Anastase N.Hâciu — Evreii în Țările Românești (1943)

ANASTASE N. HÂCIU 
PROFESOR 


„Te voiu face să intri în iara pe care 
am jurat o părintilor tăi şi-ţi voiu da : 
oraşe foarte frumoase pe care tu nu le-ai 
zidit, case pline de tot felul de bunuri pe 
care tu nu le-ai adunat, puțuri pe care 
nu leai săpat; vii şi livezi de măslini 
pe cari nu le-ai plantat, ca să poți să 
mănânci şi să te saturi“. 

(Moise— Cartea V, cap. VI, verset 11). 


CU O PREFAŢĂ A 
D-ui Pror. S. MEHEDINȚI 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE 


ANASTASE .N. HÂCIU- 
PROFESOR. 


EVREII 


IN 


„TĂRILE ROMÂNEȘTI 


» Te voiu face să intri în tara pe care 


; am jurato părinților tăi şi-ţi voiu da : 
i A | „= -oraşe:foarte frumoase pe caretu nu Icai 
ş zidit; case pline de tot felul de bunuri pe 
care tu nu le-ai adunat; Puturi pe care 
aşi arr legi săpat; vii şi livezi de măslini 
de capia Ia le-ai Plantat, ca să poți să 
„mănânci şi să te saturi“. 
(Moiŝe— Cartea V, cap. VI, verset xr). 
_„CU O PREFAŢĂ A 
D-ui Pror. S. MEHEDINȚI 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE 


RASA NA anu Pret pac zi 


TIPARUL „CARTEA ROMÂNEASCĂ” S.A. BUCUREŞTI 


Iil I 


BCU Cluj-Napoca 


PACEA 2140 01844 


EROILOR NEAMULUI 


cari — din cugetul, din trupul şi din 
sângele lor — durat-au zid de ne- 
trecut vrăjmaşilor noştri şi ai civi- 
lizaţiei europene, în acest pustiitor 
războiu, cu diabolică perseverenţă 
pus la cale de Fiii lui Israel, al 
căror proces îl desvolt, astăzi, 
în fața Românismului şi a lumii 
| civilizate ! 


Toate drepturile rezervate. 


A Ke semnătura autorului 
umărul de ordine. ; 


s 


a CEO) REA D-LUI SIMION MEHEDINȚI 


PROFESOR UNIVERSITAR 


Domnule Profesor, 


N'am putut citi întregul manuscris, fiind strîmtorat de unele lucrări 
grabnice, în legătură cu împrejurările de azi. Din capitolele citite am 
rămas însă cu credința că ai urmat aceeaşi metodă ca și în cartea despre 
Aromâni. Prin acea scriere, plină de informații personale, ai ajuns un 
izvor de informaţie nu numai peniru economişti, dar şi pentru etnografi, 
demografi şi istorici. 

Acum, cercelezi problema evreiască. Au mai scris despre aceasta 
destui ; unii mar bine, alții mai vău. Cu totul rău, au procedat cei care au 
amestecat în scrisul lor şi patima, fie ocărând, fie lăudând. Pasiunea 
“nu convinge pe nici un om cu judecată serioasă. Când faptele vorbesc limpede, 
nu mai e nevoie de- patos. 

Bine ai făcut aşa dar că te-ai ţinut aproape de documenta şi nu ţi-ai 
pierdut cumpătul nici măcar în faja copilăroaselor insinuări ale celor care 
au voit să înfățişeze pe Evrei ca o populaţie veche în regiunea Carpaţilor. 
Bluntschli şi istoria Românilor ! — se potriveşte ca nuca în pärete. 
„Lăsând numai faptele să vorbească, at urmat buna pildă a isto- 
- riografiei româneşti de azi ; te-ai ferit de apucăturile celor care potriveau 
textele (uneori le şi falsificau înadins) după idei preconcepute, în loc 
să văsară convingerea din însăşi prezentarea exactă a faptelor. 
„Sunt încredinţat că, scr.ind despre chestia evreiască în România, 
~ai slujit adevărul şi nimeni nu va putea trece nepăsător pe lângă lucrarea 
de față, — mai ales la tratatul de pace. Oamenii cinstiți vor putea să-şi 
dea seama atunci în ce inpren ne-am trezit cu aceşti streini în ţara 
noastră. ; 
l Aceasta este părerea unui om care a fost el însuşi martor al infil- 
irării recente a Evreilor în ţinuturi unde nu se pomenea nici urmă de 
- venetic până spre sfârşitul veacului trecut. 

3 S. Mehedinpa. 


INTRODUCERE 


Una din problemele care a turburat și pune în primejdie, astăzi 
mai mult ca oricând, conștiința românească şi tăria statului nostru ră- 
mâne — alături de marile evenimente ce ne sângerează — chestiunea 
evreiască prin nenororicile ce le-a putut produce, dar tot pe atât de 
ametiințătoare prin urmările ce le-ar putea dezvolta, dacă — la timp 
şi prin măsuri curagioase dar bine chibzuite — nu se vor putea canaliza’ 
- “spre lichidare puterile distrugătoare de cari s'au dovedit îndeajuns de 
capabili Evreii noștri. Din cele ce vom expune, se vor desprinde, lumi- 
nos, cuceririle făcute, în timp și în spațiu, de fiii lui Israel pe acest pământ 
„românesc, în neputinţă de a se apăra prin atitudini pozitive și practice, 
fiindcă vicisitudinile istorice au fost mai tari ca tăria de rezistență a 
poporului nostru încă neînchegat într'un stat național, la care se adăoga 
și nenorocul ca cei chemaţi să-l îndrumeze și să-l apere să-i fi fost de o 
vitregie necruțătoare. Cetitorul va avea, așa dară, prilejul să constate 
cât de adânc s'au înfipt Evreii — întocmai ca un corp străin într'un 
` organism plin de viață cu intensitatea năvalnică a unui element al 
“naturii — în sufletul şi în teritorul național, încât — prin caracterele 
- şi instinctele rasei semite — ne-au asfixiat și alterat știința și -arta 
„originară ; ne-au zdruncinat credința caldă și moravurile patriarhale; 
ne-au săcătuit ap itudinile pentru viața economică ; ne-au răpit toate 
~ izvoarele de bogăţie, pământene şi sub pământene ; ne-au robit braţele 
„de lucru.şi capul de cugetat, tiparnița şi slova ce ni se cădea a o învăța 
curată ca apa de izvor; ne-au slăbit dragostea de neam și rezistența 
națională ; ne-au fost furate toate, robite şi falsificate, în totul şi sub 
toate formele. In așa măsură, că poporul, vajnic și viciu, era pe punctul, 
de a-şi pierde — sub povara conrupției . iudaice — toate „marile: lui 
“însușiri creatoare, toată vrednicia lui de altădată. 

i Toate mărturiile şi documentele păstrate de vremuri turnate în 
tiparul scrisului spre a fi cioplite în piatra neuitării necesită o muncă 
istovitoare. Dar numai prin aceste sforțări, voiu reuși să strâng tot acest 


N 


E í 


material disparat întrun singur mănunchiu care să dea, astfel, cetitorului 
putinţa unei sinteze, ceeace nu s'a putut căpăta din lucrări privind 
problema numai sub un singur aspect şi pe un sector de loc şi de timp 
foarte redus. Munca va fi mai truduică cu cât nu avem la îndemână 
materialul documentar îndestulător — statistici bine întemeiate și 
întărite cu sigiliul oficialității lipsindu-ne în multe privințe, mai cu 
deosebire pentru ultimele patru cinci decenii. Dar lucrarea este necesară. 
Ea trebuie să vadă lumina zilei, ca să ne servească de călăuză, de sprijin 
ştiinţific şi de justificare întemeiată la toate măsurile de apărare și de 
eugenie a rasei românești. . 


~- In această lucrare, ne-am propus să tratăm, cu răbdare și co- 
rectitudine științifică, 
amândouă cazurile, sinistră — a. elementului evreesc în Ţările Românești, 
încă din preajma formării noastre ca stat politic, cu „conștiință şi 


caractere etnice distincte. 


„m. Ca fel de expunere, am căutat să împărțim materialul documentan 
pe alocuri, destul de bogat, în perioade, fiecare din ele deosebindu-se 


„de celelalte prin caracteristici proprii, fiindcă şi factorii. cari favorizau 
„invazia erau şi ei alții. Pentru ca să o facem bine înțeleasă, fiecare pe- 


<. zioadă va fi tratată după un plan metodic. Şi ceeace nu trebuie nicio clipă 
:+, pierdut din vedere este faptul că pe Evrei nu-i vom studia prin ab- 


„stracție în vieața economică și socială a poporului românesc, ca perso- 


„ nagii activând pe o scenă în care acțiunea este numai a lor, ci îi vom 


considera în însăși ambianța morală, politică şi socială în care li era 


„dat să lucreze. Fiindcă nu vrem să lăsăm cât de cât impresia, că ei 


erau singurii cari activau, adică nu vrem să facem pe cetitori să rămână , 
convinși că Evreii, chiar dela prima lor apariție pe acest pământ ro- 
mânesc, au şi dat înlături pe negustorii băștinași și cei străini de religie 
creștină. Dimpotrivă, aceştia, și unii și alții, activau energic și corect 


„pe plan naţional şi internațional, rezistând decenii lungi, ba două 
„n, veacuri împlinite și că, numai după sforțări supraomenești, unii și, numai 
„profitând de o împletitură favorabilă de împrejurări de natură variată, 


au reușit ceilalți, Evreii, să pună stăpânire pe rosturile și resorturile 
„ fundamentale ale vieții economice și sociale ale bietelor noastre țări- 
. şoare, trăind sub jug străin sau administrate de domni străini sau slabi. 


Infiltraţia şi invazia evreiască este un proces lung, lung de tot, 


„pe cât de interesant pe atât de tragic, şi de desvoltarea şi evoluția lui 


„era legată însăşi soarta noastră ca stat și ca neam. Fiindcă Evreii noștri 
_— sau Israeliţii români, cum îndrăsnesc a se numi— Sau interpus, 


invazia — când înceată, când sgomotoasă, în 


“între clasa noastră plugărească și cea suprapusă —în mare parte, în- 
străinată sau compusă din elemente străine— ca o placă impermea-. 
bilă, având, însă, pe ambele ici, câte un strat de burete care sugea și 
-din „Jos. şi din sus şi, deci, n'a putut să se cimenteze cu celelalte clase, 
“<a să. formeze un singur organism, viu și viabil, însuflețit de aceleași 
i “tradiţii, şi de aceleași aspirațiuni legitime, cu legături intime cu seva 
vieții noastre ca națiune. românească și ca popor. românesc. Această. 
--massă impermeabilă n'a avut cu alte cuvinte elemente de aderență şi, 
ca. atare, între Evrei şi poporul băștinaș, s'a săpat, încă dela început, 
o prăpastie întunecoasă şi de netrecut. 

Iată ce spune economistul A. C. Cuza, unul din marii cunoscători 
ai i problemei evreieşti, în această privință : „Evreii nu au năvălit în 
“ară ca Turcii și Tătarii, pustiind tot ce întâlneau în cale, dar numai 
cât puteau să cuprindă ; și nici ca Fanarioţii, cari se slujeau de puterea 
politică. pentru a ne exploata, indiferenți dealtmintrelea de tot ce era 
românesc. Evreul ne distruge ca element etnic deosebit. Streini ca rasă, 
adică. fiind înzestrați cu anumite însușiri fizice și morale, și astfel zidiți 
încât ei nu se asimilează cu niciun popor, jidanii tind să ne înlocuiască 4 
în țările române. Aice, dar, nu mai este vorba de o invazie trecătoare, 
ci de o adevărată cucerire, de o_luptă pe vieață și pe moarte, între 
două neamuri deosebite, dintre care unul, Evreul, nimicește pe celălalt, 
pe Român”. 


Destinul mi-a deschis ochii minţii prin slova învățată la școlile 
naționale din Macedonia, întreținute cu protecția regală şi bani româ- 
neşti, apărate, în schimb, cu inemi, braţe şi grele jertfe aromânești. 
Am deschis ochii la şcoala română din acea provincie balcanică unde se 
“-prinseseră într'o încleştare dârză şi sângeroasă atâtea popoare şi culturi 
pentru apărarea libertăţilor naturale sau pentru întâietate etnică Și 
politică. 
Faţă de frântura de neam românesc din Macedonia, al cărei fiu 
mă număr prin naştere şi creștere, am încercat să-mi plătesc tributul 
„de recunoștință prin lucrarea ,, Aromânii — comerț, industrie, arte, 
expansiune și civilizaţie.” Conştiința m'a îndemnat să-mi împlinesc și 
a dotia a mea datorie ca prinos de gratitudine şi modestă răscumpărare 
„a jertfelor materiale și morale făcute de România Mică pe ogorul culturii 
“şi civilizaţiei românești din Macedonia, împărtășanie frățească şi nepre- 
_cupeţită datorită căreia am ajuns să-mi luminez mintea, să-mi cresc 
sufletul şi să găsesc, astfel, în mine, astăzi, putinţa şi curajul de a în- 
treprinde o lucrare de proporțiile, necesitatea și valoarea celei de față. 


Pe cât voiu fireușit în această sarcină, nu ştiu. Gândul meu curat 
şi puterea de muncă îmi sunt, însă, o chezășie întru reuşita în parte a 
țintei ce mi-am propus-o, fără a da măcar sălaș, o clipă, gândului ispi- 
titot că aş rămâne alfa și omega în tratarea acestei probleme. Fiindcă 
au fost și alții înaintea mea și au netezit precât au putut drumul. Şi vor 


mai veni și alții cari să adâncească și mai greu brazda ca să poată 


lumina şi mai bine problem 2, servindu-se de material mai bogat și de 
metode mai limpezi, poate, ca acelea adoptate de subsemnatul. 

Și, acuma, după această spovedanie, invoc, cu adâncă evlavie, 
sprijinul celui Atotputernic şi Atoateştiutor ca să-mi bine cuvânteze 


strădaniile,să mă ferească de patimă şi de orice gând de părtinire și să-mi. 


dea puterile trebuitoare ca să ducla capăt marea încercare ce o pornesc ! 


