N.Cartojan — Ceasornicul Domnilor de N.Costin și Originalul spaniol al lui Guevara (1941)

N. CARTOJAN 


CEASORNICUL DOMNILOR DE 
N. COSTIN SI ORIGINALUL 
SPANIOL AL LUI GUEVARA 


EXTRAS DIN REVISTA ISTORICA ROMÁNA, HI 
SI DIN CERCETÁRI LITERARE, 1V 


M. O, IMPRIMERIA NAȚIONALĂ 
i BUCU TI 


194 1 


N. CARTOJAN 


CEASORNICUL DOMNILOR DE 
N. COSTIN SI ORIGINALUL 
SPANIOL AL LUI GUEVARA 


EXTRAS DIN REVISTA ISTORICÁ ROMÁNA, 111 
SI DIN CERCETÁRI LITERARE, IV 


M. O, IMPRIMERIA NAȚIONALĂ 
I 


1941 


«CEASORNICUL DOMNILOR» 
DE N. COSTIN SI ORIGINALUL SPANIOL 
AL LUI GUEVARA 


DE 
N. CARTOJAN 


LITERATURA PARENETICÁ LA NOI 


Un studiu amánuntit care sá puná la punct toate chestiunile pe 
care le ridicá intáia traducere ín limba románá a unei opere spaniole 
— Marcu Aureliu cu Ceasornicul Domnilor — de Guevara ne lipseşte, desi 
ea are, dupá cum se va vedea, o importantá mai mare de cum se credea. 

Această prelucrare făcută de N. Costin după opera celebrului pre- 
dicator al lui Carol Quintul, Antonio de Guevara, nu este o aparitiune 
singuratică în literatura noastră veche. Dimpotrivă, ea stă în legătură 
cu un ciclu întreg de plăsmuiri și traduceri anterioare, care vădesc 
aceiaşi preocupare de a face educaţia viitorilor Principi, conducători 
de state. Sirul începe cu cunoscutele Invätäturi ale lui Neagoe către 
fiul sáu Teodosie, a căror paternitate este azi controversată 1, Prin 
scopul urmărit ca si prin natura cuprinsului lor, aceste învățături se 
apropie de așa numitele Oglinzi ale Domnitorilor din literatura bizan- 
tină, care, după cum a arătat D. Russo în studiul său de sinteză, 
Elenizmul în România (pp. 58—60), încep să fie traduse si cetite la noi 
din secolul al XVII-lea. 


2 Cf. D. Russo, Studii bizantino-române, București, 1907, p. 31 şi urm.; 
cf. şi Studii istorice greco-románe, opere postume. Studii şi critice, Bucureşti, 1910, 
p. I şi urm. A se vedea si ultima părerea mult regretatului N. Iorga, in Istoria 
literaturii româneşti. Introducere sintetică, Bucureşti, 1929, p. 56. Cf. bibliografia 
completă a chestiunii la N. Cartojan, Istoria literaturei române vechi, L Buc. 
Edit. Fund. pentru lit. şi artă, 1940, p. 46—47. 


Incá din timpul cánd Bráncoveanu — ai cárui copii harnici cresteau 
sub cáláuza dascálului Maiota — cármuia tara in pace, ieromonahul 
Hrisant Notara, nepotul Patriarhului Dosotheiu al Ierusalimului, 
transpunea după îndemnul Domnului, prin perifrază, în greaca modernă, 
Invätäturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său coregent, Leon. 
Aceste învățături atribuite marelui împărat bizantin — pe care Krum- 
bacher îl compară cu Carol cel Mare si Napoleon I — către fiul său, 
rămas în istorie cu supranumele de Filosoful, s'au tipărit în tipografia 
mănăstirii Snagovului de către ieromonahul Antim Ivireanu, în anul 
1691. Cartea a avut răsunet şi în societatea românească a veacului al 
XVIII-lea, deoarece a fost tălmăcită şi în limba noastră, răspândindu-se 
în numeroase copii 1. În aceeași epocă, s'au tradus probabil şi Cele 72 de 
capitole parenetice scrise în versuri de către Agapet — diacon în marea 
biserică a Sfintei Sofia — către elevul său Justinian, cu prilejul urcării 
acestuia pe tronul Bizanțului. Opera făcea parte din programul de 
învățământ al Academiei greceşti întemeiate în Bucureşti de Șerban 
Cantacuzino şi C. Brâncoveanu. 'Traducerea în limba românească se pă- 
strează în câteva manuscripte din Biblioteca Academiei Române, dintre 
care cel mai vechi pare a data de la sfârșitul secolului al XVII-lea sau 
dela începutul celui de al XVIII-lea. Marele Mitropolit Antim Ivireanu 
însuşi alcätueste si publică în 1715, pentru ultimul Domn pământean, 
Stefan Cantacuzinc, o colecţie grecească de Sfátuiri crestine-politice 
(Novbeotar  Xprostavixonolruta!), «adunate din sentintele vechilor 
dascăli înţelepţi, privitoare la guvernare, şi expuse în stihuri simple 
politiceşti rimate, pentruca să fie mai ușor de înţeles si mai cu înles- 
nire ținute minte) °. 

Literatura parenetică bizantină avea să dobândească o actualitate 
mai vie la noi în secolul al XVIII-lea, când Grecii fanarioți sunt numiţi 
de Turci pe tronurile țărilor noastre. In názuinta de a-şi pregăti copiii 
pentru o misiune asa de înaltă, Fanariotii pun în mâna tineretului ve- 
chile tratate bizantine, care apoi dela dascălii curților domneşti au 
trecut la Academiile grecești din Iași si din București. Intre caetele de 
şcoală găsite în vechile noastre biblioteci, caete care se păstrează acum 
în Biblioteca Academiei Române, sau găsit multe exemplare din 


1 I. Bianu şi Nerva Hodos, Bibliografía veche românească, pp. 324—26. 

2 Are la sfârşit și rugăciuni către « Bunul Dumnezeu şi către Pururea Fecioară... 
zise în fiecare zi din săptămână». Cf. I. Bianu şi N. Hodoș, Bibliografia 
românească veche, I, p. 498—499. Textul a fost tradus în româneşte de C. Erbi- 
ceanu, în Biserica Ortodoxă Română XIV (1890) p. 333—355 (paginată greşit 
255). 


2 


Isocrate (Discursul parenetic către Nicocle), Sinesie (Modul de a 
domni) Teofilact (Învăţătură, Împărătească) 1 s. a., din care se poate 
deduce cát de mult a fost cultivat genul acesta ín cultura tineretului 
din epoca fanariotá la noi. 

Primul Domn fanariot, N. Mavrocordat, a avut o deosebitá predi- 
lectie pentru acest gen literar. El a tradus din limba latiná ín limba 
greacá Teatron politicon a lui Ambrosie Marlianus ?, care de fapt este 
o adevărată Oglindă a Domnitorilor, căci cuprinde capitole ca acesta: 
« Stăpânitorul este dator să petreacă o vieatá cinstită şi supusii lui să-i 
urmeze ca si umbra trupului » sau « Stăpânitorul să aibă miniștri sau 
sfetnici buni, cu care să se sfătuiască la săvârșirea trebilor celor grele 
şi să fie ca nişte păzitori ai Statului său, şi atunci să vá láti stăpânirea 
lui ». Opera a fost răspândită și cetitá la noi cu interes; ea a fost tra- 
dusă şi în limba română și, după ce a circulat o bucată de vreme în ma- 
nuscris, a fost tradusă diu nou si tipărită în 1838, «prin îndemnarea si 
stăruirea » lui Chesarie, Episcopul Buzăului, de Grigore Plesoianu, 
tipografia Episcopiei. 

N. Mavrocordat punea o grije deosebită ca să-şi pregătească copilul 
pentru a-i urma în domnie. Petre Depasta né spune textual că «pe 
tânărul Constantin », € care înflorea cu frumuseţea virtuţii, tatăl său îl 
deprindea zilnic, perfectionándu-l prin arătarea celor privitoare la Stat 
şi se gândea a-l face principe în tara Moldovenilor, pentru care îi pro- 
punea sfătuiri si învățături scrise cu mâna sa, pentru inteleptirea în cele 
divine si ale Statului ». Aceste învățături au fost publicate întâi în gre- 
ceste si în traducere franceză de Legrand 3, şi apoi de C. Erbiceanu, 
in traducere românească, după o copie făcută în anul 1727 *. Invátá- 
turile cuprind sfaturi privitoare la vieata morală si religioasă, la eco- 


y> 


1D, Russo, Studii istorice greco-románe. Opere postume, Bucureşti 1939, II 
P. 533. 

2 Himu Maria, « Teatrul politic » al lui Nicolae Mavrocordat si originalul 
latin în Raze de lumină, IX, 1937, pp. 66—70. 

* Ephémérides Daces, par Const. Dapontăs, ed. Legrand, Paris, 
1880, I, 336—341 (textul grecesc) si II, pp. XXI —XXVII (traducerea franceză), 
Textul grecesc republicat de A. Papadopulos Kerameus, ín Documente 
Hurmuzachi, XIII, Bucureşti, 1909, pp. 459—462 (în paginile următoare altă lu- 
crare similară a lui Mavrocordat). Traducerea românească de G. Murnu, 
în Scrieri și documente greceşti privitoare la Istoria Românilor, culese şi publicate în 
tomul XIII din Documente Hurmuzachi, traduse de G. Murnu si C. Litzica, Bucu- 
rest, 1914, pp. 415—416. 

4 Arhiva Societății Științifice din Iaşi. II (1890), pp. 372—377. 


1% 


nomie, la administrarea ţării si la raporturile acesteia cu țările vecine 
şi mai ales cu imperiul otoman. Unele sfaturi sunt interesante prin con- 
fesiuni sincere, altele vădesc preocuparea pentru o educaţie în sens de- 
mocratic a celui ce avea să vină, la timpul său, în Moldova, cu reforme 
liberale în favoarea țărănimii, ca de pildă: «sd mu lași ca țăranii să fie 
nedreptätiti y; şi în sfârşit, subliniem o recomandatie intr'adevár surprin- 
zătoare pentru primul Domn fanariot, recomandatie care dovedeşte 
perspicacitatea lui: «Sá ai puţini cavasi, puțini Fanarioti ». 

In atmosfera acestor preocupări accentuate în cultura noastră la 
începutul veacului al XVIII-lea, apare prelucrarea lui N. Costin, Cea- 
sornicul Domnilor. | 

N. Costin a fost mare logofät in divanul lui Nicolae Mavrocordat 
si a scris intr'o luminä simpaticä cronica oficialä a domniei lui 1. 

N. Mavrocordat cunostea si el un fragment din romanul lui Antonio 
de Guevara. In biblioteca lui Constantin Mavrocordat, care a mostenit 
cärtile tatälui sáu, se pástra — dupä cum afläm dintr'un catalog — intre 
alte opere privitoare la buna cármuire si Institutione del Principe chri- 
stiano «tradotto di spagnuolo in lingua toscana» per Mambrino Roseo «da 
Fabriano», carte apărută la Venetia în 1544 ?. 

Mambrino Roseo da Fabriano este traducátorul primei versiuni ita- 
liene a operei lui Guevara: Marco Aurelio con el Relox de Principes. 
Aceastá traducere apáruse cu un an mai ínainte la Venetia, iar Insti- 
tutione del Principe Christiano este de fapt tot Ceasornicul Domnilor, 
prelucrat si prescurtat de la cartea I cap. 28, fárá viata lui Marcu Aureliu 
$1 fárá pretinsele lui scrisori. 

Ceasornicul Domnilor. — Ceasornicul Domnilor a fost semnalat 
pentru întâiaşi dată de M. Gaster, în Literatura populară română (1883), 
unde reproduce in apendice (p. 559): « Voroava a prea inteleptului Gara- 
mantilor către marele Alexandru ». M. Gaster îl confunda însă la început 
cu letopisetele, căci vorbind de acest capitol în legătură cu influența 
Alexandriei, adaogă următoarea notă: «Pe cât am căutat lipseşte acest 
capitol în Letopisetele editate de D. Kogălniceanu > (p. 13). Mai târziv, 
în 1891, în prefata pusă în fruntea Chrestomatiei sale, Gaster dădea 
despre Ceasornicul Domnilor următoarele lămuriri: « Originalul acestei 


1 Legăturile lui N, Costin cu familia Mavrocordat sunt mai vechi. Despre 
o scrisoare a lui Alexandru Mavrocordat către «76 ngoroonaragip Nixoldo 
Kwotivo », vezi Néos E‘lmvouvquur, III (1906), p. 452. 

* N. Iorga, Pilda bunilor Domni din trecut față de şcoala românească, extras 
din Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXXVII, Mem. Sect. Ist., Buc., 
1914, PP. 42—118, nr. 29. Intregirile din paranteze sunt făcute de noi. 


4 


cárti este latin si stilul román al operei lui N. Costin este copiat intocmai 
după dânsul, de aceea este adesea foarte greu de înțeles ». Abia în 1901, 
in Istoria literaturii române, publicată în limba germană 1, indică ori- 
ginalul astfel: « wahrscheinlich aus der lateinischen Ausgabe des Gue- 
vara von Johan Wanckel (Torgau, 1601) übersetzt ». 

După Gaster, N. Iorga în Istoria literaturii românești, neavând la 
îndemână textul lui Guevara, înclina totuși a crede că în Ceasornicul 
Domnilor sunt multe elemente personale ale lui N. Costin. Astfel 
ar fi prefata «in care autorul binevoeste a vorbi ceva despre sine, despre 
vieata si scopurile sale » precum și unele pasaje în care «intercaleazá ob- 
servatii personale», în care dă «numeroase si naive amănunte asupra 
felului cum cheltuiau timpul elegantele moldovence»; că întrun loc 
s'a gândit la soția lui, Logofeteasa Elena, că în alt loc este o alusie la D. 
Cantemir? etc. In Istoria literaturii românești, Introducere sintetică 
1929, Iorga a revenit însă asupra acestei păreri: « Cândva am crezut 
că așa numitul Ceasornicul Domnilor, care se ştia că este o adaptare după 
o carte spaniolă Horologium Principum de Guevara, cuprinde totuși o 
parte privitoare la vieata Moldovei: mi se părea că pleacă pentru anume 
părți din împrejurările moldoveneşti dela începutul secolului al XVIII-lea. 
Controlul făcut la Școala noastră din Franţa arată cá nu există un cuvînt 
care să nu fie tradus. Ceasornicul Domnilor poate fi interesant în ce 
priveşte forma, poate fi întrebuințat ca documentare filologică, este chiar 
o lectură plăcută, dar originalitate nu cuprinde nicio picătură ». (p. 101). 

Ceilalţi istorici literari s'au ocupat în treacăt de Ceasornicul Domnilor. 
D-l Sextil Puşcariu 3 îl caracterizează ca «o scriere filosofică » ce cu- 
prinde « multe învățături despre felul cum are să se poarte domnitorul 
şi cum să fie crescuți copiii», «traduse după modelul său, Istoria lui 
Marc Aureliu de Spaniolul Guevara »; d-l G. Pascu drept un «roman 
politic », dar nu poate sti < dacă N. Costin a avut supt ochi textul francez 
ori vreo traducere latină ori grecească $), 

Nu putem încheia aceste rânduri privitoare la istoricul părerilor și al 
studiilor privitoare la Ceasornicul Domnilor, fără a menţiona și pe d-l 
Em. C. Grigoraș. D-sa, după ce descifrase criptele Psaltirei Scheiane, 
«tot scormonind prin vechi hártoage », făcea « mereu, noi si neașteptate 
descoperiri... în literatură». Descoperirea d-lui Grigoraș era că N. 


1 In colecţia lui Gróber, Grundriss der romanischen Philologie, II. Band 
3, p. 283. 

2 Istoria literaturii române din secolul XVIII, I, Bucureşti, 1926, pp. 101—102. 

3 Istoria literaturii române. Epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 145. 

1 Istoriea literaturii române din sec. XVIII, I, laşi, 1926, p. 56. 


Costin este «primul fabulist román. Opera lui, Ceasornicul Domnilor, 
«este in mare parte versificatá, adicá, discursul táranului in fata Se- 
natului roman este aproape tot în versuri..., ori, cum fabulele, făcând 
parte din literatura populară, în genere, nu-și schimbă decât cămașa, 
circulând prin timp și spaţiu, cei cari le-au versificat trec drept autorii 
lor». Prin urmare N. Costin este: «primul nostru fabulist» 2. 

Doi ani mai târziu, d-l Grigoraș, găsind la Cluj traducerea latină a 
operei lui Guevara — care se găsea însă și în Biblioteca Academiei Ro- 
mâne, în două ediții — stăruește din nou asupra descopeririis ale că « tra- 
ducerea lui N. Costin este în versuri cantitative,... pe când originalul 
latinesc este în proză». « Această traducere — ne spune d-sa — este 
atât de bună pentru acea epocă, încât, după cum e si în versuri, ea poate 
fi considerată drept o quasi-operá originală ». Si nu numai atât, dar daa 
mai descoperă în traducerea lui N. Costin o a doua «operă quasi-origi- 
nală: Discursul pe patul morții al lui Marc-Aureliu », care este si el «in 
versuri cantitative » 2). 

In rândurile ce urmează voiu căuta să lămuresc mai precis ce este, 
Ceasornicul Domnilor, să stabilesc din ce limbă este tradus, care sunt 
raporturile dintre traducerea lui Costin și originalul spaniol și, în sfârșit 
ce este cu versurile cantitative. ale d-lui Grigoraș. 


ORIGINALUL SPANIOL 


Subiectul. — Titlul de Ceasornicul Domnilor sub care este cunoscută 
la noi opera lui Guevara este de fapt subsidiar; adevăratul titlu este: 
Libro aureo del gran emperador Marco Aureho con el Relox de Principes 
(Cartea strălucită a marelui împărat Marcu Aureliu cu Ceasornicul 


Domnilor) 3, 
Opera este de fapt alcătuită din două elemente diferite pe care fan- 
tezia autorului le-a reunit apoi întrun singur tot: romanul istoric, Marcu 


1 Revista Propilee literare 1 (1927), nr. 24, pp. 6—8. 

2 Convorbiri Literare, 1930, pp. 753—767. 

3 Folosesc pentru studiul de față ediția publicată la Madrid in 1650. Titlul 
complet: Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio, con el Relox de Principes, 
compuesto por el muy reverendo, y magnifico señor Don Antonio de Guevara, obispo de 
Guadix, Predicador, y Coronista del Señor Emperador Carlos Quinto, al Señor don 
Tuan de Oviedo, del Consejo de su Magestad, y su Fiscal en el de Hazienda. 87. 
Con privilegio. En Madrid. Por Carlos Sanchez, y a su costa. Año de MDCL «1650». 
Vendese en la calle de Atocha, en la esquina de la Aduana, en casa de luan Bautista 
Tauano, mercader de libros. 


