N.Cartojan — Cărțile populare în literatura românească — Epoca influentei Sud Slave (1974)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

sten Panta, Ae Mirmisiys "bts
% "12 $ GDA:
d A ))

n
E- PATAS AVE AU TINA y 25”
AG A We und Pies t a asaztaca x4 o D
4v
dez Abi 4 ae EH ERA mita, * ¿ali mo
50 7n: De has $ dac Arm ak md ` cm Pe
Qe * es
—$ A PT P. Gla - <A Y, 2; A A frz ze:
Has. «D Uan. XA ke E A :
Wis Na DAM dE ZA LC E a em C Sue: Bon R
A

` CÉMETOJAN *- q al
CĂRŢILE. bo.
A POPELARS. y A

fui en

CUVINT ÍNAINTE N. CARTOJAN

de
DAN ZAMFIRESCU

POS DU E ÁRTILE
MIHAI MORARU POPULARE
ÎN
LITERATURA
ROMANEASCA

EPOCA INFLUENTEI SUD-SLAVE

Editie îngrijită de

ALEXANDRU CH IRIACESCU

Prezentare grafică:
VAL MUNTEANU EDITURA ENCICLOPEDICĂ ROMÂNĂ
BUCUREŞTI, 1974

NICOLAE CARTOJAN
SI STUDIUL CÁRFILOR POPULARE

"IN LITERATURA ROMÂNEASCĂ

Desi a lăsat o reputată sinteză de Istoria litera-
urii române vechi, in care imbrátiseazá aproape
intreaga materie, Nicolae Cartojan a fost și a rămas,
in ipostaza de cercetátor al literaturii noastre vechi,
omul unei singure iubiri: cărțile populare. Este
ogorul pe care a pășit cu modestie, dar temeinic,
atunci cînd nu părăsise încă băncile Facultăţii de
litere a Universităţii bucureştene; pe care l-a des-
telenit în mare parte, căruia, dîndu-i ocol, i-a
insemnat hotarele, şi de pe care a cules cele mai
bogate roade.

Nicolae Cartojan a fost, pentru aceste scrieri cu

un caracter asa de felurit, incluse în noţiunea de

«cărţi populare », ceea ce Bălcescu şi Kogálniceanu,

apoi Iorga, au fost pentru genul cel mai strálucit

al creaţiei originale din literatura veche: cronicilc.

A fost, adică, invátatul care şi-a simţit intreaga

fiinţă contopitá cu filele operelor pe care le studia sl

prin care se simţea purtal intr-o lume ce răspundea

intim fiinţei sale. Marii ctitori al României moderne,

—— continuaţi de genialul și furtunosul lor urmaș, isi
Tehnoredaetor; CONSTANTA Bi NC scăldaseră sufletul, ca intr-o apă vie, M fluviul in
I io care se adunase, trecind prin secole, experienta

i istorică a unui popor. Dintr-o vreme însă, in care

cuvintul il aveau cei de deasupra, cronica, in epoca
marii sale infloriri, fiind opera cărturarilor-boieri.
Ea vorbeşte în primul rînd despre domni si clasa

Bun de tipar: 28

SEH : 28. 12. 1973

Tuus 000 ex, brosate + 2 009 Sd legale 1/1
Coli tipar: 23; Planse: 16 `

-— ` "ge

Tiparul exccutat : ROS i E : :
la I. P. Arta graficii, ND M conducătoare. Glasul poporului «de Jos» nu se aude
Bucureşti, Republica Socialistă Ran Zull: Ii ca atare, chiar dacă limba lui inteleaptá şi plină

de miez, ca și trăsăturile lui sufletești, răzbat in
scrisul cárturarilor.

Cu Nicolae Cartojan, în ştiinţa despre trecutul
culturii noastre a păşit un reprezentant al acelei

BW"
NK ea pp e

lumi sátesti
| esti care se nutri :
orală si cu o cultură utrise, de secole, cu o cultură
creată după perle E să adaptată, adoptată sau
Me sufletului să ^ : B :
de tărani din Căluoxnan: 1 sáu. Cartojan —
E men Cálugáreni-Uzunu—a pus in e d.
E Se acestei dimensiuni a culturii noastre
nta s EH maselor populare, o
s 3 > HI ec ate nil 5 . > 3
š S dek - mai de De
Ve pentru subiect. delitatea lui
ntr-adevár, cu exceptia

D = S 1 - E D
Cantacuzino, nici un c tolnicului Constantin

E o unu ărturar din cultura noastră
; nu de o cercetare monografică
D ?

dar nici mă
Datini an ale țar, de un articol semnat de Nicolae
. . intreaga sa energie de A
popularizator, ca si de j zi cercetător, de
nátátii asu dues informator prestigios al strái-
consacrată “enh trecutului nostru cultural, a fost
i pee cniturni lumii din care venea si pe care
E rus ausis atenția științei mondiale
ratist de reputați asdeu, savantului compa-
i; M Putatie mondială M. Gaster. i-a urmat
; ie d t
lumii țărănești SE populare », un exponent al
JA $ 3 care 1 xL = d
citise de veacari. T. e indrágise, le copiase si le
iubire si inteleo c-a urmat rapsodul plin de pioasă
ir ns egere. Și numele lui a rămas legat
una, in istoriografi su
d a > grana noastră 5
le universul acestor « cárti populare » literará,

.. Biografia lui Nicolae
in puţine cuvinte. Spec
virsire. Este parcă bio

E poate fi rezumată
SEN lipseşte cu desă-
i | rafia unuia di ij
Re că biog in mule «
1 anonimi, despre care mu aflăm decit din

insemnárile laconi
iai la lumina re We lu
-a născut în s EN om

ERR um Mim Călugăreni-Uzunu la 4 decem-
Petresen-Cartojan Si-c E o» n E Tiei
DE uneia dee ër ¿ra petrecut copilária in sat, pe
^ M ce Ma: vestite bătălii pentru liber-

p ui român, printre legende, basme si

n "2

cintece străvechi. A cunoscut, prin experienţă proprie,
intrepátrunderea « cărţilor populare » cu folclorul şi
a respirat întregul climat cultural al satului romă-
nesc de la sfirsitul veacului trecut, după cum a
cunoscut și viaţa grea a ţărănimii. Fapt nu lipsit de
legáturá cu aceste experiente, intreaga sa simpatie,
in calitate de cercetător al literaturii române moderne,
se va concentra asupra lui Mihail Kogălniceanu,
marele luptător pentru împroprietărirea țăranilor!

Urmează studiile secundare ca bursier la liceul
Sfintul Sava din București, unde, incepind din clasa
a V-a, are ca profesor de limba română pe lon
Bianu, viitorul sáu magistru si sprijinitor.

În 1902 se înscrie la Facultatea de litere a Univer-
sitátil din București, fiind remarcat de Titu Maiorescu
si de Nicolae Iorga si mai ales de acelaşi lon Bianu
care, după obţinerea licenţei în 1906, il angajează
funcţionar la secţia de manușerise a Bibliotecii
Academiei Române. Va petrece, astiel, zile şi ani
de-a rindul in továrásia miilor de manuscrise adunate
de pe tot cuprinsul ţării. Funcţionează, în același
timp, ea prolesor de limba română la Giurgiu, mal
intii la școala comercială, apoi, din 1910. după
examenul de capacitate, la gimnaziul clasic , JON
Maiorescu“, unde va fi si director. Din 1911 este
profesor si la Liceul militar ,,N. Filipescu” de la
Mănăstirea Dealu.

in 1912—1914 obţine concediu de la catedră si
pleacă în Germania, unde urmează cursuri de lite-
ratură si filologie la Berlin, audiindu-l in special pe
slavistul Brückner, fără însă a deprinde limbile
slave, care i-au rămas puţin accesibile. Constient
el insusi de această lacuná, îi va indruma pe stu-
dentii preferaţi spre aprofundarea limbilor si cultu-
rilor slave care au stat în legătură cu vechea cultură
românească,

În timpul șederii în Germania, intreprinde cerce-
tări fructuoase cu privire la biografia și activitatea
lui M. Kogălniceanu. Se întoarce în ţară la izbucnirea

t
primului război mondial, reluindu-și activitatea in

|
]

din Bucureşti inseamuá «epoca de aur» în istoria
predării acestei discipline in învățămîntul nostru
superior. Desi catedre similare se infuntaserá ante-
rior la Cluj (1919) și laşi (1920), titulari fiind Nicolae
Drágauu si respectiv Giorge Pascu, orientarea pur
filologicá a color doi profesori nu reușise să creeze
disciplinei lor o audienţă mai largă şi nici sá o impună
atenţiei marelui public. Intreaga operă, atit de meri-
torie, a lui N. Dráganu, este circumscrisá la chestiun:

into “secundar ca profesor si director ]
eun din Giurgiu. In 1916, in urma eM
E şutu, cursurile se întrerup, iar N. Cartoian
T Sia m a Bucureşti, unde rămîne pînă la EE

E un E revine la gimnaziul din Giurgiu.
BEES 2 a P e Ee 131 sustine teza de doctorat
Nour contribuţii. forent RUE a
Densusianu, jar din comisia de Een e

parte Demostene Russo, Rami :
, amir EE
Onciul, decanul facultăţii, o Ortiz şi Dimitrie

n an mai tîrziu trece ex
We | tirz e examenul de docenti
Ee lee Istoria literaturii române E
pe lon Bianu. Din 1923 este conferentiar
E. n e odata PR la Școala Superioară
1$0cà și Paleoorafie I j i
EN eer > cacvgratie. in urma acestei pr 3
"wi ee defmitiv eimnazil din p.
ri ă | Dăstr
mul Său curs păstrat, litosrafiat duns
doctorandului D. Mazi EN E notele
1997 5 erer SD SC din anul şcolar 1926
S az espre ementele occi j
i | E cidenta
ar vecie românească. În 1928—1929 a w
1 C u = 3
M i Pus despre Romanul occidental ín
eraira românească, di rs
- ege că, din care s-au păstrat
aur » ntogratiate (Bibl. Acad. Ro
558541). . Rom., cota II.
In : i 1 a
E ul E SE istoria a de ani, se
{rag a catedra de istoria li T
iberaturii romă
Nd ománe
a A p crearea ci, in 1901. Pentru
ZU) 1945—1929, catedr e
e 1940, egra esto suplinită de
| lorga, ale cárui prelegeri au dev
{storia literaturii inesti A di
D. uril románesti. Introducere sintetică
ÎN ae eg ce ale unui curs, Bucuresti 1929.
n anul următor. cat SEN l
A edra se scindează
EM h T, cindează,
du A o catedră de literatură vecbe, al cărei
e devine profesorul N. Cartojan, si alta de
urá modernă, în frunte cu D. Caracostea.

Dani in care Nicolae Cartojan este titularul
iteratură română veche la Universitatea

poco A TT —m

CP... a.

de pură filologie a textelor vechi, interesindu-i numat
pe specialişti, iar în ceea ce priveşte opera lui
G. Pascu, ea era condamnată din primul moment,
datorită stilului imposibil şi manierei ilizibile in
care veninosul profesor iesan, totuşi nu lipsit de
cunoştinţe şi de perspicacitate, înţelegea să-și pre-
zinte obiectul cercetărilor salo.

l-a revenit lui Nicolae Cartojan sarciua și meritul
de a face din studiul literaturii române vechi la
Universitate o disciplină cu uu larg orizont de idei,
impregnată de un cald si luminat patriotism, capabilă
să pasioneze o pleiadă de tineri eminenti, elevi ai săi.
unii dintre dinsii celebri astăzi în ţară şı peste hotare.

N. Cartojan avea, într-adevăr, toate darurile
unui întemeietor de şcoală: cunoașterea temeinică
a materiei, generozitatea, modestia, dragostea pentru
studenti. Şi-a organizat catedra, de la început, ca
pe o adevărată instituţie de promovare a cercetării
originale si de formare a tinerelor cadre. Cum lite-
ratura veche se studia, la curs si seminar, în toţi
cei patru ani de facultate, profesorul obișnua să
țină anual două cursuri — unul de sinteză tratind
despre o epocă din istoria literaturu vechi, altul de
adincire a materiei, pentru care isi alegea o tema
determinată. Cursurile crau completate cu semina-
rul, in care studenţii deprindcau metodologia muncii
științifice. Incepiud din anul 1 si pînă în anul IV,
materia era astfel înfăţişată, încît studentul urmărea
amănunţit, în decurs de 4 ani, întreaga dezvoltare
a culturii noastre vechi, de la origini pînă în secolul
al XVIII-lea.

Seminarul a devenit, din primul moment, punctul
de atracție al studenţilor celor mai dotati si mai
interesaţi de materie. Pentru a permite tinerilor săi
lavăţăcei afirmarea științifică încă de pe băncile

facultăţii, N. Cartojan crează, in 1934, Cercetări .

hterare, prima și ultima publicaţie consacrată lite-
returii române vechi, din care au apărut, piná în
1943, cinci volume. Valoarea acestei publicatii, atit
prin studiile studenţilor si doctoranzilor lui N . Car-

tojan, cit si prin extrem de pretioasa bibliografie £

anuală, intocmită de aceștia sub conducerea confe-:
rentiarulul de bibliografie N. Georgescu-Tistn, atasat
la catedra de literaturá veche, este nepretuitá.
nel hu se poate dispensa, in cercetările asupra
M cun noastre vechi, de această publicaţie, operă
olus, a unor tineri. |
In cadrul seminarului de literaturá veehe au
apărut, htografiate an de an, cursurile magistrului 2
In paginile lor putem urmári progresul cunostintelor
s evolutia gindirii lui N. Cartojan asupra dezvol-
tàm enlturii româneşti din epoca veche. Substanta»!
acestor cursuri a fost decantatá, sintetizatá si tipă-
ritá in cele trei volume ale Zstoriei literaturii român?
vechi — primul tratat clasic in materie. ES

—
m

Cursul despre «Epoca fanariotilor», tinut in
douá rinduri, prima oará in anul scolar 1932 1933
ȘI a doua oară in 1937—]1 938, a fost publicat aparte
cu eliminarea capitolelor — de altfel firave — despre
istoriografía și literatura religioasă, şi după o atentă
revizuire, completare si imbunátátire. El a devenit.
volumul ll din Cărţile populare in literatura romă?
nească. Noţiunile despre literatura « pareneticá »
expuse tot in acest curs au fost înglobate in studiul
« Ceasornicul domnilor» de N. Costin si originalul!
spaniol al Ini Guevara. În general însă materia seco-
lului al XVIII-lea, dincolo de epoca lui Brincoveanu
ȘI exceptind cărţile populare si pe Neculce. i-a fost
mal putin cunoscută lui N. Cartojan. Tratat in
cadrul mai multor seminarii, Dimitrie Cantemir n-a '
tăcut niciodată obiectul unui text tipărit 3,

Strins legatá de activitatea creatoare a semina-
rului de literatură veche este preocuparea lui
N. Cartojan de a edita texte vechi românești inso-
tite de fotocopii, astfel încît studenţii să deprindá
lectura slovei chirilice tipărite sau manuscrise. Încă
din 1921, în cadrul seminarului de istoria literaturii
române condus din însărcinarea lui Ton Bianu,
N. Cartojan alcătuise, impreună cu titularul de
atunci al catedrei, un album intitulat Pagi de `
veche literatură românească.. Albumul conţinea 32 de)
danse si era menit a servi exerciţiilor din seminar.
Sub titlul Album de paleografie románeascd, el se va
reedita, mereu adáugat cu noi planse, de trei ori
(ed. I, 1926, ed. 11, 1929, ed. IlI, 1940). Dar cea
mai însemnată ctitorie a sa rámine, din acest punct
de vedere, Texte de literatură veche românească. -
Colecţie îngrijită de prof. N. Cartojan, membru al
Academiei. Publicate la Casa Scoalelor, in excelente
condiţii grafice, au văzut lumina tiparului, în cadrul
acestei colecţii, trei volume indispensabile cercetă-
torilor: Dan Simonescu, Legenda lui Afroditian Persul
(1942), Ton Const. Chitimia, Cronica lui Stefan cel
Mare. Versiunea germană a lui Sehedel (1942) și
Al. Rosetti, Scrisori românești din Arhivele Bistriţei
(1592—1638), ultima apărută în 1944. Din neteri-
cire, ediţia Ráspunsurilor impotriva Catelusmului
calvinesc, celebra seriere a mitropolitului Varlaam,
pregătită de N. Cartojan, a rămas in spalt şi n-a
mai văzut niciodată lumina tiparului.

Profesor secundar de-a lungul a 17 ani (1906—
1923), Cartojan n-a uitat niciodată nevoile urgente
ale învăţămîntului mediu. Încă din 1929, in colabo-
rare cu €. Damianovici, apoi din 1935 în colaborare
cu I. Rădulescu-Pogoneanu, a alcătuit manuale de
limba română pentru clasele 1—1V şi VI. Tot pentru
elevi a iniţiat, cu sprijinul editurii Scrisul românesc
din Craiova, cea mai bună colecţie de texte ale

clasicilor români destinată elevilor: a Clasicii români — -

comentaţi ». În această colecţie, pe care a condus-o
pină là sfirgitul vieţii, au apărut. scrierile a 31 de

—

ir e Cartojan personal a in
p. erue lui P. Ispirescu, M. Kogálniceanu si Th. Ser-
Dánescu. Din literatura veche s-au tipări ti
seul Țării Moldovei de Gr

pou P Neculce,
| ' storia T'árit Romá-
neg i i o
sil de stolnicul Constantin Cantacuzino, dupá un
Dan Simonescu
Cartojan, Viaja
Cantemir (tra-
a), ingrijitá de

| itatea didacticá ce i
` à ce izvora dintr-
mi ică m
A Dee E N. Cartojan s-a ms
ercetator, ale cărui lucrări i isti
| | rarı 1-au cistig
incet dar sigur si pu
Sur, stima și recunoasterea în tară «i
E. S sterea in țară si
e p d ales membru corespondent al
i mâne 1
Bianu, şi membru M sech 194 [E eon ME
d ` € D f =
a 1 mal 1941, suecedind lui
dk A & ( N =
ei ot in 1929 The Medieval Academy of Ameri
e Y» Hall, Cambridge Massachussetts din H Bis
v > aA E D : j
A T aia zi membru al ei, iar în 1942 i se SE
mé a SC il doctor honoris causa al Univoersitátii
Lite R de SC in Commission inter-
istoire littéraire d
o n | moderne colaborind
1 : EA e chronologique des littératures modernes
su et lui Paul van Tieshem |
in neferici | idacticá gi
E ere Ce SCH ȘI munca stiin-
1 | e, in plin avint, ] umai
aed SÉ pl vint, la numai
dw We de cátre o pneumome căreia constituţia
qoe á Es à puiut rezista. A murit in noaptea
e abrio 1944, nu inainte de a fi
: pere. acel principiu de viată
l e viaţă eternă i
i cel p t à, c
este pasiunea si dăruirea pentru o cauză bună E

l Urmărind titlurile din bibliografía d
^. Cartojan ín ordine cronologică. ue de
e in. ed gică, se constată, d
à inceput, orientările fundamentale cărora Ro
yc

` 5 ———U CC

le-a rămas credincios de-a lungul întregii sale vieți: `
studiul epocii « pașoptiste », cu prelerintá evidentă |
pentru personalitatea şi opera lui Kogălniceanu, și
studiul aprofundat al « cărţilor populare în literatura |
românească ». |
- A debutat in Convorbiri literare, un an după
terminarea Facultăţii de litere, cu articolul intitulat
Soarta unei reviste literare in 1844: « Propástrea ».
in acelaşi an, 1907, a apărut, tot in Convorbiri
literare, un articol in care comunica date importante
despre Dacia literară si Steaua Dunării (Un episod
din istoria cenzurii in Moldova). Din cele 27 de titluri
de articole si studii privind literatura română
modernă, înregistrate de bibliografiile citate, numai
6 nu se referă la Kogălniceanu! Ele sint închinate
insă lui D. Bolintineanu, N. Bălcescu, V. Alecsandri,
sau altor subiecte ce ţin de aceeaşi epocă. Fără a-l
recomanda pe autor ca un mare istoric al literaturii
române moderne, aceste studii şi articole aduc, nu
o dată, contribuţii de care trebuie să se țină seama.
In special cei ce studiază pe M. Kogălniceanu găsesc
în informaţiile puse la dispoziţie de N. Cartojan —
care lucra la o monografie consacrată marelui demo-
erat si patriot —un preţios material documentar.

^- În 1910 lui N. Cartojan i se tipărește, tot in

Convorbiri literare, prima contributie la cercetarea
literaturii vechi, domeniul care-l va consacra printre
istoricii literari de prestigiu ai vremii sale. Este
vorba de un fragment din amplul studiu Alexandria
in literatura românească, studiu elaborat iniţial în
seminarul de istorie literară al lui Jon Bianu, ca
student, și premiat de Universitate cu premiul Hillel.

Lucrările lui N. Cartojan în domeniul literaturii
române vechi — singurele care ne interesează aici
— nu sînt numeroase. Cuprind însă cercetări esen-
Hale care, in ciuda progresului documentar, asigură
autornlui o intiictate ce obligă pe specialistul de azi
să pornească, întotdeauna, de la ele.

lată lista celor ce reprezintă contribuţii personale la
progresul disciplinei, precum şi sinteze fundamentale:

E t

Institutul de Art : 3 x
me e Arte Grafice Carol Góbl, 1910, 102

2. Aler a i i
4. Alcrandria in lite j i
„Ale ateratura romá i. Noui
E. 2 eased. Nou
iribatiz. (Studiu si text), Bucuresti, Cartea nom

neascá, Institutul de A a fi $ :
1999, 122 pagini, `" ^ ^ Grafice Gübl-Rasideseu,

€)

JG. Les ] dt i F ]
En db" lui Agar in literatura veche romá-
mi d onvorbiri literare, anul LVII 1925
pp. 240—201 si extras, 18 pagini |

A. Les a . A e
na 19» Tei in literatura românească
Memoriile e „14 pagini, Academia Română.
e secțiunii literare, Seria III. T a.
Mem. a. i ? om. RER

5 « Fiore d 7 Y d A
i viriù» in liter :
4: | alura r Y
Bucureşti, 1928, 107 pacin; románeascd,
| pagini, Academia Română,

Memoriile secţiunii li Che
Mem. 2. "Von literare, Seria III, Tomul IV,

6. ă 1 D m E
vol. 1 pd pom bs Pirata românească,
D a D el Su -Slave Edi D
3 a H 11 `
Scoalelor, Bucuresti, 1929, 271 min Doe
CL >

1. Cel mai vechi
| zodiac românesc:
ETT loa, pin (1620), in GC
| EN 8, | " E C E a : " i
em i pa d DE 254—601, şi extras,

E «* Ceasornicul domnilor » de N. Costin si origi
pe ul spantol al lui Guevara, publicat SE a
Dae istorică română, TY, 1933, cu sfirsitul »
da gh literare, IV, 1940. In intregime apar
A 1-0 Drosurà aparte, in 1941, avind 42 EEN l £

pagmı rezumat francez. iii

eg « Erotocrit » in literatura romá-
ee ct necunoscut, Academia Română
" ule Sectiunii Literare, Seria IIT, Tomul |
Mem. 4, Bucureşti, 1935, 57 pagini i

10. O dramă popul italiană a lui Ginli
PE e? putará italiană a lui Giulio Cesare
pre otnan-Pasa si vitejiile româneşti, in

XIV

Omagiu fraţilor Alexondru şi Lon Lapedatu, Bucureşti.
1936, si extras, 9 pagini.

11. Cărţile populare în literatura românească,
vol. II. Epoca influentei grecești, Fundaţia pentru lite-
ratură si artă, Biblioteca enciclopedică, Bucureşti,
1938, 450 pagini.

12. Iconografie populară românească. Mintut-
toral şi vita de eie, în Artă gi tehnică grafică, Buletinul
imprimeriilor statului, ur. 1, septembrie 1957, și
extras, 4 pagini.

13. Iconografie populară românească. Zapisul lui
Adam, in aceeaşi publicaţie, nr. 3 din 1957, și extras,
6 pagini.

14. Colindele cu steaua (Picu Pátrut), în aceeași
publicaţie, nr. 6 din iunie 1938, si extras, 7 pagiul
cu 41 ilustraţii de Picu Pátrut.

15. Istoria literaturii române vechi, vol. I—lIL,
Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, ]940—
1945, cu numerotare in continuare, de la 1 la 272
pagini. Dar textul singur, fárá numeroasele ilustraţii,
si la format normal, nn depăşeşte volumul 11 din
Cártile populare care rámine, astfel, cea mai întinsă
lucrare publicată de N. Cartojan.

Am eliminat, din această enumerare, titlurile ce
reprezintă simple tipăriri anticipate de fragmente
din lucrările mari, apărute ulterior *, precum s!
articolele publicate in limbi stráinc — unele simple
rozumate de mai putin de o paginá — care nu aduc
nimic nou, cu excepţia versiunii franceze a studiului
despre Erotocrit — şi îndeplinesc numai funcția de
informare a strüinátátii asupra rezultatelor expuse
amplu în studiile româneşti ?.

Ceea ce se desprinde cu claritate din lista de mai
sus, si chiar din titlurile enumerate în note, este
locul covirşitor pe care îl deţin, în opera lui N. Car-
tojan, studiile asupra «cărţilor populare». Nu
numai că, împreună, cele două volume ale « capo-

doperei sale » 6 depășesc cu mult Istoria literaturii
románe vechi, sintezá ce are ca obiect, totusi, intreaga
evolutie a culturii románe pînă la mijlocul secolului
al XVIII-lea, dar ŞI cercetările monografice pregă-
titoare sînt, în exclusivitate, orientate spre acelcasi
preocupări.

Singurele două studii care se detaşează din seria
investigaţiilor directe asu
ȘI a ecourilor ei în folclor s1 ín iconografie privesc

despre Marc Aureliu, tradus ȘI prelucrat in româ-
nește de Nicolae Costin, aparține, si el, pînă la un

lar scrierea lui Giulio Cesare Croce, N. Cartojan
a descoperit-o, in tipáriturile italiene din secolul

Bologna, 1879, primul care semnalează această
dramă între scrierile lui Croce, şi nici M. Gaster,
care a folosit, cel dintii la noi în țară, monografia
lui Guerrini, nu au băgat de seamă importanţa sa
pentru români. I-a fost dat celui născut la Călugăreni
să facă, pentru intiia oară, cunoscut în România acest
document de epocă despre vitejiile lui Mihai Viteazul!
Reeditind deci, într-o tinutá graficá de exceptie,
Cărţile populare în ivteratura románeascá, Editura
enciclopedicá română, pe lîngă omagiul adus auto-
rului în al 9O-lea an de la nașterea sa, pune la
ispoziţia cercetătorilor trecutului nostru cultural,
romaniștilor de pretutindeni si Comparatigtilor, cea
mal importantă Operá a lui Nicolae Cartojan. lar
marelui public îi oferă o carte ce se citeşte cu
plăcerea cu care citim basmele si legendele ce ne-au
incintat copilăria.
Fiindcă meritul esențial al cărţii rămine — pe
lingă o documentare ce era la timpul său foarte

AVI

bogatá, dar care a fost intre timp SR GE
de cercetátori ieşiţi chiar din scoala Weër e
capacitatea unicá de a reconstitui, n e e
tifice și lectura textelor, piața, e EE GE,
populare in literatura universalá şi en A Ka
B Som în literatura românească este o adevăr

seco ] j mosu nostri, punindu > s e
S lo m SIr pe SETA , 5 " > = e i
E supra nus Sl scrisului unor marl cártur ar e

a Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Jon Heliade _
A

u.
O C | -A- in wt -acest a e a SS >. a

| ot rca =
ie | e E!

i pr eg ees
aproape exclusiv din experienţa imediată a istoriei, .

i $1 leme,-
unei istorii mereu încercate de grave nevoi şi prob

1 Si mici ÎȘI gà sfátarea
sufletul cărturarilor mari gi mici își găsea desfáta

j ar. caro, .
cu o literaturá, ce-i drept de imprumut, d

-—— ro en:

átrunzind pe tárimul sensibilităţii și malini x

um a fost integratá literaturii originale, a pus

E al tuturor páturilor de cititori, secole in sir.
l -

a a a e A A e E asá
Cu excepţia Istoriei ieroglifice a lui Cantemir, rám

apro 4, «cártile populare» au
p à unoscutá, «cártile p re»
aproape două secole nec à d
E ezentat din veacul al XV-lea si piná spre sfirsitu
Li 7 ,

celni de al XVIII-lea, singura formă de «beletristică»
C

| opti de
in cultura română. Si una din temele esentiale
in c :

eri eră universală.
si-au făcut ale lor aceste scrieri cu o carterá unive

|
|

ă stant, _
Cartojan urmăreşte, după un program con

e “e 1 Q

M, în Lo Lee,
destinul fiecărei scrieri e ue ER ci în versiu-

pătrunde în cultura română, apoi s tia populară, în
nile românești şi reflexele in " emus e rer A De

^jconografic uncori, iru sn E. cu relatarca
fiecare dată are grijá să înceapă, in ile on tal
conținutului respectivei scrieri, în care E. produse
unic de evocare a atmosferei propru

ivi l (än ulturii.
din veacurile de naivitate și copilărie ale S dE?
universale. De fapt, istoricul reconstituie € |

1 indva mintea sl
stiintá un univers in care s-a miscat cindva mi S

XVI

D
d
t
fi
y

«> m AAA

sulletul poporului nostro, sugerează elementele de
poezie $i basm ca si pe cele de teroare naivă vehicu-
late de așa-numitele « apocrile » cu caracter religios,
, dar nu o dată cu un substrat ascuţit social, anti-
feudal sau anticlerical. Căci — nu trebuie uitat —
oate aceste «apocrife» se găsesc trecute pe listele
de «cărţi interzise» întocmite de biserică, deoarece
ea vedea într-însele un atentat a] maselor la mono-
polul spiritual deţinut de cler. Chiar legendele
religioase, mai apropiate de vederile bisericii si
utilizate, in consecintá, potrivit en scopurile . sale,
sint, prin originile si natura lor, produse ce intru-
chipau mentalitatea si gustul páturilor neprivilegiate,
inclinate a vedea mai degrabá elementul uman Si
poetic decit rigiditatea dogmei oficiale. Acest fapt l-a
inteles foarte bine Cartojan, transpunind conținutul
lor în termenii științei literare, dar ferindu-se a le
Şterge praful auriu al vechimii, |
lată de ce, carte de știință în cel mai strict inteles
al cuvintului, marea sinteză a lui Nicolae Cartojan
se transformă ea insási, pe másura lecturii, intr-o
veritabilă creaţie literară. O citim așa cum citim
versiunile datorate unor scriitori moderni ale bas-
melor. din O mie si una de nopți, privind cum trec pe
dinaintea ochilor noştri viziunile inspăimintătoare
sau paradisiace ale « apoerifelor », lumile de basm și
aventurá ale romanelor de felul Alexandriei sau
Erotocritului, comparatile'si povestirile cu. tile din
Floarea darurilor, Esopia, Archirie si Anadan. Ridem
impreuná cu Bertoldo, ne transpunem in mentalitatea
unor vremuri care eredeau ín existenţa unor animale
labuloase si căutau să descifreze semnele timpului
in gromoenice, sau viitorul după bătaia ochiului,
Nicolae Cartojan a avut darul să prezinte totul
cu O intelegere pentru acele vremuri naive, care-i
venea din amintirile propriei copilării. El povesteste
cu plăcerea cu care a ascultat, copil fiind, aceleasi
isprăvi ale lui Alexandru Macedon, sau aceleasi
năzbitii ale lui Bertoldo. Nimeni nu-l va mai ajunge
ȘI nimeni nu-l va intrece în aceasta. Oricît de mare

XVIII

DI Sg ^ LJ - A lt
a fost progresul cercetării după el, $1 RE
ar datora Cartojan eg d A Oen is A Ge
ámi üntifieà solidă, peste ear |
rámine o creație stuni
a trecut fără a-i ofili parfumul arhaic, Se de abil
E P iE KI
filtrat prin mintea eriticá a omului modern.

NOTE

e : H D e : e
1. Bibliografia completă a operei w
a lost întocmită, in două rînduri, de E sá A
Simonescu $i ]. G. Dimitriu. Vezi Dan Simonescu,
N Cartojan ( 1885— 1944 ) în Revista istorita Sen
4 IS . Dimi-
vol. XV, fasc. 11, 1945, pp. 195—215 $1 e O
triu, Nicolac Cartojan, in Orbis, Bulletin S i MM
de Documentation hnguistique, tome + o
1965, pp. 589—603. Titlurile sint clasate ud
epocile din istoria literaturii române la care se b: t
respectivele lucrări. Nu se face nici n e
dacă poziţia bibliografieà E E
Gr T á tipárire antic
butie nouă, sau o simplă i re 3 NN
in studii ai mari, înregistrate la :
fragmente din studiile m l ) ell
iti u sint diferentiate cont
poziţii. De asemenea, nu y
B rundamentale de artieolele cu un rol pur info
mativ, sau de popularizare.

in privinţa celor două poziţii bibliografice pnr
personalitatea si Opera pe ee ae i
i : Un grande erudito `
euzino, şi anume: U .
Padova: Lo « Stolnic » Constantin due A
resti, 1943 (in colaborare en der y rei ceai
Ba 1 însă d artine) $
indu-şi insă partea Gei apart S WE
Bus - usi (viaja si opera), Craiova,
Constantin Cantacuzino UN div AB i e
1944, studiu premergător la ediția ¿storiel j
nánesti textelor eu cele doná pre-
Románestz, confruntarea de d E
D ME e a ia p |
legeri din enrsul htogr : SS d
ri 2—1943, pp. 39—101, pre i
3rincoveanu, 1942 ; PP- i ;
A volumul 111 din Istoria literaturii románc vechi
duce la următoarele constatări:

| 1 di italiană semnate
uă părţi din placheta italiană se |
$ de N ` irtojfim Lo «Stolnic» Constantin

XIX

A eoo

Cantacuzino (pp. 7—26) si Lattivitá dello

«Stolnic» Constantin Cantacuzino (pp. 69—-
97) sint, in parte, o redactare sinteticá, dar
in și mai mare parte o simplă traducere pentru
uzul stráinátátii, a prelegerilor sale univer-
sitare păstrate in cursul citat, curs ce stă
la baza volumului III din /storia literaturii
române vechi. Ele nu aduc nimic nou în
raport cu acesta din urmă.

b) Studiul introductiv la ediţia textului Istoria
Tărıi Româneşti, ediţie cc apartine în exclu-
sivitate colaboratorului Dan Simonescu, are
la bazá tot textul prelegerilor universitare
citate, cu o serie de amputári. Se reproduc
insă pe larg, din același curs, notele de călă-
torie ale stolnicului, la care N. Cartojan a
renunţat în textul definitiv al cursului, publi-
cat ca volumul III din Istoria literaturii
române vechi. Analiza operei capitale a stol-
nicului este însă mult redusă faţă de curs ȘI
de Istoria literaturii române vechi. F aţă de
curs găsim în plus un paragraf despre opera
geografică, si acesta îmbunătăţit în /storie,
unde se dá și un paragraf despre opera reli-
gioasă.

În concluzie: cu excepţia amplelor citate din jur-
nalul de drum, pe care Cartojan le-a pástrat numai
aici, introducerea la ediţia Istoriei Țării Româneşti
nu-} interesează pe cititorul care cunoaște ZJstoria
lueraturii române vechi. Această introducere nu
reprezintă un studiu special, rotund, ci doar o
adaptare ad-hoc a prelegerilor universitare. defini-

tivate si tipărite în Istoria literaturii române vechi,
vol. TII.

La poziţia bibliografică Miron Costin si Nicolae
Costin, în Enciclopedia Italiana fondata da Giovanni

Treccani, vol. XI, 652 (T. G. Dimitriu, p. 597) este
vorba de două scurte prezentări, fiecare avind, fără

bibliografie, 27 de rinduri (M. Costin) şi 9 rd

NN. Costin) pe pagina impártita în două coloane.

Ele nu au nici o altă importanţă decît locul unde au

apărut. uu

2. lată lista completă a acestor cursuri litogra-

Date, după bibliografnle citate: |

1926—27. Elemente occidentale in literatura veche
românească, I. f., 264 + 6 p. (editat de
D. Mazilu).

1928—29. Romanul occidental in literatura veche
românească (cîteva prelegeri editate de
Victor Hilmu).

1920—31. Literatura românească în sec. al XVI-lea,
516 p. (eu acest curs începe seria celor
editate de seminarul de Istoria literaturn
române vechi). | ,

1931—32. Curs de introducere in istoria literaturu
románe vechi pentru anul pregátitor, 422 p.
— Literatura română in epoca lui Con-
stantin Brincoveanu, 339 p. d

1932—33. Curs de introducere in istoria literatura
române vechi pentru anul pregátitor, 445 p.

— Epoca fanariotilor, 463 p.
1933—34. Începuturile literaturii române, 433 p.

1934—35. Literatura română in epoca marilor cro-
nicari moldovent, 632 p.

1935—36. [nu a fost htograhat].
D A i o
1936—37. Epoca lui Constantin Brincoveanu, 343 p.
3

1937—38. Epoca fanariotilor, 408 p.
— Iconografie si folclor, 117 p.

1938—39. Începuturile literaturii române, 430 p.

1939—40. Istoria literaturii române vechi in secolul
al XVII-lea, 244 p.
1940—41. Literatura románá in epoca marilor cro-
nicari moldoveni, 432 p.
XX1

] 7 ri m > e e D
1942—43. Epoca lui Şerban Cantacuzino si a lui
Constantin Brincoveanu, 112 p.

— Epoca lui Constantin Brincoveanu, 301 p.

3. În articolul citat, însoţit de bibliografia lui
N. Cartojan, prolesorul Dan Simonescu serie: « Deşi
cronologiceste ultimul lui curs are titlul Epoca fana-
riotilor, totusi sub acest titlu, prof. Cartojan a
tratat mai mult romanul popular răspîndit la noi
in secolul al XVII-lea si mai puţin celelalte domenii
literare, istoric și religios. În mai multe rînduri a
anunțat studenţilor un curs despre D. Cantemir
pe care însă nu l-a ţinut niciodată. În 1935—1936
a ținut un seminar despre opera lui Dimitrie Can-
temir. În ultimul timp a expus sumar numai bio-
grafia lui Dimitrie Cantemir, ceea ce înseamnă că
in preocupările și notele lui începea să se schiteze
monografia întreagă» (p. 197).
ln Precuvintarea la primul volum din Cercetări
literare, N. Cartojan nota intre altele, fácind o istorie
a preocupárilor sale, incepind din 1930: « Anul 111
si IV: Adincirea unei epoce sau a unui ven literar
in toate aspectele sale. Astfel preocupările Semina-
rului din ultimii ani au fost îndreptate asupra urmă-
toarelor teme: epoca gi opera lui D. Cantemir: cro-
nicarii moldoveni si scrierile lor ca izvor de inspiraţie
pentru epica și drama secolului al XIX-lea: cărtile
populare şi urmele lăsate de ele în folclor. » În anul
școlar 1934—1935 seminarul cu anii HI si IV «a
urmărit tinta de a adinci probleme tratate în cursul
public privitor la epoca marilor cronicari moldoveni»
(Cercetări literare, II, 1936, p. V). «Seminarul cu
studenţii anului 111 si TV, condus de nol, a dezbătut
in anul 1935— 1936: viaţa si opera lui Dimitrie
Cantemir; în 1936—1937: istoriografia în Tara
Românească; in 1937—1938: literatura populară
scrisă si legăturile ei cu folclorul si cu arta populară. »
(Cercetări literare, TII, 1939, p. V). În anul scolar
1939—1940 în seminarul pentru aceiasi ani III si
IV, pe care-l conducea personal, Cartojan «a urmărit

XXII

ideea originii romane în literatura noastră veche
(la Grigore Ureche, Simion Dascălul, Miron Costin,
Nicolae Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul și

See :
D. Cantemir).» (Cercetdri literare, IV, 1940, p. VII).
Este ultima informatie despre activitatea semina-
rului, publicată în Cercetări literare.

4. În această categorie intră următoarele titluri
din bibliografüle citate:

a) Înrîurirea Alexandriei asupra literaturii popu-
lare, în Convorbiri literare, XLIV, 1910, pp. 602—
614, articol publicat de autor cu o notă care spune:
«Fragment dintr-un studiu asupra Alexandrie, în
literatura română ». Cu excepţia unui scurt pasaj de la
inceput, regăsim textul acestui articol în monografia
Alexandria în literatura românească, pp. 89—101.

b) Alexandria (Coder Neagoeanus) în Anuarul
liceului Ion Maiorescu din Giurgiu pe anul şcolar
1919—1920, Bucureşti, 1922.

c) Codex Neagoeanus, în același anuar pe anul
scolar 1920—1921, Bucureşti, 1922. Confruntarea
textelor cu Alexandria în literatura românească.
Noui contribuţii, unde sint retipárite la paginile
82—117 şi respectiv 47—53 dovedește că s-au utilizat
aceleaşi zaturi tipografice cu care a fost tipăntă
lucrarea întreagă. Unele mici completări au fost
operate de autor în corectură, pentru forma defi-
nitivá, tipáritá in volum.

d) Pagini de literatură românească veche. O
cronică anonimă despre Brîncaveanu, în Cele tre
Crisuri, Bucureşti, 1941, pp. 53—56. Este textul
capitolului despre Anonimul brâncovenesc din volumul
Ml al /steriei literaturii române vechi, p. 247 şi
954—256 (Cronicarii lui Brincoveana, paragraful
Cronica anonimă despre C. Brincoveanu). Singura
frază care lipseşte in Istoria literaturii române vechi
este următoarea: « lată cum stia Brincoveanu sá
facă dreptate celor nápástuiti şi să aducă ordine
in finanţele ţării» (p. 55).

XXII

e) Epoca lui Brincoveanu, în Revista Fundațiilor
Regale, anul XI, octombrie 1944, nr. 10, pp. 144—
158. Este, cuvint cu cuvint, paragraful Ti, Epoca
lui Brincoveanu din volumul 111 al Zstoriei literaturii
românc vechi, pp. 205—212. Acesta din urmá are in
plus bibliografia si citeva rinduri in text.

9. latá si lista completá a acestor titluri:

8) La légende d'Absar dans l'ancienne littérature
roumaine, in Slavia, Casopis pro slovanskou filologii,
Praga, anul V, fasc. 1, 1926—1927, pp. 201—202.
Este nn rezumat de 50 de rinduri al stadiului publicat
in Convorbiri literare.

b) «Fiore di virtù » dans la littérature roumaine,
in Archieum Homanicum, X11, 1928, pp. 501—514.
Prezentare a reznltatelor comunicate in memoriul
academic de la punctul 5 a] listei noastre. A apárnt
st in extras.

c) Lieres populaires roumains traduits du slave in
1. Sjezd slovanskych filologi v Praze, 1929, I-er Con-
gres des philologues slapes à Prague 1929, vol. 11, 1931,
$1 extras de 8 pagini. Prezintă succint Fiore di eirtü,
Alexandria, Varlaam si Ioasaf, Archirie şt Anadan.

d) Les premiers éléments occidentaux dans la
littérature roumaine in Revue de littérature com-
parée, 1954 si extras 18 pagini.

e) Le modele francais de « l'Erotocritos ». Poème
crétois du .XVII-e siècle, in Revue de littérature
comparée, aprilie-iunie 1936, pp. 265—293 si extras
de 29 pagini. Acest articol a fost tradus și în grecește
sub titlul Ot ¿peces xal Zusoec yes Tod Epwroxirov,
ȘI a apărut în Tò Néoy K&cvóc, Atena, decembrie
1937, pp. 362—375 si ianuarie 1938, pp. 2 Ey

f) Les romans courtois et les romans d'aventures
dans le Sud-Est européen et surtout dans la littérature
roumaine, in Bulletin of the International Committee
of historical sciences, volumul X, partea a III-a,
cuprinzind rezumatele comunicárilor prezentate ]a

XXIV

| ational de stunte
l S-lea Congres international t 5 :
rice do la Zúrich, 1938. Rezumatul de A
tojan, de 30 de rinduri, este tipărit la pp.

: Lo
g) Un grande erudito romeno S ee
) Z u SUI s

antin Cantacuzino, S

« Stolnic » Constan o, i
(în colaborare cu R. Ortiz). Vezi eis Ber
informatii sumare despre o pe LE
get? i storia della letteratura romena,
află si în broşura Breve | o

traduzione di A. Pernice dal man g

cazioni dell tuto per l'Europa
1926, Pubblicazioni dell Insti ]
ES. prima serie, dad d a A poo
Pacinile '5—11 din aceastá brogurá de 3 m
Eire care 7 de bibliografie, sint rezervate ep

vechi.
1 í. Discurs it la 28
6. Lingvistica românească. Discurs rostit
4946 ntá lică solemnă, de lorgu
mai 1946 în ședință publică mná, Oa
lordan, cu răspunsul d-lui Th. Capidan, sti.
?

; iu] lui N. Cartojan). A
1946 (elogiu DAN ZAMFIRESCU

ELLA C) NN o !LLLLG IUE !]4 GLGGGUUÁLuL-LLE LABAuA"Itho IGI 1]1GL"U':i co BB

NOTÁ ASUPRA EDITIEI

Ediţia de faţă reproduee textul ediţiei anterioare
a studiului lui N. Cartojan, Cărţile populare în
literatura românească, apărut în ani 1929 (vol. 1)
si 1938 (vol. 11).

Textul a fost transcris conform normelor orto-
grafice aetuale, grafii preeum sbuezum, deslántuat,
ipostase, rásorátiti, aeeeaș fiind înlocuite prin zóuctun,
deslántuit, ipostaze, răzvrătiți, aceeaşi. Au fost
pástrate insá formele eare consemneazá o realitate
fonetică: manuscripte, contunporan, sunt, prototipe,
cari, a resfringe, a ceti, resfirat, eitiu, descăliedtor s.a.

Au lost eoreetate tacit numeroase greșeli de tipar
sau de redactare ale veehii ediții. Astfel, în volumul I,
la p. 85 (ed. 1929) în fraza « Sara, Isac şi robit plin-
seră pe Avraam şi-i îngropară sufletul cu einste... »,
cuvintul sufletul, a fost inlocuit, așa eum o cere,

| logie, contextul, cu trupul. La p. 245 a aceluiaşi
volum, citatul din poezia lui Rückert « Es war ein
Mann...» a fost transeris corect, « Es ging em
l Mann...» ln volumul Il (ed. 1938), la p. 42,
| capitolul Moartea lut Cain, se rezamá legenda naşterii
ciinilor din {easta lui... Adam. Textul se referă
| de fapt la Cain, personajul legendei.

Mai dificilă decit eliminarea erorilor de acest fel
si a numeroaselor erori mărunte de tipul: opere
patriotice pentru opere patristice, premiologie pentru
paremiologie ctc., a fost eoreetarea unor greșeli
privind cotele manuscriselor eitate in text sau in

bibliografia capitolelor. Astfel, in volumul I, p. 114
(cd. 1929) se citeazá ms. nr. 449. In realitate, e
vorba de ms. nr. 469 din Biblioteca Aeademiei
R. S. Románia. La pp. 122 si 123, tximiterile la mss.
nr. 496 si respectiv 463 erau eronate, trimiterea

Xx Vi

corectă fiind la acelasi m
. 1a același ms. ur. 469, TAS
ed I, ediția din 1929, trimitea ^ tad y
E i lioteca Academiei R. S. Románia e SC
SECH EE un manuscris al lui LER "Dia.
; Care nu interescazá, evident : IER
es SE st Artilor
PD torea corectà e la ms. m ur
de Cod rmiterea la ms. 3607 e greșită, fiind v; ză
1 Gë SE Ins. nr. 3821. Tot. in vais 1
SE x oen cotei corecte a ME e
ediţia din 1929 eg TI: S Anadan, 4404
volumul I ( 1 ne ntioneazá, greșit, cota 1404. în
copiat la 1787 d E p. 125, se citeazá manuscrisul
corectá e 3692 La E u Agurii, sub cota 3629. Cota
EN cota 9 En dor a aceluiași volum, se citează
p Y. vota corectă a man tud
dud Istoria poamelor, e 2989. La € 4
cota 5940. Este di pap rëtsch! Aethiopica, sub
n&m inj cate, de fapt, ms. B.A.R, 5046. Mentio-
manuscris, la. See cazuri, identificarea cotei de
fost posibilă ne S-ar Îi putut referi autorul nu a
cu i Aa), E Em mare de manuscrise
| t imuar si li DEE A
E copist, dată. | "poa unor precizări suplimen-
u fost corectate tacit i
E greselile care i
ia dent, tipografului, de exemplu datarea d
CAR d volumului II (ed. 1938) — vlet. onată
oral m 1742, asa cum indicá de fant
sau m MN a de la p. 167 a aceluiaşi volum) —
€ area capitolelor cártii lui Toani hi
; atovsk1, Cer nou... m 199, : xd
938) s.a. 2 a vol. E ed.
A :
ind BEE d E multe greșeli
geg > H apariției volumelor eit:
iex patie, trimiterile din subsolul paginilor (in
: adesea exponentul d Gs
A - j h e trimitere
a E cams in cazul unor erori de SSC
işti i ;
in nota de AS ;4, am menționat numele corect

Notele edi
torului au f
oe ost , A
paginii cu asterisc. marcate în subsolul

XX yill

Au fost traduse citatele socotite necesare pentru

o completă intelegere a textului. Traducerile sint
marcate cu paranteze unghiulare.

Întrucît reproducerea ilustratiei (alb-negru) din

ediția 1929—4938 nu ar fi fost, din motive de ordin
tehnic, corespunzătoare, ea a fost refăcută (diapo-

Zitive color), ceea ce ne-a obligat in citeva cazuri
la inlocuirea unor planșe din vechea ediţie cu alte
ilustraţii cu tematică similară.

De la apariţia primei ediţii a acestei lucrări,
piná în prezent, volumul de informaţie în domeniul
cărților populare a sporit considerabil. Au fost
descoperite numeroase manuscrise, au fost stabilite
noi filiatii şi datări, s-au reevaluat unele ipoteze.
Nefiind o ediţie critică, ediţia de faţă nu isi propune
o aducere la zi a informaţiei si bibliografiei domeniu-
lui. Pentru aceasta recomandăm excelenta ediție
privind cărţile populare, datorată prot. univ. lon
C. Chitimia si Dan Simonescu, culegerea de studii
Probleme de bază ale literaturii române vechi de 1. C.
Chitimia s.a.

Chiar depăşită, sub unele laturi, de stadiul
actual al cercetării, valoarea monografiei, devenite
clasice, a lui Nicolae Cartojan, rámine credem,
evidentă, justificind reeditarea ei la cele pesto
patru decenii de la apariţie.

Mulţumim si pe această cale prof. univ. Dan
Simonescu si prof. univ. I. C. Chiţimia pentru pre-
tiosul sprijin acordat la intocmirea prezentei editu.

AL. C.

— ——— —À

ueratura noasiră veche s-a dezvoltat in
iret direcțiuni principale: religioasă, istorică și popora-
nü scrisă. ` ES me r 3

Literatura. poporaná — in care cuprindem si le-
gendele religioase apocrife — apare la noi curind
după traducerca cărților fundamentale ale bisericii
in ținuturile maramureșene.

"În cadrul literaturii noastre vechi, ea pătrunde
din limba slavă sau greacă si se ráspindeste în tot
cursul veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea ín
copi, manuscripte, pentru ca să vadă lumina tipa-
rului la sfîrşitul secolului al XVIII-lea sau. al celui
de al XIX-lea, cînd acțiunea de regenerare națională
prin scoala sătească, începută de curentul ardelean,
impunea publicarea cărților iubite de popor.

In dezvoltarea culturii noastre vechi, cărțile acestea
au alcătui literatura de imaginaţie, prin care s-au
desfútat în ceasurile de recreare sufletele dornice de
ficțiune ale edrturarilor: din trecut si, prin ei, ale
maselor populare.

Literatura. apocrifă şi poporanii a deschis sufletului
románesc de pe vremuri o largă perspectivă spre
tárimul miracnlosului magic si creştin, spre lumina
feericá a Orientului: legende pioase, pline de gratie
naivă despre familia sfintă şi copilăria Mintuttoru-
lui în cadrul patriarhal al vieții de sat; descricri pline
de culoure despre palatul reginei Candachia, cu pere-
ti de pietre nestemate, cu mese de diamant, cu scaune
de aur, cu pahare de smaragd și de safir; lampa fer-

WB Prefata autorului la vol. 4 — Cărţile populare în litera-
lura románeascá — Epoca influenței sud-slave — Bucuresti,
t929.

7 E d " ; D >. >
SCH S luz Aladin, din O mie și una de nopti, cu
de califi si de viziri, de haremuri si ran
cu Bagdadul plin de srádini în fl T
E S A o y O > A A e
cu apă răcoroasă. POSE uzi,
Din acest
, £t : unct de ve )
BO See noi X, ES GEET COD
is e Au Ot prețioase documente culturale
SI Jocul cărora putem pătrunde si înţelece men.
ali ea generatiilor dispărute. TEE
7 xi »
incl GE acestea cu filele míncate de cariu
E imp și pătate de picăturile d
= : e icáturile d )
wee al p e lumi-
i E a cetiiori de pe vremuri, palpită incă
sch 2 Sufletul veacurilor trecute; — și acest sufl t
C y : EE y fie
RE incerca să-l cuprindem ȘI să-l infátisdm 1
ginile ce urmează. A d x
Dar i ` :
Lon E afará de interesul istoric, textele acestea
ză Încă si azi un cara ASE
«ih MES cter de act 7
d ` Ñ ualiiate
us H p veacului al XIX-lea, pătrunderca 254
moderne occidentale le-a alungat di ju
claselor noastre orá US in biblioteca
p pal ordsenesti, ele circulă totuși sí acum
a SE mid In fiecare an, se trimit din orase.
n ege ori speciali, la sate, sute de mii de aseme-
? — Numai casa Steinb 'DÚ | "
. ] NOCTES tipu E
Ei i j & Upareste, du
e, m-am informat, anual în cite 10 000 de E
SE, pin poporane religioase. Acolo. în yea
- as : y A
T acestea îşi continuă încă influenta lor
: il ys = D e D
din eiclul aia, ri Men um ul
x eb UGG at superstititlor m
A " &i | care să n
Kee d ata curtiulor populare. În Pe a
a colin j ecc:
de nuntă, a bocetel clor, a descintecelor, a orajiilor
Me. A eor etc. au pătruns o sumedenie de
E ER in Md scrisă. În iconografia populară
rue bisericesti, in troi A |
stt, roitele ridicate d
10Qs lenfni is. e suflet
ee drumurilor de (ard, se ns i
: d „5 E
e QE Scene inspirate din literatura relisioasí
apocrifd. 1g oasc
Cunoas incită
ee SS adincită a acestei ramuri de literatură
vietii sufl éasca arunca o lumină asa de vie asupra
studiul "OA Hue poporulni nosire, WP
si i nu se poate despărti
A espurtz
literaturii poporane scrise. Ge MO

De aceca în studiul nostru vom indrepta cercetările
si in această direcţie, Jiindcă, dacă preocuparea noas-
irá de căpetenie este de a urmări evoluția literaturii
scrise, totuşi credem că nu trebuie să pierdem din
vedere nici tinta de a lega trecutul cu prezentul și de a
deslugi ce mai trăieşte din vechea literatură în sufletul

popular de astăzi.

Sunt acum 50 de ani, de cînd Hasdeu, cu vastele
lui cunoștințe, studiind și publicind în legătură cu
versiunile slave, textele apocrife ale veacului al XVI-lea,
cuprinse în aga-numitul Codex Sturdzanus, punea
temeliile studiilor de literatură populară.

Trei ani după accasta, în 1883, dr. M. Gaster,
cu o temeinică pregătire, căuta să cuprindă într-o
privire de ansamblu întregul domeniu al literaturii
populare. Materialul ce-i stătea la indemind era însă
neindestulátor: 61 de manuscripte, dintre cari o bună
parte apartineau lui Mihai Eminescu. Marele nosiru
liric, pe lingă larga lui cultură occidentală, își pur-
rase gindul iscoditor şi prin filele ferfenijate ale gechi-
lor manuscripte, pentru a culege din ele « slova veche
si inteleaptá ».

După opera foarte pretioasá a lui Gaster, cerce-
tările asupra literaturii populare au amultit.

Într-o jumătate de veac, cîtă s-a scurs de la apari-
tiunea cărții lui Gaster, s-a grámadu în rafturile
bibliotecilor noastre un enorm material de manuscripte
inedite şi publicaţii folclorice. Fără să socotim textele

aflate în depozitele bibliotecilor din lagi, Cluj, Cerná-
uti si Sibiu, numai in Biblioteca Academiei Románe
se güsesc peste 1000 de msse. de texte poporane. De
altá parte, revistele noastre de folclor: Sezátoarea,
Ion Creangă, Tudor Pamfile, Comoara Satelor,
publicaţiile Academiei, cuprinse in colecția Viaţa
sufletească a poporului român, fără să mai vorbim
de numeroasele culegeri singuratice, cuprind în pagi-
nile lor numeroase documente în care se pot urmări

reflezele textelor poporane.

După o jumătate de veac de colectionare de mate-
rial, sosise eremea ca firul rupt al cercctárilar să fie
reluat, ca bogata recoltă adunată să fie cercetată,
coordonată. si clasată; ca fiecare temă poporană să
fie studiată in parte, pentru ca să se vadă clar legă-
tura er cu literatura bizantino-slavă, circulația in
literatura românească, variantele în care s-a desfá-
cut şi intensitatea cu care a pătruns în literatura orală
a poporului.

De citea timp, atenția istoricilor nostri literari s-a
îndreptat sí asupra acestui tărim al literaturii vechi,
pe nedrept uitat. Cercetări de detaliu sau publicatiuni
de texte, întreprinse de d-nii : M. Gaster, N. lorga,
N. Dráganu, Leca Morariu și d-soara Eufrasina
Simionescu, la care ar trebui să adaug si cîteva mo-
deste contribuţii ale melc, au luminat citeva din pro-
blemele pe care le ridică această comoară bogată de
material. nestudiat.

In anul trecut, dl N. Iorga cu rarul d-sale dar
de a înnoi materialul existent și de a deschide perspec-
live noi, a înfățișat în patru lecttuni tinute la Sorbona,
0 icoană generală a cărților noastre populare.

Lucrarea de faţă, întemeiată in buná parte şi pe
materialul inedit din Biblioteca Academici Ramáne,
incearcă sá infátiseze într-o sinteză rezultatele unei
munci de cîțiva ani de zile, întreprinsă în bibliatecile
din țară si din străinătate. Spre deosebire de planul
care se află la baza Literaturii populare a lui Gaster,
ea infátiscazá materialul popular scris, în mod cro-
nologic și în cadrul de dezealtare organică a literaturii
noastre pechi.

Evident cá o asemenea încercare, lipsită în bună
parte de publicaţii de texte St de monagrafii premergá-
toare, poale avea si ea lacune, care sperăm sá fic
elucidate prin cercetările de detaliu si monagrafii
speciale.

Rostul acestui studiu este locmai sá inlesneascá
monografiile si publicaţiile de texte. De aceea am dat
o atentie deosebitá bibliografiei pe care, fárá sá tindem
a o face completă — pentru aceasta era necesar un

alt gen de lucrare — ne-am străduit totuşi să o facem
le. 1 T
t maz bogată. ^ ya E
3 WS, aceastá parte bibliagrafica, esie cu
rudă, să poaiă fi folositoare vitarilar G "E
am crezut cá este mai bine sá a sistematizdm 3 Je i
situl fiecárui capital, Ep a e pend. d
tinni: inesti publicate; &. pi
ut: d. texte ramánegti ; ate oc Ze
inedi te din Bibliateca Ac :
inedite si nesemnala |
3. texte slave; d. texte grecesti ES d le e me
"rcetüri pe cu originalele bizantine, st,
cercetárile comparative EE
i irgt má secțiune, a 9-4: studi pr ,
în sfirgit, a ultuma secl ; : t
la ES. și filiatiunea textelor, întreprinse la noti
aiurea. | l A
leurs orientarea in domeniul ES siae,
ne-am falasit, in afará de clasica lucrare 4 i 397),
bacher, Geschichte der Kee și E
itaar cajit bibliografice: praf. D. Bor
de urmátaarele publicații ogra; EE
| | "stli vornicánische Litera
eeisch, Die christliche y
altslavischen Be e i gi ira s )
istlichen Literatur, P. Kozack,
Geschichte der altehrist rari ear
ibli i ht der biblischapokryp
Bibliographische Ubersic D Se
| i . für protest.
n dë vii 2059 E der şi piu y
Theologie , PD. s
Pavle Po Zb LlGernentoppcpe KHbIDKeB SE
(ed. din 1913) şi A. I. lajınurski, SE
uecxiii 0030pz AnokpHdoB?* BP er iai i
H pycckoit nucbemenunocrH, Petrograd, 2 Song
Volumul de fată cuprinde numai epaca in ee
sud-slave. Am tratat însă în pa GE p e
l iri inuti , variantele, traduse
evita repetári inutile, şi ; e C
ar în epoca influeni
cestc, ale textelar ce ap api i a
l ásat peniru valumu ;
slave, după cum am | d
dy | sie destul de certă în epaca
ele a cărar apariţie nu este de
A E. ne ocupăm act. Un indice general al materiei
va încheia, in volumul al II-lea, lucrarea.

LITERATURA APOCRIFĂ SI POPORANĂ
SLAVĂ ÎN ȚĂRILE NOASTRE

Poporul românesc, despărțit de popoarele roma-
nice din Apus si dezorganizat printr-o invazie de zece
veacuri, se găseste, in vremea cind apare în lumina
istoriel, asezat la marginea lumii care státea sub
influenta culturii latine. Pe cind in jurul sáu, popoare
de rasă diferită, ca cchil, polonii, ungurii, stind sub |
ascultarea papei, au intrat în sfera de cultură catolică |
şi latină a Occidentului, neamul românease, prin |
ortodoxismul său, a fost cuprins în zona de cultură
a Orientului bizantino-slav. =

Strávechile legături religioase cu Sudul dunărean,
pretentiunile de suzeranitate ale regilor unguri si

. poloni asupra Principatelor Románe in epoca for-
matiunii lor, inrudirile dinastice dintre primii voevozi

munteni si eran sirbi sau tarn bulgari, întemeierea

de mănăstiri româneşti prin călugări sirbi — sunt

atitea fapte şi împrejurări care au “contribuit să ne

țină alipiti, sub raportul credinţei si al culturii, de

Sudul dunărean ortodox, cu limba de stat și biserică,

slavonă.
| Introducerea limbi slavone in biserică și în
| cancelariile domnești ale Principatelor Române a
înlesnit la rîndul său pătrunderea si ráspindirea

| literaturii slave in ţările noastre. Cind mai tirziu,
| cărturarii timpurilor trecute, cunoscători de carte
| slavoneascá, călugări şi preoți, încep să transpuná

in limba românească, pentru educatia religiónsá sl
spre desfátarea sufletească a páturilor largi ale
poporului, legendele religioase apocrife şi poveştile
distractive, izvoarele lor le găseau în bibhotecile de
manuscripte slavone ale mănăstirilor sau în copiile
care circulau în lumea preoţilor. Rădăcinile litera-
turii apocrife si ale celei poporane trebuiesc așadar

——— — A

cáutate in literatura slavilor sud-dunáreni: bulgari
şi sirbi.

Bulgarii au intrat de timpuriu in raza de cultură
a Bizanțului. Strălucirea civilizaţiei bizantine a
exercitat o fascinatie așa de puternică asupra popoa-
relor din nordul Peninsulei Balcanice, încit în anul
864, țarul Boris al bulgarilor, cu întreg poporul, se
crestineazá, avind ca nas pe împăratul bizantin.

Prin aceasta se deschid larg, pentru slavii din

sudul Dunării, portile influenţei bizantine.

Fiul e urmaşul lui Boris, Simeon, işi petrecuse
anii copilăriei la Constantinopol şi învățase atita
carte grecească, încit solul contimporan german,

Luitprand, il numește pe jumătate grec. El organi- _

zează in Bulgaria o rodnică activitate de traducere
a literaturii bizantiue. Aceste stráduinte sunt aju-

tate de discipoli apostolilor Chiril $1 Metodiu, cari =

traduseseră din greceşte cărțile sfinte în limba slavă
și introduseserá in biserica din Moravia liturghia
slavă. Izgoniti mai tîrziu din Moravia, discipolii lui
Chiril și Metodiu găsesc un adăpost prielnic la curtea
din Preslav a țarilor bulgari, unde introduc în bise-
rici serviciul diviu slav şi unde desfăşoară o întinsă
activitate de transplantare a culturi bizantine.
Această activitate, Intetitá prin întemeierea mánás-
tirilor, in al căror cuprins pașnic și-a căutat liniştea
sufletească însuşi ţarul Boris, este atrasă, din cauza
vicisitudinilor politice, necontenit spre sud-est, trep-
tat cu strămutarea capitalei către ținuturile mace-
donene, pină cînd Bulgaria cade sub stăpinirea Bi-
zantului. Înăbuşită prin cucerirea bizantină, litera-
tura renaşte sub al doilea imperiu româno-bulgar,
la curtea țarilor din Tirnovo, prin munca neobosită
a marilor patriarhi si cărturari, Theodosie si mai
ales Evthimie, ultimul patriarh al Bulgariei, care
a văzut cu och prăbușirea patriei sale.

Nivelul de cultură al poporului bulgar la începu-
turile creştinări sale, ca și mai tirziu, nu era încă

p ——— À— "mm

asa de ridicat incit să poată intelege frumuseţea
ideală a capodoperelor clasicismului elen, nici să
poată pretui floarea poeziei bizantine. De aceca cle-
ricii, si în primul rînd călugării cari státean in frun-
tea activităţii de transplantare a culturii Bizanțului,
au ales din literatura bizantină, în afară de literatura
teologică, numai ceea ce cadra cu spiritul lor mistic
si cu caracterul naiv al poporului. Pe această cale a
pătruns în vechea literatură bulgară un ciclu bogat
de legende religioase apocrife privitoare la Vechiul
Testament: despre Adam şi Eva; despre arborele
din care s-a făcut crucea Mintuitorului; despre marii
patriarhi ai Bibliei: Avraam (disputa lui cu intelep-
tii Egiptului), Jacob, Moise; despre misteriosul
Melhisedec; despre Solomon şi împărăteasa Savila.
Un al doilea ciclu de legende religioase se leagă de
materia Noului Testament şi povestesc episoade
din viaţa Mintuitorului şi a familiei sale, care nu se
găsesc în evangheliile canonice, ca: Protoevanghelia
lui Jacob, care narează împrejurările nimbate de gra-
tie divină în care s-a născut Sfinta Fecioară, cres-
terea ci în templu, logodna cu bătrinul timplar
losif, naşterea Mintuitorului şi fuga spre Egipt;
Ecanghelia lui Toma, care vorbeşte despre copilăria
lui Isus în cadrul idilic al vieţii de sat și mai ales
minunile săvirşite de el în cursul jocului cu copii
de seama lui; Evanghelia lui Nicodim, in care se
infátiseazá chinurile Mintuitorului şi moartea lui —
un ciclu de legende care au influenţat in Occident
legenda sfintului Graal.

Ciclul legendelor religioase apocrife se incheie cu
o serie de viziuni apocaliptice despre sfirsitul lumii,
despre locaşul de odihnă al celor fericiţi in rai și
muncile celor păcătoşi în iad (Apocalipsele sfintului
Ioan Bogoslovul si al sfintului Pavel; Călătoria Mai-
eii Domnului la iad; Moartea lui Avraam: Ascen-
siunea lui Isatia; Cuvîntul lui Metodie al patarilor).

Paralel cu legendele apocrife, s-au mai tradus
in această epocă a literaturii bulgare o seric de ade-
vărate romane populare, dintre care unele veneau

——
—— Ce, nl

— —
—

din vremurile vechi ale clasicismutui, ca Viata si
pidele lui Esop, refăcută însă in Bizant de cálugá-
rul cárturar Maxim Planudes, iar altele veneau «lin
Orientul indepártat, ca Varlaam şi loasaf, o pre-
lucrare a legendei lui Buddha in roman hagiografic
crestin; sau colectia de fabule indieno, Stefanit si
Ihnilat, scoasă din celebra carte de educatie pentru
principi, Panciatantra; ori romanul asirian al lui
Arehirie, tradus in Macedonia sudică, .

Cu toată strălucirea ci din epoca Asăneștilor,
totuși, din pricina dezbinărilor și a luptelor religioase
interne, Bulgaria intră, după moartea lui Asan al
Il-lea, in decadentá. Pe ruinole ei se ridicá Serbia,
care, scuturind stápinirea bulgărească și inchogín- ,
du-se intr-o unitate politicá prin jupanul Stefan |
Nemania (1159—1195), devine unul din statele cele
ma! puternice ale Peninsulei Balcanice.

Către sfirsitul veacului al X II-lea, literatura |

sud-slavă își strămută punctul de greutate în Serbia. |

Bulgaria însăși cade sub hegemonia culturii sirbesti.
La curtea din Vidin a tarului bulgárese Sracimir se
întrebuințează in documente limba sirbo-slavá si
in accastá limbă este scris și sbornieul copiat in
anul 1360, cu ajutorul material al Anei, soţia lui
Sracimir şi fiica lui Basarab al nostru.

ln această nouă fază, literatura sud-slavá se
dezvoltă pe de o parte în strinsă legáturá cu cultura
mánástirilor din Muntele Athos, pe de altá parto,
prm ţinuturile de pe țărmurile Adriaticei — prin
croați — in legătură cu literatura Occidentului
latin.

Legáturile Serbici cu Muntele Athos dateazá din
epoca de consolidare a statului şi au fost innodate |
prin Ratko, fiul marelui jupan Ştefan Nemania.
Ratko, întocmai ca şi Ioasaf din celebrul roman
creștin, înclinat spre revorii mistice, a renunțat
la măririle deșarte ale lumii și s-a călugărit în Mun-
tele Athos. Citiva ani mai tirziu, jupanul Stefan

Nemania, ajuns la adinci Keele, un
H D wr Ki 4
iului său si se călugărește la os,
urmele fiului sáu ai ` întemeiază cea
i Simeon si Sava intemeciazá ce
Bele de Simeon. Simeon SL. le Athos, Hilan-
EE Le a di seá in Muntele . > E.
dintii mănăstire sirbeascá in. iele Se
darul. Prin această mänästire. m all L5
rmará, viata spirituală a Serbiei a
urmará, viața spl y OTOaSsh Muntelui
: feli culturá religioasá a >
influenta vietii de me- EL D
Athos. Muntele Athos, o peninsulá de is > ce
a átime, pe care se alla in
si de vreo 8 km látime, pe. impăratii
de vreo 20 de mănăstiri, întemeiate île LE E
bizantini, tarii bulgari si ruși, cnezi sir S Gs Sc?
vozii románi — a fost in evul mediu d ID b
: d o10asd
E. care de cultură relig d
mai importante fo í blies de madd.
; : : in. În această republică s
imperiul bizantin. "s diferite natium
E de călugări, de duer Lu
tiri, un popor întreg uga TU
KR, o viatá de umilintá, =!
MED cer mare, o vite laltă a călugă-
j à. Convietuirea laolaltă d
ciune şi de cultură. NM it schimburile de
E j sebite a înlesnit scht
EE nri eier a it oa facs din Muntele
- IE : j ontribuit să facá 1
ei ori de texte şi a cont y Eer
M un fel de bibliotecá centralá a lumii ortodoxe,

ay”

el si printr-acea-
interne, se alipesc la regatul Ungariei D a
sta intră în sfera de cultură a bisericii latine,

- = ——
e

acelasi timp tinuturile sudice din jurul Dubrovni-
kului (Ragusa) cad sub influență venețiană. ~ ~ ]
Încă din secolul al XI-lea (1000), în urma expe-!
ditiei victorioase a dogelui Petru al 11-lea Orseolo,
Venetia își intinsese dominatia pe tármul adriatie, |
unde stápinea citeva centre importante ca Zara, |
Veglia, Spalato, Lagosta, si, cîtva timp, Ragusa.
Deși Ragusa isi redobindeste libertatea, pe care,
in vicisitudinile vremurilor, izbutește, cu intreru-
peri, să o păstreze pină in 1805 (tratatul de la
Presburg), totusi ea rámine mai departe sub influentá
venetianá si limba oficialá a republicii dalmatine
este limba latiná, sau, mai exact, un dialect italian.
Prin Ragusa si prin aceste orase sirbesti, strínse
intre munti si coasta Adriaticei, se deschisese larg dru-
mul negutátorilor venețieni către ținuturile sirbesti.
Paralel cu dominatiunea venetianá pe coastele
dalmatine, se intinde asupra tinuturilor sirbesti și
influenta bisericii. În Antivari și Ragusa se aflau,
incepind diu veacul al XI-lea, episcopate catolice
de care depindeau, pe lingá multe biserici si nume-
roase mănăstiri, precum mănăstirea franciscană
Si. Nicolae din preajma oraşului Antivari, sau mănšs-
tirile de călugări benedictini Sancta Maria de Rete 0,
lingá Ragusa, si Saneta Maria de Mljet (Meleda),
aşezată într-o pozitie pitorească, pe virful unei
insule stincoase. Deși clerul catolic era uneori stin-
Jenit în acţiunea lui de către ortodocși, cu toate
acestea, iu genere, regii sirbi au știut să păstreze
raporturi bune cu scaunul papal. Aceste raporturi
erau de altfel inlesnite de reginele sîrbe de origine
apuseană, ca de exemplu Ana de Veneţia, soţia
regelui Ștefan Nemania, sea Elena de Valois, ctitoa-
rca mănăstirii Sf. Nicolae de lingă Antivari.
Prin aceste mănăstiri, in care călugări sírbi,
cunoscători de carte latinească, trăiau sub asculta.
rea Papei, precum si prin raporturile politice $i
comerciale, care legau republica Venetiei de tármu-
rile dalmatine, au pătruns tu lumea slavă, pe lingă
multe elemente de cultură, și texte din literaturile

n.
E

e alj-
Occidentului medieval. Kee au i Rye c
=- ec? D Y ali 7
10S și ca de pildă un Apoc i
B alerului irlandez Tundal (slav.
i j alerului irlan
Pavel, o viziune a cay m meri I
fácutá incá din se 8
Dundal) o traducere, fac nii
4 i ] unei celebre versiu
XIII-lea in Croatia, a unei EE
ii itali ; virtú. Altele au u
ii italiene, Fiore di virtù. . SE *
Eu ȘI “sunt prelucrári in prozá CH i p en
- i care preamáreau,
«romans courtois », Ns
j pi valerismului, precum: 7 |
medievalá, idealul ca e aane
? lare, de origină biz ;
lui Alexandru cel Mare, $ ; No
j entului me e
dupá conceptia Occident e
E iei troiski) sau celebrele
ă 1 (rumanae tr el
o legendá a Troie | TrySéan) si
i ] reton: Tristan (sl. yscan) 5
romane din ciclul br . p
Lancelot (Ancalot), pierdute in forma Eus
păstrate într-un manuscript rusesc din
P I-lea. E ^ x " e
nt literaturii sirbesti este insá inábusit prin
invazia turceascá.

Cáderea Peninsulei Balcanice sub [ur Eu
consecinte din cele mai insemnate pentru

tura noastrá veche. l l a
y Prin cucerirea ono de ho TA

ică ă cînd literatura noa

1453 — adică la o dată B a >

j imid i rile muntoase ale

ivea timid în colțuri l l 3
m — viata Bizantului se stinge pim E x |
mai invi literaturile sud-slave i
mal poate inviora a ner Rau

T i ] ráminem legati |

ne adápam si astfel rámin: i er
nata in plin ev mediu și care, la inceputul tim-
purilor moderne, este stinsă.

De altá parte, cucerirea inircoască ee
ve sud-duná -—
3 ítoare a popoarelor sla --
Be d cler de x se refugieze la nordul GES
ole - la n p
in singurele state ortodoxe care mal EH p d
denta: principatele poseg SE e
ări face, după cum n t
în tările creştine se 3 Op SE
mi turii contimporane, eu 0 cruzime DADO
| álbátici are turcii au inábus in
tate. Sălbăticia cu c năbu E
lo spre libertate ale popoarelor crestme a s

Beie: conducătoare, car
u á SI ^^. LÀ
pta ȘI pe care se Sprijinea noţiunea de stat

boierime $i cler,
noastre.

Călugării slav

are, odăjdii, icoane, pe
religioase de cupr

) e, întări
Los SE astfel vechea cultură s
- Aceste legende |
| leg apocrife si 15
au fost copiate si trecute din m. ER

și de la preot la

ln bibliotecile, odinioară bogate
mânăstiri, s-au gásit numeroas

opaitului, în nopti

sune a Alexandriei sirbe

e fusese amestecată în

slav,

eg geg
à 1a drumul pribegiei spre plaiurile

tregi i sud-dunăreni t
T » iti A D ^im e f i
Mi EA Stápinirii turcești, ie ua, fugind de
S Te, au adus C T

wA u el Spre a y
Dă In A W- Y aM el f scă
iere MR sam asite din obiectele de artă slavă
d se va:

1 e, si
ns canonic, si multe manuscripte

vechi povestiri
lavă de la
1 populare

mânăstire în mănăstire

preot, răspindindu-se pretutindeni

ale vechilor noastre

roase asemenea manu-

O valoare deosebità Prin vechimea

vechi copii slavonesti din eite au

CN
! Starine V, pp.

22—27,

m Neamţ s.a găsit cea

1 ye anului Varl 1 )
scrisa în redactiune sud-slavă de la near a. |

ceputul seco=——

| Mare este. Minunatá cartia |
invataturile spinte. Pahomie |
711)

D
mn

Într-un sbornic din mănăstirea Mihai-Vodá din
Bucureşti, copiat pe la sfirsitul sec. al XVl-lea
sau începutul celui de al XVll-lea, B.P. Hasdeu
a găsit un ciclu interesant de legende apocrife, între
care: o versiune a morții lui Avraam în redactiune
medio-bulgară, publicată de Hasdeu în paralelă cu
textul românesc din Codex Sturdzanus; o legendă
despre Adam și Eva, care a pătruns de timpuriu
in literatura noastră și care, după cum vom vedea,
contine elemente bogomilice; povestea despre Sibila
şt impáratul David şi o curioasă legendă despre
nárutrea Troiei, plăsmuită probabil în sec. al XIV-lea,
în Bulgaria, pe un fond popular, din elemente foarte
disparate: vagi reminiscente din mitul troian, din
epopeea bizantină Digenis Akritas, din Varlaam si
Ioasaf, din ciclul legendelor solomoniace s.a. Din
aceste legende, unele au fost cercetate si de învățații
slavi. Astfel legenda Sibilei a fost publicată de Mile-
të t, care o consideră ca pe o creatiune naţională
bulgară, iar legenda Troiei, sau cu titlul ei exact:
Cuvint despre Alexandru cel vechiu, cum a ucis pe
impăratul log și pe împăratul Sion, necunoscută
pină atunci, a fost publicată în Archie für slavische
Philologie, VII, (p. 81—87) de P. A. Syrku, cu o
traducere latină de V. Jagić.

Alte manuscripte, găsite în rafturile bibliotecilor
din vechile noastre mănăstiri, înfățișează versiunea
slavă a unor legende care au circulat și în traducere
românească, dar al căror prototip pină acum n-a
[ost semnalat.

În 1922 părintele Constantin Bobulescu publica,
după un manuscript din 1753, o gratioasá legendă a
frumosului Iosif şi a prea frumoasei Asineta ?.
Această idilică poveste de dragoste, cunoscută şi
mitropolitului Dosoftei, fiindcă o pomeneşte in pre-

1 C6opuuko sa Hapoonu Ymomeopenua Hayra u Kuuscuuna

E1993), pp. 177—180.
* Casa Scoalelor, « Biblioteca pentru popor», nr. 15,

Bucuresti, 1922.

fata la Vj or
$ i en
lui Duca Uer E ` cu prilejul căsătoriei ficci
D ee e de altfel pomenită si azi în
S-a găsit si i nation
noastre, intr- ; ȘI in mánást
T ? 1-0 redacti ] "u = S iro
X V-loa 2, "o sirbeascá din secolul a]
De multe ori
e on textele :
dele i RE poporane si mai
apocrife se găsese amestecate în us ec
; printre

scrieri istorice l J
ȘI mai ales pri
2 ; intre opere
morale CUM

lemnul
S y I
Prcacural de amindoug Părțile Domnului ete

apocrifă si po X
t] Orana s-a NETTE ^ z |
toate mănă Sg j ut gasit imprásti "n /
Ge E noastre; in SERE Be ad
ub e vechi locasnri de rugă si E
ulte sbornice au fost q; SE
Academia Română a 4 distruse sau instráinate.
E Se a inceput de mult să adune si
‘ṣe ale culturii slavone din țările noastr
i re

OA M

1 I. Bianu ei N .
I, p. 244. >. Nerva Hodoș, p tbliografía románeascá veche

? A. Tatimirski C
, Caras
6ubsiomexs, S. Petersh urg, 1 905, iE d-— <>

s piná acum colectiunea ei a ajuns la un număr
de 623 de manuscripto, dintre cari o parte au fost
descrise de invátatul rus A. I. laţimirski.

BIBLIOGRAFTE

Pentru raporturile noastre culturale cu slavii: I. Bogdan,
Cultura veche románeascá, Bucureşti, 1898; N. lorga, Histoire
des Etats balcaniques u l'époque moderne, Bucarest, 1914, pp.
1—58; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în perioada
slavonismului cultural, Bucureşti (edit. Casei Scoalelor),
1928: Alexe Procopovici, Introducere în studiul literaturi
vechi, Cernăuţi, 1922; N. Iorga, Istoria literaturii românești,
ed. II, vol. I, Bucureşti, 1925, pp. 92—100.

Pentru istoria si literatura slavilor sud-dunáreni: C.
Jireček, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, Constantin
Jireček, Geschichte der Serben (in colecţia Geschichte der europ.
Staaten), Gotha, 2 vol., 1911—1918; acelaşi, Staat und Ge-
sellschaft im mittelalterlichen Serbien (in .Denkschrifien der

kaiserl. Akad. der Wissenschaften in Wien. Philos.-hist.
Klasse, Band 56— 58), 4 Teil., Wien, 1912—1916; M. Murko,
Geschichte der álteren südslawischen Literaturen (iu colectia
Die Literaturen des Ostens, V), Leipzig, 1908; dr. Dragutin,
Prohaska, Das kroat.-serb. Schrift. in Bosnien u. der Herze-
gowina, Zagreb, 1911; Slatarski, Stanev, Gesch. d. Bulgaren,
Leipzig, 1917.

Pentru manuscrise slave în ţările noastre: A. laţimirski,
Caaenuckias u pycckin pyxonucu pyMHckKuxo Oubiiomeko, S.
Petersburg, 1905. Pentru textele slave populare din Codicele
de ia Tulcea: I. Bogdan, Cronici inedite atingătoare de istoria

Românilor, București, 1895, pp. 7—12.

CELE MAI VECHI pMANUSCRIPTE ROMÂNEȘTI
GENDE
APOCRIFE SI CÁRTI POPORANE

` een din care au poruit descălicătorii
decis : e legi si de datine ai Moldovei, a fost
aşı timp și leagănul literaturii noastre vechi

| d a veacului al XV-le
à do C a,- sub
influenţa curentului de reformă husită, resfirat din

ehoslov: | poate în mănăstire
Mihail din Peri — unul sau mai tz p al o:
preoți, cunoscători de carte slavonească, au SE d
in limba română cuvintul Domnului. Astfel Ko
cuprinsurile muntoase ale Maramureșului, s-au x
temeliile | literaturii noastre vechi. într-o i li ibà
rotacizată, care păstra în formele ei arhaice zi zi
din aspectul aspru si sălbatic al ținutului j
ducerile originale s-au pierdut in zbuciumul ci
E de abia au ajuns piná la noi citeva "n
i ech ea Jumătate a secolului al XV I-lea
RD 3 sub numele de Psaltirea Sehciani
«e Voronejean, Psaltirea Voroneteand. Ase.
menta copil circulau însă prin tot Ardealul ins
doua Jumătate a veacului al XVI-lea cînd, s b
influența ideilor de reformă luteraná aduse de "i
sunt puse sub teascul tiparului, in Brasov, de ütre
diaconul tirgovistean Coresi. ii Éj
A a ia e aceleasi tinuturi maramureșene
E u primele traduceri ale scripturilor
stiute 51 în atmosfera religioasă pe care ele ò cereau
cn : SC preocupați de gindul de a ridica nivelul
d e: poporului, au tradus, după texte slave
caro n au la. noi, legendele biblice apocrife si
sendele apocaliptice care dezvăluiau tainele vieții
a cale de moarte. Pilda lor a fost urmată de alţii
i rund să pună la indemina maselor populare
eratură distractivă, au trecut la literatura

astrologică de prevestire, care atita puternic curiozl-
tatea maselor si, curind după aceasta, s-a ajuns
si la romanul popular: —

Prototipele-—acestor traduceri s-au pierdut, dar
copii de pe ele s-au păstrat în sbornice scrise în_cea
mai mare parte de preoţi, dintre care cele mai vechi
apar îndată după epoca coresiană, încă din a doua
jumătate a secolului al XVl-lea. De la sfirsitul”
epocii coresiene chiar, avem o colecţie de legende
religioase apocrife, copiată între anii 1580—1619,

de către popa Grigore, din satul Máhaciu al Ardealu-

lui si cunoscută sub numele de Codex Sturdzanus. |

Critica internă a textelor dovedeşte că cele mai
multe din aceste legende sunt copii de pe texte
care circulau anterior. Cind si unde se va fi făcut
traducerea acestor legende, nu se poate ști cu sigu-
rantá; dar, după criteriile de limbă, cele mai multe
legende par să fi fost traduse în aceleaşi cuprinsuri
maramureșene în care s-a făcut şi transpunerea în
limba română a primelor texte biblice.

Un an după ce popa Grigore terminase de copiat
ultima sa legendă. un alt preot ardelean, din satul
Simpetru — probabil cel din Hunedoara — popa
lon Románul, sau cum semnează cl în slavoneste:
waaAe non Iwn Raayh (tînărul popă Jon Vlahul),
copia la 1620. într-un volumas in 8% cunoscut sub
numele de Codex Neagoeanus, mai multe texte:
romanul fantastic despre Alexandru cel "Mare,
Alexandria, o carte de sentinte si povesti morale
despre virtuţi şi vitii pe care o intitulează Albinusa
«dulce învățătură... » şi un text de prevestiri despre

soarta omului, după zodia în care s-a născut: Ruj- `

—

denita. a

Mulţi din aceşti « smeriti » şi, cum se numeau el
insisi, «păcătoşi» robi ai lui Dumnezeu, cari, cu
gindul la cele veşnice, copiau «cu mină de táriná »,
pentru edificarea lor și a altora, legende biblice și
viziuni apocaliptice, ne-au lăsat textele. nesemnate
și fără dată. Aceste manuscripte, anonime şi neda-

E —

diferite colţuri ale pámintului românesc, scot
necontenit la lumină legende şi poveşti interesante,
fie prin noutatea cuprinsului lor, fie prin variantele
pe care le aduc la texte cunoscute. Astfel codicele
numit de d-l Drăganu, Todorescu, codice copiat
în secolul al XVI-lea, pe lingă Crezul, Tatăl nostru
și citeva predici, cuprinde si două din legendele apoca-
liptice ale Codicelui Sturdzanus: Călătoria Maicii
Domnului la iad şi Apocalipsul apostolului Pavel, cu
lecturi, în parte, mai bune. Un alt codice—intitulat de
d-l Drăganu Marțian — adaugă la ciclul din Codicele
Sturdzan si Todorescu o nouă viziune apocaliptică,
cu destámuiri despre sfirsitul- lumii — a sfintului
loan Bogoslovul.

Într-un manuscript anonim de la inceputul sec.
al A VII-lea, care se păstra în Biblioteca Academiei
Române (nr. 469), dar care acum se află la Moscova d
manuscript publicat în parte de Gaster, se aflá o
curioasă legendă despre zapisul lui Adam cu Satana
și moartea primului om, despre arborele din care
s-au făcut crucile pe care a fost răstignit Mintuitorul
şi cei doi tilhari, despre capul lui Adam, despre miste-
riosul personagiu biblic Melhisedec, despre o apo-
crilă scrisoare a lui « Pilat către Chesar ». —

Pe ultimele foi ale unei Psaltiri slavone coresiene
din anul 1576, descoperită de d-l N. lorga, în biserica
satului din Berivoiul Mic, din Ardeal, s-a găsit
copiat un fragment din legenda sfintei Vineri, care
derivá din acelasi prototip din care derivá si versi-
unea din Codex Sturdzanus.

Un alt codice anonim, descoperit in anii trecuti
la Cohalm de d-l Ilie Bărbulescu si publicat frag-
mentar de d-soara Eufrosina Simionescu, alături
de cîteva din legendele si viziunile apocaliptice
cuprinse în texte anterioare, a scos la lumină un
ciclu întreg de vechi legende hagiografice: 7 nvățătura

* Astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academici

i S. România. V. si pag. 111 din vol. al Il-lea al acestei
editii.

Lë
Lë

și jüiea maicei noastre Pelaghia; ¡uiea sfintului
Alexie; ineütütura părintelui Theodosie la Joi mari;
jitiea sfintului marelui mucenic Gheorghie; juiea
sfintului cuviosului Antonie pusnicul; jitiea sfintului
Theodor si ostașului celui piteaz şi minunat ș.a.

Viata sfintului Teodor Tiron, într-o versiune de la
sfirsitul secolului al XVI-lea sau începutul celui de
al XVil-lea, a fost publicată de domnul N. Iorga
în Studii și documente cu privire la istoria românilor
(vol. XXI, București, 1911, pp. 22—35).

În cîteva codice, copiate tirziu, prin secolul al
XVIII-lea, se intilnesc laolaltă texte traduse din
limba slavă în secolul al XVI-lea cu texte traduse de
curind din limba greacă. Astfel, în manuscrisul nr.
1436 din Bibl. Acad. Rom., copiat de Costea Dascálul
de la Biserica Scheilor din Brasov, se intilnesc:
Daroeania — Fiore di virtu —tradusă din limba
slavá in secolul al XIV-lea, cu un Vrontologhion
si cu Istoria lui Sindipa, amindouă traduse din
limba greacă. —

Legendele religioase apocrife si textele poporane,
traduse in epoca influenței slavone, au avut o
intinsà circulaţie şi se găsesc copiate in numeroase
manuscripte pînă în plin secol al XIX-lea, ba unele
— ca de exemplu Alexandria — se tipăresc chiar
și în zilele noastre. A urmări însă dezvoltarea acestui
curent de literatură veche. românească în ordinea
cronologică a textelor, înseamnă a ne rătăci într-un
adevărat labirint, fiindcă intimplarea si gustul
individual al copistului a întrunit în același codice
texte ce vin din epoci foarte depărtate între ele și
în acelaşi timp cu conţinut foarte disparat. Pentru
a avea un fir unitar în tratarea materiei, care să
ingăduie a stabili raportul dintre psihologia epocii
si literatura ei, se impune să ţinem seamă fără
îndoială si de punctul de vedere cronologic — nu.
atit al-codicelui, cit al textului — dar, în același
timp, şi de afinitatea de motive a textelor. Şi fiindcă,
după traducerea sfintelor— scripturi, primul ciclu_
de povestiri pătrunse în literatura românească au

| lost legendele religioase apocrife, incepem cu lite-
ratura apocrifă.

_ mz
DP

BIBLIOGRAFIE

Codex Sturdzauus a fost publicat de B.-Petriceicu
Hasdeu in Cuvente den bătrîni, ll, Cărțile poporane ale

românilor pînă la 1658, Bucureşti, 1904 — introducere la vol.
VII, partea III, din Studii și documente, — pp. XIX—XX);
Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române, vol. I, Epoca veche,
Sibiu, 1920, p. 76; N. Dráganu, Douá manuscripte vechi:
Codicele Todorescu si Codicele Martian, edit. Acad. Rom.,
Bucnresti, 1914, p. 188. O, Densnsianu, Histoire de la langue
roumaine, tome II, fasc. I, Paris, 1914, p. 7, asezind incepu-
turile literaturii románesti in secolul al XVI-lea, sub influenta
luteraná, adaugá despre textele publicate de Hasdeu: « L'in-
térét pour la traduction de livres religieux étant éveillé
par là propagande protestante, il n'y a rien d'invraisemblable

Paris, 1924, p. 43 si în Recherches sur la phonétique du roumain
au XVl-e siècle, Paris, 1926, DoS.

Codex Neagoeauns: I. Bianu, Columna lui Tratan, (1883),
pp. 322—329 si 445—456: descrierea codicelui B! 12 Tol
din Alezandrie: N. Cartojan, Alexandria fn literatura
románeascá. Noi contribuţii (Studiu şi text), Bucureşti, 1929
(textul complet al Alexandriei J); N. Cartojan, Fiore di piriù
in literatura románeascá (Acad. Rom., mem. sect. lit., seria
HI, tom. IV, mem. 2), Buenresti, 1928, cuprinde studiu si
fragmente din Albinusa; N. Cartojan, Cel mai pechi zodiac
românesc: Rujdenita lui Popa lon Românul (1620) în Daco-
romania, V (1928), pp. 584—604.

. Codicele Todoreseu si Codicele Martian au fost stndiate
si publicate de N. Dráganu, Douá manuscripte vechi. Codicele

Podorescu și Codicele Martian. Studiu și transcriere. Edit.

Bu 469 din Eos Academiei GE o cius
qua ut UE
n E revista p istorie, arheologie si filologie
E, p. 71 (Texte a des a m a
E mal bogate la Ov. Densusianu, intra
E m dm his JUN in anul 1898 si litografiat

—— OMM frosi Simionescu, Monu-
icele de la Cohalm: Eufrosina Simi db

B o vechi. Codicele de la Cohalm, D ibas
ee geg N UE Sii gi Des
nte X 1, Bucureşti, 1906, pp. 33— f. >
BEES onus și Documente XAI, pp. 22—35 (Viaţa sf.

Tiron).

LITERATURA APOCRIFA

noi în discuție dia ale „2. fost denaturat la
So „ult 1mp. Pornindu-se d
Lum p Cà tot ceea ce este eu.
Apor d Sal. producha sectelor eretice, legende
E CM in Sine nici O idee eretică, ci, dim-
Wée? gs Be piná astăzi parte din cultul ortodox
"s e de exemplu legenda lui Avgar — au

onsiderate ca legende bogomilice: «

) ende s. Fapt
oa e ad, acelor epistolii (din Avgar) se ani P
Xtele noastre pravoslavnice nu arată... că ea nu

: "I Tis
pulo bogomilică sau apocrifă 1»
" UE i Er UE legendelor apocrife
$ t m literatura veche romá 1
| ománease
CS a este
“sar, Spre a evita eventuale confuzii. sá fixăm
, k ZAC

ca puncte de orientare 1 i
uas | e in capitolul de fată
risticile acestui gen de EE RE 0

Tern ;
e EE 2 grecesul «móxpupos
VE — manifestus ubli "ul-
CHE | , Ppublicus, vul-
si E E T din E veacuri ale crestini.
părinții bisericii unor cărti d
care nu se pomenise nimic pini ao
nimmuc pină atunci si A
reau deodată, din diferi Ort Ted
; ferite părţi ale lumii |
ee E f I Uu c umil creştine
eu ela Ee de faimá al unei personalități dai
Me u oul Testament, cu pretenția că deţin
3 i dura inedită a unn profet, a unui a ostol
poe lar a Mintuitorului. d
uu ns XA. se poate grupa, dupà cum se
g ateria legendară a Vechiului sau a Noului

1 1. Bárbul i :
&, p. 297. ulescu in Arhiva, an. XX XII (1925), nr. 3 si

Testament, în două mari clase: literatura apocrifă a
Vechiului Testament si literatura apocrifá a Noului
Testament.

Literatura apocrifă a Vechiului Testament a
inflorit cu deosebire in mediul palestinian de dupá
robia babilonicá, in epoca de zbuciumári a poporului
evrcu, cind pe tronul lui David se urcau regi lacomi,
vitiosi si criminali, cari-gi masacrau în subterane
fratii ca să-i înlăture de la domnic, cind masele
populare, indirjite, aruncau regelui, in zi de sárbá-
toare, la templu, ramurile de lámii şi-i strigau cá e
nevrednic de pontificat şi cînd represiuni singeroase,
pline de cinism şi cruzime, căutau să inăbușe revolta
sufletului popular.

Aceste zbuciumări, alimentate de ura dintre
farisei şi saducei, ajung punctul culminant în lupta
fratricidá dintre Aristobul şi Hyrcan, luptă care
atrage dupá sine cucerirea romaná. Chemat de ambele
părţi, Pompei, care se afla atunci cu legiunile in
Asia Micá in luptele contra lni Mitridate, cuceregte
Ierusalimul. Legiunile romane pătrund in templu,
unde se refugiaseră rebelii, şi máceláresc preoții,
tocmai cînd aceştia aduceau jertfe lui lehova.
Astfel se încheie visul naţional al poporului evreu,
care, după legenda biblică a legături lui Avraam
cu Dumnezeu, aștepta stăpinirea lumii.

În aceste vremuri de restriște, cind lerusalimul
fusese ars, templul dárimat, altarul pingárit, semin-
tiile celor drepţi aruncate în exil prin tot largul
lumii, sufletul patriotilor evrei se intorcea cu
dezgust de la decăderea contimporană spre vechile
profetii biblice. Si cum, după atitea îrămîntăn si
nenorociri prin cite trecuse, nu mai avea nimic de
sperat pe pămint, sufletul iudaic, concentrat în
reveriile sale religioase, însetat de răzbunare, aștepta,
după profeţii, sfirşitul vieţii pămintești, cataclismul
lumii. La capătul acestei lumi avea să înceapă,
intr-o aureolă de strălucitoare lumină, regatul
mesianic, în care dreptii se vor bucura de viaţa
cea veşnică, pe cind toti cei păcătoşi, cari au călcat

legea Domnului

„ se vor zbate în focurile cele groaznice
ale Gheenei.

Din deosebite colţuri ale Palestinei
se ridicau invátátori, rabbi — un Hillel, un Scham-
mai si alţii — carii, insufletiti de dorinţa de a ridica
sentimentul national si credinta religioasá a poporu-
lui, propováduiau in Sinagoge venirea apropiatà
a Mesiei si indemnau la pocăință si la supunerea
necondiționată fată de legea mozaică.

In mediul acesta de fermentare a ideilor mesi-
anice, autorii apocrifelor Vechiului Testament, con-
fundindu-se eu spiritul vechilor scripturi biblice si
imprumutind de la traditie 51 de la mediul ambiant
clementele, au plásmuit legendele si viziunile apo-
cahptice. Pátrunsi de aceleasi názuinte nationale
și religioase ca si invátátorii din sinagoge — rabbii —
autori apocrifelor şi-au apropiat legendele religioase
care circulau ín popor. Ei le-au preluerat potrivit
cu credințele timpului lor, in scopul de a mingiia
cu mirajul regatului mesianic sufletele celor drepți
ȘI a îngrozi prin judecata cea necruțătoare şi chinurile
Gheenei pe cei ce cálcau legea mozaică. Spre a
da acestor plăsmuiri ale lor autoritatea cărților
sfinte, autorii adevăraţi se ascund sub numele marilor
patriarhi și profeti: Moise, Enoh, Isaia, Solomon,
Daniel, cu sufletul cărora se identificaseră în creaţiile
lor literare.

Cînd creștinismul,
Galileei — «ca o idilicá pastorală » cum spunea
așa de fericit Renan, — s-a suprapus peste miturile
lumii vechi, cu Vechiul Testament s-au răspîndit
la popoarele care primiseră creștinismul şi aceste
apocrife ale Vechiului Testament.

