Bogdan-Duică — Romanii si Ovreii (1913)

"cal 


Ovreiu cioban în Maramureș 


EDIȚIA Ilza 


e BUCUREŞTI 


institutul de Arte Grafice „TIPOGRAFIA ROMANEASCA" 
No. 14, STRADAJIZVOR No. l4 


1913 


A DA ȚA e E EE ij 
; AM: 3699 | 


a an © BOGDAN-DUICĂ 


Ovreiu cioban în Maramureș 


BUCURESTI 


Institutul de Arte Grafice „TIPOGRAFIA ROMANEASCA“ 


No. 14, STRADA IZVOR 


dia BCU Cluj-Napoca 
IUNI MU NI 


„De aceea trebue ca noi cu atât mai mult să luăm 
aminte la cele auzite, ca nu cumvă să ne strecurăm 
pe lângă ele“. 

Epistola către Ebrei, Il, 1. 


VIEAŢĂ ȘI RELIGIE 


Antisemitismul 


Oricui voeşte să se ocupe cu chestiunea ovreească 
îi dau sfatul să cetească întâiu pe dușmanii anti- 
semitismului : Scriitorii filosemiţi îi .vor arătă exact 
câte concesiuni se pot face umanitarismului, în numele 
căruia scriitorii ovrei ne cer chiar şi nouă, creştinilor, 
să contribuim la izbăvirea Ovreilor din nevoile în care 
se sbat mai ales în Europa orientală. In modul acesta 
se poate exclude primejdia dea păreă sau de a fi 
neuman, nemodern. In modul acesta semitului i se 
iea pretextul de a se indignă cu acea bine cunoscută 
repezeală cu care întreg neamul lui se indignează 
nervos şi supt care totdeauna se ascunde numai ne- 
plăcerea sau şi furia firească de a fi întâlnit o nouă 
piedică pe calea către traiul mai bun la care râvneşte. 
In modul acesta adăogăm gândirii noastre acel grad 
de obiectivitate care-i întâia condiție de pus oricui se 
amestecă în orice discuție menită să emoționeze și pe 
Români și pe Ovrei. 

Așă făcui şi eu, cetind, acum chiar, încă odată, 
ca antidot, cartea unui diplomat austriac, care-mi lăsase 


9 


EA 


odată impresia că fiecare pagină a lui stoarce simpatii 
pentru Ovrei. Este cartea contelui diplomat Dr. Heinrich 
Coudenhove, Das Wesen des Antisemitismus (Berlin, 
Calvary, 1901); este o carte în care toată chestiunea 
e redusă la un contrast între două religiuni şi după 
care încetarea netoleranţei religioase ar aduce ovreimii 
pace, iar țărilor în care ea trăeşte numai bine. 

Dacă ar fi trăit câteva săptămâni în România, Cou- 
denhove s'ar fi încredințat repede că nu are dreptate. 
Astăzi lumea nu se mai teme și nu se retrage dela 
critica religiunii ovreieşti; până astăzi învățații au do- 
vedit că şi religia ovreească a produs acea stare de 
spirit, care a trebuit să nască un popor negustoresc 
și exploatator 1). Astăzi, când nu putem iubi pe Ovrei, 
nu se mai poate amenință cu insulta că suntem ne- 
toleranți, deci neculți, fiindcă facem rezerve relative 
și la religia ovreească, Intrucâti religia, influenţează 
vieața, critica nu se poate opri la vieață, ci trebue 
să treacă și la elementele ce-o formează, deci și la 
elementul religios. Astăzi, după cercetări erudite, nu 
este indiferent, dacă Ovreiul se află în puterea cre- 
dințelor antice, sau dacă este Ovreiu modern, reformist, 
lepădat de principiile ei, sau dacă este chiar gata a se şi 
boteză creștin, ceeace, în alte țări, foarte mulţi din 
ei o fac. 

Cercetătorii obiectivi au deci deplin drept să înlăture 
presiunea care se face asupra lor, când li se interzice 
de a vorbi despre cele «sfinte». Nu există nimic sfânt 
în fața tendinței de-a asigurà fericirea pământească. 
Dacă, în drumul spre ea, religia este o piedecă, ea 


1) Vezi mai ales: W. Sombart, Die Juden und das Wirt- 
schaftsleben, Leipzig, 1911. 


3 


trebue reformată sau stârpită. Pentru ce talmudul sau 
șulhan-aruhul ar face excepţie în fața eticei vieții 
moderne ? 

lar ce este îngăduit cercetătorului obiectiv, de ce s'ar 
interzice chiar antisemitului furios? Eu ştiu că furia 
vede rău, dar, chiar fiindcă este furie, câteodată vede 
foarte bine. Din acest punct de vedere nu este nici o 
deosebire între W. Sombart, pe care l-au admis și unii 
cercetători ovrei, şi d. A. C. Cuza, de pildă. 

Trebue să notez însă că și filosemiții străini sunt 
convinşi că, din punct de vedere religios, Ovreii din 
Orientul Europei sunt suspecți şi agresivi. Astfel Cou- 
denhove scrie în op. cit., la pagină 359: «Nici un Ovreiu 
luminat nu va fi crezând astăzi că lisus a fost un 
vrăjitor sau că a fost spânzurat în Lyd şi că sufere 
în iad întrun noroiu clocotitor. Vor fi încă mii de 
Ovrei prin Galiţia, Rusia, Romănia, Turcia, cari sunt 
atât de ignoranţi şi barbari să crează în astfel de 
fabule sau să poată să crează în ele, deoarece sunt 
lipsiți de școale, cărți şi biblioteci bune, științifice +). 


Talmudul și teologii români 


Din punct de vedere religios talmudismul ar trebui 
să se întâlnească la noi cu o critică serioasă a pro- 
fesorilor universitari de teologie și cu o luminare 
populară a credincioșilor, ocrotită de mitropoliți şi 
episcopi, desăvârşită chiar de ei. Dar la teologie încă 
nu avem învăţaţi, iar prelaţii se ocupă cu judecarea 


1) Că această infamă biografie a lui lisus este circulată 
de rabinii Europei estice în manuscript, prin copii, se poate 
ceti de ex. în G. M. Loewen, Frische Zweige vom heiligen 
Oelbaum (Striegau), 1910, p. 47—49. 


4 


mitropoliților şi alte mărunţișuri care nu pretind multă 
cercetare şi gândire. Deaceea, până acum, conștiința 
religioasă a ţării nu se poate răzimă nici pe unii, nici 
pe alţii. Şi scade zilnic. 

Cuvântul lor— sincer, întemeiat pe studii! — ar 
puteă să însemneze pace sau răsboiu. El nu însem- 
nează însă nimic, pentrucă nu s'a rostit încă. Arunc 
o chestie, dar nu aştept răspunsul, deoarece suntem 
mulți ceice nu avem nevoie de el. 


August Rohling şi etica iudaică modernă 


In privința talmudului și a eticei izvorite din el 
avem două păreri extreme, iar între ele o mulțime de 
nuanțe, despre cari nu se poate vorbi aici. 

Un extrem este reprezentat în mod tipic de învă- 
țatul profesor Dr, August Rohling: Rohling a fost ten- 
dențios, susțin și azi Ovreii; Rohling n'a priceput 
nimic din talmud, susțin încă Ovreii:). Aceasta nu 
este adevărat. Filosemitul Coudenhove, care a cunoscut 
bine pe Rohling, ne istoriseşte că pentru a lui one- 
stitate științifică şi-ar «pune mâna în foc»; °) iar cât 
despre nepriceperea talmudului citez un singur rabin, 
(din Bonn), membru al societăţii orientaliste din Halle, 
care zice 3) că unele citate sunt falșe, altele fabricate, 


1) De ex. M. Philippson, Neueste Geschichte des jiidischen 
Volkes, vol. II, p. 3. 

2) Op. cit, p. 297. 

3) Dr. Emanuel Schreiber, Der Talmud vom Standpunkte 
des modernen Judenihuims, 1881, p. 7. Rabinul Dr. E. Schreiber 
este indignat de — citez ipsissima verba ! — «dialectica» «sco- 
lasticismul» şi «rabulistica cazuistică» a talmudului ; de supra- 
naturalismul împrumutat dela Perşi; de intoleranța şi ura 


d 


92 


dar <«totuş, chiar şi după înlăturarea luturor cita- 
telor acestora, rămâne încă destul şi prea mult ce 
nu se mai potriveşte cu timpul nostru, cu situația 
noastră». Rohling nu a trăit deci în zadar. Rohling 
susțineà: 1. că Ovreiul nu-i ținut să fie drept cu cre- 
ştinul; 2. că Ovreiul este dator să înșele pe creştin; 
3. că drept este ca el să nimicească pe creştin cu 
puterea sau şi într'ascuns; 4. că judecătorul ovreesc 
este dator da câştig de cauză părții ovreeşti, nu 
celei creștine; 5. că jurământul se poate face cu re- 
zerve mintale dăunătoare creștinului; 6. că pentru 
vieața sexuală Ovreiul poate întrebuință carne de 
creștin, fără să-și primejduească vieața de veci; 7. că 
ceeace Ovreiul comite din cauza «firii sale» nu-i păcat; 
8. că, fiind o parte din ființa dumnezeească, el poate 
să se lase în puterea tuturor poftelor inimii. 

Al doilea extrem îl reprezintă. rabinii progresiști ai 
Germaniei. Cele 15 teze ale lor s'au formulat în Berlin, 
ja 14 Decemvrie 1885 şi au primit până la lulie 1889 
aderarea a 204 teologi ovrei din Germania. Ei susțin 
ca morală a iudaismului: 1. că toți oamenii avem un 
singur tată, un singur Dumnezeu 1); 2. că iudaismul 
impune iubirea deaproapelui ca o poruncă de căpetenie 
Şi, prin urmare, că ura, pizma, dușmănia față de orice 
altă confesiune este interzisă; deci interzisă este şi ex- 
ploatarea, necinstea în negoț, camăta; 3. că iudaismul 
impune respectarea vieții, sănătății, puterii și proprie- 


către membrii allor religiuni ; de asprimea faţă de Ovreii ne-or- 
todoxi, pe cari îi aruncă în gropi, ca să nu-i mai scoaţă din 
ele, căci, după porunca talmudică, astfel de indivizi se pot 
nimici chiar şi prin şiretenie. (Pag. 6-—7). 

141) Deci, treceţi la creştini! 


6 


tății deaproapelui; 4. că cinstea acestuia îi este sfântă 
caşi propria cinste; 5. că iudaismul impune cinstirea 
oricăror convingeri religioase; 6. că este îndurător, 
caritabil; 7. cinstește munca, combate lenea şi câştigul 
fără muncă; 8. impune iubirea nestrămutată a adevă- 
rului; 9. învață umilirea; 10. pacea, blândețea și bu- 
năvoinţa ; 11. castitatea şi sfințenia căsătoriei; 12. res- 
pect conştiincios de legile statului şi cinstirea autori- 
tății ; 13. și condamnă indiferența socială ; 14. poruncește 
iubirea patriei, pentru care Ovreiul este dator să-şi 
verse sângele; și în sfârşit 15. că iudaismul impune 
credincioşilor săi cinstirea numelui lui Dumnezeu și 
cere colaborarea, pentruca mai iute să vie acel timp 
în care toți oamenii să fie uniți în dragoste către 
Dumnezeu și către aproapele lor. Admirabil! Insă — 
la Berlin! In 1 Maiu 1891 aderară şi rabinii din Au- 
stro-Ungaria. In Ianuarie 1893, 220 de rabini din Ger- 
mania adaoseră altă declarație, proclamând că talmudul 
este un simplu izvor de interpretări biblice şi că 
numeroasele păreri personale din el nu au nici o putere 
îndatoritoare pentru conştiințele din ziua de azi. 

Este sigur însă că liberalii, cari au vorbit prin decla- 
rațiile citate (foarte pe scurt)?), reprezintă o parte mică 
din ovreime. Altă parte, mai ales reprezentanții ei din 
Estul Europei, au alte convingeri. S'au găsit deci mulți 
rabini cari nu au voit să adere la etica modernă. M. 
Philippson îi și denunță în istoria sa °) ca teologi 


1) Textul complet se poate ceti în Coudenhove, op. cil., p. 
386—389, 390—393. 

2) M. Philippson, op. cil. vol. II, p. 32. In România sa 
constituit, la îndemnul d-lui I. B. Brociner, un ordin ovreese 
S. I. R. (1910) cu scop să susțină morala progresistă. Nu ştiu 
cu ce rezultat. 


Z 
nechibzuiți, cari au făcut numai rău neamului: «Du- 
rere, 35 de rabini ortodoxi au refuzat să iea parte şi 
astiel au scăzut mult efectul extern al declarației»! 
Că, dintre ortodoxi, cei mai ortodoxi sunt rabinii 
Europei estice, se ştie. Cine-i vede îi înțelege îndată. 
Un călător apusan, Ovreiu, ne spune că în Galiţia şi 
Bucovina se vede imediat că rabinii studiază talmudul 
fără nicio cunoștință a istoriei, în mod neştiinţiiic şi 

numai cu scopuri religioase !). 


Psihologia rugăciunilor mozaice 


Dând la o parte și tora şi talmudul — înfrânte 
de atâtea ori de vieaţa reală şi consfinţite de aceasta, 
întru cât «sfintele» cărți îi aprobă virtuțile și păcatele 
şi liniștesc conștiințele,—eu am trecut la o cetire mult 
mai populară, la carfea de rugăciuni, pe care şi 
Ovreiul român o ceteşte zilnic și din care el soarbe 
atitudinea sa religioasă. Am cetit-o chiar în două tra- 
duceri — ca stil, scrise destul de rău, — şi m'am lă- 
murit definitiv că atmosfera religioasă a acestor cărți 
de rugăciuni este: trufașă și intolerantă pentru con- 
fesiunile străine, blândă și iertătoare pentru «aleşii» 
lui Iahve, zeu al furtunei, la originea sa, zeu gelos şi 
răsbunător, zeu atât de umanizat, încât nu-i de înțeles 
de ce mai rămâne în cer. 

Eu am cetit aşa dar cartea de rugăciuni, dintre care 
voiu cită una. 

Textul este reprodus după traducerea lui N. D. Pop- 
per; dar, ici și colo, am aşezat și variantele tradu- 


1) Max Friedlander, Aus Galizien, 1900. p. 62. 


8 


cerii D-rului M. Gaster:). Este rugăciunea pentru ziua 
iertării păcatelor. 

«De aceea, binevoeşte, Doamne, Dumnezeul nostru şi 
al părinților noştri, să ne ierți toate păcatele, toate 
nelegiuirile și toate fărădelegile noastre. Păcatele ce 
am făcut cu voința şi fără voința noastră (fiind siliți). 
Păcatele ce am făcut din învârtoşirea inimii, din 
ignoranță (fără conștiință); vorbind fără băgare de 
seamă; pe față şi pe supt ascuns; prin desfrânare; 
prin cuvintele noastre ; prin înșelare şi viclenie; prin 
gânduri păcătoase. Păcatele ce am făcut, prin dauna 
(amăgirea) adusă aproapelui, prin mărturisire falșă, 
prin frivolitate (prin sfătuire la desfrânare); prin te- 
meritate, precipitațiune ; prin disprețul părinților şi al 
învăţătorilor; prin violență; prin profanarea numelui 
divin; prin, vorbiri nerozești; „prin buze impure; din 
îndemnul rău (firea cea rea); din știință şi din ne- 
știință. Toate acestea, Doamne al iertării, iartă-ni-le, 
uită-le (îngădue) şi purifică-ne (desvinovăţeşte) de pă- 
cate. Păcatele, ce am făcut prin luarea sau darea ba- 
nilor spre trădare (prin mână mitarnică), prin min- 
țire sau înșelare (fals); prin blăstăm sau acuzare; 
prin batjocorire; în comerț; în mâncare şi băutură ; 
prin camătă; prin orgoliu; prin priviri indiscrete (des- 
frânate);, prin gură limbută; prin privire mândră; prin 
nerușinare. Toate acestea, Doamne al iertării, iartă- 
ni-le, etc. Păcatele ce am făcut prin neînfrânare; prin 
judecăţi nedrepte; întinzând curse aproapelui nostru 
(aleșuirea aproapelui); prin pizmă ; prin nesocotință ; 


1) Dr. M Gaster este rabinul din Londra. Naftali D. Pop- 
per, fost profesor la școala israelită din Bucureşti şi colabo- 
rator la „Israelitul român“ al lui Baraș (1857). 


9 


prin îndărătnicie, alergând după rău; prin denunția- 
țiune (clevetire); prin jurământ falș ; prin ură ne- 
cauzată; prin abuz de încredere. Păcatele ce am făcut 
prin obstinațiunea inimii. Toate acestea, etc. Păcatele, 
pentru care am fi datori un sacrificiu de ardere, de 
espiatoriu ; un sacrificiu, potrivit cu mijloacele noastre ; 
un sacrificiu de delict (vină dovedită și nedovedită) 
pentru care am fi demni de pedeapsă corporală; pentru 
care am fi demni de flagelațiune (40 de bice); pentru care 
am fi demni de moarte prin mâna Domnului; pentru care 
am fi demni de exterminaţiune sau de a fi fără posteri- 
tate ; pentru care am fi demni de una din cele patru pe- 
depse capitale ale judecății: lapidațiune, ardere, de- 
capitațiune şi sugrumare; fie că am călcat poruncile 
sau opririle tale, a căror execuțiune cere vreun act 
sau nu; pentru păcatele ce le cunoaştem, sau ce nu 
le cunoaştem. Cele ce. le. cunoaștem le-am, mărturisit ; 
cât pentru cele ce nu le cunoaştem, tu le cunoști, 
Doamne, după cum este scris: «Cele secrete sunt 
pentru Domnul Dumnezeul nostru şi cele descoperite 
sunt pentru noi şi copiii noștri în eternitate, ca să 
facem toate cuvintele legii aceștia». Căci tu ești cel 
ce ierți pe Israel şi miluești triburile din lesurum, din 
generațiune în generațiune, şi afară de tine nu avem 
pe altul ca să ierte şi să miluească ca tine! 
«Dumnezeul meu! Inainte de a fi creat, nu eram 
nimica, şi acum, când sânt creat, sunt ca și cum maş 
fi fost creat. Pulbere sânt, când trăesc; ce voiu fi 
după moarte? lacă-mă înaintea ta, ca fără de ruşine 
şi de demnitate. Binevoește, Doamne, Dumnezeul meu 
și al părinților mei, de-a mă reține dela păcat, şi 
nimicește dinaintea ta tot ce-am păcăluit, în marea-ţi 


10 


misericordie; dar nu prin durere sau boală, (dar 
nu prin suferinți şi boli rele)». 

Adaug la această rugăciune un comentar scurt, două- 
trei observări. 

Sfârşitul ei cuprinde nota cea mai caracteristică: 
Ovreiul poate face orice, lui însă nu i se cuvine, ca sanc- 
țiune, nici durere, nici suferință. Durerea este o în- 
frângere a voinţii, este o tendință zădărnicită, spune 
Schopenhauer. Cum să-și înfrângă Ovreiul voința?! 
Privindu-l deci cu ochi filosofici, sfârşitul rugăciunii 
citate ne apare foarte mic de suflet. 

Cruţarea de sine, cruțarea deplină a caracterizat pe 
Ovrei în toate timpurile. Ea s'a reflectat chiar şi în 
dreptul lor talmudic, precum reese din destule fapte. 
De exemplu, chiar Ovreii sunt de părere că talmudul 
prevede pedepse mici, pe când la alte popoare orientale, 
ca și la Romani, erau foarte aspre, de pildă în caz de 
furt. Dacă cineva a fost rănit, pentru fapt se pedepsia 
numai cel ce a fost părtaş cu mâna, nu şi cel părtaş: 
cu sfatul; răscumpărarea durerii prin bani se cântăriă 
foarte individual, după constituția, obiceiul şi averea 
celui rănit. Certele cu insulte nu se pedepsiau, acestea 
trebuiau uitate. Chiar şi tâlharului i se țineă socoteală 
de oboseala fizică, din care pricină pentru furtul unei 
oi pedeapsa era mai mică, deoarece hoțul trebuiă să 
ridice oaia în spate şi so ducă, pe când la furt de 
boi hoțul mâna boul şi deci—lucrul fiind ușor de făcut— 
merită pedeapsa întreagă. Psihologii vor înţelege ce 
rădăcini psihice au astfel de hotărâri! Şi cum a fost 
atunci, aşă a rămas: Cât mai puțină durere, iar cu 
ajutorul lui Iahve, dacă se poate, chiar de loc?). 


1) Relativ la exemplele din- talmud vezi Dr. Morché W. Ra- 


11 


A treia observare: Insuşi corpul rugăciunii este un 
reflex inconştient al sufletului ovreesc, când el intră în 
conflict cu codul penal. Rugăciunea specifică anume 
iertare pentru : înşelare, mită, falșuri, abuz de încredere, 
viclenie, jurământ falş şi desfrânare, calomnie şi nu- 
meşte astfel—le numeşte de repeţite ori—tocmai acele 
crime și delicte care sunt mai frecvente la vinovații 
ovrei Şi anume nu numai în Polonia și Rusia, ci și 
în țările unde cultura lor este superioară celei rusești, 
de ex. în Germania 1). 

In cursul veacurilor, vieața reală a imprimat și rugă- 
ciunilor un caracter anti-modern, deoarece nici un 
drept modern nu admite ca omul să fie iertat de «durere» 
și «suferinți» pentru delicte şi crime grave, asupra cărora 
rugăciunea invoacă însă clemența dumnezeească, sco- 
borînd-o pe aceasta pănă în noroiul cel mai adânc —— 
deşi încă tot 'uman—al vieții noastre. Dumnezeul care 
admite astfel de rugăciuni nu merită să fie părăsit şi 
scoborît depe toate treptele înălțimii la care îl pun 
credincioşii lui orbiți de tradiție ? 


Trutia religioasă și naţională 


Şi, cu toate acestea, de altă parte, ce mândrie! Ce 
hipertrofie a conştiinţei «alegerii» sale ! 


paport, Der Talmud und sein Rechi (Berlin) 1912 p. 17 a, 35 b, 
39 b, 44 b, 88 b. 

Cel mai puțin dureros mod de-a expià păcatele la in- 
ventat norodul ovreesc al Bucovinei: De anul nou Ovreii ies 
la o apă curgătoare şi își scutură în ea buzunarele, ceeace 
însemnează că și-au scuturat păcatele. Georg von Catargi, Die 
Bukowina (Czernowitz), 1899, p. 182. 

1) Dr. Rudolf Wassermann, Beruf, Konfession und Verbre- 
chen (München), 1907, p. 18,73 etc. 


12 


Ce propagare de dispreț pentru gloatele cari nu 
sunt închinate lui Iahve! Şi prin cartea de rugăciuni 1)! 

«D-zeu nu schimbă a sa lege și niciodată n'o des- 
ființează ; în eternitate wo dă pentru o altă lege». 

In schimbul credinței, Domnul nu va lăsă pe cre- 
dincioși să fie sclavi, ci cu putere îi va încinge pre ei. 
Pentrucă, poporul migrând din națiune în naţiune, 
El wa lăsat pe nimeni să oprime pe Izraeliți, ba 
încă, din cauza acestora, a pedepsit regi. 

Izrael cântă deci: «Ajută-ne, Doamne al mântuirii 
noastre, adună-ne şi mântuește-ne dinaintea popoa- 
relor,să lăudăm numele tău cel sacru». Sau (la Purim): 
«,..răsplătește inimicilor noştri şi ne liberează de cei 
ce ne apasă». 

Ințelesul nu-i oare acesta: Faceţi loc poporului ales, 
pentrucă altfel se pedepsesc—regii ? Din aceste rugă- 
„ciuni nu trebue să “înțelegem că lahve ne poruncește 
să tolerăm cu umilire migrarea «din națiune în na- 
ţiune», pentrucă altfel se pedepsesc—regii? Şi de ce? 
Pentrucă este EI, gelosul, amenințat să-și piarză cre- 
dincioşii, dacă nu le va dovedi ce tare este; pentrucă 
este zeul oriental care «a săpat în corpul urmaşilor lui 
semnul sântei sale alianţe», adică i-a circumdres, 

Pentru atâta treabă urmașii lui trebue să întrețină în 
sânul națiunilor agitația și ura care se vede răsărind 
pe oriunde trec «migrând din națiune în națiune»?! 

Despre Ovrei nu se poate scrie fără a înştiință pe 
cetitor și despre felul cum apreciezi religia lor. L-am 
înștiințat şi eu și mărturisesc că despre ea bucuros aș 
scrie un volum întreg, dacă nu aș fi de părere că disol- 


1) In această parte citez numai din N. C. Popper, paginele 
2; 6 şi 7; 19; 22 şi 277; 343; 355. 


13 
varea ei trebue să fie problema raționalismului ovreesc, 
opera Ovreilor emancipați şi doritori să-și emancipeze 
şi neamul din lanțurile unei religii mumificate şi—prin 
consecvențele ei—duşmane celor mai frumoase senti- 
mente omenești: milei și iubirei. 
Creştinii trebue să vază acolo toleranța, pentruca 
apoi să fie și ei toleranți. Altfel ei nu pot pactă cu 
trufia religioasă-națională *). 


Il 


DOUĂ NAȚIUNI: ROMÂNII ȘI OVREII 


Discuţiunile privitoare la religiune sunt, în cazul 
de față, o necesitate pe care nu o voiu puteă evită 
nici de aici înainte, deși ele nu-mi sunt de loc sim- 
patice. În cazul de față ele nu sunt însă numai teorii, 
ci explică o parte mare din vieața națională a Ovreilor 
și din împotrivirea lor de-a se asimilă vieții în mijlocul 
căreia totuș voesc să trăească. 


1) Scriitorul ovreiu și distins Dr. A. Ruppin apreciază in- 
fluenţa religiei mozaice astfel /Die Juden der Gegenwart, pag. 
439—140): «Pentru Ovreiul ortodox religia în forma lui Ezra 
este şi astăzi stăpână pe toată vieaţa, până în cele mai mici 
amănunte. Pentru el spălarea oalelor nu-i gospodărie, ci religie ! 
Afară de religie el nu are sărbători. Ovreiul pios nu cunoaşte 
muzică şi danţ. Singura lui recreaţie este cetirea cărţilor sfinte. 
Chiar şi organizațiile economice au un timbru religios, de 
exemplu breslele meseriaşilor lor în Rusia, care au tora lor şi 
slujba religioasă în aceeaş casă de rugăciune. Pentru Ovreiul 
ortodox lehova controlează toate faptele şi ţine socoteală; 
în toate păţaniile sale el vede mâna lui răsplătitoare cu bine 
ori cu rău. El este vecinic în contact cu Dumnezeul său“. 
Deci: este drept sau nu, să se caute totdeauna și motivele 
eventual religioase ale făptuirilor eventual anti-româneşti ? 


14 

Trec dar bucuros şi repede la descripția acestei vieți 
lumești, pentru a căreia zugrăvire voiu împrumută de 
cele mai multe ori și ideile și cuvintele scriitorilor 
ovrei citați cu desăvârșită conştiențiozitate ?). 


Numărul Ovreilor în lume și la granițele 
României 


Ovrâii depe fața pământului sunt răspândiţi așă: 


Europa are ...... 8.854.037 
America » ...... 1.898.087 
Asia cat aa 427,523 
Africa > A E Ra 361.857 
Australia» ....,.. 17.106 
Toată lumea are 11.958.610 


In nici o epocă anterioară a istoriei ovreeşti nu s'a 
ajuns nici măcar aproximativ la astfel de cifre. In 
timpul nimicirii statului lor, Ovreii vor fi fost, după 
Ruppin, 5.000.000; apoi ei scăzură mereu, în curs de 
16 veacuri, până la 1 milion (pela 1648); în sec. XVIII, 
erau vreo trei milioane; un veac mai târziu sunt 12! 
Avem deci în față-ne o creștere enormă și o renaștere 
surprinzătoare ! 


1) In această parte voiu întrebuinţă mai ales pe Dr. Arthur 
Ruppin, Die Juden der Gegenwart. Eine sozialwissenschafiliche 
Studie. Jüdischer Verlag (Köln und Leipzig), 1911. 

Tendința scrierii lui Ruppin este să arate cum cultura mo- 
dernă primejdueşte existenţa Ovreilor, al căror ultim fort de 
rezistență este Europa estică cu „massele“ ei ovreeşti. Massele 
acestea se bucură deci de toată simpatia scriitorului. 


15 


Dintre Ovreii Europei cei mai apropiați de noi sunt— 
după cifrele lui Ruppin — cei din: 
Dintre ei: 
j Polonia are .. 1.321.100 


Rusia europeană cu . 5.110.548 
i Teritoriul are 3.578.227 


Galiția . 814.374 
Austria CUu... 1.224.899 l i ý 

naig Bucovina „. 96.150 
Ungaria „ as eee os 851.378 
Total optree 7.186.825 


După Ruppin! 

Așadar din cele 11.558.610 de Ovrei sunt adunaţi 
împrejurul țării noastre 7.186.825, rămânând pe seama 
celeilalte lumi întregi numai 4.371.785. Faptul acesta 
bruli, fără nicio altă analiză, este suficient să ne dea 
fiori de teamă. 

Densitatea acestei mări de Ovrei, în care România 
intră ca o peninsulă pornită din Dunărea încă destul 
de «pură» de Ovrei — căci Bulgaria are numai 37653 
şi Serbia 5729—ajunge uneori până aproape de 20%, 
din totalul populațiunilor naționale. Nu-i deci bine zis: 
«o mare», un ocean de Ovrei este împrejurul nostru ?! 

Teritoriul vecin, pe care Ovreii sau desvoltat așă 
de bine, merită să fie calculat şi ca mărime. 


Ungaria are 283.323 klm. patrați 
(Austria :) Galiţia  » 78.497 » » 
Bucovina » 10.441 » » 
(Rusia :) Polonia » 126.952 » » 
Teritoriul ruso-ovre- 
esc (15 gubernii) » 811.046 » » 


Total 1.309.259 


In. jurul nostru, pe o rază largă, trăesc deci 5,48 
Ovrei pe câte un klm. patrat. Dacă ar fi răspândiți 


16 


egal în toate regiunile, mar fi mult. Dar, durere, ei 
sunt mult mai concentrați, și tocmai lângă noi, chiar 
între noi, peste noi şi deaceea, din cifrele date, ră- 
mâne de ştiut cât este de mare teritoriul pe care se 
desvoaltă, nu cât de mică este primejdia de 5,48 la 1. 


Cele patru pături de rezistență naţională 
ovreească și regula asimilării 


Din punct de vedere al rezistenței «naționale» Dr. 
A. Ruppin distinge pentru toată lumea patru pături 
ovreești : 

Pătura 1-a: Massele (ortodoxe), fără cultură mo- 
dernă, cu limba proprie (jargonul sau řidişa), cari se 
socotesc o nație deosebită (de ex. în Rusia şi Galiţia); 
vreo 6.000.000. Aceştia au mulți copii! 

Pătura 2-a: Pe lângă jargon vorbeşte și limba țării; 
sunt emigrații din Anglia și America, Ovreii din statele 
balcanice, din Ungaria, România, etc.; vreo 3.000.000. 
Au mai puţini copii şi sunt toleranți (?). 

Pătura 3-a: Vorbește numai limba ţării, se circum- 
taie încă și mai merg câteodată şi la sinagogă; este 
burghezia din Germania, Italia, etc.; vreo 2.000.000. 
Aceștia sunt liberalii religioși. 

Pătura 4-a: A părăsit religia ovreească, se. căsă- 
toresc cu creştini, dar fac puțini copii; ei sunt bogații și 
titrații academici; 1.000.000. Nu sunt religioşi. 

Procesul de asimilare trece prin cele patru grade, 
fiind mai grăbit în Europa vestică şi în America, iar 
mai încet în Europa estică, unde cultura națiunilor 
creștine a fost mai slabă şi nu a putut asimilă pe 
Ovrei. 

Asimilarea este supusă unei «regule» pe care Ruppin o 


17 


formulează astfel: Asimilarea Ovreilor se face cu atât 
mai ușor, cu cât este: 

1. mai neînsemnat numărul lor în proporţie cu al 
naționalilor între cari se află; 

2. cu cât este mai viu contactul economic dintre 
Ovrei şi naţionali; 

3. cu cât este mai înaltă cultura națională; 

4. cu cât este mai avut Ovreiul. +) 

Dacă este aşă, atunci este evident că asimilarea O- 
vreilor din Romănia nu seva face repede şi că astfel de 
naive gânduri şi speranțe nu trebue să ne abată niciun 
moment dela politica de întărire a neamului şi de între- 
buințare a tuturor mijloacelor statului pentru ridicarea 
exclusivă a elementului naţional, pentruca odată şi 
odată el să poată absorbi rămășițele de Ovrei, cari 
se vor mai găsi în țară, după ce vor fi trecut şi ele 
prin acele patru «pături». A-i întări pe Ovrei astăzi, 
când sunt atât de compacți (vezi condiţia 17) și încă 
aşà de proletari (vezi condiţia 4!) ar puteă fi o faptă 
umană, dar nu şi românească; iar între om şi Român 
eu prefer pe-Românul care din copilărie ma învăţat 
firescul şi marele şi simplul adevăr că mai aproape 
de piele este — cămașa; cămașa este Românul. 

Dar vom vedeă din tot cursul scrierii de față că 
Ovreii nici nu voesc să se asimileze, ci numai să se 
impue: Pentru ce am fi dar atât de nevrednici să 
alergăm după ei? După Ruppin. 


are nașteri anuale _ căsătorii mixte botezuri la 
la 1000 la 100 10.000 
pătura I 30—40 2 2 
>» H 25—30 2—10 2—5 
» H 20—25 10—30 5—15 
» IV 15—20 30—50 15—40 


1) Ruppin, op. cil, p. 21. 


[Se] 


18 


Grija cea mai mare a sociologului Ruppin este ca 
nu cumva pătura I (galițiană şi rusească) să plece 
spre Europa vestică şin America, deoarece astfel «s'ar 
mări primejdia asimilării». Şi atunci peste un veac, 
peste un veac şi cevă, neamul lui lahve se va sfârși 1). 

Trecutul nu va mai puteă apără pe Ovrei de pieire, 
deoarece altele sunt astăzi condiţiile de traiu şi altul 
va fi și efectul: Cultura va disolvă neamul, cum l-a 
disolvat, fără leac de revenire, în Germania de ex. 
Observ: Când ei înșiși se socotesc sortiti pieirii, noi 
să fim naivii cari să le prelungim iudaismul? Spre 
fericirea cui? 

Dacă Ovreii dinprejurul țării noastre ar fi îndrumați, 
ca în Ungaria, spre asimilare; dacă în Polonia și 
Rusia nu ar fi strânşi de stat în vecinătatea noastră; 
dacă ar fi învoiți să se răspândeacă în tot imperiul 
rusesc ; dacă în Galiţia nu ar fi ajuns la o stare pe 
care nimeni nu le-o va puteă reduce, ne-am puteă 
ademeni să credem că «ai noștri» nu pot fi. primej- 
dioşi fiind «puţini» şi supuși unui proces de romani- 
„zare energică. Dar, din întâmplare, nu este așă. Ovreii 
«româneşti» sunt una la suflet cu cei din Rusia, 
Polonia, Galiţia şi Ungaria; ei sunt adevărații noștri 
iredentişti—până acum—culturali şi economici; legă- 
turile lor pot fi totdeauna periculoase. Ei se sprijinesc 
pe massele dinprejurul nostru. Și cu cât acestea vor 
îi mai ortodoxe, cu atât mai mult vor fi şi ele sprijin 
pentru ai noştri. 

Conchidem deci: Țara noastră este asediată de o 
mulțime de peste șapte milioane de Ovrei neasimila- 
bili. A-i îndreptăți egali, în faţa legilor civile şi 


1) Ruppin, Op. cit., p. 27—28. 


19 


politice, pe Ovreii «români», ar fi să chemăm noi 
înșine o nouă imigrațiune contra căreia țara, lovită 
în interesele existenţei. sale fizice, ar aveă tot dreptul să 
se ridice şi să ceară anularea egalei îndreptăţiri pripite 
şi date fără socoteală. 

Câtă vreme dăinuește starea excepțională din jurul 
nostru, nu se poate acordă egala îndreptățire, de- 
oarece lege, cași a lui Ruppin, este şi următoarea: 
Unde-i bine, Ovreiul trage imediat la gazdă :). România 
națională nu se poate preface în rezervoriu pentru 
Ovreii poloni, ruşi, galițieni sau bucovineni și ungurești. 


Națiunea ovreească 


De rezistența națională a Ovreilor noştri nu ne-am 
- lovit numai noi Românii; s'au lovit şi misionarii străini, 
Și misionarii au fost siliți să discute chestiunea: Cum 
s'ar puteă face ca Ovreii să rămâe un popor deosebit, 
deși ar deveni creștini, și au terminat prin a cere ca 
predica misionară să nu se pună în contrazicere cu 
naționalismul lor : La noi, cașşi aiurea *). Toată lumea 
s'a izbit şi se izbește așadar și de nația ovreească, 
nu numai de religia mozaică. 


Judecăţi istorice 


De mult încă, în Franţa, Portalis, pe al cărui cuvânt 
Napoleon I puneă temeiu, i-a declarat popor deosebit, 


1) Legea aceasta scriitorul ovreiu Dr. F. Theilhaber o ex- 
primă aşă (Der Untergang der deutschen Juden, p. 23): «Ein 
Ort, wo zuerst wenige fremde Juden leben, zieht nur wenige 
wieder an. Dann aber nimmt die Ansiedlung immer rascher, 
immer vehementer zu». 

2) Pentru România vezi W. L. H., Winke zur Reform in der 
Judenmission, (Galați), 1904, p. 5. 


20 


care invoacă religia drept pretext de-a se sustrage y 
statului 1). Filosoful german Fries, pornind pe urmele ş 
întâiului antisemit teoretic al Germaniei, Ch. Fr. Riihs, } 
îi declară (1816) «naţiune ovreească» cu tendința de-a ] 
alcătui stat în stat 2). Deși aveă în fața sa pe puter- + 
nicul Gabriel Riesser — scriitorul şi oratorul ovreiu, ` 
pe care la noi îl popularizează «Răsăritul» dela laşi,—M. + 
Mohl îi declară, și la 1848, în parlamentul dela Frank- 
furt, «nație israelită» °). Curentul neo-ortodox, condus 
(dela 1855) de rabinul I. R. Hirsch, întări și mai mult 
impresia că Ovreii înşişi se socotesc națiune chiar 
foarte deosebită de naţiunile limbilor ce le vorbesc. 
Ungurii, înainte de 1848, îi numiau «héber nemzet» : eră 
în timpul când Ovreii începuseră a se oferi maghiaris- 
mului ca tovarăși de traiu domnesc. In Galiţia, la 1898, 
Leo Herzberg-Frănkel, scriitor ovreiu, a explicat şi de 
ce sunt o nație ; el e arătat că talmudul i-a izolat de lume, 
mai ales în Polonia, Rusia, România și Ungaria, 
deci mai ales pe teritoriul care ne îngrijește pe noi, 
şi ziceă 1): «Acolo ei trăesc în masse mari, compacte, 
formând o lume deosebită, ca națiune cu limbă pro- 
prie, pe cure şi-au adus-o din patria lor anterioară, 
din Germania». In acest teritoriu, ei sunt într'atâta 
nație deplin deosebită de altele, încât L. H. Fränkel 
vorbeşte chiar de datine «rămășițe fosile din timpuri 
vechi», şi «mumii» şi adaugă că ea, fiind, isgonită de 

1) M. Philippson, op. cit, p. 12—13. 

2) Acelaş, p. 92-—93. 

3) Acelaş, p. 294—295. 

4) Die österreichische Monarchie in Wort und Bild. Galizien, 
(1898), p. 475—475, 480. — L. H. Fränkel este autor stimat în 


România: Vezi de ex. o traducere din el în „Fraternitatea“ 
(1882, Iunie 4). 


21 


mediul ei național, se refugiază și azi numai în mân- 
gâerile «ideale» ale bibliei şi talmudului. Acelaş scriitor 
pare mulțumit de faptul că limba ovreească este vor- 
bită și de mulți creştini din Brody, Tarnopol, Colomeia ! 
Cât despre Rusia, aici îmi este suficient să amintesc 
lupta națională a lui Perez Smolensky (1842—1885). 
care strigă prin «Dimineaţa» sa (1868): «Poporul 
ovreesc trebue să semene cu celelalte popoare; el nu 
trebue să se ruşineze de trecutul său și nu trebue să 
disprețuească nădejdea că într'o zi exilul său se va 
sfârşi». Un alt Smolensky, modern, cu aceleași idei, 
trecând Unghenii, descinse nu de mult în Focșani și 
vorbi în templu în acelaș sens. Acesta eră chiar «sio- 
nist», «palestinean», ceeace este egal cu naționalist. 


Palestina Europei nord-estice 


Am ţinut să arăt prin câtevă date, luate dela dis- 
tanțe mari, cum naționalismul ovreesc se simți, crescii 
şi deveni înfocatul sionism de astăzi. Curentul na- 
ționalist înfluențează şi sociologia Ovreilor. Deaceea 
dela ediția I-a până la a I-a a variat şi sociologia lui 
Ruppin, despre care este rândul a vorbi iarăş!). 

Ruppin gândeşte astfel: Nu monoteismul a consti- 
tuit naţia. ovreească, deosebită de oricare alta, ci «or- 
ganizația de luptă» (Kampforganisation), pe care Ezra 
a dat-o prin reforma-i rituală 2). Ezra făgăduiă stăpâ- 
nire vecinică Ovreilor cari nu se vor amestecă cu «fe- 
tele păgânilor» 3): «Şi în veci să nu căutați pacea şi 


1) Dr. A. Ruppin, op. cit, (Ed. M, 1911).Ed. I-a sa publi- 
cat în 1904. 

2) Pag. 134—135. 

3) Sfânta scriptură, ediţia societăţii britanice, 1809. Aici 
Ezra, 9, 12. 


22 


binele lor, ca să fiți tari și să mâncaţi binele pămân- 
tului şi să-l păstraţi ca moştenire pentru fii voştri 
în etern». | 

Graţie tradiției ezraice s'a păstrat solidaritatea de 
idei şi simțiri în toată naţia. Naţia este concentrată în 
Europa estică, unde, după unii, toată Ovreimea ar 
trebui să se adune şi să se organizeze aici pe baze 
naționale. +) Dar, până una alta, Estul ṣi Vestul sunt 
solidari mai ales de când sionismul a restabilit legă- 
turile dintre cele două regiuni 2). Ruppin este convins 
că Ovreii Europei estice (ceice singuri sunt Ovrei-tip) 
au o cultură însemnată, deși cuprinsul talmudului nu 
se poate măsură cu al culturii europene moderne; °) 
iar în privința morală, și mai cu seamă în privința re- 
ligiei, ea se poate măsură cu orice altă cultură! El 
cere totuș ca Ovreii să imiteze pe Japonezi, produ- 
când o cultură cu valori proprii, naţionale 4). Idealul 
acesta impune, fireşte, împotrivirea față de orice ten- 
dință de asimilare şi continuarea vieţii ca Sondervolk 2), 
ca popor deosebit. 

Popor ovreesc prin excelență, popor povățuit de 
toți sociologii săi, de toți politicianii săi, să creeze o pro- 
prie cultură națională, este poporul pe care l-am arătat 
cum s'a strâns în jurul patriei noastre. Adecă pentru 


1) Ca să fie crezută monstruozitatea acestei idei, care ne 
priveşte, ea cere numaidecât citaţie ; vezi deci pagina 268 din 
Ruppin: „Die erste Antwort ist dass die Juden sich in 
Osteuropa konzentrieren und national organisieren sol-. 
len“. 

2) Acelaş, p. 280. 

3) Acelaş, p. 234. 

4) Acelaş, p. 236—237. 

5) Acelaş, p. 230. 


23 


ce mar reuși ei, dacă au reușit Sârbii, Bulgarii și Ro- 
mânii ? 1). De ce mar râvni şi ei la constituirea po- 
litică a naţiunii, când sunt doar poporul cel mai ta- 
Jlentat (nu şi genial, se concede); când, grosso modo, 
ei sunt încă Ovrei viteji ca cei din vremea lui David; 
când sunt (afară doar de arhitectură) și artişti mari 
etc.? 2). De aici, mai adaugă Ruppin, din Europa estică, 
ei vor contribui chiar la sporirea culturii umane: 
werden die luden für die Menschheitskultur mehr 
leisten ê). 

Eu nu cred și, vorbind pe rând despre țările des- 
tinate «Palestinei nord-estice», voiu arătă pentru ce 
nu pot crede în izbânda acestui ideal care ne-ar face 
vecini cu un stat ovreesc la Nordul Moldovei; dar 
afirm că idealul acesta şi altele asemănătoare susțin 
împotrivirea antinațională, anti-polonă, anti-rusă, 
anti-română a Ovreilor şi că, din: cauza aceasta, el tre- 
bue combătut înainte de a deveni mai primejdios de- 
cât este, căci deja este... +). 

Este ! 


Imnul deșteptării Ovreilor 


Noi avem un „Deşteaptă-te, Române“, pe care toți 
îl ştim. Idealul descris de Ruppin — care este şi unul 
dintre colaboratorii cei mai inteligenți la înființarea 
lui — a produs şi un «Deşteaptă-te, Ovreiule», pe care 
îl citez, ca să nu-l slăbesc cumvă, în limba germană. 


1) Acelaş, p. 212. 

2) Acelaş, p. 215 şi 217. 

3) Acelaș, p. 213. 

4) Vorbind despre Ovrei, mi se va ierta acest unic deja din 
cartea întreagă. 


24 


El s'a cântat întâia oară în Viena, la 2 Decemvrie 
1896, la serbarea Macabeilor: 


Drum brich das Sklavenjoch entzwei, 
Zertritt den Hohn der Welten, 

Wach'auf, mein Volk, und mach'dich frei 
In deinen eignen Zelten ! 

Genug an Schmach, genug an Leid ! 
Erwach’ zu neuem Leben! 

Noch blüht dir Glanz und Herrlichkeit, 
Die Freiheit sei dein Streben ! 


(Bundeslied der Kadimah, 1). 


Traducerea liberă a imnului : 
Deci frânge 'n două lanțul tău, 
Şi ura lumii frânge-o. 
Deşteaptă-te, fii liber, neamul meu, 
In ale tale proprii corturi ! 
Destulă fu durerea și ruşinea, 
Trezeşte-te 'n vieaţă înnoită ! 
Căci gloria și strălucirea ţi-a 'nflorit 
Şi libertate este-a ta voinţă !?) | 
Ovreii noștri sunt uneori cevă mai sfioşi. Vezi de 
exemplu cărticica lui Dr. M. Gaster, învățătura adaosă 
la capitolul despre Macabei, pentru "şcolari. Dar, în 
presa lor, când vorbesc despre Macabei, nu sunt sfioși 
de loc. De unde să ştie însă Românul, dacă este nepă- 
sător, indolent și nu-i ceteşte? 
Scoborîndu-ne dela ideal la realitățile actuale, în- 
semnez pe scurt că limba națională a Ovreilor va 


1) Un Ovreiu „român“, oaspe al Kadimah-ei din Viena, îşi 
aduce aminte și după 17 ani de mişcătoarele serbări dela Viena 
(Răsăritul, 10 Dec. 1899). 

2) Citat din Max Jaffâ(Ovreiu),Die nationale Wiedergeburt der 
Juden. Berlin, 1897, pag. 32. 


25 


fi «jargonul» alcătuit cam din vre-o 70%, de vorbe 
nemțeşti, 20 °/ hebraice şi 10%/, slave; că o litera- 
tură naţională s'a şi creat și că ea a făcut progrese 
mari în curgerea celor două decenii din urmă: Vezi 
povestirea desvoltării ei în M. Pines, Histoire de la 
Literature Judeo-Allemande ; că presa lor ştiinţifică 
şi politică iea din an în an o desvoltare tot mai vastă ; şi, 
în sfârșit, că cererea unei autonomii ovreeşti-naționale 
în Rusia și Austria s'a făcut, se discută și se moti- 
vează mereu: Acestea toate sunt fragmente realizate 
din visul «Palestinei est-europene»). 


Presa naţională 


Eu scriu şi pentru politiciani și, dintre ei, firește 
că mai ales pentru acea mulțime de pseudo-in- 
telectuali cari nu-şi Cunosc, uneori „nici, oraşul sau 
județul în care trăesc ori din care vin chiar în par- 
lament, necum țara și cu atât mai puțin pe vecinii 
țării. Deaceea totdeauna trebue să pun temeiu şi pe 
fenomenele politice. Despre amintitele autonomii ovre- 
ești-naționale voiu vorbi aiurea; aici voiu mai argu- 


1) Deoarece jargonul nu-şi va puteă câştigă toată stima 
lumii, Ruppin şi alţii cred că Ovreii ar trebui să reînvieze 
vechia hebraică, pentru care în Rusia și Galiţia se manife- 
stează destul interes şi care în Palestina câștigă, prin școale, 
un teren bine pregătit (Ruppin, op. cit., pag. 261—266). 

In Rusia jargonul este vorbit, după Ruppin (pag. 108), de 
'97,6%, din Ovrei. 

In Austria statul nu a recunoscut jargonul ca limbă naţională 
şi numai de aceea—nu din polonofilism, cum insinuă pentru 
necunoscători şi cu intenţii „Infrăţirea“ din Bucureşti—Ovreii 
galiţieni au declarat ca limbă maternă (!): 76,6%/, poloneza, 
17,1%/, nemţeasca, 5,0 °% ruteneasca și 1,3%, alte limbi! 


26 


mentă numai afirmaţia despre presă ca instrument de 
constituire al nației ovreești din Orientul Europei. 
Presa jargonului ovreesc are în Polonia și Rusia o 
însemnătate politică națională şi culturală care, după 
scriitorii ovrei1), se poate măsură cu a celei rusești 
și poloneze. Intre 1910 şi 1912 numai presa aceasta 
“s'a desvoltat. In 1912 ea dispuneă de 20 organe în 
jargon, 8 în hebraică şi numai 10 polone sau ru- 
sești (9). In doi ani acestea s'au sporit numai cu 1, 
cele naţionale cu 8 organe. Marile ziare cotidiane 
Haint, Moment şi Fraind se vând, în zile de lucru, 
în 120.000 de exemplare, iar în zile de sărbători 
ovreeşti tirajul crește până la 180.000 de exemplare. 
Toate gazetele jargonate (cele cotidiane sunt 11) dau 
pe zi 180.000—240.000 de ex., cele hebraice 18.000-— 
20.000, cele rusești 14.000 — 16.000, deci în total 
212—276 de mii de 'exemplare pe zi?). Centrul ne- 
contestat al presei jargonate este Varşovia; cea he- 
braică este desvoltată în Varşovia, Vilna şi Odesa. 
Cetind acum gazetele ovreeşti din România, băgați 
de seamă că veți întâlni adeseori reclame de abo- 
nament pentru gazetele din Polonia și Rusia: Se pri- 
cepe ce însemnează solidaritatea aceasta națională ? 


Presa ovreească în România 


O desvoltare identică a avut și presa ovreească din 
România. Ea s'a ivit după 1850 şi a luat, deceniu cu 
deceniu, o desvoltare din ce în ce mai mare. Fiindcă 

1) B. Golberg (Vilna) în Z. f. D. u. St. d. J. (Zeitschrift für 
Demographie und Statistik der Juden), 1913, No. 4, p. 58—60. 

2) Reviste săptămânale sunt: în jargon 4, în hebraică 3; 
reviste lunare sunt: în jargon 3, în hebraică 2. 


27 


este «a noastră», o voiu caracteriză ceva mai amănunțit. 

Intemeietorul ei a fost Dr. Iuliu Baraș, despre care 
și Românii au spus adeseori vorbe bune, uneori chiar 
mai bune decât merită. De aceea la el mă voiu opri 
mai mult. Iuliu Baraş (1815—1863) venise din Brody, 
oraş galițian la marginea Rusiei, pe atunci centru 
comercial în legătură și cu Moldova. Fu doctor, pro- 
fesor de științe naturale, traduse și prelucră opere 
streine într'o limbă românească stâlcită; şi anume 
după Aimé Martin, G. Beleze, Blainville, Collar etc. ; 
nu făcù nicio lucrare originală: Cu toate acestea un 
galițian ignorant îşi permise să-l numească «civiliza- 
torul Romåniei»! 1). El venise în țară la 1841; după 
Max Weissberg, numai ca unul dintre dascălii şi doc- 
torii galițieni cari intrară în țară fiind—credeţi-mă: ni 
se spune textual!—<întâii pioneri ai culturii europene, 
ai moravurilor europene, ai ştiinţei europene»! Şi totuşi 
exacti este că nici Baraş n'a făcut nimic în ce să nu 
fi avut predecesori români, de ex., ca doctor și ingienist, 
pe P. Vasiciu. Începător de curente ela fost numai în 
chestia ovreească, cum şi Dr. M. Beck pare a crede *). 


1) Max Weissberg, Die neuhebrăâische Aufklărungsliteratur in. 
Galizien (Leipzig), 1898, p. 2 şi 30. 

Pentru ceice nu ştiu însemnez că înainte de venirea lui 
Baraş, George Lazăr şi I. Eliade Rădulescu își săvârșiseră 
opera ; că aveam pe Gr. Alexandrescu. C. Negruzzi, M. Cogălni- 
ceanu şi V. Alexandri; aveam filosofi; aveam o literatură 
didactică ; şi că, în special, în Muntenia chiar ziarul lui Baraş 
(Isis, p. 342) înregistrează pentru anul 1857 statistica urmă- 
toare: Țara avea la 1857 profesori 232, ingineri 48, arhitecţi 
17, pictori 7, avocaţi 180, doctori 108, ingineri hotarnici 40. 
Ne-am fi putut lipsi de Baraş! In schimb şcoalele ovreeșşti 
încep în Iaşi abiă din Octomvrie 1860; aici eră materie de 
„civilizat“! 

2) In Iacob Lobel (1907), p. 4. 


28 
A venit la noi în 1841, dar, venind, nu încetă a fi 
scriitor ovreiu în limba germană. Fu scriitor și în limba 
hebraică și anume publicând o enciclopedie (neter- 
minată) pentru civilizarea Ovreilor din Orient °). 
Fiind de nevoie s'a făcut şi director al unei şcoale 
israelite, austro-prusiene, din capitală, unde Ovreii 
aveau la venirea lui, 1841—1842, cinci sinagoge și 
erau deci destul de mulți. Numai de Ovreii spanioli-—așă 
mi se pare—s'a sfiit puţin 2) Erà deci civilizator ovreesc. 
A fost mai mult însă; a fost și agitator ovreesc, în 
forme mai blânde, mai culte și mai puțin jignitoare 
decât ale gazetarilor «moderni», dar în tot cazul foarte 
consecvent. «Israelitul român» din 1857 (scris şi în fran- 
țuzeşte) a fost întâia încercare publicistică de-a forța 
intrarea Ovreilor în egală-îndreptăţire alături cu Ro- 
mânii. Om isteț: reușise pentru câtva timp să aibă 
pentru ziarul său chiar simpatiile unor Români dis- 
tinşi, ca poetul Al. Sihleanu de ex., cari nu vedeau că 
în realitate el invoacă străinătatea, să impună eu legi 


1) Nota din Israelitul român No. 16 (1857, Iunie 5) ne 
“spune: „M. le baron James de Rotschild vient de souscrire 
pour 50 exemplaires, (destinés aux écoles isra€lites fondées 
par lui en Orient) à l'encyclopédien des sciences philosophiques 
“et physiques de M. le Docteur Jules Barach. La première 
partie de cet important travail, en langue hébraîque, a paru 
Tannée dernière à Vienne : elle comprend les diverses branches, 
de la philosophie moderne: logique, metaphysique, psychologic, 
droit, philosophie des religions. Le but de cet ouvrage est de 
faciliter letude de la philosophie aux Hébreux qui habitent 
dans des pays qui ne possédent pas encore une langue et une 
littérature scientifiques“. 

2) Ghemiluth Chasidim (1856) nu l-a putut aveă membru, 
deşi eră o societate de binefacere. Vezi publicaţia ei aniver- 
:sară din 1906, p. 6. 


29 


în țara noastră. Pasag& din «Israelitul român» au 
trecut mai apoi verbal în broşura franceză L'Emanci-. 
pation isradlite en Roumanie (Paris, Dentu), 1861. 
Se pot aşezà oricând pe două coloane: El este deci 
autorul 1), 

La sfârşitul broşurei, p. 16, se spune într'o notă că 
presa israelită din diferite țări a primit cu simpatie 
«importanta lucrare» şi că onor. domn Carvallo, pre- 
ședintele «Alianței israelite universale», din Paris, a 
hotărît să facă din ea baza intervenţiunilor lui /dé- 
marches) în favorul coreligionarilor din România : Cel 
puțin acum, Baraş eră sau nu eră întâiul agent al 
proaspetei «Alianțe israelite» ? 

In articolul-broșură Dr. I. Baraș a vorbit despre un 
drept «natural» al Ovreilor: Cine are datorii trebue 
să aibă şi drepturi sociale, civile și politice. Altfel, 
neavându-lepel întrebă: Cum se poate cere ca el să-şi 
iubească şi să-și slujască patria? Patriotismul pe toc- 
meală apăruse! Dacă în cei din urmă 25 de ani 
(1836—1861) arendașii străini, dar greco-orientali, au 
cumpărat pământuri, pentru ce m'arluă și Ovreii, căci 
Românul de rassă tot nu iea (p. 12). Ainsi va le 
monde eră mângăerea lui pentru noi! Ovreiului care 
a locuit zece ani în țară îi reclamă dreptul de egalitate 
înaintea legii de naturalizare prin obşteasca adunare. 
Ce asimilare miraculoasă: In 10 ani Român curat! 
Dacă Ovreii au creat burghezia «națională» (p. 15), 
pentru ce țara să nu recunoască vrednicia lor pro- 
ductivă ? 


1) De altfel broşura a fost reprodusă într'o colecție de cu- 
vântări și articole spuse și scrise la moartea sa: Se repro- 
duceă testamentul lui politic! 


30 


Adeseori Ovreii de azi numesc fatal anul 1866 şi 
“susțin că nu înțeleg pentru ce în acel an a început 
mişcarea antisemită în România. A început pentrucă 
„ei daseră mâna cu Alianța, căreia I. Baraş îi scrisese 
programul ovreo-român. 

Din drumul călcat de Baraş presa ovreească nu s'a 
“abătut niciodată. 

Astăzi ea este scrisă în jargon şi în românește. Cea 
“cu litere ovreești n'am cetit-o... încă. Nici cea româ- 
nească nu tăinuește însă nimic. 

Inainte şi după războiu apăreă Fraternitatea. Cola- 
boratorii lui Dr. M. Beck — și astăzi încă străin, care 
totuși face politică, fără ca guvernul să-l expulseze 
«brevi manu — insultau pe poetul V. Alexandri, care 
combăteă pe crâșmarii ovrei; sfătuiau pe Ovrei să 
nu contribue la desvoltarea industriei naționale care 
trebue lăsată «să-şi frece capul»; erau de părere că 
chestia israelită este religioasă și de rassă — aici 
„aveă dreptate — şi că Românii suntem gata să ardem 
moara — țara — numai să piară și șoarecii: Ovreii 
(28 Mai 1882). Revista israelită (1886 şi urm.) re- 
prezintă aceeaşi concepție şi grăiă pe acelaş ton. 
„Egalitatea (1890 și urm.) eră egal de agitată: «De 
ce stăm locului? In ce veac trăim ? Pericolul bate la 
'ușe ! Armele infamiei !» sunt titluri caracteristice de 
“articole. Asimilarea apărută în acelaș an nu isprăvi 
nimic şi pieri fără sunet: Dr. Beck și M. Schwarzfeld 
“rămaseră pe teren. 

Se apropiă epoca sionismului, recomandat şi de 
M. Schwarzfeld într'o broşură de-o psihologie foarte 
interesantă a perplexității naționaliste-ovreeşti +), clasică 


1) Cauzele şi tendenţele sionismului (București), 1898. 


31 
probă de teorie socială falsă și glas de îndârjire. 
Apări dar, la Iaşi, Răsăritul lui A. Steuermann, care 
cereà o „reîntoarcere la naționalism și la națłiona- 
litate“ pe temeiul unui proces cultural ovreesc, pentru 
care se cereau — şcoalele statului! (3 Sept. 1899). Noua 
“națiune ovreească, iat-o! In curând Macabeul (1900) 
regretă că Ovreii au lăsat în părăsire limba hebraică 
(Nr. 4). Kadimah din 1902 (Nr. 3) cereă și mai mult. 
Sinagogele să devie centre de propagandă politică 
naţională-ovreească, luându-se din trecut «imbold 
la imitație», cultivându-se «limba şi istoria străbu- 
nilor». Judenland-ul, organul Zangwilliştilor români 
din 1905, vorbi despre «menținerea integrității (lor) 
naționale», de «conștiința naţională». Din astfel de 
țâșniri se alcătui repede o atmosferă bătăioasă. Ea 
se și condensă în exploziile profeților dela Curierul 
israelit (1906), care împinse îndrăzneala. până la vorba 
despre «Vandali» şi «huligani» români, despre de- 
mascarea «bandelor» antisemite — fără să li se des- 
chiză drum forțat peste graniță — și despre niște sate 
româneşti, care ar fi «vetrele» lor. Microceialicii pa- 
pagali ai presei admiseră tonul și-l potenţară. Zionul 
(1912, Nr. 1) susțin că în toată lumea, deci şi la 
noi, Ovreii sunt «mai rău poate ca în timpurile lui 
Antioh Epifane» și deci eră de conchis că o revoluție 


__ovreească ar fi îndreptăţită, ca pe vremea lui Antioh 


Epiftane — scriă messia M. Beichis1). Sosind 
ceasul războiului cu Bulgarii «Zionul» regreta că 
Ovreii nu vor câştigă nimic, ci chiar vor pierde, de 

1) Ce Români erau la „Zion“ se poate dovedi cu două 


versuri din el: 
Versuri sunt silit să fabric 


Multe coală peste coală — (!). 