“Bucureștii, I9q41. . a Profesor Anastase Hâciu 


PARTEA I.. 


Evreii t vin în fară de împrumută să- 


tenitor cu dobânzi nari ce nu pot plăti.. 
Aşa Sa săvârşit ruina populațtiunii să- 


“race dela Zarâase pentrucă teau prin ca- 


mätä sângele raialelor şi unde merg fac 
mii de supărări sub cuvânt de bani“. 
(Petre Șchiopul, Domnul Munteniei, 
1568). 
` „Aici în tară, Evreii obicinuiese a 
e ţăranului dinainte puiul în 


ou, mierea în floare, mielul în pân- 


lecele mamei pe un pret mic şi prin 


această camătă a suge cu totul ze lo- 


cuitori şi a-i duce la sărăcie“. 

(Din referatul comisiunii însărcinată 
de gen. Enzenberg ca să studieze pro- 
blema Evreilor din Bucovina). 


CAP. 


ere eee 
Lă 


CAP. 


CAP. 


CAP. II. Perioada Evului mediu până la 1500 


CAP. V. Epoca fanariotă până la stabilirea Consulatelov (1782). . . 


VI. Perioada atotputerniciei Consulatelor (1782—r829) . . . 


CAP. VII. Perioada Regulamentului Organic (1829—1856). ' 


PARTEA I 


DELA PRIMELE INFiLTRARI PANA LA CUCERIREA MOLDOVEI 


I. Perioada dacică și daco-romană . 


CAP. III. Epoca apariției cămătarilor şi a așezărilor sporadice. (Sec. X VI) . 


I. Ocupaţiunile Evreilor. 2. Alţi factori activând pe scena economică, 


IV. Perioada primelor aşezări de Evrei leşeşti şi ruşi ca orândari si aren- 


daşi. (Sec. XVII până la Fanarioti). . . l.. an. 
1. Ocupațiunile Evreilor.. 2. Poziții câştigate de ei. 3. 
comerțului și industriei. 


osak s 


Alți agenți ai 


a) Caracteristici şi factori cari favorizau invazia. b) Ocupațiunile Evrei- 
lor. c) Metodele de cari se serveau în activitatea lor. d) Privilegii de 
cari s'au bucurat și măsuri luate-împotriva lor. e) Alți agenți ai co- 


merțului și industriei. f) Noua înfățișare a centrelor urbane şi rurale, 


8) Cum au fost văzuţi de contimporani. 


a) Caracteristici și-factori cari favorizau invazia. b) Cu. ce se” oci- 
pau. c) Metodele de cari se serveau; d) Privilegii de cari se bucurau 
e) Activitatea naționalilor și a. străinilor creştini. f) Atmosfera morală 
şi religioasă în care activau aceștia. g) Noua înfăţişare a centrelor ur- 
bane și rurale. h) Cum au fost văzuţi de călători şi scriitorii străini, 
precum şi de autoritățile administrative străine în provinci le pierdute 
dealungul veacurilor. î) Cum au fost văzuţi de băștinași — Domni 
şi oameni d'n popor — și reacțiunile împotriva l.r. j) Poziţii câşti- 
gate de ei. i . 


a) Caracteristici și factori noui. b) Cu ce se ocupau. ©) Noui metođe ne- 
cunoscute băștinașilor introduse în viața economică şi socială. d) Privi- 
legii. e) Activitatea naționalilor şi a străinilor creştini. f) Noua întă- 
țișare a țării și a târgurilor. g) Cum au fost văzuţi de călătorii şi serii- 
torii străini. i 


49 
N 


an 
Ae 


114 


i 
i 
E S ` 
E 


DELA PRIMELE INFILTRĂRI 
PÂNĂ LA CUCERIREA. MOLDOVEI 


te pă 


CAP. 1. 
2o PERIOADA DACICĂ ȘI DACO-ROMANĂ. 


Cea mai gravă din toate problemele câte au turburat conștiințele 

- românești încă dela prima aparițiune a acestor poporațiuni pe. melea- 
- gurile teritoriului etnic daco-roman, este, cum am mai spus-o, problema: 
„evreiască. Cu cât mărturii lipsesc pentru. vremurile dinainte de sec. XV, 
teorii ușuratece și tendenţioase au fost răspândite în literatura lor. de înșiși 

Evreii, ca să se arate tot așa de vechi, dacă nu și mai vechi, ca înșiși 

băștinașii ce ne-am obișnuit a-i recunoaște numai pe Români — singuri 

întemeietori de ţară, neîmpărtășindu-și cu nimenea, în decursul vre- 

murilor, această trudnică și sfântă onoare. l 

Cât de interesante sunt asemenea afirmațiuni se vede cât de colo 

“că, dela, Decebal, stăpânitorul Daciei, când s'a pomenit de ceva gru-, 
= puri de Evrei fără însemnătate, şi până în sec. XV, nicăeri, documente 
„străine sau autentic românești nu pomenesc de aceste poporațiuni într'o 
„veşnică vagabondare și nestatornicire. ca nisipurile pustiurilor pustii- 
toare oricărui rod. Aşa, Josephus Flavius, evreu renegat, scriitor con- 
“umporan cu Traian, vorbind despre aceste poporațiuni pe orizontul 
teritoriului etnic dac, spune următoarele : „Pe de altă parte, Evreii, 
efugiați în urma dărâmării Ierusalimului de către Titus (70 d. C.), își 
ac și ei apariţia pentru prima oară în părțile dacice. Vârâţi în afacerile 
minelor: de aur ale Daciei, pentru ca să se răsbune pe Romani, ali- 
mentau cu bani răscoalele” 1). l ; . 

© Consultând. pe istoricul N. Iorga în tot ce a rostit și scris în le- 
ătură cu aceste afirmațiuni sau informațiuni ale scriitorului evreu 


1) Vezi în Universul din Aprilie 1940 : ,„,Decebal-Sarabul Dacilor împărat”, de 
stofi P. Cerchez, arhitect. 


renegat sau ale altora, informațiuni pe cari coreligionarii lui din vre- 
murile noastre caută să le folosească ca sprijin la fundamentul teoriei 
_—pe cât de revoltătoare şi de absurdă, pe atât de naivă—după care 
Evreii ar. fi, aici, în “Țările Româneşti, pământeni și, deci, creatori 
de țară şi întemeietori de stat român, dacă nu şi înainte de noi așezați 
în- Dacia dinaintea lui Traian, iată ce spune N. Iorga într'o conferință 
ținută în 1938: „Intre elemeritele foarte amestecate cari au venit în 
Dacia la cucerirea lui Traian, au fost şi asiatici, dar ei aparţineau rasei 
arabe, deci semiți adevăraţi” 1). E ` 
` In altă parte şi anume în „Istoria Evreilor în țările române”, 
nici nu se opreşte -astipra Evreilor „idumeeri” 2) şi „itureeni” 3) din 
inscripţiile găsite în Dacia, după cucerirea lui Traian, pe cari îi crede 
îndoelnici, deși îi admite printre aceia cu amestec de limbă latină cari 
au tost atrași de Dacia, de minele de aur şi de argint ale acestui Trans- 
waal român. Intre acești!, owtlanderi” au putut fi şi Evreii cei mai 
autentici, dar cari, dacă n'au putut fi contopiţi din motive religioase; 
nu sau putut menține ca naţiune aceşti aventurieri sporadici. 
lămureşte de ce: 
banului, nu se puteau menține după lichidarea orașelor prin încetarea 
marelui negoț, strâns legat de siguranța publică”. 4). l 
Tot aşa de lipsite de temeiu sunt afirmațiunile din En iclopedia 
italiană, unde, un anonim, cu curajul celui nerăspunzător în faţa ade- 
vărului și a faptelor, afirmă că Evreii locuiesc în provinciile consti- 
tuind România, încă din vremurile cele mai îndepărtate — fără, însă 
a fixa pe canavaua tiparului, care este măcar aproximativ îndepăr- 
tarea acelor vremuri și cât de compacte şi unde anume trăiau aceste 
poporațiuni Si „nici din ce isvoare își extrage informaţiile. 
3 Dealtmintreli, pentru susținerea acesteia pe cât de originală și 
glumeaţă teză, Evreii au câștigat şi pe renumitul profesor Blun- 
` tschli5), care își formulează în acești termeni teoria — băgați de seamă ! 
— a continuității evreești în Dacia : „Ca și în celelalte țări ale Europei 
„orientale, deși mai puțin numeroși ca în ţările Europei occidentale, 
se găseau Evrei din timpurile cele mai vechi şi în Moldova şi în 


za 


Şi ne 
„Evreii, târgoveți, legaţi totdeauna de gospodăria. . 


Muntenia. Fără îndoială, că un număr mare de familii israelite | 
au venit în provincia dunăreană, Dacia, încă sub domnia vechilor 


împărați romani. Aceste familii vechi israelite s'au conservat aici şi 


E 1) „Elemente necreştine în vieaţa poporului românesc”, conferință ținută, La radio, 
în lan — 1938 publicată în Universul din 10.1.1938. 2) Idumeea sau Edom, țară 
cuprinzând Sudul Judeii şi o parte din Nordul Arabiei Stâncoase. Locuitorii — Idu- 
meeni sau Edoniţi. 3) Itureea, țară a vechei Asii, la N.-Est de Palestina. Locuitorii 
Itureeni, 4) Istoria Evreilor în țările române... 5) Statul român şi situația juridică 
a Evreilor din România, 1879; pag. 7: Autorul Dreptului internațional codifisat 
jurisconsult elvețian — 1808, 1881. - 3 x 


15 


; sunt chiar cel puţin tot aşa de vechi pământene ca și națiunea română, 
i în. mijlocul căreia trăiau. Ele formează și sâmburele populaţiei evreeşti 
"de astăzi în România”. Și mai departe, statornicește verdictul, fără 
a ne indica măcar un izvor cât de slab şi îndepărtat care să-l îndri- 
<- tuiască la asemenea curaj științific: „In cursul secolelor, Evreii. din 
diferitele țări s'au asimilat și ei cu ceilalți copii ai pais Au adoptat 
limba țării, și, în cea mai mare parte, obiceiurile ţării 1); Ceeace nu 
corespunde niciunei realităţi, ca Evreii să se fi asimilat cândva și undeva 
“ masselor străine şi, în consecință, nici masselor românești. Dar așa. a 
dorit Bluntschli să se afirme. | l E 
In sfârşit, tot istoricul N. Iorga pune capăt acestei probleme, 
foarte interesantă şi romantică, de care nu se pot ușor despărți „Sa 
vanții” şi literaţii evrei, fie că se socotesc originari din Idumeea și 
Itureea sau veniți pe ocolite din Galiţia şi de pe alte meleaguri apusene 
sau de pe țărmurile mării Caspice Khazariene, veşnic alungați şi într'o 
veșnică vagabondare : „ţi vine să zâmbeşti când auzi de o aşezare 
evreiască datând de pe vremea marelui împărat ctitor pe malurile 
Dunării” 2). în | a 
Mai sunt și alte multe teorii cari bat șeaua în acelaș sens, pe cari 
-zle dăm, însă, deocamdată, la o parte, cu nădejdea de a le desvolta la 
capitolul cuvenit 3). | 


e 


FET zi M. minescu : „Scrieri oliticeşi sociale” — Chestiuneaisraelită. 2) Istoria 
teii AR A se e manifestul public lansat, de Uniunea Evreilor Români — sectia 
Bucovina, sub semnătura președintelui Sòlomon Kassner, Jà Bierer ca vice-președinte 
“și D.G. Silberbusch, ca secretar general, manifest din care se desprinde. deschis teoria 
că Evreii constituie o populație autochtonă pe meleagurile din nordul ţării, unde T 
ost semnalați în sec. I, a. C., că au venit în ţară imediat după cucerirea Daciei e 
către Traian şi că, încă din acea vreme, ar fi Evrei în Cernăuţi, Suceava, Rădăuţi, 
ina; etc. ; că, în sec. VIII, èi ar fi primit alți Evrei peste cei , „autochtoni „că ei 
t în Moldova încă înainte de sec. XIV și că, numai după această dată, ar fi venit 
vrei din alte țări. Deci, ei ar fi cel puțin tot atât de: vechi ca şi Românii pe acele 
leâguri şi cu mult înainte — teneate risum ! — de descălecare ! („Cine sunt autohtonii „ 
covinei”, articol în Universul din 25.3.1937). i 


CAP. IL 


PERIOADA EVULUI MEDIU PÂNĂ LA 1500. 


Istoricul: N. Iorga, referindu-se la unele publicațiuni „până la 
proporţia de volume cu pretenţii ştiinţifice”, cari tind să înfățișeze- 
pe Evrei în trecutul “Țărilor românești ca autochtoni, citează pe una. 
din ele, cu titlul de „I/Histoire des Israélites roumains et le droit d'in- 


tervention” a lui Bernard Stambler 1). O găseşte şi pe aceasta tot aşa. 


de superficială, iar documente cå acelea din II64, 1292, 1293 şi 1397, 
— adică dinaintea întemeierii Principatelor — cu pretenţia de a se- 
dovedi că trăiau Evreii în aceste timpuri, le socotește  deadreptul,. 
fanteziste 2). 


In rândul acestor publicaţiuni, până la proporții de volume cu 


pretenții științifice, clasează, bine înțeles, fără a o cita personal, Şi - 


opera fenomenală a... învățatului evreu J. B: Brociner, pe nume: 
„Chestiunea Israeliţilor români” prin care autorul caută să dovedească. 
cu totdinadinsul ca nesdruncinată teoria că coreligionarii lui, „„Israeliți. 
români”, sunt în aceste ținuturi, autentic autochtoni, element consti- 
tutiv al națiunii române și creator, așa dară, al statului român. La. 
locul cuvenit, vom căuta să dovedim șubrezenia temeiniciei acestei. 
teorii aşa de scumpă „învăţaţilor” evrei şi ce anume trebuie să se în-. 
țeleagă prin termenul arab, prin derivare turcesc, de „raiă” pe care 
„autorul îl dă ca sinonim cu noțiunea de „Ppământean” 3), derivare. ce 
este departe și străină de cea acceptată. . ' 

In mod categoric, istoricul N. Iorga afirmă că nicio mențiune 
despre Evrei nu există până la 1500. G. Reicherstorffer, ambasador 
austriac pe lângă Petru Rareș, vizitând Moldova în această calitate . 