Creștinismul, ráspindindu-se la popoarele lumii
vechi, imprumuta, incorpora si asimila elemente din
concepțiile despre viaţă si din credințele religioase
ale popoarelor convertite. Uneori elementele etero-
gene pe care creștinismul le absorbea în epoca for-
matiuni sale erau asa de multe şi importante, încît:
au deviat credința cea nouă de la lăgașul ei adevărat.
Aceste devieri de la linia credintei, statornicitá prin

N
1esit din mediul rustic al |

MZA?

tradiția evanghelică si prin canoanele eur
eni ituit ceeance se numes
ecumenice, au consti NS ne ga n
istoria bisericii creştine: QE DE ie EIE
ditá erezie a fost gnosticismul. Această secte e
născut si dezvoltat in primele trei veacuri, cz: me e
imbibat de speculatiuni teozofice ale ultime :
curente de filozofie eliná, care cáutau ars s
simboluri in mitologia Orientului. dre HS
marile probleme ale creatiunii lumii, ale En ulu
răului și ale mîntuirii spiritului din lanțurile ma BE
| creștină a min
ici adaptat ideea creştină
p See dj dualismul persan, cu astrologia
E oni si cu logia siriauá.
| 1 laná_ si cu cosmologla $i i
si magia asiro-caldeiană. și me
Pretinzind cá deţin o revelaţie Zen de o Set
: 1011 in circulatie, sub numele
gnostici au pus in circul bie, su
răsunet ale Vechiului gi Noului ecc m
denie (dupá sf. Epifaniu os Teugio) a 1955 :
d y : un Apocalips al luz Des
apocrife, precum: ur s al
0M a Eçei, numeroase Bes "e P
E , / ei, a lui Mate, a
Sit, Evanghelia hu Andrei, ios
; Barnaba, Bartolomet, A
Iscarioteanul, a lui B
Filip, Petre şi multe altele; ba unele GC w
numele căpeteniilor vestite ale gnostici i SE
chelia lui Apelles, a lui Marcion, a lut Basilude,
D LI D
a lui Valentin etc. i
Judecind după fragmentele ce m s-au Pe
aceste plásmuiri apocrife erau o prelucrare a ec M
legende biblice, din care autorii lor omiseseră A
pasagii si în care furigaserá ideile doctrinare
ctei. LJ ww D H * D
a "Un exemplu. Se stie că creștinismul, desi admite
viața ascetică, totuşi nu este E SEM"
e
1vá ca pe unul din mari
dimpotrivá, o socoteste i a tea N
jeti enirea cu divinitatea.
ale vieţii, care leagă om divinitatea.
pildă mai elocventă decit scena No ie Lia i
farmec patriarhal, a nuntii din Cana GER ;
; EE Ti
1 i apostoli şi unde Mi
ia parte si [sus cu | i
OR apa E mc ken Mee
ICI ápinitá de ideea anti
enosticilor, stápinità intr P
si materie, dintre suflet si corp, propovăduia asc

tismul cel mai riguros. Aceastá tendintá asceticá a
sectel se vede clar formulatá ín Eeanghelia lui
Filip, alcătuită pe la sfirgitul sec. II sau începutul
sec. 111 și care, după sf. Epifaniu, era răspîndită
printre gnosticii din Egipt, pe care i-a vizitat pe
la anul 350. În această evanghelie, după ce se po-
vestesc peripetiile prin care trece sufletul în pere-
grinárile lui prin diferitele regiuni ale cerului, inter-
vine următorul pasaj caracteristic:

« Domnul mi-a descoperit ceea ce sufletul trebuie să
spună urcîndu-se la cer, si ceea ce trebuie să răspundă fiecă-
reia dintre puterile de sus: m'am inteles pe mine însumi,
și nu am zămislit copii peutru arhonte, dar am extirpat
rádácinile vietii, si te cunosc bine, cáci si eu sunt din cuprin-
surile de sus. Iu acest chip sufletul este lăsat în libertate, dar
dacă a zámislit urmaşi, atunci e reţinut jos, pînă ce si-a
adunat toti copiii care-i apartin si îi va duce cu sine. »

Din cauza unor asemenea idei care abáteau sufle- .
tele credincioşilor de la eredinta cea dreaptă, biserica
a dus împotriva acestei ramuri de literatură apocrifă
o luptă de exterminare, pînă ce a distrus-o, impreună!
cu sectele eretice de care era legată. Fragmente din
aceste apocrife ne-au fost însă conservate tocmai
de adversarii sectelor. Părinţii bisericii, în scrierile
lor polemice, fac adesea citatiuni din scrierile eretice
pentru a combate apoi doctrinele greșite din ele şi a
restatornici învățăturile evanghelice. Istoricii litera-
turilor creştine au adunat fragmentele risipite în
scrierile patristice și au izbutit să reconstituie în
parte această literatură dispărută. De altă parte,
săpăturile arheologice, întreprinse în ţările în care
au inilorit sectele eretice, au dus la rezultate neas-
teptate. Astfel o misiune arheologică franceză a
descoperit în iarna anului 1886—7, în mormîntul
unui călugăr de la Akhmim — vechiul Pano-
polis din Egiptul de jos— un papirus continind
Evanghelia lui Petru, cu interesante urme de
docetism. CONO e a i

Dar in afară de această literatură apocrifá, pusă
in eirculatie de sectele eretice cu scopul de a face

propagandá pentru erezie, a mai circulat in primele
veacuri ale creştinismului un alt ciclu de legen o
pornite din mediurile | creştine ortodoxe; eu scopu
de a combate érezile si a întări eredinta. `
Se stie că evangheliile canonice se ocupă numah,
de viaţa Mintuitorului din epoca apostolatulu). ;
Despre părinţii lui Isus, despre pida gri
Egipt si ale întoarcerii în Nazaret, ie Du di
copiláriei piná la apostolat precum ȘI e E
petrecute de la moarte piná la înviere, cele patru
evanghelii nu pomenesc mimic. PETT SH
gheliilor apocrife neeretice —- sub gu ue n
sentiment de adincă devoțiune față de familia
sfintá — au adunat si prelucrat legendele Mugen c
eu scopul de a proiecta lumină peste colțurile oe
viata Mintnitorului lásate in intuneric de evanghe;
lile canonice. Modelul de care s-au călăuzit in,
creațiile lor au fost evangheliile canoniee. Ei s-au
străduit chiar să lege si să intreteasá firele lor
legendare cu firele evangheliilor canonice, ren:
vestind in capitole introductive sau finale apte
narate in evangheli, dupá cum materia legendará
urmeazá.sau anticipă evangheliile canonice. Potrivit
aceleiași ficțiuni literare pe care am constatat-o
la füuritorii apocrifelor Vechiului Testament, Ps
autorii apocrifelor Noului Testament, spre a da
serierilor lor autoritatea sfintá, le-au atribuit aposto-
llor: Evanghelia lui Iacob, a lui Toma, a lu
"'icodum. . ER
d BE. scrieri apocrife care se referă la viata
Mintuitorului si a familie: sfinte, scrise în genul
evangheliilor canonice, sunt cunoscute în e
literaturii creştine sub numele de ceanghetu
fe. ,
E. aceste evangheli nu se ridicá piná la acea
putere de convingere care rezultá din cáldura
sinceritálii depline $i a purității ideale a moralei,
pină la acea majestate plină de simphtate a ann
gheliilor canonice, totuși ele nn sunt lipsite de pasagii
pline de grație naivă, din Care transpirà mireasma `

pietálii creștine. Cáutind sá completeze golurile
evangheliilor canonice, evangheliile apocrife vădesc
un sentiment de adincă devoțiune si o tendintá
de preamărire a familiei sfinte. Astfel evanghelia
atribuită lui Jacob, fratele Domnului, inspirată de
dogma ortodoxă a conceptiunii imaculate a Mintui-
torului,
«i sfințenie nașterea, copilăria si tineretea sf. Fecioare.
Naşterea Mariei este un har dumnezeiesc acordat
in asfintitul vietii lui Ioachim si Ana; de aceea ea
este inchinatá de la naştere Domnului, iar de la
tre ani este crescută în templu, pină cînd vointa
Domnului o destiná bătrinului timplar Iosif.

In Evanghelia Copilăriei, atribuită apostolului
Toma, pribegia familiei-sfinte în Egipt este deserisă
intr-o frumoasă apoteoză! Natura întreagă sc închină
drumetilor. Leii si leoparzii îi cáláuzosc prin pustiu
ȘI merg în bună tovărăşie cu oile, boii ȘI asinii pe
Palmierii iși pleacă

cari losif i-a luat din Iudeea.

crengile pentru ca sfinta Fecioară să poată culege
fructele, iar cînd apa din burdufuri s-a sfirsit, din
rădăcinile palmierilor tisnesc, sub arsita soarelui,
izvoare noi de apă. -

Copilária Mintuitorului in Nazaret este infátisatá
cu aceleasi elemente de miraculos, într-o atmosferă
de duioasă viaţă pastorală. Isus se Joacă cn copii
de virsta sa pe ulițele satului san pe coperisurile
caselor — in Orient casele au coperisurile drepte -—
ajuta tatălui său la timplárie, potrivind cu puterea
cuvintuluz dimensiunea scindurilor, plásmuieste din
lut chipuri de păsări si, cînd tatăl său il ceartă
că lucrează simbăta, bate din palme şi păsările
zboară. l
. Paralel cu evangheliile apocrife au fost puse în
circulație, din primele veacuri ale creştinismului
atit din cerenrile eretice cit si din cele ortodoxe,
o serie de scrisori precum si un cielu de legende
apocrile asupra vietii si
muinle datorite sectelor, intrucit sub forma legen-
dará furisau invátáturi eretice, au fost nimicite de-

faptelor apostolilor, Plás- .

caută să învăluie într-un nimb de castitate

REP Ann >

- mult. Cele pornite din cercurile ortodoxe, intrucit
salisláceau curiozitatea pioasă a creştinilor, au
supraviețuit piná în vremurile noastre, precum
bunăoară Acta Paulb)— un adevărat roman religios
in care, alături de apostol, apare figura seraficá a
Teclei care, ascultind de la fereastra părintească
predica lui Pavel, își simte sufletul purificat de
chemările amăgitoare ale vieţii, se desparte de mamá
și de logodnicul ei, un fruntaș al ținutului, si își
închină viaţa Domnului, ca ascetá.

Imaginaţia spiritelor avintate din lumea cres-
lină, care se credeau insuflate de Duhul Sfint, nu
s-a mărginit numai la prelucrarea materialului legen-
dar privitor la Vechiul şi Noul Testament, ci a căutat
să răspundă, după puncte de vedere diferite — orto-
dox sau eretic — și la marea întrebare care chinnieş-
te suiletul omenesc în amurgul vieţii: ce este din-
colo de moarte? În chipul acesta s-a alcătuit din
primele veacuri, eind creştinii așteptau sfîrşitul
lumii, după modelul Apocalipsului sfintului loan
Teologul, un ciclu de viziuni apocaliptice care, într-o,
lormá simbolică, plină de hiperbole, dezváluiau
tainele judecátii din urmă şi ale locurilor de veşnică
răsplătire sau osindá. Cel mai veehi este Apocalipsul,
lut Petru, plásmuit în Egiptul elenistic, pe la 170. `
El a fost descoperit partial în 1886, in mormintul/
unui călugăr din Akhmim, iu Egipt, și întreg, în
1910, într-o versiune etiopicá.

Toată această literatură apocrifá care apare
din primele veacuri ale creștinismului sub numele
unei persoane vestite din Vechiul sau Noul Testa-
ment a desteptat de timpuriu bănuiala cercurilor
conducătoare ale bisericii, care au recnnoscut neau-
tenticitatea ei. În măsura in care sectele eretice se
inmultesc si scrierile apocrife se ráspindesc, se simte
tot mai mult nevoia de a se căuta norme de indrep-
tare in scrierile autentice, care-şi trăgeau obirsia
dim învățăturile Mintuitorului. Astfel, încetul pe

incetul, printr-un consens Care se stabileşte cu vre-
mea iutre principalele biserici, se alcătuiește, nu
fără oarecare şovăire, începînd de pe la sfirgitul
veacului al Il-lea, canonul .scripturilor considerate
de biserică ca fiind inspirate de-Duhul Sfint. Cind
canonul a fost fixat definitiv (sec. IV); pentru a se
preveni intrebuintarea scrierilor apocrile in cultul
bisericilor si în educarea credincioşilor, incep să se
alcătuiască si liste de cărţi apocrile. Cel mai vechi
indice de asemenea cărţi este aşa-numitul Decret
Gelasian, atribuit papei Gelasius (492—960): De libris
reeipiendis el non recipiendis. Liste de asemenea
cărţi apocrife circulau şi in lumea bizantino-slavá
si citeva diu ele au pátruns piná in literatura noastrá
veche. Un astfel de indice, datind din secolul al
XVll-lea, asupra căruia îmi atrage atenția d-l
G. Nicolaiasa, funcționar la Academie, se păstrează
in Biblioteca Academiei Române, in ms. nr. 15705
Indicele este tradus din limba slavá, dupá cum
dovedesc unele titluri si citate care s-au strecurat
din original netraduse, precum: « Cei tocmiti Psalmi
ai lumii, care sintu acegtea: r(rkAH'TE KCH KEpHIH. ȘI
altu: rpk Are. ȘI: KpeTS TROEMS R'RAPSHKIIS CA HA SEMA
__ Întrebările lui Iou Bogoslov, care zice: canti
ug &e AM Late... A lui Moise Zaeét. (testament).» Prin
cuprinsul sáu si, mal ales, prim ordinea de succe-
siune a titlurilor, indicele se apropie mal mult de
tipul indicelor slave, publicate la Moscova în 16406 t.
Fiind unicul cunoscut la noi, îl reproduc în întregime
la anexe. l n
Dintre vlădicii nostri de pe vremuri, unu, Cà
episcopul Petru Paul Aaron care fácuse studii
la Roma, au încercat să oprească Invazia literaturu
apocrife. În a sa Păstorească datorie el se ridică cu
energie împotriva acestor « MINCIUNI 31 diavoleset

1 A se vedea tabloul comparativ in A. I. Iatimirski,
Buâniozpafuuecxiit oósopa anokpufosa 85 JODICHOCAABAHCKOÚ 14 pyc-
exoú are Mengem, 1, Anoxpugel eemxosaebinwe, Petrograd, 1921,
pp. 1—75, numárul NIV

inseláciuni» care au « năvălit in turma lui Hristos » +.
Dar cu toatá stráduinta episcopului de a impiedica
ráspindirea literaturii apocrife, ea și-a continuat
totusi drumul, si la imprástierea ei in masele poporu-
lui a contribuit, intr-o largá másurá, si clerul.

BIBLIOGRAFIE

Publicatiuni de texte: J. A. Fabricius, Codex apocry-
phus Novi Testamenti, collectus, castigatus, testimontisque,
censuris et anünadeersionibus illustratus a Johanne A.
F., Hamburg, 1703 (partea I si a Il-a într-un volum), pars
tertia, Hamburg, 1719. Prima parte cuprinde evangheliile
apocrife, a doua, istoria apostolilor, scrisori si apocalipse.
Volumul al Il-lea cuprinde pe lingă suplimente la vol. I,
liturghii pe numele apostolilor. J. C. Thilo: Codex apocryphus
Novi Testamenti, e libris editis et manuscriptis, maxime Galli-
canis, Germanicis et Italicis, collectus, recensitus notisque et
prolegomenis illustratus opera et studio J. C. Th., Lipsiae,
1832. A fost tradus in limba francezá de G. Brunet, Les
Évangiles apocryphes, traduits et adnotés d'aprés l'édition de
J. C. Thilo, Paris, 1849. C. Tischendorf, Evangelia apocrypha
adhibitis plurimis codicibus graecis et latinis maximam partem
nunc primum consultis atque ineditorum copia insignis edidit.
C. T. Lipsiae 1853; R. A. Lipsius si M. Bonnet, Acta apostolo-
rum apocrypha, Leipzig, 8 volume: 1891, 1896 si 1903; C. Ti-
schendorf, Apocalypses apocryphae, Lipsiae, 1868; E. Nestle,
Novi Testamenti graeci Supplementum, Lipsiae 1896.

Traduceri si studii: E. Hennecke, NVeutestamentliche
Apocryphen in Verbindung mit Fachgelehrten in deutscher
Uebersetzung und mit Einleitung herausgegeben, "Tübingen,
1904; Kautzsch, Die Apocryphen und Pseudoepigraphen des
Alten Testaments, Tübingen, 1900; Charles Michel et P. Peeters,
Evangiles apocryphes, | (Protoevanghelia lui Iacob; Pseudo-
Matei; Evanghelia lui Toma; Istoria lut Iosif dulgherul),
Paris, 1924; P. Peeters, Evangiles apocryphes, 11 (Evanghe-
lia copilăriei), Paris, 1914 (ambele in colectiunea Textes et
documents pour l'étude hist. du christtanisme de Hippolyte
Hemmer et Paul Lejay). Toate au introduceri interesante.
Montague Rhodes James, The Lost Apocrypha of the Old
Testament. Their Titles and Fragments, collected, translated

. !Dr. Augustin Bunea, Episcopi Petru Paul Aron si
Dionisie Novacovici sau istoria românilor transilvăneni de la
1751 pină la 1764, Blaj, 1902, pp. 386— 7.

3—33? 4

and discussed (in colectia Translations of Early Documents,
Series I, Palestinian jewish Texts ), Cambridge, London
1920; Montague Rhodes James, The Apocryphal New Testa-
ment being the Apocryphal Gospels, Acts, Epistles, and Apoca-
lypses, Oxford, 1926; R. A. Lipsius, Die apocryphen Apostel-
geschichten und Apostellegenden, Braunschweig, 2 vol., 1883—
1890.

Pentru apocrife in cadrul literaturii iudaice sau crestine:
Emil Schürer, Geschichte des jüdischen Volkes Zeitalter Jesu
Christi, 111 Band, Leipzig, 1909, pp. 258 si urm., cap. V, VI
si VII; Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Lite-
ratur, Y Band, ed. 2, Freiburg, 1913, pp. 498—622; Aimé
Duech, Histoire de la littérature greque chrétienne, Y, Paris,
1928, pp. 157—174; 271—290; 348—357; 406—415; 467—
473, vol. II, pp. 619—645.

Canon gi indice. Cel mai vechi «canon» al Noului
Testament datează de la sfîrşitul secolului al II-lea si a fost
descoperit de L. A. Muratori, bibliotecar al Ambrosianei
(T 1750). Canonul lui Muratori (textul in Rouét de Journel,
Enchiridion patristicum, Freiburg. Br., pp. 105— 7) contine
și texte apocrife precum: Apocalipsul lui Petru şi Pastor al
luz Hermas, ceea ce dovedeşte că stabilirea definitivă a
canonului s-a făcut treptat si nu fără şovăeli. Decretul Gelasian
se găsește publicat de Ernst von Dobschiitz, Das Decretum
Gelasianum de libris recipiendis et non recipiendis. Texte und
Untersuchungen, seria 111, t. VIII, p. 4, Leipzig, 1912.

Indicele slave de cárti oprite sunt numeroase si au fost
publicate in multe rînduri. Ele au fost republicate în para-
lelă de A. I. latimirski, Bu6aioepaduseckii o6sope Anoxpudoss
66 FOMCHOCADEAHCKOÚ u pycckoü nucbaenuocmu, I, Anoxpuge eem-
xo3aebmnue, Petrograd, 1921, pp. 1— 75.

BOGOMILII
SI LITERATURA AP OCRIFĂ

Istoricii literaturilor sud-slave au atribuit multă
vreme ereziei bogomilice, care a inflorit în Bulgaria
prin veacurile X—XV, un rol important în ráspin-
direa legendelor apocrife in lumea slavá. Párerea
istoricilor slavi a fost împărtășită de Hasdeu care,
publicind în 1879 Cuvente den bătrîni, atribuia cele
mai multe din legendele cuprinse în Codicele Sturd-
sanus sectei bogomilice — ba credea chiar cá a
găsit o ercatiune românească cu caracter bogomilic
in textul intitulat de el: Cugetări în ora morții.
(Cuv. den bátr., TI, pp. 435—471). Părerea lui Hasdeu
a fost admisă de Gaster, iar răposatul profesor de
la Universitatea din Cernăuţi, I. G. Sbiera, punea
în legătură cu mișcarea bogomilică chiar începutu-
vile literaturii noastre. Dacă părerea lui Sbiera a fost
de mult înlăturată din circulaţie, proveniența bogo-
milică a textelor din Codicele Sturdzan — cea_mai
veche culegere de legende apocrife — a fost admisá
dé aproape toti istoricii literari. Ciclul cártilor care
ar fi de origine bogomilicá a fost in timpul din
urmá sporit la noi cu o sumá de texte cari n-au
nimie comun cu erezia.

Importanţa care s-a dat influentei bogomilice
asupra literaturii noastre vechi, precum si necesi-
tatea de a preciza ce este bogomilic — dacá este
ceva — in legendele apocrife din Codicele Sturdzan,
ne obligá ca, inainte de a intra in studiul literaturii
apoerife, sá ne ocupám de erezia bogomilică.

Erezia bogomilică s-a răspîndit in Bulgaria prin
. X, sub ţarul Petru, urmașul lui Simion, într-o
reme în care curentul de influenţă bizantină se

39 l

revársa din ce in ce mai larg peste viata nationalá
bulgará, cind curtea tarilor adopta fastul si cere-
monialul din Constantinopol gi cind clerul, párásind
invátáturile evanghelice, se indepárta tot mai mult
prin lux de sufletul maselor populare.

Rădăcinile sectei trebuiesc căutate în Asia Mică,
unde, din primele secole, creştinismul s-a íntilnit cu
dualismul —persen si unde furnicau sectele eretice:
gnosticism, paulicianism, mesalianism. Din Asia,
curentele acestea eretice s-au furisat in Europa,
in bună parte si prin coloniști greci şi armeni aduşi de
împărații bizantini şi aşezaţi la graniţele de nord
ale imperiului, în preajma Filipopolului şi a Adria-
nopolului. Din aceste centre, curentele eretice s-au
resfirat în Imperiul bizantin şi încrucişat în Bul-
garia, într-o epocă în care poporul se afla la începu-
turile creștinismului. În Bulgaria, promotorul mis-
cării pare a fi fost popa Ieremia Bogomil, care a
trăit în secolul al X-lea, sub ţarul Petru. Predicele
lui au găsit un puternic răsunet în masele populare
indirjite împotriva curentului de influentá bizantină
care înăbuşea viaţa naţională bulgărească. Din Bul-
garia, secta a cuprins Serbia, Bosnia şi Herţegovina
și s-a ramificat în Occident sub diferite numiri
precum: patarini în Italia nordică — de la cartierul
milanez Patara — ; în Germania si Italia cathari,
de la grec xadapós (curat) —de unde. germ.
Ketzer, boem. Katir; ajungind pînă în sudul Fran-
tei. Albigensii — de la oraşul Alby — acea zgo-
motoasă sectă împotriva căreia a întreprins cruciada

de exterminare Filip al IV-lea cel Frumos, au !

fost o ramură îndepărtată a bogomililor din
Balcani.

Doctrina bogomililor ne este cnnoscutá prin mai
multe izvoare contimporane: bizantine, slave şi
occidentale. Izvoarele, deşi provin de la adversarii
sectei, totuși concordă între ele, în liniile funda-
mentale. Dintre acestea, izvorul cel mai complet este
călugărul bizantin Eftimie Zigabinos, care se bucura
pe “timpul său de atita vază incit însăşi invátata

fiică a împăratului, Ana Comnena, il pomeneşte cu

cinste în scrierile sale istorice. Din îndemnul împă-
ratului Alexe Comnenul, Zigabinos a scris opera:
Panoplia dogmatică, îndreptată împotriva tuturor
sectelor eretice cari măcinau temeliile bisericii orto-
doxe. În titlul XXVII al operei sale, Zigabinos se
ocupă pe larg de erezia bogomilicá, răspîndită pe
timpul său şi în Imperiul bizantin. În acest capitol
el expune — pentru a combate punct cu punct —
concepţiile bogomilice, după destáinuirile pe care
impăratul Alexios Comnenul a izbutit să le smulgă
de la căpetenia bogomililor din Constantinopol,
medicul Vasile. 8

Doctrina cosmogonicá a bogomililor porneste
de la antagonismul dintre Dumnezeu, principiul
binelui, si Satanail, principiul răului. Dumnezeu e
creatorul lumii spirituale, indivizibile şi eterne;
Satanail e creatorul lumii materiale, vizibile şi tre-
cătoare. Satanail a fost fiul mai mare al lui Dum-
nezeu. Locuia la început în cer si stătea pe tron
de-a dreapta Tatălui; dar, cuprins de o ambiţie
nemărginită, a vrut să se ridice deasupra Tatălui.
În acest scop s-a înţeles cu o ceată de ingeri nere-
cunoscători, ca să se ridice împotriva Tatălui. Dum-
nezeu, aflind de conspirația urzită de Satanail, l-a
prăbușit din înălțimile cerului, împreună cu ceata
de îngeri răzvrătiți. Întrucît pámintul era numai
in stare virtuală — invizibil şi neîntocmit — Sata-
nail, care păstra puterea de creaţie a divinității, a
zidit cu cuvintul un alt cer vizibil pe care l-a împo-
dobit cu stele; apoi tot cu cuvintul a format pámin-
tul, a ales apele într-o parte, a ridicat uscatul în-
tr-alta si a creat vietuitoarele: plante şi animale. În
cele din urmă, din lut amestecat cu apă, a plămădit
trupul omului, străduindu-se să-l aducă la viață.
A incercat să-i sufle viaţa, dar văzind că toate
sfortárile îi rămîn zadarnice, Satanail a trimis solie
Tatălui său, rugindu-l să dăruiască viaţă făpturi
celei noi, care urma de aci înainte să De proprietate
comună, Dumnezeu stăpinind sufletul, Satanail

trupul. Dumnezeu s-a induplecat si a hárázit viata.
In acelasi chip a fost creatá si Eva.

Omul este astfel creatiunea a două puteri anta-
gonice; de aci conflictul intre cele douá elemente
cari constituie viața omenească: trupul, creatiunea
puterii satanice, este mărginit, pieritor și imperfect
şi tirágte sufletul spre vitiu si păcat; sufletul, creați-
unea lui Dumnezeu, este imaterial, nemuritor ȘI
desăvirşit, tinzind să se desfacá din închisoarea tru-
pului, ca sá se înalțe spre cer.

Cind îngerii căzuţi au simţit cá partea divină
din om după moarte se ridică la cer, şi-au pus în
gind să ia pe fiicele oamenilor în căsătorie, pentru
ca, prin cei ce se vor naște din ei, să recapete locurile
din cari au fost izgoniți. Din această căsătorie s-au
născut însă gigantii, cari au început lupta aprigă
impotriva lui Satanail. Acesta, indirjit, a dezlăn-
tuit asnpra pămîntului potopul, care a înecat ome-
nirea. Din acest prăpăd, un singur om a scăpat:
Noe. El rămăsese în ascultarea lui Satanail si îl
induplecase prin rugăciuni si jertfe. Urmașii lui
Noe au recunoscut atotputernicia Duhului celui rău
care, prin Moise, a impus omenirii legea sa. Moise,
prin minunile sávirsite cu puterea lui Satanil, a
amăgit poporul evreu si l-a scos din Egipt. În dru-
mul spre pămîntul fágáduintei, s-a urcat in mun-
tele Sinai și a primit legea dată de Satanail, pe
care a transmis-o evreilor. În felul acesta s-a întoc-
mit legea mozaică, opera Diavolului, prin care ne-
numărate mii de suflete omenești au fost pierdute.
Dumnezeu, văzind viclenia şi răutatea lui Satanail

care, rupind pactul încheiat, a pus deplină stápi-
nire asupra omenirii, s-a hotărit să mintuiascá 1áp-
tura in care $1 El pusese un strop din divinitate.
In mileniul al 5-lea, suta a 5-a, a aruncat din coar-
dele sale cuvintul. Acest cuvint a fost fiul său,
arhanghelul Mihail.

Scoborindu-se din cer, arhanghelul a intrat prin
urechea dreaptă în Fecioara Maria, s-a întrupat în
carne «așa că la înfăţişare părea a fi material ase-

menea trupului omenesc, dar în realitate RE
si divin». lesind din Fecioara Maria, a e
după legile firii omenești, a propováduit pe D na
cuvintul lui Dumnezeu $i a sávirgit toate c a
spun in Evanghelie. Satanail s-a străduit să a Se
reascá sufletul omenirii şi a pus la cale cruci See
lui Crist, dar Mintuitorul, inviind, a prins en Sen
nail, l-a ferecat cu lanţuri grele, l-a aruncat rg
tar si, tăindu-i silaba finală — ul (Sala d pes
lui Dumnezeu; din Satana — umbra, m ee
zen), l-a numit de aci înainte aaa: ke à
implinindu-si misiunea penirn care a 105 ux
pámint, Mintuitorul, desfácut de pane na ri
trupului, s-a înălţat in cer, s-a aşeza Je T
Tatălui si apoi a reintrat in ee ei a j
se desprinsese si ín care a fost absor E -—
Consecventi cu aceastá conceptie despre E
ei respingeau Vechiul Testament pe po CH T
ca operă a Satanei, plásmuit cu SE ge
face apoteoza epocii din viata iudei E Ne
precumpănit puterea lui. Admiteau dintr Re
tile sfinte numai: Psaltirea și Profettt, int "
aceştia preziseserá venirea Bee
aheliile, Faptele apostolilor și A pocalipsu
BE ruina de la antiteza dintre suflet, ca creat1une
a lui Dumnezu, şi trup, ca creatiune a Ini -—
si socotind viaţa aceasta pămintească ca un a
popas către viața cea veşnică, bogomili Ee
ca ideal al vieţii descátusarea sufletulul à pa e
corpului si ferirea lui de toate ispitele aces e n
trecătoare, cu care se străduieşte Satana sá- y ná
veascá. De aceea, duceau o viaţă aproape asce ee
Erau împărțiți în două clase: desávirgrti Bl "E
credinciosi, initiati numai la doctrina EG L
bogomil desávirgit trebuia sá se Ne A i
desártáciunile vieţii, să rupă legăturile de lam K de
nu se cásátoreascá, sá evite nuntile, po
reuniunile sociale, sá renunţe la avere și la. pur
pámintesti pe care le considerau ca o rugină a su

tului și sá ducă în sărăcie o viață retrasă, de post,
privegheri și rugăciuni. Hrana lor era foarte sobră:
vinul, carnea si lăpturile erau excluse de la masa lor,
se hrăneau numai cu vegetale, pregătite in untdelemn.
Îmbrăcămintea era simplă: o haină lungá neagră,
în felul rasei cálugáresti.

Biserici nn aveau, căci, după credinţa lor, Dum-
nezeu nu locuiește in temple zidite de miini ome-
nesti. După mărturia lui Zigabinos, ziceau cá Satana
locuieşte mai întîi în templul din I erusalim, apoi în
biserica Sf. Sofia din Constantinopol ȘI, în sfîrşit, în
toate celelalte biserici. Totuşi, mai tirziu, în Bosnia
și la albigensi — în sudul Franţei — se găsesc citeva
biserici, dar mai toate de lemn, simple, fără cruce,
fără altar, fără amvon, fără icoane $1 fără clopote,
căci, pentru ei, clopotele erau trompetele diavolului.
Liturghia, cu avintul poeziei religioase şi cu pompa
strălucitoare a serviciului divin, era socotită ca
inutilă: mnogoglagolanie, vorbárie goalá. Singura
rugáciune pe care o admitean era cea transmisá
prin evaughelii: Tatál nostru, pe care o spuneau
de nenumărate ori peste zi si noapte, fără să facă
cruce, căci crucea pe care a fost răstignit Mintuitorul
ȘI care a devenit un simbol al vieţii crestinesti,
nelipsit în rugăciuni, la sfintele taine, pe irontispi-
ciul bisericilor, la capătul mormintelor, era pentru
bogomili o unealtă cu care diavolul chinuise pe
[sus şi pe care o înlăturau din toate manifestările
vieții lor, dispretuind-o.

Combăteau cultul sfinţilor, al moaștelor şi al
icoanelor, ca fiind rămășițe de idolatrie — poate să
Îi fost aci și reflexul vechilor credinţe iconoclaste,
care au zbuciumat Bizanțul veacului al VIII-lea.
Si. loan Hrisostomul era pentru ei sf. loan Frisosto-
mul. Dintre taine, nu admiteau decit botezul, dar
şi acesta într-o formă deosebită de a noastră. Ei
numeau botezul cu apă — obişnuit în biserica noas-
tră — botezul sfintului Ioan si îl respingeau, întrucit
apa era, după credinţa lor, opera Satanei. Adevă-
ratul botez al lui Hristos era cel practicat de ei,

care se făcea prin purificarea ESA, ȘI Ne alu
torul Spiritului KS SEN iis rem Sun
la erezia lor, îl bo nou, du
ES Pentru ca cineva sá poatá des pc dm
Jor, trebuia sá fie major, sá petreacá un nd eR n
confesiune şi curățirea d lar SE 5 E i
ciuni; apoi îi puueau pe cap A
invocau asupra lui Spiritul Sfint, cintin j
E. Îi minicătura cu singele ȘI corpul le
o respingeau la botez, ca şi în toate cele E a
jurári ale vieţii, socotind-o ca un ab us
demonilor cari locuiesc in temple. La d Ge
se îndeplinea o ceremonie scurtă, numi SS E
dent «la convenensa »; alte rugáciuni pen Es
nu se mai făceau. Nu credeau in invierea mori X
Moartea o asemuiau cu un somn in dc spune ;
ei, omul îşi leapădă vesmintul em i a
imbracá haina nemuritoare şi divină a. a HE 5,
cu care este primit în impárátia Tatălui, Keen e
ingeri si apostoli. Corpul însă, pe pl peu S
părăsit, se descompune încet, incet, in se $
pulbere, şi nu va mal invia niciodată. AM
În fanatismul lor religios aveau un dat | pr
ratist, cu tendinte de antagonism GE > ica
oficială si impotriva autorităților const = e e
tului. Purtau o ură invergunatá Ge e i a
Comparau pe preoți, cărora le imputau n md
friul si betia, cu fariseii $i saducen Si Se
ghelie; îi numeau nápirci. Exaltau T n E.
virtntile lor. Credinta lor era «sarea SE » E "
înşişi, «crinii cimpulul » cu sufletele candı ei GE
dobite cu toate virtuțile. Respingeau lerar
E Prcabiteral bulgar contimporan, Cozma, SEN
despre ei cá indemnau la nesupunere fatá de m uu
tát1: « osindesc pe cel bogaţi, batjocoresc pe A
bătrîni — probabil de altă credință doc el Tun
meazá pe boieri, arată celor supuși țarilor ȘI W `
rilor acestora cà Jignesc pe Dumnezeu, opresc p
sclavi de a lucra pentru stápini lor».

In Peninsula Dalcanicá, erezia a fost in
piná in secolul al XIl-lea, cînd biserica er
deschide lupta impotriva ei. Ín anul 1111 Alexios
Comnenul incepe exterminarea bogomilismulni din
imperiul bizantin, arzind pe rug, în hipodromul
din Constantinopol, pe conducátorul sectej medicul
Vasile gi pe cei 12 apostoli ai săi. |
ŞI in Serbia, erezia, care pătrunsese de timpuriu
ŞI se ráspindise mai ales printre nobili, sub numele
de babunska ojera, a fost nimicită în secolul al X II-lea
Marele Jupan Ștefan Nemania a dezlántuit o groaz-
nică prigoană împotriva bogomililor: a arestat toate
căpeteniile lor, pe unii i-a ars de vii, altora le-a tăiat
SECH ES multi a aruncat în exil, după ce le-a
niiscat averea, impártind- lvi |
E on pártind-o, potrivit cu doctrina
Izgoniti din Serbia, bogomilii s-au retras in
Bosnia, unde au gásit un adápost prielnic si unde
doctrina lor a devenit religie de stat, mai ales sub
banul Kulin (1180—1224). Aci s-an mentinnt piná
in veacul al XV-lea, cu o organizaţie monahală
proprie Vert un cler aparte, in fruntea cáruia se
. Către sfirsitul secolului al XV-lea |
ajutorul cardinalului loan în ci pe
să convertească o parte din aceşti eretici la catoli-
cism, pe cînd restul a trecut la mahomedanism.
O soartá Mai norocoasă au avut-o bogomilii în
Bulgaria. Aci se sprijineau pe masele populare, în
lata cărora apăreau ca nişte liberatori, căci îi vedem
luptind aláturi de cetele náválitoare ale pecenegilor
51 cumanilor, impotriva armatelor bizantine pentru
liberarea Bulgariei. Lásati in pace sub Asánesti
ei atrag la erezia lor aproape intregul tarat. NU
Prigoniti mai tirziu de cátre tarii Boril (1121) si
Alexandru (1350), ei s-au mentinnt totusi in Bul-
garia vreme mai îndelungată, bucurindn-se sub
stápinirea turcească de deplină libertate a cultului
O figie intinsá de 14 sate, insirate intre Nicopol si
Filipopol si locnite de adepti ai vechii erezii, izolati

"de masa înconjurătoare a ortodocșilor, s-a menţinut

iná in secolul al XVIl-lea. Documente din veacul
al XVl-lea si al XVIl-lea dovedesc cá în Ciprovát,
în regiunea Vidinului și a Nicopolului, se aflau încă
bulgari pavlichieni, cari aveau biserici, dar refuzau
crucea. În sec. al XVil-lea, misionari franciscani,
veniti din Bosnia, au atras la catolicism aceste
resturi de bogomili. Cam în aceeași vreme an fost
convertite la catolicism si resturile bogomilice din
jurul Filipopolului, care insă şi-au păstrat vechiul
nume de pavlichieni. Din aceste ţinuturi an pornit Și
emigranții bulgari in țările noastre, care, in unele
sate — ca de pildă în Cioplea lingă Bucureşti — se
numesc incă pavlichieni. a ȘI
Curentele de emigrare ale rămășițelor bogomilice
din sec. al XVIl-lea spre ţările noastre ne sunt bine
cunoscute prin studiile lui Miletic, intem me
bună parte pe rapoartele oficiale ale episcopilor
catolici către scaunul papal. Migratiunea incepe ma!
temeinic in anul 1688, cînd răscoala satului pavli-
chian Ciprovát împotriva turcilor este inăbușită $i
cind o bună parte din populație, spre a Enna de
represiunea autorităților, este silită să fugă in \ i
hia. Emigrárile se intetesc insă dupá pacea de la
Passarovitz, cînd austriecii iau in stăpinire Oltenia.

În scopul de a coloniza Oltenia si Banatul cn bul-

| ICI itáti 1 aceste
gari catolici, autorităţile austriece E loy
emigrári, acordiud colonistilor privilegu. Un im
nisti este asezat in regiunea

nat contingent de color te ase
Craiovei, a Rimnicului si in Brádicent. Colonia aceas-

ta trebuie sá fi fost destul de numeroasă, fiindcă
in 1725 un văr al lui Filip Stanislavov, Nicolae
Stanislavov, numit episcop al catolico SINE
din Nicopole, nu s-a dus niciodatá in iS i-
tate, ci a administrat din Craiova. El a fácut o
întinsă propagandă pentru emigrare prim ele
bulgari catolici, rămași în Bulgaria. Bulgarii cato a
prigoniti de turci carii îl bánuiau cá stau in P A
gere cu austriecii, pleacă in mici grupe din satele
Belianii, Orese, Trincavita $1 Peticlaventi, asezin-
47

du-se in Oltenia și Muntenia. În 1737, cînd începe
lupta dintre austrieci şi turci, aceştia se strámutá
in Banat împreună cu episcopul lor, care-şi stabi-
leşte reședința în Timişoara. În documentele misio-
narilor catolici către scaunul papal, sunt amintite
și alte localităţi în care s-au aşezat pavlichienii
emigraţi, Astfel, în Muntenia sunt pomenite satele
Fláminda, Visnovo, Slobozia si mai ales Cioplea
care aveau biserici și preot catolic. În această din
armă localitate, se retrage în timpul ciumei lui
Caragea bátrinul episcop catolic din București
Fereri, pe care-l pástea moartea din urmă fiindcă
aci se bolnăveşte de ciumă şi în 2 zile moare, fiind
inmormintat în Cioplea, într-un cavou făcut de el
ÎNSUȘI.

Este probabil că, precum în veacul al XVII-lea
pavlichienii bulgari, spre a scăpa de prigoniri, căutau
adăpost la Nordul Dunării, tot astfel şi străbunii
lor bogomili să-şi fi căutat mîntuirea prin meleagu-
rile noastre in vremurile de grea urgie ale regilor
Sa EN, Boril și Alexandru din veacurile
j V. Limanurile noastre puteau oferi atunci
nu numai adăpost, dar si tárim prielnic pentru pro-
pagandă, cu atit mai ușor cu cît nu aveau încă o
organizație bisericească în stare să opună rezistenţă
Resturile bogomilice dáinuiesc în părţile ungurene
pină în secolul al XV-lea, cînd vin peste ele curen-
tele de reformă 1.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare contemporane: Eftimie Zieabinos: Hava
Acypatoh AAsElou BaotAéogG Tod [edm EE,
guvótpet TÈ Toig pæxapiotg xxl 9eopópowc mgrgpdo ovyypapétvra
cic TEL de xal Sisoxeuuévny Gpuoviav nap HúBuuto
Movăxov 400 Ziyafnvod metru ... Cartea s-a tipări»

1 Dr. Toth Szabo Pal, A cseh-huszita mozgalmak é
uralom története Magyarországon, Budapesta, 1917 SES 153
(apud. N. Dráganu in Dacoromania, III, p. 912)

pentru intiiasi dată, în textul grec, la Tirgovişte, în 1710;
de frica turcilor s-a înlăturat din publicaţie cap. 28, îndrep-
tat împotriva sarazinilor. Într-o traducere latină, publicată
mai înainte la Veneţia, în 1555, se omiseseră capitolele 12
si 13, îndreptate împotriva latinilor. Textul grecesc întreg,
avind la bază ediţia din Tîrgovişte, a fost republicat de Migne,
în Patrologiae cursus completus. Series graeca posterior,
tomul CXXX (Paris, 1865). Fragmentul privitor la bogomili
a fost publicat într-o ediţie nouă, după versiunea unui ms.
din Biblioteca Universităţii din Utrecht, împreună cu o
scrisoare inedită a patriarhului Germanos Il contra bogomi-
lilor, de G. Ficker, Die Phundagiagiten, Leipzig, 1908.

Pentru domeniul slav, un preţios izvor contimporan
este si presbiterul Cozma, care a lăsat 13 cuvintári, îndrep-
tate împotriva ereticilor, editate fragmentar, în mai multe
rînduri, si complet de: M. G. Popruzenko, ce. Kosma npeseu-
mepa caoso ua epemuxu noyuenie ome GOHCECMEEHHDIXE KHueo, Nr.
CLXII] din Ilamamumuxu Opeaneii nucbmennocMu U uckyccinea,
Madanie O6wecmea JIroGumeneii Pycckoŭ Iluconennocmu, S.Peters-
burg, 1907; Sinodicul țarului Boril, tradus din grecește în
anul 1211, în urma distrugerii sectei, conţine şi adaose
interesante, dintre care unele privesc erezia bogomilică.
Sinodicul a fost publicat, în anul trecut, cu un studiu deta-
liat, într-o ediţie critică, de M. G. Popruzenko, CunoOuxs
lapa Bopura, bsaeapckama Arxademua na Hayxumb în colecția
Baseapcku cmapunu. Kuuza VIII, Sofia 1928; citeva notițe
sumare sila călugărul Hrabár (sec. X) in 3awuma na Ganzap-
cKama nucbMenuocms, editată şi de Vondrák, Ktirchenslavische
Chrestomatie, 1910, pp. 107—110. Patriarhul Eftimie din
secolul al XIV-lea, in biografia episcopului llarion din
Moglena (o diocezá din Macedonia, unde erau numerosi
bogomili), a inserat discutiile episcopului cu ereticii. Bio-
grafia lui llarion a fost editată de E. Kaluzniacki, Werke
des Patriarchen von Bulgarien Euthymius, Wien, 1901, pp.
27—58. Episcopul loan Torquemada, însărcinat de papa
Sixt sá converteascá resturile bogomilice din Bosnia, a in-
tocmit, în anul 1461, un «symbolum veritatum fidei romane
ecclesie », în care se enumeră — pentru a se combate apoi —
15 puncte de adeváruri ale bisericii catolice, ce vin in contra-
dictie cu rătăcirile « manicheilor ». Acest simbol a fost publi-
cat de Fr. Rački in Starine, XIV (1882), Zagreb, p. 1 si urm.:
Dea nova priloga za poviest bosanskih Patarena, 1.

Studii. La noi: B. P. Hasdeu, Cuvente den bátrin:,
IL, pp. 252 si urm.; I. G. Sbiera, Codicele Voronetean, pp.
343 si urm.; Alexe Procopovici, Introducere în studiul litera-
turii vechi, Cernăuţi, 1922, pp. 65—68; Isidor lesan, Secta
Patarená în Balcani si in Dacia Traianá, București, 1912
(e considerată de prof. I. Ivanov în studiul citat mai jos
— ca «fantezie goală » — a uucma $aumasun» ; dr. M.

Gaster, Jichester Lectures on Greeko-Slaeonic Literature,
London, 1887, pp. 17 si urm.; D. Russo, Studii bizantino-
románe. Textele eshatologice din Codex Sturdzanus, Bucuresti,
1907 şi Studii şi critice, Bucureşti, 1910, pp. 17—23. Asupra
bogomililor s-au scris in tárile slave o sumedenie de articole
și monografii. Cele mai recente, punind la contribuţie lucrá-
rile anterioare, sunt: Prof. I. Ivanov, Boeowuacku Kuut
u ¡1e2en04. boreapcia AÁxademua na Haykume (Cărţile și
legendele bogomilice, Acad. bulgáreascá de Stiinte), Sofia,
1925, o foarte bună si documentată lucrare; lordan A. Ilič,
Die Bogomilen in ihrer geschichilichen Entwicklung, Sr. Karlovci,
1923; dr. Dragutin Prohaska, Das kroatisch-serbische Schrift-
tum in Bosnien und der Herzegowina, Zagreb, 1911, cap.
III, pp. 18—55, cu o bogată bibliografie. Informaţii mai
bogate despre bogomilii din Bosnia si ín studiul mai vechi al
lui Rački, Bogomili i Patareni, in Rad Jugoslavenske Akade-
mue, VII si VIII (1869—1870). Despre chestiunea aceasta
vezi însă acum si dr. Vaso Glušac, Cpeousosexoexa « Bocancka
ubkea » in puaosu 30 Kuiunceenocm, Jesuk, ucmopujy u
doaK20p, IV, Belgrad, 1925, pp. 4 — 55, care crede
că s-a exagerat in privinţa bogomililor din Bosnia si
că prin patareni trebuieste înțeles clerul ortodox, care susti-
nea că Fiul purcede numai de la Tatăl. Despre cărţi scrise de
bogomili (Evanghelie, Psalmi) vezi dr. Dragutin Prochaska,
opera citată mai sus, unde se dă bibliografia completă, pp.
37 — 59. Indicatiuni utile pînă la un oarecare punct se pot găsi
$i în studiile mai vechi: dr. M. Murko, Geschichte der ălteren
südslawischen Literaturen (in Die Literaturen des Ostens, V
Band), Leipzig, 1908, pp. 82—95; Constantin Jireček,
Geschichte der Serben, Gotha, 1911 (in colectia Geschichte d.
europ. Staaten), pp. 222— 5; C. Jireček, Staat und Gesellschaft
im mittelalterlichen Serbien, Wien, 1912, T, p. 59; C. Jireček,
Geschichte der Bulgaren, Prag, 1876, pp. 171—185, si C. Jire-
ček, Das Fürstentum Bulgarien, Wien, 1891, pp. 108—112.
O expunere sumará, dar clará, in limba italianá a dat Arturo
Cronia în Z'Europo Orientale, VI (1926), Roma, pp. 605— 630.

Pentru cathari, albigensi. Documentele descoperite in
ultimul timp în arhivele municipale din Occident au izbutit
să reinnolascá studiile mai vechi ale lui Ch. Schmidt, Histoire
et doctrine de la secie des Cathares ou Albigeois, 2 vol., Paris,
Genéve, 1848 si P. Lombard, Pauliciens, Bulgares et Bonshom-
mes en Orient et en Occident, Genève et Bále, 1879. Între lucră-
rile noi ocupá un loc de frunte: Ign. v. Dóllinger, Beitráge
zur Sektengeschichte des Mittelalters, 2 vol. (al doilea cuprinde
documente), München, 1890 si Jean Guiraud, Cartulaire de
Notre-Dame de Prouille, precede d'une étude sur l Albigéisme
languedocien auz XII-e et XIII-e siècle, 2 vol., Paris, 1907.
Pornind de la aceeaşi concepţie dualisticá a lumii ca si bogo-
mili, catharii tindeau şi ei la suprimarea căsătoriei: « matri-
monium est lupanar » iar pe de altá parte la o formá curioasá

de mîntuire a sufletului prin suprimarea voluntară a vieţii
(sinucidere), cunoscută sub numele de endura. Un text cathar:
L. Clédat, Le Nouveau Testament traduit aux XIII-e siécle
en langue provengale suivi d'un Rituel caihare (ediţie in foto-
tipie), Bibl. de la Fac. des lettres de Lyon, Paris, 1883. 8

Pentru emigrarea bulgarilor paelichieni la nordul Dunării,
vezi dr. L. Miletit, Hawumb Haeaukaxu in C6opunke sa Hapoðnu
Vmomeopenua Hayka u Kuuzcnuna, t. XIX (1903) pp. 1—369,
Sofia; Hosu doxymenmu no Muxaaomo ua uawumt) nasaukaxu in
Cóopuuxs sa Hapoóuu ymomeopexua, XXI (1905), pp. 1—155;
Jaceaeuuemo ua. kamonuuxumb bsaecapu es Ceomuzpadexo u Banama
tot in Cóopuuxs (XIV), 1897, pp. 284 — 543. Despre istoria
catolicismului in ţările noastre: N. Iorga, Studii și documente
cu privire la istoria românilor, vol. 1—II, Bucureşti, 1901
(p. XLVI se aminteşte Francisc Fereri şi urmaşii lui).

Despre episcopul Francisc Fereri vezi şi o notitá de
V. Papacostea in Revista istorică, 1925, pp. 289—297.

Pentru manihei și pavlichieni: Fr. Cumont, Recherches
sur le manichéisme, 2 br., Bruxelles, 1908, 1912; P. Alfaric,
Les écritures manichéennes, Paris, 1918; Em. de Stoop,
Essai sur la diffusion du manichéisme dans V Empire romain,
Gand, 1909; Karapet Ter-Mkrttschian, Die Pauliktaner
im byzantinischen | Kaiserreiche und verwandte ketzerische
Erscheinungen in Armenien, Leipzig, 1892.

LEGENDE POPULARE CU CARACTER BOGOMILIC

Călugărul bizantin Eftimie Zigabinos, izvorul
principal asupra doctrinei bogomilice, în titlul XXVII
al operei sale, Panoplia Dogmatică (ed. Migne,
Pairologia graeca, GXXX, col. 1298, $ 7), ne trans-
mite următoarea legendă bogomilicá, privitoare la
creatiunea omului:

Satanail «după ce a plásmuit trupul lui Adam din pămînt
amestecat cu apă, l-a aşezat în sus, din care cauză s'a scurs
in piciorul cel drept oarecare suc şi ieşind prin degetul cel
mare s'a încolăcit pe pămint şi a luat figura de şarpe. Sata-
nail, adunindu-si însă puterile, a suflat viaţă în corpul umflat
de el. Dar suflul lui, scurgindu-se de asemenea în piciorul
cel drept şi prin degetul cel mare, s'a închegat în picătură
intortochiatà, care îndată primind viaţă si despártindu-se
de deget s-a făcut șarpe şi serpuia... Cind Satanail a văzut
că munca lui este zadarnică, a trimis soli la Tatăl cel bun,
ca să-l roage sá trimeată spiritul lui si să-i făgăduiască că
omul va fi comun, dacă va primi viaţă, si că din neamul aces-

51
Ze Ek)

tuia se vor umple in cer locurile din care fuseserá izgoniti
îngerii. Dumnezeu însă, cum este bun, a suflat duhul vieţii
creatiunii lui Satanail și îndată s'a făcut omul, trăind cu
i ile care să glorifice trupul si să-l impodobeascá cu multe
virtuţi. »

Această legendă, culeasă acum 800 de ani din gura
bogomililor de către călugărul bizantin, trăiește
pînă astăzi în ciclul de credinţe privitoare la creatiu-
ne ale poporului nostru.

4. lată una dintr-o serie de povestiri, care ne
arată omul « zidit cu trupul de Necurat, iar cu sufle-
tul dat de Dumnezeu »:

« Dracul, după ce văzu că prin înecare nu poate să scape
de Dumnezeu, după ce văzu că pămîntul s'a látit in cele
patra părţi încotro îl împinsese pe Dumnezeu, se apucă, de
ciudă, să facă un om, poate cu credinţa că avînd un tovarăș
prietenos și supus mai curind va izbuti în gîndurile sale. Luă
dară tiná şi făcu trupul omului. Apoi îi puse în gură o trestie
si începu să-i sufle din toate puterile lui, ca să-i dea suflet.
Dar tot chinul i-a fost degeaba, căci duhul diavolului ieșea
pe cealaltă parte a omului.

Vàzind într'acestea diavolul cá nu are cum să dea viaţă
omului, merse la Dumnezeu și-l rugă să-i învie dinsul acel
trup făcut din tiná.

Dumnezeu suflă asupra omului duh sfint şi omul prinse
viaţă în sufletul lui. De aceea şi pînă în ziua de astăzi dracul
stápineste trupul omului, îl chinuie cît omul trăieşte în toate
chipurile, îi trimite boli şi felurite feluri de bube şi betesu-
guri, iar mai apoi îl dezlipeşte de suflet şi-l lasă pămîntului
să putrezească şi viermilor să-l mánínce.

Sufletul însă, fiind fárimá din duh dumnezeesc, îndată
ce trupul păcătos se sfărimă, el se ridică la Dumnezeu, de
unde a purces. » !

2. [n acelasi capitol XXVII ($ 7, col. 1 298, ed.
Migne) al operei sale, Zigabinos ne mai spune cá
bogomilii, interpretind in chip cu totul naiv episo-
dul biblic al amágirii Evei, sustineau cá: « Satanail,
stápinit de invidie (impotriva Tatálui ceresc) si-a
schimbat gindul gi s-a hotárit sá intindá curse pro-
priei sale creatiuni». În acest scop, «a amágit pe Eva
si a avut cu ea dragoste cu păcat». « Eva, cuprinsă

1 T. Pamfile, Povestea lumii de demult, p. 54.
52

de durerile facerii, a născut din păcatul cu Satanail
pe Cain şi pe o soră asemenea lui, al cărui nume era
Calomena ».

Această deformare naivă a legendei biblice o
găsim dăinuind piná azi în masele poporului nostru,
intr-o mulţime de variante. lată una din Bucovina:
« Îndată ce Adam si Eva au fost izgoniți din raiul ceresc
in iadul pămîntesc, ca să fie chinului, Diavolul s'a dat bine
pe lingă Eva; şi Eva, poale lungi şi minte scurtă, s'a dat în
braţele Diavolului, şi din păcat s'a născut un copil cu şapte
capete. » !.

Alte variante adaugá cá Adam, prinzind de
veste, se apucă să construiască din scînduri O cora-
bie ca sá treacá marea si sá scape de Satana. Acesta,
iscodind prin ajutorul Evei gindurile lui Adam, se
preface in şarpele casei şi sfátuieste pe Eva sá nu
se urce in corabie fără el. Pe mare, şarpele se lasă
greu, ca sá inece corabia $i sá scape de Adam. Adam
voieste sá omoare șarpele, dar acesta se preface in
soarece gi se apucá sá roadá scindurile corábiei. Adam
aruncă in şarpe cu mánusa care, prefácindu-se in
pisicá, prinde soarecele. Satana iesi insá din pisicá
prin perii ei, in formá de scintel.

in alte variante, legenda, amplificată astfel, este
continuată cu tema potopului, iar in locul lui Adam
si al Evei apar pe scenă Noe şi sotia lui.

3. O altá legendá bogomilicá privitoare la zapi-
sul incheiat intre Adam si diavol pentru stápinirea
pámintului își are sursa in literatura scrisă şi va fi
studiată într-un capitol următor.

4. În afară de aceste legende al căror caracter
bogomilic este atestat prin izvoare documentare,
mai circulă în literatura noastră populară un alt
ciclu de legende care au ca fundament o concepţie
dualistă a lumii: antagonismul dintre Dumnezeu ȘI
Satana. Acest ciclu de legende a fost urmărit într-un
studiu interesant de d-1 I. A. Candrea (Iarba

Cernăuți, 1903, p. 18.
53

* (t—

1 E. Voronca, Datinele și credințele poporului román, y

——M

Fiarelor. Studi de folclor pp. Tar Cea mai
interesantă dintre ele priveşte creatiunea lumii și are,
intro versiune din Moldova, următoarea formă:

Înainte de creatiunea lumii, era un noian întins
de apă peste care se plimba Dumnezeu si Satana.

„Cind Dumnezeu s-a hotárit să facă pámintul, a

trimis pe Satana «in fundul mării ca sá ia. de acolo
sáminta de pămînt in numele lui și sá i-o aducă
deasupra apei». De două ori se cufundă Satana in
fundul mării, dar in loc să ia sáminta de pámint
in numele lni Dumnezeu, după cum s-a spus, a
luat-o numai in numele sáu. Cind se ridică in sus,
piná sá ajungă la suprafața apei, toată sáminta de
pámint i-a scăpat printre degete. Abia a treia oară,
coborindu-se în fundul apelor, a luat sáminta de
pámint in numele lui si al lui Dumnezeu. Cind s-a
ridicat deasupra, i-a rămas puțin pámint sub unghii,
adică atita cit luase in numele Domnului, restul
fusese spălat de ape printre degete. Cu pămîntul
rămas sub unghiile diavolului, Dumnezeu a făcut
o turtită de pámint pe care s-a așezat sá atipeascá.
Satana, crezind cá Dumnezeu doarme, s-a gîndit
să-l răstoarne in apă si să-l înece, ca sá ráminá el
stápin pe pámint, dar in măsura în care-l rostogo-
lea, pámintul crestea $1 se intindea sub Dumnezeu.
In chipul acesta, pámintul a cresent atita incit apa
nu mai avea loc unde sá incapá — si aci, pe tema
primitivă a creării lumii, s-a altoit motivul secundar
cu ariciul şi albina, ca sfetnici si ajutátori ai lui
Dumnezeu.

Această legendă are o multime de variante: după
unele, Dumnezeu si Satana erau frati!; după altele,
nici nu se cunoşteau cînd s-an intilnit pe nesfirsitul
apelor şi s-au prins tovarăși 2; in citeva intervine
în scenă şi sfintul Petru alături de Dumnezeu si
« Nefirtatul» şi se prind cite trei frati de ernce $,

1 A. Zanne, Proverbele românilor, VI, p. 556.
2 E. Voronca, Datine, 1, p. 5. Ki

3 T. Pamfile, Povestea lumii de demult, p. 7.
bi

În toate variantele insă, miezul motivului îl formeazá
zidirea pămintului prin conlucrarea lui Dumnezeu
cu Satana. Mitul acesta despre crearea lumu prin
colaborarea a două puteri antagoniste, cu pămint
scos din fundul apelor, este răspîndit pînă în Rusia
nordică şi răsăriteană și se găseşte consemnat în
manuscrise sud-slave şi rusești din secolul al XV-lea
si al XVI-lea. lordan Ivanov care, dezbrăcat de
prejudecăţi, a studiat cu multă competenţă litera-
tura bogomilică, consideră această legendă cosmo-
gonică ca fiind de origine bogomilică. Într-o versinne
rusească apropiată de legendele noastre populare,
versiune reprodusă de lordan Ivanov, mitul are
următorul subiect:
La început, pe cînd nu era nici cerul nici pămin-
tul, se întindea, fără margini, « marea Tiveriană ».
Dumnezeu plutea in văzduh, cînd zári inotind pe
mare un rátoi crescut din spuma mării. Indreptin-
du-se spre el, il intreabá:
— Cine esti tu?
Jar Satanail, căci el era, răspunse:
— Eu sunt Dumnezeu.
— Dar pe mine cum má vei numi atunci? intrebá
Dumnezeu.
— Dumnezeul Dumnezeilor și Stápinul Stápi-
nilor, ráspunse Satanail.
Lui Ivanov i-au scăpat din vedere cercetările
lui Dàhnhardt, care, studiind ráspindirea acestui
tip de legende în Europa răsăriteană și în Asia și
punindu-le în legătură cu concepţiile religioase ale
Asiei vechi şi ale sectelor eretice, a arătat că ele sunt
alcătuite din două motive deosebite: 1. motivul
oceanic — urzirea pămîntului deasupra mări pri-
mare, fără margine; 2. motivul dualist: crearea
lumii prin două puteri antagoniste — una repre-
zentind binele; cealaltă, invidioasá, reprezentind
ránl. Acest din urmă motiv este propriu cosmogo-
niei iranice, unde lumea este creată prin două divi-
nitáti vrájmase: Ahuramazda (Ormuzd), zeul luminii
si al binelui, Angra Mainyu (Ahriman), zeul intune:

ricului si al ráului. Primul motiv, cel oceanic, este
impropriu iranienilor, cari nu cunosc marea. El
vine însă din India. Într-o veche legendă indică
se povesteşte că la începutul lumii Brahma plutea
pe o floare de lotus deasupra oceanului nemărginit
si, nevázind pe nimeni jur împrejur, credea că este
singura fiinţă in univers, cînd, scoborind de pe lotus,
zăreşte pe Vişnu dormind. Îl deşteaptă, o ceartă
se iscă între ei, şi Vişnu, prefácindu-se in porc mis-
tret, se scoboară în fundul apelor şi ridică pămîntul.

Motivul acesta oceanic din India a emigrat în
Iran, unde s-a intretesut cu motivul dualist. El a
fost apoi în această formă împrumutat de sectele
eretice ale creştinismului, cari furnicau pe pămîntul
Asiei Mici în primele veacuri ale creștinismului
(gnostici, mandei, manihei). Aceste secte au pre-
lucrat legenda indo-iranicá, dindu-i forma creștină
si au transmis-o mai departe bogomililor.

5. Antagonismul dintre Dumnezeu si Satana, pe
care l-am văzut în legenda despre zidirea lumii,
apare într-un ciclu întins de legende populare privi-
toare la crearea animalelor, a plantelor şi chiar a
uneltelor casnice. În genere, Satana se stráduieste
să imite pe Dumnezeu in crearea lumii, dar nn poate
plăsmui decît materie, sufletul uumai Dumnezeu
il poate dărui. Astfel, diavolul face pe lup, dar nu
poate să-i dea suflet și cere ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu suflă duh peste lup şi-l învie. Satana,
văzînd lupul viu în picioare, îi porunci:

«— Mánincá pe Dumnezeu. :

— Ba mănîncă, lupe, pe stápin-táu! a
Dumnezeu supárat. »

Si diavolul, pentru a scăpa, s-a aruncat in apă.
Această curioasă legendă, care aminteşte mitul bogo-
milic despre crearea omului, e destul de ráspinditá
si la bulgari si a fost studiată de Ivanov, în legătură
cu legendele dualiste bulgare. Ea este însă ráspin-
dită în tot răsăritul Europei, şi Dăhnhardt a notat
paralele interesante din folclorul albanez, ucrainian,
rus, polon, lituan, estonic şi letic.

ZIS

6. În același fel ca lupul, prin colaborarea Sata-
nel cu Dumnezeu, este creat si racul. După o legendă
ardeleană !, diavolul a creat racul, dar nepntindu-l
face să se miște — deşi încercase să-l lege cu un lant
şi să-l tirascá după el— se duse la Dumnezeu si
făgădui să i-l dăruiască lui, numai să-i dea viaţă.
Dumnezeu dărui suflet racului, care începu să se
miste şi să se îndrepte spre Dumnezeu. Satanei,
părindu-i rău că l-a dăruit, trase de lant, care se
rupse, şi racul apucă înapoi spre Dumnezeu. De
atunci racul merge înapoi, şi tot de atunci se cunosc
pe spinarea lui urmele lanţului şi ale unghiilor Sata-
nel.

Tot astfel si cu uneltele casnice. Diavolul face
carul într-o magazie, dar nu-l poate scoate afară.
Dumnezeu îl scoate descompunindu-l în părţile lui
alcătuitoare şi-l dărnieşte unui tárau. Dracul, la
rindul său, îi adaugă scirţiitul.

În genere animalele, păsările, insectele şi plan-
tele folositoare au fost create de Dumnezeu, pe cînd
cele vătămătoare sunt opera diavolului. Astfel pisica
a ieşit din mánusa aruncată de Domnul ca să sal-
veze corabia lui Noe. Calul, oaia, porumbelul, pri-
vighetoarea, rindunica, albina, griul, strugurele sunt
creația lui Dumnezeu; liliacul, bnfnita, viespea,
scaiul... isprava Satanei.

Aceste legende dualiste, ca si cele despre crea-
tiunea lumii, se găsesc însă ráspindite nn numai la
ilgari ci si la toate popoarele slave din Răsărit,

ba piná si la popoarele mongole din Siberia.
— Centrul de răspindire al acestor legende a fost
după toate probabilitátile Iranul, dar ele au putut

runde în Orientul Europei, precum a arătat
hnhardt?, si prin alti factori decît propaganda

bogomilică, precum: stápinirea mongolă
diu, care se întindea peste toate popoarele, din
Rusia piná in Asia Nordicá, marile cái de comert

i Tribuna, Arad, an X (1906), nr. 155, p. 2.
2 Natursagen, I, pp. 36—3*.

care din timpuri vechi au legat podișul Asiei Centrale
de ţinuturile Mării Negre si în sfîrşit coloniile iranice,
emigrate în diferite provincii ale Rusiei sudice.

BIBLIOGRAFIE

Oskar Dàhnhardt, in Vatursagen. Eine Sammlun
deutender Sagen, Märchen, Fabeln und Legenden, OS
und Berlin, 1907, cu deosebire in tomul 1 (Sagen zum Alten
Testament), a urmárit legendele cu caracter dualist din Europa
Orientalá (bulgari, ucrainieni, rusi, poloni, letoni, fini, cauca-
zieni) şi nordul Asiei (Siberia, mongoli) în legătură cu folclorul
Iranului, cu vechile cosmogonii orientale si sectele eretice
din Asia Mică. În această publicaţie sunt utilizate si legendele
noastre populare. O serie interesantă de legende populare
bulgare, cu un caracter dualist, a publicat prof. T. Ivanov
in a sa: Bozowuacku xuuzu u nezendu, Sofia, 1925 (v. mai sus
p. 50), capitolul: Jlyaaucmuuuu Paonzapexu napoóuu nezendu
pp. 327 si urm. Legende bogomilice bulgare in traducere
francezá: Lidia Dragomanov, Melusine, 1V, (1888— 89), col
198 > Du 217 si urm.; 263 si urm. i l

n literatura noastră, legendele populare dualist
fost studiate de I. A. Candrea, ur UT Pucun
Cultura Nafionalá, 1928, pp. 59— 67. Un ciclu de asemenea
legende se găsesc in Elena Niculitá- Voronca, Datinele și
credinţele poporului român, 1, Cernăuţi, 1903, p. 5 si urm.
IT (1912), p. 224 si urm.; T. Pamfile, Povestea lumii de demult
(Academia Română. Din viata sufletească a pop. rom., XVIII)
București, 1913, pp. 5—155. Material preţios se găseşte
imprástiat în diferite publicaţii şi reviste. Astfel:

1. Motivul creafiuuii omului: A. Zanne, Proverb

de a A. d e el
románilor, vi, p. 463; E. Voronca, Datintle și Me
poporului román, pp. 8—9; S. F. Marian, Inmormintarea
la români, p. 5t; T. Pamfile, Povestea lumii de demult
pp. 54—55.

Paralele bulgare la I. Ivanov, Boz0musc
Bn 5. UNCKU KHUZU U Aeeeugu,

| 8. Legáturile Evei eu diavolul: E. Voronca, Dattinele
si credințele poporului român, I, p. 18; Sezátoarea, XI
pp. 184—6; T. Pamfile, Povestea lumii de demult pp.
103—4. Soţia lui Noe gi diavolul: E. Voronca, Datinele și
credintele poporului román, pp. 20—21 (combinat cu alte
motive: de cînd sunt oamenii pleguvi; toaca); Sezátoarea
lt, pp. 3—4; 111, p. 105; IX (1904), pp. 27—28; XI, 184;
Albina, IN, 1270; V, p. 333 (pisica a iegit din náframa arun-
catá de Maica Domnului); fon Creangá, 15—17 (combinatá

MIHAIL SADOV^ AN!

BUCURESTI

cu motivele: originea toacái, miţii, năpircii), Ovid Densu-
sianu, Graiul din Tara Hațegului, p. 114.

Pentru paralele din folclorul rus, polon, ungar, iranian
ct. Dáhnhardt, [op. cit.], pp. 258— 261. Legenda a pátruns si
in textele apocrife rusesti, ibidem, p. 258.

3. Crearea pămîntului: 1. A. Candrea, {arba fiarelor
pp. 59—64; la p. 60 se dá bibliografia románeascá la
care se mai poate adăuga: C. Rádulescu Codin, Legende,
traditii si amintiri istorice, adunate din Olienia și Muscel
(Academia Română, Din viața sufletescá a pop. rom., pu).
Bucuresti, 1914, p. 3; C. Furtuná, Cuvinte scumpe (Acade-
mia Română, Din ciuta sufleteascá a pop. rom.), Bucuresti,
1914, p. 25; acelasi, Firicele de iarbă (Bibl. pentru toți), p-
86; Sezátoarea, X XIII, pp. 35—38. Într-o legendă populară
românească din Bucovina (Voronca, Datine, p. 6) Satana
este la începutul creaţiunii, ca şi în legenda slavă Marea
Tiperiană, în. formă de rátoi.

Pentru variante la bulgari: Lidia Dragomanov, M élusine,
IDN. (1888—9), col. 194—195, 217—220; T. Ivanov, BozoMua-
cku kMuzu u aezendu, pp. 329—336; L. Sismanov (născută
Dragomanov), Légendes religieuses bulgares, Paris, 1896,
pp. 6—7. Alte paralele la bulgari, la tiganii din Ardeal si
din Ungaria, la rusi, letoni si in sudul Siberiei, cp.
A. Candrea, Jarba fiarelor, p. 63 si Dàhnhardt, Vatursagen,
l, pp. 42— 44.

4. Crearea lupului: E. Voronca, Datine, p. 7; $ezá-
toarea, V (1912), p. 158; revista Jon Creangă, 11, p.157;
IV, p. 139; Albina, IV (1901), p. 1393. Legenda a pátruns
si în povestile populare, cf.: C. Rădulescu Codin, Îngerul
românului | Academia Română, Din viața sufletească a poporu-
lui român, XVII), Bucureşti, 1913, pp. 64—66.

Paralele la bulgari: Lidia Dragomanov, Mélusine, |V,

. 265—267, cu un studiu de M. Dragomanov; a 5e vedea si
adausul lui lsraél Lévi la p. 295; ]l. Ivanov, Bozomuacku
vunn u recendu, pp. 345—348, nr. 3 si 9—11.

Pentru alte paralele la rusi, poloni, letoni, lituani, estoni,
ucrainieni, albanezi cf. Dáhnhardt, [op. cit.], 1, pp. 147—150.
La greci, Mélusine, 1V, p. 266.

LITERATURA BOGOMILICÁ

În epoca de înflorire a panslavismului, istoricii
literaturilor slave, dintr-un sentiment uşor de expli-
cat, atribuiau bogomililor un rol precumpănitor în

răspindirea, prelucrarea şi chiar creaţia literaturii
59

NA IS fi

apocrife. Această concepţie a dăinuit pină în timpu-
rile noastre, cînd reacţia a inceput să se ivească.
Totuși, susținută multă vreme cu căldură de către
toti istoricii literaturilor slave, chiar s1 în operele
scrise în limbi străine, vechea teorie a prins
rădăcini adinci. Pypin si Spasovié, în opera pre-
tioasá pentru vremea ei: Histoire des littératures
slaves, traduit du russe par Ernest Denis, Paris,
1881, sustineau cá influenta bogomilicá a imprimat
urmele ei unei întregi categorii de opere: cărţile
apocrife si că «o parte din aceste cărți sunt fără
indoială de origine bulgară si bogomilică ». « Les
lvores apocryphes — spune el mai departe — nous
l'avons déjà dit, n'eurent pas d'apótres plus pasionnés,
des propagateurs plus actifs que les Bogomiles. »*

In timpurile mai apropiate de noi !, dr. M. Murko,
acum profesor la universitatea din Praga, unul din
bunii cunoscátori ai literaturilor sud-slave, in a sa
Geschichte der älteren siúdslawischen Literaturen,
apárutá la Leipzig, in 1908, desi recunoaste legátu-
rile cu literatura bizantină, totuși pune si dinsul
literatura apocrifă a slavilor sud-dunăreni în legă-
tură cu mişcarea bogomilică. Vorbind, la p. 88,
despre popa Ieremia Bogomil, adaugă:

«Dafür kennen wir heute aus Hanschriflen, die von
Kroaten (glagolitisch), Serben, Bulgaren und Russen slam-
men, genau eine ihm zugeschriebene (de cálre indice) Sam-
mlung von Apokryphen, welche die Geschichte des Baumes,
aus dem das Kreuz Chrisli gezimmert wurde, von Moses an
hehaudelt und dabei auch Kapilel über Christus bringl: wie
er als zehnjáhriger Knabe das Haupl Adams fand und auf
dem Wege nach Bethlehem mil dem Pfluge ackerle, wie ihn
Probus, der Sohn des Kaisers Seleucus (?), des Nachfolgers
des Augustus, als Gehilfen beim Sleuereintreiben milnahm,
mit ihm badele und ihn Bruder nannte, wie Kaiser Abgar
durch den Evangelisten Lukas eiu Schreiben an ihn sandte

* <Cárlile apocrife... am mai spus-o deja, nu au avut
apostoli mai pasionaţi, propagalori mai activi decît bogomilii.»
* Vezi și Dr. Josef Karasek în opera sa de popularizare:

Slawiske Literaturgeschichte, Góscheu, Leipzig, 1906, I, pp.
27— 28.

) E e Ms.
in i a Tuch abgedriicktes Bild erhielt, wie e
von E zale zum Priester bestellt wurde...»*

lar ceva mai jos (p.89), completează lista apocri-
felor, care pot fi puse «din pricina cuprinsului lor,
in raport cu bogomili », cu urmátoarele Kee: «o
poveste despre părţile din care a lost făcut A am,
viziunea lui lsaia, lupta lui Solomou, care după
Veselovski a servit ca prototip povestiril despre
Solomon si Kitovras (din grec. xévtaupoc); apo-
calipsul sfintului Paul; disputa lui Hristos sa
diavolul; apocalipsul Maicii Domnului despre chi-
nurile din iad; părţile cosmogonice ale disputáru
celor trei sfinti (Vasile cel Mare, loan Hrisostomul,

logul) ». TC,
BE e se gáseste incá ŞI astăzi în cărțile
de istoria literaturii pentru școlile secundare din
Bulgaria, ca de ex. in manualele lui D. Mircev `

Acum o jumătate de veac, cînd Hasdeu studia
cel mai vechi ciclu de legende religioase apocrife
ale literaturii noastre, era deci în floare ege
literatura apocrifă slavă este opera bogomililor.

. Adoptind vederile istoricilor slavi, Hasdeu a impártit

legendele din Codex Sturdzanus în două secţiuni.
Prima grupă, pe care o numește «texte máhácene »,
copiate în satul Măhaciu, cuprinde: E, te e
We. e
Duminicii, 2. Legenda sf. Vineri $1 3. Legenda

| j i (ìn alfabet
* «Din manuscrisele provenite de la croați (în alfa
glagolitic), sirbi, bulgari și ruşi, cunoaştem azi cu precizie o
colecţie de apocrife alribuilá lui (de CD Iodice) cazi geen
istori acului din care a fosl cioplită crucea lui Hristos,
Mina do la Moise si inserind si capitole despre E
cum a gásil acesla, copil fiind in virstá de zece ani, capu
lui Adam si cum ara el cu plugul in drum spre Bethleem, mue
l-a luat cu el Probus, fiul împăratului Seleucus(?), urmasu n
Auguslus, ca ajutor la strinsul birurilor si s-a scăldat cu e
si La numit frate, cum i-a trimis impáralul Abgar prin m
chelislul Luca o scrisoare şi cum a oblinul imaginea i
inlipárilà pe o náframá, cum a fost el uns preot in templu
i salim... >

E WE no mumepamypa 3a VI Kaac, Plevna, 1922, pp.
166—172.

Avraam. Despre legenda lui Avraam, Hasdeu spune
textual: «Istoria acestui patriarc ocupă cel mai mult loc

in sbornic, no. 16— 22, şapte bucăţi egalmente apocrife, răspi
I 1 t a in-
dite printre slavii de peste Dnnáre de cátre tandi sont? a

bogomililor. » A doua grupă, pe care Hasdeu o numește
« terturi bogomilice », cuprinde, după el: 1. Rugáciunea
pentru scoaterea dracului (legenda sfintului Sisinie) ; 2.
Călătoria Maicii Domnului la lad; 3. A pocalipsul apos-
toluluz Paul şi 4. un text, pe care Hasdeu il considera
ca o creatiune originală românească a popei Grigore
insá cu caracter bogomilic: Cugetări in ora morţii.
Același punct de vedere îl reprezintă gi Gaster în
Literatura poporană română, precum. sj într-un
studiu de popularizare, publicat în limba engleză:
Ilchester Lectures on Greecko-Slaeonic literature. « Pro-
venienta bogomilicá, zice el... este mal presus de
indoială pentru literatura slavicá, prin urmare și
pentru cea română » (Lit. pop. rom., p. 366).

Părerea lui Gaster şi Hasdeu a trecut apoi la
toti istoricii nostri literari. În 1907, d-1. D. Russo
in Studii bizantino-románe. Textele eshatologice din
Codex Sturdzanus, a ridicat obiecţiuni împotriva
textului Cugetări în ora morţii, dovedind că acesta
este o intretesere de fragmente din scrierile sfinţilor
părinţi care, nu numai că nu au nimic comun cu
bogomilismul, dar cuprind chiar idei contrare ereziei.
Deşi părerea d-lui D. Russo şi-a făcut drum, totuși
punctul de vedere al lui Hasdeu și Gaster dăinuieşte
pină în timpul nostru, afirmindu-se încă în studii,
de altfel foarte preţioase, că « bogomilismul a lăsat
urme adinci asupra scrisului românesc ». Ba in anii
din urmá, ciclul legendelor bogomilice a fost sporit
cu texte pe care nici Hasdeu, nici Gaster nu se gindi-
será să le considere ca atare: Epistolia Domnului
nostru Isus Hristos... sau alte apocrife, mai mult
sau mai puţin eretice și bogomile (cf. Anuarul I nsti-
tutului de istorie națională a Universității din Cluj
|, 1922, p. 322). l

l De cîțiva ani insá, punctul acesta de vedere a
început să fie părăsit chiar de către învățații slavi.

Luminile aduse în Apus asupra literaturilor
creştine, precum şi asupra originii, dezvoltării si
raporturilor dintre sectele eretice, au împrăștiat
negurile care învăluiau problema privitoare la origi-
nile si caracterul legendelor apocrife la slavi. S-a
constatat anume că texte pe care indicele slave le
atribuiau popii leremia Bogomil circulau în litera-
turile creştine, cu mult înainte de apariţia sectei;
iar altele, ca de ex. legenda luz Avgar, a fost intro-
dusá in cultul ortodox tocmal in sec. al X-lea, cind
Patriarbia din Constantinopol era pe pragul de a
deschide lupta contra bogomililor. Istoricii litera-
turii ruse — si în primul rînd Speranski — se arată
mai rezervaţi în ceea ce priveşte rolul bogomililor
in ráspindirea și producția literaturii apocrife.

De asemeni si Pavle Popovié, profesor la Univer-
sitatea din Belgrad, în opera sa Ilpezaed cpncko
«mwuncecuocmu (ed. Il, Belgrad, 1913), vorbeste de
literatura apocrifă a Vechiului şi Noului Testament,
fără să pomenească nimic de bogomili.

Mai categoric însă, dr. Dragutin Prohaska în
interesantul său studiu Das kroatisch-serbische Schrift-
tum in Bosnien und der Herzegowina, ocupindu-se
de literatura bogomililor, ridică obiectiuni, bine
intemeiate, împotriva vechii teorii care atribuia
bogomililor ráspindirea si, în parte, zámislirea litera-
turi apocrife. Întregul spirit al sectei, observă el
cu dreptate, nu se potriveşte cu producţia literaturii
apocrife. Toti duşmanii patarenilor din Apus ȘI
Răsărit sunt de acord in a ne infátisa pe bogomili
ca pe nişte asceti sobri, dușmani ai vorbăriei, cari
nu admiteau Vechiul Testament, nu credeau în minu-
nile Noului Testament — pe care le luau in sens
simbolic — si nici în taina euharistiei, prin care
piinea si vinul se prefac in corpul şi sîngele Minturto-
rului. Si cind aceasta era mentalitatea lor, puteau el sá
fie creatorii si răspinditorii unei literaturi legendare:

«In sfirsit — încheie judicios Prohaska — toate
literaturile popoarelor pravoslavonice sunt bogate
în monumente apocrife, si numai în Bosnia — și

aci am putea adáuga si in celelalte tári slave — tre-
buia să li se piardă urma? » 1

i Tată propriile cuvinte ale lui Prohaska: « Bei vólligem
Mangel an positiven Anhaltspunkten fúr eine bogumilische
Betátigung an den Fabeln griff man auch nach der Volks-
poesie und deutete die apokryphen Spuren darin als bogumi-
lische Blüte. Gegen diese Annahme wehrt sich aber der ge-
samte Geist dieser Sekte. Alle Gegner der westlichen und
östlichen Patarener stimmen darin überein, dass die Bogu-
milen Feinde der Wortmacherei seien. Sie werden uns als
nüchterne Asketen und Arbeiter geschildert. Die Bogumilen
glaubten nicht einmal an die Wunder des Neuen Testamen-
tes und nicht an die heilige Kommunion, sie war ihnen nicht
der Leib Christi, sondern blosses „Mehl“. Und solche radikale
Feinde der Unvernunft, des Wunderbaren, sollen die Schópfer
und Tràger legendenhafter Poesien sein? Die Bogumilen,
welche das Alte Testament verwarfen, sollen es in Form von
so vielen apokryphen Umdichtungen verbreitet haben?...
Die apokryphen Phantasien entspringen ganz auderen Kópfen,
jenen Tausenden vom miissigen Mónchen in den griechischen
und slavisch-orthodoxen Klóstern, die ihren Geist mit einer
wunderfabelnden religiósen Lektüre nàhrten und damit
das Volk „erbauten“. Alle Literaturen ,,derrechtgliubigem'*
Vólker sind reich an apokryphen Denkmálern und nur aus
Bosnien sollen alle verschwunden sein?

Man wird also die Charakteristik der Bogumilen ándern
müssen. Nicht sie waren die fabelnden Phantasten, sondern
ihre orthodoxen Gegner!» (p. 48).

<În condiţiile lipsei absolute de puncte de reper pozitive
asupra participării bogomilice la legende, s-a apelat la poezia
populară, iar urmele apocrife din aceasta au fost explicate
prin influența bogomilică. Impotriva unei atare explicaţii
se ridică însă întregul spirit al acestei secte. Toţi duşmanii
patarenilor apuseni si răsăriteni siut de acord cà bogomilii
erau adversarii cuvintelor goale. Ei ne sînt reprezentaţi ca
asceli lucizi şi muncitori. Bogomilii nu credeau nici in minu-
nile Noului Testament, nici în sfinta împărtăşanie, aceasta nu
reprezenta pentru ei trupul lui Hristos, ci pur si simplu « fái-
ná ». Si cum ar putea aceşti adversari radicali ai nerationalului
și miraculosului să fie creatorii si purtătorii unor poezii legen-
dare? Bogomilii, care respingeau Vechiul Testament, să-l
fi răspîndit sub forma atitor repovestiri apocrife? Fanteziile
apocrife provin din cu totul alte capete, ale acelor mii de călu-
gări de rînd din mănăstirile grecești şi slavo-ortodoxe, care
iși hrăneau spiritul cu lectura miraculoaselor legende reli-
gioase si «educau » cu acestea poporul. Toateliteraturile popoa-
relor « drept credincioase » sînt bogate în monumente apo-

La aceste obiectiuni, Prohaska ar mai fi putut
adăoga încă una: în textele apocrife, atribuite
bogomililor, se găsesc, după cum vom vedea la locul
său, conceptiuni, care vin în contradicţie evidentă
cu dogmele fundamentale ale credințelor bogomilice.
Chiar şi învățații bulgari au părăsit acum vechiul
punct de vedere asupra literaturii apocrife. Unul
din cei mai competenţi istorici ai literaturii bulgare,
d-l 1. Ivanov, profesor la universitatea din Sofia,
reluind problema literaturii bogomilice, într-un stu-
diu critic, bine documentat, Boeowuacku HSN u
mezendu, Sofia (1925), ajunge la concluzia cá
numai următoarele legende apocrife, care veneau în
concordanţă cu doctrina lor, au putut fi primite de
bogomili: Buobuue Mcaueso (Vedenia lui Isaia);
Enoxs (Enoh), Omxposenue Bapyxoeo (Apocalipsul lui
Varuh); Adame u Esa (Adam si Eva); Jibmcmeo
Heycoso (Copilăria lui Isus); Ilphuue ua Xpucma
co dagona (Disputa lui Hristos cu Diavolul) ; Bsaeapcku
anokpudeus abmonucs (Cronica apocrifă bulgărească,
in care sunt introduse idei bogomilice); Tueepuaóckomo
mope (Marea Tiperiană, vezi mai sus la p. 55); Ipeyra
neeenda sa cameopenuemo na cema (Legenda grecească
despre facerea lumii) ; Bocueucka nezenda sa comeopenuemo
ua cebma (Legenda bosniacă despre facerea lumii);
Paszymmuxo — serie de întrebări şi răspunsuri în care
se găsesc concepţii bogomilice.

O altă legendă de provenienţă bogomilicá,
numită de d-l Ivanov Taúnama Kuuza (Cartea cea de
taină), n-a fost găsită pînă acum în forma slavonă.
Ea a fost descoperită într-o traducere latină
care se încheia cu notița: «Hoc est secretum
haerelicorum de Concorezio, poriatum de Bulgaria
Nazario suo episcopo, plenum erroribus »*, în arhi-

crife, si numai cele din Bosnia sá fi dispárut cu totul? Va trebui
sá schimbám caracteristica bogomililor. Nu ei erau plásmui-
torii legendelor, ci duşmanii lor ortodocşi. >

* «Aceasta este (învățătura) tainică a ereticilor din
Concoregpio, adusă din Bulgaria de episcopul Nazarius,
(învăţătură) plină de credinţe desarte. >

vele inchizitiei din Carcassone, de cátre Benoit,
care a publicat-o in opera sa: Histoire des Albigeois
et des Vaudois ou Barbets, Paris, 1691 (pp. 283—
296), sub titlul de Faux évangile. O altă traducere
latină din secolul al XIV-lea se găsește în biblioteca
din Viena şi a fost publicată de Ign. v. Dóllinger în
Beiträge zur Sektengeschichte des Muttelalters, Mün-
chen, 1890, Il, pp. 85—92. Ambele versiuni au
fost publicate in paralelá, de d-1 1. Ivanov, in studiul
amintit mal sus.

Din aceste legende, care au circulat printre bogo-
mili, a trecut în literatura noastră din epoca influ-
entei slave — după cit ştim piná acum — numai
legenda lui Adam şi Eva.

Desi această legendă ni s-a păstrat in copi
tirzii si desi niei ea nu este în întregul ei creaţia
bogomililor, totuşi, fiindcă cuprinde cîteva elemente
considerate ca bogomilice, ne ocupăm în paginile
următoare de ea, înaintea altor legende românești
păstrate în copii mai vechi.

ADAM SI EVA

Textul ni se pástreazá in mai multe manuscripte
(vezi mai jos bibliografia), dintre care cel mai vechi,
datînd din primul pátrar al secolului al XVII-lea
(1600—1625), a fost descris şi publicat fragmentar
de Gaster in Revista peniru istorie, arheologie și
filologie (l, pp. 74—86). Manuscriptul, din sec. al
XVll-ea, făcea parte din colectiunea Academiei
Române, unde era catalogat sub nr. 469, dar a fost
trimis, în timpul războiului la Moscova, de unde
nu ne-a mai venit pînă acum“.

Textul românesc îşi are obirsia în izvoare slave,
care au fost, după cum vom vedea, publicate in

* V. nota de la p. 22.
66

Icoană pe lemn reprodusă după Arta
şi tehnica grafică — 1938.

+
2 dë d 321
ME
- e

Sek Gei >

Y 71 f-
?

3. Muncile iadului.
lcoană pe sticlă, colecția Marcel Popa.

HA". Lib
pd

A a

"Am

2. Judecata de apoi. Detaliu: dracii îi trag pe păcătoşi în infern.
Mănăstirea Suceviţa, faţada de nord.
Reproducere după volumul lui André Grabar — Eglises
peintes de Moldavie. "A Fa , |
zg Ge e

unas; E yi z AA mu

TTC Mov di e Ai -
Aug nio "om

Ve Duearp? at (em, uta A Ho Gs: ai

ES
AU (ptr: —
me E
| / 2
| TEE
Ant c (oi HIJA TA
RK. GC AC £ Ze
ef a Y &-

je k ni c

»
`

Rm, ee
Jem Cati AO m "ye ym dé Oman,

S
d Pear A [ aptid v omuia,
E" E Acedo mfi ide AT K
- Coyn nmm is
NA ZG Cp qp napi
nó (AA, , gun CET
wf LET. At Y - r i

.”»

ANNA

ü
Li Y
/ 2 PN
> T
H "3&1 "E ^

IRAE ,

ir a
3 ev E ote
Noi A

5. Calendarul astrologic al lui Constantin Bríncoveanu,
alcătuit de Jon Românul.
4. Sfintul Mihail, Avestita si sfintul Sisoe, Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 3213.
Caiet de modele de meșter.
Bibl. Acad. Rom., ms. vom. nr. 5307.

` ,

f Ju
ime i E T d
m Y EIN (nf at m i Laer ke
Zu Ye 47 j — wie?
AN DÀ pg Mum dh put ne
. é b.
Si, e xXx Po d DS med 4B dap fi Ai
AR T. Salt EE
PAMELA ADO A ET DE AE 4 a »

qnem £ E di

1 pe MAKO€ mambrdn- cia i uui aa HUS C d

ef aaceinepiă ganó cg addunt "T
gh E | i wir
sa (iani EN rar? oZ ` NE RER mi JA aee)
cic AAGWM rrt 6 | ER nutu d
T Ez Le E b fa df fe utn WS E
rt setag SÉ id B guata | LZ "
dae € Ma a dis

— encarga SEN ATTE IA
A mt. CS A P
pre. > E K UR d : HN L e pue k
NC, pes ro. Lind Grease 3 quai ST “ra
ru A d |
p ere [él MITE: noy mays E < Men Kinde WE?
d eias A^ Chema y ST ër e
E d (5 un. nay cote | yi A4 pm n mă e,
€ HT EA ICK- Tune se ame. A a "`
R = gie : H Mau
ES 1 t Tae "Pë,
ZE 4 E AN "gd x d
H H
D Ee VW —— M Km LIP

' 6. Codex Neagoeanus.
Bibl. Acad. Rom., ms. nr. 3821, f. 126,

continiud două rînduri din Scara Albinusei (Fiore di virtù)

si nota copistului Popa lon Románul.

ta.

DEN
ea

GEES E ha. Tek. t IAEN Wo

>
caii MARA c ve TED ere Th) aere)

Ke
KT E nt. A We p met

^ zii
PI 2 y. Ec ovo "n von ens cad KI Le

3
on De zi ALIAS A IM zd CE E
2 £X e : A g rè
Ă Gë KR e i]
Deg rid LECH guten. pă” 287738 " T A enk
sir, > o5 et A H f
Sam na Cam, Ab ICE NAPA A "E | A adiet P»
^ V ta ss
su d ^4 "n
MO nf “ý Bea 7 A rnnt tr ar X ^
f Bl a dig Si A ea
"Mauro aman eA ears pl. aoo. n Ert ai f Ki - diu
nm > E d. 7 d AM AN a unt gx tă E"
Ops asi py D rs > Plot sc ti NON H ys? 4 :
kee ee e Ya D e? 1 YES t oh $ tt
ED 49 căra EDITO pS TEV ANAD o atzi : e i = E.
TH y SR h: - 7 me QUEE t
EA Oé "Ta €x PT ui, p v» ne PAE ada Ke "Ea A r^ AK
r Aaa "t ds à " $
AMALIA A E NS y ră E MEE 3 -

Y SCH
ŢI» Rat EE tix. P h Ke

TE sui agenza T Tre am - pec
= pi ES dÉ

m
TV PE wé Barr Gär altera DERE D (enam Ton
ar"

ain de dz d zi Es eeben Zeng A y Ri wl,
e $

abroad on a age SIE: Sëtze GZ
m^

mv SS pps i24» am fide » Aw

Pid

D Sfirgitul textului Fiore di virtú
şi începutul Fiziologului
în ms. rom. nr. 1436 din Bibl. Acad. Rom.,
copiat de Costea Dascálul.

p PR P 4

* =
» SE Ar me sex e12. 2 D. Fors? uv E eu d e T 20

i 338
e

AME Ko SE

p AA Ee

8. Scenă din Alexandria
. — moartea lui Netinav —.

Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 869

ilustrat de Năstase Negrule.

mai multe rinduri, in deosebite recenziuui şi studiate
amánuntit, acum in urmá, de d-l 1. Ivanov. Ver-
siunile slave, la rîndul lor, descind din -pretetipe
răspiudite in Occident, cit şi la baza unei traduceri

armenesti printr-un intermediar siriac sau arab *.
Prin traducerile latine, legenda a pătruns în litera-
turile romanice si germanice si a fost adesea Inter-
calată in alte scrieri, prelucrată in versuri și publi-
catá încă din secolul al XV-lea *.

Subiectul acestei legende este în linii generale
rumátorul :

Adam si Eva, izgoniti din rai, au stat in preajma
lui, unde Adam vede, in vis, cá soţia sa va naşte
pe Cain si pe Avel și că, după citáva vreme, primul
va ucide pe fratele sáu. Sfátuit insá de ingerul
Domnului, Adam nu destăinuie nimic din acestea
Evei.

Adam a trăit in preajma raiului 900 de ani și,
imputinindu-i-se sufletul, «cade in boală grea».
Atunci, se adună in jurul lui «norod mult», ca la
1000 de suflete de bărbaţi, și, împinși de curiozi-
tate, cerură Evei să le comunice pentru ce boleste
tatăl lor.

Eva incepe prin a povesti cum se aflau in raiul
pe care Domnul li-l dăduse în seamă, Adam păzind
Răsăritul, Eva, Miazázi; cum diavolul, în chipul
unui înger luminos, încercă zadarnic să-i facă a
gusta din poama cunostinti binelui si a răului, și
cum Satana, recurgind la viclenia garpelui, izbuti
în cele diu urmă să amágeascá pe Eva și să facă
pe primii oameni a înfăptui păcatul.

——

1 E, Kautzsch, Die
graphen des Alten Testaments,

pp. 507—510.
? Wilhelm Meyer, Vita Adamae et Evae, in Abhandiun-

gen der philosophisch-philologischen Classe der Kónigl. Baye-
rischen Akademie der Wissenschaften, XIV Band, L Abt,
Múnchen, 1877.

Apokryphen und Pseudepi-
II Band, Tübingen, 1900,

67
5—319

Izgoniti din rai, státurá 15 zile in Eden, inaintea
portilor raiului, căutind hrană, dar peste tot pămintul
nu găseau decit scaieti. « Imputinindu-li-se sufletul
de foame », se întoarseră la rai si Adam se rugă
Domnului ca să le dea din lăcașul său măcar o
mireasmă care să le amintească de El. Dumnezeu le
dete tămiie şi smirnă, cu care Adam ináltá o rugá
cátre cer. Dumnezeu, induiogat de nenorocirile pri-
milor oameni, dete poruncă îngerului Ioil ca să
scoată din rai toate dobitoacele, pe care le trecu
astiel în stăpînirea primului om.

Adam, nevoit să-şi cîştige hrana cu sudoarea
iruntii, începu să are, cu dobitoacele dăruite de
Dumnezeu, pămîntul, dar tocmai cind injuga boii
11 ieși înainte Satana, care nu-i îngădui să taie nici o
brazdă pînă ce nu făcură impreună un zapis. Prin
acest zapis, pe care Adam îl întări « tipárind palma
sa pe piatră», el dăruia Satanei sufletele celor ce
se vor naşte din el, iar Satana, la rîndul sáu, le
ceda în schimb pămîntul. l

Satana a luat zapisul si l-a ascuns in fundul
lordanului, unde a stat, păzit de 100 de draci pină
la venirea Mintuitorului. Hristos, cu prilejul bote-
zului său în apa Iordanului, asezindu-se pe zapis
l-a sfárimat. l "
. După iscálirea învoielii, Adam si Eva, vázindu-se
din nou amágiti, hotárásc sá se pocáiascá pentru a
scăpa de diavol. În acest scop, Adam intră în apele
lordanului, Eva în apele Tigrului, si stau acolo
cufundati pînă la git, 35 de zile. Pe țărmurile Iorda-
nului se adună «toate fiarele şi păsările şi mulțime
de îngeri » șI se roagă Domnului, împreună cu Adam.
In acest răstimp, diavolul încearcă zadarnic, cînd
sub chipul unui înger, cînd sub chipul lui Adam
să Ispitească din nou pe Eva şi să o facă a ieşi din
apă. Eva rămine neturburată pînă cînd soseste Adam
care, arătindu-i semnul cu care se inteleseserá o
scoate din apă. “pr i
l Acolo, Eva a născut pe Cain si pe Avel. Cain
insă ucide pe Avel, și Adam, prevázind cele ce s-au

petrecut, ia un asin și se duce să îngroape pe
fiul ucis. După moartea acestuia, Eva a născut
pe Sit.

Aci se intrerupse povestirea Evei, după cererea
lui Adam, care-și simţea sufletul imputinindu-i-se.
Sit, văzind pe Adam zbătindu-se în chinuri, se
hotărî să se ducă în rai si să se roage lui Dumnezeu
ca să-i dăruiască o ramură din măslinul sfint, după
care tinjea sufletul tatălui său. Cu Sit pleacă la
drum si Eva, dar, abia ajunşi la poarta raiului,
Eva záreste o fiară cumplită, « ce o chiamă gorgonia »,
gonind pe fiul sáu. Eva inspáimintatá ţipă: «0,
fiară, nu-ţi aduci aminte cum te-am hránitú cu
minile mele, cum cutezi tu deschide gura ta spre
omul ce iaste făcută pre chipul lui Dumnezău! »
« Atuncia, fiara răspunse către Eva si zise: O, Evo,
din tine s-au început. Cum cutezași tu deschide gura
ta spre mincare ce-ţi zise tie Domnul să nu măninci;
dereptu aceia și eu de voiu vré, și pre fecorul tău
voi mînca!» .

