Arthur Koestler — Al Treisprezecelea Trib — Imperiul Khazarilor si mostenirea sa (1987)

Stl gay) 
K- oM 


Coperta de TRAIAN ALEXANDRU FILIP 


ARTHUR KOESTLER 


AL TREISPREZECELEA 
TRIB 


Imperiul khazarilor şi moştenirea sa 


Pys 


La 


"Onisit 


BIBLIOTECA PUBLICÁ 
Or 
Ne. Oanvealat.. 


| 


EDITURA eu NAGARD 


1987 


93 = Ilh) 
493. 4l, | Titlul original al lucrárii 


THE THIRTEENTH TRIBE. The Khazar Empire and iis Heritage 
© ARTHUR KOESTLER, 1976 


© 1986, Editrice Nagard 
Foro Trajano 1/A Roma -— Italia 


CUVIÍNT ÎNAINTE 


^ 
' 


Istoria Europei si a lumii nu poale fi înţeleasă, în adevărata 
ei semnificație, fără cunoaşterea profundă a istoriei poporului evreiesc, 
istoria bazată pe o religie «naţională », exclusivă, care a servit şi 
care constituie premisele religiei creștine şi islamice. Aceste două 
religii au oarecare coloraturá politică, unificatoare, de apropiere, 
dar într-o măsură incomparabil mai redusă decit religia mosaică, 
coagulată pe plan mondial și caracterizată printr-o solidaritate 
exemplară. A 

In genere, religia nu schimbă etnia. Dominația politică îndelun- 
gată poate să ducă la formarea de noi etnii. O religie adoptată în 
mod voluntar, deci nu impusă prin forjă, nu poate să ducă la ase- 
menea rezultate. Probă sunt națiunile europene care au adoptat 
religia creştină, dar au rămas ceea ce sunt și chiar s-au răsboit între 
ele. In zilele noastre asistăm la un răsboi islamic. 

Practicată în templele «comunităților », religia mosaică înfă- 
liseazá o permanentă comemorare si exaltare a istoriei unui popor 
alcătuit din 12 triburi (Simeon, Iuda, Beniamin, Ruben, Gad, 
Dan, Efraim, Manase, Isahab, Abulon, Ager, Naftali), care au 
Plecat din regiunea mesopotamicá a centrului. Ur, s-au deplasat 
în Tara Hitiţilor traci nord-dunăreni, apoi au ajuns în Egipt, 
unde s-au înmulțit atât de mult, încât au depăşit chiar numărul 
populației egiptene. De aici, au emigrat din nou în Palestina (ţară 
care şi-a căpătat numele după tribul trac al Phalestimilor coboriți din 
Haemus), unde s-au organizat în două regate: al lut Juda si al 
lui Israel. După includerea Palestinei în Imperiul Roman, Evreii 
semiți care îşi cágligaserd o conștiință națională datorită «egipteanulut » 


"RiBLt01 Ec Á PUN 
"Onisifer], Hiis 
| Ni mventr „3 


TIPĂRIT ÎN ROMÂNIA 


5 


Moise, crescut ca un vlăstar princiar în palatul faraonilor, s-au 
întins în tot Imperiul, mai ales după distrugerea templului de la 
Ierusalim. Cu aceasta a începul diaspora, care durează şi astăzi, 
deși — cum just era să existe — a fost întemeiat în zilele noastre 
statul Israel. 

Puţini mai sunt azi Evreii semiți împrăștiați în lume, cum ar 
fi Sefardiții în Spania, alții aşezaţi la Salonic și Constantinopol, 
mai ales în Mediterana. 

Diferite alte etnii au adoptat religia mosaică. Între acestea, 
Khazarii, turcomani din stepele scitice, care şi-au ales această religie 
în anul 740 a. D., cu toate că nu aveau nimic comun cu poporul 
semit, după cum nici popoarele europene care au adoptat creștinis- 
mul, iar cele arabe mosaismul, nu au vreo legătură cu Israelul. 
Noi neamuri şi rase apar azi în istoria «poporului evreu » din semin- 
ţia lui David : turcomanii-turci din Khazaria, Falascia din Ethiopia 
și o parte din populaţia neagră din America convertită la mosaism 
etc. Statisticile arată că astăzi, majoritatea preponderentă a celor 
15—20 de milioane de «evrei » din lume sunt cei de origine hhazară, 
cu un aspect fizic diferit, numiți Aşhenazi. Alungaţi de alți năvă- 
litori, ei au împânzit Europa și America, unde au bună situație 
economică şi o mare influență politică. 

Această situație se datorește organizării extraordinar de eficiente 
a bisericii și comunităților mosaice din lume, legate într-o federație 
mondială. Așadar, mosaismul este o societate formidabilă, demnă 
de toată admiraţia, un model de realizare a unor valori naţionale, 
originale sau de împrumut, cu o structură socio-politică mai Prerniu 
decât etnia şi statul. 

Este tocmai ceca ce vezullà din opera documentată cu lux de 
amănunte a lui Arthur Koestler, care fiind şi el khazar mosaic din 
Tara Mogiorilor, este departe de orice îndoială sau suspiciune de 
antisemitism, termen nejustificat şi obsolet. Pe plan istoric, gloria 
khazară nu poate lipsi din istoria «ebraică» a fondatorului Moise, 
deşi vine de la un popor de rasă diferită, care pe drept cuvânt poate 
fi calificat drept al 13-lea trib. 


J.C. DRĂGAN 


Închin această carte lui Harold Harris, 
editorul cu care n-am avut nici un conflict 
şi care mi-a sugerat titlul acestei lucrări 


2 


^. 18Y97N8 
JA  omnse | 
Dog 


API e 


De- 


scriptio imperii moslemici (sec. al 10-lea, 


„În Khazaria, oile, mierea și evreii se 
află din belșug“ MUQADDASI, 


Partea întii 


ÎNĂLŢAREA ŞI DECLINUL 
KHAZARILOR 


]nsow e 
JiXaqipDÁg 
e 


füivauaZ aS 
5 
B QW 


. 9 
( 3uaq18q) qb qu E 10 QD8S LN 2, "d DpuoziqaJ| 


A 


uod a 
DYAM UDI, 


181 FN NOZV YRV 


]9xJDs 
( D6jO4-uoq 
«DpioqsuDa ap jnupojn2) 
140] 4DZDu4y NUNIY 


^89 
^obiuJa) e 


Fm 3 
wy 007 004 0 


I. ÎNĂLŢAREA 


Cam pe vremea cînd Carol cel Mare s-a încoronat împărat 
al Apusului, granițele răsăritene ale Europei între Caucaz și Volga 
erau dominate de un stat evreiesc cunoscut sub numele de Imperiul 
khazarilor. La apogeul puterii sale, din secolul al VII-lea pînă 
in secolul al X-lea e.n. a jucat un rol important în modelarea 
destinului Europei medievale și deci și al celei moderne. Împăratul 
și istoricul bizantin Constantin Porfirogenetul (913—959) trebuie 
să fi fost pe deplin conștient de acest lucru cînd a înregistrat în 
tratatul său despre protocolul curții 1 faptul că scrisorile adresate 
papei de la Roma, precum și cele către împăratul Apusului aveau 
un sigiliu în valoare de doi bani de aur, pe cind mesajele cátre 
regele khazarilor aveau un sigiliu in valoare de trei bani. Nu era 
vorba de nici un fel de lingușeală, ci de Realpolitik. „În perioada 
de care ne ocupám, scria Bury, e foarte probabil cá hanul khazarilor 
era aproape la fel de important în ochii făuritorilor politicii externe 
a imperiului ca și Carol cel Mare și succesorii săi. 2' E 

Tara khazarilor — cu populaţie de origină turcă — ocupa 
o poziție strategică cheie la poarta dintre Marea Neagră si Marea 
Caspică unde se înfruntau. marile puteri orientale din vremea 
aceea. Ea servea, de tampon care să ocrotească Bizanțul de inva- 
ziile triburilor barbare flămînde sau avide din stepele nordice — bul- 
gari, maghiari, pecenegi etc. — și mai tîrziu de vikingi și neamul 
rhus. Darla fel de important (dacă nu chiar' mai important din 
punctul de vedere al diplomației bizantine si al istoriei Europei) 
este faptul că armatele khazarilor au stăvilit în. chip eficace ava- 
lanșa arabă chiar în stadiile ei cele mai devastatoare, împiedicîn d 


11 


astfel cucerirea Europei răsăritene de către musulmani. Profesorul 
Dunlop de la Universitatea Columbia, o autoritate de frunte 
în materie de istorie a khazarilor, a rezumat succint acest episod 


hotáritor și totuși aproape necunoscut: 


Tara khazarilor se afla în calea firească a înaintării 
arabilor. La cîţiva ani după moartea lui Mahomed (632) 
armatele Califatului care mársáluiau spre nord prin ruinele 
celor două imperii, máturind totul în calea lor, au ajuns la 
marea barieră muntoasă a Caucazului. Odată trecută această 
barieră, le ráminea deschisă dinainte calea către teritoriile 
Europei răsăritene. Întimplarea a făcut ca pe linia Caucazului 
arabii să se lovească de rezistența unei puteri militare orga- 
nizate care i-a impiedicat efectiv sá-si extindá cuceririle in 
această direcţie. Războaiele dintre arabi si khazari, care au 
durat peste o sută de ani, capătă astfel o importanţă istorică 
deosebită, deşi sînt prea puţin cunoscute. Francii lui Carol 
Martel pe cimpia de la Tours au răsturnat soarta invaziei 
arabe. Cam în aceeași perioadă amenințarea la adresa estu- 
lui Europei era la fel de acută... Musulmanii victorioși au 
fost intimpinati și ținuți in loc de forţele regatului khaza- 
rilor. Sînt prea puţine îndoieli că dacă nu ar fi existat khazarii 
în regiunea de la nordul Caucazului, arabii ar fi învăluit Bi- 

 zantul — bastionul răsăritean al civilizației europene — iar 
istoria creştinătăţii si a islamului ar fi putut să fie total dife- 
rită de cea cunoscută noui? 


Date fiind împrejurările, nu ar trebui să ne surprindă faptul 
că în 732 — după o victorie răsunătoare a khazarilor asupra arabi- 
lor — viitorul împărat Constantin V s-a căsătorit cu o prințesă. 
khazară. La vremea cuvenită, fiul lor a ajuns împăratul Leon IV, 
cunoscut sub numele de Leon Khazarul. : 

Ironia soartei a făcut ca ultima bătălie a acestui război, 
în anul 737, să se termine cu înfrîngerea khazarilor. Dar între 
timp forța de șoc a „războiului sfint" al musulmanilor se istovise 
în mare măsură, Califatul era zguduit de conflicte interne și 
năvălitorii arabi au făcut cale întoarsă peste Munţii Caucaz fără 
să fi izbutit să stabilească un cap de pod permanent în nord — iar 
khazarii au ajuns mai puternici decît fuseseră anterior. 


12 


Citiva ani mai tirziu, probabil in 740, regele, curtea sa si 
clasa conducătoare — a militarilor — au îmbrățișat credința mo- 
zaică, și iudaismul a devenit religia de stat a khazarilor. Nu 
încape îndoială că această hotárire i-a uimit pe contemporani 
la fel de mult cum i-au surprins și pe cărturarii moderni dovezile 
acestei realități oferite de izvoare arăbești, bizantine, rusești și 
ebraice. Unul dintre cele mai recente comentarii poate fi aflat 
într-o lucrare a istoricului marxist maghiar dr. Antal Bartha. 
Cartea lui despre Societatea maghiară în secolele ale VIII-lea Și 
IX-lea consacră mai multe capitole khazarilor, intrucít ungurii 
au fost sub stípinirea acestora cea mai mare parte a perioadei 
respective. Si totusi convertirea lor la iudaism e discutatá intr-un 
Singur paragraf, cu o jená evidenti: 


Cercetárile noastre nu se pot ocupa de problemele refe- 
ritoare la istoria iudeilor, dar ne vedem obligati sá atragem 
atentia cititorilor asupra religiei de stat a Regatului khazar. 
Cultul mozaic a devenit religia oficială a păturilor conducă- 
toare ale societății. Nu mai e nevoie să menționăm că accep- 
tarea cultului mozaic ca religie de stat a unei populații neevre- 
iesti din punct de vedere etnic a format obiectul unor spe- 
culatii interesante. Ne vom mulțumi însă cu observaţia cá 
această convertire oficială (în pofida prozelitismului creștin 
practicat de Bizanţ, în ciuda influenței musulmane din răsă- 
rit, precum și a presiunii politice exercitate de aceste două 
puteri) la o religie care nu beneficia de sprijin din partea 
nici unei puteri politice, fiind dimpotrivă persecutată de mai 
toate, a devenit o surpriză pentru toti istoricii preocupaţi 
de khazari și nu poate fi considerată un simplu accident, ci 
trebuie văzută ca un semn al politicii independente urmată 
de acest regat. 


Pasajul acesta ne lasă încă și mai nedumeriti decît înainte. 
Dar cu toate că izvoarele istorice diferă în privinţa unor detalii 
minore, faptele majore sînt indiscutabile. 

Ceea. ce rămîne discutabil este destinul khazarilor evrei după 
distrugerea imperiului lor, în secolul al XII-lea sau al XIII-lea. 
În această problemă izvoarele de informație sînt sărăcăcioase 
însă menționează totuși diferite așezări medievale ale khazarilor 


13 


în Crimeea, Ucraina, Ungaria, Polonia si Lituania. Tabloul ge- 
neral care se degajă din aceste informaţii fragmentare este acela 
al unei migrații a triburilor și colectivitátilor khazare în aceste 
regiuni ale Europei răsăritene — în special Rusia și Polonia — unde, 
în zorile epocii moderne, se afla cea mai mare concentrare de evrei. 
Iată ce i-a făcut pe diverși istorici să presupună că o mare parte, 
dacă nu chiar cei mai mulți dintre evreii orientali — și deci aceeași 
cotă din evreimea mondiali — s-ar putea să fie de origine khazará 
și nu semită. 

Implicatiile ample si cu bătaie lungă ale acestei ipoteze ar 
putea explica marea prudență și rezervă nianifestate de istorici 
în abordarea acestui aspect — atunci cînd nu-l evită cu desávirgire. 
Astfel, în ediția din 1973 a lucrării Encyclopaedia Judaica articolul 
despre khazari este semnat de prof. Dunlop, însă există o secțiune 
separată care se ocupă de „evreii khazari după căderea regatului 
sémnatà de coordonatorii lucrării și scrisă cu intenția evidentă de 
a evita să zdruncine dogma „poporului ales * din mințile credin- 
cioșilor:. 

Karaiţii (o sectă mozaică fundamentalistă), vorbitori de 
turcă, așezați în Crimeea, Polonia și în alte părți ale lumii, 
şi-au afirmat legăturile cu khazarii, confirmate poate de 
dovezi folclorice, antropologice, precum și lingvistice. S-ar 


părea că există cantități considerabile de dovezi ale prezenței 
neîntrerupte în Europa a descendenților khazarilor. 


Cât de importantă, din punct de vedere cantitativ, este această 
„prezență“ a fiilor caucazieni ai lui Iafet in corturile din Sem? 
Unul din cei mai radicali promotori ai ipotezei despre originile 
khazare ale evreimii este A.N. Poliak, profesor de istorie medie- 
vali a evreilor la Universitatea din Tel Aviv. Cartea sa Khazaria 
a fost publicată în ebraică, în 1944, la Tel Aviv, o nouă ediție 
apărînd in 19515. În introducere, prof. Poliak scrie că realitățile 


impun 


un nou mod de abordare atît a problemei relațiilor dintre 
evreimea khazară și celelalte colectivități evreiești, cît și a 
întrebării cît de departe putem merge în considerarea aces- 


14 


tei evreimi (khazare) drept nucleu al marii comunități evreiești 
din Europa orientală... Descendenții acesteia — cei care au 
rămas pe loc, cei care au emigrat în Statele Unite și în alte 
țări, precum si cei care s-au dus în Israel — formează astăzi 
marea majoritate a evreimii mondiale. 


Aceste rînduri fuseseră scrise înainte de a lua lumea cunoș- 
tintá pe deplin de proporţiile reale ale holocaustului nazist, dar 
acest amănunt nu modifică faptul că marea majoritate a evreilor 
care au supraviețuit în lumea contemporană sînt de origine est- 
europeană — și deci, probabil, mai ales khazară. Dacă așa stau 
lucrurile, ar însemna cá strămoșii lor veneau nu de pe malurile 
Iordanului, ci de pe ale Volgăi, nu din Canaan, ci din Caucaz, 
adică locul socotit de toată lumea leagănul rasei ariene; deci din 
punct de vedere genetic, ei se înrudesc mai de aproape cu triburile 
hunilor, uigurilor și maghiarilor decît cu semintiile lui Abraham, 
Isaac si Iacob. Dacă se va dovedi că acesta este adevărul, atunci 
termenul de „antisemitism“ ar deveni fără noimă, s-ar goli de 
conținut, s-ar baza pe o concepție falsă împărtășită atît de călăi, 
cit și de victimele lor. Povestea Imperiului khazar, așa cum se 
dezvăluie ea încetul cu încetul din trecut, începe să apară ca cea 
mai cruntă farsă pe care a pus-o vreodată la cale istoria. 


2 


„La urma urmei Atila a fost doar rege al unui regat al cor- 
turilor. Statul lui a dispărut — pe cînd dispretuitul oraș al Constan- 
tinopolului a rămas o putere. Corturile s-au prefăcut în praf 
și pulbere, orașele au rămas. Statul hunilor a fost doar un vîrtej ...“ 

Așa scria Cassel$, un orientalist din veacul trecut, sugerind 
tă din motive similare și khazarii au avut o soartă similară. Si 
totuși, prezența hunilor pe scena europeană a durat doar optzeci 
de ani *, în schimb Regatul khazarilor a rămas în picioare vreme 
de aproape patru veacuri. Şi khazarii locuiau mai ales în corturi, 
dar aveau și mari așezări urbane și se aflau în toiul procesului 


* De pe la 372, cînd au pornit mai întîi hunii spre apus, din stepele de la 
nord de Marea Caspică, pînă la moartea lui Atila în anul 453. 


15 


LA 


de transformare dintr-un trib de războinici nomazi într-o națiune 
de fermieri, crescători de animale, pescari, viticultori, negustori 
şi meșteșugari iscusiti. Arheologii sovietici au scos la lumină dovezi 
ale unei civilizații relativ avansate, total diferită de ,,virtejul 
hunilor“. Ei au descoperit urme ale unor sate care se întindeau 
pe mai multe mile 7, cu case legate prin galerii de uriașe grajduri, 
ocoale de oi și staule pentru vite (acestea măsurau circa 3,5 m x 
10 — 14 m și erau sprijinite de coloane) 8. Citeva pluguri trase 
de boi, care ni s-au păstrat, sînt dovezi ale unui meșteșug remarca- 
bil; la fel și obiectele păstrate intacte — cataramele, agrafele, 
platoșele, ornamentele pentru sei. 

Un interes deosebit îl prezintă temeliile îngropate în pămînt 
ale unor case de formă circulară ?. După spusele arheologilor sovie- 
tici, acestea au fost găsite pe tot cuprinsul teritoriilor locuite de 
khazari și erau de dată anterioară clădirilor lor „normale“ — drept- 
unghiulare. În mod evident clădirile rotunde simbolizează trecerea 
de la corturile portative în formă de cupolă către locuințele perma- 
nente; totodată sînt semnul trecerii de la o existență nomadă 
la una așezată sau cel puțin semistabilă. Sursele arabe contem- 
porane ne spun despre khazari că locuiau numai în orașele lor— 
inclusiv capitala Itil — în timpul iernii; de îndată ce venea primă- 
vara își pregăteau corturile, își părăseau casele și ieșeau cu oile 
sau vitele în stepă, tábárind pe lanul de cereale sau în vii. 

Săpăturile arheologice au mai arătat că în perioada sa tîr- 
zie Regatul khazarilor era înconjurat de un lant foarte complicat 
de fortificaţii, datînd din secolele al VIII-lea și àl IX-lea, care 
îi apărau frontierele nordice de posibile atacuri dinspre stepele 
întinse. Aceste fortărețe alcătuiau aproximativ un arc semicir- 
cular din Crimeea (stăpînită o vreme de khazari) peste cursul 
inferior al Donetului și al Donului pînă la Volga; înspre miazăzi 
erau apărate de Munţii Caucaz, spre apus de Marea Neagră, iar 
spre răsărit de „Marea khazarilor" — Caspica *. 


* În Istoria poporului gruzin, Londra, 1952, W.E.O. Allen scrie: „Pină si 
astăzi, amintindu-și spaima arabilor de incursiunile khazarilor, musulmanii mai 
numesc Bahr-ul khazar, adică Marea khazarilor, Caspica — o întindere de apă 
la fel de schimbătoare ca și nomazii — care spală stepele“. 


16 


` 


Şi totuşi, lanțul nordic de fortificații marca doar un inel 
interior, care proteja inima stabilă a tării khazarilor; granițele 
reale ale stăpînirii lor asupra triburilor de miazănoapte fluctuau 
după soarta războiului. La apogeul puterii lor ei aveau sub con- 
trol, sau supuneau la biruri, circa treizeci de națiuni și triburi 
diferite stabilite pe teritoriile vaste cuprinse între Munţii Caucaz, 
Marea Aral, Munţii Ural, orașul Kiev și stepele ucrainene. Printre 
populaţiile supuse suzeranității khazarilor se numărau bulgarii, 
burtașii, ghuzii, maghiarii (ungurii), coloniile gotice și grecești 
din Crimeea, precum și triburile slave din ţinuturile păduroase 
de la nord-vest. Dincolo de aceste dominioane întinse, armatele 
khazarilor mai făceau expediţii de jaf și în Gruzia și Armenia sau 
pătrundeau în Califatul arab pînă la Mosul. Iată cum se exprima. 
arheologul sovietic M. I. Artamonov ??: 


Pină în secolul al IX-lea khazarii n-aveau rivali la su- 
prematia lor în regiunile de la nordul Mării Negre si în stepa 
și regiunile împădurite de pe Nipru. Khazarii au fost stăpinii 
supremi ai jumátátii sudice a Europei răsăritene vreme de 
un secol și jumătate și reprezentau un bastion puternic, as- 
tupînd poarta Uralo-Caspică de trecere din Asia în Europa. 
În toată această perioadă ei au ţinut in friu invazia triburilor 
nomade din răsărit. 


Privind sumar istoria marilor imperii nomade ale răsăritului, 
vedem Regatul khazar ocupind o poziție intermediară ca durată 
a existenţei, ca proporții, precum și ca grad de civilizație, între 
imperiile hunilor și avarilor care l-au precedat și imperiile mongo- 
lilor care i-au urmat. 


Dar cine erau acești oameni remarcabili — remarcabili atit 
prin puterea și realizările lor, cit si prin convertirea la o religie 
de paria? Descrierile care au ajuns pînă în zilele noastre provin 
din izvoare ostile și nu pot fi acceptate ca atare. „Cît despre kha- 
zari, scrie un cronicar arab !!, ei se află la nord de pámintu] 


T———— ce citita a 17 


LIBLIOTLCA PUBL "79 | 
20 OSTE AH n J 


locuit, către zona a șaptea, avînd deasupra capetelor lor Constelatia 
Plugului. Pámintul lor este rece și umed, de aceea și fețele lor sînt 
albe, ochii albaștri, părul fluturînd în plete și mai ales roșu, tru- 
purile mărunte și firea rece. Înfățișarea lor e îndeobște sălbatică.“ 

După un veac de înfruntări armate, era evident că scriitorul 
arab nu-i putea privi cu prea multă simpatie pe khazari. Același 
lucru se poate spune și despre scribii gruzini sau armeni ale 
căror țări cu o cultură mult mai veche fuseseră devastate în repetate 
rînduri de cáláretii khazari. O cronică georgiană, fácindu-se ecoul 
unei tradiții străvechi, îi identifică pe khazari cu armiile lui Gog 
și Magog — „sălbatici, cu fete hidoase și deprinderi de. fiare sálba- 
tice, care beau sînge de om" !?. Un autor armean se referă la „mul- 
timea îngrozitoare a khazarilor cu fete látárete si obraznice, fără 
gene și cu plete lungi ca ale femeilor“ 13, Şi în sfîrșit, geograful 
arab Istakhri, unul din principalele izvoare arábesti spune: „Kha- 
zarii nu seamănă cu turcii. Au părul negru și sînt de două soiuri: 
unii numiți kara-khazari (khazarii negri) oachesi la față, aproape 
măslinii de parcă ar fi indieni și ceilalți, albi (a&-khazarii) uluitor 
de chipesi" M, 

Iată deci un pasaj mai măgulitor care însă nu face decit să 
sporească nedumerirea noastră, întrucît popoarele turcice vorbeau 
deseori despre clasele sau clanurile conducătoare, denumindu-le 
„albe“ și despre cele de jos, denumindu-le „negre“. Așadar, nu avem 
nici un motiv să credem că „bulgarii albi“ erau mai albi decît 
„bulgarii negri“ sau că „hunii albi" (eftaliții), care au invadat 
India si Persia în secolele al V-lea și al VI-lea erau mai albi la față 
decît celelalte triburi hunice care au invadat Europa. Khazarii 
oachesi ai lui Istakhri — ca și în alte scrieri ale lui şi ale colegilor 
lui — erau descriși din auzite sau pe baza unor legende; ca atare 
nu am aflat de la el mai mult decît știam despre înfățișarea fizică 
sâu originea etnică a khazarilor. 

La cea din urmă problemă nu putem da decît un răspuns 
vag și destul de general. Dar la urma urmei tot la o dezamăgire 
duc si cercetările privitoare la originea hunilor, alanilor, avarilor, 
bulgarilor, maghiarilor, bașchirilor, burtașilor, sabirilor, uigurilor, 
saragurilor, onogurilor, utigurilor, cutigurilor, tarniacilor, cotra- 


18 i 


gurilor, cabarilor, zabenderilor, pecenegilor, ghuzilor, cumanilor, 
chipceacilor și a altor zeci de triburi sau populații care într-un 
moment sau altul din istoria Regatului khazar au trecut barierele 
domeniilor acestor migratori. Pînă și hunii, despre care știm mult 
mai mult, sînt de origine incertă ; s-ar părea că numele lor provine 


de la cuvîntul chinezesc Aong-mu, care desemnează nomazii ráz- . 


boinici în general, pe cînd alte națiuni au aplicat în mod asemănător, 
tot fără discriminare, numele de ,hun* hoardelor nomade de tot 
felul, printre care si „hunii albi" pomeniti mai sus, sabirii, maghia- 
rii și khazarii*. v. 

În primul secol de după Hristos chinezii i-au mínat pe 
acești vecini dezagreabili, hunii, spre apus, declangind astfel una 
dintre aceste avalanșe periodice care au măturat timp de secole 
ținuturile din Asia pînă spre apusul Europei. Din secolul al V-lea 
înainte, multe dintre aceste triburi mînate spre apus erau denumite 
prin termenul generic de „turci“. Se presupune că și acest termen 
este de origine chineză (derivînd pare-se de la numele unui deal) 
și a fost folosit ulterior pentru toate triburile care vorbeau limbi 
cu anumite caracteristici comune — limbile „turcice“. Astfel, 
termenul de urc, în sensul în care era folosit de autorii medievali — 
şi adeseori chiar și de etnologii moderni — se referă in primul 
rînd la limbă și nu la rasă. În acest sens hunii și khazarii erau 
şi ei popoare „turcice“ **. 

Limba khazarilor pare să fi fost un dialect ciuvaș al limbii 
turce, și acest dialect mai supraviețuiește în Republica Socialistă 
Sovietică Autonomă Ciuvașă, aflată între Volga și Sura. De fapt 
se consideră că ciuvașii ar fi descendenţi ai bulgarilor care vorbeau 
un dialect asemănător cu cel al khazarilor. Dar toate aceste legá- 
turi sînt destul de firave, se întemeiază pe deductile mai mult 
sau mai putin speculative ale filologilor orientali. Tot ce putem 


* E amuzant de observat că in timp ce în cursul primului război mondial 
englezii foloseau tot peiorativ cuvintul kuni cu referire la germani, in Ungaria 
mea natală copiii de școală erau învățați să-i privească pe „glorioșii huni, strá- 
moșii noștri“ cu mândrie patriotică; un club aristocratic de la Budapesta, se numea, 
„Hunnia“, iar Atila este un nume de botez foarte răspindit, care se bucură și 
astăzi de popularitate. 

** Dar nu şi maghiarii a căror limbă aparține grupului ugro-finic. 


19 


spune cu siguranță este că acești khazari erau un trib turci“ 
care a erupt din stepele asiatice, probabil în secolul al V-lea al 
erei noastre. 

Originea numelui khazar și derivatele sale moderne au format 
și ele obiectul multor speculații inteligente. Foarte probabil, 
cuvîntul provine de la rădăcina turcească gaz = „a rátíci" si 
înseamnă pur și simplu „nomad“. Mai mare interes pentru nespecia- 
liști prezintă cîteva. derivate presupuse moderne ale cuvîntului: 
printre ele cuvîntul rusesc cazac si cuvîntul maghiar uzar, ambele 
nsemnînd călăreț cu înfățișare marțială (cel din urmă derivat 
probabil prin intermediar sirbo-croat din cuvintul prin care se 
refereau grecii la khazari) ; de asemenea, cuvîntul german Ketzer = 
„eretic“, adică evreu. Dacă toate aceste derivări sînt corecte, ele 
ar trebui să ne demonstreze șocul produs de khazari asupra imagi- 
natiei unui mare număr de popoare diferite în Evul Mediu. 


4 
Cîteva cronici persane și arábesti ne oferă o combinație foarte 
atrăgătoare de legende și birfeli. Uneori ele încep cu „facerea lumii“ 
$i se încheie cu știri senzaţionale ca in presa modernă. De pildă 
Yakubi, istoric arab din secolul al IX-lea, trasează obiîrșia khaza- 
rilor pînă la Iafet, al treilea fiu al lui Noe. Motivul ,Iafet revane 
adesea în literatură, în timp ce alte legende îi leagă pe khaziari 
de Abraham sau de Alexandru cel Mare. 

Una din primele referiri specifice la khazari se află într-o 
cronică siriană a lui „Zaharia Retor" (de fapt alcătuită: de un 
scrib anonim și denumită după un istoric grec anterior a cărui 
operă este rezumată în cadrul compilației respective) datind de 
pe la mijlocul secolului al VI-lea. Aici sînt menționați khazarii 
într-o listă de populaţii din regiunea Caucazului. Alt izvor arată 
că ei fuseseră în centrul atenţiei cu un veac mai înainte și erau 
strîns legaţi de huni. În anul 448 e.n., împăratul bizantin Teodosie 
il a trimis la Atila o solie in care se afla și celebrul orator Priscus. 
Acesta din urmă a alcătuit o relatare amănunţită nu numai a 


20 


negocierilor diplomatice, ci și a intrigilor de curte si întîmplărilor 
din somptuoasa sală de ospete a lui Atila; de fapt, omul era un 
splendid reporter contemporan pentru rubrica mondenă și con- 
stituie încă și astăzi una din principalele surse de informaţii despre 
obiceiurile și datinile hunilor. Dar Priscus ne mai spune și anecdote 
despre un popor supus de huni, pe care îl numește akafirz — adică 
foarte probabil ak-khazarii sau „khazarii albi“ pomeniti mai înainte 
şi deosebiți de kara-khazari, „khazarii negri“ *. 

Priscus ne spune că împăratul bizantin a încercat să atragă de 
partea lui acest neam războinic, dar lacomul șef khazar numit 
Karidah a socotit ploconul oferit mult prea mic și deci s-a dat 
de partea hunilor. Atila a învins căpeteniile rivale împreună 
cu Karidah, l-a înscăunat pe acesta drept conducător unic al aka- 
țirilor si l-a. poftit să-i viziteze curtea. Karidah nu a mai contenit 
să-i mulțumească. pentru invitaţie și i-a spus că „ar fi prea greu 
pentru un muritor să privească un zeu drept în față. Căci, după 
cum nu te poti uita la discul soarelui, cu atit mai puţin poti privi 
fata celui mai mare dintre toti zeii fără a fi rănit“. Probabil 
că lingușeala l-a încîntat pe Atila, căci a întărit stăpînirea lui 
Karidah. 

Cronica lui Priscus confirmá ideea aparitiei khazarilor pe 
scena europeaná pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat 
de huni; împreună cu maghiarii și alte triburi, khazarii pot fi 
socotiți un vlăstar tîrziu al hoardei lui Atila. 


5 


Prăbușirea Imperiului hunilor, după moartea lui Atila a. 
lăsat un vid al puterii în Europa răsăriteană, prin care s-au. 
perindat din nou, val după val, hoardele nomade în frunte cu 


* Akatirii sint pomeniti ca un neam de luptători și de către Iordanes, marele: 
istoric al goților din veacul următor și de către anonimul „geograf de Ja Ravenna" 
care îi identifică în mod expres cu khazarii. Ideea este acceptată de majoritatea. 
autorilor moderni, cu excepția semnificativă a lui Marquart, dar în privința páre- 
rilor acestuia trebuie văzută infirmarea pe care o aduce Dunlop în Op. tit., pp. 7 sqq. 
De exemplu, Cassel subliniază că pronunția și ortografia folosită de Priscus ur-. 
mează pe cea armenească si georgiană — Rhazir. 


21, 


uigurii și avarii. În mai tot cursul acestei perioade khazarii păreau 
fericiți să se ocupe de invadarea bogatelor regiuni transcaucaziene 
ale Gruziei și Armeniei și au adunat unele prăzi foarte preţioase 
În cea de-a doua jumătate a secolului al VI-lea, au devenit forța 
dominantă printre triburile de la nord de Caucaz. De la această 
dată înainte o serie de triburi de acolo — printre care sabirii, 
saragurii, samandarii, balanjarii — nu mai sînt pomenite în izvoa- 
rele istorice: ele fuseseră supuse ori absorbite de khazari. După 
eit se pare rezistenta cea mai dirzá au opus-o puternicii bulgari. 
Dar întrucît și ei au fost zdrobiţi pe plan militar (în jurul anului 
641) națiunea lor s-a împărțit în două: unii bulgari au migrat 
spre apus pînă la Dunăre, pe teritoriul Bulgariei moderne, alţii 
s-au deplasat spre nord-est pînă la cursul mijlociu al fluviului 
Volga și au rămas sub suzeranitatea khazarilor. Pe parcursul 
narațiunii noastre ne vom întîlni adeseori atît cu bulgarii danu- 
bieni, cât și cu cei de pe Volga. : 

Dar inainte de a avea un stat suveran, khazarii au trebuit 
să-şi mai facă ucenicia sub o altă putere efemeră — așa-zisa Împă- 
rátie turcească de Apus, sau regatul turcut. Era vorba de o fede- 
ratie de triburi, unite prin sceptrul aceluiași conducător: Kaganul 
sau Khaganul — titlu pe care aveau să-l adopte ulterior si cápe- 
teniile khazarilor *. l 


Acest: prim stat turcesc — dacă îl putem denumi astfel — a 
dăinuit vreme de un veac (circa 550—650) apoi s-a dezmembrat, 
fără a mai lăsa vreo urmă. Și totuși abia după înființarea acestui 
regat s-a folosit numele de „turc“ — aplicat unei națiuni specifice, 
distincte de alte popoare care vorbeau limbi turcice, de exemplu 
khazarii și bulgarii **. 


* Alte ortografii sint Kagan sau Khagan sau Hagan etc. Orientalistii mani- 
festá puternice idiosincrazii în privința ortografiei — vezi prima anexă a cărții 
de față. Voi păstra grafia Kagan ca cea mai puțin supărătoare pentru ochii occi- 
dentalilor. łn schimb, la cuvîntul kkazar, litera k este păstrată de toată lumea 

** Şi totuşi aceasta nu a împiedicat folosirea fără discriminare a denumirii 
„turc“, pînă în zilele noastre, pentru orice trib nomad din stepe, ca un eufemism 
pentru barbari sau sinonim pentru huni. Tocmai aceasta a generat numeroase 
confuzii în interpretarea izvoarelor vechi. 


22 


Khazarii se aflaseră sub tutela hunilor, apoi sub cea a turcilor. 
Dupá eclipsa turcilor în miezul veacului al VIl-lea, le-a venit 
lor rîndul să stăpinească „regatul de miazănoapte“, așa cum au 
ajuns să-l denumească persanii și bizantinii. După una dintre 
tradiţiile curente 15 marele rege persan Chosrau (Chosroes) Anushi- 
tawa (Cel binecuvîntat) tinea în palatul lui trei tronuri de aur 
pentru oaspeți. Erau rezervate pentru împărații Bizanțului, Chinei 
și khazarilor. De fapt nici una din vizitele acestor potentati nu 
s-a făcut, iar tronurile de aur — dacă vor fi existat cu adevărat — 
trebuie să fi avut un rol strict simbolic. Indiferent dacă e vorba 
de realități sau de legende, povestea, se potrivește perfect cu 
relatarea oficială a împăratului Constantin despre triplul sigiliu 
de aur acordat de cancelaria imperială conducătorilor khazarilor. 


6 


Astfel, în primele decenii ale secolului al VII-lea, exact înainte 
de dezlántuirea uraganului musulman din Arabia, Orientul Mijlociu 
era dominat de un triunghi de mari puteri: Bizanțul, Persia și 
Împărăţia turcească de Apus. Primele două se războiseră din cînd 
în cînd vreme de un veac si amîndouă păreau să se afle în pragul 
prăbușirii; ulterior Bizanțul și-a revenit, dar regatul persan avea 
să cunoască foarte curînd o soartă tragică — și de fapt khazarii 
au profitat de eveniment ca păsări de pradă. 

De formă se aflau încă sub suzeranitatea statului turcesc 
de Apus, în cadrul căruia ei reprezentau cea mai puternică forță 
efectivă și căreia aveau să-i urmeze foarte curind; drept care, 
în anul 627, împăratul roman Heracliu a încheiat prima dintr-o 
suită de alianţe militare cu khazarii, pregătindu-și campania decisivă 
împotriva Persiei. Există mai multe versiuni asupra rolului jucat 
de khazari în campania respectivă — acoperită de prea puțină 
glorie — dar elementele principale sînt bine stabilite. Khazarii 
i-au furnizat lui Heracliu patruzeci de mii de călăreți sub comanda 
căpeteniei Ziebel, care a participat la înaintare pînă în Persia, 
dar apoi — probabil plictisit de strategia mult prea prudentă 
a grecilor — s-a întors pentru a asedia orașul Tiflis; nu a avut 


23 


succes, dar în anul următor și-a unit din nou forțele cu cele ale : 
lui Heracliu și a cucerit capitala Gruziei, întorcîndu-se cu prăzi ! 


bogate. Istoricul englez Gibbon ne-a oferit o descriere plină de 


vioiciune și culoare (intemeindu-se pe scrierile lui Teofan) a ; 


primei intilniri dintre împăratul roman și căpetenia khazară 15: 


... alianței ostile încheiate de Chosroes cu avarii, impá- | 
ratul roman i-a opus alianța utilă si onorabilă a turcilor*. : 
Ráspunzind generos la invitaţie, hoarda khazarilor și-a trans- | 
portat corturile din lunca Volgii piná in muntii din Georgia ; | 
Heracliu i-a primit lingă Tiflis si hanul cu nobilii lui au des- : 
călecat (dacă putem să-i credem pe istoricii greci) și au căzut ` 


cu fata in táriná, pentru a se închina veșmintelor de purpură 


ale Cezarului. Asemenea omagii voluntare si ajutoarele sub- : 


stantiale meritau cea mai caldă recunoștință și răsplată; 


iar împăratul, scotindu-si diadema, a pus-o pe capul prin- | 


tului turc, pe care l-a salutat cu o imbrátigare călduroasă 
și cu titlul de fiu. După un ospăț somptuos, el i-a dăruit lui 
Ziebel tacimuri și podoabe, aurul, pietrele prețioase și măta- 
sea folosite la masa imperială si, cu mina lui, a împărțit giu- 
vaeruri și cercei noilor săi aliați. În cursul unei întrevederi tai- 
nice el a scos la iveală portretul fiicei sale Evdochia, tratîn- 
du-l pe barbar cu condescendentá lingușitoare, făgăduindu-i o 
mireasă frumoasă si de rang mare, în felul acesta obţinînd 
un ajutor imediat ce consta în patruzeci de mii de cai... 


Evdochia (sau Epifania) a fost singura fiică a lui Heracliu 


cu prima lui soție. Făgăduiala de a da mina fetei „turcului“ arată 


încă o dată cît de mult preț punea curtea bizantină pe alianța cu 
khazarii. Căsătoria însă nu s-a mai putut face pentru că Ziebel 


a murit în timp ce Evdochia venea cu suita ei spre el. La Teofan 


mai există și o referire echivocă, în sensul că Ziebel „i-a înfă- 
tisat împăratului pe fiul sáu, un băiat imberb“ — oare ca un quid 


pro quo? 


Mai există şi un alt pasaj pitoresc într-o cronică armenească, 
citînd textul a ceea ce s-ar putea numi un ordin de mobilizare 
emis de conducătorul khazar pentru a doua campanie împotriva 
Persiei: era adresat „tuturor triburilor si popoarelor (sub autori- 


* După cum s-a văzut ulterior, el se referea la khazari. 


; 


24 


tate khazară), tuturor locuitorilor de la munte și din cîmpii, care 
trňiesc în case sau sub cerul deschis, rasi în cap sau purtînd 
plete lungi“ Y. 

Iată, aşadar, o primă indicație asupra mozaicului etnic ete- 
rogen ce avea să alcătuiască Imperiul khazar. ,,Adeváratii khazari" 
vare îl stăpîneau au fost probabil întotdeauna o minoritate — exact 
va, austriecii în cadrul monarhiei austro-ungare. 


7 


Statul persan nu și-a mai revenit după. infringerea zdrobitoare 
suferită în anul 627 din partea împăratului Heracliu. A urmat ò răs- 
coală; regele a. fost ucis de propriul sáu fiu care, la rîndul lui, a 
murit cîteva luni mai tîrziu; pe tron afost înălțat un copil si după 
zece. ani de anarhie și haos primele armate arabe care au erupt 
pe cîmpul de bătălie au dat lovitura de grație Imperiului sasani- 
zilor.. Cam în aceeași perioadă Imperiul turc de Apus s-a destrămat 
în triburile care îl compuneau. Un nou triunghi al puterilor l-a 
inlocuit pe cel anterior: Califatul islamic, Bizanțul creștin și nou- 
născutul Regat khazar la nord. Tocmai acestuia din urmă: i-a 
revenit misiunea. de a duce greul în fața atacului arab în fazele 
sale initiale și de a-proteja de năvălitori cimpiile Europei răsăritene. 

În primii douăzeci de ani de la Hegira — (fuga lui Mahomed 
la Medina în anul 622, cu care începe calendarul arab) musulmanii 
izbutiseră deja să cucerească Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul 
și să încercuiască inima Imperiului bizantin (Turcia de azi) într-un 
semicerc mortal care se întindea de la Mediterana pînă în Caucaz 
și pînă la țărmul de sud al Mării Caspice. Caucazul reprezenta 
un obstacol natural impresionant, dar nu mai insurmontabil 
decît Pirineii: putea fi trecut prin pasul Dariel * sau ocolit prin 
defileul Darband (azi Derbent, n.t.), pe ţărmul Mării Caspice. 


Defileul fortificat numit de arabi Bab al Abwab, Poarta Porți- 
lor, era un fel de barierá.istoricá pe unde, din vremuri care se 
pierd în negura timpurilor, khazarii și alte triburi jefuitoare atacau 


* Astăzi trecătoarea, Kazbek. 


25 


țările de la miazăzi și apoi se retrăgeau. Acum era rîndul arabilor 
s-o folosească. Între anii 642 $i 652, au pătruns de mai multe ori 
prin defileul Darband și au înaintat în inima Khazariei, încercînd 
capturarea orașului celui mai apropiat, Balanjar, care le-ar fi 
asigurat un cap de pod. pe partea europeană a Caucazului. În 
această. fază a războiului dintre arabi și khazari, primii au fost 


respinși de fiecare dată; ultima oară in 652, într-o mare bătălie. 


în cursul căreia ambele tabere au folosit artileria (catapulte și 
baliste). Au pierit patru mii de arabi, în frunte cu comandantul 
lor, Abdar-Rahman ibn-Rabiah; ceilalți au fugit în dezordine 
peste munţi. 


În următorii treizeci sau patruzeci de ani arabii nu au mai 
încercat nici o altă incursiune în fortăreața khazarilor. Principalele 
lor atacuri se concentrau acum asupra Bizanțului. În repetate 
ocazii * au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat; dacă 
ar fi izbutit să împresoare capitala bizantină peste Caucaz si în 
jurul Mării Negre, probabil că soarta Imperiului roman ar fi fost 
pecetluită. Între timp, după ce i-au subjugat pe bulgari și pe maghi- 
ari, khazarii și-au desăvîrșit expansiunea spre vest pînă în Ucraina 
și Crimeea. Dar acestea nu mai erau raiduri întîmplătoare între- 
prinse pentru luarea prăzii și a prizonierilor; erau războaie de 
cucerire care integrau popoarele cucerite într-un imperiu cu o 
administraţie stabilă, stápinit de máretul Kagan, care isi numea 
guvernatori de provincii pentru a administra teritoriile cucerite 
și a strînge dările. La începutul secolului al VIII-lea, statul khaza- 
rilor era suficient de bine consolidat pentru ca ei să poată trece 
la ofensivă împotriva arabilor. 


Văzută acum, la o distanță de peste o mie de ani, perioada 
ostilităților intermitente care au urmat (așa-zisul „al doilea răz- 
boi arab", 722—737) apare ca o serie de episoade plicticoase de 
proporții locale, repetind același tipar: cavaleria khazarilor îmbră- 
cată în armuri grele răzbătînd prin trecătoarea Dariel sau poarta. 
Darband în domeniile Califului, la miazăzi; apoi, în sens invers, 
urmărită de contralovituri din partea arabilor prin aceeași trecă- 


* În anii 669, 673—678, 717—718. 


26 


toare sau același defileu, înspre fluviul Volga si în final retragerea. 
Privind astfel invers prin telescop, ne amintim de. vechea poezie 
proastă despre nobilul duce de York care avea zece mii de ostași: 
„În mars spre vîrful dealului îi ducea/Si pe-urmá îndărăt la vale-i 
cobora“, De fapt, sursele arabe (deși adeseori exagerează) vorbesc 
de armate alcătuite din o sută de mii și chiar din trei sute de mii 
de ostași angajaţi în luptă de o parte și de alta, probabil mai 
numeroase decît trupele care cam în aceeași perioadă au decis * 
prin bătălia de la Tours soarta lumii occidentale. 

-Fanatismul care sfidează moartea, caracteristic acestor răz- 
boaie, este ilustrat de episoade cum ar fi sinuciderea prin foc 
a unui întreg oraș khazar ca o alternativă la capitulare; otrăvirea 
de către un general arab a apei pentru Bab al Abwab; sau cuvîn- 
tarea tradițională care trebuia să oprească debandada unei armate 
arăbești infrinte si s-o facă să lupte pînă la ultimul om: „Spre 
grădină, musulmani, nu spre foc“ — deoarece bucuriile grădinii 
paradisului erau asigurate fiecărui ostaș musulman căzut în „răz- 
boiul sfint“. 

Într-un anumit stadiu în cursul acestor cincisprezece ani 
de lupte, khazarii au cotropit Gruzia și Armenia, administrind 
armatei arabe o înfrîngere totală în bătălia de la Ardabil (anul 
730) și au înaintat pînă la Mosul și Dyarbakir, dincolo de jumătatea 
drumului pînă la Damasc, capitala Califatului. Dar o armată 
musulmană proaspăt ridicată a stăvilit șuvoiul și khazarii s-au 
retras peste munți spre casă. În anul următor, Maslamah ibn 
Abd-al-Malik, cel mai renumit general arab din vremea aceea, 
fost comandant al armatei ce asediase Constantinopolul, a cuprins . 
orașul Balanjar și chiar a ajuns tocmai pînă la Samandar, alt 
oraș mare al khazarilor, mai spre nord. Dar nici de data asta n-au 
izbutit invadatorii să-și stabilească o garnizoană permanentă 
si din nou s-au văzut siliți să se retragă dincolo de Caucaz. Oftatul 
de ușurare care s-a făcut auzit în Imperiul roman s-a concretizat 
sub forma unei noi alianțe dinastice, cînd moștenitorul tronului 
a fost căsătorit cu o prințesă khazară și fiul lui avea să conducă 
Bizanțul și să fie cunoscut sub numele, de Leon Khazarul. 


21 


Ultima campanie a arabilor a fost comandată de viitorul 
calif Marwan II si s-a sfîrșit printr-o victorie à la Pirus. Marwan 
a făcut Kaganului khazar o ofertă de alianță, apoi a dat un atac 
prin surprindere prin ambele trecători. Armata khazară, neputind 
să-și revină din șocul inițial, s-a retras pînă la Volga. Kaganul 
a fost silit să ceară pace; conform tradiţiei din alte țări cucerite, 
Marwan a pretins convertirea Kaganului la „credința adevărată“. 

* Kaganul s-a supus, dar convertirea sa la islamism trebuie să fi 
fost strict formală, căci despre acest episod nu se mai aude nimic 
din izvoare arábesti ori bizantine — spre deosebire de efectele 
durabile ale stabilirii iudaismului ca religie de stat cîțiva ani mai 
tirziu *. 

Multumit de rezultatele obținute, Marwan își luă adio de la 
Khazaria și-și duse trupele în marș înapoi în Transcaucazia — fără. 
a lăsa în urmă nici un fel de garnizoană, guvernator sau aparat 
administrativ. Dimpotrivă, la scurtă vreme ceru să afle condițiile 
unei noi alianțe cu khazarii împotriva triburilor răzvrătite din 
sud. 

„. Scăpaseră ca prin urechile acului. Motivele care determinaseră. 
aparenta mărinimie a lui Marwan nu pot fi stabilite cu precizie 
ci doar presupuse — ca si multe alte elemente din acest bizar 
capitol de istorie. Poate arabii își dădură seama că, spre deosebire 
de relativ civilizații persani, armeni sau georgieni (gruzini), acești. 
feroci „barbari ai nordului“ nu puteau fi conduși de un prinț. 
marionetă convertit la islamism și de o garnizoană foarte mică.. 
De altfel Marwan avea nevoie de toti ostașii armatei sale pentru: 
a potoli rebeliunile ample din Siria si din alte părți ale Califatului: 
omaiad, pe cale de a se destrăma. Însuși Marwan a fost comandant 
șef în războaiele civile care au urmat și în 744 a devenit ultimul 
calif omaiad (asasinat din păcate peste șase ani cînd califatul 
a încăput pe mîinile dinastiei abbasidă). Date fiind aceste con- 
ditii, Marwan pur și simplu nu putea să-și epuizeze resursele 
prin noi războaie cu khazarii și a trebuit să se mulțumească doar 


* Data p:obabilá a convertirii este anul 740 — vezi mai jos. 


28 . 


^ 


să le dea o lecţie care să-i avertizeze să nu mai facă incursiuni 
peste Caucaz. 

Si așa, uriașul cleşte musulman, mișcarea desfășurată peste 
Pirinei în apus și peste Caucaz înspre Europa orientală, s-a izbit 
de o stavilă la ambele capete aproape concomitent. După cum 
francii lui Carol Martel au salvat Galia și Europa occidentală, 
tot așa khazarii au salvat drumurile răsăritene către Volga, Dunăre 
și însuși Imperiul roman de Răsărit. Cel puțin în această privință 
sînt de acord arheologul și istoricul sovietic Artamonov și istoricul 
american Dunlop. Pe acesta din urmă l-am citat deja în sensul 
că dacă n-ar fi fost khazarii, „Bizanțul, bastionul răsăritean al 
civilizației europene, ar fi fost încercuit de arabi“, iar cursul isto- 
riei ar fi putut să fie total diferit. 

De aceeași părere este și Artamonov 18: 


Khazaria a fost primul stat feudal din E uropa răsăriteană 
care s-a situat pe același plan cu Imperiul bizantin și Cali- 
fatul arab... Numai datorită puternicelor atacuri ale khaza- 
rilor care au întors virful ofensivei arabe spre Caucaz, a izbu- 
tit Bizanțul să reziste acesteia... 


Şi în sfirșit, să-l cităm și pe Dimitri Obolenski, profesorul 
de istorie a rușilor de la Universitatea Oxford: „Principala con- 
tributie a khazarilor la istoria universală a constat în aceea 
că au izbutit să apere linia Caucazului de ofensiva arabilor 
către nord" 1%. 

Marwan nu a fost numai ultimul general arab care i-a atacat 
pe khazari, ci și ultimul calif care a urmat o politică expansio- 
nistă dedicată — cel puțin teoretic — idealului de a face islamul 
să triumfe în lumea întreagă. O dată cu instaurarea califilor din 
dinastia abbasidă, războaiele de cucerire au încetat, reînvierea 
influenței vechii culturi persane a generat un climat mai blind 
și în cele din urmă a adus splendoarea Bagdadului sub Harun 


al Rașid. 


29 


În lunga perioadă calmă dintre primul şi al doilea război 
cu arabii, khazarii au fost implicaţi în unul dintre cele mai uríte 
și murdare episoade ale istoriei bizantine, caracteristic pentru 
epoca respectivă si pentru rolul jucat de khazari. 

În anul 685, Justinian II Rhinotmetos în virstă de șaispre- 
zece ani a fost înscăunat pe tronul Imperiului roman de Răsărit. 
În stilul sáu inimitabil, istoricul englez Gibbon i-a făcut tinírului 
următorul portret 2: 


Era dominat de patimi violente; puterea lui de intele- 


gere era firavă ; era ametit de o mindrie prostească... miniş- 
trii săi preferați erau tocmai ființele cele mai puțin calificate 
să se bucure de simpatia și înţelegerea oamenilor — un eunuc 
si un călugăr. Cel dintîi ii aplica mamei împăratului o corec- 
fie cu biciul, iar cel din urmă ii spinzura, cu capul in jos 
deasupra unui foc mocnit care scotea mult fum, pe cei ce nu 
puteau să-și plătească dările. 


După zece ani de administrație insuportabilă, a izbucnit o 
revoluţie si noul împărat, Leontie, a poruncit mutilarea și sur- 
ghiunirea lui Justinian II?!: 


Amputarea nasului și poate și a limbii nu i-a fost făcută 
bine; marea elasticitate a limbii eline a putut așadar stabili 
porecla Rhinotmetos („cu nasul tăiat“); și tiranul mutilat 
a fost surghiunit la Cherson în Crim-Tartaria, o așezare 
însingurată unde piná si grinele, vinul si untdelemnul se 
importau din stráinátate ca articole de lux*. 


În timpul exilului sáu in Cherson, Justinian n-a încetat 
să comploteze pentru a-și recăpăta tronul. După trei ani a văzut 
cum îi cresc șansele cînd, reîntors în Bizanț, Leontie a fost detro- 


* De fapt, tratamentul aplicat lui Justinian a fost considerat un act de 
clementá: tendința generală a epocii era să imblinzeascá legea penală prin înlo- 
cuirea pedepsei capitale cu mutilarea: amputarea miinii (pentru furturi) sau a 
nasului (pentru păcate trupesti etc.) fiind forma cea mai frecventă. De asemenea, 
conducătorii bizantini practicau orbirea, rivalilor primejdioşi, cînd își manifestau 
mărinimia crutindu-le viața. 


30 


nat și a suferit şi el mutilarea. nasului. Justinian a scăpat din 
Cherson și s-a refugiat în orașul Doros din Crimeea, în stăpînirea 
khazarilor, unde a avut o întîlnire cu Kaganul khazarilor, regele 
Busir sau Bazir. Foarte probabil Kaganul a salutat cu bucurie 
prilejul: de a-și băga degetele în plăcinta grasă a politicii dinas- 
tice bizantine, căci s-a aliat cu Justinian si i-a dat drept soție 
pe sora lui. Aceasta, botezată cu numele de Teodora și încoronată 
"ulterior, cu pompa cuvenită, pare să fi fost singura ființă de treabă 
în această serie de intrigi sordide şi să-și fi iubit sincer soțul fără 
nas (pe atunci destul de tînăr, puţin peste treizeci de ani). Soții 
şi cu suita lor au fost instalaţi în orașul Fanagoria (astăzi Taman) 
pe ţărmul răsăritean al strimtorii Cherci, care avea un guvernator 
khazar. Acolo au pregătit ei invazia Bizanțului cu ajutorul arma- 
telor khazare pe care s-ar părea că le făgăduise regele Busir. 
Dar solii noului împărat, Tiberiu III, l-au convins pe Busir să se 
rázgindeascá, oferindu-i o bogată răsplată în aur dacă-l predă 
pe Justinian bizantinilor, mort sau viu. Drept care, regele Busir 
le-a poruncit lui Papates și Balgitres, doi dintre oamenii lui 
de încredere, să-i asasineze cumnatul. Numai că, credincioasa 
Teodora a aflat de complot și și-a avertizat soţul. Justinian i-a 
invitat la el separat pe Papates si Balgitres și i-a strangulat pe 
rînd cu o sfoară. Apoi s-a îmbarcat pe o corabie, a străbătut 
Marea Neagră pînă la gurile Dunării și a făcut o nouă alintá cu 
un puternic trib al bulgarilor. Regele acestora, Tervel, s-a dovedit 
deocamdată mai de nădejde decit Kaganul khazarilor, căci în 
anul 704 i-a oferit lui Justinian cincisprezece mii de călărași ca 
să atace orașul Constantinopol. După zece ani, bizantinii fie că 
uitaseră aspectele mai întunecate ale fostei domnii a lui Justi- 
nian, fie că-l socoteau încă și mai insuportabil pe actualul lor 
conducător, căci s-au ridicat prompt împotriva lui Tiberiu și 
l-au reîntronat pe Justinian. Regele bulgarilor a fost răsplătit 
cu „un morman de monezi de aur pe care l-a măsurat cu biciul 
său scitic“ si a revenit acasă (iar cîţiva ani mai tîrziu a fost anga- 
jat într-un nou război împotriva Bizanțului). 

A doua domnie a lui Justinian II (704—711) s-a dovedit 
încă și. mai rea decit prima: „Pentru el singurele însemne ale 


31 


regalității erau securea, funia și roata de tortură. 2? Şi-a pierdut 
chilibrul mintal, fiind obsedat de ură împotriva locuitorilor din 
Cherson, unde-și petrecuse cei mai multi ani amari ai exilului 
și a trimis o expediție împotriva orașului. Citiva dintre fruntașii 
orașului au fost arsi de vii, alții înecați şi multi au căzut prizo- 
nieri; dar nici asta n-a fost de ajuns pentru a potoli setea de răz- 
bunare a lui Justinian, care a mai trimis o a doua expediție, cu 
porunca de a șterge orașul de pe fata pămîntului. Numai cá de 
data asta trupele lui au fost oprite de o vajnică armată khazară ; 
drept care reprezentantul lui Justinian în Crimeea, un oarecare 
Bardanes, l-a trădat și a trecut în tabăra khazarilor. Forţa expe- 
diționară bizantină a fost demoralizată, şi-a renegat legámintul 
de supunere față de Justinian și l-a ales pe Bardanes împărat, 
sub numele de Filipicos. Dar întrucît Filipicos se afla in mîinile 
khazarilor, insurgenții au trebuit să-i dea Kaganului o sumă mare 
pentru răscumpărarea noului lor împărat. Cînd s-a întors forța ex- 
peditionará la Constantinopol, Justinian a fost asasinat împreună 
cu fiul său, iar pe tron a fost înscăunat Filipicos, salutat ca un 
eliberator — dar după numai doi ani a fost răsturnat de la putere 
$i i s-au scos ochii. 

Menirea acestei poveşti sîngeroase este de a arăta influența 
exercitată în acest stadiu de către khazari asupra destinelor 
Imperiului roman de Răsărit — pe lîngă rolul lor de apărător 
ai bastionului caucazian împotriva musulmanilor. Bardanes-Fili- 
picos era creația khazarilor, iar sfîrşitul domniei de teroare a 
lui Justinian a fost determinat de cumnatul acestuia, Kaganul. 
Dar, să-l cităm pe Dunlop: „Nu pare a fi o exagerare să spui 
că în momentul respectiv Kaganul putea practic să dea un nou 
conducător imperiului grecesc“%. 


Din punct de vedere cronologic, următorul eveniment care 
ar fi de discutat ar trebui să fie convertirea khazarilor la moza- 


ism în jurul anului 740. Dar, pentru a vedea acest eveniment 
remarcabil în perspectiva sa adevărată, trebuie să avem măcar 


32 


o idee vagă despre obiceiurile, datinile și viața cotidiană a khaza- 
rilor înainte de convertire. 

Din păcate, însă, nu avem relatări pline de vioiciune ale 
unor martori oculari, cum ar fi descrierea curții lui Atila de către 
Priscus. Nu avem aproape nimic altceva decît relatări indirecte 
şi compilații făcute de cronicari bizantini și arabi, destul de 
schematice și fragmentare — doar cu două excepţii. Una este o 
scrisoare, chipurile din partea unui rege khazar, care va fi discu- 
tată în capitolul II; cealaltă este o expunere pe teme de călătorii 
făcută de către un călător arab înzestrat cu mult simț de obser- 
vatie, Ibn Fadlan, care — ca și Priscus — a făcut parte dintr-o 
misiune diplomaticá de la o curte civilizatá cátre ,barbarii din 
nord“. 

Curtea aparținea califului al-Muktadir și misiunea diplo- 
matică a călătorit de la Bagdad prin Persia. și Buhara pînă în 
ținutul bulgarilor de pe Volga. Pretextul oficial pentru această 
grandioasă expediție a fost o scrisoare de invitație din partea 
regelui bulgar care-i cerea. califului (a) să-i trimită instructori 
religioși pentru a-i converti poporul la islamism și (b) să-i con- 
struiască o fortăreață care să-i permită să-și înfrunte suzeranul, 
regele khazarilor. Invitatia — fără îndoială aranjată dinainte prin 
contacte diplomatice — oferea și prilejul de a aduce buna înțele- 
gere între diferitele triburi turcești așezate pe teritoriile pe care 
urma să le străbată misiunea, propovăduind mesajul Coranului 
ș; distribuind bacșișuri generoase în aur. Iată ce scrie călătorul 
n ostru în primele paragrafe ale relatării sale*: 


Aceasta este cartea lui Ahmad ibn-Fadlan ibn-al-Abbas, 
ibn-Rasid, ibn-Hammad, slujbas al (generalului) Muhammed 
ibn-Sulaiman, ambasadorul (califului) al-Muktadir la regele 
bulgarilor, in care acesta povestește ce a văzut in fara tur- 
cilor, a khazarilor, a rhusului, a bulgarilor, baschirilor si altora, 
despre religiile lor deosebite, istoria regilor lor si datinile din 
mai -multe pături ale obștii lor. 


* Citatele care urmează se bazează pe traducerea germană a textului arab 
făcută de Zeki Validi Togan și pe traducerea engleză a unor extrase do către 
Blake si Frye, àmbele ușor parafrazate pentru o lectură mai ușoară. 


33 


Scrisoarea regelui bulgarilor a ajuns la Comandantul 
credincioșilor, al-Muktadir; prin acest răvaș regele îi cerea 
să-i trimită pe un om care să-i dea învățături religioase si 
să-l incunostiinteze de legile islamului, să-i clădească o mos- 
chee şi un amvon ca să-și poată el îndeplini misiunea de a 
converti poporul din întreaga sa ţară; de asemenea, il ruga 
pe calif să-i construiască o fortăreață ca să se apere de regii 
dușmani.* Califul a incuviinfat toate cererile regelui. Eu am 
fost ales să-i citesc regelui solia califului, să-i inminez daru- 
rile trimise de calif și să supraveghez lucrarea învăţătorilor 
și a gramaticilor care tălmăceau „Legea“... (urmează citeva 
detalii referitoare la finanțarea misiunii și numele membrilor 
acesteia — n.a.). Şi astfel ne-am pornit la drum joi in cea de-a 
unsprezecea zi a lunii Safar a anului 309 (21 iunie 921 — n.a.) 
din orașul păcii (Bagdad, capitala Califatului, n.a.). 


E de observat cá data expediției este mult ulterioară eveni- 
mentelor descrise în secțiunea anterioară a acestui capitol. Însă 
în ceea ce privește obiceiurile și instituţiile vecinilor păgîni ai 
khazarilor, acest amănunt nu contează prea mult; posibilitatea 
de a privi viața acestor triburi nomade ne dă cel puţin o idee 
de cum va fi fost viața khazarilor în acea perioadă anterioară — 
înainte de convertire — cînd ei erau credincioși unei forme de 
șamanism similară celei practicată încă de vecinii lor în vremea 
lui Ibn Fadlan. 


Misiunea înainta încet, dar, pare-se fără nici un fel de tulbu- 
rare pînă cînd ajunse in Khwarizm, provincia de graniță a Cali- 
fatului la sudul Mării Aral. Aici guvernatorul stăpîn pe provincie 
încercă, să-i împiedice pe soli să înainteze, sustinind că între 
țara lui și regatul bulgarilor sînt „o mie de triburi de necredin- 
cioși“ care cu siguranță aveau să-i omoare. De fapt încercările 
lui de a nesocoti instrucțiunile califului de a permite trecerea 
misiunii se puteau datora altor motive: el își dădea seama că 
indirect misiunea era îndreptată împotriva khazarilor, cu care 
el întreținea relații prietenești și făcea comerț înfloritor. În cele 
din urmă se văzu totuși silit să cedeze și misiunea fu lăsată să 


* După cum arată unele pasaje ulterioare e vorba de regele khazarilor. 


34 


înainteze pînă la Gurganj, la gurile rîului Amu Daria. Aici stătu 
trei luni pe vreme de iarnă, din pricina unor geruri puternice — 
un factor care capătă o importanță deosebită în poveștile multor 


călători arabi: 


Riul rămase înghețat vreme de trei luni, și noi ne uitam 
la toate din jur si ni se părea că s-au deschis dinaintea noas- 
tră porţile iadului frigului. Cu adevărat am văzut că piaţa 
si străzile erau cu desăvirșire pustii din pricina gerului. je 
Odatá, cînd am ieșit din baie și am ajuns acasă am văzut că 
barba imi inghetase, se făcuse toată numai furturi asa că a 
trebuit s-o dezghet în fata focului. Cîteva zile le-am petrecut 
într-o casă aflată înlăuntrul altei case în care se înălța un 
cort turcesc de pislă si eu stăteam înăuntrul acestuia înfo- 
folit în haine si blănuri, și totuși, adeseori, obrajii imi îngheţau 
pe pernă... 


Pe la mijlocul lui februarie începu dezghetul. Misiunea se 
înţelese să se alăture unei uriașe caravane de cinci mii de oameni 
și trei mii de animale de povară pentru a străbate stepele de la 
miazănoapte și cumpără proviziile și celelalte lucruri necesare: 
cămile, caiacuri din piei de cămilă pentru traversarea riurilor, 
pîine, mei si pastramá pentru trei luni. Bástinagii îi RVOHEANA 
împotriva gerului încă și mai inspáimintátor de la miazánoapte 
şi-i sfătuiră ce haine să poarte: 


Așadar, fiecare din noi puse un kurtak (cámesoi — n.a.), 
peste el un caftan de lină, peste acesta o cațaveică, peste ea 
o burka (haină de blană) şi o căciulă de sub care nu ţi se 
vedeau decit ochii; o pereche de izmene albe si o pereche de 
izmene căptușite si peste ele pantalonii; papuci de casă din 
piele de șagrin si peste toate acestea încă o pereche de cizme; 
si cînd unul dintre noi se urcă pe spinarea unei cămile, nu mai 
putea să se miște din cauza hainelor prea groase. 


Ibn Fadlan, arabul care se pierde în amănunte, nu putea 
suferi nici clima, nici populația din Khwarizm: 


În ceea ce privește limba și firea lor, sint oamenii cei 
mai respingători. De vorbit vorbesc de parcă ar cirip grauril. 


35 


După o călătorie de o zi ajung la un sat Ardkwa ai cărui 


locuitori se numesc kardali; limba lor sună exact ca orăcăitul 


broaștelor. 


Plecară în ziua de 3 martie și maseră peste noapte într-un 


caravanserai numit Zamgan — poarta teritoriului locuit de turcii 
ghuzi. De aici înainte misiunea se afla în țară străină, „încre- 
dintindu-ne soarta slăvitului si atotputernicului Dumnezeu.“ În 
timpul unuia dintre viscolele destul de frecvente, Ibn Fadlan 
s-a întîmplat să călărească alături de un turc care i s-a plins: 
„Ce vrea Stápinul de la noi? Ne omoară cu frigul. Si dacă am 
sti ce lucru dorește de la noi i l-am da cu plăcere“. Ibn Fadlan: 
„Tot ce doreşte este ca cineva să spună: ‘Nu este nici un Dumnezeu 
afară doar de Alah'". Turcul rise: „Dacă am ști că așa stau lucru- 
rile așa am zice.“ 


Sînt foarte multe asemenea. incidente mărunte, pe care Ibn 
Fadlan le relatează fără să aprecieze independența spirituală pe 
care o oglindesc. Solului de la Bagdad nu i-a făcut impresie bună 
nici disprețul fundamental pentru autoritate al tuturor tribu- 
rilor nomade. Și episodul de mai jos s-a petrecut tot în tara puterni- 
cilor turci din neamul ghuz care le plăteau tribut khazarilor si, 
după unele izvoare, erau strîns înrudiți cu ei 4: 


A doua zi dimineață ne-a intimpinat unul dintre turci. 
Era scălimb la trup, cu înfățișarea murdară, nesuferit ca pur- 
tări și josnic ca fire; si noi inaintam printr-o ploaie cumplită. 
Apoi ne-a spus: „Opriţi-vă” și întreaga caravaná de trei mii 
de animale și cinci mii de oameni s-a oprit. Ne-a mai spus: 
„Nici unul din voi nu are voie să meargă mai departe.“ Ne-am 
oprit atunci cu toţii, ascultindu-i poruncile*. 


Atunci noi i-am spus: „Sintem prieteni ai Kudarkinului 


(viceregelui — n.a.)". A început să ridă și a zis: „Cine-i Kudar- 
kinul? Fac ceva pe barba lui." Apoi ne-a zis: „Piine“. I-am 


dat citeva piini. Le-a luat și a zis: „Mergeţi mai departe 
mi s-a făcut milă de voi.“ 


‘+. În mod evident cond ucătorii marii caravane trebuiau. să evite cu orice 
pret un conflict cu tribul g huz. 


36 


Metodele democratice ale ghuzilor, practicate ori de cîte ori 
trebuia luată o hotărîre, îi nedumereau încă și mai tare pe repre- 
zentantii teocratiei autoritare: 


Sint nomazi si au case de pislá. Stau o vreme intr-un loc 
și pe urmă se mută in altă parte. Le vezi corturile împrăș- 
tiate ici si colo peste tot locul, dupá obiceiul nomazilor. Cu 
toate cá duc o viață grea se poartă ca niște asini care s-au 
rătăcit. N-au nici o religie care i-ar putea lega de Dumnezeu 
și nici nu se lasă cíláuziti de înțelepciune; nu se închină la 
nimic. În schimb, le zic căpeteniilor lor „stăpîni“ ; cînd unul 
dintre ei îi cere sfatul cápeteniei, ii spune: „O, Stápine, ce să fac 
în cutare sau cutare privință?“ Drumul pe care și-l aleg e hotă- 
rit prin sfatul pe care-l tin inire ei; dar cînd au hotărit în 
privința unei măsuri și sînt gata s-o îndeplinească, pină si 
cel mai smerit și mai de j jos dintre ei poate veni ca s-o întoarcă 
pe dos. 


Moravurile sexuale ale ghuzilor — și ale altor triburi — con- 
stituiau un amestec remarcabil de libertate și sălbăticie: 


Femeile lor nu poartă văluri de față cu bărbaţii lor sau 
cu străinii. Şi nici nu-şi acoperă vreo parte a trupului lor 
de față cu oamenii. Într-o zi eram gázduiti la un ghuz si 
sedeam prin casă; de față era și nevasta lui. În timp ce vor- 
beam femeia și-a dezgolit părţile de rușine și și le-a scărpinat 
în văzul nostru al tuturor. Drept care noi ne-am acoperit 
feţele si am zis: „Domnul să ne ocrotească!“. Soţul a ris 
și i-a spus tálmaciului: „Spune- -le că noi ne dezgolim de față 
cu voi ca să vedeţi şi să vă ţineţi in friu; dar ceea ce vedeți 
nu poate fi atins. E mai bine aga. decît cînd locul e acoperit 
și totuși poate fi atins“. Preacurvia le e străină; și totuşi 
cînd descoperă pe unul care preacurveste il despică în două, 
îmbinînd crengile a doi copaci, de care îl leagă si apoi 
dau drumul la amindoi copacii încît cel legat e rupt 
în două. 


