Academiei Române și 
publicată de noi în anexa vol. I din Cărţile populare, p. 331. 


66 


proaspete de parcă atunci le culesese, și porni la 
drum. Ajungind în Jerusalim, nn recunoscu cetatea, 
căci toate se schimbaseră, şi, crezind că s-a rătăcit, 
întrebă un bătrin pe care-l întilni în cale să-i spună 
in ce oraş se aila. Cind bătrinul îi spuse că se află 
in lerusalim, Avimeleh, neincrezător, îl întrebă să-i 
spună unde se află prorocul leremia şi căpeteniile 
cetăţii. Moșneagul îl lămuri că, de 70 de ani, pro- 
rocul Ieremia și întregul norod se află în robie la 
Babilon. — Nu glumi, zise Avimeleh! abia un ceas 
este de cind m-a trimis lcremia să culeg smochine 
și iată smochinele proaspete. Moşneagul, incredinţin- 
du-se de această minune, răspunse: 

« Crez ceea ce-mi zici şi poate că ești fiul unui om drept, 
de aceea n-a vrut Dumnezeu să vezi risipa „lerusalimului; 
intr-adevăr însă au trecut 70 de ani de atunci, caută acuma 
de vezi, abia e primăvară, iar nu vremea smochinelor ». 

Atunci băgă de seamă şi Avimeleh că a dormit 
mult şi, condus de un înger, se duse în peștera unde 
Varuh aștepta împlinirea profeţiilor. Dumnezeu le 
destăinui că a venit ziua întoarcerii poporului israelit 
din robia babilonică și-i sfătui să scrie o carte pro- 
rocului leremia și să o lege, împreună cu citeva 
smochine, de gitul unui vultur pe care li-l va trimite. 
Varuh şi Avimeleh făcură după cum i-a povăţuit 
Domnul. Urmează acum în legendă incidentul la 
care face aluzie lista de cărţi oprite a fi cetite, 
incident de care vorbeam la începutul capitolului. 
Vulturul zboară în Vavilon şi, zărind pe prorocul 
leremia tocmai cînd, însoţit de norod mult, petrecea 
un mort din cetate, se scoboară spre el şi se aşeză 
pe coșciugul mortului, care invie îndată. Vulturul, 
căpătind prin puterea lui Dumnezeu glas omenesc, 
ii spune să ridice de la gitul lui scrisoarea şi smochi- 
nele trimise de Avimeleh. Peste noapte, se arătă 
Domnul lui Ieremia şi-l sfătui să se întoarcă cu 
norodul în Ierusalim. Astfel se sfirsi robia babilonică. 

Ajunşi în lerusalim, Ieremia aduse jertfe şi se 
rugă Domnului zece zile, dar a zecea zi i se sui sufletul 
in cer, iar trupul rămase pe pămînt. Evreii vor să-l 


ET 


St 


îngroape. Un glas din cer sfătuieşte pe Avimeleh 
și pe Varuh să nu-l îngroape, că nu e mort. După 
trei zile se deşteptă prorocul şi strigă cu glas tare: 
lăudaţi pre Domnezeu şi pe fiul său Isus Hristos! 
Evreii, amintindu-și că pentru aceste cuvinte părinții 
lor despicaseră cu fierăstrăul pe Isaia, se năpustiră 
asupra lui leremia să-l ucidă cu pietre. Zadarnic 
încearcă prorocul o nouă minune dumnezeiască. 
Evreii îl uciseră cu pietre şi-l îngropară îu lerusalim. 

M. Gaster, care a studiat formațiunea acestei 
legende în literatura ebraică, a arătat că ea este alcă- 
tută din fuziunea a şase legende preexistente. 
Forma cea mai veche e cuprinsă în Talmudul ieru- 
salimitan, în legenda lui Choroi, care a dormit 70 de 
ani de la năruirea templului pină la reîntoarcerea 
din robie şi rezidirea templului. 

Motivul principal din această legendă: somnul 
indelungat pentru a scăpa de o nenorocire, se întil- 
neşte şi în alte legende, dar asupra lui vom reveni 
la legenda celor «şapte cuconi din Efes». 


BIBLIOGRAFIE 


Hronografe. Texte apocrife publicate în literatura apo- 
crilă a hronografelor: M. Gaster, Chrestomatie română, |, 
p. 147 — 149, după ms. Bibliotecii Centrale, copiat pe 
la 1650 de Pavel Ştefănescul, grămatic (Tip Cigala), legenda 
prorocului Ieremia: Pentru Ierusalim și pentru Ieremia 
proroc, și peniru Varuh și Avemeleh; ibidem, II, după un ms. 
Eminescu de la 1760 (Tip Danovici): Cum și-au blagoslovut 
Tiacav feciorii la datul sufletului (p. 70); Întrebările Saveliei cu 
Solomon (p. 71); Cyru și regele orb Ip 72); Istoria Egodochiei 
cu mărul (p. 73); Em. Grigoraş, Povestiri din cronografe 
(legenda Sfintei Cruci, legenda Sfintei Sofii, legenda celor 
7 copii din Efes, legenda icoanelor, căderea  Bizanţei), 
Bucnreşti, 1933. 


Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei (Tip Gigala). 
Ms. nr. 86 din 1689, titlul pe f. 1: Hronograf den înce- 
putul lumii; pe î. 6, în cuvînt către cititori, titlul e dat 
mai pe larg; Stringere nouă să chiamă carta aciasta, 
întru care săntu scrisă multe istorii luate și adunate de întru 
multe cărți cc spune întru insă, de la zădirea lumii pără întru 


65 


au ceşit mai de apoi de pre acum, și pentru împărații cresti- 
neşti și blagociăstipi cum au împărăţii, și peniru patriarșii 
Tarigradului pre rind care cum ș-au cumpătat pilata și scaunul, 
și împărații și patriarșii; așijderia spune și pentru cum au 
luai turcii Țarigradul dela împărații crestinesti și cătă robic 
și sirăcare au făcut turce. în Țarigrad și apoi căti împărați 
turci au împărățit pînă (acum) precum anume scriși și izọo- 
diți de într'o carte ce se cheamă Turcogreţiia, care carte iasti 
scrisă în limbă arăpiască și turciască, cu slovele grecești; 
oșijderia mai iaste într'aciastă carte scrisă și despoiaţiia svân- 
tului Seliwestru Papa de Răm, cînd au avut pricină cu Zamori 
Jidovul vrăjitoriul și cu alţi... (rupt) ce jidovi învăţaţi și 
cărtulari, soțiile lui Zamvri (rupt) scrie într-această carte și 
pentru cum să cade... a ne închinaria svintelor icoane, și 
în ce chip... minuni... spintele icoane, așijderia mai... 
carele au făcut la împărații creștini... și să chiamă cartia 
aciasia... (ci)neși pa ceti multe istorii și lucruri d... spusa 
aciasiă carte de pre lunbă... les româniască, scrisă de... şi 
plecaiu tuturor Păiraşco Danovici, ce am fost odată supiu 
vlastita luminatei și blagociastivii Domniei Moldovei logofăt 
al treile şi gramaticu de scrisoare greciască, de ce am sălitu 
st am trudit de am scris aciastă carte la viaţa mia, pentru 
folosul tuturor, și pentru să aibu și cu ertare și cupintare bună 
despre toți cari. var ceti aici înir-această carte.... Pe f. 4180 
notă din care se vede că manuscriptul a fost copiat cu chel- 
tuiala e dumisale giupănului lon Eordachie Cantacuzino sinii 
Toader Eordachie, vel vistârnic, şi o am săvîrşit după răpăo- 
sarea dumisale visternicului, fiind cursul anilor de la Adam 
7197, mesiţa iunlie) 22, întru zileli lui Constantin Voevod 
(Cantemir) de Gavril Diiac ot Bălţăteşti». Cf. descrierea 
pe larg a ms-ului în I. Bianu, Catalogul vnanuscripielor 
românești Academia Română, I, București, 1907, p. 181. 
Legendele: Cum au căzut Luceafărul dent ceriu f. 19; 
Numele lui Adam f. 24 r.; Cain f. 93. r.; Avraam f. 24 
v.; Moise î. 27 v. şi urm.; Prorocul Ieremia și pustiirea 
Ierusalimului f. 43 şi urm. Titlul grecesc al hronografului 
lui Matei Cigala (reprodus întocmai după original): Nea 
owows Biapâpov ioropiâv dpxoutvn dr xTlocug xX60u0v 
xal Amyovoa Zeoc th viv 'Expovia: — Ileprixe. ët, xal Thv 
Goen Tis Kovoravrivovrrâdeos, uetaypauuévyy rd TAY 
Tavpxoypatritav. Kat nepi tæv Bacidtuv, xat nratptapyöv, 
zös éxuvBépvyosy ó xxO slc, thv Baoelav, xal zéng Olxovuevt- 
zov Opovov. Kai bou Baoideic 'Iouaniizat thy Geo 
eee thy omuspov: — "Ee Sé nepiéyer thv Gréiefu ro lov 
BuBeorpov uè Cé ZauBehy zën Măâyov. Kat mept tæv Glo 
set Oixovusvurâv, E" Zwv65dov, more, xal ro, xal xark tivov 
Eet, Metà xal Cara GvriBPNoeuv opeduorărov: — "Er 
ge xal nepli con &ytov Ilăoya, "ée xal uet otv rpâruv 
EdoyuarioOn vă ytvera: Kai rept tis rpoonwvhosuc Tv éytov 
sixOvov, Ex 7o00 Aauacuvmvoi ărodetăeiw: Kal sec Tie Bevetiag 


69 


zâze èxtioðn, xal boot Aovxðec TAV Option, Kal xepi rev 
'Oepqwliav roi Baoiiunod Iludariov. Zuvayðévt drd "roi Aë 
“Iozopuâv Bfhiov. Kai uezeppaolăvru elc ret giw opd: — 
Ilapă roi Eibhafieorărov èv “lepedor, Kvelov Mar(ulov Kiya 
zo Kurplau. Hie xowhy deéieun ` — “En SE ÈTUTOOAUEV, 
zal Thy yelpa, Bä vă einen ó Bovhouevog tòv x&ðe Mva 
si motlav uépav vie eńðoudðoc pxičn. Mè tày 6rrotav 
eixoa eópioxy ó xað’eslc, xal tò Gro Ildoxa uè tv 
‘Epuyviav ôroŭ comueueooauev, Veneţia, 1637, în tipografia loan 
Antonio Inliano. Vezi Emile Legrand, Bibliographie hellenique, 
ou description raisonnée des ouvrages publice par des Grecs au 
dix-septième siècle, I, Paris, 1894, pp. 355 — 356, nr. 263. 


Tip Dorotei de Monembasia: nr. 3556. Adunătură de 
povești (alte msse., istorii), începindu-se de la ziditul lumii 
pâră la împărăția lui Constandin Paleolog, impăratul cel de 
apoi al romanilor adecă al grecilor aștjdere cuprinzîndu ȘI 
de a împărăţiia turcilor pâră acum; așijdere zt pentru Veneţie 
cind s-au zidit și et au domnit într-însa și cîte cetăți au luat 
așijdere și peniru patriarşi şi cum au pairiarșit în scaunul 
spentei bisericei lui Dumnezeu mari, adunate aceste toate den 
multe feluri de cărţi ce au fost de treabă şi mai cu dulcEță și 
pre limba noastră scrisă. Manuscrisul a intrat în Biblioteca 
Academiei din mănăstirea Cimpulung; pare a fi de origine 
dimboviţeană şi datează de la sfîrşitul veacului al XVII-lea 
sau începutul celui de al XVIII-lea, după cum se poate 
deduce din următoarea notiţă: a Să se ştie de cînd am venit 
zapciu aice la Bezad (sat lîngă Pucioasa) în zilele Domnului 
nostru lo Ioan Voievod luna august, 20 dui, let 7225 (1717) >. 
Alte msse.; nr. 116, cu adaosul: «scoasă după grecie pă 
limba rumânească de Grigorie dascălul Buză, iar acum s-au 
scris... de Ioniță sin Coustandin logofăt de la Star-Chiojd 
la ani... 1799 ianuarie 5»; nr. 938 «scoasă după grecie pă 
limba românească de Grigorie dasc(ălul) Buz(ă) iar acum 
s-an scris... de Ioniţă sin Şeitan ot satul Turcheş la anul 
1810, febr. 10»; mssele. ur. 116 și 938 descrise de |. Bianu, 
Remus Caracas şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor 
românești (Biblioteca Academiei Române), I, p. 255 şi urm. 
și II], p. 150 şi urm. 


Hronogratul lui Dorotei de  Monembasia: IECH 
ioropixov meptixov év mée Bra edpoue xal due toroplag. 
“Apx6usvov drd wrioeoc x6ouov uéyot ris diwoeeg Kovortav- 
"gue eene, xal Erexetva, ui iexféu utv èx dopbpeov dx pfâv 
Ioropiâv xal ele thy xowhv "dean uetayhotiolèy 7ra po 
05 “leporărav Mmrporodlzov Moveufaalag upon Awp56tov. 
Newori Dë turolèv ueră tEdâwv roð eyeveorărov xup uvptov 
Arnoor6hov Towyapă rod E "lagen "'Avroviov 705 rei 
"Tovhtovoi, sic xowhv pthetav. Ilepiéyov {xal nivara mhov- 
Dé măvrov TÖV dELouynuovebroav Tpayuátwv. "Merg 
zpovoulov xal &âeiac tjs TaAnvorátyz räv Beveriðv oOofleuclocz, 


70 


"TTT 


Evezimoty. "Etn xoplov, ayia’ (1631) Hap’ "Teokwy "Avrovioo 
ro 'loviavă. Vezi E. Legrand, ibid., p. 290, nr. 214 (titlul 
intocmai după original}. 


Sindii. Pentru hronogratele lui Matei Cigala și Dorotei 


de Monembasia: D Russo, Elenizmul în România, Bucureşti, 
1914, pp. 33—35. Un studiu amănunțit a lăsat în ms. regre- 
tatul Iulian D. Ştefănescu, 


Întrebări ei răspunsuri. Texte românești publicate: 


Al. Ciorănescu, Întrebări și răspunsuri în N. Cartojan, 
Cercetări literare (publicația Seminarnlui de istoria lite- 
raturii române, epoca veche, I (1934), Facultatea de 
Litere din Bucureşti) pp. 47—82; de la p. 60, ediția critică, 
avîud ca bază ms. 3806 din Biblioteca Academiei Române 
cu variante din 18 msse. similare ale Academiei. Ms. 3806 
copiat în 1748 de «ierei Diné Stanovici Voinescul ot Că- 
pănaș (?)*, fratele dascălului Ştefan din Craiova şi nepotul 
prea sfinții sale, răpăusatul întru fericire părintelui episcopului 
Damaschin ot Rimnic». Înaintea lui Ciorănescu an fost 
publicate fragmente de: M. Gaster, Chrestomatie română, 
II, pp. 60—66 şi G. Ghibănescu, în T. Codrescu, Revistă 
istorică, laşi, II (1933), p. 91—93, după un ms. din 1818; 
N. Iorga, Cărţi și scriitori români din veacurile AVII—XIX 
(Analele Acad. Rom., seria Il, mem. sech. lit., 1907). Manu- 
scrise inedite din Biblioteca Academiei Române, analizate 
şi utilizate de Al. Ciorănescu în studiul Şi ediția mai sus 
amintită: nr. 44 din 1794 de Stan logofătnl; nr. 63, circa 
1800; nr. 826 din 1830; nr. 4767, sec. al XVIII-lea; ur. 2454; 
ur. 830 sfîrşitul sec. al XVIII-lea; nr. 2145, în 1831 de popa 
Stan; nr. 2339, din 1827, de Stan Ipodidascălu ; nr. 1619 
din 1831; nr. 1286 din 1789, Bucovina; ur. 590; nr. 4360 
sec. al XVIII-lea; nr. 2658 din 1809 de Parasheva H(a)gţi) 
Stoiană; nr. 4101 în 1784 de Agapie sin Ioan ot Chişinău; 
nr. 274; nr. 470, începutul sec. al XIX-lea; nr. 3518, jnmă- 
tatea sec. al XVII-lea; nr. 3093. 


Versiuni slave: N. Tihonravov, Hamamnuru aipeuennată 


Dycexoi numepamypu, II, Moscova, 1863, pp. &39—457; St. 
Novaković, IMpunepu Kubuzceenocmu u jezuka cmapoza u CpneKo- 
cnosenckoza, Belgrad, 1899, pp. 445—446: acelaşi, Starine, 
VI, pp. 47—55; Anghelov şi Ghenov, Cmapa Barzapera 
munepamyba, Sofia, 1922, pp. 360—362 şi mai ales prof. 
J. Ivanov, Bozomuacku Sun u nezendu. (Bonzapcka Axademua 
Ha naykumh) Sotia, 1925, pp. 259—264, după un sbornie 
din sec. al XVI-lea; partea privitoare la părțile din care 
a fost făcut, Adam, p. 260, întrebarea 13; căderea înge- 


* Erei Ghinea Stanovici Voinescu, dascălul căpălnaș, 


(Gt. G. Ștrempel — Copiști de manuscrise româneșii pină la 
1800, p. 228). 


71 


rilor, întrebarea 16; ibidem, pp. 257—259, bibliografia tex- 
telor slave. 


Versiuni greceşti: Mociilski, l peueckie cnucku maks MO: 
saemoii « Dechdu mpexnv ceamumeneă >, Varşovia, 1901; N. Th. 
Krasnoselcev, Addenda xə u30aniro A. Bacuzeez: Analecta graeco- 
byzantina în JIbmonuco Hem. Dua. Oy npu Hun. Hosopoc. A uus. 
Buz. Omò. IN. Odesa, 1898, pp. 99- 206 (inacces.). V. 
Mociilski, Cabäu nopoðuoŭ Buðaiu 6d CAAG6AHCKOŬ uv 62 Òpeene- 
pyecnoii nucomennocmu. Odesa, 1898, pp. 248—255. Pentru 
intrebările lui Panait cu azimitul: A. Vassiliev, Anecdota 
graeco-byzantina, Moscova, 1893, p. 179, C6opnuka namam- 
ugoen Busaumuiicxoii numepamybu A. Bacunseea. Pentru folclor: 
S. Kyriakidis, “Erinyx) Axoðpapiax, Atena, 1923, p. 345 şi 
urm. 


Texte latineşti: Pentru Joca manachorum, P. Meyer în 
Romania, 1872, p. 483; V. Villmann, în Zeitschrift für 
Deutsches Altherium, Berlin, 1872, IU, pp. 166—1380. 


Studii: Gaster, Literatura populară română, p. 111; 
Al. Ciorănescu, op. ei: R. Nachtigall, fin Betrag zu den 
Forschungen über die sag. Bechòa mpexa ceamumeneii în 
Archiv für slavische  Philologie,' XXIII— XXIV. Pentru 
domeniul slav: cf. introducerile la studiile citate mai sus, 
mai ales prof. Iordan Ivanov, op. cit., pp. 257—272. 


Erminii: Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească 
bizantină; intraducere și editie critică a versiunilor românești 
atît după redactiunea lui Dionisie din Furna, tradusă la 1805 
de Arhimandritul Macarie ci și după alte redacțiuni mai 
vechi traduceri anonime, Cernăuţi, 1936 (după 8 msse. din 
Biblioteca Acad. Rom., nr. 1801, din 1935; nr. 1808 fără 
dată; nr. 1283 nedatat; nr. 4206 din 1815; nr. 1795 din 
1833—1835; nr. 2151 din 1841 şi 2 texte greceşti şi 2 msse. 
în posesia lui Tzigara-Samurcaş); Ghenadie al Rimnicului, 
Iconografia, arta de a zugrăvi și icoanele bisericești. Manuscris 
cu o precuviniare, descris și adnotat, Bucureşti (Tipografia 
Cărţilor Bisericești), 1891, retipărit în 1903 (coperta inte- 
rioară, pe cea exterioară, 1904), la aceeaşi tipografie. Este 
ms. nr. 2454 din Biblioteca Acad. Rom. din 1841, folosit de 
V. Grecu sub sigla G. Pe temeiul acestor tratate de pictură 
bisericească este alcătuit manualul de iconografie, dr. Elie 
Miron Cristea, Iconografia și întocmirile din internul Bisericii 
răsăritene, Sibiu, 1905. 


Textul grecesc: A. Papadopulos-Kerameus, Denys de 
Fourna, Manuel d'Iconographie chretitnne, Awovuolou Tod Ex 
Vovpvă "Epumvela ic toypapiis Zum xal al úpal oprcte 
&vendozot "mar, .., St. Petersburg, 1909. 

Manuscrisul grecesc cel mai vechi din grupa Dionisie 
din Furna se păstrează în Biblioteca Academiei Române 


72 


sub cota 446 (din anul 1775). Pentru alte msse, vezi V. Grecu, 
op. cit. p. 6 şi urm. 


Lupta arhanghelului cu Satanail. Textul românesc inedit, in 
ms. nr. 1282, din Bibl. Acad. Române, încep. sec. XIX, 
f. 164—177. 


Text slav: Prof. Iordan lvanov, Cmapobsreaperu packasu, 
mekcimoae, HoaoGanzapexu npesoda u Genexcnu, în colecţia Yuu- 
sepcumemexa Gunuomexa, nr. 165, Sofia, 1935, pp. 18—25, 
Bop6a mencây Camanauna u apxanzenă Muxauna (Lupta dintre 
Satanail şi arbanghelul Mihail). 


Reflexe ei paralele în literatura populară. El. Niculiţă 
Voronca, Credinţele și datinele poporului român, |, p. 
501; «arhanghelul Mihail și Lucifer»; Dumnezeu trimite 
pe arhanghel să ia stima, «haina cea de arhanghel»; 
contaminări în partea finală cu motivul talpa scobită; ibidem, 
p. 13; « Straele diavolului și sf. Ilie»; (Dumnezeu îngheață 
de 2 ori apele, odată de 5 coţi, a doua oară de 10 coți; arhan- 
ghelul îi taie <diavolului> o aripă); ibid., p. 12: « Diavolul 
şi tunul » (lupta între Satana şi sf. Ilie se dă pentru tun(et); 
sfintul îi taie 4 aripi; tără incidentele: apa îngheţată şi talpa 
scobită); ibid, p. 37; «ciuda lui arhanghel» (în locul arhan- 
ghelului Mihail, apare sf. Nicolae; motivul zapisului între 
Dumnezeu şi Satana; sfintul intră slugă pentru a afla cum 
se va distruge zapisul; cînd se va naște fiu din Duhul Sfînt). 
Tema: sîîntul omoară prin viclenia diavolului pe tatăl său, 
combinată cu celelalte motive: revista Jon Creangă, III 
(1910), p. 39, Cum a scos Dumnezeu zapisul şi crucea din 
mîna fratelui de cruce; ibidem, X (1917), pp. 65—67: Zavist- 
nicul Necurat şi Ilie (sf. Ilie îşi ucide socrii; în final, originea 
mătrăgunei şi a ciumăfaiului); ibidem, IV (1911), p. 10: 
Cel dintîiu plugar; ibidem, VILI (1915), p. 14, tema: zapisul 
lui Dumnezeu cu Satana; Satana fură zapisul şi-l duce în 
fundul apelor; sf. Petre smulge zapisul;, coțofana sparge 
ghiața; motivul talpei scobite. 


Pentru colindul « prada în raiu », cf. bibliografie bogată 
la AL Rosetti, Colindele religioase la români, în Analele 
Acad. Rom., mem. sech lit., seria II, tom XL (1920). 


Variante la sîrbi, după Karadzit, la bulgari, după Dra- 
gomanov, Drinov, Strauss; la ucraineni, după Veselovski 
şi alţii, la rutenii din Bucovina, letoni, români, toate traduse 
în limba germană şi urmărite pînă în Iran, în Dăhnhardt, 
Naiursagen, I, p. 136 şi urm. Alte variante, de la bulgarii 
din Macedonia, la André Mazon, Contes slaves de la Macédoine 
sud-occidentale (Travauz publiés par l Institut d'études slaves), 
l, Paris, 1923, p. 71; prof. I. Ivanov, Bazomuacku KHveu u 
pezendu, Sofia, 1925, p. 11. 

Legendele biblice populare au fost culese de Tudor 
Pamfile, Povestea lumii de demult, ed. Acad. Rom. Din viata 


pop. rom., XVIL, Bucureşti, 1913, pp. 62—76 căderea diavo- 
lilor; pp. 44—51 zidirea omului; Cain ai Abel, pp. 411—118; 
uriaşii sau jidovii, pp. 157—465. Pentru paralele în folclorul 
altor popoare: Oskar Dâhnhardt, Natursagen, I, Leipzig, 
Berlin, 1907 cu deosebire pp. 236—322. 


10SIF ȘI ASINETA 


Textul acestei legende, care este şi astăzi pomenită 
în ritualul căsătoriei, a fost publicat într-o ediţie 
populară în 1922 de părintele C. Bobulescu, după 
o copie manuscriptă din primăvara anului 1753, 
unde poartă titlul: /storia prea frumosului Josif 
şi a prea frumoasei Asineta. În prefața cu care 
însoțea publicarea textului, părintele Bobulescu 
nu ne-a dat nici o lămurire cu privire la istoricul 
legendei și la răspindirea ei în literatura noastră. 
În volumul I al lucrării noastre (pag. 17) am arătat 
că ea era cunoscută în lumea românească încă din 
epoca influenței slavone. O versiune sîrbească, 
datînd din veacul al XV-lea, s-a găsit în mănăstirea 
Neamţul și a fost descrisă de învățatul rus 
laţimirski 1. Legenda era cunoscută ei mitropoli- 
tului Dosoftei, care o pomenește în prefața de 
închinare către « Măria Sa loanii Duca Voevoda, 
cu mila lui Dumnezău Domn ării Moldovei şi 
Ucrainei » adăugată la Vieţile sfinților în partea 
finală de blagoslovenie: 

«Şi să blagoslovească milostivulă Dumnedău şi pre 
Măria Sa loan ȘŞtefanii Voevoda cu cinstita sa Doamnă 
Ecaterina, iubita şi-ntii născută fiica Mării tale, carii ţi i-au 
dăruit milostivuli Dumnezău acmu tineri în nuntă de bucu- 
rie... cumii au blagoslovită pre losifă și Asinetha...»*. 


Legenda conţine, de fapt, un miez ebraic prelu- 
crat în primele veacuri ale creștinismului, dar 


1 CAAGAHCKİA U PYCCKİA PYKONUCU DVAbIHCRuUXa GuDAiomeK d, 
St. Petersburg, 1905, p. 476. 


2 Ioan Bianu şi Nerva Hodoș, Bibliografia românească 
veche, I, p. 244. 


fiindcă ea are şi un înţeles simbolic ei dogmatic, 
vom expune mai întii subiectul. 

Acţiunea se petrece în Egipt. Un preot elen, 
Pentefrie, avea o fată, Asineta, despre a cărei 
frumuseţe se dusese vestea peste tot pămintul. 
Fata stătea într-un turn cu 10 bolți de aur, încon- 
jurat de o grădină de flori. Pe vremea aceea de belșug, 
faraonul trimisese pe Iosit să stringă griul cel ieftin 
pentru anii de foamete. În drumul spre cetatea 
lliopolis, Iosif, istovit de zăduf, se abătu la casa 
preotului, cerind adăpost pentru amiază. Pentefrie, 
care tocmai se întorcea de la munca grea a cîmpului, 
încercă să-și ispitească fiica, dacă n-ar primi ca soț 
pe losif, dar Asineta răspunse mindru că nu primeşte 
de mire un fecior de păstor din Canaan, pe care-l 
blestemă toate femeile din Egipt. Dar nici nu sfirşise 
bine vorba, şi fecioara văzu din turnul ei, intrînd 
pe poarta casei, «leagănul aurit al faraonului», 
tras de patru cai albi, din care scobori Iosif, 
chipeş, îmbrăcat în alb, cu cunună de aur, împodo- 
bită cu pietre preţioase, pe cap. Fata se căi de cu- 
vintele spuse şi, adusă în fața lui Iosif, simţi lacrămi 
în ochi. La rîndul său losif, mișcat de frumusețea 
și tulburarea fecioarei, puse mina pe capul ei și 
chemă binecuvîntarea Domnului asupra el, pentru 
a fi vrednică să stea la număr cu oamenii aleși. 
După ce prinzi, spre seară, Iosif porunci să înhame 
caii şi porni mai departe la lucrul lui, făgăduind 
să se întoarcă înapoi peste 7 zile. 

În acest răstimp, Asineta aruncă în foc toți 
idolii ei de argint şi de aur, dezbrăcă hainele şi podoa- 
bele obişnuite, îmbrăcă o rochie neagră de doliu 
şi petrece timpul în umilinţă și lacrămi, rugindu-se 
Dumnezeului lui Iosif să o ierte de jertfele aduse 
zeilor egipteni. În a șaptea zi, după ce-și încheie 
rugăciunea, Asineta văzu răsărind pe cer un nor 
strălucitor, care se apropia din ce in ce. Fata căzu 
cu fața la pămînt şi auzi deodată un glas care o 
chema. Era îngerul Domnului, care o. sfătui să-și 
lapede haina neagră, să-și spele faţa şi să se îmbrace 


ză 


in podoabe albe, căci Dumnezeu a auzit rugăciunea 
e! ȘI 1-a înscris numele în cartea vieţii, de unde nu 
se va şterge niciodată, căci de astăzi inainte se va 
innoi și va D mireasa lui Josif. Asineta, de bucurie, 
VIOI să aşeze masă ca să ospăteze pe înger, dar acesta 
ceru un fagur de miere. 

Îngerul puse pe capul fetei mina lui, din care scă- 
părau scîntei, și o binecuvintă. În acea clipă, Asineta 
văzu un stup din care ieșeau albine albe cu aripi 
strălucitoare, care aveau ace, dar nu înțepau. Albi- 
nele roiau în jurul Asinetei și se aşezară pe buzele 
ei, făcind faguri. Îngerul spuse atunci albinelor: 
« mergeţi la locul vostru » ai în acea clipă, ele zburară 
spre cer. — « Văzuși, zise apoi îngerul Asinetei, asa 
sunt toate cuvintele cite am grăit cu tine astăzi» 
ȘI pieri pe un car de foc, tras de patru cai, ca nişte 
fulgere. 

_Curind după aceasta, veni și Iosif, căruia i se 
arătase și lui ingerul, călăuzindu-i gindurile către 
Asineta. Părinţii Asinetei şi faraonul Egiptului bine- 
cuvintară pe tineri şi se făcu o nuntă mare, care 
tinu şapte zile încheiate. 

Chestiunea originii acestei legende a dat mult 
de lucru, deoarece e foarte răspindită, atit în lite- 
raturile Occidentului, cît și în cele orientale. În 
Occident, textul latin al legendei, încorporat de Vin- 
cent de Beauvais în opera sa Speculum historiale 
(secolul al XIII-lea), a fost tradus în limba franceză 
(de Jean de Vignay şi tipărit întfiaşi dată în 1495) 
precum și în limbile germană și irlandeză. Prototi- 
pul latin al versiunii lui Vincent de Beauvais a fost 
descoperit abia în zilele noastre de Montague James 
in două manuscripte latine din Biblioteca din Cambrid- 
ge, dintre care cel mai vechi aparţine secolului al 
XII-lea. Originalul acestei traduceri pare să fi 
fost făcut de către celebrul episcop de Lincoln 
Robert de Grosseteste pe la jumătatea secolului al 
Alll-lea, după un original grecesc. Mai veche decît 
această traducere latină este traducerea armenească 
publicată de către benedictinii mekhitaristi din 


16 


Veneţia, la 1885, dar care aparţine secolului al XI-lea. 
Cea mai veche versiune cunoscută a legendei este 
insă cea siriană, care, după toate probabilitățile, 
a fost tradusă din grecește de către cunoscutul tra- 
ducător siriac Moise de Aggel, pe la jumătatea vea- 
cului al VI-lea. 

Abatele Batiffol, care a studiat povestea lui 
Iosif și Asineta, a ajuns la concluzia că simburele 
el este o legendă agadică, plăsmuită în secolul al 
IV-lea, și care se găsește încorporată în diferite com- 
pilaţii rabinice (Targum al lui Pseudo-lonathan, 
Midrash-ul lu Eliezer sai Această legendă aga- 
dică, menită să pună în relief interdicţia căsătoriei 
cu o femeie de neam strein ce n-a trecut la mozaism, 
pătrunzind în lumea creștină a fost prelucrată după 
modelul legendelor hagiografice post-constantiniene 
din secolul al II-lea, probabil în mediul grecesc din 
Asia Mică. Versiunea siriacă din secolul al V-lea, 
deci cea mai apropiată de prototipul pierdut, este 
insoţită de o prefaţă în care un anonim, trimiţind 
povestea Asinetei lui Moise de Aggel, pentru a fi 
tradusă în siriacă, adaugă între altele că legenda 
este alcătuită din două părţi: o povestire (iorogia) 
și o alegorie (0ewpta). Abatele Batiffol, intrind 
mai de aproape în analiza subiectului, scrutind mai 
adine în lumina arheologiei biblice sensul cuvin- 
telor pe care Iosif le spune Asinetei, reflectiile aces- 
teia după ce Iosif pleacă, rugăciunile ei către Dum- 
nezeu și convorbirea ei cu îngerul Domnului, vede 
in eroii acestei prelucrări creştine nu personagii 
care trăiesc, ci «abstracţiuni personificate». Ìn- 
treaga țesătură a legendei este, după dinsul, simbo- 
lul unei căsătorii 1nistice, « comentarul simbolic al 
unei catiheze şi al iniţierii la viaţa sacramentală ». 
losif, potrivit unei vechi figuri stilistice exploatată 
de oratorii secolului al IV-lea (sf. loan Hrisostom, 
sf. Efrem; sf. leronim; sf. Augustin), simbolizează 
pe Mintuitorul. Asineta este o «maæplévos &yvý » 
o fecioară consacrată, o mireasă a lui Hristos, de 
care este unită prin îndoita legătură: a logodnei — 


mm 
41 


« primus ordo castitatis »— și a căsătoriei, « secun- 
dus ordo castitatis », care este definitivă. Mierea este 
o formulă îndeajuns de cunoscută în vechiul simbo- 
lism creștin şi înlocuia piinea şi vinul în misterul 
euharistiei. Albinele, care sunt, de față la ritual şi 
sug mierea de pe buzele Asinetei, simbolizează fe- 
cioarele, invocate ca atare şi în vechile texte litur- 
gice creştine: «apis forma virginitatis ». 

O altă versiune păstrată în Bibl. Acad. Rom. 
(ms. nr. 2338, f. 125) cuprinde şi o continuare, în 
care se povesteşte cum fiul faraonului a încercat 
zadarnic să răpească pe Asineta. 


BIBLIOGRAFIE 


Textul românese publicat de Constantin Bobulescu, 
Istoria frumosului Iosif şi a prea frumoasei As neta, București, 
1922 (ediţia Casei şcoalelor). 


Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei Române 
nr. 2338, f. 125—138, două poveşti: începutul sec. al 
XVIII-lea. l 


Texte greceşti: Fabricius, Codez pseudepigraphus Veteris 
Testamenti, 1723, vol. JJI, pp. 85—102 (incomplet), după 
Codex Baroccian, nr. 148, din Bibl. Bodleiana; L'Abbe 
P. Batifiol, Studia Patristica, études d'ancienne littérature 
chrétienne, Paris, E. Leroux, 1889, 2 fasc., după 4 msse: 
Vatican, gr. 803 din sec. al XI-lea, Palatin, gr. 17, siîrşitul 
sec. al X-lea sau începutul celui de al XI-lea; Palatin gr. 364, 
din sec. al XV-lea şi Baroccian, 147, din sec. al XV-lea. 


Inedite: Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek 
manuscriptis on Mount Athos, Cambridge, 1905, I, p. 37 
nr. 450, 30 (sec. XV) şi p. 283, nr. 3173,2 (Kutlumusiu, 
sec. AVI). 


NIT 
(luan? 
dr h 
LN 
du 


EVANGHELII ȘI LEGENDE APOCRILE 
PRIVITOARE LA NOUL TESTAMENT 


În afară de ciclul bogat al legendelor privitoare 
la Vechiul Testament, hronogratele noastre cuprind 
şi o serie de legende apocrife privitoare la materia 
Noului Testament. Aceste din urmă legende se găsesc 
incadrate în viața împăraţilor romani şi stau în 
legătură cu marile evenimente ale creştinismului. 
Izvoarele din care autorii hronogratelor au luat cele 
mai multe din legendele privitoare la Mintuitor ȘI 
la familia sfintă sunt evangheliile apocrife. 

Se ştie că în primele veacuri (cf. vol. 1, p. 31—33) 
scriitorii din diferitele comunităţi ale creştinismului, 
in intenţiunea pioasă de a umplea golurile evanghe- 
liilor canonice — care se ocupă mai mult de viaţa 
lui Isus din epoca apostolatului — au adunat legen- 
dele populare privitoare la famila sfintă şi la Mîn- 
tuitor şi le-au prelucrat după modelul evangheliilor 
canonice. Spre a da acestor plăsmuiri autoritatea 
cărților sfinte, autorii lor s-au ascuns sub numele 
apostolilor: lacob, fratele Domnului, Matei, Toma 
şi Nicodim. 

Acum mai bine de 50 de ani, cind Gaster a 
publicat Literatura populară română, nu se cunoș- 
tea nici un exemplar de evanghelie apocrifă în litera- 
tura noastră. Mai tîrziu însă, in 1901, în Istoria 
literaturii române publicată în ediția a Il-a a operei 
lui Grâber, Grundriss der romanischen Philologie 
(1l Baud, 111 Abt., p. 402), Gaster aminteşte două 
recenziuni ale Evangheliei lui Nicodim, aflate în 
posesiunea sa şi anume: una într-un codice de la 
sfirşitul secolului al XVIl-lea sau începutul celui 
de-al XVIII-lea, alta cu aproximativ 50 de ani mai 
nouă. Alte exemplare din Evanghelia lui Nicodim 
se păstrează în Biblioteca Academiei Române. In 


Si 


— 


afară de Evanghelia lui Nicodim şi de actele conexe, 
de care ne vom ocupa îndată, am izbutit să găsim 
și să identificăm în bogata colecţie de manuscripte 
a Academiei Române şi o altă evanghelie apocrifă, 
necunoscută pină acum la noi: a lui Iacob, fratele 
Domnului. Textul cunoscut sub numele de Dormilio 
Mariae (Adormirea Maicii Domnului) a fost rezu- 
mat în opera călugărului cretan, Agapie Landos, 
“Auapranâv Lortnpta, publicată la Veneţia în 1636 
și tradusă în literatura noastră în secolul al XVII-lea. 
Întreagă, a intrat prin traducerea colecţiei Vieţile 
sfinților tipărită la m-rea. Neamţului, 1817. Citeva 
fragmente din Evanghelia copilăriei (Injaniia sal- 
vatoris ) se găsesc rezumate în opera Minunile Mat- 
cii Domnului, a călugărului rutean loanichie Galea- 
tovskl. 

Alături de evangheliile apocrife au mai circulat 
in literatura noastră veche şi o mulţime de legende 
in legătură cu Mintuitorul, unele semnalate şi de 
Gaster, ca de ex.: Afrodițian; Prosopograjuile Dom- 
nului şi ale Preacuratei Fecioare; Minunile Maicii 
Domnului; Visul Maicii Domnului; altele nesem- 
nalate, ca de. ex.: Cearta lui Saianail cu Dumnezeu; 
Procla și viţa de vie; Moartea lui Irod; Blestemul 
celor 12 neamuri jidoveşti. Expunind mai jos întreg 
acest material, vom păstra, pentru mai multă clari- 
tate, aceeaşi ordine impusă de cronologia biblică, 
pe care am păstrat-o și la Vechiul Testament. 


PROTOEVANGHELIA LUI IACOB, 
FRATELE DOMNULUI 


În primul volum al acestei lucrări, am arătat 
pe larg împrejurările în care au luat naştere evan- 
gheliile apocrife, plăsmuite în intiile veacuri ale 
creştinismului. 

Protoevanghelia lui lacob are scopul de a lămuri 
copilăria și viaţa Sfintei Fecioare și de a pune în 


52 


lumină dogma concepţiunii imaculate, care în pri- 
mele veacuri ale creştinismului era atacată cu inver- 
sunare, mai ales din cercurile ebraice. Evreii prime- 
lor veacuri ale erei creștine, răstălmăcind această 
dogmă mărturisită de trei evanghelii canonice, dă- 
deau legendei despre nașterea Miîntuitorului prin 
puterea Sfintului Duh, o interpretare cu totul jig- 
nitoare pentru credința creștină. Această interpre- 
tare a fost exploatată, între alţii, și de către Celsius 
intr-o operă intitulată Discursul adevărat (Origen, 
Contra Gelsum, 1, 32 în Patr. Gr., 4. XI, col. 720—721). 


« Isus — spune el — a născocit pe de-a întregul naşterea 
sa dintr-o fecioară. În realitate, el a ieșit dintr-un sat iudaic, 
este fiul unei biete ţărance care torcea ca să-şi cîştige piinea. 
Izeonită de soţul ei, care era lemnar, pentru adulter, a rătăcit 
din aventură în aventură şi în cele din urmă a dat naştere 
în ascuns lui Isus, care este fiul unui soldat, anume Panthera ». 


Asemenea născociri calomnioase au procurat, cum 
cra firesc, o furtună de protestări în lumea creştină, 
căci ele loveau de-a dreptul dogma concepţiunii 
imaculate a lui Isus prin puterea Duhului Sfînt, 
dogmă care stă la temelia credinţei creştinilor des- 
pre caracterul divin al Mintuitorului lumii. 

Pentru a răspunde unor atari calomnii şi provo- 
cări din cercurile iudaice şi pentru a aduce înseni- 
narea în suiletele pioase ale maselor populare, un 
seriitor anonim a adunat legendele care circulau în 
comunităţile creştine, privitoare la Maica Domnului, 
le-a prelucrat şi le-a grupat în jurul unei idei cen- 
trale, menită să puie în lumină caracterul de siin- 
tenie al Maicii Domnului și dogma concepţiunii 
imaculate. În acest fel s-a plăsmuit, din veacul al 
doilea, miezul unei evanghelii apocrife, care a crescut 
cu timpul pînă a luat proporţiile pe care le are azi 
in textele bizantine, unde se încheie cu următoarele 
cuvinte: 

«Eu Iacob, care am scris această istorie, fiindcă la 
moartea lui Irod s-au ivit turburări în Ierusalim, m-am 
retras în deşert pînă ce turburările au fost potolite în Ieru- 


salim, proslăvind pe Domnul Dumnezeu, care mi-a dat 
înțelepciunea ca să scriu această istorie». 


Sa 


6*— 


a 


În această evanghelie apocrifă, nașterea Mariei 
este invăluită de la început într-un nimb de sfin- 
tenie. Ea a fost dăruită lui Ioachim şi Ana ca un 
har divin pentru a mingăia sufletul lor amărit de 
disprețul public. Această concepţie este pusă in 
lumină vie printr-o serie de episoade, cărora nu le 
lipseşte nici graţia, nici duioşia. 

Părinţii Maicii Preciste, Ioachim şi Ana, ajun- 


seseră la o virstă înaintată, fără nici un copil, ceea. 


ce în viața poporului evreu era considerat ca o Dë: 
deapsă dumnezeiască. În ziua cea mare de sărbă- 
toare a Domnului, cînd fiii lui Israel duceau la 
templu jertfele cuvenite, bătrinul Ioachim, bogat 
in turme, ducea jertfa sa îndoit, cu cugetul că «să 
fie acestea ale mele pentru tot norodul întru iertarea 
păcatelor mele la Dumnezeu ». La uşa templului, 
îi ieşi însă înainte — în manuscrisele noastre: « ra- 
vinul», în originalul grecesc, « Rubin», unul din 
concetățenii săi — care îl înfruntă cu cuvintele: 
«Nu ţi se cade ţie să aduci darul tău, pentru că 
n-ai lăsat seminţie în neamul lu: Israel». Ioachim 
rămîne înmărmurit. Cercetează registrul celor două- 
sprezece triburi ale lui Israel şi, văzînd că într-ade- 
văr toţi cei drepţi au lăsat copii, este cuprins de 
adîncă întristare, dar deodată încolţeşte în suflet 
o nădejde: și patriarhul Avraam ajunsese la adinci 
bătrineţe şi totuși Domnul s-a indurat şi i-a dăruit 
un copil, pe Isac. 

Cu această nădejde, loachim se retrage în pus- 
tietate, la păstorii turmelor sale, îşi aşează acolo 
cortul şi trăieşte în rugăciuni 40 de zile și de nopţi, 
hotărit să nu se întoarcă la casa sa, pînă ce Dom- 
nul nu-i va trimite un semn de izbăvire. 

În acest răstimp, soţia sa, Ana, rămasă singură, 
aflind de cele petrecute la templu, jignită și ea de 
servitoarea ei ludita, care îi amintește sterilitatea, 
este cuprinsă de mihnire şi petrece vremea în lăcrămi. 
Trecu astfel multă vreme la mijloc şi ziua cea mare 
a Domnului se apropia. Ana, cuprinsă de o presim- 
tire, îşi lasă veşmintele de doliu, se îmbracă în rochia 


S4 


ei de mireasă şi se coboară în grădină ca să se roage 
Domnului s-o binecuvînteze şi pe ea, cum binecuvîn- 
tase pe Sara. ȘI acolo, în grădină, Ana, ridicindu-și 
ochii spre cer, zăreşte în crengile dafinului un cuib 
de rindunică cu pui. Această privelişte a fecundi- 
tătii răscoleşte adînc în sufletul ei amărit durerea, 
care izbucnește într-un suspin de umilinţă: 

| « Vai mie, cui pot să mă aseamăn şi ce maică mau 
născut pe mine blestemată... înaintea fiilor lui Israel [cari] 
m-au izgonit din biserica Domnului. Vai mie, cui sînt ase- 
menea făcută, că nu pociu păsărilor ceriului să mă aseamăn 
pentru că păsările sînt roditoare înaintea ta Doamne... 
Vai mie, cui mă pot asemăna? Cu pămîntul a mă asemăna 


nu mi se cade, căci şi pămîntul își dă roada la vremea sa şi 
bine te cuvintează!» 


rul Domnului i se arată în faţă, vestind-o că Dum- 


ingerul, şi iată că sosesc doi slujitori, care-i aduc 
știrea că Ioachim se întoarce, căci îngerul Dom- 


unei fetiţe — botezată Mana — , pe care o cresc cu 
cea mai mare grijă într-un adevărat sanctuar, rîn- 
duit de Ana în camera ei de dormit. 

Cind copila implini virsta de 3 ani, părinţii care 
o juruiseră lui Dumnezeu, chemară la casa lor fiicele 
evreilor şi, dînd fiecăreia cîte o torţă in mină, por- 
niră cu Maria spre templu. Aci o întîmpină marele 
preot care o binecuvîntă şi o așeză în altar, unde 
primea hrana din mîna unui înger și unde rămase 
pină la virsta de 12 ani. 

După concepţiile şi obiceiurile ebraice, o copilă 
care a fost închinată Domnului nu putea rămîne în 
templu cel sfint decit pină la virsta pubertăţii. 

Ca să poată întreţese firele legendei sale cu ale 
evangheliilor canonice şi să explice ieșirea Mariei 
din templu, autorul avea nevoie să născocească un 
episod, care constituie un interesant document de 


Ch 


Pe cînd Ana se frăminta cu aceste ginduri, înge-! 
nezeu s-a îndurat de ea şi că se va vorbi despre! 


seminţia ei peste tot pămîntul. Abia se făcu nevăzut 


nului i s-a arătat și lui, sfătuindu-l să vină acasă. 
La nouă luni după aceasta, Ana dă naștere: 


pa 


viaţă creştină din primele veacuri, cind nu se intro- 
dusese încă monahbismul în biserica creştină. Sunt 
așa-numitele cazuri de «virgines subintroductae » 
după care o fecioară care-și Juruise sufletul ei întreg 


Domnului, cînd nu mai putea rămîne în casa părin-. 


tească, cerea protecţia unui bărbat în virstă, care-i! 
dădea adăpost în locuinţa lui. 

Cînd Maria împlineşte 12 ani, preoţii ţin sfat şi 
hotărăsc ca marele preot să intre în altar și să se 
roage Domnului ca să le arate ce să facă. ȘI pe cind 
marele preot se ruga în Sfinta Sfintelor, se auzi 
glasul Domnului zicînd: 

« Zahario, Zahario, ieşi şi chiamă pe toți văduvii uorodului 
și să-şi aducă fieştecare toiagul său şi cel căruia Domnul îi 
va arăta un semu, aceluia să-i fie încredinţată fecioara spre 
paza 5. 

Pristavii marelui preot duc pretutindeni în Galileea 
cuvintul Domnului şi văduvii se adună la templu, 
marele preot ia toiagele, le duce în altar, se roagă 
indelung Domnului, apoi iese împărțind fiecăruia 
toiagul său. Pe cînd toţi erau în așteptare, deodată 
o porumbiţă se desprinde de pe toiagul lui Iosif, 
un bătrin de 80 de ani, zboară de cîteva ori în roto- 
goale în jurul capului lui şi se înalţă spre cer. Era 


tea preoţilor şi a poporului pentru misiunea sfintă 
ce 1 se încredinţase. 

Trei luni mai apoi se răspindeşte în toată ţara 
porunca împăratului August ca tot poporul să se 
inscrie la locul de naştere. losif își pregătește şi el 
caravana. Îşi înşeuă asinul, sui pe Maria deasupra; 
fiul său Iacob ţinea îrinele, iar el mergea alături. 
Călătorind pe drum, Maria ceru să fie dată jos de 
pe asin. Iosif opreşte caravana, se uită în toate păr- 
tile să vadă dacă nu se zărește vreo locuință ome- 
nească, dar de jur împrejur se întindea pustietatea. 

ln apropiere de locul unde poposiseră însă, se 
ridica o stîncă mică, în care se deschidea o peşteră. 
Iosif duce pe Maria în peșteră, lasă copiii afară ca 
să vegheze, iar el pleacă în grabă să caute un ajutor. 
Soarele era spre asfinţit, și Iosif străbătea deșertul 
in căutarea unei locuinţe omenești, cind deodată, 
în seara aceea siintă, spre marea lui mirare, observă 
că natura sta neclintită în loc. 

Este aci o scenă de toată frumuseţea, pe care a 
reluat-o şi Selma Lagerlöf: păsările care se îndreptau” 
spre cuibul lor rămîn nemișcate pe bolta cerului, 
cu aripile întinse, caprele adunate la marginea izvo- 


rului rămîn cu boturile deasupra apei, fără să bea, 
oile care se întorceau de la păscut rămîn și ele lo- 
cului, ciobanul care ridicase mîna să le lovească cu! 
ciomagul rămîne cu bita îndreptată în sus, fără să! 


semnul făgăduit marelui preot. 
Iosif ia pe Sfînta Fecioară, o duce în casa lui şi 
apoi o lasă singură, plecind să-şi vadă de mește- 


sugul său. 

În acest răstimp, pe cind Maria se afla singură 
în casa lui Iosif, se petrece scena Bunei Vestiri, 
care ne este povestită şi în Evanghelia lui Luca. 
Pe cind Maria, care ţesea purpura pentru altar, 
ieșise să ia apă de la fîntină, i se arată îngerul care 
vesteşte nașterea divină. 

Șase luni se scurg după aceasta şi losii, întor- 
cindu-se acasă de la munca sa, găsește pe Maria 
însărcinată. E o scenă de un real dramatism, dintre 
bătrînul losif şi Sfinta Fecioară, dar îngerul Dom- 
nului intervine la timp pentru a curma chinurile şi 
durerea bătrinului, care se simțea răspunzător înain- 


86 


poată lovi, şi muncitorii care cinau în marginea 
satului încremenesc cu lingurile întinse în aer, fără / 
să poată duce bucătura la gură, toți cu ochii ridicaţi 
spre cer. Această stare durează citva timp și apoi, 
deodată, natura întreagă își ia din nou cursul ei 
obișnuit. losif merge înainte și, apropiindu-se de 
sat, zărește coborindu-se din munte o femeile, care 
il întreabă unde se duce? Era chiar moaşa pe care 
o căuta. Bătrinul pleacă cu ea şi, apropiindu-se 
de peşteră, zăresc un nor luminos, «cît ochii lor 
nu puteau să privească », acoperind peștera; intrind 
inăuntru, lumina se împrăștie deodată şi ei zăresc 
un copil rumen, luind în gură sinul mamei sale. 


87 


leşind din peşteră, moaşa povesteşte Salomeii minu- 
nea din peşteră, unde o fecioară a născut pe Mintui- 
torul prevestit, dar Salomeea nu poate crede în 
minune pină ce nu se va convinge ea însăşi. Abia 
atinse însă cu mîna Fecioara şi Salomeea simte că 
mîna ei, mistuită de flăcări, se desface din încheie- 
turi. Cuprinsă de groază şi în același timp de pocăință 
pentru necredinţa ei, Salomeea cade în genunchi 
și se roagă Domnului să-i ierte necredinţa. O voce 
îngerească se aude, sfătuind-o să apropie mina de 
copil, şi într-adevăr, cum o apropie, mina 1 se vin- 
decă și ea jese din peșteră binecuvintind pe Mintui- 
torul, 

Deoarece evangheliile canonice nu pomenesc ni- 
mic despre părinţii Sfintei Fecioare, despre copilă- 
ria şi despre moartea ei, sfinţii părinți ai bisericii — 
de pildă sf. Grigore de Nissa, Epifaniu, sf. loan 
Damaschinul — s-au inspirat din Protoevanghelie ca 
să întăţişeze credincioșilor şi citeva laturi din viaţa 
Maicii Domnului, în zilele pe care biserica le-a con- 
sacrat pentru sărbătorirea Mintuitorului. Elemente 
din Protoevanghelie au trecut apoi la imnografii bizan- 
tini — la Romanos de pildă — şi în sfirşit, în Minee, 
la zilele consacrate, după datele evangheliei apocrife, 
Sfintei Fecioare, și anume: la 8 septembrie — naș- 
terea Sf. Fecioare, la 9 septembrie « Săborul rodini- 
lor sfintilor și direpţiloră loachim şi Ana», la 25 
iulie « adormirea sfintei Ana» şi la 24 noembrie — 
intrarea Maicii Domnului în biserică. 

Intrată astfel, pe aceste căi, în cultul ortodox, 
Protoevanghelia lui Iacov a inspirat, după cum era 
de aşteptat, şi pictura religioasă. Erminule, traduse 
și în limba noastră, dan indicaţiuni precise despre 
chipul cum trebuiesc zugrăvite în biserici şi pe 
icoane scenele privitoare la «praznicele Maicii lui 
Dumnezen », cu elemente luate din Protoevanghelie. 
Astfel scena: «Zemislirea de Dumnezeu Născătoarei» 
este ilustrarea capitolelor 3 şi 4 din Protoevanghelie; 
« Naşterea de Dumnezeu Născătoarei » corespunde 
capitolul 5 al Protoevanghelie:; « Născătoarea de 


S8 


Dumnezen blagoslovindu-se de preoți» ilustrează 
capitolul 6; «lntrarea în biserică a Născătoarei de 
Dumnezeu » capitolele 7 şi 8; « Cind losif de la Sfinta 
Sfintelor o ia pe Sfinta Fecioară» cap. 9.1 

Detaliile date în Erminic asupra zugrăvirii sce- 
nelor nu lasă nici o îndoială asupra dependenţei lor 
de Protoevanghelie. De exemplu, în capitolul « Zemis- 
lirea de Dumnezeu a Născătoarei », detaliile: 

« case și grădină. . . şi în mijloc sfinta Ana făcînd rugăciune 
şi un înger deasupra ei, o blagosloveşte... şi (în) afară de 


grădină... un deal și pe dinsul Ioachim făcînd rugăciune și 
un înger de asemenea îl blagosloveşie...» 


sunt luate pe de-a-ntregul din capitolele respective 
ale evangheliei apocrife. Sau în scena « Intrarea în 
biserică a Născătoarei de Dumnezeu », indicaţiile: 


«biserică... uşă cu trei treapte... Zaharia stînd la ușă cu 
imbrăcămiute arhiereşti. .. şi prea sfinta Fecioara, fiind de 


trei ani, înaintea lui se suie pe treaptele acealea, avînd o 
mînă întinsă cătră dinsul şi cu ceaialaltă ţiind o făclioară. 
Şi dinapoia ei Ioachim şi Anna... și aproape lingă dinşii 
mulţime de fecioare purtind făclii... » 


toate sunt episoadele principale, povestite în cap. 
7 ale Protoevangheliei. Și în scenele menite să ilus- 
treze evangheliile canonice s-au strecurat elemente 
din Protoevanghelie. De pildă, la scena naşterii Min- 
tuitorului, recomandaţia Frminiei ca pictorul să 
zugrăvească mai întîi o peșteră 2 este un detaliu din 
Protoevanghelie (cap. 18: xat ebpev ormhatov èxe?), 
fiindcă Evanghelia lui Motet — cap. 2, verset 
|! —ne spune numai că: magii «intrind în casă 
au văzut pe pruncul » divin, iar Evanghelia lui Luca 
(cap. 2, verset 7) că Maria a «culcat pe „,„Mîntuitori* 
în Zeie, căci nu mai era loc, pentru ei în casa de 


1 Titlurile capitolelor din Erminia românească sunt 
luate din textele publicate de Vasile Grecu, Cărţi de pictură 
bisericească bizantină, Cernăuţi, pp. 209—210; capitolele 
corespunzătoare din Protoevangheiie sunt citate după textul 
grecesc publicat de Paul Peeters, FEvangiles apocryphes (vezi 
bibliografia de la sfirşit). 

2 Vasile Grecu, op. cit., p. 149. 


$9 


popas ». Marcu și loan, după cum se ştie, nu descriu 
scena naşterii. Peștera este dar un amănunt care 
aparţine numai Protoevanghele: şi care prin scrierile 
“sfinţilor părinţi şi prin imnografie, a intrat apoi şi 
în pictura bisericească. De asemeni în scena «Cea a 
lui Hristos întimpinare» +, detaliul: «Iosif tinind 
doi porumbași întru a sa haină » este o aluzie evi- 
dentă la episodul unde se povesteşte, în cap. 9 al 
Protoevangheliei, că lui Iosif, după ce a primit în 
sinagogă toiagul binecuvintat de marele arhiereu, i 
s-a arătat o porumbiţă sburînd pe capul lui. 
Legendele acestea despre nașterea şi copilăria 
Maicii Domnului, reîmprospătate în viaţa trecută 
a poporului prin reprezentări iconografice, nu numai 
în incinta bisericilor, ci şi la răscrucile drumurilor 
de ţară, în scenele zugrăvite pe troițe, au avut un 
puternic răsunet în literatura orală a popoarelor 
ortodoxe. Numeroase legende protoevanghelice au 
fost culese la noi din gura poporului, dar ele prezintă 
deformaţiuni şi prelucrări asemănătoare cu acelea 
adunate de la popoarele vecine, ceea ce dovedește 
că legendele din ciclul Protoevangheliez au circulat de 
la popor la popor, nu numai pe cale scrisă, ci şi 
oral. În ciclul de legende privitoare la Maica Dom- 
nului, culese de Sim. FI. Marian, se găsesc adunate 
sub titlul: Naşterea Maicii Domnului (pp. 1—14), 
cinci tipuri principale de legende. Dintre acestea, al 
doilea şi al treilea tip sunt mai aproape de textul 
Protoevangheliei ; al patrulea înfăţişează o interesantă 
contaminare cu motivele similare din basme. Ioa- 
chim şi Ana, mäh la adînci bătrineţe că jertfa 
lor nu este primită înaintea altarului, se înţeleg să 
nu mai vieţuiască împreună. În acest scop, pornesc 
amindoi de acasă și, ajungind la o pădure, apucară 
pe o cărare şi merseră pînă deteră de un pod, de 
unde drumul se despărţea în două. Acolo se opriră 
şi hotăriră să apuce unul pe un drum, altul pe alt 
drum, și să meargă încotro i-or duce ochii şi pieloa- 


1 Ibid., p. 150. 


rele şi să nu se mai întoarcă iuapoi la pod, decît 
tocmai peste un an. Ana apucă pe drumul ales şi 
merse, merse, pînă ce nimeri la locuinţa unui pust- 
nic, care rămăsese deşartă, fiindcă pustuicul murise. 
Aci se opri şi intră înăuntru, hotărită să stea un an 
de zile şi să se roage necontenit lui Dumnezeu ca 
să se îndure de ea și să-i dea şi ei un fiu ca la toată 
lumea. lată însă că într-o zi, pe cînd sta ea dinain- 
tea locuinţei pustnicului şi se ruga dintr-o carte lui 
Dumnezeu, vede plutind în văzduh şi venind spre! 
ea o frunză de-păr, care i se puse pe carte și acolo! 
rămase. Ana luă frunza, o mirosi ai diu clipa aceea! 
purcese grea. Într-o altă legendă bulgară! ce se) 
găsește şi în folclorul nostru ?, Si. Fecioară purcede 
grea după ce a mirosit o floare pe care i-a adus-o _ 
arhanghelul Gavril. Asemenea cazuri de naşteri | 
miraculoase prin înghiţirea unui fruct, a unci frunze, | 
a unei băuturi miraculoase, prin Tâirosirea unei 
flori, sunt obişnuite în folclorul tuturor popoarelor, 


| 


| 


mai ales în legende şi în basme 5. Este aci evident o j 


contaminare a Proloevangheliei cu folclorul. 

Al doilea ciclu de legende referitor la Crăciun 
și Crăciuneasa (pp. 283-—72) întăţișează o curioasă 
contaminare a elementelor din evangheliile canonice 
cu tradiţiile din Protoevanghelia lui Iacob. 

Scena naşterii Mintnitorului se petrece, ca și în 
evangheliile canonice, într-un staul din Vitleem. 
Stăpinul staulului se numea, după legenda populară, 
Crăciun. Soţia lui era moaşe, dar Crăciun o oprise 
« să-şi mai spurce mîinile » moşind. Cînd Maica Dom- 
nului este apucată de muncile facerii, Crăciun nu 
era acasă. Josif, venind la Crăciuneasa şi cerindu-i 
sprijinul, moașa nu se poate opri de a-i sări în aju- 


t Lidia Dragomanov, în Mélusine, IV, 1888—89, 
pp. 195—222. 

> S. Fl. Marian, Legendele Maicii Domnului, pp. 26—27. 

3 Vezi şi articolul lui Arnold Van Gennep, Lucina sine 
concubitu în Religions, moeurs et légendes Ill-ome éd., I, 
1933, pp. 14—25. 


91 


tor. Bărbatul ei, care era uu om rău la suflet, intor- 
cindu-se acasă și aflind din chiar gura soţiei sale cele 
petrecute, de ciudă că i-a fost căleată porunca, 
pune mina pe o bardă şi retează femeii mîinile din 
coate. Crăciuneasa alergă plingînd la Maica Dom- 
nului. Aceasta o povăţuieşte să-şi aducă cum poate 
miinile din casă şi să le apropie de copil. Îndată ce 
Crăciuneasa își apropie miinile de copil, ca şi Salo- 
meea din Proloevanghelie, şi le văzu încbeindu-se la | 
loc, mai frumoase şi mai aibe decit înainte. — 

Din ciclul acestor legende, tema Crăciun şi Cră- 
ciuneasa a pătruns şi în colinde. E vorba de doi 
drumari cari sunt: unul Maica Sfintă, altul sfintul 
losii şi care, pe cind «ziua cu noaptea se mestecan » 
căutau sălaș, că « bătea vînt friguros şi aveau haine 
de argint». 

Nimeresc la curțile lui Crăciun, care păstrează 
în colind acelaşi caracter ursuz şi răutăcios ca și 
in Proloevanghelie: 


«Bună seara moş Crăciun, 
Auzit-am că eet bun, 
Dă-mi loc de sălăşuire, 
Că vă nasc o mîntuire. 
Moş Crăciun sus se scula 
Si din gur'aşa grăia: 

Eu sălaş nu-ţi pot da; 
Du-len grajdul cailor, 
Ori în ieslea boilor 1». 


Asemenea legende și colinde se găsesc în multe 
alte colecţii de folclor (vezi mai jos bibliografia). 
Nu pot încheia însă fără a aminti aici poema publi- 
cată de dl. I. Pillat, mai întîi în revista craioveană 
Suflei românesc şi republicată apoi în volumul Bise- 
rica de aliă dală: povestea Maicii Domnului. Întemein- 
du-se pe legendele din colecţia lui Marian, di. I. Pillat 
a izbutit, transpunind acţiunea în mediul nostru 
rustic, să evoce, în versuri dăltuite uneori pe factura 
versului popular, cu imagini vii și sugestive, unele 


1 S. FI. Marian, Legendele Maicii Domnului, p. 67. 


92 


împrumutate de-a dreptul din colindele populare, 
poezia patriarhală, plină de gingăşie şi naivitate, a 
legendelor Maicii Domnului. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte tipărite. Fragmente prezentate din Protoevan- 
ghelie an fost intercalate în vieţile de sfinţi, începînd cu 
Dosoftei, şi în toate Mineele în zilele de 8 septembrie (nașterea 
Maicii Preciste). O versiune a Protoevangheliei e inlercalată 
în Vieţile sfinților pe luna septembrie, mănăstirea Neamţului, 
1807, tradusă după izvoare slavoneşti de ierodiaconul Stefan, 
unul din ucenicii lui Paisie Velicicovski. 


Manuscripte românești din Biblioteca Academiei Române: 
nr. 2046, f. 1—7 v. Înainte de Evanghelie (Protoevanghelie) 
sau înainte de nașterea lui Is. H(ristos) şi a Fecioarei Mariei, 
Maicii lui, cuvînt istoricese al sfintului Iacov cel Mic, ruda 
și fratele Domnului Isus, apostolului din cei mari şi arhiereu 
creștinesc întîu al Ierusalimului, copiat în 1806, în mănăs- 
(reg Cernica, de Daniil monahul (cf. p. 100, v.: iscălitura 
lui în criptogramă). 


Ediții greceşti şi studii: Se cunosc peste 50 de msse. 
grecești împrăștiate în diferile biblioteci din Europa. 
O ediţie critică întemeiată pe toate aceste texte nu s-a dal 
pină acum. S-au publicat însă: J. C. Thilo, Codex Apocryphus 
Nopi Testamenti, libris editis et manuscriptis, maxime galli- 
canis, germanicis et italicis, I, Leipzig, 1832, pp. 159—273, 
după un ms. din sec. al X-lea (Bibl. Nat. 1454) cu variante 
după alle 7 messe, din Paris şi Roma (Vatican); C. Tischendorf, 
Evangelia apocrypha, adhibitis plurimis codicibus graecis et 
latinis mazimam partem nunc primum consultis atque inedi- 
torum copia insignibus, Leipzig, 1852 (ediția I-a. 1876, pp. 1— 
50, după 17 msse., dintre care cel mai vechi e din sec. al 
IX-lea (Paris, Coisl. 152); M. Grenfell An Alexandrian erotic 
fragment and other greek papyri, Oxford, 1896, pp. 13—19, 
un fragment descoperit într-un pergament din sec. al VI-lea. 

Text grecesc, cu traducere franceză, Charles Michel şi 
P. Peeters, Evangiles Apocryphes, I, Paris, Picard, în coleclia 
Textes et documents pour l'étude historique du christianisme 
publiés sous la direction de Hippolyte Hemmer et Paul Lejay. 
Text grecesc cu traducere franceză: Emile Amann, Le Proto- 
évangile de Jacques et ses remaniements latins, introduction, 
textes et comentaire, Paris, Letouzey et Ané, 1910, în colecția 
Les apocryphes du Nouveau Testament publiés sous la direc- 
(on de I. Bousquet et E. Amann. Montague Rhodes James, 
The Apocryphal New Testament being the Apocryphal Gospels, 


93 


Acts, Epistles, and Apocalypses, Oxford (s.d.): în prefaţă 
data, august, 1923; Hennecke, Neutestamenttiche Apokryphen 
in deutscher Übersetzung und mit Einleitung. Tübingen, 
Leipzig, 1904. 


Mannseripte greceşti iuedite, se găsesc numeroase în 
bibliotecile mănăstirilor din Orient. Pentru cele din Muntele 
Athos vezi Spyr. P. Lambros, Catalogue of the Greek manu- 
seripts on Mount Athos, Cambridge, I, 1905, nr. 95,5; 923,5; 
1037,40; 13412,7; 1847,10; 2057,9; 30741,5; 5711,102; 6056,5; 
6057,5; 6071,1. Cele mai vechi sînt nr. 2057,9, din sec. al 
XII-lea, păstrat în mănăstirea Esfigmenu şi 3071,5, din sec. 
al XIll-lea, păstrat în mănăstirea Kutlumuş. Celelalte sînt 
posterioare sec. al XV-lea. 


Reilexe în literatura populară orală : la noi au fost aduna- 
te de S5. FI. Marian, Legendele Maicii Domnului, Studiu 
folcloristie, ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1904, 
pp. 4—73; pentru tipul Crăciun și Crăciuneasa, în colindele 
noastre, cf. bibliografia la Al. Rosetti, Colindele religioase 
la români, în Analele Academiei Române, extras din mem. 
sect. lit., seria Il-a, tom. XL (1920), p. 35. Legenda tăierii 
miinilor nu stă în legătură numai cu Minunile Maicii Dom- 
nului, ci <şi> cu Protoevanghelia lui Jacob. Legendele culese 
de Marian au fost studiate în legătură cu prototipele apo- 
crife de Şt. 1. Ciobanu, Pymumeria Aezendu o 6ozopoduyb extras 
din Omnozpafuueckoe Odospbuie, KH. XC—XCI, Mocxea, 1912. 


EVANGHELIA LUI NICODIM 


Evangheliile canonice — și mai ales Matei, cap. 
27 — ne povestesc că atunci cînd în faptul dimineţii, 
preoţi şi bătrinii poporului au adus pe Isus legat, 
inaintea lu: Pontiu Pilat, procuratorul roman al 
Palestinei, acesta, cercetindu-l, a aflat nevinovăția 
lui şi a căutat să-l scape. Văzind însă că gloatele, 
intețite de preoţi, cer răstignirea Mintuitorului, s-a 
spălat pe míini înaintea lor, zicind: « Nevinovat sunt 
eu de singele acestui drept. Voi veţi vedea. » Dar ca 
să potolească furia norodului, 1 l-a predat spre moarte. 
Era firesc ca personalitatea lui Pilat, înfăţişată în 
evangheliile canonice în această lumină, să miște 
imaginația populară și să capete în literatura apo- 
crifă un loc central. 


94 


Încă din veacul al Il-lea, sf. Justin, martirizat 
in 165, în opera sa Apologia religiunei creștine (le 
35 şi 48) pomeneşte vorbind de patimile Mîntuito- 
rului: actele lui Pilat (èx r&v Ilovitov Häre 
yevouévœv &uxrwv). Istoricii literaturii creştine însă, 
se indoiesc dacă sf. Justin a auzit de existenţa 
acestor acte sau numai le-a presupus. Ceva mai 
tirziu, Tertulian  (160-—240), istorisind răstigni- 
rea şi învierea Domnului, adaugă (în Apol.) că despre 
toate acestea Pilat a vestit pe Tiberiu. Nu ştim precis 
la ce se referă Tertulian; sub formă de acte, de ra- 
poarte scrise ale lui Pilat către împăratul Romei, 
ni s-au păstrat însă mai multe apocrife. ` 

Dintre acestea, cel ma: important este Fvanghe- 
lia lui Nicodim, însoţită de citeva acte ale lui Pilat. 
În limba noastră, această evanghelie a circulat 
intr-o versiune contaminată la început cu un text 
alcătuit din materiale luate din alte apocrife (Proto- 
evanghelia, Evanghelia copilăriei, Viziunea sfintei 
Brigitta), din Iosef Flavius (De antiquitate Judaeo- 
rum) ş.a. privitoare la nașterea Mintuitorului, 
venirea magilor, fuga în Egipt (cu povestea celor 
2 tilhari, v. vol. I, p. 162), Ioan Botezătorul, domnia 
lui Tiberiu, cirmuirea lu: Pilat. După această parte 
introductivă, urmează o versiune a Evangheliei 
apocrife a lui Nicodim, mărturisită de altfel și într-o 
notă a textului: «lară un oarecare ce-l chema Ni- 
codim — carele au scris acestea — zisă cătră Pilat». 
După cum am arătat și în expunerea subiectului, 
textul românesc se deosebește de versiunile grecești 
și latineşti publicate de Tischendorf; e foarte probabil 
că textul a avut la bază o versiune în limba polonă, 
după cum de altfel se mărturiseşte într-un loc: 
d În ce chip au scos Domnul pre cei drepţi din iad 
și au siărimat puterea lui, întoarsă din cărțile leşești » 
(f. 168 v.) 

Dar această versiune polonă n-a intrat în limba 
noastră priutr-o traducere directă, ci printr-un inter- 
hediar rusesc, după cum se poate vedea clar din 
“unele pasage ca acesta: «iar după socoteala noastră 


95 


rusească, în litere, cite 4 ruble şi cite 24 de aline 
(rus. aaraa =—monedă mică) și 4 denghine şi așa 
face 370 de litre: 1585 de ruble». 

In Biblioteca Academiei Române se păstrează 
manuseripte ale acestei versiuni (cf. mai jos biblio- 
grafia). Cea mai veche a lost făcută în anul 1736 
de ieromonahul llarion, în mănăstirea Bistriţa, o 
altă copie a fost făcută la 1756 de popa Chiriţă din 
Craiova. Textul pare astfel a se integra în curentul 
de traduceri de pe texte ruseşti, inițiat de mitropoli- 
tul Varlaam al Ţări Românești, care, încă din 1665 
pe cînd era stareţ al mănăstirii Glavaciocul, a adus 
din călătona la Moscova modelele rusești. Faptul că 
cea ma! veche copie s-a făcut tot în aceeași mănăstire 
Bistrița, unde dascălul polon Alexandru traducea 
in a doua jumătate a veacului al XVIII-lea opera 
lui Galeatovski, adusă din Rusia de Varlaam, mili- 
tează pentru această ipoteză. 

Întemeindu-se pe datele evangheliilor canonice, | 
Evanghelia apocrifă a lui Nicodim pune în lumină 
trei momente hotăritoare din viaţa omenească şi! 
divină a Mîntuitorului: peripeţiile judecății, răstig- 
nirea pe cruce și coborirea în iad pentru mintuirea 
sufletelor celor drepţi. 

Evanghelia începe prin a povesti că, pe vremea 
împăratului Tiberiu, s-a arătat un bărbat cu firea 
ȘI chipul omenesc, «dar cu vederea mai presus de 
om >», săvirşind lapte dumnezeieşti. Locuia înaintea 
cetății Ierusalimului, în muntele Eleonului şi adunase 
în jurul său 150 de ucenici, propovăduind cuvîntul 
Domnului. Poporul, ascultind predicile lui, avea cre- 
dință că va mintui neamurile evreiești din robia 
romanilor. Mai marii evreilor, temindu-se ca acest 
zvon să nu ajungă la urechile romanilor şi să aducă 
pieirea lor și a copiilor lor, îl pîrăsc lui Pilat. Acesta 
trimite să-l aducă şi, negăsind în sufletul lui nici un 
gînd de răzvrătire împotriva puterii pămînteşti, îl 
pune în libertate, mai ales că tămăduise de boală 
pe soţia lui, Procla. Aflind de aceasta, Ana, Caiafa 
« Gamaleit » şi alţi fruntaşi ai evreilor, se duc din 


96 


nou la Pilat şi-i cer să arunce pe lsus in temniţă, 
fiindcă, deşi este «fiul unui meșter de lemn» se 
numește pe sine «impărat și fiul lui Dumnezeu» 
și «fiindeă le spurcă legea», tămăduind simbăta. 
În aceste imprejurări, luda se oferi evreilor ca, 
pentru 30 de arginți, să-și vindă învățătorul și astiel 
Mintuitorul Tu prins de evrei şi adus la curtea lui 
Pilat. Guvernatorul roman trimese atunci un 
«cursor 3 să aducă pe Isus în sala de judecată, dar 
« cursorul », venind înaintea Mintuitorului, luă Gaata 
de postav roşu din capul său și a «tins-o pe pămint» 
zicind: « Doamne, calcă pe aceasta și vino către 
ighemonul, că te chiamă». Evreii, văzînd actul de 
evlavie al pristavului, incep să murmure împotriva 
lui. Întrebat de Pilat, « cursorul» mărturisi în faţa 
arhiercilor evrei că, pe cind a fost trimis de Pilat 
la împărăteasa lui Alexandru, a văzut pe Isus intrind 
in lerusalim, călare pe asin şi intimpinat de norod și 
de copii, cu ramuri de finic în miini şi cu strigăte de: 
«Osana, lul lui David!» Isus, intrind în sala de jude- 
cată, insienele de la steagurile romane (in textul 
nostru «idolii al, pe care le ţineau in mină slujitori, 
se inclinară dinaintea mîntuitorului. Evreii încep din 
nou să murmure, invinuind pe cei ce ţineau steagurile 
în mină că au făcut aceasta dinadins. Pilat scoase pe 
Isus afară şi ceru jidovilor să aleagă dintre ai lor 
12 bărbaţi voinici ei de credinţă, care să țină stea- 
gurile, apoi porunci să fie adus din nou în sală 
Mintuitorul. Steagurile se înclinară și de data aceasta, 
cu toată dirza împotrivire a noilor stegari. 

Pilat fu atunci cuprins de spaimă, mai ales că 
soția lui îi trimisese vorbă, în sfat «să nu facă nici 
un rău acelui om drept, că mult a pătimit pentru el 
in timpul nopţii ». Evreii încep din nou să cirtească: 
Isus este vrăjitor şi cu ajutorul lui Belzebut a trimis, 
“peste noapte dracii, să muncească pe soţia lui Pilat, 
Zadarnic se străduiește Pilat să scape pe Mintuitor 
din ghiarele evreilor. Aceştia învinovăţesc pe Isus 
să este născut din flori, că la nașterea lui au fost 
ucişi copiii din « Vicleim şi că tatăl său, Iosif, și 


97 


mama sa, Maria, au fugit in «Eghipet », pentru că «nu 
aveau ochi întru oamenii de ruşine». Pilat cheamă 
aparte pe ucenicii lui Isus. Aceştia spulberă calom- 
niile, destăinuind lui Pilat invidia arbhiercilor impo- 
triva lui Isus, pentru că săvirșeşte minuni șI pentru 
că vindecă pe cei bolnavi numai cu cuvintul, fără 
să tie in seamă ziua simbetei. Chemindu-] apoi şi 
pe Isus, Pilat se încredinţează că impărăția de care 
el vorbeşte nu este aci pe pămînt, ci în er, şi că 
prin urmare el nu poate fi socotit ca un răzvrătit 
impotriva legii romane. leşind din pretoriu, înaintea 
norodului adunat, Pilat glăsuieşte că el nu găseşte 
nici o vină lui Isus. Gloatele, aţițate de arhierei. 
incep să murmure, cerind ca Isus să lie răstignit 
pe cruce. 

Atunci, se ridică Nicodim a carele — adaugă tex- 
tul nostru — au scris acestea » încercind să îmblin- 
zească furia arhiercilor şi a gloatelor. În sprijinul 
lui vin: paraliticul, orbul, leprosul, Bersavia (Vero- 
nica), cari mărturisesc minunile pe care Mintuitorul 
le săvirşise cu vindecarea lor. Zadarnic sunt însă 
toate, Gloatele intăritate cer necontenit răstignirea 
lui Hristos, pentru că se numeşte pe sine «fiul lni 
Dumnezeu și împărat ». 

Văzind că nu mai poate rezista furiei gloatelor, 
Pilat ceru să i se aducă apă și, spălindu-se pe miini 
«împotriva soarelui» mărturisi: a Nevinovat sunt 
de singele dreptului acestuia!» 

Evanghelia lui Nicodim — în versiunea romà- 
nească — povesteşte apoi după evangheliile canonice: 
conducerea Mintuitorului la locul de osîndă, purtarea 
crucii de către Simion şi răstienirea Domnului, 
cu minunile arătate la moartea lui. Se insistă încă. 
cu detalii noi, asupra unora dintre minuni: asupra 
ruperii catapetezmei de la Templu şi asupra întunec- 
cării Soarelui. « Soarele — spune textul nostru — 
era plin de sînge, cît s-a tăcut întuneric mare, de se 
vedeau și stelele întru amiază... șI noapte peste 
tot... și luna întinsă în singe şi toată lumea se clătea 
de groaznic cutremur 3. | 


9S 


Cind se povesteşte episodul sutaşului care a 
impuns cu sulița în coastă pe Mintuitor, textul 
adaogă: a și îndată a ieșit singe ai s-an botezat Adam 
cu singele lui Hs. ce au curs pe căpăţina lui, care 
zăcea acolo ». 

Scena coboririi de pe cruce a Domnului şi jalea 
Mariei are accente impresionante. O dezvoltare mai 
întinsă, cu elemente dramatice, are însă ultima parte 
a evangheliei apocrife, privitoare la cohorirea Min- 
tuitorului în iad. În cele mai multe versiuni scena 
aceasta este povestită de doi tineri, Carinus și Leu- 
cius, fiii lui Simeon, cari muriseră mai demult şi la 
inmormintarea cărora fuseseră de faţă înşiși Ana şi 
Caiafu. Aceștia, cu întreg sincdriul, erau în mare 
zarvă. losii din Arimathea, pe care ci îl închiseseră 
intr-o temniță fără fereastră, unde pecetluiseră por- 
tile, dispăruse fără urme, deşi peceţile rămăseseră 
neatinse. Fusese găsit apoi în Arimathea şi, adus în 
sinedriu, mărturisise eă a fost ridicat din temniță 
de Isus, care l-a dus în Arimathea. În același timp, 
trei oameni mărturiseau, cu jurămiînt, că au văzut 
pe Mintuitor pe Muntele Măslinilor, îndemnînd pe 
apostoli să meargă în lume ca să vestească popoare- 
lor evangheha. Fiii lui Simeon, Carinus și Leucius, 
care fuseseră înmorimiîntaţi sub ochii lor, se aflau în 
Arunathea, petrecindu-și vremea în rugăciuni. Aduşi 
in lerusalim și întrebaţi cum de se găsesc in viaţă, ei 
cer « hirtie at cerneală » ca să scrie cele ce au văzut 
și au auzit. În textul nostru însă, epidosul scoboririi 
lui Isus în iad nu oste înlățişat ca o poveste deose- 
bită a fraților Carinus și Leucius, ci ca o continuare 
organică a textului precedent. În textul românesc 
se spune doar că: « Atuncea s-au sculat cei doi feciori 
Carion și Luchion al lui Simion, primitorii lui Dum- 
nezeu, şi au spus multor oameni ce au făcut Hristos 
in iad ». În felul acesta ni se povesteşte că puterile 
iadului cran în mare turburare, cînd deodată se 
auzi la poarta infernului, de trei ori, un glas puter- 
nic, ca un tunct: «Luaţi domni, porţile voastre; 
să la poarta cea de veci și să intre impăratul slavei ». 
99 


T — 


David şi Isaia recunosc că acesta este Mintuutorul Iona, Isaia, Ieremia, prorocii și dreptul Avel... şi Împre- 
pe care ei îl preziseseră; Satana și ai săi sunt cu- jurul lui neinărginită lumină și mulţi îngeri » 
prinși de groază şi se străduiesc să ferece porţile. Dar — adică toate detaliile scenei din Evanghelia lui Nico- 
Isus, însoțit de ingeri, stărimă îneuictorile iadului dim 2. Scena se găseşte foarte adeseori reprodusă în 
și luminează intanerecul cel de veci, Atunci, cad gravurile vechilor cărti bisericești 2, zugrăvită în 
dintr-o dată « obezile » care ţineau pe sfinţi îucătu- icoane, imprimată în ' galvanoplastie pe .scoarţele 
seit, iar Mintnitorul apucă pe Satana «de grumaz » vechilor evanghelii (a se vedea un exemplu din 
și, întorcîndu-i mîinile înapoi, îl leagă cu lanțurile epoca lui Matei Basarab în planga a V-a,.de la 
şi-l aruncă în adincimile iadului, în tocul cel veşnic, sfirsitul volumulni). ia: 
unde va rămîne pină în ziua judecății din urmă. Evanghelia lui Nicodim,- direct sau indirect, a 
Apo, oto întinzînd mîna lui Adam, îl scoate lăsat urme și în tradiţiile populare. | 
EEN sita sfinții pe care-i duce, în «Si după asta — spune o tradiţie culeasă în Moldova — 
2 ` s-a născut Domnul Hristos, din Preacurata Fecioară Maria, 


În versiunea noastră, Evanghelia lui Nicodim se care a trebuit să stărime porţile iadului şi să scoată de acolo 
pe toți păcătoşii agonisiți de cel necurat » *, 


incheie. cu povestea morţii lui Pilat, a lui Ana şi a irimat lacătel 
Caiafei. După răstignirea lui Hristos, Maria Magda- E Ee E, re Gë SECH 
, dus 1 Ee e iadului, ca sii deie drumul sufletelor ce se chinwiau » *. 

ena s-a dus la Roma, unde s-a plins lui Tiberiu de | 
cele întimplate. Pilat a fost decapitat, după cum 
vom vedea mai jos. Ana a fost ucis in chinuri grele. 


Ecoul acestui episod s-a prehingit mai departe 
pină in cîntecele de stea: 


Caiafa fusese inchis într-o iţă. într- tie. și of 
EEN căcetat. Imparatul A într E pustie, ȘI «Deci dind după cruce jos P'Adam din iad ridicind 
p gevat. MEPA aflindu-se la vină- Pre Domnul nostru Hristos Și pre toți cu el scoțind 
toare prin părțile locului, nemeri din întîmplare prin Cu giulgiul cu zmirnă uus Din muncă l-a izbăvut 
dreptul închisorii lwi Caiafa, luindu-se pe urmele la mormînt nou fu pus a D E 
` - - ; S au î t ca un sfint nde mai întii era ` 
Ge T tocmai scosese capul pe fereastră, A KR BE din E Iarăsi gi bucura. $ 
cin iberin. slobozise arcul. Săge i? SECHER = Se : S Gi 3 
S Săgeata a pătruns in „AA. Pann, Cintece de stea, pp. 30—31, eîntarea 19.) 


capul lui Caiafa. 


Evanghelia lui Nicodim a influențat şi ea litur- 
ghia ortodoxă, căreia i-a împrumutat idei și imagini. i 
De aceea nu trebuie să ne surprindă faptul că, în «Vine şi. Domnul Dumnezeu (e vorba de Hristos) 
decorarea vechilor noastre biserici, găsim și scena Cu o ceată îngerească + | 
coboririi Mintuitorului la iad, zu grăvită după reco- Wës? mm! 
| mandarea Erminiilor astfel: 


4 


și în colinde populare, ca de pildă următorul speci- 
men din Maramures: 


aa 


| : A E E Ă N 
| acea la iad pogorire a lui Hristos: iadul ca o peşteră intu- 1 CH Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină, 
necoasă, dedesubtul dealurilor; şi îngeri purtînd veşminte pp. 172—173. > 
luminoase, îl leagă pe Veelzevulul cu lanțuri, pre domnul | .2 Cf. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia româneas- 
întunearecului și pre dracii, pre alţii bătindu-i, pre alţii cu că veche, 1, p. 36: Triod. — Penticostarul slavonesc din 1550; 
sulițe gonindu-i. SH multe lacăte sparte ai porțile iadului (de fapt 1558, cf. A. Filimon în Dacorom,., V, 1927—28, 
desrădăcinate și Hristos călcînd pre iale, cu dreapta îl ţine p. 601), p. 455: Apostolul din 1704. 
pre Adam și cu stinga pre Eva, şi de-a-dreapta lui stind 3 Revista Jon Creangă, vol. X. (1917), p. 70. 
Mergătorul inainte. .. Şi David aproape lingă dînsul, și alt + Elena Niculiţă Voronca, Datinele și credințele poporului 
drepţi şi împărați cu cununi şi cu coroane; iară de-a-stinga român. p. 325. i j i i 

100 101 


Tit. Bud, Poezii papulare din Maramureș, p. 71; note 
și bibl. la art. Cîntece de stea. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte româneşti: Ms. ur. 4674 din Biblioteca Academiei 
Române, copiat de popa Chiriţă din Craiova la anul 1756; 
nr. 2355, Í. 177 şi urm.; nr. 185 din 1736, copiat de iero- 
monahul Marion din m-rea Bistriţa. Fond Gaster: nr. 89, 
sfirşitul sec. al XVII-lea sau începutul celni de al XVIII-lea, 
muntean, şi <nr.> 172, moldovenesc, jumătalea secolului al 
AVIll-lea. Cf. și notele date de M. Gaster în Gröber, Grund- 
riss der romanischen Philologie, 1901, vol. II, 3, pp. 399—400. 


texte grecești: Constantinus de Tischendort. Evanghelia 
apocrypha adhibitis plurimis codicibus, graecis et latinis... 
editio altera (a Il-a), Lipsiae, 1876, p. 210. Acta Pilati: 
recenziunea greecască A, pp. 210—286; recenziunca gre- 
cească B, p. 286—322; partea a dona din Evanghelia lui 
Nicodim sau scoborirea lui Hristos în iad (Descensus Christi 
ad Inferos), pp. 323—332; versiunea latină Gesta Pilati, 
pp. 333—388; versiunea latină A (Descensus Christi ad 
Inferos), pp. 389—416; versiunea latină B  (Descensus 
Christi ad Inferos), pp. 417—432; Epistolia lui Pontius 
Pilatus către împăratul Tiberius, versiune latină, pp. 433— 
434%; Scrisoarea lui Pilat către August cezarul, in două versiuni 
greceşti, pp. 434—449; Paradosis Pilati, versiune grecească, 
pp. 449—455; Mors Pilati, versiune latină, pp. 456—458; 
o nouă versiune greacă: G. F. Abboth, The report and death 
of Pilate, în The Journal of Theol. Studies, V, 1903, pp.. Bi 
36. Despre o altă versiune grecească: K. Lake, Terts from 
Mounth Athos, în Studia biblica et ecelesiustica, V, 2, Oxford, 
pp. 152—165. ` 


Versiuni slave: Dr. Ivan Franko, Codex apocryphus 
e manuscriptis ukraino-russicis, în Monumenta linguae neenon 
litterarum ukraina-russicorum, edita Lvov, IT, 1899, p. 353 și 
urm.; Dancic în Starine, IV, 1872, p. 138; M. Speranski, 
Caae. anokpufuiecria esanzenia, Moscova, 1895, pp. 10, 55, 
91, 134. 


Studii: R. A. Lipsius, Die Pilatusakten kritisch unter- 
sucht, ediția II, Kiel, 1886; E. Dobsehiitz, Der Prozess Jezu 
nach den 4 Acta Pilati» în Zeitschrift f. die neutestamentliche 
IVissensck., 1902, pp. 89—114; Th. Mommsen, Die Pilatus- 
akten, ibid., pp. 198—205. 

La noi: dr. M. Gaster, în Grundriss der ramanischen 
Philologie, 1l Band, 3, Abteilung, Strassburg, 1901, pr 402, 
arătind că versiunea românească se deosebeşte mull de ver- 
siunile grecești, publicate de Tischendorf. 


102 


i 


POVESTEA LUI AFRODIȚIAN 


În strinsă legătură cu materia Prolocvangheliei 
lui Jacob stă şi legenda lui Afrodiţian, pastrata ìn 
citeva manuscripte din Biblioteca Academiei Romà- 
ne, semnalată numai de Gaster în Gröber, Grundriss 
der romanischen Philologie (ed. II, 18). Legenda este 
cunoscută si din versiuni slave și greceşti. Pornind 
de la datele Ecangheliei lui Malet (I1, 1—43) privi- 
Loare la adorarea magilor — date intrate şi in evan- 
gheliile apocrile — legenda noastră năzuiește să pună 
in lumină împrejurările in care cei trei magi au 
plecat din Persia și, luindu-se după stea, au poposit 
în Bethleem, pentru a se închina Nintuitorului și 
a-i aduce daruri. j i 

În manuseriptele româneşti textul poartă urmă- 
torul titlu: Povestea lui Afrodiţian Persul, scrisă de 
Filip prezviterul, singhelul marelui loan Zlutuust, 
pentru naştire lui H(risto)s; şi pentru sleaoa şi 
pentru, închinăciune vilhovnicilor de Persida. Singhe- 
lul slintului loan Hrisostomul a fost insă, după cum 
se ştie, Proclus, care mai tirziu a ajuns patriarh al 
Constantinopolului (434—447). Dar legenda lui Afro- 
ditian Persul CA po odtaravâs sau "A ppodrztavos legong) 
este amintită de scriitori din secolul al X-lea 
(Ipolit 'Tebanul) și al XI-lea (Epifanie Călugărul). 
De altă parte ea se găsește pomenită în 7 Gären 
Harea (Palca interpretată) tradusă în slavă din 
secolul al X-lea, după un original grecese adeătutt, 
in secolul al VIIIL-—IX-lea. Textul grecese al 
legendei lui Afrodițian a fost publicat de A. Vassiliev, 
in Aneedota greco-byzantina (I, pp. 73—125). In 
versiunea românească este omisă partea de la 
inceput în care se vorbește de Afrodiţian (p.73—89 
din textul publicat de Vasiliev). Textul românesc 
începe de la "Ex Ilepat5os rain dr Za: 5 

ffteezoc, | 
Subiectul, asa cum Îl avem în versiunea romă- 
nească, este următorul: 


103 


Vestea despre nașterea Mintuitorului s-a aflat 
mal intù in Persida, în templul Irii, zidit de marele 
hir sau Țirus», în «curtile cele înalte » impără- 
teşti. Împăratul, intrind după obicei în tem lu 
«să-și dezlege visurile» lu întimpinat de e) 
preot Propic, care-l înștiință că toată noaptea idolii 
pina atunci nemișcaţi, au petrecut jucînd și slăvind 
pe Fecioara Maria, care va naște pe Mintuitorul 
lumii. Abia sfirși cuvîntul « popa Propie » si păsările 
de aur și de argint ale templului incepură să Ciri- 
pească, iar idolii să cînte din alăute. Împăratul 
cuprins de spaimă, vrea să fugă; preotul îl opreşte. 
Acoperămintul de sus al templului se descoperă și 
atunci o stea mare de aur își coboară lumina deasupra 
Ze anm «Stăpină fintină, marele Soare 

imis... Să-ţi slujesc He celei către nag- 
tere neintinate.... ». La acest glas divin, toţi idolii 
cad la påmint, afară de stilpul fintinii impodobit 
cu cunună împărătească de pietre nestemate. 

Împăratul, uimit de aceste minuni, «chemă pe 
top măestrui și deslegătorii semnelor citi erau sub 
împărăția lui». Aceştia, sosind la curtea impără- 
tească, tălmăciră semnele dumnezeiești astfel: idolii 
au căzut, lindcă pnterea lor a încetat; fintina este 
Fecioara Maria din ludoca; Fiul ai, născut din 
Tatăl cel fără de început, s-a coborit pe pămint ca 
să mintuiască lumea. Împăratul, îndemnat de vilhov- 
nici săi, trimite magii cu daruri; pe Elemeleh 
«ce se tălenicște sirenește a lui Dumnezeu bună 
ivire şi împărăția >, îl trimite cu aur; pe Elisur 
«ce să tălcuiește sirenoşte Dumnezeu spăsenie și 
lăcuinţă », îl trimite cu tămâie și pe Eliav, « Dum- 
nezeul meu, tatăl meu», cu smirnă. Magii pornesc 
cu darurile, călări, şi, călăuziţi de stea, ajung la 
Ierusalim. Aci Irod, miniat, incearcă zadarnic să-i 
abatăfdin calea lor. Magii ajung la Bethleem şi se 
inchinăMintuitorului și Maicii lui apoi, pe «o scin- 
Sek? S aur », scriu împăratului lor cele întimplate 
șI allate. 


101 


e E? 


BIBLIOGRAFIE 


Manuscripte inedile în Biblioteca Academiei Române: 
Nr. 34, £. 63—69; Poveste lui Afrodiţian Persul scrise de Filip 
prizviterul, singhelul marelui loan Zlataust, pentru naștire 
lui II (risto )s și pentru sleaoa și pentru închinăciune vilhovnicilor 
de Persida; blagosloci otce; sec. al XVIII-lea, copiat de 
Toader Jora la 1756. 

Texte slave: 1. D. Porfiriev, Anoxpufuuecki.a CRAZOUL A O éen: 
xozaghninaixa AUAN în COGHIMIAXD, St. Petersburg, 1877, PP. 
$3—89; dr. Ivan Franko, Coder apocryphus e manuscriptis 
ukraino-russicis collectus în Monumenta linguae necnon lit- 
terarum ukraino (Ruthenicarum) russicarum a collegio ar- 
chaeographico Societatis Scientiarum Sescenkianae, edita Lyov, 
[[, 1899, p. 3—14; Novaković, Starine, Zagreb, X, p. 74 — 
80; I. Porfiriev, AÁNOKPUPUYECKİA CKAZANİA O HogozashmiHaxa nuyaxo 
u coõĝamiaxa, Petersburg, 1899, p.149 — 156. 

Texte greceşlis A. Vasiliev, Anecdota graeco-byzantina, 
Mosquae, 1893, pp. 73—125, două versiuni: una după un 
codice din sec. al XI-lea, din Moscova, alta după un codice 
din sec. XIV—XV din Vat.-Palat. (nr. 364). 

Pentru msse. din Muntele Athos cf. Spyr. P. Lambros, 
Catalogue of the greek manuscripis on Mount Athos, Cambridge, 
1895, vol. F, p. 203, nr. 2406, I: Ileci tõy yevoutvov èy Ilecota 
sec. al XVI-lea; ibid. I1, p. 316, nr. 5697, 23, sec. XVII — 
NIN: Afyrois zou oogoŬ "A pp OÂLTLAVOD. 


DISPUTA LUL ISUS CU SATANA 


O altă legendă, necercetată pină acum la noi, dar 
inrudită cu Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail, 
de care ne-am ocupat mai sus, se păstrează în codi- 
celo nr. 130 din Biblioteca Academici Române, |. 93. 
Manuseriptul, un in folio mic, de proveniență arde- 
leană —a lost dăruit Academici de V. Mangra în 
1895 — şi datează din veacul al NVIIlI-lea. Legenda. 
care este o copie de pe un text mai vechi. poartă 
titlul: Învățături cin(d) s-au pricinuutu Stana cu 
Dumnezeu. | 

Punctul de plecare al acestei legende apocrile 
este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap. 4 
versetele 1—12), care povestește că. după ce Isus a 


Ki 


105 


primit botezul, s-a dus în pustie, unde a postit 40 
de zile st 40 de nopţi, pină ce a flăminzit. Atunci i-a 
ieșit inainte Satana, care incearcă să-l ispitească, 
indemnindu-l să poruncească pietrelor să se prefacă 
in piine. În cele din urmă, îl duce pe coama unui 
munte și arătindu-i de acolo toate inpărăţiile lumii 
șI toată strălucirea lor, l-a spus: « Acestea toate H 
le voi da ție, dacă te inchini men ispită pe care 
Mintuitorul a respins-o: «Mergi Satano, căci scris esto: 
Domnului şi Dumnezeului tău să te inchini si lui 
singur să-l slujesti ». 

Legenda apocrifă aşază acţiunea în grădina Mäsli- 
ilor (Elconului), unde Mintuitorul petrecuse 40 de 
zile și 40 de nopţi în post și rugăciune. Ca si in textul 
Evangheliei canonice, diavolul se iveste atunci înain- 
tea lu Isus și, după ce-l intreabă cine este şi pentru 
ce a venit in lume, simiind sfirșitul împărăției lui, 
ii cere Mintuitorului să sc urce la scaunul Tatălui 
său, căci cerul este al lui Dumnezeu, pe cind pămin- 
tul este în stăpinwea sa. Văzind însă hotărirea nestră- 
mutată a lul Isus de a mintui lumea, Satana se re- 
trage pe un munte învecinat, își adună toți dracii 
săi și se pregăteşte de luptă. Pămintul începe să se 
cutremure, ucenicii se înspiumiîntă, dar Mintuitorul 
se roagă lui Dumnezeu şi îndată un nor se lasă ca 
un fulger deasupra Satanei. Îngerii prind pe duhul 
ăzvrătirui, il leagă şi-l spinzură de toarta cerului 
cu capul în jos, in timp ce toti ceilalti diavoli se 
imprăștie, ascunzindu-se prin toate văgăunile pămin- 
tului. Satana se preface atunei că recunoaşte slăbi- 
ciunca lui și se roagă de Isus să-l ierte, făgăduind că 
va îndemna omenirea să asculte de cuvintul Dom- 
nului. Isus îl iartă, dar diavolul, ajuns pe pămînt, 
incepe din nou discuția, ameninţind că el va intra în 
mima Caala și va aduce pieirea Mintuitorului. 
Isus, care știa toate cele ce. se vor intimpla, îi răs- 
punde că el va invia din morţi, că se va scobori în 
iad pentru a mint pe cei drepţi și că, la Judecata 
din urină, va prăbuşi pe Satana și pe toți ai lui in 
focurile cele vesmee. 


106 


Cum se vede din expunerea de mai sus, tema 
acestei legende este lupta dintre cele două puteri 
antagoniste: Dumnezeu Și Satana, luptă care se 
incheie cu infringerea duhului celui rău. Prin acest 
caracter, legenda se apropie de conceptia dualista 
a manicheilor și a bogomililor, dar in acelaşi timp ca 
are conexiune cu Sfinta Scriptură, cu Evanghelia 
apocrifă a lui Nicodim şi cuprinde, după cum a SCH 
prof. Iordan Ivanov, a idei contrare GE 
bogomilice, ea de ex.: Dumnezeu este E X 
Adam, pe cînd: bogomilii susțineau ea Adam a fost 
creat de Satanail si că Dumnezeu i-a dat numa 
sufletul. În literaturile slave, legenda este cunoscută 
in mai multe versiuni cuprinse in codice, păstrate in 
bibliotecile din Belgrad, Sofia, Petrograd, Viena ȘI 
Praga. Versiunile cele mai vechi se găsesc intr-un 
codice bulgăresc din secolul al XIV-lea, păstrat în 
Biblioteca din Viena, şi într-altul, tot bulgăresc, 
din veacul al XVI-lea, păstrat în Biblioteca Napo- 
nală din Sofia. WË ën, 

În literaturile slave, legenda a pătruns dm Bizant, 
umde a circulat cu titlul: Aóyos zi Kwgtov RE 
"Imooă Aaezo nepil 776 &vvihuytxs TOV Aalen 
(Cuvintul Domnului nostru, Isus. Hristos despre îm- 
potrivirea diavolului). Două versiuni greceşti, una 
din veacul al XII-lea şi alta din al NILI-lea, anu 
fost publicate de A. Vassiliev in colecția sa de Anec- 
dotă graeco-byzantina (p. A şi urm.). Sch 

Ìn literatura noastră, textul a pătruns, cred, din 
literaturile slave sud-dunărene, dent din manuscnp- 
tul pe care-l avem nu se pot seoate dovezi prea 
concludente in această privință. 


BIBLIOGRAFIE 


Manuscripte româneşti: nr. 130 din Biblioteca Academiei 
Române, dăruit de V. Mangra, scrisoare urita, E 923 
v. — 97, Învcățături cind sau pricitu Satana cu Dumnezeu 


gi cîndu-s posti fiu lui Dumnezău in 40 de zile și în 40 de 


107 


nopți, după ace să sui în măgura Eleonului (Ci. 1. Bianu, 
Catalogul manuscriptelor românești, |, Bucureşti, 1907, p. 294). 


Manuseripte slave: Prof. J. Ivanov, Bocomusrcku Amen 
u Aezendu, Solia, 1925, pp. 248 — 257, după versiunea 
bulgărească dia sec. al XIV-lea păstraii în Biblioteca 
din Viena (nr. 137) şi după versiunea bulgărească din 
sec. al XVI-lea, păstrată în Biblioteca Naţională din Sofia 
(ar. 433); J. Polivka, Starine, XXII, pp. 227—331, sbornic 
redacție sirbească din sec. al XV-lea (in Bibl. Muzeului 
Naţional din Praga); St. Novaković, Starine, XVI, pp. 86— 
39, după uu sbornic din sec. al XVI-lea, redacţie sîrbească 
în Bibl. Naţională Bulgară din Sofia (nr. 273); Tihonravov, 
Tanamnuru ompeuennoŭ pycckoŭ numepamybu, II, pp. 282 — 
285, după un sbornic redacție rusească din 41602, în Biblio- 
teca Publică din Petrograd şi un altul din sec. al XVIII-lea 
tot redacţie rusească — vezi I. Ivanov, øp. cit., pp. 248— 
249; dr. Ivan Franko, Codex apocryphus în Monumenta 
linguae necnon litterarum ukraino- russicarum, Soc. Sevecen- 
kiana, vol. 11, pp. 196—203. l 

Texte grecești: A. Vassiliev, Anecdota grueco-byzantina, 
pars prior, Moscova, 1895, 2 versiuni: pp. 4—8 şi 8—10 
după codicele din Viena (hist. 67), sec. al XIII-lea. ` 


Studii: introducerile în textele amintite mai sus; cl. 
cu deosebire prof. 1. Ivanov, op. cit, pp. 253—257. 


SENTINȚA LUIL PILAT 


Este un apocrif relativ modern, poate de aceea 
nu şi-a găsit loc în culegerile de scrieri apocrile edi- 
tate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar în titlu 
se spune că a fost descoperită — în unele versiuni — 
in 1400, în altele,'in 1580. 

Gaster n-o cunoaşte în literatura românească 
decit din textul modern, tipărit la un loc cu Minunile 
sfintului Sisoe. Asupra originalului, el face urmă- 
toarca presupunere: « În literatura română pretinde 
acel apocrif să fi lost tradus din grecește. Prototipul 
arecesc se pare a fi fost textul publicat de Steph. 
Leucadios (Silogi, Athena, I, 1838, p. 3)». 

Textul românesc cireula însă cu mult înaiute în 
copii manuscripte. În Biblioteca Academiei: Române 
se găsesc mai multe asemenea msse., dintre care unul, 


105 


nr. 4700, de pe la stirşitul secolului al XVlil-lea, 


are chiar originalul grecesc în paralelă, precum ur- 


Bază (|. 45 r.): 


a Iob 7ò om eo Zut Dp0oe 
Audi ExdoDiv potopa Beoé: 
Osy Zu zéie fi ZZAOVuÉYN 
"Asou ig ëv wt onp 
mBozheo èv o y  Erepov 
pBoziov èx Deuiaoezo pap- 
uäan, Bro Epren)eLouEviv 
KEN Kn ÎT OP, VEY PU 
EVTV EBoxiort èv uepppavn 
Amg  pezoxoutodetoa èy sf) 
Bootălă. TÖV TÓRZOY XATA TÒ 
xon’ (1580) ro dz XprotoÑ, 
TATPLIAPYEÝVOVTOS TÓTE Ev XÙTŤ 
‘Tepsulov, ob petuppoln 


«lată hotărirea cea daiă 
asupra Mintuitorului nostru, 
care în oraşul Achillici s'au 
aflat într-un sicriu de fier, 
întru carele era un alt sicriu 
de minunată marmoră, avind 
înlăuntru incuiată hotărirea 
această scrisă evreieşie pe 
membrană, care aducîndu-să 
în împărăteasa oraşelor, adică 
la "Țarigrad, la anul 1580 de 
la Hs. fiind atuncea patriarh 
întru dinsa Ieremia, sau 
tălmăcit elineaște şi iaste, 
întru acest feliu. » 


Enge, ie. Bă obros:) 


Arhetipuri greceşti din sec. al XVII-lea — poate 
primele, fiindcă după cum s-a spus mai sus, proto- 
tipul nu pare mai vechi de secolul al XVI-lea—s-au 
găsit de Lambros în bibliotecile Muntelui Athos 
(vezi mai jos bibliografia). O copie de pe acestea va 
D fost adusă de călugării greci sau poate chiar de 
călugării români de la Muntele Athos, în mănăstarile 
noastre și tradusă probabil în secolul al XVIII-lea. 

Sentinta incepe, fireşte, cu data: 

« La al şaptesprezecelea an a lui Tiberie, Țesariului, impăra- 
tului romanilor... în a douăzeci și una olimpiadă... pe 
vremea eparhiilor norodului romanilor a lui Lukie Pizoniul 
și a lui Marcu Pisoniu... cînd ocîrmuia cetatea Ierusalimului 
prea puternicul ighemon Pilat...» 


Urmează apoi sentinţa: 
«Eu Pontie Pilat, ighemonul, cu puterea impărăției roma- 
nilor, în domnescul divan, judec și hotărăsc la moarte pre 
Isus, ce să zice de mulţime Hristos Nazarineanul, de patrie 
Galilean... » 


Motivele condamnări: 


«pentru că s'au adunat cu mare număr de bogați si de săraci 
şi nu au încetat de a pricinui turburări întru toată Iudeea, 
făcîndu-să pre sineşi fiul lui Dumnezeu şi împărat al lui 
Israil, avind încă îndrăsneaia de a intra cu stilpări... ca nn 
Domn, în Ierusalim, în sfinta biserică.» 


109 


Orinduieşte apoi ca sutaşul Corint Cornilie să 
conducă pe Mintuitorul «între doi tilhari ucigași 
legat, bătut, cu porfiră îmbrăcat, cu cunună de 
spin! încununat ), cu crucea pe untăr, «la muntele 
ce să numește Aulvarion ». Se adaugă apoi inscripţia 
ce trehma pusă în trei limbi: «elineşte, româneşte 
ȘI ovreleşte » și se încheie, în sfîrşit, cu semnătura 
lui Pilat şi a «boierilor săi». În ms. 4700, textul 
grecesc și cel românesc sunt însoţite de o serie de 
note, dintre care una interesantă, la numele a Kalva- 
rion ». Ni se spune anume că muntele se mai numea 
și «locul căpăţinii », pentru că se găseau acolo tot- 
deauna împrăștiate căpăţinile făcătorilor de rele 
decapitaţi. Dar alături de această explicare, apare 
alta mai interesantă pentru noi — fiindcă stă în 
legătură cu folclorul și arta religioasă —a mona- 
hului Epifanie: « Dedesnbt la Golgotha este biserică 
mică a lui Adam şi întru dînsa era căpăţina lui supt 
dărimătura Golgothei, deci dintru aceasta s-a numit 
locul căpăţinei ». Această notă este o reminiscență 
despre legenda lemnului crucii și capul lui Adam 
legendă de care ne-am ocupat (ef. şi vol. 1, p. 155) 
ŞI care ne luminează unul din motivele cele mai 
răspindite in iconografia noastră religioasă: capul 
lui Adam zugrăvit aproape totdeauna sub crucea 
pe care a fost răstignit Mintuitorul, pentru ca sin- 
gele Domnului, revărsindu-se peste capul primului 
om, să-l ispășească de păcatul primitiv. 


BIBLIOGRAFIE 


Mipărituri românești; pahar. A. Geanoglu-Lesviodacs, 

ci Male despre crucea. Domnului nostru Isus Hristos, 

ncureşii, 1857, pp. 30—34. Despre versinnea publicată la 
un loc cn Minunile sf. Sisoe, cf. vol. 1, p. 195. 


Versiuni românești inedite în Biblioteca Academiei 
Române: nr. 4700, f. 45, sfirşitul sec. al XVIIl-lea cu 
originalul grecesc în paralelă, cu titlul: Jotă hotărirea cea 
dotă asupra Mlintuitorului nostru care în orașul Achiliei 
s-au aflat; nr. 1568, Pentru hotărirea lui Pilat asupra 


110 


Mintuitorului Hristos ce s-au găsit intr-acești ani și cele 
ce era scrise, copiată de Toader Păcătosu; nr. 2355, f. 214 — 
214 v.; Fond Gaster: 89, Epistola lui Pilat — 1725. 
Manuseripte grecești inedite în Biblioteca Academiei 
Române; C. Litzica, Academia Română, Catalogul manu- 
seriptelor greceşti; nr. 604 (214), nr. 9, p. 286, sec. al 
NV—XVl-lea; nr. 22 (116), p. 397; nr. 668, sec. al 
NVIli-lea. Nemenţionată versiunea grecească din ms. 4700, 
sec. ul XVII-lea, cu traducerea românească în paralelă 
(ms. se află în depozitul Academiei, la secțiunea mann- 
scriptelor româneşti). 

Din Muntele Athos: Spyr. P. Lambros, Catalogue of the 
greek Manuscripts on Mount Athos, sec. al XVII-lea, nr. 3290, 
5 (1623); nr. 4806,5; nr. 4884,16; nr. 3764,25; sec. al 
AVIII-lea; nr. 335,11; nr. 4314,3. 

Studii; Dr. M. Gaster, Literatura populară romană, 
n 35%—955; acclaşi în Gröber, Grundriss der romanischen 
Philologie, Ti, 3, pp. 402—403. 


CONDAMNAREA LUI PILAT 


Mai veche decit apocriful precedent este scri- 
soarea lui Pilat către Tiberiu (sau Claudiu), Cesarul 
Romei, care ni s-a păstrat sau încorporată în versiu- 
nea latină a /oangheliei lui Nicodim, sau adăugată 
la sfirşit, în versiunea grecească, sau independent 
de Evanghelia lui Nicodim, ca un opuscul de sine 
stătător. | 

De scrisoarea lui Pilat către Cesarul din Homa 
prin care-l vestește de condamnarea Mintuitorulni 
in urma stăruințelor norodului și de semnele arătate 
atunci (intunecarea soarelui, cutremurul etc.). m-am 
ocupat în volumul ] al acestei publicaţii (p. 171). O 
copie de pe traducerea românească a acestei scri- 
sori se păstrează în manuscriptul nr. 469 din Biblio- 
teca Academiei Române, alcătuit în secolul al 
VIl-lea. În 1929, cind a apărut întiiul volum al 
acestei lucrări, manuscriptul nu se găsea în Biblio- 
sa Academiei, aşa încît am fost nevoit să mă măr- 
vinesc la datele sumare pe care le dădea Gaster. 
“Acum în urmă, Academia reintrind în posesia 
colecției de msse. şi documente trimise pe timpul 


(NN 


ăzboiului la Moscova, am putut cerceta de aproape 
manuscriptul și am putut constata că, în alară de 
scrisoarea lui Pilat, semnalată şi de Gaster, se mai 
găsește aci și alt Lost — nu mai puţin important — 
numit de la Tischendorf încoace: Paradosis Pilati 
(Haekdoos = predarea, osindirea). 

Textul începe prin a povesti că Tiberie. citind 
scrisoarea lui Pilat, fu cuprins de spaimă pentru 
semnele arătate, şi trimise oastea sa ca să aducă 
pe Pilat în Roma. Cînd procuratorul fu adus. Cesa- 
vul cu tot «soborul» şi cu mulțime de « Râmliani » 
luară loc pe o «tatră», înaintea templului (în ms.: 
« bisericei 5). Înfruntindu-l, impăratul îl întrebă cum 
a putut, după ce a văzut atîta semne si minuni 
să omoare un om nevinovat cu moarte și să pună, 
prin aceasta, în cumpăna pieirii, intreaga lume. 
Pilat se apără, spunînd eă el n-a putut tine piept 
furiei mulțimii care îl invinovăţea că le strică legea 
iindcă nesocoteşte Duminica, ȘI se numeşte pe 
sine «Împăratul jidovilory; tot rodul Jidovese striga: 
€ alt împărat nu avem, fără numai Chesarul». Tiberije 
intrebă atunci din nou pentru ce nu i-a seris toate 
acestea inainte de a răstigni pe Mintnitorul şi l-a 
vestit abia acum, după ee l-a omorit. Si îndată 
la această întrebare a Cesarului, idolii din templu 
an căzul şi s-au făcut praf. Împăratul si cei ee erau 
impreună cu el, cuprinși de spaimă, amină judecata 
pentru altă dată. 

In răstimp, Cesarul, mîniat împotriva « necura- 
ilor Jidovi» trimise un «căpitan» al său anume 
Iuchil — în alte locuri ale textului: Luehian — să 
4 bată latura aceea despre Răsărit > să dărime 
cetățile, să lege pe jidovi şi să-i vindă robi păginilor. 
Apoi, după aceasta, eeru să fie adus din nou la jude- 
cată Pilat şi porunci să i se taie capul. Pilat, văzind 
moartea eu ochii, se rugă lui Dumnezeu, cerînd milă 
ȘI mărturisi nevinovăția sa. În acea clipă, se auzi 
un glas din cer, menind ca toate neamurile pămîn- 
tului să-l fericeaseă pe Pilat, fiindcă astfel a încheiat 
prorocirea despre Mintnitorul, și el va fi mărturie 


112 


in ziua judecății din urmă, cind Domnul va veni 
judece viii și morţii și pe cei ee n-au erezut în 
și n-au mărturisit în numele lui. După ee Pilat 
căzu, ucis de sabie, soţia lui, Procla, care erezuse în 
Mintuitorul, muri și ea pe loe şi astfel fură ingro- 
pali amindoi: în acelaşi mormint. 


BIBLIOGRAFIE 


= Texteromâneşti: Textul românesc publicat de A. Geanoglu- 
Lesviodacs, Antichităţi despre crucea Domnului nostru Isus 
Hristos, București, 1857. Versiuni în următoarele manu- 
scrise din Biblioteca Academiei Române: nr. 469, copiat 
“în sec. al NVIl-lea, f. 437—454. O versiune foarte prescur- 
Lola în hronograte tip Cigala (v. deex. ms. nr. 86, f. 135 v.) 
Şi lip Dorotei de Monembasia (nr. 869 Acad. Rom.), precum 
și in Evanghelia lui Nicodim, cap. 78, cf. mai sus, pag. 95; 
Fondul Gaster, nr. 113, din 1832, Epistolia lui Pilat către 
„lugust Cesariu, f. 11—15. 


Texte greceşti publicate: Fabricius, Codex pseudepi- 
graphus Novi Testamenti, II, pp. 972—981, pp. 456—465, cu o 
traducere lalină:; C. Tischendorf, Foangelia apocrypha 
Lipsiae, 1853, pp. 449—458, după 5 manuscrise, dintre 
care cel mai vechi este din sec, ai XII-lea; M. R. James, 
Apocrypha anecdota, II (în Tests and studies contributions to 
Biblical and Patristic Literature edited by J. Armitage Robin- 
son, vol. V), Cambridge, 1897, p. 78, cu variante după textele 
publicate de Andr. Birch, Auctatarium Codicis Apocryphi 
aV. Testamenti Fabriciani, Havniae, 1804, p. 172, fasc. 1 
(după Codex Vindob, 246) şi Ferd. Flecte, Wissenschafiliche 
Reise, Band II, Abt. II, Leipzig, 1837, p. 145 (după Cod. 
Taurinensi Regii Graco, CG II, 5, nr. CCCII). Tot aci publică 
epistola lui Tiberin către Pilat precum şi scrisoarea lui Pilat 
către Irod şi a Ini Irod către Pilat (texte grecești, pp. 66—70 
cu versiuni siriace în traducere engleză, pp. 70—75 


PROCLA, SOŢIA LUI PILAT ȘI 
VIȚA DE VIE 


În apocritul analizat mai sus, se vorbeşte despre 
Procla, solia lui Pilat, eare crezuse în Mintnitorul 
căreia Dumnezeu i-a luat sufletul odată cu moar- 
soțului ei. Parados:s Pilati nu lămurește insă 


113 


imprejnrările in care Procla a fost adusă să creadă 
in puterea divină a Mintuitorului. Explicarea acestui 
moment important din viața Proclei, pus în legă- 
tură cu vița de vie, o aflăm într-un vechi text româ- 
nese despre care a mai fost vorba pînă acum: Între- 
bir, şi răspunsuri. Acest mozaic de legende apocrife, 
tradus din limba slavă, înainte de jumătatea secolului 
al XVII-lea, ne povesteşte că atunci cînd Pilat a 
purces la locul răstignirii ca să ia ultimele măsuri. 
a sfătuit pe soția sa să nu vic acolo. Procla însă, nu 
l-a ascultat, ci îmbrăcîndu-se cu «o plașcă a (= o 
rochie), s-a dus pe ascuns să privească de departe, 
dorind mai ales să afle dacă Hristos nu este cumva 
din neamul ei. Cînd ostașii l-au împuns pe Hristos 
cu sulița, a ţîșnit singele departe și a stropit rochia 
Proclei. Aceasta, teinîndu-se de Pilat, a alergat 
acasă și s-a străduit, zadarnic să spele singele care se 
intinsese peste toată haina. Neavind încotro, se 
duse repede în grădină și săpind sub un piersie iși 
ingropă acolo rochia. Îndată răsări din singe o viţă 
care iăcu struguri, spre marca mirare a Proeclei, 
care nu se mai indura să plece de-acolo. În răstimp, 
sosi și Pilat și întrebă roabele: a unde este doamna?» 
O căutară și o « aflară acolo, în vie, goală: ei văzură 
și struguri minunaţi cît nu să putea găsi într-alt 
chip ». Obiîrşia legendei trebuie căutată în Sfinta 
Scriptură. Mintuitorul însuși, într-o frumoasă ale- 
gorie, s-a asemuit cu viţa: « Eu sînt viţa, voi sunteţi 
mlădiţele. Cine rămine întru mine şi Eu întru el, 
acela aduce roadă multă, căci fără mine nu puteti 
face nimic... » (loan, cap. 15, vers. 5). lar în scena 
cinei de taină (Matei, XXVIII, 26—29) 


«Isus luînd paharul și multumind [ucenicilor săi] le-a dat 
zicind: bett dintru acesla toți; că acesta esie singele meu, 
al legii celei nouă, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea 
păcatelor. Ci vă spun vouă: nu voiu mai bea de acum din 
acest rod al viei pînă în ziua aceea cînd il voiu bea cu 


voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu ». 
3 


Lé 
H 


Legenda apocrifă a Proclei este 


aceea pe care 
d. AL Rosetti, 


in studiul său despre Colindele reli- 
114 


vipase la români (Analele Academici homâne, mem. 
it s. II, t. AL, 1920, p. 48), o bănuia ca pro- 
totip al ciclului de colinde despre grîu, vin şi mir, 
dar care nu se cunoștea încă pînă acum în literatura 
scrisă. Legenda a avut într-adevăr răsiringere în 
tradițiile, în arta și în literatura orală a poporului. 
lată, de pildă, cîteva credinţe populare în care via 
este pusă in legătură cu sîngele ce a curs din coasta 
Domnului Hristos: 

«Poamu (strugurele) s'a făcut din singele Domnului 
Hristos, cind l-au răstignit pe cruce; din sîngele ce a curs, a 
crescut via» (Botoşani)... « Poama, dacă vei lucra 7 ani 
„un pogon de vie, fără să sodui niciodată în ea, cum e via: 
ci le sgiric, te tai, dar să nu zici nimica, atunci Dumnezeu 
iți iartă păcatele, te duci drept în cer. Dacă-i sîngele Domnului 
Hristos! » (lon David, Botosani). Voronca, Datinele și credin- 
tele paparului român, I, 1903, p. 901. 

Poate tot de aci vine și credinţa că «spre anul 
nou, cind se deschide ceriul, toate apele se prefac 
in vin» (ibidem, p. 900). = l 

© Credința că «din sîngele Domnului Hristos, cind 
l-au răstignit pe cruce » a ieşit vila de vie cu strugu- 
Hi a fost ilustrată și în iconografie. Într-o frumoasă 
icoană zugrăvită pe sticlă, în Transilvania, în vre- 
murile noastre chiar, găsită în satul Drăguş (judeţul 
Făgăraş) în o mulţime de exemplare și păstrată 
acum în Muzeul seminarului de sociologie, etică și 
itică al Facultății de litere din Bucureşti (sub 
echa prof. D. Gusti), ni se înfăţişează Mintuitorul, 
cu crucea la spate. Din coastele lui cresc coarde de 
vlt. incărcate de ciorchini de struguri. l 
| Aceste scene iconografice, inspirate in parte și 
din legenda Proclei, ne luminează şi sensul mai adine 
al unni ciclu întreg de colinde care au ca temă cearta 
rg întiletate între floarea griului, floarea mirului 
floarea vinului. 


BIBLIOGRAFIE 


Fextul legendei în: Al. Ciorănescu, Întrebări şi răs- 
punsuri, în N. Cartojan, Cercetări literare (Fac. de Lit. 


115 


din Bucureşti, Sem. de ist. lit. rom., epoca veche), I, Bucu- 
reşti, 1934, pag. 60 şi urm. Tot acolo mss.-ele din Biblioteca 
Academiei (v. şi mai sus pag. 37). Pentru ciclul colindelor 
griul, vinul și mirul, vezi bibliografia la Al. Rosetti, Colindele 
religioase la români (Analele Academiei Române, tom. AL, 
mem. sech, lit., 1920, p. 48, tip. 12). Pentru tema icono- 
grafică: N. Cartojan, /conografie populară, Mintuitorul și 
vila de pie în Arta și tehnica grafică, Buletinul imprimeriilor 
statului, p. 14—46. 


MOARTEA LUI IROD 


Imaginaţia creştină, nemulțumită cu datele su- 
mare din evangheliile canonice, a căutat să arunce 
mai multă lumină și peste ceilalţi actori ai dramei 
Mintuitorului. Unul dintre cei pe cari masele populare 
țineau neapărat să-l vadă Ispășindu-și vina era Irod, 
regele iudeilor, care se străduise să ucidă pe Min- 
tuitor în fașe. Unele legende plăsmuite de creştină- 
tatea primitivă în jurul personalităţii lui Irod se vor 
Îi pierdut; altele ni s-au păstrat, ca și multe legende 
apocrife, în așa numitele Cazanii apocrife, în care 
punctul de vedere dogmatic şi canonic cedează pasul 
preocupării de edificare a maselor. 

O astfel de legendă privitoare la Irod, necunos- 
cută pînă acum, ne-o păstrează miscelaneul Acade- 
miei Române nr. 701 (f. 71): Cazanic iarăşi a doua 
zi la nașterea Domnului nostru Isus Hristos pentru 
omorirea pruncilor Vifleaimului și pentru Jalele 
maicelor şi mai apoi şi Irodi în ce chipi au perit. 
Cazania începe prin a povesti jalea mamelor din 
Betleem și cuvintele de mîngiiere pe care le spuneau 
copiii înjunghiaţi cart mai puteau încă grăi, « înţe- 
lepțiți den Duhul Sfînt », că prin moartea lor se vor 
ierta păcatele părinţilor şi că pre ei, «chinuiţii și 
usturaţii » îi «va împreuna împăratul Hristos cu 
pilcurile îngerilor ». Legenda povesteşte mai departe 
că, în măcelul copiilor nevinovaţi, au pierit și doi 
prunci ai Rahilei, fiica lui Irod. Nemingăiată, Rahila 
iși plingea necontenit durerea ŞI imputa tatălui 


116 


«boluznia » lui, destăinuindu-i visul pe care l-a 
avut într-o noapte despre «cele 6 sbiciuri » şi bătăi 
e-l vor lovi. Abia sfirşi cuvintele şi îndată și 
u asupra lui Irod pedepsele dumnezeiești şi anu- 
| « păduchi neîncetaţi eşiia di elŭ zua şi noaptea »; 
«piăalea şi carnea despre trupul lui toată căzu 
»; 3 «foamea-lu cuprinsese, de şi zua și noaptea 
cht vrea totii minca și saţiu nu avea»; 4 « zepreala 
lui îl cuprins6se cum să chieamă colica, adecă et 
tura trupului »; 5 «îi putrezi tot trupul» ş.a.m.d. 


TRU BLESTEMUL CELOR DOUĂSPREZECE 
KE NEAMURI JIDOVEŞTI 


În sfirsit, n-au fost uitate nici cele 12 neamuri 
ale lui Israel. Un text poporan aflat intr-un miscela- 
neu de la sfirşitul secolului al XVIII-lea și publicat 
de C. N. Mateescu în revista Jon Creangă (anul 
VI, 1913, p. 33—35), descrie păcatul săvirșit de 
fiecare din cele 12 neamuri şi pedeapsa la care a 
lost osindit. Astfel: 


« Neamul lui Ruvin. Au bătut pre Isus Hristos în grădina 
Ghetsemani [în text Ghestimani]. Pre aceştia i-au blestemat 
Dumnezeu ca pînă la sfîrşitul veacurilor să sufere de aceste 
pedepse: pe orice leamne și buruiane s'or atinge, să se usuce 
desăvirşit. Tot ce vor sădi sau semăna să nu rodească nicio- 
dată, iară după ce vor muri, pre mormintele lor să nu crească 
| H H Li 

nici ri }. 

nici o floare sau alte ierbu d, 
«Neamul lui Simion. Au pironit pre Isus pre cruce şi 
l-au încununat cu cunună de spini. Din această pricină au 
tot anul dureri mari de cap; apoi uscăciunea milinilor și 
picioarelor ». | i , SH 
Neamul lui Dan care a strigat la judecata lui Hristos: 
«singele lui asupra noastră ER asupra pruncilor noştri» a 
fost pedepsit cu sudori mari de sînge. ` Ka 
! 5 lui Gad, care a împletit lui Hristos cunună din 
trei ramuri de spini, a fost pedepsit cu « bul paie mami Mal 
care sparg », astfel că sîngele «să scurge pre păr şi pre barbă ». 


infăţ te 

i în felul acesta sunt infăţișate pedepsele da 
ȘI „RN neamuri: Asir, Iosif, Zavalon, Nafta- 
im, lsahar, Veniamin, iuda și Levi. 


117 


PROSOPOGRAFII 


ÎNȘTIINPAREA LUI LENTUL, PROCONSULUL IUDEEI, 
CĂTRE SENATUL ROMEI PENTRU CHIPUL 
MÎNTUITORULUI 


Două apocrife interesante ne înfăţişează chipul 
Domnului nostru Isus şi al Maicii sale. Primul se 
păstrează intr-o scrisoare, a înştiinţare» a lui Lentul, 
proconsulul ludeei, către senatul Romei. 

Înştiinţarea a fost publicată de Gaster după o 
copie făcută în 1825 de Climent, eromonah ot Pârsco- 
veni (jud. Olt). Copia derivă la rindul ei după un 
Ceaslov tipărit la Sibiu, pe care Gaster nu-l putuse 
afla, dar pe care îl bănuia să fie Ceaslovul din 1805, 
sau cel din 1807. Ceaslovul sibian din 1805 însă 
reproduce Înștiinţarea după Ceaslovul moldovenesc, 
apărut în 179, in tipografia mitropoliei din Iaşi, 
cu blagoslovenia mitropolitului Iacov. Înainte de 
1796, apocritul nu apare în Ceasloave, după cum 
m-am putut convinge din compararea acestor nu- 
meroase texte de slujbă bisencească, adunate in 
Biblioteca Academiei noastre 1. 


Dar inainte chiar de 1796, textul pătrunsese în 
literatura noastră, unde circula în copii manuscripte, 
pe mai multe căi. Îl găsim mai întîi încorporat într-un 
curios mozaic de texte apocrife, intitulat: Istorii 
pentru cele multe fapte şi minuni ale Domnului nos- 
iru Isus Hristos — tradus, după cum aflăm din 
copia cea mai veche, din limba polonă. 

Într-adevăr, înştiințarea lui Lentul, după o 
introducere scurtă menită să mascheze scopul: 


+ Bibliografia românească veche, în descrierea pe care o 
consacră Ceasioavelor, omite Înștiinţarea lui Lentul, precum 
omite și corespondenţa lui Avgar cu Miutuitorul, deşi toate 
aceste texte apocrife, ca materie, sunt cu totul diferite de 
textul liturgic al Ceastoavelor. 


118 


« Într-aceste vremi Sau arătal aici un om (care încă ir gate) 
anume Isus Ilristos, a căruia putere trece preste masurile 
lirei; oamenii îl numesc mare prooroc, iară ncenicil lui în zic 
iul lui Dumnezeu, cl înviază morţii si tămăduiește tol felul 
du boale » 

urmează indicaţiile necesare zugravilor: 

« În chipul lui se vede oarecare striște. . . „părul lui este d 
floarea unei alune timpurii, insă de la rădăcină şi pina a 
urechi este neted, iară de acolo şi pînă la umeri cref şi trece 
ši mai jos de umeri, de la frunie prin mijlocul d are 
cărare, după obiceiul nazarinenilor, fruntea lui este lată și 
alba, fața lui fără nici o meteahnă și împodobită cu o rume- 
neală foarte plăcută; fizionomia lui este EE 
mingiioasă ` nasul şi gura sunt făcute cu mari măsuri, e a 
este destul de deasă în floarea părului şi despărțită în furcu- 
dite, ochii îi sînt, căprii şi foarte viol». 

Sunt tocmai trăsăturile caracterisiice cu care 
este înfățișat Mintuitorul în toate bisericile ai pe 
toate icoanele! Textul a fost întocnut probabil 
pentru uzul zugravilor de biserici; așa se explică 
și păstrarea lui în tratatele de picturi rchgioase, 
cunoscute sub numele de Ermunu. 


CHIPUL PREA SFINTEI NĂSCĂTOARE 
DE DUMNEZEU 


Paralel cu chipul Domnului nostru Isus Hristos, 
a circulat în literatura românească veche și un apo- 
cif privitor la chipul Maicii Domnului. Textul, 
necunoscut lui Hasdeu și Gaster, se găsește in mai 
multe manuscripte din Biblioteca Academiei Române. 

A fost publicat de dr. Dumitru Stăncescu, CH 
un manuscript copiat în 1736 de Ilarion ieromonah, 
in mănăstirea Bistriţa. Textul începe cu un scurt 
vezumat despre copilăria Maicii Domnului, ie 
focvanghelia lui Iacob şi se încheie cu chipul l 
S «ca să poată şti fieștecarele creştin virsta și 
pul cel sfint », « precum am aflat și noi din sfin- 
tele scripturi şi de la dascălii sfintei biserici». E 
alcătuit după modelul Prosopograjiei lui Hristos: 


119 


În 205— v.; nr. 24195, f. 176: Trimitere a lu: Publie 
ua „NE celui ce adinioară au fost proconsul 
slăvit întru care Isus Hristos minunat să ia in pusă 
“adecă) ca cum să zugrăvește: pre care, cind P a 
decă Publie) în Ierusalim, cătră sinatul opștiei al 
deamăruniul au scris (precum mărturiseşte E de 
osopografia lui H(risto)s; nr. 1994, î. EE , 50C. 
XVIli-lea (17932). Acelaşi titlu ca la precedenta. 


CH JL MAICII DOMNULUI SE e 
j Re dr. Dumitru Stäncescu, Cultul Maicii Domnului, 


Bucureşti, 1932, pp. 70—71. 


«Şi a fost Sființia Sa la statul trupului mijlocie... şi la 
sfinta faţă a fost în chipul griului albă şi rumenă, ca griul 
cam galbenă și ochii mijlocii, nici negri, nici merii, numai mari 
Și frumoși, și vederea cu dar dumnezeiesc;  sprincenele 
mari...» 


Textul acestei Prosopografii stă şi el în legătură 
cu vechile Erminii bizantine 1; pare a fi o dezvoltare 
a indicaţiilor din aceste tratate de pictură religioasă, 
tăcută în lumea zugravilor pentru o mai clară repre- 
zeniare a Precistei, căci iată ce poveţe dă în această 
privință traducerea românească a Erminiei lui Dio- 
nisie din Furna: 


lara prea Sfinta Născătoare de Dumnezău: mijlocie a 
fost cu vîrsta...; de coloarea griului, cu părul galben; cu 
vederi gălbue; frumoasă la ochi; cu spriuceanele ». 


BIBLIOGRAFIE 


ÎNȘTIINȚAREA LUI LENTUL 


Texte românești publicate: Întiia dată la sfîrsitul 
Ceaslovului apărut în tipografia mitropoliei din Iaşi, în 
1797, p. 623; Înștiinţarea lui Lentul, pracansulul Iudeei 
către Sinaitul Rimului pentru chipul Mintuitorului care au 
fost într'acestaș chip (cf. descrierea Ceaslovului, în I. Bianu 
şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, II, p. 393, 
textul apocrif nemenţionat în descrierea Ceaslavului ). Scri- 
soarea a fost reprodusă mai apoi în Ceaslovul tipărit la Sibiu, 
în 1805, şi în cel din 1807 (cf. Bianu, N. Hodoș, ibidem, III, 
pp. 445, 498, în descrierea cărţii este omisă menţionarea 
apocrifului); mai departe în Calendarul pe anul 1829, Buda 
(vezi I. Bianu şi Dan Simonescu, Bibliografia românească 
veche, III, p. 622) şi apoi în toate Ceasloavele pînă la cele din 
zilele noastre; Ghenadie Enăceanu, Iconografia, Bucureşti, 
1904, pp. 274—275; Gaster, Literatura populară română, 
pp. 351—352 (după o copie făcută în 1825 de Climent iero- 
monah ot Pârscoveni); pahar. A. Geanogln-Lesviodacs, 
Antichităţi de pe crucea Domnului nostru, Isus Hristos, Bucu- 
reşti, 1857, pp. 30—34. 


Manuscripte în Biblioteca Academiei Române nr. 1055, 
sec. XVIII—XIX, f. 34; nr. 1993, sec. al XVIII-lea, 


"` Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină, 
Cernăuţi 1936, p. 306, rîndurile 18—26. 


120 


AMULETE 


Din timpuri preistorice lumea poartă, atirnate 
de git sau la mină, or fixate în casă sau în poartă, 
diferite obiecte amulete — cu superstiția că aces- 
tea au puteri oculte, care îndepărtează influența 
spiritelor rele și aduc norocul sau ferese de boale și 
de nenorociri. 

Cn deosebire popoarele vechiului Orient — calde- 
enii, asirieni, egiptenii — la care magia a fost în 
plină înflorire — au avut în mare cinste amulcetele. 
Fel de fel de obiecte: figuri de animale sacre, scara- 
bei, pietre prețioase şi coehilii, papirusuri cu sim- 
bolun astrologice şi formule magice, însoțeau pe 
om în viaţă şi după moarte. Cind cineva închidea 
ochii, rudele răposatului îi puncau în raclă asemenea 
obiecte, menite să-i deschidă drumul în lumea celor 
de Jos. 

Dezgropările întreprinse de arheologi în zilele 
noastre au scos la lumină o mulţime de asemenea 
amulete, care împodobesc rafturile muzeelor noastre. 

Deşi evreu, prin religia lor monoteoistă, crau mal 
la adăpost de influenţa popoarelor invecinate, totuși 
intrebuinţau și ei amulete — formule de rugăciuni 
şi nume cabalistiece — autorizate chiar, în anume 
conditi, de Talmud. Afluxul populațiilor orientale 
in Roma a adus pe țărmurile Tibrului credinţele în 
zodii, în astrologi şi în puterile oculte ale amuletelor. 

Cind creștinismul s-a întins în hotarele imperiu- 
lui roman pe ruinele păginismului, amuletele și-au 
continuat existenţa, dar au suferit influenţa ereşti- 
nismului. Sfintul Ioan Hrisostomul ne spune că, pe 
vremea sa, femeile din Constantinopol purtau în 
brelocuri fragmente din evanghelii, pe care le con- 
siderau aducătoare de noroc. 


125 


„Zadarnic părinţii bisericii au deschis lupta împa- 
triya amuletelor. Deşi sinodul al V-lea ecumenic 
s-a pronunţat impotriva întrebuinţării filactoriilor 
și hotăra pedepsirea celor ce «fac baere, legindu-le 
cu mătase», totuși ele au supravieţuit pină in zilele 
noastre. l 

ln volumul intii, ne-am ocupat de citeva din 
aceste amulete: Călătoria Maicii Domnului la iad 
Epistolia Domnulni nostru Isus Hristos, Sfîntul Sisi- 
nie. Ciclul aceslor amulete este insă mult mai întins 
in folelorul nostru. Aci ne mai ocupăm de cîteva 
ial interesante: Visul Maicii Domnului, Sator- 
arepo, rotas-opera, Cele 72 de nume ale lui Hristos 
și Cele 72 de nume ale Precistei. 


VISUL MAICII DOMNULUI 


Originea testului a fost lămurită de Veselovski 
care, într-un vechi studiu, a arătat că legenda este 
derivată din apocriful Adormirea Maicii Domnului 
păstrat, după cum a arătat Tischendorf, în versiuni 
sirlace, arabe, copte, grecesti și latinești. Una din 
cele două versiuni latinești, publicată de Tischen- 
dori, incepe cu o convorbire între Maica Domnului 
ȘI Mintuitorul, Precista roagă pe fiul său să-i preves- 
tească moartea cu 2 zile inainte. Mintuitorul îi spune: 
«Cum oare să te las eu pe tinc?... Îngerii mei te 
vor păzi... După ce voin fi păţit patima pentru 
neamul omenesc şi voiu îi înviat după trei zile... » 
Acest dialog, in care Mintuitorul destăinuie Maicii 
Sale cele ce i se vor întimpla, a putut forma punctul 
de plecare al apocrifului. 

lextul este răspîndit aproape la toate popoarele 
ee itaheni, portughezi, spanioli, provensali, 
poloni, ruși, ruteni și unguri, la care Bethania a fost 
inlocuită cu Britania, 

Textul are in toate versiunile următorul cuprins: 


126 


Maica Domnului adoarme în Bethleem, in Muntele 
Fleonului. Domnul nostru lsus Hristos vine la 
diusa ṣi, deşteptind-o, află « visul cel straşnie » pe 
care ea l-a avut: 
« Fiul meu prea dulec, am văzut pre Petre în Roma şi pe 
Pavel în Damasc, iar pe tine te-am văzut răstignit între doi 
tilhari. Cărturarii și fariseii și aceredincioşii jidovi cu fiere 
le-au hrănit, cu oțet te-au adăpat... cunună de spiui pe 
capul lău au pus și unul din ostaşi cu suliia în coastă te-au: 
Împuis ». 
Sunt amintite apoi minunile săvirşite la moartea 
Mintuitorului, coborirea de pe cruce, inmormintarea 
pogorirea la iad: « în iad te-ai pogorit şi uşile cele 
de aramă le-ai zdrobit, pe Adam şi pe Eva scoţindu-i 
afară. A treia zi, ai înviat și te-ai înălțat la ceruri». 
Domnul i-a răspuns, mingiind-o: « Maica mea prea 
slintă, adevărat vis ai visat și acestea eu voiu să 
pătimese pentru neamul omenesc ». Textul se 


incheie cu recomandarea, din partea Precistei, că 


a 
L 


«cine va serie accastă sfintă carteşi o va purta la dinsul, 
acela on va avea milă de la Dumnezeu... şi la ceasul morţii 
mă voju arăta eu singură şi mă voiu ruga cu toţi îngerii, 
către fiul meu, pentru sufletul lui». 
Această parte finală a contribuit ca Visul Maicii 
Domnului care, în cărticelele tipărite pentrn popor, 
află contaminat cu Epistolia Domnului nostru 
Isus Iristos ṣì Călătoria Maicii Domnului la rad. 
să pună atita stăpînire pe masele populare, incit și 
sătenii noştri îl poartă ca un amulet menit să 
zească de nenorociri. Tudor Pamfile în Sărbătorile 
orului (p. 3%) ne spune că femeile la țară, inainte 
se cnica in seara de sfinta Maria Mare, sau în 
lele de primejdie, rostesc următoarele « Versuri » 
cunoscute sub numele de Visul Maicii Domnului 


—0O doamne, fiul (Cu, 
Nici dorm, nici odihnese 
Puţinel somn însonmai 

Şi mare vis că visai: 

Unde te prinse cîinii de jidov: 
În Uduia, 


3 peste piatră, 
a Domnului 
pe piatră şedca; 
musl Hristos 
P'alti parte venca... 
-D maica noastră ce iubeşti 
i dormi, ori te odilhnești? 


12% 


Te căsnia, te chinuia, Peste faţa obrazului dt fi 

Cu otet şi fiere te-adăpa ... Cu biciu de foe din cer EE ORAFIE 

a Ed E urzică, "OAIE pole = Teste românești: cf. vol. I, p. 136. Adaugă la msse, 

Pe mcinsese cu briu de mä. -0 Doamne, fiul meu, (Academia Română): nr. 3518, î. 19; nr. 3766, palat 
răcine Cine va vrea zice de M. Jipescu la 1836, f. 2. v. Fond Gaster: nr. 94, copiat în 

Si-ţi pusese Aceste cuvinte 1784, de Ioniţă Arhipa, f. 104—104 v.; nr. 69, copiat de 

Coroană de Spini în cap, Ziua de trei ori Long Giurgiuveanii sin Stanii, 1797, f. 7—9; nr. 105, sfirşitul 


sec. al XVIII-lea, f. 5 v. — 6; nr. 189, p. 15—16 v., copiat 
în 1810 (v. f. 40 paginaţia ms.), copiat de Sava sin Iatonetcov 
ot Tetiuvo; nr. 68, copiat la 1831, de Petrache logofăt, f. 4. 


Tipărite: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, p. 388; 
Gasler, Literatura populară română, pp. 369—370; C. Bobu- 
lescu, Biserica ortodoxă română, scria ÍI, 1922, p. 15; Tudor 
Pamfile în Jon Creangă, VI, 1943, pp. 144—115. 


Studii: B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, p. XLIII, 
277, 307 şi 388; dr. M. Gaster, Literatura populară română, 
pp- 366—370; acelaşi în Grober, Grundriss der romanischen 
Philologie, II, pp. 407—408. 


— O Doanme, Maica noastră, Si noaptea de două ori, 
Cine mă vrea bate cu pal- Nici focul nu-l va arde 
mele Nici tătari nu-t va robi 

Nici de ciumă nu va muri.» 


Versiunea culeasă de Pamifile înfăţişează un 
indoit interes: întii fiindcă este o prelucrare populară 
a legendei scrise, transmisă pe cale orală, al doilea 
liindcă pomenirea tătarilor în versurile finale: 
« Nici tătari nu-l va robi» arată că acest amulet 
este mai vechi în folclorul nostru decit ne îngăduiau 
să credem versiunile scrise ce ni s-au păstrat. Este 
anterior epocii fanarioţilor, sau cel puţin de la 
inceputul ci, fiindcă în epoca fanarioţilor năvălirile 
tătărești au încetat. 

De același prestigiu se bucură Visul şi în clasele 
orăşeneşti. Ilasdeu însuși mărturiseşte cum a fost 
surprins, aflind într-o zi că fetița sa de nouă ani 
a citeva lune — Iulia Hasdeu — dar deja clevă i 
a treia clasă gimnazială, nu se culcă fără a avea 
lingă dinsa Visul Maicii Domnului. Nu numai 
elevele de clasa a III-a gimnazială, de prin anii 
1879, puneau atita nădejde în puterea miraculoasă 
a Vesului, ci, chiar in zilele noastre, la o vîrstă mai 
inaintată, amuletul nu și-a pierdut trecerea sa. 
Regretatul lon Bianu imi povestea odată cum a găsit 
la un examen de universitate, în carnetul unei 
studente: Visul Maicii Domnului 1. 