Eva si Sit, inspüimintati, încep sá tipe. Ingerul
Domnului li se arată și-i întreabă: «Ce strigati? »
«— Doamne, răspunde Sit, părintele mieu laste
bolnav si doreşte de duléata raiului şi pofteste sá
vază din pomul máslinului, doară cumva 1 s-are
mai potoli boala lui.» Iară îngerul zise: «O Site,
părintele tău, Adam, nu are leacu, căce că s-au
apropiiatu zilele lui cătră moarte si săvirşitul i-au
venită!» Îngerul frinse o ramură din pomul din
care luase Adam şi Eva fructul oprit, şi o dete lui
Sit să o ducă lui Adam. Adam luă ramura și-și făcu
0 cunună pe care o puse pe cap. În aceeași clipă
văzu venind trei îngeri, care-i luară sufletul și-l
duseră în miinile Domnului. Sit, după povata inge-
rului, duse pe Adam în Gherosia plata, îi făcu o
groapă «și-l astrucá» cu cununa pe cap. Eva se
rugă Domnului să-i primească și ei sufletul; şi a
sasea zi după moartea lui Adam închise și ea ochi.
Din cununa cu care fusese inmormintat Adam,
crescu un pom.

69
5*—318

Ee EE ) ; - j
ărerile istoricilor literari despre originea acestei

legende sunt împărțite. E. Schiirer crede că, în forma
in care o avem, legenda este «opera unui autor
creștin » sau cel puţin că a fost «redactată de o mină
creștină ». Admite însă cá la baza ei se află ici si
colo material iudaic. Nu exclude nici posibilitatea
ca să se fi transmis din literatura iudaică o scriere
despre viaţa lui Adam, dar, conchide el, « din mate-
rialul ce ne stă dinainte, nu se poate scoate cu sigu-
rantá o astfel de concluzie » 1, Alti istorici literari
ca Harnack, Ginzberg, Kautzsch, James, inteme-
indu-se pe cuprinsul legendei, care vádeste in unele
locuri conceptiuni iudaice, pe forma povestirii, care
are raporturi vizibile cu midrasim si in special cu
Testamentul celor 12 Patriarhi, precum $1 pe nnele
particularitáti de limbá ale textului grecese sustin
că originalul acestei legende a fost ebraic 2. `
Prototipul ebraic, trecînd în literatura creștină, a
lost sporit cu elemente noi şi adaptat creştinismului,
În întregul ei, legenda este alcătuită din mai
multe elemente de origine cu totul diferită.
| Episodul cu ispășirea păcatului, prin rugăciuni,
in apele Iordanului și ale Tigrului — episod care se
găsește atit în versiunile greceşti cit si in cele lati-
nesti — este de origină sabeicá. Sabeii erau o sectă
samariteană, care a apărut în epoca creştinismului
in părțile lordanului si care pornea, în concepţia
ei, de la principiul că omul se poate renaşte la o
viaţă nouă, purificindu-si sufletul de păcate, în apă.
De aceea işi implineau pocáinta rugindu-se în riuri.
Episodul iu care se povesteşte că Sit, în drumul
spre ral, este atacat de o fiară, care, la imputarea
Evei, îi răspunde: «O, Evo! din tine s-au început.
Cum cutezasi tu deschide gura ta spre mîncare
ce-ţi zise tie Domnul să nu măninci: dereptu aceia

1 Emil Schúrer, Geschichte des
p. 396.

? E, Kautzsch, Die Apokryphen und Pseudepis
des Alien Testaments, II (ed. 1900), pp. 510—812. El

Jüdischen Volkes, III,

j eu, de voiu vré pre fečorul tău voiu minca» —
episodul acesta consuná cu o veche legendă a man=
deilor, o sectă din părțile Babilonului, iegitá din
estecul crestinismului cu gnosticismul si cu iuda-
ismul, si care dáinuieste piná azil.

In cărțile despre Adam ale acestei secte se poves-
teste că, după ce Adam si Eva au fost amágiti de
vol, animalele le-au devenit ostile. Adam s-a
plins atunci lui Dumnezeu, cá fiarele vor sá-i sfigie
si cá, dacá se va intimpla aceasta, neamul omenesc
se va stinge de pe fata pámintului. Dumnezeu, recu-
noscind cá are drepiate, a infrinat zelul animalelor.

Pe aceste legende de origini disparate, s-a altoit,
in prototipul redactiuuii din care derivá versiunea
noastrá, episodu! de origine bogomilicá, privitor la
zapisul incheiat intre Adam si Satana. Acest episod
cadreazá cu conceptia dualistá a bogomililor, dupá
care pámintul este creatiunea Satanei, iar Adam și
armasii sái au fost sub stápinirea diavolulni, piná
la coborirea Mintuitorului pe pámint.

Dintre toate elemeniele alcátuitoare ale acestul
apocrif, motivul despre zapisul lui Adam cu Satana

resfrint, in literatura populară, într-un ciclu
gat de legende. O poveste bucovineană spune că
am, vroind să are pămîntul, a fost oprit de
atana, pe motivul că pămîntul tot este al lui,
aoarece: «înainte de a fi cum este», el, Satana,
a scos din fundul apelor » Adam, vázind cá nu
alt chip de scápare, se invoi sá cedeze diavolului
tul sáu si al urmasilor sái. Dracul luá atunci
a pumni de iáriná, o frámintá bine, fácu din
a o cărămidă, şi cărămida aceea i-o dete s-o 1scá-
lească. «Adam puse degetele pe cărămidă... și
intractul fu iscălit ». Dracul luă cărămida, o arse
e în foc, piná se făcu tare ca piatra, și o ascunse

1 D. Albert Hauck, Realencyklopádie für prot, Theologie
I Kirche, XII Band, Leipzig, 1903, pp. 155— 183.

CE |

in fundul lordanului, sub o stincá. Cind Mintuitorul
s-a botezat în apele lordauului, zapisul a fost sfá-
rimat 1. Această temă, culeasă din diferite ţinuturi
românești: Bucovina, Ardeal, Banat, Moldova, are
o mulțime de variante?. În unele, clauza princi-
pală a contractului, pămîntul, a fost uitată şi în
locul ei fantezia creatoare a maselor populare a
introdus in urzeala legendei altă motivare. Astfel,
in unele localităţi, se povesteşte că pricina contrao-
tului dintre Adam și Satana a fost nu pămîntul, ci
názuinta lui Adam de a dobindi fericirea (Pamfile,
Povestea lumii de demull, p. 100); in alte localităţi:
stráduinta lui Adam de a rupe legăturile incestuoase
dintre diavol şi Eva (ibidem, p. 93).

Într-un alt ciclu de legende, nimicirea contrac-
tului se datorește nu Mintuitorului, ci sfintului llie,
și pe această temă primitivă a míntuirii omului din
puterea lui Satana s-a altoit o legendă menită să
explice de ce are omul talpa scobită. Pentru ca să
poată distruge zapisul, Dumnezeu a trimis pe sfintul
lle ca să slujească diavolului. Sfîntul l-a slujit cu
credință un an și, la capătul anului, a izbutit să
smulgă din gura Satanei taina prin care lumea va fi
răscumpărată: cind se va naşte fiu din fecioară.
Sfintul porneşte spre cer, ca să comunice Domnului
vestea. Satana, prinzind de veste, se ia după sfint,
il ajunge aproape de cer şi îi smulge cu cangea o
bucăţică de carne din talpa piciorului: de atunci
are omul talpa piciorului scobită 3.

După o altă versiune, cînd s-a împlinit un an de
slujbă, dracul si sf. lie se duc să se scalde. Cum

! S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, pp. 217—220.

? T. Pamfile, Povestea lumii de demult, pp. 95—98:
Pop Reteganul, Povești din popor, Sibiu, 1895, p. 194; E. Vo-
ronca, Datinele și credințele poporului român, 1, pp. 17—18;
S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, pp. 217—220; 8. F.
Marian, Legendele Maicii Domnului, 1904, pp. 4—6 si P. Hen-
ry, Bibliothéque de l'Institut Francais des Hautes Études en
Roumanie. Mélanges, Bucureşti, 1927, pp. 86—92.

3 Ion Creangă, VIII, p. 14.

intră Satana in apă, suflă un vint strasnic şi îngheaţă
repede apa. Diavolul, ca sá poatá scápa, rupea
gheata cu gura, dar unde rupea gheata, crestea
indatá papura. Dracul incepe sá rupá şi papura
cu gura — de atunci are papura uod. Pe cînd Satana
se zbătea să iasă din gheturi, sfintul fură zapisul şi
se ináltá la cerl. l l
Ceea ce a contribuit la ráspindirea si populari-
zarea acestui motiv, contaminat cu altele şi prelucrat
de imaginaţia populară în felurite chipuri, este suc-
cesul de care s-a bucurat episodul în chiar lumea
cărturarilor noştri. "-
Încă din veacul al XVI-lea, tema zapisului dintre
Adam și Satana se găseşte reprezeutată în pictura
noastră bisericească. Într-un interesant studiu apă-
rut de curind ?, d-l P. Henry a identificat motivul
printre frescele biblice care împodobesc zidurile
exterioare ale vechilor mănăstiri bucovinene: Voro-
netul, Vatra Moldoviței $1 Suceviţa. Scena zapisului
— aşezată în ciclul scenelor privitoare la geneză —
este reprezentată în chipul următor: Adam stă pe
un tron și, tinind pe genunchi un rulou desfágurat,
isi scrie zapisul. În fata lui, stind în picioare, Satana,
făcut cu barbă si cu coadă, tine iu mîna dreaptă,
adus peste umăr, bastonul magic care simbolizează
puterea lui, iar cu stinga întinsă dictează primului
om condiţiile pactului. Deasupra aceste: scene,
se află inscripția lámuritoare: 3A£ HanHcA AAAM
pxon[m]cante (Aci a scris Adam zapisul). Detaliile
cu care este reprezentată această scenă cores-
pund într-adevăr cu legendele populare, dar cred,
după cele spuse mai sus, spre deosebire de d-l Henry,
că zugravul, care lucra foarte probabil după sfatul
egumenului şi a soborului de călugări, a zugrăvit
scena nu atit după tradiţiile populare, cit sub inspi-

1 Jon Creangă, 111, pp. 39—40. —
1 BE bere de l'Institut. Francais des Hautes Etudes
en Roumanie. Mélanges, 1927, pp. 86—92.

Poema introduce apoi digresiuni din matapa
biblic: despre potopul lui Noe, răutatea on E
na sterea Mintuitorului, pentru a încheia astie
zapisului: Si

« Sau náscutú făr de sámintá ar dale acei intorsá.
Hri zen pre eci bă p
—— Dumas : sfintü, Zdrobi capetele lorü, E.

Cu trupü aice pre pámint, Iará acelü jr. d ER
Carele vrindú sá sá boteze, Pre apá ca See eg
Ca lume sá o lumineze, Ip luă Domnulü cu a sa Ir
m venit la I<o>rdanú, Si-lü sfármá Des E
Despre tinutulú lui Danu; " n M ipie Me usd

E > LU" Ze E ^ E E i i
Deci in apă elú intrindú; r. AU e
loanü Ger boteze vrind, Sá minuna cd Sie A
Stătu pre ace piatră mare, Om e au es Se e
Care 0 pázie dracil tare, — De po e E Es a dt
Suptú care pilatrá era pusu Ca pre Dumn

Zapisulú Sătanii ascuns ` `
Si vrindú dunn apă să iasă, | ]
| urmeazá scena ispitirii Domnului de cátre

rația legendelor care circulau in lumea călugărilor
și care îşi aveau sursa în tradiţia literară scrisă.

Cit de mult a impresionat această temă lumea
călugărilor şi a preoţilor noștri de pe vremuri se
vede și din faptul că ea a fost de timpuriu prelucrată
într-o poemá care poartă în mase titlul de Cîntecul
lut Adam sau, în variantele ardelene, Verșul lui
Adam. Citeva versiuni de la începutul secolului al
XlX-lea au fost publicate de Gaster, dar poema
este mai veche în literatura noastră, fiindcă în
Biblioteca Academiei Române se găseşte o versiune
copiată în anul 1760 (vezi mai jos în bibliografie).
Poema începe prin a povesti că, după ce Adama
fost izgonit din rai, a început sá are pămîntul; dar
atunci 1-a ieșit înainte Satana, care l-a oprit, piná
ce Adam:

>
v

(Ms. 4278 B.A.R.)

. 28 r. «l-au fágáduitú să-i deia 29 r. Si, fáciudü o cărămidă după care să WEE ii
Orice va vre elú să ceia. Netedă, fromosú (sic) ES. in pustie, scena povestità ȘI in uc e
Atunce Satana au rüspunsü tocmiti cananice. cu deosebire la Matei, capitolul 1V, versetu
Si cátrá Adamú au zisu: Zisă lui Adamú să o ia E^ . Luca. IN 1—14 (cf. şi Marcu, 1, 41—12).
— Eu volu sá ceru de la tine, Sá apese palma pre la; 1=12, și St E .. Ad din rai si jeluirea lui
Fii ce sá vorü naste din tine, Deci Adamü palma lui pusà Tema 1izgonirn lui ` Bn * (n cîntecele
Sá fie mie de ascultare Si ca o pecete sá scrisà. dupá fericirea pierdutá se regáseste $1 In
Fiindu aice eu impárat mare. Si ase Adamú pre fii lui, de stea — cintarea 18 din colectia lui A. bann —
Atunce Adamú zisá lui, i vindu vrájmasului, k ` intr-un ciclu de colinde din noaptea
Vrindü sà facá voe lui: Dindu-i pre ei cu zapisú, El inut , religioase nu sunt însă
— Dati-volu a tăi să fie, Singurú cu a lui miná scris; Crăciunului. Aceste cintece reng N RB cu
Precumü vrei ase să fie; lará Sataua, luindu-lü numai rămăşiţe desprinse din vechea po
Numai să mă laşi în pace, Acelü zapisú si usciudu-lü, Adam si Eva, prelucrate de imaginatia maselor
v. Sá lucrezü precum im L-au arsi şi l-au făcută tare, E EN . : lor s-au intretesut motive ȘI

| ulare; in urzeala lor s-a EEN i

place. Ca un lucru scump si mare. —— ` livioase care circulau prin
lară Satana răspunsă 29 v. Sigindie une-lú va puue, versuri si din alte texte relig după. cHW om
Si li A dau vesel zisă: Ca să-l ascunză mai bine. Ardealul secolului al XVil-lea — după
— Bine fácusi, fii în pace, Iară în Palestina este Pp. in alt loc.
Si lucreazá ori v ANM O apá mare cu veste, aráta E m D cintece despre Adam gi Ea
Însă dá-mi dará zapisü, lordanü numele avindü, Paralele slave a EE
Fiindú de a ta mînă scris Dinú niste munti mari esind. an fost semnalate, dupá Bezsonov,
Adam, ráspuuzindu i-aü zisú Deci acelü zapis (Up pusă
- A ştiu să-ţi faci zapis. Si întru ace apă ílü -— E
ará Satana ráspunsá, Suptú o pifatrá mare, latá, - -a lăsat legenda tut
Si lui Adamú Gg zisă: Sc malú mg pre depărtată. Numeroasele urme woe E GE si in
— Vino incoace, dupá mine, Si o sută de draci strinsă, Adam st Eva in hteratura pot ' >
Ca sá te iuvátú e pre tine; Pázitori, acolo-i pU
Si au căutatii uiste lutú moale, In chipú de balauri fiindú, d na n. 284.
Ca olarii cindú facü oale, Pre ot acolo lásindü.» 1 Literatura populară ramand, p 8

vechea picturá religioasá, dovedesc cá textul a fost
destul de răspîndit si citit la noi. El a circulat
printre călugării vechilor noastre mănăstiri, la
inceput în limba slavonă; o asemenea versiune slavă,
care făcuse parte din biblioteca mănăstirii Mihai-
Vodă din București, a fost semnalată de Hasdeu.
Este probabil că, încă din secolul al XVI-lea, legenda
a pătruns în literatura noastră, dat fiind faptul că
versiunea din manuscrisul nr. 469, pe care toţi cei
ce l-au avut în mină îl datează de la începutul seco-
lului al XVII-lea, este o copie de pe un text anterior.

O altă versiune, într-o limbă mai curgătoare, cu
mici variante de amănunt, ceea ce ne-ar îndemna să
admitem o nouă traducere, se păstrează în manu-
scriptul cu nr. 2183, din Biblioteca Academiei
Române. Manuscriptul, fără nume de copist şi loca-
litate, datează din secolul al XVIII-lea $1 se găsește

alături de alte texte, care au fost traduse din limba
greacă.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Fragmentul din ms. 469 al
Academiei Române, publicat de dr. M. Gaster în Revista
pentru istorie, arheologie și filologie, 1 (1883), pp. 78—80,
reprodus și in Chrestomatie română, I, pp. 63—65, începe
de la: « Încălecă Adamu şi să duse şi află pre Avel ¿unghiat ».
Manuscriptul a fost datat de dr. M. Gaster: « pe la iuceputul
secolului XVIT (cca 1600—1625) » in Revista pentru. istorie,
arheologie si filologie, I, p. 74; în Chrestomatie, la scară:
1600—1650; in text: 1600—1625; datarea este admisá de
O. Densusianu în cursul de istoria literaturii române, ţinut
la Facultatea de litere in 1898 (redactat de Filip Drugescu),
pp. 103—139; Ion Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscrip-
telor românești din Biblioteca Academiei Române, pp. 202—3

Versiuni inedite din Biblioteca Academiei: Ms. 3813 de

la începutul secolului al XVIII-lea, f. 94—101. Titlul:

ncepuiu de la Adamu. Altă versiuue în ms. 2158, f. 9—12:
Cuvint pentru Adam si Eva.

Pentru cintecul lui Adam: Gaster, Revista pentru istorie,

arheologie și filologie, I, pp. 80—83, dupá un text de pe la

1800, reprodus si in Literatura populară română, pp. 276

ă iantă ă . din pose-
si ur se adaugá o variantá dupá un ms i
„e KE Densuşianu « de pe la începutul secolului nos
tru » Versiune inedită în pia lo (e ca pr da SS
] ; am ¿
4278, f. 23 v.—35 r.: « Vergul ¿ul A Ar
| | ul primei scoarte). Mentionate: N. D
E. rS nia TII? p. 246, nr. 18. Brosurica: Zidirea
Es Adam si Eva... după tradit poporale si No
E de Ioan Pop Reteganul, Piatra-Neamţ, 1921, pp. 1—
cuprinde o refacere a expunerii lui Gaster. E.

É Pentru colindul lui Adam «versul lui Adam» (nr. di

colecţia lui Anton Pann) cf. si Gaster, Revista pera ce
arheologie și Dol, A VE op. 107—108: nr. XIX Şi
BS puras in Dacoromania, V (1928), p. 505 e e
dul se regăseşte şi în multe alte msse. din Biblioteca Sea v
Române, dar el nu stă atîta în legătură cu poema " ergu
Adam de umilintá, cit cu alte texte religioase.

Versiuni sud-siave: St. Novaković, IIpuwepu MEI
8HOCHU u jezuka cmapoza uw cpnckKo-ca08€HcKoed , ed. 3 e SM
1904, pp. 489—494, redacţie sirbà din sec. XV GR E
0 versiune bulgáreascá din sec. XVI la I. P MA gni: Sie
KHueu u nezenóu, Sofia, 1925, pp. le 7 ee Ce
E Ee. D p etus iru: zu den
i à: i Jarić, e
E be I. jm altkirchenslavischen a E
Adambuches ( p m A di cer ys Geng
los.-Hist. Klasse), å he : AN 6,
a XI, eno uni SE a
i iumătate a sec. a -lea, co
B iret, CaaenHcKUA u pycckia pykonucu MEI
Bono pp. 843—844, descrie sbornicul wie A P
edactie moldoveneascá, mentionat si de Hasdeu in Tr pn
Ben bátrini, 11, pp. 181—184. Vezi la [atimirski p. ) 5
studiile slave făcute asupra acestui ms.

i i 1 Deuennoii
sluni ruseşti: Tihonravov, [lamanmnuxu EE
eren t. 1, St. Petersburg, 1863, pp. 6 e,
Bicfiriev C6opxhux omgbaeni10 een sd GE m E
à 3 AN D H D e er y sët —
E Birra du ped i s P Aa
; | 1862, pp. 4à—7. Dr. Lv. Fr :
NEE ES kraino-russicis collectus in Monu-
apocryphus e manuscriptis ukralno-7 oar
j nenon litterarum ukraino-russic l
EK ges Societatis Scientiarum Sevcenkianae o A
1 1896 pp. 18—26. Pentru alte msse: A. l. EE x aio
epaguueckió o63ops Anoxpugoss, I, Petersburg, pp. 76— 81.

| hae
i sti: Tischendorf, Apocalypses apocryphae,
Li BE. 1—23, sub titlul: Apocolypsis Mosis,
Ei»: patru 'manuscripte, dintre care unul vechi apar-

line secolului al XI-lea: acesta a fost publicat în întregime.
de Ceriani în Monumenta sacra et profana, V (inaccesibilă
mie); E. Kautzsch, Die Apokryphen und Pseudepigraphen
des Alien Testaments, Neudruck, 1921, II Band, Tübingen,
1900, pp. 512—528, în traducere germană, pentrn care a
utilizat încă două manuscripte greceşti din secolul al XV-lea.
Msse. greceşti din Muntele Athos au fost semnalate de
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, I, 1895, nr. 450 si 2 788.

Se cunosc si versiuni etiopiene, siriace, arabe, latine,
armenesti si copie, pentru care cf.: E. Schürer, Geschichte
des jüdischen Volkes im Zeitalter Jesu Christi, Leipzig, III,
1909, pp. 397—98.

Studii: Gaster, Literatura populară română, pp. 266—
284; Fabricius, Codex pseudepigrophus Veteri Testamenti,
I, pp. 1—94, II, p. 143; Migne, Dictionnaire des apocriphes,
J, 1856, col. 290—392; Dillmann în Herzogs Real-Encyklopádie,
2, Aufl., XII, p. 366 si urm.; Levi în Revue des études juives,
XVIII, 1889, pp. 86—89; C. Fuchs în E. Kautzsch, Die
apocryphen des Alien Testaments, Tübingen, 1900, pp. 506—
212. Pentru bibliografie cf. si E. Schürer, Geschichte des jüdi-
schen Volkes, IV, Aufl. III Band, pp. 396—399; prof. I.
Ivanov, Bocowuacku kHueu u eeeuóu (publ. de Academia
Bulgară), Sofia, 1925, pp. 207—227 unde se citează si biblio-
grafía slavá a chestiunii.

LITERATURA APOCALIPTICA

ln marile zbuciumári petrecute pe pámintul
românesc, cu numeroase invazii de oștiri ungare si
polone, turceşti şi táráresti, cu lupte interne între
pretendenți: domneşti, cu atitea vechi mănăstiri şi
cetăţi de scaun arse din temelie si reconstruite apoi,
prin munca şi energia naţională, multe din monu-
mentele culturale ale trecutului au pierit.

Împreună cu forma primă a traducerilor din
cărțile sfinte, împreună cu manuscriptele autografe
ale cronicilor, s-au pierdut şi prototipele româneşti
ale legendelor apocrife. De aceea nu este uşor să
străbatem cu gindul peste atitea veacuri înapoi și,
din putinul material ce ne-a ajuns, sá infátisám
într-o icoană clară şi veridică începuturile si evoluţia
acestui gen de literatură.

Se pare că în epoca de inviorare a vieţii reli-
gioase, în care s-a făcut transpunerea cărţilor siinte
în limba română, si tot în părţile Maramureşului,
s-a început şi traducerea legendelor religioase apo-
crife. Îndemnul, pornit din Maramureș, s-a întins ai
în alte centre de veche cultură religioasă, și în tot
cursul veacului al XVI-lea şi al XVIl-lea numărul
legendelor apocrife sporeşte.

În ciclul primelor legende traduse în limba
noastră se găsesc cîteva care vădesc destul de clar
preocuparea de a întări în sufletul poporului senti-
mentul religios, indreptindu-i gindul crestinese din-
colo de această trecătoare viaţă pămintească. Sunt
legendele apocaliptice, în care pretinsi autori — de
obicei un patriarh, un proiet sau un apostol — des-
coperă tainele lumii de dincolo de moarte, pe care
le-au aflat prin miracolul unei viziuni cereşti. Scrise
într-un stil bogat în simboluri, menite a spori

impresia de mister, dar cu accente pline de energie,
cu sfaturi mingiietoare si cu strasnice ameninţări,
apocalipsele descriu necrutátoarea judecată din
urmă, chinurile îngrozitoare pe care le îndură în
lumea cealaltă, în riurile de foc şi de smoalá infier-
bintată ale infernului, cei ce şi-au trăit viaţa în păcat,
precum şi vesnica odihnă şi fericire care aşteaptă,
în grădinile infloritoare ale raiului, pe cei ce, în
lumea pămintească, şi-au trăit toată viaţa în cinste
si dreptate. Prin natura cuprinsului aceste « memento
mori», pline de colorit, au zguduit adînc sufletul
popular și au lăsat urme care dăinuiesc pină astăzi.

În Codicele Sturdzan se găsesc trei asemenea
texte: Apocalipsul apostolului Pavel, Călătoria Mateu
Domnului la iad şi Moartea luv Avraam. Dintre
acestea, primele două sunt mai vechi si fac parte
din manuseriptul care, copiat în părțile de S.E. ale
Ardealului pe la jumătatea secolului al AVI-lea,
fusese achiziţionat de popa Grigore din satul Măhaciu;
ultimul text — Moartea lut Avraam — a fost copiat
de către popa Grigore însuşi. Cam din aceeași epocă
datează un al patrulea apocalips — al sfintulu Ioan
Bogoslovul, aflat într-un codice copiat in Ardeal.
Alături de aceste texte se poate așeza, prin identi-
tatea tendinţelor şi înrudirea de cuprins, Epistolia
Domnului nostru [sus Hristos sau Legenda Duminicet.

APOCALIPSUL APOSTOLULUI PAVEL

Apocalipsul apostolului Pavel a fost plásmuit in
secolul al 1V-lea, spre a lumina pasajul obscur din
scrisoarea cátre corintieni (II, 12), in care apostolul,
fácind aluzie la celebra viziune din valea Damascului,
care l-a convertit dintr-o dată către creștinism,

spune textual cá: «a fost răpit la al treilea cer sr
că a auzit şi văzut lucruri pe care nici un om nu,

le-a auzit si văzut ». Apocalipsul, pretinzind că vine
de la apostolul Pavel, vrea să ne dezvăluie tainele

e care apostolul le-ar fi vázut in cálátoria lui peste

jtarele acestei lumi. Scopul este însă să moralizeze,

riind în culori vii contrastul dintre cele două
muri între care se zbate sufletul omenesc după
rte: raiul cu grădinile lui idilice și cetatea de
re scumpe, mai strălucitoare decit aurul și argin-
de o parte, de alta iadul cu vesnicul intuneric
riurile de foc si de smoală. | S |

După cercetările istoricilor literaturii creștine,

apocriful a fost plăsmuit în secolul al IV-lea. Chiar

cuprinsul textului, găsim puncte de sprijin pentru
tarea si localizarea lui. În introducerea celor mai
hi recenziuni ni se spune că apocalipsul era închis
tr-o capsă de marmură, îngropată în preajma casel
n Tarsus, in care, după cum se știe, locuise odinioară
ostolul. El a fost găsit si dezgropat după arătările
i înger, pe vremea împăratului Theodosiu; prin
locirea arhontelui, a fost trimes în Constantinopol,
áratului Theodosiu, care la rindul sáu l-a trimis
cetatea cea sfintá a Ierusalimului. Din aceste date
iale, pe care ni le dá plásmuitorul apocrifulul, se
ate intrezári cá localitatea din care textul a fost

pus in cireulatie este lerusalimul şi cá epoca in care

ost pus in circulatie este domnia lui Theodosie
9— 395), sau, în orice caz, o epocă in care amin-
tirea impăratului era încă vie în sufletul poporului.

În scrierile patristice apare menționat pentru

intiiasi dată in secolul al V-lea. Sf. Augustin, într-o

ilie din anul 416, îl pomenește în următorul

sai: «Un sarlatan a fabricat într-o înaltă nebu-

ascá semetie un apocalips al lui Paul, care nu este
unoscut de cátre bisericile cumpátate si este plin
de nu stiu cite fabule ». În aceeaşi epocă era foarte
răspindit in Asia Mică. Sezomenus ne spune (la anul
) că era cetit în Asia de multi preoţi, pe cind
cel canonic, al lui loan, era necunoscut. |

- Apocalipsul apostolului Pavel a fost unul din
anocrifele cele mai ráspindite la toate popoarele și
s-a transmis in o mulţime de redacţiuni siriace,
ptice, arabe, slave şi latine. În special în evul
83

319

mediu occidental a fost mult ráspindit si gustat,
find tradus gi prelucrat in toate limbile romanice
și germanice. El a fost, după cercetătorii lui Dante,
una din sursele Dipinei Comedii. Autorul Apoca-
lipsuluz a dovedit într-adevăr, după cum o afirmă
și Bardenhewer, unul din cei mai buni cunoscători
ai literaturii creştine, «o fecundă imaginaţie şi un
insemnat dar de creaţie», dar redactiunea româ-
nească este în aşa fel mutilată, încît din ea nu se
poate înţelege nimic din sensul acestei creaţii apo-
crife. Pentru înţelegerea textului trebuie să ne refe-
nm la prototipul grecesc.

n redactiunea greacă, după episodul introductiv,
in care se povesteşte chipul miraculos în care a fost
descoperit apocalipsul, şi care episod este redactat
astfel încît să lase impresia că a fost adăugat ulterior
de către cei ce l-au găsit, urmează partea presupusă
că a fost scrisă de către apostolul însuși, cu cuvin-
tele: « S-a auzii glasul Domnului, zicînd către mine ».
Apostolul, luînd astfel cuvîntul, începe prin a povesti
cum glasul divin îl sfătuieşte să îndemne omenirea
la pocăință, căci soarele si luna, stelele si marea,
ingrozite de ráutátile oamenilor, cer răzbunare. De
aceea apostolul indeamná pe oameni sá se intoarcá
spre Domnul, care nu se indurá incá sá prápádeascá
lumea. Ei sunt datori sá preamáreascá necontenit
pe Dumnezeu, dar mai ales in asfintitul soarelui,
cind îngerii, voiosi sau intristati, aduc înaintea
Tatălui ceresc faptele săvirşite de sufletele ce le-au
fost încredințate spre pază.

După acest prolog — în care se vădesc intenţiile
moralizatoare ale autorului — urmează revelatiunea
apocaliptică a apostolului asupra peripetiilor sufle-
tului omenesc după moarte, pînă la locasurile de
veşnică odihnă sau osindá. Apostolul povesteşte mai
departe cum i s-a arătat un înger, cerindu-i să-l
urmeze ca să vadă locurile unde sălășluiesc sufletele
celor drepţi. În drum însă, prin imensitatea cuprin-
surilor cereşti, apostolul záreste într-un loc nişte
puteri (éfoucta.) mari si inspáimintátoare, pline

de minie, din gura cărora picurau flăcări de
loc — erau duhurile care vor fi trimise în ziua jude-
căţii din urmă ca să ridice sufletele celor păcătoşi.
Într-o altă parte a vázduhului se aflau îngerii ce
vor fi trimeşi în ziua de apoi ca să ridice sufletele
celor drepţi, cu feţele strălucitoare ca soarele, incinsi
cu briie de aur, purtind in miini cununi. Impre-
sionat de aceste vedenii, apostolul doreşte sá afle
dacă omul îşi cunoaşte ceasul morţii si, mai ales,
în ce chip sufletul părăsește lumea. Atunci, îngerul
îi îndreaptă privirile spre pámint, unde sf. Pavel
are prilejul să vadă cum se despart de trup sufletele
celor cari au făcut pe lume numai fapte bune, precum
si ale celor cari au trăit numai în păcate.

După aceste incidente, apostolul, călăuzit de
înger, ajunge la niște porti de aur, prin care intră
în locagul in care sălășluiau sufletele fericitilor. La
intrare, intilneste pe Enoh, plingind că oamenii nu
implinesc voia Domnului, pentru a se bucura de
bunátátile hárázite lor pe lumea cealaltă; din tara
fericiţilor, treciud peste un rîu, ajunge în tara plină
de lumină a celor blajini si de acolo la țărmurile
-aheronice, de unde se zărea o cetate mai strălucitoare
decit aurul si argintul. Era cetatea Domnului. La
intrarea în cetate, sub pomi înalți, fără fructe, se
odihneau, mindri, asceţii. In prima parte a cetății,
intilneste pe profeti, care-l salută cu cuvintele:
«Bucură-te, Paule, iubitul lui Dumnezeu»; în a
doua întilneşte pe copiii ucişi de Irod, în numele
Domnului; într-alt loc pe Avraam, Isac și Iacov;
ántr-altá parte, pe tármuri cu măslini, cintau feri-
citi cer ce şi-au închinat viaţa Domnului. 1n mijlocul
cetăţii se inálta un altar mare, lingă care David,
strălucitor ca soarele, cu citera şi psaltirea în mină,
cinta psalmi de răsuna întreaga cetate.

De la cetatea Domnului, apostolul, treciud peste
țărmurile aheronice, peste tara binelui (756 yñs
zis dyad%s), peste oceanul care sprijinea firma-
mentul cerului, este călăuzit spre locurile unde-si
făceau osinda veșnică cei păcătoşi. Aci, Pavel vede
84

85
62—315

multi oameni si femei, cufundati într-un riu de foc
inherbintat, după greutatea păcatelor: unii pînă la
genunchi, altii piná la mijloc, altii piná la erestet.
Intr-un al doilea foc sunt osinditi hoţii, calomnia-
torii si falsii acuzatori. Într-un al treilea, se zbat,
mineati de viermi, preoţii, episcopii şi diaconii cari
nu şi-au împlinit misiunea faţă de Dumnezeu. Mai
departe se chinuiau, spinzurati de limbă pe un zid
inrogit in foc, cei ce au clevetit biserica. $1, treptat
cu înaintarea apostolului in cuprinsul întunericului
celui veşnic, urmează descrierea muncilor la care
sunt osîndite diferitele grupe de păcătoşi. Cei ce au
pălăvnt în biserică trebuie să-și sfărime ei înșiși
dinții; cămătarii sunt mincati de viermi; fetele cari
nu şi-au ascultat părinții sunt spinzurate; într-un
put, pecetluit cu şapte peceti, din care se-mprástie
o duhoare inábusitoare, se muncesc cei ce nu au
venerat pe Sfinta Fecioară și nu au crezut cá pimea
si vinul euharistiei sunt trupul si singele Domnului.
La vederea apostolului, cei chinuiti se roagă cu toţii
de iertare. Dumnezeu, înduplecat de rugămintea lui
Pavel şi a îngerilor, îngăduie celor păcătoşi, ca timp
de odihnă, ziua învierii Domnului.

Această revelație apocaliptică a apostolului Pavel
este dar o adevărată dramă eshatologicá, care, în
prototipul grecesc, este alcătuită din trei mari acte:
primul, în care apostolul, călătorind spre locurile
de veșnică odihnă, este martor pe această lume la
ieşirea din trup a sufletelor celor drepţi și a celor
păcătoşi, al doilea, în care apostolul cercetează, în
továrásia îngerului, locul de răsplată al celor drepți,
și al treilea, scoborírea în infern, unde se văd muncile
la care sunt chinuite sufletele celor păcătoşi.

În ce raporturi se află versiunea românească. față
de prototipul grecesc?

Versiunea din Codicele Sturdzanus este incom-
pletă, căci după pagina 24 este o lacună. Redactiunea
din Codicele Sturdzanus s-a mai păstrat însă în alte

două. texte: unul, într-un codice de pe la stir-
situl sec. al XVl-lea sau începutul celui de al
XVll-lea, Codicele Martianus; altul, în Codicele
Todorescu, de pe la jumătatea sec. al XVII-lea.

Cu ajutorul acestor două recenzii se poate com-
pleta lacuna din Codicele Sturdzan, care este mal
mare decît credea Hasdeu: Hasdeu credea că
lipseşte o foaie; în realitate, s-au pierdut mai bine
de șase foi.

Alăturarea redactiunii românești din Codicele
Sturdzanus, intregitá în lacunele sale, prin versiunea
din Codicele Martian, (Cod. Todorescu este o copie
fidelă de pe Cod. Martian), scoate la lumină o sumă
de lacune, omisiuni şi dislocări de text.

In general, redactiunea românească nu se carac-
terizeazá, cum simplificaseră lucrurile Hasdeu $
Gaster, prin înfăţişarea primului act din această
dramă eshatologicá. Ea face impresia unel versiuni:
adinc alterate în structura ei. Din redactiunea romá-
neascá lipseşte partea introductivă, in care ni se
destăinuie împrejurările în care a fost descoperit,
intr-o capsă de marmură, apocalipsul, lipseşte de
asemenea partea în care apostolul povesteşte cum
natura întreagă se plinge Domnului de răutatea
oamenilor.

Textul din Codex Sturdzanus începe cu statul
către fraţii creştini de a blagoslovi pe Dumnezeu,
căci în toate zilele, la apusul soarelui, îngerii oame-
nilor aduc înaintea Domnului, faptele acestora.
Duhul Sfint iese înaintea lor şi, mirindu-se de sarci-
nile uşoare pe care le aduc îngerii cari vin de la cei
ce s-au lepădat de bunátátile lumii și trăiesc retrași
în pustiuri, ori de la cei ce sunt ucişi pentru credința
lor, îi îndeamnă să stea mai departe, în toate ceasu-
rie, lingă drept credincioşi, fiindcă pentru el este
gătit, în viaţa cea veşnică, loc de veselie. După
ingerii ce vin de la oamenii cei drepți, sosesc, ponositi
și incovoiati de povară, îngerii celor ce trăiesc numai
in strimbátáti, pe care însă Duhul Sfînt îi trimite

sá slujeascá si ei mai departe sufletele ce le-au fost

incredintate, piná ce acestea s ]
Late e vor intoarce la
cea dreaptá. "8

„După acest cadru epic, povestirea se
prin intervenția directă a apostolului:

« Vedeţi fii oaminilor că tot omul ce lucră ă
D -i ro cra
el aducu ingerii in ceru iuaiutea lui Hs. la ld E 3
toate faptele și toate ascuusurile, au bune, au réle... Căci
EN FERE intru duhulú svintu aşea vădzuiu. Iară elu-
ni g ngeruiü cela ce má purta: pasá à mi
să-ți aratü loculu um A pasā cupă mino, A

intrerupe

. Dar despre acest locas al sfintilor, care in proto-
tipul grecesc este descris in strălucitoare culori idi-
lice, redacţia slavonă — și după ea cea românească —
ne spune numai că a văzut acolo o sadurile raiului
și pometele raiului și că era acolo viiata céia ce
ochi de om nu vádu si inimă de om nu poate gindi
cu gindulú; ce găteadză Dumnedzeu celuia ce iubeste
pre elu și înblă pre porunca lui». i

După aceasta urmează pogorirea sub pămlnt
unde este întunericul si iadul; dar si descrierea infer-
nului este redusă cu totul în redactiunea romå-
neascá. Se aminteste numai chinurile celor osinditi
să fie mincati de viermi neadormiti, cu cite douá
capete, si de muncile impuse fetelor care nu au ascul-
tat sfaturile părinţilor.

„Fiindcă apostolul, mișcat de cele văzute, plinge
chinurile « rodului » omenesc, îngerul îl poartă pe
« suptü ceriu », unde văzu « pe Satan cu puterile lui
lupte și răscoale, dracii sufletelor pizmase, cleveti-
toare, minioase și viclene». Deasupra, în cer, se
vedeau îngerii oamenilor drepţi, cu fetele luminate
ca soarele, încinși cu briie de aur.

Apostolul, dorind să afle în ce chip ies din această
lume sufletele oamenilor, îngerul îi îndreaptă privirea
spre pámint, unde tocmai se vedea cum isi dă sufletul
un om drept. Ingerii Domnului si trimeşii Satanei
cercetau cu grije toate faptele sávirsite de el, care
fapte stăteau la acel ceas adunate în jurul lui. Îngerii

pázesc sufletul piná iese din trup; apol, luindu-l
binisor, îi gráiesc de trei ori: «Suflete cunoaste-ti
trupul tău de unde ai egit . . . ». Şi luînd sufletul din
trup, îngerii îl sărută si îl duc spre cer, unde îi iese
întru intimpinare Duhul Sfint. Dracii, cari stăteau
de o parte la cercetarea faptelor, tinguindu-se că
pierd un suflet, grăiesc: «O, cu citá slavă te-ai
impodobit suflete, cu adevăr că fugiai de noi»; pe
cind sufletul, intrind pe poarta cerului, le răspunde:
«De ocarele voastre fugii şi cu puterea lui Hristos
mă ingrádii ».
Aci se intrerupe din nou povestirea:
«Asa má purtá ingerul şi-mi arătă de să ştiţi
toţi că nu lasă Dumnezeu serbii si slugile sale in
ponosul necuratilorú ». Si cu sfatul apostolului către
«frații mei prea iubiţi» ca să pună în inimile lor
frica lui Dumnezeu se mintuie versiunea romă-
nească.
În rezumat, redactiunea românească se caracte-
rizează prin următoarele note distinctive:

1. Episodul călătoriei apostolului la rai şi acela
"al scoboririi în infern, care alcătuiesc miezul apoca-
Jipsului în redacţia bizantină, au fost, in redactiunea
românească, nu suprimate, ci dislocate şi reduse.
2. Singura parte care s-a conservat mai bine in
redactiunea românească este prima: călătoria aposto-
lului prin cuprinsurile cerești, pînă la porţile de aur
“ale raiului — dar şi această parte a suferit transfor-
mări însemnate: partea introductivă, cu arătarea
dmprejurárilor in care s-a descoperit apocalipsul,
lipseşte, si tot astfel lipsește şi ultimul episod al
călătoriei spre rai: părăsirea trupului de către sufletul
celui păcătos. Această primă parte, păstrată lacunar
in redactiunea românească, a fost apoi tăiată în
două pentru a se intercala, în mod cu totul arbitrar
şi nelogic, la mijloc, citeva cuvinte despre călătoria
la rai şi scoborirea in iad.
Această comparatiune de texte, făcută mai sus,
ne inlesneste să fixăm locul versiunii românești în
cadrul textelor slave.

CXXX, col. 1318, $ 22; Torquemada, XLIV v.) —
bogomilii, ca: şi albigensii, nu admiteau învierea
trupului, pe care-l considerau ca opera Satanei. In
Apocalipsul apostolului Pavel este însă un pasaj in
care, după ce se povestește cum îngeri au luat
sufletul omului drept din trup, urmează textual:
«de trei ori gráirá lui: suflete, cunoaste-t1 trupul
tău de unde ai esit, destoinicu esti şi iară te cert
întoarce în trupul tău la dziua de înviere, de să pri-
mesti ce ţi-e gátitú cu toţii direptii». Bogomilii
dispretuiau, după cum s-a arătat in capitolul III,
crucea (cf. Zigabinos, Migne, Pair. gr., CXXX, col.
1311, $ 15; Torquemada, XXII v.), pe care o consi-
derau ca o unealtá cu care Satanail a chinuit pe Mintui-
torul. Ín Apocalips se gáseste un pasaj in care se
"vede sentimentul de venerație pentru cruce. Ingerii,
cari aduc pácatele inaintea Sfintului Duh, lámuresc
că «sufletele» ce le-au fost încredințate « calcă
porunca ta... și cruce o ţină in mîinile sale, iară
din rostul loru gráestia diavolul». |
Punctele de contact între Apocahpsul apostolului
Pavel si folclorul nostru sunt puţine. Credinţa că
fiecare suflet, este încredinţat pe lumea aceasta în
paza unui înger a fost notată şi de culegátorn noștri
de material populari. —— | |
Apocalipsul apostolului Pavel a tost mai puțin
ráspindit in literatura noastră veche decit alte
legende similare. Aceasta se datorează, in parte,
formei mutilate, lipsită de claritate, cu care textul
a intrat în literatura noastră; în parte însă și taptului
că destăinuirile despre limanurile de dincolo de
moarte se găsesc si în alte viziuni apocaliptice. Din
ciclul acestor viziuni, cea mai interesantă, dintre
cele care descriu în culori vii şi impresionante mun-
cile din infern, este: Călătoria Maicii Domnului la

iad.

Polivka, care a studiat raporturile dintre textele
slave 1, le clasează în două grupe: una, care infáti-
seazá versiunea completă a Apocalipsului, aşa cum
este reprezentată printr-un manuscript rusesc din
secolul al XV-lea, publicat de Tihonravov; o a
doua, care înfățișează o versiune prescurtată si care
este reprezentată prin manuscripte sud-slave: unul
sirbesc din secolul al XV-lea, un altul, tot sirbesc,
imprimat in 1520 la Venetia, si un al treilea, bulgá-
resc.

Manuscriptele sud-slave consuná insá cu textul
rusesc din veacul al XV-lea $i impun ipoteza că toate
au la baza lor un original sud-slav pierdut, din care
derivă, de o parte versiunea rusească dezvoltată, de
altă parte versiunile sîrbeşti și bulgáresti prescurtate.
Prototipul pierdut, judecind după unele particulari-
táti de limbă ale versiunii rusești, trebuie să fi fost
destul de vechi.

Textul românesc din Codex Sturdzanus derivă
din versiunea sîrbească prescurtată si urmează
de aproape textul publicat de tipograful Bozidar
Vukovié în Veneţia, la 1520. Acest text a fost adăugat
de Hasdeu, în paralelă, la versiunea românească din
Codex Sturdzanus.

Apocalipsul apostolului Pavel nu poate fi pus
insá, după cum se crede în genere la noi, de la Hasdeu
și Gaster, în legătură cu mișcarea bogomilică. Întinsa
lui circulaţie în toate literaturile Orientului, precum
și în cele romanice şi germanice, cît şi numeroasele
prelucrări în versuri din Occidentul medieval, dove-
desc cá el a fost transmis prin miini ortodoxe sau
catolice, care nu aveau nimic comun cu ereziile. De
altiel, în cuprinsul apocalipsului se găsesc idei care
vin în contradicţie evidentă cu dogmele fundamen-
tale ale bogomilismului. Astfel, am văzut în capi-
tolul 111 — si lucrul e precis stabilit prin izvoare
documentare (Zigabinos, în Migne, Patrologia graeca,

1 Vezi materialul adunat de Tudor Pamfile, Mitologie
românească, 1. (Academia Română, Din viața sufletească a
op. rom., XIX), pp. 29 51 urm.

1 Archie für slavische Philologie. XVI (1894), pp. 611—
617.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Editate: 1. Hasdeu, Cuvente den
bătrini, II, pp. 415—425, lextul copiat de popa Grigore
din Măhaciu, cu versiunea slavă a lui Novaković în josul
paginei (titlul: Cuvintul sfintului Pavel apostol dé eșirea
sufletelor). 2. N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele

Todorescu și Codicele Martian, pp. 208—212: cromo craro

e UT Ee d
ahaw mazaa Ww Hcxo4k Ameggkw — Cuvintul svintului Pavelú
apostol de eșire sufletelorú din Codicele Todorescu.

Menfionate: 1. Un ms. de pe la 1750 «care se
apropie oarescum mai mult de redactiunea slavoná cea lungá
şi de cea siriacă, dar cu toate acestea nu se poate tágádui cá
şi de acele se deosebeşte in mod foarte caracteristic», în
Gaster, Literatura populară română, pp. 360—361; 2. Eufro-
sina Simionescu, Monumente literare vechi. Codicele de la Co-
halm 1592, lagi, 1925, p. 17. Titlul: Învățătura și arătarea
sfintului și marelui apostol Pavel dintru eșitul sufletului.
Nementionat: ms. 4928, Biblioteca Academiei Románe, f.
222 v. — 225, sec. al XVII-lea.

Texte slavonesti. Sud-slave: St. Novaković, Ilpumepu
KHbUDICEGHOCMU U Jesuka cmapoza u cpncko-caoeenckoea , pp.
440—443, după codicele tipărit la Venetia, in 1520, de
Bozidar Vuković; același text reprodus si de Hasdeu in
Cuvente den bátrini, IT, pp. 415—425, în paralelă cu versiunea
românească din Codex Sturdzanus; G. Polivka, Starine, XXI
(1899), pp. 218—220 după un ms. sîrbesc din sec. al XVII-lea.

St. Novaković, Starine, VI (1873), pp. 39—45, fragment
dupá un ms. bulgáresc din « veacurile trecute »; Jagié, Sta-
rine, 1X. (1877), pp. 151 si urm., după un lext bulgăresc din
intiia jumătate a sec. al XVII-lea.

Rusesti: N. Tihonravov, Ilamammuxuy ompeuennoú pycckol
4Aumepamypu, Sl. Petersburg, 1863, 11, pp. 40—58, după un
ms. rusesc din sec. al XV-lea, pástrat in catedrala Sfintei
Sofii, din Novgorod; Pepin, Jloxcuua u ompeuenHbla KHUu2u
bycckod cmapunu, St. Petersburg, 1882, III, pp. 129—131,
132—133.

Texte greceşti: C. Tischendorf, Apocalypses a ocryphae,
Lipsiae, 1866, pp. 34—69, dupá douá ms.: d din sec.
al XIII-lea, altul din sec. al XV-lea. Text latinesc: Monla-
gue Rhodes James, Apocrypha anecdota, Cambridge, 1893
(in colectia, Texts and Studies, edited by J. A. Robinson,
vol. 2, n. 3, pp. 1—42), dupá un ms. din sec. al VIII-lea,
foarte pretios pentru reconstruirea prototipului. Textul se
incheie cu o nouá cálátorie a apostolului la rai.

Pentru versiuni siriace, armenești, copte si arabe, vezi:
Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur,
I, pp. 619— 620.

Studii: H. Brandes, Visio S. Pauli, Hale, 1885. Mon-
lague Rhodes James, The Apocryphal New Testament, Oxford:
1926, pp. 525—555. Pentru clasarea materialului slav,
G. Polivka in Archie für slawische Philologie, X Vl (1894), pp.
611—617.

Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, pp. 405—614; dr. M.
Gaster, Literatura populară română, pp. 357—361.

APOCALIPSUL MAICII DOMNULUI

Legenda a fost copiată pe la 1580 și poartă, în
Codex Siurdzanus, titlul: Cuviniu de inblare pre la
munci: sfânta Marta voia să vadză cum se muncescu
rodulü crestinescu. Otče, blagoslovi... (= Părinte,
binecuvinteazá). Prototipul românesc al acestui text
s-a pierdut, dar el fusese tradus din limba slavă, cum
de altfel o dovedește chiar titlul: /nblare pre la
munci = XoxKAenTe no MSKamn.

În linii mari, subiectul este acesta:

Maica Domnului, voind să vadă muncile la care
este chinuit pre lumea cealaltă neamul omeuesc, se
urcă pe «măgura Eleonului» (Muntele Măslinilor)
şi se rugă fiului său să-i trimeată spre cáláuzá pe
arhanghelul Mihail. Fiul îi ascultă rugămintea gi
intr-acel ceas se scobori din cer arhanghelul cu 400
de îngeri, cari conduserá pe Maica Precista și-i
deschiseră iadul despre apus. |
Aci, ca şi în infernul lui Dante, răzbăteau din
adincimi vaiete și plingeri, dar Prea Curata nu putea
zări nimic diu pricina iutunereculul gros care învă-
luia muncile. lugerul, care strájula partea aceea a
iadului, lămureşte că, după «legea Tatălui nevăzut »,
păcătoşii nu trebuie să vază lumina pînă la judecata
de veci. Sfinta fecioară, ridicînd ochii către cer, se
rugă Tatălui, Fiului şi Sfintului Duh să-i îngăduie
a vedea munca; şi atunci, împrăștiindu-se intune-
recul, văzu Maica Domnului grămădit norod mult
si auzi plingere mare. Înduioşată de zbuciumul celor
2 se chinuiau, lăcrămă Prea Sfinta şi-i întrebă:

erau însă in stinga. Acolo, într-un riu de foc, in
smoală clocotindă, ce sfiriia ca marea infuriatá,
mincati de viermi neadormiti, se zbáteau ovreu, carl
au răstignit pe Domnul Hristos, cei ce s-au lepădat
de sfinta cruce, precum gi cei ce au trăit în desirinare.

Îngrozită de chinurile văzute, Maica Domnului,
luînd eu sine pe arhanghelul Mihail şi pe ingeri, se
urcă spre cer, cad la picioarele Mintuitorului şi, cu
multe rugăciuni, izbutesc să capete O rază de îndu-
rare pentru cei păcătoşi: din Vinerea Mare a Paștelui
nină în Duminica tuturor sfinţilor vor locui în ral.
după aceea vor merge iarăşi în mundi. ` l |

Acest apocrif a fost plásmuit probabil in secolul
al X-lea, cînd s-a statornicit în biserica ortodoxă
cultul Sfintei Fecioare. Tema — scoborirea unei divi-
itti sau a unui erou în infern — era o temă cunos-
cută literaturilor vechi (călătoria lui Uhse in infern,
din Odiseea, cintul X, al lui Eneea, din Eneida) și
in special celei ebraice (ascensiunea lui Isaia, a lui
Enoh); dar autorul Călătoriei Maicii Domnului la
iad a avut dinainte ca model Apocalipsul apostolului
Pavel. În partea finală a acestui apocalips se găsește,
in linii mari, tot materialul din care a fost construită
Călătoria Maicii Domnului. Astfel, precum in Apoca-
linsul lui Pavel, apostolul este condus în întunericul
cel vesnic de către un înger, tot astfel, în Călătorie,
Maica Domnului este călăuzită de arhanghelul Mihail.
Zugrăvirea infernului înfățișează, in ambele apoca-
lipse, cîteva surprinzătoare detalii comune de munci
si grupe de păcătoşi, precum: riul de foc in care sunt
cufundati bărbaţi si femei, unii piná la genunchi,
alţii pînă la mijloc, alţii pînă la crestet, diferitele
adincimi ale cufundárii corespunzind diferitelor grade
de pedepsire a celor vitiogl; sau chipul cum sint
pedepsiţi diaconii, preoţii $1 episcopi cari nu ȘI-au
împlinit misiunea: mincati de viermi! și mustuiti de
flăcări; ori fetele care nu şi-au ascultat párinin și
au păcătuit. În sfirgit, în partea finală a ambelor
calipse, păcătoşii cer îndurare pentru păcatele
Induiosati, apostolul Pavel într-o parte, Maica

«O, miseilor, ce ati lucrat? » Dar ei nu distingeau
bine glasul şi nu puteau privi in sus, căci se munceau
de veacuri și fierbea smoala peste ei. Apostolul
lămureşte că acolo, in riurile de smoalá, se chinuiesc
dei ce u-au crezut în Sfinta Troiță, nici că dintr-insa
s-a născut Mintuitorul. Maria, îndurerată de cele
văzute, poruncește să cadă întunerecul peste cel
păcătoşi și porni mai departe.

Arhanghelul Mihail cu cei 400 de ingeri conduc
pe sfinta Maria spre «amiază zi», unde era «un riu
de foc şi era intr-insul mult norod, bărbați şi muieri »,
unii ardeau pînă în briu, alţii ardeau piná în piept,
alţii erau acoperiţi piná in crestet. Scufundárile An
adiucimile riului de foc corespund diferitelor grade
de păcate: pină la briu ard cei ce n-au ascultat de
părinţi si au fost blestemati, cei destrábálati ze
mistuiesc în flăcări piná la piept, pînă la crestet
ard femeile și fetele care și-au omorit copiii.

Munci grozave se aflau însă în partea de apusa
iadului. Aci Maica Domnului vede, pe un nor de
flăcări, iutiuse paturi în pará de foc, pe care se chi-
nulau cei ce nu s-au sculat de dimineatá sá se ducá
in sfinta duminicá la bisericá; mai departe, pe niste
scaune de foc, se munceau cei ce nu s-au sculat
inaiutea preotului cînd vine de la biserica Domnului;
într-alt loc se zbuciumau, spinzurati de unghii, cu
limba legată în pară de foc, cei ce au hulit pe sluji-
torii altarului.

Locuri rezervate în această parte a infernului au
preoţii şi călugării: preoţii «cei ce n-au păzit cînd
au zdrobit trupul şi sîngele Domnului și au lăsat
să le cază jos, printre degete, fárime ca stelele lumi-
nate» san «cei ce au învăţat pe alții porunca lui
Dumnezeu, dar ei n-au păzit-o ». Alături de aceştia,
într-un compartiment vecin, se chinuiau călugării si
călugărițele care au purtat pe pămînt chip îngeresc,
dar au trăit în destrăbălare. Mai greu decit toţi
însă — spinzurate de unghii, mistuite de foc, mincate
de fiare — se munceau preotesele care s-au căsătorit
după moartea preoților. Muncile cele mai grozave

inváluit in aureola diviná. In partea de apus a infer-
nului, unde se află muncile cele mai grozave, se
chinuiesc, spinzurati de unghii și mistuiti de flăcări,
pli... cari «cándu zdrobesc trupul lui Hristos $
astitul sîngele lui... n-au pádzitu, ce-u cádzut
fárime Goen ca stelele luminate; si de frica acea
ceriul sá inaltá suptu pitoarele lui Hristos si sá
cutremurá, iară el n-au intelesu; dereptu acea sá
muncescu asa». Bogomilii propovăduiau dogma
celibatului 1. În Călătorie, nu numai că nu este
combătută căsătoria, dar ea este ingáduitá chiar
preotilor, deoarece sunt chinuite « preotesele cele ce
după morte popilor, iale s-au căsătorit». `
Călătoria Maicii Domnului la iad a pornit din
cercurile ortodoxe si a fost probabil plásmuitá de
către un cleric, cu intenţia de a moraliza. Ceea ce
ne indreptáteste în această părere sunt numeroasele
pasagii în care autorul se stráduieste „să inspire
respectul maselor fatá de preot şi biserică. Astfel,
în această sumbră descriere a iadului, cel ce nu s-au
sculat dinaintea preotului, cînd vine la biserică, sunt
chinuiti a sta pe scaune de foc; cei ce au hulit pe
slujitorii bisericii sunt spinzurati de limbă și mistuiti
în flăcări. Nu lipseşte nici grija de a reaminti preo-
teselor care se recásátoresc după moartea preotului,
chinurile ce le aşteaptă pe lumea cealaltă. În sfirgit,
tot numai un cleric, preocupat de îndatoriri prote-
sionale, se putea gindi la muncile ce trebuiesc impuse,
în veşnicul întuneric, preoţilor cari n-au păzit sfin-
tenia euharistiei (ci au lăsat să cadă « fárime gos »),
cind zdrobesc trupul lui Hristos si cinstit siugele
lui, precum $i la necesitatea de a reaminti cinului
călugăresc, episcopilor si vládicilor, datoriile lor pe
lumea aceasta. te
De altfel Apocalipsul este foarte ráspindit nu
numai la slavii sud-dunáreni, ci si la greci, unde se

Domnului in cealaltá, se roagá Domnului cu apostolii
și îngerii. Dumnezeu, înduplecat, ingáduie păcăto-
silor, ca timp de odihnă, ziua Învierii Domnului
(în Călătorie răstimpul de la Vinerea Mare a Paștelui
pînă la Duminica tuturor sfinților).

Ideile fundamentale ale Călătoriei Maicii Domnu-
lui la iad vin în contradicţie evidentă cu ideile prin-
cipale ale doctrinei bogomilice, asa dupá cum le
putem reconstitui din concordanta tuturor izvoarelor
(Eftimie Zigabinos, Torquemada !.)

Astfel, bogomilii respingeau, dupá cum am vázut,
Vechiul Testament, pe care-l considerau ca operă a
Satanei?, pe cind in Cálátoria Maicii Domnului la
iad este destul de clar exprimată ideia ortodoxă care
pune în legătură Vechiul Testament cu Evanghelia.
In partea finală a legendei, Mintuitorul însuşi răspunde
Maicii sale, care se ruga pentru păcătoşi: « N-au înblatu
pre legea lut Moisi prorocii gi pre evanghelia mea».

Bogomilii credeau că trupul omului este crea-
tiunea lui Satanail și că numai sufletul i-a fost hárázit
de Dumnezeu 8. În Călătorie apare concepția biblică
despre creatiune: «că feciu Adam in chipul meu şi
nu putulü răbda faptul mâinilor mele să-l mun-
cască diavolul ». Bogomilii dispretuiau crucea pe
care a fost chinuit Mintuitorul î; în Călătorie crucea
este amintită ca un obiect de venerație, $1 cei ce au
nesocotit-o sunt chiuuiti într-un riu de foc în care
clocotește smoala. Bogomilii respiugeau impártá-
sania cu piine şi vin, pe care o considerau, după cum
ne încredințează Zigabinos, ca «un sacrificiu adus
demonilor cari locuiesc în temple »5. În Călătorie
este un pasagiu în care misterul euharistiei este

+ Vezi, pentru titlul complet al izvoarelor şi edițiilor,
mai sus, pagina 48.

? Migne, Patr. gr., CXXX, col. 1291, $ 1; Torquemada,
Symbolum..., VII.

3 Migne, Patr. gr., CXXX, col. 12955587

* Migne, Patr. gr., col. 1310— 114, $ 14; Torquemada,
XXII, Veritas.

* Migne, Patr. gr., col. 1314, 8 17; Torqnemada, XX XVI.
96

1 Migne, Patr. gr., col. 1326, $ 39: Befarobvres de To
oyua Tic &yautac;, Torquemada, XL, Veritas.

tipăreşte si azi ca o carte poporană. În literatura
noastrá a pátruns de mai multe ori.

În afară de traducerea din secolul al XVI-lea,
păstrată in Codex Sturdzanus, s-a mai făcut o alta
după o redacţie diferită, probabil grecească. În
colecţia din Bibhoteca Academiei Románe se aflá cris», de «focul in care ard cei păcătoşi», de
0 serie destul de numeroasá de manuscripte (a se «cel mincati de viermi», de «smoala clocotitoare »,
vedea mai jos bibliografia), care descind dintr-un de cei cărora «li se strápung limbile cu niste ace
prototip ce nu se urcá mai sus de secolul al XVII-lea. infierbintate »*; dar chiar in colinde precum:
Toate textele din aceastá grupá infátiseazá o ver- cîntarea 20 — nu 40, cum indicá gresit Gaster 2 —
siune mai dezvoltată în partea finală, unde, după colecţia lui Anton Pann. Deşi unele amănunte
călătoria în iad, este adăugată O călătorie la rai. ale acestui colind (balaurul cu gura căscată, vărsind
€ ultim episod este însă povestit mai sumar foc, care se întinde ca «un riu întins în flacără şi
as S 2 TEE l ) n estins », dovedesc dependenta colindului de pictura

După ce Maica omnului a obtinut de la Min- bisericească 3, totuşi alte amănunte ca:

tuitor ingadumta ca păcătoşii să petreacă în rai, de l l
la Paste piná la Ináltare, se auzi glas din cer, zicînd:
« Luati pre maica mea şi o duceti in rai». Îngeri
luară atunci pre Precista şi o duserá in rai, unde văzu
« Prea Cinstita bucurie şi rápaos », locul hărăzit celor
cărora «le-au fost urite bucatele nedrepte si vrájbile
și toate lăcomiile şi care nu ş-au invátat gura lor a
grăi pe altul de rău ». Acest ultim episod se găseşte
si în textul grecesc, publicat în traducere romá-
nească de Erbiceanu, în Biserica orlodoxă XXVIII
(1904—5), pp. 767—711.

Pormt din lumea clerului, cu tendinta de a
inálta moralul poporului si de a inspira respectul
pentru, preot şi biserică, această viziune a muncilor
iadului a avut o întinsă ráspindire şi stă în corelaţie
cu pictura religioasă. ln pridvorul multor mănăstiri
şi biserici — la m-rea Horez, în bisericile Sf. Gheorghe
șI Subesti din Cimpulung, în bisericile din satele
Doicesti, Pietrosita (din jud. Dimbovita) etc. — se
gáseste zugrávitá scena muncilor din infern cu ele-
mente carc amintesc călătoria Maicii Domnului,
riul de foc, cămătarii. Într-o asemenea scenă, zugrá-
vită în pridvorul bisericii din Pietrosita (jud. Dim-
bovita), s-au furişat, după cum vom vedea la locul
cuvenit, si reminiscente din Alexandrie.

Viziunea muncilor din iad, descrisă in Călătoria
Maicii Domnului şi evocată prin picturile din prid-
“orurile bisericilor, a zguduit adînc masele populare

a lăsat urme trainice nu numai în tradiţiile popu-
e, unde se pomeneşte de «intunerecul de ne-

«Ce văzui mă spăimintai!
Văzui popi mulţi eretici
Cu dascăli și grámatic:,
Aruncati cu capu'n jos

În focul cet flácáros

Văzui iar mueri în munci,
Cari-şi leapăd'ai lor prunci,
Sau fără milă şi dor

În pintece îi omor *^»;

1S F. Marian, /nmormintarea la ramáni, p. 458.
2 M. Gaster, Lit. pop. ram., p. 366.
3 Vezi tratatete de Erminie, ca de exemplu: fconagra-
la... Manuscris cu o precuvintare, descris şi adnotat de Ghe-
die al Rimnicului, Bucuresti, 1891, pp. 87—89, capitolul:
vútáturá cum să faci focul cel vecinic și păcătașii muncindu-
«... Începe a zugrávi de sus, de sub picioarele lui Hristos,
ul nestins, făcîndu-l ca o mare de foc, trăgindu-l pînă
gura balaurului celui a tot míucátoriu, în colțul despre
ameazázi, si apoi zugráveste pre ticálosii pácátosi, amestecati
in para focului si arzind vecinic. Pune împărații tirani,
i au muncit pre sfinţii, pune pre judecătorii, cei ce iau
mită...; pune muerile fermecătoare și care îşi omoară copii
în pintece...; pune pre ereticii...; pune arhiereii, preoți,
călugări, dascăli. » Cf. şi icoana reprodusă de Gaster în Ateneul
român. Conferinţe publice 1883—84, Bucureşti, 1884, pp.
164 — 5.
4 Anton Pann, Cintece de siea, ed. 1848: cinlarea 19;
pp. 29 si urm.
98
| 99

sau elementele din alt colind popular: cá la iad, desi

` lumii, Maica Precista va face o mreajá cu ajutorul
«focul arde», totuși « sunt numai nori», A

ăreia, la judecata din urmă, va pescui din iad sufle-
ele păcătoşilor, cite se vor prinde in mreajá.

Acestea sunt motivele pentru care la bocete, în
ceasul morţii, gindul celor cari pleacă din lumea
aceasta se îndreaptă către divina ocrotitoare. Într-un
bocet din Secadate (Ardeal), o tinără fecioară se
roagă de neamurile adunate la căpătiiul ei:

« De-ntuneric te-nfiori ! »;
precum și munca impusă celor «răi»:

«Piuá'n briu în foc bágati,

Fripti de sete, morti de foame»,
toate aceste amănunte, pe lingă fondul general al
ideilor, stabilesc puncte de contact și cu A pocalipsul
Maier Domnului.

În acest Apocalips, Maica Domnului este înfă-
tisatá cu cele mai accentuate trăsături de compăti-
mire pentru păcătoșii cari se zbat în chinurile cele
veşnice. La vederea muncilor, ochii ei lăcrămează,
iar după ce s-a mintuit călătoria, Maica Precista,
ingrozită de chinurile văzute, se urcă la cer, stăru-
leste pe lingă Fiul sáu si nu se linişteşte piná ce nu
izbutește să obțină o rază de îndurare divină pentru
cei păcătoşi. Această trăsătură de bunătate nu putea
scăpa sufletului popular. În toate credințele şi crea-
tile populare, sf. Maria apare ca protectoare a celor
ce sunt chinuiti pe lumea cealaltă pentru păcatele
sávirsite. «În cer stă ingenunchiatá la picioarele lui
Dumnezeu și se roagă necontenit, ziua şi noaptea,
pentru păcatele si fărădelegile oamenilor ». După
o credință răspîndită mai ales în Moldova si Buco-
vina, de unde a fost culeasă de multi folcloristi 2,
ea va veni în ajutorul celor ce se muncesc în chinu-
rile iadului, chiar în ziua judecății din urmă. De
aceea în ziua Bobotezii, cind preoţii umblă cu crucea
din casă în casă, femeile atirnă de crucea preotului
cite un. fuior de cinepá curat. Din aceste fuioare
şi din cele ce se vor mai strînge piná la sfirşitul

« Cu toti să vă adunați
Pentru mine vă rugați,
Să rugaţi pe Dumnezeu
Pentru sufletelul meu,

Că eu încă m'oiu ruga
La Máicuta Precista 1».

Un alt element care a impresionat puternic imagi-
natia naivă a maselor populare este finalul legendei.
În legătură cu episodul în care se povestește că,
în urma rugămintelor repetate ale Maicii Domnului,
ale apostolilor şi ale ingerilor, Mintuitorul s-a indurat
de cei păcătoşi şi le-a îngăduit ca soroc de odihnă
in rai, de la Înviere pină la Duminica cea Mare, stă
si credința populară; răspindită pretutindeni, după
e cei ce mor în săptămina luminată sau, după
cum cred năsăudenii, de la Paşti pină la Duminica
cea Mare (Rusalii), merg de-a dreptul în rai, fiindcă
în acest răstimp «porţile raiului sunt continuu
deschise pentru toti creștinii » 2. - A 4
Călătoria Maicii Domnului la iad are și astăzi
o întinsă circulaţie. În diferite centre ale ţării, chiar
la sate (Musetesti-Arges — o ediţie din 1902 în
Biblioteca Academiei Române), cîteva case de edi-
tură şi-au luat sarcina de a aproviziona lumea tirgu-
iilor si a satelor cu acest apocrif. Numai librăria
einberg din București tipărește $1 trimite anual,
prin negustori ambulanti, în toată tara, cite 10 000
de brosurele. Toate tipăriturile sunt însă identice
si descind din versiunea publicată pentru intiiagi

1 S. F. Marian, Înmormiîntarea, p. 467.

? S. F. Marian, Sărbătorile la români, 1, p. 173; EL N.
Voronca, Datine și credinţe, l, pp. 257; S. F. Marian, Legendele
Maicii Domnului, p. 314; Const. D. Gheorghiu, Calendarul
femeilor superstifioase, P. Neamţ, 1892, p..23; A. Gorovei,
Credinţe și superstiții, pp. 314—315, nr. 3653. .

100

E S$. F. Marian, Înmormiîntarea, p. 170.
3 S. F. Marian, Înmormintarea, p. 43.

101

aduce noroc; de aceea țăranii — cari nu ştiu ceti —
o poartă in serparul de la briu. Credinta in puterea
magică a textului este înrădăcinată pînă si în păturile
CU d
l eg episcopului Petru Pavel Aaron de a
impiedica, prin a sa Păstoriceascd datorie, ráspindirea
acestor « epistolii sau povest) a Sfintei Marii » —
care, spune el, «sunt basme și diavolesci inşelăciuni,
că nici de un sfint sábor sau de sfinți părinţi nu
sunt intárite » — n-a avut nici un rezultat. Ele
si-au continuat mai departe drumul — chiar prin
ajutorul elerului, care le ráspindea prin copii, —
influentind imaginaţia populară și chiar cultă.
Heliade Rădulescu însuși mărturiseşte într-un loc
impresia puternică pe care a făcut-o asupra copii
sale lectura Pogoririi Maicii Domnului la iad, a E.
la nişte păstori, pripasiti, cu stinele, în botarele
satului său, Girbovenii din Ialomiţa *.

dată în Transilvania, la 18621. În toate ediţiile,
Călătoria este contopită cu Epistolia Domnului nostru
Isus Hristos şi cu Visul Maicii Domnului, textele
fiind aşezate unul după altul, fără nici o separație,
nici chiar de titlu; dar pe cînd primele două texte
sunt publicate în întregime, Călătoria este adăugată
la sfirgit și a suferit trausformári importante. Pe
lingă prescurtarea lungului sir de salutári, prin care
arhanghelul intimpina pe Maica Domnului: « Bucu-
ră-te cinstita lumei! bucurá-te, viaţa Fiului...
bucură-te tăria cerului... », prescurtare notată și
de Hasdeu, textul Călătoriei, în ediţiile tipărite, se
incheie brusc. Partea finală, cuprinzind o parte din
munci (rîul cu smoală, viermii neadormiti, iezerul de
foc) precum și episodul în care Maica Sfintá intervine
pe lingă Fiul său pentru iertarea păcătoşilor, a fost
complet înlăturată. Probabil că manuscriptul care
a servit de bază primei tipărituri era defectuos, dacă
nu va fi intervenit cumva consideratiuni de ordin
material. Călătoria Maicii Domnului, tipărită astfel
laolaltă cu celelalte două, Epistolia si Visul, sub
titlul: Epistolia a Domnului nostru Isus Christos,
ce a trimis-o Dumnezeu din cer, este mult căutată,
find socotită ca un fel de talisman care are darul
de a îndepărta relele din calea celui ce o ceteşte sau
o poartă la sine. Părintele Vasile Herman, profesor
de religie la liceul « Mihail Eminescu» din Satu-
Mare, mă încredinţează că, în timpul marelui război,
cătanele noastre din Ardeal, care porneau pe front,
purtau cu sine, în credința că se vor întoarce cu
viață, Epistolia Domnului nostru. D-l Tudor Avram,
functionar la Biblioteca Academiei, mă informează
că, pe timpul copilăriei sale, petrecută în judeţul
Hunedoara, se cetea adeseori Epistolia la căpătiiul
celor bolnavi, cu nădejdea că însănătoșirea nu va
intirzia să se ivească. O condiţie pentru succes era
ca Epistolia sá fie cetitá de la început pînă la sfirsit,
lără întrerupere. Chiar numai purtatul cărţii poate

BIBLIOGRAFIE

ânesti publicate: Hasdeu, Cuvente den bătrini,
11 E reproduce textul din Codicele Gei
T copiat pe la 1580, dupá un original mal vechi de pe la
1550 sau si mai inainte », in paralelá cu un text rusesc
din sec. XII şi unul bizantiu, la care adaugă în josul paginei
ediția modernă de la 1862, puniudu-se în paralelă d RA
eogreacá a lui Politis; N. Dráganu, Două manuscripie E n
pp. 200—208; Dacorom. V, p. 502; Jon Creangá, pp. m
399 (se încheie cn o călătorie la rai a sf. Marii). Pentru ediţii
moderne v. mai jos p. 136.

ipte inedite din Biblioteca Academiei Române:
nr. "m f. 88—103, copiat de Petru Sindea din p
(vármeghiia Hunedoarei), la 1748; ur. 4458, A E
scris de «logofătul Iacov, care şade mai sus gë E
în luncă, lîngă dirste diaconulni Gheorghe», la ann

1 Dr. Augustin Bnnea, Episcopii Pentru Aron si Dionisie
A ici, Blaj, 1902, p. 387.

ere la Infernul luz Dante (1880), p. 235. Ci.
si G. Bogdan-Duică, Istoria literaturii române moderne,
Jntüi poeţi munteni, Cluj, 1923, pp. 40—41.

103

! Ct. şi Hasden, Cuvente den bátrini, 11, p. 307.
102

f. 41 v.); nr. 473, f. 28 i i
A jumătatea secolului SC VIII nan de
oului In [. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscrip-
SC EH, II, pp. 206—208); nr. 44, f. 109 (cu o ilustra-
E [- l Dr copiat în secolul al XVIII-lea (a se vedea
S ez D A , Bianu, Catalogul manuscriptelor românești
GE Ee Herd CR pu mo PR `
Mgov, tune 1796 (f. 47 v.); nr.
2897, f. 56—63 v. (fără început si sfirsit), ec ia 1803
ql mie sin Gheorghe Şfedul cápit(an); pe f. 69—81 aceeaşi
E une copiată de altă mînă; nr. 4232, f. 7—48, copiat di
: Ge ee gránicer din Caransebes, in 1825: nd 2339
O 4 SE MR: Poa de la şcoala dom-

| vechiu, la anii d
p ^ En de nr. 2376 în 8”, dăruit de d N. Torga. ou
IN RA n 7, f. 1—8 (manuscrisul mai cuprinde cele
Së d TET și sii Maicii Domnului); nr.
SE .—12, a anul 1843 febr. 16 T

Er a sec. al XIX-lea; nr. 4768, in 8? t Tm
2 A de, oan Gheorghiu, sept. 18, fără indicație de i
: -lea. Mai toate se încheie cu călătoria la rai. i

Texte slave: Tihonravov, Masamu

S HKU n "n

pus It pp. 30—39, dupá un Week. ` E
x dE agic, Arkiv .s4 poe. pp. 110—118, după E
al M agolitic din sec. al XV-lea; St. Noveko dii
d o URN. 91—92, (ragmente dintr-un ms strba
X a XVI-lea; Polivka, Starine, X XII pp 203 204.
pa irbesc din sec. al XVII-lea; J. Sreznjevski, Dach T
Anepamopckoti Axademuu Hayxe, tom. X. ( Hpeenie na we
SEN AIKA), col. 951—578, după un ms. din UN al
ari i paralelă cu un text grecesc, retipărite de Hasd 1
DAR Ge RE, románesc din Codex Sturdzanus E
E pueden n II. Acelasi ms. retipárit de Tihonra tii
el Ke, 11, pp. 23—30, si de Anghelov si Ghenov in
SE E dea bea Jumepamypa (IX — XVIII B), Sofia, 1922
m. à ei ZER, Ilauamuuxu cmapunnoŭ Pycckoü aumepa-
o Chius ZR un MODUS rusesc din anul 1602;
FUSSICUS collectus, IV, Lvov, 1904, pp REES WE

Texte greeesti: C. Tischend
AE 05 orf, 4
fragmente, pp. XXVII XX; Dee
San, Moscova, 1893, pp. 124 —134; Mont *
ipa es pus Apocrypha anecdota, Cambridge vol RK
Së, \ ma H. Pernot, Descente de la V ier e ¿Y
SE » 5 o : Erbiceanu, Biserica ortodoxá XXVII
s » Pp. 767— 777, în traducere românească. O versi
un No aus ii MudoAoyía t. 2 n
PD: , a lost reprodusă de Hasdeu in Cuvente.
312—367. Pentru msse. din Muntele Athos cf. Spyr. p. Vaill

104

la Antim, pe

al XVIII-lea (a se vedea descrierea

Greek Manuscripts on Mount Athos:
5; 1998, 4; 3309, 1; 3695, 4; 4503,
5026, 10; 5773, 2; 6079, 2;

bros, Catalogue of the
nr. 359, 2; 360, 3; 1146,
41; 4809, 4; 4875, 9; 4887, 9;
6296, 15. Msse. grecesti in Biblioteca Academiei Románe:

€. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecești (ed. Acad. Rom.),
Bucuresti, 1909, p. 154, nr. 302, 3 (cuprinde si cálátoria la
rai, ca ín mai toate mss.-ele rom. ale Bibliotecii Academiei
Române).

= Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrini, 11, pp. 301—311;
Gaster, Literatura pop. rom., pp. 362 —366; Elena N. Voronca,
Studii în folclor, Cernăuţi, II, 1912, pp. 208—309 (cu inter-
pretári subiective); C. Gidel, Nouvelles études sur la littéra-

iure grecque moderne, Paris, 1878, pp. 313—330; Montague
Rhodes James, The Apocryphal New Testament, Oxford,

1924, pp. 563— 564.

MOARTEA LUI AVRAAM

O a treia legendă din Codex Sturdzanus, cu ca-
racter in parte apocaliptic, este Moartea lui Avraam.

Textul a fost copiat în preajma anului 1600 şi a
fost editat de Hasdeu, în paralelă cu un text slavic,
descoperit de el în Arhivele Statului. În limba slavă,
textul a pătruus din literatura greacă și este cunos-
cut in istoria literaturilor creştine sub numele de
Testamentul lui Abraham.

Deşi prin cupriusul său legenda se leagă de ma-
teria Vechiului Testament, totuşi uu există nici un
temei hotáritor pentru a i se atribui o origine iudaică.
În «plăsmuirea unor astfel de legende — zice Schiirer
— era foarte productivă si epoca creștină».

Subiectul este în linii generale următorul: Avraam
avea pururea ca lege să nu se aşeze la masă fárá
oaspe. Dar vrăjmașul firii omenești, Satana, îuchise
toate căile, şi cinci zile nu pică nici uu oaspe la casa
lui Avraam. După cinci zile de așteptare zadarnică,
Avraam, «cu sufletul imputinat », ieşi cu fiul său
Isac la drum, doară vor afla undeva vreun călător
1 E. Schúrer, Geschichte des jiidischen Volkes im Zeitalier
Jesu Christi, ed. 4-a, tom. III, Leipzig, 1909, p. 338.

105

pe care să-l aducă in casa lor. Tocmai atunci, arhan-
ghelul Mihail, trimes de Dumnezeu sá ia sufletul
lui Avraam, « destinsese sub codru », in chipul unui
cálátor. Avraam, intilnindu-l, il pofti la masa lui
ȘI, fiindcă străinul era obosit — venea de departe,
din sus — si era grăbit la drum, «că avea mare
treabă », Avraam vru să trimeată pe Isac, ca să
aducă calul pentru oaspe. Străinul însă îl opri:
«Nu usteni feciorul, ce blámu (aidem) cátiliru ».
Pe drum, un arbore se plecă pînă la pămînt si strigă:
«siîntu, sfintu, sfintu». Avraam, nebănuind cine
e străinul, crezu că lui i se închină lemnul. Dar în
curind un nou semn avea să-i dezvăluie taina.

Ajungind acasă, Avraam spuse Sarei, să aducă
«lăutoriul » şi să spele picioarele drumetului — acesta
era un vechi obicei la evrei, pe care-l întîlnim şi în
Noul Testament — că este ostenit. Cu acest prilej,
Sara observă că străinul nu este om ca toţi oamenii,
căci «nu are pielitá pe picioare», ci este un sol al
lui Dumnezeu, la fel cu cei trei ingeri cari au pierdut
Sodoma si Gomora. Dupá ce cinará din berbecul
pregátit de Isac, se culcará cu totii, dar peste noapte
Dumnezeu trimise lui Isac un vis care-i tálmáci
tot rostul misterios pentru care a venit în casa lor
îngerul.

Cu sufletul obidit de durere, Isac se sculă în
miezul nopţii şi bătu la usa tatălui său: « Părinte!
părinte! deschide... cá de acumu nice dirioară nu
te voiu vede ». Sara deschise ușa și Isac alergă la
tatăl său, îl luă iu braţe, îl sărută si plinse. Isac
povesti că visase pe Avraam avînd pe cap o cunună
strălucitoare ca soarele, dar oaspele îi Înă cununa
din cap si se ináltá spre ceruri, ducînd cu el sufletul
tatălui sáu. Pe toti îi podidirá plinsul; îngerul însuși
plingea, dar lăcrămile lui se prefăceau în pietre
nestemate. Intr-un tirziu, Avraam runge tăcerea ȘI
intrebă pe oaspe: « Spune-mi cine esti tu?» Îngerul
ráspunse: «Sunt arhanghelul Mihail si sunt trimes
de Dumnezeu, să iau suiletul tău ». Avraam se rugă
să fie dus la Domnul cu trupul. Îngerul îi împlini

106

dorinţa, cu voia In: Dumnezeu, si îl duse la pristolul
imilor. NN ]

anul spuse îngerului să ducă pe iubitorul său
Avraam să vadă toată fáptura. $i purcezind impre-
uná, vázurá un om stind pe un scaun inalt, intru
«blăîndzirea raiului», care într-un ceas se bucura
si intr-altul plingea cu amar. Ingerul ii lámuri cá
acela este Adam, care, de cite ori vede trecind spre
rai sufletele celor drepti, se bucurá, 1ar cind vede
trecînd spre muncile iadului sufletele celor great,
plinge. Varianta din Codex Sturdzanus se mintuie
cu o frază neterminată. Si zise: « fetu miei cum v-aţi
ábliznitu ».

eh de aceastá redactiune din secolul al
XVI-lea, se mai cunoaște o alta, păstrată în m
cripte moderne, care prezintă un interes deosebit,
fiindcă, în afară de citeva deosebiri de redacție,
înfățișează o continuare a legendei. Această versiune
a fost editată de Gaster (in Transactions oj the Society
of Biblical Archaeology, LX, 1887), după trei me
cripte din biblioteca sa, dintre care cel mai vechi
este din 1750. În această versiune mai nouă, legenda
continuă astfel: Ke:

Pe cînd Avraam grăia in poarta raiului cu inge-
rul, se aduc două suilete: unul este bătut cu SEN
si indreptat pe calea cea largá, pe cind un altul,
tinut de miná de ingeri, este condus pe calea cea

imtá. )
B. mijlocul uşii era scaunul de judecată. Aci,
la o masă de pietre scumpe și mărgăritare, Avel,
fiul lui Adam, era rinduit să judece sufletele ce intran
în viaţa cea veșnică, pînă la venirea Mintuitorului,
in vremea de apoi. În drepta lui, un inger, luminat
ca soarele, scria faptele bune, pe cînd în stinga, un
altul, învăluit într-o staná de foc, insemna páca-
tele. În capul mesei, un alt înger tinea în mină o
cumpănă cu care cumpănea faptele sávirsite.

lu acest răstimp, arhanghelul, vestit de Dum-
nezeu să se înapoieze cu Avraam din cer, pentru ca
patriarhul să-şi tocmească toate ale lui, căci 1 se

107

apropie afirşitul vieţii, întoarse carul cu nori pe
pámint şi duse pe Avraam la casa Ini. Aci îi intim-
pinară, cu lácrámile în ochi de bucurie, Sara, Isaac,
roabele și robi. Arhanghelul sfătuieşte pe Avraam
«să facă tocmalá » feciorilor si fetelor sale, fiindcă
a sosit vremea să se despartă trupul de suflet. Avraam
răspunse scurt: «nu vroi sá mă pristávesc ». Arhan-
ghelul se urcă la cer și comunică Domnului dorinţa
Im Avraam. Dumnezeu, indniosindu-se de Avraam,
«că atitea bunătăţi făcuse, cit nu este om pre pä-
mint să-i stea de potrivá » chemă Moartea şi-i porunci
să lase fata ei cea groaznică şi, cu o faţă cuvioasă,
plină de blindete, frumuseţe si lumină, să se ducă
la «prietnicul săn», Avraam, ca să-i primească
sufletul. Moartea se infátisá înaintea lui Avraam,
care, văzind-o, se căzni să o gonească. Neputind,
se urcă în pat să se odihnească. Moartea se luă după
el și se asezá la picioarele lui. Avraam, văzind că
nu scapă de ea, cern să i se infátiseze în chipul ei
cel groaznic. Ea luă atunci o înfăţişare spáimintà-
toare, în 14 fete: « de foc, de leu groaznic si de aspide
iuți, de zmen și de vultur... », încît de groaza ei,
6 000 de copii muriră. Legenda are şi aci prilejul
să scoată în relief latura de bunătate suiletească a
patriarhului. Avraam, trezindu-se din fiornl morţii
și văzînd prăpădul pe care l-a săvirşit Moartea,
stárm de ea şi împreună se rugară lni Dumnezeu,
care trimise duhul vieții spre cei morţi şi-i înviă.
După aceasta, Moartea amăgi pe Avraam: îi dete
mina să o sărute şi-i întinse paharul să bea. Avraam,
intrind în agonie, sosi arhanghelul Mihail cu îngerii,
cari luară sufletul patriarhului într-un ceargaf
curat, muiat in miresme, și-l duseră înaintea lni
Dumnezeu.

Sara, Isac şi robii plinseră pe Avraam şi-i îngro-
pară trupul cu cinste, in a Diea cea neagră».

Intermediarul slav. Gaster, în Literatura pop.
rom., expune ambele redactiuni româneşti şi indică,
alături de ele, o paralelă din literaturile slavice.

108

Cercetările intreprinse de la Gaster încoace, atit
in domeniul slavie, cit și in cel bizantin, ne îngăduie
să asezám mal precis această legendă românească
în cadrul bizantino-slav, din care s-a desprins.

Materialul slav a fost studiat de Polivka au se
poate grupa în donă mari clase: prima grupă este
reprezentată prin manuscripte slave sud-dunărene
şi ne înfăţişează o versiune trunchiată, asemănătoare
cu redactiunea românească, păstrată în Codicele
Sturdzan ; a doua grupă e reprezentată prin redac-
tinnile ruseşti, care ne înfăţişează versiunea completă.

Redactiunea din Codicele Sturdzan trebnieşte dar
studiată în legătură cu redacţiunile slave sud-dună-
rene. Hasdeu o considera ca derivind dintr-o redac-
tinne bulgărească, asemănătoare cu aceea descope-
ritá de el în Arhivele Statului e publicată faţă în
fatá cu textul românesc, dar Veselosvki a arătat
că textul bulgăresc, publicat de Hasdeu, nn poate
fi socotit ca prototip al redactinnii românești. Întra-
devăr, redactiunea bulgărească se îndepărtează
de redactiunea românească tocmai în punctele în
care aceasta din urmă se apropie de redactiunile
sirbesti 1.

1 Red. bulgară Red. sirbească și românească

Introducerea: Avraam trăia ` Lipseste.
în casa lui şi dorea să vadă
cele ce se petrec iu lume.

Cînd Isaac, în urma visului Vine numai Sara.
revelator, cere tatălui său
să-i deschidă, vine Sara, Re-
beca si se adună lume multă,
care este martoră la scenele
ce urmează.

Avraam roagă pe Dumue- Avraam roagă pe înger să
zeu să nu-i ia sufletul acum, fie dus cu trupul la Domnul.
ci să-i îngăduie a vedea cele
ce Dumnezeu a făcut în cer
şi pe pámint.

lipseşte. Îngerul duce pe Avraam

în cer. Avraam merge la
pristolul heruvimilor; toate

199

Redactiunea dezvoltă şi originalul erer, Redac-

tiunea completă românească, care este reprezentată.

prin manuscriptele lui Gaster din 1750, 1777, si
1813, precum şi prin cinci msse. din Biblioteca Aca-
demie] Române, se apropie de textele ruseşti din
sec. al XIll-lea şi al XIV-lea. Totuşi, nici acestea
nu pot fi socotite ca prototipul redactiunii româ-
nesti, căci între textul românesc si cele rusești —
care sunt aproape identice între ele — sunt o mul-
time de deosebiri: omisiuni, intervertiri de text,
preiaceri. Redactiunea românească se pare cá derivă
dintr-un original asemánátor cu redactiunea greacá,
publicată de Vasiliev ! după un ms. din Biblioteca
Vienei, căci tocmai in punctele in care redactiunea
románeascá completá se indepárteazá de versiunile

rusesti, tocmai in acele puncte se apropie de textul
grecesc ?.

puterile cerulni se mirá de
Avraam. Dumnezeu spune
ingerului să-i arate lui
Avraam toate fápturile, si
orice va dori Avraam să se
împlinească.

(continuare din p. 109)

Îngerul şi Avraam intil- ngernl pleacă cu Avraam
nesc pe Adam în al patrulea si văd, sezind pe un scaun
cer. înalt, pe Adam.

1 Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova, 1893,
p. 292 şi urm.

2 Redaciiunile rusești Red. rom. și greacă

Isac se deşteaptă în ceasul Isac se deşteaptă la 3 cea-
al 6-lea sau al 7-lea. suri.
Avraam pedepseşte pe pă- Avraam pedepseşte pe pă-

cátosi din înălțimea cerului, cătoşi la judecată.
după ce a ajuns la scaunul
de judecată al lui Abel.

Lîngă Abel stă Enoh, care Lingá Abel stau doi îngeri,
ceteşte păcatele, dintr-o carii arată: cel din dreapta
carte. faptele bune, cel din stînga

pe cele rele. Alături de ei,
un al treilea înger cîntăreşte
faptele.

Lipseste. Avraam sárntá mina Morti?

Şi primeşte de la ea un pahar
cu otravă care-i ridică viaţa.

119

In afará de detaliile de redacţie, care o indepár-
teazá de textele ruseşti, versiunea românească mai
conţine o greşeală caracteristică, care dă pe fatá un
original grec, aflátor la baza ei. Redactiunea romă-
nească ne spune cá: Isaac, Sara şi toti ai lor «au
îngropat pe Avraam în Diea cea neagră». Pasajul
corespunde grecescului Apis 1795 Maupo, care tra-
duce, precum a arătat Gaster, pe ebraicul Elone
Mamre. Elone Mamre este numele localitátii, pome-
nitá adesea in Biblie, unde Domnul s-a arátat lui
Avraam si a încheiat legámintul cu el. Primul cuvînt
elone insemneazá in ebraicá « stejar », ai a fost tradus
corect in greceste prin Gene, Elone Mamre (=
Acts ^9); Mayf8p%) însemna deci: stejari lui
Mamre. Numai printr-o confundare a numelui prop-
riu MayS8p% cu adjectivul grecesc uaven (negru)
şi printr-o corupere a numelui comun Geie in
Ava, care a devenit astfel nume propriu, a ieșit
în traducerea românească: « Diea cea neagră ».

Această nouă versiune, tradusă din grecește, nu
a putut intra în literatura noastră decit în epoca
influenţei greceşti, adică către sfirşitul secolului al
XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea (dat
fiind faptul cá avem copii făcute pe la 1750). Întru-
cit vechea versiune, tradusă din sirbeste, era necom-
pletă, ea a fost scoasă din circulaţie şi Inlocuitá
cu noua traducere, care cuprindea versiunea întreagă
a legendei. Într-adevăr, redactiunea românească din
secolul. al XVl-lea ne este cunoscută numai diu
textul păstrat în Codex Sturdzanus, pe cînd redac-
tiuuea a doua ne este cunoscută din cel puţin opt
manuscripte pînă acum, căci nu pot vorbi de alte
menţiuni ale legendei, care nu dau însă nici un
detaliu privitor la redacţie. Este însă de observat
că nici versiunea românească dezvoltată nu repre-
zintă o redacţie desăvirşită.
(continuare din pag. 110)

Imediat după scoborirea lui Isac înmormintează pe
Avraam din cer, Sara moare Avraam cu Sara; deci Sara
şi este îngropată de Avraam. moare după Avraam.

111

Codex Neagoeanus. Astfel, in ms. 2158, primul semn,

și a dat o ediţie critică, a împărţit redactiile textului prin care Dumnezeu vrea să atragă atenţia lui
în șase grupe mari. Redacţia românească se apropie Avraam asupra soliei divine, este copaciul lui
de recenzia notată de el: CE, adică tocmai de recen- Mamveri (tradiţia textului grec s-a păstrat aci
zia care se caracterizează prin abrevieri. Îndeosebi corect). Cînd Avraam trece cu ingerul prin dreptul
episodul míniei lui Avraam împotriva păcătoşilor copacului lui Mamvri, frunzele lui strigará: «Sfint
g acela al morţii lui au suferit omisiuni însemnate. iaste, sfint aste ».

În arborele genealogic al textului, şi versiunea În ms. 2158, cerul are două porţi: una strimtă,

românească dezvoltată descinde dintr-o ramură mai în dreapta, prin care se intră în rai, alta largă, în
îndepărtată de prototip. stinga, prin care se intră în iad. În fata porţilor stau:

În afară de versiunea prescurtată din secolul un bătrin, Enoh, și un tînăr, Avel, care scriu păca-
al XVI-lea şi de versiunea dezvoltată, menţionată tele. Avraam zărește aci «o muiere », care nu intra
mai sus, a mai circulat în literatura veche româ- pe nici una din cele două porti; îngerul lămurește
nească o a treia versiune, tradusă din greceşte, că femeia aceea «făcuse mult bine sufletului sáu»,
nesemnalată pină acum, dar destul de interesantă dar cá nu voise «să ispoveduiascá duhovnicului»
prin cuprinsul ei. Această versiune — păstrată în | sáu un singur, dar mare păcat: că trăise cu ginerele
ms. nr. 2158, din Biblioteca Academiei Române — său. Textul introduce aci o notă de umor. Avraam,
se deosebeşte fundamental de versiunea publicată de | privind cele două porţi, zise îngerului: « Doamne,
Gaster, prin modificările introduse în partea finală eu am trup gros şi nu voi putea să întru pre acea
a legendei. Episodul în care se povesteşte încercarea poartă », la care arhanghelul răspunse: « Avraam,
ingerului de a lua sufletul lui Avraam si lupta îndă- ii va fi poarta largi». l
rătnică a patriarhului, care nu voieste să se pristă- ) Se pare cá aceastá legendá a avut rásunet si in
veacá, cu Moartea, care se zbate să-i ia sufletul si literatura orală a poporului.

izbutește în cele din urmă să-l amăgească, oferindu-i Gaster găsea intr-un bocet din Moldova, cules
să bea din paharul ei — episod descris în versiunea de Burada, aluzie la cele două drumuri despre care

Gaster cu multe amănunte, — este în textul ms. se spune în Moartea lui Avraam că duc în viaţa cea

Montague Rhodes James, care a studiat legenda

2458 din B. A. R. complet suprimat. Pe cînd, apoi, veșnică:

in versiunea Gaster, moartea lui Avraam urmează | «Tu te duci în ceia lume,
imediat după ascensiunea lui în cer, în textul ms. Unde nu cunoşti pe nime,
2158 aceste două evenimente sunt distantate prin- Dar ia sema tare bine

tr-un răstimp de 30 de ani. «lar cînd au vrut să moară Si m ascultă şi pe mine,
Avraam », continuă textul, «atunci s-au pogorit GE ri
Domnul cu chip. frumos, precum era cind au venit Flori negrite si.de jele;
ospet și au dat lui Avraam un măr si un porumbu Celălalt cu busuioc,
foarte frumos. Si tinzindu-să Avraam să le la, aşa Parcá-i un pârâu de foc...»

ș-au dat duhul în mîna lui Dumnezău, în luna lvi
martie, în 25 de zile.»

Și în prima parte a legendei — ascensiunea la
cer — ms. 2158 din B.A.R. înfăţişează variante
interesante față de versiunea Gaster sau de cea din

insă amănuntele cu care sunt descrise aci cele două
drumuri, precum și aluziile prea indepărtate, nu ne
îngăduie să stabilim un raport de împrumut direct
de la bocete la legendă. Ceva mai clar apare legătura

113

112

între episodu cu paharul morţii din legenda luz
Avraam şi următorul bocet:

« Aseară o săptămină,
Umbla moartea prin grădină
Cu-n pahar de vin în mind.
La (cutare) ea că-l închină;
lar (cutare), cînd a gustat,
Limba'n gură so legat. »!

Despre acest pahar al mortii, traditule culese
din popor ne povestesc: «Cind se arată omului,
Moartea-l pofteste sá bea dintr-un pahar, o băutură
amară, cum e focul. De gustă omul, zilele 1 s-au
sfirsit. De nu gustá cu voie, îl face de nevoie să guste
din pahar. Atunci sufletul se deslipeste de trup» *.
Într-o povestire moldovenească, un boier, înviat
de Mintuitorul, se roagă să fie lăsat a se odihni unde
se află, « pentru că tare se ingrozeste că trebuie sá
mai bea odată paharul morti ».

BIBLIOGRAFIE

. Texte româneşti. Editate: 1. Versiunea prescuria-
tá, Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, pp. 189—194, textul
românesc scris de popa Grigore din Máhaciu, cu o versiune
slavá bulgáreascá din sec. al XVI-lea in paralelá; 2. Versiunea
dezvoltatá: Gaster in The Transactions of the Society of Bibli-
cal Archaeology, IX (1887), pp. 195—226. Textul românesc
este publicat (p. 200), cu traducerea englezá, dupá un ms.
din 1750, aflat in posesiunea sa, si cu variante dupá alte douá
ms.: unnl din 1777 si altul din 1818. Acest text a fost folosit
si de Montague Rhodes James in editia sa criticá, pentru
care vezi mal jos: texte greceşti.

Manuscripte inedite din Biblioleca Academiei Románe:
Versiunea dezvoltată (tip Gaster): nr. 2339 miscelaneu
in 4% Vilaja și petrecerea părintelui nostru Avraam,
f. 1-10: «ispisah az ego (— am scris eu) Stan ipodidascálu

- Sezátoorea, XXX, nr. 1, p. 18. Cf. si Bobulescu, Biserica
orlodoză rom., seria Il, an. 40 (1922), p. 596; Sezátoarea,
XI, 120; ibid, anul XXX, vol. XVIII (1922), p. 55.