Ibn Fadlan nu ne spune dacă aceeași pedeapsă era aplicată 
si femeii vinovate, Mai tîrziu, cînd vorbește despre bulgarii de 
pe Volga ne descrie o metodă la fel:de sălbatică de despicare în 


37 


două a adulterinilor, aplicată atît bărbaţilor, cit și femeilor. To- 
tusi el notează cu uimire că a văzut bulgari de ambele sexe ino- 
tînd goi pușcă în rîuri si cá se rușinau la fel de puțin ca si ghuzii 
de trupurile lor. 

Cît despre homosexualitate — care în țările arabe era accep- 
tată ca un lucru firesc— Ibn Fadlan spune că este „socotită 
de turci drept un păcat îngrozitor“. Dar în singurul episod pe 
care-l relatează pentru a-și dovedi afirmaţiile, e vorba de sedu- 
cătorul unui „tînăr imberb" care scapă doar cu o amendă de 
patru sute de oi. 

Deprins cu splendidele băi publice din Bagdad, călătorul 
nostru nu putea trece ușor peste murdăria turcilor: „Ghuzii nu 
se spală după ce-și fac nevoile, nici nu se scaldă după polutiile 
nocturne sau alte ocazii. Refuză pur și simplu să aibă de a face 
cu apa, în special iarna...“. Cînd comandantul șef al ghuzilor 
și-a scos luxoasa hlamidă de brocart pentru a îmbrăca haina 
cea nouă adusă de solii veniți în misiune la el, aceștia au văzut 
că rufăria lui „i se zdrențuise pur și simplu de murdărie căci 
obiceiul ghuzilor este să nu-și scoată îmbrăcămintea de corp. pînă 
cînd nu se destramă de tot." Un alt trib turcic, bașchirii, „își 
tund bárbile și-și mănîncă păduchii. Scormonesc în cusăturile 
rufăriei şi-şi crănțăne păduchii între dinţi.“ Cînd Ibn Fadlan se 
uita uluit la un bașchir care făcea această operație, omul i-a spus: 
„Sînt deliciogi". 

Cu una, cu alta, tabloul nu e foarte atrăgător. Pretentiosul 
nostru călător manifesta un dispreț profund pentru barbari. Dar 
i-l stîrnea numai murdăria lor și ceea ce considera el expunerea 
indecentă a trupului; sălbăticia pedepselor aplicate de ci $i a 
jertfelor rituale îl lăsa cu totul indiferent. Astfel, el descrie cu 
un interes total detașat pedepsele aplicate de bulgari pentru 
omucidere, fără expresiile de indignare destul de frecvente în 
alte părți: „Aceștia îi fac (ucigașului — n.a.) o ladă din lemn 
de mesteacăn, îl bagă înăuntru, bat capacul în cuie, pun alături 
trei plini si o cană de apă si atîrnă lada între două prăjini 
înalte spunînd: 'L-am așezat între cer şi pămînt ca să se afle 


38 


la mila soarelui si a ploii si pentru ca zeii să-l ierte dacă vcr'. Si 
astfel rămîne atîrnat pînă cînd timpul îi îngăduie să putrezească 
și vinturile îl împrăștie în cele patru colțuri ale lumii.“ 

Cu aceeași răceală detașată călătorul nostru descrie sacrifi- 
carea a sute de cai și a turmelor de alte animale, precum și ritu- 
alul înfiorător al uciderii unei roabe din neamul rhus pe năsălia 
stăpinului ei.* 

Prea puțin ni se spune despre religiile păgîne. Dar cultul 
falic al bașchirilor îi stîrnește interesul, căci prin intermediul 
tălmaciului îl întrebă pe unul dintre băștinași de ce se închină 
la un penis de lemn și notează răspunsul acestuia: „Pentru că 
din așa ceva m-am născut eu și nu cunosc pe altcineva care să 
mă fi zămislit.“ Apoi călătorul adaugă că „unii dintre ei (bașchi- 
rii — n.a.) cred în douăsprezece zeități, un zeu al iernii, un altul 
al verii, unul al ploii, unul al vintului, unul al copacilor, unul 
al bărbaților, unul pentru cai, unul pentru apă, unul pentru 
noapte, altul pentru zi, un zeu al morții și un zeu al pămîntului; 
în schimb acel zeu care sălășluiește în cer este cel mai puternic 
dintre toţi, dar se sfătuiește cu ceilalți și aga se face că toti sînt 
mulțumiți de faptele celorlalți... Am văzut în rîndurile lor o 
ceată care se închina la șerpi și o ceată care se închina la peşti 
și o alta de inchinátori la cocori...^. 


Printre bulgarii de pe Volga, Ibn Fadlan a descoperit o da- 
tină ciudată: 


Cînd văd ei un om care-i întrece pe multi prin mintea 
sa iute și prin cunoştinţe zic: „lată acesta este mai potrivit 
pentru a-l sluji pe Domnul nostru.“ Îl iau, îi string o funie 
în jurul gitului și-l spînzură de un copac unde îl lasă să pu- 
trezească... 


Comentînd acest pasaj, orientalistul turc Zeki Validi Togan, 
autoritate supremă în privința lui Ibn Fadlan și a epocii sale, 
ne spune următoarele 2%: „Nu e nimic misterios în tratamentul 


* Neamul rhus: întemeietorii vikingi ai primelor aşezări rusești — vezi 
mai jos capitolul III. 


39 


crud aplicat de bulgari oamenilor deosebit de isteti. Se întemeia 
pe raționamentul simplu și rece al cetățenilor de rînd care vroiau 
să ducă doar ceea ce socoteau ei a fi o viață normală și să evite orice 
risc și orice aventură la care ar fi putut să-i conducă 'geniul." 
Apoi citează un proverb tătar: „Dacă știi prea mult, o să te spîn- 
zure, iar dacă ești sfios, o să te calce în picioare.“ El trage concluzia 
că victima „nu trebuie să fie socotită doar un om învățat, ci și 
un. geniu nesupus, un om de două ori mai isteț decit alții.“ De 
aici ne vine să credem că obiceiul trebuie socotit ca o măsură 
de apărare a societății împotriva schimbărilor, o pedepsire a 
neconformistilor și a eventualilor inovatori*. 
Dar cîteva rînduri mai jos el isi schimbă interpretarea: 


Ibn Fadlan nu ne descrie simpla ucidere a oamenilor 
prea destepti, ci unul din obiceiurile lor págine; jertfa ome- 
neascá, prin care cei ce ieșeau în evidență erau sacrificați 

. lui Dumnezeu. Această ceremonie probabil cá nu o indepli- 
. neau bulgarii de rînd, ci tabibis lor sau vracii, adică șamanii 
.lor ái căror omologi în rîndurile neamurilor bulgar si rhus 
aveau și putere de viață si de moarte asupra poporului, in 
numele cultului: lor. După spusele lui Ibn Rusta, vracii nea- 
mului rhus puteau pune latul de gitul oricui, puteau spinzura 
pe oricine de un copac, invocind îndurarea Domnului. După 
ce o făceau, spuneau: „lată o ofrandă adusă lui Dumnezeu“: 


Poate cá amîndouă tipurile de motivație erau amestecate: 
„Întrucît sacrificiul e o necesitate, să-i jertfim pe cei ce tulbură 
liniştea“. | : 

Vom vedea că jertfa umană era practicată si de, khazari — 
inclusiv uciderea rituală a regelui după ce-și încheia domnia. 
Putem presupune că existau multe alte asemănări între datinile 
triburilor descrise de Ibn Fadlan și cele ale khazarilor. Din neferi- 
cire, lui nu i s-a dat voie să viziteze capitala acestora și a fost 
silit să se bizuie pe informaţiile culese în teritoriile de sub stăpi- 
nirea khazarilor, îndeosebi la curtea bulgarilor. 


* În sprijinul afirmației sale, autorul aduce citate turcești si arăbești în 
original, fără, traducere — un obicei nesuferit al experților moderni în acest do- 
meniu. 


40 


10 


Trimișilor califului le-a trebuit aproape un an (de la 21 iunie 
921 pînă la 12 mai 922) pentru a ajunge la destinație — ţinutul 
bulgarilor de pe Volga. Drumul direct de la Bagdad pină la Volga 
traversează Caucazul și Khazaria; ca să evite această din urmă 
ţară, au trebuit să facă un ocol imens în jurul țărmului de răsărit 
al „Mării Khazare“ — astăzi Caspica. Dar chiar și așa li se amintea 
mereu de apropierea khazarilor și de eventualele pericole ale 
acestei situaţii. l 

Un episod caracteristic s-a petrecut în timpul șederii lor 
la o căpetenie a armatei ghuzilor (cea cu rufăria jalnică). La înce- 
put au fost bine primiţi și li s-a dat un ospăț. Mai tîrziu însă 
conducătorii ghuzilor s-au rázgindit din pricina legăturilor lor cu 
khazarii. Căpetenia și-a adunat conducătorii ca să hotărască ce 
e de făcut: | 


Cel mai distins și mai influent dintre ei era Tarkhanul; 
era schiop si chior și avea o mină zdrobită. Căpetenia lé 
spuse: „Aceştia sînt solii trimiși de craiul arabilor și eu simt 
că n-am voie să-i las să meargă mai departe fără să vă cer 
sfatul“. Atunci grăi Tarkhanul: „O treabă ca aceasta noi 
încă nu am mai văzut sau auzit; niciodată de cînd ne aflăm 
aici noi sau strămoșii nostri nu a străbătut fara noastră un 
trimis al sultanului. Fără doar și poate că sultanul ne păcă- 
lește ; de fapt el îi trimite pe acești oameni la khazari, ca să-i 
stirnească impotriva. noastră. Cel mai bun lucru ar fi să-l 
tăiem în două pe fiecare dintre soli și să-i despuiem de tot ce 
au.“ Iar altul zise: „Nu, ar trebui să le luăm tot ce au pe ei 
și să-i lăsăm să fugă goi înapoi de unde au venit.“ Iar altul 
zise: „Nu, regele khazar mai are ostateci din rîndurile noastre, 
așa cá mai bine îi trimitem pe aceștia la el, ca să-i răscumpă- 
răm pe ostatici.“ 


Si tot.așa s-au certat între ei vreme de șapte zile, în care 
Ibn Fadlan și cu oamenii lui s-au temut de soarta cea mai cumplită. 
În cele din urmă ghuzii i-au lăsat să plece; de ce, nu ni se spune. 
Probabil Ibn Fadlan a izbutit să-i convingă pe ghuzi cá de fapt 
misiunea lui era îndreptată împotriva khazarilor. Mai înainte 


4i 


ghuzii se luptaseră umăr la umăr cu khazarii împotriva altui 
trib turcesc, pecenegii, însă în ultima vreme dăduseră dovadă 
de ostilitate; de aici și ostatecii reținuți de khazari. 

Amenințarea khazarilor se înălța tot mai tare la orizont 
de-a lungul întregii călătorii. La nord de Caspica, au mai făcut 
un uriaș ocol înainte de a ajunge la tabăra bulgarilor undeva 
aproape de locul unde se varsă Kama în Volga. Acolo îi așteptau 
într-o stare de acută neliniște regele si conducătorii bulgarilor. 
De îndată ce luară sfîrşit ceremoniile și festivitățile, regele tri- 
mise după Ibn Fadlan pentru a vorbi de afaceri. Îi aminti lui 
Ibn Fadlan pe un ton foarte apăsat („glasul lui suna de parcă 
ar fi vorbit din fundul unui butoi“) de țelul principal al misiunii 
sale — și anume de banii care trebuiau să i se plătească „pentru 
a avea putinţa să ridic o fortăreață pentru a mă apăra de evreii 
care m-au subjugat". Din nefericire banii aceia — o sumă de patru 
mii de dinari — nu fuseseră inminati solilor trimiși în misiune, 
din pricina unei complicații birocratice; urmau să fie trimiși mai 
tirziu. Aflind aceasta, regele — „o personalitate cu o ţinută impre- 
sionantă, lat în spate și corpolent“ — păru deznădăjduit. Îi bănui 
pe solii veniți în misiune cá au furat ei banii: 


„„— Ce ai zice de niște oameni cărora li se încredințează 
bani pentru un neam slab, impresurat si asuprit, si totuși 
acești oameni fură banii? 


I-am răspuns: 

— Acest lucru e oprit de lege, asemenea oameni ar fi 
niște ticăloși. 

Atunci m-a întrebat: 

— Asta este o părere sau așa e invoiala obștească? 

I-am răspuns că toti gindesc la fel.“ 


Treptat-treptat, Ibn Fadlan reuși să-l convingă pe rege că 
banii sînt numai în întîrziere*. Nu izbuti însă în nici un fel să- 
potolească neliniștea regelui, care tot repeta că singurul rost al 


t S-ar párea cá au sosit cu altá ocazie, de vreme ce chestiunea nu mai e 
pomenită. i 


42 


invitatiei fusese asigurarea înălțării fortăreței „întrucît se temea 
de regele khazarilor“. Şi într-adevăr se pare că avea toate moti- 
vele să se teamă, după cum relatează Ibn Fadlan: 


Fiul regelui bulgarilor era ţinut ostatec de către regele 
khazarilor. Acesta din urmă aflase că regele bulgarilor are 
o fată frumoasă și trimise un sol s-o peteascá. Regele bul- 
garilor recurse la tot felul de pretexte pentru a refuza să-şi 
dea consimțămîntul. Khazarul trimise un alt sol și o luă cu 
de-a sila deși el era evreu, iar ea musulmană; dar fata muri 
la curtea lui. Khazarul trimise alt sol si peti pe cealaltă fiică 
a regelui bulgarilor. Însă chiar la ceasul cînd ajunse solul, 
regele bulgarilor o mărită in pripă cu prințul askirilor, supusul 
său, de frică să nu i-o ia și pe aceasta cu de-a sila khazarul, 
ca și pe sora ei. Numai aceasta fusese pricina care îl îndem- 
nase pe regele bulgar să-i scrie califului și să-i ceară sprijin 
pentru ridicarea cetății, pentru cá se temea de regele kha- 
zarilor. 


Sună ca un fel de refren. Ibn Fadlan mai specifică și tribu- 
tul anual pe care trebuia să-l plătească regele bulgar khazarilor: 
o blană de samur pentru fiecare gospodărie din regatul său. Întru- 
cît se apreciază că bulgarii aveau vreo cincizeci de mii de gospo- 
dării (adică corturi), iar blana de samur bulgar era foarte pretuitá 
în întreaga lume, tributul era foarte ridicat. 


11 


Ceea ce ne spune Ibn Fadlan despre khazari se întemeiază — 
după cum am menționat mai sus — pe informații adunate în 
cursul călătoriei sale, dar mai ales la curtea bulgarilor. Spre deose- 
bire de restul povestirii sale, născută din observații personale 
pline de acuitate, paginile despre khazari conțin informații de 
la mîna a doua și destul de plate, irelevante. Mai mult decît atît, 
sursele sale de informare sînt părtinitoare, dată fiind antipatia 
ușor de înţeles a regelui bulgar față de suzeranul său khazar — 
în vreme ce resentimentul Califatului față de un regat care a 
îmbrățișat o religie rivală nici nu mai are nevoie să fie subliniată. 


43 


Povestirea se abate brusc de la prezentarea curții neamului 
rhus la curtea khazară: 


Cu privire la regele khazarilor, care poartă titlul de Kagan, 
acesta apare în lume numai o dată la patru luni. I se zice 
Marele Kagan. Pe loctiitorul lui îl cheamă Kagan Bek; 
el este cel ce comandă și aprovizionează armatele, conduce 
treburile statului, apare în public si se află în fruntea oștirii 
la război. Regii invecinati ascultă de poruncile lui. În fiecare 
zi vine el la Marele Kagan, cu respect și sfială, in picioatele 
goale, tinind în mînă un betisor. Face o plecăciune, aprinde 
betisorul si după ce acesta a ars de tot, se așază și el pe tron 
în dreapta regelui. După el ca rang vine un om numit Kondur 
Kagan, și după acesta, Kaganul Jawshyghr. 

E obiceiul Marelui Kagan să nu întrețină relaţii cu oamenii, 
să nu vorbească cu ei și să nu primească în preajma lui pe 
nimeni în afară de cei pe care i-am pomenit. Puterea de a-i 
lega pe oameni ori de a-i slobozi, de a-i pedepsi, ca și de a 
cîrmui ţara îi revine loctiitorului sáu, Kagan Bek. 

Tot așa, datina cere ca la moartea Marelui Kagan să 
se înalțe o clădire mare cu douăzeci de încăperi și în fiecare 
din acestea se sapă un mormint pentru el. Se macină pietre 
pînă se fac făină şi aceasta e întinsă pe podea și acoperită cu 
catran. Sub clădire curge un riu mare și repede. Ei abat 
apa riului peste mormint și zic că o fac pentru ca nici un 
diavol, nici un om, nici un vierme si nici o tiritoare să nu poată 
ajunge la el. După ce a fost îngropat, li se taie capul tuturor 
celor care l-au îngropat, pentru ca nimeni să nu poată ști 
în care încăpere e mormîntul lui. Acest mormint este numit 
„paradisul“ și ei spun: „A intrat în rai“. Toate încăperile sînt 
acoperite cu brocart de mătase țesut cu fir de aur. 

După datină regele khazarilor are douăzeci și cinci de 
neveste; fiecare dintre ele este fiica unui rege care-i datorează 
supunere. El le ia cu consimtámint sau cu de-a sila. Are si 
ibovnice — șaizeci de fete, fiecare din ele de o frumusețe 
negrăită, i 


Ibn Fadlan începe apoi o descriere destul de fantezistă a 
haremului Kaganului, in care fiecare dintre cele optzeci și cinci 
de neveste și ibovnice are și „palatul ei“ și o însoţitoare sau un 
eunuc care, la porunca regelui, i-o aduce în iatac „mai repede 
decît ai clipi din ochi“. 


44 


După încă vreo câteva observaţii greu de crezut despre „obi- 
ceiurile“ Kaganului khazar (vom reveni mai tîrziu la ele), în cele 
din urmă Ibn Fadlan ne oferă citeva informații amănunțite despre 
țară: 


Regele are un oraș mare pe amindouá malurile riului 
Itil (Volga — n.a.). Pe un mal tráiesc musulmanii, pe celá- 
lalt mal regele si curtea lui. Musulmanii sint ocirmuiti de 
unul dintre dregátorii regelui, musulman si el. Pricinile de 
judecată ale musulmanilor care locuiesc in capitala khaza- 
rilor și ale negutátorilor veniţi din străinătate le lămurește 
tocmai acest dregător. Nimeni altcineva nu se amestecă în 
treburile lor și nici nu le judecă pricinile. 


În măsura în care ni s-au păstrat, însemnările de călătorie 
ale lui Ibn Fadlan se încheie cu următoarele cuvinte: 


Khazarii și regele lor sint toti* evrei. Lui îi sint supuși 
bulgarii și toti vecinii lor. Toti se poartă cu el preasupusi și i 
se închină. Unii sint de părere cá Gog și Magog sînt khazarii. 


12 


Am citat destul de mult din odiseea lui Ibn Fadlan, nu atit 
din pricina informatiei sárácácioase pe care ne-o oferá despre 
khazari în sine, ci datorită luminii pe care o aruncă asupra lumii 
ce-i înconjura, asupra barbariei crude a poporului în inima căruia 
sălășluiau, reflectînd propria lor istorie dinaintea convertirii. Căci, 
cam pe vremea vizitei efectuate de Ibn Fadlan la bulgari, 
Khazaria era o țară surprinzător de modernă în raport cu veci- 
nii ei. 

Contrastul este pus în evidență de relatările altor istorici 
arabi (paginile următoare se bazează pe operele lui Istakhri, 


* Aceasta pare o exagerare, dată fiind existența unei comunități musulmane 
în capitală. De aceea Zeki Validi a suprimat cuvîntul „toți“. Trebuie să presupunem 
că aici „khazarii“ se referă la neamul sau tribul conducător, în cadrul mozaicului 
etnic al Khazariei, si că musulmanii se bucurau de autonomie juridică si religioasă, 
dar nu: erau socotiți „adevărați khazâri”. i 


45. 


al-Masudi, Ibn Rusta și Ibn Hawkal, vezi anexa II) și este pre- 
zent la toate nivelele, de la problema locuințelor pînă la cea a 
împărțirii dreptăţii. Bulgarii tot numai în corturi locuiesc, inclu- 
siv regele, deși cortul regal este „foarte mare, avînd locuri pentru 
cel puțin o mie de persoane“ 3%. Pe de altă parte Kaganul khazar 
e instalat într-un castel de cărămizi arse, se zice că doamnele 
Tui stau în „palate cu acoperișul din lemn de tek" ?', iar musul- 
manii au mai multe moschei, dintre care si „una al cărei minaret 
este mai înalt decît castelul regal“ %. 

În regiunile fertile, fermele și terenurile lor cultivate s-au 
látit neîncetat de-a lungul a o sută de kilometri. Aveau si pod- 
gorii întinse. Iată ce spune Ibn Hawkal: „În Kozr (Khazaria — 
n.a.) există un anumit oraș numit Asmid (Samandar — n.a.) care 
are atitea livezi și grădini încît de la Darband pînă la Serir, întregul 
ținut e acoperit de grădini și plantații apartinind acestui oras. 
Se spune că numărul lor se ridică la patruzeci de mii. Multe dintre 
ele produc struguri“ 2%. 

Regiunea de la nord de Caucaz era extrem de fertilă. În 
anul 968, Ibn Hawkal a cunoscut un om care o vizitase după 
un raid întreprins de neamul rhus. 

„Spunea că nu a mai rămas nici o picătură de rod pentru 
săraci în nici o vie ori grădină, nici măcar o frunză în copaci... 
(Dar) datorită faptului cá pámintul lor are toate calitățile si cá 
produsele sale sînt abundente, nu vor trece nici trei ani pînă 
cînd acest pămînt va redeveni ceea ce a fost.“ Vinul caucazian 
e încă și acum o încîntare și este consumat în mari cantități în 
Uniunea Sovietică. 

Dar principalul izvor de venituri ale vistieriei regale era co- 
mertul exterior. Ibn Fadlan ne indică amploarea caravanelor de 
negutátori care făceau naveta între Asia centrală și regiunea 
Volga-Ural: ne amintim despre caravana pe care a intimpinat-o 
misiunea lui în Gurgania: „cinci mii de oameni și trei mii de ani- 
male de soi“. Trecind cu vederea exagerarea îngăduită, oricum 
tot trebuie să fi fost o caravană impresionantă, și totuşi nu știm 
citi oameni si cîte animale vor fi fost în mișcare într-un moment 
sau altul. Şi iarăși nu știm ce mărfuri transportau — deși textilele 


46 


fructele uscate, mierea, ceara si mirodeniile par să fi jucat un 
rol important. Un al doilea drum comercial important traversa 
Caucazul pînă în Armenia, Georgia, Persia și Bizanț, Al treilea 
era alcătuit de traficul crescind al flotelor comerciale ale neamului 
rhus pe Volga in jos pînă la țărmurile răsăritene ale Mării 
Khazare ducind în special blănuri preţioase, foarte cerute în 
rîndurile aristocrației musulmane — precum si robi din nord, vin- 
duti in tîrgul de sclavi al Itilului. Pe toate aceste mărfuri de 
tranzit, inclusiv robii, regele khazar percepea o vamă de zece 
la sută. Dacă adăugăm la aceasta tributul plătit de bulgari, ma- 
ghiari, burtași și alţii, ne dăm seama de prosperitatea Khazariei 
— dar și de faptul că această prosperitate a ei se bizuia în mare 
măsură pe puterea ei militară și pe prestigiul pe care-l conferea 
perceptorilor si vamesilor ei. 

Ín afará de regiunile fertile din sud, cu podgoriile si livezile 
lor, tara era săracă în resurse naturale. Un istoric arab (Istakhri) 
spune cá singurul produs natural pe care-l exportau khazarii era 
cleiul de peste. Desigur că iarăși e vorba de exagerare, totuși 
rămîne faptul că principala lor activitate comercială pare să fi 
constat doar in reexportarea unor mărfuri străine. Printre ele, 
mierea și ceara pentru lumînări înflăcărau în mod deosebit imagi- 
natia cronicarilor arabi. Astfel, Muqaddasi spunea: „În Khazaria 
oile, mierea și evreii se află din belșug“ 3°. E adevărat că un izvor 
istoric — Namah din Darband — pomenește de minele de aur și 
de argint de pe teritoriul khazar, dar unde exact se aflau ele nu 
s-a putut stabili. Pe de altă parte, mai multe alte izvoare pomenesc 
de mărfurile khazarilor văzute la Bagdad și de prezența negus- 
torilor khazari la Constantinopol, Alexandria și tocmai la Samara 
și Fergana. 

Așadar, Khazaria nu era cîtuși de puțin izolată de lumea 
civilizată ; în comparație cu vecinii săi tribali din nord era o ţară 
cosmopolită, deschisă influențelor culturale și religioase de tot 
felul, dar foarte hotărită să-și apere neatirnarea de cele două 
puteri mondiale ecleziastice. Vom vedea cá această atitudine :a 
pregătit terenul pentru lovitura de teatru — sau lovitura de stat 
— care a încetățenit iudaismul ca religie oficială. 


47 


Se pare că au înflorit artele și meșteșugurile, inclusiv croi- 
toria de lux. Cînd viitorul împărat Constantin V s-a însurat cu 
fata Kaganului khazarilor (vezi mai sus, secțiunea 1) în zestrea 
ei era și o rochie splendidă care a impresionat curtea bizantină 
atit de profund încit a fost adoptată drept costum de ceremonie 
pentru bărbaţi; i-au dat numele fijakion, provenit de la diminu- 
tivul după care era cunoscută prințesa, Ciciak, adică „floare“ 
in limba khazaro-turcică (pînă, cînd prin botez a primit numele 
Irene). „Iată, comentează Toynbee, acesta este un exemplu ilus- 
trativ de istorie culturalá.'?! Cînd altă prințesă khazară s-a mări- 
tat cu guvernatorul musulman al Armeniei, alaiul ei, în afară 
de insofitoare si sclavi, cuprindea și zece corturi montate pe roti 
„făcute din mătasea cea mai fină, cu uși placate cu aur și argint, 
cu podelele acoperite de blănuri de samur. Alte douăzeci de corturi 
cărau vesela de argint și celelalte comori care-i alcătuiau zestrea“32, 
Kaganul însuși călătorea într-un cort mobil încă și mai luxos, 
avind în virf o rodie de aur. 


13 

Arta khazară, ca și cea a bulgarilor si maghiarilor, era mai 
ales imitativă, după modele persane-sasanide. Arheologul sovi- 
etic Bader ? a subliniat rolul khazarilor in ráspindirea spre miazá- 
noapte a argintáriei in stil persan. Unele dintre aceste obiecte 
descoperite erau poate reexportate de către khazari, credincioși 
rolului lor de mijlocitori; altele erau imitații realizate in atelie- 
rele khazarilor — ale căror ruine au fost descoperite lîngă vechea 
fortăreață khazară de la Sarkel*. Giuvaerurile dezgropate în 
incinta cetăţii erau de fabricaţie locală*. Arheologul suedez T.J. 
Arne vorbește de plăci și platouri ornamentale, de agrafe si paf- 
tale găsite pînă și în Suedia — de inspirație sasanidá și bizantină, 
fabricate in Khazaria sau pe teritorii sub suzeranitatea ei?5. 

Asadar, khazarii au fost principalii intermediari în răspîndirea 
artei persane și bizantine în rîndurile triburilor semibarbare din 


i Din nefericire, Sarkel, cel mai important șantier arheologic khazar, a 
fost inundat de lacul de acumulare al unei hidrocentrale. 


48 


Europa. răsăriteană. După analiza exhaustivă a' dovezilor arheo- 
logice si documentare (mai ales din izvoare sovietice), Bartha 
conchide: 

Jefuirea Tiflisului de către khazari, probabil în primăvara 
anului 629, este importantă pentru tema noastră... (În 
perioada ocupației)... Kaganul a trimis inspectori să supra- 
vegheze fabricarea produselor de aur, argint, fier si cupru. 
Tot aga, și bazarele, comerțul in general si chiar si cherha- 
nalele erau sub controlul lor... (Astfel) în cursul neinceta- 
telor campanii caucaziene din secolul al VII-lea, khazarii 
au luat contact cu o cultură care se dezvoltase din tradiția 
persană sasanidă. Ca atare, produsele acestei culturi s-au răs- 
pindit printre locuitorii stepelor nu numai prin intermediul 
negotului, ci si prin prădăciune și chiar prin perceperea im- 
pozitelor. . . Toate pistele pe care le-am urmărit cu asiduitate 
în speranța descoperirii originilor artei în secolul al X-lea 
ne-au dus înapoi la teritoriul khazarilor.? 


Ultima observaţie a savantului maghiar se referă la specta- 
culoasele descoperiri arheologice cunoscute sub numele de „teza- 
urul de la Sinnicolaul Mare“ păstrat la Kunsthistorisches Museum 
din Viena. Tezaurul, alcătuit din douăzeci și trei de vase de aur, 
datînd din secolul al X-lea, a fost descoperit la 1799 în vecinătatea, 
satului cu acest nume. Bartha subliniază că figura „prințului 
victorios“ care tirlie de păr un prizonier și scena mitologică de 
pe spatele vasului de aur, precum și stilul altor obiecte ornamen- 
tale manifestă afinități strînse cu descoperirile făcute la Novipazar 
în Bulgaria — și în Sarkelul khazar. Întrucit atit maghiarii, cit 
și bulgarii au fost vreme îndelungată sub suzeranitatea khazarilor, 
lucrul nu este deloc surprinzător, iar rázboinicul, împreună cu 
restul tezaurului, ne sugerează cel puţin o idee referitoare la artele 
practicate în sînul Imperiului khazar : după cum ne puteam aștepta, 
influenţa persană și bizantină este predominantă“. 

Una din școlile arheologilor unguri susține că aurarii și argin- 
tarii care lucrau în Ungaria în secolul al X-lea erau de fapt kha- 

'* Cititorul interesat va găsi o excelentă colecție de fotografii în cartea lui 


Gyula László, Aria din perioada migrațiilor — desi comentariile sale istorice 
trebuie privite cu multă, rezervă. E i 


49 


zari %. După cum vom vedea mai tirziu (vezi capitolul III, sectiu- 
nile 7 și 8) cînd maghiarii au migrat către Pannonia în 896 au 
fost conduși de un trib khazar dizident, cunoscut sub numele 
de kabari care s-au așezat împreună cu ungurii în noua lor vatră. 
Khazarii-kabari erau bine cunoscuți ca aurari și argintari iscusiti; 
maghiarii (inițial mai primitivi) au deprins aceste mestesuguri 
abia in noua lor ţară. Astfel, teoria originii khazare cel puţin 
a unora dintre descoperirile arheologice din zona respectivă nu 
este lipsită de temei — după cum se va evidentia în lumina 
legăturilor dintre maghiari și khazari discutate mai tîrziu, 


14 


Indiferent dacă războinicul de pe vasul de aur este de origină 
maghiară sau khazară, oricum el ne ajută să căpătăm o imagine 
vizuală asupra înfățișării unui cavalerist din perioada respectivă, 
apartinind poate unui regiment de elită. Masudi spune că în armata 
khazară „șapte mii de călăreţi * îl urmează pe rege, arcași cu 
platoșe, coifuri și zale. Unii sînt lăncieri, echipați și înarmaţi ca 
musulmanii... Nici unul din regii din această parte a lumii nu 
are o armată regulată permanentă, cu excepția, regelui khazarilor^, 
iar Ibn Hawkal spune: „Regele acesta are douăsprezece mii de 


soldaţi în slujba lui, dintre care cînd moare unul, se alege imediat 
altul în locul lui“. 


Aici căpătăm o altă cheie importantă pentru dezlegarea 
misterului dominației khazarilor: o armată permanentă de profesie, 
cu o gardă pretorianá care, în timp de pace, stăpinea ferm întregul 
amalgam etnic, iar în vreme de război slujea drept nucleu al 
hoardei înarmate care, după cum am văzut, se umfla uneori pină 
la cifra de o sută de mii de oșteni sau poate chiar mai mult**. 


* Douásprezece mii la Istakhri. 

** După Masudi, „armata regală“ consta din musulmani care ,imigraserá 
din vecinătatea, orașului Kwarizm. Acum multă vreme, după apariția islamului, 
ținutul lor a fost bîntuit de războaie si molimi asa cá ei s-au refugiat la regele kha- 
zar... Cînd acesta e în război cu musulmanii, ei au un loc aparte în armata, lui și 
nu se luptă cu cei de aceeași credință cu ei“ 374. Că armata „consta“ din musulmani 
este bineînțeles o exagerare, contrazisă chiar de Masudi cîteva rînduri mai jos, 


50 


15 


Capitala acestui imperiu cu înfățișare de mozaic > 
fost probabil inițial cetatea Balanjar din zona colinară a nordu 
Caucazului; după incursiunile arabilor din secolul al V III-lea, 
a fost transferată la Samandar, pe țărmul apusean al Mării Caspice; 
iar în cele din urmă a fost mutată la Itil, în delta Volgii. 

Ne-au mai rămas multe descrieri ale orașului Itil, in mare 
măsură concordante. Era un oraș geamăn, construit pe ambele 
maluri ale rîului. Jumătatea răsăriteană se numea Khazaran, 
jumătatea apuseană Itil*; cele două jumătăți erau legate prin- 
tr-un pod de pontoane. Jumătatea apuseană era înconjurată % 
un zid fortificat de cărămidă; cuprindea palatele şi curțile Kaga- 
nului si Bekului, locuințele insotitorilor acestora (deşi după Masudi 
aceste clădiri s-ar fi aflat pe o insulă în apropierea malului apusean 
sau pe o peninsulă) și ale ,khazarilor pur singe". Zidul Ried 
patru porti, dintre cere una dádea spre riu. De partea cea. altá 
a rîului, pe malul răsăritean locuiau „musulmanii $i inchinátorii 
la idoli“ 38; tot în această parte a orașului erau moscheile, pietele, 
băile si alte edificii publice. Mai multi autori arabi au fost impre- 
sionati de numărul de moschei din cartierul musulman și is: 
iinne minaretului principal. De asemenea, ei subliniau neim 
cetat autonomia de care se bucurau curțile si clerul musulmanilor. 
Iată ce spune în această privință al-Masudi, supranumit „Hero- 


cînd spune că contingentul musulman avea un sii yes pd bn aie 
i á e patru 
De asemenea Ibn Hawkal zice cá ,regele are o suită de ? SEEN 
i î j i ă de ostași.“ Kwarizmienii alcătuiau 
și acest rege are în slujba lui douăsprezece mii de ostași. ipe DE ee 
f i ă elvețiană în sînul armatei, iar cînd compatrioții lc ; 
[oae qul. t ari mai i 10) aceasta se poate referi la ei. 
besc despre „ostateci“ (vezi mai sus, secțiunea10) Ti i 
Invers impăratul bizantin Constantin di a ava un pa pi do 
it di ici i i i tului. Acesta e 
t din paznici khazari, postati la portile pala Ace à | prb u 
a plätit: „Acești paznici aveau o soldă atît de mare încit eaa s ren 
1 ate pe i ă ile, salariile pentru aceste - 
e însemnate pentru a-și cumpăra posturi A r DI 
tind o anuitate Pe 2,25 pînă la 4 la sutá" — ci. Constantin, De dropia e PP. 
692—693. De exemplu, ,un khazar care primea o soldá de „şapte EE 
patru șilingi — în echivalent modern — plátise pentru angajarea în armată 
sute două lire si opt șilingi“ — cf. Bury, nota de la p. 228. F 
* În diferite perioade orașul este pomenit și sub alte nume — de pildă a 
Bayada, adică „oraşul alb“. 


51 


dot al arabilor“, în opera sa adeseori citată Pajisti de mine de aur 
și pietre preţioase: ` 


După datină, în capitala khazară, sînt şapte judecători. 
Dintre aceştia doi sînt pentru musulmani, doi pentru kha- 
zari — care judecă după Tora (legea mozaică) — doi pentru 
creștini — care judecă după Evanghelie — și unul pentru 
saqualibi, neamul rhus si alti păgîni, care judecă după legea 
păgînească... În orașul lui CI regelui khazar — n.a.) sînt 
mulți musulmani, negustori și meșteșugari, care au venit in 
fara asta datorită dreptății si adăpostului de primejdii pe 
care le asigură. Ei au o moschee principală cu un minaret 
care se înalță deasupra palatului regal, şi pe lingă ea alte 
moschei, cu școli unde învață copiii Coranul 38, 


Citind aceste rînduri scrise de cel mai însemnat istoric arab, 
în prima jumătate a secolului al X-lea * esti ispitit să adopti 
o viziune poate prea idilică a vieţii în regatul khazar. Astfel, 
în articolul despre khazari din Enciclopedia evreiască citim: „Într-o 
vreme cind în Europa occidentală domneau fanatismul $i ignoranta 
și anarhia, regatul Khazariei se putea lăuda cu administratia 
sa dreaptă si liberalá"**, 

După cum am văzut, toate acestea sînt în parte adevărate; 
dar numai în parte. Nu există dovezi că neamul khazarilor s-ar 
fi dedat la persecuții religioase fie înainte de convertirea la iuda- 
ism, fie după. În această privinţă ei pot fi socotiți mai toleranti 
și mai luminati decit Imperiul roman de Răsărit sau decît cel 
islamic în primele sale etape. Pe de altă parte, se pare că neamul 
khazarilor ar fi păstrat din trecutul lor tribal anumite rituri 
barbare. Am văzut cum descrie Ibn Fadlan uciderea groparilor 
familiei regale. El ne mai spune ceva și despre alt obicei arhaic 
— regicidul: „Sorocul domniei regelui este-de 40 de ani. Dacă-l 
depășește chiar și cu o singură zi, supușii și curtenii îl omoară 


* Probabil între anii 943 si 947. 


** Enciclopedia evreiască, publicată în anii 1901—1906. În Encyclopaedia 
Judaica, 1971, articolul despre khazari scris de Dunlop este de o obiectivitate 
exemplará. 


52 


spunînd: De mult i s-a întunecat mintea și i s-a încețoșat pri- 
eu 


virea“ ". "e 
Istakhri prezintă o versiune diferită a aceleiași realități: 


Cînd doresc să-l întroneze pe acest Kagan, îi pun o 
sfoară de mătase în jurul gitului și o string pînă cind începe 
să se înăbușe. Apoi îl întreabă: ,Citi ani ai de gind să dom- 
nesti?" Dacă nu moare înaintea anului pomenit, e ucis cînd 
se împlinește sorocul. 


Bury 3? nu stie prea bine dacă să dea sau nu crezare acestui 
gen de legende ráspindite de călătorii arabi, și într-adevăr, în 
mod normal am fi inclinati să le respingem, dacă ritualul regi- 
cidului nu ar fi fost o practică atît de răspîndită printre popoarele 
primitive (și cele nu chiar atît de primitive). Frazer punea mare 
accent pe legátura dintre conceptul divinitátii regelui si obligatia 
sacră de a-l ucide după o perioadă fixă sau atunci cind îi scade 
vitalitatea, pentru ca puterea divină să-și poată găsi o reîncarnare 
mai tînără si mai viguroasá*. 

În sprijinul tezei lui Istakhri vine și faptul cá ceremonia 
bizară a „sugrumării“ viitorului rege pare să fi fost relatată ca. 
o realitate, acum nu prea.multă vreme, în rîndurile altui neam — 
turcii hok. Zeki Validi îl citează pe un antropolog francez, St. 
Julien, care în 1864 scria: 


După alegerea noii căpetenii, ofițerii şi însoțitorii lui... 
îl pun să încalece. Îi string o panglică de mătase în jurul gitu- 
lui, fără să-l stranguleze de tot; apoi, slăbesc strinsoarea. 
şi-l întreabă foarte apăsat: ,Citi ani mai poti fi hanul nostru? 
Cu mintea tulburată, regele nu este în stare să spună o cifră. 
Atunci supușii lui hotărăsc, pe baza vorbelor care T scăpat. 
printre buze, dacă domnia lui va fi lungă sau scurtă. 


Nu știm dacă ritul khazarilor de ucidere a regelui (în cazut 
cînd a fost practicat vreodată) a căzut în desuetudine cînd au 
adoptat ei iudaismul; în cazul acesta autorii arabi ar confunda practi- 


* În revista „Folklore“, XXVIII, 1917, Frazer a scris un mic studiu speciak 
în această problemă: Uciderea regilor khazari. 


5X 


cile trecute cu cele prezente — cum au făcut tot timpul, compi- 
lind relatări ale unor călători anteriori și atribuindu-le apoi 
contemporanilor. Oricum vor fi stînd lucrurile, elementul care 
trebuie reținut și care nu mai poate fi pus la îndoială, este rolul 
divin atribuit Kaganului, indiferent dacă implica sau nu sacrifi- 
carea lui în final. Am mai auzit înainte că regele era venerat 
dar de fapt ţinut în izolare, despărțit de poporul lui, pînă cînd 
era îngropat cu mare pompă. Treburile statului, inclusiv conduce- 
rea armatei, erau rezolvate de Bek (uneori numit și Kaganul 
Bek), care deținea întreaga putere efectivă. În această privință 
izvoarele arábesti si istoricii moderni sint de acord, cei din urmă 
descriind de obicei sistemul de guvernare al khazarilor drept 
„dualism monarhic“: Kaganul reprezenta puterea divină, Bekui 
pe cea laică. 

Dualismul monarhiei khazare a fost comparat — în mod 
total eronat s-ar părea — cu diarhia spartană si cu conducerea 
duală, aparent asemănătoare, a diverselor triburi turcești. Dar 
cei doi regi ai Spartei, descendenţi din două familii fruntașe, 
dispuneau de puteri egale ; cît despre conducerea dublă a triburilor 
nomade, nu există dovezi asupra unei împărțiri fundamentale 
a funcţiilor ca la khazari*. 

O comparație mai valabilă se poate face cu sistemul de guver- 
nare a Japoniei din Evul Mediu pînă în 1867, cînd puterea laică 
era concentrată în mîinile Sogunului, în timp ce Mikadoul era 
adorat de la distanță, ca o emblemă divină. 

Cassel *! a sugerat o ispititoare analogie între sistemul de guver- 
nare a khazarilor și jocul de șah: monarhia dublă este reprezentată 
pe esichier de rege (Kaganul) si regina (Bekul). Regele este ținut 
în izolare, ocrotit de curtenii săi, are foarte puţină putere și nu 
se poate deplasa mai mult de un pátrátel la o mutare. În schimb, 
regina este prezența cea mai puternică de pe tabla de șah pe 
care o domină. Dar jocul poate continua chiar dacă pierzi regina, 
pe cind căderea regelui constituie dezastrul final care aduce pe 
loc încheierea luptei. 


* Alföldi a sugerat că cei doi conducători erau comandanţi ai celor două aripi 
ale hoardei — pasajul citat de Dunlop la pagina 159, nota 123. 


54 


Așadar, dualismul monarhiei pare să indice o dis'inctie cate- 
gorică între sacru și profan în mentalitatea khazarilor. Atribu- 
tele divine ale Kaganului sînt evidenţiate în mare măsură în urmă- 
torul citat din Ibn Hawkal *: 


Kaganul trebuie să fie întotdeauna de neam imperial 
(Istakhri spune: ,... trebuie să se tragă dintr-o familie de 
vază“ — n.a.) *. Nimeni nu are voie să se apropie de el 
decit pentru treburi însemnate: în asemenea împrejurări oa- 
menii se ploconesc in fața lui, isi freacă fețele de pămint, 
pînă cînd primesc poruncă de la el să se apropie şi să-i vor- 
bească. Ori de cite ori... moare un Kagan, cine trece prin 
dreptul mormintului său trebuie să se dea jos de pe cal si 
să salute locul de veci; cînd pleacă, nu trebuie să încalece 
cîtă vreme mai vede încă mormîntul. 


Atit de neştirbită este puterea acestui cap încoronat, 
atit de orbește îi sint ascultate poruncile, încît dacă lui i 
s-ar părea potrivit să moară vreunul din dregătorii săi de 
neam mare și dacă i-ar spune acestuia „Du-te și omoară-te!“ 
omul s-ar duce imediat acasă si şi-ar pune capăt zilelor. 
Mostenirea tronului de Kagan fiind astfel orinduitá înlăuntrul 
aceleiași familii (Istakhri spune: „într-o familie de vază care 
nu are nici putere nici avere" — n.a.)11b, cînd ii vine rîndul 
vreunuia dintre aceştia, i se întăreşte rangul chiar dacă nu 
are nici măcar un dirhem (bánut). Şi am auzit de la oameni 
vrednici de crezare cá un anume tînăr ședea într-o prăvă- 
lioară din piața mare, vinzind máruntisuri (la Istakhri: 
,vinzind piine“ — n.a.); si cá oamenii spuneau „cînd Kaga- 
nul ne va párási, omul ásta ii va lua locul pe tron" (la Istakhri: 
„nu e alt om mai vrednic decit el să fie Kagan“ — n.a.) ***. 
Dar tinárul era musulman, iar ei nu-i urcá decit pe evrei pe 
tronul Kaganului. 

Kaganul are un tron si un cort de aur; nici unui alt om 
nu i se îngăduie asemenea lucruri. Palatul Kaganului este mai 
măreț decit orice altă clădire a orașului.1? 


* Ibn Hawkal, alt geograf și istoric arab care a călătorit mult si a scris. 
Geografía orientală în jurul anului 977. Pasajul citat aici este de fapt o copie a 
lucrurilor scrise de Istakhri cu 40 de ani mai înainte, dar contine mai puţine lucruri 
obscure, așa că mi-am permis să urmez aici pe Ibn Hawkal în traducerea, lui Ouseley- 
din 1800. 


55 


„Pasajul despre tînărul virtuos care vinde piine — sau ce va 
fi vindut — în bazar, sună ca o poveste despre Harun al Raşid. 
Dacă era „moștenitorul tronului de aur rezervat. evreilor, de ce 
a fost crescut ca un biet musulman? Ca să înțelegem cît de cît 
ceva din povestea asta, trebuie să presupunem că nu se alegea 
Kaganul pe baza .nobilelor sale virtuti, ci dintre membrii „rasei 
imperiale“ sau ai „familiei de vază“. De fapt, aceasta este și păre- 
rea lui Artamonov și a lui Zeki Validi. Artamonov susține că, 
la fel cu alte neamuri turcice, khazarii erau conduși de descendenţii 
dinastiei Turkut, suveranii de altădată ai defunctului imperiu 
turcesc (vezi mai sus, secțiunea 3). Zeki Validi sugerează că „rasa im- 
perială“ sau „familia de vază“, căreia trebuie să-i aparțină Kaganul, 
se referă la străvechea dinastie Asena, pomenită în izvoarele chi- 
nezești, un soi de aristocrație a deșertului, din care susțineau 
în mod tradițional conducătorii turci $i mongoli cá se trag. Ideea 
pare destul de plauzibilă și în mare măsură împacă noțiunile 
contradictorii . implicate în relatarea citată adineaori: tînărul 
nobil care nu are nici un gologan — și pompa și fastul care încon- 
joară tronul de aur. Asistăm la suprapunerea a două tradiţii, ca 
interferența optică a două tipare de valuri pe un ecran: ascetismul 
unui trib de nomazi care au dus-o foarte greu în deșert și strălu- 
cirea unei curți regale care prosperă pe seama comerțului si 
meșteșugurilor și care se străduiește să-și depășească în splen- 
„doare rivalii din Bagdad și Constantinopol. La urma urmei, cre- 
zurile proclamate de aceste curți somptuoase fuseseră inspirate 
și de profeții ascetici din deșert în vremuri mai vechi. 

Dar toate acestea nu izbutesc să explice despărțirea ciudată 
dintre puterea divină si cea laică, pe cît se pare unică în zona 
$i epoca respectivă. După cum scria și Bury 9: „Nu avem nici 
un fel de informaţii despre momentul în care autoritatea activă 
a Kaganului a fost preschimbată în nulitatea sa divină, după 
cum nu știm nici de ce a fost înălțat la un rang asemănător cu 
cel al împăratului Japoniei, în care existenţa lui Și nu guvernarea 
lui era considerată esențială pentru prosperitatea statului“, 

De curînd, Artamonov a propus pe bază de speculații un 
Táspuns la această întrebare. El sugerează că acceptarea iudais- 


96 


mului ca religie oficielá a fost rezultatul unei lovituri de stat, 
care totodată a redus rolul Kaganului (descendent al unei dinastii 
págine si ca atare prezentind prea puțină, incredere în ceea ce pri- 
veste supunerea la legea mozaică) la cel de simplă emblemă. 
Ipoteza este la fel de valabilă ca oricare alta — și avem la fel 
de puţine dovezi și în sprijinul ei. Şi totuși pare probabil că cele 
două evenimente — imbrátisarea credinței iudaice și înființarea 
dualismului monarhiei — au fost oarecum legate între ele. * 


* Înainte de convertire, Kaganul părea, să joace încă un rol activ, seal 

de pildă, relaţiile sale cu Justinian. Dar, pentru a complica, și mai ma iu e 
x - € a 

sursele arăbeşti se referă uneori la „Kagan“ cînd este limpede că de fapt vor să 


“—î i s iburi 1 generic pentru 

„Bekul“ — întrucît „Kagan“ era la multe triburi termenu ; 
T — şi ei mai folosesc si nume diferite pentru Bek, după cum ne arată 
şi lista dé mai jos, reprodusă după Minorsky, Hudud al Alam, p. 45t: 
Constantin Khaqan ek 

Porfirogenetul 

Ibn Rusta Khazar Khaqan Aysha 
Masudi Khaqan Malik , 
Istakhri Malik Khazar Khaqan Khazar (s-ar părea că 


“s-a. inversat ordinea .conducá- 
torilor) 

bn Hawkal Khaqan Khazar Malik Khazar sau Bek 

Gardezi Khazar Khaqan Abshad 


II. CONVERT IREA 


,Religia evreilor, scrie Bury, exercitase o inriurire profundá 
asupra crezului islamic si fusese baza creștinismului ; ciștigase 
prozeliti în diverse părți ale lumii; dar convertirea khazarilor 
la religia pură a lui Iehova este un fenomen unic în 
istorie.“ ! 

Care a fost motivaţia acestui eveniment unic? Nu e foarte 
ușor să pătrunzi pe sub pielea unui print khazar — mai ales așa 
cum era acoperită de zale. Dar dacă raționăm din punctul de 
vedere al politicii puterii — care fde-a lungul veacurilor se 
supune în esență acelorași reguli — găsim o analogie pe deplin 
plauzibilă. 

La începutul secolului al XVII-leá lumea era polarizată între 
cele două superputeri ce reprezentau creştinismul si islamismul 
Doctrinele lor ideologice erau sudate cu politica puterii dusă prin 
mijloacele clasice ale propagandei, acțiunii subversive și cuceririi 
militare. Imperiul khazar reprezenta o „a treia forță“, care se 
dovedise pe potriva celorlalte două, atit ca adversar, cât Si ca aliat. 
Dar el nu-și putea păstra independența dacă accepta fie creștinismul 
fie islamismul — căci prima alegere l-ar fi subordonat în mod auto- 
mat autorității împăratului roman, iar cealaltă califului din Bagdad. 

Amindouă curțile făcuseră eforturi pentru convertirea khaza- 
rilor la creștinism sau la islamism, dar nu dăduseră alte roade 
decit un schimb de amabilitáti diplomatice, căsătorii dinastice 
și alianțe militare instabile întemeiate pe interesele individuale 
ale fiecărei părți. Bizuindu-se pe forța sa militară, Regatul khaza- 


58 


rilor, cu hinterlandul său de triburi vasale, era hotărît să-şi păstreze 
poziţia de „a treia forță“, de conducător al națiunilor neangajate 
din zona stepelor. 

În acelaşi timp, contactele strînse cu Bizanțul si cu Cali- 
fatul îi învăţaseră pe khazari cá șamanismul lor primitiv era 
nu numai barbar și depășit în comparaţie cu marile religii mono- 
teiste, dar și incapabil să confere conducătorilor autoritatea spiri- 
tuală si juridică de care se bucurau conducătorii celor două pu- 
teri teocratice ale lumii — califul și împăratul. Pe de altă parte, 
convertirea la credința unuia sau celuilalt dintre aceștia ar fi 
snsemnat supunerea, sfîrșitul independenței și deci înfringerea 
telurilor regatului. Ce altă soluție ar fi putut să se dovedească 
mai logică decît îmbrăţișarea unui al treilea crez, care nu se alini- 
ase sau angajase față de nici una din cele două religii și totuși 
reprezenta temelia venerabilă a amîndurora? 

Logica aparentă a acestei hotáriri se datorește “fără doar 
si poate claritátii înșelătoare pe care ţi-o aduce o privire retrospec- 
tivă. În realitate, convertirea la iudaism a cerut o lovitură de 
maestru genială. Si totuși, atit izvoarele arabe, cit și cele evreiești 
referitoare la istoria acestei convertiri, oricît de mult ar diferi în 
chestiuni de amănunt, scot în evidență un raționament pe linia 
arătată mai sus. Să-l mai cităm o dată pe Bury: 


Fără îndoială, în adoptarea iudaismului, conducătorul 
regatului a fost împins de motive politice. Dacă ar fi îmbră- 
figat mahomedanismul, asta i-ar fi atras dependenţa spiri- 
tuală de califi care încercau să-și impună credința asupra 
khazarilor ; în creștinism, pe de altă parte, se ascundea pri- 
mejdia de a deveni vasalul ecleziastic al Imperiului roman. 
Iudaismul era o religie vestită, cu o reputaţie frumoasă, cu 
cărți sfinte pe care le respectau atit creștinii, cit si mahome- 
danii. Deci asta l-ar fi înălțat pe conducător deasupra bar- 
barilor págini si l-ar fi pus la adăpost de amestecul califului 
sau împăratului. Dar el n-a adoptat, împreună cu practica 
circumciziei, şi intoleranfa cultului iudaic. El a îngăduit mase- 
lor poporului său să-și păstreze páginismul și să se închine 
la idolii traditionali.? 


59 


Desi convertirea curţii khazarilor a fost fără doar și poate 
motivată din punct de vedere politic, totuși este absurd să ne 
închipuim că acești oameni au îmbrățișat peste noapte, orbește, 
o religie ale cărei dogme și principii le erau necunoscute. Reali- 
tatea este că ei îi cunoșteau bine pe evrei și avuseseră timpul 
să le urmărească practicile religioase vreme de cel puţin un secol, 
înainte de convertire datorită afluxului continuu de evrei care 
se refugiau de persecuțiile religioase din Bizanţ și, într-o măsură 
mai mică, din țările Asiei Mici cucerite de arabi. Ştim despre 
Khazaria că era o ţară relativ civilizată printre barbarii din nord, 
dar că nu se legase de nici una dintre religiile militante, așa că 
ea devenise în mod firesc un liman pentru exodul periodic al evrei- 
lor aflați sub stăpînirea Imperiului bizantin $i amenințați de conver- 
tirea silită și de alte presiuni. Persecutiile de diverse feluri începu- 
seră odată cu domnia lui Justinian I (527—565) și au îmbrăcat 
forme deosebit de aspre sub împărații Heracliu in secolul al 
VII-lea, Leon III în secolul al VIII-lea, Vasile și Leon IV în secolul 
al IX-lea, Roman în secolul al X-lea. Astfel, de pildă, Leon II] 
care a stápinit în cele două decenii imediat dinaintea convertiri 
khazarilor la iudaism „a încercat să pună capăt anomaliei (statutului 
tolerat al evreilor, n.a.) dintr-o singură trăsătură de condei, porun- 
cind botezarea tuturor supușilor săi evrei“ 3, 

Deși traducerea în viață a poruncii imperiale pare să fi fost 
relativ ineficace, totuși ea a dus la fuga din Bizanţ a unui mare 
număr de evrei, 


Iată ce ne povestește Masudi: 


În acest oraș (Khazaran-Itil — n.a.) există musulmani, 
creștini, evrei si págini. Evreii sint regele, curtenii lui și 
khazarii din neamul lui*. Regele khazarilor se făcuse evreu 
încă sub Califatul lui Harun al Rașid ** și lui i s-au alăturat 
evreii din toate țările islamului precum și din fara grecilor 


* Adică probabil iribul conducător al „khazarilor albi“ (vezi mai sus* 
capitolul I, secțiunea 3). 


** Adică între anii 786—809; dar se presupune de către majoritatea cerce- 
tătorilor că Masudi a recurs pentru comoditate la o piatră de hotar din istorie, 
pe cind convertirea a avut de fapt loc în jurul anului 740, 


60. 


Bizanțul — n.a.). Într-adevăr regele grecilor din vremea noas- 
se pi 332-lea an de la Mahomed (adică în 943—944, ana), 
i-a trecut cu de-a sila la crestinism pe evreii din regatul sáu. is 
De aceea multi evrei au fugit din ţara grecilor in Khazaria... 32 


Ultimele douá propozitii citate se referá la evenimente petre- 
cute cu 200 de ani după convertirea khazarilor și dovedesc cit 
de persistente au fost valurile de persecuții care s-au succedat 
de-a lungul veacurilor. Dar si evreii au fost la fel de persistenti 
şi perseverenti. Multi au îndurat torturile, iar cei care nu au avut 
tăria de a rezista au revenit mai tirziu la credința lor — „ca și 
cîinele la vársátura lui", așa cum s-a exprimat amabil un cronicar 
creștin €. La fel de pitorească este descrierea pe care ne-o oferă un 
scriitor ebraic 5 asupra metodei de convertire silită folosită sub 
împăratul Vasile împotriva comunității evreiești din Oria, sudul 
Italiei: 

Cum îi sileau? Oricine refuza să accepte credința lor 
greșită era pus într-un teasc de untdelemn, și strivit cum 
se storc măslinele sub presă. 


Altă sursă ebraică 6 face observaţii cu privire la persecuțiile 
împotriva evreilor sub împăratul Roman („regele grec" la care 
se referă Masudi): „Şi apoi se va ridica un rege care îi va persecuta 
nu prin nimicire, ci îndurător, alungîndu-i din țară”. eul 

Singura formă de îndurare manifestată de istorie față de cei 
care au luai catea surghiunului, sau au fost împinși pe ea, era exis- 
tenta Khazariei, atit înaintea convertirii, cit și după acest eveni- 
ment. Mai inainte fusese un adevárat liman pentru bájenari ; 
dupá aceea a devenit un fel de cámin national. Refugiatii erau 
produsele unei culturi superioare și fără doar și poate reprezentau 
un factor important în făurirea acelei concepții generale, cosmopo- 
lite, tolerante, care i-a impresionat atit de mult pe cronicarii 
arabi citați mai înainte. Influenţa refugiaților — și fără doarși 
poate, zelul lor în găsirea unor prozeliti* s-ar fi făcut simțită 


* Era o epocă în care convertirea necredincioșilor prin forță sau convingere 
reprezenta o preocupare de frunte. Cá si evreii au manifestat-o în ital 
ne-o dovedește faptul că, încă de sub domnia lui Justinian, legislația bizantini 


61 


în primul rînd la curte si printre notabilitáti. Se prea poate ca 
acești refugiați să fi îmbinat în strădaniile lor pe calea misionaris- 
mului argumentele teologice si profetiile mesianice cu o cîntărire 
inteligentă a avantajelor politice pe care le-ar fi obținut khazarii 
din adoptarea unei religii „neutre“. 

Surghiunitii au adus cu ei și meșteșugurile și artele bizantine, 
metode superioare în practicarea agriculturii și comerțului, pre- 
cum și alfabetul ebraic colturos. Nu știm ce fel de scriere folosiseră 
anterior khazarii, dar lucrarea Fihrist de Ibn Nadim”, un 
fel de bibliografie universală alcătuită în jurul anului 987, ne 
informează că în vremea lui khazarii foloseau alfabetul ebraic. 
Acesta slujea la două lucruri: lucrările cărturărești în ebraică 
(limbajul științific — analog folosirii latinei medievale în Occident) 
$i alfabetul scris pentru redarea diferitelor limbi vorbite în Khazaria 
(la fel ca utilizarea alfabetului latin pentru diferitele limbi natio- 
nale din Europa occidentală). Din Khazaria s-ar părea că scrierea 
ebraică s-a răspîndit si în țările învecinate. Astfel Chwolson rela- 
tează că „inscripții într-o limbă care nu era de origină semită 
(sau eventual în două limbi nesemite diferite) cu caractere ebraice 
au fost descoperite pe două pietre de mormint din Fanagoria și 
Partenit în Crimeea ; ele nu au fost încă descifrate *“ 8, 


După cum am văzut, Crimeea s-a aflat in mod intermitent 
sub domnia khazarilor; dar avea și o comunitate evreiască de 
tradiţie îndelungată și s-ar putea ca inscripțiile să dateze dinaintea 
convertirii. Unele litere ebraice (shin si tsadei) şi-au croit drum 
$i către alfabetul chirilic ? și, mai mult decit atit, s-au găsit multe 
monede poloneze de argint, datînd din secolele al XII-lea sau 
al XIII-lea, cu inscripţii poloneze scrise în alfabetul ebraic (de exem- 
plu Leszek krol Polski — „Leszek rege al Poloniei”) alături de 
monezi cu inscripţii în alfabetul latin. Poliak face următorul 
comentariu: „Aceste monezi constituie dovada categorică a răs- 


impunea, pedepse aspre impotriva, încercărilor de convertire a creștinilor la, mozaism 
iar pentru „molestarea“ de către evrei a celor convertiți Ja creștinism pedeapsa 
era arderea pe rug (cf. Sharf, p. 25). 


* Aceste inscripții se plasează în altă categorie decît falsurile lui Firkovitch, 
celebre printre istorici (cf. anexa Ill). i 


62 


pîndirii scrierii ebraice din Khazaria în țările slave învecinate. 
Utilizarea acestor monede nu era legată de nici o chestiune reli- 
gioasă. Monedele se băteau pentru că mulți polonezi erau mai 
deprinși cu aceste gen de scriere decit cu cea latină, fără s-o consi- 
dere neapărat evreiască“ !?. 

Așadar, cu toate că fără doar și poate convertirea a fost inspi- 
rată de raţiuni oportuniste — fiind concepută ca o iscusită mane- 
vră politică — ea a adus cu sine prefaceri culturale pe care ini- 
tiatorii convertirii nu ar fi avut nici măcar cum să si le imagineze. 
Alfabetul ebraic a constituit începutul; trei veacuri mai tirziu 
decăderea statului khazar a fost marcată de izbucnirile repetate 
ale unui sionism mesianic, cu falsi mesia ca David El-Roy (eroul 
unui roman de Benjamin Disraeli) care au condus cruciade donchi- 
șotești pentru recucerirea Ierusalimului *. 

După infringerea de către arabi în anul 737, adoptarea silită 
a islamismului de către Kagan fusese o formalitate revocată aproape 
imediat, care nu pare să fi lăsat nici un fel deamprentă asupra 
poporului său. În contrast cu aceasta, convertirea voluntară la 
iudaism avea să producă efecte profunde și durabile. 


2 


Împrejurările în care s-a produs convertirea sint învăluite 
în ceață datorită legendelor, dar principalele relatări arabe și 
ebraice în privința ei au în comun anumite elemente fundamentale. 

Relatarea lui al-Masudi despre domnia evreiască în Khazaria, 
pe care am citat-o anterior, se încheie cu o referire la o lucrare 
anterioară, a sa, în care a descris aceste împrejurări. Nu ni s-a 
păstrat acea operă anterioară a lui Masudi, în schimb există două 
relatări bazate pe ea. Prima, cea a lui Dimaski scrisă în 1327) 
repetă faptul că în vremea lui Harun al-Rașid, împăratul bizantin 
i-a silit pe evrei să emigreze; aceşti emigranţi au sosit în țara 
khazarilor unde au găsit „un neam inteligent, dar neinvátat căruia 


* Vezi mai departe, cap. IV, secțiunea 11. 


53 


i-au oferit religia lor. Localnicii au socotit-o mai bună decit a 
lor si au acceptat-o.“ 11 

A doua relatare, mult mai-amănunțită, o găsim în Cartea 
regatelor și drumurilor de al-Bakri (secolul al XI-lea): 


Pricina trecerii la iudaism a regelui khazarilor, care fu- 
sese págin pini atunci, este următoarea. El imbrátisase creş- 
tinismul*. Apoi și-a dat seama că este fals si a vorbit de acest 
lucru, care îl îngrijora foarte tare, cu unul din marii lui dre- 
gători. Acesta i-a spus: „Măria TA, cei care sint stápini pe 
cărțile sfinte se împart în trei. Adună-i laolaltă, cere-le să-și 
apere credinţa și apoi urmează-l pe acela care se va dovedi 
stăpîn pe adevăr.“ 

Așadar regele a trimis la creștini după o vlădică. Acuma 
la rege se afla și un evreu, priceput foarte la tocmeala vorbei, 
care a început să-i pună întrebări. Așadar l-a întrebat pe 
vlădică: „Ce zici de Moise, fiul lui Amran și de Tora care i-a 
fost dezvăluită?“ Şi vlădica a răspuns: „Moise este un prooroc 
și Tora gráieste adevărul.“ Atunci evreul i-a spus craiului: 
„Omul acesta a și mărturisit adevărul crezului meu. Întrea- 
bă-l acum în ce crede el". Așadar regele l-a întrebat și vlădica 
a răspuns: „Eu zic că Iisus Mesia este fiul Mariei, este Cuvintul 
și a dezvăluit tainele în numele lui Dumnezeu“. Și atunci 
evreul i-a spus craiului khazarilor: „Omul acesta propovă- 
duiește o dogmă pe care eu n-o cunosc, dar încuviințează 
spusele mele“. Însă vlădica n-a fost în stare să aducă dovezi 
spre întărirea spuselor sale, Atunci craiul a chemat un musul- 
man şi i s-a trimis un om istet și învățat care era bun la vo- 
roavă. Însă evreul a năimit pe cineva care să-l otrăvească 
pe drum și cărturarul musulman a murit. Astfel evreul a 
izbutit să-l cistige la credința lui pe crai, care a îmbrățișat 
iudaismul. 12 


„Fără doar şi poate că istoricii arabi aveau darul de a îndulci 
hapul. Dacă învățatul musulman ar fi putut participa la dezba- 
terea pomenită ar fi căzut gi el în aceeași capcană ca și episcopul, 
întrucît amindoi acceptau adevărul Vechiului Testament, pe 
cînd susținătorii Noului Testament și ai Coranului ar fi fost puși 


z’ 


* După cîte ştiu, nici un alt izvor nu menționează acest fapt. S-ar putea să 
fie vorta doar de o concesie făcută gusturilor cititorilor musulmani, prin înlocuirea 
adoptării pentru scurtă vreme a islamismului înaintea iudaismului. 


64 


pe rind în minoritate de doi la unu. Aprobarea acestui rationa- 
ment de către rege este simbolică: el e prea dornic să accepte 
doctrinele împărtășite de toți trei — numitorul lor comun — și 
refuză să se angajeze pentru vreuna din tezele rivale care trans- 
cend acest numitor comun. E vorba deci încă o dată de principiul 
lumii nealiniate, aplicat la teologie. 

Dar, după cum a subliniat și Bury ?, din această poveste 
mai rezultă și faptul că influența evreiască la curtea Khazarilor 
trebuie să fi fost deja puternică încă înaintea convertirii oficiale, 
căci atit episcopul, cât și cărturarul musulman trebuie să fie „che- 
mati", pe cînd evreul se află deja „la el" (adică la rege). 


3 


Si acum să ne întoarcem de la principalul izvor arab referitor 
la convertire — Masudi și compilatorii săi — la principalul izvor 
evreiesc, Acesta constă în așa-zisa „Corespondenţă khazară“: 
e vorba de un schimb de scrisori, în ebraică, între Hasdai Ibn 
Saprut, evreul care era prim-ministru al Califului Cordobei, si 
Iosif, regele khazarilor — sau mai bine zis între grămăticii lor 
respectivi. Autenticitatea acestei corespondențe a format obiectul 
unei controverse, dar acum este acceptată de toată lumea, cu oare- 
care îngăduință față de fanteziile copiștilor ulteriori *. 

S-ar părea că schimbul de scrisori a avut loc cîndva între 
anul 954 și anul 961, adică aproximativ epoca în care a scris și 
Masudi. Pentru a putea aprecia importanța acestei corespondențe 
trebuie să spunem un cuvînt sau două despre personalitatea lui 
Hasdai Ibn Saprut — poate cea mai strălucită figură a întregii 
„epoci de aur“ (900—1200) a evreilor din Spania. 

În anul 929, Abd ar-Rahman III, din dinastia omaiadă, a 
izbutit să unifice sub sceptrul său posesiunile maure din părțile 
sudice și centrale ale Peninsulei Iberice şi a întemeiat Califatul 
de Apus. Capitala lui, Cordoba, a ajuns gloria întregii Spanii 
arabe și un centru de vază al culturii europene, cu o bibliotecă 


* Rezumatul controversei este reprodus în anexa III. 


65 


al cărei catalog cuprindea 400.000 de volume. Hasdai, 'născut 
ih anul 910 într-o distinsă familie evreiască din Cordoba, i-a atras 
atenția califului mai întîi în calitate de practicant al medicinei, 
avînd în palmaresul său cîteva vindecări remarcabile. Abd ar- 
Rahman l-a numit medic al curţii sale și avea atit de mare încre- 
dere în judecata lui încît i-a cerut mai întîi lui Hasdai să pună 
regulă în vistieria statului, apoi să-i slujească de ministru de 
externe și de diplomat care să netezească asperitátile și să elimine 
conflictele în foarte complexele relaţii ale noului Califat cu Bizantul, 
cu impăratul Otto al Germaniei, cu Castilia, Navarra, Aragon 
și alte regate creștine de la nord de Spania. Hasdai a fost un ade- 
várat uomo universale cu multe secole înaintea Renașterii: între 
perioadele cind rezolva treburile statului își găsea destul timp 
ca să traducă în arabă cărți de medicină, să corespondeze cu rabi- 
nii învățați din Bagdad si să slujească de mecena pentru gramatici- 
enii și poeţii de limbă ebraică. l 
| Este evident că era un evreu luminat dar foarte habotnic 
care-și folosea contactele diplomatice pentru a strînge informații 
despre comunitățile evreiești împrăștiate în diferite părți ale lumii 
$1 pentru a interveni ori de cite ori era posibil în favoarea lor. 
ÎI preocupa și-l îngrijora persecutarea evreilor în Imperiul bizantin 
sub domnia lui Roman (vezi mai sus, secțiunea I). Din fericire 
se bucura de o influență considerabilă la Curtea bizantină care 
era vital interesată în asigurarea neutralității binevoitoare a Cordo- 
bei în timpul. campaniilor bizantine împotriva musulmanilor din 
răsărit. Hasdai, care conducea negocierile, s-a folosit de acest 
prilej pentru a interveni în apărarea, evreimii bizantine, după cit 
se pare cu destul succes M. 
Dupá propria sa relatare, Hasdai a auzit mai intii de exis- 
tenta unui regat evreiesc independent de la niste negustori veniti 
din orașul persan Khurasan ; numai că el a avut îndoieli în privința 
veridicitátii spuselor lor. Ulterior le-a pus întrebări membrilor 
unei misiuni diplomatice bizantine sosite la Cordoba și aceștia 
au confirmat relatarea neguțătorilor, adăugînd o cantitate impresio- 
nantă de amănunte și date referitoare la Regatul khazarilor, 


66 


printre care si numele regelui de atunci — Iosif. Drept care Hasdai 
s-a hotărit să trimită soli cu o scrisoare către regele Iosif. 

Scrisoarea (care va fi discutată în amănunt, mai jos) conține 
o listă de întrebări referitoare la statul khazar, la poporul său, 
la metodele de guvernare, la forțele armatei și așa mai departe — 
precum și întrebarea „căruia din cele 12 triburi îi aparţinea Iosif“. 
Din aceasta deducem că Hasdai îi socotea, pe evreii khazari veniți 
din Palestina — ca și pe evreii spanioli — și poate chiar reprezen- 
tanti ai unuia din „triburile pierdute“. Firește că Iosif nu aparținea 
niciunuia dintre triburi, întrucât nu era evreu la origină; în „Răs- 
punsul“ său către Hasdai, după cum vom vedea, el prezintă o 
genealogie diferită, însă principala sa preocupare este aceea de 
a-i oferi lui Hasdai o relatare amănunţită a convertirii — poate 
doar legendară, întrucît evenimentul avusese loc cu două secole 
mai devreme — și a împrejurărilor care duseseră la aceasta. 