SE 


SATOR-AREPO, ROTAS-OPERA 


În afară de textele amintite mai sus, a mai 
circulat la noi ca amulet și corespondența lui Avgar 
1 Mintuitorul, dar fiindcă această corespondenţă 
ce parte integrantă din legenda lui Avgar, ne vom 
upa de ea pe larg la ciclul legendelor hagiografice. 


la meşterul de lemn şi de la meşterul de fier că Fiul său 
a fost răstignit — precum şi cuvintele de mîngăiere pe care 
dresează de pe cruce Mîntnitorul. Legendele acestea au 
un caracter de amulet, căti în unele variante se îucheie 
cu făgăduiala că, cine va spune povestea «dimineața seu- 
lindu-se », acela va D dus de Mintuitor, de Sf. Fecioară sau 
îngeri în rai. Prototipul nu este însă Visul, cum credeau 
larian și Gaster (Studies and Tezts în Folklore magic mediaeval 
hances hebrew apocrypha, II, London, 1925 — 1928), 
oema cunoscută şi în neogreacă: Tò porpohóyt rob 
ert, — Ti;  dirabpoons, ó Opîvos ris lavas, ó 
oe tis Meyăins Ilapaoxeviis, Tà Il&On roð Xorotoð. 
liografia la Stilpon Kyriakidis în Axoypxọtx, XI 
934—1937}, p. 253, cf. şi X (1929), p. 277; dr. Maria Ioani- 
, Untersuchungen zur Form des neugriechischen Klage- 
des (Moirologien). Inaug.-Diss. München, Speyer a Rh., 
33, pp. 66—67. 


t Marian în Legendele Maicii Domnului (pp. 206—282) 
pune în legătură cu Visul un ciciu de poeme ritmate, cunoseute 
sub numele de Povestea Maicii Domnului sau Povestea lui 
Hristos, în care se înfăţişează durerea Maicii Domnului 
— cînd, pornind în căutarea lui Isus, află de la sfintul Ioan, 


128 2 9 


Un amulet curios — şi interesant in acelaşi timp, 


prin originea şi răspindirea lui — este următorul 
«răvaş de friguri » amintit și de Gaster, Literatura 


populară română (p. 425), după un ms. din 1784: 


SATOR 
AREPO 
TENET 
OPERA 
ROTAS 


Amuletul este astfel intocmit, încît din orice 
parte l-ar ceti cineva, de sus în jos sau de jos în sus, 
de la dreapta spre stinga sau de la stinga spre 
dreapta, obţine întotdeauna aceleaşi cuvinte: sator, 
arepo, tenet, opera, rotas. Este ceea ce numesc 
clasicii un palindrom. 

Textul este însoţit de următoarea recomandare: 
«Şi să-l ţie trei zile la git şi să-l arunce pe girlă și 
să zică: cum trece girla de iute, aşa să treacă boala 
de iute ». O altă copie, păstrată în Biblioteca Acade- 
miei Române (ms. 4104), mai veche decit cea cunos- 
cută lui Gaster, căci datează din anul 1777, ne arată 
că amuletul se întrebuința și în cazuri de turbare, 
cu următoarea prescripţie: «pentru turbare... 
Aceste 25 de slove să le scrii pe un taler nou şi să 
speli slovele cu apă curată, și să le bea bolnavul că-i 
va trece: sator, arepo, tenet, opera, rotas » (f. 119). 

Gaster în studiile sale nu pomenește în legătură 
cu acest amulet românesc decit două versiuni popu- 
lare germane: ar mai D putut adăuga o inscripție 
pe marmură, în biserica Saint-Laurent din Roche- 
maure (Ardèche), un alt mozaic într-o biserică 
parohială din Pieve Tersagni, lingă Cremona. Atit 
se putea ști acum 50 de ani, cînd neobositul cercetător 
al literaturii noastre vechi şi-a publicat preţioasa sa 
Literatura populară română. Cercetările duse de 
atunci încoace au izbutit să proiecteze mai multă 
lumină asupra acestui curios amulet şi să-i desci- 
freze sensul obscur. 

Amuletul este în realitate destul de vechi. Acum 
cinei ani, 1932—1933, în săpăturile făcute pe țărmul 


130 


Eufratului, la Dura, s-a descoperit, între alte rămă- 
ite de viaţă romană de la începutul sec. al III-lea, 
si o piesă care servea de birou pentru actuarii cohor- 
telor militare. Pe zidurile acestei piese s-au găsit 
zugrăvite cu vopsea roşie și, alături, săpate în zid, 
cu caractere latine, în citeva locuri amestecate cu 
itere grecești, formula: roias, opera, tenet, sator. 
Este cel mai vechi exemplar cunoscut pînă acum al 
acestei formule. În prima jumătate a sec. al It-lea, 
est palindrom era dar cunoscut in lumea milita- 
rilor romani de pe țărmul Eufratului. Citeva veacuri 
mai tirziu, îl găsim atestat şi în sudul Egiptului. 
in 1897, A. H. Sayce a publicat inscripţiile copie 
descoperite în Nubia, la răsărit de Faras. Într-un 
mormint, transformat mai tirziu în capelă, s-au găsit 
săpate pe ziduri, alături de alte inscripţii cu caracter 
ofilactie — scrisoarea Mintuitorului către Agvar, 
numele celor 40 de martiri din Sebasta — şi amuletul 
tru: sator, arepo, tenet... Mormintul e din 
ma jumătate a veacului al VII-lea și este precedat 
de o inscripţie care, cu oarecari corectări, ar însemna: 
«Sunt numele versului lui Hristos». Această for- 
mal — mai mult sau mai puţin alterată — pare să 
i fost destul de răspîndită în vechiul Egipt. 
Amuletul era fireşte cunoscut şi în lumea bizan- 
țină, unde termenii din formula Sator au servit, 
mai tirziu, să insemne numele păstorilor sau al 
nagilor din scena naşterii Mintuitorului. În pictu- 
bisericilor rupestre (clădite pe stinci) din Cappa- 
ia, de la sfîrşitul sec. al IX-lea pină in sec. al 
Sea, în scena care înfăţişează adorarea Mîntui- 
torului de către păstori sau de către magi, se găseşte 
scris şi numele lor: Sator, Arepo, Tenelor sau 
ratoras. Foarte răspindită a fost această formulă 
în tările Occidentului european: în Franţa (cel 
ai vechi document pe o biblie manuscriptă din 
309, fostă a mănăstirii Saint-Germnain-des-Pres, apol 
lingă Rochemaure, într-o biserică din Saint-Laurent; 
in castelul di Chinon, ş.a.); în Itala (intr-o cartulară 
in 4259, păstrată în Archivio di Stato di Geneva; 


131 


in mozaicul de pe pardoseala altaru:ui din Biserica 
Pieve Tersagni, lingă Cremona, în Santa Maria 
Magdalena di Campomarzo, la Verona; în catedrala 
din Sienne ș.a.); în Germania (biserica din Hamers- 
leben, la nord de Halberstadt). 

În sec. al XVI-lea, cu dezvoltarea ştiinţelor 
oculte datorită speculaţiunilor lui Cornelius Agrippa 
și Paracelsus, amuletul a căpătat o nouă viață, 
impreună cu vechile formule cabalistice. În sec. al 
XVI-lea, un doctor milanez povestește cum un 
bolnav, mușcat de un ciine turbat, a scăpat teafăr, 
înghițind — ca în prescripţiile manuscriptului româ- 
nesc din 1777 — între altele, de trei ori pe zi formula 
Sator, înscrisă în formă de pătrat pe pîine. 

În timpurile noastre, Societatea de antropologie 
din Berlin a adunat un bogat maternal, mai ales 
din provinciile Germaniei Orientale, unde formula 
este întrebuințată contra muşcăturilor de cîini tur- 
baţi, contra durerilor de dinţi şi contra focului 1. 
Ea s-a găsit încă în circulaţie în Serbia, în Islanda, 
în America de Nord, în Brazilia, în Portugalia, unde 
este întrebuințată și în tatuaj — şi adăugăm la aceste 
tări şi România. 

După cum se poate vedea, formula are o arie de 
răspindire, în spaţiu şi în timp, destul de întinsă. Cum 
se explică aceasta? Explicări s-au propus multe. 

Unii au crezut că pot descifra în cele 5 cuvinte 
elemente ebraice sau arameene, alţii, celtice. Jules 
Quicherat propusese pentru inscripţia de la Roche- 
maure o lectură de la stinga la dreapta şi de la 
dreapta la stînga, ceea ce ar fi dat: Sator opera 
tenet opera sator, adică repetarea maximei sator opera 
lenet |sămănătorul ţine (fructele) operei sale], mai 
scurt am zice: cum semeni, așa vei culege. 

Un manuscris grecesc, păstrat în biblioteca 
națională din Paris (nr. 2411), reproduce formula 


1 Zeitschrift für Ethnologie, XII, 1880, pp. 42—45, 
215—2417, 276—284; XIII, 1881, pp. 34—36, 85—86, 131— 
132, 162—167, 258—260, 301—306. 


132 


pe foaia 60, în minuscule, dar cu traducere grecească 
după fiecare cuvînt latin, astfel: 


slelr|lolp | ó oxetpov 


— —— | ——— 
— 


ol ELE 6 XpoTpoV 
—lelvlelsl xparet 
Ba dee Be a Zen 
d ol ele E? TPOXOÙG 


Amuletul înseamnă dar: semănătorul la 27 
tine (conduce) munca (cu) roţile. | E 2 
observat că numărul silabelor, atît în fraza atină, 
cît și în cea grecească, este de 12 silabe şi că SE 
fiecare 6 picioare, dintre care ultimul este iamb: 

sator arepo tenet opera rotas 
“O oneipoy ăporpov pret Geen be | 

Trebuic însă să observăm că din vremuri EC 
formula a fost pusă în legătură cu Mintuitorul. In 
mormîntul dezgropat la 1897 în Nubia, de care e 
vorbit mai sus și care datează din sec. al VIII-lea, 
formula este însoţită de o inscripție, care, cu ' 
corectări, înseamnă: «sunt numele versului Z 
Hristos»; după W.C. Crum: «numele Dee Or 
(crucii) lui Hristos ». Intr-o carte etiopiană de rugă 
ciuni pentru morţi, Lefâsa Sedek: 

« Te rog o fiul meu prea iubit, pe minunata ta naştere... 


inci pi 1 Tău pe crucea 
ele cinci piroane care au străbătut corpu [ 
dë slăvită i care sint SADOR, "ALADOR, DÂNÂT, 


'ADERA, RODAS»; 

alt amulet copt cuprinde invocarea: pe Acela 
care a fost răstignit pe cruce, între cuvintele de două 

: group, PET... l 

VW ` er Bet Félix Grosser din Chemnitz, 
căutind să descifreze sensul acestei formule, găseşte 
că ea se compune din 24 de litere care, dispuse în 
formă de cruce și citite anagramatic, ne dau lectura 


1 Dictionnaire d'Archeologie chrétienne et de Liturgie, Í, 
2 col. 1816. 
133 


« Pater noster » mărginită de literele A și Q. Dâlger 
crede însă că în această formulă trebuie să citim 


numele Mintuitorului,. 


Asemenea amulete sunt numeroase în folclorul 
nostra medical. În cel mai vechi text de reţete 
populare scris în 1744 (păstrat în Biblioteca Acade- 
miei Române), găsim următoarea reţetă: 


« Cind să încue omul sau dobitocul, scrie aceste cuvinte pe 
un taler nou: Fison, Gheon, Tigru, Eufrat şi să le speli cu apă 


neîncepută și să bea că-i va trece, iar dobitocului să-i torni 
pe nas), 


Cuvintele din această rețetă sunt numele celor 
4 unt cari, după Biblie, izvorăsc din rai. Pentru 
mentalitatea populară, pomenirea acestor nume are 
darul de a curăța trupul, precum apele biblice curăță 
de impurități grădina raiului, 


BIBLIOGRAFIE 


Sator-arepo, Bibliografia bogată asupra acestui 
amulet a fost dată de H. Leclergue, Dictionnaire d Archéologie 
chrétienne et de Liturgie, al lui Cabrol, I, 2, la cuvintul Amu- 
leite, cu un rezumat întins al tuturor cunoştinţelor pînă la 
acea dată (col. 1809—1816). La acest studiu sunt de adăugat: 
S. Selizmann, Die Satar-Yormel, în Hessische Blätter für 
Volkskunde XIII, 1914, pp. 154—183; F. Grosser, Ein neuer 
Vorschlag zur Deutung der Satør-Foørmel (Archiv für Religions- 
wissenschaft), XXIV, 1926, pp. 165—169; F. J. Dölger, 
Ein Amulett mit Ozyrhynchosfischen und der SATOR-Formel, 
în LXOYZ, V, 1933, pp. 37—64; Guillaume de Jerphanion, 
La formule magique: Sator, Arepo ou Rotas, Opera. Vieilles 
théories ei faits nouveaux, în Recherches de Science religieuse, 
XXV, april., 1935, 2, pp. 188—225. La noi: M. Gaster, Lite- 
ratura populară română, p. 425. 


CELE 72 DE NUME ALE LUI HRISTOS 


Textul a fost studiat de Hasdeu și Gaster, dar 
el este pomenit în literatura noastră cn un veac şi 
Jumătate mai devreme de cum credeau acești doi 


134 


imaintași. În Rujdenița copiată de popa Ion Bean, 
în anul 1620, în satul Sâmpetru din Ardeal ge ds 
un text mai vechi — se spune despre fata născută 
în luna Brumar (octombrie), că: «o va muşca un 


șarpe și va boli de mini, ce să poarte la ia a ue 
nume a lui Hristos scrise să nu se apropie duhu 


necurat de ea»; asemeni pentru băiatul născut în 


luna lui Brumari mari (noembrie): « Boli-va de Wé 
și de toate încheieturile; ci să poarte 72 de nume ale 
lu Hristos, să nu să apropie duhul necurat ». bk 
Cele 72 de nume, pe care le recomandă ca mir 
Rojdanicul popei lon Românul, este o înșirare de 
72 de însușiri atribuite Mintuitornlui. Dumnezeu. . . 
Savaothul... Fiul... Isus... Hristos... ee 
Mesiea... Putere... Cuvint... Atanatos (fără de 
moarte)... Făcătorul... Mielul blind... ete. e 
Hasden în Cuvente den bëirin (vol.Il, p. XXX ) 
a pus în paralelă o versiune slavonească, A aaa 
de Tihonravov, cu una franceză, publicată de Nisar 
ambele din veacul al XVII-lea. Gaster însă a e 
că acest amulet pomenit și într-un cintec gli ar 
german din sec. al XIV-lea are un model în vec a 
literatură ebraică. Evreii considerau „numele ni 
Dumnezeu ca tabu: nu-l pronunța decit o GEN 
dată pe an marele preot, în templul din [erusa SC 
cînd dădea binecuvintarea. În locul numadi -a A 
vărat, întrebuinţau atributele, care de la 22 de 
cuvinte au crescut la 42. Cabala a adăugat apoi 
incă 30 și astfel s-a ajuns pentru numele lui Dumne- 
zeu la 72 de cuvinte, Geer un rol așa de impor- 
| în literatura cabalistică. l 
S celor 72 de nume ale lui Dumnezeu 
din vechea literatură iudaică, au fost alcătuite în 
creştinism cele 72 de nume ale e, ee aa 
fost culese din textele Sfintei Scripturi chiar. A 
Orient, prin Bizanț, textul a călătorit pe de o par S 
la slavi, pe de altă parte la popoarelor omua S 
germanice din apus. Deși textul a suferit schim Gë 
în așa fel incit versiunile nu coincid între ele, SE 
originalul grecesc, care se află la baza lor, se stră 


135 


vede uşor. Aşa de exemplu, versiunea franceză din 
sec. al XVI-lea publicată de Nisard, a păstrat 
numeroase urme din arhetipul grecesc: Agios 
(proc = sfint); Sother (Zoe = Mintuitorul) ; Atha- 
natos (dVăvaroc = Nemuritor); Ischiros (toxuvp6s = 
puternic); Eleison o Theos (2A£n00v ó Qeâc=— Doamne 
miluieşte); Tetragrammaton (Tezpa + ypáuuarta 2); 
Alpha et Omega (A şi Q): Mischios (ugoe = adînc), 
alături de cîteva din prototipul ebraic. 

Textul grecesc a fost publicat de Boissonade 
(Anecdota graeca, 1V, p. 460) şi din comentariile cu 
care Boissonade însoţeşte textul se vede clar originea 
și chipul cum s-a alcătuit această listă de nume ale 
Mintuitorului, care nu numai că nu are nimic comun 
cu hogomilismul — cum crede 1. Bărbulescu 2 — dar 
mci măcar nu poate fi clasată printre scrierile apo- 
crife. Numele lui Hristos au fost extrase din textele 
evaughelice şi din operele sfinților părinţi. De pildă 
pacea — eipyvn — este extras din Epistola către 
Efeseni, |], 14: adrâc yap Zoch D ten Ap 
vieața, (of din Ioan XIV, èyò ciut D 6856 xal $ 
ahea xal A Coh. 


CELE 72 DE NUME ALE PRECISTEI 


După modelul celor 72 de nume ale lui Hristos, 
s-au alcătuit ei cele 72 de nume ale Precistei, care din 
limba greacă s-au răspîndit pe aceleaşi căi în răsărit, 
la slavii ortodocşi, şi în apus, la popoarele romanice. 


1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de la 
littérature de colportage depuis Vorigine de L' imprimerie Jusqu'ă 
l'établissement de la commision d'examen des lipres du colpar- 
tage, 30 Novembre, 1862, Paris, tom. I, pp. 151—152. 

? Se ştie că numele lui Dumnezeu era oprit de a fi pro- 
nunţat la evrei: era tabu. Atunci, din scrupul, teologii evrei, 
in loc să scrie numele în forma lui adevărată, îl descom- 
puneau în cele 4 litere din care era compus: yod, Thé. wâw, he. 
Această descompunere în 4 litere a numelui lui Dumnezeu 
se numeşte tetragrammaton. 

3 Arhiva, laşi, XXXII, 1925, p. 297. 


136 


În versiunea românească, textul publicat de Gaster 


` o ` e mäi X aina >» a t 
începe cu aceste apelative: toiag; rădăcină; pămîn 


sfint; amiazăzi; piatră; măslină; cbivot; scaun; 
ușă; biserică; maică purtătoare... etc. D 
Nisard, care a publicat versiunea franceză +, 

? a H H 
credea că ea derivă dintr-o scriere De laudibus beatae 


Mariae, atribuită lui Richard de Saint-Laurent, de 


la biserica din Rouen. În cărţile 6—11 ale ge atei 
opere se lămuresc motivele pentru care Maica Gen 
cista poartă diferite apelative ca: mamă, soră, Ge 
soare, lună, auroră... cimp, ee eer tron 
ete. Textul pe care-l publică Nisard vădeşte e că 
apocriiul are la baza sa un original grec, SC, 
intocmai ca în cele 72 de nume ale lui Hrs GE 
alături de apelative franceze date Maicii Domnului, 


ca: vie, vierge, fleur, nuée, racine, se găsesc și urme 


t 
din originalul grecesc ca: Theolocos E ce 
născătoarea de Dumnezeu); Alana (probabi as, 
cum este în textul românesc, cuvint după care Gates 
pune inutil semnul intrebării, fiindcă este grecescu 
das = sare); Cinnamome (grece Kwv&uwpov i 
scorţişoară). Se pare, dar, că versiunile, occidentale 
decurg și ele dintr-un original bizantin care, cu 
oarecare modificări, se află şi la baza versiunii romà- 


nești. 


BIBLIOGRAFIE. 
CELE 72 DE NUME ALE LUL HRISTOS 


Texte româuești publicate: Gaster, Literatura popu- 
lară română, p. 403 (după un ms. din 1799; cf. p. 405). 
Versiuni slavoneşti şi greceşti: Tihonravov, Hamam- 


noŭ pycckoă numepamnypu, JI ` 
ee a fost publicat de Boissonade, Anecdota 


graeca, Paris, 1832, p. 460. 
Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrini, Il, p. 111; Gaster: 


ă înă 1— dies 
} a populară română, pp. 401—405; Gaster, Stu 
„aa LE magic mediaeval romance hebrew apo- 


O e H a - e la 
1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de 
littérature du colportage, tom l, Paris, 1864, pp. 153—154. 


137 


crypha and samaritan archaealagy, vol. II, 1925—1928, p.1075; 
o menţiune în două cintece germane de St. Johann Minne din 
sec. al XIV-lea, publicate de Uhland., Alte hach- und nieder- 
deutsche Volkslieder, 1, 2, Stuttgart, 1845, p. 816; cin der 
Namen der da ist: süsser Vater Jesu Christ und in den zwen 
und sibenzig Namen des almahiipen Gades, amen sf: se explică 
legătura textului cu literatura ebraică (articol reprodus din 
Germania, 1881, p. 203—204). 


CELE 72 DE NUME ALE PRECISTEI 


Texte publicate: Gaster, Literatura populară română, 
p. 404 (după un ms. din 1799). 


Studii: Gaster, ap. cit. mai sus, pp. 404—405. 


. rr — 


* <în numele care se află aici: dulce Păriute Isus Hristos 
şi în cele 72 de nume ale atotputernicului Dumnezeu, amin» 


MINUNILE MAICII DOMNULUI 


Poveştile despre minunile Maicii Domnului au 
fost alcătuite în vremurile naive, de înflăcărat misti- 
cism, ale evului mediu, cînd convoiuri lungi de 
pelerini băteau drumurile de arșiţă ale credinței 
către altarul unde se păstrau moaștele sfinţilor 
făcători de minuni, cînd cruciații din toate ţările 
porneau peste ţări și mări să cucerească locurile 
sfinte din mîinile păgînilor şi cînd generaţii întregi 
de artişti lucrau, în umbra anonimatului, la ridicarea 
minunatelor catedrale gotice. 

Splendoarea divină care radia din dogma Fe- 
cioarei imaculate a aprins imaginaţia candidă a 
clerului şi a maselor populare, care au făcut din 
Fecioara Maria o mediatoare între umanitatea sufe- 
rindă şi plină de vicii şi-de păcate și între Divinitatea 
bună şi iertătoare. Mișcată de afecțiunea şi pietatea 
pe care i-o arată oamenii, Sfinta Fecioară îi ajută 
in nevoile şi suferințele lor. Pornind de la această 
concepţie şi interpretind viața reală prin prisma 
fantastică a miracolelor, s-a alcătuit ciclul bogat de 
legende în versuri sau în proză, care ne înfățișează 
pe Maica Domnului ajutind omenirea. Erou acestor 
legende variază: aci un personaj istoric, aci un 
om din popor, aci o cetate, aci o mănăstire, aci un 
călugăr sau o călugăriță cari au păcătuit, aci un 
episcop sau chiar un biet popă. Toţi cer, prin rugă- 
ciuni îndelungate, îndurare de la Sfinta Fecioară. 
Cadrul minunilor variază şi el: Maica Domnului 
vindecă boalele cele mai grozave, mîntuie de pieire 
oraşele care venerează icoana ei, scapă mănăstirile 
de pirjolul vrăjmaşilor, trimite îngerii ca să smulgă 
din ghiarele Satanei sufletul păcătoșilor care, căin- 
É du-se în ultimul ceas al vieţii, ceruseră sprijinul ei. 


141 


Cu timpul, asemenea legende au fost adunate ȘI 
clasate în colecţii speciale de minuni ale Maicii 
Domnului. 

Izvoarele din care au fost extrase minunile sunt 
foarte variate: unele se găseau în acele colecții de 
predici prin care clerul evului mediu, mai ales după 
intemeierea ordinelor de călugări benedictini ŞI 
lranciscani, se străduise să înalțe cugetul maselor 
populare către puritatea moralei creştine, ca de 
pildă în Sermones vulgares ale lui J acques de Vitry 
(1180—1240); altele au fost culese din legendele și 
viziunile hagiograiice, ca de exemplu din Vitae 
Patrum sau din Dialogus magnus visionum atque 
miraculorum al lui Cesar de Heisterbach, alcătuit 
din 12 cărţi, pe la 1224; altele erau povestite în 
cronicile şi lucrările istoriografice ale evului mediu, 
ca de pildă în cartea VII din Speculum Historiale 
al lui Vincentius Bellovacenses, unde sub titlul de 
Mariale Magnum se povestesc 43 de minuni ale 
Maicii Domnului. 

Cele mai vechi colecţii de minuni au fost alcătuite 
in mănăstirile vechilor ordine religioase din F ranta, 
mai Întt în limba latină, apoi traduse în proză şi 
versuri. Cea mai importantă colecţie în limba fran- 
ceză este Les Miracles de Nostre Dame, întocmită 
in 90.000 de versuri de călugărul Gautier de Coincy 
(1177—1236) din mănăstirea Saint Médard de 
Soissons, pe la începutul veacului al XIII-lea. Cam 
din aceeaşi epocă este o altă culegere de minuni 
in versuri; autorul ei, un oarecare Adgar, pretinde 
că şi-a împrumutat subiectele dintr-o colecţie latină, 
păstrată în biserica Sf. Paul din Londra, dar care 
iu ultima analiză derivă din Liber miraculorum 
S. Dei genetricis a lui Wilhelm de Malmersbury 
(1144). 

Colecţiile de minuni ale Maicii Domnului au 
procurat un bogat material de inspiraţie pentru 
misterele evului mediu, acele reprezentări dramatice 
cu caracter religios pe care clerul le organiza în 
piețele publice din fata catedralelor. 


142 


Din Franţa, materia legendară despre SE ER 
Si. Fecioare s-a întins în Germania, în Spania, un e 
a aprins imaginaţia regelui Alfons al X-lea, poni 
najul cel mai reprezentativ al GE e x 
sec. al XIII-lea. Colecţia sa de versuri E 
Santa Maria, inspirată în parte din matar ai ul 
Vicentius Bellovacenses și însoţită de melodiu, a 
avut un adînc răsunet în evul mediu. Pe eg ne 
interesează însă mai de aproape literatura legendară 
i veche culegere italiană aparţine primei 
jumătăţi a sec. al XIV-lea și poartă at ae o 
dei cinquania miracol. !, pentru că E e 50 E 
minuni. Autorul e necunoscut, dar trebuie 7 
fost un călugăr venețian din ordinul cistercens 2 
Cea mai bogată colecţie a fost compilată e e 
XIV-lea, din Cesar de Heisterbach, J setze 
st Jacopo da Voragine, de pisanul Duccio di Ga e 
Colectia conține nu mai putin de 186 de Diaen e 
de o valoare stilistică inegală, unele poe MARE €- 
matic, altele cu multă coloare şi viaţă, dar e 
prin numeroasele aluzii la viața socială ŞI Ii GR 
a timpului. Mult mai răspîndită decit aceste Ch 
a fost colecţia de minuni cunoscută sub numele de 
Libro del Cavaliere — după titlul primei Da Zë 
a apărut pentru întiiași dată în Milano, la "ER 
care a fost apoi multiplicată în e edit 
ilustrate cu frumoase xilografii, publicate la KE 
Treviso, Brescia, Milano, Bologna, Roma, e 
Torino, Veneţia. Cu deosebire ediţiile Gin SC 
care apăreau Luci la E E A XVI-lea, 

isti rin frumoase xilo ZC À 
"Eer Bios. Aceste colecţiuni ito oag —— SE 
tuite în parte după cele franceze — în T a ul 
interes deosebit şi pentru noi, deoarece ele s-au 


i ; : ai Et 
1 Publicată de Ezio Levi, Jt Libro dei cinquanta miraco 
della ie, Bologna, Romagnoli-Dal'Acqua, Ke 
2 Publicată de Piero Misciatteili, Miracoli delta gloriosa 


Vergine Maria, Milano, Treves, 4929, 
143 


răsirint, printr-un intermediar grecesc, în literatura 
noastră de la sfirșitul sec. al XVII-lea. Ele se află 
la baza compilaţiunii grecești a călugărului cretan 
Agapie Landos. Atanasie Landos se născuse în 
Creta, pe vremea cînd insula se afla sub stăpinire 
venețiană — probabil pe la 1600. A îmbrăcat haina 
călugărească, luînd numele de Agapie și -a trăit mai 
mulţi ani în focarul de cultură ortodoxă al Muntelui 
Athos. Călătorea însă des la Veneţia, unde si-a 
tipărit lucrările, dintre care cea mai răspîndită a 
fost Auagpreihëin Zornpta, apărută în 1641. Pentru 
alcătuirea cărții a II-a, cuprinzind Minunile 
Maicii Domnului, care are şi azi numeroşi cetitori 
in lumea ortodoxă, Agapie Landos s-a folosit de 
izvoare grecești precum: Metairast (minunea S-a 
a 9-a); Sinaxarele (minunea 3-a, a 6-a); Penticostarele 
(minunea 9-a, a 7-a); Viaţa sf. Ioan Damaschinul 
scrisă de Ioan, patriarhul Antiohiei, ş.a. Dar el s-a 
folosit într-o largă măsură şi de izvoare occidentale. 
Foarte multe legende sunt împrumutate din 
colecţia italiană Miracoli della gloriasa Vergine Maria 
(A) și Libro dei cinquanta miracoli (B), despre care 
am vorbit mai sus. Astfel minunea 11-a, care în 
textele noastre are titlul: Pentru împărăteasa Frantei 
ale căreia miini tăiate le-a vindecat Stăpîna cea a 
tat puternică, corespunde cu minunea a (l-a din 
colecția italiană A, unde are titlul: Come la Gloriosa 
Vergine Maria campà da molte insidie una figliola 
d'un imperatore (în text: Re di Franza ) alla quale 
eran state tagliate le mane (în B minunea: 1-a); 
minunea a 42-a, Pentru ceea ce şi-a scas ochii ca să-și 
păzească curăția și fecioria este minunea 5 din B; 
minunea 15, Pentru monahul ce se îmbăta este a 
18-a, în A ca și în B; minunea 46, Pentru cela ce s-a 
ues de iudei şi s-a înviat de Maica lui Dumnezeu 
este a 49-a în A: Come un giavine fu ucciso da un 
giudeo perchè cantava con grand divoziane lantifona 
della Gloriosa Vergine Maria matre del nostro signar 
lesu Crista; minunea 44, Pentru amestecarea de sînge 
șI ucigătoare de fiu pe care Prea Curata a izbăvit-o 


144 


din prihănire, este a 55-a din A: Vuna donna la 
quale per operazione del demonia peccă carnalmenie 
con una suo figliolo, ei come ella fu liberata dalla 
Matre di Crista; minunea 47-a este a 45-a din A 
etc. 1. 

Citeva din legendele occidentale intrate pe această 
cale în colecţia lui Agapie Landos sunt teme vechi 
de largă circulaţie în literaturile evului mediu, ca 
de pildă minunea a 11-a, care povestește peripeţiile 
Hicei unui rege al Franţei, nrmărită de mama ei 
vitregă, invidioasă fiindcă fata era mai frumoasă 
decit ca. Într-o vreme, pe cînd impăratul plecase 
intr-o ţară vecină, mama vitregă încredinţează, 
intr-o noapte, lata unui servitor devotat, cu porunca 
s-o omoare, dar servitorul o părăsește într-o pădure 
și aduce împărătesei mîinile tăiate ale fetei. Puțin 
timp după aceasta, fata este găsită în pădure de 
fiul unui duce, care o aduce în casa părintească, 
o inorijeşte şi apoi se căsătoreşte cu ea. În acest 
timp tatăl fetei, întorcindu-se acasă şi aflind de la 
soția lui că fiica ar fi fugit într-o noapte de-acasă, 
trimite în toate părţile s-o cante şi, pentru a-și mai 
uita durerea, pune la cale o luptă de «tonrnoi». 
La această luptă ia parte și fiul ducelui. Impără- 
teasa, descoperind printr-un servitor al ducelui că 
fiica ei trăieşte şi că este soţia tinărului duce, sub- 
stituie unei scrisori a acestuia către tatăl său, ordinul 
ca soţia lui, care e fiica unui făcător de rele, să fie 
ucisă. Bătrinul împlineşte porunca fiului și tinăra 
prinţesă este din nou părăsită în pădure. In acest 


1 jată şi altele: minunea a 28-a este în A cap. XXX: 
D'una danna molto divota delta Vergine Mariu, la quale portari 
uno figliola nerissimo; minunea 30: Pentru det! care s-a 
isbävit din legături și a crezut în Domnul, în A cap. LXI: 
Come un giudea essendo stato preso da latroni fu liberato 
e sciolta dalla Gloriosa Vergine Moria (şi în B 36); minunea 
26: Pentru Teofil cel ce s-a lepădat de Hristos în scris, în 
A cap. XXXVI: D'una canonico e vicario ch'ebbe nome Missere 
Teofila, et quale rinnegò Cristo e poi per li meriti della Gloriosa 
Vergine Maria ritornò in grazia Sa md. 


1445 
U 


timp, soţul, intorcindu-se biruitor acasă, nu-şi 
găsește soția; o caută și în cele din urmă o găsește, 
dar, minune, în răstimp ea-şi dobindise miinile prin 
minunea Maicii Domnului. Atunci tinăra prinţesă 
destăinuie soțului taina nașterii şi suferințelor ei. 
Se duc amindoi la curtea împărătească. Tatăl, în 
culmea fericirii, osîndește la moarte pe mama vitregă 
și cedează tronul tinerilor. 

Această legendă, cu oarecare modificări 
punctul de plecare este o năzvinţă spre incest a 
tatălui — este la temelia unuia din cele mai palpi- 
tante romane ale evului mediu: La Manekine al 
lui Philippe de Remi, seigneur de Beaumanoir, scris 
intre 1270 şi 1280. Locul regelui Franţei l-a luat aci 
regele Ungarici; ginerele acestuia este regele Scoției, 
în ţara căruia eroina a ajuns adusă de valurile mării, 
cu ajutorul unei bărci. Legenda a fost apoi prelu- 
crată într-unul din cele mai frumoase «mistere» 
in Franța secolului al XIII-lea, sub numele de: 
Miracle dela fille du Roy de Hongrie si în ltalia 
din secolul al XVIII-lea sub numele de Sancta 
Uliva. 

Minunea a 12-a, în care se vorbeşte despre o 
călugăriță care, urmărită de regele Ricard al Angliei, 
și-a scos ochii, pentru a-şi păstra castitatea, și i-a 
recăpătat prin minunea Maicii Domnului, este o 
temă celebră, pusă in Vita Sanclorum pe seama 
siintei Brigita și a sfintei Lucia; este povestită și 
de Jacques de Vitry în Exempla (nr. LVII); a trecut 
apoi în /zore di virtù (cap. XXXI). Forma cea 
mai veche a acestei legende în literatura noastră 
apare în Albinușa, copiată de popa lon Românul, în 
1620 (Codex Ncagocanus, ms. nr. 2831 BA Bi 

Minunea a 26-a în care se vorbește de un călugăr 
care şi-a vindut sufletul diavolului — ca şi Faust — 
dar care, căindu-se, şi-a mîntuit sufletul cu ajutorul 
Maicii Domnului, care a silit pe diavol să-i restituie 
contractul, este o veche temă trecută din literatura 
greacă în literatura latină şi apoi în literatura fran- 
ceză, unde un jongleur, contemporan cu sfintul 


146 


— 


idovic, a transformat-o intr-un mister in versuri, 
noscnt sub numele de Miracle de Théophile. ` 
Un osebit interes prezintă şi minunea întiia, 
re este un rezumat al legendei apocrife Adormirea 
laicii Domnului, plăsmuită prin veacul al X-lea 
păstrată în versiuni greceşti, siriace, latine și 
lave. Se povestește cum Maica Domnului, simțim- 
Gei sfirșitul apropiat, a cerut Fiului său să adune 
apostolii în jurul său; aceștia au venit din „toate 
inghiurile lumii — pe unde fuseseră imprăştiați 
pentru propovăduirea evangheliei — aduși pe nori, 
Și ingerii îi cîntau imnuri de slavă. Maica Domnului 
iși dă sufletul, iar apostolii o conduc la mormiînt. 
Sereii vor să răstoarne racla, dar sint orbiţi. Un 
ul, care pusese miinile pe raclă, rămine cu miinile 
ate din încheieturi. Atunci, prin mila apostolului 
Pavel, evreii care se căiesc şi se roagă Precistei 
erind iertare şi ajutor, sunt vindevaţi. Sfinta este 
sezată in mormint, dar Fiul ei o înalţă la cer, în 
intecele îngerilor. Mä ES | 
Textul complet al Adormirii Maicii Domnului 
a intrat tirziu în literatura noastră prin colecția 
Viețile sfinţilor, tradusă din ruseşte și tipărită la 
mănăstirea Neamţu în 1817. | 
Opera lui Landos a apărut de sub teascurile 
venețiene pentru întiiași dată în anul 1641, sub 
itlul: "Ana gea hin Xormpla (Mintairea  păcălo- 


“Textul Minunilor Maicii Domnului în literatura 
oastră a fost studiat de d. prof. dr. Dumitru 
iănescu într-o lucrare ale cărei date au trebuit să 
s complet revizuite +. D-l Stănescu distinge 4 clase 


1 Ms. nr. 1517 nu cuprinde Mintuirea păcătoşilor scrisă 
anul 1699, ci Condică în care se trec socotelile casu raposa- 
lui pitaru Dimitrie Iconomidis, de venit st cheltuieli, 1854— 
61; nici ms. nr. 2020 nu are Minunile Marcu Domnului ŞI 
i Vămile, cum indică greșit eticheta tipărită de Biroul 
ademiei, ci Psalmi, Pravile, Pomeanic, o scrisoare din 
5 a stareţului Paisie către părintele Dimitrie Preotul 
41). Ms. nr. 44? este inventariat în studiul d-lui S. de 


14% 


de manuscrise; noi le reducem la următoarele 3: 
1) manuscrise care reproduc textul lui Agapie Landos 
din Amartolon Sotiria (fie opera întreagă, fie numai 
cartea a Il-a cu Minunile); 2) manuscrise care 
reproduc opera călugărului rutean Caleatovsli ȘI 
3) manuscrise care intăţișează o contaminare a celor 
2 tipuri precedente. 

Din grupa A — tip Amartolon Sotiria — cel mai 
vechi ms. păstrat în Biblioteca Academiei Române, 
ur. 2469, a fost copiat în Moldova, la 1714, de Cozma, 
ierodiacon la mănăstirea Neamţu, și înfăţişează tra- 
ducerea completă a operei lui Agapie Landos cu cele 
3 cărți ale sale; manuscriptele copiate în Muntenia 
şi anume nr. 2174 B.A.R., copiat în 1699, in mănăs- 
tirea Hurez, de losif ieromonahul şi ms. nr. 2510 
din B.A.R., copiat în 1699 de grămăticul Vlad, 
ucenicul lui Ilarion, episcop de Rimnic, cuprind 
numai cartea l-a şi a Il-a din opera lui Landos; 
a (la cu Minunile Maicii Domnului lipseşte. 
Aceste manuscripte muntenești, mai vechi decit cel 
moldovean, nu înfăţişează însă aceeași redacţie ca 
primele două cărţi din textul moldovenesc, ceea ce 


3 


constituie o dovadă că nu derivă din același pro- 


totip. Avem, dar, două traduceri independente din 
Amartolon Sotiria: una munteană, mai veche, alta 
moldovenească, mai nouă. 

D-l Gaster a semnalat! ȘI 
fragmente după un manuscris aflat în biblioteca lui 
Eminescu, care ar D fost scris tot în Moldova, în 
1692 de Cozma « ierodiac(on) de la sf. mănăstire 
Neamţul » cu menţiunea că este A scos dintr-o carte 
Srecească  liparnică » — desigur, tipăritura veneti- 
ană. Manuscrisul lui Eminescu a intrat acum în 
Biblioteca Academiei Române, împreună cu manu- 


a reprodus? două 


2 ori: o dată la nr. VI 
Ms. 3692 nu este 
(f. 55) etc. 
1 Gaster, Literatura populară română, pp. 431—432, 
* Chrestomatie română, |, EE 


145 


(p. 45) şi a doua oară la nr. XVI (p. 47}. 
scris de Lupu Agami, ci de Lupu Agurii 


seriptele lui Gaster (cota, fond Gaster 3). Data este 
isă greşit citită; ms. datează de fapt din 1742. 
O altă traducere a cărții a Il-a din Ayuaproâv 
Xormgta s-a făcut se pare în mănăstirea Cernica 
și este reprezentată prin manuscriptul nr. 2503 din 
Biblioteca Academiei Române, scris pe la inceputul 
| al XIX-lea. Manuscriptul păstrează pe două 
coloane, alături de textul românesc şi textul grecesc. 


Galeatoyski. Al doilea tip de Minuni este repre- 
zentat în literatura noastră prin opera călugărului 
rutean Ioanichie Galeatovski, asupra căruia putem 
da aci, mulţumită amabilităţii colegului H P. Panai- 
tescu, informații mai bogate. Galeatovski studiase 
in colegiul lui Petru Movilă din Kiev şi a ajuns a 
fi numit în 1659 rector al Academiei kievene. In 
1665, pe cînd era rector şi egumen al Frăției din 
Kiev, a publicat cartea care ne interesează pe noi 
aci: Hego nogoe... sau, cu titlul complet în traducere 
românească: Cer nou făcut eu stele noi, adică prea 
ugoslovita Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, 
cu minunile et, alcătui prin truda ieromonahului 
loanichie Galeatovski, rectorul şi egumenul Frăției din 
Zeg, Cartea a apărut la Lvov, cu stema Movileştilor 
cu o dedicație către Ana Movilă, înca lui Ieremia 
Movilă, măritată cu nobilul polon Potocki. i 

Menirea cărții este lămurită de autor în prefață 
astfel: « Aceste minuni ale Prea Sfintei Bogorodițe 
pot citi preoții în biserică la utrenie pentru învă- 
țătura oamenilor și spre lauda Prea Sfintei Bogo- 
vodițe, la praznicile Maicii Domnului; pot să le 
citească şi călugării in biserici». Textul polon este 
împărțit in 29 capitole, avind fiecare capitol mai 
multe minuni: l 
eul I. Minunile Prea Stiintei Bogorodiţe 
pin Sibile, prorociţele păgine. 


el 


Capitolul III. Minunile Maicii Domnului, cînd 
locuia în biserica lui Solomon. 
149 


Capitolul 1V. Minunile Maicii Domnului la naș- 
terea lui Hristos. 
Capitolul V. Minunile Maicii Domnului cînd a 
mers în Egipt. 
„Capitolul Vi. Minunile Maicii Domnului în timpul 
viel el. 
„Capitolul VII. Minunile Maicii Domnului la ador- 
mirea el. 
Capitolul 1X. Minunile Maicii Domnului de la 
odăjdule și briul ei. 
Capitolul AV. Minunile Maicii Domnului pentru 
cei ce s-au rugat la ea. 


Capitolul XIX. Minunile Maicii Domnului între 
păgini. 


[Capitolul] XXV. Minunile Maicii Domnului între 
călugări. | 

[Capitolul] XXVII. Minunile Maicii Domnului la 
Pecerska. 

Colecţia lui Galeatovski se bazează și ea, în 
parte, pe izvoare occidentale, căci ne povesteşte 
minunile săvirşite de Maica Domnului în «ţara 
Frânccască, în cetate ce se chiamă Svesion T în 
mănăstirea «Clunian » (Cluny), cînd a redat limba 
unui călugăr pe care i-o tăiaseră weree de la 
Albigena »; în «cetatea Verdunului» în «cetatea 
Mediolanul e (Milan); în « ţara Bavariei, într-o cetate 
ce se chiamă Monaco » (München); în «ţara Hișpa- 
niei » cu niște pelerini « cari au mers la cetate ce se 
chiamă Compostela (Campostella), ca să se închine 
acolo la mormîntul siintului Iacob, apostolul, feciorul 
lui Zevedei »; într-un loc se vorbește despre pedep- 
sirea episcopului « Odon diu ţara Saxoniei, într-o 
cetate ce se chiamă Magdeuburg»; într-un altul, 
despre minunea săvirșită cu un Petru Mendes, care 
mergea pe un «galion livanticesc» din « Luzitania 


159 


în Spania»; aiurea se povestește despre «tata lui 
Ghenoviev, domnul Brabanţiei și Sigfrid, voievodul 
Romei » (istoria Genovevei de Brabant). La aceste 
legende, culese din surse occidentale, Galeatovski 
a adăugat și un ciclu foarte bogat de elemente noi 
care circulau în ţările slave şi în răsăritul ortodox, 
ca de pildă minunea săvirşită de Maica Precista cînd 
a scăpat «cetatea Măgura (dau numele în versiunea 
românească) din ţara rusească » de invazia hoardelor 
lui « Bati, hanul tătăresc »; despre episcopul loan al 
Novgorodului, care aducînd — ca și în străvechea 
legendă a lui Avgar, toparhul Edesei— icoana Maicii 
Domnului la zidurile cetăţii, a mintuit-o de vrăjmașii 
cari o înconjuraseră; despre « Marco Landinski din 
Rusia cea Mică, în ţinutul Haliciului, care a văzut 
în vis pe Precista, sfătuindu-l să citească în toate 
zilele Paraclisul ei »; despre o altă minune săvirşită 
«în ţara Moscului, lingă apa Volgăi, 7 miluri de la 
Jaroslav », altele multe în mănăstirea Pecerscăi de 
lingă Kiev şi încă multe altele ca acestea. 

În ce împrejurări s-a tradus la noi opera călugă- 
rului rutean? 
În cercurile clerului din Țara Românească era 
incă vie amintirea legăturilor culturale din vremea 
lui Matei Basarab cu Kievul lui Petru Movilă. 
Îndemnat de preotul Meletie Macedoneanul care 
lucrase în tipografiile din ljev, Matei Basarab, 
sfătuit poate şi de învățatul său cumnat, Udriște 
Năsturel, trimisese solie la marele mitropolit al 
rutenilor, vlăstar din domnii români, cerindu-i 
“sprijin pentru întemeierea tiparului în ţară. Petru 
Movilă îi trimisese atunci, împreună cu materialul 
tipografic, cu textele slavoneşti şi cu clişeele de gra- 
vuri în lemn, pe însuși şeful tipografiei din Lavra 
Pecerska, Timotei Alexandrovici Verbiţki şi tova- 
văşul său — lvan Glebkovici !. Astfel s-a început 


© 1P, P. Panaitescu, L'influence de L'oeuvre de Pierre 
Moghila archeveque de Kiev dans les Principautés roumaines. 
Extrait des Mélanges de VEcole Roumaine en France, V, 
1926, Paris, J. Gamber, pp. 16—48. 


151 


atunci munca de cultură în mănăstirile Govora 
Cimpulung și Dealul. | 

Amintirea acestor vechi relații cu Kievul îndemna 
vreo două decenii mai tîrziu, în 1665, pe stareţul 
mănăstirii Glavaciocul din Vlașca, Varlaam, să por- 
nească pe aceleași drumuri bătătorite, înaintea lui 
de alţii. În această călătorie spre Kiev, el a luat 
cunoștință de operele arhimandritului rutean loani- 
chie Galeatovski: Kaun pasSminia (Cheia înte- 
lesulur), o colecție de predici, şi Hego nogo... 
(Cer nou — minunile Maicii Domnului 1.) În 1673, 
Varlaam ajungea mitropolit al Țării Româneşti și, 
după ce a adus, cum spune însuși «in sfinta Mitro- 
polie a scaunului Bucureștiului » dascăli de tipografie 
«cu toate meșteșugurile cîte au trebuit », a «tocmit 
oameni cărturari » de au tradus cartea lui loanichie 
Galeatovski Hasan pasSmkuia (Cheia  înţelesului) 
pe care el o socotea ca fiind «de mare folos boie- 
rmn țării noastre românești » şi pe care a tipărit-o 
în 1678 2. | 

Cartea a fost tradusă după prima ediţie, care nu 
cuprindea şi Minunile Maicii Domnului, după cum 
le cuprindea ediţia doua apărută la Lvov în 1663. 
lmprejurările triste care au cuprins în volbura lor 
Viola mitropolitului Varlaam, retras in schimnicie 
in 1679, curind după urcarea în domnie a lui Serban 
Cantacuzino, n-au mai îngăduit și traducerea celei- 
lalte opere a lui Galeatovski llego MoRo... cu 
minunile Sfintei Fecioare. Textul a trecut se pare 
prin prietenul şi ucenicul lui Varlaam, ieromonahul 
loan, sau prin stareţul Ilarion ori Ștefan, în mănăs- 
rea Bistriţa. Aci se pare că a fost tradus, în ultimul 
deceniu al secolului al XVIII-lea, de acel dascăl 
polon care semna ai latineste în manuscripte chiri- 


= > 


lice «servus Domini... Dei, Alexandrus preceptor 


1 n = CĂ 4 = | 
Ur. Dumitru Stănescu, Cultul Maicii Domnului ta 
români, Bucureşti, s.a, p. 122, 
3? I. Bianu si Nerv bli ; 
; - va Hodoș, Bibliografia ; 2 
veche, |, pp. 217—222. d groma normie 


polonus » şi care a prescris pe acel timp, pentru 
mănăstirile Bistrita și Hurez multe texte religioase. 
Maunuscriptul cel mai vechi, scris de mina lui, a fost 
publicat de D. Stănescu 1. 

Opera lui Galeatovski era cunoscută şi în Maol- 
dova. Pe la 1726, mitropolitul Gheorghe al Moldove: 
scotea o copie ruteană de pe Here HoRoe 
Copia aceasta a aşteptat însă în biblioteca Mitro- 
poliei mai bine de o jumătate de veac, pînă ce epis- 
copul [Hușşilor, lacov Stamate, a luat-o cu sine în 
eparhia sa și a însărcinat pe nepotul lui, Toma 
Stamate, şi pe ieromonahul Teofan, ecleziarhul 
episcopiei, să o traducă în limba română. Această 
traducere a fost apoi transcrisă pe curat, în 1787, 
de Lupu Aguri şi se păstrează în Biblioteca Acade- 
miei Române. O confruntare a traducerii moldove- 
neşti cu cea munteană indică de la primele rînduri 
deosebirea de text a traducătorilor. lată o mică 
pericopă: 

Ms. nr. 3231. Ms. nr. 3692. 


F. 494: «Minnnile Prea Sfin- F. 10: «Minunile a Prea 
tei Născătoarei de Dumnezău Sfintei Născătoare de Dum- 
între Sebilele carele au iostu nezeu între Sabeli prorociţe 
la păgiîni prorociţe carele mai  păgîneşti cărora înainte de 


inainte de începerea ei cu 
arătarea lui Dumnezău o au 
stiutu şi o au scris în cărţile 
sale şi o au mărturisit oame- 
nilor şi o au slăvit.» 


zămislire ei priu arătare dum- 
nezăiască au cunoscut ele și 
în cărţile sale pre aceia o au 
Şi scris noroadelor o au pro- 
povăduit. » 


Tip contaminat. Această colecție, tip Galeatovski, 
a fost însă la noi împreunată cu vechea colecţie a 
lui Agapie Landos, alcătuind un tot, şi astfel s-a 
născut tipul contaminat C., fie că incepe cu Amar- 
tolon Sotiria, he că începe cu Galeatovski. 

Circulaţia. Minunile Maicu Domnului a fost unul 
din textele cele mai citite, nu numai în lumea mănăs- 
tirilor şi a clerului, dar şi printre marii boieri, ca de 
pildă Iordache Creţulescu, velichi dvornic, care 


1 D. Stănescu, Minunile Maicii Domnului, 1925. 


153 


punea în 1726, pe « Gheorghe logofăt za divan» şi 
pe « Mihaiu logofeţul Cernătescu ot Sud-Mehedinţi » 
să-l scoată o copie de pe tipul contaminat (ms. nr. 1631 
din Biblioteca Academiei Române), după ce în 1724 
îi mai făcuse o copie de pe același tip Stan «logo- 
ieţelul lui » Numai în Biblioteca Academiei Române 
se păstrează peste 20 de manuscrise de « minuni). 
In secolul al XIX-lea textul a fost publicat de proto- 
singhelul Rafail ieromonahul de la Rimnic sub 
titlul: Minunile cele mai presus de fire ale Prea 
Sfintei stăpinei noastre Născătoarei de Dumnezeu si 
Pururea Fecioarei Mariei, care puţine din cele nenu- 
mărale s-au luat în scris de la feliuri de dascăli de 
Agapie. Ea a fost apoi retipărită în 1847, în mănăs- 
tirea Neamţu, cu cheltuiala arhimandritului Iir 
Neonil, şi de atunci se retipăreşte necontenit pină 
în zilele noastre. 

Nu ne poate dar surprinde că o carte aşa de 
răspîndită a lăsat urme în folclor. S. FI. Marian a 
cules din gura poporului o sumedenie de legende pe 
care le-a publicat, în 1904, într-un volum de 343 de 
pagini, în ediţia Academiei Române sub titlul: 
Legendele Maicii Domnului. Studiu foleloristic. O 
parte din legende an fost studiate în legătură cu 
prototipele apocrife de d-l Ștefan Ciobanu în două 
studi publicate în limba rusă (vezi mai jos biblio- 
grafia). 

Multe legende stau în legătură şi cu Minunile 
Maicii Domnului. Astfel ciclul IX, legendele (de la 
pp. 316—321) în care se povesteşte cum un om 
sărac și bețiv a făcut pact cu diavolul să-i vîndă 
soţia, cum, plecînd cu ea noaptea în pădure, a început 
să « ploaie ca din cofă e, încît au trebuit să se adăpos- 
tească într-o biserică părăsită, cum acolo, femeia, 
presimţind ce o aşteaptă, s-a rugat cu lacrimi fier- 
bunt Sfintei Fecioare, pe cînd soţul ei adormise, 
cum, apoi, Maica Domnului, luînd chipul și asemă- 
narea ei, i-a venit în ajutor, substituindu-se la ple- 
care ei, cum, diavolii, zărind pe Prea Curata Maică, 
au rupt-o, înspăimintaţi, la fugă, aruncîind omului 


154 


o căldare de galbeni — întreg acest ciclu pleacă 
de la minunea din ciclul Amartolon Sotiria şi își are 
prototipul în minunea întiia din Libro del Cava- 
liere 1 «Qui cominciano alcuni miracolo della Gloriosa 
Vergine Maria, e prima come scampò un cavaliero 
suo divoto dalle insidie del Demonio infernale e. 
A fost de altfel o «minune» foarte răspîndită 
în evul mediu: a fost povestită de Jacques de 
Voragene în Legenda aurea (cap. (GL), de J ohannes 
Junior în Scala coeli ?, şi a fost prelucrată in secolul 
al XIV-lea, într-o poemă versificată, de 24 de strofe 
monorime: Leggenda dello Sclavo Dalmasina *. 
Ciclul de legende (cap. VII) privitoare la ador- 
mirea Maicii Domnului corespunde minunei întiia 
din colectia Amartolon Sotiria şi îşi au izvorul lor 
îndepărtat, cum a arătat şi d-l Ciobanu, în apocriiul 
Adormirea Maicii Domnului. Aceste legende s-au 
mai răspîndit la popoarele ortodoxe şi prin M inee, 
căci în ziua de 15 august, cînd biserica sărbătorește 
« Adormirea Maicii Domnului » se citește după litur- 
ghie și legenda apocrifă. ` l E | 
Ciclul de legende, cu adinci resiringeri in colin- 
dele populare, în care se povesteşte cum Maica 
Domnului în timpul naştern blagosloveşte tisa, care 
si-a plecat ramurile ca s-o umbrească: 
« Fire-ai tisă alduită 
De mine, de Dumnezeu, 


Mai tare de-un fiu al meu, 
Să fii iarna ca Și vara...) 


1 Cf. Miracoli della Gloriosa Vergine Maria a cura e€ 
con introduzione di Piero Misciattelli, Milano, fratelli Treves, 
i 3—6. D D a D 
RK: Ee încep unele minuni ale glorioase Fecioare Maria, 
si prima (este), cum s-a salvat un cavaler devotat (Fecioarei 
Maria) de la chinurile infernului.> 
Bai şi A. Mussafia, Studien, II, p. b4, IIL, p. kh. ` 
3 Ezio Levi, Ii tibro det cinquanta miracoli della Vergine, 
Di ur. 13, D, GAST, ` | ge 
e e Fl. Marian, Pa Maicii Domnului ta români, 
p. 60 şi urm.; Cf. şi Alex. Rosetti, Colindele religioase, p. 32 
si urm.; Al. Viciu, Colinde din Ardeal, p. 40 și urm. 


155 


este o reminiscență din legendele apocrife privitoare 
la fuga familiei sfinte în Egipt, unde se povestește 
insă că Maica Domnului, obosită de arsita soarelui 
s-a rugat «finicului » să-şi plece ramurile. Aceste 
legende se găsesc incorporate şi în colecţia de 
Minuni, tip Galeatovski (vezi textul publicat de 
D. Stănescu, Minunile Maicii Domnului cap. V 
minunea 27-a): l E 


«cind a mers Precista în Egipt... sfîntul Iosif a lăsat pe 
dinsa aproape de sat şi s'a dus să caute gazdă în Nestoria 
să găzduiască cu Hristos şi cu Precista, iar ea aşteptînd 
pre losif, a stătut sub acest smochin, care, îndală ce a mers 
Precista sub dînsul, s'a deslăcut în donă și a făcut din sine 
sălaş și cort lui Hristos şi Maicii lui. Stă acel pom pînă într-a- 
ceastă zi în chipul cortului si turcii sub dinsul aprind făclii ». 


„În versiunea lui Galeatovski se găsesc şi cîteva 
minuui legate de pămintul Moldovei, ca de pildă 
minunea 217, cu icoana de la mănăstirea Neamţu 
care, «în ziua Paştilor, cînd fac preoţii litie şi o 
poartă în miîini, fiind icoana Precistei în mina 
preoţilor, se pogoară jos pînă la pămint» şi care 
in vremea lui Gheorghe Ştefan, « purtind-o la litanie 
ȘI intrind cu dinsa în biserică, s'a stupit şi a sărit 
din miinile oamenilor şi a mers singură prin văzduh 
ȘI a stătut pe amvon; de acolo a mers pe ușile impă- 
rătești, apoj în altar. » | 


BIBLIOGRAFIE 


Tipărituri: Sulzer, in Geschichte des transalpinischen 
Daciens, vol. IMI, Wien 1, 82, p. 38 sub nr. 23 menţionează 
intre cărțile românești tipărite la 1782: Minunile Maikii 
P'retscheste ; nu s-a găsit însă pînă acum nici un exemplar 
Textele cunoscute pină acum sunt: Minunile cele mai presus 
de fire ale Prea Sfintei Stăpinei noastre de Dumnezeu Născă- 
toare: și pururea Fecioarei Mariei, care putine din cele nenu- 
mărate s-au luat în scris de la feluri de dascăli de Agapie... 
care tălmăcindu-să dupre limba veche grecească pre limba 
românească... de Rafail ieromonah protosinghel, Rimnic 
1820. (Vezi descrierea în T. Bianu şi Dan Simonescu, Biblio- 
grafia românească veche), tom III, fasc. 111— VIII, Bucureşti 

3 3 


156 


1936, p. 325, cuprinde cele 69 de minuni din Augen 


Zotnpla. Opera a fost retipărită în 1847, în tipografia 
mănăstirii Neamţu, prin sîrguința şi cheltuiala arhiman- 
dritului Kir Neonil, de ieromonahii Cleopa şi Nichita; în 
această ediţie s-au adăugal la sfirşil şi cîteva minuni săvir- 
site de Maica Precista în mănăstirea Neamţu; apoi în 1852. 
Alte ediţii a dat editura Steinherg: 1877, 1892, 1916, 1921. 
Alte ediţii: în 1890 (de lorgu Dumitrescu, din Răcari, Dim- 
boviţa); 1911 de arh. Antipa, fost stare} al mănăstirii Pro- 
dromul; 1924 (editura schitului Icoana), tipografia mănăs- 
tirii Neamţu, în coleclia « Biblioteca religioasă a sf. mănăstiri 
româneşti Prodromul din sf. Munte Athos»; Marea minune 
săvirșită la Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, Tiparul 
Academic, 1934, în colecţia « Asociaţia creştină ortodoxă 
Patriarhul Nilon », fragment: minunea 1-a şi a 26-a. 


Texte vechi republicate: Gastor, Chrestomatie română, 
vol. 1, pp. 299—301 (tipul Amartolon Sotiria), după 
Codex M. Eminescu, copiat în 1692, de Cozma de la mă- 
năstirea Neamţu: minunea a 5-a şi a 47-a; prof. dr. Dumitru 
Stănescu, Minunile Maicei Domnului, Bucureşti, Ancora, 
1925 (tip. Galeatovski), după un ms. din 1696, limba 
modernizată. 


Manuscrise din Biblioteca Academiei Române. Grupele 
fixate de D Stănescu nu sunt tocmai exacte, le redăm 
aci după verificarea făcută de noi. 

Tipul Amartolon Sotiria, cartea a Ill-a: nr. 442, copiat 
în 1801 de Nicolai Agapii; nr. 1630, copiat în 1747 (v. f. 70) 
de Cozma ierodiacon <al> mănăstirii Neamţu; «unde... 
iaste... icoana ča făcătoare de minuni a Prea Curatei Maicii 
Domnului nostru Is<us> H<rislo>s », nr. 2463 (cuprinde două 
cărli din Amartolan Sotiria, exclusiv minunile), copiat în 
1740 de Cozma ierodiacon de la mănăstirea Neamţu; nr. 1830 
(numai cartea a III-a), scris pe timpul episcopului de Rimnic, 
Nectarie (ci. nota, f. 117); nr. 2195 cuprinde nnmai cartea 
a Ill-a, copiat în 1754 de Rafail Copilul fiul lui popa Dumitru 
din Stăneşti, Prahova, în mănăstirea Hurez, f. 163; nr. 3539 
(cartea a III-a), jumătatea sec. al XVIII-lea (vezi notele 
dela f. 156 v.). (Vezi şi Dimitrie Dan, Codicele Dornean numit 
mâîntuirea păcătoşilor, extras din Candela, Cernăuţi, 1899); 
nr, 2120 (numai cartea a III-a), copiat în 1787 de dascălul 
Vasile; nr. 3550, din 1799 (23 minuni); nr. 2433 (T. 444 v.), 
cartea a III-a, sec. al XVII-lea; nr. 3190 (numai cartea 
a li-a}, sec. al XVIII-lea; nr. 4649 (numai cartea a III-a), 
copiat pe la 1764; nr. 2503, cu text grecesc în paralelă, 
începutul sec. al XIX-lea; nr. 2110, toate cărţile; nr. 4836 
(cuprinde numai 36 minuni); nr. 3644 din 1811, de loan, 
smeritul fiu al preotului Theodor ot sat Păuleștii (î. 13 r.}; 
nr. 1568, scris la 1812 de «robul lui Dumnezeu Toader» 
(numai cartea a Ill-a); nr. 2697 (cartea a III-a: 36 minuni) 


157 


din 1817; nr. 4811 (f. 41, cartea a iil-a, 20 minuni), sec. al 
ANE XIX-lea. 

Tip. Galeatovski: nr. 3692 scris în 1787, în episcopia 
Huşilor, «iar amu prin oserndia și porunca preasfinţiei sale 
Kir tacov, episcop Huşului s-au tălmăcit din limba slove- 
nească pre limba moldoveniască şi tălmăcitoriu am fost eu 
Thoma Stamat, nepot prea sfinţiei sale şi cu sfinţia sa iero- 
monah Theofan, eclisiiarh ot episcopia Huşului, iar scriitoriu 
au fost Lupul Agurii ot episcopia Huşului». 


Tip contaminat: a) Amartolon și Galeatovski, nr. 3231, 
scris în Oltenia, pe la 1700; b) Galeatovski şi Amartolon: 
nr. 2024, copiat în 1724, de Stan logofeţelul lui Iordache 
Crețulescu vel dvornic; nr. 289, sec. al XVIil-lea, Căldăru- 
şani; nr. 1631, copiat în 1726, de Gherghie logofăt za divan 
şi de Mihaiu logofețelul Cernătescu ot Sud-Mehedinţi, de la 
fordache Creţulescu velichi dvornic, în 1726; nr. 2355, copiat 
in 1736 de (anon ieromonah în mănăstirea Bistriţa (f. 176 v.); 
nr. 4379, scris de « Toma grămăticul, Sud-Gorj, care iost-am 
şi paraclisiarh la si<înta> e<pistc)opie> Rime<nic>», 1792, 
f. 296, v.; nr. 9251 din 1796, mai 1 (f. 9); nr. 1924, pe TEEN 
verso, o notă a arhimandritului Calinic din 1841: «Din 
cărţile sfintei monăstiri Cernica, să nu înstreineze nimeni », 
începutul sec. al XIX-lea. 


Fondul Gaster: nr. 3, Amaritolon Sotiria, minunile Maicii 
Domnului scris de «Cozma diaconul dela sîînta mănăstire 
Neamţ, unde-i hramul Înălţării Domnului Hristos şi sfinta 
icoană făcătoare de minuni a Prea Curatei Maicii Domnului 
nostru Î<su>s H<risto>s» v. p.226 v. (este ms. Eminescu); 
nr. 180, circa 1750 (tip Galeatovski, fragment); nr. 89 din 
1700—1725 din Moldova f. 46—52, minunile 38, 50, 75 şi 
70 din Amartolon Sotiria; nr. 71, î. 127 copiat de Toader 
Ursul la 1783, tip Amartolon; nr. 153, f. 65, fragment, copiat 
în 1793, tip. Amartolon Sotiria; nr. 92, circa 1800, Amartolon 
Sotiria, minunile; Í. 176—475; nr. 11, f. 51—52, copiat în 
1805 de Constantin Ojog Blănariul (o minune din Amar- 
tolon); nr. 15%, f. 1-—139 v., copiat de Vlad sin Vlad Pârlea 
(v, f. 149), în 1811, cuprinde 71 minuni din A.$.; nr. 148, 
f. 36—45, o minune din AA, copiată în 1811 de Pascal Scor- 
tan; nr. 180, începutul sec. al XIX-lea, fragment, tip. Galea- 
tovski. 

Manuscripte din alte depozite: Ms. dr. Victor Moldovan 
descris de N. Drăganu, în Anuarul Institutului de istorie 
națională, publicat de Al. Lapedatu ei loan Lupaș, pp. 423— 
427, un nou exemplar din Miîntuirea Păcăloșilor, cartea 
Dia tip. a); N. Iorga, Manuseriptele mănăstirii Cernica, 
p. 14—16; Leca Morariu, Junimea literară, anul XV (1926), 
nr. 3—4; 5—6, 11—12; Buletinul bibliografic, Iti-a (1926), 
nr. 2, p. 3; nr. 3, p. 5; nr. 6, p. 9; ms. din 1784 al lui Ioanichie 
din Humor. 


grecesc al lur Landos : BiBaloy dear TH 
zahoùuevoy “AL pTOaAGV Lornpta Wer TAEIOTNG ga 
cuvrediv sig xowhy täy Ipaxóy BL EXT OV, Tapà Se Zë 
Movayob mod KenTòs, "ou èv tõ Groniug CES TOV Se 
aowhoavtoç. Kal vi veoori dtopOatev map xuTov. bai Ee Se 
vbuglaote ere, &vodhuaaw: Con licentia d'Superiori, e rivi- 
legio, Evevtinot, nmapà Ayrovieo tæ lovAhovă XATA T i Ge 
(1641). Alte ediţii, 1711, 1740, ș, a. cf. descrierea lor in 
©. Legrand, Bibliographie hellénique ou description iai 
des ouvrages par des Grecs, XVit-e siècle, t (1894), P, Kees 
la anii respectivi. O versiune tradusă în F. turcă, ibidem, 
i EL: M. Athos se păstrează un manuscris SC 
Hpăriturii care cuprinde numai . minunile cu titlurile : 
"Ba =6v bmepovâv Vavudrav Tie Vrepoytoe Beonobvge 20 
Gcozbrov xal deg gfévou Maptas OAbya vi SE e 
Bun éent Bboy xat perayhortolévta napà Ayan ov 
t oyxyoð elg xowhy GPEELOV. Ea i dale alte NEA d 
Gm Maprie kg’ = 1059. Cl. Spyr. E, îi SE 


Textul 


of ihe greek Manuscripts on Mount Athos, 


È „ 4462. 

St rutean al lui CGoleatovski: Hebo nosoe 3 HOGbINU 
aebado ug Comeopennoe; MO  ecimb npeb Aa20CnH08eHHQA dhea Mapia 
60 20P0d44a Couydamu CEOUMU, COCMaBAeHHOE mpydomobient 1epo- 
uouaxa loannukia Lanamosckaz0. Pexmopa u ucynmena EN 
Kieecuazo, Lvov, 1765. Despre Galeatovski și opera ui, 
vezi N. Th. Sumţov, Ioannuniă Ianamoeckiu, Harkov, 18 
(informaţia datorită d-lui P. P. Panaitescu). 

Studii: asupra versiunilor românești: dr. M. DEE 
Literatura populară română, pp. 430—438; Ezio Lona 
libro dei cinquanta miracoli della Vergine, Bolger. Kee 
dp. XXXVII—XXXVIII. Pentru Galeatovski, sub tipar: 
Stefan Ciobanu, Din legăturile culturale EE 
Ioanichie Galeatovski și literatura românească veche, Ana e 
Academiei Române, mem. secţ. lit., s. ITE, t. VIJ, București, 
SR M. Gaster în In memoria di Napoleone Caize Ugo 
A. Canello, Miscellanea di Filologia e Linguistica, Firenze, 
1886, p. 383—344; Die Rumänischen a Miracles de Nostre- 
Dame», indicarea msse.-lor româneşti cunoscute pină atunci 
si rezumarea celor 69 minuni din Aunero Aën Za Tmpta. 
T Pentru versiunile populare: H. FI. Marian, Legendele 
1/aicii Domnului, ed. Acad. Rom., Bucureşti, 1904. SAN 
St. Ciobanu, Pymsinckia Hezenu o Bozopoânut), Eeer, n 
ozpafuueckoe o6ospbuie, Moscova, nr. 3—5, 1911; acelaşi 
ns os apaxul es .Dozopoduunoii pezendb, St. Petersburg, 


1912. 


1, Căderea îngerilor. 
Icoană, tempera pe lemn, 
Muzeul de Artă al R. S. România. 


Fecioară la templo. 
ânia. 


lema, 
1l R.S. Rom 


ra pe 


Icoană, tempe 
Muzeul de Artă a 


`" EE E E rect sală 


eme) 


3. loachim şi Ana aduc pe Sf. 


lemn, 


tempera pe 
Artă al R. S. România. 


ar d 


N 


2. Naşterea Sfintei Fecioare. 
prăznic ublu 


Muzeul de 


Icoană, 


5. Scoborirea lui Hristos la iad, 
imprimată pe legătura unei Evanghelii 
făcută în 1636 din porunca lui Matei Basarab 
pentru mănăstirea Brincoveni. 

Muzeul de Artă al R. 8. România. 


4. Naşterea lui Hristos în peșteră. 
Icoană, tempera pe lemn, 
Muzeul de Artă al R. 8. România. -> 


că 
fan 
a 
Ten. 
< 8.3.5 
a EI e a 
biz des 
2a LpA 
TA g 
= V 
= g Eng 
ERR 
ung È 
n a 
DT m 
aa! = 3 W 
Das Q 
SS wm 
ch tn 
= pel = 5 
= Wier 
KEE 
EK 
Gw 
SE 
(a! 
© 
EA 
— 
= 


6. Mintuitorul și viţa de vie. 


ă, 
rtă și tehnică grafică, 1937. 


Icoană pe sticl 


reprodusă după 


5. Sfintul Gheorghe ai balaurul. 
Caiei de modele de meșter 
Bibl. Acad, Rom., ms. rom. nr. 4602. 


LEGENDELE HAGIOGRAFICE 


in primul volum al studiului de față am stăruit 
asupra caracteristicilor și asupra formaţiunii legen- 
delor hagiografice sub influenţa ultimelor curente 
ale misticei neoplatonice. Acest gen de literatură, 
în care viaţa martirilor şi a asceţilor — campioni ai 
Mintuitorului pe pămînt în lupta contra puterilor 
întunerecului — este înfăţişată într-o lumină de 
miraculos, constituia o lectură pioasă şi edificatoare 
pentru masele populare şi ca atare a fost introdusă 
ca parte integrantă în serviciul liturgic. La începutul 
vieţii noastre culturale, legendele hagiografice cir- 
culau în limba slavă în care se oficia şi serviciul 
divin. 

După primele traduceri ale Scripturii sfinte în 
limba noastră, era firesc ca atenţia cărturarilor 
clerici să se indrepte şi către aceste întăritoare pilde 
de virtuţi creștineşti. În Codicele Sturdzanus, copiat 
intre 1580— 1620 de popa Grigore, în satul Măhaciu, 
mai jos de Turda, se găsesc, după cum s-a văzut la 
Jocul său (vol. 1, p. 184—205), între multe texte 
religioase apocrife, şi două legende hagiografice. 
Alte asemenea legende apar în epoca postcoresiană 
în Codicele de la Cohalm. 

Pe la jumătatea sec. al XVII-lea, centrul de greu- 
tate al culturii româneşti se strămută peste munţi, 
în Principatele Române. În epoca lui Vasile Lupu, 
mitropolitul Varlaam în a sa Carte românească de 
învățături la Duminicele preste an, care are la bază 
un prototip rusesc, introduce între predicile menite 
să ridice nivelul moral al poporului, şi cîteva legende 
de martiri: sf. loan cel Nou, ale cărui moaşte se 
păstrau la Suceava, sf. Paraschiva ale cărei moaște 
fuseseră aduse la laşi, sf. Gheorghe ș.a. 


163 


1į1*— 


Cam in aceeași vreme, Pătraşcu Danoviei « logo- 
fătul al 3-lea şi grămătie de scrisoare grecească », 
traduce, paralrazind şi amplilicind uneori textul, 
după izvoare slavoneşti, hronograful grecesc al lui 
Matei Cigala, care cuprinde ȘI cîteva legende de 
martiri, intercalate în viața împăraţilor romani. 
Aceleași legende se mai găsesc ȘI în versiunea înru- 
dită a hronogralului Dorotei de Monembasia, tradus 
probabil de Grigore dascălul Buză, în Muntenia. 

Citeva decenii mai tirziu, marele mitropolit 
Dosoftei s-a străduit « cu lungă nevoinţă şi cu lexi- 
coane de agiuns», de a tălmăcit «de pre greciaşte 
și de pre sirbiaşte » corpul complet al vieților de 
sfinți, pe care l-a tipărit la lași, în 4 volume, apărute 
intre anii 1682—1686, cu titlul: Viiaţa și petriaceria 
svinților. Ne lipseşte încă un studiu complet şi defi- 
nitiv asupra izvoarelor folosite de mitropolitul 
Dosoftei, dar sondagiile făcute de regretatul [ulian 
Ştefănescu ! în citeva locuri din opera lui Dosoftei, 
au adus puţină lumină în această privinţă. Izvorul 
principal al lui Dosoltei pare să [Îi Tost colecţia de 
sinaxare, prelucrate în neogreacă după cele bizan- 
tine, de episcopul Citerei, Maximos Margunios şi 
publicate pentru întiiaşi dată la Veneţia, în 1607, 
cu titlul Svvafăpra, roi Bo. Ancien (Sinazarele 
sau vieţile sfinţilor). Dar în afară de colecția lui 
Margunios, Dosoftei s-a mai folosit de versiunea 
medio-hulgară, întrebuințată atunci în bisericile 
noastre, de hronografele lui Cigala şi Dorotei de 
Monembasia și de opera călugărului de origine cre- 
tană, Agapie Landos, Néoc Ilapăăscos (Rau nou ), 
apărută la Veneţia în 1664. 

Traducerea lui Dosoftei, revizuită de Radu 
Greceanu și corectată după mineele lui Margunios, 
se resiringe în Mineele tipărite la Buzău în 1098, 
care, alături de legendele hagiografice în limba 
română, dau și imnurile în limba slavonă. V ersiunca 


1 Legende despre sf. Constantin în literatura română 
(extras din Revista istorică română, l, 1931, pp. 251 — 997) 


164 


aceasta, remaniată şi sporită cu traducerea imuurilor 
în limba română, poate prin munca episcopului 
Damaschin al Riîmnicului! a trecut în Antologhi- 
oanele apărute la Rimnic în 1737, 1745, 1766; 
laşi: 1755, 1806; București: 1766, 1777, 1786; 
Blaj: 1838. | Ba | 

Textul din aceste Antologhioane şi Minee, revi- 
zuit după ediţia grecească a Mineelor publicate la 
Constantinopol, în 1846, de episcopul losil al Arge- 
șului, a lost tipărit la mănăstirea Neamţu de arhi- 
mandritul Neonil, în 1846, și această versiune — 
deși cu lacune simţitoare — se resfringe în toate 
mineele pînă în zilele noastre. O colecţie cu totul 
diferită ca redacţie de cele precedente se resiringe 
in Minerul de la Rimnic, din 1780, în cel de la Buda 
(1805), și mai ales în colecţia Viezilor de sfinti publi- 
cată la mănăstirea Neamţu în 1813. Acest tip de 
legende hagiogralice derivă din colecţia slavă a lui 
Dimitrie (ca laic, Daniil) Tuptalo (1651—1709), 
mitropolitul Rostovului. Prima ediție rusească a 
acestei colecții apăruse în 4 volume, publicate între 
anii 1689—1705, în focarul de cultură intemeiat de 
Petru Movilă la mănăstirea Pecerska, de lingă Kiev. 
În slirşit, o altă serie de legende hagiograiice se 
găsesc într-o traducere de pe opera călugărului cretan 
Agapie Landos, Neos IlapxăeLoog (Noul rau), 
păstrată în manuscripte (vezi de pildă ms. nr. 2054 
din Bibl. Acad. Rom.: «Cartea ce se chiamă Para- 
disas ce are într-însa vieții şi muceniciile sfin- 
dor. — a, 1785). SE 
“În afară de colecțiile acestea de vieţi de sfinți, s-au 
mai tradus și un ciclu Ioarte bogat de vieți ale 
pustnicilor şi ale sihaștrilor cuvioşi, cuprinse în aşa 
numitele Paterice sau Otecinice, precum şi o mul- 
{ime de versiuni individuale ale diferiților martiri 
sau asceți. 


—— 


1 Al. Lapedatu in Convorbiri literare, XL (1906), pp. 
976—577, Iorga, Jst. bis. rom. Il, p. 114 şi mai ales Iulian 
Ștefănescu, op. cit., pp. 270—271. 


165 


Materialul hagiograiic intrat pe aceste căi în 
literatura noastră este astfel destul de bogat, inegal 
ca valoare literară, dar de un cuprins foarte variat. 

Multe sunt clișee banale de minuni naive şi 
plate; altele concentrează interesul în jurul ches- 
Dunn care chinuie sufletul omenesc în asfinţitul 
vieţii: ce este dincolo de moarte? Se găsesc chiar 
și viziuni apocaliptice cu tendinţe politice, ca de 
exemplu: Hrismos adecă prorociia a fericitului iero- 
monah Agatanghel, tipărită la laşi în 1818, dar care 
a circulat mult şi în manuscripte. Este o plăsmuire 
naivă, alcătuită în ultimele decenii ale veacului al 
AVIll-lea de Teoclitos-Poludis, care se dă în titlu 
ca traducător, cu scopul de a face propagandă în 
lumea ortodoxă a Răsăritului. Este vorba de 
viziunea pe care o are bătrinul călugăr, în Mesina 
(Mesăni) Siciliei, cînd, trezit din somn şi ieşind din 
chilia sa, vede la ţărmul mării un leu ce ţinea în 
picioarele sale un pergament, pe care erau scrise 
profetiile: căderea Bizanțului sub turci la 1455, 
ridicarea Husiei, «strălucitul Râm... împăratul ei, 
alt Machidon cu armele şi va face groaznică împă- 
răţie... iar al cincilea Petru în Vizantia (Coustan- 
tinopol) are să întindă biruitor sămnul crucii şi va 
pierde puterea ismailiteanilor (la 1853) și va libera 
popoarele creștine » +. Această elucubraţie se pare 
că a găsit cetitori numeroși la noi și în Balcani, 
căci a fost tipărită în mai multe ediţii românești şi 
greceşti. In Biblioteca Academiei Române se păs- 
trează şi o ediţie grecească tipărită în 1938, la 
Bucureşti, în tipografia grecească a lui lliade și 
Hristide: Xonopot toù Ayabayyéhov. 

n mărăcinişul multor asemenea vedenii şi minuni 
naive, în care orientarea cercetătorului este foarte 


1 Vezi analiza ei mai largă în Biserica ortodoxă română, 
XLIV, 1926, pp. 62—65, articolul părintelui V. Ursăcescu. 
Despre autor şi operă cf. N. Politis, 'AyaOayyeios în revista 
“Eoria, XXVII (1889, pp. 38 — 40); Evloghios Kurilas 
Lavriotis, Ge6xinros 6 Ilonvstânc, în Gase, V, 193%, 
pp. 123—162. 


166 


anevoioasă, se intilnesc și citeva flori alese ale 
pietăţii creştine. Pentru a se vedea mai clar carac- 
terele literaturii hagiograiice, ne oprim asupra 
citorva din cele mai duioase legende care, judecînd 
după copiile păstrate, par să fi fost mai mult cetite: 
Avgar şi Mintuiiorul, Cei şapte cuconi din Efes, 
Eustațiu Plachida, precum și asupra altora care, 
prin răsunetul pe care l-au avut în masele populare 
şi prin urmele pe care le-au lăsat, prezinta un interes 
deosebit din punct de vedere al folclorului: legenda 
sjintului Gheorghe şi legenda sfintului Vasilie cel Nou. 


AVGAR ȘI MÎNTUITORUL 


Legenda începe prin a povesti cum, pe vremea 
cind Mintuitorul propovăduia în Iudeea mintuirea 
sufletelor, în Edesa, toparhul cetăţii, Avgar, zăcea 
chinuit de o boală mistuitoare — după unele izvoare 
podagră, după altele lopră neagră — boală pe care 
nici un « vraciu » (doctor), nu Lo putuse lecul. Vestea 
despre minunile pe care Mintuitorul le săvirşise și 
despre tămăduirile înfăptuite cu cuvintul, în numele 
Tatălui Ceresc, ajunsese pină la urechile toparhului, 
care, cuprins de o adincă evlavie, trimite in Iudeea 
pe cancelarul său, Anania, un «zugrav iscusit » ca 
să «isvodească » chipul lui Isus și să-i ducă o seri- 
soare în următoarea cuprindere — citez textul fiindcă 
ne vom ocupa îndată de el, in legătură cu folclorul 


nostru: 


« Avgar, toparhul cetăţii Edesei, lni Isus Mintuitorul, 
Vraciul cel Bun, ce petrece în Ierusalim, să închină. i 

Auzit-am de tine, că fără leacuri tămădueşti, că pre 
orbi îi faci să vadă, pre ologi să umble, pre leproși îi cureţi, 
că tot felul de boale vindeci, ba chiar că și pre morți îi înviezi. 
Si auzind eu acestea toate despre tine, am socotit în gîndul 
meu că cu adevărat au fiul lui Dumnezeu, au Dumnezeu însuși 
ești. Drept aceasta scriindu-ţi, eu te rog să te osteneşti a 
veni pină la mine, ca să mă izbăveșii de boala pe care o am 
și să te afli aci cu mine, căci am înţeles că evreii murmura 


167 


impolriva ta şi vor să-ți facă rău. Eu am cetatea prea mică, 
dar îndeajuns amîndorura pentru a petrece cu cinste.» 


Anania soseşte cu scrisoarea tocmai în timpul 
cînd Isus predica poporului, adunat în jurul lui, 
mintuirea. Așezat pe o stincă din apropiere, crainicul 
toparhului se străduia să prindă chipul Mintuitorului, 
dar nu putea fixa nici o trăsătură din pricina aureolei 
divine care nimba faţa lui. După ce şi-a incheiat 
predica, Isus, care st gindurile cele ascunse ale oame- 
nilor le cunoștea, a chemai la sine pe Anania, i-a 
cerut scrisoarea şi a cetit-o. Apoi spălindu-şi chipul 
cu apă, a cerut o nălramă curată de in, pe care, 
îndată ce s-a şters, s-a şi imprimat chipul său cel 
sfint — un amănunt interesant, de care vom vorbi 
îndată în legătură cu arta noastră religioasă — și a 
trimis icoana împreună cu următorul răspuns: 


« Fericit eşti Avgare, de vreme ce ai crezut în mine, 
fără să mă fi văzut, căci scris este despre mine: că cei ce 
mă vor vedea, aceia să creadă. lar cît despre cele ce-mi scrii 
ca să vin la tine, trebuie să împlinesc toate celea pentru 
care suni, trimes, iar după ce le voi plini, să mă înalt către 
Părintele Cel ce m'a trimis. Dar după ce mă voiu fi înălţat 
la El, îți voi trimite pe unul din ucenicii mei, anume Tadeu, 
care şi de boală te va tămădui și viaţa cea veșnică îţi va dărui 
Și pace şi ție și celor ce sunt cu tine: iară cetatea ta o va 
întări ca nimeni din vrăjmaşi să nu o poată dobîndi. » 


Avgar citeşte cu bucnrie scrisoarea şi, închinin- 
du-se la icoana Domnului cea nefăcută de miini 
omenești, deodată se vede vindecat pe tot trupul de 
lepră, afară doar de o rămăşiţă pe faţă. 

Ciţiva ani după aceasta, cind Mintuitorul fusese 
răstignit, înviase și se înălțase la cer, Avgar află că 
a sosit în cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, 
care tămăduia pe cei holnavi în numele lui Isus. 
Toparhul trimite să-l aducă la el si cînd Tadeu 
intră pe ușa palatului, învăluit în nimbul strălucitor: 
al sfințeniei, Avgar se scoală de pe tron şi, închi- 
nindu-se pînă la pămînt înaintea lui, îl întreabă, 
dacă intr-adevăr el este ucenicul făgăduit prin 
scrisoarea Mintuitorului. 


168 


— De vreme ce, — răspunse apostolul — mare 
nădejde ai pus spre Domnul meu Isus Hristos, 
pentru accea, iată, trimis fiind de dinsul, am 
venit la tine și dacă credința ta se va spori întru 
tine, toate cele dorite de tine, după credinţa ta 
vor ÎI. ! 

— Atita am crezut întru diusul, răspunse Avgar, 
încît am voit să adun puterea oștirilor mele și să merg 
asupra iudeilor, celor ce l-au răstignit pe EI, o 
stăpînirea romană, sub care suntem, m-au oprit pe 
E Tu deu il linişteşte, lămurindu-l că Mintuitorul 
n-avea nevoie de nici un sprijin, că El a îndeplinit 
pe pămînt voia Tatălui şi că de-ar fi vrut, « e, ) 
de îngeri ar D adus în ajutorul lui, Avgar, ascultind, 
este adus la credinţa cea dreaptă, primeşte botezul 
şi cu aceasta, rămășiţa leprei de pe față dispare 
cu desăvirşire, | | 

A doua zi Tadeu, predicind norodului «taina 
mîntuirii noastre » aduce la creştinism intreaga cetate 
a Edesei, care primeşte botezul. Avgar, recunos- 
cător, vroeşte să încarce pe apostol la plecare cu 
daruri de aur şi argint, dar acesta refuză, spunînd: 
« De vreme ce ale noastre am părăsit de bună vote, 
cum vom primi pe cele streine?!» e 

Legenda povestește, mai departe, peripeţiile 
icoanei nefăcute de miini omenești, pe care Mintui- 
torul i-a trimis-o lui Avgar. Ea fusese aşezată la 
poarta cetăţii într-o firidă din zid cu insenpiia: 
« Hristoase Dumnezeule, cela ce nădăjduieşte în 
Tine, nu se pierde», şi toți cei ce intrau ai leșeau 
din cetate, se închinau la ea. Icoana protectoarea 
cetății a stat multă vreme la poarta de intrare şi 
a păzit oraşul de nenorociri și de vrăjmaşi. Un 
strănepot al lui Avgar însă, întorcîndu-se la păgi- 
nism, a restaurat statuia unui idol la poarta oraşului. 
Atunci, în toiul nopţii, episcopul, rămas creştin, de 
teamă ea icoana să nu fie pingărită, a pus o candelă 
in dreptul ei şi, aşezind cărămizi, a zidit firida astfel 
că nu se mai cunoştea locul el. 

169 


A trecut după aceasta vreme îndelungată, pină 
cind Edesa este inconjurată deodată de armatele 
persane, conduse de însuşi regele Cosroes. Uneltele 
de război ale vrăjmașilor zguduiau cu putere zidurile 
cetăţii şi amenințau să prăbușească porţile. În oraş 
era zbucium mare; lumea pierduse orice nădejde de 
mintuire. Și atunci, în acele zile de înfrigurare, 
episcopul orașulni, sfătuit în vis de Maica Domnului, 
se duce în revărsatul zorilor la poarta cetăţii ai 
scobind zidul în locul unde i se arătase, găsi năframa 
cu icoana Domnului şi candela care ardea încă, 
aprinsă cu atita vreme în urmă. Ba şi pe cărămida 
cu care se astupase firida se imprimase chipul Mintui- 
torului. Luind icoana cu candela, episcopul o duce 
cu alai la locul unde perșii se străduiau să spargă 
zidul cetăţii; o picătură din untdelemnul candelii 
cade peste pirjolul atttat de vrăjmași ca să mistuie 
cetatea. Vilvătaia focului, alimentată de un vint 
puternic, se intoarce împotriva perşilor, care, înspăi- 
mintaţi, o rup la fugă. 

Această naivă și pioasă legendă este, după cum 
se poate ușor vedea, alcătuită din două motive: 
1) corespondența lui Avgar cu Mintuitorul Si mi- 
siunea lui Tadeu în Edesa pentru creștinarea Siriei 
ȘI 2) icoana cea netăcută de miini omenești. 

Simburele legendei este primul motiv. EI îşi are 
obirșia în creștinarea Siriei prin regele Avgar. Avgar 
al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), Acbarus al lui 
Tacit t, întorcindu-se din Roma, unde fusese primit 
cu fast de împăratul Severus şi trecînd prin Asia 
Mică, a îmbrățișat creştinismul, pe care l-a impus 
apoi în regatul său ca religie de stat. Mai tîrziu, din 
năzuința de a învălui începuturile creştinismului din 
Siria într-o aureolă legendară de glorie și de sfin- 
tenie, evenimentul a fost transpus în epoca de 
apostolat a Mintuitorului şi pus în legătură directă 
cu el. Legenda căpătase încă din sec. al Il-lea o 
formă scrisă în limba siriacă, şi în această formă se 


1 Pauly Wissova, s.v. 


păstra în arhivele din Edesa, unde a găsit-o marele 
istoric al bisericii creştine, Eusebiu, episcopul Cesa- 
reei şi prietenul lni Constantin cel Mare. El a tradus-o 
in limba greacă cuvint cu cuvint și a inserat-o în 
cartea l-a (cap. 13) a istoriei sale bisericeşti Zë 

Motivul al doilea — icoana nefăcută de miimi 
omeneşti — dxeupomolnros — nu făcea parte din 
structura primitivă a legendei; el nu se găsește nici 
la Eusebiu şi nici la ceilalţi serntori bisericeşti care 
pomenesc legenda lui Avgar cu Mintuitorul. bi 
apare pentru întiiași dată în sec. al V-lea, în textu 
siriac cunoscut şi sub numele de Doctrina Addaei, 
fiindcă apostolul este numit ac Addaeus. Textul 
înfățișează legenda cunoscută din Eusebiu cu Mai 
și interpolări — o dovadă că legenda era în curs de 
dezvoltare — intre care şi episodul cu icoana Mintul- 
torului. Dar aci lucrurile sunt înfățișate în chip 
verosimil: Anania, spre a satisface curiozitatea 
stăpînului său, a zugrăvit chipul lui Isus şi l-a adus 
toparhului. l a 

Din lumea siriacă, motivul a trecut apoi in sec. 
al VI-lea în Bizanţ, într-o vreme cînd pluteau în 
aer credinţele despre icoane nefăcute de miini ome- 
nesti, &yeLporotaza. şi a dobindit o vitalitate 
așa de puternică, încit a fost exploatat mai tirziu, 
în timpul luptelor iconoclaste, de către teologi 
bizantini, în sprijinul tezei că icoanele au fost. insti- 
tuite pe pămint de Mintuitorul însuși. ` A 

După un proces destul de cunoscut în domeniu 
folclorului şi a] hagiogratfiei, paralel ou e a 
legendei se petrece şi fenomenul localizării el. ln 
sec. al VIII-lea, scriitorii bizantini și armeni, precum 
și pelerinii apuseni, ne înştiințează că icoana trimisă 
lui Avgar se găsea într-adevăr la Edesa. ` f 

Ea a fost adusă apoi in Constantinopol, în urmă- 
toarele împrejurări: împăratul bizantin Romanos 
Lecapenos dezlănțuise războiul împotriva arabilor, 


1 Dr. Elie Miron Cristea, Iconografia și întocmirile din 
internul bisericii răsăritene, Sibiu, 1905, p. 75 și urm. 


171 


pentru liberarea ținuturilor creştine de sub păgini 
Armatele nnperiale pătrunseseră adiuc ìn inima Asiei 
Mici, pină sub zidurile Edesei, cînd guvernatorul 
arab al Mesopotamiei luă o ofensivă puternică și 
bizantinii se văzură nevoiţi să inchcic pacea. Un 
savant german, Dobschütz, care a urmărit crearea 
ȘI evoluția legendei lui Avgar, presupune cu dreptate 
că sferele conducătoare ale Bizantului pentru a 
masca în ochii poporului fanatizat o retragere mIli- 
tară, au pus la cale aducerea icoanei nclăcută de 
mim omeneşti în Constantinopol, în schimbul libe- 
ră captivilor arabi şi a plății unei sume de bani. 
Aducerea icoanei in Constantinopol și depunerea ei 
in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a făcut 
cu mare fast, și pentru comemorarea acestui eveni- 
ment in viaţa bisericii ortodoxe s-a alcătuit chiar 
atunci un minei, care se citește şi azi în serviciul 
nostru. l 

Legenda aceasta pioasă, cu grația ci naivă, care 
a statornicit Tu biserica noastră două comemorări : 
la 21 august prăznuirea sîintului Tadeu si la 16 august 
aducerea icoanei din Edesa în Bizanţ — a lăsat urme 
adinci şi în arta religioasă. În zugrăveala bisericilor 
noastre — după cum ne. înștiințţează și patriarhul 
Miron într-un studiu publicat acum vreo 30 de ani: 

«în amintirea lui Avgarsia i i Mintuitorului ică 
atit năframa Sfiată SE SSC a (să dë 
/Epauoe), jos pe tamburul cupolei și anume vis-â-vis u 
de alta: năframa, la răsărit, cărămida la apus.» 

Acea icoană în care chipul Mintuitorului apare 
zugrăvit pe o năframă în bisericile noastre. este o 
ilustrare a acestei legende. | 
„Dar legenda a lăsat urme și în folclor. În unele 
nuturi — in părţile Sighişoarei și în Banat — se 
poartă şi azi talismane numite avgare. Cuvintul este 
vechi în limbă, îl găsim în sec. XVII (vezi Tikini 
Dict. rom.-germ. p. 25). Cuvintul cu variantele avgare 
prin corupţie advare sau argare, care înscamnă az; 
once amulet, în genere «salv-eonduet mistic 
caruta superstitia populară îi atribuie o virtute proli- 


t72 


lactică (grecește ọuħaxtherov})» 1. Regretatul Bogrea 
a arătat pentru întiiaşı dată că aceste cuvinte 
derivă din numele lui Avgar. Astfel, numele regelui 
Edesei, care a introdus creștinismul în Siria, a ajuns 
în lexicul românesc un nume comun, cu sensul de 
amulet — o curioasă evoluție semantică în viaţa 
cuvintelor. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte românești tipărite. Mitropolitul Dosofteiu, Viaţo 
și petriaceria so<i>nţiloru, laşi 1682—1686, vol. IV, 16 
august (aducerea în Constantinopol a icoanei trimisă de 
Mintuitor lui Avgar) şi 21 august (Avgar și Mîntuitorul) 
traduse după Mineiul lui Maxim Margunios; Vieţile sfinţilor, 
traduse din ruseşte, la Neamţ, 1815, f. 134—137; Radu 
Greceanu, Mineiul, Buzău, 1698, la aceleași zile din luna 
august (numai sinaxarul românesc « tradus după cel grecesc», 
partea imuografică în slavonește); mitropolitul Grigore, 
episcopul Filaret, Mineiul pe august, Rimnic, 1780 (traducere 
completă și siuaxarul şi partea imnografică). Această tradu- 
cere cu ușoare modificări se resfringe în Mineiele tipărite 
azi cu aprobarea sfintului sinod și întrebuințate în biserici. 
Fragmente din textul liturgic de la 16 august în Ceaslovul 
tipărit la Bucureşti, în 1714, de Antim Ivireanul. Corespou- 


„denţa lui Avgar cu Mîntuitorul reprodusă în Ceaslovul tipărit 


de Gherasim ierodiacon, tipograf, Iaşi, tipografia Mitropoliei, 
1797, f. 622—623; în Ceaslovul, 1817, Iaşi, tipografia Mitro- 
poliei, p. 455; în Calendar pe anul 1829, Buda (vezi descrierea 
in I. Bianu şi Dan Simonescu, Bibliografia rom. veche, III, 
p. 622, nr. 1413); în Ceaslov mare, Bucureşti, 1830 (cf. I. Bianu 
Și D. Simonescu, op. cit., p. 685, nr. 1480). Reprodusă apoi 
in toate ediţiile de Ceasloave pînă în zilele noastre. Ghenadie 
Einăceanu, Iconografia, București, ed. 1904, p. 273; instrucţii 
de cum trebuie zugrăvit apostolul Tadeu, ibidem, p. 59. 
Cf. și dr. Elie Miron Cristea, /eonografia și întocmirile din 
internul bisericii răsăritene, Sibiu, 1905, p. 75—77, icoana 
nefăcută de miîini omenești (se povesteşte după Mineiul din 
16 august legenda lui Avgar), p. 42, apostolul Tadeu. 


Texte manuscrise. Versiunea hronografelor, tip. Matei 
Cigala, în traducerea lui Pătraşcu Danovici: cel mai 
vechi, ms. ur. 86, din Biblioteca Academiei Române, copiat 


t V. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie Naponală, I, Cluj, 
1922, p. 348. 


de Gavril Diiac ot Bălţătești, în 1689, f. 258 (încadrat în viaţa 
împăratului Leon lIsauricul); alte copii, 108. Vezi şi cele 
spuse mai sus despre traducerile hronografului Cigala, p. 36. 
Tip. Dorotei de  Monembasia, tradus, după indicațiile 
din unele msse. de Nicolache sin Mihalache, după nota din 
altele de Grigore Dascălul ms. 116, f. 227 v. Vezi cele spuse 


mai sus, pp. 35—36, despre traducerile hronografului Do- 
rotei de Monembasia. 


Texte greceşti: Ernst von Dobschiitz, Christusbilder, 
Untersuchungen zur christlichen Legende, Leipzig, 1890, 
Peilage II, Z. p. 29, text critic, după mai multe versiuni, 
dintre care cea mai veche e din 1574. Cf. şi anexe A. 107**, 
D. 144**, tratat liturgic cu imnurile; Maximos Margunios, 
Zamwe Eër Drot Bior Gei Ex mia EXATVRIĂG YAOTTNG, peta- 
peaodevra mapă Matiuov zareivod, Veneţia, 1607, tip. Antonio 
Pinello (cf. descrierea în E. Legrand, Bibliographie hellenique 
XVIl-e siècle, I (1894), pp. 49—52. (Despre Margunios 
vezi bibliografia la lulian D. Ştefănescu, Legende despre 
sf. Constantin în literatura română, extras din Revista Istorică 
Română, I (1931), p. 256, nota 2. Tot la Ştefănescu, rapor- 
turile iui Dosoftei cu Margunios). Pentru hronografe greceşti, 
vezi mai sus pp. 34—37. 


Studii: Pentru lămurirea cuvintelor adoar, avgar, argar, 
ca amulete, în legătură cu scrisorile lui Avgar şi ale 
Mîntnitorului, cf. V. Bogrea, Între filologie şi istorie, în 
Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj 1922, pp. 318— 
326 şi II (1923), pp. 362—363. Pentru avgarul în folclor 
vezi articolul părintelui Hango în Revista Teologică, VII, 
Sibiu, 1913, p. 413. Pentru legenda lui Avgar în literatura 
românească, cf. N. Cartojan, în Convorbiri literare, aprilie, 
1925, pp. 243—264 (şi extras). Pentru formarea legendei şi 
răspindirea ei în literaturile creştine: R. Lipsius, Die edesse- 
nische Abgarsage kritisch untersucht, Braunschweig, 1880; 
K. A. Matthes, Die edessenische Abgarsage auf ikre Fart- 
bildung untersucht, Leipzig, 1882; A. Carrière, La légende 
d Abgar dans histoire de Moise de Khortne, în Centenaire de 
l Ecole des langues orientalles vivantes, Paris, 1895, pp. 357— 
414; Les origines de l'Eglise d'Edesse et la legende d'Abgar. 
Etudes critiques, Paris 1888, şi cu deosebire, Ernst von 
Dobschiitz, Christusbilder, Untersuchungen zur christlichen 
Legende, Leipzig, 1890. 


CEI ȘAPTE COCONI DIN EFES 


Actiunea se petrece pe vremea împăratului roman 
Decius (Deche cum scriu hronografele noastre). 
Acesta dezlănţuie prigoana împotriva creştinilor pe 


174 


care-i muncea în chinuri grele. Pe atunci se aflau in 
cetatea Efesului șapte «cuconi» ai caror părinţi 
fuseseră uciși, fiindcă erau creștini. O iscoadă pîrăşte 
pe cei 7 tineri împăratului, că nu ascultă porunca 
lui. Împăratul hotărăşte să se ducă în Efes şi să afle 
la fața locului adevărul. A 

Tinerii, prinzind de veste, își impart averea 
părintească la săraci ŞI, părăsind orașul, se adăpos- 
tesc într-o peşteră, unde se roagă lui Dumnezeu să 
le ia sufletele, ca să nu «încapă vn» în mina lui 
Decius. «lar milostivul Dumnezeu — spun brong: 
erafele — le-a luat sufletele şi le-a lăsat numai trupu- 
rile acolo într-aceea peşteră». | gr 

Curînd după aceasta, împăratul Decius vine în 
Efes, într-adins pentru a cerceta cazul celor 7 enconi, 
dar află că ei sunt morţi în peșteră. Atunci trimite 
un om de credinţă al său la fața locului, cu porunca 
să zidească gura peșterii, ceea ce s-a și înfăptuit. 

A trecut după aceasta vreme de 360 de ani; 
ura impotriva creștinilor se potolise, mulţi împărati 
romani se schimbaseră pe tron, creștinismul fusese 
admis ca religie de stat, pină cînd a venit Theodosie 
cel Mic. În al 23-lea an din domnia acestui împărat, 
s-a iscat o erezie în cuprinsul împărăției, care pre- 
tindea că nu există invierea morţilor și prin urmare 
nici judecata din urmă. Erezia se întindea așa de 
repede, încît mulţi episcopi și vlădici, amăgiţi, au 
fost prinşi în apele e1, iar biserica se afla atunci in 
mare cumpănă. Împăratul, care era un creștin 
inflăcărat, s-a rugat lui Dumnezeu, să-l arate prin- 
tr-un semn dumnezeiesc dacă există invierea mor- 
EN, acel timp, stăpînul moşiei unde se afla peştera 
în care adormiseră cei 7 cuconi, vrol să tare in stincă 
o stină în care să-şi închidă oile. A început dar Kë 
taie pietrele ca să lărgească locul, dar pe cind a 
e] si trosneau pietrele, a dat Dumnezeu inviere celor 
7 cuconi, care s-au deșteptat deodată ca din somn. 
Și tinerii, fiindcă — spun hronografele — «nu pri- 


cepeau minunea mare cumu-i acoperise Dumnezeu 


17ă 


cu puterea sa atita, cit din hainele de pe dinșii 
nu s-a rușiit măcar un Dr de aţă, sau să fie putrezit 
intr-atita samă de ani ce au fost tot zăcuţi în pămînt, 
in reveneală », credeau că « au dormit numai intr-acea 
noapte acolo ». Și au început «să vorovească » între 
ci despre cele petrecute în ajun. Unul dintre ei, 
Maximilian, grăi: « Fraţilor, de ne vor prinde cumva... 
pentru numele lui Dumnezeu să ne dăm trupurile 
muncii, ca să dobindim impărăţia cerurilor de veci ». 
Hăzbiţi însă de foame, ceilalți ziseră către unul mai 
mic: « Frate lamvlich du-te în tirg și ne cumpără 
piine să mincăm; dar să iei mai multă, că ieri ne-ai 
luat prea puţină... și să-ţi fie aminte ȘI să asculți 
cu urechea, doară vei oblici ce mai zic oamenii că 
gindeşte împăratul Dechie, despre noi». 

lamvlich, luind banii de la dinșii, a plecat spre 
oraș, dar apropiindu-se, vede cu mirare o cruce la 
poarta cetății. Intrind pe ulițele oraşului, mirarea 
crește din ce în ce, privind cum toate sunt schimbate 
in calea lui: şi străzi, şi case, şi oameni, şi port. Nu-i 
venea să creadă că sunt aievea, îi părea că toate 
le vede în vis. Mergînd el pe ulițele orașului, dă 
peste o pitărie, intră înăuntru, cere piine, plăteşte 
și dă să plece. Vinzătorul, văzind că banii sunt 
streini, citi slovele din jurul chipului lui Dechie şi, 
arătindu-i și tovarășilor săi, intrară la bănuială că 
tinărul trebuie să li aflat o comoară. Îl strigară 
inăuntru, îl ispitiră, dar fiindcă nu aflară de la el 
nimic care să-i mulțumească, incepură să-l amenințe 
că-l vor denunța că a dezgropat o comoară pe care 
nu vrea să o ducă la domnie. Se făcu zarvă mare; 
sosiră « oamenii domniei » şi-] duseră cu alai la scaunul 
cetății. Guvernatorul Antipat îl ia la început cu 
binele şi îl întreabă: cine sunt părinţii lui, cine 
bunicul; dar, cum nimeni nu știa nimic de numele 
pe care el le dădea, Antipat îşi pierde cumpătul 
şi-i impută răstit că vrea să-l amăgească cu Dechie 
impărat, care a fost cu 360 de ani înainte. 


Nedumerit, lamvlich cade în genunchi înaintea 
domnului: 


176 


« — Rogu-mă dumitale, zice el, să-mi poţi spune unde e 


Dechie împărat ?; 


— Într'acest an nu este împărat. l 
— Eu încă mă mir de aceasta, că noi sintem șapte soți 


şi am ieşit din cetate de ne-am ascuns de frica lui, fiindcă 
se lăudase că ne va face nevoie mare și am fugit de ne-am 


ascuns într'o peşteră. Și am venit și aseară să cumpăr piine 
și am văzut pe Deche unde au intrat aicea, în cetate, iar 
de nu mă credeţi D-voastră blemaţi (aideţi) cu mine acum, 
să grăiţi şi cu soţii mei şi vă încredinţaţi şi Dv. că sunt om 
drept. » 


Abia acum începe să se facă lumină. Antipat 
trimite să cheme pe episcop; acesta își dă cu părerea 
că «mari lucruri descopere Dumnezeu acum» și 
pornesc cu toții spre peșteră. Aci, găsesc zidul, 
ridicat de slujbaşul lui Decius, care, întimplindu-se 
să fie şi el creștin, împlinise cu credință porunca 
împăratului, dar bătuse în zid o tablă de aramă 
cu o inscripţie în care se lămurea povestea celor 
7 tineri și care constituia astlel o dovadă că în inima 
peşterii trebuia să se găsească trupurile moarte ale 
celor 7 cuconi din Eles. Dar, pătrunzînd înăuntru, 
găsesc pe cei şase tovarăși ai lui lamvlich treziţi 
la viață şi discutind între ei despre cruzimea lui 
Dechie, ca şi cum n-ar îi trecut de-atunci peste ci 
962 de ani. În fața acestei minuni dumnezeieşti, 
mulţimea se închină pină la pămînt, iar episcopul 
şi domnul cetăţii trimit o carte impăratului Theo- 
dosie pe care o reproduc aci pentru că ea dezvăluie 
intenţia legendei: 

« Porunceşte, înălţimea ta, ca degrabă să vie nişte băr- 
baţi cuvioși, care să vază minunea pe care a arătat-o Dum- 
nezeu, căci, în zilele noastre și în cuprinsul împărăției tale, 


am cunoscut chipul învierii ce va să fie în trupurile a șapte 
sfinți mucenici, care s-au sculat acuma din morţi.» 


Împăratul Theodosie, care se afla atunci in 
Constantinopol, s-a bucurat de această știre și, 
pornind către cetatea Elesului, s-a dus la peştera 
unde se aflau cei 7 cuconi. 

Legenda se incheie apoi, povestind că impăratul 
i-a ospătat şapte zile, slujindu-i el însuși. Dar într-o 

173 


1? 340 


bună zi, sfinții au plecat capetele lor şi au adormit 
somnul morţii. Împăratul le-a făcut șapte racle de 
aur şi argint și, fiindcă în noaptea aceea sfinţii s-au 
arătat lui în vis « cerîndu-i să-i lase să se odihnească 
pe pămîntul unde s-au odihnit și mai înainte», a 
poruncit ca sicriele lor să fie aşezate în peştera în 
care adormiseră. 

Care este substratul istoric al acestei legende — 
dacă este vreunul — unde s-a format ea ŞI pe ce căi 
anume s-a răspindit în toate literaturile creștine — 
sunt probleme care n-au căpătat pînă acum o solu- 
iune definitivă. 

Fapt sigur este că în secolul al VI-lea cei 7 stiuți 
erau venerați în Efes. Efesul a fost — după cum 
se ştie — nu numai o metropolă de cultură şi artă, 
dar şi un centru de care se leagă viața creștinismului 
la începuturile sale: în Efes a fost inchis apostolul 
Pavel, de la care ne-au rămas două scrisori către 
locuitorii acestui oraș, și acolo a murit și a fost 
inmormintat evanghelistul Ioan. Un pelerin, cunoscut 
sub numele de Tbeodosie, a vizitat în anul 530 
Efesul și menționează cu acest prilej, în relatarea 
călătoriei sale, şi mormîntul celor 7 tineri astfel: 

« În provincia Asia, este cetatea Efes, nnde sunt şapte 
frați cari au adormit şi cățelul Viricanus la picioarele lor; 
numele lor sînt acestea: Achellidis, Diomedis, Eugenius, 


Stephanus, Probatus, Sabatianus şi Quiriacus, a căror mamă 
a fost pe grecește Haritina pe iatineşte Felicitas. » 


Numele martirilor, așa cum le allăm la Theod osie, 
le mai regăsim la fel într-o versiune coptă, publicată 
de I. Guidi 1, precum Și într-un palimpsest grecesc 
din secolul al IX-lea, păstrat în Biblioteca Vatica- 
nului și publicat de G. Mercati 2. Citeva decenii mai 
tirziu, în versiunea latină a lui Gregoire de Tours, 


t Testi orientali sopra i Sette Dormienti di Efeso, în Atti 
della Reale Accademia dei Lincei, Seria III, Memorie, tom 
XII (1884), pp. 345—348: 406—419. 

2 Note di letteratura biblica e cristiana antica, în Studi 


e testi, V (1901), pp. 211—212; cf. Analeeta Bollandiana, tom 
XXI, p. 9. 


178 


numele martirilor şovăie. Grégoire de Tours spune 
că tinerii, care aparțineau unei famili TA oO. 
nobile, se numeau la început: AT E e 
(var.: Eugenius), Probatus, Stephanus, ee SE 
Quiriacus, dar că, botezindu-se, s-au numit: À e A 
lian, Marcbus, Martinian, Constantin, Dionisie, Sa 
și Serapion t. Această a doua serie E eps Ca 
cuit pe cea dintii şi se găseşte singură într-o y ea 
redacţiune siriacă şi în EE greceşti mal 
recut şi în literatura noastră. > 
i „AR de la început avem o șovăire în i a 
priveşte numele, totuşi mormîntul E a 2 
la 530, se păstrează pînă azi pe înălțimile Ge Leier 
nordică a orașului. Este o construcţie boltită, ri 2 
cată peste un mormint de martiri locali, Ge i 
în întregul ei elemente asemănătoare cu E Gs 
catacombelor romane, dar în același timp și eleme 
de stil bizantin. Acestea sunt singurele ştiri Cats Ge 
putut culege, pină acum, cu privire la substratu 
istori legendei. EE 
E, n-a putut îi lămuntă DRE: 
Peeters se întreabă — cu dreptate — dacă a GC 
inceput o legendă pioasă, plăsmuntă pentru a pane 
in lumină dogma învierii morților, care ei 
în lumea creştină şi a fost ulterior localiza S 5 
Efes, sau dacă, dimpotrivă, a fost la pri 
cult local în Efes, care cu timpul a dat naște 
Er Battal, nu se poate preciza nici limba SE 
a fost scrisă mai întii legenda. Unu ENEE S 
Allgeier, care au încercat să reconstituie ut eane 
primitivă a textului, cred că legenda a fost sc 
in limba siriacă. Peeters răstoarnă însă GEN 
tarea lui Allgeier şi înclină a crede, că prototipu A 
fost în limba greacă. Într-adevăr, și fu gi ESI 
tică şi în lumea greacă, circulau anterior legende 
care aveau ca temă trezirea la viaţă după un somn 


i Î iți itică, de Bruno 
1 Vezi textul latin, publicat în ediţie critică, 
Krusch în Analeeta Pollandiana, XII (1893), pp. 371—387. 


179 


12%— 


indelungat. Am văzut mai sus, la capitolul pustiirii 
lerusalimului, legenda etiopianului Avimeleh pe care 
prorocul leremia l-a trimis la via lui Agripa să-i 
aducă smochine și uade el a adormit 70 de ani, 


pina ce s-au întors evreii din robia babilonică în 
lerusalim. 


Tema aceasta, a adormirii pe mai multe zeci de 
anu, se regăsește și în miturile poporului grec. Despre 
legendarul filosof grec Epimenidis, care ar fi trăit 
in secolul al VII-lea, înainte de Hristos. si care ar 
fi fost fiul unei nimfe, se spunea că ar fi adormit 
şt el 57 de ani într-o peşteră din insula Creta. 


Din asemenea legende preexistente, un cărturar 
~ Smac sau grec — înzestrat cu darul povestirii, 
run moment de inspirație mistică şi în năzuinţa 
e a pune în lumină dogma învierii morților, a 
plăsmuit legenda celor 7 cuconi din Efes. 
Versiunea cea mai veche a intrat în literatura 
noastră priu hronografele lui Dauoviei (tip. Cigala) 
` Grigore dascălul Buză (tip. Dorotei de Monem- 
asia). O altă versiune, mai prescurtată ca redacţie, 
a intrat prin colecţia vieților de sfinți a mitropo- 
litului Dosoftei, care se reazimă pe originalul neo- 
grec al lui Margunios apărut la Veneţia. Versiunea 
dë pom, revăzută de frații Greceanu după textul 
ul Margunios, se resfringe î ohi , 
E GE EN ge în Antologhionul din 
toate Minesele ulterioare, pînă la cel tipărit 
f Neamț în 1846, care preziută o versiune revăzută 
upă sinaxarul constautiuopolitan din 1846 si care 
este reprodusă și în Mineiele din zilele noastre. O 


BIBLIOGRAFIE 


Texte româneşti: Manuscrise inedite în Biblioteca 
Academiei Române. A) Hronografe, tip Danovici (ms. nr. 
86, f. 187), la împărăţia lui Teodosie cel Mic, cu capitol 
separat « glava 134 »: Cei 7 cuconi ce s-au aflat la Efes. Textul 
a fost publicat de Em. C. Grigoraș, Din cronografe (Legende 
și istorii), Bucureşti, 1933, pp. 23—30; B) tip Dorotei de 
Monembasia, la Teodosie cel Mic. Altă versiune în Dosoftei, 
Viaţa și petrecerea Svinţilar, laşi 1682, luna octombrie 22, 
f. 76—77 v., Într'acastaș zi svinţii 7 otroci din Efes. Aceeaşi 
versiune la Radu Greceanu, Mineiul Buzău, 1698, î. 95 v.— 
96. Mitropolitul Grigorie, Mineiul pe octombrie ziua 22; 
deosebită la mitropolitul Veniamin, Vieţile sfinților, Neamţu, 
1815, f. 21 v.—27 v.: În 4 zile ale lunii lui august. Pame- 
nirea sfinților şapte tineri cei din Efes... 

O prelucrare modernă la M. Sadoveanu şi D.D. Pătrăşcanu, 
Din vieţile sfinţilor, |, Spre Emaus, Bucureşti, pp. 125—1583. 


Mexte greceşti: Migne, Patrologia graeca, după un ma- 
nuscript din Biblioteca Naţională din Paris, aparținind 
sec. al XI-lea şi atribuit lui Simeon Metatrastul; P. Michael 
şi Huber O.5.R., Beitrag zur Siebenschlăferlegende des Mittel- 
aliers, II, Beilagen zum Jahresbericht des humanisiischen 
Gymnasium Metten, 1904—1905, ediţie critică, avînd ca text 
de bază un Par. (1454) din sec. al X-lea. 


Studii: John Koch, Die Siebenschlăferlegende, ihr Urs- 
prung und ihre Verbreitung, Leipzig, 1883; B. Heller, 
Eléments, parallèles ei origine de la legende des Sept Darmanis, 
în Revue des Études juives, 49 (1904), p. 190—218; P. Michael 
şi Huber, Die Wanderlegende van den Siebenschläfern, Leipzig, 
1910; Arthur Allgeier, Untersuchungen zur syrischen Uber- 
lieferung der Siebenschläferlegende, în Oriens Christianus 
Neuer Serie, IN (1914), pp. 279—297 şi tom. V (1915), pp.10— 


altă versiune mai dezvoltată se găseşte în Vietile 


nuit Ze See 59, 263—271; vezi şi recenzia lui P. Peeters, în Analecta 
Sfinților, tipărite la mănăstirea Neamţu în 1815: 


Bollandiana, tom. XXXIX, pp. 176—179; Allgeier, Die 
älteste Gestalt der Siebenschlăferlegende, în Oriens Christianus, 
tom. VI (1917), pp. 1—43; tom VII—VIII (1918), pp. 33— 
87; acelaşi, Der Ursprung der griechischen Siebenschlăfer- 
i legende, în Bysantinisch-neugriechische Jahrbücher, tom Ill 
Este deci ags E (1922), pp. 311—331; P. Peeters, Le iezie original de la 
i aco deci o compilație — tradusă după colecția passion de Sept Dormants, în Analecta Bollandiana, XLI 
vieților de sfinţi a mitropolitului Dimitrie al Rosto- (1923), Bruxelles, Paris, pp. 369—385. 
vului. Pentru iconografie vezi V. Grecu, Cărţi de pictură biseri- 
vească bizantină, p. 273. 


«Ìn & zile ale lunii lui august ` pomenirea sfinţilor sapte tineri 
l St: ineri 
e de la ata ras, şi din cel mare minei Ver şi de 
a or, cartea 14, cap. 45, și de la ceilalţi scriitori 


180 
181 


EUSTATIE PLACHIDA 


Textul acestei legende a fost publicat de Gaster 
in Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie (anul 
1], vol. 4, pp. 629—645), după versiunea mitropo- 
litului Dosoite: și după o alta mai dezvoltată, 
păstrată într-un ms. aflat în proprietatea lui Toci- 
lescu. Este una din cele mai frumoase legende din 
ciclul vieților de martiri, care a fost prelucrată în 
versuri în literaturile Occidentului și care este plăs- 
muită cu elemente împrumutate din legendele 
populare. Subiectul ei este următorul: 

In zilele lui Traian trăia un grec bogat, de viţă 
mare, anume Plachida. Într-o zi, pe cînd gonea la 
vinat cu slugile sale o cireadă de cerbi, Plachida 
s-a luat după un cerb mare și frumos. Despărţindu-se 
de soţii săi, grecul rătăceşte după vinat pînă ajunge 
la o stincă înaltă. Pe cind se gindea în ce chip va 
vina cerbul, zărește deodată între coarnele lui o 
cruce luminoasă, cu chipul Domnului pe ea, și aude 
un glas zicindu-i: «o Plachida, pentru ce mă goneşti? 
Eu sînt Isus pe care tu-l goneşti, neştiindu-l cine 
este, și pe care tu-l cinsteşti prin lucrurile bune pe 
care le faci săracilor ». 

Plachida cade de pe cal şi, după un ceas, venin- 
du-și în fire, aude același glas care-l sfătuieşte să se 
ducă la un preot creştin, împreună cu femeia și 
copiii săi, să se boteze şi apoi să se întoarcă ca să 
afle taina mîntuirii lui. 

Întorcîndu-se pe inserate acasă, Plachida poves- 
teşte soţiei sale minunea cea mare pe care a văzut-o şi, 
cu acest prilej, află că şi soţia lui avusese în noaptea 
precedentă un vis, în care i se arătase Mintuitorul, 
chemind-o la sine pe ea și pe ai săi. În puterea nopţii, 
Plachida, luîndu-și soţia şi copiii, se duc la un preot 
creștin şi primesc botezul. Plachida capătă numele de 
Eustatie, soția sa pe cel de Teopista. iar copiii: 
Agapie și Teopist. 

A doua zi, în zorii zilei, Eustatie purcede la stinea 
unde avusese vedenia și, căzind cu faţa la pămînt, 


se roagă Mintuitorului să-i arate calea mintuirii. 
Domnul, fericindu-l că s-a dezbrăcat de omul cel 
vechi, îi vesteşte multe năpăști ce vor cădea asupra 
lui, îl sfătuiește să nu se descurajeze ci, precum a 
slujit împăratului pămintesc, așa să slujească şi 
celui de sus, şi-l întreabă dacă votește ca suferințele 
să-l vie aci în viaţa pămintească, sau în ziua jude- 
căţii din urmă. Hustatie primește să-și ispășească 
păcatele în viaţă. Citeva zile după aceasta intră 
moartea în casă şi-i răpește toţi robii, apoi caii și 
dobitoacele. Eustatie pricepind că aceasta este 
năpasta de care îi vorbise Domnul, primește toate 
nenorocirile cu resemnare, îşi ia familia şi se retrage 
pe ascuns, într-o localitate învecinată. Peste noapte, 
hoţii văzîndu-i casa goală, intră înăuntru și fură 
totul. 

În acest răstimp, împăratul, întorcîndu-se de la 
războiul cu perșii, face praznic mare și trimite după 
Plachida să-l aducă şi pe el, căci era cinstit de toţi, 
dar crainicii împăratului aduc vestea că nu-l pot 
găsi. Toţi sunt cuprinși de părere de rău. 

Eustatie, văzînd ruina averii sale, după sfatul 
soţiei se hotărăşte să-și părăsească ţara, ca să-și 
piardă urma, şi să se ducă în Egipt. Ajunși la țărmul 
mării, se urcă pe o corabie, dar, cum ei nu au cu 
ce plăti drumul, stăpinul corăbiei, un păgin rău 
la suflet, care se indrăgise de soţia lu: Eustatie, o 
oprește și dă poruncă slugilor să arunce la limanul 
mării pe soţ şi pe copii. Plingind cu amar, Eustatie 
ajunge cu fiii la ţărmul unui riu. Văzind că apa 
este mare şi neindrăznind să treacă cu amindoi, 
ia un copil în spinare, trece riul şi-l aşează pe țărm. 
Întorcindu-se să ia pe celălalt, vede la mijlocul 
apei cum un leu vine şi-i răpește copilul spre care 
se ducea. 

intorcîndu-se spre copilul care-i rămăsese, înainte 
de a ajunge la țărm, un lup vine și-l răpeşte şi pe 
acesta. Adinc îndurerat, dar fără să-şi piardă credinţa 
in Dumnezeu, Plachida porneşte la drum şi ajunge 
într-un sat, unde se bază jitar la cimp. In răstimp, 


183 


copili fuseseră mintuiţi din gura fiarelor: unul de 
niște păstori, altul de niște plugari. Cincisprezece ani 
trecuseră de la aceste nenorociri, cînd într-o ZI, 
vrăjmașii ridicîndu-se împotriva Romei, împăratul 
Traian. își aduce aminte de « sărdariul » său Plachida 
și trimite doi voinici, cari slujiseră sub comanda 
acestuia, să-l caute. Slujitorii ajung tocmai la coliba 
unde jitarul îşi trăia durerile. Plachida îi primeşte 
și-l ospătează din sărăcia lui, dar aducindu-şi aminte 
de viaţa lor de altă dată, îl « împresurară » lacrămile. 
«ară el ieșea afară şi plingea; de aci se spăla pe 
obraz şi mergea de le slujea ». Trimişii îl recunose 
după un semn pe care-l avea la cerbice şi-l duc la 
Roma, unde Traian îi dă cinstea de altă dată şi-l 
pune în fruntea oștirilor. Plachida, văzînd că oștile 
sunt puţine, trimite cărţi împărăteşti la toate ora- 
șele și ținuturile «cîte erau sub biruința Romei» 
și astfel copiii lui, cari trăiau în acelaşi sat, fără să 
știe că sunt frați, sunt înrolați şi ei și ajung curînd 
mina dreaptă a generalului. Plachida cîştigă biruinţa 
asupra păginilor și ajunge cn oștile pină în satul 
unde soția lui trăia, păzind niște grădini. Copiii, 
daţi în gazdă la această femeie, într-o după amiază 
incep să-și povestească unul altuia copilăria, după 
cite iși aduceau aminte, şi se recunosc că sunt Tratt. 
Femeia, care din întîmplare, ascultase convorbirea, 
cuprinsă de presimţiri că aceia pot să fie copiii ei, 
se duce la general să-i spună că este şi ea romană, 
robită în acele ţinuturi, și să-i ceară învoirea de a 
se intoarce la Roma. Dar, ajunsă înaintea genera- 
lului, își recunoaşte soţul după semn și astfel neno- 
rocirile familiei iau capăt şi se întorc cu toţii, voioşi, 
la Roma. 

In răstimp, Traian murise în Egipt. Succesorul, 
său iese înaintea învingătorului, dar acesta, nevoind 
să sacrifice zeilor, este întemnițat împreună cu toți 
al săi. În cele din urmă sunt închişi într-un cazan 
inroşit în foc. Cînd se deschide însă mașina de chi- 
Dun, martirii sunt găsiţi înăuntru morți, dar cu 
trupul nevătămat. 


] S4 


Hippolyte Delehaye, într-un stu la pci Aa Kee 
dei sfintului Plachida, de care ne ca Ee EEN 
capitol +, a descompus-o în cele trei părți p T 
din care este alcătuită: 1) convertirea miracu eg 
a martirului prin mijlocirea cerbului 2) E 
lui Eustatie şi ale familiei sale şi 3) martiriul. Sé 

Spre deosebire de toate celelalte vieți Ss Gg z 

momentul final în această legendă: Po ga 
este supus Plachida şi familia sa, sunt foar S re SE 
Pe cînd în toate celelalte legende PAR Pi l 
lare, momentul acesta este puternic su E Se 
rece chinurile la care sunt supuşi ii l 
inşirate într-o gradație crescindă și tocmai taria a 
care ei le îndură și minunea, care-i ajuta să pi 
nevătămaţi din muncile cele mai e g 
văluie caracterul lor divin, momentul acesta i 
Eustatie Plachida este redus la unul sine SE 
pune capăt vieţii sfîntului și a famile sale. jus m 
și ai săi sunt închiși într-un cazan de aramă E 
în foc — chin cunoscut și din alte vieţi de mar a. 
Minunea se vede abia la sfirșitul legendei, cin 
unealta de supliciu este deslăcută şi E. E 
inăuntru, nevătămate, trupurile neinsullepte 
motivul final — DCH 
redus, în schimb celelalte două teme GE LE 
tate pe larg ai au, după cum vom ve ai SECH 
legături cu folclorul. D-1 Vuia, într-un artico E SS 
în Anuarul Institutului de Istorie Ka d Gw 
Cluj 1, pp. 300—309, a adus în legătură cu EA 
despre zimbru) care a condus pe Ee e 
carea Moldovei, o serie de paralele din ea 
universal, în care cerbul, ieșit în calea unul Y T 
îl ajută să iasă din încurcătură sau chiar să e a 
vertească. Delehaye adusese mai Înainte în artico 


le din 
amintit. necunoscut lui Vuia, o serie de paralele 


—— 


int Eustache, în 
1 Hippolyte Delehaye, La legende de Saint i 
Benit Eie de Belgique, Bulletin de la classe des 
lettres. .., 1919, nr. 4, pp. 175—210. 


LES 


Keier, EE a evului mediu: patima 
e) en SE sf. lulian, viaţa sf. Meinulphe 
, cau ce Mali a, Felix de Valois, Fantin si în 
an ului Hubert, patronul vinătorilor 
ra e legende profane medievale. În 
la ee cel Mare, surprins cu armata 
Scheed apezi și de viscol, rătăceşte calea: 
Grégoire de În pie: ta domulla 
ore ) l leste că regele 
Dees goților, ajunge la un SR o A 
e poate dci un cerb le dezvăluie vadul de 
e Ee 1p Sunt numeroase, dar forma cea 
Ze A ele a fost indicată mai întîi 
E , apoi de Speyer şi Garbe în 
eg letal n colecția sanscrită Palia 1. În 
Pi veche fue ă budistă, ni se povesteşte cum 
“obama m me din renașterile sale, a luat 
unui P cu coarnele de aur și, împreună 
, rat in parcul regelui i 
e regelui Brahmadatta din 
De, 3 SC E la credinţa cea dreaptă. 
EE a ed Zi i, tă legendă budistă, şi mai 
ta Pisi e nostru, din colecţia sanserită 
cu părul alb ca aurii GK set desch. 
E Do E 1etre Drei 
pui Pa Eo i pat NN 
2 n căutarea antilopei; o să 
led dal intinde arcul să tragă, Zeng 
Bani Ze Se să vorbească și îi dezvăluie 
tește pe regină si di ea Ph ia patat, unde cozi 
K ed 
BS ce dezvoltată din legenda lui Pla- 
după o CE rue iei cei A Sek ez. 
po i mngată, plină de peripeții 
e Tema despărțirii a doi soţi P EE 
reciproc, în mijlocul adversităţilor S i 


credință dai, BED A8 A P | 
ST neștirbită ȘI care în cele din urmă se rocii 
, formează, după cum se ştie, tema favorită a 


1 Dr. M. Gaster în Journat o 


1894, pp. 335—340. f Royal Asiatice Society, 


156 


omanelor apărute în epoca de decadenţă a clasi- 

cismului grec: Leucipp Şi Cliiofon, Ethiopica, Abrocom 

și Anthia, Apollonius din Tir ş.a. Mai apropiată însă 

de legenda lui Eustatie Plachida apare tema într-o 

serie de poveşti și poeme cavalerești din evul mediu: 

Reali de Francia, Ogier le Danois, la Belle Helene, 

Guillaume d Angleterre, atribuit lui Chrétien de 

Troyes, într-o poemă engleză le Chevalier Ysem- 
brance, precum și intr-un capitol din versiunea 
engleză a colecţiunei de poveşti cunoscută sub 
numele de Gesta Romanorum. Aceste poeme medie- 
vale, cu toate divergenţele dintre ele, înfăţişează 
totuşi o combinare asemănătoare de teme: eroul 
care-şi pierde pe rind averea, soţia şi cei doi copii 
— răpiți, la traversarea unui in, de fiare sălbatice; 
-edobindirea, după vreme îndelungată, a averel şi 
a situaţiei și, în sfirșşit, regăsirea familiei împrăștiate. 
Deşi nu se poate stabili o legătură genealogică 
precisă între toate aceste texte, din cauză că multe 
intermediare sunt pierdute, sau nu s-au descoperit 
incă, totuşi cercetătorii sunt de acord că toate fac 
parte din aceeaşi familie; ba unii critici susțin că 
cursa comună din care s-au inspirat, povestitorii 
medievali este legenda lui Eustatie Plachida. Cerce- 
tări mai noi — rezumate de Delehaye — au scos la 
lumină o sumă de paralele interesante la această 
temă din legenda sfintului Plachida, tocmai din 
poveştile vechiului Orient precum: în legenda pa- 
tăcăr-ei, discipola lui Buddha: în istoria lui Visvan- 
tara, fiul regelui din Sayatura, penultima încarnare 
a lui Buddha; povestea despre regele care şi-a pierdut 
regatul din O mie și una de nopţi, o poveste arme- 
nească, una ebraică, alta din Caşmir, alta din Panjab, 
alta din Siam şi multe altele. Concluzia la care 
ajunge Delehaye este că structura generală a acestor 
istorii, privitoare la nenorocirile unei familii care, 
după ce sărăceşte și se împrăștie, se reface ani de 
zile mai tîrziu, precum şi o serie de episoade secun- 


1 Semnalată întîi de Gaster. 
187 


dare, care dacă sunt omise in unele versiuni. apar 
in altele, dovedesc existenţa unei surse comi 
d Comme le trésor des contes populaires s'alimente 
a un reservoir unique qui est l'Inde, on peut recon- 
naitre a cette histoire une origine indienne, mai 
combien €loignee ap. Din argumentarea lui. Geff 
haye, un lucru e pe deplin dovedit: că materialele 
din care a fost alcătuită legenda sf. Eustatiu Plachida 
au fost imprumutate din folclor. În ce privest 
originea lor indiană, suntem azi mai sce tici Se 
ştie că teoria originei indiene 2 rezeroc dd unie 
al basmelor şi poveştilor populare — pusă în circu- 
laţie de Th. Bentey într-o serie de articole si mai 
ales în introducerea cu care însotea traducerea în 
limba germană a vestitei colecții de fabule si poveşti 
indiene Pantciatantra, a căzut azi. Respingînd ideea 
unei rase privilegiate, inzestrată singură cu darul 
de a crea povești și basme, partizanii teoriei antro- 
pologice admit principiul poligenezei: basmele si 
poveștile s-au născut pretutindeni, la toate popoa- 
rele. Cind se va intocmi scara motivelor de basme 
ȘI poveşti populare, inaugurată de direcţia nouă 
finlandezului Antti Aarne, atunci se va put i 
descifra mai limpede chestiunea originilor si E a 
Hunii basmelor și legendelor. ge 
ln literatura noastră avem mai multe versiuni 
ale legendei lui Eustaiie Plachida. Cea mai vecii 
este versiunea prescurtată a mitropolitului Dosoftei 
(1688), care are la bază, ca izvor principal, sinaxarul 
neogrec al lui Maxim Margunios Euvaëdpra ATOL 
i SE tipărit la Veneţia, pentru întiiaşi dată 
n „ Aceeaşi versiune neogreacă se răstringe 


* <Intrucit tezaurul eşti 

rul poveştilor populare se ali ă 

Se SE unic, care este India, i se poate EE 
PL o origine indiană, dar cît de ? i 

` A e îndepărtată. 
Kë e Aarne. The Types of the Folk-tale a classified 
E i iography translated and enlarged by: Stith Thompson 
H, n F. F. Communication edited for the Folklore 


Fellows, vol. XX o e eeh 
Helsinki 1958; XV, nr. 74 (Suomalainen Tiedeakatemia) 


D 


15$ 


în Mineiul lui Radu Greceanu (Buzău, 1698), care 
utilizează într-o largă măsură traducerea lui Do- 
softei. Traducerea lui Radu Greceanu a fost apoi 
reprodusă în prelucrarea episcopului Damaschin 
— Antologhion — apărută la Rimnic în 1737 şi in 
Mineele ulterioare, pină la cele din zilele noastre. 
O a doua versiune este o traducere după un text 
grecesc mult mai dezvoltat şi a fost publicată de 
Gaster (vezi mai jos bibliografia). Este versiunea 
care a circulat mai mult în manuscrise. O a treia 
versiune este o traducere de pe Mineiul slavo-rus 
al lui Dimitrie Tuptalo, mitropolit al Rostovului 
(1651—1709), şi se află încorporată în colecţia Vieţilor 
de ke tipărită la mănăstirea Neamţu, în 1807. 

n sfirșit, romanul german al lui Cristoph Schmidt, 
construit pe datele legendei, a fost şi el tradus în 
româneşte de preotul Cicerone Iordăchescu, în 1909. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte tipărite: Versiunea mitropolitului Dosoftei, a fost 
tipărită de Gaster în Revista pentru istorie, arheologie și 
filologie, anul lI, vol. 4, 1885, pp. 635—636. Aceeaşi ver- 
siune, în Mineiul lui Radu Greceanu, în Antologhionul episco- 
pului Damaschin şi în toate Mineele ulterioare, se găsește 
în ziua de 20 septembrie. La aceeaşi dată se găsește și în 
Vieţile Sfinţilor de la mănăstirea Neamţu. Versiunea, tradusă 
din grecește, a fost publicată de Gaster în Revista pentru 
istorie, arheologie şi filologie, anul II, vol. 4, pp. 636—645; 
preotul Cicerone Iordăchescu, Eustațiu, roman din vremile de 
glorie ole creștinismului, Bucureşti ,1909 (Bibl. educativă). 

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române: nr. 
419 Viiaţa şi muceniia sfintului Efstathie, noul Iov și a soţii lui 
Theopista și a copiilor lui Agapie și Theopist, f. 103—4113, ms. in 
folio, copiat în secolul al XVIII-lea (1792) de Theodorache lo- 
gcotă>t za Divan « după altă carte, care mi s'au dat de către 
plătitoriu »; nr. 476, f. 94 v.—111 v.: Viiaţa și munca sfintului 
mucenic Evostathie Plachida, ms. în 80, copiat în secolul al 
XVIII-lea, cf. descrierea lor la 1. Bianu, Catalogul manus- 
criptelor românești, I, p. 275, Il (în colaborare cu R. Cara- 
caş), p. 209; nr. 2208, f. 32: Muceniia sfintului marelui 
mucinie Efstathie, noul Iov și a soții lui Theopista și a coco- 
nilor lui Agapie și Theostu; nr. 2629, ms. de origine bănă- 


IK 


țeană, copiat în secolul al XIX-lea, f. 1—13, Fabula lui 
Evstatie (titlul adăugat posterior cu cerneală, de altă mină); 
nr. 3004, copiat în Moldova la 1810, f. 66—91, «luna lui 
săptemvri 20 zăle», Viata și pătimirea sfintului marelui 
mucenic Ejstafii Plachida și a soțiăi lui și a fiilor; nr. 4104, 
copiat în Moldova, sec. XVIII, f. 127—1436, luna lui 
săptemorte, Muceniia sfîntului marelui mucenicu Efstafiia şi a 
soției lui Theopista și copiilor Agapie și Theopist; nr. 4605, 
copiat în 1814 de Gheorghe Șărban (cf. nota dela f. 123 v.), 
f. 66—91 r., «luna lui săptămvri 20 zăli», Viota et pătimire 
sfintului marelui mucenic Evstafii Plachida și a soţăi lui și 
a fiilor; nr. 4836, copiat în secolul al XVIII-lea, f. 134—154 
V., titlul cel obişnuit, Istoriia sfintului mucenic. . -, cu adaosul 
« tălmăcită după limba gretască pe limba rumănească ce să 
prăznuesc la luna lui sepiemvrie în 20 de zile». 


Fondul Gaster: nr. 95 de pe la jumătatea secolului 
al XVIII-lea (pe scoarță — f. 441 — însemnări din anii 
1764—1765), f. 29—42, Viaţa și munca sfintul mucenic Evstathie 
Plachida; nr. 100, jumătatea secolului al AVIll-lea, f. 
118— 129, pef. 168 semnătura copistului logofăt Ion Ernea- 
nul; nr. 11, copiat de Constantin Ojog blănariul, la anul 


1805, t. 39—51, Cazania sfintului marelui mucenic J iostafie 
Plachida. . . 


Studii: Oesterley, Gesta Romanorum, p. 730; M. Gaster, 
Revista pentru istorie, arheologie și filologie, anul II, nr.3 
(1884), pp. 629—645; acelaşi în Journal of Royal Asiatic 
Society, 1894, pp. 335—340, Wigrodha-miga Iataka and the 
life of St. Eustatius Placidus; L. Jordan, Die Eustachiusle- 
gende în Archio für neuere Sprachen, tomul CXXI (1908), 
pp. 341—367; W. Bousset, Die Geschichte eines Wiedererken- 
nungsmărchens, în Nachrichten von der Kănigl. Gesellschaft 
der Wissensch. zu Göttingen. Phil.-hist, Kl., Berlin, II (1916), 
pp. 469—551; A. Hilka şi W. Meyer, Über die neu-aramaische 
Placidas-Wundergeschichte, ibidem, 19417, pp. 80—95; W. Bous- 
set, Wiedererkennungsmārchen und Placidas-Legende, ibidem, 
pp. 703—745; W. Lüdtke, Neue Texte zur Geschichte eines 
Wiedererkennungsmärchens und zum Text der Placidas Legende, 
ibidem, pp. 746—760; şi mai ales Hippolyte Delehaye, La 
légende de Saint Eustache, în Académie Royale de Belgique, 
Bulletin de la classe des lettres, 1919, nr. 4, pp. 475—210, 
Angelo Monteverdi, La leggenda di Eustachio în Studi Medie- 
vali, 111, 1909, pp. 169—229, ibidem, IV, 1910, pp. 392— 
498 texte. 

Pentru iconografia românească: Victor Brătulescu, Ele- 
mente profane în pictura religioasă, în Buletinul Comisiunii 
Monumentelor istorice, anul XXVII (1934), pp. 61—63, cf. 
panoul care înfăţişează fazele principale din viața sfîntului 
de la biserica Frumoasă din marginea Iaşilor, p. 61; cîteva 
indicaţii sumare pentru zugravi: Vasile Grecu, Cărţi 


190 


de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, pp. 227 
şi 235. SÉ 
i: Mi à . 375 ŞI 
Textele grecești: Migne, Patr. graeca, t. 105, p 
urm.; Analecta Bollandiana, III, 188%, p. 65. 


SFÎNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL 


Dintre toţi sfinţii sărbătoriţi în lumea creștină, 
puțini s-au impărtăşit de faima de care s-a bucurat 
și se bucură încă sfintul Gheorghe la poporul nostru. 
În toate satele și orașele din ţară o mulţime de bise- 
rici sunt ridicate în cinstea lui, pretutindeni corpo- 
rații de negustori și meseriaşi îl aleg ca patron, 
numele lui s-a răspîndit adînc nu numai în onomas- 
tică dar şi în toponomie +, iar materialele adunate 
de culegătorii noştri de folclor invederează cit de 
multe elemente supraviețuite din cultul păgin s-au 

t în jurul sfîntului. g 
Ki E sti de adîncă religiozitate ale vechii 
lumi româneşti, cultul sfintului Gheorghe era şi mai 
puternic înrădăcinat. Steagul trimis de Ștefan cel 


1 Iată cîteva numiri toponimice luate din Gr. Tocilescu, 
ee geografic al României: Sfintul Gheorghe, com. 
rurală aşezată în partea de est a jud. Tulcea, la 72 km spre 
sud-est de oraşul Tulcea; Sfintul Gheorghe, cătunaș al com. 
Boziorul, jud. Buzău; Sfîntul Gheorghe-Nou, cătun al com. 
Tisăul, jud. Buzău; Sfintul Gheorghe, veche suburbie a ora- 
sului Cimpulung; Sfintul Gheorghe, ostrov lingă mănăstirea 
Cernica, jud. Ilfov în care la 1788, starețul mănăstirii Ge 
a zidit o biserică cu hramul Si. Gheorghe; Sfintul Gheorg S 
ostrov în Delta Dunării, jud. Tulcea; Sfintul Gheorghe, insu A] 
în jud. Vlaşca, în fața Giurgiului; Sfintul Gheorghe, brał A 
Dunării prin care fluviul se varsă în Marea Neagră, E 
Tulcea; Sfintul Gheorghe, canal în jud. Vlașca, ce uae 
două brațe ale Dunării, în dreptul fostei cetăți cu ace e 
nume, din dreptul oraşului Giurgiu. Tot aşa de răspîndit 
este şi în toponimia Ardealului, cf. Silvestru Moldovan Şi 
Nicolae Togan, Dicţionarul numirilor de localități cu popora- 
tiune română din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, 


ed. Il, Sibiu, 1918. 
191 


Mare la Muntele Athos, cu chipul sfintului Gheorghe 
doborind balaurul, are următoarea inscripţie: 

«O, luptătorule şi biruitorule mare Gheorghe, în nevoi 
şi în nenorociri grabnice ajutător și cald sprijinitor, iar celor 
intristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugă- 
minte a smeritului tău rob, a Domnului loan Ştefan Voevod, 
din mila lui Dumnezeu Domnul “Țării Moldovei! păzeşte-l 
pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi prin rugă- 
cinnile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te preamărim pe tine 
în veci, amin. Și a făcut-o aceasta în anul 7408, în al 43 an 
al domniei sale » 1. 


Care să fi fost motivele pentru care sfintul 
Gheorghe s-a impus cu atita putere în veneraţia 
popoarelor creştine ? 

Am arătat în volumul I (pag. 178—9) concepţia 
de care erau insuflețiţi hagiografii: sfinţii sunt 
iluminați aleși de Dumnezeu, pentru a duce lupta 
impotriva păginismului. De aceea în toiul prigoni- 
rilor şi în clipele cind sunt supuşi la muncile cele 
mai singeroase, înainte de a le oferi coroana de mar- 
tiri, Mîntuitorul radiază în jurul lor nimbul divin, 
care le ocroteşte trupul împotriva suferințelor. Trupul 
lor este atunci imun. Pentru a scoate în lumină 
această concepţie despre caracterul divin al. marti- 
rului, hagiogratul concentrează asupra lui o serie 
neslirşită de chinuri. Cea mai reprezentativă dintre 
legendele hagiografice în această privinţă este 
legenda sfintului Gheorghe. Nici un sfint nu a avut 
de indurat muncile cu care a fost chinuit sfintul 
Gheorghe. Martirul lui durează 7 ani şi în acești 
7 ani, ne încredințează ucenicul său Passecras a care 
am fost de față şapte ani la mucenicia sfîntului 
și am scris ceea ce a pătimit » — a fost supus la tor- 
turi ca acestea: i se înfige sulița în pîntece şi singele 
țişneşte, este siişiat cu unghii de fier, este întins 
pe roată cu cuțite ascuţite şi sfişiat în bncăţi, este 
inviat prin puterea dumnezeiască, pentru a fi din 
nou supus la alte chinuri: încălţat cu încălțăminte 


1 Analele Academiei Române, seria Il, tom. XXIX 
(1901), p. 92. 


192 


inrosită in foc, bătut cu cuie ascuțite, lovit in cap 
cu ciocane de fier, şi așa mai departe, pină ce i se 
taie capul lui şi impărătesei Alexandra, care a creznt 
în sfinţenia lui. l 

Astfel ni se înfățișează viața sfintului Gheorghe 
în redactările noastre, începind cu a mitropolitnlni 
Dosoftei, care, prin Mineiul grecesc al lui Margnnios, 
derivă din vechea redacţie a lni Simeon Metatrastul: 
o înşirare de munci şi de minuni ciudate, din care 
nu lipseşte nici învierea din morți. Care este sub- 
stratul istoric în această țesătură de minuni extra- 
vagante? Încercările de a desprinde personalitatea 
istorică a sfintului din haosnl materialului hagio- 
grafic n-au dus la nici un rezultat pozitiv. | 

Episodul, introdus ulterior în țesătura legendei, 
lupta sfintului cu balaurul, „are, după cum vom 
vedea îndată, o bază folclorică. lată însă, întii, cum 
este povestit acest episod în legenda hagiografică. 