T H Bonn Mitología poporului român, 1, Bucureşti,

114

de la şcoala domneascá ot Sfintul Gheorghe, leat 1826 »
(f. 10 si 19, redactiunea completă). Nr. 2629, misce-
laneu, f. 87—98: Pentru patriarhul Avraam (titlu adán-
gat de altá miná). N-are indicatie de localitate si datá.
Ms. cumpárat de Academie de la preotul Emilian Micu din
Kécsa (Banat), in 1903. Sec. XIX. Hirtia are filigrama impri-
mată cu data: 1825. Nr. 3013, f. 190—199; Vilaja dreptului
Avraam priimitorului de streini cit ani au fost vilaja lui şi
cum i-au fost mutare lui din vitafa atasta. Pe hirtie, impri-
matá filigrama cu data 1824. Nr. 4278 ms. ín 89 miscelaneu,
f. 2—22 v. Tratul si vieata patriarhului Avraam. Pentru
nr. 44 din sec. XVIII, cf. I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
rom., 1, p. 105 (cu o ilustratie). Versiune deosebitá ín ms.
nr. 2158, f. 15 v.—17, sec. al XVIII-lea.

Texte slavoneşti: Sud-slave: Hasdeu, Cuvente den
bátrini, IL, pp. 189—194: ms. din secolul al XVI-lea,
găsit în Arhivele Statului, unde venise de la mănăstirea
Mihai-Vodă din Bucureşti; Jagié, Arkiv za povjestnicu jugo-
slavensku, Kniga IX, Zagreb, 1868, pp. 83—91: a) text sîr-
besc fragmentar din anul 1520; b) text croat in glagoliticá,
din anul 1468; ms. rus din sec. XIII— XIV, păstrat in Muzeul
Rumeantev din Moscova, pomenit de Polivka ín Archie
für slav. PhiL, XVIII (1896), pp. 118—125; Tihonravov
in MHamamnuku ompeuenmoú pycckod aumepamype, 1, 79—90.
Toate acestea au fost studiate si clasate de G. Polivka
în Archie für slavische Philologie, XVIII (1896), pp. 118—
495. Alte texte: Milan Rešetar, 3óopuuxs 3a Hemopujy, jeux
u Knbuoiceanocm cpnckoe napoda. Ilpeo oOeawHse Knbuta, XV,
Belgrad, 1926, p. 57 dupá ms. Kukuljevié din 1520 (acelasi
publicat de Jagić); N. Nacev, CÓopnuke 3a HADODRU yauomeopeuun
nayxa u KHuoicHuua, Sofia, vol. VIII, (1892), pp. 411—413,
text bulgăresc din sec. al XVI-lea, reprodus si de B. Anghelov
si M. Ghenov in Hemopua na Beorcapciama JIumepamypa.,M,

194—196; dr. Ivan Franko, Codex Apocryphus, IV,
Lvov, 1904, pp. 104—109. Pentru alte msse. semnalate în
diferite publicații, cf. A. I. latimirski, Bubrioepapuueckiu
0630p% anoxpuposs ep MCHOCALBARCKOU U pycckoü nuchmenHocmu, JE
Petrograd, 1921, pp. 95—99. Despre un text slav intr-un
sbornic din 1557 al mănăstirii Neamţului, cf. I. Bogdan,
Cronici inedite atingátoare de ist. rom., p. 88.

Texte grecești: Biserica ortodoxa, XXIX (1905— 6),
pp. 76—82, dá in traducere, fácutá de C. Erbiceanu, versiunea
unui text grecesc, scris pe la 1600, si care text aparținuse lni
Porfirie, mitropolitul Niceei, preşedintele Sinodului din Iaşi
la 1642; Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova, 1893,
pp. 292 si 308. O buná editie criticá a publicat: Montague
James Rhodes, The testament of Abraham, the Greek text
now first edited with an introduction and notes. Wih an
Appendix contraining extracts from the Arabic version of the

115

8—320

testaments of Abraham, Isaac and lacob by Barnes (in Texts
an Studies, contributions to biblical and patristic Literature
ed. by Robinson, vol. 11, nr. 2), Cambridge, 1892. James
publicá ambele versiuni: cea dezvoltatá, dupá sase msse.
(trer din Paris, unul din Viena, unul Bodleian, unul din
lerusalim), dintre care cel mai vechi, din 1315, a fost luat
de bază; cea scurtă, după 3 msse. (două din Paris, unul din
Viena). Pe lingă aceasta a mai utilizat parţial: o versiune
arabă, una etiopiană, una slavă şi versiunea românească
publicată de Gaster. Pentru un ms. din Muntele Athos cf.
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, 1, 1905, nr. 37. Pentru « Diea cea
neagrá » in care e inmormintat Avraam, cf. si notita regreta-
tului V. Bogrea in Dacoromania, 1, p. 459 (« Diea cea neagră »
e infernul, impărăţia lui Pluton) — Dis cf. divites insulae...
gr. Ava (de la Zevs) in msse. apare însă si Dria (din Sech,

Studii: Hasden, Cuvente den bătrîni, II, pp. 181—188;
Gaster, Literatura populară română, pp. 311—317. The Tran-
sactions of the Society of Biblical Archaeology, IX (1887),
pp. 195—199. Pentru originalul slav al versiunii româneşti:
Veselovski, Pasuckauia (Vl), 1883, p. 18 şi urm. Pentru
clasarea materialului slav: G. Polivka, Archie für slavische
Philologie, XVIII, (1896), pp. 118—125. Pentru locul versiu-
nii románesti in familia textului Montague James Rhodes,
The Testament of Abraham (citat mai sus); E. Schirer,
Theologische Literaturzeitung, 1893, pp. 279—281.

APOCALIPSUL LUI IOAN

Apocalipsele studiate mai sus au ca temá viata
sufletului după moarte si descrin in cnlori bogate
suferintele pe care le indurá cei ce au pácátuit in
viata páminteascá sau fericirea pe care o duc in rai
sufletele celor drepti.

Apocalipsul apocrif al apostolului Joan are o
temá deosebitá, cáci ne transportá spre vremurile
de agonie ale vieţii pámintesti şi ne dezvăluie tainele
care acoperă sfirgitul Inmii si judecata din urmă.

Circulaţia textului în literatura noastră veche a
fost bănuită de Hasdeu, in Cuvente den bătrini,
ll, pp. 445—447. În 1913, d-l N. Dráganu a publi-
cat un fragment, aflat de d-sa în Codicele Marțian
și copiat «cam între 1580—1643». Alte versiuni

116

complete se păstrează in Biblioteca Academiei Ro-
mâne (a se vedea mai jos bibliografia).

- Apocalipsul începe prin a povesti cum, după
ináltarea Domnului la cer, sfintul loan Bogoslovul
s-a urcat în muntele Tavorului, unde, văzînd strá-
lucind «slava Domnului» şi ne mai putind privi
spre ea, a căzut cu fata la pámint. Ridicindu-se
apoi, s-a urcat mai sus şi, ináltindu-si miinile si
privirile spre cer, s-a rugat Domnului să-l învredni-
cească a auzi dreptátile lui şi a-i destáimu: cum va
fi «întru acea vreme, cînd va veni să judece viii şi
morţii și cum va fi pămintul şi soarele şi luna şi
stelele şi toată podoaba». După ce se rugă trei zile
si trei nopţi, tu răpit de un nor luminos, care l-a
dus înaintea Domnului. Aci, apostolul aude glasul
ceresc gráindn-i: « Caută robul meu, Ioane, dreaptă
slugă, caută şi vezi şi înţelege ». Apostolul, privind
inaintea sa, văzu cerul deschis, din care venea o
mireazmá aromitoare si văzu acolo o lumină mare,
mai puternică decit a soarelui.

De aci înainte urmează destáinuirile asupra celor
ce vor fi la sfirşitul lumii. Apostolul, enrios de a sti
cele viitoare, întrebă pe Mintuitor. Mintuitorul, în-
demnindu-l să privească lucrurile simbolice din
jurul său, îi lámureste rostul lor şi îi dezvăluie tainele.

Apostolul vede mai întîi o carte mare — « cit
largul si lungul ei nu poate a o socoate omul»; in
versiunea Marțian: «cit şapte munti». Cartea era
pecetluitá cu şapte peceti, si Mintuitorul lámureste
cá in ea se găsesc scrise: «toate lucrurile omenești
și toate judecátile și dreptátile ». Apostolul, dorind
să afle ce va fi la vremea de apoi, Miutuitorul îi
destăinuie cá va fi belşug mult: «snopul va da o
másurá de gríu, iar vita de vie da-va o sutá de stru-
guri, iar strugurul da-va o másurá de vin». Epoca
de belsug va fi urmatá de o epocá de secetá, cind
« nu se va afla o gáleatá de griu, nice o cupá de vin
prespre toată lumia ». După aceste semue prevesti-
toare, se va ivi Antihrist, care, prin minuni, va căuta
sá amágeascá lumea. Împărăția lui va dura trei ani,

117

dar «trei ani vor fi cit o lună; iar trei luni voru tinea
cit trei sáptámini; iară trei săptămîni citu trei dzile;
iară trei dzile citu trei 6asure; trei éóasure citu trei
cirte». Domnul va incerca sá smulgá omenirea din
mrejele lui Antihrist şi in acest scop va trimite pe
pămînt pe Ilie sí Enoh, dar solii săi vor fi junghiati
de către Antihrist pe altar — aceasta spre a se împlini
vechile profeții .

După biruinţa lui Antihrist, îngerii vor ridica
de pe pámint «sventele cărți si crucile si toate vasele
beserecilor » şi le vor «înălța in nour», in timp ce
toate duhurile rele de la Apus si Răsărit vor ieşi din
«bezná » spe a se alátura lui Antihrist. Dar aceastá
Impárátie a pácatului nu va dura mult, fiindcá
Domnul va trimete îngerii, carii vor aprinde pámin-
tul din toate pártile, si in uriasul pirjol se vor mistui
toate cele trecátoare.

Vinturile din cele patru párti ale lumii, descuiate,
vor spulbera cenuşa de pe fata pămîntului, încît
pămîntul va rămîne alb si curat «ca o masă» si
imhălsămat de «o dulce mirodenie». Arhanghelii
Mihail și Gavril, trimeşi de Domnul, vor trimbita
în bucine ferecate spre Apus și Răsărit, si atunci,
auzind glasul buciumului, vor învia morţii din mor-
minte. Ei vor fi «toţi într-un chip şi într-un stat,
ca la treizeci de ani », « întocmai cum sunt albinele,
de nu este una mai mare decit alta, sau una într-alt
chip ». Toate gindurile omeneşti vor pieri şi nimeni
nu-și va mai cunoaşte lucrurile care-i aparținuse în
viaţa páminteascá.

Domnul va « destinde » apoi din cer, a împreună
cu sfinta cruce», cu arhanghelii, cu heruvimi si
cu îngerii, si înaintea scaunului de judecată vor
veni atunci Antihrist, cu cetele lui blestemate şi
cu toti cei păcătoşi, carii vor fi trimesi în muncile
iadului, în timp ce toţi cei drepţi, cari au urmat pe
pămînt cuvintul Domnului, vor fi trimişi în ral.

D-l Dráganu, publicind fragmentul din Pseudo-
apocalipsul luz loan, incheie studiul introductiv cu
urmátoarele cuvinte ale lui Hasdeu:

118

«La bogomih acest apocrif era atit de poporan, încît
anume din Bulgaria, nu de aiuri, l-au căpătat albigensii din
Occident. Redactiunea latină manuscrisá din arhivul inchi-
zițiunii de la Carcassone poartă nota: „Hoc est secretum
haereticorum. de Concorezio, portatum de Bulgaria Nazario suo
Episcopo, plenum erroribus'*. »

Concoreggio a fost intr-adevár, dupá cum se
stie, un însemnat centru al ereziei, in forma el apu-
saná, jar despre Nazarius, care ar fi adus cartea din
Bulgaria, găsim mențiune la un scriitor din secolul
al Xlll-lea: Rainerus Sacchoni din Piacenza.
Rainerus, dupá ce fácuse parte 17 ani din secta ere-
ticilor, s-a întors la catolicism, a îmbrăcat rasa de
călugăr dominican şi a intrat în serviciul inchizitiunu
din Lombardia. | u

Pe la 1250, a publicat o carte impotriva eretici-
lor, in care dezvăluie rátácirile sectei, şi acl vorbeste,
in cap. VI, şi despre Nazarius: « Quidam vero episco-
pus eorum et antiquissimus Nazarius coram me
Rainhero, et multis aliis dixit pluries, quod Beata
Virgo fuerit angelus et quod Christus non assumsit
humanam naturam sed angelicam sive corpus coeles-
te; et dixit quod habuerit hanc errorem ab episcopo
et filio majore ecclesiae Bulgariae, jam fere elapsis
annis LX.» * ! d

După cele mai sns expuse, s-ar părea că Origi-
nea sau cel puţin caracterul bogomilic al acestui
apocalips este în afară de orice îndoială. Punctul
de plecare este însă greşit; textul descoperit în ana-
lele inchizitiei din Carcassone cu notita « Hoc est
secretum hereticorum... », nu este Pseudo-apocaltp-
sul lui loan, ci o legendá cu totul deosebitá, care,
dupá eum am arátat mal sus, nu s-a descoperit

* «Nazarius, un episcop foarte vechi al lor, a spus in
prezența mea, Rainerus, şi a multor altora, de mai multe
ori, că Preafericita Fecioară ar fi fost înger $1 cà Hristos nu
a avut un trup uman ci corp ingeresc sau ceresc, $1 a mal
spus că ar deţine această credinţă desartá de la episcopul si
fiul mai mare al bisericii Bulgariei, cu aproximativ 60 de
ani înainte. >

119

piná acum in limba slavă. Acest text, care în ver-
slunea vieneză, publicată de Dóllinger*, poartă
titlul: Joannis et Apostoli et Evanghelistae Interro-
gatio in coena sancta regni coelorum de ordinatione
mundi, et de Principe et de Adam, este alcátuit din
două părţi: întiia, in care se povestește răzvrătirea
Satanei; a doua, în care se descrie sfirşitul lumii.
Numai a doua parte înfăţişează asemănări cu Pseudo-
apocalipsul lui Ioan, de care, prin unele amănunte,
nu pare a fi străină; dar această parte este în textul
latinesc expusă cu totul sumar: este lipsită de toate
amănuntele, pline de coloare, ale apocalipsului, si
nu cuprinde nici o idee cu caracter dualist. Dimpo-
trivá, partea cea mai importantă şi cea mai dezvol-
tată în textul latinesc este intiia. Ea ne dă o întreagă
cosmogonie, cu totul deosebită de cea biblică.

La început, povesteşte legenda latinească, lumea
era alcătuită din următoarele elemente suprapuse:
deasupra, cele şapte ceruri, peste care stătea Dum-
nezeu; sub ceruri, vázduhul; sub văzduh, pámintul,
plutind peste ape şi susţinut de doi peşti uriași;
dedesubtul pămîntului, se întindeau apele; iar sub
ape, o genune de foc. Fiecare din aceste stihii ale
lumii primitive erau conduse de către un înger.
Satan, ca ziditor al lui Dumuezeu, scoborindu-se
din slava cerului piná in infernul focului, cuprins de
invidie, a dont sá-si inalte scauuul deasupra nori-
lor și să fie asemenea cu Domnul. În această názuintá
s-a înțeles cu îngerii cari străjuiau apele şi văzduhul,
ca să treacă de partea lui, să creeze universul si sá
domnească împreună. În această conspiratie atră-
sese şi pe îngerii celor cinei ceruri, cînd deodată
se auzi glasul Domnului tunind din înălţime: «Ce
faci tăgăduitorul Tatălui, amágiud îugerii?...» Si
îndată Satana a fost prăbuşit in abis, împreună cu
ceata de îngeri răzvrătiți. Rugindu-se Tatălui, Satana
a izbutit să obtie ingáduinta de a crea lumea. Ajutat
de îngerul văzduhului si de cel al apelor, a înălţat

1 Sektengeschichte, II, pp. 85—92.
120

pămîntul deasupra apei şi a creat uscatul, a prelă-
cut o parte din ape în nori; restul a strius-o în mări
și oceane. Apoi, din coroana de pietre nestemate
a îngerului care străjuise apele, a creat soarele, luna
şi stelele, a poruncit pămintului să producă vietui-
toarele, arborii şi plantele, iar mărilor să zămislească
peştii si păsările cerului. În cele din urmă a creat
pe om din lut, după chipul lui, şi a poruncit inge-
rului din cerul al treilea să intre în trupul de lut;
apoi a creat trupul Evei, pe care a insufletit-o cu
sufletul îngerului din cerul al doilea. Ciud opera
creatiunii a fost încheiată, a introdus pe primii
oameni, cari nu cunoşteau păcatul, iu grădina raiu-
lui, făcută într-adins pentru el; a sedus apoi pe Eva
(după textul din Carcassone: în chipul unui tinăr
frumos; după textul vienez: în chipul sarpelui) și a
amăgit și pe Adam spre păcat. După ce a populat
lumea creată, Satana s-a gindit s-o cirmulasci, ȘI
in acest scop a ridicat pe Enoh în ceruri; i-a dat
67 de cărți să le aducă pe pămînt, prin care a învăţat
pe -oameni să-i aducă sacrificii în temple. Apoi a
trimes pe Moise, care a condus pe evrei, prin Marea
Rosie, în Tara Fágáduintu şi care le-a dat legile,
inspirate de Satana. Cind Dumnezeu s-a hotárit
să mintuiascá lumea de la pieire, a trimis mal întii
pe. pămînt, pe îngerul său, Maria, ca să primească
pe fiul său. Isus, coborindu-se din cer, a intrat printr-o
ureche a Mariei si a ieşit prin cealaltă, iu formă de
om. Satana, văzînd că începe să se clatine domnia lui
pe pămînt, a trimis în lume pe proorocul său, Tlie,
care s-a numit loan Botezătorul şi care a început
să boteze poporul cu apă. |

Această dualistă cosmogonie contine, după cum
se vede, toate elementele doctrinei bogomilice:
lumea actuală este creatiunea lui Satanail; Vechiul
Testament este opera lui; serviciul divin şi biserica la
fel; Isus a avut numai natură divină; botezul cu apă
este opera Satanei (conf. mai sus, cap. IV, pp. 26—21).

Nimic din toate aceste idei nu se găsește însă in
Pseudo-apocalipsul lui Ioan. Din contra, în acesta

121

se găsesc idei care lipsesc din textul latinesc si care
vin în contradicție cu doctrina bogomilică. Astfel
in chiar textul publicat de d-1 Drăganu, se află un
pasaj din care reiese destul de clar venerarea biseri-
cilor si a crucii: la venirea lui Antihrist pe pămînt
Domnul va ridica « toate vasele bisereciloru si inálta-
le-voru în nouru si după acia inálta-voju svánta
cruci, ciaia ce pre la mi-au tiusu mánule mele si
toate ciatele ingeresti inchina-se-voru ei». După ce
domnia lui Antihrist va pieri, şi cînd Mintuitorul
se va pogori pe pămint, la judecata din urmă, atunci
« deştinge-va din ceriu curata cruce gi voru destinge
după ea îngerii ». Bogomilii, după cum s-a văzut în
paginile precedente 1, şi împreună cu ei şi confrații
lor albigensi, detestau crucea.

Intr-un alt pasaj se spune cá la judecata din
urmă oamenii vor invia cu trupurile lor: « vor fi ca
de 30 de ani», «si vor fi toti într-un chipu si întru
obrazu vor învia; acolo nu e plăvoși, nice mai negri
nice mai városi... » pe cînd bogomiln, după cum
s-a arătat mai sus, la capitolul 11, credeau, dimpo-
trivă, că trupul, opera Satanei, după moarte se
preface în pulbere și cenuge si nu va mai învia
niciodată.

Albigensii considerau pe profeti ca pe trimigil
Satanei. În Pseudo-apocalipsul lui Ioan, Mintuitorul
se referă adesea la spusele profeților: «... precum au
zis proorocul David: drepti vor mosteni pámin-
tul... precum zice proorocul David: întoarcă-să
păcătoşii la iad... ». În textul latinesc secret al
dualistilor occidentali, Enoh si llie sunt, dupá cum
s-a văzut din rezumatul dat mai sus, trimisii Satanei,
cari au amágit omenirea. In Apocalipsul apocrif al
sfintului Ioan, sunt, dimpotrivă, trimisi Domnului.
Ei, la sfirşitul lumii, se vor strădui să scape ome-
nirea din mrejele Satanei, pentru care pricină vor
fi junghiati de Duhul cel Rău pe altar.

1 Cf. mai sus pag. 44.

Textul din Codiccle Martian este incomplet si
defectuos: lipseşte începutul si sfirsitul, foile sunt
deplasate (foaia 148 r. şi v. trebuieşte aşezată după
foaia 142 v.), iar unele pasagii omise —dacă nu
cumva s-au pierdut cîteva foi — între altele: episoa-
dele luptei lui Mie gi Enoh cu Antibrist si al buciumá-
rii arbanghelului Mihail în ziua judecății din urmă.

Manuscriptele păstrate in Biblioteca Academiei
Române infátiseazá un text mai complet şi mai
apropiat de originalul grecesc publicat de Tischen-
dorf: episoadele omise din textul Marțian se regăsesc
in manuscriptele Academiei ca si în redactiunea gre-
ceascá 1. În unele manuscripte ale Academiei, tex-
tul poartă titlul: Pentru sfîrşitul lumii şi pentru a
doua venire a Domnului nostru Is. Hs.; în altele:
Vedeniia care o au văzutu sf<î> ntul Ioan Bogoslovul
în muntele Tavorului, pentru sfirşitul veacului şi
pentru Antihrist. Între ambele grupe sunt oarecari
divergente.

in fondul de traditii si credinte ale poporului
nostru privitoare la vremea de apoi, gásim o sume-
denie de elemente comune cu Apocalipsul sfintului
Ioan Bogoslovul. Astfel sunt: credinţa cá vremea
din urmá va fi prevestitá printr-o secetá stragnicá;
cá atunci se va ivi Antihrist, care va amági lumea
de partea lui, cá domnia lui va dura trei ani °, cá

atunci:

«O fi anul ca luna

luna

ca săptămina

sáptámina

ca zjua

si ziua ca ceasul scurt
jar ceasul ca un minut?»

1 Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Lipsiae, 1866,
pp. 73, 76.

2 Tudor Pamfile, Sfirsitul lumii după credinţele poporu-
lui román. Biblioteca revistei Ion Creangá, nr. 1.

3 (3. Dem. Teodorescu, Poezii populare románe, Bucuresti,

1885, p. 422.

128

episodul — pátruns si in Alezandrie — al luptei lui
Enoh si sf. llie cu Antihrist 1; credinţa cá după
aceasta focul va mistui pámintul piná la o adincime
de sapte coti, cá dupá aceasta Dumnezeu va trimite
un vint groaznic, care va spulbera cenuşa pămîntului
şi o va duce in fundul mărilor, astfel încît fata
pămintului va rămine netedă ca masa şi curată ca
«o franzolă » ?.

BtBLIOGRAFTE

Texte româneşti publieate. N. Dráganu, Două
manuscripte vechi, Cadicele Tadorescu și Codicele Martian.
Ed. Acad. Rom., pp. 229—231: fragment din Pseuda-apaca-
lipsul lui Ioan, Codicele Martian.

Versiuni inedite în Biblioteca Academiei: Ms. nr. 2629,
sec. XVIII, f. 79—84. Vedeniia care o au văzut sfintul Ioan
Bogoslavul in muntele Tavorului pentru sfirsitul veacului şi
pentru Antihrist ; nr. 3013, sec. XVIII, f. 161v.—165 v.,
Videnie sfintului Ioan Bogoslov, care au văzut în Muntele
Thavorului; ms. nr. 473, sec. XVIII, descris de I. Bianu
şi R. Caracas în Catalagul manuscriptelar ramânești (Acad.
Rom.), II, p. 206, nr. 2. Pentru sfirsitul lumii sí pentru a
daua venire a Domnului Is. Hs. (f. 9—28), copiat de Stoian
de la Antim, este tot o versiune din Pseuda-apacalipsul lui
Ioan. Un ms. din sec. XVIII semnalat în Dacoramania, III,
p. 245, nr. 9.

Versiuni slave. Sud-slave: Jagic in Starine, V, pp:
74—79 după un ms. medio-bulgar din Berlin; |. Sreznjevski,
J[peeuie canoanuckie nauam.:10c08de0 nucoma, S. Petersburg, pp.
406—416, după un ms. medio-butgar, sec. al XIV-lea;
A. Popov, Onucamue pyxonuceú Gubnuomeru A.H. X2ay0osa,
Moscova, 1872, pp. 339—34^, dupà un ms. sirbesc, sec. al
XIV-lea; St. Novaković, IIpuwepu Kuboecesnocmu u Jesura
cmapoza u cpneko-caaeenckaza, Belgrad,- (ed. Ill-a 1901),
pp. 505—509. B. Anghelov şi M. Ghenov, Hemapua ua Bsacap-
ckama Jlumepamypa, 11, pp. 239—249.'

Rusesti: N. Tihonravov, Ilamamuuxu pycexoii ompeuennoú
aAumepamypu, It, pp. 174—181 si 182—192.

———— —— ——— ——À

1 Tudor Pamfite, op. cit., pp. 58—59.
2 Ibidem, p. 53.

124

Texte greceşti: C. Tischendorf, Apacalypses apo-
cryphae, Lipsiae, 1866, pp. 70—94, după 5 codice (3 din Vene-
tia-Marciana, 2 din Paris) din sec. XV— XVI.

Textut: Joannis et Apostali et Evanghelistae Înterroga-
tia in coeno sancta regni caelarum de ordinatione mundi, et
de Principe et de Adam a fost publicat de Benoist, Histoire
des Albigeois et de Vaudais ou Barbets, Paris 1691, I, pp.
283—296, după un text din arhivele inchiziţiei din Carcassone,
si de Ign. v. Dóllinger, Beitráge zur Sektengeschichte des Mit-
telolters, München, II, 1890, pp. 85—92. Ambele texte au fost
reproduse în paralelă şi studiate de Prof. I. Ivanov, Bozo-
MMACKH ge H necendu, Sofia, 1925, pp. 73—87. Cf. si
Montague Rhodes James, The Apocryphal New Testament,
Oxford, 1926, pp. 187—193.

EPISTOLE APOCRIFE. LEGENDA DUMINICEI
(EPISTOLA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS)

În timpurile de formatie ale creștinismului, apo-
stolii, carii colindau mările şi ţările pentru a imprás-
tia sáminta Evangheliei, au simţit nevoia de a se
pune ín legáturá cu comunitátile formate de el
prin scrisori, fie pentru a lămuri o chestiune de dogmă,
fie pentru a întări şi sustine zelul neofitilor. Îndeosebi,
apostolul Pavel, care era un om foarte cult pentru
vremea lui, ne-a lăsat cele mai numeroase scrisori,
în care poezia mistică a creştinismului se îmbină cu
fineţea dialecticel.
Alături însă de aceste scrisori ale apostolilor,
incep să se pună în circulaţie în centrele creștine,
poate fără intenţii răutăcioase, scrisori privitoare la
diferite probleme care frámintau creștinătatea și
pe care plăsmuitorii lor, pentru a le da mai multă
autoritate, le treceau pe numele apostolilor, mai
ales pe seama, apostolului Paul, ca de ex. corespon-
denta lui cu Seneca.
Din ciclul acestui gen de corespondenţă apocrifă
face parte şi Epistola Domnului nostru [sus Hristos,
care apare în literatura noastră încă din secolul al
XVI-lea.
Ea pare sá fi luat naştere din preocupările crești-
nilor din primele veacuri de a institui duminica ca
zi de sărbătoare, în locul simbetei, statornicitá in
vechea lege mozaică. Se stie că încă din epoca apos-
tolilor, duminica — Dies Domini — ziua in care
inviase Mintuitorul, cápátase in viata comunitátilor
crestine o importantá deosebitá, fiindcá in aceastá
zi creştinii se adunau laolaltă, înainte de a se face |
ziuá, pentru a cinta imnuri de slavá lui Hristos,
pentru a se lega prin taina euharistiei de a nu face ráu |
si pentru a încheia această fráteascá reuniune printr-o |

129

agapá comuná. Cum insá, in primele veacuri, cres-
tini erau ín minoritate faţă de págini şi cum el
erau în genere oameni umili și săraci, sărbătorirea
duminicei nu putea fi însoţită şi de suspendarea
lucrului. Abia sub Constantin cel Mare, cînd cresti-
nismul a fost recunoscut ca religie de stat, s-a de-
cretat oficial ziua duminicii ca zi de sărbătoare, dar
ȘI după această epocă erau încă mulţi creștini cari
nu ţineau duminica. Un sinod din anul 585 mentio-
nează că: «sunt creștini cari consideră duminica ca
și simbăta și lunea; că n-o cinstesc și că lucrează
duminica, din dragostea pentru arginti, sávirsind
astfel un păcat ». Pentru a face pe creştini să cin-
stească, după cuvintá, zina Domnului, un cleric
fanatic a plăsmuit această ciudată epistolă, pe care
a atribuit-o, pentru a-i da autoritatea necesară,
Mintuitorului. Epistola apare, într-adevăr, pentru
intíilas dată, pe la sfîrşitul sec. al Vl-lea. La anul
584, episcopul Cartaginei, Licinianus, dojeneste pe
colegul său Vincentius, episcopul insulei Ebositana,
că a putut crede că «acum ni se pot trimite nouă
scrisori de către Crist ». Identitatea scrisorii ne este
vrecis stabilită, în următorul pasaj:

« In principio ipsius epistolae legimus, ut dies Dominicus
colatur... Et si forte ipsum nomen novum te delectavit
quia ipsa epistola, sicut simulator scripsit, de coelo discendit
super altare Christi, iu memoria S. Petri Apostoli, scito dia-
boli esse figmentum. a"?

Două veacuri şi jumătate mai tirziu, scrisoarea
reapare la consiliul bisericii latine, întrunit la Latran,
de Papa Zaharia, în 745. Înaintea acestui consiliu
este invinovátit de erezie preotul Adalbert, care rás-
pindea o scrisoare a Domnului nostru Isus Hristos,
căzută din cer la lerusalim. Această scrisoare, trans-

* «La începutul scrisorii citim că ziua de duminică sá se
sărbătorească. .. Si dacă cumva numele nou însuşi te-a des-
fătat, fiindcă scrisoarea, asa cum a scris acel impostor, s-a
pogorit din cer deasupra altarului lui Hristos, la mormiîutul
Eu apostol Petru, sá stii cá este o plásmuire a diavolu-
ul. »

130

misá din localitate în localitate şi de la preot la
preot, ar fi fost adusă de arhanghelul Mihail, la
Roma, pe mormintul sf. apostol Petru, «ubi claves
regni coelorum constitutae sunt. Et 12 papati qui sunt
in Romana civitate, triduans fecerunt vigilias in
ieiuniis, in orationibus, per diebus et noctibus » *.
Cind scrisoarea preotului a fost cetitá in consiliu,
papa, surprins de atita naivitate, se adresează epis-
copilor cu aceste cuvinte: « Fraţilor, Adalbert ăsta
e un nebun).

Cu toată condamnarea consiliului din Latran,
epistola și-a continuat însă drumul si, deşi i se pierde
urma, totuşi la diferite ráspinti ale istoriei ea apare
din nou la lumină.

Hyppolyte Delehaye presupune, cu dreptate, că
în epoca cruciadelor, scrisoarea, pe care o colporta
Paul Eremitul ca fiind căzută din cer și care se
incheia cu un îndemn la cruciadă, era o adaptare a
Epistolei Domnului privitoare la duminică. |

În secolul al XIII-lea, un abate din Normandia
o cetia în Anglia, la predicele sale, iar în veacul
următor îi dau o circulaţie mai întinsă flagelantu —
o sectă de călugări fanatici, cari, pentru expierea
păcatelor, se biciuian in public pînă la singe. Un
cronicar german, Albert Argentinensis, povestind
sosirea flagelantilor în Bavaria, în anul 1349, men-
tioneazá că ei cetiau poporului o scrisoare care ar
fi căzut din cer pe altarul sf. Petru şi în care Min-
tuitorul, dojenind omenirea pentru ráutátile el,
recomanda sărbătorirea duminicii, sub amenințarea
unor straşnice pedepse.

În ce priveşte localitatea de unde a fost pus în
circulaţie apocriful, părerile sunt împărțite: Delehaye,
întemeindu-se pe faptul cá cele mai vechi versiuni
sunt latine, crede cá legenda a fost plásmuitá in
Africa latină a primelor veacuri. Bittner, inteme-

* «Uude au fost puse cheile împărăției cerurilor. Și 12
părinţi care se află în cetatea Romei au făcut veghe de cite
trei zile în post si rugăciuni, ziua şi noaptea. >

131

9— 319

mdu-se pe critica interná a textelor, crede cá proto-
tipul a fost scris in limba greacă 1.

Serisoarea a fost de altfel foarte ráspinditá in
Germania, — o versiune a fost inseratá in cronica
orașului Strasburg, scrisă de Fritscbe Closener; o
alta a fost imprimată în Colonia, la 1604.

Povestea duminicu, in redactunea copiată de
popa Grigorie, ca si in alte redactiuni posterioare,
are cam urmátorul cuprins:

La cetatea lerusalimului, in scaunul cel sfint, a
căzut o piatră din cer, mică la vedere, dar asa de
grea, încit nimeni n-o putea ridica. S-au adunat,
atunci în jurul ei patriarhii, călugării gi preoţii si,
după ce petrecură in veghe şi rugăciune, trei zile
și trei nopţi, se auzi glas din cer grăind: «luaţi
piatra ». Și luînd patriarhul piatra, a desfácut-o si
a aflat într-insa cartea Mintuitorului. În această
carte Domnul amintește că de trei ori pînă acum a
sfătuit omenirea sá se întoarcă pe calea cea bună,
dar totul a fost zadarnic. Acum, pentru cea din
urmă dată, îi prevesteste să păzească sfinta duminică,
fiindcă in această zi Dumnezeu a creat pe Adam,
în această zi îngerul Gavril a prevestit pe Preacurata
Fecioară de naşterea Mintuitorului, si în această
zi Dumnezeu va judeca viii şi morţii. Cine nu va lăsa
lucrul sáu simbăta, dintr-al noulea ceas, pînă luni,
la rásáritul soarelui, şi nu va merge cu « toată fomeia
(familia) sa » la biserică și la liturghie să se roage cu
frică, va fi blestemat. Si urmează apoi înşirarea
celor mai straşnice pedepse ce vor fi trimise asupra
omenirii neascultătoare: «fieri iuți» şi «șerpi cu.
două capete si cu gurile de foc, de vor suge trupurile
oamenilor »; deschiderea cerului, care va lăsa sá
cadă pre pámint o ploaie de foc în «luna lui Priere »
(aprilie), de va arde tot rodul pămîntului; ridicarea

1 Delehaye în Academie royale de Belgique. Bulletins
de la classe des lettres, 1899, pp. 211 si urm.; Bittner, Denk-
schriften der kais. Akad. d. Wissensch. in Wien, Philos.-hist.
Klasse, 51 (1906).

132

luminii soarelui; secarea riurilor $1 márilor cu toate
apele, «de se vor intoarce cátre cer »; trimiterea pe
pámint a unor pásári cu capetele ca de bou, care
vor suge sîngele din trupul celor păcătoși.

În toate versiunile, legenda, după ce ameninţă
cu blestemul pe cei ce vor zice că epistolia nu este de
Dumnezeu « faptă », ci de mină de om, se încheie cu
o exortatie, care, în Codicele Sturdzan, are următoarea
formă:

«Si atastă carte să o cetească, sáva preutú, sáva diacú,
intre oameinri, si sá invéte si sá o tremeatá de la uinrii al-
alti si pre la cetăţi si pre la domni, fără frică și fără grije; si
sá o tremeatá in toatá lumia. Rutesu vo aceía ce voru asculta
si voru priimi ciasta carte de o voru învăţa, eu le voiu da dul-
ceata raiului in vecie de veacú... Oare cártolariu va fi,
oare va fi vlădică, oare va fi preutu, oare dach, cela ce nu
va povésti si nu va spoinre tutindire, acela sá fie blestemat
de Domnul nostru diîn ceriu şi de 318 de otii (părinţi) de întru
Necheiu; iară cela ce va spiinre şi cela ce va crede de va
priimi la siinre, buînrătate va fi de la tatálú si de la fifulü
Js. Hs. întru vecie de veacú cu dedevárü. »

Desi textul, in forma in care a pátruns in litera-
tura noastrá, este lipsit de compozitie (repetiti,
lipsá de tranzitie) totusi, din cauza blestemului si
a exortatiei finale, a fost, in lumea naivă a clerului
si poporului nostru, apocriful cel mai ráspindit. În
Biblioteca Academiei Románe se pástreazá o sume-
denie de manuscrise din diferite vremuri și ținuturi.
Încă din secolul al XVI-lea mai circula o versinne
slavo-română, care a fost descoperită în anii trecuţi,
cu prilejul unei expoziţii de la leud, în Maramureș.
O altă versiune, in care se spune că piatra ar fi căzut
in tara Bethaniei, în Munţii Măslinilor, de unde,
prin eroare de transmisiune şi copiere, s-a ajuns la
Tara Bátrinilor, se păstrează în manuscrise din seco-
lul al XVIII-lea. Alte versiuni, în sfîrşit, au un adaos
ca din partea lui Ioanichie, patriarhul Terusalimulni,
prin care se recomandă cumpărarea și cetirea tex-
tului. Ea circulă şi azi în masele populare, unde este
cetitá cu sete şi căutată — de cele mai multe ori
purtată chiar de cei ce nu ştiu carte — ca un talis-

133
9*— 319

man; şi, in diferite centre ale ţării, unele case edi-
toare şi-au creat o sursă frumoasă de venit din tipá-
rirea cártuliei.

Această lungă vitalitate şi întinsă circulaţie nu
putea să nu rămiie fără urme în sufletul popular.
Documente folclorice, culese din toate colţurile pá-
mîntului românesc, vădesc, generalizată pretutin-
deni, interdicţia de a munci duminica.

lată cîteva exemple:

d « Înspre duminică nu e bine să faci scáldugcá sau cume-
rie.

Dacá te lai duminica, faci mátreatá si pecingine.

Sá nu muncesti duminica, fiindcá ia foc; dacà injugi boii,
faci a lup.

Dacă cioplesti duminica, pe lumea cealaltă ifi arde aschi-
ile pe piept.

Nu e bine să împleteşti duminica, fiindcă te tai cu ce
lucrezi. »

(Revista Jon Creangă, anul III (1910), p. 338; A. Gorovei,
Credinte și superstiții, p. 109.)

Pe-alocurea imaginaţia populară, îngrijorată de
aceste interdicții și ameninţări, a personificat dumi-
nica într-o sfintá care cutreieră lumea, pedepsind pe
cei ce nu-i cinstesc ziua. Astfel, într-o legendă din
Dorohoi, culeasă de părintele D. Furtună !, se poves-
teşte că o femeie aprinsese cuptorul, într-o duminică
dis-de-dimineatá, ca să facă piine, însă nu avea spor
de loc, fiindcă aluatul ráminea tot moale. Deodată
vede « venind dispre Prut trei femei cu cite o făclie
aprinsă în mină. Erau cele trei sfinte zile: sf. Dumi-
nică, sf. Miercuri și sf. Vineri.» Sfintele ajutará
femeii să fráminte, să facă si să aşeze piinea in cup-
tor. Pe cînd piinea creștea în cuptor, sfintele puse
pe femeie să se laie; apoi o gátirá frumos; o intin-
seră pe laitá —«gi ea a adormit de veci, moartă
ca toti morții » Abia după un an puturá megieșii
s-o urnească de pe laitá, ca s-o ducă la groapă, dar şi
atunci trebuiră să taie stilpii de la laitá. Pe cînd tăiau

1 Dumitru Furtună, Vremuri înțelepte, Academia Română.
Din viața poporului român. Culegeri si studii, p. 86—87.

134

cu ferestrăul, tisnea singe din stilpi, căci «asa arăta
Dumnezeu semne înainte vreme ».

Ideea cinstirii duminicii, sub ameninţarea celor
mai groaznice pedepse — idee răspindită prin acest
apocrif — a preocupat aga de mult sufletul popular,
încît s-a resirint pînă si în colinde. Într-un colind
din Ardeal, după un prolog in care se povesteste
că la poarta raiului e sobor mare «de săteni, de
poporeni şi de negri cálugárasi», cari se întreabă
in ce margini de pámint este Domnul sfint «de
judecá sufletele, cele bune, cele rele », urmeazá mal
departe:

«Vai de ei, de nepostelnici, Ferice de cei postelnici,
Care nu-şi postesc posturile, ^ Care-mi postesc posturile,
Nu-si ajuná ajunurile, Si-mi d'ajuná ajunurile
Nu mi-si tin duminecile. Si mi-și tin duminectle!
Ei mihniti cà vor merge Ei voiogi cá mi s'or duce
Dinainte Sfîntului, Înaintea Sfîntului,

Ca pleava păringului, Ca gráuntul griului.» !
Înaintea vintului!

Duminica apare, precum a arătat şi Gaster, de
asemeni în basme, ca o protectoare a eroului Făt-
Frumos, precum si in descintece, alături de Maica
Precista, dar este greu de dovedit în aceste cazuri
legătura cu epistola apocrifá.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: Hasdeu, Cuvente den bă-
int, IT, pp. 43—55, versiunea din Codex Sturdzanus în
chirilică şi transcriere latină, cu versiunea modernă ti-
páritá în josul paginei. Un fragment din aceeaşi versiuue
publicat de M. Gaster în Chrestomatie română, I, pp. 8—9.
Altă versiune din secolul al XVI-lea în I. Bianu, Texte de
limbă din secolul al XVI-lea reproduse ín facsimile, II,
Manuscript de la leud... Academia Română, sect. lit.,

2 Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, Academia Română.
Din viața poporului român. Culegeri st studii, XX, 1914, p.
107, colind CLII: Mare-i vorbă și adunare, din Agristeu, v.
43—26 cf. şi nr. 3, p. 107.

135

Bucnrești, 1925, pp. 1-28; Jon Creangă, 1V, pp. 309—310,
după un ms. copial în 1848 de Neculai Borcilá la mănăstirea
Secul (tipul Tara Bethaniei); Ion Creangă, IV, p. 226, după
un ms. din 1838, copiat in Moldova (tipul Tara Bátrinilor).

Menţionate: N. Dráganu, Dacoromania, IN (1926),
p. 1097, «o variantă scurtă într-un manuscris al liceului
„Gh. Coşbuc” din Năsănd, cu o nolá slavonă la sfirsit, scrisă
de popa Simion din satul Selcea, nu departe de Cluj, în
anul 1715, 4 maiu»; dr. Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii
episcopiei greco-catolice din Oradea- Mare (Acad. Rom., mem.
sect. ist., seria 111, tom. 1, mem. 6), p. 27, nr. 147: Epistolie
de iuvdidturá ce au trimes Domnul Dumnezeu din ceriu si
au căzut pre pámint în cetatea Ierusalimului, in 8% de 32
foi, scrisă de «diacul din varmeghea Crasnii, locuitoríu în
Pecei », la 1733.

Tipárituri moderne: FEpistoliile Domnului privitoare
la duminică se publică pentru popor şi azi în broşurele
mici în 16? san în 8%: « Epistolie a Domnului nostru Isus
Christos ce a trimis-o Dumnezeu din cer. Broşurile cuprind
ambele scrisori: 1. tip Ierusalim, cu tillul de mai sus (al
copertei); 2. tip Tara Bátrinilor, cu tillul Epistolia Maicii
Domnului. După această ultimă scrisoare urmează, fără
titlu gi fără nimic despărțitor, Visul Marci: Domnului şi
Călătoria la iad. ln Biblioteca Academiei Române se găsesc
multe asemenea brosurele, dintre care cea mai veche a fost
tipărită la Bucureşti, în 1863, în tipografia Rassidescu. Cele
mai multe sunt publicate în Bucureşti; cîteva la Craiova,
Slatina— unele chiar la sal: Mușetești, Argeş, 1902. Citeva
din ele n-au indicație de dalá si localitate. O ediţie tipărilă
in Bucureşti, tirziu, în 1887 (Tipografia Laboratorilor români),
este încă cu litere chirilice.

Inedite în biblioteca Academiei Române: a) Tipul
Ierusalim: Ms. nr. 4182 f. 526 v. — 530 din a dona ju-
málate a sec. al XVII-lea, fárá dată si nume de copist,
dar scris de acelaşi popa Ursu din Cotiglealiu, care a mai
copiat mss. 4151 si 4641, pe la 1676 (cf. facsimil in I. Bianu
şi N. Cartojan, Album de Paleografie românească, Bucureşti,
1926, pl. V.); ms. 701, copial de loan, lácuitoriu in Gefa
Muncacianul, la 1732, sept. 23 (descris in 1. Bianu, Bibl.
Acad. Române, Catalogul manscripielor românești, II, p. 451);
ms. 3806 in 8 ? (f. 88 v.—103), copiat de « Petru Sindé, nemis
in Varmegiia Hinedorii şi diiac lácuitoriu in Roșcani» (f.
18 v.), la anul 1748 (1.87v.); ms. 3561 f. 1—16 copiat de «Marco
Romanesculu, dascălul din Breb (Gorjul de Sus), pentru
părintele Mihaiu din Călinic, 1773 iulie 10»; ms. 2897, f.
56—63 (lipsesle începutul, copiat de Iftimií sin Gheorghil
Ștedul căpitan, în anul 1803); ms. nr. 709, Trenieateria
Domnului, începutul sec. al XVIII-lea (descris în 1. Bianu,

136

Catalogul manuscriptelor românești, ll, p. 461); ms. 476, sec.
al XVIII-lea (descris in 1. Bianu, Cotalogul manuscriptelor
româneşti, |, p. 209); ms. nr. 2351, conține ambele lipuri:
Ierusalimul, f. 17—32; Tara Bátrinilor, f. 3—16; ms. nr.
2225, copiat de Vasile sin Dimi oí Purcari, Gor], la 1815;
nr. 4833, f. 86—92, copiat la 1826, de Gheorghe Dimitriu
Pappa, Colțea, aug. 2 (f. 95); nr. 4232, copiat, de Georgie
Táranu, gránicer in Caransebes, la 1825; nr. 2527 f. 2, scris
la 1823 de loan Berar, din Banat, poale din Lipova, fiindcá
pe f. 1 v. se găseşte nota posesorului: «loan Skelegia preparand,
1827 » din Lipova; nr. 2900, f. 1—8, copiat de M. Bráescu,
la 1835; nr. 2194, f. 1—14, copiat la 1836, « de robul ]ui Dum-
nezeu Constandin »; nr. 4724, copiat la 1838, lunie 20 (fără
nume de copist); nr. 2376, f. 12 v., copiat la 1839, mal 20. b)
Tipul Tara Bătrinilor: Ms. 2226, f. 4 v.—9 v., SCTIS de a Grá-
ciun sin Costo (sic) ot Tetinvo » iunie 28, 1805, la un loc cu
Visul Maicii Domnului, 1. 9 v.; nr. 3824, copiat la anul 1843
februarie 26 (inceputul pe ultima foaie a ms.); nr. 2376, f.
10, copiat la anul 1839, mai 27; nr. 2225, copiat de « Vasile
sin Dimi ot Purcari, Gorj», la 1815.

Texte slavoneşti: Pypin, Ilamammuxu cmapuwuon pycckoú
aumepamypw ( JIOHCHILA u ompeueaubin KHUCU Dycck. CmMAapunel ), HH,
pp. 150—153; N. Tihonravov, Iamamnuku pycckod ompeuen-
noŭ aumepamypu, 11, pp. 324—338, după un ms. din secolul
al XVI-lea; Dragomanov, Maaopycckin napoduua npeOaHis,
Kiev, 1876, pp. 144—145 (dupá Hasdeu, Cuvente, 11, p. 29
si nota 17— mie inaccesibilă); dr. Ivan Franko, Coder apo-
cryphus e manuscriptis ukraino-russicis collectus, vol. IV,
mai multe variante, pp. 49—79.

Texte greceşti: A. Fabricius, Codex apocryphus
Novi Testamenti, 111, p. 511—512, numai inceputul dupá
un ms. din Bibl. Bodl.; Migne, Dictionnaire des apocryphes,
II, p. 367; A. Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova,
1893, pp. 23—32, două variante (a. tipul Roma, după un ms.
din 1497; b. tipul Ierusalim-Bethleem, dupá un ms. din sec.
al XVI-lea); Maximilian Bittner, Der vom Himmel gefallene
Brief Christi in seinen morgenlündischen Versionen und
Rezensionen in Denkschrifien der kaiserlichen Akademie d.
Wissensch. in Wien, Phylosoph. — hist. Kl., 51 (1906), toale
tipurile, la care adaugá si versiunile orientale. Despre versiu-
nea etiopianá cf. si René Basset, Les apocryphes éthtopiens
in La Haute Science Y, 1893, pp. 449— 465, unde se citează
si versiunile publicate anterior de Ewald si Praetorius.

Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, 11, pp. 21—42;
Gaster, Literatura populară română, pp. 371—381; E. Vo-
ronca, Studii in folclor, 11, Cernăuți, 1912, pp. 312—317
(cu interprelári subiective); N. Dráganu, despre raporturile
dintre versiunea leud si despre copistul versiunei Martian,
pe care-l crede «identic cu sasul care a copial Catechismul

187

luieran » in Dacoromania, IV (1926), pp. 1096—1098; cf.
și o notitá a lui V. Bogrea în Anuarul Institutului de Istorie
națională din Cluj, I (1894—92), p. 322, nota 3, unde se sem-
naleazá o versiune greacá cu imprecatii contra bogomililor;
Fabricius, Codex apocryphus Novi Testamenti, III, Hamburg,
1719, pp. 308 si urm. ; Veselovski, 2Kypnaab uunucm. napoó., npoc.,
vol. 184, pp. 50—115; Hippolyte Delehaye, La lettre tombée
du ciel in Académie royale de Belgique, Bulletin de la classe
de lettres, 1899, pp. 211 si urm. Pentru versiunile orientale:
Trumpp, Zum. Briefbush in Zeitschrift der deutschen morgen-
lândischen Gesellschaft, X X XIV (1880), p. 241, si mai ales
Maximilian Bittner, studiul citat in Denkschriften der kaiser-
lichen Akademie d. Wissensch. in W ien, Philosoph.— hist.
Klasse, 51 (1906), unde se studiazá textele grecesti, armenesti,
siriace, etiopiene, carsune, arabe, in filiatia lor; toate descind
din greceste.

LEGENDELE BIBLICE

PALEEA

Literatura apocalipticá are, dupá cum am vázut
din paginile precedente, tendinta de a aminti credin-
cioşilor că, dincolo de această viatá pămintească,
începe o viaţă veşnică în care fiecare va găsi, pe pajis-
tele raiului sau in focurile iadului, rásplata faptelor
sale de pe pámint. Ea formeazá primul ciclu de
elemente apocrife si este reprezentatá prin cele mal
vechi manuscripte din cite au ajuns piná la noi.
Al doilea ciclu, reprezentat prin manuscrise din
prima jumătate a secolului al XVII-lea, este alcă-
tuit din legende privitoare la materia Vechiului
Testament şi la legăturile lui cu Noul Testament.

Legendele privitoare la Vechiul Testament iși au
originea în literatura iudaică. Imaginaţia pioasă a
poporului evreu nu se putea mărgini, în cursul veacuri-
lor, la materialul legendar al Bibliei, care aci infátisa
o povestire prea sumará pentru a satisface curiozi-
tatea, aci dădea naştere la contradicții. De aceea
legendele biblice au fost amplificate.

În prelucrarea textului biblic au jucat un rol
important chiar rabinii, carii au combinat si între-
ţesut datele scripturilor canonice, fie pentru a inlá-
tura contradictiile, fie pentru a multumi curiozita-

tea populară, fie pentru a pune, în cursul timpului,
legendele biblice în acord cu noile concepții etice ŞI
dogmatice, fiindcă, după cum se ştie, cugetarea
religioasă a poporului evreu a suferit treptat influente
babilonice, persane şi grecești. La dezvoltările rabi-
nice ale textului biblic, s-a adăugat, cu timpul,
elaborarea imaginaţiei colective a poporului, și în
felul acesta s-a ajuns ca, în jurul marilor drame
si al personalităţilor de seamă ale Bibliei, să se
l urzească o serie întreagă de legende apocrife. Crea-

141

E AS

tiunea lumii, viaţa primilor oameni după izgonirea

din rai, strămoșul neamului lui Israel, Avraam, şi
marele legiuitor Moise, au fost punctul central la
o sumă de prelucrări şi legende. Din literatura iudaică,
aceste legende au trecut, adaptindu-se si dezvoltin-
du-se, mai departe, în literaturile creştine.

În Bizanţ, aceste legende apocrife au pătruns în
hronografe, acele vaste repertorii de istorie univer-
sală can duc povestirea evenimentelor de la creaţia
lumii pînă în vremea scriitorului. Începînd cu opera
scriitorului bizantin, de origină siriacă, Malalas,
materialul apocrif a trecut de la bronograf la hrono-
graf, piná la compilatiile lui Cigala gi ale lui Dorotei
de Monembasia, care au intrat in literatura noastrá
din limba greacá, pe la jumátatea secolului al XVII-
lea.

Materialul legendar apocrif al Vechiului Testa-
ment ni s-a mai transmis însă si printr-o altă compi-
late interesantă, cunoscută sub numele de Paleca
historica. Paleea historica este o expunere în formă
de cronică a textului biblic, amplificat şi îmbogăţit.
cu legende apocrife si populare.

in literaturile slavice a pătruns de timpuriu,
tradusă după o versiune greacă, care, după cum au
arătat A. Popov si Vasiliev, nu se urcă mai sus de
secolul al 1X-lea, fiindcă dintre toţi autorii citati
(losef Flavius, Grigore Teologul, loan Hrisostomul,
Andrei Cretanul) cel mai nou este Teodor Studitul,
care a murit în anul 826.

Paralel cu Paleea istorică, literatura rusească
mai cunoaşte o altă Paleea, interpretată (Tolkovaia
Paleta), care se deosebeşte de cea dintii prin faptul
că materialul legendar este aci intretesut cu comen-
tarii dogmatice și consideratiuni polemice, indrep-
tate mai ales impotriva iudeilor și mahomedanilor.
Raporturile dintre aceste două tipuri de Pali n-au
fost încă precis stabilite.

Chestiunea originii Paleei interpretate a format.
subiectul unor lungi discutiuni în literatura rusească.
Unii, ca Șahmatov, pretind că ea aparţine primelor

142

monumente ale scrisului cirilic, că este opera lui
Metodiu sau a unuia dintre școlarii săi și că a pătruns
în Rusia cel mai tirziu pe la sfîrşitul secolului al
XI-lea. Alţii, ca Îstrin şi Mihailov, susţin, dimpo-
trivă, că Tolkovaia Paleta a fost alcătuită în cuprin-
sul literaturii ruseşti cu puţin timp înainte de seco-
lul al XIII-lea.

În literatura noastră se cunoaşte pină acum
numai Paleea istorică. Un fragment din această
Palee, « începind de la zidirea lumii și piná la jude-
cători inclusiv », a fost găsit de Gaster în ms. 409
al Academiei Române. Despre el, Gaster ne dă
următoarele sumare lămuriri:

« Adeseaori s'a păstrat textul biblic verbal, uneori însă cu-
prinde interpolatiuni legendare... Manuscriptul întreg este
tradus din limba slavicá, şi această parte a lui pare a fi mal
mult sau mai puţin identică cu „Palia“ foarte vestită în
literatura rusească ».

Titlurile capitolelor, așa sumar cum ni le dă
Catalogul manuscriptelor românești de 1. Bianu ȘI
R. Caracas (11, pp. 202—203), corespund în linn
mari cu titlurile capitolelor diu textul Paleet gre-
cești, publicat, după articolul lui Gaster, în 1893,
de către Vasiliev. Din tot acest text al Palee nu
mai avem la indeminá, pentru studiul nostru, decit
notițele sumare publicate de Gaster și citate mai sus,
precum şi fragmentul despre Melhisedec, publicat
de el în Chrestomatie, 1, pp. 65—68.

MELHISEDEC

În Biblie se pomenește de un personaj misterios,
care apare într-un moment hotăritor din viața lui
Avraam: Melhisedec. În Cartea Facerii (XIV, 14),

1 A. Mihailov, Zur Entstehungsgeschichte der « Totkovaja
Pateja » în Zeitschrift für slav. Phil., Leipzig, 1927, pp. 115—
131.

143

povestindu-se intoarcerea lui Avraam, dupá lupta
cu impáratul Elamului, pentru dezrobirea lui Lot,
se spune textual cá « Melhisedec, impáratul Salimu-
lui, La adus piine si vin; si era el preot lui Dumnezeu
celui prea inalt; si l-a binecuvintat ». Cine era acest
Melhisedec, cum de-a ajuns el preot al lui « Dum-
nezeu celui prea înalt », cînd făcea parte din lumea
páginá — sunt chestiuni la care Biblia nu dă nici
un răspuns.

Apostolul Pavel, în Scrisoarea către evrei (cap.
V şi VII), dezbătind tema că Hristos este în veci
arhiereul nostru desávirgit, revine asupra lui Melhi-
sedec într-o formă menită a spori misterul care
inváluia personalitatea lui si a atita curiozitatea
creştinilor:

«Fără tată, fără mamă, fără spitá de neam, neavind
inceput zilelor, nici sfîrşit al vieţii, şi făcut fiind asemenea
Fiului lui Dumnezeu, el rămîne preot pururea ».

Acest «fără tată, fără mamă, fără spitá de
neam» dá loc la nedumerire, cu atit mai mare,
cu cît mai Jos, la versetul 13, apostolul adaugă despre
Melhisedec că își are «obirșia din altă semintie, de
unde nimeni n-a slujit altarului ».

Pentru explicarea acestei aparente contradicții
s-au plăsmuit mai multe răspunsuri, care au fost
punctul de plecare al legendelor despre Mel-
hisedec.

O tradiţie păstrată de cronicarii bizantini, înce-
pind cu Cedrenus, Simeon Logothetul, M. Glycas,
ne spune că Melhisedec ar fi finl lui Sit, împăratul
Egiptului, că părinţii lui erau oameni răi şi se inchi-
nau la idoli, pe cind el singur s-a reîntors la cunos-
tinta lui Dumnezeu. De aceea părinţii lui nu se
socotesc în numărul celor drepţi şi nici nu se pome-
nesc, încît el se poate numi, cu drept cuvînt «fără
tată, fără mamă ». Aceste traditiuni au pătruns in
literatura noastră mai tirziu, în a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, prin traducerile și prelucrările
de pe hronografele greceşti ale lui Pătrașcu Danovici

144

(tip Cigala) şi Grigore dascălul (tip Dorotei de
Monembasia).

O altă tradiţie, necunoscută pină acum în lite-
ratura noastră, lămureşte că Melhisedec era fiul lui
Nir, fratele lui Noe şi că a fost răpit de arhanghelul
Mibail în rai, unde a fost ținut pînă s-au retras apele
potopului. -

O a treia legendă şi cea mai frumoasă, atribuitá
sfintului Atanasie, a pátruns in literatura noastrá
încă din secolul al XVl-lea, sau începutul celui de
al XVIl-lea. Ea se păstrează in manuscrisul cu nr.
469, fost în depozitul Academiei Române *, precum
si în altele mai noi, pentru care vezi <mai> jos biblio-
grafia.

Subiectul este:

Avraam a auzit într-o zi glasul Domnului indem-
nindu-l să puie şeaua pe asinul său, să ia cu el piine,
încălțăminte şi îmbrăcăminte, să se suie în măgura
Tamariei şi acolo să strige de trei ori: «omul lui
Dumnezeu cel prea înalt».

Înaintea lui se va ivi atunci un om însălbătăcit,
de care să nu se sperie, ci pe care să-l ospăteze, să-l
curețe şi să-l îmbrace. Avraam porneşte la drum și
implineşte porunca Domnului. Povestea se întrerupe
aci, pentru a lămuri cine este misteriosul personaj
care trăia pe munte, în adincul codrilor.

Melhisedec, care înseamnă în ebraică «regele
dreptăţii » se numea în copilărie numai Melhi (rege).
El era fiul unui rege págin, Osedec, şi al soţiei aces-
tuia, Salima. Mai avea un alt frate, cu numele Sedec.
Osedec, fiind págin și dorind să aducă Jertfe 1dolilor
săi, trimite pe Melhi in Galileea, unde îşi avea tur-
mele, ca să aducă niște viței. Melhi pleacă pe înse-
rate, dar, continuă textul, «într-acea noapte era
luna foarte luminată şi stelele străluceau foarte».
Acestea dacă văzu Melhi, se miră şi gîndi întru sine,
zicînd: «Oh, pre ce lucruri frumoase odihnește
Dumnezeu, făcătorul a toate! Duce-mă-voiu de

^ œ V, nota dela p: 22.

145

voiu spune párintelui meu: mai bine acestuia sá
ináltám jertfă, decit bozilor celor muti şi surzi.»
Si astfel, complet transformat în sufletul sáu, Melhi
se întoarce acasă si împărtăşeşte tatălui gindurile
sale. Osedec, habotnic în idolatria lui, se minie pe
finl săn şi-l ameninţă că-l va jertfi în locul viteilor.
Melhi izbutește cu greu să potolească furia tatălui
şi porneşte din nou spre Galileea, ca să aducă vitell.
În acest răstimp, Osedec comunică soţiei sale că
s-a hotărit să aducă jertfă idolului pe unul din fii
lor. Salima, care tinea mai mult la Melhi și care
înțelegea de unde vine hotărîrea lui Osedec, îl con-
vinge să facă alegerea prin sorti, în speranţa că-l va
putea mintui pe Melhi. Zarurile cad însă tocmai
asupra acestuia. Salima trimite atunci pe Sedec să
iasă în drumul fratelui său şi să-l sfătuiască, din
partea mamei sale, să nu se mai întoarcă acasă.
Melhisedec se retrage în « muntele Eleon, ce se cheamă
milă », şi-şi duce viaţa în pustnicie. Oraşul Salim se
năruie însă, cufundindu-se în pămînt, în urma unui
cutremur. Şapte ani trăieşte Melhisedec în pustie-
tatea muntelui, hrănindu-se cu mugurii copacilor
şi cn miere sălbatică, rugindu-se necontenit Dom-
nului, pînă cînd soseşte la el Avraam. Patriarbul ii
aduce hrană si îmbrăcăminte şi, după ce-l tunde
și-l îmbracă, îl conduce la casa sa si îi dă dijmá din
toate.

Această legendă, în forma de mai sus, este tra-
dusă din limba slavă, unde se găsește încorporată
în textul Paltet.

În limba slavă legenda a intrat din literatura
bizantină, unde se găsește publicată între operele
atribuite sfintului Atanasie din Alexandria. Gaster
a indicat, în Literatura populară română, p. 303, că
versiunea slavă «se potriveşte întocmai cu textul
grecesc, publicat de Fabricius (pp. 311—320), numai
ici-colea a mai scurtat sau a mai adaus cite ceva
traducătorul slav ». Mai apropiată este însă versiunea
slavă, şi împreună cu ea şi cea românească, de textul
enprius în Paleea grecească, publicată de A. Vasiliev

146

in Anecdota graeco-byzantina (pp. 206—211). Textul
grecesc al lui Vasiliev concordă cu textul românesc
în toate amănuntele în care acesta se deosebește de
versiunea românească modernă, de care ue vom
ocupa îndată. Numele sunt și ele identice; numai
tatăl lui Melhisedec se numește in redactiunea
greacă 'Iwoedex (de unde în versiunea românească
Osedec). În versiunea românească s-a strecurat
prin intermediarul slav un cuvint care însă n-a
fost înţeles de traducători. Anume: se spune în
textul românesc cá Melhisedec s-a retras in « mun-
tele Eleon ce se cheamă milă», ceea ce corespunde ur-
mătorului pasaj din redactiunea greacă a lui Vasiliev:
èv và öper TO vOv xadovueva Eray (== în muntele
numit acum al Măslinilor). Această greşeală de
traducere purcede dintr-o confuzie ortograficá: ¿hata
(5) înseamnă in greceşte măslin; £Acoc (16) = milă:
Gregeala ortograficá probabil a tras după sine
confuzia de sens.

Pe lingá vechea traducere románeascá din seco-
lul al XVl-lea se mai cunoaşte o alta, modernă,
fácutá din greceste in anul 1812, de cátre un oare-
care Anastasie, al cărui nume este dat în criptografie
chirilică. Textul, dedicat mitropolitului Veniamin,
s-a tipărit în același an, la Iași, |

« Spre a se împărţi ín daru de la mine
La bine credincioşii frati, fără de plată»,

după cum încredinţează traducătorul însuși, în
versurile prin care însoţeşte dedicatia sa. Titlul
complet al legendei în această traducere este: « Pen-
tru Melhisedec istorie si tilcuire foarte minunată
si frumoasă. Tropariu 13 din a treaia pésná a marelui
canon, care canon s-au tilcuit de arhiepiscopul al
Myralichiei Ioanu din ostrovul Lund.

Această « minunată » versiune, tradusă din gre-
ceste, se deosebeşte, după cum a arătat şi Gaster,
de vechea versiune tradusă din slavoneste, prin
faptul că versiunea tradusă din grecește începe de-a
dreptul cu biografia lui Melhisedec. Fratele lui Melhi-

147

10—319

sedec se numește aci Melhi (nu Sedec); si asupra
Ini cad sorții care-l menesc a fi jertfit idolilor. Cînd
Melhisedec sosește cu viteii, în zina orindnitá praz-
nicnlui, găsește pe mama sa plingind si pe fratele
său gătit pentrn jertfă. În acelaşi timp, după pilda
impáratnlni, şi alți părinţi își gătiseră copiii pentru
jertfă, iar în capiştea idolilor se strinsese norod mult
din satele învecinate. Melhisedec, neputind suferi
atita cruzime, s-a retras în muntele Tavornlui si,
plecîndu-și genunchii, s-a rngat lui Dumnezen ca să
trimită urgia sa asnpra celor adunaţi la praznic.
Intr-acel ceas pămintul s-a deschis, senfundîndu-se,
și a înghiţit cetatea din care n-a mai rămas nimic.
Versiunea modernă corespunde de aci înainte cn
cea veche din secolul al XVI-lea, povestind cum
Avraam, călănzit de glasul Domnnlni, a găsit pe
Melhisedec în muntele Tavorulni.

BIBLIOGRAFIE

Texte românești editate: Ms. nr. 469 din Biblioteca
Academiei Române, trimis ín timpul războiului la Moscova *,
este descris de dr. M. Gaster în Revista pentru istorie,
archeologie și filologie, 1, pp. 74—78, si 1. Bianu si
R. Caracas, Catalogul manuscriptelor românești, II, pp. 202—

ii A

cheltuiala părintelui arhimandrit loil, iconomu sfintei Mitro-
polii >, București, 1863. O versiune încrucitva deosebită de
acestea (dar din aceeași familie) a publicat C. N. Mateescu în
revista Șezătoarea, XIII (1913), pp. 107—110, după un
« manuscript anterior anului 1792».

Versiuni slave: Pentru Paleea istorică: A. Popov, Umenia
és umnepamopcxoma Mockoeckons o6ujecmel; ucmopiu u Opeenocmeii
poccitickuxa, vol. |, ( Kuuza. smia nebecu u semau nanea ucmopu-

* V. uota de la p. 22.
148

veckaa), Moscova, 1881; o nouă ediţie, in Moscova, 1892; o
dare de seamă despre l-a ediție: V. Jagić, Zur Apokryphen
Literatur in Archie für slavische Philologie, V (1881), pp.
676—680.

Paleea interpretată (Tolkovaia Paleta) a fost editată de
elevii lui Tihonravov: Hanea Toaxoeaa no cnucky, 25 1dHH0My
es 2. Konomnb es 1406 2. TpyOs yuenuxoes H.C. Tuxonpasosa,
Moscova, 1896.

Pentru Melhisedec: I. Porfiriev, Anokpuguueckia crazania
o eemxo3aebmnuxs suyaxs u cobumiaxs, S. Petersburg 1877, T,
131—5; Pypin, llamamnuxu pycckoú cmapunnolú aumepamypu,
III, pp. 20—23; dr. I. Frauko, Codex apocryphus e manus-
criptis ukraino-russicis, I, pp. 92—102; cf. şi A. latimirski,
Bubaoepagfuueckió o630ps Anoxpugoss 83 AECH OC Oe MCK OI u pyc-
croú nucomennocmu, Petrograd, 1921, 1, pp. 100—111.

Versiuni grecești: Textul Palee: a fost publicat de A.
Vasiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova, 1893, pp.
188—292: “loropia radatod repiéxov ámo tod Adu. Pentru
Melhisedec, pp. 206—210. Manuscripte in Muntele Athos,
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the Greek manuscripts on the
Mount Athos, 1 (ed. 1895): ur. 3758 (45), cu un extras la pag.
371, si nr. 3797 (17) (nr. 8).

Pentru Melhisedec: Fabricius, Codex apocryphus Veteri
Testamenti, 1, pp. 311 — 320; Migne, Dictionnaire des apacryphes,
IT, 583.

Studii: Gaster, Literatura populară română, p. 260
(despre Paleea), pp. 301—306 (despre Melhisedec); Gaster,
Hchester Lectures on Greeko-Slavonic Literature, pp. 147—208
(despre Paleea istoricá in legáturá cu hronografele bizantine
și cu Biblia Scholastic, Biblia historiale, Speculum historiale,
a lui Vicentius de Beauvais, Biblia Pauperum si alte paralele
occidentale). Pentru discutiile privitoare la textul Tolkovaia
Paleta, vezi studiul recent al lui A. Mihailov, Zur Entste-
hungsgeschichte der « Tolkovaia Paleia» in Zeitschrift für
slavische Philologie al lui Max Vasmer, Leipzig, IV (1927),
pp. 115—131, unde se rezumă si lucrările anterioare.

PROROCIREA SIVILEI

Se stie cá sibilele erau, in Inmea anticá, prorocite
cărora credinţele popnlare le atribuian o viaţă
indelungatá ce trecea peste citeva veacuri si uneori
o origine qnasi-diviná — sibila Herofila din Eryt-
heria era fiica unui cioban si a unei nimfe. Cele

149

10*—318

mai renumite erau: sibila de la Cumae, sibila Sava,
la Iudei, şi sibila din templul lui Apolo de la Delfi.

In Asia Mică si in Grecia, oracole sibiline, fixate
in Versuri concise, erau în circulaţie publicá si se
păstrau in case particulare; in Roma însă au fost
adunate de timpuriu, păstrate cu cinste şi puse sub
autoritatea statului. Tradiţia spunea că le adusese
Tarquinius Superbul de la Cumae. Cind Capitoliul
a fost distrus.prin foc, in anul 83 a. Chr., Senatul
a trimis o delegatie in Asia, care a adus din Eryt-
hreia si din alte locuri, o nouá colectie de oracole
versificate, care au fost depuse din nou in Capi-
toliu, unde au fost pástrate piná la 404—408 d. Chr.,
cînd au fost arse de către Stilicon. În zilele de grea
cumpănă pentru cetate, cărţile sibiline erau cerce-
tate de către preoţi, si răspunsul lor era hotáritor
pentru acţiunea cetăţii.

Prin natura cuprinsului său profetic şi enigmatic,
genul literaturii sibilice, asemănător cu acela din
profeţii si apocalipse, putea fi utilizat cu succes
în scopul unei propagande religioase. Cu deosebire,
pe vremea cînd stăpînirea romană cuprinsese toate
ţările din jurul Mediteranei, iudeii din Egipt, îmbi-
baţi de cultură elenistică, dar stápiniti de zelul de
a face prozeliti, pun în circulaţie un ciclu de ase-
menea cărţi sibiline, în care, sub mască păgină,
se străduiesc să facă, în lumea politeistă, propa-
gandă pentru iudaismul monoteist. În epoca cres-
tină, fondul legendar de oracole págine a fost inter-
polat, preformat şi sporit cu elemente noi, pentru
a Îi adaptat la nevoile creștinismului. Astiel ni s-a
păstrat un ciclu de vreo 14 cărţi de oracole, în care
sibilele prezic istoria omenirii, cu aluzii la naşterea
Mintuitorului si cu ameninţări şi sfaturi către
popoarele păgine de a părăsi calea rătăcirii şi a
se reîntoarce prin pocăință la calea adevăratei
credinţe.

Elemente din aceste oracole sibiline au pătruns
in hronografele bizantine, începînd cu Georgios
Monahos (supranumit Hamartolos, ăusproiog =

150

păcătosul) din sec. al IX-lea. Acesta, întemeindu-se
pe traditiuni mai vechi, vorbeşte despre sibile și
pune într-o lumină mai vie pe regina Saba din
Biblie, care, venind la lerusalim în fruntea unei
numeroase caravane ca să încerce prin întrebări
enigmatice înţelepciunea lui Solomon, ar fi prezis
venirea Mintuitorului. Din prelucrarea acestor tra-
ditiuni bizantine s-a alcătuit legenda care a circulat
in literaturile sud-slave si care a pătruns la noi
prin două versiuni deosebite. l l

Textul începe prin a povesti în chip naiv impre-
jurárile miraculoase în care fiica lui Solomon, Sibila,
s-a născut dintr-un ou de giscá. Împăratul David,
aflind de naşterea ei, porunci să o ascundă în ţara
« Ugorescului » (Ungariei). Fata crescu mare, invátà
carte multă si, prin înţelepciunea ei, dobindi tara
« Ugorescului și a Gorului » și ajunse împărăteasă
la Râm.

Într-o zi venirá uimiti la curte cei 100 de « boieri »
ai săi, care visaserá toti acelaşi vis: 9 sori rásárind
fiecare intr-altfel. «Soarele dintiiu curat și lin
răsăria și foarte cu drag noi îl aşteptam și-l socoteam.
Al doilea soare de trei ori întuneca și lumina își
ascundeá... ». Nedumiriti asupra celor visate,
boierii cerură reginei lor să le tilmáceascá sensul miste-
riosului vis; si regina li-l tilmáceste astfel: «Cel
soare dintiiu iaste rodul bulgarilor buni si biruitor.
Al doilea soare sînt grecii... ». Şi astfel Sibila,
continuind tilmácirea, lámureste că: al treilea soare
sunt « frincii »; al patrulea arcadeii; al cincilea sără-
cinenii; al şaselea sirienii; al șaptelea jidovu, sl aci
Sibila are prilejul să prorocească nașterea Mintul-
torului, răstignirea şi învierea lui; al optulea soare

1 Despre alcătuirea legendei privitoare la descendența
dinastiei domnitoare din Abisinia din această legendară regină
si din împăratul Solomon, vezi Joseph Halevy, La legende
de la reine de Saba, în Ecole pratique des Hautes Etudes.
Section des sciences hist. et philologiques. Annnaire, 1905,
Paris, 1904, pp. 5—24.

151

———— e e,

sunt iverii; lar ultimul soare: «aceia sunt tătarii
ce varsă singe pe pámint; şi nimeni înaintea lor nu
va sta; și vor mînca toate ţările. Si ei vor pieri
de nişte oameni de la apus; și se vor chema mus-
cali ».

Legenda a circulat la noi mai întîi în limba
slavă $1 o asemenea versiune, datînd, după Hasdeu
și Miletit, de pe la începutul secolului al XVI-lea,
după Syrku, de pe la sfîrşitul secolului al XVI-lea sau
inceputul celui de al XVll-lea, a fost descoperită
de Hasdeu, în același sbornic al mănăstirii Mihai-
Vodă care cuprinde si legenda românească a morţii
lui Avraam. Sbornicul, trimis la Iaşi, en puţin timp
inainte de căderea Bucureștilor sub germani, s-a
expediat impreună cu tezaurul statului la Moscova,
de unde nu s-a mai întors *. Textul legendei din
acest sbornie fusese însă publicat de Miletié in
sbornicul de la Sofia, în paralelă cu textul románesc
— plin de greșeli, după cum de altfel a observat şi
Gaster — al ms. cu nr. 469 din Biblioteca Academiei
Române.

Părerile invátatilor slavi asupra originei acestei
legende sunt împărțite. Miletit pretinde că textul
este o creaţie originală, plásmuitá în cuprinsul
literaturii bulgare, probabil în întiia jumătate a
secolului al XIV-lea. in părerea sa, Miletió se
întemeiază pe faptul că in cuprinsul legendei sunt
introdusi si bulgarii, infátisati în culorile cele mai
simpatice, pe cînd vrăjmaşii acestora, grecii, sunt
descriși în culorile cele mai antipatice. Primul
soare pe care l-au văzut în vis boierii sunt bulgarii:
«Cel soare dintiiu — tilmăceşte Sivila — iaste rodul
bulgarilor, buni şi biruitori la oaspeţi şi credincioşi;
șI ce direaptă credinţă crestineascá a lui Dumnezău
au închinat»; pe cînd al doilea soare sunt grecii:
dei de trei ori an lepădat credința; şi cu toate

* Astăzi in fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
P. QUA. V. şi p. 111 din volumul al 11-lea al ediţiei
e față.

152

limbile se amestecă; si sint iubitori de argint si
luotori de adăman (cămată) ».

Cadrul legendei însă (9 sori reprezentind 9
popoare) îngăduie ușor unui copist să introducă
— după preferinţe etnice — schimbări in ordinea
de succesiune și în numirile popoarelor, după cum
de altfel vom vedea îndată. Cred că este mai aproape
de adevăr P. Syrkn, care, intemeindu-se pe unele
constructiuni si forme greceşti din textul slav,
admite un original grecesc. l

Această legendă a Sivilei în redacție medio-
bulgară, care circula în mănăstirile noastre, a fost
tradusă, în veacul al XVI-lea, în limba română,
probabil în Ardeal după cum indică unele ungurisme
(enas = argat; adăman = cámatá)!. Prototipul
acestei traduceri s-a pierdut, dar copii de pe el se
păstrează în versiunea manuscriptulni cu nr. 469
din Biblioteca Academiei Române, publicat de
Miletié si de T. Pamfile, precum si in versiunea
publicată de d-şoara Eufrosina Simionescu, după
Codicele din Cohalm.

O a doua versiune románeascá, tradusă în secolul
al XV1I-lea după o redactiune slavă ce venea din
Serbia, se păstrează în manuscriptul cn nr. 1436
din Biblioteca Academiei Române, ms. copiat, in
anul 1701, de Costea dascălul din biserica Scheilor
din Braşov. Versiunea a fost studiată si publicată
în paralelă cu precedenta de d-nul Dan Simonescu.
Deşi s-au pierdut primele pagini —textul începe
cu descrierea sorilor visati de boieri — totuși, din
fragmentul păstrat, se vede clar că este o traducere
care are la baza ei o redactiune sirbeascá.

Primul soare, visat de boierii Sivilei, nu mai este
împărăția bulgarilor, ci împărăţia siîrbuor, despre
care se spune cá vor fi «oameni smeriti și linbovnici
si iubitori de ospeti si vor impáráti bine și frumos

1 Cf, Dan Simouescu, Sibilele în literatura românească,
in Coniributii la istoria literaturit románe. Semiuarul de istoria
literaturii románe (epoca veche) al Universitátii din Bucuresti.

158

pre castă lume, multă vreme ». Al doilea soare sunt
Iviru, infátusati într-o lumină simpatică, după care
vin grecii, prezentați in aceleaşi culori antipatice
ca şi în redactiunea bulgărească.

Pe zidurile vechilor mănăstiri bucovinene
Voroneţ, Vatra Moldoviței şi Suceviţa se găseşte
zugrăvită şi sibila, alături de filozofii păgini. Pic-
turile acestor mănăstiri aparţin însă unui curent
de artă occidentală italiană (cf. N. Iorga şi G. Balş
Histoire de larl roumain ancien, Paris, 1922, ps 130).
Reprezentarea lor se leagă deci de tradiţiile de artă
ale Renaşterii italiene. Reprezentárile iconografice
din unele biserici oltene si muntene (Paraclisul
episcopiei din Rimnicu Vilcea, Biserica din Ciineni-
Argeş, Biserica cu sfinţi din Bucureşti) stau în
legătură cu tipicul obişnuit în biserica bizantină
81 transmis prin vestitele tratate de pictură religioasă
cunoscute sub numele de Erminii. K

BIBLIOGRAFIE

Texte românești: Textul Sivilei din ms. Academiei
Romine cu nr. 469, trimis în timpul războiului la Moscova
a fost publicat intiiasi dată, cu greşeli, de Miletié în Có6opruxs sa
Hapoonu Y momeopenua Hayxau Kuuoicuuna, Sofia, vol. IX (1893)
pp. 161—210, în paralelă cu textul slav; a fost reeditat
de T. Pamfile in revista Jon Creangă, 1X (1916), şi în
extras: Sibile si filozofi in literatura și iconografia romá-
neascá, Birlad, 1916. Textul din Codicele de la Cohalm a fost
publicat de Eufr. Simionescu, Codicele de la Cohalm, lasi
1921, pp. 47—49. Textul din ms. nr. 1436 al Academie?
Románe a fost publicat de Dan Simonescu, Sibilele in litera-
tura românească (in Contributiuni privitoare la istoria litera-
turit române: Epoca veche), Bucureşti, 1929. |

Texte slave: Miletié, Câopnuxs sa Hapodhu Ymomeopenua
Hayxa u Kmnuscnuna, IX (1893), pp. 177—180; dr. Ivan
Franko, Codex apocryphus e manuscriptis ukraino-russicis, I
p p.277 — 278, după uu sbornic din sec. al XVIII-lea (tip: primul
soare — bulgarii). Altele semnalate de Conev, Onucs na
paxonucumh) u cmaponeuamnuml kuueu Hapodna bubauomexa,
Sofia, pp. 316 şi 444. Cf. A. latimirski, Du6aioepadfuueckid a630po
Anoxpugoes es T02(1CHOCAGG AH CKOÜ U pycckoii nucemennocmu, | (1921),
Pei 79480 (i-a scăpat din vedere textul publicat de Mi-

154

Studii: asupra motivelor în literatura noastră: dr.
M. Gaster în Revista pentru istorie, arheologie și filologie,
] (1883), p. 77; acelaşi, in Literatura populará románd, pp.
337—339 si in Gróber, Grundriss der romanischen Philologte,
11, 2, Strassburg, 1896, p. 397; Ov. Densusianu în Cursul de
istoria literaturii române, ţinut la Facultatea de litere din
Bucureşti in 1898 şi redactat de Filip Drugescu; T. Pamfile,
Sibile si filozofi, in revista Jon Creangă, IX (1916), pp. 129
si urm., 158 si urm.; Eufr. Simionescu, Codicele de la Cohalm,
pp. k9—55, cf. însă şi N. Drăganu, Anuarul Institutului de
istoria naţională, Cluj, pp. 363—378; Dan Simonescu, studiul
citat mai sus.

Pentru studiul lui N. Milescu cf. P.P. Panaitescu, Nico-
las Spathar Milescu (1636—1708), Paris, 1925, în Mélanges
de l'École roumaine en France, -ère partie, pp. 75 $i urm.
Pentru Dosoftei: St. Ciobanu, Dosofteiu Mitropolitul Mol-
dovei, trad. din ruseste de St. Berechet, laşi, 1918, pp. 180—
181. Pentru Erminiz, în legătură cu filozofii păgini şi cu si-
bilele: V. Grecu, Darstellungen altheidnischer Denker und
Schriftsteller in der K irchenmalerei des Morgenlandes, Bucu-
resti, 1924 (extras din Bulletin de la section historique, Acad.
Roum. Tome IX, Congrés de bizanth.) pag. 7 si urm.

Pentru domeniul slav in legáturá cu cel románesc: Mi-
letió, studiul amintit mai sus, in C6opuuxs, IX (1893),
pp. 173 şi urm., consideră legenda ca un produs al literaturii
bulgare; P. Syrku, Zur mittelalterlichen Erzahlungsliteratur
aus dem Bulgarischen, in Archie für slavische Literatur, VII
(1883), pp. 78—98, considera, din contrá, legenda ca un
produs bizantin; cf. și Veselovski în ¿Kypnhars Munucmepemea
napnónozo IIpocelujeuin, 1867, februarie, pp. 244—288.

Pentru cártile sibiline in literatura crestiná, vezi biblio-
grafia datá de E. Schürer, Geschichte des jüdischen Volkes
im Zeitalter Jesu Christi, IV Aufl., 111 Band, Leipzig, 1909,
pp. 584— 592. Cf. si Jeanne Lucien Herr, La reine de Sabba
et le bois de la croix in Revue archéologique, XXIII (1914),
pp. 1—31; Samuel Kraus, Die Kónigin eon Saba in den
byzantinischen Chroniken in Byzantinische Zeitschrift, XI
(1902), pp. 120—131.

LEMNUL CRUCII

Manuscrisul nr. 469 al Academiei Române, aflat
acum la Moscova“, care cuprinde textele analizate
mai sus, se încheie cu o poveste apocrifă în care se —
vede, mai clar decit in legenda Sivilei, intenţia de a

nëm n9

Dune in legătură materia Vechiului cu a Noului

EV. nota de la p. 22.
155

}

Testament. Este povestea despre lemnul din care

s-a cioplit crucea pe care a fost răstignit, Mintuitorul..

"Legenda tinde să dovedească că lemnul acesta n-a

fost un lemn ca oricare altul, ci că el este vechi

“de cînd lumea, fiindcă își are originea de la creatiune.
"El a crescut din arborele raiului din care Adam si
Eva au gustat fructul oprit, si a fost menit să deviná,
printr-o serie de peripetii pe care mi le dezváluie
legenda, lemnul mintuirii, chiar de la obirșia páca-
tului primitiv. Printr-un proces de interpretare sim-
bolică, legenda își propune sá mai arate împrejurările
în care crucea Domnului a fost ridicată deasupra
locului în care zăcea cápátina lui Adam, astfel incit
singele Mintuitorului, revársindu-se peste ea, a
ráscumpárat-o din pácate.

Legenda a fost plásmuità din imbinarea unor
elemeute care veneau din tradiţia scrisă și din folclorul
iudaic (Apocalipsul lui Moise), cu elemente din
literatura apocrifă creştină, în special din Evanghelia
lui Nicodim.

_— Ea a fost adusă în Occidentul medieval, probabil

prin cruciați, căci se găsește in manuscripte latine
începînd numai din veacul al XI-lea. Din limba
latină a pătruns în toate literaturile romanice și
germauice şi in curs de două veacuri a ajuns la o
bogată înflorire. A fost încorporată de Petru Co-
mestor (sec. X11) in Historia ecclestastica, de Jacopo
da Voragine (sec. XIII) in Legenda aurea, a fost
utilizată de scriitorii si de predicatoril p
(Bruuetto Latini și Franco Sacchetti, sec. XIV);

a fost dramatizatá în literatura spaniolá de Caldered
in Auto el arbol del major fruto.

Forma cea mai dezvoltatá a legendei se gáseste
insá în literatura slavă şi româuă. ln literatura
noastră, legenda este reprezentată, in afară de
ms. ur. 469, aflat acum la Moscova*, şi prin ms.
ur. 3813 din Biblioteca Academiei Române. Este de
regretat cá versiunea manuscriptului 469 n-a fost

* V. nola de la p. 22.

EI?

publicatá de Gaster. Neavind-o acum la indeminá, nu
putem preciza raporturile dintre aceste douá texte.

Din rezumatul sumar pe care ni-] dá Gaster in
Literatura pop. rom. (pp. 285—-290), reese cá diver-
gente mari intre ms. 469 si ms. 3813 nu sunt. Totusi,
Gaster spune cá versiunea ms. 469 se compune din
doud variante; pe ciud versiunea ms. nr. 3813 este
alcătuită din trei părţi bine distincte. În ms. 3813
textul este continuat cu o altă legendă, iu strinsá
legătură cu precedentele, privitoare la originea celor
doi tilhari, între cari a fost răstignit Mintuitorul.
Aceste note distinctive, care caracterizează versiunea
manuscriptului 3813, se regăsesc și în manuscrisele
slavone care circulau printre clericii noştri din
veacurile trecute. Astfel, ea se găsește în codicele,
descoperit de regretatul I. Bogdan în clubul bulgă-
resc din Tulcea, codice despre care a fost vorba mai
sus (cap. 1), și care cuprinde, alături de letopisetul
de la Bistriţa, şi cîteva apocrife. Versiunea manu-
scriptului slavon privitoare la lemnul crucii din
Codicele de la Tulcea se suprapune, în ceea ce pri-
veste titlul și părţile componente, peste versiunea
textului din ms. 3813 al Bibliotecii Academiei
Române ?.

2 latá subiectul, dupá ms. 3813, care, dupá cum

se va vedea, prezintà si el lacune:

1 Dăm aci, in paralelá titlul si subtitlurile ambelor
texte, folosindu-ne, pentru textul slav, de lraducerea lui
I. Bogdan: Cronice inedite, p. 8—9:

Codicele de la Tulcea Ms. 3813

LE
Cacao rpuroppa Eorocaonga w kp ker

qTHo rà Hätte iv xa H, w pA3ñoH-

HHWxCHWAA KPEETWXh, KAKO 34uX-

XA CA:

ÎN tutul lui Grigore teologul Cuvint pentru sfinta cruce,
despre crucea cea curatá a ales de Grigorie Bogoslóv si
Domnului nostru Isus Chris- de cele douá cruci ale celor
tos si despre crucile tilha- doi tilhan (f. 81 v.).

rilor, cum s-au zămislit.

157

In legenda lui Adam si Eva se pomeneşte cá în
clipele de agonie ale lui Adam, Sit, spre a usura
chinurile tatálui sáu, s-a dus la rai, de unde a primit,
printr-un înger, o ramură de măslin. Din această
ramură, Sit și Eva fac o cunună pe care o aşază
pe capul lui Adam. După ce Adam a fost îngropat
cu cununa pe cap, din cunună a crescut un pom
înalt şi minunat, care, din tulpină, s-a despărțit
in trei cráci mari. Acestea s-au impreunat, pentru
a se despărți si a se împreuna iarăşi din nou, si
aceasta pînă în șapte rînduri. Din acest pom s-a
făcut crucea pe care a fost răstignit Mintuitorul.

Crucea pe care a fost răstignit tilharul care a
crezut în Mintuitorul a fost cioplită si ea dintr-un

continuare din p. 157)

34
OVKA3R WETOPAWE Aprkik Hanim we
DACHAT CA DDAREAHRIH DA3RWHHHRA.
Arátare despre al doilea
lemn, pe care a fost rástignit
tilharul cel drept.

LPS
OVKABh w TpeTME pkg Hanem
HE PACHATA Ci HrEEouN pASEOHHHR.
Arátare despre al treilea
lemn, pe care a fost răstignit
tilharul cel necredincios.

é
llogkcTk Sage chEpaRULR CA STHåå
Afrkza meporcaanak. Poveste cum
s-au adunat lemnele sfinte
in Ierusalim. |
Gaozo w raagk aramora. Cuvínt
despre capul lui Adam.

—
Gaoro W ARA paBEONHHRXa, KaKo

H H
SAWRYA H RARO Pac n AXA Há

PUR ch WEE crpAHk ra,
Cuvînt despre cei doi tilhari,
cum s-au zámislit si cum
s-au rástignit pe lemuul prea-
curat, de amindouá pártile
Domnului.

158

De celálalt lemn pe care
s-au răstignit tilhariul care
au crezut (f. 82 v.).

De al treilea lemn pre care
s-au rástignit tilhariul necre-
dinéos (f. 83 r.).

Cum s-au împreunat iară
lemnele în Ierusalim (84 v.).

« Capul lui Adam » (f. 88r.).

«Poveste pentru cei doi
tilhari» (89 v.).

ASS A
Bu

Ó* 1 pP D

lemn scos din rai de apele Tigrului. Cind Sit a vrut
să facă pomană tatălui său, îngerul Domnului i-a
arătat, pomul adus din rai. După sfatul îngerului,
Sit, spre amintirea tatălui său, a aprins cu acel
copac un foc mare, care arde şi acum și va rămîne
nestins pînă în veci. Focul este străjuit acolo, ca să
nu. se apropie nimenea de el, de fiare sălbatece.
Cind Lot a păcătuit cu fiicele lui, cuprins de remus-
cări, s-a dus la Avraam ca să i se spovedească.
Avraam, «turburat» de cele aflate, l-a trimes «pe
Lot să piae», cerîndu-i să aducă din focul nestins
al lui Sit. Lot a plecat spre țărmurile Eloisului şi,
aflind fiarele adormite, a apucat trei tăciuni ai 1-a
adus lui Avraam. Avraam, cunoscînd tăciunii că
sunt. din focul cel veşnic al lui Sit, s-a minunat că
i-a putut aduce şi povátuieste pe Lot să îngroape
táciunii în pămînt si să-i ude cu apă din riul lorda-
nului: cînd tăciunii vor da lăstari, atuuci păcatul
va fi iertat. Lot şi-a împlinit cu resemnare osinda;
«apa era departe», «cit numai de trei ori aducea
intr-o zi de-i uda», şi totuşi minunea s-a săvirșit:
táciunil au dat lăstari din cari a crescut un pom
minunat. Din pomul astfel rásádit s-a făcut crucea
primului tilhar.

Crucea celui de al doilea tilhar, care n-a crezut
în Mintuitorul, isi are si ea legenda ei. A fost cioplită
dintr-un lemn pe care-l scoseseră din rai apele
potopului. Cînd apele au secat, lemnul a rămas pe
prundul apei ce să chiamă Merra, și, fiind lingă ape,
a înflorit. Cind Moise a scos pe israeliteni din Egipt,
aceştia nu aveau apă de băut, fiindcă pretutindeni
în drumul lor apa era amară. Rugindu-se lui Dumne-
zeu, un înger i-a arătat lui Moise pomul care înflorise
lingă apele Merrei. Moise a luat lemnul, l-a așezat
crucis în apă şi îndată apa s-a indulcit. Din acel
lemn a crescut, cu vremea, un copac Îrumos și
minunat, din care s-a făcut apoi crucea celui de al
doilea tilhar.

A doua parte a legendei tinde să explice mărimea
si frumuseţea neobişnuită a lemnelor din care se

159

er — si

făcuseră crucile celor doi tilhari, atribuindu-le o

origine miraculoasă. Ei sunt pomii sáditi pe furis

de Satanail în rai, în chipul următor:

La început, cînd Dumnezeu vroia să semene în
ral seminţele pomilor, nu era decit el si Satanail. Sata-
nail, furind de la Dumnezeu trei seminţe, le aruncă
in mijlocul raiului şi ceru Domnului să blagoslo-
vească ceea ce a sádit el. Dar Dumnezeu, cunoscind
fapta lui Satanail, a răspuns: «Acolo sunt Eu în
mijlocul raiului a, Cind Satanail s-a dus să vază
pomii rásáditi din sáminta lui, aceştia l-au luat la
goană, și de atunci Satanail s-a înnegrit şi s-a făcut,
drac. Din sáminta aruncată de Satanail, a crescut
un pom în «trei stilpi »: unul al lui Adam, altul al
Evei și al treilea al lui Dumnezeu, în mijloc. Cînd
Adam a greșit, pomul lui a căzut în apa Tigrului;
al Evei a rămas în rai, pină cînd a fost scos de apele
potopului. Cînd apele au secat, pomul Evei a rămas
impotmolit lingă apa Merra. |

A treia parte a legendei este menită să răspundă
la întrebarea: cum se face că acești trei copaci,
rásáditi în ţinuturi diferite, se găseau, pe vremea
răstigniri Mintuitorului, în lerusalim ?

Cind a vrut Dumnezeu să se facă casa sa, Sfintul
Sion, a dăruit lui Solomon un inel care avea puterea
de a supune dracii sub ascultarea lui. Cu ajutorul
diavolilor, Solomon a înălţat templul pînă la acoperiş.
Pentru învelirea templului era nevoie de un lemn
mare și trainic, care însă nu se putea găsi nicăiri.
Solomon, adunind diavolii, aceştia îşi dau cu părerea
că poate copacul crescut din lemnul pus de Moise
in apele Merrei sá se potrivească la bolta templului.
Diavolii se duc, după porunca lui Solomon, într-acolo;
taie copacul şi-l ridică, injugind la el 80 de bivoli.
Cind ajung însă la rîul Iordanului, lemnul se innámo-
leşte pe țărm; o ceaţă mare se ráspindeste si trimiși:
impăratului, zbătindu-se să scoată lemnul pe țărm,
il scapă în apele lordanului şi nu-l mai pot găsi.
Solomon este nevoit să caute atunci alt lemn. Într-un
loc se afla un copac, de mii de ani, crescut din

160

Pr 29

táciunii adusi de Lot, si la care se inchina norod
mult, în credinţa, moștenită din părinți, că «dim»
acel copac se va face crucea pe care va fi rástignit
Mintuitorul. Solomon trimite să-l taie. Norodul nu-l
lasá: «O, Solomone, nu te vom lása sá tal lemnul
acesta al vieţii, că unde au văzut cineva trer táciuni
să crească si sá facá minuni mari; și multi pentru
el am aflat mintuire, pentru cá Hristos pre el se va
rástigni»*, Solomon, rănind însă pe multi din cei
ce se impotriveau, a táiat si a ridicat lemnul cu sila.

Sivila, auzind de acel lemn miraculos, a venit in
Ierusalim să-l vadă şi, aşezindu-se pe el, a simțit o
arsură puternică, care i-a smuls strigătul: « O,
proclete lemn!»; la care oamenu toți adunati im-
prejur au strigat: «O, lemn, de trei ori fericit! pre
care sá va rástigni impáratul Hristos ».

Solomon, ridicind lemnul si másurindu-] la bolta
templului, a văzut că nici acesta nu se potrivea.

Într-acel timp, un om, anume Esei, lucrind pe
tărmul Iordanului, şi-a scăpat securea în apă. Cáu-
tind-o, a găsit-o infiptá în lemnul care se dusese
la fundul apei. Solomon, înștiințat despre aceasta, a
trimes oameni cari să scoată lemnul din apă $
să-l aducă în Ierusalim.

Cînd lemnul a fost adus și măsurat pentru aco-
peris, s-a văzut că nici el nu se potrivea. « Mare
minune — a exclamat Solomon — de aceste lemne,
cit sunt de minunate, înalte şi frumoase $1 nu s-a
prins nici unul». | au

Vázind că nici al doilea lemn n-a fost potrivit,
Solomon a întrebat din nou «dimonii» si a aflat
de la ei că mai este un al treilea lemn mare şi frumos,
adus din Eden, de care le este si frică sá vorbeascá.
«Và leg — zise Solomon — cu puterea Domnului

1 Este de observat cá aceastá parte a legendei vine in
contradicţie cu prima parte, care ne spune ca lemnul pe care
a fost răstignit Mintuitorul este acela care a crescut din
cununa aşezată pe capul lui Adam. importanţa deosebită
acordată lemnului crescut din tăciunii udati de Lot nu ca-
drează deci cu totalul legendei.

161

SE S S

din cer, care mi-au dat mie, duceti-vá de-l aduceţi ».
Demonii se duc; apucá copacul de virf; il smulg din
rădăcină, prinzind in firele rădăcinilor și capul lui
Adam. Cind lemnul a fost adus în Ierusalim, s-a
constatat că nici el nu era menit pentru acoperișul
templului.

CAPUL LUI ADAM

Solomon, văzind capul lui Adam, a poruncit să
se stringá tot norodul și să facă după cum va face
el. Împăratul, luînd apoi o piatră, a închinat-o către
cap, zicînd: « Mă inchin tie, ca făpturii lui Dumnezeu
celei dintiiu», si a zvirlit cu piatra în cápàtiná,
adăugind: «Te ucidem pre tine ca pre un călcător
si neascultător de Domnul ». Și tot uorodul a aruncat
cu piatra, făcînd, spune textul: « Lythostroton, ce
să cheamă pardosit cu pietre, jidovește ». Astfel s-a
format movila pe care a fost răstignit Mintuitorul.

Într-o versiune diferită, păstrată in ms. 3813,
se povesteşte că era aşa de mare cápátina lui Adam,
incit s-a putut adăposti in ea, ca într-o adevărată
peşteră de os, un ostaş al lui Solomon, surprins de
ploaie.