Povestea scrisă de Iosif începe cu apologia strămoșului său 
regele Bulan, un mare cuceritor și înțelept care „a alungat din 
tara lui pe vrăjitori si pe închinători la zei“. Ulterior i-a apărut 
în vis regelui Bulan un înger care l-a îndemnat să se închine sin- 
gurului Dumnezeu adevărat, făgăduindu-i în schimb că ,El va 
binecuvînta și inmulti vlăstarele lui Bulan și-i va aduce pe dușmani 
în mîinile lui și-i va face regatul să dăinuie pînă la sfârșitul lumii.“ 
Fireşte că toate aceste amănunte se inspiră din povestea legă- 
mâîntului din Cartea Facerii; implicatia este că și khazarii pretin- 
deau statutul de „popor ales“, care-și face propria sa învoială 
cu Creatorul, cu toate cá ei nu se trăgeau din semintia lui Abraham. 
Dar în acest moment, povestea spusă de Iosif ia o întorsătură 
neașteptată. Regele Bulan este întru totul dornic să-l slujească 
pe Atotputernic, dar el ridică o obiectie: 


Tu, Doamne, cunoşti prea bine gîndurile tainice ale inimii 
mele si mi-ai cercetat rărunchii ca să întărești gîndul că-mi 
pun toată credinţa în tine; însă neamul peste care stăpinesc 
are mintea páginá și nu știu dacă mă crede. Dacă voi fi do- 
bindit binecuvintarea si mila în ochii tăi, atunci în genunchi 
te rog să te infátisezi și Marelui Print al lor ca să-l faci să mă 
sprijine. 


67 


Si, Cel Vesnic s-a îndurat de rugămintea lui Bulan și s-a 
înfățișat prin vis acestui print și cînd s-a trezit acesta dis-de- 
dimineață a venit la rege și i-a adus la cunoștință cele pe- 
trecute... 


Nici în Cartea Facerii, nici în relatările cronicarilor arabi 
referitoare la convertire nu există nici un cuvînt despre vreun mare 
print al cărui consimtámint trebuie să fie obținut. Negregit tre- 
buie să fie o referire (la dualismul monarhiei) la khazari. După 
cît se pare, „Marele Prinţ“ este Bek; dar nu este exclus ca „regele“ 
să fi fost Bek, iar „prințul“ Kagan. Mai mult decît atît, după 
izvoarele arabe si armene, conducătorul armatei khazare care 
a invadat Transcaucazia în anul 731 (adică vreo cîțiva ani înaintea 
presupusei date a convertirii) se numea „Bulcan“ 15, 


Scrisoarea lui Iosif relatează în continuare cum un înger 
i s-a înfățișat încă o dată regelui în vis gi l-a îndemnat să clădească 
un lăcaș de închinăciune în care să poată sălășlui Atotputernicul, 
căci „cerul și tăriile lui aflate deasupra cerului nu sînt destul de 
încăpătoare pentru mine“. Regele Bulan îi răspunde cu sfială 
că nu are aurul și argintul trebuincioase pentru o asemenea între- 
prindere, „deși este datoria și dorința mea să îndeplinesc porunca“. 
Îngerul îl linişteşte: Bulan nu trebuie să facă altceva decit să-și 
conducă armatele spre Dariela și Ardabil în Armenia, unde-l 
așteaptă o comoară de argint și o comoară de aur. Acest amănunt 
se potrivește cu ceea ce știm despre năvălirea lui Bulan sau Bulcan 
înainte de convertire, precum și cu izvoarele arabe, după care la 
un moment dat khazarii erau stápini pe minele de argint și de aur 
din Caucaz 16. Bulan face așa cum l-a învățat îngerul, se întoarce 
victorios cu prada si cládeste „un tabernacol sfint înzestrat cu 
un cufăr sacru (vezi „chivotul legămîntului“ din Biblie — n.a.), 
un candelabru, un altar și sculele sfinte care au fost păstrate pînă 
în ziua de azi si care se află încă în stăpînirea mea (adică a regelui 
Iosif — n.a.)". | 

Scrisoarea lui Iosif, scrisă în a doua jumătate a secolului 
al X-lea, cu peste 200 de ani după evenimentele ce tinde să le rela- 
teze, este în mod evident un amestec de realităţi și legendă. Descri- 


68 


erea pe care o face putinelor odoare din lăcașul de închinăciune 
si puţinătății relicvelor păstrate formează un contrast evident 
cu relatarea din alte părţi ale scrisorii cu privire la prosperitatea 
țării sale în momentul respectiv. Zilele strámosului său Bulan 
i se par la fel de îndepărtate ca antichitatea, cînd regele sărac 
dar virtuos nu avea bani nici măcar să înalțe tabernacolul sfint — 
care la urma urmei nu era decît un cort. 

Si totuşi pînă în acest punct, scrisoarea lui Iosif nu este decît 
preludiul adevăratei drame a convertirii, pe care abia acum începe 
s-o relateze. După cît se pare, renunțarea lui Bulan la idolatrie 
în favoarea „singurului Dumnezeu adevărat“ a fost doar primul 
pas, care încă mai lăsa deschisă alegerea între cele trei crezuri 
monoteiste. Cel puţin iată ce pare să implice în continuare scri- 
soarea lui Iosif: 


După aceste fapte de arme (invadarea Armeniei, n.a.) 
faima regelui Bulan s-a răspîndit în toate țările. Craiul din 
Edom (Bizanţ — n.a.) si craiul ișmaeliților (musulmanilor, 
n.a.) au aflat vestea și i-au trimis solie cu daruri de pret 
şi cu bani si cu oameni învățați care să-l facă să treacă la 
credința lor; dar regele Bulan era învăţat și a trimis după 
un evreu cu multă știință de carte și multă istetime și i-a pus 
laolaltă pe aceștia trei ca să țină voroavă despre credinţele lor. 


Iată dar încă o masă rotundă a specialiștilor, exact ca și în 
cronica lui Masudi, diferența constînd doar în faptul că musulmanul 
n-a fost otrăvit înainte. Însă tiparul dezbaterii este cam același. 
După discuţii lungi si inutile, regele amină întîlnirea cu trei zile, 
în cursul cărora participanţii la dezbatere sint lăsați să se mai 
răcorească agteptind fiecare în cortul lui; apoi regele recurge 
la o stratagemă: îi convoacă pe oponenți separat. Îl întreabă 
pe creștin care din celelalte două religii este mai aproape de adevăr 
$i creştinul răspunde: „a evreilor“. Pe musulman îl intimpiná 
cu aceeași întrebare și răspunsul este același. Neutralismul triumfă 
încă o dată. 


69 


n ri ie 


Atita în privința convertirii. Dar ce altceva mai aflăm din 
celebra „Corespondenţă khazară“? 

Să luăm mai întîi scrisoarea lui Hasdai: ea începe cu un poem 
ebraic, in maniera piyut care era pe atunci la modă, o formă de 
poezie rapsodică plină de aluzii ascunse ori cimilituri și deseori 
de acrostihuri. Poezia sláveste izbinzile militare ale adresantului, 
regele Iosif; totodată, inițialele versurilor formează un. acrostih 
cuprinzind numele întreg al lui Hasdai bar Isaac bar Ezra bar 
Saprut urmat de numele Menahem ben-Saruk. Acum acest Mena- 
hem era celebru ca poet, lexicograf si gramatician de limbá ebra- 
ică, secretar și protejat al lui Hasdai. În mod evident i s-a încre- 
dintat sarcina de a alcătui epistola către regele Iosif în stilul cel 
mai înflorit cu putinţă, și el a folosit prilejul pentru a se imorta- 
liza inserîndu-și propriul său nume în acrostih după cel al patro- 
nului său. S-au mai păstrat și cîteva alte opere ale lui Menahem 
ben Saruk si nu încape nici o îndoială cá de mina lui esteredac- 
tată și scrisă scrisoarea lui Hasdai *. 

După poem, după complimente și înflorituri diplomatice, 
scrisoarea prezintă un tablou strălucitor al prosperității Spaniei 
maure, precum și situația fericită a evreilor sub califul ei Abd 
ar-Rahman, „cum altul asemenea nu mai a cunoscutlumea... 
Si astfel oile rătăcite au fost luate în grija lui, brațele asuprito- 
rilor lor s-au veștejit și jugul a fost înlăturat. Tara în care trăim 
se numește în limba evreilor Sepharad, dar igmaelitii care o locuiesc 
îi spun al-Andalus“. 

Apoi Hasdai se apucă să explice cum a prins de veste despre 
existența regatului evreiesc de la negustorii din Khurasan și, 
ulterior mai în amănunt, de la solii bizantini și relatează ce i-au 
spus aceştia din urmă: 

I-am întrebat (pe bizantini — n.a.) despre regat și ei 
mi-au răspuns că într-adevăr așa stau lucrurile si că regatul 
se numește al-Khazar. Călătoria de la Constantinopol pînă 


* Vezi anexa III. 


10 


in regat iti ia 15 zile pe mare*. Dar, spuneau ei, pe uscat sint 
multe alte neamuri care ii despart de kbazari. Numele regelui 
care domnește asupra lor este Iosif. Corábiile vin la noi din 
tara lor, aducind. peste, blănuri si tot soiul de mărfuri. Sint 
aliați cu noi și noi ii cinstim cum se cuvine. Facem schimb 
de solii și de daruri. Sînt puternici și au o fortăreață pentru 
posturile lor înaintate și trupe care pornesc din cînd în cînd 
după prădăciuni**. 


Informaţiile trimise de Hasdai regelui khazarilor despre 
însăși tara acestuia aveau desigur menirea de a atrage un răspuns 
amănunțit din partea lui Iosif. Iată o dovadă de bună cunoaștere 
a psihologiei oamenilor: Hasdai știa probabil că mai ușor iese de 
sub pana omului o critică a unor afirmații eronate decit o expunere 
originală. În continuare, Hasdai îi relatează regelui Iosif eforturile 
pe care le făcuse anterior pentru a intra în contact cu el. Mai 
întîi îi trimisese un sol — un oarecare Isaac bar Nathan, cu instruc- 
tiuni de a înainta pînă la curtea khazarilor. Dar Isaac nu ajunsese 
decît pînă la Constantinopol, unde fusese tratat cu multă curtenie 
însă împiedicat să-și continue călătoria. (Lucrul este perfect 
de înțeles: dată fiind atitudinea duplicitară a Imperiului bizantin 
față de regatul evreiesc, cu siguranță că împăratul Constantin 
nu avea interesul să faciliteze o alianţă între Khazaria și Califatul 
din Cordoba, al cărui prim-ministru era evreu). Așadar, solul lui 
Hasdai se întorsese în Spania fără a-și fi putut îndeplini misiunea. 
Dar curind i se oferise un nou prilej: sosirea la Cordoba a unei 
soli din Europa răsăriteană. Printre mesageri se aflau si doi 
evrei, Mar Saul si Mar Iosif, care se oferiseră să-i inmineze regelui 
Iosif mesajul lui Hasdai (din răspunsul acestuia către Hasdai 
la scrisoarea pe care o comentăm reiese că de fapt mesajul a fost 
inminat de o a treia persoană, un anume Isaac ben-Eliezer). 


* Probabil că aceasta, se referă la așa-zisa „rută khazará" de la Constanti- 
nopol de-a curmezișul Mării Negre, în sus pe Don şi apoi prin culoarul de trans- 
bordare Don— Volga si în jos pe Volga pînă la Itil. Exista și o rută mai scurtă 
de la Constantinopol pînă pe coasta răsăriteană a Mării Negre. 

** Evident că fortăreața de care e vorba este Sarkel pe Don. , Noi îi cinstim 
cum se cuvine“ se potrivește cu pasajul din Constantin Porfirogenetul despre 
sigiliul special de aur folosit în scrisorile către Kagan. Constantin era împăratul 
Bizanțului în momentul trimiterii acestei solii în Spania. 


T1 


| După ce a descris astfel în amănunt împrejurările în care a 
ajuns să scrie scrisoarea de față, precum și eforturile de a o trans- 
mite, Hasdai începe să pună o serie de întrebări directe care reflectă, 
curiozitatea sa de a căpăta informaţii mai ample despre fiecare 
aspect al țării khazarilor, de la geografia ei și pînă la riturile de 
sărbătorire a Sabatului. Ultimul pasaj din scrisoarea lui Hasdai 
o încheie într-o notă cu totul diferită de felul cum începuse: 


Mă simt îndemnat să cunosc adevărul, să aflu dacă într-a- 
devăr există un loc pe lume unde mult-chinuitul Israel se 
poate conduce singur, unde nu este supus nimănui. Dacă aș 
afla că într-adevăr așa stau lucrurile, n-aş avea nici cea mai 
mică șovăială să părăsesc toate onorurile, să-mi las funcția 
înaltă, să-mi abandonez familia și să străbat munți si cîmpii, 
uscatul și mările pînă cind aș ajunge în locul unde domnește 
stăpinul meu, regele (evreu — n.a.)... Si mai am o mare rugă- 
minte: să aflu dacă ştiţi ceva despre „miracolul final“ (data 
posibilă a sosirii lui Mesia — n.a.) pe care il așteptăm, rătă- 
cind din țară in fară. Fiind astfel împrăștiați in tot locul 
$1 ca atare supuși rușinii si umilinfei, trebuie să-i ascultăm 
tăcuţi pe cei care spun: „Fiecare popor are fara lui și numai 
vol nu aveţi nici măcar o umbră de țară pe lumea asta". 


Începutul scrisorii lăuda soarta fericită a evreilor în Spania; 
în schimb sfîrşitul ei mărturisește amărăciunea surghiunului, 
fervoarea sionistă și speranța mesianică. Dar aceste atitudini 
opuse au coexistat întotdeauna în inima sfişiată în două a evreilor 
pe tot parcursul istoriei lor. Faptul că Hasdai se contrazice în 
scrisoarea lui îi conferă un spor de autenticitate. Cit de serios tre- 
buie să luăm oferta lui voalatá de a intra în serviciul regelui khaza- 
rilor e altă chestiune, la care nu putem răspunde. Și cine ştie 
dacă măcar el putea să răspundă. 


5 


Răspunsul regelui Iosif e mai puțin realizat ca formă și mai 
puțin impresionantsau înduioșător decît scrisoarea lui Hasdai. 
Nici nu e de mirare — după cum remarcă și Cassel: „Erudiția 


72 


și cultura nu domneau printre evreii de pe Volga, ci pe riurile 
din Spania“. Punctul nodal al „Răspunsului“ îl constituie po- 
vestea convertirii khazarilor, reprodusă moi înainte. Nu încape 
îndoială cá și Iosif a recurs la un scrib care să i-o aștearnă pe 
hirtie, probabil vreun cărturar refugiat din Bizanţ. Și totuși 
„Răspunsul“ sună ca un glas din Vechiul Testament, în comparaţie 
cu cadenfele bine cizelate ale politicianului modern din secolul 
al X-lea. l 

„Răspunsul“ începe cu abundente și zgomotoase formule 
de salut, apoi repetă esența scrisorii lui Hasdai, subliniind cu mîn- 
drie faptul că Regatul khazarilor îi dă de minciună pe cei care 
spun că „sceptrul lui Iuda a căzut de-a pururi din miinile evreilor“ 
și că „pe tot cuprinsul pămîntului nu este loc pentru un regat 
al lor“. După aceasta urmează o frază destul de criptică: „Părinţii 
noștri au făcut deja între ei un schimb de scrisori prietenești păs- 
trate în arhivele noastre şi cunoscute bătrinilor din neamul nostru"*. 


Apoi Iosif se lansează într-o genealogie a poporului său. 
Desi se dovedește un naționalist evreu feroce, mindru cá minuieste 
„sceptrul lui Iuda" el nu pretinde ceea ce ar fi fost imposibil 
să susțină, că neamul lui ar fi de origine semită, el îi urmăreşte 
ascendența nu pînă la Shem, ci pînă la afet, al treilea fiu al lui 
Noe sau mai precis pînă la strănepotul lui Iafet, Togarma, 
strămoșul tuturor triburilor turcice. Josif afirmă cu mult curaj: 
„În catastiful familiei părinților noștri, am găsit că Togarma a 
avut zece fii și că numele vlăstarelor lor sînt următoarele: uiguri, 
durstuși, avari, huni, vasilieni, tarniaci, khazari, zagoreni, bulgari, 
sabiri. Noi sîntem fiii lui Khazar, cel de al șaptelea vlăstar ...“ 

Identitatea unora dintre aceste triburi — cu numele scrise în 
alfabetul ebraic — este oarecum dubioasă, dar nu asta contează; 


* Aceasta s-ar putea referi la un călător evreu din sec. al IX-lea, Eldad 
ha-Dani, ale cărui povestiri fantastice, foarte citite în Evul Mediu, pomenesc ' 
side Khazaria; el spune că aceasta era locuită de trei dintre triburile pierdute ale . 
iui Israel si stringea tribut de la 28 de regate învecinate. Eldad a vizitat 
Spania în jurul anului 880 si se prea poate să fi fost si in Khazaria, lucru însă 
nesigur. Hasdai face o scurtă referire la el în scrisoarea către Iosif — ca și cum ar 
“rea să întrebe dacă să-l ia sau nu în serios. 


73 


trăsătura. caracteristică a acestui exercițiu genealogic îl constituie 
amestecarea Genezei cu tradiția tribală turcică *. 

După genealogie, Iosif pomenește pe scurt despre niște cuce- 
riri militare ale strămoșilor săi, care i-au purtat tocmai pînă la 
Dunăre; urmează apoi, spusă pe îndelete, povestea convertirii 
lui Bulan: „Din această zi — continuă Iosif — Dumnezeu i-a dat 
putere și ajutor; și el și supușii săi s-au tăiat împrejur și au trimis 
după niște învățați evrei care i-au învățat Legea si i-au lămurit 
asupra celor zece porunci.“ Urmează apoi alte laude în privința 
victoriilor militare, națiunilor cucerite ete. și în continuare un 
pasaj semnificativ: 


După aceste evenimente, unul dintre nepoti (ai lui Bulan— 
n.a.) a ajuns rege; se numea Obadia si era un om viteaz și 
slăvit care a îndreptat Legămintele de stăpinire, a întărit 
Legea pe baza datinilor și obiceiurilor noastre, a clădit 
sinagogi și şcoli, a adunat o mulțime de înţelepţi de-ai lui Israel, 
i-a încărcat de daruri în aur și argint și i-a pus să tălmăcească 
cele 24 de cărți (sacre — n.a.), Mișna (preceptele — n.a.) și 
Talmudul, precum si rinduiala liturghiilor. 


Aceasta arată cá, două generaţii după Bulan s-a produs o 
renaștere ori reformă religioasă (posibil chiar însoțită de o lovi- 
tură. de stat pe linia presupusă de Artamonov). Într-adevăr se 
pare că iudaizarea khazarilor s-a săvirșit în mai multe etape. 
Tinem minte că regele Bulan i-a alungat pe „vrăjitori și închinători 
la zei“ înainte de a i se fi înfățișat îngerul gi că și-a. incheiat Legá- 
míntul cu „Dumnezeul adevărat“ înainte de a hotări dacă acesta. 
urma să fie Dumnezeul evreilor, creștinilor sau al musulmanilor. 
E foarte probabil deci că actul de convertire a regelui Bulan și 
a supușilor săi a fost încă un pas intermediar, că ei au îmbrățișat 
o formă primitivă sau rudimentară de iudaism, întemeiată numat 
pe Biblie, excluzind Talmudul si toată literatura rabinică, precum. 
și regulile de aplicat decurgînd din ele. În această privință 


* De asemenea aruncă în treacăt o lumină asupra frecventei: descrieri. a 
khazărilor drept neamul lui Magog. După Cartea Facerii, capitolul X, versetele: 
2—3, Magog era unchiul rău încondeiat al lui Togarma. 


74 


ei semănau cu karaitii, o sectă fundamentalistă născută in Persia 
în secolul al VIII-lea și răspîndită printre evreii din toată lumea — 
în special în „Khazaria Mică“, adică Crimeea. Dunlop și cîteva alte 
autorităţi au presupus că între Bulan și Obadia (adică aproximativ 
între 740 si 800) în ţară a domnit o formă oarecare de karaism 
si că iudaismul ortodox „rabinic“ a fost introdus doar în cursul 
reformei religioase a lui Obadia. Chestiunea are oarecare importanță 
pentru că după cit se pare karaismul a supraviețuit in Khazaria 
pînă la sfîrșit și satele de evrei kareiti vorbitori de turcă, evident 
de origine khazară, mai existau pînă în vremurile moderne (vezi 
mai jos, capitolul V, secțiunea 4). 

Astfel, iudaizarea khazarilor a fost un proces treptat care, 


dezlănțuit de motive politice conjuncturale, a pătruns încet în 


straturile mai profunde ale minţii oamenilor și în cele din urmă 
a generat mesianismul din perioada lor de declin. Ei şi-au păs- 
trat afilierea, religioasă pînă după prăbușirea, statului lor și, după 
cum vom vedea, credința a persistat în așezările khazaro-evre- 


 iesti din Rusia si Polonia. 


6 


După ce înșiră reformele religioase efectuate de Obadia, 
Iosif face o listă a succesorilor acestuia: 


Hiskia, fiul lui și fiul lui Manasse și Hanuka, fratele lui 
Obadia și Isaac fiul său, Manasse fiul său, Nissi fiul său, Mena- 
hem fiul său, Beniamin fiul său, Aaron fiul său, iar eu sînt 
Iosif, fiul lui Aaron cel Binecuvintat și cu toții am fost fii 
de regi si nici unui străin nu i s-a îngăduit să se urce pe tronul 
taţilor nostri. | 


Mai departe Iosif încearcă să răspundă întrebării lui Hasdai 
privitoare la mărimea și topografia ţării sale. Dar el-nu prea pare 
să fi avut la curte o persoană atit de competentă încît să egaleze 
iscusinta geografilor arabi, așa că referirile sale obscure la alte 
ări si naţiuni adaugă prea puţin la ceea ce știm de la Ibn Hawkol, 
Masudi si din alte surse persane și arăbești. El pretinde că-i 


79 


plătesc tribut 37 de naţiuni — ceea ce pare să fie o exagerare 
aproape grosolană; dar Dunlop subliniază că 9 dintre aceste 
națiuni par să fie triburi așezate în inima regatului khazarilor 
și atunci restul de 28 corespunde foarte bine ca cifră cu menti- 
unea lui Ibn Fadlan referitoare la 25 de neveste, fiecare dintre 
acestea fiica unui rege vasal (si se loveste si cu povestile nu prea 
demne de crezare ale lui Eldad ha-Dani). Si, să nu uităm, mul- 
timea triburilor slave de pe cursul superior al Niprului, pînă 
la Moscova, care, după cum vom vedea, le plăteau haraci khaza- 
rilor. 


Oricum vor fi stat lucrurile, în scrisoarea lui Iosif nu este 
nici o referire la un harem regesc — doar la o Singură regină și 
la ,insofitoarele si eunucii ei". Despre aceste persoane se spune 
că locuiesc în una din cele trei mahalale ale capitalei lui Iosif, 
Itil: „În cea de a doua locuiesc israelitii, igmaelitii, creștinii si 
alte neamuri care vorbesc alte limbi ; în a treia, care este o insulă, 
locuiesc eu cu prinții, robii și toti slujitorii care-mi sint supusi*... 
Noi locuim în oraș în tot cursul iernii, dar în luna Nisan (martie- 
aprilie — n.a.) ieşim din oraș și toată lumea merge să-și lucreze 
ogorul şi grădina; fiecare clan are moșia lui moștenită, către 
care se îndreaptă cu bucurie și veselie; acolo nu se poate auzi 
glasul nici unui nechemat, nu se vede nici picior de dușman. 
În ţară nu plouă prea mult, dar sînt destule rîuri cu o mulţime 
de pești mari și multe izvoare și pămîntul e îndeobște roditor 
și ogoarele sînt grase și la fel și viile, grădinile și livezile, brăz- 
date si udate de rîuri aşa că dau rod bogat... și cu ajutorul lui 
Dumnezeu trăiesc în pace.“ 


Pasajul următor este închinat datei venirii lui Mesia : 


Noi stăm cu ochii atintiti la inteleptii din Ierusalim si 

' Babilon și cu toate că trăim departe de muntele Sionului, 
am auzit totuși că sînt greşite socotelile din pricina mulțimii 
păcatelor așa că noi nu știm nimic, numai cel Veșnic stie 


] * După cum am wázut,. împărțirea în trei a. orasului Itil apare și în unele: 
izvoare arăbeşti. 


76 


cum sá tiná socoteala. Noi nu avem pe ce să ne bizuim, doar 
prorocirile lui Daniil și fie ca cel Vesnic să ne grăbească iz- 
bávirea... 


Paragraful care încheie scrisoarea lui Iosif răspunde la oferta 
voalată a lui Hasdai de a se angaja în slujba regelui khazarilor: 


În scrisoarea ta ţi-ai spus dorința de a mă vedea la faţă. 
Si eu doresc si tinjesc să-ți văd chipul binecuvintat de Cel 
de Sus și strălucirea nobletei, înțelepciunii şi măreției; doresc 
să se adeverească vorbele tale, ca să pot cunoaște fericirea 
de a te tine în îmbrățișarea mea și de a-ţi vedea fata scumpă, 
prietenoasă şi plăcută ; ai fi pentru mine ca un tată, iar Su 
pentru tine ca un fiu; tot poporul meu fi-ar săruta buze E 
am veni și am pleca toti după dorinţele tale si după sfatu 
tău cel înţelept. 


În scrisoarea lui Iosif există și un pasaj referitor la actuali- 
tatea politică, dar este relativ obscur: 


Cu ajutorul Atotputernicului, apăr gurile riului (Volga = 
n.a.) și nu îngădui celor din neamul rhus care vin cu corăbi- 
ile lor să năvălească în țara arabilor... Duc războaie grele 
cu neamul rhus, căci dacă l-aș lăsa slobod ar práda pămintul 
lui Igmael pină la Bagdad. 


Aici Iosif pozează după cît se pare în apărător al Califatului 
Bagdadului împotriva raidurilor făcute de populația varegă 
sau a vechiului stat rhus (vezi capitolul III). Aceasta ar părea o 
manifestare puțin lipsită de tact, dată fiind ostilitatea cumplită 
dintre Califatul omaiad de Cordoba (pe care-l slujeşte Hasdai) 


.si califii abbasizi din Bagdad. Pe de altă parte, capriciile poli- 


ticii bizantine față de khazari îl făceau pe Iosif să considere că 
este mai înțelept să-şi asume rolul de apărător al islamului, indi- 
ferent de schisma dintre cele două califate. Sau cel puțin el putea 
spera că Hasdai, diplomat cu experiență, va înțelege aluzia. 
Întilnirea dintre cei doi corespondenți — chiar dacă a fost 
prevăzută într-adevăr cu seriozitate — nu s-a produs niciodată. 
Nu s-au mai păstrat alte scrisori — dacă vor mai fi existat. 


77 


„Corespondența khazară“ este săracă în fapte şi adaugă prea 
puțin la ceea ce se cunoaște deja din alte surse. Fascinaţia sa 
constă în perspectivele bizare si fragmentare care rezultă din 
ea, ca o lumină de reflector ce se plimbă ziurea, luminînd porțiuni 
izolate din ceața densă ce învăluie perioada respectivă. 


7 


Printre alte izvoare ebraice, există și „Documentul Cambridge" 
(numit astfel pentru că se află astăzi în Biblioteca Universităţii 
Cambridge). A fost descoperit la finele secolului trecut, împreună 
cu alte documente inestimabile în „Geniza din Cairo“, depozitul 
unei vechi sinagogi, de către cărturarul Solomon Schechter de 
la Cambridge. Documentul e prost conservat. E vorba de o 
scrisoare (sau copia unei scrisori) în ebraică cuprinzind circa 
100 de rinduri; începutul si sfirșitul lipsesc, așa că e imposibil 
de stiut cine a scris-o si cui a adresat-o. Regele Iosif e pomenit 
in ea drept contemporan si drept ,stipinul meu" j Khazaria 
este denumită „pămîntul nostru"; așadar deductia cea mai plau- 
zibilă este că scrisoarea ar fi fost scrisă de un evreu khazar de 
la curtea regelui Iosif pe cînd acesta mai trăia încă — cu alte 
cuvinte aproximativ în aceeași vreme cu „Corespondenţa khazară“. 
Unele autorități în materie au mai sugerat că a fost adresată 
lui Hasdai ibn Saprut si inminatá la Constantinopol trimisului 
său urmărit de. ghinion Isaac bar Nathan, care a adus-o înapoi 
la Cordoba (de unde a ajuns la Cairo cînd au fost expulzați evreii 
din Spania). În orice caz, dovezile interne arată că documentul 
nu poate fi ulterior secolului al XI-lea și că cel mai probabil a 
fost scris în secolul al X-lea, cînd mai trăia regele Iosif. 

Conţine o nouă relatare legendară a convertirii khazarilor, 
dar semnificaţia sa principală este politică. Autorul scrisorii vor- 
beste de un atac asupra Khazariei sávirsit de alani, la instigatia 
bizantinilor, sub domnia lui Aaron cel Binecuvintat, tatăl lui 
Iosif. Nici un alt izvor grecesc ori arăbesc nu pare să se refere 
la această campanie. Dar există un pasaj semnificativ în lucrarea, 
De administrando imperio, scrisă în 947—950 de Constantin Porfi- 


78 


rogenetul, care face ca afirmaţiile autorului anonim să fie oarecum 
credibile: 


În legătură cu Khazaria, cu războaiele duse impotriva 
ei şi de către cine. După cum ghuzii pot să poarte război 
împotriva khazarilor, fiind aproape de ei, tot aşa și conducă- 
torul Alaniei, pentru cá cele „Nouă tírimuri" ale Khazariei 
(nordul fertil al Caucazului, n.a.) sint aproape de Alania si 
dacă vrea alanul poate să năvălească in ele și să facă, mari 
pagube şi să-i necăjească pe khazarii din partea aceea, 


Dar din scrisoarea lui Iosif reieșea că stăpînitorul alanilor 
îi plăteşte lui tribut și indiferent dacă de fapt plătea sau nu plătea, 
sentimentele lui față de Kagan erau probabil cam aceleași ca 
şi ale regelui bulgarilor. Pasajul din lucrarea lui Constantin, 
dezvăluind eforturile lui de a-i stîrni pe alani să pornească războ- 
împotriva khazarilor ne amintește în mod ironic de misiunea 
similară a lui Ibn Fadlan, cu un scop paralel. În mod evident 
în epoca lui Iosif trecuseră deja de mult zilele bune ale apropi- 
erii dintre bizantini și khazari. Dar acum anticipez asupra unor 
evenimente ulterioare, care vor fi discutate pe larg în capitolul III. 


8 


Cam la vreun secol după „Corespondenţa khazará" si data 
presupusă a „Documentului Cambridge", Iehuda Halevi și-a scris 
cartea, pe vremuri celebră, Kuzari, despre khazari. Halevi (1085-— 
1141) este în general considerat cel mai mare poet evreu al Spa- 
niei, dar cartea a fost scrisă în arabă și tradusă abia ulterior în 
ebraică ; are subtitlul „Cartea dovezilor și argumentelor în apărarea 
credinței dispretuite". : 

Halevi a fost un sionist care a murit în cursul pelerinajului 
la Ierusalim; Kuzari, scrisă cu un an înaintea morţii, este un 
mic tratat filozofic sustinind ideea că națiunea evreiască este 
singurul mediator între Dumnezeu și restul omenirii. La sfir- 
situl istoriei, toate celelalte națiuni vor fi convertite la iudaism; 


79 


iar convertirea khazarilor apare ca un simbol ori un semn al 
acestui final. 

În ciuda titlului său, micul tratat nu spune decit foarte 
puțin despre fara khazarilor, care de fapt a slujit în special drept 
fundal pentru o nouă versiune a legendei convertirii — regele, 
îngerul, cărturarul evreu etc. — şi pentru dialogurile filozofice 
şi teologice dintre rege și protagoniștii celor trei religii. 

Există totuși cîteva referiri faptice care arată că Halevi fie 
citise corespondenţa dintre Hasdai și Iosif, fie avea alte surse 
de informatie despre tara khazarilor. Astfel, aflăm de la el că 
după apariția îngerului, regele khazarilor „a dezvăluit taina visului 
său generalului care conducea oastea“, iar acest „general“ capătă 
proporții din ce în ce mai impresionante ulterior — deci în mod 
evident o nouă referire la dualitatea conducerii: Kaganul și Bekul. 
Halevi mai pomenește de „istoriile“ și „cărţile khazarilor“ — ceea 
ce ne amintește că Iosif vorbea de „arhivele noastre“ unde se 
păstrează documentele de stat. În sfirșit, Halevi pomenește de 
două ori, în două locuri diferite ale cărții, că data convertirii 
a fost „acum patru sute de ani“ si „în anul 4500" (din calendarul 
evreiesc). Deci e vorba de anul 740, data cea mai probabilă. 
Cu una cu alta, o recoltă destul de slabă de date faptice, dintr-o 
carte care s-a bucurat de o imensă popularitate în rîndurile evre- 
ilor în Evul Mediu. Dar mintea medievală era mult mai puțin 
atrasă de fapte decît de fabule, iar pe evrei îi interesa mult mai 
mult data venirii lui Mesia decît datele geografice. Geografii și 
cronicarii arabi aveau o atitudine la fel de degajată, tratînd cu 
tot atita ușurință distanţele, datele si graniţele dintre realitate 
și fantezie. 

Cam același lucru se poate spune și despre faimosul călător 
iudeo-german, rabinul Petachia din Ratisbon, care a vizitat Europa. 
rásáriteaná $i Asia occidentalá intre 1170 si 1185. Memorialul sáu 
de călătorie, Sibub Ha'olam („Călătorie în jurul lumii“) pare să 
fi fost scris de un elev după notele sau dictarea lui. Cartea poves- 
tește cit de șocat a fost bunul rabin de riturile primitive ale 


80 


evreilor khazari de la nord de Crimeea, atribuite de el erezies 
karaite pe care ar fi practicat-o khazarii: 


Si rabinul Petachia i-a intrebat ,De ce nu credeti in 
cuvintele infeleptilor (adică ale talmudistilor — n.a.)?" Ei aw 
răspuns: „Pentru că nu ne-au învăţat părinții noştri s-o facem. 
În ajunul Sabatului ei taie toată piinea pe care au s-o mă- 
nince de Sabat. O mănîncă pe întuneric și sed. toată ziua in- 
tr-un singur loc. Rugăciunile,lor constau numai:din:psalmi*. 


Atît de supărat a fost rabinul încît, mai tîrziu cînd a strá- 
bătut inima Regatului khazar, n-a mai avut altceva de relatat 
decît că i-a luat opt zile, în timpul cărora „a auzit jelaniile femeilor 
si lătratul cîinilor“ 28. . 
În schimb pomenește că în timp ce se afla la Bagdad văzuse 
soli din Regatul khazar căutînd cărturari evrei sărmani din Meso- 
potamia și chiar din Egipt „ca să vină să deslușească odraslelor 
lor învățăturile din Tora si Talmud." | 

Deși foarte puţini călători evrei din Occident luau drumul 
primejdios pînă pe Volga, ei înregistrau intilniri cu evreii khazari 
în toate centrele principale ale lumii civilizate. Rabinul Petachia 
i-a cunoscut la Bagdad; Beniamin din Tudela, alt călător faimos 
din secolul al XII-lea, a vizitat khazari de vază la Constanti- 
nopol si Alexandria; Ibrahim ben  Daud, contemporan cu 
Iehuda Halevi, relatează că la Toledo a văzut „cîțiva din descen- 
dentii lor, invátácei ai infeleptilor" 1?. După tradiţie aceştia erau 
prinți khazari — ceea ce ne duce fără voie cu gîndul la beizade- 
lele indiene trimise la studii la Cambridge. NE r 

Şi totuşi persistă o duplicitate ciudată în atitudinea față 
de khazari a conducătorilor evreimii ortodoxe din răsărit, concen- 
trată în jurul Academiei Talmudice din Bagdad. Gaonul (in ebraică 
înseamnă ,excelentá") care prezida Academia era conducătorul 
spiritual al așezărilor evreiești răspindite în tot Orientul Apropiat 
si Mijlociu, în timp ce exilarhul sau „prințul captivității Întru- 
chipa puterea seculară asupra acestor comunități mai mult sau 
mai puțin autonome. Saadiah Gaon (882—942) cea mai celebră: 


* Petrecerea Sabatului pe întuneric era un binecunoscut obicei karait, 


81 


dintre ,eminentele spirituale“, care ne-a lăsat scrieri voluminoase, 
se referă în mod repetat în ele la khazari. Pomenește de un evreu 
mesopotamian care a plecat în Khazaria pentru a se stabili acolo, 
ca şi cum ar fi fost vorba de un eveniment obișnuit. Vorbește 
destul de obscur despre curtea khazarilor; în altă parte explică 
faptul că în expresia biblică „Hiram din Tir“, Hiram nu e un 
nume propriu, ci un titlu regal, „cum ar fi cel de calif pentru 
conducătorul arabilor si de Kagan pentru regele khazarilor“. 

„Astfel Khazaria era foarte prezentă „pe hartă“ în sensul 
literal si în cel metaforic, pentru conducătorii ierarhiei eclezi- 
astice a evreimii orientale; dar în acelaș timp khazarii erau pri- 
viti cu oarecare suspiciune și teamă, atît din motive rasiale, cât 
și din pricina bănuielii că ar înclina spre erezia karaită. Un autor 
ebraic din secolul al XI-lea, Iafet ibn-Ali, și el karait, explică 
ce înseamnă cuvintul mamzer („corcitură“) prin exemplul khaza- 
rilor care au ajuns evrei fără să aparțină rasei respective. Contem- 
poranul său, Iacob ben-Reuben reflectă ipostaza opusă a acestei 
atitudini ambivalente, numindu-i pe khazari o „naţiune unică, 
slobodă de jugul exilului și alcătuită din mari luptători care 
nu plătesc biruri neevreilor“. 

Rezumind izvoarele ebraice despre khazari care ne-au 
parvenit, percepi o reacție amestecată de entuziasm, scepti- 
cism și mai ales nedumerire. O națiune războinică de evrei turci 
trebuie să le fi părut rabinilor la fel de ciudată ca un unicorn 
circumcis. În timpul unui mileniu de dispersiune, evreii uita- 
seră ce înseamnă să ai un rege și o țară. Pentru ei Mesia avea 
mai multă realitate decît Kaganul. 

Ca un post-scriptum la izvoarele arăbești și ebraice referi- 
toare la convertire, ar trebui pomenit că, după cît s-ar părea, 
cel mai vechi izvor creștin le precede. Încă dinainte de 864, un 
călugăr din Vestfalie, Christian Druthmar de Aquitania, a scris 
o cărțulie în latină Expositio in evangelium Mattei, în care rela- 
teazá cá „există sub baldachinul cerului, în ținuturi unde nu 
se găsește nici un creștin, oameni care se numesc Gog si Magog, 
ȘI care sint huni; printre ei se află un neam, numit gazari, care 
sint tăiați împrejur si care aplică neabătut toate învățăturile 


-82 


iudaismului.“ Această observație se face apropo de versetul 14 
din capitolul 24 al Evangheliei după Sfintul Matei * care nu pare 
să aibă nici o legătură cu chestiunea. Mai apoi nu se mai vorbeşte: 
de. acest subiect. 


9 


Cam în vremea cînd nota Druthmar ceea ce știa din auzite 
despre evreii khazari, un celebru misionar creștin trimis de impá- 
ratul bizantin, încerca să-i convertească la creștinism. Era nici: 
mai mult nici mai puţin decît Sfîntul Chiril, „apostolul slavilor“, 
probabil născocitorul alfabetului chirilic. El si cu fratele său mai 
mare Sfîntul Metodiu, au fost însărcinați cu această misiune de 
atragere a prozelitilor, ca si cu altele, de către împăratul Mihai 
III, în urma recomandării patriarhului Fotie (după cît se pare 
chiar el de descendență khazară, căci se zice că o dată, supárin- 
du-se pe el, împăratul i-a zis furios „mutră de khazar"). 

Prozelitismul lui Chiril pare să fi dat roade printre popoarele: 
slave din Europa orientală, dar nu și în rîndurile khazarilor.. 
El a ajuns în ţara acestora trecînd pe la Cherson în Crimeea; 
se spune că acolo a petrecut șase luni învăţind ebraica pentru 
a-și pregăti misiunea; apoi a urmat „drumul khazar" — coridorul 
de transbordare pe uscat între Don si Volga — pînă la Itil, iar 
de acolo de-a lungul țărmului Caspicii pentru a-l întilni pe Kagan. 
(nu ni se spune unde). Au urmat obignuitele dispute teologice,. 
dar ele au avut prea puţină influență asupra evreilor khazari. 
Pînă si prea-măgulitoarea Vita Constantini (aceasta era numele: 
inițial al lui Chiril) spune doar că Chiril i-a făcut impresie bună 
Kaganului, că vreo cîțiva oameni s-au botezat si că două sute 
de creștini întemnițați au fost sloboziți de Kagan ca un gest de 
bunăvoință. Asta este tot ce a putut face regele khazarilor pentru: 
trimisul împăratului, care-și dăduse atita osteneală. 


* „Si această Evanghelie a Regatului trebuie predicată în lumea întreagă: 
d . a : . nuam "m 
ca un martor al tuturor neamurilor; și atunci va veni sfîrşitul“. 


83. 


Există și un aspect colateral, destul de ciudat, pe care l-au 
adus acestei povești specialiștii în filologie slavă. Tradiţia îi atri- 
buie lui Chiril nu numai născocirea alfabetului chirilic, ci si a 
celui glagolitic. După cum spune Baron, acesta „a fost folosit 
în Croatia pînă în secolul al XVII-lea. El datorează alfabetului 
ebraic cel puțin 11 caractere, reprezentînd parțial sunete slavone, 
ambele aspecte fiind de mult recunoscute.“ (Cele 11 litere sînt 
A, B, V, G, E, K, P, R, S, S, T). Aceasta pare sá confirme ceea 
ce s-a spus mai înainte despre influența alfabetului ebraic în 
răspindirea științei de carte printre vecinii khazarilor. 


III. DECLINUL 


D. Sinor!scria: „Imperiul khazar a atins culmea glorie: 
sale în a doua jumătate a secolului al VIII-lea“ —adică între 
convertirea lui Bulan și reforma religioasă întreprinsă sub Obadia. 
Asta nu înseamnă că norocul de care s-au bucurat khazarii s-a. 
datorat adoptării religiei mozaice. Lucrurile stau mai degrabă 
invers: ei şi-au putut permite să devină evrei pentru că erau 
puternici din punct de vedere economic și militar. 

Un simbol viu al puterii lor l-a constituit împăratul Leon 
Khazarul, care a domnit la Bizanţ între 775—780. Se numea. 
astfel după mama lui, prințesa khazară Floarea — cea care a 
înființat o nouă modă la curte. Ne amintim că nunta ei a avut 
loc curînd după marea victorie a khazarilor asupra musulmanilor: 
în bătălia de la Ardabil, pomenită în scrisoarea lui Iosif şi în. 
alte surse. Dunlop face observaţia că între cele două evenimente 
„este greu să nu se stabilească o legătură“ 2. 

Şi totuși, în miezul intrigilor de capă și spadă din perioada. 
respectivă, căsătoriile si logodnele dinastice puteau fi primejdioase. 
De multe ori s-a întîmplat să dea naștere la un război — sau. 
cel puțin să ofere un pretext pentru el. Tiparul a fost pare-se: 
inaugurat de Atila, suzeranul de altădată al khazarilor. Se spune 
că în anul 450, Atila a primit un mesaj, însoţit de un inel de 
logodnă, din partea Honoriei, sora împăratului roman de Apus. 
Valentinian III. Această tînără romantică și ambițioasă implora. 
căpetenia hunilor s-o salveze de o soartă mai rea decît moartea. 
—o căsătorie silită cu un senator bátrin — și-i trimitea inelul ei. 
Atila a revendicat-o prompt drept mireasă, împreună cu jumătate 


85, 


din imperiu ca zestre. Cînd Valentinian l-a refuzat, Atila a inva- 
dat Galia. 


Mai multe variații pe această temă, devenită aproape un 
tipar, s-au manifestat în decursul istoriei khazarilor. Ne amintim 
«de furia regelui bulgar la răpirea fiicei sale și de felul cum a pre- 
zentat el incidentul drept principală motivaţie a cererii adresată 
«califului de a-i construi o fortăreață împotriva khazarilor. Dacă 
ne putem încrede în izvoarele arăbești, incidente similare (deși 
„cu tendințe diferite) au dus la ultima izbucnire a războaielor 
dintre khazari si musulmani la sfîrşitul secolului al VIII-lea, 
:după o prelungă perioadă de pace. După spusele lui al-Tabari, 
în anul 798 *, califul i-a poruncit guvernatorului Armeniei să 
întărească și mai mult frontiera khazară căsătorindu-se cu o 
fiică a Kaganului. Acest guvernator făcea parte din puternica 
“familie a Barmecizilor (intimplátor ne amintește de prințul dintr-o 
familie cu același nume din 7007 de nopți; acesta l-a poftit pe 
un cerșetor la un ospăț alcătuit din splendide acoperitori de 
farfurii, care dedesubt erau goale; n.t.: de aici expresia engle- 
zeascá ,ospátul barmecizilor" — aproximativ: „la pomul lăudat 
să te duci cu sacul spart"). Guvernatorul s-a învoit și prințesa 
khazară i-a fost trimisă cu o cavalcadă luxoasă, împreună cu 
suita și zestrea ei (vezi capitolul I, secțiunea 10). Dar a murit 
din facere, împreună cu pruncul ei; întorcîndu-se in Khazaria, 
„curtenii ei i-au șoptit în ureche Kaganului cá a fost otrăvită. 
Atunci Kaganul a năvălit imediat în Armenia și a luat 50 000 de 
“prizonieri, după cum ne informează două izvoare arăbești ?. Califul 
„a fost silit să scoată din temnițe mii de răufăcători și să-i inarmeze 
pentru a stăvili înaintarea khazarilor. 

Izvoarele arábesti ne relatează cel puţin încă un incident 
«din secolul al VIII-lea referitor la o căsătorie dinastică eșuată, 
“urmată de o invazie a khazarilor; dar, pentru a păstra măsura, 
“cronica gruziná mai adaugă pe listă încă o întîmplare atit de 
înfiorătoare încît iti face părul măciucă: prințesa de neam regesc, 
în loc să fie otrăvită, își pune capăt zilelor pentru a scăpa de 


* Data este totuşi incertă, 


i86 


patul Kaganului. Amănuntele sint, ca de obicei, îndoielnice 4 s 
același lucru se poate spune și despre motivul real care se ascunde 
îndărătul acestor campanii. Dar pomenirea repetată în cronici 
a mireselor vindute și a reginelor otrăvite ne lasă prea puțină. 
îndoială că această temă a inriurit profund imaginaţia populară 
şi poate chiar și evenimentele politice. 


2 


După sfîrșitul secolului al VIII-lea nu se mai aude nimic 
despre luptele dintre khazari si arabi. Cînd intrăm în secolul 
al IX-lea, khazarii par să se bucure de cîteva decenii de pace — 
sau cel puţin cronicile îi pomenesc foarte rar si în istorie „nici 
o veste, bună veste“ (proverb englezesc — n.t.). Granițele sudice: 
ale ţării fuseseră pacificate. Relaţiile cu califatul se potoliseră, 
sub forma unui pact de neagresiune ; legăturile cu Bizanțul conti- 
nuau să fie de-a dreptul prietenești. 

Şi totuși în mijlocul acestei perioade relativ idilice există un 
episod de rău augur care prevestea noi primejdii. Aproximativ 
prin anul 833, Kaganul și Bekul khazarilor au trimis o solie împă- 
ratului roman de Răsărit, Teofil, cerindu-i arhitecţi și meșteșugari; 
pricepuţi care să le clădească o cetate pe cursul inferior al Donului. 
Împăratul s-a grăbit să răspundă. A trimis o flotă prin Marea 
Neagră și Marea Azov pînă la gurile Donului și in sus pe riu la. 
punctul strategic unde urma să fie ridicată cetatea. Așa s-a; 
născut Sarkel, celebra fortăreață și nepretuitul șantier arheologic,. 
practic singurul care ne-a oferit indicafii-cheie pentru istoria 
khazarilor, pînă cînd a fost inundat la umplerea lacului de acumu- 
lare Timliansk, lingă canalul Volga-Don. Constantin Porfiroge- 
netul, care relatează în amănunt episodul, spune că Întrucît in. 
zona respectivă nu se găseau pietre, Sarkelul a fost clădit din. 
cărămizi arse în cuptoare special construite. El nu pomenește: 
faptul curios (descoperit de arheologii sovietici în vremea în care 
șantierul era încă accesibil) că constructorii au folosit și coloane 
de marmură de origine bizantină, datînd din secolul al VI-lea: 


877 


$i probabil recuperate de la vreo ruină bizantină: iată un exem- 
plu frumos de chibzuinţă imperială.5 

Inamicul potențial, împotriva căruia a fost clădită această 
cetate impresionantă și redutabilă prin eforturile comune ale 
bizantinilor si khazarilor, îl constituia acel val de nou-veniti 
înspăimîntători și amenintátori pe scena lumii, pe care Occidentul 
i-a numit vikingi sau scandinavi, iar Orientul i-a numit neamul 
rhous sau rhos sau rhus, 

Cu două veacuri mai înainte, cuceritorii arabi înaintaseră 
în lumea civilizată printr-o uriașă mișcare în cleşte, cu un braț 
aruncat peste Pirinei, iar cu celălalt peste Caucaz. Acum, în era 
vikingilor, istoria părea să creeze un fel de imagine în oglindă 
a acelei faze anterioare. Explozia inițială care declanșase războa- 
iele de cucerire ale musulmanilor s-a produs în regiunea cea mai 
sudică a lumii cunoscute, deșertul arab. Raidurile și cuceririle 
vikingilor au pornit din regiunea cea mai nordică, Scandinavia. 
Arabii înaintau spre nord, pe uscat, scandinavii spre sud, pe 
mare și pe rîuri. Arabii, cel puțin in teorie, duceau un război 
sfint, vikingii purtau războaie lipsite de orice „sfințenie, expe- 
ditii pirateresti si prádalnice; dar rezultatele erau cam aceleași 
în ceea ce privește victimele. Nici într-un caz nici în celălalt nu 
au izbutit istoricii să aducă explicaţii convingătoare pentru rati- 
“unile economice, ecologice sau ideologice care au prefăcut aproape 
peste noapte aceste zone aparent pașnice ale Arabiei și Scandi- 
naviei în adevăraţi vulcani de vitalitate exuberantă si de aven- 
turism nesăbuit. Ambele erupții și-au epuizat forțele în mai 
puțin de două secole, dar și-au pus definitiv amprenta asupra 
lumii. Amindouá au evoluat în această scurtă perioadă de la 
sălbăticie si spirit de distrugere la splendide realizări culturale. 

Cam în timpul construirii Sarkelului prin eforturi comune 
bizantino-khazare în vederea stăvilirii unui atac al vikingilor de 
răsărit, ramura apuseană a acestora pătrunsese deja pe princi- 
palele cursuri de apă ale Europei si cucerise jumătate din Irlanda. 
În următoarele citeva decenii au colonizat Islanda, au cucerit 
Normandia, au prădat de mai multe ori Parisul, au făcut incur- 
siuni în Germania, dar și în Delta Ronului și în golful Genoa, 


88 


au înconjurat cu corăbiile Peninsula Iberică si au atacat Constan- 
tinopolul prin Mediterana și Dardanele — concomitent cu un atac 
al neamului rhus pe Nipru în jos și peste Marea Neagră. După 
cum scria Toynbee: „În secolul al IX-lea, cel în care neamul 
rhos i-a izbit pe khazari și pe romanii de răsărit, scandinavii 
dădeau atacuri pustiitoare, cucereau și colonizau teritorii într-un 
arc imens care pînă în cele din urmă s-a întins spre sud-vest... 
pînă în America de nord și spre sud-est.. pînă la Marea Cas- 
pică“. 

Așadar să nu ne mire că în litaniile occidentalilor s-a intro- 
dus o rugăciune specială: A furore normanorum libera nos Do- 
mine (Izbávegte-ne Doamne de furia oamenilor de la miazănoapte: 
—n.t.).- Si nu e de mirare cá și Constantinopolul avea nevoie 
de aliații săi khazari drept scut de protecție împotriva balau- 
rilor sculptați pe prora corăbiilor vikingilor, după cum cu vreo 
două veacuri mai înainte avusese nevoie de ei pentru a stăvili 
steagurile verzi ale Profetului. Şi, la fel ca și de data aceea, tot 
Khazarii aveau să ducă greul în luptă, înfruntînd atacul principal, 
tot ei aveau să-și vadă pînă la urmă capitala făcută una cu pă- 
mîntul. 

Nu numai Bizanțul avea de ce să le fie recunoscător khaza- 
rilor pentru stăvilirea înaintării flotelor vikingilor pe marile cursuri 
de apă izvorite din nord. Între timp am ajuns să putem înţelege 
mai bine pasajul criptic din scrisoarea lui Iosif către Hasdai, 
trimisă cu un secol mai tirziu: „Cu ajutorul Atotputernicului 
păzesc gura riului și nu las neamul rhus să vină cu corăbiile lui 
$i să năvălească în tara arabilor... Duc războaie grele (cu neamul 
thus — n.a.)". 


3 


Ramura vikingilor numită de bizantini „rhos“ apare la cro- 
nicarii arabi sub numele de „varegi“. După părerea lui Toynbee, 
cel mai probabil este că „rhos“ provine „de la cuvintul suedez 
vodher care înseamnă víslagi^ (în engleză rowers — n.t.) Cit 


89 


despre „varegi“ cuvîntul a fost folosit și de arabi și în Cronica 
rusească timpurie pentru a-i desemna pe scandinavi sau „oamenii 
de la miazănoapte“; de fapt ei numeau și Baltica „Marea vare- 
giană“ *. Deși această ramură a vikingilor venea din Suedia 
răsăriteană, fiind deci distinctă de norvegienii și danezii care 
făceau raiduri în Europa occidentală, înaintarea lor urma același 
model, după anotimpuri: se baza pe insulele cu poziţie strategică, 
folosite drept fortărețe, arsenale și baze de aprovizionare pentru 
atacurile asupra uscatului; natura înaintării vikingilor evolua, 
acolo unde condițiile erau favorabile, de la simple incursiuni 
prădalnice si negof forțat la așezări mai mult sau mai puţin 
permanente și, în cele din urmă, la amestecul cu populaţiile básti- 
nașe cucerite. Astfel, pătrunderea vikingilor în Irlanda a început 
prin capturarea insulei Rechru (Lambay) în golful Dublin; Anglia 
a fost invadată de pe insula Thanet; pătrunderea pe continent 
a început prin cucerirea insulelor Walcheren (în largul coastei 
olandeze) și Noirmoutier (în estuarul Loarei). 

La extremitatea răsăriteană a Europei, oamenii de la miază- 
noapte (scandinavii) foloseau același plan de cucerire. După ce 
au traversat Baltica si Golful Finlandei, au pornit cu corăbiile 
în sus pe rîul Volhov pînă la lacul Ilmen (la sud de Leningradul 
de azi) unde au găsit o insulă convenabilă: Holmgard din epo- 
peile islandeze. Pe această insulă au clădit o așezare care dezvol- 
tîndu-se a devenit ulterior orașul Novgorod*. De aici năvăleau 
spre sud pe marile cursuri de apă: pe Volga pînă la Marea Cas- 
pică și pe Nipru pînă la Marea Neagră. 

Prima dintre aceste rute străbătea țările războinicilor bulgari 
și khazari, a doua teritoriile diferitelor triburi slave care locu- 
iau la periferiile nord-vestice ale Imperiului khazar și plăteau 
tributuri Kaganului acestuia: polianii din regiunea Kiev; viatichii 
de la sud de Moscova; radimișcii la răsărit de Nipru; severianii 
pe riul Derna ș.a.m.d.**. După cît se pare acești slavi își făuriseră 


* A nu se confunda cu Nijni Novgorod, astăzi Gorki. 

e Nu există contradicții între Constantin Porfirogenetul și Cronica ru- 
sească în privința numelor și așezării acestor triburi sau a supunerii lor față de 
khazari. 


90 


metode înaintate în agricultură și erau mai sfioși decit vecinii 
„turcici“ de pe Volga, căci, așa cum spune Bury, au ajuns „prada 
firească“ a jefuitorilor scandinavi. Pină la urmă aceștia au ajuns 
să prefere Niprul, în ciuda cataractelor sale primejdioase, Volgii 
si Donului. Niprul a devenit cu adevărat „marea cale acvatică“ 
— Austrvegr din epopeile nordice — de la Marea Baltică la Marea 
Neagră și mai departe pînă la Constantinopol. Ba chiar au rebotezat 
cu nume scandinave cele șapte cataracte principale; foarte con- 
stiincios, Constantin enumeră și versiunea scandinavă și cea slavonă 
— de exemplu Baru-fors în scandinavă, Volníi în slavonă, ambele 
insemnînd „căderea de apă înspumată“. 

Aceşti reprezentanţi ai neamului rhus-vareg par să fi fost 
un amalgam unic —unic chiar și printre frații lor vikingi — de 
pirați, tilhari și negustori necinstiţi, care făceau negot așa cum 
vroiau ei, impunindu-si pretenţiile cu paloșul și securea. Vindeau 
blănuri, paloge și chihlimbar și cumpărau aur, dar marfa lor 
principală. o constituiau robii. Iată ce scrie un cronicar arab din 
vremea aceea: 


În insula aceasta (Novgorod — n.a.) sînt oameni pînă 
spre o sută de mii și acești oameni pornesc mereu cu bărcile 
să-i hártuiascá pe slavi și-i prind pe aceştia și-i tin ca prinși, 
după care merg pînă la khazari și la bulgari și-i vind acolo 
(ne amintim de tirgul de sclavi de la Itil, pomenit de Masudi — 
n.a.). Nu au ogoare lucrate, nici sámintá si trăiesc din jefuirea 
slavilor. Cînd li se' naște un copil ii pun în față o sabie scoasă 
din teacă si tatăl pruncului zice: „N-am nici aur, nici argint, 
nici altă avere să-ți las; iată moștenirea ta: folosește-o ca 
să-ți fáuresti un trai bun." ° 


Un istoric modern, McEvedy, a rezumat frumos situatia: 


Activitatea vikingilor-varegi, intinzindu-se din Islanda 
pînă la granițele Turkestanului, de la Constantinopol pînă 
la cercul polar era de o vitalitate și îndrăzneală incredibile, 
şi e păcat că eforturi atit de mari se iroseau doar pe prădă- 
ciuni. Eroii nordului nu condescindeau să facă negot decit 
dacă nu izbuteau să cucerească; ei preferau aurul pătat de 
sînge şi acoperit de gloria luptei unui profit comercial con- 
stant.10 


91 


Astfel, convoaiele neamului rhus navigînd spre sud în cursul 
verii erau deopotrivă. vase comerciale si flote militare; cele două 
roluri se imbinau si la nici o flotă nu aveai putinţa să știi dinainte 
în care clipă negustorii se vor preface în războinici. Proportiile 
acestor flote erau formidabile. Masudi vorbește despre o forță 
armată a neamului rhus care a pătruns în Marea Caspică pe flu- 
viul Volga (în anii 912—913) și care cuprindea „vreo 500 de 
corăbii, fiecare cu cîte 100 de oameni“ 1%. Dintre aceşti 50 000 
de oameni, zice el, 35 000 au căzut în luptă*. Se prea poate ca 
Masudi să fi exagerat, dar după cit se pare nu prea mult. Chiar 
și într-o etapă inițială a faptelor lor de arme (în jurul anului 860) 
războinicii din neamul rhus au traversat Marea Neagră și au 
asediat Constantinopolul cu o flotă apreciată de unii la 200 de 
vase, iar de alții la 230. 


Dată fiind comportarea impredictibilă şi necinstea prover- 
bială a acestor invadatori înspăimîntători, bizantinii si khazarii 
s-au văzut siliți să „cînte după ureche“ după cum e zicala. Vreme 
de un secol și jumătate după înălțarea fortăreței Sarkel, acordu- 
rile comerciale și schimburile de solii cu neamul rhus alternau 
cu războaiele fioroase. Foarte încet și numai puțin cîte puţin 
și-au schimbat scandinavii caracterul, clădind așezări permanente, 
slavizîndu-se prin amestecul cu supușii și vasalii lor și în cele 
din urmă adoptind credința bisericii bizantine. Pînă în vremea 
aceea — adică în ultimii ani ai secolului al X-lea — neamul „rhus“ 
se transformase în „ruși“. Primii prinți si nobili ai neamului mai 
purtau nume scandinave care fuseseră slavizate: Rurik în loc 
de Hrorekr, Oleg de la Helgi, Igor în loc de Ingvar, Olga pentru 
Helga ș.a.m.d, Tratatul comercial pe care prințul Igor-Ingvar 
l-a încheiat cu bizantinii în anul 945 conţine o listă a tovarășilor 
săi, dintre care numai trei au nume slave, iar 50 scandinave.!i 
Și totuși, fiul născut din căsătoria lui Ingvar cu Helga şi-a luat 
numele slav Sveatoslav și, de atunci înainte, procesul de asimilare 
și-a căpătat cursul firesc, varegii și-au pierdut treptat identitatea ca 
popor separat, iar tradiția scandinavă a dispărut din istoria rusească. 


* Vezi mai jos, capitolul IV, secțiunea 1. 


92 


E greu să-ți faci o imagine mintală a acestor oameni bizari 
a căror sălbăticie iese în evidență chiar și în acea epocăa cruzimei. 
Cronicile sînt părtinitoare, scrise de reprezentanții unor națiuni 
care suferiseră de pe urma invadatorilor de la miazănoapte, pro- 
pria lor versiune a legendei rámine nespusá, cáci literatura scandi- 
navă s-a născut mult după epoca vikingilor, cînd faptele lor 
înfloriseră deja sub forma legendelor. Dar chiar și așa, pină și 
cea mai veche literatură scandinavă pare să confirme neostoita 
lor poftă de luptă și nebunia care-i apuca în aceste împrejurări, 
aveau chiar si un cuvint special pentru această noțiune: berserks- 


gangr — aproximativ „furia luptei“ (cuvintul berserk a rămas 

TP" . ae e 
in engleză nu cu sensul de „războinic“, ci cu cel de „turbat, minios 
— n.t.). 


Cronicarii arabi erau atít de deconcertati de comportarea 
vikingilor încît se contraziceau nu numai între ei, ci și pe ei înșiși, 
doar la interval de cîteva rînduri. Vechiul nostru prieten Ibn 
Fadlan e total dezgustat de deprinderile murdare și obiceiurile 
obscene ale neamului rhus pe care l-a cunoscut pe Volga, în fara 
bulgarilor. Următorul pasaj despre neamul rhus il găsim puțin 
înainte de relatarea despre khazari pe care am citat-o mai înainte: 


Sint cele mai scîrnave fiinţe făcute de Cel de Sus. Dimi- 
neata o slujnică îi aduce un lighean cu apá stápinului casei i 
acesta își spală in lighean fata si părul, scuipă și-și suflă 
nasul în el, după care fata îi dă ligheanul altei rubedenii, 
care face la fel, piná cînd toti cei din casă s-au slujit de același 
lighean în care și-au suflat toți mucii, au scuipat și și-au 
spălat si obrajii și părul.1? 


Dar în contrast cu această relatare, în aceeași epocă Ibn 
Rusta scrie: „Sînt curati la îmbrăcăminte“ — si atit?. 

Şi iarăși, Ibn Fadlan se indignează că bărbații si femeile 
din neamul rhus se împreunează si-gi fac nevoile în public, chiar 
si regele lor. În schimb Ibn Rusta și Gardezi habar nu au de 
asemenea obiceiuri revoltătoare. Dar și relatările lor sînt la fel 
de dubioase și inconsecvente. De pildă Ibn Rusta scrie: „Își 
cinstesc cum se cuvine oaspeţii si sint blinzi cu necunoscutii care 


93 


le cer adăpost si cu toti cei nefericiti din rîndurile lor. Nu lasă 
pe nici unul dintre ei să-i țină sub călcii pe alţii și oricare dintre 
ei greseste sau asupreste, e căutat, găsit si izgonit dintre ei."14 

Dar numai la cîteva paragrafe mai încolo, el ne prezintă 
un tablou cu totul diferit — mai degrabă o vignetă — asupra 
condițiilor din societatea neamului rhus: 


Nici unul dintre ei nu se duce singur să-și facă nevoile 
fireşti, ci este însoțit de trei dintre tovarășii lui care-l așează 
la mijloc ca să-l păzească, și fiecare din ei stă cu sabia trasă 
din pricina primejdiilor de tot felul și a ticăloșiei care pîn- 
dește printre ei căci dacă un om a strîns măcar puţină avere, 
chiar fratele lui și prietenul lui care stau cu el îl pizmuiesc 
și încearcă să-l omoare și să-l jefuiască,15 


În privința virtuţilor lor de luptători, însă, toate izvoarele 
sînt unanime în a le aprecia: 
Acești oameni sint vinjosi și viteji și cînd coboară in 
^ : . . v : uM > . L 
cîmp deschis, nimeni nu poate scăpa de ei fără să fie ucis, 


să-și vadă femeile luate cu sila sau robite împreună chiar 
i 16 
cu eits, 


Iată deci perspectivele care-i amenințau acum pe khazari. 

Cetatea Sarkel a fost construită tocmai la timp: le-a dat 
posibilitatea să țină sub control mişcările flotilelor neamului rhus 
pe cursul inferior al Donului și pe porțiunea de transbordare 
dintre Don și Volga („drumul khazarilor“). În linii mari, s-ar 
părea că în primul secol al prezenței lor pe scena lumii*, incursiu- 
nile prádalnice ale neamului rhus erau îndreptate în special 
împotriva Bizanțului (unde, evident, prada era mult mai bogată) 
în timp ce relațiile cu khazarii erau fundamental bazate pe comerț, 
deși nu fără frictiuni și ciocniri intermitente. În orice caz, 
khazarii au izbutit să controleze drumurile comerciale ale neamu- 
lui rhus și să-i perceapă taxe vamale de zece la sută pe toate 


* Foarte aproximativ 830—930. 


94 


mărfurile care treceau prin tara lor pînă în Bizanţ și în țările 
musulmane. 

De asemenea khazarii au exercitat o oarecare influenţă. cultu- 
rală asupra scandinavilor care, în ciuda violenței lor înnăscute, 
aveau un fel de bunăvoință naivă de a învăța de la oamenii cu 
care veneau în contact. Amploarea acestei influențe ne-o arată 
adoptarea titlului de „Kagan“ de către primii conducători de 
neam rhus de la Novgorod. Lucrul îl confirmă și sursele bizan- 
tine și cele arabe; de exemplu Ibn Rusta, după ce descrie insula 
pe care a fost clădit orașul Novgorod, afirmă: „Au un rege care 
se numește Kaganul rhus“. Mai mult decit atit, Ibn Fadlan rela- 
tează că acest Kagan rhus avea un general care comanda armata, 
și-l reprezenta în fața poporului. Zeki Validi a subliniat că printre 
popoarele germanice din nord, la care regele trebuie să fie cel 
mai vajnic luptător, nu exista o asemenea posibilitate de a delega 
comanda armatei altcuiva; Validi trage concluzia că în mod 
evident neamul rhus a imitat sistemul khazarilor de dualism 
al conducerii. Nu e deloc imposibil, dat fiind faptul că acești 
khazari erau populația cea mai prosperă și cea mai înaintată 
din punct de vedere cultural cu care au intrat în contact terito- 
rial cei din neamul rhus în primele stadii ale cuceririlor lor. Și 
acest contact trebuie să fi fost destul de intens, din moment ce 
exista la Itil o colonie de negustori de neam rhus — precum era 
și o comunitate de evrei khazari la Kiev. l 


i 


5 


Schimburile comerciale și culturale intense nu au oprit neamul 
rhus să se întindă în sînul Imperiului khazar, însușindu-și-i pe 
slavii care erau supuși și vasali acestuia. După Cronica rusească 
timpurie, pînă prin anul 859 — adică la 25 de ani după clădirea 
cetății Sarkel — tributul popoarelor slave era „împărțit între 
khazari și varegii veniți de dincolo de Marea Baltică“. Varegii 
luau tribut de la ciuzi, crivicieni etc. — adică de la slavii așezați 


mai spre miazănoapte — pe cînd khazarii continuau să primească 


95 


tributul viaticilor, sevianilor și, lucrul cel mai important, al polia- 
nilor din zona centrală a Kievului. Dar nu prea multă vreme. 
Dacă putem avea încredere în datele înscrise în Cronica rusească, 
trei ani mai tirziu, orașul cheie, Kievul de pe Nipru, ante- 
riot sub suzeranitatea khazarilor, a trecut în mîinile nea- 
mului rhus. 

Acesta urma să devie un eveniment hotăritor în victoria 
rusească, care, după cit se pare, a fost obținută :fără vreo luptă 
armată. După cum scrie Cronica, pe atunci Novgorodul era stă- 
pinit de (semilegendarul) print Rurik (Hrórek) care tinea sub 
puterea. lui toate așezările vikingilor, pe slavii de nord si cîteva 
populaţii finice. Doi dintre oamenii lui Rurik, Oskold și Dir, 
coborînd pe Nipru au văzut un loc întărit pe un munte care le-a 
încîntat privirile; li s-a spus că este orașul Kiev și că „plătește 
bir khazarilor." Cei doi s-au instalat în oraș cu familiile lor, 
„au strîns în jurul lor mulți oameni de la miazănoapte și i-au 
stăpinit pe slavii din vecinătate, așa cum stápinea Rurik la Novgo- 
rod. Peste vreo 20 de ani, fiul lui Rurik, Oleg (Helgi — n.a.) a 
coborit pînă acolo si i-a ucis pe Oskold și Dir și a adăugat Kievul 
la ținutul stápinit de el." 

Curind Kievul a depásit Novgorodul ca strálucire si impor- 
tanță: a devenit capitala varegilor si „mama orașelor rusești“; 
în schimb principatul care i-a luat numele a ajuns leagănul pri- 
mului stat al rușilor. 

Scrisoarea lui Iosif, trimisă cam la un secol după ocuparea 
Kievului de către neamul rhus, nu-l mai pomenește pe lista posesiu- 
nilor khazare. Dar comunităţi evreo-khazare influente au supra- 
vietuit atit în orașul, cît și în provincia Kiev; după distrugerea 
țării lor, în cele din urmă, ele au fost întărite de un mare număr 
de emigranţi khazari. Cronica rusească se referă mereu la eroi 
care veneau din Zemlia ]ídovskaia — „ţara evreilor“; iar „poarta 
khazarilor“ de la Kiev a păstrat vie amintirea stăpinilor lui de 
odinioară pînă în vremurile moderne. 


8 


96 


Am înaintat astfel pînă in a doua jumătate a secolului al 
IX-lea, şi, înainte de a duce mai departe povestea expansiunii 
rusești, trebuie să ne îndreptăm atenţia către unele evenimente 
cruciale petrecute în rîndurile neamurilor din stepe, în special 
ale maghiarilor. Aceste evenimente merg în paralel cu creșterea 
puterii neamului rhus și au o influență directă asupra khazarilor 
— şi asupra hărții Europei. 

Maghiarii fuseseră aliații khazarilor și, aparent, vasalii lor, 
de bună voie, încă de la ivirea Imperiului khazar. „Problemele 
originii lor și ale rătăcirilor timpurii ale acestui neam constituie 
de mult o enigmă pentru savanţi“, scria Macartney”; în altă 
parte el vorbește de „una din cele mai misterioase enigme ale 
istoriei“ 18, Tot ce știm cu certitudine despre originea lor este 
că maghiarii se înrudeau cu finlandezii și că limba lor aparține 
familiei denumită fino-ugrică, alături de cele ale vogulilor și osia- 
cilor, populaţii care trăiesc în regiunile păduroase din nordul 
Uralilor. Astfel, la origine nu erau înrudiți cu naţiunile slave 
şi turcice din stepe, în mijlocul cărora au venit să trăiască; așadar 
o curiozitate etnică și asta au rămas piná în zilele noastre. Spre 
deosebire de alte naţiuni mici, Ungaria modernă nu are legături 
lingvistice cu vecinii ei; maghiarii au rămas o enclavă etnică 
in Europa, avînd doar niște veri, pe îndepărtaţii finlandezi. 