Minunea s-a făcut în părțile Palestinei, lingă 
cetatea Viritului, nu departe de Lyda, unde se află 
ingropat trupul sfintului. Lîngă cetatea Viritului, 
de lingă muntele Livanului, era un iezer mare, în 
‘care sălășluia un balaur înfricoșat. Zadarnic incer- 
cară cetăţenii, înarmaţi pină în dinţi, să-l gonească, 
fiindcă balaurul înghiţea pe cei ce se apropiau de 
lac şi umplea văzduhul de venin, cu suflarea lui. 
În toată cetatea era numai jale. Într-una din. zile, 
cetățenii, strîngindu-se la sfat Și cercetind idolii 
cetăţii, aflară răspunsul că, dacă nu vor să piară cu 
toţii, să dea în fiecare zi pe rînd cîte un copil balau- 
rulni, de hrană. Împăratul face lege din răspunsul 
oracolului, adăugind ca întărire că dacă va veni 
rîndul şi lui, apoi și el, măcar că numai o fiică are, 
totuși şi pe aceea o va da. Și s-a urmat așa vreme 
îndelungată. În fiecare zi, cetăţenii jertiean balau- 
eului cîte un copil, pînă ce a venit rindul şi împă- 
ratului. Acesta, neputind strica legea pe care el 
însuşi o făcuse, poruncește fiicei sale să se impodo- 
bească ca pentru ultima zi a vieţii și, plingind cu 
toată casa lni, a trimis-o la ţărmul lacului, ca pe o 


193 


13- 


jertfă zeului infernului. Dintr-un turn înalt al pala- 
tului, părinţii şi curtenii petrec, cu ochii în lăcrimi, 
fata. Ajungind pe ţărmul apei, ea sta tînguindu-se 
și aşteptindu-şi ceasul morţii. 

Și iată că se ivește înamtea ei un ostaş tinăr. 
Era sfîntul, călare, cu sulița în mînă, care o întreabă 
pentru ce stă acolo şi plinge. Fata îi destăinuie 
durerea ei și-l sfătuieşte să fugă, ca să nu-l prindă 
şi pe el balaurul. În clipa aceea însă, se zăreşte 
dihania ieşind din apele lacului și îndreptindu-se 
asupra fecioarei. Sfintul, tăcîndu-și semnul crucii şi 
cbemînd în ajutor pe Mintuitorul, se repede cu sulița 
asupra balaurului, o îniige adine în gitlejul monstrului, 
în timp ce calul său îl călca în picioare. Balaurul 
este ucis. Sfintul îndeamnă fata să lege monstrul cu 
îringhii şi să-l ducă în cetate. Locuitorii, văzînd 
fata venind cu balaurul după ea, o rup la fugă, dar 
sfintul îi linişteşte și-i botează. 

Se cunoaşte basmul din colecţia lui Fundescu 
Balaurul, cu 7 capete, în care Făt Frumos, ajungind 
într-un oraș lipsit de apă, află că un balaur, care se 
pripăşise într-o lintină din care se adăpau locuitorii 
și vitele lor, nu lăsa pe nimeni să se apropie de izvor 
pînă nu 1 se da o fată să o mănince, şi că tocmai 
atunci sosise rindul fetei împăratului. Făt Frumos, 
induioşat de milă pentru fată, pindeşte fiara cînd 
iese din apă şi o răpune. Sleit însă de puteri, aţipeşte. 
În răstimp, soseşte un ţigan care taie capetele balau- 
rului, le duce la curtea împăratului şi pretinde că 
el a ucis dihania. Împăratul se pregătea să cunune 
pe țigan cu fiica mintuită de la moarte, cînd tocmai 
soseşte voinicul şi cere ţiganului să arate limbile 
din capetele balaurului. Ţiganul dă din colţ în colţ, 
pe cind voinicul, radios, scoate din sîn limbile balau- 
rului. O variantă mai complicată a acestui basm se 
găseşte la Ispirescu: Balaurul cu șapte capete, o alta 
a fost culeasă în Macedonia de Cosmescu: Șchiopul 
cel voinic 1. Basmul cuprinde două motive: primul, 


1 Cf. Lazăr Săineanu, Basmele române, 471. 
194 


lupta voinicului cu balaurul pentru mintuirea tecioa- 
rei, motiv comun cu legenda sf. Gheorghe; al doilea, 
şiretenia şi pedepsirea ţiganului. Am fi înclinați să 
vedem în primul motiv o influenţă a legendei sf. 
Gheorghe în literatura noastră populară, dacă în 
întregul său basmul nu s-ar regăsi, cu o construcţie 
aproape identică, într-o versiune grecească publicată 
de Legrand. 

Originea populară a acestui episod este azi mai 
presus de orice îndoială. Studiile întreprinse de 
Politis, Veselovski, Cosquin 1 ş.a. au scos la lumină 
o sumedenie de variante ale acestei teme, care este 
foarte răspindită şi se găseşte pină în Extremul 
Orient. Astfel, motivul se găsește într-o legendă 
musulinană culeasă în Candahar, unde eroina este 
fica regelui din Candahar, jertfită și ea balaurului, 
dar mintuită de Ah «sabia credinței »; se află apoi 
intr-o legendă culeasă de la un trib de avari, rămă- 
șiță din vechea rasă mongolică năvălitoare în Europa 
și care trăiesc azi pe plaiurile nordice ale Caucazului; 
este încadrat mai departe în O mie st una de nopți 
(basmul Micul cocoșat), unde eroul este fiul sulta- 
nului din Yemen şi, în sfîrşit, în mitologia japoneză, 
unde eroul este zeul Sosanono-Nikkoto, care mintuie 
din ghiarele unui balaur cu opt capete pe ultima 
fiică a unui bătrin. În coada balaurului, eroul găseşte 
a spadă lungă, pe care o ia cu sine, şi ea este spada 
pe care o poartă, azi încă, mikadoul. 

Tema aceasta folelorică şi mitologică are, nu 
numai o arie de răspindire destul de întinsă în spaţiu, 
dar în același timp îşi adinceşte rădăcinile în afundul 
veacurilor, pină în epoca păginismului. Forma e 
cea mai veche se găseşte în străvechiul mit al lui 
Perseu şi Andromeda, care de altfel cuprinde și 
alte elemente obisnuite în basmele noastre (de exem- 
plu casca miraculoasă, ce face pe Perseu nevăzut). 
Se cunosc detaliile mitului despre Andromeda, fiica 
lui Kefeu, regele Etiopiei şi a Casiopeei, care a fost 


1 Contes populaires de Lorraine, pp. 74—78. 


195 
13k— 


legată de o stincă pe ţărmul mării, pentru a fi sfişiată 
de un monstru marin, trimis de Neptun, zeul miniat 
al mărilor. Fata își aștepta sfîrşitul vieţii, cînd 
sosește Perseu, care se ia la luptă cu monstrul și-l 
răpune. 

Motivul acesta al luptei sfintului Gheorghe cu 
balaurul nu aparţine însă, după cum am spus, 
vechilor redacţii ale legendei hagiografice, ci apare 
in recenziuni moderne, după secolul al XI-lea, 
imprumutat din tradiţiile populare. Şi este inte- 
resant că tocmai episodul acesta trăieşte mai adînc 
în masele noastre populare. 


„& Sfîntul Gheorghe — spune Marian — fiind cap al primă- 
verii, e, după credința poporulni român de pretutindeni, 
nu nnmai înverzitorul naturii şi semănătorul tuturor semiu- 
telor... ci totodată și stîrpitorul balaurilor, adică acelor 
fiinţe, prin care sunt personificate iezările, mlaștinile, mo- 
cirlele, precum şi orice altă umezeală. » i 


Dintre legendele culese de Marian din gura 
poporului şi publicate în Sărbătorile la Români, 
intiia (vol. II], p. 259) este o reminiscență credin- 
cioasă a textului hagiografic; a treia (vol. III, 
p. 201) prezintă o curioasă contaminare cu legenda 
apocrifă a sfintului Sisinie: stintul Gheorghe se 
luptă nu cu balaurul, ci cu diavolul, care furase 
copiii surorii sale; a doua (p. 260) înfăţişează o 
contaminare cu motivul din basmul lui Ispirescu: 
tiganul care pretinde că el a ucis balaurul. În prima 
parte a acestei ultime versiuni bănăţene, legenda 
sfintului prezintă deformaţiuni care o apropie de 
balada populară Jovan Iorgovan. Sfintul Gheorghe 
« mergind printr-o pădure, dete de o peșteră mare, 
la gura căreia sta un balaur grozav de mare, care 
se zvîrcolea cum și cum să înghiță pe o fată frumoasă, 
care se pierduse de surorile ei, culegind flori, şi pe 
care a prins-o balaurul ». 

Regretatul Bogrea, ignorîind legenda bănăţeană 
publicată de Marian în Sărbătorile la români, aduce 
totuși, într-un articol publicat postum, alături de 
altele, o menţiune interesantă din James O. Noyes 


196 


(fost chirurg în armata turcească), Roumania: The 
Border Land of the Christian and the Turc, New-York, 
1858, (p. 61): «peştera de la Golumhbaţ, unde se 
crede că sf. Gheorghe a ucis balaurul din al cărui trup, 
și azi în stare de putrefacție, purced roiuri de muște 
vătămătoare ». 

Bogrea credea că «legătura ce se stabileşte aci 
între sf. Gheorghe, omoritor al dragonului, şi eroul 
haladei româneşti, este desigur datorită interpre- 
tării numelui Iorgovan, ca Iorgu (Gheorghe) ». Le- 
genda amintită de noi din Marian, identică în ce 
priveşte cupriusul cu balada populară, ne îndrep- 
tăţeşte a crede dimpotrivă că avem aci a face cu 
o localizare populară a legendei sf. Gheorghe. 

lu balada Iovan Iorgovan, ca şi în tradiţiile 
bănăţene, lupta cu balaurul pentru mintuirea fetei 
este pusă, după cum se ştie, în legătură cu musca 
columbacă sau musca rea. Balaurul răpus se tiîngu- 
ieşte: 


«lovaue, lovane, Eu, än, voiu zăcea, 


Rău ai făcut, Muşiţă-oiu făcea, 
De m'ai tăiat Şi voiu trimitea, 
Că rău am făcut Vite-oiu venina; 


Pe lumea asta, Voi le-oţi afuma 
Da mai rău pe aialaltă Și nn le-o trecea.» 


Balaurul, spune şi tradiția populară culeasă de 
Marian, în care eroul este sf. Gheorghe, avea două- 
sprezece capete. lorgovan i-a tăiat unsprezece. 
Balaurul, ridicindu-se cu capul nezdrobit 

«porni a fugi pină la Dunăre şi aicea apoi se băgă şi el 
şi se ascunse într'o peşteră, unde se vede că mai pre 
urmă a şi pierit. Din acest cap al balaurulni... iăse şi 
roleşte în fiecare primăvară musca veninoasă, care, răs- 
pindindu-se apoi prin împrejnrime, prăpădeşte o mulţime 
de vite din Banat». 


Peștera unde s-a ascuns balaurul se află «față 
cu vechea cetate (romană) Columbasia (azi) ale căruia 
ruine se văd şi acuma spre Serbia, între Roşava şi 
Baziaș ». Prelucrarea legende: sf. Gheorghe în versuri 
nu este un caz mărginit numai la domeniul 


197 


românesc. În literatura populară neogreacă, Tò 
7payovău T “A Tucopypuoi (Cîntecul sf. Gheorghe) este 
o baladă foarte răspîndită, culeasă în numeroase 
variante din diferite ţinuturi: Cipru, Creta, Chios, 
Lesbos, Argos, Atena, Corint, Epir ș.a. Ea a fost 
studiată amănunţit în variantele ei, în legătură cu 
sinaxarul şi cu iconografia, de N. G. Politis +. Mai 
puțin, dar totuși destul de răspîndit, este cintecul 
la bulgari? — unde este contaminat cu elemente 
din basme — şi la iugoslavi, unde trăieşte nu numai 
in masele populare, ci a pătruns şi în literatura 
cultă, încă din veacul al XV-lea. O asemenea legendă 
versilicată: Jbcuo cmo topb nou Ar00emb pa3oyAi no, 
descoperită într-un manuscript croat din veacul al 
XV-lea şi publicată de J. Vajs 3, localizează acţiunea 
în Solin, lingă Split. Aceeaşi temă, cintată de poetul 
popular Andrija Kacic în volumul său Razgovor 
ugodni naroda slavinskoga, s-a răspîndit de la înce- 
putul veacului al XIX-lea în ţinuturile sirbești, ca 
un adevărat, cîntec popular 4. Un reflex al acestor 
cintece populare sud-dunărene este, cred, şi balada, 
azi populară, Jovan Iorgovan, răspindită tocmai în 
Banat, uude populaţia românească se încrucişează cu 


S Anxoypaepia, IV, 1913, pp. 184—235: Tà 3nuwân EA, 
vă &ouata eet TG Spaxovroxroviac moi "Arlon ITswpylov; 
Elpiniki Stamuli Saranti, Hæpæsóoets ris Opdxns în Geste, 
VII, 1936, pp. 251—253; Anastasios G. Vrontis, O “Aytog 
Tewpyros oth podiriim Anoypaepte în  Anxoypaela, XI, 
pp. 216—245, în special p. 217 şi urm. Tò rexobâw 
z Gr LuopyLo. 

2 Tema și variante notate la prof. St. Romanski, 
Ilpeaneds ua  Panzapcrumb  napoonu nbcuu (Haeecmua na 
Cemunapa no cnaeaneka Dunonozua npu Yuuaepcumema es Coua. 
Kmuza V), Sofia, p. 294, nr. 170. O variantă tradusă în limba 
germană la Georg Rosen, Bulgarische Volksdichtung, Leip- 
di 4579, p. 129. 

* Siarine na svijet izdaje Jugoslavenska Akademija zna- 
nosti i umjeinosii, Zagreb, XX XI, 1905, p. 260—262. 

„4 Tihomir Dordevic, Kačićeva pesmarica u Metohiji, în 
revista Joan 3d KUDUMCEGNOCM A3UK, ucmopujy Uu GOnKAob, 
X, 1930, Belgrad, p. 246 şi următoarele. Tot acolo şi cazuri 
de localizări ale legendei. | 


198 


straturi de populaţie sîrbească și bulgărească. Pro- 
babil că noi am împrumutat tema de la sirbi, deoa- 
rece în limba sirbească, cuvintul Jorgovan este în 
acelaşi timp şi onomastic şi nume comun cu sensul 
de liliac. Cuvîntul « iorgovan » a trecut şi în dialectul 
bănăţean, şi ca nume propriu, şi cu sensul de liliac. 
Florile de liliac fac parte şi azi din ritualul sărbă- 
toririi sf. Gheorghe. «În ziua de sf. Gheorghe — ne 
spune Marian — în unele părţi din Banat este datina 
de a se împărţi la biserică iorgovan, ilileac sau liliac, 
lat. syringa vulgaris sl De altfel Jorgovan apare 
ca erou şi în alte legende bănăţene. În balada româ- 
nească Jovan Iorgovan, ca şi în cele greceşti, bulgă- 
reşti şi sirbeşti, episodul principal este lupta eroului 
cu balaurul pentru scăparea fetei, exact Legenda 
sf. Gheorghe. Localizarea şi ivirea muștelor colum- 
bace sunt elemente accesorii. În ce priveşte locali- 
zarea, aceasta este un fapt obişnuit şi în folclorul 
balcanic. În ce priveşte incidentul muştelor colum- 
bace, regretatul Bogrea a pus în legătură legenda 
românească de mai sus cu o legendă sardă despre 
«musca macedda» (musca măcelăreasă) 2 despre 
care se spune că apăruse într-o vară în Sardinia, 
mai ales în Iglesia, şi că ucidea oamenii cu înţepă- 
turile ei. Prin minunea unui om sfint, care a adunat 
muştele în şapte but și le-a închis în subterana unui 
castel vechi, Sardinia a fost mîntuită de aceste muşte. 
Pe urmele lui Bogrea, profesorul Giuseppe Vidossi, 
reluind acum patru ani chestiunea? a explicat 
formațiunea legendei româneşti, ca și a celei sarde, 
arătind că la baza lor se află două elemente de 
folclor universal. Unul: credinţa în naşterea insec- 


LS FI. Marian, Sărbăiorile la români, 111, p. 269. 

2 V, Bogrea, Musca columbacă în tradiția noastră popu- 
lară și istorică (cu o paralelă romanică), în Anuarul Arhivei 
de folclor, I, publicat de Ion Muşlea (Acad. Rom.), pp. 2—45. 

3 Giuseppe Vidossi, Vote e commenti: sa musca macedda, 
în D folklore italiano, Archivio trimestriale per la raccolia e 
lo studio delle tradizioni popolari italiane diretto da Raffaele 
Corso, IX (1934), fasc. 1, pp. 119—124, 


199 


telor prin generaţie spontană, din ţeasta animalelor 
sau a altor lucruri necurate; viespile, de exemplu, 
care se nasc din ţeasta asinului (legenda lui Samson). 
Al doilea: originea lor diabolică. Se știe astfel că 
Belzebut îşi derivă numele din zeul siriac al mustelor 
aducător de boale: Baalzebut. În rugăciunile gre- 
ceşti, diavolul este numit şi (ui óxwopða (musca 
satanică), pentru că se preface în muscă spre a 
chinui copiii nou născuţi. Pe temeiul acestor două 
credințe populare, nașterea muştelor prin gene- 
raţie spoutană din ţeasta animalelor şi originea lor 
diabolică, legenda sfiniului Gheorghe a fost localizată 
și a căpătat o accepţiune etiologică pentru a explica 
apariţia muştelor columbace, care mușcă mortal 
oameni şi vite, în Banat şi Oltenia. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte românești tipărite: Mitropolitul Varlaam, Carie 
românească de învăţătură dumenecelor preste an, cuprinde 
numai martiriul sfintului, nu şi lupta cu balaurul, dar 
are ca frontispiciu o icoană reprezentind lupta sf. Gheor- 
ghe cu balaurul, icoană lucrată de gravorul rutean Ilia 
trimis de Petru Movilă (cf. P. P. Panaitescu, L'influence de 
l'œuvre de Pierre Mogila, pp. 52—53); Dosoftei, Vieţile svin- 
Dor, laşi, 1682, pp. 95—97, martiriul şi trei minuni săviîrşite 
după moarte — lipseşte şi aci lupta cu balaurul; aceeaşi 
versiune, în Mineiul de la Buzău, pp. 63 v.—65 v.; în Mineiul 
de la Rimnic, 1780, f. 100—102; Anitolaghionul diu 1733 dă 
numai martiriul, fără minunile după moarte. Această ver- 
siune se află și în Mineele tipărite în vremurile noastre de 
Casa Bisericii. Lupta cu balaurul apare într-o versiune dez- 
voltată în Vieţile sfinților, tipărite la mănăstirea Neamţu 
în 1812, f. 141 v. şi urm. Dintre ediţiile tipărite în vremile 
noastre ge găsesc în Biblioteca Academiei Române, afară de 
Minee: Vieaţa și minunile sfiniului şi marelui mucenic Gheor- 
ghie ce se prăzniuește la 23 aprilie, Bucureşti (s.d.), Anti- 
quaria Labori, la Pinath (la un loc cu sf. Dumitru). 


Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române: 
Destul de răspîndită a fost lupta siintului cu eiser 
care a circulat despărțită de viaţă, în multe manuscrise, 
ca: nr. 130, copiat în secolul al XVIII-lea, f. 79: În 
luna lui apriilă 23. În luna lui Prier învăţătură la s-ti 


200 


Gheorghie cind au izbăvuiu cia fată de cet șerpe și bălaur siraș- 
micul (Cf. lon Bianu, Catalogul manuscriptelor, l, p. 298, 
i) nr. 297, f. 1—41; Patimile şi minunile sfiniului Gheor- 
ghe, panahida sau slujba cea mare a părăsiasului în sfinta 
mănăstire Puina..., tălmăcită de pe « slovenia » prin silinţa, 
osirdia şi cheltuiala protopopului Theodoru de la episcopia 
Rădăuţilor, și prin osteneala arhimandritului Vartolomeu 
Măzăreanul (I. Bianu, Ibidem, pp. 641—642); ur. 1281, 
copiat în 1801, f. 1 şi urm.: Minunea sfintului marelui mucenic 
Gheorghe peniru fata cea de împărat; ur. 1282, copiat în prima 
jumătate a secolului al XIX-lea: Minunea sfiniului și marelui 
mucenic Gheorghie peniru o fată ce o au izbăvit de la un balaur; 
nr. 3355 copiat la 1800 de Iftemi Crăciun, f. 483—185: Istoria 
sfintului marelui mucenic Gheorghie cînd au ucis şarpile și 
au scos fata ce de împărat. 

Menţionate în alte depozite: N. Drăganu, Dacoroman:a, 
111, p. 473, într-un ms. de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, 
copiat de pe altul de la 1600 în posesiunea liceului Gh. Coşbuc 
din Năsăud: Învăţătură la sfiniul Gheorghe; Emutrosina Simio- 
nescu, Manumente literare pechi, Codicele de la Cohalm, Iaşi, 
1925, p. 16: Jitiea sfintului Gheorghie și cum munci au răbdal 
pentru liubovul lui Is. Hs. de la împărăţia cei păgăneșii. 


Balada Iorgovan: Alessandru Popoviciu, Baile lui Ercule 
séu scaldele de la Meedia, Pesta, 1872, pp. 44—51; E. 
Hodoş, Poezii poporale din Banai, II, Balade, pp. 16—28; 
tradusă în limba engleză de M. Gaster, Rumanian Bird and 
beasi stories, London, 1915, pp. 417—121, cu o notiţă (însă 
mici Varlaam, uici Dosoftei nu pomenesc lupta sfîntului 
Gheorghe cu balaurul). Versiunile publicate de Gh. Dem. 
Teodorescu, Poezii populare române, Bucureşti, 1885, pp.415— 
423; lovan Iorgovan se îndepărtează de legeuda sfintului 
Gheorghe şi se apropie de « cîntecele solare şi superstiţioase »: 
soarele şi luna (cf. ibidem, p. 410 şi urm.); At. Marian Marie- 
nescu, Balade, II, Viena, 1867, pp- 9—22; Emil Petrovici 
în Anuarul Arhivei de folclor (Acad. Rom.), II], 1935, p. 65; 
lorgovan şi în alte povești, ibidem, p. 96 V., 81, 82. 

Reflexe ale legendei sf. Gheorghe în popor: Sim. Fl. Ma- 
rian, Sărbătorile la români, IlI, pp. 258—285 (şi alte minuni: 
cea cu plăcinta, de ex.). lconografie românească: V. Grecu, 
Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 256—258 şi 407— 
408; Maria Golescu, Sfîntul Gheorghe izbăvește copilul de la 
Amira, Bucureşti, 1936. 


Studii şi texte greceşti: A. Kirpicinikov, Ce. Ieopaiă 
u Bzopiii Xpabpuii Hscnbdoeanie nume pay PHoă ucmopiu xpu- 
cmianenoă  nezendui. St.-Petersburg, 1879; A. Veselovski, 
Ce. Teapaiii so nezend, nicu u opada «Pasuekaui a 85 obnacmu 
pycekuxa  OYXOeHbIXD CMUXOSI», ANEXE la t. XXXVII din 
Sanucku Hunepamopekoŭ Akaðemiu Hoas, NI. 3, St. Petersburg, 
4880; F. Vetter, Der heilige Georg des Reinbot van Durne, 


201 


Hal 

e SH, J. E. Matzke, Contribution to the history of 
Bee german and anglo-saxon metrical versions în 
“îm TE E modern Language Association, Baltimore 
tom. XVIIL 41902, pp. 464 — 535; tom. XVIII, om 
e AV. Ristenko, Jlezenda o Ce. Ieopaiu bi 
n GUSauMIUCKOĂ u caasanopycckoŭ sumepamypax 
Da: EE Yunus., tom. 112, Odesa, 1909; M E Si 
SE a E pom heiligen Georg dem Drachentöter ; 
PESA Da e Seu Les légendes grecques des Saints mi- 
A GE pp. 49—76; despre lupta cu balaurul 
E srumbacher, Der heilige Georg in der d 
paul er iri ideia aus dem Nachlasse herausgegel AAN 
KE unchen, 19414 (Abhandlungen der Bayer 
CXV 3). en Ke philos.-philoi. u. hist. Klasi 
M Hupo- B. uihauser, Das Drachenwunder des heiligen 
a eg griechischen und lateinischen  Ubertieferun 
Reg eer Archiv, Heft 5); N 6 
i Ar & dou, 7 lac & 
Lewpeytov în Aaoyeagla, IV. A tona, pi Ata ea "e 


$ 
H 


VIAȚA SFÎNTULUI VASILIE CEL NOU 


Este cea mai populară dintre viet (nt 
nu atit pentru elementul ci Gg WG 
partea finală, în care se dezvăluie credintelor naive 
cele ce se petrec dincolo de moarte si cumplitel 
vămi prin care trece sufletul în drumul spre E j 

Textul ni s-a păstrat într-o mulţime de manu 
apte sub diferite numiri: Viaţa și minunile sf Vă 
eg Vedenuile fericitului Vasile, Vămile 
-~ Această populară legendă hagi că ai 
in literatura noastră la sfirsitul SE Gi XVII-lea 
sau la începutul celui de al XVIII-lea. Copiile ff 
au Cozma din mănăstirea Neamţu, care sunt 
oate din prima jumătate a secolului al XVIII-lea 1 


2 dë 
Ee e este cetită greşit, de Gaster în Cod. Eminescu 
atu pu ară, pp. 431 şi 439. Nota spune că a fost 
3 în « zilele bunutui credintos Jo Constantin Neculai 
sie, al doile domnie, la vă leat, x°! y, (Cifra 1 ți 
is anțată de celelalte două, a părut lui Gaster ter ` 
lor, ȘI a cetit numai x3 (7200 — 5508 = 1692 SD 
ca şi la 1693 domnea Constantin Cantemir, pe aa în 


202 


şi care ne înlăţişează Viaţa sfintului Vasilie la un 
loe cu Minunile Maicii Domnului din “Aua pro AGV 
Xormela, ne dau următoarea prețioasă indicație: 
A Serieu-S ou aceste minuni a Prea Sfintei de Dumnezău 
Născătoare şi pururea Fetoarei Mariei adecă şi viața sfintului 
părintelui nostru Vasilie cel Nou si să ştiţi fraților şi iubiții 
lui Heristo>s că acest sfinti are o carte tiparnică ce-i pre 
limba grecască — au făcut multe minuni — iar noi am scris 


numai aceste pre scurt». 


Originalul grecesc menționat in această notiţă 
trebuie să fie textul publicat de către ieromonahul 
Athanasie Zinguropulos din Creta, la Veneţia, în 
1693, şi descris de G. Pesenti în Byzantinische Zeit- 
Schrift, XXX, 1929, pp. 316—323 (necunoscut 
Bibliografiei lui Legrand). Textul se publică și azi 
in Grecia. 

Originalul grecesc era el însuşi prescurtat in 


partea minunilor. 

O a doua traducere după un text mai dezvoltat 
s-a făcut mai tirziu. 

Textul e alcătuit din trei părţi: prima înfățișează 
viața de patimi a sfintului ascet Vasilie, a doua 
vedenia pe care stintul, cu ajutorul Domnului, o 
trimite ucenicului său Grigorie și priu care îi dezvă- 
luie călătoria sufletului prin vămile văzduhului, ai 
a treia, a judecății din urmă. 

Sfintul Vasilie cel Nou a fost un ascet pe care 
nişte slujitori, trimişi de impăratul Leon cu trebi 


impărăteşti în provinciile din Asia, l-au întîlnit 


nota copistului e vorba de Constantin Mavrocordat, fiul lni 
Nicolae Mavrocordat, care a domnit a doua oară în Moldova 
intre septembrie 1741 şi 29 iunie 4743. Data trebueşte deci 


cețită x2c (7250 — 5508 = 1742). Codicele Eminescu, Se 
află acum încorporat în colecţia de msse. a Academiei Române, 
fond Gaster nr. 3. Nota se află pe f. 226 v. Altă copie, tot de 
Cozma ieromonahul din mănăstirea Neamţu, aflată în Bibl. 
Acad. Române sub cota 1630, a fost făcută în 1747 (cf. f. 281 
r.). Textul cel mai vechi din Minunile sfintului Vasilie este 
o copie din 1706, fără nici o altă indicație (ms. nr. 98, fond 
Gaster, Biblioteca Academiei Române). 


203 


umblind prin pustiu, şi, crezind că este o iscoadă a 
perșilor, l-au prins și l-au dus la curtea din Bizanţ. 
Aci, împăratul l-a predat unui boier al său, Samon, 
de neam agareean, ca să-l cerceteze. Acesta, aprins 
de minie că ascetul îl înfrunta, nevoind să-i răspundă 
cine este şi de unde este, poruncește slujitorilor săi 
să-l bată cu toiege verzi și cu vine de bou uscate. 
Dar, neizbutind pe această cale să smulgă nici un 
cuvint de la el, îl supun la un nou șir de patimi, 
obișnuite în vieţile de martir: îl bat cu toiagul ŞI 
cu biciul, îl leagă cu mîinile la spate şi-l spinzură 
de grinzi; îl aruncă înaintea a doi lei îinflămînziți, 
dar leii «se tăvălesc la picioarele sfintului ca niste 
miei >. Toate aceste minuni, fireşte, nu pot deschide 
ochii patricianului ca să priceapă că are de-a face 
cu un om asupra căruia Dumnezeu coborise harul 
său. Dimpotrivă, îl îndirjesc şi mai mult şi porunceşte 
ca ascetul să fie înecat. În al treilea ceas al nopţii 
sfintul este urcat într-un caic şi aruncat în talazurile 
mării, dar, întocmai ca în străvechiul mit al lui 
Arion, doi delfini îl aduc pe spinarea lor şi-l scot pe 
uscat, la „țărmurile ce se chiamă « Eydoma ». Acolo 
aşteaptă să se deschidă porţile de aur ale cetăţii, 
pină în zori cînd, vindecind un om de friguri în nu- 
mele Mintuitorului, este luat de acesta şi adăpostit 
în casa lui. 

Acolo sfintul Vasilie trăieşte în linişte pînă într-o 
zi cînd, tăind calea alaiului imperial şi înfruntînd 
pe ginerele regentului Romanos pentru gindurile lui 
criminale — pusese la cale răsturnarea tînărului 
impărat — este aruncat în temniţă şi supus la noi 
munci. Într-o noapte însă, ginerele regentului, 
« Saronitul », se pomeneşte în vis cu o vedenie care-l 
mustră pentru chinuirea sfintului şi care îi preves- 
tește siirșitul apropiat. Simţindu-se rău şi deştep- 
tindu-se, Saronitul, înspăimîntat, poruncește să fie 
pus în libertate călugărul, dar visul se adevereşte: 
în puţine zile potentatul îşi dă sufletul. 

Sfintul, lăsat liber, este găzduit în casa altui 
creştin, fiindcă înttii lui sprijinitori muriseră între 

204 


timp. Aci, în noul lui adăpost, i se dă o chilie deose- 
bită şi o femeie bătrină, Theodora, ca să ingrijeasca 
de el. «Şi multă lume — încheie textul — venea la 
el să afle vindecare şi alinare şi s-a făcut numele 
lui slăvit în tot Tarigradul». intre cei veniți se afla 
si un tînăr, Grigorie, care s-a alipit aşa de mult 
de Vasilie, încît a devenit ucenicul lui nedespărțit, 
si de bătrina Theodora, pe care o iubea ca pe însăși 
' lui. 

in aci viaţa sfintului Vasilie cel Nou nu se 
deosebeşte prin nimic de celelalte legende hagio- 
grafice: aceleași munci, aceeaşi răbdare supran 
in pătimire, aceleaşi minuni care vădesc caracterul 
de sfint al ascetului. Partea cea mai importantă 
din punctul nostru de vedere este a doua, care 
dezvăluie tainele de dincolo de moarte, şi care tocmal 
pentru aceasta a asigurat textului o extraordinară 


circulaţie în masele populare. 


Cele 24 de vămi ale văzduhului. Credinţa despre 
vămile văzduhului la creştini își are, după cum 
se ştie, sursa ei în Biblie. Apostolul Pavel, 
despre care ni se spune că în urma Viziuni! din valea 
Damascului a fost răpit la al treilea cer şi a auzit 
si văzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit sau 
văzut, vorbeşte în două locuri din scrisorile sale 
către efeseni (2 vers. 2; 6 vers. 12), despre « păcatele 
in care ap umblat potrivit stăpinitorului puterilor 
văzduhului, adică spiritului care lucrează acum În 
fiii răzvrătirii », a despre duhurile răutății răspîndite 
în văzdubhuri ». | 

Scriitorii patristici au dezvoltat acest pasagiu 
cu elemente din credinţele populare. Astfel, Efrem 
Sirul, în sec. al 1V-lea, în multe locuri din operele 
sale vorbeşte despre îngeri care « luînd sufletul 
omului, se înalță prin văzduh, unde se află... . 
stăpinitorii lumii... piritorii noştri cei amarnici, 
vameşii cei înfricoşaţi, care ne cer seamă ŞI ne La 
vamă, găsindu-se în văzduh». Sf. Atanasie, si. 
loan Hrisostomul au contribuit sā răspîndească 


205 


credințele în spiritele rele din văzduhuri, care ar 
Îi vameșii sufletelor 1. 

Credinţa a trecut apoi în textele liturgice (evho- 
logiu, orologiu, molitvenice) unde se spune că, în 
ceasul morţii, sufletul se roagă îngerului păzitor să-l 
scape «din toate vămile celor vicleni, că n-am 
fapte bune să precumpănească în cumpănă faptele 
cele rele a. 

Pe temelia acestor texte biblice, patristice şi 
liturgice au crescut credințele care an dat naştere 
plăsmuirii din partea ll-a a Vieții sfintului Vasilie 
cel Nou, aşa cum o vedem în textele noastre. Con- 
cepția despre vămile prin care trece sufletul după 
moarte are, în cultura poporului nostru, o importanţă 
deosebită, fiindcă stă în legătură, pe de o parte cu 
iconografia religioasă, pe de altă parte cu folclorul; 
dar pentru ca să urmărim mai clar aceste raporturi, 
e necesar să redăm pe scurt şi subiectul acestei a 
doua părţi din Viața sfintului Vasilie. 

Theodora, bătrina care îngrijea de sfintul Vasilie 
și de ucenicul său Grigorie, simțind apropiindu-se 
sfîrşitul vieţii, se călugări. Puțin după aceasta, căzu 
bolnavă și-și dădu şi ea obştescul siîrşit. Grigorie, 
care o iubise ca pe o mamă, voia să ştie unde se 
află sufletul ei după moarte ŞI necontenit, supăra 
cu această intrebare pe sfintul. Acesta, ca să nu-l 
mibnească, îi făgădui în cele din urmă că-i va implini 
dorința. Şi intr-o noapte, pe cînd ucenicul dormea, 
un tînăr îi spune că stintul îl aşteaptă să meargă 
impreună la locul unde se află Theodora. Ucenicul 
se scoală, pleacă în grabă la chilia siîntului, dar 
aci ailă că sfintul plecase chiar să vadă pe 
Theodora. 

leșind întristat, Grigorie apucă pe o cale care 
ducea spre Vlaherne ai ajunse la «o polată » mare cu 
niște curți încuiate, unde găsi în slirșit pe Theodora. 
Aceasta, la rugăciunea lui, îi destăinui cum în ceasul 


1 D. Russo, Studii bizantino-române, Bucureşti, 1907, 
pp. 46—21. 


206 


morţii sale a văzut adunindu-se în jurul său mulțime 
nenumărată de draci — care urlau, țipau, guitau pi 
pină ce s-au scoborit doi îngeri cu părul alb ca zăpa la 
si cu brâne de aur, care chemară IN OREZ Ze 
veni în chipul unui schelet — aşa cum de acele 
reprezentată în toată iconografia e ară pia 
coasă, bardă, topor și tot felul de une e Ki E 
pind sufletul de trup, îl predă îngerilor. inge ; 
adunară toate faptele bune ale răposatei şi porniră 
cu sufletul ei spre cer, trecînd prin cele 24 de vămi 
răzduhului. 
3 RR grecese sunt 21, dar în traducerea 
românească s-a ajuns la 24. Acestea suni uri 
toarele — așezate în ordinea greutății: l-a, pne 
cuvintelor deșarte şi nesocotite, a glumelor Jon 
rinduială din tinereţe; a 2-a vamă, WE A 
jurămintelor strimbe; a 3-a, a osîndirii pe ne i 
si a clevetirii; a 4-a, îmbnibarea pintecelui; a ee 
lenevirea şi trindăvia; a 6-a, furtişagul ; S Gë 
iubirea de argint şi scumpetea (= sgircema); a ră, 
cămătăria; a 9-a, nedreptatea; a T ia; 
a 11-a, îngimiarea, a 12-a, minia; a Se piz- 
muirea şi ranchiuna, («a ţinerii minte ran On a 
14-a, uciderea și tilhăria şi lovirea; a 15-a, REICO 
toria, vrăjitoria, otrăvirea şi chemarea a 1 
a 16-a, curvia; a 17-a, preacurvia;, a 18-a, so jena: 
a 49-a, eresurile; a 20-a, nemilostivirea şi tirania 
E ior vamă aşteptau duhurile necurate, care 
aduceau în cumpănă păcatele pe care ea le e 
în viaţă și pe care ei le scriseseră intr-o ia eg 
cu slove albe, pe cînd îngerii puneau în pc a Sr 
jei faptele ei cele bune, adăugind, SEH DN GEN 
nevoie, galbeni aduși într-un burduf de s A Li Ie, 
care se rugase lui Dumnezeu pentru suiletul el. 
Fiindcă Theodora era nedumerită cum de cunoșteau 
diavolii toate faptele oamenilor, pe care aceştia 
Insel le uitaseră, îngerii o lămuresc că Dumnezeu 
trimite fiecărui om, de la sfintul botez, cîte un înger 
păzitor care-l povăţuieşte spre bine și care adună 


207 


faptele lui cele bune; în același timp, «domnul 
intunericului » trimite în calea omului diavolii care-l 
trag spre ispite și care apoi duc fiecare păcat la 
vama respectivă unde-l înscriu în carte. Numai 
păgiînii, cei nebotezaţi şi cei înstreinaţi de Dumnezeu 
nu mai trec prin vămi, ci sunt aruncaţi de-a dreptul 
in prăpastia ghecnei. Păcatele pentru care omul s-a 
căit şi pe care le-a mărturisit duhovnicului, împli- 
nindu-și pentru ispăşirea lor canonul, acelea se 
şterg, nevăzut, prin milostenia lui Dumnezeu. 

Am insistat într-adins mai pe larg asupra amă- 
nuntelor din această ultimă parte, pentru că dintre 
toate legendele hagiografice nici una nu a avut un 
răsunet așa de puternic în sufletul popular si. în 
imaginația zugravilor de biserici ca Viaţa sfintului 
Vasilie. 

În arta noastră religioasă, motivul celor 24 de 
vămi ale văzduhului este unul dintre cele mai 
impresionante şi mai răspindite. D-l. D Henry, 
intr-o lucrare bine documentată, l-a studiat în 
scenele zugrăvite pe pereţii vechilor mănăstiri 
bucovinene: Voroneţul, Vatra-Moldoviţei, Gura- 
Humorului și Arbore. Drumul în lumea de dincolo 
de moarte este tras în formă de dreptunghi, la fiecare 
vamă vine, însoţit de doi ingeri, cîte un suflet în 
intimpinarea căruia apare un diavol, pe cînd un 
altul, retras de o parte, stă, aşteptind cintărirea 
păcatelor. Vămile sunt înşirate aci în aceeaşi ordine 
ca în Viaţa sf. Vasilie, avind fiecare vamă inscriptie 
in limba slavonă: 1. nageruie —clevetirea; 2. 
<R>OpăCânHiE MS... 3. sagHerhie— zavistia; 4. AnIRNIE 
— minciuna; 5. (nu s-a putut descifra); 6. rph AocHoe 
— îngimiarea; 7. mpasnocaotie 8. AHXRA H Aker. `: 
9. (nedescifrabil); 10. cpeBpoanais — iubirea de argint; 
11. nnannereo — beţia ş.a.m.d. 

În aceste scene iconografice, vămile sunt numai 
21. DL P. Henry, întemeindu-se pe redacţiunile 
moderne ale Vieţii sf. Vasilie, crede că au fost omise 
trei şi anume: vămile desfrinării şi a fardului, 
fiindcă aceste vămi feminine n-ar fi putut interesa 


208 


soborul de călugări, şi vama tabacului, fundcă, 
explică d-l Henry, fumatul «est un péché humain 
par excellence, auquel, les moines en Bukovine 
se livrent assez volontiers » `, Credem Însă 2 
zugravul n-a omis nici o vamă, pentru că in vechile 
vedacţii grecești şi slavonești ai in unele versiuni 
româneşti ale Vieţii sf. Vasilie, vămile sunt în 
număr de 21. Zugravul vechilor mănăstiri buco- 
vinene s-a conformat în această privință textului 
din literatura scrisă, pe care călugării mănăstirilor 
din acea vreme îl citeau probabil în limba slavă. 

Viaţa sfintului Vasilie cu cele 24 de vămi ale 
văzduhului, ilustrată în iconografia religioasă, a 
avut o puternică influență asupra imaginației 
populare şi a lăsat urme adinci în ciclul de zl cal 
și superstiții privitoare la înmormintare. Materiale 
culese din toate colţurile pămîntului românesc ne 
invederează cît de răspindită este credinţa în vămile 
văzduhului. Dracii, după ce au fost izgoniți din cer 
și au rămas în văzduh, s-au apucat —ne spune 
T. Pamiile — de au făcut vămule văzduhului, unde 
opresc sufletele oamenilor cari merg la cer; la vamă, 
sufletele morţilor dau fapte bune; dacă nu prea 
au fapte bune, dau hainele care li se dau de pomană 
pînă la patruzeci de zile şi, dacă nu li se plătesc nici 
cu atita, mai dau şi paraua care D se pune la deget 
cind mor. Și dacă nici cu aceasta nu se pot răsplăti, 
sufletele se duc de-a dreptul în iad. 1 | 

În Țara Oașului se pune în palma mortului «o 
Cruciță de ceară şi cîţiva lei ca să-și poată plăti 
Güimile ». 


* <este un păcat prin excelenţă omenesc, la care călu- 
ării din Bucovina se dedau bucuroși> 
ET, n Pamfile, Povestea lumii de demult (Acad. Rom., 
Din viața pop. rom. Culegeri şi studii, XVIII), p. 66. Ci. 
acelaşi, Văzduhul (Academia Rom., aceeaşi colecţie, XXVIII), 
Bucuresti, 1916, p. 2; Cf. şi Ovid Densusianu, Graiul din 
Tara Hațegului, Bucureşti, 1915, p. 245: 4 Calea pînă la cer 
e lungă, lungă ai cu văm:, pe care mortul o să le plătească 
cu bani». 

209 

14— 346 


La groapă, o rudă a mortului împarte copiilor 
mici «bani şi coci— niște colăcei de-o palmă — 
peste groapă». Aceasta pentru ca mortul să-şi 
poată plăti vămile (Boireşti) 2. Materialul cel mai 
bogat a lost însă cules din Bucovina de Sim. FI. 
Marian şi, cu mici variante, el consună în totul cu 
datele legende: hagiografice 3 

Numărul vămilor variază în credinţele populare, 
cei mai mulți însă cred că sunt douăzeci şi patru. 
Acestea sunt ca şi în Vrata sfintului Vasilie: vama 
furtului, a uciderii, a omorului, a beţiei, a destri- 
nării, a lăcomiei, a nedreptăţirii, a învrăjbirii, a 
sudalmei, a fermecătoriei, a vrăjitoriei, a tutunului, 
a fumatului, a minciunei etc. 

La vamă, sufletul vine însoţit de îngerul condu- 
cător, pe care i l-a trimes Dumnezeu la botez. Acolo 
dracii scot, ca şi în legendă, o carte mare cu file negre, 
in care au însemnat toate păcatele, chiar şi pe cele 
mai mici şi mai neînsemnate; îngerul conducător 
aduce şi el o carte albă, în care se găsesc scrise, 
cu litere negre, faptele cele bune. Fiecare vames 
are «cite o cumpănă sau cîntar » cu care cîntărește 
intr-o parte sufletul cu faptele cele buue, într-alta 
faptele cele rele; dacă binefacerile precumpănese, 
sufletul trece la altă vamă, dacă nu, păcatele îl 
trag spre iad. Cu toată îndirjirea dracilor, totusi 
sufletul poate scăpa la vamă din ghiarele lor « dacă 
scoate cite un colac și cîte un ban dintre colacii şi 
banii ce s-au dat de pomană săracilor peste sălaş, 
cînd i s-a dus corpul la groapă, şi le dă dracilor ca 
plată ». 

În jurul acestui moment hotăritor din călătoria 
sufletului prin vămile văzduhului, s-au concentrat 
o mulțime de superstiții şi rituri eterogene — unele 


1 Anuarul Arhivei de folclor (Academia Română), II, 
publ. de I. Muşlea, București, 1933; P. V. Ştetănucă, Folelor 
din Judeţul Lăpușna, p. 107: « Cînd aruncă ţărina peste sicriu, 
se aruncă bani în mormînt ca să aibă cu ce plăti vămile» 
(Nimoren:). 

7 Marian, Înmormintarea, pp. 448—456. 


210 


desigur transmise de-a lungul vremurilor, tocmai 
din epocile păginismului — toate puse în legătură 
cu credinţa în vămi. Astiel, cocoşul care se dă peste 
sălaşul mortului, de sufletul lui, se dă pentru ca în 
lumea cealaltă să înspăimiînte şi să îndepărteze priu 
cintarea lui pe diavoli și pentru că «va ţine în ciocul 
său cumpenele de la vămile văzduhului, şi nu va 
lăsa pe diavoli să facă... vicleşug» 1. Stilpii pe care 
preotul îi citește în odaia mortului, la lumina a două 
luminări, au de scop «ca cel răposat să poată mai 
lesne trece prin aceste vămi»?. După credinţele 
populare, văile văzduhului sunt despărțite între ele 
prin rîuri. Pentru ca sufletul să poată trece aceste 
ape, rudele răposatului aştern To diferite locuri: 
pe pragul casei, lingă poarta ogrăzii, la răspiutii, în 
crucile drumului, peste poduri, la intrarea în curtea 
bisericii, cîte o bucată de pinză curată de casă, sau 
o năframă, care se numesc poduri sau punți. Poporul 
crede că aceste bucăţi de pinză, pe lumea cealaltă, 
se prefac în poduri ca sufletul să poată trece mai 
departe °. 

După ce mortul este scos din casă, în drumul spre 
biserică, este o datină, răspîndită la noi pretutin- 
denea, ca alaiul să se oprească de mai multe ori — în 
multe localităţi de 12 ori; cîntăreţii şi bocitoarele 
încetează, sicriul se așează jos, preotul citeşte ectenia 
și după aceasta neamurile răposatului impart peste 
sicriu celor ce duc mortul, copiilor şi uneori preotu- 
lui: colaci, bani, nn cocoş şi chiar animale mici. 
Aceasta se tace cu scopul ca «sufletul să aibă cu 
ce plăti vămile din cealaltă lume » 4. Chiar și pomul 
cu care e condus mortul la biserică are menirea să 
umbrească sufletul, « după ce a trecut prin toate 
vămile, ostenit peste măsură » 5. 


1 Ibidem, 


p. 296. 
2 Ibidem, p. 225. 
3 Ibidem, p. 300—307. 
4 Ibidem, p. 297. 
5 Ibidem, p. 174. 


14*— 


„Un motiv cu rădăcini atit de adinci în super- 
stițiile populare nu se putea să nu pătrundă şi în 
ciclul poeziilor îu legătură cu ritualul înmormin- 
tării. Într-un bocet din Banat — diu aşa-numitele 
zori, fiindcă se strigă sau cîntă la revărsatul zorilor 
şt se invocă în ele zinele zori ! — sufletul e sfătuit 
să nu se grăbească: 


4 Cai să mergi departe, Frică vei petrece; 
Pe căi neumblate; Dar tu vei lua 
Pe căi vei vedea Si din sîn vei da, 
Şi te-i spăimînta, Te-i răscumpăra 
Cete de tîlhari Cu nouă criţari 


Și de vameși mari. 


„ame; De vameși tilhari? » 
La vămi cind vei trece, 


Toate acestea aduc o nouă dovadă de strinsa 
legătură a literaturii scrise cu literatura orală a 
poporului ! 

Credinţa despre « vămile văzduhului » s-a înră- 
dăcinat așa de adînc în concepţiile populare privi- 
toare la viaţa de dincolo de moarte, încît; chiar marii 
noștri scriitori —ca bunăoară Coșbuc—o evocă 
in cele mai frumoase creaţiuni ale lor, inspirate din 
viaţa populară, în legătură cu sfirsitul vietii 
păminteşti: l E ` 


« Pe piept colac de grîu de-un an, 
Gin loc de galben buzdugan, 
Făclii de ceară ti-au făcut 

În dreapta cea fără temut, 

GU pn mîna care poartă scut, 


Trau pus un ban. 

Cu făclioara pe-unde treci, 

Dai zare negrelor poteci 

n noaptea negrului pustiu, 

lar bauu-i vamă peste rîu. 

Merinde ai colac de grîu 

Pe-un drum de veci. » (Moartea lui Fulger) 


Lo Zorilor, surorilor. 


Miîndrelor, zînelor» (E un refren e i A 
cuprinsul bocetului). l e revine adesea în 


* Becineagă, «Zorile», datine poporale, în Famili 
Budapesta, An XI (1875). Cf. şi Marian, op. cit., p. 230. K 


212 


A treia parte din Viaja sfintului Vasilie eel Nou 
o alcătuieşte vedenia ucenicului acestuia, Grigorie, 
care urcat la cer de un înger, vede cetatea cea mare 
a raiului cu 12 porţi ale ei, apoi învierea morţilor 
şi sosirea lor, în cete, dinaintea scaunului de jude- 
cată al Mintuitorului. Int vin: ovreii cari au trăit 
inaintea Mintuitorului, apoi păgiînii, Prea sfinta 
stăpină, cei 12 apostoli, sfinţii mucenici, sfinții 
mărturisitori... călugării... cei săraci cu duhul... 
judecătorii cari n-au luat mită; după aceştia vin 
cetele păcătoşilor: tilharii, desfrinaţii ș.a. În versi- 
unile dezvoltate această parte este expusă pe larg; 
in versiunile prescurtate, multe capitole sunt omise. 

Această parte din Viața sfîntului Vasilie a avut 
și ca partea ei de influenţă asupra literaturii orale 
a poporului, dar ea s-a încrucișat aci cu alte texte: 
Judecala din urmă, Semnele venirii lui Aniehrisl ş.a. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte tipărite: Viata sfintului Vasile cel Nou și 
infricoșalele văm: ule văzduhului și dreapta Judecată, pre 
care le-au gësin Grigorie prin rugăciunile sfintului Vasile 
cel Nou care s'au scris pre limba elinească de acelaș Grigorie, 
iar acum în zilele prea luminatului Domnu To Ioannu Georgie 
Caragea Voevodu tălmăcindu-se pre limba românească, s'au 
dat în tipariu, cu blagoslovenia prea sfinţii sale, iubitoriulut 
de Dumnezeu Kyru Galaction episcopul Rimnicului, Rimnici, 
lcat 1816; alte ediţii în Bibl. Academiei Române: din 1835 
si 1838; titlul la fel cu precedenta pînă la acelaș Grigorie, 
după care urmează: iară din limba elinească, tradusă în limba 
noastră strămoșască românească, de un iubitoriu de neamul 
său românesc Rafail protosinghel, și tipărită acum a patra 
oară cu oarecare îndreptări și adăagări... În josul copertei 
o notă care ne dezvăluie citeva librării ale timpului: «Să 
află de vînzare în Bucureşti la d. Iosif Romanov, la d. Gheor- 
ghie loan, uliţa Brașovanilor, la d. Visarion Rus, de la 
Bărăţie păste drum, la d. Dimitrachie Nica la Las, la d. Hrist 
Hagi Calču la Focşani, la d. Lilea Tac la Craiova »; ediţia 
din 1847 iunie 30, «acum tipărită de a șasa oară» cu chel- 
tuiala « dumnealor Iosif Romanov şi ‘Iosif Popovici», mai 
indică o librărie « Steclari la Piteşti». Cele 24 vămi și viața 
sfintului Vasile cel Nou şi înfricoșatele vămi ale văzdului st 


213 


dreapia judecată a lui Dumnezeu tipărită 

2 2 „„. tipărită de a unsprezecea 
oară, București, 1920; două ediţii fără dată, în Bucur 
la Tipografia Națională. j 


Texte vechi retipărite: M. Gaster, Chrestomatie 
mână, l, pp. 301 — 304, după: a, Codex Emin 
nr. 2, f. 86 b-124 (azi în Biblioteca Academiei Române, fond 
Gaster nr. di f. 101—110; data 1692 greşilă, vezi mai Sus 
p. 202); după b, ms. Gaster 1706 (azi în Biblioteca Acad. 
Rom. fond Gaster, nr. 98) şi după ms. Gaster 1805 (azi în 
Bibl. Acad. Rom., fond Gaster nr. 7, f. 79—119). Ovid 
Densusianu, în Anuarul Seminarului de istoria limbii și li 
pag el e română, pp. 59—106, după un ms. 

ihlioleqgue Nationale din Dan i l 
E EE aris, din sec. XVII, fond 


Manuscripie din Biblioteca Academiei Româno: 
44, Vămile văzduhului, copiat de Stan logofătul. 
pe la sfîrşitul sec. al XVIII-lea (circa 1794); nr. 292, 
Viaja sfintului Vasilie şi vămile văzduhului, secolul al 
XIX-lea, copie de pe un ms. din Biblioteca Naţională din 
Paris, de T. G. Djuvara (cf. descrierea în 1. Bianu, Biblio- 
teca Academiei Române, Catalogul manuscripielor româ- 
nești, l, p. 637); nr. 938, f. 355 v., copiat în 1810, de Ioniţă 
sin Şeitan în satul Turchești (cf. descrierea în loan Bianu 
ȘI G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor românești, Il] 
p. 15%); nr. 1301, copiat de Vasile Țintile «k.k. învăţătoriu 
în Tereblece » v. Í. 92, 93; nr. 1596, Prea minunatele st 
înțricoșaiele videnii, sec. al XVIII-lea (cea mai veche 
insemnare, din 1786); nr. 1630, f. 218—281, copial în 1746 
« în zilele bunului credintos Domnu lo loan Neculaie Voevod 
la mazilie Mării sale şi au venil luminatul Domnu Grigorie 
Ghica Voevod Ia vălct 7255, iar de la Hs. 1747, iulie 9 zile » 
Manuscripbul are un interesant adaos la f. 281 r.: « Scrisu- 
sau aceste minuni a prea sfintei de Dumnezeu Născătoare 
ȘI pururea Fetoarei Mariei adecă şi viaţa sf<î>ntului ei prea 
cuviosului părintelui nostru Vasilie cel Nou şi să ştiţi fraţilor 
şi iubiților lui He<risto>s că acest sfînt are o carte tiparnică 
pre limba grecască. .. că au făcut multe minuni, iar noi am 
Scris numai aceste pre scurt»; nr. 1817, fragment (lipsește 
inceputul), f. 1—17, copiat de Neculae logofăt sin Ursache 
la 1789, angust (v. f. 71 r.); nr. 1955, sec. XVILI—XIX (pe 
prima pag. pecetea mănăstirii Cernica); nr. 1973, fost al 
mănăstirii Cernica, anul 1812, cuprinde numai vămile nu 
ȘI viaţa sfîntului, f. 296 r. — 310 r.; nr. 1996, Viaţa și spu- 
nerea minunilor prea cuviosului părintelui nostru Vasilie 
cel Nou, î. 1—118 v., fără însemnare de an sau copisi 
sec. al XVIII-lea, fost al mănăstirii Cernica; nr. 2110 (la 
un loc cu Amartolon Sotiria), f. 194—249; nr. 2481, lipseşte 
începutul, f. 4—71 v., copie de «Ioachim ler<omonah»> 
Schev<o> fil<ax> Bistriţa<nu> Bărbătescul », la anul 1805; 


214 


nr. 9338, Poveste de minunile prea cuviosului părintelu, 
nostru Vasilie cel Nou de la Țarigrad, f. 487—280, sec. al 
XVIII-lea; nr. 2463, f. 137—183, la un loc cu Amariolon 
Sotiria (nota p. f. 183 la fel cu cea din precedentul nr. 1630; 
deosebire în final, nota se încheie cu: «în dzilele bunului 
credintos domni Ioan Constantin Neculai voevod la...» 
(restul şters); nr. 1568, Foto prea cuviosului părintelui 
nostru Vasilie cel Nou, f. 46—114, scris de Toader Motoc, 
la 1811, Moldova; nr. 3644, f. 183—280 de «Toan, smeritul 
fiu al preotului Theodor ot sat Păulești »; nr. 2775, f. 1— 
92 v. copiat la anul 1799, cu plata egumenului arhim. Chiril, 
fost al mănăstirii Rişca, dăruit Academiei de Titu Maiorescu; 
nr. 3604, Vieaţa şi spunerea minunilor... sec. al XVIII- 
lea (din colecția Cozma, arhiepiscop a toată Ungrovlahia); 
nr. 3613, f. 1—169 v. Viaţa prea cuviosului părintelui nostru 
Vasilie cel Nou, scrisă de Crigarie ucenicul lui, celu din cetatea 
cea mare a 'Tarigradului, căruia pomenire să săvărşeşte în 
luna lui martie în 25 de zile... s'au scos pre limba românească 
la anii de la facerea lumii 7272 (1764); nr. 3627, din 
decembrie 1802, de Neculaiu sin Constantin Vrabie din 
Fundul Racovei: Cuwvint pentru viitoarea judecată fără 
Viața; nr. 4209, Vămile diavolești, fragment f. 19—26, 
copiat în 1830, martie; nr. 4719, f. 1—31 copiat în ianuarie 
4802: nr. 4928, Viaţa cuviosului părintelui nostru Vasilie 
cel WNou..., sec. al XVIII-lea. 


Fond Gaster: nr. 3, f. 178 v. — 226 v., cu o notă la 
f. 296 v. din carc reiese că a fost scris cu «osteneala robului 
vostru Cozma de la sfinta mănăstirea Neamţul... în zilele 
bunului credintos Jo Constantin Neculai Voevod al dotle 
domnie, la vlet xz » (7250 = 1742); nr. 80, f. 170—191, 
scris de două mini: pînă la f. 185 un scris mai ordonat și 
mai vechi, restul mai grăbit şi mai nou; fără nici o indicație 
de loc sau timp şi fără nume de copist, circa EE 
f. 362—474, fără nici o însemnare; a doua jumătate a sec. 
al XVIII-lea; nr. 98, din 1706 (după o însemnare de la f. 219 r. 
Și 290 v.), f£. 223—290. 


Texte grecești. 'Tipărite: BifAlov òvouačópevov Aron 
Dovdrov ele tò ` Angie meptexe. râv Blov xal 7rohrelav, HE 
uepiuă Gawuora od èv "Ale Ilorpăc huõãv Baordelov "oi 
Nëou xal sde poßepàs vai éxotatixèg Orraoloc Oro elev 2 
Beodhpa etic zën Qavarâv ns, Tăs molas 2EmyhOmuev, 8 
"Axoxahbeas 705 Marc tou Lpmyoplov, ovyypageis Tap 
aro ele thv râv 'Erhvov Bukhenrov, tÈ vin 88 GË aezielc 
ele ` ot Yh&rrav dd thy Tv névtav Gpthetav nap 
 ABovaotov *lepouovăxov zi Kpnrbc obusloc gòto Gua Adnan, 
Veneţia, 1693 (necunoscut lui Legrand, vezi descrierea lui 
G. Pesenti în Byzantinische Zeitschrift, XXX, 1929, pp. 316— 
323, unde se fac apropieri cu Divina Comedie). Textul se 


215 


publică şi azi în Grecia între cărţile populare, o ediţie apărulă 
în Atena, fără dată, în biblioteca d-lui prof. D. Russo din 
Bucureşti, Bios xal morela xal fawuara mot gv “Ayto huv 
Baoctàetovu. .. Textul care a stat la baza acestei tipărituri pare 
să îi fost, după Pesenti, un ms. asemănător cu cel publicat 
de Bollandişti în Acta Sanctorum Martie, III, Append 20—32 
(pp.664— 678); un fragment dintr-o redacțiune mai mare 
a publicat A. Veselovski, Cfoyrzura ombssenia Pycexa20 AZAKA 


u Cnosecrocmuu Hunnepamopckoŭ Akaòðemiu Hayra, sect. a Il-a, 
pp. 10—82. 


Mauuscrise grecesti din Muntele Athos: 
Lambros, Catalogue of the Greek manuscripts on Mount 
Athos, Cambridge, 1895, 1, p. 406, ur. 3827 (mănăstirea 
Dionisiat; sec. al XVIII-lea); p. 175, nr. 2057 (mănăstirea 
Esfigmenu; sec. al XII-lea). 


Studii în literatura românească: M. Gasler, Litera- 


tura populară română, pp. 439—444; D. Russo, Studii 
bizantino-române, Bucureşti, 


Spyr. P 


NI 
RE 


6 


(| 
Gë 


CH s 


LEGENDE LITURGICE 


DESCOPERIREA SFINTEI LITURUILI 


Am cercetat in paginile precedente materialul 
legendelor apocriie privitor la persoanele Vechiului 
Testament, la Mintuitorul și familia sfintă, am urmărit 
apoi cîteva din cele mai caracteristice legende hagio- 
grafice, în care viaţa martirilor şi a asceților apare 
nimbată de o aureolă divină, scăldată în lumina 
miraculosului. Înainte de a trece la drama şi la 
colindele religioase populare, ne vom opri puţin 
asupra citorva legende apocrife, plăsmuite cu 
intenţia de a explica maselor populare, în chip concret, 
simbolurile serviciului liturgic sau alte aspecte ale 
cultului, ca de exemplu motivele pentru care creştinii 
trebuie să cinstească cu post şi rugăciuni vinerele. 

Cea mai interesantă este: Tilcul sfintei şi dumne- 
zeieștei liturghii ce s-au arătat limbilor păgine din 
dumnezeiasca strălucire precum scrie Baronius la 
anii de la Hs. 1009 (titlul după ms. 2152 B.A.R.) 

Este o legendă extrasă, se spune în titlu, din 
Baronius. 

După Sulzer !, traducerea Analelor lui Baronius 
in limba română s-ar fi făcut de către popa Ştefan 
din Braşov; traducerea ar fi fost apoi revăzută 
de cunoscutul cărturar și autor al primei gramatici 
românești, Eustatievici. E posibil însă, întrucit nu 
cunoaştem o traducere a operei întregi a lui Ba- 
ronius, ca referințele lui Sulzer să privească numai 
legenda noastră. Legenda vrea să explice, într-o 
formă plastică, fazele principale ale serviciului divin. 
Acţiunea se petrece iu Orient, pe vremea cind domnea 
sultanul Amurat în Vavilon și Amifiloh în Aravia. 


1 Geschichte des 'Transalpinischen Daciens, I1, Viena, 
D782, p. 39, nr.3 


219 


Evreii, care pizmuiau pe creștini, s-au dus cu daruri 
la curtea lui Amurat şi au piîrit pe creştini înaintea 
sultanului că s-au înţeles între ei să se răzvrătească 
și să-și întemeieze o împărăție a lor în Ierusalim, 
Amurat, adine turburat de această ştire, trimite 
poruncă scrisă împăratului Amfiloh din Aravia, 
ca să-și adune oștile și să purceadă de sirg asupra 
lerusalimului pentru a-l preface în ruine şi a distruge 
biserica de pe mormîntul lui Hristos. Patriarhul 
lerusalimului, sfintul Metodie, aflind de venirea 
limbilor păgîne asupra Ierusalimului, a fugit la 
Antiohia. La biserica sfintului mormînt au rămas 
numai doi slujitori, fratele Ioanichie cu un preot. 
Amtilok, sosind cu oștile, dărimă zidurile Ierusali- 
mului, sfărimă casele, dar nu putu împlini porunca 
impărătească, fiindcă ostaşii săi nu găseau biserica 
siintului mormint. Dumnezeu o învăluise într-un 
nor de ceață și o ascunsese privirii lor. Amfiloh 
chemă atunci pe credinciosul său Musalip, şi-l 
trimise să dărime el biserica. Musalip intră în biserică 
tocmai cînd preotul, îmbrăcat în odăjdii, se pregătea 
să înceapă sfinta liturghie. Vrind să se arunce 
asupra preotului, Dumnezeu îi înţepeni . mîinile 
«ca de fier și nu putea să le întoarcă către dinsul». 
Atunci, Musalip, pricepînd minunea dumnezeiască, 
căzu în genunchi înaintea preotului şi ceru iertare. 
Prin rugăciunea preotului, musulmanul își recăpătă 
sănătatea. 

Sultanul, aflind aceasta, porunci să se introducă 
in biserica creştinilor caii şi cămilele oștirii, dar 
preotul, carc începuse slujba, so rugă lui Dumnezeu 
și îndată toate vitele căzură moarte, ca lovite de 
trăznet. Amiiloh, turburat, veni la faţa locului să 
vadă și el cum săvirşesc creștinii slujba lor reli- 
gioasă. Și atunci lumină Dumnezeu ochii lui cei 
trupeşti şi, pe cînd preotul săvirşea diferitele faze 
ale liturghiei, ochii lui vedeau desfășurindu-se aevea 
implinirea celor ce preotul cuvinta. Astfel cînd 
preotul a zis: « Duhul Sfint să vie preste tine», 
atunci sultanul a văzut Duhul Sfint coborindu-se 


220 


din cer în chip de porumb şi « odihnindu-se See 
sfintele daruri şi toată biserica s-a umplut de i 2 
mireazmă a darului prea Sfintului Duh, iar siintu 
altariu s-a luminat mai mult decit razele soar clui ». 
Impresionat de cele văzute, Amtiloh cu e el 
a cerut, şi a primit botezul de la patriarhul a ei = 
Antiohia. Dar sultanul Amurat, mîniat de cele a ate, 
porunci lui Amfiloh să se întoarcă la deer 
să jertfească idolilor. Neofitul se opuse cu indara 
micie şi primi cununa de martir. 
déi st diaconi 
te tipărite: Învățătura peniru preoți ȘI 4 
E 4789; ed. Ill-a, Buzău, VE E 
Ghresiomasie romånä, Vi, pp. em, 2 
i 50, 1760 şi : Ms. Nr. n i ; 
E, E, arăti limbilor celor păgineșii. precum ees 
En la anul 1009, copiat între 1823—1832; nr, , 
Í. 43 r.—46, Spunere de sfinta ee cum di A 
u frică în biserică, la sfinta Liturghie, sec. -lea ; 
E 4634 i 174—185 (titlul la fel ca în ms. 2152); T A 
Tilcul sfintei și dumnezeeștii Liturghu ce s au ef imbi 2 
Seine din dumnezeiasca strălucire precum scrie ( E 
i fai dela Hs. 1009, f. 3—11. Însemnare, alt scris, i. 14, 
«1845 b; nr. 2488, Învăţătură sfintă a Eeer gc 
Liturghii tilcuire și cercare, f. 2—20, însemnare, P.: 
1784: nr. 3202, f. 135—146 (titlul ca în ms. 2152), r eg 
la sfîrşitul Liturghiei tipărită la Rimnic, 173) (Bi Se 
peche, Il, 146, nr. 31%); nr. E 1780, BE e 
ji pop, 3162, f. 1—12 v., Descoperirea. .., i. 1: an 
Lee 21; nr. 4649, Tilcul sfintei Liturghui, copas 
de Tudosie Dascălul dela Slamrîmnic, f. 92 v.—103 r., însem 


nare. Í. 103 r.: 20 febr. 1764; nr. 5125, f. 13—22 r., Desco- 


perirea sfintei Liturghii. „. anul 1808 {f. 22 r.); nr. 3518, 


?.163—4169r., Descoperirea sfintei Liturghii, sec. al XVIII-lea. 


. 94 (ambele din 
H Gaster: nr. 96, f. 5, nr. 95, f. 9 

iai a sec. al XVIIl-lea); nr. 63 din 1750; e SI 
P1: nr. 90 din 1777; nr. 102, f. 35 din 1800; nr. 97, f. 4 n 


sec. al XIX-lea. 


DESCOPERIREA CELOR 12 VINERI 


Spre latura Apusului, în ţara Alheilor, We 
GE 1 intre 

cetate anume Drasna, erau veșnic GE e 
jidovi şi creştini. Pentru a curma aceste certuri, 


291 


impăratul Karmil hotărî să se ţină un sobor, care 
să dezbată pricina. În sobor veniră bătrînii jidovilor, 
cari se pliugeau că nu mai pot răbda răutatea creg- 
tinilor și propuseră să se aleagă cîte «un filosof» 
dintre ai lor, care să discute cu un filosof ales de 
creștini și dacă filosoful lor va fi biruit, ei toți să 
primească botezul. 

Propunerea fu primită. Ovreii aleseră pe Tarasie, 
care era însoțit de fiul său Malho, iar creștinii pe 
Elefterie «om înțelept» şi temător de Dumnezeu 
și învățat în sfintele scripturi și cîte trei intrară 
intr-o casă mare. Aci cei doi bătrîni începură să se 
intrebe și să discute între ei «din adîncimea cărţilor 
și din tilcurile Bibliei », dar Elefterie, ajutat de Dom- 
nul nostru Isus Hristos, răspundea la toate între- 
bările, pe cînd « vraciul de multe ori întreba şi putin 
tilcuia ». 

In cele din urmă, Tarasie, înfundat, izbucni: 
«Acum cred că tu ești adevărat înțelept și în- 
tr-adevăr m-ai biruit şi legea voastră este adevărată... 
insă nici tu nu ştii să-mi spui pentru cele 12 vineri, 
care sunt de mare folos sufletelor voastre». $i 
zicînd acestea, ovreinl, supărat, ieși puţin afară. 
Fiul său Malho, căruia îi plăcea legea creştinilor ȘI 
voia să se boteze, rămas singur cu Elefterie, îi lămuri 
pe deplin întrebarea. Această taină fusese scrisă 
intr-o carte pe care o păstra unu! din apostolii Domnu- 
lui, dar jidovii il uciseră și, luindu-i cartea, după 
ce invățară pe de rost cuprinsul ei, o aruncară în 
toc, astfel că afară de căpeteniile ovreilor, care 
erau opriţi de legea lor să o divulge, n-o mai CUNOŞ- 
tea nimeni. 

Cind ovreiul Tarasie se întoarse, Elefterie, lămurit 
de Malho, îi spuse pe de rost taina celor 12 vineri. 
Tarasie «turba de minie» ai înţelegind că numai 
de la Malho putuse afla căpetenia creștinilor taina, 
«se repezi ca o fiară sălbatică asnpra fiului său, pe 
care-l ucise cu o lovitură de cuţit » şi apoi se sinucise. 
Atunci, «filosoful» Elefterie, dezvălui creştinilor 
rostul celor 12 vineri, care sînt: 1-a vineri înainte 


229 


i ICI umnezeu 
“de cei 40 de mucenici, «atunce scoase D 


pre Adam şi pe Eva din raiu »; a 2-a WS ee 
Blagoveştenilor, «atunce ucise Cain pe A ve „a 
3-a înaintea Sf. Paşte, răsignirea lui Hristos; pe a 
inaintea pogoririi Sf. Duh, cînd « EC To e 
multe locuri și goniră pe impăratul See ie 4 a A 
in iunie, cînd a Caldeii robiră lernsalimu su Supe 
ratul Nabucodonosor»; a 6-a înaintea zilei e 
apostol Petru şi Pavel în amintirea vremei i 
« Dumnezeu trimise 70 de rane (plăgi) pe pămint, 
pe mina lui Moise și Aron»; a T-a in august, at 
tirea zilei cînd « smailitienii înarmați venia pe 
mare în Galileia şi robiră multe laturi »; a S-a ees 
capului sf. loan Botezătorul; a 9-a inaintea înă SE 
st, cruci, pentru ziua cind « Dumnezeu EE Vo 
Sodoma şi Gomora şi alte 7 orașe»; a l a o i 
Moise a despărţit Marea Roşie cu toiagul» i E 
«cind prorocul Ieremia a închipuit E u egi 
Domnului şi fu luat de îngeri și dus intre 4 munţi»; 
a 12-a «cînd Irod a tăiat 14 000 de prunci». Lem 
Apocrilul se încheie cu recomandarea ca, o 
creştinii să păzească aceste 12 vineri «cu post, E 
rugăciune ŞI Cu milostenii. Cine nu le va ai e 
avea de îndurat minia dumnezeiască», cine le Ai 
păzi, «va fi ferit de orice boală; și casa şi curte 
| î ată ». 

F E acestui text, care nn are decit o valoare 
teologică și folclorică, a fost intreprins de către Il 
ricul literar şi folcloristul rus Al. Vese A 1. 
stia că un text grecesc atribuit papei e 
care cuprinde numai lista celor 12 VALE pe Ke 
o altă explicare, a fost publicat de car T ul Pi e 
Veselovski a adăugat o serie de vani Me d de t 
listă: germane, provensale (sec. al AVI - al GE 
ceze, italiene şi engleze; ultimele două cuprind î 

si cite o mică explicare la fiecare vineri. , 
"Cu totul diferit de aceste texte occidentale se 
infăţişează grupul textelor slavice, care si 
inaintea listei, o întreagă legendă despre Lu 
dintre Elefterie, «filosoful » creștinilor, şi laraste, 


reprezentantul jidovilor, aşa precum am văzut că 
se găsește şi în versiunea românească. D-l Gaster, 
intemeindu-se pe Veselovski, credea că această redac 
țiune, pe care o numea « Elefteriană >, se află numai 
la slavi, de unde, presupunea dinsul — care a sem- 
nalat și versiunea românească — a trecut și la noi. 
Catalogul de manuscripte grecești de la Muntele 
Athos al lui Sp. Lambros ne arată însă că legenda 
este cunoscută şi grecilor sub titlul de: ‘Epuyyeto 
Tov llopacreBâv vă gàdtrovrar Un asemenea ms., 
copiat în anul 1603, ianuarie 22, de Mitrofan, iero- 
monahul şi protosinghelul Samothracei, se păstrează 
in mănăstirea Iviron. E sigur că textul grecesc stă 
la baza versiunilor slave șI române. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte româneşti editate: Gaster, Literatura populară 
română, p. 389, rezumă un ms. din 1750, în posesiu- 


nea sa. Cartea se publică şi azi, dar nu putem şti de cînd . 


a început publicarea ei. În Biblioteca Academiei Române 
am găsit numai următoarele tipărituri: Cele 72 vineri din 
cursul anului care urmează a se ține de creștini și nu le poate 
șiie care sunt și originea sf. cruci și rugăciunea către Prea 
Sf. Născătoare, Bucureşti, 1911. Cele 12 vineri din cursul 
anului core urmează a se ţine de creştini... și originea sfintei 
cruci urmală de cartea pentru deslegarea. farmecelor (dar 
aceasta din urmă lipseşte din broşură), Bucureşti, 1923: 
altă ediție, identică în titlu Și cuprins cu precedenta, tipărită 
de pr. G. Gladcowski, fost econom al sf. mănăstirii Frumoasa 
şi paroh la comuna Deleni, Constanța, Cîmpulung, 1993. 
În cîte trei ediţiile, textul Cele 72 vineri se încheie cu urmă- 
Loarea notă: « Acestea de mai sus sunt traduse de un călugăr 
bătriîn, arhimandrit, din limba elenă, şi reproduse de Mihail 
Constantinescu Berechet din comuua Tîncăbeşti, plasa Snagov, 
județul Ilfov, ca să fie cunoscută creştinilor... y S-a reprodus 
după o slovă foarte veche şi aproape invizibilă ». 


Manuscrise inedite în Biblioteca Academiei Române; 
nr. 44; nr. 830, f. 192 v.: Tarasie jidovul pricea pentru lege 
cu sfintul Elefterie şi spunerea a celor 12 vineri mari ; 
(cf. Bianu și G.  Nieolaiasa, Catalogul  manuscriptelor 
românești, JTI, p. 84); nr. 3240, f. 102 v.—110, Cazania 
lui Lefterie filosoful pentru cele 12 vineri mari; nr. 
3248, Cele 12 vineri mari, copiate de dascălul Strătilă 


224 


i zania lui Elefterie filoso- 
in Vilcoteşti la 1795; nr. 3561, Cazania e 
Ki „A 12 vineri a copiată ad apa 
iri 4 A S | 
nescul Popovici dascălul, în satu pia depre a 
S ărintele Mihaiu din Câlnic, i 773; EF 
e ere si spunere peniru Pâine ca i 
f 8 RE începutul sec. al XlX-lea (180%); ier e 04, 
r 2 _423 v. copiat în 1814, inlie 24 de « Ei A SC 
Panait Serban >; ur, 1432, f. 121—123 V., pe e pica 
ătură în caractere latine Ioseph Stephanovils, e 
nr. 3605, Í 10 v., copiat de Calinic Boţau, arhimandritu 
mănăstirii Xeropotamul, la 1865. 


Fondul Gaster: Nr. 63, din circa 1750 reen? SE H 
din 1725—1750; nr. 100, din 1750, p. ie A TA 
EK A: 91. din 1802: nr. 97, din 1813 si nr. 58, din n 
S Ki Un ms. grăniceresc din 1640—1650 E e 
N Drăganw în Dacoromania, IJI (1922—1923), p. 475. 


Prototip grecesc păstrat în ma dea SS 
3 ] Î 5, la Spyr k bros, 
thos, copiat în 1605, 
o the ZS Manuscripts on Mount Athor CR ue e i 
II, 1910 p. 205; nr. 4809, 33 “Eounvela töv (BI ilocxone! 
vă Gegen), | 
Studii româneşti: dr. M. Gaster Literatura populară 
română, pp. 388—392. d EE 
Versiuni și studii slave. Pentru SE ee 
slave si a studiilor rusești și rutene de SE 3 Ei 
Petrov, I. Jdanov, 1. Nekrasov, G. Po SCH EE 
rauski, M. Sokolov, A. Veselovski ș.a. vezi GE EE 
3 ucku Vipaîncbkoeo FHayxozo Toeapucmea 6 Kuisu, K E 
908 : 142—1463, unde se publică ai o E 7 $a 
! te Studiile lui Veselovski s-au PUPICI a e S 
E eme uapodnaz0 npocecuţenua, 187 0, 3; SR i 


DRAMA RELIGIOASĂ 


VICLEIMUL 


Mihail Kogălniceanu, într-un articol publicat in 
Revista pentru istorie, arheologie şi filologie (1, 1882, 
). 23). ocupindu-se în treacăt şi de Hielem, spune 

X 3 H 
textual că 

« dascălii şi diecii noştri, întocmai ca les clercs de la 
Basoche. .. erau actori reprezentind misterele religioase... ce 
ni s-au păstrat în lrodul sau Betleemul nostru ». « La începutul 
încă al acestui secol — adaugă ol — irozii erau ţinuţi în 
onoare mai mare; fiii boierilor celor mai înalţi, îmbrăcaţi în 
haine de stofă aurită, mergeau la curtea domnească și la 
casele boieresti cele mai însemnate, de reprezentau slujbele 
religioase ». 


Și Burada în /storia leatrului în Moldova ne dă, 
după spusele bătrinilor, date interesante. Erau, ne 
spune ol — în laşii anului 1830 — mai multe taci- 
muri de irozi, unele destul de numeroase, alcătuite 
din vreo 30 de persoane, care străbăteau călări 
ulițele oraşului, îmbrăcaţi în «stihare cu cămeşi de 
stofă roşie, împodobite cu fireturi albe, purtind pe 
cap mitre, făcute din hirtie poleită » t. Adesea ple- 
cau din Iași la moşiile boierilor unde crau bine pri- 
mut. În casele mari din capitala Moldovei jucau în 
odaia cea mare (în salon), unde boieri, cu o cresti- 
nească îngăduință, admiteau să ia parte şi popor, 
mai ales copiii cari se ţineau lanţ după irozi. 

| Aceste știri despre strălucirea de odinioară a 
Vieleimului, transmise din bătrini, au încurcat 
mulți cercetători cari au căutat să afle originile 
misterului religios la noi. a Steaua şi Betleemul sau 
Vicleimul, cum se practică la noi — spunea G. Dem. 
Teodorescu — de bună seamă că datează din primii 


| 1 T. Burada, /storia teatrului în Moldova, 1, p. 7. 


229 


TTT 


timpi ai introducerii creștinismului in Dacia ». Ne-au 
venit din Bizanţ «ca mijloace sigure de lăţire și 
iorădăcinare » a creștinismului t. Maj aproape de 
realitate, M. Gaster, pornind de la faptul că misterul 
celor trei regi mari apare în textele latine ale Galiei 
din veacul al XI-lea, că aceste texte latine au fost 
introduse in Germania, unde au fost traduse si 
prelucrate ìn limba poporului, că, împreună cu 
protestantismul, versiunile germane au pătruns in 
Transilvania la saşi, trage concluzia că «de la sașii 
din Transilvania au venit irozii și la noi, cel mult 
in secolul trecut ». Burada insă, înlăturînd părerea 
lui Gaster, crede că «aceste priveliști și jocuri vor 
D fost introduse la noi deodată cu creștinismul. sau 
de către călugării străini veniţi în ţara noastră ìn 
diferite timpuri » 2. Gh. Adamescu caută să impace 
vechea părere a lui G. Dem. Teodoreseu cu părerea 
lui Gaster, admiţind că ne-au venit pe două căi: 
«1. prin Bizani, adică prin originalele slavone, pre- 
lucrate după bizantine»; «2. prin sașii din Tran- 
silvania » 5. l 
Istoriile literare mai noi nu dau atentie Vielei- 
mului. În sfirşit, într-o notă introductivă la niste 
texte culese în Gorj, d-nii C. Brăiloiu a H.H. Stahl 
cred în originea populară a Vieleimului: « Vielei- 
mal, jucat azi în capitala județului Gorj, nu este 
desigur o fală a ariei populare românești. Vechiul 
miez țărănesc... a fost cu totul copleșit de tot soiul 
de adaosuri urbane și suburbane». 
„Cercetarea materialului de manuscripte din Bi- 
bhoteca Academici Române, precum și a mărturiilor 
interne și externe, duce la concluzia că Vieleimul 


1 m Y vo SAS 

G. Dem. Teodorescu, Încercări critiee asupra unor 
credințe, datine și moravuri ale poporului român, prefata de 
d-l. Alexandru 1. Odobescu, Bucureşti, 1857, p. 47. 

2 i ; 

4 Dr. M. Gaster, Literatura populară română, p. 492. 

_* Gh. Adamescu, Istoria literaturii române (Bibl. pentru 

tott), p. 50 (ediţia HT-a). 

t Revista Sociologie românească (dir. D. Gusti), 1936 
ur. 12, p. 15—32. i 


230 


apare la noi in ultimele decenii ale veacului al AVILI- 
loa. Nici misionarul catolice Marcus Bandinus, care 
petrece iarna anului 1647 în Moldova, nici Paul 
de Alep, care, împreună cu patriarhul Macarie, pe- 
lrece sărbătorile de Crăciun la Iaşi şi descrie in zia- 
rul de călătorie, alături de obiceiul preoţilor de a 
colinda noaptea cu icoanele? și datina colindelor, 
nici Dimitrie Cantemir, care în notele de folclor 
din a sa Descriptio Moldaviac, vorbeşte de călușei, 
de oraţiile de nuntă, de drăgaică, de paparudă, de 
turcă, de colinde — nici unul din aceştia nu Dome: 
neste nimic despre Vieleim. Nici Gheorgachi logofă- 
tul în Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și 
noui a prea înălțaţilor Domni, din 1767, în capitolul 
despre « obiceiurile din ziua Ajunului și ale naşterii 
Domnului » nu știe nimic despre stea și Vicleim; 
st desigur că dacă ar fi intrat în datina vremi — 
mai ales dacă ar fi fost primite la curtea domnească, 


ët 


1 Interesantă este deserierea Bobolezei la curtea lui 
Vasile Lupu şi mai ales procesiunea pusă in scenă de el și 
de călugării iezuiţi, între altele: 12 copii îmbrăcați ca îngeri, 
corul preoţilor, apoi trei crai încoronați, reprezentind misterul 
festivităţii... soarele și luna, servitoare a prea fericiiei 
Fecioare, ţincau icoana ei... Fecioara născătoare de Dumne- 
ven arăta pe copilul Isus la magi spre a-l adora — de-asupra 
icoanei lui, strălucea o stea care se întorcea cu o mişcare 
circulară. Domnul i-a primit în sala palatului, ìn picioare 
eu capul descoperit. Copiii au cîntat în latinește şi romà- 
neste. De aci s-a iscat o ceartă între popi, călugări şi dascălii 
români care pretindeau că copiii ce au cintat românește, 
sant din scolile românești (Cf. V. A. Urechia, Codicele Ban- 
dinus în Analele Acodemiei Române, tomul AVI, 1893—94, 
mem. sect. ist., București, 4895, pp. 144 şi 3t6. 

2 « În această ţară, se obișnuiește, în scara spre naşterea 
lui Hristos, ca toţi preoţii din diferite orașe, însoţiţi de săr- 
mani, de citeţi și de coriști să se adune în cete, purtînd 
icoane și umblind prin oraș toată noaptea, vizitind casele 
boierilor şi dindu-le bucurie în ziua de sărbătoare. Tot astfel 
făceau lăutarii, toboşarii, flautiştii şi fluierașii colindind 
în bande toată noaptea dinspre Crăciun şi în noaplea urmă- 
toare, cu felinare, pe la easele boierilor celor mari, la casa 
arhiereului şi la patriarh ». Emilia Cioran, Călătoriile patrtar- 
hului Macarie de Antiohia in ţările române, 1653—1658, 
Bucuresti, 1900, pp. 81—82. 


23I 


cum aflăm de la Kogălniceanu — nu ar D seăpat 
din vedere să menţioneze aceasta. 

Scrutarea materialului editat pină acum și a 
manuscriptelor inedite din Biblioteca Academiei Ro- 
mâne vădește — cel puţin în parte —o dezvoltare 
organică a acestei drame religioase pe pămînt româ- 
nesc și in marginile literaturii noastre. Forma cea 
mai veche, din care au ieşit prin prelucrare o bună 
parte din formele existente azi, se păstrează în 
manuscripte şi a fost publicată de Anton Pann, în 
colecția sa de Cintece de stea sau versuri ce se cîntă 
la nașterea Domnului nostru Is. Hs. (1848). 


«Întrebarea lui Irod şi răspunsul magilor: 

IROD. — Cine sînteţi voi? De unde veniţi şi unde vă 
călătoriţi? 

MELHIOR. — Eu sînt craiul Melhior de la răsărit ȘI 
după stoaoa ce s'au arătat, cunoscind că sau născut împărat 
mare pre pămînt, merg pîn’ la Vitleem să mă inchin lui. 

BALTASAR. — Eu sînt craiul Baltasar dela Persida, 
carele, prin steaoa ce s'au arătat şi prin proroci înțelegînd că 
s'au născut împăratul Hristos, merg ca să mă închin si cu lui. 

GAȘPAR. — Eu sînt craiul Gaşpar de la răsărit ŞI, 


văzind steoa cea arătată pă ceru, am ispitit prorocii şi scrip- 


turile şi am cunoscut că s'au născut Hristos, domuul doni- 
nilor, craiul crailor și împăratul împăraţilor și merg pînă la 
Vitleem ca să mă închin și cu lui. 

Dar tu cc împărat mare ești? 

IROD. — Eu sînt Irod împărat, care pre cal am încăli- 
cat, sabia în mînă am luat, în Vitlecm am intrat, patru- 
sprezece mii de cuconi mici am tăiat ai tot pămîntul Sau 
cutremurat. » 


Din această formă mumă s-a născut o formă 
mai dezvoltată, cu o introducere pe care o rostea 
la intrarea în casă, «moșul): 

a Bună vremea, bună vremea la dumneavoastră cinstiţi 
boieri, iată am venit cu aceşti trii crai filosofi, de Dumnezău 
Inminători şi de mine purtători, și voiu ca să-i întrebu unde 
mergu și nnde să călălorescu și cu aceste sămne cui să arată 
și eni să închină». 

După această introducere, încep cintările Viclei- 
mului, apei dialogul magilor cu Irod, după care vin 
iarăși cintările stelii şi reprezentaţia se încheie cu o 
« aurație ce vocşte » pe care o spune lrod. Din aceste 


282 


lipuri simple, care circulau in manuscripie la sfir- 
şitul veacului al XVIII-lea, s-an dezvoltat apoi, 
prin prelucrarea cărturarilor mărunți — pe unn în 
putem identifica — trer tipuri principale de Vielen, 
proprii celor trei regiuni românești: un tıp muntean, 
un tip moldovenesc şi un altul ardelean. 

Versiunea  munteană, cea mai veche, a fost 
culeasă în anul 1884 de G. Dem. Teodorescu, 
de la bucătarul Nae Roman, zis Papălină și de la 
Şerban Muşat, fost soldat, amindoi locuitori in 
Crucea de piatră din București. Textul înlăiişează 
un fir de intrigă ceva mai dezvoltat decit cel cunos- 
cut din manuseripte și din ediţia Im Anton Panu. 
Are două părți — am putea zice, acte. În prima 
parte Irod, aflind de la « ofiţerul » său că prin « străji 
și prin caraule » s-au prins trei oameni strain, cari 
pretind că sunt «crai și filosofi » din părţile lăsări- 
tului şi că merg să se închine lu: Hristos în țara 
Nazaretului, cere să-i fie aduși înainte. Magu se 
infățişează şi, la cererea lui Irod, fiecare se reco- 
mandă. lrod işi pierde cumpătul, ailind de la ei că, 
potrivit cu vechile profeții, s-a născut in neamul 
israelitenilor, un împărat sfint care va distruge 
rosturile lui păminteșşti şi că ei, călăuziţi de steaua 
ce li s-a arătat, au pornit în căutarea lui ca să l 
se închine. Turburat, lrod scoate sabia şi ameninţă 
că va ucide copiii din « Vicleim » mai mici de 2 ani. 
Magii, indirjiți, aruncă blesteme: tunet, trăsnet, 
catran, smoală şi pucioasă să cadă peste palatul lui. 
TPunetele se şi aud, și Irod, înfiorat, iși cere iertare. 
Apoi, prefăcîndu-se că s-a pocăit, il roagă ca, după 
ce vor fi aflat locul unde s-a născut Mintuitorul, 
să se intoarcă pe la el să-i spună ca să se ducă ȘI 
cl la închinare. Magii purced la drum. Corul rămas 
pe scenă povestește cîntînd desfășurarea mai departe 
a acţiunii: plecarea magilor după stea, sosirea la 
Vicleim, adorarea Mintantorului. E ` ` 

În partea a doua, Irod își chiamă ofiterul și-l 
limite să-i aducă un prunc nevinovat — mal Dir 
de sapte ani. Corul intonează un imn de slavă pen- 


238 


tru nașterea Domnului. Copilul, adus și ispitit de 
Irod. ii desvăluie toate tainele: nașterea Mintuito- 
ralui din Fecioara Maria, botezul, apostolii « voitori 
de bine», cei patru evangheliști, şi «voitorii de rău»: 
lrod, saducheii și Iariseii. Răuvoitorii il vor răstigni, 
dar a treia zi va învia, se va inălţa la dreapta Tatălui, 
pentru ca la sfirșit să judece viii şi morţii. Irod ÎȘI lese 
din minţi și poruncește să fie uciși copiii din Bethleem, 
in timp ce corul intonează din nou un cîntec. 

Prin structura sa, acest tip de Vicleim are legă- 
turi vădite. pe de o parte cu tipul Vieleimului care 
circula pe la începutul veacului trecnt în nanus- 
cripte, şi pe de alta cu ciclul cintecelor de stea. 

In factura sa, tipul Vicleimului muntean este o 
dezvoltare autohtonă a vechiului simbure de dramă 
religioasă pe care îl găsim în mannscripte si în 
versiunea publicată de Anton Paun. Axa o alcătuiește 
prezentarea magilor la curtea lni Irod, dar această 
prezentare nu este de fapt decit o parafrazare în 
versuri a vechiului dialog in proză dintre Irod ȘI 
“val. după cum se poate uşor vedea: 


Teztul lui A. Pann Textul versificat 


MELHIOR 

« Eu sunt craiul Melhior de la 
răsărit și, după steaua ce 
sau arătat, cunoscînd că 
San născut împărat mare 
pre pămint, merg să mă 
inchin lui. » 


MELHIOR 
«Eu sunt craiul Mcelhior 
L'al răsăritului cer: 

Pre stea ce s'a arălat 
În naltul înseninat 

Și din prorocii aflînd, 

Că se va naşte curînd 


Mare mpărat pre pămînt, 
Am plecat ca să-l găsese 
Să mă'nchin și să-i slujese. » 
VALTPASAR VALTASAR 
«m sunt craiul Valtasar de «En sunt craiul Valtasar; 
la Persida; carele prin steaua Dela Persida-am pornit 
ce Sau arătat şi prin proroci Pre steaua ce s'an Eau 
ințelegind că Sau năsent îm- $i prin prorocii cetind, 
păralul llristos, merg ca să A So naște pre pămînt, 
mă iînchin şi cu lui.» Cel mai tare împărat, 
Mesia multi așteptat, 
Am plecal ca să-l găsesc... 
ȘI să mă închin ai cu lui.» 


e Panta man min RER E EE 


weg d: 


Chiar abilitățile stilistice, ca de exemplu Ge 
lui lrod către Gaspar, după ce află de la e alţi 
doi naşterea Mintuitorului, apostrolă care trăc ează 
nelinistea, snnt luate din vechiul text în proză: 

a kd Le = A ` ri 
Teziul în proză Textul în versu a ce 
«Dar tu ce împărat mare «Dar tu care te uiţi rău, 
eşti?» Privind la scaunul meu; 
Ţi-este rindul să vorbeşti, 
Spune ce craiu mare ești?» 


Al doilea element al Vrcleimului muntean — 
corurile — are, lucru ce nu s-a observat pînă acum, 
legături cu vechile cintece de stea. Construcţia 
acestui tip de mister religios are, de altfel, ceva din 
lactura dramei antice: corul sau trupa, un persona) 
colectiv, este continuu pe scenă, intervenind in 
desfăşurarea actiunii intre acte prin bucăţi epice, 
dar mai adesea lirice, totdeauna cintate. Bucăţile 
pe care le cîntă corul sunt însă cintecele de stea din 
vechile manuscripte. Astfel, cîntecul care desparte 
cele două acte ale Vicleimului: Craii dacă au plecal 
(rindurile 270—277 şi 285—290 din colecţia G. Dem. 
Teodorescu) este jumătatea a doua din cintarea a 
9-a a colecţiei lui Anton Pann (ed. IV-a, 1848). 
Cîntecul al II-lea al corului, înainte de venirea copi- 
lului nevinovat, În orașul Vitleem, veniţi cu toții 
să vedem (rindurile 300—324 din colecţia G. Dem. 
Teodorescu) este cintarea a 4-a din Anton Pann. 


Versiunea moldovenească. Al doilea tip de 
Vicleim este răspindit în Moldova și este repre- 
zentat prin mai multe verslun. Cea mai veche a 
lost publicată de T. Burada, după nn manuserii 
de pe la 1860, pe care i-l procurase Gh. Popovici, 
baș-irodarul diu lași 1. După informaţiile pe care le 
căpătase de la tacimurile de irodari, acest o 
mister religios se juca în lasi, încă înainte de 1830; 
alt text mai vechi nu se cunoștea să [i fost in Mol- 
dova. O altă versiune, înrudită, a lost publicată 


D . A ep D 3 MA. 
1 Istoria teutrului în Moldova, pp. 12—23. 


DD Ae 
m, +b 


de Elena Niculiţă Voronca ! după o tradiţie culeasă 
de la lancu Glavan din Botoşani. O a treia versiune 
a fost publicată de G. Dem. Teodorescu după un 
manuscript prezentat prefecturii poliției din Bucu- 
reşti in anii 1870 și 1879, de către Luponi care venise 
cu 0 trupă de irozi «de peste Milcov » precum și de 
Alex. H. Paulidi şi N. C. Camelin. l j 
Notele lui G. Dem. Teodorescu ne dau, pe lingă 
a indicație de circulația textelor dintr-o regiune 
intr-alta, şi un alt amănunt interesant: « Pe cât țin 
minte, una din aceste trupe a fost admisă la palat 
intr-o seară, represintind drama religioasă în asistența 
M. A, Regelui ». i "+ 
Tipul de Vicleim moldovenesc este ceva mai 
complicat decit cel muntean, prin introducerea unor 
scene de umor. Irod, neliniștit de un vis care-i dez- 
văluise naşterea Mintuitorului şi apropiata lui că- 
dere, trimite un ostaş să afle unde este noul impărat 
dar ostuşul se intoarce fără să aducă nici o știre, 
Irod trimite din nou ostaşi să colinde tara si să 
intrebe pretutindeni de noul impărat. Ostaşii ploacă ȘI 
intilnesc un cioban, pe care, auzindu-l vorbind Se 
gur de împărați, de sabie, de eata (măciuca) lui, îl 
ispitesc, crezind că pot afla de la cl taina după care 
umblă Irod. Dar ciobanul, desi stie că s-a născut 
«alt împărat mai priceput », nu vrea să destăinuie 
nimic Și ostașii, crezindu-l că e sărit din minte, îl 
lasă. Este aci o scenă cu elemente comice care se 


incheie cn un cintec de ironie pe care trupa îl aruncă 
ciobanului: 


« Frunză verde barlaboi 
Măi ciobane măi, | 
Tu n'ai grije nici nevoi; 
Tu mănînei un usturoi 

Și te culci pe pat de flori, 
Cu capul pe mușşuroi. 
Du-te la oi, măi ciobane, 


1 Datinele si credint : i 
f EE unfele poporului romăn se aia EE 
pp. 85—102. pop mån, Cernăuţi, 1903, 


236 


Că-ți mor oile de foame; 
Nu vorbi de impăraţi 
Cai să-ţi pierzi oi a sălaşi. » 

in partea a Ill-a, Irod destăinuie a stratiotului » 
visul care i-a turbat liniştea și-l trimite să cerceteze 
unde s-a născut Mintuitorul. 

Partea a IV-a cuprinde înfăţişarea magilor la 
curtea lui Irod, dezvăluirea tainei despre naşterea 
lui Hristos, conflictul dintre magi și Irod şi porunca 
acestuia pentru uciderea copiilor din Bethleem. 

Partea ultimă, a cincea, este un episod secundar 
al uciderii copiilor din Bethleem, și in acelaşi timp 
o impăcare a lui Irod cu divinitatea. Un arap, venit 
la scaunul lui Irod, se plinge că tatăl său, negutător 
de vite, avea o roabă foarte frumoasă pe care voia 
A8 o ja în căsătorie, după ce-i murise soţia. Într-o 
zi însă, împăratul lui, care înnoptase după vinat 
prin părţile locului, a cerut sălaş de la tatăl său. 
Acesta a gătit, după cuviinţă, masă mare, dar împă- 
ratul, văzînd roaba pe cînd îl servea la masă, a 
indrăgit-o şi a doua zi dimineaţa a luat-o cu sila. 
Tatăl său, mîhnit, a căzut la « grea zăcare» și după 
trei zile a murit. 

Fiul, după ce l-a îngropat, a venit în « Vitleim »; 
aci după un an s-a însurat, a dobindit un fiu, și 
acum a venit la curtea lui Irod să-l întrebe dacă a 
fost cu dreptate ca împăratul să răpească tatălui său: 
« Fără frică de păcat, 

Roaba ce el a iubit 
Şi chiar vieaţa i-a răpit? » 


Irod, fără să bănuiască gindul arapului, se gră- 
beşte să răspundă că aceasta este cun lucru prost 
și neiertat şi nevrednic de un impărat »: 

« De-aş D fost în locul tău, 
Înfigeam în pieptul său 
Un hanger înifricoşat, 

Deşi era împărat.» 

Arapul, care abia aștepta acest răspuns, izbuc- 
neşte: 


« Aşa el 5 alunei am drept 

să D înfig hangeru'n piept, 

Ast hanger înfricoșat, 

Desi ești tu împărat! » 
șI se repede să-l înjunghie, dar îngerii intind sulițele 
și-l oprese. Irod poruncește « stratiotului » să închidă 
pe arap, dar, răzgindindu-se, îl chiamă înapoi să-l 
judece, și-l întreabă pentru ce a incercat să-l omoare 
Arapul lămureşte că a avut un singur copil cară a 
fost ucis din porunca lui Irod, că soţia sa nemin giiată 
plinge și se zbuciumă necontenit, şi că el venise 
aprins de gindul răzbunării, dar fiindcă îngerii l-au 
impiedicat, se socotește vinovat şi core să fie dat pe 
mina gealatului sau, dacă Irod crede că a avut derf 
tate. să-i dăruiască viaţa și el D va rămîne su a 
credincios. lrod reennoaste, că arapul a avut Er 
tate și-l iartă. Această faptă bună îl împacă că 
cerul și doi îngeri cu «sulițele ostăsesti» vin să-l 
servească. Trupa încheie cîntînd în cor: | 

« Veniţi cu toţi dimpreună 

Să ne facem voie bună» 
după care începe jocul păpuşilor. 
= lipul acesta moldovenesc are si el rădăcini în 
literatura românească anterioară, liindcă a încor- 
porat in structura lui, într-o măsură mult mai mare 
decit tipul Muntean, cintece de stea, între care 
citeva bucăţi din Psaltirea versiticată a lui Dosoftei 
ȘI chiar lragmentul desprins din Cintecul Ini Constan- 
tun Princopean 1. despre care a fost vorba mai inainte 
Astfel, cintecul pe care-l cintă trupa la încheierea 
e treia: Domnul stătu craiu-n țară (rîndurile 
S RW din Ze Dem. Teodorescu 3 este Psalmul 
94 al Ini Dosoftei, cintarea a 14-a din Anton Pann: 
cintecul cu care trupa deschide partea a IV-a 0 
e nununată di-neeput din lunea toată (rindurile 
275—294 din G. Dem. Teodorescu) este începutul 


1 Prefer textul di iti : 
xi m ediția lui OG Dem. Te 
în A D D a A F (He 
pentru că are rindurile numerotate. Wé" 


235 


Cintecnlui lui Constantin Brineoveann, popularizat 
prin colinde și în Moldova şi notat în colecția lui 
Anton Pann (ed. a 1V-a) la cîntarea a 10-a. Al doilea 
cintec al trupei in partea a IV-a: Tri crai de la 
răsărit (rîndurile 313—334) este cintarea a 3-a din 
Anton Pann; cintecul imediat următor: fară frod 
împărat foarte rău s-a supărat (rindunile Steel, 
este un fragment din cintarea a 3-a a lui Anton 
Panu. rindurile 35—44; ultimul cor la trupei din 
partea a IV-a: Craii dacă au plecal, steana iar S-a 
arătat (rîndurile 451—462) este o jumătate din 
cintarea a 9-a la Anton Pann; corul pe care-l into- 
nează trupa la începutul părţii a V-a: În orașul 
Vitleem, veniți boieri să vedem (rindurile 476- St 
este cintarea a 5-a din Anton Pann, şi, în sfirsit, 
incheierea (rindurile 757—777) Veniţi cu toții dim- 
preună să ne facem voie bună, este psalmul 94 dm 
Dosoftei (în colecţia lui A. Pann: cîntarea a 13-a). 
Aproape toate părţile cîntate ale trupei, adică a 
șasea parte din urzeala Vicleimnlni moldovenesc sunt 
astfel cintece de stea preexistente. 

Miezul conflictului dintre Irod şi cei trei magi 
are şi el legături cu vechile texte care circulau in 
manuseripte prin Moldova. Este aceeaşi prezentare 
a magilor la curtea lui Irod, aceeași minic a acestula 
cind află de naşterea Mintnitorului, aceeași incer- 
care de a-i amăgi: « Mergeţi de-l aflaţi și. viind, 
mă-nştiinţaţi, să merg să mă închin și eu ca una 
Dumnezeu », aceeaşi revoltă a crailor cînd află gin- 
durile ucigaşe ale lui Irod, același blestem. Uneori 
textele se suprapun în chip surprinzător: 


Textul în Drozd Textul versificat 


«IROD. Eu sînt lrodimpărat «Eu sint Irod împărat 
carcte pe cal am încălecat, Geu Viilcem am intrat, 
sabia în mână am luat, în Sabian mînă am luat, 
Vitlcem am intrat, patruspre- Mulți coconi mici am tăiat, 
apen mii de coconi mici am  Pămiîntul s'a tremurat.» 
tăiat și tot pămintul s'a cu- 

tremurat. » 


Versiunea ardeleană a fost publicată intiiași 
dată de Petru Băncilă din Rășinari, la Sibiu, în 
1875. In prefața cărții sale, Băncilă ne dă o indi- 
catie prețioasă: 

«În ziua nașterii lui Christosu — ori dupa limbagiulu 
popularu la Crăciunu, este usitatu din vechime, ca tinerimea 
nostra scolara — si mai cu séma invetiaceii de pre la scâlele 
populare — sa colinde pre la conlocoitorii loru cei avuti —. » 

Versiunea lui Băncilă, care are și ca o intrigă 
dezvoltată, vădeşte mai clar decit celelalte factura 
cărturărească. Limba textului se resimte de influenta 
direcțiunii latiniste, preconizată de intelectualii arde- 
leni ai timpului, în cuvinte ca: servul, se preumblă, 
vigilia-caraula, intorna, indignatu, finetia, delieatetia, 
fora... Ca structură, este degajat din formele de 
Vieleim anterioare. De altfel, autorul însuşi ne spune 
in prefaţă că a ales «la fiecare piesă de producţiune, 
cînturile cele mai corespunzătoare şi mai conforme 
cu însemnătatea acestor mari și strălucite sărbători » 
ȘI că « producțiunea prezentă este o imitaţiune locală 
pe care parte o am mai îndreptat şi pe alocurea parte 
o am compusu din nou). 

Drama începe cu cîntecul de stea O ce veste 
minunată în Viifleem ni s-arată, în versiunea arde- 
lenească. Irod stă pe tron. « Malehu servul său se 
preumblă, ca vigilia-caraulă, cu sulița pre dinaintea 
lui». Se aude bătind cineva la use, Este Iosif și 
Mana, care, pornind din Nazaret să împlinească 
porunca Cesarului, au poposit în Ierusalim, și, 
negăsind nicăieri sălaş, au venit la curtea lui Irod 
să-l roage a-i primi. Trod sc înfurie de această îndrăz- 
ncală şi-i ia la goană. Pe cînd aceştia pleacă, trupa 
cîntă în cor « Azi nașterea ta Hristoase, Pre Adam 
din ladu”l scoase ». 

„Actul al II-lea reprezintă peştera cu un prune în 
iesle; lingă el, Iosif şi Maria; în apropiere de peşteră, 
trei păstori culcați: Cordon, Acteon şi Miron. 

Ingerul cintă imnuri de slavă Mintuitorului, 
indemnind păstorii să se deștepte şi să pornească 
la « Vitileemu ». Cel dintii trezit, Coridon, deşteaptă 


240 


cu greu pe tovarășul sau Acteon «cel somnosu » 
si pe Miron. Păstorii zărese cu mirare, scoborind 
din ceruri, cete de ingeri cu tăclii aprinse, cintind 
versuri minunate. Hotărăse cu toții să plece spre 
peşteră ca să se inchine și să aducă și ei, după rin- 
duiala păstorească, daruri, ticeare după puterile lui: 
unul doi miei, altul un berbece, altul un cas, Cortina 
cade peste actul al II-lea și corul cîntă a În orașulu 
Viflecmu, veniţi creştini să vedemu ». 

În actul al III-lea, Irod stă pe tron; «vigilia-cara- 
ula se preumblă cu sulița »; în stinga lui Irod. arhie- 
reul Ozias, avind pe masă o carte mare. Ceva mai 
departe, magii, cari pierduseră steaua ce le lumina 
calea, se sfătuiesc intre ci să întrebe pe Irod dacă 
stie unde se află Isus. Dar acesta abia află că s-a 
născut o «faţă dumnezeiască » în împărăția lui şi, 
infuriindu-se, întreabă pe arhiereul Ozias despre 
aceasta. Ozias răsfoieşte cartea de pe masă și aduce 
inaintea lui Irod vechile profeții ale sempturilor 
despre Mesia. Irod, crezindu-și ameninţat tronul, 
se preface că s-a liniştit şi roagă magii ca. dacă-l 
vor alla, să se întoarcă pe acelaşi drum și să-i comu- 
nice și lut unde l-au aflat, pentru a se duce să se 
inehine și el. Magii ii înţeleg însă gîndul şi-l blestemă. 

Irod se inturie, scoate sabia repede şi o învîrteşte 
deasupra capului lui Baltazar. Magii se înspăimintă 
si-l blestomă. Irod, şi mai rău îndiîrjit, dă poruncă 
să se omoare pruncul. 

Actul ultim. al IV-lea, înfăţişează peştera cu prun- 
“ul in iesle; alături, losit şi Maria. Magii, călăuzit de 
stea, vin să se închine pruncului, aducînd in dar 
aur, smirnă și tămiie. După ce bătrini erai se por- 
nese la drum, îngerul indeamnă pe Iosif şi pe Maria 
să fugă cu pruncul în Egipt, pentru a-l feri de urgia 
lui Irod. 

A doua piesă publicată de Băncilă în acelaşi 
volum, a corespundiatore pentru copii, cari se producu 
din casa in casa», este o simplificare a celei preec- 
dente. Spectacolul se deschide ingenios. Îngerul, cu 
stema pe cap, intră in casă și întreabă gazda dacă 


211 


16— 


primește «să facă pomenire pentru a lui Hristos 
venire », apoi sună din clopoțel şi întreaga ceată 
intră înăuntru, eîntind în cor: a În orașul Vitileem, 
veniți creştini să vedem ». lrod se aşează pe tron, 
magi se întățişează înaintea lui și-i aduc la cunoș- 
tință ivirea stelei şi nașterea Mintunitornlui. Irod 
intreabă pe arhiereul Ozias, care, răsfoindu-şi căr- 
tle, întăreşte spusa magilor. Irod, ascunzindu-și 
minia, vrea să amăgească magii, dar, convins că 
aceștia un vor mai da pe la curte, dă poruncă să 
se omoare pruncii. Îngerul se arată magilor pe care-i 
duce la « Vifitlecm», unde ei ingenunchie si aduce 
daruri Mintuitorului. 

Această piesă este nu numai o prescurtare a 
dramei celei mari, dar arc cu ea și părţi identice, de 
ex. episodul dintre Irod si Ozias: | 


Drama in 4 acte 


«IRODU. Ozia! Stii tu 
undeva să scrie 

Despre această prorocie? Despre această prorocie? 

OZIA. Mie par'că-mi vinu Mie par'că-mi vin'aminte 

aminte 

Nesce prorocesci cuvinte Nesce prorocesci cuvinte 

Ba eu sciu foaia şi tocul Ba eu sciu foaia şi locut 

Că zice Valauam prorocul Că zice Valaamu prorocul 

Că o stea aşa vestită Că o stea aşa vestită 

De el este prorocită » De el este prorocită » 


Drama într-un act 


« Ozia ştii undeva să serie 


. .... . n. . E E n. . A NO . . o o. ca... E . . co co vo. rar a. . o. o. ș . . v. o» > 


Si astfel întreg pasagiul. La fel, încheierea piesei 
a Il-a (p. 45—46), adorarea magilor, reproduce 
cuvint de cuvint, textul respectiv dia actul al V-lea 
al primei drame: 


«MELCHIOR. Eu Melchior «Eu Melchior mă numesc 
| mă numesc (bis) | 
(bis) 


Cu aur "TI dăruiescu Cu aur `t dăruiesecu 
YALTASAR. Eu mă uumese Du mă numescu Valtasar 
ck Naltasnru (bis) 
(bis) 


Tăwmiia i aduc daru p Tămiia } aduc daru » 
 , Ee a e ș.a.m.d. 


İn sfirsit, cîntarea cu care se deschide drama reli- 
giousă aranjată pentru copiii mici, În oraşul Vitfleem, 
este cintarea a 4-a din colecţia Anton Paun. 

Forma cea mai dezvoltată a tipului ardelenesc 
o găsim în Vitflaimul cules în 1922 de Tache Papa- 
hagi în Maramureş, în comuna leud, de la săteanul 
Gavrilă Ples de 49 de ani. Manuscriptul, un caict 
de 33 de Die, aparținuse învățătorului Petru Bit, 
decedat în 1904. Textul arc evidente legături cu 
versiunea precedentă, dar prezintă în acelaşi timp 
interesaute prelucrări şi amplilicări. Este alcătuit 
din —nu mai puţin — opt acte. 

În actul I, ingerul Seralim prevesteşte Mariei 
nașterea lui Isus; în actul al II-lea, losii cere mina 
Mariei şi aceasta, cu sfatul lui Dumnezeu, trimis 
printr-un înger, primeşte; în actul al III-lea, Iosif, 
aflind că Maria c «tăroasă >» voieşte în ascuns să o 
părăsească, dar îngerul îi destăinuie taina divină 
a conceplici imaculate şi losif, uşurat, joacă cîntiud: 

« Von der Fenster bis Dnm Dr, 
Tanz der Iosif sion goadrit; 
De la fereastră la uşă, 

„Joacă Iosif rotilușe, 
Pine-mi pare, vai, vai, vai!» 


in actul al IV-lea, urmind porunca Cesarului de 
a se înscrie în orașul strămoșesc, pleacă cu Maria 
spre Viflaim. Actul al V-lea se ascamănă în “linii 
mari cu actul 1 al versiunii precedente. losil și 
Maria cer sălaş mai marelui sinagogii, lui Isahar, 
apoi judecătorului şi «altor neamuri de boieri», 
cari însă îi iau la goană. În actul al Vl-lea apar 
cei trei păstori — Acteon, Cordon şi Miron. Păstorii, 
ca şi în precedenta — dorm, cînd deodată se aude 
cîntind corul îngerilor. Cel dintii, Acteon, trezindu-se, 
deşteaptă pe ceilalţi şi, văzind cu toţii îngerii scobo- 
rind din cer spre peşteră, pornesc într-acolo. Actul 
al VII-lea se petrece în iad. « Inspectorul » dracilor, 
cispravnicul » lor, a inșelătorul » și Sarsailă țin sfat 
cum să-l piardă pe Mintuitor, şi hotărăsc să se ducă 
la Irod ca sai amăgească. În actul al VIll-lea, 


213 


16$4— 


sosirea magilor: Valtazar (eram verde), Melchior 
(craiu roşu) şi Gaspar (craiu negru), cari, aducind 
vestea nașterii Mintuitorului, se roagă de lrod să 
le vină în ajutor, fiindcă au pierdut steaua care-i 
conducea: 


« Noi, în semn de mulțumită, 
Ţi-om mai face o vizită. » 


lrod, după ce-și potoleşte minia, îi roagă să se 
intoarcă pe acelaşi drum şi să-i spună ei lui unde 
l-au găsit pe Hristos, ca să meargă să se închine si 
el. Le dă şi doi soldaţi care, chipurile, să-i călăuzească 
in ţara lui, dar care în realitate să ispitească lucrurile. 
Craii se despart însă pe drum de cele două unelte 
ale In: Irod şi merg singuri la peşteră, aducind Min- 
tuitornlui daruri. Îngerul se arată crailor şi-i sfătu- 
icște să se întoareă pe alt drum. Irod, văzind că 
nu mai vin craii și ispitit de diavoli, chiamă pe 
ma maril sinagogii de la care ailînd că Hristos 
s-a născut în Bethleem, dă poruncă să se ucidă 
toţi pruncii din « Viflaim a În ultimul act. Irod 
este luat de diavoli, care nu vor să-l cedeze nici 
morţii, ci îl duc în lad în timp ce îngerul mingiie 
mamele nenorocite, vestindu-le că pruncii lor, care 
au murit pentru Hristos, sunt in rai «frap buni cu 
ingerii ». 

Accastă dramă religioasă, cea mal complexă 
dintre toate, ne înfăţişează, după cum s-a văzut, 
misterul nașterii în toate fazele sale. Ea are însă 
legături evidente cu opera lui Petru Băncilă. Actul 
al V-lea al misterului maramureşean ceste identic 
ca actinne cu actul | din drama lu: Băncilă, cu deo- 
sebirea că Josif și Maria cer aci sălaş mai marelui 
sinagogii, lui Isahar, nu lui lrod ca în versiunea 
Băncilă. Actul TI, deşteptarea păstorilor de către 
înger, este st ol identic cu actul al II-lea din prima 
dramă a lui Băncilă — și, ceea ce este şi mai semul- 
hcativ: numele păstorilor, două neobişnuite in ono- 
mastica noastră, dar menite să aducă o notă de exo- 
tsm, sunt identice: Actcon, Coridon și Miron. 


244 


Un vicleim grecesc la 1882, în Chişinău. De 
la noi pare să fi imprumutat Vieleimul green 
din Basarabia. În prețioasa bibliotecă a d-lui 
D. Russo, protesor de filologie bizantină la Uni- 
versitatea din București, se află un interesant 
manuscript — unic în felul său pină acum — 
intitulat: Se 

“Hoods Xrolyot zohrinoi Guvredevres Vo dac 
záħov Smabpov Novitec, rovatevres Zë Doc "Jegen 
Moes? BvYovrivov xal uehraärféurec roză tò KLov6- 
Brou, zéi 1822ë7z tý 25 AeueuBplov (Irod, stihuri politi- 
ce aleătuite de dascălul Stavros din Nicomedia, intonale 
de compozitorul Ioan Vizantios şi puse în melodie în Chi- 
şinău, la anul 1522, în 25 decembrie). Textul pe care d-l 
profesor D. Russo a binevoit a mi-l pune la îndemină, 
intr-o copie făcută de d-şoara Ariadna Camarano, 
pentru care le aduc și aci mulţumirile mele, este 
necomplet: lipsesc din manuscript ultimele pagini. 
În fragmentul pe care-l avem, persoanele care lau 
parte la acţiune sunt: Irod, cei trei magi, sfetnicii 
lui Irod şi ostașii. Piesa începe cu ivirea stelei mira- 
culoase care aţiţă curiozitatea magilor. Aceștia, 
amintindu-și de vechile profeții, pornesc după stea 
in căutarea noului născut pentru a i se închina, 
aducîndu-i în dar aur, smirnă şi tămiie. Ajungind 
la curtea lui Irod, acesta îi ispiteşte şi, aflind că 
este vorba de un împărat nou născut al iudeilor, 
ii roagă ca, după ce-l vor afla, să treacă pe la curtea 
lui şi să-i spună unde l-au aflat, ca să meargă 
să se inchine şi el. Magii însă nu se mal întorc și 
lrod, stătnindu-se cu demnitarii săi, trimite ostaşi 
în Vicleim ca să ucidă toţi copiii de la doi ani 
in jos. p” 

Ìn desfăşurarea acestei drame religioase, se 
intrețes însă şi accente naționale greceşti, ca de exem- 
plu o odă pe care magii o cîntă in cinstea țarului 
Alexandru, protectorul Eteriei şi al lui Ipsilante. 

Poate o influentă românească să fie şi în unele 
tipuri de Vicleim unguresc. D-l G. Popa-Lisseanu a 
studiat o versiune de Vicleim unguresc unde apar 


245 


ciobani care poartă numiri româneşti şi grăiesc 
cuvinte româneşti 1. 

În rezumat, Vieleimul apare la noi în ultimele 
două decenii ale secolului al XVIII-lea, intr-o formă 
rudimentară, impletit în manuseripte cu cintările 
de stea. Singur, nu apare niciodată. Din lorma primă 
— prezentarea magilor şi dialogul lor — încadrată 
în cintece de stea, s-au dezvoltat pe rînd, prin aeti- 
vitatea cărturarilor mărunți al neamului, trei tipuri 
principale, în cele 3 mari ţinuturi: Muntenia, Ardealul, 
Moldova. Activitatea de prelucrare a Vieleimului 
nu s-a încheiat nici azi. Varianta publicată, de pildă, 
în zilele noastre, de Nicolae Ferr, « cantordocinte » 
a ieşit din combinarea versiunii muntene, publicată 
de G. Dem. Teodorescu, cu versiunea ardeleană a lui 
H Băncilă (compară de exemplu pp. 14—46 din 
Băneilă e Ferr cu Încheierea din G. Dem. Teodores- 
cu); textul publicat de dl. Victor lon Popa—cel 
mai bun — se reazimă pe versiunea moldovenească 
publicată de G. Dem. Teodorescu și de Burada. 

De unde a venit ideea Vieleruulu:i la noi? Nu 
este uşor de răspuns. Grecii, după informaţiile pe 
care le datorez d-şoarei M. loanidu de la Arhivele 
de folelor ale Academiei greceşti din Atena şi d-lui 
dr. G. Megas, directorul Arhivelor, nu-l au—și 
nici bulgarii nu-l cunose decit în tinuturile inveci- 
nate cu Serbia. Biserica ortodoxă, care a fost refrac- 
tară la introducerea sculpturii în biserică a socotit 
ca o impietate punerea în scenă a dramei evanghe- 
lice. Misterul religios e deci la noi de obirşie apuseană 
ai se leagă de misterul celor trei magi ai evului mediu. 
Dintre popoarele învecinate, îl au rutenii, care l-au 
primit de la poloni, şi popoarele care au trăit in 
aceeași sferă culturală, în vechea monarhie habsbur- 
gică: sașii, care l-au luat de la germani, italienii, 
care l-au moştenit din evul mediu, ungurii care, după 
cercetările iolcloriştilor şi etnograiilor lor, l-au primit 
de la italieni ai, în sfirsit, sîrbii din ţinuturile adria- 


1 Graiul românese, VII, 1933, pp. 27—31. 
246 


tice si din Banat. Cercetări recente, asupra cărora 
imi atrage atenţia d-l profesor dr. Petar holendit 
de la Universitatea din Skoplije, au dovedit că sir- 
bii din Banat au primit la începutul veacului al 
XVIII-lea influenţe ruseşti în jocul Vieleimulur!. 

Este greu de spus de unde au lat ai noștri ideea 
de a introduce in cintecele religioase de Crăciun gru- 
pul celor trei regi magi. Un lucru este însă sigur după 
cercetările de mai sus, că o dată această floare a 
misticismului popular răsădită pe pămînt românesc, 
ca a avut o dezvoltare proprie. Iniluenţe străine 
in dezvoltarea ei, fireşte că au fost. Numirea pe care 
o poartă Vielemul în Banat, verlep (de la rus, 
Kepten == peșteră) dovedeşte o influență rusească 
venită prin sirbt, De altă parte, cărturarii ardeleni 
au putut găsi sugestii şi în materialul celorlalte 
popoare conlocuitoare. Aşa, de exemplu, într-un 
Vicleim săsesc, Herodes, întîlnim scenele pe care le 
cunoastem din Vicleimul lui Băneilă: păstori ador- 
miți pe care-i trezeşte cintecul îngerilor și scena în 
care Irod, după vizita magilor, cere marelui preot 
să eerceteze scripturile ?. 


BIBLIOGRAFIE 


Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei Române: 
În mssc. Vieleimul se găseşte totdeanna amestecat laolaltă 
eu cîntecele de stea; ci. bibliografia de la cîntecele de stea, 
cf. mai ales mss.-ele: 830 (din 1786), 842, 1603, 4153, 3565, 
1868, 3244. | 

Texte si studii: At. M. Marienescu, Stéwa maghi- 
loru séu eantere la nascerea Domnului Isusu Christosu, Bise- 


1 Dr. Edmund Schneeweis, Die weihnucehisbrăuche der 
Serbokroaten, Wien, 1925 (Ergânsungsband XV zur Wiener 
Zeitschrift für Volkskunde, p. 149, 217 ȘI urm.); M. Land, 
Sambobor, Norodni život i običaji, în Cborntk, NIFI, 1913, 
K "` rann Carl Schuller, Herodes, Ein deutsehes Weth- 
nachtsspiel aus Siebenbürgen, Hermannstadt, 1859, p. 15 și 
urm. 


247 


rica Albă, 1875, (p. &: « materiele de lipsă pentru cantece 
de Craciunu mi le-am eulesu din Evanghelie şi mineului lui 
decemvre, şi le-am compusu în versuri, folosindu-me cîtu 
s-au pututu mai strinsu de cuvintele Evangeliei şi de limb'a 
poporala »; Petru Băncilă, Colindele Crăciunului si ale 
Pasciloru séu producţiuni cu cîntece la nascerea si învierea 
Domnului nosiru Isusu Christosu, la core s'au adausu si 
colacaritulu séu vornicilulu usitaiu la mesa nunţii adunate, 
îndreptate si întoemite asifeliu, Sibiu, 1875, pp. 46—56; 
G. Dem. Teodorescu, Poesi: populare române: a) tipul mun- 
tean, pp. 102—109; b) tipul moldovenesc, pp. 109—149; 
T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, laşi, pp. 7—26; 
Elena Niculiţă Voronca, Datinele și credințele poporului 
român, Cernăuţi, 1903, pp. 85—102; Victor Ion Popa, 
Vicleimul, joe sfint (în colecţia e Cartea satului» seoasă de 
Fundaţia cullurală regală « Principele Carol 1»), Bucureşti, 
193%, (cu aşezarea pe muzieă a melodiilor populare de 
G. Breazul); Iuliu Vuia, Magii sau colinde pentru stea aran- 
jate, Bucureşti, Cartea Românească s.d.; dr. V. Slanciu, 
Colinde (Bibl. «Semănătorul an, Arad, 1922, pp. 4—41; 
Nicolae E. Ferr, Cintecele irozilor sau Vicleimul, Bucureşti, 
s.d.; Tache Papahagi, Graiul st folclorul Maramureșului (ed. 
Acad. Rom.), pp. 181—201; Brăiloiu şi Stahl, rev. Sociologia 
Mai 16, nr. 12, p- 21 et nrm. 


CÎNTECE DE STEA 


Culegerea de cintece de stea a lui A. Pann, apă- 
rută în 1890, căci o ediţie din 1522 se pare că n-a 
existat, nu este întiia colecţie publicată de colinde 
religioase. Cu o sută deani aproape, inaintea lui Pann, 
in 1747, apărea în tipografia de pe lingă scaunul 
eparhial din Rimnie, un Catavaster 1, tipărit cu chel- 
tuiala episcopului Climent și cu munca pop Mihai 
Athanasie Popovici. La sfirsitul cărții, după Pasca- 
lie, s-au adăugat si cîntece de stea: «stihirile ce le 
cintă copiii cînd umblă cu steaoa în seara naşterii 
lui Hristos» și pe care —spun tipografii — 9 pre- 
cumii le-amii găsită, aşa le-amiă şi tipăritii, cumii 
s-au obicinnită, a să cînta». Stihurile tipărite: 


LL Bianu şi N. Hodoș, Bibliografia romdânească veche, 
IL (1910), pp. 96—98, nr. 232. 


245 


«Sleaoa de sus răsare 
Ca o taină marc. 
Steaoa străluceşie, 
Pre Hristos vestește. 
Steaoa își dă rază 
Pre maghi îi luminează» 
aste cintarea a doua din Anton Pann. Printr-o 
circulatie de un veac însă, cintecul a fost prelucrat 
şi a ajuns în colecţia lui Pann intr-o formă mai 
simplă, mai clară şi mal artistică. geng 
După aceste stihuri, Catavasierul publică şi ora- 
tia pe care copiii, rebegiți de frig, o recitau intrind 
in casele încălzite şi luminate ale gospodarilor, în 
noaptea Crăciunului: « Dumneavoastra, cinstiți bora- 
vi, aceasta iaste steaoa, de care au proorocit ma 
inainte verhovnicul Valaam, zicăndi că va răsări 
0 stea din lacovu...» 
După Catavasierul de la Rimnic, o sută de ani 
mai tirziu un «învățătorii bănățean » loan Tinco- 
vici, publica la Buda în 185, o Carte de eintări 
dumnezeeşii. Aceste vorsuri, menite sä fie cintate 
la praznice sau la masă, sunt alcătuite din o sumă 
de bucăţi dintre care «unele, cele mai puţine, sint 
de alţii alcătuite, dar altele mai multe, care să văd 
a fi si necunoscute acel6 sint de mine intocmite 
«i asăzate ». În ciclul cintecelor rinduite pentru 
nasterea Domnului se găsesc multe care, fiind 
scrise în ritmuri lungi și greoaie, lipsite în același 
timp de farmecul adevărat al emoţiunn artistice 
n-au ajuns pină la sufletul maselor populare, ca 


de exemplu: 


« Toate limbile plesniţi cu mîinile, 
Lëndat? pre Hristos toate neamurile, 
Cel ce astăzi din tetoară sau născut 
Toată tumea de bucurie sau umplut. » 


Dar alături de aceste flori artificiale, care n-au 
prins rădăcini în lirica populară, se găsesc și unele 
creațiuni fericite care au intrat in patrimoniul popular 
Şi se cintă pînă azi în tot lungul Ardealului: 


40O ce veste minunată 
ln Vithleeim ni s'arată: 
că au născut prunc 
Din Duhul Sfint 
Fecioara curată... > 


Mai tirziu — trei ani înaintea lui Anton Pann — 
pratopresbiterul Ioan Thomici, în cartea Scurte 
învățături pentru creşlerca şi buna purtare a tincrimei 
română, apărută în tipografia Universităţii din Buda 
(1527), publică şi el cîteva cintece de stea şi o ver- 
siune a Vicleimului. Dar nici una din acestea n-a 
avut norocul pe care l-a avut colecția lui Anton 
Pann, apărută într-un mie volumaș în 8 o cu titius 
Versuri musieeşti ce si cîntă la naşterea M intuitorului 
nostru I<sus> Hs. şi în alle sărbători ale anului. Cartea 
vestitului cîntăreţ bisericesc si autor de cărţi populare 
a avut un succes neobişnuit pentru vremea sa: in 
153% a apărut a doua ediție, în 1846 a treia ediţie 
in 1848 a patra ediţie. Altele în 1852, 1854 cte. Ea 
se retipărește și azi de numeroase case de editură 
care prin colportori speciali o răspindesc în lumea 
satelor. De altă parte, culegerile de colinde din dife- 
"le (inuturi românești dovedesc cît de departe a 
răzbătut pe pămintul românesc şi cit de adinc a 
pătruns în sufletul popular culegerea lui Anton Pann 
In Banat, în părțile Cohalmului, în munţii Mara- 
mureșului, colindele cu steaua se cîntă azi în forma 
statornicită de Anton Pann şi poate cu melodia 
fixată de el. l i 

Bogatul material de manuscripte din Biblioteca 
Academiei Române pune într-o lumină nonă Së 
numai opera lui Anton Pann, ci şi unele laturi inte- 
resante ale problemelor pe care le ridică azi această 
grupă a colindelor noastre populare. Gaster, inain- 
tea noastră, a arătat că şapte cintări din colecţia 
Pann se găsesc într-un manuscript din biblioteca 
sa, copiat în 1782, şi conchidea că Anton Pann nu 
este autorul colecţiei. Manuscriptele din fondul Aca- 
demiei Române ne dovedesc într-adevăr că toate 
cîntecele circulau în manuscrise anterioare — unele 


250 


cu 80 de ani -— colecţiei popularului profesor de 
muzică bisericescă şi autor de cărți populare. De altfel 
nici Anton Panu n-a revendicat paternitatea lor. Deși 
prima ediţie purta titlul: Versuri musiceşti. .. com- 
puse de Anton Pann, totuși, în prefața cu care inso- 
leşte volumul, după ce vorbeşte de vechea datină 
«de a se cinta versuri în seara nașterii Mintuitorului 
uostru ls. Hs. și în alte sărbători», cind oamenii 
se adunau pentru a se desfăta, el adaugă: 

« Însă aceste versuri neavîndu-le tipărite, din mină în mină 
și din auzite scriindu-le, atit le smintise din calea lor, încit 
mai nici un înţeles nu avea într'însele. Pre aceste într” acest 
chip eu văzindu-ie, m'am îndemnat şi, pe cât am putut, 
culegîndu-le, le-am îndreptat. Şi ca să nu rămiîic puţina mea 
osteneală în deşeri, le-am dat în tipar dimpreună cu glasurile 
lor ». 

Este deci clar. Profesorul de muzică al Şcoalei 
Naţionale din Bucureşti le-a cules, le-a îndreptat și 
le-a tipărit cu melodiile (în notație bisericească): 
«De prin lume adunate și iarăşi la lume date». 

Problema cea mai interesantă pe care o pune 
studiul cîntecelor de stea este cea privitoare la origi- 
nea lor. 

D-l Gaster — amestecind colindele de Crăciun 
en cintecele de stea (Lit. pop. rom. — p. 461) conchi- 
dea că, precum la germani cintecele de Crăcruu 
derivă din cintece bisericeşti latine, compuse în 
secolul al IV-lea, «tot aşa de origine bisericească 
sunt şi cîntecele de stea română, făcute desigur de 
dascăli bisericesti şi de dieci, influențați mai mult 
sau mai puţin de cîntecele analoage slavone». 
Caster n-a adus însă în sprijinul acestei teze nici o 
dovadă și nici o precizare. Martin Lopelmann, in- 
tr-un articol despre cintecele de Crăciun la popoarele 
romanice, după ce arată că în Apus colindele de 


1 Confuzia este cvidentă cind Gaster spune vorbind de 
cîntecele de stea «acest obiceiu se află la mai toate popoarele 
creştine » (ibidem, p. 460). Se ştie că obiceiul de a colinda 
cu steaua este astăzi, în Europa, mărginit la o zonă mai 
rostrinsă. 


Crăciun derivă din cintec iturgi 'eciud i 
domeniul românesc ae Ki geleet 
delor noastre, adăugind fără DC izom 
elor noastre ă să precizeze insă 
nimic: « brecht mögen es hier die Geistlichen gewe- 
sen sein, die dem im Volke umlaufenden Stoffen 
die poetische Form geben»1. DJ Al. Rosetti in 
Colindele religioase la români, împărțind colindele 
religioase în tipuri, trage concluzia că, intrucit isi 
iau materia din Biblie și din apoerife sunt de ori- 
gme cărturărească. p 
Cercetările noastre ne-au îngăduit in sfirsit să 
descoperim prototipele literare ale citorva dintre 
ele, prototipe care vin din surse foarte diferite: 
unele din tradiția bizantină ortodoxă, altele din 
literatura latină medievală a bisericii catolice, citeva 
— se pare — din literatura ungară de nuanță cal» 
vină și multe, după cum se va vedea la locul său 
din chiar tradiţiile de eultură ale neamului nostru. 


Cîntarea a 17-a și troparele Învierii. Cintarea 
a 17-a din Anton Pann — Îngerul au alergat și 
lectoarei Ou sirigal..., eare după indieaţia dată 
de editor însuși se cîntă la a Răstignirea Domnului » 
este versificarea unui fragment din troparele eare se 
cîntă în biserica noastră chiar în ziua Paștelui, după 
cum se poate vedea lămurit din alăturarea textelor: 


Troparele Învierei Anton Pann 
(ediţia primă din 1743, Bu- «Îngerul au alergat 
SEH) [Cîntarea IX, irmos Şi Fecioarei au strigat: 

CO ină de 
« Îngerul au strigatu cei plină Nu GE Se 
de daruri: curată Fecioară, Că fiul tău cel prea sfint 
bucură-te ŞI iarăși zicu bucu- Au înviat din mormânt 
ră-te că fiul Lou a înviat a Şi pre morţi i-au ridicat 
treia zi din groapă şi pre Izbăvindu-i de păcat. | 
morți i-au ridicat. Cintaţi noroade cîntaţi 
Vesetiţi-vă  noroade, lumi- ` Sim Domnul vă veseliti 
nează-te noule lerusalime, Acum să ne veselim | 


+ Das JVeihnachislied der Franzosen und der übrigen 
romanischen Völker, Diss. Berlin, 1913, p. 64 şi 120. <Desigur 
că în acest caz, cłericii au fost aceia care au dat o formă 
poetica textelor care circulau în popor». 


252 


că slava Domnnlui spre tine 
au sträłucitu. 

Saltă acum și te bucură, 
Sioane, iară tu, curată Năs- 
cătoare de Dumnezeu, vese- 
leşte-te întru înviiarea naș- 
terii tale. » 


Noule Erusalime, 

Că mărirea lui Hristos, 
Ca un soare luminos, 
Preste tine-a răsărit 
Şan strălucit prea slăvit. 
Saltă Sioane, glas dînd, 
Si te bucură cintînd, 
lar tu, curată ce ești, 
Maica luminii cerești, 
Veseleşte-te curat 

De al tău fiu înviat.» 


Cîntarea a 3-a din Anton Pann — Trei crai de 
la Răsărit — intăţişează un curios paralelism cu un 
colind grecese pe care l-a publicat P. Aravantinos ! 
după un manuscript vechi, dar care se găsește repro- 
dus și în ediţiile populare de cintece pentru nașterea 
mintuitorului ce apar azi în Grecia. lată pentru 
documentare textele faţă în față: 


Anton Pann 
«Trei erai de la răsărit 
Spre stea au cătătorit 
Yau mers, după cum citim 
Pin'la lerusalim 
Acolo cum au ajuns 
Steoa-n nori li s'au ascuns 
Şi le-au fost a să plimba 
Prin oraş șa întreba 
Unde san născut zicînd 
lară Irod împărat, 
Auzind s-au turburat 
Pe crai în grab a chemat 
Sin taină i-au întrebat 
ispitindu-i vru setos 
Să afte pentru lIlristos 
Si cu graiu adăogat 
Foarte lor ti s'au rugat 
Zicînd: mergeţi de aflați 
Si viind mě’ nştiințați 
Să merg să mğ’ nchin și ou 
Ca unma Dumnezeu. $ 


Textul grecesc 

(E zis llegotag čpyovtæ: 
pziz uyot uè z% ÖT, 
— nai = V = kb et 
oTe EE Gäre 
wpis v Asty Opx. 
ST H ` a 4 
ärm els rhy Broezu pè 
zeen Sproo 
zc 2vewtOn ó Aaugzäz vă 
PDA wë li 7) a A erga + Ki = 
väv Vă Tùy EuSOGUOL, 

Au Vë oe amosy ^ 
Baesch: ‘Hoong 

` d t af 
Oo ètapkyðnze 7 Ers 
Onpodrs, | 

a UH 1 P * wi 
Kogte! zoue uyou 4 007%, 
zo ó AKotecéz "ew: 

. HI d E: pe VC z e Zi 
LE Br Osiy DZEDpnu 05 7 
Tozo oi Ga 
vi Esi, ozis úniyste dr 
y% TUY EVOTTE 

vU oo zéi TEASZYVÁOETE, 
Ais vă oð sirita. 

At% v egen zab 20705 V% 
TAVE TOOT ANNON. 8" 


L 


1 Sa Aner nuov dezent mýs Hvzelpov, Atena, 1880,p. 45i. 


*« Din Persia vin trei magi 


cu daruri, 


O slea strălucitoare îi călă- 


uzeşte, fără să se inlunece 
o clipă. 


Ei sc îndreapti spre 
Betuleem și întreabă cu dor 
Unde s-a născut liristos, 
ca să-l poată găsi. 


53 


Trebuie însă să adaug că, cu toată asemănarea 
de texte, s-ar putea ca ambele cîntece să Tie indepen- 
dente, întrucît amindouă sunt o parafrazare în 
versuri a textului evanghelic. 

Dar dacă unele cintece religioase se leagă de 
tradiția ortodoxă, altele au fără îndoială un proto- 
tip occidental şi ne duc. spre tradiția liturgică a bise- 
ricin catolice. 

Stabat Mater dolorosa.  Cintecul din colecţia 
lu Pann: Jalea Maicii Domnului ` mu este 
altceva decit celebra secvenţă din liturghia celor 
șapte dureri ale Sfintei Fecioare, care se cîntă în 
biserica latină în Duminica Patimilor şi la Adormi- 
rea Maicii Domnului (15 septembrie), după cum ze 


poate vedea din compararea textelor. 


Anton Pann 


«Stă Maica amar piingind 
Lingă cruce lăerămâînd 
Pre Fiul în ehin văzînd 


Inima ei să rumpea 
“Sabie o pătrundea 
De durere să rănea 


O! ot de mult să întrista 
Cit de jalnice să väita 
ȘI dintru adiue ofta 


O: Maica eelui ceresc 
Fă şi eu să mă rănesc 
Și cu tine să jelesc 


Fră-mă lingă eruce-a sta 
Cu dureri a ină'ntrista 
Din chinul lui a gusta 


Cind a auzit de Hristos 
impăratul Irod 

Imediat s-a turbuvat și a 
devenit ca o fiară. 

Îi cheamă pe magi şi-i întrea- 
bä «unde s-a năseut Hristos Zu 
«În Bethleem l-am găsit 


Versiunea latină 
Text Muratori 


« Stabat Mater dolorosa 
Juxta Crueem lachrymosa 
Dum pendebat Filius 


Cujus animam gementem 
Contristantem et dolcutemn 
Pertrausivit gladius 


O quam tristis et affliela 
Fuit illa benedieta 
Mater Unigenti 


D SA as... enge n... ag gg e eem 


Frae me vere tecum flere 
Crucifixo condolere 
Donec ego vixero 


Fae me cruce custodiri 
Morte Christi praemuniri 
Conioveri gratia... 


eum spune seriptura ». 


(lrod) le spune «voi dueeţi-vă 


să-l găsiți 

Înehinaţi-vă în faţa lui si 
veniţi să-mi spuneţi, 

Ca să mă duc si eu să mă 
inchin lui.»> 


Quando eorpus movietur 
Fac, ul animae donetur 
Paradisi gloria. Amen. » 


Şi eind lrupu-mi va muri 
Sufletul a-mi dobîndi 
În raiu de a lăcui!» 


Prototipul latin, Stabat Mater, este atribuit în ge- 
nere de istoricii literari, călugărului poet J acopone da 
Todi, care l-ar fi scris în amurgul vieţii sale, intre 
1302 și 1306. Inspirația înaltă, de un misticism Do: 
trunzător, precum şi melodia gravă şi opacă, trans- 
misă peste veacuri, a ispitit talentul multor muzi- 
canti celebri: Palestrina, Pergolesi, Rossini. Verdi, 
Schubert, Dvořák cari au recompus muzica ȘI aN 
aranjat-o pentru cor şi orchestră |. TN l 

Pe ce cale a ajuns această floare a misticismulut 
italian din evul mediu intre colindele noastre: Nu 
văd decît una singură: contactul românilor ardeleni 
en Roma. Uncle manuseripte din Biblioteca Acade- 
miei Române (nr. 4483, f. 14) ne dau indicaţia 
prețioasă că această cintare se obișnmește la « "3 
tignirea Mintuitorului nostru », deci în aceeași zi ca 
si în biserica apuseană. = 
© Un alt izvor de cîntece religioase din care s-au 
adăpat pe vremuri cărturarii măranţi al neamului 
nostru pare să îi fost literatura ungară de nuanță 
calvină. Se ştie că încă din veacul al XVI-lea, pe 
vremea lui Coresi, s-a tipărit în cercurile românești 
care stăteau sub influenţa calvină, prima incercare 
de traducere a Psalmilor în versuri, traducere cc 
ne este cunoscută dintr-un exemplar descoperit în 
scoarțele unei cărți tipărită în 1516 şi legată în 
1601]. la un anticar din Budapesta, de Sztripszki 
Hiador. Traducerea e făcută după un text ungu- 
resc, iar psalmii, așezați după normele obișnuite în 
bisericile calvine, erau destinaţi, se pare, a fi cintaţi- 
Obiceiul de a cinta în biserici — potrivit de alle! 
si cu vechea tradiţie a creştinismului — s-a conti- 
muat si în veacul următor și era răspîndit mal ales 


1 Vezi penteu această chestiune mai pe larg C. 11. Bitter, 
Jine Studie zum Stabat Mater, Leipzig, 1883, p. Det urm. 


in Banat, unde reforma avea rădăcini mai adinci. 
Un document din 1657 1, prin care Susanna Loranttty 
intăreşte regulamentul școalci reformate românești 
din orașul Făgăraș, glăsuieşte răspicat în această 
privinţă, vorbind de îndatoririle profesorilor: 

«ji învăța pe copii să cînte românește, după obiceiul 
bisericilor din Caransebeş şi Lugoj cu adaosul că acestea 
— eintările— trebuie să le scrie cu litere româneşti». « Să 
se ducă sirguincios la biserica românească, la deprinderea 
celor sfinte, îndeosebi în duminici şi sărbători, apoi Ja 
inmorminlări, dacă e poftit cu întreaga școală, și si cinte 
cîntările românești după obiceiul din Caransebeş și Lugoj, 
făcînd cl însuşi pe cantorul sau ducind glasurile». 


Sub imboldul acestor preocupări s-au tradus 
in Banat, alături de Psalmi, și alte cintece religioase. 
Un manuscript din veacul al XVII-lea, deseris de 
«-l N. Drăganu, în omagiul Fraților Alexandru și 
lon I. Lăpedatu la implinirea virstei de 60 de ani, 
XIV, IN, MCMNAAVI, Bucureşti, 1936, pp. 279— 
501, cuprinde, in afară de psalmii versiticaţi, un 
aclu destul de important de cîntece ungurești cu 
traducere românească, repartizate în următoarele 
grupe: e laude de Crăciun; laude pentri Anu nou; 
laude pentru patimile lui Hristos; laude pentru 
Paști; laude pentru înălarea lui Hristos și laude 
pentru Rusalii». Probabil că acest manuscript de 
imnuri religioase făcca parte din repertoriul muzical 
al profesorilor de la şcolile reformate românești 
din Ardeal. Literatura aceasta nu nce este bine cuno- 
scută; textele n-an fost încă publicate si poate nici 
«escoperite, dar nu este exclus ca din aceste cintece 
de slavă pentru sărbători să fi pătruns motive și 
imagini și în literatura colindelor populare. 


e 


* Publicat, in traducere românească, de I. Lupas în 
Revista generală a invăţămintului, iunie 192%, p. 442, după 
originalul unguresc apărut în Magyar Protestanus Egyház- 
törléncte Adattár, Budapesta, 1910, pp. 112—448. Cf. si 
Regista istorică, 1923, p. 187. 