CEI DOL TILHARI

Cînd Irod căuta pe Domnul nostru Isus Hristos,
Iosif si cu Iacov, fratele Domnului, au luat pe Maria
şi pe copil şi au fugit spre Eghipet. Pe drum, trecură
printr-un munte în cotlaurii căruia locuiau doi
tilhari cu muierile si pruncii lor. Soţia unuia din
tilhari avea numai o titá si de abia putea să-şi aláp-
teze copilul ei; cealaltă era bolnavă greu de-o săptă-
mînă, si nu mai era în stare să-şi hrănească pruncul,
care, de foame, se zbătea între viaţă şi moarte.
Tocmai în acest timp, tilharii prind caravana de
fugari. Tilharul a cărui soţie era bolnavă a zis tova-

162

răşului său: «Sá nu facem rău acestor oameni, nici
acestei muieri, ce să-mi apleace pruncul, că sunt 7
zile de cind n-au supt nimic». Învoindu-se între ei,
tilharii duc pe drumeti la coliba lor si aci Precista
a alăptat «coconul tilharului» 7 zile, pină ce s-a
însănătoşit maică-sa. De bucurie că a mintuit copilul
de la moarte, tilharii petrec cu cinste familia sfintá
si «au dáruit-o cu mari daruri ». Copiii, fácIndu-se
mari, au apucat pe drumurile párintilor și s-au făcut
si ei tilhari. Fiind prinși, au fost aduşi înaintea lui
Pilat, care i-a osindit să fie rástigniti alături de
Hristos. Tilharul care, în copilărie, a fusese doicit de
Maica Domnului », răstignit de-a dreapta Mintuito-
rului, s-a rugat lui, zicînd: « Pomeneşte-mă, Doamne,
întru împărăţia Ta »; «iar celălalt — încheie textul —
nu au grăit nimic și au pierit».

Legături cu literatura populară. Legenda despre
lemnele crucilor — aga cum a fost expusă mal sus —
a crescut din elemente folclorice.

^ Episodul initial, al focului vesnic aprins de Sit

si pázit de fiare sálbatice, isi gásegte paralele si in
basmele noastre, de pildá in basmul ardelean Spin
fárá de moarte *, ín care se povesteşte cum fiul impá-

ratului Roşu, ducindu-se să caute táciuni aprinsi,
ajunge la un foc pázit de 99 de uriasi, dintre carl

E" cu trei ochi.

_ Motivul principal din legenda privitoare la crucea
primului tilhar: rásádirea unui pom din tăciuni
udati cu apá de un om apásat de pácat, este o temá
foarte ráspiuditá in folclorul tuturor popoarelor.
Gaster a adus o paralelá ardeleaná din frații
Schott ?, in care se povestește cum nişte tilhari,
aflind printr-un copil, de la diavol, taina prin care

isi pot ispási pácatele, implintá in pámint tolagul

1 Botea, Basme, apud. Sáineanu, Basmele románilor,

345.

2 Schott, Walachische Märchen, Stuttgart, 1845, nr.
45, pp. 165 si urm.

163
11—319

cu ajutorul căruia sávirgiserá primul omor şi-l udă
cu apă adusă în gură. După citeva zile, toiagul
înflorește şi se preface în măr. Scuturind mărul, din
fiecare rod iese cîte un porumbel, care se înalţă la
cer. Se cunoaşte legenda lui Grui-Singer versificatá
de Alecsandri: un tilhar, omorind într-o noapte
întunecoasă, fără să ştie, pe tatăl său, este blestemat
să ude buturuga pe care zăcea bătrinul, cu apă adusă
în gură, pînă va da lăstari $1 flori. Cuprins de remus-
cări, Grui-Singer îşi începe munca şi o duce ani de
zile, piná cînd, odată, întilnind pe cale o păsărică
aproape moartă, o udă cu apa adusă în gură şi o
înviorează. Din acea clipă, buturuga inverzegte.
Alecsandri a împrumutat tema din popor. D-1 Den-
susianu ! a adus la aceasta o serie de paralele din
folclorul nostru şi cel străin. Astfel, tema lui Grui-
Singer se regăsește, aproape identică, in legenda lui
Manea tilharul ?. Manea ucide şi el pe tatăl său.
Codrul se preface în juru-i într-un pustiu întins, in
care nu se záreste decit un baston de fier înfipt
in pámint. Ca si Grui- -Singer, e osindit sá ude bastonul
cu apă, adusă în gură, piná ce acela, prinzind rádá-
cină, înverzeşte, se preface in măr si dá roade. Cînd
pomul era plin de mere frumoase, vine la el Avraam,
care scutură mărul. Toate fructele pică, afară de 3
care — lámureste Avraam — sunt păcatele lui

Manea. Avraam pleacă, în timp ce Manea igi dá

sufletul.

Paralelele se pot inmulti. Părintele D. Furtună ?
notează o legendă în care se pomeneşte de un om
nelegiuit care omoríse pe tatăl şi pe mama sa.
Cuprins apoi de remuşcări, se spovedeste. Preotul
îi spune că numai atunci va fi iertat cînd cele 2
máciuci prin care fáptuise paricidul, puse in pámint.
și udate cu apă adusă in gura lui, vor inverzi sl
vor da rod. Ucigaşul, ca să-și ispáseascá păcatul, se

1 Ov. Densusianu, cursul citat, pp. 123 şi urm.
2 Revista Transilvaniei, 1897, pp. 159 si urm.
3 Cuvinte scumpe, p. 93.

164

— 00 T —— ET

pune pe muncá; si minunea se implineste. Intr-o
altá legendá populară, Pácate mari, uiiate, motivul
se intretese cu tema lui Edip. Un copil, plecat de
mic de la părinți, intorcindu-se tirziu, spre casă,
omoară, fără sá stie, pe tatăl sáu şi se căsătoreşte
cu maicá-sa. Ca să- ŞI ispășească păcatele, băiatul
paste doi miei negri, piná ce devin albi; iar maicá-sa
udă cu lăcrămi o rădăcină uscată, pînă ce se preface
în pom cu flori şi îructe.

Motivul acesta este foarte răspîndit şi în folclorul
altor popoare: la bulgari ?, la francezi *, în legendele
medievale germane — legenda lui Tannhäuser, drama-
(basto-

nul lui Aron care înfloreşte într-o noapte).

O altă paralelă interesantă din tradiţiile noastre
populare împletește însă tema rásádirü unui pom
dintr-un toiag uscat cu tema celor doi tilhari între
cari a fost răstignit Mintuitorul *.

Un copil, anume Mediaş, rásfátat de părinti,
rupe, la 7 ani, dintr-un măr un ciomag şi-l ascunde
în podul casei. Cind s-a făcut mare, fiindcă părinţii
il tot certau că nu lucrează, s-a urcat în pod, a
luat ciomagul şi i-a omorit. După: aceea, luíndu-si
măciuca la spinare, a apucat calea codrului şi s-a
lácut tilhar.

Pe cind tinea drumul trecátorilor, a gásit o femeie
pe care şi-a făcut-o soţie şi cu care a avut doi copii
gemeni.

LD Furtună, Vremuri înțelepte, pp. 82—85.

2 Lidia Sismanov, Légendes religieuses bulgares, pp.
227—230. Care este cel mai mare pácat in lume? A nu lása
doi iubiți să se căsătorească. Tăciunii tilharului înfloresc
atunci cînd ucide pe unul care vroia să spargă o nuntă.

? Lusel, Légendes chrétiennes de la Basse-Bretagne, |,
pp. 204— 209; le brigand sauvé avant Permite. O versiune
mai în strinsă legătură cu lemnul crucii, la Sauvé, Le folklore
des Hautes-Vosges, Paris, 1889, pp. 298—299. (Ct. si Ov.
Densusianu, cursul citat, pp. 121— 129).

* El. N. Voronca, Datinele gt credințele poporului român,
pp. 325—326, reprodusă si de Sim. Fl. Marian, Legendele
Maicii Domnului (Ed. Acad. Rom.), Bucureşti, 1904, pp.
91— 92.

165

11*—318

În acest răstimp, Maica Domnului, care de abia
născuse pe Mintuitor, trecind pe acolo, poposeste
la coliba tilharului ca sá se odihneascá peste noapte.
Femeia tilharului, vázind-o, s-a speriat si a indem-
nat-o sá plece, fiindcá are un bárbat ràu, care o va
omori.

Eu nu má tem — i-a ráspuns Maica Domnului —
că má va omori; şi a rămas acolo.

Piná atunci nu se obişnuia sá se spele copiii.
Sfinta Fecioară, cum a răsuflat puţin, a cerut o
albiutá si şi-a scăldat copilul. Femeia tilharului,
văzind aceasta, şi-a scăldat şi ea, după Domnul
Hristos, pe cei doi copii ai săi, cari erau tot trupul
numai rană. Cînd i-a scos însă din albie, copiii se
vindecaseră de răni şi rămăseseră curati $1 sănătoşi.

Pină aci tradiţia populară se apropie de legenda
celor doi tilhari; încheierea însă o deosebeşte. Tra-
ditia populară povestește că Domnul Hristos a făcut
din copilul cel mai mare un apostol, care însă la Cina
cea de taină, primind de la El trei arginti ca să
cumpere piine şi cheltuindu-i pe băutură, a vindut
pe Domnul, jidovilor, pentru trei arginti.

După acest episod accesoriu, tradiţia populară,
intorcindu-se la tema primordială, încheie povestea
lui Medias bátrinul astiel:

« Mediaş bátrinul a ucis multi ani oameni. Odată a prins
un preot şi a vrut să-l omoare, dar preotul i-a spus că mai
bine să se lase să-l spoveduească şi să-i dea canon pentru
iertarea păcatelor, căci e bátrin şi-i vine vremea să moară.

Medias de spovedanie şi de celea ce-i spunea preotul
nu ştia, l-a ascultat şi s-a spovedit.

Preotul îi spuse că bátul acela de măr, cu care a ucis,
să-l infigá în pămiut şi sá care apă cu gura, pe coate şi pe
genunchi; să-l ude pînă va înfrunzi şi va face mere.

Mediaş la ascultat. Márul a slobozit frunze si a făcut
mere.

La un timp, trece preotul acela cu trăsura pe aproape
şi-i vine mirosul de la mere. Trimite pe vizitiu să vadă de
sunt undeva în adevăr.

Acu Medias era bátrin tare, cămeşă nu mai avea pe trup,
si păr crescuse pe el.

Vizitiul, vázindu-1, s-a spăriat şi a mers de a spus stă-
pinului său.

166

=> A

Preotul şi-a adus aminte si, vázindu-l, l-a cunoscut. l-a
zis să se scoale, dar nu putea.

Scutură dar, cum poti, mărul!

Ei a scuturat.

Toate merele au picat, numai două nu.

Toate păcatele îi erau iertate, pe citi oameni i-a fost
omorit, numai pentru tată şi mamă n-a fost iertat.

L-a mai spovedit odată şi i-a zis să mai scuture. Au
picat şi acelea. Acuma era deplin iertat, şi îndată s-a răsipit
ca colbul înaintea preotului.»

Dintre cele două teme cari s-au contaminat în
această legendă bucovineană: prefacerea unui ciomag
într-un pom înflorit care dă roade şi povestea celor
doi tilhari între carii a fost răstignit Mintuitorul —
aceasta din urmă a suferit alterări in partea sa finală.
După legenda bucovineană, fiul tilharului a devenit
apostolul Domnului si a fost identificat cu Iuda.

Motivul apocrif al celor doi tilhari s-a resfrint
de altfel in literatura populará, in mai multe variante.

O legendá culeasá de Marian ! glásuieste cá dupá
ce Irod a dat poruncă sá se taie toti pruncii de la
doi ani in sns, Maica Domnnlui, prinzind de veste,
şi-a luat copilul în braţe şi, părăsind pe Crăciun,
a luat-o la fugă. Pe drum întilneşte, fugind de frica
lui Irod, pe « Lisaveta » mama lui loan Botezătorul,
și pe o a treia femeie, care urca din greu dealul
din calea lor, fiindcă purta în braţe, nu unul, ci doi
copii gemeni.

« Fugind ele tustrele pină la mijlocul măgurii și neputind
mai departe fugi, de obosite ce erau, s-au oprit locului şi,
puniudu-se jos ca să se odihneascá, au inceput a vorbi...
Si din vorbá in vorbá, zise Maica Domnului eátre femeia cea
cu doi copii:

— Greu trebuie să-ţi fie dumitale a duce doi copii in
braţe. Dar şi mai greu îucă trebuie să-ţi fie a-i apleca pe
amindoi!

— Greu, greu de tot! dar... ce e de fácut?... Vrínd,
nevrind, trebuie să má împac cu ceea ce mi-a fost şi-mi este
de la Dumnezeu împărţit! răspunse femeia. »

—

1 Sim. Fl. Marian, Legendele Maicii Domnului (Edit.
Acad. Rom.), Bucureşti, 1904, pp. 83—84.

167

——————""")"!"!"""'""""""!"""'"C"C[]——— OMM

Maica Domnului, prinzind milá de ea, a cerut
să-i mai dea şi ei să alápteze un copil. Femeia nu s-a
impotrivit, si copilul care a supt de la sînul Precistei
a fost tilharul răstignit de-a dreapta Mintuitorului
și a căpătat, prin credinţa lui, mintuirea, pe cînd
fratele său a fost tilharul răstignit de-a stinga Mîn-
tuitorului.

O altă legendă, culeasă de Voronca 1, se apropie
în partea inițială mai mult de motivul apocrif. Ea
povestește cum Maica Domnului, fugind de frica
lui lrod cu Domnul Hristos, a nemerit într-o
pădure, la casa unor tilhari, şi cum aci a intilnit o
femeie, soţia unui tílhar, care avea doi copii: unul
plin de bube. Motivul alăptării este înlocuit aci eu
motivul îmbăierii. Copilul bolnav, fiind scăldat în
aceeaşi albie în care a fost scăldat Domnul, s-a
vindecat pe deplin. Prin această substituire a moti-
vului îmbăierii, legenda populară românească se
apropie în chip surprinzător de o legendă culeasă
in insula Malta 2. Cum se explică această asemănare?
Printr-un îndepărtat izvor literar comun, E vanghelia
copilăriei *, care povesteşte că în timpul pribegiei
familiei sfinte prin pustiu, o fetiţă care suferea de
lepră a fost vindecatá prin apa în care a fost scăldat
Mintuitorul.

ȘI episodul întilnirii cu tilharii pe timpul fugii în
Egipt își are izvorul în Evanghelia copilăriei. În
capitolul XXIII 4, se povesteşte că, pe cind familia
stintá călătorea prin pustiu, în timpul nopții, s-a
intilnit cu o ceată de tilhari carii dormeau. Doi dintre
ei pindeau însă calea: Titus şi Dumahus. Titus s-a
rugat de tovarășul său să lase drumul liber familiei
sfinte; şi fiindcá tovarăşul său se indárátnicea, i-a

1 El. N. Voronca, Datinele și credinţele poporului român,
I, pp. 39— 40.

? Dáhnhardt, Vatursagen, II, p. 28.

3 Vezi de ex. textul publicat în traducerea franceză de
TE Evangiles apocryphes, 11, Paris, 1914, cap. XVII,
pp. 18—19.

1 Ibidem, pp. 26—28.

168

dat cingátoarea sa si 40 de drahme. Pe drum, Mintui-
torul láàmureste mamei sale că peste 30 de ani va
fi răstignit în Ierusalim, între aceşti doi tilhari,
și că Titus va fi răstignit la dreapta lui si va intra
cu el în rai.

Legenda despre capul lui Adam s-a resfrint si ea
in literatura populară, unde s-a contaminat cu
elemente din Alexandria, din Apocalipsul lui Avraam,
(paharul morţii), într-un preţios document folcloric,
cules în judeţul Vilcea de Teodor Bálásel 1.

«Mos Adam a fost omul cel mai mare din lume. El avea
un cap grozav de mare și nu putrezise nici pînă a venit Dom-
nul Hristos pe pămînt.

Mergind odată Domnul Hristos cu sfeti Petre pe o
poiană, vede cápátina lui Adam, răsturnată pe cîmp; merge
la ea si, lovind-o cu bastonul, o îutrebă: ,,Mos Adame, de
cînd ai murit îţi mai aduci aminte de paharul morţii?“

— Nici pînă acum nu mi-a ieşit amărăciunea din măsele!
răspunse cápátina... |

Peste cápátina lui Mos Adam a dat şi Alexaudru Mache-
dou, cînd umbla cu oastea să cupriuză lumea. El, ca să nu
se infricoseze oastea de nápraznica căpăţiuă, a pus o mie
de ostaşi de a coperit-o cu pietre. Ea era asa de mare, încît
o mie de ostaşi abia au putut-o coperi îu trei zile.»

mnc

| AFLAREA SFINTEI CRUCI

Nu putem încheia ciclul legendelor privitoare la
lemnul crucii fără a aminti aci şi legenda despre
aflarea lemnului crucii, care se găseşte cuprinsă în
viaţa împăratului Constantin si intercalatá in Învă-
țăturile luz Neagoe (ed. N. lorga, pp. 72—76). Viaţa
împăratului însuși cuprinde o serie de miracole,
obișnuite, precum s-a văzut mai sus, în literatura
hagiograficá. Astfel, legenda povesteşte că impá-
ratul suferea de lepră si că, pentru a-l vindeca,
doctorii puseră la cale să-l scalde într-o baie de sînge
proaspăt, adunat de la copiii mici, dar că împăratul
a respins acest singeros leac: « Mai bine pătimese

1 Revista Sezátoarea, XI (1910), pp. 182—183.
169

eu tot asa rău cu această boală, decit sá moară atitia
coconi gi sá se topeascá mamele lor de jale şi de
dor și să fiu eu vinovat la atita moarte». Atuncii
s-au arătat in vis apostolii Petre si Pavel, carii l-au
sfătuit să cheme pe Silvestru, papa, ca să-i dea
« botezul mintuirii ». Cînd a primit botezul, intr-ace-
lași ceas s-a și tămăduit de lepră. Tot aci se găseşte
și episodul care narează cum i s-a arătat pe cer
crucea cu slovele: « Cu acest semn vei pierde pe toţi
vrăjmaşii tái».

După această legendă, aflarea lemnului pe care
a fost răstignit Mintuitorul s-a întîmplat în urmă-
toarele împrejurări: patriarhul Macarie, în cel dintii
sobor, a sfătuit pe împărat să se ducă la Ierusalim,
pe Golgota, şi să caute lemnul pe care a fost răstignit
Mintuitorul. Împăratul hotări să meargă mama lui,
Elena. Peste puţin timp, sfinta Elena văzu în vis
o lumină strălucitoare, care-i spuse să meargă în
lerusalim și să caute «făcătoarea de viaţă cruce şi
mormintul şi locurile sfinte, care le-au ascuns și
le-au îngropat jidovii, de pizmá ».

Pe locul unde fusese înmormîntat Mintuitorul,
impáratul Adrian fácuse «o capiste mare si fru-
moasá », închinată zeiţei Afrodita. Elena împreună
cu patriarhul Macarie porunciră sá se sfárime templul
și, sápind adine sub temelia lui, se ivi «sfintul
mormint si locul cápátinei, si lingă acestea, aproape,
spre răsărit putinel, aflará si trei cruci ingropate ».
Nic] un semn nu indica prin nimic care din cele
trei cruci a fost a Mintuitorului.

Pe cînd toti erau cuprinşi de nedumirire si grijă,
se afla in cetate « o jupineasá mare si de neam vestit »,
care se zbátea intre viatá si moarte. Dupá sfatul
patriarhului, crucile sunt aduse pe rînd una cite
una, la patul bolnavei. Îndată ce se puse crucea
pe care fusese răstignit Mintuitorul, într-aceeaşi
clipá bolnava se insánátosi, ridicindu-se «ca din
morti». Vestea se ráspindeste repede și de pretu-
tindeni se adună norod mult ca sá vadă crucea.
Împărăteasa luă o parte din cruce pe care o trimise

170

împăratului, lar restul o lăsă patriarhului ca să o

arate noroadelor. Pe locul unde s-a găsit crucea
și în toate părţile de care era legată amintirea
Mintuitorului, împărăteasa ridică biserici.

Această legendă face parte din viața sfintului
Constantin si se citeşte şi azi în bisericile noastre
in ziua de 21 mai. Ea se leagă insă și de literatura
hagiografică, de care ne vom ocupa în capitolul
următor.

SCRISOAREA LUI PILAT CĂTRE CHESARUL DIN ROMA

Legenda despre lemnul crucii este continuată
in ms. nr. 409 din B. A. R., pe care nu-l mai avem
acum la indeminá *, cu o scrisoare apocrifá a lui
Pilai către Chesarul din Roma. În această scrisoare,
Pilat aduce la cunoștința împăratului roman minu-
mle săvirşite de Mintuitor, condamnarea lui si
zguduirile care s-au produs in clipa răstignirii:
intunecarea soarelui, cutremurul. Chesar, aflind
acestea și văzînd că din pricina lui Pilat s-au întim-
plat acele mari zguduiri ale lumii, l-a chemat la
Roma și l-a osîndit.

BIBLIOGRAFIE

Texte românești semnalate: Gaster, în Revista pentru
istorie, arheologie și filologie, 1, (1883), pp. 76— 77.

Versiuui inedite în Biblioteca Academiei Române: Ms.
nr. 3813 din sec. al XVIII-Iea, f. 81 v. — 89 r.: Cuvin
pentru sfinta cruce. Ms. 2158, sec. al XVII-lea, f. 12 r. — 13
r.: Cuvint pentru cinstita cruce și peniru cele două cruci ale
celor doi tilhari.

Versiuni slave: Jagic, Starine, V, f. 83 — 95, versinne
mediobulgará din secolul al XIII-lea; A. Popov, IZepeoe
npubaerente Ke onucaniro, Moscova, 1879—1881, pp. 31—44
(inaccesibilă mie).

* V. nota dela pag. 22.
171

N. Tihonravov, [Tamamumuxu cmapunnuoú pycckoú AUMEDAMYDEL,
I, pp. 308 si urm., după un ms. sirbesc din sec. al XV-lea;
Stoianovié, Glasnik, vol. LXIII, după un ms. sîrbesc din
secolul al XVII-lea; Polivka, Starine, după un ms. strbesc
din sec. al XVII-lea.

[Versiuni] ruseşti: N. Tihouravov, Ilamamuuxu Dyccxoú
ompeueuuod umepamypu, 1, 305—308, după un ms. rusesc
din sec. al XVI-lea; Pypin, Ilamamuuxu cmapunnoii pycckoŭ
aumepamypel, III, pp. 81—82, după uu sbornic din sec.
XV—XVI; A. Popov, Ilepsoe npu6aeaeuie ka onucamiro (inace.
mie), pp. 63—66, dupá un ms. din sec. XVI; A. Pypin,
Ilauamuuxu cmapunroú pyccxoú aumepamypel, 111, pp. 84—85,
dupá uu ms. din sec. XV— XVI.

Versiuni greceşti: Fabricius, Codex pseudepigraphicus
Veteri Testamenti, |, pp. 428—443.

Studii: Gaster, Literatură populară română, pp. 284 —
290; Ov. Densusianu, Curs de istoria literaturii române (epoca
veche) tinut la Facultatea de litere din Bueuresti, in anul
1898, litografiat de Filip Drugescu, pp. 117 si urm.; Mussafia,
Sulla leggenda del legno della Croce in Sitzungsberichte der
phil. — hist. Klasse der k.k. Akad. der Wissenschaften, Wieu,
63 Band (1870), pp. 165—216; pentru versiunile occidentale:
Pr. Campers, Mittelalterliche Sagen vom Paradiese und vom
Holze des Kreuzes Christi, Köln, 1897; W. Meyer, Die Ceschi-
chte des Kreuzholzes von Christus iu Abhandlungen der philoso-
phisch-philologischen Klasse der k. Bayerischen Akad. der
Wissenschaften, München, 1882, pp. 108—165; E. Nestle,
Die Kreuzauffindungslegende in Byzantinische Zeitschrift,
IV (1895), pp. 319-345 (cu text).

LEGENDE HAGIOGRAFICE

În literatura românească apar de timpuriu, încă
din sec. al XVI-lea, alături de cărţile fundamentale
ale bisericii, alături de textele biblice apocrife,
si legende hagiografice. Deşi acest gen literar se
leagă prin multe şi trainice fire de literatura reli-
gioasă canonică şi făcea odată parte integrantă
din cultul ortodox, totuşi nu putem omite din cerce-
tarea noastră cel puţin acele legende cari s-au
desfăcut din colecţiile vieților de sfinţi, ca indivi-
dualitáti de sine stătătoare, au circulat intens în
masele adinci ale cetitorilor de pe vremuri și au lăsat
urme cari dăinuiesc pînă azi în sufletul popular.

Înainte de a urmări aceste legende în cadrul
epocilor în care isi fac apariţia, este necesar, pentru
a înlătura unele confuzii cari se pot face, să deter-
minăm caracteristicile distinctive ale acestui gen
literar şi să arătăm prin ce se leagă de literatura
populară.

Materia care face obiectul acestor legende hagio-
grafice se poate grupa în două mari grupe: vieți
de martiri si vieţi de asceti.

Prima este reprezentată prin marii iluminati,
carii, in vremurile de prigonire, au preferat sá indure
chinurile morţii, decît sá abjure credinţa. Eusebiu
din Caesarea (260—340), care a trăit aproape de epoca
lor, ne-a descris avintul mistic prin care au îndurat
chinurile cele mai groaznice cei ce primeau cununa
de martiri: spinzurati, arşi pe rug, aruncaţi în arena
fiarelor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. În
timpurile acelea, cînd creştinismul, la începuturile
sale, era în luptă cu páginismul, sprijinit de toată
autoritatea statului roman, nu era cu putință ca
societatea creştină să nu înţeleagă ce admirabile

175

pilde, ce inviorátoare mîngiieri, in prigoniri, putea
oferi forța morală a acestor eroice jertfiri de viaţă
pentru noua credinţă. lată, de pildă, comunitatea
creștină din Smirna, transmitind celei din Philo-
melium o relatiune, scrisă prin pana «fratelui
Marcian » despre martirul episcopului Policarp,
incheie cu rugămintea de a trimite « această scrisoare
și fraţilor mai îndepărtați, pentru ca şi ei să glorifice
pe Domnul». Cînd furia persecutiunilor s-a întețit
insă, și creștinii piereau cu miile, n-a mai fost posibil
să se consemneze în scris martiriul fiecăruia. Pentru
pătimirea unor martiri s-a mai putut găsi material
de informatie în arhivele proconsulare; patimile
celor mai mulți s-au păstrat însă pe cale orală.

z După ce Constantin cel Mare impune creşti-
nismul ca religie de stat în toate graniţele impe-
riului roman; epoca martirilor se încheie 8! atenţia
bisericii este îndreptată spre o altă formă a eroismului
vieţii religioase: ascetismul. Sfintul. vremurilor noi.
este acum ascetul; acesta, retras departe de zvonu-
rile lumii, in singurátátile pustiului, ducea luptă
impotriva desertáciunilor lumii, pentru dezrobireă
sufletului -de- patimile “trupului si^ de “toate " ISpitele
amágitoare, pe care le intinde Duhul intunericului,
spre a primejdui míntuirea.

. In názuinta de a expia prin pocáintá pácatele
lor şi ale semenilor, își impuneau asperitáti de viatá
și chinuri trupesti.

Astfel, unii refuzau orice adăpost şi stăteau fără
nici un acoperiş sub arșiţa soarelui vara, iar iarna
in vifor, vinturi şi ploi, pînă ce corpul li se umplea
de răni.

Alţii au imaginat o curioasă formă a asceziei,
pentru a scăpa de privirile curioşilor şi a se izola
si mai mult. Începind cu sfintul Simion Stilitul,
intr-un avint de eroică extravagantá, pun să se
construiască o coloană înaltă de cite 20—-30 de metri,
cînd nu găseau în apropiere o rămășiță de templu
sau alte monumente vechi, si, urcîndu-se cu scările
sus, stăteau acolo, ani de zile, pînă la sfîrşitul vieţii.

176

!
$

[a a

Forma particulară a penitenfei lor era mobilate
Stăteau acolo sus, in picioare, neni ati e Geer
ciune gi post, invingind somnul si ns pes rd
intemperiile vremii. Hrana depin a SC
de ajutoarele pe care creștinii pioşi din Ke e
se însărcinau spontan să le-o PA A eoc i
în jurul coloanei se adunau o sumă o SE
cari cu timpul se EN re ei si fundau o
ánástire in preajma siintului. — —

- mesh E ET a privit intotdeauna im
admiraţie pioasă pe acești asceli, com în wi
spre desăvirşirea sufletului, își mortificau pul.

Ei erau socotiți ca oameni inspirați de Dumnezeu, și

sprijinul lor era cerut în împrejurări grele. Isi Mi
rile de cumpănă ale Imperiului bizantin, eet SE
insási existenţa lui, împăratul Isaac Angelos, ie
cum ne spune eronicarul „Nicetas Honiates, GE
în palatul sáu pe «călugării cari WW E p aine
goale, pe cei ce se culcá pe pámintu go , $ P dim
ce trăiesc deasupra pămîntului, pe co ER zm Je
cere să se roage lui Dumnezeu ca să indepar SC
primejdiile care amenințau imperiul. Dacă impar p
bizantini arătau atîta considerație pentru SE
solitari mistici, ne putem închipui cu citá Ma s
îi priveau masele naive și credule ale POPOR
care se adunau în jurul lor pentru a le cere gl
in boale si nenorociri. Trupul lor era socoti m
făcător de minuni şi după moarte; şi nu e s-au
văzut cetățile luptindu-se pentru moaştele TA
ascet, socotit ca sfint. Ei formează, oa a
grupă importantă în legendele hagiogra Ee be
Exceptind cîteva — foarte puţine — UR e
sfinți, care fac impresia unel NEE con SE a
rane, marea majoritate a legendelor DE
fost plásmuitá in veacul al VI-lea. n ue S
acelea, cultul sfintilor luase un avint pe g E
greu ni l-am putea închipul. ha ia e a ie
se păstrau moaștele lor deveniseră centre de peler i
pentru toată creștinătatea. În zile de de ^
drumurile cari duceau spre aceste centre — drumu

17%

desemnate adesea in documentele timpului cu numele
de strata publica peregrinorum — erau impinzite
de convoluri nesfirșite de pelerini. Multimea aceasta
care venea din adinci depártári pe drumuri práfuite,
stápinitá de o evlavie misticá, dar si de dorinta de
a căpăta indurarea şi ajutorul sfintnlui, era avidá
să cunoască viaţa si, mai ales, minunile lui. Pentru a
satisface curiozitatea pioasá a pelerinilor si in
același timp pentrn a răspunde la trebuintele cul-
tului in ziua sortită comemorării, s-au alcătuit
legendele hagiografice.

n plăsmuirea lor se vădesc două influenţe deose-
bite. Una, reprezentată prin curentul tradiţiilor
populare, își are originea îndepărtată în povestirile
martorilor contimporani cu sfíntul, dar care, trans-
mise din generatie in generatie si de la o comunitate
creştină la alta, fuseseră în mod inconştient prelu-
crate de imaginaţia maselor.

Prefácutá în felul acesta, în curs de mai multe
veacuri, personalitatea istorică a sfintului a pierdut
trăsăturile ei distinctive, cadrul istoric şi geografie
in care s-a desfășurat viaţa lui s-a şters treptat; în
locul acestora fantasia colectivă a maselor populare,
înclinată spre simplificare şi miraculos, a creat,
din amintiri vagi și din fondul străvechi al legendelor
populare, tipul generic al sfintului, în care mai ales
latura miraculoasă a vieţii lni a fost accentuată.

Culegind din gura poporului aceste legende, cind
n-a plăsmuit totul din imaginaţia lui sau n-a avut
materiale anterioare, hagiograful a fost înclinat să
sublinieze elementul miraculos, cu atit mai mult
cu cit in modelele literare ce-i stăteau dinainte,
literatura apocrifă a Vechiului si Noului Testament
— care exercita o mare atracţie asupra maselor
populare — supranaturalul alcătuieşte miezul poves-
tirilor.

In sfirsit, iu prelucrarea materialului popular
concepția hagiografului despre natura si rolul sfin-
tului a mai putut fi influențată, în afară de tradiţia
literară a apocrifelor şi de curentele filozofice ale

175

timpului si în special de mistica neoplatonicianá,
care pretind că omul, în extazul religios, se poate
lepăda de materialitatea trupului, se poate desface
de tot ceea ce îl leagă cu pámintul și că, pătruus
de divinitate, poate sta mai presus de legile fizice
ale naturii. Oricit de departe ar fi fost chilia călugă-
rului hagiograf de zvonurile lumii, totuși ceva din
cultura profană a pătruns si în vechile mănăstiri,
mai ales dacă ținem seamă că oameni cu o vastă
cultură a timpului lor au renunțat la bunurile lumii
pentru a-și petrece viața în liniştea mănăstirilor.
Ideile misticii neoplatoniciene au influențat — după
Günther! — concepţia pe care creștinătatea veacului
al V-lea şi al Vl-lea şi-a format-o despre sfinți.
Pentrn hagiograf, sfintul, martir sau ascet, este
campionul lui Dumnezeu pe pámint, menit sá ducá
lupta impotriva páginismului şi impotriva ispitelor
acestei lumi trecătoare. Dar aceşti iluminat1, carl
se confundau cu sufletul lor in Mintuitorul $1 duceau
lupta in numele lui, nu puteau fi párásiti in clipele
hotáritoare. Fiul Domnului radia in jurul lor nimbul
sfinteniei care destráma influenta legilor fiziee ale
materiei si inálta sufletul celui prigonit peste puterile
naturii. Această concepţie despre caracterul divin
al sfintului explică introducerea elementului mira-
culos în legenda hagiograficá. De îndată ce intră
martirul în arenă şi este supus la chinuri, se simte
puterea divină a Mintuitorului, care-l sprijină impo-
triva prigonitorilor săi. Torturile cele mal groaznice
la care sunt supuşi nu-și pot produce efectul, deoarece,
ocrotiti de harul divin, trupul lor este imun: fiarele
nu-i sfişie, săgețile nu-i străpung, flăcările nu-i
mistuie, otrava nu-i distruge. i l n

Sfintii Mamas si Julian sunt osinditi sá fie sfigiati
de fiare sálbatice. Adusi in amfiteatru, la ziua hotá-
ritá, se dá drumul fiarelor infláminzite, dar, spre
marea mirare a judecătorilor şi a poporului, fiarele,

1 Legendenstudien, Kóln, 1906.
179

12—318

ajungind in fata sfinţilor, isi domolesc furia si le
ling picioarele. Sfintul Tirs, sărbătorit la 14 decem-
brie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere $i
aruncat in mare, la 30 de stadii depártate; prin
ajutorul îngerilor, sacul se sfisie și sfintul se întoarce
la liman, cálcind pe valuri cum ar călca pe uscat.
Sfintului Roman, sărbătorit la 18 noiembrie, 1 se
taie limba, şi totuși după aceasta grăiește, proslăvind
pe Mintuitorul mai tare şi mai clar decit inainte. Sfinta
Glycheria este sfisiatá cu unghii de fier, şi totuși
striga cáláilor sál: « Nelegiuitilor, chinurile voastre
nu-mi fac nici un ráu, Mintuitorul meu, Isus Hristos
mă ocroteste ». Pentru a scoate și mai bine în relief
caracterul divin al sfíntului, hagiograful acumuleazá
chiar, asupra lui, o serie nesfirsitá de asemenea chinuri
intr-o gradate crescindá; tipic este în această
privinţă cazul sfintului Gheorghe.

Elementul miraculos intervine adesea şi la
moartea martirilor. Cînd sfintul loan cel Nou este
ucis de geicul din Cetatea Albá, se záreste in puterea
nopţii un stilp de foc inconjurat de candele si trei
bătrîni în veşminte albe, cintind psalmi de laudă
mucenicului. Un evreu tintind arcul spre bătrini
rámine cu mina intepenitá pe arc pînă ce mărturi-
seste vedenia.

Tot prin minuni se vádeste şi caracterul divin
al sfintilor asceti. Sfinta Tecla, urmáritá de niste
tineri destrábálata, se roagă lui Dumnezeu, și stinca
muntelui se despică în două, pentru a o primi. Cînd
sfintul Alexe moare, necunoscut de nimeni în casa
tatălui său, clopotele din Roma, sunind misterios
vestesc moartea lui. Sf. Marian n-are nevoie de
candelă ca să vadă noaptea spre a scrie; degetele
lui ráspindesc, în miezul nopţii, lumina necesară.
La moartea sfintului Lazăr Stilpnicul, coloana pe
care trăise el străluceşte în tăria nopţii aga de puter-
nic, încit o zăresc din mari depărtări ucenicii slin-
tului, cari se adună în jurul lui.

Am putea inmulti aceste exemple, dar vom avea
prilejul sá revenim in mai multe rinduri in cursul

180

studiului nostru asupra acestei laturi caracteristice
a legendel hagiografice. Deocamdatá ne márginim
sá arátám cá, in afará de motive caracteristice naturii
însăşi a genului hagiografic — imunitatea marti-
rilor în torturile cele mai groaznice — se găsesc în
legendele hagiografice, adesea, 0 sumá de elemente
miraculoase de interes folcloric. Episoade miracu-
loase, care alcătuiesc țesătura basmelor populare,
au fost incorporate în legendele hagiografice. Lupta
voinicului cu balaurul pe țărmul unei ape pentru
mintuirea unei fecioare, temă care apare în vechiul
mit al lui Perseu și Andromeda, în legenda celtică
a lui Tristan gi Iseult şi intr-o mulţime de basme
populare, a fost încorporată si în redactile mai
noi ale vieţii sf. Gheorghe. Deşi introdus în viața
sfintului după sec. X11, motivul a dobindit o vital-

tate asa de puternicá, incit a influentat puternic
iconografia: mal toate icoanele noastre înfățișează
e sfintul Gheorghe în luptă cu balaurul. În Manu-
alul de iconografie al înaltului regent p.-s.s. patriarh,
dr. Miron Cristea — publicat acum 20 de ani — se
aflá reprodus, la p. 4, 0 icoană «ciudată »: sfintul
Christofor din biserica de la Rástosnea, zugrăvit
cu cap de ciine. Icoana este însă în conformitate cu
legenda sfintului, aşa cum se ceteşte în Viețile
sfinţilor şi chiar în Mineile din vremurile noastre,
la ziua de 9 mai: «Sfintul mucenic Christofor era
cápcin din tara celor ce mánincá pe oameni...
si nu putea să grăiască omenegte » !. Căpcinii,
monstri cu capul de cîine, care latră în loc de a vorbi,
sunt un vechi element din folclorul popoarelor
mediteraneene. ln tradiţiile neamului nostru, cáp-
cînii, după cum vom vedea mai jos, au fost identi-
ficati cu tătarii din Buceag.

Multe alte asemenea motive din folclor se găsesc
din belşug intretesute în structura legendelor hagio-
grafice; de ex. motivul inelului miraculos, care,

1 Mineiul pe luna măi, tipărit cu aprob. Sf. Sinod, Buc.
1894.

181

12*—318

sfárimindu-se, prevestegte moartea eroului; al
copilului care vorbeşte înainte de naștere; al cerbului
miraculos care cáláuzeste pe calea mintuirii.

Cele mai frumoase legende bagiografice sunt
tocmai acelea care s-au adápat mai mult din izvoarele
de vesnicá tinerete ale povestirilor populare. Acest
element miraculos diu folclor a fost şi pricina pentrn
care unele legende bagiografice au lost traduse mai
de timpuriu in literatura noastrá ori au fost extrase
mai tîrziu din colecţiile vietilor de sfinţi, copiate
la un loc cu textele poporale și ráspindite în păturile
largi ale neamului, pînă în vremurile noastre.

În formarea sufletului românesc din trecut,
literatura hagiograficá, cu atmosfera el de misticism
și supranatural, a adus şi ea partea ei de contribuţie.
Misionarul catolic Marcus Bandinus, în relația
călătoriei sale prin Moldova anului 1646, ne descrie
cultul consacrat sfinţilor medici fără de argint
Cosma şi Damian, în satul Filipi, de lingă Trotuş:
pelerinajul bolnavilor din Moldova şi Ardeal către
acest miraculos liman de insánátosire, legendele
fantastice care circulau iu jurul bisericutei de pe
virful muntelui, procesiuni nocturne cu fáclii,
melodii de glasuri ingeresti ş.a. Însuși cronicarul
moldovean Grigore Ureche, narind lupta lui Stefan
cel Mare cu Tepelus, la Rimnic, adaugă, după
tradiția populară, cum «sá se fie arătat lui Stefan
Vodă, sfintul mucenic Procopie, imblind deasupra
războiului călare şi întrarmat, ca un viteaz, find
intr-ajutoriu lui Stefan Vodă si dînd vilhvà ostii lui »
si încheie cu adorabila lui naivitate pioasă: «ci este
de a şi credere acest cuvint, că dacă s-au întors
Stefan Vodă cu toată oastea sa,... la scaunul său
la Suceava, au zidit biserică pre numele sfintului
mucenic Procopie la sat la Badeuti, unde trăieşte
și piná astăzi».

1 Cf. C. Giurescu, Letopisețul Tari Moldovei, pină la
Aron-Vodá (1359—1595), intocmit după Grigorie Ureche
Vornicul, Istratie Logofătul si alţi de Simion Dascálul, p.

182

Corpul complet al Vietilor de sfinți a. fost tradus,
pentru intiiasi dată la noi de Mitropolitul Dosoftei
si tipărit la laşi in 1682 1. Legende hagiografice cu
caracter intrucitva popular pátrund in literatura
noastrá incá din secolul al XVI-lea. In cel mai vechi
manuscript de texte poporane, in Codicele Siurdzan,
se găsesc două asemenea legende hagiografice: una
avind un caracter apocrif, sfiniul Sisinte; cealaltă
desprinsă din colecţia Vietilor de sfinți: sf. Vineri.
În Codicele de la Cohalm apar o serie de legende
hagiografice, dintre care una a devenit populară:
Viața sfintului Alexie. Chiar și Învățăturile lui
Neagoe au cuprins intre alte materiale $1 o legendá
hagiograficá : Viaţa sfíntului Constantin E

BIBLIOGRAFIE

Hagiografia noastră îşi are sursele ei — prin literatura
slavă — în hagiografia bizantină. Despre hagiografia bizan-
tiná, Ehrhard şi Gelzer, prelucrind Geschichte der byzanti-
nischen Literatur a lui Krumbacher, ed. 11 (1897), spun (p.
176): « Kein Gebiet der byzantinischen Literatur liegt noch
sodunkel und so verworren vor den Augen des Foreschers
wie das hagiographische. Es gleicht einem dichten Urwalde,
der sich endlos und lichtlos ins Ungemessene ausdehnt und
in dessen Inneres kein Pfad führt. Anf Schritt und Tritt läuft
man Gefahr, sich in dem Dickicht zu verlieren, wâhrend schon
die Schatten der Nacht am Horizonte heraufziehen » * (la p.
182 bibliogr.). De atunci s-au fácut progrese insemnate in
domeniul hagiografiei. O prefioasá revista, Analecta Bollan-

65. Ediţia Kogălniceanu, 1872, p. 166. Cf. şi lupta din codrii
Cosminului: «Zic unii să se fie arătat lui Stefan Vodă ta
acel răsboiu sfintul mucenic Dimitrie», ed. Giurescu, p. 81.

1 Înaintea lui Dosoftei se găsesc elemente hagiografice
ia Cazania lui Coresi şi în aceea a mitropolitului Varlaam.

2 Com. de d-1 D. Russo. i

* <Nici un domeniu al literaturii bizantine nu este atit
de obscur şi de încurcat înaintea ochilor cercetătorului decit
cel hagiografic. Se aseamănă cu o pădure virgină care se
întinde la nesfirsit, fără vreo lumină, si în interiorul căreia
nu duce nici o cărare. La fiecare pas există pericolul să te
rátácesti in hátis, în timp ce umbra nopţii se ridică la orizont. >

183

diana, care apare din 1882 si a ajuns acum la vol. XLVI,
este consacratá exclusiv studiilor de hagiografie (indice gene-
ral la vol. I— X X publicat in apendice la t. X XII şi XXIII).

Pentru orientarea generalá se pot consulta cu mult folos
urmátoarele studii: dr. H. Günter, Legenden-Studien, Kólu,
1906; R. Reitzenstein, Hellenistische Wundererzáhlungen,
Leipzig, 1906; precum si documentatele lucrári ale bolan-
distului Hippolyte Delehaye: Les légendes hagiographiques,
Bruxelles, 1905; Les origines du culte des martyrs, Bruxelles,
1912; Les passions des martyrs et les genres littéraires, Bru-
xelles, 1921; Les légendes grecques des saints militaires, Bru-
xelles, 1909 ; Les saints stylttes, Bruxelles, 1923.

LEGENDA SFINTULUI SISINIE

Este o legendá fantasticá, pliná de naivitáti,
care — dupá cum vom vedea — isi are originea in
lumea superstitulor págine şi care, deşi oprită de
bisericá, s-a strecurat totusi piná in vremurile noastre.
Ea are și azi o întinsă circulaţie in masele populare,
unde a exercitat o puternicá influentá asupra ciclului
de credinţe si superstiții privitoare la naştere şi
primii ani ai copilăriei. Subiectul este următorul:

Sisinie a fost un mare viteaz care, după cea biruit
multe oşti, s-a întors spre « Ravia» (Arabia), unde
i se arătă în vis îngerul Domnului, sfátuindu-l să
se ducă la sora sa, Melintia, căreia Satana îi răpise
cinci copii şi căreia se pregătea să-i răpească acum
pe al şaselea.

În acest răstimp, Melintia îşi zidise un stilp de
marmură si se închisese înăuntru. Ajungind Sisinie
la stilp, pe vreme de viscol, ceru surorii sale să-i
deschidă. Diavolul, prefácindu-se într-un gráunte
de mei, se furigá înăuntru sub copita calului st.
Sisinie, rápi copilul si fugi cu el către mare. Sfintul
Sisinie se luă după diavol si, întîlnind pe drum
o salcie, o întrebă dacă nu cumva a văzut pe diavol
fugind cu un copil în braţe. Salcia, deel văzuse,
răspunse totuşi cá nu l-a văzut; şi sfintul o blestemă:
să înflorească, dar poame să nu facă. Mai departe

184

intilneste un rug, care şi el răspunse cá nu l-a vázut.
Sfintul blestemá si pe rug ca: uude-i este rădăcina,
să-i fie şi virful; si cine va trece pe lingă el, sá se
impiedice in crengile lui şi să-l blesteme. Abia lingă
mare, un măslin răspunse sfintului drept: că a văzut
pe dracul cu un copil, afundindu-se în mare. Sisinie
blagoslovi máslinul: sá fie pom sfintit, la toate
bisericile de luminá si oamenilor de spágenie (din
el sá se facá untdelemnul pentru candele $i mirul
pentru miruit). Ajungind pe tármul mării, sfintul
aruncá undita in mare, scoase diavolul pe uscat $1
incepu a-1 bate cu 82 buzdugane de fier, piná cind
Satana, neavînd încotro, restitui copiii. Sisinie nu
lásá pe diavol sá-i scape din miná piná ce acesta
nu se jură că nu se va apropia de locul « ruo (— unde)
ruga aceasta grái-sá-va si numele tău pomeni-
se-va ». l ]

Rugăciunea, despre care se vorbeşte aci, se aflá
si ea copiată pe cele două foi adăugate la sfirgitul
volumului, şi scrise de «ierei popa Simeon», insă
în limba slavonă.

În această rugăciune, locul sfintului Sisinie îl
ia arhanghelul Mihail, care povesteşte cum, scobo-
rindu-se din muntele Eleonului, s-a întîlnit cu
a Vestiba » şi a bătut-o pînă cind aceasta și-a Spus
toate numele şi s-a legat să nu se apropie de casa
unde se găseşte rugăciunea. l

Alături de vechea redactiune a legendei sfintulu:
din veacul al XVI-lea, Hasdeu a publicat si o redac-
tiune cu totul nouă, care, pe la 1860, s-a imprimat
pentru intiiasi dată la Iaşi şi care, după aceasta,
s-a republicat în nenumărate rînduri, la Bucureşti,
Textul acestei noi redactiuni circula cu mult înainte
în literatura noastră, si forma cea mai veche a el
o găsim într-un manuscript din 1760, păstrat in
Biblioteca Academiei Románe. Redactiunea moderná
se deosebeste de cea veche prin modificári de detaliu
si prin introducerea unor incidente noi. Sfintul
Sisinie se află cu fraţii săi Sines şi Sinodor insotind
pe împăratul lez la vinátoare. Dumnezeu dezlántuie

185

o furtună şi-i risipeste; Sisinie nemereste, dupá
voia Domnului, la chilia surorii sale. În sfirsit. în
incidentul întilnirii sfintului cu arborii, in redac-
tiunea moderná este introdus si paltinul, care rás-
punde sfintului adevárul si este blagoslovit: «sá
stea înaintea bisericii cu păcătoşii la pocăință si
cu dreptii la spásenie ». Se pare cá aceastá versiune
modernă nu trece dincolo de secolul al XVII-lea si
derivă dintr-un original grecesc, apropiat de cel
publicat de Sathas în Bibliotheca graeca medii aepi
po):

Redactiunea moderná este si ea insotitá de
rugáciune, tradusá insá in limba románd. Aceasta
prezintá si ea la rindul ei dezvoltári; intre altele:
Satana, luat de scurt de sfintul arhanghel Mibail,
mărturiseşte cá se duce la sf. Fecioară Maria sá o
muncească, fiindcă a auzit cá va naşte pe Mintuitorul.

Hasdeu, în interesantul studiu care insoteste
publicaţia textelor, considera această legendă ca o
concepție personală a popei Ieremia Bogomil,
întemeietorul sectei. Pornind de la constatarea că
valea Dunării, din cauza numeroaselor bălți pe
care fluviul le formează de-a lungul celor două
maluri în România şi Bulgaria, este un teren prielnic
pentru răspindirea frigurilor palustre, ajungea la
incheierea: « că marele reformator bulgar din secolul
al X-lea, popa Bogomil, s-a socotit dator a înzestra
el insuși pe sectari săi cu o rugăciune specială contra
acestul puternic demon gi că această rugăciune,
prefăcută si repretăcută, a ajuns la noi în forma pe
care ne-o dă Codicele Sturdzanus ».

Hasdeu își întemeia această părere pe urmă-
torul pasa) dintr-un indice de scrieri eretice, publicat
la Moscova în 1644:

« Sînt fabule ale blăstematului Ieremia, popă bulgăresc, care
spune cum şedea sîntul Sisinie pe muntele Sinaia si mentio-
nează $i pe ingerul Mihail, ca să înșele mai bine mulțimea şi
birfeste cà frigurile sunt seapte fiice ale lui Irod».

O variantá ruseascá a legendei sf. Sisinie contine,
intr-adevár, toate elementele mentionate in indice.

186

În concordanţă cu notita din acest indice, Hasdeu

mai aduce incá urmátoarea mártune a patriarhului
de Constantinopol, Sisinie, din veacul al XIV-lea:
«Sá nu credeţi cá eu as fi Sisinie cel mincinos,
descris de nebunul popă Teremia, spre amágirea
oamenilor ».

S-ar părea că aceste argumente ale lui Hasdeu,
primite si de Gaster, sunt decisive şi că legenda a
fost într-adevăr plăsmuită de către întemeietorul
ereziei bogomilice. Și totuşi, Hasdeu se înşela în
deductiile sale, fiindcă s-au găsit o sumă de variante
ale legendei în literaturile Orientului, care n-au
venit nicicînd în contact cu literatura bulgărească,
şi în forme dintre care unele sunt anterioare apari-
Donn bogomilismului. Astfel, in 1883, Gaster publica
citeva paralele interesante din literatura ebraică al
cáror prototip íl data ín secolul al 1X-lea. Sase ani
după aceasta, la congresul orientaliştilor din 1889,
Fries comunica o redactiune arată; iar în 1894,
René Basset publica o versiune păstrată în sinaxarul
abisinian, însoţită de rugăciunea magică, care, ca
si versiunea română şi slavă, serveşte de talisman
lehuzelor.

In pretiosul studiu, care însoţeşte textele, Basset
conchide că:

« prezenţa acestei legende în literatura arabă şi abisiniană
pe de o parte, iar pe de alta în literatura slavă şi română,
stabileşte în chip incontestabil că ea este împrumutată
dintr-un original comun, care nu poate fi decit grec».

Părerea lui Basset este indreptátitá; numai că
originalul grecesc fusese publicat cu vreo 18 ani
mai înainte, de N. Sathas, în Biblioteca graeca
medii aevi (tom V, p. 573). După Sathas, Reitzen-
stein si Pradel au dat la lumină un ciclu de versiuni
greceşti dintre care unele, scrise pe papirus, ne
vin din vechiul mediu elenistic al Egiptului. Avem
însă dovezi — din domeniul iconografic că, încă
din secolul al V-lea, legenda era cunoscută în Egiptul
elenistic. În iarna anului 1901—1902, arheologul
irancez Jean Clédat a dezgropat, în Egiptul de jos,

187

lingă Ahmune (in Hermopolis magna), la Bauit,
ruinele unei mănăstiri zidite pe la anul 400. Între
frescele care se găsesc acum la muzeul din Cairo
se află una care înfăţişează pe un sfint călare pe
nn cal negru si îmbrăcat în costum part, cu o tunică
albă, tinind în mina stingă un scut, în dreapta 0
suliță cu care străpunge sînul unui demon, căzut la
picioarele calului. La dreapta, se află însemnat
numele sfintului: O ATIOX EIZINNIOZ

În fresca mănăstirii de la Bauit, demonul feminin
se numește AAABAZ APIA. Numele demonului diferă
însă de la versiune la versiune: în legenda din sina-
xarul abisinian se numeşte « Uerzelia »; în redacţi-
unea greacă « Duiäopn: în cea ebraică «Lilith»;
în cele slave « Avestita ». Lăsind la o parte aceste
deosebiri de nume, divergentele de amănunte,
prefacerile și adaptările pe care le-a suferit legenda
în trecerea ei dintr-o literatură într-alta, în cuprinsul
tuturor versiunilor amintite mai sus se găsesc însă
citeva trăsături caracteristice comune, care dove-
desc în chip neindoielnic strinsa interdependentá
a acestor versiuni, şi anume:

4. În toate versiunile sfintul mintuitor face parte
din grupa sfinţilor (călăreţi) militari $1 se numeşte
Sisinie.

2. 1n toate versiunile sfintul duce lupta impotriva
unui demon feminin care răpeşte copiii mici și
provoacă moartea lor.

3. Sfintul, invingind demonul, îl silește să-și
spună formele in care se preface şi numirile pe care
le poartă sub fiecare din aceste forme; aceste numiri,
scrise alături de ale sfintului, au darul de a împiedica
influenţa nefastá pe care o exercită demonul asupra
lehuzelor şi copiilor mici. De aceea, conjuratia scrisă
este purtată ca amulet de femeile lehuze si de copiii
născuţi de curind.

Aceste caracteristice apropie legenda de sfera
credințelor şi concepţiilor populare privitoare la
influenţa nefastă a demonilor şi de întregul ciclu al
exorcismelor. Într-adevăr, in masele populare

183

rurale vietuieste piná azi, sub invelisul creştinismului,
paralel cu credinţa în demoni care pot lua felurite
forme de animale, superstitia, indestul de răspîndită
la toate popoarele, că cel ce cunoaște numele demo-
nului îl poate ţine sub ascultarea sa. În legenda
sfinlului Sisinie, duhul rán, Avestita sau Samca,
se poate metamorioza în 12 ipostaze; si in fiecare
din aceste ipostaze poartă un nume deosebit. De
aceea legenda insirá toate aceste nume, căci, dacă
ar lipsi o singură numire, descintecul şi-ar pierde
valoarea: demonul s-ar putea strecura sub infáti-
sarea si numele care n-a fost pomenit. Numirile
corespund cu forma in care se poate preface demonul,
sau cu una din trăsăturile esenţiale ale firii sale.
Astfel, in redactiunea greceascá — unde se vede
mai clar aceasta — el se numeşte puta (muscá),
pentru cá se poate preface in muscá, spre a pátrunde
in casa lehuzelor; retopévy (inaripatá), pentru cà
are aripi; rmedayia (care se afundá in mare), pentru
cá se cufundá in mare spre a scápa de Sisinie;
mouovixroux, care înăbușe copiii; ÓvptyxA«, care D
stringe de git; «iuarorivovoa, care le suge vinele! etc.

După toate probabilitățile, această parte a legen-
dei alcătuieşte simburele ei primitiv: o veche formulă
de exorcism, din lumea páginá, împotriva demonilor
cari primejduiau naşterea si viața copiilor mici.
Ea a supravieţuit şi după ráspindirea creştinismului,
dar s-a adaptat noilor împrejurări, prefácindu-se
in legendá hagiograficá. Totus, aláturi de legendá,
s-a pástrat gi vechea formulá magică, care, copiată
alături de cea dintii sau chiar singură, păstrează
puterea profilacticá. d : ei

Din care parte a lumit păgine a pătruns insa,
în creştinism, această formulă de exorcism? l

Reitzenstein, publicind citeva variante grecești
ale legendei sf. Sisinte, descoperite printre vechi

1 Paul Perdrizet, Negotium perambulans in tenebris,
Strassbourg, 1922 (Publications de la Faculté des lettres)
pp. 22— 24.

189

papirusuri egiptene, spune textual cá vrea sá dea
prin ele o idee « de trecerea acestui soi de hteraturá,
din lumea páginà în iudaism, si de aci în creştinism » ?,
Se cunoaste intr-adevár rolul pe care l-au avut
evreii in ráspindirea exorcismelor. Chiar in Faptele
apostolului Pavel cetim că apostolul a întilnit, in
Efes, fii de preot evreu cari se foloseau de numele
Mintuitorului ín exorcisme, si cá a ars acolo cárti
în valoare de 30 000 de drahme. Irinaeus ne spune
cá evreii erau cunoscuti, in timpul sáu, prin meste-
sugul de a scoate dracii din om, cu descintece în
care invocau numele Domnului. Hipollytus adaugă
cá acesti descintátori internatiouali, cari forfoteau
in primele veacuri, utilizau formule magice ín care
cuvinte ebraice se încrucişau cu cuvinte grecești;
și într-adevăr, asertiunea lui a fost confirmatá, în
timpurile noastre, prin descoperirea de papirusuri
cu asemenea formule magice bilingve. Acest fel de
exorcisme se aflau scrise în cărți; şi pînă tirziu,
în evul mediu, se pomeneşte, la curtea lui Manuel
Comnenul, de un evreu, Aaron, care, cu ajutorul
unei astfel de cărţi, putea sá gonească legiuni întregi
de draci 2. Astfel stînd lucrurile, nu ar fi exclus ca
și exorcismul prin care se înlătură apropierea duhului
necurat, de casa lehuzelor să fi fost imprumutat, in
primele veacuri, de greci de la evrei — aceasta cu
atit mai mult cu cit se cunosc și o serie de paralele
ebraice. Dar avem iudicatii cá superstitia despre
Ted sau TI'vAA5, duhul necurat care omoară
copiii mici, era cunoscută în lumea greacă cu mult
inainte de creştinism. Un fragment din Sapho —
poeta din sec. VII—V1 a. Chr. — aminteşte pe
[sAAoUc zoudopuihortpa; iar paremiologii şi lexi-
cografii greci, comentind acest cuvînt, ne spun că
DuAAo8 era, după credinţa lesbienilor, numele unei
fecioare care murise înainte de vreme si a cărei

1 Reitzenstein, Poimandres, Leipzig, 1904, p. 299.
2 E, Schürer, Geschichte des jüdischen Volkes, Leipzig,
1909, pp. 407—414.

190

fantomă inspáimintá copiii mici gi le pricinuieste
moartea.
Orientalistii au mers mai departe si au intrezárit
drumuri noi, care duc spre originea acestel super-
stitii populare. Astfel, C. Franck, in Zeitschrift
für Assyrologie (XXIX, pp. 161 si urm.), intemein-
du-se pe asertiunea lui Mihail Psellos, care spune
că termenul [vii este vechi in limba greacă
si vine din ebraică, pune în legătură acesi cuvînt
cu babilonicul gallu, un demon răufăcător, care,
prefácindu-se in panteră, fură copiii mici. |

De altă parte, Lilit, demonul din versiunea
ebraică, care corespunde grecescului Pudo, îşi are
si el originea în credinţele mitice ale asirienilor.
Lilit este pomenit de Isaia, în profetiile sale, ca crăia-
să a duhurilor nopţii şi, după o veche legendă, a
fost creată o dată cu Adam, ca să omoare copiii
noi născuţi. Orientaliştii o pun în legătură cu demo-
nul babilonian lilla, lill, invocat in exorcismele
cuneiforme. De altfel, în aceste exorcisme se vorbeşte
adesea de a demonii carii se furiseazá ca şerpii, pe
sub uşi, şi răpesc copilul de pe genunchi omului ».

Dacă aceste date ale orientaliștilor sunt bine
stabilite, atunci tocmai din ciclul credintelor si
ritualelor religioase ale asiro-babilonienilor a por-
nit acest exorcism, impreuná cu superstitia de care
e legat; s-a ráspindit la popoarele Orientului si a
pátruns in cregtinism, prefácindu-se, poate in Egipt,
în legendă hagiograficá. Ea trebuie sá fi fost, in
primele veacuri, destul de împrăștiată in lumea
creştină; dar biserica a recunoscut caracterul el
păgin și contrar dogmelor creştine, căci sinodul al
V-lea ecumenic a hotărît înlăturarea filacterülor și
pedepsirea strejuitorilor, adică — explică Pidalio-
nul— a celor ce «fac baiere legindu-le cu mátase,
scriind intr-insele chemári de draci»?. Nota, care

1 Pidalion sau Cirma corábiei... a bisericii ortodoze,
tradusá din greceste in románeste de mitropolitul Veniamin,
Neamţ, 1844, f. 168.

191

insoteste textul Pidaltonulut, lámureste si mai pre-
cis intentia sinodului fatá de legenda si de rugáciunea
sf. Sisinie prin cuvintele: «se cuvine a se caterisi si
preoţii acei ce cetesc la bolnavi hirtia ce se numeşte
a Ghélei (textul grecesc: PvAA6), precum în limba
noastră samcă ».

Dar cu toate repetatele opuneri ale bisericii,
legenda a circulat totuși pretutindeni; si este într-a-
devăr surprinzătoare vitalitatea cu care această
elucubratie, răzbătind peste mii de ani, trăieşte
încă în sufletul poporului nostru. Sfintul Sisinie
este considerat şi azi ca un sfint protector al lehu-
zelor şi copiilor, iar icoana lui se păstrează în multe
case de ţară. Legenda — tipărită de diferite case de
editură a cărţilor poporane — circulă şi azi în satele
noastre, servind ca amulet. Dintre numirile pe care
le poartă diavolul în această legendă, două au pă-
trans adînc în ciclul snperstitiilor populare: Samca
șI Avestita, aripa Satanei.

După datele pe care ni le dă Marian, « Samca
este cel mai viclean și mai periculos dintre toate
spiritele necurate ». Se arată lehuzelor sub diferite
forme de animale— afară de porumbitá, vițel si miel
simbolurile nevinovátiei — «şi nu numai că le înspăi-
mintă», dar «le frámintá, le torturează si le sminteste
aşa că cele mai multe mor înainte de naştere». —

Puterile acestui duh necurat se întind gi asupra
pruncilor, cari dacá au scápat cu viatá in pintecele
mamelor, cind acestea au fost chinuite, sunt urmá-
riti după naștere. « Copiii, cuprinşi de acest spirit,
capătă un fel de dree de stomac, care-i frámintá
prin lăuntru și-i zgircesc așa de tare că-i fac ghem şi
le due picioarele la gură ». Alţii, iarăşi, se întind din
toate incheieturile, «înholbă ochii, fac spumă la
gură », alții, in sfirsit, sunt schimonositi: «li se
sucesc miinile sau picioarele, se incruciseazá, li se
strimbá fălcile... si dacă nn mor în scurt timp
rămîn astfel pentru toată viaţa » !. í

1 Amicul Familiei, Gherla, 1V (1880), p. 70.
192

Pentru a scăpa de urmările Samcei, femeile lehuze
poartă ca amulet legenda cu formula de conjurație
a Avestitei. În multe localități din Bucovina, poporul
serie numirile Samcei pe pereții casei, cu credința
că prin aceasta îndepărtează duhul necurat de locuin-
ta lor. La copiii mici, amuletul se virá intr-un sáculet
si se poartă la git; intr-alte părți se pune in perna
pe care doarme copilul sau în albia care-i servește
de leagăn. Interesantă este superstitia că tinerii
trebuie să se păzească de a scrie cartea de samcă,
căci în acest caz Samca se leagă de ei; numal mos-
negii o pot scrie, căci asupra lor Samca nu are altă
putere decit, a-i face sá crisce (scrişnească) din dinți
în timpul somnului.

În lipsa cărţilor de samcă, se recurge la aga-numi-
tele a descintece de Samcă sau Avestitá»* în care
Samca este înfăţişată în chipurile cele mai fioroase.
Într-un descintec de apucate, cules in Moldova, se
pomeneşte chiar salcia şi rugul din legenda scrisă:

« Am plecat la salcie;

— Bună dimineaţa, salcie.
— Sezi, dacă ai venit.
— N'am venit sá Sez,

Ci am venit să te întreb
D”un strigoi roşu...

Si m'am dus la rug;

— Bună ziua, rugule.

— Sezi.

— Nu sez,

Că n'am venit sá sez,
Ci am venit sá te intreb
D'un strigoi rosu

Pentru támáduirea boalei se întrebuinţează,
aláturi de descintece, care sunt insotite de anume
practice magice, si niște plante speciale, care cresc
pe sub páduri si care se fierb si se beau cu zahár sau

1 Gh. Dem. Teodorescu, Poesia populară română, pp.
390, 392.
2 Gr. Tocilescu, Materialuri foleloristice, 1, 1, p. 568.

193

se pun in scáldátoarea copiilor mici *. Sunt cunoscute
în popor sub numele samcă, sancá, sánculd, simcd,
simcoi.

Curios este insă că în lumea cárturarilor márunti,
viala sf. Sisinie continuă încă a fi prelucrată.
Într-o naivă refacere, care pretinde a fi «poveste
populară culeasă »?, elementele de legendă: salcia,
măslinul, rugul, au fost înlocuite cu elemente din
basme (Foamete Împărat ) şi din cercul supersti-
tillor populare (vrăjitoare, drăcărie). De altă parte,
in lumea satelor, elementele din viaţa sfintului,
mai apropiate de literatura poetică a poporului, s-au
desprins din cadrul superstitios şi circulă ca legende
de sine stătătoare: legenda măslinului si a rugului
de mure 5.

De altfel, intervenţia arborilor ca ajutători sau
vrájmasi ai unui sfint este o temă obișnuită in fol-
clor. Ea apare şi în ciclul de legende privitoare la
fuga familiei sfinte prin Egipt (plopul, vita de vie,
mărul, părul, bradul, rugul) *. Dăhnhardi 5, care a
urmărit această temă în domeniul folclorului, a
găsit o sumă de paralele interesante pînă în India
răsăriteană.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: Hasdeu, Cuvente den bătrîni,
ti, pp. 284—291, versiunea copiată de popa Grigore
din Măhaciu, cu textul slavonesc în paralelă şi cu o
redactiune modernă, tipărită ta Bucureşti în 1878, în josul

1 Artur Gorovei si M. Lupescu, Botanica populară,
Fălticeni, 1915, p. 119.

2 Dracul în capcană... poveste populară culeasă de Moş
lon Popescu, edit. R.O. David si M. Saraga, fără dată si
localitate.

3 Sezátoarea, anut X X X, vot. XVIII, 1922, p. 29.

4 Marian, Legendele Maicii Domnului, pp. 59—72;
Al. Rosetti, Colindele religioase la români, Anatele Acad.
Rom., tom. XI, mem. sect. lit., Bucureşti, 1920, pp. 33— 34.

5 Natursagen, Îl, 40—59 şi 54— 66.

194.

paginii. Aceeaşi versiune, republicată de Gaster in Chresto-
matie, l, pp. 6—? ; o alta, din 1779, ibidem; Ion Creangă,
IV (1911): Patru variante ale cărţii poporane « Avestita aripa
Satanei», formulete de conjurație si anume: a) «Eu Pavăl
Săjinit... », copiată de dascălul Grigore, tipograful mitro-
poliei, in 1752, pp. 38— 39; b) tipul: « Sisonie-Mihail », copială
in 1783, pp. 39—40; tipul « Sisin-Mihail », din intiia jumătate
a sec. at XVIII-tea, pp. 70—71; tipul «Sisinie-A vestita »,
pp. 97—98, din anul 1809; Jon Creangă, VIII, pp. 194—197;
legenda sfintului Sisinie, ms. din 1803; Arhiva, fagi, 1889, p.
247, formulá de conjuratie tip « Sisinie-Mihail », din 1800;
Marian, Nașterea la români, p. 29, ms. din mănăstirea Drago-
mirna, fárá indicatie de datá si copist; ibidem, p. 30, o atlá
variantá (tip «ingernl Mihail»), dupá un text pubticat la
Sibiu in 1863; Sezátoarea, V (1899, p. 156); Pamlite, Mitolo-
gia poporului român, |, Dusmani si prieteni ai omului, Bucu-
resti, pp. 237—239, după un ms. din 1809; pp. 239—241,
dupá un ms. copiat de popa Sandu ot Visánesti.
Mentionate: Gaster, Revista pentru istorie, arheologie și
filologie, 1884, p. 339; Molifia sfintului Sison de coconi cei
omoriti dă diavolu, dintr-un ms. din 1790— 1800, din Moldova.
Textul se tipăreşte necontenit si astăzi de diferite case
de editurá. În Biblioteca Academiei Române se găsesc însă
numai cîteva exemplare. Cel mai vechi datează din 1869
şi are titlul: Minunile lui sfintul Sisoe sau hotărîrea lui Pilat
din Pont asupra lui Isus Hristos, cu un tablou, aflate și date
la lumină de Gheorghe Popovici, București, Tip. Theodor
Mihaescu şi Vaidescu. Deși titlul este tipărit cu litere latine,
cuprinsul are litere chirilice. Broşura este alcătuită din urmă-
toarele elemente: 1. formula magică: « Eu, robul lui Dumne-
zeu, sfintul Sisoe, pogorindu-mă din muntele Sionului, adică
din măgura Eleonului, văzui pre Arhanghelul Mihail, voievod
îngeresc, intimpinind pe Avestiţi, aripa Satanei »; 2. Legenda
sf. Sisinie, in redacţiunea dezvoltată publicată de Hasdeu
f. 2; 3. Visul Maicii Domnului, !. 6; 4. Tălmăcire după copia
din limba grecească a hotăririi făcută la al saptesprezecelea an
ol oblăduirii împăratului romanilor Tiberie Chesaru din Pon-
tie Pilat « găsită la anul 1509 de la Hristos în orașul Cula din
ftatia, într-o piatră foarte frumoasă » (f. 7—10); 5. Închină-
ciune către Prea Sfinta Născătoare de Dumnezeu (f. 10—12);
6. Cugetare dureroasă din inimă, pentru multa mulțime a
patimilor Mintuitorului nostru Hs. Dumnezeu, prin Înger de
Dumnezeu arăiată: Celui dintru sfinţi părintelui nostru Dimi-
trie mitropolitul Rostovului, al Iaroslavului și al Rusiei, făcă-
torul de minuni. Celelalte 4 ediţii ale Academiei (cea mai
nouă din 1913) reproduc exact același text, la care o ediţie,
(fără dată), a adăogat următoarele rînduri — ca o dovadă
de cum se amăgesc si azi masele naive si superstifioase:
« Această carte a fost trimisă din cer poporului de Domnul
(sus Christos, si în zilele noastre s-a găsit tipărită în mănăsti-

195

13-320

rea Muntelui Athos, de un cálugár bálrin. Aceastá carte
trebuie sá o aibá lol crestinul, pentru a nu se alinge de casa
sa Necuratul si pentru ajutorarea copiilor si femeilor insár-
cinate ».

Manuseripte inedite in Biblioteca Academiei Románe.
Descrise de 1. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscriptelor
românești, 11, p. 206: ms. nr. 473, sec. al XVIII-lea, copiat de
« Stoian de la Anthim », nr. 4, legenda în aceeași versiune ca
cea din Cod. Sturdzanus ; p. 209, ms. nr. 476, sec. al XVIII-lea,
a aparținut «popei lui Bucur», 1.187: Povestea lui sveti
Sisoe (textul însă s-a pierdut). Nedescrise încă: ms. nr.
3820, f.235—243, copial «de erei Gheorghe si de un copil
al mieu Rodion, la anul 1775, mai 21, cînd lăcuiam la
oraşul Prejmir», f. 235—243: Povestea sfintului Sison, le-
genda, în redacţia mai nouă, al cărei tip a fost pu-
blicat de Hasdeu după textul tipărit în 1862, ca paralelă la
redacţia din Cod. Sturdzanus. Ms. nr. 2226, copiat pe la
1805, f. 32 v.— 39 v: «Ataslă carte laste pentru ca sá nu
să apropie diiavolu de acea casă unde să vor afla aceste
scrise în numele Tatălui si a Fiiului si al Sfintului Duh, amin»;
este formula magică tip: arhanghelul Mihail învingînd pe
Satana, care munceşte pe Preacurata Fecioară Maria; f.
34 r. — 39 v: « Atastă molitvá este a lui sfeli Sison pentru
coconii cei mici ce au furat diiavolul din leagánul sori-si;
atasta sá puie în leagănul copilului sá nu sá apropie diavo-
lul»; este legenda sfiutului în redacția mai nouă. Ms. 2621,
sec. XVIII — XIX, f. 11 v. si urm., contine legeda sfintului
în redacţia mai nouă, cu același titlu si indicație ca ms.
2226. Ms. nr. 2897, copiat în 1824, de loan Neculau Cerne,
(f. 44 r.), f. 41—44 r. cuprinde formula magică, Lip arhan-
' ghelul Mihai). Ms. 4767, sec. al XVIll-lea, f. 19 v. — 20 v.
(sfirsitul s-a pierdut; confine legenda sfintului in versiunea
mai nouá).

Texie slavonestiz Tihonravov, Iawamnuuku pycckoú
ompeuenmoú numepamypu, 11, pp. 391—353.

Texte grecesti: C. N. Sathas, Bibliotheca graeca medii
aevi, V, pp. 570—579; Reitzenslein, Poimandres, Studien
zur griechisch-ágyptischen und frúhchristlichen Literatur,
Leipzig, 1904, p. 299.

Studii: Hasdeu, Cuvente den bátrini, lY, pp. 263—283;
Gaster, Literatura pop. rom., pp. 393—400; Gaster, Anuar
pentru israeliți, an. 1V, pp. 73—79 (Lilith şi cei trei îngeri);
Gaster, Beitráge zur vergleichenden Sagenforschung, Leipzig,
1884; Gaster, Jichester Lectures on the Greeko-Slavonic Litera-
ture, pp. 80— 85; Veselovski, 2Kypuaas Munucmepemea HapodHazo
Ilpocehueni a, S. Petersburg, 1894; R. Basset, Les apochryphes
éthiopiennes, IV, in La Haute Science, I, p. 193, 271 ȘI 928

196

Paul Perdrizel, Negotium perampulans in tenebris (Publica-
lions de la Faculté des lettres de V Université de Strassbourg),
Strasburg, 1922.

LEGENDA SFINTEI VINERI

Este o legendá din ciclul martinlor, in care au
intrat elemente de basm (zmeii), lucru de altfel
obișnuit in domeniul hagiografiel, după cum s-a
arătat în capitolul precedent. A fost copiată de popa
Grigore din Máhaciu, înainte de 1600, după un ori-
ginal pierdut, şi se păstrează în Codex Slurdzanus
(pp. 180—185). A fost studiată şi publicată de Has-
deu in Cuvenie den báiríni. Prototipul pierdut al
copiei din Codex Sturdzanus fusese tradus din limba
slavă, după cum se poate vedea din titlu: eTa nerka.

in limba slavá legenda fusese tradusá din Minetele
greceşti, unde poartă titlul de: fria IIxoaoxsp.

Legenda, nu numai cá nu are nimic comun cu
bogomilismul, dupá cum se crede incá la noi — ea
cuprinde, de altfel, elemeute cu totul contrare bogo-
milismului: venerarea erueii — dar nu este nici mácar
apocrifá. Ea face parte integrantá din cultul ortodox,
si in ziua de 26 iuhe (ziua martirului ei) biserica
noastrá serbeazá, aláturi de sfintul martir Ermolae,
si pe sfinta Vineri sau Paraschiva (cu numele grec).
Cu acest prilej se ceteste in siuaxar viaţa sfintei și
se cîntă imnuri de laudă în amintirea ei, după cum
se poate vedea in Mineiul pe luna iulie, tipărit cu
aprobarea sfintului sinod (cf. ed. din Bucuresti,
ISA, p. 297) !.

1 Molivele care se intretes in legenda sfintei Vineri se
regăsesc si in alte legende hagiografice. Motivul de basm cu
balaurul se regăseşte bunăoară în Viaţa sfiniului Mil (10
noiembrie) și a sfintului Marcian (2 noiembrie). Ca şi sfinta
Vineri, sfinlul Mil face semnul crucii peste balaur şi acesta
moare; la fel sfîntul Marcian înseamnă cu degetul semnul
crucii si suflă peste un zmeu uriaș «iesil din megiesitul pus-
tiu», şi balaurul «se sfărimă» în bucáli. Chinul fierberii
într-un cuptor se regăseşte si el în Viața sfintului Victor,
sărbătorit la 10 noiembrie s.a.m.d.

197
13*—324

In versiunea din Codex Sturdzanus, legenda are
următorul subiect:

Într-o cetate îndepărtată, locuiau doi creștini
curati la suflet: Agaton si Polfia (în redactiile mo-
derne, Polithia; in cele grecești, lloA:i0sía), care
ajunseseră la adinci bátrineti, fără sá fi dobindit
nici un copil. Si rugindu-se ei necontenit Mintuito-
rului ca să-şi întoarcă mila spre ei şi să le dăruiască
un copil,li se arătă în vis îngerul Domnului, care le
spuse că Dumnezeu a auzit rugăciunea lor şi le va
dărui o copilá, pe care s-o boteze cu numele Vineria,
intrucit se va naşte într-o Vineri. Copila se născu
în luna lui Brumariu (octombrie), 15 zile; şi părinţii,
ca să împlinească făgăduinţa dată Domnului, o
inchinará bisericii. La virsta de cinci ani, copila,
luminată de Dumnezeu, părăsi casa părintească şi
plecă în lume să propovăduiască legea cea nouă a
Mintuitorului.

Nemeri mai întii în cetatea Antiohiei, la un impá-
rat mare, anume Antioh (in redactiunile moderne,
Antoniu; în cele greceşti; 'AvO«cvtoc). La predica ei,
mulţi primiră creştinismul, dar evreii se plinseră
impăratului că «a venit o boierească în cetatea lor
de propováduieste si spune de fiul Mariei, cela ce
au răstignit părinţii noştri în cruce». Împăratul,
miniat, porunci să fie adusă inaintea sa. Sfinta se
infátisá, și împăratul, răpit de frumusețea ei, ii
ceru să 1 se închine si «îi va fi doamnă si împără-
teasă spre toate casele lui». Sfinta îl blestemă, și
împăratul, cuprins de urgie, porunci să fie rástig-
nitá pe cruce. Sfinta se rugă lui Dumnezeu să n-o
părăsească; și într-acel ceas se ivi un nor pe cer și
se dezlántui un vifor mare încit rostogolea pietrele
uriaşe ca pe niște frunze. Un înger se arătă sfintei
şi-i rupse legăturile care o incátusau. Ostaşii, văzînd
minunea cerească, căzură la pámint și strigară toti
si se rugară sfintei să-i facă si pe ei creștini. Sfinta
se ridică şi-i botezá, dar împăratul, prinzind de
veste, porunci sá o prindă din nou, sá o lege şi sá
o arunce într-o căldare, in care vor fi fiert mai intii,

198

șapte zile şi şapte nopţi, plumb și smoalá şi « piatră
zmicurată ». Slugile implinirá porunca împăratului.
Si a şaptea zi, venind împăratul şi cerînd sá se
deschidă cazanul, văzu pe sfinta Vineri stind în
picioare. Împăratul, vroind să se apropie de cazan
ca să se ineredinteze mai deaproape, sfinta luă cu
mîna apă clocotindă din căldare şi aruncă în obrazul
impăratului, care orbi. Împăratul se rugă de ea
să-i redea vederile, că se face creștin. Sfînta, îndui-
satá, căzu cu fata la pămînt si plinse piná ce «baltă
se făcu din lăcrămile ei ». Sculindu-se, sfinta luă cu
mina dreaptă din lăcrămile ei, unse ochii împăratului
in numele Tatălui, Fiului şi Sf. Duh; şi intr-acea
clipă împăratul văzu mai bine si mai limpede decit
înainte. Împăratul si toti ai lui se botezará, iar sfinta
plecă înainte, la alt împărat, Atizma (în redactiu-
nile moderne « Asclipie, ighemonul cetăţii »; în cele
grecești: "Aoximnt66). Acesta ceru si el zadarnic
sfintei să se închine Dumnezeului lui, «că va fi
doamnă şi împărăteasă tuturor palatelor sale».
Împăratul, miniat de refuzul fetei, porunci să fie
dusă înaintea zmeului din cetate, căci într-acea
cetate locuia un zmeu în care intrase diavolul cu
duhurile sale necurate.

Sfinta, ajungind înaintea zmeuluj, făcu asupra
lui semnul crucii; diavolul fugi, iar ea, punind picio-
rul pe fălcile zmeului, se plimbă prin măruntaiele
lui şi ieși afară nevătămată. Împăratul, văzind
această minune, se creştină împreună cu toate slugile
lui şi cu toţi oamenii lui.

Sfinta plecă apoi spre Acht, împărat (în redactlu-
nile moderne Tarasie «ighemonul cetății»; grec.:
T«okotog); dar si acesta, indirjit cá sfinta nu
vroieste să se închine Dumnezeului la care se închină
el şi «să-i fie doamnă şi împărăteasă», porunci să
fie aruncată într-o căldare de smoală, plumb și
piatră, trei zile şi trei nopţi; dar sfinta scăpă neatinsă,
în timp ce o pară de foc, intinzindu-se de la cáldare,
inconjurá pe slujbasi şi îi arse. Împăratul, sfátuin-
du-se cu sfetnicii lui, porunci sá i se taie numaidecit

199

capul. Sfinta ceru să i se îngăduie a-şi face rugăciunea.
Și sfinta se rugă astfel:

« Doamne, ascultá-má, sarba ta... rogu-te sá faci mese-
réré ta si sá dai măriia ta celora ce vor face poméná mie si
prinosut, si liturghie, si luminare, si vor cinsti aceastá zH
blagosloveste, Doamne, casele tor, si ficiorii lor, si holdele
lor si dobitoacelor lor toate, si fugá de ei toate duhurile
rele si fármácátoarele, si sufletete lor să fie luminate; e (si)
cela ce uu o va cinsti aceastá zi, Veneré mare, cu milostenie
si cu rugăciune la beserécá; iară cela ce va tucra intr-insa,
acela sá fie blástemat; e cela ce o va ciusti și o va posti şapte
zile, să fie lui sănătate şi ertăciunea păcatelor, şi cine uu va
cinsti sfinta Viueri, ce o va spurca de voie cu carne sau cu
brînză, fără de harti...; acela să nu biruiască, că sfinta
Veneri răstignitu-s-au Hs. de voie în cruce, cu oţet şi cu fiere
adapará-l... ».

91 după aceea sfinta zise «muncitorilor» săi:
« Faceţi cum v-au zis Domnul vostru ». 911 se tálá
capul în ziua de 26 Cnptorin (iulie).

Exortatia finală a legendei lipseşte din miniele
grecești, precum şi din miniele noastre de astăzi,
Ea a fost fără îndoială intercalatá ulterior.

Acest final al legendei a contribuit mult la rás-
pindirea in lumea satelor a cultului sfintei Vineri,
care trebuiește cinstită, prin suspendarea muncii,
in fiecare vineri a săptămînii. Materialele folclorice
adunate din diferite ţinuturi de diferiți culegători
invederează destul de limpede si ráspindirea acestui
obicei pe întinsul țării, şi rădăcinile lui trainice.

lată, spre pildă, citeva din aceste documente:

«Viuerea nu se face leşie, nici se toarce, nici se coasá,

nici cámesi se spalá, cá e ráu de pátànii.

Femeile nu cos vinerea, ca sá nu rámiie oarbe.

Cind tai unghiile miercurea si vinerea îi păcat.

Să nu-ți tai uughiile... vinerea, că uiti unde pui ceva;
nu mai tii minte.»

(Șezătoarea, anul VI, p. 60.)

« Dintre zilele săptămînii, vinerea trebuie mai cu deose-
bire păzită. în această zi nu se tese, căci se crede că întocmai
cum baţi cu vătalele, tot astfel va bate ŞI grindiua; nu se
coase, căci cum spargi pinza cu acul, asa vor fi sparte si
sămănăturile de către grindină; nu se zoleste, adică nu se

200

spală rufe, căci cum clocoteste uncropul în zolnitá, asa va
clocoti şi piatra peste semănături.»
(R. Codin şi Mihalache, Sărbătorile, p. 61.)

«Transilvania. Viueria sau sfinta vineri este o zi în
care femeile se abtin de la multe tucruri precum: pieptănatul,
máturatul în casă, facere de legie, căci cred cá lucrind vreun
lucru de acesta, „li s-aratá”, adică femeia, care lucrá, på-
teste ceva: o cuprinde vreo boală, îi coace vreun deget,
i se aruncă o bubă. DN, o P"

Vineria nu se coase, nu se spalá haine, nici se coace pitá,

entru că vine Vineria (Sabolciu). m.
1 Bucoeina. Se crede cà fetele care postesc vinerile, se
vor márita mai curind. »

. Gorovei, Credinte st superstiții ale pop. rom. V.
— Su F. rom., XXVII, p. 355—350.)

Cultul sfintei Vineri este vechi la poporul nostru
si se pare că în veacurile trecute era și mal accen-
tuat decit azi. Marcus Bandinus, misionarul catolic
care în 1646-8 a vizitat Moldova, spune, în raportul
său către scaunul papal, despre poporul nostru, că:

« ziua de vineri din fiece săptămină o serbează in ouoarea
sfintei Vineri, pre care şi-o inchipuiesc a fi sfintá și că (ea)
cu genunchii plecaţi la tronul lui Dumnezeu se roagă pentru
ei. De aceea orbeşte cred că e mai rău a ofensa pre sfinta
Vineri decît pre Dumnezeu. În numele sfintei Vineri, calicii
capătă mitostenii multe.»! | |

Ca şi legenda sfintei Duminici, imaginaţia
populară, impresionată de interdicția munci in
ziua de sf. Vineri şi de ameninţarea blestemului —
«iară cela ce va lucra intr-insa acela să fie blestemat »,
— a creat un ciclu întreg de poveşti, în care ni se
spune cum o femeie spăla rufe (san făcea altă muncă)
in ziua de vineri, cînd se pomenește pe inserate cu
o babă înaintea el, indemnind-o să se odihneacá O
leacá, cá D va sfirgi ea lucrul. Femeia, cuprinsă de
frică, se strecoară pe usa din fundul tindei la pal
trá-sa, care-i deschide capul că bátrina este sfinta
Vineri si o invatá ce sá facá. Intorcindu-se acasá,
femeia strigă cit poate:

1 V. A. Urechia, Codex Bandinus, in Anal. Acad. Rom.
seria ll, tom. XVI(1894), p. 152.

201

— Vai, cum ard munţii unde şade sfinta Vineri
cá le-au dat foc zmeii paraleii. )
. Baba se face nevăzută; femeia aprinde opaitul,
intoarce lucrurile din casá pe dos si se culcá. Într-un
tirziu, se pomeneşte cu baba bátind la use si
chemind pe rind toate lucrurile din casă să-i
deschidă:

— Nu pot, răspunde fiecare, cá sunt întors.

Numai opaițul, pe care femeia îl uitase neintors
alergă și descuie ușa. Cind baba se ivi pe prag,
cocoșul tocmai vestea miezul nopţii. Sfinta Vineri,
neavînd încotro, plecă spunind femeii:

— Află, muiere ahotnică de lucru si necinstitoare
de zile sfinte, că eu sunt sf. Vineri, ce venisem să
te fierb în ciubărul cu cămeși, pentru că de multă
vreme îmi festelesti ziua cu lesie si zoi !.

In cuprinsul acestei legende au pătruns multe
elemente din cercul superstitillor populare, de ori-
gine páginá (zmeii, lucrurile intoarse pe dos), incit
sfinta Vineri a pierdut caracterul ei creştin si aureola
divină, devenind o bátriná răzbunătoare si rău-
făcătoare, care, ca și duhurile necurate, dispare îndată
ce aude cintecul cocoșului. Această intretesere lao-
laltă de elemente atit de disparate, constituie însă
una din trăsăturile caracteristice ale psihologiei
populare.

În cîteva versuri populare inedite, culese în Cim-
pul Pinei (jud. Hunedoara), de la o femeie de 73
de ani, pe care ni le comunică d-l Tudor Avram
funcționar la Biblioteca Academiei Române sfinta
Vineri apare în cadrul ei firesc de elemente creştine
șI într-o formă care dovedește strinsa dependenţă
de exortatia finală a legendei. În aceste versuri
se pomeneşte, ca și în formulele de descintec, de
«un ficor de domnigor», care «cu ochii lácráma,
cu inima singe (singe) mesteca » si pe care «nimeni
nu-l vedea », fără numai « surorile lui Lazăr, Magda-

„> Tudor Pamiile, Mitologie românească. Y. Dusmani și
prieten: ai omului, Bucureşti, 1916, pp. 117—125.

202

lena». Acestea, care, «adunau flori de miere », pe
«cimpii lu Rusalim », deterá cu mina într-un «skine »

( spin):

«Nu fu skine;

Fu albine.

Din albină se făcu ceară;

Din ceară se făcu lumine (luminare).
Lumine s'aprinsă;

Poarta iadului să închisă;

S'a raiului să deschisă;

Si ieşi sfinta Vinere din rai,

Si n'i zisă,

Si mi risa: A
Cine poate spune povestea sfintei Vineri,
So zică:

Joi sara de două ori,

Vineri dimineaţa de trii ori,

Că l-oiu scoate din lăcuri,

Din păcuri;

Si l-oiu duce,

Une-o h'i mesá'ntinsá,

Făclii aprinsă,

Izvoarăle răci şi fîntîni curate;

Şi l-oiu scăpa de păcate.»

Din contextul acestor versuri: « Cine poate spune
poveste sfintei Vineri s-o zică... că Lo scoate din
lăcuri...», se vede legătura cu partea finală a
legendei, în care se recomandă cinstirea si. Vineri,
fágáduindu-se sprijin în nevoi. Dar pasajul ne mai
invederează că intr-o vreme legenda, sau poate chiar
numai formula de mai sus, era considerată ca un
talisman care avea puterea miraculoasă de a înlătura
din calea celui ce o cunoștea şi spunea de trei ori,
duhurile necurate, cu tot şirul de nenorociri care-l
pindesc. | l

Că legenda sfintei Vineri a trebuit să fie, în tım-
purile vechi, foarte răspîndită în popor, se vede și
din faptul cá ea a împrumutat material piná $i
pentru colindele populare. În ciclul colindelor din
noaptea Ajunului, se află unul intitulat: Colindul
sfintei Vineri, in care se pomeneşte chiar episodul
cu munca sfintei în cazan. Colindul incepe prin a
povesti că la scaunul de judecată al Domnului,

203

sfinta Vineri, «genunchiatá », se roagá Domnului,
amintind cá atunci cînd a fost trimeasá «să boteze
pămîntul » numai cetatea Iordanului «uu s-a dat
botezului »:

«Ci pe mine prinsu m'a;

Prinsu-m'a

Legatu-m'a;

Cu cuţit táiatu-m'a;

In cazan bágatu-m'a;

Si trei zile fiertu-m'a

Numa'n ceară si'n resiná ia

In legátura cu datina de a cinsti sfinta Vineri
prin post, stau şi cîteva proverbe populare: «A
minca jota posl și vinerea carne», adică a face lu-
crurile pe dos — a fi prost; « Parcád-i sfinta Vineri»,
despre un om prápádit de slab (ca unul care a dus-o
numai cu postul); « Nu e totdeauna Vinerea mare»,
adică uu e totdeauna sărbătoare de odihnă; «A
nemerit ca liganul vinerea la siiná ». ?

Trebuie să adaug însă că tradiţia de a cinsti
prin rugăciune şi post ziua de viueri — în care, după
biserică, a fost răstignit Mintuitorul — face parte
din orinduielile bisericii ortodoxe şi este recoman-
dată chiar de pravile. Astfel, Pravila de la Govora,
la glava 381, spune textual:

« (Zonara) Dumnezeeştii Apostoli vor şi poruncesc cum
postim sfintele şi marile paresimi, tocma să postim miercu-
rile si einerile a tot anul...»

«Că zice canonul 68 al sfinţilor apostoli şi poruncéste:
ori fiecare episcop, au preot, sau diacon, sau ipodiacon, sau
citet, sau cintáret, ce nu va posti sfintele parésimi şi toate
miercurile si vinerile a tot anul: aceluia să i se ia darul...

iară de va fi mirean, să se afurisească, fără numai de va fi
cineva bolnav. a?

De aceea înclinăm a vedea în adaosul final,
privitor la cinstirea sf. Vineri prin rugăciuni şi post,

—

1 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, pp. 32—33.

2 1, A. Zanne, Proverbele românilor, VII, pp. 118, 186,
216; Vl, 390.

3 Cf. textul si în Ioan M. Bujoreanu, Colectiune de legiut-
rile României vechi și cele noi, 111, Bucureşti, 1885, p. 296.

204

adaos pe care-l intilnim, după prototipul slavonesc,
în cea mai veche versiune românească a acestei
legende hagiografice, mina abilă a uuui cleric,
rivnitor de a-si aduce pe această cale poporenii la
ascultarea canoanelor.

BIBLIOGRAFIE

Texte românești: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, Il,
pp. 145—156 după textul copiat de popa Grigore din
Măhaciu. Cópii derivind din acelaşi prototip românesc din
care derivă si versiunea din Codex Sturdzanus, în: N. Iorga,
Studii si documente cu privire la istoria românilor, XIII
(1906), pp. 53—54, fragment descoperit in scoartele unel
Psaltiri coresiene; Ms. nr. 4182, f. 530 V., copiat de popa
Ursu din Cotigleatiu, jud. Bihor, pe la 1676 (cf. mai sus pag.
136). m
Cite trele versiunile au adaosul
zilei de vineri, si în toate martiriul
ri ». i "m
sune deosebită în Mineele slavo-române (cîntările
în slavoneste; vieţile sfinţilor în românește), traduse de
Radu Greceanu, după cum mărturiseşte însuși: 4 după syna-
xarul grecesc ». Martiriul sfintei este aşezat aci In luna iulie;
adaosul final despre sărbătorirea zilei de vineri lipsește.
Aceeaşi versiune şi în M ineiul de la Rímnic, tradus de Filaret
(1780), in care însă s-au transpus în românește și cîntările.
Această versiune se resfringe în toate mineiele ulterioare,
iná la cele din zilele noastre. Cf. de ex. Mineiul pe luna
iulie din 1894, « tipărit cu aprobarea sfintului sinad ».
Originalul legendei in Vieţile sfinților si în mineiele gre-
cesti. Cf. de ex. Bio &yiov £x "e EX ie, YAOTTNG hrot
ix vv ovvačapiov perappacdeízes rapa Motion Taretvoŭ
"Emoxórov Kudhpowv sig xowhy QqéXetxv, tipáritá la Venetia,
la Nicolae Glykis, în 1685, la 26 iulie (p. 633— 635): T «oto

v u ,

uni Berg xal stong Ù THS &yixe óovou&prupoc llapacxevms.

privitor la sárbátorirea
sfintei este pus in luna

VIAŢA SFÎNTULUI ALEXIE

Sfintul Alexie era unicul fiu al unui « mare boier »
din Roma, Eufimiau si al soției sale Glasia, doi
crestini evlaviosi, «carii aveau pururea in casa lor

3 >

205

mese intinse pentru váduve sárace şi pentru călă:
tori ». Copilul, dobindit după îndelungate rugăciuni
către Domnul, vădeşte de mic multă înţelepciune
și tragere de inimă către învăţătură. « Cind fu vre-
mea de a-l însura», Eufimian $1 soţia sa căutară
$1) găsiră o fiică de crai ȘI, fácind veselie mare,
ii duseră la biserică, unde-i cununară preoții. Inima
lui Alexie era însă la Dumnezeu, şi în seara nunții,
rămas singur cu soţia sa, el scoate inelul de aur din
deget si, învăluindu-l într-o năframă, îl restituie
soţiei, spunindu-i: a a-l acesta și-l tine; şi de acum
să fie Dumnezeu între noi, pină va vrea sfintia sa».
Apoi iese; se duce la ţărmul mării; se îmbarcă pe
o corabie şi pornește în largul mării. Ajuns la ţărmul
Capadochiei, debarcă şi pleacă în tovărăşia unui
sihastru, spre Edesa, unde se păstra icoana nefácutá
de miini omeneşti, pe care Mintuitorul o trimisese
lui Avgar?. Aci imparte tot ceea ce avea sáracilor
și, devenit el însuşi sărac, şedea ca un cerșetor, în
veşminte proaste, la uşa bisericii sfintei Marii,
ajunind şi veghind zile şi nopţi întregi. În acest
răstimp, părinții săi, indurerati, trimit servitorii
să-l caute în lume; aceştia ajung la Edesa; îl intil-
nesc la usa bisericii; îi dau de pomană, dar nu-l
recunosc, $1 nici el nu vrea sá se dea pe fatá. Servi-
torii se întorc fără nici o ispravă; soţia şi părinţii
rámin deznădăjduiţi.

Trecură astfel 17 ani. Alexie sta nemișcat la ușa
bisericii, pocăindu-se. Într-o noapte insă, Maica
Precista se arătă în vis unuia din slujitorii bisericii,
grăindu-i:

« Scoală-te de adu omul lui Dumnezeu în besereca mea, că
destoinic iaste împărăției ceriului; căci ca nişte mir foarte
frumos si cu bună mirosenie ruga lui iaste; și Duhul Svint

odihneşte spre îns; şi ca soarele ce luminează toată lumea,
așa Taste purtat numele lui înaintea îngerilor lui Dumnezău ».

* Despre legenda lui Avgar în literatura românească si
despre icoana nefăcută din miini omeneşti, cf. N. Cartojan,
în Convorbiri literare, 1925 (nr. din aprilie).