La o dată necunoscută din primele secole ale erei creștine, 
acest trib nomad a fost alungat de pe arealul său inițial din 
Urali și a migrat spre sud prin stepe, într-un tirziu stabilindu-se 
în regiunea dintre riurile Don și Kuban. Astfel au, ajuns vecini 
cu khazarii încă dinainte ca aceștia din urmă să devină impor- 
tanti. O vreme au făcut parte dintr-o federaţie de populaţii semi- 
nomade, onogurii („cele zece săgeți“ sau zece triburi); se crede 
că numele. „ungar“ sau „ungur“ reprezintă o versiune slavă a 
cuvîntului respectiv!?, în timp ce „maghiar“ este numele pe care 
și l-au dat ei înșiși din vremuri străvechi și l-au păstrat pînă 
astăzi. | l l 


97 


Cam de pe la mijlocul secolului al VII-lea pînă la sfîrșitul 
secolului al IX-lea au fost, după cum am mai spus, supuși ai 
Imperiului khazar. Este remarcabil că în toată această perioadă, 
în timp ce alte triburi se ocupau cu jocul ucigaș al rotirii locurilor 
de așezare, nu avem nici un fel de mențiune a vreunui singur 
conflict armat dintre khazari si maghiari, pe cînd fiecare dintre 
aceste populaţii a fost implicată, într-un moment sau altul, în 
războaie cu vecinii lor apropiați sau îndepărtați: bulgarii de pe 
Volga, bulgarii de pe Dunăre, ghuzii, pecenegii s.a.m.d. — pe 
lîngă arabi și neamul rhus. Parafrazind Cronica rusească şi izvoarele 
arăbești, Toynbee scrie cá în tot cursul acestei perioade, maghiarii 
au „luat tribut“, în numele khazarilor, de la populaţiile slave 
și finice din zona cernoziomului, la nord de domeniu maghiarilor 
din stepă, și în zona împădurită de la norodul acestuia. Dovezi 
ale folosirii numelui de maghiar la această dată ni le oferă supra- 
vietuirea lui într-o serie de nume de localități din această regiune 
a Rusiei nordice. Probabil că aceste toponime marchează locul 
fostelor garnizoane si avanposturi maghiare.20 Aşadar maghiarii 
şi-au dominat vecinii slavi, iar Toynbee trage concluzia că la 
stringerea tributului, ,khazarii recurgeau la maghiari ca per- 
ceptori, desi fără îndoială cá maghiarii căutau și ei să profite in 
propriul lor folos de această funcție“ 21, 


Sosirea neamului rhus a schimbat radical această convenabilă 
stare de lucruri. Cam în vremea construirii Sarkelului, s-a produs 
o vizibilă deplasare a maghiarilor peste Don, pe malul apusean 
al riului. De pe la 830 înainte, cea mai mare parte a maghiarilor 
s-au așezat in zona dintre Don și Nipru, numită ulterior Lebedia. 
Rațiunea actstei deplasări a constituit subiectul multor [dispute 
între istorici; explicaţia dată de Toynbee este deopotrivă cea mai 
recentă și cea mai plauzibilă: 


Putem... deduce că maghiarii ocupau stepa de la apus 
de Don cu voia suzeranilor lor khazari... Întrucît regiunea 
de stepă aparținuse mai înainte khazarilor și întrucît maghiarii 
erau aliaţii și subordonații acestora, putem trage concluzia 
că maghiarii nu s-au așezat pe acest teritoriu khazar fără 


98 


voia stápinilor... Ba, mai mult decît atit, putem trage con- 
cluzia în privința khazarilor cá pe lingă permisiunea acor- 
dată maghiarilor de a se așeza la apus de Don, ei chiar îi 
implantaseră acolo pentru a sluji propriilor lor scopuri. Re- 
așezarea popoarelor supuse, din motive strategice, era un 
truc practicat si anterior de făuritorii de imperii nomade... 
De pe noul lor loc de asezare, maghiarii ii puteau ajuta pe kha- 
zari sá stávileascá inaintarea spre sud-est si sud a neamului 
rhos. Implantarea maghiarilor la apus de Don ar fi fost 
consonantá cu ridicarea fortăreței Sarkel pe malul răsăritean 


al Donului.22 


Învoiala a mers strașnic şi a dat roade vreme de aproape 
un secol. În tot acest timp relaţiile dintre maghiari și khazari 
s-au strîns tot mai mult, culminind cu două evenimente care au 
lăsat urme trainice asupra naţiunii ungare. În primul rînd, kha- 
zarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiară ; 
în al doilea rînd, mai multe triburi khazare s-au unit cu maghiarii 
şi le-au transformat fundamental caracterul etnic. 

Primul episod este descris de Constantin Porfirogenetul 
în De administrando imperii (circa 950) şi este confirmat de faptul 
că numele pomenite de el apar independent în prima Cronică un- 
gară (secolul al XI-lea). Constantin ne spune că înainte de a inter- 
veni khazarii în treburile interne ale triburilor maghiare, aceștia nu 
aveau nici un fel de rege suprem, ci doar căpetenii de trib; cel 
mai de seamă dintre aceştia se numea Lebedias (de la care a fost 
denumită stepa respectivă Lebedia) : 


Și maghiarii se împărțeau în 7 hoarde, dar în vremea 
aceea nu aveau nici un conducător, nici bástinas, nici străin, 
ci erau doar niște căpetenii printre ei, din care cel mai de 
seamă era mai sus-pomenitul Lebedias... Iar Kaganul, stă- 
pinul Khazariei, dată fiind vitejia si ajutorul militar al 
lor (al maghiarilor — n.a.) i-a dat drept nevastă celei dintii 
căpetenii, bărbatului numit Lebedias, o khazară de neam 
ales ca să poată avea copii cu ea; însă din cine stie ce pricină 
Lebedias n-a avut copii cu femeia khazară. 


99 


Încă o alianță dinastică ratată. Dar Kaganul era hotărît 
să întărească legăturile care-l apropiau pe Lebedias și pe triburile 
lui de Regatul khazar: 


„__ După ce trecuse puţină vreme, Kaganul, stăpînul Khaza- 
riei, le spuse maghiarilor... să trimită la el pe marea lor 
căpetenie. Așadar, Lebedias, venind dinaintea Kaganului Kha- 
zariei l-a întrebat de ce a trimis după el. Iar Kaganul i-a 
spus: lată de ce am trimis după tine: pentru că, de vreme ce 
esti de viță aleasă și înțelept și viteaz și primul dintre ma- 
ghiari, te putem înainta la cinul de stápin al neamului tău 
ca să fii supusul Legilor și Poruncilor noastre. 


Se pare însă că Lebedias era un om mîndru; exprimindu-si 
așa cum se cuvenea recunostinfa, a refuzat oferta de a fi rege 
marionetă și a propus în schimb ca această onoare să fie făcută 
unei alte căpetenii, Almus, sau fiului acestuia, Arpad. Așadar, 
Kaganul, „mulțumit de această cuvintare“, l-a trimis pe Lebedias 
înapoi la poporul său cu o escortă corespunzătoare; și poporul 
maghiar l-a ales pe Arpad să le fie rege. Ceremonia instalării 
lui Arpad s-a desfășurat „după datinile și obiceiurile khazarilor, 
prin ridicarea pe scuturile luptătorilor. Dar înainte de acest 
Arpad, maghiarii nu avuseseră nici un alt conducător; drept 
care pină în ziua de azi conducătorul Ungariei este ales din nea- 
mul lui“. 

„Ziua de azi“ în care scria Constantin Porfirogenetul era 
aproximativ anul 950, adică la un secol după evenimentul respectiv. 
Arpad chiar i-a condus pe maghiari la cucerirea Ungariei, dinastia 
lui a domnit pînă la 1301 și numele lui este unul dintre primele 
pe care le învață școlarii unguri. Khazarii au fost amestecați 
în tot felul de povești din istorie. 


8 


Al doilea episod pare să fi exercitat o influenţă încă și mai 
profundă asupra. caracterului national al ungurilor. La o dată 
nespecificată, ne spune Constantin Porfirogenetul %, a avut loc 


6 


100 


o rebeliune (apostasia) a unei părți a naţiunii khazare împotriva 
conducătorilor. Insurgentii constau din trei triburi, „care se 
numeau kavari (sau kabari — n.a.) si care erau chiar din neamul 
khazarilor. Cîrmuirea a ieșit învingătoare; unii dintre răsculați 
au fost măcelăriți, iar alții au fugit din ţară și s-au așezat împreună 
cu maghiarii, înprietenindu-se mult cu ei. De asemenea, i-au 
învăţat pe maghiari limba khazarilor și pînă în ziua de azi vor- 
besc același grai, dar mai vorbesc și limba maghiarilor. Si pentru 
că s-au dovedit mai vrednici în războaie şi cel mai virtos dintre 
cele opt triburi (adică cele șapte triburi maghiare inițiale plus 
kabarii — n.a.) și buni conducători de oști, au fost aleși să alcă- 
tuiască prima hoardă și printre ei se află un conducător care este 
mai mare peste toate cele trei hoarde ale kavarilor, piná în ziua 
de azi“. 

Ca să pună punctul pe i, Constantin își începe capitolul urmă- 
tor cu o listă „a hoardelor kavarilor si maghiarilor. Íntíi este 
cea care s-a despărțit de khazari, acea sus-mentionatá hoardă 
a Kavarilor ... “ și aga mai departe 24. Hoarda sau tribul care 
de fapt își spune „maghiari“ vine abia pe locul trei. 

S-ar părea că maghiarii primiseră — metaforic dar poate 
chiar și ad litteram — o transfuzie de singe din partea khazarilor. 
Asta i-a afectat în mai multe feluri. În primul rînd aflăm, spre 
marea noastră surprindere, că cel puțin pînă la mijlocul secolului 
al X-lea se vorbeau în Ungaria atit maghiara, cit și khazara. 
Mai multe autorități moderne au comentat această ciudáfenie. 
De pildă, Bury scria: „Rezultatul acestei limbi duble îl constituie 
caracterul amestecat al maghiarei moderne, care a furnizat argu- 
mente false, dar atrăgătoare pentru cele două opinii opuse referi- 
toare la afinitáfile etnice ale maghiarilor“ 25. Toynbee % observă 
că deși ungurii au încetat de mult să mai fie bilingvi, au fost astfel 
la începuturile statului lor, după cum dovedesc cele două sute 
și mai bine de împrumuturi din vechiul dialect ciuvaș al limbii 
turce pe care-l vorbeau khazarii (vezi mai sus, capitolul I, secti- 
unea 3). 

Maghiarii, ca și neamul rhus, au adoptat şi ei o formă modi- 
ficată a dualismului monarhic khazar. Gardezi spune: ,, ... Con- 


101 


ducătorul lor pornește la luptă cu douăzeci de mii de călăreți; 
i se spune Kanda (în ungurește: Kende — n.a.) si acesta este 
titlul regelui lor mai mare, deși rangul celui care îi conduce cu 
adevărat este Jula. Şi maghiarii fac tot ce le poruncește acest 
Jula al lor“. Există motive care ne îndeamnă să credem că primii 
Jula ai Ungariei erau kabari 2. 

Mai există și dovezi cum că printre triburile kabare dizidente, 
care au preluat de facto conducerea triburilor maghiare se aflau 
și evrei sau susținători ai unei „religii iudaizante“ 28. Pare foarte 
posibil — după cum au sugerat Artamonov si Bartha2? — că 
,apostazia" kabarilor o fost oarecum legată de reformele religi- 
oase inițiate de regele Obadia sau o reacție împotriva lor. Legea 
rabinică, reguli stricte de dietă, cazuistica talmudică au putut 
eventual să-i irite pe acești războinici ai stepelor cu armuri stră- 
lucitoare. Dacă profesau „o religie iudaizantă“, trebuie să fi fost 
mult mai aproape de credința vechilor evrei din deșerturi decît 
de ortodoxia rabinică. Ba chiar se prea poate să fi fost adepți 
ai sectei fundamentaliste a karaitilor si deci socotiți eretici. Însă 
acestea nu sint decit speculaţii. 


9 


Strinsa colaborare dintre khazari și maghiari a luat sfirgit 
in 896 cînd aceștia din urmă și-au luat adio de la stepele eurasia- 
tice, au străbătut lanţul Carpaţilor pînă în Pannonia și au cucerit 
teritoriul care urma să devină habitatul lor de lungă durată. 
Şi împrejurările acestei migrații sint la fel de controversate, dar 
cel puțin în linii mari o putem înțelege. 

În ultimele decenii al secolului al IX-lea încă un jucător 
sălbatic a intrat în jocul nomazilor „scoală-te tu, să mă așez eu“: 
pecenegii*. Putinul pe care-l știm despre acest trib turanic este 
rezumat în descrierea pe care le-o face Constantin — ca o hoardă 
de barbari lacomi, nesítiosi, care cu bani buni pot fi cumpăraţi 
ca să lupte împotriva altor barbari și a neamului rhus. Locuiau 


* Sau ,paccinacii^ sau, în ungară, ,besenyók". 


102 


între Volga și Ural sub suzeranitatea khazarilor ; după Ibn Rusta 3%, 
khazarii „îi prădau an de an“ sau mai bine zis stringeau birurile 
pe care le datorau pecenegii. 

Spre sfîrșitul secolului al IX-lea, pecenegilor li s-a întîmplat 
o catastrofă (de un gen nu chiar atit de neobișnuit): au fost alun- 
gati din tara lor de către vecinii lor de la răsărit. Acești vecini 
nu erau alții decit ghuzii (sau oguzii) pe care-i detesta atit de 
tare Ibn Fadlan — unul dintre nenumăratele triburi turcice care 
din cînd în cînd se desprindeau din locul de ancorare din Asia 
centrală si porneau în derivă spre apus. Pecenegii dislocati de ei 
au încercat să se așeze în Khazaria, dar khazarii i-au bătut și 
i-au izgonit*. 

Pecenegii și-au continuat bejenia spre apus, au trecut Donul 
si au năvălit peste teritoriul oocupat de maghiari. Aceștia au fost 
siliți la rîndul lor să se strămute mai departe spre apus într-o 
regiune dintre riurile Nipru și Bug. Ei au botezat această regiune 
Etel-Kóz (Atel-Kuz) , n.t.) adică „Ţara dintre rîuri“. Se pare 
că ei s-ar fi stabilit aici în anul 889; dar în 896 pecenegii i-au 
izbit din nou, în alianță cu bulgarii de pe Dunăre; drept care 
maghiarii s-au repliat în Ungaria de astăzi. 

În linii foarte mari, aceasta este povestea plecării maghiarilor 
din stepele răsăritene și așa se sfirșește legătura dintre maghiari 
și khazari. Detaliile sint controversate; unii istorici 32 susțin, 
cu oarecare patimă, că maghiarii nu au suferit decit o singură 
înfrîngere si nu două, din partea pecenegilor, și că Etel-Köz 
era doar un alt nume al Lebediei, dar aceste controverse mărunte 
le putem lăsa pe seama specialiștilor. Ne intrigă mult mai mult 
aparenta contradicție dintre imaginea maghiarilor ca războinici 
máreti și retragerea lor lipsită de glorie din habitaturi succesive. 
Astfel, învăţăm din Cronica lui Hinkmar din Reims ? că în anul 
862 ei au făcut un raid prin Imperiul francon de Răsărit — prima 
dintre incursiunile brutale cu care aveau să terorizeze Europa 
în cursul secolului următor. De asemenea, aflăm despre o inspái- 


* Aceasta pare să fie interpretarea plauzibilă a afirmației lui Constantin 
că „ghuzii si khazarii s-au războit cu pecenegii“ 31, 


103 


mîntătoare ciocnire pe care a avut-o cu hoarda maghiară Sfintul 
Chiril, apostolul slavilor, în anul 860, cînd se afla în drum spre 
Khazaria. Tocmai își spunea rugăciunile cînd s-au năpustit asupra 
lui luporum more ulutantes — „urlînd după obiceiul lupilor“. Dar 
sfințenia personajului l-a ocrotit de orice rău %. O altă cronică 35 
pomenește faptul că maghiarii si kabarii au intrat în conflict 
cu francii în 881; iar peste vreo zece ani, Constantin ne spune 
că maghiarii „s-au războit cu Simion (conducătorul bulgarilor 
de pe Dunăre), l-au bătut zdravăn și au înaintat pînă la Preslav, 
unde l-au închis în cetatea numită Mundraga $i apoi s-au întors 
acasă“ 36, ` 


Cum se împacă oare toate aceste fapte vitejesti cu seria de 
retrageri de pe Don pînă în Ungaria, care au avut loc în aceeași 
perioadă? S-ar zice că răspunsul îl putem deduce din pasajul 
imediat următor celui citat din scrierea lui Constantin: 


... Dar după ce Simion Bulgarul a încheiat din nou 
pace cu împăratul grecilor și şi-a asigurat liniștea, a trimis 
vorbă patinacilor și a încheiat o invoialá cu ei ca să pornească 
la război impotriva maghiarilor și să-i nimicească. lar cînd 
maghiarii au pornit într-o campanie, patinacii și Simion au 
venit împotriva maghiarilor și le-au nimicit familiile și i-au 
pus jalnic pe fugă pe maghiarii lăsați să le păzească pámin- 
turile. Intorcindu-se însă maghiarii de la război si găsindu-și 
fara astfel pustiită și ruinată s-au mutat in tara unde se 
află și astăzi (adică Pannonia — n.a.) 


Așadar, grosul armatei se afla „plecată în campanie“ cînd 
pámintul si familiile le-au fost atacate; si judecînd după croni- 
cile mai sus-pomenite, ei se aflau „plecați“, adică într-o incursiune, 
adeseori în țări foarte îndepărtate, lăsîndu-și căminele prea 
puțin ocrotite. Și-au putut permite să se consacre acestui obicei 
riscant atîta vreme cît aveau drept vecini doar pe suzeranii lor 
khazari și pașnicile triburi slave. Dar o dată cu ridicarea pecene- 
gilor lacomi de păminturi, situația s-a schimbat. Se prea poate 
că dezastrul descris de Constantin să fi fost doar ultimul dintr-o 
serie de incidente similare. 


104 


S-ar părea că obiceiul raidurilor l-au deprins maghiarii abia 
în a doua jumătate a secolului al IX-lea — cam atunci cînd au 
primit acea esenţială transfuzie de sînge din partea ia 
Se prea poate să se fi dovedit o binecuvintare za dar nu cine Ştie 
ce. Kabarii, care erau „mai vrednici la război şi moi vîrtoşi“, 
au ajuns, după cum am văzut, tribul conducător și au adus gaz- 
delor lor o infuzie de spirit de aventură care avea sà-i prefacă 
foarte curînd într-un flagel al Europei, cum fuseseră mai înainte 
hunii. Ei i-au învăţat pe maghiari „acele tactici cu totul deose- 
bite și caracteristice, folosite din vremuri străvechi de An 
națiile turcice — huni, avari, turci, pecenegi, cumani — $i l e 
nimeni altcineva ... cavaleria ușoară folosind vechile tactici: 
fuga simulată, tirul din goana calului, garjele neasteptate insotite 
de urlete înspăimîntătoare ca de lupi" `. l 

Asemenea metode s-au dovedit de o eficacitate ucigătoare 
în secolele al IX-lea și al X-lea cînd năvălitorii prádalnici unguri 
au invadat Germania, Balcanii, Italia si chiar si Franta — in 
schimb nu au prea avut efect impotriva pecenegilor care E 
aceleaşi tactici și erau în stare să-ți dea fiori de spaimă cu urlete 
cel puțin la fel de înfiorătoare. "M 

Asadar, indirect, prin logica pliná de meandre ale istoriei, 
khazarii au jucat un rol important în înființarea statului ungar, 
cu toate că ei înșiși s-au risipit în ceață. Raţionind pe o linie E 
gîndire asemănătoare, Macartney a mers încă $i mai departe în su : 
Jinierea rolului decisiv jucat de transfuzia de singe adusá de kabari: 


Grosul națiunii maghiare, adevărații fino-ugrici agri- 
cultori relativ (dar nu chiar foarte) pașnici și AO AE dien 
stabilit sălașele în țara cu dealuri unduioase... să a sii i 
Dunării. Cimpia Alfóld a fost ocupată de neamu tate e 
kabarilor, adevárati turci, crescátori de vite, cá áreti a 
luptători, forța motrice si oastea națiunii. Acesta a ponds 
care în zilele lui Constantin încă se mai afla la loc reds 
ca „prima dintre hoardele maghiarilor : Dupá cit cre ies i 
ales această semintie a kabarilor ii prăda pe slavii i n: 
din stepá; tot ea a condus si campania impotriva bulgari or 
în anul 895; în mare măsură și vreme de mai bine de o juma- 
tate de veac, a fost teroarea unei jumătăţi din Europa. 


105 


Și totuși ungurii au izbutit să-și păstreze identitatea etnică. 
„Povara principală a celor șaizeci de ani de războaie agitate și 
necruțătoare a fost îndurată de kabari ale căror rînduri trebuie 
să fi fost groaznic subtiate. Între timp, adevărații maghiari 
trăind în pace relativă, și-au sporit rîndurile“ 3, De asemena, 
Pup perioada bilingvă, au izbutit să-și păstreze limba ugro- 
finică inițială, chiar așa cum se aflau între vecini germani și slavi — 
spre deosebire de bulgarii popositi la sud de Dunăre care si-au 
pierdut limba turanică originară, adoptând paleo-slava și ünpunhd 
şi slavizînd limba populației locale din Odrisia-Tracia (traca roma- 
nizată). 
| Dar influența kabară a continuat să se resimtă în Ungaria 
şi chiar după ce ungurii s-au separat de ei prin intermediul mün- 
filor Carpați, legăturile dintre khazari și maghiari nu au fost total 
retezate. După spusele lui Vasiliev 4%, în secolul al X-lea, ducele 
ungar Taksony a invitat un număr oarecare de khazari să se insta- 
leze pe domeniile lui. Nu e deloc improbabil ca printre acești 
imigranți să se fi numărat și destul de multi evrei khazari. De 
asemenea, putem presupune că atît kabarii, cit și imigranții 
ulteriori au adus cu ei o parte din renumitii lor meșteșugari care 

toag împărtăşit şi ungurilor artele lor (vezi mai sus, capitolul I, 
secțiunea 13). 

În cursul preluării noului lor sălaș permanent, maghiarii 
au trebuit să-i izgonească pe foștii dominatori temporari ai popu- 
latiei autohtone, moravii și bulgarii, care s-au deplasat către 
regiunile unde trăiesc si astăzi. Si ceilalți vecini slavi ai lor — sirbii 
și croații — se aflau deja mai mult sau mai puțin in situ. Așadar, 
ca rezultat al reacției in lant declanșată în indepártatii Ural — 
ghuzii alungindu-i pe pecenegi, aceștia alungindu-i pe maghiari 
acestia alungindu-i pe bulgari si moravi — harta Europei entrale: 
moderne începea să se contureze. Caleidoscopul în permanentă 


mişcare incepea să capete o formă mai mult sau mai puțin 
stabilă. "s 


106 


10 


Acum putem relua povestea ascensiunii neamului rhus de 
acolo de unde am lásat-o: anexarea fárá vársare de singe a Kievului 
de cátre oamenii lui Rurik, in jurul anului 862. Aceasta este si 
data aproximativă cînd au fost împinși maghiarii spre apus de 
pecenegi, lipsindu-i astfel pe khazari de apărare pe flancul apu- 
sean. Asta ar putea explica de ce a putut neamul rhus să pună 
așa de ușor stápinire pe Kiev. 

Dar slăbirea puterii militare a khazarilor i-a expus și pe bizan- 
tini la atacuri din. partea aceluiași neam rhus. Aproape de data 
cînd s-a instalat acesta la Kiev, corăbiile sale, coborînd pe Nipru, 
au traversat Marea Neagră și au atacat Constantinopolul. Bury 
a descris cu multă vervă acest eveniment: 


În luna iunie a anului 860 împăratul Bizanțului (Mihail III 
— n.a.), cu toate forțele sale, pornise în marș împotriva” 
sarazinilor. Probabil că ajunsese departe cînd a primit vestea 
uluitoare, care l-a adus înapoi la Constantinopol cit de iute 
a putut. O oaste rhusească traversase Pontul Euxin (Marea 
Neagră — n.a.) cu două sute de corăbii, intrase în Bosfor, 
jefuise mănăstirile și suburbiile de pe malurile acestuia și 
cotropise Insula Printilor. Locuitorii orașului erau total demo- 
ralizati de groaza neașteptată adusă de primejdia cea nouă 
si de propria lor neputinţă. Trupele (tagmata), care erau de 
obicei staționate în preajma orașului se aflau acum plecate 
departe cu împăratul... iar flota era absentă. Aducind pus- 
tiire si ruine în suburbii, barbarii se pregăteau să atace orașul. 
În cursul acestei crize... învățatul patriarh Fotie s-a dovedit 
la înălțime: a preluat el sarcina refacerii curajului concetă- 
tenilor săi... Ela fost în asentimentul tuturor cind.a insistat 
asupra situației nefiresti ca cetatea care era capitala impe- 
riului si „regina întregii lumi sau aproape, să fie batjocoritá 
de o ceátá de robi (sic — n.a.), o gloatá josnicá și barbară“. 
Însă populaţia a fost poate mai impresionată si în mai mare 
măsură consolată cînd a recurs el la magia ecleziastică folo- 
sită cu eficacitate în cursul asediilor anterioare.  Pretioase 
veşminte ale Maicii Domnului au fost purtate într-o pro- 
cesiune în jurul zidurilor cetăţii; și se credea că au fost si 
muiate în apa mării pentru a stirni o furtună. Nu s-a stirnit 
nici o furtună, dar foarte curînd neamul rhus a început să 


107 


bată în retragere și poate că prea puțini dintre cetățenii 
bucuroși de despresurare nu au pus ugurarea lor pe seama 
intervenţiei directe a reginei cerurilor. 41 


Ca un amănunt picant, mai putem adăuga că „învățatul 
patriarh“ Fotie, a cărui elocintá a mîntuit orașul imperial, nu 
era altul decit „mutra de khazar" care-l trimisese pe Sfîntul Chiril 
în misiunea sa de recrutare a prozelitilor. Cit despre retragerea 
neamului rhus, ea a fost pricinuită de întoarcerea pripită a armatei 
si flotei grecești; însă „mutra de khazar“ salvase moralul populaţiei 
în timpul chinuitoarei perioade de așteptare. 


Și Toynbee are de făcut comentarii interesante asupra acestui 
episod. În anul 860, scrie el, rhușii „au fost mai aproape ca oricînd 
de capturarea Constantinopolului" 42. Si el mai împărtășește si opinia 

„exprimată de mai multi istorici ruși, cum că atacul dat de flotila 

de pe Nipru a ramurii răsăritene a scandinavilor de-a curmezișul 
Mării Negre a fost coordonată cu atacul concomitent al unei 
flote occidentale a vikingilor, care se apropiau de Constantinopol 
peste Mediterana și prin Dardanele: 


Vasiliev şi Paszkievicz si Vernadsky sint inclinati să 
creadă că cele două expediţii navale care se uniseră astfel pe 
Marea de Marmara erau nu numai simultane, dar și concertate, 
si chiar încercau să ghicească identitatea plănuitorului care, 
după părerea lor, elaborase acest plan strategic pe scară 
mare. Ei sugerau că Rurik din Novgorod este unul și același 
cu Rorik din Iutlanda. 


Aceasta ne permite să apreciem statura adeversarului cu care 
trebuiau să se lupte khazarii. Nici diplomaţia bizantină nu a 
întirziat s-o aprecieze și să joace rolul dublu pe care părea să-l 
necesite situația: oscilația între război — cînd nu putea fi evitat— 
şi împăciuire, în speranța pioasă că în cele din urmă rușii vor 
fi convertiți la creștinism și aduși în turma de enoriași ai patriarha- 
tului răsăritean. Cit despre khazari, deocamdată ei reprezentau 
o achiziție de seamă și aveau să fie vinduti cu prima ocazie — 
onorabilă sau dimpotrivă — care li se oferea. 


108 


11 


În următoarele două sute de ani, relațiile rhuso-bizantine 
au alternat între conflicte armate si tratate de prietenie. S-au 
dus războaie în anii 860 (asediul Constantinopolului), 907, 941, 
944, 969—971; în anii 838-839, 861, 911, 945, 957, 971 s-au 
încheiat tratate. În privința conținutului acestor acorduri, mai 
mult sau puțin suspecte, ştim prea puțin, dar chiar și ceea ce 
ştim ne arată complexitatea surprinzătoare a jocului. Cîțiva ani 
mai tîrziu, după asediul Constantinopolului, patriarhul Fotie 
(tot el) a relatat că neamul rhus și-a trimis ambasadorii la Constan- 
tinopol si — după formula bizantină de stringere cu de-a sila a 
prozelitilor — „l-a implorat pe împărat să se boteze crestineste". 
Dupá cum comenteazá Bury: ,Nu putem sti care sau cite dintre 
aşezările rhusesti erau reprezentate de această solie, dar scopul 
trebuie să fi fost acela de a repara greșeala unui raid recent, poatei 
chiar de a obţine eliberarea prizonierilor. Cu siguranță cá unii 
rhuși au acceptat să adopte creștinismul ... dar sáminfa nu a 
căzut pe pămînt foarte roditor, căci timp de vreo 100 de ani 
nu mai auzim despre creștinismul rhușilor. Și totuşi, tratatul 
încheiat între anii 860 si 866 a avut probabil alte consecințe“ *4. 

Printre aceste consecințe s-a numărat și recrutarea mari- 
narilor scandinavi în flota bizantină — prin anul 902 erau vreo 
700. Un alt rezultat l-a constituit și celebra „gardă varegianá" — 
un corp de elită alcătuit din mercenari din neamul rhus și alte 
neamuri nordice, printre care și englezi. Prin tratatele din anii 
945 si 971, conducătorii rhușiai principatului Kievului și-au luat 
sarcina de a da împăratului bizantin trupe la cererea acestuia E, 
În zilele lui Constantin Porfirogenetul — adică pe la mijlocul 
secolului al X-lea — flotele neamului rhus constituiau o priveliște 
obişnuită în Bosfor; nu mai veneau să asedieze Constantinopolul, 
ci să-și vîndă mărfurile. Comerțul era reglementat cu meticulozitate 
(cu excepția cazurilor cînd interveneau ciocniri armate): conform 
Cronicii ruseşti, prin tratatele din anii 907 şi 911 se convenise 
ca vizitatorii din neamul rhus să intre în Constantinopol numai 
printr-o singură poartă, și nu mai mulți de 50 o dată, sub escortă 


+09 


oficială ; ca în timpul șederii lor în oraș să primească atitea grine 
cite le trebuiau, precum și alte provizii pe șase luni, în cote 
lunare: pîine, vin, carne, pește, fructe și tot ce le trebuia pentru 
scăldat (dacă cereau). Ca să se asigure că toate tranzacțiile se des- 
fășoară în condiții corespunzătoare și protocolare, traficul de valută 
la bursa neagră era pedepsit prin tăierea unei miini. Şi nu erau 
neglijate nici eforturile de recrutare a prozelitilor drept mijloc 
final de realizare a coexistentei paşnice ca rhușii, a căror putere 
era în creştere. 


Dar treburile nu au mers ușor. După cum spune Cronica 
rusească, când Oleg, regentul Kievului, a încheiat tratatul din 
911 cu bizantinii, „împărații Leon și Alexandru  (co-domnitori 
— n.a.), după ce au acceptat tributul și s-au legat reciproc prin 
jurámint, au sărutat crucea și i-au poftit pe Oleg și oamenii săi 
să facă și ei un jurámint asemănător. După credința neamului 
rhus, aceștia au jurat pe armele lor si pe zeul lor Perun, precum 
si pe Volos, zeul vitelor, și astfel au întărit înțelegerea“ 49, 


După aproape o jumătate de secol și după desfășurarea multor 
bătălii și încheierea multor tratate, victoria sfintei biserici părea 
apropiată: în anul 957 prințesa Olga a Kievului (văduva cneazului 
Igor) a fost botezată cu prilejul vizitei ei oficiale la Constantinopol 
(dacă nu cumva mai fusese botezată o dată, înainte de plecare — 
lucru iarăși controversat). 

Diferitele ospete și festivități în cinstea Olgăi sînt descrise 
în mare amănunt de Constantin Porfirogenetul în De caeremo- 
niis, deși nu ni se spune cum a reacționat doamna la desfășurarea 
jucăriilor mecanice din sala tronului imperial — asemănătoare 
cu Disneyland, căci cuprindea printre altele lei impáiati care sco- 
teau un răget mecanic înspăimîntător. (Alt oaspete distins, epis- 
copul Liutprand a notat că a putut să-și păstreze sîngele rece doar 
pentru că fusese prevenit în privința surprizelor care-i așteaptă 
pe vizitatori). Prilejul trebuie să fi dat mari bătăi de cap maestrului 
de ceremonii (însuși împăratul Constantin) întrucît nu numai 
că Olga era un suveran de sex feminin, dar aceluiași sex îi aparținea 
și suita ei princiară; diplomaţii și sfetnicii de neam bărbătesc, 


110 


în număr de 82, „mărșăluiau cit mai discret, gata să se estompeze, 
în urma delegaţiei rhusesti"* 17, 

Tocmai înaintea banchetului s-a produs un mic incident, 
simptomatic pentru fragilitatea relaţiilor rhuso-bizantine. Cînd 
au intrat doamnele ce alcătuiau curtea bizantină, ele s-au prosternat ` 
cu fata la pămînt dinaintea familiei imperiale, așa cum cerea 
protocolul. Olga a rămas în picioare, „dar s-a observat cu satis- 
factie, că și-a înclinat ușor, abia perceptibil, capul. A fost pusă 
la locul ei prin așezarea la o masă separată, ca și oaspeţii oficiali 
musulmani altădată“ 48. 

Cronica vusească ne oferă o versiune diferită a acestei vizite 
la cel mai înalt nivel, foarte frumos înflorită. Cind s-a pomenit 
de subiectul delicat al botezului, Olga i-a spus lui Constantin 
„că dacă doreşte s-o boteze, trebuie să îndeplinească taina chiar 
el; altfel ea nu vrea să primească botezul“. Împăratul s-a învoit 
şi l-a rugat pe patriarh s-o instruiască în ale credinței. 


Patriarhul a instruit-o în privința rugăciunilor și postu- 
rilor, cum să dea pomeni și cum să-și păstreze virtutea. Prin- 
tesa a dat din cap si, ca un burete care suge apa, așa l-a sor- 
bit cu nesat de pe buze învățăturile... iși 

După botez, împăratul a chemat-o pe, Olga și i-a adus 
la cunoștință că o vrea de soție. Însă Olga i-a răspuns: „Cum 
poti să te însori cu mine după ce singur m-ai botezat şi m-ai 
numit fiica ta? Printre creștini asta e nelegiuire, după cum 
trebuie să ştie și Măria Ta.“ Atunci împăratul i-a spus: „Olga, 
esti mai isteatá ca mine“. % 

Cînd s-a întors Olga la Kiev, Constantin — după cum ne 
spune cronica — „i-a trimis un răvaș in care-i spunea: Întrucât 
tiam făcut multe daruri, mi-ai fágáduit că la întoarcerea in Rhos 
îmi vei trimite multe daruri alcătuite din robi, ceară Și blănuri 
şi soldati care să mă ajute. Olga le-a răspuns solilor împăratului 
că dacă acesta vrea să petreacă în Poceaina tot atîta vreme cît 
a rămas ea pe Bosfor, o să-i împlinească rugămintea. $i cu aceste 


cuvinte i-a trimis înapoi pe soli“ 5°, 


* Nouă neamuri ale Olgăi, 20 de diplomați, 43 de consilieri comerciali, un 
preot, doi tălmaci, 6 slujitori ai diplomaților și interpretul personal al Olgăi. 


111 


„Această Olga-Helga trebuie să fi fost o amazoană scandinavă 
de-a dreptul impresionantă. După cum s-a mai pomenit, era văduva 
cneazului Igor, probabil fiul lui Rurik, pe care Cronica rusească 
îl descrie drept un domnitor lacom, prost și sadic. În anul 941, 
atacase Bizanțul cu o flotă uriașă si dintre prinșii pe care i-au 
luat, pe unii i-au măcelărit, pe alții i-au atirnat în copaci drept 
ținte pentru săgeți, iar pe alții, după ce i-au legat cu mîinile la 
spate, i-au chinuit bătîndu-le piroane prin cap. Și multe biserici 
sfinte le-au dat ei pradă flăcărilor ... “51, În cele din urmă au 
fost învinși de flota bizantină care vărsa foc grecesc prin tuburile 
montate la prora corábiilor: „Văzînd flăcările, rhugii s-au aruncat 
în apă, dar cei ce au scăpat cu viață s-au întors acasă (unde) au 
povestit că grecii stápinesc fulgerele din cer și că le-au dat foc 
vársindu-le ca balaurii încît neamul rhus n-a putut să-i supună“ *. 

Acest episod a fost urmat de un alt tratat de prietenie încheiat 
peste patru ani. Ca naţiune predominant maritimă, neamul rhus 
a fost încă și mai impresionat de focul grecesc decît altele care 
atacaseră Bizanțul, iar „fulgerele din cer“ au constituit un argu- 
ment puternic în favoarea bisericii grecești. Și totuși neamul 
rhus nu era încă gata pentru convertire. 

Cind Igor a fost ucis in anul 945 de derevlieni (un neam slav 
de la care storcea un haraci mult prea mare), váduva sa, Olga, 
a ajuns regentă a Kievului. Ea și-a început domnia răzbunîn du-se 

în patru feluri pe derevlieni: mai întîi i-a îngropat de vii pe solii 
derevlieni veniți să ceară pace; apoi dregători ai acestora veniți 
într-o delegație au fost închiși într-o baie și arși de vii; a mai 
urmat încă un masacru și în cele din urmă cel mai mare oraș 
al derevlienilor a fost ars pînă în temelii. Pofta de sînge a Olgăi 
pare să fi fost cu adevărat nestinsă pînă la botez. De la această 
dată înainte, ne informează Cromica, a ajuns ,inainte-mergátoarea, 


* Toynbee nu sováie să numească, această faimoasă armă, secretă, a grecilor! 
»napalm". Era o substanță a cărei compoziție nu se cunoaște, poate un fel de vase- 
lină obținută prin distilare fracționată, care se aprindea' spontan în contact cw 
apa și nu putea fi stinsă cu apă. 


112 


Rusiei creştine, așa cum răsăritul vestește soarele, iar zorile prenes 
tesc ziua. Căci strălucea ca luna noaptea si scinteia printre adn 
dinciogi ca un mărgăritar in noroi.“ La Vremea respectivă a fost 
canonizată ca prim sfint rus al bisericii ortodoxe. 


12 


Si totuși, în ciuda faptului că s-a făcut atita zarvă în bs 
botezului Olgái si a vizitei ei oficiale la Constantin, nu acesta 
a fost ultimul cuvint in dialogul furtunos dintre biserica Se 
și ruși. Sveatoslav, fiul Olgăi, a revenit la păginism, n-a Me 
să asculte de rugámintile mamei sale, „şi-a strîns 9 oaste prs i 
viteazá şi págind ușor ca un leopard a pornit multe bes ct 

printre ele unul impotriva khazarilor, iar altul impoiriva izantin 
lor. Abia în anul 988, în cursul domniei fiului său, Sfintul sari 

a adoptat, pe deplin, dinastia conducătoare din Rusia cre inf: 
bisericii ortodoxe greceşti — cam în aceeaşi vreme eH ku 
polonezii si scandinavii, inclusiv indepártatii islandeză, i di 
convertiți de biserica romano-catolică. Așa incepeau di Con a 
în linii mari prelungitele dezbinări religioase 1n lume ; iar în je in 
acestui proces, khazarii evrei deveneau un anacronism. l pro- 
pierea crescîndă dintre Constantinopol şi eN, cu toate AA 
tăţile pe care le-a cunoscut, a determinat scăderea des a cf 
tantei Itilului; iar prezenţa. khazarilor de-a curmezi$ i ges r 
comerciale dintre neamul rhus și Bizanț, ile e soda ge e re ei 
a unei vámi de zece la sutá din fluxul crescind de mărfuri a a 
să supere atît pe vistiernicii bizantini, cît și pe negustorii războinici 
i rușilor. : 
T poe pentru schimbarea atitudinii ies la 
de foștii lor aliați a fost predarea Chersonului catre DE map 
de secole bizantinii și khazarii se tot certaseră și uneori € pau 
şi încăieraseră pentru a stăpini acest important port din Crimeea; 
dar cînd l-a ocupat Vladimir în anul 987, bizantinii nici măcar 


113 


n-au protestat, căci, așa cum explică Bury, „nu era o jertfă prea 
mare în schimbul păcii și prieteniei perpetui cu statul rusesc 
pe cale de a deveni o mare putere“ 9), 
J Se prea poate ca jertfirea Chersonului să fi fost justificată ; 
în schimb jerfirea alianței cu khazarii s-a dovedit in cele din urmă 
a fi un act de miopie politică. 


IV. PRĂBUȘIREA 


Discutind relaţiile rhuso-bizantine în secolele al IX-lea și al 
X-lea, am avut posibilitatea să citez pe larg din două izvoare amă- 
nuntite: De administrando imperii a lui Constantin Porfirogenetul si 
Cronica rusească timpurie. Dar în privinţa confruntării dintre rhuși 
$i khazari în aceeași perioadă — problemă asupra căreia ne aplecám 
acum — nu avem izvoare comparabile ; arhivele de la Itil, dacă au 
existat vreodată, au zburat în cele patru vinturi, și pentru istoria 
ultimei sute de ani ai Imperiului khazar trebuie să ne bizuim din 
nou doar pe aluziile întimplătoare și referirile disparate găsite în 
diverse cronici și geografii arăbești. 

Perioada în chestiune seîntinde de pe la anul 862 (cind au 
ocupat rușii Kievul) pînă pe la 965 (cînd Sveatoslav a distrus Itilul). 
După pierderea Kievului și retragerea maghiarilor în Ungaria, 
fostele dependințe apusene ale Imperiului khazar (cu excepția 
unor părți din Crimeea) nu mai erau sub controlul Kaganului; iar 
prințul Kievului a putut fără nici o opreliște să se adreseze tribu- 
rilor slave din bazinul Niprului cu strigătul: „Nu le plătiți nimic 
khazarilor!“ 1 

Foarte probabil khazarii s-au arătat dispuși să accepte pier- 
derea hegemoniei lor în apus, dar în același timp se produceau 
din ce în ce mai multe încălcări ale păcii și teritoriilor de către 
neamul rhus în răsărit, în jos pe Volga și în regiunile din jurul 
Mării Caspice. Aceste ţinuturi musulmane care se învecinau cu 
jumătatea sudică a „Mării khazarilor" — Azerbaidjanul, Jilanul, 
Sirvanul, Tabaristanul si Jurjanul — reprezentau niște ținte 
foarte ispititoare pentru flotele vikingilor, atit in vederea prădă- 


115 


ciunilor, cit şi ca puncte comerciale pentru negotul cu Califatul 
musulman. Dar zona de apropiere de Caspica, dincolo de Itil si 
prin Delta Volgii era controlatá de khazari, asa cum fusese si zona 
din preajma Mării Negre pe vremea cînd khazarii încă mai stă- 
pineau Kievul. Şi această idee de „a controla“ însemna că neamul 
rhus trebuia să ceară permisiune pentru trecerea fiecărei flotile 
și să plătească o vamă de zece la sută — ceea ce le afecta deopo- 
trivă mindria și buzunarul. 

Cităva vreme a existat un modus vivendi precar. Flotilele 
neamului rhus plăteau taxele vamale, intrau în „Marea khaza- 
rilor“ si făceau negof cu neamurile înconjurătoare. Dar, după 
cum am văzut, adeseori negoful era sinonim cu jaful. Cîndva între 
anii 864 și 8842 o expediție a neamului rhus a atacat portul Abas- 
kun din Tabaristan. A fost înfrîntă, dar în 910 neamul rhus a revenit 
a jefuit orașul și zonele învecinate și a luat cu sine multi prizonieri 
musulmani ca sí-i vindá ca robi. Pentru khazari aceastá situatie 
trebuie să fi fost deosebit de stinjenitoare, date fiind relaţiile 
lor prietenești cu Califatul, precum și prezența în armata lor 
permanentă a unui regiment de elită alcătuit din mercenari 
musulmani. Trei ani mai tirziu —în 913 — conflictele au cul- 
minat printr-o confruntare armată care s-a sfirșit într-o baie de singe. 

Acest incident major — deja pomenit în treacăt — (capitolul 
MI, secțiunea 3) a fost descris în amănunt de Masudi, pe cînd Cro- 
mica rusească îl trece sub tăcere. Masudi ne spune: „cîndva după 
anul 300 de la Mahomed (circa 912—913—n.a.) o flotă a neamului 
rhus alcătuită din 500 de corăbii, fiecare cu cîte o sută de oameni“ 
se apropia de teritoriul khazarilor: 


Cînd corăbiile neamului rhus au ajuns la khazarii așezați 
pentru luptă la gura strimtorii... conducătorii corăbiilor au 
trimis o scrisoare regelui khazar, rugindu-l să le dea voie 
să treacă prin fara lui si să coboare pe riul lui pentru a putea 
intra in Marea khazarilor... iar ei se legau să-i dea jumă- 
tate din ce ar fi putut lua ei drept pradá de la popoarele de 
pe malul mării. Él s-a invoit și ei... au coborit pe riu piná 
la orasul Itil si trecind prin el au ieșit prin gurile riului, unde 
se varsă el in Marea khazară. De la Itil pînă la vársare, riul 
e foarte mare si are apă din belșug. Corăbiile s-au răspîndit pe 


146 


toată marea. Cetele prădalnice s-au îndreptat împotriva 
Jilanului, Jurjanului, Tabaristanului, Abaskunului pe coasta. 
Jurjanului, spre tara țițeiului (Baku — n.a.) și regiunea Azer- 
baidjanului... Neamul rhus a vărsat singe, a măcelărit femei 
şi copii, a luat pradă, a jefuit și a ars totul în toate părțile... 2 


Au prădat chiar și orașul Ardabil— la trei zile de mers în: 
interiorul țării. Cînd populația și-a revenit după șocul initiab 
si a pus mîna pe arme, neamul rhus a aplicat strategia sa clasică, 
s-a retras de pe coastă pe insulele de lingă Baku. Localnicii, folo- 
sind luntri și corăbii comerciale au încercat să-i disloce de acolo: 


Dar neamul rhus s-a năpustit asupra lor și mii de musul- 
mani au fost uciși ori înecați. Rhusul a rămas multe luni pe 
marea aceasta... După ce a strins destulă pradă si s-a plic- 
tisit de ceea ce făcea, a pornit către gura riului khazarilor, 
vestindu-l pe craiul acestora si trimițindu-i pradă bogată, 
după cum făgăduise si ceruse craiul... Arsiyahii (mercenarii 
musulmani din armata khazarilor — n.a.) și alți musulmani 
care tráiau in Khazaria au aflat ce este cu rhusul si i-au spus 
craiului khazarilor: Lasă-ne pe noi să ne ráfuim cu oamenii 
ăştia. Ei au năvălit in țările musulmanilor, frații nostri, au. 
vărsat sînge și au robit femeile și copiii. Iar craiul n-a putut 
să le stea împotrivă. Așadar a trimis după căpeteniile neamului 
rhus si le-a dat de veste despre hotărirea musulmanilor de 
a se lupta cu ei. 

Musulmanii (din Khazaria — n.a.) s-au adunat și au ieșit 
să găsească corăbiile neamului rhus, pornind în jos spre văr- 
sarea riului (pe uscat, de la Itil către gura Volgii — n.a.). 
Cînd cele două ostiri au dat cu ochii una de alta, cei din neamut 
rhus s-au dat jos de pe corăbii și s-au pus în rinduialá de bătă- 
lie împotriva musulmanilor, care erau însoțiți şi de mulţi 
creștini ce locuiau la Itil, aşa că erau cam vreo 15 000 de oa- 
meni, cu cai și toate cele trebuincioase luptei. Si s-au luptat 
trei zile. Dumnezeu a fost de partea musulmanilor. Război- . 
nicii neamului rhus au fost trecuţi prin foc şi sabie. Unii 
au fost uciși, alții au fost înecaţi. Dintre cei uciși de musul- 
mani pe malurile rîului khazar au fost numărați vreo: 
30.000... 2 l 


Cinci mii de oameni din neamul rhus au scăpat, dar și aceştia: 
au fost uciși mai apoi de burtași și bulgari. 


117 


Aceasta este relatarea lui Masudi asupra acestei dezastruoase 
incursiuni a neamului rhus în zona Mării Caspice în anii 912—913. 
Fireşte că nu este nepărtinitoare. Conducătorul khazar apare ca 
un ticălos cu două fete care mai întii este complicele pasiv al 
jefuitorilor din neamul rhus, iar apoi incuviinteazá atacul impo- 
triva lor, dar totodată îi informează despre ambuscada pe care 
le-o pregătesc „musulmanii“ de sub propria lui comandă. Chiar 
și despre bulgari, Masudi spune că „sînt musulmani“ — deși 
Ibn Fadlan, care i-a vizitat pe bulgari zece ani mai tîrziu, arată 
că erau încă departe de convertire. Dar cu toate că este intens 
influențată de prejudecăţi religioase, relatarea lui Masudi ne 
oferă posibilitatea de a întrezări dilema — sau dilemele — cu 
care trebuiau să dea piept conducătorii khazarilor. Se prea poate 
să nu-i fi îngrijorat peste măsură nenorocirile suferite de populația 
de pe țărmurile Caspicii: epoca nu era deosebit de sensibilă ori 
sentimentală. Dar dacă prădalnicul neam rhus, după ce a pus 
stăpinire pe Kiev și pe Nipru ar fi fost să-și stabilească un cap 
de pod pe Volga? Mai mult decit atît, un nou raid rhus în Caspica 
ar fi putut atrage minia Califatului — nu asupra neamului rhus, 
la care nu putea ajunge, ci asupra khazarilor nevinovați — sau, 
mă rog, aproape nevinovați. 

Relaţiile cu Califatul erau pașnice și totuși destul de fragile, 
după cum arată un incident relatat de Ibn Fadlan. Raidul rhus 
descris de Masudi s-a petrecut in 912—913; misiunea lui Ibn 
Fadlan la bulgari a avut loc in 921—922. Iată cum relatează el 
incidentul în chestiune 3: 


Musulmanii din acest oraș (Itil — n.a.) au o moschee ca 
o catedrală unde se roagă și ascultă vinerile slujba. Moscheea 
are un minaret înalt și mai multi muezini (crainici sau dascăli 
care cheamă din minaret la rugăciune — n.a.). Cind regele 
khazarilor a fost informat în anul de la Mahomed 310 (anul 922 
— n.a.) că musulmanii au distrus sinagoga aflată la Dar 
al-Babunaj (loc neindentificat de pe teritoriul musulman — 
n.a.) a dat porunci să se distrugă minaretul și să fie uciși 
muezinii. Și el a spus: „Dacă nu m-aș fi temut că musulmanii 
ar distruge toate sinagogile din fara islamului, fără să mai 
lase piatră peste piatră din ele, as fi dárimat și moscheea.“ 


118 


Episodul constituie o probă a echilibrului delicat și a simțului 
fin referitor la strategia represaliilor reciproce și la pericolele pe 
care le-ar fi implicat extinderea acestora. De asemenea ne mai 
arată încă o dată că stápinitorii khazarilor se simțeau afectiv răs- 
punzători de soarta evreilor din alte părți ale lumii. 


2 


Relatarea lui Masudi cu privire la incursiunea neamului 
rhus în Marea Caspică în anii 912—913 se încheie cu următoarele 
cuvinte: „Neamul rhus nu a mai repetat de atunci încoace lucruri 
ca cele pe care le-am zugrăvit aici“. Coincidenta face ca Masudi 
să fi scris aceste rînduri exact în anul 943 cînd neamul rhus și-a 
repetat incursiunea în Caspica, cu ajutorul unei flote încă și mai 
numeroase; dar Masudi nu avusese cum să prindă de veste despre 
acest lucru. Vreme de treizeci de ani, după dezastrul din 913, 
neamul rhus lăsase în pace această parte a lumii; acum în mod 
evident se simtise din nou în stare să-și reia încercările; E este 
poate semnificativ faptul că încercarea aceasta a coincis — la 
un interval de un an sau doi — cu expediția împotriva bizantinilor, 
condusă de bătăiosul Igor și nimicită de focul grecesc al acestora. 

În cursul acestei noi invazii, neamul rhus a pus piciorul 
și şi-a făcut un cap de pod în zona Caspică, în orașul Barda, şi a 
izbutit să și-l menţină un an întreg. Dar in cele din urmă în tabăra 
rhusă a izbucnit o molimă si azerbaidjanii au reușit să-i pună pe 
fugă pe supraviețuitori. De data aceasta izvoarele arăbeşti nu mai 
pomenesc nimic de vreo participare a khazarilor la prădăciuni — 
si nici la lupte. Pomeneste în schimb regele Iosif — în scrisoarea 
sa către Hasdai, cîțiva ani mai tîrziu: „Păzesc gurile riului si 2 
îngădui neamului rhus care vine cu corăbiile sale să năvălească 
în tara arabilor... port războaie împotriva lui *. 


* În așa-zisa „Versiune lungă“ a aceleiași scrisori Es cf. anexa III — mai 
există o frază care se prea poate să fi fost, eventual, adăugată de un copist: „Dacă-i 
lăsam măcar un ceas, ar fi fost în stare să nimicească toată tara arabilor pînă 
la Bagdad..." Întrucît neamul rhus a bintuit in zona Caspicii nu un ceas, e un 
an întreg, lauda pare cam goală de conținut — şi totuşi nu cine știe ce, dacă 
socotim cá ea se referea mai puțin la trecut cit la viitor. 


119 


Indiferent dacă de data aceasta armata khazarilor a participat 
sau nu la lupte, oricum rămîne realitatea că peste cîțiva ani 
«i au hotărît să le refuze rușilor accesul la „Marea khazară“ 
şi că din 940 înainte, nu mai auzim de cotropiri în zona Caspicii 
întreprinse de neamul rhus. 

Această decizie crucială, după toate probabilitățile motivată 
«de presiunile exercitate, din interior, de comunitatea musulmană 
din mijlocul lor, i-a amestecat pe khazari în „războaie grele“ 
cu neamul rhus. Dar alte dovezi în această privință, în afară de 
afirmaţia din scrisoarea regelui Iosif nu mai avem. Se prea poate 
ca de fapt să fi fost vorba mai mult de niște încăierări — afară 
«doar de o campanie importantă în anul 965, pomenită în Cromi- 
ca rusească timpurie, și care a dus la destrămarea Imperiului khazar. 


3 


Campania a fost condusă de prinţul Sveatoslav de Kiev, fiu al 
lui Igor și al Olgăi. Am auzit deja că „pășea ușor ca un leopard“ 
și că „a purtat multe războaie“ — de fapt și-a petrecut cea mai 
"are parte a domniei conducînd campanii. În ciuda rugámintilor 
meîncetate ale mamei sale, a refuzat să se lase botezat, „pentru 
a nu se face de ris printre supușii săi“. Cronica rusească ne mai 
:spune cá: ,Plecind în războaie nu ducea cu el nici căruțe, nici 
mnelte pentru gătit si nu fierbea carnea, ci tăia figii de carne 
„de cal, vinat sau vacă și le mînca după ce le frigea pe cărbuni. 
Nici cort nu avea, ci întindea sub el cerga calului și-și asternea 
«drept pernă şaua; la fel făcea si restul alaiului său.“ 4 Cînd își 
„ataca duşmanul, îi era scîrbă s-o facă pe furiș, ci dimpotrivă. tri- 
mitea înainte crainici care vesteau: „Acum mă năpustesc asupra 
voastră“, 

Cronicarul nu consacră decît vreo cîteva rînduri campaniei 
împotriva khazarilor, pe tonul laconic pe care-l adoptă de obicei 
ün descrierea conflictelor armate: 


Sveatoslav s-a dus pe Oka si pe Volga si, infruntindu-se 
cu viaticienii (un trib slav ce sălășluia la sud de Moscova de 
azi — n.a.), i-a întrebat cui plătesc haraci. Ei au zis că plă- 


120 


tesc khazarilor cite un argint de fiecare plug pe care-l au. e 
Cînd aceștia (khazarii — n.a.) au aflat de apropierea lui, au 
ieşit să-l intimpine cu prințul lor, Kaganul, în frunte, și arma- 
tele s-au incáierat. Cind a avut loc astfel lupta, Sveatoslav 
i-a învins pe khazari și le-a cuprins cetatea Biela Vieja. 


Acum Biela Vieja —Castelul Alb — era numele slav al 
cetății Sarkel, renumita fortăreață de pe. Don a khazarilor ; dar 
trebuie sá remarcám cá in Cronica ruseascá nu se pomeneste nicáieri 
de distrugerea Itilului, capitala khazarilor — lucru la care vom 
mal reveni. 

Apoi Cronica relateazá cá Sveatoslav ,i-a mai supus pe iasieni 
şi karugieni" (osetii si cirkazienii — n.a.), i-a învins pe bulgarii 
de pe Dunăre, a fost infrint de bizantini, iar în drumul sáu de 
înapoiere către Kiev a fost ucis de o hoardá de pecenegi: „I-au 
tăiat capul și au făcut un potir din feasta lui, au poleit-o cu aur 
și au băut din ea" 5. 

Mai multi istorici au privit această victorie a lui Sveatoslav 
drept sfîrșitul Khazariei — ceea ce, dupăcum se va vedea este 
evident greșit, judecînd după dovezile pe care le avem. Distrugerea 
Sarkelului în 965 a însemnat sfîrșitul Imperiului khazar, nu al 
statului khazarilor — după cum anul 1918 a marcat căderea 
Imperiului austro-ungar, dar nu sfirșitul Austriei ca națiune. 
Ampla stăpinire a khazarilor asupra triburilor slave care, 
după cum am văzut, se întindea pînă în vecinătatea Moscovei — 
se încheiase fără doar și poate; dar inima țării khazarilor, între 
Caucaz, Don și Volga rămăsese intactă. Căile de apropiere de Marea 
Caspică rămăseseră închise pentru neamul rhus și nu mai avem 
nici o veste despre vreo nouă încercare a acestuia de a-și croi 
drum într-acolo cu forța. După cum observă și subliniază și 
Toynbee: „Neamul rhus a izbutit să distrugă imperiul de stepă 
al khazarilor, dar singurul teritoriu khazar pe care l-a cucerit 
a fost Tmutarakan din peninsula Taman (vizavi de Crimeea — n.a.) 
şi încă si această cucerire a fost efemeră ... Abia pe la mijlocul 
secolului al XVI-lea au reușit moscoviţii să cucerească permanent 
pentru Rusia rîul Volga ... pină la vărsarea lui în Marea Caspicá"?. 


121 


e 4 


Dupá moartea lui Sveatoslav a izbucnit un rázboi civil intre 
fii săi, dintre care cel mai tînăr, Vladimir, a ieşit biruitor Págin 
S : 


și el la început, ca și tatăl său, dar si el, ca si bunica sa Olga 


sfirsind ca un păcătos pocăit, a acceptat botezul si a fost în cele 
din urmă canonizat. Si totuși, după cît se pare, în tinereţea lui, 
Sfîntul Vladimir a urmat deviza Sfîntului Augustin: Dámi 
Doamne virtutea, dar nu chiar acum“. Cronica rusească se arată 
destul de severă în această privință. 


Acum pe Vladimir l-a năpădit pofta de femei. Avea 
300 de ibovnice la Vișgorod, 300 la Belgorod şi 200 la Beres- 
tovo. Era nesátios in stricăciunea lui. Ba chiar rușina femei 
măritate și siluia fete tinere, căci era stricat ca Solomon. 
Așa se zice că Solomon avea șapte sute de neveste si trei sute 
de ibovnice. Era înțelept și totuși pînă la urmă s-a dus de 
ripá. Dar Vladimir, cu toate că a umblat pe căi greşite la 
început, în cele din urmă și-a găsit mintuirea. Mare este Dom- 
nul nostru și mare e puterea lui, iar înţelepciunea lui e fără 
de sfîrșit.” 


Botezul Olgăi, în jurul anului 957 nu a avut prea mult efect, 
nici măcar asupra propriului ei fiu. În schimb botezul lui Vladimir, 
în anul 989, a constituit un eveniment major care a exercitat o 
influență durabilă asupra istoriei omenirii. 

Fusese precedat de o serie de manevre diplomatice si de 
discuţii teologice cu reprezentanții celor patru religii principale 
— ceea ce ne oferă un fel de imagine în oglindă a dezbaterilor 
dinaintea convertirii khazarilor la iudaism. Într-adevăr, Cronica 
rusească timpurie, prin felul cum prezintă aceste dispute teologice, 
ne amintește neîncetat de relatările ebraice și arabe despre sfatul 
inteleptilor ținut pe vremuri de regele Bulan — doar rezultatul 
este diferit. 

De data asta s-au înfruntat patru înţelepţi in loc de trei — 
întrucît schisma dintre biserica grecească si cea romano-catolică 
era deja un fapt împlinit în secolul al X-lea (cu toate că s-a ofi- 
cializat abia în cel următor). 


122 


Cronica rusească, ocupindu-se de convertirea lui Vladimir, 
pomenește mai întîi o biruintá a acestuia asupra bulgarilor de 
pe Volga, urmată de încheierea unui tratat de prietenie. „Bulgarii 
au spus: “Fie ca pacea să domnească între noi pînă cînd va ajunge 
bolovanul să plutească pe ape, iar paiul să se scufunde.“ Vladimir 
s-a întors la Kiev, iar bulgarii au trimis o misiune religioasă 
musulmană pentru convertirea lui. I-au descris bucuriile raiului 
în care fiecărui bărbat i se vor da cîte șaptezeci de femei frumoase. 
Vladimir îi ascultă „aprobindu-i“, dar cînd veni vorba să se 
abţină de la carne de porc si de la vin se împotrivi: „Băutura, 
zise el, este bucuria neamului rhus. Fără plăcerea asta nu putem 
trái" 8, 

Apoi veni la rînd o delegaţie de nemți romano-catolici, adepti 
ai ritului latin. Nici ei nu avură mai mult succes cînd — ca una 
dintre cerinţele crezului lor — ridicară problema postului pe mă- 
sura puterilor omului; cronica spune: „Atunci Vladimir răspunse: 
“Plecaţi de-aici; părinţii nostri nu au împărtășit o asemenea 
dogmá'" ?. l 

Cea de a treia misiune era alcătuită din evrei khazari. Ei 
o pățiră cel mai rău. Vladimir îi întrebă de ce nu mai stăpinesc 
Ierusalimul. Cronica spune: „Ei răspunseră: “Dumnezeu s-a mini- 
at pe strămoșii noștri si ne-a împrăștiat printre arieni din pricina 
păcatelor noastre’. Atunci prințul îi întreabă: “Cum puteți nădăj- 
dui să-i învățați pe alţii cînd voi înșivă sinteti ráspinditi și imprás- 
tiati chiar de mîna Domnului? Vă așteptați ca și noi să impár- 
tășim aceeași soartă de bună voie?“ 

Cel de al patrulea și ultimul misionar era un cărturar trimis 
de grecii din Bizanţ. El începe printr-o izbucnire de minie impo- 
triva musulmanilor, care sînt ,blestemati mai rău ca toti oamenii, 
ca Sodoma și Gomora, asupra cărora Atotputernicul a lăsat să 
se prăvale pietre arzînde și pe care le-a îngropat și le-a înecat. 

... Căci ei isi umezesc excrementele și-și toarnă udul în gură 
şi-şi udă bărbile cu el, amintindu-l pe Mahomed... Auzind 
aceste spuse, Vladimir scuipă pe jos strigind: “Ăsta e un lucru 
de rușine!“ 10, 


123 


Apoi cărturarul bizantin îi acuză pe evrei că l-au răstignit 
pe Dumnezeu, iar pe romano-catolici — în termeni mult mai 
blinzi — cá au „răstălmăcit datinile“. După aceste preliminarii 
el se lansează într-o lungă expunere a Vechiului și Noului Testa- 
ment, începînd cu facerea lumii. Dar la sfîrșit Vladimir pare să 
fie doar pe jumătate convins, căci strîns cu ușa să se boteze, 
el răspunde: „Am să mai aştept puțin“. După aceea își trimite 
proprii săi soli, „zece bărbaţi înţelepţi și de treabă“, în diverse 
țări pentru a băga de seamă cum se practică religia pe acolo. 
La timpul potrivit această comisie de anchetă îi face un raport 
în care îi spune că serviciul religios bizantin este „mai corect 
și mai frumos decit ceremoniile altor naţiuni, atît de frumos 
încît nici nu știam dacă sîntem în cer sau pe pămînt“, 

Și totuși Vladimir mai șovăie încă, si Cronica continuă cu 
un non-seqwitur (corolar nejustificat de premise, n.t.): 

„După trecerea unui an, prin 988, Vladimir porni cu o oaste 
impotriva Chersonului, cetate grecească ... “ 11. (Ne amintim că 
bizantinii și khazarii își disputaseră multă vreme controlul asupra 
acestui important port din Crimeea.) Bravii chersonezi refuzară 
să se predea. Trupele lui Vladimir construiră fortificații împotriva 
zidurilor orașului, dar chersonezii „săpară un tunel pe sub zidul 
cetății, adunará pămîntul săpat și-l duseră înăuntrul zidurilor 
unde făcură un morman înalt“. Atunci un trădător aruncă o 
săgeată în tabăra neamului rhus, cu următorul mesaj: „Îndă- 
rătul vostru înspre răsărit sînt niște izvoare din care curge 
apa pe ţevi. Săpaţi si tăiaţi-le“. Cînd primi Vladimir aceste 
informaţii, ridică ochii la cer și făcu jurămînt că dacă i se 
împlineşte speranța o să se boteze 12. 

Într-adevăr izbuti să taie conducta de apă a cetăţii Cherson, 
care se predă. Drept care Vladimir, uitîndu-și pare-se jurămîntul, 
trimise mesaje împăraților Vasile și Constantin (pe atunci împăr- 
teau tronul — n.a.) spunindu-le: „Uitaţi-vă, am cuprins cetatea 
aceasta vestită. Am auzit că aveți o soră nemăritată. Dacă nu 
mi-o dați mie de nevastă am să fac și cu cetatea voastră ce 
am făcut cu Chersonul". 


124 


Împărații îi ráspunserá: „Dacă ești botezat o vei avea de 
soţie, vei moşteni Împărăţia Cerurilor și vei fi părtaş al credinței 
noastre“. 

Şi așa s-a întîmplat. În cele din urmă Vladimir acceptă 
botezul si se însură cu prințesa bizantină Ana. Cifiva ani mai 
tîrziu religia creștină grecească deveni credința oficială nu numai 
a conducătorilor rușilor, ci și a poporului, și din anul 1037, 
biserica rusească a fost tutelată de Patriarhul din. Constantinopol. 


5 


Era un triumf remarcabil al diplomaţiei bizantine. Vernadsky 
îl numeşte „una dintre acele întorsături bruște care fac atit de 
fascinant studiul istoriei ... gi este interesant să facem speculații 
referitoare la cursul pe care l-ar fi putut lua istoria dacă cnezii 
ruşi ... ar fi adoptat vreuna dintre aceste două credințe (iudais- 
mul sau islamismul — n.a.) în locul creștinismului ... Accep- 
tarea uneia. sau alteia dintre aceste credințe ar fi determinat cu 
siguranță viitoarea dezvoltare culturală și politică a Rusiei. 
Acceptarea islamismului ar fi atras Rusia în sfera culturii ara- 
be — adică în cea a culturii egiptene-asiatice. Acceptarea credinței 
romano-catolice de la germani ar fi prefăcut Rusia într-o ţară 
de cultură latină sau europeană. În schimb, acceptarea fie a 
iudaismului, fie a creştinismului ortodox, i-a asigurat Rusiei 
independența culturală atît față de Europa, cît și faţă de Asia“ £, 

Însă ruşii aveau nevoie de aliați în mult mai mare măsură 
decit de independenţă, iar Imperiul roman de Răsărit, oricît de 
corupt va fi fost, rămînea totuși un aliat mult mai de dorit din 
punctul de vedere al puterii, culturii şi comerțului, decit Imperiul 
khazarilor pe cale de a se prăbuși. Și iarăși nu trebuie să subes- 
timám rolul jucat de diplomaţia bizantină în determinarea hotă- 
ririi pe care o pregătise vreme de mai bine de un secol. Relatarea 
naivă din Cronica rusească referitoare la jocul aminárilor practicat 
de Vladimir nu ne dă nici un fel de cheie a manevrelor diplomatice 
si a tocmelilor invergunate care trebuie să fi precedat -acceptarea 
botezului de către el — şi de fapt, prin aceasta, a tutelei bizantine 


125 


asupra lui si asupra poporului sáu. Chersonul era în mod evident 
parte integrantă a acestui pret si la fel si mariajul cu prințesa 
Ana făcut din motive dinastice. Dar partea cea mai însemnată 
a învoielii o constituia sfirșitul alianței bizantino-khazare împo- 
triva neamului rhus și înlocuirea ei printr-o alianță rhuso-bizantină 
împotriva khazarilor. Citiva ani mai tirziu, in 1016, o armată 
unită a bizantinilor și rhugilor a cotropit Khazaria, i-a infrint con- 
ducătorul și a „supus țara“. (Vezi mai jos, capitolul IV, secti- 
unea 8.) 

ŞI totuşi, răcirea în atitudinea față de khazari începuse deja, 
după cum am mai văzut, în zilele lui Constantin Porfirogenetul, 
cu cincizeci de ani înaintea convertirii lui Vladimir. Ne amintim 
de meditaţiile vagi ale lui Constantin referitoare la „felul cum 
trebuie purtat războiul asupra Khazariei și de către cine“. Pasajul 
citat anterior (II, 7) continuă: 


Dacă nu păstrează căpetenia Alaniei pacea cu khazarii, 
ci socoate prietenia cu împăratul romanilor mai de pret pen- 
tru el, atunci, în cazul cînd khazarii nu vor să-și păstreze prie- 
tenia și pacea cu împăratul, alanul le poate face mult rău. 
EI le poate întinde capcane pe drumuri și-i poate ataca în timp 
ce ei sint nepregátiti de luptă, în drum spre Sarkel și spre 
„cele nouă ținuturi“ si spre Cherson... Bulgaria neagră 
(bulgarii de pe Volga — n.a.) poate și ea să poarte război împo- 
triva khazarilor. 14 


După ce reproduce acest pasaj, Toynbee face următorul 
comentariu destul de înduioșător: 


Dacă acest pasaj din manualul lui Constantin Porfiro- 
genetul pentru comportarea guvernului Imperiului roman de 
Răsărit în materie de relaţii externe ar fi căzut vreodată în 
mîinile Kagânului khazar si a miniștrilor săi, aceștia ar fi fost 
indignati. Ar fi arătat cá în zilele acelea Khazaria era unul din 
statele cele mai pașnice din lume și că, dacă fusese mai beli- 
coasă în anii anteriori, armatele ei nu fuseseră însă niciodată 
îndreptate împotriva Imperiului roman de Răsărit. De fapt 
cele două puteri nu se războiseră niciodată între ele, pe cînd, 
pe de altă parte, Khazaria se războise adesea cu dușmanii 
Imperiului roman de Răsărit, ceea ce adusese avantaje substanti- 


126 


ale acestuia. Într-adevăr, poate că tocmai khazarilor le datora 
Imperiul faptul cá supravietuise atacurilor succesive ale im- 
păratului persan sasanid Chosrau (Chosroes) II Parviz și ale 
arabilor musulmani... Ulterior presiunea exercitată asupra 
Imperiului de către ofensiva arabilor fusese ușurată datorită 
vigorii rezistenței ofensiv-defensive a khazarilor la înaintarea 
arabilor spre Caucaz. Prietenia dintre Khazaria și Imperiu 
fusese simbolizată și pecetluită prin două alianțe matrimo- 
niale între respectivele familii imperiale. Atunci ce avusese 
în minte Constantin cînd născocise diverse chipuri de a chinui 
Khazaria instigindu-i vecinii să se repeadă asupra ei? 15 


Răspunsul la întrebarea retorică a lui Toynbee este în mod 
evident cá pe bizantini îi inspira Realpolitik — si cá, așa cum 
am mai spus, epoca lor nu era sentimentală. Şi nici a noastră 
nu e. 