— şi este vorba de prima jumătate a sec. XVI — pomenește pe Ruși, şi l 


Y aa , 


Istoria Evreilor, 2) Ibideni. 3) Vezi mai la vale, partea III-a, cap. III. 


= x 


= “Ruteni, pe Poloni şi Sârbi, pe Armeni şi Bulgari, pe Tătari şi Sași, dar 
nu menţionează nimica despre Evrei 1). Documentele vremii și cronicile: 
== indigene sau străine contimporane nu pomenesc nici ele despre aceste: 

e sa i i äl: iu şi ic în țările noastre 
` poporaţiuni cari ar fi avut sălaș vechiu și statornic în ț stre. 
i Porturile Tătarilor au cunoscut pe Jidovi. După cum au cunoscut: 


l şi ținuturile Mării Caspice din Ţara Khazarilor din stepa rusească, cari, 

"neavând nimic de a face cu rasa lui Sem și trebuind să „aleagă, între 
d creştinism şi iudaism, au crezut că iudaismul, în ce are el mai material 
| “şi practic, se potrivește mai mult cu firea lor de barbari răsboinici şi 
î au trecut la religia mozaică 2). 


Incă din 1330, se face mențiune despre Evrei tătari cari locuiau 
în Cetatea Albă (vechiul Moncastro genovez), având afară din oraş 
„locuințele jidovilor”, dintre cari unii din ei serveau ea medici pe lângă 
comandantul tătăresc 5). Iată dar, o primă menţiune despre aceste 

` poporațiuni evreești tocmai în extremitatea sud-estică a vechii Mol- 
davii, dar aceşti Evrei sunt Evrei tătărești și nicidecum autochtoni ai 
țării moldovenești. In această C.-Albă, plină de.. Evrei, erau şi negu- 
stori italieni-Genovezi veniți de peste Mare‘), în această cetate-port, 
unde, mai târziu, în sec. XV (1412), călătorul francez Guliebert de 
“Lannoy va întâlni locuitori „genovezi, români şi armeni”, fără, însă, 
a face mențiune despre Evrei ô). | Ș în cara 
P O mențiune indirectă despre aşezări de „azi pe mâine am găsi 
poate în dreptul de fondaco ce se acordă Liovenilor de Alesandeu cel 
Bun, în Cetatea lui de scaun, Suceava, dar fără drept de cârciumă, 
berărie, fabrică de mied, măcelărie și pitărie 6) — printre aceşti Lioveni 
poate au existat şi ceva Evrei, Liovul fiind, din cele mai vechi timpuri, 
un stup de asemenea poporațiuni. După B. P. Hajdeu, în Istoria 
tolera nţei religioase, ar fi apărut, şi în sec. XV, în Moldova, Evrei leșeşti 
„deşteptându-s=, ca şi astăzi, mai cu seamă în acele ramuri comer- 
ciale pentru cari se cere mai puțină muncă și mai puțină pudoare, 
rezultând totodată şi un bun câştig. * 


asemenea în Moldova, ocupându-se cu negoțul de robi”). Ceva mai 
târziu, prin 1476, s'ar îi aflând negustori evrei turcești cari cutreerau 


~ 


i zreilor”’. 2 i N : „Note istorice pris 
1) N.. Iorga: „Istoria Evreilor”. 2) Ibidem. 3) N. Iorga „Note i 
vitoare la Evrei în țările noastre” — după Melchisedec, în Rev. pentru istorie, arheo- 


ie, și fi i i $ ~ I, p. 48—după Hur- 
„logie şi filologie, III, p. 143 și urm. 4) Idem, ‚Ist. Com. Rom „Lp -du Tur 
maraki, I/2, i 248, o. CLEXXIX. 5) Idem, Ist. Com. I., 89. 6) Idem, Istoria Evrei- 


la unul din ei, în Moldova, o doamnă polonă pe care o cumpărase dela Tătari. Ştefan 
cel Mare însuși se ocupă de această afacere şi, deoarece nu se putură Ei e Aa 
ambasador cei 120 galbeni ungurești ceruți, rămase chezăș Teodor, starostele de Ho i 
Vezi. și Letopiseţe, tom. I, p. 104, Arhiva Ist. a Rom., de „Arde, No, II. 


t> 


AN. Hâciu. —, Evreii în Țările Româneşti. 


If. 


-. Evrei turceşti ajungeau până la Lemberg, încă din 1467- ṣi-de 


“lor. 7) Ibid. : ibid. : Se descoperi de un ambasador Bogusz al regelui polon Alexandru, 


„18 
cu negoţul țara Valahiei şi pe cari Domnul” porunci să-i strângă la un 
loc şi îi închise pe trei zile 1). 

Printre negustorii moldoveni cari mergeau cu boi și vaci — şr 
până la o sută de capete — la Brașov, alături de Andrica, Babuş, Cozma, 
Ionașcu, etc. se găseşte la 1500 şi un „,Sydo”, pe care istoricul N. Iorga 
îl identifică cu Jidovul2) — un oarecare Jidov, dar şi aceasta poate să 
fie o simplă hipoteză şi numai atât. i - 

Jidovi trecători, în interese negustoreşti, se întâlnesc cam des, ba şi 
se bucură de ceva scutiri de olace şi podvezi pentru cai şi căruțele lor. 
Chiar Ştefan cel Mare întărește câtorva Evrei din Polonia libertatea con- 
.. fesiunii, dreptul de a-și clădi sinagogi, un drept pe care Turcii — observă 
Eminescu, fără a ne arăta isvorul acestei informaţiuni — ce începuseră pe 
la 1560 să ne calce tratatele, deci erau suverani, nu l-au avut. 3). 

N. Iorga respinge presupunerea că, printre elementele urbane 
Saşi şi ceva Unguri, trimise de cetățile Braşov, Sibiu şi Bistriţa înainte 
de întemeierea Principatelor, s'ar fi așezat și Evrei 4). Poate să fi venit 
cu Germanii cari aduceau cu dânşii și o populație evreiască din im- 
periu, atraşi de regii Poloniei, stăpânitorii țării, chemaţi cu privilegii 


speciale în centrele galițiene cari au influențat alcătuirea celor dintâi. 


oraşe moldovene — afară, de Baia, întemeiată la începutul sec. XIII 5). 
Dar Evrei de aceștia și pe această cale n'au venit pe la noi 5). 

Şi, prin aceste mențiuni, atât de puţine, se încheie epoca aceasta, 
cu adaosul că Ştefan cel Mare a cunoscut pe Evrei şi priu medicul care 
îl căuta de boala grea a picioarelor, medic evreu trimis lui de hanul 
tătăresc Mengli Ghirai, căpetenia separatiştilor crâmleni °). 

Străini cu rosturi serioase şi durabile în viața noastră economică 


au fost destui. Vom trece ușor peste Italieni — Genovezi, Veneţieni, 


Pisani, Ragusani — toți trecători. curieri ai negoțului, fără a ne fi 


1) După aceea, Domnul i-ar fi chemat şi, mustrându-i, le-ar fi cerut dela fiecare 
câte rooo de arginți drept răscumpărare, la dincontra ,,va scoate ochiul drept în 
realitate şi la figurat şi le va face ruşine întregului Israel”. Dară ei i-ar fi răspuns : ,,Noi 
suntem supuşi turcești și cum poți să ne faci pe noi şi averea noastră să fie robi?” 
El, Domnul, ar fi luat averea dela cei ce aveau și pe cine n'avea bani i-a mutilat. Rela- 
tarea aceasta este a unuia Elias Kapsali, care a scris în Kandia în 1532 şi extrasă diu 
manuscrişul acestuia care tratează despre istoria iudaismului spaniol în imperiul oto- 
man şi reprodus de M Latesi cu titlul „De vitae et scriptis Eliae Kapsali..., ex manu 
scripta Kapsali, historia cura et studio M. Latesi, 1869—30, 115 Pas. După J. B. 
Brociner, din opera căruia — ‚Chestiunea Israeliților români” vol. I, p. 103—104 — 

„extragem citatul, Domnul ar fi fost Vlad Țepeș, iar după N. Iorga, a cel Mare. 
Dar aci fiind vorba de două Valahii — ceaMare și cea Mică, — ar putea fi mai degrabă 
şi “Xalahia Mare sau Tesalia şi Valahia Mică, vecină acesteia. Oricum, este vorba 
pie Evrei turceşti, neaşezaţi, făcând hegoț, după cum se face mențiune și despre 
alți 
negoțul de robi făcuţi de 'Tătari, 2) N. Iorga, „Ist. Com. II”, p. 155— după Quellen, 
I, pp. 2, 3, 15—17, 19—20, 22, 30, 53—4. 3) M. Eminescu ,,Despre drepturile po- 
-litice ale Evreilor”. 4) N. Iorga, „Ist. Evreilor” — după Quellen, „Zur Geschichte des 
Stadt Kronstadt”. 5) Ibid. în „,Socotelile Lembergului” de Alex. Czolowski, sec. XIV. 
'6) N. Iorga, ibid. 7) Ibidem. ra | 


a 


Evrei turceşti cari ajungeau până la Lemberg și în Moldova, ocupându-se cu 


19 


învăţat drumurile şi tainele acestuia. 'Tătarii şi Turcii au sămănat 
numai ruină şi, la plecare, n'au lăsat nici o părere de rău. 

Populațiuni germanice de prin părțile Ronului descalecă, prin 
"1200, până în pasurile ce îi călăuzeau spre Țările Românești, întemeiază 
= Braşovul şi Sibiul, populează centre ca Rodna şi Bistrița, încetățenesc 
"la noi organizarea germană a burgului cu acei şoltuzi — schultheis sau. 
-< judeţi, dela richter şi judices, şi cu cei 12 burgeri sau pîrgari ai sfaturilor 
| negustoreşti, alcătuiri răspunzând în totul unui regim citadin democratic, 
ceeace ne împinge să căutăm hăt în fundul secolelor obârșia breslelor 
noastre. Aceste populațiuni așezate dincoace de Carpaţi — lucru ce n'a 
“avut loc şi dincolo de munţi cu Șaşii, mândri de însuşirile lor sau prea 
încrezători în anumite însușiri — își confundară interesele lor cu acelea 
ale băştinaşilor, asimilându-se,iar Domnii îi favorizau, pentru aportul 
„lor spiritual şi economic, cu atâtea privilegii. 

- Ungurii se aşează prin sec. XIII, ca meșteșugari de modă apu- 
seană, în cele mai vechi oraşe ale noastre, ca Argeș, Câmpulumg, 'Târe 
govişte, Buzău, Adjud, Bacău şi în alte trei localități — Roman, Baia și 
Suceava. Pela jumătatea aceluiaș secol, se aşează şi Țiganii din Industan, 
împinşi de invazia tătărească, pripăşindu-se pe lângă curțile boierești 
ca făurari — meserie pe care o exercitau înaintea lor țăranii cari cuno- 
şteau şi alte meşteşuguri servind nevoile lor zilnice. 

Săcuii, a căror origină încă este în discuţie, au fost EE la 
paza trecătorilor înaintea. întemeării Pricipatelor, “pe câtă vreme 

“ Vagurii sunt calvini, Săcuii sunt catolici. Câţiva din aceştia tre- 
când, în sec. XIV, la husitism, prigoniţi, au tiecut în Moldova pe 
valea Trotuşului câteva zeci de mii, cari vorbesc 1omâneşte și sunt 
Ciangăii de astăzi. 

„Alte neamuri cu rosturi apiti şi duråbile în viața noastră eco- 
nomică au fost Armenii, Grecii, Chiprovicenii, Aromânii. Amenințați 

„de Turcii seleucizi, Armenii se revarsă, prin sec. XI, printre Tătarii Mării 

„ „Negre şi, pe urmă, în a doua jumătate a sec. XIV, cu expansiunea 
2 stăpânirii turcești, pe căile bătute de curierii genovezi şi venețieni, pela 
< Caffa, de unde au urcat în Cracovia și Lemberg, iar de aici în Camenița 
Şi în toată Moldova, cu centru principal Suceava, iar de aci peste munți, 
în Ardeal. Prin expansiunea lor dela, nord la sud, Armenii aceia se în- 
“tâlesce cu conaționalii dela sud, cei veniţi din Turcia Europeană prin 
C.-Albă, unde, la un moment dat, se găseau mai mulți Armeni ca în 
“toată Moldova. Ei au ajuns elemente constitutive în orgânizarea orașelor 
-moldoveneşti şi ardeleneşti, până prin sec. XVI, ne-au arătat drumurile 
z M. Negre şi căile spre Mediterană, îndeplineau misiuni politice în Răsărit 
-şi se amestecau în treburile publice. N. Torga numeşte pe Armeni 
-pyechii noștri tovarăşi de bucurii şi răstrişte.” 


20 


Grecii — unii din dascălii cari ne-au inițiat în tainele negoțului 
internațional — au venit de timpuriu pe cont propriu sau, odată cu 
expasiunea turcească, ca fugari sau însoțitori ai 'Turcilor, în slujba 
acestora, ca saegii, sureccii, gealepi, etc., în calitate de oameni influenți 
la Poartă sau ca creditori ai domnilor. Incep să joace un rol de seamă 
în Principate şi în Ardeal, unde aveau să schimbe, pe alocuri, fisionomia 
oraşelor. Işi vor face tabără — ca şi Armenii şi Evreii — în marele lce 
de schimb, în București, pe drumul Constantinopolului, unde sunt mai 
ales bancheri, zarafi și comisionari. Aromânii — confundați de toţi cu 
Grecii şi identificați numai de N. Iorga și de subsemnatul în lucrarea 
„Aromânii”” —vor juca acelaş rol, dar cu răsunet mai adânc în 
Ardeal şi în Banat. ` j 

De frica Turcilor, au imigrat şi Chiprovicenii — Bulgari catolici 
din Chiprovăţul Bulgariei — în Țara Românească şi în Ardeal, unde, 
în special, aveau să se ridice la ranguri nobilitare şi aveau să se bucure 
de chrisovulie, ca şi Braşoveni, Lipscaniii și Cazacliii, cari, în urma unei 
învoiri cu Visteria, făceau un isnaf sau breaslă. Evreii vin târziu de tot, 
numai după întemeierea orașelor şi "nu-i putem socoti ca elemente fon- 
datoare ale acesor centre. Când vor veni în mare număr, își vor avea 
corporaţia proprie şi drept staroste pe rabin, precum şi străinii vor avea 
ca staroste pe consuli. 