Bg 
32 


oarece Ovreii soldați-«români» vor trebui să omoare 
si să sfâșie pe propriul lor frate, adecă pe Ovreiul 
bulgar! (Pag. 7). Iscăleşte un Achile M. Scântee (Bâr- 
lad). Şi scântee, şi Achile! Curierul israelit din acest 
an (1913), scris de Dr. M. Beck, Dr. B. Kanner, 
Horia Carp şi M. Schweig ne spune—a câta oară ?— 
prin pana lui Dr. K. Lippe, că Românii, contestând 
Ovreilor anume virtuți — cele militare — «au rămas 
înapoi cel puţin cu un secol»; și Dr. K. Lippe trăește 
doară în mijlocul culturii galițiene, pe care o voiu de- 
scrie şi eu mai la vale! In acelaș timp Presa israe- 
lită din Brăila (1913, April 23) îl desmințiă pe K. 
Lippe, spunând că Ovreii nu pot da tribut de sânge 
câtă vreme sunt tratați cu «revoltătoare vitregie» şi 
contestă — iarăşi tocmeala lui Baraş! — lucrătorilor 
români din Brăila dreptul de-a fi naţionali, deoarece 
ca social-democrați «sunt alături de ei». Naționalismul 
ovreesc devine deci întradevăr revoltă teoretică, fi- 
reşte, dar totuşi vrednică de oarecare atenție. Fiind 
revoltați, de ce mar atacă şi pe Regele nostru? Pe el 
îl atacă Progresul atribuindu-i calitatea de-a minți 
pe străinii, cari vizitându-l, îi cer părerea sa despre 
Ovreii din ţară (1913, Mai 23). In acest curent în contra 
patriei intrară şi fețele rabinice: Rabinul din Roman nu 
a voit să spue nicio vorbă patriotică soldaţilor ovrei, 
cari plecau în Bulgaria (Der griner Ku/'sman, 1913, 
Iulie 5). Şi în sfârşit se încruntă și Bar-Kochba din 
Bârlad declarând că Bârladul este în așteptare: Să vie 
revoluția națională ovreească! Dr. K. Lippe este co- 
laborator și la această inepție bărlădeană : «Aşteptăm 


cu nerăbdare (ghidi, ghidi!), să se ivească între noi 


un nou erou, un modern Bar-Kochba! 1)». 
1) Bar-Kochba a fost şeful revoluţiei ovreești pe timpul îm- 
păratului Hadrian (132—135 după Christos). 


one peer POP tc Dat a e 


meseria 


33 


Acesta fuse focul bengal! 

Toate izbucnirile citate dovedesc că «națiunea 
ovreească», străină de patria noastră, este gata să-i facă 
oricând răul ce l-ar puteă face. Bar-Kochba, la noi, şi-ar 
găsi, fireşte, repede leacul: un mititel comisar de po- 
liţie. Dar, totuşi, pentru ce Ovreii şi statul admit ca 
toate secăturile să vorbească cu atâta lipsă de sfială ? 
De dragul libertății presei ? Liberă poate fi o presă 
cuminte. Dar o presă în starea ce-am arătat-o trebue 
strânsă în chingi. Dr. I. Baraș aveă o filosofie popu- 
lară şi scriă cu chibzueală, deşi în inima lui eră mai 
Ovreiu decât Ovreii de astăzi. Dela el pânăla «Bar- 
kochba»—în cincizeci de ani—filosoiia a făcut loc unei 
uri căreia îi trebueşte un frâu. Frâul cel mai româ- 
nesc ar fi deschiderea granițelor pentru toți maturii 
şi imberbii cari vorbesc în țara românească despre 
revoluția ovreească, Pentru "toți țara nu poate avea 
decât o singură vorbă: Afară! 

Reviu la cifre reci. După statistica Academiei, presa 
ovreească a avut în 1909 ziare politice 1 (București); 
1910 4 (2 București, 1 lași, 1 Bârlad); 1911 8 (5 Bu- 
curești, 2 laşi, 1 Buzău). 

Intre acestea se află și Infrățireu — să no uit — 
care nu-și zice «nație», ci, cu şiretenia naivă care o 
caracterizează, eufemistic: «categorie etnică !» 

In tot cazul din scurtul meu istoric—care l-aş puteă 
preface oricând într'un volum revoltător pentru Români 
—reiese atâta îndrăzneală, încât ideile de autonomie 
națională ar fi o glumă pentru ea. 

Judecând pe temeiul presei întreb: Este sau nu 
este dată putinţa unei lupte grele în viitor ? Dacă este, 
în acel viitor vom trece cu «categoria etnică» lăsată 
să sburde prin țară, caşi cum aceasta ar fi—ce ruşine, 
ce ticăloşie!—un sat fără câini ? 


we 


34 
MI 


OVREII POLONIEI 


Paginele anterioare vor fi convins pe orice Român 
că, pentru a întâmpină cu ardoare şi convingere pri- 
mejdia semită, este de nevoie ca ea să fie studiată 
în toate țările care ne înconjoară, deoarece numai 
astfel vom puteă calculà şi prevedeă viitorul lor şi 
deci și al raportului nostru cu ei. A luă hotărîri fără 
a fi chibzuit, din puncte de vedere româneşti, tot vii- 
torul lor din jurul nostru ar fi o colosală greşală is- 
torică. Convingerea din urmă m'a îndemnat să scriu 
câte un număr de pagini clare şi despre Ovreii Polo- 
niei, Rusiei, Galiției, Ungariei, Ardealului şi Bucovinei, 
stăruind mai mult asupra teritoriilor în care ei se în- 
tâlnesc și cu Românii, deci asupra Ungariei, Ardea- 
lului și Bucovinei. 


Notiţă istorică 


Ovreii din Polonia sunt de origine apuseană. "Țara 
au invadat-o din secolul XI. Casimir cel Mare le dete 
drepturi mari, pe care ei știură să le exploateze admi- 
rabil. La încoronare Regele jură implicit că va păstră 
neatinse drepturile lor de autonomie internă. Intro 
vreme Ovreii botezați erau răsplătiți chiar cu titluri 
de nobleță pentru ei și pentru urmași: «Nobilimea po- 
lonă are în vinele sale mult sânge ovreesc», poate 
afirmă rabinul Dr. Mayer Balaban!). Situaţia lor eco- 
nomică înlesni și studiile hebraice, care înfloriră, 


1) In Skizzen und Studien zur Geschichte der Iuden în Polen 
(Berlin), 1911, p. 77—78. Interesant! 


por 


35 


Pentru a da şi o idee despre numărul lor în tim- 


` puri vechi citez cifrele dela 1764, în care Ovreii plă- 


tiră o contribuție de 1174609 florini polonezi. De cap 
se plătiau doi florini, deci la 1764 ei erau în Polonia 


. 429656, iar în Litvania 157649 sau, în total, 587305 — 


fără să fi fost socotiți cu toţii, deoarece mulți se as- 


“cundeau de recensământ și de bir 1). Numărul lor mare 


dovedeşte că până la 1767 Ovreii se reculeseră de lo- 
viturile date de Cazacii viforoşi ai lui Bogdan Hmil- 
nițchi. 

In veacul al XVIII Rusia pune mâna pe o parte 
din Polonia: Ovreii plecară în curând spre cădere. 
“Țarul Nicolae I le interzise moşia şi crâşma, le fixă 
41835) teritoriul de locuit, dar scutiă de miliție, pe câte 
50 de ani, orice colonie agricolă care aveă 40 de su- 


„Hete. Incercările de a-i reformă pe Ovrei nu reușiră. 


Supt Alexandru II li se admise emanciparea, egala 
îndreptățire (5 Iunie 1862) cu libertatea meseriilor, ` 
libera migrare prin imperiu, bresle, judecători națio- 
nali etc.; dar de altă parte reforma nu progresă. Din 
potrivă chasidismul — o direcție democratică-mistică 
a religiei lor -— se ivi și cuprinse aproape toată nația : 


“Cel mai rău dintre rabinii direcției, șarlatani şi escroci, 


fu izgonit şi fugi la Sadagura °). Reformiştii, dușmanii 
“Chasidismului, încercară și o polonizare a nației, nu 
numai un liberalism religios : Intâia gazetă polono- 
ovreească apării la 1861. La 1863 Ovreii luptară în 
revoluţia polonă: Cei 7 morţi ovrei din lupta dela 
Varșovia îi costară foarte mult. Veni reacţiunea ! Ale- 


1) Statistische Monatschrift (Wien), vol. XIX, p. 482. 
2) Așă îi numeşte M. Philippson,op. cit, HI, p' 22: Charla- 


> tane, Betrüger, Ausbeuter! 


` 


aa 


xandru III nu eră om să o întrerupă: Supt el își rea~ 
liză Ignatiew legile sale restrictive, supt el începură 
pogromurile, supt el se spori enorm proletariatul. 
Naţional-democrații poloni, cei mai populari politiciani 
ai ţării, deveniră și ei antisemiţi. Astăzi Ovreii se află 
deci ca niște grăunţe între două pietre de moară, una 
polonă și alta rusească. Şi, totuşi, sunt încă destul 
de tari! 
Voiu descrie deci tăria lor. 


Stări economice ovreeșşti în ţaratul Poloniei ') 


După G. Cleinow, în 1905 țaratul Poloniei aveă 
11312300 de locuitori, dintre cari Ovrei erau 1638900. 


Totalul locuitorilor Ovrei 

In Orașe 2391700 ....... 976,1 mii 
târguri 943800 ....,... 443,0 » 
sate 7976800 ....... 219,8 >» 


Ovreii nu lipsesc de nicăiri. 

După calculul lui Cleinow, Ovreii aveau peste o mie 
de proprietari mari (din toți proprietarii cari erau 43,7 
de mii); cincisprezece mii de proprietari mici (din 
totalul de 6713,5 mii); două sute de mii de burghezi 
(din totalul de 1115,0 mii); iar proletari 1422.0 mii 
(totalul eră de 3214,8 mii). 

__Adecă: In Polonia rusească trăesc un milion patru 
sute douăzeci și două de mii de proletari ovrei. 
Proletarii poloni erau: 1789800. Dar trebue să ținem 


1) George Cleinow, Die Zukunft Polens. 1. Band : Wirtschaft. 
Leipzig, 1908. Paginile 129—133 (despre Ovrei în special), apoi 
p. 68, 197, 229, 242, 251, 253, 263 şi 267. 


om 


d 


samă că Polonii fac 22.90/.—87,5%/,, pe când Ovreii 
fac numai 7,6%/—16,4%/, din populația guberniilor. 

Sărăcia cea mare a Ovreilor se dovedește de exemplu 
la sărbători. De Paști 12,5%, din gub. Varșoviei cer 
şi primesc milă, în gub.Kjelce cer 22,7%/,, 12,5%/,—22,7%/, 
în celelalte gubernii. 

Proletari sunt ceice n'au nicio meserie precizată; 
proletari sunt însă şi mulți dintre cari pot lucră, dar 
cari întâlnesc o concurență mare şi deci câștigă foarte 
puţin. 

Odată eră mai bine. | 

Odată există un «cahal» care le purtă de grije tu- 
turora. 

Intrerupând un moment datele statistice, vreau să 
arăt — după o isteaţă scriitoare ovreică —ce eră cahalul 
economic și protector. Apoi voiu reveni la starea de 
azi, pe care alte puteri caută s'o îndrepteze. 


Cahalul economic 


Izolându-se, fiind nevoiți să se izoleze din cauză că 
dreptul polon în vigoare nu-i ocrotiă, Ovreii poloni 
desvoltară din timpuri vechi o organizație autonomă 
şi eficace a intereselor ior materiale: cahalul. Inte- 
resul sprijinului reciproc, când nimeni nu-i sprijiniă; 
interesul fiscal al domnitorilor, cari căutau garanții că 
birurile se vor plăti; și, în sfârşit, chiar interesul re- 
ligios, care nu eră numai interes de cult, ci și tradiţie 
şi drept sau lege: toate susțineau cahalul, în fruntea 
căruia se aflau bătrânii şefi ai comunităților, repre- 
zentându-l în fața funcționarilor fiscali și-a magistra- 
telor orăşeneşti. Rabinii exercitau și desvoltau jurisdicţia 
internă ; iar faimosul herim, excomunicarea religioasă, 


8 
izbiă năpraznic în ceice nu se supuneau. Reprezentanții 
laici și bisericeşti ai cahalului erau aleși de toți membrii 
birnici ai comunității; ei trebuiau să: iea hotărârile 
lor cu unanimitate. Ei studiau legile țărilor străine 
pe unde ajungeau Ovreii, ei erau în țara lor diplomaţii 
cei şireți, ei — adecă, dintre ei, rabinii — îngrijiau ca 
talmudul să nu-și piarză înțelesul și puterea. 

Pe teren economic cahalul monopoliză drepturile 
obținute, pentruca să le împartă apoi tuturor Ovreilor 
lui. (De ex.: Nici un Ovreiu nu aveă voe să concureze 
pe alt Ovreiu oferind prețuri mai mici pentru moşia, 
casa, arendășia luată de acesta). Cahalul conduse 
luptele cu breslele poloneşti şi litvane, care pretindeau 
ca și Ovreii să plătească taxe. Cahalul controlă pe 
meseriași, inspectă mărfurile, tehnica şi măsurile. Ca- 
halul desvoltă astfel un soiu de bresle naționale recu- 
noscute de stat; fără învoirea lui nimeni nu se puteă 
face meseriaş. 

Cahalul slăbi îndată ce ţarul Petru cel mare şi Ca- 
terina proclamară libertatea meseriilor: Atât aștep- 
tau chiar și Ovreii supăraţi de tendințele în cele din 
urmă oligarhice ale cahalului. Dar desființarea lui 
formală se împlini abiă la 1840+). 

Cahalul puteă să moară, își făcuse datoria: crease 
pe acei mulți meseriași buni până la o vreme, stricați 
apoi în libertatea care-i spori, şi cari, năvălind în 
Bucovina și Moldova, puteau să lucreze și să se facă 
necesari. Putința de-a cuceri Moldova este în parte 
meritul vechiului cahal polonez-ovreesc. 


1) După Dr. Sara Rabinowitsch, Die Organisationen des 
jüdischen Proletaria!s in Russland (Vol. VIL 2 Ergânzungsband 
din „Volkswirtschaftliche Abhandlungen“), Karlsruhe, 19093, 
p- 5—20. 


39 


Revenim. 

Astăzi maeștrii şi lucrătorii ovrei din Polonia o duc 
mult mai greu. După Cleinow, maeștri meseriaşii, la 
1905, erau vreo 64000; lucrători vreo 120000. Dintre 
ei 330, câştigau pe an mai puțin de 250 de ruble; 
47%, dela 250—300 ruble (665—798 franci) şi numai 
20% mai mult de 300 de ruble. Dar în unele părți 
(Kalisch, Augustowo, Mariampol) sunt 10%/, care nu 
câştigă nici 100 de ruble pe an (266 franci)! Este, de 
sigur, şi mizerie mare acolo! 

Cum ar mai puteă fi şi culti? ! Dintre toți însă cei 
mai inculți sunt ceice se mărginesc cu Galiţia, ceice 
sunt mai aproape de feara care ni i-a dăruit și 
nouă pe „ai noștri“ !). 

Totuşi Ovreii polonezi au un chiag bun. Eliminând 
din viața socială pe «<aristrocrați» (Kronenberg, Na- 
thanson, Bljoch, Epstein, Berson etc), cari: trăesc izo- 
lați ca nişte magnați poloni, rămâne olai faptul con- 
siderabif că 3% din Polonia rusească (vreo 344100 
desiatine) le cultivă Ovreii. Şi anume având (în 1900) 
ca proprietate ereditară: 295700 desiatine, iar în 
arendă numai 48400 desiatine. Arendașul ovreiu nu 
este ocrotit ?). 


„ 


1) „Die polnischen Juden, besonders in den an Galizien 
grenzenden Kreisen, dürfen als der niedrigst stehende Teil der 
osteuropäischen Juden bezeichnet werden“. George Cleinow, 
op" cit, p. 131. 

2) Proprietatea agrară ovreească avea vreo 3618 moşii, dintre 
care supt 10 desiatine 2272 


între 10—50 > 555 
a 50—100 > 154 
„ 100-500» 489 


peste 500 » 171 
Total 3618 corpuri. 


40 

La țară (nu numai la orașe) trăiau și meseriași, în- 
Hloriau şi industrii ovreeşti. In acelaș an (1900) Cleinow 
ntimără (după o statistică ovreească): 548 morari, 509 
negustori (prăvălii), 329 fabrici, 150 grădinari, 76 stu- 
pari, 63 fierari și 50 indivizi cu alte profesiuni; în 
total 1725 de producători... 

Sumând 1725 cu 3168, obţinem 4893 de serioase 
întreprinderi industriale sau agronomice, deci stator- 
nice, la un popor de 1638900, deci 1 (una) la 337 
de locuitori. 

Trist — pentru ei — este că în această situație in- 
teligența ovreească nu poate ajută mult, fiind scăzută 
într'o măsură primejdioasă /gefăhrliche Verwahrlo- 
sung), mai ales în Varșovia. 


Politica Ovreilor polonezi 


Celebrele anchete ale ICA-i au constatat în Polonia 
rusească mai puțini Ovrei decât a găsit Cleinow. ICA 
i-a constatat însă în 1897: 1316576 (sau 14,01%). 
Cleinow are date mai nouă. 

In schimb unul dintre specialiştii ovrei ai Poloniei, 
|. Griinbaum, dă — în Judenpogrome — câtevă expli- 
cațiuni care merită să fie relevate. Ovreiul Griinbaum 
se plânge, fireşte, mai întâiu de antisemitismul care se 
ivi pela 1870-—deci în acelaș timp cu cel românesc— 
fiind propagat de  Jelenski. Zece ani mai târziu se 
iviră organizaţiile sociale-naționale şi naționale-de- 
mocratice, care sporiră şi curentul antisemit, repre- 


1) ICA, Recueil de matériaux sur la situation économique 
des Israélites de Russie. (Paris, Alcan), vol I (1906) şi II (1908). 
Compară şi: Die Judenpogrome în Russland. Vol I şi Il. 


o H 
zentat cu energie de ziarul Glos. ¿Glos însuşi declară 
că antisemitismul creşte în mod firesc, deoarece ex- 
ploatarea creștinului din partea Ovreilor se face prea 
evident, prin cariere cu mult contact cu lumea '). 
Ovreiul este pretutindeni, se vede mereu şi excită. 
De-aceea li se şi cere Ovreilor sau eliminarea din negoț, 
Sau asimilarea. Griinbaum este încredințat că atitu- 
dinea aceasta a poporului polon a fost influenţată 
și de pilda României, fapt cu care ne-am puteă mândri, 
pentrucă el ne arată printre conducătorii luptei de 
eliberare economică și națională a Europei estice °). 

Cu prilejul alegerilor pentru dumă indiferența ini- 
țială a Ovreilor fu înfrântă de pilda inimoasă a cade- 
ților ruşi ; ea însufleți și pe Ovreii varşovieni; se tre- 
ziră şi rabinii, se uniră cu democraţii progresiști şi 
aleseră un Ovreiu! Naţionaldemocrații, conduși de 
Dmowski, se declarară atunci și » mai energic contra 
:Ovreilor. 

Griinbaum este însă un om cinstit şi mărturiseşte 
că naţionaldemocrații poloni au dreptate să proceadă 
asttel*): Anume el nu contestă că Ovreii, prin exce- 
lență clasă de mijlocitori, stau în drumul tuturor co- 
operaţiilor ; acesta și alte momente explică lupta eco- 
nomică a micului burghez polon, care produce, uşor 
Și dispoziția de a-i boicotă şi pogromi pe Ovrei, deși 
în forme mai blânde decât în Rusia. 

O mărturisire de aceeaşi onestitate ştiinţifică se 
face şi în Recueil, dar relativ la agricultura mare a 
Poloniei. După ICA proprietatea ovreească ereditară 


1) Die Judenpogrome, 1I, p. 160. 
2) Op. cit, |, p. 183—184. 
3) Op. cil, I, p. 186. 


42 


este 4,32 °/, şi cea arendată 0,71 %/,, ceeace coincide cu 
informaţiile lui Cleinow; după ICA condiţiile econo- 
mice care ar favoriză arendășia ovreească lipsesc: 
Trebue deci să se crează că Polonii sunt capabili să-și 
lucreze singuri domeniile şi să scoată din ele tot câș- 
tigul cu putință, fără de ajutorul Ovreilor *). 

In amândouă privințele și mai ales în cea din urmă, 
privitoare la agricultura domenială, trebue să ne orien- 
tăm noi după Poloni: Proprietarii mari, burghezii cu 
micile întreprinderi şi cel mai popular partid potitic 
sar puteă uni şi la noi pentru a combate pe Ovrei 
pe față și — atunci fără îndoeală — cu acelaș succes 
ca în Polonia. 

In rezumat: In Polonia rusească Ovreii au un chiag 
vechiu, dar corpul națiunei polone, odihnite acum de 
urmările revoluțiilor romantice, se mișcă sănătos și 
desrădăcinează pe Ovreiul secular. Grija României 
trebue să fie una singură: Să nu încerce nicio re- 
formă care să ne atragă dragostea desrădăcinaților din 
Polonia, siliți să emigreze și să migreze. Căci ei au 
conducători şi miroasă binele peste mări şi țări ; şi 
sunt numai proletari: 1422000 ! 


IV 


RUSIA EUROPEANĂ ȘI ZONA EI 
OVREEASCAĂ 


Păşind pe pământul Rusiei avem de păstrat două 
puncte de vedere: Intâiul priveşte pe Românii basa- 
rabeni, spre „cari chiar acum se îndreptează o migra- 


1) Recueil, |, p. 228. 


4+3 


țiune ovreească internă; al doilea priveşte regatul 
român, ca vecin cu Rusia. !) 


Areal și număr 


In Rusia (fâră Polonia) populațiunea ovreească este- 
mărginită pe un teritoriu de 15 gubernii numit reion 
şi zonă. Sociologii ovrei îl împart de obiceiu în trei re-. 
giuni: nord-vestică, sud-vestică şi sudică. Românii 
se află în regiunea sudică și anume în Basarabia şi 
în Cherson. 

Enciclopedia ovreească?) --- din care se adapă toată 
publicistica semită — atribue 


regiunei nord-vestice. . . 1410001 Ovrei (14%) 
» sud-vestice . . . 1418279 »  (9,70°/ə 
» sudice. ra 729780 >» (8,860). 
(Din aceştia, Basarabiei . 225637) 


Total . 3558060 *) 


Zona ovreească are o suprafață de 811046 chilo- 


]) Isvoare de informaţie : 

1. ICA, Recueil de matériaux sur la situation économique 
des Israélites de Russie. Paris (Alcan). Işi II, 1906-1908. 

2. Anselm Hillmann, Jüdisches Genossenschaftswesen în: 
Russland. Berlin (Verlag des Bureaus für Statistik der Juden) 
1911. Foarte instructiv ! l 

3. Dr. Sara Rabinowitsch, Die Organisationen des jüdischen 
Proletariats (Karlsruhe), 1903. 

4. Die Jude pogromen, I şi II. 

Operele 1, 2 şi 3 sunt publicaţii ştiinţifice scrise de Ovrei. 

2) The Jewish Encyclopedia, vol. X, pag. 530 şi urm 

3) După Die Judenpogrome ar fi 3537151. 


44 


metri pătrați, calculați după tabelele lui Hiibner-]u- 
raschek (1912) 1). 

Tabela următoare, copiată din Die Judenpogrome °) 
arată ce mulțimi de naționali stau față în faţă cu mul- 
timile Ovreilor: (vezi pag. 45)). 


. 


Migraţiunea sud-estică 


Românii (1094901) au printre ei și lângă ei 920011 
'Ovrei; sau, păstrând Chersonul şi eliminând Podolia 
cu puţinii ei Români, 550705 Ovrei; sau, reținând 
numai vechia Basarabie, la un Ovreiu vin numai - 
patru Români! Din toți locuitorii Basarabiei însă 
'Ovreii fac 11,65%! 

In curând Ovreii din părţile sudice vor fi mai mulți. 
Cauza o explică ancheta ICĂ-i,%) care ne înştiințează 
că trebuințele vieţii silesc pe Ovrei să părăsească 
vechile orașe ale Poloniei și Lilvaniei și să se 
aşeze de partea stângă a Dniprului și pe fär- 
murii Mării-Negre şi a Mării-de-Azof. Nord-Vestul: 
Covno, Vilna, Minsc, Grodno, Podolia ne peuvent plus 
pourvoir aux besoins de leur population isra€lite, 
nu mai pot hrăni pe Ovreii lor. Ovreii pornesc deci 
spre Sud-Est, spre Crimea, lecaterinoslav, Cherson, 
unde sunt mulți Români, spre Cernigof, spre Sud. 
Sudul are multă nădejde că industria lui și comerțul 
lui vor înflori; Ovreii, barometru economic, pleacă 


1) Din teritoriul ruso-ovreesc pot trece în Rusia : negustorii 
de clasa I-a, absolvenţii universităţilor ruseşti, meseriaşii cu 
:şcoală, dentiștii, farmaciştii, moaşele şi prostituatele ovreice. 
Ceilalţi Ovrei sunt constrânși să trăească înlăuntrul zonei. 

2) Vol. I, pag. 379. 

3) Recueil, I, p. 46. 


45 


1G8L637 
YSI8LL5 
LOZTOSI 
GOTEO9I 
MTGSTI 
0929891 
129746 
60z6cse 
794777 
2876863 
FLIETTZ 
OGLLPYL 
G6Z8I0£ 
TTIELLZ 
ZVSE6r 


(le 976) 00sezIz 
(o/* Z'86) STPLS9Z 
(jo 119) srp1z6 
Cjo GLL) PLLTITE 
(%/o £99) 0Z0L86 
(%/ 98) 96FISFI 
(0/0 V08) GSTLZLI 
(%o £88) 1967£0E 
Clo S4) ZeEZIT 
(efo TLL) 79837083 
(0/0 8*98) SGESEST 
(0/0 80£) oreszor 
(fo T48) LEITE 
(°/o £82) Z1g0902 
(0/0 842) EF6LES 


1979, 


èna 


(lo S6) z8zeri 
(9/0 6'€) ZSE011 
(°/o L21) PLEIOZ 
Ch FLI) gregg 
(/o LI) OPEFLI 
(%o 9071) 109805 
(%/o 6681) 99%Eve 
(9/0 TTT) 6870EF 
(C/o L'Ey) gEOZIZ 
(lo T81) PLLIGE 
(9/0 gt) ecT66 
(%/o Se) grec 
(Jo T21) 90e69€ 
C/o ZTE) LESTEE 


(C/o S'HI) RYTREZ 


20420 


(9/0 g8) PSO0EI 
(°/o T01) Z99794 
(0/0 SEG) LLEOG 
(fo YO) SSI 
(° 08) 2199 
C/o 6) 16189 
(C/o 106) STET 
(Ch 02'9) 19781 


(l 7) 96169 


140104 


90 E71) coLig 
(0/0 26) TesILr 
(90 8*8) 6L608 
(0/o vc) G0e8L 


(%/o SP) ESPEZI 
(9/0 T‘) 90709 


74014104) 


%.6'0) P9L9G 
(la Fe) giz 
(e/o 9 LH) 61606 


1402 


 A0Âu.197) 


EAEJIOd 
` euna 
OUpo1 
ISINA 
ngoj 
* osut 
MD 
* 0UA0) 


erqo A 


AEŢSOULIAIEOL 


eamp 17) 


DIJ0pod 


108.137) 


D1Qb.1Dsbg 


46 
“spre binele de-aici. Mişcarea aceasta, dacă ar fi con- 
“ştientă (ceeace nu este) am putea-o numi ostăşește şi 
-cu drept cuvânt o mişcare de învăluire a Estului ro- 
mânesc. 

Corpul care mână spre Sud, deci spre noi, pe flă- 
mânzii săi, este constituit astfel: In Rusia și Polonia, 
-care împreună fac 25 de gubernii, sunt concentrați, 
după ICA, 93,9%, din toți Ovreii rusești, 95,90%, din 
toți Ovreii Rusiei europene. !) Densitatea o susțin ar- 
tificial legile statului. 


Sate și orașe 


In orașele celor 25 gubernii trăesc, după ICA, 3809361 
"Ovrei. In oraşele teritoriului rusesc Ovreii urbani fac 
în regiunea N.-V. 57,9°/., în regiunea S.-V. 38,1%, în 
regiunea S. 26,3%. 

Pentru Ovreii dela sate ICA nu a putut culege cifre 
“exacte decât numai pentru şapte gubernii, pentru care 
dă date de «oarecare» încredere. Anume la 1881 pro- 
“porţiile dela 1,0%, până la 6,2%/, constatate în' acele 
7 gubernii i se par ICĂ-i «infime» (Basarabia ar fi avut 
-atunci la sate 3,7%, sau, absolut, 37110 Ovrei. De altă 
parte ICA susține că cifra de origine rusească: 580285 
la sate, în zonă, trebue să fie exagerată.?) Dar chiar 


1) Hillmann (op. cit., p. 9) găseşte în zonă 95,1%. 

2) Concentrarea este aşă de mare încât Leo Errera (Bru- 
xelles) exprimă (în scrierea Die russischen Juden, 1903, p. 29) 
teama că tifosul care-i endemic în Polonia şi Rusia ar puteă 
-deveni o molimă care să invadeze Europa ! In Galiţia (după 
-Osterreichische Statistik, XCII, p. 120) titosul petechial a ucis 
în 1910 202 oameni, iar cel abdominal 1891 oameni (= 2093), 
dn Bucovina (p. 123) 84+-292-—-800. 


47 


de-ar fi adevărată, proporția ar fi de 16 la 100 din 
populația ovreească totală a zonei. Admițându-se deci 
numai 150%, de Ovrei rurali, ar ieşi, prin evaluare: 
la sate 700000 la oraşe 4200000 1). 


Stări economice 


Mult mai sigură a fost statistica economică a ICĂ-i. 
Socotindu-i pe toți Ovreii Rusiei, şi cu Polonia, se 
aflau 


în slujbă militară. ......... 1.07 procente 
în agricultură ... cc... 3.55 » 
în servicii de transport ...... 3.98 » 


în slujbe publ. şi profesiuni libere 5.22 » 
în cariere neproduct. şi neprecizate 5.49 » 


în funcții partic., servitori, lucrători 6.61 » 
în industrie o, 35.43 » 
ÎN -NEgOȚ e sem oi ea ce ra uitata a a 38.65 » 


Caracteristica se oferă drastic: în industrie și co- 
mert 74,08%, (cu familii cu tot, cam 3700000), în agri- 
cultură 3,55%/, (cam 180000). 

In agricultură sunt interesante coloniile (296) din cele 
15 gubernii ale zonei. Ele cultivă aproape 100000 de 
desiatine și sunt vreo 64000 de suflete (Exact 99696 
desiat. și 63342 suflete). După ICA réellement agricul- 
tori sunt însă numai 8927 familii, care muncesc în mod 
primitiv. Calculând şi populația ocupată cu derivatele 
agricole, ajungem după ICA, la cel mult la 150000 de 
suflete (ICA dă 148933) care trăesc din agricultură. 


1) Recueil, p. 39. Hillmann, p. 14. Hillmann, Op. cit., p. 9. 
admite că la țeară trăesc 18,11%, în târguri 33,05 °/, iar în 
orașe mai mari 48,84%. 


48 


Agricultura leagă bine de pământ. Legătura aceasta 
le lipsește — evident — Ovreilor ruseşti !). 

Remarcabilă este şi următoarea informaţie din Recueil : 
Spre sat îi împinse pe coloniștii ovrei dispensa de mili- 
ție. Dar dela 1859 Coroana nu le mai concesionă moşiile 
ei; dela 1866 se interzise şi înscrierea de colonişti; 
pământul se rezervă țăranilor: Ovreii se ’ntoarseră 
deci la oraş, căci să fie și țărani și ostaşi nu voesc?). 
ICA mai crede că în coloniile agricole, cu ocupații așă 


() Pentru interesul psihologic reproduc, după Recueil, 1, p, 
102, un text despre relaţiile coloniștilor cu Ovreii cari vin 
peste ei ca imigraţi: 

«Dans toutes les colonies règne un antagonisme très marqué 
entre les deux groupes. Les collons waiment pas les immigrés. 
dabord parce que ceux-ci, par leur concurrence, leur ferment 
Paccăs des professions non agricoles, -ensuite parce que ces 
immigrés élèvent une certaine quantité de bétail qui diminue 
notablement la quantité déjà fort insuffisante de pâturage. 
Aussi, au moment de la répartition des impôts fonciers, les co- 
lons ne se font-ils pas faute de faire sentir aux immigrés qu’ils 
wappartienent pas à la colonie. Cet autagonisme se remarque 
particulièrement à Valea-lui-Vlad et à Briceva. Ces deux centres 
sont situés sur la zone frontière, où il est defendu aux juifs 
d'habiter et ceux-ci trouvent dans les colonies en quelque sorte 
un refuge contre les pérsécutations de la police, parce que 
cette dernière a plus d'Egards pour les colons, qui jouissent 
d'une certaine autonomie, que pour le reste de la population 
juive. Mais ce r6fuge est chèrement payé par ceux qui en 
profitent: outre plusieurs contributions, ils paient encore une 
redevance spéciale en faveur des maires des colonies. Ils sont 
en outre en butte à des humiliations incessantes de la part 
de leurs protecteurs. A Valea-lui-Vlad les immigrés sont l'objet 
des railleries des colons indigènes, qui, imitant les paysans 
moldaves, se donnent le titre d «agriculteurs libres». 

2) Acelaş, p. 146 — 148 


49 


de puțin obicinuite la ei, Ovreii chiar s'au cam prostit’). 
Care va fi teritoriul ocupat de cele 150909 de su- 
flete? După ICA şi în cele 15 gubernii poate să fie 
vreo 411108 desiatine pământ propriu şi 521649 pă- 
mânt arendat?). Comisia centrală a statisticei ruseşti 
dă cifrele 421615 (cu 10507 des. mai mult) și 840382 
(cu 315733 des. mai mult). Proprietatea ereditară este, 
în proporție cu numărul locuitorilor, neînsemnată. 
Nici meseriile şi industriile nu stau aşă de bine 
-© precum s'ar crede. ICA a constatat că produsele indus- 
„triei ovreeşti sunt de-o calitate rea, datorită pregă- 
tirii rele a meseriașului °). Materiile prime se iau prea 
des pe credit; debitorii cad jertfă cămătarilor: S'a 
luat 40 la sută; la 5 ruble s'au luat şi 50 copeici pe 
lună (deci 120 la 100 pe an)*). Concentrația mese- 
riaşilor în zonă este enormă; concurența tot aşă de 
enormă; emigrația îi mai răreşte, dar nici decum de- 
ajuns: Ei au nevoie de libertatea ii aa în im- 
periu, conchide ICA. 
_ Fabricele se desvoaltă slab în regiunea N.-V., sunt 
mai prospere în Sud-Vest și cresc rapid în Sud. In 
marea industrie Ovreii au, în regiunile Nord-Vest, Sud- 
Vest şi Sud, după ICA, 2409 fabrici, după statistica 
rusească 2933. Din cele din Sud 106 sau 102 se află 
în Basarabia. Din punct de vedere tehnic fabri- 
cele ovreești sunt foarte înapoiate”). 
Lucrătorii ovrei din cele 15 gubernii sunt, după ICA 


1) „Ces conditions ont abaissé leur niveau intellectuel et 
engourdi leur esprit“ (Pag. 189). 

2) Acelaş, p. 225. 

3) Acelaș, p. 259 și 270. 

4) Acelaș, p. 260. 

5) Acelaş, vol. H, p. 5—8. 


50 


şi Hillmann, 33933. Din datele acestea reiese că lupta 
creștinească contra industriei ovreeşti din Rusia nu 
este grea; mai reiese că dușmanii ei economici o pot 
submină și deci că dislocarea şi a populațiunei in- 
dustriale se va face cu timpul mai simțită decât este 
astăzi. Dislocările din jurul nostru sunt însă tot- 
deauna fenomene îngrijitoare! `) 

Sociologii ovreeşti constată așadar o fugă de 
munca aspră a țărănimei și o nepotrivire cu munca 
industrială. Refugiul celor neputincioşi în agricultură 
și industrie nu poate fi decât negoțul: Zuflucht zum 
Handel, cum zice Hillmann. Aproape */; din Ovreii 
Rusiei trăesc din negoţ. Se zice că înainte trăiau și 
mai mulți din negoț. Negustorii lor vând mult, ca să 
câştige, totuși, puţin ; ei preferă articolele trebuitoare 
mulțimei, preferă deci pe cele ieftine și de rea calitate. 
Concurența este «groaznic de mare». Ca mijlocitor 
Ovreiul este foarte activ și apare în tot locul. Con- 
curența mare îl face să schimbe des ocupațiunile, sau, 


1) Hillmann, p. 25—26, constată că sabbatul cu odihna lui 
îngreuiază angajarea lucrătorilor ovrei; că lucrălorul ovreiu 
este prea puţin potrivit pentru munca mecanică şi că de-aceea 
nu S'a putut deprinde nici cu munca de fabrică; că fabri- 
canţii ovrei nici nu voesc să auză de consideraţii naţionale 
ovreeşti, când în joc este interesul capitalului lor; că lucră- 
torul ovreiu are și un mare defect moral : „neliniștea socială“, 
care-l îndeamnă să-şi trateze patronul cași cum ar fi egali, 
caşi cum lucrătorului i s'ar cădeă să se amestece în trebu- 
rile patronului său ; mi se pare însă că aceasta este îndrăzneala 
rasei, pe care Hillmann o descrie perfect, fără să-i dea numele 
cuvenit. El îi zice, eufemistic, foarte eufemistic: „neliniște so- 
cială !* Hillmann face ştiinţă şi descrie realităţi. Politiceşte 
putem întrebă: Ce poate ieşi din astfel de elemente? Nouă 
ne-au furnizat pe d. C. Dobrogeanu-Gherea ! 


O II 

pentru a spori câștigul redus de concurență, să com- 
“bine profesiunile: S'au văzut de ex. ceasornicari cari 

erau și legători de cărți; muzicanți cari erau şi fri- 

zeri; melamezi (profesori naționali de religie) cari 
' “erau peţitori de profesiune (Schadchen) etc. Este şi 
“ acesta un indiciu al perplexității economice ! 1) 

Impresiunea produsă de operele sociologei ovreeşti 
este neliniştitoare. Cetindu-i și gândindu-i aproape pe 
Ovreii descriși de ei, oricât de necredincios ai fi, par'că 
începi a şopti: Doamne, întoarce-i de către noi! Du-i 
unde vreai, dar nu-i mai aduce către Prut, că destui 
ai adus până acum! Dacă vom luă-o vreodată înapoi, 
Doamne, ce Basarabie o să luăm! Nu o să ne scază 
chiar dorul de-a o luă ? Atât de jidovită cum va îi? 
Ce faci, Doamne, cu neamul nostru? Nenorociţi sunt 
Și ei, dar pentru ce să vie să ne sporească nenorocirile 
noastre? Nu 'se poate: Semne care să-i cheme chiar 
spre noi noi nu putem da! Chiar dacă şi Dumnezeu 
ar voi, nu voim noi, nu putem noi să voim să ne 
Sinucidem ! 


i 
i 
i 
i 
: 
k 


Politica antisemită a Rusiei 


Nenorociţi sunt și ei. 

Intâiu fiindcă Rusia creștinească nu voește să pac- 
teze cu ei. Ea a încercat un pact, l-a încercat de câtevă 
ori chiar, dar Ovreii nu l-au voit. M. Philippson po- 


| 1) Cui se interesează mai de aproape de felul cum poate 
-~ funcționà un orăşel compus din astfel de elemente îi reco- 
“mand din Hillmann (p. 94 — 115) monografia târgului Cras- 
nopolie care aveă în 1902 2834 Ovrei şi 433 creştini, dintre 
«cari Ovreii ocupă mai ales meseriile şi negoţul (împreună : 
67,2 0]). 


52 
vesteşte în al treilea volum, închinat în întregime 
Rusiei, toate încercările făcute de țarii Rusiei. Nu s'au 
înțeles. Acum ei trăesc vremea silei şi a pogromului: 
Dislocarea, primejdioasa dislocare se va întinde tot: 
mai. mult. Pogromul este o erupție a norodului și-i 
cunoscut. Pentru a da însă o idee mai clară de telul 
cum stătul exercită sila, voiu cită câteva dovezi. 

Rusia oficială nu cunoaște în această privință nici 
o sfială în lupta contra Ovreilor. Legile, ucazele, dis~ 
poziţiile îndreptate împotriva lor sunt nenumărate. 
Cetindu-le cronica lor lungă nu rămâi nemișcat !). 

De pildă: 

La 1882 s'a suspendat facerea de acte relative la. 
cumpărări de imobile, ipoteci, arenzi; dela 1889 nici 
în 'Turchestan nu li se mai vinde pământ, dacă nu. 
sunt de baștină. 

Dela 1887 Ovreii nu se mai pot mută dintrun sat 
într'altul; dela 1891 nici în guberniile poloneşti nu mai 
pot cumpără, arendă ori administră pământ sătenesc, 
cum puteau dela 1862 încoace; dela 1895 Ovreiul, 
țăran nu mai poate arendă pământ în sat. 

La 1882 încep şi restricțiunile pentru meseriaşi; la. 
1884 li se închide şcoala de meserii din Şitomir; la 
1888 li se opreşte cumpărarea de pământ în afară de 
zona ovreească ; la 1890 meseriașii ovrei sunt scoşi 
chiar și din Siberia; dela 1899 meseriașii ovrei din, 
afară de zonă pot vinde produsele lor numai în loca- 
litatea unde-și au domiciliul. 

Dela 1882 Ovreii pot ține crâşme numai în casă 
proprie, în teritoriul lor; dela 1887 crâşmarii lor sunt 
scoşi şi din Siberia, 


1) In Die Judenpoyrome. I, p. 104 și urm. 


i 
DD 


Şcoala: Ovreicele profesoare cu diplome pot tuncţionă, 
qin 1882, numai în zona ovreească ; din 1885 la tehnica 
din Harcov nu se mai primesc decât 10°/, Ovrei; 
din 1886 universitățile primesc 10”/, în zonă, 3" 
aiurea şi numai 30%/, în cele două capitale. Dela 1887 
diplomele străine dau drepturi numai pentru zonă; 
dela 1897 universitarii din afară de zonă pot locui 
numai în orașul universității. 

In medicină: Dela 1893 ucenicii ovrei de farmacie 
nu pot trece peste 30%, în capitale și 50%, în alte 
orașe ; dela 1894 veterinarii ovrei nu se mai admit 
în slujbe de stat; dela 1897 institutul medical femenin 
din Petersburg nu mai primeşte decât 3%/, Ovreice; 
din același an, în Moscova sau în gubernia Moscovei 
nu se mai primesc Ovrei în farmacii. 

Dela 1895 chiar şi rabinii sunt siliți să locuească 
numai în zonă, 

In miliție: Dela 1882 doctorii ovrei nu pot fi mai 
mulți de 5%; dela 1886 familia plăteşte 300 de ruble, 
dacă soldatul ovreiu a fugit de miliție; dela 1888 far- 
maciştii ovrei nu se mai admit la mobilizări. 

In slujbe și justiție: Dela 1883 Ovreii nu mai pot 
fi polițai. Dela 1884 juraţii ovrei nu pot judecă crime 
confesionale. La 1889 li se aduc restricții și advoca- 
ţilor. Din 1900—1902 nici Ovreii nobili nu mai pot 
fi funcționari, dacă nu au diplome. 

La bursă: Dela 1885 bursa din Nicolaiev nu mai 
are în comitetul ei decât cel mult 1/, Ovrei. Dela 1889 
bursa din Dombrowo și de-aiurea reduce pe samsarii 
ovrei la 1/3. 

Ete., etc. +). 


1) După A. Linden, Die Judenpogrome, |. p. 104—133. 


Efectul politicei rusești 


Politica Rusiei este crudă, fără îndoeală. Şi totuș 
trebue să adaug o reflexiune rece, care cetitorului 
ovreiu îi va păreă poate cinică, deși este numai so- 
ciologică: Dislocând prin mijloace economice și poli- 
tice pe Ovreii săi, Rusia creează în America sau aiurea 
centre mari ovreești; iar după o lege discutată pe pagi- 
nele trecute ale scrierii de față centrele mari atrag 
mereu și din ce în ce mai mulți Ovrei: Cruzimea Rusiei 
lucrează deci și pentru noi, creînd centrele unde au 
plecat, pleacă şi vor plecă încă și Ovreii «români». 
Să fim sinceri: Aceasta este cauza pentru care in- 
stinctiv Românii nu se indignează de loc de politica 
rusească antisemită și rămân reci la meetingurile și 
protestele internaționale cu oratori mai totdeauna Ovrei.. 

Pe de altă parte ni-i mai puţin adevărat că — din 
punct de vedere al unei migrațiuni spre noi—Rusia ne-ar 
servi și mai bine, dacă le-ar face un generos vânt în 
tot imperiul, desființând zona. Ovreii voesc s'o des- 
fiünțeze prin revoluție; dar un țar-messia le-ar fi de 
mai mare folos. Poate că epoca suferințelor actuale îi 
va pregăti să-i asculte cuvântul, dacă el va mai veni. 
Efectele unei revoluţii triumfătoare pot fi trecătoare: 
dovada s'a făcut. Țarul-messia, încrezător în tăria 
Rusiei, ar puteă întemeiă cevă mai durabil. 

Ovreii rusești ar scapă atunci de mizeria de astăzi 
şi de prostirea de astăzi. 


Mizeria Ovreilor 


Mizeria trebue să fie enormă. La 1887 se pro- 
nunțase în comisia pentru anchetarea chestiei iz- 


-- 


55 
raelite cuvântul că vreo 900, dintre Ovrei duc un 
traiu cu totul neasigurat. La 1901 scriitorul ovreiu 
Subbottin calculà cu tristețe că nici jumătate din nea- 
mul lui nu este sigur de ziua de mâine. La 1903 Dr. 
Sara Rabinowitsch ') cunoşteă localități în cari 50-75 °/, 
de Ovrei nu aveau o carieră fixată şi cità faptul drastic 
că în Varşovia jumătate din morţii lor se îngroapă pe 
cheltuelile sinagogei. 

ICA încercă apoi să şi gradeze mizeria şi ajunse 
la următorul rezultat 2). 


14 din 100 familii sunt sărace în 6 gubernii 


16 » » » » » > 1 » 
17 > » » » » » 5 » 
20 >» » » » » » 6 » 3) 
22 » » » » » » 7 » 


Sau: In oraşele mari, cu peste 50000 locuitori, vreo 
28138 familii (20,3 °/,) ; în orașele mijlocii, dela 10000- 
50000 locuitori, 42739 familii (19,4 °/,); în oraşele mici, 
supt 10000 locuitori, 61978 familii (18,2 %/,). Aceasta 
ar face vreo 600000 de suflete necăjite rău, numai în 
orașe. 

ICA a socotit și familiile care iarna şi-au aprins 
focul cu lemne de pomană: Au fost 59468 de familii. 
Tot ICA a comunicat și cifrele familiilor ajutate în 
cinci ani consecutivi. lată-le cu tot glasul lor de pau- 
perism în creştere 4). 


1) Sara Rabinowitsch, op. cit, p. 21-22. 
2) Receuil, p. 218-221. 

3) Aici se cuprinde şi Basarabia. 

4) Receuil, vol H, la fine, tabla Nr. 6^. 


56 


Familiile ajutate în Polonia Rusia Tatal 


1894 23263 61920 85183 
1895 23603 64856 88459 
1896 24769 68357 93126 
1897 25719 74387 100106 
1898 28129 80793 108922 


La rezultatele acestea contribue și măsurile excep- 
ționale ale guvernului central, şi guvernele locale, şi 
societatea. Dar sunt şi Ovreii de vină, adecă proștii 
dintre Ovrei. 


Cultura ovreească 


Anume: Ovreii ruseşti au zădărnicit în trecut orice 
binevoitoare tendință de a-i scoate din izolarea lor, care 
este, în rândul întâiu, psihică. Elementele de opoziţie 
antirusească şi anticreștină au fost în tot veacul trecut 
chiar săracii lor, apoi ortodoxii (habotnicii) şi misticii, 
extaticii sectari religioși: chasidimii. Când de ex. 
pela 1840 li s'au dat rabini de stat, Ovreii, de teamă, 
îi primiră oficial, dar alegeau și de-ai lor, să nu li 
se strice cumvă credința! Rabinii aceștia sunt, după 
Philippson,:) cu desăvârşire inculți. Inculți sunt și 
dascălii lor de religie sau melamezii. Melamezii sunt 
un termometru al înapoierii. Deaceea stăruesc încă 
puțin asupra întinderii acestei forme școlare retrograde. 
După ICA ?, Rusia adăpostiă la 1894 cel puțin 14740 
de melamezi în 13683 de chedere. Ipotetic ICA ad- 
miteì pentru anii 1898/99 24540 de chedere, având 


1) Op. cit, HI, p. 270-271. 
2) heceuil, II, p. 277, 282, 312, 316, 383. 


57 


fiecare, în medie, vreo 14 elevi și propunând: cetirea 
şi scrierea hebraică (în vreo 56%/, din ele), pentateucul 
şi profeţii (vreo 26%); talmudul (7 %/,). Ipotetic ICA 
admiteă că talmudul se propuneă în vreo 245 de 
şcoale mediocre, care se ocupau, chiar și după ICA, 
cu destule choses superflues *). 

In şcoalele statului, comunale și particulare ICA a 
constatat numai 50.773 de elevi ovrei: deși puţini, un 
semn totuși că Ovreii încep a se împrieteni cu şcoala 
modernă, pentru a cărei înființare, ca să fie suficientă. 
ar aveă nevoie de vreo 10000000 de ruble! In articolul 
citat al lui Goldberg (1913) se găsesc însă cifre care 
dovedesc că împrietenirea a făcut mari progrese. 
Goldberg găsește : 


Procente 
în învățământul primar  .496760 elevi di 
> şcoalele secundare 46691 |» 114'/, 
> » de comerț şi 

industrie 13483 » 32,4 "fo 

» » superioare (uni- 

'versități, tehnică, academii 
«comerciale, etc.). 7241 > 11,0 


565535 


Din cifrele citate reiese că restricțiunile, iħpuse de 
:guvern cu gândul de-a împiedecà alcătuirea unei 
pături numeroase de intelectuali, conducători ai miş- 
“cărilor, nu sunt în stare să obțină un rezultat desă- 
vârşit în înțelesul naționaliștilor ruşi. Ovreiul rusesc 


1) B. Goldberg, în Z. f. D. u. St. dI. (1913, p. 24-30) admite 
“25350 de chedere, 7750 autorizate, 17600 neautorizate. Elevi: 
-3892 10. 


58 


începe a se cultivă. Și deaceea — va fi cu atât mai 
primejdios! Masa Ovreilor din Rusia se mișcă dar, 
şi nu se știe ce poate ieși din sânul ei, când își va 
face ioc. 


Pesimismul actual 


Deocamdată însă nădejdile le sunt foarte reduse. 
Le-aş caracteriză eu, dacă scriitorii lor nu le-ar fi 
caracterizat foarte binet). Ei zic în rezumat: In loc: 
de o catastrofă pogromică, acum Ovreiul rusesc 
este amenințat de o ruinare treptată. De sigur nimeni 
nu poate spune ce le vor aduce anii viitori, noui în-- 
cercări ori metamorfoze relativ mântuitoare. Dar cea 
mai primejdioasă față este cererea, care se încuibă. 
în pături mari, de forme constituționale fără egala 
îndreptățire a Ovreilor. Antisemitismul a devenit mai 
agresiv și mai sincer. Mulţi cari până de curând 
credeau că ruşinea lui trebue ștearsă au amuţit; alții, 
cari întraceea au ajuns la multă influență politică, 
vorbesc despre o prefacere şi alte fețe ale problemei ;. 
iar unii chiar se leapădă de tot filosemitismul anului 
1905. Exemplul României?) cu constiluțiunea sa şi 
lipsa de drepturi ovreești stă amenințătoare în fața 
Ovreilor din Rusia. Aceştia nu văd nici un drum spre: 
drepturi omenești şi mai apatici decât oricând se: 
retrag în vieața lor individuală. Dar un drum spre 
nădejde şi vieață trebue găsit; la el trebue să se: 


i) A. Linden, Die Judenpogrome I, p. 40%. 

2) «Das Beispiel Rumäniens mit seiner Verfassung und’ 
seiner gleichzeitigen Judenrechilosigkeil steht drohend vor,den- 
russischen Juden», 


59 


gândească toți în timpurile acestea de aparentă linişte.. 

Caute-l, găsească-l; grija noastră a Românilor tre-. 
bue să păzeasă însă tocmai acea constituție a regatului 
român, care, în chipul cel mai perfid, este — precum 
văzurăm — complicată cu chestia ovreească în Rusia, 
caşi cum înainte de-a există constituția României n'ar fi 
existat toată chestia rusească, cu zona ei (dela 1835), 
cu retragerea forțată 50 de verste dela granițe (dela 
1843), cu comisii de reformă (1840—1856), cu izgoni- 
rea din sate (1845), şi înainte și chiar și după con- 
stituția românească, cu filosemitismul lui Alexandru al 
II-lea. Sunt însă şi coincidențe de care constituția 
românească nu poate îi învinovățită. Pe Acsacov, a 
cărui reacțiune antisemită contra măsurilor lui Alexan- 
dru începe la 1862, nu l-am trezit noi; pe Braîman 
cu al său «Cahal» revelatoriu nu l-am născut noi; 
este numai © coincidență că” reacţiunea rusească, înce-. 
pând la 1862, triumfă tocmai pela 1867. Ovreii știu 
bine acestea, dar ei socotesc că nu-i fără câștig să în-. 
carce şi fara noastră cu o răspundere mai mult, dând 
şi constituțiunii ţării românești o vină a mizeriilor din 
Rusia. 


Basarabia 


Drept sfârşit revin la Basarabia, ca să transcriu 
datele publicațiunilor ovreești. 

In Basarabia Ovreii fac 11,65%, din toți locuitorii 
țării; 43,2%/, locuesc în târguri şi oraşe. Dela 1881 
până la 1857 ei sporiseră cu 57810 sau cu 34,5%, 
La sate erau peatunci în Basarabia 37 110 sau 3,7%, 
din toată populația 1). 


1) Recueil, I, p. 24—25, 37. 


ci a 

“-Ovreii basarabeni au pământ puţin (2942 desiatine). 1) 

Media familiară este 3,71 desiatine, de «două ori 
“mai puţin decât au țăranii creştini ai Basarabiei». 2) 
'Colonii ovreeşti mai sunt şase: Dumbrăvenii, Lublin, 
Vertujani, Valea-lui-Vlad, Bricova, Mărculești. ` Ele- 
mentele agricole din colonii sunt 53,01%, (4296 su- 
flete), cele neagricole 46,990), (3486 suflete). 

Meseriașii sunt peste 20000 (exact: 20976) si 
anume: maeştri 8580, lucrători 7075 şi ucenici 5321 *). 
Cei mai mulți sunt de cei cari câştigă pe an dela 101 
până la 400 de ruble *). 

Ovreii Basarabiei sunt foarte înapoiați. Au vreo șase 
rabini și vreo 30 de melamezi, ceeace face pe spe- 
cialiştii ICĂ-i să observe: «Le manque d'6lăments in- 
tellectuels s’y fait très fortement sentir»: Lipsa ele- 
mentelor intelectuale se simte foarte mult ! 

Poporul român din Basarabia, molcom cum este, a 
trecut câtvă timp drept filosemit. Ovreii interpretau cu 
optimism liniștea dela suprafață. În epoca pogro- 
murilor poporul român se aprinse însă repede și luă 
parte la ele5). 

Basarabia este deci întâia provincie românească, în 
care poporul român a dovedit și brutal că nu-i de loc 
dispus să împartă pământul cu Ovreii. 


Autonomia naţională ovreească 


Capitolul despre Polonia şi Rusia nu se poate în- 
-cheiă fără a caracteriză și idealul politic al Ovreimii 


1) Acelaş, p. 108. . 
2) Acelaş, p. 52—53. 
3) Acelaş, p. 378. 
4) Acelaş, p. 391. 
.5) A. Linden. Die Iudenpogrome, I, p' 188 şi 380. 


6 

din acele părți. Dată fiind solidaritatea religioasă şi, pe 
temeiul ei, internaționalitatea literaturii ovreești de orice 
fel, idealul circulă prin cărţi, presă, congrese şi con- 
ferințe; şi de-aceea, fiind cunoscut şi la noi, România 
trebue să-l privească în faţă și să se gândească foarte 
serios ce urmări ar puteă aveă și pentru ea realizarea 
lui, săvârşită, de exemplu, supt un ţar «modern», supt 
unul bătut cu ajutorul revoluției în care Ovreii ar 
luptă caşi până acum sau supt unul sărăcit, în favo- 
rul Germaniei și Austriei, de provinciile vestice. 

Idealul a fost motivat şi popularizat de faimosul şi 
însemnatul Arbeiterbund — «Federaţia generală a 
muncitorilor ovrei din Litvania. Polonia și Rusia» — 
într'o broşură («Cererile noastre» ), publicată în limba 
ovreească. David Balakan (Ovreiu!) a tradus pagi- 
nile autonomiste spre știrea și urmarea Ovreilor din 
Bucovina, la care vom 'reveni  aiurea;jiar eu le arăt 
cuprinsul după această traducere. ') 

Bund-ul grăește: Dacă nu vom vorbi noi, social- 
democrații, despre autonomia naţională, vor vorbi na- 
ționaliştii burghezi, cari vor fi însă şoviniști. Noi sun- 
tem mai cumpătați decât ei. Suntem contra oricărei 
asimilări şi, de acord cu toată socialdemocrația lumii, 
cerem autonomia naţională. Nu trebue să ne speriem 
deci că vom fi batjocuriţi cu titlu de «naționaliști». 
Dacă va există odată egalitate politică și civilă, inte- 
resele politico-economice nu vor puteă să fie atinse 
de guverne, deoarece ele nu ar puteă atinge pe Ovrei, 
fără să atingă şi pe naţionali. Dar, oricând și cu orice 
egalitate economică şi politică, interesele naționale- 


1) David Balakan, Nationale Forderungen, National-Kuliu- 
relle Autonomie. Wien, 1906. (Verlag Suschitzky). 


62 


“culturale ar puteă să fie jignite. Guvernul țării ar puteă 
persecută limba și cultura ovreească, ar puteă să facă 
-o politică de asimilare puternică şi periculoasă. Pen- 
tru a îi siguri în politică și economie cerem egalitatea 
„absolută, fără nicio mărginire, dar pentru aspirațiile 
naționale-culturale egalitatea nu-i suficientă, 

De aceea cerem: 1. Fiecare naţiune trebue să aibă 
-autonomie culturală, cunoscând în corpul ei special 
numai lupta între burghezii şi proletarii aceleeaș na- 
țiuni, fiindcă proletariatul cere oricum altă cultură. Se 
vor puteă asimilă aşadar numai indivizi izolați, nu nația. 

2. Şcoala primară trebue să fie națională-ovreească; 
dar nu se va face Ovreiului nicio silă dacă voeşte 
să-și înscrie copiii la această şcoală; i se va îngădui 
„să-i dea şi la școala statului. 

3. Fireşte școalele naționale-ovreeşti sunt o datorie(!) 
“a statului, nu autonomă.a pungilor ovreeşti (cari vreau 
şi ele autonomie p. 16) şi anume dela 6 până la 16 
„ani. Statului i-ar rămâneă controlul. 

Programele şi întemeierile de şcoale ar fi hotăriri 
autonome. Statul ar aveă deci sarcina de a plăti şi 
privi. 

4. Pentruca ovreeasca (şi ce-i drept şi polona etc.) 
cultură să tie bine îngrijită, seva alege un parlament 
național, care va votă legi relative la școale. Se va 
„alege prin vot universal, egal, direct şi secret. Par- 
lamentul va votă şi biruri naționale, dacă statul nu-i 
“va pune la dispoziţie visteria sa. După Ovrei însă 
statul trebue să dea mijloacele, pentrucă altfel națiu- 
nile mai bogate ar progresă mai iute, ceeace prole- 
“tarul ovreiu din Polonia şi Rusia nu poate admite (p. 19). 

Aşadar aceasta se cere: un parlament ovreesc în 
Rusia. Dar dacă Polonia va fi odată îndependentă ? 


63 
Atunci, după Bund-ul ovreesc, s'ar naște imediat în- 
trebarea : Ce se vor face Ovreii şi Rușii Poloniei? Răs- 
puns: Li se va da şi în Polonia autonomie. 
Am zis că ideile autonomiste au trecut și în Austria. 
Fiind de origine rusească, le descriu tot aici, deși lo- 
cul lor ar îi în capitolul următor *). 


Autonomia în Austria 


Nimeni nu-mi va cere să cunosc toate publicațiile 
naţionaliste şi autonomiste ale Galiției şi Bucovinei. 
Una și bună ne este de ajuns. Ea a fost tipărită de un 
profesor universitar din Cernăuţi, de Dr. Leon Kellner, 
care este și deputat ovreiu în dieta Bucovinei. Este 
o carte scrisă «cu limbă de foc», cum zice însuș 
Kellner; este un ideal despre care se vorbește cu zel 
apostolic. Cu motlvarea autonomiei ovreești în Galiţia 
şi Bucovina s'a însărcinat Dr Max Rosenfeld, cola- 
borator activ la Z. f. D. u. St. d. 1.2). Pe el îl resum. 

Pentru sioniştii Galiției şi Bucovinei nu încape în- 
doeală că Austria se va preface întrun stat federativ 
de naționalități. Pentru acel mare moment al viito- 
rului, Ovreii trebue să se pregătească reclamându-și de 
pe acum toate drepturile naționale. Inceputul recla- 


1) Relativ la Rusia să se însemneze și deosebirea ce o fac 
Ruşii între judei şi jewrei. Judei sunt mozaicii, confesionalii ; 
jewrei sunt cei cari vorbesc jargonul neamţo-ovreesc. Judei 
sunt (după Hillmann, p 8) 5215805; jewrei 5063074 (cu 152731 
mai puţini). Este cifra dela 1897, dată şi în Almanahul de Gotha 
pe anul 1909 (p. 1077). 

2) In articolul Nationale Autonomie der Juden in Oester- 
reich, p. 39-69, din: Heimkehr, Essays jüdischer Denker. Czer- 
nowitz, 1912 sau 5672. Articolul lui Rosenfeld s'a răspândit 
şi în broşuri separate. 


G4 


mării drepturilor l-au şi făcut după reforma electorală, cu 
prilejul alegerilor din 1907, când au stors pentru par- 
lament șase mandate (1 deputat la 141000 de Ovrei)!); 
bunul început l-au făcut întemeind o presă națională, 
cotidiană, în jargon, înzestrând Galiţia cu 2 ziare co- 
tiane, 5 săptămânale şi o foaie ilustrată; curagiosul 
început l-au făcut întroducând jargonul ca limbă de 
vorbire în adunările politice și în toate agitațiunile po- 
litice electorale (1911): întâia oară în istoria lumii, 
candidaţii lor de deputaţi au vorbit poporului în jar- 
gon, renunțând la prezența burghezimii care nu voi 
să-i asculte, Îi ascultă însă proletariatul, masa, care 
nu poate părăsi jargonul fără a se părăsi ca nație. 
Aşă se şi cuvine, așa este demn, pentrucă Ovreii nu 
alcătuesc doar clase mici, ci «complexe întregi de teri- 
torii, în care masele nu vorbesc decât numai ovreește».. 
Ost-Galizien und die Bukowina als Orte der jüd- 
ischen Mussensiedlung und geschlossene Gebiete der 
jüdischen Sprache, se zice verbal la pagina 49! Ro- 
mânii să-şi însemneze bine ce se zice: «Galiţia estică 
şi Bucovina, ca locuri ale așezărilor în masă ale O- 
vreilor, sunt teritorii compacte ale limbii ovreești» ! 
Bucovina noastră, teritoriu ovreesc autonom! Buco- 
vina a Ovreilor, definitiv! Românul nu-şi va crede: 
ochilor, dar eu ştiu nemțeşte şi-l asigur că așă scriu 
sioniştii Galiţieni într'o carte de propagandă politică,. 
şi chiar în Cernăuţi. La pagina 49, dragă Române! 
_ Pentru limba aceasta urâtă a lor Ovreii știu să şi 
lupte. Două probe urmează: O petiție scrisă ovreește, 
-de un Dr. Diamant din Cernăuți, a fost respinsă de-o 
) In: Buczacz, Brody, Stanislau, Kolomea, Drohobycz, 
Belz-Rawa, etc. 