6 


Şi totuși, pînă la urmă s-a vădit a fi o dovadă de miopie poli- 
tică. 
Să-l mai cităm încă o dată pe Bury: 


Cel dintii principiu al politicii imperiale din acest colt 
al lumii a fost menținerea păcii cu khazarii. Aceasta era con- 
sécinta imediată a poziției geografice a Imperiului khazar, 
întrucît acesta se afla între Nipru și Caucaz. Din secolul 
al VII-lea, cînd Heracliu ceruse ajutorul khazarilor împotriva 
Persiei pînă în secolul al X-lea, cînd puterea orașului Itil 
a intrat în declin, aceasta a fost în mod constant politica impá- 
ratilor. Era în avantajul Imperiului să existe un control efi- 
cace exercitat de Kagan asupra vecinilor săi barbari. 


Acest „control eficace“ urma acum să fie transferat de la 
Kaganul khazarilor la Kaganul neamului rhus, cneazul Kievului. 
Dar lucrurile n-au mers așa. Khazarii erau un trib turcic al ste- 
pelor, care izbutise să țină piept valurilor succesive de năvălitori 
turci şi arabi; khazarii rezistaseră bulgarilor, burtașilor, pecene- 
gilor, ghuzilor si altor neamuri și le supuseserá pe toate. Rușii 


127 


si cu supuşii lor slavi nu reprezentau rivali periculoși pentru răz- 
boinicii nomazi ai stepelor, cu strategia lor mobilă și cu tactica lor 
de gherilă *. l 

l Ca urmare a presiunilor constante exercitate de nomazi, 
centrele puterii rusești s-au transferat treptat-treptat din stepele 
sudice către nordul împădurit, către principatele Galiției, Nov- 
gorodului si Moscovei.' După planurile’ bizantinilor Kievul urma 
să preia rolul Itilului ca străjer al Europei răsăritene și ca centru 
comercial; dar în realitate Kievul a intrat într-un declin rapid. 
Era sfîrşitul primului capitol din istoria rusească, umat de o 
perioadă de haos, cu mai bine de zece principate independente 
care se rázboiau la nesfirgit. între ele. ; 


Aceasta a dat naștere unui vid al puterii, în care s-a infiltrat 
un nou val de nomazi cuceritori— sau mai degrabă o nouă 
ramură a vechilor nostri prieteni ghuzii, pe care Ibn Fadlan îi 
găsise încă si mai respingători decît celelalte triburi barbare pe 
care fusese silit să le viziteze. Acești „dușmani pügini și fără 
Dumnezeu“, cum îi descrie Cromica, erau: numiți. polovfieni de 
către ruși, cumani de către bizantini, kuni de către unguri, kipceaci 
de către rudele lor, turcii. Ei au stápínit stepele pînă departe 
in Ungaria, de la sfîrşitul secolului al XI-lea si pînă în secolul 
al XIII-lea, cînd au fost la rîndul lor covirșiţi de invazia mongolă **. 


Și ei au dus mai multe războaie împotriva bizantinilor. O 
altă ramură a ghuzilor, selgiucizii (denumiți astfel după dinastia 
lor domnitoare) “a nimicit o imensă armată bizantină în bătălia 
istorică de la Manzikert (1071) și l-a luat prizonier pe împăratul 
Roman IV Digenis. De atunci încolo bizantinii nu i-au mai putut 
împiedica pe-turci să pună stápinire pe cele mai multe provincii 
din Asia Mică — Turcia de astăzi — care altădată alcătuiseră inima 
Imperiului roman de Răsărit. 
* Cea mai reușită epopee rusească din perioada 'Téspéctivi, Cîntec despre 


castea lui Igor, descrie ună dintre campaniile - dezastruoase ale rușilor împotriva 
ghuzilor. : SUR 


** O ramurá amplă a cumanilor, puşi pe fugă, de mongoli, a căpătat adăpost 
în Ungaria in 1241 şi s-a, amestecát cù populația băștinașă. „Kui“ este încă și 
astăzi un nume de familie destul, de” răspîndit în Ungaria. 


128 


Nu putem face decit simple speculaţii în privința șanselor 
ca istoria: să fi urmat un cu totul alt curs dacă Bizanțul nu şi-ar 
fi abandonat politica tradițională, urmărită în tot cursul celor 
trei veacuri anterioare, de a se baza pe fortăreața khazară împo- 
triva năvălitorilor musulmani, turci și vikingi. Indiferent cum 
am gîndi, această Realpolitik imperială nu s-a dovedit prea 
realistă. 


7 


În cursul celor două veacuri de stăpînire cumană, urmate 
de invazia mongolă, stepele răsăritene au fost cufundate din nou în 
întunecimea Evului Mediu si istoria ulterioară a khazarilor este 
învăluită într-o beznă încă și mai adincă decit originea lor. 

Peferirile la statul khazar în ultima perioadă a declinului 
său le găsim în special în surse musulmane; dar, după cum vom 
vedea, ele sint atit de ambigui încît aproape fiecare nume, dată si 
indicație geografică poate avea mai multe interpretări. Istoricii, 
fláminzi de fapte, nu au decit vreo cîteva oase albite pe care 
să le roadă, ca niște cîini morți de foame, în speranţa vană de 
a găsi vreo bucăţică de carne ascunsă, care să-i hrănească. 

În lumina celor spuse pînă acum, reiese că evenimentul 
decisiv care a precipitat declinul puterii khazarilor nu a fost victoria 
lui Sveatoslav, ci convertirea lui Vladimir. Cit de importantă 
a fost în realitate această victorie pe care istoricii * din veacul 
trecut au echivalat-o în mod obișnuit cu asfintitul statului khazar? 

Ne amintim că în Cronica rusească se pomenește doar de dis- 
trugerea fortăreței Sarkel, dar nu și de nimicirea capitalei Itil. 
Că aceasta din urmă a fost prădată și devastată știm din mai 
multe surse arăbești, prea insistente pentru a fi ignorate; dar 
cînd si de către cine a fost pustiită, asta nu e cîtuși de puțin 
limpede. Ibn Hawkal, principalul izvor de informație, pune 
acţiunea pe seama neamului rhus care „a nimicit cu totul 


* Pe baza tradiției inaugurate de Fraehn în 1822, în Memoriile Academiei 
vusești. 


129 


Khazaranul, Samandarul si Itilul“ — după cit se pare crezind 
că primul si ultimul ar fi fost orașe diferite, pe cînd noi știm cá 
erau așezări gemene, alcătuind un singur oraș; și pe urmă 
el atribuie acțiunii o dată diferită de cea la care plasează 
Cronica rusească prăbușirea orașului Sarkel (pe care Ibn Hawkal 
nici nu o pomenește, după cum Cromica nu pomenește distrugerea 
Itilului). Ca atare, Marquart a sugerat că Itilul nu a fost pustiit 
de neamul rhus condus de Sveatoslav, care nu a ajuns decît pînă 
la Sarkel, ci de către vreun alt val de vikingi. Pentru a complica 
încă și mai rău lucrurile, cel de al doilea izvor arăbesc, Ibn 
Miskawayh, spune cá o oaste „turcească“ a coborit asupra K hazariei 
în anul critic 965. După cum susține Barthold, se prea poate ca 
cronicarul arab să fi înțeles prin „turci“ neamul rhus. Dar se 
prea poate să fi fost, de exemplu, o hoardă prádalnicá de pece- 
negi. Se pare că nu vom putea afla niciodată cine a distrus Itilul, 
oricit de mult am tot roade aceleaşi oase. 


Dar cit de grave au fost distrugerile cei s-au adus? Izvorul 
principal de informații, Ibn Hawkal, vorbeşte mai întîi de ,ni- 
micirea pină în temelii“ a Itilului, însă tot el mai spune, 
scriind peste cîțiva ani: „Khazaranul este încă centrul prin care 
trece negotul neamului rhus“. Așadar, cuvintele „nimicire pînă 
în temelii“ se prea poate să fi fost o exagerare. Lucrul acesta 
este cu atît mai probabil cu cît mai vorbeşte și despre „nimicirea 
pină în temelii“ a orașului Bulghar, capitala bulgarilor de pe 
Volga. Si totuși, distrugerea acestuia de către neamul rhus nu 
poate să fi atins proporții prea mari de vreme ce avem monezi 
bătute acolo în anul 976—977, deci cu numai un deceniu după 
incursiunea lui Sveatoslav; iar în veacul al XIII-lea, Bulghar 
era încă un oraş însemnat. Sîntem deci de acord cu Dunlop care 
spune: 


Izvorul fundamental al tuturor afirmațiilor că ruşii ar 
fi distrus Khazaria în secolul al X-lea îl constituie fără doar 
și poate Ibn Hawkal... dar Ibn Hawkal vorbește cu tot 
atîta certitudine despre distrugerea orașului Bulghar de pe 
cursul mijlociu al Volgii. Este absolut sigur că în momentul 


139 


atacurilor mongole din secolul i XIII-lea Bulghar era încă 
o comunitate înfloritoare. Oare și ruinarea Khazariei a fost 
tot atît de trecătoare? 17 


În mod evident, da. Khazaran-Itil si.celelalte orașe ale kha- 
zarilor erau alcătuite mai ales din corturi, locuințe de lemn și 
„case rotunde“ — mai mult bordeie de pămînt — ușor de distrus 
şi ușor de reclădit; numai clădirile regale și publice erau din 
cărămidă. 

Şi totuși, daunele pricinuite trebuie să fi fost destul de grave, 
căci mai mulți cronicari arabi vorbesc despre un exod temporar 
al populației către țărmul Mării Caspice sau insulele de pe această 
mare. Astfel, după Ibn Hawkal khazarii din Itil au fugit de nea- 
mul rhus pînă pe o insulă de pe „coasta de ţiţei“ (Baku — n.a.) 
dar mai tîrziu s-au întors la Iti] și Kazaran cu ajutorul șahului 
musulman din Sirvan. Aceasta pare destul de plauzibil intrucit 
populația acestei din urmă așezări nu iubea neamul rhus care 
jefuise anterior țărmurile sale. Alți cronicari arabi, Ibn Miska- 
wayh și Muqaddasi (scriind in uima lui Ibn Hawkal) vorbesc 
şi ei despre un exod al khazarilor și despre venirea lor cu ajutorul 
musulmanilor. După primul cronicar pomenit, ca preț pentru 
acest ajutor „au trecut toti la islamism, cu excepția regelui lor." 
al doilea cronicar are o versiune diferită, care nu se referă deloc 
a invazia neamului rhus; el spune doar că locuitorii orașului 
khazar au coborit pînă la mare si s-au întors de acolo convertiți 
la islamism. În ce măsură ne putem baza pe el se vede după 
faptul că el plasează orașul Bulghar mai aproape de Caspica 
decît Itilul — ca și cum am spune cá Glasgow e la sud de Lon- 
dra*. 

În ciuda naturii confuze și părtinitoare a acestor relatări, 
lucru mai mult decît evident, ceva adevăr trebuie să fie în ele. 
Şocul psihologic al invaziei, fuga spre mare și necesitatea obti- 
nerii ajutorului musulman în schimbul banilor pot să fi dus la 
cine știe ce învoială prin care comunitatea musulmană din Khaza- 


* Si totuși, o autoritate modernă, Barthold, l-a numit unu din cei mai 
mari geografi din toate timpurile,“ 18 


131 


ria a avut un cuvînt mai greu de spus în treburi de stat; ne amin- 
tim de o învoială similară cu Marwan cu două secole mai devreme 
(capitolul I, secțiunea 7) implicîndu-l pe Kagan personal, dar 
fără să fi lăsat vreo urmă în istoria khazarilor. 

După o a patra sursă arăbească — Biruni, mort în 1048 — 
în vremea sa Itil era „în ruine“ — sau mai bine zis, din nou în 
ruine 19. A fost reconstruit, dar după aceea a rămas sub numele 
de Saksin*. Figureazá in repetate rinduri in cronicile care merg 
pînă în secolul al XII-lea ca „un oraș mare pe fluviul Volga, 
nedepășit de nici unul în Turkestan“20. Si, in cele din urmă, 
după cum ne informează una din surse, a căzut pradă iuunda- 
filor. După încă un secol, conducătorul mongol Batu Han și-a 
clădit capitala pe locul orașului?!. 

Rezumind tot ceea ce ne spun Cronica rusească si izvoarele 
arábesti despre catastrofa din 965, putem afirma cá Itilul a fost 
devastat într-o măsură necunoscută nouă de către neamul rhus 
ori alți invadatori, dar reconstruit în repetate rînduri; și că statul 
khazar a ieșit considerabil slăbit din această infruntare. În schimb 
nu poate exista decit prea puțină îndoială că înlăuntrul fronti- 
erelor sale din ce în ce mai restrinse a supraviețuit cel puțin 
încă două sute de ani, adică pînă la mijlocul secolului al XII-lea 
Si poate — desi mult mai îndoielnic — pînă spre mijlocul seco- 
lului al XIII-lea. l 


8 


Prima mențiune nearăbească despre Khazaria, după anul 
fatal 965, pare să fie cuprinsă într-un raport asupra călătoriei 
făcute de Ibrahim Ibn Iakub, ambasadorul iudeo-spaniol la Otto 
cel Mare; scriind probabil în anul 973, el îi descrie pe khazari 
ca fiind încă înfloritori în vremea lui??, Urmează în ordine crono- 
logică relatarea din Cronica rusească despre evreii din Khazaria 


* Citîndu-l pe Minorski, Dunlop spune la pag. 248: „Este probabil că Sak- 
sinul era identic cu Khazaran-Itil, sau în cel mai rău caz foarte aproape de acesta; 
însuşi numele poate fi vechiul Sarisșin, reînviat“, 


132 


care au sosit la Kiev în anul 986, în încercarea lor neizbutită 
de a-l converti pe Vladimir la credința lor. 

Trecînd ` pragul secolului al XI-lea, citim mai intii despre 
sus-pomenita campanie comună bizantino-rhusă din anul 1016 
împotriva Khazariei, din nou înfrîntă. Evenimentul este relatat 
de o sursă demnă de încredere, cronicarul bizantin Kedrenus: 
din secolul al XII-lea”. Se pare că a fost nevoie de o forţă consi- 
derabilă, căci Kedrenus vorbeşte de o flotă bizantină susținută 
de o armată rusească. Evident, khazarii aveau calităţile unui 
„Hopa-Mitică“, provenind din originea lor turcească | sau din 
credința mozaică, ori din amindouá. Kedrenus ne mai spune cá 
numele conducătorului khazar înfrînt era Georgius Tzul. Dar 
Georgius e un nume creştin; dintr-o relatare anterioară știm cá 
in armata Kaganului erau și creştini şi musulmani. l 

Khazarii sînt menționați după aceea într-o însemnare: laco- 
E din Cronica rusească în dreptul anului 1023: „(Cneazul — 

a.) Mstislav a pornit cu oastea asupra fratelui său (cneazul — 

iu Iaroslav, cu oșteni khazari si kasogieni*". Acum, Mstislav 

a fost conducătorul efemerului principat Tmutarakan, ‘alcătuit 
în jurul orașului khazar Tamatarkha (azi Taman), pe coasta 
răsăriteană a strimtorii Kerci. După cum am mai spus, acesta 
a fost singurul teritoriu khazar ocupat de neamul rhus după 
victoria sa din 965. Așadar, khazarii din armata lui Mstislav 
fuseseră luați mai mult sau mai puţin cu arcanul de către cneazul 
rhus din rîndurile populaţiei locale. | 

Şapte ani mai tîrziu (în anul 1030) se relatează că o armată 
khazară ar fi infrint o oaste invadatoare a. kurzilor, omorind 
zece mii dintre ei și capturîndu-le echipamentul. Aceasta ar con- 
stitui o dovadă in plus cu privire la vioiciunea și energia khaza- 
rilor, dacá s-ar putea lua relatarea la valoarea ei nominală. Însă. 
ea apare la o singură sursă arăbească din secolul. al XII-lea — 
Ibn al-Athir— căreia nu i se prea acordă crexare. 


* Kasogienii sau kașacii erau un trib caucazian stápinit de khazari și se 
prea poate să fi fost sau nu strămoșii cazacilor. : 


133 


Croindu-ne cu greu drum prin cronologia noastră, grăbin- 
du-ne să apucăm pînă și cele mai mărunte dovezi care ne-au 
rămas, ajungem la o poveste curioasă despre un obscur sfint 
creștin, Eustratie. După cît se pare, cam prin anul 1100, era 
prizonier la Cherson în Crimeea şi a fost maltratat de „stăpînul 
său evreu“ care l-a silit să consume mincarea rituală mozaică 
de Paștele evreiesc24, Nu e cazul să ne încredem prea mult în 
autenticitatea poveștii (care mai zice că Sfintul Eustratie ar fi 
supraviețuit cincisprezece zile răstignit); ceea ce contează este 
că se acceptă o puternică influență evreiască în orașul Cherson — 
tocmai la Cherson care teoretic era sub domnie creștină și pe 
care bizantinii încercau să-l refuze khazarilor, care a fost cucerit 
de Vladimir, dar a revenit mai tirziu Bizanțului (în jurul anu- 
lui 990). 

Khazarii erau încă la fel de puternici și la Tmutarakan. 
În privinţa anului 1079, Cronica rusească face o menţiune destul 
de neclară: „Khazarii (din Tmutarakan — n.a.) l-au luat prizo- 
nier pe Oleg și l-au trimis peste mare la Țarigrad (Constantinopol 
— n.a.)". Atita tot. Este evident că bizantinii erau angajaţi într-o 
intrigá de capá si spadá la care se pricepeau atit de bine, spriji- 
nind un cneaz al rugilor impotriva rivalilor sái. Dar din nou con- 
statám că aceiași khazari trebuie să fi deținut o putere conside- 
rabilă în acest oraș rusesc din moment ce erau în stare să captureze 
si să izgoneascá un prinț al rușilor. Peste patru ani, Oleg, care 
între timp se intelesese cu bizantinii, a căpătat învoirea de a se 
întoarce la Tmutarakan unde „i-a măcelărit pe khazarii care 
aduseseră prin sfaturile lor moartea fratelui său și puseseră la 
cale și moartea lui.“ Într-adevăr, Roman, fratele lui Oleg, fusese 
ucis de chipceaci-cumani în același an în care khazarii îl captura- 
seră pe Oleg. Dar oare tot aceștia puseseră la cale și uciderea 
fratelui său de către cumani? Sau au căzut ei victime ale jocului 
machiavelic al bizantinilor de a-i ațița pe khazari împotriva 
neamului rhus şi invers? În orice caz ne apropiem de sfîrșitul 
secolului al XI-lea și khazarii ocupă încă un loc important pe 
scenă. 


134 


Citiva ani mai tirziu, la anul 1106, Cronica rusească face o 
altă menţiune laconică, după care polovtienii — adică cumanii — 
au jefuit ţinutul Zaretsk (la vest de Kiev) și cneazul rhus a tri- 
mis oaste în urmărirea lor, sub comanda a trei generali: Yan, 
Putiata și „Ivan, khazarul“. Aceasta este ultima mențiune referi- 
toare la khazari in Cronica rusească timpurie, care se opreşte 
zece ani mai tîrziu, în anul 1116. 

Dar în a doua jumătate a secolului al XIl-lea, doi poeti 
persani — Khakani (circa 1106—1190) și mai cunoscutul Nizami 
(circa 1141—1203) — pomenesc în epopeile lor o invazie a khaza- 
rilor împreună cu neamul rhus asupra orașului Sirvan, chiar în 
timpul vieții lor. Deși ocupaţia lor era poezia, totuși ei merită 
să fie luaţi în serios întrucît și-au petrecut cea mai mare parte 
a vieţii ca funcționari în Caucaz și cunoșteau bine și îndeaproape 
triburile de acolo. Khakani vorbește despre „khazarii din Der- 
bent" (Darband fiind defileul sau „bariera“ dintre Caucaz si 
Marea Neagră prin care khazarii făceau incursiuni în Gruzia, în 
vremurile lor de glorie din secolul al VII-lea, înainte de a-și fi 
făurit un stil de viață mai potolit.) Oare către sfîrșit reveniseră 
la obiceiurile războinice de nomazi nestatornici, caracteristice pen- 
tru tinerețea lor? 

Dintr-o epocă posterioară (dar posibil și anterioară) acestor 
mărturii persane, avem observaţiile chinuitor de scurte și moro- 
cănoase ale celebrului călător evreu pe care l-am pomenit mai 
devreme (capitolul II, secțiunea 8), rabinul Petachia din Ratis- 
bon. Ne amintim cá atit de tare l-a supărat lipsa învățăturii 
talmudice în rîndurile evreilor khazari din regiunea Crimeei, încît 
cînd a străbătut Khazaria propriu-zisă nu a auzit decit „vaietele 
femeilor și lătratul cîinilor“. Să fi fost aceasta doar o hiperbolă 
exprimindu-i nemulțumirea sau traversa o regiune devastată de 
un raid recent al cumanilor? Data trebuie să. fi fost între 1170 
şi 1185; secolul al XII-lea se apropia de sfîrşit și cumanii erau: 
atunci stăpînii omniprezenti ai stepelor. 

Intrind în secolul al XIII-lea, întunericul se îngroașă și pin& 
şi izvoarele noastre firave seacă de tot. Există însă cel puţin o 
referință care provine de la un martor excelent. E ultima dată 


135 


cînd sint pomeniti khazarii ca națiune, datată între 1245 si 1247. 
Între timp mongolii îi măturaseră deja pe cumani din Eurasia 
și înființaseră cel mai mare imperiu nomad pe care l-a cunoscut 
vreodată lumea, intinzindu-se din Ungaria pînă în China. 

În 1245, papa Inocenţiu IV a trimis o misiune la Batu Han, 
nepotul lui Ginghis Han, stápinul părții apusene a Imperiului 
mongol, pentru a explora posibilitățile de înţelegere cu această 
nouă putere mondială — și, fără îndoială, pentru a obține infor- 
mații despre puterea sa militară. Şeful acestei misiuni era călu- 
gărul franciscan Joannes de Plano Carpini, în vîrstă de șaizeci 
deani. Nu era numai contemporanul și discipolul Sfintului Francisc 
de Assisi, ci și un călător cu experiență și diplomat al bisericii 
care deținuse ranguri înalte în ierarhia acesteia. Misiunea porni 
de la Colonia (azi Kóln) în ziua de Paști a anului 1245, strábátu 
Germania, trecu Nistrul și Donul și după un an sosi în capitala 
lui Batu Han și a Hoardei lui de Aur la gurile Volgii: orașul 
Sarai-Batu, alias Saksin, alias Itil. 

După întoarcerea lui în apus, Carpini scrise celebra sa Histo- 
ria mongolorum. În afară de o mare bogăţie de date istorice, etno- 
grafice și militare, lucrarea cuprinde și o listă a oamenilor din 
regiunile vizitate de el. Pe lista aceasta, cînd enumeră populaţiile 
din nordul Caucazului, pomenește, împreună cu alanii și circa- 
zienii, pe „khazarii care practică religia evreiască“. După cum 
s-a mai spus, este ultima referire la khazari pe care o mai avem 
înainte de căderea cortinei. 

Dar a durat multă vreme pină cînd să se șteargă amintirea 
lor. Negustorii genovezi și venețieni se refereau mereu la Crimeea 
sub numele de „Gazaria“ care revine în documentele italienesti 
pînă in,secolul.al XVI-lea. Dar între timp aceasta rămăsese doar 


o denumire geografică. prin. care se comemora. o națiune dispărută. 
M ; 2 


9 
. Si totuși, chiar și după ce puterea lor politică-a fost infrintà, 


khazarii au lăsat semne ale influenței iudeo-khazare în locuri 
neașteptate, punindu-si. amprenta pe tot felul de oameni. 


136 


Printre aceștia se numără selgiucizii care pot fi socotiți adevă- 
ratii întemeietori ai Turciei musulmane. Către sfîrşitul secolului 
al X-lea, aceste vlăstare ale ghuzilor se deplasaseră spre sud pînă 
aproape de Bukhara, de unde, urmau să erupă în Asia Mică bizan- 
tină și s-o colonizeze. Selgiucizii nu intră în mod direct în povestea 
noastră, decît pe ușa din dos, ca să spunem așa, căci marea dinas- 
tie selgiucizicá pare să fi fost strîns legată de kbazari. Această 
filieră khazară este menţionată de Bar Hebraeus (1226—1286), 
unul dintre cei mai mari scriitori si cărturari sirieni; după cum 
îl arată și numele, era evreu de origine, dar convertit la cresti- 
nism și hirotonisit episcop la virsta de douăzeci de ani. 

Bar Hebraeus relatează că Tukak era comandant în armata 
Kaganului khazar și că, după moartea lui Tukak, fiul său, Selgiuk, 
fondatorul dinastiei a fost crescut la curtea Kaganului. Dar era 
un tînăr nestăpinit și și-a luat anumite libertăți cu Kaganul 
la care s-a împotrivit Katuna, regina; drept care Selgiuk a tre- 
buit să plece de la curte sau a fost izgonit, 


Si o altă sursă contemporană, Istoria Alepului de Ibn al-Adim 
îl descrie pe tatăl lui Selgiuk ca pe „unul dintre nobilii turcilor 
khazari^?9. O a treia sursă, Ibn Hassul %, relatează cá Selgiuk 
„l-a lovit cu sabia pe regele khazarilor și l-a bătut cu buzduganul 
pe care îl avea în mînă...“. Ne mai amintim și de atitudinea 
destul de ambiguă a ghuzilor față de khazari, relatată in insem- 
mările de călătorie ale lui Ibn Fadlan. 


Așadar, s-ar părea că a existat o relaţie strinsá între khazari 
şi întemeietorii acestei dinastii, urmată de o întrerupere. Probabil 
aceasta s-a datorat convertirii selgiucizilor la islamism (în timp 
ce celelalte triburi ghuze, cum ar fi fost cumanii, au rămas păgîne), 
Şi totuși, influența khazaro-iudaică a mai dăinuit o vreme după 
ruptură. Dintre cei patru fii ai lui Selgiuk, unul a căpătat numele 
strict, evreiesc de Israel. Iar un nepot s-a numit Daud (David). 
Dunlop care de obicei este foarte prudent în afirmaţiile sale 
face următoarea observaţie: l i 2 | 


- În lumina celor spuse pînă acum, reiese sugestia că aceste 
nume se datorează influenţei. religioase 'a khazarilor domi- 


137 


nanti în rîndurile familiilor de frunte ale ghuzilor. „Lăcașul 
de cult“ al dor pomenit de Qazwini se prea poate să fi 
fost o sinagogă 28 


Ne putem permite să adăugăm aici că— după Artamo- 
nov — nume specific evreieşti erau curente și în rîndurile celei- 
lalte ramuri a ghuzilor, cumanii. Fiii prințului cuman Kobiak se 
numeau Isaac și Daniel. 


10 


Acolo unde izvoarele oferite de istorici se istovesc, legendele 
și folclorul ne pot oferi sugestii utile. 


Cronica rusească timpurie a fost alcătuită de călugări; este 
saturată de gîndire religioasă și de lungi excursuri biblice. Dar în 
paralel cu scrierile ecleziastice pe care se întemeiază Cronica, 
perioada kieviană a produs și literatură laică —așa-numitele biline, 
epopei sau balade eroice, majoritatea legate de faptele unor mari 
luptători sau prinți semilegendari. 

Cântec despre oastea lui Igor, pomenit deja, despre infringerea 
cneazului de către cumani, este cea mai cunoscută dintre ele. 
Bilinele erau transmise prin tradiție orală și — după cum spune 
Vernadsky — „mai erau cîntate sau recitate de țărani în satele 
îndepărtate din nordul Rusiei încă și la începutul secolului al 
XX-lea“ 22. 

În izbitor contrast cu Cronica rusească, aceste producţii epice 
nu pomenesc de khazari sau de ţara lor cu numele respective, 
în schimb vorbesc de „ţara evreilor“ (Zemlia Jídovskaia) si de 
locuitorii ei sub numele de „eroi evrei“ (jídovin bogatír) care 
stăpineau stepele si infruntau armatele cnezilor ruși. Epopeile 
ne vorbesc de un asemenea erou, un evreu uriaș, care a venit 
„din Zemlia Jidovskaia pînă în stepele Tetar sub muntele Sorocin, 
și numai vitejia generalului Ilia Muromet al lui Vladimir a mîn- 
tuit armata acestuia de evrei“30. Sint mai multe versiuni ale 
acestei poveşti si încercările de a localiza ținutul Tetar și muntele 
Sorocin au oferit istoricilot un nou joc amuzant. Dar, după cum 


138 


a subliniat Poliak, „ceea ce trebuie să reținem este că în ochii 
rușilor Khazaria vecină, în perioada ei ultimă, era pur și simplu 
“statul evreiesc” iar armata ei era o armată de evrei“ 21. Această 
opinie populară a ruşilor se deosebeşte considerabil de tendința 
cronicarilor arabi de a sublinia importanța mercenarilor musul- 
mani în rîndurile armatei khazare și numărul moscheilor din Itil 
(uitînd să numere sinagogile). 

Legendele care circulau printre evreii occidentali în Evul 
Mediu oferă o paralelă ciudată cu bilinele rusești. Să-l cităm 


“din nou pe Poliak: „Legenda populară evreiască nu retine unt 


regat 'khazar', ci un regat al “evreilor roşii“. Iar Baron comen- 
teazá astfel: 


Evreii din alte tári erau máguliti de existența unui stat 
evreiesc independent. Imaginaţia populară găsea în aceasta 
un teren foarte rodnic. Exact asa cum epopeile slave, pătrunse 
de Biblie, vorbesc de „evrei“ mai degrabă decît de khazari, 
tot așa și evreii occidentali mai deapănă și astăzi, după atita 
vreme poveşti romantice în jurul acestor „evrei roșii“, numiți 
astfel din pricina pigmentatiei ușor mongole a multor khazari.32 


11 


Un alt fragment de folclor semilegendar, semiistoric legat 
de khazari a dăinuit pînă în vremurile moderne și l-a fascinat 
atît de mult pe Benjamin Disraeli (politician și romancier englez, 
1804—1881, n.t.) încît i-a slujit ca sursă de inspirație pentru 
un roman istoric: The Wondrous Tale of Alroy Goak poveste 
a lui Alroy“). 

În secolul al XII-lea s-a născut în Khazaria o mişcare mesi- 
anică, o încercare rudimentară de a începe o cruciadă ‘evreiască, 
avînd drept țintă cucerirea Palestinei prin forța. armelor: Inifia- 
torul mișcării era un evreu khazar, un oarecare Solomon ben 
Duji (sau Ruhi sau Roy) ajutat de fiul său Menahem și de un 
scrib palestinian: „Au scris scrisori tuturor evreilor, mai de aproa- 
pe si mai de departe, din toate țările înconjurătoare... Spuneau 
că a sosit timpul cînd Dumnezeu o să-l stringá pe Israel, neamul 


139 


lui, din toate țările, si o să-l adune la Ierusalim, orașul sfint și 
că Solomon ben Duji este profetul Ilie (Elijah) iar fiul sáu, Mesia"* 

Se pare că aceste apeluri erau adresate comunităților evre- 
ieşti din Orientul Mijlociu si că nu au prea avut efect, căcie piso- 
dul următor se petrece abia peste douăzeci de ani, cînd tînărul 
Menahem și-a luat numele de David al-Roy si titlul de Mesia. 
Cu toate că mișcarea s-a născut în Khazaria, centrul ei s-a mutat 
curînd în Kurdistan. Aici David a adunat o forță armată consi- 
derabilă —posibil alcătuită din evrei locali, dar cu întăriri khazare 
— şi a izbutit să pună stăpînire pe fortăreața strategică Amadie, 
la nord-est de Mosul. De aici se prea poate să fi sperat să-și 
conducă armata spre Edessa și să-și croiască drum prin Siria 
pînă în Tera Sfîntă. 


Se prea poate ca toată această întreprindere să fi fost mai 
puţin donchișotească decît pare astăzi, date fiind gilcevile nein- 
cetate dintre diferitele armate musulmane și dezintegrarea treptată 
a fortáretelor cruciaților. Mai mult decit atit, se prea poate ca 
unii comandanți musulmani locali să fi salutat cu bucurie perspec- 
tiva unei cruciade evreieşti împotriva cruciaților creştini. 

Lucru cert este că printre evreii din Orientul Mijlociu, David 
a stirnit fervente nădejdi mesianice. Unul dintre mesagerii lui 
a ajuns la Bagdad și — probabil din gxces de zel—le-a dat 
instrucțiuni cetățenilor evrei ai oraşului să se adune într-o anumită 
seară pe acoperișurile plate ale locuinţelor, de unde aveau să-i 
poarte norii către tabăra lui Mesia. Numeroși evrei și-au petrecut 
noaptea pe acoperiș așteptînd zborul miraculos. 


Dar ierarhia rabinică din Bagdad, temîndu-se de represalii 
din partea autorităţilor, a manifestat ostilitate față de așa-zisul 
Mesia şi l-a amenințat cu proscrierea. Lucru deloc surprinzător, 
David al-Roy a fost asasinat — după cît se pare în somn și după 


* Principalele izvoare referitoare la această mișcare sînt o relatare scrisă 
de călătorul evreu Beniamin din Tudela (vezi mai sus, capitolul II, secțiunea 8) ; 
o descriere foarte ostilă făcută de arabul Yahya al-Maghribi; si donă manuscrise 
ebraice găsite la Geniza din Cairo (vezi mai sus cap. II, secțiunea 7). Puse cap la 
cap ele alcătuiesc un mozáic deconcertant; personal m-am ținut de interpretarea 
foarte atentă a lui Baron — volumul. III, p. 204; vol. IV, pp. 202—204 si note. 


140 


cît se spune, de propriul său socru, pe care cine știe ce persoane 
interesate il mituiserá pentru a săvîrși această faptă. 

Memoria lui a fost venerată frumos, iar cînd Beniamin din 
Tudela a străbătut Persia douăzeci de ani mai tirziu a relatat 
că „ei încă mai vorbeau cu dragoste de conducătorul lor.“ Dar 
cultul lui nu s-a oprit aici. Conform uneia dintre teorii, „steaua 
lui David“ cu şase colțuri, care împodobește steagul Israelului 
de astăzi, a început să fie un simbol național de la cruciada lui 
David al-Roy. „Se Sugerează, scrie Baron, cá de atunci încoace, 
*Scutul lui David” o stea în șase colțuri (pînă atunci doar un 
motiv decorativ ori o emblemă magică) a pornit pe traiectoria 
care a făcut-o principalul simbol national-religios al iudaismului. 
Folosită multă vreme în alternanță cu pentagrama sau cu ,pece- 
tea lui Solomon“ ea a fost atribuită lui David în scrierile germane 
mistice și etice începînd din secolul al XIII-lea și a apărut pe 
steagul evreiesc la Praga in 15275“. 

Baron adaugă la acest pasaj o notă exprimind oarecari 
rezerve, în sensul că legătura dintre al-Roy și steaua în 6 colțuri 
„mai are nevoie de oarecari elucidări și dovezi.“ Oricum vor fi 
stînd lucrurile, cu siguranță putem fi de acord cu aprecierea 
sentențioasă cu care-și încheie Baron capitolul despre Khazaria: 


În timpul jumătăţii de mileniu al existenţei sale şi al 
urmărilor sale în comunităţile est- -europene, această remar- 
cabilă experiență de guvernare evreiască a exercitat cu sigu- 
ranfá o influentá mai mare asupra istoriei evreiesti decit ne 
putem inchipui deocamdată. 


Partea a doua 


MOȘTENIREA 


I. PRIBEGIA 


Dovezile citate în paginile anterioare arată cá — în contra- 
dictie cu concepţia tradițională a istoricilor din secolul al XIX-lea 
— după infringerea lor de către rhuși în anul 965, khazarii si-au 
pierdut imperiul, dar și-au păstrat independenţa, în cadrul unor 
frontiere mai înguste, precum și religia iudaică pînă tirziu în 
secolul al XIII-lea. Ba chiar se pare că în oarecare măsură au 
revenit la obiceiurile lor prădalnice de altă dată. Baron co- 
mentează astfel: 


| În general, regatul khazar astfel redus a perseverat în 
telurile sale. A desfășurat acțiuni de apărare mai mult sau 
mai puţin eficace împotriva tuturor dușmanilor piná la mij- 
locul secolului al XIII-lea, cînd a căzut victimă marii invazii 
mongole declanșată de Ginghis Han. Chiar și atunci a rezistat 
cu indirjire piná ce s-au predat toti vecinii săi. Populaţia 
sa a fost în mare măsură absorbită de Hoarda de Aur care-și 
stabilise centrul imperiului chiar pe teritoriul khazar. Dar 
înainte și după ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe 
lăstare și ramificații în țările slave nesubjugate, in cele din 
urmă contribuind la făurirea marilor centre evreiești din Europa 


răsăriteană.! ] 


Aici avem deci leagănul secțiunii celei mai puternice din 
punct de vedere numeric si cultural a evreimii moderne. 

„Lăstarele“ la care se referă Baron se ramificau într-adevăr 
cu mult înainte de distrugerea statului khazar de către mongoli — 
după cum națiunea ebraică din antichitate începuse să se ramifice 
sub forma diasporei cu mult înainte de distrugerea Ierusalimului. 


145 


Din punct de vedere etnic, triburile semite de pe malurile Iorda- 
nului și triburile turco-khazare de pe Volga erau firește „foarte 
îndepărtate unele de celelalte“ și foarte deosebite, dar aveau 
în comun cel puțin doi factori formativi importanti: fiecare din 
le trăia la o răscruce importantă a marilor drumuri comerciale 
„ce legau răsăritul de apus, nordul de sud; această împrejurare 
i-a predispus să devină neamuri de comercianți, de călători cura- 
josi și plini de inițiativă sau de „cosmopoliți fără rădăcini“ — 
așa cum i-a etichetat nemilos propaganda ostilă. Dar în același 
timp religia lor exclusivistă genera tendința de a se strînge lao- 
Taltá şi de a refuza contactele cu exteriorul, de a-și stabili pro- 
priile comunități cu propriile lor lăcașuri de rugăciune, cu școlile 
lor, cu cartierele lor de locuit și cu ghetourile (inițial impuse 
de ei înșiși, nu din afară) în orice oraș sau țară în care se stabileau. 
Această combinație rară de Wanderlust şi mentalitate de ghetou 
a întărit speranțele mesianice și mândria poporului ales toate 
împărtășite atit de israelitii străvechi, cit si de khazarii medie- 
vali — cu toate că aceştia din urmă nu se socoteau descendenții 
lui Şem, ci ai lui Iafet. 


2 


Acest element este bine ilustrat de ceea ce am putea numi 
diaspora khazará in Ungaria. 

Dupá cum ne aducem aminte, cu mult inainte de distru- 
gerea statului lor, mai multe triburi khazare, cunoscute sub 
numele de kabari, s-au aláturat maghiarilor si au migrat in Unga- 
ria. Mai mult decít atit, in secolul al X-lea, conducătorul ungar 
Taksony a poftit un al doilea val de emigranţi khazari să se 
instaleze pe domeniile lui (vezi mai sus, capitolul III, secțiunea 
9). Două secole mai tîrziu, Ioan Cinnamus, cronicarul bizantin 
vorbește de trupe care păstrau legea mozaică, dar luptau în 
cadrul armatei ungare din Dalmația în anul 11542, Se prea poate 
să fi fost un număr nu prea mare de „evrei adevărați“ stabiliți 
în Ungaria încă de pe vremea romanilor, dar nu încape îndoială 
că majoritatea acestei secțiuni importante a evreimii moderne 


146 


` 


îşi are originea în valurile migratoare de kabari-khazari care 
joacă un rol de asemenea amploare în istoria timpurie a Ungariei. 
Nu numai că țara era la început bilingvă —așa cum ne spune 
Constantin Porfirogenetul — dar și guvernarea ei se baza pe 
dualismul monarhic, adică o variantă a sistemului khazar: regele 
împărțea puterea cu comandantul trupelor sale, care purta titlul 
de Jula sau Gyula (foarte popular și astăzi ca nume de botez 
unguresc). Sistemul a durat pină la sfîrşitul secolului al X-lea, 
cînd Sf. Ştefan a îmbrățișat credința romano-catolică și l-a învins 
pe un Gyula răzvrătit — după cum ne putem și aștepta un khazar, 
„trufaş în credința lui, care nu vroia în ruptul capului să se 


crestineze"?, 


Acest episod a pus capăt dualismului monarhiei, dar nu Si 
influenței comunității khazaro-evreiesti din Ungaria. O oglindă 
a acestei influențe se poate găsi în „Bula de aur" — echivalentul 
unguresc al lui Magna Carta Libertatum — emisă în 1222 de 
regele Andrei (Andrâs) II, prin care evreilor li se interzice să 
fie șefi de tarapana, perceptori sau controlori ai monopolului 
regal asupra sării: de aici reiese că înaintea edictului respectiv 
numeroși evrei trebuie să. fi deţinut aceste posturi importante. 
Dar ei dețineau și funcții mai înalte: custodele veniturilor Curtii 
Regale sub regele András era sambelanul conte Teka, un evreu 
de origine khazară, mare moșier si, după cit se pare, un geniu 
al finantelor si diplomatiei. Semnátura lui apare pe diferite 
tratate de pace si acorduri financiare, printre care și cel ce garan- 
tează plata a două mii de mărci regelui Ungariei de către Leo- 
pold II al Austriei. Nu putem să nu ne amintim în acest context 
de rolul similar jucat de evreul spaniol Hasdai Ibn Saprut la 
curtea califului de Cordoba. Comparind episoade similare din 
istoria diasporei palestiniene în Occident și a diasporei khazare 
în estul Europei, analogia dintre ele apare poate mai întemeiată. 

De asemenea merită pomenit faptul că, atunci cînd regele: 
András a fost silit de către nobilii răzvrătiți să emită Bula de 
Aur, el l-a păstrat pe Teka în funcţie chiar împotriva prevederilor 
exprese ale acestei „Constituţii“. Sambelanul regal și-a păstrat 
liniştit postul încă 11 ani, pînă cînd presiunile exercitate de papá 


147 


asupra regelui l-au determinat pe Teka să demisioneze, ca fiind 
mai recomandabil, și să se mute în Austria unde a fost primit 
cu brațele deschise. Si totuși Béla IV, fiul regelui András a obținut 
permisiunea papei pentru a-l chema înapoi. Ca atare Teka a 
revenit si a pierit în cursul invaziei mongole*4, 


3 


Originea khazară a elementului dominant din punct de vedere 
numeric și social al populației evreiești din Ungaria medievală 
este deci relativ bine documentată. Ar putea părea că Ungaria 
constituie un caz special, dată fiind legătura timpurie dintre 
maghiari și khazari ; dar în realitate, afluxul khazarilor în Ungaria 
a fost doar o parte din migrația în masă din stepele Eurasiei 
către apus, adică spre Europa centrală și răsăriteană. Khazarii 
nu au fost singurii care și-au trimis iscoadele către Pannonia. 
Astfel, un mare număr din aceiași pecenegi care-i izgoniseră pe 
maghiarii de pe Don dincolo de Carpaţi, au fost siliți să ceară 
voie să se așeze pe teritoriul maghiar, cînd la rîndul lor au fost 
alungați de cumani; iar cumanii au împărtășit aceiași soartă un 
Veac mai tîrziu, cînd au fugit alungați de invazia mongolilor 
și circa 40 000 dintre ei, „cu sclavii lor“, au fost adăpostiți de 
regele maghiar Bela. 

În vremuri relativ liniștite, această mișcare generală spre apus 
a populațiilor eurasiene nu era altceva decit o strămutare la voia 
întimplării ; în alte epoci, devenea o băjenie în condiţii de spaimă; 
dar consecințele invaziei mongole trebuie să fie situate pe această 
scară. metaforică la proporțiile unui cutremur de pămînt urmat 
de o alunecare de teren. Războinicii căpeteniei Temügin, denu- 
mit „Ginghis Han“, „stăpînul pămîntului“, au masacrat populaţia 
unor orașe întregi ca un fel de avertisment dat altora să nu se 
opună ; foloseau prizonierii ca scuturi vii în fata oștilor lor 
care înaintau; au distrus rețelele de irigație din Delta Volgii 


* Îi sînt recunoscător doamnei St. G. Saunder s pentru că mi-a atras aten 


tia asupra, acestui episod legat de Teka, trecut pare-se cu vederea în literatu 
de specialitate referitoare la khazari. i E 


148 


care furnizaseră țării khazarilor orez și alte alimente de bază; 
au prefăcut stepele fertile in „cîmpuri sălbatice“ — dikoje pole — 
cum aveau să le spună mai tirziu rușii: „un spațiu nemărginit 
fără fermieri sau păstori, prin care trec doar călăreți mercenari 
în slujba cutăruia sau cutăruia dintre stăpinitorii rivali — ori 
oameni care fugeau să stape de sub o asemenea stápinire" 9, 

Ciuma neagră din 1347—1348 a grăbit depopularea treptată 
a fostului ținut central al khazarilor, între Caucaz, Don si Volga, 
unde cultura de stepă atinsese nivelul ei cel mai înalt — precum. 
și recăderea în barbarie care, prin contrast, a apărut mult mai 
puternică. decît în zonele învecinate. După cum scria Baron: 

„Distrugerea sau plecarea harnicilor fermieri, meșteșugari și negus- 
tori evrei a lăsat în urmă un vid care în regiunile respective a 
început să se reumple abia în vremea din urmă“ ”. 

Nu numai Khazaria a fost distrusă, ci gi fara bulgarilor de 
pe Volga, împreună cu ultimele fortărețe caucaziene ale alanilor 
şi cumanilor și principatele din sudul Rusiei, inclusiv cel al 
Kievului. În perioada de destrămare a Hoardei de Aur, din. 
secolul al XIV-lea înainte, anarhia s-a agravat, dacă putem. 
spune așa. „În cele mai multe stepe ale Europei, pribegia era 
singura alternativă ce le rămînea populațiilor dornice să-și pună 
la adăpost viața si agonisita“ 8. Migraţia către pășuni mai puţine 
primejduite a constituit un proces intermitent, care s-a prelungit 
timp de cîteva secole. Exodul khazarilor a făcut parte integrantă 
din acest tablou general. 

După cum am mai pomenit, exodul a fost precedat de înte- 
meierea coloniilor și așezărilor khazare în diferite părți ale Ucrainei, 
și Rusiei meridionale. La Kiev a existat o comunitate evreiască, 
înfloritoare cu mult înainte de cucerirea. orașului de la khazari. 
de către neamul rhus. Colonii similare au existat la Perislavel 
şi Cernigov. Un anume rabin Moşe din Kiev a studiat în Franța. 
pe la 1160 iar, în 1181, un rabin Abraham din Cernigov a studiat 
la Şcoala Talmudicá de la Londra. Cântecul despre oastea lui Igor 
pomenește un vestit poet rus contemporan numit Kogan — posi- 
bil o combinaţie dintre Cohen (preot) și Kagan °. La un oarecare 
timp după distrugerea Sarkelului, pe care rușii îl numeau Bielo 


149% 


Veza, khazarii au construit un oraș cu același nume în apropiere 
de Cernigov 1. 


În Ucraina și Polonia sînt numeroase toponime derivate 
de la „khazar“ sau „jid“. (evreu) — Jidovo, Kozarzewek, Kozara, 
Kozarzow, Jidovska Vola, Zydaticze, ș.a.m.d. Se prea poate 
ca pe vremuri să fi fost doar sate sau simple cantonamente tempo- 
rare ale comunităților iudeo-khazare în lunga lor pribegie către 
apus 11, Toponime similare se găsesc în Munţii Carpaţi și Tatra, 
precum si în provinciile răsăritene ale Austriei. Se presupune 
ca pînă și străvechile cimitire evreiești din Cracovia si Sandomierz, 
ambele numite „Kaviori“ ar fi de origine khazaro-kavará. 

În timp ce ruta principală a exodului khazarilor ducea spre 
apus, unele grupuri de oameni au fost lăsate unde erau, în special 
în Crimeea și Caucaz, formînd enclave evreiești ce au supraviețuit 


pînă în vremurile moderne. În străvechea cetífuie khazară de la ` 


Tamatarkha (Taman), vizavi de Crimeea, de partea cealaltă a 
strimtorii Kerci, aflăm despre o dinastie de prinți evrei care l-a 
domnit în secolul al XV-lea sub tutela Republicii Genoveze, 
iar ulterior sub cea a tătarilor din Crimeea. Ultimul dintreaceștia 
prinți, Zaharia, a dus tratative cu prințul moscovitilor, care l-a 
invitat să vină în Rusia și să se boteze, primind în schimb privi- 
legiile de care se bucurau nobilii ruși. Zaharia a refuzat, dar 
Poliak sugerează că în alte cazuri „introducerea khazaro-evreilor 
în funcții înalte în statul moscovit se poate să fi fost unul din 
factorii care a dus la ivirea “ereziei evreiești” (Jídovst buiugcic) 
în rîndurile preotimii și nobilimii rusești din secolul al XVI-lea, 
precum și la nașterea sectei adventiștilor de sîmbătă (swbotniki) 
care este încă destul de răspîndită în rîndurile cazacilor si 
țăranilor “P, | | 

Un alt vestigiu al naţiunii khazare îl reprezintă „evreii mun- 
teni“ din nord-estul Caucazului, care, după cit s-ar părea,, au 
rămas în arealul lor strămoșesc cînd alții l-au părăsit. Se presupune 
că ar număra vreo 8 000 de suflete, care trăiesc în vecinătatea 
altor rămășițe tribale din vremuri străvechi: chipceacii și oguzii. 
Ei își zic dagh chufuty (evrei munteni) în limba tat pe care au 


150 


adoptat-o ei de la alt trib caucazian: dar alte lucruri nu se prea 
știu despre ei *. 

Alte enclave khazare au supraviețuit in Crimeea, și, fără 
îndoială, și în alte părți, care au aparținut cîndva imperiului 
lor. Dar acestea nu mai sînt astăzi decît simple curiozitáti istorice, 
în comparaţie cu suvoiul principal al migraţiei khazare în zonele 
polono-lituaniene si cu formidabilele probleme pe care le pune 
aceasta istoricilor si antropologilor. 


4 


Regiunile din răsăritul Europei Centrale în care emigranții 
evrei din Khazaria și-au găsit un nou cămin și adăpost relativ 
sigur, abia începuseră să capete oarecare importanță politică spre 
sfirșitul primului mileniu. 

În jurul anului 962, mai multe triburi slave au întemeiat o 
alianță sub conducerea celor mai puternici dintre ei, polami, 
care au devenit nucleul statului polonez. Așadar, ridicarea polo- 
nilor pe scena politică a început aproximativ concomitent cu 
declinul khazarilor (Sarkelul a fost distrus în 965). Este semnificativ 
faptul că evreii au jucat un rol însemnat în una din primele legende 
poloneze referitoare la întemeierea regatului polon. Ni se spune 
că în momentul în care triburile aliate s-au hotărit să aleagă un: 
rege care să-i conducă pe toti, sorții au căzut pe un evreu, numit 
Abraham Prokownik ?. Se prea poate să fi fost un negustor: 
khazar bogat și învăţat, de a. cărui experiență nădăjduiau să. 
profite pădurenii slavi, sau o simplă figură legendară ; dacă această. 
din urmă ipoteză este valabilă, atunci legenda ne arată că evreii, 
în genul lui, se bucrau de o stimă deosebită. În orice caz, aşa. 
ne spune povestea, cu o modestie neobișnuită, Abraham, a renun- 
tat la coroană în favoarea unui țăran localnic numit Piasti, care 


* Datele de mai sus apar în articolul „Caucaz, popoarele din“, de A. H.. 
Keniper din ediția 1973 a Enciclopediei Britanice, bazat pe surse sovietice re- 
cente. O carte de George Sava, Valley of the Forgotten People („Valea neamului 
uitat"), Londra, 1946, cuprinde o descriere a unei pretinse vizite făcută evrei- 
lor munteni—foarte melodramatică, dar jalnic de săracă în informaţii concrete. 


191 


a ajuns -astfel întemeietorul istoricei dinastii Piasti; aceasta a 
domnit in Polonia de pe la 962 pînă la 1370. 

Indiferent dacă Abraham Prokownik a existat cu adevărat 
sau nu, avem numeroase indicații că imigranții evrei din Khazaria 
au fost primiți cu brațele deschise, ca o contribuţie valoroasă 
la economia țării și la guvernarea și administrarea ei. Polonii 
sub dinastia Piasti și vecinii lor baltici, lituanii, își lărgiseră repede 
graniţele și aveau mare nevoie de imigranţi care să le colonizeze 
teritoriile $i să întemeieze o civilizație urbană *. 

Polonii și lituanii au încurajat la început imigrarea țăranilor, 
tirgovetilor și meșteșugarilor germani, iar apoi cea a emigranților 
din teritoriile ocupate de Hoarda de Aur, printre care armeni, 
slavi de sud și khazari **. 

Dar populația nu migra totdeauna de bună voie. Era vorba 
și de un mare număr de prizonieri de război, cum ar fi fost tătarii 
din Crimeea, siliți să lucreze domeniile latifudiarilor lituani si 
poloni în provinciile sudice cucerite (la sfîrșitul secolului al XIV- 
dea, principatul Lituaniei se întindea de la Baltica pînă la Marea 
Neagră). Dar în secolul al XV-lea turcii otomani, cuceritorii 
Bizanțului, înaintară spre nord, si latifundiarii își transferará 
“oamenii de pe moșiile din zonele de graniță spre interiorul țării 14, 

Printre populaţiile strămutate astfel cu de-a sila, se afla 
și un contingent însemnat de karaiti — secta evreilor fundamen- 
talişti care respingeau învățătura rabinică. După tradiția care 
:a dăinuit printre karaiti pînă în vremurile moderne, strămoșii 


* Polonii și lituanii s-au unit printr-o serie de tratate începînd din 1386 
sub forma Regatului Poloniei. Pentru concizie vom folosi termenul de „evrei 
polonezi“ cu referire la ambele țări, fără să ținem seama de faptul că la sfîrşitul 
„secolului al XVIII-lea Polonia era împărțită între Rusia, Prusia și Austria, iar locui- 
torii ei deveniseră în mod oficial cetățeni ai acestor trei țări. De fapt aşa numitùl 
„Tinut al așezărilor“ în cadrul Rusiei imperiale, în care au fost ingráditi evreii 
;după 1792, coincidea cu zonele anexate de la Polonia plus unele părți din Ucraina. 
Doar anumitor categorii privilegiate de evrei li s-a permis să trăiască în afára 
ținutului îngrădit ; la recensămîntul din 1897 aceștia, erau în număr doar de 200.000, 
faţă de aproape 5.000.000 înlăuntrul ținutului — adică intre granițele fostului 
“teritoriu polonez. 

** Polonia si Ungaria àu fost si ele cotropite de mongoli pentru scurtă 
vreme — în 1241— 1242 — dar nu au fost ocupate, ceea ce a insemnat foarte mult 
pentru dezvoltarea lor ulterioară. 


152 


lor au fost aduși în Polonia la sfirșitul secolului al XIV-lea de 
marele print războinic Vytautas (Witold) al Lituanilor ca pri- 
zonieri de război luaţi la Sulkhat în Crimeea 5. În sprijinul 
acestei tradiţii aducem și faptul că în 1388 Witold a acordat o 
Cartă de drepturi evreilor din Troki, iar călătorul francez De 
Lanoi a găsit acolo „un mare număr de evrei“ care vorbeau 
altă limbă decit germanii și localnicii 15. Acea limbă era — şi 
mai este încă —un dialect turcic, de fapt cea mai apropiată 
dintre limbile vii de lingua  cumanica, vorbită în fostele teritorii 
ale khazarilor pe vremea Hoardei de Aur. După cum spune 
Zajaczkowski", această limbă mai este folosită și astăzi în con- 
versafie și pentru cult în comunitățile karaite care mai supravie- 
tuiesc la Troki,.Vilnius, Ponieviez, Lutzk și Halic. Karaiţii mai 
sustin cá inainte de marea ciumá din 1710 aveau 32 sau 37 de 
comunitáti in Polonia si Lituania. 

Ei își numesc dialectul străvechi „limba lui Kedar“ — exact 
așa cum rabinul Petachia din secolul al XII-lea numea arealul 
lor la nord de Marea Neagră „Țara lui Kedar“; iar ceea ce ne 
spune el despre acești locuitori — cá stăteau pe întuneric în tot 
cursul sabatului, că nu cunoșteau învățătura rabinică, se potri- 
veste cu atitudinea lor de sectanti. De aceea, Zajaczkovski, emi- 
mentul turcolog contemporan, îi consideră din punct de vedere 
lingvistic pe karaiți drept cei mai puri reprezentanți din zilele 
noastre ai khazarilor de pe vremuri 18. Despre motivele pentru 
care secta lor și-a păstrat limba vreme de o jumătate de mileniu, 
pe cînd majoritatea evreilor khazari au părăsit-o în favoarea 
idigului lingua franca, va trebui să spunem mai multe ulterior. 


5 


Regatul polonez a adoptat încă de la începuturile sale, 
sub dinastia Piasti, o orientare hotărît occidentală, deopotrivă 


“cu religia romano-catolică. Totuşi, în comparație cu ' vecinii 


săi occidentali, era o țară subdezvoltată din punct .de' vedere 
cultural și economic. De aici politica de atragere a imigranţilor — 
germani din apus, armeni și evrei khazari din răsărit — si de 


153 


acordare a tuturor stimulentelor posibile pentru întreprinderile 


lor, inclusiv: mai multe carte regale care stipulau îndatoririle și 


privilegiile lor speciale. 

. În Carta acordată de Boleslav cel Pios in 1264 si confirmată 
în 1334 de Cazimir, era stipulat dreptul evreilor de a-şi întreține 
propriile lor sinagogi, școli și judecătorii; de a detine proprietăţi 
funciare și de a practica orice comerț, meserie sau meșteșug 
doreau. Sub domnia regelui Ștefan Bâthori (1575—1586) evreilor 
li s-a acordat dreptul de a avea propriul lor parlament care se 
întrunea de două ori pe an și aveau căderea de a percepe impozite 
de la coreligionarii lor. După distrugerea țării sale, evreimea 
khazară deschisese un capitol nou în istoria ei. 

l O ilustrare elocventă si totodată uluitoare a situației ei pri- 
vilegiate ne-o oferă o enciclică papală din a doua jumătate a 
secolului al XIII-lea, probabil de la papa Clement IV, adresată 
unui prinț polonez nenumit. Prin acest document, papa face 
cunoscut faptul că autoritățile de la Roma au știre despre existenţa 
unui număr considerabil de sinagogi în mai multe orașe poloneze— 
chiar $i a nu mai puţin de cinci sinagogi într-un Singur oraș *. 

| Papa deplinge faptul că aceste sinagogi — după informațiile 
primite — sint mai înalte decît bisericile, mai maiestoase $i mai 
frumos împodobite, avînd acoperișurile din plăci de plumb vopsite 
în culori frumoase, făcînd astfel bisericile catolice învecinate să 
arate jalnic în comparaţie cu ele. (Aceasta ne aminteşte de obser- 
vatia fácutá cu satisfactie de Masudi cá minaretul moscheii prin-: 
cipale era cea mai înaltă clădire de la Itil). Plingerile din enciclică 
capătă încă un gir de autenticitate printr-o hotărire din 1267 a 
legatului papal, cardinalul Guido, stipulind că evreilor nu trebuie 
să li se îngăduie să aibă mai mult de o sinagogă într-un oraș. 

Din aceste documente, aproximativ contemporane cu cucerirea 

Khazariei de către mongoli, aflăm că încă de pe atunci trebuie 
să fi fost un număr considerabil de khazari în Polonia, din moment 
ce mai multe orașe aveau mai mult de o sinagogă ; de asemenea 
deducem că trebuie să fi fost destul de prosperi ca să fi putut 


* Probabil Wroclaw sau Cracovia, 


154 


înălța aceste sinagogi atît de „maiestuoase și frumos împodobite“. 
Aceasta ne duce și la problema mărimii și compoziției aproximative 
a imigrației khazare în Polonia. 

În legătură cu numărul, nu avem nici un fel de informație 
sigură care să ne călăuzească. Ne amintim că sursele arăbești 
spun că armatele khazare au numărat trei sute de mii de oameni 
angajaţi în războaiele cu musulmanii (capitolul I, secțiunea 7); 
și chiar dacă ținem seamă de exagerările cu totul nesăbuite, aceasta 
ar indica o populaţie khazară totală de cel puțin o jumătate de 
milion de suflete. Ibn Fadlan aprecia numărul corturilor bulga- 
rilor de pe Volga la 50 000, ceea ce ar indica o populaţie de 300 
sau 400 de mii de oameni —adică aproximativ cam aceeași 
ca și a khazarilor. Pe de altă parte, numărul evreilor din Regatul 
polono-lituanian în secolul al XVII-lea este de asemenea. apreciat 
de istoricii moderni la 500. 000 (cinci la sută din totalul popula- 
tiei) 19. Aceste cifre se potrivesc destul de bine cu realitățile 
cunoscute despre o migrație khazară prelungită prin Ucraina 
in Polonia-Lituania, începînd cu distrugerea Sarkelului si înăl- 
tarea dinastiei Piasti către sfîrșitul primului mileniu, accelerată 
în timpul cuceririlor mongole și mai mult sau mai puțin încheiată 
în secolele ale XV-lea și XVI-lea, timp în care stepa fusese golitá 
și khazarii aparent șterși de pe fata pămîntului *. 

Cu una cu alta, acest transfer de populaţie s-a întins pe 
cinci sau șase veacuri, fluxul fiind uneori foarte intens, iar alteori 
doar picătură cu picătură. Dacă ţinem seama de afluxul conside- 
rabil de refugiați evrei din Bizanţ si din lumea musulmană în 
Khazaria, precum și de o mică creștere a populaţiei chiar în rîn- 
durile khazarilor, pare întru totul plauzibil ca cifrele aproximative 
pentru populația khazară, în culmea gloriei sale în secolul al 
VIII-lea să fie comparabilă cu cele referitoare la evreii din Polonia 
în secolul al XVII-lea, cel puţin ca proporții — cu citeva sute 
de mii în plus sau în minus, ca semn al ignoranței noastre. 

* Ultimul dintre străvechile sate khazare de pe Nipru au fost distruse în 
cursul răscoalei cazacilor sub Bogdan Hmelnitchi în secolul al XVII-lea, iar supra- 


viețuitorii au mărit substantial numărul evreilor din zonele de așezare existente 
în Polonia— Lituania. Er e E 


155 


Dar chiar și aceste cifre cuprind o undă de ironie. Dacă ne 
luăm după articolul „Statistici“ din Jewish Encyclopaedia (Enciclo- 
pedia evreiască) în secolul al XVI-lea totalul populației evreiești 
în lume se ridica doar la un milion. După cum au subliniat 


Poliak, Kutschera 2 și alții, aceasta pare să indice că în cursul. 


Evului Mediu majoritatea celor care-și mărturiseau credința 
mozaică erau khazari. O mare parte din această majoritate a evre- 
ilor s-au dus în Polonia, Lituania, Ungaria și Balcani, unde au 
întemeiat acea comunitate evreiască răsăriteană care la rîndul 
ei a devenit majoritatea dominantă a evreimii mondiale. Chiar 
dacă nucleul inițial al acestei comunități a fost diluat $i augmentat 
de emigranți din alte regiuni (vezi mai jos), originea sa predo- 
minant khazaro-turcă pare să fie sprijinită de dovezi puternice 
și ar trebui să fie considerată măcar drept o teorie ce merită o 
discuție serioasă. 

Motive suplimentare pentru a atribui rolul conducător în 
creșterea și dezvoltarea comunității evreiești din Polonia și din; 
restul Europei răsăritene în special elementului khazar, și nu 
imigranţilor din Occident, vor fi discutate în capitolele următoare. 
Aici însă ar fi eventual potrivit să-l citez pe istoricul polonez 
Adam Vetulani (sublinierile îmi aparţin) : i 


Oamenii de știință polonezi sînt de acord că aceste ase- 
zări străvechi au fost întemeiate de evrei emigraţi din statul 
khazar și din Rusia, pe cînd evreii din Europa meridională 
$i occidentală au început să sosească și să se stabilească aici 
abia mai tirziu... si că cel puțin o anumită cotă a populaţiei 
evreiești (în vremuri anterioare, marea majoritate) se trage 

„din răsărit, din fara khazarilor, ulterior din Rusia kieviană.22 


Atit în ceea ce privește numărul si proporțiile. Dar ce ştim 
despre structura socială și compoziția comunităților de imigranți 
khazari? 

Prima impresie pe care o cápátám este o asemánare izbitoare 
între anumite poziţii privilegiate deţinute de evreii khazari în 


156 


Ungaria și în Polonia în acea perioadă timpurie. Atit izvoarele 
ungare, cît și cele poloneze vorbesc de evrei folosiți ca șefi de 
monetării, administratori ai veniturilor regale, controlori ai mono- - 
polului asupra sării, perceptori si „zarafi“ — adică bancheri. 
Această paralelă sugerează originea comună a acestor două comuni- 
táti de imigranți; și întrucît putem urmări originea majorităţii 
evreimii ungare pînă la nucleul maghiaro-khazar, concluzia 
se impune de la sine. 

Primele documente reflectă rolul jucat de evreii imigranți 
în viața economică embrionară, în curs de înflorire, a celor două 
țări. Că rolul a fost important nu trebuie să ne surprindă întru- 
cât comerțul exterior si perceperea taxelor vamale fuseseră princi- 
pala sursă de venit al khazarilor în trecut. Ei aveau experiența 
ce le lipsea noilor lor gazde și ca atare era logic să fie chemați 
ca sfetnici si ca participanţi la administrarea finanțelor curții și 
nobilimii. Monezile bătute în secolele al XII-lea și al XIII-lea cu 
inscripții poloneze folosind alfabetul ebraic (vezi capitolul II, 
secțiunea 1) sînt relicve oarecum bizare ale acestor activităţi. 
Scopul exact pe care-l slujeau reprezintă deocamdată un mister. 
Unele poartă numele unui rege (de exemplu Leszek, Mieszko), 
altele poartă inscripția „Din casa lui Abraham ben Iosif prințul“ 
(poate însuși bancherul ce conducea monetăria) sau doar o urare: 
„Noroc“ sau „Fii binecuvintat^. Lucru foarte semnificativ, izvoa- 
rele ungurești contemporane vorbesc și ele despre practica baterii 
monezilor din argintul furnizat de proprietari evrei 22. 

Şi totuși — spre deosebire de Europa apuseană — finanțele 
și comerțul nu erau nici pe departe singurele domenii de activitate 
a evreilor. Unii emigranți bogaţi au ajuns latifundiari in Polonia, 
așa cum era contele Teka în Ungaria; se înregistrează proprietăți 
funciare evreiești cuprinzind un întreg sat de fermieri evrei — de 
exemplu lîngă Breslau (Wroclaw) înainte de 1203 9, În vremurile 
de demult trebuie să fi existat țărani khazari în număr mare, 
așa cum par să ne indice vechile toponime khazare. 

O imagine atrăgătoare, aproape iluzorie, a nașterii probabile 
a acestor sate ne-o oferă documentele karaitilor pomenite mai 
înainte; ele relatează cum prințul Witold a instalat un grup de 


157 


+ 


prizonieri karaiti la „Krasna“, oferindu-le case, livezi și pámin- 
pe o întindere de o milă și jumătate (S-a încercat identificarea 
toponimului „Krasna“ cu orășelul evreiesc Krasnoia din Podolia). 2% 


Dar agricultura nu reprezenta un viitor pentru comunitatea 
evreiască, din mai multe motive: dezvoltarea feudalismului în 
secolul al XIV-lea i-a prefăcut treptat pe ţăranii din Polonia în 
iobagi, opriți de a-și părăsi satele, privati de libertatea de mișcare. 
În același timp, sub presiunea comună a ierarhiei ecleziastice şi 
a latifundiarilor feudali, în 1496, Parlamentul polonez a interzis 
evreilor să achiziționeze terenuri agricole. Dar procesul de înstră- 
inare a evreilor de pămînt trebuie să fi început cu mult mai 
înainte. În afară de cauzele specifice pomenite adineauri — dis- 
criminarea religioasă, îmbinată cu reducerea țăranilor liberi la 
iobăgie — transformarea națiunii predominant agricole a khazarilor 
într-o comunitate predominant urbană reflecta un fenomen 
obișnuit în istoria migrațiilor. Trezindu-se, pe de o parte, în fața 
unor condiții climaterice și metode agricole diferite, iar pe de altă 
parte, în fata unor perspective neașteptate de trai mai ușor, oferite 
de civilizația urbană, populaţiile imigrante își schimbă adeseori 
structura ocupationalá în decursul doar a cîtorva generații. În 
America, mláditele țăranilor italieni din munții Abruzzi au ajuns 
chelneri și patroni de restaurante, stránepotii fermierilor polo- 
nezi pot ajunge ingineri sau psihiatri *. 

Și totuși, transformarea evreimii khazare in evreime polo- 
neză nu a atras după sine vreo rupere brutală cu trecutul sau 
pierderea identităţii. A fost un proces treptat, organic, de prefacere 
care — după cum ne-a arătat în mod convingător Poliak—a 
păstrat unele tradiții vitale ale vieţii comunitare a khazarilor 
în noua lor patrie. Lucrul acesta s-a realizat în special prin nașterea 
unei structuri sociale sau a unui mod de viață care nu se găsește 
nicăieri altundeva în cadrul diasporei mondiale: tîrgușorul evreiesc 
— ayarah în ebraică, s£e/] în idiș, miastecko în poloneză. Toate 
aceste denumiri sînt diminutive, care însă nu se referă neapărat 


* Procesul invers de așezare pe terenuri virgine și de colonizare a acestora 
se aplică emigranților din zonele mai dezvoltate către cele subdezvoltate. 


158 


la proporţiile reduse (unele erau orășele márigoare), ci la auto- 
nomia municipală limitată de care se bucurau, 

Noţiunea de s/e/] nu trebuie confundată cu cea de ghetou. 
Aceasta din urmă era o stradă sau un cartier în care erau siliți 
să trăiască evreii între granițele unui oraș arian. Începînd din 
a doua jumătate a secolului al XVI-lea acesta era habitatul uni- 
versal al evreilor pretutindeni în lumea creștină și în cea mai 
mare parte a lumii musulmane. Ghetoul era înconjurat de ziduri, 
cu porti care se închideau noaptea. El a generat claustrofobie 
și o"mentalitate a endogamiei, dar și un sentiment de securitate 
relativă in vremuri tulburi. Întrucît ghetoul nu putea crește 
ca proporţii, locuinţele erau înalte și înghesuite, iar suprapopu- 
larea permanentă ducea la condiţii igienice deplorabile. Era 
nevoie de o mare vigoare spirituală a oamenilor care trăiau în 
asemenea împrejurări pentru a-și păstra demnitatea. Ceea ce nu 
au putut să facă toți. 

Pe de altă parte noțiunea de s/e// era cu totul diferită: un 
gen de așezări care, după cum am mai spus, au existat numai 
în Polonia-Lituania și nicăieri altundeva în lume. Era vorba 
de tirguri independente cu o populație exclusiv sau predominant 
evreiască. Noţiunea își are probabil originea în secolul al XIII- 
lea și s-ar putea ca aceasta să reprezinte „veriga lipsă“ dintre 
tirgurile comerciale ale Khazariei și așezările evreiești din Polonia. 

Funcţia economică și socială a acestor aglomerări semirurale, 
semiurbane pare să fi fost similară în ambele țări. În Khazaria, 
ca si mai tîrziu în Polonia, ele ofereau o rețea de puncte sau orașe 
comerciale care jucau rolul de intermediari între- nevoile marilor 
orasesi cele ale zonelor rurale. Acolo se țineau la intervale regulate 
iarmaroace la care se vindeau sau schimbau prin troc oi si vite, 
precum si produse manufacturiere ale orașelor și produse ale 
industriei locale țărănești; totodată ele erau centre în care își 
exercitau meseriile tot felul de meșteșugari — de la rotari la potco- 
vari, argintari, croitori, măcelari (rituali de carne cuser), morari, 
brutari si luminárari. Mai erau si scribi sau grámátici la dispoziția 
negtiutorilor de carte, sinagogi pentru credinciosi, hanuri pentru 
călători si un keder (cuvîntul ebraic pentru ,salá") care slujea 


159 


drept școală. Prin aceste tirguri cutreierau povestitori și barzi 
populari (ni s-au păstrat cîteva din numele lor, cum ar fi Velvel 
Zbarjer 2%), care mergeau prin Polonia de la un sze// la altul și fără 
îndoială si anterior prin Khazaria, judecind după supraviețuirea 
povestitorilor printre neamurile orientale piná în zilele noastre. 