206

Preotul ieși; îl căută pretutindeni si, negásindu-l,
intră în biserică, si « plingind, ruga pre svinta Pre-
cista Maica Domnului sá-i arate pre omul lui Dum-
nezeu». Atunci i se arátá Maica Domnului si-i zise:
«Un misel (sărac) ce seade inaintea besearecei
acesta iaste omul lui Dumnezeu ». Alexie este adus
in biserică. Vestea se ráspindeste în toată tara despre
omul lui Dumnezeu, si de pretutindeni vin crediu-
cioși să-l vadă. Alexie, văziud că-l cunosc toţi, fuge,
sosește la ţărmul mării, se îmbarcă pentru Ptarsis,
dar cind se afla în larg, o furtună se dezlántuie pe
mare şi corabia este împinsă de vinturi într-un port
vecin cu Roma. Debarcă, işi revede oraşul copilă-
riel si, rătăcind pe strázi, intilneste pe tatál sáu,
care nu-l recunoaşte. Alexie il roagă, binecuvintiu-
du-l și pe el si «pe cel ce-l are in lături, departe,
într-o țară », să-i dea şi lui un loc de adăpost în casă
si să-l lase să se sature, alături de robii săi, din fári-
mele ce vor cádea de la masa lui. Auzind bătrinul
cu citá jale grăia de cel instráinat, se induioșă, il
luă in casa lui, îi făcu o chiliutá inamtea scării sale
și dete poruncă slugilor să aibă grijă de el și să-l
servească din mincarea lui. În acest răstimp, mama
ȘI soţia lui îl doreau și-l plingeau; și nu leşeau nicăieri
din cămara lor. Alexie stătu sub scara tatălui său
17 ani, fără să se destăinuiască nimănui, nici tatălui,
nici mamei, nici soţiei sale, ocărit și batjocorit de
servitorii casei. « Apoi, simțind cá i se apropie sfir-
situl », ceru hirtie şi cerneală pe care scrise în taină
«jitia sa ». 0l |

Era într-o zi de duminică; episcopul Marchian,
impárati si norodul tot se afla in bisericá, cind
deodatá se auzi glas din cer, sfátuind «sá cerce pe
omul lui Dumnezeu, care se roagá pentru toatá
lumea, cá de vineri a iesit din viatá ». Norodul cáutá
pretutindeni în cetate pe siint, dar negásindu-l, se
aduná din nou, seara, ín biserica Sf. apostol Petru
ȘI, rugindu-se cu lácrámi către Domnul să le arate
pe omul lui Dumnezeu, se auzi iar glas din cer: «in
casa lu Eufimian este».

207

Eufimian rámase incremenit, nestiind nimica din
toate acestea. Atunci împăratul si împărăteasa, vlă-
dicii, norodul, toţi cu făclii aprinse şi miresme de
tămiie, se îndreaptă spre casa lui Eufimian si găsesc
in sfirgit pe sfint, după lămuririle unei slugi bátrine,
in cergetorul adăpostit sub scară. Fata lui era lumi-
natá, ca de înger, iar în mînă tinea o hirtie pe care
isi scrisese toatá povestea vietii sale. Tatál, mama ȘI
soția îl recunosc; şi pe cînd izbucnesc în hohote de
plins: «O, citi ani te așteptai să auz glasul tău, să
auz vorbele tale de unde petreci... si cíti ani pustii
înseși in casa părinților tăi gi nu ţi-a fost milă de
noil...» in jurul sfintului se sávirsesc minuni;
trupul lui mirosea ca mirul, si toți suferinzii, carji se
apropiau de el, se vindecau.

Aceastá miscátoare legendá, care a devenit
populará in tot Orientul si care a avut un puternic
răsunet și in literaturile Occidentului, unde a fost
adesea prelucrată în versuri, nu are nici un funda-
ment istoric. Ea s-a format cu timpul, dintr-o poveste
siriacă, Viaţa lui Ioan Calybitul, scrisă în secolul al
V-lea şi care înfățișa avintnl mistic al unui nobil din
Constantinopol care, părăsindu-şi familia, a venit
cu pelerinii in Edesa gi, amestecindu-se printre
săracii cetăţii, a dus o viaţă aspră de ascetism şi de
mizerii, pină s-a stins din viaţă. Această legendă
siriacă a trecut apoi în lumea bizantină, unde un
scriitor cu imaginaţie romantică a infrumusetat-o,
introducind in partea iniţială scena părăsirii sotiel
in noaptea nuntii, cu inapoierea inelulni, si adáogind
la sfirşit reintoarcerea în căminul părintesc, unde
sfintul trăiește, necunoscut de nimeni, pînă la capătul
vieţii. Din Bizanţ, legenda a pătruns in Occident,
unde toate elementele de colorit bizantin au fost
inlocuite prin amănunte de aspect apusean (papa,
biserica Sf. Petru etc.) aceasta cn atit mai Ușor cu
cit oraşul "Fous, care în originalul bizantin indica
Constantinopolul, era pentru occidentali Roma.

In Apus, micul roman hagiografic s-a localizat
așa de bine, încît pină tirziu, în timpurile noastre,

208

se arăta la Roma casa în care s-a născut sfintul Ale-
xie. În această prelucrare occidentală Ero s-a
reintors în Bizanţ, a trecut la slavi si prin slavi a
ajuns la noi. Cea mai veche formă se Ee
Codicele de la Cohalm, care poartă încă rămăşiţe din
originalul slav: jitrea sfintului; bojievu E "
Ea a fost apoi retradusá mal tirziu de Doso
de mitropolitul Veuiamin, $i ni s-a păstrat k ps
in colecţiile Vietilor de sfinţi, ci şi ca legendă " si
stătătoare, alături de alte poveşti hagiograiice $
chiar de texte profane cu caracter POE Es
De aceea legenda sfintului Alexie s-a is e =
imaginația populară, care a prelncrat datele bagio
grafice, impletindu-le cu elemente sträime. ` `
" Sim. Fl. Marian a cules din gura poporului un
ciclu de patru legende t, in care se Po nes
procesul de orar a unui element te
ă în tradiția orală. | |
Miro primá variantá, Alexie a GN Ge
loasaf, fiul unui împărat, lar Edesa a fost in oC ie
cu o mănăstire, unde tinárul print ajunge cel T
umil dintre cálugári. Pricina plecări din Mery
este împrejurarea cá, după moartea a
fraţii îl aleg pe el ca arhimandrit. De la întoarce >
in casa părintească, tradiția populară urmea
liniile mari ale legendei hagiografice. mm :
A dona legendă populară concentrează SES
in jurul motivului care a determinat desi ASI
lui Alexie de lume și retragerea lui în pustie. i
in aceastá legendà este nu inclinarea cátre SS dee
a lui Alexie, ci faptul cá pármtm săi n-au vrol lus
lase a se căsători cu fiica unui vecin, pe care o in p
gise, ci au ţinut cu orice chip ca să-l vdd:
cu o altá fatá, mai bogatá, dar ei mal urità. : 2
face nevázut in noaptea nunții, se retrage in Gë?
pustiu, si trăiește acolo, într-o vizuină, pu N
de griji si de nevoi, imbátrineste așa de ih e
temîndu-se să nu moară negrijit, se hotărăște sá

1 S. Fl. Marian, Sárbátorite la români, I1, pp. 198—201,
209

intoarcá in casa párintilor sái. La moartea sa lasá
douá scrisori: una in care igi destáinuie viata; alta:
«in bordeiul unde a locuit si a murit» si in care

«era scris că: preotul totdeauna să întrebe pe cei tineri ce
vor sá se cunune de le este cu voie să se cunune, ori nu; şi
de le va fi cu voie, să-i cunune; de nu, nu; şi să nu facă nicio-
dată cum a făcut preotul care l-a cununat pe dinsul cu cine
nu i-a fost voia. Şi de atunci este la cununie întreita întrebare,

ca să nu i se intimple cuiva cum i s-a întimplat si lui Alexie,
omul lui Dumnezeu ».

O a treia legendă a absorbit în sine elemente
burlesti din ciclul lui Păcală!. După ce Alexie,
«un om mai mult bisericesc decît lumesc », «a pără-
sit casa și mireasa si s-a dus în lume», a dat într-o
zi peste un cioban care păştea o turmă de oi. Intrind
in vorbă cu el, l-a hotărit să-și schimbe hainele,
ciobanul imbrácindu-se in haine de print cu fire
de aur, Alexie, in hainele negre si murdare ale cio-
banului. lmbrácat astfel, ajunge la o mănăstire,
unde se roagá sá fie primit printre cálugári. Arhi-
mandritul îl primeşte, însă, mai întîi ca cioban.
Alexie se mulțumi; şi chiar în acea zi, luind oile
mănăstirești, plecă cu ele la păscut. Într-o zi, pe cînd
pástea oile, fund flámind, s-a aşezat jos să mánince.
În acest răstimp, vine la el un berbece, care sta
astfel ca si cum ar fi vroit să-i dea si lui de min-
care. Alexie ii dete o bucáticá de piine, berbecele o
mincá gl se intoarse din nou. Alexie ii dete o altá
bucăţică; și urmă astfel pînă cînd Alexie bagă de
seamă că berbecele are in lina sa un fluier. Sculin-
du-se de jos, luă fluierul şi începu să cînte.

«Însă ce să vadá?... Cum a prins a cînta, îndată au ince-
put $i oile a juca. Ba nu numai atita, ci pînă chiar și florile, ŞI
buruienile, şi pomii, şi pietrele începură a sări în sus ŞI a juca.
La mănăstirea aceea, unde era Alexie cioban, se atla între cei-
lalti călugări şi unul foarte bátrin, care nu ştia ce sá mai
facă şi cum să se mai chinuiască ca să fie mai bun şi mai

plăcut înaintea lui Dumnezeu, şi de aceea intr una din zile
se băgă sub pámint, ca să se mai chinuiască si acolo.

1 P. Dulfu, £správile lui Păcală, ed. VII, Buc., 19221
pp. 44— 49.

210

Dar iatá cà intr-o zi, trecind Alexie cu turma sa pe-acolo,

si incepind iarási a cinta din fluier, incepu deodatá si cálu-

gárul cel bátrin de sub pámint a sári in sus $i a juca mai
dihai decît un fecior holtei, si atita ce a jucat si s-a zbuciu-
mat piná ce a slăbit cu totul, și dacă n-ar fi încetat Alexie
de cîntat, chiar si sufletul și l-ar fi dat de atîta joc şi de slab
și obosit ce era».

Alexie, vázind că fluierul sáu e fermecat, povest
totul arhimandritului și ceru să fie primit și el în tagma
călugărilor. Fu primit; dar mai tirziu părăseşte
mănăstirea, fiind oprit de a continua asperitátile
ascezei. De aci înainte legenda populară se apropie
de legenda hagiograficá. | AR

Marian mai adaogă, în Sărbătorile la români,
I], pp. 192—193, «că există despre sf. Alexie încă
și un fel de colindă, care se cintá sau se ceteste in
ziua lui, afară, la soare ». Versiunea pe care o publică,
prescrisă de 1. Pop-Reteganul după un manuscript
vechi, aflat în Strimbu, prezintă asemănări cu « cin-
tecul pustiei » a lui Ioasaf:

« Un fecior de împărat,
Bun gînd Dumnezeu i-a dat,
O prea frumoasă pustie!
La pustie s'au plecat
Si de lume s'au lăsat, ——
O prea frumoasă pustie!
Iar diavolu-i ispitia,
Ca el pustia s'o lase;
Dumnezeu gindu-i direasă,
Ca să nu îşi lase pustia,
Că rău îl va judeca.

O curioasă contaminare între legenda sfintului
Alezie şi supravietuiri din vechiul fond págin ne-o
infátiseazá superstitiile legate de ziua sfintului Alexie,
in care sfintul apare ca un protector al gingánnlor.
În unele ţinuturi, sfintul Alexie mai este numit gi
« Alezá cel cald » sau « Omul cel cald al lui Dumnezeu »,
«fiindcă Dumnezeu l-a dăruit cu căldură, pentru
credința lui cea neclintită », şi de aceea «in ziua lui
se dezgheatá si se deschide pámintul pentru ieşirea
tuturor jigăniilor, gingániilor si gujuliilor ». Sătenii

211
14—320

și mai ales sătencele serbează pe sfintul Alexie cu
multă cinste: 1. «pentru că el este omul lui Dumnezeu,
e sfint »; 2. «pentru ca să nu li singere vitele si mai
ales ca sá nu le muşte șerpii şi nevástuicele »; 3.
« pentru ca sá nu-1 supere jigániile si gingániile, care
ies în ziua aceasta din pămînt). De aceea, în ziua de
sfintul Alexie nu se lucrează. Nu este bine nici chiar
a vorbi sau a te gîndi, în ziua de sf. Alexie la gingá-
nii, « căci tot anul iti vor ieși în cale şi te vor musca » !.
Chiar si în viaţa pescarilor, sfintul Alexie joacă un
rol important. La ziua sfintului, pescarii se due
dis-de-dimineatá la piriu, prind un pestisor, îl mă-
nincă viu şi rostesc următoarea formulă:

«Alexie, omul lui Dumnezeu, Cum este el din piriu,
Eu am venit la píriu, lar tusă te rogi lui Dumnezeu,
Să prind un peşte Todeauna pentru mine
Sá-1 mănînc Sá pot prinde peste bine». 2

În legătură cu aceste credinţe si superstiții s-a
pus şi cunoscuta legendă a cocostircului, după eare
Alexie ar fi fost un om căruia Dumnezeu i-a dat
sarcina de a arunca în mare o ladă grea. Ajuns însă
la ţărmul mării, Alexie nu şi-a putut stápini euriozi-
tatea, ci a deschis lada, si atunci toate gingániile,
pe care Dumnezeu le strinsese ca să scape omenirea
de ele, au ieșit afară. Alexie a alergat după ele să le
prindă, dar în zadar. Dumnezeu l-a prefăcut atunci
într-un eocostire, care să le stringá înapoi 3.

BIBLIOGRAFIE

Texte publicate: Eufrosina Simionescu, Codicele de
la Cohalm, laşi, 1924, pp. 57—60, cu o introducere în care
originalitatea lasá de dorit; dr. M. Gaster, Revista pentru
istorie, arheologie și filologie, 11 (1884), pp. 341—352. În

1 8. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Il, pp. 201—210.
2 S. Fl. Marian, ibidem, p. 200.
3 S. Fl. Marian, ibidem, p. 202.

212

Viețile sfinților, publicate de mitropolitul Dosoftei, se gá-
seste la ziua de 17 martie; această versiune remaniatá se
găseşte în toate mineiele pînă în ziua noastră, începînd cu
Mineiul tipărit de episcopul Mitrofan, la Buzău, in 1698.
O versiune deosebită, în Vieţile sfinţilor, publicate la mănăs-
tirea Neamţului, prin îngrijirea mitropolitului Veniamin.
Extrasá din Minee, viaţa sfintului se publică si azi ca o carte
populară. În Biblioteca Academiei Române se găsesc două
asemenea ediţii: Viaţa sfintulur Alexie, omul lui Dumnezeu,
tipărită de un creștin ortodox, Bucureşti, 1892 şi 1894; Gaster,
Chrest., 11, pp. 67—69.

Manuseripte din Biblioteca Academiei Române. Ex-
ceptind numeroasele Viet: de sfinţi, legenda lui Alexie se
găseşte în următoarele mssc.: Pescrise in I. Bianu si
R. Caracas, Catalogul manuscriptelor românești: nr. 480,
copiat la anul 1700, din porunca lui Mihail Cantacuzino, de
Mitru logofátul, pentru mănăstirea Sinaia; nr. 339, copiat
in 1727, de Doico Copilul. Vedescrise: nr. 4104, f. 136—141,
copiat de « Enachi sin Hagi Dragul ot Tighina, in dugheana
jupînului Theodor Dorobátul, la leat 1777, Esi »; nr. 4252, f.
2—13, copiat de Petre Popovici, in Virset, la 1839; nr. 1282,
f. 87 si urm., copiat de două miini, la 1867. Par a se apropia
de tipáriturile de la Rímnic: nr. 3181, pe f. 38 v. o notá:
«acela au fost popa Gligoriu din Remetea-Pogonici, lingá
satul Firliug, acela e manuscrisul lui de cind au fost popá
in Visag »; 3004, f. 30, sec. XVIII; nr. 481, copiat la 1814;
ms. nr. 2339, f. 89 v. — 100.

Versiuni slave: I. I. Sreznjevski, Cebobuias u 30mbmxu
o MG4ous6bcmnubwuxo 1 H€usabomHBwxo nambamHuxaxó, cóopuuko
H. A. Hayxs, X. I, 1867, cap. XXXI; St. Novaković, IIpumepu
KHBUDICEGHOCMU u jezuka cmapoea u cpncko-caoseuckoea ed. TII,
Belgrad, 1904, pp. 464—472; G. Polivka, Starine, XXII (1890),
pp. 208—219. V. şi Jagic, Die Alextuslegende als serbisches
Volkslied in Archie für slavische Philologie, 1X (1886), pp. 523 si
urm.; K. Strekelj, Zur Aleziuslegende in Archie für slav. Phil.,
X (1887), pp. 347—349; K. Strekelj, Weitere Beiträge zur
Kunde über das slovenische Alexiuslied în Archiv für slapi-
sche Phil., XI (1888), pp. 597—606; J. H. Vasilievió, Mea
CN pyxonuca in Oeaeo, I, (1894), pp. 150—157 (mie inacce-
sibil).

Versiuni greceşti: Francisco Maria Esteves Pereira,
Légende grecque de l'Homme de Dieu Saint Alexis in
Analecta Bollandiana, XIX (1900), pp. 242—253, după:
un Parisianus din sec. al X-lea, Vaticanus, sec. al XII-lea,
comparate cu un Baroccianus al Bibl. Bodleiene din Oxford;
Margarete Rösler, Die Fassungen der Alexiuslegende mit
besonderer Berücksichtigung der muttelenglischen Versionen,
Wien und Leipzig, 1905, dupá 3 msse. din Paris.

213
14*— 324

Studii: Gaston Paris, Romania, VIII (1879), pp. 163
şi urm.; Max Friedrich Blau, Zur Alezuiuslegende, Wien,
1888; Arthur Amiaud, La légende syriaque de Saint Alexis,
l'homme de Dieu, Paris, 1889; Th. Nóldeke, Zur Alextusle-
gende in Zeitschrift der deutschen Morgenlàndischen Gesellschaft,
t. LIII (1899), pp. 256—258; Margarete Rósler, Die Fassun-
gen der Alexiuslegende, Wien u. Leipzig, 1905; Gaster, Re-
pista pentru istorie, arheologie și filologie, Il, pp. 335—341;
Hasdeu, Etymologicum Magnum, col. 861—863 (Alexie din
credinţele poporane, apărător contra veninului şerpilor =
Hercule din mitologia greacă. Numele s-ar datori unei etimo-
logi populare greceşti, 'AAéEtocg = préservateur, p. 863).

LITERATURA ASTROLOGICÁ DE PREVESTIRE

De timpuriu, încă din secolul al XVl-lea, s-a
răspîndit în straturile poporului nostru, deopotrivă
nivelate prin lipsa de cultură, paralel cu literatura
apocrifă, şi un ciclu de cărţi astrologice, interesante
prin urmele pe care le-a lăsat pină azi în masele
populare.

Aceste cărți pornesc de la ideea că toate sehim-
bările care se petrec pe fata pămîntului stau în core-
latie cu constelatiile şi planetele cereşti, și, pe temeiul
raporturilor misterioase care leagă viața pămîntului
cu mersul constelatiilor, şi lumea visurilor si a sub-
constientului omenesc cu tárimul realitátilor, pre-
iind să dezvăluie omenirii tainele pe care viitorul
le ascunde în cutele sale.

Preoţii caldeeni, vrájiti de măreţia variabilă a
cerului lor înstelat si de armonia constelatiilor,
constantă în schimbările sale, au ajuns să desprindă
din bolta cerească zodiile — pe care le considerau
ca divinităţi, — să stabilească semne zodiacale și,
după îndelungate observări, să creadă, în misticis-
mul lor astral, că pot afla influentele pe care le au
aeeste divinităţi asupra vieţii pămîntului și a soar-
tei omului. Astfel s-a ajuns în vechiul Babilon la
un întreg sistem de determinism astral. În săpă-
turile întreprinse pe ruinele vechei Ninive, s-a găsit
o sumă de tablete cuneiforme, scrise din porunca
regelui Sargon I, cu preziceri astrologice: « Cind
constelația Ursei se întoarce, nenorocire peste În-
treaga ţară ».

Din Caldeea, astrologia a trecut pe de o parte în
Egipt, unde s-a încrucişat, cu fondul autohton de
credințe zoomorfice, pe de altă parte in vechea
Grecie, pe drumurile deschise de Alexandru cel

21%

Mare cátre focarele de culturá ale Asiei si prin scri-
itorii sirieni elenizati, cari au jucat un rol important
in plámádirea filozofiei stoice si neoplatoniciene.

Mai tirziu, cind Roma ajunge o putere mondialá
$ vine în contact cu vechiul Orient, astrologia cal-
deeaná ajunge și pe țărmurile Tibrului si se ráspin-
deste in societatea inaltá. Pe timpul luptelor dintre
Marius și Sylla, se pomenește că, in timp ce armatele
lui Marius și Cinna se îndreptau spre Roma, consulul
Octavius a rămas în cetate, încrezător în prezicerile
astrologilor caldeeni. Si Syila punea preţ pe preve-
derile caldeenilor. Cu timpul, credinţele astrologice
se răspindesc în toate straturile societăţii romane.
Septimiu Sever cerea adesea, în ceasuri grele, sfatul
astrologilor; iar în sec. al IV-lea, Ammianus mártu-
riseste cá, pe timpul său, multi romani nu mai
credeau în zei ci în constelatii.

În ţinuturile noastre, astrologia pare să fi pătruns

de timpuriu, adusă prin elementele militare ale colo- |

nizatiei romane în Illyricum si prin negustorii
sirieni din porturile pontice !. M

Cu toate elementele ei superstitioase, aceste urme
din credintele religioase astrale au prins rádácini
atit de adinci, în primele veacuri ale erei noastre,
in imperiul roman, încît împărații creştini au deschis
lupta în contra lor. În anul 357, Constantin inter-
zice, printr-un edict, consultarea astrologiei: «nemo...
consulat... mathematicum... Chaldaei et magi et
ceteri, quos maleficos... vulgus appellat, nec ad
hane partem aliquid moliantur. Sileat omnibus
perpetuo deviandi curiositas ». * Împăratul Honorus
a dat un edict, poruncind arderea acestui fel de
cárti: « De mathematicis urbe Roma et invitatibus

! George G. Cantacuzino, Colonizarea orientalá in Itty-
ricum (Acad. Rom., mem. sect. ist., seria IV, tom. VIII,
mem.16), Bucureşti, 1928.

* <Nimeni sá nu cerceteze... astrologia... pe caldeeni,
pe magi si pe ceilalți pe care... vulgul îi numește págubitori,
nici el sá nu urzeascá ceva ín aceastá privintá. Vesnic diva-
ganta curiozitate a tuturor sá inceteze. >

218

omnibus pellendis et conicibus eorum cremendis » *,
În lupta deschisă de căpeteniile politice ale statului,
s-a amestecat şi biserica. Íucá din secolul al 1V-lea,
sfintul loan Hrisostomul se ridică impotriva acestei
literaturi, într-o omilie intitulată: Pentru minci-
nogit prooroci si cei fără Dumnezeu eretic, omilie
care a fost tradusá in limba noastrá de Radu Gre-
ceanu si încorporată in Mărgăritariul, tipárit la
1691. El spune acolo textual: «cá ce creştini sunt
aceia, cari păzesc basme jidovesti si elinești şi ursi-
tori si vrájile si astrologiele... și obriciri de zile
si de luni si de ani si treptenice...». In aceeași
epocă, sfintul Nicetas, episcop de Hemesiana
(380—420), a alcătuit pentru tineri carl doreau să
imbrátiseze creştinismul o carte îndreptată contra
horoscopului individual (liber adversus genethlialo-
m).
9" ER luptá, pornitá incá din secolul al IV-lea
de fruntașii bisericii şi ai statului, a contribuit ca în
indicele de cărţi oprite de a îi cetite de credincioşi
să fie trecute, alături de legendele apocrife, şi cărțile
astrologice. Astfel, în indicele inedit păstrat în Biblio-

teca Academiei Române — de care m-am ocupat în |
capitolul ] și pe care-l reproducem în anexe: « Cărțile |

ereticesti carele nu se cade a le ceti credintoşii direptu»,
sunt trecute si: «Astrologul..., cartea Gromovnicul,
Fulgeralnicul, Socotitorul de vise. . .». Din indice, dispo-
zitile acestea au trecut in Pravilele de legi, care au
pătruns apoi în literatura noastră. ln Cele șapte
taine a lui Evstratie biv logofăt, tipărită de mitropo-
litul Varlaam, cu cheltuiala domnului Vasile Lupu,
în 1644, se reproduce hotárirea soborului de la « An-
ghira », contra celor ce «cautá in stele» sau « facú
alte meşteşuguri sá cunoască mișcarea lucrurilor ne-
stiute»: «Asijderea ceia ce-și socotesc zua Întru care
s-au náscutú si zicii c-au fostii bună sau ría și aceștia

* «Despre măsurile de a-i izgoni din Roma pe astrologi
şi pe toti nechematii de acest fel şi de a le arde manuscri-
sele.>

219

sá albá canon 5 a1» !. Dar cu toatá stavila pusá impo-
triva lor de bisericá si autoritátile statului, totusi
cărțile, ráspunzind unei curiozitáti fireşti a sufletu-
lui omenesc, s-au strecurat peste veacuri, s-au
răspindit de la bizantini la slavi şi au pătruns în
literatura noastră încă din secolul al XVI-lea. Carac-
teristic pentru starea de lucruri de la noi este nu
numai faptul că asemenea cărți astrologice, oprite
de soboare, s-au copiat şi tipărit de către preoţi,
cît mai ales împrejurarea că, chiar în secolul al
XIX-lea, ele apar din teascurile tipografice ale
Mitropoliei din laşi. O mulţime de ediţii tipărite in
București şi Braşov pornesc de la Calendarul pe
şapte planete, tipărit la 1816, în tipografia Mitropoliei
din lași.

Literatura astrologică este reprezentată în epoca
de care ne ocupăm prin următoarele texte: Rojda-
nicul, Gromoenicul și Trepetnicul.

ROJDANICUL

După cum indică si numele (slav. poxAHTH = a
se naște) 2, Rojdanicul este cartea care pretinde
că dezvăluie viitorul omului după -luna-sau zodia
in care s-a născut. -

Cel mai vechi text din cite cunoaştem pină astăzi
este fragmentul scris de popa loan Românul în
1620, in Simpetru din ţinutul Hunedoarei. Frag-

— E —— -

mentul este o copie defectuoasá .dupá texte mai
vechi, dupá cum se poate constata din numeroasele
trunchieri de fraze, care fac pe alocurea textul
neclar. El infátiseazá aceleasi particularitáti de limbá
ca si Alexandria ei Albinusa (Fiore di virtù): dublete
fonetice si morfologice care ne indreptátesc a distinge
douá straturi de limbá, unul caracterizind regiunea

1 Cf. textul si in Gaster, Chrestomatie, 1, p. 114.
2 |n slavă, cartea se numeşte pozaannkm Sau PSA EMHUA.

220

! din care venea textul (nordul Ardealului sau Banatul);
altul reprezentind graiul copistului.

În Rojdanicul popei loan Românul, prevederile
despre viitor — spre deosebire de alte tipuri de
zodiace posterioare — se fac după luna în care s-a
născut copilul. Textul începe după calendarul bizan-
tin cu luna septembrie — numită în graiul poporului:
« Rápeiunii » (raptio uvae = culesul viilor) şi contine
cele patru luni următoare: « Brumariu » (octombrie);
«Brumariu mari» (noiembrie); « Indrele » (decembrie);
restul, adică trei părţi din text, s-a pierdut.

În cuprinsul fiecărei luni, materia este impártità
in două paragrafe distincte: primul, cuprinzind soarta
băieţilor; al doilea, viitorul fetelor. lată, ca pildă,
cum va fi, după acest text, soarta celor născuţi în
luna decembrie:

În luna! Indrele, de va naşte fiéorul, el va fi mijlociu
în stati. La o zi svintá va fi náscutu. De arti învăța carte, el
ară fi învăţătoriu tuturora; de nu va învăţa, el va fi muncito-
riu. Şi de va vre să slujească, ave-va cinste mare de boieri si
de Domnu său. De tinárú, el va fi cámatnicú; iară de
cătră bátrinete, bine va lăcui. Semne va ave de vársatü.

Boli-va de cap şi de toate incheeturile. Primejdi va ave,
că va căde despre un calú. Semnu va ave în capi; si va ave
o frică re ?; ci sá păzască de un cutitú şi de o ságatà şi de o
sácure. Si la u riu mare, va ave frică şi va arunca orecine. ..
Pántru muere lui, va auzi niste cuvinte rele, de va merge
nainte judecatei. Si va ave o griatá si o fricá intr'o noapte,
de un neprietnicú mare; ce sá sá roage Náscutului lu Hristos.
Si 12 lucrure... va sta primejdi piná la moarte. De va trece
de cie, va vie 86 ani.

Textul acestui tip de rojdanic se apropie intr-a-
devár, dupá cum observase si Gaster, de textul
slavonese, reprodus de Novaković in /Ipumepu
KHbo9iceauocmu u jesuxa. Versiunea lui Novaković
este insá un fragment extras din publicatia mai
veche a lui Safarik, Lesekórner, p. 129. In recenzia
slavá, publicatá de Safarik, materia fiecárui capitol
este insá cu mult mai dezvoltatá decit in textul

E lu MS. AH A

Ein ms.: rek.

románese, cáci cuprinde pe larg felurite retete
recomandate pentru bolile de care poate fi atins cel
ce s-a născut in luna respectivă şi, ceea ce este mai
curios, retetele privitoare la oameni sunt urmate
de retetele privitoare la cai.

Un al doilea tip de rojdanic poartá numirea de
zodiac, de la grecescul Cœoðiaxós (Kosrov = conste-
latie), $ a pătruns la noi, după cum indică
si numele şi faptul cá apare in msse. tîrzii, in epoca
influenţei greceşti. Zodiacul se deosebeşte de vechiul
rojdanic (tip Codex Neagoeanus) prin faptul că
prezicerile se fac aci, nu după lună, ci după zodia
E s-a náscut báiatul sau fata, in urmátoarea
ordine:

Vărsătorui de apá...... 11 ianuarie — 8 februarie
DP 0) 0 ARII 9 februarie — 12 martie
ce as 12 martie — 12 aprilie
1 12 aprilie — 12 mai
A O 12 mai — 12 iunie
EE as ieu 12 iuuie — 12 iulie
sioni 13 iulie — 15 august
RE e a 16 august — 13 septembrie
Cumpăna `... 14 septembrie .— 13 octombrie
ENNIO a 13 octombrie — 12 noiembrie
Săgetătorul ............ 12 noiembrie — 13 decembrie
LL a aaa 13 decembrie — 11 ianuarie.

^ Al treilea tip este mai complicat, fiindcă cuprinde
in compoziţia sa elemente din alte cărţi de preves-
tire. Este reprezentat prin calendarul tipănt la Bra-
gov, in 1733, cu titlul: Calendari acumă íniii rumi-
nescú alcátuitú de pe cel sirbescú. Asgezaiu-s'au pe
limba rumănească ca îniru 100 de ani să slujească
ca gi cel. slovenescú într'acestii chipú au fosti, fiindú
de un mare astrologú la Kiev scosi de un mare dohtor
muscală s'au tălmăcit înir'acesia chip precum acum
“au izvoduú si precum în izvod am aflată acumă
în stambá noao s'au dalú, în Brasovú, 1733, Fev. 20.
La sfirşit se dă numele dascălului Petcu Soanulú
de la Brașov, prin osteneala căruia s-a făcut publi-

222

caţia 1. Acest tip se deosebeşte de celelalte două

prin faptul că prezicerile viitorului se fac după pla-
neta care stăpineşte anul în care s-a născut cineva.

Sunt șapte planete: « Saturnus, Jupiter, Marsú,
Soarele, Venus, Mercurius, Luna » — fiecare stăpi-
nind succesiv un număr de ani. De pildă, planeta
Saturnus stápineste anii:

er(u)g leat Anul
19 2 1735 1763 1791
24 2 1740 1768 1796
M 2 1746 1774 1802
13 2 1750 1785 1813

La fiecare planetá materia este alcátuitá din
urmátoarele elemente:

1. Un rojdanie prescurtat:

« Oamenii carii sá nască într'această planitá sintú mun-
citori, lacomi, zavistnici, vicléni la vorbă, gînditori, plini la
irup...»

«Tot această planitá face rindnialá la uréchia dreaptă
si la oasele mari; la spliná melanholie, de la care se scor-
néste boalá ».

2. Prevederi privitoare la starea timpului:

« Anul în care laste acea planită: friguros, ploios, nero-
ditor. Primăvara: friguroasă; înfloritura și iarba tirzie,
grindine. Vara: friguroasă, tinoasá, ueroditoare; vinturoasá;
la iulie cald şi frumos... ».

3. Precizări privitoare la starea vremii pe luni
și zile:
a Pînă la 4 zile frigü; la 8, mai caldú, la 16 amestecati;

de la 21 pînă la 23 iarnă apoi mestecatá; 28, mai caldú,
la sfîrşit nu prea bine».

Și urmează astfel mai departe: februarie, mar-
tie etc.

Calendarul din 1733 se incheie cu altul mai
prescurtat, alcătuit după luni și zodii, in chipul
următor:

1 I. Bianu şi Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche,
Acad. Rom., p. &8.

923

«La Ghenarie a 11 (?) zile vine soarele la zodia vărsă-
tori de apă. La întiia zi si la 3, de va fi seninú, va fi anul
roditori. Cine să naşte la 8 zile Ghenarie are minte bună,
tristă, ginditori; învăţătura îi place, care îi aduce bogăţie.
Iară fetele vor fi pricepute; de apă sá se păzească ». |

Textul acestui calendar a fost adesea copiat si
retipárit in diferite rinduri. Versiunea descrisá si
publicată fragmentar de Gaster in Literatura populară
română, p. 505, este o reproducere de pe partea
finală a Calendarului din 1733. Acesta, retipărit
in 1816 în tipografia Mitropoliei din Iaşi, a fost apoi
răspîndit și prin alte tipografii din ţară şi Ardeal
s1 se publică încă pînă în vremurile noastre.

ARĂTARE PENTRU SEMINŢE

Calendarul din 1733 cuprinde si un text care
dezvăluie raporturile misterioase dintre diferite faze
ale lunii și creșterea seminţelor aruncate în brazdele
pămîntului, precum:

« Cind iaste creșterea lunii, sáminta virtoasá să să sa-
mene la pámint uscat; iar cînd scade luna sáminta cea moale,
cum iaste inul şi cinepa iproci, să se samene în pămînt moale,
că inul şi cînepa de să va sămăna cînd crește luna, să va

face prea înaltă: iar de să va sămăna, cînd scade luna, să
va face mai scurtă si mai deasă».

ŞI această parte a Calendarului din 1733 a inte-
resat publicul cetitor de pe timpuri, alcătuit mai
ales din plugari. Ea a fost copiată şi retipărită adesea
s! se resiringe între altele si în Calendarul tipărit
la lași în 1816, din care a extras Gaster fragmentul
publicat în Lit. pop. rom., p. 504.

GROMOVNIC

Gromoenicul (de la slavonescul rpomn = tunet,
rpomokh = de tunet) este o carte de astrologie care
dezvăluie prefacerile ce se vor săvirşi pe pămînt si

224

în soarta omenirii, după zodia în care cade tunetul.
El a fost tradus în limba noastră probabil în aceeași
epocă în care a fost tradus şi Hojdanicul, dar nu ni
s-a păstrat decit în copii tîrzii. Se pare că era destul
de răspindit și mai ales destul de căutat la începutul
secolului al XVII-lea, fiindcă cea dintii carte ieșită
din tipografia instalată la Alba lulia în 1639 cuprin-
de, alături de alte texte, si un Gromovnic. Tipografia
chirilică din Alba lulia fusese instalată după stărnin-
tele principelui Ardealului Gh. Rákóczi, care se
stráduia sá ráspindeascá calvinismul printre români,
si prin cárti de slujbá bisericeascá traduse in limba
nationalá. Materialul tipografic fusese adus de mitro-
politul Ardealului, Ghenadie, din Tara Románeascá,
unde functionau tipografiile întemeiate de Matei
Basarab. Pentru ca, în aceste împrejurări, conducă-
torii tipografiei mitropolitane din Alba lulia să
pună sub teascul tiparului, alături de Paraclisul
Maicii Domnului, molitvenice şi alte texte religioase,
și un Gromovnic, ei au trebuit, pentru aceasta, să
aibă în vedere şi preferinţele cetitorilor din timpul
lor.

Cit de mult era căutat acest text de astrologie
de cetitorii vremurilor trecute — carii, mai ales în
lungile nopţi de iarnă, aşteptau curioşi să vadă ce
se va alege de seminţele ce germinau sub brazdele
jilave, acoperite de zăpadă — se vede şi din faptul
că Gromovnicul a fost tradus în mai multe rinduri
de cărturarii neamului. O traducere deosebită, fă-
cută poate în aceeași epocă, se păstrează într-un
manuscris o de pre la capătul secolului: al AVII-lea »,
din care a publicat un fragment Cipariu in Organul
Luminării din 1847 (nr. XXV, p. 130), fragment
reprodus si de Gaster in Chrestomatie română, l,-
LLO. e

O altá traducere se pástreazá in ms. nr. 1436
din Biblioteca Academiei Române, copiat la Brașov
de Costea dascălul de la biserica Schei, în anul
1703. Această uoná traducere, după cum indică
titlul: BowovrooAGyLov x«i cetopo doy ando (-Bpov

225

TOAÓyYyLov xat GetouoAoytov «AnBivóv)? a fost făcută du-
pá un original grecesc, probabil in Tara Românească,
in epoca lui Brincoveanu, cind cultura greceascá
era in pliná inflorire la noi. Originalul acestei tra-
duceri s-a pierdut, dar o copie a putut ajunge piná

la Brasov, in mina dascálului Costea.
Textul acestor noi traduceri, mal bogat in amá-
nunte, diferá ca redactie de vechea tipáriturá din

1639 ?.

1 Gr. Beovróc, tunet; eeeuée = cutremur.

? Tată o pildă:

Ms. 1629 din B.A.R. f. 11

«Zodiia peștelui tine tara
Frinéascá şi partea ata mare.
De va tuna in zodiia peştilor
zàoa, griu nu sá va face;
pre alocurea, putin nevoe; si
Spaimá mare intrá oameni.
Si in Tarigrad va fi foamete
şi siricáciune. larnă mare.
La toate acele dintăi, iar
cele de pre urmă foarte să
vor face roduri. Si întru boi
moarte; şi mai virtos întru
acelelalte în 4 picioare şi
în gadini. Și ivire unui impá-
rat mare. Si griu mult va
Îi, şi peşti vor muri; iar cele
în patru pitoare vor naşte
bine; şi domnii şi cei tări
si puternici să vor smeri
foarte. Si la Răsărit omor
de ¿umá.

lar de va tuna noaptea,
roade bune să vor face şi în
locurile Varvarilor asijderea.

Tar de va fi cutremur zioa,
cetáti si orase sá vor amesteca
si la ostroave foamete. Si cei
imbogátiti vor peri, iar sá-
racii sá vor imbogáti si sá
vor mări; şi acei ce vor cálá-
tori, sá vor págubi; si pre
tot pămîntul eftinátate
mare...»

Gromoenicul den 1639

«Péste. De va tuna in
numărul peştelui, grîneloru
va fi perire; pren oraşe vo-
roavă multă; şi nevoe pren
toată lumea; şi în Tarigradu
foamete şi pagubă. Va fi
iarna bună, si otatá semă-
nătura cé de vreme, si ce
trăzie va fi bună; şi boiloru
perire. La răsăritu iară să
va (ti) cutremuru, multe
boale voru fi. Iară să va
tuna noapte sau va fulgerà,
rane si moarte intru oameni
va fi; si mai-marele Aravi-
ténilor va peri; si dupá acéia
fi-le-va bucurie. lará ce va
fi cutremur, mutare si robie
va fi intr'acéía parte. »

TREPETNICUL

Trepetnicul (slav ceneruu&&— de la Tpemerh
«tremur ») este o carte din acelaşi ciclu, care prezice
viitorul omului după diferitele mișcări ale trupului,
precum: bătaia ochilor, clipirea genelor, bătaia pal-
mei, clátirea buzelor etc.

lată, ca pildă, un fragment din cel mai vechi
text (1639), tipărit de d-l Drăganu:

«De se va clăti virful capului, va dobindi, sau de-i va
dirui Dumnezeu unii cuconii, foarte inteleptú va fi. De se
va cláti închietura capului, neste streini nestiuti vorú veni
Şi-i vorú aduce dobindà. Chicá de se va cláti, in oaste veri
merge, si iará sánátos veri veni. Ochiul diretü de se va cláti,
ce veri gindi pre voie-ti va fi. Ochiulú stingü si spriuceana
stingá, de se vor cláti amindoo odatá, o minie iute despre o
parte-ti va veni si apol Iará se va potoli ».

ȘI aceasta carte a fost tradusă de timpuriu in
literatura noastră, fiindcă se găseşte publicată lao-
laltă cu Gromovnicul, în tipáritura de la Alba Iulia,
apărută în 1639. Precum a arătat d-l N. Drăganu,
acest text a fost, în cursul timpului, necontenit
copiat și retipărit împreună cu textele astrologice
in Calendarele anuale, piná în timpurile noastre.

CALENDARUL LUI BRÎNCOVEANU

Inrudite cu precedentele priu natura cuprinsului,
dar deosebite de ele prin redacţie, prin punctul de
vedere diu care e inlátisatá materia si, in sfirsit,
prin legátura lor cu astrologia Occidentului sunt.
Calendarele pe care le alcătuia pentru Constantin
Briucoveanu, «mica si plecata sa slugă», Ion Ro-
mauul. Acesta avea, după cum o spune el insusi
intr-o prefaţă, «obiciuita pre an datorie» de «a se
inchina Domnului» cu «tălmăcirea almanacelor ».
Dar în anul 1701 astrologul curţii era în întirziere.
O boală grea — podagra — il tintuise in pat, incit
«diastimá ai răgaz a sá ridica nu i-a dat si nici a

227

15—324

lucra ». Se mai adaugá si faptul cá in acel an calen-
darele dupá care lucra i-au venit tirziu in miná.

Calendarul lui Ion Románul cuprinde o serie de
prognosticuri privitoare la evenimentele politice care
urmau — după astrologi — să se petreacă in ţările
Europei, pe anul 1700. Materia este împărțită pe
anotimpuri şi, în fiecare anotimp, este grupată în!
3 capitole, după următorii factori: « Kira Vale»,
« Vulturul fulgerător al lui Zevsu» şi « Frumiol».:

latá citeva specimene: |

« Kira Vale zice:

Norodul Jtaliei va mulțumi ceriului, slujind iubitilor
printipi, cărora caută cu ochi milostivi, va da lor a să bucura
de a lor bunátáti.

Supt Taur va intimpina oarece záticnealá o lucrare priu
care s'ar cádea oarece záticnealá sá se impace inemii a mul-
tor tará neincrediutate.

Întru o ţară despre miazá-noapte, sá vor tocmi nişte
osebiri cu care pururea acea crăie sá va uni, ca sá poată urma
bunei socoteli a craiului său.

Întru o cetate mare să vor arăta semne de bucurie si
de veselie de obşte inaiuté unui obraz de cinste.

Să va vărsa aurul a uuii respublice deu porunca a mai
marilor ei peutru apărarea margeuii tárái sale.

Acel mare care au învăţat pre un vecin al său a primej-
dui, va piarde stăpînirea lui şi viaţa.

Armata de mare a uuui respublice iaste de tot gátatá;
uumai teamerea celor mai mare ai săi o tine în limau ».

Almanahurile acestea erau traduse după acele
Foglietti novelli,' de care era plină Italia sec.
al XVIl-lea. (Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura
italiana in Rumania p. 198; cf. mai jos si bibhogr.).

Nu lipsesc nici aluziile la setea de bani a turcilor:

« Otomauul imblinzit cu nişte pohlibuturi a unor mar-
ghioale care-i sunt pretecstul bunei slujiri cá isprávescu trebile
va da porunci de mare stringere de bani derept care lucru su-
pusii lui vor vorbi multu de rău».

Probabil cá asemenea prognosticuri numal pe
placul Brincoveanului nu puteau fi, dar alcátuitorul
almanahului avusese grijă să spună:

«La aceste prognostice nu iaste a sá uita nestine sau a
crede, de vreme ce toate în voe a ziditorului şi otcirmiitoru-

225

lui totul siut puse; si in puternică mina sa stau; si despre a
sa oriuduială toate să mişcă şi să mută, sá fac si să prefac».

_Credinţele in determinismul astral, aduse la noi
prin cărţile examinate mai sus, se găsesc si în alte
texte de literatură populară. În romanul lui Alezan-
dru cel Mare, de exemplu, roman alcătuit în Egiptul
elenistic din sec. al 111-lea a. Chr., Nectaneb, ultimul
faraon al Egiptului, ne este înfățișat ca vraci si
cetitor de stele. Fugind din Egipt, după nimicirea
oștirii sale, la curtea lui Filip, el amágeste prin vicle-
nie pe Olimbiada si, serutind tainele cerului, opreşte
pe loc nașterea lui Alexandru, pînă ce se a tocmesc
zodii norocoase ».

Prin caracterul lui fatidic, acest gen de literaturá,
care se ceteste și astăzi cu o curiozitate vie la sate
a lásat urme adinci in sufletul popular.
. În cuprinsul basmelor noastre, nu este impárat
sI impáráteasá care, rămaşi fără copii, să nu colinde
pe la vraci şi cetitori de stele. «A fost odată — începe
basmul Tinerețe fără bátrineje şi viaţă fără de moarte
(Ispirescu) — un împărat mare şi o împărăteasă,
amindoi tineri ai frumoşi; şi voind să aibă copii...
au umblat pe la vraci şi filozofi ca să le caute la stele
și să le ghicească dacă or să facă copii » sau: «A fost
odată o babă şi un unchias. Ei, pînă la vremea de
bátrinete, nu avură nici un copil. Ce nu făcură?...
Si ca să aibă și ei măcar o miartá de copil, nici cit.
Ba merserá pe la descintátorese, ba pe la meşteri
vrăjitori, ba pe la cetitori de stele... ». Cetitorii de
stele sunt aduşi la curţile împărătești pentru a smulge
tainele viitorului şi în zilele de restrişte. În basmul
Praza cca rea un împărat, căruia « pagubele îi curgeau
girlă », chiamă în cele din urmă «un cetitor de
stele să-i spue ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda
$ nu poate să dea înainte ». Ca si zodiacele, cetitorii
de stele sunt în stare să dea leacuri pentru boale,
Pentru boala unui fiu de împărat, după ce se incer-
cară toate mijloacele, in cele din urmă fu adus un
cetitor de stele « cu multă cheltuială din ţări străine »
ȘI acesta spuse că « pînă cind împăratul nu va avea

229
17*—320

lapte de pasáre de peste apa lordanului, cu care sá
se ungá la ochi, nu-1 va veni vázul ».

^ Credința cá viaţa omului e determinată de mersul
constelatülor si cá soarta lui va fi bună sau rea,
după planeta in care s-a născut, igi găseşte si ea,
deseori, expresia în basme. Într-un basm cules de
lon Pop Reteganul Toarceti fete, c-a murit baba
Cloanta, după ce se povestește cum o fatá săracă și
leneşă a ajuns împărăteasă, povestitorul poporan
adaugă: « Toate ca toate, dar una ca asta nu visase
Ileana, că má rog, a fi împărăteasă doară e lucru
mare, nu lac'asa. Sá vede că Ileana se născuse in
planeta cea bună ! ».

În basmul cules de Ispirescu: Cele douăsprezece
fete de împărat şi palatul cel fermecat se spune despre
eroul principal că: « Pasá-mi-te se născu în ceas bun
si era ursii să ajungă ceva » iar intr-alt loc că «steaua
sub care se născuse, venia să-l slujească »?, De aci
și expresiile pe care le găsim în gura poporului:
«Rea zodie mai ai ? » sau « Vai de steaua lui».

BIBLIOGRAFIE

Manuscrise vechi româneşti editate. Rojdanicul: N.
Cartojan, Cel mai vechi zadiac ramánesc: Rujdenita pape. lan
Românul (1620) în Dacaramania, vol. V (1928), pp. 584—601,
facsimile si transcriere in caractere latine (cu studiu introduc-
tiv); M. Gaster, Chrestamatie ramână, 11, pp. 66—67; după
un ms. din 1799 (Ioniță Giurescu).

Gramaenicul: N. Dráganu, Cea mai veche carte rakaczianá
in Anuarul Institutului de Istarie Natianalá al Universității,
Cluj, I, 1922, pp. 253—258 după textul tipărit in tipografia
Mitropoliei din Alba iulia in 1639; Cipariu, Organul tuminári,
Blaj, 1847, ur. XXV, p. 130, fragment dintr-un ms. « de
pre la capătul secolului XVII» (Principii de limbă și de

1 1. Pop Reteganul, Basme.

2 Colecţia Minerva.

3 F, Ciausianu, Superstițule paporului ramân în asemă-
nare cu ale altar papoare vechi și nauð, Edit. Acad. Rom.;
Din viața suflet. a pap. ram. Buc., 1914, p. 109.

230

scriptură, ed. II, Blaj, 1866, p. 14); acelaşi, republicat de
Gaster în Chrestamatie română, |, p. 175; Gaster, Chrestamatie
română, 11, pp. 164—165, după textul lui Ioniță Giurescu
din 1799, descrierea codicelui în Hasdeu, Cuvente den bátrint,
IL pp. XXVIII— XXXV si I. Bianu, Catalagul manuscriptelar
românești, I, pp. 616—617.

Trepeinic: N. Dráganu, Cea mai veche carte rakaczianá
in Anuarul Instit. de istarie natianalá, Cluj, 1, 1922, pp. 260—
263; Gaster, Chrestamatie ramánd, IÍ, pp. 122—123, fragment
după un ms. din 1779 (Giurescu) si Literatura papulară ramână,
p. 518, după un ms. din 1784; Hasdeu, Cuvente den bătrîni,
I], pp. XXXI—XXXÍI, extras dintr-o ediţie bucureșteană
de la 1863 si pp. XX XI— XX XII, extras din codicele Ioniță
Giurescu,

Texte tipărite: Din secolul al XVIII-lea aceste cărți
de prevestire au fost întrunite laolaltă sub numele de
Calendariu, copiate si publicate pînă în zilele noastre. Este o
literatură foarte stufoasă, pe care numai o monografie, pe care
o si pregăteşte d. D. Mazilu, ar putea-o descurca.

Notám aci cîteva din ele (tipărituri si msse. din Bibl.
Acad. Rom.) mai importante: Calendari acumú întăi rumá-
nescú alcátuitú de pe cel sirbescú. Asezatu-s-au pe limba rumă-
nească ca întru 100 de ani să slujească ca şi celu slovenescú
inir acestă chipú au fastú, fiindú de un mare astralogú la Kiev
scosú; de un mare dahtar muscală s'au tălmăcit intr'acesta
chip, precum acum s'au izeoditü şi precum în izvod am aflati;
acumü in stambá naaa s'au datú in Brasavú, 1733, februarie
20. (Cf. descrierea în I. Bianu si N. Hodoș, Bibliografía
ramáneascá veche, 11, Bucuresti, 1910, p. 48).

Calendariu pe 112 ont scasú dinú multe feliuri de cărți:
1. De la facerea lumii; 2. Din Testamentul Nau; 3. Dinú
cartea lui Flarinú; 4. Din cartea lui Pedimantanú daftarulú.
Din calendariulü lui Petru impáratulú Mascvei. Taate acestea
arătate cărți au fostú pe la ţările lar încredințate si tipărite.
La siirşitul prefetei: « Tipăritu-s'au acestu Calendarin în
tirgulu Iașulu: în zilele prea luminatului Domnu, Alexandru
loanü Mavrocordatü Voevodú, 1785 august 8, cu gravuri
de protoierei Mihailu Policarp Strelbitki.» (Materialul de
rojdanic așezat pe zodii; descrierea in I. Bianu si Nerva
Hodos, Bibliagrafia ramânească veche, TÍ, pp. 301—302;
N. lorga, Istoria literaturii ramâne în secalul al XVIII-lea,
IL p. 337; E. Picot, Vatice bibliagraphique sur le protapope
Mihail Strébickij, Paris, 1905.) Calendariu pe șapte planete
osázat, în care cuprinde 140 de ani, incepindu-sá de la 1816
st pină la 1956, arátind timpurile anului, cum și în fieste
care zi ce eréme va fi, întacmit pe clima lacului acestuia a
Maldaviei «si» Valahiei <...> arată și alte multe semne, cum
și din Gramaenic, cutremurile și tunetele, ce vremi vor să fie
după aceste semne; acum intitas dată dat în tipariu în tipa-

231

grafiia sfintei Mitropolii in Iași, let 1816, dechembrie 15.
(Reproduce materia calendarului din 1733. Pentru descriere
cf. I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia românească veche,
t. III, fasc. 11, p. 14). Acest Calendar a fost apoi adeseori
retipărit: în 1823, la Bucureşti, in 1836 (ed. IIl-a), 1847
(ed. VI-a) etc.; la Craiova in 1886, 1889, 1890, 1891; la
Braşov în tipografia lui loane Gatt, la 1859 cu «cheltuiala
dumisale negutátoriului Manolache Barbu din Birlat». El
s-a retipărit pînă în timpurile noastre; ediţii mai noi în
Biblioteca Academiei, din 1892, 1901, 1902.

Calendarele tipărite la Buda şi Sibiu sunt alcătuite în
spiritul timpurilor noi şi vădesc alt caracter.« Calendarele...
urmate după calendarul vestitului Cazamia», ieşite din
tipografia Buciumului Román sau publicate (1859) de
D. Bolintineanu, Alexandru Zanne şi Pantazi Ghica, ironi-
zează în «profeţiile sau observaţiile astrologice ale adevă-
ratului Cazamia » vechile prognosticuri. În locul materialului
astrologic, înfăţişează literatură.

Gromoonicul tipărit separat: Gromovnică al lui Iraclie
impáratú carele au fostă numărătoriu de stele. Acum a doao
oară tipáritú la leat 1795, Bucureşti. Ediţia a lll-a a apărut
in 1817. (1. Bianu si Nerva Hodos, Bibliografia românească
veche, ll, pp. 374—375; Gaster, Gesch. der rom. Literatur,
in Gróber, Grundriss der rom. Phil. p. 422).

Trepetnicul: Trepetnicú de semnele omenesti, tálmácitú
din astronomiéascá... i fizicasca învățătură, cu impreonarea
acelorú șapte planete cine si suptú care planetă s'au născutii.
Sau însemnată si 30 de zile íntrunü anu, care aduci,
mare stricăciune omului de nu să va păzi. lagi 1791, (l.
Bianu si Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, II,
p. 344 — 345). Textul tipărit pe două coloane: în stinga
textul rusesc în caractere drepte, în dreapta cel româ-
nesc în caractere cursive. Redacţie diferită de cea publicată
la Alba Iulia în 1639.

Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române. Roj-
danic sau Zodiac: Descrise in I. Bianu, Catalogul manuscrip-
telor românești din Biblioteca Academiei Române, 1, p. 617:
nr. 270, 7: Calendar, scosi după limba ungurescă pă limba
rumănească dă acest an și dă alii trecuţi ani şi dă alții ce
vor să fie, precum să vede, copiat de Ioniţă Giurescu
logofátu din sărăfiia judeţului Prahova, la 1799 (materia
este înfăţişată pe luni si zodii).

Pe zodii: Ms. nr. 2640, cu nota « Tipăritu-sau acest
calendariu în tirgu lasului în zilele prea luminatului Domn
Alexandru loan Mavrocordat Vvod 1785 Av«gust» 8» cu
ilustraţii semnate de protoierei Mihail Policarp Strelbitki
(cf. mai sus: Tipárituri); nr. 3794, f. 1—35, începe cu « zodia
vărsătorului de apă», sec. XIX; nr. 270, copiat de Ioniţă
Giurescu în 1799; nr. 4273 fragment: « Zodia vitálului in

232

care osul iscălit este născut» de Ion Chiriac Sátrarul din
Tirgul Moineşti, 1845.

Rojdanie sau zodiac pe planete: Ms. nr.
1845, copiat de Miron Táutu din Suceava (Bucovina) la
1798, april 15 (cu figuri); 2138, copiat la anul 1832 dupà
calendarul pe 140 de ani «acum întăia dată dat in tipariu
in tipografia sfintei Mitropolii in lasi la 1816 »; 3561 copiat
de « Marcu erei Alexie Popovici izú sud Gorj de susú» la
anul 1786; nr. 3614, copiat in 1828 de Petrache Isácescu;
nr. 4655, f. 1—34 v., copiat la anul 1787 de Gavril Galeri;
nr. 2118, f. 16 v.— 35 copiat in secolul al XVIII-lea; nr. 2124,
copiat la anul 1796; nr. 941: Calendar scosú de pe limba
ungurească după acest an acum şi de alti trecuți și de alți
ani ce vor să fie precum să va vedea, copiat de Luca Poenar,
la 1825; nr. 3742 copiat la 1835, august 13 de « Alexie Eremiia
obárlaitenant ».

Gromovnie: nr. 2138, f. 29 si urm., copiat in anul
1832; nr. 1845, f. 34 si urm., copiat de Miron Táutu in Suceava
in 1798; nr. 3561, f. 29 si urm., copiat la 1786 de « Marcu
erei Alexie Popovici izu sud Gorj de susü»; nr. 941, f. 9
si urm., copiat de Luca Poenar la 1825; nr. 2124, f. 35 v.—
48, Începutul a 12 zodii pentru tunet si cutremur, copiat
la anul 1796; nr. 4515, f. 2 v. «scoase dupá tipar acum a
doua oará tipárite la leat 1830 aprilie 5 fácut de Anei din
Váleni»; nr. 270, copiat de lonitá Giurescu la 1799.

Trepetnie: Descrise iu 1. Bianu, Catalogul manuscriptelor
din Biblioteca Academiei Române, 1, p. 301: ms. nr. 132,
sec. al XVIII-lea; p. 425: ms. nr. 187 « Trijpesnjzj (sic) de
semne omeneşti, de pă limba elinască s'au tălmăcit [in] romá-
nească în anul 1852, noiembrie 20; şi am prescris-o eu Gheor-
ghie Gligorie Mincu, tot la anu 1852, februarie în 27, la
Brașov »; p. 616: ms. nr. 270, Trepetic de semne omeneşti,
copiat de lonitá Giurescu; p. 622: ms. nr. 274, Tripetnicú
pentru clátire trupului, adică încheieturile omului, sec. al
XVIII-lea; I. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscriptelor
românești din Biblioteca Acad. Rom., p. 178: nr. 452,
sec. XVIII— XIX, Trepetnic de semne trupegti; p. 353:
nr. 590, Trepetnic de semnele omenești la trup, cum să arată.
Nedescrise: Ms. nr. 1845, f. 45 v.—51, Începutul Tripidnicului
dă sămni omenești, copiat de Miron Tăutu, Suceava, 1798,
april, 15; nr. 4515, f. 13—17: Trepetec de semne omeneşii,
sec. al XVIII-lea; nr. 3806, f. 58—64 v.: Trepétinicd de
siamne omeneşti, copiat la 1748 (f. 87 v.) «de Petru Sindea
nemis » (vezi mai sus, p. 103); nr. 2858, î. 58 şi urm. Sámnile
de parte trupului ominesc ce se vor clăti, ms. nepaginat, sec.
al XIX-lea.

La sfirsitul Gromoenicului tipárit in Bucuresti la 1795
(ed. IT-a), se aflá adáugat un alt text de preziceri intitulat:

233

Peopimia w3Apk ngepoka WT pexArcreo yofucroge (Lucrarea pro-
rocului Esdra de la naşterea lui Hristos). Este Coliadnicul,
în care, diferitele aspecte ale vremii, din cursul anului ce
vine, sunt prevestite după ziua în care cade naşterea
Mintuitorului. De ex.: « Duminică, de va fi naşterea lui
Hristos, iarna va fi îndoită şi ploioasă; toamna vinturoasá;
pre vremea secerişului vremi bnná; serpilor peirea; poame
multe; miere multă; imblátitorilor puţin grâu... »

Calendarele lui Brincoveanu se găsesc în Biblioteca Aca-
demiei Române, înregistrate la nr. 3213 (pe anul 1701) si
2358 (pe anul 1704). Cf. si p. 235.

Texte slave: Safarik, Serbische Lesekórner oder histo-
rischkritische Beleuchtung der serbischen Mundart, Pesth,
1833, p. 129 (rojdanic); St. Novaković, JIpuwepu xnutome-
eHocmu u jesuka cmapoea u cnpcxo-caoeenckoea Belgrad, 1904:
rojdanie (p. 606, acelasi din Safarik); colednic (p. 607);
zile rele (p. 608); Innovnic (p. 608); gromovnic (p. 612);
sanovnic si trepetnic (p. 615).

Texte astrologice se găsesc si la Pypin, Jloocmea u
ompeueu. KHuezu pycckoü cmapunu, Tihonravov, JIauamnuxu
pyccxkodú ompevennoii aumepamypu, 11, pp. 361 si urm., 398 si urm.

Texte greceşti: Cf. bibliografia din Krumbacher,
Geschichte der byzantinischen Literatur (ed. 1897), pp. 630—
631. Pentrn alte texte, cf. mai jos, Herm. Diels. Pentru texte
grecesti in tárile noastre, cf. C. Litzica, Catalogul manuscrip-
telor grecești din Biblioteca Academiei Române, in indice,
pp. 948—549 subt numele: zodie, prevestiri, Vrontologion,
Seismologion, astrologie.

Manuscripte grecesti din Muntele Athos la Spyr. P. Lam-
bros, Catalogue of the Greek manuscripts on Mount Athos,
IJ, indice subt numele:

Zoo, Zasoroytov (p. 513); BpovroAóyiov (p. 497);
Aorparâv xxi PBpovráv (p. 492); Bpovrooetoute; Bpovra-
sxó(p)riov cGw Épdiwv; “Hpoxdetov BpovroAóytow (p. 514) si
Zapoxoceou *Arroredodueva du 7% Bpovrňgs (p. 514); xpoyvaoczt-
ză (p. 552); Zetopodóyiov (p. 554); XeAnvosdpóptov (oEXwvo-
Aóytow) (p. 554).

Studii: Hasdeu, Cuvente den bátrint, 11, pp. XXVIII—
XXXV; Gaster, Literatura populară română, pp. 497—543;
Gaster in Gróber, Grundriss der rom. Philologie, 11, 3, pp.
420—425; Gaster în Zeitschrift für romanische Philologie
(al lni Gróber) 1V, pp. 65—70, despre trepetnicul nostrn
in legătură cu nnul turcesc; cf. însă si rectificárile și comple-
tárile Ini A. Veselovski in Archie für slavische Philologie,
V, pp. 469—470; V. N. Peretz, Mamepiaau xs ucmopiu
anoxpuga u nenda. 1, Ka ucmopiu l'pounuxa, St. Petersburg,
1899 (mie inaccesibil); V. N. Peretz, Mamepiane xs ucmopiu
anoxpuga u Aecendn, II, Ke ucmopiu Jlyuuuxa, St. Petersburg,

234

1901 (inaccesibil); M. N. Speranski, Has ucmopiu ompevyennod
aunepamypu. II, Tpenemnuxo, St. Petersburg, 1899 (inace.);
N. N. Cononov, Has o64acmu acmponoziu «J[peeuocmu». Tpyóu
Caaenuckoü Komucciu Mock. Apxeoa. Obu., t. IV, Mosco-
va, 1907 (inacc.); Herm. Diels, Beitrüge zur Zuckungsliteratur
des Okzidenis und Orients, |: Die griechischen Zuckung-
sbucher Melam-pus şi I1: Weitere griechische und aussergrie-
chische Literatur und Volksüeerlieferung in Abhandl. der
kgl. preuss. Akademie d. Wiss., 1907 si 1908, Berlin,
1908—1909 (se vorbeşte si de textele slave şi române);
Franz Boll, Siernglaube und Sterndeutung. Die Geschichte
und das Wesen der Astrologie (in colaborare cn Carl Bezold),
ipzig, 1918.
E cnnosc din calendarele lui Brincoveanu exemplare din
anii: 1693, 1694, 1695, 1699. Calendarul din 1693 poartá
următorul titlu: Calendar ce să chiamă Foletul Novel « Fo-
olietti novelli» de anul 1693, carele dupre limba frincascá
in rumáneascá, s-au intorsu de jupinul loan Romanul, 1693.
Numele de autori citati in aceste calendare sunt italiene:
Il Gran Pescator di Chiaravalle, 11 Fruniolo, La Tartana
delle Stelle, I1 Gran Cacciator di Lagoscuro, La Pallade Ástro-
loga... Despre aceste calendare vezi: Al. Odobescu, Revista
română, 1 (1861), pp. 657—660; N. Iorga, Studii și Documente,
V. pp. 126—127 si 311, n. 1; N. lorga, Activitatea culturală
a lui Constantin Vodă Brincoveanu în Analele Acad. Rom.,
mem. sect. ist., XXXVII, pp. 173—174 și Ramiro Oritz,
Per la storia della culiura italiana in Rumania, Studi e ricerche,
Bucuresti, 1916, pp. 198—206.

FIZIOLOGUL

F iziologul este o curioasă carte de științe natu-
rale, in care animale, păsări, reptile si pesti sunt
descrise cu obiceiurile lor, dupá tradiţii populare
pentru a fi apoi interpretate ca simboluri ale unor
idei morale și religioase. El este dar, alcătuit din
două părți: una care cuprinde descrierea viețuitoare-
lor, alta care înfăţişează interpretarea morală. :

. Obiceiurile vietuitoarelor sunt infátisate cu trá-
sături legendare şi naive, in care se amestecă uneori
și animozitát1 de ordin confesional: gheonoiul, de
exemplu, își sfisie pieptul pentru ca să reverse sînge
peste rănile puilor săi si să-i invieze, « erodionii »
miște «păsări albe care-și fac cuiburile in locuri
pietroase de pe mare», «prin părţile Vinetii », « nici
cum nu se apropie de papistași », dar totuși se « întrec
să iasă înaintea vreunui creștin care tine limbá
elineascá », venind piná la masa acestuia si mincind
din fárimiturile piinii lui.

„In ciclul animalelor descrise de Fiziolog, intră si
animale mitice, ca de pildă: gorgonia, care are chi:
pul de muiere, perii capului de balaur si care omoará
numal cu privirea el cea groaznicá si îuveninată
sau finixul, care trăiește pe lingă cetatea Iliopol,
stind nouă ani pe «chedrii Livanului, fără hrană,
că hrănit este de duhul sfint ». După nouă anii se
umple aripile de mireasmă și, auzind toaca preotu-
lui din cetate, intră cu el în biserică, se aşează pe
jertvelnic si îndată se aprinde si se face e
UNA a doua zi preotul sá il afle reinviat si

1 ~ LÀ MN Ev] v ta
pe: Tată şi descrierea păsării: « Acest finicsu este pasăre
p umoasă decit toate păsările si decît păunul. Că păunul

236

Aceste animale şi păsări, reale sau fantastice,
sunt interpretate după particularitátile si obiceiu-
rile lor fireşti sau inchipuite, ca tipuri ale unor idei
religioase sau morale.

lată, spre pildă, descrierea şi interpretarea sim-
bolieá a cocorului: |

« Cocorul este pasáre cu glas foarte mare; si se stringü
cătră sară, pentru ca sá miie; şi-şi pune stréjá pe unul din-
tr înşii, di-i pázáste. Si luînd o piatră, intr un picior o tine
si în celalani picior stă. Și stă ca să nu adoarmă. lar cînd
adormiteazá, îi cade piatra din unghiile tui. Atunce strágá
cu glas mare și deşteaptă pe ceealanti cocori, ca să să păziască

de vinátori.

Asa si tu omule, dacă auzi glasul bisericii desieaptá-te
den somnul morţii si te trázáste. Cá beserica este strajă, ca
să scapi de săgeata vrájmasului cé aprinsă; lar miia lui
Dumnezeu te va acoperi. Cá toaca iti este strajă, ca şi cocorul,
cá te pázeste de somnul mortii...»

in chipul de mai sus e descris fiecare animal sau
pasáre: pelicanul, care-şi sfigie pintecele pentru ca
din singele lui sá-si invieze puii, este icoana Mintui-
torului, care a fost rástignit pe cruce si strápuns
cu sulița in coaste «întru inoirea a toată lumea»,
lăsind omenirii cuminicátura; gheonoala, care zboară
din copaciu în copaciu, oprindu-se la lemnul găunos
pentru a-l scobi cu ciocul si a-şi face cuibul in el,
este asemănată cu diavolul «care umblă din om în
om cercind cu viclegugul sáu» şi se opreşte la cel
slab in care se incuibeazá; porumbii carii umblă
in stol, păzindu-se să nu-i prindă șoimii, sunt sim-
bolul creştinilor care se adună la biserică, ferindu-se
de ispitele diavolului, broasca de apă care, dacă-i
seacă balta, aleargă într-alta mai mare, seamănă
cu « călugărul cel rău şi lacom» care, dacă vede că
lipsesc bucatele sau băutura în mănăstirea sa, fuge

într-alta.

are cap de aur şi de argint; iar finicsul acesta are chip de
împărat, şi de pietre scumpe şi este cu cunună în cap şi cu
încălțăminte în pitoare ca împăratul ». Cf. versiunea pubti-
catá de Gaster în Archivio glottologico italiano, X, 1886,

p. 278.

Autorul acestui curios tratat de zoologie, care,
preocupat de ideea mintuirii sufletului omenesc,
caută în lumea naturii simboluri pentru învăţăturile
evanghelice, nu ne este cunoscut. Multă vreme s-a
crezut cá este sfintul Epifaniu, dar această părere
este astăzi definitiv înlăturată. Într-adevăr, se găsesc
citeva manuscripte vechi în care opera este atribui-
tá sf. Epifaniu (t 403); dar în altă grupă de manu-
scripte, opera este pusă pe seama altor autori. De
altă parte, urme din Fiziolog se găsesc imprástiate
prin scrierile sfinţilor părinţi din secolul al IV-lea
și al lll-lea (Clement din Alexandria, Origene), ba
pînă şi în secolul al Il-lea la sf. Justin. martirizat
in 165.

Părerea admisă astăzi este că Fiziologul a fost
alcătuit în Egipt, prin veacul al II-lea, cînd se incru-
cisau acolo cultura elenistică cu cea iudaică ȘI orien-
tală. Din Egipt, a trecut în Bizanţ si a pătruns,
de timpuriu, prin veacul al IV-lea sau al V-lea în
Occidentul latin unde era cunoscut și sub numele
de Bestiarii si unde a fost prelucrat, în proză si
versuri, în toate limbile romanice și germanice.
In vremurile de adine misticism ale evului mediu,
s-a bucurat de o întinsă popularitate: a fost întrebuin-
tat în şcoli ca manual didactic, a străbătut in roma-
nele « courtois », ca de pildă în Floire et Blanchefleur,
a inspirat arta medievalá, imprumutind motive de-
corative pentru turnurile, portalurile, amvoanele ȘI
vitraliurile domurilor, precum si ornamentatii pentru
vignetele si inițialele pergamentelor. Desi Fiztologul,
este trecut in decretul Gelasian printre cártile apo-
crife, totusi el a fost tratatul de științe naturale din
care s-a hránit mentalitatea naivá a evului mediu.
Insusi sfintul leronim, într-una din scrisorile sale
familiare, povesteste, cu elemente imprumutate din
Fiziolog, scena intilnirii sfintului Antoniu, în pustie,
cu un hipocentaur și cu un satir, care ar fi cerut
sfintului să se roage si pentru el lui Dumnezeu.
leronim adaugă apoi că, pe vremea lui Constantin
cel Mare, un centaur ar fi fost adus in Alexandria,

238

irni 102 11, că á aceasta
stirnind curiozitatea mulțimii, că puțin cupa m
centaurul a murit, si cá hoitul lui, fund sărat c

nu putrezeascá, à fost transportat la Antiohia unde
impáratul.
| Zeie? naivitáti se teamin o ME
patristice, nu trebuie sá ne mal surprindá fap S
cá truveri ca Thibauld, contele Cn D MM
regele Navarrei, ori istorici ȘI E 5 SE SS
de Vitry, au imprumutat din F e E
spre a evoca minunăţiile feerice ale de es
indepártat. Chiar in pliná Renastere, geniu im
Leonardo da Vinci căuta in Bestiaru cunozităţ
interesante pentru tratatele LN rt |
Si în literatura bizantină Fiziologul s-a Mars.
de multá trecere, fiind cind prescurtat, cind amph-
1 j lucrat in versuri. ` SC
eh D, el a trecut la slavi REES
unde este reprezentat prin douá traduceri a dd :
una făcută in epoca de înflorire a eet u ga E
alta mai tirziu, în epoca de supremație a hteratu
sirbesti. l B. i
EZ noi, Fiziologul a pátruns de Se bs
din epoca influenței slavone. Aceastá tra KEE
resfringe in versiunea publicatá de Gaster n | Á Do
glottologico italiano (X), dupá un manus: SA m
in anul 1777. Textul publicat de Gaster desc
din aceeasi familie din care descinde și YOU
sirbeascá publicată de Novakovic in SE C |
p. 181 şi urm.), după cum o dovedeşte ideniica
alterare a numelor greceşti de animale şi păsări
in ambele versiuni. Astiel cuvintul grecesc Yo Ge
înseamnă vultur, este redat in intermediarul sil esc
prin vyp, iar în traducerea românească prin Ad
grecescul î3p5y, cal de mare, apare in versiunea
sirbeascá sub forma endropú, lar in cea rom
sub forma: en drop. Textele corespund, in slirgit,
i aproape verbal. Sa
OBSS versiunii sirbesti derivă la SCT
său după o redactiune grecească, asemanato

239

prin factura (descrierea animalului urmatá de inter-
pretarea teologicá) gi prin intinderea ei cu redactiunea
greceascá, publicatá de Migne in Patrologia series
Graeca şi atribuită sfintului Epifaniu.

O a doua versiune románeascá, copiatá in anul
1774, a fost publicată de C. N. Mateescu în revista
lon Creangă (VII si VIII). Această versiune se
deosebește fundamental de versiunea publicată de
Gaster si prin întindere (are nu mai puţin de 40 de
capitole) si prin factură (descrierea animalelor nu
mai este însoţită de interpretarea religioasă 8]
moralá).

Aceastá versiune, publicatá de C. N. Mateescu
— păstrată şi în citeva manuscripte din Biblioteca
Academiei Románe — desi anterioará ca datá versi-
uni Gaster, resfringe totusi o traducere mai nouá
dupá un text grecesc, lucru de care ne putem con-
vinge din numeroasele nume grecesti de animale,
păsări şi pesti, cărora traducătorul român nu le-a
putut găsi corespondentul în limba sa. Prototipul
grecesc al versiunii româneşti a fost alcătuit de
către Damaschin Studitul, arhiepiscopul Nau-
pactei, între 1566—1570 şi închinat lui Mihail
Cantacuzino.

Textul grecesc a fost publicat pentru întiia dată
la Veneţia, în 1743, şi s-a răspîndit, în afară de
tipar (o a doua ediţie s-a făcut în 1744), şi prin nume-
roase manuscripte, dintre care unele au ajuns piná
in Muntele Athos. Astfel de copii manuscripte
au fost găsite de S. Lambros în mănăstirile Xenofon,
Dionsiat şi Iviron.

După o tipăritură venețiană sau, mai probabil,
după un manuscris din Muntele Athos, adus la noi
prin călugării români din metohul românesc, sau
poate chiar prin bagii, s-a făcut către sfirsitul
secolului al XVII-lea sau în prima jumătate a
celui de al XVIII-lea, această nouă traducere a
Fiziologuluz. Titlul versiunii româneşti corespunde
de altfel cu titlul originalului grecesc:

A lui Damaschin arhiereul Ao ar pE ġexiepiwg Tod
Studi ilo- TOLÓLTOV.
Studitului adunare de la filo 5 EE e
Ei cei vechi pentru firea — Xová9pototo aro TA SCH
osebirilor oare cărora vietáti. TAALO prhocÓpuy, Oo € TAV
| nepil TOV TETEUWÓN GPVEUV xal

nepi Tâv xepoalav Conv xal rept

ty SeAxcciovy xoi uerxQpaote

tig TÒ xowoTtpov.
În afară de aceste 2 versiuni românești, cunoscute
pînă acum, se mai găseşte o a trea in ms. nr. pus
din Biblioteca Academiel, versiune coplatá Së
titlu deosebit, ca o continuare de text, la sfirsitu
Darovaniei 1, de către Costea, dascălul de la biserica
Schei din Braşov, în anul 1693. Această nouă VEMM
se apropie intrucitva ca facturá de versiunea Gaster,
dar se deosebeste de ea $1 prin auda de succesiune

itolelor si prin conţinutul lor. ewe ——

i aen a o, dar, destul de ráspindit 2
literatura noastră veche si el a imbogátit Taun
popular de legende ornitologice. Din Fiziolog a
pătruns în popor legenda despre turturică, kee
rămasă fără sot, nu se mal aşază pe lemn verde,
mici nu mai bea apá limpede, legendá care s-a
resfrint în cărţile vechi, cit $1 in lirica populară
si cultă. Ea se găsește în Învățăturile lut ew
în Evanghelia invájátoare de la Dealu (1644) 2
fost culeasá in mai multe variante din gura poporu D
in Muntenia şi Bucovina? și a fost literarizată la
inceputul] secolului trecut de Enáchitá e
( Amárítà turturicd) şi Asachi (Pásáruica stingheră *).

i imul capitol al Darovaniei are numărul 39 după
care AMD fără nici un titlu de text: capitolul 40: « t
pilda leului » (f. 44 v.); cap. 41: « Pilda de fil » (45 r.); cap. £2:
«Cuvint de zimbrn» (f. 45 v.) $.a.m.d. . 2

2 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 348 in noia.

3 (X. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 348; Marian,
Ornitologia populară română, 11, Buc. 1883, p. 201 ro
variantá istrianá — si romanice, la Hasdeu, Cuvente de
bütrini, 11, pp. 728—730 şi 442 — hhh. *

4 O. Densusianu, Literatura română modernă, Í, ur
1920, p. 95; Cartojan in Revista filologică, 1 (1927), Cernăuţi,
pp. 200—201.

240 eg

ȘI Antim Ivireanu pare să fi cunoscut Fiziologul
din care a imprumutat unele imagini pentru Dida-
hiile sale !. Din Fiziolog derivă credințele populare
despre pelican, care-şi sfisie pieptul pentru a-și
hrăni puii, si tot din Fiziolog a împrumutat Heliade
Rădulescu, care se dovedeşte a fi fost în copilăria sa
un pasionat cetitor de cărţi populare, pe a vasiliscul »

din oda sa: La Schiller:

Du sarcina o suflet, du corpul după line

In sus pe calea strimià, cu filii, cu consoarte...
Te luptă cu Ananga, cu aspra Neavere,

Cu limbile de șarpe, cu ochi de Vasilisc.

Vasilisenl nu este, dnpá cum adnotează încă
unii autori de cărți didactice pentru liceu: « şopirlă,
care-şi schimbă coloarea pielei, cameleonul », €
este animalul fantastic din Fiziolog, care nnmai cu
privirea Ini inveninatá ucide de la distantá.

In literatura noastrá veche, legendele Piziologului
s-an încrucişat cu legendele similare, răspindite
printr-o altă carte poporană, de enprins moral,
care apare încă din secolul al XVI-lea Fiore di
cari.

BIBLIOGRAFIE

Texte publicate: M. Gaster, Zl Physiologus rumena în
Archivio glattalagica italiano (al lui Ascoli), X (1886), pp.
273—304, după manuscriptul copial de Andonache Ber-
heceanul, ciubucciu in casa lui Manolache Bassarabu
din Bucuresti, la 1777, texi románesc $1 lraducere italianá
(dupá textul german de prof. Pietro Merlo), cu variante
dintr-un dictionar mauuscris slavo-román din 1673 care, la
lraducerea numelor slave de animale, contine adaose extrase
din Fizialog. C. N. Mateescu, după un manuscript copiat în
1774 de dascălul Duma cu următorul tillu: Oarecare cunas-
tinte de la filazafii vechi pentru firea si obiceiurile năravurilar
aarecarora jivin: adunate de Preainteleptul întru arhierei
Damaschin Studitul, descriere, facsimil $1 cîteva capitole
în Calendarul revistei Ion Creangă pe 1914, p. 40 şi urm.

1 D. Russo, Studii și critice, p. 24, notă.

242

Texlul complet in revista Jon Creangă, VII (1914) 2, 36, 68,
VIII (1915), pp. 257, 278, 298, 320, IX (1916).

Manuscrise inedite si nesemnatate din Biblioteca
Academiei Románe. Redactii apropiate de lipul publical de
Gaster: ms. 1436, f. 44 v., copiat de Costea dascálul din
“Biserica Scheilor din Braşov, la anul 1693; ms. 2158, sec.
al XVIII-lea, f. 20—24, fragment continiud urmáloarele
capitole: « Pildá pentru pasárea ce sá cheamá finics; vultur;
pil; zimbru; d bou; lup; vulpe; gorgoniia; aspidă;
: idrop; hime ».
M Redactie apropiată de versiunea C. N. Maleescu: ms.
nr. 3548, f. 1—39: A lui Damaschin arhiereul Studitului
adunare de la filazafii cei vechi pentru firea asebirilar aare-
cărara vietáti. Textul începe cu vulturul si sfirseste cu broasca
de mare. Pe f. 39 v. data: 1832 av(gust) 9. Mauuscriptul a fost
adus de la mánástirea Váratecul. Ms. 4274, f. 1 si urm.,
are acelasi litlu ca ms. precedent, avind dupá titlu data:
1832 iulie 28; începe cu vulturul şi stirseste cu « hamileunul ».

Versiuni slave: V. Jagic, Gaeso w Eeknixh xoAEmHxa $
vru, Knizeontk, 111, 1866, p. 124 și urm.; Novaković,
Physialagus caego o REMEXA XOAMLHXD u Arruutk, Starine, XI
11879), pp. 191—203.

Versiuni greceşti: Migne, Patrologia, series graeca, 43
(1864), col. 517 — 534; editie criticá a textului alribuit lui
Epifanius în Fr. Lauchert, Geschichte des Phystalogus, Strass-
burg, 1889, pp. 229—279. O redactie atribuilá lui Petru de
Alexandria a fost publicatá de A. Karnejev, Der Physiolagus
der Moskauer Synadalbibliathek în Byzantinische Zeitschrift,
111 (1894), pp. 26—63. O recenzie greacă in proză, după un
ms. fragmentar: V. Puntoni, Frammenti di una recensione
greca in prosa del Physiologus in Studi italiani di filalagia
classica, III (1894), pp. 169—191. O versiune greacă a Fizio-
lagului din Bibl. Acad. Rom. in C. Litzica Catalogul manu-
scriptelor grecești, p. 503, nr. 756 (357), 5.

Pentru msse. din Muntele Athos: Spyr. Lambros, Cata-
lague of the Greek manuscripts an Mount Athas, nr. 794, 3777,
3861, 4250, 4272, 4468.

Studii: Gaster, Literatura populară ramână, pp. 139,
572 (urme în Învățăturile lui Neagoe), 138—140, (legáturile
cu Floarea darurilar) ; D. Russo, Studii și critice, p. 8 (urme
în Învățăturile lui Neagoe), 24 (în Didahitle lui Antim Ivi-
reanul), 23—26 (amărită turturică); N. Cartojan, Fiore di
virtù în literatura ramânească, in Analele Acad. Ram., mem.
sect. lil., seria III, tom. IV, inem. 2, pp. 3— 35; I. Negrescu,
Influentele slave asupra fabulei românești in literatura papu-
lară scrisă în Arhiva, laşi, XX XII (1925), nr. 3, 4, pp. 19t
Si urm.; dovezi cá versiunea Gaster este tradusă din slavă
si în notele lui Gaster din Archivia glottolagico italiona, X

243
16-324

(1886), pp. 273—304; Fr. Lauchert, Geschichte des Physto-
logus, Strassburg, 1889; Max Goldstaub, Die Entwicklung
des latein. Physiologus, Leipzig, Teubner, 1892; G. Polivka,
Zur Geschichte des Physiologus in den slavischen Literaturen
in Archie für slavische Philologie XIV (1891), pp. 374—404
si XV (1892), pp. 246—273; A. Springer, Über den Physio-
logus des Leonardo da Vinci, Leipzig, 1884. Despre manuscri-
sele slave ale Fiziolegului in tárile noastre cf. si I. Bárbu-
lescu, Curente literare la români în perioada slavonismulul
cultural, Bucureşti, 1928 (ed. Casei Scoalelor), pp. 250 și
372.

18*—320

E |

==
A

FR,

FIORE DI VIRTU

Înainte de a trece la romanul popular, ne vom
ocupa în capitolul de față de o interesantă operă
care se leagă de literatura italiană medievală și
care face tranziţia de la legendele religioase apocrife
către romanul popular. Este Fiore di virlù —
cunoscută în literatura noastră veche sub numele
de Albinusa si Floarea Darurilor — cea mai repre-
zentativá din literatura florilegiilor +.

1 Din literatura florilegiilor au mai circulat la noi în
epoca influentei slavone si maximele lui Maxim Confesorul,
care s-au unit mai tirziu, in manuscriptele románesti, cu
Albina, tradusá din greceste, a cálugárului bizantin Antonie.
Aceste florilegii, referitoare mai ales la virtutile ascetice,
au circulat mai mult in lumea cálugárilor, n-au devenit
texte populare. Studiul lui Ghenadie Enáceanu despre acest
tip de florilegii, publicat in Analele Academiei Române, sect.
lit., seria 2, tom. XII (1892), pp. 129— 162, trebuieste utilizat
cu multă precauţie, fiindcă contine erori. Aşa de pildă, ca
să dăm un singur exemplu: afirmaţia lui Ghenadie că tradu-
cătorul român «este sub influenţa împărţirii ştiinţelor din
evul mediu» cînd materiile teologice se numeau E£owre-
oval = interne, iar cele neteologice si mai ales filozofice
purtau numele de Eforepixal = externe, şi concluziile ce
se scot de aci, nu corespund cu realitatea. Impărțirea stiin-
telor în «interne şi externe» nu aparţine traducătorului
român, fiindcă ea se găseşte întocmai în titlul textului bizan-
tin:

Migne, Patrologia series Textul românesc
graeca vol. 91 col. 721—1018 Ale Părintelui Maxim filo-
ARB Matiuov prhocópos xxi — zofului şi mucenic capete de
udorvpog .nepădata S9eoAoyuxX — bogoslovie, adecá cuvinte
fro. ¿xdoyxal în Stapópov alese din multe cărţi dintr'ai
BBălov räv te xaYhuăs xal noştri şi dintr'acelor din
zéi Hoon Hey. afará.

Peutru identificarea lui Antonie monahul cf. si D. Russo,
Elenizmul in România, Bucureşti, 1912, pp. 57—58.

247

A fost alcătuită in secolul al XIII-lea, in B
dupá cit se crede, de Tommaso Gozzadini un a
din ordinul cálugárilor benedictini. Din Bologna
s-a răspindit repede în toată Italia. În 1474 a fost
pusă sub tipar şi a fost asa de mult citită si gustată
încît pînă la 1540 numai, a avut vreo 40 de ediţii.
Ea a trecut curind peste granițele literaturii italiene,
călătorind prin toate literaturile Occidentului si a
răzbătut piná în Orient, fiind tradusă în: sirbá
română, greacă, rusă și armeană. În literatura
noastră a pătruns încă din secolul al XVI-lea şi a
străbătut peste veacuri, pînă la jumătatea cel
trecut, devenind o adeváratá carte populará.

Acest neasteptat succes se datoreste gustului prin
care cálugárul benedictin a izbutit sá intreteasá in-
tr-un tot unitar, ca într-un adevărat mozaic elemente
cu totul disparate la prima vedere. |

„Cuprinsul. Cartea, care tratează despre virtuti
şi viti, este alcátuitá din 34 de capitole asezate
insă astfel încît, după fiecare virtute, să urmeze
vinul opus: dragoste-pizmă, bucurie-întristare
direptate-strimbătate, adevăr-minciună. . .

Fiecare capitol, la rîndul său, este alcătuit din
patru secțiuni bine distincte: prima secţiune 0
formează definiţia virtuţii sau a vitiului despre care
se vorbeşte, a doua, compararea virtuţii sau a
vitiului respectiv cu un animal real sau mitic, a
treia, o serie de maxime și, în sfirşit capitolul se
cl cu o povestire morală, menită să puie în
Eo RN virtutii sau nenorocirile aduse
Ma capitolelor sunt în genere scurte si

v Minciuna, care iaste pácatul cel impotriva adevárului
precum au zis Aristotel, iaste ca să ascunzi adevărul cu
vreun cuvint, pentru ca sá inseli pre altul». i

. După definitie, urmează în fiecare capitol — po:
trivit cu gustul cărturarilor din evul mediu, cani

248

căutau pentru ideile morale simboluri in lumea
materială — asemănarea virtuții sau a vitiului cu
nn animal. Asa de exemplu, minia este asemánatá

cu ursul:

« carele foarte mănîncă la milare şi, vrind ca să o scoatá
din uleiu, albinele îl muşcă pre nas şi pre ochi. lar ursul
lasă miiarea si să minie pre albine, ca să le mánince; $i
atuncea vin şi celelalte şi-l muşcă; şi atuncea lasă pre ceale
dintiiu şi aleargă la cele de a doa oară; şi atita iaste mâîniiarea
lui, cît de ar fi fost mii de albine, va 'sá-si facă izbindire;
dirept atasta nimica nu-şi izbindeste spre nici una, lăsînd
pre cele dintiiu pentru ceale de a doa oară».

Ìn chipul acesta sunt asemănate viclenia cu
vulpea ; puterea cu leul, temerea cu iepurele, bárbátia
sufletului cu soimul, ingimfarea cu páunul, intrinarea
cu măgarul sálbatec ş.a.m.d. În ciclul asemănărilor
sunt introduse şi animale fantastice, despre care
povesteau călătoriile in Orientul îndepărtat şi în
care credea lumea naivă a evului mediu, precum:
pasărea fenix, care renaşte din propria ei cenuse,
vasiliscul « carele junghie pre om și-l omoară numai
cu vederea lui», pasărea caladrinon, «care are
accastá fire întru sine, că dacă o aduc înaintea
bolnavului şi iaste ca să moară de acea boală,
intoarce capul ei şi nu-l vede, iar decă [aste ca să
se scoale bolnavul, îl veade si toată boala lase din-
tr'insul », sau leoncornul (inorogul), care « are multá
duléatá, ca sá sazá lingă fatá şi deacá veade vreo
fatá, el indatá mearge la dinsa și adoarme in braţele
ei; si atuncea vin vinătorii de-l prind; ...intr-alt
chip nu să poate prinde ».

Toate aceste povestiri naive sau legendare despre
animale reale sau fantastice, au fost scoase din
acele vestite tratate de ştiinţe naturale ale evului
mediu, cunoscute în Occidentul latin sub numele de
Bestiarii, în Orient sub numele de Fiziolog. Ele
au avut o mare influenţă asupra artei şi literaturii
medievale şi, întrucit au circulat de timpuriu şi
în literatura noastră, lăsînd urme în literatura popu-
lară, ne vom ocupa de ele într-un capitol aparte.

219

Maximele privitoare la virtuţi sau vitii, care
urmează după compararea cu auimalele si care alcă-
tulesc a treia sectiune a fiecárui capitol, sunt extrase
dim izvoare foarte disparate: sfintele scripturi si
scriitorii antichităţii clasice, autorii creştini medie-
vali şi cei págiui. Evangheliile şi Ovidiu, Solomon
și Juvenal, Platon și Isus Sirah, Seneca şi sfintul
Grigore, Avicenna şi Toma Achinatul... — toată
chintesenta înţelepciunii antice şi medievale, creștine
și păgine, a fost pusă la contribuţie, spre a se extrage
sfaturi potrivite peutru înlăturarea vitiilor și întă-
rirea virtuţilor. Această vastă antologie de maxime,
grupate pe virtuti si vitii, ar fi fost greu de intoemit,
chiar pentru un călugăr benedictin, dacă el n-ar
fi găsit în literatura italiană a timpului său maximele
culese şi grupate, după diferite puncte de vedere,
în alte lucrări.

Maximele sunt, în genere, alese cu gust, potrivite
cu virtutea sau vitiul respectiv si exprimate într-o
formă concisă și lapidară precum:

« Tulie (Cicero) au zis: De desuptul milarii cei dulci,
să lipește otrava cea amará» (XV: imbunarea, linguşirea).

« Alexandru au zis: Noaptea s'au făcut, pentru ca să
socotească omul ce va face zioa» (X: inteleptia).

«Pythagora: Scumpul (avarul) este ca mágarlul ce
poartá povara altuia; asa si scumpul stringe avutie altora,
jar el numai ce-i cu bánatul ».

« Casiodor au zis: În ce chip burétele nu dá apá piná
nu-l storci, aşa şi scumpul nu dá nimănui nimică, pînă nu-i
iau cu sila» (scumpetea — avaritia).

» Varos au zis: Albina tine in gurá mierea si in coadá
acul ».

Partea cea mai atractivá a cártii o alcátuiesc insá
istorioarele morale prin care se încheie fiecare capitol
si care sunt menite sá dovedeascá foloasele sau
primejdiile pe care le aduc virtutiile sau vitile. Ele
sunt extrase din izvoare felurite: textele biblice,
Vitae Patrum, Gesta Romanorum, romanul lui Ale-
zandru cel Mare — si infátiseazá un pretios material
pentru literatura comparatá, intrucit cele mai multe
dintre ele au trecut de la un scriitor medieval la

250

altul, au fost reluate de scriitorii moderni, şi au
legături interesante cu folclorul universal. lată de
pildă istorioara Împăratul si călugărul, încorporată
in capitolul despre socotinte: | -

Un impárat, ducindu-se intr-o zi la vinátoare,
dete intr-o pádure peste chilia unui cálugár, care
seria o carte. Impáratul, iscodind lucrurile şi aflind
că în cartea sa călugărul scrie despre înțelepciune,
ceru să-i dea şi lui o învăţătură. Atuuci călugărul,
luind condeiul, scrise pe uu petec de hirtie: «Ce
vrei să faci, omule? Pázeste-te şi-ţi adu aminte de
apoi și ce veri páti». Împăratul, luînd hirtia, după
sfatul sihastrului, o lipi pe pragul ușii. |
În acest răstimp, boierii Rimului, sfătnindu-se
intre ei să scape de împărat, cumpărară cu galbeni
multi pe bărbierul împărătesc și-i propuseră ca,
atunci cînd va fi chemat să-şi vază stăpinul, să-i
taie grumazii. Bărbierul se invoi, dar cînd fu chemat
la curtea împărătească, cetind pe pragul uşii: «Ce
vrei să faci, omule? Pázeste-te şi-ţi adu aminte
de apoi », inmármuri de groază, crezind că impăratul
a descoperit itele complotului. Intrind iu sală, se
aruncă la picioarele lui, cerîndu-i iertare $1 márturi-
sindu-i totul. Împăratul trimise după boierii cari
«fuseseră in sfatul morţii lui» şi-i osindi pe toti
la moarte, afară de bárbier, pe care-l iertă. Apoi
trimise după călugăr să-l aducă în palatul său
și-l puse în mare cinste pentru «scriptura ce-l
dăduse ». |
Această istorioară, culeasă poate din Gesta
Romanorum (cap. CHI), este o temă de folclor. Em.
Cosquin, care a urmárit-o in legáturá cu legenda
pajului sfintei Elisabeta a Portugaliei, a indicat o
sumá de variante !: o poveste arabá, una turceascá,
o legendă culeasă în iusula Ceylon, o alta la Mirzapur,
in India septentrionalá. Forma cea mai veche a

1 Emmanuel Cosquiu, Etudes folkloriques. Recherches
sur les migrations des contes populaires et leur point de départ,
Paris, 1922, pp. 100— 104.

251

legendei se găseşte in cartea: Parabolele lui Bud-
haghosha ?.

O altă poveste, îngerul şi sihastrul, încorporată in
capitolul privitor la dreptate, a fost scoasă din
colecţia hagiograficá de legende pioase, Vilae Patrum,
a fost utilizată de predicatorii şi povestitorii medie-
vali (Jacques de Vitry, Etienne de Bourbon, Gesla
Romanorum, Jean le Jeune etc.), a fost reluată de
Luther, a fost intercalată de Voltaire în romanul său
Zadig (cap. XX) şi trăieşte pînă azi la noi, ca poveste
populară *.

Pătrunzind în literatura noastră, Fiore di virtù n-a
rămas în forma lui stereotipă. Unii copisti, cu mai
mult spirit de individualitate, l-au prescurtat in
unele capitole şi amplificat în altele. Chiar cea mai
veche copie românească a textului (Codex Nea-
goeanus, 1620) cuprinde în capitolul prim citeva
pagini despre post din textul Albinei (cf. ms. 3821
din B.A.R., f 215); iar în capitolul privitor la
« curtenia tinerilor », o istorioará care nu se găsește
nici în originalul italian și nici în intermediarele
sirbesti sau greceşti. Este gratioasa legendă a C asiet *,

————

1 Aci legenda are urmátoarea formá: Un tinár din
Benares, ducindu-se sá invete in Tara Yakka-Silá, nu poate
prinde nimic. La plecare, dascálul sáu ii dà urmátoarea
formulă magică: «Ce faci acolo? Ce faci acolo? Cunosc
planurile tale». Tinárul, intorcindu-se in Benares, după o
ispravă in care formula magică şi-a dovedit puterea, o viude
regelui. În răstimp, primul ministru, cumpărind pe bárbierul
regelui, se înţelege cu el ca să taie gitul regelui, cind il va rade.
Pe cînd bărbierul se pregătea să aducă la îndeplinire com-
plotul, regele, aducindu-şi aminte de formula magică, 0
spune tare. Restul urmează ca în legenda din Fiore di virtu.

2 Gaston Paris, L'ange et l'ermite în La poésie du moyen-
âge, vol. I, Paris, 11-e éd. (1887), p. 151. Gaidoz, Mélusine,
11 (1879), p. 444; Gaster, Literatura populară română, p. 142;
Anton Schönbach, Die Legende vom Engel und Wallbruder
in Sitzungsberichte der k.k. Akad. der Wissensch. Phil.-hist.
Klasse, Wien, 1901 (CXLIII), XII; N. Cartojan, Fiore di
virtú in literatura románeascá, Analele Acad. Rom., mem.
sect. lit., seria III, t. IV, mem. 2, pp. 11—13.

"UN Cartojan, ap. ctio np. 9

259

Un tinár împărat bizantin, vroind să-şi aleagă o
mireasá, trimite poruncá sá se adune la curte, din
toate colțurile împărăției sale, cele mai frumoase și
intelepte fete.

Cind fecioarele se adunará in sala palatului din
Bizanţ, împăratul le instiintá că aceleia pe care și-o
va alege ca logodnică, îi va dărui un măr de aur.
Multe fete frumoase si înțelepte aşteptau darul împă-
ratului, dar privirile acestuia se îndreptară către
două care stăteau retrase deoparte. Erau Casia si
Theodora. Împăratul, indreptindu-se spre ele și vroind
să ofere mărul Casiei, îi adresă cuvintele: « Mare
lucru cum pieri lumea toată pentru o femeie»; la
care Casia răspunse: « Pentru o femeie pieri lumea
toată, dar tot printr-o femeie a cîştigat lumea toată ».
Împăratul, surprins de răspunsul neaşteptat al fetei
si cugetind că ea nici nu devenise împărăteasă și
a căutat să-l rámiie, se întoarse de la ea $1 oferi mărul
prietenei sale: Theodora. Casia resemnindu-se, sărută
atunci pe Theodora și-i grăi: « Fericită Theodora,
tu esti astăzi împărăteasa lumii, dar sá știi că eu
volu fi împărăteasă mai mare decit tine ».

Într-adevăr, Theodora s-a urcat pe tronul Bizan-
tului, dar Casia s-a retras într-o mănăstire şi a devenit
împărăteasă in împărăţia cerului.

Această istorioară — care a atras atenția multor
bizantinologi ! — are un strat istoric și eroinele ne
sunt cunoscute: Theodora de Paflagonia este soţia
lui Teofil şi împărăteasa care a pus capăt luptelor
iconoclaste, Casia, autoarea de epigrame și cintece
bisericeşti. Legenda însă, în forma în care s-a povestit
mai sus, este, după cum a arătat Jean Psichari ?, un

1 Cf. în special: C. Krumbacher în Kasia, în Sitzungs-
berichte der philosoph.-philolog. und hist. Klasse der k.k. Akad.
der Wissenschoft zu München, 1897, 1 Bd., p. 305 si Charles
Diehl, Figures byzantines, l-e série, V-e éd. Paris, 1912,
pp. 133 si urm. -

2 Cassia et la Pomme d'or in Annuaire de l Ecole pratique
des Hautes Études, 1910 — 19411, Section des sciences hist. et phil.,

Paris, 1910, pp. 5— 53, cont. si N. Cartojan, op. cit., p. 11.