„Bogăția Principatelor trecuse de mult î în domeniul legendei. Afaceri 
„mari de import-export avură Joc nestingherite până în 4 August 1484, 
când porturile Chilia și C.-Alþbă ne fură luate de Turci și, odată cu aceasta, 
tot comerțul și libertățile lui, a căror sferă-se tot împuțina şi toată eco- 
nomia națională se mărginea la satisfacerea nevoilor pieței Conste: 1i- 
nopolului și după porunci dictate de nouii stăpâni. De acum, străinii și 
Italienii încep să se retragă. Obiectul negoțului internațional se mărginea 


numai la acele produse cari nu intrau în tabelul produselor blocate de > 


chelerul Sultanului : şi la acelea ce se puteau strecura prin contrabandă. 

Marile căi comerciale erau două. Una tătărească care ducea la 
Chilia şi C.-Albă, cale bătută de negustori italieni și străini —-Sași, 
Unguri, Germani şi Armeni venind din Galiția — în relațiuni 


cu Apusul harnic în meşteşuguri și cu Răsăritul bogat în mărfuri rare și . 


prețioase. Calea aceasta a făcut din Moldova o țară de mare transit, 

a îmbogăţit pe Moldoveni, a mărit puterea și bogăţia prin vămi a dom- 
` nilor, putându-se, în felul acesta, dezvolta statele române. In interesul 

legăturilor cu Levantul, Saşii du legat Sibiul de Brăila — unde încă din 
. sec. XIV — veneau vase din țări păgâne şi din tot Răsăritul, precum au 


făcut şi Braşovenii, legându-se prin Râșnov-Dragoslave-C. Lung sau ` 


prin Valea Buzăului la Siret, cu acelaş port. O altă ramură atingea, 
pe valea Dâmboviţei, Bucureştiul și Giurgiul. 


21 


Legături trainice se încheagă cu Țara Ardealului. Negustorii depe 
ambele versante ale munţilor şi din țările vecine —Ungaria şi Polonia— 
se bucură de tratate învestite cu privilegii importante, începând cu 
acelea emise de Vladislav în 1368 şi de Ludovic, regele ungar, în 1369, 


după cari urmează altele: al lui Mircea în 1413, al lui Radu II Pras 


znaglava în 1420, al lui Dan în 1422, al lui Vlad I Dracul în 1437, etc. 
Negoţul celor două mari cetăți — Brașovul şi Sibiul— determină 
| „pe negustorii români să-și clădească și case la Sibiu, ca Ghica şi fiul 
f Socol în 1492. Cerealele noastre erau mult apreciate în străinătate. 
Legături. comerciale frecvente ale Munteniei cu țările vecine determină 
„pe Vlad Dracul să acorde, î în 1439, negustorilor. din toată Polonia, Galiţia 
şi Moldova liberatatea comerțului cu Muntenia, precum şi îngăduința 


al Braşovenilor. Moldova, la rândul ei, făcea comerț întins cu Polonia 
„şi, prin aceasta, cu țările apusene. Aci, s'au distins mulți negustori de 
- mare vază, ca, de o pildă, Mihul „Cancelariul ‘tării Moldovei” aid cărui 
- nume umplea Polonia toată. Și alții și alții. 

Negoţul- îl făceau în primul rând domnii Principatelor, cari își 
păstrau drept de monopol asupra unor produse : Ștefan cel Mare vindea 
morun la Liov și cu Brașovul lucra prin 'Trotușan Spătarul, Vlad Dracul, 

i Alexandru Vv. Aldea, R Radu cel Frumos, etc., fiecare cu omul său, 
După ei veneau boierii, marii vameşi şi vameșii, părcălabii, vornicii, 
armașii, spătarii, logofeții, marii vistieri, etc., toți făcând negoț cu 


“storii şi industriaşii acestora. 

` Imprejurările erau destul de prielnice ca să nască, în atingere cu 
atâţia străini aşezaţi la noi datorită numai acestor drumuri de încruci- 
şare a intereselor celor două lumi, o Clasă bogată de boieri negustori 
„cari intră. în relațiuni cu țările răsăritene și apusene și, deci, intră, de 
“acuma, în sfera economiei internaționale. Iar negustorii străini, asimi- 
lându-se în totul populaţiei băștinașe, şi, odată cu venirea raialelor 
— Armeni, Greci, Chiproviceni — s'a format o clasă de negustori și 


numeroasă, capabilă să înlocuiască pe negustorii străini de atunci. 
„+ In sec. XV, are loc şi înființarea marelui târg dela Lipsca şi încep, 
astfel, încurcăturile cu toate monetele câte circulă în țările române, 
dar, totodată, vor apare negustori băștinași cari vor creşte, zi de zi, 
relațiunile cu acest mare centru comercial, unde se efectuau afaceri 
onsiderabile cu toate țările apusene. 
Precum am văzut, Evreii încă nu apar nicăeri $i dacă apar, ei 


că să se întoarcă fără înapoiere. Astfel, se încheie 15 veacuri, fără ca 


de a trece mai departe în Turcia — ceeace nu era un privilegiu exclusiv 


domnii țărilor vecine, cu demnitarii de toate gradele, cu clericii, negu 


meseriaşi români, așa numiţi de țară, bogată și înfloritoare şi destul de 


n în calitate de vizitatori, adică vremelnic, pentru afaceri curente, 


22 


"Țările Româneşti să cunoască așezări de populațiuni evreeşti. In 

Tara Ardealului, încă nu se pomenește nimica despre acest neam 

de oameni. 

Prin aceste câteva considerațiuni, am căutat să prindem ceva din 

- tecerea țărilor noastre dela starea patriarhală şi singulară la situația 
de a intra în atingere cu țările den apus şi cele dela răsărit. 


Bibliografie : Dr. I. N. Angelescu — Istoria Comerţului ; Evoluţia economică a 
“Țărilor Româneşti ; Începuturile capitalismului modern ; N. Iorga — Armenii şi- Românii ; 
Braşovul și Românii ; Negoţul î în trecutul românesc ; Negot şi meşteşuguri ; Din archivele 
Bistriței ; Studii şi documente ; Acte și fragmente ; etc. M. Eminescu — Scrieri politice 
şi sociale ; Z. Furnică — Istoria şi dezvoltarea industriei în “Țările Românești şi Istoria 
comerțului ; Ionescu-Gion : Istoria Bucureștilor ; A. Hâciu — Aromânii ; ; Hurmuzache — 
Documente I şi II; I. Bogdan — Relaţiile Țării Româneşti cu: Braşovul ; Documente şi 
registre; Documente moldoveneşti ; Quellen der Stadt-Kronstadt ; 
pentru cl. IV : ete. ` 


. Pandela România 


CAP. III. 


A 


EPOCA APARIȚIEI CĂMĂTARILOR ŞI A AȘEZĂRILOR 
SPORADICE (sec. XVI). 
i Epoca aceasta se caracterizează prin următoarele: un comerț 
“înfloritor, ca şi în perioadele precedente, 'și înăuntru şi în afară, dato- 
mită unei prielnice pozițiuni geografice; o preponderență din ce în ce 
mai accentuată a suzeranității turcești în Prin ipate, păstrându-și, 
încă, totuşi, o neatârnare economică, ce, de azi încolo, va slăbi din zi 
în zi; ştiri din ce în ce mai dese despre Evrei turceşti-spanioli venind 
din Turcia, ca împrumutători ai domnilor şi ai țăranilor, parte din ei 
„ aşezându-se pentru totdeauna, precum şi despre Evrei leșești, cari, 
; însă, sunt tot aşa de trecători, ca și în secolele anterioare ; Eyreii apar 
şi în Ardeal, foarte sfioși şi încercuiți în anumite centre; comerțul este. 
“practicat și în acest secol, al XVI, de Români, alături de străini— 
Greci, Levantini, Armeni, Saşi, Turci, cari cresc din ce în ce, Ragusani, 
etc., şi toți se introduc în mase mari, ca supuși ai împăratului turcesc, 
cei mai mulți. ac 


a) Ocupaţiunile Evreilor.“ 


îi „Vom urmări, pas cu pas, infiltrațiunile sporadice ale Evreilor, 
de călăuză sigură servindu-ne DRITE ce ne stau la îndemână şir nu 
presupuneri fără temeiu. 

-In sec. XVI, Evrei turcești apar și la Chilia 1), deja pierdută de 
“Moldoveni. Despre asemenea Evrei turcești-spanioli s'a făcut men- 
țiune și pentru sec. XV, când se ocupau la Lemberg și în Moldova cu 
negoțul de robi ?). | Ă 


1) N. Iorga — Note istorice privitoare la Bvrei. 2) Idem, Istoria Evreilor, 


Incă înainte și pe timpul domniei în Muntenia a lui Petre Schio- 
pul, apar Evreii cămătari, împrumutând, pe țărani cu dobânzi mari 
ce nu le pot plăti, în așa grad, că „ieau prin camătă sângele raialelor 


și unde merg fac mii de supărări sub cuvânt de bani” şi cer, acești bieţi ` 


săteni, sprijinul cârmuirii, fiindcă „așa s'au săvârșit ruina populațiunii 
sărace dela țară''1). Ii găsim — alături de Greci și de Turci — finan- 
_țând pe Domni în negocierile pentru tronuri şi: pe boieri pentru alte 
situații- înalte. Ei fac parte din specia de Evrei spanioli şi portughezi 
ca şi din aceea de Marrani, alungaţi din Peninsula Iberică, precum și 
din personalităţile din Țările de Jos, bogate în bănet, pe cale de a juca 
un rol de seamă, ca atare, în Imperiul turcesc, sub Selim II, în a doua 
jumătate a secolului XVI +). Erau originari din Constantinopol și Sa- 
lonic 2). Şi unii se înturnau de unde veniseră, dar alții, puţini la număr, 
 xămâneau în ţară și se ocupau de preferință cu zaraflâcul, împrumu- 
tând cu dobânzi mari, căci, pe atunci, banii erau scumpi și rari. Mai 
târziu, veniră și alții mai puțin bogaţi aduși de gealepi, capanlâi, saegii 
şi sureccii turci, ca să-i ajute la strângerea productelor trebuincioase 
capanului imperial turcesc — cu cari avea loc acelaș proces: unii se 
întorceau, alții se așezau pentru totdeauna și se ocupau cu misitia grâ- 
nelor. şi a vitelor, făcând o concurență crâncenă misiților greci. 4) 

Şi, în Moldova, are loc o'altă năp'stuire. Aci, Evreii — este vorba 
de data aceasta de cei leşești — desnădăjduiesc pe negustorii moldo- 
„veni cari își pierd vremea așteptând la hotar pe cumpărătorii de vite, 
dar aceștia, trecând pe alăturea și aducând la noi postavuri leșești, după 
ce le desfăc, ocolind târgurile dela Sipinţi, Lenţeşti și Hărlău! își cum- 
pără şi. scot vite dinlăuntrul țării. Petre Schiopul, ca și în Muntenia, 
unde ia, în 15608, măsuri aspre contra cămătarilor, cari veneau şi cei 
mai mulți rămâneau în felul acesta, el nu mai poate îngădui, nici în 
Moldova, ruina negustorilor băștinași, ceeace îl făcu, în 8 Ianuarie 
1579, să ia, la Iași, această hotărire5), de partea precupeţiei Evreilor 
păgubitoare neguțătorilor. moldoveni, care a fost împiedicată printr'o 
expulzare generală şi fără termen (). Acești Evrei leşești, pe cari nu-i 
vedem, nicăeri aşezaţi, se mulțumesc să facă negoț cu țările noastre, 
îndeosebi cu Moldova, venind şi încheiând afaceri prin orașe și prin sate, 
ocolind deobiceiu târgurile şi aținând calea negustorilor și a țăranilor. 
Astfel, ia bălciul din Liov, mergeau, în 1537, pe lângă câte un Român, 
Armeni din Suceava și din Botoșani, ducând cu dânșii piei crude de 


1) Idem, Agitaţii evreești. 2) Idem, Istoria Evreilor. 3) D. Z. Furnică. Industria 
şi desvoltarea ei în Țările românești, p: 107. 4) Ibid., 107—108. 5) N. Iorga — Note 
istorice privitoare la Evrei şi Hășdeu — Archiva istorică, I, pp. 172—4. 6) Studii şi 
Documente XXIII, p. 397, No. CCXCVI, p. 398 și Arch, ist I, pp. 173—4 şi N. Iorga — 
Ist. Comerțului I, 10—91. 


„cerbi şi de boi, postavuri croite şi vin moldovenesc, pe cari ie opreau 
An cale Evreii poloni precupeţi 1). y 
ȘI pe Evreii turcești îi găsim în continue legături cu cei din Po- 
Jonia, cei mai mulți din ei venind diù Constantinopol la Galați, la 
„Reni, la Chilia, la Iași, la Hotin și, de acolo, la Liov, întrebuințând 
“-până la Țarigrad cărăuși români, cu îndatorirea de a duce și altă marfă 
la întoarcere și de a se opri puțin pentru ziua de Sâmbătă `). Avem, 
astfel, pe Haim Kohen, constantinopolitan, în 1570—71, care face 
_megoț dela Hamburg la Chilia ?), pe Avram Mosso, asociatul său *), 
-pe Nachman Tor, pe David, pe Iacob Felenchino, pe Avram Gambai 
şi pe o sumă alţii?) — până la sfârșitul veacului. 
Ba, alteori, Evrei, ca cei din Olesko, făceau negoț de vite și dădeau 
“pentru boi zapise iscălite de o familie întreagă, fără a se simţi, însă, 
datori de a-şi cunoaşte semnătura 6). Pe vremea lui Mircea Ciobanul, 
“fiul lui Mihnea cel Rău, Domnul Munteniei, se pomenește și de un ne- 
-gustor evreu ambulant — după mărturii din 1553"). 