6 


Aureliu, si opera cu caracter. parenetic — un fel de Oglindă a Domnito- 
rilor — Ceasornicul Domnilor. 

Vieata lui Marcu Aureliu, plină de citate din scriitorii antici, serveşte 
ca un fel de cadru istoric al întregei opere. Autorul pretinde că ar fi 
descoperit-o după îndelungate cercetări, în biblioteca din Florența, 
printre cărțile lăsate de Cosma de Medicis. Manuscrisul ar fi fost scris 
în limba greacă; însă unele pasagii se găseau și în limba latină. El ar fi 
transpus textul, cu ajutorul prietenilor săi, din limba greacă în limba 
latină, din limba latină în limba vulgară, cu «sudoarea » lui —con mis 
sudores proprios — si din limba vulgară așa de aspră, într'un stil literar 
plin de dulceaţă. 

Povestea unui manuscris grecesc, descoperit la Florenţa, era o misti- 
ficare literară asemănătoare cu aceea de care au făcut atâta uz, în vre- 
murile apropiate de noi, romanticii. 

Pretinzând că opera sa are la bază un manuscris grecesc și revendi- 
când numai paternitatea stilului, Guevara a voit să treacă toate fic- 
tiunile imaginaţiei sale ca fapte reale și să atragă atenţia asupra operei 
care ar fi înfățișat vieata istorică si actele autentice ale împăratului roman. 

Dar cadrul istoric mai are, cred, încă un rost. Opera lui Guevara cu- 
prinde în domeniul educaţiei politice si morale sfaturi și adevăruri pe 
pe care un episcop, în numele său, nu le-ar fi putut da atunci cu inima 
ușoară. De pildă: cum ar fi putut în Spania lui Carol al V-lea, care se 
mândrea că soarele nu apune niciodată în împărăția sa, tocmai predica- 
torul curții imperiale să se ridice fățiș împotriva setei de expansiune 
şi cuceriri în America a conationalilor săi? Admirabila apologie a păcii 
cu arătarea vanitátii triumfului, a nenorocirilor cágunate de războaie si 
a desagregării morale a societăţii putea fi însă transpusă în trecut, pe 
vremea când Romanii cucereau Asia, și ea putea fi pusă în gura stoicului 
împărat roman. Astfel acolo unde Guevara nu putea vorbi în numele 
său, putea ceda cuvântul lui Marcu Aureliu, şi acesta la rândul său 
spune ceea ce Guevara nu îndrăsnea. 

De aceea nu trebue să ne surprindă faptul că, deși Guevara pretinde 
că reproduce istoria veridică a marelui împărat după un manuscris 
aflat în Florenţa, intercalează totuși, alături de fapte autentice, citate 
false, anecdote inventate și scrisori apocrife ale unor personagii ima- 
ginate 1. Acest chip original de a amesteca istoria cu imaginaţia si în 


1 D. Menéndez y Pelayo, Origines de la novela, Tom. I, Madrid, 
1905, p. CCCXLV. Mai pe larg René Costes, Antonio de Guevara son oeuvre, 
Bordeaux, Paris, Bibliothèque de l'École des Hautes Études hispaniques, fasc. X, 2, 


1926, pp. 44—51 şi 71—75. 


alte opete — ca de exemplu în Menosprecio de Corte si in Arte de Ma- 
rear — i-a atras lui Guevara o criticá severá din partea unuia din cei 
mai buni umanisti ai timpului sáu, Pedro de Rhua, profesor in cetatea 
Soria 1. Dar scopul lui Guevara nu era de a reconstitui vieata veridicá 
a împăratului filosof, ci de a şe servi de cadrul ei, real sau plásmuit, 
pentru a înfățișa, cu căldură si avânt retoric, concepţiile sale de edu- 
catie religioasá, moralá si politicá. 

Pentru a se intelege mai clar cuprinsul si caracterul operii lui Guevara, 
voiu disocia cele douá elemente componente — cel istoric si cel didactic — 
pentru a le infátisa pe ránd. 

Vieata lui Marcu Aureliu este expusă mai intáiu în liniile ei mari, 
intr'un prim capitol, care schiteazá nasterea, urcarea pe tron, cásátoria 
cu Faustina, fiica lui Antonin Pius, războaiele, cultura și opera impára- 
tului. Dupá aceasta urmeazá o serie de scrisori ale lui M. Aureliu cátre 
diferite persoane; de pildá: una cátre prietenul sáu Pollion in care po- 
vestește anii copilăriei studioase petrecute în insula Rodos si în care 
evocă cu pietate amintirea profesorilor săi. O altă scrisoare a împăratului 
către un alt prieten Cornelius pune în relief calamitátile rázboaelor; 
alta către Cincinat subliniază datoria pe care o au cârmuitorii de a cere 
in ceasuri de cumpănă sfatul oamenilor înţelepţi și învățați; o serie 
de mai multe scrisori, adresate soţiei sale Faustina, contin sfaturi părin- 
testi privitoare la educaţia morală a fiicei lor Lucilla. 

Sunt și câteva epistole galante, presupuse că ar fi fost adresate de 
înțeleptul împărat, în ceasuri de libertinaj, curtezanelor romane — Bo- 
hemia, Macrina si Libia — în societatea cărora și-ar fi petrecut anii 
tinereţii. Aceste scrisori de dragoste, în afară de cămin, care nu au 
niciun temei în realitatea istorică şi care deformează personalitatea 
stoicului împărat, au plăcut așa de mult societăţii spaniole din vremea 
lui Carol Quintul, încât, chiar după ce Guevara le-a scos din opera 
sa — regretând că le-a plăsmuit — ele au fost copiate cu mâna, după 
ediții mai vechi, si adăogate la textele autorului. 

Scrisorile lui Marcu Aureliu sunt despărțite între ele prin istorioare 
si anecdote referitoare la vieata împăratului, menite să scoată mai bine 
în relief caracterul și virtuțile lui. Așa de pildă e discuţia dintre Marcu 
Aureliu si soția sa, Faustina, care, ispitită de curiozitate, dorea să pună 
mâna pe cheia dela cabinetul de lucru, pe care împăratul îl tinea închis, 
pentru ca nimeni să nu pătrundă înăuntru și să ráváseascá scumpele 
lui cărți. Această discuţie contradictorie între soți — unul subliniind 


I Sn = +: 
1 Vezi René Costes, op. cit., pp. 191—203. 


defectele femeii, cealaltă defectele bărbaţilor — este ca un fel de mic 
tratat filosofic asupra căsătoriei. 

Uneori sunt încorporate în roman și povestiri dramatice, bunăoară 
istoria narată si de Plutarh, a unei femei din Galata, Camma, care con- 
simte să se căsătorească cu ucigașul soțului său, pentru a răzbuna pe 
cel răpus. In clipa în care alaiul nuptial se întorcea dela altar, unde 
se celebrase căsătoria ei cu tânărul care, orbit de patima dragostei, îi 
ucisese soțul, Camma, cântând imnuri în cinstea Dianei, întinde noului 
sot, pe pragul casei, paharul cu vin în care picurase otravă si din care, 
după aceea, bea ea însăși. 

Dintre numeroasele povestiri intretesute în cuprinsul romanului, 
una a devenit celebră. Este El villano del Danubio (Țăranul dela Dunăre), 

Episodul are de scop să scoată in relief caracterul plin de clementä, 
de bunătate si de dreptate al marelui împărat. Scena se deschide prin 
povestirea împrejurărilor în care Marcu Aureliu, din pricina unei groaz- 
nice epidemii de ciumă, se strămutase cu toată curtea lui de sfetnici, 
oameni învăţaţi si filosofi, în Campania. Acolo, se iscă într?o zi discuția 
asupra cauzelor care au adus invazia corupției în Stat si răsturnarea din 
temelie a societății romane, cu străvechile virtuți si cu obiceiurile ei 
simple și patriarhale. Si atunci, Marcu Aureliu, făcând semn tuturor să 
tacă, le povesti cum, la începutul domniei lui, s'a pomenit odată cu un 
țăran sălbatec, de pe țărmurile Dunării, cu ochii afundati in cap, cu 
barba groasă, cu picioarele în opinci, cu haine de păr de capră, cu cios 
magul în mână, cu pieptul gros si pros mun adevărat urs scăpat din 
bârlog. Și fiindcă împăratul statornicise ca întâiu să fie cercetate plânges 
rile celor obijduiti și săraci si apoi să se asculte «poftele celor bogaţi », 
țăranul fu introdus mai întâiu, în Senat. Intrat înăuntru, țăranul acela 
german de pe țărmurile sălbatice ale Dunării aruncă în Senatul Romei 
strigătul de durere, de desnădejde și de revoltă al neamului său oprimat, 
împotriva cupidităţii si rapacit&tii judecătorilor romani. Citez in tram 
ducerea lui Nicolae Costin: 

«O părinţi adunaţi — începe el ! — o niam fericit. Eu, țăranul 
Milan, lăcuitoriul orașelor râpilor Dunării, voă sviatnicilor râmliani, 
cari sinteti adunaţi într'această curte, mă închin, si mă rog Dums 
nezăilor celor nemuritori ca si limba mea astăzi să o îndrepteze și 
să o chivernisească cum, spre a moșiei miale, cele ce se cuvin a le 
grăi...» (f. 47 vi 
T  wwsr 


1 Nr. 757 din Bibl. Acad. Rom., Reproducerea lui Grigorag din Gon- 
vorbiri Literare, are multe greşeli. 


Și după ce se roagă zeilor ca să-l inspire pentru a da glas soliei de 
suferință si de sbucium a neamului său, evocă, intr'o admirabilă antiteză, 
alături de strigătele biruitoare ale învingătorilor romani, tipátul de 
sfâșietoare obidă al Germanilor învinși: : 

(f. 47 v). «...Pre vrémja in care strigátorii vostri, inainte 
carálor celor de veselie strigând: Vietuíascá! vietuíascá Roma 
cea nebiruitá!; iar cei pedepsiti, prinsi in robie, intr'alt chip, dentru 
adáncul pieptului sáu suspinánd, la Dumnezái vor zice: Dreptate! 
Dreptate! .. 

(f. 49 r.). Voi Romanilor, pre stiagurile si síamnele voastre, 
in loc de simvol, aveti acéste cuvinte: a Romanilor datorie iaste 
a erta pre cei supusi si a supune pre cel mándri, iar mai direptü 
ati zicía asía: a Romanilor datorie iaste pre cei nevinovati a-i jecui, 
pre cei lini a-i invrájbi, cá nemicá altá, voi Romanilor nu sinteti, 
fărcă> numai a nároadelor odihnitoare tulburátori si apucátori 
sudorilor si ostenélelor streine... 

(f. 49 v.). Intreb de voi, Romanilor, ce lucru v'au îndemnat 
pre voi, cei ce sinteti născuți la apa Tivrului, de ati venit împotriva 
noastră, carii în pace lăcuiam la râpile Dunării. Au priiatini vrăj- 
masilor voştri a fi, au gândul nostru de vrăjmășie a arăta spre voi 
l-aţi văzut? Au auzit-ati in Râm, vestindu-să, precum am lăsa 
lăcașurile noastre?... Sau venit-au cineva la Râm den moșiia 
noastră, arătându-vă voaá, ca unor vrájmasi, gătire de rázboiü? 
Au vreun crai, în tírále noastre murindú, ni-ar fi lăsat pre noi 
cu testament voaă moştenitori, ca, cu voia acéía, să ne supuneti 
stâpăniei voastre ?... ». 

Și după ce înșiră răutatea şi lăcomia nesätioasä a judecătorilor ro- 
mani, trimiși în patria lui, judecători care trăiesc numai în desfrânări, 
care împilează pe cei săraci, care «orice pot pre ascuns, apucă, strâng 
și fură»; după ce le arată că zadarnice au fost plângerile Germanilor 
impilati în Senatul Romei si după ce le spune că de 15 zile, de când a 
a intrat în Roma, a văzut numai vitiul și desfrául, se reculege și-și în- 
cheie solia astfel: 

(f. 54). După ce am plinit eu pofta mia și otrava inimii miale, 
după obiëaïu ce am isprávit, de vam vátámat pre voi cu limba mia, 
iată-mă 's asternut la pământ; aştept bătae, că mai mult voiú, 
dându-mă morţii, să agonisáscü laudă, decât voi, rápindu-mi viața, 
să o dobándescü pre dânsa ». 

După ce şi-a încheiat astfel cuvântarea sa plină de miez, țăranul s'a 
aruncat la pământ si a zăcut acolo un ceas, așteptând să fie ucis în 


10 


Dătăi, in timp ce Senatul se uita inmármurit la el. Atunci împăratul 
Marcu Aureliu, recunoscând cá prin țăranul acela noduros gráise neca- 
zurile unui neam întreg obidit, și surprins de frumusețea plină de 
demnitate a cuvântării lui, porunci să fie ridicat de jos şi, iertându-l, 
îl primi în rândul celor bătrâni — adică al senatorilor, — îi dete «uric» 
ca să fie hrănit în (visteria împărăției » si puse {sf se scrie voroava 
lui în cărți». 

Viaţa lui Marcu Aureliu, presărată cu asemenea episoade dramatice, 
se încheie cu sfaturile si învățăturile date în asfintitul vieții de marele 
împărat fiului său Comod și cu moartea lui. 

A doua parte intrată în alcătuirea operei este Ceasornicul Principilor, 
care — explică Guevara — «nu este nici de nisip, nici cadran solar, 
nici indicator de ceasuri; căci toate celelalte ceasuri servesc să indice 
ziua şi noaptea, pe când acesta ne învaţă ce trebue să facem în fiecare 
ceas al zilei si cum trebue să ne oránduim vieata ». Și fiindcă acest 
ceasornic al vieţii are în vedere în primul rând pe Principi, el l-a numit 
El Relox de Principes — sau cu titlul tradus de Nicolae Costin: Ceasor- 
nicul Domnilor. 

Această operă este întrețesută in vieata lui Marcu Aureliu şi sectio- 
nată și ea în trei cărți. Prima parte expune normele după care trebue 
să se călăuzească Prințul, pentru ca vieata și faptele lui să fie în con- 
formitate cu idealul unui bun creştin. Cartea a doua cuprinde sfaturi 
de cum trebue sá se poarte un Print în interiorul căminului său față 
de soție si față de copii, pentru ca să dea supușilor săi, prin vieata lui 
proprie, un model de demnitate gi virtute. Cartea a treia e menită să 
arate îndatoririle pe care le au Principii față de supușii lor şi chipul 
cum ei trebuie să se conducă în Stat. 

Această parte didactică a romanului, cu tot cadrul ei istoric, cu- 
prinde adesea colțuri de moravuri contimporane, ca bunăoară atunci 
când Guevara vorbește despre creșterea şi educarea copiilor și se ridică 
împotriva obiceiului pe care-l luaseră femeile spaniole din societatea 
înaltă, care țineau să aibă păsări în colivie, maimuțe la fereastră si să 
poarte câini în brațe, dar își trimiteau copiii la ţară, ca să-i crească 
slugile. 

Cele două elemente, care alcătuesc opera lui Guevara, cadrul istoric, 
Vieaţa lui Marcu Aureliu, si elementul didactic, Ceasornicul Domnilor, 
nu sunt deplin fuzionate într'un tot unitar. Autorul n'a avut răgazul să 
elimine printr'un discernământ autocritic elementele disparate care nu 
se îmbinau bine între ele, detaliile care frângeau linia severă a unităţii 


IL 


operii, fiindcá el s'a vázut nevoit sá o publice inainte de a-i fi dat forma 
desăvârșită. 
EDIȚII SI TRALUCERI 


Opera lui Guevara fusese de fapt cunoscută la curtea lui Carol 
Quintul, înainte chiar de a ieși din teascul tiparului și autorul ei era 
cunoscut între curteni și sub porecla de Marcu Aureliu: 4fray Antonio 
de Guevara llamando per otro nombre Marco-Aurelio » 1. 

Guevara sustine, în prologul cărţii sale, că lucrase sease ani în tăcere, 
dar că totuși i-a fost imposibil să păstreze taina până la sfârșit, căci 
opera a fost divulgatá. Carol Quintul, fiind întrun rând scuturat de 
friguri si nevoit să rămână în casă, a trimis să-i ceară cartea pentru a 
se distra cu cetirea ei. Neavând încotro, Guevara a trebuit să-i predea 
manuscrisul. Primul majordom al palatului a împrumutat manuscrisul 
dela împărat și l-a transmis împărătesei; dela aceasta a trecut la alți 
curteni, care şi-au scos copie după ea si, în felul acesta, autorul sa po- 
menit că apare o ediţie la Sevilla, în 1528, si altele curând, fără numele 
său. Atunci zu*orul se grăbeşte să dea forma definitivă cărţii sale si o 
tipărește în 1529. Cartea s'a răspândit repede și a avut un succes enorm; 
numai în Spania a cunoscut aproape 200 de editii?. Ea a trecut de 
timpuriu peste hotarele Spaniei, căci la doi ani după ediția definitivă 
dată de Guevara, în 1531, ea a fost tradusă în limba franceză de Ber- 
taut de la Grise, sub titlul Livre doré de Marc Auréle empereur et élo- 
quent orateur, traduict du vulgaire castillan en frangois par R. B., sieur de 
la Grise, Paris, Galliot du Pre 3; o a doua traducere, de N, de Herberay 
seigneur des Essars, sub titlul L'Horloge des Princes, avec le trés 
renomrré livre de Marc Auréle, apare curând după aceasta in 1550 *. 