____65 

"autoritate; Dr. Diamant a făcut apel până la cea din 
urmă instanță, care a hotărît că Ovreii nu sunt o nație, 
ci numai o religie. Proba a doua: In recensământul 
din 1910 Ovreii din Galiţia şi Bucovina au declarat: 
ca limbă maternă limba ovreească. In Galiţia urmă, 
după atâta îndrăzneală, o teroare; toți îndrăzneții fură 
pedepsiți cu amendă de câte 40 de coroane, care s'au 
și incasat; de frică numai cei mai săraci şi-au retras 
declarațiile, numindu-se apoi Nemţi sau Poloni. 

Care va fi, după Max Rosenfeld şi tovarăşii săi 
de principii, forma autonomiei ovreești ? Va fi cahalul 
reînviat şi reformat. Cahalul îl admisese Maria Theresia 
în 1772, fără să-i zică pe nume. Iosif II îl disolvă: 
Guvernul constituțional admise numai comunități re- 
ligioase cu statute. Dar comunitățile se întemeiază numai 
pe principiul binefacerii, nu și pe al cooperaţiei eco- 
nomice, care este de absolută nevoie ca bază a ori- 
cărei națiuni. Comunitățile ovreești au astăzi un ca- 
pital mare de vreo 100 de milioane. De milioanele 
acestea ar dispune în viitor noul cahal economic şi 
politic. Comunitățile, azi burgheze, vor trebui să pri- 
mească, la alegerea reprezentanților lor, votul uni- 
versal, care ar da influență mare proletariatului na- 
țional. Ele s'ar coordonă, pe temeiul unei legi a im- 
periului, întro federație cu o cameră națională în 
frunte. Comunitățile şi camera ovreească ar hotărî 
toate afacerile economice şi culturale ale Ovieilor. 
In sfârșit comitetul acestei cooperațiuni ar fi chemat 
să reprezinte națiunea ovreească din Austria. 

Visuri? Nu! instinctiv. federaţia există 1). Iniţiativa 
a luat-o comunitatea din Viena în anul 1908, comu- 


1) Pagina 63! 


nitățile vestice au primit-o cu entusiasm. Cele din Est 
au obiectat însă că Ovreii lor sunt ortodoxi, iar Vie- 
nezii liberali şi au amânat deocamdată discuția. In 
schimb studențimea universitară din Cernăuţi, Lem- 
berg, Cracovia și Viena luptă din ce în ce mai fier- 
binte pentru recunoașterea naționalității lor. In 1907 
sute de adunări au cerut aceeaş recunoaştere. 

Cu durere se va ceti acum ce primi acel mălăeț 
zoon politicon, care este Bucovineanul; el a consim- 
țit odată să facă o mare concesiune străduințelor na- 
ționale autonomiste ale Ovreilor sionişti. Zice Max 
Rosenfeld::) «In Bucovina reprezentanţii tuturor na- 
ționalităților din ţară, discutând noua constituție a 
țării, hotărîseră să considere pe Ovrei ca naţiune 
deosebită şi să le constitue și un catastru ovreesc. 
Numai opoziția guvernului central a prefăcut memo- 
rabila hotărîre întun fapt «pur istoric». In Bucovina 
eră să se înalțe intâia citadelă a autonomiei viitoare 
a Ovreilor! Rosenfeld are o mângăiere: Alegerile 
pentru dietă — Aprilie 1911 — au dovedit că Nemţii 
s'au ales din mila (Gnade!) Ovreilor şi că viitorul 
națiunii nemțești din Bucovina nu-l garantează Nemţii. 

In realitate nici Nemţii nu se opun serios naţiona- 
lismului ovreesc. Dovadă indiferența cu care ei vorbesc 
despre succesul lor din 1907, când au obținut 31501 
voturi din cele 3557805 burghezeşti, câte s'au dat în 
tot imperiul. (Românii au avut 51422) 2). 

Austria şi Bucovina nu sunt departe. Putem deci 
întrebă: Ce vor zice şi ce vor face Moldovenii dela 
anul 1930, 1950 şi 2000, când, prin cine știe ce fata- 


1) Pagina 64. 
2) Dr. H. Rauchberg, Die Bedeutung der Deutschen in Os 
ierreich. Dresden, 1908; tablele dela sfârşit. 


67 


dități externe şi prostii interne, Fischerii din viitor vor 
alcătui în deplină libertate Bund-ul moldovenesc, sau 
Bund-ul românesc, sau chiar Bund-ul dacian, şi — 
când vor reuşi ? Moldovenii vor stenografiă cuvântă- 
rile jargonate ale jupânilor, cărora le vor plăti și 
diurnă pentru oboseala de-a fi jargonat în palatul au- 
tonomiei, construit de ex. lângă statua lui Vodă-Cuza. 
Pe la Botoșani, Moineşti şi Buhuşi Moldovenii vor 
petiționă cu timbru de 30 bani cerând ca Ovreii să le 
primească copiii în şcoalele lor autonome; și «Egali- 


“tatea» de pe-atunci le va spune: «Vedeţi, Români, ce 


generoși suntem noi; noi nu suntem ca Românii dela 
1913 cu regulamentele lui Haret!» Moldovenii vor 
aveă atunci prilej să înveţe şi ovreeşte. 

Acesta este la noi viitorul autonomist, dacă rându- 
eală profundă și definitivă nu se va face cât mai de- 
grabă, dacă societatea românească nu se va ridică în 
picioare oridecâteori imbecilii politicei noastre vor în- 
cercà a ţine în loc expansiunea «norodului» româ- 
nesc. Ori acesta va fi bine condus şi va recuceri 
treptat oraşele ori odată, nu vă îndoiți, vom aveă și 
noi autonomia ovreească. Noi trebue să recucerim ; 
chestia unde vor plecă ei nu merită nici grija unei ` 


-  aninute ! 


ADAOS 


Ovreii din Movilău sau cum Ovreii se mănâncă | 
unii pe alții. După Dr. Sara Rabinovici 1) 


Celuice vine întâia oară din Europa vestică cu va- 
porul, pe cheiu nimic :nu-i bate la ochi 'așă de mult 


1) Op. eit., p. 30 şi urm. 


_____68 

ca mulțimea de oameni, care se poate asemănă cu cea 
“din centrele mari de circulație europeană. Puţinii călă- 
tori bine îmbrăcați sunt asaltați de oameni; 5 — 10 
hamali ovrei se oferă să-ți ducă bagajul până la tră- 
sură ; birjarii se ceartă violent pentru onoarea de-a te 
duce în oraş; vânzătoare ambulante, de toate vârstele, 
mai toate Ovreice, îşi strigă marfa: turtă, cârnaţi, 
fructe de-o curățenie problematică și de-o ieftinătate 
chiar uimitoare. | 

In străzile înecinate aceeaşi circulație neliniştită, gră- 
bită ; un număr disproporționat de mare de prăvălii; 
și iarăș și iarăș hamali, birjari și vânzătoare cari-şi ofer 
serviciile cu o voce aproape plângătoare. In centrul 
orașului tabloul este altul; aici e linişte, abiă se aude 
câte-o trăsură. | 

“Statistica explică contrastul: Aici sunt 217 fabrici 
cu 606 lucrători și o 'producțiune anuală de 614532 
de ruble. Periferia oraşului dă o explicaţie şi mai clară. 

La periferia aceasta calci pe străzi nepardosite, mur- 
dare ; picioarele se scufundă în noroiu chiar şi când 
soarele arde pe cer. In strade sunt răspândite căscioare 
de lemn cu ferestre joase şi coşuri dărâmate. lar în 
aceste căscioare domneşte o mizerie care nu se poate 
asemănă decât cu mizeria ţăranului flămând al Rusiei : 
foame, ger, între copii mortalitate în masă și o desnă- 
dăjduitoare atârnare de camătă la adulți. Şi nu-i sigur 
că mizeria nu va creşte ; zilnic proletarii aceştia sunt 
amenințați să piarză și acele prilejuri de câştig prin 
care 'acum abiă își hrănesc' familiile. Aşă se explică 
graba neliniștită şi temătoare, care imprimă întregei 
„vieţi economice caracterul ei. Biciuiţi de primejdia neîn- 
treruptă de-a muri de foame, èi se aruncă „u:sutele pe 
fiecare izvor de câștig, care poate să-i apere de moartea 

eaa i ata t 


69. 


prin foame şi acest pericol — nu principiul economic — 
determină aici activitatea economică a fiecăruia. Aici 
negustorulTare nevoie de cumpărător, producătorul de 
consumator. Astfel aici nu se desvoltă un proletariat de 
lucrători, ci un proletariat de întreprinzători ; proletarul 
de-aici nu își vinde numai puterea de muncă, el tre- 
bue să-și creeze pentru ea și târgul necesar. 

Astiel se produce o curioasă risipă de forțe omenești, 
o încetinire a procesului de producție şi circulație, 
provocată de supra-oferta de servicii omenești. Căci 
nevoia nu poate aşteptă, nu poate calculă: &a trebue 
să fie satisfăcută; principiul cheltuelii celei mai mici îi 
este necunoscut. 

Pe drumul dintre producător şi consumator nevoia 
împinge o serie de existențe care se agaţă disperate 
de ascunzișurile ei. Dacă ele ar dispăreă, nimeni nu 
ar simți. Dar fiind, aici, au ele _nevoe, să fie ocupate. 

"O pildă o constitue vânzarea produselor țărănești 
din gubernia Movilăului. Țăranul mic vinde, când are 
nevoe, când are ce vinde; dar dela el până la con- 
sumator marfa-i trece prin mâinile Ovreiului. 

«Lumpenhăndler» se numeşte acel mic negustor 
care știe de ce are nevoe țăranul, cumpără de acestea 
la târg ori în prăvălii, pleacă prin sate şi le vinde 
luând în schimb produsele moșioarei ţărăneşti. El nu 
şi-a ales cariera aceasta din chibzuire, ci de nevoe. 
Tot capitalul lui este o căruţă de lemn şi un călușşel, 
cu care umblă prin sate. Și cu acest capital este de 
obiceiu dator unui cămătar. Capitalul circulator se 
ridică de obiceiu dela 3-10 ruble (8-25 de franci). 
Munca lui începe dimineaţa, când îşi cumpără marfa : 
fierărie, haine ieftine, tutun, pește, etc. «<Lumpenhân- 
dler»-ul pleacă apoi singur ori cu femeia prin satele 


70 


din apropiere. "Ţăranului i se cruță astfel două dru- 
muri. Seara negustorul s'a întors acasă, unde Ovreii 
îl aşteaptă să-i cumpere şi să vânză mai departe, în 
oraş, ce el a cumpărat de prin sate (ouă, gâște, pene. 
etc.). Când îi merge bine, omul nostru câştigă 2'/—5 
rubie pe săptămână. 

Câtă muncă se pierde cu aceste schimburi, ce mare 
trebue să fie concurența între Ovreii din Movilău, se 
poate vedeă din următoarea anchetă. Dintr'o mie (1009) 
de familii ovreești erau : 


«Lumpenhăndler»-i . . . . . 20 
Vânzători ambulanți. . . . . 107 
(Femei .. . a 100) 


Negustori mici pe-aceiaş stradă 100 


Este evident că o astfel de concurență produce lupte 
cari nu țin seamă de nici un calcul economic. Ei trebue 
să adulmece pe cumpărători şi totuş zilnic vând doar 
cam de 50 de copeici vânzând toată ziua. Vând și 
sporadic, când se întâmplă să aibă copeicile necesare: 
aşă de mare este lipsa de capital. 

Omul de jos nu are aici nici o perspectivă de îna- 
intare. 

Pentrucă orice întreprindere cere bani și bani nu se 
pot căpătă decât prin predarea fără rezerve în mâi- 
nile cămătarului din oraș. 

Cămătarul se numeşte în jargon: «Vohăr», dela cu- 
vântul Woche (săptămână). Și anume: Debitorul se 
obligă să plătească creditorului 1—3%, pe săptămână, 
(4—12%, pe lună!) şi anume aceeaș camătă, până 
ce se plăteşte tot capitalul. Dacă A a luat dela B 100 
de ruble à 3%/, A dă cele trei procente şi după cea 
plătit 99 de ruble şi nu mai este dator decât cu una! 


T1 


Ce câştig mare pentru «vohăr»! Uneori cazul devine 
primejdios. Dacă A reuşeşte, după ani de muncă 
și suferință, să agonisească cevă pentru a-şi întemeiă 
o existență mai bună, «vohăr»-ul cu apucături șirete 
pune mâna pe agoniseala lui. lar celui ce nu are decât 
vieața sa îi cămătărește cel puţin fiecare pas, [care 
bucătură, fiecare răsuflare. 

In cazul întâiu, cămătarul atacă jertfa sa tocmai în 
momentul când, fericit că are un căpitălaş, chibzuește 
cum să-şi facă o căscioară a sa: Aceasta ar fi culmea 
neatârnării sale! O căscioară costă 200—300 de ruble; 
bietul om are numai 50—100 de ruble. Cămătarul se 
ivește prevenitor, ca să-și plaseze capitalul în mod 
rentabil. Destul de des el îşi iea mulți ani de-arândui 
dobânda săptămânală; apoi, la întâia întârziere, pune 
mâna pe casă şi săracul prost nici nu-i face măcar 
proces. 

Şi mai apăsătoare este exploatarea acolo unde da- 
tornicul stă în fața alternativei: Imprumut sau foame. 
In lunile de iarnă lungă, când nu-i de lucru, Ovreii 
dela periferia Movilăului luptă desperat cu foamea. Și 
nu-i ajută nici vohăr-ul: Chiar vecinii devin cămă- 
tarii lor. 

Acesta este punctul în care ar trebui să intervină 
caritatea ! 


V 
OVREII DIN AUSTRIA 


Ovreii din Vest şi Est 


Ovreii Austriei se împart în Ovrei apuseni, supuși 
culturei germane, puțini, şi Ovrei orientali sau gali- 


72 


tieni și bucovineni: însă ?/ din Ovreii austriaci trăesc 
în Galiţia şi Bucovina. Câţi au fost în trecut şi câți 
sunt exact se știe abiă dela 1880, deoarece până 
atunci mulți din ei fugiau de recensământ, pentru ca să 
poată fugi apoi de serviciul militar, cum zice chiar 
scriitorul ovreiu Dr. A. Ruppin?). 

Ei erau, față de toată populația țării, la sută, în 
anul 


1569 1880 1890 _ 1900 1910 


In Galiţia 10,58 11,53 141,66 11,09 10,87 procente 
> Bucovina 9.34 44,79 12,79 13417 12,93 » 

In cifre absolute: 

Galiţia — 686596 772213 811371 872975 > 
Bucovina — 67418 82717 96150 102919 » 


Este evident că creșterea lor a fost mai fermă în 
Bucovina (dela 1890—1900: 12,930) și mai puţin 
fermă în Galiţia (între aceeaşi ani: 10,72%). 

Pentru Bucovina mai este fatal că tocmai la grani- 
tele ei de către Galiţia se constată creşterile cele 
mai mari ale Ovreilor (de ex.: Colomeea 19,73%, 
Stanislau 19,07 9%, Brody 17,35 9%, 2) Drohobycz 
16,41 */, Tarnopol 15,00 °/,). In Vestul Galiției, 
sunt încă districte politice cu o populație ovreească 
sub 5%; dar lângă noi, în Galiţia estică, nu mai 
există nici un district în care Ovreii să nu fi trecut 


1) Die Juden in Osterreich (Publicaţie a biroului de sta- 
tistică ovreească din Berlin), 1908, p. 5: „da sich viele Juden 
der Zählung und damit der Einreihung in den Heeresdienst 
zu enigiehen suchien.* 

2) Orașul cel mai ovreesc al Galiției, cu 72,1%, patria 
doctorului — Iuliu Baraş ! Galiţia estică are 10 oraşe cu majo- 
ritate ovreească. 


73 


peste 5%, De aici vine deci mai ales presiunea lor. 
In cifre absolute și procente față de toată populația 
ţării, Ovreii erau în anul 1900: 


In Galiţia vestică 186.544 771-010 
>» >» estică 624.639 12,750, 


Ei stau astfel bine fixați la hotarele teritoriului ro- 
mânesc. Statistica dela 1910, deşi este mai puțin fa- 
vorabilă, nu a schimbat de loc aprecierea situației 
generale. 

Pânăla 1910 Ovreii Galiției se făcură 872975 sau 
10,87%/, din toată populația, 7,9%, în Vest, (cifra 
absolută: 213269) 12,4%, în Est (cifra absolută: 
“659706). l 

Din cele 75 districte (Bezirke) politice, la 1910, 


5 aveau peste 15%, Ovrei 
34 >» » 10%% > 
29 » » 5 YA » 

T >» supt 5% >» 


“Dr. Max Rosenfeld constată?) că în 56 de districte 
“populaţia ovreească a dat cevă înapoi. Dar iată cum: 
De unde între 1880—1890 se sporise cu 12,0%/, (Vest 
-8,1 9/0, Est 13,2%/,), între 1890—1900 s'a sporit numai 
“cu 5,50% V. 4,9%, şi E. 5,70%/0), iar între 1900—1910 
cu 7,6 %, (V. 10,9%, E. 6,60/,). Cauza însemnată a 
-creșterei mai lente este părăsirea țării, emigrația. 

La 1910 Galiţia aveă 108,64 Ovrei la o mie de lo- 
cuitori; Bucovina aveă la mie 128,63 de Ovrei. Bu- 


1) In Z. f. D. w St. d. J., 1912, p. 25—28. 


74 


covina nu se bucură deci nici măcar de o ușoară slăbire 
a Ovreilor din Galiţia 1). 


Biologia Ovreiului galiţian 


Ovreii Austriei orientale nu se căsătoresc bucuros: 
după legile civile : 2/, din căsătoriile lor se încheie numai 
ritual, din care cauză statul consideră ca nelegitimi pe: 
copiii celor două treimi 2). Căsătoriile mixte (Ovrei și. 
creștini) sunt foarte puține: Intre 1881 și 1903, deci. 
în 23 de ani, s'au înregistrat în total: 16! 

Sporul prin naștere, în. anii 1895 — 1900, la o mie: 
de copii, a fost la Ovrei: 106.09; 106,95; 104,19; 
107,89; 100,50; 95,65. Pierderile prin moarte, în anii: 
1895—1901, au fost, în medie, la creștini 26,6 la mie,. 
iar la Ovrei 19,1 la mie. Drept cauze de moarte se: 
socotesc caracteristice 'boalele” de nervi, ale aparatului: 
digestiv şi circulator, apoi debilitatea din naştere și 
senilitatea precoce ; cancerul, arterioscleroza, emfizemul.. 


1) Explic aici pentru ce numiam încă fatală presiunea dela 
granița României. Dr, H. Rauchberg Die Bevölkerung Oste-. 
reichs auf Grund der Ergebnisse vom 31 Dez. 1890 (Wien): 
1895, a constatat că din alte ţări ale impierului petrec în 
Galiţia 6 indivizi la 1000, iar în Bucovina 54 la 1000. Cei 54- 
la mie sunt mai ales Galiţienii. Tot după Rauchberg (p.116—117): 
în Galiţia petreceau 9097 Bucovineni printre cei 6607816 de: 
Galiţieni şi 31614 Galiţieni în Bucovina, între 646594 de: 
Bucovineni ! Deci, la 1890, cam tot al donăzecelea locuitor din: 
Bucovina eră de origine galițiană ! Nici aceasta nu este inva-- 
ziune sau penetraţiune pacifică ? 

2) Dr. A. Ruppin, op cit, p. 21 și 28. In 1910 Ovreii. gali-- 
tieni au avut 12600 copii legitimi, iar nelegitimi. 14848: (Be-- 
wegung der Bevölkerung, 1912, p. 66-67). Bucowina: avà. le 
gitimi : 1462, iar nelegitimi 1209 ! 


75 


Sporul natural a fost totuș, în deceniul 1890 — 
1900, de 7, 140%/,. Scăderea prin treceri la creștinism,. 
fenomen observat numai în Cracovia şi Lemberg, nu 
are nici o importanță (Lemberg, 1897—1902: 157 su- 
flete în şase ani; Cracovia, 1887 — 1902: 444 suflete: 
în 16 ani!) trecerile au fost aiurea și mai puține, cu 
totul izolate. 


Cultura :) 


Procentul copiilor de şcoală eră în 1900: 3,8%, 
eră deci mai mic decât procentul ovreesc din totali- 
„tatea locuitorilor țării. Ovreii ortodoxi se opun din. 
principiu şcoalei laice profane, deoarece în şcoala 
laică copii lor sunt împiedicaţi de a săvârşi toate 
prescripțiile rituale, mai ales Sâmbăta; şi nu au des- 
tul timp pentru studiul specialităților religiei ovreeşti 
şi scrierilor ovreeşti. De aceea un procent foarte mare 


1) In şcoaleie secundare Ovreii galiţieni erau la 1854: 8,8 9, ; 
în anii 1867—19U8 ei au fost 21,0 %/ din populaţia şcolară.. 
Zeitschrift für osteuropăische Geschichte, 1, p. 291—292. 

Cheder-ul are, după L. Herzberg-Frânkel, 4 clase de câte 3 
ani, deci 12 ani. Clasa IV o învaţă însă numai viitorii rabini 
(op. cil. p 477). La 1874 încă erau în Galiţia 1221 cheder-e cu 18474 
de copii; la 1884 erau 1000; cu 17251 copii Statistische Mona- 
isschițt, vol. XV, p. 247). Nu-i deci mirare ca (Ovreica) P. Ber- 
thold să vorbească (Zur Judenfrage In Galizien, 1900. p. 7) 
despre „absoluta neştiință și chassidică lipsă de cultură“ a 
Ovreilor. Totuş se mai găsesc şi scriitori ovrei retrograzi cari 
privesc cheder-ul cu simpatie, ca de ex. Max Weissberg (Die: 
neuhebrăische Afklărungskiteralur în Galizien, Wien, 1898, p. 
36), care o numește „până astăzi încă tot unicul izvor al iuda- 
ismului“. Compară şi schița umoristică din „Răsăritul“, ziar 
„românesc“, anul I, numărul 2. 


76 
«de părinți preferă ca urmaşii lor să înveţe în cheder!). 

Şcoalele pentru limba și religia ebraică erau. în 
190203 în toată Austria 431, cu 11273 de elevi. Din 
“suma aceasta Galiţia aveă 7433, iar Bucovina 1476 = 
împreună : 8909. 

In școalele secundare, în universități şi în şcoalele 
“speciale Ovreii au însă un procent destul de mare. 

Cultura morală se caracterizează prin datele crimi- 
nalității. După Dr. A. Ruppin numărul cel mare de 
delicvenţi ovrei este datorit cametei şi falimentului?). 
Dacă luăm pentru creştini suma de 100 Senee; atunci 
Austria dă la 100 de creştini : 

Crima sau delictul 

2200 de Ovrei la provocări la abuz de putere din oficiu 

341 » » » înșelătorie 

306 »  » » calomnie 

167 » > »‘delapidare 

140 » » » abuz de putere oficială şi luare de 

mită 

119 >» » » seducere şi știrbirea libertății 

109 » » » avort 

101 » » » protecția acordată criminalilor. 

Condamnările pentru delicte sunt în creştere. 

Distribuirea regională a crimelor și delictelor ne in- 
“teresează însă şi mai mult. Dintre toți vinovații ovrei 
ai Austriei sunt din: 


Galiţia . . 64.10% 
Bucovina. . 8.1% 
72.2 %/5 


1) Dr. A. Ruppin, op. cit, p. 85. 
2) Op. cit, p. 136-451. 


77 


Deci grupul care de un veac și jumătate alimentează 
neîntrerupt Ungaria, Ardealul, Bucovina şi Moldova, 
are şi astăzi încă 72,2%, din toți condamnații Ovrei 
ai Austriei întregi! Procentual locul întâiu îl are, ce-i: 
drept, Boemia; al doilea Galiţia estică, al treilea Ga- 
liția în total; apoi vine Silesia și în urmă Bucovina. 

Cine ceteşte lista celor opt feluri de crime de mai 
sus va da dreptate lui Ruppin care afirmă că crimi- 
nalitatea Ovreilor galițieni este grundverschieden, cu 
desăvârșire alta, decât a creştinilor: Ovreii sunt tari 
în cererea și plătirea abuzului de putere și în abuz. 
de putere, în calomnie, în înșelătorie şi delapidare. Aşă 
este deci acolo, la origini, neamul din care s'au prăsit 
şi Ovreii moldoveni, este— să se ție minte — după. 
scriitorii lor chiar! 


Economia 


Statistica dela 1900 a constatat că în toată Austria 
sunt din fiecare mie de locuitori, agricultori și exploa-. 
tatori de păduri 1): creștini 990 și Ovrei 10 ; industriaşi, 
creștini 950 şi Ovrei 50; negustori, creștini 794 și 
Ovrei 205; funcționari publici şi profesionişti liberi, 
creștini 929 și Ovrei 70, Deci Austria nu stă chiar: 
rău. Să păşim însă în Orientul ei! 

In Galiţia erau ocupați Ovrei productiv: în agri- 
cultură 48998 ; în industrie 2) 73206; în negoț 81617 ;, 
în serviciu 32359. Procentul pur ovreesc “eră: în 
agricultară 17,7; în îndustrie 26,4; în negoț?şi mese-- 
rii 29,4; profesiuni libere 0,8; în total, pănă aici: 
74,3%, ; 25,1%, erau în armată (6,0), servitori (11,7), 


1) Dr. A. Ruppin, op. cit, p. 112. 
2) Mai ales de- alimente și imbrăcăminte. 


78 


-entieri şi calici (4,1), şi cei fără nici o profesiune (3,9). 

Pentru noi, vecinii lor, vecinic ameninţaţi, este ne- 
«cesar să ştim și mai amănunţit cum stau, cât de adânci 
“sunt rădăcinile înfipte în pământul. Galiției. Datele 
„globale trebuesc deci completate. 

Ovreii bogați ai Galiției au o deosebită predilecție 
'să-și învestească capitalele în domenii, în moşii mari. 
(Landtăfiicher Besitz)! Rezultatul predilecției a fost 
până la 1902 următorul: Proprietarii ovrei ai moșiilor 
„mari stăpâneau în acest an: 


în Galiţia vestică 52640 hectare ( 7.66%/,) 
estică 248879 , (11.17%) 


In toată Galiţia erau în mâni ovreeşti 562 proprie- 
“tăți domeniale — în 535 de mâni — şi anume: 


» n 


„Proprietarii Oyrei Toţi, proprietarii Š Hectare 
4 din 69 cu peste 5000 
17 j 166 x 2000—5000 
129 E 903 i 500—2000 
385 = 1279 „ mai puţin de 500 
535 2417 


Procentual erau (în 1902): 


"Ovrei Proprietari Hectare 
18 din 100 cu mai puţin de cât 100 hectare 
19 „100 , 100— 250 n 
21 „, 100 , 250— 500 s 
17 , 100 , 500— 750 i 
9, 100 , 750—1000 ` 
14, 100 , 1000—2000 5 
10 , 100 , 2000—5000 PR 
6 „ 100 ,„ mai mult de 5000 pi 


lată și o pildă de rapiditatea creșterii lor: In 1889 
erau 2266 creştini şi 322 Ovrei cu proprietăți mai 
mari de 200 ha.; în 1902 creştinii erau 1973 şi Ovrei 
438! Adecă: creștinii: din această categorie scăzuseră 
cu 293; Ovreii se sporiseră cu 116! 

Ovreii stau sau nu bine înfipţi la hotarele teritoriu- 
lui român ? Rasa aceasta nu-i o primejdie şi pentru 
Moldova ? Cine-i orbul care nu vede primejdia ? So 
vază | 

Mai avem de înregistrat încă o specificare foarte 
interesantă: Ce fac Ovreii din Vest şi mai ales ce fac 
în Est, lângă noi? Tot după Ruppin, ei au ajuns la o 
diferențiare socială «înaintată» şi «favorabilă»: Tota- 
lul agricultorilor lor este de 17,7%, din producătorii 
Ovrei; iar în negoț și industrii ei sunt: 


Galiţia vestică Gaiiţia estică 

neguțători .. ..... 81,0/ 91,2%/ 
Ssamsari, mijlocitori în ta 66,3%/, 85,3°/, 
producători de băuturi . . 74,8%, 61,9%/, 
în transport pe apă. . . 62.2%/0 8,1% 
în industria metalelor . . 56,9%/, 32,0%/ 
- în industria chemică . . . 56,7%/, 13,6%/, 
în industria alimentară. . 53,8%/. 39,6%, 
în indust. pielii şi hârtiei 52,8%/0 20,%/, 
pescărit ........ 49,3%, 8,5%, 
profesiuni libere .. . 49,3%/, 35,1%/ 
bănci și asigurări. .. . 48,9%] 29,8%/, 
industria hainelor. . . . 41,2%/ 24,9%/, 
slujbe schimbătoare . . . 40,4? jo 22.9°/, 
industrii neprecizate . . . 39,8%/. 5,8%/, 
tors și țesut  ...  . 28,3%/ 5,8/ 
Slujbe publice. ... ... 25,56 11,3%/ 
industria poligrafică . ... 24.3%/ 16,4%/ 
industria lemnului. . . . 23,6%/, 5,6%/. 
transport pe uscat. . . . 23,2%, 8,1% 


TRS | 


Rasa ale cărei instincte şi talente au ridicat-o aşă. 
de sus în scara procentelor nu se va ridică şi la 
“noi?! Și precum Rutenii şi Polonii sunt siliți 'să plece 
şi pleacă acum mereu la America, dacă ne vom lăsă 
bătuți, nu vor plecă odată și Moldovenii? Ba vor 
plecă grozav şi trist, pentrucă rasa aceasta nu 
cruță — este dusă de nevoile vieții ei să nu cruțe 
pe nimeni: la-i frâul şi ea te te va lovi cu toate pi- 
cioarele sale! Daţi-le drepturi aici şi veți vedeă cum 
și din cele 44,8%, de Ovrei galițieni neprecizaţi, pro- 
letari întorși cu mirosul spre toate regiunile lumii, vor 
veni mulți să se facă — «Români»! 

Viitorul Ovreilor din Galiţia poate să fie un viitor: 
de aur: Aşà crede scriitorul lor, un cap distins, 
Ruppin. Mai ales în Galiţia estică ei au de acum mo- 
nopolul câtorvă ramuri de producție. Importanţa lor: 
economică va ‘mai creşte însă, deoarece, după pă- 
rerea tuturor specialiștilor, industrializarea Galiției va 
aduce un nou avânt economic şi cu el o nouă înălţare: 
a Ovreilor. 

Am zis că viitorul poate să fie de aur, judecând 
după ;datele colectate și apreciate de Ovrei pânăla. 
1908. Dar se poate ca între 1908 și 1913 să se fi 
schimbat cevă în mersul spre triumful definitiv. Vom. 
vedeă mai la vale ce însemnează rezerva aceasta. Până 
la 1908 creștinii aveau deci drept să se teamă și să. 
piarză curajul. 


Descurajarea Polonilor 


De mult încă preponderanța economică a. Ovreilor 
galițieni a pus pe gânduri pe toți Polonii cari privesc 
“Galiţia drept o bază a renașterii lor viitoare. Drept 


81 
dovadă despre efectul de descurajare produs în rân- 
durile poloneze voiu cità un singur glas. Descurajarea 
transpiră bine din descripția dela 1880 a scriitorului 
polon, pe care o recomand cetitorului român ca oglindă 
pentru sufletul lui 1). 

«Ovreii formează 10 procente din populația Galiției. 
Şi în oraşe și în sate ei sunt într'o creştere continuă, 
ceeace se explică prin extraordinara lor plodire şi prin 
participarea neînsemnată la serviciul militar. 

In veacul XI ei sunt evidenți ca venetici din Vest 
și Est; monopolul negoțului bănesc şi al cametei îi 
sporește; dată fiind natura slavă şi administrația ne- 
îngrijitoare ei înfig rădăcini adânci în stările noastre 
sociale și economice; se vără între boer și țăran și 
devin cu deosebire păgubitori ca arendaşi de crâșme. 
Privitor la crâșme ordonanțele prohibitive ale guver- 
nului austriac nu au fost împlinite niciodată: Noua 
epocă a erei constituționale, care aduse Ovreilor egala 
îndreptățire, îi găsi în posesiunea aproape monopolistă 
a negoțului de cereale, a negoțului mic, a cămătăriei 
şi crâșmăritului. Cu modificări neînsemnate așă au și 
rămas până acum (1880); acum însă exploatează și 
noul teren câștigat făcându-se cumpărători de moșii 
boereşti şi ţărăneşti, fiind părtași zeloşi la întreprinderi 
mari capitaliste. 

Momentan ei trec printr'o mare revoluție internă : 

1. Cei mai mulți, elementele care tind spre cultura 
germană și polonă, urmează curentele mişcărilor ge- 
nerale, financiare și comerciale, și se balansează cu 
patimă în marele scrânciob al haute finance-i. 


1) Dr. Iosef Szuiski, Die Polen und Ruthenen in Galizien, 
Wien und Teschen, 1882, p' 28—31. Volumul 9 din colecţia: 
„Die Völker Oesterreich-Ungarns“. 

6 


82 

2. Burghezia avută îşi vede de somnul vechiu al 
afacerilor şi desigur mai cu folos. 

3. În oraşele mai mici și în mizerabilele ulicioare 
lăturalnice ale orașelor mai mari mișună un prole- 
tariat flămând, care piere în mijlocul populației creş- 
tine sărăcite sau caută, ici și colo, drumul peste mare 
spre America şi Australia. 

Ovreiul galițian, a cărui vioiciune i-a făcut oarecum 
un nume european, ne înfățișază trei tipuri deosebite : 

1. Polonul (sau Germanul) civilizat, de confesiune 
mozaică, care-i advocat, doctor, profesor, funcţionar 
(mai ales în justiție) şi financiar, care-și constată egala 
sa îndreptățire şi care numai ici şi colo se plânge de 
situația sa precară față de societatea creştină, de viața 
socială. 

2. Ovreiul semicivilizat (deci semibarbar), exclu- 
vist naţional, îmbrăcat jumătate modern, jumătate tra- 
diţional, care este factor, mic negustor de cereale, îm- 
prumutător de bani, crâșmar şi adulmecă trebuințele 
“boerului dela țară și ale țăranilor. 

3. In sfârşit Ovreiul vechiu, chasidimul, care și în 
oraș şi la țară observă tradiția veche și îşi păstrează 
portul. 

A face psihologia acestui popor ciudat, începând cu 
cosmopolitismul care-l mântue de iudaism, dar nu-l 
alipeşte de creștinism şi terminând cu acele rătăciri 
mistico-cabalistice pe care duhul lui le-a constituit în 
-văile sclaviei şi exiliului,. ar însemnă să facem un stu- 
diu vast. -Vrednic de vestire este în tot cazul faptul 
că Polonia, unde Ovreilor le-a mers mai bine decât 
aiurea și unde ei au înflorit extraordinar, a fost cu 
„deosebire priincioasă direcției mistice, care a pus în 
mișcare mulțimi de admiratori şi hagii veniți de de- 


83 


parte! Ce pornește din aceste centre, din comunită- 
țile ovreești vechi (Cahalurile) și ce influențează pe 
Ovrei — ştie numai bunul Dumnezeu ; iar despre fap- 
tul că legăturile vechi de unire religioasă continuă și 
că există încă și o lege canonică puţin cunoscută 
se poate încredință cu uşurinţă oricine ar voi de ex. 
să închirieze unui alt Ovreiu o crâșmă isbită de bles- 
temul (heremul) ovreesc. Dar și alt ceva mai vede cuge- 
tătorul : marea problemă a viitorului care este pre- 
zența unui popor înviorat în parte de curente mo- 
derne, cu capital însemnat, foarte sprinten și energic, 
în mijlocul celor două popoare slave, dintre care lu- 
crând unul se precipită, iar altul este nepăsător; se 
înțelege, fapiul că gospodăriile țăranilor ruteni trec 
în massă în mânile Ovreilor și că trec și moșii 
mai mari, fac ca problema viitorului să fie foarte 
tristă. 

Mă întorc la cele trei tipuri galițiene şi anume la 
fenomenul ciudat că întâia categorie inclină parte spre 
națiunea polonă, iar parte spre cea germană. Cei 
germanofili erau până mai ieri-alaltăeri caracteristici 
pentru Lemberg şi sunt până astăzi pentru Brody; 
cei polonofili sunt din Cracovia şi treptat, deodată cu 
desvoltarea autonomă a țării, tipul lor devine aproape 
general. Pentru Ovreiul civilizat nu este o chestie 
de putere pentru care nație să se mărturisească; în 
Polonia rusească ei caută să fie Poloni, nu Ruși. In 


“măsură mai mare aceasta va fi o chestie de afacere, 


Geschiifts/rage, care se hotăreşte după interesele lor 
economice. Dar mai ales chestie politică şi socială: 
Ei nu devin nici Germani compleți sine beneficio in- 
ventarii, nici Poloni întregi ; ci devin germani liberali 
ori Poloni liberali. Ovreimea modernă este revolu- 


ționară, ea nu primește naționalități, dar merge 
mână în mână cu național-liberalii tuturor națiuni- 
lor 1). Toleranța, ba nici egala îndreptățire a con- 
fesiunei. nu-i ajunge ; ovreimea vrea să desconfesiona- 
lizeze și mediul în care trăiește. Şi de-aceea elementul 
ovreesc poporan, oarecum național, se găseşte mai 
curând la burghezii ovrei, la acești cunoscători exce- 
lenți ai firii poporului rutean şi polon, cari joacă pe 
șiretul Sancho Pansa pelângă nobilul prea des Don 
Quixot şi ţăranul înzestrat cu pasiuni și slăbiciuni 
boerești. Burghezimea aceasta am puteă-o numi dar 
aproape plăcută, așă de intim sa legat cu societatea 
creștină a Galiției; ba unii încep a se deschide ideii 
că, dându-i o educație națională și păstrându-i chiar 
credința veche, ar puteă-o aduce la înțelegere cu so- 
cietatea creștină. De altfel experiența a dovedit că 
stricăciunea Ovreilor creşte în raport cu nepriceperea 
economică și neîngrijirea de mediul creștinesc: Cul- 
tura poporului dela țară, înălțarea agriculturei şi in- 
dustriei țării vor contribui fără îndoeală la înlăturarea 
temerilor antisemiților». 

Scriitorul polon tălmăcește astfel numai descurajarea 
țării sale de-a puteă reduce vreodată puterea ovreească 
și resignarea de-a lucră împotriva ei numai prin «cul- 
tura poporului», care este fără îndoeală un drum bun 
și sigur, dar și lung, foarte lung. 


Un jaf istoric 


Ovreii galițieni stau deci atât de bine, încât se impun 
sufletelor slave. Dar cum ajunseră ei până aici? La 


1) Afară de România! 


85 


1893 Ovreii galițieni au fost scoşi din sate 1). Atunci se 
părăsi politica lui Iosif al II-lea care voise să-i de- 
prinză cu munca și să-i desvețe de camătă şi de ocu- 
pațiunile uşoare °). Dar guvernatorul Stadion (1846) îi 
primi iarăşi la ţară 5). La 1851 (Decembre 31) li se asi- 
gurase Ovreilor libertatea religioasă, dar la 1853 (2 
Octombre) li se mărgini încă dreptul la proprietate. 
Abiă la 1861 (18 Februarie) li se dete în sfârşit dreptul 
de a cumpără moșii. 

Dintre anii 1846 şi 1860 pot cită o impresie reală 
a unui geometru care călătorise Galiţia lucrând la 
catastrul ei; ea este scrisă de I. Zimmermann în ana- 
lele societății geografice din Viena, în anul 18584). 
Zimmermann ne spune că la șes Ovreii crâşmari să- 
răciseră sate întregi, făcându-se apoi proprietari sau 
arendași; de munte şi de greutățile vieţii dela munte, 
la 1858, Ovreiul se feriă încă. Zimmermann observase 
și munca lui neobosită de-a constitui odată aristocrația 
capitalistă a țării şi de-a subjugă prin împrumuturi 
pe ceilalți locuitori; și denunță tendința în sânul eru- 
ditei societăți geografice a Vienei. 

Soarta prevăzută de practicul geometru se împlini 
curând după 1860. Studiind anii 1867—68 și 1873—74 
profesorul Dr. Th. Pilat a dovedit că în acei ani au 
fost executați pentru datorii dela 2 îl. și 30 creițari 
în sus: 1768 de creștini şi numai 249 Ovrei 5). Pentru 


1) M. Philippson, op. cit, I, p. 62. 

2) Paul von Mitrofanov, Joseph II (1910), I, p. 434 şi II, p. 
722—724. 

3) M. Philippson. op. cit, I, p. 277. 

4) Miltheilungen der K. K. geographischen Gesellschaft, p. 281 
— 285 (Ein Beitrag zur Ethnographie Ost-Galiziens/. 

5) Statistische Monatsschrift (Viena), I, p. 506. 


86 


anii 1874 76 Dr. Pilat a dovedit că în cele 6499 de 
de sate galițiene s'au făcut vânzări forțate, execuții 
judecătorești: 105121). Şi anume: 


Anul, Mosule- Erem mijlociu 
1875 1316 1052 florini 
1876 1433 1099 >» 
1877 2139 874 >» 
1878 2450 1162 >» 
1879 3160 1052 >» 


In acei ani se vândură 1,30°/, din toate proprietățile 
țării. Şi cine fuseseră acei mai cu seamă mici pro- 
prietari nenorociți din 1875—1879? Dintre ei 94%, 
fuseseră creștini şi numai 6%/, Ovrei. lar creditorii? 
Fără a calculă partea băncilor şi altor instituții, cu 
confesiunea banului mai greu de prins, fuseseră : creş- 
tini 16,5%, Ovrei 45,3%. Cămătăria şi vânzările con- 
tinuară. Intre 1891—1897 se vândură, an după an, 
moșii țărănești; 2117, 2274, 2507, 2467, 2548, 2806, 
prețul lor total fiind (pe an) între un minim de 8126000 
și un maxim de 9222000! Intre 1895—1897 s'au licitat 
1009 moșii îndatorate cu 2—50 de coroane, 2835 pentru 
200-—1000 coroane, 459 pentru datorii mai mari de 
2900 coroane. 

Pentru ce dar guvernul central din Viena se mai miră 
că în anul 1913 Austria are o emigrație enormă, și 
fățișă și clandestină ? 


Reacţiunea anti-ovreeească 


Ar fi însemnat o decădere fără pereche a neamului 
omenesc, dacă creștinătatea Galiției nu s'ar fi trezite 


1) Tot acolo, VI, p. 476. 


87 


Polonii şi Rutenii se treziră și începură a se apără. 
Apărarea fu economică şi politică. Rezultatul ei până 
astăzi nu este chiar splendid, dar este apreciabil. Şi 
scriitorii ovrei, cari în epoca dobânzilor cămătarnice 
tăceau, acum vorbesc. Strigătul lor este că Ovreii ga- 
lițieni au început a se concentră în oraşe, a părăsi 
de nevoie satele din care nu mai este nimic de stors 
sau care au devenit economicește ofensive. 

Dr. Max Rosenfeld (Lemberg) explică 1) pricinele con- 
centrării Ovreilor în oraşele şi târgurile Galiției și 
arată că acea politică a statului român, pe care a 
început-o față de Ovrei marele Ion C. Brătianu, are 
astăzi în Galiția toată protecția administraţiei: In 
Galiţia Austria sa văzut silită să apere cu energie 
pe țărani împotriva Ovreilor. Dr. M. Rosenfeld se 
plânge deci astfel: «Prin desvoltarea treptată a ţării 
şi prin organizarea economică independentă a țără- 
nimei și prin tot felul de cooperative, case de «jutor 
reciproc și societăţi,care sunt subvenţionate, sprijinite 
şi controlate de stat, pozițiunile vechi ale Ovreilor au 
fost subminate, nimicite. Cele 1295 de case de păstrare 
— ar fi la câte cinci sate una; cele 85 lăptării coope- 
rative și alte 23 cooperative tot rustice, care sunt pa- 
tronate de comitetul țării şi care numără mai multe 
mii de membri, înlocuese pe Ovreii negustori, sam- 
sari, prăvăliași și creditori. Naționalizarea negoțului 
pricinuește scăderea negoțului ovreesc. Astfel micele 
insule ovreești din sate au fost sdrobite. Dacă ele 
au căzut mai tare şi mai iute tocmai în deceniul din 
urmă, cauza a fost şi suprimarea dreptului de crâș- 
mărit, și înființarea cârciumei concesionate de stat, 


1) In Z. f D. u. St. d. J., 1913, p. 17 — 24. 


88 


care a prăpădit mii de existenţe!). Declasaţii econo- 
mici sau mutat la orașe şi acum noi suntem în drept 
să vorbim despre o urbanizare a populațiunei ovre- 
ești. Probă procentele de Ovrei la ţară dintre anii 
1880 — 1910, care din zece în zece ani scăzù astfel: 
38,0; 38,1; 34,1; 28,8 (1910)». 

Şi în Galiţia estică (cu cei 658722 Ovrei, dintre cari 
60%/, în orașe și 400%, în sate) se constată o scădere, 
dar mult mai neînsemnată. În aceeaşi ani, în orașe, 
erau aici: 13,4; 13,6; 12,8 şi 12,3%, (1910). Cau- 
zele sunt aceleași: admigrarea ruteană și polonă 
spre orașe, concurența economică, comerțul național 
şi legile privitoare la crâșme şi la negoțul ambulant 
care îi păgubesc (feindlich) pe Ovrei. 

Este limpede: Galiţia creştină îi scoate din sate; 
şi începe a-i strâmtori și în orașe. Procesul acesta se 
va prelungi lung în viitor şi “noi, vecini cu acei mulți 
Ovrei declasați, trebue să ne gândim la mijloacele 
de-ai respinge, dacă se vor gândi să bată odată și la 
granițele țării. 

Rosenfeld însuși scoate din cifrele anilor 1880—1900 
aceeaşi concluzie : Nu se poate vorbi despre o pieire 
a Ovreilor galițieni, dar remarcabil este faptul că și 
densitățile cele mai mari scad; astfel într'un timp 
nu prea depărtat trebue să contăm în toată ţara cu 
o minoritate stabilă. Sau, cu alte vorbe, visul de a 
stăpâni definitiv Galiţia nu se va mai împlini! 

După scoaterea din sate va urmă și cea din orașe, 
înce“, încet: unde va plecă populațiunea ovreească 
scoasă din ele ? 

Până acum Ovreii pleacă în America. Plecarea au 


1) Deci cârciuma din sat eră unic temeiu de existenţă. 


89 
început-o creștinii, pela 1880 şi 1881 (Din Galiţia 
plecaseră în cei doi ani 691 și 1198 indivizi >). Intre 
1890 şi 1900 au plecat la Americă peste 100000 de 
'Ovrei galițieni, ne asigură revista pentru demografie și 
statistică 2), ceeace este important. Mai departe: In 1905 
emigraseră din toată Austria 11114, în 1910 au emi- 
grat 10704 Ovrei. Deci tendinţa se susține. Pentru pre- 
ciziune adaog cifra totală de emigraţi austriaci dela 
1898/99 până la 1910/1911: 193587. 
E pur si muove! 


Anexă: Tablouri din Austria 
Călători ovrei în Galiţia?) 


Două femei şi un bărbat, suflete ovreești, dar clare, 
realiste, spun: ce au văzut, şi, eu, voiu spune, după ele 
fără să schimb o iotă din asprimea sau blândeţea lor, 


1) Statistische Monatsschrift, vol VHI, p. 138 şi 595. 

2) Z. f. D. u. St. d. J., 1912, p. 14. 

3) P. Berthold (Bertha Pappenheim), Zur Judenfrage in Ga- 
dizien. Frankfurt a. M, 1900. Autoarea este președinta „Fede- 
rației femeilor ovreice“ din Germania! Despre opera ei so- 
-cială M. Philippson scrie în op. cit. II, p. 149: „Din vremea 
„judecătorilor până astăzi întâia oară femeia ovreică intervine 
în istoria iudaismului cu sfatul şi fapta». 

II. Bertha Pappenheim şi Dr. Sara Rabinowitsch, Zur Lage 
-der jü dischen Bevölkerung in Galizien. Reiseetndriicke. Frank- 
furt a. M. 1904. Opera este dedicată lui Iulius Plotke, procuror, 
unul dintre dușmanii publicistici ai României și este scrisă din 
însărcinarea unor societăţi ovreeşii din Germania către care 
“cele două distinse femei adresează raportul de taţă. 

HI. M. Friedländer, Aus Galizien I. Reiseerinnerungen. Wien, 
1900. Autorul a fost agent al Alianței izraelite şi apoi al fun- 
“daţiei baronului Hirsch. 


90 


Eu concentrez numai după materie, citând cele trei 
scrieri, cu I, II și III. Observ însă că despre ce-i rău 
ei vorbesc foarte cruțător. Cetitorul va ghici cu uşu- 
rință unde expresiunea este adecuată realității sau 
unde realitatea este acoperită de câte un eufemism 
explicabil. 


O țară. — De bună seamă ar fi frumos să-i dăm 
poporului ovreesc o țară. Dar aşă cum este poporul 
acum, încă nu poate trăi ca națiune, încă nu poate 
lucră şi încă nu este nici destul de copt; ca să pri- 
ceapă că trebue să învețe a săvârşi muncă fizică, 
trebue să învețe a o şi stimă, a se potrivi evoluției, 
a se subordonă unui întreg (II, p. 43). 


Agricultură. — Pentru ca Ovreii să poată face agri- 
cultură, va, fi nevoie. de, o schimbare, reală, corporală 
și psihică, a familiilor și comunelor lor. Coloniile celor 
siliți să emigreze de frica cnutului au dovedit că nici 
nevoia nu te învață agricultură. 

Puterea şi rezistența fizică, experiența, răbdarea de: 
a așteptă dela semănat până la seceriș, dragostea 
de moșie, care nu se teme de munca de care abiă: 
generațiile următoare se vor bucură, toate acestea 
îi lipsesc poporului ovreesc și nu pot fi câștigate 
printr'un contract de arendare sau de cumpărare. 
(I, p. 10 și 11). 

Identic vorbește II, p. 68—69. 

Ovreii nu trebue să râvnească mica proprietate bu-- 
cătățită. Ei trebue să se arunce asupra celei mari şi 
mijlocii care este ipotecată grav. Ipotecele moşiilor 
galițiene fac 800 de milioane de coroane sau 105 co- 
roane de hectar. Ţăranii datoresc 240 de milioane (50: 


91 


coroane pe hectar), proprietarii mijlocii și mari 560 
de milioane (217 cor. pe hectar). Filantropii [! ovrei 
trebue să profite de tendința proprietății mijlocii de a 
se preface în proprietate mică şi să o cumpere prin 
cooperative ovreești şi bănci ovreești agrare. Coope- 
rativele vor cumpără alcătuind moșii de câte 20—-25: 
hectare ; băncile vor da creditele necesare cu condiția 
unei amortizări moderate (II, p. 71—72). Compară și 
III, p. 22—23. 


Săteni ovrei. — Trecerea la țară a unei părți din 
Ovrei ar fi foarte fericită. Deoparte s'ar naşte Ovre- 
ilor un nou element economic puternic şi 'capabil de 
muncă; de altă parte, scurgerea la țară a unei părți 
din populația ovreească ar uşură condițiile de hrană ale 
celor rămaşi în orașe. In sfârșit s'ar pune capăt si- 
tuaţiei nesigure a unei părţi. de Ovrei, care nu ar mai 
emigră (II, p. 72). 


Crâșme şi rohatce. — Guvernul le-a luat cu desă- 
vârşire din mânile Ovreilor şi le-a dat creştinilor 
(II, p. 27). 

M. Friedländer îi numește pe crâșmari farnienfi și 
leneși, cari se plimbă în sus și în jos, ca să iea făra- 
nului muncitor din greu vama și să deștepte în el 
idea că Ovreiului îi curge banul fără nici o oboseală 
(HI, p. 20). 


Camăta. — Oomenii aceştia trăesc mai rău decât 
animalele ; nu-i deci mirare că dorul de bani dă la o: 
parte orice considerație şi-i aduce în conflict cu legea 
cametii (II, p. 30). 

Intrun oraş galițian am cunoscut o formă de că- 


92 


mătărie nouă, cu giuvaere. Cine vrea să împrumute 
bani dela un giuvaergiu trebue să cumpere întâiu un 
obiect, cu prețul fixat de vânzător. Cumpărătura este 
nominală. «Cumpărătorul» dă o poliţă şi amanetează 
—tot acolo—obiectul și iea chitanță de amanetare. Pe 
chitanță nu se scrie prețul obiectului, ci numai do- 
bânda legală. El plăteşte deci îndoit: și prețul obiec- 
tului— şi banii luați pentru amanetul «său»! La sfâr- 
șit, plătind tot, devine proprietarul obiectului, dar el 
nu are nevoie de obiect și îl vinde—creditorului pe ni- 
mic! Sara Rabinovitsch observă că astfel de afaceri 
sunt dese (II, p. 73—74). 


Estetica. — Vorbind de'o căscioară curată, Fried- 
länder, călător neobosit, observă: «Aşà cevă rar am 
văzut eu în Galiția» (III, p. 18). 

Simţul frumosului pare mort cu desăvârşire. Femeile 
şi fetele se îmbracă bătător la ochi, dar fără gust 
(II, p. 8). 

La ferestrele țăranilor se văd flori. dar nu-mi aduc 
aminte să fi văzut flori la ferestrele Ovreilor (II, p. 81). 

Trebue început răsboiul contra necurățeniei devenite 
proverbiale și nu va fi uşor! Oamenii aceştia cred doar 
că păduchii sunt o dovadă de sănătate; că sănătate 
sunt și bubele depe piele, care nu trebuesc «gonite»; 
că este păcat să se spele capul copilului care nu a 
împlinit anul. A-i convinge de contrar va fi o pro- 
blemă uriașă (|, p. 18). 

Femeile şi fetele trebue să înveţe a scăldă copiii și 
a-i pieptenă, a spălă rufe şi a le păstră (|, p. 19). 


1) Compară aceeaş observare făcută de C. Negruzzi asupra 
Ovreilor din Iaşi. 


93 


Aici este nevoie de săpun, sodă și mijloace de des-. 
infecţie (I. p. 22"). 

Fetele şi prostituatele: Unele «încep» din cheder 
l, p. 12). 

Cete întregi de fete, care fac «corso» Sâmbătă p. m., 
îmbrăcate exagerat după modă, cochetează cu ofițeri 
şi studenți prin străzile principale şi în grădini publice. 
Când te gândeşti că ele câștigă dela 80 creițari — 2 
florini pe săptămână, ai toate motivele să te temi de 
viitorul poporului ovreesc (II, p. 10). 

In toate satele și orașele am întrebat pentru ce fetele 
se sfiesc de a intrà în serviciul familiilor. Pentrucă 
servitoarele sunt tratate rău și pentrucă foarte adeseori 
stăpânii casei şi băieţii lor le seduc (II, p. 22). 

Am vizitat scurt și câtevă case publice (bordele) din 
Cracovia. Este îngrozitoare impasibilatea cu care toate 
păturile societății vorbesc despre existența și «nece- 
sara» întindere a meseriei acesteia. 

Numărul bordelelor este foarte mare; proprietarii și 
locatarii sunt mai ales Ovrei, resp. Ovreice. 

Şi mai gravă este prostituția clandestină. Fetele nu 
se vând numai de nevoie. Mai ales doctorii mi-au 
spus că un număr îngrozitor de mare de fete şi femei 
din familii «mai bune», care nu caută câştig, sunt ac- 
cesibile vieţei sexuale clandestine. Şi anume nu eman- 
cipate, ci fete și femei ultra-ortodoxe, care țin Sâm- 
băta şi tot soiul de prescripții rituale. Dar ce să ajute: 
acestea, dacă ele au rămas forme fără cuprins ? 


1) Din cauza murdăriei acesteia străvechi trebue să se fi 
întâmplat ce Max Weissberg povesteşte în op. cit. p. 6: 
„Dându-se ordin ca Ovreii galiţieni să fie botezați cu nume 
nemţești, funcţionari icruzi le-au dat şi de acestea: Canalgeruch. 
(Miros-de-canal), Temperaturwechsel (schmbare-de-vreme) etc. 


94 


Femeile și "fetele Galiției sunt o mulțime de ani- 
male în cel mai rău înțeles al cuvîntului /Haustiere 
im niedrigsten Sinne} 1). : 

Foarte instructivă a fost o scenă întrun sat mai Ia 
-o parte. Femeile cu care am stat de vorbă s'au agitat mult 
de pericolele morale şi igienice ce le-am arătat. Cele 
mai multe fete nu ştiu ce le așteaptă, nu ştiu nici pă- 
rinții. Sunt și cazuri în care părinții sunt înțeleşi cu 
pezevenchii. In anticamerele rabinilor, supt poartă, ori- 
unde se povestesc istorii înfiorătoare despre negoțul 
-de fete (II, p. 46—48). 

Vieața familiară, plină de lene, plictiseşte pe fete; 
«ele nu găsesc bucurie în familie și de:aceea sunt ex- 
puse adimenirilor din stradă (II, p. 81-—82)?). 

Calicii. — După ortodoxi calicul dă milosului prilej 
să facă o faptă plăcută lui Dumnezeu și milostivul 
este dator săracului recunoștință, nu deandoasele. 
Mila, ca să aibă efectul cuvenit pentru cel milostiv, 
trebue să fie dată direct. Deaceea se dă, dar nu se 
poate constitui o ajutorare practică a calicilor. (H, 
p. 21). 

Cheder. — Sunt chedere în care băieții şi fetele pri- 
mesc instrucția împreună, cele mai multe au numai băieți. 
Un bărbat, care nu-i bun de nimica altcevă, este «me- 
lamed». El are și «belferi» (Behelferi, ajutoare) flăcă- 
iandrii de 17—19 ani, cari ştiu manipulà bățul, biciul 
și cureaua. Unde sunt și fete în cheder se întâmplă 
foarte des delicte grave (grober Unfug). Autorităţi 
pedagogice mi-au Spus că adeseori chederele pun te- 
melia imoralității (II, p. 12). 


1) Stumpfe Haustiere se zice-la p. 40. 
2) ER şi I, p. 12. 


95, 


Rabinii. — La un «zadic», rabin făcător de minuni: 
Rabinul ne contestă necesitatea şcoalelor pentru băieți 
„şi pe când vorbim Sarei Rabinovitsch îi cade din 
tavan în poală o ploșniță. Am înțeles imediat spiritul 
din casa aceasta (II, p. 7). 

Inrâurirea rabinilor este îngrozitoare; ea paralizează 
orice progres. Toate femeile rabinilor sunt mai inte- 
ligente decât bărbații lor. Minunile lor sunt mai ales 
sfaturi. Unii au agenți cari le fac reclamă lăudându-le 
minunile în tren, în crâşme, la târguri (II, p. 42). 

Intemeindu-se întrun târg o şcoală, rabinul părăsi 
târgul pângărit și plecă spre Est (III, p. 52). 

In mijlocul proletariatului gailțian rabinii îşi nete- 
zesc burțile grase și bărbile lungi; aliaţii lor sunt me- 
lamedi, maeștri ai prostirei (III, p. 10). 

Fuga de creștini. — In localități mai mici bolnavii 
nu se îngrijesc. Spitalele creștinești primesc. pretutin- 
deni pe Ovreii bolnavi, dar din cauză că nu li se dă 
mâncare rituală ei nu se folosesc de dreptul de-a fi 
primiţi în spital (II, p. 25). 


VI 


OVREII DIN UNGARIA ȘI ARDEAL - 


Istoria Ovreilor ungurești 


In Ungaria Ovreii se ivesc prin veacul al X-lea. 
Indată ce se ivesc se și constată un mare târg al lor: 
Ei sunt vânzătorii cu câștig ai prăzilor făcute de Un- 
guri în invaziunile lor prin Europa. Indată ce se ivesc, 
faptele li se şi pun supt controlă aspră: Regele Co- 
loman poruncește ca împrumuturile lor să se facă 


96 


numai cu martori și în scris. Îndată ce se ivesc se 
primeşte principiul ca ei să poată locui numai unde: 
este o reședință episcopală. Totuș, camăta fiind pentru 
creştini oprită de canoanele bisericii, Ovreii o practică 
şi se îmbogățesc repede pe socoteala regelui, bisericii, 
nobililor, 

Supt Andreiu al II-lea, în veacul al XIII-lea, s'a putut 
vorbi chiar de-o epocă de glorie a Ovreilor. Insuş. 
craiul le amanetase veniturile sale, vămile. Şi leha eră 
numele unui Ovreiu ajuns om important în admini- 
strația regelui. Indignați de această întâie epocă de 
ovreizare a Ungariei, magnații se răsculară şi siliră pe 
rege să jure, la 1232, pe pământul Bereg-ului — care 
astăzi este atât de ovreit, — că nu va mai da slujbe 
Ovreilor, Bulgarilor și Arabilor şi că nu va mai îngădui 
căsătoriile mixte. Pe atunci existau și sclavi albi în 
Ungaria; negoțul cu sclavi albi îl făceau tot Ovreii. 

Timpul de împotrivire, în prima epocă antisemită a 
a Ungariei, nu ţină prea mult. Supt Bela IV, la anul 
1251, Ovreii câștigară iaraş câtevă libertăţi însemnate. 
La 1251 se hotărî că Ovreii vor plăti taxe vamale 
egale cu ale creştinilor şi că împrumuturile lor vor fi 
garantate prin luarea în posesie a moșiilor, până la 
plata datoriilor 1). 

Privilegiul dela 1251 îi ocrotià atât de mult pe Ovrei, 
încât ei ținurà să le fie reîntărit, până la 1493, de 
nouă ori. (In anii 1256, 1396, 1406, 1431, 1436, 1438, 
1453, 1464, 1493). 

Ludovic cel mare simți însă nevoia ca orașele ungu- 

1) Din ti «pul acesta se cunoaşte şi primul proces între 
doi Ovrei ungurești, Ruben şi Simon: Unul, cumpărătorul, 
pâră pe celălalt că i-a falsificat un vin francez, amestecându-l 
cu vin hunic (unguresc). 


97 E 


reşti şi ardeleneşti să fie sprijinite în desvoltarea lor 
națională și izgoni pe Ovrei cari fugiră în Austria, 
Boemia, Polonia, deci pe aproape, de unde să se poată 
întoarce mai ușor în Canaanul unguresc. La 1396 s'au 
şi întors; ba la 1431—1436 li s'a dat un drept sur- 
prinzător: li s'a admis camăta de 2 la sută pe săp- 
tămână, sau de 96 la sută pe an. Talmudul nu i-a 
împiedecat de-a cere și a primi daruri aşă de vesele! 
La 1436 regele Sigismund îi reprimi. 