> Pe Evreii turcești îi găsim ca negustori, pe la al patrulea. sfert 
al veacului al XVI-lea, alături de negustori turci, musulmani și alături 
"de acei ieniceri, creditori domnești, de” cari ‚Bucureștii erau plini și 
-pe cari — pe toți la un loc — Mihai Viteazul i-a făcut să piară sub 
zuinele caselor dărâmate de tunuri ale Vistierului Dan, „care era cea 
“mai de frunte casă din Bucureşti''5). Dar Evreii străini nu. contenesc 
"a veni în Capitala Moldovei. Un scriitor Botero îi pomeneşte în această 
; rânduială şi anume: găsește Armeni, Evrei, Sași, Unguri și Raguzani, 
- „pe la 1590). Ei sunt trecători, însă, și nu-i găsim nici printre marii 
„1 vameși, cari erau şi marii negustori ai Moldovei, funcțiuni ce le înde- 
“plineau şi alte neamuri, ca Cretani, Greci, Raguzani şi Levantini 10). 
Orice s'ar zice, Evreii erau foarte puţini în acest secol al XVI-lea, 
„ceeace face pe anumiţi cercetători nici să nu-i observe. Astfel, G- Reicher- 
storffer, ambasador austriac la Curtea lui Petru Rareş, vizitând Mol- ` 
.dova, pomeneşte de Ruşi, Ruteni, Poloni, Sârbi, Armeni, Bulgari, 'Tătari 
„și Saşi, dar nu menționează nimica despre Evrei 19, Deasemenea, Matei 
„Strykowski, cronicar polon, - cutreerând, între anii "1572—75, “Ţările 
„Românești, exclamă cu emiază în versuri: „Acolo, muntean, sârb, 
ec, 5 italian, lume amestecată Sea Pe Evrei nu-i pomenește. In Ar-eal, 


yiI) Ne Iorga, o.:c. pp. 184—5 şi St. şi Doc. pp.. 341—2, No. CLV, V S 344, Nr. 
LI. 2) Ibid., p. 205 şi St. și Doc. XXII, pe 352 şi urm, și 351 Nr, LXXVI, p. 384, 
No. CCXIIX. 3) Ibid. şi Chilia şi C. Albă, pp. 295—6. 4) Ibid. dela, nota 4...5)-St. 
Doc.. zP. 356, 358, 359—560, 393, 394 şi urm., 396, 398, 456 şi tabla de acolo: Evrei, 
N, Iorga, Ist. Com, I, 185 şi St. şi Doc. XXIII, p..354, Nr. CLXXXV..7) Idem, Istoria 
reilor.. 8) Hurmuzaki,: XI — p. 191 și Ioneşcu-Gion, Ist.. Bucureştilor, p. 718—20 ; 
chivéle Statului — Condica Bucovățului, 197. 9) N. Iorga, Istoria Evreilor. 10) Ibid. 
2 ibid. 12) Kronika „polska, Warsjavwta, 1546. Vezi J. Brociner, o. €. p. 152. 


26 


ei se constitue în prima comunitate evreiască la A ba-lulia, în 
"1591 —după E. Matyas. : T 


Aşa dară, încheie istoricul N. Iorga, am ajuns la 1600, fără a l 


găsi mențiunea unui element. evreesc aşezat în părțile noastre” 1). 


In ce priveşte Ardealul, avem, în legile țării, întâia ştire despre- 


Evrei, care fixează, la anul 1526, în art. 4 din lege, prin care Ioan Sza- 
polja îi isgonește din sate şi din orașe. Dar peste 50 de ani, art. XXII 
din 1578, constată că ei s'au întors din târguri și că sunt chiar mulți 
cei întorși. De aceea, conform principiului vechiu că Evreii pot să lo- 
- cuiască numai unde se află episcopie catolică, ei sunt localizați, în 
1597, la Alba Iulia. Dar desvoltarea lor în această cetate nu pare a fi 
serioasă, deoarece, .relativ la acest ghetto, -200 ani mai târziu, se con- 
stată lapidar: „câteva familii întrețin o sinagogă săracă în Alba- 
Iulia” 2). Dar ei, după un obiceiu nedesmințit, trecuseră şi aiurea. Ge- 
meralul Basta, în 1600, îi găsise și la Cluj, unde îi tăie şi îi arse 
(13 Septembrie, 1600 3). ` 


„b) Alți factori activând pe scena economică. 


Ca și în sec, XV, şi de data aceasta, în fruntea negoțului cu străi- 


nătatea, găsim pe Domni cari exercitau anumite monopoluri — ca pe 
Alex. Lăpuşneanu care trimitea în Ardeal porci îngrăşați ajunși moneda 
“lui curentă față de acești vecini și aducea, tot de aici, oameni cari să-i 
instaleze ferăstrae ; el mai era în relaţii și cu ducele Prusiei şi cu Veneţia ; 
ca pe Petru Rareș cu boi moldovenești la bâlciul din Iaroslav e c. 
După domni, veneau boierii, mari şi mici, precum și negustorii români. 
In comerțul mărunt, se alăturau la aceștia bisericile şi mănăstirile şi 
negustorii din târguri în majoritate români“— încurajați de domni 
prin acordarea de privilegii şi întemeierea de târguri, prin îngrijirea şi 
paza drumurilor, precum şi prin o dreaptă îngrijire a justiției. Toate 
acestea asigurau Principatelor câștiguri mari şi prestigiu, precum și 
atâtea opere de artă prin mănăstiri. 

In această perioadă, pătrund mulţi străini — cu deosebire, Grecii 
cari iau locul naționalilor în comerțul cu Orientul. Ei vin din insulele Archi- 
pelagului, din Macedonia şi Epir — mulți din ei identificați ca Aromâni 

"—sau din C nstantinopol, în frunte cu Mihai Cantacuzino-Șeitanoglu. 
` Mijlocitori în comerțul Moldovei cu Räsăritul, ei se asociażă cu Românii 
în comerțul cu Ardealul, încât Sibienii se plâng încă din 1545, dar Grecii 


1) N. Iorga o. c. 2) Bogdan-Duică, Românii şi Ovreii — apus Ueber de National 


charakter der in Siebenburgen Befindlichen Nationen, Wien, 1792, p. 99. 3) L.A. 


Gebhardi — Geschichte des Reichs-Hungarn, Leipzig, 1778, vol.IV, p. 361 — ap, ibid. 
pag. 105. - ile, i ii 


27- 


aas sperie, fiindcă vin ca supușii ai Marelui Sultan. Toți Domnii se ser- 
ése de ei în comerțul cu străinătatea, arendându-le și vămile, ca Petru 
"Rareş, Petre. Schiopul, Aron, Răsvan, Iancu, etc. | PI l 
` Spre finele secolului, Iașii aveau numai negustori greci şi mulți 
“erau chiar în Siret, la Reni şi Tomorova, la Galaţi — până acum, un » 
"Diet sat de pescari. In Moldova, veneau Armeni — pe lângă cei băști- 
- nași — din Turcia si din Caffa ; erau şi Albanezi sau Arvaniţi, veniți 
-din Scutari, pentru-negoț de oi şi negustori turci destui, din toate părțile 
- imperiului — pe cont propriu sau ca „negustori împărăteşti” — din 
> Calfa, C.-Albă, Silistra, Rusciuc, Brusa și din alte. părți a'e Anatoliei z 
erau şi ragusani şi venețieni și englezi — aceştia bucurându-se de pri- 
` yilegii acordate în 1388 de Petre Schiopul. In Bucureşti, funcționau 
"negustori români, franciscani, italieni, ragusani, greci — aceștia, veneau 
cu domnii, în a doua jumătate a secolului, ca Greci „politici” și pentru. 
_negoţul cu Ardealul şi țările vecine — şi armeni, de mult aşezaţi prin 
- diferite alte oraşe, ca Târgovişte. și Râmnic. Negustorii români erau. 
Foarte bogați în acest secol. Centrele comerciale ale capitalei erau: - 
-< Târgul din Năuntru, Târgul de sus — Lâpscanii, Târgul de Afară, dela. 
biserica Sfinţilor înainte şi Târgul Cucului, acolo unde avea să se 
 zidească, în sec. XVII, Sf.-Gheorghe Nou. In Muntenia şi Oltenia, 
activau ca negustori mari demnitari, ca Banul Mihalcea — agent de 
 -negoț al lui Mihai Viteazul — Visterii Iane Grecul și Nica, etc. Negu- 
-storii ragusani se găseau şi la Târgovişte şi Timişoara. In Bucureşti, 
T şi în alte centre, erau mulți negustori turci cari aveau legături cu ] ra- 
-= şovul şi erau împrumutători ai domnilor şi ai lui Mihai Viteazul care 
"le-a dat foc şi lor şi cămătarilor greci și evrei. Intre 1529—30, numărul 
"negustorilor români cu Braşovul creşte mereu. r 
In Ardeal, negoțul mare îl duceau Românii în legătură cu Grecii. 
“In I 500, mărfurile sibiene de desfăceau în proporție de 99.20 % de negu- 
storii români, de 0,39% de Unguri şi de 0,41 % de Sași. In sec. T 5—18, 
"mai toate numele în comerțul de import-export erau româneşti. 
Seen Marea bogăţie a ţării erau vitele, ceara şi peştele cari se exportati 
Sa la Veneţia. Giulio Mancinelli în „La vitar del padre”? spunea că „„moru- 
nul de Dunăre e mare cât omul şi că într'însulse găsește câte un butoiu - 
de ere”, o 
-Prin țările noastre, erau medici ambulanți — circulatores : Evrei,“ 
abi şi Italieni, cari umblau cu pietre tămăduitoare. Sinan Paşa își 
vea medicul evreu. ei 

-Evreii — precum am văzut — joacă un rol cu totul neînsemnat 
comerțul nostru. Și, totuși, chiar dela; această primă a lor apariție, - 
car. ca trecători, stârnesc nemulțumiri, indignare şi chiar măsuri.. a 
resive din partea unui domn atât de înțelept ca Petre Schiopul contra 


28 


$ 


> 


cămătarilor din Muntenia, precum și împotriva matrapazlâcurilor 
évřeeşti din Moldova. 
Este interesant de a veda, aci, parte din textul hrisoadelor. 


Petre Schopul hotăra în 1568, în Muntenia : „Evreii vin în ţară 


~ de împrumută sătenilor cu dobânzi mari, ce nu pot plăti. Contra dator- 


micilor cer. sprijinul Cârmuirii. Săracii sunt siliți a îmbrumuta dela ei. 


Aşa sa săvârşit ruina populațiunii sărace dela țară. Evreii se deosebesc `. 


esențial de ceilalți locuitori pentru că ieau prin camătă sângele raialelov 
ŞI, unde merg, fac mii de supărări sub cuvânt de bani”. 


Acelaşdomn justifică astfel către negustorii din Lemberg hotărârea luată, 


` în 1579, întrun consiliu. de boieri de ţară şi „toţi negustori moldoveni” 
„„Aluigarea Evreilor din țara noastră (din Moldova) nu e din bun plac, ci 
peniru că desnădăjduesc pe negustorii noştri, cari-și pierd vremea așteptând 
la hotar pe cumpărătorii de vite, pe când Evreii, trecând pe alăturea şi 
aducând la noi postavuri leșeşti, după ce le desfac îşi cumpără şi scot vite 
din lăumntrul ţării să vuineze pe nektstormi noştri, nu putem îngädui” 


Bibliografie : D. Cantemir — Historia Moldoviae,; N. Iorga — Istoria comerțului ; 
Contribuţii la istoria Munteniei ; Studii şi documente ; Analele Acad. Române XVIII; 
_ Acte şi documente din trecutul farmaciei ; z Hurmuzache — Documente ; D. Z. Furnică — 
opere citate ; Ionescu-Gion op. cit, ; Hajdeu — Archiva istorică a României, t. I; Prof. 
I. Lupaş — Problema oreşelor din Transilvania” în Univ, din 23 Ian. 1935; A. Hâciu — 
op. citată; Foaia Soc. „,„Românismul'”” — Document din 1506 dat de fraţii Craicveşti, 
Măn. Bistriţa ; V., A. Urechiă — o. c. III; Papiu Ilarian — Tesaur, I; etc. 


„CAP. IV. 


„_ PERIOADA PRIMELOR AŞEZĂRI DE EVREI 
~ LEŞEŞTI ŞI RUŞI CA ORÂNDARI ŞI ARENDAȘI 
e, A (Sec. XVII până la Fanarioţi). 


Fizionomia politico-economică a Principatelor începe să se schimbe, 
condițiunile de viaţă cu Turcii înrăutățindu-se prin instituirea capi- 
tulaţiunilor. Situaţia țării este cu totul alta, atât înăuntru cât și în 
afară. Negustorii streini — saşi, germani și italieni — încep să-și ră- 
` rească vizitele şi, în locul lor, apar negustori greci în număr tot 


mutători sau sprijinitori pe lângă Poartă. şi, deci, îi avantajau în 
comerț și în exploatarea bogățiilor şi, pe de altă parte, erau spri- 
jiniți de Poartă fiind însărcinați cu strângerea dărilor și aducerea 
la Constantinopol a produselor țării. cumpărate arbitrar sau rechi- 


Dunăre şi Nistru 1). 