Prin aceste douá traduceri, care s'au ráspándit in peste 150 editii, — 
a lui de la Grise din 1540 5 era închinată Delfinului Franţei, Henric — 
opera a avut o intinsá circulatie in literatura francezá, unde a axercitat o 
influentá apreciabilá. Montaigne ne spune cá Marcu Aureliu spaniol a 


1 «Fratele Antonio de Guevara, chemat pe celălalt nume Marcu Aureliu», 
René Costes, op. cit., p. 52. 

2 R. Foulché-Delbosc, Bibliographie espagnole de Fray Antonio de 
Guevara, în Revue Hispanique (XXXIII), 1915, p. 370. 

3 Aceastá traducere revázutá si completatá de Antoine du Moulin a fost 
republicată în 1540. Cf. D. M. Menéndez y Pelayo, op. cit., p. CCCXLIX, 
nota 1 şi Jacques-Ch. Brunet, Manuel du libraire, col. 1797—1798. 

4 Numai prima carte este tradusá de Herberay des Essars; cele- 
lalte douá reproduc traducerea anterioará. Cf. D. M. Menéndez y Pelayo, 
op. cit., p. CCCXLIX, nota 1. Cf. si Brunet, of. cit., II, co!, 1798. 

5 Brunet, of. cit, II col. 1797. 


I2 


fost lectura favoritá a tatálui sáu, iar episodul amintit mai sus, El vil- 
lano del Danubio, a fost reluat si prelucrat de Lafontaine — nu direct 
dupá Guevara, ci, precum a arátat Taine, prin intermediul compila- 
torului Cassandre — in Le paysan du Danube. Menéndez y Pelayo adaugá 
intr'un studiu asupra nuvelisticei spaniole, cá este o mare asemánare 
de conceptie intre capitolele XVIII si XIX din cartea lui Guevara si 
intre fondul filosofic al romanului lui Jean Jaques Rousseau: Émile. 

O soartá nu mai putin norocoasá a avut romanul si ín literatura 
engleză. Cam în acelaşi timp cu prima traducere franceză, a apărut si 
prima traducere engleză. Aceasta, la rândul ei, a avut o influență con- 
siderabilă asupra literaturii din veacul al XVI-lea, influență care a 
avut răsunet — după cum vom vedea la locul său — până și în opera 
lui Shakespeare. 

Romanul a călătorit mai departe si în celelalte literaturi ale Occi- 
dentului; în 1543 apare la Venetia prima traducere italiană 1; la 1554 
se publică la München prima tălmăcire germană si în 1612 apare tra- 
ducerea olandeză. Cu câțiva ani mai înainte, in 1606 romanul fusese 
tradus si tipărit în limba latină, la Torgau, de J. Wanckelius, sub titlul: 
Horologium Principum sive de vita M. Aurelii Imp., libri III... Dn. 
Friderici Wilhelmi Saxoniae, c. jussu ex lingua castellana adhibitis Gallicis 
et Italicis versionibus, in latinam linguam traducti. . . 1. 

Traducerea latiná a romanului lui Guevara s'a ráspándit in toate 
tárile catolice, care aveau ca limbá de cancelarie si de bisericá latina. 


Traducerea latiná a lui Wanckelius ajunsese — cum era firesc — 
si in tárile de culturá latiná vecine cu Moldova. 

In Ungaria era destul de cunoscutá si cáutatá, fiindcá a fost im- 
primată in cursul veacului al XVIII-lea, cel puţin de două ori în 
forma latină, iar cu un veac mai înainte, intrase sl în literatura un- 
gară prin munca a doi traducători. Unul, loan Draskovith, baron de 
Trakostyan, pe când se afla la Praga, ca vistier si sambelan al im- 
păratului Rudolf, a tălmăcit cartea Il-a, care tratează despre cásá- 
torie și despre educaţia copiilor, şi a publicat-o la Graz, în 1610, de- 
dicând-o soţiei sale Eva, fiica istoricului Nicolae Istvanffy. Celelalte 
două cărți au fost traduse mai târziu de duhovnicul Principelui Gh. 


1 Traducerea italiană a avut un mare succes; până la 1646 a apărut în 20 de 
ediţii. Cf. Hugues Vaganey, Antonio de Guevara et son oeuvre dans la litté- 
rature italienne, in La Bibliofilia Reviste dell'arte antica in libri, stampe, manoscritti 
autografi e legature. Leo S. Olschki, Firenze, Roma, XVII (1915—1916), pp. 
335—358. 


I3 


Rakoczi, Andrei Prágai de Nemeskér, care completánd munca sa 
cu traducerea mai veche a lui Draskovith, a publicat opera intreagá 
in 1628, la Pártfa 1, 
Dar mai mult rásunet pare sá fi avut opera lui Guevara in Polonia. 
Dupá o notá pe care o datorez amabilitátii regretatului coleg Stefan 
Glixelli, fost decan la universitatea din Wilno, traducerea polonezá a 
lui Felix Roszkowski a apărut întâiași dată la Leszno, în tipografia 
lui M. W. Presser, la 1751. Versiunea polonă, făcută după textul latinesc 
al lui Wanckelius, s'a retipárit in ro editiuni, in diferite localitáti: 
Posrán, Lwów, Wilno. Ultima editie a vázut lumina zilei in Lwów, 
în tipografia A. Wajdowiczowa, la 18582. Aceste numeroase editiuni,, 
toate posterioare traducerii lui N. Costin, ne învederează succesul 
„de care s'a bucurat opera lui Guevara în Polonia, unde își găsește ci- 
titori până în vremurile noastre (1885). Inainte însă de apariţia acestei 
traduceri, pe timpul lui N. Costin, cărturarii poloni gustau Ceasornicul 
Domnilor în versiunea latină a lui Wanckelius, care se tipárea si în Polonia 8. 


TRADUCEREA LUI NICOLAE COSTIN 


Nicolae Costin isi făcuse instructia cu iezuitul Francesco Renzi în 
Moldova * si și-o desăvârşise, după cum se stie, in Polonia. D. Cantemir, 
care l-a avut pe N. Costin în divanul său, ca mare logofăt, ne spune 
că Miron Costin este cel dintâi care şi-a trimes copiii în Polonia ca 
să-și facă educaţia în «artele liberale». Pe pământul Poloniei, în vremuri 


1 Louis Karl, La fortune des oeuvres d'Antonio Guevara à l'étranger, în 
Bulletin Hispanique, Tome XXXV, nr. 1, Bordeaux, Paris, 1933, p. 32 şi urm. 

2 Estreicher, Bibliografía, seria 3, t. XVII, p. 461; seria 4, t. II, p. 87 
lată aceste ediţii: r. Leszno, tipografia lui M. W. Presser, 1751; 2. Poznán, 
tipografia lezuitilor, 1759—1760; 3, în 1759 (fără localitate); 4. Poznán, tipografia 
lezuifilor, 1762; s. Wilno, tipografia Bazilianilor, 1765; 6. Lwów, tipografia lui 
J. Szlichtyn Sukcess, 1776; 7. Wilno, tipografia Bazilianilor, 1783; 8. 
Fárá titlu; 9. Wilno, 1783(?); 10. Lwów, tipografia A. Wajdo wiczo wa, 1885. 

3 O ediţie tipărită la Cracovia în 1615 apud K. Kondasze wicz, Wykaz 
druków XV— XVII w w bibljotece publicznej miasta Warszawy, Varşovia, 1930, 
p. 46 (comunicată de d-] P. P. Panaitescu). Altă ediție apud J. Brauv- 
verum, 1636. 

4 Intro scrisoare cátre congregatiunea De propaganda fide, din 24 Iulie 1693 
Renzi spune între altele: « Actualul Principe, Constantin Duca, în vârstă de 
23 de ani este un elev al meu; Hatmanul <Nicolae Costin>; Serdarul <Ioan Costin, 
fratele lui Nicolae> sunt gi ei elevi gi fii spirituali ai mei». Cf. documentele pu- 
blicate de Vladimir Ghica în Convorbiri Literare, 1907, pp. 471-472. Cf. 
şi scrisoarea caldă de recomandare pe care o dă Nicolae Costin pentru Francesco 


Renzi către Congregatie, ibidem. 


14 


de cumpáná, si-a gásit adápost prielnic familia Costin. In zilele de Cráciun 
ale anului 1683, când Miron Costin este prins la Domnesti îm- 
preună cu Duca Vodă si dus în Polonia, unde, în urma întrevederii 
cu regele Sobiescki, i se dă ca locuinţă pavilionul regal dela Daszov, 
N. Costin se afla probabil și el alături de tatăl său, fiindcă documentele 
contimporane ne vorbesc în acest prilej de logofătul Miron Costin și de 
fiii săi. In Polonia au stat până în Noemvrie 1685, când în urma in- 
vitatiei stăruitoare a lui Const. Ccntemir, se întorc în ţară 1. Pe timpul 
petrecerii sale în Polonia, ca elev sau ca pribeag, N. Costin a putut 
cunoaște opera lui Guevara într'una din versiunile latine ale lui Wan- 
ckelius, care, după cum s'a văzut mai sus, se tipárea și circula si acolo. 

Dar nu este exclus să fi găsit opera și în biblioteca tatălui său, 
care-şi petrecuse copilăria în Polonia, care trecuse de mai multe ori 
prin Ungaria si care stătea de « voroavá » în casa sa din Iași cu episcopi 
italieni — poate cu Vito Piluzio 2. 

Să fi alcătuit el cu materialul lui Guevara Ceasornicul Domnilor 
sub impulsul primit dela Domnul său? Niciuna din copiile traducerii 
şi prelucrării lui Nicolae Costin, pe care le cunoaştem până azi, nu ne 
destăinue data când si împrejurările în care a fost alcătuită. Şi aceasta 
este de o importanță deosebită în rezolvarea chestiunii, deoarece, după 
cum se știe, N. Costin n'a avut parte să se bucure multă vreme de prie- 
tenia pe care i-o arăta Mavrocordat: în Septemvrie 1712, ieșind din 
țară «să-şi cerceteze moșiile și bucatele >, s'a bolnávit și în câteva zile 
şi-a plătit si el — cum zic cronicarii — « datoria cea obsteascá ». 

O indicație prețioasă că N. Costin cunoscuse pe Guevara înainte 
de urcarea în domnie a lui Nicolae Mavrocordat o găsim în opera sa 
anterioară privitoare la < Cartea pentru întâiul descălecat ». 

Compilând în această lucrare opera tatălui său, «De neamul Mol-. 
dovenilor », după un alt plan?, N. Costin vorbește în capitolul X, 
despre luptele lui 'Traian cu Dacii și despre controversa asupra morţii 


^ Cr. Dr. Czeslaw Chowaniec, Miron Costin en Pologne. Contribu- 
tions à l'année 1684—85 în Inchinare lui Nicolae Iorga, cu prilejul împlinirii vârstei 
de 60 de ani, Cluj, 1931, pp. 113—124. Asupra împrejurărilor în care au fost prinşi 
la Domnesti cf. şi Cronica lui Ioan Neculcea (ed. A. Procopovici, în Clasicii 
români comentaţi, Scrisul Românesc, Craiova, 1932, pp. 93—101; despre întoar- 
cerea în ţară, ibidem, p. 116. 

* Miron Costin, De Neamul Moldovenilor, ed. C. Giurescu (Co- 
misia Istoricá a României), Bucureşti, 1914, p. Is. 

$ N. Costin, după modelele istoriografiei polone, a căutat să încadreze 
originele neamului în istoria universală, începând dela creatiune, pentru a deter- 
mina şi el spita poporului său între semintiile lumii. 


I5 


lui Decebal, a dupá ce pomeneste versiunea referitoare la cáderea re- 
gelui dac pe câmpul de luptă, adaogá textual: 

` «Iar în alt chip aflu la cartea lui Marco Aurelie, care au státut îm- 
párat Rámului pe urma lui Traian, al patrulea impárat, la anii dela 
Hristos 161, cariia Curtius zice (Ceasornicul Domnilor), cum să fie 
dus pre Decheval viu la Râm, împreună cu un fecor al lui, arătându-se 
Traiian biruitoríu asupra lui», 

N. Costin a luat informatia aceasta intr'adevár din opera lui Guevara. 
In traducerea latiná a lui Wankelius? se gáseste pasagiul pe care se 
întemeiază mai sus cronicarul moldovean în următoarea redacţie: 

«Porró cum Trajanus proelium cum Decebalo commisisset; non 
modă hic victus; sed et captus, et vinctus in conspectum Trajani Imp. 
adductus fuit..Mortuo vero Decebalo et regno ob delicta exuto, 
Trajanus, ut erat Princeps clementissimus, filium, quem parvulum De- 
cebalus reliquerat, educari in palatio curavit » $, 

In adnotárile puse pe marginea din dreapta a textului latin se gá- 
seste si trimiterea: Curt, lib. 4. 

Prin urmare este clar cá citatul lui N. Costin se referá la Ceasor- 
nicul Domnilor. Dar citarea operei lui Guevara in acest capitol initial 
din compilaţia lui Nicolae Costin, alcătuită cel mai tărziu înaintea 
domniei a doua a lui Nicolae Mavrocordat, constitue o dovadă 


1 Versiunea aceasta —asupra căreia îmi atrage atenția d-l P. P. Panaitescu — 
se găseşte în manuscrisele 2715 f. 48 şi 353 f. 75 din Biblioteca Academiei Române, 
Același text şi în versiunea publicată de George loanid, Istoria Moldo- 
României, Bucureşti, 1858, p. 53 cu varianta: căreia cărți Curțiu, zice Ceasorniculú 
Domnilorú, cum să fi dusú,.. In versiunea publicată de Kogălniceanu, titlul 
operei lui Guevara este redat pe scurt si confuz astfel: 

« Iară eu am cetit cartea lui Marco Aurelie, împăratul Râmului, pe urma lui 
Traian al patrule împărat, in anii dela Hristos 161; şi scrie cum să-l fi dus la Râm 
pre Decebal craiul împreună cu un fecior al lui, arătându-se Traian împărat biruitor 
asupra lui» M. Kogălniceanu Cronicele României, 1872, p. 64. 

2 Ed. Leipzig, 1615 cartea II, cap. XLV, p. 433. 

3 In originalul spaniol pasajul se află — citez după ediția din Madrid, 1650 — 
în cartea II, cap. XXXIX, p. 198. Insă: « Rey Cebalo, Rey de los Dacos ». 

* După regretatul C. Giurescu (Contribufiuni la studiul cronicelor mol- 
dovene, Nicolae Costin, Tudosie Dubáu, Vasile Dámian, în Analele Academiei Ro- 
máne, tom. XXX, mem. sect. ist., pp. 283—285), N. Costin a redactat aceastá cro- 
nică «după numirea sa ca vel logofăt la 12 Decemvrie 1710 şi înainte de Oc- 
tomvrie 1711, cánd s'a aflat in Moldova gtirea cá tronul s'a dat din nou lui Ma- 
vrocordat ». Argumentul, pe care-l aduce Giurescu în sprijinul párerii cá N. Costin 
a început a scrie abia după numirea sa ca vel logofăt, nu mi se pare însă hotă- 
rîtor. Giurescu observă că cronica lui N. Costin ni s'a păstrat în două versiuni: 
una în care prefata este adresată cetitorului, alta în care prefata este adresată Dom- 


16 


evidentá cá autorul cunoscuse mai dinainte romanul politic spaniol — 
si dupá cum vom vedea mai pe larg la locul sáu — in versiunea latiná. 

Caracterul legendar al operei si mai ales sfaturile privitoare la cár- 
muirea țărilor l-au atras atât de mult — n acele «cumplite vremi», 
când multe capete de boieri cădeau în tärânä — încât s'a gândit să 
prelucreze în limba țării sale această operă, spre folosul celor chemați 
să ocârmuiască. 

Traducerea era gata înainte de urcarea pe tron a lui N. Mavrocordat. 
Dovada concludentă ne-o aduce predoslovia de închinare către acesta 
— păstrată numai în manuscrisul nr. 204 din Biblioteca Universității 
din Iaşi. In această prefati, el nu pomenește nicáeri că îndemnul 
pentru traducere i-ar fi venit dela cineva. Nu este admisibil ca 
el să nu amintească, măcar în prefața către Mavrocordat, de un ase- 
menea îndemn, în cazul când acesta i-ar fi venit dela Domnul căruia 
îi dedica tălmăcirea. Ea era deci terminată — poate şi pusă în circu- 
latie, când, ajuns la mare cinste în cancelaria lui Mavrocordat si 
văzând pasiunea lui pentru literatura parenetică, a alcătuit predoslovia 
de închinare pe care a pus-o în frunte şi apoi a prescris sau a pus pe 
cineva să-i prescrie opera, şi, în această formă, a prezentat-o Domnului. 
In catalogul bibliotecii lui Nicolae Mavrocordat, păstrată în mănăstirea 
Văcăreşti, se găseşte notati sub titlul: và» Blagixór BiBiiov! si 
traducerea lui Nicolae Costin astfel: “2go4dprov zën 7jyeundvov Tic 
MolóaB( ç uetaylwrniodèr And rada érégcv iot ouë maga Nuixoldou 
Kovoravrivov (Kwotivov)? Meydlov Aoyodétov vis Molôablac, xai dă 
zgooravilc toð Uy lorárov Addéyrov ńuðv uetayoapder v Piaci 1712, 
óéo«iuov» B Acayixóv». uavgitcov> uà Bovldoss yovrgovri<ixov> (Ceasor- 


nului N. Mavrocordat. Versiunea cu prefata adresatá cetitorului este semnatá de 
N. Costin ca vel-logofát. Insă N. Costin a devenit vel-logofát la 12 Decemvrie 
1710, deci — zice Giurescu — dela aceastá datá a inceput sá scrie cronica. Nimic 
nu exclude însă posibilitatea ca prefata către cetitor să fi fost scrisă posterior, după 
ce cronica a fost alcătuită, înainte de a fi dată spre prescriere. De altfel, cronicarii 
noştri obignuiau să-și dea spre transcriere opera înainte de a fi terminată. lată un 
pasaj concludent din opera lui Miron Costin însuşi: «Má vei erta, iubite cetito- 
riule, căci nu ţi-am scrisii aceste semne la locul lorii.., As fi lipit aceste semne 
la rândul său; ce era trecut rândul la isvodul cel curati, şi scriitorii carii ¿svodescú 
puțini se aflăs. (M. Kogălniceanu, Cronicele, Bucureşti, ed. 1872, p. 345). 
După urcarea în domnie a lui Mavrocordat, N. Costin va fi pus să se mai tragă 
o copie de pe cronică, la cae a adăogat prefata către Domn. Astfel s'ar explica 
cele 2 versiuni. 