256 


Înainte de a trece la sursele româneşti, trebuie 


'să observăm un lucru: colecția lui Anton Pann este 


un mozaic de cintări disparate la prima vedere, 
căci în afară de imnurile de slavă pentru marea 
sărbătoare creştinească, pe care copi 0 vestesc 
cu steaua luminoasă, ea mai cuprinde motive 
inspirate din Vechiul Testament, accente de adincă 
tristețe pe care le trezeşte gindul morții, un fragment 
de vechi cîntec românesc cu caracter Istoric. Anton 
Pann intitulase prima ediție: Versuri musieeșii ce 
să cîntă la nașterea Mintuitorului nostru Is. ci ȘI 
în alte sărbători ale anului, iar în prefață spunea că 
a mai alăturat «şi citeva versuri politiceşti care 
socotesc că nimănui nu vor fi spre vătămare ». 
El avusese grija să indice la fiecare cintec și sărbă- 
toarea cînd trebuie cîntat. În ediţiile Keis 
insă, el a şters aceste indicaţii și a schimbat titlu 
în Cinteee de stea. Cartea lui, bucurindu-se de o 
mare popularitate și fiind răspîndită în toate pmu- 
turile românești, a alcătuit un fel de canon și consti- 
tuie pină azi repertoriul muzical al micilor cohn- 
2 lui Anton Pann este, astfel, alcătuită 
din mai multe cicluri. Unele sunt cîntece religioase, 
obisnuite la diferite sărbători. Astfel, cintarea a 
9-a din Anton Dann: Moise și Aaron, amindoi 
tineau d-un tron, este indicată în prima ediție și în 
msse. ca trebuind să se cînte in ziua de A septembrie, 
cind biserica noastră prăznuieşte viața şi faptele 
acestor patriarhi. Ciutarea a 7-a din Anton Pann: 
Doamne Isuse Hristoase tu ne oi zarı prea frun e 
era destinată la Înălțarea sfinte! cruci. Cintarea: 
Slavă s-aibă nesfirşită  Dumnezeirea-nireud la 
Duminica Sfintei Treimi. Astăzi cel prea GH 
îngerul marelui sfat se cînta in « sfinta ŞI ne = 
după spălatul picioarelor »; Iosif vindut ae fraţii 
săi se cînta în «sfinta şi marea Luni la por E 
sfintului şi curatului losif cel prea frumos, Du 
257 
17— 


lui Iacov ». Citeva cintece de stea nu se leagă de nici 
o sărbătoare religioasă și apariţia lor la naşterea 
Miîntuitorului pare curioasă la prima vedere. 


Nunta din Cana Galileei. Cîntarea a 9-a din co- 
lecţia mi A. Pann — Nunta din Cana Galileei — 
in care se povesteşte cum Mintuitorul, invitat 
la nuntă, a venit cu «maica sa» și văzînd vinul 
pe sfirşite, a cerut 6 but cu apă pe care le-a 
blagoslovit şi le-a transformat în vin — nu este nici 
ea o creaţiune care la origine să D resfrînt bucuria 
sufletului popular pentru sărbătorirea nașterii Mintu- 
itorului. Căci ce legătură logică putea stabili poporul 
intre nunta din Cana Galileei și între naşterea 
Domnului ? Este evident că versurile nunţii trebuiesc 
raportate la un alt eveniment din viața poporului 
și într-adevăr, în nnele manuscripte din Biblioteca 
Academiei Române, ca de pildă nr. 3255, copiat de 
un Radu Trogeanu pe la 1863, Nunta din Cana 
Galileei se găseşte, alături de Jalea turturicii între 
«cînturile ce se cîntă la nuntă». În alte manu- 
scripte, ca de exemplu într-unul din Banat (nr. 3241, 
f. 3. v.), cintecul se încheie cu o strofă finală, care 
lipseşte la Anton Pann, dar vădeşte caracterul 
ocazional al cîntecului, legat de atmosfera de voie 
bună și umor a nunţii: 

«Să DI cu toţi sănătoşi 

A ne asculta bucuroşi 

Voi să zic acum amin 

Să dea nun un ivpt (sic) de vin!» 


În folclorul popoarelor slave sud-dunărene, 
cintecul acesta nu este cunoscut. În literatura 
populară neogreacă se găsește o creaţiune de factură 
cărturărească, culeasă din gura poporului în ţinutul 
Pontului, care se cîntă la ceremonialul nunţii și 
unde, în patru versuri iniţiale, se face aluzie la 
nunta din Cana Galileei: 


295 


«'Apyiy ötav edidynaev Kwpros d ec uac 

ein moov réi Tiutov Tv èy Kavă "7 "réie, 
Băver ó vote pov vă ein Zä TOÙG VEOVVupovG 
adr xpârov xal Boy xal Tiutov Tov yăuov)I* 


dar după aceste versuri urmează rugăciuni către 
Domnul ca să aibă în paza lui pe tinerii căsătoriți, 
accente de preamărire a Mintuitorului și a tainei 
căsătoriei, și în sfîrşit, cintecul se încheie cu urări 
de noroc către tinerii căsătoriți. Deosebirile între 
textul grecesc, care, după cum se vede, are un caracter 
liric, și între versiunea noastră, care are un caracter 
epic, sprijinit pe versetele Evanghelie, este prea 
mare pentru a considera cintecul grecesc ca prototip 
al versiunii românești. 


Versuri de înmormîntare în cîntecele de stea. 
Şi mai curioasă este, în zilele în care poporul sărbă- 
toreşte naşterea Mintuitorului, apariţia între imnurile 
de slavă a unui ciclu de cintece care dau glas durerii 
adinci, trezită de gîndul morţii apropiate. Aceste 
versuri, prin cuprinsul lor, nu numai că sunt străine de 
atmosfera de voie bună și de veselie care învăluie 
sărbătorile Crăciunului, dar sunt la originea _.lor 
cintece de înmormîntare, create şi puse în legătură, 


Ta 


mai tirziu, cu naşterea Mintnitorului. 5 


Cîntările 18: Adam dacă au greșit (citez după 
ediţia din 1848), 20: Acum ceasul mi-a sosit şi lumea 
am părăsit — cu viziunea iadului şi a raiului și 22: 
O, amar și grea durere — rămas bun în ceasul morții, 
sunt versuri cărturăreşti care făceau parte la origine 
din ritualul înmormiîntării şi care au venit să se 
suprapună peste vechile bocete ale maselor populare. 
Materialul din depozitul Academiei învederează pe 


1 D. I. lconomidis "A xetov ILovrov. Svyypapya "epLoëu ON, 
Eudbbuevov nò Tic Erirporis movriauâiv uederâv, l, Atena, 
1928, pp. 172 — 173. Cf. şi Aaoypaeia IX, p. 255 — 297. 

* < La început, cînd Domnul Dumnezeul nostru a bin- 
cuvintat prima nuntă sfintă în oraşul Cana, sufletul meu 
mă îmboldeşte să le spun noilor căsătoriţi de această primă 
şi de preț şi sfintă nuntă.> 

259 - Tai A Ge 
17*— i, E 


Ai 


"ës 


aa 


deplin aceasta: copiştii unor manuscrise, ca bună- 
oară al nr. 4153, le copiază cu titlul: «versu la 
morţi » sau « verş ce să cîntă la morţi» (nr. 836, f. 
24, r. şi v.) şi ne dau indicaţii precise ca acestea: 
«versu ce s-au cintat la îngropăciunea preotesei 
Veronica Todea din Țapu». Manuscriptul a fost 
chiar al unui membru din familia decedatei: preotul 
loan Todea din comuna Tăunii, comitatul Tirnavei 
Mici. Din ciclul acestor cîntece obişnuite la înmor- 
mîntare face parte şi cîntecul sau verșul lui Adam, 
de care m-am ocupat în volumul întîi și care e inspirat 
din legenda despre zapisul primului om cu Satana. 
Introducerea acestui cintec între colindele de Crăciun 
este explicabilă pentru mentalitatea populară, for- 
mată într-o epocă de adincă religiozitate și modelată 
de cercul legendelor apocrife. Adam este primul om 
care, după izgonirea din rai, încheind pactul cu 
Satana pentru a lua în moștenire pămîntul, și-a 
juruit sufletul său, și al celor ce se vor naşte din sine, 
Satanei. Mintuitorul a sfărimat pactul, izbăvind 
omenirea de păcatul primitiv. Era dar firesc ca, in 
ziua în care poporul sărbătorește nașterea Domnului, 
să-şi poarte gîndul şi către strămoşul omenirii, 
scăpat din robia iadului prin jertia Mîntuitorului. 
Verşul lui Adam a început astfel să se cînte nu numai 
la înmormintări, ci şi îu zilele de Crăciun. Pătrunderea 
cintecului lui Adam in ciclul colindelor a atras după 
sine şi alte « vierşuri » de înmormintare în care se 
pun în contrast frumuseţile raiului cu chinurile grele 
ale iadului (cîntarea 20) sau în care se exprimă 
neliniştea sufletului în ceasul morții şi teama de a 
nu fi prăvălit în muncile infernului (cîntarea 23). 
Această evocare a morţii şi a judecății din urmă 
este, pentru mintea sănătoasă şi echilibrată a poporu- 
lui nostru, ca un îndemna instinctiv la cumpătare și 
infrinare în zilele de praznic destinate petrecerilor. 


«Aşa ne grăiește Domnul 

Să ascultăm, cu tot omul 

Că în lume este moarte 

Grea, nemilostivă foarte...» ( Prorocire) 


260 


Apropiată prin natura cuprinsului de acest ciclu 
este şi cintarea a 10-a din colecţia lui Anton Pann: 
O pricină minunată. 


Cîntecul lui Constantin-Vodă Brîneoveanu. Cin- 
tarea a 10-a din colecţia lui A. Pann, O pricină 
minunată, care aduce în atmosfera de voie bună 
a colindelor privitoare la nașterea Domnului, 
cintate de glasurile argintii ale copiilor, un ecou 
de tristeţe al morţii eterne, pare și ea o apariţie 
curioasă la prima vedere. De fapt, cintarea a 10-a 
in întregul său, precum am mai spus-o și la 
cursuri, se găseşte a mai D şi inceputul unui vechi 
cintec bătrinesc, de origine cărturărească, privitor 
la tragedia Ini Brincoveanu, decapitat împreună 
cu cei 5 copii ai săi, Cîntecul lui Constantin Vodă. 
Textul a fost publicat într-o versiune din 1809 de 
|. Bianu în Buletinul Comisiunii Istorice a României, 
1 (1915), pp. 309—314. O versiune mai veche însă, 
din 1778, se păstrează in ms. nr. 1620, f. 50, tot din 
Biblioteca Academiei Române. Spre a invedera 
identitatea colindului cu începutul Cîntecului lui 
Constantin Vodă dăm mai jos, în paralelă, textele 
după versiunea lui A. Pann și după versiunea ine- 
dită care se apropie mai mult de textul lui A. Pann: 


Ms. nr. 4730 f. 7. 


«O pricină minunată «O pricină minunată 
Dinceput din lumea toală Ce au fost în lumea toată 
D'inceput şi din vecie D'inceput şi din vecie 
Precum şi la carte scrie, Precum și la carte scrie 


ș n 4 9 o n a. . . a a WE E Sas ma 


Anton Pann 


NN... n. e a e e es e e es es € .. 


Că e lumea'nşelătoare 
Şi foarte amăgitoare Că îi lumea'nşelătoare 
Că'nşeală şi amăreşte Si foarte îi trecătoare 

Şi pre toţi ii prilasteşte De-i face şi-i amăgeşte 

Ales pre cei bogaţi foarte Si pre toţi i prislăstește 
De nu mai gîndesc la moarte; Pre domni şi pre împărați 
Că vorbesc din avuţie Şi pre cei ce sunt mai tari 
Şi să ţin în semeţie De-i vroeşte în avuţie 

Ca cînd tot o să trăiască Şi să ţin în sumeţie 

Si lumea să moştenească Ca cînd n'ar ave moarte. 

i cînd în cea după urmă, 

Viaţa dacă li se curmă, 


261 


Mor întocmai ca tot omul Precum iată cau privit 

Și bogatul ca şi robul, La Constantin Vodă ce-au 
Că moartea nu va să știe domnit. » 
De averi şi de bogăţie» 


Dacă într-adevăr colindul este un fragment rupt 
din Cîntecul lur Constantin Vodă — atunci suntem 
in măsură să reconstituim și muzica acestui cîntec, 
alcătuit acum mai bine de 200 de ani, probabil char 
în anul morţii lui Brincoveanu, cind tragedia de 
pe țărmurile Bosforului a zguduit nu numai sufletele 
românești, ci şi întreaga creştinătate. In colecția 
lui Anton Paun se găsește adăugată, în notație 
bisericească, şi melodia colindului O pricină minu- 
tată! (ed. 1848, p. 93), care transpusă in notația 
modernă de sf. sa pr. I. D. Petrescu, esto urmă- 
toarea: 


ra 


Ce- pu U- Af i An meg tog - d 


Melodia era, în acest caz, a Cintecului lui Con- 
staniin Vodă. Dar aceste versuri elegiace — care au 
fost prelucrate și de Alecsandri în cunoscuta sa 
baladă despre Brincoveanu Constantin « boier vechi 
şi Domn creştin » — se mai găsesc în vechile noastre 
manuscrise încadrate ca introducere şi într-o elegie 


1 Cf. şi Gh. Cucu, 209 colinde populare, p. 178. 


262 


destul de răspîndită şi ea: Jalea preotului rămas fără 
soție, elegie care pare a fi, tinind seama de prove- 
nienţa manuscriptelor, de origine ardeleană şi care, 
in simplitatea ei, nu e lipsită de spontaneitate și 
duioşie. În forma pe care o are în cîntecele de stea, 
iniţialul cintecului lui Coustantin-Vodă Brincoveanu 


a intrat, după cum s-a văzut mai sus (p. 239), în 
construcţia Vicleimului. 


Psalmii lui Dosoftei. Ciclul psalmilor este 
reprezentat în colecţia lui A. Pann prin patru 
bucăţi rupte din Psaltirea în versuri a marelui mitro- 
polit Dosoftei: cintarea a 11-a este psalmul 48: 
Auzili acestea toate neamuri, noroade şi gloate; 
cintarea a 12-a este psalmul 46: Limbile să salte 
cu cîntări înalte; cîntarea a 13-a este psalmul 94: 
Veniţi cu toți dimpreună să ne facem voe bună şi in 
sfirsit, cîntarea a 14-a — psalmul 96: Domnul stătu 
crain în ţară. ` l 

Psalmi mitropolitului moldovean, așezați pe 
muzică şi cîntaţi, într-o vreme, la diferite praznice 
bisericesti —au fost introduși de dascălii de pe 
vremuri în şcolile din preajma bisericilor și astfel 
prin copii, vechile imnuri de slavă religioasă au 
pătruns mai departe în colindele de Crăciun. Opera 
lui Dosoftei a avut însă o răspîndire mai largă decit 
ne-o putem închipui pînă acum, chiar şi în Ardeal. 
Într-un manuscript! copiat la Ibaşfalău, în 1758, 
de logofătul Crăciun, găsim alături de cîntecele 
de stea încă doi psalmi care lipsesc din colecția lui 
A. Pann, al 46-lea: Domnul iaste tare, lăudat și 
mare şi al 147-lea: La apa Vavilonului, acolo şezum 
și plinsem. WR 

Împreună cu alte cintece de stea, psalmii lui Dosof- 
tei au intrat şi ei, după cum vom vedea îndată, în 
tosătura  Vicleimului. 


1 Ms. ne-a fost împrumutat de d-l profesor Şt. Pop de la 
liceul din Blaj, căruia îi aduc şi pe această cale mulţumiri. 


263 


Mustrarea suiletului. Regretatul Tudor Pamiile, 
publicind o serie de cîntece de stea ! adăuga încă un 
text scris, pe care-l considera pe ucdrept ca sursă a in- 
tregului ciclu de asemenea colinde: Musirarea suflelului 
sta trupului. E un dialog versificat, care pune faţă în 
față sufletul şi trupul: sufletul, cu gindul la cele veșnice, 
dojenind trupul, pentru că lăsiudu-se amăgit de ispitele 
deșarte ale lumii, avuţie, slavă, uită moartea care-l 
pindeşte; trupul, la rîndul său, revoltat împotriva 
sufletului pentru că-l constringe la asperităţi în 
viață. Disputa se incheie firește cu triumful sufle- 
tului, care vestește sosirea apropiată a morţii. 
Textul care a stat la îndemină lui T. Pamifile se 
alla într-un miscelaneu, copiat în 1842 de un N. 
Bărcilă, probabil în mănăstirea Secului. Se pare 
că textul a avut o circulaţie mai întinsă îu literatura 
noastră veche. În Biblioteca Academiei Române 
se găsesc mai multe versiuni manuscrise (nr. 2120, 
f. 105, nr. 2135, 2743). O versiune mai dezvoltată 
a lost publicată în 1905 de ieromonahul Paisie 
Lambru, care pretinde că s-a găsit «în Biblioteca 


: mănăstiru noastre Prodromul românesc diu sfintul 


Munte Athos » într-un « manuscris vechiu, cu slove 
chirilice, de la anul 1648» ?. 

Tema este insă foarte veche. Apare în literatura 
medievală a Occidentului, într-o poemă auglo- 
normandă din secolul al XII-lea: Pe despulissoun 
bitwen pe bodi and pe soule; a trecut apoi în literatura 
franceză medievală: Li dis dou cors ei de lame le 
grant 3, de unde a pătruns mai tirziu în ciclul cărților 


1 Sărbătorile lu români, Crăciunul, pp. 149—150. 

2 Viaţu și petrecerea omului desmerdat sau convorbirea 
sufletului cu trupul și alta mai la urmă convorbirea omului 
păcătos cu Maica Domnului... 

3 Ambele publicate în colecţia Erlangen, Beitrăge zur 
englischen Philologie: pe desputissoun bitwen pe bodi and pe 
soule, herausgegeben von Wilhelm Linow nebst der ältesten 
alt französischen Bearbeitung der Sireites zwischen Leib und 
Seele, herausgegeben von Hermann Varnhagen, Erlangen u. 
Leipzig, 1899. 


264 


populare, sub titlul: Débal du corps el de bâme!. 
A colindat prin toate literaturile Occidentului: 
germană, flamandă, daneză, provensală, italiană 
și a ajuns pînă în neogreacă. O prelucrare grecească 
se păstrează și într-un manuscript din Biblioteca 
Academiei Române nr. 156, cu titlul: Arcăoyoc du ge 
ee xal obuaroc, Bé orixov dutrpov xal iduBoov 2. 

v Povestea numerelor -— cum a numit-o Hasdeu — 
sau cintec aritinetic, este un dialog în versuri între 
ucenic şi dascăl. Ucenicul întreabă: 

« Dascăle prea învăţate, 


Cel ce'nveţi pe şcolari carte, 
Spune-mi mie cine-i unul? » 


la care dascălul răspunde: 


« Unul, Fiul Mariei, 
Cel ce'n cer locuește 
Și pre noi ne stăpineşte. » 


ȘI chestionarul ucenicului continuă astfel pină 
la numărul 12, la care dascălul răspunde: două 
sînt tablele lui Moise, trei feţe dumnezeiești, patru ` 
evangheliști, cinci rănile Domnului, șase crinii i 
Precistei, şapte tainele dumnezeiești. .. pentru ca la 
sfirsit numerele şi lămuririle să se înșiruie din nou, 
in ordine descresciîndă: 

a — Doisprezece's apostolii, 

Unsprezece voscresnele, 

Zece porunci dumnezeiesti, 

Nouă cete îngereşti 

Opt sunt iericirile 

Şapte taine dumnezeiesti... » 


' Hasdeu, care a consacrat acestui cintec un 
“studiu erudit in Cuvente den bătrîni (II, p. 566— 
608), a citat variante provensale, languedoc-iene, 
catalane, canadiene, portugheze, celtice, italiene, 


1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ..., I-e 
éd., tome II, Paris, 1864, p. 3415 şi urm. 

| 2 C. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecești, ed. Acad. 
Bsp 1419, nr. 2%6 (156), 2. 


265 


latine, germane, slavice (rusești, polone, cehe, 
bulgare) și chiar evreeşti, și încheie cu o versiune 
persană din primii secoli ai erei creştine şi cu alta 
culeasă de la turanii kirghizi. Versiunea persană 
este un duel de enigme între vrăjitorul Akht şi 
piosul Gâsht-i Fryâno, duel care avea să decidă de 
viaţa sau moartea eroului. Între enigmele propuse 
devrăjitor, cu intenţia de a răpune viaţa adversarului, 
figurează şi numerele: « Spune-mi ce este unul şi 
nu sunt 2? Ghici gindul men! — Spune-mi ce sunt 
2 şi nu sînt 3 2»... la care răspunsul trebuia să 
fie: 1 este soarele; 2 suflul şi răsuflul; 3 gindul, 
cuvintul şi fapta... 

Hasdeu, întemeindu-se pe răspindirea geografică 
a temei şi pe faptul că versiunea persană era pe 
vremea sa cea mai veche, ajunge la concluzia că 
prototipul a fost creat în atmosfera religioasă a Per- 
siei, de unde l-a imprumutat bogonilismul, care l-a 
transformat și i-a dat forma pe care o are azi. 

După Hasdeu, Johannes Bolte, într-un articol 
publicat în Zeitschrift des Vereins für Volkskunde 
(X1, 1901, pp. 376—406) intemeiat pe un bogat 
material nou — între altele, pe versiuni engleze, 
daneze, suedeze, lituane şi ebraice, încorporate din 
veacul al XV-lea în Pesach-/Maggadah — ajunge la 
concluzia că variantele creştine sunt anterioare celor 
ebraice şi că forma cea mai veche a acestei inter- 
pretări simbolice a numerelor se găseşte în Occident, 
încă din veacul al V-lea, la episcopul Eucherius 
de Lyon t. După Bolte, simburele acestei simbolice 
a numerelor trebuieşte căutat în speculația mistică 
a pitagorenilor «care vedeau în numere nu numai 
predicatele unei alte substanţe, ci însăşi substanţa 
lucrurilor şi socoteau lucrurile ca imagini ale numere- 
lor e, S. Kyriakidis observă cu dreptate că acest 
cintec, în forma în care-l avem, a trebuit să fie 
compus în preajma bisericilor, în năzuinţa de a 


1 Formulae spiritualis intelliseniiae; cap. X, de numeris 
(Migne, Patrologia latina, vol. 50, col. 769). 


266 


invăţa copiii, în forma plăcută a cintecului, citeva 
fapte fundamentale ale religiunii 1. Cintecul trebuie 
să fi fost foarte răspîndit în lumea copiilor, mai ales 
în preajma anilor 1848, şi astfel se explică pătrunderea 
lui în ciclul colindelor de Crăciun. Anton Pann îl 
introduce abia în ediţia a IV-a a colecţiei sale (1848). 
În manuscriptele de colinde şi cîntece de stea nu se 
găseşte. 


BIBLIOGRAFIE 


Mipărituri :  Catavasiiariu, acumu într'aceastu chipù 
tipărită în zilele prea luminatului Domni Io Constantiniăi 
Nicolae Voevodi, cu blagoslaveniia prea sfinţitului mitropoliti, 
Kyr Weofitii şi cu chieltuiala iubitoriului de Dumnezeu Kyr 
Climentă episcopi Rimnicului, în sfinta episcopie a Rimni- 
cului la anul 7115 (1747) s-au tipărit de cucerniculu între 
preoți popa Mihai Popovici tipografulù rimnicanulă,; loann 
Tincovici, Cîntări dumnezeiești la praznicile Mintuitoriului 
nostru Isus Hristos și ale Născătoarei de Dumnezeu și ale 
altor sfinţi ce se prăznuesc... și acum întîia oară la tipariu 
întru acest chip dat, Buda, în Crăiasca tipografie a Univer- 
sităţii Ungariei, 1815; toan Thomici, Scurte învățături pentru 
creșterea şi buna. purtare a tinerimei romană, precum și nişte 
alese cîntări besericești și unele cuvioase și desfătătoare lumești... 
cheltuiala de bun ghen născutului domn, Athanasie Gabrovski 
de Apadia, la Buda cu tipografia K. Universitate din Pesta 
(cf. descrierea cărţilor la I. Bianu și N. Hodoș, Bibliografia 
românească veche, Il, pp. 96—98; I. Bianu şi Dan Simo- 
nescu, Bibliografia rom. veche, III, pp. 130—131, nr. 892 
şi 554—556); A. Pann, Cintece de stea sau versuri ce să cîntă 
la nașterea Domnului nostru Is. Hs., Bucureşti, 1830 (G. Dem. 
Teodorescu, Operele lui Anton Pann, II, Bucureşti, 1891, 
p. 8, aminteşte după Dim. larcu, Bibliografia cronologică 
română, ed. ti, Buc., 1873, p. 26, o primă ediţie a operei lui 
Pann din 1822, dar această ediţie, care n-a fost găsită pină 
acum, probabil că n-a existat şi este o confuzie a lui Jaren). 
in Biblioteca Academiei Române se găsesc următoarele ediţii 
ale operei lui Pann: 1834, 1846, 1848. 


Manuseripte publicate: M. Gaster în Revista pentru 
istorie, arheologie și filologie, Ii, pp. 313—336 după un 


1 Stilpon Kyriakidis, "O eprarăedevos xopos în Huseg 
Hoptov tis ueyăins “Ehudos, 1925, p. 489. 


67 


ms. din 1782 şi III (1884), pp. 99—110; același in Chresto- 
matie română, Il, pp. 139—14% după un ms. miscel. din 
1784 şi dnpă un altul din 1821; Emi! Turdeanu, Un manuscris 
miscelaneu necunoscut, extras din Arhioa pentru Știință și 
Reformă Socială, revista Institutului Social Român, anul X, 
n-rele 1—4, Bucnrești, 1932, după un manuscript copiat 
de M. Giorgi Ero (monahul) Antonovici, descoperit de 
d. profesor D. Gusti în campania de studii monografice, la 
un paroh din satul Ghiliceni. Textele în anexă la pp. 12—23. 


Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei Române: 
nr. 438, scris de Constandin, copil de casă cu cheltniala 
Dimii, stolnic de la dum. vel ban, la anul 1746, cuprin- 
de 2 cintece: Astăzi Hristos în  Vitleem: şi Aşa ne 
grăeşte Domnul (cf. I. Bianu şi R. Caracaş, Catalo- 
gul manuscripielor românești, II, pp. 138—143); nr. 830, 
copiat la 1786 de Andrei Colțea şi alții, î. 70 v.—74 v., 80 v.; 
nr. 842, copiat în 1819, mai 10, f. 24—36; nr. 869, copiat 
de Năstase Negrule în laşi, la 1790 (cf. N. Cartojan, Alezan- 
dria în lit. rom., 1910, p. 79); nr. 2179, sec. XIX, f. 134— 
136; nr. 2803, copiat în inlie 1842, la mănăstirea Mărgineni, 
f. 125—127 v., Iosif vindut de fraţii săi, f. 128: Psalmul 151; 
nr. 3196, Carte cu cintäri lumești pentru Nicolae Tercea 
ieolog, în cl. IXIL, 1858, f. 2 v., nr. 32414, fără dată precisä, 
sec. XlX, copiat de Sofronie Brânduş, f. 1—19; nr. 3497, 
Carte de cîntece cu note de Psaltichie, scrise de G. Uce- 
nescu, elev al lui Anton Pann la 1852 (pentru Gheorghe 
Ucenescu, fost cîntăreţ la biserica Sf. Nicolae din Braşov, 
decedat în 1896, cf. Andrei Biîrseanu, Istoria școalelor cenirale 
române din Braşov, p. 598), f. 100—103, 176, 159, sec. XIX; 
nr. 1875, f. 5—13, versuri f. 154, 159, 252, 256, 556—560, 
613—618, 702, 703—705, 891, 935, cîntece de stea de la 
Crăcinn; nr. 3766, Carte adevărată... scrisă de mina 
mea şi tipărită asemenea de M. Jipescu, la anul 1836, în notă 
«sintu născut dela leat 1822, iulie în 8», f. 7 v. şi urm, 
și f. 25 v.—31 r.; nr. 3788, Carte de cintări bisericești la 
diferite ocaziuni copiaie şi adăogate de preoiul N. Tărăbuiă 
(s.d.), sec. XIX ; nr. 4153, copiat în 1858, 26 martie, f. 1—22; 
nr. 4826, ardelenesc, copiat în Sălişte, la 1847; nr. 4183, 
Cintări de siea şi alte versiuni ce se cîntă peste tot anul 
(începe cn cîntarea a 5-a din A. Pann); nr. 4232, scris de 
Georgie 'Țăranu, grănicer în Caransebeş, la 1825, î. 36 3 
Cîntări cu steaua la naşterea lui Is. Hs.; nr. 4245, sec. XIX, 
cumpărat din Banat (Caransebeș), cuprinde între versuri 
lumești şi cîntece de stea, f. 9, 10, 23—24; nr. 4279, scris de 
Rus loan din Cherchiş, Vermegia-Dăbăcăi, în 1839, f. 60 şi 
urm. vezi şi f. 2; nr. 4268, copiat inainte de 1869 în Banat 
(note din Caransebeș, f. 32 v.), î. 28—32; Cintări cu steoa 
la zioa nașterii lui Is. Hs. unde c obicatul; nr. 443G 
Versuri sau cintece de siea ce se cîntă la nașterea Domnului 


268 


nostru Isus Hristos, scrise de mine l. Ștefan, Bucureşti, 
1864 (după A. Pann) pe f. 72 v., versuri pentru Cuza-vodă; 
nr. 4836, copiat în 1787, f. 261, Sted de sus răsare; fond 
Gaster: nr. 62, f. 2, sec. XVIII— XIX; nr. 180, f. 57 v.— 58, 
jumätatea sec. al XIX-lea (v. f. 59 notă din 1844, datat 
greşit în Catalogul lui Gaster ca 1750); nr. 94, copiat in 
secolul al XVII-lea, f. 133 v.—138; Cintărule stelit So 
Catavaselii;, nr. 403, Cintici di Irod şi di ste, copiat în 
1821, f. 6 (şi povestea numerelor, i. 18 V., O diece prea învă- 
late, care înveţi la școală carte); nr. 68, copiat de Petrache 
logofătul în 1831, î. 10 v.—17: cîntări de stea; nr. 43, Juma- 
tatea sec. XIX. 


Culegerile din popor sunt numeroase, 
toate reproduc textul lui A. Pann. 


Studii: Cintecele de stea trebuiesc separate de colindele 
profane, pentru care vezi P. Caraman, Obrzęd Koledo- 
vania u Slovian i u Rumanow. Siudjum porównawcze, Cra- 
covia, 1933 (un referat al antorului în Buletinul Institutului 
de filologie română « Alezandru Philippide», dir. lorgu lordan, 
laşi, I, 1934, pp. 233—238); pentru colindele religioase: 
AL Rosetti, Colindele religioase la români în Analele Acade- 
miei Române, tom XL, s. II, 1920, mem. sect. lit.; Dan 
Simonescu, Cîniece de stea inainte de A. Pann, Revista Soc. 
Tinerimea Română, LI, 1932, pp. 114—118 (despre Caia- 
casierul din 1747 si despre loan Thomici). 


dar aproape 


MIRONOSIȚELE 


Mironosijele sau Învierea lui Hrisios este un altfel 
de mister popular religios, care se reprezintă și azi 
în părţile Sibiului. Deşi este relativ recent, totuși 
ne ocupăm de el aci, fiindcă pe de o parte stă în 
strinsă legătură cu drama şi colindele rehgioase, 1ar 
pe de altă parte ne dezvăluie procesul de formațiune 
a acestui gen de literatură scrisă, continuat aproape 
sub ochii noştri, precum şi procesul de asimilare în 
masele mari ale poporului. 

inainte de război, obiceiul de a reprezenta pe 
scenă această dramă populară în legătură cu invierea 
Mintuitorului era îndătinat în satele Galeș şi Rod 
din plasa Sălişte (judeţul Sibiu), astăzi obiceiul 
a rămas numai în Rod. Actorii sunt «copu nevino- 


289 


vaţi », băeţi de 12—15 ani, care joacă rolul Min- 
tuitorului, sutaşului, îngerilor, străjii lui Pilat, şi 
fete care joacă rolul mironosițelor. Reprezentarea 
misterului popular începe în zilele înflorite ale 
Paştilor, în biserică sau în fața bisericii, după înche- 
ierea liturghiei şi se continuă la casele gospodarilor, 
uneori chiar pînă la Ispas. Duminicile, ceata micilor 
actori, însoţită de un cărăuș și de instructorul şi 
conducătorul ei, iau la rînd satele dinspre cimp, 
ajungind pină la Blaj — în 1895 au jucat în prezenţa 
mitropolitului — sau comunele dinspre Sibiu, ajun- 
gind pînă în Poplaca și Răşinari. 

După cercetările întreprinse de d. Şt. Pătruţiu, 
drama aceasta religioasă s-a reprezentat pentru 
intiiaşi dată la Sălişte, în 1853, unde s-a Jucat 
regulat pină în 1865. Din Sălişte misterul a trecut 
în satele Gales, unde a fost reprezentată pînă in 
preziua marelui război mondial, și în Rod unde se 
joacă şi acum. Din Gales, prin notarul Acilenescu, 
Obiceiul a fost transportat, acum 50—60 de ani, 
in satul Cetea, de unde actorii locului l-au dus pină 
la Abrud. În satul Geomalul din judeţul Alba, unde 
a fost de asemeni impămintenit, obiceiul se menţine 
și azi. 


Subiectul acestei drame populare în linii generale 


este următorul: 


Sfinta Fecioară împreună cu mironosiţele se 
duc, tinguindu-se pe cale, la sfintul mormînt, ca să 
ungă cu miresme trupul lui Isus. Ajungind, văd 
cu multă uimire că străjile, puse de Pilat ca să păzeas- 
că mormintul, au fost împrăștiate şi că peceţile 
sunt rupte. Pe cînd stăteau nedumerite, apare 
ingerul Domnului, care le lămureşte că Mîntuitorul 


a inviat. 


EI se arată în chip de grădinar Mariei Magdalena 
și celorlalte mironosiţe, care izbucnesc în cintece 
de slavă. Marele arhiereu al evreilor, aflind minunea 
invierii de la sutaşul Loghin, care stătuse de strajă 
la mormint, încearcă să-l cumpere cu bani ca să 
ăinuiască învierea şi să spună gloatelor că trupul 


270 


lui Isus a fost furat peste noapte de ucenicii săi. 
Ostaşul roman însă aruncă banii și propovăduieşte 
minunea intimplată sub ochii lui. Apostolul Petru, 
care se indoise la început, auzind şi mărturia lui 
Loghin şi a mironosiţelor, se convinge şi el, cîntind 
impreună cu mironosiţele un «vers de mingiiere » 
pentru Sfinta Fecioară. Drama religioasă se încheie 
cu «oraţia» în care mironosiţele amintesc specta- 
torilor că: 


«Aşa suntem călătoare Pentru care noi vom 
Şi de Hristos vestitoare mulțumi, 
De cind de-acasă am pornit Tot binele vom pofti, 
Pină aici ne-am ostenit. Dumnezeu să vă trăiască, 
Dumneavoastră biue ştiţi, Ca mila lui să vă păzească 
Că cam mult călătoriţi Şi-a lui Hristos înviere 
Şi cine mult călătoreşte, Veselă mîngăiere, 
Cheltuială-i trebueşte Şi cu mare bucurie 

întru mulţi ani să vă fiel» 
Drama este fireşte, o înscenare naivă. Precum în 
pictura primitivă unde, lipsind perspectiva, persoa- 
nele şi lucrurile sunt aşezate pe acelaşi plan, toi 
astfel şi aci fazele acţiunii desfăşurate în răstimpuri 
și locuri diferite, sunt prezentate fără întreruperi 
şi fără decor, pe aceeași scenă şi fără multă mișcare. 
Cintăreţii, împărţiţi în două grupe, sunt aşezaţi 
fată în faţă, de o parte băieţii, de alta fetele. Singurul 
decor: o lădiţă, «sicriiul» Mintuitorului în care se 
pun flori, o cruce și o luminare. « Mişcarea, depla- 
sarea interpreţilor în timpul jocului -— ne încre- 
dințează d. Șt. Pătruţiu — se reduce la unul sau doi 
paşi, făcuţi înspre cel căruia se adresează sau spre 
mormînt 3. Deşi prin subiect şi factură Mirono- 
sițele se apropie de genul misterelor religioase ger- 
mane Osterspiele sau Die Maria am Grabe, sau 
Marienklage, cum arată d. Pătruţiu «acest poem 
popular este o creație recentă cărturărească, insuşită 
de colectivitatea populară ». 

Autorul dramei religioase este Picu Pătruţiu 
(1818—1873) care a fost timp de 44 ani crâsnie 
(țircovnic) în biserica cea mare din Sălişte. A fost 
cel mai neobosit autor al Ardealului pe tărimul 


271 


literaturii populare, lăsind peste 50 de volume de 
« stihuri religioase ». 


BIBLIOGRAFIE 


Opera lui Picu Procopie Pătruţiu a fost publicată înso- 
tită de un studiu detaliat de d. Șt. Pătruţiu, Mironosiţele, 
o dramă religioasă din ţinutul Săliștei, în Anuarul Arhivei 
de Folclor, publicat de Ion Muşlea (ed. Academiei Române) 
IV, 4936, pp. 13—29. Un fragment «îndreptat» fusese 
publicat mai înainte de P. Băncilă, Colindele Crăciunului 
și ale Paştilor, Sibiu, 1875. Despre Picu P&truţiu, interesante 
date biografice la Onisifor Ghibu, Scriitorul ascet Picu Pro- 
copie Petruţ din Săliște, în ziarul Telegraful Român, 1905, 
nr. 80 şi urm. 


JOCUL DE PĂPUȘI 


Drama religioasă a Vicleimului se joacă azi la 
noi împreună cu farsa populară de origine turcească 
jocul păpușilor. Sulzer, care pe la jumătatea vca- 
cului trecut a văzut-o încă în plină dezvoltare, ne-o 
descrie astfel 1: 

«Se făcea întuneric în sală; într-un colţ se întindea o 
pinză subţire în dosul căreia se punea o masă cu citeva 
luminări aprinse. În acest loc se aşeza un singur ciauş, 
care începe a plimba şi a mișca păpuşile pe masă, potrivit 
cu vorbele pe care le spune în limba română şi greacă şi 
mai ales în limba turcească; aşa că cei din întunerec văd 
umbrele acestor figuri de carton jucînd pe pinză şi aud vor- 
bele ce spune ciaușul ca şi cum ar fi rostite de păpuşi». 


Această comedie populară care odinioară alcă- 
tuia distracţia cea mai plăcută a boierime: noastre, 
işi are originea în farsa populară turcească cunos- 
cută sub numele de a karagöz ». La începutul veacului 
al XIX-lea şi chiar în epoca regenerării noastre 
naţionale, farsa românească purta același nume ca 


1 Sulzer, Geschichte des transalp. Daciens, 1872, t. II, 
p. 403, după Burada, Jet, teatrului, p. 45. 


EE 


E 
Lă 


"în carnaval. În actul III, scena a I-a, Alecsandri, 


| 


și prototipul turcesc, după cum dovedesc citevă 
pasagii interesaute din comedia lui Alecsandri: /aşu 


introducînd în piesă păpuşile, pune în gura eroilor 
următoarea convorbire: 


LEONIL: Irod! Irod! 

ALECU: Păpuşile româneşti... tot să stai să le priveşti. 

TURCU (lui Alecu): Hei banabak, nu jucam la mine 
koraghioz? 


Sau: 


TURCU: Ei banabak... haide joca la mine karaghtoz. 


Farsa turcească cu trăsături de satiră socială 
poartă numirea de karagöz, după numele propriu al 
eroului principal « Karagöz », un fel de bufon care 
intățişează pe osmanliul ignorant şi grosolan, dar 
fudul și dispus spre glume usturătoare. Ea a avut 
la noi, pe timpuri, un răsunet așa de puternic, încit 
numele propriu al butonului, desprinzindu-se din 
structura intrigei, a devenit numele comun « cara- 
ghios » cu semnificaţia de « hazliu ». Turci, la rindul 
lor, primiseră această farsă tocmai de la chinezi, 

upă cum dovedesc cercetările recente. S 

Introdus prin turci — precum se poate întrezări 
chiar din pasagiul comediei lui Alecsandri pe care 
l-am citat — jocul păpuşilor a circulat la noi ca un 
element de comedie de sine stătătoare; mai tirziu, 
această farsă plină de săgeți la adresa societăţii 
contimporane şi presărată — mai ales cînd era « fără 
perdea » — cn trivialităţi obscene, s-a contaminat, 
lucru ciudat, tocmai cu misterul religios al Viclei- 
mului, în a cărui tovarăşie dăinueşte pînă azi. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte publicate. G. Dem. Teodorescu, Poesii popu: 
lare române, pp. 120—132; C. Brăiloiu şi H. H. Stahl 
în revista Sociologia românească (director D. Gusti), 1936, 
nr. 12, pp. 15—32. : 


273 


13— 


Studii: Lazăr Şăineanu, Influența orientală asupra 
limbei și culturei române, Bucureşti, 1900, p. CXX şi urm; 
G. Dem. Teodorescu, Încercări critice asupra unor credințe, 
datine și moravuri ale poporului român, Bucureşti, 1857, 
p. 47; T. Burada, Istorsa teatrului în Moldova, I, p. 10; 
Fr. v. Luschan, Das türkische Schattenspiel, în Internat. 
Archiv für Ethnogr., 1889; dr. Georg Jacob, Das türkische 
Schattentheater, Berlin, 1900; Louis Roussel, Karagheuz ou 
le theâtre d'ombres à Athènes, Athènes, 1932; Giulio Caimi, 
Karaghiozi ou la comédie grecque dans l'âme du théâtre d'ombres, 
Athènes, 1935 (jocul de păpuşi introdus la Atena în 1860). 


duioşie, ca de exemplu oraţia de iertăciune, altele 
susțin pină la sfirşit nota de umor, ca de exemplu 
orația cînd se face schimbul sau cînd «socăciţa» 
aduce nnnilor găina. 

Cuvintul oratie cu sensul de «cuvintare» este 
vechi în limba noastră; îl găsim și în Învățăturile 
lui Neagoe către fiul său Theodosie, în pasajul privi- 
tor la aducerea oaselor mamei sale Neaga în ctitoria 
dela Curtea de Argeş: «că voiu să îndrăznesc să 
fac oratie către” oasele tale cele ostenitoare » (ediţia 
lorga, p. 160). În ceremonialul nunţii, oraţiile sunt 
vechi la noi; le găsim pomenite de Dimitrie Cantemir 
în Descrierea Moldovei la cap. XVIII: « Despre obi- 


ORAȚIILE DE NUNTĂ 


Nunta țărănească este în viața patriarhală a ceiurile logodnelor şi nunţilor în Moldova» (ed. 
satului o adevărată dramă. Alaiurile mirelui — vor- Pascu, pp. 158—164). Interesant este faptul că 
nice, « vătăjeii », cbemătoru, diverii, vătavii sau ceremonialul care se ohbisnueşte azi la nunta ţără- 
fraţii de mireasă — cari străbat călări ulițele satului, nească era, pe vremea lui Dimitrie Cantemir, gene- 
stegarii cari poartă flamurile, druscele care însoțesc ralizat si în clasa boierească. Fazele logodnei și ale 
pretutindeni mireasa, vătăjiţele și tarafurile de lău- nunții — asa cum ni le descrie învățatul principe 
tari, toate dau nunţii un caract măreţie-epică — moldovean — corespund ` cu cele obişnuite azi în 

n tpicu ășoară ce 5 pătura ţărănească: cererea în Petit, ospățul, cernu- 
fazele principale late Dn oratii- tul, sosirea conăcarilor şi oraţia, întrecerea cu aler- 
Cind sosesc colăcarii la casa soerilor. (conăcăria); garea cailor, oraţia de iertăciune etc. D. Cantemir 
cind tineri pleacă la biserică (de iertăciune), cînd n rezumat chiar textul oraţiei de petit care — 
se dau darurile (schimburile) la ospeţe, în toate zice el — mai în tot locul obișnuiește să se facă în 
„momentele principale ale nunţii, vornicul se ridică- E cuvinte: 


pentru a cuvinta nuntaşilor. 


St - = « Mai marii noştri, moşi şi strămoşi, umblind la vînat 
ea mai veche și, în orice caz, mai frumoasă 


în păduri, au nimerit ţara aceasta pe care o locuim noi azi 


pm 


dintre toate, este fără îndoială conăcăria. Închipui- şi în care trăim şi suntem hrăniți şi desfătați cu laptele şi 
rea că ginerele este un tînăr împărat şi că tovarăşi mierea ei. Ispitit de pilda acestora, prea nobilul domn N.N., 
săi sunt toţi « ghinerari » ; atitudinea lor de mîndrie umblind la vînat pe şesuri, în păduri şi în munţi, a dat peste 

vm? s le încăd ax i de s ai o ciută, care fiind ruşinoasă şi tenace la onoarea ei, nu l-a 
Kies SE e iNgadule sa 1a SR ZS dat nici o privire, ci a luat fuga şi s'a ascuns în ascunzișul 
glumele care ţișnesc la fiecare pas — toate acestea ei. Noi ne-am luat pe urmele ei și, duşi de ele, am ajuns în 
aduc o notă de veselie şi vole bună în atmosfera această casă. De aceea trebuie ca acest vînat, pe care noi 
solemnă a nunţii. Alegoria prin care fata este com- l-am găsit cu muncile şi sudorile noastre în locuri pustii, 


ori să ne arătaţi încotro a trecut». aLa aceste cuvinte — 


parată cu o «floare din rai», care se oñileṣte ME spune D. Cantemir — oratorul adaugă de la dinsul alte ale- 


care ei — colăcarii — sunt trimeşi să o ridice ca să zorii şi metafore pe care i le sugerează spiritul său» (ed. 

o răsădească în grădina «împăratului » pentru ca Pascu, p. 150). 

pină la anul să înflorească şi să rodească este plină Este cred oratia cea mai veche care, în forma 

de Ge paie oraţii aduc unele o notă de în care o avem noi, nu se găseşte nici la greci, după 
8 Se 275 


18*.— 


cum mă informează d. G. Megas, directorul arhivei 
de folclor N. Politis din Atena, şi d-şoara M. loanidu, 
nici la bulgari. Gaster în Literatura populară română 
(p. 488) afirmă că «mai cu aceleași cuvinte regăsim 
această oraţiune impreună cu toate celelalte obiceiuri 
de nuntă atît la sirbi cit şi la albanezi»; la textele 
unde trimete (Hahn, Albaneszsche Studien, Jena, 
1854, p. 144 şi urm.) se descriu într-adevăr obiceiu- 
rile de nuntă, dar nu se dă nici un text de oratie, 

Un al doilea strat de oraţii pare ceva mai nou și 
stă în legătură cu literatura scrisă. Am arătat in 
primele capitole pătrunderea elementelor apocrife 
in literatura oraţiilor de nuntă, dar aceasta nu 
poate constitui o dovadă concludentă despre origi- 
nea cărturărească a oraţiilor. Dovada hotăritoare 
ne-o aduce însă şi aci tot scrutarea textelor vechi. 


Oraţii de nuntă în proză. În bogatul depozit de 
manuscripte al Academiei Române se găsesc o 
serie de texte care cuprind forme mai vechi de 
oral, în proză, ca de exemplu în ms. nr. 2398, 
intrat în Biblioteca Academiei Române de la mă- 
năstirea Ghighiu din judeţul Prahova, ms. neiuven- 
tariat. Între foile 280 r. — 292 v. se află următoarele 
oratii în proză: «oraţie care să citește cînd să iartă 
fata de către părinţii ei»; «altă oraţie tot pentru 
ertăciunea fetii », f. 281 v.;, «această orație să zice 
cind ar mărita cineva vreo fată dă casă», f. 282 
v. — 283 r.; «oraţie iar de ertăciunea fetii de către 
părinţii ei», f. 283 v.; «oraţie la nuntă, cind o să 
ia pe mireasă », f. 286; «oraţia cînd merge ginerile 
cu plocon la nun simbătă seara», f. 288; «alta iar 
asemenea ca ceialaltă », f. 288 v.; «altă oraţie ase- 
mene », f. 289; «altă tot de nun», f. 289 v.; «oraţie 
în zioa de nuntă la daruri », f. 290; «altă oraţie ase- 
mene », f. 290 v.; « oraţiia ce să zice cind dau mahră- 
mile la călțunari », f. 291; «tot de călţunari », f. 291; 
«oraţii ce să zice în zioa de nuntă cînd să dau daru- 
rile la masă », f. 291 v.; «oraţie cînd duce ginerile 
daruri la nun», f. 292. 


Cuprinsul acestor oraţii este in genere greoi, 
incărcat de citate biblice; dar ele sunt interesante 
pentru că avem impresia că aici este forma primă, 
din care prin alăturarea părţilor greoaie s-au degajat, 
cîteva din formele versificate pe care le găsim și 
în manuscriptele din a doua jumătate a secolului al 
NVIll-lea şi care au intrat apoi în patrimoniul 
popular. 

lată de pildă «oraţia la nuntă, cînd o să ia pe 
mireasă », f. 280 r.— 287 v.: 


« Înțeleptul] Solomon cu înţelepciunea sa cea de Dum- 
nezeu dăruită, cinstiţilor dumneavoastră socri, înțelepțtii cei 
vechi văzîndu-o, să mira de zidirea cea frumoasă a omului 
şi au strigat cu glas de mirare, zicînd: mare lucru şi cinstit 
iaste omul, căci că din cîte zidiri an făcnt Dumnezeu, nici- 
una nu iaste asemenea omului, pentrucă toate celelalte zidiri 
cînd s'au făcut, numai au zis cu cuvintul şi s'au făcut, iar 
pe om l-au zidit, iar n'au zis numai cu cuvîntul, ci cu mîinile 
sale luînd din pămînt, l-au zidit şi l-au însufleţit cu dumne- 
zeiască suflarea sa pre carele şi împărat tuturor zidirilor sale 
l-au făcnt pre om, dupre cum grăeşte Davidu: Toate au supus 
supt pitoarele lui cinstite, pentrucă nici o zidire nu iaste 
asemenea întru cinste ca atasta, dupre cum iarăş grăeşte 
David: micşoratu-l-ai pre el cu puţin oarece decît îngerii; 
cu mărire şi cn cinste l-ai încununat pre dinsul. Deci dar, 
după ce au săvirşit Dumnezeu atastă minunată şi frumoasă 
zidire, au socotit cu înţelepciunea sa (f. 287 r.) cea desăvir- 
cită, grăind: că nu iaste bine a fi omul singuru pre pămînt, 
ci să-i facem lui soție; şi adormind pre strămoşul nostru 
Adam, şi au luat din coastele sale o coastă şi au făcut pre 
stremoașa noastră Eva; şi sculindu-se strămoşul nostru 
Adam din somn, au văzut lui soţie, mirîndu-se și zicîndu: 
atasta iaste din oasele mele şi din trupul mieu (deci după 
cum zice sfinta scriptură) împreunindu-i pre amindoi cu 
blagoslovenia cea dumnezeiască în care şi noi cei din Adam 
am rămas supuşii aceştii împreuuări, dupre cum astăzi o 
vedem la iubita fiica dumneavoastră pe care din prunciia 
ei o aţi crescut cu multă grijă ei o aţi împodobit cu toate 
faptele cele bune pînă acum la virsta cea dupre leage, care, 
vrind să se desparţă acum din sînurile dumneavoastră cele 
părintești şi să meargă la cel de Dumnezeu orînduit al ei 
soļu, să roagă dintru adincul inimii ca să le daţi părinteasca 
dumneavoastră blagoslovenie. De (f. 287 v.) vreme ce precum 
lumea făr de soare nu poate, aşa nici fiii făr de blagoslovenia 
părinţilor nu pot. Pentru aceia cu plecăciune cer la dumnea- 
voastră ertăcinne şi părinteasca blagoslovenie şi cu atastă 
blagoslovenie va cîştiga roada ceriului și bunătăţile pămin- 


277 


tului spre care şi dumneavoastră, cinstiților părinţi, întor- 
cîndu-vă, cn cea de la inimă milosîrdie, îi blagosloviţi. » 


în» ee au ma me ER E EE EC E KE E E EE E EE o o teap n e a ee ee a 


Din lunga şi greoaia orale în proză — din care 
noi am omis totuşi partea finală — au ieşit se pare, 
treptat, variantele care au circulat şi circulă și azi 
in toate ţinuturile românești, ca de exemplu urmă- 
toarea din colecţia lui G. Dem. Teodorescu, repro- 
dusă după un ms. al lui Radu Zugravu din sec. 
al XVIII-lea. 


« Marele şi puternicul Dumnezeu 
Din ceput a făcut cerul şi pămîntul 
Si a înfrumusețat cerul şi pămîntul 
cu soarele şi cu luna 
şi cu stelele ce luminează ziua şi noaptea 
Mai pe urmă, a luat Dumnezeu din pămînt 
și a zidit pe strămoșul nostru Adam. 
Şi văzînd Dumnezeu că nu este bine 
să fie omul singur, 
l-a adormit cu somnul firesc 
şi, luînd o coastă dintr'însul, 
a zidit pe strămoașa noastră Eva. 
Iar dacă s'a pomenit Adam din somn, a zis: 
«iată os din oasele mele 
şi trup din trupul meul» 
Drept aceea zise Evei că va lăsa omul 
pe tată-său şi pe mumă-sa 
şi vor fi amindoi cu trup. 
Din acel cuvînt rămase și se trase 
din neam în neam, pînă ajunse vremea 
şi la virsta acestor doi tineri, 
care şi-au plecat genunchii la pămint, 
şi se roagă Dumneavoastră cinstiţi soon 
ca să-i iertaţi şi să-i blagosloviţi, 
precum a blagoslovit Dumnezeu pre Avraam cu Sara. » 


PE ounce. 


Sau în următoarea variantă din colecţia S. FI. Ma- 
rian (Nunta la români, pp. 7196—7198), mai apropiată 
de factura vioaie a ritmului popular: 

« Stat d-voastră cinstiţi 
Părinți 
i d-voastră nuntaşi 
mprejurași 
Că să roagă fii dumnia-voastră, 
278 


Cu genunchile plecate, 

Cu lăcrămile vărsate... 

Ca să vă'nduraţi 

Şi să-i iertaţi 

Să vă miluiţi 

Şi să-i blagosloviţi... 
inceputul nu-i de la noi, 
Că-i de la bunul Dumnezeu 
Care-a făcut cerul şi pămîntul 
Numai cu cuvîntul. 

Şi-a împodobit Dumnezeu 
Cerul cu soarele 

Si cu stelele 

Şi cu luceferii de zi 

Şi cu sfinta lună 

Şi-a împodobit Dumnezeu 

Şi pămîntul cu pomi roditori 
Şi cu’ tot felul de flori 

Cu izvoare de ape reci 

Şi-a socotit Dumnezeu siîntul 
că n'ar fi bun pămîntul 
Fără de stăpin, 

Şi-a săpat lut 

Din ţărna pămîntului, 

Si şi-a zidit 

Pe strămoşul nostru Adam 
Iar a socotit Dumnezeu 

În gîndul său 

Că mar fi bun 

Omul singur pe pămint, 

Şi-a mai trimis un înger sfint 
Şi pe Adam l-a adormit... 
Şi-a rupt lui Adam o coastă 
Şi-a zidit pe Eva, 

Pe strămoaşa noastră. » 


Astfel din materialul sec şi amorf al vechilor texte 
in proză, spiritul inventiv al poporului a ajuns la 
marea varietate de forme noi, vioaie ca ritm și 
insufleţite de imagini plastice și colorate +. 


1 În afară de aceste oraţii în proză, obişnuite la nunțile 
obștești, depozitul de manuscripte al Academiei Române 
ne mai dezvăluie şi un alt ciclu de oraţii obișnuite în nunțile 
domneşti. Într-un ms. din Biblioteca Academiei Române 


279 


Cercetarea materialului păstrat in manuscripte 
oieră un interes deosebit, nu numai pentru că proiec- 
tează o lumină vie peste legăturile dintre literatura 
scrisă şi folclor, dar şi pentru că scoate la iveală 
forme necunoscute pe care culegători: de azi nu le-au 
inregistrat încă, dar care nu sunt lipsite de umor 
șI poezie, ca următorul fragment pe care-l găsim 
intr-un mauuscript (nr. 1629, f. 66 r.) copiat în 
Moldova la 1778 de Ioniță Popa — este probabil 
răspunsul socrilor la oraţia colăcarilor: 


« Și doisprezece crăstei, 

În loc de berbeci; 

Și doisprezece ţinţari, 

n loc de lăutari; 

Si opt ciociîrlani, 

În loc de curcani; 

Să fie pentru conăcari. 
Păsaţi de descălecaţi; 

Alt conac ce mai cătaţi?» 


In timpurile vechi, alături de oraţii se obișnuiau 
la nuntă şi cîntece. 

Unele dintre ele, ca de exemplu Nunia din Cana 
Galileei, au ieşit din ciclul lor firesc şi au trecut 
după cum s-a văzut mai sus (p. 258) în ciclul cînte- 
celor de stea. În vechile mauuscripte Nunta din 
Cana se găseşte trecută între « cinturile ce să cîntă 
la nuntă », iar adausul final diu unele versiuni: «Să 


(nr. 4129), asupra căruia îmi atrage atenţia d-l Dan Simonescu, 
căruia îi aduc ŞI pe această cale mulţumiri, găsim: oraţii 
cînd se mărită « cucoană de boiari» (f. 150); oraţii la călțu- 
nari, cînd se mărită «fata de Domn» (f. 17 r.); «oraţii ce 
să zice cînd se mărita Domnița» (f. 17 v.); «cînd se dau 
darurile la masă » (î. 15 v.); «la călţunari» (15 r.). Ceremo- 
nialul era aproape acelaşi la nunțile boiereşti şi domnești ca 
şi la cele țărănești. Oraţiile sunt însă pline de citate greceşti, 
ca de exemplu: « cu inima veselă laudă thy fuerepav nætpixhv 
më onle, care aţi arătat către dumneaei GË ämeidänu 
Owăwvy, pe care din virsta prunciei dumneaei crescîndu-o 
in sînul cel părintesc al Dumneavoastră, ap hrănit-o pè 
TÒ &dodov yax tæv ZG &peræv» (f. 16 r.). D. Simonescu 
prepară un studiu asupra lor. 


250 


dea nun un ivt de vin » nu lasă nici o indoială asupra 
acestui fapt. Colecţia de cintece publicate de loan 
Thomici în carteasa: Scurle învățături peniru_creș- 
lerea şi buna purtare a linerimei române (Buda, 
1827), ne indică și momentul din ceremonial cind 
se începea cîntarea: «la un ospăț sau nuntă după 
cîntarea de binecuvintare a preotului, „cela ce ai 
strălucit pre noroade în pustie, şi apă din piiatră 
le-ai isvorit şi la Cana Galileei apa în vin o ai preiă- 
cute...» (pag. 86). Prin natura cuprinsului său ŞI prin 
momentul cînd intervenea în desfăşurarea nunţii, 
in trecere de la solemnitatea religioasă la ospăț, 
cintecul acesta pare să fi plăcut foarte mult, fiindcă 
de la nuntă a trecut la ospeţe, fie la început, fie la 
sfirsit, între a irmoasele vesele ce se cîntă după masă ». 
De aci, de la ospeţele familiare, l-au învățat copiii, 
cari l-au introdus apoi în cîntecele de stea. Anton 
Pann, culegîndu-l din gura copiilor, și fixîndu-i 
melodia, l-a introdus în prima ediţie a colecţiei sale 
de cîntece de stea. Prin colecţia vestitului profesor 
bucureştean de muzică bisericească, retipărită ȘI În 
Ardeal de editura Ciurcu, cintecul s-a răspîndit 
in tot largul ținuturilor românești din Alunişul jude- 
tului Olt! pînă în părţile Cohalmului (judeţul Tir- 
nava Mare) 2, ale Crișanei și ale Banatului *. lu 
unele părţi însă, Cana Galileei se cintă încă pină 
azi la nunţi (vezi de exemplu Colăcărilul sau vorni- 
citul uzitat pe alocurea la nuntă şi cîteva versuri ce 
se cîntă la masa nuntii de Petru Băncilă, Sibiu 1929, 
o retipărire din vechea ediţie de la 1879). 


E? 


1 Gh. Cucu, 200 colinde populare... ediție postumă 
îngrijită de Canst. Brăiloiu, București, 1936, p. 234, nr. 189. 

2 Gheorghe Cernea, Ciniări _religiaose din regiunea 
Cahalmului, judeţul Tirnava-Mare, Bucureşti, 1934, pp. 15— 
16. Textul lui Anton Pann cu greșeli: Şi vrind trişti a nu-i 
lăsa, a devenit: Şi vrînd toți a nu-i lăsa ș.a. 

3 Dr. V. Stanciu, Calinde (Biblioteca « Semănătorul » 
Arad, 1922, p. 47, P. V. Ştefănucă în Anuarul Arhivei de 
folclor, Il (publicată de Lon Muşlea, Acad. Română), Bucureşti, 
IDD), pr 128, nr. 84. 


281 


Un alt cintec interesant, obişnnitla nunţi, pare 
să fi fost Amărila lurturică pe care-l găsim în unele 
mannscripte după Nunia din Cana Galileei între 
«cintece ce se cîntă la nuntă », precum şi unele cu 
caracter hazliu şi chiar satiric (v. ms. 3241, î.11v.); 


« Ascultati... 

Să vå mai spun o minciună. 
Oamenii în vreme de nuntă, 
Toată supărarea uită... » 


BIBLIOGRAFIE 


Culegeri: G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, 
Bucureşti, 1885, p. 162, reproduse din loan Mirza, Re- 
gulile nunţilor (căsatoriei) care în vechime se păziau cu 
nestrămutare și care de căire bunii locuitori săteni să păzesc 
încă pină astăzi, precum şi altele din Albina Pindului, 1869, 
din I. C. Fundescu şi a: Elena Sevastos, Nunta la români 
(ed. Academiei Române), Bucureşti, 1889, cu deosebire 
anexele, pp. 351—406, unde se reproduc bucăţi şi din G. Dem. 
Teodorescu, Alecsandri, Fundescu, Pann, Kogălniceanu, 
Benedict Vicini, Melhisedec ş.a.; S. FI. Marian, Nunta la 
români (ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1890, cu 
deosebire adausul pp. 785—849); Gr. G. Tocilescu, Materia- 
luri folcloristice, vol. 1, Bucureşti, 1900, pp. 401—412; Tache 
Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureșului (ed. Academiei 
Române), colecţia « Din viața poporului român», XXXI], 
Bucureşti, 1925, pp. 65—68; N. Georgescu-Tistu, Folclor 
din Județul Buzău (ed. Academiei Române), «Din viața 
poporului român » XXXIV, Bucureşti, 1928, pp. 16—18; 
N. Păsculescu, Literatură populară românească, ed. Acade- 
miei Române, « Din viaţa poporului român», V, Bucureşti, 
1910, pp. 68—71; Victor Păcală, Monografia comunei Răși- 
nariu, Sibiu, 1915, pp. 169—178, 231—3; Q. Fira, Nunta 
în județul Vilcea (ed. Academiei Române), « Din viaţa po- 
pornlui român e, XXXVII, Bucureşti, 1928; N. 1. Dumitraşcu, 
Oraţii sau carte de vornicit, Bucureşti, 1937 (după un manu- 
script al lui Iosif Ivașcu, zis « Cătranu » muncitor bine văzut 
în Orăştie şi vornicul chemat la toate nunțile de seamă, 
atit din oraș cît şi din împrejurimi); Gheorghe Cernea, Obice- 
zuri de nuntă din județul Hunedoara, Bucureşti, 1929, 1935; 
Valerian Dugan-Opaiţ, Vătăjălul sau oraţiuni ţinute la nunțile 
țărănești şi doine, Braşov, 1906; Justin Ilieşn, Colăcărie și 
siarostie care se zic la nunţi, Gherla, 1922; Benedict Vianu, 
Colăcăruiul, obiceiurile țăranilor români la nunţi (Biblioteca 


252 


poporală a Tribunei, nr. 8), Sibin, 1885; Axente Bilețchi- 
Oprişanu, Din comorile neamului nostru (datine, oraţiuni, 
cîntece şi strigături de nuntă), Cernăuţi, 1930. 


Manuscripte din Biblioteca Academiei: nr. 1804, f. 
30 şi urm. din sec. al XIX-lea; nr. 3255, f. 3, Cintări 
ce se cintă la nuntă, cu note muzicale, copiat în anul 
1863 de Radu Proșteanu, f. 96 v.; nr. 3241, copiat de 
Sofronie Brânduș, f. 3. v. şi 11 v.; nr. 3570 din 180%, î. 30— 
39 v.; nr. 3204, Oraţiile de afară ce urmează la adunare 
de căsătorie, copiat în 1838 de llie logofătu; nr. 2338, 
sec. al XVIII-lea, f. 280—282 v., în proză. Pentru nr. 160 
(scris la 1793 de Dumitru Dragoş vät.) şi 830 (de la sfîrşitul 
sec. al XVIlI-lea) cf. Ioan Bianu şi colaboratorii săi, Cata- 
logul manuscripielor românești (Acad. Rom.), l, p. 353; 
p. 79 şi 81. 


Studii : Dr. M. Gaster, Literatura populară romånă, 
pp. 487—489; EI. Sevastos, S. Fl. Marian, operele citate 
mai sus. 


FOLCLOR MEDICAL 


Este unul din capitolele pe cît de interesante 
pe atit de obscure. Culegătorii noştri de material 
popular au adunat și publicat în broșuri şi mai ales 
in reviste de folclor un material foarte bogat de 
leacuri populare pentru diferite bol. De altă parte 
in Biblioteca Academiei Române s-au adunat peste 
70 manuscrise conținînd reţete copiate din diferite 
vremuri şi locuri. Între literatura aceasta medicală 
scrisă și intre materialul cules astăzi din gura poporu- 
lui sunt adesea asemănări izbitoare, ceea ce indică 
fireşte o întrepătrundere a acestor două domenii. 

O altă lature interesantă în cercetarea acestui 
capitol de cultură veche românească şi de folclor 
actual sunt asemănările semnalate de elevul nostru 
d. ]. C. Cazan, între un text care a circulat la noi 
in veacul al XVIII-lea și între textele din literatura 
evului mediu francez, texte care apar uneori si 
versificate. Explicarea acestor asemănări stă în 
faptul că textul românesc Curioznică arătare din 
Pizognomuie, tipărit la lași în 1785 de protoiereii 
de origine polonă Mihail şi Policarp Strelbiţki, este 
o traducere după un text rusesc, care la rindul său 
avea la bază un original german. Pe această cale 
elemente din folclorul medical al Occidentului au 
putut pătrunde în masele noastre populare. Nu este 
insă exclus, ba e chiar probabil, să se găsească în 
domeniul folclorului nostru un ciclu vechi de rețete 
populare care să vină din moștenirea latină, după 
cum iarăși e probabil că un alt ciclu, care infăți- 
șează asemănări cu reţetele culese din neogreacă, 
să se lege prin folclorul slavo-hizantin ṣi grec modern 
cu antichitatea elenică. Cercetătorul care va vroi 
să lămurească aceste interesante probleme, ce depă- 


254 


sesc graniţele noastre, trebuie să se extindă nu numai 
asupra folclorului bizantino-slav şi romanic, ci să 
caute mai departe rădăcinile, pînă în antichitatea 
clasică greacă și latină. 

În mentalitatea populară, leacurile, pentru a 
aduce însănătoşire, trebuie să fie insoțite de descin- 
tece. Acestea sunt supravieţuiri din vechile formule 
și ritualuri ale magiei popoarelor vechi. Dezgropă- 
rile făcute pe rvinele lumii antice, mai ales în Asia 
Mică şi Egipt, au scos la lumină o mulțime de 
tablete cuneiforme şi de papirusuri, menite să 
imblinzească sau să alunge demonii aducători de 
boale. Din Caldeea au pătruns în iudaism și din 
iudaism au intrat în creştinism. Evanghelia lui 
Marcu (IX) ne arată pe Mintuitor alungind, cu aju- 
torul tatălui, diavolul din trupul unui bolnav. 
Biserica, neputînd lupta împotriva superstițiilor ma- 
selor populare, le-a tolerat, dindu-le o formă nouă: 
in locul vechilor divinităţi păgine a introdus pe 
Dumnezeu, Maica Domnului şi sfinţii. Despre pro- 
cesul acesta de transformare a exoreismelor păgine 
in legende și formule creştine pentru alungarea dia- 
volului am vorbit mai pe larg în vol. I (p. 184 şi urm.) 
cind ne-am ocupat de legenda Sf. Sisinie și de rugă- 
ciunea respectivă copiată pe popa Grigore pe la 
1550 în Codex Sturdzanus. Descîntecele se fac cu 
obiecte specifice (plante, obiecte uzuale, insecte, 
resturi de animale, apa specială etc.) şi sunt însoţite 
de ritualuri. 


BIBLIOGRAFIE, 


Pentru mss-ele de reţete din Bibl. Acad. Rom. şi tipări- 
turile, începînd cu a lui Gavril Vineţki «tălmăcită după 
limba leşească», 1806, cf. I. C. Cazan, Texte de folclor medical, 
în Cercetări literare, publ. de N. Cartojan, Il, 1936, pp. 55— 
78: cel mai vechi ms. a fost publicat de dr. Pompei Samarian, 
Medicina și farmacia în trecutul românesc, Călăraşi; dr. V. Bo- 
loga, Începuturile medicinei științifice rom., Cluj, 1930; ci. şi 
bibliografie la 1. C. Cazan, art. cit. Pentru descîntece: pentru 


GE 


w 


domeniul românesc, cf. studiu şi bibliografie bogată (inclusiv 
msse. din Bibl. Acad. Rom.), la Artur Gorovei, Descintecele 
românilor, studiu de folclor (ed. Acad. Rom.), Bucureşti, 
pp. 198—208; texte pp. 209—449; dr. M. Gaster, Lit. pop. 
rom., pp. 935—543. O traducere de descîntece rom. în fran- 
ceză: Maria Holban, Incantations, Bucarest, Geuthner, 1937. 
Pentru limba descîntecelor: O. Densusianu în Graiu și suflet, 
IV, pp. 354—376. Pentru domeniul grec: St. P. Kyriakidis, 
EMi Axoypagpla, Atena, 4923, p. 106 şi nrm.; F. Kukules, 
in Axoypapta, IX, 1926; G. Megas, ibidem, VI, 1923, p. 465 
și urm.; Fr. Pradel, Griechische und siidiialienische Gebete, 
Beschwărungen und Rezepte des Mittelalters, Giessen, 1907. 


LITERATURĂ DIDACTICĂ 


mp. Si 


Literatura didactică nu este nici ea slab repre- 
zentată în epoca influenței greceşti. În primul rind 
se retraduc cărţile din epoca precedentă, care 
circulau, în lumea cărturarilor noştri, cu un cuprins 
mutilat, din cauza  defectuozităţii originalelor 

| slavone. 
Fiziologul, acel bizar tratat de zoologie, în care 
animalele și păsările sunt înfăţişate cu obiceiurile 
lor caracteristice — uneori reale, alteori imaginate — 
pentru ca apoi să lie interpretate ca simboluri ale 
ideilor morale şi religioase, circula în literatura 
noastră încă din secolul al XVIi-lea, dar manuscrip- 
tele care ne-au păstrat această primă versiune sunt 
pline de lacune: multe capitole din originalul bizan- 
tin au fost lăsate afară; de altă parte, traducătorul 
| român a găsit în textul slavon, pe care l-a avut la 
indeimiînă, cuvinte neînţelese de el, precum vips, 
| corespunzător grecescului yó} (= vultur) ŞI endro- 
pu, corespunzător grecescului 73p0y, pe care le-a 
lăsat netraduse. 

Profesorii şi călugării greci, veniţi în ţările noastre 
in epoca fanarioţilor, au adus cu ei copii după manu- 
scripte mai complete ce se păstrau în bibliotecile 
marilor mănăstiri din Orient şi în special în mănă- 
stirile Muntelui Athos. Printre multele manuscripte 
greceşti aduse în ţările noastre, se afla şi o versiune 
a Fiziologului, care fusese prelucrată de către Dama- 
schin Studitul, fost arhiereu al Naupactei, între 
15660-—15'70. 

Această versiune grecească a fost apoi tradusă 
in secolul al XVII-lea cu titlul: A lui Damaschin, 
arhiereul Studitului, adunare de la filosofii cei vechi 
| peniru firea osebirilor oarecărora pietăți. 

A 289 
19—329 


= ege 


Traducerea aceasta este cu mult superioară celor 
derivate după texte slavone, nu numai prin clari- 
tate, dar şi prin faptul că ne dă o versiune mai 
completă, avind nu mai puţin de 86 de capitole, 
față de 30 cit aveau cele dintii. 


d Floarea Darurilor. După cum s-a văzut în 
ol 


umul întii al publicaţiei de față (p. 247 şi urm.) 
sub numele de Floarea Darurilor se ascunde 
una din cele mai răspîndite opere ale literaturii 
italiene din evul mediu: Fiore di oi, Această 
operă a călugărului benedictin Tommaso Gozzadini, 
din veacul al XIIl-lea, este un interesant mozaic 
literar în care se îmbină într-un tot unitar definiții 
de virtuți și vi, cu reprezentarea lor simbolică 
prin cîte un animal; maxime şi istorioare cu con- 
tinut moralizator. 

Cartea cuprinde în originalul italian 34 i capi- 
tole referitoare la virtuţi şi viții, aşezate astfel incit 
după fiecare virtute să urmeze viţiul corespunză- 
tor, Fiecare capitol la rindul său este alcătuit din 
patru secţiuni: 1 — definiția virtuţii sau a viţiului, 
2 — asemănarea virtuţii sau a viţiului cu un animal 
real sau mitic, împrumutat din Fiziolog, 3 — o serie 
de maxime în legătură cu ideea morală a capitolului 
și 4— o 1storioară morală, care pune în lumină 
avantajele virtuţilor sau nenorocirile aduse de viții. 


Acest text circula în literatura secolului al XVII- 
lea într-o traducere făcută din limba slavă, dar aceste 
traduceri erau şi ele pline de defecte: capitole intregi 
lăsate la o parte, definițiile adesea suprimate, istorioa- 
rele morale tăiate sau deplasate de la un capitol la 
altul, aşa că toată acea simetrie care alcătuieşte far- 
mecul literar al acestei antologii morale era distrusă. 


De aceea, în epoca lui Brincoveanu s-a făcut o 
nouă traducere, de data aceasta după un original 
grecesc. Acest original a lost adus de la Muntele 
Athos, de către fiul unui doctor grec de la curtea 
lui Brincoveanu, paharnicul Constantin Sărăchin, 
fiul lui Gheorghe Doctor Criteanul (din Creta). 


290 


Paharnicul Sărăchin, ducîndu-se spre închinare 
la Muntele Athos, a găsit «în acea grădină a Maicii 
Precistii » între «multe cărţi de înţelepciune», şi 
un exemplar din cartea numită Floarea Darurilor, 
și aducîndu-l cu sine în ţară, l-a încredinţat ieromo- 
nahului român Filotheiu din Muntele Athos, care 
l-a tradus într-o limbă destul de bună pentru tim- 
pul său. 

La începutul veacului al XIX-lea, în 1807, preo- 
tul loan Ștelanovici, din Bolgarseghiul Braşovului, 
a.pus sub tipar un manuscript al acestei vechi cărți 
despre virtuţi şi viţii, în năzuinţa de a da contim- 
poranilor săi o lectură morală. 

O altă carte, puţin înrudită cu Floarea Darurilor, 
dar cuprinzind numai sentinţe, este Pilde filosofeşti, 
tipărită la Tirgovişte în 1713. Del Chiaro, în Istoria 
delle moderne rivoluzione della Valachia (p. 44) ne 
spune că are un original francez care fusese, tradus 
de el în limba italiană; din limba italiană a fost tra- 
dus în limba greacă de „predicatorul creştin Avra- 
mie, iar textul grecesc, tipărit şi el în 1713, a fost 
tradus în limba română de Antim Ivireanul (ef. l. Bia- 
nu ai N. Hodoș, Bibl. rom. v., I, p. 489). 

Această carte a avut răsunet în lumea româneas- 
că de la începutul veacului trecut, deoarece a avut 
mai multe ediţii: 1808, Braşov, 1814, Sibiu; 1864, 
Bucureşti, 

În afară de aceste traduceri noi după texte com- 
plete, care prin claritatea lor au înlăturat cu totul 
din uz vechile tălmăciri de pe izvoade slavoneşti, 
literatura didactică se îmbogățește în secolul al 
XVIII-lea cu texte necunoscute încă literaturii 
noastre pină la această epocă. 

Multe sunt mici istorioare morale, extrase din 
paterice și lavsaicuri, menite să servească o pildă 
de virtute creştinească ori cazuri de intervenţie 
miraculoasă a divinității la timpul prielnic. Altele 
cuprind mai mult sfaturi menite să întărească sufle- 
tul omenesc pe calea grea a virtuţii, în mijlocul 
ispitelor amăgitoare. Este un gen de literatură pioasă, 


291 


19*—328 


care s-a continuat pînă tîrziu, la începutul secolului 
al XIX-lea, cînd a fost pusă sub tipar, şi care își 
găseşte şi azi editori şi cetitori. Din acest gen, sunt 
de menţionat: cartea a I-a și a l-a din Amartolon 
Sotiria. Acestea au circulat și ele, independent de 
cartea a Ill-a care cuprinde Minunile M aicit Dom- 
nului (vezi mai sus pag. 144). Cartea l-a şi a Il-a 
din Amartolon Sotiria alcătuiesc împreună, oarecum, 
un întreg aparte, tratind despre păcate şi despre 
lucrurile de care omul trebuie să se ferească în viaţă, 
despre datoriile către Dumnezeu, către aproape, şi 
către noi înşine, apoi despre mărturisire şi împăr- 
tășire, care pregătesc calea către viaţa viitoare, ŞI se 
incheie cu cîteva capitole despre venirea Domnului, 
despre rai şi despre iad. Aceste două cărţi, despăr- 
tite de a III-a, cea cu Minunile Maicii Domnului — 
au circulat în literatura noastră încă din vremea lui 
Brincoveanu, după cum s-a văzut mai sus, p. 148. 
O versiune a fost tipărită la Ploiești în 1893, după 
o copie adusă de la schitul românese Prodromul 
din Muntele Athos. Ea ar deriva, după cum se pre- 
tinde în prefața textului tipărit, după o traducere 
făcută în 1726 de scriitorul domnesc Pavel, din 
însărcinarea Doamnei Ana, soţia lui Racoviţă. O 
carte asemănătoare este Alfavita sufletească în care, 
după ce se stăruie asupra înțelepciunii în viaţă, se 
arată primejdiile pe care le aduc miîndria, slava 
deşartă, iubirea de arginți, pizma, lenea ai se încheie 
cu sfatul ca să punem toată nădejdea în Dumnezeu 
și «cu dragoste să ne lipim de dinsul ». A fost tipă- 
rită la laşi în 1803. 

Mai populară decît acestea este Oglinda omului 
celui dinăuntru, o carte cu 10 figuri în text, menite 
să arate cum păcatele, întăţișate sub diferite animale 
(lăcomia prin porc, mîndria prin păun, lenea prin 
broasca ţestoasă) năpădesc insoţind pe diavol, iu 
inima omului, cînd acesta se îndepărtează de Dum- 
nezeu şi cum diavolul şi păcatele fug cind omul 
intră în puterea lui Hristos. Cartea a fost tipărită 
cu cheltuiala mitropolitului Veniamin al Moldovei, 


292 


la mănăstirea Neamţu, în 1834, după o traducere 
tăcută de ieromonahul Chiriac, din mănăstirea Neam- 
tu, de pe un original rusesc tipărit la Petrograd, 
in 1819. Prototipul acestei naive cărţi de pietate este 
insă occidental. E cunoscuta carte populară fran- 
ceză: Le Miroir du Pecheur, composé par les R. R. 
P.P. Capucins, missionaires; très utile d toutes sortes 
de personnes: le tout representé par figures. Autorul 
este un misionar numit le Nobletz, născut la Plon- 
guernean, în Bretania, în 1577 şi mort la Conquet 
in virstă de 65 de ani (v. Charles Nisard, Histoire 
des livres populaires, II, ed. TI, 1864, pp. 23—34). 

Din literatura didactică, așa de bogată şi variată 
a secolului al XVIll-lea, ne ocupăm aci de două 
texte care au avut mai mult răsunet: Istoria poame- 
lor şi Hristottia. 


BIBLIOGRAFIE 


Pentru Fiziolog vezi N. Cartojan, Cărţile populare în 
literotura românească, I, București, 1929, pp. 236—244. 

Pentru Floarea Darurilor, N. Cartojan, Fiore di viriù 
în titeratura românească, Analele Academiei Române, 
memoriile secţiunii literare, seria IJI, tom IV, mem. 2, 
Bucureşti, 1928; în Archivum Romanicum, XII (1928), pp. 
aie: Cărţile populare în literatura românească, |, pp.247 — 

62. 

Pentru Amartalon Sotiria, Alavita sufletească și Oglinda 
omului celui dinlăuntru: cf. arhimandritul Scriban, Cărți de 
Se în Biserica ortodoxă română, 1926, pp. 525 — 529, 594 

9. 


ISTORIA POAMELOR (PORIKOLOGOS) d. 


Este povestea plină de haz a unui proces care se 
dezbate în lumea fructelor şi care are nn scop moral: 
să atragă atenţia asupra consecinţelor periculoase 
ale vinului, dar care cuprinde în același timp şi o 
satiră vioaie şi spirituală a aparatului complicat de 

298 


EE 


funcțiuni şi titluri de la curtea impăraţilor bizantini, 
aparat introdus și la noi. 

Acţiunea se petrece pe vremea «cînd împărăția 
preaslăvita gutuie şi oblăduia cinstitul chiedru, iar 
săborna rodie era paharnic mare, mărul era logofăt 
mare, cireaşa comis mare, căpșuna cliucer mare, 
scoruşa postelnic mare, zarzăra stolnic mare». 

În această vreme, merse strugurele la curtea 
împărătească să pirască pe boierii divanului inaintea 
împăratului, zicînd: 

« Cinstite împărate, fac ştire împărăţii tale cum întiiu 
credinciosul piper şi chimerul cel mare şi cu cimbru, spatariul 
cel mare, şi cu ştirul, armașul cel mare, încă şi cu nucşoara 
mirositoare şi galbiniciosul şofran şi alte multe... nici unul 


nu ascultă de porunca împărăției tale, ci cu vicleșug se sfă- 
tuiesc între ei împotriva împărăției tale». 


Pentru încredințarea pirei lui, strugurele aduce 
ca mărturii: întîi pe « mălina doamna şi pre stareţu 
linte şi maica strafida călugăriţa », nohotul, bobul 
gheonoaie, « mazărea cap făr de trup și bobul înecă- 
toriu... şi pe egumenul fasole ». 

«Între acestea, auzind bnnul ceapă că a pirit strugu- 
rele la împărat pe boierii divanului, îndată sa îmbrăcat în 
douăsprezece haine mohorite şi cu barba tîrîndu-se pe pămînt, 
veni înaintea împăratului şi, căzind în genunchi, zise: 

— Să n'aib parte de frate-meu usturoiu, de socru-meu 
hrean, de cuscră-mea prazul, de soru-mea ridiche şi de nepoţii 
mei morcovi, pătrunjel şi postirnac, şi de nepoatele mele 
capere, că minciuni a grăit strngurele înaintea împărăției 
tale ». 


Și porunci ispravnicilor ei, ce sedeau pe lingă dinsa, 
« preaslăvitei liubeniţa şi castravetelui şi anghina- 
rului şi șezătoarei la masă lăptuci», să deschidă 
cărțile și să grăiască cu dreptate cele ce ştiu. 

Pe cind ispravnicii cepei se spovedeau împăra- 
tului de cele ce ştiau, sosi și piersica de la Persida, 
care aflase de pira strugurelui, aducind vestea că 
după înteţirea strugurelui, zarzăra de la India vine 
să înfigă acul ei cel ascuţit în grumazul impăratului, 

Atunci, împăratul lămurit de complotul strugu- 
relui, plin de minie, îl blestemă, zicînd: 


204 


«Să fii strugure blestemat, de lemn strimb spinzurat, 
de cuţit cîrn tăiat, de voinici tineri călcat; sîngele tău să-l 
bea bărbaţii, mintea lor să li se învăluiască, feţile să li se 
rumenească, ochii să li se împăinjenească, din picioare să 
subăiască, păreţii să-i bată şi într-o parte şi într-alta, în 
țină să se tăvălească, bărbile să-şi muruiască, ciinii să le 
lingă...» 

Atunci se sculară toţi boierii cei mari în picioare 
și ziseră: «amin, să fie cuvîntul deplin». 

Această pocmă satirică a fost alcătuită în Imperiul 
bizantin probabil prin veacul al XII-lea, căci, după 
cum observă Krumbacher, în versiunea bizantină, 
cind împăratul dă verdictul, chiamă în sala proce- 
sului pe lingă arhonţi şi eghemoni, și garda împără- 
tească a varengilor — ori se ştie că varengii apar în 
garda împăraţilor bizantini în secolul al XII-lea. 
De altă parte, și fructele care vin pe scena acestui 
proces ar putea aduce o lumină interesantă asupra 
datării acestei curioase opere. Krumbacher, întemein- 
du-se pe cercetările lui V. Helm, notează în a sa 
Geschichte der Byzantinischen Literatur, că lămiha 
este cunoscută în Europa abia de la 1240, deși datele 
aduse au valoare mai mult pentru Occident. 

Autorul ei se pare că este cunoscutul poet satiric 
bizantin Prodromos, căruia i se atribuie şi alte poeme 
alegorice cu caracter satiric. 

Poema a avut o întinsă circulaţie; ea a fost tra- 
dusă în literatura sirbească încă din sec. al XVI-lea ! 
şi se cunosc tălmăciri pînă și în limba turcească. 

Istoria poamelor a fost tradusă în literatura 
noastră pe la jumătatea veacului trecut, după textul 
neogrec tipărit la Veneţia pe la jumătatea veacului 
al XVIII-lea, la un loc cu viaţa lui Esop, după cum 
dovedeşte d-şoara Camariano (v. bibliografia) și, 
judecînd după numeroasele copii ce ni s-au păstrat, 
a fost mult gustată în societatea noastră, care copiase 
complicatul aparat al boierilor și ceremonialul de 
la curţile împăraţilor bizantini. Lumea a făcut haz 


1 Jagić, în Archiv für slavische Philologie, | (1876), 
p. 611 şi urm. 


295 


șI de finalul parodiei, în care a găsit învățături mo- 
rale contra beţiei, ceea ce a indemnat pe Anton 
Pann să o versifice şi să o intercaleze în Poveste 
vorbei. | 

Poema a avut răsunet şi peste munţi, în Ardeal, 
unde in vremurile aproprate de noi s-a cules o vari- 
antă interesantă de la un ţăran din Boroș-Ineu 
(Arad) 3. i 

Gaster, întemeindu-se pe citeva manuscrise de 
provenienţă moldovenească, credea că textul a fost 
tradus în Moldova. D-ra Toana Andreescu, într-un 
studiu făcut în seminarul nostru de la Facultatea de 
litere din Bucureşti, a arătat că cele mai vechi copii 
au fost făcute în Ţara Românească sau într-un 
punct de graniţă aşezat în lungul marei căi de comu- 
nicație a Ţării Româneşti cu Ardealul — Timișul, 
pe unde se perindau continuu către Braşov cherva- 
nele negustorilor şi rădvanele boierilor noştri. Copiile 
moldovenești sunt mai noi, căci toate trec dincoace 
de pragul veacului al XIX-lea. Această constatare 
indică întrucitva că centrul de difuzare al textului 
a fost Ţara Românească, unde poate s-a făcut tra- 
ducerea. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte românești publicate: Dr. M. Gaster, Chrestomatic 
română, Il, pp. 97—98 (după un ms. din 1810, aflat atunci 
în Biblioteca Centrală, azi în Biblioteca Academiei Române) ; 
M. Gaster, Șezătoarea, XXXVI (vol. XXIV,. 1928, pp. 
144—116, după o copie făcută în 1809 de Ion Luca); 
N. Mateescu, Jan Creangă, IV (1922), pp. 376—378, după 
o copie făcută de Hristea M. Şărbătoiu ot Măţăv, în 
1821—1827; N. Mateescu, Jon Creangă, V (1912), pp. 289— 
290, după un ms. rămas de la Anton Pann în Mănăstirea 
dintr-un lemn. Textul versificat de Anton Pann a fost repu- 
blicat de Gaster cu traducerea germană, în Zeiiscâr. f. ram. 
Phil., IlI, pp. 399—407. 


1 G. Alexici, Texte din literatura paparană ramână, t. l 
Poezia tradițianală, Budapesta, 1899, p. 225. ` 


296 


Manuserise din Biblioteca Academiei Române: nr. 284, 
f. 403 v., copiat în 1784, Lăzăret Timiş; nr. 3518, f. 6, 
sec. al XVIll-lea; nr. 2989, din mss.-ele mănăstirii Rişca, 
începutul sec. al XIX-lea ar. 5210, f. 3% începutul sec. 
al XIX-lea; nr. 575, f. 132 v., copiat la 1780 de Ştefan 
Dascălul, pe cînd învăţa carte la mănăstirea Colţii, Bucureşti, 
dela Ion Dascălul; nr. 830, f. 72, de Andrei Colțea, intre 
4780—1786; nr. 3820, f. 274 şi 282, pe la începutul sec. 


al XIX-lea; nr. 4756, f. 31—32. 


Text critic, editat pe baza msse.-lor indicate mai sus, 
avind ca bază mss.-ul 28% (din 1784) din Bibl. Acad. 
Rom. a editat cu facsimile d-şoara loana M. Andreescu, în 
Cercetări literare, publicate de N. Cartojan (Facultatea de 
Litere din Bucureşti, 1936, pp. 89—96, textul; pp. 97—101, 
facsimile). Ariadna Camariano (versiunea românească în 
legătură cu prototipul grecesc), Condamnarea strugurelui 
și răzvrătirea ţirului, în limba bizantină și prelucrările lor în 
neogreacă, slavă, turcă și română cu o introducere despre 
« Pavestea păsărilor » şi a Povestea patrupedelor », în Cercetări 
literare, III (Fac. de Lit. din Buc., Sem. de ist. lit. rom., 
epoca veche), Bucureşti, 1939. 


Texte greceşti: W. Wagner, Carmina graeca medii aevi, 
Lipsiae, 1874, pp. 199—202, după o tipăritură venețiană, 
vezi şi pp. 380—382, variante; K. Krumbacher, Das mittel- 
griechische Fischbuch, München, 1903; Paul Marc, Byzanti- 
nische Zeitschrift, XV (1906), p. 139, semnalează un ms. după 
ed. venețiană din 1783; A. Papadopulos-Kerameus, Byzan- 
tinische Zeitschrifi, XX (1911), pp. 137—139, după un codex 
al Bibl. Imp. din Petersburg, adus de P. Uspenski, din 
Orient: Dr. Nik. A. Bees (Béns), Neue Version mittelgric- 
chischer Vulgartezte aus Handschriften der Metearenklăster 
Sonderabdruck aus den Mitteilungen des Seminars für Orien- 
talische Sprachen, Jahrgang; XV (1912), Abteilung I, West- 
asiatische Studien, Berlin, 1912, o versiune din sec. al XVII- 
lea, mai înrudită cu textul venețian tipărit. Tot aci menţio- 
nează şi două versiuni ale tradiţiei orale: una din Peloponez, 
alta din Smirna, comunicată de Hamudopulos. A. Cama- 
riano, op. cit. 


Despre limba şi timpul traducerii: J. Psichari, Essais 
de Grammaire historique néo-grecgue, Paris, 1886 — 1889, 
I p. 19, IL pp. 175—176. Despre Teodoros Prodromos, 
ca autor al poemei, vezi în timpul din urmă, Se D 
Papademitriu, Qeodop IIpodpome» Hemapukonunepamypuoe uc- 


A5oasanie, Odesa, pp. 304—397. 


Studii în literatura română: D. Russo, Elenizmul în 
România, pp. 32—33; loana M. Andreescu, Istoria paa- 
melor, redacţiunile ramâneşti, în Cercetări literare (Fac. de 
Lit. din Buc., Sect. de ist. lit. rom., epoca veche), publicate 


297 


de N. Cartojan, 11, Bucureşti, 1936, pp. 78—88; pentru 
istoricul complet al textului în lit. bizantină, neo-greacă, 
slavă, turcă şi română, pentru clasificarea mss.-elor româă- 
neşti şi legăturile cu textul neogrec, Ariadna Camariano, 
opera citată, publicată în Cercetări literare, III, 1939. 


HRISTOITIA 


Hristoitia este o operă care, în forma ei grecească, 
a fost mult răspîndită şi citită în şcolile din ţările 
noastre pe vremea domniilor fanariote. Este asa 
numita Hrisioilie (grec. XpworoTBeia = bună cuvi- 
ință). Această carte, pe care generaţii întregi de 
școlari greci şi români au învăţat norme de bună 
cuviinţă: cum să stea la masă, cum să se imbrace 
sau să se poarte în societate etc. — este — după 
cum a arătat d. D. Russo (Siudu şi crilice, pp. 
21—50) o prelucrare după vestita scriere a lui Erasm 
(1469—4536): De civililale morum puerilum. Cartea 
savantului olandez, scrisă pentru Enric, fiul princi- 
pelui Adolf de Veerc, a apărut pentru întiiaşi dată 
in 1526, la Anvers, şi a fost curind tradusă în limbile 
engleză, franceză şi germană. 

După textul latin, un anonim a tradus-o în limba 
greacă. Antonie Vizantios, profesor la școala patriar- 
hală din Constantinopol — care a semnat trei epi- 
grame ! în ediţia Panopliei dogmalicc a lui Zigabinos 
ce s-a tipărit la noi, în Tirgoviște, pe vremea 
lui Brincoveanu (1710) — neputindu-se împăca 
cu greceasca vulgară a textului, a transpus-o în 
greaca veche, suprimind citeva pasagii şi adăugind 
altele, ca să o adapteze la obiceiurile grecilor din 
timpul său. 

Chesarie Daponte, care a trăit la curtea lui 
C. Mavrocordat, a versificat unul din numeroa- 
sele manuscrise ale Hristouiiei lui Vizantios care 
circulau în şcolile grecești de la noi. 


1 E vorba de epigramă în sensul clasic (poezie lirică), 
nu în cel modern (poezie satirică). 


298 


Ambele versiuni greceşti au fost mult răspindite 
în societatea noastră din secolul al XVIII-lea şi 
s-au resfrint şi în literatura noastră. 

Protosinghelul Naum Rimniceanu (circa 1764 — 
circa 1838) a luat textul grecesc al lui Vizantios și a 
tradus şi el, după modelul lui Daponte, în versuri 
românești, «în limba noastră, a dachilor», zice el, 
nu în limba «logofeţilor patriei», «ci după cea vie 
răspundere a limbii noastre, cum obişnuim mai 
vârtos aicea la Bucureşti». Traducerea aceasta, 
semnalată de d. D. Russo, cuprinde, alături de 
textul grecesc în versiunea Vizantios, şi versurile 
lui Naum Rimniceanu. Ea se păstrează acum într-un 
manuscris, inedit, din Biblioteca Academiei Române. 

Versiunea grecească a lui Daponte a fost şi ea 
prelucrată in limba română de două ori: întiia dată 
de un anonim ai a doua oară de Anton Pann, care 
a publicat-o la Sibiu, în 1834, sub titlul: Hristoilie, 
au școala moralului.. 

Anton Pann, precum a arătat d. Russo in stu- 
diul citat, nu numai că a tradus liber originalul 
grecesc, dar a amplificat textul cu adăugiri proprii, 
ca de pildă următorul sfat dat tinerilor: 

« Ţine-ţi gura'n depărtare 


e... . . d . . 0 . 0 1. ca. . ca. 1. . n. . . . 1. . » . n 


Cind știi c-ai mincat la masă 
Geapă, usturoi sau prasă, 
Ş'alte legumi puturoase 

Care foarte greu miroase ». 


BIBLIOGRAFIE 


Texte româneşti: Prelucrarea versilicată a lui Naum 
Rimniceanu în limba greacă şi română se păstrează în 
Biblioteca Academiei Române, depozitul mss.-elor româ- 
negt, nr. 1487 (168 fol.). Traducerea lui Anton Pann a apărut 
la 1834, cu titlul: Hristoitie au școala moralului care învaţă 
toate obiceiurile și năravurile cele bune. Compuse în versuri 
de Anton Pann, profesorul de muzică vocală al școalelor naţio- 
nale din București, 1834 (Sibiu); o retipărire modernă în 
Biblioteca pentru toți. 


Studii: D Russo, Studii și critice, Bucureşti, 1910, 


pp. 41—55, unde se dă şi bibliografia completă a traducerilor 
grecești și 'unde se analizează originalul lui Erasm. 


| LEGENDE ISTORICE BIZANTINE 


Hronografele, acele mari repertorii de istorie 
| universală care povesteau istoria lumii de la crea- 
țiune pînă în zilele autorului, cuprind întreţesnte 
în urzeala lor istorică un bogat material de elemente 
folclorice. Am studiat în primele capitole ale lucrării 
de faţă legendele religioase ale vechiului Bizanţ, 
care, şi pe cale scrisă şi pe cale orală, s-au revărsat 
asupra întregii lumi ortodoxe din Balcani şi din 
Răsărit, 
În afară de acest strat folcloric, hronografele mai 
cuprind un bogat zăcămint de legende populare 
profane cu caracter oarecum istoric. 


| Istoria Troadei 1. Unele din aceste legende veneau 
din vremurile de amurg ale antichităţii clasice, 
cum e de pildă întregul ciclu de povești în legă- 
tură cu mitul troian. Aceste legende sc sprijină 
pe două plăsmuiri apocrife din veacul al Il-lea al 
erei creștine: Dictys Cretanul şi Dares Frigianul, 
doi pretinşi martori și părtaşi la războiul troian, 
de care ne vom ocupa mai pe larg la romanul Troiei. 
În aceste legende, războiul troian este înfățișat 
intr-o lumină cu totul diferită decit în poemele 
homerice. Ciclul acestor legende a pătruns în litera- 
tura noastră prin hronografele lui Cigala și Dorotei 
de Monembasia, traduse pe la jumătatea veacului 
al XVII-lea. Versiunea lui Dorotei de Monembasia 


1 Textul a fost publicat de Gaster, în Byzontinische 
Zeitschrift, FIL (1894), pp. 528—552, în traducere germană. 
Textul românesc din Codicele Matei Voileanu. .. publicat de 
Matei Yoileanu, asesor consistorial, Sibiu, 1892, pp. 25—44; 
Leca Morariu, Războiul Troadei, după Cod. Const. Popovici 
(1796), Cernăuţi, 1923. 


808 


n CR i EI in, OR a mg 


este mai ştearsă, mai sumară, pe cînd versiunea lui 
Cigala, tradusă de Pătrașco Danovici, este mai 
amplificată, mai vie, mai colorată. De aceea, versiunea 
lui Pătraşco Danovici s-a desprins din cuprinsul 
hronografului ca o operă de sine stătătoare, şi s-a 
răspîndit în numeroase copii, în tot cursul veacului 
al XVIII-lea. Ea satisfăcea curiozitatea lumii privi- 
toare la mitul troian. A 

Alte legende din hronografe stau în legătură cu 
istoria bizantină religioasă sau profană. Unele au 
fost chiar localizate la nol. 


Împăratul Theodosie cel Mic şi mărul. Contaminări 
en folelorul Orientului arab. Lucrul nu trebuie să 
ne surprindă, fiindcă luptele de veacuri purtate de 
bizantini impotriva arabilor nu au putut împiedica 
schimburile de idei şi de teme folclorice. Chiar marea 
epopee populară bizantină, Digenis Akrilas — a cărei 
acţiune se desfășoară în cadrul luptei dintre bizantini 
ca reprezentanţi ai creştinătăţii şi arabi ca reprezen- 
tanţi ai păginilor—dovedeşte azi, în urma cercetărilor 
recente ale d-lui H. Grégoire 1, elemente împrumu- 
tate din Orientul musulman. Un motiv folcloric 
oriental se găseşte încorporat în hronografele bizan- 
tine, la domnia lui Theodosie cel Mic, a cărui soție 
a murit la Ierusalim, în 460. Hronografele explică 
astfel plecarea împărătesei la lerusalim. Împăratul 
dobindise de la un supus al său un măr «prea 
mare și frumos» şi, admirindu-l, îl trimise soţiei, 
Aceasta, minunindu-se şi ea, îl trimise nașului său 
Pavlin, care, neştiind că mărul fusese în mina 
împăratului, i-l aduse” acestuia în dar. Împăratul, 
primind mărul, intră la ginduri bănuitoare și 
chemindu-şi soţia, o întrebă: unde e mărul? Femeia 
se jură că l-a mincat. Împăratul, arătindu-i atunci 
mărul, îi «scoase minciuna în față » şi, îndirjit, po- 


— 


1 Bulletin de la classe des Lettres... de Acad. Royale 
de Belgique, XIII, 1931, pp. 463—493. 


304 


runci să i se taie capul lui Pavlin, iar pe împără- 
teasă o izgoni. Amărită, ea se duse la Ierusalim, 
unde făcu multă milostenie. 

Această legendă bizantină se regăseşte tocmai în 
O mie şi una de nopți. 

Un tînăr, însurat, trăia fericit cu soția sa, cînd, 
după nasterea celui de-al treilea copil, femeia cade 
greu bolnavă. Zadarnic încercă tot felul de doctorii, 
femeia nu se poate însănătoşi. Într-o zi, se pome- 
neşte că soția sa polteşte să-i aducă mere. Tînărul 
colindă tot oraşul și, negăsind nicăiri mere, se întoar- 
ce întristat, acasă. Dar aci, femeia îl roagă din nou: 
«jertieşte orice pentru mine, şi-mi adu mere, că 
nu mai pociu răbda ». Tînărul pornește din nou în 
oraş. Uu grădinar bătrîn, căruia îi povestise întîm- 
plarea, îi spune că nu poate găsi mere decit tocmai 
la Basora, în grădina împăratului. Tînărul, încăle- 
cind, porni întins acolo, de unde se întoarse acasă 
după 15 zile cu 3 mere frumoase, pe care le dete 
soţiei sale. Apoi, văzindu-și soţia înviorată, se duse 
și el voios, la prăvălie. După citeva ceasuri, şezind 
în uşa prăvăliei, văzu un arap avînd în mină unul 
din cele 3 mere. Întrebindu-l de unde-l are, arapul 
răspunse că i l-a dăruit drăguţa lui, care e bolnavă 
şi la care, ducîndu-se chiar atunci, a găsit trei mere 
pentru care bărbatul ei călătorise 15 zile ca să i le 
aducă. Cuprins de gelozie, tînărul plecă într-un 
suflet acasă, unde găsind numai 2 mere întrebă pe 
soţia, care tocmai scria o scrisoare, unde e al treilea. 
Femeia nu-i poate răspunde ce s-a făcut al treilea 
măr, și atunci soţul, înfuriat, o înjunghiă cu hange- 
rul, o ciopirţi, o vin intr-o ladă și o aruucă într-un 
viu, Pe cînd se întorcea acasă supraexcitat, îutilni 
pe fiul său cel mare, care îi povesti cu lăcrimi în 
ochi cum a luat unul din cele tre: mere ca să se 
joace, cum a trecut un arap şi i l-a luat, cum el s-a 
luat după arap şi l-a rugat zadarnic să i-l dea înapoi, 
deşi îi povestise cu cîtă trudă îl adusese tatăl său 
pentru mamă-sa. Tînărul rămîne încremenit și, hoho- 
tind în plins, întră în casă unde găseşte scrisoarea 


303 


20—345 


„plină de dragoste pe care i-o scria soţia ca să-i mul- 
țumească pentru aducerea merelor. 

Gaster, care credea că legenda a trecut din Bi- 
zanţ în Orient, a adus la această legendă o paralelă 
indică din vestita colecţie Vezăla pancavimçati alcă- 
tuită în sec. VI-VIII, dar tocmai paralela indică 
dovedește că drumul a fost invers. 


Legende localizate la noi. Împărăţia lui Tiberiu. 
Alte legende pe care le cetim în hronografele bizan- 
tine le găsim localizate în ţinuturile noastre. Astfel, 
la împărăţia lui Tiberiu, ni se povesteşte că pe 
timpul acela se afla un om bolnav cu o rană 
«plină de puroiu împuţit» pe care se aşezaseră 
muştele de-l chinuiau cu muşcăturile lor. Un 
trecător vroi să le gonească, dar bolnavul îl 
împiedică : « Lasă-le că sunt sătule acestea de nu 
mănîncă rău, numai ce ling, iar de vor încăpea 
niște flăminde, mai rău vor mînca». Cronica lui 
Moxa încheie cu această reflexie: « Aceasta grăi 
Tiverie de boiari, să fie în vreame multă pre meserere 
pînă se satură; deci nu mai mănîncă rău pre săraci). 
D-nul Al. Ciorănescu ? a arătat că această legendă 
se găseşte localizată la noi în judeţul Tecuci şi pusă 
pe seama lui Conachi. O versiune culeasă din gura 
poporului de T. Pamfile è? ne povestește că marele 
logofăt Conachi — pe care alte tradiţii populare ni-l 
înfăţişează ca pe un om rău la inimă — prinzind pe 
unul din slujitorii săi cu o vină ce trebuia pedep- 
sită, a poruncit ca vinovatul să fie «legat gol în 
lunca Birladului, sub căldura soarelui de vară». 
Făcindu-i-se milă de el, fiindcă-l vedea chinuit de 
ţinţari, trimitea din cînd în cînd un om să-i aluuge. 
Dar sluga, după cîtva timp, începu să se roage ca 
să i se lase ţinţarii în pace. lutrigat, marele boier, 
veni să afle pricina acestei neașteptate rugăciuni: 


1 Gaster, Literatura populară română, p. 102. 

2 Viaţa Românească, XXV, 1933, p. 112. 

3 Firișoare de aur (Biblioteca pentru toţi), București, 
p. 19—20. 


306 


« Pentrucă, răspunse sluga, dacă fug de pe mine 
(inţarii sătui, vin alții flămînzi, și aşa suferința mi-i 
de două ori mai mare». Încheierea este că hapsinul 
boier «opri la curte pe sluga cea deprinsă la rele, 
dar veche, căci era mai bine aşa, decit s-o dea afară 
ȘI să aducă alta nouă, dar flămindă ». 

Daul G. Călinescu 1 a observat cu dreptate că 
nu se poate susține că «anecdota a fost localizată, 
în sens personal, de însuși Conachi », care ar fi pus-o 
în circulaţie într-un cerc restrins familiar, de unde 
a răzbătut apoi în raza moşiei marelui boier mol- 
dovean 'Jepu-Tecuci. Nu se poate admite această 
ipoteză, fiindcă legenda se găseşte localizată la fel 
şi în [| Moldova] unde însă este pusă pe seama boie- 
eului Calmuţii «care era tot așa de puternic [...] 
ca și ţarul de la Petrograd ) 2. De altfel Ciorănescu 
insuşi a arătat că legenda este mai veche. Ea se 
găseşte pentru inttiasi dată pomenită la scriitorul 
evreu elenizant din secolul l1, Flavius Josephus °, 
in legătură cu domnia lui Tiberiu. De la Flavius 
Josephus, legenda a trecut pe de o parte în literatura 
latină a evului mediu occidental î, pe de altă parte 
în istoriografia Bizauţului, la alcătuitorii hronogra- 
felor. 


1 Adevărul literar şi artistic, anul XV, seria 2, nr. 835 
(6 decembrie 1936), p. 9, la Cronica Literară. 

2 Vezi Cultul patriei, 8 Mai 1933, anul II, nr. 43. 

3 Antiquitatum Judaicarum, |, XVIII, cap. VI § 5 
(ed. Dindorf, Paris, Firmin Didot, 1845, vol. I din Opera, 

710 

j ` De Romanorum, ed. Herm. Osterley, Berlin, 1871, 
p. 348, cap. LI. 


307 
20: — 


ROMANUL POPULAR 


Pînă la sfirsitul secolului al XVII-lea, romanul 
popular — ale cărui origiui şi trăsături distinctive 
le-am examinat în primul volum al acestei lucrări 
(pp. 265—269) — este reprezentat la noi, după cite 
știm pînă acum, prin 3 exemplare: Alexandria, Var- 
laam și Ioasaf și Arehirie şi Anadan. 

Influența grecească a deschis au pe acest tărim 
o poartă largă prin care au pătruns în literatura 
noastră o mulţime de texte venite, unele, ca Sindipa 
bunăoară, din îndepărtatul Orient al brahmanilor 
indieni, altele, ca Halima, din Orientul arab, altele, 
ca Viaţa lui Esop ori Theagen şi Hariclera, din epoca 
de decadenţă a literaturii clasice greceşti şi, în sfir- 
sit, citeva ca Romanul Troiei, Erotoerit, Imberie și 
Margarona, din evul mediu occidental sau chiar — 
ca Bertoldo — din literatura italiană a veacului al 
XVII-lea. 

Este o literatură bogată, care a adus în cultura 
strămoşilor noştri o neobișnuită varietate de con- 
cepţii și de forme ale vieţii sociale, din cele mai 
pitorești: de la poveștile mucalite despre viclenia 
și răutatea femeilor, puse în circulaţie de asceţii 
brahmani pentru a deştepta repulsiunea faţă de 
căsătorie, pînă la romanele «courtois» ale evului 
mediu occidental, cu luptele de «tournois» şi cu 
concepţia cavalerească a dragostei ideale, altoită 
pe cultul onoarei și al bravurii; de la feeria fantastică 
a fermecătoarelor basme arabe şi persane cu palate 
și grote vrăjite, cu baremuri și cadine, cu Bagdadul 
lui Harun-al-Raşid şi cu Cairo al califilor arabi 
pînă la farsele şi glumele, uneori vulgare, dar totdea- 
una sănătoase, ale bunului simț popular. Această 


308 


literatură complexă a stimulat imaginaţia și simţirea 
şi a contribuit şi ea la pregătirea societăţii româneşti 
din pragul veacului al XIX-lea pentru acceptarea 
preromantismului și, mai tirziu, a romantismului 
francez. 


N 


ROMANE GRECEŞTI 


VIAŢA LUI ESOP 


Costea Dascălul de la biserica cheilor din Bra- 
şov, care-și îndulcea vremea transcriind pentru sinc 
si alţii romanul cu anecdote hazlii și adesea piperate 
al lui « Sindipa filosoful », ne-a transmis în același 
manuscript, copiat în anul 1703, și versiunea Nieft 
lui Esop. 

Romanul a fost alcătuit în Grecia antică și. 
înfăţişează, după cum vom vedea îndată, o inte- 
resantă problemă de _întrepătrundere_a. literaturii 
clasice greceşti cu literaturile _străvechiului. Orient, 

_semitic. pe 
"Esop, pe care antichitatea greco-latină îl socotea 
ca părintele fabulei, este un -personaj a cărui reali- 
tate istorică este învăluită în negură. 

Scriitorii vechi nu _sunt de_acord în ceea ce prl- 
veşte locul nașterii lui. Frigia, Lidia, Grecia şi Tracia 
işi disputau onoarea de a fi considerate ca patria 
fabulistului. Cele mai vechi ştiri le aflăm în secolul 
al V-lea la Herodot care, în cartea a Ia, cap. 
134 al istoriei sale, ne spune despre Esop că a fost 
un frigian, -rob al unui filosof, ladmon,. că a trăit 
pe vremea lui Cresus, că a avut ca tovarășă de sclavie 
pe vestita curtezană de origine tracă, Rhodopis, 
și că a pierit ucis de delfieni. Herachd din Pont, 
discipolul lui Platon şi Aristotel, numeşte ca stăpin 

) al lui Esop pe filosoful Xantus şi adaugă apoi că 
fabulistul, eliberat din sclavie, ar fi călătorit prin Egipt, 
Babilon, Lidia, unde la curtea lui Cresus ar fi cunos- 
cut pe înțeleptul Solon și în sfirşit că ar îi fost ucis 
de delfieni, sub învinuirea că ar fi furat o cupă de 
aur. Plutarh îl aşează la Banchetul celor 7 înţelepţi | 
alături de Solon, pe un scaun mai mic. 


313 | 


Fabulele esopice; legăturile cu Orientul. Pre- 
cum Viața lui Esop a fost alcătuită din elemente 
legendare, adăugate de la scriitor la scriiţor 
ȘI din veac în veac, tot astfel si fabulele atribuite 
lui au crescut din straturi literare de diferite epoce 
SL proveniențe: ciclul de fabule din lumea greacă — 
unele tot așa de vechi ca și poporul grec — s-a amal- 
gamat cu elemente aduse din Egipt sau din Orien- 
tul semitic. 

Spre a se vedea mai bine ce probleme interesante 
de folclor şi literatură comparată a deschis cerceta- 
rea fabulelor esopice, mă mărginesc — întemeindu- 
mă numai pe materialul pe care-l avem în literatura 
noastră —să indic citeva legături între fabula greacă 
și literatura Orientului. 


La sfîrşitul Vieții lui Esop, în manuscriptele și 
tuipăriturile noastre, se află adăugată şi o colecţie 
de fabule atribuite legendarului fabulist. Citeva. din 
aceste fabule se află povestite sumar în Archirie şi 
Anadan, precum: fabula cu toporul şi pădurea, 
care a fost prelucrată şi versificată de La Fontaine 
și Grigore Alexandrescu — sc vede și de aci cît de 
relativă este noţiunea de originalitate în materie de 
fabulă — sau gaița mîndră şi păunii, sau cînele care, 
după ce este încălzit de brutari, se repede apoi la ei 
să-i muşte (la Ahikar cînele este înlocuit cu şarpele). 

Foarte multe însă, se regăsesc într-o colecţie de 
fabule arabe atribuite lui Logman, un mitic înţelept, 
pomenit în surata XXXI din Coran. Legenda pe 
care ne-au transmis-o comentatorii arabi ai Cora- 
nului spune că Loqman a fost un sclav negru, născut 
in Etiopia sau Nubia, că se trăgea din seminţia 
patriarhului Abraham şi că a fost vindut evreilor 
pe timpul lui David şi Solomon. 

Sub numele lui circula în literatura arabă un 
ciclu de fabule, dintre care unele înfățișează o 
asemănare izbitoare cu fabulele esopice, ca bună- 
oară: 


314 


Esop Loqman 
20. Bătrinul şi moartea XIV 
33. Leul şi ursul AKI 
38. Pisica XXVIII 
49. Iepurii şi vulturii X 
59. Boii I 
GO. Porumbelul XXVII 
77. Doi câni XXXIX 
85. Leul şi vulpea VI 
90. Copilul şi scorpia XXVI 
98. Corbul şi vulpea II 
100. Cânele XL] 
103. Cocoşii XXV 


Aceste legături între fahula esopică, de o parte, 
și între vechiul roman asirian ai fabulele atriburte 
lui Loqman în literatura arabă, de altă parte, au 
dat naştere la interesante discuţii privitoare la cen- 
trul de plecare al acestor fahule, la migraţiunea lor, 
la căile de răspîndire şi la influențele reciproce dintre 
literatura elinică şi literaturile vechiului Orient. 
Precum fabulele esopice s-au încrucișat cu elemente 
din Orientul semitic ori poate chiar cu altele din 
vechiul Egipt, tot astfel și biografia lui Esop este 
contaminată de romanul asirian Archirie şi Anadan, 
a cărui redacţie cea mai veche a fost descoperită — 
după cum s-a văzut în vol I, p. 320 — de o misiune 
arheologică germană cu prilejul săpăturilor făcute 
pe ruinele vechii cetăţi Elcfantina, de la cataractele 
Nilului, în niște suluri datînd din secolul al V-lea 
inaintea erei creștine. Această curioasă întreţesere 
a romanului grecesc cu cel asirian deschide şi ea o 
serie de nedumiriri cu privire la istoricul textelor, 
dar pentru urmărirea şi înţelegerea lor vom expune 
mai întîi subiectul. 


Viaţa lui Esop. Esop, născut în orașul Amo- 


rion din Frigia, era sclav în stăpinirea unul 


agricultor, dar din pricina firii sale dirze, stăpînul 


1 Pentru raporturile dinlre Archirie, Esop și Loqman, 
cf. mai pe larg François Nau, Histoire et sagesse d'Ahikar. . . 
Paris, 1909, pp. 119—133. 


315 


său l-a vindut unui neguţător de robi cu 3 bani, 
pe care cumpărătorul i-a achitat voios, zicîndu-și: 
« nimic am dat, nimic am luat e, Curînd după aceasta, 
negustorul a dat poruncă sclavilor să se pregătească 
de drum. Esop a cerut tovarășilor săi de robie să-i 
lase lui sarcina cea mai ușoară, ca unui selav neputin- 
cios, cumpărat de curind şi neînvăţat încă cu pur- 
tatul poverilor. Tovarășii se învoiesc și Esop se 
repede la un sac încărcat cu piini şi atit de greu încît 
au trebuit, doi mei să-i ajute ca să-l poată ridica 
pe umeri. Cînd au văzut isprava lui Esop, robii au 
început să ridă de prostia lui, căci pe drum, Esop, 
incovoiat sub greutatea poverii sale, mergea în urma 
tuturor, gifiind. 

Dar cind au ajuns la nămiază și s-au așezat la 
masă, sacul cu piini s-a golit pe jumătate, iar seara 
sacul a rămas gol. A doua zi, Esop, cu sacul gol pe 
umăr, mergea voios înaintea tuturor, care se mirau 
acum de isteţimea lui. 

Ajungind în Efes, negustorul îşi vinde robii, afară 
de Esop, un grămătic şi un cîntăreţ, cu care pleacă 
spre insula Samos. În Samos, negustorul îşi scoate 
robii la tîrg. Îmbracă pe grămătic și cîntăreţ în 
haine noi, iar pe Esop, pe care nicidecum nu-l putea 
impodobi, cu un sac. Esop sta mindru în mijlocul 
tovarășilor şi se uita cu îndrăzneală la cei ce-l batjo- 
coreau. Trece filosoful Xantus, care dorea să-şi 
cumpere un rob şi întreabă pe cîntăreţ ce ştie să 
facă. El răspunse: «toate». La acest răspuns Esop 
a ris. Neînvoindu-se la preţ, Xantus se întoarce spre 
grămătic şi-l întreabă şi pe el ce ştie. Acesta răspunde 
și el la fel: «toate». Esop puîneşte din nou în ris, 
Aflind preţul scump al sclavului, Xantus voieşte 
să plece, dar discipolii săi, văzind că maestrul lor 
are nevole de un rob, îl sfătuiesc să-l cumpere pe 
cel urit, şi se oferă să plătească ei preţul. Xantus 
intră atunci în vorbă cu Esop şi de la început este 
atras de răspunsurile vioaie și glumeţe ale sclavului. 
— « Dar ce ştii face?» îl întreabă Xantus. — « Ni- 
mic» răspunde Esop. — «În ce chip?» — întreabă 


316 


feste, este în cele din urmă pus în libertate peutru 
intelepciunea și agerimea spiritului lui. 

Partea de la mijloc din viaţa lui Esop a fost dar 
intercalată  neorganic, ulterior, în opera elenică. 
Precum romanul Ini Esop — conchide E. Meyer, 
tot astfel și fabula grecească «în eare circulă un 
străvechi simt de înaltă poezie, cu adîncirea ei plă- 
cultă în viata naturii... cu plasticitatea ei drama- 
tică —nu poate deriva din fabulistica Orientului, 
care abia foloseste morala ». Dar, dacă nu se poate 
nega simțul pentru natură şi artă al grecilor, totuşi 
nu se poate nici tăgădui că naraţiuni cu ingenioase 
ohservări asupra vieţii animalelor au fost aduse în 
Grecia prin călători, prin negustori și mai ales prin 
sclavi, din Egipt, din Frigia, din India, din Karia. 
Eschil şi Aristotel (Retorica IT, 20), chiar pomenesc, 
pe lingă fabulele cesopice şi pe cele libiene ! și indi- 
ene. Dar sufletul elenic şi-a apropiat aceste povestiri 
și a pus pe cle pecetia geniului său. 

În cele mai multe manuscripte greceşti, biografia 
lui Esop este atribuită pe nedrept lui Maxim Pla- 
nudes — un călugăr din secolul al X-lea, reprezen- 
tant al curentului umanist în Bizanţ, trimis de 
mai multe ori de împăratul Mihail Paleologul în 
misiuni diplomatice în Italia. 


Istoricul] textului. Traditia mss.-elor. De fapt 
romanul lui Esop a fost «stilizat» în primele 
veacuri ale erei creştine, în perioada de înflorire 
a culturii elenistice. Cele mai vechi urme ale 
textului sunt niște foi de papirus din secolul al 
IV-lea al erei noastre, descoperite la El Fam 
— păstrate pe vremuri în colecția lui Golenișcev 
din Petersburg — şi publicate de elenistul Henri 
Weil în Revue de Philologie, 9 (1885), pp. 19—24. 
Odată stilizat, romanul acesta s-a răspîndit în 


1 Cf. şi Wilhelm Christ, Geschichte der griechischen 
Literatur bis auf die Zeit Justinians, IV. Auil., München, 
1905, pp. 142—143. 


328 


toată lumea elenistică şi a trecut ca moştenire în 
literatura bizantină şi în cea neogreacă. 

Cercetările întemeiate pe studiul comparativ al 
celor mai vechi msse. dovedesc că Viaţa lut Esop 
trebuie hotărit despărțită de fabulele atribuite lui 
şi care se găsesc în msse. posterioare, adăugate la 
sfirsitul Hiert. 

Viaţa lui Esop ni s-a păstrat într-o sumedenie 
de msse., răspindite prin diferite biblioteci. ale 
Europei, dar, după studiul lui P. Marc, toate se 
pot grupa în două mari familii: unele, -cuprinzind 
numai partea biografică, înfățișează redacţiunea 
cea mai veche şi se apropie de versiunea publicată 
de Anton Westermann în 1845, la Brunswig, Vita 
Aesopi ex Vratislav. ac partim Monac. et Vindob. 
codicibus... 

A doua grupă de msse. este mai nouă; cuprinde, 
adăugate la sfirşitul Vieţii lui Esop, şi fabulele lui, 
şi se apropie de redacţiunea publicată pentru întiiași 
dată într-un incunabul, apărut în tipografia lui 
Bonus Accursius, la Milan, în 1479, și republicată 
de Eberhard. 

Fabulele atribuite lui Esop ni s-au transmis şi 
ele în mai multe redacţiuni făcute în epoca alexan- 
drină, probabil pe timpul lui Plutarh, dar avînd 
un nucleu mai vechi de pe timpul lui Demetrios 
Faleros. Chambre le-a clasat în 5 grupe: una, aşa- 
numită Augustana, este o prelucrare literară cu 
caracter retoric, cuprinde 300 de fabule, incepind 
cu un Prooimion, atribuit lui Aptonios; a doua, cu 
totul independentă de cea dintii, a rezultat din prelu- 
crarea în proză a fabulelor csopice, versificate de 
Babrius în secolul al III-lea, din nou transpuse în 
versuri în timpurile vechi bizantine şi în cele din 
urmă prelucrate în proză; o a treia redactiune, 
care se află adăugată la sfîrşitul Vieţiz apărute în 
ediţia lui Bonus Accursius, făcută după un Code 
Laureniianus; o a patra, reprezentată prin Codex 
Casinensis, a fost alcătuită în şcolile retorilor, 
probabil în sec. al IN sau al V-lea, şi în sfirşit, o 


324 


ultimă redacţie, alcătuită din amestecul grupelor 
precedente. 

Din combinarea părții biografice, aşa cum se 
păstrează în ediţia Westermann, cu fabulele babri- 
nice, la care s-au adăugat cîteva din colecţia Augu- 
siana, s-a alcătuit cartea populară grecească, care 
de la invenţia tiparului s-a tipărit de mai multe 
ori în marile centre de cultură ale Occidentului, 
adesea cu traducere latină în faţă, şi care stă la baza 
traducerii româneşti. O asemenea ediție greco- 
latină tipărită în Veneţia, sc afla în biblioteca lui 
Mavrocordat, alături de o cdiţie greco-latină din 
1709 și de alta apărută la Londra, 1682 +. 


Esopia în literatura românească. Fabulele eso- 
pice au fost socotite în toate vremurile şi în 
toate ţările ca cel mai prețios material pentru 
invăţămîntul şi educația morală a tineretului. În 
vechile şcoli greceşti, ele serveau ca exerciţii de 
retorică şi erau cînd dezvoltate, cînd prescurtate, 
cind trecute de la stilul direct la cel indirect. Chiar 
în zilele noastre, pildele vechiului fabulist elen au 
păstrat valoarea lor educativă, fiind utilizate în 
toate ţările în cărţile de cetire pentru tineret; ba 
ele sunt introduse de europeni şi în colonii, unde, 
traduse în limbile băştinaşe și tipărite în ediţii 
bilingve, servesc adesea pentru introducerea în 
studiul limbii metropolei, ca de pildă ediţiile tipărite 
de englezi în urdu, în pandjab sau de francezi în 
limbile africane. 

Nu trebuie dar, să ne surprindă faptul că pe 
vremea lui Brincoveanu, cînd se întemeiază o 
Academie grecească la București, alături de sfintele 
scripturi şi de sfinţii părinţi, alături de Homer, de 
Pindar și de tragicii greci, alături de Plutarh, 
Xenofon și alţii, fabulele esopice își au locul de 
cinste 2. 


1 N. Iorga, Pilda bunilor domni din trecut, pp. 26 și 30. 
2 Hurmuzachi, XIV, 1, pp. 392—394 şi Biserica orto- 
doză, XV, p. 492. 


326 


Cel mai vechi ms. românesc cunoscut, pină acum 
a fost copiat în anul 1703 de Costea Dascălul de la 
biserica cheilor din Braşov şi cuprinde numai 
Viata lui Esop. Un alt manuscript, copiat în anul 
1117 de a Reseţe logofătului Staicului sină Vasilie 
leromonah » eind a fost «năstavnic » la mănăstirea 
Aninoasa, euprinde numai o parte din fabule. Se 
mai află incă vreo 10 msse. în Biblioteca Academici 
Române, dintre care unele cuprind numai viaţa, altele 
numai fabulele, iar citeva şi viaţa și fabulele. De 
altă parte, numărul labulelor diferă de la un ms. 
la altul. Avem, fără îndoială, în literatura noastră 
mai multe traduceri: unele par a fi făcute după 
vechea versiune bizantină — poate în epoca lui 
Brineoveanu, altele mai noi, traduse după versiunea 
neogreacă. Un studiu amănunţit asupra acestei 
chestiuni pregătește d-ra Ariadna Camanano. 

Gaster nu eunoştea in Luiergiurg populara 
română decit ediţia din 1812. In biblioteca profesoru- 
lui N. lonescu din Bucureşti am găsit prima ediție 
tipărită a FEsopiei — din 1795 — pe care Bibliografia 
românească. veche a regretaţilor N. Hodoş el Bianu 
o amintesc sumar, după o notă. Fiindcă titlul din 
monumentala operă a lui Bianu și Hodoș e ineomplet, 
il reproducem în întregime mai jos, în bibliogralie. 
Rcţinem aci numai afirmația editorului Petru Bart 
din Sibiu că Esopia este acum « întilaşi dată tipărită ». 
O altă ediţie — necunoscută în Bibliografia romă- 
nească veche — avind același titlu, dar reprezentind 
o redacțiune diferită, ceva mai prescurtată şi mai 
clară, a apărut într-un format mai mie, tot la Sibiu, 
in tipografia lui loannii Bart, la 1807 (exemplar 
in bibl. prof. N. lonescu). Această ediţie este aceea 
care a avut mai mult noroc de răspiîndire. Ea a 
fost reprodusă de Gheorghe de Kloziu, la Sibiu, 
in 1834 si în 1844. Ea se allă şi la baza edițiilor 
populare din zilele noastre, între care se așează 
in primul rînd ediţia dată de d-l. M. Sadoveanu în 
colecţia a Casei Şeoalelor ». Fabulele n-au fost însă 
toate traduse; vreo 50 de bucăţi din mijloeul textului 


326 


popular grecesc au fost omise în traducerea româ- 
nească. 

Între numeroasele texte ale Esopiei tipărite la 
noi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unul 
iese din rîndul celorlalte, intrucit înfăţişează o vari- 
antă. Este versiunea publicată în 1857 de episcopul 
de Buzău, Filoteiu, în tipografia episcopiei, cu 
titlul: Vieaţa și 183 de fabule ale lui Esop... urmate 
şi de alte cîteva fabule dintr-alți autori elini. Este 
de fapt o remaniere, după cum însuși editoru] măr- 
turiseşte eă a încercat «să le prelucreze după original 
și să le compuie după o construeție mai dreaptă, 
in care și românii au început să scrie de vreo 40 de 
ani de la publicarea primei ediţii ». În afară de cele 
circa 100 de fabule, eunoseute din ediţia transilvă- 
neană, autorul a mai tradus încă 50, între care una 
din «Prodie», alta din Stisihor, 4 din Gavria, 4 
din Aftonie, 4 fabule din a Fintina » (La Fontaine) 
st 3 parabole din Biblie. 


Versiunea lui Vartolomei Măzăreanu. O altă 
versiune mai veche, cu totul deosebită de eele 
cunoscute pină acum — dar nu mai puţin intere- 
santă — derivă dintr-un izvor rusesc și este opera 
harnicului arhimandrit Vartolomei Măzăreanu. 

Răposatul Dimitrie Dan, într-un studiu despre 
Măzăreanu 1, publică un izvod de «eite cărți au 
tălmăcitii şi au scrisă arhimandritul Vartolomei 
Măzerean de eînd au venitii din Teara Moshicească 
și unde sunt acele cărți». În acest izvod se găsesc 
inregistrate şi două exemplare din «Ezop», unul 
imprumutat mitropolitului Iacov, altul spăt. i 
Cantacuzino. Întemeiat pe această notiță, Dan 
enumeră între operele lui Măzăreanu şi «cartea 
Ezop, tradusă din grecește de două ori». Dar fiindcă 
pină acum nu se cunoştea încă nici un exemplar 
din această traducere, iar de altă parte afirma- 


1 Arhimandritul Variolomei Măzăreanu, Analele Acad. 
Rom., seria II, tom XXXIII (1940—1911), p. 283. 


827 


tunca izvodulu nu este tocmai categorică — cau 
tălmăcit şi au scris» (care poate însemna ŞI o 
copiai) — istoricii noștri literari s-au îndoit de 
existența ei. 

O întîmplare fericită m-a ajutat să găsesc această 
traducere în biblioteca fostului meu profesor de la 
hceul Sf. Sava, d-l N. Ionescu, îutr-un manuscript 
copiat în anul 1798, în laşi, de Toma Andrei. O 
notiţă de două rînduri, adăugată pe prima pagină 
ca o continuare la titlu, ne încredinlează că «este 
tălmăcită de pe limba moshitască pe moldovenie 
de arhimandritul Vartolomei la leat 1763». Se știe 
că Vartolomei Măzăreanu a călătorit de două ori 
in Rusia: o dată în 1757, la Kiev, cînd a fost trimes 
de mitropolitul Iacov Putneanul, impreună cu 
starețul Calistrat, ca să ceară milostenii pentru 
mănăstirea Putna; a doua oară în 1770, cînd a 
făcut parte din solia moldovenească trimisă de 
generalul baron de Elmpt ca să închine Moldova, 
ocupată de armatele rusești, împărătesei Caterina 
a Il-a. Cu prilejul primei călătorii, căci traducerea, 
după cum s-a văzut mai sus e din 1763, Măzăreanu 
și-a procurat o versiune rusească a labulelor esopice, 
pe care, de altlel, o și trece in diata de lucrările pe 
care le lasă după moartea sa mănăstirii Putna: Carte 
Esopiă tipăruiă în Sanctpilerburg cu slov .. .stati- 
skata. Această versiune rusească trebuie să fie origi- 
nalul după care neobositul arhimandrit al Putnei 
a tradus Fsopia, păstrată în copia din 1798 a biblio- 
tecii prol. N. Ionescu. Că textul acestui ms. românesc 
este într-adevăr, după cum ni se spune în titlu, o 
«tălmăcire de pe limba moschicească », ne-o dove- 
dește lonetica slavă a numelor proprii şi unele cuvinte 
ruseşti păstrate în contextul românesc, precum: 
Ksanfŭ, Criz, Aziia, basnă (cu înţeles de fabulă), 
samoderzanie (autocraţie), primitanie (învăţătură). 

Versiunea lui Vartolomei e cu totul deosebită 
de versiunile anterioare traduse din grecește. Este 
o versiune complet refăcută. Chiar din Viaţa lui 
Esop s-au suprimat episoadele care aveau un 


328 


caracter prea vulgar sau care, intomelate pe jocuri 
de cuvinte posibile numai în limba greacă, pierdeau 
farmecul umorului în traducere. 

« Eu socotescu — spune textul — să nu mai scriu aice, in 
vale atasta, basmile cele multe cari au egit din început din 
carte lui Esop cum: pentru linte, pentru piciorile porcului, 
intrebare cu ce mîhieşte cîinele si alte șază, asemine acestora, 
pentru că nu sunt alcătuite cu orinduială bună și nici un 
folos nu au spre învățătura firii». 


Deosebirea cea mare este însă la fabule: versiunea 
lui Măzăreauu are numai 58 de Tabule, dintre care 
numai citeva se găsesc în vechile manuscripte romă- 
neet, cele mai multe însă sunt noi. Unele chiar 
nu sunt esopice, de ex.: cocoșul și diamantul; muntele 
naşte; irupul şi mădularele, aceasta pomenită a 
în papirusurile egiptene; boul şi broasca, povestită 
și de Horațiu. es, "Geck 
În expunerea Tabulelor, partea de invăţătură 
morală « primitania » este cu mult dezvoltată DI 
de versiunea neogreacă. Nu am putut găsi pină 
acum originalul rusesc, dar el se rezema, fie direct, 
lie indirect, printr-un intermediar german, pe o 
prelucrare franceză lăcută de Bellegarde pe la 
jumătatea veacului al XVIII-lea. Această versiune 
franceză a fost tradusă în limba germană şi publicată 
sub titlul: Aesopus des Phrygiers Leben und Fa- 
beln... mit des Herrn Abis von Bellegarde morali- 
schen und hist. Anmerkungen... Uberselzung aus 
dem Französischen, Copenhagen und Leipzig, 1781. 
Ea se apropie de textul nostru. 


Esopia în folclor. Era de aşteptat ca o carte 
asa de răspîndită cum a fost și la noi Esopia 
să lase şi ea urme în literatura orală a poporului. 
Culegătorii noștri de folclor n-au dat pînă acum 
prea multă atenţie fabulelor, totuși, în materialul 
cules, am identificat și citeva fabule esopice. Astiel, 
fabula Șoarecele şi guzganul, publicată în revista 
Jon Creangă, VI (1913), p. 240, este o fabulă a lui 
Babrius, versificată și de Horaţiu (Sat. II, 6); o 


329 


altă labulă populară /epurele şi broaștele, apărută 
in revista ton Creangă, VI (p. 178), este fabula esopică 
Aaróc xal Bátpayot (ed. venețiană din 1782, p. 
19). Un mare păeai din Ion Creangă, VILI (p. 200) 
este Toporul şi pădurea. | 

De un deosebit interes este pătrunderea labulelor 
esopice în arta noastră religioasă. În anul trecut 
d-ra Golescu a izbutit să identilice pe zidurile exteri- 
oare a două biserici din Oltenia ilustrarea unei 
scene din Viaţa și pildele lui Esop. Este fabula 
Băirînul şi moartea. Scena este reprezentată in 
dreptul pridvorului bisericii cu hramul sfintului 
Nicolae din cătunul Peritu, comuna Drăgăneşti, jud. 
Olt. Biserica a fost zidită şi zugrăvită la 1805, cu 
cheltuiala preoților Marin şi Scarlat, a lui Barbu 
şerbănescu, Dobre şi Marin Onescu, Radu Untaru. 
Aceeași temă mai este zugrăvită şi în biserica din 
Dozeşti, pe peretele exterior dinspre miazănoapte. 
Biserica a lost zugrăvită în 1844 de « diaconu Anghel 
Zugrafu Doz(e)scu cu ocenicii (sie) săi). Deasupra 
picturi, următoarea inscripţie lămurește în chip 
neindoielnic identificarea cu Tabula esopică: 

« Întricoşala moarte, ciud sau arătat la nncheș: 

— Oh moarte grăbesle să mă iei. i 

— Ce zisaşi? 

— Zisăiu să mä ajuţi să iau ale lemne». 


BIBLIOGRAFIE 


Manuseripte românești din Biblioteca Academiei âne: 
nr. 65, din 1799 (lipseşte indicația de localitate şi Weeer 
tului), f. 1—72, vezi descrierea în 1. Bianu: Cat. mss. rom.. l 
pp. 152—154; nr. 149, din 1797, copie de pe ed. Petru Bart, din 
1795, de Dimitrie Blagovici Das. Remeté « bătrînul cel slab ».1. 
Bianu, (bid. pp. 340—341; nr. 830, Spunere pentru Isop filo- 
sof, f. 1—9, copiată de « Tudorache, dascălul gospod ot Ploesti 
1796, iulie 21», cf. I. Bianu, ibid., vol. III, p.78; ms. 43W68. 145: 
Puldele lur Esop, cite sunt, ca de folos cine va oră să celească, 
va si mult să se folosească (fără viaţa); 1436, f. 122—145, 

ncepuiu a scrie istoria lui Isop (fără fa iat 
în 1703 de Costea Dascălul (v. f. 124 ali ée, ege 
Pildele lui Isopi cu toate jiganiile, copiat. în 1717 «de 


380 


Reseţe logofătului Staicului sini Vasilie ieromonah, cînd a 
fost năstavnie la mănăstirea Aninoasa» (ci. deserierea ms, 
în N. Cartojan, Alexandria în lit. rom., Bucureşti, 1910, 
p. 35); 2456, Cartea lui Isop înțeleptul, viața, pp. 1—23, 
urmează fabulele « tilcuiri ale lui Isop »; 3355, TI 133—161 v., 
Istoria lui Isop filosoful, viiata pre luminatului şi îinţeleptului 
Zenn carile au fost din loc din Tara Frighică, viaţa şi 
petrecerea lui şi vrem să arătăm pre limba noastră (fără 
fubule), seris la 1500 de Iflemi Crăciun; 3365, L 73—97; 
ur. 3195 din 1783 Istorie cu minunatele pilde ale minuna- 
tului Isop, fragment din viaţă (fabulele lipsese), f. 74, 
pină la sfîrşit. Un ins. din viața și pildele lui Esop dela Elie, 
loghioiatul postelnicului Andohi, la 8 septemvrie 1760, 
cumpărat de Enache Kogălniecanu la Constantinopol, unde 
urmase în mazilie pe Const. Racoviţă, cf. A. D. Xenopol și 
C. Erhbiceanu, Serbarea școlară de lu Iaşi, p. 269 (ef. şi Bule- 
tinul Comisiunii Ist. a României, Il, 1916, p. 155). 

Tipărituri: Viiaţa și pildele prea înțeleptului Esop, 
acum, întiiuși dată tipărite, în zilele preu luminatului şi preu 
inălțatului împărat Frunţiscus al doilea, și cu slobazeniiu 
inălțatului crăescului Gubernii u tot Ardealului. lu Sibii, la 
Delen Bart, 1795 (Aeademia Română n-o are; trecută sumar 
in T. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia ram. veche, m. 
p. 376}; exemplar în biblioteca prof. N. loneseu din Bucu- 
veşti, Viiata şi pildele prea înţelepiului Esop, tipărite in 
zilele prea luminatului și prea inălțatului împărat Frantiseus 
ul doilea, Sibii, în tipografia a lui Joann Bart, 1807 (redacție 
diferită de precedenta; Academia n-o are, Bibliografia rom. 
veche n-o cunoaşte; exemplar eomplet în biblioteca prof. 
N. lonescu din Bucureşti). Această ultimă ediţie reprodusă 
la Buda, 1812 (Viiutu și pildele lui Esop prin acest tipariu 
mai îndreptate), (Bibl. rom. veche, 111, pp. 70—71, nr. 816); 
la Sibiu, 1816, 1831 (Tipogr. Gheorghie de Kloziu), 183% 
(ibid. ), 1843, 1848, 1856; la Bucureşti, tipografia 1. Romanov, 
1852, 1858. Tipăritura din Buda, 1812, reprodusă în Biblio- 
leca pentru lofi, nr. 466, şi M. Sadoveanu, Esopia sau viala 
și pildele prea înjeleptului Esop, ediție revăzută şi îngrijită, 
tip. M. Saidmann, 1909. 


Republicări moderne: M. Gaster, Chrestomatie română, 
l, pp. 350—354, după un manuscript din Biblioteca Cen- 
trală (azi în Academia Română) din 1705. Se reproduce 
din Viaţa lui « Isop»: «povestea cu smochinele» și « omul 
neeurios >; din fabule: «leul, măgariul, vulpea, glava 1», 
«cărbunariul si pînzariul», cap. 6, «vulpea şi maimufa », 
cap. 25; ibidem, 11, pp. 207—211, după tipăritura din Buda, 
1812; « Isprăvile lui Esop la Nektenav, împăratul Eghip- 
tului»; fabule: « vulturele şi vulpea», «doi bozi», «găina 
și rinduraoa ». Leca Morariu, /sopia brașoveană din 1784, 
Cernăuţi, 1924. (Reproducere din ziarul Glasul Bucovinei, 


331 


an VII, 1924, după manuscriptul păstrat în « Muzeul limbii 
române » din Cluj, reproduce: « Cumpărarea sclavului Esop 
de către filozoful Xanthos ».) Același, un nou manuseris vechi: 
Isopia Voroneţeană, 1922, cf. Revista Moldovei (Botoşani), 
II, din 1922—1923, nr. 5, pp. 7—9. Cuprinde viațu şi 144 
pilde copiate de Ieronim Stoleriu din mănăstirea Voroneţ 
la 1801. D. Furtună, Esopia dascălului Stefan (Raireţ sau 
Rahireţ) dela Putna, ras. cam din 1776, în Revista [Moldovei], 
Botoşani ar. [dia] inai— decemvrie, 1924, pp.46— 56, T. Pamfile 
reproduee primele două capitole; C. N. Mateescu, Dire lucră- 
rile dascălului N. Duma, în Cuvint românesc, Il, p. 104, 
cuprinde viata lui Esop şi 128 de pilde, copiate în 1772 
de N. Duma. 


Ediţii greceşti: Prima ediţie a viei şi fabulelor a 
fost tipărită pe la 1479 de Bonus Aeeursius Pisanus. Tradu- 
cerea latină a lui Rimieis sau Rimuecio d'Arezzo (1448) 
a avut şi ea sueces, fiind retipărită şi tradusă în multe tirabi. 
Se eunosc apoi numeroase ediţii bilingve, cu textul greeesc 
pe o eoloană şi cel latin pe coloana alăturată (J. Ch. Brunet, 
Manuel du libraire eol. 83—104). Prima ediţie neogreacă: 
Aloorov Mü, Veneţia, 1543 (Nieolini da Sabio ad instantia 
di M. Damiano di Saneta Maria). Tradueătorul în greaca 
vulgară a fost Andronie Nueius sau Nuntias, originar din 
Corfu (ef. Emile Legrand, Bibliographie hellénique, |, Paris, 
1885, pp. 241—243). Această ediţie s-a retipărit apoi în 
numeroase ediţii, precedată de viață. Vezi de exemplu la 
Emile Legrand, Bibliographie hellénique, ediţii din 1610, 
Up. 20; 1644; ibid., p. 27: din 1699, I, po 


Reeditări moderne ate textului etasie. Fabuleie: Cea 
mai bună ediţie critică e azi Emile Chambry, Aesopi Fabulac, 
Paris, 2 vol. 1925—1926; Emile Chambre, FEsope Fables, 
texte €tabl et traduit (textul ediţiei preeedente, fără aparatul 
eritic), Paris 1927, ambele în Collection des Universités de 
France (Association Guillaume Budé), Paris, 1927. Dintre 
ediţiile mai veehi, D. Korais, MyQov Aloorelov ovvayoy”), 
Paris, 1810, Halm, Fabulae Aesopicae collectae, în Biblioteca 
Teubner, Lipsea. 


Viaţa, tui Esop: Anton Westermann, Vita Aesopi ez 
Vratislaviensi ac partim Monacensi et Vindobonensi codicibus, 
nune primum edidit... Brunzvigae-Londini, 1845; Alfred 
Eberhard, Fabulae romanenses graece conscriptae ex recen- 
sione et cum adnotationibus. Volumen prius quo continentur 
de Syntipa et de Aesapa narrationes fabulosae partim ineditae, 
Lipsea, B. G. Teubner, 1872, p. 225. O a treia versiune, apro- 
piată de a lui Westermann, păstrată în papirusul Golenișeev 
a fost publieată de H. Weil, Un fragment sur papyrus de la 
pie d'Esope, în Revue de Philologie de littérature et d'histoire 
ancienne. Nouvelle serie continuge sur la direction de O. Rie- 


382 


1 Ém. Chatelain, 1X (1885), pp. 19—24. Weil datează 
imi Ee sec. al VI-lea al erei noastre; Reinach însă 
îl datează din sec. al IV-lea. 


Studii: Emile Chambre: introducere la ediţia amintită 
mai sus; Bruno Meissner, Quellenuntersuchungen zur Haikar- 
geschichte în Zeitschrift d. Deutschen Morgenländ. Gesellschaft, 
tt (1894), pp. 171—197; Hausrath, Das Problem der 
aesapischen Fabel, în Neue Jahrbücher für das Klassische 
Altertum, |, (1898); Hausrath, în Pauty-Wissova, Real SR 
clopedie, cuvintul Fabel, eol. 1707—1736; Paul Marc, Die 
Überlieferung des Esoproman, în Byzantinische Zen i 
XIX (1910), pp. 383—421; F. Ribezzo, Nuopi studi sulia 
origine e la propagazione delle favole indo-elleniche commune- 
mente ditte Esopiche, Napoli, 1901; Marchiano, L'origine della 
favola greca e i suo. rapporti con le favole orientali, Trani, 
1900; François Nau, Histoire et sagesse d'Ahikar P Assyrien 
(fils d’ Anaël, neveu de Tobie)... Paris, 1909, Letouzey A 
An6 (în Documents pour l'étude de la Bible, publicate sh 
direetiunea lui Francois Martin); Rudolf Smend, Alter un 
Herkunft des Achikar — Romans und sein Verhältnis zu 
Aesop, în Zeitschrift für die alttestamentliche Wissenschaft, 
Beiheft, X111, Giesen, 1908, pp. 55—125, eonchide că fabulele 
esopice pornesc de la fabulele romanului asirian. 

tudii în literatura românească: M. Gaster, Li. populară 
Bucureşti, 1883, pp. 181—196; dr. l, Negrescu, 
Influențele slave asupra fabulei romåneşti tn literatura 
populară scrisă, Í, Fabule esapice, Chişinău, „1925; N. 
lorga, Livres populaires dans le Sud-Est de l'Europe 
surtout chez les roumains (în Bullet. de la Sect. hist. Acad. 
Roum., 1928, p. 23); Th. D. Sperantia, Fabula în genere 
si fabuliștii români în specie, în Analele Acudemuiei Române, 
seria ll, tom XIV, mem. sect. lit., Bucureşti, 1893, îndeosebi, 
pp. 24—30. 


ROMANUL EROTIC GRECESC: AETHIOPICA 


Romanul de dragoste, ca gen de sine stătător, 
apare în cultura greco-latină tirziu, în aşa-numita 
epocă de decadenţă, cînd celelalte genuri, care 
infloriseră în perioada clasică, intraseră in agonie. 
Elementele constitutive ale romanului se găsean 
cuprinse în germen în celelalte genuri literare 
preexistente. Astfel, arta de a urai o intrigă Susi: 
nută şi de a aţiţa curiozitatea în jurul unei aventuri 


383 


de dragoste — notă proprie romanului grecesc — 
se regăseşte în parte în citeva episoade din poemele 
homerice, în idila din perioada alexandrină, în 
poveştile milesiane şi în acele parabole alegorice, 
plăsmuite de imaginaţia filosofilor pentru a expune 
o doctrină metafizică şi morală în forma plăcută 
a ficţiunii. Totuși, ca gen literar deosebit, avînd 
în sine o individualitate distinctă de celelalte, 
romanul își face aparitia la începutul erei creştine. 
Cel mai vechi, cunoscut pină acum, este un frag- 
ment de roman istoric, Ninas şi Semiramida, scris, 
pe cît se pare, la anul 50 al erei noastre şi descoperit 
într-un papirus din Egipt. 