Peste câtevă decenii se ivi însă înțeleptul rege Mateiu, 
contemporanul lui Ştefan cel Mare. Regele suprimă 
dreptul de-a amanetă Ovreilor case și pământuri și 
scăzi dobânda. 

Poporul înțelese pe rege şi desvoltă o altă epocă 
antisemită. Pânăla 1526, când regina Maria scoase pe 
Ovrei din Pojon (9 Octomvrie), se văzù pe rând un 
antodate în Tyrnau, un pogrom în Buda (1495) şi o 
apărare fără succes din partea regelui Ludovic al II-lea. 

Din timpul dominaţiei turceşti în Ungaria este re- 
marcabil congresul dela 1650, când rabinii din Orient 
se adunară să hotărască, dacă Sabbatai Sevi este sau 
nu mult așteptatul messia. Amănuntele acelui congres, 
care a respins presumțiunea lui Sevi, sunt pline de haz, 
ca să nu zic caraghiozlâcuri, deşi acest cuvânt de ori- 
gină turcească s'ar potrivi cu epoca. 

Se pare că amintirea acestor triste experiențe ale 
cămătarilor cu 96 la 100 i-a îndemnat să trăească 
bine cu noii stăpâni, cu Turcii, deoarece la 1686 (2 
Septemvrie) ei se unesc cu Turcii. şi se luptă contra 
armatelor imperiale, care veniau să desrobească Ungaria. 
Deși Avram Spitz, Ovreiul Vienei, înterveni pentru ei, 
totuş Eugen de Savoia, văzându-i cămătari nemiloși 
şi. bănuindu-i că ar fi capabili de-a sluji Turcilor cu 

7 


nina 98 | mda 


spioni, îi scoase cel puţin din granițele țării creștine). 

In general epoca dela 1686 pânăla 1749 a fost peatru 
Ovreii o epocă de nesiguranță. In 1698 se făcuse un 
recensământ al lor şi se constatase că în țară intră 
cu mânile goale, înșală des, nu plătesc dări şi se îm- 
bogățesc. Dar fiscul preferi să-i țină în țară și le ceri 
o taxă de toleranță de 20.000 florini (26 Nov. 17499). 

Pentru Ungaria evul mediu se încheie cu anul 1848, 
anul căderii privilegiilor. Anul 1848 îu însă preparat 
de opera lui Iosif II despre care voiu vorbi încă. Până 
Ja el rezultatul evului mediu ungaro-ovreesc se poate 
caracteriză cu Czoernig aşă: „Ovreii știură să explo- 
ateze slăbiciunea regilor și demnitarilor, îndatorirea 
nobilimei și puţina cultură a orășenilor și țăranilor, 
și tot atât de bine știură să ocolească legile; zile 
de seceriș bogat au fost pentru ei mai ales vremile 
de nevoe şi zăpăceală“. 

In epoca de preparare a anului 1848, în vremile 
raționalismului, se admise toleranța. Edictul ei le fu 
și Ovreilor pe folos, Şi ei veniră iarăș, mulți, supt Iosif II. 
In schimb, în 23 Iulie 1787, Iosif II le ceri să-şi dea 
nume nemțești, (Johann, Franz etc.) și să-şi germani- 
zeze cărțile de rugăciuni. Articolul CVIII din 1791 îi 
confirmă statorn'ci în locurile unde se găsiau. Dar 
dieta Ungariei le-ar fi dat și alte drepturi, le-ar fi făcut 
şi alte concesii: concesiile nu s'au făcut, fiindcă Ovreii 
nu au voit să primească a face serviciul militar. 


1) Articolul de lege al dietei, care-i scoase din granița mi- 
litară, din Croația-Slavonia şi din öraşele n nordice ale Ungariei, 
este al 38-lea din 1729. 

2) La 1760: 30000 fl, la 177%: 50.000; la 1778 : 80.000. Taxa 
sa desfiinţat abiă la 1846. 


99 


Dela 1792 țara, orientată asupra vecinilor săi, ho- 
tări ca imigrația din Polonia, care căzuse și de unde 
Ovreii fugiau acum în toate părțile, să nu mai 
fie îngăduită, dacă Ovreiul nu va îi cel puțin mese- 
riaş, negustor sau capitalist cu mai mult de 1500 flo- 
rini. Ungaria a simțit imediat primejdia proletarilor 
ovrei din Polonia și Galiţia. 

Anul 1840 (Articolul de lege XXIX) începi marșul 
spre egala îndreptățire: Ovreii fură primiți în toată 
țara, afară de orașele nordice, aşă zisele Bergstădte, 
de moșiile urbariale şi ale magnaţilor. Pământuri oră- 
şeneşti puteau acum să cumpere, fabricanți puteau să 
se facă, puteau fi și medici acum. Articolul XVII din 
1867 le aduse și egala îndreptățire a religiei, care 
înainte se votase și în revoluţie (4 Martie 1849) '). 


Condiţiile de așezare în Ungaria 


După Schwartner şi Fenyes Ovreii ungurești erau la 
1785: 75089, iar la 1805: 127816, dintre cari bărbați 
erau 63908. Fényes adauge şi cifra din 1840: 241632, 
constată că în 55 de ani s'au întreit mai ales prin 
imigrațiunea din Polonia (Galiţia), că au ocupat chiar 
şi frumoasa «Hegyalja», unde se aşezaseră în cârciu- 
mele satelor și târgurilor. Schwartner observă că nobilii 


1) Izvoarele schiţei istorice : 

1. Paul Hunfalvy, Ethnographie von Ungarn (Budapest) 
1877, p. 367 şi urm. 

2. Czoernig, Ethnographie der österreichischen Monarchie 
(Wien), 1857. Vol. H, p. 113 şi urm, III, p. 185—187. 

3. Alexius von Fényes, Statistik des Königreichs Ungarn 
(Pest), 1843 (vol. I) şi 1844 (vol. ID. 

4. M. Sehwartner, Statistik des Königreichs Ungarn (Pest), 
1798 şi (ed. H) 1809. 


100 


îi primesc bucuros, fiindcă le oferă mari arenzi!). 
Fényes adaugă că ei ocupă şi negoțul de cereale, de 
lână, de tutun, care sunt aproape exsclusiv ale lor, caşi 
rachieriile. După Fényes, negoțul lor nu eră cinstit, 
deoarece judecătoriile se vedeau nevoite destul de 
des — «nicht selten» — să iea din oficiu apărarea pă- 
mântenilor față de îndrăznelile ovreești?). Mai mult — 
și faptul eră și mai este caracteristic pentru orice lipi- 
toare care caută o .jertfă —, imigranții aceștia proletari 
spionau chiar vieața familiară, ca să poată găsi locul 
slab în care să se așeze °’). 

Auri sacra fames sau foamea crescândă îi în- 
demnă să ceară şi drepturi politice egale cu Ungurii. 
Poporul creștin eră încă rob, dar ei cereau egală- 
îndreptățire! Cerură dela 1807, dar fără rezultat. In 
1840 li se deteră drepturile amintite. Pomenindu-le: 
Fényes observă că egala-indreplățire ar fi egală cu 
un monopol ovreesc asupra comerțului Ungariei, 
ceeace nimeni nu puteă să admită acelui popor, care, 
după frumoasa expresie a lui Schwartner, nu ştie «nici 
să samene, nici să toarcă» şi pentru a căror îndrep- 
tare Iosif II murise prea de vreme 1). Ce împrejurare 
le da Ovreilor atâta curaj? Li-l da trista împrejurare: 
că pe la 1808 Nordul Ungariei eră inundat de ei). 

Se simțiau acum mulțime, massă. Şi în massă 
orice însușire crește și mai ales creşte îndrăzneala, 

1) Op. cil. p. 145. 

2) Op. cit. p. 94. 

3) „—nicht minder Gelegenheit die geheimsten Familienver- 
hăltnisse zu erspăhen, woraus der erfinderische Judengast 
verschiedene ETW Osean eröffnet” (P. 94). 

4) Pag, 104. 

5) Schwartner, op, cit., p. 149. 


dc tie: abia abac cat ae tati 


101 


căci altfel Ovreii Ungariei nu erau îndrăzneți. Când 
a fost vorba ca și ei să facă serviciul militar, s'au 
împotrivit energic; dieta a trebuit să li-l! Impună cu 
severitate prin art. VII din 1808. Serviciu militar nu 
voiau să facă, dar drepturi politice cereau; şi în mod 
clandestin continuau să intre în Ungaria, deși gu- 
vernul interzisese la 18 August 1806 intrarea lor şi 
mai ales a «vagabonzilor» din Polonia 2). 

Precum văzurăm invaziunea Ovreilor în Ungaria nu 
se deosibește întru nimic de invaziunea în Bucovina 
și Moldova. Deaceea am descris-o mai pe larg. Feno- 
menul este general și caracterizează prin urmare 
rassa ovreească, de care orice popor trebue să se 
teamă și să se apere ca popor, nu ca indivizi, în aşă 
zisa epocă de liberalism economic, adecă: de prefectă 
nepricepere economică naţională. 


Liberalismul economic şi proprietatea rurală 


Cât a suferit Ungaria din cauza liberalismului său 
economic, sosit ca un trăsnet la 1884, nu voiu po- 
vesti și nu voiu explcă eu, ci voiu spune cu vorbele 
istoricului maghiar P. Hunfalvy. El desvăleşte însă și 
vina boerimii ungurești. Paul Hunfalvy, apreciind 
trecerea dela 1848 la 1867—68, la timpul egalei în- 
dreptăţiri, zice: 

«O parte mare dintre Ovrei trăește din arenda câr- 


1) Cred că serviciul militar li s'a impus in vederea răz- 
boiului cu Napoleon I. După Jekel /Polens Siaaisverâănde- 
zungen, p. 42—71) citat în I. C, Bisinger, profesor la Terezianul 
din Viena /Generalstalistik des Oslerreichischen Kaiserihumes, 
Wien, 1807, p. 55) star fi recrutat 15000 de Ovrei ca simpli 
soldaţi şi—slugi la căruţe (Fuhrwesenknechie/?. 


102 


ciumilor, pe lângă care ei mai fac și negoț mic (Krâ- 
merei). Pentru poporul de rând aceștia sunt clasa 
cea mai periculoasă; proprietarii cu dreptul crâş- 
măritului lor au creat-o și o susțin încă. Oferind 
cu ușurință un credit care caută dobânzi cămătăreşti 
ei adimenesc poporul incult, până ce averea și mintea 
se înneacă în rachiu, iar femeea și copiii în mizerie !). 
Comunele imitează pe proprietari, deoarece Ovreiul 
plăteşte pentru crâşmă o arendă mai mare şi astfe- 
dreptul crâșmăritului este pentru poporul dela ţară 
tot atât de primejdios pe cât de productiv este pentru 
Ovrei, cari sunt — printre populația din Nordul Un- 
gariei — elementul care totdeauna calculează și de- 
aceea totdeauna și câștigă. Caracteristic este că 
Ovreiul cârciumar caută mai bucuros satele slovă- 
cești, ruteneşti și românești, și că în ele îi merge mai 
bine. Dovadă : populația ovreească' cea mai deasă se 
află în părțile locuite de Slovaci, Ruteni şi Români. 
«Contrastul acestei calamități îl formează proprie- 
tarii Ovrei, deoarece ei, din cauza averii lor, fac parte 
din păturile cele mai în vază și se disting și printro. 
cultură rațională a pământului. Clasa aceasta a fost 
creală prin altă particularitate sau, mai bine, prin 
alt defect al dreptului public ungar și al societății un- 
gurești. Conform dreptului public în Ungaria numai no- 
bilul puteă să fie proprietar de pământ și să se bucure 
de scutire de bir. Acest privilegiu i-a deprins pe no- 
bili cu o vieață de lenevire, fără griji. Mai departe, 


1) «Durch leichtgewâhrten Credit, der freilich auf wuche-- 
ris.he Zinsen geht, verlocken sie das ungebildete Volk, bis 
dessen Vermögen und Verstand im Branntowei untergeht, so 
dass Weib und Kinder elendiglich verkiimmern müssen» p. 6373. 


103 


în Ungaria numai nobilul aveă drepturi omenești de- 
pline; numai el eră om «întreg». Celce nu eră nobil, 
burghezul şi țăranul, să îi fost oricât de bogat, nu 
puteă să cumpere moşia nobilului, dacă nu-şi cumpără 
mai întâiu cu bani boieria; iar el căută să și-o cum- 
pere, deoarece numai în acest chip puteă să se ridice 
din starea lui țărănească. Situaţia aceasta sucită avù 
urmări îndoit de rele. Proprietarul care trăiă fără griji 
se îndatori din ce în ce mai mult, dar valoarea moșiei 
lui nu creșteă, deoarece burghezul și țăranul, clasele 
nevoite să muncească și să se ocupe de industrie, chiar 
dacă aveau bani, nu puteau să dea cumpărători. Mai 
departe, deoarece burghezul sau țăranul îmbogăţit, 
voind să fie om întreg, trebuiă să-și cumpere boieria, 
capitalul nu rămâneă nici în punga clasei muncitoare ; 
deci nici bunăstarea acesteia nuw puteă să iea vreun 
avânt constant. Intradevăr «Partis I-mae Titulus 
nonus» din vechia constituție a fost jertfirea socie- 
tăţii creștine a Ungariei! Când mai târziu proprietar u 
nobil și îndatorit căută cumpărători pentru moşia sa 
scăzută în valoare, nici ne-nobilii nu dispuneau de ca- 
pitaluri; căci ne-nobili bogați nu se găsiau, deoarece 
mare parte din averea lor ei o jertiiseră, ca să se ri- 
dice dintre țărănimea fără drepturi sau din burghezimea 
cu drepturi limitate, ca să-şi câștige dreptul nobilitar. 

«Intraceea populația ovreească puneă mâna pe negoț 
şi deoarece, cu putine excepții, aici nu avea de învins 
nici o concurență socială, ea se îmbogăţi mereu, 
mereu. 

Apoi se ivi schimbarea subită. Proprietatea nobilă 
deveni alienabilă. Dar acum nu o cumpără cealaltă 
parte de populaţie creștină, ci negustorul ovreiu şi 
bogat, care pănă acum fusese exclus dela nobleţă şi 


104 


proprietate. Luaţi o hartă mare a Ungariei şi plecați 
dela punctul unde Tisa intră în șes pănă la vărsarea 
ei în Dunăre, însemnând mereu proprietățile Ovreilor 
şi veţi vedeă cu mirare ce mare-i pământul care nu a 
fost «cumpărat cu sânge unguresc,» ci vândut prin 
îndatorirea Ungurilor! Aceleași stări le vefi găsi și dea- 
lungul Dunării și în alte locuri». 

Negoţul Ungariei este astăzi în mânile Ovreilor. Ne- 
goțul cu cereale asemeni. Industriile le ocupă din zi 
în zi tot mai mult, carierele științifice asemeni. 

Potopul curge înainte. 


Istoria Ovreilor ardeleneşti 


Ardelenii încă nu au scris istoria Ovreilor așezați în 
țara lor. Nu au scris-o nici Ovreii.:) Totuș se pot 
strânge câtevă ştiri sigure și caracteristice, 

In legile țării, întâia știre despre ei se găseşte la anul 
1526, în articolul IV din lege, prin care loan Szapolja 
îi isgoneşte pe Ovrei din oraşe și din sate. Dar peste 
50 de ani, articolul XXII (din 1578) constată că oa- 
speții mozaici s'au întors în târguri şi că sunt chiar mulți 
cei întorşi. Deaceea, canform principiului vechiu că 
Ovreii pot să locuească numai unde se află episcopie 
catolică, ei sunt localizaţi, la 1591, în Alba-Iulia. 

Se pare că desvoltarea lor în Alba-lulia nu a fost 
serioasă, deoarece relativ la acest ghetto, două sute de 
ani mai târziu, un scriitor german constată lapidar: 


1) Eisler Mátyás (scriitor ovreiu!) Az erdélyi zsidók mult- 
jából (Din trecutul Ovreilor ardeleni) în revista istorică Er- 
délyi Múzeum, vol. XVIII (1901), p. 95 şi urmare.; p. 155 şi 
urm. dă numai o schiță scurtă, pe care eu o întregesc din alte 
izvoare. 


i 
i 
i 


105 
«Câtevă familii întrețin o sinagogă săracă în Alba- 
iulia» 1). Faptul că generalul Basta omorâtorul lui Mihaiu- 
Viteazul, îi găsise și în Cluj, la a cărui cucerire (1600 
Sept. 13) îi taiă și-i arse și pe ei?), dovedește că, în 
contra legii, Ovreii nu s'au mulțămit cu Alba-Iulia și 
că, după un obiceiu nedesminţit, sua sponte, trecuseră 
şi aiurea. 

Cu ajutorul principelui Gabriel Bethlen soarta Ovrei- 
ror se îndulcește Ovreilor: La 1623 li se dă voie să 
colinde neturburați oraşele, dar nu să se și așeze în 
ele. Astfel negoțul lor ambulant găsi ocrotire. Dar 
deprinderile lor bine cunoscute înfloriră iarăş repede. 
Anume: Se constată că ei ieşiau câte 2—3 mile de- 
parte de orașe, înaintea negustorilor Sârbi și Turci, 
dela cari cumpărau mărfurile ieftin, ca să le vânză 
„apoi scump. Deaceea la anul 1648 principele Fr. Ră- 
koczi le interzise acest negoț de mijlocitori păgubitori 
pentru locuitorii țării. 

Pentru timpul dintre 1648 și 1780 M. Eisler are 
«câtevă ştiri. Principele Mihai Apaffi de tristă memorie 
le vândù Ovreilor.un aşă zis «protecțional». In şapte 
ani li-l vândă chiar de trei ori! De ex. în 20 Fevr. 
1673 şi 4 lulie 1680. Cu acest protecțional Ovreii s'au 
înfățișat în anul 1837—38, la dieta din Sibiiu, ca să 


1) Uber der Nationalcharakler der in Siebenbiirgen befind- 
lichen Nalionen. Wien., 1792, p' 99. Legea care-i fixase acolo 
este Approbalae Constilutiones, Pars V. 82. După I. Lehmann, 
-Reise von Pressburg nach Hermannsiadi, 1785, p. 74, Ovreii 
“din Alba-Iulia erau furnizori ai armatei. 

2) L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Hungarn (Leipzig) 


4778, vol. IV, p. 362. 


106 


protesteze împotriva unor sporiri de biruri («megter- 
helései miatt»). 

Ştirile despre Ovrei se înmulțesc dela 1781 încoace ;. 
1781 este anul edictului de toleranță al lui Iosif II, 
care însă pe ei nu-i scoase din Alba-Iulia. Pentru acest 
timp ştirile le găsim adunate la cronicarul săsesc 
Hermann +). La 1780 (1 Sept.) li se dase Ovreilor încă. 
un an de toleranță, după care trebuiau să fie expulsați.. 
Dar nimeni nu i-a expulsat. De ce nu? Aprobatele 
(V, 82) se întăriră acum iarăş prin decretul curții 
imperiale din 1781 (4 Iulie), admițându-se în Ardeal 
numai cei născuți în țară ori ceice se găsiau în țară. 
cel puțin de 30 de ani; toți ceilalți, afară de cei din: 
Alba-lulia, trebuiau să fie expulsați chiar în cursul. 
anului 1781. Nu i-au expulsat. De ce nu? 

La 1784 Ovreii indignară din nou stăpânirea. Horia, 
Cloșca și Crișan făcuseră, revoluţia lor, națională ; în 
revoluţie se prădase; Ovreii adulmecaseră câştigul și 
se grămădiseră la Brad, ca să cumpere ieftin şi să 
vânză scump ce țăranii prădaseră depe moşiile şi din 
castelele nobililor asupritori. Tabla (judecătoria) Hu- 
niedoarei se îngrozi şi ceri guvernului ca nici un Ovreiu 
să nu mai fie primit în locurile arse și prădate de re- 
„voluționari. 

Mai mult, în 1786 şi 1787, se porunci cu asprime: 
ca Ovreii săraci să fie opriți de a se mai însură și ca 
toți calicii și vagabonzii lor să fie scoși din țară. Tot 
atunci li s'a interzis negustorilor ovrei a zidi case prin 
oraşe ; li sa impus repausul Duminicei și sărbătorilor 
creştinești, pe care ei nu le respectau; iar copiii nele- 


1) G. M. G. von Hermann, Das alte und neue Kronstadt 
(Hermannstadt) 1883. Vol. I, p. 308 şi vol. I, p. 18—19, 61, 324, 


RTE a ge e > an 


107 


gitimi și săraci ai Ovreilor s'au luat în sama statului 
care-i făceă, evident, catolici. Nici camăta nu a fost 
dată uitării. Decretul gubernial din 6 lulie 1786 îi. 
puse—sau credeă că-i pune—capăt. Din textul lui re- 
iese că și în Ardeal Ovreii începeau îndatorirea ță- 
ranilor caşi aiurea, oferindu-le băutură multă pe cre- 
dit primejdios 1). 

Totuş Ardealul nu scăpă de ei. De ce nu? La 
acest «De ce nu» ar fi putut să răspunză numai sluj- 
başii venali de pe-atunci. 

Asemenea nu-i evident nici căror influențe li se da- 
torește faptul că la 1790 iarăș li se îngăduie Ovreilor 
să vânză la târgurile mari ale Ardealului și să facă 
negoț ambulant. 

Firesc eră ca acum Ovreii să se înmulțească iarăș. 
Eisler admite că, deşi erau încă obligați a se statornici 
în Alba-Iulia, fa 11845 se aflau şi “prin țară:3000 Ovrei. . 
Cifra de 3000 a dat-o întâiu scriitorul săsesc Leonhard și 
după el o primi ca probabilă și exactul Benigni °). 

In Alba-lulia Ovreii aveau acum două sinagogi cu. 
doi rabini); cei de prin țară se închinau în casele lor. 

Benigni arată şi cine-i primiă -la țară: Ovreii se 
aflau mai ales la moșiile nobililor unguri, cari ex- 


t) «Judaeus. qui rustico ultra summam 30 x rorum potum 
pro credito dat, sine ulla reflexione totius crediti jacturam 
potiatur, quae altissima resolutio ad omnes Christianos edu- 
cillorum arrendatores quoque extendatur“. 

Legea cametei din Ungaria, Artic. XXV din 1883, §22 a re- 
venit la dispozițiile din 1785! 

2) 1. B. Benigni, Ianbuch der Statistik und Geographie des: 
Grossherzogiuns Siebenirgen (Hermannstadt. 1837, Heft I, p.9. 

3) Acelaş, III, p. 217. — Acelaş, I. p. 13; „besonders aut den. 
giitern des ungarischen Adels“. 


108 


E et ar AER, E 
z 


ploatând, aveau nevoe de talentete lor de exploa- 
tatari. Pământ propriu însă, ca străini, nu puteau aveă. 
Ca străini și mai ales ca Ovrei nu aveau nici drepturi 
politice, nici slujbe de stat 1). 

Vina nobililor se poate dovedi și statisticește: In 
teritoriul lor unguresc trăiau cei mai mulți Ovrei! La 
1804 ei erau: în comitatele ungurești 1474; în comi- 
tatele săcueşti 107; în comitatele săseşti 252). 

Totuș Ovreii nu s'au putut înmulți prea tare în 
Ardeal. După Söllner ë), ei se mai înmulțiră în anii 
următori în Beclean, Făgăraș și Naznanfalva. 

Mai exact decât Söllner s'a informat şi a lucrat însă 
Bielz €). Bielz le ştie tuturora originea: după revo- 
luție ei s'au înmulțit tare, «beträchtlich», venind din 
Bucovina și Galiţia. După Bielz procentul lor în cele 
10 cercuri — supt absolutism! — eră mic : 0,01 — 0,03 
cu Armeni cu tot.; erau însă 7 la 1000, deci cam 
15573 în tot Ardealul. Ovreii se însurau mai puțin decât 
toți locuitorii, dar se sporiau cevă mai mult decât cei 
mai spornici băștinași. 

În școale mai înalte erau tocmai trei: câte unul în 
liceele din Cluj, Mediaş și Aiud! Aveau câte un cri- 
minal la 409 indivizi. Bielz însemnează mai com- 
plet și localitățile în care s'au putut aşeză chiar înainte 
de revoluție: La cele amintite de Söllner el adaugă: 


1) Vezi în privinţa aceasta legile citate de Fr. Schuler von 
Libloy, Siebenbiirgische Rechtsgeschichte, vol. II, p. 13-14. 

2) M. Lebrech, Versuch einer Erdbeschreibung des Grossfiir- 
stentums Siebenbiirgen (Hermannstadt), 1804, p. 9 şi 10. 

3) 1. Söllner, Statistik des Grossfiirstentums Siebenbürgen, 
1856 p. 285-288, 295. 

4) E. A. Baelz, Handbuch der Landeskunde Siebenbiirgen 
(Hermannstadt) 1857, p. 142. 160 161, 170, 211, 240. 


do DARE E RE a a A E PER 


199 


Longenthal, Entradam, Tușnad, Șimlăui Silvaniei, Na- 
prad, Hidalmăs, etc. 

Să lăsăm acum mai mulți ani în urmă, un deceniu 
și cevă, și să ne oprim la anul 1870:). In acest an 
Ovreii erau în Ungaria 4.65%, în Ardeal 1.17%. In 
comitetele ungureşti ale Ardealului erau 21017 ; în cele 
săcuești 2474; în cele săsești 1351; înttotal: 24842, din 
care pe fostul teritoriu unguresc și ospitalier, în care 
nobilii îi susținură : 21017! Copii de școală erau acum 
3174. Dintre oraşe cele mai bogate în Ovrei la 1870 
erau: Alba Iulia (1221 suflete), Cluj (3008), Murăş- 
Oşorhei (773), Dej (351), Făgăraş (276), Bistriţa (229), 
Braşov (217). Sibiiul avusese la 1850 23 Ovrei, la 
1857 9 Ovrei?), iar în 1870 168! 

Până la 1870 Ovreii deci își făcuseră loc şi în orașele 
Ardealului ! 

Deaici înainte istoria lor se unește cu 'a celor din 
Ungaria în noua epocă a constituţiei dualiste. 


Gerando și Paget despre Ovrei 


Inaintarea povestită a Ovreilor şi efectele ei au fost 
descrise de mulți autori. Pe ai noştri, bănuiţi de na- 
ționalism exagerat, îi dau la o parte. Mă mulțumesc 
cu cei străini, alegând și dintre ei pe cei în veci ne- 
contestabili ca istorici, sociologi ori călători cu priviri 
etnopsihologice. 

Până la 1842 îi studiase profesorul Kohl 3). In Buda-. 


1) Die wichtigsten Ergebnisse der 1870 durchgefihrien Volks- 
zăhlung (Hermanstadt, 1877, p 4. 

1) Bielz, în Transilvania, 1561. 

1) I. G. Kohl, Reise în Ungarn (Dresden), 1842, p..384—386,. 


110 


“pesta el îi constatase ca veniți din Moravia, Silesia, 
“Cracovia, Lemberg și importându-şi cărţile din—Zol- 
kiew (Galiţia) ! Curentul de maghiarizare benevolă 
“începuse. Kohl îşi rezumă impresiile într'o proorocire 
“(p. 384): «Şi dacă propunerile liberale ale dietei din 
urmă se vor realiză, dându-li-se chiar şi putinţa de-a 
cumpără proprietate fonciară, migrația se va spori și 
“Ovreii vor peregrină spre Ungaria ca spre țara fä- 
„gQăduinții». Zise şi în urmă așă se făcu. 

Englezul lohn Paget), care nu eră antisemit, îi căută 
în sate şi-i condamnă denunţându-i Europei, care-l 
„cetiă, că Ovreii profită şi de trebuințele, dar şi de vi- 
tiile boierilor şi țăranilor; că «îndată ce li se îngădue 
așezarea într'un sat, sătenii sărăcesc»>; și că el a cu- 
"noscut mulți nobili cari din cauza aceasta nu permi- 
-teau Ovreilor să se așeze în satele lor. 

După Paget veni marele liberal A. de Gerando (1850) 
“și constată aceleași stări?). Şi lui Gerando i se pării, 
ca şi lui Kohl, că Ungaria va deveni probablement 
-o patrie pentru Ovrei, dar și el constată că Ovreii 
sunt între ei strâns uniți și că asupra țăranilor exer- 
-citlă un despotism lipsit de orice scrupule. Gerando 
“scrie textual : 

«Très unis entre eux, ils ne se font pas scrupule de 
„faire peser une sorte de despotisme. sur le paysan, 
qwils regardent comme une chose à exploiter. Dans 
les transactions, où ceux-ci agissent avec la bonne foi 
‘des gens simples, les juifs apportent souvent le dèlo- 


1) Ediţia germană Iohn Paget, Ungarn und Siebenbürgen 
(Leipzig, 1845), vol. I, peg. 110: Sobald. er die Niederlassung 
An einem Dorfe erlaubt bekommt, werden die Bauern arm» 

2) La Transylvanie ei ses habitanis, vol. 1, p. 328—331. Ge- 
xando eră de origine franceză. 


111 


yauté et la fraude: aussi n'ont-ils pas conquis la 
sympathie du peuple». +) 

Supus atâtor nouă necazuri şi surprinderi eră firesc 
«ca poporul român de peste munți să devie antisemit 
şi să înceapă a cântă ca în versurile din Biharia: 


Jancule, fecior de Mot, 
Fă-mi o bâtă de trei coţi 
Să omor Jidovii toţi! 2) 


Statistică istorică 


Poporul ovreesc abătut asupra Ungariei, unde trăesc 
mulți Români, trebue prins și în matca statistică. 
Chestia este mare și cetitorii au drept să-mi ceară do- 
vezi depline pentru fiecare afirmație. 

Câtevă date vechi le dau pentru micimea numărului. 
Ele datează din epoca, sancțiunii pragmatice. La 1720 
'Ovreii trăiau numai în 12 orașe ungurești, dintre care 
Pojonul aveă 770, Kismartonul 600, Buda 160 etc. In 
total erau 1769 Ovrei. Iu oraşele ardelenești nu erau ?). 
Peatunci rolul ce-l au astăzi Ovreii în comerț îl aveau 
Grecii şi încă Sârbii. Concurența mai serioasă a 
'Ovreilor începe mai ales depe timpul lui iosit H. Date 
mai complete se găsesc însă la Jekelfalussy +). Re- 


1) Vorbind despre Ovreii delapidatori Paget (vol. I, p 109) 
spune că i-a constatat uneori. Banii delapidaţi îi adăpostiau 
la coreligionarii din Polonia sau din altă ţară, de unde justiţia 
nu mai puteă întoarce nici un creiţar. 

2) Bela Bartok, Cântece populare românești din comitalul 
Bihor. (Bucureşti), 1913. Ediţia Academiei române. 

3) Dr. G. Thirring, Die Bevâlkerungsverhălinisse der unga- 
-rischen Städte, în Ungarische Rundschau, vol. 1, p. 340. 

4) Dr. Iosef von Jekelfalussy, Die Bevölkerung Ungarns zur 
Zeit der pragmaltischen Sankzion, 1720—1721. Budapest. 


112 

censământul se făcuse (1735—1738) pe birnici, cu nu- 
mele lor. Pe atunci erau în Ungaria arendaşi 90, croi- 
tori 146, crâșmari 150, fabricanți de rachiu 263. Ne- 
gustori statornici erau 272, iar ambulanți 814. Toţi 
împreună aveau însă numai 733 de cai, 249 de boi, 
502 vaci şi 131 viței. De origine Ovreii erau: din 
Ungaria 885 suflete, din Moravia 961, din Boemia 77, 
din Polonia 277, din Germania 31 etc. La 131 de ingi 
nu li-sa putut constată originea! Doisprezece rabini 
le îngrijiau credința. 

Ovreii se sporiră însă repede. Probă cifrele parțiale: 
ale lui Fényes. In comitatul Arva erau la 1785: 115 
Ovrei, iar în 1840, 2333! In Pesta în 1785 erau ad- 
miși numai la târguri doi Ovrei: Abelsberger şi Lieb- 
ner; în 1830 erau 224 familii; iar în 1840 7586 de 
suflete. Creștinii se temuseră deaşă nenoroc; dovadă 
petiția din 1786 a negustorilor. din. Pesta, cari cerură 
suprimarea comerțului ambulant 1). 

Trecem la cifrele mari (după Czoernig și Hunfalvy.. 


In 1785 erau în total 75089 suflete 
» 1805 >» » » 127816 >» 
» 1840 2) >» « >» 241632 » 
» 1846 » » >» 263030 >» 
» 1848 >» » >» 292000 » 
» 1850 > » > 252665 » 


1) După M. Demian iTableau géographique et politique des ro- 
yaumes de Hongrte etc. (Paris), 1809, pag. 300, la 1791 erau. 
75218 Ovrei cu 42 de sinagoge şi 50 de rabini. Din Pesta îi 
expulsaseră în 1801. Erau acolo 345 de familii contraveniente ;. 
malgré les défenses fură expulsate 340 şi rămaseră 45, care 
aveau concesiuni anterioare. 

1) Dr. G Thirring, op. cit., pag. 351. 

2) Fényes dă cifra 244035; adică: 1,89%, din toată popu- 
lația. Românii erau 17,10 °/o. 


113 . 


In timpul revoluției, numărul Ovreilor scăzù, adecă: 
apostolorum pedes îi duseră în locuri mai. sigure decât 
Ungaria plină de arme. ; 

In 1857 erau în total 413118 sinele; 

In 1870?) erau în total 552113 suflete. 

Dela 1785 pânăla 1870 se înşeptiseră ; catolicii nici 
nu se îndoiseră ! 

In 1873 erau în total 572164 suflete. 

In 1877 cam a zecea parte din toți Ovreii Europei! 

De mult, creşterii lor nu li se mai opuneă nimeni 
și nimic. Incă dela 1846 rabinul din Pesta, L. Löw, în- 
cepuse propaganda sa efectivă pentru maghiarizarea - 
Ovreilor2). La 1848 ei se şi aliară cu Ungurii). După 
1848 îşi maghiarizaseră serviciul religios*). La 1867 
obținuseră egalizarea confesiunii lor cu celelalte. Şi se - 
tot apropiau unii de alţii. Şi se înmulțiau mai ales 
Israeliții ! 

Potopul nu mai întâlni nicio piedică. 


In epoca asimilării ` 


Invăţaţii glorioasei națiuni ungurești  făuriră acum 
teoria contopirii naționale într'o nație ungurească în- 
noită. Ovreii aveau tot interesul să se ofere ca prim 
chiag și ca întâiul procopsit din acest proces, a cărui 
soartă încă nu-i hotărită. Se nădăjduiă că neîntrecuta 
plodire a Ovreilor va spori mult procentul ungu- 


1) Dintre aceștia erau în Ungaria 516658 (4,65%), în Ardeal 
24848 (1,17%), în Croaţia-Slavonia, Fiume şi graniţa militară 
10627 (= 552133). 

2) Philippson, op. cit., vol. I, pag. 215. 

3) Acelaș, I, pag. 317—318. 

4) Acelaș, 1, pag. 380—381. ` 


114 


resc al populațiunei şi că agilitatea rassei lor va des- 
morți spiritul mai greoiu, mai agrar al nației ungu- 
rești. Se nădăjduiă într'o nație astfel tare! Căsătoria 
civilă eră menită să amestece rassele și pe acest drum 
să readucă şi proprietatea pierdută în posesiunea 
«elementului alcătuitor de stat» !!) 

Deaceea potopul chiar plăceă! 

La 1880 Ungaria toată adăpostiă 624680 de suflete 
ovreești, dintre care 307035 bărbaţi şi 317645 femei 
(10610 femei mai mult decât bărbaţi). Dintre aceştia 
Unguri se declarară 351595, iar Nemţi s'au socotit 
207853. Restul au spus că sunt: Slovaci, Ruteni, 
Croaţi, Sârbi, Venzi, Ţigani (3!) etc. Şi Români! 
«Fraţii» noștri mozaici erau în Ungaria, la 1880, tocmai 
8180!2) 

Dela 1880 până la 1890 nicio confesiune n'a avut 
un procent de nașteri așă de mare ca Ovreii. Media 
procentuală a acestui deceniu a fost la ei, din 1000 de 
suflete: 18,3. Celelalte confesiuni au avut o medie dela 
12,3 (Catolici) — 9,0 (Luterani). Ovreii au şi murit 
mai puțin; au şi imigrat mulți, mai ales în comitatele” 
estice: “Maramurăş, Ugocea şi în Pesta  lekelfalussy 
constată că la 1890—6,12%/, din cele 48,61%, ale Un- 
gurilor din toată Ungaria sunt Ovrei; dintre Nemţi 
(13,14°/,) erau Ovrei 11,49%/.. Din toți Ovreii 63,78%, 
ştiau acum să vorbească ungureşte: Națiunea se amal- 
gamă repede ;*) 


1) K. Keleti în Dr. losef von Jekelfalussy, Der tausend 
jährige ungarische Staat und sein Volk (Budapest), 1896, p. 447- 

2) K. Keleti, A nemzetiségi viszonyok Magyarországban (Ra. 
porturile naționalităților în Ungaria). Budapest, 1882, pagina- 
50—514. 

3) Dr. I. v. Iekelfalussy, Der tansendjährige ungartsche Staat, 
p. 460. 


115 


= Trebue să adaug că cei mai mulți Ovrei se aflau în 
teritoriul unguresc, în șesul Ungariei (Alföld). La 1910, 
"Ungurii, sprijiniți de astfel de fideli aliați, puteau să 
afirme că între 1880 şi 1910 s'au înmulțit de trei ori 
“mai mult decât naţionalitățile din Ungaria! 


In anul 1890: Distribuirea elementului ovreesc 
în raport cu naţionalitățile Ungariei 


„Dar petruca lumea din regatul român să poată 
"ințelege toată mărimea primejdiei care vine și despre 
“Ungaria, de unde, dacă împrejurările politice nu se 
„vor schimbă, va curge în viitor acelaș potop de 
"Ovrei, care a curs și din Bucovina în Moldova, mă 
“opresc încă mult la statistica ungurească din 1890, ca 
“să arăt, în special, ce-a însemnat politica ovreo-un- 
“gurească pentru Românii din Ungaria și Ardeal. Stu- 
diul a fost făcut de un scriitor maghiar și deci nu 
“poate fi bănuit +). Eu intercalez numai reflexiunile mele. 
„Firește Maghiarii nu stau singuri în fața Ovreilor. 
= Maghiarii nu lipsesc din niciun cerc administrativ ; 
“dar cercurile cu 50 şi peste 50 de procente Maghiari 
“Sunt numai 166, iar cele în care ei se scoboară dela 
:49%/, spre 0.1%/, sunt 247. In special, în Ardeal, cer- 
“curile cu 50—100 °/, Maghiari sunt 15, iar dela 49— 
0,3 °/ sunt 70. Slăbiciunea evidentă din aceste cifre i-a 
ăcut pe Unguri să pretacă ţara lor întrun Canaan şi 
ă aducă și Românilor supărări. 

Românii trăesc din Carpaţi până în Alföld. Ei trec 


1) Balogh Pál, A n€p/ajok Magyarországon (Budapest), 1902. 
Scrierea este o publicaţie a ministerului de instrucţie un- 
 :guresc. 


116 


spre Apus chiar şi peste Dunăre în comitatul Tolna, 
Somogy ; şi, în Nord, în Trencin, dar prea sporadic, 
puţini, în câte un singur cerc. Românii trăesc in 178 
de cercuri şi lipsesc 'din 236. In Ardeal lipsesc(?). 
numai dintr'unul singur (Kăsszon-Alcsik). 

Eliminând cele trei cercuri din com. Tolna, Somogy 
şi Trencin, obținem următoarea tabelă statistică : 


Intre Carpaţi 


Românii au şi Dunăre în Ardeal Total 

e OA 6 27 1) cercuri 
10— 30 » 21 5 26 » 
30— 50 » 13 16 29 » 
50—- 70 » 11 20 31 > 
70— 90 » 15 22 37 > 
90—100 » 10 T5 25 » 


Majorități 'AbsoTite Măghiării aveau în 166 cercuri, 
Românii în 94, Nemţii în 29, Slovacii în 63. Alte 20 
cercuri nu le calculez. Este destul că cele trei popoare” 
ne-maghiare (R., N. şi SI.) au majoritatea absolută în 
186 cercuri. Majoritatea relativă Românii o au în 11 
cercuri. Ei sunt deci tari în 105 cercuri, de-a căror des- 
voltare sunt responsabili. 

Să vedem acum în ce fel au rezistat şi unii și alții 
invaziunii ovreeşti dela Nord. Procentul confesiunilor 
din toată țara eră: 

Ovrei 4.18; Greco-orientali 15.17; Greco-catolici 
9.61 ; Catolici 50.84; Protestanți şi anume: Augu“ 
stâni 6.94; Reformaţi 12.83; Unitari 0.36; alte con- 
fesiuni 0.07. 

Gradul de: pebea pi ping iile Slovacilor Ge 


urit 


1) Cu cele trei cercuri eliminate ar fi 30 


117 


ilor și Românilor îl voiu constată arătând totdeauna 
câte cercuri procentul Ovreilor sa ridicat peste 
media țării (4.18%/0). 
Inainte de-a trece însă la amănunte vreau să arăt 
ntâiu situația generală a întinderii confesiunilor. 

In toată țara confesiunile ocupă cercurile (jărăs) în 
următoarele proporții reprezentate în procente : 


Lipsesc Sunt Totalul 
din '70-4000/ 50-70 0% 30-50 5/0 10-30 o 1/4-9 0/9 cercurilor 
9 — — 2 25 377 404 


237 36 24 31 42 43 176 


199. 18 27 28 54 87 199 
— 122 65 55 60 aki 413 


| TATEA 12 28 58 195 296 
101 10 20 40 87 155 312 


Augustani 
Reformaţi 


Unitari Ig U Cluj / Central UngversityLibraryg luj | 34 
Alte confe- 
siuni 86 — — — = 57 57 


Trecem acum la tabla sumară care să ne arăte, după 
ercuri, procentul ovreesc depe teritoriul mai mult sau 
mai puțin românesc al Ungariei: 


Ovreii sunt în lipsă din. . 1/4—99/0 10—300%/0 30—50%, Total 
Alföld şi teritoriul de 


dincoace de Tisza. 1 123 15 2 140 
i 8 77 — — 77 
9 200 To 2 217 


Şi acum trecem la amănunte. Din ele va reeși că 
cercurile sau comitatele sunt cu atât mai jidovite cu 
ât sunt mai aproape de Galiția. 


118 


I. Nordul vestic, al Slovacilor, comitatele cu majo- 
ritate slovacă absolută (Trencin, Arva, Turoţ, Lipto,, 
Zolyom): Aici sunt 22 de cercuri dintre care nici unul 
nu-i lipsit de Ovrei; peste 5%, de Ovrei au 9 cercuri. 
Cel mai mare procent (81/1) este în cercul Trencinului. 
Zece cercuri întrec media ovreească de 4.18/.. 

Trecând în comit. Barş, Nitra și Pojon, vecine cu | 
Austria — spre N.-Vest — cu 24 cercuri — Ovreii sunt 
pretutindeni, având peste 5 procente în 15 cercuri, iar 
9/2, 10 şi 10*/4%/0 în câte 1 cerc. Șaptesprezece cercuri 
întrec aici media țării. 

In teritoriul slovac, dar cu enclave nemțeşti şi ru- 
tenești, deci în com. Sepeș, com. Șaroș şi com. Zem- 
plin, pe granița Galiției, sunt 24 de cercuri. Peste 5%, 
Ovrei se află în 17 cercuri! Dintre ele, Şaroşul (Ni- 
căiri mai puțin de 7%!) şi Zemplinul (Afară de un 
cerc, pretutindeni, mai mult de 7%/,!) sunt cele mai 
încărcate. In com. Zemplin, în cercul Tokaj — unde-i 
negoț de vin, celebru — Ovreii au 16%! In total opt- 
sprezece cercuri întrec media generală. 


II. Cele două comitate cu mai multă populație ru- 
lenească, Ung și Bereg, din Ungaria de sus, la gra- 
nița Galiției, au rezistat și mai puţin. Ele au 9 cercuri. 
Cel mai de jos în scara ovreizării este cercul Berezna- 
Mare, tocmai la graniță (cu 7%/,); două au peste *9°/o 
unul peste 11°/ două peste 12%. trei peste 15%. Mai 
rău stă Ungvarul cu 16'/;%! In total, peste medie trec 
nouă cercuri. 


III. Să privim acum Nordul unguresc, centrul nor- 
dic (comit. Gömör, Nograd, Kont, Strigoniu şi să adao- 
gem Abauj-Torna, Borşod, Heves). Din 37 cercuri 
numai 12au 5 şi peste 5 procente, mai încărcate fiind: 


di Ai iii e. 


119 


cercul B.-Gyarmat, Cașovia (Kassa), Goncz (12%, 
Mişcolț (10 %/.). Media este întrecută în 17 cercuri ! 

In tot Nordul, sau pe Ungureşte: în «Az egész fel- 
vidék», până în Tisza, Ovreii au: 


Cercuri 


10—300%/, în.. 11 
1—10% > 105 
116 


Dincolo de Dunăre, între Austria și Dunăre, în co- 
mitatele : Györ, Moşon, Şopron, Vaş, Zala, Șomogy şi 
Baranya, Tolna, Fejér, Vesprem şi Komárom cu cele 
71 de cercuri, numai 10 au 5 și peste 5 procente, cel 
mai sus fiind cercul Gyorgsziget cu 8%/, N.-Kanizsa 
cu 7%/,%, şi Pápa cu 7%. Ținutul dintre Dunăre și 
Austria este așadar mult mai puțin jidovit, deși 22 
cercuri întrec media de 4,18. 

«Alföid»-ul (ceteşte: Oalfiold), şesul, a fost cercetat 
împreună cu părțile de dincoace de Tisza, care sunt 
și rutenești, românești, sârbeşti. 

Părţile rutenești, în care irăesc însă mulți Români 
şi puţine enclave ungurești și nemțeşti, sunt comita- 
tele Maramurăș și Ugocea, lângă Galiţia. Cercurile 
cele mai românești din Maramureş sunt: Valea Izei, 
Șugatagul, apoi Valea Vişeului și Sighetul. Aici ne 
aflăm într'o linie cu Bucovina. Pe valea Izei Ovreii 
sunt 17 °/» (Românii: 81 1/,%/), în cercul Șugatagului 
10:/:%, (Români: 81:/,%), în valea Vişeului 231/+ 9/0; 
(Români : 450/,), în cercul Sighetului 24*/, (Români : 
32 0/0). Aceasta este faimosul, săracul Maramurăș, din 
care s'a descălecat Moldova și pe care azi îl mănânci 
17—25 %/, de îlămânde lăcuste galițiene. In cele două 


„120 


comitate 11 cercuri întreceau media ovreească a ţării. 

Dacă ne scoborîm acum la comitatele cele mai ro- 
mânești și bogate din Sud, la Caraș-Severin, la Timiș 
și la Arad, observăm un mare contrast. Aici sunt 35 
de cercuri. Al Aradului are 7%, al Timișoarei 6%, al 
Lugojului 4:/,% Altfel în niciun cerc Ovreii nu se 
ridică nici la 20%, iar în 12 nici măcar la 1°/ Trei 
cercuri întrec media. 

Torontalul, cu destui Români (cercuri cu 54%, (1), 
240|, (2), 21%, (1) ete., se ridică întrun cerc până la 
20, şi numai întrunul pânăla 21/,/, israiliteni. 

Dar între Sud şi Nord este Bihorul și Satmarul, 
sunt comitatele din apropiere ori cele chiar lipite de 
Maramurăș și de Ugocea și deci mai aproape de 
matca galițiană. Treisprezece cercuri întrec aici media. 
In comitatul Bihorului sunt 17 cercuri, dintre care 5 
trec peste 5%/, ovreeşti. şi „se ridică în cercul Oradei- 
Mari până la 150/,. Din cele 9 cercuri sătmărene 7 
au peste 5°/, ovreești ajungând, în două din ele, până 
10% și 101/;%/. 

Partea ungurească a Alfoldului nu a resistat așă de 
bine ca Sudul românesc al Ungariei. In comitatul Sa- 
bolci, Hajdu și Jăsz-nagy-kum (14 cercuri în total) opt 
cercuri au mai mult de 5%, iar zece întrec media. 
Mai puţin ovreite sunt cele două din urmă; dar cer- 
curile Sabolciului au la pragul de jos 6%, iar la cel 
de sus 12 */,%/, de Ovrei. 

In comitetele Ciongra Bichiș, și Cenade unde Ro- 
mânii sunt considerabili numai în trei cercuri și mai 
ales în Nădlac (36:/.%/)- Ovrei s'au ridicat numai în 
cercul Szeghedinului până la 41/,%/o. 

Urmează Pesta ! Comitatul ei are numai două cer- 
-curi în care sunt Ovrei mulți, în cercul Vațului de sus 


cnezi 


| 
| 
| 
; 


121 


(9%/,%,) şi al celui de jos (19'/:°/ọ). Iar comitatul 
Băcs nu are nicăiri mai mult de 4%/,%/,. Trei cercuri 
întrec media ovreească a țării. 

Cele 16 comitate din urmă au Ovrei: 


1/.—10%/, în 123 cercuri 
10—30%, în 15 » 
30—50 vi în 5 » 


Ei lipsesc numai dintr'un singur cerc ! 

Din datele expuse până aici reiese că primejdia 
ovreească este mare și pentru Românii din Ungaria. 
Ovreii descalecă în Maramureş, apoi se scoboară la 
vale, urâţi și negri pe drumurile pe care odată sco- 
borau turmele albe ale Românilor, se scoboară în 
Satmar și-Bihor. Şi nu se opresc decât în fața bo- 
gaților mai rezistenți din Sud. 

Jalea Maramureșului obârșitor de nație moldove- 
nească ma făcut să cercetez și de când a început 
căderea lui în mâni străine. Despărțindu-vă un mo- 
ment de cifrele obositoare ale lui Balogh, dați-i Ma- 
ramureșului o clipită de iubire îndurerată ! 

La 1780 G. von Windisch 1) cunoaște numărul 
Ovreilor din prejurul Maramureșului, din Ugocea 
(340), Satmar (1200), Biharia (300), dar în Maramureș 
nu cunoaşte Ovrei. Nici nu erau: Fugiau și aici de 
munţii îngrozitori cum fugiau, după mărturia lui Zim- 
mermann, și în Galiţia. 

La 1818 erau însă; îşi luaseră inima în dinți. Acestui 
an i së datorește materialul statistic al lui Csaplovics, 


1) Geographie des Königreichs Ungarn (Pressburg) 1780, 
vol. II, pag. 136, 143, 156, 179. 


122 


al excelentului Csaplovics :). Peatunci Ovreii aveau în 
Sighet o sinagogă, un rabin şi un jude naţional. Ei 
erau foarte numeroși în Maramurăș; veniseră puțini; 
în câțivă ani (seit einigen Jahren) numărul lor crescù 
extraordinar, venind mai ales din Polonia şi intrând 
ca negustori mici şi crâșmari. Peacolo trăiă un popor 
aspru, dar sobru: Ovreii le-au dus rachiul și i-au 
alcoolizat degenerându-i 2). 

Maramureșul cel bogat în moșii înalienabile și în 
muncitori flămânzi, țara cu codri, lupi şi urși nu mai 
sperie nici pe Ovrei, este şi astăzi pragul peste care 
aceștia trec din Galiţia în Ungaria, leur première 
€tape*). Şi sunt de sigur mulți din care trec prin toate 
trecătorile de către Nord și cari sunt în total, după 
Dr. Guntram Schultheiss, vre-o 30000 pe an. Trec așă 
de mulți, încât odată deputații comitatelor ruteneşti au 
cerut ca imigrarea să fie oprită *). Şi rămân atât de 
mulți, încât unii neavând ce mâncă, s'au făcut, după 
Coudenhove, chiar servitori ia țăranii ruteni 5), iar alții 
s'au făcut şi ciobani la oi: cu aspectul miséreux, cu 


1) Iohann von Csaplovics, Tapographisch-statistisches Archiv 
des Königreichs Ungarn (Wien), 1821, I, pag. 401, 450. Csa- 
plovics eră filosemit, precum reiese din vol. Il, pag. 429. 

2) Iată textul lui Csaplovics: „Erst seit ihrer grossen Ver- 
mehrung entstand das häufige Brannitweintrinken, indem sie 
überall Wirthshäuser in ganzen Reihen nebeneinander errich- 
teten, welches die Privatbesitzer, da sie ihnen reichlichen 
Pachtschilling zahlen, gern zulassen und den Landmann durch. 


allerlei Kunstgriffe zu einem unmässigen Genusse Ždieses Gc- 


tränkes verführten“. (Pagina 401). 

3) R. Recouly, Le pays magyar (Paris), 1903, p. 410. 

4) Relativ la trecerea prin Maramureş, R. Recouly traduce 
un text din scriitorul maghiar Eötvös, destul de caracteristic, 
ca sä-l cetească cinevă întreg. 

5) Op. cit, p. 428. 


123 


plete toujours sales, fără aucun dignité, cum îi des- 
crie Recouly. lată acum şi textul lui Recouly: 

«Le juif entre à Marmaros: lå, il n'est encore que 
mendiant, journalier, cabaretier». 

«Son fils pénètre plus avant, vers louest, de deux 
départements; là il devient fabricant, négociant, grand 
fermier. 

S'il avance encore de deux départaments, il est 
dejà le maitre d'un vaste domaine seigneurial. 

A Budapest, il s'evertue à devenir noble, député et 
baron; lorsqu'il a déjà conquis quelques millions, il 
emménage à Vienne et, même s’il reste Hongrois, il 
faut soigner toutes ses maladies par un mâdecin 
viennois, il passe tous ses étés dans des villes d'eaux 
autrichennes, il commande à Paris ou à Vienne tous 
les bijoux, toutes les robes de sa fille et de sa femme. 
Absoluemment comme'un magnat hongrois». 

Insfârşit iată Ardealul, nădejdea noastră. Balogh îl 
împarte în trei părți: — arbitrar — săcuesc, săsesc şi 
românesc. Aici sunt 15 cercuri care întrec media țără- 
nească a ţării. 

Săcuii au, după el, patru comitate: Murăș-Turda, 
Cic, Udvarhely şi Trei-scaune. Toate comitatele au 16 
cercuri, Dintre cercuri unul are 65'//, Români, altul 
64%/,, al treilea 49%;,/,, al patrulea 42:/,%/,, unul 21%/0- 
Românii lipsesc dintr”'un singur cerc; iar în cele ne- 
socotite încă, ei au dela 1/30, — 17/49. Supremul 
procent al Ovreilor este în aceste părți 4:/2% (la 
Gurghiu-Tulgheş) față de Români: 64%. La Reghin 
(cercul de sus și de jos). Ovreii au Z/a și 1*/4%/, 
(Românii 65'/, și 49'/,). Altfel procentul ovreesc este 
mic: In şase cercuri nuse ridică nici 'a 1. Ei sunt 
mai mulți unde sunt și Ro'râni mai mulți! 


124 


Sașii se apără bine economiceşte. Dar Saşilor li se 
mai poate deosebi un teritoriu săsesc? Supremele lor 
procente pe cercuri sunt câte unul cu 513/4, 50%/, 45, 
425], 411/, de procente. Restul scoboară mereu. P, 
Balogh le atribue totuşi majoritatea în com. Braşov 
și Târnava mare, unde Ovreii nu s'au ridicat decât 
întrun cerc (din opt) până la 1%. 

Românii fac majoritatea necontestată a celorlalte 
comitate : Sălagiu, Solnoc-Dobâca, Bistrița-Năsăud, Cluj, 
Turda-Arieş despre Nord-şi Vest; Târnava mică, Alba 
de jos, Hunedoara, Sibiiu şi Făgăraş din Sud. 

Grupa de Nord-Vest are 31 de cercuri. Ovreii și 
Românii, singurul lor opozant, au, începând cu maximul 
ovreesc, în 


Comitatul  Ovreii Românii 
Solnoc-Dobâca 7%, faţă de 69. %a încâte 1 cere 
n » n 67 1/2 » ” 1 
Bistriţa-Năsăud 6:/2 P 8, a 1 
Sălagiu 6t a S?n E l 
y Sia n 46% » n 1 
Solnoc-Dobâca »„ 5 70: » n 1 
Sălagiu 49 n  OBan E 1 
Cluj A x 39 thy > 1 
Solnoc-Dobâca 4!  , 93 ay n i 
Sălagiu Ets y 83 1/2, a 1 
Solnoc-Dobâca . „ — 84 î/, » o | 
Bistriţa-Năsăud , B 45 than 5 4 
Cluj » » 80 3/4 n n 1 
Resturiie sunt cu procente 
în cercuri ovreeşti _ 
Sălagiu. . . . 2 3 

Solnoc-Dobâca 2 31/, — 3th 

Bistrița-Năsăud 2 © 2th — 3'i 

Cluj. .....6 1 A — 2h 

Turda-Arieş 5 1 — 2'2 

» 1 lipsă 


125 


Grupa sudică, cea mai depărtată de Galiţia şi de 
Maramureş, nu are decât întrun singur cerc 4%/,%, 
de Ovrei — în cercul Vinţul-de-jos (Români: 78 :/.%/9); 
are un singur cerc cu 2 1/; 9%, (Făgăraș); Români 82%/4)) 
unul singur cu 2/,% (Uioara pe Mureş; Români 
64 1/. %/,). Tot restul se cuprinde în limitele :/,„—1 #/4 %6 
Ovrei ; '/, fiind la Dicio-Sân-Mărtin, unde Românii sunt 
39:/.%]0, iar Unguri 44?/, Comitatele acestea : Târ-. 
nava-mică, Alba-de-jos, Hunedoara, Sibiiul și Făgărașul 
sunt o barieră serioasă pentru Muntenia. Ce S'ar fi 
ales însă și de Muntenia, dacă între ea și Galiţia nu 
ar fi fost un neam energic ca Ardelenii, cari sunt, fără 
excepție, antisemiți practici ? 

Judecata finală: Plecând din Carpaţii sudici spre 
Nord Ovreimea crește în raport cu apropierea de Ga- 
liţia. Extraordinarul cuib de plodire galițian a trimis 
şi va trimite încă pe-aceleași drumuri prisosul de pro- 
letari contra cărora Ardelenii se vor apără apărân- 
du-ne și pe noi, locuitorii regatului. 

Revenind la totalitatea fenomenelor, le sintetizăm 
astfel : 

Românii ocupă 2981 de localități din totalul de: 
12686 sau din 7968, care nu sunt ungurești. (Ungurești 
sunt 4718). 

Din cele 4718 comune ungurești Ovreii au majori- 
tatea în 3, dar după mulțimea lor vin, ca confesiune, în 
locul al cincelea. In total însă trăesc în 3149 comune 
şi lipsesc din 1569! Cele trei locuri sunt: Sighetul 
Marmaţiei, Muncaciul şi Tisza-Ujlak. 

Românii nu au nici o majoritate ovreească. Dar au 
minorități de felurite tării. Ovreii lipsesc din 1608 co- 
mune româneşti. Intre ei'însă locul confesiunei mo- 
zaice este, după cea gr.-or. și cea gr.-cat.—al treilea! 


126 


Pentru rest dau date simple: 


cu Ovrei 


Comune germane 376 
(5 cu major.) 

»  slovăceşti 1849 
(2 cu major.) 


»  rutenești 581 
» sârbești 54 
» croate 17 
»  vendice 38 


fără Ovrei 


738 


862 


31 
95 
171 
109 


Total 


1114 
2711 
612 
149 


237 
147 


Ovreii au aşadar majoritatea în 10 comune. Restul 
sunt minorități de diferite tării în 7487 de locuri, lip- 


sind din 5199 '). 


Pânăla 1900 Ovreii întrecuseră numărul 1000 în 
-59 de orașe, dintre care vreo 12 erau între Români ?). 


O tablă elocventă 


Cifrele lui Balogh sunt cam abstracte și reci. De- 
aceea procentele trebue să fie luminate de cifrele ab- 
solute pe care le culeg din enciclopedia „Pallas“. In- 
cep cu maximul de Ovrei, termin cu minimul lor și 
consider de astă dată numai teritoriile în care trăesc 
Românii. Cifrele se referă la anul 1890 (31 Dec.). 


Total 


Comitatul Ovrei _Români 
1. Maramurăş 45073 64957 


2. Bihor 25968 219940 


. Balogh, op. cit, p. 164, 165, 168 


90 
2) Z. f- D. u; St. d. I. 1912, p. 135. 


268281 
516704 


127 


Comitatul Ovyrei Români Total 
3. Bereg 24358 127 179455 
4. Pesta 23792 427 1.224945 
5. Satmar 22849 107947 323768 
6. Sabolci 21178 714 244768 
7. Solnoc-Dobâca 9890 166806 217550 
8. Hajdu 9749 77 190978 
9. Tolna 9510 266 252098 
10. Ugocea 9414 8830 75461 
11. Arad 8924 208957 343597 
12. Timiş 8649 161449 437039 
13. Sălagiu 8435 117711 191167 
14. Bichiș 7184 6019 229757 
15. Torontal 7139 87445 588750 
16. Cluj 6727 133277 225999 
17. Bistriţa-Năsăud 4349 70466 104737 


18. Murăș- Turda 3735 62179 177860 
19. Caraș-Severin 3713 311335 407635 
20. Alba de jos 3280 151397 193072 


91. Cenade 3000 13689 130576 
22. Huniedioara 2407 238486 267895 
23. Turda-Arieș 1931 107491 150564 
24. Târnava-mică 1418 49573 101045 
25. Brașov 868 31106 86777 
26. Făgăraș 866 78725 88217 
27. Târnava-mare 803 53644 135312 
28. Odorheiu 769 3191 110132 
29. Cic 706 14470 114110 
30. Trei-scaune 698 17360 130008 
31. Sibiiu 639 98719 148738 


In rezumat: Față cu 2586780 de Români stăteau 
278026 Ovrei; la 9 Români 1 Ovreiu! Raportul cu 
totalul nu-l mai calculez. 


128 
Creșterea cea mai recentă 


Calculele făcute de Balogh pe temeiul statisticei dela 
1890 ne înfățișează Ungaria și pe Românii ei într”o. 
situație destul de tristă. De-atunci ea sa posomorit 
şi mai mult. Anume: 


La 1890) Ovreii erau 730342 1) sau 4,2%, din toată populaţia 
» 1900 » » 851378 n 4,4 tjo n n » 
1910 932458 ME o o sa A s 


n n n 


Dela 1890 pânăla 1900 ei crescuseră cu 16,6 la. 
sută ; dela 1900 până la 1910 cu 9,5 la sută. Intre 1900: 
şi 1910 populația întreagă a țării a crescut cu 8,5 la 
sută: Ovreii sunt deci de-asupra mediei țării, pe când 
greco-orientalii (ortodoxii), cari sunt Românii, sunt supe | 
medie: 6,1 la sută?) 


. Asimilare ? 


Un călător francez isteț şi bun scriitor politic, R. Re- 
couly 5), cercetând Ungaria primi împresiunea că Ovreii 
sunt buni patrioți, dar neasimilabili. Piedica asimi- 
lării este, şi după el, numărul lor prea mare. 

“Un semn al asimilării este adoptarea culturii și 


) Z. f. D. u. St. d. J. (1913), p. 95. 

2) După Balogh : 707494 (fără militari ?). 