1 N. Iorga, Pilda bunilor Domni din trecut față de şcoala românească, extras 
din Analele Acad. Rom., seria II, t. XXXVII. M. sec. ist., Bucureşti, 1914, p. 29. 

2 Corectura făcută şi de N. Iorga. 


17 


nicul Domnilor Moldovei ( !) tradus din istoriile cele vechi de Nicolae 
Costin, Marele Logofát al Moldovei, si copiat din porunca prea 
ináltatului Domnului nostru în Iaşi 1712», legătură românească neagră, 
marmorată ; groscior). 

Tot din porunca lui Nicolae M. mai avem — după cum se va vedea 
mai jos — o a doua copie, întocmită în 1714. Această copie începe cu o 
« Predoslovie către Măriia Sa Vodă», semnată de Nicolae Costin și 
închinată « Luminatului si ináltatului Mării-Sale lui Nicolae Alexandru 
Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domnul 'Tárii Moldovei, milostivului 
al nostru stăpân ». 


MANUSCRISELE 'TRAL UCERII ROMÂNEŞTI 


Isvodul autograf al lui Nicolae Costin a fost distrus în vicisitu- 
dinile vremurilor, sau, dacă se mai păstrează în cine ştie ce colț de 
bibliotecă, n'a ieșit încă până acum la iveală. După originalul pierdut, 
au ajuns însă până la noi mai multe cópii care — după cum vom vedea 
îndată — înfățișează divergențe interesante: într'unul materia este gru- 
pată în 4 cărți, intr'altele in 3; într'o grupă de manuscrise o serie 
de capitole sunt grupate într'o carte; într'alt ms. aceleaşi capitole se 
găsesc în altă carte; în sfârșit titlurile capitolelor nu sunt nici ele iden- 
tice în toate manuscrisele. 

O comparaţie care să stabilească precis raporturile dintre traducerea 
lui N. Costin şi originalul spaniol sau intermediarul său nu se poate 
face pe temeiul unui singur manuscris, căci ar risca să ajungă la 
concluziuni unilaterale; ea nu se poate întreprinde cu succes decât 
pornind dela un arhetip, reconstruit aproximativ din colationarea tu- 
turor manuscriselor cunoscute. Acestea sunt, în ordinea cronologică, 
următoarele: 

A. Ms. nr. 204 din Biblioteca Universităţii din Iaşi. Datează din 
anul 1714. Este un manuscris in folio, de 283 foi, legat frumos in le- 
gáturá de piele. Manuscrisul a fost semnalat intáiasi datá de Gaster, 
care a reprodus din el câteva capitole 1, Titlul manuscrisului însă a 
fost dat de Gaster incomplet. G. Pascu în Jstoriea literaturii române 
din secolul XVIII, I (p. 56) reproduce titlul după Gaster, omitánd, 


1 Literatura populară română, Bucureşti, 1883 (pp. 559—570): Partea a patra; 
capii întâi: « Voroava a prea inteleptului Garamantilor către marele Alexandru... »; 
Chrestomatie română, II, Bucureşti, 1891 (pp. 8—14): Predoslovie cătră Măria Sa 
Vodă (si aci titlul este prescurtat). 


18 


aceleaşi pasagii, care ne dau însă informatii interesante privitoare la 
istoricul manuscrisului. Iată titlul complet (subliniem cu caractere 
cursive părțile omise): 

Cartea ce să. chiamă Casornicul Domnilorú izvodit "ntáiu din vechile 
a Râmului istorii din cărți streine scos pre limba moldoveniască de rápo- 
satul Neculai Costin ë-au fost vel Logofăt, zară acmu de iznoavd, cu 
poronca gi cu cheltuiala Mării Sale luminat Domnului ncstru Iw Nicolae 
Alexandru Voevod și oblăduitoriu țării Moldovei ; s'au scris în orasú în 
Iași, în anul de la zidiria lumiei 7.222, iară dela nașteria lui Hristos 
1700! (!), în al treile anii de a doa domnia a Marii Sale, în luna lui 
Octomvrie, dzi 1. 

Calculul anilor dela nasterea lui Hristos este evident gresit. Manu- 
scrisul a fost copiat în 1714 (7222—5508 =1714), dată pe care o con- 
firmá de altfel si partea finalá a titlului: «ín al treile anú de a doua 
domnie a Máriei Sale » (1711 + 3 = 1714). Asemenea erori de calcul in 
socotirea anilor dela Hristos sunt obișnuite la cărturarii nostri vechi, 
deprinși mai mult cu calendarul dela zidirea lumii. 

B. Manuscrisul nr. 295 din Biblioteca Universității din lagi este 
o copie din 1731. Este un ms. în folio, nepaginat, împodobit cu fru- 
moase frontispicii, având titlurile scrise cu cerneală roșie, iar textul co- 
piat intr'o foarte îngrijită caligrafie cu cerneală neagră. Pe copertă titlul 
operei este acesta: « Casornicul Domnilor ce s'au tálcuit de pre lătinie 
spre intálégiré limbii țării noastre prin osteniala răposatului Nicolae 
Costân biv vel logofăt, iară acmu în zilele Mării Sale luminatului Domn 
Iw Grigorie Ghica Voevod s'au scris cu poronca și cu toată cheltuiala 
dumisale lui Vvd (şters): la v«w»l«ea»t 7238 (1731), Iulie 15, cu mâna 
iubitoriului de ostenialá Ion R. ». 

C. N-rul 3440 din Biblioteca Academiei Románe, un ms. in folio, 
de 274 foi, impodobite cu vignete si scrise frumos: titlurile cu cernealá 
rosie; textul cu cernealá neagrá. Pe copertá titlul urmátor: 

« Casornicul Domnilor. Viaţa împăratului Marco Avrilie cu invátá- 
turile lui, arătând obiciaiurile vechi a împărăției Rámului, care să cuvin 
Domnilor și oamenilor mari a le avea întru ocârmuirea, scoasă din 
cărți elenești și letineşti pre limba româniască, de Nicolai Costân biv 
vel logofăt, iară acmu de pre acelaș izvod de dumnialui 2... Vornic 
Tárei de sus; pus-am nevointá de s'au prescris de pre izvod în zileli 
Mării Sale Grigorie Ghica Voevod, Domnul țării Moldovii, in anii de 


1 In text: şters. 
2 In text: șters. 


19 


2* 


la zidirea lumii 7244 (1736), August 5, cu mána lui loan Gramaticul 
de vamă, sinu Pavel Cämärasul » 1. 

D. Manuscrisul nr. 757, din Biblioteca Academiei Române, copiat 
in 1738 (dupá nota dela sfársit, f. 232: «la válet 7246 »). In folio de 233 
foi. Copiat frumos, cu vignete, titlurile si initialele cu cernealá rosie. 
Legat în legătură veche de piele. Coperta cu titlul si numele copistului 
s'a pierdut. Pe foia 15, sub un frontispiciu, lucrat în peniță, se află 
titlul operei astfel: « Casornicul Domnilor. Viïata împăratului Marco 
Avrilie, cu învăţăturile lui, arátándü si obiceiurile veachi a împărăţii 
Râmului > 2. 

E. Manuscrisul Kirileanu, păstrat în biblioteca d-lui G. T. Kiri- 
leanu, unul din cei mai buni cunoscători ai folklorului nostru, fostul 
bibliotecar al regilor Carol I si Ferdinand, care tráeste acum retras în 
Piatra-Neamţ. Manuscrisul in folio, de 367 foi, legat în piele maron 
cu dungi, a fost cumpărat la Iaşi, în Februarie 1935. Foaia cu titlul a 
fost ruptă, dar pe fila 367 r., jos în dreapta, se găsește o dată în cifre 
latine: 1792. Textul « Ceasornicului » se încheie pe pagina 350 v.; dar 
pe foile 351—367 se găsesc copiate: « O samă de cuvinte ce săntii aleasă 
dintr'acestü Casornic a Domnilorú care s'au scrisú aice osăbit ». Sunt 
o serie de sentinţe cu indicatia paginelor unde se găsesc în manuscris, 
ceea ce constitue o dovadă că traducerea lui N. Costin a fost citită cu 
mult interes si plăcere 3, 

In afară de aceste 5 copii, singurele ce se găsesc azi la îndemâna 
cercetătorilor, mai avem cunoştinţă si de alte manuscrise, care însă 
s'au pierdut, ori zac rătăcite în cine stie ce bibliotecă. Astfel nu ştim 
ce s'au făcut următoarele prescrieri: 


1 Manuscrisul a fost semnalat în Academia Română, Creşterea colectiunilor, 


1909, Oct.—Dec., p. 187. 

2 Pentru descrierea amánuntitá a manuscrisului, cu tabla de materii, vezi 
loan Bianu si G. Nicolaiasa, Biblioteca Academiei Románe, Catalogul 
manuscriptelor româneşti, Tom. III, Scrisul Românesc, Craiova, 1931, pp. 21 —27. 

3 Iată câteva: 

« Bună este agonisita celor bogaţi, de să vor chivernisi întru dânsa sau cu măsură 
bună; și stare celor săraci, de să vor păzi cu răbdare... list r. 

Numai acest stat este desävärsit: unde fără grija morţii vor viefui și fără nicio 
grije a vieţii să vor bucura list r. 

Măcar di-ar cunoaşte Domnii cât este de bine și de dulce a viefui cu pace ! list r. 

Gaina nu părăsește a scurma în gunoiu până nu-$ va scoate ochii. list 2. 

Dela cel nedrept nionică dreptate nu poti aștepta list 27. 

Fagurii cei dulci întru fiiarea amară nu să prifac. 

Nu să gäteste lauda apucánd cele streine gi ale sale dáruind. 

Mai multi hulesc binele decât răul» f. 362. 


20 


a) Manuscrisul care se afla in biblioteca lui Constantin Mavro- 
cordat din mânăstirea Văcărești, copiat la 1712 — deci cel mai vechiu 
din câte cunoaştem — si amintit mai sus la p. 17; 

b) Un manuscris copiat în 1801, de lorgachi Barbovschi, aflat 
în 1885 în Biblioteca Seminarului Socola! și expus la expoziţia di- 
dactică organizată cu prilejul împlinirii a so de ani dela înființarea 
învățământului superior în Moldova ; 

c) Un manuscript trimes în 1808 de misionarul catolic din Moldova, 
Francesco Longhi, lui Ștefan Borgia, secretarul si apoi prefectul con- 
gregatiei De Propaganda Fide din Roma, un mare bibliofil și în același 
timp protectorul lui Gh. Șincai și P. Maior. Manuscrisul este numit 
în scrisoarea prin care Longhi vestește trimiterea lui: Orologio dei 
Principi 2). 

Aceste manuscrise pierdute ne indreptátesc a presupune că prelu- 
crarea lui N. Costin era ceva mai răspândită decât ne-ar face să credem 
cele 5 copii de care dispunem azi. De altfel era de așteptat ca această 
operă să aibă la noi o suprafață de răspândire mai mică: prin natura, 
cuprinsului său, ea se adresa mai mult Domnilor și boierilor din di- 
vanul domnesc. Dintre cele s manuscrise existente: două sunt scrise 
pentru N. Mavrocordat și se păstrau în biblioteca lui și a fiului său; 
altul pentru Vornicul "Țării de sus al lui Grigore Ghica, altul în zilele 
lui Grigore Ghica «cu poronca și cu toată cheltuiala », probabil a unui 
mare boier, al cărui nume însă n'a mai fost pus pe copertă. 

Se pare însă că opera circula și printre cărturarii mai mărunți ai 
neamului, deoarece într'un calendar pe 140 de ani, copiat în 1828 3, 
de Petrachi Isăcescu 4, alături de material calendaristic popular, de bu- 
cáti apocrife, de molitve (la grindini, tunet si fulger), descántece, re- 
tete populare, fragmente din Albinusa, se găseşte și un capitol: « Pilde 
filosofeşti scoasă din Casornicul Domnilor, cap. 12». 

Din familia celor 5 manuscrise de care dispunem azi, patru: B, C 
D si E sunt frati buni, căci se trag din același părinte. A însă, cel mai 
vechiu, copiat chiar la doi ani după moartea lui N. Costin, se deose- 
beste de ceilalți membri ai familiei în mai multe privințe. Ceea ce ne 


1 A, D. Xenopol şi C. Erbiceanu, Serbarea şcolară dela Iaşi. Acte 
si documente, lagi, 1885, p. 334. Xenopol şi Erbiceanu îl clasează însă între « cărţi 
bisericeşti », (p. 330) alături de Psaltiri, Ceasloave, Liturghii — alături de romanul 
spaniol Critil şi Ardronius, 

2 Conf. D. Gázdaru, Revista critică, 1929, p. 204. 

3 Ms. nr. 3614 din Biblioteca Academiei Române, f. 56 v. 

4 Cf. şi N. Cartojan, Cărțile populare, I, p. 185. 


21 


isbeste la prima vedere in A, ca o trásáturá distinctivá si curioasá in 
acelasi timp, este eá el se deosebeste de B, C, D si E tocmai acolo unde 
acestea se apropie de intermediarul latin si de originalul spaniol în 
ceea ce privește numărul cărţilor în care e repartizată materia textului. 
Acest fapt ne impune să supunem unei examinări mai atente diver- 
gentele dintre A și dintre colateralii săi B, C si D si E spre a se delimita 
care caractere distinctive au aparținut autografului lui N. Costin și 
care sunt de pus pe seama copistilor, căci cei obișnuiți cu critica tex- 
telor nu odată au avut surpriza să constate că manuscrisul cel mai 
vechiu înfățișa, o versiune deviatä dela prototipul său, pe când lec- 
fiunea cea mai bună se păstra tocmai într?o copie recentă, despărțită 
de original numai prin câteva intermediare. 

Prescrierea cea mai veche din « Ceasornicul Domnilor » A, cuprinde 
de fapt aceiași materie si — cu câteva excepții ce se vor vedea rm ace- 
leași capitole, grupate exact în aceiași succesiune ca si manuscrisele 
B, C, D si E. Dar A singur împarte textul in patru cărți, pe când B, C 
D si E înfățișează aceiași repartiție a materiei în trei cărți ca si originalul 
spaniol şi intermediarul latin. Ultimele 15 capitole ale cărții a III-a 
din B, C si D si E sunt grupate în A întrun tot aparte, alcătuind cartea 
a IV-a. Această carte a patra începe dela capitolul: « Voroava a prea 
fntäleptului Garamantilor cátrá marele Alexandru, în care dovedește 
că mai mult pot carii cu măsură socotescú de sâne si mostenesc putin, 
decât Alexandru care mosteniaste multe si cu mândrie socoteaste de 
sâne; şi că pre mare nebunie iaste a vrea a stăpâni lungu și latu, care are 
scurtă căruță a vieții sale » (care alcátueste cap. 20 cartea III-a in B, C, 
D si E). Ea cuprinde în total 15 capitole, numerotate pe rând dela 1 la 15. 

Această abatere dela tradiția originalului în privinţa numărului 
cărților numai în A singur, nu poate fi considerată, cum star părea 
la o privire superficială, ca isprava copistilor, deși împotriva lui A 
avem mărturia celorlalte patru copii laolaltă în concordanţă cu textul 
latin. E prematur să abordăm aci problema raporturilor dintre pre- 
lucrarea lui N. Costin și originalul spaniol. 'Totuși, pentru o mai clară 
interpretare a lucrurilor, trebue din capul locului să spunem că N. 
Costin n'a înţeles să facă o traducere servilă a operei lui Guevara, 
ci el a căutat să regrupeze materialul scriitorului spaniol întrun plan 
propriu. 

"Ținând seamă de acest plan, trebue să subliniez de acum că această 
orânduire aparte a ultimelor 15 capitole intr'o carte separată înfäti- 
seazä, în felul cum N. Costin a grupat materialul lui Guevara, o unis 
tate mai logică. 


SET 


Intradevăr, cartea III-a din prelucrarea moldovenească se ocupă 
de datoriile pe care le au Domnii față de familia lor: soție și copii, pe 
când ultimele rs capitole au o tendinţă cu totul diferită: aceea de a 
arăta nimicnicia si deşertăciunea acestei vieţi trecătoare. Vom vedea 
mai clar, când vom analiza mai jos structura prelucrării lui N. Costin 
în raport cu intermediarul latin si cu originalul spaniol, motivele care 
indreptátesc această orânduire a materiei în 4 cărți. Deocamdată, tin 
să adaug aci că repartiția în patru cărți nu este o împărțire arbitrară, 
ci este o necesitate organică cerută de însuși planul remanierei. 

Dovada definitivă că împărțirea operei în patru părți nu poate fi 
pusă pe seama copistului, care a transcris în 1714 manuscrisul A, 
sau a perdecesorilor săi, ci că ea făcea parte din arhetipul prelucrării 

. lui N. Costin, ne-o aduce însăși prefata pe care tálmácitorul a pus-o 
în fruntea volumului oferit lui N. Mavrocordat. In această predoslovie, 
N. Costin, după ce explică titlul operei: 

« Numele s'au dat: Ciasornicul Domnilor, căci adevărat ca pe un 
ceasornic Casurile, să arată viaţa cea ocármuitoarea ». 

Aunt repartiția materiei în patru cărți astfel: 

a Precum asul iaste adunat din patru Cferturi şi fiiaşte care fert 
cu clipialile sale, asé acest ceasornic al nostru din patru parti iaste adunat 
în capetiale (= capitolele) sale », după care, enumărând cuprinsul fie- 
cărei cărți în parte, adaogă textual: 

«In partea a patra să va arăta voroava a prea ínteleptului Gara- 
mantilor cátrá marile Alexandru, arătând schimbările norocului. .. » si 
urmează astfel o expunere succintă a cuprinsului celor 15 capitole finale. 

II. Un al doilea argument în favoarea manuscrisului A ni-l oferă. 
repartiţia capitolelor între cele 4 cărți ale textului. 

B, C, D şi E încep cartea a III-a cu un capitol care tratează despre 
credinţa întrun singur Dumnezeu (« Unul iaste Dumnezeu. . . »), slávind 
împărăţia în care domneşte un creștin în adevăratul înţeles al cuvântului. 