Dacă acest roman a lost sau nu precedat de altele, 
nu se ştie, dar către sfirsitul primului secol apare un 
al doilea roman: Minunăţiile de dincolo de Thule — 
poveslirea fabuloasă a unei călători în lume, avind 
ca punct central o idilă de dragoste. 

În a doua jumătate a veacului următor, un grec 
de origine siriacă a alcătuit romanul Babilonicele, 
care însă, ca şi cele precedente, n-a ajuns pînă la 
noi. Apoi apare romanul lui Xenofon din Efes: 
Povestirile efesiace privitoare la Anthia şi Avrocom, 
care a fost tradus şi în literatura noastră, dar tirziu, 


in 1846, de Nicolae Pauleti!, preotul Făgetului 
(ms. nr. 198 B.A.R.). 
Cel mai reprezentativ roman grecesc după 


Dafnis și HEloe este insă Aciioicu. El a pătruns în 


literatura română, cu titlul: lui Iliodor istorie 


ethiopiceaseă san Hithiopica, cu subtitlul: Amoral 
Më ege 


lui Theagen si Haricleea. 

Autorul românului este, după cum reiese dintr-o 
notă finală, lliodor, pe care unii l-au identificat cu 
episcopul de Triceea, un oraş din Tesalia, şi care, 
după Nichifor Calist, ar fi renunţat, pentru romanul 


1 I, Bianu, Catalogul manuscriptelor românești, |, p. 442. 
Despre ol vezi nota la I. Bianu, Nicolae Pauleii, popă romă- 
nese unit de stat și om de litere în Ardeal... ., în Închinare lui 
Nicolae Torga... Ciuj, 1931, pp. 38—41. 


234 


său, la episcopat. Această ştire ridică insă îndoieli, 
deoarece călugărul Nichitor Calist a trăit tirziu, în 
secolul al XIV-lea. 

În orice caz, Aethiopica este anterior secolului 
al V-lea, deoarece este pomenit în acel veac de doi 
seriitori: Socrate şi Sozomen. 

Multă vreme, romanul s-a răspîndit în copii 
manuseripte. El a fost imprimat pentru întiiași 
dată la Basel, de către Vicenzo Obsopoeus, după 
un manuscript furat din biblioteca din Buda a lus 
Matei Corvin, de un soldat din armata mark- 
grafnlui Casimir de Brandenburg, în timpul războiu- 
lui din 1526. 

Limba greacă era însă puţin cunoscută la înece- 
putul secolului al XVl-lea în Occident. De aceea, 
la vreo 20 de ani de la apariţia ediției grecești, 
umanistul polon Stanislas Warszewieki care făcuse 
studii temeinice în Wittenberg, Padova şi Roma, 
a tradus, la 25 de ani, romanul în limba latină ŞI 
l-a tipărit la Basel, în 15521. În această formă 
latină, romanul s-a răspîndit în toate ţările catolice, 
fiind retipărit în numeroase ediţii, în diterile oraşe 
de cultură: Paris, Anvers, Heidelberg, Frankfurt 
şa. pină în pragul veaculni al XVIII-lea, adesea cu 
textul grecesc în fată. SC 

Înainte de apariţia traducerii latine, Aefhiopiea 
pătrunsese în literatura franceză prin traducerea lui 
Jacques Amyot ?, episcop de Auxerre şi preceptor 
a] fiilor lui Henric al II-lea. Traducerea lui Amyot 
a făcut atîta vilvă încît, ani de zile mai lirziu, 
Torquato Tasso, adus la Paris de cardinalul d'Este, 
a văzut la curtea regelui, în reuniuni de seară, 
doamne şi cavaleri ascultind cu viu interes lectura 


1 Cf. editie la Estreicher, Bibliografia, XVIII, p. 86. 
Pentru Warszewicki: Jan Korytkowski, Pralaci i kanonicy 
katedry metropolitanej gnieźnieńskieij, IV, p. 226 ai urm. 

2 J. Amyot, L'histoire éthiopique traitant des loyales et 
pudiques amours de Théagène et Charielee, Paris, 1574, reim- 
primată adesea în cursul timpului; ediția din 1822, revăzută 
și corectată de M. Trogonon, cu note de D. Koraïs. 


336 


romanului în limba franceză. Prin traducerea lui 
Amyot, precum şi prin alte traduceri ulterioare 1, 
Heliodor a devenit foarte popular în Franţa; a 
fost prelucrat în versuri 2, transformat în dramă 3, 
a îucintat tinereţea lui Racine 7 și a avut o influenţă 
- Deeg mme wm a 
apreciabilă asupra romanului francez din secolul 
al XVII-lea, împrumutindu-i nume de eroi, procedee 
literare, aventuri cu pirați și cadru mediteranean 
pentru desfăşurarea acţiunii 5. Un contemporan, 
Guez de Balzac — vorbind de romanele timpului 
său — spunea textual că nu sunt în cea mai mare 
parte decit //eliodori deghizați san: «comme disoit 
feu M. l'evesque: des enfants qui sont venus du 


t Jehan de Montlyard, Paris, 1623; Thiboust, 1623; 
Maulnoury de la Bastille, Amsterdam, 1716, traducere liberă; 
L'abbé Fontenu (după alţii Fontenelle), Paris, 1727; N. Que- 
neville, Pierre Vallet. 

2 Les adventures amoureuses de Théagène et Chariclée 
sommairemeni descrites, et représentées par figures, Paris, 
1613. 

3 A. Hardy, Les chastes et loyales amours de T'heagene 
et Chariclee reduites du grec de histoire d'ITeliodore en huit 
poèmes dramatiques ou theâtres consteutifs, Paris, 1623. 

+ Cf. Louis Racine, Oeuvres de Jean Racine, précédées 
des mémoires sur sa vie, Paris, 1838, p. 4: « (Jean Racine) 
trouva par hasard le roman grec des amours de Theagtne 
et Chariclăc. îl le devorait lorsque le sacristain Claude Lan- 
celot qui le surprit dans cette lecture lui arracha le livre 
et le jeta au feu. ]l trouva le moyen d'en avoir un autre 
exemplaire qui eût le même sort, ce qui Pengagea à en 
acheter un troisièine et pour n'en plus craindre la prescription, 
il Papprit par coeur et lc porta au sacristain en lui disant: 
Vous pouvez briler encore celui-ci comme les autres». 
<(Jean Racine) găsi din întimplare romanul grec al iubirii 
lui Théagèn și Hariclcea. El îl citea cu pasiune ctud para- 
cliserul Claude Lancelot care îl surprinse citind, îi smulse 
cartea şi o aruncă în foc. El (Racine) găsi mijlocul de a-şi 
procura un alt exemplar care avu acceaşi soartă, ceea 
ce îl determină să cumpere un al treilea şi pentru a nu 
se mai teme de vreo interdicţie îl învăţă pe de rost şi 
arătindu-l paracliserului, îi spuse: Poţi să-l arzi şi pe acesta 
ca pe celelalte.> 

"Lt pe larg: Maurice Magendie, Le raman français au 
AVil-e siècle de P'Astree au grand Cyrus, Paris, E. Droz, 
1932, pp. 16—23. 


396 


mariage de Théagènes et de Chariclee, et qui ressem- 
blent si fort à leur pere et à leur mere, qu’il n-y 
a pas un cheveux de diiference» *. 

Nu mai puţin norocoasă a fost soarta romanului 
și în celelalte literaturi ale Occidentului. In Spania ! 
a inspirat lui Calderón de la Barca comedia sa Los 
hijos de la fortuna şi lui Cervantes elemente pentru 
intriga romanului său Persiles y Sigismunda. În 
ltalia, unde, între alte traduceri, romanul a fost 
prelucrat într-o epopee de 20 000 de versuri, a împru- 
mutat lui Torquato Tasso episodul Clormndei din 
Gerusalemme liberata. Chiar geniul lui Shakespeare 
s-a desfătat cu lectura acestui roman, la care de altiel 
face direct aluzie în Twelfth Night, or What you will 
(V, 121)2. Aelhiopica, tradus, după cum s-a spus 
mai sus, în limba latină de Stanislas Warszewicki, 
a avut un mare succes şi în Polonia, unde a fost 
tipărit nu numai în latină, ei şi într-o traducere 
polonă făcută de Andrei Zacharzewski, după versi- 
unea germană a lui Zschorn şi tipărită pentru 
intiiaşi dată la Wilno, în jurul anului 15905. 

Aci, în mediul polon, romanul a ajuns și la cunoș- 
tința alor noștri. El pare să îi alinat, într-o vreme 
de mari suferinţe, sufletul zbuciumat al fiicei lui 
leremia Movilă, măritată cu nobilul polon Horeţki. 
Răseumpărată, împreună cu fiul ei, de către agentul 
polon din Constantinopol, pe cînd soţul ei se zbătea 


* (după cum spunea răposatul abate: copii născuţi 
din căsătoria lui Theagen şi Haricleea şi care seamănă atit 
de mult cu tatăl şi mama lor, încît nici măcar un Dr de păr 
nu-i deosebeşte). béie i p 

1 A fost eg pentru întîiaşi dată, după versiunea 
îrauceză a lui Amyot, în castiliană «por un segreto amigo 
de su patria » şi tipărit la Anvers, la 1554. Altă traducere 
de F. M. Castillejo a apărut la Madrid, în 1722, cf. 
D. M. Menéndez y Pelayo, Orígenes de la novela, I, Madrid, 
1925, p. VIII. | s 

a Michael Oetterding, Heliodor und seine Bedeutung für 
die Literatur, Berlin, 1901, p. 58 şi urm. "a "a 

i 3 Dr. Juljan Krzyjanowski, Ramans Polski wieku XVI, 
Lublin, 1934, p. 227. 


GER 


DM 
A ~ 


incă în fioroasa temniţă a celor 7 turnuri, ea îi scria, 
vorbind de romanul lui Theagen şi Hariclea — pe 
care-l citise de curind — aceste rinduri înduioşate: 
« Fasse donc le ciel... que vous receviez, après 
tant d'accidents et de peines, autant de conten- 
temens ou eut enfin le dernier (Iheagen) ayant 
ete non seulement delivre des prisons, mais rendu 
et conjoint par mariage à sa belle et verteuse Chari- 
clea, pour passer, comme ils firent, le reste de nos 
jours avec nostre commun surjon, jouyssances des 
plaisirs que les fideles espoux scavent recueillir 
dans leurs paisibles et gracieux mënagesnl? Ca 
și eroina romanului grecesc, în nădejdea altor vre- 
muri mai bune, ea purta la sine— spune M. J. 
Baret — ca aducătoare de noroc, o panterbă. 

In ţările noastre, romanul a fost tradus pe la 
jumătatea secolului al XVIII-lea din «limba cea 
aleasă elinească », după «osirduitoarea dorinţă» a 
episcopului de Roman, Leon Gheuca, de către 
«loghiotatul Kyr Thoma vel logofăt». Originalul 
3-a pierdut sau, mai exact, nu s-a găsit pină acum. 
Copia cea mai veche a fost făcută în 1772—1773 
de Grigore llievici, pisarul Mitropoliei Moldovei. 

Romanul era însă cunoscut încă de la sfirsitul 
veacului al XVIl-lea, căci este pomenit de Dimitrie 


a D A C 
Cantemir, in prefața cu care însoţeşte opera să 


Istoria eroglifică, în chipul următor: 


1 M. J. B<aret>, Histoire sommaire des choses plus memo- 
rables advenues aux derniers troubles de Moldavie... com- 
posċe par J. M B<aret> sur les mémoires de Charles de Ioppe- 
court, Paris, du Bray Toussain 1620, pp. 328—329, reprodus 
şi de Papiu llarian, în Tesauru de monumente istorice, Bucu- 
reşti, 1863, tom. Il, p. 115. 

* <Dea Domnul... ca, după atitea neplăceri şi suferințe, 
să aveţi parte de tot atita mulţumire cîtă a avut pînă la 
urmă, ultimul (Theagen) care nu numai că a fost liberat din 
temniță, dar s-a întors şi s-a unit prin căsătorie cu frumoasa 
și virtuoasa Haricleea, spre a ne petrece, cum au făcut ei, 
restul zilelor, împreună cu odrasla noastră, în bucuriile și 
plăcerile pe care soţii credincioşi ştiu să le afle în căsniciile 
lor tihnite şi binecuvîntate.> 


338 


« Aşișderea în minte să-ţi fie, te rog, că <întocmai> ca 
maimuța, omului, aşa eu urmele lui lliodor, scriitorului 
istoriei ethiopiceşti, călcînd, mijlocul istoriei la început şi 
începntul la mijloc; iară sfîrşitul, scaunul său păzindu-şi; 
precît slăbiciună& me au putut pre picioare, mijlocul şi capul 
să ste am făcut». 


În aceste cuvinte înflorite, D. Cantemir vrea să 
ne spună că şi-a alcătuit planul operei sale după 
planul romanului grecesc. Și într-adevăr, precum 
autorul grec ne introduce de-a dreptul în mijlocul 
acţiunii principale, pentru ca apoi, în coniesiunea 
unuia din eroii principali, să ne dezvăluie peripeţiile 
anterioare, tot astiel şi D. Cantemir în opera sa, 
potrivit de altfel și cu predilecţia romancierilor 
contimporani din Occideut!, nu respectă firul 
cronologic al faptelor, ci ne introduce în mijlocul 
desfăşurării lor, pentru ca mai tirziu, cu prilejul 
unui incident, să ne redea capătul intrigii. 

Pentru a se vedea mai bine construcţia specifică 
și atit de mult gustată a romanului grecesc şi pentru 
a se înţelege mai precis aluzia lui D. Cantemir, vom 
expune subiectul în ordinea în care ne esto înfățișată 
acţiunea în cele 10 cărţi. 

Romanul începe prin a ne povesti, într-o atmos- 
feră de mister, cum, într-un revărsat de zori, o ceată 
de pirați, iscodind de pe creasta munţilor ţinuturile 
de la gurile Nilului, zăresc o corabie ancorată la mal, 
iar pe țărm zăcînd cadavre însingerate, alături de 
rămășițele unui ospăț copios. Coborindu-se de pe 
munte, briganzii află în mijlocul cadavrelor un 


1 Procedeul acesta de compoziţie era așa de prețuit 
pe vremea aceea în Occident, mai ales in Franța — unde, 
după cum s-a văzut mai sus, Aeih:opica a avut un mare 
răsunet — încît unul din principali; reprezentanţi ai romanului 
realist, Sorel, spunea: all y a quelque grâce à commencer 
un roman par le milieu, mais il faut que cela se face avec un 
tel artifice qu'il semble que ce milieu soit le vray commen- 
cement ». <ĘExistă un oarecare farmec în a scrie un roman 
incepind cu mijlocul, dar trebuie să faci aceasta cu atita 
meşteşug încât să pară că acest mijloc este adevăratul început. > 
(Antiroman, 111, p. 8% şi urm.). 


339 
22% — 


tinăr, greu rănit, şi lingă el o fecioară care-l îngrijea 
cu afecţiune. Tocmai se pregăteau să pună mina 
pe corabie şi pe tineri, cînd deodată se năpustește 
asupra lor o altă ceată de corsari, care le smulge 
prada şi tirăște pe cei doi captivi — Theagen şi 
Haricleea — prin niște locuri mocirloase, acoperite 
de trestii, într-un ostrov îndepărtat şi singuratec. 
Aci, prinşii sunt încredinţaţi în paza unui rob grec, 
Cnemon, de la care află că se găsesc în ţinuturile 
numite ale Bucoliei, că au căzut în mîna piraţilor 
și că şeful bandei, Thyamis, este fiul marelui preot 
al Egiptului. Acest Thyamis, îndirjit împotriva 
fratelui său nai mic, care-i uzurpase drepturile după 
plecarea misterioasă a tatălui lor din Memfis, se 
refugiase între bandiți şi aştepta acolo momentul 
prielnic răzbunării. 

A doua zi, pe cind Thyamis împărțea prada 
tovarășilor şi punea la cale căsătoria sa cu tinăra 
captivă, se răspindeşte zvonul că se zăresc venind 
asupra lor, din depărtare, cete de oameni înarmaţi. 
Primii pirați, pe care i-am văzut că fuseseră fugăriţi 
la îmbucătura Nilului de Thyamis și de banda lui, 
furioși că li se smulsese prada din ghiare, chemaseră 
la arme pe toţi corsarii din satele învecinate şi se 
năpustiseră asupra Bucoliei. Lupta’ este crincenă. 
Năvălitorii pun foc păpurişului, flăcările învăluie 
din toate părţile insula și prefac în cenușe locuinţele 
piraţilor. Thyamis însuși cade viu în mîinile lor. 

Theagen și Haricleea, cari rămăseseră singuri în 
insula pustie, sunt prinși peste cîteva zile de o 
trupă de soldaţi egipteni. Aceștia fuseseră trimiși 
de guvernatorul persan al Egiptului pentru a distruge 
cuiburile piraţilor, după cererea unui bogat negu- 
tător grec, care suportase cheltuielile expediţie. 
Grecul Cnemon, care se înţelesese cu Theagen şi 
Hancleea să se întilnească într-un oraş apropiat, 
izbutise să se strecoare la vreme. Îndreptindu-se 
spre ţărmul Nilului spre locul de întîlnire, găseşte 
pe cale un bătrîn egiptean, Calasiris, care îl conduce 
in casa lui Nafsicles, neguţătorul ce pusese la cale 


3410 


expediţia contra piraților, şi unde se afla și el 
adăpostit. l 

Abia acum, dintr-o lungă povestire pe care, în 
timpul mesei, la lumina opaiţului, o face bătrinul 
Calasiris lui Cnemon, aflăm peripeţiile vieţii lui și 
enigma celor doi tineri, Theagen și Haricleea, pe 
care i-am văzut la începutul romanului capturați 
de pirați. | | 

Calasiris fusese mare preot în templul din Memfis; 
soţia îi murise şi el trăia resemnat cu cei doi fii ai 
săi, cînd o fatală intocmire a zodiilor îi prevesti 
apropiate nenorociri în familia lui. Ca să nu fie 
martor, Calasiris părăsise Egiptul şi, colindind din 
țară în ţară, ajunsese la templul din Delfi. Aci, oracolul 
pe care i-l dă Pythia, îi aduce alinarea. Înviorat de 
oracol şi îmbiat, de mulțimea venită la templu, 
Calasiris se stabileşte în preajma altarului. Acolo 
face cunoştinţă cu un bătrin preot al templului, 
Haricles. Acesta, mai de mult, ca să-şi uite durerile 
vieţii — îi murise fiica în ziua nunţii — călătorise 
în Egipt. După ce văzuse toate minunăţiile de pe 
valea Nilului, cînd se gindea să se întoarcă în patrie, 
este vizitat de un preot gymnosofist, Sosimitres, 
trimis în ambasadă la guvernatorul Egiptului: de 
către Hydaspe, regele Etiopiei. Sosimitres, după ce 
sondase îndeajuns pe preotul grec și se convinsese de 
seriozitatea caracterului său, îi încredinţase, împre- 
ună cu o comoară de pietre preţioase, o fetiţă de 7 ani, 
ca să o crească. 

Copila era chiar fiica lui Hydaspe și a soţiei sale, 
Persina. Fiindcă se născuse albă, ca şi Andromeda, 
strămoașa şi protectoarea Etiopiei, copila fusese 
părăsită de mama sa, Persina. Aceasta, temindu-se 
de gelozia și furia soţului, o încredințase unui servitor 
devotat, ca să o părăsească împreună cu un colier 
de pietre preţioase, cu un inel, pe care-l avea ca dar 
din partea lui Hydaspe şi cu o bandeletă în care 
scrisese, cu lacrimi în ochi, pentru copilă, dacă va 
supravieţui, și pentru muritorul binefăcător care 
va salva-o, motivele care au silit-o să-şi părăsească 


341 


odrasla. Cind Hydaspe s-a întors dintr-o lungă 
expediție, ea l-a amăgit, spunindu-i că copila se 
născuse moartă. 

Grecul Haricles luase copila, o adoptase, o dusese 
cu el la Delfi, şi o creştea acolo, cu intenţia dea o 
hărăzi nepotului săn ca soţie. Haricleea — cum o 
numise — fusese însă aleasă la templu ca prooteasă 
a Dianei și refuza cu îndărătnicie să se căsătorească, 
ca şi zeița ei protectoare. Haricles cere prietenului 
său Calasiris, a cărui înţelepciune şi putere mistică 
il ridicase în vaza confraţilor săi, sfatul şi ajutorul 
pentru a hotări pe Haricleea la căsătorie. 

Aşa stăteau lucrurile cind, într-o zi, sosesc la 
templul din Delfi trimeșii eneenilor, conduși de min- 
drul Theagen, ca să aducă sacrificii la mormîntul 
strămoşulni lor Neoptolem, fiul lui Ahile, răpus 
chiar în acel loc de mîna ucigaşe a lui Oreste. Cere- 
moniile se desfăşoară cu o pompă strălucitoare. 
După ce se pregătise rugul celor 100 de tauri şi 
berbeci ce urmau să fie jertfiți, corul fecioarelor, 
imbrăcate în alb, cu coșuri de fructe şi flori şi «cu 
tipsu de mirodenii și miresme» ocolesc de 3 ori 
mormintul, apoi cortegiul se opreşte pentru ca preo- 
teasa Dianei, Haricleea, să ofere căpeteniei eneenilor 
torța cu care să aprindă rugul. În clipa în care 
Haricleca întindea facla lui Theagen, îşi pironesc 
ochii unul asupra altuia; nu se grăbeşte nici ea să 
dea, nici el să primească; se privesc îndelung, ca 
și cum s-ar mai fi văzut undeva şi s-ar fi recunoscut; 
o roșață uşoară se îÎnrişează pe obrajii lor. Sunt 
primele tresăriri ale dragostei. 

A doua zi, Haricleea, deşi obosită de neodihnă, 
totuși prezidează jocurile pytice, înveşmiîntată în 
alb, tinind în mina stingă facla aprinsă, în mina 
dreaptă ramura de măslin. Theagen, înviorat de 
dragoste, se avintă și el în arena luptelor, îşi biruie 
adversarul, primeşte din mîna Haricleei ramura de 
măslin şi este încoronat învingător, în fanfara craini- 
cilor şi în aclamaţiile mulţimei. Această victorie 


342 


fu fatală. Ea înteţi și mai mult dragostea celor doi 
tineri, care se destăinuiesc fiecare lui Calasiris. 
Calasiris, sfătuit de oracol, se foloseşte de sosirea 
unor neguţători tirieni pentru a pune la cale răpirea 
Haricleei şi fuga in ascuns, pe mare, a celor doi 
indrăgostiţi. Corabia cu fugari poposeşte în cele din 
urmă la Zakint, unde urma să petreacă iarna. Dar 
teama de nişte pirați — cari se pripășiseră în apro- 
piere și caro puseseră ochi pe Haricleea, intere- 
sindu-se de plocarea corăbiei, — îi silesc să pornească 
pe neaşteptate, într-un revărsat de zori. | 
Tocmai se apropiau de coastele Libiei cind se 
văd deodată atacați de ccata piraţilor, cari le luase 
urma de la Zakint. Banda de tilhari opresc corabia 
feniciană în largul mării, silesc călătorii sub amenin- 
tare de moarte să treacă în luntrile lor și rețin pe 
corabie numai pe Haricleea şi pe ai săi. ` Ee i 
Pirații îndreaptă corabla spre țărmurile Nilului. 
Ajunşi la mal, ancorează, debarcă, aduc un sacri- 
ficiu lui Neptun că le-a fost prielnic și, cu merindele 
si vinurile aflate în corabie, pregătesc un ospăț 
bogat, în timp ce comandantul lor pune la cale 
căsătoria sa cu Maricleea. Calasiris insă aprinde 
gelozia în sufletul ajutorului de comandant al pira- 
Hor, și iîmpărţindu-i in două tabere vrăjmaşe, 
ațiță vrajba între ei şi dezlănţuie măcelul din care 
supraviețuiesc numai Haricleea, lheagen rănit 
— fiindcă se amestecase în luptă —și el, bătrinul 
Calasiris, care se retrăsese mai departe, pe coasta 
muntelui, ca să privească desfăşurarea lucrurilor. 
Pe cînd se credeau astfel scăpați de primejdie, năpă- 
desc asupra celor doi tineri ai asupra corăbiei încăr- 
cate cu aur, argint şi stofe, piraţii bucolieni, despre 
cari a fost vorba la inceputul romanului. l 
Calasiris nu încheiase aici încă firul poveştu 
sale, cînd sosește gazda lor, Nafsicles, aducind 
vestea că pirații au fost nimiciți ei că el a primit 
de la comandantul trupei egiptene, din prada dobin- 
dită, o fecioară frumoasă. Era Haricleea, din, nou 
despărțită de Theagen, care, din porunca învingă- 


343 


torului, fusese trimis la Memfis lui Oroondat, guver- 
natorul Egiptului. După stăruinţele bătrinului Cala- 
siris, Nafsicles se înduioşează şi, în cele din urmă, 
dăruiește libertatea Haricleei. 

A doua zi Calasiris şi Haricleea, liberată, îmbră- 
cati în haine de cerşetori, pornesc singuri mai departe 
spre Memfis. Sosesc tocmai în clipa cînd, în jurul 
zidurilor care întăreau cetatea Memiis și în faţa 
poporului adunat, fiii lui Calasiris se jugăreau unul 
pe altul. Cel mai mare nu era altul decît piratul 
Thyamis. Scăpat din captivitate, răsculase satele dela 
gura Nilului şi se îndreptase spre reședința satrapului, 
pe care o înconjurase. Era vorba să răzbune în 
singe nedreptatea făcută de fratele său mai mic, 
care-l înlăturase cu viclenie de la funcţia de mare 
preot ce-i revenea lui, după dispariţia tatălui. 
Soţia satrapului, Arsachia, aflind pricina răzvrătirii, 
propune ca cei doi frați să se lupte între ei și ca 
hiruitorul să rămînă cu misiunea de mare preot al 
Egiptului. Calasiris, sosit la timp, impiedecă măcelul 
între fraţi, dindu-se pe faţă. Copiii îl recunosc. 
Poporul îl aclamă. Bătrinul se îndreaptă spre altarul 
templului, ca să aducă libaţiunni zeiţei Jas Aci 
lămnrind că el, copleşit de bătrineţe, nu mai poate 
îndeplini misiunea de preot, își ia coroana şi o 
depune pe capul lui Thyamis, recomandindu-l ca 
succesor. Poporul consacră alegerea, dar peste 
noapte bătrinul îşi dă sufletul. 

Haricleea şi 'Theagen, care se regăsiseră, sunt 
găzduiți în acest timp în palatul guvernamental. 
Cercul suferințelor lor nu era încă incheiat. Soţia 
satrapului, Arsachia, o femeie perversă care, in 
lipsa soțului său ce se afla în război cu etiopienii, 
se îndrăgostise de Theagen, voia să-l despartă de 
logodnica lui. Theagen însă rezistă cu tărie la toate 
ispitele şi amenințările ei. Arsachia, îndirptă, dă 
ordin să fie pus în lanţuri. Haricleea împărtășește 
şi ea soarta lni, ba este chiar condamnată să moară 
pe rug, dar scapă ca prin minune. 


344 


În acest timp, Oroondat, aflind cele ce se 
petrec în palatul său, trimite o poruncă strașnică 
sefului eunucilor săi, ca să-i trimită numaidecit 
in tabără pe captivii greci. În drum însă, pe cînd 
Theagen și Haricleea erau conduşi pe cămile spre 
lagărul satrapului, cad în mîna unei patrule de tro- 
glodiţi etiopieni — un trib nomad, cum explică 
autorul — şi sunt astfel duși în tabăra lui Hydaspe, 
care, după ce înfrînsese pe Oroondat, se întorcea 
în triumf spre capitala sa, Meroe, așezată într-o insulă 
ocolită de apele Nilului. Curierii, încunnnaţi cu flori 
de lotus, purtind în mină ramuri de palmieri, răspin- 
desc ca fulgerul vestea victoriei. Poporul întreg, 
cu preoţii gymnosofişti în frunte, se grămădește 
să iasă înaintea regelui. 

După rugăciunile aduse în templu, mulţimea se 
îndreaptă spre o cîmpie, unde se ridicau trei mari 
altare: unul închinat soarelui, altul lunei şi altul 
lui Bachus. După cererea poporului, care pretindea 
să se respecte datina strămoşească şi să se Jertfească 
singe omenesc, regele hotărăște să se sacrifice soarelui 
și lunei primii prinși de războiu: Theagen şi Hari- 
cleea. Dar frumusețea, strălucirea şi tinereţea 
captivilor înduioşează pe regină și pe rege. Haricleea, 
luînd cuvintul înaintea regelui și a mulţimii dezvăluie 
enigma vieţii sale, aducînd ca mărturie bandeleta 
serisă de chiar mína mamei sale, colierul de perle 
şi inelul tatălui cu care fusese părăsită în pustiu. 
Marele preot al gymnosofiştilor, Sosimitres, care o 
crescuse pînă la virsta de 5 ani, o recunoaște. Regina, 
induioşată pînă la lacrămi, se aruncă în braţele 
fiicei sale. Haricleea, recunoscută, cere mintuirea 
logodniculni. Sosimitres, marele preot, intervine în 
sprijinul tinerilor şi, interpretind în această întim- 
plare voinţa zeilor, cere poporului renunțarea la 
sacrificiul uman. Și astfel, în loc de a îi arşi pe rug, 
tinerii sunt conduşi înaintea altarului: Theagen, 
alături de Hydaspe, într-un car tras de cai, Hari- 
cleea, alături de mama sa, într-un car tras de 
boi albi. 


345 


Romanul se încheie cu o notiţă, care în manu- 
scptele noastre snnă astfel: 


« Sfirşit ca acesta au luat alcătuirea întimplărilor celor 
ethiopiceşti a lui Theagen şi a Haricliei care o au alcătuit 
bărbat fenician, emesinean, la neam din cei despre răsărit, 
fiul lui Theodosie, Iliodor>. 


Alcătuit în epoca în care romanul grec începea 
să se degajeze de epopee, ca gen literar de sine 
stătător, Zheagen și Haricleea suferă de defecte 
inerente începuturilor. 

Acţiunea este o înlăuțuire de incidente multiple 
și complicate, vădind un gust pronunţat pentru 
aventuri, o preocupare constantă de a izbi imagi- 
nația cititorilor prin situaţiuni și conflicte neaştep- 
tate, prin evenimente stranii: părăsirea unei copile 
de rege în locuri pustii, salvarea ei, trecerea în ţări 
străine, fugă, atacuri repetate de pirați, cădere în 
captivitate, liberare, despărţirea logodnicilor, regă- 
sirea lor, aruncarea în temniţă, condamnarea la 
moarte, scăparea, iarăşi căderea în robie, rugul şi, 
în cele din urmă, la capătul atitor încercări, căsătoria. 

Prin această întrețesere de situaţiuni bizare, 
precum și prin interminabilele monologuri şi dialo- 
guri, ca şi prin reflexiunile morale, care amintese 
ceva din influența școalelor de retorică ale timpului, 
progresiunea acţiunii este necontenit stinjenită si 
încetinită. 

De altă parte, impresia de neverosimilitate pe 
care ne-o dă extravaganta combinare a situațiunilor 
neprevăzute, este sporită prin introducerea elemen- 
tului miraculos, împrumutat din epopee, şi care se 
impleteşte necontenit în urzeala romanului. Deşi 
autorul este un creștin, totuşi acţiunea eroilor este 
călăuzită după oracole, visuri şi apariţiuni; ba 
intr-un loc aflăm și oracolul pe care este silit să-l 
dea un mort, chinuit de mama lui, o bătrină vră- 
toare. 

Dar cu toate aceste defecte iniţiale ale genului, 
totuşi romanul acesta este socotit, alături de Dafnis 
și Hloe, ca cel mai bun dintre romanele greceşti, 


346 


prin planul său și prin abilitatea cu care Heliodor 


știe să lege episoadele multiple și variate de acţiunea 
principală. Ceea ce a făcut însă popularitatea lui 
este suflul moral. Autorul a ştiut, cu multă înde- 
minare, să înfăţişeze episoadele secundare astfel 
incit perversitatea unora dintre eroii săi să-și găsească 
totdeauna răsplata cuvenită. De altă parte, în 
ciuda întimplărilor atit de multiple şi de stranu 
și a suferințelor atit de dureroase ale logodnicilor, 
a scos într-o lumină duioasă iubirea lor castă şi 
credinţa lor statornică, învăluind într-un nimb de 
poezie sfinţenia căsătoriei, așa cum a înțeles-o 
creștinismul. | 

Tocmai această lature a romanului a atras la noi 
pe episcopul de Roman, Leon Gheuca, şi l-a îndem- 
nat să pună pe «loghiotatul Kyr Thoma, vel 
logofăt » să traducă romanul pentru desfătarea 
sufletească a boierimii noastre. Tălmăcitorul însuşi 
mărturiseşte această intenţie în versurile, de altfel 
prozaice, pe care le adaugă la sfîrşitul tălmăciru sale: 


«Pofta, dulceaţa şi libovul ţi se pare că porneşte, 
Însă pre Theagen şi Hariclie ca soarele curaţi îi păzeşte, 
Bucurie şi întristare grabnice prifaceri prin alcătuire 

le numeşte 
Cele adevărate pentru nestatornicie stării omului grăiește, 
Cunună răbdătorilor şi înţelepţilor mai înainte proroceşie 
Care după multă pătimire și adevărate răbdări o şi dăruieşte » 


Traducerea nu este însă reușită. 

Limba textului oferă citeva particularități intere- 
sante. Traducătorul nu găsea cu ușurință în limba 
literară a timpului său echivalentul românesc pentru 
unele noţiuni din originalul grecesc. In aceste cazuri, 
el a păstrat cuvîntul grecesc pe care l-a subliniat, 
dar a adăugat pe marginea textului lămurirea lui 
prin perifrază. Astfel, pentru noțiunea de echipament 
el foloseşte neogrecoscul katuna pe care îl explică 
astfel: «catuna se numeşte vasele și cele trebuin- 
cioase de drum şi de război, ce se zice elineşte 
aposhepi (ărooxsvi) ». Pentru duel păstrează pe 
grecescul monomahia (uovouayta): «lupta unul cu 


347 


altul >. Pentru noțiunea de pubertate foloseşte pe 
grecescul 15%, pe care îl lămurește astfel: «ivii 
se numeşte virsta cea copilandrică, în carea vîrstă 
scot perii atit la musteţă cit și la barbă»; pentru 
episod întrebuinţează forma greacă episodion (Geer. 
00%:0v) pe care o explică: « episodion se numește 
tot lucrnl sau voroava ce se aduce la comediile ceale 
Jelnice, pentru ris»; iar drama o defineşte astfel: 
«drama se numește facerea (am zice mai exact: 
alcătuirea) cortului (cort înseamnă în limba veche 
teatru) și cea jelnică și cea de bucurie». 

Alte cuvinte prezintă, pentru stadiul limbii 
literare a vremii, un interes deosebit, fiindcă fac 
parte din primul strat de cuvinte din limbile romanice 
occidentale pătrunse la noi prin intermediul limbii 
neogreceşti. Astfel este de pildă cuvintul pomvă, 
din grecescul zouzi, derivat la rindul său din fran- 
cezul pompe. Din aceeași familie face parte ȘI 
cuvintul lambă și altele, care se mai aud și azi — în 
aceeași categorie intră și cuvintul bangă — şi care 
nu sunt etimologii populare, ci forma mai veche a 
cnvintelor occidentale, pătrunse în limba noastră 
prin filiera greacă. Mai tirziu, către mijlocul secolului 
al XIX-lea, cînd se întărește la noi influenţa franceză, 
aceste cuvinte, înlocuite cu corespondentele franceze, 
dispar din circulaţia limbii literare, dar multe din 
ele viețuiesc încă în agonie în vorbirea bătriînilor, 
in orașele de provincie ale vechiului regat ai la sate. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte publicate: M. Gaster, Chrestomatie română, II, p. 
58, după 2 msse.: unul în Bibl. Centrală, de la sfirşitul 
sec. al XVIII-lea, altul în posesinnea lui M. Eminescu, din 
circa 1813; reproduce: cuvînt III, descrierea jertfei, cartea 
IX, împresurarea cetății Siinii. 


Manuscripte românești inedite din Biblioteca Academiei 
Române: Ms. nr. 355 cu titlul: A lui Iliodor istorie elhiopicească, 
pe foaia întîia; sus, în mijlocul unei flori, data «1772 april», cînd 


s-a început copierea. Pe f. 87, v. următoarea notiţă — reprodusă 
348 


ne şi în celelalte manuscripte: a Tălmăcitu-s au această 
„AIR 2 deosăbeşte în zeace capete și na El 
din limba cea aleasă elinească de dume<nealui> log CE ni 
Kyr Thoma vel logofăt pon E Se D Fos 
itulni epi a Romanului Kyrio Kyr Leon, spr 
ECH, moldoveneşti deşchidere şi GE SE 
scris cu condeiul şi prin osteneala minii de E EN 
llievici, pisariul Ali Eni arc a E E e eg 

j anul dela Hristos 1773, .D, -E 
éi i lentă Sturza vel ulei de See GE Andru 
Athanasie; ms. nr. 506, sec. u : ui l A 
'stori iopicască upra de altă mină: Etiopica sau 
Parul "eege conține numai primele 
cărţi: ms. 3581, A lui Iliodor istorie ethiopienească, 
1804; nr. 2868, Istoria lui Iliodor, istorie Eeer, 
1792; nr. 4837, Istoria ci să nuineşti, Së, géie cu 
toată cheltuiala dumisale Nicolaiu Canta biv-ve GE SÉ 
in laşi, de Alexandru Ciohodariu, 1784; Nr. dE ` 
numai primele 5 cărți: Jeiorto ethiopicască a lui GC ei 
Paladie, spătar mare, rile i treul e BE 

) ăl ot Neamtu, , tuni 24, nr. 347, 
o AA TA Iliodor, istorie ethiopičască, 
E iată în 2 tomuri, avînd fiecare cite 10 cărţi; nr. 5 
A lui Iliodor istorie ethiopicască de pe la 2 ee 
XVIII-lea; nr. 2769, f. 38—109, copie, făcută de e 
Cumpănă, cîntăreţul, la anul 1811, april, în NEE E 
copie de pe textul scris de Grigorie Ilievici la 1 i 
nr. 355); nr. 2774, dăruit Academiei de Titu Maiorescu ] 
28 mai 1904, scris de «Grigori Hudeci pisar ot [Eco pin 
Romanului >, la 1784. Pe f. 1 o notă din 1821 din an 4 
că textul a trecut şi prin mina lui Dumitrache Be e 
cartea 6—10; nr. 60, are numai cărțile 6, 7, 8, 9 şi Kleer S 
«en toată cheltuiala lui Ilie Carp fiiul NEES e ay 
sulger » de gantin Porghe e 4 aina în opis ap ama La 

781, mart. 20», titlu: Zi: : 3 ; , 
SCH Toader Jora biv vel pitar «de pe o carte a o 
sulgerului Carpu »; nr. 5046, Ale lu: Iliodor Ga S 
al XVIII-lea. Pentru nr. 60, 57, 347, 355 cf. I. SCH a 
logul manuscripielor, I, p. 13%, 143, II, p. 62 d A 
e greceşti: “Hirodopov Aidorixiis ioropixă Buta 

ES E libri decem, nunquam antea in SC Si 
Basileae ez officina Hervagiana an. 1533 mense Fe Gr ey 
cu o scrisoare a lui Obsopoeus către LE Se 
amplissimis Reipublicae Novimbergensis SE Ria e 
ducerea latină: Meliodori Aethiopicae Historiae libri decem, 


* Andriotaxitul. (Cf. G. Strempel — Copiști de manu- 
scrise românești pînă la 1800, p. 5.) 


319 


nune primum « graeco sermone in latinum translati: 
Stanislao Warschewiczki Polono, interprete adiectum esi 
etiam Philippi Melankthonis de ipso autore, & kac eiusdem 
conuersione indicium; item locuples rerum ac uerborum memo- 
rabilium indez. Basilae per Ioannem Oporinum, 1552. 
“Hiodopov Albromixäyv BıBala ` Bn Heliodori Aethiopi- 
corum libri X, Jo Bonrdeliotius emmendavit, supplevit libros 
decem animadpersionum adiecit Lutetiae Parisiorum apud 
P.L. Feburier, 1619, in 8° (text grecesc și latinesc). ‘HAtoðópov 
Aidomiaăv BPa ixa d yápw 'Ehahvov żčéðoxe ueră 
onpewsewy mrpoclesiç xal tàç rò cod 'Autbrov avădeveloac, 
Teac dă dvexðótouc, Za zdpou yeapăc, npotrporý xal Sarav? 
Adetovăov Baodelov 6 A. Kopaic, Paris, Everart, 1804. 
O altă ediţie bună: Heliodori Aethiopicorum libri decem ab 
Immanuele Bekkero recogniti, Lipsiae, 1855, in 80 (Biblioteca 
scriptorum graecorum et romanorum Teubneriana ). 


Studii: La noi: dr. M. Gaster, Literatura populară 
română, pp. 126—128; N. Iorga, Livres populaires dans le 
sud-est de (Europe et surtout chez les Roumains, Académie 
Roumaine, Bulletin de la Section historique, București, 1928, 
pp. 34—35. Asupra romanului grec: Ervin Rohde, Der grie- 
chische Roman und seine Vorläufer. Dritte, durch einen 
zweiten Anhang vermehrte Auflage, Leipzig, Breitkopf und 
Haārtel, 1914, publicat prin îngrijirea lui W. Schmidt. (Cu- 
prinde și o prețioasă punere la punct în « Vorbemerkungen 
zur dritten Auflage» şi în « Anhang»). Nikolai, Uber Ent- 
stehung und Wesen des griechischen Romans, II Auflage, 
Berlin, 1867; E. Schwartz, Fünf Vorträge über den griechischen 
Roman, 1896, Berlin; Michael Oefterding, Heliodor und seine 
Bedeutung für die Literatur (în Literarhistorisehe Forschungen, 
herausgegeben von dr. Iosif Schick, a.o. Prof. an der Univ. 
München und dr. M. Frd. v. Waldberg, a.o. Prof. an der 
Univ. Heidelberg), Berlin, E. Febber, 1904; Dott. Francesco 
de Carlo, Eliodoro e le Etiopiche con un saggio bibliografico, 
Avelino, 1907; O. Schissel v. Fleschenberg, Entwicklungs- 
geschichte der griechischen Romans im Altertum, Halle, 19314. 


Zi 


NA 


ROMANE ORIENTALE 


Este un ciclu de snoave, cele mai multe mucalite 
menite să scoată m rebel, viclenia, nestatormcia şi 
"Ada DONG tina ati ug 
| necredinţa temeilor — toate ins însă incadrate | in rama 
unei “intrigi generale: opo e roman. 
Colecția aceasta de povesti hazlii şi răutăcioase 
ne vine, ca şi romanul Varlaam sr Ioasaf, din vechea 
| Îteratură „indică. Pină acum nu s-a descoperit 
prototipul îndian, dar faptul că unele snoaye din 
| acest roman îşi găsesc paralele, în literaturile vechii 
Indii, precum şi faptul că numele filosofului care 
| joacă rolul principal în versiunile cele mai apropiate 
de prototipul pierdut — Sunt pa in versiunea gre- 
ceâscă, Sendabar în cea arabă —are la bază o 
rădăcină indică Sindhapati (conducătorul sidelor, 
al înţelepţilor), presupun această origină. 
“Din India, romanul a trecut în Persia, unde a 
fost tradus în 'pehlvi, limba vorbită în timpul regilor 
sasanizi, şi din Persia, romanul a călătorit mai 
departe în Siria, care în primele veacuri ale crești- 
nismului era un puternic focar de cultură, luînd 
parte activă la marea mişcare spirituală a lumii 
greco-latine. Din Siria, romanul a trecut în veacul 
al XI-lea:în literatura bizantină. 
Versiunea cea mai apropiată de „prototipul «5 ) 
pierdut, este — după ` cercetările de pînă acum — 
versiunea grecească şi, după ea, cea spaniolă. 
Versiunea grecească a fost tradusă, după cum 
s-a dedus dintr-un manuscris păstrat în Biblioteca 
sinodală din Moscova, de către Mihail Andreopu- 
los, din îndemnul lui Gabriel din Melitene (1086— 
1100). Acest dinast bizantin avea ca vecin un cumnat, 
Theodoros 'Thoros, care guverna, în numele Bizan- 
tului, Edessa, pe atunci un puternic centru de cul- 


| SINDIPA 
| 


359 
23— 


d SN MN mn — 


tură siriacă. După toate probabilitățile, originalul 
textului tradus de Andreopulos în limba greacă, 
venea din Siria. Traducerea spaniolă a fost făcută 
în Castilia, după un original arab, în anul 1253, 
din porunca iniantelui Don Fadrique, vărul regelui 
Allons cel Înţelept. 

Aceste traduceri n-au avut însă în literaturile 
vremii noroc, fiindcă au întimpinat de la început 
concurenţa unei traduceri latine. Un călugăr din 
ser, Al XII-lea, Jehan de Alta-Silva (de Haute- 
Selve), a prelucrat versiinea ebraică cu destulă 
libertate în limba latină sub titlul: Dolophatos 
sive Historia septem sapientium Romae, dedicind-a 
episcopului Bertrand de Metz (1179—1212). 

Această prelucrare latină stă la baza traducerilor 
și prelucrărilor în proză şi versuri —în limbile 
franceză, italiană, germană, olandeză, daneză, 
cngleză, ungară, rusă şi polonă — care au invadat 
literaturile medievale şi au avut o influență conside- 


rabilă în procesul de evolutie al novelisticei euro- 


pene din Occident. 
„ Versiunea grecească, a pătruns numai.in litera- 
“tarile slave, ortodoxe şi. la noi. Ea s-a răspindit 
multă vreme in copii manuseripte. RE 
sub tipar. in mediul comunităţii greceşti din Veneţia. 
Înainte insă de apariţia tipărituri greceşti, romanul 
circula in literatura noastră. 
Dar să vedem mai întîi subiectul acestui roman: 
A fost odată un împărat în_Persia, anume Kira, 
care, deşi avea 7 soţii, totuşi nu dobîndise nici un 


moştenitor. După multe și îndelungate rugăciuni 


către Domnul, dobindeşte în cele din urmă un copil. 


Împăratul, dorind să- și instruiască fiul cu învăţă- 
tură aleasă, îl dă pe mîna unui cărturar, care însă 
se trudeşte zadarnic cu copilul 3 ani. Văzind că fiul 
nu are nici un folos de la dascălul său, împăratul 
il ia şi-l duce la filosotuk-Sindipe, despre a cărui 
faimă auzise pe mulţi. Filosoful face legămint cu 


dipa, luind pe fiul împăratului, îi construieşte o 
casă mare cu pereţi albi, iar pe pereţi zugrăveşte 


toate învăţăturile pe care voia să i le arate. Filosoful 
petrecea toată ziua cu fiul împăratului, învăţindu-l 
cele zugrăvite pe pereţi — am zice, un învățămînt 
intuitiv aşa încît, înainte de a se împlini sorocul 
hotărit, copilul şi-a încheiat învăţătura. 

Sindipa vesteşte pe împărat că a doua zi se va 
intăţișa cu copilul la curte, dar curînd după aceasta, 
scrutind tainele zodiilor, află cu groază că o mare 
primejdie ameninţă pe copil dacă va vorbi înainte 
de vremea rinduită. Filosoful impărtăşeşte tinărului 
prinţ temerile şi, pentru a înlătura primejdia, 
hotărăsc impreună ca fiul să se întăţişeze înaintea 
impăratului a doua zi, singur, dar în curs de 7 zile 
să nu scoată nici un cuvînt. 

A doua zi de dimineaţă, împăratul iese voios 
inaintea copilului său, îl imbrăţişează, îi vorbeşte, 
dar la toate întrebările, copilul rămîne mut. Împă- 
ratul, crezind că poate copilul e stăpinit de emoție, 
roagă sfetnicii să încerce ei cu blindeţe a ispiti 
invätätura copilului, dar nici ei nu izbutesc să-i 
scoată o vorbă din gură. Nedumeriți, îşi dau cu 
părerea că poate filosoful, în dorinţa de-a ajunge 
la scop, să îi dat copilului niscaiva ierburi, ori că, 
străduindu-se să vire prea multă învățătură în 
capul lui, îi s-a legat limba. 

Împăratul, înfuriat, trimite ostaşi să caute pe 
filosof, dar nu-l găsesc, căci Sindipa, prevăzind 
cele ce aveau să se întîmple, dispăruse. 

Pe cînd împăratul se afla cuprins de o mare 


mihnire, una din cele.7 soţii ale sale, aflînd cele 
petrecute, cere să i se tmmeată ei copilul spre a-l 
intreba singură, aparte, pricina tăcerii, întrucît 
st mai înainte, ei îi spunea toate tainele sufletului 
pe care nici mamei lui adevărate nu îndrăznea să le 


mărturisească. Împăratul primeşte, iar femeia, 


luind pe copil în casa ei, încearcă cu cuvinte mîngi- 


impăratul că, dacă în 6 luni nu va scoate din tînărul 


loase să-l facă să vorbească. Dar toate sunt zadar- 
prinţ un filosof d desăvirşit, să i se taie capul. Sin- 


nice. Atunci femeia, ispitită de ginduri criminale, 


354 355 


Bă — 


A 


lăgăduieşte tinărului prinţ că va căuta ea un meş- 
teşug prin care să pună capăt zilelor bătrinului 
împărat, cu condiţia însă ca prințul, urcîndu-se 
pe tron, să o ia de soţie. Tinărul, îngrozit de această 
propunere s-a turburat şi s-a miniat  într-atit, 
încît uitind sfatul dascălului său, mai înainte de a 
trece cele 7 zile, a rupt tăcerea cu aceste cuvinte: 
«Să ştii muiere, că aceasta ce ai zis acum, nu va 
avea nici un răspuns pînă nu vor trece cele 7 zile». 

Femeia, auzind aceste cuvinte şi dîndu-şi seama 
de nesocotinţa ei, de frică, își rupe îndată hainele, 
ÎŞI zgirie faţa şi începe să strige. dara ți] auzind 
tipetele el, O chiamă, o întreabă ce s-a întîmplat, 
ȘI ea acuză pe prinț de intenții nelegiuite. 

Stăpinit de groază şi de scirbă, împăratul îşi 
osindeşte copilul la moarte. El avea însă la curtea 
sa 7 filosofi, al căror sfat îl cerea totdeauna în 
imprejurări grele. Aceștia, văzind că stăpinul lor, 
fără să le fi cerut sfatul, ca de obicei, şi-a osîndit 
copilul la moarte, se tem ca nu cumva împăratul, 
căindu-se mai tirziu, să-şi verse mînia asupra lor 
că n-au fost în stare să-l împiedice.) De aceea se 
“hotărăsc să meargă fiecare dintre ei la împărat, 
cite unul într-o zi, şi să-l convingă să renunţe la 
osindă sau, în orice caz, să suspende execuţia pină 
ii va asculta pe toţi. 

A doua zi, pe cînd urma să se întăptuiască osînda, 
se înfăţişează înaintea împăratului întiiul dintre 
filosofi și se închină pînă la pămînt, zicîndu-i: «O, 
impărate, nu este cu dreptate şi cu cuviinţă să faci 
un lucru ca acesta, pină nu se vacerca mai întiiu 
să se afle adevărul ». Şi D povesteşte două pilde, una 
menită a dovedi că nu se cade a se da crezare pirilor 
pină nu se izvodeşte adevărul, alta tinzind să dove- 
“dească răutatea şi viclenia femeii. Împăratul înclină 
spre iertarea copilului, dar îndată se înfăţişează 
femeia care, printr-o altă pildă, dovedeşte” nere- 
cunoștința copiilor şi făţărnicia sfetnicilor. Împă- 
ratul amină execuţia pentru a doua zi. Dar a doua 
zi se înfăţişează al doilea filosof și astfel se petrec 


356 


lucrurile 7 zile dea rindul; filosofii căutind să 
suspende osinda prin pilde ţintind să dovedească 
viclenia femeilor; împărăteasa zbătindu-se să gră- 
bească înfăptuirea condamnării prin pilde menite 
a întări temeinicia acuzării sale. Şapte zile de-a 
rindul împăratul șovăieşte: după pildele filoso- 
filor, hotărirea lui îşi pleacă cumpăna spre iertarea 
tinărului prinţ, după pildele împărătesei, hotărirea 
iși înclină cumpăna spre executarea condamnării. 
Dar cele șapte zile fatale trec, şi a opta zi copilul 
iși dezleagă limba şi, în faţa tatălui şi a boierilor 
adunaţi, el povesteşte pricina tăcerii sale şi destăi- 
nuie gindul criminal al soţiei necredincioase. 


După cum se poate vedea din expunerea de mai 
sus, romanul are o construcţie destul de simetrică: 
fiecare. filosof povesteşte cite două istoroare. Dup 
povestirile fiecărui filosof urmează o povestire cu 
tendință contrară a soţiei împăratului. În versi- 
unea română și greacă sunt dar. 14) povestiri —ale 
filosofilor, 7? ale femeii, la care se- adaugă _drept 
incheiere 2. ale tinărului azin} și uña) a lui Sindipa, 
în aeni ARa éi Zen SE 


Acea particulară tiui a romanului. ingă- 


E 


duie dezvoltarea sau prescurtarea lui. Astfel, în 


redacțiunea arabă interealaţă în O mie şi una de 
nopti, “unde vizirii au luat locul “filosofilor, numărul 
lor a fost sporit la 40 și în aceeași. proportie. si 
povestirile. 

În versiunile occidentale, fiecare filosof povestește. 
numai o singură snoavă, la care mama vitregă 
răspunde în fiecare zi prin cite una. La aceasta se 


adaugă, în incheiere, o ultimă istorioară, aşa Incht 


pile occidentale. au. numai. 15poxestiri. 

În versiunile occidentale, istorioarele__au fost 
substituite: îi “locul vechilor snoave orientale — care 
cuprindeau aluzii mitice şi elemente de viaţă socială 
orientală, necunoscute Occidentului, s-au introdus 


snoave din val ES de societatea timpului, 


, rm AT Eege ec m n 


Se emmer. ggf, pm 


"357 


precum una din ciclul romanelor arturiene, în care se 
vorbeşte despre , Merlin; alta de origine clasică — po- 


vestită de Phedru și Petronius- — <despre> matroana _ 


din Efes 1. Prelucrarea vechiului text al romanului 
a mers aşa de departe în Occident încît numai 
patru snoave au rămas comune cu v versiunile orientale. 
"Afară de aceasta, grupa occidentală a romanului 
se mai deosebeşte de cea orientală şi în ceea ce 
priveşte jintriga/ce alcătuieşte rama snoavelor, care 
încadrează măterialul anecdotic. 
“În versiunile occidentale, tînărul prinţ -este 
instruit de toți cei şapte înţelepţi de la curtea împă- 
ratului, cari sar apoi în ajutorul lui — de aci. și 
numirea romanului de: | Cei şapte. înţelepţi: les sept 
sages, i setti savi, the seven sages, die sieben Weisen. 
n versiunile orientale, fiul împăratului este 
instruit de un singur. filosof care, deşi absent în 
timpul dezbaterii procesului, intervine totuşi la 
sfirsit, ` grăbind deznodămintul. El este dar figura 


centrală în rama, romanului, asupra căreia se concen- 


trează interesul; de aci şi “numirea pe care o poartă 
opera în Orient: cartea lui Sindipa. 

În versiunile "6ecidentale, incepind cu sursa 
comună, Dolopathos, romanul capătă un colorit 
occidental și creştin. Eroii sunt cînd Dolopathos, 
regele Siciliei, —cînd” impăratul Dioclețian, cind 
Vespăsian, cînd « Stephan figliuolo di un impe- 


ratore di Roma»; filosoful indian a fost înlocuit 


in aceste prelucrări occidentale cu poetul Virgiliu, 
ar acţiunea se desfăşoară la curtea din Roma, 
Bizanţ sau Sicilia. 

“Versiunea românească face parte din familia 
versiunilor orientale şi se apropie deci t de cea greacă, 
siriacă, spaniolă, persană (Sindibâd Nâmeh din 


e E ei zorile 


1375); de prelucrarea cunoscută sub titlul Ce 7 


1 Phedru, Appendiz, XV, Petronius, Satiricon, Ş 111. 
Ci. şi Joseph Bedier, Les fabliauz, ¿études de littcrature popu- 
taire et d'histoire littéraire du Moyen-Âge. V-e ed. Paris, Cham- 
pion, 1925, p. 120. 


358 


orziri păstrată in cîteva versiuni din O mie şi una de 
nopți şi în a S-a noapte a lui Tüti-nameh scrisă de 
persanul Nachschabi. 

DJ Gaster în Literatura populară română şi, 
după dînsul, d-l N. lorga cred că romanul lui Sindipa 
s-a tradus în literatura noastră de 2 ori şi că cea 
mai veche tălmăcire are la baza e versiunea neo- 
greacă tipărită în Veneţia, la 1744. Aceasta nu este 
insă prima ediţie a textului, fiindcă în titlu chiar 
se spune: vewori uerarureo fin (retipărit de curind). 

Numărul însemnat de manuscripte din Bibho- 
teca Academiei Române ne îngăduie să privim mai 
clar în problema privitoare la originalul versiunilor 
româneşti şi la circulaţia lor. Cu mult inainte de 
apariţia tipăriturii neogrecești din 1744, romanul 
circula în literatura noastră. 

Cea mai veche versiune românească se ailă--in 
manuscriptul nr. 1436, din Biblioteca Academiei 
Române, copiat în anul D 2 de Costea Dascălul 
de la Biserică ca Şcheilor din Braşov, după cum se 
poate vedea dintr-o notiţă: «Ispisah az mnog 
orăânu Kostě Dascal ot S<ven»taia Crkov ot 
Sk&i. Măâca Noem. 25 dñ vn lět segi » (7212 = 1704). 

Manuscriptul Jui Costea _Dascălul este_o oopig ` 
după un altul mai vechi, după cum.se_poate vedea. 
aceasta din numeroasele lacune ale. textului. Proto- 


tipul venea probabil din Țara Românească. și. fusese | 


tradus în a doua jumătate a. “veacului. al XVII-lea, 
cind în limba noastră se incrucişa cişa influenţa slavă, 
in agonie, cu influenţa. grecească. și cui. cea turcească. 
Limba textului — aşa cum ne-o resfringe copia lui 
Costea Dascălul — înfăţişează într-adevăr un curios 
amestec de elemente slave, azi dispărute din circu- 
laţie (ca de exemplu: pocitamie, titlul pe care il 
poartă pildele: pocitania al cincilea filosof.. 

dodei din vechea slavă dodêjatı, sirbă doae ii. 
iuboste, de la ljubiti = iubire; proclet; ciudă, cu 
sensul de mirare), alături de unele elemente grecești, 
precum: mustopita, o mincare fiartă în must 
(uovotórita); papagalul (ngr. zaroyados din ital. 


359 


pappagallo) și chiar citeva turcisme ca: gealal (în 
vers. neogreacă: —Zehdrac) masavirie = vicleșug. 

(x) Textul nu a fost tradus din limbile sud-șlave, 

“unde romanul a pătruns_ Uran) Du ar Îi. însă 
exclus ca prima traducere românească să se fi făcut 
nu după tipăritura venețiană, ci după un manuscript 
grecesc necunoscut, mai ales că versiunea româ- 
nească din ms. lui Costea Dascălul nu se suprapune 
totdeauna exact peste textul tipăriturii neogreceşti. 
Celelalte manuserpte, cu mult mai noi decit al lui 
Costea Dascălul, indică însă, în chip neîndoielnic, 
un original” grecesc din cele tipărite la Veneţia. 
După un asemenea manuscript s-a făcut prima 
tipăritură 2. Ei ma 


SR Ah Aerem effet, 


1 Se ştie după cercetările lui M. Murko că acest roman 
oriental a pătruns în literaturile bulgară şi sirbă abia pe la 
iuceputul secolului al XIX-lea. Cunoscutul luptător din 
epoca regenerării culturale a Bulgariei, Sofronie Vratausky, 
în vremea bătrineţei sale petrecute la Vidin, a tradus în bulgă- 
reşte romanul Sindipa, care s-a răspindii, prin copii manu- 
scripte. Mai tîrziu, profesorul Christachi Pavlović a făcut 
o uouă traducere care s-a tipărit în 1844, în Biblioteca univer- 
sităţii din Pesta. la literatura sirbească a pătruns prin tradu- 
cerea tipărită în tipografia Universităţii din Pesta, în 1809 
şi închinată unui neguţător sîrb din Aradul Mare, de către 
un oarecare G.M. pe care Safatik l-a identificat cu Georg 
Mihaljević (M. Murko, Die Geschichte von den Sieben Weisen 
bei den Slaven, în Sitzungsberichte der Kais. Akademie d. Wis- 
sensch. in Wien, Phil.-hist. K1., 1880). 

2 lată ca dovadă o mică pericopă din a doua povestire 
a filosofului întîiu (punem în paranteză lecţiunile mai bune 
din ms.). 

Ediţia neogreacă 1744 


a Kal &AAmy Gimeno ăxovo óv 
uov, © Dached vă 5inyn0& 
ză coğ ere, "AvOpuwrâc 
m Elie bpveov, Gro EAheL 
&vOporivrv pwvhy, TÒ Grotov 


Ediţia rom. tipărită 
«Şi altă pildă mai ascultă o 
impărate <să spui puterii 
tale, ms. 830> un om <0are- 
care> avea o pasăre ce grăia 
în graiu omenesc carele să 
xadoDotv Avoti Firtraxóy, chiamă elineaște (psitacon) 
izamari Sé Ilaunauy&hhov. » iară italieneaște papagal. » 
Numele pasărei este corupt în msse.: unele dau psidacon, 
altele racosol; tipăriturile jipacon, iar ms. 3184, f. 12 v.: 
ii zic elinii psidacon, iar friucii îi zic papagal, iar turcii îi zic 
duducușu. 


360 


laolaltă cu vieţile de siinți sau cu Minur Mai 
Domnului! Cea mai veche copie — cunoscută pina 
azi —a fost făcută, după 
dascălul bisericii cheilor i dÉ t 
copiată pe la începutul secolului al XIX-lea «după 
alte foite ale dumnealui Kesarie dela mănăstirea 
Aninoasa », de către un cărturar mărunt, ce se afla 
si el «slujind la sfinta mănăstare »; O alta, din 1780, 
de către «Tudorache dascăl gospod ot Ploeşt »; 
în fine o alta, semnalată de către d-l Leca Morariu, 
a fost copiată de « Constantin Popovici, cleric din 
clasul ITI» în 1796. 
După unul din numeroasele manuscripte_ care 
circulau în Ardeal, Sindipa s-a tipărit pentru intiia 
dată la noi îniț1802. la Sibiu, cu cheltuiala cunoscu- 
tului editor de C&U poporane Simeon Pantea, din 
satul Selcioa de sus, pe Arieş, sub titlul: ` 
Istoria Sindipii jilasajului, care mai întiiu s-au 
întors din limba persască în elinească, tar acuma din 
limba elinească, prefăcută in românească, dată în 
tipariu cu cheltuiala lui Simean Paniea din satul 
Seleioa-de-sus de pe Ariaşi. Sibiu, Ion Bart, 1802. 
Cum se vede din titlul acestei ediţii, Simeon 
Pantea este cel ce a suportat spezele de tipar, lar 
nu traducătorul, după cum crezuse greșit Gaster 
la 1883 +. l l 
Cartea este însoțită de o prefață prin care edi- 
torul recomandă această «istorie plină de întelep- 
ciune si minunată, de a căreia cetire se vor foarte 
indulei» cititorii, văzind «minunata înţelepciune 
a filosofului Sindipa », din care multe vor avea de 


învăţat. 


p. 65; vezi însă şi recti- 


Es lară română, 
Literatura poputa Philologie, 11, 3, 


ficarea din Gröber, Grundriss der rom. 
(190i), p. 385. 


361 


& 


A doua ediţie s-a tipărit la 18341 tot la Sibiu 


u o «inainte cuvintare » care, Ei Tiici modificări 
ste reproducerea preieţei din ediţia de la 1802, 
D H 


r H 


« Iubite cetitoriul C 2 
A artea ce o ţii în mînă, inti ă 
M a ta D = Ki a IO d 
n pa Pi aaa care mai întîi Kiew RI 
lelască (sic) în cea elinească. i 
tradusă din elineaşte în li ască, iar la anul 1802 
în limba românească de Si A 
A D DI a € 
de care s'au și fost tipărit atuncea... » Simeon TE 


s te (ur azli care scot 
iu_reliel,_adesea_cu__cinism, răutatea ȘI._vielenia 


ts G f pu E Ca EE EE ga Saane 
Ae E pilda a 2-a povestită de filosoțul 
ui Ra ca dn lume, hotărit să nu se însoare 
inu va (i a cate vicleşugurile femeilor. Pe 
mo P- ale să se retragă în pustie 40 de 
n Dh, ca să scrie necontenit vicleşugurile 
ieneilor. După 40 de zile, tînărul, crezind că n 
1-a scăpat nimic nescris, se intoarce spre ëng 
său. Pe cale, poposeşte într-un sat. unde rămine 
Cie E Sua F un sătean, făcînd masă 
, P ȘI pe el la ospăț. Tină ă 
la masă, dar din felul cum e ta ae cu i 
Eis dee EE mirat, îl întreabă de unde esti 
unu Ze ost: El spune că vine de departe şi că a 
Șt în lume ca să afle vicleșugurile femeilor. Atunci 
omul spuse soţiei sale acestea şi îi ceru să-l ia înăunte 
șI să-l rinduiască de mîncare aparte. Femeia făcu 
precum i-a zis bărbatul și se aşeză cu străinul la 
masă. In timpul mesei, nevasta il întrebă: dacă 


362 


într-adevăr a scris în cartea lui toate vicleşugurile 
femeilor, şi la răspunsul lui că nici o viclenie nu 
i-a scăpat, ea îi povesti una inedită. 

A fost un om — incepe ea — care avea o femeie 
cinstită şi înţeleaptă. Bărbatul insă, ponegrea în- 
ir-una toate femeile şi se lăuda că numai pe el 
nu-l poate amăgi nici una. Femeia, văzindu-l aşa, se 
hotări să-l cuminţească şi, într-o dimineaţă, pe cînd 
el pleca cu plugul la țarină, se duse la tirg, cumpără 
peşte, îl pregăti şi-l duse la prinz bărbatului. Întor- 
cindu-se spre casă, femeia aruncă peşte viu pe 
brazdele ogorului.| Bărbatul se scoală să are şi, 
găsind peştii pe brazdă, îi culege şi-i duce neveste-sei 
să i-i gătească. Femeia, prefăcindu-se că nu stie 
nimic de ei, îl întreabă unde i-a găsit. Bărbatul 
răspunde: « pe brazdele plugului ». Cind bărbatul se 
aşeză seara la masă și ceru să-i aducă peștii, ea, 
zgiriindu-se pe faţă, incepu să strige şi să ţipe pină 
ce se strinseră vecinii. Atunci femeia se plinse că 
bărbatul ei are pe dracul în el, că a sărit la ea să 
o omoare, că tot vorbeşte de peştii găsiţi pe brazdă 
și se roagă de ei să-l lege, că altfel este în stare să 
facă crimă. Bărbatul o ţine într-una cu ceea ce 
știa el: a peștii de pe brazdă». Atunci vecinii, văzind 
că femeia are dreptate, îl legară de miini şi de picioare 
cu lanţuri. Dimineaţa, veniră din nou vecinii să vadă 
ce s-a intimplat. Omul spunea tot adevărul, iar 
femeia striga: «omul acesta este îndrăcit ». După 
ce-l ţinură astfel trei zile legat, nevasta îl întrebă 
dacă vrea să mănînce pește prăjit. Bărbatul izbucni: 
«ăştia sunt peştii pe care i-am găsit pe brazdă». 
Femeia, la rîndul ei, adresindu-se vecinilor: « Boileri 
creştini, încă tot îl ţine pe el dracul » Omul, inţele- 
gind în sfirşit de unde-i vine pacostea, se hotărî 
să nu mai pomenească nimic de peștii de pe brazdă. 
Si cînd femeia îl întrebă din nou, el răspunse că nu 
ştie ce peşti sunt aceia. Atunci nevasta, mulţumită. 
îl dezlegă şi-i spuse să nu mai sudue femeile şi să 
nu se mai laude că le va birui pe toate. 


363 


Du ă d ÉIER o d i 
vc Sé Ge ORL femeja, incepind a se 
linge că moasă ai tinără, pe cind bărbatul 
ei e bătrin, se prefăcu a fi cuprinsă de mare dragost 
pentru el. Tînărul căzu în cursă şi abia înce a 
asculte de vorbele viclene ale femeii, că Ki 
strigă: « Vai „mie! Ce este aceasta?» Tinărul Gë 
meni de incă. Bărbatul femeii și oaspeţii nă Adiră 
in casă. Atunci soţia lămuri că tînărul e d 
ospătează se înecase cu un os de pește ia it și 
era teamă să nu moară, dar că acum i-a treci 
După ce plecară toți, femeia întrebă pe tînăr: 
«Oare toate cite ţi-am spus şi'le-am făcut, ] A 
scrise ? » ȘI, la răspunsul lui că nu le are wgl 
ea adăugă: «in deşert te osteneşti, că nimic n 
isprăvit și nici ai aflat vieleşugurile er di 
Străinul ridicîndu-se, și-a ars toate cîte le seris E 
si, Sa a zis: «că nimeni din Se 
e să cunoască răutățile și vicleșugurile 
Miezul acestei snoave circulă și azi în gura 
poporului nostru. Ea a fost culeasă, cu modifică 
in partea finală — femeia, în loc să. cheme ve ni 
să-l lege bărbatul, chiamă preotul să-i citească aul 
patrafir — de părintele D. Furtună, în satul Săveni 
din jud. Dorohoi, de la moșul C. Chipăruş 1 Ș altă 
une, redusă la proporţii mai verosimile a fost 
Erg in vara trecută, în satul Sonţ din judeţul 
Năsăud, de la femeia Elisabeta Gugṣe, de d-l I. Cazan 
şi publicată în revista Sociologia românească (ani II 
1937, nr. 2—3, pp. 137—138) ?. De altfel, snoavă 
are o largă răspindire în folclorul european: a fost 
culeasă pe teritoriul francez și pe cel german la 
H 


—— 


— 


kt ă 
TA urtună, Cuvinte scumpe, Povestiri și legende, 
2 Altă variantă la N. A. B 
| „A. Bogdan, Povești si 
E paper, PP. 28—34. Cf. pentru altele, Adolf Senai 
Ka f a er rumänischen Märchen und M ärchenvarianten 
Ge SN ysteni der Märchentypen Antti Aarnes, Helsinki 
28 (F. F. Communications no. 78), p. 72 1384 ? 


364 


sicilieni, la popoarele nordice, la ruși, la bulgari, în 


Albania de sud +. 

Anecdota cu filosoful care vrea së. cunoaseă-viele- 
niile femeilor. a-pătruns la noi și.in.literatura.claselor 
culte. Ea a fost publicată — fără snoava intercalată 
la mijloc: peştii pe brazdă, şi refăcută in partea 
inală — în cea dintii revistă literară a Moldovei: 
duta românească sub titlu qo islorisure orientală; 
een a fost refăcută ca stil și repub beatä mai 
tirziu de Heliade în Curierul de. gugbe-aeze-(Cerodnl 
IV, nr. 1, 1842—1844, p. 398) sub titlul Un filosof şi 
o femeie. De aci şi-a împrumutat apoi Al. Macedonski, 
in 1882, «nodul final al intrigii» din comedia sa lade- 
sul — după cum, de altfel, o mărturisește singur. 
Pătrunderea culturii occidentale la noia inlă- 


n ar pp ma 


turat, din, gustul. publicului această carte de povești 


mucalite, scrise_ într-o. Junbaä mat mult Sau. mal 
puțin arhaică. Ediţia e din ET are „Să, 
he ultima, alta nu së mai cunoaște, In literatura. 
neogreacă a avut şi are o vitalitate mai mare. în 
Bibliotecă Naţională (Valiâni) din Atena, am găsit 
ediţii venețiene din 1849, 1851, 1875, 1881. 


BIBLIOGRAFIE 


Pînă acum romanul lui Sindipu nu a fost republicat 
într-o ediţie ştiinţifică. Fragmente din Sindipa au publicat: 
M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise 


— 


1 Victor Chauvin, Bibliographie des ouvrages arabes..., 
VIII, Syntipas, Liège, Leipzig, 1904, p. 69; Joseph Bédier, 
Les fabliauz, ed. V (1925), p. 197; J. Bolte und G. Polivka, 
Anmerkungen zu den Kinder- u. Hausmärchen der Brüder 
Grimm, I, Leipzig, 1913, p. 527; Stith Thompson, The Types 
of the Folktale a classification and bibliography Antti Aarne's 
Verzeichnis der Märcheniypen, Helsinki, 1928 (F. F. Commu- 
nications, no. 74), p. 174, nr. 1381; André Mazon, Biblio- 
thèque d'études balkaniques. V. Documents, contes et chansons 
slaves de l’ Albanie du sud, Paris, E. Droz, 1936, p. 217, nr. 58. 

2 Reprezentată pe scena Teatrului Naţional la 15 noiem- 
brie 1880 și publicată în volumul Poesii, Bucureşti, 1882. 


365 


(sec. XVI—XIX), dialectale și un glosar româno-francez, 
vol. 11, Bucureşti, Socec, 1891, pp. 188—190, după tipăritura 
sibiană din 1802: începutul şi « pilda 1 a filosofului al cin- 
cilea »; Leca Morariu, în Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti, 
1927, pp. 231—240, reproduce cu o introducere şi note (sub 
titlul Decameroanele strămoșilor noștri) după un manuscripi 
copiat de Constantin Popovici « cliric » din « clasul al triilea » 
in seminarul teologic din Cernăuţi, la anul 1796: pilda filo- 
sofului al 7-lea, Pentru un om ce pofiie să afle meșteşugurile 
si răutățile muiereşti deplin toate Și apoi sui se însoare. 
Despre Codicele Popopie. a se vedea intormaţiuni de acelaşi, 
in Giasul Bucovinei, VII (1924), numerele 1683, 1684 şi 1686; 
in Războiul Troadei după Codicele Const. Popovici (1796), 
Cernăuţi, 1923. 


Manuscripte românești inedite diu Biblioteca Academiei: 
ur. 1436 copiat de Costea Dascălul din sfinta biserică 
din Șchei în 1703, f. 79: Cuvin: şi pociitania filosofului 
Sintipa cu împăratul de Tara Persiei anume Kira (cl. 
N. Cartojan, Fiore di virtù în lü. rom., Acad. Rom., 
mem. sech lit., s. III, t. IV, mem. 2, p. 104 (—17) în 
notaj; nr. 3203, TL 14—70, sfîrşitul sec. al XVIII-lea, 
lipsesc primele pagini, pe scoarța finală o însemnare din 
1802 (cl. şi Acad. Rom., Creșterea colecțiilor, 1906, p. 9315 
nr, 4364, 24 foi, romanul pe foile 3—24 V., Scris « după alte 
Tote ale duhovnicului Chesarie de la mănăstirea Aninoasa 
care aflindu-mă și eu la sfinta mănăstire slujind la trebile 
casei... la leat 1802 cînd stăpînia sfinţia sa părintele egumen 
Dositheu. Să se ştie că aceste foiţe sînt ale lui Constandin 
copilului; mi le-au dat dumnealui logofătu Grigorie » (însem- 
narea de la stirșit); nr. 4104, miscelaneu copiat de « Enaki 
sin Hagi ot Tighine în dughiana jupinului Theodor Doro- 
băţul », Sindipa la f. 70r., copiat în anul 1785 (et şi N. Car- 
tojan, Alexandria în lit. rom., Bucureşti, 1922, p. 8); nr. 5115, 
copiat la Braşov în 1783 (cf. nota p. 85 r.); 830 copiat în 
1786 de Nicolae (sic) (cf. 1. Bianu şi G. Nicolaiasa, Catalogul 
manuscripielor românești, Acad. Rom., III, pp. 78—81); 
nr. 9296, sec. XVIII—XIX, cumpărat din Atena; nr. 1432, 
sec. XIX, f. 4—41 v.; ur. 3191, f. 178—230 (lipseşte sfir- 
Situl), sec. XVIII—XIX: nr. 4811, după lexic şi fonetism, 
moldovenesc, sfîrşitul sec. al XVIII-lea; nr. 3484, f. 1—74, 
scris la 1805 de Meletie dascăl ot Popeşti (cf. şi Creşterea 
colecțiilor Acad. Rom., 1907, p. 39), nr. 4378, din 1805, 
f. 148 r.—163 v., lipseşte sfîrşitul, împăratul e numit Cuprosu 
ca în ms. nr. 4364 (cf. şi Acad. Rom., Creșterea colecțiilor, 
1915, p. 349); nr. 1506, f. 2—39, «scrisă de pe ce de tipariu 
in acest curgător an 1843» de ierodiaconul G. Alhopescu 
(f. 39); nr. 154, copiat în 1837 de Gheorghe Iconomu în şcoala 
din Ruginoasa (1. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti, 
Acad. Rom., 1, p. 349). 


366 


i "ersiuni ecești 
siuni din grupul oriental. a) Versiuni greceş 
ed Fr. Eege Svvriza, De Sincap et 
Curi filio Andreopuli Narratio e codd. Pariss. Ge, 
Ep: 2 manuscripte din Bibl. Regia, Ge + A 
thègue Nationale: n-rele 2919 (B) şi supl. 10 (B); KÉEN 
Eberhard, Fabulae 1 g EE e ag 
laun loc cu Esop, Lipsca, B. G. leubner, CI S 

in sec. al XIV-lea; Vindob. (hist. gr. 
Se SEA şi 2 Parisi. (utilizate şi de poronty: 
ul din Berlin şi altul din Dresda, scris în 1626); NE, GN 
stedt şi D. Nikitin, Mich. Andreopuli Liber Sade. câ 
exemplum codicis  Mosquensis Dese GC EN 
Hunepamoberoii Axademiii Hayka — Mémoires E c A 
Imperiale des Sciences de St. PER Ge 
Classe historico-philologique, vol. XI; nr. 1, St. RE 
1912. Cea mai veche pazitor Eet 
, 4 Î ca 
Legrand (un exemplar în Biblioteca A r i 
dv ` Zuch) Ü qrăoc6pov, Tă "rAeiorg d 
eer Keen uezaepacbv. Neoori E 
E K Bar égen coodukrov &varadapdiv, Veneţia, Antonio 
Bortoli, 1744. E WE? 
A scripte greceşti: ln British Museum, ` S. 
"ite E iat în. 1667 de Mihail EA SH 
Fiata (ms. Harley ae SE Ne ee ei 
in the Department o : 
„Mem I, London, 1883, p. 190 şi urm.); RER 
journal of maedieval studies, vol. II, 1927, pp. hi E 
The Urbana Manuscript of Syntipas (descrierea şi GE 
parţială a unui ms. aflat în Biblioteca Universităţii din 
Tllinois). AR. 
iunea spaniolă: Libro de los engannos 
„MM de las mugeres, de arávigo en cari ae” 
trasladado por el Infante Don Andrii A de. BOA Wa: CS 
et de Donna Beatris, a fost publicată SI T 
în Ri intorno al Libro di Sindibâd (Estratto n. 
i Lombardo di Scienze e Lettere, 11, 2 della serie 
O Nâmeh blicată întiiaşi 
i ersană: Sindibiăd Nâmeh, publie i 
e în 41841, a rosia re pUD pran 
D $ D D J D D ou ; 
cu Cei 7 viziri şi un studiu prețios de W. A. z i 
; ndibă King, his Son, the Damsel, 
Book of Sindibâd or Story of the 1 D E 
Seven Vizirs. From the Persian an A 
AA Notes and Appendix. Glasgow, Cameron, 1884. 


O altă versiune persană: Tûti-Nâmèh a lui GE 

(7 (3290) conținînd numai 6 „Povesti și erer 8 
relucrare persană a fosi pu t - 
RP într-un e foarte restrîns de exemplare S T 7 
Be H. Brockhaus, Die sieben weisen Meister von Nachschabi, 


367 


Leipzig, 1845. Textul lui Brockhaus a fost tradus şi în limba 
italiană de E. Teza, { sette savj nel Tâti nâmah di Nakhshabi 
del prof. Ermanno Brockhaus, traduzione e giunte di E. Teza şi 
publicat în D'Ancona, II libro dei sette savj di Roma. Testo 
del buon secolo della lingua, Pisa, 1864, pp. XXXVII—LXIV. 


Penirn versiunea arabă cunoscută sub numele de Cei 7 
viziri ȘI cuprinsă îu O mie și una de nopți, vezi mai jos la O 
mie și una de nopți. 


Textul siriac cu traducere germană a fost publicat de 
Friedrich Baethgen, Sindban oder Die sieben weisen Meister. 
Syrisch und deutsch. Leipzig, 1879, după un manuscris din 
Berlin, copiat, după o notă, în 1560, după alta, în 1579. 
Textul siriac tradus și în limba franceză de Frederic Macler, 
Contes syriaques. Histoire de Sindban mise en français par ii 
d'après le texte syriaque édité par le Professeur Fr. Baethgen, 
Paris, E. Leroux, 1903 (în Collection de contes et chansons 
populaires, tome XXVI). 


Versiunea ebraică: Paulus Cassel, Mischle Sindband 
Secundus-Syntipas. Edirt, emendirt und erklärt. Einlei- 
tung und Deutung des Buches der sieben weisen Meister, 


Berlin, 1888 (text ebraic şi traducere germană). Pentru 
traducerile mai vechi ale lui Seugelmaun (în limba germană), 
Halle, 1842 și E. Carmoly {în limba franceză), Paris, 1849, 
vezi Victor Chauvin, Bibliographie des ouvrages arabes ou 
relatifs auz arabes publies dans (Europe chrétienne de 1810 
à 1885, VIII, Liège, Leipzig, 1904, p. 8. La traducerile semua- 
late de Chauvin este de adăugat acum şi o versiune ebraică 
tradusă în limba latină şi copiată în Italia de nord (Bergamo), 
iu 1407, de un german, publicată după uu manuscript din 
Kgl. Bibliothek din Berlin de Alfons Hilka, Historia septem 
sapientum, I, Eine bisher unbekannte lateinische Übersetzung 
einer orientalischen Fassung der sieben weisen Meister (Ai tor bie 
Sendabar), în colecţia Sammlung mittellateinischer Texte, nr. 4, 
Heidelberg, 1912. 


Versiunea latină:  Dolopathos, H. Oesterley, Johannis 
de Alia Silva Dolopaihos sioe de rege et septem sapien- 
tibus, Strassburg, 1873, ed. critică după 6 msse.; Alfons 
Hilka, Historia septem sapientium. II. Iohannis de Alta Silva 
Dolopathos sive de rege et septem sapientibus nach den fest- 
lândischen Handschriften kritisch herausgegeben, Heidelberg, 
1913 (în colecţia Sammlung mittellat. Texte, nr. 5). 


Sindii în literatura română: M. 
populară română, Bucureşti, Heimann, 1883, p. 54 şi 
urm.; N. Iorga, Livres populaires dans le Sud-Est de 
(Europe et surtout chez les roumains, Academie Roumaiue, 
Bulletin de la Section historique, Bucureşti, 1928, pp. 35—37. 


Gaster, Literatura 


305 


istoricul cărţii în literatura universală studiile 
de Diario suni ale lui D. Comparetii, Osservazioni intorno 
al libro dei sette savj di Roma, Pisa, 1865, şi Ricerche Sch 
al libro di Sindibâd, Milano, Estratto dalle Memorie del NR. We 
tuto Lombardo di Scienze e Lettere, XI, 2 della serie 3. Tradus 
și în limba engleză, 1869. Mussafia, Beiträge zur pre, i 
der Sieben weisen Meister în Siizungsberichte der Wiener Akad. 
phil.-hist. CL, LVII, p. 37; Killis Campbell, The seven pakes 
of Rome, Boston, New York, Chicago, London, 1907; SEH S 
Neue Beiträge zur Geschichte der Sieben weisen Meister, Köln, 
1928; Alexander Haggerty Krappe în Archivumn Romanicum, 
VIII. | 
domeniul slav: M. Murko, Die Geschichte gon den 
Ee bei den SE în Sitzungsberichte der Kaiserl. 
e, Wien, 1890 (122). „ai Bug 
SOS) studiile care Ze publicaţiile de texte amintite 
mai sus. Pentru studii mai vechi, cf. Victor Chauvin, NW io- 
graphie des ouvrages arabes... publiés dans we h chre- 
tienne de 1810 à 1885, VIII, Syntipas, Liège, 1 Weg 
Pentru versiunile occidentale, care nu au legătură a 
textul nostru şi anume pentru cele franceze, italiene, spaniole, 
germane, engleze, neerlandeze, suedeze, ungurești, E SEH 
și pentru cele armene, VEZI Moes GE EC 
ages arabes... Liege, : : „pp. 23—29. 
et bibl. lui Ghauri Jean Misrahi, Le roman A sept 
sages, Paris, E. Droz, 1933 (cuprinde singura versiune iran- 
ceză completă a romanului în versuri). 


HALIMA r nh em 


Halima este una din-cele-mai-trumoase coleci ie 
poveşti pe-care Răsăritul musulman, culegind-o_de 
d a transmis-0_literaturilor—eurg- 


sarg“ 


~ “În forma în care o avem in literatura noastră, 
alima leste alcătuită dn. dou colecţii de poveşti, 
cu totul diferite; O mie şi una de nopti și OU mie şi 


una. de zile. ba Cep Dach 
369 


24—346 


E 


e 


” 


Originea primei colecţii de basme trebuie căutată 
în Extremul Orient. 

Încă din anul 987 al erei__noastre, cărturarul 
arab Mohamed, ibn_ishâk_ en-Nadim, într-o impor- 
tăită operă bibliografică Kiláb el-Fihrisi (Cartea 
catalogului), vorbind de O mie şi una de_nopli, ne 
dă detalii foarte interesante în această privință.. De 
la el afläm că perși cei_vechi au fost cei dintîi cari 
au plăsmuit basme și le-au adunat în cărți; citeva 
din basmele lor erau puse în gura animalelor. Afgha- 
nienii din a treia dinastie și după ei Sasanizii (cari au 
domnit între anii 226— 652 ai erei noastre) au avut 
o parte largă în dezvoltarea acestei literaturi, care a 
găsit și traducători arabi. Traducerile fură culese de 
cărturarii arabi cari le deteră în vileag şi le imitară. 
Cea dintii dintre cărțile de acest fel a fost: Hézâr 
A]sâneh (1001 basme) a cărei origine e următoarea: 

Un rege persan obișnuia să-și ucidă soțiile în 
dimineaţa zilei care urma căsătoriei. O dată însă, 
se căsători cu o principesă isteaţă și instruită, anume 
Shahrăzâd, care petrecu noaptea nunții, povestindu-i 
un basm fermecător, Ajunse cu povestirea pină în 
zorii zilei, la un punct atît de atrăgător, încît regele 
o cruţă și, în a doua noapte, îi ceru continuarea 
basmului. Aşa se petrecură lucrurile timp de 1 001 
nopţi, pînă cînd Shahrâzâd avu un fiu și atunci 
destăinui soţului său vicleşugul ei. Acesta se minună 
de înțelepciunea ei, o îndrăgi, şi-i dărui viaţa. În 
toate acestea, Shahrâzâd fusese ajutată de doica 
regelui, Dinarzad Ł. 

Din mărţuria_istoriografului arab reiese clar că 
această vestită colecţie de basme a fost împrumutată 
de arabi de la perși, 

“Cercetările recente ale. orientaliştilor şi ale_folelo- 
riștilor au duş la concluzia că perşii, la rindul Jor. au 
împrumutat nucleul acestei opere — după eum. vom 
vedea de altfel indată-—din? vechea literatură indiană. 


+ Textul citat ai de M. Henning, în trad. sa germană, 
vol. XXIV, pp. 212—244. 


370 


| poveşti fantastice, 


Halima este cea mai reprezentativă operă din 
familia textelor, caracteristice vechii literaturi 1n- 
diene, numite de francezi «roman à tiroir », iar de 
germani « Rahmenerzăhlung ». Este o colecţie de 

fabule, anecdote chiar, înca- 
drate în rama unei intrigi comune care, la ringul 
ci, este prinsă şi ea iiipreună cu_alte povești-de 
čare se leagă, în rama unei acţiuni mai mari, întocmai 
— ca să folosesc o comparaţie a lui Gaston Paris — 


Ne e 


este mere airniinat, or cînd aflăm sfirsitul primului 


nimele colecției de pasme, Ag printr-un prog (-A 
semantic, ușor..de înțeles,-să.devină-în pisi a noastră 
ume comi > «poveste luņngă-gi 
nume comun, cu sensul. de «poves g 
incurcată ». wf i 

lată, de pildă, povestea pescarului și. a duhului 
uriaş, pe care o alegem într-adins fiindcă variante 
ale ei aù fost culese și din literatura noastră populară 
de P. Ispirescut şi alţii şi fiindcă este destul._de 
cunoscută şi în folclorul altor popoare, ba_chiar. și 
în Africa..(la hotentoţi, kaffiri, în Angola) ?. 


- morale adunate din gura poporului, Bucureşti, 
1886 RT deer alte variante cf. Adolf Schullerus, Won 
zeichnis der rumănischen Mărchen und Mărchenvarianten nac 
dem System der Märchentypen Antti Aarne's (F. F. Communica- 
tions no. 78), Helsinki, 1928, p. 125. — 1L 

2 The Types of the Folk-Tale a classification an S K LO- 
graphy Antti Aarne's Verzeichnis der Märchentypen FE A om- 
munications no. 3), translated and enlarged by Sti 10m- 


son, Helsinki, 1928. 
371 


4*— 337 


Un pescar, aruncind de mai multe ori plasa în 
mare, scoate în cele din urmă un vas închis bine cu dop 
de fier. Desfăcind cu greutate dopul, vede cu sur- 
prindere ieşind ca un fum gros, care încetul cu încetul 
se incheagă pînă ce se plămădeşte din el forma unui 
duh uriaş. Duhul fusese închis în vas de către împă- 
ratul Solomon şi aruncat pe fundul mării. El voieşte 
să omoare pe pescar, căci făgăduise atunci cînd a 
fost aruncat, pe fundul mării ca, pe cel care-l va 
elibera în primul veac de la închisoarea sa din vas, 
să-l facă bogat, celui ce-i va da libertatea în al 
doilea veac, să-i deschidă toate comorile pămin- 
tului, în al treilea veac, să-l facă rege şi să-i împli- 
nească în fiecare zi trei dorinţe, dar în cele din urmă, 
văzind că atitea veacuri s-au scurs şi nimeni nu l-a 
pus în libertate, de deznădejde şi mînie, a jurat să 
omoare pe cel ce-l va mîntui, diîndu-i o singură 
grație: dreptul de a-și alege singur felul morții, 
Pescarul, văzîndu-se în cumpăna morţii, se făcu a 
nu putea înțelege cum un uriaş ca el a încăput 
intr-un vas aşa de mic şi îi ceru să-i arate cum a 
lost posibil aceasta. Duhul se prefăcu din nou în 
ceaţă şi intră în vas; pescarul, care atita aştepta, 
astupă vasul și răspunde duhului, care se ruga să-i 
dea drumul, că nu va mai face prostia pe care a 
făcut-o la început, căci dacă îi va da drumul, duhul 
se va purta cu el cum s-a purtat regele grec cu doc- 
torul Duban, Și începe a-i povesti istoria unui rege, 
care, vindecât de lepră de doctorul Duban, îl încarcă 
cu toate onorurile și cu toate darurile hogate. Vizirul 
său însă, cuprins de invidie, încearcă, ţesind intrigi, 
să-l piardă pe doctor, dar regele înțelegindu-i planu- 
rile, îi amintește de păţania regelui Sindbad — şi 
astfel și povestea aceasta se întrerupe ca să se 
intercaleze acum romanul lui Sindipa. 

În ediţia lui Barac însă, împăratul Persiei se 
numește Sindbad, fiul său Nurgehan «ce să tălmă- 
coşte: Lumina lumii », dascălul — Sindipa — Abu- 
şamar, iar în loc de cei șapte înţelepţi apar 40 de 
viziri. Intriga se desfășoară întocmai ca în romanul 


372 


de origine indiană pe care l-am examinat într-un 
capitol precedent. | 

Copilul împăratului, învinovăţit pe nedrept de 
mama sa vitregă, este condamnat la moarte, dar 
intervin cei 40 de viziri care se străduiesc să amine 
executarea, povestind fiecare impăratului, in cite 
o zi, o istorie; la rindul său, mama vitregă se sileştc 
să grăbească executarea, povestind la rîndul e1 o 
altă snoavă. Cele 40 de zile fatale trec și copilul, 
căpătind grai, dezvăluie cele petrecute și este iertat, 
iar femeia nelegiuită este condamnată la moarte. 

Povestirile pe care le spun împăratului viziri 
suut însă diferite de cele pe care le istorisesc cel 
şapte inţelepţi din Sindipa. ` Wi 

Toate poveştile acestea și altele asemănătoare 
sunt, la rindul lor, cuprinse în cadrul ong intrigi. 
geiievale, ale cărei linii mari sunt următoarele: 


o die > 


“Istoriile familiei: Sasanizilor>— vechi împărați al 


ma 


Persiei care intinseseră hotarele stăpinirii lor pină, 


la Iñdià şi pină ina — pi spre unul 
la India şi pină la Cbina — povestesc despr 


din cei mai deştoinici şi m i.regi, qare la 
moartea sa a lăsat doi fii: Midinl şi (Shazinan 
Aidin, urcindu-se în scaunul tatălui său, a domnit 
la inceput singur, dar după citva timp, mişcat de 
dragostea cu care îl servea fratele său, a împărțit 
cu cl moştenirea, dindu-i în stăpinire împărăția 
Tătariei celei mari, cu curţile din Samarcand. 
Trei ani trec — în alte versiuni zece — fără ca 
frații să se vadă. În cele din urmă, Aidin, dorind 
să-şi vadă fratele, trimite pe vizirul său să-l cheme. 
Shazinan_ primește bucuros, își gătește împărăţia și 
işi ia rămas bun de la împărăteasă. Iese astfel spre 
seară cu tot alaiul din cetate şi, intovărăşindu-se 
cu vizirul fratelui său, poposesc peste noapte la 
marginea cetății. În miez de noapte, împăratul, 
voind să-i facă o surpriză soţiei, se întoarce tiptil 
in cetate, să-şi mai ia o dată rămas bun de la „ea. 
Dar, ajuns acasă, își surprinde soţia în tovărășia 
unui sclav şi atunci, cuprins de gelozie și furie, ii 
ucide pe amindoi şi-i prăvăleşte pe fereastra pala- 


373 


mg 


tului. Apoi, fără să spună nimănui nimic, se intoarce 
la corturile sale. : 

A doua zi de dimineaţă, porneşte cu tot alaiul 
spre fratele său şi, după un drum îndelungat, ajunge 
în India. 

În curtea fratelui său, unde este primit cu deose- 
bită dragoste şi cinste, Shazinan este veşnic ingin- 
durat și trist. Tot fastul, toată veselia şi serbările 
curţii îl lasă indiferent. Într-o zi însă, pe cînd fratele 
său se afla cu demnitarii curţii la vinătoare, Shazinan 
zărește de la fereastra camerei sale, care dădea în 
grădinile palatului, cum, printre nişte tute de flori, 
se deschide o poartă ascunsă a palatului, prin care 
intră împărăteasa Indiei cu prietenele sale, (mind 
fiecare de mînă cîte un arap îmbrăcat femeieşte. 
Shbazinan, văzînd că fratele său este mai nenorocit 
decit el, își recapătă dispoziţia lui obişnuită. Aidin, 
intorcindu-se de la vînătoare şi surprins de schim- 
barea bruscă a fratelui său, stăruiește să afle de la 
el pricina acestei schimbări, şi atunci Aidin află 
crudul adevăr. Adînc zguduit de cele aflate, Aidin, 
după ce se convinse el însuşi de necredinţa soţiei, 
propune fratelui său să plece în lume. Shazinan 
primeşte, cu condiţia că, dacă vor găsi undeva o 
altă nelegiuire femeiască mai mare decit aceea pe 
care o săvirşiseră soțiile lor, să se întoarcă fiecare 
la scaunul său. Astfel învoiţi, amindoi fraţii, tra- 
vestiți, încalecă pe cai și apucă pe un drum lăturalnic. 
După cale de o zi şi jumătate ajung la marginea 
mării, într-o livadă, unde poposesc ca să se odihnească 
puțin, sub umbra unui copac. Pe cînd stăteau ei 
acolo şi vorbeau despre nenorocirile lor, aud deodată 
un urlet groaznic ca o vijelie, și zăresc despicîndu-se 
marea într-o parte și într-alta, ca doi munți mari de 
cristal, iar în mijloc, înaintind spre țărm, o nălucă 
neagră. Cuprinși de frică. drumeţii se urcă în copac. 
Năluca înaintează, spintecînd cu mare iuţeală valu- 
rile, se apropie de țărm şi se opreşte sub copacul 
în care se urcaseră cei doi împărați. Năluca este 
un eint—un duh necurat al văzduhului — care 


874 


purta pe cap o ladă de sticlă, încuiată la cele patru 
capete cu patru lacăte mari de fier. Așezindu-se 
la rădăcina copacului, efritul scoate din ladă o 
femeie de o frumuseţe răpitoare, se aşează cu capul 
pe genunchii ei şi adoarme. Femeia, ridicind ochii 
in sus, zăreşte cocoţaţi în virful copacului pe cei 
doi împărați și, sub amenințarea că deşteaptă 
«smeul », îi sileşte să se coboare. Atunci femeia 
aşezind uşor capul a smeului » pe iarbă, le povesteşte 
că a fost răpită de duh în noaptea nunţii, închisă 
in lada de cristal și ascunsă pe fundul mării. Apoi, 
după ce se indrăgeşte cu ei, le cere inelele, pe care 
le inşiră la alte 98, luate de la alţi bărbaţi în impre- 
jurări asemănătoare şi ii sfătuieşte să plece îndată 
pină nu se deşteaptă «smeul ». Cei dor frați pornesc 
călăi pe acelaşi drum pe care veniseră şi, încre: 
dințaţi că nimic nu se poate asemăna pe lume cu 
viclenia femeilor, că soţia «smeului» întrecuse în 
viclenie cu mult pe soțiile lor, se întorc în India la 
scaunul împărătesc. Aici, Aidin dă poruncă să se ucidă 
impărăteasa, tovarăşele sale şi sclavii şi face lege ca 
in fiecare seară să se căsătorească cu o femeie, care 
a doua zi, în revărsatul zorilor, trebuia să fie ucisă. 
Astfel se petrec lucrurile trei ani. Lumea începe să 
murmure, oraşul să se pustiiască, vizirul care împlinea 
porunca e deznădăjduit, cînd se iveşte o femeie care 
imblînzeşte inima sîngerosului sultan. 

Vizirul lui Aidin avea două fiice: una mai mică, 
Medina, şi alta mai mare, Halima, de o frumuseţe 
incintătoare, foarte isteaţă, « care citise multe lucruri 
şi care oricite le citise şi le auzise povestindu-se, 
pe toate le ținea minte, ca şi cum le-ar fi avut 
scrise >. Halima cere tatălui său să o înfăţișeze și 
pe ea împăratului. Vizirul încearcă să o abată de la 
hotărirea ei dar, văzînd că toate stăruinţele sale 
sunt zadarnice, îi împlineşte voia. Prezentată împă- 
ratului, Halima, cu lacrimile în ochi, îl roagă să-i 
ingăduie a aduce în palat pe sora ei cea mai mică, 
pentru ca a doua zi, înainte de moarte, să-şi poată 
lua de la ea ziua bună pentru totdeauna. Împăratul 


375 


îi împlinește dorinţa şi a doua zi, înainte de revăr- 
satul zorilor, pe cînd împăratul se deşteaptă ca să 
se ducă la divan, Medina sc adresează sori sale, 
rugind-o ca acum, în ceasul cel de pe urmă al vieţii 
sale, înainte de despărţirea cea veşnică, să-i poves- 
tească cu glasul ei plăcut una din povestirile ei cele 
frumoase. Halima începe a povesti un basm. Împă- 
ratul ascultă fermecat, dar tocmai cînd vraja poves- 
tirii era mai puternică, povestitoarea întrerupe, 
pentru ca împăratul să se poată duce la divan, 
avind însă grija să spună că povestirea următoare 
este cu mult mai minunată și, dacă împăratul în 
va dărui viaţa numai pină a doua zi, va povesti 
restul în noaptea ce vine. Împăratul îi dăruiește 
viaţa și astfel se petrec lucrurile o mie şi una de 
nopți. 

Decedatul folclorist francez Emmanuel Cosquin, 
dezbătind tema lui De Goeje, care susținuse originea 
arabă a povestirilor, a studiat amănunţit acest 
prolog ce servește de cadru colecţiunii de basme. 
El a descompus prologul in motivele sale alcătui- 
toare şi a dovedit că atit temele secundare cit şi 
tema principală îşi găsesc variante şi paralele în 
vechea literatură indiană şi că, prin urmare, opera 
își are rădăcinile în literatura indiană. Din India, 
colecţia aceasta a trecut la perși şi de la perși la 
arabi. i 

O mie și una de nopţi a pătruns în Europa occi- 
dentală în secolul al XVIII-lea, prin traducerea 
orientălistului francez Antoine Galland  (1646— 
1715), publicată între anii.1704—-4708. Deși orien- 
talistul —olandez De Goeje pretindea că traducerea 
lui Galland a înlăturat coloritul oriental al origi- 
nalului și că lasă de dorit în ceea ce privește exac- 
titatea traducerii, totuşi ea a avut o mare răspîndire 
în Franța. Revăzută și completată prin traducerea 
unei noi serii de poveşti — făcută de către un arab 
ajuns membru al congregaţiei si. Vasile, Dom' Denis 
Chavis, care şi-a asociat, pentru munca de redacţie, 
un scriitor de talent al timpului său, M. Cazotte, 


376 


membru al Academiei din Dijon, — opera lui Galland 
a fost editată din nou şi sporită cu un alt ciclu de 
povești de Caussin de Perceval şi, mai tirziu, de 
Edouard Gauttier. 


O mie şi una de zile. A doua operă care a 
intrat în urzeala Halimei noastre este colecţia: 
O mie si unu de zile, care a fost alcătuită în limba 
eg de Pétis=de=lass@uoix, colegul lui Gal- 
land, secretar “şi profesor la College Royal (azi College 
de France) 1. În prefața pe care o pune în fruntea 
traducerii sale, Pâtis de la Croix spune că autorul 


acestor basme este un vestit derviș_ persan Mocles. 
«Era, ne spune (raducătorul, căpetenia soiilor (călu- 


gări sofi) din Ispahan şi avea 192 ucenici, care purtau 
rase lungi de lină albă». Poporul avea pentru el 
o venerație deosebită, pentru că era din rasa lui 
Mahomet şi îl temeau pentru că trecea drept un 
savant cabalist. Însuși regele Şah Soliman îl respecta 
intr-atit încît, dacă-l întilnea în drumul său, se 
dădea jos de pe cal şi se ducea să-i sărute poalele. 
Mocles, pe cînd era încă tinăr, a tradus şi prelucrat 
in limba persană vechi comedii indiene, pe care 
le-a unificat și, imitind O mie şi una de nopti, a 
intitulat colecţia sa O mie și ana de zile. Dervişul 
Mocles ar fi încredințat manuscriptul său, îngă- 
duindu-i să scoată o copie, lui Petis de la Croix, 
pe cînd acesta se afla la Ispahan, în 1679, Chemat 
mai tirziu în Franţa, ca interpret al regelui pentru 
limbile orientale: arabă, persană şi turcă şi, ispitit de 
succesul traducerii lui Galland, a transpus, pretinde 
el, în limba franceză colecția dervișului Mocles. 
Manuscriptul după care spunea Pétis de la Croix 


1 în drumurile lui spre Orient, a lăsat și două relații 
rivind ţările noastre. Cf. N. Bănescu, în Drum Drept, 1, 
4943, pp. 43—45; P. P. Panaitescu, Revista Arhivelor, I 
(1925), pp. 291—292 şi Franz Babinger, Analele Acad. Rom. 
sect. ist., seria IHI, tom XIX, mem. 8, 1937, O relațiune neob- 
servată despre Moldova sub domnia lui Antonie Vodă Ruset 
(1676), p. 113. 


317 


că a făcut traducerea franceză nu s-a găsit- însă, 
cu toate cercetările întreprinse. Orientalistul german 
v. Hammer, cel dintii a exprimat părerea că poveş- 
tile sunt «apocryphas ab autore solummodo ex 
variis fontibus congestas ».* După el, alți orientalişti 
ca Loiseleur- Deslongchamps, James de Rotschild, 
Burton, Kirby și alții, au ajuns la convingerea că 
o colecție de poveşti intitulată O mie St una de zile 
nu există nici în literatura persană, nici în literatura 
arabă, că titlul a fost imaginat de Pétis de la Croix, 
dar că poveştile au fost unele imprumutate din 
diferite izvoare — mai ales din colecția Al farag 
ba'da alsidda — altele plăsmuite de el sau poate de 
colaboratorul său, Lesage. Cartea a fost tipărită la 
Paris, în 5 volume, între 1710—1712, sub titlul: 
Les Milles et un jour, contes persans traduits en 
francais par M. Pétis de la Croix. 
Q mie și una de zile are un cadru definit a o 
/ tendință contrară aceleia pe care o găsim la temelia 
celor O mie şi una de nopți 1. Pe cînd in cea dintii. 
colecție toată acţiunea ze grupează în jurul unui 
erou principal, care_este un duşman înverşunat al 
femeilor, in cea de a doua avem o eroină care nutrește 
ură şi dispreţ, împotriva. bărbaților.. Este irumoasa 


principesă Farrukhnaz, fiica lui Togrulbey, regele 


așmirului. Ea îşi pusese în gind să nu se mărite 
niciodată, fiindcă văzuse în vis o scenă care © zgu- 
duise adînc: cum un cerb, care fusese scăpat din 
cumpăna morţii de căprioară, și-a părăsit nepăsător 


—— 


* «lucrări apocrife adunate numai de aulor din diferite 
surse>, 

t Cu toată rivalitatea dintre cei doi orientaliști, Lolust 
la moartea lui Pétis de la Croix, Galland, notind în jurnalul 
Ini intim moartea colegului său (4 decembrie 1711), în vîrstă 
de 60 de ani, adaugă: « Jusqu'ă lui aucun européen n'avoil, 
posede ces trois langues aussi parfaitement soit pour les 
interprâter, et pour les parler, soit pour la composition » 
«Pînă la el nici un european nu stăpinise aceste trei limbi 
atit de perfect, fie pentru a le înţelege şi a le vorbi, fie pentru 


a le folosi în scris.> H. Omont, Journal parisien d'Anioin 
Galland, Paris, 1919, p. 131 


378 


soata cind a căzut și ea intr-o cursă [e o 
Locul Halimei îl ține în aceasta Rer E e a 
H a ai ` 0] j eC ` 8 
lumeme, doica Be cert grijă să-i poves- 
z UE a D In s ; 
cind stăpina sa intra EN e ez ea la un 
„e up care îl întrerup 
tească cite un basm, |] să anunţe 
ind o sclavă venea sé | 
moment interesant, cii E a l 
N: x să se ducă la rug 
stăpinei că trebuie să se du tirean ma 
A ba 1 Să rela povestire To 
inz, pentru ca apol sS i | 
E, re Basmele doicii au toate aceeași a a 
anume să i, oil a ee A em eren 12 
bărbați credincioşi şi-astiel să-i vin fa ES 
Se îi Hierk tocmai a E lie E este 
m d, , ukhnaz, greu 
fratele principesei Farrukh i ere 
| 4 acipesa se 
t din Kesaya. Prin S 
vindecat de un preo 4 tul. după 
? SÉ mească, dar preotul, dup 
duce la preot să-i mulțu legilor divine 
N, a că nu se supune legi Si 
ce mai intii o înfruntă 1 Se Su 1 Ek 
S 1 erau Zugr 
É A S ală pe al carei peret d pi 3 
o primeşte într-o s e vrioara să-si mintuie 
Leg utînd căprioara să-ș ii 
viti în 3 locuri un cerb ai serioarš Tat? 
E» 3 lea loc o căprioară la d 
viața şi într-un al patrulea ] convorbirii 
"ba x or). În cursul c i 
soțul în cumpăna morf rsan 
d . n demnitar pe i 
re în realitate era un d dee , 
preotul, ca f ' din P se Îndrăgostise 
E Ema n celui din Persia 4 
ii destăinuie că [iul reg e ra al ăzuse tot- in 
o id $ flă că şi ea îl văzu 
de ea în vis și, după ce alla că şi ea | te, lucru la 
KE, ină simpatică, o hotărăște, 
vis într-o lumină simp ica, D ageet 
învoi tatăl ei, să meargă "e 
care se învoleşte şi ? lin d “apeti 
4 N À zé ın de per?p d 
. După un drum p $ 
regelui din Persia Du pa ; Doft 
Eloge, fiindcă tînărul DN Pa 
> SEI S A Si a ER Ul e 
de o vrăjitoare în cerb ș ing ela ă cu 
de vrajă, căsătoria se face și tinara SSe = 
soțul ei se urcă pe tronul regilor persani. 


N coca o. priveşte structura intimă, g 20 p 
f una de nopti de-o parte şi d me leit! Gen A 
E eaan si în pii- 
bele colecţii se doe d S p: 
E EIERE care i încadrează ca o rară povestile 
ŞI în ceea ce priveşte tendința, lor diterită. 


ek mër m 


i se ] i : cum 
Din capul locului se impune dar intrebarea c A 
Dutiit âlcătui versiunea grecească _din_luziunea 
s-a putut alcătui vers g că din A 
a mm opere atit de deosebite ca intrigă genera 


379 


ŞI ca tendinţă a părţilor. Traducătorul grec a păstrat 
prologul din O mie şi una de nopţi, a tăiat însă pre- 
fața lui Pétis de la Croix din O mie și una de zile, 
in care ni se dau lămuriri despre originea operei și 
despre dervișul Mocles, a suprimat mai departe 
pasagiile din această operă — precum părţile din 
cadru 1 — care nu se armonizau cu primul prolog, 
a renunțat la împărţirea materiei pe nopţi sau pe 
zile, cum se afla în originalele franceze și italiene, 
a inlocuit peste tot în partea tradusă din O mie 
SC una de zile pe Sutlumeme, doica Farrukhnazei, 
cu Halma și, în sfirșit, a pus în loc de finalul colec- 
tiei, atribuit dervişului Mocles, încheierea din O mie 
şı una de nopți. În chipul acesta s-a alcătuit o operă 


oarecum unitară, "P recească a apărut 


Trum 
intiiași dată la Venetia în (175 =— după cum aflăm 
din Legrand $ Din prefața edițiilor ulterioare aflăm 
că prima ediţie a avut 4 tomuri, dar că de la a treia 
ediție s-a suprimat un tom, așa că s-a ajuns la trei 
tomuri, Nu cunosc primele două ediţii; în bibliotecile 
Veneţiei, unde s-a tipărit prima ediţie, nu le-am 
găsit. Traducerea româuoască însă, sa făcut după 
ediţia_prescustată, fiindcă manuseriptele româneşti 


nr, 


Pe 


t De la «La nourice de Farrukhnaz fut interrompue en 
cet endroit par larrivė d'une esclave qui avoit soin tous les 
jours d'avertir la Princesse lorsqu’il falloit aller à la prière 
du midi. D'abord que cette esclave parvissoit, Farrukhnaz 
sortoit du bain et s'habilloit; la nourrice de son côté cessoit 
de parler et reprenoit le fil de son discour le jour suivant, 
lorsque la maîtresse étoit rentrée dans le bain... » <Doica 
lui Farrukhnaz a fost întreruptă în acest moment de sosirea 
unei sclave care avea grijă ca în fiecare zi să-i amintească 
Prințesei cînd trebuie să meargă la rugăciunea de amiază. 
ndată ce această sclavă apărea, Farrukhnaz ieşea din baic 
şi se îmbrăca; doica înceta să vorbească Şi relua firul poves- 
tirii în ziua următoare, în timp ce stăpîna intra din nou în 
baie...> pînă la: «Le lendemain Sntlumemă re rit done 
ainsi la parole » <În ziua următoare Sutlumemé reluă astiel 
firul povestirii>. 

* Bibliographie hellénique ou description raisonnée des 
ouvrages publiés par des Grecs au dis-huitième siècle, I, Paris 
1918, p. 470. 


380 


çare cuprind întreaga materie „a. Halime intr-un 
singur volum, păstrează totuși şi ele dn? jire 
poveştilor pe _3__tomuri: «istoriile tomului ei d, 
istoriile tomului al 2-lea; istoriile omului al ]1l- ea», 
iar poveștile se succed la fel. Tradueăiamlromán 
urmează de aproape intermediarul. grecesc, pe „ou 
iraducătorul grec prescurtează adesea, originalul.. 
lată aci o mică pericopă din care se poate ve E 
cum traducerea greacă se îndepărtează de prototipu 
francez (subliniem cu litere cursive părțile omise în 


traducerea grecească): 
Pâtis de la Croix 


«Le Royaume de Caschmire 
a étoit autrefois gouverné 
par un Roy nommé Togrul- 
bey. Il avait un fils et une 
fille qui faisoient admiration 
de leurs iemps. Le Prince 
appellé Farukhrouz étoit un 


Textul grecesc 
Apaßıxòv MvÂðoroyıxóy) : 
«Tò Baothetov rs Kacuvplas 
Zrcoa utav popàyv oe e Eu 
rd Eva Baoctaéa dvouotâuevo 
Toxpoviurtn. AÙTÒG ele uiay 
Ouyatépa pmovoyevň, bvóuaTt 
Dapovyvăs, î6rola Gre péboauue 
= D g = Led 1) 
jeune heros, que mille pertus THY To rm ot Ce 
rendoieni recommandable et etc rm. RRE cr d Ce 
ral j ÜT t 
Farrukhnaz sa soeur pouvait hto Sch E 
passer pour un miracle de  wpotornros. 
beauté, » l 
Trad. rom.: Împărăţia Cazimiriei era odată supt chiver- 
nisirea nnui împărat ce să numiia 'Tohrulbei. EH Alo 
fată, una născută, numele ei Farukhnaz, care covirşila e 
frumusâţe pre cea mai frumoasă a lumii, fiind o minune 


irumusâte. . . 


Această versiune neogreacă a pătruns.și În Gem 
noaëttre D epoca. de înflorire a culturii. greceşti. din. 
ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea E s-a 
răspindit repede pînă ai Im lumea călugărilor, (Eug 
să se desfäteze şi ci cu incîntătoarele poveşti ale 
o AAA 

“raducerile româneşti. Din lumea. clerului--pare 
să fi pornit prima traducere-romàn ească, deoarece 
a i manuscript cunoscut poartă urmă- 
toarea indicație prețioasă: a Aravicon Mithologicon 
a lui Rafail, egumenul Horezului, iălmăezid şi scrisă 
cu a sa cheltuială, 1785). 


35] 


Rafail egumenul venise în Oltenia din mănăstirea 
Dragomirna, reînviată la o nouă viaţă religioasă de 
către Paisie Velicikovski, venit de la Muntele Athos. 
O notiță contimporană ne spune despre Rafail că 
«un an de zile s-a aflat supt epistasia acestui sfint 
stareț». In 1781 a fost numit, după recomandarea 
lui Nicolae Brincoveanu, ca egumen al mănăstirii 
Hurez. Hrisovul de numire al lui Alexandru ] psilante 
ne spune că «a fost cerut de toată mănăstirea si 
arătat domniei mele de vrednic iconomu bun si 
cucernic, cu vieaţă fără de prihană » 1. Înainte însă 
de a lua asupră-și conducerea soborului de călugări 
din mănăstirea Hurez, Rafail petrecuse vrea 20 de 
ani pe lingă scaunul eparhial din Rîmnic, unde 
muncise în tipografie, ca o diorthositoriu » (corector) 
al cărților bisericești imprimate din inițiativa episco- 
pilor timpului: Grigorie şi Chesarie. Î] găsim astfel 
lucrînd ca «diorthositoriu » în 1763 la publicarea 
Octoihului, în 1764 la Psaltire, în 1777 la Miniele 
pe ianuarie și pe martie, în 1779 la Psaltire, în 1780 
la Mineiul pe mai-septembrie. La toate acestea are 
grijă să semneze la sfîrşit că s-a tipărit «prin oste- 
neala diorthosirii mai micului între monasi Rafail 
monahul, de la sfinta mănăstire Hurez». Are si un 
ajutor in munca lui, pe Anatolie ierodiaconul din 
episcopia himnicului *. Rafail, egumenul Hurezului 
era un cărturar al timpului său, dar nu cred că el 
cunoştea aşa de bine limba greacă încît să se fi 
incumetat a traduce singur "A eo Bebe MvGohoyrxdv. 
Aceasta, fiindcă în munca de publicare a textelor 
bisericeşti de la Rimnic el nu se vădeste niciodată 
a fi tălmăcitor. Dimpotrivă, elenistul este altul. 
La Mineele traduse de episcopul Filaret și apărute 
în 1780 se spune că «s-an îndreptatii tălmăcirea 
acestui mineiu din limba ellinească pre limba rumâ- 


ammas Se 


1 I. Ionașcu, Contribuţii la istoricul mănăstirii Hurez 
Craiova, 1935 (Extras din Arhivele Olteniei), pp. 18 şi 60—64. 

* loan Bianu şi Nerva Hodoș, Bibliografia românească 
veche, Il, pp. 161, 163, 233, 944, 245, 256, 267. 


GER 


nească de dumnealui lordană biv vel grammaticii 
Cappadochianulit » 1. E posibil dar ca acesta să fi 
purtat greul traduceri şi ca Rafail, plecind de la 
episcopie pentro a lua în primire stăreţia de la Hurez, 
să fi adus cu el un manuscris al traducerii, pe care 
l-a răspîndit în mănăstirea Hurez. 

Traducerea românească păstrează întocmai titlul 
ediției grecești "Aeebu in Mvuðoroyıixóv ; basmele 
se succed în aceeași ordine; eroii poveștilor au ace- 
leaşi nume ca şi în ediţia grecească — deosebite însă 
de acelea carc se găsesc în versiunea franceză, 
precum : 


Vers. franceză Vers. neogreacă Vers. românească 
(Galland) 

Scheherazade Xa Atuă Halima 

Schahriar Log 'Aiăiv Sofi Aidin 

Voyage de Sindbad  Xefax Vaheoawâg Sevah Talasino 

Schahzenan Ke E Shazinan 

Dinarzade Meëtug Medina 


Această traducere, revăzută după originalul gre- 
cesc, a fost apoi prelucrată, în ceea ce priveşte stilul 
de către călugărul Gherasim Gorjan, profesor la 
scoala naţională din Văleni. Gorjan și-a însoţit 
traducerea de o serie de note interesante prin vioi- 
ciunea și naivitatea lor, care vădesc preocuparea 
călugărului dascăl de a folosi orice prilej pentru 
moralizarea societăţii contemporane. 

Traducerea lu: Gorjan a apărut în 1835. Un an 
după aceasta, apare o nouă traducere în Ardeal, 
făcută de cunoscutul scriitor poporan Jon Barac, 
« profesor normalicesc și translator magistratual la 
consiliul orăşenesc din Braşov». 

Textul după care a tradus Barac a fost indicat 
de regretatul G. Bogdan-Duică. Este traducerea 
germană de Habicht, Von der Hagen şi Schall, 
tipărită la Breslau (vezi mai: jos bibliografia). Barac 
a păstrat, precum a arătat Bogdan-Duică, ordinea 
capitolelor din Habicht, dar a cuprins în text notele 


1 Ibidem, p. 256. 
383 


explicative care în originalul german se aflau în 
josul paginei precum: Şahriar, ce se tălmăceste din 
lumba persească, prietenul cetățu; Şahsenan ce se 
tlălmăcește împăratul femeilor. Limba lui Barac este 
însă și ea departe de a reda atmosfera aceea de 
vis şi de mister care învăluie povestirile fantastice 
din O mie și una de nopţi. Pe alocurea chiar este 
noduroasă şi neclară, fiindcă traducătorul a întilnit 
cuvinte germane pe care le-a înţeles greșit sau nu 
le-a înțeles deloc. Nici a Cuvînt înainte », pus de Barac 
în fruntea primului volum, nu este original, ci este 
alcătuit din traducerea a două prefețe: una a lui 
Galland, pe care Barac a cunoscut-o din traducerea 
germană a lui Vos, a doua alui Edouard Gauttier, 
pe care traducătorul român a găsit-o în chiar ver- 
siunea lui Habicht. Barac a combinat ambele prefețe, 
omițind pasagn întregi şi intervertind ordinea para- 
graielor t. 

In 1906 textul lui Barac a fost revăzut după 
traducerea franceză a lui 1. C. Mardrus și refăcut 
ca stil, într-o limbă românească îngrijită şi vioaie, 
de Em. Girleanu. Din munca lui Girleanu au văzut 
insă lumina tiparului numai 8 nopţi, publicate în 
două volume din Biblioteca românească enciclopedică 
« Socec » (nr. 7 și 8), cu o introducere de conducătorul 
colecției (M. Dragomirescu). 

Ìn anii din urmă, d-l Liviu Rebreanu a început 
o nouă traducere a Halimer, după textul german al 
lu Max Henning şi după traducerea engleză a lui 
sir Richard Burton, într-o limbă românească bogată 
ŞI armonioasă. 

După cum se vede din numeroasele-traduceri, 
Halima a tost una din cărțile care s-a bucurat de mai 
multă simpatie iri poporul nostru. Ea a încorporat 
de la început snoave.populare, care-se-găsesce-şi. azi 
circulind în popor şi care.au-fost-adesea-preluerate 
de scriitorii populari. 


1 G. Bogdan-Duică, Jon Barac în colecţia Academiei Ro- 
mâne, Studii și cercetări, XXII, Bucureşti, 1939, pp. 66—72. 


354 


Mortul ucis de mai multe ori. Unul din_episoa- 
dele care _a_avut_răsunet.--în-hteratura-noastră.-este 
> E - ui a et, ef 
istoria ghebosului celui. nite, povestită în.a o suta 
douăzeci și şaptea noapte din Halima. În linii mari, 
subiectul este următorul: 

În Caşgar, cetatea de căpetenie a Tartariei, se 
afla odinioară un eritor, care avea o nevastă fru- 
moasă la care ţinea foarte mult. Într-o seară, pe 
cînd lucra în prăvălia lui, se pomeneşte cu un cocoşat 
care începuse să-i cînte din tambură la uşe. Dorind 
să-şi înveselească şi soţia cu cintece, își închide 
prăvălia şi-l ia pe ghebos cu sine. Acasă se așează 
la masă și femeia aduce un blid cu peşte. Pe cind 
mincau, cocoşatul se îneacă cu un os mare de pește 
și moare. Soţul şi soţia înspăimintați, temindu-se 
de osînda judecăți, îl duc în apropiere, la casa unui 


doctor evreu, şi:l sprijină de use, Doctorul, ieşind 


din casă pe întuneric, se loveşte de cocoșat și-l 
prăvăleşte pe trepte pînă jos. Cerind să 1 se aducă 
lumină, doctorul vede cu groază că cel căzut 
a murit şi, sfătuindu-se cu soţia sa, se înţeleg cum 
să scape de el: îl urcă pe acoperișul casei şi, 
legindu-l cu sfoară, îi dau drumul încet, pe urloiul 
vecinului lor. 

Acesta, întorcîindu-se acasă și crezind că are de 
a face cu un hoţ, îl loveşte ţapăn cu un lemn pînă 
il trînteste jos. Cind bagă de seamă că nu se mai 
scoală şi e mort, cuprins şi el de spaimă, îl ia în 
cîrcă, îl scoate pe ulița alăturată şi-l reazimă de o 
prăvălie. Un „negustor creştin, trecînd cam băut 
în zorii zilei pe lingă prăvălie şi atingind mortul, se 
pomeneşte cu el în spate şi, crezind că este un hoţ, 
începe să-i care la pumni şi să strige după ajutor. 
La tipetele lui, sare în ajutor paznicul de pe o uliţă 
învecinată şi, văzînd mahomedanul pe care-l bătuse 
negustorul — căci cocoşatul se vedea după îmbră- 
căminte că e mahomedan — înhaţă pe negustor şi-l 
duce la judecător, care-l condamnă la moarte. 

Pe cînd negustorul, cu funia de git, era gata să fie 
urcat în furci, soseşte cuprins de remuşcări, vecinul 


385 
25—365 


doctorului în casa căruia fusese aruncat cocoşatul: 
«Stai! stai! nu te grăbi cu el, că eu am omorit pe 
ghebos! Destul că am omorît un mabomedan, nu-mi 
mai trebuie să se omoare şi un creștin pentru mine». 
Creştinul e pus în libertate şi noul sosit îi ia locul 
sub furci. Insă cînd să-l ridice cu funia sus, soseşte 
doctorul evreu, care pretinde că el e vinovatul. Se 
atirnă ştreangul de gîtul doctorului, dar în acea clipă 
soseşte, gilîind, croitorul, care povesteşte cum s-au 
petrecut lucrurile. l 

In literatura noastră, o variantă a acestei anecs 


f een at ~r ie iat ee 
dote 3 iost versilicată şi încorporată de Anton Dann 


în poema_sa O şezătoare la tară sau Pavestea lui M 
Albu. Moş Albu, plecind într-o toamnă dn Bei 
la un drum lung, este prins de ceaţă şi, nevăzind 
incotro calcă, nimerește într-un puț părăsit, de unde 
este scos, la ziuă, de niște săteni și, după citeva 
peripeții hazlii, nimereşte seara într-o casă de țară, 
la șezătoare. Aici, între cîntece, jocuri, ghicitori şi 
povești, Moş Albu povesteşte anecdota cu mortul 
pentru a cărui ucidere se învinovăţesc la Anton 
Pann: un circiumar, un. măcelar, un.pescar care se 
ducea _cn_peşte, la tirg, naşte plugari, un drumet 
călare, un vinător, niște pescari care îl pescuiesc 
din apă și care, în cele din urmă, aducînd pe zapeiu 
sipe ispravnic la «arătare » aceştia găsesc vinovat 
pe mort, fiindcă: 

« După.atitea omoruri, de rău tot nu s-a lăsat». 

La Anton Pann, această anecdotă este însă intre- 
țesută cu o varnantă a temei «cei trei gheboşi», 
care a avut un mare răsunet tir folclorul şi literătura 
evului mediu, căci se găseşte în fahliaux-urile fran- 
ceze (Les Trois bossus menesirels), în două povești 
germane din evul mediu, într-o nuvelă a lui Ser- 
cambi (De vitio lussuriae in prelatis, ed. Hennier 
app. 2), într-o nuvelă de Straparola, într-o serie de 
farse franceze de pe la sfirsitul secolului al XVII-lea 
și la începutul celui de-al XVIII-lea, într-o farsă 
italiană, într-o poveste franceză în versuri din 
secolul al XVIII-lea, asupra căruia nu mai stăruim, 


256 


fiindcă au fost studiate amănunţit de Joseph Bedier!. 
În literatura noastră, tema a fost versiticată, sub 
titlul Trei gheboși, de lon Barac, traducătorul Hali- 
mei, și publicată în 1843, retipărită în 1844 şi 1878. 

Tema mortului, ucis pe rînd de mat multe per: 
soane, temă care se găseşte intrată în literatura 
medievală încă din secolul al XTIl-lea, are încă o 
largă circulaţie în masele populare. Antti Aarne ŞI 
Stith Thompson ? an adunat în catalogul de tipuri 
de poveşti o mulţime de variante. Walther Suchier, 
care a studiat pe larg răspîndirea şi originea temei "`, 
a ajuns la concluzia că snoava a fost născocită în 
Orient — probabil în India — că de acolo a călătorit 
spre apus către Asia Mică, de unde a trecut pe de 
o parte în Africa, pe de altă parte în răsăritul, 
nordul şi apusul Europei. În secolul al Allen 
snoava este prinsă din gura poporului și fixată în 
seris în două lumi deosebite: în Picardia, în fabliaux- 
nl Du prestre comporte 4 și în Egiptul arab, în colecţia 
de basme O mie şi una de nopți. 

La noi a fost culeasă apoi, pe la jumătatea vea- 
eului trecut, de la un ţăran român, de Franz Obert 
(1828—1908), preot şi profesor la gimnaziul din 
Mediaş, şi publicată pentru întîiași dată în publicația 
Das Ausland a lui Cotta, care apărea ca anexă la 
foaia Augsburger Allgemeine Zeitung în 1856, 1857, 
18585. Testul lui Obert simplifică liniile anecdotei 


erg 


1 Joseph Bédier, Les fabliaux, études de littérature popu- 
luire el l’histoire littéraire du Moyen-Age, V-e èd., Paris, 
Champion 1925, pp. 236—250. 

2 The types of the Folk-tale a classification and biblio- 
graphy Antti Aarne's Verzeichnis der Märchentypen, translated 
and elarged by Stith Thompson, felsinki, 1928, p. 183, 
nr. 1537. 

3 Walther Suchier, Der Schwank von der piermal getöteten 
Leiche in der Literatur des Abend- und Morgenlandes, Halle 
(Saale), 1922. 

4 Montaiglon et Raynaud. Recueil général et complet des 
fabliaux, tom TN, 1880, pp. 1—40, nr. LXXXÍ. 

5 Republicată de Adolf Schullerus, în Archiv des Vereines 
für siebenbiirgische Landeskunde, Neue Folge, vol. 42, 2, 3 
Heft, 1925, p. 390: 7, Der getötete Pope. 

387 
25%— 


la următoarele iucidente: popa ucis de argatul său, 
de un veciu care-l prinde îurind mere, de un sătean, 
care se ducea cu miere la tîrg, de nişte vinători de 
rate sălbatice. O altă versiune a fost culeasă de 
Elena Sevastos (Povești, Şaraga, pp. 148—151) şi 
alții 1. Dintr-o versiune asemănătoare cu cea publi- 
cată de Obert, snoava a fost împrumutată de d 
P. Dulfu, care a însufleţit-o cu dialoguri pline de 
naturaleţă și vioiciune şi a intercalat-o în cîntul al 
IV-lea din epopeea sa, Păcală. 

Păcală ucisese, printr-o lovitură nenorocită, pe 
popa din sat, care îi împrumutase banița ca să 
împartă cu frații săi comoara găsită la rădăcina 
stejarului, fiindcă acela, împins de curiozitate şi 
lăcomie, se luase pe urma lui. Inainte de a fugi 
din sat, Păcală ia pe popa mort în spinare şi îl duce 
in grădina unui vecin «arţăgos și rău la suflet». 
Aici îl aşează pe o cracă: 

«.. Într-un măr ce stă să cadă 

De atitea mere coapte, ce erau pe el grămadă.» 


A doua zi, cînd să iasă omul, zărind printre pomi 
pe popa cocoţat în măr și crezînd că-i lură merele, 
după ce îl înfruntă zadarnic: 


«A! Părinte! precum văd îţi fac plăcere 

Fructele din pomul ăsta. Dimineaţa ai venit 

Să le guşti dacă sunt bune. Nu ştiai că e oprit 

A intra'n grădina asta? Tocmai dumneata, părinte, 

Care din altar într'una Gai la toţi poveţe sfinte, 

Trebuia să faci o faptă ca aceasta de ruşine? 

Jos din pom îţi zic odată că de nu... o paţi cu mine... 
Bietul popă aşil! de unde să se mişte?... Stă pre loc. 
Ce te faci că m'auzi încă? Vrei să-ţi baţi de mine joc? 
Stai dar că tenvăţ eu minte...» 


și necăjit, zvirle în el cu o scurtătură şi îl loveşte 
drept în frunte. Popa cade lungit jos. Omul crede, 


înspăimîntat, că el l-a omorît. Îl ia, îl ascunde într-o 
claie şi pe înserate îl ridică, îl duce tiptil în curtea 


| 1 Alte versiuni vezi la Schuilerus Verzeichnis der rumă- 
nischen Märchen, Helsinki, 1928, p. 75, nr. 1537. 


388 


vecinului, care se pregătise să ducă cu căruța la 
tirg o putină cu miere, şi îl așează astfel încit să 
pară că-i mănîncă mierea. Pe drum omul, prinzind de 
veste că cineva s-a așezat la stupul cu miere, îi 
cară cu ciomagul cîteva pe spinare. Popa cade jos, 
cărăuşul crede că el l-a omorît. Și trecînd cu căruţa 
pe lingă un rfu, îl aşează într-o luntriţă, ii pune 
un ciomag în mină şi-i dă drumul pe riu. Despre 
ziuă, nişte vinători care ieşiseră de cu zori să împuște 
rațe sălbatice, văzînd pe popa plutind, îi fac semn 
să se dea la o parte ca să nu le sperie vinatul. Popa 
insă, plutea înainte; rațele se sperie și zboară, iar 
vinătorii înfuriaţi împuşcă spre el, îl răstoarnă cu 
luntrea şi-l îneacă. 

Prin Păcală al lui Dulfu, tema a călătorit mai 
departe, încrucișindu-se cu varianta lui Anton Pann 
st, în această formă contaminată, a fost culeasă 
in comuna Ciureşti, judeţul Tutova, de Gh. Sușnea 1. 
Eroul este aci « Nătăfleţ », fratele lui Păcală, care 
deşi, după cum spune povestitorul, era «prost de 
dădea în gropi, dar avea noroc», dovedeşte totuși 
multă îndrăzneală şi isteţime. După ce omoară pe 
preotul satului de la care împrumutase banița ca să 
impartă banii cu fraţii săi, rămas singur, izbutește 
să scape de mort, spinzurindu-l la o cîrciumă, de 
coarda casei. În schimbul unei sume de bani, cînd 
se luminează de ziuă, Nătăileţ se oferă circiumarului 
ca să-l scape de bucluc. ll atirnă în căruţa cu pește 
a unui pescar — ca în versiunea lui Anton Pann — 
și apoi, pentru bani, îl scapă și pe el de necaz, aşe- 
zindu-l într-o luntre, în calea unor vînători de rațe 
sălbatice. După ce aceștia uciseră şi ei pe popa cu 
un foc, Nătăileţ, care era ascuns într-un tufiș, își 
indesă cuşma pe o ureche şi porni spre casă. În 
această variantă populară care, în punctul ei de 
plecare, vădește apropierea de versiunea lui Dulfu, 
au pătruns incidente diu versiunea lui Antou Pann: 
cîreiumarul şi pescarul. 


t Revista Jon Creangă, III, pp. 267—298. 
389 


Omul care cunoaste limba animalelor. lată 


acum altă poveste din Haluna care__sc găseşte 


şi în folclorul, nostru. Este apologul: Asinul, 
boul şi țăranul, pe care vizirul îl povesteşte fiicei 
sale, cind află hotărirea acesteia de a fi trimisă 
ca Solo singerosului sultan. Un negustor, care avea 
darul de a înţelege limba dobitoacelor — dar nu 
trebuia să destăinuie nimănui cele aflate — auzi 
intr-un vind cum asinul său sfătua pe bou, care se 
plingoa de greutatea traiului, să se prelacă bolnav, 
dacă vrea să scape de muncă. Fiindcă boul urmase 
sfatul asinului, negustorul porunci servitorului său 
să pună pe asin în locul boului. Asinul, regretind 
sfatul dat, ca să scape de povară, amăgi pe bou 
că a auzit pe stăpin poruncind servitorului că dacă 
boul nu se va înzdrăveni pină a doua zi, să-l taie, 
Stăpinul, allind acest nou sfat al asinului, începu 
să ridă cu hohot. Soţia, mirată, ceru să-i spună și 
ei pentru ce ride. Zadarnic omul stăruia de en să 
nu-l mai intrebe, căci îi pune viaţa în primejdie, 
femeia nu se da bătută. Bărbatul ceru atunci să 
1 se aducă copul ca să-i mai vază o dată inaintea 
morţii şi să cheme şi pe părmţi ei, Pe cind copiii 
plingeau, tar bătrinn stărmau de femeie să se bus: 
tească, bărbatul, care stătea ingindurat în pragul 
uşii, auzi deodată pe cocos vorbind cu dulăul din 
ogradă si văicărmdu-și stăpinul: 

«ce om becisnic e şi stăpinul nostru; el are o muiere şi n'o 
poate stăpini şi eu am cincizeci şi fac ce vroi... Să puie 
mîna pe-un ciomag... şi să o bată bine. Si-o să-şi vie femeia 
în minţile ei». 

Negustorul, cum auzi, puse mina pe o scurtătură 
şi repezindu-se la femeie o bătu pină cind aceasta 
îi ceru iertare şi-i făgădui să nu-l mai întrebe altă 
dată. 

Incidentele principale ale acestui apolog: omul 
care înțelege limba animalelor, ride de cele anzite, 
curiozitatea nestăpinită a lemeu și intervenţia 
cocoșului, care, amintind că el are 50 ori 40 de 
găini și că pe toate le stăpineşte, îndeamnă pe bărbat 

390 ~ 


să pună mina pe ciomag şi să-şi bată femela, apar 


"emt bereet, Eege ET A H e 
gı inci SO ve populare româneşti — de exemplu 


intr-o snoavă din culegerea Ovid Densusiann (Din 
papori, D 125; «Bibl- pentru toţi», nr. 351—352) sau 
la Victor Păcală (Monografia satului Rășinariu, 
pr 149—155); lä CG Kădulescu-Codiu_ (Ingerul 
românului, p. 106, notă); la românii din Craina sir- 
bască (G. Giugloa și G. Vâlsan, De la românii din 
Serbia, pp. 363—365) 1 ş.a. Acest apolog, destul do 
ăspindit şi în folclorul nostru, vine dintr-o mare 
adincime de vreme şi, trecînd peste frontiere de timp 
și de spaţiu, circulă astăzi în tot largul lumii. Bolte 
si Polivka 2 au notat variante din vechea literatură 
iudică (Munipaticaritram, Harivamca, Rāmäyana, 
Vâtăla pahcavimeati), din literatura turcă a scc. al 
XV-lea, din persană, din siberiană, din gruzină, 
din armeană, din Africa de Nord, din italiană, 
franceză, germană, polonă, din .intreg teritoriul 
rusesc, din slovacă, sirbo-croată, bulgară, albaneză, 
greacă. Alte variante din estonă, din linlandeză, 
diu Alrica Centrală şi de Sud (Coasta de Aur și 
Angola), din Jamaica Negro, au fost adăugate de 
Stith Thompson la catalogul de tipuri de poveşti 
al Ini Antti Aarne è. 


BIBLIOGRAFIE 


Texte tipărite. M. Gaster, Chrestomatie română, Teste 
tipărite și manuserise (see. XVI—XIX) dialeetale și popu- 
lare, vol. II, Leipzig, Bucureşti, 1891, p. 128, după 


-1 Pentru una dela Schei dela Cergau cf. I. Muşlea in 
Dacoromania, V, pp. &8 şi 34. Vezi şi Schullerus, Sieben- 
biirgisches Arehiv, 33, 149. 

2 Anmerkungen zu den Kindern u. Hausmärchen der 
Brüder Grimm, 1, p. 132 notă. wg 

3 The types af ihe Folk-iale a classification and biblio- 
graphy Antti Aarnes... translated and enlarged by Stiti 
Thompson, p. 108, nr. 670. O variantă veche ebraică la 
M. Gaster, The exempla of (be Rabbis, Leipzig, London, 
Probsthain, Harrassowitz, 1924, pp. 445—146, nr. 381. 


391 


două manuscripte din 1783, aflătoare pe atunci în Biblioteca 
Centrală: Călătoria a V-a a lui Sevah; peştera şi tronul lui 
Solomon. Barac Ion, O mie și una de nopți, istorii arabicești 
sau Halima, întăași dată tradusă din nemţeșie, vol. I— VIII, 
Braşov, 1836—1840; Halima sau O mie și una de nopti, 
traducere de Ion Barac de Em. Girleanu (cartea I), Bucureşti, 
1908, în Biblioteca română enciclopedică, Socec, nr. 7; Ghe- 
rasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhicești arăbești, 
s. I, tom. I—IV, 1835—1838; ed. Il-a, Bucureşti 1857; 
Liviu Rebreanu, O mie și una de nopti, opera complectă, 
traducere de... (după « Max Henning, consultind şi tradu- 
cerea lui sir Richard Burton-Leonard C. Smithers a, Bucureşti, 
| (41 de nopţi). Traducătorul a «comprimat sau prelucrat 
unele mici episoade, fără însă ca prin aceasta să altcreze 
înțelesul sau farmecul povestirilor»; a suprimat versurile 
din povestiri şi a ortografiat numele proprii « aşa încît să se 
poată citi mai cu uşurinţă». Ed. M. Sadoveanu, Povestiri 
din Halima, partea I — în colecţia Casci Şcoalelor, Biblioteca 
pentru popor, nr. 11, Bucureşti, fără dată. Alte tipărituri 
în Bibl. Academiei Române: I. Ralet, Halima, povestiri 
traduse după Galland, Bucureşti, 1894; Anton Marcu, Halima, 
sau povestiri din O mie și una de nopti, trad. din limba ger- 
mană, Bucureşti, fără dată. 


Manuscrise din Biblioteca Academiei Române: nr. 
2636, « Aravicese Mythologhicon, care cuprinde povestiri 
şi întimplări foarte iscoditoare şi frumoase, alcătuite întîi 
pe limba aravicească prin prea învățatul şi înțeleptul 
derviş Ampumbekir, iară acum întîi din italienește tăl- 
măcite pre limba grecească și tipărită, care cu multă osîrdie 
s-au îndreptat precum... celelalte tomuri aşa şi acesta, 
nu după talieneşte, ci după greceaşte, rumănâşte, precum 
cealelalte doă tomuri aşa şi tomul al treilea, la anul 1782, 
iul<ie> 27, în Şchieiul Braşovului». Primele două tomuri 
pierdute; are 254 de file, începe cu: « Urmarea istorii împă- 
ratului Inpedefrilor şi a viziriului Talmuk »; nr. 2587, alcă- 
tuit din 3 tomuri (întîiul cuprinde 22 de poveşti din O mie 
și una de nopți; al doilea şi al III-lea: 45 poveşti din O mie 
și una de zile), pe prima pagină, pe un carton, titlul adăugat 
ulterior: o Arobicon  mytologhicon. Povestiri  mithologici 
arăbesci, Halima, a lui Rafail igumenul Hurezului, tălmăcită 
şi scrisă cu a sa cheltuială», 1783, august 10; nr. 2432, 
« Istorii arăpești întru care să coprinde poveşti şi întîmplări 
foarte frumoase şi vrednici de ascultare tilcuite pă limba 
arăpească de înțeleptul derviş Abumbekiru, iar acum după 
limba grecească s-au tilcuitu în limba rumânească, în zilile 
domnii mării sale Constantin Alexandru Ipsilant Voevod, 
fiind domnu şi purtătoru de grijă asupra armii roseşti, ce să 
afla în pămîntul Valahii veniţi asupra othomanilor. Tomos 
protos, la leatu 1808, martie în 28 » (cuprinde 22 de basme), 


392 


la călătoria a 7-a a lui Sivah; nr. 2861, f. 24, un 
tain Halimu: e lstoriia înțăleptului Antin w n 
Indii». Manuscriptul copiat pe la sfirşitul secolului a h A 
lea, după cum se poate vedea din notițele adăugate la S E 
privitoare la evenimente din anii 1790 SANT. 
Arapicese mitologhicon, sfîrşitul sec. al XVIII-lea. 


] ; te) 
Fondul Gastor: nr. 6, copiat în 1779 (fragmente), 
f. 74 r.—13% v., « Istoria lui Abulcasim din Bagdad » şi altele. 