Această perioadă se caracterizează prin aşezări statornice, deși 
sporadice, de Evrei, venind din Polonia şi din Rusia, alungaţi de grc- 
zavele torture la cari îi supuneau Cazacii zaporojani cari sufereau ca 
țărani din partea jidovilor arendaşi; apar primii ovrei orândari — 
cărciumari de sate, precum și arendașii de angarii și de bunuri boiereşti, 
furnizori ai Statului și apare prima proprietate jidovească ; Evreii spanioli 
ca și Grecii, suferă de pe urma nouilor așezări turcești și a dispariției co- 
merțului levantin, dar intră, de acum înainte, în sfera comerțului turcesc ; 
par Turcii negustori, odăiaşi și cămătari, precum şi Evreii meșteri neîu- 


aselor sociale ; în plus, ca speculatori ai odoarelor furate dela bise- 


=I} Vezi D. Cantemir „Chronica Moldaviae” 


mai mare, sprijiniți pe de o parte de domni ca fiind marii împru- 


ziționate pentru trebuințele armatei, ale capitalei sau raialelor dela 


ecuți în acest din urmă meșteșug ce îl vor desvolta în paguba tuturor 


Li 


% A - 


30 
rici şi ai produselor țărănești — adică matrapazi —, ca evrei, „sub- 
diti” — supuşi ai Domnului şi ca medici ai acestuia; în Ardeal, apar 


Evreii ambulanți, atât de păgubitori locuitorilor țării; apar primele 
hrisoave emise de domni în favoarea lor; 
cipatelor încep a fi invadate de ei; etc. Totodată, comerțul național, 
trece, de acum, și în alte mâini, și, totuși, elementul băştinaş joacă încă 
un rol îndeajuns de important. | 

Incă o caracteristică. "Țările noastre erau bogate peste măsură. 
Negoţul lor era deschis tuturor națiunilor. Această libertate este cons- 
fințită şi de tratatul încheiat între Vasile Lupu și Sultanul Mahomed, 
în 1634. Dar, tot în acelaș tratat, este o clauză preferențială : Turcia 
își rezerva, întâietate pentru cumpărarea productelor din țară, ceeace, 
în curând, va deveni un drept exclusiv de a le cumpăra, prin abuz, după 
prețuri fixe „,fiat” şi, în felul acesta, țările româneşti intrau în cate- 
goria de ,„cheler” — adică grânar pentru trebuințele capitalei otomane, 
ale armatelor și raialelor de pe malul stâng al Dunării. Această situație 
nenorocită se va accentua, în paguba producătorilor noștri, prin dife- 
tite hatișerifuri şi firmane și va dura până la tratatul dela Adria- 
nopol, ceeace va aduce “pe capul țărilor noastre acele bande de gea- 
lepi, capanlâi, saegii, sureccii, etc. de origină turcă, curdă, greacă şi 
alta — care de care mai cruzi și mai barbari. 


a) Oeupaţiunile Evreilor. 


Neamul cel nou — scrie N. Iorga —a început a pătrunde, însă 
negoțul nu este ocupația lui de căpetenie, ci acești „Evrei ce locuesc 
prin aceste părți au inventat și înoit, după spusa unui călător italian, 
cum fac pretutindenea, nestârşite angarii, ai căror arendași făcându-se, 
se servesc de ele pentru a suge sângele bieţilor supuși, ajutaţi de auto- 
titatea Domnului ; sunt în cea mai mare parte din Polonia şi întrebu- 
ințează cele mai hrăpărețe meşteşuguri pentru a cpera, în folosul lor, 
pe oricine e silit a li trece prin mâini” 1). 

Imigrări. au loc, în acest secol, şi din Rusia. Turburările din Polonia, 
“provocate de nobilii poloni cari arendau la asemenea „arendaşi”” dreptul 
„de a vinde horilcă — rachiu şi de a face camătă în dauna țăranilor 
ruteni 2), aceste grave turburări aduc masse de Evrei în Moldova. Dar 
după patru ani abia, în 1653, aceiași Cazaci cari porniseră în Polonia şi 
Uc aina răscoala contra nobililor şi orândarilor-cărciumari de horilcă, 
întâlnesc din nou vechile cunoștințe la Iași, cu prilejul nunţii lui 


1) Hurmuzati XI, p. 434 —ap. N. Iorga Ist. Com. I, 276.2) Ibid.,ibid. 


capitalele amânduror Prin- 


„cămătari şi negustori de miere și „odăiaşi”, 


31 


fugări o. zi întreagă 1). 
Iică dela, începutul secolului, Ștefan Tomşa deschide larg toate 


~. drumurile vechi : Cernăuţi, Hotin și Suceava, la negustorii poloni ruteni, 


armeni şi evrei de supuşenie polonă 2). Prin 1673,-se strecoară la Bis- 
trița numai Evrei şi, din actele vremii, se vede pârile și gâlcevile lor 3). 
La bâlciul Sf. Ilie din C.-Lung, veneau Armeni, Nemţi, Păpistași, Evrei 
şi chiar Turci 1), Sârbi, Arbănași și Greci 5), 

Odată cu Grecii privilegiați de domni şi de Poartă, veneau şi 
Evrei spavioli, ca supuși şi protejaţi ai Sultanului 6) şi, alături de Turcii 
(cari arendau un loc şi îl 
făceau odaie unde îngrăşau vitele cumpărate) 7), veneau și împrumu- 


< tători şi cămătari evrei al căror rol în manipularea creditului pare a fi 
© fost destul de important. Un Evreu din Iași avea ca debitori pe 


Jezuiţi, în 1679 8). o i 
. Cronicarul Neculce vorbeşte de o sinagogă ovreiască în 1678 la 
Iaşi şi de cimitirul evreesc din margine, de „,„mormintele jidovilor” 9%. 


(măcelari) având în frunte pe 
unul Ursul Boghirlan 10). l 

Invăţatul Domn Dimitrie Cantemir pomeneşte şi el de Evrei, la urma 
celorlalți, dar înaintea "Țiganilor şi că li se îngăduia să-și facă sinagoge 


„oriunde, dar de lemn, nu de piatră, după vechea datină și că ei — 


acești Evrei — nu se îndeletniceau cu meșteșugurile, ci numai cu ne- 
goțul și cu cărciumăritul, etc. 11). Se pomeneşte de un negustor evreu, 
care, pela 1700, cumpără miere dela boierii Moldovei 12). In sec. XVIII, 
împrumută cu bani pe săteni şi, după sistemul din sec. XVI la Mun- 
teni, îi prăpădesc cu dobânzile 13). Pe drum, piereau adesea de Cazaci 
şi de hoți, ca în pădurile Drăcșanilor și ale Herţei!4). 

In Muntenia, înainte de Matei Basarab, nu-i găsim nici ca orân- 
dari, nici ca vânzători de vin, și nici ca împrumutători de bani, finan- 
țele țărilor fiind bine întreţinute. Erau prea puțini, se vede, încât un 


“călător pomeneşte, în Bucvreşti, de Turci și de Armeni, dar nu și de 
-+ Evrei”). De abea sub Brâncoveanu își fac apariția, dar ei sunt priviţi 


I) Ibid. : după Acte şi fragmente, I, p. 211 și Hurmuz, (=H.) Supl. II. 3 şi urm. 
2) Doamna lui Ieremia Vv. în An. Acad. Rom., p. 1048 și urm. Apendice, p. 1073. 
3) Hurm. XV, p. 1351, no. 2476. 4) N. Iorga, St. şi Doc., p. 341. 5) Ibid., ibid., V, 
353. 6) Uricariul, XVII, p. 29—30, 144. 7)-St. şi Doc., V, p. 341—348. 8) N. Iorga, 
Note privitoare la istoria Evreilor în țările noastre. 9) Letopiseţul “Țării Moldovei, 
10) Idem, Negoţul în. trecutul românesc, vol. III, p. 177. 11) D. Cantemir, Descriptio 


F: Moldaviae, cap. XVI, p. 120, 12) N. Iorga, Istoria Evreilor. 13) Ibid., ibid. 14) Ibid., 
ibid, 15) Ibid. şi Pavel Strasburg, trimis al lui Gustav al Suediei la 'Parigrad şi care: 


a vizitat Târgul din Năuntru al Bucureştilor, în Martie, 1632. 


+ Timuş Hmilnițchi cu Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu și încep a-i. 


Din nevoia de a avea carne „coșer“, exista la Iași, încă de sin 
1683, o întreagă breaslă de mesercii, 


A 


32 


ca străini, ca şi Turcii şi Armenii, ca şi Grecii și Arbănaşii, etc. Şi ve- 
neau din Turcia, ca şi Armenii, şi plăteau aceleași dări ca și ceilalți 
străini 1). Domnul Brâncoveanu pomeneşte, într'o scrisoare, din 1700, 


ca neguțători, alături de Braşoveni, Armeni, Chiprovicieni şi pe „Ji~. 


dovi”? cari toți „fărde dajde nu pot fi” 2) —adică tot așa de streini. 
ca și ceilalți. ` 

Cămătarii evrei erau în relațiuni cu domnii, boierii și negustorii 
noştri. Numărăm printre aceştia — socotiți ca mari bancheri cari. le 
înlesneau afacerile — pe David Jidovul, Juda Musabac Jidovul și Men- 
tesi Avram Jidovul, cu sediul la Constantinopol şi Adrianopol (Odriiu), 
la cari se adaugă signorul Boney francezul din Adrianopol, Chiriţă. 
„Adronache, Chiriţă Panaiot, Gheorghe Medini şi Dobre Veneticul. Mai 
erau şi alții proaspăt veniți din Turcia. Ei împrumutau pe însuşi Brân- 
coveanu, când avea nevoie de bani, dându-le în schimb îngăduința de 
a se așeza în ţară. De pe atunci, domnii, boierii şi ui Mă români 


începuseră să plătească jidovilor dobânzi cari atingeau 24%, 26%, şi: 


48% 5). Ba, pela 1700, o Evreică se ocupa cu camăta şi se așeza la. 
București 4). 

In această perioadă, îi găsim și ca furnizori ai țării. Brâncoveanu 
avea, în 1699, pe Jidovul Silitrarul care îi furniza iarba de puşcă pentru 
nevoile armatei 5). Jidovii se ocupau, încă din această perioadă, şi cu 
negoțul de odoare bisericeşti furate de egumenii greci şi pe cari le 
transformau în aur și argint. 6). 

Cel mai de seamă târg al Bucureștilor era „Târgul din Năuntru'” 
care se crede a fi fost cel mai vechiu târg din capitala Munteniei, târg 
care se ținea pe un maidan mare la spatele Lipscanilor şi str. Bărăţiei, 
adică fosta Piaţa Romei — Sf. Gheorghe, cum o numește Ionescu-Gion. 
De aici, își luau drumul toate celelalte străzi comerciale cunoscute de 

i. Proprietarii de căpetenie ai acestor mahalale erau mânăstirile şi 
bisericile; ai căror egumeni, ştiau bine unde să aibă locuri și prăvălii 
cari să aducă bani mulți şi, “deci, prin danii, schimbări, vânzări şi cum- 
părări, se îndesau toți în Târgul din Năuntru *). Pela finele sec. XVI și 
începutul sec. XVII, Pavel Strasburg, trimis al lui Gustav Adolf al 
Suediei la Țarigrad, care vizitează, în Martie 1632, acest târg — su- 
fletul orașului, unde se strângea întreaga viață negustorească a ,mi- 
nunatului şi de. Dumnezeu păzit oraş al Domniei mele București”, 
mărturisește că „piața orașului era plină de mărfuri de preț pe care 
negustorii italieni, greci, armeni și turci le scoseseră spre vânzare” 5). 


1) N. Iorga, Ist. Evreilor. 2) St> şi Doc., X, p. 400, no. 4. 3) Ionescu-Gion, 
0. €; 452 — apud Semile Brâncoveneşti, passim. 4) Iorga, Istoria.Evreilor. 5) » Tragedia 
Sfintei noastre biserici”, de D. Dumbravă în ,,Porunca Vremii” din 9.9.1937. 6) Ibid., 
ibid. 7) O pagină din trecutul Bucureștilor. — Tg. din Năuntru de D. Caselli, în Univ. 
din. 21.10, 1937. 8) Ibid., ibid. 


33 


Erau şi Evrei, dar călătorul nu-i observă, fiindcă aceştia se ocupă cu 
furnituri și cu camătă, dar nu și cu negoțul deschis. Prin neguțători 
italieni, se cade a-se înțelege Ragusanii, supuşi ai Veneţiei, cari făceau 
întins negoţ cu Bucureștii, ducând mărfurile de aici la schelele de pe 
Dunăre, de unde le porneau la ei sau aiurea 1). = 
~ _ In perioada de lungă domnie a marilor domni, prin care se înțelege 
“epoca domnilor Matei Basarab şi Vasile Lupu, lipsesc până şi Evreii 
- împrumutători ai domniei, cum am mai spus-o, precum și Evreii mij- 
` locitori între provinciile turcești și Galiţia polonă, precum au dispărut 
și Turcii şi Grecii, lăsând această ramură de câștig în mâna părților 
“direct interesate — Polonii şi Românii +). Ba, nici un Evreu nu se gä- 
sește nici în comerțul de vite — contrabanda cu acestea era o predi- 
lecție a lor — și nici în acela de produse ce-l făceau dincolo de Nistru, 
în Ucraina Căzăcească, încredințată de Turci, în 1681, administraţiei 
lui Duca Vodă, care făcea negoţ cu Greci, Români şi Ruși 3). 
Şi alţi scriitori și călători — ca Paul de Alep, ca. Strijkovski, 
= Bielski şi italianul Bandini, etc. nu semnalează existența Evreilor în- 
“Țările Româneşti, în acest secol 4). 
“In Ardeal, se bucură de favorurile principilor. In 1623, li se dă 
voie să colinde neturburaţi orașele, dar nu și să se aşeze în ele, dân- 
„„.„du-se prin aceasta Gabriel Bethlen ca ocrotitor negoţului ambulant. Dar 
„„ Eyreii nu se lăsau de vechile lor deprinderi, ci ieșeau, câte 2—3 mile 
„departe de oraşe, înaintea negustorilor turci şi sârbi dela cari cumpărau 
mărfurile lor eftin, ca să le vânză apoi scump. Ceeace determină, în 
„11648, pe principele Fr. Rakoczi să le interzică acest negoț de mijloci- 
tori păgubitori pentru locuitorii țării î). Prinţul Mihail Apatfi merse 
"mai departe ca Gabriel Bethlen, vânzându-le un aşa zis „,protectoral” 
„„pe:7 ani, pe care [i-l vându în 20.2.1673, în 4 Iulie 1680 şi încăodată, 
„potenţial cu 'care aveau să se prezinte, în 1837—38, la dieta din Sibiu, 
ca. să protesteze împotriva unor sporiri de biruri 6). 


b) Poziţii câştigate de Evrei. 


emnalează, pentru prima dată, aceste fapte de mare însemnătate pentru 
viitorul vieţii juridico-economice româneşti. 