3) R. Recouly, op. cil, p. 113: „Je crois, en effet, les Juifs 
de Hongrie bons patriots. Mais ils n'en demeurent pas moins, 
au milien des. Hongrois, une race distincte, nettement. séparėe. 
La proportion des juits par rapport aux Hongrois ėst trop 
forte pour qu'on puisse croire que le juif soit, complétement 
assimilé,. fondu dans la masse de la v nalon, comme il: Vest 
en France par exemple“. - ' 


129 


limbii naţionale: In public Ovreii vorbesc ungurește, 
dar în intimitatea familiei şi-aduc aminte de nemțeşte | 
şi chiar de jargon. 

Alt semn serios sunt căsătoriile mixte. Ele sunt cu 
putință abiă dela 1895 încoace. Intre 1895—1904 că- 
sătoriile mixte au fost. 4,43%, din toate căsătoriile 
Ovreilor, între. 1900—1904 au fost 6,530%/,, în 1906 au 
fost 7,540%/,. Mai dese au fost în capitală: 1896—1900 
cu 13,33 %/, 1903—1904 cu 17,060/,, 1907 cu 18,400%/, 
Ultima cifră absolută este cea din August 1913. Intro” 
lună 111 căsătorii mixte (57 Ovreice, 54 Ovrei). Am 
puteă zice: vreo 1200 pe an! În 1911 fuseseră exact: 
786. Fenomenul e remarcabil, dar nu-i încă așă de 
masiv ca să se poată vorbi despre o asimilare ca 
cea din Apus. 

Asimilare serioasă este numai părăsirea confesiu- 
nei. In -Ungaria anii 1896 — 1910 au produs numai 
5046 de treceri, vre-o 336 pe an; cele mai multe au 
fost în 1909: 4431). Şi acest început promite ceva, 
dar nu-i masiv. 

Cred că Ungurii nu pot avea multă încredere în 
aceste începuturi: Cultura ovreească este încă prea 
tare. Ovreii intră, ce-i drept, în şcoalele ungurești: 
După Matlekovits, în anul 1894/95 şcoaleie secundare 
adăpostiau 21,62%, de elevi ovrei (Liceele 17,95%; 
școalele reale 38,35 sau, în cifră absolută, 11647 de 
elevi din 53157 (în 1896—97); în 1896/97 universi- 
tatea din Budapesta avea 29,47 %/, de Ovrei, tehnica din 
Budapesta 425 de Ovrei, academiile de drept 9,75%],. 
Asemeni este drept că societățile lor culturale, ca de ex. 
«Izarelita magyar kézmü és foldmivelesi egylet»(1842), 


ft) Z. f. D. u. St. d. J. (1912), p. 167. 


130 


vau maghiarizat ; că societatea «Izraelita magyar iro- 
dalmi társulat» (IMT) traduce Testamentul vechiu, 
în ungureşte, fidel, din limba hebraică 1). 

Este drept, dar drepte sunt și altele. Intoarcem 
foaia : Ovreii au încă destule şcoale ovreeşti : 528, dintre 
care 20 pe teritoriul românesc ; şi ele sunt reacționare, 
anti-asimiliste. Mai depare : Partidul reacționar,o rtodox 
este foarte puternic. Ortodoxii s'au organizat chiar deo- 
sebit, ca o confesiune deosebită, autonomă la—1906 ! 
Confesiunea aceasta — repetez: autonomă, — este con- 
dusă de un mic «parlament» de 60 de Ovrei şi 40 
de rabini, aleși pe câte 6 ani şi de un comitet de 10 
laici și 5 rabini aleşi din «parlamentul» centenar. Un- 
garia este deci singura țară din lume care are două 
confesiuni ovreeşti, observă cu părere de rău Philip- 
pson. Mai departe: In Ungaria nordică a năvălit chas- 
sidimul galițian şi rusesc întărind opoziția contra ori- 
cărei culturi ?). Aci nici vorbă nu mai poate fi despre 
asimilare. 


„Economia 


De altă parte supărarea dintre Maghiari se naște 
şi din cauza îndrăzneței înaintări economice. Socotesc 
inutil $o caracterizez cu date multe. Câteva fapte 
istorice sunt de ajuns. 

Satele sunt stoarse. De mult profesorul german 
Loher povesti drasticul răspuns pe care răzând i l-a 
dat, în satul Hucliva, un Ovreiu din cele 41 familii 


1) După enciclopedia Pallas. 
2) Op. cit., II, p, 197—198. 


i 


F 


| 


131 


ovreești care locuiau pe lângă alte 40 creştine (rutene): 
«Cei 41 trăim depe cei 40»!1) 

Cămătăria a secerat multe existențe, şi în Ungaria 
cași în Galiţia, pânăce veni legea dela 1888 (art. XXV), 
înăsprind pe cea din 1877 (art. VIII) care admisese 
maximul de 8%/, şi care retezase puţin libertatea de- 
cretată la 1868 (art. XXXI) printr'o neroadă imitație 
a legii austriace, ale cărei efecte le-am văzut în Galiţia 
și le vom vedeă și în Bucovina. Ce se petrecea în 
satele Ungariei prost administrate şi mai ales în Nord 
erà o cumplită barbarie. 

Schimbarea proprietarilor de moşii mari și mici 
luase întrun rând aspectul unui danț furtunos: In 
anul 1893, de pildă, sau vândut 377805 moşii, deci 
mai mult decât 1/,„ din toată proprietatea 2). Nobilul 
suflet Egan eră din, Nord şi cunoşteă bine văile liniș- 
tite ale munților și camăta din ele, pe care el o nu- 
meşte «balaurul» acelor ținuturi. 

In urma unei anchete Egan a scris ministrului său 
'un raport — publicat şi în gazete — despre mizeria 
“din Nordul” Ungariei. Raportul descria teroarea eco- 
nomică a Ovreilor nordici. Ovreii daseră foc: casei 
unui preot, fiindcă arendase el nişte munți (de pe la 
1870 Ovreii arendau tot: izlazuri, crâşme, etc., şi nu 
puteau «<toleră» concurența); unui țăran, fiindcă a 


` vândut fân unor cărăuși, pe cari nu a voit să-i tri- 


meață la negustorul de vis-à-vis, Ovreiu ; preotului din 


„Bistra, fiindcă a întemeiat o societate de consum și 


1) Franz von Löher, Die Magyaren und andere Ungarn 


„ (Leipzig) 1874, p. 118. 


2) E von Egan, Landwirischafiliche Skizzen (Berlin) 1898, 
p 44—45. Autorul a fost dela 1883 pânăla 1890 şeful servi- 


i iului zootehnic din ministerul agriculturei ! 


132 


credit în Maramureș. O pildă de camătă denunțată de 
Egan a fost: la 10 florini 2 florini pe săptămână, deci 
8 pe lună sau 96 pe an))! | 

Censor (Társadalmunk és nemzeti hivatásunk 
1884) susținea (p. 123) că până în acel an .Ovreii 
cumpăraseră 20-30 moșii cu adevărat mari şi că partea 
cea mai mare a proprietăţii lor eră mijlocie şi mică.. 
Numărând pe așă zişii «virilişti» găsi printre ei 1550 
de Ovrei cu un bir de aproape un milion (p. 126). De 
atunci au trecut aproape 30 de ani. Regret că nu gă- 
sese încă datele din aceste trei decenii care trebuie să 
fi fost și mai rodnice pentru Ovrei, pe cari criza eco- 
nomică din Ungaria i-a ajutat să se întinză şi mai mult 
la țară. 

Ovreii nu se opriră dar nici din fața proprietății mari. 
Am văzut din vorbele lui Hunfalvy în ce regiuni se 
întinseră mai întăiu. Enervarea. răspândită de înain- 
tarea lor fu aşă de mare, încât guvernul liberal, care 
totdeauna s'a întemeiat și pe forțele evreești, însărcină 
pe publicistul său oficial, un mercenar foarte talentat, 
Gustav Beksics, să-i apere pe proprietarii fari ovrel. 
Beksics scrise atunci broşura citată asigurând lumea că 
Ovreii nu au luat dacât vre-o 10%/, din toată propri- 
etatatea și că numai pentru atâta națiunea sa nu trebue 
să se turbure. 

Erà cu doi ani înainte de procesul dela Tisza-Eszlâr, 
observă Concha ?). 

Despre negoț şi meserii şi marea. industrie nu cred 
că trebuie să mai vorbesc. Aspectul lor se asociă la. 


1) Până astăzi, în Ungaria, se crede că- Egan a tost ucis: 


din răzbunare, în 1902, într'o pădure, de Ovreii nordici, a căror 


rapacitate a descris-o. 
2) Broşura fu iscălită: Censor, Társadalmunk etc. 


133 

cel agrar pentru a întări antisemismul care începu să 
se pronunţe: de pela 1875, numai câțivă ani după ce 
guvernul le dete Ovreilor (1871, 15 Nov.) organizarea 
comunităților religioase, decretându-le un statut și 
manifestând astfel tendința de a-i ocroti şi mai departe. 
Autisemismul cresci. La 1884 magnații respinseră a 
doua oară căsătoria mixtă, care în urmă tot se admise 
(1895). La 1886 începu însă mișcarea coopetativelor 
cu tendințe anti-ovreești. Cooperativele ungurești au 
făcut progrese enorme: Reacţiunea economică este 
energică. 

In Ungaria există însă și o reacțiune politică anti- 
ovreească. Nimic nu-i satisface mai mult pe Ovrei decât 
putinţa de-a fi cârmuitori de nații, cel puțin în presă, 
dacă nu în parlamente 1). Pretutindeni istoricii lor în- 
semnează cu mândrie succesele acestea. Chiar și Phi- 
lippson însemnează de ex. că în Ungaria Ovreii au 
avut în 1896 13 deputaţi, că mai târziu numărul de- 
putaților s'a ridicat la 21, dar că la 1906 nu s'au mai 
ales decât 17, ceeace cu greu s'ar puteă admite ca 
simplă. întâmplare, mai ales că în acelaș timp ministrul 
App6nyi îi scoteă pe Ovrei și din corpul didactic, iar 
partidul popular-clerical încercă să le facă cu nepu- 
tință afacerile din sate și târguri 2). In realitate altul 

- este înțelesul antisemismului politic. In această pri- 
Vinţă voiu cità numai un autor, pe unul dintre cei mai 
distinşi profesori de ştiinţe de stat din Budapesta, pe 
Viktor Concha 5). Concha susține că Ovreii s'au consti- 


_1) De venalitatea presei lumea se plânge mai ales dela 1896 
încoace; în acel an a fost discutată în parlament. 
2) Philippson, op. cit, H, p. 199. : 
© 3) Studiul Die Gentry în Ungarn din Ungarische Rundschau 
1 d, p. 838-839. 


rent 


134 


tuit politicește într'un club celebru (Leopoldicasino/ 
din care voesc să conducă politica Ungariei în sens 
ovreesc. Dacă Ovreii nu vor părăsi aceste intențiuni, 
este sigur că Ungaria va răspunde cu o luptă perni- 
cioasă, pentrucă, adaoge celebrul profesor, Ungaria nu 
poate suferi două clase conducătoare, una națională. 
și alta ovreească, deci anti-naţională 1). 

In Ungaria, paradisul aparent al Ovreimii estice, 
arde supt spuză un foc care va da flacări luminoase 
în viitor. 

Țara noastră se poate desinteresă ? 


ANEXĂ: Tablouri din Ungaria 
I 
ÎN MARAMUREŞ de Rudolf Bergner 


Călătorul vine despre Budapesta. 

La Satoralja-Ujhely, capitala comitatului Zemplin, 
trenul se opreşte un ceas. Trenul are aici multe în- 
crucişeri. Aici este însă și o gură de revărsare pentru 
Maramureșeni *). Deci... Pe peron, ce amestec de figuri 
şi porturi! «Treizeci până la patruzeci de Ovrei umblă 
în sus şi în jos; tot al treilea cuvânt este «Geschäfte 
machen !»: «Facem gheșeft» ? Pe lângă ei Ovreiaşi în 


1) Textual: „Wenn die Elite des Judentums sich bestândig 
einer internationalen und christentumfeindlichen Richtung hin- 
gibt und auf Wege leiten will die ein Teil desselben tatsäch- 
lich betrelen hat, dann können wir einem verderblichen 
Kampfe entgegensehen, einem Kampfe um die Herrschaft des- 
ungarischen, christlichen Geistes, da eine Nation nicht zwei 
führende Klassen haben kann.» 

2) Rudolf Bergner, In der Marmaros. (München u. Leipzig: 
G. Franz’scher Verlag) 1885. 


135 ` 


. haine lungi, murdare și cu originalii cârlionți Selebri 


(Pag. 11—12). 

Călătorul descinde la Munkácsul bine caracterizat 
ca oraș est-galițian. «Piața orașului este neinteresantă. 
Douăzeci pânăla treizeci Ovrei sdrănțoși şi săraci şi 
tot atâți Ruteni sdrănțoşi, săraci îi dau prea puţină 
vieață. Prăvălie ovreească se îndeasă lângă prăvălie 
ovreească şi-ţi vine să te întrebi, dacă oamenii aceștia 
nu se vor mâncă unii pe alții»). Totuşi autorul în- 
semnează că numai o parte mică sunt cămătari. (Pag. 
24 şi 33). 

Acum intrăm în Maramurăş, o țară muntoasă de-o 
frumuseță mare, dar cu populaţie rară, atunci 22 lo- 
cuitori pe un chilometru pătrat. 

In Vest este comitatul Satmarului şi Ugocei, la Est 
Galiţia şi Bucovina, la Sud Transilvania, în Nord Ga- 
liţia sau, cum se zice pe acolo, Polonia. Petrei părți 
Maramurășul își varsă lumea în regiuni românești. 

Bergner descinde în Huszt, unde în 1882 erau 991 
Ovrei pe lângă alți ca. 5700 de locuitori. Jumătate din 
Ovrei sunt ortodoxi, habotnici ; cealaltă jumătate mo- 
derați. Moderaţii sunt mai culți; ortodoxii exact ca în 
Galiţia : prăvăliile lor sunt cuiburi de urși, în care un 
popor flămând a grămădit haine, cisme, sămințe, coase 
etc. Din toți Ovreii Husztului de-or fi 20 de familii 
înstărite, restul este calic. Sinagoga celor moderni este 
de lemn; Ovreii primitori şi în ea. Nu-i așa templul 
chassidim-ilor, ortodoxilor. Secta aceasta are în Huszt o 
sinagogă și o sală mare de rugăciune. Am intrat în 


1) In Munkăcs erau atunci: Catolici . . . . 1848 


Greco-orientali 2339 
Evangelici . . . 988 


Ovrei . . . 4468 


136 


aceasta, ca să ies repede. Eră un tablou neliniștitor, 
Oamenii aceștia alergau fără rândueală, mormăind şi 
îngânând, mişcând puternic capetele, fără să zică o 
vorbă. Văzându-mă 6—7 inși se apropiară și se uitară 
crunți la mine. Ovreiul reformist, care mă adusese 
aici, îmi zise: «Haidi, Domnule, ăștia sunt hoţi și 
ucigași» ; iar eu nu aveam niciun motiv să nu-l ascult. 
(Pag. 64). 

Trecând peste superstițiile ortodoxilor, ignoranța din 
şcoalele lor (Cheder) cu talmudismul lor «isteț», lu- 
cruri Ştiute, mă opresc la ce Begner a văzut. Ovreii 
declarați «oameni» dela 13 ani — se însoară repede: 
Ginere la 16 ani şi mireasă la 14 ani sau — chiar şi 
mai de vreme în Huszt ! Fiul unui rabin din Farkas-rev 
(lângă Sighet) s'a însurat când eră de 14 ani ! (Pag. 72). 

Fireşte, ginerii aceștia încă nu şi-au făcut miliția, 
dar cu bani ce “nu faci în  Maramurăș? Inainte de 
recrutare ei pleacă în Galiţia, până ce trece comisia 
întâia ; a doua recrutare, pentru completare, o fac me- 
dicii de grad inferior și moneta are efect. Și astfel 
Ovreiul are adeseori cinci-şase şi chiar mai mulți fe- 
ciori dintre care niciunul nu a fost soldat (Pag. 85). 
Mijlocul cel mai pervers de care ortodoxii Maramu- 
răşului se folosesc pentru a scăpă de miliție este pro- 
pria mutilare sau slăbirea voluntară. Numărul celor 
fără degete este „ganz bedeutend: foarte însemnat“, 
iar cura de slăbire își ajunge culmea chiar în timpul 
recrutării. După trei probe, în trei ani, Ovreiul se pune 
pe traiu bun şi se întramă (Pag. 76—77). 

Solidaritatea Ovreilor este admirabilă. După ce s'au 
închinat, ei discută Sâmbăta în sinagogă toate afacerile. 
Are vrunul de lucru cu vrun țăran, toți ceilalți îi 
dau sfaturile cele mai cuminţi şi mai ingenioase. Cum 


„137 


s'ar puteă prinde ţăranul cu atâta lume ? (Pag. 92-93). 
Solidaritatea merge și mai departe. In Maramurăş se 
întâmplă foarte des, ca creștinul să se certe :în stradă 
cu Ovreiul. Deodată toți vecinii sar : Figuri în caftane 
şi cu «baișeli» se. îngheşuesc și în câtevă: minute 
ceice se ceartă sunt asediați. Şi strigă : „Was is? was 
is?“ (Ce este? ce este)? Atacul urmează. îndată. Îi 
despart firește, dar în vreme ce «Was is?» răsună 
încă, 6—8 pumni ghiontesc pe furiş pe creştini. lar 
creștinii nu țin unii cu alții până într'atâta ca să 'se 
apere solidar. (Pag. 94). 

Rutenii, pe cari mizeria i-a prostit rău, cad mai 
ușor jertfă acestor flămânzi îndrăzneți. Bergner descrie 
ce-a văzut. (Pag. 112—114): Ovreiașul de 16 ani se 
însoară. Are și Ovrecuiţa cevă bani. . Trăiesc în casa 
părinților. Pe banii lor acum. Tinerii cumpără vite 
tinere și le dau. țăranilor, să. le; crească. "Țăranul le 
crește. Dacă are într'aceea vreo nevoe, țăranul se 
adresează la «amicul de afaceri». Ovreiaşul îi dă un 
împrumut cu 30—60 °/, şi Ruteanul miop este — fe- 
ricit! Peste trei luni Ovreiul vine și-i cere suma. Ru- 
teanul nu are de unde plăti; Ovreiul. «regretă». Dar 
peste câtvă timp datoria este așă de mare încât nici- 
odată Ruteanul nu o mai poate plăti. E gata acum! 
Ovreiul pune sechestru și iea ce poate luă, lăsând Ru- 
teanului numai strictul necesar: Banii, cizmele, viti- 
şoarele se duc. Din când în când Ovreiul apare şi mai 
iea ce Ruteanul a agonisit dela ultima luare : Ovreiul 
stoarce lămâia. După ce a mai îmbătrânit instrumentul 
de producţie, Ovreiul îl aruncă, îi iea casa şi vita prin 
„judecată şi familia ovreească se aşează pe moșioară. 
Ruteanul pleacă la munte ori în America. 

Cârciuma maramurășană este, cevă monstruos. Dacă 


138 


crâșmarul ovreiu din Nagy-Bocsko (pe valea Tisei) 
plătește 9000 de fl. bir, el trebue să vânză spirtoase 
de 27000 fl., pentrucă 9000 trebue să câştige, iar 9000 
îl va fi costând marfa. Şi în comună sunt numai 
câtevă mii de oameni! (Pag. 124), 

Am întâlnit țărani cari îşi dau seama de situație. Ei 
se plângeau că Ovreiul le-a luat vitele și cizmele, 
urau pe funcționari și strângeau din pumni. Se mân- 
gâiau cu vorba: Poate că ne va ajută împăratul vre- 
odată, acum firește nu, pentrucă nu-i spun «cum stăm. 
noi». (Pag. 128). | 

Și în Sighet sunt puțini Ovrei reformaţi. Erà târg. 
«Ce murdare şi rupte erau hainele Ovreilor şi ce cu- 
rățele țărancele românce!» (Pag. 166). 

Suntem pe pământ românesc acum. 

«Jargonul» răsună însă şi aici. Este un jargon în- 
grozitor (entsetzlich). (Pag. 180—181). 

Şcoalele lor nu-i învaţă nimic afară de cetirea căr-: 
ților de rugăciuni ovreeşti. De-aceea în Maramurăş: 
întâlneşti des Ovrei care nu știu nici să scrie, nici să 
cetească. Bergner a vizitat o școală de acestea. (Pag. 
183): «Erau 6—8 copii, unii foarte frumoși. Un Ovreiu 
slab ședeă cu cei mai mulți la masă și-i învăţă să ce- 
tească. Pe când cetiă unul strigând cât puteă, cei- 
lalți făceau ce voiau. Unul rupeă dintro bucată de 
mămăligă, altul se tăvăliă pe pământ, doi se băteau. 
și strigau ca doi tauri. Cel examinat strigă și mai 
tare. După ce sfârșiă cu unul, dascălul îl da la o parte: 
și prindeă pe altul». 

La aceşti Ovrei nu poate fi vorba de nicio civili- 
zație. Batistă pentru nas nu are nici rabinul, necum 
credincioşii săi; iar baie, până în timpul din urmă, 
făceau chiar și Ovreicele, goale-goale, tocmai în mar- 


__139 
ginea șoselei, în râu. Jandarmii au intervenit şi de- 
atunci Ovreii au început să-și facă băi publice. 
(Pag. 185). 

Firește sărăcia împiedecă civilizația. Pe-aici sunt 
unii atât de săraci încât s'au apucat — chiar și de 
agricultură! (Pag. 183). 

De Ovrei nu au scăpat nici comunele românești 
(Pag. 244—245), numai că țăranul nu-i așă de de- 
căzut şi deci nici așă de îndatorit ca în Verhovina 
(la Ruteni): «Satele Românilor se deosebesc total de 
ale Rutenilor... Intr'un sat ei au o cărturăreasă ovreică. 
frumoasă și cuminte; ea pretinde că ştie viitorul şi 
trecutul şi țăranii vin le ea, caşi Ovreii. Acum câțivà 
ani Ovreica fusese gazdă de hoți; în puşcăria din 
Sighet învățase meseria cărților din care ghicește. 
(Pag. 257—258). 

Ultimul loc ovreit văzut de Bergner a fost cele trei 
Vișee, dintre care Vişeul-de-sus aveă 1936 de cato- 
lici, 1752 de greco-orientali şi 1292 de Ovrei ! 

Așă este Maramureșul văzut din drum. Dar, în rea- 
litate, ce grozav trebue să fie! 

P. S. — Rudolf Bergner, scriind despre România, 
și-aduce aminte de Maramurăș şi povestește niște fapte 
apte să confirme svonul despre omorârea lui Egan. 
Bergner povestește :1) «Acolo în Maramurăș poporul 
israelit, zăpăcit de ură rel gioasă, stăpâneşte. Acolo 
Ovreiul se simte deplin stăpân pe situație. Europa 
vestică nici idee nu are de crimele petrecute acolo 
și nepedepsite. Normele ovreești habotnice socotesc 
că este păcat dacă o fecioară ovreică se mărită cu un 
creştin. Inamorata este osândită la moarte în sinagogă, 


1) Rumänien (Breslau), 1887, p. 77—78. 


140 


fiecare membru al chille-i are datoria să împlinească 
sentința și aceasta își pierde puterea numai dacă în- 
traceea Ovreicuţa s'a botezat. Dar familia ei rămâne 
o jertfă a ruşinei şi membrii ei sunt îngropați zăcând 
pe burtă, nu pe spate. In comuna Vișeu o Ovreică 
înamorată de un Rutean fugi la casa preotului. Ru- 
dele veniră după ea amenințând-o şi împresurară casa 
timp de trei zile până se făci botezul. In altă comună 
coloniştii nemți se înarmară, ca să apere de furioşii 
Israeliți răsbunători pe o Ovreică care iubiă pe un Ro- 
mân. Dar culmea răului se împlini acum câţivă ani, 
în Borsa. Un judecător de ocol, care ţineă să apere 
pe țărani de cămătarii chinuitori, îşi atrase ura lor. 
El fu condamnat la moarte, în templu şi fu omorât 
noaptea, pela spate. Şi ce pățiră cei patru ucigași? 
Achitați în instanța întâia, fură condamnați în a doua 
şi a treia instanță îi achită pentru lipsă de dovezi. 
Un exemplu luminos de justiție ungurească !» 

Poporul român, simțind ce vitor îl cuprinse iarăşi 
începi să cânte sârgeros şi totuș, în astfel de împre- 
jurări şi între astfel de năvălitori, aşă de ușor de 
înțeles : 


lancule, fecior de Moţ, 

Fă-mi o bâtă de trei coţi 

Să omor Jidovii toţi. 

lancule. poartă-te bine, 

Că urlă Jidovi la tine. 

— Las'să urle cât de mulți, 

C'au să'ncapă pe supt munţi. 

Cântec din Bihor '). 
1) Melodia a fost culeasă de Bartók, profesor la conserva- 

torul din Budapesta şi se află publicată în colecția de cântece 
a Academiei. 


Aradul și Braşovul 
I 


Ca pildă de felul cum au fost ocupate două orașe 
însemnate și în vieața Românilor de peste munți, voiu 
tipări două notițe, una scrisă de mine, după Mârki, 
alta de un prieten profesor din Braşov. 

Aradul!) admise în 1717 pe întâii săi Jidovi: Elias 
Isac şi Marcus Mayer. Isac este întâiul mort ovreiu 
în acest oraș. La 1741 erau în Arad şase familii. Ar 
fi fost mai mulți, dacă guvernul nu le-ar fi oprit aşe- 
„zarea odată, la 1725. La 1742 ei aveau acolo o casă 
mică de rugăciuni, între Sârbi; cereau să li se iea dări 
mici; erau urmăriți de bănuiala guvernului că pot face 
servicii de spionaj şi treceau drept națiune: héber 
nemzet. La 1745 erau 12 familii, la 1746 trecură şi 
în comuna Şimand. In acel an ei plătiau către stat o 
dare de 80 florini. La 1751 erau 12 familii, la 1754: 
24 f., la 1759 erau destui, ca să poată clădi o sina- 
gogă mică, iar la 1764 își aduseră și un rabin! Exact 
îi constată recensământul din 1765: Erau 81 de su- 
flete, 17 barbaţi, 19 femei, 19 băeți, 26 fete. La 1775 
Ovreii arendaşi adaugă pe lângă rabin un judecător 
național (Judenrichier). 

Crescând până. în 1785, ei sunt acum 41 de familii 
cu mai mult de 200 de suflete. La capătul întâiei lor 
epoce în Arad, epocă de şaptezeci de ani, ei şi-au putut 
deschide şi o şcoală. 


1) Márki Sándor, Aradvârmegye és Arad szabad kiràlyi 
város története (Arad), 1895, pag. 757—762. (Istoria comitatului 
şi orașului Arad). 


142 


In două generaţii își alcătuiră deci toată viața : ra- 
binatul cu sinagoga, justiția talmudică, școala! 

Epoca a doua o conduse rabinul Aron Chorin (1786— 
1844) un om de talent şi cu carte. El își reclamă li- 
bertatea de acțiune şi îndemnă pe Ovrei să iea parte 
la toată vieaţa publică a națiunei maghiare. Inţele- 
gând viitorul Ungariei el deschise o şcoală reală — 
cronologic întâia în Ungaria, — ovreească, dar și cu 
câțivă profesori — creştini ! 

Cu sfatul lui Chorin Ovreii trăesc așă de bine încât 
se înmulțesc tare. Pe la 1827 erau 817. Atunci se în- 
cepu clădirea marei sinagogi în care se serveşte şi 
astăzi. În 1848 erau 2200 de suflete. Căsătoriile mixte 
începură a se ivi în acest timp şi Chorin — aprobă. 
De ce li s'ar mai fi pus piedeci? La 1867 Ovreii se 
făcuseră 6910 în comitat şi 3710 în oraș! Nu treci 
mult și Aradanii aleseră, — în..1871,——chiar și un de- 
putat ovreu, pe fiul rabinului Chorin, care îşi câștigase 
merite evidente pentru oraşul său. 

La 1894 consiliul comunal al Aradului aveă 40 de 
consilieri Ovrei : 

În trei generaţii Ovreii cuceriră Aradul! 

Din istoria Aradului s'ar puteă conchide: În curs 
de cinci generații Ovreii, abia tolerați în anul 1, se urcă 
dela 1—2 indivizi la mai mult de 10 mii în anul 150%). 

Fabula Aradului este mai povățuitoare decât multe 
din Esop sau Lafontaine. 


Il 


Toate naţiile îi ajută, — iată cel mai potrivit leit- 
motiv, când scrii despre împuternicirea Ovreilor. El 


1) Calculez generaţia egală cu 30 de ani. 


143 


se aude de vre-o 20 de ani încoace și în viața Bra- 
şovului. Şi dacă 'mai sunt azi oameni, cari îţi po- 
vestesc, aducându-și și ei aminte din auzite, despre 
întâiul Jidan venit la Braşov și înzestrat cu privilegiul 
de-a face negoț; şi dacă noi ne aducem foarte bine 
aminte, că acum 20 de ani casa lor de rugăciune eră 
încă întro odae mare de cârciumă, unde mergeam cu 
alți mici copii ca la o comedie; astăzi ei s'au înmulțit 
şi s'au înstărit, încât în unele ramuri ale negoțului 
amenință a deveni singurii stăpâni ai pieţei Brașo- 
vului, pentru care noroc ei mulțumesc lui lehova în 
două sinagogi, situate în două strade principale ale 
orașului. 

Sau ridicat şi în Braşov ca pretutindeni printre noi 
pe spatele Românilor. Alungarea lor din Rusia a fost 
una din cauzele directe ale înmulțirii Jidanilor din 
Braşov; o cauză indirectă a fost războiul vamal cu 
România, care a surprins pe marii neguțători români 
şi nimicindu-i a lăsat locuri goale, pe care Ovreii au 
știut să le umple. De vre-o 10 ani încoace puterea lor 
crește văzând cu ochii: ea nelinişteşte şi pe stăruitorii 
Saşi. Şi e interesant să se ştie, că mișcarea politică, 
naționalistă, a Sașilor verzi, a fost în acelaș timp 
îndreptată și contra Jidanilor — ca toate mișcările 
din Ungaria îndreptate contra Maghiarilor, aliați cu 
Jidanii. Saşii astăzi nu mai sunt nici antisemiţi, nici 
naționaliști, fiindcă acum și ei sunt aliați cu Maghiarii: 
a doua unio trium nationum. Saşii şi-au păstrat astfel 
— cu ajutorul guvernelor ungurești — întâietatea în 
viață economică a Brașovului. 

Ungurii şi-au împărțit terenul cu Ovreii, deocamdată, 
pentru ca nu peste multă vreme aceştia să-i înlăture 
din toate locurile. 


Astăzi negoțul de lemne este, cu foarte puţine ex- 
cepții, în mâna Jidanilor. Unii dintre cei mai mari ne- 
guțători de grâne și lingerie sunt Jidani. O mulţime 
de prăvălii de haine se deschid, dau falimente și iar 
se deschid supt firme evreieşti. Unele din ele sunt 
filialele marilor firme din Budapesta. Firme de reclamă: 
după modelul: celor din capitala jidănită se ivesc ici- 
colo printre vechile firme săsești. 

Scara la cer a negustorului ovrei se poate cunoaște 
și la Brașov. 1. Zdrențărosul venetic cu o mică tarabă 
de mărunțișuri pe supt poarta câte unei case vechi; 
2. se adaugă rafturi; 3. peste un an o prăvălioară zidită 
din jumătate poartă; 4. neguțător de mobile încă tot. 
supt poartă ; 5. neguțător cu ţigara: de foi în gură, în 
prăvălia încălzită. 

O mare firmă de ghete a cumpărat prăvălia unui 
Român, care se luptă cu necazuri, dar care prin această 
vânzare i-a adus jidaniahui pe toţi nitișieriii săi (Vezi 
leitmotivul). 

Statul își face datoria față de aliaţii săi: debitele de 
tutunuri și depozitele de sare sunt toate în mânile 
Ovreilor. Aceştia răsplătesc cu «cultură» ; librărie, 
tipografie, redacție ovreiască. 

Două bănci mari (Comercială şi a Creditului Ungar) 
sunt stâlpii pe care se razimă manevrarea economică 
a lor. Cea dintâi a avut ca întemeietori pe doi bancheri, 
foști elevi ai școalei comerciale românești din Braşov 
(Vezi leitmotivul). Şi aceeaș bancă a luat supt aripele 
sale și pe: tradiţionalii zarâfi români, cari schimbă leii 
țăranilor sosiți din România, (Vezi iarăş: leitmotivul !). 

Din atâtea afaceri pot. trăi în oraș și o mulțime de 
advocaţi evrei, cari însă își au agenţii: lor şi prin 
satele săsești și românești. lar agenții aceștia nu pot 


145 


fi decât Saşi şi Români, între ei poate chiar «unii can- 
ducători naturali» ai poporului! Un mare rol -va fi 
jucând şi organizația francmasonilor, între cari se gă- 
sesc şi căpeteniile Ovreilor din Braşov. 

Acum, când locul este atât de lărgit, încap toate 
tipurile : neologii, cari și-au zidit o mare sinagogă 
acum vre-o 15 ani, ortodocșii, cari îşi aveau sina- 
gogă în casa unui neguțător român (poate le-a inchi- 
riat-o din «colegialitate») şi de curând au cumpărat 
casa. unui Sas (V. leit-motivul!), unde își vor mută lo- 
calul de rugăciune şi însfârşit «fraţii noştri de dincolo, 
izraeliții oaspeți de vară ai locurilor noastre, cari vin 
să umple sala teatrului de vară evreo-unguresc, ca şi 
astiel să sprijinească pe aliații lor în politica internă 
și «externă». 

Astfel azi nu se mai războiesc «principiile», națio- 
nalismul cu cosmopeolitismul, ci două morale: a lor cu 
a Europenilor. Cea din urmă ne ia arma din mână, 
ca să o pună în mânile lor. 

Oare war trebui să dăm școlarilor o altă morală ? 
Să americanizăm şcoala, alungând spiritul clasicității 
şi al creştinității din ea? Măcar în ținuturile locuite 
de Ovrei! 


10 


146 


VII 


OVREII BUCOVINEI 


Şi când Iehova, Dumnezeul 
tău, ţi le va da în puterea ta, tu 
să le baţi, să le pierzi cu desă- 
vârşire, legământ cu ele să nu 
închei şi milă de ele să nu-ţi fie. 

V. Moise 7, 2. 


Oglinda Moldovei 


Ovreii Bucovinei sunt cunoscuţi şi la noi cevă mai 
bine decât cei din Ungaria și Ardeal. Căci, dacă nu 
i-am studiat noi, i-au studiat învățații Nemţilor arun- 
cați acolo de nevoile administrative şi culturale ale 
imperiului austriac. 

Ce dureroasă istorie! Din ea se va vedeă cum s'a 
revărsat şi aici potopul Ovreilor poloni înzestrați cu 
instincte de lăcustă: «Plecăm stol; vom cădeă undevă 
în lan, în pajiști, în păduri, într'o grădină; unde vom 
cădeă vom mâncă, vom roade ; foamea ne mână, foamea 
ne iartă». Pelângă îndemnătorul instinct nemilos Ovreii 
au însă şi o sfântă pavăză: încrederea că sunt <aleșii» 
dintre popoare, pe care Dumnezeul lor nu-i va părăsi 
câtă vreme vor crede în el. Ce tristă istorie! 

Români moldoveni, cetiți-o bine, învățaţi-o pe de 
rost, puneţi pe toți copiii voştri so învețe pe de rost, 
pentrucă ea este istoria viitorului vostru, istoria pe 
care nu o puteți primi decât numai dacă veți fi hotărâți să 
rămâneți nepăsători când în ochii tuturor Românilor veți 
trece drept orbi și proşti; drept văzători, dar nemernici. 


aa alis aa ot id i 


147 


istoria voastră a fost plină de leii naţiei noastre; voi 
veți fi numai ciolane de lei? 

Și astfel instinctul de lăcustă prăpădi cea mai fru- 
moasă parte din vechea Moldovă, Bucovina, pe care, 
dacă am ascultă de d. M. Schwarzfeld, n'am trebui nici 
s'o mai plângem, deoarece, după el, 1) nu se pot ad- 
mite în gura elevilor români versuri ca cele scrise de 
D. Zamfirescu : 

Că Jidanii şi Rutenii 
Pripăşiţi pe-aici 

Zic că-s dânşii pământenii, 
Iară noi şi Moldovenii 
Suntem venetici. 


Intrarea în Bucovina 2) 


Inainte de 1769 trăiau în Bucovina vreo 200 de fa- 
milii ovreeşti. Venind armatele ruseşti, în timpul ocu- 
paţiei se strecoară pe urmele lor cam vreo 300 familii. 
Şi astfel în 1775 generalul austriac Splânyi, care a 
guvernat din toamna anului 1774 până în primăvara 
lui 1778, găseşte în Bucovina 526 de familii. Un an 
mai târziu ele erau 650, cu 124 mai mult: Imigrația 
continuase. In toată țara toți locuitorii erau atunci 


© 17000 de familii. Ovreii aveau aşa dar 3,82 °/,. 


Firește îndată s'a înțeles la ce vin și în anul 1776 


| li s'a interzis proprietarilor — și aici, cași în Un- 
_garia,.cași în Ardeal tot ei sunt vinovații ! — li s'a 
i. interzis şi comunelor de a-i mai primi, de a le da în 


1) Egalitatea, 1909, No. 1, p- 7. ; 
2) Dr. R. Fr. Kaindl, profesor la universitatea din Cernăuţi, 


t Das Ansiedlungswesen in der Bukowina (Innsbruck) 1902. Ur- 


i mându-l pe Kaindl, îl adaog din alte izvoare. 


148 


arendă morile şi povernele (rachieriile). Anume li s'a 
interzis privitor la toți Ovreii imigrați dela 1769 până 
la 1776. Splenyi eră deci de părere că veneticii trebue 
să se întoarcă de unde au venit ori să moară de foame, 
dacă nu voesc să muncească mai din greu decât 
arendașul de mori sau fabricantul de rachiu. 

După Splenyi urmă generalul Enzenberg care cu- 
noscuse poporul românesc din Ungaria și Ardeal și 
care eră la început filosemit 1). Administrația lui gă- 
sește în țară vreo 800 de familii. Generalul se con- 
vinge că Ovreii se înmulțesc «mai mult decât Ţiganii»; 
că nu plătesc nici birul meseriilor, nici foncieră; că 
sunt vârâți în tot negoțul, chiar şi în Suceava, Sirete 
și Cernăuţi; că ei vând în ţară vinul, berea și rachiul; 
şi că au în arendă sate întregi. Fiind şi «leneşi», ei 
se hrăniau, constată generalul, din «sudoarea creşti- 
nilor muncitori». De însemnat este şi faptul că în 
satele arendate de ei, pe vornic — judele satului, pe 
care de drept îl numiă boerul — îl numiă acum aren- 
dașul ; iar arendașul ovreiu îl numiă astfel ca să fie 
și în mâna lui un bun instrument de stoarcere °). 

Din cauza aceasta Enzenberg a suprimat orice nu- 
mire de vornici. Și a luat și alte măsuri: A interzis 
ca satele să mai fie arendate Ovreilor, combătând astfel 
«<absenteismul» ; Ovreilor nu le-au mai îngăduit să ție 
servitori creştini; le-a luat putinţa de-a face pâine, 
turtă și alte copturi. Le-a îngăduit însă negoțul cu 
mărfuri și animale, măcelăriile și crâşmele arendate, 
însă punând pe ele bir mare și hotărînd că oricine va 


1) Dr. 1. Polek, Siatistische Monatsschrift (Wien), XV, p. 251. 
2) Dr. von Zieglauer, prof. la univ. din Cernăuţi, Geschicht- 
liche Bilder aus der Bukowina (Czernowitz), 1893, p. 68-69. vol. I. 


149 


înșelă statul să plătească bir întreit: Enzenberg simțise 
că i-ar trebui un personal special, ca să-i facă poliția 
Ovreilor și nu-l aveă!). De aceea, ca pedeapsă even- 
tuală, întrei birul. Birurile le aprobă şi faimosul 
Hofkriegsrat (Consiliul de războiu) din Viena, care 
mai adaose băgarea de seamă: Guvernatorul să fie 
atent ca Ovreii să nu se despăgubească depe spatele 
țăranilor?). l 

Enzenberg se convinsese adânc de nevoia unui con- 
trol eficace. De-aceea el poruncise ca toate contractele, 
toate hârtiile relative la datorii şi chiar şi testamentele 
să nu aibă putere, dacă nu vor fi fost văzute de au- 
torități. 

Dintre Români primejdia a fost descrisă de boerul 
Vasile Balș, în memorii înfățișate guvernului din Viena. 
Balș zugrăviă pe Ovrei ca provocatori la îndatorire, 
că incapabili de orice lucru afară de arendăşie și crâș- 
mărit, pentru ale cărui trebuințe aduceau rachiul şi din 
Ucraina (cam de 100000 de floreni pe an). Plângerile 
lui au îndemnat Hofkriegsrat-ul să ceară oprirea acelui 
mare import de alcool:). 

Constatările lui Vasile Balş şi ale celor doi generali 
relative la crâșme s'au fixat cu timpul într'o anecdotă 
care merită să fie reținută și-i potrivită să întrerupă cu 
o posomorâtă zâmbire istoria care se scrie pe-aceste 
pagini. | 

Un călător străin trage la ușa unui han ovreesc, pe 


4) Zieglauer, 2. c., p. 69. 

2) „ — dass die Juden nicht die Gelegenheit finden, die auf 
sie gelegte Steuererh6hung wieder von andern Distriktsein- 
wohnern einzubringen“. Zieglauer, op. cit., vol. II, (1895), p. 32. 

3) Zieglauer, op. cit, vol. III, p. 60, 62, 97. 


150 


şoseaua țării. Ovreiul cu caftanul rupt şi cu ochi ju- 
cători apare: 

— Ai vin bun? 

— Am tot, dar vin nu am. 

— Atunci, dă-mi o bere dela pivniţă, rece. 

— Am tot, dar bere nu am. 

— Fie ! Dă-mi o cafea. 

— Am tot, dar nu am cafea. 

— Ai muls vaca? Dă-mi un lapte. 

— Am tot, dar lapte nu-i. 

Călătorul începe a se miră. 

— Găini ţii? Dă-mi un ou fiert. 

— Am tot, dar ouă nu am. 

— Fire-ai!... Dă-mi pâne, Jidane, dă-mi brânză, dă 
carne, dă ce vreai! 

— Gott über die Welt, Herr! Am rachiu şi ăsta-i 
totul ! 1). 

Astfel stând lucrurile guvernatorul fu energic. Intre 
9 Februarie 1782 și Mai 1782 el expulsă 372 de fa- 
milii, rămânând în țară 678. Şi potrivit spiritului și 
ordinului împăratului Iosif II se decise (la 16 Oct. 
1782) ca toţi să fie expulsați, dacă nu vor dovedi că 
sunt: 1. negustori mari, 2. meseriași sau 3. agricultori. 

Din lupta pe care administratorii militari ai Buco- 
vinei au dus-o cu Ovreii năvălitori reiese că aceştia 
veniau cu gând de-a fi «lipitori», cum le-a zis V. 
Alexandri, de-a nu cunoaște nici o considerație, care 
dealtfel nici nu se puteă ivi din cauza foamei reale, 
dar şi a foamei de bani. 

Luminatul împărat Iosif H eră de aceleași păreri. El, 


1) Povestită guvernatorului Bucovinei, căruia i s'a dedicat 
cartea, de L. A. Simiginowicz-Staufe, Die Völkergruppen der 
Bukowina, Czernowitz; 1884, p. 189-—190. 


151 


ocrotitorul tuturor, nu s'a putut înduplecă să-i ocro- 
tească şi pe Ovreii Bucovinei. 

Ca să cruţe pe țărani, generalul Enzenberg interzise 
Ovreilor ambularea prin țară și în acelaş timp le oferi 
în arendă locurile necultivate, care aşteptau plugul şi 
sapa: Eră în vremea celor 1050 de familii, în 1781. 

Prin Aprilie 1783 împotrivirea lor îndărătnică de-a 
se ocupă cu agricultura le aduse exilul și reducerea 
la 672 de familii. Acum erau în Bucovina 392 de 
Ovrei (familişti) agricultori, 111 negustori, 101 mese- 
riași şi 68 alți profesioniști liberi. Spre marea supă- 
rare a Ovreilor! Ei voiau libertatea de a trăi cum îi 
îndemnau instinctele și însușirile fizice ale rasei şi 
de-aceea oferiră ca preț al ei (în 4 Aprilie 1783) suma 
de 5000 de galbeni pe an. Ca motiv aduceau religia 
lor; ei susțineau că nu pot să facă agricultură, de- 
oarece sărbătorile lor cădeau tocmai în timpul când la 
câmp este de lucru +). Guvernul nu a voit să consi- 
dere acest argument și în 24 Aprilie 1783 a poruncit 
ca în cel mult şase săptămâni cei 392 de «agricultori» 
să înceapă munca ; 255 din 392 nu au voit de loc să 
iea sapa și lopata. In 10 Iunie ei au trimis la Ma- 
jestatea Sa împăratul deputaţi, cerând să-i mântuească 
de muncă şi de roadele pământului câștigate în su- 
doarea feții. Dar Iosif H își susținù ordinul anterior. 
Ovreii nu se supuseră și plecară. 

In 1786 Bucovina avea numai 175 de familii ovreești» 
adică 0,6%/, din cele 29102 familii. Dar pânăla 1 
Noembrie 1786 sunt iarăși la loc; altele vin de le 
iea locul, deoarece în acea zi erau 308 familii. 


1) Dr, R. Fr. Kaindl, op. cit., p. 464: weil sie «den Acker- 
bau wegen der in die allerwichtigsten Feldbauzeiten hinein- 
fallenden jüdischen Feste-unmoglich pflegen könnten». 


Jalbele Ovreilor și întâiul proces sensațional 
al Bucovinei 


Aş vrea ca din povestirea mea să reiasă psihologia 
poporului care a ocupat Bucovina și care de acolo a 
trecut în Moldova. De aceea nu pot trece înainte până 
ce nu voiu povesti pe larg două momente clasice în 
felul lor. Amândouă se găsesc expuse pe larg și do- 
cumentate la istoricul Zieglauer 1). 

Intâiul moment: Data decretului imperial (Handschrei- 
ben) către generalul Hadik prin care Iosif II siliă 
pe Ovrei să se facă agricultori sau să plece din țară 
este 19 Iunie 1783. Venind în acelaş an în Bucovina 
împăratul primi un mare număr de petiții din toate 
părțile. Petiționară, ca de obiceiu, şi Ovreii. Cererile 
lor sunt acte psihice de interes deosebit pentru noi. 
lată-le : Guttmann din Suceava se roagă să-l libereze 
de agricultură. Leib Hastel, casierul cahalului din Vij- 
nița, cere să-l ierte de agricultură. Srul Ițig din Cer- 
năuți cere să i se lase agricultura, dar să i se dea 
voie s'o facă cu oameni plătiți peşin. Comunitatea ovre- 
ească declară că 200 de Ovrei nu pot face agricul- 
tură şi că vor emigră, dacă-i vor sili să facă. Toată 
Ovreimea cere să fie scutită de agricuitură și să i se 
lase deschis drumul spre orice arendare. Comuna Sa- 
dagura petiționează şi singură contra agriculturii și 
pentru libera arendare a satelor, morilor, bălților și 
crâşmelor. Ovreii din Cernăuţi cer pentru comună drep- 
tul de a ține mai multe târguri şi anume pe an câte 


1) Dr. Fr. Zieglauer, Geschichiliche Bilder aus der Bukowina, 
IV-te Bilderreihe, 1897, p. 1—28 şi III-te Bilderreihe, 1896, p. 
134-143, 


. 


153 


patru. Cei din Sadagura fac aceeași petiție. Croitorii 
:ovrei din Cernăuţi cer să fie expulsați croitorii ovrei, 
însă străini 1). Fabricanţii ovrei de rachiu cer ca im- 
portul din Ucraina să fie oprit. In sfârșit, cuprins de 
dureri familiare, Judenrichter-ul Mendel Hirsch și tot 
«cahalul ovreesc» petiționează pentru rechemarea în 
«patrie» a Ovreilor isgoniți de generalul Enzenberg. 
Preşedintele cahalului are şi el un dor: este Ieremias 
Hirsch, care cere leafă anuală și un moratoriu de doi 
ani. Două petiții privesc pe două Ovreice din Suceava. 
Una-i Taubin, care luase un loc cu 350 florini, dar nici 
nu-l plătiă, nici nu voia să-l dea înapoi, din care ciudată 
pricină Luca Botuşan cere ca împăratul să impună sau 
plata sau liberarea locului. Cealaltă Ovreică este Roise, 
al cărei bărbat furase, fusese condamnat la «lucrări 
publice», pe care tocmai le împliniă şi la expulsare, 
după ce le va fi împlinit: Roise cereă grațierea şi mai 
ales tolerarea lui în țară. Şi acestea le povestește 
ca etnopsiholog şi istoric Zieglauer, care este un fi- 
losemit şi care de aceea se indignează oricând vede 
că Ovreii sunt tratați cu asprime. 

Al doilea moment i se pare şi lui Zieglauer extra- 
-ordinar de caracteristic: Este momentul întâiului proces 
sensațional din Bucovina austriacă. 

Căpitanul auditor 2) Dorbath de Heidinsfeld luă mită. 
Un denunț provocă o cercetare şi condamnarea lui. 
Interesantul act de acuză fù găsit şi publicat de Dr. 
F. von Zieglauer. i 


1) O petiție pentru expulzarea Ovreilor străini o dase din 
4777 Judenrichier-ul din Cernăuţi Lazar Israel, care eră mă- 
ecelar şi lumânărar. Dr. I. Polek în Statistische Monalsschrift, 
XV, p. 250. 

2) „Auditori“ sunt judecătorii militari din Austria, 


154 


Din 12 cazuri grave Ovreii sunt trişti actori în 
următoarele afaceri : 

I. In 1776 i se fură lui Cr. Bosce, fierar din Sada- 
gura, şaşe cai (= 213 fl. și 12 creiţari). Ovreiul lancul 
este dovedit că a luat doi. lancul denunță pe alți doi 
Ovrei, din Stanislau, ca complici. Se arestară apoi şi 
Aron și Moscu din Sadagura, alți complici. In timpul 
cercetării chiar judecătorul Ovreilor (Judenrichter !) din 
Cernăuţi, Lazar, aduce din partea lor 39 de galbeni, 
pe care-i primește soția lui Dorbath. Şi Dorbath o lăsă 
domol de tot. 

II. Ovreiul Saul din Bolechovice cumpără dela un: 
Turc, în timpul războiului ruso-turcesc, o cireadă de: 
vite ( = 1100 de galbeni). Dar nu-i dă nimic Turcului! 
Turcul moare în războiu, iar Saul nu vrea să plătească 
moștenitorilor datoria. Moștenitorii îl pârăsc. Saul 
susține căpa plătit şi, Ovreiul.; Hirschl din Zastawna: 
mărturisește că Saul a plătit. Dorbath achită pe Saul. 
Sensație ! Tribunalul militar chiamă pe Hirschi în ju- 
decată și-l ascultă acum supt jurământ: Saul îi dase 
lui Hirschl 50 de galbeni, ca să-i dea pentru achitare, 
d-nei Dorbath, ceeace nici d-na Dorbath nu mai 
contestă. 

III. Comunitatea ovreească din Sirete a fost dela- 
pidată chiar de judecătorul ei Moise Bercovici. Is- 
pravnicul din Suceava fu însărcinat să cerceteze. Dar 
ştiind ce-l așteaptă acolo Judenrichter-ul Moise Per- 
covici ținù să fie judecat de Dorbath. D-na Dorbath 
primi 3 galbeni și procesul fu mutat la Cernăuţi. Dar 
Hirschl (cel de mai sus) ceri: 12 galbeni şi Moise îi 
şi dete d-nei chiar în prezenţa lui Hirschl. Cercetarea 
se suspendă. ; 

IV. Ovreiul Berl Manase dase lui Dorbath 11 gal-. 


155 
beni, ca să-l facă pe el Judenrichter în Suceava, tot 
prin Hirschl. Şi-l făcu. 

V. Judenrichter-ul Lazar din Cernăuţi ia dela ma- 
zilul Mitescul 10 galbeni, pentruca—Dorbath să-l păr- 
tinească întrun proces. 

VI. Judenrichter-ul din Cernăuţi avusese doi copii: 
Iacob și Ellig. După ce moare tatăl, fiul său lacob 
pârî. pe Dorbath că la împărţirea moştenirii a favorizat 
pe Ellig, dela care ar fi luat ca dar trei cai bălani. 
Cei doi hoți precauți făcuseră o chitanță de cumpă- 
rare. Dar tot se găsiră neacoperiți de chitanță șase 
galbeni dați d-nei Dorbath. 

VII. In anul 1776 dau faliment doi negustori din 
Suceava : Hirschi al lui Beri și Abraham al lui Lobel. 
Faliţii dau lui Dorbath — comisar al falimentului — trei 
galbeni, ca să le îngădue să fure cevă din marfa se- 
chestrată. 

Ei fură noaptea. Nevasta lui Hirschl dă cinci gal- 
beni și iea şi ea câtevă salbe. 

Zieglauer, care este liberal şi filosemit, este nevoit 
să adaoge totuşi că acest proces deschide o privire 
adâncă în datinile şi înclinările feluritelor «clase so- 
ciale» (Nu naţii ?) de pe atunci. 

Tribunalul militar a condamnat pe Dorbath la moarte, 
iar pe Hirschl şi Abraham la expulsare. Hofkriegsrat-ul - 
a adaos însă pentru cei doi Jidovi expunerea auf dem 
Pranger. lar împăratul a redus pedeapsa auditorului 
la 10 ani de închisoare în Lemberg. 


Ancheta politică-socială dela 1782 


Povestisem «intrarea în Bucovina» până la 1786. 
Peste acest an însă nu se poate trece fără a înfățișă 


156 


'cetitorului și întâia încercare bucovineană de a-i studià 
pe Ovrei sociologiceşte. Incercarea se făcù la anul 
1782, în luna Mai. . | 

Generalul Enzenberg ştiă că dela 1769 pânăla 1780, 
an de an, intraseră în Bucovina câte 78 de familii (în 
cifră medie), ceeace eră foarte mult. El vedeă că im- 
periala patentă din 1781 (13 Mai) relativă la utili- 
zarea şi a Ovreilor pentru stat nu se potrivește bine 
cu stările din Bucovina şi, ca să nu lucreze singur, 
convocă o comisie de anchetă compusă din 2 căpitani, 
2 locotenenți şi 1 sublocotenent. In această comisie 
se află şi un ofițer în curent cu literatura politică, li- 
berală a Apusului şi care vorbiă despre drepturi na- 
turale şi pentru Ovrei! 1) Comisia eră deci garantată 
ca obiectivitate. Și deci constată : 2) 

Ovreii din țara aceasta au obiceiu să-i cumpere 
ţăranului dinnainte şi pentru nimica toată puiul din ou, 
mierea din floare şi mielușelul din oaie; iar prin acest 
cămătarnic negoț ei sug cu desăvârşire poporul şi îl 
sărăcesc, astfel că în acest chip țăranii îndatorați și 
pe viitor nu cunosc alt mijloc de mântuire decât să 
fugă din țară; deci în țara aceasta Ovreii sunt mo- 
tive de emigrare şi sunt dăunători populației și agri- 
culturei. 

«Cea mai mare parte dintre Ovreii din ţară se hră- 
nesc din negoţul cu vin şi rachiu, deci dau țăranilor 
prilej de beție şi imoralitate. Expulsarea lor ar ief- 
teni hrana, ar încetă înșelătoria negustorilor cu măr- 
futi rele, ar scădeă preţul arenzilor; expulsându-i sa- 
tele s'ar puteă conservă; banii arenzilor nu ar mai 


1) Zieglauer, Geschichiliche Bilder, Vte Bilderreihe, p. 4l. 
-2) Acelaş, p. 19—20. 


ibiza cutii: 


157 


ieși din țară, şi sar pune fundamentele militarizăriii 
tării». 

Cine știe ce puțin teren aú avut Ovreii pe pământul 
granițelor militare din Ardeal şi Ungaria va regretă. 
că idea militárizării Bucovinei nu s'a realizat. Totuși 
comisia luă câtevà hotărâri: Ea cerù de ex. o lege 
contra cametei şi pentru Ovrei mai mult loc de des- 
voltare în meseriile în care încă nu erau primiți. 

Ovreii nemulțămiți trimiseră la Viena o deputațiune. 
Cei doi deputați: Mend! Isac şi Berl Hersch se plân- 
seră că li se ieau crâşmele, şi că li se mărginește câș- 
tigarea hranei şi afirmau că aceasta însemnează «atât 
cât le-ar luă vieaţa !» 

Se vede că marele Iosif II nu puneă mult preț pe 
vieața for, deoarece el dete cunoscuta poruncă de a-i 
expulsă, dacă nu se vor face agricultori; o dete cu 
toate că BerlHersch, de astădată,. însoţit de Seelig 
Jank! şi Chaim Sind, fusese şi în a doua deputație, 
tot la Viena *). | 

Și astfel fostul filosemit gen. Enzenberg își continuă 
politica sa, ale cărei mari linii erau: Suprimarea ca- 
halului și judecătorului confesional-ovreesc; trecerea 
la comunele urbane a fabricei de rachiu, pedepsirea 
tuturor beţivilor și închiderea cârciumelor dela orele- 
10 înainte; suprimarea negoțului de mijlocitori cari 
cumpărau de ex. de-ale mâncării plătindu-le cu rachiu ; 
excluderea dela funcţii a Ovreilor. Cu alte vorbe: En- 
zenberg voiă să le iea putinţa de-a mai alcooliză pe 
țăranii români, de-a.se mai acoperi prin cahal și pro- 
prie justiţe coruptă şi de-a abuză de funcțiunile statului. 


1) Acelaș, p 32. 


158 
Inundarea Bucovinei 


Măsurile: decretate de excelenții administratori mi- 
litari ai Bucovinei nu s'au executat conştiincios decât 
abiă de pela 1810 încoace: Ovreii veniau deci mereu, 
deși birul bucovinean eră mai mare decât cel din 
Galiţia. Intre 1786 şi 1801 ei intrară pe an în Bucovina, în 
medie, câte 32 de familii!). Intrau săraci'și sfioşi încă: 
Isvorul citat ne informează că aveau «prea puțină 
avere și încredere, ca să întreprinză vreun negoț în- 
semnat»; cârciumari erau însă, d. ex. pe valea Cere- 
muşului?). Şi se mai întâmplă cevă: Chiar admini- 
strația Bucovinei, Kreisamt-ul, înterveni pentru cru- 
tarea Ovreilor?). Graţie sărăciei care îi mână și tra- 
diționalei nerozii a administraţiei austriace Ovreii ajun- 
seră să fie: 


în 1821 1,4%, din populaţia țării 4) 
» 1846 3,12%, >» > >» 


sau, la 1846, 11581 din 371131 de suflete. 

După 1848 creșterea se repezi înainte. Acum Ovreii 
se revărsară în țară la sate, potop, nu altcevă. Se re- 
vărsară cu atât succes încât la 1880 nu se mai găsiau 
decât 11 comune fără Ovrei. Observaţi acum creșterea 
în mica, mult vorbitoarea tabelă care urmează ?): 


1) Alphabetische Darstellung des Bukowinaer Kreises, în 
«Jahrbuch des Buhowiner Landesmusenms (Czernowitz), 1908, 
pag. 31. ' 

2) Acelaş, p. 388 000o . . 

3) Dr. R. F. Kaindl, op. cit, despre anul 4811. 

4) Dr. I. Polek, op. cit., p. 256. 

5) C A. Romstorter şi Dr H. Wiglitzky, Vergleichende 
«graphische Statistik in ihrer Anwendung auf das Herzogtum 
‚Bukowina (Wien), p. 16. 


£ 


159 


4857 1869 1880 


La 10000 sunt suflete Ovrei . . . . 652 932 1179 
Ortodoxi (gr.-or.) 7774 7338 7075 


n » n » 


In frunte mergeă fireşte capitala Czernăuţi care avù : 


1857 __1880_ 4900 
Ovrei şi Nemţi . . . . . 12290 22720 34441 
Mozaicii fiind . . . . . 4678 14449 21587) 


Dela 1868 pânăla 1880 Ovreii bucovineni crescuseră 
cu 41,10 ia sută, iar celelalte confesiuni numai cu 
7, 84 la sută 2). Cum se explică aceasta? Ovreii erau 
de sigur săraci, dar în Bucovina se găsiă o populaţie și 
mai săracă. In districtul Vijniţei, Palestina de azi a 
Bucovinei, de pildă, domniă înainte de anul 1869 o 
sărăcie cumplită. Răzeşii îşi fărâmaseră proprietățiie ; 
1865 fu un an agricol foarte rău; muriră oameni și de 
foame ë). Și totuşi, totuşi. mercantiliștii- Bucovinei nu 
se ocupau de ţara pieritoare de foame, ci se gândiau 
la înmulţirea căilor de comunicație spre Galiţia, adică 
spre Bucovina, deoarece negustorii galițieni erau bine 
primiți în Bucovina, dar cei din Bucovina nu erau pri- 
miți în Galiţia +). Administraţia neroadă şi purul mercan- 
tilism străin de glia, de limbile şi de credințile ţării 
ceriau circulație, cifre înfloritoare, nu fond etnic să- 
nătos. Şi astfel Bucovina isbuti să aibă în 1869, între 


1) Dr. R. Fr. Kaindl, Geschichte von Czernowilz (Czerno- 
witz), 1908. 

2) G. A. Schirmer, Slatistische Monatsschrifi (Viena), VII, 
p. 503. 

3) A. Mikulicz, Bukowinaer Handels und Gewerbekammer, 
Hauplbericht und Statistik über das Herzogiuin Bukowina 
(1862 2871), ediţia din 1872, p. 78. 

4) Acelaş, p. 17 şi 23. 


160 


granițele ei, peste 54000 de străini, — ocupând-o în: 
Cernăuţi-oraș (9386) şi în districte 1): Suceava (7640, 
Storojineț (7310). Cernăuţi (6640), Cotman (6499), 
Câmpulung (6290), Sirete (4197), Vijniţa (3542), Ră- 
dăuți (2769), Invaziunea aceasta susțineă deci pelângă 
"4597691 de băştinăși (după alții 477 de mii) 54273 de 
străini, mai ales Galiţieni: Cum nu Sar fi înmulțit și 
Ovreii mai iute, erheblich rascher, decât băştinaşii 2) ? 

Pe atunci camera comercială și industrială a Buco- 
vinei, prezidată de un German, dar compusă de o 
majoritate ovreească, indrăzniă a face rândueală chiar 
şi în străinătate. Camera aceea scrisese țarului să cruțe 
pe Ovreii săi; de ce n'ar fi scris şi României? Ro- 
mâniei îi scrise indirect, prin ministerul de externe din 
Viena, pe care îl invită ca încheind tratatul comercial 
(1875) cu România să nu dea uitării nici situația pre- 
cară a Ovreilor «români», pe care o «idee fixă» a Ro- 
mânilor îi persecută într'atâta încât maniacii ideii comit 
o gravă infracțiune la dreptul internațional *). 