Traduceri franceze: Bibliografia completă a textelor şi 
a studiilor pină la 1885 se află în Victor Chauvin, Biblia- 
graphie des ouvrages arabes ou relatifs auz a aA 
bliės dons l'Europe chrâticnne de 1810 à 1885, vo NM 
Liège (H. Vaillant-Carmanne), Leipzig, 1900. No ac 
numai textele cele mai importante şi iu special ace e gre 
stau în legătură directă cu versiunile noastre. Prima p u- 
cere europeană este Les Millie et une nuits, contes ee es, 
iraduits en français par M. Galland, membre de GE 
des inscriptions et belles-lettres, professeur de langue Zeie Ge 
College royal, Paris, 1704—1717, in 12 volume (u gmas 
două publicate după moartea traducătorului). Ra ui 
Galland a fost tradusă în mai toate limbile europene: ita ia ud, 
greacă, română, spaniolă, portugheză, germană, Lu E 
germană, americană, rusă, polonă şi ungară; ba s-au Se 
şi ediţii speciale pentru tineret (cf. Chauvin, op. CH S 
pp. 25— 81). Continuation des Mille et une nuts, die r 
iraduits liiteralement en français par Dom Denis ape: 
arabe de nation, prêire de la congrégation de Si. Basile, e 
rédigės par M. Cazotte, membre de l Académie de D 
prefață se spune că Galland tradusese nuna RaR er 3 
O mie și una de nopţi, deoarece restul manuscriptetor arabe, 
care încheiau opera, nu se găseau în biblioteca regelui Franţei, 
dar că aceste manuscripte au fost aduse de Dom sët 
Chavis, « arabe de nation, prêtre à la Congrégation de St. Ba- 
sile, appelé à Paris par le Gouvernement et sous les SET 
d'un ministre éclairé» (în notă, Mr. le Baron de Breteui )» 
că Dom Chavis a făcut traducerea asociindu-şi la munca A 
« pour rédiger ouvrage sur la version la plus exacte, J. Ca- 
zotte, auteur connu du poâme d'Olivier, du Diable amont i: 
du Lord impromptu et de beaucoup d'autres produc CS 
goùtées du public»; Les Mille ei une nuits, contes arabes 
iraduits en français par M. Galland, Membre de Ke 
des inscriptions... continue par M. Caussin, de Ge, 
Professeur de langue arabe au College Imperial, Paris, Le 
Normant, 1806, în 120, 9 vol.; Les Mille et une nuus, conies 
arabes traduits en français par Galland. Nouvelle edition, 
entièrement revue sur les textes originaux, accompagnée de 
notes et augmentée de plusieurs nouvelles et contes traduits 
des langues orientales, par M. Destains, precedee d une nelice 
historique sur Galland, par M. Charles Nodier, Paris, chez 


393 


e, 1822. Nici el nu respectă textul. Singur mărturiseşte 
ere aţă ca a prescuriai şi că a suprimat nuvele « peu 
ileresautes ou de nature à blesser le goût francais »*. Les 
Mille el une nuits contes arabes, iraduiis en français A 
SES, Nouvelle édition revue sur les textes originaus REI 
e de notes, avec les continuations et plusieurs contes 
raduiis pour la première fois du persan, du iurc et de arabe. 
ele., par M. Edouard Gauttier, Paris, 1822, 7 vol. în 80. ` 


ed mea 


O mie și una de zile. Les Mille et un jours, c 
sans, traduits en français par M. Petis de la Crote. DR 
des Secretaires — Interpretes du Roy, Lecieur ei Professeur au 
Collège Royal, Paris, 5 vol., 1710—1712. Alte ediţii: Amster- 
dam, 1714—1713, în 120, 5 vol: Paris, 1729, în 120, 5 vol: 
A 1732, in 12%, 5 vol.; Paris, 1766, în 120, 5 vol.: 
Lille, 1783, în 129, 5 vol.; Lille, 1784, Le cabinet des éen. 
DEV Ay i Amsterdam, 1785; Paris, 1826, în 80 5 vol. 
e dës din Galland, Cardoune, Chavis şi Cazotle cu 
E nur și gravuri « par nos premiers artistes »; stilul revăzul 
e Losage), cf. Chauvin, op. cib., 1V, pp. 123—127. 


t cepe . D R . . e 
KS Traduceri ilulieuo: Novele arabe, divise in mille ed unu 
SUA BE E d ge e [rancese nel volgure italiano 
neza, 1722, în 120, 12 volume (v. Chauvin, op. ci 
i Š e 3 d D A C D GER IN 
"ek CN gl VIIE, p. 104); Vonczia 1816 eg? 
ano, — Î 0 A ` dÉ 1852: i 
séin, 43, in 89, 4 vol.; Milano, 1852; Napoli, 


O mie și una de zile: Menţionate de Victor Chauvin; 
Novelle persiane duse in 1001 giornata tradotte in volgare 
italiano, Venezia, 1803, Falconetti; Venezia 1833 in go 
13 vol.; Napoli, Grimaldi, 1856 şi Z Mille e un giorno: novelle 
persiane; troduzione di Armando Dominieis, Firenze, A. A: 
lani, 1885 (siugurele cunoscute lui Chauvin, 1V, p. 130) 


__ Traduceri germave inlevesante pentru noi: ` 
bicht, F. H. von der Hagen und Ke Schall Ki 
und eine Nacht; arabische Erzählungen, zum ersten Male aus 
einer tunesischea Handschrifi ergänzt und vollsiăndina über- 
setzt, Breslau, 1825, 15 vol. După Rückert sunt: « Neu über- 
selzi aus dem Französischen des Galland, mit Aufnahme der 
Ergänzungen desselben durch Caussin, Gaultier und Schott 
Se, Vervolistândigung aus einer lunesischeu Hand- 
i p în (ef. Chauvin, op. ett., p. 96). Această ediţie e proto- 

ipul lui Barace. Max Henning, Tausend und eine Nacht, aus 


? Ra 
< u Di eh d CO DH WC d 11 d 
bk T daer sau de natură a jigni gustul. francez», 
i Ae u traduse din franceza lui Galland, cu excepția 
can pe ărilor făcute aceluiaşi de călre. Caussin, Gauttier şi 
choll şi a întregirii dintr-un manuscris tunisian.» 


394 


dem. arabischen übertragen, Leipzig, Philipp Reclam jun. s.d. 
(1895 — 18599), întemeială pe loxlul arab dela Bulâg şi pe 
iraducerile anterioare; de această traducere gerinană s-a 
servil d-l L. Rebreanu. 


Traduceri integrale: Dr. J. C. Mardrus, Le livre des 
Mille nuiis et une nuit; troduction littérale cl complète 
du lezte arabe, Paris, Charpentier. Traducerea velo făculă 
după uu manuscript arab de la slivşitul sec. al XVII-lea, 
alial în posesiunea sa, « col mai complel şi mai bine conserva, 
acelaşi după care s-a tăcut ediția arabă, imprimată la Bulâq ». 
Richard F. Burton, Plain and literal translation of the arabian 
Nighis enteriainmenis now entituled The Book of the Thousand 
Nights and a Night wuh introduction explanalory notes on 
ihe manners and customs of moslem men and a lerminal essay 
upon the History of the Nights, vol. 1—X. Printed by We 
Burton club for private subseribers only. 


Texte grecești: "ApoxBurdv ubldodoyinov mepttyuv Suny Ge 
xat eu Bebnsderg Alev RepiepYa „oi pala. Xuyrelèv gie THY 
&oufuniv Bodem nap Tod eo Alle Aepf ce "Auzouuxexng, 
vii  moârov Ex Tic rodie ele THY fuerepav Zudem 
uerapperodiv, xal petà TAEIOTNG èniuehetags BopOelev, Venc- 
ţia, Anti. Zalla, 1757 (Legrand, Bibliogr. hell. XVIH-e 
E p. 407); in 8°, A vol; Nän Mou Hros olloikeru 
Genfer tipărită la Veneţia, 1794, de Polyzois Laupa- 
wtziolis din laniuu, în 8°, 4 vol. După indicaţiile lui Chauvin, 
op. ei p. 48, primele două volume cuprind poveşti din ciclu! 
O mie si una de nopți, ultimele două volume din ciclul O 
mie și una de zile. «Începînd de la ediția Ill-a — spune 
Chauvin — colecția a fost diminuată cu al doilea volum din 
O mie și una de nopți». Alte ediţii menţionate la Chauvin: 
din Veneţia, 1803, Viena, 1837, Veneţia, 1846. Ediţii nemen- 
ționate de Chauvin: traducere directă din Dmba arabă de 
K. Trikoglidis, Xohuă Zetär Ga zis Misc ua uix 
vhurec, uetáopuois &rd rb dpafiră xstpevo (in două tomuri), 
Atena, Elefierudakis (s.a.); acelaşi în colecţia Duc eng 
"Baies Zeen nr. 31—35, Atena, 1921,5 volume, în 8%, cu o 
prefaţă în vol. 1 de 1. Vutioridis, pp. 5—15. 


Pentru manuseripte și ediţii orieufale. Vezi Victor Chau- 
vin, Bibliographie des ouvrages arabes ou relalifs auz A- 
rabes... 1V, Liège, 1900, pp. 45 — 24. 


Studii: Victor Chauvin, Bibliographie des ouvroges 
arabes ou relatifs aux Arabes... cu deosebire vol. IN (unde 
se dă bibliografia publicaţiilor şi traducerilor din O mie 
şi una de nopţi, pp. 1—23 şi O mie şi una de zile, pp. 123— 
132), vol. V—VII (unde se găseşte un rezumal a! luluror 
poveştilor din colecţiile notate mai sus, cu o indicație a 
manuscriptelor şi textelor arabe în care figurează povestea, 


cu uotarea traducerilor în limbi străine a poveslei respective 
805 


şi cu paralele din alte coiecţii de folclor); Richard F. Burton, 
Alf-Laylah wa Laylah, Plain and literal translation of the 
arabian Nights... (vezi titlul complet mai sus p. 395). Studiul 
se află în vol. VIII. Félix Paul Greve, Die Erzăhlungen 
aus den 1001 Nächten, auf Grund der Burtonschen englischen 
Ausgabe, 12 volume, Leipzig, 1907—1908 (în vol. XII: 
K. Dyroff, Zur Entstehung und Geschichte des arabischen 
Buches 1001 Nacht); Enno Littmann, Die Erzăhlungen aus 
den 1001 Nächten, nach dem arabischen Urtext der Calcuttaer 
Ausgabe vom Jahre 1889 übertragen, 6 vol., Leipzig, 1921— 
1928, în vol. VI, pp. 681—7741: despre originea şi istoricul 
poveştilor; Enno Littmann, Tausend und eine Nacht in der 
arabischen Literatur, Tübingen, 1923; J. Horowitz, Die Ent- 
stehung von Tausend und eine Nacht, în The Rewiew of Na- 
tions, 1927 (pp. 85—111). Un rezumat al cercetărilor în 
Johannes Bolte und Georg Polivka, Anmerkungen zu den 
Kunder- u. Hausmärchen der Brüder Grimm, vol. IV, Leipzig, 
1930, pp. 397—410. 

Pentru cadru vezi şi bibliografia dată de Victor Chauvin 
in op. cit, V, pp. 188—191. 

n ciclul poveştilor orientale trebuieşte aşezată şi Istoria 
lui Skinder (ms. 2623 din 1791; nr. 1514 din 1837; nr. 1055, 
sec. al XIX-lea, toate din Bibl. Acad. Rom. şi nr. 130 ŞI 
149, fond Gaster) pentru care cf. acum: dr. M. Gaster Die 
Geschichte des Kaisers Skinder ein rumânisch-byzantinischer 
Roman în Texte und Forschungen zur byzantinisch-neugrie- 
chischen Philologie, herausg. von Prof. Dr. Nikos A. Bees 
(Béns), nr. 22 Athena, I, 37. 


ROMANE CAVALEREȘTI 


ROMANUL TROIEI 


Unul din cele mai interesante aspecte ale litera- 
turii noastre vechi cu caracter poporan este apariția 
aşa-numitelor romane « Courtois », care se născuseră 
iu literatura franceză a veacului al XII-lea, în urma 
unor mari transformări sociale, sub influența vechilor 
«chansons de gestes», a unor elemente ce veneau 
din tradiţia clasică ! şi a unor idei literare aduse 
din Provența. 

Prefacerile săvivşite în strnetura societăţii medic- 
vale în cursul timpului, priu instituirea cavale- 
rismului și prin frămîntările cruciadelor, pe de o 
parte, iar pe de alta prin rafinarea clasei conducă- 
toare, trehuiau să aibă răsiringeri și în literatura 
timpului. 

În același timp, povestirile despre frumusețea 
feerică a Orientului, puse în circulaţie de cruciați şi 
pelerini, au deşteptal curiozitatea, au aţiţat imagi- 
nația ai au trezit gustul pentru aventuri. 

Aceste idealuri noi ale societăţii cavalereşti urmau 
să-și găsească şi ele expresiune în domeniul litera- 
turii si acei cari au îndeplinit această operă au lost 
o generaţie de truveri cul, ieşiţi din şceoalele cleri- 
cale ale secolului al Xll-tea. 

Vechile a chansons de gestes», care încălziseră 
imaginaţia unei societăţi războinice şi care erau 
cintate în sunetul violelor, în faţa catedralelor, în 
piețele tirgurilor, nu mai erau pe placul societăţii 
feudale din secolul al XIl-lea, care avea acum alte 
idealuri. În epoca aceasta, care a precedat şi a pre- 


1 Vezi despre aceasta pe larg: Edmond Faral, Recherches 
sur les sources latines des contes et romans courtois du moyen- 
âge, Paris, E. Champion, 1913. 


399 


peste veacuri şi, după ce au destătat clasele aristo- 

crate, s-au răspîndit în masele adinci ale poporului, 

intrind. cum a arătat Nisard, în cercul literaturii 
? 


de colportaj 1. 


gătit Renaşterea, se răspîndise în Franța un adevărat 
cult pentru antichitatea clasică. În şcoalele inteme- 
iate între Loira şi Somma, se cultivau cu multă 
stăruință și însnflețire, în ciclul superior, în aşa- 


numitul «trivium », poeții antici. Din rîndurile tine- 
retului ieşit de pe băncile acestor şcoale şi care nu 
mal găsea loc în clasa clerului, s-au recrutat truverii 
timpurilor noi, care, hrăniţi cu scrierile clasice, cu 
Ars Amandi şi Metamorfozele lui Ovidiu, cu Aeneida 
lui Virgiliu şi cu Thebaida lui Statiu, s-au străduit 
să satisfacă năzuințele spre o nouă viaţă literară 
a lumii elegante din castelele leudale. În dorința 
de a încînta imaginaţia şi simţirea acestei lumi 
ralinate, ei au transpus în literatură idealul cavale- 
rismului şi sentimentul curtoaziei. Astfel au luat 
naștere acele lungi epopee cu subiecte din lumea 
antică, din îndepărtatul Orient sau din legendarele 
tradiții ale Bretaniei, cunoscute sub numele de 
romane courlois. Temele acestor epopei pun în reliel 
nu numai vitejia cavalerească — ca în chansons de 
gestes — ci şi o pasiune de dragoste sinceră şi puter- 
nică. 

O influență hotărîtoare în procesul de creaţie al 
noii producții epice a avut-o şi moda literară a 
trabadurilor, cu divinizarea femeii şi a dragostei, 
modă adusă în nordul Franței cu prilejul căsătoriei 
Alénor-ci de Acquitania cu Ludovic al Vll-lea. De 
la curtea regală, această modă literară s-a răspîndit 
in castelele marilor feudali şi s-a impus în literatura 
timpului, mai ales prin prestigiul operei lui Chrétien 
de Troyes 1. 

Acest gen de producție epică, început în secolul 
al XII-lea, s-a prelungit pînă în secolul al XV-lea, 
cind, adaptat vremii și transformat în proză, a luat 
numele de romane de aventură. Din această com- 
plexă şi bogată producţie epică, unele exemplare 
s-au bucurat de atita vază, încît au supravieţuit 


1 G. Cohen, Un grand romancier d'amour et d'aventure 
uu ATl-e siècle: Chrétien de Troyes et son oeuvre, Paris, 1931. 


400 


Una din cele mai de seamă producţii ale roma- 
nelor « courtois », intrată şi în literatura noastră, este 
epopeea cunoscută sub numele de Roman e SE 
Romanul se păstrează în ms. nr. 2183 din Biblioteca 
Academiei Române, fără titlu şi fără început şi a 
fost identificat şi studiat de noi într-un memoriu 
prezentat Academiei *® Tema acestui roman o SN 
mează luptele şi peripeţiile petrecute sub ziduri e 
Troiei şi soarta tragică a eroilor greci, după întoar- 
cerea de la Troia, povestite însă în cu totul altă 
lumină decît în Iliada şi Odiseea. 


Dictys şi Dares. Se ştie că în tot cursul ge 3 
mediu epopeile homerice, în care apăreau pe pring 
plan divinitățile elenice cu mitologia lor plină de 
poezie, au fost combătute de biserica creştină. K 

Locul poemelor homerice în cultura timpului 
l-au luat două plăsmuiri apocrife, atribuite lui 
Dictys Cretanul a Dares Frigianul, care ar fi fost 
martori oculari ai războiului troian. ` ` 

Dictys este un pretins tovarăș al regelui ăn 
din Creta, care, după întoarcerea în patrie, a i 
scris faptele petrecute sub ochii săi ori pe e e-a 
auzit din gura lui Ulise, Menelau şi Neoptolem. 
Povestirea se începe cu împrejurările în care a fost 
răpită Elena de către Paris și se încheie cu EE 
spre căminuri a eroilor greci. Opera lui  Dictys 
este însoțită, în manuscriptele evului mediu e 
tipărituri, de o scrisoare plăsmuită, atribuită tradu- 
cătorului latin, Lucius Septimins. În ea ni se spune 
că Dictys şi-ar fi scris memoriile cu litere GER 
și că, la capătul vieții sale, ar îi lăsat cu limbă de 


: gie: de 
1 Charles Nisard, Histoire des Jores populaires ou ` 
la litterature du colportage, Ìl-e éd., tome Ii, Paris, 1864, 


. 395 şi urm. gegen, ; 
P 2 Vezi mai jos în bibliografie. 


401 


moarte ca să fie îngropat împreună cu opera lui 
ceea ce s-a și făcut. În timpul unui cutremur însă. 
mormintul a fost ruinat ai niște păstori au găsit 
opera pe care au dus-o la stăpînul locului. Acesta 
la rîndul său, a trimis-o la Roma impăratului Nero, 
e SÉ Septimius, a tradus-o în limba latină 
TU d ă 
"e a PE să afle adevărul asupra celor petre- 

f Dares este un troian din ceata lui Antenor care 
scăpat cu Eneea din dezastrul Troiei, a scris după 
aceea nenorocirile rasei sale, începînd cu pri 
ciocnire a grecilor argonauți cu frigienii si încheind 
cu arderea și năruirea Troiei. Opera lui Dares este si 
ea însoțită de o scrisoare apocrifă a lui Cornelius 
Nepos către Sallustius Crispus, în care cel dintii 
ne spune că pe timpul studiilor sale la Atena ar fi 
dat peste istoria veridică a lui Dares, scrisă chiar 
de mina lui, și că, pentru restabilirea adevărului 
asupra distrugerii Troiei, el o traduce în limba 
latină. 

În ambele scrisori, şi a lui Dictys Cretanul şi 
a lui Dares Frigianul, se străvede destul de limpede 
intenţia bisericii creștine de a compromite opera 
lui Homer. Ambii pretinşi traducători spun in 
scrisorile lor că nu trebuie să se dea crezare lui 
Homer, care este cu mult posterior războiului troian 
pe cind Dictys şi Dares sunt contemporani cu 
evenimentele la care chiar au luat parte şi că. în 
sfirșit, Homer trebuie socotit ca un rătăcit — a pro 
insano haberetur z — pentru că a descris zeii K 
n-au existat niciodată, luptindu-se cu oamenii. 
-~ Aceste două falsificate, care erau mult preţuite 
în evul mediu, au avut norocul să ţie încordată 
vreme îndelungată asupra lor atenţia savantilor 
din Occident. Cei mai de seamă reprezentanţi ai 
clasicismului au luat parte la dezbaterea problemei 
dezbatere care a durat mai bine de două veacuri 
ȘI care tindea să lămurească dacă aceste două opere 
au fost plăsmuite în lumea latină a Occidentului sau 
dacă, dimpotrivă, au venit din Răsăritul grec. 


402 


Discuţia a durat pînă în anul 1907 cind, cu 
prilejul unor săpături în Egipt, pe ruinele vechiului 
Tebtunis, s-a descoperit un papirus datind din 
secolul al II-lea şi conţinind un fragment din Dictys 
in limba greacă. Această descoperire a închis discuţia. 
Astăzi sunt de acord toţi clasiciştii că amindouă apo- 
crifele au fost plăsmuite în literatura greacă și că 
îşi au sursele îndepărtate în tradiţiile vechilor poeţi 
ciclici, din care s-au alimentat în cursul veacurilor 
logografii şi istoricii, filosofii şi retorii, gramaticii 
și comentatorii greci. 


Benoit; de Sainte-Maure. Din lumea greacă, ele 
au pătruns în literatura latină încă din secolul al 
IV-lea şi au găsit, sprijinite de cler, un adînc răsunet 
in cultura teologică a evului mediu, înlocuind 
aproape cu totul poemele homerice. Ele erau destul 
de răspindite în Occident cînd, în veacul al XII-lea, 
truverii francezi, pentru a reînnoi materia epică 
a ciclului carolingian, încep să-și caute inspiraţia 
în marile acţiuni ale antichităţii. În preajma anului 
1165, în Normandia, lingă Poitiers, un truver, 
Benoit de Sainte-Maure, a alcătuit, întemeindu-se 
pe Dictys şi Dares, o lungă epopee de 30 000 versuri 
în octosilabe. Dar cum materialul lui Dictys şi 
Dares era prea sumar, Benoit, cu imaginaţia lui 
fecundă, a înflorit povestirea, după gustul publi- 
cului rafinat pentru care scria, cu aventuri de dra- 
goste galantă — bunăoară cea dintre Troil și Cresida 
sau dintre Diomed şi Briseis — sau cu descrieri 
mărete în care strălucesc lumina şi bogăţia feeriei 
orientale, ca de exemplu acea miraculoasă « cameră 
a frumuseţilor », construită numai din aur şi din 
pietre preţioase. Deşi tratează un subiect antic, 
truverul normand a imprimat totuşi epopeei sale un 
pronunțat colorit al vremii şi al societăţii în mijlocul 
căreia trăia. Aşa, bunăoară, planul de reconstruire 
a Troiei, rezidită din cenuşe de Priam, evocă în 
totul arhitectura cetăților medievale: este încon- 
jurată de ziduri, prevăzute din distanţă în distanță 


403 


26*—329 


cu turnuri și porţi. În jurul zidunlor sunt săpate 
șanțuri adinci, umplute cu apă, peste care, în dreptul 
porților, sunt aşezate punți ce se lasă sau se ridică, 
după nevoile celor din cetate. | 

Viaţa pe care o trăiesc eroii, obiceiurile lor, 
luptele chiar, respiră atmosfera vieţii medievale. 
Primirea cu alai a Elenei la Troia, purtarea grecilor 
faţă de femei au ceva din curtoazia obișnuită 
la curţile cavalerilor din veacul de mijloc. În 
descrierea luptelor, războinicii nu se luptă din care, 
aşa precum îi vedem în lada, ci călări, îmbrăcaţi 
in zale și armuri de fier ca în timpurile de înflorire 
a cavalerismului. Ba, într-un loc, Palamed, conducă- 
torul cretanilor, pentru a-şi dovedi nevinovăția, este 
gata să se lupte într-un duel judiciar cu rivalul său. 
Asemenea transpuneri iu timpurile homerice de 
obiceiuri şi costume ale vremii în care trăia truverul, 
abundă în opera lui Benoit şi s-au păstrat, cu toată 
depărtarea de spaţiu şi de timp, pină în versiunea 
noastră românească. 

Astfel, într-un.loc, truverul normand, povestind 
omorul lui Agamemnon şi vorbind de legăturile 
nelegiuite ale Clitemnestrei cu Egist, spune textual: 

« Car Clitemestra ot ame 
Un vasal riche e renome 


Qui n'esteit reis, ne cuens, ne dus, 
Apelez esteit Egistus... » 


ceea ce în textul românesc s-a resirint astfel: 


«nici era împărat, nici domn, nici comit» 1. 


într-alt loc, ni se povesteşte chiar că Pirus, 
fiul lui Achile, venind în tabăra grecească spre a 
răzbuna moartea tatălui său, înainte de a se amesteca 
în virtejul luptelor, a fost făcut, după datina din 
evul mediu, mai întîi cavaler: 
«Des armes son père Achilles 


Ca me renconte e dit Dares 
Le firent en lost chevalier. » 


1 Comit, conte, în oastea grecească a Troiei! 
404 


ceea ce în romanul românese a devenit: 


«lar împăratul Agamemnon, corturile și celelalte 
unelte ale tătini-său, îndată au poruncit de i le-au dat 
lui, şi aşa l-au cinstit pre el, cît doi din domnii cei mari 
greceşti cu miinile sale i-au pus cavaleri de aur». 


Versiunea românească a romanului Troiei nu 
derivă însă direct din opera lui Benoit, ci prin 
mijlocirea unui intermediar italian. 


Guido delle Colonne. Se știe că în ltalia remi- 
niscenţele despre legenda troiană, sprijinite şi de 
tradiţia virgiliană a fundării Romei de către eroul 
troian, au avut un puternic răsunet în masele popu- 
lare. În imnurile latinc, cintate de popor—ca de 
pildă în cel pe care-l cîntau în 924 cetățeni din 
Modena, urcați pe ziduri dinaintea invaziei 
maghiare — eroii troieni erau luaţi ca pildă pentru 
vitejia şi virtuțile lor; în rîndurile nobilimii italiene 
din veacul de mijloc se intilnesc mulți inși purtind 
numele lui Hector şi Troil; familii şi cetăţi pretin- 
deau că descind din eroii scăpaţi din năruirea Troiei; 
la Padova se arătau chiar ruinele zidurilor ridicate 
de Antenor; pe flamunile cetăților italiene se găseau 
insignele care se credea că aparținuseră unuia sau 
altuia dintre principii troieni. Legendele despre 
Troia trăiau aşa de viu în gura poporului, încît atunci 
cînd Dante a voit să imortalizeze, în Divina Comedie, 
viaţa patriarhală a familiei florentine din evul 
mediu, ne-a înfățișat pe tinerele căsătorite, una 
plecată asupra leagănului și alta torcînd și povestind 
in cercul familiei: 

« De Troiani, de Fiesole e di Roma» 

Această largă popularitate a materialului legen- 
dar privitor la Troia, a făcut ca romanul lui Benoit 
să găsească în Italia admiratori pasionați. Dintre 
aceştia unul, Guido delle Colonne, fost judecător 
in Messina, între 1257—1280, poet liric în orele 
sale de răgaz, a prelucrat în latinește, după dorinţa 
mecenatului său Matheo della Porta, arhiepiscop 
de Palermo, opera lui Benoit. 


405 


Prelucrarea lui Guido delle Colonne este unul din 


- i > cite ori are prilejul, adaugă informațiuni instructive 
intermediarele prin care plăsmuirea lui Benoit a i de ei i 


și mai ales sfaturi de moralizare. 


trecut în li a fu a i 
GE Ge noastră, îundcă prelucrarea hai 
( apropie de versiunea românească tocmai 
în acele trăsături caracteristice în care ambele se 


îndepărtează de epopeea lni Benoit. 


l Benoit, ca mai toți jongleurii, este plin de vervă 
scinteletoare și simte o deosebită plăcere să lun- 
gească povestirea prin descrieri minuţioase şi digre- 
suni, introducînd în urzeala romanului ceva din 
acea știință clericală de care erau mîndri cărturarii 
evului mediu. Guido, dimpotrivă, este stăpinit de 
preocuparea constantă de a prescurta povestirea 
lui Benoit. Ceea ce truverul francez povestește în 
zeci de versuri, Guido redă numai în citeva cuvinte. 
Ba, uneori, omite pasagii întregi, aducînd prin 
aceasta prefaceri importante în însăşi structura 
romanului, ceea ce se resimte şi în împărțirea materiei 


pe capitole. 


această direcție, pe Guido. 


Dar, deşi Guido rezumă pretutindeni opera lui 
Benoit, totuși în vreo cîteva locuri el dezvoltă 
povestirea, şi aceste amplificări personale ale lui 
Guido scot în lumină deosebirea de concepţie dintre 
truverul francez şi judele messinian. Benoit, care 
trătește în plină înflorire a romanului courtois, creează 


opera lui pentru a fi recitată la zile de sărbătoare 
în sălile măreţe ale castelelor. El se străduieste să 
placă seigneurilor din vremea sa; de aceea prelu- 
crind în versuri textul lui Dictys şi Dares, născo- 
cește scene tumultuoase de război, pline de avint 
eroic, idile de dragoste insuflate de galanterie rafi- 
nată, evocă ţinuturi exotice din Orientul îndepărtat 
plin de palate fantastice, cu turnuri aurite si săli 
de marmură, împodobite cu pietre preţioase. i 
Guido, judele messinian, care prelucrează după 
sfatul unui episcop, este stăpînit cu deosebire de 
preocuparea de a instrui şi de a moraliza. Desi 
prescurtează naraţiunea lui Benoit, totuşi, ori de 


406 


Benoit vorbeşte cu mult respect despre Homer: 
«clers merveillos e sages e escientos... » 


pe cind Guido, pătrunzind mai adînc în miezul 
concepţiei lui Dares, cu părtinirea pentru rasa tro- 
iană, cind ajunge la episodul în care se povestește 
cum Ahile ucide pe Hector prin surprindere, izbuc- 
neşte deodată într-o aprigă apostrofă împotriva lui 


Homer, care, în versiunea românească, vine astiel: 


«Ci tu Omire, făcătoriule de verşuri, care în cărțile 
tale cn atîtea laude ai scris pe Ahileus, ce socoteală iscusită 
te îndeamnă ca să împleteşti lauda unui tiran, atita de răn 
şi fär de omenire şi să încoronezi cn flori de laude acel cap 
de fiară sălbatecă, iar nu omenesc. Pentru care lucru iaste 
foarte cu ruşine unui bărbat înţelept să facă aşa făr de soco- 


mala... 
la aminte, o ticăloase Omire, că niciodată Ahilens 


n-au ncis pe vrenn bărbat viteaz cu dreptate, făr de numai 
cu vicleşug şi cn înşelăciune.» 


Traducerea românească, Prelucrarea lui Guido 
se încheie cu cîteva capitole în care ni se dau notițe 
despre durata războiului troian, despre numele 
eroilor uciși, împrumutate din Dares Phrigius. Aceste 
notițe, care lipsesc din opera lui Benoit, se regăsesc 
numai în versiunea lui Guido şi în cea românească. 

Textul românesc corespunde cu cel italian, de 
cele mai multe ori. aproape verbal; chiar imaginile 
plastice, care înviorează și colorează stilul lni Guido, 
se regăsesc în versiunea românească. 

Versiunea românească este însă, după cum am 
arătat amănunţit în memoriul prezentat Academiei, 
mai simplificată chiar decit a lui Guido, căci înlătură 
episoadele oarecum străine de subiectul principal, 
după cum într-alte părţi are episoade dislocate. 

Aceste deosebiri ne-au făcut să admitem că 
intre prelucrarea lui Guido ai versiunea românească 
au fost redacţiuni intermediare. 

Fiindcă pînă la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi 
inceputul celui de-al XIX-lea, contactul între cultura 
italiană şi cea română este redus, cred că traducerea 


407 


s-a făcut după un original grecesc, căci grecii au 
cunoscut și ei romanul lui Benoit. Încă din anul 
1866 Gidel a semnalat o traducere grecească în 
versuri a lui Benoit. Pe lingă aceasta, grecii vor fi 
avut şi o versiune prelucrată după Guido, care însă 
nu 2 cunoaşte pină acum. 

erslunea românească se păstrează în m ip- 
tul nr. 2483 din Bipilotaca Academiei Die. 
Textul nu are titlu. Primele foi, care conţineau 
titlul şi inceputul operei, s-au pierdut. Pe foaia de 
la sfirșitul textului (f. 127) se află următoarea 
notă a copistului: «S-au prescris atastă istorie de 
mult păcătosul Joan Grämătic, sin popii Mirii ot 
Bărbăteşii, fevr. 24 dni, 1766». 
Satul Bărbăteșşti este poate — orientindu-ne după 
Lies din Judeţul Vilcea sau Gorj. Textul 
e o copie după un original care poate se à pină 
în secolul al XVIl-lea. lată o schemă a E: 
pe care l-au străbătut tradiţiile legendare ale lui 
Dares şi Dictys din Occidentul latin şi a intermedi- 


arelor prin care au trecut pînă j ] 
F pînă au ajuns în literat 
noastră: i A 


Dares Dictys (cartea VI) 
KE 
| sa 
Benoit de Sainte-Maure 


| 


Guido delle Colonne 


Intermediar necuuoscut 
(probabil grec) 


Romanul românesc 
(ms. 2183, Bibl. Acad. Rom.) 


| Spuneam la început că romanul acesta ne infă- 
țișează războiul în cu totul alt aspect decit cel 


405 


cunoscut din poemele homerice. Cauza războiului 
nu-i aci răpirea Elenei, ci măsura de precauţie 
luată de regele Frigiei in contra expediției Argo- 
nauţilor. 

O altă caracteristică a romanului este înlăturarea 
elementului mitologic ai înlocuirea lui cu elemente 
creştine. Chiar cînd sunt elemente mitologice, ele 
au fost preformate prin prisma concepţiei creştine. 
Astfel este, de exemplu, episodul consultării oraco- 
lului din Delfi de către Ulise: 


«În ostrovul Delton era o capişte făcută de elenii cei 
vechi, în care cra un idol al lui Apolon dumnezeu, căruia îi 
aduceau nebunii eleni jertfe şi tămiie, numindu-i spre pieirea 
sa Dumnezeu, în care intrind dracul, da răspuns celor ce 
întreabă ». 


Un alt aspect al concepţiei creştine care stă 
la baza romanului se vede și în tendinţa de a des- 
prinde, din desfăşurarea faptelor, elementul moral, 
atit de scump scriitorilor medievali. Caracteristică 
este în această privinţă moralizarea privitoare la 
nenorocirile aduse de dragoste, cu care se încheie 


romanul (f. 127 v.): 


« Vedeţi, Iraţilor, ce a Dout spurcata Elena şi cu necu- 
ratul Paris. Acestea agonisesc dragostele muierești şi Încă 
muiarea cu bărbat, şi cu copii precum au fost aceea. lată 
ce bine şi ce cinste au adus Paris lui Priam împărat, tătini-său, 
şi maică-si, Ecubei, şi tuturor fraţilor şi nu numai lor, ci 
s-au pricinuit din fapta lor moarte şi pierzare la o lume de 
oameni despre amindouă părţile... » 


Cea mai interesantă caracteristică a romanului 
acestuia este însă prezentarea poporului troian într-o 
lumină foarte simpatică. În cursul războaielor, 
Paris nu-i înfățișat, aşa cum este în Iliada, ca un 
om molatic, fără energie, laş, ci ca un erou care, 
după moartea lui Hector a Troil, devine sufletul 
și reazimul troienilor. Achile, care în Iliada apare 
viteaz, mindru şi generos, in romanul nostru este 
infăţişat într-o lumină puțin simpatică. Ori de cite 
ori se întilneşte cu Hector, acesta îi este superior. 
O dată, Hector îl trinteşte pe Achile jos de pe cal 


409 


ȘI îl b i i 
ale cu paloşul in coif. La incheierea păcu, după 
duală lui ee Hector propune lupta Lë 
PM le cei ela lui Menelau, ca în /liada Toţi 
ntervin însă, înlături Te: 
S $ | i aturin 
D'Deeg nu fie învins Abile d tupaa 
ubie a e 
e lait e 5 d Sa subiectul romanului 
= vestește r A 
metal. edacţiunea românească, 
Pelia i 
aa» roze Peloponezului, temindn-se de popu 
SES, epotului său lason, îl îndeamnă si ; 
e $ SE tară a Colchidei ca să oa dă 
i m a berbecelui de aur lason se 
i abia Argos cu t Bei) săi și 
a GA Esc g ovaràşıl săi și porneşte 
In drum aj zi i 
a aug la țărmurile « Frighiei » şi aici 
debarcară i i sia ciobani asc, ech, 
ees regele Frighiei trimite soli j 
u-l că dacă pină a d ' dioa ari 
EE tai oua zl nu vor ridica ancorele 
TRN pleca din limanurile lui, vor pieri toţi 
SE Ee sale ». Grecii, indirjiţi împotriva 
sc in largul mării; ajung i i 
cuceresc lina berbecului de aur IE n 
EE cu ajutorul Medeei 
E o patria lor, cu 1zbindă şi cu cinste Sp 
cules, care îi sosirea argonauţilor în Grecia, Her- 
îi care u uitase ji&nirea pe care le-o adusese 
si fl d Ge curțile împăraţilor şi princi- 
spre Troia. BE 5 porneşte cu 50 de corăbii 
2 - Aici debarcarš $ S 
ȘI, in revărsatul zoril e tea a nor IRI 
asupra cetăţii, îi EE = SE , SCHER 
all, Oc, 0 distru iefuies i 
Bee ; g, o Jefuiesc 
een ŞI se întorc, luind cu ei gc i 
ee sora regelui Laomedon, pe Esiona 
m îndu- 
KE: SE se pe tronul tatălui său. rezi- 
Kë: ın cenușe ai trimite soli in Grecia să 
E pe, Esiona. Grecii refuză și atunci 
ce i-a făcut-o Af Paris, care povesteşte promisiunea 
EE rodita în vis (romanul se deosebeşte 
SC oe lil acesta este trimis în Grecia 
a SCH vis l să ră ăDi 
za ul şi să răzbune răpirea 


410 


Răpirea Elenei nu este povestită ca o călcare a 
legilor de ospitalitate, ci ca o răzbunare pusă la cale 
de întregul neam troian. 

Paris, mergind în Grecia, debarcă în ostrovul 
«Sitarilor » unde se afla o «capiște» a Afroditei. 
El vine încărcat de bogății şi stirneşte admiraţia 
grecilor, prin înfăţişarea și mărinimia sa. Atrasă 
de zvonul frumuseţii lui Paris, Elena vine în insulă 
impreună cu jupinesele sale. Paris o îndrăgeşte și, 
cu ajutorul tovarășilor săi, o răpește, o urcă pe o 
corabie şi porneşte în largul mării, spre Troia. 

Urmează asediul Troiei din partea grecilor care 
vin să se răzbune. Asediul se desfăşoară în 25 de 
războaie, întrerupte prin armistiţii de 2—3 luni, 
și se sfirşeşte cu povestirea soartei tragice a eroilor 
greci, întorşi la căminurile lor. Agamemnon este 
ucis de Clitemnestra şi Egist. Diomed este izgonit 
de soţia sa, Egheia, care voia prin aceasta să răz- 

bune moartea fratelui ei Asandru. 
Ulise rătăceşte zece ani pe mare şi după ce ajunge, 
in sfirsit, la vatra strămoşească, este ucis de Felagon, 


fiul său natural. 


BIBLIOGRAFIE 


Romanul românesc se păstrează în manuscrisul nr. 2183 
din Biblioteca Academiei Române, prescris de « loan Gră- 
mătic sin pop<ii> Mirii ot Bărbăteşti, febr. 24, dni 1766» 
(f. 127). Pentru identificarea textului şi studiului versiunii 
româneşti în legăturile ei cu Guido delle Colonne şi Benoit 
de Sainte-Maure, cf. N. Cartojan, Legendele Troadei în lite- 
ratura veche românească, extras din Analele Academiei 
Române, memoriile secţiunii literare, seria IlI, tomul III, 
mem. 3 In. 95 a mem., 39 a extrasului şi urm.). 

Prototipul francez a fost studiat şi publicat într-o bună 
ediţie critică de Leopold Constans, Le roman de Troie par 
Benoit de Sainte-Maure, publié d'apres tous les manuscris 
connus (Société des anciens textes français), 6 vol., Paris, 
1904—1912. 

Romanul francez a fost prelucrat în proză pe la jumă- 
tatea sec. al XIII-lea. Textul acestei prelucrări a fost publicat 
de Leopold Constans et E. Faral, Le roman de Trote en prose 


41) 


(Les classiques frang 
o traducere italiană, în versuri, 
Giulio Bertoni, în Romania, XXXIX (1910) 
şi XLIV { 
versuri nerimate a fost semnalată 
Biblioteca Imperială 
Gidel, Etudes sur la 
p. 197 şi urm. Extr 
l. Mavrofrides, 
Yăboons, p. 183: “O 7r6heuog tHg 
fost cunoscută prin amabilitatea 
bibliotecă se găseşte un exemplar 
cație). Pentru alte detalii bibliografi 
mai sus: Legendele Troadei în liter 
Prelucrarea latină a lui 
publicată, încă din sec. al XV-] 
tionis Trojae. 
Această prelucrare a 
lalte legende despre Troia 
Gorra, Testi inediti di star 


din această rară publi- 
ce, vezi studiul meu citat 
atura veche românească. 

Guido delle Colonne a fost 
ea, sub titlul: istoria destruc- 


iost studiată împreună cu cele- 
, în literatura italiană, de Egidio 


ta Trojana preceduti da uno studio 
sulla legenda trojană in Italia, Torino, Loecher, 1887. 


Pentru bibliografie mai amănunţită vezi studiul meu, 
menţionat mai sus. 


IMBERIE ŞI MARGARONA 


(Pierre de Provence et la Belle Maguelonne) 


În manuscriptul cu nr. 1817 din Biblioteca Acade- 
miei Române — nestudiat pină acum !— se 
păstrează la un loc cu citeva texte religioase şi o 
poveste romantică: /sloria lui Imberie fecior îm pă: 
ralului Provenţiei. Sub acest titlu se ascunde de fapt 
prelucrarea celui mai frumos roman cavaleresc al 
Franţei medievale: Pierre de Provence el la Belle 
Maguelonne, care prin graţia lui naivă a trecut de 
timpuriu peste graniţele literaturii franceze, a fost 
tradus în vreo 14 limbi ei a răzbătut pînă in vremurile: 
noastre, devenind o adevărată carte populară în 


1 Citeva note sumare am dat în: cursul universitar din 
1929 (exemplar litografiat în Bibl. Acad, Rom.). 


413 


as du moyen-dge), Paris, 1922. Despre 
a operei lui Benoit, vezi 

, pp. 570—579 

1915—7), pp. 494—602. Traducerea grecească în 
după un ms. păstrat în 
(azi Naţională) din Paris, de Charles 
littérature grecque moderne, Paris, 1866, 
ase din acest ms. au fost publicate de 
'Exdoy) uvnuelov rc vewtépac EAA NAAG 
Tpocăoc (publicația mi-a 

d-lui D. Russo în a cărui 


j a, i ia char, unde a fost 
Franţa, în Germania, in Grecia chiar, 
lucrată în versuri. l ; | 
IE torul acestui roman cu atita Re we Vie 
e , 

r francez, Pierre Garie bu 
cunoscut. Un sernto jie 
unui canonic din Aaa onna, BOL "e d e p 

Ì in secolul a -lea, $ 
(acum 'Treviers), din se ee A, eg 
i 7 e timpul studiilor ER : 
stirea că Petrarca, p or Ge 
bellier, unde a petrecut 4 ani, l-ar fi cizelat, dann 
g nouă grație. Gaston Paris însă Té "es : 
în VIII p. 
icată nia (XVIII, 
wblicată în Romania 4 IL 5 kb 
inlăturat aceste SE (ee Se Eege, 
cului a -lea. 
di te Söderhjelm urmînd pe drumurile 
finlandez Wern , U E 
j Paris, a ajuns la co 
deschise de Gaston , eme, TA 
! -adevăr un meridional, i 
torul a fost într-a ur r b 
iere care trăise ca atiţia alții la e Kä 
undiei, într-o vreme cind in 
eech i: pe pe eg Carol 'Temerarul, 
iterele și € „lu 
2 le Bon, caută să reînvie, prin fast şi lupte 
) D e 
de «tournoi», SR, A Ae SE WEN, 
ICI ă autorul, r 
Oricine ar Îi însă a „ TO E rer 
i i multiple și disparat: 
onia cu care teme 
aa ve Î tesute într-un tot unitar, 
i lere sunt întreţesu Tut 
E moti ică iunii, prin fineţea cu care 
l I ă a acţiunii, p i 
rin motivarea logică a achur l ha 
ste adincită psihologia eroilor și, A a Pi 
luminoasa evocare a idealului cavalerilor 
diu. EN K- 
E Strămoşii nostri n-au cunoscut insă romanul at ? 
traducere directă — sau măcar credincioasă o gi 
nalului — ci, după cum aflăm chiar din nota GC 
? LH o 
tului, printr-un intermediar pe ia 
intermediar suferise, precum vom Më d 
transformări din acelea care au alterat insăș COR COE 
primitivă a operei. Dar, pentru WER e Kä 
rom expune m 
ere a lucrurilor, vo i ; e 
Bet romanului aşa cum îl avem in versiun 
ânească. x 
i. Regele și regina» Provenţei Sieg, 
vîrstă înaintată un copil, pe care-l Ok et dë 
mai mare luare aminte. Cind copilul a p 


418 


patru ani « l-au pus de au învăţat carte a lui Aristotel 
și a lui Omir şi a lui Efripid (sic) şi ale tuturor 
filosofilor şi ajunsese la 12 ani fecior înțelept şi 
smerit >. După ce şi-a încheiat învățătura, s-a apucat 
de meșteșugul armelor. Era înalt, cu părul galben, 
cu «ochii negrii rizători», voinic, viteaz și loial, 
bucurindu-se de stima şi iubirea supuşilor. 

Într-o zi însă, vine la curtea din Provența un 
cavaler străin, care propune regelui să-i îngăduie a 
se lupta cu cei mai viteji supuşi ai săi. Regele pri- 
meşte propunerea şi trimite crainici să vestească 
provocarea. În ziua sorocită pentru luptă, cînd 
străinul întră în arenă, nimeni nu îndrăzneşte să-l 
infrunte. Numai Imberie, fiul regelui, care ardea 
de dorința gloriei, îşi îmbracă pe ascuns armura, 
pune « şaua de aur » pe calul său aprig «ca un fulger» 
și fără ştirea nimănui, intră în arenă. Trimbiţele şi 
tobele încep să sune, lupta incepe, curtea priveşte 
insuflețită şi, în uralele mulţimii adunate, tînărul 
provensal își infringe adversarul. Încîntat de succesul 
obținut, Imberie se descopere spre admiraţia tuturor, 
Regele însă, care văzuse primejdia de moarte prin 
care trecuse fiul său, îl chiamă la sine și-l dojeneşte, 
căutînd să-i întrineze pornirile războinice: a Suntem 
fericiți — îi spune el—că ai ieșit învingător, dar 
dacă te omora, singuri ne omoram, decit să trăim 
lără tine în lumea aceasta... IO poruncesc de 
astăzi înainte, nimic fără ştirea mea să nu faci». 

Imberie nu răspunde, ci, urcîndu-se în «cămara» 
sa, se pornește pe un plins amarnic. Regele, aflind 
deznădejdea lui, trimite doica, profesorii și prietenii 
din copilărie ca să-l liniştească, dar nimeni Şi nimic 
nu-l poate mîngiia. El cere libertatea de a colinda 
lumea pentru a cîştiga glorie. Zadarnic incearcă 
părinţii, cu lacrimile în ochi, să-i schimbe gindul, 
punindu-i dinainte toată tristeţea bătrineţilor lor. 
Imberie rămîne neînduplecat și atunci împăratul, 
văzind zbuciumul lui, îi îngăduie să plece, dindu-i 
sfaturi părintești, bani și cai. Maică-sa, binecuvîn- 
tîndu-l, îi dăruiește şi ea în clipa despărțirii un engol- 

414 


w vo A s a 
pion de aur pe care să-l poarte ca pază impotriv 
rimejdiilor. , SI 
i Perie, lundu-şi rămas bun, pleacă, a ech 
cu el nici un curtean — de teamă să nui eg 2 
ă ită împărătească — 
lumea că este de viţă imf 
o singură slugă credincioasă, anume e mg 
urma lui, părinţii şi întreaga « Provenţă» 
îndureraţi. | E. 
În tovărăşia lui Scuterie, Imberie e ie 
cistigindu-şi faima de cavaler frumos, vi ia 5i 
înțelept. Străbătînd pentru lupte RE KN 2 
oraşe multe ajunsese în siirșit şi e kas Ge 
ărei j ă frumoasă, Mar lu 
cărei crai avea o fată noas d 
fiu de crai venise să-i ceară mîna, dar ea nu JE 
să se căsătorească decît cu.un cavaler A Ko 
fi distins cu glorie în E One E GE 
ă nici ici i ţii de la curtea 
că nici el, nici înțelept le | "dl 
să-l schimbe gindurile, sfătuindu-se ir SE a 
imi inici î tă tara ca să invite , 
trimite crainici în toată ţ a să In 
într-o luptă de tournoi, pe toţi vitejii cavaler cari 
doresc mîna fiicei sale. af Ş 
La ziua sorocită, sosesc din toate MN 
cavaleri hotăriţi să-și măsoare vitejia; Zeiss dr 
ă în ] 'enei; craiul şi crăiasa pr 
adună în jurul arenei; - i p 
palatul lor, alături de Mara asi Ze glas Š 
Î a cu un inel de sa 
soarele în fereastră, € An erg 
deget ». Între cavaleri se distingea un voinic Să 
nu avea preț» iute și minios, se Ta e, 
i ri rcă să-l atace fur 
Doi adversari care înceal ace ` e oa 
doboríti şi nimeni nu mai avea curajul să se spa ` 
cu el. Margarona privea cu întristare a Ge e 
Auen încă ă Imberie, pe care-l i 
zărea încă în arenă pe in e eg 
i i ată, acesta îşi tace aparit 
în ascuns, cînd, deoda „ ace fac 
imbrăcat într-o armură sclipitoare și, în ve: 
l ă a 
r, se năpusti asupra pult 
surlelor şi al tobelor, ) si empe: 
i ă ele din urmă, Imberie ră: 
Lupta fu crîncenă. În cele din ` | CH 
să-i taie 
ă cal, ridică sabia ca | 
turmă pe arap de pe cal, că sabi 
capul Ken la stăruința craiului și a Ge, a 
il cruță viața. Margarona, încîntată, wi ver n 
ei să-și țină făgăduiala dată și craiul, văzînd ho 


416 


rea nestrămutată a fetei sale, chemă pe Imberie la 
palat, îl îmbrăcă în caftan de aur şi de pietre scumpe 
și-i cunună, , 

După un an, Imberie, cu sufletul neastimpărat, 
cuprins de nostalgia părinţilor şi a soarelui patriei 
sale, fuge noaptea pe ascuns împreună cu soţia sa 
și cu servitorul Scuterie, 

A doua zi dimineaţa, regele, băgind de seamă fuga 
tinerilor, trimise călăreţi pe urma lor, dar zadarnic 
aceștia îi căutară pe drumuri şi coclauri 12 zile, căci 
nu-i putură găsi şi se întoarseră singuri la palat, 
spre marea jale a părinţilor. În acest răstimp, fuga- 
rii, călătorind mai mult noaptea pe lună, prin păduri, 
prin munți şi prin pustietăţi, ieşiră din hotarele 
Moreel. 

După treizeci de zile de rătăcire, credinciosul 
servitor moare de prea mare oboseală și soții, după 
ce-l îngropară, îşi continuară drumul prin pustie- 
tăți. În sfirşit, după o cale lungă, ajunseră într-o 
pajiște înilorită, la un izvor de apă limpede, de 
unde se vedea în zare nesfirşita mare albastră. 
Aici descălecară la umbra unui chiparos, şi Marga- 
rona, cu gindul la părinţii ei, adoarme cu capul pe 
genunchii lui Imberie. 

Imberie insă, auzind o privighetoare cîntind, își 
scoase engolpionul, care era îmbrăcat în tafta roşie, 
il puse pe pieptul Margaronei și se luă după pasăre. 
Un vultur, care tocmai trecea în zbor, zărind engol- 
pionul şi crezind că este o bucată de carne, se sco- 
boară, îl smulge în cioc şi se opreşte într-o insulă 
de lingă țărm, pentru a-şi dumica prada. 

Imberie, zărind în ostrov vulturul ciugulindu-i 
engolpionul, se urcă într-o luntre pe care o găsi la 
țărm, dar abia ajunse la jumătatea drumului 
și o furtună se dezlănțui pe mare. Împins de valuri 
către largul mării, se zbate trei zile și trei nopţi 
pină cînd, în cele din urmă, căzu în miinile piraţilor, 
care-l luară rob. Văzind neaşteptata întorsătură a 
soartei, Imberie izbucni într-un plins amarnic, dar 
— spune textul — «nu plingea de el că este rob, ci 


416 


plingea de luminata Margarona, căci ea rămăsese 
singură în munţi și în pustietate». 

Piraţii îl duc tocmai la Marea Roşie şi îl vind 
sultanului din Cairo. 

În acest răstimp, Margarona, văzînd că bărbatul 
ei s-a pierdut, pleacă, plingind, pe Jos, singură, pe 
o potecă care o scoase tocmai la o mănăstire de 
călugărițe. Aici își povesti păţania ei călugăriţelor, 
care începură să plingă de nenorocirea oi, apoi o 
ajutară să plece, îmbrăcată într-o rasă neagră, cu 
nişte neguţători către Provența. Acolo se duse la 
curtea regelui şi fără să se destăinumască, cu învoirea 
lui, ridică aproape de țărmurile mării o mănăstire, 
în care se închise pentru tot restul vieţii. 

Trecuse vreme la mijloc de cînd Marg 'rona se 
stabilise la mănăstire, şi, într-o bună zi, trei 
corăbii de pescari, abătîndu-se spre acele limanuri, 
aruncară mrejile în mare şi le scoaseră încărcate de 
pește. Din belșugul dobîndit, pescarii trimiseră și 
egumenesei trei mrene mari. Într-una din mrene, 
Margarona găseşte engolpionul lui Imberie. Cum îl 
văzu, izbucni în plins, convinsă că soțul său a murit. 

În acest timp Imberie, care intrase ca îngrijitor 
de cai la curtea sultanului din Cairo, se ridicase re- 
pede, prin isteţimea lui, la rangul de mare vizir, 
ciştigase simpatia poporului şi dobîndise o avere 
fumoasă. Trei ani petrecuse între străini și dorul 
după ţara şi părinţii lui îl muncea din ce în ce mai 
mult. Într-o zi îşi strînge averea în trei butoaie, 
asezind la cele două capete sare, le suie într-o cora- 
bie, şi, fără ca nimeni să bănuiască ceva, pleacă pe 
ascuns în Provența. După 14 zile de mers, corabia 
se opreşte la o insulă şi Imberie se scobori pe uscat. 
Acolo, dînd peste o păjişte înilorită, se așeză la 
umbra unor rodii, dar, copleşit de amintirea Marga- 
ronei şi de mireasma florilor, adormi adînc. Cind 
sosi vremea să se ridice ancora, corăbierii îl căutară 
pretutindeni, dar nu-l putură găsi şi porniră fără el. 
Imberie, deşteptindu-se din somn, se pomeni singur 
și sărac în mijlocul insule: pustii. 

417 


NS 


În răstimp, corăbierii ajung la ţărmul Provenţei 
și duc butoaiele cu sare la mănăstirea Margaronei. 
La un parastas pe care îl făcură călugărițele, avind 
nevoie de sare, o luară din butoaiele aduse şi, spre 
mirarea lor, dădură peste averea de galbeni a lui 
Imberie. Stareţa, luînd banu, puse la cale să zidească 
cu ei un spital de 100 de chilii. 

În vremea aceasta, departe, în insula pustie, 
Imberie sta toată ziua la țărm, doar va zări pe 
mare pinzele unei corăbii. După trei zile de foamete 
și chin, trecînd pe acolo o corabie, îl salvă, ducin- 
du-l pînă la mănăstirea Margaronei, unde fu primit 
și îngrijit cu multă dragoste creștinească. După ce 
se întremă, într-o amiază, stareţa se duse la patul 
său şi, fără să-l recunoască, îl rugă să-i spună cine 
este, unde-i sunt părinţii, ce s-a întîmplat cu el? 
Atunci Imberie începu să-şi povestească, mişcat, 
viaţa lui zbuciumată, dar cind ajunsese cu povestea 
la despărţirea de Margarona, la dorul care l-a urmă- 
rit între străini şi l-a făcut să părăsească Egiptul, 
glasul i se înmoaie de durere: a Doamna mea, lumea 
toată o să umblu pînă să găsesc pe Margarona)». 
Margarona, înduioşată de această statornică cre- 
dinţă şi dragoste, izbucneşte în lacrimi. Soții se 
recunosc; se duc la curtea împărătească, unde se 
răspîndește voia bună și veselia. Toate clopotele 
din cetate vestesc fericita întoarcere a lui limberie 
și regăsirea celor doi soţi, care se urcară, în locul 
bătrinilor, pe tronul împărătesc. 


Intermediarul grecesc după care s-a făcnt traduce- 
rea românească este poema 'luregros xal Mapyaptăva, 
care a fost semnalată pentru întiiaşi dată de Charles 
Gidel, după un manuscript grecesc din Biblioteca 
Naţională din Paris. Poema a fost imprimată în 
nenumărate rînduri în tipografiile greceşti din Vene- 
ţia între anii 1553 și 1812, dar a circulat şi în manu- 
scripte răspindite azi în diferite biblioteci din Euro- 
pa. O asemenea versiune manuscriptă aflată în 


418 


Biblioteca imperială din Viena a fost publicată în 
1874 de W. Wagner; o alta, aflată la Biblioteca 


Bodleiana din Oxford, a fost editată în 1880 de 
Spyr. P. Lambros; o a treia a fost publicată de 
Legrand (vezi detali mai jos în bibliografie). 
Poema grecească este o prelucrare a romanului 
francez Pierre de Provence et la belle Maguelonne și 
vădeşte aceleași procedee de remaniere pe care le-am 
observat mai înainte în poema /Frotocriț, adaptată 
şi ea după un roman medieval francez. Fiindcă n-au 
fost încă cercetate, vom stărui aici puţin asupra lor. 
Prelucrătorul grec a suprimat aproape o pătrime 
din originalul francez și, prin aceasta, a modificat, 
însăşi psihologia eroilor. Zece capitole iniţiale din 


romanul 


francez — omise în poema grecească — 


zugrăveau pe un fond de nn viu colorit cavaleresc 
caracterul « courtois » al eroului, care venind neştiut 
la curtea din Neapole, nu vrea să se destăinuie 
nimănul — nici chiar regelui, care trimite pentru 
aceasta un paj în arena luptei — decit numai Mague- 
lonnei şi numai după ce, prin vitejia lni strălucită, 
i-a cucerit inima. Ciştigase izbinda în lupta de tour- 
noi, cînd toţi spectatorii fuseseră mişcaţi de ţinuta 
și purtarea lui nobilă, care trăda o obirşie înaltă. 
Regele îl pofteşte la un ospăț — alături de Maguel- 
lonna — ca să sărbătorească victoria lui. La plecare, 
rămas singur cu Pierre, regele încearcă din non să 
afle cine este, dar el răspunde cu modestie că este 
dun povre chevalier françois qui cherche le monde 
pour voir les belles dames et demoiselles et conques- 
ter honneur et pris »*. Maguelonna însăși, neputindu-și 
stăpini zbuciumul, se destăinuie doicei, pe care o 
roagă să-l iscodească. Doica îl află în biserică, rugin- 
du-se, şi îi transmite dorința Maguelonnei. El stă 
o clipă pe ginduri: de cînd a părăsit ţara lui nimă- 
nui nu s-a destăinuit, dar cum nu poate refuza nimie 


* <un sărman cavaler francez care cutreieră lumea ca 
să vadă doamne st domnişoare frumoase şi să obţină onoare 


şi premii.> 


27k—345 


419 


N 


Maguelonnei, răspunde că este de spiţă nobilă, 
«de haute lignage» și spre încredințare îi trimite 
un inel de preţ din cele 3, dăruite de mama lui în 
clipa despărțirii. La a doua întîlnire cu doica, Pierre 
trimite Maguelonnei al doilea inel şi răspunde că 
numai Maguelonnei va putea comunica numele și 
țara lui. A doua zi seara are loc, în camera Mague- 
lonnei, intilnirea dintre cei doi tineri, după ce mai 
intii eroul jurase doicei în biserică, pe cruce, că nu 
se va abate din calea datoriei şi a onoarei. Abia 
acum, Pierre dezvăluie iubitei sale că este fiul con- 
telui de Provence şi nepotul regelui Franţei şi că a 
venit la curtea din Neapole atras de faima frumu- 
set! sale. Maguelonna, înduioșată, îi dăruieşte atunci 
ca chezăşie a dragostei un lanţ de aur, iar Pierre — 
al treilea şi cel mai de preţ inel. Îndrăgostiţii își 
jură credinţă și se despart. 

Urmează în originalul francez o nouă luptă în 
care tînărul provensal înfruntă cu bravură loviturile 
tuturor adversarilor şi cîştigă iarăşi izbinda, spre gloria 
iubitei sale. Aceasta exaltă şi mai mult pasiunea 
eroinei şi Pierre, după ce se încheie sărbătorile în cin- 
stea lui, caută prilejul să pună la încercare dragostea 


ponderat şi educaţia lui ortodoxă nu admiteau dra- 
gostea decit în limitele cerinţelor etice ale vieţii 
de familie. De aceea, el modifică firul intrigii în pre- 
lucrarea sa: după strălucita izbîndă a lui Imberie, 
părinţii fetei, văzînd hotărîrea ei nestrămutată de a 
avea ca soţ pe viteazul cavaler, îl chiamă la curte, 
aduc mitropolitul şi-i căsătoresc. Numai după 
aceasta are loc, în poema grecească, fuga. 

Maguelonna nu mai apare în prelucrarea poetu- =, 
lui grec ca o tinără romanţioasă care, iluminată de 
dragoste și încrezătoare în cinstea cavalerului străin, 
rupe legăturile cu căminul părintesc, ci ea devine 
aci o soţie devotată care, dacă își părăseşte părinţii, 
fi părăseşte pentru a urma cu credinţă soțul; dar, 
prin aceasta, concepţia eterată a dragostei «courtoise » 
a dispărut. 

O altă modificare interesantă, adusă de prelucră- — 
torul grec, este suprimarea scenei din romanul fran- 
cez în care se povestește, în două capitole succesive 
(24 şi 25, ed. Biedermann) cum Maguelonna, rămasă 
singură pe ţărmul mării, după o noapte de zbucium, 
iese a doua zi din pădure, îşi schimbă hainele cu o 


și devotamentul iubitei sale şi astfel, la prima întil- pelerină și pornește întins spre Homa, pentru ca 
nire, îi comunică hotărirea de a se întoarce la părin- acolo, îngenuncbhiată dinaintea altarului siintului 
ţii lui. Maguelonna, nevoind să se despartă de el Petru, să se roage 15 zile pentru logodnicul ei și 
și temindu-se că părinţii ei se vor pune de-a curme- apoi să plece cu un convoi de călugărițe spre Pro- 
zişul căsătoriei, se hotărăşte să-l urmeze. Astfel venţa. 
are loc în romanul francez fuga. Psihologia eroilor, De aici înainte, poema greacă urmează în linj 
intreaga lor atitudine, pune în lumină idealul roma- mari romanul francez, de care se deosebeşte în citeva 
nelor courtois: dragostea sinceră şi statornică care locuri prin prescurtări şi uşoare modificări. Astfel, 
nu cunoaște nici o stavilă în lumea pămîntească, în versiunea greacă mrenele cu inelele sunt aduse 
ge mea cu un sentiment CE T Margaronei, pe cînd în versiunea franceză, părinților 
este altoi u v 3 : Di e , S 
iubire, E itmalizată sub influenţa ideilor platonice, E a Ss EES, Se Deech e 
şi ajutorul sultanului, 


o dată transpusă în cadrul şi timpul ei, în ținuturi 
şi vremi cu totul diferite, nu putea îi înţeleasă. 
utorul grec a tăiat toate aceste scene, suave prin 
scope lor naivă, care în structura originalului 


ca în originalul francez. 

În sfirșit, în versiunea grecească a fost suprimat 2, 
finalul originalului francez, în care se povestește 
că, urcîndu-se petronul Provenţei, Pierre și Maguelon- 


ocupă aproape un sfert din întreg. Sufletul lui ae i ees 
na au reunit într-o singură stăpînire regatul de 


420 


42) 


Neapole şi comitatul Provenţei și că, după moartea 
lor, au fost îngropaţi în biserica Maguelonnei. 


Insula Maguelonna în care, după romanul fran- 
cez, sc întilnesc eroii, se află așezată la 15 km spre 
sud de Montpellier, pe o stincă vulcanică, în mijlo- 
cul lacurilor formate de limanurile Mediteranei, 
într-un cadru din cele mai pitoreşti. 

Romanul francez se încheie povestind 'că, după 
ce Pierre şi Maguelonna an domnit «en sainte 
et honeste vie» au murit și că «ils furent ense- 
velis en la dite église dedans un mesme sepulcre 
de la quelle église la dite Maguelonne avoit este 
(= avait été) fonderesse, la quelle se garde encore 
aujourd’ huj ».* 

Într-adevăr, în această insulă se află pînă astăzi 
o mănăstire, cu o biserică a sf. Petru şi Pavel, 
restaurată în timpurile din urmă. În această bise- 
rică se afla un sarcofag de marmoră, pe care călu- 
gării îl credeau că este— după legendă — «lon 
tombeau de la belle Maguelouno», dar care s-a 
dovedit că era al unui episcop. 

S-a stabilit apoi că biserica, a cărei fundare 
romanul o atribuie eroinei, a fost de fapt întemeiată 
în 1504 de episcopul ținutului, care-şi avea rege: 
dința în insulă. 

De altă parte, intriga romanului își are rădăci- 
nile sale în folclor. Motivele din care se întreţese 
acţiunea circulan anterior, parţial sau total, în 
legendele evului mediu sau în literatura populară. 
Astfel, motivul principal care alcătuieşte urzeala 
intrigii: doi îndrăgostiți cari, despărțiți pe neaștep- 
tate prin fatalitatea împrejurărilor, se regăsesc, 
păstrindu-şi credinţa unul altuia, după vreme înde- 
lungată, este un motiv ce, de la vechiul roman 


* <ei au fost înmormintaţi în biserica amintită, în 
acelasi mormint, biserică căreia amintita Maguelonna îi 
fusese ctitoră şi care se păstrează și astăzi.> 


422 


grecesc al lui Eliodor la legendele hagiografice 
(romanul clementin, legenda sf. Eustatiu Plachida) 
şi la romanele medievale (Aucassin et Nicolette 
ș.a.) a fost necontenit folosit. Nodul central al intri- 
gii, răpirea unui giuvaer de către o pasăre de pradă, 
ceea ce atrage după sine despărțirea iubiților, apare 
si în alte poeme şi romane medievale, de pildă în 
PEscoujle, în poema germană Der Bûsant, în Guil- 
laume d' Angleterre a lui Chrétien de Troyes, în poema 
Giulia e Ottinello din Italia meridională sau, în sfir- 
şit, într-o poveste din O mie st una de nopți: Prințul 
Kamaralzaman şi prințesa Badur. Din asemenea 
materiale literare şi folclorice, autorul romanului a 
alcătuit intriga care a fost pusă în legătură cu funda- 
rea mănăstirii din -Insula Maguelonna. 


Romanul a fost tradus în literatura noastră în 
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. 

Manuscriptul din Biblioteca Academiei, care ni 
l-a păstrat, singurul cunoscut pînă acum, încheie 
textul cu următoarea notiţă interesantă: « Aceasta 
este scoasă româneşte de pe elinica care și eu am 
scris-o de la cel ce au scos atasta. Nic(olae) log(ofătul) 
1789, septemvrie 15». Într-o notă de pe f. 74 r. 
numele copistului apare mai complet: Niculae logo- 
făt sin Ursache. Nici o altă notiţă nu ne destăinuie 
pe traducător şi nici data sau localitatea unde a 
fost tradusă poema. După caracterele limbii, textul 
a fost tradus în Muntenia. 

Traducerea românească, care localizează acţiu- 
nea în Moreea, urmează de aproape textul grecesc, 
pe care îl prescurtează şi-l parafrazează. Are şi citeva 
stingăci pe care însă, întrucit nu avem la îndemînă 
toate versiunile greceşti, nu ştim în ce măsură 
trebuiesc puse pe seama traducătorului român. De 
pildă, în textul publicat de Lambros, Imberie şi 
Margarona sunt însoţiţi în fuga lor de un oxovraăpuos 
(scutier). În traducerea românească apare un nume 
propriu: Scuterie. 


428 


BIBLIOGRAFIE 


Versiunea românească în Biblioteca Academiei: Ms. ur. 
1817, Istoriia lui Imberie fecior împăratului a Provenţii, î. 132 
—(1&%, paginația de mină, copiat de Nicc<olae> log<ofăt> 
sin Ursache, 1789, septembrie 15, f. 74—144 v. 


Texte greceşti: Cea mai veche ediţie din Veneţia: 
1553, cf. dr. phil. Nikos A. Bees (Béns), Der französisch- 
miitei-griechische Rilterroman «lmberios und Margaronna », 
Berlin, 1924, p. 35; Gustav Meyer, Imberios und Margaronna 
ein Miitelgriechisches Gedicht, după o tipăritură venețiană 
din 1770, Praga, 1876; G. Wagner, Histoire de Imberios et 
de Margarona, în Legrand, Collection de Monuments pour 
serpir a l'étude de la langue néohėéllenique, nouvelle série, 
nr. 3, Paris, 4874, după cod. theol. 244 din Biblioteca Curţii 
din Viena; Spyr. P. Lambros, Collection de romans grecs 
en langue vulgoire et en vers, publiés pour la première fois 
d'après les manuscriis de Leyd et d'Ozford, Paris, 1880, 
pp. 239—288, după un ms. din Oxford. 

Emile Legrand în Bibliothèque grecque vulgaire, |, Paris, 
1880, pp. 283—320, după o ediție din 1638. 


Originalul francez: Pierre de Prouence. Începul, Au 
nom de nosire seigneur cy commence listoire du paillani 
chevalier Pierres fils du cont de Provence et de lo. belle Mague- 
lonne fille du roy de Woples... Lyon, Barthélemy Buyer, 
către 1480 (ediţia gotică). Pentru alte ediţii tipărite la Paris, 
1492; Rouen (s.d.); Avignon, 1542 etc. cf. J. Ch. Brunet, 
Manuci du libraire, IV, pp. 643—648 şi Supl. II, p. 235, 
Adolphe Biedermann, La belle Maguelonne, Paris (Champion), 
Halle (Niemeyer), 4913, după ms. fr. 1504, din Bibliothèque 
Nationale, sec. al XV-lea, colaționat cu alte 4 msse., toate 
din sec. al XV-lea, aflate la Paris. Pentru celelalte msse., 
cf. notele lui Biedermann de la pp. 411—114; o refacere în 
franceza modernă: G. Michant, L'histoire de Pierre de Pro- 
vence ei de la belle Maguelonne, renouvelée, par... Préface 
de Mario Roques, Paris, Bocard, 1926. 


Studii: În afară de prefețele la textele amintite mai 
sus: H. Michelant et P. Meyer, Introducerea la editia romo- 
nului: l'Escoufle (Société des Anciens textes français, Paris, 
1894); Gaston Paris, în Romania XVIII (1889), p. Sun: 
D'Ancona, Poemetti popolari italiani, raccolti ed illustrati, 
Bologna, Zanichelli, 1889; W. Söderhjelm, Pierre de Pro- 
vence ei la belle Maguellone, în Mémoires de la Société néophi- 
lologique de Helsingfors, VIL, 1924. Pentru raporturile cu 
folclorul Orientului, G. Huet, Le thème de Camaralzaman 
en Italie et en France au moyen-âge, în Mélange Picot, 1943, 
l, p. 113 şi urm.; Jeanroy, Annales du Midi, t. XXVI, 1914, 
p. 96 şi urm. Despre versiunea grecească: Ch. Gidel, Etudes 


424 


sur la littérature grecque moderne, Paris, 1866, pp. 411—415; 


i „ Bees, Der "anzăsich-mittelgriechische Ruiierroman 
Di, und M CS e » und die Griindungssage des Di 
niklosters bei Athen (Texte und Forschungen zur ret 
neugriechischen Philologie, nr. 4), Berlin, Wilmens A d 

Pentru versiunea franceză populară: Ch. Nisard, Hts Zog 
des livres populaires ou de la littérature du Ee d 
Paris, 1864, pp. 444—415. Pentru versiunea RS E ; 
Die deutschen Volksbücher, 1, p. 44, Goerres, Die deutsche 
Volksbiicher, 152. 


EROTOCRITUL 


Erolocritul este cea mai frumoasă poemă de la 
inceputurile literaturii neogrecești e, deși tradusă 
in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, a avut, 
după cum vom vedea, un adine răsunet în en 
tea românească a timpului. A fost scrisă, după 
cum cred cei mai mulţi istorici ai literaturi neogre- 
ceşti, în Creta, și este in chip neîndoielnic, ca şi 
Imberie şi Margarona, prelucrarea unuia dintre SH 
titele romane courtois ale Occidentului medieval. 

Aceste influenţe occidentale au pătruns în teri- 
toriile greceşti după căderea Imperiului bizantin 
sub latinii cari au pus la cale cruciada a TVE 

În împărţirea Imperiului bizantin, venețienii au 
luat partea cea mai importantă, ceea ce le-a asIgu- 
rat o mare dezvoltare a comerţului lor în Răsărit. 
Chiar după restaurarea Imperiului bizantin și inva- 
zia turcilor, venețienii au rămas incă pînă tirziu 
stăpini în Albania, Moreea, Negroponte, Îi 2 
Cipru şi Creta. Stăpinirea lor in insula Geer ăl- 
nuit pînă în anul 1669, cînd turcii, cucerint Noi 
distrus complet dominaţiunea venețiană in insulele 
E la ruinarea domeniului lor colonial, vene- 
Hen, preocupaţi mai mult de prosperitatea pa 
tului, au fost nişte stăpinitori buni, au menaja 
susceptibilităţile locale, recunoscînd peste tot Á 
tocrația greacă, pe care insă au căutat să o întă- 


- 425 


rească cu elemente devotate. În acest scop, alcătui- 


ca și corăbierul ajuns în portul liniștit — ni se dau 
seră o carte de aur, în care înscriseseră nobilii local- 


următoarele destăinuiri preţioase privitoare la autor: 


nici, aristocrați sau proprietari de pămînturi întinse, 
dar în rîndul cărora treceau și pe funcționarii supe- 
riori ce se distingeau prin credinţa şi serviciile aduse 
republicii. 

Această nobilime greacă din orașele insulare, 
care trăia alături de venețieni, avind aceleași drep- 
turi și privilegii ca și ei, atrasă de strălucirea artis- 
tică și culturală a Veneţiei, își trimitea adesea copiii 
la studii în universitățile mari ale Italiei. 

Prin aceste legături politice, economice şi cul- 
turale, influenţa italiană a pătruns așa de puternic 
iu teritoriile greceşti încît, la orașe, populaţiunea 
deviue bilingvă, limba greacă primeşte numeroase 
infiltraţii italiene, iar băștinașii încep să-şi scrie 
limba in alfabetul latin. În acest mediu de inter- 
pătrundere a vieţii politice şt culturale grecești cu 
cea occidentală, a fost plăsmuită și poema Eroto- 
critul. 

Erotocritul a fost publicat pentru întiaşi dată la 
Veneția, în 1713, de către cunoscutul tipograf ita- 
lian Antonio Bortoli. În prefața care însoţeşte textul 
poemei, tipograful venețian, după ce amintește 
cărțile publicate de el — din calda prietenie şi marea 
considerație pe care o nutreşte pentru națiunea 
greacă, — explică apoi că « pentru recreare şi desfă- 
tare, urmînd sfatul oamenilor savanţi» a tipărit: 

« Erotocritul, poemă veche, atit de lăudată și răspîndită 
în insulele Adriaţicei, Peloponez şi mai ales în ilustra cetate 
a Zantei, unde se găsesc, ca și aiurea, urmașii nenorociţilor 
cretani. Acolo au găsit un adăposi prielnic, după cucerirea 
patriei lor de către turci; prin ei a devenit publică această 
poemă, care este compusă în idiomul cretan; s'a răspîndit 


în insulă şi în alte locuri, unde face farmecul şi destătarea 
tuturor cititorilor a 


Poema se sfirşeşte la versul 1502, după care se 
află un epilog de 14 versuri. În aceste stihuri finale, 
după o figură stilistică obișnuită şi în vechile noastre 
tipărituri — autorul, încheindu-și opera, se simte 

426 


7 N, 
« Văd mulţi oameni cari doresc — şi keier ` Ge 
ă ci lucrat ce s-a scris mal : ) 
spus — să afle cine a lucrat ce) EE 
ă voi ă mă dau pe fața, pe t 
nu mă voi ascunde, ci voi s perii ca a 
ă mă ă: Vi u este poetul şi famili 
să mă cunoască: Vincențiu este l 2 chen 
i ă ăcat cîud Charon i Ă 
aros — fie ca să se afle fără p | | 
Ea Sitia s'a născut; la Sitia a crea Ii acolo E o Cd aaa 
i i i; la Candia s'a îns X 
e care vo transcrie aci; | l A 
4 voit. firea, şi sfirşitul său va veni unde Dumnezeu v 


hotărî ». | 
Învăţaţii greci, cercetind documentele ec 
au dat peste familia lKornaros pomenită 2 eg 
Creta încă din anul 1476 şi au încercat să 1 că ii 
pe autorul poemei cu Vincențiu Kornaros, a SC 
nume se găsește scris pe zidul unei capele veneție 
din provincia Sitia, sub data 1677. Da, / 
Dar regretatul folclorist grec Pohtis RA 
de la consideraţia că este cel puțin curios Să i E 
tatea autorului unei poeme aşa de importante 
rămînă necunoscută compatrioţilor și cont T 
nilor săi — şi după el şi alţi savanţi, ee ul 
elenistul francez Hubert Pernot — și, pe. € oe 
parte, constatind că şi în alte poeme şi bait su sa 
vale, redactate în greaca vulgară, Ge ` 7 e 
dau în notițe finale drept autori, pune la indo 
aternitatea lui Kornaros. ` ` 
i După cercetări începute in Es Séi 
Fauriel şi dr. Karl Iken și continuate Aa Sc, 
A. N. Gbiannaris, Theotokis, St. Xanthudi des E 
Pavolini şi alții, care au subliniat HAD bu 
Pulci, Boiardo şi Ariosto, marele folc Sală dë 
Politis a arătat că influențele semnalate SC E 
mică importanţă şi că se reduc la citeva Dë e 
imagini. Adinond cercetarea sursei Wé SET a 
folclorului, el se oprise la un basm popu Ger SH 
cunoscut însă şi în alte literaturi popu vi SS 
care ar fi crescut Dës ee ul Po 
isă şi de Hubert Pernot. een < 
i „NN Geer prezentat Academiei reen 
în 1936 ei completat printr-un articol publica 


427 


Revue de littérature comparée (1936, april), am ară- 
tat că basmul popular indicat de Politis a servit lui 
Kornaros numai pentru plăsmuirea unui episod din 
partea finală a poemei, dar că adevăratul izvor este 
un roman cavalerese de la sfirşitul evului mediu 
francez: Paris et Vienne. 

Romanul a circulat multă vreme în copil manu- 
scripte, dintre care cea mai veche, din 1432, a fost 
publicată in ediție critică de dr. Robert Kaltenba- 
cher, Der alifranzösische Roman, Paris et Vienne, 
Erlangen, 1904. 

În introducerea acestui manuscript ni se spune 
că romanul a fost «extrait de langaige provencial 
en fraçoys » de către marseillezul Pierre de la Cypede. 
Textul a fost tipărit pentru întiiaşi dată la Anvers, 
in 1487, şi a avut un extraordinar răsunet în vremea 
sa, pentru că pină la sfîrşitul veacului următor a 
avut vreo 11 ediții franceze şi a pătruns în 8 litera- 
turi: italiană, spaniolă, catalană, engleză, flamandă, 
suedeză, latină și armeană. În literatura italiană, 
romanul a pătruns de timpuriu prin două traduceri; 
a fost tipărit pentru întiiaşi dată la Treviso în 1482, 
sub titlul: Historia de li nobilissimi amanti Paris 
e Vienna şi a avut o vitalitate mai mare decit chiar 
in Franţa; a fost retipărit în cel puțin 22 de ediţii 
pină la sfirşitul secolului al XVII-lea, în diferite oraşe 
ale Italiei (Veneţia, Milano, Verona, Treviso ş.a.) 
și a fost prelucrat în stihuri de doi versificatori ai 
secolului al XVII-lea: Mario Teluccini ȘI Angelo 
Albani Orvietano, supranumit şi Il Pastor Poeta. 
Poema lui Mario Teluecini, apărută la Genova în 157 
infățișează insă o intrigă mai complicată, cu perso- 
nagii noi și episoade accesorii; poema lui Angelo 

Albani, publicată la Roma în 1621, sub titlul nna- 
moramenio di due fedelissimi amanti, se ține mai 
strins de textul în proză, a cărui acțiune o concen- 
trează adesea. Soarta acestor două adaptări a fost 
cu totul diferită: pe cînd opera lui Mario Teluccini 
n-a cunoscut decit două ediţii şi a fost apoi acoperită 
de uitare, opera lui Angelo Albani s-a răspindit în 


428 


principalele oraşe ale Italiei, a Ee m 
] i a aj înă la noi, sub tor 
vremurile şi a ajuns pină la noi, sub i eg 
ărți ublică şi azi chiar în di 
cărți populare care se pu i 
sard d după cum am arătat pe larg în articolul Tipi 
tonat mai sus din Revue de littérature comparte. 
Ea era destul de populară în Italia şi a fost te 
cută în forma italiană chiar ` în saca deer i, 
inci catalogul Bibliote 
din Principate, deoarece mme E 
iei di i. întocmit de Petrache Foe 
oliei din București, intocm: 
în 1836 si de care am vorbit în al doilea Gap to Tana 
nr. 2683 din B.A.R.) menţionează la f. 143 m Gs 
moramento di due fedelissimi e gl e m 
Iti iană din 1721. Dacă poe 
într-o ediție venețpana 1724. Dacă po } 
Albani Orvietano găsise cetitori pina in tările be 
tre. cu atit mai mult trebuia să fie gustată in Sa 
iile venețiene de pe la jumătatea secolului al X - 
nm l incenți oritor 
lea, cind poetul Vincențiu Kornaros, ie wë 
dintr-o familie venețiană stabilită în Creta, a p 
lucrat-o în versuri greceşti, în dialectul mei eier 
Poetul grec, care era om de gust și de Sr 
a urmărit de aproape intriga poemei, pi Ke A 
erat-o într-o formă originală. n pam "ine a 
e țărmurile Vienne! tra 
transpus acțiunea de pe Lë A, l aere 
i i balcanic, localizind-o în ţ 
e scena Orientului ba i S 
Éile greceşti, după cum vom vedea ee e 
l iz ivului francez a atras b 
naționalizare a motivu ez 
în chip firesc, şi alte transformări, de ex. RE 
de intrigă din romanul francez ai din poema e Ge ` 
5 imintul — o cruciadă 
regătese deznodămin V | 
Di. € a sarcina încredinţată delfinului 
Ee lerin drumurile 
Franţei de a spiona în haine de pelerin me 
spre Sfintul Mormint, căderea m es i 
ini 1 închi a lui în temniţa din xa 
sarazinilor şi închiderea lui în e 
ai că nu cadrau cu 
— toate acestea nu numa! cadra e 
balcanic şi cu Atena clasicismului păgin, SE Peter 
jigni susceptibilitatea ortodoxă a Pope ul grec, 
intr-o vreme cind fruntașii clerului său duceau inp 


1 F. S. Cagliari, Los amores de Paris e Vinai Dacia 
sarda ottava rima tradusia, Tipografia ditta G. , 


429 


contra scaunului papal. De aceea, poetul grec a 
inlocuit aceste episoade din partea finală a acțiunii, 

ar numai aici, cu elemente imprumutate dintr-un 
basm popular Brecesc — cel indicat de Poliţis. Pen- 
tru aceleaşi motive, Kornaros a trebuit să modifice 
puţin și psihologia eroilor, Concepţia platonică a 
dragostei « courtoise », smulsă din epoca cavaleris- 
mului medieval francez — unde se formase sub 
influenţa traducerilor ȘI a ideilor platonice venite din 
Provența — şi transpusă peste două veacuri mai 
tirziu, într-un mediu social cu totul diferit, nu mai 
putea fi înțeleasă. Kornaros a tăiat astfel din pre- 
lucrarea sa scenele care i se păreau de un romanesc 
exagerat. Dragostea, aşa cum o zugrăvește el, mai 


general omenesc și în orice caz, mai accesibilă mase- 
lor populare, mai puțin în curent cu codul courtoisiei 
occidentale. În forma care a cizelat-o Kornaros şi 
in care a răzbătut în literatura noastră, Erotocritul 


l'ondul poemei î] alcătuieşte romanul de dragoste 
dintre Aretuza, fiica regelui Iraclie ai Atenei, şi 


curtea împărătească, se îndrăgosteşte de fiica împă- 
ratului. Nemaiputind înăbuși în sufletul lui dragos- 
tea, se destăinuie prietenului său, Polidor, care-i 
era ca și un frate şi care, punîndu-i în față primejdiile 
unei asemenea dragoste nenorocite, 0 sfătuieşte să 
nu mai calce pe la curtea împărătească. Erotocrit, 
ascultă sfatul prietenului său și, pentru a-și linişti 
urerea, Tei ia lăuta și trece în fiecare seară, în tovă- 


a R 


acest scop, dă o masă mare la care Gelee ZE 
cintăreții să-şi arate Iscusința, dar toate încerc: e 
lui rămîn zadarnice, fiindcă Erotocrit, Kee ia e Le 
la ospăț, nu cintă. Impăratul, impins din ce su 
mai mult de curiozitate, trimite 10 slujitori E $ 
pe cîntăreţ, dar acesta, care era mascat, îi So GR 
pune pe fugă. Aretuza, aflînd isprava ein SN S 
şi vitejia lui fără seamăn, se aprinde șI mal m 
DP răstimp, Erotocrit, muncit de e 
unei dragoste pe care o credea RECH 
răște, după sfatul prietenului său, să pee EE 
în nădejdea că poate depărtarea va aduce” ae 
sufletului său. La plecare, el încredințează Se 
sale cheile micului palat, cu rugămintea ca E e 
lase pe nimeni înăuntru în lipsa lui, Gi weg 
are hîrtii pe care nimeni nu trebuie să le 4 ue 
Aretuza, la rindul său, neputind el Se 
cintăreţul ci nu mai dă semne de viaţă, slă le 
din ce în ce, și tatăl, necunoscînd pricina ei a 
tinjește fata, ca să o invioreze, pune la cale n e 
serbare de luptă cu lancea între vitejii H Ze 
toate: părţile. In răstimp însă, survine 0 d SE 
care dezvăluie Aretuzei cine este cintăreţu = a? 
cut. Pezostrat, tatăl lui Erotocrit, cade MeD Ge 
Și împărăteasa merge să-l cerceteze cu e a 
Încintată de această vizită neașteptată, ma pi 
Erotocrit uită lăgăduiala dată fiului = Eo o 
cinstiților oaspeţi grădina, ii conduce i „OEM Ze 
lui Erotocrit. Aretuza, cercetind pa ă păzi E 
din odăi peste textul cîntecelor pe care i me 
nopțile de primăvară de la pe D a, Ge EN 
precum și peste portretul ei zugrăvit de e: Se 
În această vreme, Erotocrit, care fusese c Gei 
de tatăl său cind se credea pe patul mor ea 
de serbarea pusă la cale i Ee re ; 
ärăşte să ia şi el parte. 
8 title pentru marea luptă de ia 
sosește. Din revărsatul zorilor, crainicii SE me 
vestesc inceputul luptei. Prăvăliile sunt închise; 


431 


pretutindeni lumea năvăleşte în piaţa publică, pe 
terasele mărețe, la ferestrele şi pe acoperișurile casă 
lor. Regele, regina şi Aretuza iau loc pe estradă Și 
cavalerii, sosiți în taină din ajun, defilează inaintea 
regelui, îmbrăcați în costumele lor bogate și în arme 
sclipitoare. Fiecare dintre ei poartă pe cască o 
emblemă şi o deviză amoroasă. Cel mai impresio- 
nant este Haridimos, prinţul Cretei. « Calul negru 
veșmintele negre şi negre sunt armura şi lancea ). 
Culoarea neagră a doliului pe care și-o alesese, sim- 
boliza tragedia vieţii sale. i 

El se căsătorise din dragoste cu o tînără si frumoasă 
fată; dar într-o zi, pe cînd se afla cu ea la vinătoare 
a adormit lingă un izvor. În răstimp, soţia chinnită 
de gelozie pentru fiica unui păstor din apropiere se 
ascunde într-un tuhş spre a ispiti lucrurile. Prinţul 
visind că un leu se repede asupra lui, se ridică ia 
arcul și, văzînd în apropierea lui o tufă mișcîndu-se 
și crezind că acolo se află o fiară, îndreaptă arcul 
și trage săgeata. Un țipăt sfişietor se aude și soţia 
lui cade moartă. De atunci ia parte la toate luptele 
de tournoi şi singura lui mîngiiere este să depună 
pe mormîntul soţiei sale trofeele ciștigate. Emblema 
lui este o făclie stinsă de o vijelie puternică deviza: 
«Facla care-mi lumina calea nu-mi mai dă lumină; 
vijelia mi-a stins-o și acum rătăcesc în intuneric ). 
Erotocrit apare şi el pe un cal negru, înveșmâîntat 
în alb. Pe cască era zugrăvit un fluture prins în 
flacăra focului, cu următoarea deviză: a Am dorit 
și am privit flacăra focului; m-am apropiat şi m-am 
aprins. Nu mă mai pot îndepărta ». 
Prinţul moștenitor al Bizanțului, îndrăgostit de o 
tînără iată pe care ar îi dorit să o ia de nevastă 
însoțit de un alai măreț de scutieri şi de ostaşi ou 
arme strălucitoare de aur, are ca emblemă o mlădiţă 
de viţă cu foi și o ciorchină de aguridă iar ca deviză: 
« Cu timpul nădăjduiesc să pot minca, dulce agurida 
verde pe care acum n-o gust » — deviză inspirată din 
proverbul popular grec: « Încetul cu încetul strugu- 
rele verde se preface în miere ». i 


4832 


În lupta care se desfăşoară cu îndirjire, Erotocrit 
învinge pe toți adversarii săi și cîștigă coroana biruin- 
tei, spre marea bucurie a Aretuzel. 

Dragostea, înăbușită prea multă vreme, izbuc- 
neste din nou. Erotocrit şi Aretuza se intilnesc în 
taină, noaptea, în grădina palatului, şi-şi destăi- 
nuiesc dragostea prin gratiile ferestrei. Aretuza 
indeamnă pe Erotocrit să trimită pe tatăl său la 
impărat ca să o ceară de noră. impăratul însă rămîne 
surprins de atita îndrăzneală şi poruncește ca Pezos- 
trat să rămiie toată viaţa închis în casele sale, 
iar Erotocrit, în cel mult patru zile să plece în 
pribegie. 

impăratul, bănuind că trebuie să fie ceva între 
Aretuza şi Erotocrit, hotăreşte să o mărite în grabă 
cu fiul împăratului din Bizanţ, dar Aretuza refuză 
ei atunci împăratul, indîrjit, o aruncă în temniţă 
inpreună cu dădaca ei, Frosina. 

În acest răstimp, Erotocrit se străduiește să-și 
înăbuşe durerea pe țărmurile insulei Eubeea, gin- 
dindu-se necontenit la logodnica lui. Servitorul său 
credincios, Pistentis, bate drumurile spre Atena, 
prefăcindu-se că se duce să afle știri de la stăpînul 
său Pezostrat — în realitate ca să poarte corespon- 
denta între Erotocrit și Polidor. Astfel Erotocrit 
află cu amărăciune suferinţele iubitei sale, în timp 
ce aceasta, din închisoare, prin dibăcia doicei sale 
şi en ajutorul paznicilor, află şi ea noutăţi de la 
Frotocrit. 

Trei ani trec şi într-o bună zi regele Atenei este 
atacat de regele Vlantistratos (citește Vladistratos) 
al vlahilor care ajunge cu oștile pînă snb zidurile 
Atenei. Lupta este singeroasă, regele Atenei este 
in mare primejdie, cînd, deodată, intervine în luptă 
um crou necunoscut. Era Erotocrit care, aflind 
cele întimplate şi cuprins de nostalgia țări sale şi 
de dragostea Aretuzei, se hotări să intre in vălmă- 
gagul luptei. De la o vrăjitoare bătrină dobindise 
2 sticluţe cu apă miraculoasă, una prin care putea 
să devină negru ca un arap, alta prin care putea 

483 
28— 337 


să-și curețe negreala și să-şi recapete înfăţişarea, cu 
albeața şi frumuseţea lui obişnuită. RK 

Cu ajutorul primei sticluțe, Erotocrit își înne- 
grește faţa astfel încît nici mama sa nu-l mai putea 
recunoaște și porneşte, călare, întins spre Atena. 
Văzind în depărtare cele două ost? înşirate pe cîra- 
pul de luptă și zărind pe culmi albind casele Atenei, 
in care zăcea în temniţă aceea pe care o iubea, 
Erotocrit este stăpinit de. o puternică emoție. Îşi 
alege un loc ascuns sub un copac bătrîn, departe 
de oraș și de cimpul de luptă şi de acolo, în revărsatul 
zorilor, cind auzea sunînd cornul de luptă, se avinta 
în tabără, intra în primele rînduri şi da vilvă oştiri- 
lor ateniene, punind pe fugă pe vrăjmașşi. Nimeni 
nu-l cunoștea, deși toţi erau curiosi să afle cine coste. 
Cind soarele apunea după culmi, se retrăgea în 
grabă din tabără şi se întorcea neştiut la locul său 
tăinuit. Regele Vlantistratos, înspăimintat de rava- 
gule pe care le făcea în oştirile sale acest necunoscut, 
hotărăște să reînceapă a doua zi lupta înainte de 
revărsatul zorilor, prin surprindere. Atenienii, ata- 
cati pe cind erau încă cufundaţi în somn, sunt 
întrinţi. Regele însuși şi Polidor sunt grav răniţi; 
zarurile armelor păreau hotărite, cînd deodată intră 
în luptă eroul misterios. Dar în această cumplită 
încăierare, eroul — Erotocrit — este şi el rănit. 

Transportat în palatul imperial, e aşezat în 
camera Aretuzei, pe patul ei, și îngrijit cu multă 
atenţiune. Totuși, el nu se dă pe faţă. Regele îi oferă 
coroana lui, dar străinul o respinge. Singurul lucru 
pe care îl cere este mîna Aretuzei. Iraclie, știind 
indărătnicia Aretuzei, se întristează şi caută să-i 
îndepărteze gindurile de la ea. Dar străinul voieste 
să vorbească el însuşi cu Aretuza. ] se trimit condam- 
natei în acest timp haine măreţe, dar ea le calcă în 
picioare și răspunde eroului necunoscut: «că mai 
curînd soarele își va pierde strălucirea, pădurea 
îrunzișul, pajiștea iarba, marea apa şi ţărmul nisi- 
pul, decit să se hotărască să se mărite». Erotoeriţ 
e încîntat în sufletul său de această strălucită do- 


484 


vadă de credinţă, dar totuși doreşte să mai ispitească 
iubirea Aretuzei pentru el. De aceea, la plecare, îi 
trimite prin doică inelul pe care Aretuza i-l dăruise 
în clipa despărțirii lor. Tinăra prinţesă, la vederea 
inelului, rămîne înmărmurită; nu ştie ce să mai 
creadă, chiamă pe străin şi îl întreabă de unde are 
acel inel pe care ea l-a pierdut cîndva în zorii tine- 
reţei sale. E] amină însă răspunsul pentru a doua zi, 
cînd, venind din nou în temniţă, îi povesteşte cum a 
primit acel inel] de la un tinăr necunoscut pe care 
l-a găsit dindu-şi sufletul lingă un izvor; «Aceste 
miini pe care le vezi —adaugă el—i-au săpat 
mormîntul şi l-au îngropat». La auzul acestor 
cuvinte, Aretuza nu-şi mai poate stăpini zbuciumul 
sufletesc. Ea izbucneşte în lacrămi și regretă că 
n-a fost la căpătiiul iubitului e: ca să-l însoţească 
în călătoria spre lumea cealaltă. Înduioșat pină în 
adîncul sufletului, Erotocrit nu mai poate rezista, 
işi spală negreala feţei, îşi recapătă chipul lui obiș- 
nuit şi se destăinuie. Ce doi îndrăgostiți sunt în 
culmea fericirii şi părinţii, lăsînd la o parte toate 
animozităţile trecutului, îi unesc. 


Tipăriturile greceşti din Veneţia ale Frrotocritului 
au ajuns şi în ţările noastre, unde s-an răspîndit 
mai întii în familiile fanariote care gravitau în 
jurul curților domneşti din lași și București şi 
de la care an trecut apoi şi în societatea româ- 
nească. 

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, 
poema a fost tradusă în limba română de două 
ori, și aceste tălmăciri româneşti au avut o largă 
răspîndire, după cum dovedeşte, pe lingă numeroa- 
sele copii şi încercări de prelucrare, şi mărturia lui 
Anton Pann, care vorbind de Frotocrit, spune: 


e Numa'n rumâneşte pină astădată 

Nu s'a văzut încă în tipărire dată. 

Dar tradusă în proză la mulţi se găseşte 
Și la alţi în versuri ca şi în grecește.» 


486 
28—346 


Prima traducere românească a fost făcută între 
1770—1780 de un oarecare Hristodor loan Trape- 
zontu, pe care d-l Vasile Grecu înclină a-l identifica 
cu un anonim călugăr din mănăstirea Sumela, care 
pe la 1779—1780, scria la Constantinopol o culegere 
de citate din diferite cărţi. Traducerea lui Hristodor 
este corectă, dar făcută într-o limbă românească 
plină de grecisme — de altfel, destul de numeroase 
în limba literară a vremii — ca: a parigorisi, a para- 
clinisi, a pliroforisi etc. 

A doua traducere a fost făcută de un român — 
pină acum necunoscut — care, deși în general se 
ține destul de fidel de original, totuşi pe alocurea 
prescurtează părțile ce i se păruseră prea amplifi- 
cate, adaugă în alte locuri reflecţii personale, redă 
in versuri părţi cu caracter mai pronunţat, la care 
se adaugă şi inspiraţiile sale proprii. Traducerea 
aceasta impestrițată cu grecisme totuși nu e lipsită 
de valoare literară, traducătorul nimerind adesea 
imagini neașteptate şi puternice. 

Această nouă traducere românească a fost apoi 
prelucrată de un copist cu înclinații literare, care, 
după d-l Grecu, ar fi fost Vasile Virnav din Boto- 
Som, Prelucrătorul a înlăturat versurile monotone, 
a prescurtat sau a suprimat chiar dialogurile lungi și 
plictisitoare, a adăugat, elemente noi şi a incercat 
să adapteze oarecum acţiunea la mediul românesc. 
Modificarea acţiunii se vede chiar de la Inceput. 
krotoerit și Aretuza sunt tovarăși de copilărie, căci 
ci sunt crescuţi laolaltă în «harem », învălînd carte 
la același dascăl. La virsta adolescenţei, sunt despăr- 
H. Erotocrit, care se deprinsese cu tovarășa sa, 
incearcă într-o zi să pătrundă în harem, dar este 
oprit. Aceasta îl indurerează şi întorcîndu-se acasă, 
iși dă seama că o iubeşte. Străduinţele lui de a o 
revedea răminind zadarnice, el îşi caută liniştea 
in grădina părintească, într-un « chiosc » frumos din 
mijlocul unui « havus ». Acolo — şi nu într-o cameră 
din palat —se ducea «in toate zilele singur» şi «se pe- 
depsea (chinuia) făcînd stihuri de dragostea Arctuzei ». 


436 


Pe alocurea se intilnesc elemente de viaţă socială 
care au un colorit românesc. Astfel, cind Erotocrit 
cintă, sub ferestrele palatului, din gură și din tam- 
bură, împăratul chiamă pe « zapcii curții », întrebîn- 
du-i: «Sub săraiurile mele, crișmă este de nu pot 
să mă odihnesc de cîntările beţivilor? » și pentru a-i 
prinde trimite « un căpitan cu 8 străjeri ». Cind tatăl 
lui Erotocrit cade bolnav, sunt trimiși pentru a-l 
aduce « călărași din moşie în moşie». Nunta de la 
sfivşit, cu masă mare şi veselie, are și ea ceva din 
specificul mediului din care se ridică traducătorul. 


«İn genere — ne încredințează d-l Grecu — nu mai 
poate fi vorba de o traducere a Erotocritulur, ci „de o repo- 
vestire şi prelucrare a poemei. Povestirea, curățită de grecis- 
mele fanariote — devine astfel mai zglobie şi mal vioaie şi 
se citeşte uşor şi cu plăcere». 


Cit de populară a fost la noi poema ctetană se 
vede şi din faptul că pe pămînt românesc s-a făcut 
și o prelucrare grecească în «catharevusa» „Neoc 
'Eporâxpuros. Autorul acestei prelucrări grecești este 
serdarul Dionisie Fotino, născut la Palea Patra in 
Peloponez, autor al mai multor cărți de muzică 
bisericească şi profesorul lui Anton Pann, care vor- 
beşte cu admirație despre el: 

ea lăcut si alte versuri originale care-l vădesc că a 

fost un bun istoric, poet și ritor». 


Fotino a parafrazat originalul, a dat poeme! un 
colorit clasic, comparind pe Erotocni cu SEN 
eroi, Achile, Hercule, Odiseu; a transpus textul 
cretan în «catharevusa»; a înlocuit epilogul lui 
Kornaros cu felurite coruri, imitate fără succes după 
corurile tragediei antice; și, în sfirşit, a introdus in 
diferite părţi ale textului cîntece de dpagosie. SE 
nu se găseau în original, dar care au fost, pro eri z 
împrumutate din romanțele greceşti ce desfătau 
societatea greacă contimporană din București. Opera 
lui Fotino a avut un mare răsunet în tările noastre. 
Abonaţii erau din toate treptele ierarhiei boierești, 
de la beizadelele domnești şi de la marii bani şi marii 


487 


voruici, pînă la pitari și vătafi, în total 164 de pre- 
numeranți în Muntenia și 28 în Moldova. lată citiva 
dintre aceştia: alături de beizadelele Grigore Sutza, 
G. Ghica, Const. Caragea, Văcăreştii, Brîncovenii, 
Filipeştii, Goleștii, Const. Cimpineanu, Alecu Bel- 
diman, Dinu Negrutzi, tatăl scriitorului Constantin 1, 
care și acesta nota pe exemplarul părintesc în gre- 
ceșie: Kot rode IKovoravrivov Neypobrim, Mapriov 
12 (1820) (Şi acesta al lui Constandin Negrutzi). 

Prelucrarea lui Dionisie Fotino a lost şi ea tra- 
dusă în versuri românești de Anton Pann și tovară- 
sul său, Tudorache lliad. Această traducere româ- 
nească a lost tipărită la Sibiu, în anul 1837, în 5 
tomuri, sub titlul: Noul Erotocrii, compus în versuri 
de Anton Pann şi a găsit, la rîndul ei, în lumea boier- 
nașilor mai mărunți și a burgheziei, cetitori pasionaţi 
ca: Mann Serghiescu, stolnicul Stanciu, pitarul 
Mihai Husescul, maiorul Golescu întiiu, Dimitrie 
Solacoglu; « librieri » din Bucureşti: Iosif Romanov, 
losil Popovici, Visarion Russu; a muzici eclesiastici » 
din București ca: Costache Steleanu, Dobre Tîntă- 
veanu, Grigorie Engheorliu sa, precum şi cîţiva 
prolcsori și: admiratori sau sprijinitori ai lui A, Pann: 
loan Poenaru de la colegiul Sf. Sava, Nifon Bălă- 
șescu de la seminarul Mitropoliei, alături de citeva 
fețe mai simandicoase ca: marele paharnic Constan- 
din Olănescu, marele pitar Matache Piersiceanu, 
marele serdar Costache Oteteleşeanu, cirmuitorul 
judeţului Rîmnicul- Vâlcea, « cucoana » Zamfira Gea- 
noglu Lesviodacs ş.a. 2. 

O carte cetită cu atita pasiune în toate straturile 
societăţii românești de la sfirsitul secolului al XVIII- 
lea şi începutul celui de-al XlX-lea nu se putea să 
nn lase urme în poezia românească. Poeţii Văcă- 


1 Cf. lista prenumeranţilor, necompletă, în Revista 
storică, XIII (1927), pp. 427—28 şi completată la N. Car- 
tojan, Poema cretană Erotocrii în literatura românească St 
izvorul ei necunoscut, pp. 52—53. 

2 Vezi lista de prenumeranţi la sfîrşitul tomurilor,. 


435 


rești: lenăchiţă, Alecu şi Iancu s-au inspirat în crea- 
țiunile lor din fragmentele lirice ale prelucrării lni 
Dionisie Fotino 1. Citeva cîntece în traducerea lui 
Anton Pann, însoţite de melodie, au fost purtate de 
lăutarii vremii în lumea satelor, pînă la Vilcea, de 
unde au fost culese prin anii 1884 şi introduse în 
colecţia lui Gh. Dem. Teodorescu $ Alecsandri însuşi 
vorbește în Boteri și Ciocoi despre FErotocril ca de o 
carte de căpătii a generaţiei care l-a precedat 3. 
Chiar Eminescu pare să se fi desfătat cu lectura lui. 
După un manuscris din bibloteca marelui liric a 
publicat dr. M. Gaster un fragment în a sa Chreslo- 
maite română l) (p. 178 şi urm.) 4. 

Pătrunderea culturii apusene la noi în prima 
jumătate a secolului al XIX-lea a înlăturat din cir- 
culaţie poema cretană. În Grecia însă, ea este încă 
de actualitate. În 1922, dramaturgul Th. N. Syna- 
dinos a adaptat FErolocrilul la cerinţele scenei, iar 
un compozitor, Albertis, îndemnat de succesul lui 
Synadinos, a încercat pe libretul acestuia o operă, 
care a fost cîntată în zilele de Crăciun ale anului 
1935 pe scena Teatrului Olympia din Atena”. 
Astfel, romanul cavaleresc de la sfîrşitul evului mediu 
lrancez, uitat de mult în patra sa, trăiește încă în 
masele populare italiene și renaşte acum la o nouă 
viaţă în Orientul balcanic, 


1 Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești 
asupra cele. românești: Ienăchiţă, Alecu, Iancu Văcărescu, 
Anton Pann şi modelele lor grecești, Bucureşti, Cartea Romă- 
noască, 1935 (Inst. de Ist. lit. şi folclor), p. 24, 30. 

2 N. Cartojan, în Revista filologică, |, 1927, Cernăuţi, 

. 124. 
i 3 Act. II, scena VIII: 

Tarsiţa: — Trebuie numaidecit să te declariseşti, astăzi 
so most cu cuvinte de amoriu... să-i rostești uua din 
Erotocrii. Ai cetit pe Erotocrit? etc. 

4 Vezi şi D. Murărașu, Eminescu, Literatură populară, 
în colecţia Clasicii români comentaţi, p. 32. 

5 Datorez aceste informaţii amabilităţii d-lui Russo, 
căruia îi aduc şi aci mulţumirile mele. 


439 


BIBLIOGRAFIE 


Texte românești publicate: raster ; 
månä, Bucureşti, 1891, vol. II, Si 170 a EN Ke 
Eminescu, fragment 6 foi, la 1800; b) ms. Bibl. Centrale, 
ar. 329, copiat în 1818 (azi în Biblioteca Academiei Române, 
sub nr. 2606) publică următoarele fragmente: naşterea 
lui Erotocrit ȘI a Aretuzei, plecarea lui Erotocrit de la 
părinţi; jalea Aretuzei; N. Cartojan, Poema cretană Frotocrit 
in literatura româncască și izvorul ei necunoscut, în Acade- 
Se Rom. mem. secţ. lit, seria LI], tom. "VII, mem 

KS, 109 (27 a mem.) — 131 (49), se reproduc: 'scenele 
aubade-lor, a _invitării cîntăreților la palat, a luptei lui 
Erotocrit şi Polidor cu cei 10 ostaşi ai împăratului, în 
originalul francez al romanului Paris et Vienne (versiunea 
lui Robert Kaltenbacher), în versiunea italiană a Iui Angelo 
Albani Orvictano, în prelucrarea grecească și în traducerea 
românească după ms. ur. 3514 din Biblioteca Academiei 
Române, copiat de logofătul loniţă, la 1787, în Bucureşti 
Meci Ké poni in een reprezentind scene din roman, 

etrache logofăt 5 i itä, 

ii oral EC (2 GE n ms. "e 
ersiunea Im Dionisie Fotino a Iost tradusă şi publicată 
Ee e Erotocrii compus în versuri, Sibiu, 


Manuscripte românești din Biblioteca Academiei Rumâne: 
nr. 145, Ačastă carte foarte iscusitä şi Frumbasi i i 
scos şi s'au tilmăcit de pi eliniască pe limba moldoviniască 
de Hristodoru loanu Trapezontu. A fost copiat de la 
22 martie 1800 pînă la 15 iulie 1800, «pe apucate» 
de « Aleesandru logolăt al sărăriei domneşti, ce am Tost 
şi taingiu » de pe « nişte tetraji ce era iscălit Vasile ot Boto- 
şani, cini a fi, că nu ştiu» (Identificat cu Vasile Vârnav 
de N. lorga, Tst. lit. rom., 1l, p. 439); nr. 158, copiat la 1785 
august 15 de loniță Tăutul (pe F. 124 r. cu litere latine: 
Teutu) « în zilele prea luminatului domnul nostru To Alexan- 
dru loan Mavrocordat Voevod» pe cînd era «comandir 
Bucovinii Inţănberg gheniral-maior >; nr. 2606, (8 oct 
1818) copiat «la Tîrgul Pietrii, ţinutul Niamţului », din 
porunca sulgerului Simion Oprişan, de Simion Popa care 
era «slugă în casă la d-lui »; ms.-ul a aparţinut înainte Biblio- 
tecii Centrale din București, de unde a trecut apoi în Biblio- 
teca Academiei Române; nr. 38544, copiat în Bucureşti, «în 
zilele mării sale Nicolae Petru Mavrogheni Voevod let 1787 
iuli 10 » de logolătul loniţă şi « zugrăvit de Petrache logofăt > 
cu 132 ilustraţii în culori şi cu un autoportret. Pentru dos- 
crierea manuscriptelor nr. 145, 158, cf. 1. Bianu, Biblioteca 
Academiei Române, Catalogul manuseripielor românești. . .,: 
tom. Î, n-rele 1—300, Bucureşti, 4907; Vasile Grecu, opera 


440 


citată mai jos; adaugă şi ms. nesemnalat la Grecu, nr. 2769, 
f. 110—115 v. (anul 1825). Fond Casier, ms. nr. 72, cople 
din anul 1806. 

O conie ms. de pe traducerea lui Anton Pann, Noul 
Erotocrit, lăculă de Dimitrie Jancovici la Braşov, în 1842, 
în mss. nr. 3205—3208 din Bibl. Acad. Rom. 


Mamnuseripte româneşti din alte depozile: Un ms, 
ilustrat, păstrat în Muzeul limbii române din Cluj, cirenla 
mai înainte în Bucovina; lipsesc 14 foi do la  îuceput 
«care cuprindeau povestirea din cele dintiiu o mie de 
versuri», «ca la vreo 80 de pagini» rupte; n-au Inal 
rămas decît 136 foi. Lipsesc însemnările copistului: «celit 
loală această carte la iulie 1821»; semnălura indescifrabilă. 
Cf. V. Grecu, op. cit. mai jos, la studii, p. 19. in biblioteca 
AN. A. Urechia» din Galaţi: un ms. sub cota 5747, copiat 
de Săndulache Lăpuşneanu la 1834, vozi lon M. Gane, 
Romanul popular «Filerot și Antusa » în redacţiunea lui Radu 
S. Cimpiniu, Brăila, 1936, p. 3. nota 3. Biblioteca d-lui 
Vespasian Erbiceanu, București: ms. moldovenesc, Tără nici 
o indicație de loc san dată (lipsesc ultimele pagini). Pe ultima 
copertă, în interior, 0 notă în limba rusă din 23 iunie 1913, 
ateslînd proprietatea lui Viclor Nicolaevici Serba, de la soția 
căruia d-l Erbiceanu a achiziţionat ms., în Chişinău. 


Studii: M. Gaster, Literatura populară română, pp. 
129 — 131 (se face însă conluzie între Erotocrit şi Filerot) ; 
studiu temeinic: Vasile Grecu, Erotocritul lui Cornaro in 
literatura românească, extras din Dacoromania, anul } (1920), 
Cluj. Despre vlahii din Erotocrit: N. Bănescu, în Byzanii- 
nische Zeitschrift 24 (1932), p- 145; V. Grecu, Codrul Cosmi- 
nului, | (1924), Cernăuţi, pp. 575—576. Despre originalul 
grec: Dr. Karl Iken, Leucothea, Leipzig, 1825, 1, pp. 185— 
207; Charles Fauriel, Chants populaires de la Grèce moderne, 
Paris, 1824—1825, tom Il; Nicolai, Geschichte der neugriech. 
Literatur, Leipzig, 1876, p. 232 şi urm.; Ch. Gidel, Eroto- 
critos, poème en grec moderne, du XVl-e siècle în Nouvelles 
Études sur la littérature grecque moderne, Paris, 1878, pp. 477— 
532; A. N. Giannari, legi *Howroxpirov xal zou TOLTTOŬ 
abroad ioropiuh xal Yoo EMET) PET achraooo gien, Athena, 
1899; G. Sotiriadis, "Beoréäxpkeoe, Athena, 1909 si în 
revista Ilavadfva«, Athena, 1909, pp. 202—217; N. OG. 
Politis, "O 'Epoorâxeuros extras din Agxoypxpiæ l, p. 19—70; 
G. N. Hatzidakis, Zum Erotokritos, în Mitieilungen des 
Scminars für Orient. Sprachen, Jahrg. XIII, HI, 1910, 
Berlin; Hesseling, Erotokritos en Aretousa, în Uit Byzan- 
tium en Hellas, Haarlem, 1911,pp.82—116; Stefanos A. Xant- 
hudidis, Biroévtroov Kopvăpov ° EpotóxprTtog, 280616 BLECH, -; 
Athena, 1910, cu un studiu de 180 Dăgini, P. ki. Pavolini, 
«I'Erotokrilos » di Vicenzo Cornaro e le suc fonti italiane. 
Estraii'dalia a Rassegna » Anno XXV (1917), nr. 1, Napoli, 


441 


EE 19147; Hubert Pernot, Le roman crétois d’ Eroto- 
de în Etudes de littérature grecque moderne, Ll-e serie 
SE 3 1918, pp. 1—92; Alexander Haggerty Krappe Uber 
eg Zeg a Eroiokritos, în Byzantinische Zeitschrift, 1925 
D: EN John Mavrogordato, The Erotokritos with an 
E Geer by GN Geng (tradncere în limba engleză 
Humphrey Mitoa, SE | xford University Press, London, 
Adevăratul izvor occidental, romanul francez 

aie ei Vienne, prin intermediarul italian An pi 
SE ano, a fost semnalat și analizat de N. Cartojan, opera 
SC SE SE Bees de EE coinparee, Paris 
, 1936, nr. — Juin, pp. 263—293 si 

SE Ze mai clar raporturile inte imediarului ee 
SCH, Articolul din Revue de litteraiure comparee a fost 
4 RR n grecește şi publicat în revista Tò vtov Kodros, Î 
E GEN 362 şi II, 1 (1938), G. Zoras ’Eporóxoroc 
Kg bg ABpodu în Na “Eoti« 1937, t. XXII pp. 
Kl 14; Em. Kriaras, Meherfuara nepl tg TNYC TOŬ 
pwTtoxoltov, Atena, 1938, în Texte und Forschungen zur 


byzantinisch-neugriechischen Philologi 
Prof. Dr. Nikos A. Beos (Bene). ilologie, heransgegeben von 


FILEROT ȘI ANTUSA 


„În strinsă legătură cu poema cretană, atribuită 
lui Kornaros, este romanul fiilerot și Antusa o 
prelucrare, o imitație a romanului Ærolocril. ` 

Acţiunea se petrece pe vremea vechilor elini 
Penandros, împăratul Eladei, de a cărui putere se 
dusese vestea în toate ţările, avea o fată, Antusa 
dobindită cam în acelaşi chip în care Olim iada 
născuse pe Alexandru. ` "a 

La curtea impăratului se afla un curtean bătrin 
Agathon, venit din Teba, care îşi servea stăpînul 
cu cel mai mare devotament, și care, murind. lăsă 
RE erot, pe care Periandros îl adusese la 
te. eer a N 
i ech Ko face cunoștință cu fiica împăra- 

Tinerii se îndrăgostesc şi Filerot, întocmai ca si 
Erotocrit, trimite pe prietenul său Alexandru la 
Periandros să ceară mina fiicei sale. Împăratul, 


442 


aflind de această cerere a tinărului său curtean, 
se minie şi trimite pe Filerot în surghiun, iar pe 
Antusa, care refuza să se căsătorească cu fiul regelui 
din Atena, fiindcă iubea pe Filerot, o trimite într-o 
«capişte elinească » dintr-o pustietate. 

În această vreme, împărații, ai căror în petre- 
cuseră la curtea lui Periandros, trimit soli ca să-i 
ceară lica în căsătorie pentru copiii lor. Periandros 
alege pe fiul regelui din Macedonia, dar ceilalţi 
leciori de împărați, refuzaţi, se îndirjese şi pornesc 
cu războiu impotriva Eladei. Pentru a înlătura 
măcelul, se hotărăşte să lupte din partea fiecărei 
impărății cite un viteaz. Periandros trimite crainici 
in toate părţile ca să intrebe ce viteaz primeşte 
să lupte pentru gloria şi onoarea ţării sale. Vestea 
soseşte pină la Filerot, care era atunci în India, 
și care, cuprins de nostalgia țării sale, porneşte 
în grabă spre Elada. Pe drum însă, dînd peste un 
izvor fermecat, se spală cu apa lui şi se preface, 
ca şi Erotocrit, într-un arap. Astiel travestit, soseşte 
la curtea lui Periandros şi-i cere, ca răsplată pentru 
biruinţă, mîna Antusei. Periandros primește, logodna 
se face, dar la schimbul inelelor, Filerot dăruieşte 
logodnicei sale un inel minunat, pe care era gravat 
numele: Filerot. Întrebat de unde îl are, arapul 
răspunde că l-a primit de la un tinăr pe care l-au 
sfişiat fiarele. Antusa, care ținea încă la Filerot, 
este cuprinsă de o adincă întristare. 

Ziua sorocită pentru luptă soseşte. Feciorii de 
impăraţi vin însoţiţi de mare alai. În ziua luptei 
intră luptătorii, pe rînd, în arenă, îmbrăcaţi în 
zale şi armuri lucitoare, avind fiecare zugrăvit pe 
coif cite o emblemă. Filerot este îmbrăcat în haine 
albe care contrastau cu înfățișarea neagră a chipului 
său prefăcut. Emblema lui era: două păsări în 
preajma unui foc; una zbura deasupra, alta, prinsă 
cu o aripă în gura unui șarpe uriaş, se sbătea din 
răsputeri să scape. Versurile imprimate dedesubt 
dădeau cheia alegoriei care simboliza aspiraţiile lui: 


443 


«Cu tovarăş am venit, vrind să încălzim la foc, 
Dar șarpele au simţit şi ne-au apucat pe loc. 
Tovarășul a scăpat, iar eu tot mă chinuesc. 
Dar cu o aripă mă lupt şi gindesc să birniesc. » 


In lupta care durează două zile, Filerot învinge 
pe toţi rivalii. i 

Se face nuntă mare. Împăratul îl întreabă cine 
este și atunci Filerot, povestind toate peripeliile 
lui după plecarea în exil, scoate o sticlă cu apă 
fermecată, își spală negreaţa și-și recapătă înlăți- 
şarea lui de odinioară, aşa că toată lumea il recunosc, 

Romanul se încheie cu descrierea veseliei ȘI 
măreției nunţii împărătești la care autorul adaugă: 
lang eu privindu-i de departe şi rìvnind la pelrecerea 
vieţii lor cei de către toţi amurezaţii vrednică de laudă, 
m-am îndemnat de am scris istoria vieții lor. Dar rog cu 
umilinţă pe cel cititor, găsind vreo greşeală întru alcătuirea 
cuvintelor acestei istorii, de va fi pătimaş, să o treacă cu 
vederea și să-mi dea lertăciune, pentru că uu pătimaş nu 
poate cunoaşte greșalele unei acestei istorii, ca unul ce 
intr-această grădină desfătindu-sc și printr-însa plimbîndu-se, 
poate să vază mărăcini, ce se va fi pripăşit printre flori. 
lar de nu va fi pătimaş, să nu mă ocărască, că mă supăr. 
Sfirşit a. 


După cum s-a putut vedea din expunerea 
cuprinsului, Filerot şi Antusa este o prelucrare a 
romanului Frotocrii. Chiar numele eroilor — observă 
d-l. Grecu — este format prin analogie, după numele 
Erotocrit şi Aretuza, căci precum Aretuza înseamnă 
in grecește «cu virtute », tot astfel Antusa înseamnă 
«cea ca o floare înflorită» şi precum Erotoezit 
inseamnă în grecește «cel pus la încercări de Eros ), 
zeul iubirii, tot astfel Filerot înseamnă « cel ce iubeşte 
pe Eros). 

Intriga generală, numeroase incidente ŞI scene 
sunt aproape identice, numai că motivele din 
Erotocrit sunt în Filerot amplificate şi sporite prin 
altele noi (rătăcirea pe mare, în foișorul lui Solomon, 
de unde iese înnegrit; întoarcerea eroului, prefăcut 


in doctor, la curtea lui Periandros, ca să vindece pe 
Antusa ş.a.). 


444 


Cine este autorul acestei prelucrări nu se știe. 
D-l V. Grecu, care a studiat-o în paralelă cu Frotocrii, 
n-a ajuns în această privinţă la nici o concluzie, , 

Romanul apare în literatura noastră in puma e 
decenii ale secolului al XIX-lea. În Biblioteca Aca A 
miei Române se păstrează mai multe eer 
la începutul secolului al XIX-lea, din anii: 
1811, 1812, 1819, 1828. Sc see AR 

El a plăcut mult străbunilor noștri, fnn e n 
afară de numeroasele copi, a fost şi tipărit — j gs 
cite ştim pină acum — pentru intha dată în = A 
la Brăila, de către un fost primar și SE GC SC 
Cîmpiniu, după un manuscript de la 1810 a D Ge 
Stăncescu. Editorul însă, neimpăcindu-se cu hmba 
bătrinească a manuscriptului, a crezut ma! ii 
să transpună textul în jargonul timpului său, pă 
cum se poate vedea din următorul specimen ie Si s 
eroina sc plinge împotriva soartei sale vitrege: 

«Ah, destinaţie vrăjmaşă, _ 
Spune-mi ce sunt eu culpașă 
Să-ţi rămân îndatorată 

A-ţi sluji ca o servantă.» 

Romanul a găsit cetitori pasionaţi şi în a doua 
jumătate a veacului trecut. La 1878, Se 
Jantil tipărea la Buzău o nouă ediţie prescurtată 
şi prelucrată, mai ales în partea finală. SCH 
"Versuri din Filerot și Antusa au fost EE 
după un ms. din 1813 al lui Nicolae asi ta 
Ciurcu, chiar în vremurile noastre, la 190 3 g Die 
scuta casă de editură din Braşov, Ciurcu, E j S 
destul de expresiv pentru masele populare: njocata 
și nenorocita dragoste a lui Filerot şi Antusei, o 
povestire foarte [rumoasă în versuri. . . 


BIBLIOGRAFIE 


Texte tipărite: R. S. Cimpiniu, Duot, EE a 
si Antusa, estragere și compunere, Brăila, tipogr. A SE 
lada, 1857; o altă ediţie Filerot și Antussa de 

3 3 D 


440 


rine Jantil, Buzău, 1878; Înfocata și nenorocita dragoste a 
lui Fileroi și Antusei, o povestire foarte frumoosă în versuri 
păstrată din bătrîni, Ciurcu, Braşov, 1900. 


Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei Române: 
nr. 197: Istoria lui Filerot cu Antusa. Pe f.4 o notă 
din 1837, martie 25, a lui G. Plăvian, atestind că ms.a 
lost «luat de la mătușa noastră Ilinca Vistereasa, hălă- 
duitoare în oraşul Bucureştilor» (ef. descrierea în I.Bianu, 
Catalogul manuscriptelor, I, pp. 439—441); nr. 582, Istoria 
lui Fulerot. Partea a doua. Tomul al 2-lea, ms. de la jumă- 
tatea sec. XIX (cf. descrierea în I. Bianu şi R. Caracas, 
Catalogul manuscriptelor, II, p. 336); nr. 4766 copiat de Malei 
Piersiceanu biv-logofăt în anul 1829; nr. 4748, fără nici o 
indicație de dată şi copist, sec. XIX; nr. 1843, copiat în 
1893 de Nicolae Hagi Gavriil Ciurcu (numai versurile), și 
publicat în 1900 de librăria Ioau I. Ciurcu. 


Fondul Gaster: nr. 181, copiat în 1826. 

Pentru alte msse. v. Gaster, Literatura populară română, 
p. 131; Grecu, opera citată, p. 54 (ms. Lahovari din 1819; 
Al. Odobescu şi H. Sihleanu din 1826) 


Studii: M. Gaster, Literatura populară română, Bucu- 
reşti, 1883, pp. 129—131 (confuzie cu Erotocritul); lucrare 
temeinică: Vasile Grecu, Erotocritul lui Cornaro în literatura 
românească, extras din Dacoromania, « Buletiuul Muzeului 
Limbii Române», anul 1 (1920), Cluj, pp. 36—47. Ion M. 
Gane, Romanul popular « Filerot şi Anlusa» în reducțiunea 
lui Radu S. Cimpiniu, Brăila, 1936. 


ROMANE POPULARE ITALIENE 


. BERTOLDO 


Autorul acestui roman popular este Giulio Cesare 
Croce della Lira, născut în anul 1550 la S. Giovanni 
în Persiceto. La vîrsta de 20 de ani, Croce s-a 
stabilit la Bologna, îndeletnicindu-se cu adunarea și 
prelucrarea materialului poporan în poeme şi ro- 
mane pe gustul claselor de Jos. El a scris peste 300 
de opere, dar aceea care a avut mai mult răsunet și 
i-a stabilit reputaţia este Le sottilissime astuzie di 
Bertoldo. Văzind succesul pe care l-a avut eroul 
romanului său, Croce a adăugat o urmare în care 
povesteşte  uăzdrăvăniile fiului lui Bertoldo : Le 
piacevoli e ridicole semplicita di Bertoldino figliolo 
dell astuto ed accorto Bertoldo, con le sottili ed argule 
pisposle della Marcolfa sua madre e moglie di esso 
Bertoldo +. 

Mai tirziu, un alt scriitor, Cammillo Scaligeri 
della Fratta.a lărgit ciclul snoavelor şi duelului de 
întrebări şi răspunsuri glumeţe, introducind "Tu 
scenă şi pe fiul lui Bertoldino, într-o nouă, operă: 
Le buffonale di Cacasenno, figlio del semplice Ber- 
toldino — astfel că avem reunit un bogat material 
de farse, proverbe şi enigme, cu răspunsuri epigra- 
matice, împletite în jurul, a trei generaţii de butoni 
populari: Bertoldo, Bertoldino, și Cacasenno. 

Din acest ciclu a pătruns în literatura veche 
românească numai primul romani, Viața lui Bertoldo ; 
celelalte două au fost rezumate mai tirziu, laolaltă 
cu Bertoldo, într-o prelucrare apărută în 1799. 
în tipografia lui Petru Bart din Sibiu, cu titlul 


1 Plăcutele și ridiculele naivități ale lui Bertoldino, fiul 
șiretului și istețului Bertoldo, cu subtilele şi spiritualele răs- 
punsuri ale Marcolfei, mama sa și soția sisului Bertoldo. 


1440 


29—324 


Vieaţa lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, feciorul lui, 
dimpreună şi a lui Cacassino, nepotul lui. 

Manuscriptul cel ma: vechi al Rei lui Bertoldo 
scris la 1774, păstrat în biblioteca lui Zabelin, a 
fost semnalat mai de mult de regretatul Ion Bogdan. 
Mă folosesc în capitolul de față de un manuscript 
din Bibhoteca Academiei Române, copiat la 1813, 
care cuprinde însă următoarea notă interesantă de 
pe un manuscript anterior: 

«Acest Bertoldo este al meu; l-am scos şi eu cu slova 
me de pi altul a protopopului loan, a mănăstirii Bodescului 
1781, ghenarie, 22 ». 

Eroul acestui roman popular este un ţăran 
care, ca şi prototipul său grec, Esop, este de o 
urițenie fantastică. Are însă, în felul său de a fi, 
o îndrăzneală de o vulgaritate sănătoasă şi se distinge 
printr-o sprinteneală şi isteţime rară, cu care sur- 
prinde și pe regele și pe regina longobarzilor, 
Jucindu-le tuturor, cu un haz răutăcios, farsele cele 
mail neașteptate. 

lată cum ni-l descrie, ca înfăţişare, textele 
noastre: 

___«Era cu capul mare, lungăreţ ca un ou, cu părul roşu 
și rătunzat... Nas avea mare, roşatec ca sfecla, nările largi; 
gura se vedea largă mai pînă la urechi; în fălcile dinainte 
i se vedea doi dinţi strimbi pe din afară, ca nişte colţi...; 
picioarele strimbe şi mîinile scurte ». i 

Acest țăran urit, dar plin de duh, se pripăşise 
— fără să ni se spună cum — la curtea din Verona 
a regelui longobarzilor, Alboin, pe vremea cînd 
acesta stăpinea intreaga Italie. 

Într-una din zile, Bertoldo, intrînd în sala tronului, 
se furișă printre baroni și, fără să-și scoată pălăria 
din cap și fără să facă niciun act de reverență, se 
aşează pe scaun lingă rege. Acesta, știind că natura 
nu este totdeauna darnică şi că adesea în făpturile 
cele mai dizgraţioase sădește darurile cele mai 
alese, îl lasă să șază şi apoi îl întreabă (citez, în 
forma în care a circulat textul la noi, după manu- 
scriptul Academiei): 


450 


« Împăratul zisă: Cine eşti, cînd te-ai născut şi din ce 


loc eşti? 


Bertoldo răspunsă: Sunt un om; m'am născut cînd 
m-au făcut mumă-mea şi locul îmi esti, de cînd m'au făcut 
Dnmnezeu, într-atastă lume. 

— Ai tată, mamă, fraţi, surori? 

— Am tată, mamă, fraţi, surori, dar au murit toţi. 

— Cum dar ai tu, de vreme ce au murit toți? 

— Cind am purces de acasă, i-am lăsat pe toţi dormind 
şi pentru aceasta zicu că toţi au murit, căci eu puţină despăr- 
tire fac între cel adormit pină la cel ce au murit. 

— Ce lucru este mai iute? 

— Gindul. 

— Ce vin este mai bun? 

— Cel ce se be în casa altuia. 

— Care este ace mare care niciodată nu să satură? 

— Nesaţul scumpului şi a iubitorului de bani... 

— Care este mai mare foc şi vrajbă în casă? 

— Muere ră şi gura ce mare a slugilor. 

— Care iasti acel copil care ardi limba mamei sale? 


— Feştila candilei ». 


Mai pe urmă însă, Bertoldo, dindu-se la o serie 
de invective privitoare la cîrmuire şi curteni, fu 
izgonit. de rege, dar ţăranul ameninţă că el este ca 
muştele, pe care deşi le goneşti, ele tot se intorc. 
Regele, supărat, îl amenință că, dacă va îndrăzni 
să intre în curte altfel decit în tovărăşia muștelor, 
atunci unde-i stau picioarele, îi va sta şi capul. 
Bertoldo, ducindu-se în satul lui și prinzind un 
măgar bătrin şi răpănos, cu spinarea și coastele 
roase, încît insectele se lipiseră de el, se intoarse 
la palat însoţit de un nor de muște din care abia 
se zărea. 

În acest hal se înfăţişează inaiutea regelui, 
tocmai cînd două femei minioase veniseră să ceară 
dreptate. Cearta dintre cele două cumetre era pentru 
o oglindă de cristal, pe care una o furase de la cea- 
laltă. În ciuda plinsetelor şi a motivelor aduse de 
ambele părţi, judecata urmează după formula lu: 
Solomon. Regele poruncește ca oglinda să fie spartă 
în două şi fiecare rivală să ia cîte o jumătate. Dar 
una din ele cere ca oglinda să rămină neatinsă, 
chiar dacă ar fi să fie dată celeilalte. Regele, Inte: 


451 


29*— 320 


legind că aceasta este adevărata stăpînă, porunceste 
să. 1 se încredințeze ei oglinda intreagă. | 
Ee cind femeia multumea regelui pentru înțelep- 
cunea și Judecata cea dreaptă, Bertoldo, rîzind, se 
amestecă și el în pricină, spunînd că hotărîrea nu e 
bună, fiindcă femeile sunt viclene, că ele, degi pling cu 
ochii, cu inima rid, că lacrămile și schimbarea fetii 
lor sunt toate amăgeli, și-și luă sarcină să-l] facă pe 
108€, care spusese că femeile sunt un «diamant de la 
Răsărit » să-şi tragă cuvintul înapoi chiar a doua zi. 
„După ce dormi în grajd cu măgarul său, Bertoldo, 
dis-de-dimineaţă, se duce la femeia care îşi redo- 
biîndise oglinda şi, după ce o ațiţă cu minciuna că 
regele, în urma plingerii rivalei sale, a hotărît să 
spargă oglinda ca să se curme cearta între ele 
îi strecoară în suflet ideea, lipsită de temei, că regele 
ar avea intenția să vină cu o lege prin care 'fiecare 
bărbat să aibă dreptul de a lua şapte neveste.: Atit 
I-a trebuit femcii ca, uitînd de oglindă şi de tot 
să alerge la vecinele sale și să le aducă la cunos- 
ință planurile regelui — lucru. pe care abia, îl 
aștepta Bertoldo. | pe 
Vecinele, la rîndul lor, înştiințează pe celelalte 
cumetre şi în curînd se face atita zarvă în cetate. 
că peste două mii de femei se string la palat, mani- 
lestind zgomotos şi cerînd înlăturarea legii. Regele, 
care nu avea nici o cunoștință. de uneltirile lui 
Bertoldo, rămîne uimit și, pierzindu-si răbdarea 
incepe să blesteme femeile, izgonindu-le. í 
„Regina, aflind de farsa jucată femeilor, . cere 
regelui să-i trimită pe Bertoldo. În camera crăiesei 
însă, îl așteptau doamnele de curte cu cîte un baston 
în mină ca să-l: lovească. Dar Bertoldo, prevăzind 
cele ce i se pregăteau, scapă de bătaie. spunînd 
femeilor care aşteptau porunca reginei: «aceea 
dintre voi care s-a gindit să otrăvească pe rege la 
masă, aceea mă va lovi cea dintii». 
Femeile se privesc una pe alta; nici una n-a 
gindit aşa ceva; bastoanele se așează la locul lor şi 
năzdrăvanul Bertoldo rămîne neatins. i 


452 


Crăiasa, de ciudă că a fost păcălită, trimite 
poruncă străjilor de la palat ca, atunci cind wa 
ieși Bertoldo pe poartă, să-l bată bine. El se prefăcu 
că primeşte pedeapsa, dar ceru să i se cruţe 
cel puţin capul. Crăiasa se învoi și Bertoldo -se în- 
dreptă spre poartă, urmat de un alai de servitori. 
Cind ajunse alaiul în dreptul străjerilor, sosi şi 
noua poruncă a impărătesei, şi garda, după tălmă- 
cirea lui Bertoldo, crezind că el este capul, îl lăsă 
să treacă nevătămat și snopi în bătăi pe servitorii 
curții. | 

Graiul, aflind de poznele pe care Bertoldo le 
jucase crăiesei, îl pune la încercare cu butonul său, 
Glomez. | 

Butonul îl întreabă: 


« — Cum ai face să aduci apa într-o sită? 

— Eu aş aştepta pînă ar îngheţa, răspunde Bertoldo 
in aplauzele adunării. i 

` — Cum ai 'socoti, nealergind, să prinzi un iepure? 

întreabă din nou bufonul. 4 
— Eu aş aștepta pînă ar D în frigare, îi dete răspunsul 
Bertoldo. ; 

— Ce buruiană este care o cunosc şi orbii? la care Ber- 


toldo răspunde: - d de 
— Urzicile, căci urzicînd la miini sau picioare, simte Si 
orbul că arsura e de urzică ». | 
Dun disputa cu Glomez, din care ieşise biruitor, 
Bertoldo primi din partea regelui poruncă să se 
întoarcă a doua zi la: palat, nici îmbrăcat, nici 
dezbrăcat. Bertoldo se întoarce, ca și Ín atitea 
ineidente din basmele noastre, îmbrăcat, „într-o 
plasă. | - A 
“În acest răstimp, femeile din cetate cer regelui 
ca să le dea și lor aceleași drepturi ca şi bărbaților; 
să facă ei ele parte din divanul craiului şi să-şi dea 
și ele cu părerea cu privire la conducerea statului. 
Bertoldo, care se afla în discuţie cu regele, cînd 
auzi această cerere neaşteptaţă, hohoti în ris ŞI. se 
oieri- să scape pe crai de această pretenție. . 
„+ Dnoindu-se în piaţă, ia o colivie închisă, în care 
pusese o păsărică, şi o dete regelui ca să o încredin- 


453 


teze uneia din doamnele curţi, împreună cu cheia 
coliviei. 

Regele porunci să nu umble nimeni la colivia 
care, după 24 de ceasuri, urma să fie adusă în sala 
tronului. Atunci se va deschide cutia şi ceea ce se 
aila înăuntru va hotări despre cererea lor. 

Abia plecară de la curte, şi femeile, neputindu-și 
stăpim curiozitatea, deschiseră cutia şi pasărea 
zbură, repede ca fulgerul, fără ca ele să fi putut 
prinde de veste măcar ce fel de pasăre era. 

Cu ajutorul lui Bertoldo, împăratul rămăsese 
astfel biruitor: 


« Vedeţi voi înşivă unde a dus pripirea şi curiozitatea 
voastră de a şti mai de vreme cele ce nu s-au căzut a le şti?» 


încheie regele discuţia cu ele. 

După atitea pozne pe care i le făcuse, crăiasa, 
indirjită, cere soțului să o scape de Bertoldo. După 
ce încearcă zadarnic să-l înece virindu-l într-un sac, 
craiul porunceşte ca năzdrăvanul ţăran să fie spîn- 
zurat într-o pădure, dar Bertoldo cere şi obţine 
favoarea ca să-și aleagă singur copacul. Plecînd cu 
străjerii, Bertoldo nu găseşte nicăieri copacul pe 
placul lui. Pe drum însă, le spune atitea povești 
și snoave, încît aceştia îl lasă în plata domnului. 
În răstimp, craiul şi crăiasa, care-i simțeau acum 
lipsa, aflîind cele petrecute, îl chiamă la curte, dar 
Bertoldo, neputindu-se împăca cu hrana ce i se 
servea la palat, se îmbolnăveşte şi moare. 

Elementele constitutive ale operei. În alcătuirea 
operei sale, Croce s-a servit de elemente venite 
din două surse: din folclorul seris al vechiului 
Orient și din tradiţiile populare italiene ale vea- 
cului al XVl-lea. Savantul rus Veselovski şi, mai 
tirziu, foleloristul francez Cosquin au arătat că di- 
alogul hazliu — duel de întrebări şi răspunsuri — 
care alcătuieşte miezul operei lui Croce, apare în- 
corporat și în vechile legende indiene ale brahmani- 
lor. Din India, poveştile acestea au emigrat către 
Asia Mică şi au dobindit o formă scrisă în legenda 


454 


lui Solomon şi Așmedai, încorporată in haggada 
Talmudului din Babilon. 

Solomon, care avea în puterea sa miraculoasă 
demonii, voind să construiască templul din Teru- 
salim, a trimis un general al său să-i aducă pe 
Așmedai, regele demonilor, pentru ca prin el să 
găsească pe Samir — Sfărimă-Pietre. Acesta avea 
darul de a sfărima cu uşurinţă blocurile de piatră 
de care Solomon avea nevoie pentru construcția 
templului. Aşmedai este aflat cu multă greutate și 
prins printr-o stratagemă: s-a umplut cu vin puţul 
unde demonul venea să bea și astfel, imbătindu-se, 
a adormit. Pe cînd era dus la Solomon, pe drum 
plinge trecînd pe lingă o nuntă, ride auzind pe 
un om că îşi comandă o pereche de cizme care 
să-l ţie şapte ani, îndreaptă pe cale un om orb, 
care era să cadă într-o groapă şi ride de un vrăjitor 
care spunea altora norocul. 

Întrebat la curtea lui Solomon de ciudata sa 
purtare, Așmedai dă următoarele lămuriri: a plins 
cind a văzut nunta, căci mirele urma să moară 
chiar în seara acelei zile, a ris de cel ce își comanda 
cizme pentru şapte ani, căci el avea să moară peste 
şapte zile şi a ris de vrăjitor, fiindcă spunea tuturor 
norocul lor şi nu ştia că sub picioarele sale se află 
îngropată o comoară. WA. 

Urmează o serie de întrebări enigmatice si de 
răspunsuri spirituale. 

Această legendă este o baggada din Talmudul 
Babiloniei a cărei formă cea mai veche se găseşte 
într-un text aramean de prin veacul al IIl-lea!. 
În această formă primitivă, ea s-a păstrat, de-a 
lungul veacurilor, în Paleele rusești, care au la baza 
lor — prin intermediare sud-slave — un prototip bi- 
zantin. În textele ruseşti însă, demonul Așmedai 
este înlocuit prin centaur — Kitovras — substituire 
care, după cum presupune cu dreptate Andre 


— 


1 Cf. Israël Levi, L'orgueil de Salomon, în Revue des 
études juives, XVIII (1888), p. 59 şi urm. 


455 


Mazon, s-a petrecut la sudul.Dunării, intr-un mediu 
slav mai mult sau mai puţin elenizat 1.. .: 

Din lumea bizantină, legenda a trecut, şi în 
Occident. E probabil că aci era cunoscută încă din 
secolul al V-lea, căci se pare că la ea face aluzie 
canonul papei Gelasius despre, cărţile apocrife, cînd 
pomenește o « Contradictio -Salomonis ». 

„In Occident, simburele legendei a găsit, tărimul 
prielnic pentru dezvoltare. El a fost prelucrat în 
lumea anglo-saxonă, unde Așmedai a fost înlocuit 
prin Saturn, în Franţa unde eroul. principal este 
« Merliu l'enchanteur » şi cu deosebire in Germania 
unde dialogul a căpătat o notă de umor şi de grotesc 
șI unde partenerul lui Solomon poartă numele de 
Marcoli. În această primă formă, legenda se găseşte 
in vechi manuscripte latine, care apoi au fost. puse 
sub tipar și care. au fost. ţraduse de timpuriu în 
limba germană. Ea a avut.o mare .răspîndire şi în 
Italia, unde a fost tradusă şi tipărită. Ka, ` 

Această . versiune italiană a legendei marcolfine 
a-fost folosită intr-o largă măsură de Croce. Conirun- 
tarea prelucrării lui Croce :cu textele, medievale 
iăcută de Gina Cortese Pagani, dovedeşte că Croce 
s-a străduit insă :să naţionalizeze, să localizeze , şi 
să: îuvioreze legenda germană, ;făcind-o.. accesibilă 
maselor populare din timpul său., Această tendinţă 
de a împăminteni în Italia vechea legendă se vede 
clar din primul capitol. În izvorul lui Croce, Solomon 
sta pe tronul lui David, în Jerusalim, cînd. Marcolf 
apare Ja curtea lui. Croce în. prelucrarea sa aşează 
acțiunea la curtea regală din Verona, înlocuind pe 
impăratul biblic prin regele -Alboin al longobarzilor. 
Această primă substituire La împins pe Croce, să 
suprime, o serie de episoade din legenda germană, 
care nu se mai poiriveau pentru regele longobard. 
De pildă: in redacţiunea latină, Solomon începe 
prin a-și pomeni cei 12 patriarhi biblici din -care se 


1 Andre Mazon; Revue des. études. slaves, . VII, 1927 
pp. 42—62. i; | | 


456 


scoboară, ceea ce dă prilej lui Marcolt să-l parodieze, 
evocînd la rindu-i genealogia celor 12 triburi de 
țărani din care se trage. Croce, renunţind la Solomon, 
a suprimat întreg acest pasagiu. | 

Alte modificări introduse de Croce in structura 
legendei i-au îngăduit să scoaţă într-o lumină mai 
vie psihologia isteaţă a eroului popular. În .textul 
latin, ca şi în traducerile germane și italiene, Marcoli 
iși face apariţia în tovărăşia soţiei sale Policana, 
care nu scoate un cuvint şi despre care nu se mai 
vorbeşte nimic în restul legendei, dar care, introdusă 
în această fază iniţială a legendei, măreşte, prin 
urițenia şi vulgaritatea ei, grotescul situaţiei. Croce 
a omis-o complet — pomenind-o doar, cu, e notă 
de.umor — în testament. În schimb, a introdus un 
personagiu necunoscut -versiunii latine, regina Isi- 
cratea, care stînd pe iron alături de Alboin şi ameste- 
cîndu-se uneori in acţiune, complică situaţiile, dar 
dă posibilitatea de a se spori episoadele comice care 
pun în relief lupta dintre curiozitatea și susceptibi- 
litatea feminină: şi dintre isteţimea ei răutatea 
bărbătească. SV e. ) 

Aceste. episoade, de care. Croce s-a servit în 
prelucrarea sa, au fost, împrumutate din folclorul 
italian al veacului al XVI-lea. Prin asemenea ampli- 
ficări cu. elemente populare, prin omisiuni și prin 
înlocuiri, Croce a izbutit. să. întinerească vechea 
legendă marcolfiană şi să schimbe caracterul eroului, 
care, dacă a păstrat ceva din vulgaritatea rustică, a 
pierdut insă dreet misoginie a prototipului 
său şi a dobindit "un spirit de independenţă care-l 
indeamnă să-şi îndrepte tot ascuţișul vervei sale 
satirice impotriva artificialităţii și servilismului vieţii 
de curte. Prin această nouă trăsătură psihologică 
— alături de isteţime şi umor -— Bertoldo a devenit 
reprezentantul tipic, al, maselor rurale în literatură. 
Astfel prelucrată, străvechea legendă a dobindit o 
putere de vitalitate cu care a înfruntat veacurile și 
a dobindit o popularitate la care nici Croce nu s-a 
aşteptat. ; | 


457, 


Romanul s-a tipărit pentru întiiaşi dată în 1592 
și de atunci s-a retipărit în nenumărate ediţii, în 
diferite părţi ale Italiei, unde a tăcut populară 
— mai ales în Piemont — zicătoarea: sapere più che 
Bertoldo. | 

In secolul al XVIII-lea, episoadele romanului 
au inspirat pe vestitul pictor al vremii, Crespi — zis 
Spaniolul — care a dat unui talentat gravor în 
aramă — Lodovico Mattioli, subiectul unor scene 
pline de viaţă şi umor. Stampele lui Mattioli au 
ațițat ambiția a 23 de poeţi ai Academiei della 
Crusca — doctori, preoți şi abaţi — din Bologna şi 
Ferrara, Genova şi Cremona — cari, adunați şi stimu- 
Jop de editorul Lelio dalla Volpe — s-au așezat la 
lucru şi au prelucrat într-o lungă poemă, «in ottava 
rima », ciclul celor trei bufoni populari. Opera, tipă- 
rită cu gravuri frumoase, a avut un mare succes, 
căci s-a bucurat de numeroase ediţii. Totuși, ea 
n-a putut scoate din circulaţie vechea operă a lui 
Croce. Curățită de unele vulgarități, ea se publică 
și azi de diferite case de editură din Italia, uneori 
chiar în ediţii elegante î. Subiectul lui Bertoldo a 
trecut şi în muzică și a inspirat două operete comice: 
una compusă de Gellio Benvenuto Coronaro pe 
libretul lui Maurizio Basso, în 19132, alta alcătuită 
de maestrul Luigi Ferrari Trecate pe libretul Le 
asiuzie di Berloldo, scris de Carlo Zangarini şi Ostilio 
Lucarini è. 


Circulația. Traducerile româneşti. Cit de bine a 
nimerit Croce cu această operă gustul mulțimii 
se vede şi din faptul că opera lui a trecut peste 
granițele literaturii italiene: în 1743 a fost tra- 


1 Vezi de ex. ediţia publicată «a cura di Nicola Lisi 
con xilogralie di Pietro Parigi », în colecţia Clasici del ridere, 
A. F. Formiggini editore, Roma, s.d 

2 Giovanni Luigi Biagioni, Marcolf und Bertoldo und 
ihre Beziehungen, Köln, 1930, p. 29. 

3 Giacomo Osella, Un classico del riso: Bertoldino, în 
Convivium revista bimestriale di lettere, filosofia e storia, 
Torino, Vl, 1934, nr. A, 


455 


dusă şi tipărită în limba portugheză la Lisabona; 
în 1745 în limba spaniolă; în 1750 în limba franceză, 
după care derivă o versiune germană, după cum voni 
vedea îndată. 