După acest capitol, urmează, în alte 2 capitole, scrisoarea împă- 
rătesei Sofia a Bizanțului prin care impută coregentului său, < Tiverie 
Constantin », cá risipeste în generozitáti inutile, banii adunaţi de soțul 
ei, Justin, și în sfârşit răspunsul acestuia că Domnitorii, pentru a fi 
vrednici, n'au nevoie să strângă împărăției, visterii mari, 

Materia acestor 3 capitole însă nu se leagă logic cu capitolele urmă- 
toare, care tratează cu totul altă temă: cum trebue să se poarte Domnul 
față de soție si ce educaţie trebue să dea copiilor. In A, cele 3 capitole 
se găsesc incorporate mai firesc în cartea II-a care se ocupă de îndato- 
ririle Domnitorilor față de supușii lor. 


23 


= 


Cartea III-a se deschide in A cu un titlu care ne dá clar argumentul 
ei (si care corespunde de altfel si cu titlul din textul latin), precum se 
vede mai jos. (Pástrez ortografia textului latin). 


A tria partía a cártii acestia 
sau a Ceasornicului Domnilor a lui 
Marco Avrelie împăratului pria 
viastit in care sí va aráta cu ce 
tocmealá domnii si cei mari sint 
datori a sá purta spre femeile sale 
si cum sá-gi deprinzá copiii sái. 


De Vita M. Aurelii, Imperatoris 
gloriosissimi cum Horologio Prin- 
cipum, recens addito, Libri se- 
cundi, quo ostenditur, quo pacto 
Principes & magnates erga uxores 
se gerere liberos, que educare (8 
instituere) debeant. 


In conformitate cu cuprinsul astfel formulat al cártii a III-a urmeazá 


mai logic in A capitolul: 


De cinstia insurárii (a lua mu- 
iaria) a căriia soţie, precum celor 
supuși iaste cu vriaria, asia între 
domni de treabă a fi să pare f. 84. 


De dignitate conjugij, cujus so- 
cietas quemadmodum inter sub- 
ditos voluntaria, ita inter Prin- 
cipes necessaria videtur. 


Cá cele 3 capitole despre care s'a yorbit mai sus nu fáceau parte 
din cartea III-a în prototipul lui N. Costin si cá in B, C, D s E ele au 
fost deplasate din cartea II-a, prin inadvertenta copistilor, ne-o dovedesc 
si aci pasagiile din predoslavia lui N. Costin către N. Mavrocordat, 
(alcătuită cu material din Gueyara) în care se enunţă materia cărților astfel: 

«In partia a trăia : de cásátoria cum cu cát este lucru cinstes şi de obşte 
cu atâta mai de folos domnilor si celor mari... ». 

«In partia a doa, întâi de unul Dumnezău cel adevărat ínpotriva bá 
gánilor... Punia-să-vă si voroava Sofiei împărăteasăi cătră Tiverie Con- 
stantin sotia-si la cârma împărăției și ráspunsul lui Tiverie cdtrd Sofia ». 

Dacă în arhetipul lui N. Costin cele 3 capitole erau — după cum 
dovedește predoslovia — încorporate în cartea Il-a, cum se explică 
atunci prezenţa lor la începutul cărții a III-a in B, C D si E? 

O examinare mai atentă a manuscriselor ne dă cheia pentru ex- 
plicarea acestei inadvertente. Din titlul cărții a III-a, păstrat întreg 
numai în A şi reprodus mai sus, B, C, D și E au păstrat numai un frag- 
ment scris cu caractere mari, în cerneală roşie: «Partea trii a Ceasor- 
nicului Domnilor >. După acest titlu, urmează cele trei capitole, dis- 
locate din cartea II-a, și apoi imediat, cu cerneală roşie, ca un titlu 
de capitol, restul din titlul cârți a III-a: 


24 


«Aicea să va arăta cu ce tocmeală domnii si cei mari sintu 
datori a să purta spre femeile sale si cum să-și deprinzá copiii 
săi ». 

Dar acest titlu care aparține cărții, iar nu capitolului, nu are nicio 
legătură cu materia care continuă imediat in text cu cuvintele (scrise 
cu cerneală neagră): « De cinstea însurării (a lua muiarea) a căriia soţie, 
precum celor supuși iaste cu vriaria, asia între domni de triabă a fi se 
pare» şi care de fapt sunt, după cum s'a văzut mai sus, în arhetipul 
lui Costin si în ms. A, însuşi titlul primului capitol al cărții a III-a. 

Titlul cártii a III-a fost astfel în B, C, D si E rupt în două: prima parte 
pusă la început, a doua trecută după 3 capitole ca și încă titlul unui 
nou capitol. 

La lumina acestor fapte, explicarea inadvertentei ni se pare acuma 
simplă. Intr'un arhetip se afla pe verso unei foi, la sfârşit, copiat cu 
caractere mari, din titlul cărții a III-a numai: 4 Partia trii a Ceasornicului 
Domnilor ». Restul titlului venea pe foaia imediat următoare. In acelaşi 
arhetip, foile care cuprindeau cele 3 capitole erau desfăcute, rupte 
dela locul lor. Posesorul arhetipului sau poate altcineva le-a intercalat 
din nebăgare de seamă între foaia care cuprindea începutul de titlu 
al cărții a III-a: «Partia a trii a Ceasornicului Domnilor » si între 
foaia care transcria restul titlului. Din neglijență, copistul a transcris 
în mod mecanic cele 3 capitole, deplasate dela locul lor, la înce- 
putul cărții a III-a, după care a copiat restul din titlul cărții a III-a, 
considerându-l ca titlu de capitol. Socotind apoi că titlul primului 
capitol face de fapt parte-din text, l-a copiat cu cerneală neagră. In 
urmă, a potrivit numerotatia capitolelor în concordanță cu această 
transformare, ivită din distracție. 

III. In sfârşit, un ultim argument că manuscrisul A păstrează 
versiunea cea mai apropiată de prototipul pierdut, ni-l procură și ana- 
liza comparativă a titlurilor de capitole în legătură cu intermediarul 
latin. In A, titlurile capitolelor corespund mai exact cu titlurile textului 
latin ; pe când B, C, D si E cuprind numeroase erori, lacune şi omisiuni, 
datorite copistilor. 

Iată câteva exemple: 


Textul lgtin (cartea I, cap. XXIX) 


Nihil magis esse exitio reipublicae, quam si crebras in ea Principes 
mutationes ferant: item servorum statum securiorem esse, quam Prin- 
cipum & summatum. 


2 


B, C, D, E 


Nice un lucru mai de stángerea 
ţărilor nu iaste, decât adesele 
schimbári a domnilor dintru dán- 
sele. Asijderea statul slugilor decát 
a stăpânilor cátú este de fără grijă 
(cap. 3; partea III). 


Cartea TIT, cap. XVI. 


A 


Nice un lucru mai de stán- 
gerea tárilor nu-i, decát adésele 
schimbări a Domnilor întru dán- 
sele. Asijderea statul slugilor mai 
fără grijă iaste decât a Domnilor 
si decât a celor mari (f. 135 c. II 


cap. 14). 


Initium epistolae M. Aurelii Imperatoris ad Cornelium amicum, 
qua de laboribus belli; & vanitate triumphi agit: Epistola legenda Prin- 
cipibus belli amantibus,: & pacis contemtoribus. 


B, C, D, E 


Cartea lui Marco Avrilie impá- 
ratului cátrá Cornilie priiatinul 
sáu, in care spune de ostenialele 
războiului si de desertare trium- 
fului p. I cap. 14. 


Cartea T, cap. XLI. 


A 


Cartia lui Marco Avrelie impára- 
tului cátrá Cornilie priiatenul sáu, 
in care spune de ostenélele ráz- 
boiului si de deşiartare triumfului. 

$i acasta carte iaste să să citească 
domnilor carii iubescu războiul și 
urăsc pacia p. I c. 14 f. 84 v. 


Non oportere Principes & magnates corporis elegantia & pulcritu- 
dine superbire: (Thebanos eximiae plucritudinis mares, & extremae de- 
formitatis foeminas odio habuisse; Principes immortale sibi nomen, non 
formae praestantia, sed rerum gestarum celebritate peperisse). 


B, C, D, 


Nu sí cade domnilor si celor 
mari a sá mándri pentru cá-s de- 
a fire si frumosi, cá domnii ne- 
muritori nume sie nu dentru 
frumuseata chipului, ce dentru 
lucrurile ceale alese isprávite s'au 
agonisit. p. II c. 6. 


26 


A si E 


Nu sá cade domnilor gi celor 
mari a sá mándri pentru cá-s dé-a 
firia la trup si frumoși. (Thevanii 
în mare ură avia pre bărbaţii carii 
era pre frumoşi și pre femei care 
era priea grozave) că domnii ne- 
muritori nume sie... (restul ca 


în B, C, D) p. II c. 4. 


Cartea I, cap. XLIII. 


Principes & magnates olim fautores fuisse sapientum, summaque 
illos investigasse diligentia. Caput est notatu dignum. 


B, C, D, E traduc numai: — A 


Domnii si cei mari oricánd au Domnii si cei mari oarecánd au 
fosti priitori celor învăţaţi în- fost priitori celor învățați intelepti 
tálepti si cu mare nevointá, îi si cu mare nevointá îi cerca să-i 
cerca să-i aibă pre lângă dânșii, aibă pre lângă dânșii. Acest cafá 
p. II c. 7. taste vrednic de a sá insämna c, s 


f. 147 v. 


Exemplele se pot inmulti, dar cred că cele aduse până acum sunt 
suficiente pentru a învedera cá acolo unde titlurile din A se suprapun 
exact peste textul latin, B, C D si E prescurteazá prin omisiuni. Deci si 
in ceea ce priveste titlurile capitolelor, A pástrazá o lectiune mai buná. 

Critica de texte fácutá mai sus duce dar la concluzia cá versiunea 
cea mai apropiatá de prototipul pierdut al lui N. Costin se pástreazá 
in manuscrisul nr. 204 din Biblioteca Universitátii din lasi. Celelalte 
patru cópii, prescrise la un interval de 20 de ani de A, desi aparent se 
apropie prin repartitia materiei in 3 cárti de prototipul spaniol si de 
intermediarul latin, descind totuși dintr'un arhetip ce fusese simţitor 
alterat. Dela manuscrisul 204 al Bibliotecii Universităţii din lagi, sin- 
gurul cunoscut lui Gaster, dar neluat în seamă de ceilalţi istorici lite- 
rari, trebue să pornească comparatia cu originalul spaniol si interme- 
diarul latin, dacă vroim că înţelegem gândul de care a fost călăuzit N, 
Costin în munca sa de tálmácitor și prelucrátor. 

Dar nici acest manuscris nu este o copie credincioasă a arheti- 
pului pierdut, căci are și el lacune. Două capitole din cartea I-a au 
scăpat nenumerotate. Pe foaia 112 (după numerotatia chirilică a ma- 
nuscrisului) s'a lăsat la o parte un întreg pasagiu. După următorul text 
al manuscrisului: «lată cuventele lui Solomon, așa sint la Eclisia- 
stis glava 1, si zice — să vor scrie cuvintele lui 1! : Eu eclesiastul am fost 
împărat preste...» s'a lăsat spaţiu liber pentru copierea citatului. Dar 
citatul din Eclesiastul n'a mai fost copiat și pagina întreagă a rămas albă. 

Pentru comparatia cu originalul va trebui dar să ținem seamă si 
de celelalte copii, când acestea întregesc lacunele din ms. 204. 


1 Subliniat de noi. 


27 


NICOLAE COSTIN TRADUCE DIN LIMBA LATIN. INTERMEDIARUL 
LATIN SI ORIGINALUL SPANIOL 


In istoria noastră literară, nu s'au făcut încă cercetări concludente 
pentru a se stabili textul după care traduce N. Costin. Gaster se afla 
aproape de adevăr când afirma: «wahrscheinlich aus der lateinischen 
Ausgabe des Guevara von Johann Wanckel (Torgau, 1601), ijbersetzt ». 
S'a crezut după aceea că N. Costin intercalează în traducere si ele- 
mente personale, în urmă însă s'a revenit: « Ceasornicul Domnilor nu 
cuprinde nicio picătură de originalitate ». S'a vorbit apoi de modelul 
spaniol al lui Guevara; d-l G. Pascu în Istoria literaturii române din 
secolul XVIII, nu poate ști «dacă N. Costin a avut sub ochi textul 
francez ori vreo traducere lating ori grecească». Nici d-l Grigoraș care, 
după Gaster și după noi, a afirmat că N. Costin traduce după 
originalul latin al lui Wankelius, n'a adus dovada concludentă. 

Din capul locului, ipoteza traducerii după un intermediar grecesc, 
pusă de d. Pascu, trebuește înlăturată, fiindcă pe de o parte nu se 
cunoaşte nicio traducere grecească a operei lui Guevara, anterioară, iar 
pe de altă parte, nicio mărturie sigură nu ne vorbeşte despre cunostin- 
tele aprofundate de limbă greacă ale lui N. Costin. In sfârșit, în textul 
românesc nu aflăm nicio urmă de original grecesc. Ipoteza unei tra- 
duceri din frantuzeste nu se poate susține nici ea, fiindcă e puţin 
probabil ca marele logofăt moldovean dela sfârşitul secolului al XVII-lea 
şi începutul celui de al XVIII-lea să fi știut bine această limbă — și 
chiar dacă ar fi știut-o, nu se putea ca în traducerea românească să 
nu se fi strecurat vreun cuvânt, vreo expresie care să ne dea pe față, 
intermediarul francez, mai ales în starea de atunci a limbii noastre 
literare. In sfârșit, presupunerea care s'ar fi putut face, că Nicolae 
Costin ar fi tradus după un intermediar polonez, cade și ea, pentrucă 
tălmăcirea românească este cu cel putin 40 de ani anterioară tradu- 
cerii polone. 

Rămâne dar în picioare ipoteza traducerii după textul latin. Ina, 
inte de a studia limba, în care se străvede originalul latin să vedem 
mai întâiu ce ne spune, în această privință tradiția manuscriselor. 

Dintre manuscrisele care au ajuns până la noi, două nu ne dau 
nicio indicație precisă în privinţa originalului după care s'a făcut prev 
lucrarea românească; unul, C. copiat în 1736, ne spune că este « scoasă, 
din cărți elinesti si latinești pre limba românească de Nicolae Costán 
biv vel logofăt ». Am văzut mai sus că textul nu putea fi tradus din 
grecește; probabil că copistul care trăia in epoca fanariotă, cándin4 
fluenta grecească era în floare, a crezut că originalul trebuie să fi fost 


28 


grecesc, mai ales cá in cuprinsul operei se gásesc citate din scriitorii 
elini. Manuscriptul B, care este copiat în 1731, ne spune însă lămurit: 
4 Casornicul Domnilor ce sau tálcuit de pre látinie spre intálégiré limbii 
noastre, spre osteniala ráposatului Nicolae Costán ». 

Dar in afará de aceastá márturie, avem si alte dovezi, din chiar 
titlul si cuprinsul operei lui N, Costin, cá acesta a avut sub ochi 
intermediarul latin. 

Titlul operei ín originalul spaniol suná: Libro aureo del gran em- 
perador Marco Aurelio con el Relox de Principes. i 

In traducerea latină a lui Wankelius, titlul a fost inversat, pu- 
nându-se accentul pe Ceasornic = Horologium Principum sive de vita 
M. Aurelii Imp., libri III. 

Aceeaşi inversiune în titlul operei o găsim și la Nicolae Costin: 

Casornicul Domnilor. Viaţa împăratului Marco Avrilie sau simplu: 
Casornicul Domnilor. 

Opera lui Guevara începe cu un: «Prologo general, sobre el libro 
llamado Marco Aurelio, con el Relox de Principes, dirigido á la S, C. 
C. M. del Emperador y Rey nuestro señor don Carlos V. deste nombre, 
por el muy Reverendo y magnifico señor don Antonio de Guevara, 
Obispo de Guadix. Predicador y Coronista de su Magestad» 1. In 
ediția spaniolă; pe care o am dinainte : Madrid, 1650 — acest prolog 
este impártit in 3 párti: prima in care se explicá in general nece- 
Statea operei; a doua în care se explică originea, caracterul si titlul 
cărții Marcu Aureliu și a treia în care se explică caracterul cărții Mar- 
cu Aureliu-Ceasornicul Domnilor. 

Traducătorul latin a dispus si el materia acestei introduceri în trei 
părți. Prima poartă titlul: «Reverendiss. & illustris. Viri Dn. Antonii 
Guevarae, Episcopi + Accitani, concionatoris, consiliarii 8 historici 
Caesarei, ad D. Carolum V. Caesarem Augustum, Regem Catholicum, & c. 
in vitam M. Aurelii, cum Horologio Principum, PROOEMIUM GENERALE y; 
a doua poartá titlul: « PROOEMIUM SPECIALE ad. S. C. C. M. quo peculia- 
riter autor (sic) de libro, qui Marcus Aurelius dicitur, a se traducto 
differit». A treia: «Argumentum libri De vita M. Aurelii Imp. cum 
Horologio Principum ». 

In remanierea lui N. Costin s'a păstrat aceeași trăsătură par- 
ticulará din intermediarul latin: prologul rupt in trei bucáti, 


1 Prologul general asupra cărţii numită Marcu Aureliu, cu Ceasornicul 
Principilor, dedicat S. C. C. M. Impáratul gi Regele nostru, Domnul don 
Carlos V cu acest numár de cátre Reverendul si magnificul senior don Antonio de 
Guevara, Episcop de Guadix, Predicator gi istoriograf al Majestății Sale. 


29 


fiecare cu individualitatea ei aparte 1, A treia însă, argumentul n'a 
fost tradusă. 


O altă dovadă: Intre cele două «prooemii», traducătorul latin a 


adăugat următoarele 4 rânduri din eruditul scriitor Bernh. Th. 
Garzone: 


Sunt quidam, qui scire volunt, ut sciant; & curiositas est; 
Sunt quidam, qui scire volunt, ut sciantur & vanitas est; 
Sunt quidam, qui scire volunt, ut lucrentur & cupiditas est; 
Sunt quidam, qui scire volunt ut aedificient $ caritas est; 
Bernh. Th. Garzon. discors. 101. 