In acest timp Ovreii bucovineni făceau cam 9,5%/, 
din toată populația: putere destulă, pentruca repre- 
zentații ei să încerce a dictă chiar și din Cernăuţi (!) 
României ! 

Cum mar fi dictat în țara în care se înghesuiseră 
în orașe și sate; unde se înşiraseră prin crâșme și 
hanuri de-alungul tuturor şoselelor, formând în curând 
(1894) 95°/, din cifra totală a vânzătorilor de băuturi 
(vin, bere şi rachiu); în țara în care dela 1867 (21 


1) Acelaş, p. 56-57. 

2) Dr. von. Inama-Sternegg şi dr. H. Rauchberg, în Stati- 
sliche Monatsschrift, XVII, p. 469. 

3) Mikulicz, op. cil, p. 18-19 şi 328. 


161 


'Dec.) puteau să cumpere și moșiile mari cași pe cele 
mici, fără nicio restricțiune 1) ? 

intâia proprietate mare care a căzut în mânile Ovreilor 
a fost Camena, la 1862. In 1875 ei aveau 15, în 1889 
aveau 31 (22%, din proprietatea mare?). 

Se înfipseseră bine, pretutindeni ! 

Avântul lor economic se reflectă firește și în biologia 
Ovreilor: ei se sporiră foarte tare. Socotind anii 
1850—1880 povulația totală a țării sa sporit anual 
cu 1,67%, iar Ovreii cu 12°% °). Socotind anii 1880— 
1890 populaţia totală se spori cu 13,020/, iar Ovreii 
cu 22,69%/0. 

Cred că datele de până aici au convins pe toți ce- 
titorii că Estul Galiției a trimis în Bucovina o avalanșă 
etnică foarte primejdioasă. Datele mele o descriseră în 
lungul, în cursul vremii. Pentru a fi și mai precis, 
voiu da acum o privire în largul spaţiului de azi, în- 
temeindu-mă pe statistica dela 1910, publicată de cu- 
rând de oficiul statistic al Bucovinei. Și atât va fi 
tocmai de ajuns +*). 


Distribuirea actuală a Ovreilor bucovineni 


I. In părțile cele pur-rutenești, unde în patru dis- 
tricte nu există decât 517 Români, nu se află nicio 
comună fără Ovrei. 


f 1) La 1885 Bucovina aveă (în medie) 3.16 crâşme pe o lo- 
e calitate ; Galiţia numai 1,60! (lr. E. Mischler) 

2) Dr T. i'olek, op. cil., p. 263. 

3) Acelaş, p: 257. 
| 4) Die Ergebnisse der Volkszählung vom 31 Dezember 1910 
+ im Herzogtume Bukowina. Czernowitz, 1913. 


14 


162 


Până la 250 de suflete au 72 de comune. 


>» 500 » > 13 » 
» 1000 » » 10 » 
Peste 1000 » » 2 » 


Capitalele județelor sunt fireşte cele mai îndesate de 
Ovrei. Şi anume: Zastava are 563 de Ovrei, Vijniţa 
4317, Coţmanul 666 şi Văşcănțul 961. Mai înghesuite 
sunt în j. Vașcăuţi comunele: Vilavcea cu 522, Stă- 
neştii de jos pe Ceremuş cu 794, Bănila rusească cu 
800 de Ovrei. Dar Palestina ruteană-ovreească este 
Vijniţa. In acest județ mai au: Storoneț-Putila 509, 
Mihova 580, Wizenka 593, Lucaveț pe Sirete 735 şi 
Berhomet pe Sirete 1010. 

Așa stă chestiunea la granița Galiției! 

Să ne scoborîm acum mai la vale, la regiunile mixte, 
unde arta guvernamentală a Austriei și a localnicilor 
au internaționalizat “mai cu succes Bucovina. 

Capitala țării merge în fruntea palestinizării ; ea are 
28613 Ovrei față de cari se opun: Români 13440, Ru- 
teni 15254, Poloni 14893 şi creștinii cari intră în nu- 
mărul de «Nemţi» 41360, restul populației fiind neîn- 
semnat (4114+29+14+13+4+57—511 de diferite națio- 
nalități). 

Judeţul Cernăuţilor are șapte centre cu Ovrei mulți. 
Dintre ele Sadagura de comică amintire la V. Alen- 
xandri are 3410, Rohozna 1279, Boianul cu omida lui 
M. Eminescu 1181, Novoselița 962. 

In jud. Storojinețului capitala (Storojinețul) are 3453 
de Ovrei, Bănila moldovenească 784, Jadova 713 şi 
Ciudinul 585. l 

Capitala jud. Sirete are.3178 de Ovrei; Hliboca 
401. In acest județ este o comună: Fântâna-albă, azi 
pur-ruteană, care nu are niciun Ovreiu ! 


163 


Până la 250 de suflete au 91 comune 


» 500 » > 6 » 
» 1000 » » 5 » 
Peste 1000 > >» 6 » 


Așă stă brâul țării! 

| IH. Trecem la partea cea mai românească, la Sudul 
j țării. Aci avem în total 130 de comune dintre care numai 
| patru nu adăpostesc nici un Jidov; Bori (nemţească), 
i Pleș, (polonească), Lichtenberg (nemțească). Acum pu- 
| tem enunță că, după statistica oficială dela 1910, în Bu- 
| covina nu există nici o comună rurală românească, 
| în care Ovreiul să nu se fi așezat, afară de Costâna 
din jud. Suceava ! 


Până la 250 suflete au 111 comune 


» 500 >» T > 
>» 1000 » 2 >» 
Peste 1000 » 6 » 


Centrele tari ale Ovreimii din aceste părți sunt fi- 
reşte tot capitalele: Rădăuți cu 5940, Gurahumorului 
| cu 2050, Câmpulungul cu 1577 şi Suceava lui Ștefan 
| cel Mare cu 4200. In Putna, pe lângă mormântul lui 
| Ștefan, sunt 278 de Ovrei. Celelalte centre sunt: Se- 
letinul cu 1247, Vatra-Dornii cu 1201, Vama cu 618, 
| Ițcanii. cu 683. 

| Intre. 250 și peste mie sunt deci, în toată Bucovina, 
| 57 de centre ovreești, care alimentează şi conduc miş- 
| cările din alte 274 care rămân supt 250 de suflete. 
| Cu toate acestea încă nu trebue să desperăm de 
i soarta Bucovinei. Coloanele; tabelei care urmează vor- 
| besc întrun glas de îndemn la luptă, cu oarecare nă- 
i dejde în răzistența fizică a națiunei noastre. 


164 


Populaţiunea ovreiască în anii 1900 şi 1910 


Regiunea Ovreii Populaţia totală Românii 
1900 1910 1900 1910 1900 1910 
Cernăuți oraş . . 32,82 33,48 67,17 6651 1499 15,72 


Cernăuţi district. 44,51 10,56 8848 8943 2347 2864 


Gura Humorului. 15,67 6,08 94,32 93,91 6924 69,69 


Câmpulung. . . - 14,96 1024 88,03 8975 52,34 55,74 
Coţman . .. 904 851 90,95 91,48 0,17 026. 
Rădăuţi... . 40,58 10,41 8946 8958 5872 6042 
Serete .. ... 858 782 91,44 9247 2672 2938 
Storojineț . . . . 13,04 12,37 86,95 87,62 46,57 4840) 
Suceava . . . .. 10,95 9,95 89,04 90,04 60,14 70,06. 
Rădăuț .... . 1459 1266 8541 87,33 034 057 
Vișniţa. .. . - 21,00 18,90 78,00 81,09 0,48 0,16 
Zastavna. . .. 9,28 818 8071 91841 01410 0,12 
Bucovina. . . . » 11,67 12,94 88,32 87,05 27,81 34,37 


Cămătarii şi crâșmarii 


Ovreii din Bucovina sunt și astăzi aceeași ca în 
"vremea lui Splenyi şi Enzenberg : atacul lor economic 
și comercial este fără milă, râvna după câştig neînfrâ- 
nată. Dreptul comercial al talmadului prescrie, ce-i 
drept, un maxim de câștig, adecă mai puțin de :/; din 
prețul mărfii; a luă 1/; câștig la sută (adică 16,7 °/o} 
este — nu, eră, poate eră, în vremea veche — o în- 
șelătorie şi negoțul se puteă anulă 1). Dar de unde să 
știe sau, dacă ştie, cum să se ție Ovreiul bucovinean 
de legile talmudului! De aceea s'a întâmplat ca ei să 


câștige mereu şi să cumpere mereu pământ, mai ales. - 


înainte de a se decretă legea contra cămătăriei. 


1) S. M. Melamed, Psychologie des jüdischen Geistes, (Berlin) 
1913, p. 150. 


_ 165 


Polița apărù în Bucovina pela 1850. Un deceniu 
mai târziu răsunară în dietă plângeri amare privitoare 
la efectele ei. Oamenii cu polite protestate erau în- 
 fundați în închisori alăturea cu furii şi ucigașii 1). De- 
putatul Kovaci depuse în dietă o petiție a comunelor 
Carapciu-pe-Ceremuș şi Zamostie împotriva polițelor 
ovreești. In acelaș timp com. Crasna ceru, prin dep. 
Iliuţ, să se anuleze polițele care nu sunt iscălite de 
datornic cu mâna proprie și a căror «cruce» sau 
«deget» de analfabeți nu au avut legalizarea autori- 
tăților*). 

Rugat de comuna Vama dep. Eudoxiu Hurmuzachi 
„cereă ca vinderea moșiilor amanetate pentru polițe să 
“se suspendeze; iar comuna Cuciur-mare nu se mul- 
țămiă numai cu suspendarea vânzărilor, ci pretindeă şi 
excluderea țăranilor dela putinţa, ori, dreptul de a da 
sau primi polițe! : 5) Ce trebue să se fi petrecut în Bu- 
covina, pentruca deputaţii aceia distinși să ceară ziduri 
chinezeşti între țărani şi Ovrei ? 

Enigma se desvăli şi fu tragică la 1868. In acest an 
se desființă legea cămătăriei: la 14 Iunie; iar la 27 
lunie se admise parcelarea moșiilor, deci din două 
părți se ușură pierderea lor; în acelaşi an se acordă 
și băncei agricole a Galiției un privilegiu care s'a stins 
abiă la 1884. Atunci, deodată s'au ivit bănci şi bande 
particulare care au stors și sărăcit pe țăranul ortodox, 
român și rutean *). lurușul dat în biata lui moşioară 


1) Protocolul stenografic al dietei, pe anul 1363, pag. 155 
i 568. 
2) Acelaş, pe an. 1866, p. 22 şi 319- 
3) Acelaş, pe an. 1865, p. 29, 65, 106. 
4) Mihail Bendeschi în Românii din Bucovina (1875—1906), 
ernăuţi, 1906, p. 130. 


166 


și în puţintica-i avere țină pânăla 1877, când se votă 
o lege nouă contra cametei. Un profesor universitar, 
Dr. I. Platter, făcii în acel moment clasic de trist ana- 
liza ruinei produse de libertatea cametei: Scrierea lui 
este o durere și o oroare. 

Camăta există însă și în alte forme, nu numai a cre- 
ditului. Ea se face prin sămințe, vite, mașini agricole, 
etc. Un specialist al vieții economice din Bucovina ne 
asigură că aceste camete se mişcă între minima de 50%/, 
și maxime de 500%: Unde-i talmudul cu mai puțin 
de !/; din prețul mărfii? 

Orgia capitalistă țină până către 1893, când lumea spe- 
riată începu să se gândească la bănci țărănești. La 1898. 
se înființă întâia bancă 'românească sistem Raiffeisen. 

Se duc deci şi se vor mai duce cămătarii! 

Tot un soiu de cămătari periculoși erau și crâşmarii 
Bucovinei, a “căror marfă “proastă, dar bine plătită 
uneori, am băut-o și eu de încercare. De crâșmă O- 
vreiul nu s'a despărțit niciodată. De-aceea deputații. 
țării s'au gândit să-i despartă prin forța mai blândă 
a unui bir special: 1000000 de coroane! Ce s'a pe- 
trecut în discuția birului este foarte caracteristic. 

Dieta Bucovinei hotărîse în anii trecuți birul de un. 
milion. Dieta gândiă: dacă ei «otrăvesc» poporul, să. 
contribue cel puțin pentru școalele al cărora efect va 
fi altă combatere a alcoolismului. Din bir s'au plătit 
500000 de coroane, iar 300000 au fost incasate prin 
execuție. Birul se reduse deci la 500000 de coroane. 
La 17 Oct. 1912 dieta țării aveă să decidă reducerea. 
Doi deputați ovrei vorbiră pentru ștergerea oricărei. 
dări: unul a fost sionistul Dr. Kellner, celălalt advo- 
catul Dr. Straucher. Şi vorbiră, pentru noi, foarte in- 
teresant Ovreii! Dr. Straucher povesti despre un «biet 


167 


crâşmar» prăpădit; despre o deputație de 3000 crâşș- 
mari din Bucovina şi Galiţia — mișcarea eră deci pan- 
ovreească ! — crâșmari rămași «fără pâine», pe care 
el îi conduse la Viena şi la Budapesta ducând jalbe 
către ministerele de comerț: 3000! (Cifrele mari sunt 
plăcerea rassei; vezi Testamentul vechiu !). In Buco- 
vina crâșmarii ovrei sunt circa 1800, iar 500 — 600 
sunt creștini: Nu vedeţi, acum, ia 17 Oct. 1912, ziceă 
Dr. Straucher, că isbiți şi în — creştini? Şiretul! Dr. 
Kellner, în vieața lui profesională un bun profesor de 
limba şi literatura engleză, numi pe crășmari «cei mai 
săraci dintre toți săracii» (!) — deși nu a putut adaoge 
că din cauza sărăciei — se și lasă de crâșmărit; și 
afirmă că majoritatea Ovreilor pot trăi numai fiindcă 
Ovreii «sunt artiști ai flămânzirii» (Hungerkiinstler) ; 
şi certi timp, puțin timp (nur ein bisschen Zeit) până 
ce sionismul. va fi descărcat pe Ovreii de prisos în 
Argentina, Canada şi Palestina 1). 

Dr. Kellner luă deci angajamente să scoață din Bu- 
covina pe calicii Ovreilor şi să-i aşeze unde va găsi 
loc. Un alt deputat (Ovreiu) îl completă prin consta- 
tarea că întradevăr mizeria există și în Bucovina Dr. 
Wender ziceă : 2) «Nu ne putem îndoi şi de altfel este în 
deobşte cunoscut, că o parte mare din populațiunea 
ovreească a ţării se proletarisează («Der Proletari- 
sierung entgegengeht») și că astăzi ea nu știe cu ce 
își va satisface mâine trebuințele sale cele mai ur- 
gente și cum îşi va duce mai departe sărăcăcioasa-i 


1) Protocolul stenografic al dietei, din 17 Oct. 1912. p. 162. 
In treacăt Dr. Kellner afirmă că Ovreii au desţelinii Buco- 
vina, făcând arabil pământul pe care astăzi locuesc ţăranii. 
S'a protestat, firește, imediat contra acestei ignoranţe istorice. 

2) Op. cit., p. 167. 


existență, viața amărătă“. Dacă aşă este, atunci în 
Bucovina se repetează fenomenul general și caracte- 
ristic în Europa estică: Ţările dăruite de Domnul cu 
multă populație ovreească sărăcesc într'atâta încât 
dela o vreme încep şi Ovreii să sărăcească, mai ales 
dacă teritoriul respectiv nu oferă destul de bune con- 
diții pentru desvoltarea industriei și comerțului, cum 
este cazul în Bucovina. Deşi cazul este prea evident, 
Dr. Wender ceri: sprijinul țării, adecă banii țării, banii 
greco-orieniali ai Bucovinei, pentruca prin încercări 
comerciale și industriale riscate să se opue proletari- 
zării Ovreilor ! 


Meseriașii 


Ciudată mi-a părut şi va păreă oricui plângerea 
deputaților, ovrei cari vorbiră aşă de, tragic despre 
proletarizarea Ovreilor bucovineni. Plângerea lor este 
— de către pădure: Dacă nu-l pot adauge, ei voesc 
cel puțin să păstreze tot terenul cuprins până astăzi 
proletarizând ei pe naționali. 

Cât teren au ocupat Ovreii în meserii a dovedit un 
tânăr cu spirit apostolic şi îndemnat de cercetările, 
lui A. C. Cuza +). I. Torouţiu a făcut o lucrare grea. 
și curajioasă. Comentarul lui este scurt și drastic. Pen- 
truce nu-l cetesc Românii? Torouțiu a dovedit că în: 
Bucovina există numai 737 de meseriaşi români față de 
9322 străini, dintre cari creştini sunt 3494, iar Ovrei 


1) 1. E. Torouţiu, Românii și clasa de mijloc din Bucovina, 
Partea întâia: Meseriașii (1912). Partea a doua: Neguţiloriă 
(1912). Editura societăţii meseriașilor din Cernăuţi. 


169 


Români! Şi domnii deputaţi ovrei vorbiau de prole- 
tarizarea Ovreilor +). 


Neguţătorii 


Cartea despre neguțători se compune din table sta- 
tistice egal de elocvente cași cele despre meseriaşi. Din 
10312 negustori sunt Români 444, străini creștini 1226, 
ceeace face 1670 ; toți sunt puși în fața a 8642 de negus- 
tori ovrei! Ovreii vând mai ales bere, fier, galanterie, 
grâne (313), lemne, pănură, petroleu, piele, poame, vite 
(425), ce vând cele 4626 de «prăvălii» (aşă le zice 
Torouţiu) nu se specifică. Şi deputații Ovreilor vor- 
besc de proletarizarea lor! 

La un loc, meseriașii și neguțătorii ovrei, sunt 13733 
de indivizi, care hrănesc cel puțin 70000 de suflete din 
102919, pe când, păstrând proporţia, meseria românea- 
scă și negustoria, românească. hrănesc. vre-o 6000 de 
suflete din 273254! 

I. Torouţiu termină cu un capitol de reflecsiuni din 
care extrag un pasaj, pentru a arătă pănăla ce grad 
de indignare şi revoltă se înalță îngrijorarea națională 
a tânărului scriitor, a Bucovinei °). 

«Care e deci substratul care susține masa aceasta 
ingrozitoare de 8642 comercianţi jidani? Le va răs- 
punde : nu numai pe spatele Românilor trăiește Ovreiul 
parasit, ci și pe ale celorlalți creștini străini. Aceasta 
„nu se poate, deoarece străinii își susțin comercianții 
lor, cari reprezintă numărul considerabil de 1226. Va 


1) Meseriaşii ovrei din Bucovina sunt mai ales casapi (407), 
cizmari (346), birjari (266), croitori (460), frizeri (176), cojocari 
101), croitori de dame (115), morari (104). 

Cârciumari sunt 1312 din 1897 ! 

2) Op. cit, II, p. 144-145. 


170 

să zică, deşi Românii produc şi consumă mărfurile, în 
cea mai mare parte, totuşi între producătorii şi con- 
sumatorii români s'a insinuat mijlocitorul Ovreiu, care 
de altfel ar trebui să piară neavând mediul care 
să-l hrănească, sau ar trebui să se restrângă la nu- 
mărul minimal, pe care îl necesitează mediul său nu- 
tritor, poporaţia jidovească în număr 102912 suflete. 
Ce ocupaţie au însă acești 102912 Jidani? Priviţi, 
partea întâi a lucrării aceștia, şi acolo veţi vedeă, 
asupra meseriașilor, suma îngrozitoare de meseriași 
jidani ; priviţi datele oficioase referitoare la clasa in- 
telectualilor și veți vedeă contingentul înspăimântător 
ce-l au acolo Jidanii; adunaţi toate aceste cifre şi apoi 
substrageți-le dela suma care reprezintă proporţia și 
apoi întrebați-vă: In clasa dirigentă și în clasa de 
mijloc sunt atâția Jidani, cine-i susține ? In care popor 
și-au înfipt rădăcinile, de trăiesc așă de bine ? Intr'al 
lor? Nu se poate, deoarece poporul lor mai tote 
reprezentat prin aceste 2 clase: cea de mijloc și cea 
dirigentă. Mai departe. Acel puţin crâmpeu jidovesc, 
care nu s'a putut vâri în clasa de mijloc ori în cea 
dirigentă cu ce se ocupă ? Din ce trăiește ? Agricultor 
nu-i; piatră nu sfărâmă; la pădure nu lucră; atunci 
din ce trăiește? Din ce? lată o întrebare la care răs- 
punde numai totalitatea acestor cifre. Să vedem ! Jidanul, 
ca șă nu lucreze pământul, îl arendează ; ca să nu sfă- 
râme piatra, se face furnisor de piatră! Ca să nu 
bată cu maiu la butuci și să curme cu îeresteul, se 
face antreprenor la munca de pădure. Şi cine lucrează ? 
Țăranul; acel țăran cu pieptul şi mânile crăpate de 
de ger, cu obrajii căzuţi, cu ochii cufundați în adâncul 
capului, acel țăran care, robind din noapte până’n 
noapte, ia drept plată a zecea parte din ceeace câştigă 


171 


antreprenorul său, un singur Jidan ; abiă a zecea parte. 
Astfel se face că un singur țăran susține o familie 
întreagă de Jidani.» 


Element cultural ? 


Dacă am puteă crede că însuşirile imigranţilor 
dintre 1769 și 1786 nu au lăsat nici o urmă în psi- 
hicul ovreesc-bucovinean; dacă prin minune negoțul 
și meseria și camăta şi crâşmăritul nu ar educă tradi- 
țional şi familiar generațiile, am puteă admite că Ovreii 
trebue să fie azi și element de cultură. Dar nu sunt. 

Folklorul lor descopere multă lipsă de bun simț și 
credințe stupide, ca de pildă credința că duhul rău 
înviează morții, pe care Ovreiul trebue deci să se gră- 
bească să-i îngroape sau credința în «sfințenia» rabi- 
nilor din Sadagura, Vijniţa și Boian. Chassidismul îi - 
pecetluește şi pe ei ca aderenţi ai tâmpeniei religioase. 
Cât despre școală ei s'au mulțămit cu chedere pânăla 
1855, când reformiştii au reușit să deschidă o şcoală pu- 
blică. Drept este însă că dela un timp au intrat mulți în 
școalele statului şi că acestea i-au şi primit cu pre- 
dilecție. De unde la 1851 erau în licee clasice și reale 
19 Ovrei (4,5%/), la 1880 erau 391 (33,9%); în școa- 
lele reale, în aceeași ani, 22%, și 49%; la drept (în 
1880) 27,80/,, la filosofie 24%, în Cernăuţi 1). De atunci 
procentul lor s'a mai sporit încă şi sa formato 
clasă diriguitoare destul de puternică. In clasa diri- 
guitoare socotim şi studențimea universitară, care este: 
națională, sionistă și autonomistă și încă întrun grad 
aşă de mare încât a provocat doar şi admirația Ovreilor 
din laşi: Admiraţia este mărturisită în Anuarul ziarului 
«Răsăritul». 


1) Statistische Monatschrifi, VII, p. 442. 


172 


Din dieta țării nu lipsesc, dar presa lor este presa 
unui cuib provincial cu toate defectele lui. Au două 
“ziare semnificative: unul al partidului liberal-democrat, 
condus de Dr. Straucher, care urmărește întărirea lo- 
cală a Ovreilor şi are titlul Volkswehr,; celălalt este 
Volksrat, organul naționaliștilor intrasigenți, organul 
autonomiștilor conduși de Dr. Kellner. Stăpân pe si- 
tuațielîntre Ovrei este astăzi Dr. Straucher. Amândoi 
susțin o izolare de rasă: Ovreiul bucovinean nu se 
asimilează, ceeace dovedește suficient că este încă 
strâns în marginile unui ovreism anticultural. 

Şi lor le robeşte națiunea română din Bucovina! 


ADAOS: Tablouri din Bucovina 
I 


Camăta în Bucovina după Dr. Iulius Platter 


In 19 Iulie 1877 Austria și-a dat o lege care hotărî 
pedepse aspre pentru ceice vor mai stoarce țările 
prin camătă. Pentru Bucovina prea târziu! Aici ca- 
măta serbase «orgiile» cele mai desgustătoare și rui- 
nase multă lume creştină, mulți Români și Ruteni. 

Capitalul eră liber; o lege rea din 14 lunie 1868 
îngăduise înflorirea cametei la lumina zilei; iar jude- 
cătorii priviau la «orgii» — fără să poată interveni, 
La 1878 se ivi însă un om nobil, profesor la univer- 
sitatea din Cernăuţi, care le studiă şi le biciui întro 
scriere prețioasă. Scrierea lui arată ce groaznice în- 
sușiri de exploatatori neînduraţi are neamul ovreesc. 
Şi de-aceea trebue să o cunoaștem și noi +). 


1) Dr. Julius Platter, Der Wucher in der Bukowina. Jena, 
Verlag von Gustav Fischer, 1878. 


173 


Studiul se întemeiază pe «edictele de execuție» din 
anii 1876 (execuţii: 375) şi 1877 (execuţii: 817). 
Datoriile au fost, în florini: 


Media în fl. 

1876 1877 1876 1877 

d... cazuri gE 
I până la 50 în 86 159 29,29 32,64 
Il dela 50— 100 „a 8I 207 87,85 82,18 
UI, 100— 500 „ 164 350 239,76 231,04 
IV, 500.—1000 n 24 52 712, — 701, — 
V peste 1000 „16 35 6721,—  114011,— 


3711) 8032) 


Din mulțimea cazurilor cu sume mici reese că în 
Bucovina numai omul sărac eră exploatat: 45,01 %, şi 
45,58 °/, din toți cei executați erau din cele două clase 
de 50 sau 50—100 îl.! Datornicii cu peste o mie, 
sunt numai 4,31 °/ şi 4,36%. Cei cu 100—500 fl. sunt 
44.21 %/, şi 43,59%. 

Creditorul, mai totdeauna Ovreiu, sporiă suma prin 
capitalizarea dobânzii ; când suma se împătriă. iar uneori 
se înzeciă, se redactà un act notarial sau se cereă o. 
poliţă, dacă omul eră mai cu stare. Şi astfel în 2 ani 
50 de fl. se făceau 300 fl., spune ancheta făcută prin- 
tre judecătorii țării. 

Creditorul nu cereă banii, îi lăsă bucuros, pentrucă 
el știă doar că din capul locului vânează locul și 
casa bietului om sau expropierea. 

Ce dobândă s'a plătit ? Calculată în sumă medie do- 
bânda anuală a fost: 


1) In 4 cazuri nu se cunoaște suma. 
2)'n14 , nn » n 


174 


1876 1877 

In categoria I 29,88 36,71 
» H 34,90 37,59 

» III 35,99 34,52 

» IV 29,50 31,32 

» V 12,63 10,33 


Coloanele citate dovedesc că media dobânzilor crește 
îndată ce se cunosc mai multe cazuri; că bogatul ştià 
să se apere plătind cel mult 12,63 la sută și că bietul 
sărac se istoviă cu aproape 40 la sută. 

Dobânzile sunt declarate în 600 de cazuri. Cetiţi-le 
şi încredințaţi-vă ce veritabil codru de cămătari au supt 
în Bucovina, rodul muncii ţărăneşti. Sa plătit. 


1 3/, 1 52 
7 4 1 53 
8 5 15 54 
1 5, 2 55 
172 6 63 60 
1 8 | 61 
2 10 | 64 
4 12 1 70 
43 15 27 72 
1 16 1 73 
26 18 2 75 
2 20 1 77 
12 24 3 80 
3 25 | 82 
2 27 2 84 
12 30 1 86 
2 33 5 96 
1 35 2 100 
44 36 1 103 
1 39 1 106 
5 40 2 109 
12 42 1 116 
1 44 5 120 
2 45 2 122 

1 46 1 123 
79 48 1 128 
9 50 1 185 


' 175 


Un caz clasic este al bietului Vasile Scalat din 
Suceava: Se împrumutase la 15 Nov. 1875 cu 100 
florini, cu 450%/, şi, de nu va plăti la timp, cu pe- 
deapsă convențională de 2 fl. pe zi! La 15 Iunie 
1878, când «Bucovina» publică asest caz, el sta așă: 


Capital. e e „e e ze e Oe ae e 100 fi. 
45%, dob. dela 15 Nov..1875 . 115 » 
Pedeapsă convenţională a 3 îl. pe zi 1880 » 


Suma ... 2095 » 


La plată se socotiau însă și cheltuelile de judecată 
şi execuție care erau foarte mari. 

Actele oficiale, citate de Platter, dovedesc că aceste 
dezastre începeau din câte-o ispită pusă la cale de 
idov, din exploatarea nepriceperei ţăranului, din ex- 
ploatarea prostiei "lui, pe care statul "ò susțineă re- 
fuzându-i — şcoala! Când se vând averi pentru 
datorii inițiale de 1,36 fl., 2,50 fl., 3 fl., 20 fl. (20 de 
vânzări în 1876 şi 41 în 1877!), nu se poate susține 
că nu se exploatează nepriceperea țărănească. 

Platter arătă şi: naționalitatea datornicilor. Din 
1189 de datornici din amândoi anii 1876 şi -1877 erau 


Români şi Ruteni 1059 sau 89,06 °/° 
Ovrei TT 6,48%, 
- Germani „53 4,46% 


Creditorii fuseseră, lăsând la o parte băncile şi 
societățile (143 cazuri): 
Creştini ne-germani: 156 . 


Germani ut n 80 
Ovrei : 743 


176 

Dintre toți creditorii erau Ovrei 73,4%, în 1876 și 
1877: 71,20/,; dintre creditorii persoane particulare 
(cei 743) Ovreii erau: 82,9%, şi 81,5%/,. «Cine-i vânat 
și cine-i vânător devine mai mult decât lămurit», 
adaugă Platter *). 

Aşadar Ovreiul bucovinean expropriă pe țăran. 
Dar el nu se făceă agricultor. O, nu! Țăranul de- 
venià robul lui lucrând pe moșioara care fusese a 
lui! Cămătarul cumpără pământul, ca să-l specu- 
leze, ca să-l mobilizeze după felul său, nu ca să-și 
facă pe el o carieră în care să trăească şi să moară, 
ci numai pentruca să se îmbogăţească. Şi deaceea, 
adaugă Platter, mare este și cu vremea și mai 
mare ar fi „nenorocirea socială, dacă proprietatea 
mică ar trece în mânile cămătarului ovreiu». 

Daţi-i Overiului român putinţa de a lucră la sat, 
lăsaţi-l între țărani și veți vedeă în curând cum pilda 
Bucovinei nenorocite se va repeți și în România, veți 
vedeă ivindu-se sclavii moldoveni ai Ovreilor jargo- 
nizalori. 


H 
Cămătăria la țară 
După Marie Mischler 2). 


Cu cât comerțul şi industria sunt mai împovărate, 
cu atât mai mult declasații lor se aruncă asupra cul- 
turii pământului, dar nu ca țăranii. Aceștia năpădesc 


1) Într'o notă Platter arată procentul falimentelor. Al 
Ovreilor eră 68,4%/, poate chiar 82,5%! In anii 1862—1871 
fusese, după raportul lui Mikulicz, 72 °/o! 

2) Din Marie Mischler, Soziale Skizzen aus der Bukowina. 


satele şi cătunele pentru a stoarce folos din munca 
ţăranului într'o formă care, din punct de vedere al 
câștigului peste măsură de mare, trebue numită cămă- 
tărie, iar din punct de vedere al legăturii cu munca 
productivă a «altuia» parasitism. In general grosul 
cămătarilor şi parasiților sunt Ovrei. 

Călătorului prin Bucovina nu se poate să nu-i sară 
în ochi faptul că la munca câmpului, la crescutul vi- 
telor, sau în sfârșit și mai ales în piață, la târg tă- 
ranul nu se găsește niciodată singur, ci întovărășit 
de bine cunoscutul lui «părtaş». Această stare de lu- 
cruri se lămurește, dacă ne punem înaintea ochilor 
feluritele forme de tovărășii cămătarnice și parasitare 
răspândite în Bucovina țărănească. 

«Tovarăşii» procedează prin înțelegere în aşă fel, 
că o familie ia asupra-şi o mahala, un sat, etc., așă 
că nici unul nu calcă pe terenul celuilalt. Orice în- 
călcare se răsbună reciproc printrun fel de justiţie a 
<linşărei»; aşă de pildă dacă cinevă se statorniceşte 
«nepoftit» întrun loc, i se dă foc casei, i se strică sau 
i se fură toată gospodăria, i se ridică creditul 1). Etc. 

Formele de cămătărie și parasitism agricol constau în 
genere în aceea, că tovarășul încredințează țăranilor 
vite, albine, sămânță şi c. I. sau cu totul pe datorie 
sau în parte, pentru totdeauna sau pe termen; uneori 
îl creditează și cu bani pentru cumpărături şi în schimb 
îşi cere o parte din câștig în natură sau se plătește 
la vânzarea la timp potrivit a lucrurilor încredințate. 
Țăranul e în genere foarte sărac şi nu găsește credit 
ca să-și cumpere vite, sâmânță ş. c. |:; de aceea se 
apucă mai cu drag de acele afaceri în care nu-i nevoit 


1? Ca în Maramurăş. 


178 


că scoată bani ghiață. De altă parte țăranul nare chib- 
zuință şi putere de judecată, ca să compare munca 
și cheltuelile sale cu câştigul «tovarăşului», căci so- 
cotirea este partea lui cea mai slabă. In sfârșit, neso- 
cotirea timpului e mare, căci zile întregi pierdute cu 
păscutul vitelor, cu pescuitul, etc.,ţ ăranul abiă soco 
tește vrednice de răsplată. Pe de altă purte «tovarășul» 
știe să socotească foarte bine și are totdeauna la 
îndămână capital sau credit dela tovarășii săi, cu 
cari eventual operează împreună, pe când țăranul e 
redus la propriile sale resurse. Apoi țăranul se găseşte 
într'o situație foarte deosebită iarna și vara. Vara își 
poate mână vitele în imaşul satului și nu se îngrijește 
mai de loc de ele. În schimb iarna, care în multe părți 
ține lung, i se sfârşeşte nutrețul. De aceea, înnainte 
de începutul iernii—de regulă—au loc multe vânzări de 
vite, iar banii luaţi pe ele împlinesc adesea alte nevoi. 
De aceea, de regulă primăvara şi vara, duc lipsă de 
vite; proviziunile de cereale sunt pe sfârşite, aşă că 
aprovizionarea cu noi vite se face de precădere supt 
forma acestei afaceri în tovărăşie. 

Tovarășul, de pildă, dă ţăranului o viţea, pe care 
el a cumpărat-o cu 7—9 florini, în cazul când ea nu 
provine dintro altă tovărășie anterioară, ceeace se în- 
tâmplă de cele mai dese ori. Țăranul o creşte pănă 
ajunge vacă, de obiceiu trei ani; o duce apoi la târg 
împreună cu vițelul și o vinde pe 40 fl. Din această 
sumă revine câte o jumătate tovarăşului şi țăra- 
nului. Astfel, cel dintăi primește pentru cei 7—9 fi. 
în timp de trei ani 20 fl., adică îndoit sau întreit; în 
cazuri tavorabile dobânzile anuale pot fi evaluate la 
70 %/. Țăranul dă munca, cheltuielele de hrană, îngri- 
jirea în caz de boală a vitei şi primește pentru trei 


179 


ani 20 fl., adică 7 fl. pe an, ca o slugă cu adevărat 
ieftină. In cele mai multe cazuri cei 20 fl. țăranul nici 
nu-i primeşte în mână, pe când tovarășul are suma 
sigură; nu-i primeşte, de pildă, dacă, isprăvind nutrețul, 
a trebuit să-şi cumpere nutreţ dela tovarăş și cu 
preț mare. i 

Adeseori țăranul se obișnuiește cu vita crescută de 
el și doreşte să-și păstreze vaca. Atunci învoiala dela 
început se schimbă; țăranul poate să-şi păstreze vaca, 
dar trebue să plătească jumătate din prețul cu care 
Sar puteă vinde la târg. Atunci tovarășul vesteşte pe 
soții lui de meserie, și aceştia îl așteaptă la târg cu 
țăranul şi cu vaca. Prietenii lui de afaceri se întrec 
care mai de care să laude vita și oferă prețuri mari. În 
sfârșit unul dintr'ânșşii declară că dă 50 fi. și întărește 
„aceasta prin, scoaterea unei pungi pline și prin întin- 
derea mânei pentru încheierea târgului. Țăranul este 
foarte mulțumit şi mândru că are o vită de preț, plă- 
teşte tovarăşului 25 fl., ca jumătate din prețul vânzării 
şi se întoarce acasă foarte mulțumit. Câștigul tovară- 
şului pentru vițeaua cumpărată cu trei ani înainte 
pe 7-9 fl. vine la 16-18 fl., adică mai mult de 2000/,, 
“sau.80%/, anual. Țăranul însă a primit pentru osteneala 
Şi cheltuielile sale numai 15 fl., deoarece valoarea re- 
ală a vacei este numai de 40 fl., ceea ce înseamnă 5 
fl. pe an, şi totuși, e adânc convins căa cumpărat cu 
25 fl. o vacă în valoare de 50 fl. și că a făcut o afa- 
cere strălucită! In realitate însă a plătit o vacă care 
prețuieşte 40 îl. cu 25 fl. în bani şi cu trei ani de 
muncă și cheltuieli de întreținere, fără să fi tras în 
acest timp vre-un folos dela ea. 

Şi de câte ori se întâmplă ca țăranul să dorească 
aprins vita crescută de el şi să nu aibă cei 25 fl. 


180 

ca să plătească tovarăşului jumătatea datorită! In 
acest caz tovarășul e gata să-l crediteze pentru prețul 
vânzării, şi, în schimbul dobânzei, cere să se înceapă 
cu cel dintăi nou vițel o nouă tovărăşie, prin care 
acesta să aparțină în părți egale ambilor părtaşi, adică 
jocul începe pentru-a doua oară da capo. Bine înțeles, 
pentru cei 25 îl. creditați tovarășul se prezintă la țăran 
în termen şi obține urmărirea lor prin vânzarea la mezat 
a vacei, care, în cazul dat, cade ieftin în mânile tova- 
răşului, cu ajutorul complicilor săi. După trei ani to- 
varășul se prezintă din nou, noua vacă (ioasta vițea. 
socotită drept dobândă) e dusă la târg; şi jocul sar 
repetă la infinit, dacă într'o bună zi tovarășul mar 
declară că nu-l mai poate credită pentru prețul vân- 
zării, adică pentru cei 25 fl. Țăranul, de frică să 
nu trebuească să vândă vita, e bucuros când tova- 
răşul primeşte. să continue, afacerea., In acest caz 
toată prăsila primei viţele aparţine pe jumătate tova- 
rășului ; cu alte cuvinte afacerea în tovărășie se trans- 
mite asupra întregei progenituri și țăranul rămâne 
veșnic datornic tovarăşului. Exprimată în bani, afacerea 
se prezintă astfel: Cei 7-9 fl., prețul vițelei, dau pe fie 
care trei ani 25 fl., adică 100%, dobândă anuală; pe 
lângă aceasta tovarășul are veşnic prilej să cumpere 
prin mezat vite ieftine și să dispună de prăsilă pentru 
întreprindere. de felurite alte tovărăşii. 

Uneori țăranul e destul de isteț, ca să vadă că e 
tras pe sfoară, şi atunci vrea să desfacă tovărăşia prin 
vinderea vacei şi împărţirea sumei. In acest caz trebue 
să se plimbe cu tovarășul pela toate târgurile, până 
nimerește unul, unde vitele au preț. Intrun astfel de 
târg vizitat de mulți cumpărători, de pildă, spre sfâr- 
şitul primăverei, vânzarea se face în modul următor: 


l] 
i 
i 
A 
t 


181 


Complicii tovarăşului, puşi în cunoștință, vin şi dânșii 
şi se minunează de frumusețea vitei, oferind mai mult 
decât preţul curent, de ex. 42 fl. Tovarăşul sfătuește 
pe țăranul înclinat spre vânzare, să mai aştepte, căci 
neapărat sunt de așteptat și prețuri mai mari, să zicem 
45 fl. Complicii lucrează așa de dibaciu, că timpul 
trece, fără ca țăranul să vândă. In sfârșit pe seară, 
când cumpărătorii serioşi au plecat acasă. se oferă 


ocazia să vândă vaca cu 36 fl., fireşte unuia din com- 


plicii tovarăşului. Tovarăşul îl sileşte cu ameninţări 
să vânză, căci pe cât de dulce și mieros ştie să-l îm- 
bie pe țăran, pe atât este acum de obraznic, aspru şi 
rău. Țăranul primește pe jumătate 18 fl., tovarășul pe 


față aceeaşi sumă, dar pela spate și cei 4 fl. până la 


40 dela complicii lui, deci în total 22 fl. In schimb, 
cu altă ocazie, oferă și el același serviciu compli- 
cilor săi. De aici se naște ceartă și gâlceavă, ceea 
ce se întâmplă zilnic în târgurile bucovinene; ţăra- 
nul e mânios, se ceartă cu tovarășul sau cu femeea şi 
copiii, intră în cele din urmă în cârciumă și, de necaz, 
se îmbată zdravăn, pe când tovarășul rânjește mul- 
tumit, pune bine cei 23 fl. şi râde pe ascuns şi pe față 
de prostia ţăranului. 

Toate cazurile amintite până aici înfățișează numai 
o întreprindere în tovărăşie, care constă din mai 
multe afaceri în dependenţă unele de altele, începând 
dela o primă viţea sau dela un capitat de 7—9 fl. şi 
care duce la o continuă îndatorire a ţăranului și în cazul 
cel mai bun la o îndoire anuală a capitalului prim. 

Alteori tovărăşia începe dela o vacă, în loc deo 
vițea. Țăranul plătește la început jumătate din prețul 
cerut, iar pentru rest e creditat de tovarăș. Dobânda 
constă din întreaga prăsilă a vacei până la achitarea 


182 
deplină. Cât de înşelat iese țăranul și din acest fel de 
tovărăşie se vede din următorul caz tipic: 

O țărancă cumpărase dela un tovărăş o vacă cu 48 
fl., după prețuirea acestuia, adică destul de scump. O 
jumătate din preț—24 fl.—fu plătită imediat şi cealaltă 
fu creditată. In loc de dobândă în bani se învoiră, ca 
toți. vițeii acestei vaci să aparțină tovarăşului și să-i 
fie predaţi anume după zece săptămâni de îngrijire, 
până la achitarea sumei creditate. De fapt merse aşa 
mai mulți ani, căci țăranca, cu toată osteneala, nu pută 
încropi cei 24 îl. Tovarășul întrebuință în timpul acesta 
viței la noi tovărăşii și nu avea de loc gândul să des- 
facă învoiala. In cele din urmă țăranca își perdù răb- 
darea și insistă ca vaca să fie dusă la târg, vândută, 
și preţul dat pe din două. Acum începi jocul cunoscut. 
In dimineața zilei de târg, niște țărani oferiră 52 fl., dar 
femeia fu împedicată. să. încheie târgul; pe; seară, când 
cumpărătorii se împrăștiaseră, veniră prietenii de me- 
serie ai tovarăşului sau țăranii nevoiaşi și stricați, împinși 
de dânsul, şi vaca trebui să fie vândută în aparenţă cu 
46 îl. pe când tovarășul primià în ascuns cei 6 fl. cari 
mai lipsiau pănă la 52 fl. Tovarăşul primià deci 
23 + 6=29 fl. și țăranca 23 fl. Aceasta a mai dat 
pe deasupra târgului 1 fl, de oarece la început plă- 
tise pentru vacă 24 fl., pe când tovarășul mai căpătă 
şi un fel de chirie de 5 fl. la suma de 24 fl. pe care 
țăranca i-i dăduse lui la început. Ea aveà de adăogat 
1 fl., pierduse dobânda la 24 fl., dăduse toți vițeii, dă- 
duse hrană și se chinuise, iar ca folos nu avusese de 
cât laptele. Tovarăşul aveă creditați numai 24 fl. pe 
câțiva ani, primiă pentru ei o dobândă strălucită supt 
formă de viței şi prin aceasta prilej de noi tovărășii, 
precum și ocazia de a vinde țărancii, pe iarnă, nu- 


A că Aaa a a 


DE e 


tret cu preț mare. Pe lângă aceasta nu trebue uitat 
că tovarășul ayeă vaca mai mult din afaceri anteri- 
oare, sau oricum ieften cumpărată, așa că primind de 
două ori câte 24 îl. pentru dânsa, făceă numai prin 
aceasta o afacere minunată, 

In sfârşit se mai adaogă, că în medie, luă anual 
pe viței cam la 5 fl, aşă eă cei 24 fl. puși în afacere 
primiau o dobândă de 100%. 

Tot aşà de rău e şi cu țăranul care ar vrea să păs- 
treze vaca şi ware bani pentru achitat a 2-a jumătate 


„din preț. In cazul acesta ele creditat de obicei pentru 


sumă datorită cu o dobândă în bani de 2 creiţari la 
florin pe prima săptămână şi câte 1 kr. la florin pe 
săptămânile următoare, ceia ce revine anual la 12 fl. 
48 k. la suma de 24 fl., adică 500/. 

Tovărăşii cevă mai folositoare pentru țăran decât 
acestea sunt cele cu privire la iernatecul boilor şi al 
cailor, deoarece pe lângă că primeşte dela tovarăş o 
parte în bani, se mai și folosește de munca lor. Dar 
tocmai de aceea șiretul tovarăș al ţăranului se fereşte 
de altfel de părtășii și nu le face decât la mare ne- 
voie; de pildă când s'a încurcat toamna cu astfel de 
cumpărături fără să le poată desface imediat. 

In partea muntoasă a Bucovinei şi anume în cea 
dinspre Galiţia, călătorul care străbate ţinuturile aces- 
tea prea puțin considerate, poate observă des turme 
de oi destul de mari, care, lucru rar acolo, în ţara 
deluroasă a marei proprietăți şi în afară de marele 
complex al fondului religionar, parcă aparțin țăranilor. 
Dar şi aici aparenţa înşală. Aceste turme de oi aparțin 
tovarășilor, iar părtășia ţăranului se reduce la un 
raport de slugărit. Tovarășul cumpără la sfârșitul 
toamnei, când vitele sunt ieftine, mari turme de oi şi 


x 


184 
le împarte printre țărani pentru iernatec. Țăranii tre- 
bue să înapoeze tovarășilor oile împreună cu mieii şi, 
în schimb, pot să-și ia lâna. Fiindcă aceasta e foarte 
însemnată pentru ocupația casnică a țărancei, țăranii 
sunt în genere bucuroşi de o astfel de învoia'ă, fără 
să socotească cât îi costă. Tovarășul duce- turma la 
târg şi o vinde cu un câştig considerabil față de pre- 
țurile de toamnă. Vara, când muntele este acoperit 
cu verdeață, tovarășul dă iarăşi spre păscut și îngrijit 
mari turme de oi acelor țărani cari au imașşuri şi, în 
schimb, le plăteşte acestora 20—30 cr. de bucată pe 
vară. Toamna târziu le iea înapoi, le taie sau le ex- 
portă. Cu 20—30 îl. tovarășul poate să-și pască o 
turmă de 100 oi, cu vreo 50 fl. o turmă impozantă de 
200 capete. Cine ar mai sta oare să-şi întocmească o 
stână și să-și plătească un baciu? Mar mult de 50 îl. 
ar costă în orice caz pentru 200 oi. Țăranul primeşte 
pentru multe luni de muncă 25—50 fl., ceeace presu- 
pune că la paza turmei a participat întreaga sa fa- 
milie sau că și-a tocmit un argat. Partea rea în aceste 
condiții stă mai puțin în aceea că țăranul îşi risipeşte 
munca, cât, mai ales, că e împiedecat de a se ocupă 
pentru el cu creșterea oilor, să muncească singur pe pro- 
pria-i socoteală şi propriu câștig şi să se înveţe să 
muncească. Apoi crescătorii de oi sunt puși în fața 
unei concurențe, care dă o așă de mică leafă, încât ei 
sunt neapărat răpuși. Sistemul de tovărășie deci rui- 
nează complet creșterea oilor. Cu timpul sentimentul 
de dependență să înrădăcinează adânc în țăran şi 
la urmă nu se mai poate obişnui cu gândul că și el 
redus la propriile-i puteri, ar puteă face cevă și că 
din munca sa ar puteă rezultă o răsplată corespunză- 


185 


toare. El cade din nou în aceeași atârnare, din care 
a încercat să-l scoată desființarea șerbiei. 

Un raport asemănător de atârnare mai există în 
acele părți de munte, unde curg pâraie şi râuri lim- 
pezi, proprii pescuitului, unde păstrăvul este ca la 
el acasă şi locuitorii de pe țărm sunt pescari desăvâr- 
şiți. Aceşti locuitori, mai mult oameni săraci, dar neo- 
bișnuit de indolențţi, nu pescuesc decât—pentru tovarăș. 

Tovarăşul le dă dinainte o sumă de bani ca împrumut, 
de pildă 10—15 fl. de om, în schimbul căreia şi tre- 
bue să se lege să dea tovarăşului toți peștii, mai mult 
păstrăvi, pe care-i prind, pe un preţ fixat de negustor, 
foarte mic, cam de 10—15 cr. de bucată. Pornesc la 
pescuit 4—8 oameni și pe zi abia pot prinde atât, cât 
să le vie în mijlocie cam la 40 cr.de căciulă. Indată ce 
unul din ei vrea să scape de îiicătuşarea aceasta de 
de fier şi vrea să vândă peşti preotului, dascălului, han- 
giului sau unui negustor străin, tovarășul îl trage ime- 
diat la judecată pentru 10—15 fl. plus dobânzile, lucru 
de care bietul pescar are un mare respect. Nici cel 
mai mic pas greșit al bietului păcătos nu rămâne ne- 
cunoscut tovarăşului, căci el are peste tot prietenii 
lui de meserie. Aşă se întâmplă că într'o plimbare, 
când te întorci obosit și flămând din munţi, oferi o 
1, florin pentru un păstrăv şi nu-l capeți, pe când'cu 
înmărmurire vezi că «tovarășul» sau mijloeitorul său 
plătește, în acelaș loc, fără nici o protestare, 10—15 cr. 

Acest raport de muncă nu se mai poate numi to- 
vărăşie, ci e adevărat raport de dependență de leafă 
a pescarilor din sate întregi față de un negustor. 

Intocmai ca și asociațiile pentru iernatecul boilor şi 
al cailor sunt cevă mai folositoare pentru țăran şi to- 
vărăşiile pentru creșterea albinelor, față de care ne- 


186 


gustorul evreu are o frică instinctivă şi nu-l poate 
controlă pe țăran în aceeași măsură ca în celelalte to- 
vărăşii. Această tovărăşie e deci foarte rară. 

Ca și bărbatul, nevasta negustorului-tovarăș nu stă 
pe loc, aleargă și ea după tovărășii, tot aşa de ren- 
tabile, cu țăranca, după cum arată cazurile de mai jos. 

Toamna negustoreasa dă țărancei o gâscă şi o co- 
fiță de ovăz. Țăranca trebue să hrănească toată iarna 
gâsca şi, când aceasta a clocit, să-i crească bobocii 
până toamna. Atunci vine precupeaţa şi face socoteala. 
Gâsca bătrână îi rămâne ei; tot aşă jumătate din bo- 
boci, firește în ales, cealaltă jumătate aparține țărancei. 
Gâsca bătrână rămâne la aceasta din urmă și lucrul 
începe iar dela capăt: adică, totdeauna toamna apare 
negustoreasa cu cevă ovăz sau porumb şi-şi ia jumă- 
tate din prăsilă și asta merge ani de-a rândul. Cofiţa 
de ovăz costă 50 cr, gâsca bătrână rămâne negus- 
toresei şi de aceea nu poate fi ținută în seamă ; suma 
ce o iea pentru cei trei boboci, ce-i revin în termin 
mediu, se ridică cel puţin la 2 fl., deci dobândă de 
300%/0 pe an! Ţăranca însă trebue să se chinuiască 
multe luni cu îngrijirea gâştelor și primește pentru a- 
ceasta mari și laţi 2 îl. 

Tot aşà și cu găinele. 

Socoteala e aici foarte simplă : 20 ouă ==30 cr.; după 
3 luni 16-puișori, adică 8 pentru negustoreasă pe pre- 
țul lor de vânzare în valoare de 1 fl. 20 cr. Sa câș- 
tigat așadar în trei luni 300%, sau 100%/, pe lună. 
Acesta e cu adevărat un triumf în creșterea păsărilor! 
Şi pe lângă toate precupeața ma mișcat nici degetul 
după darea ouălelor. Poate chiar țăranca mai vine 
singură de-ș: iea ouăle și-i aduce puişorii acasă. Este: 


187 


deci de mirare dacă dela precupeață poți cumpără mai 
ieftin decât dela țărancă ? 

Mai nostime și mai interesante sunt tovărășiile pen- 
tru cultivarea cepei. Arpagicul, care costă mai scump 
decât ceapa, precupeaţa îl adună aproape degeaba, îl 
dă apoi țărancei spre semănat, iar produsul se împarte 
în tovărăşie pe din două. lată cum procedează: 

Negustoreasa umblă pe la Paști cu rachiu şi covrigi 
(aceştia sunt o raritate la țară, unde de obicei e lipsă. 
și de pâine) prin sate și anume pe la țărancele cu 
stare. Intră cu vorbe prietenoase, oftând de drumul 
lung şi greu; țăranca oftează şi ea. Trebue observat 
„că oftatul e cevă obișnuit la țară: nicăiri nu se începe 
o treabă, chiar cea mai ușoară, cu așă de multe ofta- 
turi, gemete și gesturi care provoacă mila, ca în Bu-. 
covina. Cu încetul precupeața se încălzește, aduce vești 
dela târg și oferă ţărancei un ciocan de rachiu și un 
covrig. Acesta nu se refuză niciodată. Indată ce țăranca 
vede rachiul îşi amintește că-i bolnavă, oftează și se 
jură că o doare la inimă; socoate că-i nevoie să mo- 
tiveze primirea rachiului. Acum vrea şi ea să se revan- 
şeze, căci nu se poate tăgădui un oarecare. cavalerism 
în ce priveşte dreptul de ospătare la populația rurală 
bucovineană ; ea întreabă deci pe precupeață ce i-ar 
fi mai pe plac, ouă, porumb sau arpagic etc. Precu- 
peața alege pe cel din urmă și capătă o grămăgioară 
de aproape o jumătate de klg. Indată ce precupeaţa 
l-a pus bine, își aduce aminte de cât drum mai are, 
se scoală şi pleacă — la țăranca vecină. Așa străbate 
tot satul şi apoi târlele vecine. După 16 vizite are 
adunate 8 klg. care valorează 5 fl. şi în schimbul lor 
a dat rachiu şi covrigi de vre-un fl. Trebile merg 
astfel foarte bine. Arpagicul ar puteă fi acum vândut 


şi ar da 400%/, folos, dar precupeața nu-i mulțumită 
cu atât şi caută prilej de noi tovărăşii de afaceri. Is- 
codeşte unde sunt țărance, sărace care au pământ ne- 
semănat, căci le lipseşte arpagicul de sămânță. Pe 
timpul semănatului îşi începe din nou plimbările, de 
data asta însă la țărancele de care fu vorba, peste tot 
găseşte rost de vorbă şi aduce cu finețe vorba despre 
ceapă, ceeace în genere nu-i greu. Ţăranca se plânge 
că anul acesta nu poate semăna, precupeaţa se vaită 
şi ea că are arpagic dar mare pământ, pe când tă- 
ranca are pământ și mare arpagic, că oamenii săraci 
ar trebui să se ajute unii pe alții și—tovărăşia se în- 
cheie. Precupeața dă țărancei o cofiță de arpagic cu 
5 fl, cu condiția ca jumătate din produs să-i aparțină 
ei. Dintr'o cofiță de apargic ies în mijlociu 200 cu- 
nuni a 10 cr., aşă că negustoreasa, care apare punc- 
tual la timpul culesului, capătă ceapă în valoare de 
10 fl. lată cum stă socoteala precupeței: cheltueli din 
parte-i 1 fl, venit de 10 fl. Florinul angajat s'a în- 
zecit deci în câtevă luni. Chiar dacă am admite că 
toată afacerea reclamă timpul unui an, dobânda ar fi 
tot de 900%! Pentru ambele părți produsul a fost 
de câte 10 fi, dar țăranca a trebuit să samene, să 
culeagă, eventual să prășească, să-și dea munca și 
câmpul, pe când precupeața cheltuiă în loc de toate 
acestea 1 îl. | 

Afacerile pe tovărăşie se compun din cămătărie și 
parasitism. Ele constau în aceea că «tovarășul», în 
schimbul unei sume hotărîte, pe care o împarte în 
părți mici, sau a unei mărfi date pe scurt timp, pri- 
mește o dobândă anuală neauzit de mare, care variază 
dela 80 până la câtevă sute procent, în plus și capi- 
talul originar supt o formă oarecare, din care rezultă 


189 


des o îndatorire statornică a ţăranului față de «tovarăș» 
Pe lângă acestea, acesta din urmă e asigurat față de` 
orice pagubă, nu mai sloboade absolut nici o sumă 
afară de prima plată în bani sau în natură și nu-și 
iea pe seamă nici cea mai mică muncă. Tovarăşul nu 
munceşte principial niciodată, ci «numai începe şi sfâr- 
șește afacerile». Acestea au totdeauna aparența că ar 
există o tovărășie cu cheltueli comune, cu primejdie 
comună şi spre folos comun, numai că partea leului 
din câștig cade tovarăşului. Tovărăşia este numai o 
perdea, în dosul căreia se ascunde cea mai repede 
manipulare de sume mici de bani pentru cea mai re- 
pede îndoire sau chiar multiplicare a ei. 

Obiectul afacerei e cu totul indiferent pentru tovarăș. 
EI pornește totodată o grămadă; deoarece numărul 
tovarășilor se ridică la mii, e lesne de priceput că 
agricultura "unor ținuturi întregi are de suferit pe urma 
acestei plante parasitare și lucrează pentru folos strein. 
Vite cornute, cai, oi, albine, păsări de tot felul, peşti, 
cereale, ceapă, în scurt tot felul de producte sunt 
obiectul acestui fel de întreprinderi, care sunt deci în 
stare să împânziască agricultura în totalitatea ei. Ță- 
ranii din sate întregi sunt în atârnare de «tovarăși». 
Aceştia din urmă, pe micii lor cai, călăresc fără ră- 
gaz din sat în sat, din colibă în colibă, începând peste 
tot afaceri, aici pândind, amenințând şi lătrând, dincolo 
vorbind prietenos, dar peste tot nemișcând nici un 
deget. Ţin cu toții strâns la olaltă, își dau credit și 
ajutor în întunecoase afaceri de târg, pe când țăranul 
stă cu totul izolat. 

Dauna economică a acestor afaceri în tovărășie 
constă în aceea, că ele țin pe țăran în atârnare, tre- 
zesc în el noțiuni falșe, îi paralisează orice dragoste. 


190 


de muncă şi micşorează neobișnuit de mult produsul 
muncei sale. Prin aceea că țăranul se obişnuește tot 
mai mult să aștepte pe tovarăș, el pierde ori-ce con- 
Știință de sine, pierde însăși prețuirea valoarei muncei 
și timpului. Nu în câştigul în sine al tovarăşului stă . 
“dauna, fie el oricât de mare, ci în înrâurirea asupra 
gospodăriei ţăranului, şi aici nu în paguba ce ar re- 
veni cumvă fiecărui în parte, ci în înrâurirea asupra 
întregii țărănimi, asupra caracterului ţăranului și asupra 
felului de creștere a animalelor, de cultură a plantelor 
etc. Continuele neînțelegeri cu tovarășul, necazul ță- 
ranului, când bagă de seamă înșelăciunea, îl turbează, 
îl aruncă în brațele trândăviei și ale alcoolismului, aşă 
că la urmă numai vegetează cu singurul scop de a 
mijloci tovarăşului luarea de statornice procente că- 
mătărești. 

Dauna cea mai mare a acestor tovărășii stă însă în 
aceea, că ele, prin exploatarea puterei de muncă a ță- 
ranului, dau tovarăşului posibilitatea să mențină pre- 
țurile mărfei aşă de ieftene, încat o cultură rațională 
a pământului şi o creștere rațională a vitelor să nu 
poată absolut concură cu ei. Sistemul acesta de to- 
vărășie împedică desvoltarea agriculturei prin luarea 
celei mai bune forțe de viață, răsplata muncei. Toate 
încercările ridicărei ţăranului vor îi zadarnice, dacă 
nu se va isgoni mai întâi parasitismul. 


191 


VIII 


ROMÂNIA ȘI OVREII SĂI- 


Este un neam de oameni cari 
sunt curați în ochii lor, 

Și totuşi nu sunt spălaţi de mâr- 
şăvia lor. 

Sunt un neam de oameni cari 
sunt sumeti foarte în ochii lor 

Si înalţi în pleoapele lor. 

Este un neam ai cărui dinţi 
sunt săbii 

Și măselele lor cuțite, 

Ca să mănânce. pe cei săraci 
din ţară. 


Biblia, Proverbele, 30, 12-15. 


Zugrăvind pe Ovreii din marele arc de cerc care 
ne împresoară, ca într'o ordine de bătaie: Ungaria, 
Galiția cu Bucovina, Polonia. Rusia cu Basarabia, 
n'am voit să înspăimânt, ci să trezesc. Așă sunt rudele 
lor: «Fi-vor ei altfel? Paginele trecute de câte ori 
vor fi adus aminte de ai noștri» ? 


Iaferioritatea rasei 


De gustibus non est disputandum: treaba lui le- 
hova ce parte și-a ales din lume! Dar cel puțin nouă, 
din ce aveă mai rău puteă să ne trimeață cel mai 
mic rău, mai ales că, nefiind din Asia, nici depe vremea 
lui Solomon și leremia nu-i făcuserăm niciun afront 
Sfinţiei Sale. Ori, neputând bate pe cei mari, s'a aş- 
ternut să ne bată pe noi cei mici? 


192 


În 13 Septemvrie 1913 N. lorga, ne-a povestit în 
Academia română cum veniră, începând ca arendaşi, 
cârciumari şi cămătari — despre vechiul negoț, din 
trecere, nu am de ce să vorbesc — și cum boierul Ior- 
dachi. Cantacuzino îi întrebuință, ca să-şi sporească ve- 
nitarile; cum treceau cai de furat tovarășilor şi cum- 
parau mărturii; cum făceau ciscălituri viclene» şi își 
siluiau propriile fete; cum înșelau și jefuiau; și cum 
tocmai la 1779 apără întrun document întâiul Ovreiu 
galițian cu nume nemţesc: Wigder, un căutător de 
vaduri și poteci... 