„ Anume : apare cel -dintâiu orândar evreu — cărciumar de horilcă 
moşia lui Iordache Cantacuzino Vistierul dela Propicani, pë Jijia, 


1). © pagină din trecutul ETA — Tg. din Năuntru de D. Caselli, 3 în Univ. 
-10.1937. 2) N. Iorga, „Istoria Evreilor”, 3) Ibid., ibid. 4) Vezi şi art. „Pe. “urmele 
i în țările noastre”, III, de J. G. Dimitriu, în Por. Vremii, 11. -9. 1937.. 5) Bogdan- 
ă „Românii şi Ovreii”, p. 105. 6) Ibid., 105—106, 


N. Aciu. — Evreii în “Țările Româneşti, 3 


Cu privire la poziţiile câştigate de Evrei în această "perioadă, se - 


Er ST Urechiă, Ist, "Rom 7 


megg i i 


pe nume Moscu Jidovul, așezat pe vremea, lui Gheorghe Ştefan al Mol- 
dovei .- (1654—58), pentru a face aceiaşi meserie care, pentru moment, 
nu Înseamnă -nimic comercial decât prin faptul că orândarul avea și 
dreptul de a vâna” heleșteul, vânzând peştele la Iaşi 1). Primul cărciumar 
evreu la Iași apare la 1663, dată la care cârciumele erau deținute 
-de Armeni ê). ` ; 

~ Alt fapt are loc -la B, când un Evreu pe nume “Tiaizăe făcuse 
„casă şi pivniță” 
şi deși i se intentase procesul contra cumpărăturii, el rămâne, totuşi, 


recunoscut „,moșian şi stăpânitor locului aceluea” 4). Tot astfel, un. 


Evreu Cerbul vinde lui Ion Paladi Berleștii Cernăuţilor, care îl Vis 
şi el, la rândul lui, în 1710, altuia 5). RE. 
Incă un fapt nou. Evreii, în I7II; se socot şi. ei „subdiți” — stu- 
puși ai Domnului, cari plăteau însă o.dajdie anuală mai grea decât. cea 
obişuuită — gravius ordinario —, pe când Armenii, şi ei „subdiți”, 
răspundeau a sumă ca şi Moldovenii €). 


o) Alți agenţi ai startu şi industriei, / 
Se poate afirma că, în această pezioală, Grecii stau în fruntea ne- 
goțului — fie ca însărcinaţi de Poartă cu strângerea și aducerea la Cn- 
stantinopol a produselor țării cumpărate cu prețuri arbitrare sau rechi- 
ziționate pentru nevoile armatei, capitalei sau cetăților de peste Dunăre 
şi Nistru —raiale, ori ca sprijiniți de Domni; servindu-le ca creditori sau 
ca factori influenți pe lângă Poartă. Alţi Greci veneau din Constantinopol 
sau Adrianopol, din Turcia ca şi din Epir — de data aceasta, ca oameni 
de afaceri, capitaliști, împremutătcri, -cămătari, așezându-se la orașe. 
ŞI Turcii cresc în-număr și îndrăzneală, în așa măsură că. Domnii vor fi 
neyoiţi mai târziu să ia măsuri severe de alungare a lor. Işi-au și ei casele 
Ja Constantino; ol şi: Adrianopol şi— mai mult ca Grecii,—vor:fi în legă- 
turi strânse cu Visteria şi Cămara cari apelau la ei foarte des. Ei încep a 
căpăta importanță — ca cămătari și negustori de miere, Tn a doua ju- 
mătate-a secolului; sau ca „odăiaşi” 
Negoțůl mărunt în Moldova 
târguri, în unire cu ceva Armeni şi Greci, iar în orașele Munteniei, ca 
Târgovişte, Câmpulung, Piteşti, Craiova, cu ceva Bulgari și Chiproviceni. 
-` Iaşi, cu mari bogății și i împodobit. cu cele mai frumoase-biserici, 
număra Unguri, „Ragusaui, Italieni şi Levantini, iar. după mutarea: capi- 


1) St. şi Doc, I, p. 32. no. 150—153 şi Istoria Evreilor. - 2), Vezi şi art. „Pe. . 


urmele Judei în țările noastre”, III, de J.-G. Dimitriu, în Porunca Vremii, 11.9.1937. 
Ve P- 234 şi urm. no. 87. 4) N. Iorga, Ist: Com. II; 
pa. no. I, 9). PERPER Moldaviae de D. Cantemir, » Cap. 


în Stoești, unde se alcătuise târgul: Focşanilor 2). 


îl făceau târgoveți români în orașe și. 


oieri, precum și doctori şi spițeri, între 1670—85. Negustorii români 
erau fruntaşi şi se bucurau de privilegii, chiar în Rusia —ca acela dat 
de Țarul Alexe prin diploma din 29 Iunie, 1630. 


Raguzani şi foarte puţini Unguri și Levantini. Făcea mare negoţ de pește 

„cu Polonia şi avea brațele deschise pentru corăbiile M. Negre, ale Egip- 
“tului şi Barcelonei, pentru grâne, lemne, salitră, miere, ceară, unt. 
_Boieri de toate categoriile făceau comerț important, printre aceștia 
„poierul Brâncoveanu, în relaţii strânse cu Istambulul și maharajah 
"al bogăției românești. Mănăstirile şi bisericile — cu mahalale de pră- 
välii şi case — îşi făceau negoțul lor. i 


dé negustori români cu mare vază, la cari se adăoga ceva aşa ziși Greci 


"mari își aveau, ca și la Iași și ca şi bisericile — prăvăliile ce găzduiau 
„pe negustori. Negoţul de ceară cu Veneţia devenea din ce în ce mai 
; important. Activau mulți Aromâni, iar comisionari erau "Ragusanii, 


é Floci, Dii, Bistreț, Cióċăneşti, Cerneți, Lichereşti; se făcea comerț 
mportant. Paul Strassburgh, ambasadorul Suediei, vizitându-l, spunea 
să prăvăliile îi erau pline de mărfuri prețioase şi că erau negustori turci, 
oloni, braşoveni şi sârbi. 3 

-Negustorii -braşoveni — privilegiați de hrisoavele lui “Radu 


u negoţ braşovenesc”. 

„Comerţul din cele două mari cetăţi — Braşov şi Sibiu— îl exer- 
câtă dela 1636, companiile greceşti, iar în altele, cele grecești și armenești. 
talianul Spontoni spunea că nici'o cetate nu putea să stea împotriva 
din. punct de vedere negustoresc ca- Brașovul, prin minunata sa îmbel- 
ugare a tuturor lucrărilor trebuincioase vieții, prin marele trafic negu- 
to sc, pentru care dau mână de ajutor nu numai Moldovenii, Valahii 


egiaţi de ambii împărați - — german şi turcesc. 

In Bucovina, toate marile centre: C-lung, Storojineţ, Cernăuţi, 
Rădăuţi, Suceava, Siret, etc., etc., sunt româneşti. Tot cartierul evreesc 
astăzi. unde se găseau tõste bisericile ortodoxe era ,Şeliştea moldo- 
„iar proprietatea urbană, încă târziu, prin 1787, era în ma- 
drobitoare românească. 


alei aci, veniseră în mare număr meşterii trebuitori pentru curte și 


“Galaţii — cu 5000 case față de Iași cu 800 de lemn — înfloreşte 
“sub Movileşti şi numără 15000 oameni —cu ceva Armeni și Greci, - 


Bucureştii, cu bogății legendare şi negoț bogat, număra un şir lung | 


— în realitate Aromâni, ca membri din familia Pepano. Aici, boierii l 


ari erau,ṣı mercenari. ‘Prin vămile dela Oltenița, Giurgiu, Cetatea - 


aie. al lui Şerban Basarab Cantacuzino și, al lui Brânco- 
eanu — de-abia în acest secol se aşează la noi Și „se hrăneau 


săcuii, dar şi Bulgarii, Armenii şi Grecii — prin aceşti ,„Greci” va, 
bui să înțelegem mai ales o bună parte din Aromâni —tot atât de ` 


"36 


Matei Basarab tenta o fabirică de sticlă la Târgovişte: şio 


moară de hârtie — după modelul celor din Ardeal. . 
Pârgarii — birgerii, ei înşişi negustori, conduc satele Căi geti şi 
regulămentau şi legăturile cu domnii. Precum meșteșugarii se organi- 
zaseră prin sec. XVI în bresle și frăţii, asemănătoare corporațiilor din 
Apus tot astfel, în acest al XVII secol, negustorii fac acelaș lucru și 
fiecare uliţă își are breasla sa. Ei erau clasificați în negustori domnești, 


creştini găzduiți în hanuri curate, iar Turcii în carvasara, pe câtă vreme 


negustorii băștinași sau așezați își aveau dugheni la stradă şi ascunse, 
fără mărfuri expuse, numai stăpânul fiind expus. . 

Incă doi factori contribuiau la întărirea unei clase de AR PE : 
parte din Români, în calitate de cărăuși alăturați negustorilor greci 


şi armeni li învățau meseria, iar mai târziu, în timpuri mai noui, avea loc 


o împrospătare a oraşelor cu forțe noui pornite dela sate spre centrele 
urbane. X A 

In rezumat : în niciunul din oraşele şi târgurile Moldovei și ale 
Munteniei — în afară de cele. două capitale — nu se menționează 
„nimica deosebit despre nouii oaspeţi, Evreii, cari se ocupă cu cărciu- 
_măritul, camăta,. contrabanda de vite şi nici un cuvânt despre vre-o 
“industrie. In Ardeal, în afară de câteva mari oraşe, nici o veste despre 


Evrei. In Bucovina, toate centrele mari erau încă româneşti. Neamul 


evreesc încă nu apăruse decât în forme timide, 


Bibliografie ! N, Iorga - — Ist. Comerțului ; Studii şi Documente ; Hurmuzache — 
Documente ; A. Hâciú, "Ionescu- Gion, D. Z. Furnică — op. citate; M, Bminescu — Scrieri 
politice şi sociale ; -Uzicariul, XVII, XXV; D. Casselii, art, în Univ. 21 Oct. 1937; 0 
pagină din trecutul Bucureştilor ; Arhive Mănăstirea Cotroceni; N. Iorga — Câteva 
ştiri despre comerţul nostru în veacurile XVII și XVIII; Univ. din 6 Ian. 1935: 


CAP. V. 


EPOCA FANARIOTĂ PÂNĂ LA STABILIREA 
CONSULATELOR (1782) 


a) Caracteristici și factorii cari favorizau invazia. 


Această perioadă se caracterizează prin evenimente de natură 
“să imprime, pentru multă vreme soarta țărilor românești, fiindcă ele se 
-plămădese întrun tempo" rapid şi în împrejurări când scaunele voevo- 
“dale se vând la mezat, cui da mai mult. Anume: 

"x. Apar Evreii polonezi și galițieni — şi ceva de treabă, dar ma- 
joritatea vagabonzi şi cerșetori, cari începuseră, de mult, lupta împo- 
triva Evreilor spanioli ,Frânci“ : 
vând totul nouilor oaspeţi: prăvălii, vaduri, poduri, heleșteie, cășării, 
orânzi, moşii în arendă, etc. şi, astfel, pătrund în târgușoare ṣi prin 
sate; 3. Cămătăria, de nimenea zăgăzuită, merge fatal: spre distru- 
gerea satelor și ruina boierilor şi domnilor; 4. Evreii încep să fabrice 


esc fără stavilă, ceeace face pe anumiți domni să ia măsuri aspre contra 
acestor cavaleri ai industriei alcoolizării și abrutizării satelor şi târgu- 
Tilor ;. 5. Incep să apară meșteșugari evrei și de toate neamurile și nouii 


ație fiind oarecum şi în Ardeal; 8. Orașe curat româneşti încep să-și 
ardă câteceva din fisionomia etnică și tradițională, iar parte din ele- 
ntul autochton nu se poate afirma ca român în viața economică na- 
onală şi, însfârșit, 9. Metodele de lucru în afacerile Evreilor sunt 
totul. inedite ca moralitate. 
Se impune, pentru o mai deplină înțelegere a situaţiei, să fixăm 
ctorii cari favorizau invazia acestor noui oaspeţi; pe nume Evreii. 


2. Boieri, mitropolii și mânăstiri 


horilca — rachiul din spirt din țară şi, ca atare, cărciumele se înmul- 


niți reușesc să pătruridă în bresle și sunt pe calea spargerii lor; 6. Agi- . 
ații în Bucovina împotriva invaziei lor tot mai crescânde, aceiași si- . 


Cr II | HET, 


Un factor de frunte este prima împărțire a Poloniei în 1772, precum 
şi suprapopulația evreiască din această țară, constituind un mediu 
fecund și nesecat de emigranți și aceștia, din cei mai săraci. Deasemenea, 
"în Rusia, peste Nistru, aveau loc turburări şi se plămădeau evenimente 
zguduitoare cari priveau deaproape soarta Principatelor pentru seco- 


lele ce aveau să vină. „Aceste evenimente își aveau primele răsunete ` 


în “Ţările noastre, pe trupul cărora se desfășurau marile și intermina- 
„bilele răsboaie între Ruşi şi Austriaci pe de o parte şi Turci, pe de altă 

parte 1), aşa că, odată cu armatele câri luptau la noi, cari treceau 
| peste Dunăre sau ocupau efectiv țărişoarele noastre, veneau mulțimi 


evreeşti făcând negoț cu ele și cari, după terminarea lor, se întorceau | 


cu amintiri ispititoare de tot ce văzuseră sau căutau să se așeze, pe mai 
departe, în noua patrie pe care o găseau mai bogată, mai frumoasă, 
mai ospitalieră şi, mai cu deosebire, mai uşor de cucerit. 