În Polonia, anumite meserii au devenit virtualmente un mono- 
pol evreiesc. Una era negotul de cherestea — ceea ce ne amintește 
că în Khazaria cheresteaua era principalul material de construcție 
$i un important articol de export; alta era transportul. Poliak 
scrie 25: „Reţeaua deasă de ștețl-uri făcea posibilă distribuirea 
produselor manufacturiere în întreaga ţară prin minunatele căruţe 
de tip evreiesc (harabale, n.t.). Răspîndirea predominantă a acestui 
mijloc de transport, în special în răsăritul țării era atît de binecu- 
noscutá — aroape ca un monopol — încît cuvîntul ebraic pentru 
cárutas, ba'al agalah (ad litteram: „stăpîn al carului“ ) a intrat 
în vocabularul limbii ruse sub forma balagula. Numai dezvoltarea 
căilor ferate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus 
declinul acestei meserii.“ ` 

Dar această specializare în făurirea și conducerea círutelor 
nu putea în nici un caz să se fi dezvoltat în ghetourile închise 
ale evreimii occidentale; este un semn neîndoielnic al originii 
ei khazare. Oamenii ghetourilor erau sedentari, în timp ce 
khazarii, ca și alte popoare seminomade foloseau căruțele cu cai 
sau carele cu boi pentru a-și transporta corturile, calabalicul 
și acareturile; unele erau corturi de proporții „regale“, ca cele 
ale circurilor, în Care încăpeau cîteva sute de oameni. Fără doar 
și poate că acești vizitii și căruțași se pricepeau să străbată chiar 
și cele mai proaste și mai grele drumuri din noua lor patrie. 

Alte ocupații specifice evreiești erau cele de hangiu, morar 
și blánar sau negustor de blănuri — nici una din ele negásindu-se 
în ghetourile Europei occidentale. 

Deci, în linii mari, cam aceasta era structura s/e/l-ului evreiesc 
în Polonia. Unele din caracteristicile sale se pot regăsi în vechile 
tirguri din orice țară; altele arată afinități mai specifice cu ceea 
ce știm — deși foarte puţin — despre orașele din Khazaria care 
probabil reprezentau prototipurile s£e//-ului polonez. 


160 


La aceste trăsături specifice trebuie adăugat „stilul de pagodă“ 
al celor mai vechi sinagogi de lemn din șteți-uri care au ajuns 
pînă în zilele noastre, datînd din secolele al XV-lea şi al XVI-lea; 
acesta diferă total atît de stilul local de arhitectură, cât și de stilul 
de construcţie adoptat de evreimea occidentală și reprodus ulterior 
în ghetourile Poloniei. Decorația interioară a celor mai vechi sinagogi 
din ștetl-uri se deosebește și ea foarte mult de stilul ghetoului occi- 
dental; pereţii sinagogilor din s/e//-uri erau impodobiti cu arabes- 
curi maure, cu figuri zoomorfe caracteristice influenței persane 
pe care o putem descoperi în obiectele făurite de maghiaro-khazari 
(capitolul I, secțiunea 13), precum și în stilul decorativ adus în 
Polonia de imigranții armeni ”. 

Si îmbrăcămintea tradițională a evreimii poloneze este indis- 
cutabil de origine orientală. Caftanul lung de mătase, vesmint 
tipic, se prea poate să fi fost o imitatie a hainei purtate de nobi- 
limea poloneză, la rîndul ei o copie a veșmintelor mongolilor 
din Hoarda de Aur — deoarece modelele se ráspindesc in pofida 
dezbinărilor sau dușmăniilor politice; dar după cite știm, caf- 
tanul fusese purtat cu multă vreme înainte de către nomazii 
din stepe. Tichia (yarmolka) o mai poartă și astăzi evrei 
ha botnici — precum și uzbecii și alte populații turcice din 
Uniunea Sovietică. Peste tichie bărbaţii purtau s/reimel-ul, o 
pălărie rotundă foarte complicată, cu borul alcătuit din blană 
de vulpe, pe care khazarii au copiat-o de la cazaci sau poate 
invers. După cum s-a mai pomenit, negotul de blănuri de vulpi 
și samur, care înflorise în Khazaria, a devenit încă un monopol 
al evreilor din Polonia. Cît despre femei, pînă în mijlocul seco- 
lului al XIX-lea, ele purtau un turban alb, înalt, copia exactă 
a jauluk-ului purtat de femeile cazacilor și turcmenilor?*. (În 
zilele noastre evreicile habotnice trebuie să poarte în locul turba- 
nului o perucă făcută din propriul lor păr, ras cînd se mărită.) 

În același context — desi cu mai puţine dovezi — putem 
să pomenim pasiunea ciudată a evreilor polonezi pentru gefillte 
fisch (știucă umplută, n.t.), o specialitate culinară națională pe 
care au îmbrățișat-o și polonezii arieni. Exista și o zicalá: „fără 
pește nu e Sabat“. Oare acest obicei provine din amintirile înde- 


161 


' părtate ale vieții petrecute pe malurile Mării Caspice unde peștele 
era baza alimentației? 

Viaţa în șteț] este cîntată cu o profundă nostalgie romantică 
în literatura și folclorul evreilor. Iată ce citim într-o descriere 
modernă a datinilor din șteț] 29 cu privire la veselia cu care locui- 
torii lui sărbătoreadu Sabatul: 


Oriunde se află omul, el se va strădui să ajungă acasă 
la timp pentru a intimpina Sabatul împreună cu familia. 
Coropcarul care cutreieră satele, croitorul, pantofarul sau 
cizmarul ambulant, marele negustor plecat într-o călătorie 
de afaceri, toți aceștia vor face planuri, se vor înghesui, se 
vor grăbi, străduindu-se să ajungă acasă înainte de apusul 
soarelui, vinerea seară. 

În timp ce se dau peste cap pentru a ajunge, șomăs-ul 
strigă pe străzile ștețl-ului: „Evreii la baie“ (mikva — n.t.). 
Slujbaș la sinagogă, acest șomăs este o combinaţie între para- 
clisier și dascăl. El vorbește cu o autoritate sporită, căci 
atunci cînd strigă „Evreii la baie!“ de fapt îi cheamă la înde- 
plinirea unei porunci divine. 


Cea mai vie evocare a vieții în s/e/] o reprezintă amalgamul 
suprarealist de realități și fantezii din tablourile si litografiile 
lui Marc Chagall, în care simbolurile biblice apar alături de haraba- 
giul bărbos care pocnește din bici și de rabinii meditativi îmbră- 
cati în caftan si yarmolka. 


Era o comunitate stranie, reflectind originile ei ciudate. 
Unele dintre primele tirgușoare au fost probabil întemeiate de 
prizonieri de război — de pildă Troki de către karaiti — pe care 
nobilii polonezi și lituanieni îi pofteau cu nerăbdare să le colonizeze 
domeniile pustii. Dar majoritatea acestor așezări erau produsele 
migraţiei generale de la „cîmpiile sălbatice“ care se prefáceau 
în deșerturi: „După cucerirea mongolă, scria Poliak, cînd satele 
slavilor au pribegit către apus, s/e//-urile khazare au plecat odată 
cu ele “ 30. Pionierii noilor așezări au fost probabil negustori 
khazari bogați, care călătoreau neîncetat în lungul și în latul Polo- 
niei, pe rutele comerciale foarte frecventate ce duceau spre Unga- 
ria. „Migraţia maghiară și kabară către Ungaria a deschis drumul 


162 


așezărilor khazare cresciride din Polonia ; ele au prefăcut-o pe aceasta 
într-o zonă de tranzit între cele două țări cu comunităţi evreiesti'?!. 
Așadar negustorii în veșnică deplasare cunoșteau bine condiţiile 
din zonele în care s-ar fi putut reașeza și aveau prilejul să intre 
în contact cu mosierii în căutare de oameni care să le lucreze pámin- 
turile. „Moșierul făcea o convenţie cu asemenea evrei înstăriți 
şi respectaţi (ceea ce ne amintește de Abraham Prokownik — n.a.) 
carc ar fi vrut să se așeze pe domeniul lui si să aducă cu ei și alti 
coloniști. De regulă, aceşti evrei alegeau oameni din așezările 
unde trăiseră ei“ 32. Acești coloniști aveau să fie o amestecătură 
de fermieri meșteșugari si meseriași, formînd o comunitate mai 
mult sau mai puțin independentă din punct de vedere economic. 
Astfel ştetl-ul khazar se transplanta și devenea un ște// polonez. 
Agricultura scădea treptat în importanţă, dar între timp adaptarea 
la noile condiţii se desávirsea. 

Aşadar nucleul evreimii moderne a aplicat vechea rețetă: 
porniţi în căutarea unor orizonturi noi, dar rámineti uniți ! 


Il. DE UNDE VENEAU ? 


Din prezentarea noastră generali reies două elemente funda- 
mentale: dispariția naţiunii khazare din habitatul său istoric 5i 
apariția simultană în regiunile adiacente dinspre nord-vest a 
celei mai mari concentrări de evrei de la începuturile diasporei. 
Întrucît cele două fapte sînt în mod evident legate, istoricii sînt 
de acord că imigrația din Khazaria trebuie să fi contribuit là 
sporirea. evreimii poloneze — concluzie sprijinită de dovezile citate 
în capitolele anterioare. Dar istoricii manifestă mai puţină certi- 
tudine în legătură cu amploarea acestei contribuţii: proporţia 
imigrației khazare în comparaţie cu afluxul de evrei occidentali 
și cota lor respectivă în compoziția genetică a comunității evreiesit 
moderne. 

Cu alte cuvinte, faptul că un număr mare de khazari au 
emigrat in Polonia este stabilit mai presus de orice îndoială; 
întrebarea este dacă ei au constituit majoritatea noii așezări 
sau numai nucleul său, ca să spunem așa. Pentru a găsi răspunsul 
la această întrebare, trebuie să ne facem cit de cit o idee despre 
proporția imigrației „adevăraților evrei“ din occident. 


2 


Spre sfirsitul primului mileniu, cele mai însemnate așezări 
de evrei în Europa occidentală se aflau în Franța și Re- 
nania ... l 


* Fără a lua în considerație evreii din Spania care formau o ca- 
tegorie aparte si nu participau la mișcările migratorii de care ne 
ocupăm. 


164 


Unele din aceste comunități fuseseră probabil inteme- 
iate încă de pe vremea romanilor, căci, între distrugerea 
Ierusalimului şi căderea Imperiului roman, evreii se sta- 
biliseră în multe dintre orașele mai mari de sub domnia acestuia, 
şi ulterior au primit întăriri de la emigranții din Italia şi Africa 
de Nord. Așadar, din secolul al IX-lea înainte avem date înre- 
gistrate de istorie referitoare la comunităţi evreiești din localități 
situate pe tot cuprinsul Franței, din Normandia pînă în Provence 
si pe malul Mediteranei. : 

Ba chiar un grup de evrei a trecut Canalul Mînecii în Anglia 
în urma invaziei normande, după cît se pare fiind invitaţi de 
către Wilhelm Cuceritorul 1 pentru că avea nevoie de capitalul 
şi spiritul lor de inițiativă. Iată cum a rezumat Baron istoria 


lor: pi 
Ulterior au fost transformați într-o clasă de „cămătari 
regali“ avînd funcţia principală de a furniza credite pentru 
inițiative atit politice, cît și economice. După ce au acumulat 
mari averi prin dobinda ridicată percepută, aceşti cámátari 
au fost siliți să le cedeze într-o formă sau alta visteriei regale, 
Bunăstarea prelungită a multor familii evreiești, splendoarea 
locuinţelor și veșmintelor lor și influența lor asupra trebu- 
rilor obștești i-au orbit pînă și pe observatorii cei mai înțe- 
lepti si cu experiență in fata primejdiilor profunde care plu- 
teau in aer din pricina resentimentului crescind al datorni- 
cilor din toate clasele, precum si a faptului cá evreii se bazau 
exclusiv pe protectia stápinilor lor regali... Murmure de 
nemultumire, culminind cu izbucnirile violente din 1189— 
1190 au prevestit tragedia finală: expulzarea din 1290. Cres- 
terea meteoricá si declinul incá si mai rapid al evreimii en- 
gleze in decursul unei scurte perioade de numai douá secole 
si un sfert (1066— 1290) au scos pregnant in relief factorii 
fundamentali care au făurit destinul tuturor comunităților 
evreiești din Occident în prima jumătate — de importanță 
crucială — a celui de al doilea mileniu.? 
* Exemplul Angliei este instructiv, pentru cá este excepțional 
de bine documentat în raport cu istoria timpurie a comunită-. 


165 


Hor evreiești de pe continent. Prima lecţie pe care o putem 
desprinde din acest exemplu este că influența social-economică a 
evreilor era disproporționat de mare față de numărul lor restrins. 
S-ar părea cá în nici un moment înainte de expulzarea lor în anul 
1290 nu fuseseră mai mult de 2 500 de evrei în Anglia*. Această 
infimă : comunitate evreiască din Anglia medievală juca însă un rol 
de frunte în cadrul structurii economice a țării — într-o măsură 
infinit mai mare decît comunitatea evreiască din Polonia; si 
totuși, in contrast cu Polonia, ea nu se putea baza pe o reţea 
de tirgugoare evreiești care să-i ofere o bază de masă, alcătu- 
ită din meseriași umili, meșteșugari și lucrători, cárutasi si hangii 
apartinind micii burghezii; nu avea nici un fel de rădăcini in 
sînul poporului. În această privință vitală, Anglia angevină rezu- 
ma aproape simbolic evenimentele din occidentul Europei. Evreii 
din Franţa si Germania s-au trezit în fata aceleiași situaţii stîn- 
jenitoare; stratificarea lor profesională era dezechilibratá, virful 
piramidei era prea. greu față de baza ei îngustă. Această lipsă 
de echilibru a dus pretutindeni la aceiași secvență tragică de 
evenimente. O povestire de groază începe totdeauna cu o lună 
de miere și se sfârșește cu un divorț și vărsare de singe. În istoria 
occidentală, la început, evreii sint răsfățați cu tot felul de carte 
speciale, privilegii și favoruri. Sînt personae gratae, ca si alchi- 
miștii curții, pentru că numai ei deţin secretul menținerii în mers 
a mecanismului economiei. Cecil Roth scria: „În “vremurile 
întunecate”, comerțul Europei occidentale era în mare măsură 
în miinile evreilor și în el era cuprins și negotul de sclavi, iar în re- 
gistrele și cartele carolingiene, cuvintele evreu $i negustor erau inter- 
șanjabili“ 4. Dar odată cu nașterea unei clase mercantile autohtone, 
evreii au început să fie treptat excluși nu numai de la ocupațiile 
cele mai productive, ci si de la formele tradiționale de comerţ 


* Aprecierea este luată din ancheta cuprinsă î i i i 
. prinsá in studiul devenit clasic al 
lui Joseph Jacobs, The Jews of Angevine England („Evreii în Anglia sub dinastia 


angeviná") întemeiat pe numele evreiești de familie înregistrate, precum și pe alte 
documente ?, : i 


166 


și practic” singurul domeniu care li s-a lăsat deschis a fost.cămă- 
tăria... „Capitalul flotant al ţării a fost absorbit de către evrei 
care erau periodic obligati să-l verse în vistieria statului... “5. 
Prototipul lui Shylock fusese stabilit cu mult înainte de epoca 
lui Shakespeare. 

În cursul „lunii de miere“, Carol cel Mare trimisese în 797 
o solie de importanţă istorică la califul Harun al-Rașid din Bagdad 
pentru a negocia un tratat de prietenie; solia era alcătuită din 
evreul Isaac si din doi nobili creștini. Iar sfirșitul tragic al povesg-: 
tiia venit în 1306 cînd Filip IV cel Frumos i-a expulzat pe evrei 
din regatul Franţei. Cu toate că unora li s-a permis ulterior să 
se întoarcă, ei au suferit si alte persecuții și pînă la sfîrşitul seco- 
lului al XIV-lea, comunitatea evreiască din Franța era practic: 
o specie dispărută*. 


3 
= Dacă ne îndreptăm atenția asupra istoriei evreimii germane, 
prima observație necesară este că „lucru remarcabil, nu detinem* 
o istorie erudită cuprinzătoare a evreimii germane... Germania 
Judaica este pur și simplu o bună lucrare de referință cu trimiteri 
la: iizvoarele istorice care aruncă lumină asupra comunităților 
individuale pînă în anul 1238“ 6. Lumina aceasta nu este decit 
slabă, dar 'cel puţin ne dezvăluie distribuirea teritorială a comu- 
nitátilor de evrei occidentali în Germania, în timpul perioadei 
critice cînd imigrația khazaro-evreiască in Polonia se apropia de 
punctul culminant. l 
Una din primele dovezi referitoare la o asemenea comunitate 
în Germania pomeneşte de un oarecare Kalonim care, în anul 
906, a emigrat cu familia lui de la Lucca, din Italia, la Maienta 
(Mainz). Cam în aceeași vreme auzim de evrei la Speyer și Worms, 
iar ceva mai tîrziu în alte orașe — Tréves (Trier), Metz, Stras- 
bourg, Cologne (Köln) — toate acestea situate înlăuntrul unei fâșii 
înguste din Alsacia și de-a lungul văii Rinului. Călătorul evreu 


. * Comurităţile mcderne de evrei din Franţa și Anglia au fost întemeiate de 
refugiații din secolele ale XVI-lea și XVII-lea care fugeau de Inchiziția spaniolă. 


167 


Beniamin din Tudela (vezi mai sus capitolul II, secțiunea 8) 
a vizitat regiunea la mijlocul secolului al XII-lea și a scris: „În 
aceste orașe sint multi israeliți, oameni învățați si bogaţi“ 7. 
Dar ce înseamnă „mulți“? De fapt nu erau chiar atît de multi, 
erau chiar foarte puţini, după cum se va vedea mai jos. 

Anterior trăise la Maienta un anume rabin Gershom ben 
Yehuda (circa 960—1030) a cărui erudiție îi adusese porecla de 
„lumină a diasporei“ şi situația de lider spiritual al comunității 
franceze și renano-germane. La o dată oarecare, în jurul anului 
1020, Gershom a convocat un conciliu rabinic la Worms, care 
a proclamat o serie de edicte, inclusiv cel care a pus capăt din 
punct de vedere juridic poligamiei (căzută în desuetudine de 
multă vreme). La aceste edicte s-a adăugat un codicil specificînd 
că, în caz de necesitate imperioasă, orice regulă sau dispoziție 
putea fi revocată „de către o adunare de o sută de delegați din 
țările Burgundia, Normandia, Franța si orașele Maienta, Speyer 
și Worms.“ Și în alte documente rabinice, din aceiași perioadă, 
nu sînt numite decit aceste trei orașe; putem trage doar conclu- 
zia că la începutul secolului al XI-lea celelalte comunităţi evreiești 
din Renania. erau deocamdată prea neînsemnate ca să fie pome- 
nite*. Pe la sfîrșitul aceluiași secol, comunităţile evreiești din 
Germania abia au scăpat de la exterminare totală în cursul izbuc- 
nirilor de isterie colectivă a gloatei care au însoțit prima cruciadă 
în anul 1096. F. Barker ne-a redat mentalitatea cruciatului cu 
o forță dramatică rar intilnitá — În coloanele respective din 
Encyclopaedia Britannica 9: 


Era in stare sá máceláreascá pe oricine, piná ajungea sá 
calce in singe pînă la glezne, iar apoi, la căderea nopții să 
ingenuncheze si să suspine chiar de bucurie adevărată, in 
fata altarului infátisind Sfîntul Mormint, căci nu era acest 
cruciat inrosit de la teascul de struguri ai Domnului? 


Evreii din Renania au fost pringi in acest teasc care i-a 
zdrobit aproape pînă la moarte. Mai mult decit atit, ei înșiși 
s-au molipsit de un alt tip de isterie colectivă: o poftă morbidă 
de martiriu. Dacă ne luăm după cronicarul ebraic Solomon bar 


168 


Simon, îndeobște socotit demn de incredere!?, vázindu-se puși 
în fața alternativei de a alege între botez și uciderea de către 
mulțime, evreii din Maienfa au dat un exemplu celorlalte comunități 
hotărîndu-se în favoarea sinuciderii colective 11: 


Imitîndu-l în masă pe Abraham care se arătase gata să-l 
jertfească pe Isaac, taţii își máceláreau copiii și soții nevestele, 
Aceste acte de oroare și eroism de negrăit erau sávirsite con- 
form ritualului tăierii cu cuțite speciale pentru jertfă, ascu- 
tite după toate regulile legii mozaice. Uneori inteleptii de 
frunte ai comunităţii, supraveghind jertfa în masă, erau 
ultimii care-și luau viața... În isteria colectivă, sanctificată 
de nimbul martiriului religios și compensată de așteptarea 
încrezătoare a unor ráspláti cerești, nimic nu părea să conteze 
decit sfîrșitul vieții înainte de a cădea în mîinile dușmanilor 
necrutátori si de a trebui să te afli in fata alternativei impla- 

cabile a morţii aduse de duşman sau a convertirii la creștinism 


Întorcîndu-ne acum de la privelişti însîngerate la sobrie- 
tatea statisticilor, ne putem face o idee aproximativă asupra 
proportiei comunităţilor evreiești din Germania. Sursele ebraice 
sînt la unison în a menţiona 800 de victime (prin masacruori 
sinucidere) la Worms și variază între cifra de 900 și cea de 1 300 
în ceea ce privește Maienfa. Fireşte că trebuie să fi fost multi 
aceia care au preferat morții botezul, dar izvoarele istorice nu 
ne dezvăluie numărul supravietuitorilor; și iarăși nu putem fi 
foarte siguri că nu exagerează numărul martirilor. În orice caz, 
din calculele sale Baron trage concluzia că „totalul populaţiei 
evreiești din fiecare dintre aceste două comunități abia dacă 
depășea cifrele date aici numai pentru morti" !?. Așadar, supra- 
vietuitorii din Worms și Maienfa nu puteau să fi depăşit cifra 
de cîteva sute gi într-un caz și în celălalt. Si totuși aceste două 
orașe (precum și Speyer) au fost singurele destul de însemnate 
ca să fie incluse în edictul emis anterior de rabinul Gershom. 

Așadar nu putem să nu ne dăm seama că în Renania germană 
comunităţile evreiești erau mici din punct de vedere numeric 
chiar și înaintea primei cruciade și că scăzuseră încă și mai mult 
după ce fuseseră zdrobite în teascul Domnului. Și totuși, la răsă- 


169 


rit de Rin, în centrul și nordul Germaniei nu existau deocamdată 
comunități evreiești și nici nu aveau să se înființeze încă multă 
vreme. Concepţia tradițională a istoricilor evrei, după care cruci- 
ada din 1096 a măturat evreii germani spre Polonia, într-o mi- 
grație de masă, este o simplă legendă — sau mai degrabă o ipoteză 
inventată ad-hoc pentru că, necunoscînd istoria khazará, nu erau 
în stare să vadă nici o altă modalitate de a explica apariția din 
senin a acestei concentrări fără precedent de evrei în Europa 
răsăriteană. Si totuși în izvoarele contemporane nu există nici 
o menţiune a vreunei migrații, mari sau mici, din Renania mai 
departe spre răsărit, pînă în Germania, și încă și mai puţin către 
îndepărtata Polonie. 

lată de pildă ce spune Simon Dubnov, unul din istoricii 
de școală. veche: „Prima cruciadă care a pus. în mișcare masele 
creştine către răsăritul asiatic, a împins totodată masele evre- 
iesti către răsăritul Europei" ?, Dar cîteva rînduri mai jos el 
este silit să recunoască: „În legătură cu împrejurările acestei 
mișcări de emigrare atit de importantă pentru istoria evreiască 
nu avem informaţii din surse apropiate“ 14, 

În schimb avem o sumedenie de informații cu privire la ce 
au făcut aceste comunități evreiești grav afectate (și chinuite) 
în timpul acelei prime cruciade și al celor ulterioare. Unii evrei 
şi-au făcut singuri seama ; alţii s-au împotrivit și au fost lingati; 
cei care au supraviețuit și-au datorat norocul faptului cá în 
cursul situației deosebit de grave au căpătat adăpost în castelul 
fortificat al episcopului sau burgravului care, cel puţin teoretic, 
avea răspunderea protecției lor legale. Adeseori această măsură 
nu s-a dovedit suficientă pentru a împiedica un masacru; dar, 
după trecerea hoardelor de cruciați, supraviețuitorii întotdeauna 
se întorceau la căminele lor prădate și la sinagogile lor pustiite, 
pentru a lua viața de la capăt. 

Același tipar îl găsim repetat la infinit în cronici: la Trèves 
(Trier), Metz și numeroase alte localităţi. Pînă la cea de a doua 
cruciadă. și la cele următoare, ajunsese aproape un obicei: „La 
începutul agitatiei pentru o nouă cruciadă, mulți evrei din Maien- 
fa, Worms, Speyer, Strasbourg, Würzburg și alte orașe fugeau 


170 


şi se adăposteau în castelele învecinate, lásindu-si cărțile şi obiec- 
tele de valoare în paza orășenilor prietenoși.“ 15 Una din princi- 
palele surse de informații o constituie Cartea amintirii de Ephraim 
bar Iacob, care chiar el se aflase, la vîrsta de 13 ani, printre 
refugiații din Colonia în castelul Wolkenburg"*. Solomon bar 
Simon relatează cá în cursul celei de a doua cruciade, supravie- 
tuitorii evreilor din Maienta și-au: găsit ocrotire la Speyer, apoi 
s-au întors în orașul lor de baștină și au clădit o nouă sinagogă“. 
Acesta este leitmotivul din cronici; dar trebuie să repetăm că 
nu există nicăieri măcar o vorbă referitoare la comunități evre- 
iești care ar fi emigrat spre Germania răsăriteană, După cum 
se exprimă. Mieses 18, această parte a Germaniei era încă Juden- 
rein (ferită de evrei) si avea să rămînă astfel veacuri de-a rindul. 


4 


Secolul al XIII-lea a fost o perioadă de restabilire parțială. 
Auzim prima dată de evrei în regiunile adiacente Renaniei: 
Palatinat (1225), Freiburg (1230), Ulm (1243), Heidelberg l (1255) 
s.a.m.d.!? Dar răgazul avea să fie de scurtă durată, căci seco- 
lul al XIV-lea a adus evreimii franco-germane noi dezastre. 

Cea dintii catastrofă a fost expulzarea tuturor evreilor de 
pe domeniile regale ale lui Filip cel Frumos. Franța suferise o 
crizá economicá, insotitá ca de obicei de devalorizarea monedei 
și de tulburări sociale. Regele Filip a încercat s-o remedieze prin . 
metoda obișnuită de jefuire a evreilor. A cerut de la ei o sută 
de mii de livre în 1292, 215 000 livre în 1295, 1299, 1302 și 1305, 
iar apoi s-a hotărit să aplice un remediu radical pentru finanțele 
sale în suferință. La 21 iunie 1306 a semnat un ordin secret pentru 
arestarea tuturor evreilor din regatul său într-o anumită zi, 
confiscarea proprietăților lor și expulzarea lor din țară. Arestă- 
rile s-au efectuat la 22 iulie, iar expulzarea cîteva săptămîni mai 
tirziu. Refugiații au emigrat în regiuni ale Franţei în afara stăpi- 
nirii regelui: Provența, Burgundia, Acvitania și cîteva alte fiefuri 
feudale. Dar, după cum ne spune Mieses, „nu există nici un fel 
de mențiune istorică din care să rezulte cá evreimea germană ar 


171 


fi sporit numericeşte datorită suferințelor comunității evreiești 
din Franța în perioada decisivă a distrugerii ei“ 2°, Si nici un 
istoric nu a sugerat vreodată că evreii francezi ar fi pribegit de-a 
curmezișul Germaniei pînă în Polonia, fie cu acest prilej, fie cu 
vreun altul. 

Sub domnia urmașilor lui Filip au fost cîteva rechemări 
parţiale ale evreilor (în 1315 și 1350), dar ele nu au putut nici 
repara daunele produse și nici împiedica noi izbucniri ale perse- 
cuţiilor efectuate de gloată. Spre sfîrșitul secolului al XIV-lea, 
Franța, ca și Germania, era practic Judenrein, 


5 


Cea de a doua catastrofă a acelui secol dezastruos a consti- 
tuit-o ciuma neagră care, între 1348 și 1350 a secerat o treime 
din populația Europei, în unele regiuni proporția victimelor ridi- 
cîndu-se chiar la două treimi. A venit din Asia răsăriteană prin 
Turkestan și felul în care a fost lăsată slobodă să devoreze Europa 
și acțiunea ei acolo oglindește pe deplin dementa oamenilor. Un 
conducător tătar numit Djanibeg asedia in 1347 orașul Caffa 
(actualmente Feodosia) din Crimeea, pe atunci port comercial 
genovez. Ciuma făcea ravagii în armata lui Djanibeg, așa că 
el a catapultat cadavrele victimelor infectate în interiorul orașului, 
a cărui populație s-a molipsit la rîndul ei. Corăbiile genoveze 
au purtat șobolanii și muștele aducătoare de moarte spre apus, 
în porturile Mediteranei, de unde molima s-a răspîndit pe continent. 


Se presupunea că bacilii de Pasteurella festis nu făceau o 
discriminare intre diferitele credinte religioase si totuși evreii au 
fost selectați pentru un tratament special. După ce fuseseră acu- 
zati anterior de uciderea rituală a copiilor creștini, acum fură 
acuzați de otrăvirea fintinilor pentru a răspîndi ciuma neagră. 
Legenda s-a răspîndit mai repede chiar decit Sobolanii si conse- 
cinta a fost arderea în masă a evreilor pe tot cuprinsul Europei. 
Din nou sinuciderea prin jertfă reciprocă, consimtitá, a devenit 
un expedient obișnuit, pentru a evita arderea de viu. EE 


172 


Pînă in secolul al XVI-lea populaţia decimată a Europei 
occidentale nu a mai atins nivelul ei dinainte de ciumă. Cit despre 
evreii ei, care fuseseră expuși atacurilor atit dinpartea șobola- 
nilor, cît și a oamenilor, numai o fracțiune a supraviețuit. După 
cum spune Kutschera: l 


Gloata s-a răzbunat pe ei pentru loviturile aspre ale 
destinului și s-a năpustit cu foc și sabie asupra celor cruțați 
de ciumă. Cînd molima a dat înapoi, după istoricii germani 
contemporani, Germania rămăsese practic fără evrei. Sintem 
deci forțați să tragem concluzia cá în Germania în sine evreii 
n-au putut să prospere si nu au mai izbutit niciodată să infi- 
inteze comunități mari și numeroase, Dar, în aceste împrejurări, 
cum ar mai fi putut ei să pună bazele unei populații masive 
in Polonia, atit de densă încît în prezent (1909 — n.a.) ea 
depăşeşte în proporție de zece la unu evreimea din Germania? 

ntr-adevár este foarte greu sá intelegem cum s-a putut acredita 
ideea că evreii orientali reprezintă imigranți din apus și în 
special din Germania.?! 


Şi totuși, alături de Cruciada I, ciuma neagră este invocată 
cel mai adesea de istorici ca deus ex machina care a creat evrei- 
mea orientală. Şi, exact ca și în cazul cruciadelor, nu există nici 
cea mai mică urmă de dovezi pentru acest exod imaginar. Dim- 
potrivă, există indicii că singura speranță de supraviețuire a 
evreilor de această dată, ca și în împrejurările anterioare, era 
unirea și solidaritatea, precum și căutarea adăpostului în vreun 
loc fortificat sau în împrejurimi mai puţin ostile. Există un singur 
caz de emigrație în perioada ciumei negre, menționat de Mieses: 
evreii din Speyer s-au refugiat de persecutii la Heidelberg — la 
vreo cincisprezece kilometri de acolo. ; 

După virtuala exterminare a vechilor comunități evreiești 
din Franţa și Germania în urma ciumei negre, Europa occiden- 
tală a rămas vreo două veacuri Judęnrein, cu doar cîteva enclave 
ce mai vegetau. Aceasta cu excepția Spaniei. Evreii care au 
întemeiat comunitățile moderne din Anglia, Franța si Olanda 
în secolele al XVI-lea și al XVII-lea erau de cu totul altă origine: 
sefarzi (evrei spanioli) siliți să fugă din Spania unde locuiseră 


173 


mai bine de un mileniu. Dar istoria acestora — și istoria evreimii 
europene moderne — nu intră în limitele cărții noastre. 

Putem trage ușor concluzia că ideea tradițională referi- 
toare la un exod în masă al evreimii occidentale din Renania 
în Polonia, strábátind de-a latul întreaga Germanie (un povirnis 
ostil, fárá evrei) nu poate fi sustinutá cu argumente istorice. 
De asemenea este incompatibilá cu proportiile reduse ale comuni- 
tăților renane, cu lipsa oricărei dorințe din partea lor de a se 
ramifica din Valea Rinului spre est (comportarea lor stereotipă 
în vremuri de restriște) și absenţa referirilor la mișcări migratoare 
în cronicile contemporane. Alte dovezi în sprijinul afirmației 
noastre ne oferă lingvistica si aceste argumente le vom discuta 
în capitolul VII. 


III. INTERFERENTE ȘI CURENTE 
CONTRADICTORII 


Pe baza dovezilor citate în capitolele anterioare, se poate 
înțelege ușor de ce istoricii polonezi —la urma urmei cei mai 
aproape de izvoare — sînt de acord că „în vremurile anterioare 
majoritatea substanțială a populaţiei evreiești se trăgea din tara 
khazarilor.“ 1 Ba chiar am putea fi ispititi să exagerám, susti- 
nînd — cum face Kutschera—că evreimea orientală era sută 
la sută de origine khazară. O asemenea pretenţie ar putea sta 
în picioare dacă nefericita comunitate franco-renană ar fi fost 
singura. rivală în căutarea paternităţii. Dar spre sfîrşitul Evului 
Mediu, lucrurile s-au complicat mult prin înflorirea și decăderea 
așezărilor evreiești de pe tot cuprinsul fostei monarhii austro- 
ungare şi al Balcanilor. Așadar, nu numai Viena și Praga aveau 
o populaţie evreiască amplă, dar mai sint nu mai puțin de cinci 
localități numite Judendorf („sat evreiesc“) în Alpii Carintiei, 
și o mulțime de Judenburg și Judenstadt în munţii Stiriei. Spre 
sfirsitul secolului al XV-lea evreii au fost expulzați din ambele 
provineii și s-au dus în Italia, Polonia și Ungaria; dar de unde 
veniseră initial? Cu siguranță că nu din Occident. Iată cum 
pune Mieses problema în privirea generală pe care o aruncă 
asupra acestor comunități împrăștiate: 


În toiul Evului Mediu găsim așadar spre răsărit un lanţ 
de așezări care se întinde din Bavaria pînă in Persia, Caucaz, 
Asia Mică si Bizanţ. (Dar) spre apus de Bavaria e o pată albă 
în tot lungul Germaniei... Cum s-a produs această imigrare 


175 


a evreilor în zonele alpine nu știm, dar fără îndoială că cele 
trei mari rezervoare de evrei de la sfîrşitul antichității şi-au 
jucat rolul lor: Italia, Bizanțul si Persia 2. 


Veriga lipsă în această enumerare este din nou Khazaria 
care, după cum am văzut mai înainte, a servit de receptacol și 
stație de tranzit pentru emigranții evrei din Bizanţ și Califatul 
musulman. Mieses a cîștigat mari merite respingind legenda ori- 
ginii renane a evreimii orientale; dar nici el nu știa mare lucru 
din istoria khazarilor și nu le cunoștea importanța demografică. 
Și totuși poate a avut dreptate sugerind o componentă italiană 
a imigrației în Austria. Nu numai că Italia era aproape saturată 
cu evreime încă de pe vremea romanilor, dar, ca și Khazaria, 
și-a primit cota de imigranți din Bizanț. Așadar, s-ar putea ca 
aici să găsim o urmă de evrei „autentici“, de origine semită 
pătrunși în Europa orientală; dar nu putea fi vorba de o canti- 
tate mult mai mare decît o firavă emigrație, picătură cu picătură, 
căci în nici un document nu există nici o urmă referitoare la vreo 
emigrare substanțială de evrei italieni în Austria, in schimb- 
există nenumărate dovezi privitoare la o emigrație inversă a 
evreilor în Italia după expulzarea lor din provinciile alpine la 
sfirșitul secolului al XV-lea. Amănunte de acest fel tind fără 
îndoială să facă tabloul general mai confuz, și totodată să ne 
insufle dorința ca evreii să fi plecat în Polonia pe vasul May- 

flower (ca puritanii englezi în America la 1620 — n.t.), tinind 
o cronică foarte exactă în toate privintele. 

Dar oricum se pot distinge liniile mari ale procesului de 
migratiune. Dupá toate probabilitățile, așezările alpine reprezen 
tau ramificații apusene ale migraţiei generale a khazarilor către 
Polonia, întinsă pe mai multe secole și pe mai multe rute — prin 
Ucraina, zonele slave de la nordul Ungariei și poate și prin Balcani. 
O legendă românească ne vorbește, de o invazie — în această țară 
— a unor evrei înarmaţi, la o dată necunoscută 2, 


176 


Mai există şi o altă legendă, foarte ciudată, referitoare la 
istoria evreimii austriece. A fost răspîndită de cronicarii creștini 
în veacul de mijloc, dar reluată cu toată seriozitatea de topici 
pînă pe la începutul secolului al XVIII-lea. up dea a 
in epoca pre-creștină, provinciile austriece au fost PR nd 
un sir de prinți evrei. Cronica austriacă, alcătuită de un m 
vienez sub sceptrul lui Albert III (1350—1395) cuprinde o istă 
de nu mai puțin de douăzeci și doi de asemenea up ets 
despre care se spune cá ar fi domnit unul dupá altul. is : le 
dă nu numai numele presupuse — unele cu o rezonanță speci icá 
uralo-altaicá —, ci și durata domniei și locul de ingropáciune. 
De exemplu: „Sennan, a domnit patruzeci $1 cinci de ani, F ingro- 
pat la Viena, la Stubentor; Zippan, patruzeci Si trei s i 
îngropat la Tulln" —, și tot așa mai departe, nc i 
ca Lapton, Ma'alon, Raptan, Rabon, Eftra, Samec Apa pt 
acesti evrei au venit cinci printi págini, urmați de d RU 
crestini. Legenda e repetatá, cu mici variaţii, în istorii e Aus e 
scrise în latină de Henricus Gundelfingus la 1474 si de multi 
alti autori, cea din urmă fiind Flores chironicorum Austriae, 1702, 
de Anselmus Schram (care încă mai credea in autenticitatea 
acestei povești) î. BH 

odi A s-ar fi putut naște o poveste atit de fantastică? 
Să- ascultăm din nou pe Mieses: „Pînă și faptul că s-au dne 
ivi si menţine cu incápátinare asemenea legende de-a lungul 
cîtorva secole ne arată că în adincul conștiinței naționale a Anse 
strávechi se mai pástrau amintiri vagi referitoare la o prezență 
evreiască pe cursul superior al Dunării în zilele de demit Cine 
stie dacă valurile fluxului ce pornea din terenurile stápinite de 
khazari în Europa orientală nu au spălat cîndva și dealurile de 
la poalele Alpilor — ceea ce ar explica izul turanic al Api 
acestor principi. Fabulatia cronicarilor medievali n-ar fi puni 
relua ecouri populare decît dacă erau susținute de amintiri colective, 


oricît de vagi". 


177 


După cum am mai pomenit, Mieses e destul de tare înclinat 
să subestimeze contribuția khazarilor la istoria evreiască, dar 
chiar și așa el a nimerit singura ipoteză plauzibilă care ar putea 
explica originea acestei legende persistente. Ba chiar ne putem 
aventura să intrăm în oarecari detalii. Vreme de mai bine de 
o jumătate de veac — pină în anul 955 — Austria era dominată 
de unguri tocmai pînă la rîul Enns spre vest. Maghiarii sosiseră 
în noua lor țară în 896, împreună cu triburile kabaro-khazare 
influente în cadrul națiunii lor. Pe vremea aceea ungurii nu fuse- 
seră convertiți încă la creștinism (evenimentul s-a întîmplat abia 
peste un secol, în anul 1000) și singura religie monoteisti cunos- 
cută lor era cea mozaică, a khazarilor. Se prea poate să fi fost 
una sau mai multe căpetenii în rîndurile lor care să fi practicat 
iudaismul de un fel sau altul: ne amintim doar de mențiunea 
făcută de cronicarul bizantin Ioan Cinnamus despre trupe evre- 
iești angajate în armata maghiară (vezi mai sus capitolul V, 
secțiunea 2). Așadar, legenda nu ar fi lipsită chiar de orice temei 
— în special dacă ne amintim că ungurii se mai aflau în perioada 
lor de raiduri sălbatice, reprezentind „biciul Europei“. A te afla 
sub stăpinirea lor era fără doar și poate o experiență traumati- 
zantă pe care austriecii nu o puteau uita prea ușor. Iată că 
lucrurile se potrivesc destul de bine. 


3 


Alte dovezi împotriva presupusei origini franco-renane a evre- 
imii răsăritene ni le oferă structura idișului, limbajul popular 
al maselor evreiești, vorbit înainte de holocaust de milioane de 
oameni și mai supraviețuind încă printre minoritățile traditio- 
naliste din U.R.S.S. si S.U.A. 

Idisul este un amalgam curios de ebraicá, germaná medie- 
vală, elemente slavone si altele Și se scrie cu litere ebraice. Acum 
că e pe cale de dispariţie a început să formeze obiectul multo 
cercetări academice în Statele Unite și în Israel, dar pînă tirziu 
în secolul nostru era considerat încă de Lingviștii occidentali pu 
şi simplu drept un jargon ciudat care nici mácar nu meritá studii 


173 


serioase. Iată ce observa. pe bună dreptate H. eph D 

nu au acordat decit prea putiná importanță idișu ui. i : E 

de citeva articole ráspindite prin p ue pun - r si ax 
Á üntific privi la aceastá limbà a fos 

adevárat stiintific privitor LR Ne Hd 

istoricá a lui Mieses publicat in 1924. E semnificativ cá e 

recente ale gramaticii istorice standard a limbii germane, 


o tratează din punctul de vedere al dialectelor ei, expediază 


4 ^ serg 
idisul în numai douăsprezece rînduri“. 
? 


La prima vedere, cantitatea mare de dE eed 
in idig ar párea sá contrazicá teza noastrá principa ă se - 
nile evreimii răsăritene; o să vedem îndată n Se 
tocmai dimpotrivă, dar discuția gi a pari ia : E 
constă in întrebarea care anume gen de Su pue doe 
a pătruns in vocabularul idișului. Înainte de DC... 

ă fi acordat o atenţie serioasă acestei între ări; es m 
(cue onu că și-a pus-o $i cá i-a dat un răspuns n A 
baza studiului vocabularului, foneticii și MORE i. E ed 
comparatie cu principalele dialecte germane din A 
Mieses trage următoarea concluzie: 


NU ş ; eu 

Nici o componentá lingvisticá pr d ps dm 
maniei vecină cu Franţa nu se găsește in lim — n 
mácar un singur cuvint din intreaga listá FĂ e ge 
origine specific franconă de pe M ns ns pun 
itră j rierischen Vo ,, 1905, 
(Beiträge zur Kenntnis der 1 ONE 

j i m către vocabularu. şului. 

85 nu și-a croit dru Ci | 1 e: 
că e a a din centrul Germaniei occidentale, i la 
Frankfurtului, nu au contribuit la aude er ips s a pri- 

i rigini idi i, Germania occidentală po 
vinta originilor idișului, lá p dn 

à 3 E oare cu putință ca p 

cutá perfect cu vederea. TAE E deem 
' îndeobște acceptată, după: care De ene zi uod 

> K » : 

i i înd Rinul, să fie fundam sit 
cîndva din Franța trecîn l à pore 

i i i, evreimea așkenazi (vez 
Istoria evreilor germani, șkene cet 
i evizuită. e 
i ea 1 — n.a) trebuie r E. 

capitolul VIII, sectiun: ka.) revizi d 
Sud erorile istoricilor sint corectate de cercetările i lea a 

ă venţională despre emigrarea timpurie a evreilo 
Părerea convention e em dde T 
askenazi din Franta cátre rásárit face si ea p A 

istori își as á i ea tes 
goria erorilor de istorie care igi asteaptá indreptar 


179 


Papa ruen i cae ee ies 
mc i . -», cazul țiganilor care erau priviţi drept 
B pw er PRU „Pină cînd lingvistica a dovedit că Paa 
După ce a măturat definitiv afirmatiile privitoare la origi- 
nea occidentală a elementelor germanice din idiş, Mieses a a st, : 
in continuare că influenţa dominantă în cadrul acestei li P. 
detin așa-zisele dialecte ,medio-rásiritene" ale limbii ius. 
vorbite pe vremuri în zonele alpine ale Austriei și Bavariei înă 
aproximativ prin secolul al XV-lea. Cu alte cuvinte i ta 
scrmană care a intrat în limbajul hibrid al evreilor a fost gene- 
rată de zonele răsăritene ale Germaniei, adiacente centurii d 
a Europei rásiritene. ioo 
P Astfel, dovezi din domeniul lingvisticii sustin si intíresc cro- 
nicile in respingerea conceptiei gresite despre originile franco-re- 
nane ale evreimii răsăritene. Însă aceste dovezi negative nu ne 
oferă ȘI un răspuns la întrebarea: cum se face că un dialect medi 
răsăritean al Germaniei, combinat cu elemente ebraice si dye 
a ajuns limba comună a acelei evreimi orientale a cărei Dao 
tate presupunem că era de obirsie khazară? i 


Încercînd să răspundem la această întrebare, trebuie să ti- 
nem seamă de mai mulți factori: în primul rînd, evoluția idișului 
a fost un proces îndelungat și complex, care a început robabil 
n secolul al XV-lea sau chiar mai devreme; si totuși E vreme 
idișul a rămas o limbă vorbită, un soi de lingua franca Și a apărut 
tipărit doar în secolul al XIX-lea. Înainte de asta nu Nes nici 
o gramatică stabilă si „rămînea la latitudinea individului intro- 
ducata cuvintelor” străine după dorință. Nu există o formă bine 
stabilită de pronunțare ori ortografie... Haosul din acest din 
urma domeniu poate fi ilustrat de regulile stabilite de către 
Jüdische Volks- Bibliothek : (1) Scrieti asa cum vorbiti; (2) Scrieti 
in aja fel încît să vă poată înţelege atît evreii polonezi cît icei 
lituanieni; (3) Scrieţi în mod diferit cuvintele care stat um 
la fel, dar au înțelesuri deosebite“ I xs 


180 


Si aga, de-a lungul veacurilor, printr-un fel de proliferare 
neingráditá, idișul s-a dezvoltat, absorbind cu aviditate din diver- 
sele medii sociale cuvintele, locutiunile și expresiile idiomatice 
care îi slujeau cel mai bine funcția de Zingua franca. Dar elementul 
dominant din punct de vedere cultural și social în mediul Polo- 
niei medievale îl constituiau germanii. Dintre toate populaţiile 
imigrante, numai ei erau mai influenți decît evreii din punct de 
vedere economic și intelectual. Am văzut că încă din primele 
zile ale dinastiei Piasti si în special sub regele Cazimir cel Mare, 
s-a făcut totul pentru atragerea imigranților să colonizeze pă- 
mintul și să clădească orașe „moderne“. Se spune despre Cazimir 
că „a găsit o ţară de lemn și a lăsat o țară de piatră“. 

Dar aceste noi orașe de piatră, cum ar fi Krakau (Cracovia) 
sau Lemberg (Lvov) au fost construite și conduse de imigranţi 
germani, trăind sub așa-zisa „Lege de la Magdeburg“, adică bucu- 
rindu-se de un înalt grad de neatirnare municipală. În total se 
spune. că au imigrat în Polonia nu mai puțin de patru milioane 
de germani P, furnizindu-i acestei țări o burghezie urbană pe 
care nu o avusese pină atunci. Iată cum exprimă acest lucru 
Poliak, comparind imigrația khazară in Polonia cu cea germană: 
„Conducătorii țării au importat aceste mase foarte necesare de 
străini plini de spirit de inițiativă și le-au facilitat așezarea după 
modul de viață cu care fuseseră deprinși în țările lor de baștină: 
orașul german și ștețl-ul evreiesc.“ (Si totuși, această distincție 
netă s-a estompat cînd evreii sosiți mai tirziu din Occident s-au 
stabilit și ei în orașe, formînd in sinul lor ghetourile.) 

Nu numai burghezia instruită, ci și preoțimea erau predo- 
minant germane — consecință firească a opțiunii Poloniei pentru 
religia romano-catolică si a orientării țării către civilizația occi- 
dentală (după cum clerul rus, după convertirea lui Vladimir la 
ortodoxie, era predominant bizantin). Cultura laică a mers pe 
o linie similară, urmînd pas cu pas vecinul occidental mai vîr- 
stnic. Prima universitate poloneză s-a înființat în 1364, la Cracovia, 


181 


pe atunci un oraș mai ales nemtésc*. Cu destulă satisfacție, austri- 
acul Kutschera se exprimă astfel: 


La inceput populația îi privea pe coloniştii germani cu 
suspiciune și neincredere ; și totuşi aceştia au izbutit să pună 
piciorul din ce în ce mai ferm și chiar să introducă sistemul 
german de invátámint. Polonezii au învăţat să pretuiascá 
avantajele culturii superioare introduse de germani şi să le 
imite obiceiurile străine. Si aristocrația poloneză a îndrăgit 
datinile germane și a început să găsească frumusețe si bucurie 
in tot ce venea din Germania.13 iE: 


l Comentariu nu chiar modest, dar veridic în esență. Ne amin- 
tim de înalta stimă pentru civilizația germană (Kultur) in 
rîndurile intelectualilor ruși din veacul trecut. 


Nu e greu să ne dăm seama de ce imigranții khazar în plin 
flux către Polonia medievală au fost siliți să înveţe nemteste 
dacă vroiau să răzbată în viață. Cei care intretineau legături 
strinse, mai ales de afaceri, cu gloata băștinașilor, cu siguranță 
că au fost siliți să învețe si un jargon polonez (sau lituanian, 
sau ucrainean, sau sloven); dar germana constituia o necesitate 
fundamentală în orice contact cu orașele. Mai era însă şi sinagoga 
şi studierea Torei ebraice. Nu ne vine greu să ne închipuim ima- 
ginea unui meșteșugar dintr-un s/ef] — poate un cizmar sau un 
cirpaci, ori un cherestegiu — vorbind o nemteascá stricată cu 
clienții lui şi imediat după aceea o poloneză stilcită cu iobagii 
de pe moșia învecinată, iar acasă amestecînd crimpeiele cele 
mai expresive ale amindorura cu ebraica într-un fel de idiolect 
intim. Cum s-a întins si standardizat in atit de mare măsură 
acest ghiveci poate presupune, și eventual ghici, orice lingvist; 
dar cel puțin și noi putem discerne citiva factori suplimentari 
care au contribuit la acest proces. 


. Printre imigranții tirzii în Polonia s-au aflat, după cum am 
văzut mai înainte, si un număr oarecare de evrei „veritabili“ 


FI R : P. de 
În secolul următor printre studenţii săi s-a numărat Nicolaus Copernicus 


sau Mikolaj Koppernigk, pe care ulterior l-au revendi 1 iotii i 
au Mile f i - endicat atît 
cit și cei germani ca fiind de-al lor. e RD PASASE 


182 


din țările muntoase — Boemia și Germania orientală. Deși relativ 
puţini la număr, acești evrei vorbitori de germană erau superiori 
khazarilor ca învăţătură. și cultură, după cum și germanii arieni 
erau superiori polonezilor pe plan cultural. Iar după cum clerul 
catolic era german, tot așa rabinii din Occident au reprezentat 
un factor puternic de germanizare a khazarilor al căror iudaism 
era fervent, dar primitiv. Iarăşi il vom cita pe Poliak: 


Acei evrei germani care au ajuns în regatul polono-litua- 
nian au exercitat o imensă influență asupra coreligionarilor 
lor din răsărit. Motivul principal al puternicii atracții exer- 
citate de ei asupra evreilor (khazari — n.a.) îl constituia admi- 
ratia acestora pentru învățătura lor religioasă și pentru efi- 
ciența lor în afacerile pe care le făceau cu orașele predomi- 
nant germane... Limba vorbită la keder, școala de doctrină 
religioasă, precum și în casa ghevir-ului (bogătaș, om de vază — 
n.a.) avea să influențeze limba întregii comunitáti.M 


Un mic tratat rabinic din Polonia secolului al XVII-lea 
contine și rugămintea cucernicá: „Să dea Dumnezeu ca fara să 
se umple de înțelepciune și ca toti evreii să vorbească nemteste" P. 

Caracteristic este și faptul că singura secțiune a evreilor 
khazari din Polonia care au rezistat ispitelor atit duhovnicești, 
cît si lumești ale limbii germane au fost karaitii, care respingeau 
și învățătura rabinică si satisfactiille materiale ale îmbogățirii. 
Astfel, la ei idișul n-a prins niciodată. După primul recensámint 
al întregii Rusii (1897), în Imperiul țarist (care firește cuprindea. 
pe atunci si Polonia) trăiau 12 894 de evrei karaiti; dintre aceștia 
9 666 şi-au declarat drept limbă maternă turca (adică, probabil, 
dialectul lor khazar original), 2 632 vorbeau rusește și numai 
383 idiș. 

Dar secta karaită reprezintă excepția și nu regula. În gene- 
ral, populaţiile imigrante așezate într-o țară nouă tind să se 
lepede de limba lor de baștină în decursul a două sau trei gene- 
ratii și să imbrátiseze limba țării lor de adoptiune*. Nepotii 


* Firește, aceasta, nu se aplică nici cuceritorilor nici colonizatorilor, care im- 
pun bástinasilor limba lor. 


183 


și stránepotii americani ai imigranților din Europa răsăriteană 
nu mai învață cîtuși de puţin polona ori ucraineana Si consideră 
amuzant sau ridicol limbajul neinteligibil al bunicilor și străbu- 
nicilor. E greu de înțeles cum istoricii au putut ignora dovezile 
migrației khazare în Polonia doar pe baza faptului că o jumătate 
de mileniu mai tîrziu, dacă nu chiar mai mult, vorbesc altă limbă. 

Întîmplător, descendenţii triburilor biblice oferă exemplul 
clasic al adaptabilitátii lingvistice: la început, au vorbit ebraica: 
în exilul babilonian, chaldeiana ; în vremea lui Iisus, buddies 
la Alexandria, elina; in Spania, araba, iar ulterior, ladino suu 
iudeo-spaniola, scrisă cu alfabetul ebraic si reprezentînd echiva- 
lentul sefard al idișului; și așa se întîmplă și azi. Şi-au păstrat 
identitatea religioasă, dar limba, și-au schimbat-o ori de cite ori 
le-a convenit. Khazarii nu se trăgeau din triburile biblice, dar 
după cum am văzut, impărtășeau un oarecare cosmopolítism si 
alte caracteristici sociale ale coreligionarilor. 


4 


Poliak a mai propus o altă ipoteză referitoare la originea 
timpurie a idișului și, cu toate că este problematică, totuși merită 
să fie pomenită: el crede că „forma idișului timpuriu s-a născut 
în zonele stápinite de goți ale Crimeei khazare. În regiunile acelea 
condiţiile de viață nu puteau să nu producă o îmbinare a elemen- 
telor germanice şi ebraice cu sute de ani înainte de întemeierea 
așezărilor în regatele Poloniei și Lituaniei“ 16, 

Ca mărturie indirectă, Poliak îl citează pe un venețian, un 
anume Iosif Barbaro care a trăit la Tana (colonie comercială 
italiană la gurile Donului) între 1436 și 1452.şi care scria că ser- 
vitorul său german putea conversa cu un got din Crimeea la 
fel de ușor cum putea un florentin să se înțeleagă cu un italian 
din Genova. De fapt, limba gotică a supraviețuit în Crimeea 
și, după cit se pare, nicăieri în altă parte) cel puţin pînă la mijlo- 
cul secolului al XVI-lea. În momentul acela, ambasadorul habb- 
durgic la Constantinopol, Ghiselin de Busbeck, a întîlnit oameni 
din Crimeea si a alcătuit o listă de cuvinte din gotica vorbită 


184 


de ei. (Acest Busbeck trebuie să fi fost un om remarcabil căci 
el a adus liliacul si lalelele din Levant în Europa.) Poliak socoate 
că acest vocabular se apropie de elementele de Mize-Hoch Deu- 
/sche (germana medie de sus) găsite în idiș. El este de părere că 
goții din Crimeea și-au păstrat contactele cu alte triburi germanice 
care le-au influențat limba. Indiferent ce părere avem despre 
credința lui, este o ipoteză ce merită atenția lingvigtilor. 


5 


„Într-un sens se poate spune că epoca neagră a evreilor 
a început cu Renaşterea“ — a scris Cecil Roth ?". 

Anterior se iviserá masacre si alte forme de persecuție — în 
timpul cruciadelor, al ciumei negre și cu alte pretexte ; dar acestea 
fuseseră izbucniri nelegiuite de violență în masă, stăvilite activ 
sau tolerate pasiv de autorități. În schimb, de la începuturile 
Contra-Reformei, evreii au fost coboriti prin lege la un statut 
cvasi-subuman, din miulte puncte de vedere comparabil cu cel 
al ,neatinsilor" (pariah) în sistemul de caste al hindușilor. 

,Putinele comunitáti cárora li s-a îngăduit să rămînă în 
Europa occidentală — adică în Italia, Germania și posesiunile 
papale din sudul Franţei —au fost în cele din urmă supuse 
tuturor restricțiilor care fuseseră de obicei lăsate de vremurile 
anterioare să rămînă un simplu ideal“ 18 — adică existaseră nu- 
mai în edicte ecleziastice și alte dispoziții și decrete, rămăseseră 
doar pe hîrtie (de exemplu, ca în Ungaria — vezi mai sus capi- 
tolul V, secțiunea 2). Dar acum, aceste dispoziții „ideale“ erau 
aplicate nemilos: segregatia din punctul de vedere al domiciliu- 
lui; apartheid pe planul relaţiilor dintre sexe; excluderea de la 
orice funcții sau situații respectate; purtarea unei imbrácáminti 
distinctive — inclusiv steaua galbenă a lui David și tichia conică. 
În Bula sa din 1555, papa Paul IV insista cum nimis absurdum 
(deşi mult prea absurd, n.t.) asupra aplicării stricte $i consecvente 
a edictelor anterioare, îngrădindu-i pe evrei în ghetourile închise. 
Un an mai tirziu evreii din Roma au fost strămutați cu de-a sila. 


185 


Toate țările catolice în care evreii se mai bucurau de libertate 
de mișcare au fost silite să urmeze acest exemplu. 

În Polonia, perioada „lunii de miere“, inaugurată de Cazimir 
cel Mare, tinuse mai mult decît în altă parte, dar pe la sfîrșitul 
secolului al XVI-lea se încheiase si ea. Comunitățile evreiești, 
limitate acum la ge si ghetou ajunseseră suprapopulate, iar 
refugiații din fata pogromurilor făcute de cazaci în satele ucrai- 
nene sub Bogdan Hmelnițki (vezi mai sus, capitolul V, sectiu- 
nea 5) au dus la înrăutățirea rapidă a condițiilor de locuit si 
economice. Rezultatul a fost un nou val de emigrare în masă 
către Ungaria, Boemia, România și Germania, unde evreii, aproa- 
pe dispăruți în urma ciumei negre, erau încă ráspinditi într-un 
strat subțire. 

Astfel a reînceput marea pribegie către Occident. Avea să 
continue vreme de aproape trei veacuri pină la cel de al doilea 
război mondial, și a devenit izvorul principal al comunităţilor 


evreiești existente în Europa, Statele Unite și Israel. Cînd fluxul 


său a slăbit, pogromurile din secolul al XIX-lea i-au dat un nou 
impuls. „Cea de a doua mișcare spre Occident — scrie Roth, 
referindu-se la distrugerea Ierusalimului ca fiind prima — care 
a continuat pînă în secolul al XX-lea s-ar putea spune că a început 
odată cu masacrele dezastruoase întreprinse de Hmelnițki în 
Polonia, in 1648— 1649" 19, 


6 


Puse cap la càp, dovezile istorice citate in capitolele anteri- 
oare alcătuiesc un dosar convingător in sprijinul acelor istorici 
moderni — austrieci, israelieni sau polonezi — care, independent 
unul de altul, au susținut că majoritatea evreimii moderne nu 
e de origine palestiniană, ci caucaziană. Curentul principal al 
migrației evreiești nu a venit dinspre Mediterana prin Franţa și 
Germania pină în răsărit si apoi invers. Curentul s-a mișcat în 
mod constant spre apus, din Caucaz prin Ucraina în Polonia și 
de acolo în Europa centrală. Cind s-a înființat acea așezare masivă 
fără precedent din Polonia, pur și simplu nu erau destui evrei 


186 


în Occident ca s-o fi alcătuit; în schimb, în răsărit, o întreagă 
națiune era în deplasare către noi frontiere. 

Fireşte ar fi o prostie să negăm că la comunitatea evreiască 
existentă în lume ar fi contribuit evrei de obiîrșii diferite. Propor- 
tia numerică a contribuţiilor khazare față de cele semite și altele 
este imposibil de stabilit. Dar cumularea dovezilor ne determină 
să acceptăm consensul istoricilor polonezi că. „în vremuri ante- 
rioare cea mai mare parte veneau din tara khazarilor^ si că, deci, 
contribuția khazară la alcătuirea genetică a evreilor trebuie să 
fie substanțială, foarte probabil dominantă. 


IV. RASĂ SI MIT 


| Evreii din vremurile noastre se împart în două categorii 
principale: sefarzi (sefarditi) şi așkenazi. 

Sefarzii descind din evreii care trăiseră din antichitate în 
Spania (in ebraică, sepharad) pînă cînd au fost expluzati de acolo 
la sfîrșitul secolului al XV-lea si s-au instalat în țările de pe malul 
Mediteranei, în Balcani și în mai mică măsură în Europa occi- 
dentală. Ei vorbeau un dialect hispano-ebraic, numit Jadino 
sau iudeo-spaniola (vezi capitolul VII, secțiunea 3) Și și-au păstrat 
propriile tradiții și rituri religioase. În deceniului al 7-lea al 
secolului nostru, numărul lor era estimat la cinci sute de mii. 

În aceeași perioadă așkenazii numărau circa unsprezece mi- 
lioane. Așadar, in vorbirea curentă, cuvîntul evreu este practic 
sinonim cu așkenaz. Dar termenul este înșelător căci în literatura 
rabinică medievală cuvîntul ebraic agkenaz se aplica Germaniei — 
așadar contribuind la legenda că evreimea modernă își are obirsia 
pe Rin. Însă nu există nici un alt termen care să se refere la 
majoritatea nesefardá a evreimii contemporane. 

Ca un amánunt picant trebuie sí pomenim de faptul cá 
Askenaz din Biblie se referă la o populaţie care trăia undeva între 
muntele Ararat și Armenia. Numele apare în Facerea, 10, 3 $i 
în Znitia carte a Cronicilor, 1, 6, pentru unul dintre fiii lui Gomer 
acesta fiind fiul lui Iafet. Askenaz se numea si un frate al Wi 
Togarma (şi nepot de unchi al lui Magog) pe care, după cum 
spunea regele Iosif al khazarilor, aceștia îl revendicau drept 
strămoșul lor (vezi mai sus capitolul II, secțiunea 5). Dar compli- 
caţia cea mai mare abia începe, căci Aşkenaz (sub forma Askenag) 


188 


e pomenit si în Teremia, 51, 27, unde profetul își cheamă poporul 
și aliaţii săi să se ridice şi să distrugă Babilonul: „Chemaţi asupra 
lui regatele Ararat, Mini si Askenag". Acest pasaj a fost inter- 
pretat de către celebrul gaon (eminenţă, n.t.) Saddiah, conducă- 
torul spiritual al evreimii orientale în secolul al X-lea, drept 
o profeție aplicabilă propriilor sale vremuri: Babilonul simboliza 
Califatul Bagdadului, iar așkenazii care urmau să-l atace erau 
fie khazarii înșiși, fie vreun trib aliat cu ei. Drept care, spune 
Poliak!, nişte evrei khazari învățați, care auziseră argumentele 
ingenioase ale gaonului, și-au zis așkenazi cînd au emigrat in 
Polonia. Asta nu dovedește nimic, în schimb sporeşte confuzia. 


2 


Rezumînd într-un paragraf laconic o controversă foarte veche 
și aprigă, Raphael Patai scria ?: 


Descoperirile antropologiei fizice arată că, spre deosebire 
de părerea răspîndită, nu există o rasă evreiască. Măsură- 
torile antropometrice făcute pe grupe de evrei din multe 

* părți ale lumii arată că se deosebesc mult între ei în ceea ce 
priveşte toate caracteristicile fizice importante (indici antro- 
pometrici) — statură, greutate, culoare a pielii, indice cefalic, 


indice facial, grupa sangvină etc. 


Într-adevăr aceasta este părerea acceptată astăzi de antro- 
pologi și istorici. Mai mult decît atit, există un consens general 
că o comparaţie a indicilor cranieni, tipurilor sangvine etc. arată 
o asemănare mai mare între evrei și națiunea, ariană care le este 
gazdă, decît între evreii stabiliți în țări diferite. 

Și totuși, în mod paradoxal, credința populară că evreii, 
sau cel puţin anumite tipuri de evrei, se pot recunoaște imediat 
ca atare, n-ar trebui exclusă in mod pripit — pentru simplul 
motiv că are o bază faptică în existența de fiecare zi. Dovezile 
antropologilor par să vină în contradicție cu observaţiile obișnuite. 


189 


Pe de altă parte, înainte de a încerca să abordăm această 
aparentă contradicție, nu ar fi inutil să cercetăm cîteva mostre 
ale datelor pe care se bazează negarea de către antropologi a 
existenței unei rase evreiești. În primul rînd, iată un citat din 
excelenta serie de broșuri despre Chestiunea rasială în știința 
modernă publicată de UNESCO. Autorul, profesorul Juan Comas, 
trage următoarea concluzie din materialul oferit de statistici 
(sublinierile îi aparțin): 

Așadar, în ciuda opiniei comune, poporul evreu este 
eterogen din punct de vedere rasial; migrațiile sale constante 
și legăturile — voluntare sau altfel — cu cea mai mare varié- 
tate de naţiuni și popoare au determinat un grad atit de 
înalt de corcire încît așa-zisul neam al lui Israel poate oferi 
exemple de trăsături specifice tuturor popoarelor. Ca dovadă 
este suficient să comparăm evreul din Rotterdam — rubi- 
cond, solid, bine clădit — cu coreligionarul său din Salonic 
să zicem, cu ochi strălucitori în mijlocul unei fete bolnivi- 
cloase și cu un fizic numai pielea și oasele si manifestind o 
mare încordare nervoasă. De aici, in măsura in care ne pri- 
cepem, se poate afirma că evreii luați în ansamblu prezintă 


între ei un decalaj morfologic la fel de mare ca si cel intre 
membrii a două sau mai multe rase ?. 


Și apoi trebuie să examinăm cîteva din caracteristicile fizice 
pe care le folosesc drept criterii antropologii și pe care se bazează 
concluziile lui Comas. 

Unul dintre cele mai simple — și după cum s-a dovedit, 
cele mai naive — dintre aceste criterii era statura corpului. În 
1900, William Ripley scria în monumentala sa lucrare The Races 
of Europe („Rasele din Europa“): „Toţi evreii europeni sint de 
statură mai mică decît cea normală ; mai mult decât atit, in majori- 
tatea cazurilor sînt pur si simplu pitici“ 4. Pînă la un punct avea 
dreptate in vremea aceea și a dovedit-o cu statistici ample. Dar 
a avut inteligenţa să presupună că deficienta de înălțime ar putea 
fi influențată într-un fel sau altul de factori de mediu 5, Unsprezece 
ani mai tirziu, Maurice Fishberg a publicat cartea The Jews — A 
Study of Race and Environment („Evreii — un studiu al rasei si 
mediului“) prima anchetă antropologică de acest gen scrisă 


190 


în englezeste. Ea a dezvăluit lucrul surprinzător că copiii imigran- 
tilor evrei est-europeni în S.U.A. creșteau pînă la o ináltim- 
medie de 167,9 cm în comparație cu cei 164,2 cm care constituia 
media staturii părinților lor — deci un spor de aproape un tol 
şi jumătate (4 cm) în decursul unei singure generații. De atunci 
a ajuns un loc comun că descendenţii populațiilor imigrante — 
evrei, italieni ori japonezi — sint considerabil mai înalți decît 
părinţii lor, fără doar și poate datorită dietei lor ameliorate și 
altor factori ambientali. 

Apoi Fishberg a făcut statistici comparind înălțimea medie 
a evreilor și arienilor în Polonia, Austria, România, Ungaria 
ș.a.m.d. Rezultatul a fost din nou surprinzător. În general s-a 
descoperit că statura evreilor variază după statura populaţiei 
neevreesti în mijlocul căreia trăiesc evreii. Ancheta a dovedit 
că acolo unde băștinașii sînt înalți și evreii sînt înalți, și viceversa. 
Mai mult decit atît, în cadrul aceleiași națiuni și chiar al aceluiași 
oraș (Varșovia) înălțimea trupului evreilor și arienilor variază după 
gradul de prosperitate al districtului 7. Asta nu înseamnă că eredi- 
tatea n-ar influența deloc înălțimea omului; dar ea este pe de o 
parte supraestimată, iar pe de altă parte modificată de influențe 
înconjurătoare și este nepotrivită ca criteriu rasial. 

lar acum ne putem îndrepta atenția către măsurătorile 
craniene — pe vremuri foarte la modă în rîndurile antropologilor, 
astăzi ele sînt socotite îndeobște cam demodate. Și aici putem | 
întilni același gen de concluzii trase de pe urma datelor: „O compa- 
ratie a indicilor cefalici ai populațiilor evreiești și neevreiesti din 
diverse țări demonstrează o puternică asemănare între indicii 
celor două tipuri de populaţii in multe țări, în schimb arată variaţii 
foarte mari cînd comparăm indicii cefalici ai populațiilor evreiești 
care locuiesc în țări diferite. Așadar, se impune concluzia că această 
trăsătură, în ciuda plasticitátii ei, indică o diversitate rasială a 
evreilor“ 8. 

Trebuie remarcat că această diversitate este cea mai pronun- 
tati între evreii sefarzi si așkenazi. În linii mari sefarzii sint 
dolicocefali (cu capul lunguiet), iar așkenazii brahicefali (cu capul 
látáret). Kutschera a văzut în această diferență o nouă dovadă 


a originii rasiale separate a evreilor khazari așkenazi Si semifi 
Hd Dar tocmai am aflat că indicii dolicocefaliei sau brahice- 
le1 variază impreună cu cei ai naţiuni ă infirmă 
dia ial otita a gazdă — ceea ce infirmă 
| Și statisticile referitoare la alte trăsături fizice contrazic 
ideea unităţii rasiale. În general, evreii sînt bruni şi cu ochii 
negri. Dar cit de general este acest „în general“, cînd după cum 
arată Comas, 49 la sută dintre evreii polonezi erau blonzi ? si 
54 la sută dintre scolarii evrei din Austria aveau ochi albaștri? io 
E adevărat că Virchov 11 a descoperit „doar“ 32 la sută Tenzi 
printre elevii evrei din Germania, pe cind proporția arienilor 
blonzi era mai mare, dar asta nu arată decît că variatia nu 
este absolută — așa cum era de altfel și de aşteptat, i 
| Dovezile cele mai convingătoare pini în zilele noastre provin 
din clasificarea după grupa sangvină. În ultima vreme s-au efec- 
tuat cercetări ample în acest domeniu, dar este suficient să dăm 


un singur exemplu cu un indicator deosebit de sensibil. Să cităm 
chiar cuvintele lui Patai: 


E "n es ce priveste tipul sangvin, grupele evreiesti pre 
ntá diferențe considerabile între ele si asemănări substan 


tiale cu mediul arian. „Indicele biochimic“ Hirzsfeld SOLA 
Li . B 
pour fi folosit pentru a exprima cel mai DE ca anl] 
ucru. lată cîteva exemple tipice: evrei germani 2,74, germani 
arieni 2,63; evrei români 1,54, români arieni E 55: evrei 
polonezi 1,94, polonezi arieni 1,55; evrei marocani 1,63; 
marocani arieni 1,63; evrei irakieni 1,22, irakieni arieni 1,37: 
evrel din Turkestan 0,97, arieni din Turkestan 0,99.12' f 


a 


l 1. A, — E, < E, — E; 
şi 
2. A, — A, = E, — E, 
: Adicá, in linii mari, diferența din punctul de vedere al crite- 
riilor antropologice între arieni (A,) și evrei (E,) într-o ţară dată 


(a) este mai mică decît diferența dintre evreii din țări diferite 


192 


( si b); iar diferenta dintre arienii din tárile a gi b este asemáneá- 
toare cu diferenţa dintre evreii din ţările a $i b. | 

Mi se pare rezonabil să închei această secțiune a capitolului 
cu un nou citat din contribuţia lui Harry Shapiro la seria 
UNESCO — The Jewish People: A Biological History („Poporul 
evreu — o istorie biologică”) E: 


Coeficientul ridicat de variaţie între diferitele populații 
evreiești din punctul de vedere al caracteristicilor lor fizice, 
precum si diversitatea frecvenței genelor în grupele lor san- 
gvine fac ca o clasificare rasială standard să devină o contra- 
dictie în termeni. Căci deși teoria modernă a raselor admite un 
oarecare grad de polimorfism sau de variație înlăuntrul unui 
grup rasial, ea nu permite să se identifice ca unul singur grupe 
vădit diferite, măsurate după criterii proprii de rasă. A face 
acest lucru ar însemna să reducem la inutilitate scopurile 
biologice ale clasificării rasiale și întreaga procedură la arbi- 
trar și lipsă de sens. Din nefericire, acest subiect apare prea 
rar despărțit întru totul de considerente nebiologice si in 
ciuda evidenţei continuă eforturile pe linia segregării evreilor, 
într-un fel sau altul, ca o entitate rasială distinctă. 