Răi erau. Erau şi proşti. La 1848 Mihail Cogălni- 
ceanu scrie despre ei: De numărul lor cel mare nu 
se sperie atât cât se sperie de «ignoranța adâncă în 
care această stare se află». Din cauza «ignoranței 
adânci» el cereă ca guvernul să se ocupe «neadormit» 
— notați cuvântul grav! neadormit!— cu ei, pentruca 
prin măsuri umane şi progresive să fie fuzionați și pre- 
făcuți într'o stare de cetățeni folositori 1). Vorbele ci- 
tate au următorul înțeles: Luptătorii israeliți să nu 
mai citeze deci pe amicii lor români din 1848, de- 
oarece este evident că nu de dragul însuşirilor bune 
voiau să-i încetățenească, ci pentruca să le dea prilej 
de-a ieşi din tovărâșia lor, pe care patrioții români o 
socotiau primejdioasă pentru țară ?). 


1) Dorinţele partidei naţionale în Moldova, (August, 1848); 
Nr. 27, p. 31. 

2) Incă şi la 1864 (6 Martie), Cogălniceanu vorbi în discuţia 
legei comunale: „Eu nu mă uit la deosebirile de religiune; 
dar mă uit că se dă feara în mâna ignoranței şi a vițiului“. 
In şedinţa aceea el arătă cum la 1839 chiar părinţii ovrei in- 
terveniră ca fiii lor, cari voiau să lepede antereele, să fie obli- 
gaţi a purtà frunza galbenă pe spate; cum la Unire Ovreii 


193 


Dar Cogălniceanu este Român. Să dau deci şi o 
dovadă străină despre inferioritatea rassei care veniă, 
venià, venià fără oprire. Eruditul și nobilul consul 
prusian şi om de legi Neigebauer îi descrise după 
Cogălniceanu şi-i pecetlui cu asprime şi mare mirare 1): 
Ei fug, zice el, de:lipsa de hrană, de foamea Gali- 
ției și de miliție; găsesc o graniță nepăzită şi întră 
pentru a se ocupă cu afaceri ușoare; dar «pentru ob- 
servator este trist să-i vază pe Ovreii de-aici cât sunt 
de înapoiați față de confrații lor din Galiţia». 

Dela o vreme însă lor înşile li s'a părut că, trăind 
printre Români, Sau mai civilizat. Şi unul dintre ei, 
‘dintre cei trecuţi prin şcoalele noastre, scriă la 18782). 
«Israelitul are înaintea sa un viitor ce ne dă mari 
speranțe pentru viitor. (Sic!) Abiă un deceniu de când 
a început bine a se deşteptă şi el a deschis ochii 
tare... °). A făcut progrese enorme ce nu ar puteà fi 
descrise, un curent puternic îl împinge mereu ca din 
instinct spre progres și cultură». 

Până în acel memorabil an 1878 Ovreii noştri pro- 
duseseră cam ce ei înşişi au tipărit în broşura în care 
se clasificau după categorii în vederea împământe- 


mau contribuit cu nimic — deşi aveau milioane ; cum la 1860 
li sau impus şcoalele moderne prin măsuri draconiane ; cum 
la 1863 majoritatea ovreească eră ortodoxă și în ceartă cu o 
minoritate liberală ; cum guvernul scârbit le luă dreptul bi- 
rului confesional (3 Iulie 1862) şi majoritatea se grăbi să pă- 
răsească şcoalele într'atâta încât în 1853 mai aveau — una în 
Moldova! 

1) I. F. Neigebauer, Die Donaufiirstentiimer. Gesammelte 
Skizzen, 1834, p. 90-—102. 

2) E. S., Chestia școalelor israelite şi a progresului. israelit 
(București) 1878, p. 63. 

3) Aşadar de pela 1868! 


194 
nirii după războiu şi după Berlin. Nu pot rezistă 
mulțămirii de-a retipări pagina care aveă să dove- 
dească puterea lor intelectuală dintre anii 1864-1878: 
paginile anterioare vorbesc despre ofițeri, ostaşi, etc. 
Intelectualii cari scriseseră și tipăriseră în limba ro- 
mână, între 1864 și 1878, erau: 

1. Mihail Asiel (București): A publicat o carte de 
cetire română pentru şcoalele israelite. 

2. Lazăr Şein (Bucureşti): A publicat: Judaismul 
şi ştiinţa în evul mediu, după Schleiden. | 

3. Bernard V. Vermont (Bucureşti): A tradus în ro- 
mânește mai multe opere străine. 

4. Ph. Muntureanu (Bucureşti): Architect; a publicat 
o călătorie în Dobrogia ; etc. 

5. I. Kohl (Bucureşti): Născut în Iaşi; a tradus: 
«Contesa de Monte-Christo». 

6. Ronetti Roman (Bucureşti): Născut în Botoşani ; 
a publicat o poemă: «Radu». 

7. Dr. Moses Gaster (Bucureşti): Bacalaureat din 
Bucureşti. A scris despre literatura română în „Co- 
lumna lni Traian“. Tesa de doctorat «Zur rumänischen 
Lautgeschichte» tractează despre limba română și a 
fost lăudată chiar de Academia Română. 
+8. S. Feitelsohn: A publicat un roman: Dramele bă- 
răganului și poesii. | 

9. Ludovic Calmar (Vaslui): A publicat istoria şi 
geografia căilor ferate. 

10. lacob Psantir: A publicat istoria Românilor cu 
privire la Evrei şi: Potcoava în credințele populare, etc. 

11. Elias Şwarţield (lași): A publicat anuare şi 
nuvele. 

12. Ricard Torocianu (Bacău): A publicat possii; 
este bacalaureat. 


195 


13. lon lanolescu (Huși): A publicat novele şi a 
fost actor de teatrul român din lași. 

14. Herman Reinstein (Buzău): A publicat poesii 
supt titlul de „Incercări“; a servit în armată. 

Unde-au [fost născuți, nu știu. Fie toți dela noi! 
„Cine dinte Români a auzit vreodată de încercările lui 
Reinstein, de romancierul Feitelsohn și de sociologul 
'Calman, pentru care se cereă împământenirea — pentru 
merite ? 

Se pare însă că din punct de vedere pur-mozaic 
rasa este mai tare. Cel puţin enciclopedia lor ameri- 
cană 1) mai citează (vechi şi noi) pe: Nathau Han- 
nover, Hillel Kahane, Wolf Zbarzer, Rabene M. T., 
M. Braunstein, Salomon Schechter, Karpel Lippe (0- 
vreiul cel mai furios! Galiţian însă!) și alți câțivă. 

Dar toţi împreună, pentru țara românească, nu în- 
“semnează absolut nimic, afară doară de cei trei filo- 
logi, dintre cari Tictin (Botezat!) stă în frunte, Dr. 
M. Gaster la sfârșit şi L. Șaineanu la mijloc. Nimic, 
pentrucă în sufletul nostru, cari nici nu ştiam de ei, 
wau lăsat nimic. 

Cum au venit, văzurăm; văzurăm și pânăla ce grad 
«de intelectualitate, erudiție şi gândire s'au ridicat pu- 
ținii lor bărbaţi; și de-aceea avem drept să le aducem 
aminte de -— modestie, când fac din literatura lor mo- 
zaică motiv de — încetățenire de intelectuali! 


Stupiditatea religioasă 


Inferioritatea rasei se poate dovedi şi din punct de 
vedere religios. Simptomul inferiorității este chasi- 


1) Vol. X, p. 515. 


196 


dismul, despre care d. I. B. Brociner nu ne-a dovedit 
afirmația sa că nu ar aveă credincioşi din Moldova, 
ci numai din Rusia, Siberia 1) etc. 

Vorbind despre această parte a vieții Ovreilor Nei- 
gebauer 2) observă: «Chiar și în studiile rituale și. 
de credință obicinuite şi impuse fiecărui Ovreiu, ei au. 
rămas tare îndărăt; de aceea orice sâmbure de cul- 
tură mijitor în ei nu s'a putut desvoltă, ideile lor ră- 
tăcite despre religie nu s'au putut lumină şi corectă 
și ei rămaseră într'o stare de necunoștință, care și de: 
adevărata religiozitate este tot atât de departe cași 
de raționalism. Mai rău este în Iași. In general egoiști, 
fără simpatie pentru binele și durerea confraţilor lor, 
ei se unesc numai în tendința de-a păstră aparența 
ipocrită a. religiozității şi de-a se înşelă reciproc în 
această privință». Unii, puţini, începeau a se rușină 

„de starea descrisă, dar fără să și lucreze pentru pro- 
gres; cei doi rabini erau niște neputincioşi, adaugă 
Neigebauer. 

Stând lucrurile astfel eră, evident, îndreptăţit ca 
statul să intervie. Odată eforia şcolară a Munteniei im-- 
puse o instrucție progresistă și ea fu admisă °). 

Dar nici până astăzi curentul progresist nu a biruit.. 
Vedeţi-l de ex. pe rabbi (ceminentul mizrachist>) Dr. I.. 
Nacht, care dă lozinca «iudaism și țară», dar este: 
mai mult ludeu, decât țărean, cu ce foc cere toră. 


1) L. B. Brociner, Chasidismul în România (Bucureşti), 
1910, p. 48. 
. 2) Op. cit., p. 94—92. 

3) Caracteristică este broşura ovreească fÎnaintarea şi im- 
piedicarea (Bucureşti), 1859, p. 16—17, care combăteă pe un. 
rabin prea talmudic. 


197 
mişnă, talmud 1). Priviți-l pe îndrăznețul rabbi Dr. I. 
Niemrower vorbind cu mulțămire, aproape cu admi- 
rație, despre chasidism și legăturile dintre lași și Sa- 
dagura 2); şi încredințați-vă că așazisul habotnic nu 
există numai la Buhuși (Moldova) şi în mahalaua 
Dudești (Bucureşti). 

lerte-mă cetitorul doritor de ştiri, dar am şi eu 
dreptul să fug de sila de-a mai povesti pe larg ce am 
trebuit să tolerez cetind întâia oară. Şi să se mulță- 
mească cu puținul care urmează. Despre rebe-ul din 
mahalaua Dudeşti — îl chiamă Baruch — citez o pagină 
din povestirea d-lui Brociner, care s'a dus odată să as- 
culte slujba lui 5). Este destul, ca oricine să-și poată 
face o idee clară despre ce cu blândețe am putut 
numi «stupiditate religioasă». 

«Asistența ascultase cu evlavie. Apoi un cantor recită 
alt mizmor. Erà în continuu un chasse erois€ de mizmorim 
între rabin și cantor şi asistență, carea durat aproape 
o oră. Se făcuse tăcere și mai înfiorătoare, când în întu- 
nerecul întunerecului Rebe întreabă cine dorește a-i cită 
«Pusec» (verset), ca el să dee asupră-i cuvenita inter- 
pretație. Din fundul mesei aud un glas subțire, 
parcă e un spirit din lumea de apoi, care zice: Rebe, 
în Parșa (capitolul) din săptămâna aceasta este versetul: 
hoeve, col lacob, vehaindaim iede Esov (ca glas e gla- 
sul lui Iacob dar ca mâni mânile lui Esov). lar 
Rebe începe de îndată și timp de o oră dădu fel 
de fel de interpretațiuni acestui verset, în compa- 
rație cu diferite alte texte, atât din Thora, Talmud 


1) În Poporul cărții (Moineşti), 1906, p. 30. 

2) În Ochire asupra istoriei comunităţii israelite din Iaşi 
(Bucureşti), 1907, p. 10—11 şi 15. 

3) Op. cit, p. 29. 


198 


cât şi din Midraşi, scrieri post-talmudice, interpreta- 
țiuni mai mult sau mai puțin judicioase. Apucase apoi 
a mai adăugă interpretațiuni cabalistice, dovedind că 
numărul cuvântului Esov este egal cu numărul cuvân- 
tului Şalom (pace) și altele de asemenea. Cifrele jucau 
în mintea mea ca steloidele în noaptea lui Tișebvo». 

Şi aşă cevă se petrece în București! 

De Buhuși Românul râde. Dar acolo există un cen- 
tru de anti-creştinism și anti-românism! Nu-i vorbă, 
nici d. Brociner nu dovedește mult discernământ, când 
arată pe ascendenții rabinului Dr. Friedmann (care se 
trage din Beriș, succesorul lui Baalșem) şi-i numește 
lacob Frank (1720—1791), Israel Baalșem (1698—1759), 
Sabatai Zevi (1626—1676) şi—B. Spinozza ! Dela Spi- 
nozza la — Buhuşi! Mai e de insistat ? D-l Brociner ne 
dă însă informații prețioase: Zadicul din Buhuşi este 
de părere că, elementele; progresiste, vor prăpădi iu- 
daismul; că Ovreii noştri trebue să se opue străinătății ; 
că ei nu au ce căută cu sioniştii în Palestina; că tre- 
bue să stea și vor sta în țară până când — va veni 
Mesia, care-i va duce unde va voi, fie şi în Palestina 1). 
Acesta este reflexul politic al ideilor lui religioase ! Cât 
despre contactul lui cu credincioşii săi el «se întreține 
(cu ei) noaptea, evitând lumina zilei»; și anume cu 
p:emeditare °). lar cât despre personalul ce-l asediază 
pe zadic, d. Brociner însuși îi zice «un fel de haimanale», 
care trăesc «pe seama altora fără a lucră», dar cul- 
tivând extazul dervișesc, alergând din colț în colț 5). 


1) Op. cit, p. 18—19. 

2) Acelaș, p. 12. 

3) Acelaș, p. 7—8. Intreb serios: Pentru ce „haimanalele“ și 
şeful lor mau fost încă suprimaţi din Buhuși şi transportaţi 
la vre-o graniţă? 


Rami ame ME nai Pat Ta Poul E PR 


199 


In România, în România de ăstăzi, se petrec aceste 
rușini ale veacului, rușini adăogate de naivii cari poate 
din fire şi de sigur din tradiție tresar de bănuita pu- 
tință de-a se întâlni cu vreo revelație a lahveului. Şi 
ăștia vor fi concetățenii noştri? Vor fi devotaţii sta- 
tului nostru creștin? Ce naivi sunt ceice cred aceasta! 

Societăţile ovreești sunt chemate şi datoare să-şi bage 
mânile în aceste furnicare de stupiditate religioasă şi 
anti-culturală și după ce vor fi terminat opera lor 
civilizatoare, să vie, să zică: «lacă, stat român, ce 
am făcut noi. Ți i-am pregătit; ia-i acum, căci acum 
merită». Am... înțelege. Dar aşă, să cereți drepturi egale 
pentru tot ce este mai decăzut din tot domeniul vieții 
religioase din toată Europa; să voiţi a deschide cale 
în statul nostru tuturor «haimanalelor» vorba d-lui 
Brociner ? 

Condeiul îmi stă pe loc şi nu pot decât să întreb: 
Sunteţi voi cei proşti? Sau ne credeți proşti pe noi? 

Psihologilor şi etnopsihologilor le mai recomand o 
scriere de orientare în nocturnele labirinte ale stupidi- 
tății religioase. Este broşura Chassidiinii de Schechter 1). 

Şi editorul Dr. I. Nacht— între ei zis: marele miz- 
rachist ! — este interesant, între altele, prin faptul că 
mărturisește inferioritatea intelectuală a Ovreilor 
noştri, pe care îi descrie mai rău decât antisemiții °). 
Dr. 1. Nacht îi înnoptează deci astfel pe coreligio- 
narii săi: «Dacă starea materială a Ovreilor din această 


1) Prof. S. Schechter, Chassidimii. Studii asupra misticis- 
mului judaic. Traducere de Baruch Zonia. Cu biografia au- 
torului de Dr. I. Nacht, (1910). 

2) In Dr. I. Klausner, Noile curente în literatura ebraică 
modernă. Traducere din limba ebraică de M. Schechter-Fălti- 
ceni. Cu o prefaţă și întroducere de Dr. I. Nacht (1909). 


200 


țară lasă mult de dorit, mai tristă este însă starea 
lor culturală ca Ovrei. Nici un entuziasm pentru o 
chestiune mai înaltă de natură ovreească ; nicăeri nă- 
zuințe demne de un popor cu cultură veche, nicăeri 
manifestarea unei voințe ovreești, mai puţin încă a 
unei fapte ovreeşti. Toţi dormim somnul intelectual. 
La toate acestea ne-a adus urâtul trecut al asimila- 
țiunei! Din fericire asimilarea aparţine trecutului, pre- 
zentul tinde spre un viitor ovreesc». Viitorul acela va 
veni cu ebraica-i cultură, pentrucă îl doreşte şi-l 
chiamă și Dr. Nacht așă:1) «Ben lehuda fu de acord 
cu Smolenski, că suntem un popor și nu sectă reli- 
gioasă; mai admise că avem și majoritatea atributelor 
necesare unei nații: o limbă comună, o descendență 
comună, o istorie comună, o soartă şi o stare comună; 
dar nu ne putem mulțumi numai cu atâta, trebue 
completate şi atributele ce ne lipsesc. Ne lipseşte un 
“cămin, un teritoriu — să ne întoarcem în țara noastră 
și să cultivăm pământul. Ne lipseşte o monarhie; 
ceeace au obținut Sârbii, Bulgarii și Românii vom 
obține şi noi cu timpul. Klausner-Nacht țin deci la 
viitoarea monarhie și țară și admit că este natural ca 
popoarele între cari Ovreii trăesc să — nu-i tolereze, 
Admit și zic mai departe: °) «Nu toți antisemiţii sunt 
oameni răi. Printre dânşii se găsesc oameni cari 
privesc pe Evrei — ce locuesc în mijlocul lor — ca 
un corp străin în organismul lor politic și social, un 
corp străin, care-i obsedează veșnic şi-i neliniștește 
întruna ca un os în gât, nici de înghițit nici de scos. Îi 
obsedează şi îi neliniștește din 2 motive: 1°. pentrucă 


1) Vorbele din Klausner, p. 17. 
2) Pag. 27—28 


201 

acele forme politice și sociale care pentru popoarele 
tinere sunt de actualitate, pentru bătrânul Israel — 
care şi-a avut epoca desvoltării de 2 ori, pe timpul tem- 
plului întâiu și al doilea — nu sunt decât niște lucruri 
învechite, anacronisme; 20. fiindcă acela care are cevă 
de perdut nu se grăbeşte să distrugă, — de teamă 
că nu va puteă reclădi și va pierde ce a avut — pe 
când celce ware nimic, ce poate el pierde prin 
distrugere? Deaceea Evreii au fost în totdeauna 
avant-garda armatei sociale, şi anume predicatorii 
inovaţiilor contra formelor vechi, care constitue un 
element solid în viața popoarelor tinere. Această 
însușire face și dânsa ca popoarele să urască pe Evrei, 
căci abizul care-i desparte se arată prin însușirea 
aceasta, veșnic în ființă». Clasic text! Este de-o sin- 
ceritate, pentru care le trimit din parte-mi mulțămiri. 
Klausner-Nacht "își “dau deci bine'seamă că  Ovreii 
sunt chemaţi să turbure și desvoltarea poporului 
nostru tânăr şi că avem motive să-i urâm din cauza 
aceasta, nu pentrucă sunt Ovrei, mozaici — căci, 
slavă Domnului, cine dintre Români urăște de ex. pe 
Ovreii din Algeria ori din statul pur-ovreesc Surinam ? 
Iși dau bine seama. 

Şi totuși, deși ştiu că astfel ei ne atacă, ştiu și că 
nu ar aveă nici un drept moral s'o facă, pentrucă știu 
şi că sunt inculți,. inferiori. Şi astfel mă întorc la 
acuza dela care plecasem şi căreia voiam să-i opun, 
drept contrast, distrugerea sau tulburarea noastră po- 
litică şi «monarhia» ovreească. 

Ei ştiu bine că sunt inculți, căci iată ce le spun 
Ovreilor pe față d-nii Schechter-Nacht:): «Este istori- 


1) Chassidimii, p. 30—31. 


202 
+ 

ceşte dovedit că primele emigrări ale Evreilor în 
România au avut loc foarte de timpuriu, dar până în 
timpurile cele mai apropiate nu se găsește la dânșii 
nici o urmă de producțiuni intelectuale şi se admite 
în deobște, că neglijară cu totul şi studiul legilor. In 
aceste ținuturi de întunerec intelectual, şi poate am 
puteă zice şi spiritual, luă chassidismul avântul său 
și repurtă primele sale victorii «Secta Chassidimilor», 
spune unul din cei mai înverşunați adversari ai săi, 
«prinse mai întâi rădăcină în puţin civilisatele pro- 
vincii, în plaiurile sălbatice (?) ale Munteniei și în 
tristele stepe ale Ukraniei. Făcând abstracție de ge- 
niul fondatorului, chassidimul datorește uriașa sa 
lățirea sărăciei spirituale a acestor ţinuri, în compa- 
rație cu intelectualitatea altora. Evreii din România 
erau până la un oarecare grad supt dominaţiunea 
spirituală a rabinilor din Polonia. Dar Polonii erau 
renumiți chiar în Germania prin cazuistica lor. Acei 
rabini, aplecați prea mult către subtilități, erau ferme- 
cați de jocurile lor de cuvinte pline de sofisme şi 
degradară religiunea la o colecţiune goală de ne- 
sfârșite subtilități juridice şi tot şirul de posibilități și 
imposibilități; ei erau înclinați a nu ţine seamă de 
cerințele sentimentului, din cauza obiceiului de a 
criticà și a se îndoi de toate. Aceștia 'puteau fi 
negreșit buni conducători pentru oameni de felul lor; 
pentru fraţii lor din România mau fost însă de nici 
un folos, căci religiunea învelită în mantia cazuistică 
le rămase necunoscută». 

Deci cine înfierează crud «sărăcia intelectuală» a 
Ovreilor «români»? Eruditul lor profesor Schechter, 
de origine din Focşani, pe care apoi îl popularizează 
Di. I. Nacht. 


TATEAREN 


203 


Dar mi se pare că Schechter crede că influența. 
galițianismului ovreesc se poate admite numai pentru 
trecut. Destul rău ne-ar fi făcut el și dacă ar fi influ- 
ențat numai trecutul, deoarece mai ales în religie 
tradițiile trecutului se aşază trainic şi nu se scot ușor 
de unde s'au încuibat. Dar eu nu cred, eu ştiu că și 
Ovreii de astăzi stau supt influența aceluiași galiția- 
nism întunecător de conștiințe. = 

Vom dovedi și aceasta. 


Scorpia dela lași și mitropolitul Moldovei 


Dar par'că aud pe Românul nepăsător: «Da lasă-i, 
frate, să fie cum poftesc! De Buhuşi și de Dudeşti 
ne arde nouă ?» Dacă din capul locului ne ardeă de 
Dudești și de Buhuși, nu aveam astăzi o chestiune 
ovreească, deoarece din mentalități înrudite cu cea din 
Dudești și Buhuşi, care sunt simboluri ale mentalității 
iudaice, au ieşit, ies și vor ieși adversari ai religiunei 
de stat și ai statului. Ut figura docet: Dr. K. Lippe, 
despre care maș vorbi, dacă nu ar trebui să arăt cum 
şi bărbații lor culți tot una sunt cu Buhușenii şi Du- 
deştenii. | 

Din Karl Lippe eu am cetit operele citate în notă *). 


1) Med. Dr. K. Lippe: 

I. Die Gesetzsammlung des Iudenspiegeis. 

II. Symplome der antisemitischen Geisteskrankheit (Jassy), 
1887. 

III. Das Evangelium Mathaei vor dem Forum der Bibel und 
des Talmud (Jassy), 1889. 

IV. Sammlung von Rende und Vortrăge (Jassy) 1892. 

V. Nachruf dem edlen Philantropen Baron Hirsch (Jassy), 
1896. 

VI. Die zehn Gebote im Sinne des Judenthums (Jassy), 1901.. 

Le voiu ci!ă, în text, cu cifra romană! 


204 


Din ele reiese un mod de a vedeă atât de urâcios și 
îndrăzneț încât trebue să zic o vorbă aspră: Numai 
o țară fără nervi şi muşchi a putut toleră ca el să 
publice nepedepsit, în capitala Moldovei, astfel de 
opere. Nu voiu face teologie aici, dar spiritul lui, lăsat 
moștenire «<pământenilor» şi susținut şi din străinătate 
prin colaborarea la ziarele și revistele din ţară, trebue 
să-l caracterizez. 

În orașul în care Bărnuţiu propovăduise evangelia 
naționalismului și după o epocă de râzătoare superficiali- 
tăți filosofice-junimiste, care însă au putut slăbi vechiul 
curent, Dr. K. Lippe puteă să vie şi nepedepsit să 
facă din marele nostru împărat Traian un simplu «ti- 
ran» (II, p. 6) sau «ucigaș de mulțimi ovreești» (Ju- 
denmassenmorder; |, p. H). Ce-i impuneă însă acestui 
om judecăţile sale? Spusese el, din 1885: concepția 
lui ovreească, habotnică («Man verzeihe uns unsere 
verstockte, jüdische Auffassung). 

Concepția aceea îl făcù să publice la 1889 studiul 
despre evangelia lui Mateiu, care nu este decât un 
pretext de a vorbi rău despre lisus, rău cum nici 
înainte, nici după Lippe, nimeni nu a îndrăznit să 
vorbească în țara românească, de când există ea. De 
aceea pot afirmà că acest Dr. K. Lippe a fost o mon- 
struozitate în țara noastră. Pentru el Iisus este o le- 
gendă, o persoană imaginară, în a cărui biografie s'au 
contopit două biografii a doi Ovrei antici (II, p. 27). 
Morala predicei depe munte este o etică hebraică, 
dar desfigurată până la nepracticitate şi meritând să 
fie privită. cu zâmbete de milă (mit mitleidigem Lä- 
cheln) de’ Ovreii dela cari s'au depus în ea numai 
câtevă fărămituri (II, p. 91): Ea este un «plagiat» 
(|, p. 3). Creștinismul în totalitatea lui a fost, după 


tie uri piei T eat cil adu 


4 


205 


Pi 


Lippe, totdeauna o teroare,a linşat şi a tăiat cu sabia 


, (IlI, p. 40, 45). Faţă de Ovreii -miei creștinismul a avut 


rolul lupului din fabulă. lar pentru a fi şi mai practic, 
citând cuvântul: «Cine nu este cu mine este împotriva mea 
Dr. Lippe, adaoge îndată: Ovreii reformiști și aderenți 
ai asimilării să chibzuească bine această sentință (III, p. 
159)! Vieaţa lui lisus eră deci povestită ca să detracteze 
creștinismul, de care să nu se mai apropie Ovreiul 
moldovean 1). Lippe venise din Galiţia, ca să întă- 
rească fundamentele religioase, retrograde ale norodului 
venit tot de acolo °). 

Norodul acesta eră şi pentru el o masă inertă (VI, 
p. 4); iar el propoveduindu-i talmudismul se consi-. 
derà ca un misionar in partibus infidelium (VI, p. 4)! 

Când vorbiă de Palestina, Lippe o numiă «patria mea 
cea veche» (l, p. 77.) Cu toate acestea rămâneă în laşi, 
să cugete atacuri anticreștinești și antiromâne şi să le 
şi tipărească la Schorr, Goldner şi Leinwand. Cu toate 
acestea, întemeindu-se pe un vers dintr'un psalm, sus- 
țineă că Dumnezeu a predat pământul fiilor lui Adam, 
adecă tuturor oamenilor (|, p. 78) şi conchideă verbal: 
«După dreptul ovreesc, dumnezeesc și curat omenesc, 
fiecare om are drept să se aşeze ori unde, pe orice 
glie» (|, p. 78). Deci pentru el eră destul ca un vers 
dintrun psalm să formuleze o idee, pentruca Ovreii 
să încerce în numele psalmului cucerirea oricărei țări, 
deci şi a Moldovei: lată concluzia politică din cre- 
dințele religioase ale unui învăţat, care trăiă în lași, 


1) Intrun loc se susţine că lisus eră aderent al cămălăriei 
(AI, p. 250—252) ! 

2) Odată el zise: Decât să faci proseliți dintre Ovrei, mai 
bine fă-te tâlhar moldovean care omori şi sapi apoi un puț 
pentru trecători drept iertare a păcatelor (I, p: 162)! 


206 


şi ştiă carte şi eră mâi sălbatec decât Buhușenii. 

Gândind consecvent, Lippe socoteşte că Ovreii cei 
mari sunt cei ce câștigă Ovreiului glie: Moise, Ezra, 
Nehemia, Cremieux, Montefiore şi Baronul Hirsch (V, 
p. 1). lar celor ce sunt de alte păreri Lippe le rezervă 
cele mai grobiane lovituri stilistice, lovituri simțite ori 
răni nevindecabile [empfindliche Gegenstăsse und un- 
heilbare Wunden; VI, p. 6)! De aceea, pentru ţară, 
ar îi fost de folos ca meseria lui de neînfricat agitator 
ovreesc să fi fost curmată brusc și imediat după pu- 
blicarea Judenspiegel-ui prin puterea statului. 

Pentru naivi, de sigur, el mai adaogă în ludenspie- 
gel că sistemul său religios-filosofic se trage din — 
Biblie, pe care o declară izvorul cel mai important 
al legislației ovreeşti și după care talmudnl vine nu- 
mai în rândul al doilea (1, p.105). Aşă este în teorie, 
nu și în realitate. Şi aici opun d-lui K. Lippe măr- 
turisirea unui scriitor ovreiu, mult mai însemnat decât 
d-sa, mărturisirea lui S. M. Melamed din Londra 
care afirmă: că centrul de greutate al iudaismului 
talmudul este, că dela redactarea lui finală până astăzi 
totdeauna a. existat o oarecare «aversiune» față de Bi- 
blie, că astăzi încă se găsesc mari autorități talmudice 
care nu au cetit niciodată pe profeți și care cunosc 
Biblia numai din sentințele citate în talmud; că 
Ovreii ortodoxi, făcând excepţie cu cărțile lui Moise, 
tratează Biblia ca o scriere revoluționară, din care 
cauză puţine popoare cunosc Biblia așă de puţin ca 
'Ovreii: Aceasta nu-i un misteriu, o enigmă? întreabă 
Melamed. Deci nu Biblia a vorbit din Lippe, ci tot 
talmudul, 1) talmudul întreg. 


1) S. M. Melamed, Psychologie des jüdischen Geistes. Zur Völ- 
ker-und Kulturpsychologie. (Berlin), 1913, p. 196. 


Dr. K. Lippe, al cărui duh a rămas în laşi, în jurul 
Iaşilor şi în toată țara, este Ovreiul care a prezidat, . 
ca cel mai bătrân dintre delegați, întâia ședință a con- 
gresului sionist din Basel (28 August 1897). Uitând 
ce-a lucrat în țara noastră, acolo a afirmat că oriunde 
se așează Ovreii duc cu ei fericirea, harul Domnului 
(Segen); că «numai din Sion porneşte învățătura și 
vorba lui Dumnezeu numai din leruşoliam»; și că 
Ovreii «au a se plânge contra guvernelor, popoarelor 
şi preoțimii» 1). Proectați acum lumina acestor pate- 
tice declaraţii din Basel asupra activității teologice- 
politice a verstockt-ului Ovreiu din laşi și înțelegeţi 
odată — căci este timpul suprem să înțelegeți — că în 
Moldova mulțimile ovreeşti au fost și sunt sistematic 
sumuțate contra poporului român de agitatori cari cu- 
nosc bine talmudul, dar cari habar nu au și nu vreau 
să aibă că pe unde calcă fanatismul lor pământul este 
al nostru şi că definitiv nu le putem da decât petecul 
igienic şi creștinește cuvenit pentru toți câți din tă- 
rână ieşit-am şi în țărână ne vom întoarce. 

Dar mitropolitul Moldovei vedeă, auziă, ştiă ce 
gropi sapă Dr. Lippe creștinismului acelor creștini cari 
îl cetiau de sigur şi pe el? Pe atunci sfântul scaun 
nu-l ocupa I. P.S. P. Pimen, ci altul eră urmaş— în 
Scaun numai—al lui Stamati şi Veniamin. Dacă acela 
ar trăi încă, am aveă drept: să-l întrebăm: 

«Părinte, Tu eşti paznicul turmei moldovenești ? Nu 
vezi cum diavolul Galiției suflă în ea, ca s'o ame- 
țţească ? Şi stai nemișcat ca pietrile şi gura Ta este 
mută ca a surdomutului ? Deschide-Ți mari pleoapele, 


1) Protokoll des I Zionistenkongresses in Basel vom 29 bis 
31 August 1897. (Prag), 1911, p. 14. 


208 


caută în adânc și înainte şi pleacă în frunte spre apă- 
rare!» Dar nu mai trăeşte. Azi putem vorbi numai cu 
I. P. Sf. P. Pimen, căruia îndrăznim a-i zice: De azi 
înainte vom cercetă noi teologia străină din mitropolia 
Ta şi în curând Te vom întrebă pe I. P. Sifinţia-Ta, 
dacă știi bine ce se petrece în mitropolia Ta, unde 
păstoreşti biserica de stat şi unde întărești — statul, 
statul nostru, dacă o întărești pre ea. 

Adaog: In astfel de vremi Sf. Sinod găsește un 
pretext să declare eretic pe dreptcredinciosul, cinstitul 
şi milostivul episcop Nicodim dela Huși! Şi pe prea 
cinstitul arhimandrit Scriban ! 

Ce imensă nepricepere a crugului lumii ! 


Supt îlamura urei 


Un scriitor, german, publicând o. carte, despre Ro- 
mânia, a povestit că la lași a asistat la o reprezen- 
tație întrun teatru ovreesc. Intr'o scenă cinci Ovrei 
trimiseră de patru ori pe servitorul creștin să facă 
cevă pe afară și-l întoarseră de patru ori din ușe 
înapoi, să-i mai lămurească lucrurile: De câte ori 
plecă creştinul primià câte un picior în—. Scriitorul ger- 
man adaoge:!) «Dass dabei für den untergebenen Goi 
stets einige Fusstrite abfallen, dürfte den jüdischen 
Charakter bezeichnen». Eu aş fi zis că acea scenă. 
deşcoperiă numai ura, nu caracterul ovreesc. 

Aş fi zis pe temeiul scripturilor lor moderne : De 
mult știu de pildă că Anuarul pentru Israeliți?) a 
spus că Ovreii plătiră «disprețul cu dispreț!» De mult 


1) Rudolf Bergner Rumänien, p. 65. 
2) Vol. I, p. 19. 


209 


ştiu că acelaş anuar împărți pe Ovrei în trei grupe: 
1) poporul de jos, ignorant, care «privește țara ca o 
întindere brută de pământ, nu ca cevă ideal;» 2) 
grupa nemțită, care crede «că Evreii sunt superiori 
celorlalte popoare», dar cer egalitatea ; şi 3) generația 
tânără, care cunoaște «până la oarecare grad» țara și 
o iubeşte și dintre care unii s'ar asimilă, iar alții ar 
aşteptă evoluția; de mult anuarul aprobă că toate 
grupele se plâng cu drept cuvânt de persecuție 1). De 
mult Dr. K. Lippe ne spuneă în acelaş anuar (1878), 
că naţionalismnl româr. se află «intro stare cevă 
mai mult ca primitivă» şi că în contra lui trebuesc che- 
mate «motive puternice», pe care se fereşte a le spune, 
dar pe care le ghicim uşor?). 

Ura, astăzi măi îndârjită decît la 1878, i-a îndemnat 
pe Ovrei să cheme asupra țării toate alianțele lor și 
toate puterile în care aurul lor are rost înduplecător. 
Ura lori-ă expus politicei de apărare a statului nostru. 
Apărarea a produs firește plângeri nouă, totdeauna 
exagerate cu intenția  caşi străinătatea să exagereze 
judecăţile sale. Apoi tot ei au tradus aceste judecăți, 
pentruca ecoul lor din țară să fie altă creştere a urei 
şi a îndârjirei unei mase populare, pe care agitatorii ei 
nădăjduesc s'o câştige pentru fapte depe urma cărora 
numai vacte ar urmă. Să le traduc pe toate? Aș 
mai găsi atunci cetitor pentru grosimea volumului ? 
Mă tem că nu. De aceea citez o judecată autorizată, 
una și bună, şi apoi încă una şi bună: pea poetului 
Zangwill, care a vorbit la 1902 Februarie 1, întrun dis- 


1) Vol. II, p. 32. 
2) Vol. I, p 9—10. lisus apare şi aici ca un „individ“ (p. 17) 
oarecare. 


210 


curs ținut la un meeting sionist din Londra. +) Israel 
Zangwill fulgeră și ironiză: ') 

«Cu toții cunoaştem situația Ovreilor în România, 
unde Ovreii, deși născuţi acolo, sunt priviţi ca străini. 
România înseamnă iadul pe pământ pentru Ovrei 2). 
In fiece săptămână cetim despre noi încercări de a ni- 
mici pe Ovrei prin legi şi ordonanțe. Cum spune şi 
d. Montefiore : «Ce să facem cu acești nenorociţi, cari 
sunt expuşi unei persecuțiuni, care nu-i mai puțin vi- 
cleană decât agresivă, și contra căreia nici un partid 
nu se ridică, şi pe Care marile puteri europene nu 
pot nici s'o mai ușureze, nici s'o pedepsească“. Şi 
cum rezolvă asociația ICA problema românească? Ia- 
răși şcoli! Peste tot locul ei ajută cu școli! In Bu- 
cureşti sunt 5 școli, la laşi 2, și la Botoșani 3. In 
totul sunt un siert de sută de şcoli în România, fără 
a pune la socoteală şcolile independente, cărora li s'a 
retras subvenţia, pentrucă nu s'au ținut de programul 
ICĂ-I. Şi pentru întreaga Românie nu e nimic altcevă. 
Chestia școlilor în România poate să fie atât de ur- 
gentă cum o susține d-l Montefiore, dar ceeace nouă 
ne apare mai urgent e ca să se schimbe acolo 
radical situația Ovreilor şi aceasta nu poate să o 
facă, după cum concede și d-sa cu întristare, nici o 
corporație ovreească. Dacă cu toate aceste şcoli 
Ovreii din România pleacă fără nici o organizare în 
mizeria necunoscutului, fără a şti încotro, atunci ICA 


1) Discursul lui Zangwill, tradus în limba românească s'a 
publicat ca numărul întâiu al bibliotecei populare și ieftine 
a societăţei Se peziru, în Bucureşti, pogra „Concurența“. 

2) Pagina 18—19. 

'3). Expresia a fost luată de M..Schweig în trădătoarea scri- 
soare divulgată de curând în Viitorul. 


211 


jea şi ea parte la pornirea momentană a comunităților 
israelite de peste tot. Ea încearcă să ţie departe de 
Londra pe Ovreii români, să-i ţie departe de Sta- 
tele-Unite, să-i ție departe de orice ţară, unde 
prezenţa lor ar amenință în existența lor pe 
'Ovreii cari locuesc dejà acolo; şi dacă ICA reu- 
'sește să mascheze neliniştea câteodată, atunci respiră 
adânc şi face iarăşi o nouă şcoală». 

A doua probă o ieau dintro broșură nemțească, a 
“unui deputat austriac!) care tipărește memoriul dela 
Bacău (27, III, 1894) către Rege şi ministrul de interne, 
memoriul Uniunei «pământenilor» (1893) către Rege și 
“corpurile legiuitoare și — un discurs al d-lui P. P. 
Carp (16, H, 1893), pentruca să adaage apoi cuvintele: 
«Europa să judece unde stăpâneşte civilizația și unde 
barbaria, în Ungaria sau în România»! 

Ura se combate prin înțelegere; dar înțelegerea se 
“strică prin astfel de chemări de ură asupra noastră. 
Simpatia s'ar puteă naşte din aproprieri treptate și 
colaborări, dar cuvintele d> ură le împiedică. Iubirea 
chiar sar puteă naște depe urma asimilării benevole 
şi a trecerii la creștinism chiar, dar la Ovreii noştri 
:se popularizează numai graiurile care-i îndeamnă să 
fugă de orice asimilare. 

Ut figura docet: Dr. Leon Pinsker, nepot de rabin, 
trăind în Rusia şi scriind un cuvânt interesant despre 
-autoemancipare?). Domnul M. Schwarzfeld nu va fi 
știut că în Rusia Pinsker trecuse unbeachtet, nebăgat 


1) Dr. Iosef S Bioch, Acten zur rumănischen Judenfrage. 
2) Publicat în limba română ca întâiu număr al bibliotecei 
“(populare şi ieftine) Kadimah, sub titlul“ Autoemancipare 


(Galaţi), 1899. — 
SE Mee $ 


212 


în seamă +); domnul Schwarzfeld-Ploeșteanu, un vechiu, 
învățat şi consecvent luptător, simți că din Pinsker 
«suflă un nou suflu de viață» şi pretinse că «vocea 
lui avù răsunet; fu ca un balsam şi spuse acestea 
unei săli care-l ascultà (1898) vorbind despre. cauzele 
și tendințele sionismului. Dar d. Schwarzfeld însuşi 
știă mai bine decât toți că noul suflet este al fugii de orice 
asimilare, deci de orice înțelegere, pentrucă ziceă acel 
Pinsker în stilul traducătorului: °) «Evreii formează în 
mijlocul popoarelor un element deosebit, care nu se 
poate asimilă cu nicio naţiune şi pe care deci nicio 
„națiune nu-l vede cu ochi buni». Așă ziceă Pinsker 
cu duhul cel nou, care-i însă vechiu de tot, ezraic. 

Insă pe când, totuși, Ovreii României cer cu nervo- 
zitate drepturi, Pinsker eră mai logic. Știindu-se ne- 
asimilabil, el eră hotărît — să așteLte libertatea, deși 
o știă departe ?). 

Mai mult, vorbind despre cumpărarea de pămâni 
în America, pentru Ovrei, Pinsker observă: 4) «Dacă 
acest act al mântuirei noastre naționale de sine ar de- 
veni o afacere mai mult sau mai puțin bună, aceasta 
mo iuăm în seamă față de înalta însemnătate, pe care 
o astfel de întreprindere ar avea-o pentru poporul 
nostru. Căci viitorul nostru va fi nesigur și greu, cîtă 
vreme posițiunea noastră nu va suferi o schimbare 
radicală. Nu darea drepturilor cetățenești din un 
stat sau altul va produce această schimbare, ci 
auto-emanciparea poporului evreu ca naţiune, for- 


1) Die Judenpogrome, I, p. 91. 
2) Pag. 9 a traducerii. - 

3) Pag. 10. - pini, 

4) Pag. 32. 


213 


marea unei  congregaţii de colonii, care va formă 
odată țara noastră proprie — patria noastră». 

Dacă Pinsker este duhul nou, nouă este şi logica 
lui; dacă primiți duhul, primiţi-i şi logica ; şi aşteptaţi, 
ca Pinsker. Aşteptaţi până ce veți pricepe că nicio 
ţară nu poate da drepturi celorce o urăsc şi pândesc 
prilejurile financiare ca să-i gâtue un articol din con- 
stituție. Aşteptând, romanizaţi-vă, dacă puteţi, siliți-vă 
să meritați încrederea țării, pe care n'o aveţi și pe 
care o insultați la Londra caşi în congresul «Uniunei» +). 

Rău sfătueşte ura şi urmările sfaturilor ei ne costă 
și pe noi Românii-—destul ! Ne costă întâiu neliniștirea 
şi grija de-a împiedică iudaizarea țării; ne costă spec- 
trul pe care Ovreii ni-l zugrăvesc, când, în credința că 
aici vor progresă cași până acum, nu se mai sfiesc să 
ne numească, ca Arnold Wadler şi Dr. F. Theilhaber : 2) 
„Rumänien, das Judeniand par exellence“, adică: 
„România, ţară ovreească prin excelență“. 


Hebraismele 


ludaizarea poate fi economică: de ea nu ne temem; 
va veni şi va trece; poate fi etnică: aceasta este 
primejdioasă şi neadmisibilă ; fiind etnică va îi și cul- 
turală şi nici pe aceasta n'o putem admite. Despre 
cea economică s'a vorbit mult în România; eu voiu 
schița-o numai. La acest loc voiu stărui numai asupra 
iudaizării etnice-culturale. 

Pentru a înțelege bine, trebue să ne orientăm iarăși 


1) De ce nu imitaţi de exemplu pe Ovreii ungurești, care au 
întemeiat pentru Nordul Ungariei chiar o societate de ma- 
ghiarizare a Galiţienilor proaspeţi ? ` 

2) Dr. F. A. Theilhaber, op. cit., p. 110. 


214 


prin comparaţie cu aceleași curente în toată Ovreimea 
europeană. Etnicismul cultural este mai ales idealul 
generaţiilor tinere. De-aceea voiu cità în această pri- 
vință pe scriitorii generaţiilor tinere. 

Viitorul direcțiunei naționaliste a Ovreimii se oglin- 
deşte limpede într'o publicație a «Societății studenților 
universitari evrei Barkochba din Praga»). Ei zic: 

Pentru generația tânără chestia ovreească are trei 
aspecte: Moralicește situația externă a Ovreilor este 
nedemnă (unwiirdig!, deoarece li se atribue o valoare 
inferioară şi li se refuză încercările de asimilare. Po- 
liticește sunt impotenți (ohnmăchtig), deoarece pretu- 
tindeni sunt în minoritate, In Europa estică as- 
pectul economic şi fizic este mizerabil (elend). Ei 
trebue deci să aspire la o situație mai demnă de genul 
omenesc. Sentimentul de demnitate personală, care nu 
a existat niciodată în Ovreime (das iiberhaupt nie 
im Judentum vorhanden war) trebue să prinză ră- 
dăcini şi să-i îndemne a nu mai aşteptă viitorul dat 
de Cel-de-sus, ci ca rod al muncii sale. De aceea chestia 
ovreească nu-i o chestiune de drept, ci o chestiune 
de putere; ea este o chestiune politică şi nu se poate 
rezolvi decât prin mijloacele puterii politice?) Solu- 
țiunea trebue urmărită însă şi prin schimbări interne: 
Ovreii trebue să revoluționeze toată Ovreimea, din 
Vest și Est, s'o deprinză cu urmărirea unor scopuri 


1) Dintre cei şase Barckochbani patru sunt doctori în ştiinţele 
lor; ceilalţi scriitori şi scriitoare sunt din Viena, Berlin, Mün- 
chen, Hamburg, Göttingen etc. Publicaţia are titlul: Vom 
Judentum. Ein Sammelbuch. (Ediţia Kurt Wolff. Leipzig 1914. 
Paginele 145, 158, 17, 184. 


2) Pag. 158. 


o 


ic Li 


215 


Supra-individuale, sfințite de-o renaștere a religiozității 
ovreești. Renaşterea aceasta nu se teme de arhaizări 
şi caută de ex. chiar şi reînvierea sărbătorilor ovreeşti 
antice! Cu atât mai mult vor căută ca mijlocul de în- 
țelegere între dânșii să fie o limbă națională: hebraica 
sau jidişa (jargonul)al cărei centru de desvoltare va fi 
Palestina. Acesta-i idealul de viitor al Ovreilor, idealul 
sionist-hebraic. 

Cum privesc Ovreii «români» acest ideal? Să luăm 
de mărturie o publicațiune dela Iași, din «Judenland-ul 
par exellence». Şi anume Anuarul ziarului Răsăritul 
(1899—1900). Anuarul acesta, apreciind lucrările de 
renaştere hebraică în toate țările, este nemulțumit cu 
Galiţia şi Ungaria, dar ce se petrece în Viena și Cer- 
năuți (Bucovina) îl umple de bucurie: tinerimea din 
cele două orașe a făcut din sionism o podoabă a iu- 
daismului 1). In România, exceptând o mică cantitate 
— neglijabilă şi calitativ — mai toate păturile sunt 
sioniste. În primul rând este poporul care simte și 
gândește ovreeșie și se comportă în consecință. Dar, 
pentruca poporul să se comporte şi mai consecvent, 
anuarul strigă după câte un propagandist pentru fiecare 
oraş. Au ei socialişti, au «pământeni», dar «un ele- 
ment din cele mai viguroase ale mișcării noastre este 
tinerimea studioasă», este tinerimea pe care Ovreii, 
totuși, cer — s'o creștem în şcoalele noastre, pentruca 
apoi să lupte viguros pentru hebraizare, contra asimi- 
lării şi pentru Judenland |! 

Acum iată și câtevă probe practice de hebraizare. 

Intâiu prin şcoale. Un rabin faimos scrie o carte de 
şcoală ?). Și pentruca îndoeală să nu fie că Ovreiul 


1) Pag. 64. 
2) Dr. M. Gaster, storia biblică (1905). 


216 


alta vrea decât Românul, el vorbeşte despre Hava, 
Hebel, Noah, Ișmael, Ițhac, Moşe, Șimșon, Şemuel, 
Şaul, Şelomo, cari pe româneşte sună:-Eva, Avel, 
Noe, Ismail, Isac, Moise, Samson, Samuil etc. 

Discutându-se în Marea loje „Zion“ No. 9, Ro- 
mânia!) asupra școalelor din București: gimnaziul 
şi şcoala comercială «Cultura», Dr. Blumenfeld le-a 
cerut ca ele să-și justifice numele printr'o atențiune 
mai mare față de studiul limbei și istoriei ovreești. 
Luându-se imediat informaţii, s'a putut comunică lojei 
că atențiune s'a dat?). Chestiunea revine însă. In 
aceleaşi rapoarte (Seria II, No. 12) se arată că loja 
a discutat un program unic pentru limba ebraică şi 
religia mozaică după programele adoptate în Apus şi 
în Rusia şi cu planul unei școale normale ovreești în 
care să se prepare hebraiştii viitori). Dr. M. Beck a 
susținut un sistem propriu, iar celălalt rabin, străin 
și el, Dr. Niemirover a adaos +): Aceste cerințe tind 
a face ca limba ebraică să reintre în uzul zilnic al 
acelor cari o,învaţă. Să ni se dea cartea, căci «aceasta 
este o cerință a ovreimei moderne». In sfârşit adu- 
narea însărcină pe Dr. M. Beck să scrie «cartea didac- 
tică propice de a predă limba ebraică ca o limbă 
vie 5). 

In aceeaşi ședință s'a raportat că limba vie este 
chiar în marş. Fr. B. Samsony a comunicat?): «In 
şcoala din Piatra-Neamțu se predă limba ebraică în 


1) Din desbateri, seria I!, No. 11; tip. în Bucureşti, 1905. 
2) Pag. 7]. 
3) Pag. 19. 
4) Pag. 20. 
5) Pag. 21. 
6) Pag. 21. 


217 


această limbă şi succesele obținute sunt dejă destul 
de însemnate». 

Şi pentru astfel de sisifisme se va cere autorizarea 
ministerului ? 

Ca pildă de hebraizare socială dau incidentul aproape 
comic al discuţiei, dacă în loja lor se pot primi cei 
ce au copii îiziceşte compleți sau nescăzuți din cu- 
noscutul petec. S’a discutat foarte serios 1). Propunerea 
o făcuse tineretul lojei «Noua Fraternitate»! Unii au 
cerut eliminarea fraților cari nu şi-au circumprelucrat 
copiii. Dr. M. Beck şi Dr. Niemirower au cerut cir- 
cumcisia pentru viitor. Retrăgându-se propunerea s'a 
evitat religioasa batrocomiomahie care trebuiă să urmeze. 

Din punct de vedere social sunt remarcabile și ser- 
bările. Cele religioase au tendința de a reface înțele- 
surile cele vechi; cele profane de a cimentă nația și 
de-a face colecte. Şi unele şi altele sunt vrednice de 
atenția sociologului şi etnopsihologului. 

Şi acum întreb: Loja I. O. B. B., sufletul .ascuns 
al trupului vizibil care este «Uniunea Evreilor pă- 
mânteni», are sau nu scopul de-a iudaiză țara, de-a 
permanentiză în ea elementul neasimilabil în toate 
caracterele lui 2)? 


ludaizarea economică 


ludaizarea economică, adecă acapararea izvoarelor 
de producție și scumpirea productelor prin mijlocitori, 


1) Pag. 25—26. 

2) Adaog o informaţie exactă: In Moldova sunt ţărani ro- 
mâni cari au fost nevoiţi să înveţe jargonul ar. ndaşului 
ovreiu ca să se înţeleagă cu acesta. (Auzită dela studenții 
ieşeni.) 


218 
speculă, cartele etc., ar da iudaizărei descrise mai sus. 
o bază care ar susține puternic, în mijlocul țării, o 
pătură cu instincte antisociale, desarmonizătoare, în- 
vrăjbitoare, care ar puteă trezi și în Români furia, 
bestia. Cu ei, aşa de mulți și cum sunt azi, in mijlocul 
nostru ne vom scobori — şi noi. 

Arhitecţii Palestinei est-europene știu aceasta, scriu: 
despre aceasta; iar Românii sunt datori să tresară 
ca din somn greu când se aude strigăt. Simpaticul. 
Dr. A. Ruppin scrie 1): «In România Ovreii formează. 
coloana vertebrală a tinerei industrii românești și 
un mare contingeni dintre meseriași». Și dincolo: 
«Negoțul mare şi marea industrie pătrund încet, dar 
sigur în Europa estică şi toate represaliile din partea 
guvernelor și a populațiunei neovreești nu vor puteà 
împiedecă ca, duşi de darul lor din fire, Ovreii să 
profite cei dintâi de “industrializarea Europei estice.. 
Doar chiar guvernul romăn, care a mers cu legiferarea. 
antiovreească pânăla marginile (? G. B.D.) posibi- 
lului, nu a putut schimbă nimic din faptul că marea 
industrie din România a fost creată cu precumpănire 
de Ovrei și a înălțat bunăstarea Ovreilor. Legile: 
desvoltării economice sunt, totuși, mai tari decât or- 
dinele depe hârtie.» Acesta-i gândul lor: să crească 
încă și la noi, să se împuternicească și mai mult.. 
De-aceea o parte din ei, învățații, se orientează și apoi 
călăuzesc mulțimile, iar alta așează în practică rezul- 
tatul «animalelor calculatoare», cum le ziceă malițio-- 
sul şi prea crud izbitorul Voltaire. 

Să-i constatăm întâiu ca orientare și ca indicații de: 
desvoltări în viitor; apoi ca practică. 


1) Die Juden der Gegenwart, p. 59 şi 67. 


219 


Descripția ovreească a ţării românești 


Cum se reflectează ţara noastră în capetele mai dis- 
tinse ale Ovreilor se poate vedeă din monografia ce- 
ne-a închinat-o oficial biroul statisticei ovreești din 
Berlin. Lucrarea este girată de Dr. Arthur Ruppin 1) 
şi întemeiată pe datele statistice dela 1899. Scrierea 
merită să fie apreciată : 

2) In Martie 1908 statistica ovreească aveă despre 
România datele următoare: Până la sfârșitul veacului 
XVII numărul Ovreilor eră mărginit (hielt sich... in 
engen Grenzen); el crescă în veacul XIX mai ales 
(hauptsăchlich] în urma imigrației din Rusia și Austria. 
Emigraţia trebue să fi fost mai tare între 1831 și 1838. 
Măsurile administrative slăbiră curentul imigrației. 
Totuși dela 1859 pânăla 1899 Ovreii s'au sporit cu 
98,74 %/.. pe când în aceeaşi epocă creștinii au crescut 
numai cu 52,52%, Ovreii erau atunci mai puţini în 
jud. Gorj 0,04%, mai mulți în j. lași (24,3%), la 
sate în unele județe. In jud. Botoşani ei fac 7,3%, din 
populația rurală; în jud. Dorohoi 5,5%, în j. laşi 
4,1%, în j. Suceava 3,8%, în j. Bacău şi Neamţ 3,7%, 
în j. Fălciu 3,4%/, în Vaslui 3%, în j. Tecuciu 2,5%, 
în j. Roman 1,9%, în j. Putna 1,8%, în Covurlui 
1,6%, în j. Tutova 1,10%. In celelalte judeţe pro- 
centul se scoboară supt 1. Şi aici avem evident acelaş 
fenomen cași în Ungaria: Cu cât ne apropriem de Bu- 
covina şi Galiţia cu atât stăm mai rău: Potopul curge 
şi la noi înainte. înainte, spre Sud. 


1) Die Juden in Rumänien (Berlin), 1908. 
2) Rezumând voiu subliniă toate părțile în imediată legă- 
tură cu politica economică şi socială a ţării. 


220 


Distribuţia Ovreilor din ţară tot eră; la sută: 


In capitalele de judeţ în alte oraşe la sate în total 


Moldova  . 382 43,4 3,6 10,6. 
Muntenia 119 45 0,04 23 
Oltenia 4,7 1,7 0,02 0,4 
Dobrogea - 8,5 2,9 0,17 1,6 
România 20,2 11,9 14. 4,5 


Din câte 100 de Ovrei sau creștini locuiau : 


Ovrei Creștini 
In capitalele de județ 72,27 13,34 
» alte oraşe 7,46 2,60 
» sate 20,27 84,06 


Ovreii ştiau deci că 20,27%, din toată populația 
ovreească a țării — o cincime — se află la sate, deși, 
în înțelesul legilor țării şi mai ales al politicei na- 
ționale mar trebui să fie niciunul. Nu îngrijitoare, ci 
îngrozitoare este proporția ! 

Oraşele cele mai pline de Ovrei erau și sunt Bu- 
cureşti şi lași, Botoşani şi Galaţi. Oraşe cu majori- 
tăți ovreești: Fălticeni, Dorohoi, Botoşani, laşi. Mai 
“mult decât 1000 de Ovrei se aflau în Herţa (Ovrei: 
66,2 °/,), Hârlău (59,6%/,), Mihăileni (65,6%), Neamţu 
(42,0%), Odobeşti (28,1 %/,), Panciu (52,4%), Târgu- 
Frumos (45,7%/.), Târgu-Ocna (21,1%/). Herţa este 
mai ovreească decât toate. 

Suma totală a Ovreilor la 1899 eră, după Ruppin, 
256588. | 

Biologia Ovreilor «români» prezintă unele fenomene 
vrednice de atenție. In privința nașterilor se observă 
că procentul scade: intre 1887—1896 procentul lor 


221 


de nașteri a fost, în medie, 4,54%; între 1897—1902 
numai 4,09%/,; între 1900—1902 numai 3,74%. Insă 
între 1897—1902 naşterile au fost la mie: 


In sate In oraşe 
Ovrei 38,69 36,11 
Creștini 41,64 32,72 


“Din cifrele acestea. reiese că oraşele sunt amenin- 
țate cu iudâizarea prin spor natural și prin scăderea 
organică a producției orăşeneşti. Dacă acest proces 
nu se va opri și întoarce în contrarul său, vom aveă 
cu timpul multe orașe ovreești în mijlocul unei popu- 
lații românești şi ortodoxe, care vor sta față în față 
ca doi duşmani, cari se măsoară și sufletește, şi fizicește. 
Sâmbureie acestui viitor există. Cine-i protege creş- 
terea prepară viitorul războiu între satul românesc și 
oraşul ovreit. 

Populaţia israelită crește mult și în capitala țării. 
In media anilor 1904—1905 creştinii capitalei au avut 
24,19 de naşteri la mia de locuitori, Ovreii: 29,51. 
Aceasta este sămânța iudaizării. capitalei. 

Ovreii se însoară mai puțin decât Românii sau alte. 
națiuni dela noi; au foarte puţine căsătorii mixte; dar 
se divorţează mult mai puțin decât creştinii. 

Moartea fuge de ei mai mult decât de orice altă 
națiune dela noi. Intre 1896—1902 ei au murit, în medie, 
câte 20,84 la 1000, iar ortodoxii câte 28,01 la mie! 
In capitala țării, în anii 1904—1905, Ovreii au murit 
în medie câte 14, 44 la mie, iar Pi ic câte. 26, a 
la. mie. *). ; cai 


1) Fenomenele biologice au tost din timp studiate de doc- 
torii ovrei din ţară. Dr: M. Roth susţine în Memoriu asupra 


222 


Pentru a completă pe Ruppin „cu datele până în 
prezent adaog aici o tabelă a procentelor de nașteri şi 
morți la mie, calculând diferenţa 1). Abia dela 1901/1905 
procentul creşterii româneşti întrece pe al Ovreilor, 
“scăzând însă supt el în 1908 (Revoluţia din 1907 va 
îi contribuit ?) 


Anii Ovreii . Românii Diferenţa de creștere 
e e a tat ie adobe tă dala ui 
Nașteri Morți Naşteri Morți la Ovrei la Români 


1871/75 46,53 33,620] 82,93 30,130), 1291 2,80 
"1876/80 40,57 27,77 „ 33,72 2955, 1280 4,17 
1881/85 46,81 2601, 3931 24,91, 2,80 1440 
1886/90 48,74 2557, 40,20 28724, 148,17 119% 
4891/95 4322 23,47 „ 40,54 3088, 1975 96 


1896/1900 40,09 2144, 41,19 2759, 28,65 13,60 
:1901/05 32,62 2120, 40,05. 26,08, 11,42 13,97 
1906 30,87 17,26 „ 40,82 24,26 „ 13,61 16,56 
1907 31,07 18,94, 406 26,753, 1213 15,31 


1908 30,25 (16,32 pnra yy 26028 08y (48,93 13,18 
1909 29,16 1817, 42,23 2812, 10,99 “14441 
1910 29,33 16,85, 45,84 2573, 1948 20,4 


Stări economice 


"Statistica economică a României are lipsuri. Din 
„cauza aceasta Dr. A. Ruppin este precaut în afirmaţii. 

El știe însă că în agricultură sunt numeroși aren- 
„dagi ovrei și regretă că guvernul susține restricțiunile 
„privitoare la așezarea Ovreilor la sate. 


„cauzelor mortalității populaţiunei româno-creştine (Bucureşti), . 
1380, că prescripţiunile talmudului prelungesc vieaţa. Dr. S. 
Mendelssohn se resumă (1881) în Câtevă consideraţiuni asupra 
„mișcării populaţiunei României (p. 13) în constatarea că la o 
-mie de naşteri vin 882 morţi ortodoxi şi numai 698 israeliți. 
*Ovreii. îşi cunosc bine această tărie a lor., 

1) Din Z. f. D. a. St d. J., 191, p. 


2B 


Relativ la comerț Ruppin cunoșteă procentul paten- 
tarilor ovreeşti din 1904: 21,1%; dar procentul. eră 
mai mare, o știă şi el. In cifre absolute: Din 107.332 
de neguțători, minimul ovreesc eră de 22590 (nu toți 
plătiau patentă!). Cei mai mulți erau în județul lași 
(75%/, din toți neg.) Botoşani (75,2%), Dorohoi (72,9°/,) 
Tecuci (65,9%/), Neamţu (60,7%/.), Romanați (57,4%), 
Vaslui (56,5%/), Fălciu (55,7%), Bacău (52,2%). Faţă 
cu anul 1896, când Ovreii aveau 24601 neg. se con- 
stată scăderea pricinuită de emigrare și de concu- 
renja naționalilor. Cunoscând proectul monopolului 
cârciumelor (1908) Ruppin îl regretă, fireşte, deoarece 
cârciuma garantă existența multor Ovrei. 