A 


Acest adaus, propriu intermediarului latin, se găsește întocmai în 
același loc şi la N. Costin în această formă: 


Stihurile lui Bernh. Toma Gartion de netocmele ror 

Sánt oarecarii, cari vor să știe pentru să știe, gi acasta este nevointa; 
Sânt oarecarii, cari vor să ştie pentru să-i ştie gi aëasta este desärtare; 
Sânt unii carii vor să ştie pentru să agonisască și atasta este scumpete; 
Sânt unii carii vor să ştie cum să zidiască şi atastă rahnă este. 


Nu este singurul caz în care N. Costin se îndepărtează de originalul 
spaniol, urmărind traducerea latină. Spuneam în capitolul introductiv 
cá Antonio Guevara însuși a renunțat, după prima ediţie, la scrisorile 
galante ale lui Marcu Aurelio către curtezanele Bohemia, Macrina şi 
Libia pe care le plăsmuise pentru prima ediţie, dar că editorii ulteriori, 
văzând interesul publicului cetitor pentru aceste scrisori, le-au adăugat 
într'o anexă la sfârșit: « Aqvi comienzan los capitulos, y cartas que 
se han añadido en esta impression, los quales se quitaron en la impres- 
sion hecha en Valladoid ». In afară de aceste scrisori, ediția din 1650 
a mai trecut aci, în anexă încă următoarele capitole: 

LVIII. De un monstruo espantable que fué visto en Sicilia en tiempo 
de Marco Aurelio, y de lo que escriuio con letras de sangre en una puerta. 

LIX. De lo que aconteció a un vezino de Roma llamado Antigono 
en tiempo deste buen Emperador. 

LX. Como Marco Aurelio Emperador dezia, que quería mucho 
a su pueblo, y el pueblo dezia, que quería más a el. 

LXI. Como por ruego de muchos intercessores que la Emperatriz 


puso, di6 Marco Aurelio Emperador licencia que a su hija Lucilla traxessen 
a las siestas de casa de las ayas. 

LXII. De una grave reprehension, y aviso que dió Marco Aurelio 
a Faustina su muger, y a su hija Lucilla. 

LXIII. En el qual el Emperador prosigue su platica, y aconseja a 
Faustina, que quite las ocasiones a su hija Lucilla. 


1 Se pierduse însă din textul latin al lui N. Costin prima foaie, care a rămas 
netradusă. 


ET 


LXIV. Del cuydado que tenfa Marco Aurelio de casar a sus hijas. 

LXV. De una carta embiada por Marco Aurelio a Piramó su muy 
especial amigo, el qual estaua muy atribulado. 

LXVI. De una carta embiada por el Emperador Marco Aurelio a 
Catulo Censorino, estando muy penado por la muerte del Infante Ve- 
rissimo su muy querido hijo. 

LXVII. De una carte embiada por el Emperador Marco Aurelio 
a Catulo Censorino su especial amigo, en la qual le cuenta las nuevas 
de Roma. 


Traducerea francezá a lui Herberay des Essars adaugá si ea in- 
tocmai aceste capitole la sfárgit. Traducerea latiná a lui Wankelius 
a păstrat însă aceste capitole în contextul in care se găseau în ediția 
spaniolă dela Valladoid și anume: capitolul 58 în cartea III-a, cap. 7; 
capitolul 59 în cartea III-a, 8; capitolul 59—64 în cartea Il-a, 10—14; 
capitolul 70 în cartea III-a, 34 şi capitolul 71 în cartea II-a, 42. 

Nicolae Costin — îndepărtându-se de tradiția textelor spaniole și 
franceze, ne dă, ca si textul latin după care traduce, capitolele 59—64 
în cartea III-a; pe celelalte însă le suprimă, căci el a adus, după cum 
vom vedea, transformări importante în materialul romanului. Multe 
capitole însă au fost dislocate si trecute, dintr'o carte intr'alta, intr'o 
ordine cu totul diferită. O scrutare atentă în prefacerile aduse origi- 
nalului desvăluie ușor intenția de care a fost călăuzit marele logofăt 
moldovean în prelucrarea sa. 


PROCEDEELE DE PRELUCRARE. 


Opera lui Guevara are 153 de capitole, a lui Costin numai 81; 
deci aproape jumătate din originalul spaniol a dispărut în remanierea 
traducătorului român, mai ales dacă ținem seamă si de faptul că N. 
Costin a tăiat în două, câteva capitole din Guevara. Predicatorul spa- 
nio] și-a grupat materialul sáu — destul de vast, de altfel — numai în 
trei cărţi; N. Costin, deşi l-a redus la jumătate, l-a repartizat însă, 
precum am văzut mai sus, în patru cărți. In sfârșit — faptul cel mai 
interesant — puţine capitole din opera lui Guevara au rămas în Ni- 
colae Costin la locul lor. Ce l-a îndemnat dar pe N. Costin să facă 
aceste amputări și prefaceri ? 

Se știe că unul din defectele principale ale operei lui Guevara este 
lipsa de unitate. Romanul este alcătuit, după cum am mai spus, din 
două elemente: unul narativ, o vieatá istorică romantatá; altul di- 
dactic, sfaturi privitoare la cârmuirea statelor, la datoriile monarhului 


31 


fatá de familia sa si fatá de supusi. Aceste douá elemente se intretes 
neîntrerupt; domnia împăratului se înfăţişează treptat: după un episod 
din vieata împăratului, urmează sfaturi de conducere politică; după o 
poveste menită să dovedească o idee morală, urmează o scrisoare cu sfa- 
turi imperiale. Dar aceste elemente diverse nu se îmbină totdeauna întrun 
tot unitar: elementul istoric este innábusit de cel didactic, iar acesta 
la rândul său este stânjenit de cel istoric. 

Această lipsă de unitate, de care se plâng toti biografii lui Guevara 
si care izbeşte neplăcut pe toti cei ce se încumetă a ceti enorma operă, 
a simtit-o de sigur si marele logofăt al Moldovei. Názuinta de a pune 
mai multă coeziune între părţile componente ale operei a fost dar 
preocuparea care l-a îndemnat să arunce jumătate din materialul 
guevarian și mai ales să intervertească capitolele și să le treacă dintr'o 
carte într'alta. 

A doua názuintá care l-a făcut sá selectioneze capitolele a fost aceea 
de a adapta materialul scriitorului spaniol la mediul cetitorilor români 
dela începutul veacului al XVIII-lea. Capitolele pe care el le-a aruncat 
din remanierea sa constituiau un material greoi pentru cetitorul mol- 
dovean al timpului său. Astfel erau cele ro capitole — aproape jumă- 
tate din cartea I-a — cuprinzând discuţii teologice, cu citate pline de 
erudiție si cu incursii în istoria si religia romană, discuții care tind sá 
scoată în lumină superioritatea creştinismului. Asemenea discuţii puteau 
pasiona clerul catolic din Spania lui Carol V, când inchizitia se strá- 
duia să distrugă curentele care minau catolicismul ; dar ele nu mai aveau 
același răsunet în Moldova lui N. Costin. Tot astfel erau și numeroa- 
sele capitole îmbâcsite de citate scoase din scriitorii antici, cu totul 
necunoscuţi cetitorilor moldoveni, si în care ideea morală pe care 
autorul vrea sá o pună în lumină este strivitá sub greutatea eruditiei. 

Dar să intrăm acum mai amănunțit în prelucrarea lui N. Costin 
si să vedem mai de aproape ce a realizat el cu materialul selecționat 
din opera lui Guevara călăuzit de aceste 2 tendinţe: unitate și adaptare. 

In partea I-a din prelucrarea sa, N. Costin nu păstrează decât 
doar 5 capitole din cartea I-a a lui Guevara. Primele trei îi erau 
necesare pentru a menţine cadrul istoric romantat al tratatului. In 
aceste capitole, după o schiță sumară despre vieata și personalitatea lui 
Marcu Aureliu, urmează o scrisoare în care marele împărat poves- 
teste prietenului său, Pollion, anii de pregătire si studiu petrecuţi în 
insula Rodos. 

După traducerea acestor 3 capitole inițiale, N. Costin suprimă 
complet ro capitole în care predicatorul lui Carol Quintul, cu argumente 


32 


si pagini de eruditie imprumutate din Sf. Augustin si Boccacio, se 
strádueste sá concilieze religia catolicá cu spiritul marilor filosofi ai 
antichitátii, sá dovedeascá superioritatea religiei crestine fatá de pá- 
gánism si sá puná in contrast devotiunea celor vechi fatá de zeii lor 
cu indiferenta contemporanilor sái fatá de adeváratul Dumnezeu. 
Marele boier moldovean a înlăturat toate aceste lungi si fastidioase 
discuţii, pe care le considera ca lucruri prea străine de scopul practic 
al cărţii sale, trecándu-le în seama preotului chemat să complineascá 
educaţia religioasă a viitorilor Domni. Celelalte capitole ale cărții I-a 
din Guevara, N. Costin le repartizează între cartea II-a si a III-a a 
prelucrării sale. In schimb, el a introdus aci, în partea I-a: 18 capi- 
tole din Cartea III-a a lui Guevara (1—2, 6, 23, 24, 9, 10, 11, 3, 4 5, 
9, 10, 11, 12, 12—17, 25—28, 35, 39, 40, 58, 51), la care se adaugá, 
în fine, din cartea I-a încă 2 capitole (35 si 36), punând dela început 
în plină lumină îndatoririle pe care le au Domnii față de Statul lor. 

Acestea sunt ca Domnii să se străduiască a arăta dreptate tuturor, 
să-şi aleagă cu băgare de seamă dregătorii şi judecătorii, căci de selec- 
tiunea acestora depinde și siguranța lor si buna stare a supușilor. Sá 
caute a înfrâna lăcomia dregătorilor, căci din lăcomia acestora y vin 
toate scăderile ţărilor ». Aci intervertind ordinea capitolelor din Gue- 
vara, intercalează episodul ţăranului dela râpile Dunării care vine sá 
se plângă în Senatul Romei contra lácomiei proconsulilor romani i. 
După acest impresionant episod, N. Costin omite celelalte 8 capitole 
următoare, care continuă în Guevara tema judecătorilor rapaci și cruzi, 
pentru ca să ajungă la capitolul 14 (Cartea III-a), în care sfătueşte pe 
Domni sá se străduiască pururea a păstra mm pentru prosperitatea Sta- 
tului lor — pacea si a evita războaiele, punând în cumpănă foloasele 
muncii constructive în vremuri liniștite cu dezastrele războiului. Ca o 
ilustrare a acestei teme, el aşează aci două scrisori. Prima este a lui 
Marcu Aureliu către prietenul său Camilie, în care după ce descrie 
ostenelile războiului si vanitatea triumfului, se înverșunează împotriva 
Romanilor, cari nu s'au mulțumit cu avutiile Romei si ale Italiei, ci 
au ostit împotriva Asiei, aducând prin aceasta ruina Italiei: «In Asia 
ai noştri bani se cheltuesc; în Asia ai noștri copii pier; în Asia ai noştri 
părinţi au pierit; pentru Asia ne pun dări; în Asia se duce zahareaua 
noastră; în Asia furii să hrănesc; toti învrăjbitorii din Asia ne vin; 
toti cei buni pier în Asia ». Cu un cuvânt, războaiele din Asia au adus 
fermentul de desagregare al societății romane. Pentru a da mai mult 


1 Capitolele 2, 3 şi 4 din cartea III-a a lui Guevara; v. mai sus pp. 9—11. 


33 


relief acestor idei, Marcu Aureliu evocă în continuare vremurile de 
virtuti patriarhale ale Romei antice, caracterizate prin: cinstea de care 
se bucurau bătrânii, când, la ospete, Jor ]i se ceda Jocul de seamă, 
când la triumfuri, ei páseau în frunte, când în temple numai ei aveau 
dreptul sá seadá jos, când în fenat ei ocupau Jocurile din față. In 
contrast cu acele timpuri de virtuti antice, e] așează vremuri]e sa]e de 
prăbuşire ale ordinei morale si îndeamnă pe Domni si curteni ca să 
dea ei înșiși pildă, si cu cât îmbătrânesc din ani, cu atât sá se Jase de 
ráutáti : să fie Ja mâncare cu măsură, Ja băutură sobri, [a îmbrăcăminte 
€ cinsteși » si mai ales «Ja voroavă adevărați ». 

In a doua scrisoare a Jui Marcu Aureliu către alt prieten Cincinat, se 
dá sfat Domnilor ca să urmărească în vieatá [ucrurile care aduc slavă; 
să se păzească de cele ce aduc ocară, să nu fie ]acomi, ci «sá se poarte 
cu blándete și bunătate, căutând pururea, oricât de înţelepţi și învățați 
ar fi, sfatul altora». 

Rejuánd apoi firul predicatiei sale de morală politică, Ceasornicul 
sfítueste pe Domni să fie părinţi ai văduvelor si ai celor săraci. Si 
pentru ca sfatul Jui să fie mai convingător, jn 4 capitole următoare 
pune dinaintea Domnilor tema desärtäciunilor acestei vieți pămân- 
testi, care după ce ne amágeste cu măririje și sclipirile ei trecătoare, 
se încheie cu moartea, pentru ca în fina] să îndrepte din nou cugetul 
stăpânitorilor spre eterne]e bunuri spirituale: « datori sunt Domnii si cei 
mari a-și aduce aminte cá sunt muritori, că nice pentru ceaje multe 
desfátári ce Je petreci în viață, să nu părăsească a cugetare de ceale ce 
sar face după moarte ». 

In partea a Leg a compilației sale, N. Costin culege r2 capitole 
ale cărţii La din Guevara (și anume: 37, 28—31, 41, 43, 44—47 Şi 40) * 
pe care Je grupează în jurul a două idei fundamenta]e: 1) necesitatea 
stabilității monarhiei care trebueste considerată ca fiind de drept divin 
si 2) datoriile Domnilor care decurg din această concepție. 

In Moldova, care |a începutul veacului a| XVIII-]ea trecuse prin 
vâltoarea atâtor prefaceri si care, jn ]upte]e fratricide pentru tron, văzuse 
prábusindu-se domnia pământeană, trebuie să fi avut un adânc răsunet 
capitolele 2 și 3: < Țara să fie stăpânită de un singur Domn, «că nu-i 
altu] vrájmas mai mare țării decât ace] ce iaste pricina mutării Domnilor », 
şi «nice un Jucru mai de stingerea ţărilor nu iaste decât adese]e schim- 
bări a Domnilor dintre dinsele ». 


1 Din acest capitol N. Costin face trei: Capii 15: r) Cartea lui Marco Avrilie 
către prietenul său; Capy 16: De Anaharsis filosoful; Capii 17: Pentru Hilon filosoful. 


34 


Căutând să stabilească apoi pe marginele legendelor biblice impre- 
jurările în care și-a luat naștere puterea « tiranilor », « când au început 
oamenii a poronci >, încheie proclamând principiul monarhiei de drept 
divin: «Puterea si stípánja Domnului asupra supușilor din poroncă 
dumnezeiascä razimä ». 

In capitolele urmätoare, înfățișează legendarul veac de aur «când 
toti în pace vietuiau, când fiecare la locurile sale ara, ale sale masline 
ultuia, ale sale tarini secera si ai săi feciori hránia ». Ajungând la vremu- 
rile sale, când plugul s'a întors în arme, strămurarea în lance, odihna 
in turburare, pacea în rázboiu », reliefează încă odată necesitatea « stăpâ- 
niei Doggnilor », a guvernământului monarhic, ca să ínsire apoi si îndatori- 
rile pe care le au Domnii faţă de supușii lor pentru a perita să De ascultați. 
Intái: nu se cade Domnilor si « celor mari > a se mândri cu frumuseţea 
lor, pentrucá a Domnii nemuritori nume sie-si, nu dentru frumuseţea 
chipului, ce dentru lucrurile ceale ales isprávite sau agonisit ». Oamenii 
nu trebuesc priviți după înfățișarea lor exterioară: «între spini se fac 
trandafirii... si castanul sub coaja ghippoasă face gustului dulce ca- 
stane > — tot astfel si oamenii «grozavi si mici sunt de multe ori mai 
de folos republicii». [n deosebi, Domnii trebuie să se înconjoare ca 
în timpurile vechi de oameni învăţaţi și înţelepţi pe cari trebuie să-i 
caute cu pultă nevointá. Nicolae Costin, care se simţea aci la largul 
său, ca cel mai cult boier al Moldovei, reproduce, după Guevara, 
8 capitole în care se înfățișează icoana tipurilor din antichitate, când 
stăpânitorii se complšceau în societatea oazenilor invitati si înţelepţi. 
Astfel Theodosie împăratul, la capătul vieţii sale, a hotărît ca fiii săi 
Arcadiu și Honoriu să-și petreacă vremea între oameni învățați; Cresus, 
« împăratul Lidilor », se desfăta în mijlocul oamenilor învățați și purta 
corespondență cu filosoful Anaharsis; Falaris tiranul avea o dragoste 
deosebită pentru filosofi. Filip, împăratul Macedonenilor, Alexandru cej 
Mare, Ptolomeu, Archelau și Pir, cereau, în ceasuri de cumpănă, sfaturi 
dela oameni învățați si înţelepţi, pe care-j ţineau în mare cinste. 

Cartea II[-a din prelucrarea lui N. Costin tratează despre datoriile 
de familie ale Domnilor și ale celor mari, despre legăturile care trebuie 
să dogpnească între sot sj soţie și despre obligatiunile părinților față 
de copii. Ea este alcătuită din capitolele X, XIV, XV ale cărții I-a si 
din 15 capitole — din 46 ale cărții a II-a — din intermediarul latin 1 


1 Manuscrisele B, C, D, E întroduc aci capitolele X, XIV și XV din cartea I; 
în A însă aceste capitole sunt întroduse Ja sfârşitul cărții a II-a. Vezi mai sus, pp. 
23—25. 


35 
3* 


(anume, în ordinea succesiunii: 1, 2, 6mml4, 17, 33, 34, 36). Prelucrarea 
lui N. Costin #ncepe aci prin a statornici datoria, imperioasá pentru 
domni, de a se căsători, căci căsătoria este «cea mai sfântă toväräsie 
şi prieteșug >. Ea asigură temeliile morale ale societăţii si aduce poto- 
lirea patimilor, prin înrudirile dintre familiile cetății, turburate adesea 
prin conflicte de interese și ambiţii. 