Cu mult înainte de a pătrunde în literaturile 
apusene, opera lui Croce intrase în literatura neo- 
elenică prin mijlocirea coloniei grecești din Veneţia. 
În British Museum am găsit o ediţie, anterioară cu 
aproape o jumătate de veac celui mai vechi exemplar 
cunoscut bibliografiei lui Legrand. Ediţia din British 
Museum a fost publicată în 1646, la Veneţia, în 
tipografia lui loan Antonio lulianos. Ea a fost 
urmată de multe altele care se înșiruie pînă în vremu- 
rile noastre, publicate nu numai în Veneţia, ci şi 
in Atena. kA 

Asemenea ediţii greceşti au ajuns pînă în prnci- 
patele noastre şi în a doua jumătate a secolului al 
XVIII-lea, în plină epocă fanariotică, Bertoldo a 
fost tradus în limba noastră. Originalul nu s-a desco- 
perit pînă acum, iar copiile cunoscute pînă azi nu 
ne dau nici o lămurire asupra traducătorului și 
asupra localităţii în care trăia, dar, judecind după 
faptul că mai toate aceste copii vin din Moldova, 
putem deduce că în această parte a ţării s-a făcut 
traducerea. Părerea răposatului 1. Bogdan că avem 
în literatura noastră şi o traducere făcută din « fran- 
tuzeşte sau din italieneşte» nu este întemeiată. 
Bogdan pleca de la faptul că un manuscript ailat 
de dinsul în biblioteca lui Zabelin — fost pe vremuri 
directorul Muzeului din Moscova — cuprindea expre- 
siunea: «i-a sufla! un purice în ureche», care este 
improprie limbii române, dar care traduce cuvint 
de cuvint un idiotism francez şi italian. Expresiunea 
aceasta se găseşte în toate manuscriptele româneşti pe 
care le cunoaştem. Ea corespunde într-adevăr pasaju- 
lui din textul italian: avendo cacciala questa pulce 
nelPorechia; dar ea revine întocmai ai în interme- 
diarul grecesc: Saile Totoy tòv pvhov siç TO &UTIov. 

În afară de această traducere integrală, a mai 
circulat însă la noi, mai mult în Ardeal, o versiune 


459 pmm 


prescurtată, care a lost tipărită la Sibiu, în 1799, 
in tipografia lui Petru Bart cu titlul: Vieața lui 
Bertoldo şi a lui Bertoldino feciorul lui, dimpreună 
cu a luv Cacaswno nepotul lui. Această versiune a 
fost retipărită la Bucureşti, în anul 1836. În ca, 
scenele cu caracter vulgar au fost înlăturate, .dialo- 
gurile au fost transformate adesea în oraţie indi- 
rectă, iar acțiunea redusă. Vieaţa lui Bertoldo se 
termină cu 42 versuri, despre care ni se spune că 
ar fi inscripția de pe mormîntul sãu. Se povestesc 
apoi, pe scurt, năzdrăvăniile lui Bertoldino, după 
ce a murit tatăl său, şi se slirșeşte cu faptele lui 
Cacasino, feciorul lui Bertoldino, care a murit 
mincind clei. 

Ea este tradusă, după cum vom arăta mai jos, 
după un text german care avea la'baza lui tradu- 
cerea iranceză amintită ma; sus. 


Prelucrarea franceză. Versiunea franceză, ne- 
luată pînă acum în seamă de istoricii literari, 
merită astiel 'în "cadrul cercetării noastre puţină 
atenţie, nu numai pentru că este o prelucrare, dar 
șI pentru că este începutul unei ramure carc- s-a 
intins prin literatura germană pînă la no, ` 

Opera este, după cum ni se spune şi în titlu, o 
parairazare, nu numai după textul lui Giulio Croce, 
dar și după ' amplificarea academicienilor ‘dalla 
Crusca. Ea vădeşte o pronunţată tendință de a 
reduce elementul vulgar; căci spune traducătorul: 
«il y a des beautés de goût... qui plaisent à certaines 
nations et qui ne plaieront'pas à d'autres. "va 
des choses qui ont beaucoup de 'grace dans une 
certaine langue et qui dans une autre seroient: des 
plus communes, souvent triviales et quelquefois 
même grossicres-et impertinents »*. bk 


„* <sint frumuseți ale gustului... care plac anumitor 
națiuni și care nu vor plăcea altora... există lucruri care 
au multă graţie într-o anumită limbă și care în alta vor fi 
cit se poate de comune, adesea triviale şi, uneori, chiar groso- 
lane şi neruşinate.> 


460 


Călăuzit, de această idee, traducătorul modifică 
unele întrebări, suprimă altele t, reduce la propor- 
tiile 'unei întrebări şi a unui răspuas episoade gro- 
teşti pe care Croce le descrie pe larg, ca de pildă 
scena în care Bertoldo vine la curte nici îmbrăcat, 
nici dezbrăcat. Traducătorul nu s-a putut libera 
complet de ideile timpului său, pe care le introduce 
pe nesimţite în textul lui Croce, ca de ex. întrebarea 
regelui: «Qui sont ceux qui en apparence font 
beaucoup de bien daas un état et qui, dans la réalité, 
y font beaucoup de mal?5**** şi răspunsul lui 
Bertoldo: Les moines. 


Traducerea germană şi, versiunea româueaseă. 
După această prelucrare franceză s-a făcut apoi o 
traducere germană care a fost tipărită în 1751, 
sub “titlul: Der italienische Aesopus oder Bertholds 
satyrische Geschichte. Această traducere germană, 
la rindul său, a fost cu timpul prescurtată într-o 
ediţie populară de format mic, în 8°. Data cind 
a apărut prima ediţie nu ne este cunoscută. Ne 
folosim însă aci de o ediţie apărută în 1802, la 
Elbing, în librăria Hartmann, cu titlul Geschichte 
des beriihml gewordenen -'Bauersmannes Bertoldo, 
genannt Aesop Il, neue rechtmăssige Ausgabe, Sin- 


1 Iată o întrebare - modificată:. Întrebarea din textul 
italian; a R<e> Qual'e quella gatta, che-dinanzi ti lecca, e 
di dietro “ti graffia? Bertoldo: La puttana»* a devenit 
în textul francez « Quelle est la personne qui ordinairement 
nous fait le plus de caresse? Celle qui a dessein de nous trom- 
per, ou qui l'a deja fait»** O întrebare suprimată: « Re.: 
Quali sono quelle cose, che l'huomo cerca, e non le vorrebbe 
trovare? Bertoldo: I pedocchi nella camicia, i calcagni rotti, 
€l necessario brutto »*** 

* <R(e) Care e aceea pisică care în față te: linge şi în 
spate te zgirie? Bertoldo: Curva.> 
"Së «Care este acea persoană care, de obicei, ne alintă mai 
mult? Aceea care plănuiește să ne înșele sau care a şi făcut-o. > 

*** Regele: Care sînt acele lucruri pe care omul le 
caută şi nu ar vrea să le găsească? Bertoldo: păduchii în 
cămaşă, călciiele (ciorapilor) rupte şi closetul. murdar.» 

x***. <Cine sint cei care, în aparenţă, fac mult bine într-un 
stat şi câre, în realitate, îi fac mult rău?> ... <Călugării». 


461 


gura care ne-a fost accesibilă, mulțămită amabi- 
Diät d-lui N. Georgescu-Tistu, directorul Biblio- 
tecii Facultăţii de litere şi filosofie din București, 
și d-lui Krüss, directorul general al Bibliotecii 
de stat (Staatsbibliothek) din Berlin, cărora le aduc 
și pe această cale mulţumirile mele. Această versiune 
germană prescurtată trebuie să fi fost răspîndită 
șI în Transilvania, printre saşii care aveau legături 
comerciale cu Germania și ea se află la baza ver- 
siunii românești tradusă și tipărită la Sibiu, în 1799. 
lată ca dovadă, o pericopă: 


«p. 3. Im sechsten Jahrhun- «Ìn suta a şasa de ani stă- 
dert beherrschte König Alb-  pînea în Longobarda craiul 
oni die Lombardey, und  Alboni, carele avea rezidenţia 
hatte seinem Hofstaat zu sa în cetatea Verona; acest 
Verona; ein guter sanftmiit- Domu era bun, blind şi 
higer und gerechter Fürst, drept, şi toată Italia au fost 
ob er gleich ganz Italien  stăpinirii sale supusă. Pre 
besiegt hatte. Zu gleicher acea vreme în ţinutul Vero- 
Zeit lebte in einem veroni- niei, într-un sat Bretag- 
schen Dorf ein Bauer, Na- uana 1, era un ţăran anume 
mens Bertoldo, von einer Bertoldo, näscut cu o statură 
sehr lâcherlichen Gestalt.» a trupului foarte urită. » 


lată un alt pasagiu din disputa lui Bertoldo cu 
« măscăriciul » regelui, Fagotti: 


P. 22. « Der Geschichtschrei-  « Scriitorii au semnat numai 
ber hat uns nur einige Fa- unele întrebări de Fagotti 
gotii's albernen Fragen an pusă să le răspunză Bertoldo, 
Pertoldo'n, und den feinen că celelalte le-au aflat mai 
Antworten darauf, Uberlie- toate prostatece şi nevred- 
EE nice de tipariu ë. Destul că 


Lë 


1 În versiunea germană numele este pomenit ceva mai 
jos: « Dorie Bretagnana ». 

2 Iată versiunea corespunzătoare a textului italian: Nel 
tempo che Alboiuo, dei Longobardi, si era iusiguorito di quasi 
tutta (lala, tenendo il seggio reale nella città di Verona, 
capitò nella sua Corte un villano chiamato per nome Ber- 
toldo, il quale era un uomo di deforme e brutissimo aspetto.* 

* <Pe cînd Alboino al longobarzilor se făcuse stăpîn 
peste aproape întreaga Italie, avind tronul în oraşul Verona, 
a sosit la curtea sa un ţăran pe nume Bertoldo, care era un 
bărbat diform şi foarte urit.> 

> Textul italian se îndepărtează şi aci cu totul de ver- 
siunea germană prescurtată și de cea română. Reflexiunea 


462 


p. 23. — Wie Wiirdest — du 
es anfangen, um Wasser in 
ein Sieb zu tragen? 

— lch würde warten, bis es 
gefroren wâre. — Bravo, 
bravo, rief der ganze Hof. 
— Wie dächtest du wohl, 
einen Hasen zu fangen, ohne 
zu laufen? — Ich wartete, 
bis er am Spiesse stecket. — 
Bravissimo! — Wie würdest 
du dich kleiden, um weder 
nackt noch angezogen, zu 
seyn? — ln ein Fischnetz 
wiird'ich mich wickeln. — 
Was ist das für eine Pflanze, 
die auch die Blinden ken- 
nen? — Die Brennessel, 
denn sie brennt sie au die 
Füsse, wenn sie darauf tre- 
teu, und an die Hānde, wenn 


Fagotti întrebă: cum ai face 
să aduci apă într-o sită? 
Bertoldo răspunde: eu aş 
aştepta pînă ar îngheţa. — 
Bravo, strigă carii auzisă. 
— Cum ai socoti, nealergind 


să prinzi un iepure? — Eu 
aș aştepta pînă ar fi în fri- 
gare. — Bravissimo. — Dar 


cum te-ai îmbrăca să nu fii 
nici îmbrăcat nici desbrăcat? 
— Eu m-aş vălui într-o 
mreaje (sic) care prinde pești. 
Şi iară întrebă Fagotti: Ce 
buruiană este, care o cunosc 
și orbii? Bertoldo răspunde: 
— Urzicile, că urzicîndu-să 
orbul, ori la mini sau la pi- 
cioare, le simte arsura că-i 


- de urzică.» 


sie sie auriihren. > 


În textul italian, întrebările şi răspunsurile acestea 
fac parte din discuţia regelui cu Bertoldo şi sunt 
așezate în capitolul venirii lui Bertoldo la curtea 


că scriitorii au «semnat» numai cîteva din întrebările lui 
Fagotti, lipseşte. lată seria întrebărilor: F. — Che dici tu, 
barbaggiani caduto dal nido? 

B. — Con chi parli tu, alloco spennacchiato? 

F. — Quante miglia ci sono dalla luna ai bagni di Lucca? 

B. — Quante ne fai tu dalla caldaia con la broda alla 
stalla. 

<F. — Ce spui tu, barbarule căzut din cuib? 

B. — Cu cine vorbeşti tu, huhurez jumulit? 

F. — Cîte mile sint de la lună pînă la băile Lucca? 

D — Cite faci tu de la cazanul cu fiertură pînă la staul.> 

Punctul de plecare al modificărilor din versiunea germană 
prescurtată îl formează versiunea germană tradusă din 
limba franceză: Der italienische Aesopus oder Bertholds saty- 
rische Geschichte de care am vorbit mai sus (cf. p. 461): Die 
Chroniken des Landes melden uns weiter nichts... şi p. 83 
întrebarea: cum va veni nici îmbrăcat nici dezbrăcat; p. 85 
întrebarea: ce buruiană o cunosc şi orbii. 


463 


din Viena 1. A treia întrebare: să se îmbrace astfel 
încît să nu De nici îmbrăcat nici dezbrăcat, în textul 
italian e dată în forma unei porunci a regelui către 
Bertoldo, după disputa cu Fagotti, şi povestită 
intr-un capitol aparte: Astuzia galante di ‘Bertoldo 
nel iornare innanzi al Re nel modo che gli aveva 
deilio. În acest capitol se găseşte încadrată — în 
textul italian — şi întrebarea 'a 4-a, care aci este 
pusă în gura regelui: Qual'e l'erba che tutti gli 
orbi conoscono? B. — L/'ortica. 


O prelucrare. In timpurile apropiate de noi, 
la 1875, editura Webunelli din Galaţi ne-a dat 
o prelucrare după textul italian, încercînd să. loca- 
lizeze acțiunea în Moldova, în cadrul domniei lui 
Sas-Vodă. Prelucrarea lui Nebunelli poartă titlul: 
Vicleniile meşterului Perdaf şi are ca urmare prelu- 
crarea lui Bertoldino: Guguţel, fiul vicleanului. meșter 
Perdaj. 


“Motive folclorice., S-a văzut mai sus că 
o sursă importantă a romanului lui Bertoldo este 
folclorul italian al veacului al AVl-lea, din care 
Croce a împrumutat numeroase materiale pentru 
amplificarea subiectului său. Avind astfel bazele in 
comoara legendelor şi tradiţiilor populare, nu este 
surprinzător că găsim, între Bertoldo şi între folclorul 
nostru, numeroase elemente 'comune, fără să putem 
conchide totdeauna la o influenţă directă a lui 
Bertoldo. | E SC 

Un imteresant element comun este motivul 
folcloric al întrebărilor: « ce face tatăl tău, mama ta, 


1 « Ragionamento fra il Re e Bertoldo»: R. — Come 
faresti a portarmi dell’acqua in un crivello, e non la span- 
dere? B. — Aspetterei il tempo del ghiaccio e poi te la por- 
terei. R. — Come faresti a pigliare una lepre senza cane? 
B. — Aspetterei che fosse cotta, e poi la piglierei. <Dialog 
intre. rege şi Bertoldo: R. — Cum ai face să-mi aduci apă 
intr-un ciur și să n-o împrăștii? B. — Aş aştepta îngheţul 
și apoi Das aduce-o. R. — Cum ai face să prinzi un iepure 
fără ciine? B. — As astepta să fie prăjit şi apoi Las prinde.> 


464 


fratele tău, sora ta?» pe care regele le pune lui 
Bertoldo şi la care acesta răspunde: | 

«Tatăl meu .dintr'o pagubă face două; mama mea face 
unei vecine „o treabă“ pe care nu o va mai face niciodată; 
fratele meu ci găseşte, pe toţi îi ucide; soru-mea plinge 
de ceea ce a ris tot anul acesta.» | 

Cerindu-i-se tilcul acestor enigme, Bertoldo îl 
dă astiel: | 

« Tatăl meu la cîmpu, poftindu să închiză o cale, au pus 
mărăcinii şi cei care aveau obiceiu să treacă pe ace cale, 
trecînd pe dincoace şi pe dincolo de mărăcini, unde era un 
drum, s'au făcut două. Mumă-mea închide ochii unii vecine 
care murisă, lucru pe care nu-l va mai face altă dată. Frate- 
meu, şezindu, ucide clte insecte găseşte în cămeşe; soru-mea 
a fost mireasă, iar acum plinge durerile naşterii. » 


Acest motiv folcloric. îl găsim în numeroase 
snoave populare şi a fost prelucrat în versuri — 
după cum a arătat. înaintea noastră Gaster — de 
Anton Pann în Povestea vorbii, în legătură cu 
proverbul: «Unde e minte multă, e şi nebunie 
multă » 1. Motivul s-a dovedit însă a fi mult mai 
răspindit decit se ştia acum 50 de ani, fiindcă el 
se găseşte nu numai în basme franceze, ci ai în 
legende orientale, ca de ex. într-o legendă tibetană, 
tradusă din sanscrită, despre frumoasa Vicâhkă și 
Mahausadka, într-o legendă arabă, al cărui erou 
este marele poet din epoca preislamică, Imriolkais 
Ben Hodschr el-Kindi, unde motivul pune în lumină 
iscusința unei fete cerută în căsătorie?. În sfîrșit, 
într-o legendă populară din Germania, culeasă în 
Sanskow, întrebările sunt puse unui tînăr chiar de 
Frederic cel Mare ?. 


1 Anton Pann, Povestea vorbii, ed. dr. M. Gaster, în Clasicii 
români comentaţi, Craiova, p. 198: « Fata cea isteaţă », nr. 64. 
` 2 F, Pullă, Un progenitore indiano di Bertoldo, în Studi 
editi dall: Università di Padova, IlI, 1888, p. XXIII— XXIV; 
Hammer-Purgstall, Literaturgeschichte der Araber, Wien, 
1850, Abt. I, Band I, p. 300, apud Giovanni Luigi Biagioni, 
op. cit., p. 54; Cosquin, Etudes foteloriques. 
3 Zeitschrift für Volkskunde, Leipzig, 1890, II, p. 237; 
cf. şi Biagioni, p. 52. 


465 


30— 320 


Nu insist asupra enigmei pe care regele i-o pro- 
pune lui Bertoldo: «să vină la curte nici îmbrăcat, 
nici dezbrăcat » și pe care acesta o rezolvă, venind 
îmbrăcat într-o plasă. D-l Gaster a arătat că motivul 
se regăseşte în Gesta Romanorum, în basmele fraților 
Grimm, în basmul lui Ispirescu Fata săracului cea 
isleață. Adaug numai că acest incident apare foarte 
des în multe alte basme populare, ca de pildă: în 
Împărăieasa înţeleaptă din colecţia Stăncescu; în 
Fata jitarului de O. Teodorescu; în Fata pe care n-o 
îintrecea nimeni în vorbă de Sbiera; în Isteaţă et 
pace de lon Pop Reteganul! ş.a. 


Omul în sac. Mă opresc mai pe larg asupra 
motivului cu sacul, în care sunt puse faţă în față 
șiretenia și credulitatea, și care este, în literatura 
scrisă, anterior lui Bertoldo. El apare, pentru întiiaşi 
dată, într-o poemă latină din secolul al X-lea sau 
al Xl-lea, Versus de Unibove, scrisă probabil de un 
cleric anonim (olandez, francez, lotaringian), în rime 
imperechiate. Este vorba de un oarecare Unibos, 
condamnat să fie închis într-un butoi şi aruncat 
în mare. Obţinind învoirea să bea la circiumă 
ultimii gologani pe care-i avea în buzunar, izbutește 
să-şi schimbe locul din butoi cu un cioban pe care-l 
face să creadă că a fost închis înăuntru fiindcă nu 
voiește să se facă primar. Motivul a trecut apoi in 
literatura italiană, unde apare într-o redacţie ano- 
nimă de pe la 1500: Storia di Campriano contadino 2, 
în care un țăran, fiind închis într-un sac, ca şi Ber- 
toldo, pentru a fi inecat și, răminînd citva timp 
liber, izbuteşte să pună în locul lui un cioban pe 
care-l convinge că l-au virit în sac pentru a-l duce 
cu sila în Spania, ca să-l căsătorească cu fiica regelui. 
Ciobanul, credul, ia locul lui Campriano, căruia îi 
lasă în schimb turma. Tema a fost folosită, inaintea 
lui Croce, de Straparola (noaptea l-a, novella 3-a), 


1 Lazăr Şăineanu, Basmele române, pp. 925—929. 
2 Storia di Campriano contadino a cura di Albino Zenatti, 
Bologna, 1884, în Scelta di curiosità letterarie. Dispensa C.C. 


466 


unde eroul este un preot Scarpacificos, care, legat 
într-un sac de 3 flăcăi spre a fi înecat într-un riu, 
pretinde că a fost virit acolo pentru că, fiind preot, 
nu voieşte să se căsătorească şi, cu această min- 
ciună, profitînd de faptul că ilăcăii îl lăsaseră liber, 
păcăleşte tot pe un cioban, care-i ia locul. Croce a 
cunoscut însă, după cum a arătat Gina Cortese 
Pagani, versiunea anonimă a lui Campriano, pe 
care o citează în Indice universale della libraria o 
Studio del celebratissimo arcidotiore Gratian Furbson 
de Franculin. Motivul este însă, după cum se ştie, 
foarte răspîndit în folclorul popoarelor apusene. 

Bolte şi Polivka, în adnotările lor la basmele 
fraţilor Grimm, au adus mai multe variante şi au 
publicat, o poemă latină medievală, Raparius, după 
cîteva msse., dintre care cel mai vechi e de la înce- 
putul veacului al XIV-lea. În această poemă se 
găseşte încorporată tema « salvării din sac » 1. Această 
temă este foarte răspindită şi în folclorul balcanic, 
cu deosebire în cel grecesc. În afară de cele 4 ver- 
siuni cunoscute pînă acum 2, se păstrează în colecția 
Arbivei de folclor a N. Politis» a Academiei greceşti 
din Atena, incă o sumă de variante, pe care a bine- 
voit să mi le comunice directorul Arhivei, d-l dr. 
G. Megas — căruia îi aduc şi pe această cale multu- 
mirile mele — şi anume: 1 variantă din Nissyros 
(Dodecanez); alta din Kyrikes (Asia Mică); 2 din 
Eurytania; 3 din Peloponez; 1 din Creta; 1 din 
Tracia; 1 din Volos (Tessalia) și probabil că vor 
mai fi și altele, neculese. 

Motivul a pătruns și în literatura noastră cultă. 
A fost versificat de d. P. Dulfu şi introdus în epopeea 
sa comică Păcală (cintul ultim: 24). Păcală își bătuse 


1 Johannes Bolte nnd Georg Polivka, Anmerkungen zu 
den Kinder- u. Hausmärchen der Brüder Grimm, III Band, 
Leipzig, 1918, pp. 169—193. 

2 Hahn, Griech. und alban. Märchen, I, p. 249, nr. 42; 
Legrand, Recueil des contes populaires grecques, Paris, 1881, 
p. 177; Kretschmer, Neugriechische Märchen, nr. 22; Neoshin- 
vix "Avădexra, vol. II, p. 93, nr. 31. 


467 


30*— 324 


Joc de prostia consătenilor săi şi îi făcuse să rămiie 
fără vaci. Aceştia, înfuriaţi, îl virà într-un sac, 
il leagă bine cu o sfoară, mai atirnă şi un. pietroi 
greu, şi îl duc să-l arunce într-un lac de la marginea 
satului. Pe malul lacului, unul îşi dă cu părerea să 
caute o prăjină şi să-l arunce unde este apa mai 
adincă. Pornese cu toţii în sat după prăjină. În 
răstimp trece un văcar, care mina o cireadă spre 
tirg, şi dă peste Păcală în sac. Crucindu-se cum de 
se găseşte un om într-un sac legat, Păcală îi răspunde 
că vor să-l înece consătenii săi, fiindcă nu primeşte 
să le fie primar. ` 


« — Ce spui îrate? zise iar, | 

Și de ce.n'ai vrut tu oare să te faci primar în sat? 
— Pentru ce? Fiindcă satul nostru, de! e cam ciudat: 
Sunt neveste multe'ntr'însul, tinere, frumoase toate, 
lar bărbaţii, duşi de-acasă, fiecare p'unde poate 

A munci să-şi scoaţă pîinea — şi primarul, vai de el, 
Cu nevestele rămîne mai tot anul singurel, 

Ca un cuc în sat... 

— Aceasta-i pricina? Bre, dar prost eşti, zău, 

Cum aș mai primi eu frate, cînd as îi în locul tău.» 


Păcală, care atita aştepta primeşte tirgul:: viră 
pe văcar în locul lui, iar el pleacă cu cireada de vite. 
Țăranii, întorcîndu-se și auzind: pe cel din sac că 
primeşte să le fie primar, cred că Păcală vrea să-şi 
bată din non joc de ei, mai ales că își schimbase 
ȘI vocea, ca să-i amăgească, şi aruncară pe văcar 
unde era apa mai adincă. 


BIBLIOGRAFIE 


„Texte româneşti tipărite:  Viiaţa lui Bertoldo și a 
lui PBertoldino, fecorului lui, dinpreună și a lui Cacasino, 
nepotului, acum întiiu culeasă din cărți istoricești foarte desfă- 
tătoare, Sibii, în tipografiia lui Petru Bart, 1799 (1. Bianu 
și N. Hodoș, Bibliografia românească veche). O a doua ediţie, 
publicată în 1836 cu acelaşi titlu, dar fără indicație de locali- 
tate, se află în Biblioteca Academiei Române; exemplarul 
a venit din Biblioteca Colegiului Sf. Sava. 


468 


TTT 


Texte retipărite: M. Gaster, Chrestomalie română, | Kopp, 
469—1741, după un ms. miscel. din -1779, publică urmă- 
toarele capitoie: Chipul lui Bertoldo; p. 118; Vicleşugul lui 
Bertoldo, p. 119; Învățăturile" lui Bertoldo, p. 120, iar 
după' tipăritura sibiană. din 1799, următoarele capitole: 
a) Chipul lui Bertoldo, b) Întilnirea lui Bertoldo cu craiul, 
el Întrebări le lui Bertoldo cu Fagotti. 


Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române : 
nr. 2189 Istorie lui Bertodor; lipsesc paginile de la început; 
textul începe cu: + Întrebare între Bertodor şi între împăra- 
tul»; pe f. Ai se află nota reprodusă mai sus la pag. 450. 

Nota continuă: «Şi eu acest Bertodor l-am scos cu 
slova me di pe aitul al dumn. Iordan Mihălescu ot Corlăteştii 
țin <u>t<ului> Tutovii, în ziiele pre înălțatului domn Scarlat 
Calimâh V<oe>vod, ia velet 1813 oct. 30 şi mitropolit Chiriu 
Chir Veniamin al Moldovii, scrisu-sau acest Bertodor în oraş 
Tecuciului. .. » Fond Gaster: nr. 6, f. 34—70 v.; Înce putul 
vieţii şi a faptelor lui Bertold de ce au făcut și lucrat în 
viiața lui; prima jumătate a sec. al XIX-lea; pe f. 70 nota 
unui cititor din 1836; pe î. 114 v., a altuia, din 1810. 

Biblioteca Universităţii din laşi: nr. 275 «prescris de 
Gheorghie Buziia, 1819» (v. f. 79, după numerotaţia de 
pagini a manuscriptului). Lipsesc primele foi; începe cu 
« Curajul lui Beltodor ». 


“- Originalul italian: Astutie sottilissime di Bertoldo dove 
si scorge un villano accorto e sagace, il quale dopo pari, e strani 
accidenti a lui intervenuti, alla fine per il suo raro et acuto 
ingegno vien fatto huomo di Corte, et regio Consigliero. Opera 
nova ei di grandissimo gusto, di Giulio Cesare Croce, a apărut 
în 1592. De atunci s-a republicat şi se pubiică încă, în nenu- 
mărate ediţii populare. O ediţie îngrijită, în Classici del 
ridere, cu titlul: Giulio Cesare Croce, Bertoldo, Berioldino e 
Cacosenno a cura di Nicola Lisi con zilografie dr Pietro 
Parigi, Roma, ed. A. F. Formiggini, 1929. Bertoldo con 
Bertoldino e Cacasenno, in oltava rima, con argomenti e 
figure in rame Bologna, Lellio dalla Volpe, 1736, 1737, 1740— 
441, 1782; Venezia, 1738, 1739, 1782. Aceeaşi versiune în ver- 
suri (cu traducerea boiognesă) în colecţia: Parnasso italiano 
ovvero. Raccolta dei poeti classici italiani d'ogni genere, d'ogni 
età, d'ogni metro, e del più scelto fragli ottimi... Tomul LV 
si LVI, Bologna, 1741. d 


Traduceri după textul italian: Historia della vida hechos 
y astucias sutilisimas del rustico Bertoldo, la de Bertoldino, su 
hijo... y la de Cacaseno su nieto. .. obra de gran diversion, y de 
suma morali dad... traducida del idioma toscano al castellano 
por Don Juan Bartholome, agente de la Refaccion del Serenissi- 
mo Señor Infante Cardinal, etc. quiem la dedica al excellentissi- 
mo Señor Marques Scoti, Madrid, Phelipe Millan, 1745 (ne- 


469 


cunoscută lui Biagioni, care menţionează ediţiile din Madrid 
1797 şi 1864, p. 28). O versiune portugheză necunoscută nici 
lui Guerrini, nici tui Biagioni, se găseşte în Bibliothèque Na- 
tionale din Paris (H. Y? 2858). Titlul complet este: Astucias 
subtillissimas de Bertoldo pillaă de agudo engenho, e sagacidade 
que depois de varios accidentes, ezxtravagancias, foy admittido o 
Cartezão, e Conseilheiro de Estado. Obra de grande recreyo e di- 
vertimento. Traduzida do idioma italiano no Portughuez, Lisboa 
na Regia officina Sylviana, e da Academia Real, anno 1743. 
Conţine numai versiunea comptetă a tui Bertoldo (nu şi Ber- 
toldino). Aprobarea pentru tipărire « licenças do Santo officio » 
este din 17 decembrie, 1743. Histoire de Bertholde, contenant ses 
oventures sentences, bons-mols, reparties ingenieuses, ses tours 
d'esprit, l'histoire de sa fortune et son testament, traduit et 
paraphrasee de l'italien de Giulio Cesare Croce et de messieurs 
les Academiciens della Crusca à la Haye, 1750; Der italiă- 
nische Aesopus oder Bertholds satyrische Geschichte, darinnen 
seine sonderbaren Begebenheiten, sinnreiche Einfälle und kluge 
Aufführung bei Hofe usw. nebst seinem Testamente enthalten. 
Aus dem fronzăsischen ins Deutsche übersetzt. Frankfurt und 
Leipzig, 1751. i 


Ediții grecești] : Cea mai veche tipărilură (1646)— necuno- 
scută lui Legrand — se găseşte în «British Museum» sub titlul: 
Iavoupyigt vwniorarat roi Mrepróňðov. Ets tats ómolars pave- 
Sea) fue "ent rue ravodpyos, xal 6Ebvovs 5 6rotos Vorepa 
drd Gud aoeo, xal Bvafioraura xadnuara 6rod rob 2avvtânowv, 
TÉAOG návtov dă Tov "roi òbéútaTtóv rouv vo, yivetat 
äv(Opur) og ij; Baarimiis ate, xal Bags ovwufovăos. 
Luc òè xal h Badin Tod ouc0op, 6rob ele cé céioe ris 
Loft Tou Exauev, xal AAA NTA GITOPAOLOTINĂ vară TOAMNĂ 
Deeg, Doan vëog, xal odă Xapitararov avvzutvov 
itaAxäc aro zë 'lovhov Kaloapa Saria keécte Kai zem 
vea ueray AcoTLGuEvov eig thv ry šivov drAlv yiócoav, 
eis "den tõv rávtav. Con licenza de Superiori, & Privilegio 
Veneția 1646, eis Tòv 'Iwdvvoy 'Avrâvtov "lovitdvov. Pentru 
alte ediții vezi É. Legrand, Bibliographie Hellénique ou 
Description raisonnée des ouvrages publiés par des Grecs au 
AFVII-e siècle. O nouă traducere în BiBaroOium Zu Aerer &ëpya 
op, 7: 'lovitov K. Kpâroe, Oi cEurvbrares movnolec Toi 
Mrepr6ABov. Meroăopouais Ex rob Laiteop Koota Karpova. 
Exõotixòg olxos Lewpyiov I. Baodetov, Atena, 1923. Are 
un prolog semnat de Costas Kerofilas, Roma, 1923. 
Volumul cuprinde 2 părți. Partea l-a: Mxepr6ă8ov Zeen nai 
mutpa; partea Il-a: Top Mneptohðivou tà xaucuarar, 


Studii: Olindo Guerrini, La vita e le opere di Giulio 
Cesare Croce. Monografia. Bologna, Nicola Zanichelli, 1879; 
Gina Cortese Pagani, Il Bertoldo di Giulio Cesore Croce ed 
i suoi fontit, în Studi medievali, vol. Hil, 1911, Ermano 


470 


CR 


Loescher, Torino, pp. 588—602; se dă în apendice şi traducerea 
tui Marcoli italian: Dialogo dove si ragiona di molte sentenze 
notabili intitulato Salomone e Marcolpho di nuovo ristampato 
e alla sua sana letione ridotto., in Venegia appresso di Agostino 
Bindoni, l’anno 1550. Originalul în « Biblioteca Marciana ». 
Giovanni Luigi Biagioni, Marcolf und Bertoldo und ihre 
Beziehungen. Ein Beitrag zur germanischen und romanischen 
Maorcolf-Literatur, als Inaugural-Diss. zur Erlangung der 
Doktorwürde, Köln, 1930. 

Studiul lui Veselovski despre legenda lui Solomon și 
Kitovras a apărut pentru întiiaşi dată la Petersburg, în 
1872; a fost repubticat cu note complimentare găsite în hirtiile 
autorului în Cofpanie couuneniă, Anexcandpa Hukonaesuna 
Becenoecrazo, tom. VIII, Petrograd, 1921. 

Cercetările lui au fost întregite şi completate de Vogt, 
Die Deutschen Dichtungen von Salomon und Markholf, Halle, 
1880; Hermann Varnhagen, Ein indisches Märchen auf 
seiner Wanderung durch die asiatischen und europăischen 
Literaturen, Berlin, 1882, şi de André Mazon, Le centaure 
de la legende vieux-russe de Salomon et Hitovras, în Revue des 
études slaves, VÍL (1927), pp. 42—62; Em. Cosquin, Etudes 
folkloriques. Recherches sur les migrations des contes popu- 
laires et leur point de départ, Paris, 1922, p. 403 şi urmă- 
toarele. Despre intermediarul grecesc: Olindo Guerrini, La 
vita e le opere di Giulio Cesare Croce, Bologna, Nicola Zani- 
chelli, 1879, p. 330; Spyr. P. Lambros, Tà AVAYVOCPATA 
töv nanrõv vas: “O Mmepr65oc, conferință în care se 
scoate în relief subiectul şi tendința operei, publicată întii 
în periodicul 'Eoriu, tom X1ł}f (1882) şi republicată în 
Muza Zeile: Atena, 1905, pp. 572—578. 


Studii despre Bertoido în literatură românească: M. Gaster, 
Literatura populară română, Bucureşti, 1883, pp. 78 — 92; 
I. Bogdan, O traducere moldovenească a Vieţii lui Bertoldo, 
din veacul al XVII-lea, în Convorbiri literare, XXVI, 1881, 
p. 315; N. Iorga, Livres populaires dans le Sud-Est de l'Europe 
et surtout chez les roumains, Academie Roumaine, Bulletin de 
la Section historique, Bucureşti, 1928, pp. 35—37. 


ÎNCHEIERE 


Din paginile precedente s-a putut vedea că lite- 
ratura epocii ianariote-—cel puţin pe tărimul 
poporan — prin „bogăţia de texte, prin conţinutul 
variat, prin legăturile ei îndepărtate cu literaturile 
vechiului Orient şi ale Occidentului medieval, s-a 
ridicat pe o culme ma: înaltă decit aceea a epocii 
slavone. Un orizont mai larg, care îmbrățișează o 
cuprinzătoare perspectivă de loc şi vreme, caracte- 
rizează în această directie literatura noastră din 
secolul al XVIII-lea. Aproape tot ceea ce Bizanțul 
a acumnlat la răspîntia de loc dintre lumea Occiden- 
tului medieval și lumea Răsăritului asiatic, cu pito- 
rescul unei literaturi atît de vechi şi variate, a trecut 
prin intermediul limbii neogrecești în literatura 
noastră. Această literatură de legende religioase 
pline de graţie, de romane cu aventuri războinice 
și cu dragoste puternică ai sinceră, de fermecătoare 
povești ale Orientului, învăluite în lumina miracu- 
losului, a desfundat, cu tot caracterul ei naiv, în 
masa cetitorilor din toate păturile noastre sociale — 
nivelate sub raportul culturii — izvoarele sentimen- 
talităţii şi ale imaginaţiei. Ea a stimulat, în a doua 
jumătate a veacului al XVIII-lea, traducerile din 
literaturile străine și, împreună cu acestea, a pregătit 
sufletul românesc pentru acceptarea preromantis- 
mului şi a romantismului francez. 

Cind, spre sfîrşitul veacului al XVIII-lea și 
începutul celui de-al XIX-lea, straturile societăţii 
noastre încep să se diferenţieze sub raportul culturii, 
cărțile poporului rămîn, ma! departe, aproape singura 
lectură a pături ţărăneşti. Citite și răscitite veacuri 
de-a rindul, ele au lăsat urme adinci în tradiţiile 
poporului: nostru, în creaţiile lui literare, în bocete, 


478 


in descintece, în colinde, în oraţii de nuntă, în basme, 
in snoave —şi mal departe chiar: în arta religioasă 
ȘI în cea poporană. Zugravii, chemaţi să împodobească 
zidunle mănăstirilor şi bisericilor şi să coloreze 
icoanele, au introdus între scenele biblice şi hagio- 
grafice, fie din proprie iniţiativă, De după modele 
străine, elemente împrumutate din legendele apo- 
crife, din viziunile apocaliptice, din romanele popu- 
lare chiar. Cu materialul puţin ce ne-a stat la înde- 
mînă am putut constata că pretutindeni, pe zidurile 
din afara şi din tinda mănăstirilor şi a bisericilor de 
sat, pe icoanele păstrate în vechile case boiereşti, 
pe troiţele ridicate la răspintia drumurilor de ţară, 
arta veche românească stă sub influenţa puternică a 
ciclului de legende apocrife şi al celor populare. 
Omcite cunoştinţe tehnice ar avea cineva, oricit 
simţ al culorilor şi al perspectivei, nu va pricepe 
niciodată nimic din sensul intim al scenelor zugră- 
vite, din mentalitatea celui care a lucrat, dacă 
nu cunoaște şi literatura care a inspirat această 
artă. 

Materialele pe care le dau la lumină azi culegă- 
torii de folclor învederează îndeajuns, după cum 
s-a văzut mai sus, cît de intim s-au contopit elemen- 
tele venite prin tradiţia scrisă cu cele păstrate prin 
tradiția orală. Acolo unde nu te aştepţi, găseşti în 
straturile de material foleloric, transmis pe cale 
orală, filoane din hteratura scrisă. 

Motive şi concepţii din literatura scrisă trăiesc 
deci, astăzi, în sufletul popular, în folclorul și în arta 
pături ţărăneşti. 

Un aspect, nu mai puţin interesant, al cărţilor 
populare din veacul al XVIll-lea ni-l înfăţişează şi 
limba lor, Se ştie că în epoca influenţei fanariote, 
limba noastră literară, năpădită de numeroase infil- 
tratli greceşti şi turceşti, s-a abătut de la matea pe 
care i-o creaseră vlădicii cărturari ai veacurilor ante- 
oare şi marii boieri cronicari. Prin alaiurile de 
boieri care se vinturau pe lingă Înalta Poartă, prin 
tineretul care-şi făcuse studiile pe țărmurile Bosfo- 


474 


rului, prin neguţători greci ai turci, stabiliți în 


tările noastre, “elemente lexicale orientale pătrun- 
seseră în limbă, înainte chiar de epoca fanariotă. În 
Alexandria, tradusă după toate probabilitățile în 
Ardeal, pe la jumătatea veacului al XVl-lea, se 
găsesc, după cum am arătat în altă parte , L ŞI vreo 
15 elemente turceşti, unele aflate în prototipul 
sirbesc după care s-a făcut traducerea românească, 
altele intrate în graiul ardelean din limba ungară 
sau sirbă, ori din Banatul aflat atunci sub stăpinire 
turcească. În Moldova, la Grigore Ureche, Şăineanu 
abia a găsit vreo 20 de cuvinte de origine turcească; 
la Miron Costin recolta a fost ceva mai bogată. 
Înscăunarea domnilor fanarioți în principatele noastre 
deschide larg zăgazurile pentru influenţa orientală 
asupra limbii noastre literare. La Neculce, care- ȘI 
scrie cronica în primele decenii ale domniilor fana- 
riote, numărul turcismelor este simţitor. După el, 
«curentul oriental — spune Şăineanu — începe să se 
reverse în largi piraie la Cantemir şi Gheorgachi 
logofătul și ameninţă să potopească limba la Vā- 
cărescu şi Beldiman » (Şăineanu, Influenţa orientală, 
l, CXLIX — CCL). Chiar în traducerile de la sfir- 
şitul veacului al XVIII-lea, ca de exemplu în tradu- 
cerea operei lui Voltaire Istoria lui Carol al XII- lea, 
turcisme ca: edec (cai de edecuri, de poştă), cauc, 
ciambur, felfal, hadimb, maden, nagarale, nazar, 
tabie, urdie ş.a. viețuiesc în bună vecinătate cu gre- 
cisme ca: a afanisi, a afierosi, apraxie, crasis, diastimă, 
diadohie, epistimie, filonichie, vpochimen, ipolipsis, 
perisiasis. lar alături de acestea, printr-un curios 
capriciu al soartei, se întîlnesc și citeva neologisme 
romanice intrate, unele prin limba greacă, altele prin 
oştirile de ocupație rusească ori austriacă precum: 
anteţesor, aghent, bagneturi (baionete), comandarisi, 
corespondenţie, curiozită, novtale, enteres, reghiment, 


1 Alexandria în literatura românească. Noui contributii, 
T922, pp. 65—67. 


sărjani,. parolă, pașpori, rezidenție, ţeremonie ş.a. |. 
Ba pînă și în începuturile literare ale lui Costache 
Negruzzi, creatorul nuvelei istorice în literatura 
noaștră, elementele greceşti şi turcești sunt covir- 
șitoare. lată, de pildă, în Memnon al lui Voltaire, 
tradus de el în versuri, în 1823, la virsta de 16 ani, 
după versiunea grecească a lui Evghenie Vulgaris ?, 
pe o singură pagină de 14 versuri, găsim grecisme şi 
turcisme ca: .sofa, prolhimie, evghenistă, prochimen, 

Limba literară din epoca fanariotă este astfel o 
limbă împestriţată cu elemente orentale, neînțe- 
leasă nu numai de masele adinci ale poporului, dar 
și de cărturarii de azi, care pentru a o descifra au 
nevoie de dicţionare turceşti şi greceşti. 

Cu totul diferită de aceasta este limba scrierilor 
apocrife şi a cărţilor populare. Cărturarii ieşiţi din 
pătura poporului, luindu-și sarcina de a traduce şi 
prelucra pentru gustul mulţimii, au folosit în opera 
lor limba curată şi vie a poporului, ferită în bună 
parte de valul grecismelor și al turcismelor. 

Pentru a învedera aceasta, vom da aci citeva 
exemple culese la întîmplare. lată bunăoară un 
fragment. din /storia Troadei, după manuscriptul 
2183 al Academiei Române ( 106 v.), copiat în 
anul 1766, de Ion Grămătic sin popii Mir, din satul 
Bărbătești (Gorj sau Vilcea), fragment în care se 
povesteşte cursa întinsă de Naul oștirilor grecești, 
la întoarcerea de la asediul Troiei: 

« Atuncea socotiră cu acest chip de vicleşug asupra lor, 
ca să-i piiarză pre dinşii, că trebuia grecii, întorcindu-să la 
<ca>sele sale, prin împărăţia lui Naul să treacă. Şi pentru 
atasta prin întunecatele nopţi, aproape de petroşii munţi 


ai locurilor iuți, pentru înşelăciune, au poruncit să aprinză 
focuri mari, ca să poată înșela pre greci, întru întunrecul 


1 Vezi mai pe larg studiul d-rei Olga Cosco, Primele 
cărți franceze traduse în românește, în Cercetări literare, publi- 
cate de N. Cartojan, I, 1934, pp. 1t0—113. 

2 N. Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Ne- 
gruzzi... (Institutul de ist. lit. şi folclor condus de D. Cara- 
costea), Bucureşti, 1935, p. 22. 


416 


nopţii părindu-li-să a fi acolo limanuri de odihnă şi vor 
pleca acolo corăbiile sale făr de toată grija şi acolo vor pieri 
de istov, precum au şi fost, că mai mult de doao sute de co- 
răbii cu oameni cn tot s-au înecat, iar celelalte ce urma lor, 
auzind la- acest loc prăpădeniia ce era înâinte, departe de 
la acei loc abătindu-să, au fugit, întru care era împăratul 
Agamemnon și Menelau şi Diomid, şi de. sfirimarea coră- 
biilor şi de cumplita înecare au izbăvit, şi la împărăţiile sale 
cu bună întregime au ajuns.» 


lată acum şi un portret, al Medeei, din același 
roman (f. 3 v.—4): De 


oa Această fiică a împăratului, anume Medeia, era foarte 
frumoasă, care din pruncia sa să nevoise în toate învăţăturile 
ceale slobozi: învăţasă măsura pămîntului şi astrologhiia și 
alte măestrii, ca să cunoască cele viitoare cars, cu puterea 
yrăjilor şi cu a farmecelor, lumina o întorcea întru întunerec, 
şi îndată scotea vînturi şi fulgere şi tunete şi înfricoșate 
cutremuri de pămînt. Iară rîurile apelor care mergea peste 
locuri strimbe, le întorcea de curgea înapoi; vara scutura 
frunzele pomilor şi iarna, pre ger, făcea pomii de înfloria 
şi rodia; pre oamenii cei tineri îi făcea bătrîni, iară pre cel 
bătrîni îi făcea tineri.» 


Imberie şi Margarona nu este, de sigur, o tradu- 
cere izbutită. Autorul nu era un cărturar de seamă, 
dar cu toate acestea fraza lui e cursivă și limba 
curată, după cum se poate vedea şi din acest mic 
pasagiu: 

«Şi... porunci înfricoşatu împărat ca să irimbiţeze 
cu toate surlile în ţara lui, ca să să stringă toţi voinicii ca să 
să bată cu suliţele şi care va birui, cucoana lui îi va da-o. 
Şi auziră toţi voinicii şi vitejii şi să adunară toţi la împăratu 
şi să fi văzut voinici frumoşi din toată lumea, cuconi de 
domni!... Şi Margarona, luminată, strălucia ca soarele, Şi 
sta în fereastră, şi avea un inel în deget de zamfir verde.» 


Am spus mai sus că romanul lui Iliodor nu este 
nici el o traducere bună, fiindcă autorul nu găsea 
totdeauna în limba română termenii corespunzători. 
Cu toate acestea, iată și în acest roman cum este 
povestită scena în care piraţii egipteni, iscodind 
de pe virfurile munţilor gurile Nilului, zăresc la mal 
cadavre însîngerate, alături de rămășițele unui ospăț 
bogat (ms. 5046 B.A.R.): 


477 


« Cînd zio<a> zimbie şi soarele cu totul lumina virturile 
munţilor, bărbaţi en arme tilhăreşti, ivindu-să din muute 
(carile să înalţă cătră eşirea Nilului şi cătră gura ce să numeşte 
Eraclin) şi puţin apropiindu-să, petrece cu ochii lor mare 
ce era supt munte. Şi întîi slobozind videre preste luciu, 
fiindcă nici o corabie nu să veste lor spre vînat tilhăresc, să 
pogoria cu privirea la țărmurile mării celii de aproape, unde 
aceste s-an văzut: O corabie sta legată de funii, care era 
lipsită de cei ce călătoresc şi plină de povară — şi aceasta 
putea să o sămălniască şi cei de departe, căci povara fiind 
pînă la al treilea bio al corăbiei, îngreoia apa. lar țărmurile 
avea toate părţile lor pline de trupuri junghiiate de cnrînd, 
din carea unile să vedea moarte, cn desăvirşită pierzare, iar 
altele abia vii și altele încă mişcindu-să şi văzînd cum că 
atuncea de curind contenisă războiul, însă seamnile ce să 
vedea nu era numai seamne de războiu curat, ci să amesteca 
și cumplite rămăşiţnri de veselie nu norocită... Era mease 
pline de bucate şi altele în mîinile celor ce zăcea la pămînt, 
care unora le-au fostn în loc de arme la războiu ce fär de 
gătire să începusă, iar altele asenndea pre alţii ce s-an supus, 
după cum să socotea.» 


Cred că exemplele aduse sunt suficiente; publi- 
carea textelor, pe care dorim să o punem acum la 
cale, va fi concludentă.| Prin aceste cărţi populare 
s-a păstrat, ca şi prin textele bisericești, limba curată 
a veacurilor precedente, apropiată de limba vorbită 
a poporului. 

Eminescu, cu geniala lni intuiţie, în căutarea 
formelor de «limbă veche și înţeleaptă», a simţit 
că în aceste texte de literatură poporană trebuieşte 
căutată limba literară a secolului al XVILI-leaj Din 
cele 61 de manuscripte pe care d-l Gaster teg avut 
la îndemină cînd a început, în 1883, studiul său 
de sinteză despre Literatura populară română, cîteva 
din cele mai interesante erau din colecţia lui M. Emi- 
nescu, precum: Varlaam şi Ioasaf într-o copie din 
1814; două msse. din Aethiopica lwi Iliodor; un 
Erotocrui într-o copie din 1812; un hronograf din 
1757 sau 1760; cel mai vechi manuscript: din Minu- 
nile Maicii Domnului; Viaţa şi minunile preacu- 
viosului părintelui nostru Vasilie cel Nou din 1742; 
Cuvini pentru viitoarea giudecată şi pentru sfîrşitul 
lumui din 1815; Descoperirea sfintei şi dumnezeieștei 


478 


liturghii într-un ms. de la stirşitul sec. al XVIII-lea; 
Scrisoare de învăţătură prea cuvioşilor şi de Dumnezău 
purtătorilor părinți Zon viețuii la pustie, din 1692. 
Asupra legăturilor cu Eminescu, d-l Gaster, într-o 
scrisoare din 11 ianuarie 1934, a binevoit să ne 
transmită cîteva informaţiuni preţioase, din care 
imi iau voie a transcrie aci partea care privește 
interesul lui Eminescu pentru literatura populară 
scrisă. Marele poet locuia atunci într-un « hotel sau 
han » peste drum de grădina episcopiei (azi Ateneul 
Român). D-l M. Gaster îl găsea pe la ora 10, îmbrăcat 
în halat, pregătindu-şi cafeaua. 


« El care stătea întotdeauna — scrie textual d. Gaster — 
ca şi cum ar fi visînd şi urma cu ochii ginduri îndepărtate, 
vorbind alene cum îi era obiceiul, îmi spunea: „Hai să vedem 
ce scrie“. După ce îucepeam să citesc, el parcă îşi venea din 
nou în fire şi asculta cu un vin iuteres. Cind îi plăcea vreo 
frază îmi spunea: „la mai citeşte o dată, că tare îmi place!” 
sau „Ştii că zice bine!“ Şi din cînd în cînd lua cite o fiţuică 
de pe masă şi copia sau o frază san un cuvint care-i plăcea 
mai mult. Nu mă îndoiesc că pe nrmă aş fi putot uşor să le 
găsesc în poeziile san scrierile lui. E] avea obiceiul de a copia 
des ceea ce a scris odată şi a tot schimba şi netezi cnvintele 
şi nu am nici o îndoială că frumuseţea limbii sale se dato- 
reste citirii textelor vechi, pe care se vede că el le citise 
odinioară. » 

Din lectura textelor vechi a luat Eminescu 
cuvinte şi forme arhaice de limbă, dintre care unele 
trăiesc şi azi în limba poporului şi care se îmbină 
admirabil în urzeala versurilor sale. Cuvinte ca limbă 
cu înțelesul de neam; «Un sultan dintre aceia ce 
domnia peste vreo limbă»; carie cu înțelesul de 
scrisoare; «Sta zimbind de-o amintire pe genunchi 
scriind o carte»; izvoade; « În izvoadele bătrine pe 
eroi mai pot să caut», stihuri; « Beldiman vestind 
în stihuri de războiul inimic » ş.a., sau forme verbale 
vechi ca: « Din clipa în care ne văzumn»; « Părea că 
printre nouri s-a fost deschis o poartă», precum şi 
citate din texte (Îndrepiarea legii, Cronica lui Moxa 
etc.) dovedesc cît îi erau de familiare literatura și 


limba veche. 


3 CSS 
ji HA, CAGAXH 


A a Së 
Pe SR e i A, ciel TM IS? 

f: ei Aa AR 
CR opin par: er y 
K A 

TT mner cd. bei 

AS ai H 


riget. Put ii: Za Sdi angoras A 
ek GEN Be A A N 
AY ATE arny" yYzruY pen 
XE a. A N 
Ai dg, Ant J NEEN ` | 
7 Zn A d tiy 3 777523 
agoe? 7 a 2 € 


Be ce pe d rapi pri i 


A8? 17 căii Tron a ps g 
RAY + Da S 7È 
E A eren) wë RANA (elt 7 
4 CA ei. EE fe 
D 
MELEN So? St sr DE 
nëtzt z Cart Got peg mire 


Se îi "Cé de Be, 
Po Ae 
t 5 en ` EEN 
3 s K d 
. H Pa PU D= — 
9. Pildele lu Isopiă cu toate jiganuile. 


Bibi. Acad. Rom. ms. rom. nr. 1867, 
foaie de titlu. 


| 


JS : 
mM Se | e i 
) A Gu e a" Ap E pen GA t deih 
EI: ma pdw tae "oni éi i tg Za a Lë hee, A apa ms sa da Gaits 4 sivapr Capa DIN e | | dp 
E Aaa ep p ; A 
pr? - Ze apr ati apear eaf Aih pede mes | ` 


dat dl Zeg rapi sia A a ce Weeer Be Aa | F 
e À 


d Ama d d PET ag guder? Ae pa 


eh. 


ei? MA PA Geert e Frey veste A" 


Lal er == |, -Å 


JER 


vi 
NA ob 


? 


n d KSE 2 eg ? TE ina 
? genti” deus PP ae gT acd s 
Gah As AREPA D ve = e 
"ZE > fă a spe ge, ` bad KZ KC pi fe 


RP SA Za pd uS ën - Capri sén? véi: 


SÉ | 
ff Ce ge $"? me, 
pu SV cat 


Bea 


TEP See Ko Keis Zn AS bt Kai KH 
e” 

GE SE D dë? Dalis pareo A a 

SEA Be eine ek Ge în u An 71 2 mA- 


å pom apei aban E A apy nap dă Steg ME : 9 ta Aiha Paar SL at dp 
= Keck dges pam u de éi geen. Zem Zu gege sf den. deg Ok că Yarana, 
RI em L Ba 2"? e ée 
10. Scenă din FErotocritul 11. Scenă din Erotocritul 
— impăratul invită la ospăț pe muzicanți — — Erotocrit şi Polidor 
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 3514, atacati de garda impăratului — 
ilustrat de Petrache logofătul. Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 38514. 


w 
Segir: s ve „în 


mil mape gé 
er Ae CH A nn St LA d 


Lé AA 
SR EE AN Sé Lo 
E A. p’ 74 4/07 a e? ` SÉ 
k EC CA a“ 


Ze pei AR ANS di 


AT Tir nete ZS Get WW | 


e ) = AS 7, E k ENS A 
EE e d R 4 
- . "eg ata A Ëss e ESCH es a 7 Ca ` pe 
EE E SE Ee eu e Mini E Ke CS? îi A Sica | 
SC ër E Ge 


YD 


e AE e b 

véi, AE Mn oz ZEN 
2 Eë dE E 
4 


i ZK a ` se gay o 
d wa g n 
dëi e 2 A VE 


re ii J 


"HK 


t2. Scenă din Frotocritul. 
Lupta grecilor cu vlahii. 
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 3514. 


Scenă din Erotocritul. 
RER, și Aretusa 
primind binecuvînlarea părintească. 
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 83514. 


15. Fthiopica. 
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 4837. 


K Bee. 29 
+ 


Dën. 
Rn nii puede a A Grracarrey : beta 


b enc Zebra , 
Mpa asi Pasa p ge x fer ag 


“Tipa e deed (4 Aa Sé = pe A f AŞ ÄR 
din as e rep Try Ss sarea, „me S Ze e fa do 


Zë: We Si j d 7 Ge 
RN Str t$ zë * apen PARA Ma A N PA Mim 
i DÉI Lem 


e, Čisar e egen $ Weir É PE Ii E Zeche 


Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 4766. 


E 
14. Istoria lui Filerot și Antusa. [ 
i 


“p 


Y a Ze ge € Pi A Pai fu i 
Bror Di 


Dinge, d erste a dz, t Sr ar Le é 
me A? 


farm ang e 8 AFAN EE D e d, E sf 
-- Ra aţi E empie TT Ké a € 


£ 


| POSTFAȚĂ 


e CĂRȚILE POPULARE — 
ÎNCERCARE DE DEFINIRE STRUCTURALĂ 


gența mai multor criterii. Primul şi cel mai uzitat 
este criteriul circulaţiei. Acest criteriu nu este spe- 
cific cărţilor populare, nu poate fi decît un auxiliar 
în determinarea structurii lor; el este rezultatul 
apartenenței unei cărţi la domeniul cărților popu- 
lare, iar nu criteriul de definire al acestei aparte- 
nențe. Circulaţia cărţilor populare poate fi studiată 
cu mijloacele sociologiei literaturii. Materialul faptie 
il constituie însemnările de carte, însemnările copiş- 
tilor, atestarea prezenţei unei cărţi în diferite biblio- 
teci, iar pentru perioada mai tirzie din jurul lui 
1800, eventualele stabiliri ale tirajelor. Rezultatele 
studiului pot defini rolul şi funcţia acestor cărți 
in diferite epoci şi în diverse medii sociale, dar ou 


16. Întrebare între Bertoldo şi între impăratul. 
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 2189. 


| Definirea cărților populare presupune conver- 
| 


3 


i E ] 
ar Dë, 


$ D 


> ' e: d pot determina diferenţa dintre opera de autor, opera 

2 H " Be 2e M 4 cu autor fictiv etc., categorii incluse cărților popu- 

D Ti, GZ " lare tocmai pe baza criteriului circulaţiei. Romanul 

? H d E bes, A R ET HF HI Sé | 3 A Jee 3 S 
«lor 28 WI p nan aen A axi Z e d în Ai Kë eroic, romanul de aventuri, romanul erotic nu circulă 

SE Ka sit Ki LE $ E", vk WE" W A D æ D D D ki 

"Ce Jales Ae: Za i, pe cale orală în integritatea lor 1; iar circulaţia orală 
tei ÎI CA: Hha in EE F ma qurti | independentă a unor elemente unitare nu poate fi 


luată în consideraţie din punct de vedere statistic, 


em 2 NS ATL Mle si: Azi fai i pentru că nu vom şti niciodată de cîte ori s-a recitat 
- A AR fu ~N Azi p «în Î sl pa d | san ba o anumită fabulă san un pasaj de sine stătător, 
P WE "TT ée ——, - sau de cîte ori a fost rostit un proverb. Urmele 
LLT OE LETTI ETETA 13 A S'vl T zët rus BS ` SE ZS, 8 e ii 
Ai > H l Qi wë Ab Co u d K Aa circulației trebuie cäutate în schimbările din planul 
KW b, a $ Lë 


5 
' Padi 
È mAy 
> d 


a 


Leg ën în pac éen al “pi a ms E formal. 
f M i d. ` We, - 
WT Ge Ar Le di vÊ Je: P, b SS o. | 


í , pia f a Co Anha ca aTa ey. aa CA I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, în Studiul introductiv 
ep P of H . "SS: | 


(wf te „N , la Cărțile populare în literatura românească, Bucureşti, di. 
SHT Sia G ape edi a t.: tura pentru literatură, 1963, p. XVI, admit că „numai nara- \ 
r UF EI e Zei, | x tr S > Š SE e S ESA S F S 
APA. w C YA m V/ erg ţiuni şi rezumate din cărțile populare au avut printre e 
cl zz, 7 fi Gi GA „fix fia 3 ida, Cag’ Za â | o circulaţie orală”. 
"E pă gy o 9..." D eg poe. . , Go HAS 431 
31—319 


U 


Descendenţa sau ascendența cărţilor populare cărților populare, așa cum apare precizat în secolul 


prin păturile sociale este greu de probat in cazul al 2 VIII-lea SC Dee predoslovii,. este: deticesc 
unor clase sociale a nivelate prin lipsă de cultură » 1. ` "tt cata »_. Eticesc va să insemne că instrucția. 
Dacă teoria descinderii cărţilor populare din păturile ma di pa in primul rînd sii educaţia morală 
nalte spre-clasele de jos şi a infiltrării acestor cărți ` um R C ar M nu ngapa ca se reducea. 
în folclor nu este dovedită (majoritatea copiştilor și d, a A arțile populare ar putea ii clasificate cu 
traducătorilor de cărţi populare sînt dieci, călugări, SH We după ramura știluţei (ulterior dis- 
ba chiar copii în casă, ucenici de prăvălie 2 etc.; "e pe care, la acea epocă, o înlocuiesc: zoologia 
traducerea romanului Varlaam și Ioasaf de către rea estrariile, Fiziologul ; mineralogia — Lapidarule; 
Udriste Năsturel, atestarea, în B.A.R. 2183, a unui oaia — ir onogr o tee pseudo-istorice; geo- 
dt manuscris, tradus de... sau în posesia lui Ioan, gra ia — TA a A etc. Pentru a fi mai verosi- 
protopop la mănăstirea Bodescului, sînt cazuri 1z0- SS WS e cari E SE SE aoul ET 
late), în schimb este vădit că perceperea caracterului GE Ve ( dë SE Hi i ache împărat) *. Urmărind o 
de fictiune al acestor cărţi survine mai întii între problemă — cărțile populare—, stabilite prin enume- 
oamenii cultivați, care puteau avea cunoștință de rare, iar nu definite structural — studiul circulație: 
izvoarele istorice exacte asupra unor fapte şi perso- cărților EEN istorică 
naje din cărţile populare/E drept însă să ne întrebăm 2 H, Iverselor epoci raportată la aceste 
dacă din mărturiile citate de obicei (Miron Costin 3, cărți. in SN aceasta s-au orientat, la noi, studiile 
stolnicul Constăntin Cantacuzino) reiese şi perceperea lui sg lorga *. Acesta este și scopul (singurul mărtu- 
caracterului de ficțiune artistică pe care l-ar avea risit de N. Cartojan nica-—prefaţă—a-—Cărților” 
aceste cărţi. Vădit că nu. De altminteri ar trebui populare în liieratura r omáånească) * cercetării im 
să extindem întrebarea asupra întregii noastre lite- en E populare” Dacă orientarea gene- 
raturi vechi, şi studiul sociologic ar avea de urmărit i ro s S ad T Gë Ge ei consecinţele 
epoca în care se impune conştiinţa ficţiunii artistice, best gé ucerilor ` Se imbă sau alta a 
pentru că ea echivalează cu intenția scriitoricească. cărților populare, este vizibilă în structurarea celor: 


Intrarea în universul ficţiunii este marcată în basmul două volume ale lucrării lui Cartojan, în alcătuirea: 
popular prin formule stereotipe; cărțile populare, 

D Ki $ . ke . LU . ke D l 
ea uan piton, mărturisesc dimpotriva de zăbavă » în cap. I (pp. 23—65} al cărții sale Coordonate 


de a inspira încredere, de a părea E (unele ale culturii românești în secolul XVIII, Bucureşti, Editura 
chiar sînt mai mult decit s-a crezut) 4. Caracterul_ Academiei Republicii Socialiste România, 1968, iar cele 
a eticeşti fac obiectul lucrării Cărţile de înţelepciune în culture 
română, Bucureşti, Editura Academiei, 1972. 
5 5 
1 Părerea lui Hasdeu, în Ochire asupra cărților poporane B. P. Hasdeu, op. cü., p. XXXI. 


s E tag : É 3 Mai ales Faze sufleteşti și cărți reprezentative la Români 
b. SX. GN "ru PB Bucuresti, na Te cu specială privire la legăturile « Alexandriei» cu Mihaiu. 
ae : : 


Il. : , 2 Viteazul, în Analele Academiei Române, Mem. L îsi. j 
2 G. Strempel, Copiști de manuscrise româneșii pînă la ; b sect. ist., seria. 


z ; dée , Di, XXXVII. 
1800, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, passım, precum i «textele poporane constituie pentru noi preţioase 


1 A). Duţu ia în considerare cărțile « desfătătoare saw 


ke? 


4 


şi Catalogul manuscriselor românești, vol. I—IV. documente culturale, prin mijlocul cărora putem pătrunde ) 
~ ° Miron Costin, Opere, Bucureşti, Editura de stat pentru și înțelege mentalitatea generaţiilor dispărute », în Prefaţă 
literatură și artă, 1958, p. 89. XII la vol. I — Epoca influenţei sud-slave, Bucureşti, Editura 
4I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, op. cit, P. > Casei Scoalelor, 1929, p. V. 
nota 1. i i 
483 


482 31*—319 


fiecărui capitol există anumite criterii de organizare 
care atestă o preocupare anumită pentru studiul 
formelor. Altfel, autorul nn teoretizează prea mult 
în jurul problemei. Stadiul cercetărilor impunea, în 

imul rînd, strîingerea şi ordonarea cronologică a 
A. material foarte bogat. 

Definindu-l lapidar pe Cartojan «un savant 
eminent » 1, Călinescu rezuma fiziologia  insului 
abstras de preocupările mărunte ale vieţii cotidiene, 
dedicat unor probleme prea puţin cunoscute publi- 
cului larg 2 Valabilă ar fi această descilrare a sub- 
textului propoziției lni Călinescu, dacă n-ar exista 
şi acel revers al «activității savante», şi anume 
convingerea lni Cartojan că face o operă naţională 
{foarte necesară și că, pentru buna ducere la sfirşit 
“a dificilei întreprinderi, e nevoie a crea şi şcoală în 
cercetare. Și într-adevăr, de o mare importanță a 
fost aplecarea lui Cartojan asupra domeniului căr- 
ților populare şi, mai larg, al istoriei literaturii 
române vechi, pentru că.a obişnuit un mare număr 
de cercetători 3 cu studiul serios şi prob al manu- 


„” e: 


— excelează. Lucrarea duce în circuitul interna- A 


tional multitudinea de variante şi de probleme spe- 
cifice circulaţiei cărților populare pe sol românesc, 
oferind totodată istoricului literaturii române nn 


1 Q. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini 
pînă în prezent, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucu- 
reşti, 1941, p. 831. i KK 

2 În acest sens concordă a-l prezenta şi două evocări, 
a lui Dan Simonescu — N. Cartojan (1883— 1944), în Revista 
istorică română, LV, din 1945 şi a lui I. C. Chiţimia — 
N. Cartojan, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 3, 1966. 

3 În cadrul Seminarului de istorie a literaturii române 
vechi şi la revista acestui Seminar — Cercetări literare — 
colaborau: Ariadna Camariano, I. C. Chiţimia, Al. Ciorănescu, 
Emil Turdeanu, Dan Simonescu ș.a. v. — I. C. Chiţimia, art. 
cit., p. 473. 


484 


material vast, altminteri greu accesibil, un materiaf 
de date şi fapte care numai în cazuri rare mai are 
nevoie de a fi controlat. 

Cum urmăreşte în studiul cărţilor populare legă- 
tura acestora cu folclorul, Cartojan are în vedere 
elementele care intră îu circulaţia orală, în reprezen- 
tările iconografice etc. Legătura cărţilor populare 
cn îolclornl este generată, după distincţia pe care o 
făcea Hasdeu 1, de caracterul poporan al acestor cărţi, 
caracter care, subiacent, slujeşte şi el la definirea 
categoriei cărților populare. 

Acest criteriu, în măsura îu care, legat, de cel al 
circulației, are finalitatea emiterii unor consideraţii 
de psihologie socială, foloseşte iarăşi cărţile populare 
ca simplu instrument de investigaţie. Caracterul 


poporan include iusă două laturi: cea de mai sus, 
referitoare la sociologia gustului literar ai a recep- 
tării; alta, considerind_maleria cărţilor populare. ca 
o premisă a adoptării lor. Materia aceasta, avind 
inițial sorginte folclorică, permite poporului a se 


recunoaște într-însa, de unde larga răspîndire a 
cărților populare, formate din elemente cunoscute 
în genere 2; tot de aci şi perenitatea acestor cărţi. 
Cum însă cărțile populare nu se traduc doar, ci-se 


transformă de la o epocă la alta şi de la un. popor 
la altul, este mai grea de spus ce annme permite 


i» P. Hasdeu, op. cit, p. XXII. 

2 M. Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, 
Editura lg. Haimann, 1883, p. 145 (despre Zadig): 
«Această carte, deși însăşi în forma în care se află astăzi 
nu este deloc populară, totuşi are toate elementele pentru 
a deveni populară, căci se compune din povești şi istorii 
foarte cunoscute și foarte răspîndite.» M. Ciobann, în Pre- 
faţă la Viaţa lui Bertoldo, Cărţi populare, Bucureşti, Editura 

entru literatură, B.P.T., 1968, p. XX: «Considerăm că 
ectorul a aflat în cărţile populare confirmarea tipărită d 
unui fond anecdotic dinainte cunoscut, în forme mai mult 
sau mai puțin depărtate textului ». Aceste opinii privitoare 
la cunoașterea elementelor formative ale cărţilor populare. 
Pentru originea folclorică a acestor elemente v. — Í. C. Chi- 
timia, Probleme de bază ale literaturii române vechi, București, 
Editura Academiei, 1972, pp. 354—353. 


485 


e g 


identificarea perenităţii unei cărţi. Studiile care 
descopăr originalul (formă primară?) unei povestiri 
sau al unui episod pleacă de la anumite similitudini 
x anecdotă. Urmărirea unui motiv epic în folclor, 


cărțile populare și în literatura cuttă— poate 
remarca, şi poate demonstra chiar, dependenta uni 
lucrări față de o alta. xistă însă dificultăți în defi- 
nirea unităţilor epice. Unul dintre cele mai răspin- 
dite sensuri în care este luat motivul literar este 
acela de nucleu epic foarte redus, un fel de ultimă 
de-compunere a materialulni epic. Este vădită însă 
imposibilitatea limitării sigure a motivului astfel 
definit faţă de temă, sau, mai degrabă față de teme, 
comparatiştii acordind celor doi termeni, de multe 
ori, valori sinonime. 

Care sînt însă limitele de-compunerii epicului și 
unde devine fragmentul epic irecognoscibil, în cite 
motive sau trăsături fundamentale se împarte o 


ponos 


486 


subiectivă, în epocile manieriste linia motivului ar 
fi încărcată de o ornamentaţie excesivă etc. (consi- 
deraţiile acestea privesc, în trăsăturile extrem de 
generale, o posibilă urmărire a unui motiv care 
traversează mai multe curente). 

Urmărirea sincronică a unni motiv în literaturile 
naţionale permite consideraţii etnopsihologice. 

Dreapta așezare a motivului literar este în cadru 
unei cărţi, pentru că în funcție de structura acesteia 
nucleul epic își dobindeşte exacta valoare. Şi trebuie 
remarcat că principala caracteristică a cărților popu- 
lare este tocmai alcătuirea lor laxă, “care permite 


nucleelor epice, indiferent de dimensiunea lor (pro- 


verb, parabolă, pildă, fabulă, episod), să aibăo 
existență independentă. Atit perenitatea, cit et 2 


“mobilitatea” cărţilor populare derivă din caracteris- 


ticile lor formale. Personajele sînt tipuri literare -z2 
(caracterele complexe, sondajul psihologic asupra 
firilor indecise lipsesc) în jurul cărora se coagulează 2 
tilor populare pot diferi după epocă şi ţară, schema 
epică asigură esența: relația de un anumit tip între 
termeni. 

Schema-denumește tipul de relaţie care poate 
exista între elementele nnei cărţi şi care rămine 
identic atunci cind elementele sînt înlocuite prin 
altele similare (din aceeaşi clasă), în funcție de men- 
talitatea “epocii san de terenul etnic; structura 
denumeşte schema realizată prin elemente specifice 
unui morte A aaae im aga Tel încît acestea să 
fie concordante cu compoziţia şi viziunea generală 
a operei. 

Ca structură —eărţile— populare _sint.„.deschise şi 
mobile, ca tip de relații ele ilustrează schemele 


esențiale, 
RE $ s E y E 
Diferitele nivele ale opere: asupra cărora actio- 
nează traducerile, transformările, contaminările, pre- 
lucrările atestă în cazul cărţilor populare o mobi- 


litate deosebită. e 


457 


importanţă în studiul cărților populare numai în 
măsura în care pot prilejui identificarea filiaţiei 
unui text. În rest, acestea relevă aceleaşi caracte- 
ristici observate la nivelul vocabularului. 


Locuţiunea, prin simburele epic pe care îl poate 
conține, prin raportarea la situaţia care a generat-o, 
ocupă o treaptă intermediară (între fenomenul pur 
lingvistic şi cel stilistic). Ea poate D pusă în legătură 
cu un context genetici, poate, de altfel în aceeași 
măsură ca și cuvintul, să aibă o istorie proprie. 
De asemenea, locuţiunea poate porni de la un pro- 
verb (ex.: «a o lua la sănătoasa»). Locuţiunea 
dobindește sensuri diferite în funcţie de context 
înțelesul deplin fiind relevat de relația cu un alt 
element (compară: «lar odînăcară un slujitor s-au 
inșălat de-au făcut silă unii muierii de i-au luat o 


1 P. Ruxăndoiu, Aspectul metaforic al proverbelor, în 
Studiit de poetică și stilistică, București, Editura Academiei 
1966, pp. 94—113. í 


488 


găină cu sila»? şi «... Iulia, fata lui Amulie caria 
o au fostu prinsu un om cu sila. Și cum i-au făcut 
silă, cum au şi purces gria cu doi cuconi deodată» *; 
aci operează si interdicţia tabuistică). Locuţiunile 
interesează în studiul mijloacelor stilistice în măsura 
In care pot fi relaţionate cu proverbele şi în măsura 
în care pot mărturisi un «indice de refracție» spe- 
cific în preluarea temelor literare generale. Ele nu 
sînt specifice domeniului cărților populare, dar 
abundă în special în aceste cărţi. 

Caracteristici ale locuţiunii, dar o legătură ma: 
strinsă cu proverbul, prin referirea la o situație 
epică iniţială şi prin caracterul mai autonom, are 
zicătoarea. Mai sec definită: ea este un termen 
dintr-o construcţie binară deschisă și se află într-un 
raport de complementaritate cu contextul. 


RS Proverbul, maxima, parabola pot să apară izolat 
e 


context, dar acest context este bănuit. Încercînd 
să determine caracteristica generală a proverbelor 
și aspectul lor metaforic, Pavel Ruxăndoiu, în 
lucrarea citată mai sus, enumeră următoarele cate- 
gorii incluse în clasa proverbelor: « Caracterul extrem 
de eterogen, din punct de vedere etnic şi genetic, 
al proverbelor duce la o mare varietate structurală, 
ale cărei trăsături generale şi limitative sînt greu de 
precizat. Cercetătorul este obligat să includă în 
aceeaşi categorie vechi sentințe populare, poante 
sau replici desprinse dintr-o snoavă, formule mora- 
lizatoare în spatele cărora bănuim o fabulă, versuri 
izolate de contextul lor poetic, vorbe memorabile 
ale unui personaj istoric, maxime biblice, parabole 
orientale contrase într-o frază etc. şi să le intuiască 
anumite caracteristici comune » 2. Se observă din 
această enumerare caracterul relational pe care îl 
au toate formele numite, rolul lor apropiat de cel 


1 į}. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, op. cit., vol. II, 
p. 262 (hronograf—ms. B.A.R. 4793 — f. 273 v.). 

2 ibidem, p. 245 (este reprodus hronograf, ms. B.A.R. 
86 — f. 128). 

3 DP Ruxăndoiu, ari. ei, P: 95. 


489 


fg, Oi 


pe care îl areginecdoca (aceasta atit in raport cu 
contextul genetic, cît și cu contextele de aplicare, 
pentru a păstra terminologia autorului citat). : 

Contextul genetic poate fi uneori lămurit, el are 
o legendă 2; cel mai adesea el este însă presupus. 
Rezultatul aplicării proverbului este stabilirea unei 
comparații între planul narativ care l-a generat și 
planul narativ la care se aplică. În cazul existenţei 
planului narativ genetic (fabula st morala sa) sînt 
presupuse contextele la care poate fi aplicată morala. 
Aceste două posibilități principale de aplicare a pro- 
verbului definesc caracterul său de element de 
relație. 


dente între un animal şi o calitate sau un defect 
uman (v. exemplificările din Floarea Darurilor +, 
trase la rindul lor din Fiziolog şi din fabule esopice, 
apoi, pentru universul ierarhizat, Poricologosul, Opsa- 
rologosul, sau, pe teren occidental, Lapidarule). 
Elementele între care se stabileşte corespondenţa, 
precum şi cele care formează scara ierarhică pot insă 
diferi de la un popor la altul, precum pot diferi 
tropii, iară nu ideile şi procedele. . 
Apariţia proverbului în florilegii marchează numai e 

raportarea la principiul etic; a pura plăcere paremo- 
logică » e resimţită mai în urmă, aici deocamdată 
; a | rostul e transmiterea « înţelepciunii ». Gruparea pro- 
Prin proverb se stabilește totodată o relație între | verbelor în jurul unui principiu etic le dă alt rol 
fondul etic comun și exprimarea specific-etnică. i decit atunci cînd ele apar într-un text spre a sublinia 
Ge 9 poi U le A Séi wo | sau rezuma desfăşurarea acţiunii. Gaster ar înțelege 
anpa daca acest iona euc poate DU localizat prin tic ceea ce este cuprins numai în maxl- 
i e proverbelor EE HERE sou CI inele deit, căci iată cum SCH el e Se 
i presupunem o geneză policentrică) proverbul o x . ă r 

eraci lapidar Se forme pei i SEN popor sau "elen Dn k e mi Se SE e 
SH De TER pot Ge pentru acei noţiune | ceva decit incadrarea unei maxime generale în e 
ideii de injustiție, de pildă, presupune necesar o Mm aroas, cane de M. Gaster a) și morali 
scară ierarhică ale cărei elemente pot diferi (dacă zatiunea sau învăţătura cu care se sfirşeşte fabula 
exempliticarea se face cu mijloacele fabulei: lupul ' a trecut adesea în gura poporului, ca proverb sau 
şi mielul, leul şi iepurele etc.) în raport cu o ierarhie locuţiune proverbială »?. Termenii relaţiei există 
pe care tradiția populară o consemnă. è Importantă A insă în fraza de mai sus. Aşijderi există şi observarea 
este existența ierarhiei şi stabilirea unor corespon- unei diferențieri între maximă şi proverb, diferen- 


tiere care ţine de caracterul mai plastic al celui din 


—— | m 


1 ipidem, pp. 99 şi 103. urmă, precum şi de permanenta raportare existentă 

2 Iată una, hazlie, în culegerea de proverbe a lui Tor- intre elementele relaţiei exprimate de proverb și o 
dache Golescu « Acum scuipă-ne şi ne lasă (mergind un tînăr anumită scară ierarhică a corespondențelor virtu- 
cu o tînără la biserică să să cunune, preotul în loc d-ale tilor şi viciilor. Aceasta în timp ce maxima poate 
cununiilor le citea d-ale botezului şi ajungînd la troparul SE bstracti sari. stabilind numai 
unde zice şi suflă asupra lor, a zis către tineri: „întoarce-vă-ţi opera cu termeni abstrach necesari, 


ca să vă suflu“; tinerii snpărindu-să dă prostiia preotului îi relaţia între termeni. De aici traductibilitatea dephnă 
ziseră: „la halul ce ne-ai adus, scuipă-ne şi ne lasă“; şi să A 
zice ca o pildă către cei. ce ne aduc la dăznădăjduire » — în 
ms. B.A.R. 213 — f. 4. 

3 5. FI. Marian, Ornitologia poporană română, Cer- 
năuți, 1883, vol. 1, p. 134, legenda: După ce și-au ales păsările 


1 În Floarea Darurilor, cap. XIV — Păcatul nebuniei : 
« Încă: Mai bine să te întîmpini cu un leu şi cu un urs cînd 


d le iau puii, decit cu nebunul cînd iaste minios»... etc. 
Wë | 2 M. Gaster, op. cit., p. 198. 
SE 491 


N a a e 


| domina caracterul enigmistic, pentru ca majoritatea 
a maximei. lată øe pildă, tot în Floarea Darurilor.: manuscriselor din secolul al XVIIl-lea să certifice 
«Solomon au zis: Mai bună iaste înţelepţiia decît deplasarea spre menirea pedagogică a transmiterii 
toate bogăţiile lumii” »1, dar, pentru a ilustra informaţiilor privitoare la biserică și Biblie 1. 
aceeași virtute (înţelepţia), există și formulări dife- Voite sînt ambiguitatea şi polisemia în formu- 
rite etnic. În traducerile de cărți populare un proverb lările predictice (cărţi de ghicit, gromovnice, trepet- 
este înlocuit atunci cind traducătorul simte o con- Z nice, coliadnice, bobi — Roata lui Solomon; unele 
strucție nefirească, iar pentru un traducător con- dintre acestea cuprind o serie de învățături trase 
strucție nefirească nu poate fi decit aceea care ţine A din Biblie sau din literatura patristică). Dacă în 
de specificul fiecărei limbi 2. Principiul etic în jurul cazul enigmelor și ghicitorilor relația presupunea un 


EN 


căruia se face gruparea proverbelor și maximelor termen care să rezume exact planul narativ, aici 
asigură unitatea capitolelor şi constituie liantul formularea este concepută în aşa fel încît să poată 
eventualelor aluviuni. Totodată, apariţia prover- îi aplicată unui număr cît mai mare de situații, 
belor ca unități independente faţă de un context eventual chiar contradictorii 2, 

epic le mărește polisemia (pentru a defini astfel Fabula, parabola, pilda se încadrează acestei 
numărul mai mare de contexte la care proverbul scheme, ele conținînd planul narativ şi substratul 
se aplică mental în acest caz). Persistă însă un anumit alegoric rezumat sau explicitat de morală și tilcuire. 
nucleu semantic, relaționat cn ideea etică. Desprinzindu-se din structura cărţilor populare, 
„Aceeași schemă (corespondenţa binară de tip aceste elemente, care pot avea și ele un caracter 
sinecdotic) este manifestă şi în cazul enigmelor şi unitar, au căpătat cel mai adesea circulaţie inde- 
ghicitorilor. Acestea constituie, în schema traseului, pendentă în folclor sau au intrat în alcătuirea altor 
momentul probei inleligenței, putind fi una dintre 2 cărţi populare. Ceea ce probează faptul că aceste 
manifestările luptei (lupta cu monstrul, de pildă). unităţi nu sint considerate ca atare în mod arbitrar, 
Definiţia lor cea mai largă este însă aceea de alegorii ci alcătuiesc un nivel reprezentativ în formarea 
deschise şi finite 3. Ambiguitatea este posibilă prin cărţilor populare. 

referirea la multiple serii de relaţii de acelaşi tip. La diverse nivele — lexical, parimistic, alegoric 
Căile de realizare a ambiguităţii oscilează între — se observă o structură binară a elementului în 
maxima generalitate a planului narativ şi conver- sine, de unde caracteristica de element de relaţie 
gerea tuturor detaliilor planului narativ spre un alt între două planuri (plan narativ—morală, formulare 
răspuns decit cel exact. Iniţial, în cadrul cărţilor predictică—planuri de aplicare) și, totodată, carac- 


terul de relativă independenţă prin raport cu un 


de Întrebări şi răspunsuri (Joca monachorum) pre- 
plan superior sau cu o schemă mai largă. 


T Pentru înţelepţie — cap. XIII, în I. C. Chitimia şi 
Dan Simonescu, op. ei, vol. Up 282. 
r e no C. Chițimia, Paremiologie, în Studu și cercetări E E E E EE 

iterară și folclor, IX (1960), pp. 461—484. i „Al. E punsurt, ercetări 

h Eed și artă literară, Bucureşti, Editura "H E Sëch Fola ce AB ut 

retulul, D , Cu precizarea: « Deşi deschise, -A pal » aşa ȘI LU, 
deoarece comparaţiile care le constituie sînt numai comple- RSC din sine Late ta îi, iaste osteneala o i pre dobi- 
tabile, dar nu complete, ghicitorile sînt totuşi comparații Km sde: erer 1 ta GE E E SE 
virtualmente finite, deoarece termenul regăsit al comparaţiei N a i destula prag vindecare, nu” Wd pune 
completate în cele din urmă este o idee sau o impresie bine la arătare » etc. din ms. B.A.R., 1739 — f. 46 r.—v. 
constituită... » 193 


492 | 


Episoadele, parabolele, proverbele care trec dintr-o 
carte populară în alta (din Fiziolog şi Alexandrie 
in Floarea Darurilor, din Archirie st Anadan în 
Viaţa lui Esop, altele care sint comune ciclului 
olomonian și cărţii lui Archirie și Anadan etc.), 
imitele labile dintre episoade, circulaţia indepen- 
entă (Istoria lui Skinder şi Sindipa, Erotocritul Și 
lerot și Anthusa) dovedesc materia comună Și 
structura formală similară a acestor cărţi. 

Romanul eroic are în compoziţia sa apologuri, 
fabule, maxime, proverbe, locuţiuni etc. Mai mult, 
el are caracter exemplar. Diferența dintre romanul 
eroic cu caracter exemplar şi florilegiv (înțelegind 
aci şi culegerile de fabule centrate în jurul unui 
personaj, proverbele lui Archirie etc.) este numai 
în planul formal; amîndouă sint deschise receptării, 
dar sînt de tipuri diferite. Ele ilustrează cele două 
scheme principale: traseul şi cadrul. Aceste două 
scheme formale pot fi opozitive; complementare sau 
subsumate. Aparent, schema traseului este coerci- 
tivă pentru că presupune succesiunea episoadelor 
într-o ordine necesară. În fapt, această schemă 
apare rareori integral (Alexandria); majoritatea căr- 
ţilor populare ce pot fi socotite ca uzind de această 
schemă reprezintă un episod sau altul al acesteia, 
care, dezvoltat, capătă proporţiile une: cărţi. Numai 
în acest sens, dacă găsim într-o carte două elemente 
(de pildă: nașterea miraculoasă şi inițierea) ele 
trebuie să se afle într-o succesiune necesară. Mai 
evident la cărţile care cuprind schema integrală este 
faptul că există această succesiune tocmai pentru 
că schema traseului rezumă traiectul existențial 
(succesiunea este cea cronologică). Cu aceste precau- 
Hunt luate, putem avansa: în schema traseului, 
tipul de relaţie între elemente este succesiunea 
necesară. În schema cadrului, tipul de relaţie este 
corespondenţa binară. Traseul are caracter exemplar 
și poate îngloba şi el corespondenţa de tip binar, 
dar numai printr-un tip de alegorie interpretativă 


494 


= 


| 


si Ka 


(luind în considerare planul narativ ca o fabulă fără 
morală — a De te fabula narratar »). TER 
De asemenea există corespondenţă de tip binar 


în pildele, proverbele etc. cuprinse în romanele care 
ilustrează schema traseului. 


În cadrul schemei traseului pot fi distinse, după 


tipul de personaj, două modalităţi de realizare: 
prima şi cea mai importantă este aceea a traseului 


eroului. A doua este aceea a traseului personajulu, 
esopic. Prima se apropie de ti basmului, a doua 
de al e payelor, de gonul adur CP T 1 folclor, 
în jurul lui Păcală, ceea ce se observă lesne, fie și la o 
sumară comparare a Vieţii lui Bertoldo cu tipul 
stabilit pentru ciclul snoavelor despre Păcală de 
utila lucrare La typologie bibliographique des facéties 
roumaines 1. 

Diferenţa între dE de la 
momentul inițiatic deosebit şi de Ia utilizarea schemei 
mahiei (On. prim ba luptei; în al doilea, 
proba inteligenţei). Tipul personajului esopic, la 
care se adaugă: Bertoldo, Simplicius, persohajul 


picaresc, Păcală, Nastratin, Eulenspiegel, percepe 
şi denunţă universul fals (contradicţia aparența- 


esenţă). Este un disimulat. Direcţia cărților de acest 


tip este etică şi criticistă. 

Traseul eroului se prelungeşte tu tărimul lg- 
losului. Gesturile eroului probează irtutea și vitejia. 
Cadrul este fabūlos, gesturile arhetipale. 

Distincţiile se observă chiar și în înfățișarea exte- 
rioară a celor două tipuri:-personaj] ic. și simplii 
săi au un portret quasi-indentic 2; descrierea eroului 
cuprinde imaginéa despre frumosul fizic, căruia 1 se 
adaugă ageri in luptă şi magnanimitatea. Pildele 
referitoare la erou viu să sublinieze tocmai aceste 
calităţi: « Şi iar ieși un om înainte lui Alexandru ȘI 


1 Cornelia Sabina Stroescu, op. cit., I—II, Bucureşti, 
Editura Academiei, 4969. V. Le cycle de Păcală, nr. 3000, 
vol. ] 


2 Esop era « grebănos şi malecos, grumazii îi era strimbi 


şi nasul îi era cîrn-băcîrn, negru la obraz şi buzat... etc.», 


495 


E: 


E g 


zise: — Miluiaşte-mă, împărate! Alexandru îi dete 
o cetate cu ţinutul ei. El zise: Împărate, nu mi să 
cade mie să fiu eu în cetate! Alexandru zise: — Nu 
socotesc eu cum ţi să cade De, — ci socotesc cum să 
cade mie să-ţi dau!»ł. Uciderea tatălui este în 
Alexandria o urmare a oracolului, dar şi a voinţei 
eroului de a împinge limitele cunoscutului, prin 
probă ?. Un fel de aplicare psibanalitică ar găsi aci 
certificate imboldurile expediţionare de ma: tirziu 
ale lui Alexandru. 

Pildele în centrul cărora se află personajul esopic 
trebuie să ilustreze istetimea acestuia. Procedeele 
cele mai uzitate sint: afectarea simplităţii, crearea 


perplexităţii, dovedirea inteligenței. Acest procedeu, K 


comun și în folclorul românesc lui Păcală (a cărui 
disimulare este formulată ma: puţin pretenţios, mai 
laconic şi mai exact de locuţiunea populară: «a 
face pe prostul») extins ca procedeu de tehnică 


literară în romanele şi povestirile care uzează de - 


ficțiunea__străinului_ (bunul sălbatic, ingenuul) se 
caracterizează prin întrebarea voit naivă asupra 
unor concepte şi fapte, explicarea lor prin procedeul 
simulat al cercului mental închis, stabilirea discre- 
Dante concept-realitate, relevarea unei corespon- 
dente ascunse între lucruri. Întregul procedeu ţine 
de factura enigmei, aşa cum este ea definită mai 
sus, ca alegorie deschisă și finită. 


Bertoldo: «cu capul mare, lungăreţ ca un ou, cu părul roşu 
şi rătunzat, urduros la ochi şi genele pre margini roşii... 
ete.» (După cum se vede, în descrierea uritului, invenția 
portretistică este neostoită. Portretul eroului nu este atit 
de detaliat.) l 

1 Alexandria, în I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, op. 
zi vol p. 78. | 

2 ibidem, p. 16: « Netinav zisă: — Ştiu, de la un fecior 
al mieu voiu muri. Alexandru gîndi: ,,Fecior n-are; vedea-voi 
eu, fi-va aceasta? i-l împinsă din foişor jos. Atunci grăi 
Netinav: — O, sufletul mieu, Alexandre! Crez, spusu-t-am 
eu, că voiu muri de la un fecior al mieu? Și tu-mi eşti fecior, 
şi nimenea n-au ştiut, fără numai Olimpiiada... Şi Netinav 
muri. > 


496 


Dincolo de aceste disocieri, o observaţie asupra 
rolului comun pe care îl au, în raport cu cele două 
tipuri, pildele: acela de a proba o calitate neîndoiel- 
nică, intrinsecă, dată. În romanur popular eroic 
daium-ul (caracterul eroic al personajului principal) 
este anunţat prin mijloace comune cu cele ale bas- 


mului (nașterea miraculoasă, comprimarea timpulu 
inițiatic etc.). În romanele cuplului erotic datum-ul 


(_este pasiunea. Nu există dubiul, deliberarea, naşterea 


pasiunii. Legătura erotică a eroilor acestor romane 
apare spontan, nu există sondajul psihologie al 
stărilor incipiente. Peripeţiile sînt doar probe ale 
iubirii (virtuţii, eroismului — respectiv pentru eroină 
şi erou). Probele stiut: lupta, deghizarea, mal-entendu- 
ul, precum şi diferite forţe ale soartei potrivnice: 
pirați, animale monstruoase etc. Combinarea cu 
călătoria explică lipsa introspecţiei. Echilibrul dintre 
romanele de călătorie şi cele de sondaj psihologice 
relevă inversa proporționalitate a celor doi termeni 
(cunoaşterea eului prin cunoașterea lumii sau actio- 
narea în spiritul maximei antice care certifică preva- 
lența cuuoașterii de sine asupra cunoașterii lumii). 
Comportarea personajelor este previzibilă. Elemen- 
tele constitutive ale cărţilor pot fi comune şi cunos- 
cute, fără ca aceasta să constituie o regulă. În 
schimb, înlănţuirea şi deznodămintul lor trebuie să 
he previzibile. Această caracteristică a cărţilor popu- 
lare poate fi pusă în legătură cu succesul lor. Carac- 
terul previzibil permite adiţionarea elementului nou, 
asigurindu-i acestuia unitatea cu restul cărţii. Tra- 
seul eroului poate căpăta noi episoade similare, dacă 
acestea nu alterează marca eroului (invincibilitatea 
in faţa forței adverse). Personajul esopic, avînd de 
ilustrat, din schema traseului, proba inteligenţei, se 
definește prin elemente (enigme, fabule, pilde, pro- 
verbe) care uzează de corespondenţa între două 
planuri. Cum acest tip de relaţie este specific schemei 
cadrului, personajul esopic apare în cărți populare 
în care schema traseului şi cea a cadrului sînt comple- 
mentare, fie că părţile care ilustrează aceste două 


497 
32—319 


E 1. E 


scheme sint distincte: Viaţa şi pildele lu. Esop +, 
Archirie şi Anadan — povestirea şi culegerea de 
proverbe; fie că ele se interferează: Berloldo şi Ber- 
ioldino, Eulenspiegel, Nasiralin Hogea. SUR 
Cele două scheme pot apare în cadrul aceleiași 
cărți şi subsumale. Romanele orientale (Halima, 
Sindipa) realizează un joc perpetuu al celor două 
scheme, la diferite nivele (In Sindipa, pentru a 
urmări compoziţia mai succintă din schema traseului 
apar: nașterea miraculoasă, iniţierea, lupta — dezba- 
terea în situaţie-limită; pildele se orinduiesc deci 
in cadrul ciclului dezbaterii, fiind antagonice, ca și 
în Floarea  Darurilor-ordonarea virtuţilor și a 
viciilor; fiecare pildă poate conţine, la rîndul ei, 
fragmentar, schema traseului, în planul narativ — 
mai evident în Halima: călătoriile lui Sevah Thala- 
sinos etc.). | | 
Opozilive sint cele două scheme atunci cind le 
înțelegem ca două modalităţi diferite de organizare 
a unor elemente comune san cînd le privim în legă- 
tura lor cu factorul receptor (predominanţă etică- 
sau predilect s). Realizate în «structuri 
semnificative » cele două scheme se succed întru 


influențarea spiritului public: direcţia etică răspunde 


epocilor de fortificar dogmei şi de stabilitate 
1700; EE 
epocilor de lărgire a orizontului geografic, politie, 


fazei de emergenţă a mișcărilor social-culturale, în 
E Eeer KEE TOI aa EE 

acest sens este semnificativă data tipăririi Alexan- 

driei — 1794 2. Această legătură cu factorul receptor” 


1 Semnificativă în această privinţă este alcătuirea Vieţii 
lui Esop, ca o complinire a pildelor. În compoziţia Vieţii 
lui Esap intră şi o parte similară pină în amănunt cu Archirie 
și Anadan. V. 1. C. Chiţimia, Esopia în circulație europeană 
și românească, în Probleme de bază ale literaturii române pechi, 
p. 371. | i 

2 Considerăm data tipăririi ca relevantă pentru obser- 
varea legăturii dintre spiritul cărţii şi receptarea sa. Pentru 
definirea orientării traducerilor, de la sfîrşitul sec. al XYII- 
lea şi începutul sec. al XIX-lea, v. studiul lui Paul Cornea: 


493 


RR, Agen 


—— ul 


rămîne încă a fi probată, şi studiile sociologice au 
un teren fertil la dispoziţie 1, putîndu-se prea bine 
ca legătura presupusă mai sus să fie infirmată. Din 
circulația manuscrisă este mai greu a desprinde 
semnificatii privitoare la grupurile sociale şi mentali- 
tatea lor, deoarece mare parte din copiile manuscrise 
s-au pierdut, iar existenţa unei copii nu poate fi 
atit de semnificativă ca tipărirea unei cărţi popu- 
lare. Se observă totuşi că, în condiţiile unei circu- 
laţii diacronice neîntrerupte a acestor cărţi, survin 
amendamentele epocii prin adăugirile copiştilor și 


cititorilor, adăugiri care atestă o înţelegere a cărţii: 


determiuată de momentul istoric sau cultural. 
Alexandria, de pildă, suferă un puternic amenda- 
ment etic. Chiar primul manuscris cunoscut al 
acestei cărţi 2 conţine o însemnare relevantă: a Adecă 
eu, mult greșit şi ticălos popa lon, din sat din Sîn- 
petrn, scriș această carte ce să cheamă Alixandrie. .. 
să cetească și să socotiască bine ce este împărăție 
ceștii lumi deşarte și mingănoasă... ». 
~ Mai interesant — urmărind opoziţia schemelor — 
este iaptul că acest amendament putea proveni, pe 
teren românesc, din Floarea Darurilor, tradusă 
inaintea Alexandriei ? şi unde un capitol întreg, tras 


Ce ne dezvăluie traducerile de la sfirșitul secolului al XVIII-lea 
și începutul secolului al XIX-lea, în Originile romantismului 
ânesc, Bucureşti, Editura Minerva, 1972, pp. 95—114. 


1 N. Iorga, op. cit., p. 546, consideră mai ales influența 

cărților populare asupra spiritului public: (ele au constituit 

«uu model de viaţă pentru atiţia dintre ai noștri, cari dacă 
-ar fi fost aceste cărţi în minţile lor, dacă n-ar fi aflat măcar 

indirect cuprinsul lor, ar fi fast altfel, ori n-ar fi fost tocmai 
son, — s.a.). 

2 Ms. B.A.R. 3821 — Codex Neagoeanus. 


3 Chiar dacă nu se păstrează traducerea pe care N. Smo- 
chină și N. N. Smochină (în Biserica ortodoxă română nr. 7—8 
din 1962, pp. 712—741: O traducere românească din secolul 
al X V-lea a cărţii « Floarea darurilor al o situează în secolul 
al XV-lea — 14927, rămîn totuşi a fi Inate în consideraţie 
ms. 559 ei 4 620 B.A.R., care pot D situate în secolul al 
XVI-lea, înaintea textului din Coder Neagoeanus. Textul 


499 
32*—318 


) 


E 


E g 


la rindul lui din Gesta Romanorum, urmăreşte să aplice 
destinului lui Alexandru tocmai amendamentul eticii 
ecleziastice: « Cîndu se prestăvi Alexandru, puseră-l 
boiarie lui într-o raclă de argintu poleită şi cîndu-l 
duseră să-l îngroape mulţi filosofi mergea după-nsul 
şi aşa începură a-l plinge: luliia dzise: Acesta e 
cela ce împărăţia răsărita şi apusul şi acmu în raclă 
cu patru piciore stă... Persam dzise: Nu era nici 
un lucru pre lume să stea înaintea lui Alexandru 
și să nu biruiască el și el nu putu să stea inaintea 
morţiei... Venice dzise: O, întunecate de minte, o, 
giudecatei năpăstuitoare, ©, a bună rudă pierdză- 
toare, o, îrumuseaţei gonitoare, o, bucuriei jelui- 
toare, o, îndrăznirei iugătoare, ce va face lume de 


acmu înainte deca muri Alexandru, marale împărat 
şi noi cumu-l vrem uita şi să nu-l plingem ? » 1. 


in infern) primeşte în mai multe copii manuscrise 
astfel de adausuri: a Frate cititoriule, care ţi se va 
timpla a ceti pe această carte această istorie în 
car<e> scrie de unde ar fi intrat Alexandru întru 
acea peştiră, carele zic să fie fostu iadul, eu n-am 
scris-o cu dovadă ca aceia care să fie de crezut, ce 
dup<ă> cum am aflat şi eu scris de alți istornici aşa 
am scris şi eu ca să s<ă> afle aice. Iară lucru cu 
adevărat şi cu dovad<ă> n-am pus fiindcă omul cu 
trup să între în iadu şi apoi să mai iască> de acolo 
nicidecum nu s<ă> poate crede. Grigori dascal 
orăiești aşa, dovidind dintru alte scripturi pentru 
aceasta fiindcă în iad numai Hristos au întrat; iară 
de au fostu altă peştiră unde au întrat Alexandru 
de aceasta nu putem şti, iară în iad n-au intrat. *» 


Un episod important al Alezandriei (descinderea | 


din ms. 559 nu este luat în discuție de Cartojan, dat fiind 
numărul mic de pagini al acestuia — V. « Fiore di virtù » în 
literatura românească în Analele Academiei Române, Mem. 
sect. lit., seria III, t. 1V, mem. 2, pp. 85—191. | 
1 Ms. B.A.R. 4620, pp. 482—484. 
2 Ms. B.A.R. 6001, din 1802 — f. 80 V; scris. de Grigorie, 
dascăl în Yîrnauca; — f. 38. l 


500 


artea putind fi înțeleasă mereu altfel, (pentru 
Mlezandria: demonstraţie a perisabilităţii celor ome- 
neşti, mai ales a Faimei— hrană a dorinţei de 
fabulos și de ţinuturi necunoscute, suscitare a erois- 
mului naţional prin pilda faptelor de vitejie ale unui 
popor redus numeric, exemplu de eroism mesianic ! 
pentru viitorul paşopţist. Eliade 2; de unde inca- 
drarea ei în diferite categorii: literatură etică, lite- 
ratură pseudo-istorică, literatură romantică 3 ete.) 
k tocmai schema sa, care îi asigură şi perenitatea 
prin aceea că, fiind esențială, poate primi firesc 
atit elemente specifice, cit și interpretări diferite. 
Aceeaşi schemă în orînduirea bolgiilor infernului ai 
cea a « muncilor păcătoşilor » din Umblarea Maicii 
Domnului pre la munci, ierarhizarea păcatelor 
comună şi altor cărți populare — Vămile văzduhului, 
ierarhizarea treptelor desăvirşirii — Scara lui loan 
Scărariul; influența operează la nivelul elementelor 
ei. Între păcătoşi apar: ispravnici (varianta lui Anton 
Pann), preoţi, călugări, pruncucigașe (varianta din 
Codex Sturdzanus). În Alexandria se muncesc în iad 
dumnezeii elinești, Darius-împărat, Por împărat 
« domni şi boiari nemilostivi ». În Umblarea Maicii 
Domnului pre la munci rolul «ducelui » îl îndepli- 
nește arhanghelul Mihail, în Apocalipsul apostolului 
Pavel şi în Vedenia sfintului Macarie, un înger 
Situarea infernului poate fi combinată cu datele 
basmului despre tărimul celălalt: «un voinic de 


Nu spiritul unel cărţi populare este definitoriu, 


1 Alezandria primise numeroase infuzii creştine: 

dru învață cu Aristotel Psaltirea şi Ee 
prooroceşte că va îi, precum inorogul (trimis spre mintuire 
— în Fiziolog), învingător al berbecului-Por împărat, toate 
împlinindu-se, spune Alexandru «cu voia lui Dumnezeu » 
la lerusalim se închină lui Savaot etc. i 
___ 2 Care mărturiseşte a fi cunoscut romanul. V. Încercările 
și dispozițiile mele de literatură, în Versuri și proză, București 
Editura Minerva, 1972, p. 296. i Ge 
WB În această categorie o încadrează Gaster, referindu-se 

mai degrabă la sensul prim al cuviutului « romantic». 


501 


D 


treidzeci de ani de ar prăvšli o piatră şi o ar slobodzi 
în gios să zboare îu trei ani să cadză acolo, acolo 
este munca păcătoşilor » 1. | 
Elementele care se schimbă în cadrul unei scheme 
pot certifica nu numai influența epocii, ci şi o ten- 
dintă vădită de a folosi (dindu-i relief) un episod 
insolit în desfăşurarea tradiţională și previzibilă d 
schemei. Introducerea elementului insolit poate avea 
raţiuni polemice: schimbarea în planul narativ angre- 
nează schimbarea în descifrarea alegoriei și în acor- 
darea unui alt sens religios, politic etc. 2. Dar utili- 
zarea elementului insolit poate fi generată și de 
reacția artistului faţă de schema epică. Implicarea 
atitudinii față de schemă generează disociații a căror 
corespondenţă în planul formal este mai greu percep- 
tibilš si relevă un incovenient: includerea operelor, 
indiferent de genul căruia îi aparţin, în aceeași cate- 
gorie. S-ar găsi astfel la un loc epopeea şi epopeea 
eroi-comică, moralităţile medievale și farsa tragică 
ete. Să considerăm un exemplu ma. cunoscut: 
traseul mesianic şi traseul quijotesc. Fazele schemei 
pot fi comune, don Quijote reface un traseu mesianic, 
el poate fi identificabil cu Crist, un Crist tardiv ai 
fără rost într-o lume ostilă. De asemenea intră in 
alcătuirea romanului lui Cervantes procedee și ele- 
mente ale romanului cavaleresc. Reacţia autorului 
fată de schema tratată parodie presupune insă 
cunoașterea acestei scheme. lar interpretările para- 
doxale, actualizarea unor scheme epice și a unor 
alegorii cărora le este schimbat sensul, mizează pe 
complicitatea spectatorului sau cititorului întru 
cunoaşterea schemei. Este procedeul folosit pe larg 
in teatrul modern, chiar şi în roman și chiar dacă 
termenul anti-climax, specializat, denumește numa! 


1 B. P. Hasdeu, op. cit., t. II, p. 412. | 

- ră himbämle x care le suferă o carte ilustrativā 
pentru schema traseului: Cronica lui Moise, în funcție de 
tendinta religioasă, Emil Turdeanu, La Chronique de Moise 
en russe, în Revue des études slaves, t. XLVI, 1967, p. 63. 


ge 


D 


procedeul obținerii efectului comic prin contrariere, 
el poate îi folosit şi acum destul de bine pentru a 
denumi în general reacţia la schemă. Dacă reacţia 
la schemă prin negare sau reinterpretare se referă 
la un tip de relaţii cunoscut și poate fi deci grupată 
în ciclul operelor care uzează de o schemă comună, 
alte două modificări cer precanţiuni din partea 
cercetătorului: (a) dezvoltarea independentă a unei 
părţi a schemei ca modalitate unitară de construcţie 
a unei opere; (b) disoluția episoadelor în producţiile 
lirice (folclorice sau culte) — exemplu tipic: Cîntecul 
lui Ioasaf, care ajunge, în circulaţia folclorică, o 
doină de înstrăinare. 

În primul caz (a) trebuie reamintit faptul că 
schemele epice reprezintă un tip de relație care se 
poate realiza în structuri de dimensiuni diferite 1. 
ceea ce se vede mai ales în cazul schemei cadrului, 
unde corespondenţa binară de tip sinecdotic apare 
la diferite nivele. Cit priveşte schema traseului, 
aceasta, ca şi tipul unic pe care Proppt-găsea pentru 
basm ?, este de fapt o reducție itudinii aspec- 
telor vieții, umane la momentele ei hotăritoare: 
nașterea (miraculoasă), Iuptă (Său dezbaterea), obţi- 
nerea trofeului, ingratitudinea, proba, căsătoria 
etc., ponderea unui element sau a altuia putind 
diferi.  Moralitățile medievale tolosese__ dezbaterea 
pentru a situa omul în fata morii, de unde aveati 
E e a an vina a sublinia eroismul perso- 
najului, ci egalitatea oamenilor în fața mortii. 
Cărțile de tipul dezbatere reprezintă de fapt o deri- 
vaţie a probei inteligenței din schema traseului. 
În unele din aceste cărți nu este vizibilă decit 
dualitatea construcției (specifică atitor opere ale 
Evului Medin). Altele, mai puţin remarcate la noi, 


1 Inițierea, care în Alexandria ocupă numai cîteva 
pagini, face substanța romanului Varlaam și Ioasaf, proba 
inteligenței este recurentă în Archirie și Anadan, Esopia, 
Viata tui Bertoldo etc. 

2 V. I. Propp, Morfologia basmului, Bucureşti, Editura 
Univers, 1970. 


503 


NO ci 


au tangenţe mai mari cu schema traseulvi. În 
schema traseului, proba inteligenţei se desfăşoară 
intr-o situaţie-limită (reproducem formula din basm, 
mai succintă, pentru definirea situaţiei: « De nu; 
unde-ţi stau picioarele, acolo îţi va sta capul »): 
eroul în faţa monstrului, eroul din basm în faţa 
împăratului răn, rezumind, eronl în fața forței male- 
fice. Legătura cărţilor de tipul Întrebări şi răspun- 
suri cn acest episod este probată de un text aparent 
hibrid: Istoria unui voinic înțălepi şi învățat, între- 
bîndu-se din ponturi cu o fală a unui împărat 1, 
unde întilnim elemente folclorice frecvente în basm 
pentru a defini sitnația-limită, dar materia propriu- 
zisă este alcătuită din Întrebări și răspunsuri comune 
si celorlalte mannscrise (Joca monachorum). 

"O carte popnlară (inclin să cred aceasta atit 
judecînd după structura ei, cît şi după numărul 
mare de copii manuscrise) neluată în seamă pînă 
acum este Voinicul și moartea ?, în care elementul 
preponderent devine tocmai situația-limută. Cartea, 
care în spiritul ei se apropie de moralităţile medie- 
vale 3. nrmează și în construcţia sa transformarea 
unui moment al eposului eroic într-o structură de 
sine stătătoare, constituită tocmai pe schema univer- 
sulni dnal-opozitiv. Forţele care se înfruntă, ca mai 
peste tot nnde apare schema luptei, au locnri dife- 
vite în ierarhia riguroasă a medievalităţii. (Carele 
alegorice, alaiurile, « triuminrile » situează Faima, 
depăşind Moartea, dar roasă de acţiunea Timpului). 
Această concepţie operează asnpra textului Alexan- 
driei generind o sumă de lamentaţii asupra soartei 


1 Ms. B.A.R. 1344, f. 4 r.—11 v. Text descoperit de 
I. C. Chitimia: Un basm necunoscut înregistrat în secolul al 
XVIII-lea, în Revista de istorie și teorie literară, t. 17 — 
1968, nr. î. Textul se găsește şi în Ms. 5937. | 

2 Biblioteca Astra Sibiu — Carte mannscrisă 45, îi. 
8—15. 

3 Unele corespondențe i-ar putea fi găsite pe teren 
polonez. 


504 


, ee 


lui Alexandru, precum şi apariția numelui său într-o 
serie de cugetări versificate care au în centrul lor 
motivul ubi sunt. Numele pomenite în productele 
de acest gen sînt în mod obligatoriu ilustre. Ierarhi- 
zarea aceasta priveşte nnmai eroul exemplar, în 
timp ce omul obișnuit (Every man, Jedermann în 
moralitățile medievale 1) în conirnntarea cn moartea 
nn poate beneficia nici măcar de paleativul faimei 
postume, ci doar, în spiritul propovăduirilor ecle- 
ziastice, de faptele bune făcnte în timpul vieţii 
«care îl urmează și dincolo de moarte»... Dacă, 
în cazul eroului în luptă cu monstrul, schema luptei 
nu face decit să probeze calitatea dată a eroului, 
convenţia literară și ierarhia stabilită exclnzind vic- 
toria monstrului, în înfruntarea om-moarte, inegali- 
tatea celor două elemente este şi mai evidentă; se 
reliefează faptul că nn interesează în folosirea acestei 
scheme Inpta în sine sau surpriza victoriei unei părți, 
ci doar ilustrarea unei ierarhii preexistente. 

La fel trebuie privită ordonarea antinomică a 
virtuţilor şi viciilor în Floarea Darurilor. Este vorba 
de o modalitate de expunere care uzează de schema 
mabiei pentru a evidenția superioritatea cultivării 
virtuților. 

Nnmărn] mare de opere care uzează de schema 
mabhiei (lupta cu monstrul, proba inteligenţei, psiho- 
mahia)? face ca aceasta să derive numai prin origine 
din schema traseului, altminteri ea putind fi situată 
alături de schema traseului şi de cea a cadrului, 
într-o posibilă clasificare a cărților populare. De 
altfel, o clasificare după criteriul formal a cărților 
populare nici nu ar avea rostul stabilirii nnor com- 
partimentări riguroase, ci acela de a releva similitn- 
dinile formale ale acestor cărţi și materia comună 
care le asigură unitatea. Rolul cărților populare în 
vehienlarea unni fond comnn de procedee literare, 


1 V., Vera Călin, Alegoria și esenţele, Bucureşti, Editura 
pentru literatură universală, 1969, pp. 54—55. 
2 Vera Călin, op. cit., p. 82. 


505 


| 


popular prin origine şi receptare, face ca între ele să 
existe un flux continuu de material. 

Schema cadrului repreziută cea mai liberă moda- 
litate de organizare a acestui material 1. Schema 
traseului, prin previzibilul desfăşurării şi prin esen- 
țialiaiea sa, înglobează, la diferite nivele, episoade 
noi 2. Clasificarea de mai jos, stabilind ca principale 
modalităţi de construcție în cărţile populare schema 
cadrului şi cea a traseului, urmăreşte să evidențieze 
permanenta interacţiune a acestor două scheme. 


1 Pentru a denumi această modalitate de organizare 
a materialului epic, Gaster foloseşte un termen mai plastic 
(probabil calchiat) — « cercevea ». « Astfel viaţa lui Solomon 
a ajuns să fie ca o cercevea, care coprinde în sine un şir înde- 
Inngat de islorii şi poveşti, adeseori de origină cu totul streină 
cari s-au grupat şi cristalizat în jurul acestui punct fix» 
— în Apoerifele în literatura română, seria IV, Conferinţele 
tinute la Atheneul român, 1883, p. 243. 

2 În Alexandria, de pildă, limitele cuceririlor lui Alexan- 
dru sînt limitele lumii cunoscute, la acea vreme (Alexandru 
«luă lumea toată at, El cucereşte: Atina, Rîmul (apoi prin 
căpitanii săi: Vizantiia, Antiohia, Tara Leşască, Tara Ară- 
pească ele), Egiptul, Troia, Ierusalimul, Persia, India, Țara 
Mersidonului, insula Brahmanilor (care, ca descripţie, conţine 
elementele utopiei; se fac scurte considerații asupra sistemului 
instituţional al acesteia). Depăşirea acestui cadru cunoscut 
se petrece nu numai în afara lumii locuite, ci și în afara 
tărimului omenesc. Dincolo de limitele acestui cadru se află 
ținuturi pline de animale fabuloase, apoi raiul şi iadul. Că 
Alexandria trebuia să cuprindă majoritatea cunoştinţelor 
asupra spaţiului şi populațiilor o dovedeşte înglobarea între 
expedițiile lui Alexandru a unei inexistente cuceriri a Romei. 
Atunci cînd cunoștințele geografice ale copistului sau ale 
traducătorului le depăşesc pe cele cuprinse în osatura roma- 
nului, cadrul este completat. Cel mai cunoscut exemplu 
este cel privitor la episodul expediției spre Dunăre (335 î.e.n.): 
a Potolomeiu și Filon mearseră pre uscat spre Tara Leșască 
şi spre ţara Acrim Tătar ce să chiamă Ardeal și Moldova 
şi Tara Rumânească şi luară cetăţi multe şi prinseră pre crai 
vii şi-i legară şi-i aduseră la Eghipet» (ms. B.A.R., 5 496 
— f. 37 v.). Pasajul acesta suferă modificări chiar în funcție 
de provincia în care este scris manuscrisul, fiind şi un cri- 
teriu de localizare a manuscriselor. V. I. C. Chiţimia şi Dan 
Simonescu, op. cit., p. 31, nota 3. 


506 


Schema cadrului: 

— florilegii: Floarea Darurilor i sau Albinușa, Pilde 
filosofeșii (carte populară care nu ocupă locul cuvenit 
în lucrarea lui Cartojan, deşi atit structura, cit și 
circulația și materia ei o aşază cu îindreptăţire între 
cărţile populare importante din veacul al XVIII-lea?), 


1 Profităm de enumerarea cărlilor populare aci, pentru 
a oferi cîteva date asupra manuscriselor achiziţionate mai 
de curînd şi care nu au putut fi luate în considerare de către 
N. Cartojan în lucrarea sa. Astfel, pentru Floarea Darurilor: 
ms. B.A.R. 4 620 — text slavo-român din sec. al XVI-lea 
(studii: N. Smochină şi N. N. Smochină, art. cit. și Pandele 
Olteanu, « Fiore di virtú» dans les versions slaves traduites 
du roumain, în Romanoslavica, XVI, 1968, pp. 273—304), 
ms. B.A.R. 1 15% — text bilingv (îuceputul sec. al XVIII-lea), 
ms. B.A.R. 2 3609 din anul 1764, ms-e din secolul al XVIII-lea 
în B.A.R: 545%, 5476, 3775, 2 188, 2 250, altul atlător la 
Cluj — V. N. Comşa, Manuscrisele românești din Biblioteca 
Centrală de la Blaj, 1944 — din 1794, altele care reproduc 
ediţia din 1700: ms. B.A.R. 1 756 şi 2 215, altele care reproduc 
ediţia din 1807: ms. B.A.R. 1 305; 6 064, în secolul al XIX- 
lea, pot fi situate manuscrisele: B.A.R. 1 524, 6 056, 3 507, 
5 555, 4 213 etc., ultimele copii manuscrise datînd chiar din 
anii 1840 şi 1842 (respectiv ms. B.A.R. 3 626 şi 3 239). Un 
manuscris interesant pentru originalul ediţiei de la Snagov 
se găseşte la Bacău. Descrierea lui în Limbă și literatură, 
t. 46, 1968, pp. 175—179 o face T. Cantemir, Precizări în 
legătură cu imprimarea Florii Darurilor din 1700. Două 
manuscrise din fondul Gaster sîut descrise în Catalogul 
manuscriselor româneşti, vol. IV (G. Strempel, FI. Moisil, 
L. Stoianovici): ms. 1155 şi 1166 — fragmentare. Tot aci 
sînt descrise ms-ele 1 125, 1 204, 1234 şi 1264. Ms. B.A.R. 
1986 conţine, după Al. Duţu, Coordonate ale culturii..., 
p. &3, nota 43, o copie adăugită şi îndreptată după ediţia 
din 1700. 

2 Culegere de maxime orientale, Pildele filosofești pătrund 
la noi prin traducerea lui Antim Ivireanul după textul grecesc 
pe care Ion Avramios îl tradusese din italiană după traducerea 
lui del Chiaro din franceză (traseu complicat, ca al majori- 
tăţii cărţilor populare). Cartojan ia în cousiderare edițiile 
acestei cărţi. Pentru circulația manuscrisă a acestei cărți, 
pentru modificările pe care le suferă pe teren românesc etc. 
studiile lui Al. Duţu: Un livre de chevet dans les pays roumains 
au XVIII-è siècle « Les Dits des Philosophes », în Revue des 
études sud-est européennes, 1966, nr. 3—4, pp. 513—533 şi 
Peregrinarea cărţilor de « desfătare » brâncovenești, în Coordo- 


507 


N a 


O 


Albina! sau Melissa, Fiziologul ?. 

Deşi prin menirea lor cărțile de preziceri se 
incadrează altei categorii decît aceea a florilegiilor 
(în acelaşi tip de relație totuși), una dintre ele şi 
anume Roata lui Solomon (bobi) prin materia sa 
și prin organizare este tot un florilegiu, o culegere 
de maxime 3. Minunile Maicii Domnului, viziunile, 
Miniuirea păcăloşilor  (Amariolon sotiria)* sint 
culegeri de pilde, elementul miraculos avînd substrat 
alegoric şi direcţie etică. d 

Apocrifele religioase se pot afla în raport de 
complinire sau în raport de adversitate cu cartea 
canonică. Cum al doilea caz ţine de polemica reli- 
gioasă (rareori evidentă; devierea de la dogmă este 
observată ulterior) şi acţionează asupra spiritului 
cărţii, ne interesează mai puţin acum. Apocniele 
explicative pornesc de la pasajele obscure sau de 
maximă generalitate şi selectează din mulțimea de 
interpretări posibile una, de obicei interpretarea 
literală a textului. Simburele multor apocrife se 


nate ale culiurii..., pp. 25—116 oferă tot materialul, făcînd 
inutilă enumerarea manuscriselor aici, deoarece sînt studiate 
(Coordonate ale culiurii românești în secolul X VIII, pp. D 
53) prob, exhaustiv şi recent. | 

i Albina nu a avut nici circulaţia şi nici importanţa 
Florii Darurilor, fiind fățiș propovăduitoare, iar, ca materie, 
mult mai limitată la terenul bisericesc. In plan formal: 
prolixă, fără organizarea antinomică a Florii Darurulor. 

2 Fiziologul uzează şi de schema universului ierarhizat. 
Parte din versiunile manuscrise atestă pierderea caracterului 
moralizator al cărţii şi atenţia acordată fabulosului descrip- 
tiei. Manuscrise nesemnalate de Cartojan sau de Catalogul 
manuscriselor româneșii: ms. 2 100, copiat în Gorj prin 
1785, a aparţinut schitului Lainici, ms. 3 275 scris în 1799 
de Ioniță dascăl; ms. 3590 din 1808 (f. 78) de Ioachim, 
schevrofilax Bistriţii Bărbătescu, ms. 3 218, copiat la 1820 
(f. 59 v) în Moldova (un fragment insignifiant, într-un Cata- 
vasier al lui Hagi Petrache Craiovan, dascăl), ms. 5 299 din 
1832, scris în Ardeal de loan Felea ( 92). 

è Pentru preziceri erau utilizate cărţi care nu avuseser 
iniţial această menire. V. — la romani — sortes vpergilanae: 

4 În cartea l-a şi a II-a caracterul etic este vădit. Cartea 
a (la cuprinde Minunile Maicii Domnului, care circulă 
şi independent. 


508 


poate afla în marginalhile comentatorilor, marginaln 
care alegeau un singur nivel interpretativ. Privite 
astfel, apocrifele se vădesc a fı legende, în înțelesul 
prim al cuvintului 1. Ele sint figurative şi asigură 
explicitarea textului de la care pornesc printr-o 
exprimare plastică. Tipul de relație cu textul prim 
este cel specific schemei cadrului. 

Am arătat mai sus? cum apare corespondenţa 
binară de tip sinecdotic în pilde, proverbe, fabule, 
parabole, enigme. Acestea sint elemente de compo- 
zitie în schema cadrului ai pot avea circulație inde- 
pendentă. Cărţile de preziceri, amuletele, formulele 
magice pot intra în aceeaşi categorie dacă menţionăm 
ambiguitatea unora şi legătura (corespondenţa de tip 
totemic) între lucru, boală, fiinţă etc. şi denumirea 
acestora în cazul celor din urmă. 

Schema cadrului şi a lraseului: | 
— complementare: Esopia 5 (Viaţa şi pildele lui 


1 Gaster operează şi o împărţire a apocrifelor (pe care 
le numeşte legende extinzînd sfera termenului astfel: «și 
romanele sînt legende, şi nu legende religioase, ci legende 
sociale şi psihologice » care pornește, cum mai tirziu a lui 
Cartojan, de la textul căruia i se aplică legenda: « Suma de 
legende din cari se compun apocrifele române se poate împărți 
îi: legende biografice sau povestiri privitoare la viaţa şi 
petrecerea persoanelor biblice, a apostolilor şi a sfinților; 
apoi legende eshatologice, cari caut a răspunde la vecinica 
întrebare a vieţii, adică legende despre moarte şi viaţă după 
moarte, în sfirşit legendele despre Antihrist, sfîrşitul lumii 
şi judecata de apoi». — în Apocrifele în literatura română, 
IV, seria de Conferinţe publice ţinute la Atheneul Romăn, 
1883—1884, p. 230. Pentru clasificarea noastră nu am 
adoptat acest procedeu, ci am considerat hagiografiile, descin- 
derile în infern, lupta ca făcind parte din schema traseului, 
pentru că nu interesează persoana biblică, ci personajul 
literar, iar legende propriu-zise le-am socotit a fi pe cele 
care explică un fenomen (obiect, însuşire a obiectului etc.), 
gen.: legenda lemnului crucii, legenda viței de vie ş.a. 

2 Pag. 490 şi urm. 

3 Manuscrise care nu apar în lucrarea lui Cartojan: 
în B.A.R, — ms. 3372 de la sfirşitul sec. XVIII (din titlul 
unei Alezandrii copiate în acelaşi miscelaneu se vede că 
a început să fie scris în 1781), ms. 3391, tot miscelaneu, 
voluminos, mai conţine Archirie și Anadan, Alexandria, 


509 


Îi OO ci 


Esop), Viala lui Bertoldo şi a lu. Bertoldino t; 
Archirie şi Anadan? (prin scopul ei, culegerea de 


cosmografie etc., şi a fost scris de Radu (Rafail) sin Iftime, 
ms. 3390, din jurul annlui 1793, cînd este copiată în același 
miscelanen o Alezandrie, ms. 2088 (mai conține Archirre și 
Anadan şi Viaţa lui Bertoldo) tot din sec. al XVIII-lea. În 
Catalogul manuscriselor românești vol. IV sint descrise mss.-ele 
1067 din fondul Gaster (anul 1779), 1151 din anul 1777, 
1157 (conţine numai viaţa lui Esop), precum şi mss.-ele 1204, 
1207, 1214, şi 1318, care conţin fabule esopice. În Biblioteca 
Muzeului Regional Alba Iulia (nr. 339/1964) se află un ms. 
care conţine fragmentar Viaţa lui Esop (sf. sec. XVIII). 
Nu am putut da decît rareori referiri la manuscrise aflătoare 
la bibliotecile din ţară, întrucît nu există publicaţii asupra 
fondului de manuscrise de la aceste biblioteci. 

1 Manuscrisul pe care îl reproduce parţial Gaster în 
Chrestomaţia sa (II, pp. 169—171) este din anul 1779 şi 
este acelaşi cu ms. Fond Gaster 6 pe care Cartojan îl situează 
în prima jumătate a secolului a] XIX-lea după însemnările 
de cititor de la ff. 70 şi 114 (v. Catalogul manuscriselor româ- 
nesti, vol. IV, ms. 1057 — nnde ambele note citate de Cartojan 
figurează la f. 114 v). Copistul unni manuscris al Vieţii lui 
Bertoldo în 1781 (cf. ms. 2189, f. 42 v) îmi pare a fi mai degrabă 
Iordachi Miclescu, decît Iordan Mihălescu, cum desciirează 
Cartojan. Ms. 2189, extrem de interesant pentru cei care 
studiază începuturile dramaturgiei române datorită pieselor 
care se găsesc reproduse acolo, a fost copiat de Neculai 
Constantin Căminarul sau Coste Căminarul (v. şi ms. 2348). 
Cel mai vechi manuscris al Vieţii lui Bertoldo datează de 
dinainte de 1774, aşa cum remarcase şi loan Bogdan, cel 
care semnala manuscrisul aflat în colecţia lui Zabelin, 
actualmente în colecţiile Muzeului istorie din Moscova — 
V. G. Mihăilă, nota I, 1, p. 684 la ediţia: Ioan Bogdan, 
Scrieri alese, Bucureşti, Editura Academiei, 1968. Alte 
manuscrise: ms. B.A.R. — 1417 (fost în posesia lui Dan 
Simonescn) datează din ann! 1775. V. nota de la sfirșitul 
lui Bertoldo — í. 113, ms. B.A.R. 1759 (fost 6515) de la 
incepuinl sec. al XIX-lea, tot din Moldova. Ms. 2088 l-am 
amintit cînd am enumerat manuscrisele FEsopie. Viaţa lui 
Bertoldo, Till Buhoglindă, Nastratin Hogea, Isprăvile lu: 
Păcală (ultimele trei cunosc numai ediţii: încadrez aci ciclul 
despre Păcală din motive pe care le-am expus mai sus — 
p. 495 și adaug considerentelor tipologice argumentul circu- 
laţiei) pot fi socotite mai degrabă ca o combinație a celor două 
scheme. 

2 Numai manuscrisele necuprinse în cele patru volume 
ale Catalogului manuscriselor se ridică la 30. Dintre ele iată-le 


510 


J 


proverbe ar putea fi încadrată ciclului inițiatic din 
schema traseului; altfel ea nu diferă de florilegiile 
obişnuite, pierzind, în circulația sa, caracterul spe- 
cific derivat din anecdota cărții populare), Till 
Buhoglindă, WNastraiin Hogea. 

— subsumate: Sindipa, ! Halima 2. 

Schema iraseului: 

1 completă: Alezandria 3 

2 quasi-completă: hagiografii 


doar enumerate, pe cele necuprinse în lucrarea lui Cartojan: 
ms. B.A.R. 1516 — copiat în anul 1817, ms. 3403 din 1816, 
copiat de Alexandru Pastiea, ms. 1739 (Gr. Creţu, fost posesor 
al ms.-ului îl datează cu aproximaţie — 1778; la sfîrşitul 
unei oraţii — f. 40 v se află o însemnare din acest an), ms. 
6036 din jurul anului 1796, v. f. 98, ms. 6040, 5791 din sec. 
al XIX-lea — început, ms. 2509 din 1825, prescris de Antim 
Rimniceanul, la Cozia, ms. 1735 copiat de Dumitra Drugă- 
nescu (?) pe la 1799, ms. 1714 (fost 6422) — începutul sec. 
al XIX-lea, ms. 3518, ms. 2339 — copiat în 1826 de Stan, 
vătaf la şcoala domnească de la Sf. Gheorghe Vechi, ms. 5937 
(cca. 1830— Horodniceni-Suceava), ms. 141%, ms. 1584, mss,- 
ele 1729, 3344, 3391 (v. şi Esopia), 3482, 4252, 4862, 6007. 

1 Pentru manuscrisele romanului Sindipa, Cartojan 
indică un număr destul de mare de manuscrise cunoscute, 
iar cele achiziţionate mai în urmă sînt descrise de Dan Simo- 
nescu în Cărțile populare. .., vol. I, p. 350—351. 

2 Manuscrisele necunoscute de Cartojan sînt comple- 
tate în op. cit. supra, pp. 406—407; la acestea adăugăm: 
ms. B.A.R. 6016 (acefal, şi fără sfirşit; fragmente din tom. 
2—129 ff — începutul sec. al XIX-lea) ms. 6059 din 1814 
— v. f. 4 şi 102 v — studiat de Marta Anineanu, Povestea 
lui Camaralzaman, în Revista de ist. și teorie lit., nr. 2, 1970, 
pp. 291—294. La Iaşi (Bibl. C. Univ. cota V-15) se află un 
ms. din anul 1771 descris de Mircea Anghelescu, Prima 
iraducere românească din « Halima », în Limba română, anul 
XXI, 1972, nr. 3, pp. 263—266. Pentru ediţii, V. — Dorothea 
Sasu-Țimerman, Les « Mille et une nuits y dans la litterature 
roumaine, în Studia et acta orientalia, vol. II, 1959, pp. 189— 
205. 

3 18 manuscrise ia în consideraţie Cartojan în studiul 
său din 1922: « Alezandria » în literatura românească. Noui 
contribuţii (studiu și text). În afara acestora şi necuprinse 
în cele patru volume ale Catalogului manuscriselor românești, 
mai există în B.A.R. următoarele manuscrise ale Alezandrie.: 
ms. 1572 (fragmentar, anul 1810, Moldova. Incepe de la 
lupta cu Por împărat. Dionisie Creţescu, fost posesor al 


öll 


(O analiză a motivelor literare cuprinse în hagio- 
grafii ar putea releva rolul foarte important pe care 
acestea l-au avut în introducerea în circulație a 
unor motive, mai cu seamă dacă vom ține cont 
și de faptul că mare parte din aceste hagiografii 
erau citite în biserică în zilele sfinţilor respectivi.) 


manuscrisului, îl situează în anul 1785), ms. indicat de 
Cartojan în lucrarea citată sub cota 1626 (grupa B) este de 
tapl ms. 1629 (scris de Ioniţă copilul în 1756), ms. 1723 (fost 
în posesia lui G. Bogdan-Duică, ms. incomplet, scris de 
Teodor Popovici — f. 35 v. şi f. 118 v, sec. al XVIll-lea), 
ms. 2323 din sec. al XIX-lea conţine următoarea însemnare: 
«Ultima (?) Alecsandria s-au găsit în 5 zile la V-lea August, 
în oraş Veneţia în ţara Italiei pre marea sărată... 1853, 
caprari Del Albu şi Nicolae Hobeag (?)» — f. 86 v., ms. 
3093 (mai couţine Pilde filosofești, Întrebări şi răspunsuri; 
cca. 1776—v.fî. 91, Transilvania) ms. 3182 (din 1795, v. f. 
89 v.; scris de Ioniţă Spiridon pentru Alecsandru Vartic, 
vătat al vornicului Constandin Păladi), ms. 3372 (din 1781; 
v. şi Esopie) ms. 3390 (din anul 1793 v. f. 93. Moldova),ms. 
3391 (v. Esopie şi Archirie st Anadan}, ms. 3395 — începutul 
sec. al XVIII-lea. Scris de Dumbravă logofătul (?) v. E 91 b. 
Munlenia), ms. 4289 (incomplet; împreună cu un Molitgelnic 
copiat în 1702), ms. 4358 (la 1824 era în posesia unni Simion 
Ştefan din Bucureşti, v. f. 52), ms. 4373 (sec. al XVIII-lea; 
mai multe file lipsă. Greşeli de legătură. Nu are însemnări) 
ms. 4866 (din 1799, v. f. 125 v}. Scrisă de loan Droc în Răși- 
nari}, ms. 5496 din 1782, v.f. 133 v), ms. 5538, scris în anul 
1786 de Mantas dascăl la sf. Vineri, ms. 6001 din anul 1802) 
(f. 38) v. supra p. 506, nota 2, ms. 6004 din anul 179, scris 
de Ioan Măglaş din Rășinari. 

Tot în Răşinari copiază popa Sava Popovici o Alexandrie, 
în anul 1783. Manuscrisul se află în biblioteca Astra din 
Sibiu — V. Mircea Avram, Cartea românească manuscrisă, 
Sibiu, 1970, p. 26 (cota CM 27). Un manuscris din 1741, 
copiat în Bihor de către Vasile Pantor (ms. se află acum la 
Cluj), semnalează Vasile Stanca: Un manuscris necunoscut 
al « Alezandriei » (1741), în Studii şi cercetări de bibliologie, 
X11, 4972. În aceeaşi revistă şi același număr, Gabriel Strempel 
descrie în articolul: Manuscrise românești aflate la Leningrad 
și Kiev, o Alexandrie din anul 1790, copiată de Stefan, dascăl 
din Putna. Despre O ediție necunoscută a « Alexandriei» 
scrie în Limba română, 196%, nr. 6, pp. 605—613, G. Ţepelea. 
Ediţia datează tot din anul 1794 şi poate fi considerată mai 
degrabă un supliment al ediţiei cunoscute. Desigur că lista 
manuscriselor poate fi încă augmenlată. 


512 


Ne mulțumim aici a pomeni o hagiografie mai puţin 
luată în seamă: Viaţa sfiniului Macarie Rimleanul 
care conţine elemente demne a li considerate din 
punct de vedere al tehnicii literare: este scrisă la 
persoana întiia, apoi relevă, chiar din primele rin- 
duri, un mobil al declanșării acţiunii comun în 
genere romanelor de călătorii. În afara unor motive 
literare care pot fi întilnite în basme sau în alte 
hagiogralii (motivul cerbului-călăuză, al șarpelui- 
păzitor; călăuze mai sint asinul și porumbița) 
Viaţa sfintului Macarie Rîmleanul conţine numeroase 
episoade din Alezandria în componența sa precum 
ȘI o serie de reminiscenţe foarte cindate din descripţia 
unor personaje antice: «am sosit la doi munţi nalţi 
și cătind între dinşii văzum un urieș foarte mari 
legat cu opt verigi și cu lanţuri de fier şi de aramă 
piste trup... 1» ...« noi, cum il văzum ne-am aco- 
perit obrazile pînă ce am trecut... A peregrinii 
mai văd: «o muieri despletită şi mari şi un balaur 
împliticit colăcit di la picioari pînă la capul ei şi 
cînd vre să grăiască o love piste gură şarpile. ..: 
iar noi, de lrică, fără miîngăeri plîngém zicînd: 
Doamne, sfirşeşti-ne aicea, că ochii noştri văd 
streine și pre minunate taine și osinde mari pre 
pâmint...» Nu putem stărui asupra hagiopratiilor 
dar s-ar euveni ca acestea să Do considerate mai 
indeaproape sub raport literar. 


r} 


; A ` e... D $ 7 K D S n t î A D ` 
d cielul mițiatic: Varlaam și loasaf?, Întrebări si 
răspunsuri, 


, Kë EE 2937, 1. (il. 

lanuscrisele romanului Varlaam și To ează 
ca număr pe cele ale Alexandriei. NEE 
scrisele care nu sint analizate de Cartojan şi nn sînt cuprinse 
în Catalogul manuscriselor (ca și la celelalte note asupra 
manuscriselor, informaţia privitoare la fondurile unor biblio- 
teci din ară este lacunară); din secolul al XVIII-lea datează 
ms. 2458, copiat la 1700 de Dosilhei, la Hurez (este manu- 
scrisul pe care Carlojan îl trece în bibliografie sub cota 1397 
pe care o indică şi pentru un alt manuscris, copiat înainle de 
1787 — v. f. 149, şi care este ms. 1398), ms. 1903 din 1778 
— v. f. 256, scris la Cîmpina de Mihalache, vătat de plaiul 


513 


33—333 


Bo g 


Cum arătam mai sus, Archiric și Anadan ar putea 
fi încadrată in acest ciclu. 
4 ciclul erotic 

Cărţile din acest ciclu conțin, aşa cum am arătat 
mai inainte şi alte elemente din schema traseului: 
iniţierea, lupta, trecerea în alt tărim. Limite labile 
la confluența cu traseul eroului: propriu-zis este 
vorba de situarea în centrul cărţii a cuplului erotic 
și de lipsa unor elemente din traseul eroului, pentru 
că altminteri succesiunea multor episoade este iden- 
tică. 

Intră în această categorie: Ethiopicele (cunoscute 
mai mult sub numele autorului: Zirodor, în manus- 
crisele româneşti 1, Erolocritul, Filerot și Anthusa, 


Prahovei (acesta menţionează traducerea lui Udrişte şi una 
din copiile lui Fota grămăticul), ms. 1531, copiat în 1791 şi 
inchinat iui Grigorie Negruţi, de un văr al său, ms. 3186 
din anul 4796 (î. 54), Moldova; este o versiune prescurtată, 
care totuşi nu pare a D hagiografia cunoscută, ms. 1573, 
copiat la 1797 în Moldova de Toader, feciorul unui popă, 
Constantin, şi slugă la spătarul Vasilie Roset. Din secolui 
al XVill-lea datează traducerea ini Viad Boţulescu din 
italiană, traducere pe care Cartojan, pornind de la copia 
lui Tocilescu după ms. de ia Viena, o situează în anul 
1543. Traducerea este din 1764, cum arată loan Bogdan 
în Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca Dnperioli 
de la Viena, v. ed. cit., pp. 540—511. Manuscrise din secolul 
al XIX-lea: ms. 2596 din 1805, copiat la mănăstirea Bistriţa 
și legat dimpreună cu alt corp scris la 1745, tot acolo, 
ms. 27006. copiat la Cozia în 1807 (f. 243) de Ilarion dascălul 
Craioveanul, ms. 2769 din 181%, lași, scris de Grigorie, cin- 
lăreţ de biserică, fiul lui leremia Cumpănă din Pocreaca, 
ms. 3343 din 1806 scris de Dimitrache, logofăt za divan, 
în Bucureşti. Un ms. din 1820 (f. 168) conţinind numai unele 
pilde din roman se află la Biblioteca Astra Sibiu, v. Mirceu 
Avram op. cii., p. 44. Tot din secolul al XIX-lea, dar neda- 
tate sînt manuscrisele: 1925, copiat, ca şi ms. 2008, la Cernica, 
si ms. 6097, provenit de la mănăstirea Căldăruşani. 

Manuscrisele care conţin Cîntecul pustiei sau unele pilde 
din roman sint foarte numeroase. 

1 Privitor la manuscrisele acestui roman popular, Dau 
Simonescu în Cărţile populare... H, p. 126 menţionează 
unicul ms. care nu a fost cuprins în iucrarea lui Cartojan: 
ms. 3959. Pentru manuscrisele descrise de Cartojan, iată 
unele adăugiri mărunte: ms. 5581 este copiat de un Costachi 


SIE 


Alțidalis şi Zehdia, Imberie şi Margarona, Arghir 
și Elena, Polition şi Miliina ete.. ` ` 
Călătoria nu este nici ea perfect suprapusă cu 
schema traseului, pentru că peripeţia, descrierea 
locurilor necunoscute prevalează asupra urmăririi 
traiectulni eroului. 
5 ciclul descinderii in infern (pentru traseul 
eroului, ma: ales în basm: călătoria în tărimul 
celălalt; deseinderea în infern este o formă specifică 
de realizare a acestui episod și un prilej pentru folo- 
sirea altor elemente specifice de construcție: universul 
ierarhizal, antinomia): Umblarea Maicii Domnului 
pre la munci, Apocalipsa apostolului Pavel, Apoca- 
lipsul lu: loan. | 
6 ciclul luptei şi al dezbaterii: Lupta arhan- 
ghelului Mihail cu Satanail, Voinicul şi moartea 
{sioria poamelor (combinaţie cu universul ierarhizat ), 
Întrebări şi răspunsuri (între dezbatere şi iniţiere 


v. f. 1 frontispiciu; ms. 2774 a fost în posesia lui Eminescu 
(v. — sublinierile; v. Al. Elian, FEmineseu și scrisul vechi 
ia ic n Studii şi cercetări de bibliologie |, 1955. 

simpla enumerare a acestor roman ità i j 
schemei unice de construcţie. Lectura Ge Kee 
saturație previzibilitatea elementului insolit pe care încearcă 
a-l conţine aceste cărţi. Singura asupra căreia vrem să atragem 
atenţia este Arghir şi Elena, carte care prin substratul ale- 
goric şi prin unele particularităţi de construcţie, ar merita 
o privire specială. Ne mărginim a indica o parte din manu- 
scrisele acestei cărţi, pentru a întregi tabloul circulației ci: 
ms. 1810 din anul 1802 reproduce, la un interval foarte 
scurt de timp, ediția de ia Sibiu, este scris în Iaşi de ti SĂ 
graful Costachi Cocores(cu?); ms. 2366 din 1815 (f. 61 E 
copiat tot în Moldova de un Costachi, ins. 3049 din 1848, 
scris de Gabor Alexandru) f. 1, 28 v, 32), ms. 5475 din 1822 
(f. 81 v) — reproduce ediţia de ia Braşov din 1812 — şi ms. 51 24, 
scris în iaşi la 1826 de Gavril Stroici. Pentru celelalte cărţi 
populare citate lista manuscriselor este completă (Erotocrit 
Pilerot și Anthusa) în I. C. Chiţimia şi Dan Simonescu, o i 
cit., p. 31—32 şi resp. p. 388; peniru Alțidalis și Zelidia k 
fi consultată lucrarea lni N. N. Condeescu: Istoria lui Alți- 
dalis şi a Zilidiei, unul din primele romanc franceze în limba 
noastră, în Analele Academiei Române, Mem. sect. lit., seria 
ni, tom. V, mem. 5; Polition şi Militina este cunoscută 
într-un singur manuscris. 


515 


EE — 


prin metoda dezbaterii). Tot aici intră majoritatea 
textelor religioase despre lupta cu diavolul, iar, 
prin materia conținută, prin circulație: Divanul sau 
gilceava înţeleplului cu lumea san giudeţul sufletului 
en trupul a lui Cantemir, operă care cunoaște, în 
afara edițiilor, şi o bogată circulatie în manuscrise, 
Tot aici se încadrează operele din schema cadrului 
care uzează de construcţia antinomică. p 

Nu au structură de cărți populare hronografele: 
ele pot însă conține elemente care sä aibă circulație 
independentă sau să intre în compoziția cărților 
populare. Aceeași remarcă despre Istoria Troadei, 
cu mentiunea că. forma care. ajunge în circulația 
românească este foarte pauperă în clemente tocmai 
pentru că reprezintă un stadiu destul de înaintat 
in drumul spre încadrarea într-un arhetip, prin 
pierderea amănuntelor circumstanţiale (desigur. că, 
in aceeaşi măsură, și a suilului mitic). 