Relativ la industrie Ruppin se întemeiă pe datele an- 
chetei dela 1901—1902. In industria mare erau 77,0 °/o 
Români, 17,7%. străini şi de protecție străină şi 5,3% 
Străini tără protecție străină. Admiţând că aceștia sunt 
Ovrei, procentul lor se ridică, după Ruppin, la 19,5%/;. 
In industria mare ei erau ocupați mai ales în fabricaţia 
sticlei, mobilelor, hainelor și în industria textilă. Mulți 
erau Ovrei şi în industria specială, a morilor. Industria 
extractivă aveă 181 Români și 34 Ovrei, foarte mulți 
în raport cu numărul lor în general. lar industria mij- 
locie şi mică eră covârşită de Ovrei: 19500, dintre 
cari 9817 patroni! Aceștia se ocupau, în ordine des- 
cendentă, mai ales cu: hăinăria, industria lemnului și 
mobileior, metalului, cu alimentele, cheramica, cons- . 
trucțiuni, pietrărie, cu industria textilă, pielărie etc. Din 
toți mijlociii şi miciiilor industriași 61,8%, erau în hăi- 
nărie, 12 %/, în industria metalelor, 9,7 %, în lemnărit 
şi mobile. Aceste cifre strigă lămurit că aici este 
docul spre care trebue să plece concurenţa băștinașilor. 


224 


Concurența băștinașilor trebue să caute și tărâmul in- 
dustriei hârtiei, poligrafice și de pielărie 1). 

Urmează o constatare interpretată greșit. Citând 
faptul că la câte o sută de indivizi (din toate profe- 
siunile) sunt : 

Creştini Ovrei Diferența 


Patroni 55,8 508 — 5 
Calfe 26,6 28.8 — 2,2 
Ucenici 17,6 204 + 2,8 

Dr. Ruppin conchide că proporțional sunt mai puţini 
patroni independenți decât creştinii! Proporțional cu 
ce? Pentru ce sunt mai puțini într'o țară unde creș-. 
tinii sunt peste 61/, milioane, iar Ovreii 400000? In 
schimb, din procentul de calfe și ucenici reiese — și 
este remarcabilă— constatarea că Ovreii părăsesc anume: 
industrii, pentru a năvăli în altele: Ei năvălesc acum 
în metalurgie, lemnărit și mobile și în industria textilă. 
Aici ni se arată iarăși locurile viitoarei desvoltări de 
energie a concurenței naționale. 

Ruppin însemnează apoi cu satisfacție mulțimea de: 
meseriași ovrei: croitori, cizmari și gravori, ceasor- ` 
nicari, fabricanți de cutii. «Acestea (patru) din urmă 
profesii sar putea numi proprii jidovești °). De ce 
nu le-ar numi proprii jidovești şi pe acelea în care: 
ei fac mai mult de jumătate, ca de ex. : legătoria de cărți, 
pălărieritul, modistele, zugravii de firme, tapițerii ? 


1) Fuga Ovreilor de muncă grea sau mai puţin productivă 
se observă şi aici. In pietrărie ei făceau 1,2%, din lofi colegii 
lor, .cu. creştini. cu tot, în .cheramică: 1,3 %.. Ovreii: nu intră 
bucuros nici la zidărie, fierărie şi căruţărie. Aceasta o cons- 
tată și Ruppin, la pag. 34, vorbind despre meseriile predilecte, 
care: cer sein geringes Mass körperlicher Kraft». 

2) Pag. 33. 


225 


În rezumat se poate zice că «partea Ovreilor în 
meseriile României este extraordinar de mare, cam 
de 41|, ori mai mare decât partea lor din popula- 
țiunea totală a României» 1). Unde locuiau aceşti 
meseriaşi ? Fireşte în oraşe, dar, durere, și la 
sate. La sate erau 21,80%; în cifră absolută: 2137). 
Şi cu toate acestea chiar și Ruppin, care este un om de 
ştiinţă, se lasă ademenit să facă observația că «totuși 
starea economică a Ovreilor este rea», deși țara înflo- 
reşte 2). Vorba aceasta ma speriat. Dar bine, cât loc 
am trebui să le facem, pentruca Ovreii să fie mulță- 
miți? Dacă până şi învățații lor cei mai serioşi ne 
pretind să ne dăm şi mai mult la o parte, noi în 
țara noastră, pentruca «lipitorile» lui V. Alexandri 
să-şi poată învioră: corpul cu toată sănătatea hranei 
creştinești din România, ce vor îi simțind şi gândind 
aceia de aici, cari cu vaete exagerate i-au ademenit 
să crează că pier de strâmtorare de hrană? 

Pe aceeași pagină, acelaș om, vorbind despre ora- 
şele-capitale de județ, observă însă că în ele Ovreii 
au o parte «extraordinar de mare în toate carierele 
citate», că în industria petrolului nu au concurenți, că 
aurarii, croitorii şi fierarii lor fac 90%/, că ceasorni- 
carii, pălărierii, cojocarii, comisionarii etc. sunt 80—90%/, 
și că și ocupațiile cu mai puţini Ovrei, ca bărbierii şi 
medicii, au încă 28%/,, resp. 38%/,. Și totuşi «starea lor 
economică este rea»? Ce voesc, cum râvnesc ca ea 
să devie bună? Să plecăm noi la munți, ca în vremea 
Goţilor, Hunilor şi Tătarilor? Realităţile istorice n'au 
avut niciodată şi nu au nici astăzi nicio valoare 


1) Pag. 34. 
2) Pag. 35. 
15 


__226 


pentru rasa aceasta în care instinctele sunt mult mai 
tari decât rațiunea cu care se laudă atât de mult, în- 
cât par'că într'adevăr cred serios că ea este mono- 
polul rasei. Ultima chestiune mare tratată de Ruppin 
este emigrarea. După el ea începe în 1900—ceeace 
nu este exact— și este provocată de măsurile guver- 
nului. Intre 1899 și 1904 ar fi plecat la America 
42968 de Ovrei; de ajuns au ajuns numai 29950. Deci 
13018 s'ar fi oprit în Anglia, crede Ruppin, ceeace nu 
prea este probabil. 


Momentul actual 


Momentul actual îl constitue ideile şi faptele «Uniunei 
Evreilor pământeni» şi a guvernului ei secret, care 
este compuns din ilustrul sanhedrin al lojilor semite 
secrete B'nai B'rith.  Să-l apreciem. deci după actele 
scrise, pe scurt, deoarece la «sociologia» lui Dr. A. 
Ruppin ei adaogă doar numai lupta din țară, polemicele 
de amănunt și multele memorii şi petiții 1). l 

Dela 1893—dată care coincide cu un mare spor de 
activitate al lojei B'nai B'rith — Ovreii, adresându-se 
M. S. Regelui, domnilor senatori şi domnilor de- 
putați — cu poporul însuşi ei nu stau de vorbă! — au 
spus că toată legislația statului român trebue schim- 
bată, deoarece, luându-o chiar dela 1864 (1913—1864— 
49 de ani!) ei au cerut şi mai cer libertate deplină în: 

1. profesiuni liberale : advocatură, serviciul sanitar, 
farmacie şi drogherie, gendarmerie ; 


1) In toată lumea nu există popor care să scrie atâtea jalbe 
ca Ovreii. Cetiţi istoria de M. Philippson şi veţi rămâneă mi- 
raţi ce des se vorbeşte despre petiţii şi memorii. Par'că este 
o istorie a jelbilor, nu a luptelor istorice! 


227 


2. negoț: băuturi spirtoase, monopolul tutunurilor, 
legea burselor, banca națională, codicele de comerţ, 
camerile de comerț şi industrie; 

3. poliția; l 

4. comuna: să se schimbe legea dela 1887 şi legea 
asupra străinilor; 

5. învățământ : legea înv. profesional, primar, se- 
cundar!). | 

Concluzia care iese din toate faptele anterioare este 
atât de uşor de tras încât aș puteă să n'o mai exprim: 
Care Român de viţă a gândit în sine «chestia ovreească» 
și nu și-a simțit sufletul umilit și n'a căutat în gând 
o scăpare, o apărare? Concluzia este: Ne vom apără 
energic. Şi dacă vreodată, curând sau mai târziu, 
statul căzut pe mâni de oligarhi leneși şi arivişti sus- 
pecți nu ar mai fi în stare să reziste și să stăruească 
pe drumurile politicei inaugurate de marele I. C. Bră- 
tianu, aprobate şi susținute de genialul M. Cogălni- 
ceanu, încălzite de poezia lui V. Alexandri și M. Emi- 
nescu și motivate de filosofia lui V. Conta, dacă numai 
se va părea vreodată că cei patru mari gânditori ai 
Moldovei şi Bismarckul Munteniei au trăit în zadar 
pentru eventualul guvern şi parlament al trădării țării 
către Ovrei, dacă capetele nu vor păreă numai, ci 
Chiar vor fi vreodată asemenea capului de peşte din 
fabula lui Bălășescu, atunci societatea se va organizà 
singură pentru apărare. 


1) Memoriul dela 1893 eră semnat de secţiile: Ostaşul (de 
2 ori !)& Drapelul, Dorobanţul, Vânătorul (de 2 ori !), Grănicerul, 
Artileria, Roşiorul, Mihaiu- Viteazul şi Traian! Ce bucurie pe 
M. S. Regele când va fi cetit atâta patriotism militar! 


228 


Marșul în Moldova 


Moldova a fost cucerită cu 6 uşurinţă înspăimân- 
tătoare. Judecând după excelenta monografie a d-lui 
Radu Rosetti!) putem afirmă că Moldova de sus a 
fost bine luată până la 1831, că Moldova de jos i-a 
urmat între 1831 şi 1859 și că dela acest an putem 
` datà epoca: modernă a descălecării israelite 2), Ce re- 
pede fură ocupate ori atinse orașele şi târgurile: La 
1803 aveam, numai în Moldova, 18 cu populaţie o- 
vreească, la 1820 aveam 25, 40 erau la 1831, 59 la 
1838. Avalanşe de Ovrei, nu altcevă! Calculând dis- 
tanța dela 1803 până la 1859 d. Radu Rosetti sta- 
bileşte că în acești ani creştinii Moldovei se în- 
mulțiseră cu 170,8%/,, iar Ovreii cu 15330/,?). Avalanşe 
de lăcuste, chiar ele inconștiente de puterea instinctelor 
care le mânau animaliceşte. înainte. Zis-am: inconş- 
tiente, — căci în alt fel nu se poate caracteriză de ex. 
petiția foarte naivă dela 1782, în care Ovreii spuneau 
Domnului Moldovei să-i lase și la sate, deoarece la 
orașe nu mai este hrană !*) 

Petiţia dela 1782 caracteriză 'și modul de cucerire, 
pe care l-am constatat şi în Bucovina, venind la rând: 


1) Verax, La Roumanie et les juifs (Bucarest), 1903. 


Ovrei Creştini 
2) La 1831 Iaşii 17570 30780 
n n» Fălticenii 1490 859 
» n Herța 1086 1020 
» n» “Dorohoi 1133 556 


Hârlău 374 197 
3) Verax, pag. 39. k ` 
4) Pag. 69—70. 


229 
întâiu orașele-capitale, apoi capitalele de judeţe, apoi 
târgurile, apoi satele. Reacţiunea contra lor a făcut şi 
va face drumul invers: dela sat la oraș, şi dela oraş 
la America, etc. Aşă a fost şi este și mai ales va fi, 
să nu se îndoească nimeni că nu va fi — cu siguranță 
și la noi. l POE 

Dacă Ovreii ne-au putut cuceri cu uşurinţă, cauza 
nu a fost niciodată statul. Cauzele au fost sociale: 
starea în robie a ţăranului și — în consecință — ră- 
mânerea departe de ocupațiile orăşeneşti; și morale: 
lipsa de coheziune între țărani şi pătura conducătoare. 
Tot desvoltării şi diferenţierii noastre sociale îi vom 
datori și mântuirea definitivă, de care eu nu mă în- 
doesc niciun moment. l 

Lupta statului a început de pela 1750; teoretic, pe 
hârtie, ea a accentuat destul de energic apărarea țării — 
țărănești, ca la 1804, când Alexandru Moruzi vorbiă 
limpede despre apăsarea Ovreilor asupra țăranilor; 
iar la 1817 «antisemitismul» de stat s'a fixat în codul 
Callimachi, care stătă în picioare pânăla 1865. In anul 
1835 țăranii se plânseră amar şi Adunarea obştească 
făcă rândueală în 1839, lămurind bine noţiunea de 
«vagabund», pe care o reluă I. Brătianu mai târziu. 
Incercări de stăvilire se făcură şi la 1834, şi în 1844. 
Erau dar şi oameni cari vedeau limpede; și totuşi — 
nu isprăviră mult. 


Boerii 


Una dintre cauzele pentru care ei nu s'au putut 
bucură de isprăvile așteptate au fost boerii; mai exact: 
o seamă de boeri lipsiți de prevedere sau de inimă. 
Cași boerii poloni, cași cei ungurești, boerii Moldovei 


230 
au ținut mai mult la arenzi mari și la chirii cu belșug, 
decât la înfățișarea românească a orașelor sau la să- 
nătatea ţăranului pe care Ovreiul galițian, luat supt 
scutul disprețuitor dar rentabil al boerilor, aveă să-l 
alcoolizeze, cum alcoolizase pe țăranul moldovean din 
Bucovina, pe țăranii unguri și pe .cei români din 
Maramurăş. Deaceea astăzi, când parlamentul adăpo- 
stește destui urmaşi de-ai celor greșiţi, noi, naționali- 
Ştii culturali, ne ridicăm îngrijiţi şi le zicem: Voi nu 
trebue să adaogeți cu încă unul păcatele părinților; 
dacă nimeni nu vă cere să le ispășiţi, gândiţi-vă sin- 
guri că nobil gând este să alinați durerile rănilor 
făcute de părinţi, bunici și străbuni! 

Boerii nu-și cruțară nici capitala țării. Neigebauer 
arată în cartea sa măsurile decretate la 1844 împotriva 
Ovreilor. Acestora li se interzisese în laşi: Uliţa mare 
dela palatul vechiu până la Copou, ulița Academiei, 
a consulatului rusesc, a curții, a teatrului, Alecu Ros- 
novanu, Sf. Spiridon pânăla cabinetul de ştiinţe na- 
turale; aga orașului fusese însărcinat să proceadă în 
consecință. Nu mai stăruesc asupra celorlalte măsuri, 
care se pot ceti din scrierea d-lui Radu Rossetti. Aga nu 
a putut face nimic, deoarece pe atunci boerul nu aveă 
lege — weil der Bojar iiber dem Gesetze steht. Cele 
mai multe case erau ale boerilor; concurența ovreească 
ridicase prețul chiriilor; la laşi se plătiau chirii mari 
ca la Paris și Berlin. Cum erau să renunțe boerii la 
astfel de sunătoare numărători ? 1). 

Ovreii erau — continuă  Neigebauer — mijlocitorii 
negoțului, crâșmarii ținuți de boeri, demoralizatoriii 
poporului. Acelaș scriitor se mirase odată de trezvia 


1) Neigebauer, Die Donaufiirstentiimer (1857), p. 99. 


231 


poporului moldovenesc şi spusese!) că «mai ales la 
băutură» țăranul are cumpătare /(Măssigkeit). Nicăiri el 
nu întâlnise așă de puțini beţivi ca în Moldova! Dar, 
continuă el, boerii începură cu velnițele cele mari şi 
de aceea va fi rău: «Auch der Branntwein fängt jetzt 
schon an, den Bauern zu munden». Mai departe să 
spună antialcooliştii ce a însemnat această țuicăreață 
«civilizare» a Moldovei prin instrumente ovreești. 

Dar pagina care învinovățeşte și mai mult pe boeri, 
pagina care aduce aminte de unele așezări europenești 
prin continentul Negrilor, este cea mai întunecată din 
cartea d-lui Radu Rosetti 2). Pentruca să aibă venituri 
bune, boierii se învoiră ca supt nume de târgușoare 
să întemeieze colonii ovreești, mai ales în Nordul 
Moldovei, la: Burdujeni, Mihăileni (Târgul Nou), Les- 
pezi, Frumușica etc. Boerul luă din acele colonii bezmen, 
luă depe băuturi, din monopolul icăsăpiei etc. Profită 
boerul, dar profită mai mult Ovreiul. Din întâlnirea 
a două interese ieși o colaborare al cărei rezultat fatal 
a fost caracterizat de istoricul R. Rosetti precum ur- 
mează : «Astfel se văzură târguri răsărind ca din pă- 
mânt. In 1831 erau 21, la 1838 chiar 42 și 63 în 1859 !» 
Numai grație acestor fapte de-o însemnătate extraor- 
dinară s'a putut desăvârși acapararea economică a 
Moldovei. 

Urmașii vinovaţilor trebue să contribue la desrobirea 
din stările pe care părinţii lor la-au pricinuit! 

Tot aşă de trist cași faptul schițat este altul, de 
natură morală. Ovreii râdeau de sigur în bărbi; cel 


1) Die Beschreibung der Moldau und:der Walachei (Leipzig), 
1848, p. 158, 314 şi 316, 
2) Verax, op. cit., p.109! 


232 


puţin așă mi-i închipuesc eu de câte ori mă gândesc 
la ce ziceă despre boeri contimporanul Dr. Iuliu Barașş, 
Acest ultra-şiret, dar și ultra-prudent Ovreiu din Brody, 
îi batjocoriă pe boerii români întrun Anuar nemțesc 
(1854), tradus în româneşte de Anuarul pentru Israeliţi *): 
«Poziţia actuală a boerului din Moldova față cu Evreii 
de acolo este mai aceeași ca a nobilului polon față 
cu Evreul din ţara sa, mai ales precum a fost odată.» 
Deci mai ales ca a celui mai rău boer polon, Polo- 
nul din epoca disolvării țării sale, Polonul din epoca 
decadenții disolvatoare a patriei sale nenorocite. lată 
cum judecă rolul boerimei moldovenești acela care în 
mintea lui ageră de sigur se scârbiă, dar în inima-i 
credincioasă iudaismului se "ncălziă ! 

Punând-o în lumina citatului din Dr. Iuliu Baraș 
mi se pare şi mai regretabilă acea atitudine filosemită 
fără rezerve, pe carena avut-o; unii» boerii ai Mol- 
dovei, când mai târziu au căutat să justifice teoreti- 
cește filosemitismul. Astfel mi se pare şi astăzi trist 
să vezi. pe Manolache Costachi susținând din incidentul 
câtorvă Ovrei declarați «vagabonzi», că Ovreii au avut 
pânăla 1864 «drepturi mult mai mari» decât între 1864 
şi 1867 (6/18 Iunie), când el rostiă cunoscutu-i discurs 
judiciar în laşi; °) afirmând că Ovreii au fost nişte 
necesari agenți comerciali între laşi și Apus 3) şi că 
trebuințele noastre i-au adus în țară, mu trebuințele 
lor — afirmaţiune absurdă și în contrazicere cu tot ce 
se cunoaște până astăzi din istoria elementului ovreesc 


1) Anuarul pentru Israeliti, Anul IV, p. 6. 

2) Tipărit ca Cestiunea Israeliților (Iassi) 1867. Tip. soc. 
„Junimea“. l 

3) Pag. 42. 


233 

în Estul Europei. Manolachi Costachi mai” uredeă că, 
dacă la noi nu ar fi existat nestabilitatea furicțiunilor 
şi uşurinţa de-a le obține, Românii ar fi făcut şi co- 

merț, şi industrie, şi zarafie ori institute 'de credit, a- 
părându-se astfel economiceşte, dar contra nestabilității 
şi uşurinței nu luptă cu acelaş foc. Modul de gândire 
al lui M. Costachi se manifestase puternic şi periculos 
la 1864 în discuţia legei comunale, când M. Cogălniceanu > 
interveni, ca un leu, în discuția parlamentului şi ajută 
“ca Moldova lui să fie îndrumată pe calea mântuirei. 

Insă drept este să însemnăm că și după 1864 și 
înainte de 1864 totdeauna s'au găsit boeri în rându- 
rile celor încredințați că numai statul poate duce o 
luptă cu succes împotriva invaziunei și pentru asigu- 
rarea caracterului românesc al țării Moldovei. La 3/15 
Iulie 1862 comunitățile mozaice simțiră influența” lui 
N. Creţulescu, P. Cantacuzino, Catargiu, Ghica şi D. 
Cornea 1). După devastarea sinagogei din București 
circulara ministerului din '%/2, Iunie fu semnată de L. 
“Catargiu, I. Cantacuzino, D. A. Sturza, generalul I. 
Ghica, alături cu I. Brătianu şi C. A. Rosetti. In con- 
Siliul din 24 Martie 1871, care fixă condiția și soartea 
vagabonzilor, ședeau L. Catargiu, Chr. Tell, P. Ma- 
vrogheni, G. Costaforu şi generalul Florescu. Erau 
dar şi boeri ieşiţi din românescul sânge vechiu şi bun, 
«cari, în fața realităților, se gândiau că rasa noastră 
trebue apărată cu orice preț. Pilda lor trebue să fie 
“tradiţia celor ce au luat moştenirea lor, deoarece numai 
o politică de rasă le mai poate apără chiar lor acea 
„moștenire. 

Dacă ar procede altfel, ţara i-ar confundă în aceeași 


1) Isidor Loeb, La situation des Isracliis en Turquie etc., p. 200. 


Se 


aversiune care o hrănește față de intrusul semit, care 
totdeauna și-a bătut joc de interesele ei; țara intelec- 
tuală şi țărănească, jidărită de fireasca și inevitabila 
îndrăzneală cu care viitorii «pământeni en masse» ar 
procede la răsturnările status-quo-ului economic și 
moral, ar puteă să-şi piarză odată minţile. Pot viețui 
şi miopi ca d-nii G. Diamandy, Emil Costinescu și Al. 
Bădărău şi ca Paul Bujor și alți Români cu inima 
prea umanitarisită, cari cred că sentimentele de rasă 
moarte sunt “și în țară cum moarte sunt în ei. Dar 
mulți suntem ceice credem, ceice știm —.căci-vedem — 
că nu-i așă. Şi de-aceea zicem: In contrazicere cu sen- 
timentele ţării nu se poate creiă nimic ce nu va fi de 
readus la loc, ce nu se va și readuce. Pentru ce sar 
mai încercă atunci sguduirea status-gquo-ului pentru o 
— zădărnicie trecătoare? Abiă târziu, în viitor, se va 
vedeă ce servicii a făcut țării «Liga, Culturală», care, 
prevăzând primejdiile viitoare, s'a aruncat în luptă, ca 
să împiedece aducerea unei soluţii anticonstituționale 
şi nenorocite, chiar şi dacă, în ciuda binesimțitoarei 
lumi curat-româneșşti, ea ar deveni odată constituțională. 

Boerimea modernă trebue să pacteze întreagă, fără 
excepție, cu ţara, nu cu Ovreimea. Alterum non datur ! 

Lupta statului pentru păturile ţărăneşti, pentru des- 
ovreizarea oraşelor, pentru protecţia celor ce muncesc 
cu creerul sau cu mâna, pentruca o mândră cultură 
românească să fie gloria zilelor de pace ale țării, lupta 
lui I. C. Brătianu şi M. Eminescu nu se poate opri!). 


1) Tocmai la acest capitol îmi mai cade în mână o broșură 
ovreească, despre care se pretinde că este scrisă de-un Ro- 
mân: Chestia evreiască. Editura ziarului «Critica». Editor 
Iancu Guttmann, Bucureşti, 1910. Pentru naivilatea glasului 
instinctelor este foarte caracteristic un pasaj dela pagina 32: 


235 


Intermezzo despre emigrare și modernism 


A. Emigrările. Inainte de-a trece la chestiunile fi- 
nale, la concluziunea scrierii mele, voesc să iau în con- 
siderație două obiecţii: una sentimentală, alta politică, 
a unei părți din publicul românesc. Fiind sentimental 
acest public zice: «Dar, bine, bieţii Ovrei trebue să-și 
vânză sărăcia, să plătească trenuri și vapoare, să calce. 
în altă ţară străină, cu care să se deprinză din nou. 
Bieții oameni...» Pentru ceice cred că politică naţionaiă 
se poate face cu lăcrămioare şi că luptele de rasă se 
poartă cu milă necondiționată de nicio considerație scriu 
capitolul despre emigrare, ca preparație psihologică 
pentru sfârșit, cu înțelesul că: Emigrația, pentru 
Ovrei, nu este nenorocire. 

Va fi deci vorba despre emigrarea în America 1). 

Emigrațiunea de bună voie, cum o cereă (1902) pentru 
Ovreii «români» ministrul american Hay, sau silită, 
cum o practică Rusia, este un fenomen propriu popo- 
rului ovreesc, atât de propriu încât istoria lui s'ar 
puteă împărți foarte bine în epoce de migrare, cum 
a și împărţit-o scriitorul ovreiu Wlad. W. Kaplun-Kogan 


„De fapt țara noastră poate hrăni o populaţiune de trei ori 
mai mare decât are azi. In cazul acesta poale să încapă oare 
discuțiune dacă e loc peniru unii şi alţii?* Caşi cum ar fi 
sigur că noi Românii vom renunță la înmulţirea rasei şi vom 
practică toţi sistemul de doi, unul sau zero copii, pentruca 
şi „unii şi alţii“ să avem loc alăturea : în ministere şi corpuri 
legiuitoare, în oraşe şi sate. Mai rămâneă ca şiretul Ovreo- 
„român“ să propună şi o horă a unirei celei nouă! 

1) După (scriitorul ovreiu) L Hersch, docent universitar : 
Le Juif errani d'aujourd'hui. Étude sur l'émigration des Is- 
ra€lites de Europe orientale aux États-unis de Amérique du 
Nord. Paris (Giard et Brière), 1913. 


236 
(Rusia) 1), deosebind-o în trei perioade: întâia până 
la izgonirea lor din Spania şi Portugalia,a doua -până la 
începutul emigrării transoceanice, a treia și cea mai 
scurtă până în zilele noastre. Pe noi Românii ne in- 
teresează cele două epoce din urmă, una din punct 
de vedere istoric, alta, a treia, din punct de vedere 
actual, practic. Laturea practică reiese mai bine din 
scrisoarea lui L. Hersch. | 

Emigrarea Ovreilor orientali în America a fost aproape 
nulă înainte de 1870. Intre 1870 şi 1880 ea a crescut, 
dar nu a devenit însemnată decât numai după 1880. 
Şi pentru acest sfert de veac date exacte, bune pentru 
“studii ştiinţifice, nu se găsesc decât dela anul 1898 
incoace’). 

Anii 1899—1910 au dat Americei 765529 Ovrei 
ruseşti, 180802 Ovrei austriaci-ungurești, 54827 Ovrei 
românești ; total: 1074442. 

Coloana cifrelor emigranților din România ne inte- 
resează în mod deosebit. 


Anul Emigr. Anul Emigr. 
1899 1343 1905 3854 
1900 6183 1906 3872 
1901 6827 - 1907 3605 
1902 6589 ?) 1908 4455 
1903 6562 1909 1390 
1904 6446 1910 1701 


4) Die Wanderbewegungen der Juden. Bonn a. Rhein (Marcus 
und Weber), 1913. 

2) Hersch, op. cit., p. 21—22. 

3) In acest an, care-i aduceà din Rusia 37846 şi din Austro- 
Ungaria 12848, America (adecă : ministrul Hay) se sperie de — 
România căreia-i trimise cunoscuta-i notă! Va fi fost, cum 
s'a bănuit, tot manevră electorală ! Ori iar ordinul I. O. B B.? 


237 


Aprecieri: Emigraţia ovreească crescu şi scăză din 
aceleași cauze caşi a creștinilor: Deoparte depresiunea 
economică dintre anii 1900—1903 și de altă parte 
înflorirea industrială şi comercială a Statelor-unite, 
care finù până'n 1907. Criza americană micșoră emi- 
graţia ; la 1910, după trecerea crizei, emigrația se spori 
iarăși. Cauze speciale, care s'o provoace, se. găsesc 
numai în Rusia. 

Trecând la amănunte vom stărui mai ales asupra 
țărilor din vecini, întrucât este sigur că ventilul de 
scăpare deschis spre America descarcă întrucâtvă pre- 
Siunea străină de către granițele țării noastre. 

Din toată emigrația spre America, calculată pe anii 
1899—1910, pe naţionalităţi şi la sută din totalul imi- 
grației, au parte: Ovreii cu 11,2%, Polonii 9,9 °/o 
Slovacii 4,0%/, Ungurii 3,5%/. 

Relativ la popoarele. amintite în paginele anteri- 
oare precizăm cifra absolută a Polonilor, care, în aceiași 
ani, a fost 949064, a Rutenilor 147375,a Slovacilor 377527, 
a Ungurilor 337351. Semnificativă şi avertizătoare este 
următoarea constatare a lui Hersch. Procentul emi- 
grației ovreeşti dela o vreme scade, dar nu pentrucă 
ar scădeă emigrația lor, ci pentrucă emigrația națio- 
nalilor crește. Asttel în Austro-Ungaria, în raport cu 
emigrația polonă, cea ovreească a devenit de trei ori 
mai mică și de cinci ori mai mică în raport cu cea 
rutenească. Până la 1901, la câte-o mie de emigranți 
erau Ovrei între 115— 177; între anii 1905 — 1910 
mau mai fost decât 50 — 91 din mie! Emigraţia o- 
ovreească spre America este așadar în scădere, dacă 
o comparăm cu a populațiilor între care Ovreii tră- 
iesc: Nu de Ovrei, ci de naționali se desgolesc mai 
rău țările Europei orientale. Mare este numai emi- 


238 


grarea procentuală a Ovreilor, în raport cu procentul 
ce-l au în țara din care pleacă. Ei sunt, de exemplu 
în Rusia 4%, din totalul populaţiei și dau 44"/, din 
emigranți; ei sunt (1900) în Austria 4,6%, și au a- 
proape 8%, din emigranţi. Mai concret: Din Rusia 
pleacă în America, anual, cam 160 de Ovrei din 10000 
'Ovrei; din Austro-Ungaria cam 70 din 10000. Mai 
plastic : 1) Din Austria, dintr'un număr egal (270) de di- 
ferite naționalități, pleacă: 1 Rutean, 2 Ovrei și 3 
Poloni! ; l 

Anormală este emigrația ovrească numai în Rusia ; 
destul de mare, dar nici de cum excepțională în Aus- 
tria; în Ungaria ea este chiar inferioară emigrației na- 
ționalităților ! 

Dintre emigranții în Statele-Unite ale Americei, unii 
se întorc ori pleacă şi de-acolo aiurea. Se întorc ori 
pleacă aiurea dintre : Ovrei 8%/, Românii 27%/,, Ru- 
teni 12%/, Poloni 300%/, Ruși 410%/, Slovaci 590%, 
Unguri 64%. Conchidem deci că în America Ovreiul 
găsește condiții mai bune decât orice altă nație depe 
teritoriile cercetate în această scriere și, afară de Irlan- 
dezi, decât oricare nație din toată Europa: De-aceea 
el se lipește bine acolo. Aceasta este experiența anilor 
1908—1910. l 

Ovreiul emigrant are şi alte avantagii. Pentru anii 
1899—1910 ei au plecat, după Hersch, la câte 57 de 
bărbați câte 43 de femei; Românii în aceeași privință 
au avut 97 bărbați la 9 femei; Polonii 69 la 31; 
Slovacii 71 la 29; Ungurii 72 la 28; Rutenii 74 la 26. 
Cifrele acestea însemnează că emigrațiunea ovreească 
nu distruge familia ovreească în măsura în care dis- 


1) Op. cit., p. 50, 


239 


truge familia celorlalte naţii:). Se vorbeşte mereu de 
umanitarism, pretinsul fundament al filosemitismului : 
lată deci o dovadă, făcută de un scriitor ovreiu, că uman 
este a îngriji ca în viitor poporul nostru să nu fie 
silit a emigră, deoarece nenorocirea lui va fi mult 
mai mare decât a neamului căruia şi în emigrare 
Iehova îi mântuește o mare mângăere și plăcere: 
familia. 

Dintre Ovreii imigrați în America erau analfabeți 
260 din 1000 (Românii 340, Polonii 354, Rutenii 534 
la mie). Numărul intelectualilor a fost foarte mic. 

Ovreii profesionişti au fost numai 55%, iar 45%, 
nu aveau profesiune, pe când dintre Români numai 
9%/, nu aveau profesiune. Ovreii fără profesiune sunt, 
în parte, foştii mici negustori siliți să emigreze și ser- 
vitorii. In treacăt observ că dintre forțele productive, 
în anii 1899—1910, au fost: mai mult de 125000 ne- 
gustori şi 400000 de lucrători, ceeace însemnează că 
emigrația lot este în esență productivă. Din 45 de 
profesiuni au fost 25 în care Ovreii erau în majoritate 
absolută sau relativă. 

L. Hersch studiază şi cauzele pentru care Ovreii 
emigrează. Nomadismul rasei nu-l admite. Capitalismul 
care i-ar combate prin maşinile lui nu poate explică 
pentru ce ei emigrează spre țări capitaliste. Rămâne 
asuprirea -politică din Rusia şi România: Democrati- 
zarea Rusiei va seceră și această cauză, care, nici ea, 
nu poate explică tot. Explicarea lui Hersch este alta: 

Dintre Ovrei numai o parte mică se ocupă cu agri- 


i) L. Hersch, op. cil, p. 89: — „l'émigration a, pour la fa- 
mille, des eftets beaucoup moins desiructifs chez les Juifs que 
chez les peuples au milieu desquels ils habitent“. 


240 


“cultura; ei sunt o populație eminamente urbană; dar 
și în urbanizarea lor ei practică cu predilecție anume ` 
industrii, în care sunt deci reprezentați cu un procent 
mare. De ex. în Rusia numai Ovreii hăinari sunt 46%/ 

din toată populaţia lor industrială ! Fireşte, atât de mulţi 

fiind, ei nu găsesc și târgul suficient pentru a-i stoarce: 
acestuia o existență bună şi în lipsă concep gândul de-a 

plecă în lume. Fiind o populație urbană Ovreii au și 

trebuințe mai mari; ele cad greu în cumpănă. 

„A doua cauză este îngustarea târgului prin criza 
agrară: Țăranul a sărăcit și în Rusia, și în Galiţia, și 
în România), dar mai ales în Rusia; iar unde să- 
răcește țăranul sărăcește și Ovreiul! Recolta rea pri- 
cinui sporirea emigrărei. Pentru Rusia se mai constată. 
o cauză specială: chiar fabricanții şi întreprinzătorii 
ovrei preferă pe lucrătorii creștini, veniți dela țară, 
pentrucă sunt mai modeșşti' și mai docili decât Ovreii. 

A treia cauză generală este antisemitismul micului 
burghez sau naționalismul economic. 

A patra este închiderea carierelor de stat şi în Rusia, 
în parte, şi a celor libere: Ovreii nu-şi pot asigură 
sprijinul autorității împrumutate dela stat ori dela în-. 
semnătatea individuală a omului cult. 

Cercetarea lui Hersch asupra cauzelor emigrației: 
dovedește că statul român, societatea română și teoria 
«antisemită» românească practică sau recomandă păs- 
trarea tuturor cauzelor proprii să producă: emigrarea ; 
urbanizarea elementului ovreesc; ocrotirea lucrătorilor 
români, care ar trebui să fie mult mai eficace și 
mai simțită ; şi protecția producătorilor mici (negustori, 
meseriaşi, etc.). 


1) Op. cit., p. 218. 


Ca să poată trăi, emigranții ovrei au nevoe de o 
populație numeroasă de consumatori. Numai deaceea 
se duc ei în «America Americei», unde vieaţa econo- 
mică se dosvoaltă mai repede, adecă în Nord-Estul 
Americei. Intro țară nouă, de deschis din nou cul- 
turii, ei ar muri de foame !). Pământ mou deschid şi 
acolo agricultorii, deci creștinii: Românii cari în 1910 
- avură între emigranții lor 4 negustori și industriaşi la 
100 agricultori, Bulgarii şi Sârbii cu 7 la 100, Rutenii 
cu 3 la 100, Polonii cu 9 la 100, Slovacii cu 4.la 100, 
Ungurii cu 33 la 100. Ovreii pleacă deci spre un traiu 
mai uşor şi acolo, fugind de cel greu de-aici, cum 
constată şi L. Hersch (p. 282): „Il est pourtant cer- . 
tain que, d'une façon générale, ceux qui émigrent 
font une très bonne affaire“. Adecă, pe scurt: A 
emigră este o afacere bună! Și «ai noştri» tot susțin” 
că «afacerea bună» îi abate dela iubirea de «patrie». - 

Firește, aiacerea nu este tot aşă de bună şi pentru 
ceice rămân în țara «patrie». Aceștia sunt o massă 
abătută de mizerii şi un număr mic de idealişti cari 
o conduc, susținând — aici avem şi noi partea noastră — 
că gxistă o «chestiune ovreească», care fite usa re- 


zolvită. i 
«Ajungând la sfârşitul cercetării sale L. Hersch caută 


mijlocul de-a face superfluă emigrarea, deși ea este o 
«bună afacere». Mijlocul ar fi: șI 
1. modificarea structurei profesionale + a opârdlni 

ovreesc în industrie; 
2. deschiderea largă a târgului pentri? industria 
și negoțul ovreesc. 


1) Op. cil, pag. 260—261: «la masse... serait simplement 


condamnée à y mourir de faim». 
15 


242 


Adecă: Mijlocul ar fi înstăpânirea de finitivă, ne- 
contestată a elementului ovreesc în comerț și in- 
dustrie! La noi cine primeşte aceasta ? 


Acestea s'ar puteă face: f 

1. prin emanciparea civilă și politică a Oorelor 

2. prin înălțarea economică și socială a popula- 
łiunei naționale ; 

3. prin trecerea dela sisiemul de producție pentru 
consumatorul local la o producție mare pentru 
târgul“ anonim. 

Adecă: Mijlocul final ar fi înavuţirea păturilor con- 
sumatoare, pentruca ele să consume produsul ovreesc, 
nu cei. național. 

Sapienti sat ! 1). 


1) Loja «Zion» (Districtul IX, România) s'a ocupat şi cu 
chestiunea emigrărei  discutându-o; împreună cu districtul 
Austriei şi Germaniei, privind deci tot Orientul Europei, şi a 
hotărît ca în fară să funcţioneze comisari speciali în chestiu- 
nea emigrației. Dela acești comisari trebue să fi plecat toate 
vaetele ipocrite ale foilor volante şi din corespondenţele din 
presa străină. lată şi lista lor, cu titlul dat de loje : 


Lista comitetelor și persoanelor de incredere„ale Marei Loji 
«Zion» în chestiunea emighărilor : 


Bacău : Dr. Emil Orenştein, Aurel Negrescu, Iosef Balter şi 
H. Bitimann. 

Bărlad : Max Juster, preşedinte, Adolphe Broder şi O. Mohn- 
blatt, membri. 

Brăila : Dr. E. Silberstein, președinte, I. Itzcovici și M. Lisch- 
nowscky, membri. 

București : Iosef Stern, Strada Smârdan 22, Dr. A. Erdreich, 
Strada Italiană, 4. 

Focşani: Max Adler, H. Freier. 

Galaţi : Dr. S. Feldmann, preşedinte, N. Insler, Sam. Pineles, 
Şulim Grünberg şi Iulius Sperling, membri. 


243 


Ca dovadă că emigrarea spre America este un fe- 
nomen cu care avem dreptul să contăm încă serios 
în vederea așezării finale a chestiunei ovreești, repro- 
duc, din izvoare evreeşti, tabla emigrației din Europa 
pe timp de 27 de ani: 


In timpul dela 1881—1908 au emigrat Ovreii din 
Rusia  Aust.-Ung. România Alte ţări | Total 


Statele-Unite. . . 4250000 250000 75000 125000 1700000 


Kanada ..... 3u000 5000 — 5000 40000 
Argentina .. . 20000 — — 10000 30000 
Suma: America . 1300000 255000 75000 440000 1770000 
Anglia...’ 150000 10000 20000 10000; 190000 
Germania . . . e. 15000 25000 — — 40000 
Franţa. ..... 30000 10000 — 10000 50000 
Belgia . e.» 0% 5000 FSE set Pi caii ___3000 __40000 
Sumas Europa de Vest _200000 __45000 __20000 __250U0 _290000 
Africa sudică. . . 15000 — —- 5000 . 20000 
Egipt se...’ 10000 — — 10000 20000 

Suma: Africa . 250L0 — — 15000 40000 


Palestina. . . . . 20000 5000 1000 10006 836000 


Total. . . 1545000 305000 96000 19.000 2136000 


Iaşi: M. Wachtel, preşedinte, 1. Kohos, secretar. I. Kindler 
şi M. Fliigelmann, membri. 

Moineşti : Dr. A. Flachs, preşedinte, B. A. Pollack, lacob Se- 
gall şi M. Littmann, membri. 

Piaira-N.: B. Samsony, preşedinte, S. Siegler, M. Iuster, P.. 
Daniel şi Ar. Weintraub, membri, D. Samsony, secretar. 

Râmnicul-Sărat : Pascu Grünfeld, C. F. Rohrlich, S. B. Men- 
drichovici şi S. Cheiz, membri, Franz Grossu, secr etar. 

Tecuci: |. Davidovici. c 

Târgu-Qcna: B. Carniol, I. Ruckenstein şi Iacob Kohn. : 


(Din Rapoarte, seria II, No. îl, p. 54 şi 55.) 


244 ` 


B. Modernismul. Cealaltă obiecţiune sentimentală 
„este datorită marei şiretenii a presei stăpânite de 
Ovrei şi naivităţii publicului care se mulțămeşte cu 
cetirea gazetelor şi fuge de studiile serioase, care sin- 
gure i-ar formă o părere întemeiată pe izvoare. In pri- 
vința modernismului, presei morfinizătoare de conștiințe 
naționale şi vorbitoare de-o «ruşine a veacului XX», 
deşi acesta abiă a început, îi opun următoarele con- 
statări care arată că noi Românii nu suntem cu nimic: 
mai răi, însă de multe dăți mai buni decât alți Eu- 
ropeni. | : 

Ovreii nu sunt mulțămiți în nici o țară europeană, 
oricât de bine le-ar merge: Să fie toate națiile Europei 
barbare şi nevrednice de veacul XX? Dovada că sunt 
nemulțămiţi o fac cu protocolul stenogratic al primului: 
congres sionist din Basel 1). | | 

Ce sgomot fu, după. mobilizarea noastră, cu liber- 
tățile Ovreilor bulgărești! Cu egala-îndreptăţire din 
civilizatul țarat dela Sudul Dunării! In realitate Bul- 
garia are o lege <ipocrită», peste care «autoritățile trec» 
uşor, pentrucă în Bulgaria există un antisemitism 
«oficios și oficial», câre de fapt anulează egala-îndrep-. 
tățire. In satele bulgăreşti Ovreii sunt împiedicaţi prin 
toate mijloacele de-a cumpără pământ. In Bulgaria 
există de pe-acum un pauperism al massei ovreești. 
Intelectualii nu pot luă decât slujbe inferioare °). 

In Bucovina ura contra Ovreilor este groaznică 
(furchtbar). Luptând pentru emancipare Ovreii sau 
înjosit fentwiirdigt) şi sau tăcut lingari (kriecherisch 


1) Protokoll des I. Zionistenkongresses in Basel vom 99. bis 
31. August 1897. (Ediţia Il-a) Prag, 1911. 
2) Paginele 22, 83, 85 şi 9J. 


m 


und speichelleckerisch). Se cunosc cazuri că aspiranți 
ła slujbe au fost numiți îndată ce s'au botezat. Dar 
ca stăpâni pe cele mai mari institute de credit hotă- 
răsc totuși convingerile politice ale coreligionarilor +). 

In Ungaria ura contra Ovreilor arde supt cenușe 
şi la întâiul prilej va isbucni pustiitoare /verheerend). 
Deşi este mizerie şi aici, Dr. Ronay lânos din Blaj, 
care-i reprezentă în congres, mărturisi că. Ovreii rămân 
buni patrioți ungurești până ce va veni timpul plecării 
în Palestina?). 

Galiţia este discutată foarte amănunțit și, după pă- 
rerea unui faimos criminolog ovreiu, R. Wassermann, 
foarte bine °). Ovreii sunt apatici, delictuoşi din patima 
de câștig, trabanţi ai șlahtei poloneşti, iar în comuni- 
tățile lor corupți abscheulich. Şicanele administrației 
comunale şi județene autonome găsesc sprijin în aver- 
siunea populaţiunei autohtone. Ovreii-pot fi avocaţi 
şi doctori, dar slujbele statului le sunt închise aproape 
complet (gănzlich). Săracii lor nu au nicio nădejde 
de îndreptare. Preoţimea agită în sens antisemit. Şi 
toată lupta contra lor găseşte sprijinul cel mai puter- 
nic în actuala tendență precumpănitoare a statului 
austriac [in der jetzt vorherrschenden Tendenz der 
österreichischen Reichsgesetzgebung). Urmează că pro- 
letarizarea Ovteilor galițieni înaintează repede. 

Ca să sfârșim cu vecinii noștri, ar trebui să mai 
pomenim şi despre Rusia, ceea ce ar îi inutil. 

Conchid deci: După cea mai bună cunoştinţă a 
Ovreilor chiar, toți vecinii noștri sunt antisemiți. lar 
după afirmaţiunea lui Max Nordau 4) întâia cauză este 


1) Pag. 71, 72 şi 74. 
2) Pag. 22 şi 94—95. 
3) Pag. 33—41. 

4) Pag. 27. 


246 


izolarea lor benevolă şi rituală: «<Ovreiul Estului pri- 
veşte cu neîncredere şi ca un început de părăsire a 
credinței faptul că fratele său israelit se îmbracă euro- 
penește şi că vorbește corect vreo limbă oarecare». 
Deci cum mwar fi antisemite popoarele? 

Trecem înainte spre Apus. In Apus emanciparea a 
«fost, după Max Nordau, 1) o „modă politică“, o «imi- 
tație», nu o faptă răsărită din îndemn intern: Numai 
Anglia face excepție. Dar pe ai «noștri» nici Anglia 
nu-i vrea. In față perspectivei de a-i aveă concetățeni 
lordul Salisbury s'a gândit să oprească imigrarea tu- 
turor Ovreilor din Est 2). Chiar Ovreii englezi ajunși 
în posturi cu răspundere se feresc grozav /aufs sorg- 
făltigste! să propună măsuri legislative speciale în 
favorul lor 2). Pe Englezi îi secundează întrucâtvă și 
Americanii. Adam Rosenberg (New-York) i-a încredin- 
fat pe sioniști că «opinia publică din America s'a ri- 
dicat contra imigrării elementelor care cad în sarcina 
instituțiilor publice: Americanii lucrează conduşi de 
motive de apărare politică—economică (politisch-öko- 
nomische Selbsiverteidigung), nu de antisemitism *). 

Și atunci? Toţi se apără și — numai România să 
nu aibă dreptul de a se apără economiceşte şi poli- 
ticeşte? Trecând în țara noastră principiul american 
al apărării politice-economice încetează de a fi bun? 
Devine barbarie, fiindcă zilnic așă îi zice — presa ? 

Cu Americanii aceia îndrăzneți şi lucrători în con- 
trazicere cu principiile lor mai avem un cuvânt. Ei 


1) Pag. 25. 

2) Pag. 47. 

3) Pag. 47. Raportorul observă că nici în Anglia ei nu iu- 
besc (in der Regel/ serviciul militar (Pag. 51). 

4) Pag, 96. 


247 


agită mereu «chestiunea ovreească» a României. O 
agită pentru a răsturnă articolul 7 și pentru a zice 
apoi : De-acum putem trece înainte să atăcăm Rusia, etc. 
Am fi niște neghiobi, dacă ne-am speriă de îndrăznelile 
„americane puse la cale de acel ordin secret care este 
astăzi bine cunoscut, de B'nai B'rith (|. O. B. B). 

O dovadă interesantă că ordinul acesta a pus şi 
pune totul la cale se găseşte şi în enciclopedia ovreească. 
B. Fr. Peixotto — Ovreiu! — a fost mare maestru al 
ordinului (1863), deși eră numai de 29 ani. În 1870 
președintele Statelor-Unite, Grant, îl trimise în România 
ca să câştige «intimitatea» principelui Carol și să lucreze . 
împotriva politicei lui I. Brătianu. El alarmă apoi gu- 
vernul Statelor-Unite; după rapoartele lui se înscenă, 
meetingul dela Mansion House (Londra); el avù o parte 
mare la întemeierea «Zionului» din România; el 
lucră și la congresul din Berlin. Întorcându-se în 
America întemeiă revista Menorah, pe care au cetit-o 
bine și frații din România şi despre care dările de 
seamă ale  lojilor din România pomenesc adeseori. 
Toate acestea The lewish Encyclopedia le povestește 
în biografia lui Peixotto. Iar în articolul B'nai B'rith 
se adaoge textual umătoarea ştire despre originea 
fondurilor băneşti cu care el lucră în București: «La 
intervenția ordinului, B. Peixotto fu însărcinat să re- 
prezinte Statele-Unite ca consul în România, pentru a 
influență guvernul român în chestia acordării de 
protecţie supușilor săi ovrei. Deoarece în bugetul ame- 
rican nu eră destinată nicio sumă pe seama unui con- 
sulat în România, dete ordinul fondurile necesare». 

Dovada s'a făcut). 


1) Vezi şi broşura mea: Ovreii pământeni și subpământeni. 
Bucureşti (Ediţia institutului „Flacăra“) 1913. 


i 


248. 


Acum ne întoarcem către d. T. Maiorescu, noul şef al 
partidului și guvernului conservator, care a rostit dis- 
cursul dela 10 Septemvrie 1879 despre revisuirea art. 
7 din constituție. 

Domnul Titu Maiorescu eră atuici, de aie că 
lupta alianței israelite universale este «foarte nepo- 
trivită», că presiunile din afară ne «revoltă» şi ne 
aşază în «defensivă» contra cererilor «nelegitime» și 
«injuste»; că nimic nu se poate face «violentându- -se 
voința țării». 

Astăzi cazul este EA 

Şi de aceea primim cuvintele Domniei Sale dela 
1879: «Naturalizare individuală implică în. sine însaşi 
cererea Evreilor, manifestarea dorinței lor de a fi ce- 
tățeni români. Prin ea se va împiedecă din capul lo- 
cului răul sentiment, că au venit în mijlocul nostru 
ajutăţi de presiunea străină sau de Alianţa israelită. 
Vor trebui să documenteze că voesc să fie Români». 

Români, nu Ovrei români! 7 

Căci altfel am întroduce în mijlocul nostru un «duş- 
man»—stârşiă atunci d. Titu Maiorescu. 

Acum «duşmanul» bate la ușe: Uşierul care nu 
deschide este articolul 7. L e 


Perspectiva mondială 


Susținând articolul 7 şi toate consecvențele lui Ro- 
mânia rămâne în atmosfera generală a lumii; rămâne 
înarmată la începutul unei epoce, pe care un'Ovreiu 
de carte, un antropolog, o caracterizează astfel 1) :-«În 


1) Dr. Ignaz Zollsehan, Das Rassenproblem (W. Braumiiller, 
Wien), 1912, p. 367. 


249 


tot evul mediu și în cel nou fiecare treaptă economică 
nouă şi mai înaltă a început totdeauna — cel puţin 
pentru Germania — prin Ovrei. Şi apoi călcă pe urma 
lor breasla negustorilor naționali. Precum vom vedeă, 
acum noi ne aflăm iarăși la începutul unui stadiu is- 
toric, în care Ovreii vor fi deposedați de situaţiile lor 
economice. Enormele masse de proletari migratori în- 
coace şi încolo sau și așezați vorbesc elocvent». 

Deci toată lumea se pregătește să fie foarte «bar- 
bară», să culeagă adecă roadele concurenței economice 
şi culturale naționale. Numai Românul să continue a, 
nu lucră şi a doini despre frunză verde ? 

De dragul cui? 


Politica mozaică a statului român 


Politica mondială, de-ale cărei rezultate se teme 
Zolischan, şi cea românească, de-ale cărei efecte nu 
ne îndoim, trebue să aibă în ochii Ovreilor şi o legi- 
timare specială: Ea nu este altcevă decât politica pe 
care Hebreii vechi o aplicau străinilor din țara lor. 
Se ştie, străini au trăit şi între Israeliții cei vechi. Şi 
ei, cei vechi de tot, nu erau exclusiviști. Dar deose- 
bire făceau între nochri — cari se opriau în treacăt — 
şi gher-i cari rămâneau între ei. Un «nochri»eră de ex. 
negustorul ambulant, «Canaaneanul»; «gher»-i erau 
Canaanenii rămaşi în enclave între Ovreii cuceritori 
ai Palestinei, dar şi negustorii străini impuşi prin în- 
voeli de pace. Ovreii noştri protejați şi impușşi odată 
de consulii Austriei, aglomerați în enclave" urbane) sar 
îi putut numi «gher»-i, 

Față de străini Ovreii nu se conduceau de norme 
etice egale cu cele ce-i priveau pe connaționali: Pe 


250 


pământ străin omul nu are drepturi. (Vezi: I Moise 
1236; 3037 etc, H 33 123, I Samuel 27, etc. I 
Moise 14,4). Totuşi ospitali erau Ovreii. Cine zăboviă . 
însă mai mult cădeà întrun raport de vasalitate, de 
sclavie, ca de ex. al lui David la regele Ahis. Pro- 
prietate rurală «gher»-ul nu puteà să aibă, dar 
` puteà să iea de nevastă o Ovreică (I Moise 29 ,, etc. H 
22 $13,). Ovreii tratau rău pe gheri, de aceea Moise 
se împotrivi apăsării lor (II Moise 22%, etc. 23,). 


Tot Românul cetitor 
al acestei scrieri este 
rugat să o dea mai 


departe tuturor celor 
doritori de știință și 
de îndreptări sociale. 


> 


Dela străini se mai ceriă să stimeze cultul ţării (II 
Samuel 1, Amos 8;). 

Profeţii înăspriră însă condițiile străinilor. Ilie fu 
autorul acestei direcții. Profeţii condamnară şi negoțul 
şi politica care abăteau dela religie. Hosea izolă și mai 
clar: Pentru el Israeliții erau elita omenirii. La contrastul 
naţional se adaose și cel religios; şi ura pe strein cresc. 
Străinii din enclave fură chemați la iudaizare. De 
aceea cuvântul «gher» începi a însemnă şi convertit. In 
curând asimilarea religioasă—nu şi cea civilă—fu com- 
pletă. Esra şi Nehemia desăvârşiră deosebirea absolută 


251 


dintre «păgâni» şi Ovrei. Ce nu eră Ovrei eră o «massa 
perditionis». Massa eră supusă proselitismului din ce- 
în ce mai activ. Macabeii, eroii pe care Ovreii noștri 
îi preamăresc în școale și în tipar, cași în slujbe, im- 
puneau iudaismul cu forța: Principiul lor eră că 
-Ovreiu trebue să fie tot insul care trăește pe pământ: 
ovreesc. Minimul care se cereă străinului erà ca el 
să mărturisească necondiftogal că Iahve este cel 
mai tare. 

Acestea sunt constatările ultimului cercetător erudit: 
al raportului dintre Ovrei şi străini, acesta este glasul 
teologiei protestante, care a vorbit prin Alfred Ber-- 
tholet 1). 

Aşà fiind, de ce Ovreii noștri Sar supără, fiindcă în. 
politica naţională şi culturală voim să continuăm a fi. 
Hebrei ? 


1) In enciclopedia Die Religion in Geschichte und Gegen- 
wart, Tūbingen, 1910. Vol. II, coloana 1051—1055. 


252 


ANEXĂ 


“Tabela asimilării în veacul at XIX-lea 


Numărul Ovreilor botezați în religia 


Evangelică Catolică 


Prusia. .. .... 13128 
Bavaria ...... 330 
“Saxonia . . e să 770 
Württemberg. . . 115 
‘Restul Germaniei. . 3177 
Marea Britanie. . 28830 
Olanda . ..... 1800 
Suedia și Norvegia. 500 
Danemarca . . 100 
Elveţia. . 100 
Franța. e aie sei 600 
Austria. . 6300 
Ungaria . . 2056 
Rusia .. ..... 3136 
Italia . . . . aaa — 
România. . . — 
Turcia. . . D a == 
Restul pop. balcanice  — 
Asia şi Africa . , . 100 
Australia. . . ... 200 
America de Nord. . 11500 

Total . . . 72742 


+ 


Ortodoxă Total 


5000 — a 
= — 98830 
a — 1800 
= pe 500 
Sa Cluj 100 
= = 100 

1800 — 2400 

28200 

tel 200| 44756 

12000 69400 84536 
300 = 300 
— 1500 1500 
— 3300 3300 
s 100 100 
500 — 600 
= = 200 
1500 — 13000 


57300 74500 204542 


(După Dr. A. Ruppin, Die Juden der Gegenwart, p. 182). 


CUPRINSUL 


I. Vieaţă și Religie. 


Antisemitismul . . . . . 

Talmudul şi teologii români . S 
August Rohling și etica iudaică modernă š 
Psihologia rugăciunilor mozaice 

Trufia religioasă şi națională 


II. Două națiuni: Românii și Ovreii. 
Numărul Ovreilor în lume şi la graniţele României . 


Cele patru pături de rezistenţă naţională ovreească 


şi regula asimilării © . . . . a, 
Națiunea ovreească 
Judecăţi istorice 
Palestina Europei nord-estice 
Imnul deşteptării Ovreilor . 
Presa națională. sspe 


Presa ovreească în România . 


III. Ovreii Poloniei. 


Notiţă istorică 


Stări economice ovreesii în ratl Poloniei 


Cahalul economic . 
Politica Ovreilor polonezi - 


1V. Rusia europeană și zona ei ovreească. 


Areal şi număr. . ia 
Migrațiunea sud-estică . . 
Sate şi oraşe . 

Stări economice. A A 
Politica antisemită a Rusiei è 
Efectul politicei ruseşti . 


254 


Pagina 
Mizeria Ovreilor . . . . . . cc... 5% 
Cultura ovreească. . . . . . . n . . . . 56 
Pesimismul actual. . . o cc... . 58 
Basarabia . . . . . pi aoleu Ip det cai 100 
Autonomia națională ovreească . . . . . . . 60 
Autonomia în Austria . . . . . pp fe az 103) 


Anexă: Ovreii din Movilău sau cum Ovreii se mă- 
nâncă unii pe alții. După Dr. Sara Rabinovitsch. 67 


W. Ovreii din Austria. 


Ovreii din Vest şi Est . . . . cc... HA 
Biologia Ovreiului galițian . . . . . - . . . 74 
Cultura . . a a . Sa 75 
Economia . . e. ani Afis a ee e pie aaa aie d 
Descurajarea Polonilor sora cae e lee de 30 ai ae cet a 30 
Un jaf istoric . . . g i De a o aa ABA 
Reacţiunea anti-ovreească . A at 86 


Anexă: Călători ovrei în Galiţia. După Bertha Pap- 
penheim, Dr. Sara Rabinovilsch şi M. Friedländer 89 


"VI. Ovreii din Ungaria și Ardeal. 


Istoria Ovreilor ungurești. . . . 9% 
Condiţiile de aşezare în Ungaria ... . . . . . 99 
Liberalismul economic şi proprietatea rurală . . 101 
Istoria Ovreilor ardeleneşti . . . . . . . . . 104 
Gerando şi Paget despre Ovrei . . . . . . . 109 
Statistică istorică . . . . e cc... . MĂ 
In epoca asimilării . . . « 113 
in anul 1890: Distribuirea elementului « ovreesc în 
raport cu naționalitățile Ungariei . . . . . 115 
O tablă elocventă. . . . . . ua . . . . 126 
Creşterea cea mai recentă . . . , . . . . . 128 
Asimilare? . |... [e 128 
Economia . . Sa poe . . 130 
Anexe: I..In auie de Rudolt Bergier . . 134 
Il. Aradul și Braşovul . . .. . . . © 141 


“VII. Ovreii Bucovinei. 


Oglinda Moldovei : . . . cc . ne 146 
Intrarea în Bucovina . < . cc. e 147 


255 


Pagina 

Jalbele Ovreilor și întâiul proces sensaţional al 
Bucovinei . . Șt sa tei a ra 492 
Ancheta politică socială "dela 14782 i age E aa 4DĂ 
Inundarea Bucovinei .. . . e 158 
Distribuirea actuală a Ovreilor Duücóvineni . . 461 
Cămătarii şi crâşmarii . . . . . . e.. e . 164 
` Meseriaşii . . . . o. aua sep e 168 
„Negustorii . . . . . . . eaa . „169 
Element cultural? . . . . 171 


Anexe: |. Camăla în Bucovina, de Dr. “Tulius Platter; 
II. Cămătăria la ţară, de Marie Mischler .. 172 
VIII. România și Ovreii săi. 


Inferioritatea rasei . . . . . . . . . . . . 191 
Stupiditatea religioasă . , . a 195 
Scorpia dela Iaşi şi mitropolitul Moldovei „203 
Supt flamura urei. . . . . a . . . . o 208 
Hebraismele . . . . . . o. ee 243 
Judaizarea economică . . . DI Se ir, 
Descripţia  ovreească a ţării Fomânesti.. Cii e e 219 
Stări economice . . . . . . . . . . . a e 222 
Momentul actual . . . . . . . . . . a „ 226 
Marşul în Moldova . . . . . . . . . . e. „ 228 
Boerii 0. A . | . . . . . . ax 229 
Intermezzo déspre niv şi modernism . . . 235 
Perspectiva mondială . . . . . . . . . . „ 948 
Politica mozaică a statului român ... . . . . 249 
Anexă: Tabela asimilării în veacul XIX-lea. . . 252 


Pagina 4 rândul 3 
pi I5 p £ 
4 2T a 17 
n 30 19 
A 57 ,„ 16şi18 
» 68 » 10 
» 72 » 4 
» 75 , 4 
» 89 , 8 
n 9 7 1 

97» 1 

101 7? 42 
» 105 , 9 
so 105 3 7 
n 107 > n 3 şi 4 
» 108 , 6 
IT s 42 
„ 4120 , 10 
r 128 o? 20 
128 7 9 
„129, 1 
459 7 2 
n 16t , 6 
» l6&4 , 45 
n 175 » 8 
n 18! n 7 
„183, 13 
s4185, 10 
a 203 , 5 
„207 , 8 
„22. 14 
„22 o, 1 
„ 227 , 6 
P NR 6 


GREȘELI DE TIPAR 


se citeşte : . 


nu : 

de jos dialectica draleclicas 

„ jos 282323 283323 

„ Jos igienist ingienist 

„ Sus că noi Românii că Românii 
749691 46691 

» n 113843 13483 

„ sus învecinate înecinate 

„ jos entziehen entgiehen | 

» »„ Aufklärung — Afklärung — 

» »„ Reiseeindrücke Reiseentdriicke 

„ jos schimbare 'schmbare 

» n» Ca cu 

„ >- 4848 1834 

„ Sus Ovreilor trece după li se dă 

„ jos den er 
Praak Hanbuch 

”» » Siebenbürgen Siebenürgen - 

a» „n Lebrecht Lebrech 

„ sus 214 199 

sental elgi elc. 

» » OVTEeasScĂ jărănească. 

» » 188 237 

» jos Izraelila Izarelita 

„Jos SAL Sa 2871 

üg 15,67 ii 15,67 
4 Ei Flo ut, în 1900) 
27 şi 90,72 £ 

ae Sus WZastavna în 1900) + 928 şi 80,71 

» sus 2 Îl. 3 fl 

„ jos capital cap tat 

„ Jos astfel altfel 

„ sus ei și 

„ jos Reden, Vorträge Rende, Vortr àge 

„ sus leruşolaim I eruşoliam 

„ sus 18,65 28,65 

„ jos 1913, p. 16 191, p. — 

„ jos Bălăcescu Bălăşescu 

„ Jos le-au la-au