253

reflex al folclorului bizantin: ea apare in hronografe
posterioare, lar, de altá parte, alegerea unei mirese
prin mijlocul unui măr de aur, nu cadreazá cu
ceremonialul obisnuit la curtea bizantiná.

Traduceri româneşti din limba italiană. Fiore
di virtù a fost unul din cele mai ráspindite texte în
literatura noastră veche. A fost tradus, începind
din secolul al XV-lea, în mai multe rinduri si din
mai multe limbi.

Prima traducere ridică pentru istoria noastră
literará o problemă din cele mai interesante, nu
atit pentru că versiunea românească a pătruns încă
din secolul al XVI-lea în limba rusă, cit pentru faptul
că indică, pentru timpurile vechi, un neașteptat
contact direct între literatura noastră si literatura
italianá. Din nenorocire, această traducere s-a pierdut
in forma românească, dar se păstrează în traducere
rusească, într-o copie manuscrisă din secolul al
XVIII-lea, în muzeul Rumeantev din Moscova. În
acest manuscript, textul are următorul titlu inte-
resant:

« Cartea Floarea darurilor (virtutilor) şi a păcatelor
tradusá din lunba italiană în valahă sau bogdănească
de cátre Gherman Vlahul, iar din vlahá tradusá in
slavă de Veniamin ieromonahul Rusin, la anul 1592 1.»

O versiunea românească, tradusă în secolul al
XVI-lea direct din limba italiană, este într-adevăr
un caz unic pină acum! Dar nu este imposibil, dacă
ne gindim la vechile relaţii ale Moldovei cu Italia:
solle lui Stefan cel Mare si Alexandru Lăpușneanu
la Venetia, fiicele lui Petru Șchiopul măritate in
cetatea lagunelor cu greco-italieni cari au ridicat
colegiul Flangini, numit astfel după unul din ginerii
Domnului, la anii de studiu ai lui Radu Mihuea în

1 Kuua Daopecs dapoeani sso u 31060M0, npesedena 3 eaockazo
;asuka Ha eornocku aro 60e0aubckuü "pese Tepmana eoaowuHua,
a nomoma 3 eornouckazo HA CAO6€HbCKH "peso lepomonaxa Pycuna
Poky a fue.

254

Venetia, unde se afla sub ingrijirea mătușei sale
Márioara Adorna Vallarga care státea in mánástirea
de cálugárite din insula Murano. Nu este exclus ca,
in asemenea împrejurări, Gherman Vlahul, a cărui
personalitate ne este piná acum necunoscută, să [i
transpus Fiore dr virtú din limba italiană în română.
Dar pentru fixarea definitivă a acestui punct, care
aruncă o lumină nouă peste un colt întunecat din
munca de cultură a strămoșilor, va trebui studiată
amănunţit traducerea rusească, piná acum inedită
— numai cîteva fragmente s-au publicat — în legá-
tură cu toate versiunile românești.

Traduceri din slavă. În afară de această veche
traducere moldovenească, făcută direct din italiană,
s-a mai făcut în secolul al XVl-lea o altă traducere
din slavoneşte, după toate probabilitățile în Ardeal.
Versiunea acestei noi traduceri s-a păstrat în două
copii: una făcută în anul 1620 de către popa lon
Românul din Ardeal (în așa-numitul Codex Nea-
goeanus), alta făcută în anul 1693 de către Costea
dascălul din biserica Scheilor din Braşov (păstrată
in ms. 1436 din Bibl. Acad. Rom.). Ambele copii
infátiseazá insá o versiune asa de alteratá fatá de
originalul italian, incit toată acea simetrie a elemen-
telor variate, care constituie farmecul literar al
acestei antologii morale, a fost nimicită. Din ver-
siunea românească, lipsesc două capitole: unul
despre vitiul minciunii, altul despre virtutea umi-
linţii. Definiţia, care alcătuieşte prima secțiune a
fiecărui capitol din originalul italian, a fost suprimată
in şase capitole ale versiunii româneşti (scumpetea =
= avaritia; nebunia; direptatea; adevărul; trá-
penia = puterea; trufia); istorioara morală, cu care
se încheie în originalul italian fiecare capitol, lipsește
și ea din cinci capitole ale versiunii românești (nebu-
nia; prostii = lealitatea; ticálogii; nesocotinta; curte-
nia).

In originalul italian, maximele sunt totdeauna
citate cu numele autorului lor: «Seneca dice...

255

Omero dice... Ancora dice Omero... Cesare dice...
Prisciano dice. . .»; in versiunea românească maximele
sunt mai totdeauna înşirate fără nume de autor, în
acelaşi rind, fárá interpunctatie, ba adesea, sentințe
deosebite, emanind de la cugetători diferiţi, sunt
legate între ele prin conjunctia copulativá: «st».

Numeroasele urme slavone în cuvinte, ca: diială=
= faptă, prilásti — amági; liubov, liuboste = iubire,
a se păznesi = a se mări, trápente = putere, precum
șI fragmente de frază ca ago k8xo (așadar), pe care
le găsim în traducerea românească, ne arată că
intre originalul italian şi versiunea românească tre-
buieşte căutat un intermediar slavon.

In literaturile sud-slave, Fiore di virtă apare
pentru întiiași dată în limba sirbilor croaţi.

Textul italian a trecut de timpuriu în lumea
călugărilor benedictini din mănăstirile sirbesti ase-
zate pe coasta Croaţiei, şi într-una din acestea,
poate — după cum crede dr. Petar Kolendié, decanul
facultății de litere din Skoplje — in mănăstirea
Si. Nicolae din Onus, în insula Krk, textul a fost
tradus în limba sirbească. Traducerea s-a pierdut,
dar o copie de pe ea, destul de veche, făcută la
începutul sec. al X V-lea, se păstrează în Biblioteca
Academiei iugoslave din Zagreb. Acest ms., publicat
acum cîţiva ani de către Rudolf Strohal, în Zagreb,
este incomplet, fiindcă lipseşte jumătate din text.
Partea care lipseste se păstrează însă într-un alt
ms., din 1520, publicat în intregime de către Milan
Resetar. Din compararea părților comune, păstrate
in cele două msse., glagolitic si chirilic, s-a putut
constata că ambele decurg dintr-un prototip comun,
care a fost tradus în secolul al XIV-lea in mánásti-
rile croate benedictine de pe coastele adriatice. Nu
este exclus ca o copie, plină de lacune, din această
traducere sirbeascá sá fi răzbătut cu prilejul migra-
{lunii păturii culte a sirbilor — în urma dezastrului
de pe cimpia Mierlei, — piná în ţările noastre, unde
a fost tradusă în secolul al XVI-lea, în părţile
Ardealului. In orice caz însă, versiunea sirbească,

256

asa cum ne-o înfăţişează textele publicate de Strohal
și Rešetar, nu poate fi originalul direct al versiunii
româneşti, fiindcă textele sirbesti n-au lacunele
constatate în versiunea românească.

În afară de această veche traducere românească,
care, după criterii interne de text și de limbă, apar-
tine secolului al XVI-lea, se mai găsește in Biblio-
teca Academiei Române o versiune independentă de
cea dintii, dar foarte prescurtată si mutilată, care
n-are altă importanţă decît cá ne spune, într-o notă
linală, că a fost tradusă după o versiune slavă,
tălmăcită si ea la rîndul ei din grecește. Mai multă
importanţă par a avea trei foi din veacul al XVII-lea,
in care textul românesc este aşezat pe coloana din
dreapta, pe cînd pe cea din stinga se află textul
paleo-slav. Din nefericire, aceste fragmente, care au
infruntat vicisitudinile timpului, sunt prea mici ca
să ne putem face o idee precisă despre această nouă

versiune.

Traduceri din greacă. Versiunile româneşti tra-
duse din slavoneste sunt, toate, defectuoase, de
aceea în epoca lui Brincoveanu s-a simţit nevoia
unei noi traduceri, care s-a făcut de data aceasta
din grecește. i ; DX.

În limba greacă se cunosc insă două versiuni.
Prima a fost tipărită pentru intiiagi dată la Venetia,
in 1529, de către « Giuoan Antonio da Sabio & Fra-
telli ad instantia di M. Damiano di Santa Maria »,
sub titlul: "Av8oc tæv yapitæov. Se pare că această
traducere grecească s-a făcut, nu după un text
tipărit, ci după un manuscript, $1 cà ea circulase
multă vreme în copii înainte de a fì intrat sub
teascul tiparului. Așa s-ar explica numeroasele și
importantele divergente dintre versiunea greaca ŞI
dintre incunabulele şi tipăriturile italiene contim-
porane, precum: schimbări în dispoziţia materie. pe
capitole, omisiuni de text (de ex. din cap. 111
dell'allegrezza, a rămas numai definiţia ai o maximă),
transmisiuni de maxime de la un autor la altul gi,

257

in fine, alterári de nume proprii (satiricul roman,
Tuvenal, din textul italian, a devenit in tradneerea
grecească: 6 dytog Bevádos — Sfintul Venalie).

Această traducere a fost mult eustatá in colonia
greceascá, stabilitá in Venetia dnpá cáderea Constan-
tinopolului, şi a fost intrebuintatá ca manual de
lectnrá pentru educarea tineretului. Ea continea
însă, ca $1 originalul italian, cîteva istorioare naive,
cu caracter intrucitva indecent, si comparatii cu
animale fantastice, care nn mai cadrau cu nivelul
de cultură al timpului. Ca atare, nu putea fi, deci,
pusă cu sneces in mina tineretului, de aceea se
simţea nevoia unei ediţii reviznite. Această refacere
s-a îndeplinit, suprimind în cea mai largă măsură
maximele care părean poate greoaie și plicticoase
pentru înţelegerea copiilor, înlocuind exemplele cu
caracter indecent prin istorioare morale și substi-
tuind animalelor mitice, animale reale, mai apro-
plate de cercul de observaţie al copiilor. În același
timp, pentru a se da cărţii o ráspindire mai mare,
s-a păstrat, alături de textul grecesc, si cel italian,
aşezindu-se pe coloana din dreapta textul italian,
pe cea din stinga cel grecesc. În forma aceasta,
cartea era destinată și pentru tineretul grec care
vroa să înveţe limba italiană, dar şi pentrn italienii
cari vroiau să invete limba grecească. Refăcută
astíel și aprobată de reformatorii studiilor din
Padova, în 1755, cartea a apărut pentru intiiasi
dată în Veneţia, la 1756, din tipografia lui Antonio
Bortoli, si a avut pină in veacul al XIX-lea nume-
roase ediţii.

Ediţia italo-greacá nu a răzbătut în literatura
noastră, însă prima traducere grecească a fost la
rindul ei tălmăcită în româneşte, pe vremea lui
Brincoveanu. În acea epocă, un boier, paharnicul
Constantin Sárachinü, fiul lui « Gheorghe Dohtor
Criteanul » (din Creta), ducindu-se, cum spune insusi,
« spre închinare la Muntele Athos », a găsit in «acea
grădină a Maicii Preciste », între multe «cărţi de
înţelepciune » gi cartea numită « Floarea Darurilor,

258

| MIHAIL AAA Y E A a

pu us

scrisă in limba grecească». Aducind-o cu sine la

intoarcerea in tará, o incredinteazá spre traducere
ieromonahului Filothei, din Muntele Athos, care,

intimplátor, se afla si el atunci in țară.

Traducerea a fost apoi tipărită in 1700, in
mánástirea Snagov, prin osirdia «smeritului iero-
monah Antim Ivireanul». Traducátorul Filothei
Sfintagoretul, care venea -dintr-un mediu grecesc,
isi cunostea bine si limba maternă gi limba greacă.
Tálmácirea lui este cu mult mai clară decit tradu-
cerle anterioare.. lotusi, traducerea lui prezintá si
ea, pe alocurea, stingăcii. Autorul nu găsea uşor
în limba literară a epocii sale cuvinte româneşti
care să circumscrie precis noţiunea exprimată prin
cuvintele originalului. Astfel, ca să luăm un singur
exemplu, cuvîntul lealta, din originalul italian,
tradus în grecește prin 6e%oryros (rectitudine),
este redat în românește prin îndireptare. Cuvintul
indireptare este departe de a evoca noţiunea de
lealitate, si el dă naștere la confuzii, intrncit tradu-
cătorul se folosește de același cuvint, indireptare,
pentru a tălmăci şi noţiunea de educație, cuprinsă
in grecescul aidevotc, care corespunde prototipului
italian corezione. Două capitole din Floarea Darurilor
poartă, dar, titlul de îndireptare, dar unul (al
XI-lea) înţelege prin îndireptare, educaţie, pe cînd
altul (al XVII-lea): lealitatea.

Cn toate aceste defecte, traducerea călugărului
Filothei din Muntele Athos era cu mult superioară
vechilor traduceri. De aceea,ea s-a răspîndit repede
în toate ţinuturile românești, înlocuind din circu-
latie traducerile făcute după texte slavone. Ea era
încă cetitá şi copiată la începutul secolului al X1X-
lea, cind ierei loan Stefanovici, parohul bisericii din
Bolgar, echiul Braşovului, în credinţa că, din vechea
cártulie «fiecare doftoria şi nectarul poate suge...
ca albina care sboará cu mare ostenealá şi cu sănă-
toasă înțelepciune si luare aminte, peste cimpnri
si livezi si grădini, din floare în floare», o pune sub
teascul tiparului in tipografia şi cu cheltuiala fra-

259

17—319

BUCURESTI

tilor Constandin si Ioan Bogbici. La baza acestei
tipărituri stă, după cum se spune în prefaţă, un
exemplar «tipărit din vechi în Snagov», «după
grecește pre româneşte întors ». Această nouă publi-
catie a fost atit de căutată, încît în anul următor
(1808), tipogratul Friederich Herfurt scoate o altă
ediție; în anul 1814 cartea se retipáreste pentru a
patra oară, la Sibiu, şi în sfîrșit, în 1864, la Bucu-
reşti.

Influenta asupra literaturii populare. Este
lesne de înţeles că o asemenea carte, care a circulat
aproape patru veacuri în literatura noastră, copiată
în toate colţurile pămintului românesc, imprimată
de cinci ori, nu putea trece fără să lase urme asupra
literaturii maselor populare. Material din ciclul
asemănărilor cu animalele se găseşte imprástiat şi
în tradițiile populare, ca de exemplu: páunul, consi-
derat ca simbol al desertáciuni 1; tema amáríla
luriurică (din capitolul feciorei-castità) care a
influenţat, după cum am văzut la capitolul despre
Fiziolog, lirica cultă și pe cea populară, sau remi-
niscentele despre sirene, păstrate în tradiţiile despre
faraoni «un soin de peşti, pe jumătate femei », carii
stau ascunși cînd marea se frámintá şi se ridică
deasupra valurilor cînd apa se linişteşte, amăgind
prin cîntecele lor pe corăbieri 2. Istorioarele morale,
ca de exemplu: Fiul înpăratului Theodosie sau
Îngerul şi sihastrul, am fost şi ele prinse din gura
poporului de diferitii culegători de material folcloric.

ngerul şi sihasirul a fost chiar prelucrată de curind
de d-l M. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (1926,
Pusinicul Ieronim ).

O deosebită importanţă prezintă însă, pentru
studiul paremiologiei populare, ciclul de sentinţe din
capitolele privitoare la virtuti şi vitii. Proverbe ca:

1 8. FI. Marian, Ornitología poporană română, Il, Cer-
náuti, 1883, p. 271.

? Tudor Pamiile, Mitologia românească. Dușmani si
prieteni ai omului, Acad. Rom., Bucureşti, 1916, p. 301—302.

260

«Găina, cind va oua, aude o mahala », sau « Albina
în gură cn miere şi-n coadă acul cu fiere », sau «Vul-
turul stă-n loc, veghiazá, dar el muşte nu vineazá »,
ori «Din gura mincinosului, nici adevărul nu se
crede » 1, iși găsesc formele corespunzătoare in Fiore
di virtù ?.

BIBLIOGRAFIE

Texte editate: Fragment din Aibinusga (Codex
Neagoeanus, 1620), (cap.: prevedere-inteleptie; nebunie;
tocmealá-intárire; netocmalá-neintárire), cu variante din
ms. 1436 si in paralelá cu textul respectiv din Floarea Daru-
rilor e publicat ca anexă la studiul nostru: Fiore di virtú
in literatura románeascá, Analele Academiei Románe, mem.
sect. lit., seria III; tom. IV, mem. 2, Bucureşti 1928, pp. 92 —
105; Floarea Darurilor (descrierea si introducerea) in I. Bianu
şi Nerva Hodos, Bibliografia românească veche, 1, p. 393.
Fragmente (cap. II, Păcatul pizmei şi XIII, Pentru darul
infeleptiei, necomplet) in M. Gaster, Chrestomatie română,
Leipzig, Buc. 1891, I, pp. 340—343.

Inedite: Codex Neagoeanus (nr. 3821 din Bibl. Acad.
Rom.); ms. nr. 1436 din B.A.R., copiat in 1693, de Costea
dascălul de la biserica Scheilor din Braşov; ms. cu nr. 559
din B.A.R., trei foi de text slavo-román din sec. al XVII-lea
(0 foaie a fost reprodusă de N. Cartojan în op. cit.; vezi gi
pl. Vi din acelaşi studiu); fragmente din versiuni deosebite
în Ilarion Puşcariu, Documente pentru limbă și istorie, Sibiu,
1889, I, pp. 27—29: Învătături despre alte lucruri şi pp. 22—
27: Sentinte biblice si adevăruri din viaţă. Cf. pentru rapor-
turile lor cu celelalte texte: N. Cartojan, Fiore di eiriü,
pp. 65—70. Pentru o versiune rusească tradusă din limba
valahă în slavă la 1592, Polivka, Archie für slavische Philo-
logie, XV (1892), p. 272 şi M. Speranski (v. mai jos: studii).

Versiuni slave: Jagić, Prilozi k historiji knjizeo-
nostt naroda hrvaiskoga i srbskoga în Arkio za povjestniku
jugoslavensku, IX, Zagreb, 1:68, pp. 67—78, fragmente din
versiunea Kukuljevié în paralelă cu versiunea Posilopté.
Textul complet al versiunii Kukuljevió în Milan Rešetar,
Jubpo od wHosuiex pasaoea OyÓpoeauxu Kupuacku 3bOpHuk 00. e.
J]520 in 3Jóopuux sa ucmopujy, jesuk U KHUocCegHocin cpnckoe

1 A. Zanne, Proverbele românilor, l, pp. 312, 468, 471,
EIS; VII, 675.
2 N. Cartojan, Fiore di eirtà, pp. 8—9.

261
175—319

apoda (Cpncka kpaa. Axedemuia). Ilpeo oOeaseube kuuza
XV, Belgrad, 1926. Textul glagolitic de la inceputul sec. al
XV-lea a fost publicat de Rudolf Strohal, Coét vsake mudrosti.
Najstarije hreatsko umjetno sačuvano knijfeeno djelo iz 14
eyeka, Zagreb, 1916.

Versiuni greceşti : Redacţiunea grecească veche a
fost publicată pentru intiiasi dată la Venetia, in 1529, sub
titlul: "Av9og t&v xapirov, de către Giouan Antonio da
Sabio & Fratelli ad instantia di M. Damiano de Santa Maria;
editia italo-greacá la 1756 in Venetia, la Bortoli; alte editii
v. N. Cartojan, op. cit., pp. 72—74. Pentru ediţiile italo-
greceşti si raporturile lor cu red. greacă veche cf. N. Cartojan,
op. cit., pp. 72—81.

Originalul italian : S-a publicat încă din secolul
al XV-lea: Fiore di virtú che tratta di tutti i pitti human...
el come si deve acquistare la eirtà, Venetia, 1474. O buná
editie a dat I. Bottari, Roma, de Rossi, in 1740. Pentru alte
editii vezi J. Brunet, Manuel du libraire, 11 (ed. 1861, p. 1262).

Studii: asupra versiunii româneşti a Florit Darurilor
în Gaster, Literatura populară română, pp. 138—145; asupra
versiunilor sirbesti — în afară de prefetele la edițiile amintite
mai sus: dr. Petar Kolendit, « Fiore di pirtă ) y navwem npesody
XIV Bexa in IIpuaosu 3a KHUHCESKOCM , 1634K , ucmopiy, U doakatop,
cartea III, Belgrad, XV (1923), pp. 133 si urm.; Petar
Kolendié, Fra Pavao Posilović i njegovo « Nasladenje » in Rad
Jugoslavenske Akademije, Kniga 20, Zagreb, 1915, p. 185.
Despre versiuuea Posilovié si dr. Dragutin Prohaska, Das
kroat.-serb. Schrifttum in Bosnien und der Herzegowina, Zagreb,
1911, pp. 107—108.

Despre versiunile románesti in legáturá cu interme-
diarele slave si greceşti: N. Cartojan, «Fiore dt vtriú» în lite-
ratura românească (Academia Română, mem. sect. lit.,
seria III, tom. IV, mem. 2), Bucuresti, 1928; N. Cartojan
«Fiore di virtù» dans la littérature roumaine în Archivum
Romanicum, vol. XII (1928), 4, pp. 501—514.

Despre originalul italian: C. Frati, Ricerche sul « Fiore
di virtù» in Studi di Filología romana, Roma, 1893, p. 247
si urm.

| ROMANUL POPULAR

Legendele biblice, ca si cele apocrife, traduse în
literatura noastră încă din veacul al XV-lea, au
deschis pentru sufletul românesc cele dintii zări de
lumină.

Aceste legende au trezit interesul pentru cetit,
au atitat curiozitatea pentru literatura de imaginaţie
și au pregătit spiritele pentru poveştile mai întinse,
cu intriga mai complicată, reprezentate prin romanul
popular.

Romanul popular este o intretesere de teme,
luate, în întregul lor sau în parte, din literatura
orală a maselor populare și prelucrate de autori,
carii in cele mai multe cazuri nu pot fi identificati.
Din ciclul povestilor si al legendelor populare care
circulă pretutindeni și in care se păstrează uneori
rămăşiţe din concepţii și credinţe de cultură primi-
tivă dintr-o epocă ce trece dincolo de pragurile
istoriei, și-au împrumutat materialul autorii cărţilor
populare. Romanul, ca orice carte populară, este
dar produsul a doi factori deosebiți: poporul, care
dă comoara de poveşti şi legende, cărturarul, care
aduuă din popor, amplifică uneori cu elemente
literare înrudite si fixeazá în scris materialul poporan.

Chiar romanele cari au un caracter istoric, ca
de pildă celebra Alexandrie, cuprind intretesute pe
fondul de șterse amintiri istorice despre marele
cuceritor, o sumedenie de mituri populare. Așa,
bunăoară, arimaspii — oameni cu un ochi în mijlocul
fruntú, carii sápau mărgăritarul si se luptau pentru
apărarea lui cu sgripsorii, monstri cu trupul de leu
dar cu aripi și cap de vultur — sunt amintiţi cu
vreo citeva veacuri înainte de alcătuirea romanului
de Herodot, kynokefalu — cápcini — sint un alt |

265

uni

element popular pomenit de multi istorici gi natura-
lişti antici (Herodot, Aelian, Ctesias, Pliniu), sau
in sfirgit, apa vie, pe care o gáseste Alexandru cel
Mare in ostrovul gymnosofistilor, este şi ea un
incident obignuit in basmele tuturor popoarelor
unde este pomenitá cu diferite numiri: « & cuc. ro
vepó » la greci, « Zivaya voda » la ruși, «la fontaine
de jouvence» la francezi etc.

Dar tocmai aceste elemente de folclor universal
dau romanului popular acea putere de vitalitate prin
care străbate timpul şi spaţiul.

Trecind însă din mină iu mînă, de la copist la
copist și de la traducător la traducător, cartea
poporană — ca și poezia populară — este in necon-
tenită prefacere, încorporind ingrediente noi si
variate şi devenind şi pe această cale o operă ano-
nimă si colectivă.

Modificările cele mai interesante le suferă romanul
popular la trecerea dintr-o limbă într-alta. Plásmuit
intr-o anume epocă, el poartă coloarea locală a
iàrn $1 a vremii: religie politeistă sau monoteistá
mahomedană sau creştină, poligamie sau mono-
gamie etc. Trecind peste hotarele veacurilor si ale
neamurilor, traducátorii succesivi, dindu-si seama cá
formele de viatá socialá ale prototipului nu vor fi
intelese in cercul cetitorilor cárora se adreseazá
traducerea lor, prelucreazá acele forme specifice
adaptindu-le la condiţiile etnografice si sociale ale
mediului lor. Astfel, in prelucrarea persaná a roma-
nului lui Alexandru cel Mare, Alexandru — Iskender
— a devenit un adevárat erou national: este fiul
lui Darie, « Darab », si al fiicei lui Filip, iar la capătul
războaielor sale, după victoria asupra lui Por
intreprinde un pelerinagiu la Kaaba. i

1n redactiunile medievale ale Occidentului, roma-
nul a dobindit un pronunțat colorit feudal. Alexandru
„e înconjurat de cei 12 pairs, de amiralul Babilonului
si de o întreagă curte de vasali, sambelani, duci, —
ba şi un jongler isi face aparitia în acest colt de lume
medievală. l

E 266

În redactiunea noastră, Alexandru impárat poartă
pe cap, ca şi domnii noştri, « gugiuman » cu stemă
de aur şi pene «albe de stratocamil», se imbracă
in «caftan de aur», este înconjurat de « voevozi,
vornici, vistieri si căpitani » gi nu-i lipseşte, fireşte,
nici «vraciul ».

Pria romanul lui Varlaam si loasaf, întemeie-
torul religiei budiste a devenit un ascet crestin,
trecut in rindul sfintilor, dar pentru ca legenda
indicá a lui Buddha sá fie prelucratá in roman
hagiografic crestin, a trebuit sá sufere multe trans-
formári şi să încorporeze elemente străine de obirșia
ei, ca de pildă: apologia lui Aristides, alcătuită în
secolul al 11-lea, pierdută în originalul grecesc, dar
păstrată în versiuni siriace și armene.

Prin aceste adaptări la mediuri sociale și etno-
grafice deosebite, prin treptata înlăturare a tot
ceea ce este specific local, prin nesfirşitele adausuri
de elemente venite din timpuri şi de la popoare
indepărtate, romanul popular a căpătat acel carac-
ter de universalitate prin care a răzbătut peste
veacuri.

Romanul popular apare în literatura românească
încă din secolul al XVl-lea; şi pină pe la jumătatea
veacului următor el ne-a venit, prin mijlocirea litera-
turilor sud-slave, din două directiuni opuse, din
două lumi cu totul diferite: din lumea Occidentului
medieval, latin şi cavaleresc, stăpinit de cultul
bravurii, al .onoarei şi al «curtoisiei», sau, prin
Bizanţ, din lumea Orientului mistic, înclinat spre
parabole, sentinţe și enigme.

Această încrucișare de elemente atit de deose-
bite în literaturile sud-slave se explică, precum s-a
văzut în capitolul 1, priu împrejurările specifice in
care s-a dezvoltat viaţa popoarelor slave din Balcani,
in evul mediu.

Intinzindu-se piná la țărmurile Mării Adriatice,
aşezaţi la graniţele Imperiului bizantin, slavii sud-
dunăreni au împrumutat din literatura acestuia, fie
in epoca de înflorire a literaturii bulgare, fie mai

267

tirziu, prin multiplele legături care au unit Serbia
medievală cu Bizantul, alături de multe elemente
literare, şi citeva romane.

Literatura bizantină, pe lingă romanul moștenit
din epoca de agonie a clasicismului grec — din care
insă n-a ajuns pină la noi, în epoca de care ne ocu-
păm, decit Alexandria — se imbogátise de timpuriu
șI cu un interesant ciclu de romane cu caracter
popular, venite din Orientul îndepărtat. Plăsmuit
în India veche sau Asiria și alcătuit in genere dintr-o
serie de poveşti, enigme şi parabole, încadrate în
rama unei povestiri generale, romanul oriental a
pătruns în literatura bizantină! prin Siria, care,
cistigatá la creştinism, devenise în evul mediu o
țară de cultură elenicá. Din Bizanţ, romanele acestea
au trecut mai departe la slavii snd-dunăreni şi două
dintre ele: Varlaam si Ioasaf şi Archirie si Anadan
au ajuns de timpuriu si la noi.

Romanul occidental a pătruns în literatura sír-
bească prin ţinuturile adriatice care primiseră cato-
licismul și care se aflau, precum s-a văzut în capi-
tolul I, în sfera de stápinire san de influență ungară
ori venețiană (Ragusa). Pe aceste tármuri sirbesti
in care înflorea cavalerismul, au pătruns, alături de
alte elemente literare, gi citeva prelucrări în proză
din ciclul vestitelor romane « courtois» ale evului
mediu occidental.

De la sirbi, romanele acestea au călătorit mai
departe, ajungind chiar piná în Rusia.

Astfel se face că, cel dintii roman al literaturii
noastre, Alexandria, desi este prin originea sa o
plăsmuire bizantină, totuși ne-a venit din Occident,
unde marele cuceritor macedonean a fost preformat,

1 În literaturile enropene, romanul oriental a mai pătruns
și prin Spania, unde fusese adns de arabi. Tradus din limba
arabă în latina medievală, de evreii din Spania, romanul
oriental s-a răspîndit in tot Occidentul si a avut o influență
deosebită asupra novelisticei spaniole în începuturile sale.
Cf. D. M. Menéndez y Pelayo, Origenes de la Novela, tom. |,
ed. II, Madrid 1925, pp. CXIV—CXIX.

268

dupá conceptia cavalerismului medieval, intr-un
împărat cavaler, cu trăsături de «courtoisie » și de
generozitate, atît de plăcute jongleuri-lor medieval.

ALEXANDRIA

Originea. Expeditile lui Alexandru cel Mare,
cu neintreruptul sir de vietorn fulgerátoare, cu
imensitatea tinuturilor cucerite in nouá ani, cu

| varietatea si pitorescul obiceiurilor si al costumelor,

cu exotismul vegetației si cu tragicul sfîrșit al
eroului, au mișcat într-atit sentimentalitatea și

imaginaţia contimporanilor, încît epopeea vieţii lui

a căpătat de la început un colorit mitic. Chiar 1sto-
ricii cari au luat parte la războaiele lui Alexandru
(Callisthenes, Onesicrit, Aristobul, Nearh) au ames-
tecat în operele lor realitatea cn fantezia. Scrierile
lor s-au pierdut într-adevăr, dar în fragmentele pe
care le citează scriitorii posteriori (Polibiu, Arrian,
Aelian, Strabo, Pliniu, Lucian $.a.), se recuuoaste

germenul nnor episoade care au intrat mai tirziu
în țesătura romanului (de pildă, întîlnirea lu:
Alexandru eu amazoanele sau cu gymnosofistii).

1 Nu putem aseza in epoca de care ne ocnpám in acest
volnm şi Romanul Troiei în versiunea lui Guido delle Colonne,
identificatá de noi in manuscriptul nr. 2183 din Biblioteca
Academiei Románe, deoarece sirbii n-au cnnoscut aceastá
versiune a romanului. Redactiunea legendei troiane, pnblicatá
pentrn intíiasi dată de Miklošič în Starine, 111 (1871) şi repu-
blicatá in variante de Jagić (Primeri star. bro jezika, 1566,
Il, pp. 180—184 si în Arkiv za povjest. jugoslav. IX, 1868,
pp. 121—135), de dr. P. T. Gudev (in C6opnurs sa Hapoonu
Y momeopenua Hayra u Kuuotcuuua, VI, 1891, pp. 945—357) si
Pypin (in Ovepxo aumepamypuoú ucmopiu CcmAapunkblxa noabemeti
u cxazona pyccxmxb, 1891, IV), a fost analizată pe larg de noi
io Legendele Troadei în literatura veche românească, Analele
Academiei Române, mem. sect. ist., tom. III, mem. 3, Buc.
1925, pp. 12—14. Ea este cn totul deosebită de romanul
románesc, pástrat in ms. nr. 2183 al Academiei Románe.
Despre acest roman ne vom ocupa, aducind date noi, in
vol. II al lucrárii noastre.

269

Paralel eu naratiunile istoriogralilor, ostasii cari
au luat parte prin meleaguri depártate la rázboaiele
cu atitea rase, intorcindu-se la vetrele lor, au umplut
lumea cu povesti despre cele vázute $1 pátite. Aceste
povesti, transmise din generatie in generatie s-au
amestecat cu elemente din folclorul vechiului Orient,
și astfel s-a format, în jurul personalităţii lui Alexan-
dru, un nou ciclu de legende cu caracter popular.

Pe timpul Ptolomeilor, un autor necunoscut din
Egiptul elenistic, poate chiar din Alexandria, a
adunat legendele populare și tradiţiile scrise, le-a
umficat si a alcătuit romanul lui Alexandru cel
Mare. Romanul s-a ráspindit apoi în toate ţinuturile
cari se allau sub influența elenismului si a fost, în
cursul veacurilor, necontenit amplificat și prelucrat.
Textul primitiv al romanului s-a pierdut, dar se
cunosc peste 20 de msse. bizantine, împrăștiate prin
diferite biblioteci ale Europei “Toate aceste manu-
scripte se pot grupa in 3 famili, cari se inrudesc
iasă între ele, întrucit derivă dintr-un prototip
comun. Cele 3 familii de msse. bizantine, notate cu
literele A.,B.,C., înfățișează fiecare o fază aparte in
evoluţia romanului: A, păstrează mai bine carac-
terul istoric, C, se caracterizează prin deplina dezvol-
tare a elementului miraculos si prin introducerea
elementului creştin. ln această grupă de msse.,
Alexandru a devenit un adevărat erou al cresti-
nismulu. Ajungind in Ierusalim, după îndemnul
proorocului Ieremia, se leapádá de idoli si aduce
jertfe lui Savaoth Dumnezeu. De aci înainte, toate
războaiele grele pe care le poartă împotriva popoa-
relor págine le cîștigă chemind în ajutorul ostașilor
săi pe Dumnezeu.

n citeva din manuscriptele greceşti, romanul
este atribuit lui Callisthenes — de aci şi numirea
de Pseudo Callisthenes, prin care este în genere
cunoscut și menţionat romanul în literatura univer-
sală. Acest Callisthenes, căruia 1 s-a atribuit romanul,
era nepotul de vară a lui Aristotel. El a însoţit pe
elevul unchiului său în Asia și a scris o vestită poveste

270

a expediției războinice, care însa s-a pierdut. În
cursul unui banchet, Callisthenes a fost ucis de
Alexandru, fiindcă și-a îngăduit să critice cu seve-
ritate fastul oriental pe care-l adoptase marele
cuceritor. Această moarte tragică și nedreaptă i-a
cîştigat simpatia lumii vechi. Curtius îl numeşte
«vindex publicae libertatis » Cicero laudă arta și
strălucirea stilului său, iar statuia lui împodobea
încă la Roma grădinile serviliene, pe vremea lui
Pliniu.

Nu e de mirare cá în asemenea împrejurări fabu-
loasa povestire a lui Alexandru a putut fi pusă sub
autoritatea acestui scriitor, atît de iubit de cei vechi.

Răspîndirea. Din imperiul bizantin, romanul a
cálátorit spre Orient la popoarele care au făcut
odinioară parte din împărăția marelui cuceritor, spre
nord la bulgari, şi prin bulgari la ruşi, şi spre Occi-
dent, la popoarele romanice si germanice. În Occi-
dent, romanul a pătruns prin două traduceri latine:
una făcută înainte de anul 340, de un oarecare
Julius Valerius, rezumatá pe vremea lui Carol cel
Mare, într-un Epitome, a doua, făcută in Italia prin
veacul al X-lea de arhipresbiterul Leo. Acesta
fusese trimes, între anii 941—944, de către doi duci
din Campania, în solie la impáratu din Constan-
tinopol, Constantin gi Romanos. Cu acest prilej,
arhipresbiterul a adus cu el, la întoarcerea în patrie,
o copie grecească de pe romanul lui Alexandru,
mai apropiată de familia C, pe care mai tirziu, din
porunca ducelui, o traduce în limba latină, sub titlul:
Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de
proeliis. Această versiune latină, tradusă în vechea
franceză într-o vreme cînd numeroase şcoli inteme-
iate între Loire si Somme desteptaserá gustul pentru
antichitatea clasică, stă la baza prelucrărilor roma-
nice din Occident.

În sec. al XI-lea si al XII-lea, cind truverii
colindau din castel în castel pentru a cînta în sunetul
violelor, în sălile somptuoase ale oaspeților, isprăvile

271

de vitejie ale eroilor din vremuri trecute, materialul
legendar privitor la Alexandru cel Mare a fost si el
prelucrat in epopee. Incá din sec. al XI-lea, un
poet cleric, Alberic de Besangon sau Briancon a
alcátuit, in versuri de 8 silabe monorime, o poemá
asupra lui Alexandru. Aceastá poemá, remaniatá
in Poitou, a fost transformatá la sfirsitul sec. al
XII-lea sau începutul celui de al XIII-lea, într-o
mare epopee de 20 000 de versuri, de cátre 3 jon-
gleuri: Lambert le Tort de Cháteaudun, Pierre de
Saint-Cloud şi Alexandre de Bernay.

Alexandria sirbeascá. Din Franta, materialul
epic asupra lui Alexandru s-a intins in tot Occi-
dentul şi a ajuns piná in ltalia, unde s-a încrucişat
cu traducerea arhipresbiterului Leo!. O versiune
în proză, apropiată de Hisloria de proeliis, ampli-
ficatá in partea finalá, pare sá fi trecut in Serbia si
a fost tradusă in sec. al X111-lea, în Croatia, ai cárei
locuitori se aflau in strinse legáturi de negot, pe de
o parte cu cetátile italiene, pe de altá parte cu
oraşele şi insulele greceşti. Romanul era cunoscut
in secolul al XIV-lea pe țărmurile Adriaticei, fiindcă
este amintit într-un testament scris în anul 1389
în orașul Zara: «liber Alexandri în littera sclaua »
(== glagolitice) ?. Originalul occidental al versiunii
sirbesti nu s-a descoperit piná acum, dar, precum
a arătat A. Veselovski, forma numelor proprii din
versiunea sirbească a romanului presupune la baza
ei nume de origină latină. Aceste prototipe latine
au fost redate în traducere, potrivit cu fonetismul
limbii sirbeşti. Traducerea sirbească s-a răspindit
repede in numeroase copii la bulgari, la ruși şi la noi,
unde s-a găsit o copie făcută în 1562, în mănăstirea

„* O versiune a textului H istoria de proeliis în literatura
rusă a fost menționată de V. Istrin, Azexcaropua pycckux
xpouocpados, pp. 313—315.

ts Jagić in Archie für slavische Philologie, X XV (1903)
p. ! i

Neamţu, din porunca mitropolitului Grigore. În a

doua jumătate a secolului al XVI-lea, o asemenea
versiune sirbeascá a fost tradusă gi in limba română.

Traducerea românească. Prototipul traducerii
româneşti s-a pierdut; se păstrează însă o sumedenie
de copii manuscripte, dintre care cea mai veche
se află cuprinsă în Codicele Neagoeanus (ms. nr. 3821
din Bibl. Academiei Române) și a fost făcută pe la
1620, de popa lon Românul, în satul Simpietru,
din comitatul Hunedoarei (Ardeal). Prototipul venea
din ţinuturile de nord ale Ardealului; nu putem
însă preciza dacă el a fost tradus, după cum crede
d-l Torga *, în Moldova.

În cuprinsul acestui manuscript, se află urmă-
toarea notitá, foarte interesantă pentru psihologia
clerului, care trecea de la traducerea şi răspindirea
legendelor religioase la romanul de vitejie, iubire şi
moarte tragică a lui Alexandru:

«Adecá eu mult greșit si ticălos popa Ion (in
altă notă slavonă: Maaac non Ion Baar = ti-
nărul popă Ion Românul), din sat din Simpetru,
scris atastă carte ce se chemă Alixandrie... şi mă
usteniiă cit putuiu şi o scrig să celască și să soco-
tiascú bine ce este împărăție ceștii lumi degarié şi
mîngănoasă. .. ».

Originalul sírbesc a lăsat urme adinci asupra
traducerii româneşti, urme care se resfring prin
toate copiile manuscripte, pînă în tipăriturile din
vremea noastră. Astfel numele proprii din toate
manuscriptele şi tipăriturile românești poartă piná
astázi pecetea arhetipului sirbesc, deosebindu-se cu
totul de prototipul bizantin. Cu deosebire, se strávede
originalul sirb in numele proprii, cari în originea
lor sunt alcătuite din nume comune, precum: Vago-
mudrii, numele branmanilor gymnosofigti, pe care-i

1 N. Iorga, Istoria literaturii române, I, p. 168; Faze
sufletești si cărți reprezentative la români în Analele Acad.
Rom., tom. X X XVII, s. II, mem. sect. ist.; G. Pascu, Archt-
pum Romanicum, 1926, p. 444 şi urm.

273

intilneşte Alexandru într-o insulă din preajma
raiului. Acest nume este alcătuit din sirbescul
nag» = gol si mudra = înţelept, după modelul
prototipului bizantin yvuvocogtozar (din yùuvóç = t
gol şi copos = înţelept). Traducătorul sirb a
descompus numele bizantin in elementele sale
componente, redindu-le pe fiecare în parte prin
corespondentul slav, si a alcătuit astfel numele
propriu: Nagomudrit. Traducátorul român a pästrat
întocmai forma sirbeascá: Nagomudrii. La fel este
si numele Psoglavit, pe care-l poartă monștrii întil-
niti de Alexandru în pustiuri, din pese = ciine
ai glava = cap, formațiune corespunzătoare greces-
cului xuvoxépadños, din xuvóg = cîine şi Eh =
cap. Traducátorul român, deşi avea la înde-
mină în limba epocii sale cuvintul cápcine, din
legendele populare, totuşi în cartea a III-a, la
episodul limbilor păgine, a păstrat cuvîntul în forma
sirbească: Psoglavu.

In afară de onomastică, care are peste tot infá-
tisarea sirbeascá, traducătorul român a mai păstrat
din originalul slav şi citeva fraze stereotipe. Astfel,
în episodul călătoriei lui Alexandru in ostrovul
Nagomudrilor, se povesteşte că Alexandru, intil-
nind un brahman —în text: «un om gol» —,
acesta l-a salutat cu formula slavá: mire tebe brate
(pace tie frate); la care Alexandru i-a ráspuns i 0
vessems radosts (şi in toate bucurie).

Numele proprii cu fonetism slav, precum si for-
mula de salutare slavà, pástrate — mai mult sau
mai putin alterate — ca nigte adevárate fosile din
prototipul pierdut al vechi traduceri în toate
manuscriptele româneşti, pină la ultimele tipărituri,
constituiesc o dovadă cá la baza manuscriptelor

E Y "y" to, pi b
ON eMe? KAI b OAM HN:

" -
sar A E e în .

m
a wi A i A Rn are `

SEN E A

pa y qa
SS

E, CG

románesti existá o singurá traducere fácutá din egen $ der
sirbeste. lpoteza unei alte traduceri din greceste — furnicile uriaşe care mănîncă oameni —
a Alerandriet trebuieşte înlăturată. Manuscriptul Bibl. Acad. Rom., ms. rom., nr. 869,

copiat de Vasile Dumitrovici Zugraf in 1778 şi ilustrat de Nástase Negrule.

descris in Revista istoricá XII (1926), pp. 312—313
de d-l C. C. Giurescu este, după cum m-a încredințat

274

WEM O. T E PEE:

A sii, (Y D ! D ui A em. dr Ue A

tr We Le d i
i

" A
i] ys n

Lu i n A M
A „EP vd Zë fet b
H Ai. al A i pA 7 M 5
TD Yu eL RA ei EU
4 EN y y ^" M 3 VAS S yl n" |
$ au .,
Eo AM M P^
A MT » d

oC i d D " m. É
E e ES "
M A x i Mr
UNA
NEN i

şi
DW Ch 4 I d Kt y
il xb MN

X w y i
Abt |
pow

Zut de
SCH tS D | 3 T. e?
, d d i

WEN Ss "e D
sie Hinau matt "Race ARAN

T
wé AN D

Y ng bé „da D NW Gg D P
n SU A V Sw
A à M. r

mean. is
sev $ ra aa nro q Atia
Arte, - "m v
-

-10. Scená din Alexandria
— racii uriasi —.
Bibl. Acad. Rom., ms. nr. 869
ilustrat de Nástase Negrule.

11. llustraţie la Alexandria
— celatea împărătesei Cleofila —
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 869,
ilustrat de Nàstase Negrule.

TS ES Zär EE ny orent
a E,
` di ` Lë
Y MEE at
ES "Wo ux >
i ei bo: R dea
SLT: D

De ES Ay m l mieria en à
a į | cn dat IP " AM. Ex + 3
Ap ^ BI ^ i
P d ges. —— ua pre E a 2 fire
E ud 3. A hit KT "^ 91. ca s E pe HA
| , ` M E "féie?
Z4 o - p
FA patrat e RON, EX " 2 —— a
a Y ne F- * d
r i r, A E
1 E mina ` D. e. =
Li ` i Ee > e
man: i ET A M Wor, Ba Ic EE e M e, LA Wi

ii
SAMT

i$ 4

1 Ba A
fO dad M

pisama micoca T

fe:

udin we

Es pi? ;
d T de e Ko
a f PT canmeano Crgricnare
E Ar i : af rn y
L A i | SO n tsi" Íco4nta
NW E Á "A
+1 P A 2 K HIER EVA
Y - RE KS
T " Hi Tei Ex a
Kä deck DEE CNA rca ro
" DA *^ 7
eee. P. PAD Fea» maras it: (IH
S à e 8 D, L 7
LR A os Eso
éi Tm -—
e T irp ms? o XA p. paro
DAA
3% doprilorz maca (AO
i deam
| ña , We
de Zei moa e
1 xw

VEA ECAN rer EAR e dune ae Dt e

12. Hustratie la Alexandria
— cetatea lui Por Împărat —
Acad. Rom., ms. rom. nr.
ilustrat de Nástase Negrule.

Bibl. 869,

Pena Sisa nani

| mugiileas ge? lcoati

darias: e FUEL yfo

-
AR KA SA

y
*
d

Alpii ekëieiu d ji $ dëi
pignas Torn NN

ms A e In 0 v7 dé
Brasa AAY LEDACA «
d PAR

Crepucz yerificraiocí

réck ënne? t

Ar y CC

Lips Ae Ad = Cro

taie re kx Poe i ge x

npe par Äre caen
cin F L

nr ory postanki

Gape t Hirap? di ; |
Pipera PAA pona c x.
oroar’ ,
"Lo

13. Varlaam și Ioasaf.
Bibl. Acad. Rom., ms.
foaie de titlu.

nr. 2470,

be,
UI LUI AFC) mimi LE waka SC

a Y
ER (11.1 CRO£ (CO a au bal TRE. €
15 de i r Ny Vë
EE RUACEra) > P es Are? AAA [1 mi
eech f ~ Ai d v,
py YA HAUT Hare Va > man d map

/ 7 N
mé) Blake KÉ miy mă Cëie ,) ergo
^

4KYH CO IAE. Dv Law ER Zap AH PHA! p

[A4 B Á: p AnócoAE ri.

Ext Saa > KANE A EA YeepY cap AN
Sar Ka

oer: 4 Ht enpuea tonReéctt OE INA

eran HOR E A. At cyr E mun We 5
Seir 1 "0 co j pa
IU H NAO YA E: E € Ka

M 4 y CK MA NE VLA (A) H cb ap

punitemaa ngu KO Aà Sue? Corr

Eur M
A enmare ris . GENE et TA >
d af
CAMA 22 7 C re Ora A 2»
3 PEN N H 35/5, 4 dëi
C CA ME SCH A $ Lee qne 1€ 5%
^
AY > LAME s hide d arar ori”
LL ni e Ke éch ge nde Yep p

A A vw

Alo
t

fria Ana anar HATES
e Y

HA KEA Ha pA ECO d ng” “free A tate dro

7
3 di Wi: , Age re 25 LEG DS, ui et

t
Ze i W W KUN b AE iD A T ees
CA ANO ER AvEcneh TY acil ess s M — E c i
EEDA ASS. ,

14. Varlaam și Ioasaf.
Bibl. Acad. Rom., ms. nr. 2470.
Text slavonesc şi românesc.

15. Varlaam și Ioasaf.
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 1398.

up cima fe rap” e $
num pu Au ar gi loca. 5

Gupuez qe IIXEILOCYA 770772
MAE NOLIDY jean ganman , Helispy Za
N - r y "M E
ADCYA CS ANE MECI, Jn ZM dit ga
Aimnq CAUBEUcUs fan mă dé
E Cé r Y
f, prye Vic SPEA

-~a e.e `

m, Aua. f dë ER
- E. H , em e ITA DA

"LEE

16. Varlaam și Ioasaf.
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. nr. 2008,
foaie de titlu.

t > 5 x63 90 na i
x91 | 9 AGUA ni y dat A
| ES, aug P727 V1 ud ME.
. r i P | !

E AA "uon Z GË m
146 4008 ASIA I sa anr and

examinarea textului, pe care d-l oiureseu a avut
amabilitatea să mi-l împrumute, tradus tot din
sirbeşte. Deşi copistul pretinde că este traducător
și că l-a tradus el din grecește, totuşi înfățișarea
sirbeascá a numelor proprii şi formulele de salutare
slavă îl dezmint.

Traducerea românească şi originalul sirbesc.
Versiunea românească concordă cu redactiunea sir-
bească şi în ceea ce privește cuprinsul episoadelor,
si in ceea ce priveşte succesiunea lor. Deosebirile
intre ambele redactiuni, mici şi de puţină însemnă-
tate, le-am notat pe larg în lucrarea mea: Alezandria
în literatura românească, 1910 (pp. 73—77). Din
versiunea românească lipsesc citeva incidente şi
episoade ale redactiunii sirbesti, de pildă, în episodul
Troiei, călătoria lui Alexandru la mormintele stră-
vechilor eroi, pe care le cádelniteazá, sau incidentul
cu filozoful Menandru (în unele manuscrise sirbesti:
Aristoclis), care, vroind sá linguseascá pe Alexandru,
se oferă să-i preamărească amintirea, precum Omir
a cintat pe « împărații Frigiei », dar pe care Alexandru
il pune la locul lui, cu un răspuns plin de intelep-
ciune. Din textul românesc, mai lipsesc: cap. 25,
din cartea l-a, în care se povesteşte întoarcerea lui
Alexandru la « Filipus cetate», după expediţia in
Egipt si Asia Mică, cap. 29 din cartea a III-a a ver-
siunii Novakovié, in care se povesteşte cum pahar-
nicul Vreonuş, fiind certat aspru de Alexandru,
pentru că spărsese un pahar preţios, menit Ruxandei
— s-a aprins de minie, hotárindu-se să-şi otrăvească
stápinul. Prin acest episod, sfîrşitul tragic al eroului
este mai motivat în redactiunea sirbească. Dar și
versiunea românească înfăţişează pe alocurea un
text mai bun decit versiunea sirbeascá. De exemplu,
în episodul Amazoanelor din cartea a lll-a, ver-
siunea sirbeascá a lui Novaković omite trei scrisori,
schimbate intre Alexandru si Talistrada.

Unele schimbári introduse in numele de popoare
sunt interesante pentru datarea prototipului sirbesc,
de care se leagá versiunea románeascá. In versiunile

275

18—319

sirbesti, publicate de Jagié si Novakovié, ca si in
redactinnea neogreacá, methonii si scitii din redac-
tiunile bizantine (cf. Müller, cap. al XXII -lea) au
fost înlocuiți prin cumanii veacului al X-lea; in
prototipul versiunii româneşti, cumanii au fost
înlocuiți prin tátart.

Prin intreaga sa facturá, romanul románesc, ca
și cel sirbesc si neogrec, se apropie mai mult de
familia manuscriselor bizantine C. Din aceastá familie
descinde, precum am arătat mai sus, Historia
Alexandri Magni de proeliis, intermediarul occidental
care se află la baza versiunii sîrbeşti.

Cuprinsul. În forma in care romanul bizantin
s-a întors din Occident in Peninsula Balcanică,
personalitatea marelui cuceritor a fost prefăcută
după concepția cavalerismului medieval. Alexandru
a devenit un adevărat împărat creştin, care în pele-
rinajul la Ierusalim se lepăda in biserica Domnului
de idoli, şi care are în firea sa trăsături de cavalerism,
lealitate și márinimie ca si eroii din romanele
« courtois ». Totuşi elementele din prototipul alexan-
drin s-au păstrat intacte. Alexandru este înfățișat
ca fiul natural al ultimului rege egiptean, Nehtinav.
Acesta, silit de oastea lui Darie să-și părăsească
tronul, se refugiază în Macedonia, la curtea lui
Filip, plecat ca vasal în oastea lui Darie. Acolo,
„Nehtinav se înfăţişează reginei în chipul zeului
Amon, și oprește pe loc naşterea lui Alexandru,
piná se tocmesc zodii norocoase. Filip, intorcindu-se
de la oaste si ingtiintat in vis, de zeul Amon, cá i s-a
născut copil, intră în cetate şi-l binecnvinteazá.
Alexandru invatá in sapte ani de la Aristotel toatá
filozofia si de la Nehtinav cursul planetelor, umbletul
zodiilor si cetirea stelelor. De copil, dá dovadă de
cura] şi vitejie: încalecă pe năzdrăvanul Ducipal,
luindu-se la întrecere cu boierii tatălui sáu, își
încearcă norocul armelor în ostrovul Dalfionului,
sileste pe Filip sá se impace cu sofia lui, Olimbiada,
pe care o párásise, dupá sfatul unor boieri, infringe
pe tătari, cari năvăliseră în Macedonia si prinde,

276

in sfirşit, pe Anarhos împărat, care rápise pe Olim-
biada si ránise grav pe Filip. Filip, cu ajutorul lui
Alexandru, îşi răzbună pe Anarhos, dar şi el moare
de rana primită. Alexandru se urcă atunci pe scaunul
lui Filip şi, sfátuindu-se cu « boierii săi », dă poruncă
să se pregătească oștile de război. În acest răstimp,
Darie, aflind că a murit Filip, trimite pe Candarcus
la Macedonia, ca să domnească acolo, și cere pe
Alexandru, ca să petreacă la curtea sa, piná va fi
de « domnite ».

Alexandru primeşte pe sol cu cinste, dar rupe
cartea lui Darie şi-i răspunde ironic. Darie trimite
atunci pe un alt sol, Calinderus, cu o scrisoare
ȘI cu jucării de copil: două rotile să se Joace, donă
racle să le umple cu haraciu şi doi saci de sámintá
de mac, ca să numere citi soldaţi are. Alexandru
sparse raclele, roase macul și trimite o carte, cu o
traistă de piper, să-l roazá şi să vază cit sunt « machi-
donenii » de iuți si de tari.

După aceea, tinărul împărat adună oștile pe
cîmpiile cetăţii Filipus şi porni mai inti asupra
Solonului, care se închină lui Alexandru, apoi asupra
«cetăţii Antina » pe care Alexandru «o bate cu
tunurile » o cucereşte cu «tătarii» si o arde. De
acolo pleacă spre Rim, unde rimlenii primirá pe
învingător cu cinste, il conduserá în «biserica lui
Solomon », pe care o făcuse «Sabela», sora lui
Solomon, şi acolo îi arătară cartea lui Daniile
impárat, in care se prezicea despre inorogul — adică
Alexandru — care va junghia pe pardosul de la
răsărit, adică pe Por împărat. De acolo, Alexandru
purcese spre Tara legeascá, spre Englitera $1 marea
Albă, la Țarigrad. Aci intrará în «catarge» şi ráz-
bătură: Alexandru la Alexandria, în Egipt, unde
zidi cetatea Alexandria, Vizantie la Tarigrad, unde
făcu Vizantia, iar Ptolomei spre marea Acrim
Tătaru, spre Ardeal şi Tara Românească. După un
an, se intilnirá cu toţii si pornirá spre Darie impárat.

Înainte de a se lupta cu Darie, împăratul mace-
donean trece pe la Troada cetate, pe la lerusalim,

271
18*-—319

unde il primește proorocul Ieremia si îl cádelniteazá
cu cádelnite de argint. Alexandru, dupá sfatul lui
« Ieremia prooroc », intră în biserică, se închină lui
Dumnezeu și se leapădă de idoli. De acolo, Alexandru
pleacă spre Egipt, unde egiptenii, recunoscind în
el pe fiul lui Nehtinav, i se închinară şi-l dăruiră
cu multe daruri. Alexandru ajunge la țărmurile
Eufratului. Darie trimise împotriva macedonenilor
pe voevodul Mamant, dar, într-o luptă crincená,
Alexandru ieși învingător si ajunse cu oștile la
conacul lui Darie. Darie fuge inspáimintat, trimi-
tind cărţi în toate ţările sale să se stringă oștile la
Babilon. În acest răstimp Alexandru, îndemnat în
vis de proorocul leremia, pleacă însuşi sol la curtea
lui Darie. Acesta făcu «divan mare» cu boierii,
tocmi parada, pentru a uimi pe sol prin strălucirea
pompei şi bogăţia sa, si invită solul la masă. Împă-
ratul macedonean ia pe rind trei pahare, pe care le
bagá în buzunar. Întrebat de ce face asa, el răspunde
că așa e legea la împăratul său: pînă la al treilea
pahar, toate sunt ale solului. Un boier al lui Darie,
care fusese în solie la Macedonia, recunoscu pe
Alexandru şi-l destăinui. Darie strînse sfatul ca să
hotărască; Alexandru, prinzind de veste, sé imbrácá
repede în haine persane, ieşi din palat si la fiecare
din cele trei porti ale cetăţii, spuse că a fost trimes
de Darie împărat, ca să stringá oştile, arátind, spre
incredintare, cite un pahar împărătesc. Cind ostile,
trimise de Darie, plecară pe urma lui, era prea tirziu:
Alexandru trecuse apa Sinarului şi intrase între ai
săi.
Darie, « plingind cu multă jale », trimise « cárti »
la Por, impăratul Indiei, cerînd ajutor împotriva
macedonenilor. Por, prevázind primejdia ce-l aştepta,
trimise ostirile sale, dar in două lupte care durará
de dimineata piná seara, armatele persane si indiene
sunt nimicite. Darie însuşi, fugind, este rănit de doi
slujitori al săi şi lăsat în picioarele cailor. Alexandru,
trecînd pe acolo și auzind pe Darie, văicărindu-se
in pulbere, îl ridică de jos în «căruţa sa de aur»

278

și-l duse la « Persida cetate». Acolo, învingătorul
se urcă în scaunul lui Darie, și Darie, văzînd pe
biruitor în «jiltul sáu», ceru să fie adusă fiica sa,
Ruxanda, şi o încredinţă lui Alexandru ca soţie.
Învingătorul, mişcat, porunci să fie spinzurati uci-
gasii lui Darie. WW
. După un an de odihnă în cetatea Persidei,
Alexandru porneşte din « Vavilon », ca să încheie
lanţul cuceririlor sale. Se aruncă mai întîi asupra
împărăției lui Criș împărat (Cresus), pe care o cuce-
reşte repede şi apoi, părăsind hotarele lumii locuite,
răzbate în ţinuturile minunátilor, unde află: furnici
uriașe care míncau oamenii, «arimaspil », oameni
cu un ochi în mijlocul fruntii cari săpau márgáritarul
și se luptau cu sgripsorii, pitici de un cot, oameni
cu șase picioare și şase min, căpcinii, monstri cu
două capete, unul de ciine şi altul de om. Într-un
colţ îndepărtat, în preajma raiului, află într-un
ostrov pe nagomudrii «brahmani gymnosofisti»,
«urmaşii lui Sit». Ei trăiau despărțiți de femeile
lor ai se hráneau cu poame. Ascultau de Evant
impárat, de sub jiltul cáruia izvora un izvor cu
apá vie, din care cuceritorul primeste o sticlá in
dar. De la Evant impárat, Alexandru pleacá mai
departe, ajunge la portile raiului, dar este sfátuit
de îngeri să se întoarcă in lume.

După ce mai rátáceste citvá timp prin pustietáti,
unde aflá alte minunátii: izvorul cu apă vie, «ispo-
linii » monstri cu capul de om şi trupul de cal,
oameni cu un picior, o mină, un ochi si coadă de
oaie, Alexandru ajunge la hotarele Indiei, la Por
impárat. Se dau două lupte mari în care şiretenia
lui Por este infrintá de agerimea și vitejia lui Alexan-
dru. În cele din urmă, se hotărăşte ca Alexandru
să se lupte singur cu Por, și Alexandru, ucigind pe
Por, rămîne împărat al Indiei.

Dar prin cucerirea Indiei, avintul războinic al
eroului nu se potoleste. El lasă în India, ca împărat
în locul său, pe Antioh, şi porneşte mal departe,
spre răsărit. Ajunge în tara Amazoanelor, a căror

279

impáráteasá i1 trimite ca « haraciu » 3 000 de fecioare,
pe care insá Alexandru le trimite inapol.

Trecu mai departe prin tara Mersidonului, puse
pe fugá limbile págine, pe care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, le închise între două şiruri de munţi,
ca să nu mai iasă la lume, si, în sfîrşit, după ce
pătrunse printr-o peșteră şi în infern, unde văzu
pe Por si pe Darie împărat legati de draci — ajunse
la cetatea de aur, cu palatul de pietre scumpe:
smarald, mărgăritar și safir, al inteleptei împără-
tese Candachia. De acolo, viteazul împărat, luindu-si
cuvenitul « haraciu » si după ce cuceri toate ţările
despre Răsărit, se întoarse în Babilonia şi trimete
spre Macedonia să i se aducă și soţia. Aci, vestit
în vis de proorocul leremia despre sfirşitul apropiat,
este cuprins de tristeţe. Zadarnic încearcă să-l
mingile « Aristotel filozoful » şi generalii săi. Gindul
morţii apropiate îl stăpineşte tot mai mult şi-i
imprimă o bunătate sufletească şi o dărnicie care
trebuie să fi mişcat adinc sentimentalitatea naivă
a cetitorilor de pe vremuri. De pildă: un om vine
si îi cere să-l ajute ca să-și mărite fata; Alexandru
il dărui cu 100 ferdele de galbeni. Un calic îi iese
înainte şi-l cere să-l miluiească; Alexandru îl dăru-
ieşte cu o cetate: «nu caut eu cumu se cade ţie,
ce cautu cumu să cade mie să dau ţie». Un tilhar,
adus înaintea lui Alexandru şi întrebat: «de ce
tilhăreşti ? », răspunse « De sărăcie; eu omor cite un
om şi-mi zic oamenii tilhar, iar sá má ierți impárate,
că tu eşti mai mare tilhar decit mine, că ucizi cu
miile gi-ti zic oameni împărat». Alexandru il iertà
şi-l făcu căpitan peste oști.

În acest răstimp, sosesc olăcari de la Macedonia
şi Persida, vestind venirea Olimbiadei $1 a Ruxandei.
Alexandru îşi tocmeste ostile şi iese cu paradă mare
în intimpinarea lor. Întilnirea e mișcătoare. Se fac
ospete şi serbări mari, dar, pe cind Alexandru se
afla în culmea gloriei şi a fericirii, în umbră se urzea
complotul împotriva lui. O femeie rea din Mace-
donia, fiindcă fiii săi nu primiseră «domnia » Mace-

280

doniei, le trimete otravă. Cel mai mic, zana E
Alexandru fine cu orice chip să păstreze pa
Macedonia, într-o zi, pe cînd împăratul se în Sage
de la vinătoare, îi turnă otrava in pahar. Alexan dn
simtind cá este otrávit, chemá pe Filip më s
dar toate sfortárile acestuia sunt zadarnice; de abla
poate sá-i prelungeascá viata trel zile, €
«tocmeascá impür&tille». În fata morti, uc cu-
ceritor este cuprins de adincá intristare: «o Jume
mincinoasá, o lume ingelátoare, o „moarte nápras-
nieá..., o mărire putredá și mingănoasă. mue
te arăţi dulce în puțină vreme şi de grabă pari
amar». În mişcătoare cuvinte, care vor Îi SE
lacrámi cetitorilor de odinioară, eroul isi ia ultimul
rămas buu — iertáciune — de la soţia sa: « Văzuși
cumu vine moarte de năprasnică ȘI iacătă că pre
noi ne va împărţi (despărți) și viiata noastră nime
nu o avú în lume... », de la mama sa, de la ostagu
săi cărora le recomandă pe mamá si soție: « lacátá
fratilor, maica me și împărăteasa me o s n
voastră, sá le cinstiți $1 să le socotiți pentru de
noastră, pînă la moarte voastră». Apol ae sá
se aducá calul. Ducipal, văzindu-și stăpinul 3 a
nie, plecă capul — « mergeà lácrámile din E H »
izvor», — apoi, arunciudu-sl ochii peste GE GN
zárind pe omoritorul lui Alexandru, il injung » ți
cornul şi se făcu nevăzut. Alexandru i e Si i
fletul; Ruxanda, neputind îndura durerea, luá « a
geriul » sofului si se junghiă. Ostaşii «i-au Be
pe amindoi într-un sicriu de aur și l-au dus la Ale-
xandria şi au făcut un turn inalt şi i-au zidit acolo
şi stau pină azi». -
Influenta asupra cárturarilor. Introdusá in lite-
ratura noastrá in secolul al XVI-lea, Alexandria
s-a ráspindit repede in toate straturile societal
călugări, preoți, negutátorl, boieri, dascăli de $co Já,
copii de casă, toti şi-o treceau cu nesat, ER a
în mînă si, pînă in pragurile veacului al XIX-lea,
a format lectura de copilărie a marilor scriitori, carl
281

i-au pus temeliile literaturii moderne: Heliade Rádu-
lescu, Grigore Alexandrescu şi Mihail Kogălniceanu !.

Cit de mult a plăcut acest roman de aventuri
războinice și de călătorii fantastice, se vede şi din
faptul că numeroșii cărturari de pe vremuri, care-şi
copiau textul, se opreau adesea din copiat pentru
a amplifica povestirea cu reminiscente din lecturile
lor, sau cu pasagii extrase din alte izvoare, precum
de ex.: legenda dărimării Troiei şi a lui Ninus si
Semiramida din cronografe. Un călugăr din mănă-
stirea Putna, care auzise ceva din discuţiile făcute
în jurul originei noastre romane de cronicarii moldo-
veni, adaugă şi el o notă despre Dachia şi Dachiani;
un alt copist amplifică această notitá cu ştiri
« despre marile împărat Troian carele au bătut pe
Dachiani » și cu legenda descălecatului lui Dragoş,
scoasă, ne încredinţează el, «din letopisetul lui
Ștefan Vodă». Și mai interesante sunt cazurile în
care cărturarii de pe timpuri amplificau creatiunile
lor proprii, sau alte texte pe care le copiau, cu pasagii
sau amintiri din Alexandrie. Astiel Învățăturile lui
Neagoe către fiul său Teodosie reproduc într-un loc,
cuvint de cuvint, un fragment din Alexandrie;
un copist al cronicii lui Stoica Ludescu, ajungind
la povestea morţii lui Mihai Viteazul, adaugă citeva
rînduri, pline de indignare, împotriva ungurilor « pe
care se cade să-i blestemăm toti creştinii » si pe care-i
crede scoboriton dintr-acele «limbi rele şi págine
ce le-au închis Alexandru Machedon între munţi » 2.
Împotriva răspindirii Alexandriei se ridică cronicarii
moldoveni, Miron si Nicolae Costin şi mai ales stol-
nicul Constantin Cantacuzino, care vede în Alexan-
drie «o aflare de o mare grămadă de minciuni...

1 Heliade Rădulescu, Încercările și dispoziţiile mele de
literatură; Gr. Alexandrescu, Satira duhului meu; M. Kogăl-
niceanu în schiţa de Jstorza literaturii române, publicată în
Magazin fúr die Literatur des Auslandes, 1837, nr. 8 din
18 ianuarie 1837.

2 Cf. versiunea publicatá de St. Nicolaescu in Revista
pentru istorie, orheologte și filologie, XI, p. 136.

282

după care umblă norodul acesta, rátácindu-sá
şi cred celea ce niciodată de crezut nu sint » 1.

Copiat necontenit timp de trei veacuri, textul
romanului s-a desfácut, cu timpul, in douá versiuni:
una dezvoltatá, pástrind textul primei traduceri,
întreg, alta prescurtată, obișnuită în Bucovina.
Către sfirşitul domniei lni Brincoveanu (1700),
romanul este pus sub teascul tiparului, prin chel-
tuiala negutátorului Apostol Manu, dupá cum ne
inerediuteazá secretarul de limbi occidentale al lui
Brincoveanu, florentinul Antonio Maria del Chiaro ?:
a fost pusá din nou sub teascul tiparului in marea
miscare produsá de Scoala ardeleaná de a ridica
pătura ţărănească prin carte. Ea a apărut în anul
1794, în tipografia lui Petru Bart şi cu osteneala
lui Dimitrie lercovici, care pomenește în prefaţă
stráduintele pentru «treaba copiilor celor româneşti
ale lui D. Estatovici, Șincai şi Molnar Doftorul ».
Doi ani după aceasta, protopopul Mihail Strelbitki,
pribeag din Moldova, tipărește în tirgusorul Movilău,
de peste Prut, o nouă ediție care reproduce pe cea
din Sibiu, şi, de atunci, tipăriturile se tin lanţ piná
în timpurile noastre, cînd chiar Casa Scoalelor a luat
asupra-şi sarcina de a tipări pentru lumea satelor
această veche carte de vitejie si fantezie.

Influențele romanului asupra artei și literaturii
populare. Romanul lui Alezandru cel Mare este
alcătuit din două straturi de elemente: unul cult
—iraditü istorice, adunate din cărţi, altul popular
—legende culese din gura poporului. Elementul popu-
lar a străpuns mai adînc în structura romanului în
cartea a 11-a, după luptele lui Alexandru cu Darie.
Înainte de a începe luptele cu Por împărat, Alexan-
dru, trecînd peste hotarele lumii mirului (oixovutvy

1 N. Iorga, Operile lu: Constantin Cantacuzino, București,

1901, p. 67.
2 Istoria della moderne rivoluzioni di Valachia, ed.
N. Iorga, Vălenii de Munte, 1914, pag. 52.

283

a lui Herodot) nemereste în adincul unor
pustietáti, unde dá peste cele mai ciudate creatiuni
ale imaginatiei populare: cápcinii cu capul de ciine
si trupul de om, furnici uriașe care mincau oamenii,
monștrii cu capul de om si trupul de cal (ispolinii)
si, in sfirgit, într-un ungher depărtat, grădinile
raiului.

Aceste elemente mitice, împrumutate din fondul
de legende comun tuturor popoarelor, au contribuit
si ele, într-o mare măsură, ca romanul să se răspin-
dească în păturile largi ale neamului gi să lase urme
adinci în toate domeniile artei şi literaturii populare.

În diferite vremuri şi locuri, Alexandria a inspirat
fantezia artiştilor noştri populari. O icoană profana,
zugrăvită între anii 1680—1700 de monahul
Gheorghe, care semnează şi latinește « Georgius
Pater», şi expusă cindva la o expoziţie din Sibiu,
infátiseazá pe Alexandru, marele împărat, care...
«cu Dumnezeu Savaoth au bătut pe groaznicul
Poriu indianul » precum și diferite scene din Alexan-
dria: «popi de la India», «împărăteasa lui Poriu,
Cletemistera », «petrecerea lui Poriu impáratul la
ingropáciune», «voivozii lui Alexandru» 1. Contras-
tul dintre ambitia nemărginită a lui Alexandru
si tragicul sáu deznodámint continea in sine un
element de moralizare, care, exploatat in vechile
noastre predici de ingropáciune (ms. nr. 701 din
B.A.R.), nu putea sá scape picturil bisericesti. Am
pomenit mai sus, la Călătoria Maicii Domnulut la
iad, de picturile cari impodobesc pridvorul celor 2
biserici din satul Pietrosita, judeţul Dimbovita.
Introducerea celor 3 mari împărați ai lumii: Darie,
Por şi Alexandru în scena muncilor din iad este de-
sigur inspirată de episodul Alexandriei, în care se
povesteşte scoborirea marelui cuceritor în infern.
În drumul spre împărăteasa Cleofila, Alexandru
pătrunde printr-o peşteră in iad, unde întilnește

1 N. Iorga, Negoful și meșteșugurile în trecutul românesc,
București, 1906, p. 69. O alta în Jon Creangă, IV, 1.

284

pe socrul sáu, Darie, si pe Por impárat, pe care nu
se poate abtine de a nu-l mustra: «O marele Porú
impáratú, cumu te protivei lu Dumnezău, lar
acmu tu esti legat», la care Por îi răspunse: « Si
tu te păzeşte sá nu te vázneegti, cá alta vei fi si tu »?.

in literatura oralá a poporului urmele Alexan-
driei se intilnesc pretutindeni: in cuprinsul plin de
umor al oraţiilor de nuntă,

« Dar nunul cel mare,

Călare pe uu cal
Ca un Ducipal?»

in colindele pe cari copii le cîntă pe ulițele satelor,
in noaptea unui an nou,

« Aho, ho, ho!

Bucurati-và, boieri mari, bucurati-vá

De ást clopote! vársat,

Din ziua lui sfintu Vasile lăsat,

Precum s'a bucurat

Şi Alizandru Machidon împărat * »
in basme, unde personalitatea eroului, desfícutá de
episoadele romanului, a fost prinsă în cadrul fantastic
al poveştilor populare, in zicători şi proverbe:
«a fi Alexandru Machidon» = a fi viteaz; «a fi
Ducipal » = cal voinic şi frumos, plin de agerime;
«a avea bogăţiile lui Por»; «a fi bogal ca Criș» sau
simplu «Crigu el» — putred de bogat; « de cînd
cu Ántina» = demult de tott, dar mai ales în
legende si tradiţii.

Dintre episoadele Alexandriei, cel cu apa vie,
care este ín sine un element de basm, a avut un
puternic răsunet în sufletul popular. Izvorul cu apă
vie îl află Alexandru, după cum vázurám mal sus,
in ostrovul nagomudrilor, sub jilțul de aur al lui

1 După textul din Codex JVeagoeanus apud N. Cartojan,
Alexandria in literatura românească. Noui contribuții, 1922,
. 105.
P 2 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 174, v. 78—80.
3 A. Candrea, Ov. Densusianu si Th. Speranţia, Graiul
nostru, 11, pp. 412, 507.
4 A. Zanne, Proverbele románilor, Vl, pp. 3, 6, 68, 103.

285

Evant impárat. Acesta dáruieste lui Alexandru,
«ca plocon », «un clondir» cu apá vie, din care sá
se foloseascá la bátrinete. Alexandru dá sticla in
pástrarea unui aprod, dar despre aceastá sticlá nu
se mai pomenește nicăieri, nimici După un ciclu
de legende populare, roabele lui Alexandru cel Mare
i-au băut apa vie, şi, devenind printr-aceasta nemuri-
toare, au căpătat aripi, cu cari s-au înălţat la cer.
Ele sunt telele sau rusaliile 1. Această legendă este
asa de răspindită, încît a pătruns pînă si în descin-
tecele pentru cei «loviți de iele »:

« Azi cutare

Din pat s'á sculat,

În mirosul florilor

În graiul cintárilor,

La drum a plecat;

Cu fetele lui Lizandru împărat
În cale s'a intimpinat 2.»

In legătură cu legendele privitoare la apa vie
stă si ciclul legendelor despre Ducipal, care ca toţi
caii năzdrăvani, s-a bucurat în popor de o adincă
simpatie. Calul lui Alexandru cel Mare a devenit
si el nemuritor: dnpá unele versiuni, roabele i-ar
fi dat şi lui o inghititurá din apa vie, după alte
versiuni, calul ar fi sorbit în insula nagomudrilor
din chiar izvorul cu apă vie ce curgea sub jiltul
lui Evant împărat. El se află acum în « ostroavele »
sau în «coadele mărilor». Cind i se face dor de
stápinul sáu, necheazá asa de tare, că se cutremurá
pámintul de la o margine la alta. La vremea de apoi,
se va întilni cu Alexandru, care va incáleca pe el
și vor intra impreună in rai?.

Un alt episod, care a impresionat puternic imagi-
natia maselor populare, este cálátoria lui Alexandru
in ostrovul nagomudrilor. Acest episod a dat naştere
tradiţiilor despre Blajini. Tradiţia noastră populară

1 Sezátoarea, III, p. 103.
2 Sezátoarea, X1, 1910, p. ^.
¿ Revista Jon Creangá.

286

— asa cum este relatatá de Marian! — spune cá
Blajinii, Rocmanii, sau Rogmanti, sunt o semintie
de oameni carii trăiesc retrași într-un ostrov,
înconjurat de apa Simbetei, în preajma raiului. Ei
sunt urmaşii lui Sit, feciorul lui Adam. Petrec
viața în rugăciuni, trăiesc got şi se hrănesc cu poame.
Sunt despărțiți de femeile lor şi doar odată pe an,
la Paşte, se întilnesc cu ele, petrecind împreună
citeva zile.

În această descriere a Blajinilor, avem toate
notele de.genealogie şi caracter cu care sunt prezin-
tati în Alexandrie nagomudrii. Denumirea de Blajini
(de la slavicul blažen = fericit) este epitetul dat
necontenit de Alexandru Machedon nagomudrilor,
fiindcă după moarte ei se duc de-a dreptul in ral.
Rohmanii, Rocmanii, sau Rogmanii, numire obis-
nuită mai ales in părțile nordice ale Bucovinei,
nu poate fi despărțită de forma ruteană corespunzá-
toare, Rahman, care trebuieste socotită ca o formă
coruptă din prototipul Brahman al redactiunilor
bizantine $1 greceşti.

Poporul nostru sărbătoreşte Paștele Blajinilor
în Duminica Tomei sau joia după Paşti, «pentru
durerea de miini, de picioare, dar mai ales pentru
rodirea tarinelor ». Astfel, prin mijlocirea Alexandrtet,
au ajuns brahmanii indieni să fie sárbátoriti în tra-
ditiile poporului nostru!

Cit de intens a trăit Alexandria în sufletul popular,
ne-o dovedesc şi urmele pe care le-a lăsat in topo-
nimie. În diferite localităţi din ţinuturile noastre,
ca de exemplu în: comuna Topal din judeţul Con-
stanta, în Bordeiul Verde diu judeţul Brăila, în
comuna Cavadineşti-Horincea şi Jorăşti din Covurlui
şi în altele, sătenii povestesc, pînă în vremurile
noastre, că Alexandru Machedou a trecut cu ostirile
prin hotarele satului lor, în unele chiar împreună
cu Darie şi Por împăratul (Sadova-Dolj). În multe
sate, localnicii explică aspectele mai neobişnuite

1 S. Fl. Marian, Nașterea la român, p. 156.

287

ale solului cu reminiscente din Alexandria. Aşa
bunăoară, în Ardeal, la Cheile Turdei, se aflá o
uriaşă despicătură de munte, iu care localnicii văd
incă urmele calului lui Alexandru Machedon. În
preajma satului Luizi-Călugăra din judeţul Bacău
se înalţă o movilă mare de pămiut a cărei origine
sătenii o atribuie marelui cuceritor. Alexandru,
trecînd cu oştirile sale pe acolo, în urmărirea lim-
bilor păgine, a poruncit ca fiecare ostaș să toarne
cîte o traistá de pămînt; din pămîntul adunat de la
atita amar de oaste s-ar fi ridicat movila.

În satul Recica sau Resca, din Romanați, se
află ruinele străveche: cetăți romane, Romula. pe
care locuitorii o numesc, pînă azi, Anina. Hasdeu
propunea derivarea acestui nume popular din Anto-
uina sau Arcina. De fapt, avem şi aci a face cu locali-
zarea unui episod din Alezandrie. Antina este numele
popular al Atenei si cu acest nume este pomenită
cetatea în toate redactiunile românești ale romanului.
În tot cuprinsul romanului lui Alezandru, nicăieri
nu este descris pirjolul în colori mai impresionante,
decit la cucerirea cetăţii « Antina ». Locuitori din
Romanați, neputindu-si explica altfel ruinele, și-au
închipuit — întrucît romanul povestește că Ale-
xandru a trecut si prin ţinuturile noastre — că acolo
a trebuit să fie « Antina cetate ». O legendă culeasă
in Reşca pune în legătură originea ruinelor cu eroul
macedonean si dă amănunte intrucitva asemănă-
toare cu cele din Alexandrie. Interesant este însă
faptul că şi locuitorii diu comuna Chiscani (Judeţul
Brăila) pomenesc de Aniina celale, pe care a bătut-o
Alexandru Machedou, dar ale cărei ruine se află
— după credinţa lor — în Dobrogea 1.

Dacă la urmele pe care le-a lăsat romanul lui
Alexandru cel Mare în toponimia românească,
adăugăm şi influenţele asupra onomasticii, nume ca:
Darie, Ruzanda, purtat şi de soţia lui Alexandru

1 N. Densuşianu, Extrase din chestionarul istoric (ms.
4562 B.A.R.), p. 365.

288

Lápusneanu, Candachia, «bátrina din Báláceni » !,
atunci avem o imagine mai completà de intensitatea
cu care a trăit în sufletul poporului nostru romanul
fantastic al lui Alexandru cel Mare.

BIBLIOGRAFTE

Manuscripte románesti: Versiunea din Codex Neagoeanus
a fost publicatá fragmentar (12 foi) de I. Bianu ín Columna
lui Tratan, 1883, pp. 322 si urm., 445 si urm.; completat
de N. Cartojan în Alexandria ín literatura românească.
Noui contribuții. Studiu si text, București, 1922, pp.
82—122. Versiunea prescurtată, într-o copie făcută de
Vasile Calmuschi din Suceava (Bucovina), între 1784—1806,
publicată de M. Gaster in Chrestomatie română, Il, p. 132
si complet în Revista pentru istorie, arheologie si filologie,
VII (1893), pp. 337 şi urm. Fragment după un ms. din 1799
în Gaster, Chrestomatie română, 1, p. 166.

Pentru alte manuscripte din Biblioteca Academiei Ro-
mâne: N. Cartojan, Alexandria ín literatura românească,
Bucureşti, 1910, unde se studiază și raporturile dintre dife-
ritele grupe de msse., pp. 31— 70; acelaşi in Alexandria in
lit. rom. Noui contribuţii. Studiu si text, Bucureşti, 1922,
pp. 6—13. Alte manuserise semnalate: Birlea, Însemnări din
bisericile Maramureșului (în N. Iorga, Studii si documente,
XVII), București, 1909, p. 113: ms. din Hárnicesti, Mara-
mureș; St. Berechet, Documente slave de prin arhivele rusești,
p. 3: ms. copiat în 1790 în Chişinău de Ştefan dascălul din
Putna; prof. B. Conev, Onnea Ha pxkonneur n craponeaTunrt
xuuru Ha HapoAuara Ersamorika sn Gotha Sofia, 1910, p. 518:
ms. fără început si fără sfîrşit, copiat la 1795; C. C. Giurescu,
Revista istorică, XII (1926), pp. 312—313: ms. din 1778,
copiat de Vasile Dumitrovici Zugraf (conf. mai sus, p. 274);
revista Jon Neculce, 1923, p. 241: ms. din 1786, apartinind
familiei Holban.

Texte slave: Manuscrisul slav, copiat în 1562 în
mănăstirea Neamţului din porunca mitropolitului Grigorie
al Sucevei, a fost descris în Starine, V. Un ms. sírbesc complet
din sec. al XVI-lea cu variante din alte msse.: Stoian Nova-
kovié, IIpunosemka o Anexcandpy Benukom y cmapoj cpnckoj
KHbuoceenocmu, Belgrad, 1878; alt ms. copiat la Sarajevo
in 1782: Jagic, Starine, III, p. 215.

1 N. Iorga, Cronici muntene, p. 86. V. Bogrea, Daco-
romania, 1, p. 457.

289

Textul bizantin editat de C. Múller dupá trel msse.
din Bibliothèque Nationale de Paris (A, sec. al XVI-lea;
B, anul 1469; C, anul 1567) in Scriptorum graecorum Biblio-
theca, vol. XXVI: Pseudo-Callisthenes, Ed. Firmin Didot,
Paris. Un arhetip bizantin mai apropiat de versiunea din
care derivá redactiunea sirbeascá si neogreacá: A. Vese-
lovski, H3 ucmopiu pomana u noebcmu. Bbinycko nepeuü. DIpexo-
eusaumiückiü nepiods, S. Petersburg, 1886, după un ms. din sec.
XV— XVI; acesta a fost întregit în lacunele sale cu un
laurentian din 1521 de A. Veselovski in Archie für slavische
Philologie, Xl (1881), p. 327.

Studli: M. Gaster, Literatura populará románá, pp. 7—
31 si in GróberGrundriss, der romanischen Literatur, ll, 3
(1896), p. 379; N. Cartojan, Alexandria in literatura romá-
nească, Bucureşti, 1910: clasificarea mss.-lor cunoscute,
reconstituirea prototipului pierdut, filiatiunea acestuia cu
redactiunea sirbeascá (p. 31—77), raporturile cu versiunile
bizantine, răspîndirea textului prin tipar, Alexandria in
scrierile cărturarilor şi în literatura populară; N. Cartojan,
Alexandria în literatura românească. Noui contributii. Studi
și tezt, București, 1922, se reia chestiunea dovedindu-se că
toate versiunile româneşti descind dintr-un prototip sirbesc
şi că nu se vede nici o traducere făcută după un text grecesc.
Se studiază apoi: prelucrarea si amplificarea romanului în
mss. româneşti; Codex Neagoeanus (din punct de vedere
lingvistic) spre a se ajunge la localizarea traducerii (in Ardeal).
V. Bogrea, Dacoromania, | (1920—21), p. 453 si urm.; III,
p. 878, conf. însă şi N. Cartojan în revista Societatea de miine,
1924, p. 699, şi 1925, p. 379; I. Minea, Viața Românească,
1923, p. 109.

Puncte de vedere noi si interesante în N. Iorga, Faze
sufletești si cărţi reprezentative la români cu specială privire
la legăturile « Alexandriei » cu Mihai Viteazul, în Analele
Acad. Rom., tom. XXXVII (1915), mem. sect. ist; N. Iorga,
Livres populaires dans le Sud-est de l'Europe et surtout chez
les Roumains. Quatre conférences données en Sorbonne, édit.
Acad. Rom., Bulletin de la Section historique, tome XIV,
Bucureşti, 1928, pp. 3—14; V. Bogrea, În jurul « Alexandriei »,
Paștele Blajinilor si altele, in Analele Dobrogei, an. III, nr. 3
(1922), pp. 325—338 si extras; V. Bogrea in Grai si suflet,
(III) 1927, pp. 1—11. Asupra romanului iu general: Iulius
Zacher, Pseudo-Callisthenes, Halle, 1867; Dario Carraroli,
Lo leggenda di Alessandro Magno Mondovi, 1892; Th. Nàl-
deke, Beitráge zur Geschichte des Alexanderromans in Denk-
schriften der Wiener Akad. philos.-hist. Klasse, 38 (1890);
E. A. Wallis Budge, The history of the Alexander the Great,
being the Syriac version of the Pseudo-Callisthenes, Cambridge,
1889 si în Zeitschrift für Assyrologie, VI (1891), pp. 357—
404; Adolf Ausfeld, Der griechische Alexanderroman, Leipzig,

290

1907: (publicat după moartea autorului de Kroll); H. Christen-
sen, Die Sprache des byzantinischen Alezandergedichies in
Byzantinische Zeitschrift, VI (1897). În literatura franceză:
Paul Meyer, Alexandre le Grand dans la littérature francaise
du moyen-áge, Paris, 1886; A. Hilka, Der altfranzósische
Prosa-Alexanderroman nebst d. lat. Original der Historia de
Proeliis (Recenzion J), Halle a. S., 1920; E. Faral, Homania,
XLIII (1914), pp. 199 si 353. Friedrich Pfister, Der Alexan-
derroman des Archipresbyters Leo untersucht und herausge-
geben (Sammlung mittellateinischer Texte, nr. 6), Heidelberg,
1913. G. Millet, Z/ascension d'Alexandre in Syria: Revue
d'Art oriental, IV (1923).

. Pentru domeniul slav: A. Veselovski in Archie für slav.
Phil., 1 (1876), p. 608; precum si o serie de articole pretioase
publicate in 2Kypuas Munucmepcmsa Hapoonaza IIpoceeuyeuun,
1884, iunie-septembrie; 1885, octombrie, si in 733 ucmop.
pomana u noebcmu, S. Petersburg 1886—8 (Cóopuuxs H. A.
Dous XL, XLIV); Veselovski, M. Gaster si A. Garkavi in
Cóopuuxs H. A. Hayxs, LIII, 1891, nr. 7. Despre Alexandria
bulgáreascá care descinde dintr-o versiune bizantiná v.: V.
Istrin, Arexcandpia pycckuxs xponozpagoss, uzcahdosanuie u mekcms,
Moscova, 1893 (recenzie: Jagic, Archie für slav. Phil. XVI,
pp. 224 si urm.).

Un ultim studiu bun, care imbrátigeazá întregul cimp
al cercetárilor: Francis Peabody Magoun, jr., T'he Gests of
King Alexander of Macedon, two Middle-English Alliterative
Fragmenis Alexander A. and Alexander B., Cambridge, Har-
vard University Press, 1929.

VABLAAM SI IOASAF

Romanul lui Alexandru cel Mare, tradus în
secolul al XVI-lea, se ráspindise în toate ţinuturile
româneşti si, prin cuprinsul său eroic, miscase sufletul
rázboiuic al poporului. El corespundea astfel unei
stări sufleteşti, determinate de necontenitele lupte
pentru apărarea pămîntului românesc şi ale destinelor
nationale, lupte care culminează în epopeea rázbol-
nică a lui Mihai Viteazul. Citeva decenii mai tirziu,
în epoca de liniște şi pace relativă, cind sfortárile
tuturor sunt îndreptate spre opera de organizare şi
muncă culturală pe tărimul vieţii religioase, se
traduce un alt roman, în spiritul vremurilor noi:
Varlaam si Ioasaf. Traducătorul acestui roman — des-

291

19—318

pre care Krumbacher spunea cá este « cel mai renumit
51 mal bun roman spiritual al evului mediu » — este
invátatul boier muntean Udriste Násturel din Fie-
resti, nepot de fiică a lui Radu Calomfirescu si cum-
natul lui Matei Basarab (fratele domnitei Elena).

Cuprinsul romanului, in linii mari, este urmá-
torul:

Dupá moartea Mintuitorului, apostolii s-au im-
prástiat în cele patru colţuri ale pămîntului, ducind
pretutindeni invátáturile evanghelice.

Prin predica apostolnlui Toma, crestinismul se
ráspindise piná in laturile Indiei, unde multá lume,
lepádindu-se de máririle desarte ale acestei lumi
trecătoare, se retrágea în adincul pustietátilor
pentru a trái acolo, in sihástrie, «viata cea
ingereascá ». Împăratul Indiei, Avenir, «mare in
bogăţie și putere » văzînd cum îl părăsesc supuşii,
plin de mínie, dete poruncă în toate olaturile împă-
rátiei sale ca, cei ce nu se leapădă de creştinism,
să fie munciti în chinurile cele mai groaznice.

În acest răstimp, Dumnezeu dete împăratului,
care nu avea nici un copil, « un cucon foarte frumos».
Împăratul, plin de bucurie, chemă la praznic noroade
de pretutindeni, duse copilul cu alai mare la capistea
idolilor şi îi puse numele loasaf şi făcu praznic mare.
Între mulţimea de astrologi si filozofi caldeeni,
care luară parte la această sărbătoare, unul dintre
ei, mai înţelept — cercetind mersul zodiilor — preve-
steste împăratului că «statul copilului nu va fi în
împărăţia sa, ci intr-altá împărăție nouă și că va
primi legea pe care el o prigoneste ».

Împăratul fu cuprins de multă amărăciune si
gnje și, de teamă ca nu cumva sá se aprindă in
sufletul copilului dorul de lumea singurátátilor, se
botári sá privegheze de aproape cresterea lui. ln
acest scop, cládi pentru copil un palat mare si
luminos, cu grădini întinse si frumoase, puse să-l
servească numai slugi tinere si dete poruncă ca
nimic din ceea ce aduce întristarea să nu răzbată

292

pînă la sufletul copilului. În această lume idilicá
trăieşte prinţul pînă la virsta primei tinereti. Învă-
tase toată filozofia şi «punea înaintea dascălilor
săi întrebări despre lucrurile firii, cu atita iscusintá,
încît se minunau toţi de înțelepciunea lui». Dar
sufletul lui iscoditor nu putea rămîne multă vreme
incátusat între zidurile palatului. Dornic de ori-
zonturi noi, cere tatălui său învoirea de a ieși din
palat, pentru a-şi desfăta sufletul cu priveliștea
lucrurilor pe care nu le mai văzuse. Împăratul,
temindu-se să nu-i pricinuiască vreo intristare, se
învoi și dete poruncă ca pretutindeni pe ulițele
orașului, pe unde va trece fiul său, să se întoc-
mească numai priveliști plăcute şi frumoase: jocuri,
cîntece şi veselie.

Dar într-o zi, din nepaza insotitorilor, tînărul
intilneste pe cale un cocosat si un orb.

«Cine sunt aceștia, întrebă el, nedumirit, că
infricosatá este vederea lor? »

Astfel află el pentru întiiaşi dată că sănătatea
este măcinată de boli şi că aceste nenorociri izbesc
fără de veste viaţa omenească. Tinárul se întoarse
ingindurat acasă. Peste citeva zile, întilni în cale
un bátrin albit de zile, cu fata sbircitá, girbovit pe
toiagul său. Cuprins de spaimă, feciorul de împărat
ceru să-l aducă aproape de el. Si, cu acest prilej, el
află întiiași dată un alt adevăr: că tinereţea se
sfirgeste cu bátrinetea, că tatăl său, mama sa, rudele
sale, omenirea întreagă, ajunge astfel în asfintitul
vieţii. În sfirşit. intr-alt rînd întilni pe cale un mort
și atunci descoperi taina cea mare pe care i-o ascun-
seseră toti: că viaţa se încheie cu moartea.

Această constatare produse o adincá zguduire în
sufletul ingindurat al tinárului. Intristat, se gindea
necontenit: «oare cînd mă va ajunge și pe mine
moartea? Și după moarte cine-și va aduce aminte de
mine? Și dacă voi muri si má voi risipi întru nefire,
oare mai fi-va pentru mine vreo viaţă si altă lume? »

Pe cînd tînărul print se zbátea in prada acestor
ginduri triste, trăia în pustiurile Senaridului, hrănin-

292
19*318

du-se cu mugurn copacilor si adăpîndu-se cu roua
cerului, un călugăr desávirsit, Varlaam. Acesta,
aflind prin destăinuire dumnezeiască de fiul impá-
ratului, se hotări să-l mintuiascá şi, în acest scop,
isi schimbă portul său călugăresc cu haine mirenesti,
se urcă într-o corabie şi ajunse la India. Aci, se
infátisá unuia dintre dascălii tinárului print, în
chipul unui negutátor, şi ceru să fie introdus înaintea
lu Ioasaf, căci are să-i dăruiască «o piatră neste-
mată, fără pereche în lume, care şi celor ce sunt cu
inima oarbă le poate da lumina înțelepciunii».
Dascălul introduce pe Varlaam la loasaf. Varlaam
îi dezvăluie desertáciunea acestei lumi amăgitoare,
«in care unii vin şi alţii se duc » şi míntuirea pe care
o aduce în vesnicie, credinţa creştină, sufletului
nemuritor, « căci moartea nu este decit o despărţire
a sufletului de trup».

Răpit de frumuseţea învățăturilor lui Varlaam,
sprijinite pe parabole atrăgătoare, loasaf simte
scoborindu-se o lumină dulce în sufletul său întunecat,
cere să 1 se dea botezul şi cuminecătura. După
plecarea lui Varlaam, loasaf își schimbă cu desă-
virsire felul său de viaţă. Se închide în el însuşi
şi duce în palat o viaţă singuratecă de adevărat
ascet, petrecea timpul în rugăciuni și lăcrămi, chemind
pe Domnul, pînă la lumina zilei.

În acest răstimp, împăratul, înștiințat de prefa-
cerea sávirsitá in sufletul copilului, sfătuindu-se cu
vizirul sáu Varahia, pun la cale un plan prin care sá
poată smulge pe Ioasaf de la viaţa crestineascá.
În niște pustietáti trăia un unchias vrăjitor, Nahor,
care semána la infátisare aidoma cu Varlaam. Este
adus la curtea împăratului şi convins ca sá se dea
drept Varlaam și să sustie la început superioritatea
creștinismului asupra págiuismului într-o discu-
tie cu filozofii págini dar, la sfîrşit, sá se dea
bătut.

În acest timp, împăratul se face a trimite în
toată împărăţia sa pe urma lui Varlaam si ráspin-
dește apoi zvonul, în cetate, că Varlaam a fost

294

prins şi că va fi silit să dezbată cu filozofii împăratului
superioritatea credinţei lul.

A doua zi se adună lume multă la curtea impá-
rătească, spre a fi de faţă la dezbaterea lui Varlaam
cu filozofii păgini. Ioasaf, printr-o inspirație divină,
spune celui pe care-l credea a îi Varlaam că, dacă
în discuţia încinsă se va dovedi învins, atunci îi
va smulge inima si o va arunca la ciini, fiindcă şi-a
îngăduit să-l aducă în rătăcire. Nahor, înspăimintat,
sustine cu atita insufletire religia creştină, încît
adversarii săi sunt învinşi şi el însuși, în tolul dez-
baterii, luminat pînă în străfundul conştiinţei de
Dumnezeu, se converteste la creştinism, se retrage
în pustiu si primește botezul de la un sihastru.

O primejdie mai mare ameninţă însă în acest
timp pe Ioasaf. Un vrăjitor, Tevda, pus la cale de
preoţii págíni, se duce la împărat şi-l convinge că,
dacă vrea să izbăvească pe fiul său din rătăcirea

pos MM M — À— — —

in care a cázut, nu este decit o singurá cale: sá
înlocuiască slugile care -servesc pe Ioasaf cu fete
tinere si frumoase, fiindcă — susținea el — nu este

pentru tinereţe o ispită mai mare decit dragostea.
El aduce ca dovadă, spre a convinge pe impárat, o
pildă de care ne vom ocupa îndată şi care a devenit
celebră prin pana lui Boccacio şi a lui La Fontaine.
Împăratul face precum îl povátuise Tevda, înlocuiește
slujitorii cu fete tinere şi frumoase, între care stră-
lucea o fiică de crai, robitá. Aceasta izbuteşte aproape
să prindă pe loasaf în lanţurile-dragostei. Ioasaf,
rugindu-se Domnului multe ceasuri, «aromi putin-
tel » şi are în vis vedenia raiului şi a iadului. Destep-
tindu-se, îşi veni în fire și, cutremurat de ceea ce
văzuse în vis şi de cele ce erau în jurul său, fu cuprins
de mare scirbá. Tevda, care vine cu impăratul
si se stráduieste să-l ăducă la páginism, este convins
el însuşi de adevărurile eterne ale invátáturil_cres-
tine, se intoarce la peştera lui, își arse—cártile- de
vrájitorie «ca pe inceput a toatá ráutate », se duce

in pustie şi primeşte botezul de la același călugăr
cu darul preoţiei, de la care îl primise și Nahor.