3 


Dar cum a apărut acest fenomen-geamán: diversitatea trăsă- 
turilor somatice si conformitatea cu națiunea-gazdă? Răspunsul 
evident al geneticienilor este următorul: prin combinarea genelor 
(corcire, amestec rasial) îmbinată cu presiuni selective. 

Fishberg scrie: '„Acesta este într-adevăr elementul esențial 
în antropologia evreilor: aparțin oare unei rase pure, modificată 
în măsură mai mare sau mai mică de influențele ambientale? 
Sau sînt o sectă religioasă alcătuită din elemente rasiale dobin- 
dite prin prozelitism și căsătorii mixte în cursul migraţiei lor 
in diverse părți ale lumii?“ l 

Si Fishberg nu lasă cititorilor nici o îndoială în privința 
răspunsului: 


Începind de la dovezile si tradiţiile biblice, s-ar părea că 
încă din prima perioadă de formare a tribului lui Israel evreii 


193 


erau alcătuiți din elemente rasiale diferite... În Asia Mică, 
Siria și Palestina din timpul acela, găsim multe rase — amo- 
riții, care erau blonzi, dolicocefali și înalți; hititii, o rasă 
oacheșă, probabil de tip mongoloid; cușiții, o rasă negroidă ; și 
multi alții. Evreii antici s-au încrucișat prin căsătorii mixte 
cu toți aceștia, după cum reiese din multe pasaje ale Bibliei. 


Oricit de mult tunau $i fulgerau proorocii impotriva celor 
care ,se insurau cu fiicele unui zeu străin“, totuși israelitii nu 
puteau fi opriti de la acest amestec și conducătorii lor erau cei 
dintii care dădeau un exemplu prost. Pînă și primul lor patriarh, 
Abraham, a coabitat cu Agar, care era egipteancă ; Iosif s-a însu- 
rat cu Asenata, care era nu numai egipteancă, dar și fiică de preot; 
Moise a luat-o de nevastă pe Zippora, care era midianitá; Sam- 
son, eroul evreilor, era filistin; mama regelui David era moabită, 
iar David însuși s-a însurat cu o prințesă din Ghesur; cît despre 
regele Solomon (a cărui mamă era hitită), „afară de fata lui 
Faraon a iubit si alte multe femei străine: moabite, amonite, 
idomeene, sidoniene, hitite...“ 15, 

Şi tot asa mai departe ne Spune aceastá cronicá de scandal. 
De asemenea Biblia ne lămurește că exemplul regesc era imitat 
de multi bărbaţi, atît de neam mare, cit și din popor. Şi pe urmă 
interdicția biblică de a te căsători cu arieni le scăpa de la capti- 
vitate pe femeile prinse în vreme de război — și numărul lor 
era destul de mare. Robia Babilonului nu a îmbunătățit puritatea 
rasială. Pînă și membri ai familiilor de preoți s-au însurat cu 
ariene. Cu alte cuvinte, la începutul diasporei, israelitii erau deja 
o rasá foarte amestecatá, profund hibridá. Fireste cá tot astfel 
erau cele mai multe natiuni istorice și nu ar fi nevoie să mai 
subliniem. acest aspect dacă n-ar persista mitul că tribul biblic 
și-a păstrat puritatea rasială în decursul veacurilor. 

Altă sursă importantă de amestec de sînge îl constituia 
numărul mare de oameni de rasele cele mai variate, convertiți 
la iudaism. Dovezi ale zelului evreilor timpurii de a-și face 
prozeliti ni le oferă falașii negri din Ethiopia, evreii chinezi din 
Kai-Feng, care arată ca oricare alți chinezi, evreii yemeniti, cu 
fetele măslinii foarte oacheșe, triburile de berberi evrei din Sahara, 


194 


care arată ca și tuaregii și a iai i a pînă la cel dintii 
are l-am avut: khazarn. l l 
uiis Mex de cáminul lor, prozelitismul ges us 
culmea, in limitele Imperiului roman, intre epoca de a t 
statului evreiesc si apariția creștinismului. Multe fami pM 
ciene din Italia au fost convertite, precum și ea ia pa 
stăpinea provincia Adiabene. Filon din Alexandria Ns es id 
numerosi oameni convertiti in Grecia ; Flavius Iosep s r piete 
că o mare parte din populația Antiohiei a i d x 
Sfintul Apostol Pavel a intilnit in călătoriile sale 4 gr 
prozeliți, aproape pretutindeni, de la Atena pînă in în 2. 
Istoricul evreu Th. Reinach scria: „fervoarea n ue 
constituia intr-adevár una din cele mai specifice trăsături on 
iudaismului în epoca P pe d F os i, be 
-o niciodatá intr-o másurá atit de ma 1 j 
E .. Nu încape îndoială că în felul m d 
ismul a izbutit sá converteascá multá lume in ruga e 2o 
trei secole... Sporirea uriașă a națiunii evreiești în gip Ap : 
si Cyrene nu se poate explica fárá să presupunem ai fuzie 
ă 1 ian. Prozelitismul domina in egalá másurá 
abundentá de singe o Mine 
áturi sus si de jos ale s ti^ . — 
pce, B nului a încetinit ritmul pi iedul 
al, iar ghetoul i-a pus capăt o vreme ; dar geen ca - den; 
ghetoului să se fi aplicat cu strictețe în secolul al XVI-lea, p ca 
încă a mai continuat. Lucrul acesta ni-l arată nu d ES 
tatá a interdictiilor pci e ordin E medi m 
e cátre Conciliul de la loledo, 9; 
A e anul 743; primul și al doilea ep pa abia 
din 1123 și respectiv 1139; edictul regelui Ladislau II a SE 
din anul 1092. Că toate aceste prohibiti aveau doar E den 
partial ne-o aratá, de pildá, raportul arhiepiscopului ungur E e 
von Grain -adresat Papei în 1229, prin care se plingea că eios 
creștine sint măritate cu evrei și cá în decurs e i. 
ani biserica a pierdut in felul acesta „multe mii ode M 
Singura barieră eficace o alcătuiau zidurile g ins ped 
de cite ori acestea se prábuseau reîncepeau căsătoriile mixte. 


195 


Ritmul lor s-a accelerat în atare măsură încit, în Germania, între 

1921 si 1925, din 100 de căsătorii ale evreilor, 42 erau mixte!5. 
Cit despre sefarzi — așa numiții evrei „adevărați“ — șederea 

lor în Spania vreme de mai bine de un mileniu a lăsat: urme ne- 


șterse, atit asupra lor, cît și asupra gazdelor lor. Iată ce scrie 
Arnold Toynbee: 


Avem toate motivele să credem că în Spania și Portu- 
galia de astăzi, există o cantitate destul de mare de singe 
de-al acestor oameni convertiți la iudaism în vinele iberi- 
cilor, în special în păturile de sus $i mijlocii ale societăţii. 
Și totuși, dacă i s-ar înfățișa mostre de spanioli si portughezi 
vii, aparținind: acestor clase, i-ar veni greu pînă și celui mai 
pătrunzător psihanalist să detecteze care dintre ei a avut 
strămoși evrei.19 


Procesul a acționat și într-un sens și în celălalt. După masa- 
crele din 1391 si 1411, care au bintuit întreaga. peninsulă, peste 
100 000 de evrei au acceptat botezul — și aprecierea estimativă 
este modestă. Si totuși, o proporție însemnată de evrei a conti- 
nuat să practice în secret: mozaismul. Acești „evrei criptici" 
numiți ?narranos, au prosperat, s-au înălțat către poziţii însemnate 
la curte precum și în ierarhia ecleziastică, și au contractat căsătorii 
mixte cu aristocrația. :După expulzarea din Spania (1492) și din 
Portugalia (1497) a tuturor evreilor ,nepocáiti", acești, marranos 
erau priviți cu tot mai multă suspiciune; multi din ei au fost 
arşi de Inchizitie și majoritatea au emigrat în secolul al XVI-lea 
în ţările de pe coastele Mediteranei în Olanda, Anglia și. Franța. 
Aflindu-se din nou în siguranță, ei au revenit pe față la credința 
lor și, împreună cu cei. expulzați în perioada 1492—1497, au 
întemeiat noile, comunităţi sefarde din țările respective. 

Așadar, observația lui Toynbee despre ascendenta hibridă 
a păturilor superioare ale societății spaniole, se aplică, mutatis 
mutandis, si comunităților sefarde din Europa occidentalá. Părin- 
tii lui Spinoza erau marranos portughezi, emigranți la Amsterdam. 
Vechile familii evreiești din Anglia, sosite aici mult înainte de 
afluxul din răsărit din secolul trecut, — familiile Montefiore, 


196 


Lousada, Montague, Avigdor, Sutro, Sassoon. ș.a.m.d. — toate se 
trăgeau din același amestec iberic și nu pot revendica o origine 
rasială pură după cum n-o pot revendica nici așkenazii — sau 
evreii numiți Davis, Harris, Phillips sau Hart. : 

Un aspect dureros prin repetarea lui era amestecul de singe 
prin viol. Si acesta are o istorie indelungatá, care incepe in Pales- 
tina. De exemplu ni se spune cá un oarecare Iuda Ben Ezekial 
s-a împotrivit la căsătoria fiului său cu o femeie care nu era „din 
semintia lui Abraham", drept care, prietenul sáu Ulla a remarcat: 
„De unde știm noi așa de sigur că nu coborim și noi din páginii 
care le-au siluit pe fetele Sionului la asediul Ierusalimului?“ i 

Violul și prada (cantitatea acesteia din urmă fiind adeseori 
stabilită dinainte) erau socotite un drept firesc al unei armate 
cuceritoare. T 

Existá si o traditie stráveche, inregistratá de Graetz, care 
atribuie originea primelor așezări evreiești din Germania unui 
episod ce ne amintește de răpirea Sabinelor. Conform acestei 
tradiții, o unitate de războinici germanici — vangioni—, care lup- 
taseră cu legiunile romane în Palestina, aleseseră din hoarda 
imensă de prizonieri evrei pe cele mai frumoase femei, le aduseseră 
la cantonamentele lor de pe malurile Rinului și Mainului și le 
siliseră să le îndeplinească poftele. Copiii astfel zámisliti din părinţi 
evrei și germani au fost crescuți de mamele lor după credința 
evreiască, întrucît taţii nu-și băteau capul tu ei. Tocmai despre 
acești copii se spune că ar fi întemeiat primele comunități evre- 
iesti între Worms și Maienta?!. . 

În Europa răsăriteană, violul era încă si mai răspîndit. H 

vom cita din nou pe Fishberg: 


O asemenea infuzie violentă de sînge arian în vinele 
turmei lui Israel.a fost deosebit de frecventă în ţările slave. 
Una din metodele preferate ale cazacilor de a stoarce bani 
de la evrei era luarea unui număr mare de prizonieri întrucit 
știau prea bine că evreii ii vor răscumpăra. Că femeile astfel 
răscumpărate erau siluite de triburile acestea semisálbatice 
nu mai încape îndoială. De fapt, la sesiunea sa din iarna anu- 
lui 1650 „Consiliul celor patru țări“ a trebuit să ia act de 
bietele femei si de copiii născuți de ele din tati cazaci în cursul 


197 


captivitátii si astfel să pună din nou ordine în viața de familie 
şi socială a evreilor. Lucruri la fel de scandaloase... au mai 
suferit evreicele din Rusia și în cursul pogromurilor din 1903— 
1905.22 


4 


.. Şi totuși — ca să revenim la paradoxul discutat mai înainte — 
multi oameni care nu sint nici rasiști, nici antisemiti, sînt 
convinși de capacitatea lor de a recunoaște un evreu dintr-o 
privire. Dar cum e posibil acest lucru din moment ce evreii sint 
o gloatá atit de hibridă cum ii arată istoria și antropologia? 
"După impresia mea, răspunsul l-a dat parțial Ernest Renan 
în 1883: „Il m'y a pas un type juif, il y a des types juifs" 9 (Nu 
există un singur tip de evreu, ci există mai multe tipuri de evrei 
— n.t.). Tipul de evreu care poate fi recunoscut „dintr-o ochire“ 
este un anumit tip, dintre multe altele. Dar din cele 14 milioane 
de evrei numai o fracțiune neînsemnată aparține acestui tip, iar 
cei care par să-l constituie nu sînt neapărat evrei sau cel puţin 
nu întotdeauna. Una din trăsăturile cele mai proeminente — vor- 
bind si literal și metaforic — despre care se spune cá ar carac- 
teriza acest anume tip, o constituie nasul, descris de epitete ca: 
semit, acvilin, coroiat sau „vulturesc“ (în franceză, bec d'aigle). 
Dar, lucru surprinzător, studiind 2 836 de evrei din orașul New 
York, Fishberg nu a găsit nas coroiat decît la 14 la sută dintre 
€i, adică la 1 din 7; în schimb 57 la sută aveau nasul drept, 20 
la sută nasul cirn si 6,5 la sută „nasul turtit sau lătăreț“24. 


Rezultate similare au raportat și alți antropologi cu privire 
la nasul semit în Polonia si Ucraina”. Mai mult decit atit, printre 
adevărații semiti— cum ar fi beduinii puri, necorciți, această 
formă de nas nu apare mai deloc?6. Pe de altă parte, această formă 
„se intilneste foarte adesea printre diversele triburi din Caucaz, 
precum si în Asia Mică“. Printre rasele indigene din această 
regiune (cum ar fi armenii, georgienii, osetii, lezghienii, aisorii, 
precum și sirienii) nasul acvilin constituie regula și nu excepția. 
Si printre populaţiile țărilor mediteraneene ale Europei — greci, 


198 


italieni, francezi, spanioli și portughezi — nasul acvilin se întilnește 
mai frecvent decît printre evreii din Europa răsăriteană. De ase- 
menea, indienii din America de Nord au adeseori nasuri „evre- 
iești 27, 

Deci, nasul în sine nu poate constitui o călăuză infailibilă 
pentru identificare. Numai o minoritate a evreilor — un anumit 
tip de evrei — par să aibă nasul convex, pe care-l intilnim și 
la multe alte grupuri etnice. Şi totuşi intuiţia ne spune că sta- 
tisticile antropologilor trebuie să confini o eroare sau alta. O 
soluție ingenioasă a acestei șarade ne-au sugerat-o Beddoe și 
Jacobs, care au susținut că „nasul evreiesc“ nu trebuie neapărat 
să aibă un profil convex, ci se prea poate să dea impresia dc 
„coroiat“ din pricina unei „retrageri“ a aripilor, o răsucire spre 


năuntru a nărilor. 
1 2 3 


Pentru a-și dovedi afirmația că această conformatie a nări - 
lor dă iluzia de încovoiere, Jacobs își invită cititorii: „faceţi cifra - 
șase cu o coadă mai lungă (figura 1); $i acum dacă îndepărtați 
răsucirea ca in figura 2, dispare cea mai mare parte 'a specifi- 
cului evreiesc”; acesta se elimină cu totul dacă încercăm să con- 
tinuăm orizontal linia de jos, ca în figura 3.“ Citîndu-l pe Jacobs, 
Ripley comentează: „Uitaţi ce transformare! Nasul evreiesc a 
devenit, fără doar si poate, nas roman. Şi atunci ce am dovedit? 
Că există în realitate fenomenul numit nas evreiesc, chiar dacă 
este constituit cu totul altfel decit în premisa noastră inițială 
(criteriul convexitátii — n.a.)“ 28. 

Dar oare există? Figura 1l poate perfect sá reprezinte un 
nas de italian sau grec sau spaniol sau armean ori de piele roșie 


199 


cu tot cu ,conformatia nărilor“; Că este evreiesc Și nu de piele 
roşie, armean etc. deducem — dintr-o ochire — din contextul celor- 
lalte trăsături, inclusiv expresia, comportamentul, îmbrăcămintea. 
Nu este un proces de analiză logică, ci mai degrabă de natura 
percepției psihologice a filozofiei Gestalt, surprinderea unei con- 
figuratii în ansamblu. 


Consideraţii similare se aplică fiecăreia dintre trăsăturile fetii 
socotită a fi tipic evreiască: „buze senzuale“; „păr negru, ondulat 
sau creț“; „ochi melancolici sau. vicleni sau bulbucati sau oblici 
(mongoli)" ș.a.m.d. Luate separat, trăsăturile fac parte din fondul 
comun al naţiunilor celor mai diferite; puse la un loc, ca un por- 
tret robot, ele se combină într-un prototip — o vom spune încă 
o dată — al unui anumit tip de evreu, de origine est-europeană, 
acel tip cu care ne-am familiarizat. Dar portretul nostru robot 
nu se potrivește altor tipuri de evrei, cum ar fi sefarzii (inclusiv 
descendenţii lor foarte anglicizati din Marea Britanie); si nici 
tipului slav, din Europa centrală, nici celui blond, teutonic, nici 
celui cu ochii oblici, mongoloizi și nici tipurilor negroide, cu 
părul cret. 

Şi iarăși, nu putem fi siguri că recunoaștem cu certitudine 
nici măcar acest prototip limitat. Colecţia de portrete publicate 
de Fishberg sau de Ripley poate fi folosită pentru un joc de recu- 
noaștere, dacă acoperi legenda care spune că cel fotografiat este 
evreu sau arian. Același joc îl putem practica pe terasa unei 
cafenele, oriunde pe țărmul Mediteranei. Fără doar și poate va 
rămîne neconcludent pentru că nu ai posibilitatea să te duci 
la persoana supusă experienței și s-o întrebi de ce religie este; 
dar dacă joci acest joc în societate, te va surprinde cu siguranță 
proporția dezacordului dintre verdictele observatorilor. De altfel 
ȘI sugestia” își joacă rolul ei: „Ştiai cá Harold e evreu?“ „Nu, 
dar acum că ai pomenit de asta, firește că-mi dau seama“. „Ştiai 
că (cutare sau cutare) tomis regală are sînge evreiesc?“ „Nu, 
În cartea lui Hutchinson Races of 
M ankind („Rasele omenirii! ur existá o poză. a trei gheise cu legen- 
da:,, Japoneze cu fizionomie evreiască“ . De îndată ce citeşti legenda 


dar acum că-mi spui...“ 


200 


ue AARAA E 


a stofe aia 


începi să te gindești: „Firește! Cum de nu mi-am dat seama de 
la început?“ Şi după ce te joci o vreme în felul ăsta, începi să 
vezi trăsături evreiești — sau khazare — peste tot. 


5 


O altă sursă de confuzii este dificultatea extremă de a separa 
caracteristicile ereditare de cele determinate de către cadrul 
social si alti factori ambientali. Am întîlnit această problemă 
cînd am discutat statura corpului, ca un pretins criteriu rasial; 
dar influența factorilor sociali asupra fizionomiei, comportării, 
vorbirii, gesturilor și costumului acționează pe căi mai subtile 
și mai complexe, în rotunjirea portretului robot al evreului. Dintre 
aceşti factori cel mai evident îl constituie îmbrăcămintea (plus 
pieptănătura). Luaţi orice persoană, puneţi-i perciuni lungi și 
rásuciti, o tichie în cap, o pălărie neagră cu boruri largi și un 
caftan lung negru, și imediat veți recunoaște dintr-o ochire tipul 
standard de evreu; oricare va fi conformatia nărilor, persoana 
va avea înfățișare de evreu. Există alti indicatori mai puțin 
drastici printre preferințele vestimentare ale anumitor tipuri de 
evrei din anumite clase sociale, care se combină cu accentul si 
manierismele din vorbire, cu gesticulatia și cu comportamentul 
social. 

Poate cá:ar fi binevenită o diversiune: să-i lăsăm o clipă 
la o parte pe evrei și să-l ascultăm pe un scriitor francez prezen- 
tîndu-ne felul cum compatrioţii săi îl recunosc „dintr-o privire“ 
pe englez Pe lingă calitatea sa de scriitor eminent, Michel Leiris 
este :directorul programului de cercetări de la Centre National 
de la Recherche Scientifique. si membru in „conducerea. Muzeului 
Omul : d 


^ sies! ` aad să vorbeşti despre. o „rasă“ englezească 

sau măcar să-i consideri pe englezi ca apartinind rasei ,nor- 
dice“. În realitate:istoria ne învață că aidoma tuturor popoa- 

, relor Europei, englezii au ajuns; cega ce sînt prin contribuțiile 
succesive ale unor popoare, diferite, Anglia, este o: ţară celtică, 
parţial colonizată de valuri succesive de saxoni, danezi. și. de 


201 


normanzi din Franța, cu un oarecare adaos de romanitate 
începînd din epoca lui Cezar. Mai mult decit atit, în timp ce 
pe un englez il poti identifica după felul de a se îmbrăca sau 
chiar după comportare, este imposibil să-l declari englez pur 
și simplu după înfățișarea lui fizică. Printre englezi, ca și 
printre alti europeni, există si blonzi și bruneti, și oameni 
înalți si alții scunzi, și dolicocefali și brahicefali. “Se poate 
susține că pe un englez îl putem recunoaște ușor după anu- 
mite caracteristici exterioare care-i conferă o „înfățișare“ 
distinctă: gesturile reținute (spre deosebire de gesticulatia 
convențională a meridionalului), mersul si expresia feței 

toate exprimind ceea ce includem de obicei în termenul destul 
de vag de „flegmă“. Totuşi, oricine ar ridica această pretentie 

ar putea fi prins în greșală în multe cazuri, căci nu toti englezii 
aratá astfel si chiar dacá sint trásáturi ale englezului tipic 

rámine incá faptul cá aceste caracteristici exterioare nu con- 
stituie ,fizicul" sáu in adeváratul sens al cuvintului: atitu- 
dinile corporale, mișcările, expresiile feţei intră in categoria 
comportamentelor, și fiind deprinderi determinate de cadrul 
social al subiectului, ele țin de cultură și nu de „natură“. 
Mai mult decit atit, deși ele pot fi considerate cu larghete 
„trăsături“, de fapt nu caracterizează o întreagă națiune, ci 
un anumit grup social din cadrul ei, așa că nu pot fi incluse 
printre semnele distinctive ale rasei.?? 


Pe de altă parte, cînd Leiris zice cá expresiile feței nu con- 
stituie „fizicul“, ci „intră în categoria comportamentelor“, el pare 
să treacă prea ușor peste faptul cá și comportamentul poate modifica 
trăsăturile indivizilor și deci își poate pune amprenta pe „fizicul“ 
lor. E suficient să ne gindim la anumite trăsături tipice din fizio- 
nomiile cabotinilor imbátriniti, ale preoților celibatari, ale mili- 
tarilor de carieră, ale deţinuţilor care ispășesc pedepse îndelungate, 
ale marinarilor, fermierilor ș.a.m.d. 

Modul lor de viață le afectează nu numai expresia feței, ci 
și trăsăturile fizice, creînd astfel impresia greșită că aceste tră- 
sături sint de obirșie ereditară sau „rasială“. 

* În eseul său intitulat Caracteristici englezești, filozoful american R. W. Emer- 
son scria: „Orice sectă, religioasă are fizionomia, sa. Metodistii au căpătat un anumit 
tip, quakerii altul, maicile altă față. Un englez ţi-l arată cu degetul pe neconfor- 


mist după maniere. Meseriile și profesiile isi imprimă propriile trăsături pe chi- 
puri şi forme.“ 


202 


— — pata i aa À 


Mi-aș permite să adaog o observaţie personală: în cursul 
unor vizite făcute în Statele Unite mi-am întilnit prieteni din 
tinerețe, care emigraseră din Europa centrală înaintea celui de 
al doilea război mondial și pe care nu-i mai văzusem de 30 sau 
40 de ani. De fiecare dată m-a uluit aceeași constatare: nu. numai 
că se îmbrăcau, vorbeau, mîncau și se purtau americáneste, dar 
dobindiserá si o fizionomie americană. Mi-e imposibil să descriu 
această schimbare, cu excepția faptului că este legată de un fel 
delăţire a fălcilor și de ceva special din ochi și din jurul ochilor. 
(Un prieten antropolog punea deformarea fălcilor pe seama folo- 
sirii mai intense a musculaturii mandibulei în rostirea america- 
nei, iar expresia ochilor pe seama  reflectárii luptei crunte 
pentru existență, avind drept -efect o  predispozitie la ulcer 
duodenal.) 

Mi-a făcut plăcere să descopăr că impresia nu se datora unor 
simple născociri ale închipuirii mele — căci Fishberg, scriind in 
1900, făcea o observaţie asemănătoare: ,...Expresia feței se 
schimbă foarte ușor sub influența schimbărilor de mediu social. 
Am observat o asemenea prefacere rapidă printre cei ce imigrează 
în Statele Unite... Noua fizionomie iese cel mai ușor în evidență 
cînd unii dintre acești imigranți se întorc în fara de baștină... 
Această realitate oferă o dovadă excelentă în sensul că elementele 
sociale în mijlocul cărora se mișcă un individ exercită o inriurire 


profundă asupra trăsăturilor sale fizice“ 30. 


Statele Unite, denumite în mod proverbial prin metafora 
„creuzetul națiunilor“, par să genereze o fizionomie americană, 
un fenotip mai mult sau mai puțin standardizat care rezultă 
dintr-o gamă largă de genotipuri. Pînă și chinezii și japonezii 
puri, necorciti, din SUA par să fie afectați într-o oarecare măsură 
de acest proces. Sau, în orice caz, adeseori poti recunoaște „dintr-o 
ochire“ o figură de american, indiferent de îmbrăcăminte și felul 
de a vorbi și indiferent de ascendenta italiană, poloneză ori 
germană a persoanei. 


203 


În orice discuție referitoare la moștenirea biologică și socială 
a evreilor, umbra ghetoului nu poate să nu-și păstreze proporții 
imense. Evreii din Europa și America și chiar și din Africa de 
Nord, sint copiii ghetoului — la o distanță -de cel mult patru 
sau cinci generaţii. Oricare ar fi obirșia lor geografică, înlăuntrul 
zidurilor. ghetoului . au. trăit pretutindeni cam în același mediu, 
supuși fiind, vreme de mai multe secole, acelorasi influente forma- 
toare si deformatoare. 


„Din punctul de vedere al geneticianului,. putem distinge trei 
asemenea influențe 1 majore: endogamia, abaterea genetică, selecția. 

Sé prea poate ca, într-o altă perioadă, endogamia să fi jucat 
un rol la fel de måre ca și opusul ei, hibridizarea, în istoria 
rasială a evreilor. Din vremurile biblice pînă in era segregatiei 
forțate, și din nou in epoca modernă, amestecul de singe (misce- 
genafie) a constituit tendința dominantă. Între cele două epoci 
au trecut trei pînă la cinci secole (aceasta diferind de la o ţară 
la alta) de izolare și endogamie — atît în sensul strict al căsăto- 
riilor consangvine, cit și în sensul mai larg al endogamiei în cadrul 
unui mic grup supus segregatiei. Endogamia poartă in sine pri- 
mejdia aducerii laolaltă a unor gene dăunătoare recesive, precum 
şi cea de a le permite să dea rezultate. Incidenta ridicată a creti- 
nismului congenital în rîndurile evreilor este cunoscută de multă 
vreme?! și, după toate probabilitățile, a fost rezultatul prelungirii 
endogamiei — și nu o. particularitate rasială semită, așa cum au 
afirmat unii antropologi. Deformatiile mintale și fizice sînt vizibil 
mai frecvente în satele izolate din Alpi, unde pe majoritatea 
pietrelor de mormint din cimitir citeşti doar cinci-șase nume 
de familie. Și totuși nu e vorba de nici un Cohen sau Levy 
printre ele. 

Pe de altă parte endogamia sau încrucișarea selectivă poate 
produce și cai de curse campioni, printr-o combinare favorabilă 
a genelor. Poate că ea a contribuit la nașterea atît a cretinilor, 
cit și a geniilor printre copiii ghetoului. Această idee ne amintește 
una din vorbele memorabile ale lui Chaim Weizmann: „Evreii 


204 


seamănă cu alti oameni si chiar într-o măsură mai mare." Dar 
genetica nu ne poate oferi prea multe informații în acest domeniu. 

Un alt proces care se prea poate să fi afectat profund pe 
oamenii ghetoului îl constituie „abaterea genetică“ (cunoscută si 
sub numele de: efectul Sewall Wright). El se referă la pierderea 
trăsăturilor ereditare în cadrul unor populații mici, izolate, fie 
din cauză că întimplător nici unul dintre membrii ei fondatori 
nu a avut genele corespunzătoare, fie din cauză că numai citiva 
le-au avut, fără însă a le transmite generației următoare. Așadar, . 
abaterea genetică poate aduce transformări considerabile în carac- 
teristicile ereditare ale comunităților restrinse. 

Presiunile selective care au acționat înlăuntrul zidurilor ghe- 
tourilior trebuie să fi avut o intensitate rar întilnită în istorie. 
Pe de o parte, întrucît evreii nu aveau voie să se ocupe de agri- 
cultură, ei s-au urbanizat cu totul, s-au concentrat în orașe sau 
şteil-uri care au devenit din ce în ce mai suprapopulate. Drept 
rezutat, ca să-l cităm pe Shapiro, „epidemiile devastatoare care 
au bintuit orașele si tirgurile medievale, aveau să ajungă in cele 
din urmă mult mai selective în rîndurile populațiilor evreiești 
decit ale altora, cu timpul inarmindu-i pe evrei cu o imunitate 
mereu sporită... Așa că descendenții lor moderni aveau să repre- 
zinte pe supraviețuitorii unui proces selectiv riguros si specific" 32, 
Shapiro crede cá aceasta poate: explica raritatea tuberculozei în 
rindurile evreilor și longevitatea lor relativă (ilustrată pe larg 
de statisticile adunate -de Fishberg). 

Presiunile ostile care înconjurau ghetoul mergeau de la dispreţ 
glacial pînă la acte de violență. sporadice sau la pogromuri organi- 
zate. Mai:multe secole de trai în aceste condiţii nu puteausă 
nu favorizeze supraviețuirea evreilor cei mai buni de gură, supuși 
și înzestrați cu mintea cea mai elastică: cu alte cuvinte, tipul 
de evreu de ghetou. Dacă asemenea trăsături psihologice pornesc 
de la înclinațiile ereditare asupra cărora acționează procesul 
selectiv sau sînt transmise de moștenirea socială prin conditio- 
narea din vremea | copilăriei — aceasta rămîne o chestiune 
încă aprig disputată de antropologi. Nu știm nici măcar în ce 
măsură un înalt „coeficient de inteligență“ (IQ) se poate atribui 


205 


eredității și în ce măsură mediului social. Să luăm de exemplu 
cumpătarea, abstinenta de la alcool, pe vremuri proverbială la 
evrei, pe care unele autorități în materie de alcoolism o consi- 
derau o trăsătură specifică rasei?. Dar noi o putem interpreta 
la fel de bine ca un alt aspect moștenit de la ghetou, rămășița 
inconștientă, a vieţii, vreme de secole, în condiţiile atît de precare 
încît reducerea vigilentei devenea un pericol; evreul cu steaua 
lui David pe spinare trebuia să rămînă veşnic treaz și prudent, 
să observe cu dispreţ și amuzament nebuniile „got-ului beat". 
Repulsia faţă de alcool si alte forme de dezmát au fost inoculate 
de părinți copiilor în decursul unor generaţii succesive, pînă cînd 
amintirile ghetoului s-au estompat și, o dată cu asimilarea trep- 
tată, în special în țările anglo-saxone, consumul de alcool a crescut 
din ce în ce mai mult. Așadar, abstinenta, ca si multe alte carac- 
teristici ale evreilor, s-a dovedit a fi în ultimă instanță o chestiune 
de moștenire socială si nu biologică. l 

În sfîrșit, mai există și un alt proces evolutiv — selecția 
sexuală — care se prea poate să fi contribuit la generarea trăsă- 
turilor pe care am ajuns să le considerăm tipic evreiești. S-ar 
părea că Ripley a fost primul care a sugerat această idee (în pasa- 
jul următor, sublinierile îi aparțin): „Evreul este fundamental 
corcit pe linia descendenfei rasiale; pe de altă parte el este moste- 
nitorul legitim al întregului iudaism ca chestiune de alegere... 
Aceasta a afectat fiecare amănunt al vieții lui. Atunci cum să 
nu fi reacționat și asupra idealului său de frumusețe fizică? Și cum 
să nu fi influențat preferințele sexuale ale evreilor, cum să nu 
fi determinat alegerea lor în materie de căsătorie? Astfel rezul- 
tatele acestei alegeri s-au accentuat prin ereditate“ 34, 


Ripley nu a cercetat „idealul de frumuseţe fizică“ al ghe- 
toului. A făcut-o în schimb Fishberg și a ajuns la o sugestie atră- 
gătoare: „Pentru evreul foarte habotnic din Europa orientală, 
o persoană puternică și musculoasă este un Esau. Idealul unui 
fiu al lui Iacob era în veacurile dinainte de mijlocul secolului 
al XIX-lea, “un tînăr îngrijit” 3%. Acesta era un tinerel firav, 
anemic, mlădios, cu o expresie melancolică, tot numai creier, 


206 


fără pic de mușchi. Dar, continuă el, în Europa „Occidentală 
si în America se manifestă astăzi o puternică tendință în direcție 
opusă. Multi evrei sînt mîndri că nu arată a evrei. Judecind dupá 
acest aspect, trebuie să recunoaștem că așa-zisa “înfățișare evre- 
iască” nu are perspective prea strălucite.“ % ES | 
Si, am puteaadăuga, cel mai puțin in rîndurile tinerilor din 


Israel. 


REZUMAT 


În Partea întîi a cărții am încercat să urmăresc istoria Impe- 
viului khazar pe baza firavelor izvoare ce ni s-au păstrat. 

În Partea a doua, capitolele V—VII am strîns laolaltă. docu- 
mentarea istorică ce arată că majoritatea evreimii orientale — și 
deci a evreimii mondiale — este de origine khazaro-turcică, mai 
degrabă decit semită. l 

În acest ultim capitol am încercat să arăt că dovezile oferite 
de antropologie merg mînă în mînă cu cele istorice în respingerea 
credinței foarte răspîndite într-o rasă evreiască coborită din 
tribul biblic. 

Din punctul de vedere al antropologului, două grupuri de 
fapte militează împotriva acestei credințe: marea diversitate a 
evreilor din punctul de vedere al caracteristicilor fizice și asemă- 
narea lor cu populația ariană în mijlocul căreia trăiesc. Ambele 
realități sint oglindite de statisticile referitoare la înălțimea 
trupului, indicele cranian, grupele sangvine, culoarea părului și 
ochilor etc. Oricare dintre aceste criterii antropologice l-am lua 
drept indicator, el ne va arăta o asemănare mai mare între evrei 
si națiunea ariană gazdă decît între evreii care trăiesc în țări 
diferite. Pentru a rezuma această situație, am sugerat două 
formule: l 


Aa — E, < E, — Ev şi A, — Ap S E, — Ep 


(în care E = evrei, A = arieni). 


207 


Explicaţia evidentă pe plan biologic a ambelor fenomene 
o constituie fără doar și poate încrucișarea (miscegenafia), care 
a îmbrăcat forme diferite în situaţii istorice diferite: căsătorii 
mixte, prozelitism pe scară mare, violul ca însoțitor constant 
(legalizat sau tolerat) al sfirșit, pogro- 
murile. 


OAM SES 
rázboiului si, in 


Credinta cá in pofida acestor date statistice, ar exista un 
tip evreiesc usor de recunoscut se bazeazá in mare másurá — desi 
nu in intregime, pe diverse conceptii gresite. Ea nu tine seamá 
de faptul c& trásáturile socotite tipic evreiesti in comparatie cu 
popoarele nordice încetează să mai iasă în evidenţă într-un mediu 
mediteranean ; de asemenea ea pare să ignore impactul mediului 
social. asupra fizicului și înfățișării individuale; mai mult decît 
atît, ea confundă moștenirea biologică cu cea socială. 

Şi totuși există anumite trăsături ereditare ce caracterizează 
un anumit tip de evreu contemporan. În lumina geneticii demo- 
grafice moderne, acestea pot fi atribuite în mare măsură proceselor 
care au operat vreme de mai multe secole în condiţiile de se- 
gregatie a ghetoului: endogamia, abaterea genetică, presiunile 
selective. Acestea din urmă operează în mai multe feluri: prin 
selecție naturală (de exemplu prin epidemii), prin selecție sexuală 
$i, mai puţin sigur, prin selecția trăsăturilor de caracter ce fave- 
rizează supraviețuirea înlăuntrul zidurilor ghetoului. 

Pe lingă acestea, ereditatea socială, prin conditionarea in 
cursul copilăriei, a acționat ca un puternic factor de formare 
dar și de deformare. 

Fiecare din aceste procese și-a adus partea sa de contribuţie 
la generarea „tipului de ghetou“, În perioada post-ghetou acesta 
s-a diluat treptat. Cit despre compoziția genetică si înfățișarea 
fizică a populaţiei majoritare din epoca pre-ghetou, nu știm mai 
nimic. În cadrul concepţiei prezentate în cartea de față, această 
„majoritate originară“ era predominant turcică, amestecată 
într-o măsură necunoscută cu elemente palestiniene străvechi, 


208 


m meet e Dr Rua o E S t a NBR E RI E Ei 


i 


precum și altele. Si nici nu avem putinţa să spunem care dintre 
așa-zisele trăsături tipice, cum ar fi „nasul evreiesc, constituie 
produsul selecției naturale dinlăuntrul ghetoului sau o manifes- 
tare a unei anumite gene tribale „persistente“. Întrucit „răsucirea 
nărilor“ este frecventă în rîndurile popoarelor din Caucaz și rară 
printre beduinii semiti, avem un indicator in plus care subliniază 
rolul dominant jucat de „al treisprezecelea trib“ in istoria bio 
logică a evreilor. 


ANEXE 


I Notă asupra ortografiei 
II Notă asupra izvoarelor 
III ,,Corespondenta khazară“ 
IV Cîteva implicaţii: Israelul şi diaspora 


ANEXA I 
NOTĂ ASUPRA ORTOGRAFIEI 


În cartea de faţă ortografia este in mod consecvent inconsec- 
ventă. Este consecventă prin faptul că, oriunde am citat pe alți 
autori, le-am păstrat propria ortografiere a numelor proprii (ce- 
altceva poti face?); aceasta a dus la aparenta inconsecventá 
a grafiei diferite pentru aceeași persoană, același oras ori ace- 
lași trib în pasaje diferite. De aici kazar, khazar, chazar, cho- 
zar, chozr etc.; la fel Ibn Fadlan și ibn-Fadlan; Al Masudi 
și al-Masudi. = 

Cit despre propriul meu text am adoptat acea ortografie- 
care mi s-a părut mai puțin uimitoare sau derutantă pentru citi- 
torii de limbă engleză care întimplător nu sint orientaliști de 
profesie. 

T.E. Lawrence a fost un orientalist strălucit, dar era la 
fel de necruţător in materie de ortografie ca și în atacarea garni- 
zoanelor turcești. Fratele său, A. W. Lawrence a explicat aceasta 
in prefata sa la Seven Pillars of Wisdom („Cei șapte stilpi ai inte- 
lepciunii"): 


Ortografia numelor arabe variază in mare măsură În 
toate ediţiile si eu n-am făcut nici un fel de modificări. Tre- 
buie explicat cá în arabă nu se recunosc decit trei vocale și 
că unele dintre consoane nu au echivalente in engleză. În 
anii din urmă practica obișnuită a orientalistilor a fost să 
adopte unul dintre diferitele seturi de semne convenţionale 
pentru litere și pentru mărcile vocalice din aifabetul arab, 
transliterîndu-l pe Mohamed ca Muhammad, muezzin cu mw edh- 
dhin și Coran sub formele Qur'an sau Kuran. Această metodă 


213 


este utilă celor care știu ce înseamnă, dar cartea de față ur- 
mează vechea tradiție a transcrierii celor mai apropiate apro- 
ximatii fonetice cu ortografia engleză obișnuită. 


Dacă acestea sint dificultățile transcrierii arabe moderne, 
încnrcătura devine și mai încurcată cînd orientaliștii își îndreaptă 
atenția asupra textelor medievale care pun probleme suplimentare 
din pricina mutilărilor aduse de copiști neglijenti. Prima traducere 
englezească a lui , Ebn Hauka“ (sau ibn-Hawkal) a fost publicată 
în anul 1800 de Sir William Ouseley, doctor în literatură *. În 


prefata sa, eminentul orientalist care era Sir William a scos. 


acest induiogátor strigăt de disperare: 


De dificultátile generate de o combinatie neregulatá de 
litere, confuzia dintre cuvinte si omisiunea totalá, pe unele 
„rînduri, a semnelor diacritice, n-ar trebui să má pling, deoarece 
deprinderea și atenția perseverentă mi-au îngăduit să depă- 
șesc asemenea greutăţi în pasajele de descriere generală sau 
în propoziţiile cu o construcție obișnuită; dar la numele de 
persoane sau locuri pe care nu le-am mai văzut sau auzit, 
şi la care contextul nu m-a putut ajuta să le descifrez, cînd 
se omiteau semnele diacritice, nu le puteam găsi decît prin 
simplă conjectură sau prin comparare cu un manuscris mai 
bun... 

În ciuda celor spuse si cu toate că cei mai eruditi scri- 
itori în materie de literatură ebraică, arabă și persană au 
făcut observaţii pe aceeași temă, s-ar putea dovedi necesar 
să demonstrăm, printr-un anumit exemplu, influența extra- 
ordinară a semnelor diacritice (adeseori omise de copisti, n.a.). 

Un exemplu va fi de ajuns: să presupunem că cele trei 
litere ce formează numele Tibet (în persană) sînt lipsite de 
„semnele diacritice. Prima literă poate fi redată prin aplicarea 
unui punct deasupra unui N; prin T, prin aplicarea a două 
puncte; prin TH sau S, prin aplicarea a trei puncte; dacă 
se pune un punct dedesubt, litera devine B; dacă se pun două 
puncte, Y, iar cu trei puncte dedesubt, ajunge P. În același 
fel poate fi afectată si a doua literă, iar cea de a treia la fel, 
prin adăugarea punctelor poate deveni B, P, T, TH sau S**, 


* Ibn Hawkal și-a scris cartea în arabă, dar Ouseley a tradus-o după o ver- 
siune persană. 

** Originalul acestui citat este înviorat de litere în scrierea persană, pe care 
de-am omis din bunăvoință față de tipografi. 


ANEXA II 
NOTĂ ASUPRA IZVOARELOR 


(A) IZVOARE VECHI 


Cunostintele noastre despre istoria khazarilor provin in special 
din surse arábesti, bizantine, ruseşti si ebraice, coroborate de 
dovezi de proveniență persană, siriană, armeană, gruzină şi turcă. 
În comentariile mele mă voi referi doar la unele dintre sursele 
principale. 


1. ARABE 


Primii istorici arabi se deosebesc de toti ceilalți prin forma 
absolut unică a compozițiilor lor. Fiecare eveniment este rela- 
tat chiar prin cuvintele martorilor oculari sau ale contempo- 
ranilor, transmise naratorului final printr-un lant de relatării 
ale unor persoane intermediare, fiecare dintre acestea tre- 
cînd mai departe unui succesor relatarea inițială. Adeseori 
aceeași descriere ne este dată în două sau mai multe forme: 
ușor divergente care au ajuns la noi prin lanțuri diferite de 
naratiuni ale mai multorautori. De asemenea, s-a întîmplat 
adeseori ca același eveniment sau același amănunt important 
să fie prezentat în mai multe feluri pe baza mai multor rela- 
tări contemporane, transmise naratorului final pe linii dife- 
rite ale tradiţiei... Principiul este si acum că ceea ce a fost 
bine scris odată nu mai are nevoie să fie repovestit cu alte 
cuvinte. Așadar scriitorul se tine cit de aproape poate de litera 
izvoarelor sale, încît autorul unei lucrări foarte tirzii adeseori 
reproduce literal chiar cuvintele primului narator... 


Așa se exprimă cele două autorități clasice în acest domeniu, 
H.A.R. Gibb si M.J. de Goeje, în articolul scris împreună despre 
istoriografia arabă în edițiile mai vechi ale Enciclopediei Britanice 1. 


215 


Textul lor explică dificultățile chinuitoare intimpinate de oricine 
caută să determine o sursă originară, — care ' de cele mai multe 
ori s-a pierdut — prin versiunile succesive ale istoricilor, compila- 
torilor si plagiatorilor ulteriori. Adeseori devine imposibil să 
datezi un episod sau o descriere a stării de lucruri dintr-o anumită 
țară; iar nesiguranța datării poate acoperi un întreg secol in pasa- 
jele in care autorul relatează evenimentele la prezent fără o indi- 
catie clară că citează vreo sursă din trecutul îndepărtat. Să 
adăugăm la aceasta dificultățile de identificare a persoanelor, 
triburilor și localităților din pricina confuziilor de ortografie, 
plus capriciile copiștilor — și rezultatul ajunge un puzzle, un 
joc de asamblare în care iti lipsesc jumătate din bucățele, iar 
cele existente sint amestecate cu corpuri străine aruncate la întîm- 
plare printre ele, în timp ce contururile tabloului abia se disting. 

Principalele relatări arabe despre Khazaria, citate cel mai 
adesea în paginile de față, au fost scrise de Ibn Fadlan, al-Istakhri, 
Ibn Hawkal și al-Masudi. Dar numai cîteva dintre ele pot fi numite 
surse „primare“, cum ar fi Ibn Fadlan care vorbește din experiență 
directă. În schimb relatarea lui Ibn Hawkal, scrisă pe la 977, se 
bazează aproape în întregime pe cea a lui Istakhri, scrisă pe la 
'932 ; se presupune că aceasta la rîndul ei s-a întemeiat pe o lucrare 
pierdută a geografului el-Balkhi, care a scris pe la 921. 

Despre vieţile acestor cărturari și despre calitatea eruditiei 
lor, știm prea puțin. Ibn Fadlan, diplomatul și observatorul 
pătrunzător, este cel care iese cel mai mult în evidenţă. Și totuși, 
pe măsură ce urmărim verigile în cursul secolului al X-lea, putem 
observa stadiile succesive în evoluția tinerei științe a istoriografiei. 
El-Balkhi, prima verigă a lanțului, marchează începutul școlii 
clasice arabe de geografie, în care accentul principal se punea 
pe hărți, iar textul descriptiv era de importanță secundară. 
Istakhri marchează un important pas înainte, deplasînd accentul 


de la cărți la text. (Despre viața lui nu se știe nimic; ceea cea . | 


supraviețuit din scrierile sale pare să fie doar o sinopsă a unei 
lucrări mai mari.) Cu Ibn Hawkal (despre care nu știm decit cá 
a fost voiajor comercial și misionar) se realizează un progres 
hotăritor:. textul nu mai. este. un comentariu la hărți (ca la 


216 


Balkhi și parțial încă și la Istakhri), ci ajunge o narațiune pro- 
priu-zisă. 

În sfîrșit, o dată cu Iakut (1179—1229), două secole mai 
tirziu, intrăm in era compilatorilor si enciclopediștilor. Despre 
el știm cel puțin că s-a născut in Grecia și că, băiat fiind, a fost 
vindut la tirgul de sclavi din Bagdad unui negustor care s-a 
purtat frumos cu el și l-a folosit ca un fel de voiajor comercial. 
După emanciparea sa, a ajuns librar ambulant și în cele din 
urmă s-a stabilit la Mossul, unde a scris marea sa enciclopedie 
geografică. și istorică. În această operă importantă sint cuprinse 
și relatările despre khazari ale lui Istakhri și Ibn Fadlan. Dar 
din păcate Iakut face greșeala de a atribui tot lui Ibn Fadlan 
și narațiunea lui Istakhri. Întrucît cei doi naratori se contrazic 
în cîteva chestiuni importante, punerea celor două texte pe seama 
aceluiași autor a generat diverse absurdități, rezultatul fiind cá 
Ibn Fadlan a fost oarecum discreditat in ochii istoricilor moderni. 

Dar evenimentele au luat o întorsătură diferită o dată cu 
descoperirea textului integral al relatáriillui Ibn Fadlan într-un 
vechi manuscris din Mesed, Persia. Descoperirea, care a stirnit 
senzație printre orientalisti, a fost făcută in 1923 de doctorul 
Zeki Validi Togan (despre care vom vorbi pe larg mai jos). Nu 
numai că această descoperire a confirmat autenticitatea paragra- 
felor din relatarea lui Ibn Fadlan despre khazari pe care o cita 
Iakut, dar mai conținea și pasaje omise de Iakut, care așadar 
fuseseră necunoscute piná atunci. Mai mult decit atit; după 
toată încurcătura creată de Iakut, Ibn Fadlan si Istakhri/Ibn 
Hawkal au fost recunoscuți acum ca izvoare zi Ce i care 
se completau și coroborau reciproc. 

Aceeași valoare de coroborare o au și relatările lui. Ibn Rusta, 
al-Bekri sau Gardezi, pe care nu am prea avut prilejul să le ci- 
tez, tocmai pentru că în esență conținutul lor este similar: cu cel 
al surselor principale. 

O altă sursă, aparent independentă, a fost al-Masudi (mort 
pe la 956) supranumit „Herodotul arab“. Era un călător neobosit, 
cu o:curiozitate neostoită, dar istoricii arabi moderni par. să-l 


gelozească. Astfel, Enciclopedia islamului spune despre..călăto- 


217 


riile lui că erau motivate „de o puternică poftă de cunoaștere. 
Dar aceasta era superficială, deloc profundă. Nu a mers niciodată 
la izvoarele originare, ci s-a mulțumit cu investigații superficiale 
și a acceptat în mod necritic poveștile și legendele“. 

Numai că același lucru s-ar putea spune la fel de bine și despre 
alti istoriografi medievali — creştini sau arabi. 


2. BIZANTINE 


Dintre sursele bizantine, de departe cea mai prețioasă este 
De admimstrando imperio a lui Constantin VII Porfirogenetul, 
scrisá pe la 950. Este importantá nu numai datoritá informatiilor 
pe care le cuprinde despre khazarii înșiși (și in special despre rela- 
tile acestora cu maghiarii), ci și datorită datelor pe care ni le 
furnizează despre neamul rhus și despre popoarele din stepele 
nordice. 

Constantin VII (904—959), impáratul-cárturar, a fost un perso- 
naj fascinant; nu trebuie să ne surprindă mărturisirea lui Arnold 
Toynbee că „s-a îndrăgostit de el"? — o idilă cu trecutul care 
a început încă din studenție. Rezultatul final a fost opera monumen- 
tală a lui Toynbee, Constantine Porphyrogenitus and His World 
(„Constantin Porfirogenetul și lumea lui“) publicată în 1973, cînd 
autorul împlinise 84 de ani. După cum ne arată și titlul, accentul 
cade în egală măsură asupra personalității și operei lui Constantin, 
ca și asupra situaţiei din lumea în care a trăit — și asupra khazarilor, 
. Şi totuși admirația lui Toynbee pentru Constantin nu l-a 
făcut să treacă vreodată cu vederea limitele împăratului ca om 
de ştiinţă: „Informaţiile puse cap la cap in De administrando 
imperio au fost culese la date diferite, din izvoare diferite si pro- 
dusul nu este o carte în care materialele să fi fost prelucrate și 
coordonate de un autor; e vorba de o colecție de dosare care 
au fost adnotate foarte superficial" ?. Si mai tirziu adaugă: „De 
administrando imperio si De caerimoniis, în starea în care le-a 
lăsat Constantin posterităţii îi vor izbi pe cei mai mulli cititori 
ca fiind într-o învălmășeală lamentabilă“ 4. (În schimb Constantin 
era înduioșător în convingerea lui cá De caerimoniis este o „capo- 


218 


Ser 


doperă tehnică“ pe lingă faptul că este „un monument de exacti- 
tate cărturărească și un rod al dragostei“ 5. ) Critici asemănătoare 
fuseseră exprimate anterior de către Bury 8 si de către Macartney, 
care a încercat să pună în ordine afirmaţiile contradictorii ale lui 
Constantin despre migrațiile maghiare: 

»-.. Vom face bine să ne amintim de compunerea operei 
De administrando imperio — o serie de însemnări. din sursele 
cele mai variate, care adesea se dublează, adesea se contrazic 
și au fost turnate laolaltă lăsînd mult de dorit față de necesitățile 
unei ediții critice“ 7. 

Dar trebuie să ne ferim de exagerări extremiste — cum 
spune zicala „să nu aruncám și copilul împreună cu apa din copaie" 
— așa cum sînt uneori în stare s-o facă tocmai criticii eruditi. 
Constantin s-a bucurat de privilegii inaccesibile altui istoric: 
posibilitatea de a explora arhivele imperiale si de a primi relatări 
directe de la dregătorii săi și de la trimisii săi întorși din misiuni 
în străinătate. Manipulate cu prudenţă și coroborate cu alte surse, 
De administrando aruncă, în mare măsură, o lumină prețioasă 
asupra acelei epoci întunecate. 


3. RUSEȘTI 


În afară de folclorul transmis pe cale orală, de legende 
și cîntece (cum ar fi Cântec despre oastea lui Igor), cea mai veche 
sursă scrisă în limba rusă este Povest Vremenic Let (literal: „Poves- 
tea anilor de demult “), pe care diferiți autori o pomenesc sub 
titluri diferite: Cronica rusească timpurie, Vechea cronică rusească, 
Cronica rusă, Pseudo-Nestor sau Cartea analelor. Este o compi- 
latie din prima jumătate a secolului al XII-lea a versiunilor 
editate din cronici anterioare, mergind pină la începutul secolului 
al XI-lea, dar incorporind tradiţii și relatări încă și mai vechi. 
Așadar, asa cum spune Vernadsky 5, se prea poate să „conţină 
fragmente de informaţie autentică, chiar și cu privire la perioada 
din secolulal VII-lea pînă în secolul alX-lea“, adică cea vitală 
pentru istoria khazarilor. Principalul alcătuitor și revizor al 
lucrării a fost probabil călugărul erudit Nestor (n. 1056) de la 


219 


Mănăstirea Criptei din Kiev, desi acesta constituie un su- 
biect controversat. de specialiști (de unde și denumirea „Pseudo- 
" Nestor”). Lásind la o parte chestiunea paternităţii, această Povest 
este o călăuză nepretuitá (desi nu infailibilă) pentru perioada 
la care se referă. Din nefericire, ea se opreşte la anul 1112, tocmai 
la începutul acțiunii misterioase care a dus la dispariția khazarilor. 

Sursele medievale ebraice referitoare la Khazaria vor fi dis- 
cutate în anexa III. 


B) LITERATURA MODERNĂ 


Ar fi prezumtios să comentez lucrările reputatilor istorici 
moderni citati în paginile de față — cum ar fi Toynbee sau Bury, 
Vernadsky, Baron, Macartney etc. — care au scris despre un 
aspect sau altul din istoria khazară. Observațiile de mai jos se 
mărginesc la acei autori ale căror scrieri sînt de o importanță 
esențială pentru problema noastră, dar care sînt cunoscuți doar 
unei anumite părți a publicului, interesată in mod deosebit. 

Un loc de frunte printre aceștia îl ocupă profesorul Paul 
E. Kahle si fostul său elev, Douglas Morton Dunlop, in vremea 
in care a scris, profesor de istorie a Orientului Mijlociu la Universi- 
tatea Columbia. 

Paul Eric Kahle (1875—1965) a fost unul dintre principalii 
orientaliști și cărturari masoretici (specialiști ebraici în Vechiul 
Testament, n.t.) ai Europei. S-a născut în Prusia orientală, a 
fost hirotonisit pastor luteran și în această calitate a petrecut 
șase ani la Cairo. Ulterior a predat la diferite universități germane, 
iar în 1923 a fost numit director al celebrului Seminar oriental de 
la Universitatea din Bonn, centru internațional de studii care 
a atras orientalisti din întreaga lume. Kahle ? scria: „Nu încape 
îndoială că natura internaţională a seminarului, personalul său, 
studenții și oaspeții săi au constituit cea mai bună apărare impo- 
triva influenței naziste si ne-a îngăduit să ne continuăm netul- 
burati munca timp de aproape șase ani în perioada nazistă din 


a 


220 


Germania ... Vreme de ani de zile am fost singurul profeor 
din Germania care avea un asistent evreu, un rabin po- 
lonez“. 

Ce să ne mai mirám deci cá, în ciuda descendentei sale ariene 
fárá cusur, in cele din urmá, in 1938, Kahle a fost silit sá emi- 
greze. S-a stabilit la Oxford unde i s-au mai acordat două docto- 
rate (in filozofie si teologie). În 1963, s-a întors în orașul său 
iubit, Bonn, unde a murit peste doi ani. Catalogul de la Muzeul 
Britanic cuprinde douăzeci si șapte de titluri de-ale lui, printre 
care The Cairo Geniza (;,Ascunzátoarea sinagogii din Cairo") si 
Studies of the Dead Sea Scrolls („Studii asupra manuscriselor de 
la Marea Moartă“). 

Printre studentii lui Kahle de la Universitatea din Bonn, 
inainte de rázboi, s-a numárat si tinárul orientalist D. M. Dunlop. 

Pe Kahle l-a interesat profund istoria khazarilor. În 1937, 
cînd istoricul belgian, profesorul Henri Grégoire, a publicat un 
articol in care punea la îndoială autenticitatea „Corespondenţei 
khazare“ 1°, Kahle l-a luat la rost: „I-am arătat lui Grégoire o 
serie de puncte în care nu putea să aibă dreptate și am avut 
norocul să pot discuta cu el toate problemele cînd m-a vizitat 
la Bonn în decembrie 1937. Ne-am ‘hotărît atunci să publicăm 
împreună o lucrare de mari proporţii — dar. evenimentele poli- 
tice au împiedicat realizarea acestui plan. Drept care i-am propus 
unui fost elev de-al meu de la Bonn, D.M. Dunlop, să preia el 
lucrarea. Era un învățat capabil să minuiascá atit sursele ebraice, 
cît si cele arabe, stia multe alte limbi și avea pregătirea critică 
pentru o sarcină atît de dificilă“ !!, Rezultatul acestei înțelegeri 
științifice a fost The History of the Jewish Khazars („Istoria khaza- 
rilor evrei“) publicată de Dunlop în 1954, la editura Universității 
Princeton. În afară de faptul cá este un izvor nepretuit pentru 
istoria khazarilor, ea oferă noi dovezi referitoare la autenticitatea 
„Corespondenței“ (vezi anexa III) ratificate întru totul de Kahle !?, 
Íntimplarea face ca profesorul Dunlop, născut in 1909, să fie 
fiul unui preot scoțian si în enciclopedia Who's Who i se precizează 
pasiunile din timpul liber : „Plimbările pe dealuri și istoria Scoției“. 
Aşadar cei doi apologeti principali ai iudaismului khazar in vremu- 


221 


rile noastre au fost protestanți cucernici, proveniți dintr-un mediu 
ecleziastic și nordic. 

Alt elev al lui Kahle, provenit dintr-un mediu total diferit, 
a fost Ahmed Zeki Validi Togan, descoperitorul manuscrisului 
de la Meşhed al însemnărilor lui Ibn Fadlan despre călătoria 
prin Khazaria. Pentru a încerca să. prezint într-o lumină adevărată 
acest personaj pitoresc, cel mai bun lucru ar fi să citez din 
memoriile lui Kahle ?: 


Mai multi orientaliști de marcă au făcut parte din per- 
sonalul seminarului (de la Bonn, n.a.). Printre ei aș dori să 
pomenesc pe doctorul Zeki Validi, protejatul special al lui 
Sir Aurel Stein, bașchir care-și făcuse studiile la Universitatea 
din Kazan și încă înaintea primului război întreprinsese cer- 
cetări la Academia din Petersburg. În cursul războiului și 
după aceea a fost conducător activ al „Armatei baschire" 
(aliată cu bolșevicii — n.a.) în mare măsură creată de el. 
Fusese membru în Duma rusească și o vreme făcuse parte din 
Comitetul celor șase, împreună cu Lenin, Stalin si Troțki. 
Ulterior a intrat in conflict cu bolșevicii și a fugit in Persia. 
Ca specialist în turcă — întrucît bașchira e o limbă turcică — 
în 1924 a ajuns consilier la Ministerul Învățămîntului al 
lui Mustafa Kemal, la Ankara, iar apoi profesor de turcă la 
Universitatea din Istanbul. După șapte ani, cînd i s-a cerut, 
ca și altor profesori de la Istanbul, să-i înveţe pe studenți 
că întreaga civilizație a lumii a fost creată de turci, a demi- 
sionat, a plecat la Viena și a studiat istoria medievală cu 
profesorul Dopsch. După doi ani și-a luat doctoratul cu o teză 
excelentă despre călătoria lui Ibn Fadlan pînă la bulgarii de 
nord, turci și khazari — pe baza textului arab al însemnărilor, 
descoperit de el într-un manuscris de la Meshed. Ulterior 
iam publicat si eu cartea in , Abhandlungen für die Kunde 
des Morgenlandes^. De la Viena l-am angajat lector si ulterior 
profesor onorific la Bonn. Era un adevărat cărturar, om cu 
cunoștințe întinse, întotdeauna gata să învețe, iar colaborarea 
cu el a fost foarte rodnică. În 1938, s-a întors în Turcia și a 
redevenit profesor de turcă la Universitatea din Istanbul. 


O altă figură impresionantă, dar în alt fel, a fost Hugo 
Freiherr von Kuischera (1847—1910), unul dintre promotorii 
timpurii ai teoriei despre originea khazară a evreimii orientale. 


222 


Fiul unui înalt funcționar austriac, era menit pentru carierea diplo- 
matică și a studiat la Academia Orientală din Viena, unde a ajuns 
un adevărat specialist in limbi orientale, dintre care stípinea 
bine turca, araba și persana. După ce a slujit ca atașat la ambasada 
Austro-Ungară din Constantinopol, în 1882 a ajuns director 
la Admistratia din Sarajevo a provinciilor Bosnia-Hertegovina, 
ocupate de curind de Austro-Ungaria. Faptul cá era familiarizat 
cu modul de viață oriental l-a făcut o figură populară printre 
musulmanii din Bosnia și a contribuit la pacificarea (relativă) 
a provinciei. A fost răsplătit, cu titlul de Freiherr (baron) si cu 
diferite alte onoruri. 

După pensionarea sa, în 1909, și-a închinat ultimele zile 
hobby-ului de o viaţă: legătura dintre evreimea europeană și khazari. 
Încă din tinerețe fusese izbit de contrastul dintre evreii sefarzi 
și cei așkenazi în Turcia și în Balcani; studierea izvoarelor stră- 
vechi privitoare la istoria khazarilor l-a determinat să creadă 
cu tot mai multă convingere că aceștia ofereau, cel puțin parțial, 
cheia problemei. În materie de istorie era amator (ca lingvist 
era aproape profesionist), dar era un om de o erudiție remarcabilă ; 
din cartea lui nu lipsește mai nici o sursă arabă cunoscută înainte 
de 1910. Din nefericire a murit înainte de a avea timp să adauge 
la lucrare bibliografia și notele de referință. Die Chasaren — 
Historische Studie (,Khazarii — studiu istoric”) a apărut postum 
in 1910. Cu toate cá a cunoscut curînd o a doua ediție, lucrarea 
este rar pomenită de istorici. 

Abraham N. Poliak s-a născut in 1910, la Kiev; a venit in 
Palestina împreună cu familia în 1923. A ocupat catedra de 
istorie medievală a evreilor de la Universitatea din Tel Aviv 
și este autorul a numeroase cărți în ebraică, printre care Istoria 
arabilor, Feudalismul în Egipt din 1250 pînă în 1900, Geopolitica 
Israelului şi Orientul Mijlociu etc. Eseul său despre Convertirea 
khazarilor la iudaism a apărut în 1941 în periodicul ebraic „Zion“ 
și a dus la controverse aprinse; la fel și cartea sa Khazaria, 
chiar într-o măsură și mai mare. A apărut în 1944 la Tel Aviv 
(în ebraică) și a fost primită cu o ostilitate — probabil explica- 
bilă — ca o încercare de a submina tradiția sacră referitoare la 


223 


descendența evreimii moderne din tribul biblic. Teoria lui nici 
nu e menţionată măcar în ediția 1971—1972 din Encyclopaedia 
Judaica. 

În schimb, Mathias Mieses ale cărui păreri despre originea 
evreimii orientale și despre limba idiș le-am citat, se bucură 
de o stimă deosebită în mediile academice. Născut în 1885, în 
Galiţia, a studiat lingvistica și a devenit un adevărat pionier 
al filologiei idiș (cu toate că a scris mai ales în germană, polo- 
neză și ebraică), a fost o figură de vază la prima Conferinţă dedi- 
cată limbii idiș, ținută la Cernăuţi în 1908, iar cele două cărți 
ale lui — Die Entstehungsursache der Jüdischen Dialekte („Geneza 
lingvistică a dialectului evreiesc“), 1915 și Die Jiddische Sprache 
(„Limba idiș“), 1924 — sînt considerate lucrări clasice în domeniul 
respectiv. 

Mieses și-a petrecut ultimiiani la Cracovia; în 1944 a fost 
deportat și a murit în drum spre Auschwitz. 


ANEXA III 
„CORESPONDENŢA KHAZARĂ“ 


Schimbul de scrisori dintre omul de stat spaniol Hasda 
Ibn Shaprut și regele Iosif al Khazariei i-a fascinat de multă 
vreme pe istorici. E adevărat cá așa cum scria Dunlop, ,impor- 
tanta 'Corespondentei khazare' ar putea fi exagerată. Între timp 
am căpătat posibilitatea de a reconstrui istoria khazarilor în chip 
destul de amănunțit fără să recurgem la scrisorile dintre Hasdai 
şi Iosif“ 1. Totuși, pe cititor îl poate interesa un scurt rezumat 
al lucrurilor cunoscute despre istoria acestor documente. 

După cit se pare, „Scrisoarea“ lui Hasdai a fost scrisă între 
anii 954 şi 961, pentru că misiunea din Europa orientală la care 
se referă (vezi capitolul III, secțiunile III si IV) se crede cá 
a vizitat Cordoba în 954, iar califul Abd ar-Rahman III, pe care 
îl pomeneşte el ca suveran al său, a domnit pinála 961. Că ,Scri- 
soarea" a fost de fapt caligrafiatá de secretarul lui Hasdai, Menahem 
ben-Sharuk — al cărui nume apare în acrostih după, cel al lui 
Hasdai — este un fapt stabilit de Landau? prin comparație cu 
alte lucrări ale lui Menahem care au supraviețuit pină în zilele 
noastre. Așadar, în privința autenticității „Scrisorii“ lui Hasdai 
nu mai încap discuţii, în vreme ce dovezile referitoare la „Răs- 
punsul“ regelui Iosif sint necesarmente indirecte si complexe. 

Primele mențiuni cunoscute referitoare la această , Corespon- 
dență“ datează din secolele al XI-lea și al XII-lea. În jurul 
anului 1100, rabinul Iehuda ben Barzillai din Barcelona a scris 
în ebraică Sefer ha-litim („Cartea sărbătorilor“) care contine o 
lungă referire la „Răspunsul“ lui Iosif adresat lui Hasdai, inclusiv 


225 


citate directe. Pasajul în chestiune din lucrarea lui Barzillai incepe 
în felul următor: 


Am văzut printre alte manuscrise copia unei scrisori pe 
care regele Iosif, fiul preotului khazar Aaron, i-a scris-o lui 
R. Hasdai bar Isaac*. Nu știm dacă scrisoarea este sau nu 
autentică și dacă într-adevăr khazarii, care sînt turci, au de- 
venit prozeliti. Nu este clar dacă tot ce e cuprins în scrisoare 
e realitate curată. S-ar putea să fie și neadevăruri scrise în 
ea, după cum s-ar putea să fi adăugat oamenii ceva la ea sau 
să fi greșit grămăticul... Motivul pentru care avem nevoie 
să scriem în cartea asta a noastră lucruri care par să fie exa- 
gerate este că, după cîte am descoperit în scrisoarea către 
R. Hasdai a acestui rege Iosif, R. Hasdai îl întrebase din ce 
familie se trage, ce situaţie are, cum de au ajuns părinţii 
si strămoșii lui să se adune sub aripile Prezentei (adică să 
fie convertiți la iudaism — n.a.) si cit de mare îi era regatul 
și stăpînirea. Regele i-a răspuns punct cu punct, dindu-i în 
scrisoare toate amánuntele.? 


În continuare Barzillai citează sau parafrazează si alte pa- 
saje din „Răspunsul“ lui Iosif, nelásind astfel nici cea mai mică 
îndoială că acest text exista deja încă din 1100. O notă deosebit 
de convingătoare o adaugă scepticismul cărturăresc al rabinului. 
Întrucît trăia în Barcelona provincială, evident că nu știa nimic 
sau aproape nimic despre khazari. 

Cam în vremea cînd scria rabinul Barzillai, și cronicarul 
arab Ibn Hawkal a prins niște zvonuri despre legăturile lui Hasdai 
cu khazarii. Ne-a parvenit pină în zilele noastre o însemnare enig- 
matică pe care a făcut-o Ibn Hawkal pe o hartă desenată cu 
mina și datată. „anul de la Mahomed 479" —adică 1086 e.n. 
lată ce notează Ibn Hawkal: 


Hasdai ibn-Ishaq ** socoate cá acest munte mare și lung 
(Caucazul, n.a.) e legat de munţii Armeniei și străbate tara 
Grecilor, întinzindu-se pină la Khazaran si la munţii Arme- 


* În ebraică numele lui Hasdai era bar Isaac bar Shaprut. R de la rabin 
este un titlu onorific. 
** Versiunea arabă a numelui lui Hasdai. 


226 


niei. Era bine informat despre aceste locuri pentru că le-a 
vizitat și i-a cunoscut pe cei mai de seamă regi și conducători 
| de pe acolo. 


Pare foarte puțin probabil ca Hasdai să fi vizitat efectiv Khaza- 
ria; dar să nu uităm că în „Scrisoarea“ lui s-a oferit s-o facă și 
că în „Răspunsul“ său Iosif a salutat cu entuziasm această per- 
spectivă ; poate că zelosul Hawkal a auzit ceva birfcli despre „Cores- 


pondenta khazară“ și a extrapolat o idee din ea — practică obis- 
nuită în rîndurile cronicarilor din acea vreme. 


O jumătate de veac mai tirziu (in 1140) Iehuda Halevi și-a 
scris micul tratat filozofic Kuzri (, Khazarii"). După cum am mai 
spus, lucrarea contine prea puţine informații faptice, dar în 
linii mari relatarea sa referitoare la convertirea khazarilor la mo- 
zaism corespunde celei oferite de Iosif în „Răspunsul“ său. Halevi 
nu se referă în mod explicit la „Corespondenţă“, dar cartea lui 
se ocupă mai ales de teologie, nesocotind orice referiri istorice 
sau faptice. Probabil citise o transcriere a „Corespondenţei“, 
așa cum făcuse înaintea lui și mai puţin eruditul Barzillai, dar 
dovezile nu sînt convingătoare. 