Intrând apoi în controversă, care nici în zilele noastre nu s'a re- 
zolvat, asupra inegalitátii sexelor, el sfătueşte « doamnele > să se supună 
bărbaților, fiindcă « grozav si de ocară lucru iaste bárbafului a sá stá- 
pâni de muiare ». El îndeamnă apoi pe femei sáasi menajeze bărbații, 
sá nui cârtească, să nu-i amărească cu názuinta luxului, căci femeile, 
spune el, «în 24 de ceasuri câte sunt în noapte și în zi, în toate cea- 
surile acestea ar pofti a să schimba si a să îmbrăca în haine nouă». 
Intr'un capitol întreg le sfátueste sá nu iasă prea des la plimbări, «ca 
să nu încapă in voroava oamenilor », ci Săsși petreacă vremea liniștite 
în cămin, ca Lucretia cea vestită pe care, «până în noapte târziu, între 
slujnicele sale lucrând lâna », o găseau ai săi. 

Urmând ordinea capitolelor din textul latin, N. Costin introduce aci 
in Cap. TOmmI4, după texful latin al lui Wankelius, un episod pe care 
ediţiile spaniole ulterioare ca si traducerea franceză a lui N. Herberay 
des Essars îl înlăturase din acest loc, dar pe care editorii de mai târziu 
ai edițiilor spaniole îl adăugase tocmai la sfársitul cărții a IIIna: « Aqvi 
comienzan los capitulos y cartas que se han añadido en esta impression, 
los quales se quitaron en la impression hecha en Valladoid p, cap. 
LXImaL XIII (numerotatia e în continuarea capitolelor din cartea III). 

Episodul „povestește că împărăteasa Faustina ceruse lui Marcu 
Aureliu învoirea ca fiica lor Lucilla să ia parte singură la sărbătoarea 
Geniului, dar în toiul veseliei generale, fata în sburdălnicia tinereții 
sale, a uitat de gravitatea ce se impunea unei tinere romane, fiică 
de împărat. Marcu Aureliu le chiamă pe amândouă mm mamă si 
fiică mm pentru a le mustra si a le da sfaturi. Intr'un capitol 
următor, N. Costin redă scrisoarea fnteleptului împărat către soția 
sa, prin care o povátueste să se străduiască a feri fata de griji si 
primejdii, «în primăvara vieții», ocupándgo pururea cu «lucruri cas- 
nice, caresi aduc laudi». O a doua scrisoare o sfáfueste sá căsăto- 
rească mai curând fata cu bărbatul pe care i Ina ales, căci, spune el, « de cum 
se coace viia, deodată cu strugurii, îndată pândarii si colibă în 
vie fac». 

După sfaturile privitoare la educaţia fetelor, urmează în prelucrarea 
lui N. Costin, ca și în originalul său latin, sfafuri privitoare la creșterea 


36 


băieţilor. Prima grije a părinţilor trebuie să se îndrepte către educarea lor 
de timpuriu, căci după cum nu folosește să aduci 4 grâu mult la moară 
de va fi stricată p, tot astfel în zadar se străduesc părinţii să agonia 
sească avere pentru copiii lor, de nu vor fi cuminţi. Copiii nu trebuesc 
crescuți în desmierdări si nici în îmbuibări. Vieafa este plină de adı 
versitäti: când bogăție, când sărăcie, când sănătate, când boală, când 
veselie și râs, când tristeţe si lacrămi; de aceea copiii trebuesc crescuți 
astfel încât să înfrunte bärbäteste vitregiile soartei. Părinţii să nu le 
împlinească toate voile și nici să le dea bani mulţi pe mână, căci acolo 
unde se află «tinerețea, volnicia, desfátarea si baniip, acolo se află 
şi «gazda unde se adună toate ráutáfile lumii p. Cu multă bágare de 
seamă părinţii sássi aleagă pentru creşterea copiilor paznici si dascăli 
înţelepţi, cari säsi călăuzească, căci jn alt chip cresc «pomii ultuiti 
şi în alt chip pomii cei sălbateci ». 

Urmează apoi sfaturi privitoare la alegerea educatorului, care să 
nu fie nici mai mic de 40 de ani, fiindcă altfel 4 puţină trecere are la 
poruncă p, şi nici mai bătrân de 60 de ani, pentrucă atunci «puţină 
tărie (energie) la certare are p. Cel ales să fie pildă prin vieata nepätatä, 
iubitor de adevăr nu numai în vorbă, ci si în faptă, înţelept, blajin, 
cumpătat la vorbă, cu largă experienţă a vieţii. Dascălii, la rândul lor, 
să se străduiască a înfrâna «limbile ucenicilor, ca, nici cu sagá, nici 
fără sagá, să nu vorbească minciuni p; säsi ferească de jocuri mm « hät 
jetării p mm si să nusi lase să fie « marghioli obraznici, nestatornici si 
fără ruşine p. Căci altfel munca lor e zadarnică, întocmai ca a grädis 
narului care, din pomul îngreuiat primăvara de flori, dar, ars apoi de 
brumă, nu culege toamna niciun rod. 

Această carte din prelucrarea lui N. Costin se încheie, în sfârșit, 
cu voroava lui Marcu Aureliu către dascălii fiului său Commod, cari 
trecuseră peste limitele cuviinfei impuse de misiunea lor de 4 chivernin 
sitori ai casei împărătești p, cu prilejul unei sărbători. Concediindusi din 
serviciu, împăratul pune în contrast «acele veacuri vestite), când 
oștile Romei se băteau cu glorie, când stăpâneau cei bătrâni, când 
ascultau cei tineri, când cei învăţaţi şi înţelepţi petreceau în volnicie 
şi dragoste, cu vremurile sale de decădere și desfrâu. 

Ultima carte din prelucrarea lui N. Costin este alcátuitá din 3 Cas 
pitole luate din cartea Isa a lui Guevara (37, 21, 5) şi din 13 capitole 
ale cărții a Illua (43, 45, 28, 25, 30, 37, 49, 50, 52, 541 55, 57). Mas 
terialul este grupat si îmbinat astfel încât dă impresia unui memento 
mori şi formează un fel de cadru firesc es am putea zice uvertura — 
pentru înfățișarea morţii marelui împărat si cugetätor. 


37 


Cartea începe cu «voroava prea inteleptului Garamantilor (Brah- 
manilor) cátre marele Alexandru », in care filosofii acestia stoici dela 
marginea pământului cunoscut in antichitatea clasică înfruntă pe cel 
mai mare cuceritor al lumii, că în nebunia lui face să 4 înoate pământul 
în sângele celor nevinovaţi), pentru a-și dobândi în omenire 4 faimă 
cu blestem), uitând că, sbătându-se astfel să stăpânească «lung si lat), 
vieata omenească are așa de 4 scurtă căruță). 

In contrast cu această vieatá, sbuciumată de välmäsagul luptelor 
şi zăngănitul armelor, N. Costin aduce aci, în lumină de apoteoză, 
din cartea I-a a lui Guevara, două figuri de filosofi mm Bruxilles la 
Roma si Vias la Greci care, în mijlocul celor mai mari adversitäti 
ale soartei, au condus statul cu înțelepciune si bunătate. 

După aceste trei capitole aduse din cartea I-a, vin episoadele care în- 
cheie cadrul istoric al operei: moartea lui Marcu Aureliu. Intro scri- 
soare către un prieten din Capua, împăratul însuși se plânsese că vân- 
turile si umiditatea Romei i-au răscolit sciatica si podagra, care-i rui- 
nează sănătatea. Ajuns în amurgul vieţii, slăbit de bătrâneţe si chi- 
nuit de boale, marele împărat si cugetător, privind în jurul său, cu se- 
ninătate, peste toate cele omenești, găsește câte un cuvânt cald de mân- 
gâiere pentru toti cei cari sufăr în împărăţia sa. O bunătate plină de 
duiosie, unită cu sfaturi de adâncă înțelegere a vieţii omenești, vi- 
brează în scrisorile lui Marcu Aureliu, alese aci de N. Costin: una 
către Domițian din Capua care suferea de amarul exilului în care-l 
trimesese Senatul Romei; alta către Mercurie din Samos căruia va- 
lurile mării îi inghitiserá corăbiile înnecate cu mărfuri; o a treia pentru 
Lavinia, care se mistuia, retrasă de lume, în singurătate, pentru pier- 
derea soţului ei, un distins cetățean al Romei, prieten credincios al 
împăratului. Cu multă căldură comunicativă, el îi sfătuește să primească 
cu resemnare loviturile soartei și să nu se abată din calea virtuții si a 
onoarei. 

In mijlocul acestor preocupări, moartea care-l pândea din urmă, se 
apropie. Împăratul, ajuns la vârsta de 72 de ani, se afla pe câmpul de 
luptă din Panonia, unde asediase Vindobona (Viena) pe-o iarnă grea, plină 
de viscole si de ometi. Tocmai cerceta strejile cu 4 polcovnicii » săi, 
când deodată îl fulgeră o paralizie. Este adus repede în cort. Vestea 
se ráspándeste în tabără; ostașii îl plâng nu ca pe un împărat, ci ca 
pe un tată. Doctorii îi sar în ajutor, dar toate încercările lor sunt za- 
darnice. Bătrânul stă țintuit în pat, geme continuu; ochii i se umezesc 
de lacrămi și totuși nu poate șopti un cuvânt. Nimeni nu cutează să-i 
spună o vorbă, întrucât toti îl știau așa de înțelept că n'avea nevoie 


38 


de niciun sfat. Numai sfetnicul sáu de fainá, Panusie, indrázneste sá 
rupă ínfr'un fárziu fácerea si «sá-i facă voroavá », intrebándu-l de 
ce plánge? Este o voroavá prea lungá si prea incárcatá de conside- 
ratii morale, ca sá fie verosimilá in aceastä situație, dar fofusi potri- 
viță pentru tendintele didactice ale operei. Atunci i se desleagá și bol- 
navului limba si începe să-și descarce durerea: nu pentrucä päräseste 
lumea aceasta, îi e grea moartea, ci pentrucä lasă mostenitor un fânär, 
lipsit de experiență si cu slăbiciuni care pot să aducă după sine risipa 
casei lui si căderea Statului. Apoi, în miez de noapte, ceru să-i fie adus 
fiul său Commod, pe care sfefnicii îl frezirá și-l aduserá în camera 
muribundului «cu ochii plini de somn >. Băţrânul îi dă cu grijă párin- 
feascá sfaturi intelepte de ocârmuire, și când se lumină de ziuă, limba 
i se împiedică din nou, ochii i se împăinjeniră si, intr'un sfert de ceas, 
isi dete sufletul. 


După cum s'a putut vedea din cele de mai sus, Nicolae Costin nu 
s'a descurcaf greu de sarcina pe care și-a luaf-o. Inţr'adevăr el nu a 
adäugat nimic dela sine. N. Iorga avea dreptate in aceasfá privință: 
«nu are nicio picáturá de originalitate ». Dar mutând capifole dintr’o 
carte înţr'alța, schimbándu-le ordinea pentru a lega mai strâns idei 
inrudife, inláturánd scrisori si povestiri care nu se inchegau deplin în 
intregul operei, fáind capitole intregi de erudiție greoaie — si putem 
spune uneori improvizatá — ce nu era la nivelul contimporanilor săi, 
N. Costin a izbutit pe de o parte sá dea prelucrárii sale mai mulfá uni- 
fate, iar pe de altá parte-sä o adapteze mediului sáu moldovenesc. Si 
in aceastá muncă de remaniere si de adaptare stá originalifafea lui. 

Dar opera lui are o imporfantá deosebitá si din alt punc de vedere: 
al limbii. 


LIMBA 


Clinul celei de a doua jumätäti a secolului al XVII-lea si începutul 
celui de al XVIII-lea reprezinfá o epocă nouă în formarea limbii noastre 
liferare. Vechile tipare ale limbii din cărţile bisericesti, fraduse de pe 
originale slavone, nu mai erau incápáfoare pentru cuprinsurile sufle- 
testi noi pe care le aducea contactul direct cu cultura lafiná a Occiden- 
fului. Grigore Ureche, Costinestii si mai ales D. Canfemir — iar după 
ei, reprezenfantii scoalei lafinisfe — se sfráduesc să croiască limbii 
tipare noui, după modelul sintaxei latine, care să poafá cuprinde prisosul 
de cugetare si simtire pe care ei îl dăruiau culturii romänesti. 


39 


Opera lui N. Costin este printre cele dintái traduceri fácute direct 
de pe un text latin. Ea ne dá nu numai putinta de a vedea cátá cu- 
nostintá de carte latiná putuse agonisi in Moldova si in scolile polone 
fiul lui Miron Costin, dar mai ales sá surprindem pe marele logofát 
al Moldovei in munca de a reda si uneori de a crea in materialul limbii 
sale formele care sá primeascá sensul sintetic ale cugetárii latine. 

Desi nu avem dinainte originalul lui N. Costin, desi opera lui su- 
ferise transformári in copiere, totusi un lucru se vede limpede din con- 
fruntarea tuturor copiilor: cá fiul lui Miron Costin avea o adáncá cu- 
noastere a limbii latine. In tálmácirea sa, el se tine uneori stráns de 
modelul latin, alteori se îndepărtează putin traducánd liber, dar aproape 
totdeauna sensul cugetării latine este prins și redat într'o formă mai 
mult sau mai puţin clară, cu toate dificultățile pe care i le punea în cale 
mulțimea termenilor de instituţii specifice ale lumii romane pentru 
care nu găsea corespondent în limba timpului său. Cât de mare era însă 
truda unui cărturar român dela începutul veacului al XVIII-lea de a 
găsi în limba lui termeni care să poată reda, măcar aproximativ, sensul 
cuvintelor latine pe care le avea subt ochi, se vede ușor din stângăciile 
şi oscilatiile în alegerea cuvintelor românești: Senatus este tradus uneori 
prin divanul de sfat ; alteori prin sinodul, dar câteodată prin senat ; consu- 
latus prin boierie de sfat; consul uneori prin boier de divan, alteori prin 
sfetnic; censor de obiceiu prin cercätoriu, dar uneori gi prin fensor ; 
magistratus prin ispraonic ; magistrati justitiae, cei mai mari a giudeatelor ; 
tribunus prin polcovnic ; duces bellici prin hatmanii ostenesti ; pretor prin 
hotnog ; dictator prin poruncitoriu ; templum prin bisearică, alteori prin 
capiste ; Capitolium = curtea cea mare a Rámului sau curtea cea din frunte 
a Romei ; virgines vestales = călugărițele feate ; paedagogus prin dascăl, dar 
acelasi cuvánt dascal traduce si pe magister ; statuea prin stálp cu chip !. 

Prin traducerea lui N. Costin, ca si prin opera tatálui sáu, limba 
romání se imbogáteste cu o serie de cuvinte latine, neologisme pentru 
vremea aceea, necesare însă pentru precizarea instituțiilor romane: 
republica, senat, fensor, sau pentru noțiuni noi ca: monarhia, tiran, 
orator, ritor, poetic (pentru poet); îstornic (pentru istoric; dar: istorie); 
comedie ` cosmografie, filosofie, gramatică, pompe s. a. 

Nu mai putin interesante sunt constatärile cu privire la sintaxă 
si stil, 


1 Cuvântul apare cu acest înţeles şi în textele vechi. Vezi de exemplu textul 
Alexandriei din Codex Neagoeanus. (1620) în N. Cartojan, Alexandria ín litera- 
tura românească, Noui Contribuţii (Studiu $i text), Bucureşti, 1922, p. 122. 


40 


N. Costin desface cu destulă îndemânare construcţiile sintetice 
proprii limbii latine (acuzativ cu infinitiv, nominativ cu infinitiv, ablativ 
absolut) într'o firească limbă românească, dar de multe ori în näzuinta 
de a reda nuanțele cugetării latine si de a păstra armonia intimă a origi- 
nalului, el urmează de aproape sinuozititile stilului latin, creâpd în 
țesătura sintactică a limbii sale tipare neobișnuite până atunci. Câteva 
exemple vor pune mai bine în evidență această tendință a traducătorului. 
Se ştie. că în limba latină negatiunea, când se referă la întreaga propo- 
zitiune se poate desface de verb si așeza la începutul propozitiunii, pe 
câpd verbul este aruncat la sfârșitul frazei, In limba română negatiunea 
stă lângă verb, Nicolae Costin urmează în această privință modelul 
latin: nu dintr'acei ce ar fi mai harnici a face dreptatia, ce din- 
tracei ce au in Râm mai multi priitori trimiteţi (= non eos, qui 
administrandae justiciae maxime sunt idonei, sed qui plurimos Romae 
fautores habent, mittitis) sau: ispravnicii vostri ce ati trimes asa de ne- 
învăţaţi si de groși cât nice a voastre legi nouă să tălmăcească, nice a noas- 
tre să înțeleagă nu pot (magistratus nobis tam rudes et imperitos mittitis, 
ut nec vestras nobis leges interpretari, nec nostras intelligere possint). In 
acelaşi chip urmând topica originalului latin, N. Costin așează comple- 
mentele înaintea verbului pe care-l límuresc: Dumnedzeii grija lucrurilor 
omenești au lepădat (dei rerum humanarum curam abjecerint); sau nea- 
mul oamenilor curând sfârșit va avea (hominum genus brevi finem habeat); 
țăranul acela pricina venirii sale și toată nevoia cu prea lungă voroavd asa 
au început a spune (rusticus ille causa adventus sui totumque negotium 
oratione longissima coepit exponere); determinările adjectivale așezate 
înaintea substantivului: pentru nepgrqsite a noastre rjutati (propter 
immoderata nostra vicia); verbul la sfârșitul frazei: O părinţilor adunați, 
o niam fericit, eu, țăranul Milan, locuitoriul orasilor râpilor Dunării 
voao sfiatnicilor Râmliani carii sinteti adunați intr'acastj curte, mq 
închin (O patres conscripti, o gens fortunata, ego rusticus Milanus, 
riparensium Danubii civitatum incola, vos senatores romanos, qui in 
curiam hanc convenistis, saluto); constructii brachilogice, syllepse, 
(verbul comun la două propoziții exprimat o singură dată): că fără 
vrearia si socoteala Dumnedzeilor nici binele a agonisi nici de rău a ne 
feri nu putem (nam absque voluntate et arbitris deorum nec bonum 
amplecti, nec malum evitare possumus); hyperbate (separarea cuvin- 
telor care din punct de vedere gramatical sunt unite): a tale am do- 
bândit orașe (tuas expugnavimus urbes); iară tu ale noastre ai strămutat 
obiceaturi (tu nostros evertisti mores); construcții ca întreb de voi Roma- 
nilor calcate după quaero ex vobis Romani, sau prejur traducând pe 


41 


circa construit cu acusativul: multe pregur sine (multa circum se); numele 
proprii asezate inaintea determinárilor sale, care sunt acordate cu el 
în caz: a lui Marcu Avrelie împăratului prea vestit (M. Aurelii imperatoris 
gloriosissimi) — s.a. care, toate la un loc, dovedesc si un intermediar latin. 