295

Originea romanului. Se credea într-o vreme
că romanul are un substrat istoric și că a fost redactat
de sfintul loan Damaschinul !; cercetările între-
prinse de aproape un veac de către orientalisti, au
stabilit însă că sfintul loan Damaschinul nu are
nimic comun cu romanul, care este o prelucrare,
după concepţia creştină, a legendei lui Buddha şi a
tatălui său Cuddhodana, regele din Kapilavastu.
Asemánárile dintre romanul lui Ioasaf si legenda
luz Buddha sunt izbitoare, căci iată cum ne pove-
stește viaţa lui Buddha, cartea indică Lalitavistára,
alcătuită cu şapte decenii înainte de era creștină:

Cuddhodana, regele din Kapilavastu, dobindeste
un copil de-o frumusete rará, la nasterea cáruia
brahmanii prezic cá va renunta la tronul tatálui
sáu, pentru a se face ascet. Pentru a inlátura aceastá
nenorocire, Guddhodana zideste trei palate márete:
unul în care copilul avea să-și petreacă zilele primá-
verii, altul în care avea să petreacă vara şi un altul
menit pentru timpul iernii. La fiecare palat, 500
de slugi veghiau asupra copilului, ca să nu răzbată
nici o durere pînă la el.

Dar într-o zi, tînărul print, Siddhârta, ieșind spre
grădina plăcerii, întilneşte pe drum un bolnav,
chinuit de friguri si de gindul morţii apropiate.
Allind de la vizitiul sáu pentru intilasi dată ce este
boala, Siddhârta renunţă la plăcerile rivnite si,
ingindurat, se întoarce în palat.

Într-o altă zi, pe cînd ieșea pe poarta dinspre
răsărit, ca să se ducă la grădina Lumbini, de care
erau legate amintirile copilăriei sale, intilneste pe
drum un moșneag încovoiat sub povara bátrinetii
și atunci, aflind ce este bátrinetea, se întoarce
întristat în palat. În sfirsit, într-o altă zi, pe cînd
Siddhárta ieșea prin poarta despre asfintit, ca să
se ducă în grădina desfătărilor, intilneste pe cale
un mort și atunci, intelegind nimicnicia vieții

1 Cf. si G. Pascu, Istoria literaturii române din sec. al
XVII-lea, p. 76.

296

omenești, cade într-o adincá meditare: « Nenorocitá
sănătatea pe care boalele o distrug; nenorocită
tinereţea pe care bátrinetea o nimicește; nenorocită
viaţa in care omul rămîne așa de puţin».

Pe cînd era în prada acestor ginduri. triste,
Siddhârta, întorcindu-se spre palat, intilneste un
alt tînăr, care prin cetirea Vedelor se pregătea a
deveni brahman. Într-o atitudine de liniște desă-
virsitá, purtind cu demnitate haina de călugăr și
vasul de cersit, cu ochii ţintă în jos, această nouă
intilnire face o impresie profundă asupra lui
Siddhârta.

Aflind că tînărul ucenic de brahman a renunţat
la toate ispitele vieţii şi că, străduindu-se să înăbuşe
în sine germenul tuturor dorințelor, își duce in
liniște existența de ascet, Siddhárta înțelege că
numai acesta, dintre toţi oamenii, a pătruns misterul
vieţii omeneşti şi că numai în religie se află liman
de mîngiiere pentru nefericirea vieţii omeneşti.
« Intrarea în religie — spune el — a fost intotdeauna
lăudată de înţelepţi». Întors acasă, tînărul print
impártáseste tatălui dorința de a se face brahman.
Tatăl, întristat, cere sfatul tribului; şi cu toţii
hotărăsc că tinárul print să fie împiedecat cu sila
de la înfăptuirea gindului său. Într-o noapte însă,
pe cînd străjile, pe care tatăl le pusese la toate porţile
palatului, erau obosite de priveghere, Siddhârta se
strecură pe nesimţite din palat, se duse la grajd
și, cu toate stráduintele vizitiului său care-l implora
să nu-și jertfească tinereţea, incálecá pe cal și se
făcu nevăzut.

Înainte de a ajunge la cunoştinţa supremă,
Buddha, ca şi loasaf, este supus unei ispite hotări-
toare. În pădurea în care se retrăsese, Mara, zeul
iubirii, al păcatului şi al morţii, încearcă să-l ademe-
neascá prin fiicele sale, dar tinárul print rămîne
neclintit în hotăririle sale; si demonul Mara, ca şi
Klingsor din Parsifal, vázindu-si oastea risipitá,
este nevoit sá recunoascá singur cá «impárátia lui
a trecut ».

297

Dupá cum se vede din cele expuse mai sus, cadrul
vieții lui Ioasaf este identic cu cadrul vieţii lui
Buddha, incepind cu cele trei fatale întilniri, care
alcătuiesc axa celor două povestiri; deosebirea
principală stă numai în rolul pe care-l joacă în
romanul creștin personalitatea călugărului Varlaam,
care înlocuieşte pe tinárul brahman din legenda lui
Buddha. Dar această prefacere era cerută de însăşi
necesitatea transformării legendei budiste în roman
creștin. Problema principală a transpunerii din
forma budistă în cea creştină era următoarea:

Buddha putea prin proprie intuiţie şi meditare
să ajungă la cunoaşterea supremă, care să-i îngăduie
formularea noului sistem de religie, Ioasaf nu putea.
Și nu putea fiindcă, după concepţia creştină, el
trebuia să fie iniţiat în învăţăturile Mintuitorului
$81 legat de biserica lui prin săvîrşirea celor două mari
mistere: botezul — curățirea sufletului de păcatul
strămoșesc — și cuminicátura — impártásirea celui
botezat cu trupul şi singele lui Isus. Însă atit iniţierea
în preceptele evanghelice, cît, mai ales, împlinirea
celor două mistere, nu le putea sávirsi decit cineva
inzestrat cu darul preoţiei, transmis de la sfinţii
apostoli, cari la rindul lor îl primiseră de la Mintuitor,
în ziua coboririi Sfintului Duh asupra lor.

De aceea adaptarea legendei lui Buddha la creş-
tinism nu se putea face decit prin introducerea călu-
gărului Varlaam, care, după ce pregăteşte treptat
sufletul tinárului prinţ pentru înţelegerea adeváru-
rilor evanghelice, îşi încheie misiunea, prin săvir-
șirea celor două mistere, singurele care chezăşuiau
legătura lui loasaf cu Mintuitorul.

Cind s-a fácut aceastá transpunere si ín ce impre-
jurári — sunt probleme care au fost rezolvate prin
îndelungate si migáloase cercetări. Ele au fost
deschise în 1859, de Laboulaye, într-un articol din
Journal des Débats şi continuate apoi de Félix
Liebrecht, Max Müller, H. Zotenberg, E. Kuhn,
Günther şi alţii. La lumina adusă de aceste studii,
s-au putut reconstitui drumurile pe care le-au

298

urmat şi fazele principale prin care au trecut tra-
ditile legendare indice despre Buddha, pînă ce au
fost transformate în roman hagiograiic creștin.
lată care sunt în linii generale aceste faze:

Din India viața lui Buddha a pătruns mai întîi
în Persia învecinată, în epoca Sasanizilor — poate
chiar pe timpul lui Cosroes cel Mare. Mai tirziu,
cînd creştinismul se ráspindeste in Persia, un creştin
prelucrează viața lui Buddha, după vederile cregti-
nismului, introducind în structura romanului pe
călugărul Balauhar (Varlaam) care, pregătind suiletul
tinárului print pentru adevărurile religiunn creştine,
il botează si cuminecă. Redactiunea persană în
limba pehlvi— limba oficială a Persiei, în epoca
Sasanizilor — s-a pierdut, dar existenţa el ne este
atestată prin descoperirea unei vechi redactiuni
arabe, care poartă în chip neîndoielnic urmele unui
original persan. Din Persia, după ce a fost tradus
in limba arabă, romanul a pătruns în Siria, care
pe aceste vremuri era o ţară de cultură greacă.
Tradusă în limba siriacă, povestea a luat două cál:
una spre nord in Georgia, unde a fost tradusă prin
secolul al VI-lea, alta spre vest, ajungind pină în
mănăstirea sfintului Saba, din Palestina, la două
leghe de Ierusalim. Aci, un călugăr, loan, i-a dat
forma grecească, care i-a înlesnit pătrunderea în
literaturile europene 1. y

Din literatura greacă, romanul a pătruns la slavi
sud-dunăreni şi a fost tradus — după cum ar indica

1 După cum se poate vedea din acest arbore genealogic
al redactiunilor, versiunea arabă, care a fost tradusă de-a-
dreptul din vechea persană, se apropie mai mult de prototipul
indic, iar redacţiunea georgiană, tradusă din siriacă, repre-
zintă o treaptă intermediară între redactiunea arabă si cea
greacă. În literatura arabă numele lui Varlaam este Yuasaf,
dar acest nume este o formă coruptă din Buddasatf, explica-
bilă printr-o alteratie datorită sistemului de transcriere al
arabilor si perșilor, unde litera B se confundă cu Y. Buddasati
derivă la rindul sáu din Bodhisattva, numele sanscrit al lui
Buddha.

299

criteriile de limbă — în epoca de veche înflorire a
literaturii bulgare. Un ms., copiat în anul 1518,
in mănăstirea Sfîntul Nicolae Grigoriat din Muntele
Athos, a fost descris, rezumat si publicat în extrase
de St. Novakovic, încă din 1881.

Manuscripte cu mult mai vechi decit acesta au
lost semnalate însă de către latimirski, în Catalogul
său de manuscripte ruseşti şi slavone din bibliotecile
româneşti. Aceste texte, pe nedrept uitate!, au
trebuit să fie aduse în ţările noastre prin pribegii
slavi sud-dunăreni, poate o dată cu distrugerea
statelor lor. Cel mai vecbi, copiat în a doua jumătate
a secolului al XIV-lea, s-a găsit în mănăstirea Neam-
tului şi poartă pe filele lui numeroase note ale cálugá-
rilor noştri de pe timpuri, dintre care cea mai mişcă-
toare este aceea pe care am reprodus-o mai sus:
«O, mila ta, Doamne, mare este, plină di toate de
învăţăturile svinte ». Un fragment, infátisind aceeași
redacţie, în formă sud-slavă, copiat pe la sfirşitul
secolului al XIV-lea, alături de alte scrieri ascetice,
s-a găsit tot în biblioteca mănăstiri Neamţu (cf.
mai jos bibliografia). După această veche redacție
s-au făcut numeroase copii, care au circulat prin
mănăstirile noastre. O asemenea copie se află la
baza traducerii lui Udriste Năsturel, după cum a
arătat latimirski prin compararea redactiilor sud-
slave din sec. al XIV-lea, amintite mai sus cu acel
text slav care s-a păstrat, în paralelă cu textul
românesc, în cea mai veche copie a traduceri lui

Udrişte Năsturel (din anul 1671).

Traducerile românești. D-l N. lorga în /storia
literaturii religioase (p. 166) a exprimat părerea că
Năsturel a tradus romanul după tipăritura rusească

1 Ele au scăpat din vedere si invátatilor slavi sud-
dunăreni. Cf. de ex.: B. Anghelov si M. Ghenov, Hemo-
pua ua boanzapckama JIumepamypa 83 npumapu u Bu6auoepagun,
Sofia, 1922, p. 310. Ele nu sunt notate nici de Pavle Popovié
in IIpezze0 cpncke Kubuoceanocmu (ed. din 1912) cf. p. 279.
În ediţiile mai noi bibliografia a fost suprimată.

300

din mănăstirea Kutein a lui Petru Movilă. D-l
P. Panaitescu în Z'influence de l'oeuere de Pierre
Mogila dans les Principautés roumaines crede că
originalul slavon al traducerii lui Năsturel « putea
să fie textul în limba sud-slavă (Novaković), care
circula în manuscris, sau textul slavo-rus imprimat
în mănăstirea Kutein ». Notitele preţioase pe care
ni le transmite latimirski, în Catalogul său, cu
privire la textul slavon care se află în copia tradu-
cera lui Năsturel, tăcută in 1671, ne ajută să lámu-
rim această chestiune. latimirski, dind ca probă
de limbă un fragment din acest manuscript, constată
că textul slavon este de «ortografie » rusească. În
acelaşi timp, din fragmentele corespunzătoare pe
care le aduce din manuseriptele sud-slave ale vea-
cului al XIV-lea aflate la mănăstirea Neamţu, se
constată deplina identitate a lor. Trebuie dar să
tragem încheierea că Petru Movilă va fi cerut din
Moldova — nu e singurul caz — o copie de pe ro-
manul lui Varlaam, care a intrat apoi sub teascul
tipografiei din mănăstirea buten. Udriste Năsturel,
care avea legături cu învăţaţi din Kiev şi cu Petru
Movilá (cf. P.P. Panaitescu, op. cit., pp. 37—48),
va fi obţinut un exemplar tipărit, pe care în 1648
l-a tradus în limba română.

Originalul lui Udrişte Năsturel s-a pierdut. Se
cunosc însă o sumedenie de copii — numai în Biblio-
teca Academiei Române se păstrează vreo 15 — ceea
ce dovedeşte cit de mult a fost cetit acest roman la
noi. Două dintre ele aparţin veacului al XVII-lea
si au fost făcute la vreo două decenii după tradu-
cerea lui Năsturel. Prima a fost tăcută în 1671, cu
cheltuiala lui Petronie, arhimandritul Tismanei, si
păstrează, alături de textul românesc, textul slav
în redacția rusească, copiat pe coloana din stinga.
A doua a fost tăcută, în 1673, de «Fota grámatic
domnesc, dupre isvodul rumânescu, dumnealui Dumi-
trasco, biv-vel serdar », în orașul Bucureşti. Această
copie a tost publicată în 1904 de generalul P.V. Năs-
turel, sub titlul: Viaja sfinților Varlaam și Ioasaf,

301

tradusă din limba elenă (21), la anul 1648, de Udriste
Năsturel din Fiereşii, al doilea logofăt. Celelalte copii
aparțin secolului al XVIII-lea si al XIX-lea.

Interesant este faptul că într-o grupă destul de
numeroasă de manuscripte, discutiunile dogmatice
si teologice au lost suprimate, probă că, chiar in
epoca în care sentimentul religios era destul de înrădă-
cinat în straturile societăţii noastre, chestiunile de
dogmă pasionau mai puţin cetitorii.

In aiară de traducerea lui Năsturel, s-au mai
făcut în literatura noastră încă trei traduceri.

Una a fost făcută în 1743 de un boier oltean,
Vlad Botulescu din satul Mălăești (jud. Dolj), pe
cînd se afla închis de austriaci, in Milano. Vlad
Botulescu a urmat pe Constantin Cantacuzino în
aventura lui romantică, de a se urca pe tronul
vechilor despoti ai Serbiei. Planurile lor au fost,
descoperite de autorităţile austriace și amindoi
închiși pentru timp îndelungat. Pe cînd stătea în
temniţă, departe de ţara sa, Botulescu a tradus,
după un exemplar italian pe care-l obținuse de la
paznicul închisorii, Viaţa sfintului Iosafat. Tradu-
cerea aceasta a rămas însă în Austria și se păstrează
în « Biblioteca curţii » (Hofbibliothek) din Viena. O
copie făcută de Gr. Tocilescu se găseşte în Biblioteca
Academiei Románe, sub nr. 417.

O a doua traducere, tot din limba italiană, a
lost făcută in epoca de înflorire a scoalei latiniste,
de către Samuil Micu Clain, după o ediţie şcolară
a lui Leonardo Salviati.

O a treia traducere, foarte prescurtată, se găseşte
în Vieţile sfinţilor, inseratá la zina de 19 noiembrie.

Din aceste patru traduceri româneşti, îăcute în
cursul timpului, manuscrisele lui Botulescu și Samuil
Clain fiind închise de timpuriu în biblioteci, au fost
scoase din circulația publică; redacţia din Vieţile
Sfinţilor s-a păstrat mai mult în biserici, fiind cetitá
la ziua respectivă a sfinţilor; singură traducerea
lui Udriste Năsturel a avut o circulaţie intensă în
literatura românească. Numai în Biblioteca Acade-

302

miei Române se păstrează peste 15 copii — aproape
tot atitea cit manuscrisele Alezandrie.

Influenţa romanului. La ráspindirea romanului
a contribuit mult aureola de sfintie cu care biserica
a învăluit amintirea eroilor, cari sunt comemorati
in biserica noastră la 19 noiembrie. Lupta eroică a
lui Ioasaf pentru triumful sufletului, împotriva ispi-
telor acestei lumi, a avut un puternic răsunet în
lumea călugărilor. În unele mănăstiri, ca de ex. la
Hurez, chipurile lui Ioasaf şi Varlaam impodobesc
zidurile bisericii, iar în mănăstirea Neamţului se
găsesc zugrăvite pe zidurile de sub clopotniţă, ca o
pildă ináltátoare pentru soborul de călugări, toate
fazele principale ale romanului +. | | |

De altfel, romanul acesta hagiografic trăia în
sufletul călugărilor de la Neamţu aşa de puternic,
incât mulţi dintre ei, la îmbrăcarea rasei monahale,
isi luau, sub influența romanului, numele tînărului
print indian care a părăsit avuţiile şi măririle
desarte ale lumii, Ioasaf, sau ale bătrinului sáu
mentor pe calea ascezei, Varlaam. Numai în indicele
de nume proprii, publicat de latimirski ca anexă la

1 latá aceste scene cu inscripțiile lor după notele pe
care le datorăm amabilitátii părintelui C. Bobulescu: « naștere
lu Iosaf»; «au întrebat împăratul pe vrăjitori pentru losai
ce va să fii»; « Varlaam botează pi losaf»; «cînd au venit
vrăjitorii în chipu lu Varlaam » (avind pe cap pălărie bicorná,
neagră, cu fulgi albi deasupra); «cînd au pus pi losaf cu
fetile spre veselii»: la mijloc chipurile Maicii Domnului $i
al Mintuitorului, înconjurați de îngeri; «sfátueste Iosaf
pentru credinţă cu tatá-sáu »; «cînd au botezat Iosaf noro-
dul»; «cînd au dat milostenie»: dă bani de aur; «cind au
stricat capiste »; «sfinţirea bisericii cea din nou zidită» —
biserica zugrăvită în chipul mănăstirii Neamţului; « cînd
au murit tatu lui losaf»; «îngroparea împăratului Indiei,
Avinir »; (Sicriul e dus de şase inşi şi e colorat în roşu; după
el e fiul cu alţi cinci oameni, iar în faţă cinci călugări: patru
cu camelofce, unul cu capul descoperit. Convoiul e dinaintea
unei biserici de a noastre — a mănăstirii Neamţului), « cînd
au pus împărat în loc»; « Iosaf să călugărești »; « cînd căuta
pe Varlaam». |

După cum se vede întreaga poveste a lui Varlaam şi
Ioasaf zugrăvită pe zidurile mănăstirii Neamţului!

303

Catalogul de manuscrise slavonesti din bibliotecile
noastre, se gáseste: un loasaf egumen la Neamtu,
un altul cálugár, un Varlaam egumen la Neamtu,
alii doi, egumeni la mănăstirea apropiată, Secul.

Cit de mult a impresionat Viaţa lui Varlaam și
Ioasaf, lumea călugărilor se vede şi din faptul cá
finalul acestui roman, « cîntecul lui sfeti loasaf cînd
au intrat în pustie», care în textul lui Năsturel
este în proză:

« Primeste-má pustiio ca uă maică pre fiiu-său, în sînul
tău cel lin şi negilcevitor, carele au fugit de rea si amăgitoare
lumea aceasta. O prea frumoasă pustie! Îndrăgitu-te-am mai

virtos decit cămările cele împărăteşti şi decit polatele cele
poleite... »

a fost prelucrat de călugări în versuri şi pus pe
melodie:
« Primeste-má, o, pustie,
Intru a ta pustnicie!
Primeşte-mă și pre mine,
Ca maica pruncul la sine;
n linişte si'n tăcere
Sam puţină mingiere!
Primeşte-mă şi pre mine,
Carele-am fugit de lume,
Că e rea si'nselátoare
Şi foarte amăgitoare

Cîntecul acesta se păstrează într-o sumedenie
de variante, care, după cît se pare, nu derivă toate
din același prototip. Un studiu asupra lor ar fi de-
sigur interesant, dar ar trebui să se ţină seamă şi
de versiunile ruseşti publicate de Bezsonov 1. l

„Prin preoţi și călugări, cîntecul a trecut în lumea
mirenilor şi a plăcut atît de mult, încit a pătruns
pină şi în lumea copiilor, carii îl cîntă şi azi în serile
de Crăciun la colindele cu steaua 2.

E Bezsonov cf. si Gaster, Literatura populară română,
p. 53.
PA Anton Pann, Ciniece de stea, Bucuresti, 1848, pp. 21
si 96.

304

Ceea ce a înduioșat simtirea si a incintat imagi-
natia cetitorilor de pe timpuri, in afará de puri-
tatea seraficá a sufletului lui Varlaam, desfăşurată
pe un contrast de situaţii şi pe antagonismul dintre
cele două lumi deosebite, creştinism si páginism, —
au fost minunatele parabole, conținînd învățături
de adincă pătrundere a vieţii omeneşti.

lată de pildă parabola inorogului, cea mai carac-
teristică, prin care călugărul Varlaam caută să con-
vingă pe tinárul print despre desártáciunea acestei
vieţi amágitoare şi să-l pregătească pentru asceză:

« Cei ce se alipesc de lucrurile acestei vieți şi se bucură
de dinsele, neaducindu-si aminte nicidecit de cele ce vor să
fie, se inchipuesc unui om ce fugia de un inorog. Neputind
rábda groaznicele rácniri, fngia tare ca sá nu-l mánince.
Deci alergind el repede, căzu într-o prăpastie mare; si, cázind
intr'insa, îşi întinse mîinile de se apucă de un copac si se
ținea tare, iar picioarele si le intepeni in neste gemăniri,
párindu-i-se de acum că este în pace şi întru tărie, fárá grijă.
Dar cînd căută în jos, văzu doi şoareci: unul alb, altul negru,
cari rodeau rădăcina copacului de care se tinea el, atit cit
era aproape să-l surpe. Căutind apoi în fundul prăpastiei,
văzu un şarpe groaznic la vedere, suflind cu foc si infricosat,
încolăcindu-se si cumplit căscînd gura să-l inghitá. lar după
aceea, căutînd iar la acea ramură pe care-și intepenise picioa-
rele, văzu patru capete de aspidă, ieşind dintr-acel mal mare,
lîngă care sta el. Ridicindu-si, în sfîrşit, ochii în sus, văzu
picurind din ramurile acelui copac putinticá miere. De aci,
párásindu-si grija de nevoile ce-l cuprinsese, cum: din afară
îl căuta iute, neastimpárindu-se, inorogul să-l mănînce, jos
căsca gura cel şarpe să-l inghitá, copacul de care se agátase
era gata sá se surpe — toate acestea uitindu-se, se porni spre
gustarea acelei putinticá miere » 1.

Tilcul parabolei este următorul: inorogul «este
chipul morţi care goneşte să ajungă pre neamul
lui Adam», prăpastia este lumea, «plină de toate
ráutátile şi cursele cele purtătoare de moarte»,
copacul « cel ros dedesupt neincetat de doi soareci »,
de care ne ţinem noi, este cursul vieții fiestecárul
om, «scurtată şi sfirșită cu ceasurile zilei și ale

1 Am introdus uşoare modificări în text spre a-l face
mai clar.

305

nopţii, apropiindu-se incetigor către scrimpotire »,
cele patru aspide inchipuiesc cele patru stihii ale
trupului omenesc, care fiind purtate fără de chib-
zuintá, strică întocmirea trupului, balaurul cu fata
de foc « închipuieşte pre infricosata rinzá a iadului »
care aşteaptă pre «cei ce iubesc. mai vîrtos frumu-
setile acestei lumi, decit bunátátile ce vor să fie»,
lar picătura cea de miere arată « dulceata lucrurilor
acestei lumi», după care amágindu-se, oamenii nu
se îngrijesc de mintuirea sufletului lor.

Această parabolă circula în literatura indiană
cu mult înainte de ivirea budismului. În vechea
epopee populară a Indiei, Mahabharata, care se
cinta la curtile regilor in zile de sárbátoare, parabola
inorogului este povestitá de inteleptul Vidura rege-
lui Dhrtarástra. Eia a fost apoi imprumutatá si folo-
sită în predicile lor de către propagandistii budigti —
de aci a trecut împreună cu legenda budistă în roma-
nul lui Varlaam; iar prin acesta a exercitat o mare
influenţă asupra literaturii medievale: a pătruns în
Gesta Romanorum, a găsit expresiune în artele plas-
tice, ca bunăoară in renumitul relief de pe baptiste-
rium din Parma sau pe capela Sf. Isidor in San
Marco din Venetia! si a devenit populară in Ger-
mania, prin poezia lui Rückert: Es ging ein Mann
im Syrerland.

` Se pare cá motivul acestei parabole a pătruns
si în pictura noastră religioasă. D-l Dan Simonescu
îmi comunică, după o informaţie a d-lui profesor
Sapcaliu din Cimpulung, cá scena se găsește zugră-
vită pe zidurile unei biserici din Muscel (com.
Băjeşti).

Un apolog tot atît de celebru este acela prin
care vrăjitorul Tevda caută să convingă pe împărat
că numai femeile pot smulge pe tinărul prinţ din
calea ascetismului:

1 Cf. pentru acestea acum în urmă si Paolo d'Ancona,
L'uomo e le sue opere nelle figurazioni italiene del medioevo,
Firenze, 1923, pp. 7—9 si tabl. I si II.

306

Un împărat care deznădăjduise cá va avea un
moștenitor la tronul sáu, dobindi în cele din urmă
$1 el un báiat. Dar, pe cind era in culmea bucuriel,
unul din filozofii vestiti si doftorii mari de la curte
à spuse cá dacá copilul va vedea soarele sau focul
inainte de 10 ani, va pierde vederea si va rámine
orb pentru totdeauna «că tocmeala ochilor lui asa
sá aratá ».

Împăratul, dacă auzi asa, spre a înlătura primej-
dia, porunci îndată să se zidească o casă în piatră,
viri pe copil înăuntru cu doicile lui si hotári ca nici
o rază de lumină să nu răzbată pînă la copil. După
ce se împlini sorocul celor 10 ani, scoase din căsuţă
pe copil, « care nimic diu ale aceştii lumi nu văzuse »,
și hotări să i se arate copilului toate lucrurile acestei
lumi: « bărbaţi şi femei, aur şi argint, mărgăritare
ȘI pietre scumpe, carete împodobite gi cai împără-
testi », iar slugile cari stăteau pe lingă copil, îi spu-
neau numele tuturor. Cînd întrebă copilul de numele
femeilor, unul din spătari însă, îi spuse în glumă:
« Acestea să chiamă dracii cari înşală pre oameni ».
După ce copilul fu purtat să vază toate cele ce erau
de văzut, fu adus înaintea împăratului care-l întrebă:
Ge i-a plăcut, mai mult. Copilul răspunde: «Alt
nimic nu mi-au plăcut, fără numai dracii ceia ce
înșală pe oameni».

Această hazlie parabolă, care își găseşte şi ea
paralele in Ramáyana şi Mahābhārata, a fost deseori
utilizată de scriitorii medievali, versificatá de La
Fontaine şi cuprinsă de Boccaccio în Decameronul
său. În literatura noastră a intrat încă din secolul
al XVI-lea prin versiunea românească a lui Fiore
di pirtă. Această parabolă s-a ráspindit si în litera-
tura poporului, în mai multe variante. După una
din aceste variante (G. Popescu-Ciocánel, Brașoave,
p. 131), împăratul din pilda romanului a fost înlocuit
printr-un boier care, avind un singur copil şi vrind
să-l crească în frica lui Dumnezeu, l-a încredințat
unui călugăr. Acesta a luat copilul cu sine şi La
crescut în mijlocul naturii, în pădure, numai în

307

20—318

rugăciuni şi post pînă la virsta primei tinereti.

După trecere de 10 ani, boierul, luindu-si
copilul acasă, îl plimbă prin tirg ca să-i arate toate
lucrurile minunate ale acestei lumi, pe care el nu le
cunoştea, si apoi îl întrebă ce i-a plăcut mai mult,
ca să-l cumpere:

« De, tată, răspunse băiatul — am văzut o mul-
time de drăcuşori, tare frumoşi... să-mi cumperi
un drácusor. Si uitindu-se împrejur, apucă pe tai-so
de mînă şi-i arată o fetigcaná, asa cam de vreo 12 ani,
cu rochita scurtă şi cosita pe spinare. »

Putin modificatá in partea introductivá (e vorba
de un sihastru care, coborindu-se din munţi, găseşte
un copil lepădat pe care-l ia şi-l crește in sihástria
sa), parabola a fost versificată de d-l P. Duliu în
Snoave (1909, p. 98) de unde a fost reprodusă apoi
de T. Pamfile în Cartea povestirilor hazlii (ed. II],
Craiova, Ramuri, pp. 110—114).

O altă parabolă celebră este « cele patru racle ».
Un împărat, ca să facă pe curtenii săi să înţeleagă
pentru ce se oprise cu smerenie inaintea unor călu-
gări ofiliti de post, si că nu trebuie sá judecám oame-
nii după haine și lucrurile după aparente, le pune
dinainte patru racle: două ferecate cu aur, două
unse cu smoală. Curtenii aleg, ca fiind mai de pret
raclele ferecate în aur şi găsesc înăuntru «oase
imputite si scîrnave » pe cînd, în cele unse cu smoală
se găsesc pietre scumpe şi mărgăritare.

Această parabolă, care a fost deseori povestită
de scriitorii medievali, care a îost utilizată de Bocca-
ecio în Decameron (giornata X, 1) şi care se pare că
a inspirat lui Shakespeare o scenă din Vegutátorul
din Veneţia (actul 11, scena VII), îşi găseşte nume-
roase paralele şi în basmele noastre populare. Astfel,
în basmul Fata moşneagului cea cuminte (colecţia
Ispirescu), fata mogului alege ca răsplată, pentru
serviciile făcute sfintei Vineri, o ladă necioplită, în
care găseşte însă pietre scumpe şi mărgăritare, pe
cînd fata babei alege lada cea mai mare și mai fru-
moasă şi găsește înăuntru şerpi şi balauri. Această

308

temă se găsește în multe alte basme: Sfinta Vineri
(din colecţia Fundescu, Basme, p. 133), Fata mogului
şi fata babei de Ton Creangă, Pipelcuţa (colecţia lui
N. D. Popescu), Dumnezeu la porunca bogatului
(T. Pamiile, Firişoare de aur).

Pilda cu privighetoarea, care, prinsá de un viná-
tor, îi dă zadarnic trei sfaturi, în schimbul libertăţii,
se găsește şi ea notată în culegerile de material
popular (Gh. Popescu-Ciocánel, Brasoave, p. 167
Să nu crezi niciodată lucru peste fire).

In siirşit parabola celor trei prieteni, tradusă,
după cum observase Gaster, de Zanne si publicată
in Foate pentru minte, inimă şi literatură în 1854
(pp. 206—207), se cetește astăzi și în cărţile de
cetire pentru clasele primare (cf. de ex.: Cartea de
celire pentru clasa IV-a urbană si a Jll-a rurală
de Gh. Coşbuc, Dima, G. Costescu si Stoinescu, ed.
1908, pp. 554 şi 438).

ȘI în literatura noastră veche Varlaam si Ioasaf
a lăsat urme însemnate. Gavril Protul a utilizat în
Viaţa patriarhului Nifon parabola inorogului — care
se mai găseşte de altfel și în Alexandrie, iar Învăţă-
turile lui Neagoe către fiul său Theodosie cuprind
pasagu întregi din romanul lui loasaf. Astfel se
găsesc intercalate in /nvátáturi, partea a Il-a,
« povestea fericitului Varlaam si a lui Ioasaf, feciorul
lui Avenir », cuprinzind pilda cu cele două cosciuge,
cu privighetoarea, slăvirea vieţii călugărești, (ed.
Torga, pp. 106 si urm.), in partea (la capitolele
pentru cinstea icoanelor şi pentru frica si dragostea
lui Dumnezeu (Iorga, pp. 131 si urm., 149 si urm.),
în partea a IV-a «pentru cei ce fac milostenie si
pentru viaţa lumii aceştiea », pilda cu şarpele, cu
porumbul, cu strutocamilul (pp. 169—181).

Romanul lui Varlaam şi Ioasaf, care prin admi-
rabila sa compozitie, prin inalta conceptie moralá
si prin mireasma poeziei sale mistice a induiosat
sufletul cárturarilor nostri din trecut, nu a incetat
nici azi farmecul său. El a avut norocul să găsească
in zilele noastre trei prelucrători de seamă: d-nii

20*319 309

M. Sadoveanu, D. Pátráscanu şi părintele, profesor
universitar, 1. Mihálcescu.

BIBLIOGRAFTE

Texte româneşti editate: generalul P. V. Năsturel, Vieata
sfinților Varlaam şi Ioasaf tradusă din limba elenă
H ) la anul 1648 de Udriște Năsturel din Fierágti, al
doilea logofăt, Bucureşti, 1904, editează versiunea ms. lui
Fota, grámátic domnesc, din 1673, la care se adaugă pentru
o parte din text versiunea ms. copiat in 1671 cu cheltuiala
lui Petronie, arhimandritul Tismanei. Ediţia este însoţită
de o prefață, în care partea privitoare la originea romanului
este învechită, dar partea privitoare la traducătorul Udrişte
cuprinde date interesante.

Manuseripte în Biblioteca Academiei Române: Au fost
in parte semnalate si descrise de generalul P. V. Năsturel
in prefata la ediția semualatá mai sus si de Simonescu
l. Dan în Încercări istorico-literare, Cimpuluug, jud.
Muscel, 1926, pp. 42—44. Apartin secolului al XVII-lea
nr. 588 si nr. 2470 (copiat de Fota grámatic ot Tîrgovişte)
ambele sunt acum la Moscova*. Apartin secolului al XVIII-
lea msse.-le nr. 1397, copiat de Gheorghe sin popa Vasile ot
Tîrgovişte; nr. 2458, copiat de Dositei ierodiacon ot Hurez;
nr. 1629 copiat in 1756 de Ioniţă Copilul; nr. 2577, copiat
în 1781, de Gr. Rimniceanu în episcopia Rimnicului; nr. 2510,
de Gr. Rimniceanu la 1784, în episcopia Rimnicului; nr. 9,
copiat iu 1786 de Ioanichie monah Sáon, in mánástirea
Neamţului; nr. 63, fără dată si indicaţii asupra localităţii
și copistului. Aparţin secolului al XIX-lea: ms. nr. 418,
scris probabil pe la 1807; ms. ur. 1590, copiat în 1809, de
« Ioanichie Bărbătescul monah la Bistriţa »; nr, 475, copiat
in 1852 de Sofronie, ieromonahul schitului Roşioru; nr.
2008, copiat de un monah din mănăstirea Cernica. Dintre
manuscrisele aflate în alte depozite si semnalate de generalul
P. V. Năsturel în prefata la ediţia citată mai sus, sunt de
relevat: ms. 1491 din Biblioteca mitropoliei din Sibiu scris
de logofătul Pătraşcu ot Tîrgovişte, la leat 1714; Gaster în
Literatura populară română, citează o copie din 1814, în pose-
siunea lui M. Eminescu, singura cunoscută pe timpul acela.

Texte slavonesti: St. Novaković in Glasnik 50 (1881),
după uu ms. copiat in 1518, în mănăstirea Sf. Nicolae Gri-

* Astáziin fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
D S. România. V. si pag. 111 din vol. al Il-lea al acestei
ediţii.
319

|
|

goriat din Muntele Athos; nouă ediţie: 2Kumie Bapraama
u Hoacaga, Si. Petersburg, 1887, nr. LXXXVIII din JIaszmnuuxu
Mpeeneú [Iucomennocmu u Hckyccmea. Manuscripte mai vechi în
bibliotecile noastre au fost semnalate de Iatimirski, Caasanckia
u pyccxia pykonucu pymumckuxo Bubriomexo, St. Petersburg,
1905, pp. 691—695 (nr. 61), un ms. sud-slav din a doua
jumătate a sec. al XIV-lea, aflat în biblioteca mănăstirii
Neamţului; pp. 782— 783, fragment în ortografie sirbeascá,
de la sfîrşitul sec. al XIV-lea; pp. 66—67 (nr. 29), ms.
în ortografie rusească din sec. al XVI-lea, aflat în mănăs-
tirea Agapia; p. 438 (nr. 133—440), text slavonesc în
ortografie rusească, copiat în paralelă cu traducerea lui
Udrişte Năsturel, la 1671, cu cheltuiala lui Petronie,
arhimandritul Tismanei.

Texte greceşti: Fr. Boissonade, Anecdota graeca, 4,
(1832), dupá douá manuscrise din Paris; acelasi text reprodus
in Migne, Patrologia series graeca, 96, col. 857—1250; Sofro-
nios Kehaioglu, 'locopía ovyypapelioa rap tod èv dytouc
"loxwov 700 Aapacrnvod StadapfBavouca Tóv Blov réng 6oleov
roatépay uv Bapraudu nai "lada dvéxdoros obox tudidorar
Hn ¿Mrnyiori Osch Zoppoviov povaxod “Aytopeítov èx "Dot
deotod Keyayibyhov éni t) fdoet peulpalvov TAG èv réi
&Ywovóuo Geer lepac oxmteos TRE Veompouhtopoc "Avr,
Atena, 1884. Alte msse. din Muntele Athos semnalate de
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greeck manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, 1900, nr. 1072, 2949, 3074 (3),
3282, 3613, 3790 (4), 3897 (8), 4531 (3), 4581, 4582, 4583
(cu traducere in vechea franceză), 4584, 4585, 4965 (1)
5670, 6045 (2), 6078 (1), 6543.

Studii: F. Liebrecht, Zur Volkskunde, Heilbronn,
1879; E. Cosquin, Etudes folkloriques, Recherches sur les
migrations des contes populaires et leur point de départ, Paris,
1922, pp. 27—49 (reprodus din Revue des questions historiques,
octombrie, 1880); H. Zotenberg, Notice sur le livre de Barlaam
et Josaphat, Paris, 1886; E. Kuhn, Barlaam und Joasaph,
Abhandl. bayer Akademie, 20. Band, 1. Abt. (1894), pp. 1—
88; G. Paris, Poémes et légendes du moyen-áge, Paris, 1900,
pp. 181—214; H. Günther, Buddha in der abendlündischen
Legende, Leipzig, 1922. Expunere si bibliografie privitoare
si la redactiunile arabe, ebraice, georgiene, armene cf. in
Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur, pp. 890—
891; J. Rendel Harris, The Sources of Barlaam and Ioasaph
in Bulletin of the John Rylands Library Manchester, 9 (1925);
Adhémar d'Alés, Z/apologie d' Aristide et le Roman de Barlaam
et Josaphat in Revue des questions historiques, 52 (1924),
pp. 354—359; Gaster în Literatura populară română, pp. 32—
53; în Jichester lectures on Greeko-Slavonic literatures, pp. 111—
112 si in Gróber, Grundriss der rom. Phil, pp. 285 — 415;
N. Iorga, Livres populaires dans le sud-est de lU Europe et

311

surtout chez les ftoumains. Quatre conférences données en
Sorbonne (in Bulletin de la Section historique de l'Académie
Roumaine), Bucarest, 1928, pp. 40—50; Simonescu I. Dan,
Încercări istorico-literare, Cimpulung-Muscel, 1926, pp. 27—
56; I. Bărbulescu, Curentele literare la români în perioada
slavismului. Ed. Casei Scoalelor, Bucureşti, 1928, p. 373.

Cîntecul pustiei: Melodia cintecului, aşezată pe muzică
bisericească la A. Pann, Cintece de stea sau versuri ce
să cîntă la nașterea Domnului nostru Is. Hs. Întîia oară
tipărite cu adaos de cîntece morale, Bucureşti, 1848, p. 96
(la p. 21 textul). A. Pann, Versuri muzicegtt, Bucureşti,
1830 (p. 19—21); în notație muzicală modernă la C. Rădu-
lescu-Codin si D. Mihalache, Sărbătorile poporului... cule-
gere de prin părțile Muscelului, Ed. Acad. Române, Buc.,
1909, p. 101. Textul se află publicat după msse. în diferite
variante: Gaster (după un ms. din 1784; după un altul de la
începutul sec. al XIX şi după Anton Pann) în Literatura
populară română, pp. 47—52; Gaster, Revista pentru istorie,
arheologie si filologie, vol. 2 (1883), p. 321; Al. T. Dumi-
trescu, Semănătorul, 1, v. 2, 1902, pp. 61—62, după o ver-
siune copiată de popa Stan din Holbav (Ardeal), la 1672;
generalul P. V. Năsturel, Vieata sfinţilor Varlaam și Ioasaf,
în prefaţă, pp. XXVIII— XXXI (după msse. din mănăstirea
Sinaia, copiate de G. Dem. Teodorescu) si pp. XXXV1—
XX XVII, după ms. 1590 din B.A.R.; revista Jon Neculce,
V (1928), pp. 18 si 344 si urm.; N. Drăganu în Dacoromania,
V (1928), pp. 518—520, după un ms. din sec. al XVIII-lea.
O variantă copiată de Ioniță Copilul la 1756 în Moldova
in ms. nr. 1629 din Biblioteca Academiei Române, f. 68 v.
(cf. N. Cartojan, Revista filologicá, Cernáuti, 1 (1927), p. 197);
revista Jon Creangá, V, p. 259 dupá un ms. din 1770.

S-au cules si uumeroase variaute din popor: Gr. Toci-
lescu, Materialuri folcloristice, 1, 2, p. 1461, Teodoru Daulu,
Colinzi, Arad, 1890, p. 17 (citat la Al. T. Dumitrescu, cf.
mai sus); G. Tilinca, Cintece de stea culese din Oltenta, Călărași,
1924, p. 14 (contaminat cu motivul cálátoriei la rai si la iad).

Prelucrári contimporane: M. Sadoveanu si D. D. Pá-
tráscanu, Din vietile sfintilor, Sfintele amintiri, Buc., Socec,
1926, pp. 65—139; loan Mihălcescu, Varlaam și Ioasaf,
(ed. Casa Scoalelor; Biblioteca pentru popor; nr. 14), Bucu-
reşti, 1921.

ARCHIRIE ŞI ANADAN

in anul 1850, Anton Pann, neobositul culegător
şi răspinditor de literatură populară, publica un
mic roman, Învățatul sau înțeleptul Archirie cu nepo-

312

tul sáu Anadan. Rormanul a avut o soartă norocoasă:
dupá 4 ani a fost din nou publicat si, de atunci
piná în zilele noastre, diferite edituri — între care
şi Casa Scoalelor — il retipáresc necontenit, răspin-
dindu-l în masele populare. Această poveste este
una dintre cele mai interesante pe care vechiul
Orient ni le-a transmis prin literatura slavă. Gaster,
înaintea noastră, a arătat că Anton Pann n-a tradus
acest text, ci că el circula în literatura noastră mai
dinainte. `

Cuprinsul. Inainte de a urmări originea aces-
tui roman şi pătrunderea lui in literatura romă-
neascá, iată în linii mari cuprinsul:

A fost odată, în părţile Răsăritului, un împărat,
Sinagrip, care avea un sfetnic înțelept, cu numele
Arcbirie. Acesta, ajuns la adinci bátrinete fără nici
un copil, a adoptat pe nepotul său Anadan, rămas
orfan de părinţi. Unchiul îşi crește nepotul cu cea
mai mare grije părintească şi, cind copilul ajunse
la vîrsta învăţăturii, il incredintá unui dascăl bátrin
ca să-l înveţe: «bucoavna, ceaslovul, psaltirea ».

După ce Anadan și-a sfirgit învățăturile, cite-i fu-
seseră orinduite la bátrinul dascăl, a trecut la unchiul
său, Archirie, care, chemîndu-l în fiecare dimineaţă,
îi dădea cîte o învăţătură de cum trebuie să se poarte
în lume, ca să poată fi folositor lui însuşi gi altora.

În țesătura romanului, învăţăturile lui Archirie
formează un tot compact și sunt alcătuite din pro-
verbe, grupate în cicluri si adaptate la diferite impre-
jurări ale vieţii. Redactiunea siriacă, care se apropie
mai mult de original decît toate celelalte versiuni
cunoscute, cuprinde 95 de sentinţe; în versiunea
românească, ele au fost reduse la 35.

După ce Archirie şi-a învăţat nepotul cum tre-
buie să se poarte în lume, crezind că a sosit ceasul
cînd poate să-şi odihnească bátrinetele, l-a luat cu
sine, ca să-l infátigeze împăratului. Aci, Archirie
se rugă de stápinul său, ca să primească în locu-i
pe Anadan, care este tinár și vrednic a îndeplini
toate slujbele, iar lui, care este slăbit de bátrinete,

313

să-i îngăduie a se retrage la casele sale. Împăratul
se învoiește şi Anadan rámine la curte, încărcat din
ce în ce cu mal multă cinste.

După trecere de mai multă vreme, Anadan însă,
pune gind rău unchiului său și caută mijloace ca
să-l răpue. Motivele însă, care au făcut să încol-
teascá în sufletul lui Anadan ura şi l-au hotárit sá
pună la cale pinerderea binefăcătorului său, nu sunt
clar lămurite în versiunea românească. Este aci o
lacună pe care versiunea cea mai veche, în limba
siriacă, o completează astfel:

Anadan, vitind de învăţăturile date de unchiul
său și socotind că acesta s-a apropiat de mormínt, își
insugegte turmele lui, îi risipeşte avutul şi-i hate,
sub ochii lui chiar, rohii cei mai credincioşi. Archi-
rie, văzind aceasta, se plinge împăratului, care dă
poruncă să nu se mai atingă nimeni de avutul bătri-
nului, atîta timp cit el este în viaţă. Archirie, intor-
cindu-se acasă, ia pe fratele mai mic al lui Anadan,
pe Nadan, pe care începe a-l crește cu aceeaşi afec-
tiune cu care crescuse pe Anadan. Acesta, prinzind
de veste si temindu-se sá nu fie dezmostenit, se duce
la Archie şi în urma unor lămuriri violente, pleacă
miniat, hotărît să-l răpună. În acest scop, el trimite
unchiului său o scrisoare, plăsmuită ca din partea
împăratului, prin care îi cerea ca, din clipa în care
va primi-o, să-și stringă de sirg toată oastea si să
vină spre scaunul împărătesc. |

Archirie împlineşte porunca pe care o credea ca
fiind a împăratului. Anadan însă, aduce la cunos-
tinta lui Sinagrip vestea că Archirie a strins oastea,
că vine cu ea asupra cetăţii şi înfăţişează pe bătri-
nul său unchi ca pe un răzvrătit, care urmăreşte
gindul ascuns de a ucide pe împărat şi a-i lua tronul.
Sinagrip, din înălțimea unui foişor, vede mulţimea
de oaste revársindu-se asupra cetăţii si, pe cînd era
cuprins de spaimă, Anadan se oferă să se ducă singur
la Arche şi să-l înduplece a-şi lăsa oastea si a veni
singur la scaunul împărăției. Anadan, ieşind înaintea
unchiului său, îi spuse că este trimis din partea

314

To o.» o. q _QQ0oX0o0*e AAA

împăratului, ca să-i mulţumească pentru supunerea
dovedită şi să-i comunice noua poruncă: oastea să
rămînă pe loc, iar el să vină, împreună cu Anadan,
înaintea lui Sinagrip. Nehánuind nimic, Archie
se înfăţişează înaintea împăratului, dar acesta, pri-
vindu-l cu ură şi imputindu-i necredinta şi trădarea,
înainte ca Archirie să-şi revină in simţiri, îl osin-
deste la închisoare. Stringíndu-si apoi sfetnicii,
împăratul, după propunerea lui Anadan, osindeste
pe Archirie la moarte.

Armasul însărcinat cu înfăptuirea osindei, după
stáruintele lui Archirie, obţine de la Sinagrip îngă-
duinta ca osinda sá se săvirşească la moșia condam-
natului, unde sá 1 se ingroape trupul ca sá-] plingá
robii si roabele. Pe drum, Archirie izbuteste sá con-
vingă pe armas — care, după cum aflăm din redac-
tiunea siriacă, datora viaţa sa bătrinului —ca să-l
ascundă într-o hrubă tainică ce o avea la casele sale,
jar în locul lui să taie capul unui osîndit la moarte,
ce semăna aidoma cu el. Armaşul îndeplineşte dorința
lui Archirie, iar curînd după aceasta, Anadan,
venind la casa unchiulu: său, se instalează în
ea şi se pune pe petreceri, risipind avutul bătri-
nului. |

Nu mult dupá aceasta, faraonul Egiptului, aflind
de pieirea lui Archirie, pe care-l cunoscuse şi-l iubise,
trimise sole lui Sinagrip, cerindu-i ca: sau să-i
trimeată meşteri iscusiti, cari să-i zideascá o cetate
spinzurată in văzduh, sau, dacă nu, să-i plătească
tribut. Sinagrip adună toţi sfetnicu săi sá se chib-
zuiască cu ei, dar nimeni, nici Anadan, nu sunt în
stare, să-l scape din încurcătură. Atunci, împăratul,
cuprins de adincă mihnire, îşi aduce aminte de
înțelepciunea lui Archirie şi regretă pieirea lui.
Armasul, văzînd durerea împăratului, găseşte mo-
mentul prielnic ca să-i destăinuie că bátrinul sfetnic
este încă în viaţă. Trimes în grabă, armaşul scoate
pe Archirie din hrubă şi-l înfăţişează înaintea împă-
ratului, viu, nevătămat. Împăratul dă ordin ca bă-
trinul să fie restatornicit în cinstea de mai înainte

315

şi D dă două sáptámini ca să-și revină în simtiri.
Archirie, aflind păsul împăratului, îşi pregăteşte cele
necesare şi pleacă în Egipt, sub numele de Abanam.
Faraonul, nebánuind că solul lui Singapur este însuşi
Archirie, îl primeşte cu ironie gii porunceşte să-i
facă 20 de funii de nisip ca să-şi lege mínjii. Archirie
ia un siredel si găurește pereţii grajdului în dreptul
soarelui. Razele, pătrunzind în grajd prin aceste
găuri, rotesc nisipul stirnit de Archirie în aşa fel,
încît păreau a fi niște adevărate funii de nisip. Fara-
onul, mulţumit de această ispravă, pretinde solului
ca să-i care apă cu ciurul. « Dacă am fi în părţile de
miazănoapte şi dacă ar ninge zăpadă aici ca şi acolo,
nu numai cu ciurul, dar şi cu carul, ti-as putea aduce
apă», fu răspunsul bătrinului sol. Faraonul, sur-
prins de iscusinta solului, îi porunceste să-i ridice
cetatea. Archirie luă o ladă, în care asezá un copil
pe care-l iuvátase mai dinainte cele ce trebuia să
facă. La ladă înhămă doi vulturi şi doi soimi. Copi-
lul tinea într-o mină o mistrie, într-alta o frigare
lungá, întinsă în sus, în vederea vulturilor si a şoi-
milor. Arche, tinind de háturi lada, slobozi vul-
turii și șoimii, cari se ináltará îndată după frigarea
cu carne. Copilul începu să strige de sus « Dati-ue
cărămidă, dati-ne var, că sed meşterii fără lucru ».
« lată-ţi meșterii, împărate, zise Archirie, trimite-le
cărămidă și var ca să-ţi zidească cetatea ». Impára-
tul se arătă mulțumit de această dezlegare a enigmei
propusă de el și, după ce puse solului mai multe
ghicitori, care fură toate dezlegate, recunoscu în el
pe Archirie $1, binecuvintindu-l pentru înțelepciunea
lui, îl trimite la împăratul Sinagrip cu cinste şi
daruri.

Archirie, intorciudu-se la Sinagrip, cu misiunea
implinitá, fu dăruit cu multe daruri, dar el le dete
toate armasului care-i scăpase viaţa. Ceru numai pe
nepotul său Anadan, ca să-i desávirgeascá învăţătura,
fundcă, zicea el, nu-l învățase destul.

Archirie, luiud pe Auadan, se retrase la moşia sa,
şi-şi bătea nepotul în fiecare zi, dindu-i o nouă serie

3 3

316

- -- o“

de invátáturi, cu imputári privitoare la nerecunos-
tintá. ]
“Acest roman cuprinde, după cum s-a văzut mal
sus, două elemente deosebite: T elementul narativ :
peripetiile vieţii lui Archirie, rolul lui precumpánitor
la curtea lui Sinagrip, căderea lui prin viclenia lui
Anadan, restabilirea în cinstea de la inceput, victona
din Egipt şi pedepsirea lui Anadan; 2, elementul
didactic: sentinţe date de Archirie lui Anadan, sub
formă de invátáminte şi enigme, propuse și dezle-
gate de acela în Egipt. E
Lásind la o parte enigmele dezlegate de Archirie
in Egipt, care in redactia noastrá sunt reduse la
douá, elementul didactic este grupat in douá mari
grupe si încadrat în viaţa lui Archirie, in două
momente deosebite: primul, la început, in epoca
copilăriei lui Anadan, al doilea, la sfirgit, după resta-
bilirea lui Archirie. Primul are un caracter exclusiv
didactic şi este alcătuit din proverbe grupate în
cicluri privitoare la călăuzirea în viață. Redactiunea
siriacá, care se apropie mai mult de original decit
celelalte versiuni cunoscute, cuprinde 95 de cicluri
de sentinte; in versiunea románeascá, ciclurile au
fost reduse la vreo 35 si sunt referitoare la teama și
pietatea oamenilor față de Dumnezeu, la cinstea
si respectul cuvenit părinților $1 mai marilor noştri,
la lăcomie si zgircenie, la călătorie şi primirea oas-
petilor, la cariera în viață, la însurătoare etc., precum:
« Cinsteşte pe părinţii tăi si pe cei bătrîni, căci si tu
poti să fii bátrin; şi ceea ce nu-ţi place să-ţi facă alţii tie,
nu face nici tu altora. Că toată fapta își are răsplata. Fii
recunoscător făcătorilor tăi de bine în timpul cînd ai avut
trebuintá de dinsii si nu-i uita în timpul fericirii tale; că
nu ştii eum se întoarce soarta care umblă ca o roată; ea
astăzi te înalţă ca în dulap şi mîine te dá peste cap.»

s.. >» cn. OU $ P Y U
* » * * € » 9$ 69 93 229 * 9" " e

a » n onns 9 8" » » ^» . " * e

>» 9€ 9 mu «" » 8 " 9$ " 5» *

cu luminarea, si te pomenesti cá-ti umple ceafa de pumni
si spatele de ciomege, şi pînă la impáratul suferi incáeratul. »

A doua grupá de sentinte, asezatá la sfirgitul
povestirii, după triumful din Egipt, se referă mai
toată la viclenie și nerecunostintá şi cuprinde nume-
roase aluzii şi comparații din viaţa animalelor —
adevărate fabule:

« Tu ai făcut cu mine, ca oarecind un măgar, ce îl legase
stápinul său cu o funie slabă si el, rupînd-o, plecase pe drum
în voia lui, pînă cînd l-a întîlnit un lup şi i-a zis: — Cale
bună, jupinule măgar; iar el i-a răspuns: — Asa cale bună
să aibă stăpinul meu, că nu m'a legat bine să şez în grajd,
ca să nu mă întîlnesc cu tine, să mă hiritesti. Pentru că ştia

că o să facă praznic din carnea lui, precum îl si mîncă în-
dată...»

RATOS AE O E OO AS aaa a

« Unele imi vorbesti din gurá si altele ai in cuget, ca
și un lup odinioară, carele se luase după oi si ciobanul il
întrebă: — Ce vrei, lupule? Iar el răspunse, zicind: — Nimic,
decit má dor ochii si viu în urma turmei tale, că parcă îmi
vine mai bine si mă lecuesc din praful care se ridică de picioa-
rele oilor, iar el nu venia decit sá răpească vreun miel. »

«Lupul părul își leapădă, dar năravul nu şi-l lasă. Si
tu asemenea ai făcut cu mine: ca pe lupul cind l-a dat să
înveţe carte. Dascălul îi zicea: A, B, C, D?, iar el zicea:
Oaie, miel, caprá, ied. — Nu asa lupule, îi zicea dascălul, ci
zi bine, cum zic en. lar lupul îi zice: — Ci ai de mă învaţă
mai curind și isprăveşte, că uite se apropie oile de crîng. »2

Elementul acesta didactic, deşi este intretesut
in fondul narativ, alcátuieste cu toate acestea un
tot intreg, care, in unele literaturi a dobindit o impor-
tantá precumpánitoare. Asa de pildă, in versiunea
armenească povestea este intitulată Mazimele si
intelepciunea lui Ahikar; în alte literaturi, elementul
didactic a fost despărţit de cadrul narativ $1 alcá-
tuleste un întreg de sine stătător, precum într-o

versiune arabă care a fost tradusă si în limba
etiopiană.

+ in textul chirilic al lui A. Pann, de care ne folosim
aci: A, B, B, T.

2 Tema a fost versificatá de Marie de France, D'un
prestre qui mist un loup à lettre, ed. Roquefort, Paris, 1820,
pp. 345—346.

318

Originea. Problema originii acestei cărți popora-
ne a dat mult de lucru orientaligtilor. Georg Hoffman,
Kuhn (Byz. Zeit., 1892, 127) şi Meissner o socotesc
ca un produs tirziu al unui creştin sirian; Harris,
Halevy, Daschian, Ginzberg, ca o operă iudaică;
Lidzbarscki, Reinach, Bousset, Fr. Nau, ca o plăs-
muire alcătuită în lumea páginá, Siria, Persia sau

nia. e"
we este cá povestea lui Ahikar era ráspindità
in literatura ebraicá din secolul al 11-lea, cind anto-
rul anonim al Cărţii lui Tobie a introdus-o in urzeala
povestirii sale. Într-adevăr, in Cartea lui Tobie, aga
cum se prezintá in cele mai vechi redactiuni ale
Vechiului Testament — Vulgata și Codex Sinaiticus —
prezintá, in trei pasagii diferite ale textului, reminis-
cente din viata lui Archirie. Astfel, intr-un loc este
amintitá functia de mare cancelar, pástrátor al pece-
tii regale, pe care Ahikar o îndeplinea la curtea regi-
lor asirieni din Ninive: Sennaherib $1 Asarhaddon,
intr-un alt pasagiu este pomenit nepotul lui Archirie,
Nadab, iar în sfaturile pe care Tobie le dă fiului său
pe patul morţii, se află un rezumat al vieții lui Ar-
chirie: .

i, fi e Nadab a fácut lui Ahkar, care
Mo: Nee de viu sub pámint? $1 Dumnezeu
l-a rásplátit dupá ráutatea lui. Si Ahikar a iri lupini
si Nadab a intrat în întunericul cel veșnic, pentru cà a Wee
sá rápuná pe Ahikar... A iesit din cursa pe care i-a intins
Nadab si Nadab a intrat in cursa morţii.»

Dar numele lui Archirie era cunoscut in același
timp si in lumea grecească, înaintea erel creştine.
Geograful Strabo, care se naște cu 60 de ani înainte
de era creştină, vorbeşte intr-un loc de Ahikar, ca
de un mare înţelept din şcoala astronomilor « Borsi-
penieni»* din Babilonia. În veacul al ITl-lea d.
Chr., Clement din Alexandria, vorbind de Democrit,
întemeietorul scoalei atomiste (sec. al V-lea a. Chr.),
spune că a împrumutat operile lui morale de la babi-

1 Fr. Nau, op. cit. <mai jos», p. 47.
319

lonieni și că a inserat în scrierile lui traducerea stelei
lui Ahikar 1.

Ştirile, păstrate deci de scriitori greci, concordá
cu datele Bibliei, infátigindu-ne pe Ahikar ca pe un
intelept din strávechiul Babilon. |

Problema privitoare la originea acestui roman a
cápátat in timpurile din urmá o luminá noná prin
dezgropárile fácute pe valea Nilului, in anii 1906—
1907, de o misiune arheologică germană. Într-o
insulă de lingă cataractele Nilului, acum acoperită
de palmieri — dar pe care se afla odinioară oraşul
Elefantina, cu o garnizoană militară, avind pe timpul
stăpinirii persane în Egipt un însemnat contingent
de mercenari evrei — s-a descoperit un papirus din
secolul al V-lea înainte de Hristos. Papirusul, compus
din două suluri mari, conţine partea narativă a
romanului si poartă titlul: (Acestea sunt ) mazimele
lui Ahikar, un înţelept si zelos seritior, prin care a
învățat pe fiul său... Peripetiile povestei sunt însă
expuse in acest papirus la persoana l-a. Archirie
insuși, care se dă ca purtător al pecetilor regale sub
regii asirieni Sennaherib (705—684) și Asarhaddon
(681—668), îşi povesteşte necazurile cu Nadan.
Între cele două suluri se află o lacună, iar partea
finală a romanului lui Archirie, călătoria în Egipt
si dezlegarea enigmelor — parte care ridică o pro-
blemá din cele mai interesante in istoricul textului —
s-a pierdut. Textul este scris in limba arameaná,
cel mai nordic din idiomele semitice. Aceastá limbá

era foarte ráspinditá pe timpul regilor asirieni şi.

devenise, pe timpul marelui imperiu persan, limba
oficială întrebuințată pentru partea de vest a sta-
tului, nu numai în raporturile cu popoarele semitice,

t Opera pareneticá a lni Democrit, citá ni s-a păstrat
in Stobaios, infátiseazá citeva puncte comune cu maximele
lui Archirie; paralelismul este însă mai evident între maxi-
mele lui Archirie si ale lui Menandru (sec. al IV-lea), prietenul
lui Epicur, mort inecat in golful Athenei. Vezi textele paralele
la Francois Nau, Histoire et sagesse d'Ahikar LU Assyrien,
pp. 39—45.

320

ci şi cu Asia Mică și Egiptul. Prin această străveche
redactiune arameaná, numele proprii ale romanului,
care in linii mari sunt identice in toate versiunile,
se lámuresc pe deplin, după cum a arătat-o Fr. Nau,
si ele dovedesc originea asiriană a textului. Astfel,
numele Ahikar — Archirie din versiunea noastră —
este o formaţiune din a Ah-ia-qar », care se intilneste
in onomastica asiro-babilonianá din epoca Sargoni-
zilor şi înseamnă «frate scump»; Nadan, nepotul
lui Archirie (în redactiunea slavă $1 românească,
Anadan) este înrudit — dacă nu e același — cu
numele asirian « Nadin » şi derivă din rădăcina asi-
rianá «nadanu» =a da; Nabuzardan, numele Îra-
telui lui Archirie corespunde numelui « Nabu-zér-
iddin» (Nabu a dat un vlăstar) din documentele
-— unu a fost plásmuit, dar, în secolul al VI-lea
anterior erei creștine, avînd la bază, după Fr. Nan,
un substrat istoric, după Eduard Meyer, o tradiţie
populară (cf. bibliografia). Venind din asa de GEN
adincimi de timp, trecind de-a lungul veacurilor,
romanul acesta a pătruns în literatura noastră,
unde a rămas pînă astăzi o carte populară, destul

de răspîndită.

Romanul în literatura românească. La noi a

la slavi. i
Ep lui Archirie a fost tradusá in limba slavá,
in secolul al XI-lea sau al XII-lea, in Macedonia sau
in partea sudică a Bulgariei și anume, după cerce-
tările învățatului rus A. Grigoriev, nn direct din
greceşte, ci prin mijlocirea unul text armenesc.
Traducerea, scrisă in glagolitică, s-a răspîndit la
toți slavii din Balcani, căci se găsește într-un ms.
glagolitic din anul 1468 şi într-unul chirilic din Ragusa
catolică (1520). Textul lui Archirze a fost publicat
într-o traducere rusă de Tihonravov (vezi biblio-
grafia), iar în traducere germană de Jagic, în Byz.
Zeitschr., 1, pp. 10—126.

321

— `

Dupá o versiune slavá s-a fácut traducerea romá-
neascá prin sec. al XVII-lea. Cipariu in Principii
de limbă (p. 167), citează un ms. din sec. al XVII-lea.
Gaster a publicat, într-o traducere engleză (vezi
mai Jos în bibliografie), textul românesc, după un
ms. din 1784, de care se foloseşte și în Literatura
populară română. În Biblioteca Academiei Române
se găsesc însă, pină acum, vreo 12 manuscripte.
Dintre acestea, cel mai vechi, scris în anul 127
de « Reséte logofătului Staicului sinú Vasile Teromo-
nah, cînd au fost nástavuic la mănăstirea Aninoasa »
se aflá acum la Moscova *. Pentru reconstituirea
prototipului românesc, aceste manuscripte îşi au
importanța lor netăgăduită, fiindcă unele prezintă
variante interesante.

Astfel, unele, ca de ex.: ms. 4104, căruia îi lip-
seste începutul, a păstrat din prototipul slav citeva
trăsături care s-au pierdut în celelalte. În versiunea
acestui ms. soţia lui Archirie trăiește si, în vremea
de urgie, cînd bátrinul se zbate, ascuns în groapă
aceea care-l hrănește, este «jupineasa lui». Acelaşi
ms. a mal păstrat, ca de altfel gi ms. 3170, încă una
din întrebările, cu care faraonul pune la încercare
istetimea lui Archirie: «Si zise faraonul: dar eu cu
cine mă potrivesc? lar Archirie zise: cu soarele te
potrivesti, Măria ta. — Dar slugile mele cu cine se
potrivesc? lar el zise: Cu razele soarelui seamănă.»
(t. 100 v.). |

Manuscriptul prezintá insá si citeva prelucrári
proprii, interesante încercări de adaptare la viata
noastră socială de pe vremuri. Astfel, cînd armasul
obține de la împărat ca Archirie să fie decapitat la
« moșia lui», textul adaogá: «ca acolo să-l slujească
popu lui, să-l plingá jupineasa lui si robii lui si
să-l îngroape in biserica lui». Încheierea din acest
ms. este $1 ea mai compatibilá cu situatia si demni-

s Astázi in fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
editi România. V. si pag. 111 din vol. al II-lea al acestei
editii.

529

a ear: TTT ——

tatea bătrinului, căci povesteşte textul: o Şi-l duse
la cetatea lui Archirie (pe Anadan); şi bátu uu stilpu
în. mijlocul curţii şi-l legă pe nepotul-sáu, Anadan,
de stilpul acela cu miinile înapoi, ca pe un duşman
şi puse Archirie doi pizităi de-l băte cu bice de două
părţi. »

Romanul a avut o mare ráspindire la noi si a
lăsat urme cari dăinuiesc pină astăzi. Gaster în
Journal of the Royal Asiatice Society a arătat cá o
bună parte din maximele lui Archirie au trecut în
nuvela lui C. Negruzzi: Păcală și Tindală. Auton
Pann, càre a prelucrat romanul lui Archirie, şi-a
sporit şi el colecţia de proverbe (Povestea vorbii)
cu elemente împrumutate din Archirie; alte sentinţe
ale inteleptului asirian își găsesc paralele interesante
in colecţia lui Zanne. De altă parte, ghicitoarea pusă
de faraonul Egiptului lui Archirie: «Am un copac
cu 12 ramuri» este o ghicitoare foarte răspîndită
la noi, care de la Ispirescu ! încoace a fost culeasă
de o mulțime de folclorigti şi a răzbătut pînă si în
cărțile de cetire -pentru clasele primare 2.

lu sfirgit, povestea lui Archirie simplificată si
prelucrată de V. A. Urechia, şi-a găsit au ea adăpost
în cărțile didactice 3. | i

BIBLIOGRAFIE

-Texte tipărite: Înteleptul Archir cu nepotul sáu Anadan,
tipărit inttia oară de Anton Pann, Bucureşti, în tipo-
grafia lui Anton Pann, 1850 (cu chirilice), 33 p. în 46°.
Editia are la sfirşit următoarele versuri: « Cuvintele unui
tînăr în asul cel de pe urmă al vieții sale», p. 39; « Nesta-
tornicia lumii», p. 43; «Altul», p. 44. A doua ediție a apărut,
cu acelaşi cuprins, in 1854, tot în tipografia lui Anton Pann.

1 Cf. Abecedar lucrat de N. Gh. Dinescu, Maria Dinescu

și D. Ionescu, Bucureşti, 1926, p. 133.

2 Gh. Cherciu, Gh. Dinescu, D. lonescu si V. Enescu,
Carte de citire pentru clasa II-a primară, Buc. 1927.

$ Pará fără bátrini, ci. şi I. Suchianu şi M. Stroiescu,
Carte de citire SC gramatica pentru cl. II-a secundară.

323

21—3.0

De atunci se republicá necontenit de diferite case de editurá:
Alcalay (in « Biblioteca pentru toți», nr. 79, la un loc cu
Nastratin Hogea); Cartea Românească: (e Pagini alese din
scriitorii români», nr. 26, la un loc cu un fragment din
« Povestea vorbei »: trei mincinosi, despre vorbire, despre
minciuni); Steinberg (cu adaosul: e De ce n-au ţiganii bise-
ricá »).
for a publicat o versiune románeascá dupá un ms.
din 1784 in Journal of ihe Royal Asiatic Society, 1900, pp.
301— 319. |

Manuseripte inedite din Biblioteca Academiei Románe.
Descrise in I. Bianu: Catalogul manuscriptelor, I si II,
(vol. 11 in colaborare cu R. Caracas): nr. 44 Învățătura
lui Archirie cînd au ínvdjat pá nepotul său Anadan
sec. al XVIII-lea (I, p. 105); nr. 274, f. 149 v.—152:
Invátátura şi înțelepciunea lui Archirie pré înțeleptul, pentru
nepotu-sdu Anadan (1, p. 623); nr. 476, f. 76—84:
Povestea lui Archirie injeleptul (II, p. 209); nr. 577, f. 61—
69: Învățătura lui Arichiria cumă învăţa. pre nepotu sáu
Anadonü, adecă cum Archirie ínedtaiu pre nepotulú mieu
pre Anadani, nepatu de sor. Nedescrise în catalog: nr. 1867,
f. 222 şi urm., fragment, fără început si fără sfîrşit, copiat
de « Resete logofătului Staicului sinu Vasilie ieromonah, cînd
au fost nástavnic la mănăstirea Aninoasa leat 7225» (cf.
N. Cartojan, Alexandria în lit. rom., 1910, p. 35); nr. 4104,
Istorita lui Ahadan cu unchiasul Archirie, copiat de
« Enachi sin Hagi ot Tighine in dughiana jupinului Theodor
Dorobátul, la leat 1777, la Eşi»; nr. 3170, f. 84 v.—90. v.:
Istoriia lui Archiriia pre inteleptulú, copiat de « Gheor-
ghiia Popovici Cucuian, lácuitor in Pause » (cf. N. Cartojan,
ap. cii., p. 35); nr. 1286, f. 7—18 v.: Istoriia lui Archirie,
cum au páfit cu nepotu-sáu Anadan că i-au făcut rău peniru
bine, şi l-au aguns rău pentru rău, si l-au bătut Archirie pin
l-au omorît, text copiat la 1788 de «Miron logofátu »; nr.
3181, f. 28—34 v.: Începere aceştii povești a lui Archirie
filosoful cu hepotul sieu Anadan în. zilele lui Asanagrip împă-
raiul în tara Dorului, copiat de loan Petrovici din Gavojdia
(Banat), la 1825; nr. 3355, f. 162 r.—166: Istorivalut Arghiri
ci au dati pre nepotul sáu Anadan să slujească la împăratul,
copiat de Eftimi Crăciun pe la 1800; nr. 2375 in 8% fragment
f. 4—7 (după paginatia copistului), începe de la: « Cînd au
învăţat Archirie pe Anadan...»; nr. 3013 copiat in 1814
(nota pe scoarță); un ms. din sec. al XVIII-lea, semnalat
de N. Dráganu în Dacoromania, III, p. 245, nr. 12.

Versiuni slave: N. Costomarov si Pypin, IlamsmHuxu
cmapunnoii pycckoü awmepaámypu, S. Petersburg, 1860, t. II,
pp. 359—370. B. Anghelov si M. Ghenov, Memepua na Boma-
pcxama Aumepamypa, t. 11, Sofia, 1922, pp. 313—320. Milan
Rešetar, JIu6po od mnosujex pazroza Oy6poeauxu xupuncru sO0puuk

324

00. 2. 1520 (in C6opnux să Memopujy, jesuK u KHBUIICESHOCM cpnexoz
napoca. IIpeo odersmve Kuuza, XV, Belgrad 1926, pp. 48-55
dupá ms. Kukuljevié din 1520). Textul slav tradus în limba
germană de V. Jagić, Der weise Akyrios in Byzantinische
Zeitschrift, D: 1892; PP. 107—126. Sei : Nis

. Versiuni orientale: siriacă, F. C. Conybeare, J. Rendél
Harris and Agnes Smith Lewis, The” Story of Ahikar
from. the Syriac, Arabic, Armenian, Ethiopic, Greek. ong
Slavonic „versions, Londres, Cambridge Glasgow,” 1898;
François Nau, Histoire ét sagesse d'Ahikar UAssyrien. (fis
d Angel, neveu de Tobie). Traduction des versions syriaques
avec les principales différences des verstons arabes, arménienne,
grecque, néosyriaque, slave et roumaine, Paris, 1909, Letouzey
et Ané (in Documents pour l'étude de la Bible publicate sub
directiunea lui Francois Martin). Versiunea arameaná din
secolul V anterior erei creştine, care este de o deosebită
importanță pentru istoricul textului a fost publicată de
Eduard Sachau, Aramáische Papyrus und Osiraka aus Ele-
phantine. Altorientalische Sprachdenkmáler aus einer jiidischen
Mulitárkolonie des 5. Jahr. vor Chr. Leipzig, 1911, tabla
40—57, text ebraic si traducere germană. |

Studii: M. Lidzbarski în Zeitschrift der Deutschen
morgenlándischen Gesellschaft, t. XLVIII (1894), pp. 671—
675, sustine că povestea lui Ahikar, anterioară Cărţii lui
Tobie, a fost scrisă în ebraică; E. J. Dillon, :Ahikar the wise,
An ancient hebrew folkstory in The contemporary Review;
1898, pp. 362—386, cu prilejul publicárii unor recenziuni
sirlace crede cá romanul nu are nici un fond istoric si a fost
scris în secolul al III-lea a. Chr. în ebraică; F. C. Conybeare,
J. Rendel Harris and Agnes Smith în prefata la editia de
texte amintită mai sus; E. Cosquin in Revue biblique, VIII
(1899), pp. 50— 82, ib. 1898, pp. 510—531, sustine cá povestea
este o temá folcloricá din ciclul « mortul recunoscátor 5. că
ea se gáseste si in India, cá la origine a fost politeistá si in
urmá adoptatá monoteismului si literalizatá; Th. Reinach,
Une conte babylonien dans la littérature juive: le roman d'Ak-
hikhar în Revues des études juives, t. XXXVIII (1899),
pp. 1—13, este o poveste de obirsie babiloniană — poate un
mit solar — tradusă de evrei înainte de sec. al II-lea a. Chr.:
J. Halévy in Revue sémitique (1900), pp. 23—77, combate
teza lui Reinach, sustinind cá legenda este de origine ara-
meaná; Paul Marc, Die Achikar-Sage ein Versuch zur Grup-
Pierung der Quellen in Studien zur vergleichenden Literatur-
geschichte, Berlin, 1902, pp. 393— 411; 1903, p. 52, romanul
este alcátuit din 2 elemente diferite: 1. partea biograficá;
2. proverbele; P. Vetter, Das Buch Tobias und die Achikar-
Sage in Theolog. Quartalschrift, 1904, pp. 321 si 512; 1905,
Pp. 321 si 497, traducind în germană versiunea armeană
sustine cà romanul a fost scris intre secolul I a. Chr. — III

325
21—324

———————————

p. Chr. de un evreu, care a avut ca bază » carte mal veche
de origine babiloniană, scrisă probabil in arámeanà; Fran çois
Nau, in introducerea Ia ediția de texte amintită mal sus,
conchide cá Ahikar a fóst un personagiu care a trăit în Babi-
lonia, că opera a fost scrisă poate chiar de el în limba ara-
meană în sec. al V-lea, că partea finală (călătoria în Egipt)
a fost adăugată ulterior. Pentru versiunea arameana din
papirusul de la Elefantina, în afară de Eduard Sachau men-
tionat mai sus la versiuni orientale vezi şi dr. Arthur Ungnad,
Aramăische Papyrus aus Elephantine, Leipzig; Eduard Meyer,
Der Papyrusfund von Elephantine, Leipzig, 1912, pp. Ve
128; Smend, Alter und Herkunft des Achikar-Romans und
sein Verhâlnis zu Aesop. Beihefte po SCH für die alttest.
j , XIII (1908), pp. 55-125. - m.
M E habla ines tul in legáturá cu literatura simi-
lará a Babiloniei, cf. citeva note la Erich Ebeling, Die baby-
lonische Fabel und ihre Bedeutung für die Literaturgeschichte,
(in Mitteilungen. Ki Kee Gesellschaft, 11. Band,
Leipzig, 1927, pp. 14-40. . . .. Mee
AP dore dë Bug We Arckhirie in versiunile occidentale
ale romanului lui Alexandru şi in arta medievală: Gabriel
Millet, L'ascension d' Alexandre (Extrait de la revue. Syria,
1923) Paris, 1923, cu deosebire pp. 113— 120. di à
M. Gaster, “Literatura populară română; pp. 104—113;
N. lorga, Livres populaires dans le sud-est de l'Europe et
surtout chez les Roumains în Bullet. de la sect. hist. de-l Acad:
Roumaine, Buc., 4928, pp. 33—34. ` ^

. “Despre legăturile romanului lui Archirie- cu viața luc

Esóp ne vom ocupa în volumul TI.

ÎNCHEIERE

Literatura populară scrisă începe la noi curind
după traducerea primului ciclu de cărţi sfinte, cu
viziunile apocaliptice: Aceste texte. eshatologice nu
pot fi puse însă în legătură cu mişcarea bogomilică.
Ele îşi făcuseră apariţia în literaturile creștine cu multe
veacuri înainte de răspindirea ereziei în Balcani şi,
departe de a vădi principiile sectei, cuprind dogme
care vin în „contradicţie evidentă cu concepţia
fundamentală a bogomilismului. Părerea invátatilor
slavi de acum mai bine de 50 de ani, imbrátisatá de
Hasdeu si Gaster şi admisă încă la noi, cred cá nu
mai poate fi susţinută astăzi, cînd în urma luminilor
aduse de istoricii literaturilor creştine, chiar inváta-
ţii sud-slavi au- început să .renunte la ea. Această
literatură . apocaliptică, in deplină consonantá cu
atitea scene zugrăvite pe -peretii exteriori ai vechi-
lor mănăstiri si biserici, vădeşte o tendinţă unitară:
aceea de.a da sufletelor sováielnice, pe- cărările. pline
de ispite ale acestei vieţi ;trecătoare, un reazim
moral. -—

. De la literatura apocalipticá:s-a trecut apoi la
legendele biblice privitoare la: Vechiul si Noul Tes.
tament, la miracolele hagiografice, la literatura astro-
logică de prevestire, pentru a se ajunge, în sfírsit, la
romanele populare cu intriga complicatá si actiunea
dezvoltatá. Literatura poporaná scrisá a mai fost
imbogátitá in epoca influenţei slave si prin cîteva
legende din folclorul bizantin (de ex.-legenda Casiei),
cuprinse in Cronograful lui Moxa, dar intrucit elemen-
tele apocrife si populare sunt mult.mai numeroase
și mal interesante in Cronografele lui Cigala şi Dorolei
de Monembasia, care se traduc în a doua jumătate a
sec. al XVIl-lea din greceste, am preferat — pentru

327

a nu ne repeta — sá tratăm această chestiune în
partea a doua a lucrării noastre. Este foarte probabil
că literatura populară din epoca slavă a fost mai
bogată decit am putut-o noi înfățișa în paginile pre-
cedente. Multe texte însă s-au pierdut. Altele apar
în copii asa de tirzii, încît numai monografii speciale,
intemeindu-se pe colationarea atentă a tuturor
copiilor şi pe confruntarea lor. cu originalele bizan-
tino-slave, ar putea decide dacă sunt traduse în
epoca slavonismului sau mai tirziu. De ele ne vom
ocupa in vol. al II-lea.

Legendele religioase apocrife și cărțile populare
au pătruns asa de adine în viaţa sufletească a poporu-
lui nostru, încît au lăsat urme care dáinulesc pînă
astăzi în pictura religioasă şi in arta -populară, in
tradiţii şi superstiții, în colinde și descintece, in bas-
me si proverbe, ba chiar, după cum s-a văzut, si în
toponimia si onomastica populară..

In tot cursul secolului al XVI-lea şi in prima jumá-
tate a celui de al XVII-lea, literatura poporană scrisă
se alimentează la noi din izvoare sud-slave.

Cultura slavonă însă, întreținută în mănăstirile
noastre multă vreme prin pribegii: sud-dunăreni,
intră, de pe la jumătatea veacului al XVII-lea, în
agonie si la noi, în urma stingerii — sub apăsare tur-
cească —a focarelor de cultură slavă. din ţările
balcanice.

Către sfîrșitul domniei lui Matei Basarab, mitro-
politul Stefan, îngrijorat de necunoaşterea limbii
slave de către preoţi, pune sub teascul tiparului trei
cărți necesare cultului divin: Pogribania preoților,
1650, Mistirio sau Sacrament (taina botezului si a
mirului), 1652, şi Tirnosania bisericilor, 1652, în
care rugăciunile sunt tipărite, potrivit tradiției, în
limba slavă, dar indicațiile — tipicul — sunt traduse
în limba română. În prefata prin care însoţeşte aceste
texte, mitropolitul ţării explică astfel motivele care
l-au îndemnat la aceasta.

«...s1 vázandü iară cum au creştinii tárei inpu-
tare şi preoţii, mai vrâtos, de cătră hulnicii dă lege,

328

cum pentru grosimea și grubia nu ştim sluji tainele
sfintei besérici, si strigă toti cá am uitat cinurile,
socotealele obrășirile, chipurile şi nemeririle si toate
rinduialele și tipicurile sfintelor taini, pentr-acéia...
gindiiu să iau inputarea batjocoririlor de asupra aces-

tei tárigoare... » gi astfel a «tipărit, nu cum au
fost pînă acmu slovenéste tipicurile, carele nu le
pot sti cinstitii și cuceritii preoţi... ce tot rumi-
néste ».

Aceeaşi stare de lucruri o constată si mitropoli-
tul Dosoftei in Moldova. Intemeindu-se pe scrisorile
apostolului Pavel către evrei (111, 29) şi către corin-
tieni (1, 14), el devine adept convins al ideei de
naţionalizare a serviciului divin.

În locul influenţei slavone, se înrădăcinează la
noi, din a doua jumătate a veacului al XVII-lea,
influența culturii grecești, care ajunge punctul ei
culminant în epoca domniilor fanariote, cînd limba
greacă pătrunde în biserică, în cancelariile domneşti,
în școli şi în saloane.

Este greu de stabilit o graniţă precisă între aceste
două „epoci de dezvoltare ale literaturii noastre
vechi. De iapt, încă din epoca slavonismului se ivesc
traduceri din limba greacă (de exemplu: Pravila
lui Vasile Lupu, tradusă de Eustratie logofătul, din
grecește), de altă parte, cărturari cunoscători si
traducători de texte slavoneşti se găsesc si in epoca
de phná expansiune a influenţei greceşti.

În sfirsit, începînd din a doua jumătate a seco-
lului al XVII-lea, îşi face drum în cultura noastră
uu curent de influenţă rusească care, deşi uneori
işi pierde urma subt covirşitoarea influență gre-
cească, totuşi, cînd şi cînd, apare la suprafaţă, mai
ales în epoca de ocupaţie rusească a Principatelor
române. Dar acest curent, care va îmbogăţi litera-
tura noastră populară cu texte noi, ca de exemplu
Minunile Maicii Domnului, va fi studiat împreună
cu faza de tranziţie de la epoca influenţei slave la
epoca influenței greceşti in volumul al ll-lea al
lucrării de fatá.

329

Literatura poporaná ia un nou și puternic avint
către sfirşitul sec. al XVII-lea. |

Contactul cu literatura greacá deschide drumuri
noi si pentru curentul poporan scris. Textele apocri-
fe, traduse dupá originale slavone defectuoase, sunt
înlocuite cu versiuni mai complete si mai clare,
traduse din greceste; legende si evanghelii apocrife,
necunoscute in perioada slavonismului, sunt traduse
acum pentru întfiaşi dată, iar romanul popular se
imbogáteste cu elemente noi si variate, dintre care
unele veneau tocmai din literatura evului mediu
occidental.

Literatura populară scrisă, din epoca studiată
aci, a avut însă o importanţă deosebită in evoluţia
literaturii noastre vechi. Dezvoltindu-se potrivit cu
názuintele sufletului românesc de pe vremuri, eaa
avut la început un caracter religios, a căpătat apoi
în sec. al XVI-lea un caracter eroic şi a dobindit, în
sfirsit, în secolul al XVII-lea, o pronunţată notă
didactică. De aceea, cărțile populare au fost mult
ráspindite; ele au format literatura de predilecție a
tuturor claselor sociale, au 'dezvoltat gustul pentru
cetit, au contribuit la îmbogățirea lexicului au la
mlădierea frazei si au pregătit, în parte, formarea
stilului narativ, care va culmina In opera cronica-
rilor. SG Du e" >. —

ANEXÁ

INDICE DE CĂRȚI OPRITE
- Ms. nr. 1570 din Bibl. Acad. Rom.

(Tradus «de pre limba sloveneascá » de « Staico
grămăticul şi slujitoriu Besearecii Domnesti» din
Tirgovişte, la 1667-1669). Vezi mai sus p. 34.

Cártile ceale minciunoase, pre care nu se cade a le
(ned şi a le ceti direptú credincoșii Hristiant, iară
sintú acestea: Ee |

Cei tocmiti Psalmi a+ lumii, care sintü acestea:
r(k&AHTE gcó gkphiu. Si altă: rgaAure. Si kporS TEOEMS
ERAPVSHKI1S ca Ha aseman. Patriarşii: Adam, Enoh a lu
Sithă rugă; a lu Adam zavét!; Psalmii lu Solomon;
A lu Moysi zabét; a lu Ilie descintare; a lsaie ve-
deare?; şi a lu lacov poveaste. A lu Petru desciîntare.
Umblările 3 apostolilor; a Varnavei poslanie *, a. :lu
Pavel apostolú facere ce e mincinoasá; a lu Pavel
descîntare. Evanghelie: de la Varnava. Evanghelie
de là Thoma Paralipomena ce au trimes. pe: un
vultur in Vavilon către: leremia. |

Sántú s'alte multe de «cuvintátore -mincunoşi. toc
mite, Care săntu aceastea: ^ . ` ii

Întrebările lu loan Bogoslav care zice: Can
npagsAnts ^ [wane? ; jar ale lui -întrebări cátrá
Avraam de sufletele direptilor; ale lui Vartolomei
întrebări cátrá: Preacista, cum au născut pe Hristos.
Epistoliia de duminecá ei de: lemnul crucii ce e
mintitá.. Umhlarea lu Petru:dupá înălţarea Dom-

1 Testament.

2 sma Ente — vedenie, apocalips.

? slav. osroan = perregrinatio.

1 Scrisoare,

5 Auzi prea dreptule Ioane (Pseudo-Apocalipsul lui

331

nului. Cum au vindutú pe Hristos cocon. Si ce pesti
pe uscat au umblat. Coconiia ! lu Hristos. A Preacistii
umblare pre la munci. Cápátina lu Adam, ce doi-
sprázeace.slujitori intr-insa $1 şaptezeci de împărați
suptú dinsa au șezut. Numele îngerilor. Pricea lu
Hs. cu diiavolul. De slujba tainilor lu Hs., ce au min-
cat la prinzú si poarta ceriului se-au închis; si inge-
rii pre popa l-au blăstemat. De un Macarie pustilnic,
călugăr al Rimului, ce. au mersi trei călugări la
dinsul, doosprăzeace mile de raiu.

De Kitovras si de ale lu Solomon mincinoase jude-
cáti; şi de doosprázeace scări a lu lacovlin ce le
gráescü. Cintecele lu Davidü. De cintarea lu Sofonie.
De lemnul crucu. Cum au pus pe Hs. între popi, si
cum Hs. cu plugul au arati; aéasta popa Eremila
bulgárescul o au mințit.

Sintú sí de munci cu minciună alcătuite, jar nu
asá precum sintú, de se ceteasci la Mineae şi la pro-
loage scrise: muncirea lu Gheorghe, care zice de
Dadiian impáratü munciti; muncirea Nichitit, chie-
mindu-l pre dinsul fetor de împărat; a lu Evstratie
muncire; a lu lpatie muncire, ce de sapte ori au
murit şi de șapte ori au inviiat; muncirea lu Climentú
al Anchirie și alte multe cu minciuni tocmite.

Sinti iar ş'alte între dumnezeiasca scriptură,
scripturi mincinoase de eretit scrise, spre pacoste
nestiuitilor in care sintú: m(oh)tve mincinoase de
friguri şi de nájituri şi de nevoi, cu care eretici au
stricat datele besearecti, si apostoleasca pravilá,
scriindu cuvinte mincinoase.

Cărţile ereticești carele nu să cade a le ceti credin-
VETT direptu: Martodoi, cum ai zice Astrologul,
Astronomiia, 3eMJIEMADIA OMPOMETHBIX. Carovnicul
in care sintú doosprázeace... a featele hiarálor si a
pasárilor, care laste intiiú des păzeşte trupul său
mortii; zboară cu vulturul şi cu uliul şi cu corbul
si ghionoaia. Si urlă fiarále céle Tuti: şi rásul si
mascurul sálbatec și lupul și ursul si serpu cei Tuta.

1 Evanghelia copilăriei.
9202

Cartea Gromovnicul; Fulgeralnicul; Luna cu tarcăn-
Colindátoriul. Metanie Mislenicul. Socotitoriul de
vise. Vrájalnicul, vrájindu cu pasárile si cu hiarále,
care sintú aceastea: casa trásneaste; ureachia-mi
tiujaste; ochiul mijaşte; focul colcăiaşte; . ciinele
urlă; șoarecile titiiaste; şoarece: baina-mi roade;
broasca michecăiaşte ;. pisica miorneaste (sic d. bratul
mi se-bate; somnul- infricoseazá; orbul má întimpină;
de mi arde cevâ; focul: tiuiaste; scinteia din focú
sare; cade omul; luminare se stinse; calul nechiiază;
bou pre bou se sue.

A multe fealuri de pasári:. geng cintá; peastele
se bate; iarba sună; lemnü de lemnú scîrcăiaşte;
frunza sună; coțofana cîntă; lupul urlă; amărăciu-
nea va veni şi alte multe în multe fealuri de vrăji.

A călătorilor carte în care iaste cobi de timpinare
a toate ereticiile şi de ceasurile ceale bune şi reale
carea iaste de Dumnezeu lepădat; şi de zilele hicleane;
si cum în zioa dentiiu a lunii făcut fu Adam. Atasta
ereticii o. au scris, lar n-au fácut Dumnezeu pre
Adam in zioa dentiui, pentrn cá soarele si luna si
stealele ceriului le făcu Dumnezeu miercuri; iar pre
Adam l-au fácutú Dumnezeu vineri. Dará voi, nes-
tiutilor, cum veţi putea spune facerea lu Adam cu
luna intr-o zi, erezindu minciunelor ereticesti si
lásindu sfinta scriptură, carii treizáci de zile. tot spre
minciună scriseră.

Agijderea si alte cobe cari sintú cărți ereticesti:
Cartea cetitoare de steale, căriia iaste numele IIIecro-
ABCBHBIB, in care oamenii nebuni vrăjindu cred,
cáutindu zilele naşterii sale; nemerirea časurilor;
soroaca vieţii; nevoile nápástilor; fealurile morţii;
norocul în negutátorie; ‘În slujbe. Si vremile le cautà
cu nebuniia lor, lásindu ajutoriul lu Dumnezău;
iară nestiindu . judecátile lu Dumnezeu, cá nu e
porinca lu Dumnezeu nici a sfintilor apostoli nici de
sfinții părinţi dată; ce de pizmașii si nrítii lu Dum-
nezeu, a doa credintá idoleascá de la draci cu ereticii
semánatá, nestiutilor, spre peirea sufletelor, ca cum
pleavele pre mijloc de griu atitindu văpaia munci-

333

lor de vecie, dupá cuvintul Domnului care Lan zis:
viermii lor nu mor si focul:nu se stinge. lar de.apos-
toli Taste dat si de sfinţii părinţi 318 carii în Nicheia,
ne porincirá noa intiiu a erede în sfinta Troiță şi
crucii Domnului şi învierii lui a ne închină; şi muma
lui Preacurata .Născătoare de Dumnezeu a o cinsti
și a o slăvi; şi pre sfinţii apostoli şi proorocii şi muce-
nici şi st(4)I(pnio)i şi cărțile ceale sfinte a le ceti,
in care iaste sufletul a se spăsi și a scăpa de muncile
de vecie; și a creade scripturii ceii adevărate; şi a
aşteptă inviiarea morţilor; şi a asteptá infricosata
judecată şi plátireii inprotriva lucrurilor. -

lará de ale lepádatilor şi procletilor cărţi de toate
a fugi ca Lotú de Sodomliani si nimic a nu ne pleca
intr-insele, ca sá nu fiti.ca muiarea a lu Lot: neascul-
tindu invátátura lui Dumnezen, se intoarse a vedeá
ce laste în Sodom, şi:fu stilpii de sare, și piná astáz
crementită. Asijderea s'acum..cine nn va ,ascultá
invátátura lu Dumnezeu, ce va aveá a tinea la sine
scripturi ereticesti si într-insele va creade, acela
iaste . vrájumas lu Dumnezeu. Si într-acea .vrá]ire,
cine va avea a creade cu acei eretici, să fie blestemat
și. procletit; și neinblinzitü judeţ să ia cu vrăjumaşii
lu Dumnezeu şi cu doi carii l-an rástignitii ;
san cine va duce.sau....de oao.en prescuri in-besea-
recá sau cu colivá, ȘI acestea toate împreună. popii
le vor sfinți şi le vor eádi, şi pentru aceaïa să fie
lipsiți de dostoiniciia mesereii lor; fără numai colivá
curată şi pe canon :numai a aduce în besearecă;
iarăşi acealea a nu-le duce în oltar, ce bocatele .săra-
cilor să le dea. si. mişeilor ce-sii, sfinte; iar nu să le
sfinteascá cu coliva a sfinţilor, apostoli. De. cărţile
streine. de toate fereaște-te, dará ce e tie şi. cuvinte-
lor desarte ale streinilor sau legilor . sau proorocilor
minciunoși, carele adecá răvrătescii pre. cei usuri
în credinţă, căce nu e tocmit în leagea lu Dumnezeu,
de -te pornesti spre aceale streine mascarale; că de
pohtesti să cetesti poveasti, iată că ai sfintele cărţi
ale împăraților; iar de vei de maestrie.si de lucrá-
toare, iată că ai prorocii şi pre lov si Pildele, în

334

A $———— M ^

|
|

carele fă toată maestrija şi mai mare ascutire minţii
vei dobindi, că ale singur Domnului sint zise; iară
de vei pohti cîntece, iată ai Psaltirea san mărturisi-
rea legii, preaslávita leage a Domnului. lar de toate
streinele şi dievoleştile cărţi, fereaşte-te tare.

Și aceastea sintú cărți lepădate:

De Kitovras basne şi glume. Poslaniia lu Avgarü,
care oamenn nestiuti si neintelegátori poartá la
sine. Altá mintitá de Vasilie den Chesariia. De Gri-
gorie Bogoslovü si de loan Zlataustü. Intrebaturi
$1 ráspunsuri, ce e si din cite párti fácut fu Adam.
Si cum Prov impárat fártat pá Hs, au chiemat;
$i aéasta popa Eremila bálgárescul o au mințit,
cá grálaste acest ticălos, cá şezindii sfintul Sisinie
pre muntele Sinae şi pre un înger Sihail numiaste,
care iaste spre zmintealá a multi oameni, si șapte
feate ale lui Irod cu frigurile básnuía răul, care,
evanghelistul, aceale şapte feate nu le numiaște ce
o fată care au jucat si au cersut capul lu Prediteci,
ce şi aceasta au fostii fata lui Filip, iară nu a lu
Irod.

lar marele Sisinie patriarhü al Tarigradului intr-
aceale scripturi ale sale grăïaşte asa: Nu mă soco-
tireti acel Sisinie minciunos, pre care l-au scris
neinteleptul popa Eremiïa, spre zmintealá oame-
nilor.

Că sfinţi părinţii noştri purtătorii de Dumnezeu
318, carii au fostii in Nicheia al şaptelea sábor, lupii
pierzători en praştiia sufletească îi impinserá den
beseareca lu Dumnezeu; şi învăţătura filozofiei lor
cea pierzătoare ca pleavele den grià rumpindu-le
le lepădară si le arserá şi nălucirile lor le procletirá.
iar învățăturile sfinţilor apostoli şi canoanele sfin-
tilor purtătorilor de Dumnezeu părinți şi pravila
sfintei săborniceşti besearecii cei mari sfintei besea-
reci o deaderá spre întărirea credinti a cărora sfăntă
pravilă chiară citindu-se mintuiaste pre suflet. iar
în ceale ereticesti lepádate porincirá: nimic a nu te
plecá care sántú vrájmas lu Dumnezen.

335

Si aceasta iaste inteleptirea a lor cu carea delungá l | CUPRINS
de Dumnezeu si duc-drácilor in peire. -
lar de vor fi niscari.párinti duhovnici, de vor
ști la dingii fetori de duhovnicie fiindu aga și: de vor
auzi de la dinsii in poca amule lor $i cum au el intr-
acila a face agá şi-i vor primi pre dingii det fácindu
atasta și-i va priimi la pocăință, fără epistimel gi -
fárá delungare de besearecá; sau vor face ei singuri — ; T E
aceale vrăji: ereticeşti ceale zise mai nainte, aceia udi d "leckere: cc
dupá pravilele sfintilor párinti sá se leapede de popie NOTA ASUPRA EDIŢIEI ............ XXVII
si cu GC, să fie procletiti, iar ceale scrise PREFAȚA AUTORULUI LA VOL. 1. 4
r să se arzá.
la trupurile lo ` omg LITERATURA APOCRIFÁ ŞI EE
| SLAVĂ ÎN ŢĂRILE NOASTRE ......... 9
CELE MAI VECHI MANUSCRIPTE ROMÁ-
NESTI DE LEGENDE APOCRIFE SI CÁRTI
PODURI emma eren 20
LITERATURA APOCRIFÁ................ 26
BOGOMILII $1 LITERATURA APOCRIFĂ.. 39
Legende populare cu caracter bogomilic.. 51
Literatura bogomilicá .................. 59
La ee os RR erased ses 66
LITERATURA APOCALIPTICÁ .......... 81
Apocalipsul apostolului Pavel............ 82
Apocalipsul Maicii Domnului............ 93
Moartea lui Avraam .................. 105
Apocalipsul lui loan .................. 116
EPISTOLE APOCRIFE. LEGENDA DUMI-
NECEI SG ee ee ee Soe e éeee ee e ee e ee ée e + 999999009 129
LEGENDELE BIBLICE .................. 141
A O m 141
A EE 143
Prorocirea Sivilei ...................... 149
Fenster ees e e ENN EINEN 155
LEGENDE HAGIOGRAFICE .............. 175
Legenda Sfintului Sisinie .............. 184
Legenda Sfintei Vineri ................ 197
| Viaţa Sfintului Alexie .................. 205
| LITERATURA ASTROLOGICĂ DE PREVES-
| TIRE .. 46440009400 o... ee ee ee * o... ee ee ee eege e 217
FIZIOLOGUL .........................LL 236

C FIORE DI ll Poli) lh

"cus EE EE e 247
ROMANUL POPULAR .......... Moro.» >» MA
AToxandrmia ......... .«<.««.. «o. E 269
Varlaam si loasafl...........-.-.. A 291
Archirie şi Anadan ................ 00% 312
Incheiere ........ ccoo 9 CERE 327

Anexá: Indice de cárti oprite. Ms. nr. 1570
din Bibl. Acad. Rom., tradus de Staico
grámáticul din Tirgoviste, la 1667—1669 331

! BIBLI à Ki
dat - ORA
i: BU d