Ele sînt însă pe deplin convingătoare în cazul lui Ibraham 
ben Daud (vezi mai sus, capitolul II, secțiunea 8) a cărui lucrare 
foarte populară Sefer ha-Kabbalah, scrisă in 1161, cuprinde și 
următorul pasaj: 


Veţi găsi congregatii ale Israelului răspindite în străină 
tate, de la orașul Sala aflat la extremitatea Magrebului toc 
mai pînă la Tahart, la începutul său, la extremitatea Africi 
(Iírikia, Tunis, n.a.) în toată Africa, în Egipt, în Saba, în 
Arabia, Babilonia, Elam, Persia, Dedan, tara ghirgasitilor 
numită Jujan, Tabaristan, pînă la Dailam si la riul Itil, unde 
trăiesc popoarele khazare care au devenit prozeliti. Regele 
lor Iosif i-a trimis o scrisoare lui R. Hasdai, prințul bar Isaac 
ben-Shaprut, si l-a vestit cá el si intregul sáu popor tin la cre- 
dinta rabanitá. Noi i-am văzut la Toledo pe unii din urmașii 
lor, scolari ai intelepfilor, și ei ne-au spus cá toți ai lor 
păstrează credința rabanită.5 


227 


Prima versiune //părită a „Corespondenței khazare“ este cu- 
prinsă într-o broșură ebraică, Ko/ Mebasser („Glasul vestitorului de 
vesti bune“) *. A fost publicată la Constantinopol in 1577-sau în jurul 
acestei date, de către Isaac Abraham Akrish. În prefața sa, Akrish re- 
latează că în cursul călătoriilor făcute în Egipt cu cincisprezece 
ani mai devreme îi ajunseseră la ureche vesti despre un regat 
evreiesc independent (probabil că. zvonurile se refereau la falașii 
din Ethiopia) ; și că ulterior a căpătat „o scrisoare trimisă regelui 
khazarilor, precum și răspunsul regelui“. Atunci s-a hotărit să 
publice această corespondență, pentru a le insufla curaj și entu- 
ziasm coreligionarilor săi evrei. Nu este foarte limpede dacă socotea 
sau nu că mai exista și în vremea lui Khazaria. În orice caz, 
prefața. este urmată de textul celor două scrisori, fără alte comen- 
tarii. 

Însă ,Corespondenta" nu a rămas îngropată in broșurica 
obscură a lui Akrish. La vreo șaizeci de ani de la publicarea ei, 
un exemplar i-a fost trimis de un prieten lui Johannes Buxtorf 
Junior, mare cărturar calvin. Buxtorf era specialist în cultura 
ebraică si publicase enorm de multe studii de exegeză biblică 
și literatură rabinică. Cind a citit broșura lui Akrish a fost la 
început sceptic în privința autenticităţii ,,Corespondentei", exact 
la fel ca rabinul Barzillai cu jumătate de mileniu mai înainte. 
Dar in 1660, Buxtorf a publicat în cele din urmă textul ambelor 
scrisori în ebraică, precum și traducerea lor în latină ca o addendá 
la cartea, despre khazari a lui Iehuda Halevi. Probabil a fost 
o idee care i-a venit mai ușor în minte, dar nu și o idee fericită, 
căci cuprinderea între, aceleași coperti a basmului . legendar al 
lui Halevi nu prea i-a înclinat pe istorici să ia în serios „Cores- 
pondenta". Atitudinea lor s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, 
cînd din surse independente au început să afle mai multe despre 
khazari. 


* Două exemplare din broşură, din două ediții diferite, se află în Biblioteca 
Bodleiană de la Oxford. 


228 


Singura versiune manuscrisă care contine alt „Scrisoarea“ 
lui Hasdai, cf? și „Răspunsul“ lui Iosif se află în Biblioteca Cole- 
iului Christ Church de la Oxford. După părerea lui Dunlop 
şi cea a expertului rus Kokovtov?, manuscrisul „prezintă o 
asemănare remarcabilă cu textul tipărit“ și „a slujit ca izvor 
direct sau indirect pentru textul tipărit“ 7. Probabil datează din 
secolul al XVI-lea și se crede că ar fi fost în posesia decanului de 
la Christ Chutch, John Fell (imortalizat de umoristul Thomas 
Brown, 1663—1 704, în versurile care încep „Nu te iubesc, doctore 
Fell... ^). 

Alt manuscris contine „Răspunsul“ lui Iosif dar nu şi „Scri- 
soarea" lui Hasdai ; este păstrat în Biblioteca publică din Leningrad. 
Este mult mai lung decit textul tipărit de Akrish și decît manus- 
crisul de la Christ Church; drept care este cunoscut în general 
sub denumirea de „Versiunea lungă“, spre deosebite de , Versiu- 
nea scurtă“ Akrish-Christ Church, care pare să fie o prescurtare 
a lui. Versiunea lungă este și mult mai veche, datînd probabil 
din secolul al XIII-lea, pe cînd „Versiunea scurtă“ e din secolul 
al XVI-lea. Istoricul sovietic Rîbakov * a 'emis ipoteza foarte 
plauzibilă că „Versiunea lungă“ — sau poate chiar un text și 
mai vechi — fusese revăzută și comprimată de copiștii medievali 
spanioli pentru a produce „Versiunea scurtă“ a , Ráspunsului^ 
trimis de Iosif. 

Aici avem de a face și cu o diversiune. „Versiunea lungă“ 
face parte din așa-zisa „colecție Fircovici“ de manuscrise si epita- 
furi ebraice de la Biblioteca publică din Leningrad. Probabil 
provine de la Geniza (ascunzătoarea sinagogii) din Cairo, unde 
își au izvorul cea mai mare parte din manuscrise. Abraham Firto- 
vici a fost o figură spectaculoasă și foarte pitorească, un cărturar 
din secolul al XIX-lea care ar merita să i se dedice numai 
lui'o anexă întreagă. Era o mare autoritate în acest domeniu, 
dar pe de altă parte, era un fanatic karait pornit să dovedească 
guvernului țarist că neamul lui e diferit de evreii habotnici și 
deci nu trebuie supus discriminărilor din partea creștinilor. Fiind 


229 


animat de acest tel, el a falsificat unele dintre vechile manuscrise 
şi epitafuri autentice, interpolind sau adăugînd cîteva cuvinte 
pentru a le da o ușoară tentă karaită. Drept care, „Versiunea 
lungă“, după ce a trecut prin mîinile lui Fircovici a fost intim- 
pinată cu oarecare neîncredere la descoperirea ei, după moartea 
lui, de către istoricul rus Harkavy, într-un teanc de manuscrise 
din colecția Fircovici. Harkavy nu se legăna cu iluzia că s-ar putea 
baza pe Fircovici, întrucit chiar el demascase anterior unele inter- 
polări dubioase ale acestuia ?. Pe de altă parte, nu avea îndoieli 
în privința vechimii manuscrisului; l-a publicat în original, în 
ebraică, in 1879, precum și în traduceri ruse și germane 19, accep- 
tîndu-l ca pe o versiune timpurie a „Scrisorii“ lui Iosif, din care 
deriva „Versiunea scurtă“. Colegul (si rivalul) lui Harkavy, 
Chwolson, a fost de acord că întregul document este scris de aceeași 
mînă si cá nu contine nici un fel de adaosuri 11. În sfîrșit, in 1932, 
Academia Sovietică a publicat cartea lui Paul Kokovtov socotită 
fundamentală, Corespondenía evreo-khazará din secolul al X-lea 12, 
cuprinzînd fascicole ale , Versiunii lungi“ a „Răspunsului“, aflată 
în Biblioteca din Leningrad și „Versiunea scurtă“ Akrish-Christ 
Church. După analiza critică a celor trei texte, el a ajuns la con- 
cluzia că atit „Versiunea lungă“, cît și cele scurte pornesc dela 
același text original, care, în linii mari, deși nu întotdeauna, este 
păstrat mai fidel în „Versiunea lungă“. 


4 

Privirea critică a lui Kokovtov și in special publicarea manus- 
criselor în facsimil a rezolvat practic controversa care, oricum, 
nu afecta decit „Versiunea lungă“, nu și scrisoarea lui Hasdai 
ori „Versiunea scurtă“ a „Răspunsului“. 

Şi totuși un glas de protest s-a înălțat tocmai de unde te-ai 
fi aşteptat mai puţin. În 1941, Poliak a emis teoria că această 
„Corespondenţă khazará" era nu chiar un fals, dar oricum o operă 
de ficțiune, scrisă în secolul al X-lea în scopul de a răspîndi infor- 


matii despre regatul evreiesc sau de a face propagandă pentru el 12. 
(Nu ar fi putut să fie scrisă mai tîrziu de secolul al XI-lea, pentru 


230 


cá, dupá cum am vázut, rabinul Barzillai a citit-o in jurul anului 
1100, iar Ibn Daud a citat din ea in 1161.) Dar această teorie, 
plauzibilă la prima. vedere, a fost nimicită pur și simplu de Landau 
si Dunlop. Landau a izbutit să dovedească faptul că „Scrisoarea“ 
lui Hasdai a fost efectiv scrisă de secretarul său Menahem ben- 
Sharuk. Jar Dunlop a scos în evidență faptul că în „Scrisoare“ 
Hasdai pune o serie de întrebări despre Khazaria la care Iosif 
nu răspunde — ceea ce nu corespunde cîtuși de puţin cu felul 
cum ar trebui scris un material propagandistic: 


Din partea lui Iosif nu vine nici un răspuns la întrebările 
cu privire la felul cum aranjează procesiunile către lăcașul 
de închinăciune si nici dacă războiul pune capăt Sabatului. . . 
Este vizibilă lipsa de potrivire între întrebările cuprinse în 
scrisoare și răspunsurile la ele. Probabil aceasta trebuie con- 
siderată o indicație că documentele sînt ceea ce par a fi și 
nu o náscocire literară. 14 l 


Dunlop merge mai departe şi pune o întrebare pertinentă: 


Ce rost ar mai fiavut „Scrisoarea“ lui Hasdai care, deși 
considerabil mai lungă decit „Răspunsul“ lui Iosif are foarte 
puţin de a face cu khazarii, dacă scopul scrierii ei și a „Răs- 
punsului“ ar fi fost, așa cum presupune Poliak, pur și simplu 
acela de a prezenta o descriere pe înțelesul tuturor a Khaza- 
riei? Dacă „Scrisoarea“ este doar o introducere la informa- 
tiile despre khazari cuprinse în „Răspuns“, fără doar și poate 
că e o introducere foarte ciudată: abundă în amănunte despre 
Spania și Omaiazi care nu au nici o legătură cu Khazaria.!5 


Apoi Dunlop pune punctul pe 7 printr-un test lingvistic care 
dovedește concludent că „Scrisoarea“ și „Răspunsul“ au fost 
scrise de persoane diferite. Dovada se bazează pe una din carac- 
teristicile bine marcate ale gramaticii ebraice — folosirea aşa- 
numitului ,waw-conversiv^ pentru definirea timpurilor. Nu voi 
încerca să explic aici această problemă gramaticală extrem de 
complicată*. În schimb, voi cita pur și simplu din tabelul alcătuit 

* Cititorii interesați pot consulta A Practical Grammar for Classical Hebrew 
(„Gramatică practică pentru ebraica clasică“) de J. Weingreen, ediția a 2-a, 


Oxford, 1959. 


231 


de Dunlop cu metodele diferite de indicare a acțiunii trecute 
în „Scrisoare“ si „Versiunea lungă“ a „Răspunsului“ 18: 


Waw conversiv Waw simplu 


. cu imperfectul cu perfectul 
„Scrisoarea“ lui Hasdai 48 14 
„Răspunsul“ („Versiunea 
lungă“) 1 95 


În „Versiunea scurtă“ a răspunsului, prima formă (a lui 
Hasdai) este folosită de treizeci și șapte de ori cea de a doua 
de cincizeci de ori. Dar „Versiunea scurtă“ folosește prima formă 
în special în pasajele in care exprimarea diferă de cea din „Versi- 
unea lungă“. Dunlop sugerează că această deosebire se datorează 
unor cărturari spanioli care au parafrazat ulterior „Versiunea 
lungă“. De asemenea, el subliniază că „Scrisoarea“ lui Hasdai, 
scrisă în Spania maurá, contine multe elemente arabe (de exemplu, 
al-Khazar pentru khazari), în schimb în „Răspuns“ nu există 
nici un asemenea arabism. În sfârșit, cu privire la sensul general 
al ,Corespondentei", Dunlop comentează: 

... Nimic decisiv nu pare să se fi afirmat împotriva 
conţinutului faptic al „Răspunsului“ lui Iosif în forma sa 
considerată originală — „Versiunea lungă“. Argumentul dife- 
rentierii stilistice vine în sprijinul autenticității documentului. 
E tocmai lucrul la care ne putem aștepta în cazul unor docu- 
mente emanind din zone separate. si atit de depărtate ale lumii 
evreieşti, în care nivelul de cultură nu era nici pe departe 
același. Poate cá ni se îngăduie aici să inregistrám impresia 
— privită cu oarecari rezerve — că in general limba „Răs- 
punsului“ este mai puţin artificială, mai naivă decit cea a 
„Scrisorii“. 1 


Ca să rezumăm lucrurile, e greu de înțeles de ce istoricii din 
trecut nu prea vroiau să-l creadă pe Kaganul khazarilor în stare 
să dicteze o scrisoare, deși se știe că întreținea corespondență 
cu împăratul bizantin (să nu uităm de pecetile de aur);sau de 
ce refuză să creadă că evreii cucernici din Spania și Egipt ar fi 
putut să copieze sirguincios și să păstreze cu grijă un mesaj de la 
singurul rege evreu din vremurile biblice încoace. 


ANEXA IV 


CÎTEVA IMPLICAȚII: ISRAELUL 
ȘI DIASPORA 


Deși cartea de față se ocupă de istoria îndepărtată, în mod 
inevitabil ea cuprinde și unele implicații pentru prezent și viitor. 

În primul rînd, sint conștient de primejdia ca lucrarea mea 
să fie interpretată greșit si răuvoitor ca o negare a dreptului la 
existență a statului Israel. Dar acest drept nu se bazează pe ori- 
ginile ipot etice ale poporului evreu și nici pe legámintul mitologic 
al lui Abraham cu Dumnezeu; el se întemeiază pe dreptul inter- 
national, adică pe hotărîrea luată de Naţiunile Unite in 1947 
să împartă Palestina, odinioară provincie turcească, apoi teri- 
toriu sub mandat britanic, într-un stat arab si un stat evreiesc. 
Oricare ar fi originile rasiale ale cetățenilor Israelului $i oricare 
ar fi iluziile nutrite de ei în această privință, statul lor există de 
jure şi de facto sinu poate fi eliminat decît prin genocid. Fără 
a intra în chestiuni controversate, se poate adăuga, ca o chestiune 
de realitate istorică, faptul că împărțirea Palestinei a fost rezul- 
tatul unui secol de imigrație pașnică și eforturi de pionierat ale 
evreilor, ceea ce oferă justificarea etică pentru existența legală 
a statului Israel. Dacă cromozomii populaţiei sale conțin gene 
de origine khazară ori semită, romană ori spaniolă, e un lucru 
irelevant si nu poate afecta dreptul Israelului la existență — și 
nici obligația morală a oricărei persoane civilizate, evreu sau ne- 
evreu, de a apăra acest drept. Pînă și originea geografică a părin- 
tilor sau bunicilor celor născuţi în Israel are șanse să fie uitată în 
clocotul creuzetului rasial. Problema infuziei khazare acum o mie 
de ani, oricît de fascinantă ar fi, este irelevantă pentru Israelul 
modern. 


233 


Indiferent de zigzagul și amestecul multicolor al originii lor, 
evreii care locuiesc în Israel posedă cerințele esențiale ale unei na- 
tiuni: propria lor ţară și limbă, guvern și armată comune. Evreii 
din diaspora nu întrunesc nici una din aceste cerințe ale calității 
de națiune. Ceea ce-i distinge ca o categorie specială printre arienii 
în mijlocul cărora trăiesc este religia lor declarată, indiferent 
dacă o practică sau nu. Iată deci diferența fundamentală dintre 
evreii din Israel și cei din diaspora. Primii au dobindit o identitate 
nationalá; ceilalti sint etichetati ca evrei numai de religia lor, 
nu dupá nationalitate si nu dupá rasá. 

Dar aceasta genereazá un paradox tragic, fiindcá religia 
mozaică — spre deosebire de creștinism, budism sau mahomeda- 
nism — implică apartenența la o națiune istorică, la o rasă aleasă. 
Toate sărbătorile evreiești comemorează evenimente din istoria. 
lor naţională: exodul din Egipt, revolta maccabeilor, moartea 
asupritorului Haman, distrugerea Templului. Vechiul Testament 
este mai întii și-ntii narațiunea istoriei unei naţiuni; aceasta a 
dat lumii monoteismul, dar crezul ei este mai degrabă tribal 
decît universal. Toate rugăciunile și toate riturile practicate 
proclamă apartenența la o rasă străveche, ceea ce în mod auto- 
mat îl separă pe evreu de trecutul rasial și istoric al poporului 
în sînul căruia trăiește. Credința mozaică, așa cum dovedesc 
două mii de ani de istorie tragică, determină auto-segregatia pe 
plan national si social. Ea îl izolează. pe evreu și îndeamnă la izo- 
larea lui de către ceilalți. Ea creează în mod automat ghetourile 
fizice si culturale. Ea îi transformă pe evreii din diaspora într-o 
Pseudo-naţiune fără vreunul din atributele și privilegiile calităţii 
de națiune ; această pseudo-natiune este vag unită printr-un sistem 
de credințe tradiționale întemeiate pe premise rasiale și istorice 
care se dovedesc iluzorii. 

Evreimea habotnică este o minoritate pe cale de dispariție. 
Citadela sa era Europa orientală unde furia nazistă a atins paroxis- 
mui și i-a șters aproape complet pe evrei de pe fata pămîntului. 
Supraviețuitorii acestei evreimi împrăștiați în lumea occidentală 
nu mai pot exercita o influență puternică, în vreme ce grosul 
comunităților habotnice din Africa de Nord, Yemen, Siria și 


234 


Irak au emigrat în Israel. Așadar, iudaismul habotnic din diaspora 
se stinge treptat, și tocmai marea majoritate a evreilor - luminaţi 
sau agnostici perpetuează paradoxul agátindu-se cu lealitate si 
fidelitate de statutul lor pseudo-national, în credința că e de datoria 
lor să păstreze tradiția evreiască. 

Pe de altă parte, nu este deloc ușor să definim ce înseamnă 
termenul „tradiţia evreiască“ în ochii acestei majorități luminate 
care respinge doctrina ortodoxă ori habotnică a „poporului ales“. 
Lásind la o parte această doctrină, mesajele universale ale Vechiului 
Testament — întronarea unui Dumnezeu unic și invizibil, cele 
zece porunci, etosul profeților evrei, Proverbele și Psalmi — au 
pătruns în curentul principal al tradiției iudeo-eleno-crestine si 
au devenit bunul comun al evreilor și arienilor deopotrivă. 

După distrugerea Ierusalimului, evreii au încetat să mai aibă 
propria lor limbă și cultură laică. Ebraica a cedat pasul aramaicii 
ca limbă locală înainte de începutul erei creștine; cărturarii și 
poeţii evrei din Spania au scris în arabă, alții, mai tirziu, în ger- 


mană, poloneză, rusă, engleză și franceză. Anumite comunități 


evreiești și-au tăurit propriile lor dialecte, ca idișul și ladino, 
(iudeo-spaniola), dar nici unul dintre acestea nu a produs opere 
comparabile cu impresionanta contribuţie a evreilor la literatura 
germană, austriacă, ungară sau americană. 

Principala activitate literară specific evreiască a diasporei 
a fost teologică. Si totuși Talmudul, Cabbala si exegeza biblică 
voluminoasă rămîn practic necunoscute publicului evreiesc con- 
temporan ; deși, repet, acestea constituie singurele relicve ale unei 
tradiţii specifice evreiești — dacă e să dăm un sens concret acestui 
termen — în ultimele două milenii. Cu alte cuvinte, tot ce a ieșit 
din diaspora ori nu este specific evreiesc, ori nu face parte dintr-o 
tradiție vie. Realizările filozofice, ştiinţifice și artistice individuale 
ale unora, sau altora dintre evrei constau în contribuţii la cultura 
natiunilor-gazdá ; ele nu reprezintă o moștenire culturală comună 
sau un corp autonom de tradiții. 

Ca să rezumăm, evreii din vremea noastră nu au în comun 
o tradiţie culturală, ci doar anumite obiceiuri și tipare de comportare 
derivate prin moștenire socială din experiența traumatizantă a 


235 


ghetoului și dintr-o religie pe care majoritatea nu o practică 
$i nu o împărtășește cu convingere, dar care îi conferă totuși 


un statut pseudo-nafional. În mod evident — așa cum am susținut 


în altă parte ! — soluția pe termen lung a paradoxului poate fi 
numai emigrarea în Israel sau asimilarea treptată cu națiunile 
gazdă. Înaintea holocaustului, acest proces era în plină desfășu- 
rare, iar în 1975 revista americană „Time“ relata 2 că evreii ameri- 
cani „au tendința de a se căsători în proporții mari cu parteneri 
de altă religie; aproape o treime din totalul căsătoriilor contractate 
de ei sînt mixte“. 

Și totuși, influența remanentă a mesajului rasial și istoric 
transmis de iudaism, deși întemeiat pe iluzii, acționează ca o puter- 
nică friná afectivă, apelind la loialitatea tribală. Tocmai în acest 
context este relevant pentru evreii din diaspora rolul jucat de al trei- 
sprezecelea trib în istoria strămoșească. Dar, după cum am mai 
spus, nu are importanță pentru Israelul modern, care a dobindit 
o identitate naţională veritabilă. Poate are valoare simbolică 
faptul că Abraham Poliak, profesor de istorie la Universitatea 
din Tel Aviv si fără doar si poate patriot israelian, a adus o contri- 
butie majoră la cunoașterea strămoșilor khazari ai evreimii, sub- 
minind astfel legenda „poporului ales". De asemenea, este poate 
semnificativ că băștinașul israelian „sabra“ reprezintă atit din 
punct de vedere fizic, cit si din punct de vedere mintal exact opusul. 
„evreului tipic“ crescut în ghetou. 


NOTE 


CAPITOLUL I 


X 
? Bury, J.B. (1912), p. 402 

3 Dunlop, D.M. (1954), pp. IX — X 

4 Bartha, A. (1968), p. 35 

5 Poliak, A.N. (1951) 

6 Cassel, P. (1876) 

* Bartha, p.24 

* Bartha, p.24 si note 

? Bartha, p. 24, notele 147— 149 

10 Istoria Khazară, 1962 

11 Ibn-Said al Maghribi, citat de Dunlop, p. 11 
12 Schultze (1905), p. 23, citat de Dunlop, p. 182: 
13 Marquart, p. 44, nota 4, citat de Dunlop, p. 182 
14 Citat de Dunlop (1954), p. 96 

15 [bn-al-Balkhi, Fars Namah 

16 Gibbon, vol V., pp. 87—8 

1? Moise din Kalankatuk, citat de Dunlop, p. 29 
18 Artamonov, M.I. (1962) 

19 Obolensky, D. (1971), p. 172 

20 Gibbon, p. 79 

21 Gibbon, p. 180 

2 Gibbon, p. 182 

23 Op. cit., p. 176 

24 Zeki Validi, excurs, 36a 

25 Ibid, p. 50 

2 Ibid, p.61 

2? [stakhri 

28 A]-Masudi, citat de Dunlop (1954), p. 207 


39 Muqgaddasi, p. 355, citat de Baron III, p. 197 
31 Toynbee, A. (1973), p. 549 

32 Zeki Validi, p. 120 

33 Citat de Bartha, p. 184 

34 Bartha, p. 139 

35 Citat de Dunlop (1954), p. 231 

36 Bartha, pp. 143—5 

?? László, G. (1974), pp. 66 f. 

37a Citat de Dunlop (1954), p. 206 

38 Hudud el Alam, No. 50 


Constantin Porfirogenetul, De caerimoniis aulae Byzantinae, I, p. 690 


Ibn Hawkal; de asemenea Istakhri (care are numai 4000 de grádini) 


231 


Citat 


dată 


(circa, 


238 


38a A]-Masudi, citat de Dunlop (1954), pp. 206—7 

39 Op. cit., p. 405 

40 St. Julien, Documents sur les Tou Kioue, citat de către Zeki Validi, p. 269 
41 Cassel op. cit., p.52 

41» b [stakhri, citat de Dunlop (1954), pp. 97—8 

42 Ibn Hawkal, pp. 189—90 

43 Op. cit, p. 405. 


CAPITOLUL II 


1 Bury, op. cit., p. 401 

2 Ibid, p. 406 

3 Sharf, A., (1971), p. 61 

3* Citat de Dunlop (1954), p. 89 

4 Ibid, p. 84 

5 Citat de Sharf, p. 88 

$ Visul lui Daniel, cronică prezentată sub forma unei străvechi profeții. 
de Sharf, p. 201 

* Citat de Poliak, 4/3; Dunlop, p. 119 

8 Poliak, (4/3) citindu-l pe Chwolson, D.A. (1865) 
? Poliak, 4/3; Baron, III, p. 210 si n. 47 
10 Poliak, loc. cit. 

11 Citat de Marquart (1903), p. 6 

12 Citat de Dunlop (1954), p. 90 

13 Bury, oj. cit., p. 408 

14 Sharf, p. 100 n. 

15 Bury, p. 406 n. 

1$ Dunlop (1954), p. 227 

1? Baron, S.W. (1957), vol. III, p. 201 f. 
1$ Dunlop, p. 220 

19 Citat de Dunlop (1954), p. 12 


CAPITOLUL III 


1 În articolul său despre khazari în Enciclopedia Britanică, ediția 1973 
2 Op. cit., p. 177 
3 Bar Hebraeus si al-Manbiji citat de Dunlop, p. 181 
4 Marquart (pp. 5, 416), Dunlop (p. 42 n) si Bury (p. 408) dau fiecare o 
usor diferitá i 
5 Bartha, p. 27 sq. 
9 Op. cit., p. 547 
7 Op. cit., p. 446 notă 
8 Toynbee, p. 446; Bury, p. 422 notă 
? Gardezi (circa 1050) parafrazind o relatare anterioará a lui Ibn Rusta 
905), citat de Macartney, C.A. (1930), p. 213 
10 The Penguin Atlas of Mediaeval History, 1961, p. 58 
10 2 A]-Masudi, citat de Dunlop (1954), p. 209 
11 Toynbee, p. 446 
12 Zeki Validi, p. 85 sq. 


13 Ibn Rusta, citat de Macartney, p.214 
14 Loc. cit. 

15 Ibn Rusta, citat de Macartney, p. 215 
16 Ibid., pp. 214— 15 

Y Op. cit., pi. 

18 Op. cit., p. v. 

1? Toynbee, p. 419; Macartney, p. 176 
0 Toynbee, p. 418 

21 Ibidem, p. 454 

Loc. cit. 

23 De administrando, capitolele 39— 40 
^4 Toynbee, p. 426 

25 Op. cit., p. 426 

2 Op. cit., p. 427 

27 Macartney, pp. 127 sqq. 

?$ Baron, vol. III, pp. 211 sq., 332 

?9 Bartha, pp. 99, 113 

30 Citat de Dunlop (1954), p. 105 
31 Cf. Bury, p. 424 

32? Macartney, Gnillemain 

33 Citat de Macartney, p.71 

3 Loc. cit. 

35 Analele lui Admont, citat de Macartney, p. 76 
36 De administrando, capitol 40 

3? Macartney, p. 123 

38 Ibid., p. 122 

39 Tbid., p. 123 

10 Citat de Dunlop (1954), p. 262 

41 Bury, p. 419, sq. 

42 Op. cit., p. 448 

55 [bid., p. 447 

34 Op. cit., p. 422 

45 Toynbee, p. 448 

46 Cronica rusească, p. 65 

47 Toynbee, p. 504 

48 Loc. cit. 

4% Cronica rusească, p. 82 

50 Ibid., p. 83 

51 Ibid., p. 72 

52 Ibid., p. 84 

53 Bury, p. 418 


CAPITOLUL IV 


1 Cronica rusească, p. 84 

? Dunlop (1954) p. 238 

?* Citat de Dunlop (1954), p.210 

?* Citat de Dunlop (1954) pp. 211— 12 
3 Citat de Zeki Validi 

4 Cronica rusească, p. 84 

42 Ibid., p. 84 

5 Ibid., p. 90 


239 


* Toynbee, of. cit. p. 451 
? Cronica rusească, p. 94 
8 Ibid. p.97 
? Ibid., p.97 
10 Ibid., p.98 
11 Ibid., p. 111 
12 Ibid., p. 112 
12 Vernadsky, G., (1948), pp. 29, 33 
14 De administrando, capitolele 10— 12 
15 Toynbee, p. 508 
16 Bury, of. cit., p. 414 
Y Op. cit., p. 250 
18 Citat de Dunlop, (1954), p.245 
1? Zeki Validi, p. 206 
?? Ahmad Tusi (secolul al XII-lea), citat de Zeki Validi, p. 205 
21 Dunlop (1954), p. 249 
? Baron, vol. IV, p. 174 
23 Citat de Dunlop (1954), p. 251 
24 Kievo Pechershii Paterik, citat de Baron, vol. IV, p. 192 
25 Citat de Dunlop (1954), p. 260 
25 Citat de Zeki Validi, p. 143 
2 Ibid., p. XXVII 
28 Dunlop (1954), p.261 
?9 Vernadsky, p. 44 
30 Poliak, capitolul VII 
31 Loc, cit. 
32 Baron, vol. III, p. 204 
33 Baron, loc. cit. 


CAPITOLUL V 


1 Baron, vol. III, p. 206 s 

2 Ibid., p. 212 

3 Anonimi gesta Hungarorum, citat de Macartney, p. 188 sq. 

4 Universal Jewish Encyclopaedia („Enciclopedia evreiască universală“), ar- 


ticolu! „Teka“ 


240 


5 Dunlop (1954), p. 262 

5 Poliak, capitolul IX 

? Baron, vol. III, p. 206 

? Poliak, capitolul YX 

? Poliak, capitolul VII; Baron, vol. III, p. 218 si nota 
10 Brutzkus, Enciclopedia evreiască, articolul , Chasaren^ 
11 Schiper, citat de Poliak 

12 Poliak, cap. IX 

13 Baron, vol. III, p. 217 si nota 

M Poliak, capitolul IX 

15 Ibid. 

16 Ibid. i 

1? Citat de Poliak, capitolul IX 

18 Zajaczkowski, citat de Dunlop, p. 222 

19 Veltulani, A. (1962), p.278 

20 Poliak, op. cit.; Kutschera, H. (1910) 
21 Vetulani, p. 274 


22 Vetulani, pp. 276—7; Baron, vol. III, p. 218 si notele; Poliak, op ct. 
23 Baron, vol. III, p.219 

24 Poliak, capitolul VII "t | E 

25 Encyclopaedia Britannica, ediția 1973, „Literatura idis". 

26 Op. cit., capitolul III 

27 Ibid. 


„25 Ibid. 


29 Zborowski, M. şi Herzog, E. (1952), p- 41 
30 Poliak, capitolul III 

31 Ibid., capitolul VII 

32 Ibid., capitolul III 


CAPITOLUL VI 


1 După De gestis regum Anglorum, citat de Baron, vol. IV, p. 277 
2 Baron, vol. IV, pp. 75—6 

3 Citat de Baron, vol. IV, p. 77. 

4 Roth, C. (1973) 

5 Roth, Zoc. oit. 

$ Baron, vol. IV, p. 271 

? Ibid., p. 73 

$ Kutschera, p. 233 p 
° Ediția a 14-a, p. 772, articolul „Cruciadele 
10 Baron, vol. IV, p. 97 

11 Ibid., p. 104 

12 Ibid., pp. 105, nota 292 

13 Dubnov, S. (1926), p. 427 

14 Ibid., p. 428 

15 Baron, vol. IV, p. 129 

16 [bid., p. 119 

Y Ibid., p. 116 

18 Mieses, M. (1924), p. 275 

19 [bid., p. 274—5 

20 [bid., p. 273 

21 Kutschera, pp. 235—6, 241 


CAPITOLUL VII 


1 Vetulani, uod " 

? Mieses, . 291— _ 

g Enciclopedia evreiască, vol. X, p. 512 
4 Fuhrmann (1737), citat de Mieses, p. 279 
5 Mieses, loc. cit. P 

e Smith, H., Proc. V, pp. 65 sq. 

* Mieses, p. 211 

8 Ibid., p. 269 

° Ibid., p. 272 

1 Ibid., p. 272 

1 Smith, op. cit., p. 66 


241 


12 Kutschera, p. 244 

13 Kutschera, p. 243 

14 Poliak, capitolul IX 

35 Citat de Poliak, loc. cit. 
16 Poliak, loc. cit. 

1? Roth, loc. cit. 

18 Roth, Joc. cit. 

19 Tbid. 


5 Ibid., p. 602 
5 Loc. cit. . 3 = | 
9 Byzantinische Zeitschrift XIV, pp. 511—70 | 
* Macartney, of. cit., p. 98 ij 
8 Vernadsky (1943), p. 178 | 
? Kahle, P.E. (1945) E | 
19 Grégoire, H. (1937), pp. 225— 66 | 
11 Kahle (1959), p. 33 J 
12 Ibid. 
CAPITOLUL VIII 3 Kahle (194), sp: 20 | 
1 Poliak, op. cit., anexa III 

2 Encyclopaedia Britannica (1973), vol. XII, p 105^ 
3 Comas, J., (1958), pp. 31—2 

* Ripley, W. (1900), p. 377 

5 Ibid., pp. 378 sq. 

* Fishberg, M. (1911), p. 37 

7 Fishberg, capitol II 

8 Patai, op. cit. 

* Comas, p. 30 

39 Fishberg, p. 63 $ 
11 Citat de Fishberg, p. 63 : 

12 Patai, op. cit., p. 1054 

13 Shapiro, H. (1953), pp. 74— 5 

14 Fishberg, p. 181 

15 Cartea întîia a regilor, XI, 1 

16 Citat de Fishberg, pp. 186—7 

Y Fishberg, p. 189, nota 2 

18 Comas, p. 31 

1? Toynbee, 1947, p. 138 

20 Graetz, op. cit., vol. II, p. 213 

21 Ibid., vol. III, pp. 40— 1 

?? Fishberg, p. 191 

23 Renan (1883), p.24 

24 Fishberg, p. 79 

2% Ripley, p. 394, sq. 

25 Fishberg, p. 83, citîndu-l pe Luschan 

2 Fishberg, p. 83 

28 Ripley, p. 395 

29 Leiris, M. (1958), pp. 11 si 12 

39 Fishberg, p. 513 
31 Fishberg, pp. 332 sq. 

32 Shapiro, H. (1953), p. 80 
33 De ex. Kerr si Reid, citati de Fishberg, pp. 274—5 
34 Ripley, p. 398 

35 Fishberg, p. 178 
36 Loc, cit. 


ANEXA III i! 


1 Dunlop (1954), p. 125 
2 u 42 7 

3 Dried Di Kokovtov, citat de Dunlop (1954), p. 132 

4 Citat de Dunlop (1954), p. 154 

5 Citat de Dunlop, p. 127 

$ Kokovtov, P. (1935) 

7 ` ate 
8 rd eus Judaica, articolul ,Corespondenta khazará 
? Harkavy, A.E. (1877) 

10 Harkavy (1875) 

11 Chwolson, D.A. (1882) 

12 Kokovtov, of. cit. 

33 Poliak (1941) 

14 Dunlop (1954), p. 145 

35 Ibid.,, pp. 137—8 

15 Ibid., p. 152 

17 Ibid. p. 153 


ANEXA IV 


1 Koestler (1955) 
2 10 martie 1975 


ANEXA II 


1 Vol II, p. 195, în ediția din 1955 
2 Toynbee (1973), p. 24 
3 Ibid., p. 465 


242 243 


BIBLIOGRAFIE SELECTVIÁ 


Alföldi, „La royauté double des Turcs“, 
(Istanbul, 1937) 
Alen, W.E.D., A History of the Georgian People (Londra, 1932) 
Annals of Admont, Klebel, E., „Eine neu aufgefundene Salzburger Geschichts- 
quelle“, Mitteilungen der Gesellschaft für Salzburger Landeskunde, 1921 
Arne, T.J., „La Suède et Orient“, Archives d'Etudes Orientales, 8°, v. 8, Upsala, 
1914 
Artamonov, M.I., Studii asupra vechii istorii a khazarilor (în rusă, Leningrad, 1936) 
Artamonov, M.I., Istoria khazarilor (în rusă, Leningrad, 1962) 
Bader, O.H., Studiile expediției arheologice Kama (în rusă, Harkov, 1953) 
Al-Bakri, we of Kingdoms and Roads, traducere franceză de Défreméry, J. Asia- 
tique, 1849 
Ballas, J.A., Beiträge zur Kenntnis der Trierischen Volkssprache (1903) 
Bar Hebraeus, Chronography (Oxford, 1932) 
Barker, F., „Cruciadele“ în Enciclopedia Britanică, ediția 1973 
Baron, EE A Social and Religious History of Jews, vol. III şi IV (New York, 
1957) 
Bartha, A., A IX-X Századi Magyar Társadalom, „Societatea Ungară in seco- 
lele al IX-lea si al X-lea“ (Budapesta, 1968) 
Barthold, V., vezi Gardezi și Hudud al Alam 
Beddoe, J., „On the Physical Characters of the Jews", Trans. Ethn., Soc., vol. I 
pp. 222—237, Londra, 1861 
Ben Barzillai, Jehudah, Sefer ha-Ittim („Cartea sărbătorilor“), circa 1100 
Ben-Daud, Ibrahim, Sefer ha-Kabbalah, în Cronici evreiesti medievale, ed. Neu- 
bauer, I, 79 
Beniamin din Tudela, The Itinerary of Rabbi Benjamin of Tudela, Asher, A., tr. 
și ed., 2 volume (Londra și Berlin, 1841) ; 
Blake, R. P. și Frye, R.N., „Notes on the Risala of Ibn Fadlan“ în Byzantina 
Metabyzantina, vol. I, partea II, 1949 
Brutzkus, J., „Khazarii“ $n Enciclopedia evreiască (New York, 1901— 1906) 
Bury, J.B., A History of the Eastern Roman Empire (Londra, 1912) 
Bury, J.B., Byzantinische Zeitschrift, XIV, pp. 511—570 
Buxtorf, J., fil., ed. Iehuda Halevi, Liber Cosri (Basel, 1660) 
Carpini, The Texts and Versions of John de Plano Carpini, ed. Hakluyt, Works, 
Extra series v. 13 (Hakluyt Soc., 1903) 
Cassel, Paulus (Selig), Magyarische Alterthiimer (Berlin, 1847) 
Cassel, Paulus (Selig), Der Chasarische Kónigsbrief aus dem 10. Jahrhundert (Ber- 
lin, 1876 
Cedrenus, a ed. Bekker (Bonn, 1839) 


cel de-al doilea Congres turc de istorie 


244 


Chwolson, D.A., Optsprezece incriptii pe mormintele evreiesti din Crimeea (în ger- 
mană: St. Petersburg, 1865; în rusă: Moscova, 1869) . 

Chwolson, D.A., Corpus de inscripții ebraice, ediția germană (St. Petersburg, 
1882 . i 

Comas, 2) The Race Question în Modern Science (UNESCO, Paris, 1958) — — : 

Constantin Porfirogenetul, De administrando imperio, ediţia a doua, revizuită 
a textului de Moravcsik si Jenkins (Washington DC, 1967) A f 

Constantin Porfirogenetul, De caeremoniis, ediție comentată de A. Vogt (Paris, 
i A i i Russian Primary Chronicle 

Cronica rusească timpurie, vezi Russian 

Dimaski, Mesa MNA de la cosmographie du Moyen Age (Copenhaga, 
1874 

Disraeli, E The Wondrous Tale of Alroy (Londra, 1833) s 

Druthmar de Aquitania, Christian, Expositio in evangelium Mattei, in Migne, 
Patrologia Latina (Paris, 1844— 1855) . 

Dubnow, S. Weltgeschichte des jüdischen Volkes, Band IV (Berlin, 1926) 

Dunlop, D.M., The History of the Jewish Khazars (Princeton, 1954) 

Dunlop, D.M., „The Khazars“ in The World History of the Jewish People, vezi 
ed. Roth : - 

Dunlop, D.M., „Khazars“, în Enc. Judaica, ediția 1971— 1972 . 

Eldad ha-Dani, Relations d’ Eldad le Danite, voyageur dw IX-e siècle (Paris, 1838). 

Fishberg, M., The Jews — A Study of Race and Environment (Londra si Felling- 
on-Tyne, 1911) ts 

Fraehn, - Khazari*, în Memoriile Academiei Ruse (1822) Me 

Frazer, Sir James, „The Killing of the Khazar Kings“ în Folkore, XXVIII, 1917 

Frye, R.N., vezi Blake, R.P. i 

Fuhrmann, Alt-und Newuósterreich (Viena, 1737) . : 

Gardezi, traducere rusá de Barthold, Académie Impériale des Sciences, série 
VIII vol. I, nr. 4 (St. Petersburg, 1897) P act . 

Gibb, H.A.R. si Goeje, M.J., articol despre „Arab Historiography“ în Enc. Bri- 
lannica, editia 1955 i M 

Gibbon, E., The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, vol. V (ediţia. 
a 2-a, Londra, 1901) . 

Goeje, de, ed. Bibliotheca Geographorum Arabicorum (Bonn) 

Goeje, de, vezi Gibb, H.A.R. . 

Graetz, H.H., History of the Jews (Philadelphia, 1891— 1898) 

Grégoire, H., „Le 'Glozel' Khazare", Byzantion, 1937, pp- 225—266 _ 4 

Halevi, Iehuda, Kitab al Khazari, tr. Hirschfeld, editie nouá revizuitá (Londra, 
1931); vézi de asemenea Buxtorí, J., fil. 

Harkavy, A.E., „Ein Briefweschel zwischen Cordova und Astrachan zur Zeit 
Swjatoslaws (um 960), als Beitrag zur alten Geschichte Süd-Russlands 
in Russische Revue, vol. VI, 1875, pp. 69—97 T v 

Harkavy, A.E., Altjiidische Denkmäler aus der Krim, Memoriile Academiei Ruse 
(1876) -— 

Herzog, E. vezi Zborowski, M. f , 

Hudud al Alam („Regiuni ale lumii“) editat de Barthold, Leningrad, 1930, tradu- 
cere și explicații Minorsky, V. (Londra, 1937) 

Hussey, J.M., Cambridge Mediaeval History, vol. III c (1966) — E 

Ibd Fadlan, vezi Zeki Validi Togan; de asemenea Blake, R.P. și Frye, R.N. 

Ibn Hawkal, Bibliotheca Geographorum Arabicorum; ediția a doua, Kramers, 
(1939). Vezi de asemenea Ouseley, Sir W. í l 

Ibn Yakub, Ibrahim, Spuler, B., în Jahrbücher für die Geschichte Osteuropas, III, 
1—10 - E | 

Ibn Nadim, Kitab al Fihrist („Enciclopedia bibliografică“), ed. Flügel 


245 


ibn Rusta, ed. de Goeje, Bibliotheca Geographorum Avabicorum, VII 
lbd Said al Maghribi. Bodleian MS, citat de Dunlop (1954), p. 11 
pour dn oe Goeje, Bibliotheca Geographorum Arabicorum, pars. 1 
Jacobs, J., „On the Racial Characteristic rs“ 
cu para S S of Modern Jews", J. Anthrop. Inst., 
Kahle, P.E., Bonn University in pre-Nazi and Nazi Times: 1923— 1939. Expe- 
riences of a German Professor, tipărită particular la Londra (1945) 
Kahle, P.E., The Cairo Geniza (Oxford, 1959) 
.Karpovici, M., vezi Vernadsky, G. 
„Kerr, N., Inebriety (Londra, 1889) 
Tony m Qs People of" in Enc. Britannica, ediţia 1973 
‘Koestler, A., „Judah at the Crossroads" in The 1 j j 
iN UP. cb ut 190 he Trail of the Dinosaur (Londra 
ka Corespondenta evreo-hhazară în secolul al X-lea (in rusă; Leningrad, 
Kutschera, Hugo Freiherr von, Die Chasaren (Viena, 1910) 
Landau, „Situaţia actuală a problemei khazare“ (în ebraică), Zion, Ierusalim, 1942 
László, G., The Art of the Migration Period (Londra, 1974) i 
Lawrence, T.E., Seven Pillars of Wisdom (Londra, ed. 1906) 
Leiris, M., „Race and Culture" (UNESCO, Paris, 1958) 
Luschan, F. von, „Die anthropologische Stellung der Juden", Correspondenz-blatt 
(viat ta Gesellschaft für Anthropologie. etc., vol. XXIII, pp. 94— 102, 
Macartney, C.A., The Magyars in the Ninth Century (Cambrid 3 
-McEvedy, C., The Penguin Atlas of Mediaeval opt (1961) caci 
Marquart, J., Osteuropăische und ostasiatische Streifzüge (Hildesheim, 1903) 
-al-Masudi, Muruj udh-Dhahab wa Maadin wl-Jawahir („Pajişti de mine de aur 
. . Şi pietre prețioase“), traducere franceză, vol. 9 (Paris, 1861— 1877) 
-Mieses, M., Die Entstehungsuhrsache der jüdaischem Dialekte (Berlin-Viena, 1915) 
Mieses, M., Die Jiddische Sprache (Berlin — Viena, 1924) ' 
Minorsky, V., vezi Hudud al Alam 
“Mugaddasi, Descriptio imperii moslemici, Bibliotheca Geographorum Arabicorum 
III, 3 (Bonn) i 
Nestor si pseudo-Nestor, vezi Cronica rusească timpurie 
PeT y D Byzantine Commonwealth — Eastern Europe 500— 1453 (Lon- 
ra, 
'Ouseley, Sir W., The Oriental Geography of Ebn Haukal (Londra, 1800) 
-Paszkiewicz, H., The Origin of Russia (Londra, 1954) 
Patai, R., articolul „Jews“ in Enc. Britannica, vol. XII, 1054, ediţia 1973 
Petachia din Ratisbon, Sibub Ha'olam, ed. Benish (Londra, 1856) 
Photius, Homilies, traducere englezească cu introducere și comentariu de C. Mango 
(Cambridge, Mass., 1958) 
ac Convertirea khazarilor la iudaism (în ebraică), „Zion“ (Ierusalim, 
Poliak, A.N., Khazaria — istoria unui regat evreiesc î î ică 
Bak! Tel ATi, 30D g sc în Europa (în ebraică) (Mossad 
Povest Vremenic Let, vezi Cronica rusească timpurie 
Priscus, Corpus Scriptorum. Historiae Byzantinae (Bonn) 
Reid, G.A., Alcoholism (Londra, 1902) 
Reinach, Th., „Judaei“ in Dictionnaire des Antiquités 
Reinach, Th., articolul „Diaspora“ în Jewish Enc. 
Renan Ernest, Le Judaïsme comme race et religion (Paris, 1883) 


-Ripley, W., The Races of Europe (Londra, 1900) 


246 


E 
i 


pm 


Russian Primary Chronicle, textul Laurentian, tradus și editat de Cross, S. H. 
și Sherbowitz-Wetzor, C.P. (Cambridge, Mass., 1953) 

Roth, C., ed., The World History of the J ewish People, vol. YI: The Dark Ages (Lon- 
dra, 1966) 

Roth, C., „Jews“ in Enc. Britannica, ediția 1973 

Sava, G., Valley of the Forgotten People (Londra, 1946) 

Schram, Anselmus, Flores Chronicorum Austriae (1702) 

Schultze — „Das Martyrium des heiligen Abo von Tiflis“, Texte und Untersuch- 
ungen für Geschichte der alichristlichen Literatur, XIII (1905) 

Shapiro, H., The Jewish People: A Biological History (UNESCO, Paris, 1955) 

Sharf, A., Byzantine Jewry — From Justinian to the Fourth Crusade (Londra, 1971) 

Sinor, D., „Khazars“ în Enc. Britannica, ediţia 1973 

Smith, H., in Proc. Glasgow University Oriental Society, V, pp. 65—66 

al-Tabari, Geschichte der Perser und Araber zur Zeit der Sasaniden (Leyden, 
1879— 1901) 

Togan, vezi Zeki Validi 

Toynbee, A., A Study of History, prescurtare a volumelor I-IV de D. C. Somervell 
(Oxford, 1947) 

Toynbee, A., Constantine Porphyrogenitus and his World (Londra, New-York 
si Toronto, 1973) 

Vasiliev, A.A., The Goths in the Crimea (Cambridge, Mass., 1936) 

Vernadsky, G., Ancient Russia in Vernadsky si Karpovici, A History of Russia, 
Vol. I (New Haven, 1943) 

Vernadsky, G., Kievan Russia, in aceeasi serie, vol. II (New Haven, 1948) 

Vetulani, A., „The Jews in Mediaeval Poland“, Jewish J. of Sociology, December, 
1962 

Virchow, R., ,Gesamtbericht... über die Farbe der Haut, der Haare und der 
Augen der Schulkinder in Deutschland", Archiv für Anthropologie, vol. XVI, 
pp. 275—475, 1886 

Weingreen, J., A Practical Grammar for Classical Hebrew, ediția a 2-a, 1959, 
Oxford 

William de Malmesbury, De gestis regum Anglorum 

Yakubi, Buldan, Bibliotheca Geographorum Avabicorum, VII (Bonn) 

Yakut, Mujam al-Buldan, ed. Wüstenfeld (Leipzig, 1866— 1870) 

Zajaczkowski, Cultura hhazară și moștenitorii ei (în polonă; Breslau, 1946) 

Zajaczkowski, „The Problem of the Language of the Khazars“, Proc. Breslau 
Soc. of Sciences, 1946 

Zborowski, M. si Herzog, E., Life is with People — The Jewish Litle-Town of 
Eastern Europe (New York, 1952) 

Zeki Validi Togan, A., „Ibn Fadlans Reisebericht" in Abhandlungen für die Kunde 
des Morgenlandes, Band 24, nr. 3 (Leipzig, 1939) 

Zeki Validi Togan, A., „Vâlkerschaften des C.hasarenreiches im neunten Jahr- 
hundert“, Körösi Csoma-Archivum, 1940. 


247 


me 


eve oa ut d mener i pa e anod natia a iii, aod 


INDEX 


Aaron 'cel Binecuvintat 75, 78 

Abbasizii 28, 29 

Abd ar-Rahman III 65, 70, 225 

Abd ar-Rahman ibn-Rabiah 26 

ak-khazari 18, 21, 60 notă 

Akrish, I. A. 228—230 

alani 18, 78—79, 126, 136, 149 

Alexandria 47, 81 

Allen, W. E. O. 16 (notá) 

András, rege ungur, 147— 148 

antisemitism 15, 148— 149 

arab; arabe; arabi; arábesti; 
rázboaie, cuceriri, invazii 11— 12, 
25—30, 51, 60, 63, 86—88, 98, 
127; 
izvoare, surse 12, 16, 17, 19—20, 
33, 40 (notă), 45— 46, 47, 51— 52, 
53— 54, 59, 61, 64, 68, 75, 80, 82, 
86, 89, 91, 93, 95, 119, 122, 130— 
134, 139, 155, 215—218, 222; 
in Spania 66, 231, 233 

Ardabil 27, 68, 85, 117 

Armenia; armeni 17, 18, 22, 24, 27- 
28, 47, 48, 68, 69, 86, 152, 153, 
161, 188, 198, 200, 215, 226 

Arne, T. J. 48 

Artamonov, M. I. 17, 29, 56— 57, 74, 
89, 102, 138 

așkenaz; askenazi 179, 188— 189, 
192, 197, 223 

Atila 15, 19 (notă), 20—21, 33, 85 

avari; Imperiul avar 17, 18, 22, 24, 


73, 105 


Bab al Abwab vezi Darband 
Bader, O. H. 48 
Bagdad 29, 33, 34, 38, 1, 47, 56, 


66, 77, 81, 119 (notă), 140, 167, 
189, 217 

al-Bekri 64, 217 

Balanjar; balanjari 22, 26, 27, 51 

el-Balkhi 216 

Ballas, J. A. 179 

Barbaro, J. 184 

Bar Hebraeus 137 

Barker, F, 168 

Baron, S. W. 84, 139, 140 (notă), 141, 
145, 149, 165, 169, 220 

Bartha, A. 13, 49, 102 

baschiri 18, 33, 38, 39 

Beddoe, J. 199 i 

Beniamin din Tudela 81, 140 (notă), 
141, 168 

Biruni 132 

Bizant; lmperiul bizantin; bizantini 
11—13, 21— 33, 47, 49, 58—62, 
66—67, 69—70, 73, 77, 78, 85, 
87, 89, 92, 94—95, 108, 115, 119, 
121, 123—128, 133—134, 137, 
152, 155, 175— 176, 215, 218— 
219, 232 

Boleslav cel Pios, rege polon, 154 

Bulan-rege 67—69, 74, 85, 122 

bulgari 11, 17, 18, 19, 22, 26, 31, 33— 
34, 45, 47, 48; 49, 73, 90— 91,93, 
104, 106, 118, 127, 222; 
bulgarii de la Dunăre 22, 98, 103— 
104, 106, 12t; 
bulgarii de pe Volga 22, 33, 37, 
39— 45, 98, 123, 126, 130, 149, 
155 

burtași 17, 18, 47, 127 

Bury, J. B. 11, 46 (notă), 53, 56— 57, 
58, 59, 65, 91, 101, 107—108, 
109, 114, 127, 219, 220 


:249 


Bushbeck, G. de 184—185 
Busir, rege, 31 
Buxtorf, J. 228 


Canaan 15 

Carol cel Mare 11, 143 

Carpini, J. de Plano 136 

Caspicá, marea, 11, 16— 17, 25, 41, 
51, 83, 89, 90, 115, 116, 119— 
120, 121, 162 

Cassel, P. 15, 21 (notă), 54, 72 

Caucaz; caucazieni 11— 12, 15, 16— 
17, 20, 26, 28—29, 32, 41, 47, 
51, 68, 88, 121, 127, 135, 149, 
150— 151, 175, 186, 198, 209, 226 

Cazimir cel Mare, rege, 154, 181, 186 

Chagall, M. 162 

Cherson 30, 31, 32, 83, 114, 124- 
126, 134 

China; chinezi 19, 23, 56, 136, 194, 
203 

chipceaci 19, 134, 150 

Chiril, Sfîntul, 83—84, 104, 108 

chirilic, alfabetul, 62, 83— 84 

Chosroes (Chosrau) 24 

Chwolson D. A. 62, 230 

Cinnamus, J. 146, 178 

ciuma neagrá 149, 172— 173, 185, 186 

ciuvasi 19, 101 

Clement IV, papá, 154 

Comas, J. 190— 192 

Constantin V, împărat, 12, 48 

Constantin VII Porfirogenetul, îm- 
părat, 11, 23, 51 (notă), 57 (notă), 
71, 78—79, 87, 90 (notă), 99— 101, 
102— 104, 109— 111, 115, 126, 147, 
218—219 

Constantin VIII, împărat, 124— 125 

Constantinopol 15, 26, 27, 31, 47, 
56, 71, 81, 89, 91, 92, 107— 108, 
109, 110, 113, 125, 134, 223, 228 

Cordoba 65—66, 71, 77, 78, 147, 
225 

,Corespondenta  khazară“ 65—66, 
609—71, 78—79, 221 passim, 
anexa III 

crestinism; crestini 12— 13, 47, 58— 
61, 63—64, 68—69, 74, 76, 83 
97, 108— 113, 117, 122— 125, 133, 
134, 137, 140, 158, 169, 172, 177, 
178, 181— 183, 195— 196,218, 229, 
234 


290 


Crimeea 14, 16— 17, 26, 31, 32, 62 
75, 81, 83, 115, 134, 135, 150— 
151, 152— 153, 172, 185— 186 

Cronica rusă timpurie 90, 90 (notă), 
95, 98, 109— 113, 115— 116, 120— 
125, 128— 130, 132— 135, 138, 219 

cruciade 140—141, 168—171, 185 

cumani 19, 105, 128, 134— 135, 137, 
148, 149 


Darband, defileul, 25—26, 46, 47, 
135 

Dariel, pasul, 25—26 

David al-Roy 140—141 

Derbent vezi Darband 

diaspora 145, 146— 147, 158, 164, 
168, 194, 233—236 

Dimaski, M. 63 

Djanibeg 172 

»Documentul Cambridge" 78— 79 

Don, fluviul, 16, 71 (notá), 83, 87, 
91, 94, 97, 98, 104, 121, 136, 
148, 149, 184 

Druthmar Christian 82 

Dubnov, S. 170 

Dunárea, fluviul, 22, 29, 31, 74, 105, 
104, 105, 106, 177 

Dunlop, D. M. 12, 14, 21 (notă), 29, 
32, 54 (notă), 75, 76, 85, 130, 132 
(notá), 137, 220, 225, 229, 231— 
232 


ebraic; eraicá (vezi si evrei) 13, 59, 
61, 63, 64, 66, 70, 73, 78, 81— 
84, 120 , 140 (notá), 157, 158, 
159, 168— 169, 180, 182— 184, 188, 
214, 215, 220, 223, 225, 226 (notă), 
228—229, 230, 231 
dad ha-Dani 73 (notă), 76 

Enciclopedia evreiască vezi — Jewish 
Encyclopaedia 

Encyclopaedia Britannica 168, 215 

Encyclopaedia Judaica 14, 52 (notă), 
224 


Endre II, rege, vezi András 

Ephraim bar Jacob 171 

Evdochia 24 

evrei; evreiesc (vezi și ebraic ; ebraică; 
diaspora; Israel; iudaism; ka- 
vaifi) 
est-europeni 14— 15, 141, 145, 
149— 163, 165— 167, 173, 175— 


— ERE 


176, 180, 186—187, 190, 207; 
khazari 43, 45, 48, 56, 63— 66, 
70—76, 81 — 84, 95, 96, 105— 107, 
116—119, 122—124, 132—134, 
135— 140, 146—148, 175, 188— 
189, 207, 222; 

bizantini 59—61, 66, 155, 175— 
176; p 
italieni 61, 168, 175—176, 185; 
spanioli 66, 71— 73, 78, 164 (not&), 
167 (notă), 173, 188, 195—197, 
232; ! 

din Orientul mijlociu 80—82, 
140— 141; 

kabari 102; 

unguri 147, 178, 185— 186; 
francezi 164—173, 196— 197; 
germani 164, 165— 174, 179— 181, 
181— 182, 185, 195— 197; 
englezi 164— 167, 173, 196— 197; 
austrieci 175— 178; 

americani 15, 186, 203; 
caracteristici fizice 189— 194, 
198—201; 

diaspora 233—236; 

ghetourile 204— 206 


Filip IV cel Frumos, rege, 167, 171 

Filipicos (Bardanes), impárat, 32 

Finlanda; finlandezi 97—98 

Fircovici, A. 229—230 

Fishberg, M. 191, 193—194, 197— 
198, 200, 203, 206— 207 

Fotie, patriarh, 83, 107— 109 

Frazer, J. 53 


Gardezi 57 (notá), 93, 101— 102, 217 

Georgia; georgieni 17— 18, 22, 23— 24, 
27, 28, 47, 135, 198, 215 

Germania Judaica 167 

Gershom Ben Yehuda, rabin, 168— 
169 

Gibb, H. A. R. 215 

Gibbon, E. 24, 30 

Ginghis Han 136, 145, 148 

Goeje, M. J. de 215 

Graetz, H. H. 197 

Grégoire, H. 221 

Gruzia, gruzini vezi Georgia, georgieni 

Gundelfingus, H. 177 


Gurgania; gurgani 35, 46 


ghuzi 17, 19, 36—38, 41, 79, 98, 
103, 103 (notă), 106, 127— 128, 
137— 138 


Harkavy, A. E. 230 

Harun al Rasid 29, 56, 60, 63, 167 

Hasdai Ibn Shaprut 65—67, 70—73, 
75-78, 80, 89, 119, 147, 225— 
227, 229—232 

Heracliu, impárat, 23—24, 60, 127 

huni; Imperiul hunilor 15, 17, 19— 
21, 73, 105 


Iafet 14, 20, 73, 146, 188 

Iafet ibn-Ali 82 

Ibn-al-Adim 137 

Ibn Fadlan 33—47, 52, 76, 79, 93, 
95, 103, 118, 128, 137, 155, 213, 
216—217, 222 

Ibn Hassul 137 

Ibn Hawkal 46, 50, 51 (notă), 55, 
57 (notă), 75, 129— 131, 214, 216— 
217, 190 

Ibn Miskawayh 130— 131 

Ibn Nadim 62 

Ibn Rusta 46, 57 (notă), 93—94, 
103, 217 

Ibraham ben Daud 81, 227, 231 

Ibrahim Ibn lakub 132 

idis, limba, 153, 158, 177— 181, 182— 
185, 223— 236 

Iehuda ben Barzillai, rabin, 225 — 228, 
231 

Jehuda Halevi 79—81, 227—228 

Ierusalim 56, 77, 79, 123, 140, 145, 
165, 186, 197 

Imperiul turcesc de Apus 22— 23, 25 

Inocenţiu IV, papá, 136 

Iordan, riul, 15, 146 

Iosif, rege al (khazarilor), 65—80, 85, 
89, 96, 119— 120, 188, 225—232 

Isaac bar Nathan 71, 78 

islam; islamism 11— 13, 16 (notă), 
23, 25, 27, 28—29, 32, 33, 43, 
45— 46; 50—52, 58—61, 63, 65, 
69, 74, 77, 85, 115—118, 120, 
123— 125, 129, 131, 133, 139— 
140, 155, 159, 222, 234 

Israel; israelieni 14—15, 186, 207 
233—236 

Istakhri 18, 45, 47, 50 (notă), 53, 55, 
57 (notá), 216—217, 


251 


itil, 16, 41, 51—52, 60, 71 (notă), 
76, 83, 115— 118, 121, 128, 130— 
131, 136, 139 

iudaism 13, 28, 32, 52— 53, 57, 62 
(notá), 63, 74, 79, 82—83, 85, 
102, 122, 125, 132—133, 136, 
141, 145, 156, 178, 183, 194— 
198, 206, 220, 224, 226—228, 
233— 236 


Jacob ben Reuben 82 

Jacobs, J. 166 (notă), 199 

Jewish Encyclopaedia 52, 156 

Jordanes 21 (notà) 

Justinian I, împărat, 60, 61, (notă) 

Justinian II, împărat, 30—32, 57 
(notă) 


kabari 18, 50, 101— 106 

Kahle, P. E. 220—221 

Kalonim 167 

karaiti 14, 75, 81, 81 (nota) 82, 102, 
152 — 153, 158, 162, 183, 229— 230 

kara-khazari 18—21 

Karidah 21 

kavari vezi kabari 

Kedrenus 133 

Khazaran 51, 60, 130—131 

khazari: 
origini etnice 11, 14, 18—21, 74; 
războaie 11— 12, 17, 22, 23—29, 
32, 103, 132— 134; 
convertirea la iudaism 12— 13, 28, 
32, 52, 57, 58—69, 75—76, 79, 
83, 140—141; 
căderea imperiului 14, 95—96, 
115— 121, 128— 137; 
ráspindirea 14, 145—152, 154— 
158, 163, 164; 
descendenții 14— 15,  136— 138, 
207; 
mod de viatá 15— 16, 33— 40, 44— 
47, 51— 52; 
limba 19, 183, 184; 
arte si megtesüguri 48— 50, 161; 
istorici moderni 95, 121, 126— 
127, 220—224; 

Khwarizm 34— 35, 51 (notă) 

Kiev 17, 78, 95— 96, 107, 109— 112, 
113, 115, 118, 121, 123, 128, 133, 
135, 138, 149, 156, 220, 223 


252 


hipciaci vezi chipciaci 

Kniper, A. H. 151 (notă) 

Kokovtov, P. 229—230 

Kutschera, H. von 156, 173, 175, 
191, 222 


Landau 225, 231 

László , G. 49 (not&) 

Lawrence, A. W. 213 

Lawrence, T. E. 213 

Lebedias 99— 100 

Leiris, M. 202 

Leon III, împărat, 60 

Leon IV, impárat, 12, 27, 60, 85 

Leonti.;, împărat, 30 

Lituania; lituanieni 14, 151— 153, 
i. 156, 159, 162, 180, 182, 183, 


Macartney, C. A. 97, 105, 219, 220 

maghiari (vezi și Ungaria, unguri) 
11, 15, 17, 18, 20, 26, 47, 48— 56, 
97— 106, 115, 147, 148, 157, 161, 
163, 178, 219 

Mahomed 12, 25, 213 

mahomedanism vezi islam 

Maienta; Mainz 167—171, 197 

Marea Caspică vezi Caspica 

Marea Neagră 11, 16, 17, 25, 31, 71 
(notá), 87, 90, 91, 107, 108, 116, 
135, 152, 153 

Marquart, J. 21 (notă), 130 

marranos 196— 197 

Marwan II, calif, 28—29, 132 

Maslamah ibn-Abd-al-Malik 27 

al-Masudi 46 , 50— 51, 57 (notă), 60, 
63— 65, 69, 75, 91—92, 116— 119, 
154, 213, 216, 217 

McEvedy, C. 91 


Menahem ben-Saruk, 70—71, 225, 


` 251 
Metodiu, Síint, 83 
Mieses, M. 171, 173, 175— 178, 179— 
180, 224 
Mihail III, impárat, 83, 107 
Minorsky, V. 57 (notă), 132 (notă) 
mongol, Imperiul; mongoli 17, 56, 
129— 131, 132, 136, 145 
148— 149, 154, 161, 162, 199— 
200. 


Mosul 17, 27, 140 
Mugaddasi 47, 131 
musulmani vezi arabi ; islam ; islamism 


Neagră, Marea vezi Marea Neagră 
Nestor 219—220 

Nipru, riul, 17, 76, 89, 90, 96, 98 
Nizami 135 

Novgorod 90, 95, 96, 108, 128 


Obadia, rege, 75— 76, 85, 102 

Obolensky, D. 29 

Olga, prințesă a Kievului, 92, 110— 
113, 120, 122 

omaiazi 28, 65 

Ouseley, Sir W. 55 (notă), 214 


Palestina, 67, 140, 194, 197, 209, 223, 
233 
Pannonia 50, 102, 104, 148 
Paszkiewicz, H. 108 
Patai, R. 189, 192 
pecenegi 11, 19, 42, 98, 103— 106, 
105, 127, 130, 148 
Persia, persani: 
regatul 18, 23— 25, 28, 33, 127; 
izvoare (surse) 20, 76, 135, 214 
(notă), 215, 217; 
cultura si artele 29, 48— 49, 161; 
drumul comercial 47; 
karaifi 75; 
evrei 140— 141, 175— 176, 227 
Petachia, rabin, 80—81, 135, 153 
Poliak, A. N. 14, 62—63, 136, 150, 
156, 160, 162—163, 183—185, 
188— 189, 223— 224, 230, 231, 236 
Polonia; polonezi; poloni 14, 62, 75, 
113, 150, 151— 162, 166, 167, 172, 
173, 175—176, 180—187, 189, 
191, 192, 198, 203, 224, 235 
Porfirogenetul vezi Constantin VII 
Priscus 20—21, 33 
Prochownik, A. 151, 163 


Reinach, Th. 195 

Renan, E. 198 

rhus, neamul, 33, 39—40, 44, 47, 
77, 88, 91—99, 101— 104, 107— 
111, 112—113, 115—122, 126, 


130—135, 149, 218 
Ribakov, 229 
Ripley, W. 190, 199—200, 206 
Roman IV, Digenis, impárat, 128 
Roman, impárat, 60, 66 
Roth, C. 166, 185—186 
Rurik, print, 92, 96, 107, 108, 112 
Rusia, rusi 11, 96, 98, 105, 149— 
151, 152 (nota), 155, 183, 184, 
198, 235; 
izvoare (surse) 12, 215, 219—220; 
si khazarii 14, 75, 95, 119— 120, 
121, 127, 132—135, 138—139, 
145; 
primele așezări 39 (notă), 93; 
si Bizanțul 107—114, 124— 127, 
133; 
religia 108— 110, 113, 121-125, 
181 


Saadiah, Gaonul 81, 189 

Samandar; samandari 22; 27, 46, 
51, 130 

Sarkel 44— 45, 71 (notă), 87—88, 95, 
98, 121, 126, 130, 149, 155 

sasanid, Imperiul, 25, 49 

Sava, G. 151 (notă) 

Schechter, S. 78 

Schram, A. 177 

sefarzi; sefarditi 173, 184, 188, 192, 
195— 196, 200, 223 

Shapiro, H. 193, 205 

Sinor, D. 85 

sionism 63, 72, 79 

Siria 25, 28, 140, 194 

Smith, H. 179 

Solomon bar Simon 168— 169, 171 

Solomon ben Duji 140 

St. Julien 53 

Sveatoslav, print al Kievului, 92, 
113, 115, 120— 121, 129— 130 


Stefan Báthory, rege, 154 
şteti 158— 163, 181— 182, 186 


al-Tabari 86 

Teodosie II, împărat, 20 
Teofan 24 

Teofil, impárat, 87 
Tiberiu III, împărat, 31 


253 


Tifiis 23—24, 49 

Tours 12, 27 

Toynbee, A. 48, 89, 98, 101, 108, 112 
(notă), 121, 126— 127, 196, 218, 
220 

Transcaucazia 28, 68 

Turcia; turci; turcesc; turcic 25, 128, 
137, 222, 233; : 
etnic 11, 18, 130, 133, 137, 156, 
208, 226; 
limba 19, 101, 183; 
triburi 22—24, 33, 38, 53, 56, 
74, 91, 97, 102— 103, 105, 127— 
128, 153, 161; 
izvoare 40 (notă), 215; 

ţinut al așezărilor 152 (notă) 


Ucraina; ucraineni 14, 17, 26, 149— 
150, 152 (notă), 155, 176, 182, 
184, 186, 198 

uiguri 15, 18, 22, 73 

Ungaria; unguri 13— 14, 17, 97, 98, 
102, 103— 106, 113, 115, 128, 136, 
146— 148, 156— 157, 163, 175— 
178, 185— 186, 191, 195 

Urali, munti, 17, 46, 97, 106 


Valentinian III, impárat, 85 
Vasile I, impárat, 60, 61 


Vasile II, împărat, 124 

Vasiliev, A. A. 106, 108 

Vernadsky, G. 108, 125, 138, 219—220 

Vetulani, A. 156 

vikingi 11, 39 (notá), 88—93, 96, 
108, 115, 129, 130 

Virchow, R. 192 

Vladimir, Sfînt (mare cneaz de Kiev) 
113— 114, 125—126, 127, 129, 
133, 134, 138, 181 

Volga, fluviul, 11, 15, 16, 19, 22, 24, 
27, 28, 29, 41— 42, 45, 47, 51, 71 
(notă), 73, 81, 83, 87, 90, 92, 9, 
94, 103, 115— 114, 120— 121, 130, 
132, 136, 146, 148— 149. 


Weingreen, J. 231 (notă) 
Worms 167—171, 197 


Yakubi 20—21 
Yakut 217 


Zaharia, „retorul“, 20 

Zajaczkowski 131— 132 

Zeki Validi Togan, A. 33 (notá), 39— 
40, 45 (notá), 53, 56, 95, 217, 
222 

Ziebel 23—24 


mm ni ninti mai r 


CUPRINS 
Cuvínt fuainte de J. C. DRĂGAN ..... cud E NEERI Ende ia 5 
PARTEA ÎNTÎI ÎNĂLȚAREA SI DECLINUL KHAZARILOR 
I. IndMaie8: se sasa ar a atare d eem UPS SA Re 3 WERE Aa 11 
TIT. Convertirea aa a v we EU Rer E ere E ga e gH ace 58 
T. Declinul. ase: 26 ne tort etre exin a nre a e ac IRR d YATS 85 
IV; Prăbuşirea. snan ce ella Lise et a me eR UNE eu dee eU Y E 115 


PARTEA A DOUA MOSTENIREA 


I Pribegia-. eerie e idee aie sei a a pat re note ehe us e RE RS 145 
II. De unde veneau? veneror praterea Rev aie ee d e 164 
III. Interíerente și curente contradictorii ......... cles 175 
IV. Rasă Și Mit sueri erio PERENNE ardea ini a HIE a apara oa le pia ce 188 
ANEXE 

Anexa I Notă asupra ortografiei ........... celles 213 
Anexa II Notă asupra izvoarelor ..... cecene sex AIO 
Anexa III ,Corespondenta khazară“ ............ cles eee eee 225 
Anexa IV Citeva implicaţii: Israelul gi diaspora ..................s. 233 
NOTE ....- cease thes thesis Vedi nd ede paris 237 
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ....c eee 244 


INDEX: ois at ie taia Da 0 orală fiii rre pătat ro ee E Era VENE S 249 


H m, ibu” 
giblioteca publică O.Ghi 


00018891 


Ler-dS 0-0?