Rostul prezumtivei clasificări a cărților populare 
stă si în relevarea permanentei succesiuni a formelor 
in circulatia acestor cărți. Aşa cum există între lite- 
ratura de dominantă etică şi literatura cu caracter 
eroic o succedere în receptarea lor de către.conştiința 
publică, există și 0 succedere a formelor specilice 
fiecărei epoci. Alexandria și Floarea Darurilor sînt 
două cărți reprezentative în hteratura romana’ ȘI 
sub acest raport. Circulaţia lor intensă, atit în planul 
temporal, cit şi în cel spațial (cele mai vechi iradu- 
ceri, cele mai muhe manuscrise și ediţii) se poate 
explica şi prin caracterul lor tipic, ilustrativ pentru 
cele două scheme. În fond, clasificarea lui Gaster 
(literatură estetică, etică şi religioasă) pornea de la 
observarea diferențelor dintre aceste două cărți 
(drept este că el introduce Floarea Darurilor și la 
capitolul Li.eratură estetică, luind aci în considerare 
pildele cu care se încheie capitolele cărţii şi care pot 
fi, datorită dimensiunilor lor, tratate ca aparținind 
cposului — « romanticului »). Considerațiile asupra 
spiritului unci cărți îngreunează clasificarea, pentru 
că pilde, proverbe etc. există și in Alezandria (mal 


mult, menirea ei poate fi. etică), după cum nuclee 
epice găsim în Floarea Darurilor, fsopia etc. Dis- 
tineția pe această bază nu poate duce decit la stabi- 
rea unor grupe destul de eterogene, rezultate din 
acceptarea unei convenții asupra semnificaţiilor unor 
termeni vagi. Domeniul literaturii religioase pare a 
est din sfera literaturii, dacă luăm în consideratie 
cărțile religioase în spiritul lor (care se infuzează, 
de fapt, unor scheme literare preexistente; sint 
cunoscute exemple de parabole a fabule care capătă 
interpretări diferite lără a suferi şi schimbări în 
unitatea lor — în Varlaam şi Ioasaf, roman religios, 
care serveşte converstunii budiste sau celei creştine 
prin aceleaşi elemente, Mind romanul unei inipieri, 
cu o schemă care poate fi reactualizată în structuri 
dilerite; în circulația folclorică independentă a 
aceloraşi pilde, direcţia interpretativă se schimbă 
din nou D Respectul pentru forma canonizată face 
ca în cărțile de rit — ample materialuri pentru cerce- 
tarea schemelor şi structurilor cpiee—să nu se 
producă receptarea de elemente în decursul a multe 
veacuri şi aceste cărţi să permită doar vehicularea 
unui mare număr. de parabole, parimii, tipuri de 
personaje și situați. In direcția studierii literaturi 
religioase. în 1nateria şi formele sale, terenul este 
larg. Literatura română veche priveşte cărţile SEI 
pioase prin prisma rolului lor în unificarea limbii 

literare sau a eventualelor influențe ale. ereziilor şi 
dovierilor de la dogmă întru stimularea scrisului în 
limba română. Or, necesară și importantă ar fi 
urmărirea temelor, a motivelor, a personajelor biblice 
în circulația lor folclorică şi cultă independentă ai 
luminarea felului în care acestea reintră în schemele 
esențiale, pentru a primi alte elemente specifice 
(v. Visul Mateui Domnului şi figura lui Tudor Vladi- 
mirescu, ca să reiau exemplul lui Hasdeu) 2. Găsirea 


1 y, Lucian Predescu, Influenta romanului « Varlaam și 
Ioasaf» în folclorul românesc, în Biserica ortodoză români, 


LXXXIV, 1966, nr. 1—2. 
2 B. P Hasdeu, op. e, t. II, p. &00. 


517 


sub forme creştine a urmelor mitologiei precreștine 
poato beneficia de lundarea cercetării pe studiul 
schemelor formale și al structurilor semnificative. 
Necesitatea studierii acestora in cărule religioase sau 
in cele populare se vede lesne dacă vom încerca 
să ne întrebăm asupra istoricului conceptului de 
literatură universală. Urmărirea diacronică şi evolu- 
tivă a acestui concept în relaţionarea lui cu literatura 
naţională are de relevat rolul acestor cărți în deschi- 
derea spre fondul de idei şi spre tehuicile literare 
din patrimoniul universal. Descoperirea cărților 
populare, în retrospectivă, este descoperirea concep- 
tului de literatură universală în formele sale genuine. 
Neindoielnic că marea importanţă care se dă relaţiei 
cărți populare-folclor este o latură a cercetării izvo- 
rită și nutrită din dorinţa lămuririi relaţiilor dintre 
folclorul unni popor şi patrimoniul universal al 
temelor și motivelor. Cărţi de colportaj sint cărțile 
populare, dar nu în sensul în care s-a înţeles, ci în 
sensul că ele au purtat şi menţinut un inventar de 
teme şi motive literare, trecîndu-l dintr-o literatură 
într-alta, dintr-o epocă într-alta. De aici, pe de o 
parte, o auumită valoare stilistică redusă, rolul lor 
principal fiind acela de a asigura păstrarea și trans- 
miterea, iar po de altă parte, interesul care trebuie 
acordat circulaţiei naţionale independente a unor 
teme și motive literare, pentru că acesta este terenul 
pe care se realizează noi structuri semnificative. 
Există o selectare operată de spiritul naţional 
asupra inventarului de teme şi motive(!/ dar această 
selectare nu este identică in toate lazele dezvoltării 
unui popor (de unde posibilitatea existenţei unor 
curente mai largi, care să depăşească limitele etnice 


1 y, şi receuzia lui Mircea Eliade la lucrarea lui Cartojan: 
Cărţile populare în literatura românească, în Revista Funda- 
iilor, 1939, ur. 4, p. 2: «fiecare grup etnic şi-a asimilat 
ceea ce era conform cu structura sa mentală şi cu nivelul 
său spiritual... »; tot acolo, despre dinamica celor două 
procese: încadrarea în arhetip şi redobîndirea unor caracte- 
ristici circumstanţiale. 


D153 


$1 care să De concordante, chiar dacă trăsăturile 
comune nu pot fi desluşile atit de bine în fazele 
prime ale dezvoltării unci literaturi. Există de ase- 
menea o dominantă specifică fiecărei literaturi ! şi 
care operează asupra fondului selectat. Acestea nu 
pot Îi observate atunci cind includem în tematică 
elemente care ţin de atitudine. Temele, motivelc, 
schemele se referă la epică, privesc tipul de relație 
intre elemente, iar nu sentimentele ? sau impreju- 
rările şi trebuie să fie cercetate in functia lor compo- 
ziţională, mijlocind cunoaşterea circumstanțelor şi 
a încărcături afective. ln acest sens, defiairea formală 
a cărţilor populare echivalează cu stabilirea unor 
promise metodologice. 


MITIAlLl MORARU 


t 1. C. Chiţimia. Folelorul românesc în perspectivă com- 
parală, Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 54: «fiecare 
literatură are dominantă sau dominante de gen, pe care 
numai studiile comparate le pot determina...» 

___$ Probabil că o cercetare tematică de acest fel, aplicată 
liricii are în vedere D. Caracostea: «A mărgini cercetarea 
literară la tematică, însemnează a alcătui un cimitir de locuri 
comune, aşa cum sînt, obişnuit, în literatură. Îndeosebi în 
lirică se vede deșertăciunea unor atari etichete: iubire, ură, 
revoltă, blestem, plingere etc. etc. sau te miri ce găselniţă 
a efemeridelor literare», în Problemele tipologiei folclorice 


(împreună cu Ovidiu Birlea), Bucureşti, Editura Minerva, 
1974, p. 43. 


INDICE * 


A 


Aarne, Antti, TI, 
371, 287, 391 
Aaron, Petru Paul, II, 34, 

103 
Abhandlungen der Bayer. 
Akademie der Wissen- 
schaften philos.-philei. KL., 
evista, |], 202 
Abhboth, Frank G., 1), 102 
Abrocom şi Anthia, LU, 187 
Academie royale de Belgique. 


185, 365, 


3 


Bulletin de la closse des 
lettres, revistă, 152; II, 
185, 190 

Accursius, Bonus Pisanus, 


11, 324, 332 
Acta Pauli, 33 
Acta Pilat, 1], 25, 95, 102 
Acum ceasul mi-a sosit și 
lumea um părăsi, ||, 259 
Adam dacă ou greşi, II, 259 
Adamescu, Gheorghe, II, 230 
Adevărul literar şi artistic, 
revistă, Il, 307 | 
Adormirea Maicit Domnului 
(Dormitio Morioe), II, 82, 
126, 147, 455 
ddunătură de poveşti, ince- 
pîndu-se de la ziditul lumii 
pînă la împărăția lui Con- 
standin Paleolog..., It, 70 
Aelian, Claudiu, 11, 266, 269 
Aesopus des Phrygiers Leben 
und Fabeln..., |], 329 
(wv. Esøpia) 


Aethiopica {(Ethiopica), II, 
29, 30, 187. 35, doza, 
335 $37, 339, 478 

Agapie, siu loan ot Chismău, 
copist, sec. XVIII, II, 71 

Agapii, Nicolai, copist, sec. 
XIX, H: 157 

Agrippa, Cornelus, II], 132 

Atoecozem Modo, II, 332 (v. 


Esopu) 

Alăuta romunească, vevislă, 
IL, 365 

Albani  Orvietano, Angelo, 


II. 428, 429, 440, 442 

Alberic de Besauçon sau 
Briançon, 272 

Albert, Argentinensis, H, 131 

Albertis, JI, 439 

Albina, revistă, 58, 59, 247, 
252 

«ibina. Carpatilor, revistă, TI, 
65 

¿Hbina. Pindului, revistă, 11, 
282 

dlbinuşo, 21, 24, 220, 247, 
261; Îl, 146 (v. Fiore di 
pirtù ai Flvorea Darurilor) 

Alecsandri, Vasile, 164; IF, 
262, 270, 282, 439 

Alecsandru, logofăt, copist, 
sec. XIX, 11, 440 

Ale părintelui Maxim filo- 
zofului şi mucenic capete 
de bogoslovie, adică cuvinte 
alese din multe erf: dintr-a 
noștri şi dinlr-ocelor din 
afară, 247 


* Autori, traducători, copisti, cărturari, opere, reviste, 


dal 


we 


Ales, Adhemar, d”, 51i 

Alexandrescu, Grigore, 1l, 
282, 314 

Alezandria, 16, 21, 23, 24, 
98, 124, 169, 220, 265, 
268, 275, 274, 281, 282, 
284, 287, 288, 290, 291, 
309; II, 8, 59, 308, 475 
(v. Romanul lui Alezan- 
dru) 

Alessandro d'Ancona, 11, 368, 
424 

Alexandru (Alexandrus), pre- 
ceptor polon, 11, 96, 152 

Alexandru, Athanasie, copist, 
II, 349 

Alexandru cel Mare, 21, 217, 
266, 269, 271, 272, 283, 
284 280: TE 59 


Alexandru Coconul, LI, 28, 
36 
Alexici, Gheorghe, II, 296 


Alexie Eromuga, copist, sec. 
X1X, 233 

Alexios Comnenul, 41, 46 

Al forag bæda alsiddo, Il, 
478 

Alfaric, P., 51 

„lfavua sufletească, 
IL, 292, 293 ` 

Alfons A, cel laţelept, II, 
Ei) ai 

Ahenor d'Acjuitania, 11, 400 
Alopescu, GC copist, Ser, 
XI, Il; 

Allgeier, Gë |] 170, 190 

A bu Dan aiin arluereul 
Studitului adunare de la 
filozofii cei vechi pentru. 
firea  osebirilor oarecărora 
pietăţi, 243; lI, 241, 289 

A lui Iliodor istorie ethio- 
picească. Amorul lui Thea- 
gen și Jlaricleea, ]l, 334, 
348, 349 (v. Aethiopica) 

Amann, Emile, ÎI, 93 

“inartolon Sotiria ( AuagTo- 
idw  Xwregia — Miîntuirea 
păcătoşilor), 11, 82, 144, 


revisiă, 


an 


148, 449, 153, 155, 157, 
159, 203, 214,215, 292,2) 
(v. și Minunile Morcii 
Domnului) 

Amărită tuvturică, JE, 282 

A miaud, Arthur 214 

Amicul Familiei, revistă, 192 

Ammianus Marcellinus, 218 

Amyot, Jacques, II, 335, 
336, 33 

Ana, arvhiereul, 11, 96, 99, 100 

Ana Comnena, Ai: II, 34 

Analecta Bollandiana, vre- 
vistă, 18%, 213; II, 178, 
179, 181, 191 

Anulele Acudemiei Romäne, 
revistă, 136, 194, 201, 235, 
243, 247, 252, 261, 269, 
273, 290; II, 20, 21, 29, 
31, 32, 71, 73, 115, 116, 
159, 192, 2831, 293, 327, 
333, 377, 411 

Analele Dobrogei, 
290 

Anolele lui Baronius, Li, 219 

Anastasie, 147 

Andohi, postelnicul, LI, 331 

Andreescu, loana M., II] 
290299 

Andreopulos, Mihail, 11, 353, 
354 

Audriotaxitul (Andristaztul), 
copist, sec. AVIII, II, 349 
Anei din Văleni, copist, sec. 
AIX 233 

Angelescu, M., II, 10 

Anghelov, M., 104, 115, 128, 
300, 324: II, 71 

Annales du Midi, 
Ji. G24 l 

Annuaire du Ecole pratique 
des Houtes Etudes, revistă, 
253 

Antim, Ivireanul, 242, 243, 
259: 11, 17, 173, 291 

Antipa, arhiepiscop, II, 157 

Antologhion pe 1733, LI, 200 

Antologhion pe 1737, Rimnic, 
„II, 165, 180, 189 


revistă, 


vevislă, 


KLS 


Antologhion pe 1745, Himnic, 
W 165 

Antologhion pe 1755, laşi, Il, 
165 

Anthologhion pe 4766, Rim- 
me, |], 165 

A utologhion pe 1766, Bucu- 
mesu, Il, 165 

Antologhion pe 1777, 
aia, 1I, 165 

Antologhian pe 1786, 
Ges, bt 

Antologhion pe 1806, laşi, II, 
165 

Antologhiun pe 1858, Blaj, II, 
165 


Bucu- 


Bucu- 


Anlonelli, G., II, 

Antonie, monah, 247 

Antonovici, GE M., 
copist, TI, 268 

“Arlos ron yupitov, 257, 262 

„Anuar pentru israeliti, Y evistă, 
196 

Anuarul Arhivei de folclor, 
revistă, II, 199, 201, 210, 
281 

Anuarul Institutului de isto- 
rie naţională o Universi- 
(ëtt din Cluj, revistă, 62, 
133, 155, 230, 231; II, 
173, 174, 185 

Anuarul Seminarului de isto- 
ria limbii şi literaturii 
Foie, revistă, EISCHT, 
Ob 

Apocalipsul apostolului loan, 
116, 117, 122 Iw Pseudo- 
apocalipsul lui loan) 

ue conta E Pavel, 
1], 15, 22, 62, 82, 83, 85, 
90, 91, 95 

Apocalipsul lut Adam, 29 

A pocalipsul lui Arem, 169 

„Apoculipsul lui Moise, 156 

A pocalipsul lui Petru, : 35, dp 

„poculipsul lui Varuh, 65 

Apocalipsul Maicii Domnu- 
lui, 93, 97, 100, 104; II, 
25 (v. Călătoria Maicii 
Domnului la iad) 


Apocalipsul sf. loan Bogoslo- 
vul, 43, S2, 83, 129 
Apocolipsul sf. Ioan Teolo- 
gul, : SE 
¿[pologia lui Aristides, 267 
Apollonius din Tir, LL. 187 
Aplonios, 1], 32% 
Aravantinos P., II, 253 
Aravicon (Arapicese) Mitho- 
loghicon ('Agafiizov Mvo- 
foyundv), 11, 381, 382, 383, 
392, 393 (v. Halimo.) 
Arătare despre al doilea lemn, 


pe care a fost răstignil 
tilhorul cel drept, 18 (v. 
Legendo. despre lemnul 
crucii) 


Ardtare despre al treilea lemnu, 
pe care a fost răstignit 
tilhorul cel necredinctos, 18 
(v. Legenda despre lemnul 
crucii) 

Arătare pentru. sonu 224 

Archirie şi Anadan, 1 H 268, 
SiZ, 350, 321, 323, 324, 
526 ; H, 308, 314, 315, 319, 
322 

Archio für neuere Sprachen, 
revistă, I], 190 

A rchiv für Religionswissen- 


schaft, revistă, II, 134 
Archiv für slavische Philo- 
logie, revistă, 17, 90, 93, 


115, 146, 149, 155, 213, 
234, 244, 261, 272, 290, 
oT 65, di 295 
Archivio glotiolog ico italiano, 
revistă, 237, 239, 242, 243 
Archivum Romanicum, re- 
vistă, 262, 273; 11. 293, 369 


Arhipa, lonițä, copist, sec. 
XVIII, 11, 129 

Arkiva, vevistă, 26, 195, 
243; Il, 136 


Arhiva pentru Stiinţă și Re- 
formă socială, revistă, RE 
2b8 

<Îrhivele Olteniei, revistă, Il, 
382 


Ariosto, Lodovico, Il, 427 


Arkie: za povjestnihu jugo- 
slavensku, revistă, 261, 269 
Aristohul, 269, 


Aristotel, 270, ls A a ÎI EE 
313, 323 

Arrian (Flavius Arrianus), 
259 


Arta şi tehnica grafică, re- 
vistă, II, 116 

Asachi, Gheorghe, 241 

Ascensiunea lui I/saua, Íi 


Ascoli, Graziadio Isaia, 242 
dsinul, boul şi țăranul, 1], 


390 (v. şi Omul care cu- 
nooște limba animalelor 
«Istăzi cel prea. lăudat, îngerul 

marelui sfai, I1, 257 
„Îstăzi Hristos în Viileem, 
II, 268 
Astrologul, 219, 352 
Așa ne grăește Domnul, Il, 
268 
Ataliates, Mihail, II, 34 
Atanasie din Alexandra, 
(sf.), 145, 146, IL, 205 
Ati della Reale Academia det 
Lincei, revistă, Il, 178 
Aucassin ei Nicolette, J1, 423 
Aulhauser John B., 11, 202 
Augsburger Allgemeine Zeit- 
Ung, revistă, Il, 387 
Augustin, sfintul, 83; 
Auzit acesiea toate neamuri, 
noroade şi gloate, Îl, 263 
Ausleld, Adolf, 290 
Avestițu, aripa Satanei, 195.(v. 
Legenda sfintului Sisinie) 
Avgar į gi Mântuitorul, II. 170 
(v. Legenda lui Jogar) 
Avicenna (Ibn Sina), 250 
Avramie, predicator la curtea 
lui Brineoveanu, Il, 291 


B 


Babilonicele, II, 834 
Bahinger, Franz, 11, 377 
Babris, Ii, 324, 329 


Hess 


Baethgen, Friedrich, II, 368 


Balaurul cu 7 capete, UI, 194 

Balş, Gheorghe, 154 

Balzac, Guez de, Il, 336 

Bandinus Marcus, 18970205, 
H 231 

Bātac, Ton, E Ee 
384, 387, 392, 3 


2, 383, 
94 


Barbovski, Teodosie, 1I, 28 

Bardenhewer, Otto, 36, 84, 
9» 

Barel N. J., IL, 338 


Baronius, M, 219, 221 
Bart, loan, Vl, 326, 33i, 
261 
art, Petru, 283; I 326, 
330, 331, 449, 460, 468 
Bartholome, Don Juan, II, 


469 
Basarab, Alexandru, It, 13 
Basset, Renė, 137, 187, 196 
Basso, Maurizio, IJ, 458 
Batillol, Pierre, abate, II, 
FD Pi 
Baumstark, Auton, IJ, 30 


Bălăşel, Teodor, 169; ÎI, 40 

Bălăşescu, Nifon, ÎI, 43 

Băncilă, Petru, LI, 240, 241, 
244, 246; 248, 272, 281 

Băneascu, Nicolac, II, 377, 
44t 

Bărbulescu, Ilie, 
244, 342; II, 436 

Bărcilă, N., eopist, sec. XIX, 
HI, 264 

Bâtrinul şi moartea, "JI, 330 

Beauvais, Vincent de, Îl, 76 

Becincază, II], 212 

Bédier, Joseph, 11, 358, 365, 
387 

Bees, 
396, 424, 425, 442 

Begemann, M. E., II, 202 

Beihefte zur Zeitschrift für 
die älteste Wissenschaft, re- 
vistă, 326 

Bekkerus (Bekker, August 
Immanuel), I, 14, 350 

Beldiman, Alecu, Il, 438, 
475 


19, 22,26, 


Nikos, A.. Îl, 397, 


Beldiman, 
349 

Bellegarde, abate, II, 329 

Benescvit, V. N., II, 24,31 

Benfey, "Theodor, II, 488 

Benoist, 66, 125 

Benoit de Sainte-Maure, H, 
6, 403, 405, 406, 407, 408, 
411, 412 

erar; Loan, copist, sec. XIX, 
137 

Dereehet, Stefan, 155, 289 


Dumitrache, TI, 


Berger, Ernst, II, 43 
Perheceanul, ` Andronache, 
copist, sec. XVIII, 242 


Bernard de Treviez, II], 413 

Bernay de Alexandre, 272 

Bertoldo, LI, 7, 30, 308, 449, 
450, 459, 460, 461, 462, 
464, App, 468, 469, 470, 
471 

Bertoni, Giulio, TI, 412 

Perlrand de Metz, II, 354 

Bestiarii, 238, 239, 249 (v. 
F'iziologul) D 

Beza, Marcu, Îl, 21 

Bezold, Carl, 235 

Bezsouov, Í., 75, 304 

Biagioni, Giovauni Luigi, H, 
458, 465, 470, 471 

Bianu, Joan, 18, 24, 25, 76, 
A04, 115, 194, 135, 136, 
UI EE, o, 
NEE 2$, 261, 289, 
î. 69, 70, 74, 146, . 120, 
128, 159,173, 1%, 204. 
214, 224, 248, 261, 267, 
268, 283, 291 7326, 330, 
391, 334, 366, 382, 440, 
446. îi w 

Biblia, 14i, 151, 32011, 33, 
47, 57, 60, 205, 250 ` 

Biblia historiale, 149 

Biblia Pauperum, 149 

Biblia Scholastica, 149 

Bibliothèque. . de | Institut 
Français des H autes. Etudes 
en-- . Roumanie, Melanges, 
revistă, 72, 73 SS 


Biedermann, Adolphe, TI, 
421, 424 

Bileţehi-Oprişanu, Axente, 
IT, 283 


Bilţ, Peiru, IL, 243 

Birch, Andrei, IT, 113 

Biserica ortodoxă română, re- 
vistă, 98, 104, 114, 115; 
II, 21, 31, 129, 166, 293, 
325 

Bitter, C.M UM 

Billner, Maximilian, 121, 
192, (137, 138 

Zeg. 289 


Pirseanu, Andrei, IE, 268 
Blagovici, Dimitrie Dan, 
copist, sec. AVIR, 
330 ES 
Blan, Max Friedrich, 214 
Blestemul celor 12 neamuri 
jidovești, Il, 82 
Bobulescu, Constantin, 17, 


414, 303; Il, 74, 38, 
129 


Boceaceio, Giovanni, 207, 
308 
Bogdan, loan, 19, 415, 159: 


II, 450, 459, 471 
bogdan-Duică, Gheorghe, 
103; II, 383, 384 
bogdan N. A., Il, 364 
Boghiei, Constantin, |260 
Boghiei, loan, 260 
Bogrea Vasile, 116, .138, 
289, 290; 11,65, 173, 174, 
196, 197, 199 


Boiardo, Matteo Maria, II, 
427 
Boissonade, Jean Francois, 


pi. Ti, 136,137 367 
Bolintineanu, Dimiiric, .232 
Boll, Franz, 235 


Bologa, Valeriu, II, 285 
Zoe Johannes, II, . 266, 
365, 394, 396, 467 


Bonnet, M., 35 

Bonvetsch, D., 5 SE 

Borcilă,  Neeulai, 136..... 

Porghele,. Constantin, copist, 
le III, II, Sa 


Bortoli, Antonio, 258, 262; 
H, 30, 367, 426 

Botea, loan, 163 

Bottari, I., 262 

Botan, Calinic, copist, sec. 
ATA, H 225 

Bolulescu, Vlad, copist, sec. 
XVIII, 302 

Boul și broasca, Il, 329 

Pousquei, I., II, 93 

Bousset, Wilheim, 349; II, 
190 l 

Brandes, H., 93 

Brăescu, M., copist, sec. 
Aa BR 137 

Brăiloiu, Constantin, I, 230, 
248, 273 

Brătulescu, Victor, II, 190 

Brânduş, Sofronie, copist, 
sec. XIX, Il, 268, 283 

Breazul, George, II. 248 

Briennios Nikifor, Îl, 34 

Brîncovenii, fam., II, 438 

Prîneoveanu, Constantin, 
205, 227, 234, 235, 283, 
II, 46, 17, 28, 261, 262, 
290, 292, 298, 325, 326 

Brincoveanu, Nicolae, II, 
382 

Brincoveanu, Radu, II, 17 

Brîncoveanu, Stefan, Il, 17 

Brockhaus, Hermann, H, 
367, 368 

Brunet., G., 35 

Brunet, Jacques Charles, 
262; IL 332, 424 

Bud, Tit, II, 102 

Budge Wallis, Ernest Alfred, 
290 

Bujoreanu, loan M., 204 

Buletinul Comisiunii Monu- 
mentelor istorice, revistă, 
II, 190 | 

Buletinul Comisiunii istorice 
a României, revistă, II, 
261 

Buletinul Institutului de filo- 
logie română ,Alezandru 
Philippide“, revistă, II, 
209 


Bulletin de la classe des 


lettres... de  l' Academie 
Royale de Belgique, revistă, 
FI, 304 


Bulletin de la Section histo- 
rique de l' Academie Rou- 
maine, revistă, 155, 290, 
312, 326, 333, 350, J03 
471 

Bulletin of the John Rylands 
Library Manchester, Te- 
vistă, 311 

Puuea, Augustin, 35, 103 

Burada, Teodor T., 113; 
JI, 229, 235, 246, 248, 272, 
274 

Burton, Richard, II, 378, 
384, 392, 395, 396 

Buyer, Barthelemy, II, 424 

Byzantinisches  Arehip, re- 
vistă, H, 202 

Byzantinisch-neugriechische 
Jahrbücher, revistă, II, 181 

Byzantinische Zeitschrift, re- 
vistă, 155, 179, 285 
319, 921, 325; 112071 
297, 303, 333, 441, 442 


C 


Cabrol, Fernand, II, 184 

Cacavela, Eremia, II, 16 

Cagliari, HS, I, 429 

Caimi, Giulio, lI, 274 

Calendar ce se chiamă Foletul 
Novel (Poglietti novelli} pe 
anul 1693, 235 

Calderón de la Barca, Pedro, 
aere) He 

Calendar pe 1735, 223, 224 

Calendar pe 1816, laşi, 224 

Culendar pe 1829, Buda, Il, 
120, 173 

Calendar, scosă după limba 
ungurescă pă limba rumă- 
nească dă acest an şi dă 
altii trecuţi ani şi dă alții 
ce vor să fie, precum să 
pede, 232, 233 


526 


Culendari acum întăi rumå- 
nescu  alcăluit de pe cel 
sirbescu, .., 234 

Calendariu pe 112 ani scosi 
dină feliuri de cărti... 231 

Calendariu pe şapte planete 
așăzai, în care cuprinde 
110 de ani, începindu-să 
de lu 18176 și pînă la 
Aș 220 

Culendarul lui Brincoveanu, 
Ach 

Calendarul lui Ion hRomaânul, 
228 

Calendarul vepistei Zon Credne 
să, 242 

Calist, Nichifor, I1, 334, 335 

Calistrat, starețul, II, 328 

Callerghi, FI, 26 

Callimachi Scarlat, domn, II, 
469 

Callisthenes, 269, 270, 271 

Ualmuscli, Vasile, copist, sec, 
XVIII — ALX, 289 

Calomlirescu, Radu, 294 

Camariano, Ariadna, II, 10, 
245, 295, 297, 298, 326, 
43 

Camariano, Nestor, II, 476 

Camelin, N. C., II, 286 

Campbell, Killis, II, 369 

Campis, Pr., 172 

Candela, revistă, IL, 157 

Candrea, Ion Aurel, 53, 58 
59, 285 

Canon al Noului Testament, 
36 

Canon ul scriplurilor sfinte, 
34 

Canta, Nicolaie, Il, 349 

Cantacuzino, Constantin, 282, 
302; Tan 16, 28 

Cantacuzino, George G., 218 

Gantacuzino, loan, I, 34, 
327 

Cantacuzino, Mihail, 213, 240 

Cantacuzino, Răducanu, II, 
28 

Canlacuzino, Serban, TI, 16, 
(ee Îl pu 


3 


527 


Cantacuzino, Stefan, 13 

Cantemir Constantin, II, 15, 
69, 202 

Cantemir, Dimitrie, Il, 16, 
231, 275, 338, 339, 475 

Cappadochiani, Iordan, biv 
vel gramalic, II, 383 

Caracas, Remus, 25, 76, 104, 
124, 190, dc la. II, 
70, 189, 268, 446 

Caracostea, Dumitru, FE, 476 

Caragea, Conslantin, LI, 29, 
438 

Caraman, P., JI, 269 

Cardonne, II, 894 

Carlo, Francesco de, Îl, 350 

Carmoly, Emil, 1], 368 

Carp, llie, II, 349 

Carp, Vasile, copist, sec. 
XVIII, II, 349 

Carraroli, Dario, 290 

Carrière, A., II, 174 

Carica cea de taină (Fauz 
évangile), 65, 66 

Carica de sancă, 193 (v. 
Legenda sfintului Sisinie) 

Carteu de minuni ale Maicu 
Domnului, II, 27 (v. Minu- 
nile Maicii Domnului) 

Cartea Rare, ll, 63 

Cartea Floarea darurilor (vir- 
tuţilor) st a păcatelor tra- 
dusă din limba italiană în 
valuhă sau bogdăneuscă de 
către Gherinan Vlahul, tar 
din vlahă tradusă în slavă 
de Veniamin ieromonahul 
Rusin, la anul 1592, 254 

Carteu lui Isop înțeleptul, IL, 
391 (v. Esopia) 

Curieu lui Sindipa, Il, 358 
(v. Sindipa) 

Cartea lui Tobie, 319, 325 

Carte cu cîntări lumești pentru 
Nicolae Tercea teolog, II, 
268 

Carte de cintări bisericesti la 
diferite ocaziuni, copiate şi 
adăogate de preotul N. Tà- 
răbuță, II, 268 


Carte de cinidri dumnezeeși., 
II, 249 

Carte de cintere cu note de 
Psaltichie, II. 268 

Carte lzopi tipărită în Sanct- 
piterburg cu slovă... sta- 
iiskaia, 11, 328 (v. Esopia) 

Curte istorică cuprinzind în 
rezumat diferite şi impor- 
lanie istorii, JI, 35, 36 tv. 
Dorotei de  Alonembasta, 
hronograful lui ~) 

Cartojan, Nicolae, 24, 136, 
206, 230, 241, 243, 252, 
253, 261, 262, 285, 289, 
290, 312, 324; II, 20, 29, 
56, 60, 71, 415, 116, 174, 
268, 285, 293, 297, 298, 
331, 366, 411, 438, 439, 
440, 442, 476 

Casia, 253 

Cassel, Paulus, Îl, 268 

Castillejo, F. M., H, 337 

Catagrafie de toate cărțile ce 
se află la mănăstirile ru- 
nelioticeşti, sfetagoricești, 
Sfintului Mormint, sinai- 
ticesti şi ale tării, ||, 32 

Catalogul de cărţile ce s-au. 
găsit în Biblioteca Sfintei 
Mitropolii, scris de Petre 
Poenaru la 1836, I, 31 

Catuvasier din 1747, Rimnic, 
II, 948, 249, 267, 269 

Catechisinul luteran, 4137, 138 

Caussin de Perceval, 11, 377, 
393, 394 

Cazan, 1. C., 1], 9, 284, 285, 
364 

Cazania lui Elefterie fila- 
soful pentru cele -12 vineri 
mari, lI, 224, 225 (v. 
Descoperirea celor 19 
pineri) 

Cazanio. sfintului marelui 
mucenic  Îiostafie Pla- 
chido..., Il, 190 (e, Le- 
genda lui Eustaiie Pla- 
chida) 


Cazanie iarăşi a doaŭ zi la 
naşterea Domnului nostru 
Isus Hristos pentru omo- 
rîrea pruncilor vifleaimu- 
lui şi pentru jalele maicelor 
şi mai apoi irodă în ce 
chipă au pierit, ll, 116 

Cazoege M., I, 376, 393, 
394 

Căderea Bizanjei, LI, 68 

Călătoria lui Sit lu rai, 25 

Călătoria  Alaicii Domnului 
la iad, 11, 29, 62, 8251 
o 96, 97, 99, 10t, 102, 
103, 136, 284; ll, 126, 
127 (v. Apocalipsul Maicii 
Domnului, Pogorirea Maicii 
Domnului la iad) 

Călinescu, George, Il, 307 

Cârţile cenle minciunoase, pre 
cure nu se cade u le ținea 
și u le ceti direptă credin- 
coșii Iristianui, 219, 331; 
TI, GG | 

Cearta lui Sutanail cu Dum- 
nezeu, l], 82 (y. Disputa 
lui TIristos cu Diavolul} 

Ceaslov, 4714, Bucuresti, Ll, 
137 . 

Ceaslov, 1792, lași, f1, 120 
Ceaslov, 1796, 11, 118 
Ceaslov, 1797, laşi, Il, 173 
Ceasiov, 1805, Sibiu, 11, 118, 
120 
Ceaslov, 1807, Sibiu, LL, 120 
Ceaslor mare, 1830, Bucu- 
reşti, 11, 173 
Cei şapte cocuni din Efes, 
Il, 164, 17%, 181 
Cei șapte înţelepti, Il, 358 
(y. sSindipu) 

Cei 7 viziri, I1, 258, 399, 
367, 368 

Cei tocmiţi Psalmi ai lumii, 
3% 

Cele douăsprezece fete de îm- 
părat şi palatul cel fer- 
mecat, 230 

Cele 12 pineri mari, 11, 224 (V. 
Descoperirea celor 12 pineri) 


528 


=- -== 


Cele 24 vămi și viaja sfin- 
tului Vasile cel Nou şi 
infricoșatele vămi ale văz- 
duhului şi dreapta judecată 
o lui  Dumnezeu..., Il, 
213, 214 (v. Viaţa sfintului 
Vasilie) 

Cele 72 de nume ale lui 
Bfärteres. ||, TRR 134, 135, 
136 

Cele 72 de nume ale Pre- 
ter ll, 126, 136, 138 

Celsus, Il, 83 

Cercetări literare, revislă, II, 
Bi Il ul id, 285, 297, 298 

Ceriani, Antonio Maria, 78 

Cerne, loan Neculau, copist, 
sec. XIX, 196 

Cernea, Gheorghe, II, 281, 
282 

Cer nou făcut cu stele noi, 
adică prea blagostovita Fe- 
cioar Alaria, născătoare 
de Dumnezeu, cu minunile 
ei, 1], 149, 152 (v. Minu- 
nile Maicii Domnului) 

Cervantes, Saavedra Miguel, 
P 337 

Chalkokondilys, Demetrios 
(Halcocondylis, Dumitru), 
LI, 26 

Chambry, Bmile, II 
252, 333 

Chansons de gestes, II, 399, 
400 

Châleaudun, Lambert le Tort 
de, 272 

Cauvin, Victor, H 365, 
doS, 369, 393, 394, 395, 
396 

Chavis, Dom. Denis, IL, 376, 
393, 394 

Cheia înțelesului, H, 192 

Cherciu, Gheorghe, 323 

Chesarie, duhovnicul, 11, 366 

Chesarie, episcop de Rîm- 
me Ti 3852 

Chipul prea Sfintei Născă- 
ioare de Dumnezeu, ||, 119 

Chiriac, ieromonah, li, 293 


3 224, 


En 


34— 


Chiriac, Ton Șătrarul, copist, 
sec. XIX, 233 

Chiril, 40 

Chiril din Hios, I, 42 

Chiril, egumen, Îl, 215 

Chrétien de Troyes, Il, 187, 
400, 423 

Christ, Wilhelm, II, 323 

Christensen, Hjalmar, 291 

Ciauşianu, F., 220 ` 

Cicero, Marcus Tullins, 271 

Cigala,  hronograful lui ~, 
142, 327, P 20|, 
36, 53, 54, 68, 69, 71, 113, 
164, 173, 17%, 160. 
304 

Ciobanu, Štefan, 155; II, 94, 
d re Bla Pa st 

Ciohodariu, Alexandru,copist, 
sec. XVIII, I1, 349 

Cioran, Emilia, II 231 

Cioran, Gheorghe, Il, 21 

Ciorănescu, Alexandru, II, 
a ASR E Fee Kette be 
306, 307 

Cipariu, Timotei, 225, 230 
322 

Ciurcu, loan 1., 11, 446 

Ciurcu, Nicolae Hagi Gavriil, 
Cupist, see TRINA SI, 
446 

Cîmpineanu, Couslantin, Il 
438 

Cimpiniu, RR. Îl, 445 

Cind au învălui Archirie pe 
Anadan, 324 (v. -Lrebrtrie 
și Anadan) 

Cintări ce se cintă lu nuntă, 
[Ie 

Cintări de stea, Il, 268, 269 

Cintările stelit sa  Catage- 
seliti, Il, 269 

Cintecul lui Adum, 74, 76; 
IL, 260 (v. Vergul lui 
Adam) l 

Cintecul lui Constantin Vodă 
Brîncoveanu, |], 238, 239, 
90102, 03 

Cintici de Irod şi di ste, Íl, 
269 


? 


Cledat, Jean, 51, 187 

Clement din Alexandria, 238, 
319 

Cleopa, ieromonah, sec. XIX, 
DS Ke 

Climent, episcop de Rimnic, 
Il, 248, 267 

Climent, ieromonah ot Pâr- 
scoveni, copist, sec. XIX, 
II, 118, 120. 

Closener, Fritsche, 132 

Clouston, WW A. II, 367 

Cocoșul şi diamantul, I1, 329 

Codex  Bandinus, 201; II, 
231 

Codex Baroceian, I1, 78 

Codex Casinensis, II, 324 

Codex Laurentianus, ||, 324 

Codez Neagoeanus, 21, 24, 
2099052 26T 273, 280, 
289, 290; II, 60, 146 

Codez Sinaiticus, 319 

Codex Sturdzanus, 3, 17, 21, 
22, 24, 39, 61, 81, 86, 87, 
90, 92, 93, 98, 103, 104, 
105 1091409, 9114, W3, 
133, 135, 183, 186, 196, 
197, 198, 205, 212; 11, 163, 
285 

Codex Taurinensi, Il, 113 

Codex Vindobonensis, I1, 113 

Codicele Constantin Popo- 
piei, IL, 303, 366 

Codicele de la Cohalm, 153, 
154, 483, 209, 212; II, 163 

Codicele de la Tulcea, 18, 19, 
157 

Codicele Dornean, I1, 157 

Codicele Eminescu, Îl, 157, 
203, 214 

Codicele Marțian, 22, 24, 
87, 116, 117, 123 

Codicele Matei Joileanu, Íl, 
303 

Codicele Teodorescu, 22, 24, 
87 

Codicele Voroneţean, 20 

Codrul Cosminului, revistă, 
II, 441 

Cohen, G., Îl, 400 


Coincy, Gautier de, II, 142 

Coliadnicul, 234 

Colindul sfintei Vineri, 203 

Colțea Andrei, copist, sec, 
XVIII, II, 268, 297 

Columna lui Traian, revistă, 
24, 289 

Come la Gloriosa Vergine 
Maria campò da molte 
insidie una figliola d'un 
inperatore (Re di Franza) 
alla quale eran state tag- 
liate le mane, Il, 144 

Come un giopine fu uceiso 
da un giudeo perché can- 
tava con grand divoztone 
antifona della Gloriosa 
Vergine Maria, matre del 
nostro signor desu Cristo, 
li, 144 

Come un giudeo essendo staia 
preso da latroni fu liberato 
e sciolto dalla Gloriosa Ver- 
gine Maria, |], 1445 

Comestor, Petru, 156; 11, 58 

Comoara satelor, revistă, 3 

Comparetii, Dom, II, 367, 
369 

Conachi, Costache, II, 306, 
307 

Conev, Benju, 154, 289 

Condomnarea lui Pilat, Il, 
pl Pr 

Cononov, N. N., 235 

Constandin, copist, sec. XIX, 
137 

Constandin, Copilu, copist, 
sec. XVIII, II, 268, 366 

Constans, Leopold, II, 441 

Constantin cel Mare, 176, 
918, 238, 274: Haan 

Constantinescu, Mihail Bere- 
chet, copist, II, 224 

Contradictio Salomonis, Il, 
456 

Convivum, revista bimestriale 
di lettere, filosofia e storia, 
II, 458 

Convorbiri literare, revistă, 
206; II, 165, 174, 4714 


80 


Conybeare, Frederik, Corn- 
wallis, 325 

Copilăria lui isus, 65 

Coranul, II, 57, 344 

Coresi, diaconul, 20, 183; II, 
26, 255 

Corespondenţa lui Apgar cu 
Mintuitorul, II, 118, 429, 
173 (v. Legenda lui Avgar) 

Coronaro, Cello Benvenuto, 
IL. 458 

Corso, Raffaele, II, 199 

Cortese, Pagani, Gina, II, 
456, 467, 471 

Cosco, Olga, II, 476 

Cosmescu, Il, 194 

Cosquin, Emmanuel, 251, 
311, 325; II, 195, 376, 
454, 465, 471 

Costea Dascălul, copist, sec. 
XVIII, 23, 153, 225, 226, 
Mal, 243,255, 7261; II, 
313, 326, 330, 359, 360, 
366 

Costescu, G., 309 

Costin, Miron, 282; II, 475 

Costin, Nicolae, 282 

Costomarov, N., 324 

Coşbuc, George, 309; II, 212 

Cotta, Johann Georg, II, 387 

Cozma, copist, sec. XVIII, 
II, 148, 157, 202, 203, 215 

una, presbiter bulgar, 45, 

Craii dacă au plecat, Il, 
235, 239 

Crăciun, logofăt, copist, sec. 
E VIII, 11, 963 

Crăciun, Iftemi, copist, sec. 
XIX, 324, II, 204, 331 

Crăciun, sin Costo ot Tetiuvo, 
copist, sec. XIX, 137 

Creangă, lon, 309; II, 329 

Crespi, Giuseppe Maria zis 
Spaniolul, 11, 458 

Crețulescu, Iordache, II, 153 

Crezul, 22 

Cristea, Miron Elie, 181; II, 
22 1715173 

Criteanul, Gheorghe, I1, 290 


SEN 


Croce, Giulio Cesare, II, 7, 
449, 454, 456, 457, 458, 
459, 460, 461, 466, 467 

Cronia, Arturo, 50 

PE apocrifă bulgărească, 


Cronica numită a lui Moise, 
PEIG 

Crum, WC II, 133 

Ctesias, 266 

Cucu, Gheorghe, I1, 262, 281 

Cugetare dureroasă din inimă, 
pentru multa mulţime u 
patimilor  Mintuitorului 
nostru. .., 195 

Cugetări în ora morţii, 39, 62 

Cultul patriei, revistă, II, 307 

Cum au căzut Luceafărul 
dini ceriu, II, 69 

Gura tranz Valéry Marie, 
5 

Cumpănă, Grigorie, copist, 
sec, XIX, II, 349 

Cumpărarea selovului Esop 
de către filosoful Xantus, 
1I, 332 (v. Esopia) 

Cum și-au blagoslovit Iiacov 
fictorii la datul sufletului, 
II, 68 

Curierul de ambe sere, re- 
vistă, lI, 365 

Curioznică arătare din Fiziog- 
nomie, ll, 284 

Curtius, Ernst, 274 

"SC despre Adam și Eva, 

Cuvint despre capul lui Adam, 
18 (v. Legenda despre capul 
lui Adam) 

Cupînt despre cei doi tilhari, 
cum s-au zămislit şi cum 
s-au răstignit pe lemnul 
preacurat de amîndouŭ păr- 
tile Domnului, 18 (v. Le- 
genda despre cei doi tilhari) 

Cuvînt pentru cinstita cruce 
și pentru cele două cruci 
ale celor doi tilhari, 174 
(v. Legenda despre lemnul 
crucii) 


Cuvint pentru sfinta cruce, 
169 {v. Legenda despre 
lemnul crucii) 

Cnoînt peniru viitoarea jude- 
culă şi pentru sfirsitul lumit, 
Il, 215, 478 

Cupint românesc, revistă, ll, 
332 

Cuvîni şi pocitaniia filosofului 
Sintipa cu împăratul de 
Tara Persiei anume Kiru, 
il, 366 

Cuvîntu de inblare pre la 
munci. .., 93 (v. Călăta- 
ria Maicii Domnului la 
iad) | 

Cuvîntul Domnului nostru 
Isus Hristos despre îm- 
potrivirea diapolului, 1l, 
107 (v. Evanghelia lui iNi- 
codim ) 

Cuvintul lui Grigore teologul 
despre crucea ceo. curată a 
Domnului  nosiru {isus 
Christos și despre crucile 
tilharilor cum s-au Bămis- 
lit, 48 (v, Legenda despre 
lemnul cruci) 

Cupîntul lui Metodie al pata- 
rilor, Îl 

Cuvîntul sfintului Pavel apos- 
tul de eşirea sufletelor, 92 
(v. Apocalipsul sfintului 
apostol Pavel) 

Cyru şi regele orb, II, 68 

Cypede, Pierre de la, RP 
428 


D 


Dacoromania, revistă, 2%, 48, 
25403, 116 124 136, 
138, 230, 289, 290, 117, 
Jaa: 11,65, 101, 201, 225, 
391, 441, 446 

Dafnis şi Hloe, II, 334, 346 

Dähahardt, Alfred Oskar, I, 
Die EE v9. 168, 
194 II, 57, 58, 59, 79, 74 


Damaschin, episcop de Rim- 
nic, 1I, 39, 74, 165, 189 
Damaschin, arhiereul Studi- 
tul, 240 

Damaschinul, Ioan (et), 296; 
II, 88 

Dan, Dimitrie, 11, 157, 327 

Danciâ, 11, 102 

Daniil, monahul, copisl, sec. 
XLA A193 

Danovici, Pătraşcu, Il, 68, 
164, 173, 180, 181, 304 

Dante, Alighieri, 84; Il, 
405 

Daponte, Chesarie, Il, 298, 
299 

Daponte, Constantin, lI, 18 

Dares Frigianul, I, 303, 401, 
402, 403, 406, 407, 408 

Darovania, 241 (v. Fiore di 
pirti) 

Das Ausland, revistă, II], 387 

Daschian, 319 

Daulu, Teodor, 312 

David, R. OL, 194 

Débat du corps et du Uåme, 
11, 265 (v. Mustrarea sufle- 
tului şi a trupului) 

Decret Gelasian, 34, 360, 238 

Del Chiaro, Antonio Maria, 
Dă Pi, 291 i Ra 

Delehaye H olyte, 131, 
132. 138, a, II, 185, 
186, 187, 188, 190, 202 

De libris recipiendis et non 
recipiendis, 34 

Democrit, 319, 320 

Denis, Ernst, 60 : 

Denkschriften der Kaiser- 
lichen Akad. der H sseni- 
schaft in Wien. Philas.- 
Hist- Klasse, revistă, 19, 
77, 192, 137, 138, 291 

Densusianu, Ovid, 24, 25, 
59, 76, 155, 164, 165, 172, 
241, 285, 288; I, 205 
214, 286, 3914 

Densuşianu, Aron, 77 

Densusianu, Nicolae, 288 

Der Bûsant, |], 423 


Der italienische Aesopus oder 


Bertholds satyrische Ge- 
schichte, 11,461 (v. Bertoldo) 

Descensus Christi ad Inferos, 
II, 102 (v. Coborirea lui 
Iristos in iad) 

Descoperirea sfintei Liturghii, 
1], 12, 49, 221, 479 

Descoperirea celor 12 Vineri, 
lt, 221 (e Cele 12 vineri 
mari} 

Destains, M., I], 398 

ZÎeăloyog puys te xal opa- 
TOC, ÙA OTiyov peron zui 
duër, II, 265 (v. şi Mus- 
titrarea sufletului şi a tru- 
pulut) 

Dictys Cretanul, 11, 303, 401, 
402, 403, 406, 408 

Didot, Firmin, 290 

Die Erben pon SŞalamonis 
Weisheit, Li, 65 

Die Maria am Grabe, ll, 
971 (v. Mironositele) 

Diehl, Charles, 253; LI, 34 

Dicks, Hermanno, 234, 235 

Digenis zi kritas, 13, 17 ; 11,304 

Dillmann, August, 78 

Gillon, E. J., 225 

Dima, Gheorghe A., 309 

Dimitrie, dascăl din Vidin, 
DP 

Dimitrie - (Daniil) Tuptalo, 
mitropolitul Rostovului, 11, 
165, 180, 189 

Dimitriu Pappa, Gheorghe, 
copisi, sec. XIX, 137 

Dinescu, Maria, 323 

Dinescu, N. Gh., 323 

Dionisie din Furna, ierono- 
li, [l, 42, 49, 48, 72120 

Disputa lui Hristos cu Diapo- 
lul, 65; 11, 6, 105 (v. Cearta 
lui Satanail cu Dumnezeu) 

Djuvara, T. G., copist, scc. 
XIX, II, 214 

Doamne Isuse Hristoase tu 
ne eşti zări prea frumoase, 


Dobschiiiz, Ernst von, 36; 
Il, 102, 172, 174 

Doeirina Addae:, Il, 171 (v. 
Legenda lui Avgar) 

Doico Copilul, copist, sec. 
SOILI PAE 

Dölger, Franz J., lI, 134 

Döllinger, Ignaz von, 50, 
66, 120, 125 

Dolophatos sive Historia sep- 
tem sapientruni Romae, H. 
354, 358, 368 

Domnul este tare, lăudat și 
mare, ll, 263 

Domnul situ craiu în țară, 
VI 238.283 

Dominicis, Armando, II 394 

Dordevic, Tihomir, Li, 198 

Dormitia Moriae, 11, 82 (v. 
Adormirea Maicii Domnu- 
lui) 

Dorotei de Monembasia, Aro- 
nograful lui ~, 142, 145, 
322 D e A Pad ma e e 
360, 43, 53, 54, 70, 71, 113, 
164, 174, 180, 181, 303 

Dositei, copist, 310 

Dosithei, patriarhul lern- 
salimului, 16 

Dosoftei, mitropolit, 17, 155, 
183, 209, %3, 329; 117766, 
74 95, 164; 179, 174 MU), 
181, 182, 188, 189, 193, 
200, 201, 236, 239 263 

Dossios, N. G., Il, 21 

Dracul în capcană, 194 

Dragomanov-Xişmanov, Li- 
dia, 58, 165; II, o 

Dragoinanov, Mihail Petro- 
vici 59, 1975 M, 31, 78 

Dragomirescu, Mihail, H, 384 

Dragoş Dumitru, copist, sec. 
VIII, JI 2883 

Drăganu, Nicolae, 4, 22, 24, 
48, 77, 92, 1037115, mie, 
122, 124, 136, 137, 155, 
227, 230, 231, 312, 395; 
II, 201, 225, 256 

Drinov, Marin Stepanovici, 
[zise E 


li, 257 


538 


532 


Droz. E., LL 365 

Drugescu, filip, 25, 76, 155, 
172 

Drum Drept, revistă, II. 377 

Ducas, cronicar bizantin, II, 
13, 14 

Dugan-Opaiţ, Valerian, îl, 
282 

Dulfu, Petre, 210, 308; II, 
388, 389, 467 

Duma N. Dascălul, copist, 
Sec. XVIII, 242; II 392 

Dumitraşcu, N. I., II, 282 

Dumitrescu Al. T., 312 

Dumitrescu, Iorgu, II, 157 

Dumitrovici, Vasile, copist, 
sec. XVIII, 274, 289 

Dumnezeu la porunca boga- 
tului, 309 

D'una danna la quale per 
operazione del demanio 
peccò carnalmenie con uno 
suo figliolo, et come ella 
fu liberata dalla Matre di 
Cristo, 11, 145 (v. Minu- 
nile Maicii Damnului) 

W'una donna molto divota 
dalla Vergine Maria, la 
quale partori uno figlialo 
nerissima, II, 145 (v. Mi- 
nunile Maicii Domnului 

D'una canonica e vicario 
ckebbe name ÑMissere Tea- 
file, el quale rinnegò Cristo, 
e poi per li meriti della 
Gloriosa Vergine Maria ri- 
tornò in graziu, lI, 145 
(v. Minunile Materi Dom- 
nului) 

Du prestre camparie, Il, 387 

Duval, Ruben, II, 30 

Dvořák, Anton, II. 255 

Dyrolf, K., II, 396 


E 


Ebeling, Erich, 326 

Eberhard, Alfred, Il, 324, 
332, 367 

Ebers, Georg, Il, 43 


E xxinoiaa tii) AÀ ea, re- 
vista 

"Ea ron Ureopue Vavudzov 
tijg  Virepapius  deonon 
Nud)» Qsorózov xai QELTUL- 
Oérov Maoilac II, 159 (v. 
Minunile Aioiert Damnu- 
lui) 

Edes, I1, 365 

Efrem, Sirul, Il, 77, 205 

Eitimie, patriarh, 49 

Ehrhard, Alhert, 183 

Elie, copist, sec. ANIL, H, 
SEN 

Eliezer, tl, 77 

Elpinki, Stamuli 5aran!i, IH, 
198 

Eminescu, Mihai, 3, 310; II], 
68, 148, 202, 348, 439, 440, 
477, 479 

nacht, sin Hagi Dragul ot 
Tighine, 213, 324, I1, 366 

Enăceanu, Ghenadie, 247; 
Il, 120, 173 

Enescu, V., 323 

Engheorliu, Grigorie, Il, 438 

picur, 320 

Epifame călugărul, 11, 103, 
110 

Epifaniu, sf. (Epiphanios din 
Salamina), 29, 30, 238, 
240, 243; II, 88 

Ipimenidis, I, 180 

Epistola a Il-a o apostolului 
Petru, Il, 47 

Epistola către Efeseni, ll, 
136 

Epistola lui Tiberiu către 
Pilat, I1, 113 

Epistola sobarnieească a sf. 
apasial Luda, II. 47 

Epistolhe de învăţătură ce au 
trimes Domnul Dumnezeu 
din ceriu şi au căzut pre 
pămint în cetatea Ierusali- 
mului, 136 Iw. Epistola 
Domnului nastru {sus 
Hristos) 

Epistolia Domnului nosiru 
Isus Hristas, 62, 82, 102, 


103, 104, 129, 130, 133; 
Be E Ch Vi 

Epistolha Motet: Damnului, 
136 

Episialia lui Pilat către 
August Cesariu, Il, 111, 
113 

Epistolia lui Pontius Pilotus 
căire impăratul Tiberius, 
IL 102 

Epitome, 271 

Erasm (Erasmus din Rotter- 
dam), 1I, 298, 299 

Iirbiceanu, Constantin, 98, 
104, 115; Il, 18, 20, 92, 
331, 441 

Erneanul, Ion, copist, sec, 
AVII, 190 

 Epprpeia rop 8 IlapanxeBov 
va ptâdrovrar, IL, 224, 
225 

Canini, 99, 154 155; EL 
41, 42, 43, 44, 48, 88, 89, 
100, 119, 120 

I'owraroxoiaes rop Bumâeiou 
rop Meydiov xai rop I'owya- 
olov Tod Oeofdyov, Il, 37 
(v. şi Întrebări şi răspun- 
suri) 

Eratacritul ('Egoroxpitos), Il, 
7, 29, 30, 308, 419, 425, 
426, 427, 430, 435, 437, 
439, 44i, 442, 444, 445, 
446, 478 

"Epwthoceis Ex Tis "Oo, 
1], 37 (v. și Întrebări st 
răspunsuri) 

"Eowrroec xai dnoxgiaeic, Il, 
37 (v. şi Întrebări şi răs- 
punsuri) 

Esehil, II, 323 

Escoufle, II, 423 

Esdra, proroc, 234 

(Esopia sau Viața şi pildele 
lui Esop Aioonnov Múbor), 
12, 326; II, 17, 25, 27, 
29,913, 314, 315,393, 326, 
327, 348, 329, 331, 367 

Este, Alfonso Il d”, IF, 335 

"Eoria, revistă, 166, 471 


Estratt dalla „Rassegna“, re- 
vistă, II, 441 

Etienne de Bourbon, 252 

Etiopica sau amarul lui 
Theagenes și o Eraclei. A 
lui Iliodor istorie cthio- 
picească, 11, 349 fv Aethro- 
pica) 

Ethiopica v. Aethiapica 

Eueherius de Lyon, II, 266 

Euripide, 1], 17 

Eusebiu, episcop de Cesarea, 
Ta, TT ko 

EBustatievici, Dimitrie, 283; 
219 

Eutyches, II, 58 

Evanghelie 43, 45, 96; II, 
106, 159 

Evanghelia, apocrifă a lui 
Nicodim, II, 107 

Evanghelia copilăriei (Infan- 
tia salvataris), 32, 35, 168, 
332; li, 82, 95 

Evanghelia Evei, 29 

Evanghelia invăţătaare, 244 

Evanghelia lui Andrei, 29 

Evanghelio lui Apelles, 29 

Evanghelia lui Barnaba, 29 

Evanghelia lui Bartolomei, 29 

Evanghelia lu: Basilide, 29 

Evanghelia lu. Filip, 29, 30 

Evanghelia lu: lacob, fratele 
Domnului, 32; Il, 82 

Evanghelia lui loan, 45 

Evanghelia lui Iuda Jscaria- 
teanul, 29 

Evanghelia lui Luca, FI, 86, 
89 


Evanghelia lui Mareian, 29 
Evanghelia lu: Alarcu, Il, 285 
Evanghelia lui Matei, 29; II, 
47, 89, 103, 105 
Evanghelia lui Nicodim, 14, 
31, 156; II, 81, 82, 94, 
95, 96, 98, 101, 102, 141, 
113, 
Evanghelia lui Petre, 29, 30 
Evanghelia lui Tadeu, 29 
Evanghelia lui Toma, î1, 35 
Evanghelia lui Valentin, 29 


Evghenie, Vulgaris, II, 476 
Evstratie, logofătul, 219, 329 
Evlhimie, patriarh bulgar, 10 
Ewald, Heinrich von, 137 
Exempla, revistă, 146 


F 


Fabricius, Johannes Alber- 
Ws, 35, 78, 137, 172; II, 
78, 108, 113 

Fabula lui Evstatie, II, 190 
(v. Legenda lu Eustatie 
Plachida ) 

Falcouer, Fr., II. 367 

Falconetti, A. F., 11, 394 

Faleros, Demetrios, H, 324 

Familia, revistă, II, 212 

Faptele apostolilor, 43 

Faptele apostolului Pavel, 190 

Faral Edmond, 191; II, 399, 
411 

Fata pe care n-o înirecea 
nimeni în vorbă, II, 466 

Fata jitarului, Il, App 

Fata moşneagului cea cuminte, 
308 

Fata moşului și futa babei, 
309 

Fata săracului cea isteaţă, |], 
466 

Fauriel, Charles, II, 427, 441 

Feburier, P. L., II, 350 

Ferr, Nicolae E., Il, 246, 
248 

Ferrari, Trecate, Luigi, II, 
32, 458 

Ferreri, Francisc, episcop, 48, 
sl 

Ficker, G., 49 

Filaret, episcop de Rimnic, 
205; II, 173, 382 

Filerot și Antusa, II, Aa, 
44h, AA 

Filipeştii, boieri, Il, 438 

Filoteiu, episcop de Buzău, 
(RÉCK 


Filothei (Sfintogorețul), iero- 
monah, 259; M221 
Fiore di virtù ("AvQoc tõv yupi- 
coup), 242, 247, 252, 254, 
255, 256, 261, 307 MEE 
30, 146, 290 (v. Albinuşa, 
Floarea. Darurilor, Daro- 
vania) 
Fua G., T, 282 
Fiziologul, 236, 238, 299, 
240, 241, 242, 243, 244, 
249, 260; Il, 289, 290, 
293 (v. Bestaru) 
Fiul înapărutului 7 heodoste, 
260 
Flechte, Ferdinand, II, II 
Floarea darurilor, revistă, LI, 
al 
Floarea Darurilor, 243, 247, 
258, 259, 261, 262; 1I, 
DU. 291 293 
Floire et Blanchefleur, 238 
Foaie pentru minte, inimă St 
literatură, revistă, 309 
Poglietti novelli, 228 
Fontenu (Fontenelle), L'abbé, 
II, 336 
Fota, grămătic, sec. 
3091, 310 
Fotino, Dionisie, 11, 29, 437, 
438, 439, 440 
Franek, C., 191 
Franko, Ivan, 77, 404, 115, 
137, 154; II, 102, 105; 
108 
Frangos, Catlelanos, Il, 42, 
43 
Franzes, George, HL, 26 
Frati, G., 262 
Frazer, sir dames, George, 
II, 33 
Fries, 187 
Fuchs, G., 78 
Fulgeralnicul, 219 
Fundescu, LG, 309; LI, 
194, 282 
Furtună, D., 59, 13%, 164, 
165; II, 332, 30% 


X NR 


556 


K 


de 


Gabriel din Melitene, Il, 393 

Gaidoz, Henri, 252 

Galaction, episcop de Rini- 
nic, I 213 

Galeatovski, Ioanichie, II, 
82, 96, 148, 149, 150, 151, 
453, 157 459 

Galeri, Gavril, copist, see. 
AVI, 233 

Galland, Antoine, Il, 376, 
277, 378, 290 3854, 993, 
394 

Gane, Ioan M., II, AAT, 440 

Gane, Duccio di, I1, 143 

Garbe, Richard, Il, 186 

Garkavi, A., 291 

Gariel, Pierre, II, 413 

Gaster, Moses, 3, 4, 22, 25, 
39, 50, 62, 66, 74, 75, 76, 
77, 78, 87, 90, 92, 93, 99, 
105, 107, 108, 109, 110, 
AA 14. 113, 114, 116, 
d 187. 152, 155, 157, 
Ios 9, 172, 187, 195, 
196 T212 213, 213 220, 
Zb Ee E 231, 
232. 234, 937, 20. 240, 
STA 243, 259, 261, 
262, 289, 290 291, 301, 
20009310, 311, 3412, 18222, 
323, 324, 326 8327- |v, 
H 35, 36, 61, 63, 65, 68, 
74, 72, 81, 82, 102, 103, 
t08 111, 112; 118 T9, 
190, 129, 130, 134, 137, 
[a 18, 157, 150, 18, 
o 187. 189, 190, "m, 
Bo la, 216, EE 
aa 22 230 250, 251, 
267, 269, 284. 286, 296, 
302, 206, 326, 331, 333, 
348, 350, 359, 361, 362, 
369 308 291, 996, 239, 
440, AAT, 446, 465, 466, 
469, 471, 478, 479 

Gatt, Ioane, tipograf, 232 

Gauttier, Edouard, II, 377, 
384, 394 


Gavriil, diac ot Bălţăteşti, 
lI, 36, 69, 174 

Gavril Protul, 309 

Gazeta Transilvaniei, revistă, 
1], 64 

Geanoglu-Lesviodacs, A., II, 
110, 113, 120 

Greanoglu-Lesviodacs, 
fira, II, 438 

Gelasius I, papă, 34 

xelzer, Heinrich, 183 

Genesis rabba, II, 62 

Genilie, I., II, 29 

Greorgescu-Tistu, N., II, 9, 
40, 41, 282, 462 

Georgios Monahos (Hamar- 
tolos), 150 

Germanos 1I, patriarh de 
Constantinopol, 49 

Geschichte des berühmt gewor- 
denen  huuersmannes: Ber- 
toldo, genannt Aesop di, 
neue reehtmässige zlusgabe, 
II, 461 

(esta Pilat, IL, 102 

Gesiu Romanorum, 187, 250, 
251, 252, 306, 307, 466 

Ghenadie, Gheorghe, 11, 18 

Ghenadie, episcop de Rim- 
METI SEa 

Ghenadie, mitropolitul Ar- 
dealului, 225 

Ghbenov, Mihail, 104, 115, 
124, 300, 324; II, 71 

Gheorgachi, logofät, H, 231, 
475 

Gheorghe, mitropolit al Mol- 
dovei, HI, 153 

Gheorghe erci, 
XVIII, 196 

Gheorghe de Kloziu, I, 326, 
SEN 

Gheorghe, logofăt za divan, 
II, 154 

Gheorghe, monahul (Georgius 
Pater), zugrav, 284 

Gheorghe, sin Panait Şer- 
ban, copist, sec. XIX, II, 
225 


Aam- 


copist, sec. 


"`" o 


Gheorghe, sin Popa Vasile 
ol Tîrgovişte, copist, soc. 
XVIII, 340 

Gheorghe Șărban, copist, sec, 
XIA, II, 490 

Gheorghie, Buzilá, copist, 
sec. XIX, TE, 469 

Gheorghiu, Const. D., 100 

Gheorghiu, loan, copist, sec. 
XIX, 104 

Gherman Vlahul, 254, 255 

Gherasim, ierodiacon, tipo- 
erat, II, 173 

Ghiannaris, A. N., ll, 427, 
44l 

Ghibănescu, Gheorghe, I, 71 

Ghibu, Onisifor, Il, 272 

Ghica, Grigore, beizadea, II, 
29, 438 

Ghica, Pantazi, 232 
Ghinea Stanovici, Voinescul, 
copist, sec. XVIIL, II, 38, 
Ji 


Gidel, Charles, 105; II, 31, 
408, 412, 418, 424, 427, 
44i 

Ginzberg, Ascher, 70, 319 

Giuglea, Gheorghe, I1, 391 

Giurescu, Constantin, 182, 
183 

Giurescu, C. Constantin, 274, 
275, 289 

Giurescu, Ioniță, copist, sec. 
XVIII, 231, 232, 233 

Giurgiuveanu, lon, sin Blann, 
copist, sec. XVIII, It, 129 

Girleanu, Emil, II, 384, 392 

CGladcowski, G., 11, 224 

Glasnik, revistă, 172, 310 

(Glasul Bucovinei, revistă, II, 
S91, 366 

Glebeovici, Ivan, Il, 151 

Gligoriu, popa, 213 

Glua, Vaso, 50 

Glykas, Mihail, 144; II, 58, 
63 

Glykis, Nicolae, 205; II, 27, 
28, 30 

Goeje, Jau de, II, 376 

Goerres, IF, 425 


Goldstaub, Max, 244 

Goleniscey, Vladimir Sermto- 
novici T 223 1.2 

Golescu, Maria, H, 201, 330 

Goleştii, boieri, II, 43 

Gorjan, Gherasim, Il, 383, 
392 

Gorovei, Artur, 100, 134, 
194, 201; Hl, 286 

Gora, ligidio, II, &l? 

Gouzadini, Tonimaso, 248; 
[], 290 

Grai romonesc, revistă, Il, 
246 

Grai şi suflet, revistă, II, 290 

Greceanu, frații, 11, 180 

Greceanu, Radu, 205, 219; 
11, 464, 173, TS oi 

Grecu, Vasile, L50: 1. 
48, 72, 73, 89, 101, 120, 
181, 190, 201, 436, 437, 
440, 441, 44h, 445, 446 

Grėgoire de Tours, II, 178, 
179, 186 

Grégoire, Henry, Il, 304 

Grenfell, M., 1E, 93 

Greve, Felix Paul, H, 396 

CGücoras, ant C., TF 68; 
181 

Grigore Bogoslovul, 157, 339 

Grigore, Dascălul Buză, 144; 
Il, 36, 70, 164, 174, 180 

Grigore, dascălul, cupist, sec. 
XVIII, 195 

Grigore, episcop de Rimnic, 

Grigore, logofăt, II, 366 

Grigore, mitropolit al Suce- 
vei, 16, 273, 289; II, 173, 
181 

Grigore, popa din Măhaciu, 
copist, sec. XVI—XVII, 
21, 62, 82, 99, 114, 137; 
194. 197, 205; II, 163, 35 

Grigore, sfintul, 280 

Grigore, de Nissa (sf.) 1], 88 

Grigore Teologul, 61, 142, 
157 

Grigore, ucenicul sf. Vasile 
cel Nou, II, 203, 205, 215 


535 


Pa. - 


Grigoriev, A., 321 

Grimm, fraţii, H, 391, 466, 
467 

Grober, Gustav, 155, 232, 
234, 290, 311; II, 81, 102, 
EOS, kt, 199, 361 

(romornic, 219, 220, 224, 
PE, 220 ll See ER 
233 

(aromoonică al lui Iraclie im- 
părulă carele ou fostă nu- 
mdărătoriu. de stcle..., 232 

Grosser, Felix, II, 133, 134 

Grosseteste, Robert de, epis- 
cop de Lincoln, Il, 76 

Guerrini, Olindo, I1, 470, 
471 

Gudev, P. T., 269 

Guidi, Ignazio, Il, 178 

Guido delle Colonne, 269; 
I1, 6, 405, 406, 407, 408, 
411, 442 

Guillame d’ Angleterre, II, 187 

Guiraud, Jean, 50 

Günther, Hermann, 179, 184, 
298, 311 

Gusti, Dimitrie, Il, 1415, 230, 
LoS, 273 


H 


Habicht, Max, HI, 384, 394 
Hagen, Friedrich, Heinrich 
von der, II, 383, 393 
Hahn, J. G., 11, 276, 467 

Hajascher, Sefer, I1, 62 
Halevy, Joseph, 151, 319, 
325 


Halimo, 308, 369, 371, 381, 
384, 385, 390, 393 (v. O 
mie şi una de See 

Halm, Karl von, lI, 332 

Hamartolos v. Georgios Mo- 
nahus 

Hammer, Purgstall, II, 378, 
466 

Hamudopulos, Îl, 297 

Hango, Pr., Il, 174 


Hardy, Alexandre, II, 336 


Hariwvamga, LI, 391 

Harnack, Adolf von, 5, 70 

Hasdeu,  Bogdan-Petriceicu, 
d, 17, 24, 99, 49, 61, 62, 
76, 77, 87, 90, 92, 93, 
102, 103, 104, 105, 109, 
114, 115, 116, 118, 135, 
137, 15%, 185, 186, 187, 
193, KE TSG A 205, 
214, 281, 294, 241, 9288, 
327; 11, 5, 35, 149, 128, 
129, 134, 155 265, 
266 

Hasdeu, Iulia, H, 128 

Hatzidakis, Georgios N., II 
441 

Hausrath, 1], 333 

Hauck, Albert D., 71 

Heisterbach, Cesar de, H, 
142, 143, 

Heliade Rădulescu, lon, 103, 
949 3823: I, deo a: 

Heliodor, 336, 349 (v. Aethio- 
pica) 

Heler B; TI, 131 

Feim, Y., 11., 295 

RE e Hippolyte, 35; Il 


H 


Lă 


Hennecke, 35; H, 94 

Henning, Max, II, 370, 384, 
392, 394 

Henry, Paul, 79, 73: | 908. 
209 

Heraclid din Pont, II, 313 

Herfurt Friedrich, tipograf, 
260 

Herman, Vasile, 102 

Hermas, 36 

Herodes, I1, 247 

Herodot, 265, 266, 284; II 
KI 

Jlero şi Leandru, 11, 29 

Herr, Jeanne Lucien, 455 

Hesseling, D. C., TI, 30, 441 

Hessiche Blätter fär Volks- 
kunde, revistă, 1], 134 

Hezâr Afsâneh, 11, 370 

ga Alfons, 291; TI, 190, 

8 


Hillel, învățat evreu, 28 


"2 ——.—— 


llipollytus, 190 

Historia. Alezandri Mugni de 
proeliis, 271, 272, 276 

Historiu de li nobilissimi 
amanti Paris e Vienna, ||, 
128 

[Historia  destructionis Tro- 
jae, II, 412 (v. Romanul 
Trotet) 

Historia scholastica, ll, 58 

llodoș, linea, Îl, 201 

llodoş, Nerva, 11, 18, 223, 
33], 232, 261; I1, 74, 101, 
120, 152, 248, 267, 29), 
$20, 09, 382 

Hoľfman, Georg, +19 

Holban, familia, 289 

Holban, Maria, 11, 286 

Ilomer, 256; 11, 325, 4072, 
407, &l& 

Horaţiu (Horatius Flaccus, 
Quintus), Il, 329 

Horeţki, 11, 337 

Hrabăr, călugăr, 49 

Hwisant, Notara, Il, 17 

Hrismos oder prorociřa a 
fericitului ieromonah Jg: 
langhel (Nomouci "op "Aug: 
Oayyehov), I1, 166 

Hristide, tipograf, 11, 166 

Ilvistodor, loan Trapezontu, 
II, 436, 440 

Hristoita, 11, 293, 298 

Hrislopulos, Athanasios, II], 
18 

Hronograf den inceputul lumit, 
Il, 68 

lies», O.5.R., I1, 181 

Huet, G., Il, 424 

Hurmuzachi, IT, 32, 825 


lachint, episcopul Viciuei, Il, 
13, 21 

lacob Putneanul, mitropolit 
al Moldovei, 11, 328 

Iacov (lacob Stamati), mi- 
tropolit, I1, 118, 158, 327 


lacov, logofătul, copist, sec. 
XYII ms 

lancovici, Dimitrie, copist, 
sec. XIX, II, 44l 

Iară Irod impăvat foarte rău 
s-a supărat, ll, 239 (v. 
Vicleiu) 

lareu, Dimitrie, il, 218 

Iată hotăvirea cea dată usupru 
Mintuitorului nosiru care 
in orasul Achiliei s-au aflat, 
I1, 110 {v. Sentința lui 
Pilat) 

Jaţimirski, A. LB, 18, 19, 
D 36, 77, 115, 15%, 800, 
301, 303, 311; Îl, 32 

lconomidis, D. L., Il, 289 

lconomu, (Gheorghe, copisl, 
SO ALA, Il, 300 | 

[epurele și broaşiele (/lulos 
xai Bdăroayot), 11, 330 

lercovici, Dimitrie, 283 

levemia Bogomil, 40, 60, 
63, 186, 187, 332, 335 

lerouirn (sf.) (Eusebius Hiero- 
nymus), 238; T, 98, 27 

leşan, lsidor, 49 

Imie, sin Gheorghe Șledul 
Căpiian, copist, suc. X13; 
104, 136 | 

lku, Karl, 11, 31, 4237, EEN 

Ilarion, episcop de Meglena, 
49 

Ilarion, episcop de Rimnic, 
IL. 148 

Ilarion, ieromonah, copist, 
sec. XVIII, 11, 960, 55 
119, 152, 158 

Il Folklore italiano, Arehivio 
irimesiriale per la raccolta 
e la studio delle traduzioni 
popolari italiane, revistă, 
Ire) 

liad, Tudorache, 11, 438 

Ilič, Iordan A., 50 

llie, logofătul, copist, see. 
XIX Ti 283 

llieşu, Justin, II, 282 

llievici, Grigore, copist, sec. 
XVIII, 11, 35.) 


a. 


iliodor, istorie ethiopitască, 
I1, 349 (v. Aethiopica) 

Îmberie şi Margarona (Îune- 
oos xal Maoyaočwa), II, 6, 
308, 418, 425, 477 

loachim (Ioanichie} Bistri- 
tanu, Schevolilax Bărhă- 
Lesen) 210; LI, 214 

loan, Antonio Juliano, Il, 
E 530, 70, 459 

loan  Bogoslovul, 22, 34, 
(17, 331 

loan, călugărul, 299 

loan, Comnenul, 11, 17 

loan, Damaschinul, 296, II, 
88 

Loan din Cefa, Muncacianul, 
Ropel, sec; AVITI, 136 

loan, fiul preotului Theodor 
ol sal. Pănlești, copist, sec. 
lb KE 

Ioan  Grămătic, sin popii 
Mirii ot Bărbăteşti, copist, 
geo VIII, 11, 408, ill, 
470 

loan Hrisostomul, 44, 60, 
219; 11, 23, 77, 103, 135, 
205 

loau, ieromonah, ucenic al 
lui Varlăanin, |], 152 

loan, patriarhul Antiohiei, 
1, 144 

loan Romanul, 227, 235 

loan 'Trapezunţiul, 17 

Ioanichie, monah Săon, 
copist, sec. XVIII, 83 

loanichie, patriarhul leru- 
salimnului, 133 

loanidu, Memia, 1], 9, 129, 
246, 276 

lon Românul (Vlahul), din 
Simpelru, copist, sec. 


EE 990), Ek, 255, 
273; 11, 135, 146 
lonaseu, lon, ll. 31, 382 
lon, Buburuză, II, 36 
Jon Creangă, revistă, 3, 58, 
59, 72, 73, 103, 123, 134, 


jo dou, 155, EE 
Ia, 286, 312 1] 05, 
ATOI, 117, 129, “29, 
330, 389 

Jon, lordachie (Eordachie) 
Cantacuzino, lI, 36, 69 

lonescen, D., 333 

lonescu, N., 1i, 326, 328, 
dh) 

louiţă, Copilul, copist, see. 
AVIII, 310, 312 

Jona, logofăt, copist, sec, 
XVIII, T1, 440 

lonită, sin Constandin logo- 
făt din Star-Chiojd, copist, 
sec. XV11I, II, 70 

loniţă, sin Seitan ot satul 
Turcheşti, copist, sec. XIX, 
Il, 70, 214 

Ioniță, Tăulul, copist, Îl 
440 

loppecourt, Charles de, Il, 
338 

Iordăchescu, 
133 

lordan, Torgu, 1, 203 

Iorga, Nicolae, 4, 19, 22, 23, 
24, 29, 91, 104, 192100, 
205, 2231, 239, 272 202, 
284, 289, 290, 300, 309, 
314, 326; Il, 20, 21, 29 
31, 39, 71, 215, 52, 
350, 359, 368, 440, 471 

losif, episcop al Argeșului, 
11, 165 

Iosif, ieromonahul, copist, 
sec. XVIII, II, 148 

Iosif şi Asineta, II. 74 

Iosif vindut de fraju săi, II, 
254 258. 268 

Iovan Torsocan Îl, 196, 15 
198. 1900) 

Ipolit Tebanul, 1I, t03 

rod, stihuri politice  aleă- 
(ie de dascălul Stavros 
din Nicomedia, ll, 245 (v. 
Vicleimul) 

Indice de cărți oprite, II, 6 

[Irinaeus, 190 


Cicerone, Il, 


lan] 
LS 


540 ; 54l 


Ispirescu, Peire, 230, 238; 
II, 494, 196, 371, 466 

Isteaţă şt pace, Il, 466 

Istoria ci să numeşti, Iliodo- 
ros, II, 349 (v. Aethto- 
pica) 

Istoria  ethiopicească a lui 
Constantin Palade spătar 
mare, JI, 349 (yv. Aethio- 
pica) 

istoria Evdochiei cu mărul, 
H, 68 

Istoria frumosului Iosif şi a 
prea frumoasei Asineta, |], 
74, 78 (v. Josif și Asineia) 

Istoria Genovevei de Brabant, 
II, 4151 

istoria lui Abuleasim din 
Pagdad, I1, 393 

istoria lui Archirie, 321 (v. 
Arehirie si zinadan) 

Istoria lui Bertolda, Il, 469 
(v. Bertolda) 

istoria lui  Iliodor, istorie 
ethiopicească, Il, 349 lv. 
Aelthiapiea 

Istoria lui Imberie, fecior 
împăratului Provenţiei, II, 
442, 424 (v. Imberie și 
Margarona) 

istoria lui Josif dulgheru, 35 

istoria lui [Isap  filosaful, 
viațu pre luminatului şi 
înțeleptului Isop, care au 
fost din Joe din Tara 
Prighieă..., I, 334 Te, 
Esopia) 

Istoria lui Sindipa, 23 (V. 
Sindipa) 

Istoria lui Skinder, Il, 396 

Istoria lui Visvantara, 11,187 

Istoria Sindipii filosofului..., 
II, 364 (v. Sindipa) 

Istoria sfintului marelui mu- 
cenie Ghearghie cind au 
ucis şarpile şi au scos fata 
ce de împărat, II. 201 (v. 
Legenda  sfintului  Gheor- 
ghe) 


{sioria 'Troadei, II, 303, 476 

Istorie cu minunatele pilde 
ale minunatului Jean, Il, 
331 (v. Esopia) 

Istorie lui Arghħiri e au 
datii pre nepatu-său Anadan 
să slujească la împăratul, 
324 Tv Arehirie şi Ana- 
dan) 

Istorii arăpeşti întru care să 
cuprinde paveşti şi intim- 
plări foarte frumause și 
vrednici de ascultare. .., Il, 
392 (v. şi Halima) 

Istorii pentru cele multe fapte 
și minuni ale Damnnulu: 
nostru Isus Hristos, LI, 
118 (v. Înştiinţare lui 
Lentul) 

Istoriia înțeleptului Antip îm- 
păratul Indii, Il, 393 
Istoriia lui Anadan cu un- 
ehiaşul Archirie, 324 (V. 
Archirie şi Anadan) 
istoria lui Arehirie, cum au 
pățit eu nepoiu-său Anu- 
dan. .., 324 (v. Archurte și 

Anadan). 

Istoria lui  Archiriia pre 
înțeleptuli, 324 (v. Archi- 
rie și Anadan) 

Istralie, logofătul, 182 

IR Sue, We 

Ivanov, lordan, 49, 50, 55, 
56,58, 59, 65, 06, 07T 
78, 425; II, 38, 50, 51, 
71, 73, 107, 108 

Ivașcu, Iosif, II, 282 

luvenal (Decimus Junius 
Juvenalis), 250, 258 


Î 


Împăratul şi călugărul, 251 

Împăratul 'Theodosie cel mic 
şi mărul, II, 304 

Împărăția lui Tiberiu, 11, 306 


at2 


Înainte de Evanghelie ( Proto- 
evanghelie) sau înainte de 
nașterea lui Is. li(ristos) 
și a Fecioarei Mariei, 
Maicii lui, cuvint isteri- 
cesc al Sfintului Iacov cel 
Mie. .., II, 93 (v. Proto- 
evanghelia sfiniului lacob) 

Începere aeeștii pavesti a lui 
Archirie filosoful eu nepo- 
tul sieu Anadan..., 324 
(v. Archirie şi Anadan) 

Începuiu de la Adamu, 76 
neceputul a 12 zodii pentru 
irecut şi cutremur, 233 (v. 
Gramovnic) 

Începutul Tripidnicului dă 
sămni omeneşti, 233 (y. Tre- 
petnice) 
nceputul pieții şi a faptelor 
lui Bertold de ce au făcut 
și duerat in viața lui, Il, 
469 (v. Bertoldo) 

Îngerul au alergat şi Fecioarei 
au sirigat, II, 252 (v. 
Cintece de stea) 

În luna lui Prier învăţătură 
la s-ti Gheorghie cînd au 
izbăvitu cia fai de cel 
serpe și bălaur straşnicul, 
lT, 200, 201 (v. Legen- 
da sfintului Gheorghe) 

În oraşul Vüfleem, veniţi 
boieri să vedem, Il, 239, 
243 (v. Vicleimul) 

Înehinăciune către Prea 
Sfinta Năseătoare de Dum- 
nezeu, 195 

Îngerul și sihastrul, 252, 260 

Înștințarea lui Lentul, pro- 
consulul Judeei, către sena- 
tul Romei pentru chipul 
Mintuitorului, Il, 448 

Întrebări  filosofeşti de lu 
Adam şi de la Hristos și 
răspunsurile, II, 38 (v. 
Întrebări şi riispunsuri) 

Întrebările lui Panait cu 
azimitul, Il, 72 


SET 


Întrebări pentru zidirea lui 
Adam, I, 38 (v. Întrebări 
și răspunsuri) 

Întrebările Saveliei cu Solo- 
mon, II. 68 

Întrebările sfintului Vasilie 
cu Grigorie Bogoslovul, 
II, 38, 54 (v. Întrebări și 
răspunsuri) 

Întrebări si răspunsuri filo- 
sofești cind s-au intrebat 
impăratul Leon cu dascălii 
și cu filosofii, IL, 38 (v. 
Întrebări și răspunsuri) 

Întrebări șirăspunsuri (brbupscn 
H wpkrl, II, 37, 38, 
39, 44, 48, 54, 55, 56, 57, 
1414, 115 

Învăţatul sau ` inţelepiul 
Archirie cu nepotul său 
Anadan, 3, 12 (v. Archirie 
şi Anadan) 

Învățătura părintelui Theo- 
dasie la Joi mari, 23 
Învăţăturu pentru preoţi șI 

diaeani, IL 221 » 

Învățătura lui Arehirie cînd 
au învățat pă nepotul său 
Anadan, 324 (vy. „Archirie 
st Anadan) 

Învățătura lui Arichiria cumiă 
invăța pre  nepatu său 
Anadană..., 324 (v. Ar- 
chirie şi Anadan) 

Învățătura şi arătarea sfin- 
tului şi marelui apostol 
Pavel dintru eșitul sufle- 
tului, 92 (v. Apocalipsul 
apostolului Pavel) 

Învățătura şi jitiea maicii 
naasire Pelaghia, 23 

Încăţătura şi înţelepciunea 
lui Archirie pre înțeleptul, 
pentru nepatu-său Anadan, 
324 (v. zirchirie st Anadan) 

Învățătura la Sfintul Ghearghe, 
IL, 201 (v. Legenda sfin- 
tului Ghearghe) 


Învăţătură sfintă a dumne- 
zeieştei și sfintei Liturghii 
tleuive şi cercare, II, 221 
(vi Descoperirea sfintei Li- 
turghii) 

Îngățătură şi spunere peniru 
folosul creștinilor, Il, 225 

Î uvăţături cind s-au prici- 
naitu Sătana cu Dumnezeu, 
LI, 105 (v. Disputa lui Isus 
cu Satana) 

Învăţături cind s-au pricilu 
Satana cu Dumnezeu şi 
rîudu-s posti fiu lui Dum- 
nezău în 40 de zile și in 
40 de nopți, după ace să 
sui în măgura Eleonului, 
E 107; 108 (v. Disputa 
lui [sus cu Satana) 

Învățăturile lui Neagoe către 
fiul său  Theodoste, 169 
ÎN Dal, 243, 232, 309; 
| 275 

Învierea lui Hristos, Il, 269 
(v. Mironositele) 


J 


Jacoh, Georg, II, 274 

Jacopone da Todi, eălugăr, 
II, 255 

Jacopo da Varagine (Jacques 
de „Voragene), 156; REN Kg 
155 

Jagić, Vatroslav, 17, 77, %2, 
104, 115, 124, 1714, 213, 
243, 261, 269, 272, 276, 
289, 291, 321, 395; bb 
295 

Jahrb. für protest. Theologie, 
revistă, 5 

Jalea Maicii Domnului 
(Stabat Mater dolorosa), 
II, 254 

Jalea preotului rămas fără 
sotie, Il, 263 

Jalea E II, 258 


James Montague Rhodes, 33, 


36, 70, 92, 93, 108, 105, 
112, 114, 4145, 116, 1255 
1]. 70.008.412 

Jantil, Eeaterina, II, 445 

Jean le Jeune, 252 

Jităkamată, II, 186 

Jdanov ]., Il 225 

Jeanroy, II, HE 

Jehan de  Alta-Silva, II, 
354 

Jernstedt, V., II, 367 

Jerphanion, Guillame de, Il, 
134 

Jipescu, M., copist, sec. XIX, 
1], 129, 208 

lireček, Constanlin, 19, Du 

Jitia sfintului Alexie, 23 

Jitia sfintului, cnoiosului 
Antonie pusinicul, 2 

Jitia sfintului T 
mucenic Gheorghie, 23; Îl, 
201 

Jitia  sfintului Theodor ȘI 
ostaşului celui  citeaz șI 
minunat, 23 

Joannie et Apostoli et Evan- 
ghelistae Interogatio in coena 
sancta regni coelorum de 
ordinatione mundi, et de 
Principe el de Adam, 12% 
125 

Joca Monachorum (Jocul eg: 
lugărilor), II, 38, 72 

Jocul păpușilor, II, 272 
Johannes Junior, II, 155 
Jora, Toader, copist, sec. 
XVIII, [1, 349 

Jordan, L., M, 190 
Josephus, Flavius, 142; II, 
61, 62, 95, 307 

Journal des Debats, revistă, 
298 

Journal of Royal Asiatic 
Society, revistă, 323, 324; 
11, 186, 190 

Judecata din urmă, li, 213 
Kypuan Munucmecpmea Ha- 
toðnama, revistă, II, 225 
Justin (et), 238, II, '95 


Di 


K 


Kacic, Andrija, II, 198 
Kaltenbacher, Robert, II 
428, 440 i 
Kalužniaeki, E., 49 

Kambani, Aristos, II, 31 

Karadzit, Vuk, II, 51, 73 

Karasek, Josef, 60 

Karnejev, A., 243 

SSC) Emil, 33, 67, 70, 

Kedrenos, hronograful lui — 
II, 35, 

Isehaioglu, Sofronios, 311 

Kesarie, copist, see. XVIII — 
XIX, Il, 36i 

Kirby, IL 378 

Kirpieinikov, A., II, 204 

Koch, John, II, 181 

Kogălniceanu, Enache, II, 
331 

Kogălniceanu, Mihail, 183, 
282; II, 229, 232, 282 

Köhler, Reinhold, II, 55 

Kolendiă, Petar, 256, 262; 
II, 247 

Korais, D., II, "992, 335 

Kornaros, Vincențiu, II, 427, 
428, 429, 430, 437 

Korytkowski, Jan, II, 335 

Kozaek, E., 5 

Knizevniec, revistă, 243 

Krappe, Alexander Haggerty, 
I1, 369, 442 

Krasnoselcev, N. Th, E 
72 

Kraus, Samuel, 155 

Kretschmer, Paul, II, 467 

Kriaras, Emil, II, 442 

Kroll, Wilhelm, 291 

Itrumbacher, Karl, 5, 183, 
234, 253, 291, 311; II, 
30, 202, 295, 297 

Krusch, Bruno, II, 179 

Kriiss, H., II, 462 

Krzyjanowski, Julien, II 
337 

Kuhn, E., 298, 311, 319 


Kukules, Fedon, II, 286 

Kukuljević, 1415, 261, 325 

Kyriakidis, Stilpon, II, Au 
72, 129, 266, 267, 286 ` 


L 


La apa Vavilonului, acolo 
șezum și plinsem, II, 263 
Laboulaye, 298 
La Fontaine, Jean de, 307; 
II, 344, 327 
La Belle Helene, II, 187 
Lagerlöf, Selma, Il, 87 
La Haute Science, revistă, 196 
Lahovari, Il, 446 
Lake, K., II, 102 
Lalitavistâra, 296 
Lambros, Spyridon P., 78, 
105, 116, 234, 243, 344: 
II 24, 31, 32, 37, 78, 94, 
103, 111, 159, 216, 224 
„225 pe 424, 474 
ampinos, Mihail, copis 
XVII, II, 367 = 
Lancelot, 15 
Land, M., II, 247 
Landos, Agapie, II, 27, 82 
143, 14h, 145, 147, 148, 
153, 159, 164, 165 
Aaoyeagpla, revistă, II, 128, 
129, 202, 259, 286, 441 
Lapedatu, Alexandru ] an ÉI 
31, 158, 165, 256 
Lapedatu, Ion 1I., II, 256 
Lascaris, Constantin, II, 26 
Latini, Brunetto, 156 
Lauchert, Fr. 243, 244 
Lauriotes, Alexandros, II 
„2%, 2 
avriotis, Evloghios 
a dë g Kurilas, 
"ai Chevalier Ysembrance, Il, 
Leelerque, H., 133, 434 
KSE Sedek, 11. 133 
egenda apocrifă a P 
E, p fă roclei, 
Legenda aurea, 156 


Legenda bosniacă despre face- 
rea lumii, 65 

Legenda Casiei, 252, 327 

Legenda celor 7 capu din 
Efes, II, 68 

Legenda dărimării Zrotet, 17, 
282 

Legenda despre Adam și Eva, 
17, 457; II, 65, 66, 75 

Legenda despre capul lui 
Adam, 162, 169; HI, 110 

Legenda despre căderea înge- 
rilor, Il, 47, 49 

Legenda despre cei doi til- 
hari, 162 

Legenda despre lemnul crucii, 
163, 169; II, 54, 62, 110 

Legenda despre ariginea cii- 
nilor, II, 57 

Legenda icoanelor, Il, 68 

Legenda Duminecu, 61, 82, 


132, 201 (v.  Epistala 
Domnului nostru {sus 
Hristos) 


Legenda frumosului Iasif şi a 
prea frumoasei Asineta, 17 

Legenda greceasci despre fa- 
cerea lumu, 65 

Legenda lui Afrodiţian, LI, 
103 

Legenda lui Apgar, 26, 63, 
206; II, 129, 171, 172, 
173, 174 

Legenda lui Avraam, 61, 62 

Legenda lui Buddha, 12, 14, 
267, 296, 298 

Legenda lui Chorai, Il, op 

Legenda lui Eustathe Pla- 
chida, II, 167, 182, 185, 
187, 188, 190, 423 

Legenda lui Crui-Singer, 164 

Legenda lui Manea tilharul, 
164 

Legenda lui Ninus, 282 

Legenda lui Samson, II, 200 

Legenda Påãtācãrei, I1, 187 

Legenda Semiramidei, 282 

Legenda Sivilei (Sibile:), 17, 
155, 1], 62, 63 

Legenda lui Tanhăuser, 165 


Legenda sfinte. cruci, II, 68 

Legenda sfintei Vineri, 22, 
25, 61, 183, 197, 203, 309 

Legenda sfintei Safii, Il, 68 

Legenda sfintului Alexie, 209, 
214, 213 

Legenda  sfîntului Gheorghe, 
II, 167, 491, 192, 195, 
197, 199, 200, 201 

Legenda sfintului Iulian, Il, 
186 

Legenda sfintului Vasilie cel 
Nou, Il, 167 

Legenda sfintului Sisinie, 62, 
183, 184, 186, 189, 19%, 
193, 1495; II, 126, 196, 285 

Leggenda della Sclavo Dal- 
masina, ll, 155 

Legrand, Emile, II, 8, 28, 
32, 70, 71, 159, 174, 203, 
215, 332, 367, 360, 1. 
424, 459, 467, 470 

Lejay, Paul, 35; II, 93 

Lelio dalla Volpe, II, 458 

Leo, arhipresbiterul, 272 

Leon, Gheuca, episcop de 
Roman, 11, 338, 347, 349 

Leonardo da Vinci, 239 

Leoncinus, I., HI, 26 

Lesage, Alain-René, II. 378, 
394 

Lesekărner, revistă, 221 

Letopiseţul de la Bistriţa, 18, 
157 

Les Trais bossus menestrels, 
II, 386 

Leucadios, Steph., Il, 108 

Leucipp şi Clitafan, Il, 187 

Levi, ban, 11, 143, 155, 159 

Levi, Israël, 59, 78; II, 455 

Leziconul de la Buda, Il, 65 

Libra dei cinquanta miracoli, 
II, 143 

Libra del cavaliere, II, 155 

Li dis dau cors et de l'âme 
le grant, Il, 264 

Lidzbarscki, Mark, 319, 325 

Liebrecht, Felix, 298, 311; 
II, 59 

Ligaridis, Pantelimon, II, 15 


546 


Limbile să salte cu cintări 
înalte, II, 263 

Linow, Wilhelm, II, 264 

Lipsius, Richard Adelbert, 
35, 36; II, 402, 174 

Lisi, Nicola, II, 458, 469 

Littmann, Enno, II, 396 

Litzica, Constantin, 105, 234, 
243; II, 25, 32, 114, 265 

EE II, 
78 

Lombard, Paul, 50 

Löpelmann, Martin, II, 251 

Logmann, Il, 314, 315 

Lorantliy, Susanna, II, 256 

Luca, Ion, copist, sec. XIX, 
II, 296 

Lucaris, Chiril, II, 15 

Lucarini, Ostilio, II, 458 

Luchian, 269 

Lucian, Jeanne, 155 

Lucius, Septimius, II, 401, 
402 

Lucrarea prarocului Esdra de 
la naşterea lui Hristos, 234 

Ludescu, Stoica, 282 

Liidtke, W., II, 190 

Luna lui săptemvorie, muceniia 
sfintului marelui mucenicu, 
Efsafiia şi a soției lui 
Theopista şi a capiilor 
Agapie şi Theapist, IE, 490 

Lupaş, loan, Il, 158, 256 

Lupescu, M., 194 

Luponi, II, 236 

Lupta arhanghelului Mihail 
cu Satana, IIL, 6, 73, 105 

Lupu  Agurii, copist, sec. 
XVIII, II, 148, 153 

Luschan, Fr., II, 274 

Lusel, F. M., 165 

Luther, Martin, 199 


M 


Macarie, 43, 72 

Macedonski, Alexandru, II, 
365 

Macler Frederic, Il, 368 


547 


Magendie, Maurice, Il, 336 
Magazin für die Literatur des 
Auslandes, revistă, 282 
Magoun, Francis Peabody, 
291 

Mahâbhârata, 306, 307 

Maiorescu, Titu, II, 215, 
349 

Maiota, Gh., 16, 47 

Malalas, loan, 142; II, +35, 
48 

Malaxos, II, 35 

Malmersbury, Wilhelm, de, 
II, 142 

Manasses, kronograful lui ~, 
II, 29, 35 

Mangra, V., II, 107 

Marc, Paul, 325; II, 297, 
324. 333 

Marchiano, II, 333 

Marco Roinanesculu, copist, 
sec. XVIII, 136 

Marcu, Anton, II, 392 

Mardrus, JC II, 384, 
395 

Margunios, Maxim, Il, 4164, 
173, 17%, 180, 188, 193 

Marian, Simion Florea, 58, 
72, 99, 100, 401, 165, 4167, 
192, 194, 195, 209, 211, 
212, 241, 260,267; II, 55, 
65, 90, 91, 92, 94, 128, 
129, 154, 155, 159, 19%, 
197, 199, 201, 210, 212, 
278, 282, 283 

Marienescu, Marian At., II, 
201, 247 

Marienklage, II, 271 

Marinescu, C., II, 21 

Martin, François, 325; II, 
333 

Mateescu, ©. N., 240, 242, 
243; II, 117, 296, 332 

Matei Basarab, 12, 225, 291, 
328; II, 28, 151 

Matei Corvin, II, 335 

Matheo della Porta, Il, 405 

Matthes, K. A., II, 474 

Mattioli, Lodovico, II, 458 

Matzke, J. E., II, 202 


Maulnoury de la Bastille, 
II, 336 

Mavrocordat, Alexaudru Ion, 
231, 232; Il, 440 

Mavrocordat, Constantin, II, 
18, 203, 298, 325 

Mavrocordat, Ion, II, 70, 
215, 442 

Mavrocordat, Nicolae, II, 17, 
29, 34, 203 

Mavrogheni, Nicolae Petru, 
Il, 19, 440 

Mavroirides, I., II, 412 

Maxim, Confesorul, 247 

Maxim, Planudes, 12; II, 323 

Maximele şi înțelepciunea lui 
Ahikar, 318, 320 

Mazilu, D., 234 

Mazon, André, II, 73, 365, 
456, 471 

Mănescu, N., II, 32 

Mărgăritarul, 219 

Măzăreanu, Vartolomei, ar- 
himandrit, II, 204, 327, 
329, 329 

Megas, G., II, 9, 246, 27%, 
286, 467 

Meissner, Bruno, 319; II, 
333 

Melanchthon, Philipp, 11, 350 

Melanges de l École Roumaine 
en France, revistă, 155; 
II, 32, 151, 424 

Meletie, dascăl ot Popeşti, 
copist, sec. XIX, II, 366 

Meletie Macedoneanul, II, 
151 

Melhisedec, 143, 144, 145, 
146 | 

Melhisedec, Ştefănescu, II, 
292 

Melusine, revistă, 58, 59, 
22e T91 

Meémaires de la Société néo- 
philologique de Helsingfars, 
revistă, 424 

Memorie del R. [Instituta 
Lambardo di Scienze e 
Lettere, revistă, II, 367, 
369 


Menandru, 320 

Menéndez y Pelayo, Marce- 
lino, 268; II, 337 

Mercati, Gerardus, II, 178 

Merlo, Pietro, 242 

Mertzios, Constantin D., II, 
32 

Metanie Mislenicul, 333 

Metodie al patarilor, 11, 25 

Metodiu, 10, 143 

Meyer, Eduard, 321, 326; II, 
ER 

Meyer, Gustav, II, 424 

Meyer, Paul, 291; II, 4, 
72, 424 

Meyer, Wilhelm, 67, 172; 
II, 190 

Micha Iosef bin Gorion, II, 
62 

Michael, P., II, 4181 

Michaut, G., II, 424 

Michel, Charles, 35; II, 93 

Michelant, H II, 424 

Micu, Emilian, 145 

Micu, Samuil Clain, 302 

Micul cacașai, II, 195 

Midrash, II, 77 

Migne, Jacques Paul, 49, 
5138 78, 90, 9196.7; 
137, 240, 243, 247, 314; 
II, 181, 190, 266 

Mihai Viteazul, 282, 291; 
1] 27 

Mihailov, A., 143, 149 

Mihaiu, Logofețelul Cernă- 
tescu ot Sud Mehedinţi, 
copist, sec. XVIII, II, 
154, 158 

Mihalache, D., 201, 312 

Mihaljević, Georg, II, 360 

Mihălcescu, loan, 310, 312 

Mihăilescu, 5., II, 65 

Miklosiă, Franz, 289 

Milescu, Nicolae, 155; II, 16 

Miete, Ljubomir, 17, 47, 51, 
152, 153, 154, 155 

Millet, Gabriel, 291, 326; II, 
21 

Mincu, Gheorghie, Gligorie, 
copist, sec. XIX, 233 


Minea, Ilie, 290 
Mineie, II, 88, 93, 382 
Ainere grecești, 197 
Muinesele pe ianuarie şi martie, 
e II, 382 
Mineiele pe mai-septembrie, 
1780, II, 382 
Mineiele, publicate la Con- 
stantinopol, 1846, II, 165 
Minerele slavo-române, 205 
Minerul de lu Buda, 1805, 
SS 165 
Minerul de la Buzău, 1698, 
464, 173, 181, 200, 213; 
II, 189 
Mineiul de la Neamţ pe 1815, 
II, î81 
Mineiul de lu Neamt, pe 
1846, II, 180 

Mineiul de la Rimnic, 1780, 
205; II, 165, 200 

Mineiul pe luna mat, 1894, 
181 

Minerul pe luna iulie, 1894, 
205 

Mineiul slavo-rus, Il, 189 

Miniat, Ilie, II, 26 

Minne, Johann, ÎI, 138 

Minunăţiile de  dincala de 
Thule, II, 334 

Minunile Maicii Damnului, 
329; II, 82, 94, 141, 144, 
147, 148, 152, 153, 154, 
157, 203, 292, 361, 478 

Minunile cele ma. presus de 
fire ale Prea Sfintei stä- 
pinei nasire Născătoare de 
Dumnezeu şi Pururea Fe- 
ciaarei Mariet, care puţine 
din cele nenumărate s-au 
luat în scris de la feliuru 
de dascăl. de Agapie, II, 
154 (v. Minunile Maicii 
Damnului ) 

Minunea  sfintului marelui 
mucenic Ghearghe pentru 
fatu ceu de împărat, II, 
201 (v. Legenda sfintului 
Ghearghe) 


549 


Minunea sfintului şi marelui 
mucenic Gheorghie peniru 
a fată ce au izbăvit de la 
un balaur, II, 204 (v. 
Legenda sfintului Ghearghe ) 

Minunile lui sfintu Sisae 
sau hatărirea lui Pilal din 
Pani asupra lur Zeus 
Hristas..., 195 (v. Le- 
genda sfintului Sisinie) 

Minunile sfintului Vasilie, 
II, 203 

Minunile sfintului Sisae, II. 
108, 110 (v. Legenda sfin- 
tului Sisinte) 

Miracle dela fille du Roy de 
Hangrie, I1, 4146 

Miracle de Théophile, I1, 147 

Mironasițele, II, 269, 271 

Miracali della gloriasa Ver- 
gine Marita, |], 144 

Mircea cel Bătrin, II, 13 

Mircev, D., 61 

Miron, logofătul, copist, sec. 
XVIII, 324 

Misciattelli, Piero, II, 143 

Misrahi, Jean, II, 369 

Mistiria sau Sacrameni, 328 

Mitrofan, episcop, 213 

Mitrofan, ieromonah, copist, 
II, 224 

Mitru, logofătul, copist, sec. 
XVIII, 213 

Miteilungen des Seminars für 
Orientalische Sprachen, re- 
vistă, II, 441 

Mintuirea păcuiaşilor, LI, 30, 
147 (v. Amarialan Sotiria) 

Mirza, loan, II, 282 

Maartea lui Avraam, 11, 17, 
82, 105, 113, 114 

Maariea lui Irod, ||, 82, 116 

Mociilski, II, 72 

Mocles, II, 377, 380 

Mohamed ibn Isbàk eœn- 
Nadîm, II, 370 

Moise de Aggel, II, 77 

Moise de Khorene, II, 474 

Moise şi Agran, amindoi 
țineau d-un iran, II, 257 


Moldovan, Silvestru, 11, 191 

Molifta sfintului Suison de 
coconii cei omoriţi dă dia- 
volu, 195 

Mommsen, Theodor, II, 102 

Monaischrifi für Geschichte 
und Wissenschaft des Ju- 
denihums, revistă, II, 65 

Montaiglon, II, 387 


Montelatici, Giovanni, II, 30 

Monteverdi, Angelo, II, 190 

Montlyard, Jehan de, II, 
336 

Morariu, Leca, 4; II, 303, 
331, 361, 362, 366 

Mors Pilati, II, 102 

Mortul ucis de mai mulie ori, 
II, 385 

Movilă, Ana, II, 149 

Movilă, George, II, 28 

Movilă, Ieremia, II, 149, 
337 

Movilă, Petru, 301; II, 149, 
151, 165, 200 

Moţoc, Toader, copist, sec. 
XIX, II, 215 

Moxa, Mihail,  Aronograful 

lui ~, 327; II, 35, 306 

Müller, C., 290 

Müller, Friedrich, II, 65 

Müller, Max, 298 

Munipaticaritram, II, 391 

Muntele naşte, II, 329 

Muratori, Lodovico Antonio, 
36 

Murăraşu, D., II, 439 

Murko, Matthias, 13, 49, 50, 
60; II, 360, 369 

Mussafia, Adolf, 172; II, 369 

Musirarea sufletului şi a iru- 
pului, II, 264 

Muşlea, Ion, II, 199, 210, 
272, 29%, 3914 

MywBoioyixv  Zwvrlna rod 
DLĂOOGPOV, ta nierata 
negiegyov, Ex tg xepoixiie 
ft ra uetapoaa0ev. .., II, 
367 


550 


N 


Natevy, N., 115 

Nachrichten von der König- 
lichen Gesellschaft der Wi- 
ssenschafien zu Göttingen. 
Phil.-hist. KL, revistă, II, 
190 

Nachschabî, II, 359, 367 

Nachtigall, R., II, 72 

Nandriş, Grigore, II, 24 

Nasterea Maicii Domnului, 
II, 90 

Naiursagen, revistă, 57, 58, 
59, 168, 194; II, 57, 5, 
59, 73, 74 

Nau, Francois, 319, 320, 321, 
325, 326; II, 315, 322, 
333 

Nazarius, episcop, 65, 119 

Năsturel, DV. 301, 310, 312 

Năsturel, Udrişte, 291, 300, 
301, 302, 310, 311; II, 
151 

NeEa “Eoria, revistă, Il, 442 

Nearh, 269 

He6o Hoboe, II, 149, 153, 

159 (v. Cer nou) 

Nectarie, episcop de Riim- 
nic, Il, 157 

Neculaiu, sin Constantin Vra- 
bie din Fundul Racovaei, 
copist, sec. XIX, II, 215 

Neculce, Ion, 289, 312; II, 
475 

Negrescu, I., 243; II, 333 

Negrule, Năstase, copist, sec. 
VIII, 1], 268 

Negrutzi, Dinu, II, 438 

Negruzzi, Costache, 323; II, 
476 

Nekrasov, I., Il, 225 

Nov &w0oc xagirov, Il, 30 

Nemania, Ratko, 12 

Nemania, Ştefan, 12, 13, 14, 
46, 48 

Neonil, arhimandrit, II, 154, 
157, 165 

Néog "E/iAuueuuguon e, Il, 
32 


Nepos, Cornelius, II, 402 

Nestle, Eberhard, 35, 172 

Neue Jahrbücher für das Klas- 
sische Altertum, revistă, II, 
343 

Nicetas, Honiates (Chonia- 
tes), 177 

Nicetas, episcop de Reme- 
siana, 219 

Nichita, IL, 157 

Nicolache, sin Mihalache, II, 
36, 174 

Micolai, R., II, 31, 350, 
444 

Nicolaie, copist, sec. XVIII; 
II, 366 

Nicolaescu, St., 282 

Nicolaevici Serba, Victor, II, 
444 

Nicolaiasa, G., 34; II, 70, 
214, 224, 366 

Niculae, logofăt, sin Ursache, 
copist, sec. XVIII, II, 214, 
423, 424 

Nifon, patriarh de Constan- 
tinopol, II, 44 

Nikitin, D., II, 367 

Nınus şi Semiramida, Il, 
334 

Nisard, Charles, II, 135, 
136, 137, 198, 265, 293, 
401, 425 

Nobletz, II, 293 

Nodier, Charles M., II, 393 

Nöldeke, Theodor, 290; II, 
322 

Noul Testament, 11, 26, 27, 
29, 31, 33, 36, 63, 64, 106, 
444, 456, 178, 327; Il, 
81 

Novakovic, Stoian, 77, 92, 
E 0 E 901, 0 
239, 243, 275, 276, 289, 
300, 310; II, 71, 108 

Noyes, James O., II, 196 

Nucius sau Nuntias, Andro- 
nic, Il, 332 

Nuntia din Cana Galileei, Íl, 
257, 280, 281, 282 

Nyrop, Kr., II, 5 


551 


d 


O, amar şi grea durere, IL. 
259 

Oarecare cunostinte de la filo- 
sofii vechi peniru firea şi 
obiceiurile năvavurilor aare- 
cărora jivini..., 242 (V. 
Fiziologul) 

Obert, Franz, II, 387, 388 

Obsopoeus, Vicenzo, Îl, 335, 
349 

Ouepr, revistă, 269 

O ce vesie minunată în Vit- 
fleem ni s-araiă, II, 240 

Octoih, 1764, II, 382 

O diece prea învățate, care 
înveţi la şcoală carte, II, 
269 

Odobescu, Alexandru, 235 

Oefterding, Michael, II, 337, 
350 

Oesterley, H., II, 190, 368 

Ogier le Danois, II, 186, 187 

Oglinda omului celui din- 
lăuniru, II, 292, 293 

Qaaneo, revistă, 2413 

Ojog Blănariul, Constantin, 
copist, sec. XIX, II, 190 

Olănescu, Constantin, II, 
438 

O mie şi una de nopţi, Il, 
187, 195, 305, 357, 359, 
368, 369, 370, 376, 377, 
378, 379, 380, 384, 387, 
392, 393, 395, 428 (v. 
Halima) 

O mie şi una de zile, II, 369, 
377, 378, 379, 380, 39%, 
395 

Omont, H., II, 378 

Omul care cunoaşte limba 
animalelor, II, 390 

O pricină minunată di-ncepul 
din lumea toată, II, 238, 
261, 262 

Oraţuile de afară ce urmează 
la adunare de căsătorie, II, 
283 

Oraţii de nuntă, II, 276, 277 


Organul luminăru, revistă, 
225, 230 

Oriens Christianus, Neuer 
Serie, revistă, II, 181 

Origene (Origenes Adaman- 
tius), 238; II, 83 

Originea celor doi tilhari, 157 
(v. Legenda despre cei doi 
tilhari) 

Ortiz, Ramiro, 228, 235 

Osalla, Giacomo, II, 458 

Osterspiele, II, 271 

Oiecinice, II, 165 (v. Pate- 
rice) 

Ovidiu (Publius Ovidius 
Naso), 250; IJ, 400 


P 


Paisie Lambru, ieromonah, 
264; II, 147 

Paleea grecească, 146 

Paleea istorică, 148 

Paleea interpretată {Tolko- 
vaia Paleia), 449; IT, 103 

Pallade, astrologul, 235 

Palestrina, Giovanni Pier- 
luigi, II, 255 

Pamfile, Tudor, 52, 54, 58, 
72, 94, 114, 123, 124, 153, 
ISa 155, 195, 202, 260, 
208; 1], 79, 127, 128, 129, 
209, 264, 306 

IManamnuku [peene Îlucbmen- 
nociu u Heckycmea, revistă, 
311 

Panaitescu, Petre P., 155, 
301; II, 149, 151, 159, 
200, 377 

Pann, Anton, 99, 304, 312, 
318, 323; 1], 232, 233, 
2934, 235, 238, 239, 243, 
248, 250, 251, 252, 257, 
258, 261, 262, 263, 267, 
268, 269, 281, 282, 29%, 
299, 386, 389, 435, 437, 
438, 439, 440, 441, 465 

Panselinos, II, 42 


Pantciotantra, 12; II, 188 
Pantea, Simeon, Il, 361, 362 


Paolo d'Ancona, 306 


Papacostea, Victor, 51 

Papademitriu, 5. D., 1], 297 

Papadopulos-Kerameus, A., 
ÎI, 15, 22) 

Papahagi, Tache, 1], 243, 
248, 282 

Papahagi, Valeriu, II, 32 

Papiu, Ilarian, II, 338 

Parabolele lui  Budaghosthu, 
252 

Paracelsus (Bombastus von 


Hohenheim, Theophras- 
tus), II, 182 

Paraclisul Maicii Domnului, 
295 T, 154 

Paradosis Pilati, II, 102, 
112, 1143 


Iaodernua H. revistă, lI, 31 

Havadmvaa, revistă, II, 441 

Parigi, Pietro, II, 458, 469 

Paris et Vienne, 11, 23, 428, 
440, 442 (v. şi Erotocriiul) 

Paris, Gaston, 214, 252, 311; 
lI, 371, 413, 424 

Pascalie, II, 248 

Pascn, Giorge, 273, 296; II, 
275 

Paterice, 15; II, 165 (v. 
Otecinice) 

Patima sfintului Teodor, ll, 
186 

Patimile şi minunile sfintu- 
lui Gheorghe..., II, 201 
(v. Legenda sfiniului Gheor- 
he 

Paul Se Alep, II, 231 

Paul Eremitul, 1341 

Pauleţi, Nicolac, IJ, 334 

Paulidi, Alexandru H., II, 
236 

Pauly-W'issova, II, 170, 333 

Pavel, scriitor domnesc, sec. 
XVIII, 1], 292 

Pavlovic, Christachi, II, 360 

Pavolini, P. E., Il, 427,441 

Păcală, Victor, Jl. 282, 391 

Păcate mari, uitate, 165 


Păsculescu, N., II, 40, 282 

Pătrășcanu, D: D., 310, 312; 
JI, 181 

Pătruţiu (Pătruţ), Picu Pro- 
copie, II, 271, 272 

Pătruţiu, Stefan, II, 270, 
271, 272 

Pătraşcu, logofăt ot Tîrgo- 
vişto, copist, sec. XVIII, 
310 

Pe despoutissoun bitwen pe 
bodi and pe soule, II, 264 
(v. Mustrarea sufletului și 
a trupului) 

Peeters, Paul, 35, 168; TI, 89, 
93, 179, 481 

Penticostarele, II, 144 

Pentru amestecorea de singe 
și ucigăloare de fiu pe care 
Prea Curata a izbăvil-o 
din prihănire, Il, 144, 145 
(v. Minunile Marcii Domn- 
nului) 

Pentru blestemul celor două- 
sprezece neamuri Jidoveşti, 
Il, 147 

Peniru ceea ce și-a scos ochi 
ca să-şi păzească curăța 
și fecioria, II, 144 (v. 
Minunile Maicii Domnu- 
lui) 

Pentru cela ce s-a ucis de 
iudei şi s-a înviat de Maica 
lut Dumnezeu, II, 144 (v. 
Minunile Maicii Domnu- 
lui) 

Pentru hotărirea lui Pilat asu- 
pra Mintuitorului Hristos 
ce s-au găsit într-aceșii ani 
și cele ce erau scrise, II, 
110, 111 (v. Sentința lui 
Pilat) 

Pentru lerusalim şi pentru 
leremiia proroc, şi pentru 
Varuh şi Avemeleh, II, 68 

Pentru iudeul care s-a izbă- 
pit din legături şi a crezut 
în Domnul, II, 145 (v. 
Minunile Maicii Domnu- 


lui) 


Pentru impărăiteasa Franţei, 
ale căreia miine le-a pin- 
decat stăpina cea a toi 
puternică, II, 144 (v. Mi- 
nunile Maicii Domnului) 

Pentru Melhisedic istorie și 
lilcuire foarie minunată și 
frumoasă, 147, 148 

Pentru. minceinoşi, prooroci şi 
cei fără Dumnezeu eretici, 
219 

Peniru monahul ce se imbăla, 
II, 144 (v. Minunile Maicii 
Domnului) 

Pentru patriarhul Avraam, 
115 (v. Moartealui Avraam ) 

Pentru sfirşitul lumii și pen- 
tru a doua venire a Dom- 
nului nostru Is. Hs., 123, 
124 (v. Apocalhpsul lui 
loan) 

Pentru Teofil cel ce s-a lepă- 
dat de Hristos in scris, Il, 
145 

Peratoras, II, 131 

Perdrizet, Paul, 189, 197 

Pereira, Francisco Esteves 
Maria, 213 

Peretz, Wladimir, N., 2834 

Pergolesi, Giovanni, Battista, 
II, 255 

Porno, Hubert 404; ep". 
427, 442 

Perseu și Andromedo, 181 

Pesach-Haggadah, Il, 266 

Pesenti, G., II, 203, 815, 
246 

Peşacov, Gheorghe, JI, 49, 
20 

Petcu Şoanuli, copist, 222 

Peţis de la Croix, II, 377, 
378, 380, 381, 394 

Petit, Louis, TM 2 

Petrache, logotăt, copist, sec. 
ALX, I, 129, 269 

Petrache, logofăt, TI, 440 

Petrache  Isăcescu, copist, 
sec. XIX, 233 

Petrarca, Francesco, Il, 413 


Petrescu, loan D., II, 262 

Petronic, arhimandritul Tis- 
manei, 301, 310, 311 

Petronius, II, 358 

Petrov, V. N., TI, 225 

Petrovici, Emil, II, 201 

Petrovici, Ioan din Gavojdia, 
copist, sec. XIX, 324 

Petru Cercel, 1], 27 

Petru de Alexandria, 243 

Petru, sin loan Cojocariu, 
copist, sec. XVIII, 104 

Pelra Șchiopul, 254; Il, 27, 
28, 35 

Pfister, Friederich, 291 

Phedru, II, 358 

Philo, II, 61 

Piaza cea rea, 229 

Picot, Emil, 231; II, 424 

Pidalionul, 191, 192 

Pierre de Provence et la 
belle Maguelonne, II, 6, 7, 
23, 27, 442 (v. Imberie și 
Margarona) 

Pierre le Mangeur, II, 58 

Piersiceanu, Matache, II, 
438 

Piersiceanu, Malei, copist, 
sec. XIX, II, 446 

Pilde filozofeşti, IIL, 291 

Pildele lui Esop, cite sunt, 
ca de folos cine va vre să 
cetească, va pute mult să se 
în e, cască II, 330 (v. Eso- 
LG, 

Puldele lui Isop cu toate 
jiganuile, 11, 330 (v. Eso- 


pia 
Pillat, Ion, II, 92 
Pindar, II, 325 
Pinelli, Antonio, II, 27, 174 
Pipelcuţa, 309 
Pitoş, Ion, II, 64 
Pitra, cardinalul, Il, 223 
Piuarin-Molnar, loan, 283 
Pirvan, Vilciov, copist, sec. 
XIX, II, 50 
Platon, 250; II, 23, 313 
Plăvian, G., II, 446 
Pliniu cel Bătrin, II, 43 


Pliniu ce Tinăr, 266, 269, 
271 

Plotin, II, 23 

Plutarh, II 313, 324, 3925 

Poenar, Luca, copist, sec. 
AVII 233 

Poenaru, Ioan, II, 438 

Poenaru, Petrache, II, 429 

Pogorirea Maicii Domnului 
la tad, 103 (v. Călătoria 
Maicii Domnului la iad) 

Pogribania preoților, 328 

Polibiu, 269 

Policarp, episcop, 176 

Polilis, N. G., 103, 104; II, 
165, 195, 198, 202, 427, 
428, 430, 444 

Polivka, Jiři Georg, 90, 92, 
93, 104, 109, 115 116, 
41723 213.245 all, 
108, 365, 394, 396, 467 

Polyzois-Lampanitziotis, II, 
395 

Pomeanıc, Il, 147 

Pop-Reteganul, Ion, 72, 77, 
211, 230; II, 466 

Pop, Stelan, II, 263 

Popa Chiriţă din Craiova, II, 
96, 102 

Popa, lonilă, copist, sec. 
XVIII, II, 280 

Popa, Simion, copist, II, 
440 

Popa, Victor Ion, I, 246, 
248 

Popa-Lisseanu, G., I1, 245 

Popescu, N. D., 309 

Popescu, Nicolae M. II, 
21 

Popescu-Ciocănel, 307, 309 

Popescu-Spineni, Marin, II, 
20 

Popovici, Gonstantin, copist, 
sec. XVIII, II, 361, 366 

Popovici, Gheorghe, II, 235 

Popovici, Iosif, II, 438 

Popovici, Marco Romanescul, 
copist, sec. XVIII, 136 

Popovici, Marcu, erei Alexie, 
copist, sec. XVIII, 233 


SE 


Popovici, Miha: Athanasie, 
II, 248, 267 

Popovici, Petre, 213 

Popovici-Cucuian Gheorghiia, 
copist, 324 

Popoviciu, Alessandru, Ií, 
201 

Topor AS IAE 172 

Popović, Pavle, 5, 63, 300 

Popruženko, M. G., 49 

k = mitropolitul Nieeoi, 
EI 

Porliriev, LR. 77, 149; ||, 
105, 225 

Posilovit, 262 

Potanin, G., II, 225 

Poveste cum s-au adunat leni- 
nele sfinte în lerusalıim, 
18 (v. Legenda despre lem- 
nul crucii) 

Poveste de minunile preu 
cupiosului părintelui nostru 
Vasilie cel Nou de la 
Tarigrad, II, 215 

Povestea despre Sibilia și 
împăratul David, 17 

Povestea lui Afrodiţian, per- 

sul 11, 82, 103 

Povestea lui Ahikar, 319, 325 

Povestea lui Archirie înțeleptu, 
323, 324 (v. Archirie și 
Anadan) 

Povestea lui Hristos, II], 128 

Povestea lui Josif şi Asineta, 
ME 77 

Povesteu lui Satanailă cumi, 
s-au trufită împotriva zidi- 
toriului Dumnezeu, cu gin- 
dul şi eum au căzută dinù 
cert de s-au făcută din 
inger luminată, de s-a făcutu 
droch, II, 49 (v. Legenda 
căderii îngerilor) 

Povestea lui sveti Sisoe, 196 
(v. Legenda sfintului Sisi- 
nie) 

Povestea Maicii Domnului, 
II, 128 

Povestea numerelor, II, 265, 
269 


555 


Povestea sfintului Sison, 196 
(v. Legenda sfintului Sisi- 
nie) 

Prada în rai, II 73 

Pradel, Fr., 187; II, 286 

Praetorius, 137 

Pravila de la Govora, 204 

Pravila lui Vasile Lupu, 329 

Prea minunatele şi îmfrico- 
șaiele videnu, II, 214 

IIpPUAO3U 20 KHUMCHEGHOCIN €3uK 
ucmopuy u Boaknop, revistă, 
50, 262; II, 198 

Procla și vița de vie, LI, 82, 
113 

Proclus, II, 103 

Procopie din Cesarea, II, 34 

Procopovici, Alexe, 49 

Profeţii (bogomilice), 43 

Prohaska, Dragutin, 19, 50, 
63, 64, 65, 262 

Prorocul Ieremia, și dărima- 
rea Ierusalimului, LI, 65 

Prosopografia lui Hristos, Il, 
119, 120 

Prosopografiile Domnului st 
ale  Preocuratei Fecioare, 
IJ, 82, 118 

Proşteanu, Radu, copist, sec. 
Kë, -283 

Protoevanghelia lui Jacob, fra- 
tele Domnului, 11, 35; II, 
6, 52, 82, 88, 89, 90, 91, 
92, 93, 94, 95, 103, 419 

Psalm, II, 447, 255 Eu, 
331 

Psaltire — 1777, II, 382 

Psaltire — 1780, II, 382 

Psaltirea coresiană, 205 

Psaltirea Scheiană, 20 

Psaltirea slavonă (a lui Co- 
resi) — 1576, 22 

Psaltirea Voroneţeană, 20 

Psellos, Mihail, 191; II, 34 

Pseudo-apocalipsul lui Ioan, 
119,914 420, 121; 122, 
124, 331 (v. Apocalipsul 
apostolului Ioan) 

Pseudo-Callisihenes, 270, 290 

Pseudo-lonalhan, II, 77 


Pseudo-Matcei, 35 

Psichari, Jean, 253; Il, 297 

Puech, Aimé, 36 

Fulci, L., LL 427 

Pullè, F., II, 465 

Puncio, popa, copist, sec. 
XVIII, Il, 50 

Pușcariu, llarion, 261 

Puşcariu, Sextil, 24 

Puntoui, V., 243 

Pypin (Pipin) Alexandr Ni- 
colaevici, 60, 77, 92, 104, 
437, 172, 234, 269, 324 


Q 


Queneville, N., II. 336 
Quicherat, Jules, IJ, 132 


R 


Racine, Jean, II, 336 

Racine, Louis, JI, 336 

Rački, Franjo, 49, 50 

Racoviţă, Constantin, Il, 331 

Radu, fiul lui Brincoveanu, 
II, 17 

Radu cel Mare, II, 14 

Radu, Mihuea, 254; II, 16, 
28 

Radu, zugravu, II, 278 

Radu, lacob, 136 

Rafail, egumen, copist, sec. 
XVIII, UI 381, 382, 383 

Rafail, Copilul, copist, sec. 
NI, LI, 157 

Raiail, ieromonah, 11, 154 

Rainerus Sacchoni din Pia- 
cenza, 119 

Rákóczi, Gheorghe I, 225 

Ralet, lon, II, 392 

Rămâyana, 307; Il, 391 

Raparius, LI, 467 

Ramuri, revistă, 308 

Raynaud, II, 387 

Pasuickanua, revistă, 116 

Rădulescu-Codin C., 59, 201, 
J12: II, 391 


556 


Războiul Troadei, I1, 303, 
366 (v. Legenda därimării 
Troiei) 

Realı de Francia, Il, 187 

Rebreanu, Liviu, II, 384, 
392, 395 

Recherches de Science reli- 
gicuse, revistă, IL, 134 

Reinach, Théodore, 319, 325; 
IB 

Reitzenstein, Richard, 184%, 
187, 189, 190, 196 

Remi, Philippe, seigneur de 
Beaumanoir, JI. 146 

Renan, Ernest, 28 

Rendel, Harris, 1., 341, 319, 
325: II, 322 

Rešetar, Milan, 115, 256, 
257, 201, R324 

Revista Arhivelor, Il, 377 

Revista filologică, 241, 312; 
II, 20, 439 

Revista generală a  invăţă- 
mintului, IL, 256 

Revista istorică, 51, 274, 289; 
II. 20, 32, 256, 438 

Revista istorică români, 164, 
174 

Revista Moldovei, Il, 332 

Revista pentru istorie, arheo- 
logie şi filologie, 25, 66, 
76, 77, 155, 171, 195, 212, 
214, 282, 289, 312; II, 
182, 189, 190, 229, 267 

Revista pentru Știință şi Re- 
formei Socială, ||, 268 

Revistu română, 235 

Revista Transilvaniei, 164 

Revista Societății Tinerimea 
Română, 11, 269 

Revista Teologică, I1, 174 

Revue  archeologiquc, 155 

Revue biblique, 325 

Revue d'Art oriental, 291 

Revue de littérature comparée, 
II, 428, 429, 442 

Revue de Philologie, II, 323 

Revue Philologigue de litté- 
rature el d'histoire ancienne, 
lI, 332 


de des Bibliothèques, II 

1 

Revue des études juives, 78, 
325; I, 181, 455 

Revae des ċtudes slaves, Il, 
456, 471 

Revue des questions histori- 
quec, 341 

Revue semitique, 325 

Ribezzo, F., II, 333 

Rimicis sau Rimuccio d’ Arez- 
Zoli, 332 

Ristenko, A. V., II, 202 

Robinson, Armitage, J., 92; 
II, 113 

Rimniceanu, Grigore, copist, 
sec. XVIII, 310 

Riîmniceanu, Naum, II, 299 

Rohde, Ervin, I1, 350 

Rojdanicul, 220, 221, 225, 
230, 232, 233; Il, 135 

Romania, revistă, 214, 291; 
II, 5, 72, 412, 413, 424 

Romanos, II, 23, 88 

Romanov, Iosif, II, 331, 
438 

Romanski, St., II, 198 

Romanal lui Alexandru cel 
Mare, 15, 229, 250, 266, 
200. 271, 283, 288 291, 
326; Il, 27 (v. şi Alexan- 
dria) 

Romanul lui Archirie, 320, 
323 (v. Archirie şi Anudan) 

Romanul lui Iliodor, 11, 477 
(v. Aethiopica) 

Romanul lui Varlaam, 296, 
301, 306, 309 (v. Vurlaam 
și Ioasaf) 

Romanul Troiei, 269; Il, 6, 
303, 308, 399, 401, 405 

Roques, Mario, II, 424 

Rosen, Georg, II, 198 

Rosetti, Alexandru, 24, 194; 
II, 51, 73, 94, 114, 116, 
155, 252, 269 

Rossini, Gioacechino, II, 255 

Rösler, Margarete, 213, 214 

Rotschild, James de, II, 378 

Ronët, Journel de, 36 


3 


d5ă7 


Roussel, Louis, 11, 274 

Rückert, Friedrich, 306; II, 
394 

Rugăciunea sfintului Sisinie, 
192 

Rujdeniţa, 21; I1, 135 

Rus, loan din  Cherchiş, 
copist, sec. XIX, II, 268 

Rusescul, Mihai, II, 438 

Russo, Demostene, 50, 62, 
183, 242, 247; II, 10, 14, 
19, 20732, 35, 200 206, 
210, 245, 297, 298, 299, 
412, 439 

Russu, Visarion, 254; II, 
438 


S 


Sabio, Gioanni Antonio da, 
SE, 262: 31, 97 

Sabio, Nicolini, da, Il, 27, 
332 

Sabio, Pietro da, II, 27 

Sachau, Eduard, 325, 326 

Sacchetti, Franco, 156 

Sadoveanu, Mihail, 260, 310, 
312; II, 181, 326, 331, 
392 

Šafarik Pavel, 
234; Il, 360 

Saidmann, M., II, 331 

Saint-Cloud, Pierre de, 272 

Saint-Laurent, Richard de, 
II, 137 

Sallustius, Crispus, II, 402 

Salviati, Leonardo, 302 

Salani, A I1, 394 

Samarian, Pompei, IF, 285 

Sancta Uliva, 11, 146 

Sandu Popa ot  Visăneşti, 
copist, sec. XIX, 195 

Sanskow, II, 465 

Sapho, 190 

Saros, Nicolae, II, 27 

Sasu, Iancu, H, 27 

Sathas, C. N., 186, 187, 196; 
II, 18 

Sauve, 165 


Josef, 221, 


Sava, sin laloneteov ot Te- 
tiuvo, Îl, 129 

Sayce, A. H., IJ, 131 

Sămănăiarul, revistă, 312 

Sămnile de parte trupului 
ominesc ce să por clăti, 233 
(v. Trepetnicul) 

Săndulache Lăpuşneanu, co- 
pist, sec. XIX, IL. 441 

Să nu crezi niciodată lucru 
peste fire, 309 

Sărăchinu, Constantin, 258; 
290, 294 

Shierea, [. G., 39, 49; Il, 36, 
466 

Scaligeri della Fratta, Cam- 
millo, II, 449 

Schall, Karl, II, 383, 394 

Schammai, 28 

Schick, Iosif, Îl, 350 

Schissel, Otmar, II, 31, 350 

Schmidt, 50; II, 369: 

Schmidt, Cristoph, 1I, 189 

Schmidt, Th. I., II, 24 

Schmidt, W., 11, 350 

Schneeweis, Edmund, il, 
247 

Schönbach, Anton, 252 

Schott (frații), Arthur şi 
Albert, 163; II, 394 

Schubert Franz, Il, 255 

Schuller, Johann Carl, II, 
247 

Schullerus, Adolf, II, 364, 
371, 387, 388, 391 

Schiirer, Emil, 36, 70, 77, 
105, 116, 155, 190 

Schwartz, E., IL, 350 

Scriban, arhimandrit, II], 
293 

Scortțtan, Pascal, copist, sec. 
XIX, Îl, 156 

Scriptorum  graecarum Bi- 
bliatheca, revistă, 290 

Scrisoare de învățătură prea 
cupioșilor și de Dumnezău 
purtătorilor părinţi č-au 
piețuit la pustie, Il, 479 

Scrisoarea către Evrei (a si. 
Pavel), 143 


Scrisaarea lut Pilat către 
Cezarul Romei, 171, Il, 
102 111 

Scrisoarea lui Pilat către 


Irod, 11, 113 

Scrisaarea lui Irod către Pilat, 
II, 113 

Seliemanu, S., Îl, 134 

Seouaiayiov, 234 

Semnele venirii lui Antehrist, 
JI, 213 

Seneca, 129, 250 

Sengelmann, H., Il, 368 

Sentința lui Pilat, I1, 108 

Sercambi, JI, 386 

Serghiescu, Marin, Il, 438 

Serruys, D., II, 24, 31 

Sevastos Elena, Il, 54, 282, 
283, 388 

Sevastos, Kimenitul, JI, 17 

Sevčenko, S., II, 225 

Sezomenus (Sozomenes), 83; 
II, 335 

Sfinta Scriptură, I1, 62, 107 

Shakespeare, William, 808; 
Il, 337 

Siebenbirgisches Archiv, re- 
vistă, ÍI, 391 

Sihleanu, H., II, 446 

Simeon Metatrastul, I, 144, 
181, 193 

Simion Dascălul, 1], 182 


Simion, popa din Selcea, 
copist, sec. XVIII, 136, 
185 


Simionescu, Eufrosina, 4, 22, 
25, 92, 153, 15%, 155, 
242; II, 201 

Simonescu, Dan, 153, 154, 
155, 306, 310, 312 SIE 
120, 173, 265, 269, 280 

Simrock, K., II, 425 

Sinazare, ll, 144, 164 (v. 
Vietile sfinţilar) 

Sindibâd-Nåmeh, II, 358, 
367 

Sindipa, II, 7, 23, 308, 353, 
358, 359, 360, 361, 365, 
366, 372 

Sinadicul ţarului Baril, 49 


558 


Sirah, Isus, 250 

Sismalaghian, Il, 25 

Sitzungsberichte der phil. hist. 
Klasse der K. K. Akad, 
der Wissenschaften, revistă, 
172, 252; II, 369 

Sixt IV, papa, 49 

Slavă s-aibă nesfirșită Dum- 
nezeirea-ntreită, II, 257 


Smend, Rudolf, 326; lI, 
SE 
Smith Lewis, Agnes, 325 


Smithers, Leonard C., II, 
392 A 

Societatea de miine, revistă, 
290 

Saciologia românească, revistă, 
1], 230, 248, 273, 364 

Socotiiarul de vise, 219 

Socrate, II, 335 

Söderhjelm, Werner, IJ, 413, 
42h 

Sofocle, Il, 17 

Sofronie, ieromonah, copist, 
sec. XIX, 310 

Sokolov, M., IJ, 225 

Solacoglu, Dimitrie, II, 438 

Salomon şi Aşmedai, Il, 455 

Solon, Îl, 313 

Sorel, Ch., II, 339 

Sotiriadis, G., II, 441 

Spasovi€, 60 

Speculum historiale, 449 

Speranski, M. N., 63, 235, 
201° LI, 102, 225 

Sperantia, Theodor D., 285; 
II, 8333 

Speyer, II, 186 

Spin fără de moarie, 163 

Cnamenuk, revistă, 77 

Springer, Anton, 244 

Spunere de Liturghie cum 
să stea oamenii cu frică 
în biserică la sfirşitul Li- 
turghiei, II, 221 (v. Des- 
coperirea sfintei Liturghii) 

Spunere pentru Isop fila- 
sof, II, 330 

Sreznjevski, J., 104, 124, 
213 


559 


Stabat Mater dolarosa, Íl, 
254, 255 

Stahl, Henry H., II, 280, 
248, 273 


3 


Staico, grămăticul, 331; JI 
66 


Staicu, logofătul, sini Vasile 
leromonah, 322, 324; II, 
326, 331 

Stamate, Iacov, episcop, II, 
153 

Stamate, Toma, II, 153 

Stan, Ipodidascălu, copist, 
sec. XIX, 104, 114, 145; 
WSA 

Stan, logofätul, copist, sec. 
XVIII, I1, 74, 244 

Stan, logofeţelul, copist, sec. 
AVIII, Îl, 154, 158 

Slan popa din Holhav, copist, 
Sec. Al 312; I1 

Stanev, 19 

Slanciu, stolnicul, II, 438 

Stanciu, V., M, 248, 281 

Stanislavov, Filip, 47 

Stanislavov, Nicolae, 47 

Starine, revistă, 16, 49, 92, 
104, 124, 171, 172, 213, 
239, 243, 269, 289 II, 
71, 102, 108, 198 

Stavros din Nicomedia, 245 

Stefanit şi Ihnilat, 12; Il, 
23, 29 

Statin, Il, 400 

Stavrinos, Mihai, II, 27 

Stăncescu, Dumitru, II, 119, 
121, 466 

Stăncescu, Nae, Îl, 445 

Stănescu, Dumitru, II, 147, 
2, Ve e i57 

Steleanu, Costache, II, 438 

Stea de sus răsare, II, 269 

Stephanovits, Ioseph, Il, 225 

Stoian de la Antim, copist, 
sec. XVII, 104, 124, 
196 

Stoianii, 


Hagi Parascheva, 


copist, sec. XIX, JI, 71 
Stoienescu, G., 309 
Stoianovi6, 172 

SE ap 


Stoleriu, leronim, copist, sec. 
XIX, II, 332 

Stoop, Em. de, 51 

Storia de Campriano cantan- 
dino, II, 466, 467 (v. 
Bertolda} 

Strabo, 269, 319 

Straparola, II, 386, 466 

Strauss, II, 73 

Strătilă, dascălul din Vilco- 
teşti, copist, sec. XVIII, 
II, 225 

Strélbitki, Mihail Policarp, 
231, 233, 283; II, 284 

Strekelj, K., 213 

Strohal, Rudolf, 256, 257, 
262 

Stroiescu, M., 323 

Studi di Filologia romana, 
revistă, IL, 262 

Studi e testi, revistă, II, 
178 

Studi italiani di filologia 
classica, revistă, 243 

Stadien zur vergleichenden 
Literaturgeschichte, revistă, 
329 

Studii şi cercetări, revistă, Il, 
384 | 

Studii și documente, revistă, 
235 

Studi Medievali, II, 190 

Sturdza, Ioniță, I, 349 

Suchianu, 1., 823 

Suchier, Walther, Il, 387 

' Suflet românesc, revistă, Il, 


92 
Sulică, N., Il, 64 
Sulzer, Franz, J., ÍI, 219, 
272 
Sumţov, N. Th., II, 159 
Suru, Pavel, Il, 20 
Susnea, Gheorghe, Il, 389 
Sutzu, Grigore, II, 29, 
438 . 
Synadinos, Th. N., H, 
439 
Syrku, P. A., 17, 152, 153, 
155 S 
Sztripszki, Hiador, II, 296 


S 

Saraga, M., 194 

Şăineanu, Lazăr, Il, 194, 
274, 466, 475 

Şărban, Gheorghe, copist, 
sec. XIX, II, 190 

Sărbătoiu, Hristea M. ot 
Mălău, copist, sec. XIX, 
II, 296 i 

Şătrarul, Chiriac Ion, copist, 
sec. XIX, 233 

Schiapul cel voinic, IL, 194 

Sezătoarea, revistă, 3, 58, 59, 
114, 169, 194, 195, 200, 
286; II, 8, 64, 65, 296 

Sindea, Petru din Roşcaui, 
copist, sec. XVIII, 103, 
136, 233 

Sincai, Gheorghe, 283 

Sişmanov, Lidia, v. Drago- 
manov 

Soarecele și guzganul, Il, 329 

Stefan cel Mare, 182, 254, 
299: [1,27 

Stefan, ierodiacon, Il, 93 

Stefan, dascălul din Craiova, 
1 71 

Slefan, dascălul din Putna, 
copist, sec. XVIII, 289; 
Il 997 

Ştefan, mitropolitul, 328 

Ștefan, popa din Braşov, II, 
219 


Slefan, I., copist, sec. XIX, 
II, 269 

Stefanovici, Ioan, 259, II, 
SEH 

Ştefănescu, Iulian, D., II, 
36, 71, 454, 165, 174 

Stefănescu, Pavel, II, 68 

Ştefănucă, P. V., II, 240, 
281 

Ştrempel, G., Il, 38, 71, 349 


T 

Tacit, II, 470 

Talmudul, II, 68, 125, 455 
Tanhäuser, 165 


580 


Tarasie jidoval pricea pentru 
lege cu sf. Elefterie şi spu- 
nerea celor 12 cineri mari, 
II, 224 

Targam, Il, 77 

Tarquinius Superbul, 150 

Tasso, Torquato, 11, 335, 337 

Tatăl nostru, 22, 44, 45 

Tărăbuță, N., copist., see. 
XIX, Il, 268 

Tăutu, Miron, din Suceava, 
copist, sec. XIX, 238 

Telegraful  Ramân, revistă, 
(DËS ek, 

Teluceini, Mario, Il, 428 

Teoclitos-Poliidis, II, 166 

Teodor Codrescu, revistă, II, 
74 

Teodorescu, G. Dem., 123, 
193, 204, 241, 285, 312; 
ESSO 41, 51, 201, 229, 
15U, 290, 235, 236, 238, 
246, 248, 265, 273, 274, 
278, 282, 439 

Teodorescu- Kirileanu,Simion, 
Ee? 

Teodorescu, O., 1I, 466 

Teodosiu, Dumitru, II], 27 

Teodoros Prodromos, Il, 295, 
207 

Teofan, Il, 42, 43 

Teofan, ieromonah, Il, 153 

Ter-Mkritschian, Karapet, 51 

Tertulian, Il, 95 

Testamentul celor 12 Pa- 
tiriarha, 70 

Testamentul lui Abraham, 105 
(v. Moartea lu: Avraam) 

Theagen şi Haricle:a, LI, 308, 
338, 346 (v. Aethiopica) 

The Contemporary Review, 
revistă, 325 

The Journal of Theol. stu- 
dies, revistă, II, 102 

Theodorache, logofăt, copist, 
sec. XVIII, II, 189 

Theodoros, Thoros, Il, 353 

Theodoru, protopop, îl, 201 

Theodosiu, D., II, 30 

FPheofan, Il, 35 


Theologische  Quartalschrifi, 
revistă, 325 

Theotokis, II, 427 

Thibauld, 239 

Thihoust, II, 336 

Thilo, J. C., 35; II, o 
108 

The Transactions of the 
Socieiy of Biblical Archaeo- 
ck revistă, 107, 114, 


3 


Thoma, vel logofăt, II, 338, 
347, 349 

Thomici, loan, II, 250, 267, 
269, 281 

Thompson, Stith, II, 365, 
371, 387, 391 

Tihonravov, Nikolai, 77, 90, 
92, 404, 115, 124, 137, 172, 
196, 234, 321; I1, 71, 108, 
135, 137 

Tiktin, Hariton, II, 172 

Tilinca, OG. 312 

Tincovici, loan, II, 249 

Tinerețe fără bătrinețe și viaţă 
fără moarte, 229 

Tischendorf, Constantin, 35, 
d 92, 104, 123, 12: T, 
93, 95, 102, 108, 112, 113, 
126 

Tilcul sfintei Liturghii, II 
221 

Tilcul sfintei şi dumnezeieștei 
Liturghii ce s-au arătat 
limbilor păgine, II, 219, 
Zal 

Tirnosania bisericilor, 328 

Tintăveanu, Dobre, II, 438 

Toader, copist, sec. XIX, II, 
157 | 

Toader, Iordache, II, 36 

Toader, Păcătosn, II, 111 

Toader, Ursu, copist, sec. 
XIX, II, 158 

Toarceţi fete c-a murit baba 
Cloanţa, 230 

Tocilescu Grigore, 193, 302, 
312; II, 482, 191, 282 

Todea, loan, II, 260 

Togan, Nicolae, II, 191 


D 


231 
Sireke 
Stroh; 

262 
Stroie 
Studi 

revi 
Studi 

178 
Siudi 

clas: 
Studie, 

Lite. 

APIT. 
Studii 

384 
Studii 


Sulică, 
Sulzer, 
272 
Sumfo 
Suru, 
Suşnea 
Sutzu, 
438 
Synadi 
439 
Syrku, 
155 
Sztrips 


Toma, Andrei, copist, sec. 
XVIII, II, 328 

Tomia Achinatul, 250 

Toma, grămăticul, copist, sec. 
pa TA DALI kene 

Tò norgohóyi Tod Aoutgeronu, 
IL, 129 

Tò veov xpăros, revistă, li, 442 

Toporul şi pădurea, 11, 330 

Torquemada, loan, 46, 49, 91, 
96, 97 

Toth, Szabo Paul, 48 

Tò toayovði T Ai Tuwgyiot 
(Cîntecul sf. Ghearghe), 11, 
198 

Traiul şi vieața patriarhului 
Aoraom, 115 (v. Moartea 
lui Avraam 

Ooaxixa, revistă, II, 166 

Trei crai de la Răsărit, II, 
239, 253 

Tremealeriu Domnului, 136 
(v. Epistola domnului nos- 
tru Is. Hs.) 

Trepetic de semne omeneşti, 
233 

Trepetic de semne irupeşti, 
233 

Trepetinicu de siamne 
nesti, 233 

Trepeinic de semnele ame- 
neşti la trup cum să arată, 
233 

Trepeinică de semnele ome- 
eşti, 232 

Trepeinicul, 220, 227, 294, 
232, 233 

Tribuna, revistă, II, 57, 283 

Trikoglidis, K., H, 395 

Trimitere a lui Publie Leontul 
romanului, celui ce odi- 
nioară uu fost proconsuiul 
preu sivit intru care Isus 
Hristos, Il, 120 

Triod- Penticostarul slavonesc, 
IL, 101 

Tripesnjsj de semne omenești 
de pă limba elinească, 233 


ame- 


56: 


Tripetnicu pentru clătire tru- 
pului, adică încheieturile 
omului, 233 

Tristan, 15 

Tristan şi Iseuli, 181 

Trogeanu, Radu, copist, sec. 
XIX, Il, 258 

Trogonon, M., II, 335 

Trumpp, Ernst, 138 

Trupul şi  mădularele, II, 
329 

Tudor Pamfile, revistă, 3; 
II, 332 

Tudorache, dascăl ot Ploești, 
copist, sec. XVIIL ENE 
330, 361 

Tudosie, Dascălul de la Slam- 
rimnic, I, 291 

Purdeanu, Emil, I1, 268 

Tati-Nâmeh, II, 367 

Tzigara, Zotu, Il, 28 

Tzigara-Samurcaş Al., (KK 

Tzimiskes, loan, 13 


ăranu, Georgie, din Caran- 
sebeş, copist, sec. XIX, 
104, 137; II, 268 

Pintile, Vasile, copist, II, 2144 


— E? 


U 

Ucenescu, copist, Li, 268 

Uhland (Johann) Ludwig, 
II, 138 


Un filosof și o femeie, LI, 
365 
Ungnad, Arthur, 326 


Un mare păcat, LI, 330 

Ureche, Grigore, 182; NE 
475 

Urechia, V. A, 201, 323;. 
JI, 231 

Uriaşii, II, 59 

Ursăcescu, V., I, 165 


Ursu, popa din Cotigleatiu, 
copist, 136, 205