Aceste îndrăzneţe inversiuni în topica limbii, puţin obișnuite în ve- 
chile tálmáciri ale cărților bisericești, erau cerute si de názuinta de a reda 
nuanțele de accentuare ale cugetării, dar și de necesitatea de a păstra 
ceva din acea armonie a ritmului care caracterizează originalul. 

Se ştie că succesul operei lui Guevara se datorește nu numai origi- 
nalităţii de fond — încadrarea tratatului de educaţie creştină, morală si 
politică în vieata romantatá a stoicului împărat roman — ci si strălu- 
cirii stilului. Stilul lui Guevara bogat în perioade simetrice, înviorat 
de comparații și metafore sugestive, de gradatii, hiperbole si antiteze, 
are un ritm amplu, armonios, cu cadente răsunătoare. Coloritul stilului 
şi muzicalitatea ritmului, transmise în parte si în traduceri, au exer- 
citat o influenţă mare asupra scriitorilor timpului nu numai în Spania, 
ci si în alte țări. Chiar în Anglia, stilul format sub influența lui Gue- 
vara a avut rezonanţă până în opera lui Shakespeare. 

Această armonie muzicală, care alcătueşte farmecul stilului gue- 
varian, a căutat — pe cât i-a fost posibil — sá o păstreze și N. Costin 
în tălmăcirea sa. De aceea stilul lui N. Costin, prin numeroasele inver- 
siuni modelate după intermediarul latin, are o cadență ritmică aparte, 
care l-a amăgit pe d-l Grigoraș să creadă că N. Costin a tradus în ver- 
suri, după modelul latin. a Traducerea lui N. Costin este în versuri 
cantitative. Originalul latinesc este însă în proză. Această traducere 
este atât de bună pentru acea epocă, încât după cum e și în versuri, 
ea poate fi considerată drept o quasi operă originală » 1. 

Dar, dacă nu-i putem atribui lui N. Costin intenția de versificare, 
el rămâne totuși cu această operă, ca şi tatăl său, premergătorul lui Di- 
mitrie Cantemir în stráduinta de a frânge tiparele vechi ale limbii bise- 
ricești, spre a da limbii române mai multă armonie. 


1 Convorbiri Literare, anul 63, 1930, p. 753. Concluziile cu totul diferite la care 
am ajuns în acest studiu — şi în ce priveşte raportul traducerii cu originalul — 
má scutesc de a răspunde la insinuările d-lui Grigoraş în nota cu care înso- 
feste textul publicat. Despre Ceasornicul Domnilor m'am ocupat, înaintea d-sale, 
în cadrul unui curs despre romanul occidental în literatura românească veche, ţinut 
la Facultatea de Litere din București, în anul 1924—1925 şi reluat în altă formă 
in 1926--1927 (un exemplar în Bibl. Acad. Rom. este citat si la N. I o r ga, Livres po- 
pulaires dans le Sud-Est de l'Europe et surtout chez les Roumains, Quatre conférences 
données en Sorbonne, Acad. Rom., Bulletin de la Section Historique, XIV, Buc., 1928, 


42 


Marii cronicari moldoveni deschid astfel un capitol nou in cul- 
tura românească si în privința evoluţiei limbii literare : prin introduce- 
rea neologismelor latine si prin inovațiile aduse în structura sintac- 
tică a limbii. 


p. 64, n. 2). Dificultăţile—inerente acestui gen de studii comparative, în care vechile 
manuscripte chirilice (neidentificate; uneori cu primele pagini pierdute; alteori cu 
titluri schimbate, ca de ex.: Imberie şi Margarona pentru Pierre de Provence et la 
belle Maguelonne) se găsesc în Biblioteca Academiei Române, iar intermediarele 
si originalele împrăștiate în diferite biblioteci din Occident — m'au împiedicat să-l 
pun la punct şi să-l dau publicităţii. Totusi câteva capitole aprofundate au format 
subiectul unor studii apărute în Analele Academiei Române (s. III, t. III, m. 3, 
1925: Romanul Troiei de Benoit de Sainte-Maure în versiunea lui 
Guido delle Colonna; t. IV, m. 2, 1928: Fiore di Virtù; t. VII, m. 4: 
Paris et Vienne — Erotocrit); in Revue de littérature comparée, Avril —Juin 
1936. Alte două au fost cuprinse in lucrarea de sinteză Cărţile populare în literatura 
românească, vol. 11, Buc., 1938, Fund. p lit. şi artă: Pierre de Provence et la belle 
Maguelonne, Bertoldo). Altele își aşteaptă încă rândul. 


43 


RÉSUMÉ 


L’ «Horloge des Princes » d'Antonio de Guevara a été traduit en 
roumain par le grand logothéte de Moldavie, Nicolas Costin, qui, en 
le traduisant l'a profondément remanié. Cet ouvrage est un chaînon 
d'une longue série de textes ayant pour but l'éducation des jeunes 
princes. Il est représenté par: «Les Enseignements de Neagoe Bas- 
sarab à son fils T'héodose », « Les Enseignements de l'Empereur Basile 
le Macédonien à son fils Léon », « Les Chapitres parénétiques d'Agapétes », 
le « Théatron Politicon », traduit par le premier Prince phanariote Nicolas 
Mavrocordat et, enfin, les «Conseils» de celui-ci à son fils Constantin. 

La traduction de Nicolas Costin était depuis longtemps connue dans 
l'histoire dela littérature roumaine, mais une étude approfondie manquait, 
là-dessus et les opinions sur le caractere de l'ouvrage et sur sa source 
directe étaient fort différentes, Les uns considéraient 1' « Horloge » de 
Guevara comme un «ouvrage philosophique», d'autres ‘comme un 
«roman politique ». M. Gaster supposait qu'il était « warscheinlich 
aus der lateinischen Ausgabe des Guevara von Johan Wankel (Torgau, 
1601) übersetzt »; N. Jorga pensait que N. Costin avait introduit dans 
sa traduction des observations personnelles, « de nombreux et naifs 
détails sur le passe-temps des élégants moldaves », «qu'on y trouve 
des allusions au Prince Cantemir », mais en 1930 il est revenu sur ses 
anciennes opinions: «l'Horloge des Prince ne contient aucune origi- 
nalité », Derniérement M. G. Pascu dans son Histoire de la littérature 
roumaine au XVIII-ème siècle ne peut pas nous dire si N. Costin a 
eu sous les yeux le texte frangais ou bien une traduction latine ou 
grecque. 

En reprenant l'étude de N. Costin nous avons cru nécessaire 
d'analyser d'abord l'original. Nous avons passé ensuite en revue 
ses traductions frangaises, italiennes, allemandes, hollandaises e latines 


44 


pour arriver aux traductions des pays avec lesquels la Moldavie était 
en relations au commencement du XVIII-éme siécle. 

La traduction de N. Costin n'a pas vu le jour par l'impression; 
on n'imprimait alors que des textes religieux. L'original de la traduc- 
tion a été perdu et nous n'avons plus que cinq copies dont deux 
ont été conservées à la Bibliothèque de l'Académie Roumaine, 
deux autres à la Bibliothéque de l'Université de lassy et une cinquiéme 
dans la Bibiliothéque de G. T. Kirileanu. Trois autres mss. men- 
tionnés dans divers catalogues sont aujourd'hui introuvables. Bien que 
la traduction ait été destinée aux Princes et aux Boyards, elle parait 
avoir été lue aussi par tous les lettrés des Principautés roumaines, car 
nous avons trouvé des calendriers manuscrits contenant des fragments 
tirés de l'oeuvre de Guevara. 

La collation des 5 manuscrits contenant la traduction de N. Costin 
nous fait croire que la copie la plus rapprochée du prototype perdu 
est représentée par le manuscrit 204 (A) de la Bibliothéque de l'Uni- 
versité de Iassy. Le manuscrit a été copié en 1714 sur l'ordre de Ni- 
colas Mavrocordat, le premier prince phanariote. Il commence par 
une préface dédiée par N. Costin au Prince. Quoique incompléte la 
version À (les derniers chapitres manquent) présente toujours les meil- 
leures legons. Cependant elle seule expose la matiére divisée en 4 livres, 
une particularité qui provient du remanieur et non pas d'un copiste, 
vu que dans la préface dédiée au Prince, Nicolas Costin déclare lui- 
méme avoir en effet partagé son oeuvre en 4 livres. Cette version est le 
point de départ de nos recherches sur les rapports de la version roumaine 
avec l'original espagnol et l'intermédiaire latin. Celui-ci déteint dans le 
titre, la préface et les nombreuses traces latines de la traduction moldave. 

L'oeuvre de Guevara a 153 chapitres, celle de N. Costin 81, donc, 
presque la moitié de l'original espagnol a disparu dans le remaniement 
du traducteur roumain. Le prédicateur espagnol avait groupé sa ma- 
fiére en 3 livres, N. Costin bien qu'il l'ait réduite de moitié l'a pour- 
tant répartie en 4 livres. Enfin quelques chapitres ont conservé leur 
place bien que les plus nombreux aient été disloqués et placés d'un 
livre à l'autre. 

Les raisons qui ont décidé le traducteur roumain à faire ces am- 
putations et transformations sont claires. On sait que les deux élé- 
ments qui constituent l’œuvre de Guevara, l'élément narratif, la vie 
romancée de Marc-Auréle, et l'élément didactique, des conseils con- 
cernant le gouvernement de l'état, ne sont pas bien soudés entre eux. 
Ce manque d'unité a été relevé par tous ceux qui ont étudié Guevara 


45 


et certainement elle a été aussi ressenti par le grand «logofát» de Mol- 
davie. Ses efforts pour mettre plus de cohésion entre les parties qui 
composent l'œuvre ont décidé N. Costin à rejeter la moitié de la ma- 
tière de Guevara et d'interverfir l'ordre des chapitres. Le second dess 
sein de N. Costin a été d'adapter l'œuvre de l'écrivain espagnol du 
commencement du X VI-éme siècle à l'usage du lecteur roumain du com- 
mencement du XVIIT-ème siècle. Des chapitres entiers de discussions 
théologiques avec des incursions détaillées dans l'histoire et la religion 
romaine, ou d’autres surchargées de citations tirées des écrivains de lanti- 
quité complétement inconnus à ses lecteurs moldaves, représentaient un 
matériel trop difficile pour ces derniers. Voilà pourquoi s'est-il permis 
de supprimer ces passages dans son ouvrage. Se conformant à ces 
deux buts: unité et adaptation, le remaniement de N. Costin se pré- 
sente comme suit: 

Le livre I a gardé de l'original latin les trois premiers chapitres 
qui forment le cadre historique. Le reste est composé de 18 chapitres 
du III-éme livre et 2 chapitres du Ilsème livre (35 et 36). 

Le II-éme livre comprend 12 chapitres du I-er livre de Guevara 
(37: 28m31, 41, 43, 44==47 et 40) groupés autour de deux idées fon- 
damentales: I. la nécessité de la stabilité de la monarchie considérée 
comme de droit divin et 2. les devoirs des Princes qui découlent de 
cette conception. 

Le livre III traite des devoirs des Princes vissă-vis de leur famille 
et se compose de 3 chapitres tirés du livre I (10, 14 et 1 5) et 15 cha- 
pitres du livre II (1, 2, 6—14, 17, 33, 34, 36). 

Le livre IV, le dernier, se compose de trois chapitres du l-er livre 
de Guevara (37, 21, 5) et 13 chapitres du Iléme livre (43, 45, 28, 
25, 30, 37, 47, 49, 50, 52, 54, 55, 57). Les chapitres sont groupés de 
telle sorte qu'en mettant en évidence, au commencement, le néant 
de la vie humaine il donne l'impression d'un memento mori et forme 
ainsi un cadre naturel mm On pourrait dire l'ouverture mm pour présenter 
ensuite la mort du grand empereur. 

L'ouvrage de N. Costin représente une nouvelle époque pour la 
formation de la langue littéraire roumaine. Les anciennes formes de 
syntaxe, modelées d'aprés les textes slaves, ne répondaient plus aux 
nouvelles aspirations de l'esprit créées par le contact direct avec la 
culture latine de l'Occident. 

N. Costin, fils du grand chroniqueur de Moldavie, Miron Costin, 
v recu chez son père et dans les écoles jésuites de Pologne une 
soljde instruction latine. Dans sa traduction il suit parfois de prés 


46 


Poriginal, mais le plus souvent il traduit librement, recherchant dans 
la langue de son temps les termes correspondants pour les institutions 
et les fonctions romaines. Là où il ne trouve pas d'équivalent il garde 
le terme latin, enrichissant ainsi, la langue de son époque d'une série 
de néologismes latins. 

En ce qui concerne la syntaxe jl a suivi dans sa traduction les si- 
nuosités de la phrase latine de Wanckelius créant ainsi des formes nou- 
velles dans la structure de la syntaxe roumaine. 

Les inversions introduites par N. Costin dans sa traduction, exigées 
fant pour rendre les nuances de la pensée que pour satisfaire au 
besoin de garder l'harmonie et le rythme de l'original, ont contribué 
à donner au style de N. Cosfin, une cadence rythmique particulière. 
Cette cadence rythmique a donné l'illusion à un critique roumain 
qui, ne tenant pas compte du texte latin, a cru que, Nicolas Costin 
a traduit l’œuvre de Guevara en vers. Par cet aspect spécial de son 
œuvre N. Cosfin nous apparait comme un «lafinisanf» antérieur au 
Prince Dimitrie Cantemir et antérieur encore à l'école latiniste 


(1780m-1820). 


47 


N. Cartojan Pianga I 


om ARSĂ 
- Am, 


| Ge as, Ai Bess ae feto S? 
De | A Bus cepe tit Cisoc Tp Arpa 


PUN TAS E 


VWoagpsuraciss : f d diari Henx fes 
Aan i oct 4A pe o Ke AO: 


ZI, 
Ha À Ans Meiers Kanopos | Maes Í 
Résa > Aprgirioute Ayata da 
HXAY | noom La Hisorae, Ang 
Apă Boezo yD AA rero ro. gira 


Wiere CA Cancha; Popa n 
— NM e i 
^is Aeuëegen | lien, ZE : z 


A ch 


~ M SL AS : A 


Ceasornicul Domnilor. Ms. nr. 204 din Biblioteca Universitätii din lagi, 
copiat în anul 17:4. 


Plansa II 


N. Cartojan 


| 


P) 


X 


SIRO 


tásii din Iasi, 


i 


lioteca Univers 


ib 
anul 1731. 


in B 


295 d 


nr. 


Domnilor. Ms. 


1 


icu 


Ceasorni 


în 


iat 


cop. 


N, Caitojan Plansa lII 


Ode 


lp judas a @ ERC eet. pa , Aldi eC 


^ 


Se E run Seet: EE S 5 
`f $ € Arar SEN n pps neni y QE 
m Dro: TO eh Irimia ER € 
acr Hd, 
if DE Fit Yema, KEE y pis s e +A SN rmt 2 


OUER, Ge remm Cars TN ss KÉ À : 


(6 Ex op ji 


s js d D oii NUS: ON itr bh, ayi Ee 
lz LE E ^15 RE R ie; , Ad nit 
75 St PO sr rima æ dpi MN V 
E A fe wé ap p "m (e a bs BE 
i PE El n CX d us Anat ey Uu uM t oria) 
VUA Gë te rna der Ara, lps lerem 


[i 1! 
A AV A^ Y n a "[ nao 5 Hy t ACTU «En : KÉ CSC Y de 
AENA Sao. p oe 


VC Lë 257 We ei Y 1 I: x Ys 
zr 2 T 7106 š im marea Li ` KU SSES EI 
p» 2 NE M ft 3. ; 


401 „tn: ae va ca, Qara rid ag a 


TIG | Tu 


Ceasornicul Domnilor. Ms. nr. 3340 (f. 112 r.) d'n Biblioteca Academiei Române, 
copiat în anul 1736. 


N. Cartojan Plansa IV 


Cia DAY: materai eT aen: 
Anm ok mucsomvciopnas een Agripuin £ Basen! E 


Ze SS Mar Anne: T 


EES ER 


rei y" e i guy e Wang Gast: i ge weg 


oLiirrie nio, MUY nv. diras y . Kette Si nay mín . si C | 
jum SE Animal. Magno ESTAS o ero A mm 

, Aa Quim, Lo ve jeu E fi neut eed nurori 
^6 

> onto nae yes yon pu Mou on sx pena En 
[45 nu bir. penes TM PTUS Etpy, Aer iiem, ¿neo ur 


À LY smi, Ms ue npin mp Mo Ke: "Hin mps gran ; : 
A "s DE f ' YT 

n séplus n. sp Jr “yx tor Aer sunat, nt 

Mo TONES ON warem, DË an (age fi unser Se 


Vi YTA ON Ap mama DRAN eng uin Vie san be ] 
` 


eeh Bot Es (A ; fan abs (m Morega, see depui, 


ăla bar: : recht) nam Ayh. di Gë Aen. 


forgnis si "rim Ma want Jure Tang MTV (pap <= 


Seid [fono Ca dain m DEE na peons. 


y 1 
DE 


WOR) dison Anun SB pou en Rau Jg mesa jg Ce AS 


L 1 UN 


Ceasornicul Domnilor. Ms. nr. 757 (£. 15 r.) din Biblioteca Academiei Románe, 
copiat în anul 1738.