Printre acești factori, mai trebuesc enumăraţi : frontierele destul 
de întinse şi, în lipsă totală de organe cari să apere trecerea lor clan- 
destină, prielnice strecurărilor nedorite, ceeace va fi o mare problemă 
şi pentru viitor ; nepăsarea, cu care priveau această invazie lentă şi pă- 
gubitoare anumiți domni fanarioți, învinuire grea ce nu o putem aduce 


30. 


ejuirile şi tot timpul să facă recunoașteri cât mai dese şi să întrevadă 
perspective din cele mai surâzătoare. 

z- Suprapopulaţia evreiască din Polonia, am mai spus-o, constituia 
un mediu fecund de emigranți şi aceştia sunt din cei mai săraci 1). Ele- 
mente din această proveniență poloneză şi galițiană — și nu Evrei tur- 
ceşti „frânci” de limbă spaniolă — apar, așa dar, pentru prima, dată 
"în Moldova, prin jumătatea sec. XVIII, a căror invazie este datorită 
și. deselor turburări de peste Nistru și ea se făcea tot mai simțită ?). 
. Se întâlnesc Evrei polonezi cumpărând grâu dela boieri 3) sau Evrei 
“vagabonzi din Polonia cari se strecoară la satul Budile- Soroca şi nu 
plătesc nimica boierului (1741—2) sau Evrei din aceiași sorginte cari 
umblă după negoț şi la Botoșani, sub Grigore Ghica Voevod 4). Mai 
este vorba și de alți Evrei polonezi cari nu vor să plătească taxele da- 
„torate 5). Incă de prin 1740, ei neguțătoresc vite, ca la Suceava și Siret, 
negoț ce îl făceau Armenii şi Turcii sau vând, ca la Bârlad, tot ce 
le trebue țăranilor : tutun, bumbac de tors, fier, orez, frânghii, rabat, 
aramă, oale, sare ê) sau se asociază — Evreii din Snyatin — cu Românii 
sau boierii pentru miere ?). Ii găsim la Botoșani, Dorohoi și Herţa după 
„negoț și uciși de Cazaci și de tâlhari $). j 


O criminală lipsă de dragoste de țară și de neam vedem mai cu 
„seamă la boierii stăpâni pe sate și pe întinderi de moșii şi cari, dornici | 
e câştiguri mari şi neașteptate, arendau toate acestea Evreilor, și numai 


aaa 


tuturora, după cum se obișnuește în manualele didactice, fiindcă, după 
cum vom vedea la locul cuvenit, cei mai mulți s'au dovedit buni și 
sinceri apărători ai pământenilor și, dacă strădaniile lor în această 


PESHA 


A 


pp 
i 


direcție s'au dovedit neputincioase şi wau dat rezultatele dorite, vina 


trebuește atribuită mai de grabă vremurilor cari erau mai aspre ca ` 


stăpânirea lor robită influențelor străine, slăbiciunii lor sau samavolniciei 
sultanilor şi provizoratului celor dintâi la scaunul domniei. Mai adău- 
găm : aviditatea de câștig a boierilor, mitropoliților și înaltului cler, 
stăpâni. pe “sate şi pe mari întinderi de moșii, cari arendau totul în 
schimbul arenzii neașteptat de mari ; nevoia de bani a clasei de sus, 
„boieri şi domni, în viaţa cărora intrau și necesități noui odată cu 
introducerea în civilizația apuseană, precum și nevoia de bani a 
țăranilor, etc, | l 


>» b) Cu ce se ocupau Evreii. 
Dacă elemente evreești nu abundă- peste tot cuprinsul țărilor 


românești și, deci, nu se prezintă îngrijorător ca număr, este demn de 
relevat, totuși, faptul că, în această perioadă, Evreii au toate privi- 


1) Răsboiul ruso-turc din 1711, când armata turcă e sdrobită la Stănilești pe 
Prut; cel austro-ture din- 1718, când, prin pacea dela Passarovitz, am pierdut Oltenia 
pentru 21 ani şi, în fine, răsboiul ruso-turc din 1768—17 74, care se Încheie-cu pacea 
dela Kuciuk- “Kainargi: în 1774 şi căruia îi urmează instalarea consulatelor şi pier- 
derea Bucovinei, 


acestora, cari ştiau să plătească bine şi ştiau anume de ce. Arendând, 
satele şi moșiile boierilor, ei aveau în mâini toată viața economică a - 
cuprinsului, precum şi toate puterile. de producere a țăranilor, prin 
băutură şi camătă, prin exploatarea brutăriei şi a măcelăriei, etc. 
Să ilustrăm aceasta cu câteva exemple. Prin 1726, ei se aflau 
prin târguşoare, ca la Oniţcani, unde-sunt acuzaţi de omucidere rituală, 
sub Mihail Racoviţă $). Alți Evrei, din acelaș nesecat izvor al Poloniei, 
iau în arendă Răreanca din sat de mănăstirea Slatina, Berheștii sau 
pescuitul la Calafendești de pe moșia Marelui Logofăt (1741—2 19). Ei 
iau deasemenea în arendă heleștee 11), căsării 4), cumpără iarmaroace 15), 
poduri și vaduri ale boierilor 14). Sau își aşează în munte cășării pentru 
Caşcaval, ca, în 1765, acel Isac Sora, dând, în schimb, pentru brânză 
e oi și vaci, nů numai bani, dar și zahăr și colane de fir, precum se 
ace şi la Munteni, unde Evrei din Silistra, de multeori cu bani românești . 
ee unirii tovarăș boierinaș care-i „colăcise”, lucrau caşcaval în munţii 


1) G. Zane, Economia de schimb în Principatele Române, Buc., 1930, P.. 330 
) N: Iorga, Istoria Evreilor. 3) Idem, Note istorice privitoare la Evrei î în țările noastre: 
Ibid.. ibid. 5) Ibid., ibid. 6) Idem, Istoria Evreilor. 7) Idem, Ist. Com., II, 39 
Idem, Note istorice. 9) Letopiseţe, III, p. 142 şi urm. 10) N.'Iorga, Note istorice: 
y. A. Urechiă, VI, p. 252—3, no. 380. 12) Ibid., P- 545. 13) Ibid., P 247—8, no 
: 14), Ibid., 213; no. 35; 302, no. 603 


„Neamţ, unul lângă altul, pe pământul mânăstirii : 


„40. - 


Buzăului, până la 1800 1). Ba, adeseori, se așează prin sate, cu sau fără 
voia boierului, răspunzându-i sau ba venitul, plătind birul cu ţăranul, 
iar unul face un puț lângă cârciuma lui :). Până la opreliştea din 1782, 


„Evreii nu jucau nici un rol ca negustori la Botoșani, ci ca arendași ai 


dreptului ce îl aveau boierii de a vinde rachiul sau vinul lor 5). Fi cum- 
părau vaduri cu câștig, dela boieri și răzeși, de peste tot, ca la Soroca, 
Orheiu, Moghilău, Chișinău, Lăpușna, Vijniţa $). Ba, în acelaș timp, 
Evrei din raiaua Hotinului cer să se dea poruncă târgoveţilor din Bacău 
să-i lase să-şi facă case pe loc domnesc unde li va. plăcea și în cislă 
cu târgoveţii să nu fie amestecați 5, 

Căpitanul din Soroca se plângea Domnului, în I741—42, că boierii 
dela margine vând toate vadurile jidovilor, ca. și aceia cari posedă 
câte un petec de moșie la vadul Nistrului, caută să pună orândari 
pela vaduri şi au făcut luntre de umblă în vad, pentru Sradina şi fac 
ce li-i voia Jidovii pela vaduri de se "petrec oameni fel de fel peste 
Nistru. Şi căpitanul roagă pe Măria Sa să scrie carte la cei cu mo- 
şiile, să nu fie marginea în voia Jidovilor, că, de nu se va ridica aceasta, 
el 'nu poate da seama de margine 6). a 

Tot pe atât de vinovate erau şi mănăstirile şi clerul înalt. In ca- 


litate de orândari ai acestui cler — este vorba de averile Mitropoliei— 
Evreii fac rachiuri, adică horilcă, după sistemul polonez, supuși fiind 


la plată numai cătră cămănar 1). Evrei din Movilău şi din Botoșani 
se ocupau cu horilcă $). In 1764 și 1766, câţiva Evrei se așezară la 
erau să aibă locul 
de casă cu drept de moştenire — iară eu să nu vândzu casa nimănui, 
numai eu să trăescu întrânsa și după mine copiii mei, plătind pe 
an două ocă de ceară sau zece orți egumenului“ 9). Şi mai apare câte 
un Evreu la Suceava ca orândar pe locul Mitropoliei şi alții ca mici 
negustori, la Ocna, la Hârlău, la Siretiu, la Galaţi, la Bârlad 10). Prin 


„1740, se găsește la Iași un Evreu Mendel sau Măndilă, de care se plâng 


preoții bisericii Sf. Nicolae că este un „gâlcevitor între mahalagii 1)”. 


Documente din 1760 vorbesc că însăși Mitropolia Iașului sub Gavril 


Calimah era înconjurată de casele jidovești cu bezmen 1). - 


Vin, la rând, orândarii, adică cărciumarii de sate, cari caută să 


ocupe poziții cu orice pref. Din Rașcov, târg în mare parte locuit de 


„Români, pe malul polon al Nistrului, Evreii se. strecoară mai ales în 


centrele mari basarabene vecine, pentru a-și exercita profesiunea obiș- 


1) N. Iorga, Istoria Evieilor. 2) Ibid., ibid. 3) V. A. Urechiă, II, p. 348—9. 

4) N. Iorga, Istoria Evreilor. 5) Idem, Note istorice: 6) Ibid., ibid. 7) V. A. Urechiă, 

yi P- 244, no. 292. 8) Ibid., p. 543. 9) N. Iorga, Istoria Evreilor. ro) Ibid.; ibid. 

11) St.-și Doc., V, p. 109, no. 142. CE. și P- IIO, no. 149. 12) Erbiceanu, Mitropolia 
Moldovei, XLIX, 41—42. - 


4 


nuită, vânzători de horilcă, în ținutul Soroca, oraşul locuit mai ales 
de Moldoveni, între cari puțini Greci, Evrei și Turci 3). Jidovii trec 
deasemenea, horilcă — rachiu din Polonia, la Căuşani, în Buceag ^). 
La Târgu Frumos, se pomeneşte, în: 1755, de două cărciume și 
orândă jidovească, ce sunt acolo în târg 5). Evrei neguțau horilcă, slobod, 
pela Focșani, în asociație : Marcu din Bârlad, Herșu din Iași şi Herșu 
din Focşani 6), deşi erau mari piedici în schimbul dela Moldoveni la 
Munteni 7). Prin 1756, erau, alăturea cu hotarul Tg.-Sorocii, „,velnițe 
jidoveşti””, fabricând în țară horilca al cărei import era oprit 8. In 
1736—37, un Evreu. „Cerbu Jidovul, feciorul Ea făcea vutcă 
pentru Domn 9). 
l Spre finele sec.. XVIII, prin corupție și chirie mare, reușiră să 
devină orândari de cârciume şi, neputând la oraşe, se stabiliră la sate 10). 
In 1733, erau deja la Focșani jidani orândari 11). In 1741, doi Evrei 
la. Suceava erau orândari ai Mitropoliei și se îngăduie şi altor Evrei 
streini” sau „de loc 12)”. In 1760, au orândă în Tg. Siretului 15), Evrei 
dela Căușani, supuși ai Hanului, aduc și “Lătarilor horilcă 14). In 1763, 
Solomon Jidovul are velniță la Iaşi 15). In 1773, era în Bucureşti o casă 
a Slăvuţei Evreica în care se bea vutcă 16). ai 
Această plagă era răspândită mai mult ca oriunde, în Bucovina, pier- 
dută în 1775. Evreii luau, aici, în arendă, morile şi rachieriile—pover- 
mele, ceeace a determinat să se interzică proprietarilor şi comunelor 
„de a-i mai primi 1"). In 1788, toate cele 800 familii câte le găsește gene- 
“ralul Enzenberg, guvernatorul Bucovinei, se ocupau cu tot negoțul— 
chiar şi în Suceava, în Sirete şi în Cernăuţi ; ei vând vin, bere şi rachiu 
în țară şi iau în arendă sate întregi. Ba au ajuns să numească ei — adică 
-arendașul și nu boierul — pe vornic, în satele arendate de ei, numire 
„pe care a suprimat-o acelaș general Enzenberg 18), etc. Oricum, condi- - 
“ţiunile în această provincie erau foarte prielnice Evreilor. 
A treia plagă era cămătăria. Mai bine zis, cămătăria era una din 
ele trei plăgi, alături de arendă și cărciumărit. Incă din 1741, țăranii 
se plâng că Evreii le cer dobândă pe lună la banii împrumutați 19); In 
1781, expulzaţii din Bucovina reclamă. 6000 fl. datorii pentru băutură 
şi aceasta numai Evreii săraci, dar cei bogați pe prane 2%). Până în 
1782, camăta ajunsese nemăsurată, iar cu rachiul au reușit să strice 
„sănătatea și moravurile naţiei” 1). 


I1) N. Iorga, Istoria Evreilor. 2) Idem, Note istorice. 3) Idem, Ist. Evreilor. 
-şi Doc., VI, 246, no. 317. 5) Ibid. p. 376, no. 1244. 6) N. Iorga, Istoria industriei 
omâni. 7) St. şi Doc., VI, p. 275,00. 505. 8) D. Z. Furnică, o. c., p. IIO—III. 
N.: Iorga, Ist. Com. II, 38. 10) N. Iorga, Istoria Evreilor. 11) Idem, Note īstorice. 
) Ibid., ibid, 14) Ibid., ibid. 13) V. A. Urechie, o. c. V; p. 215, nota. 15) Bogdan Duică, o. 
47--după Dr. F. Fr. Kaindl, prof. la Universitatea din Cernăuți ,, Das Ansiedlunswessen 
er Bukowina”, Insbruck, 1902. Urmându-l, zice B. Duică, îl adaugă din alte isvoare. 
Ibid., p. 148—149. 17) N. Iorga, Note istorice, 18) Ibid., ibid. 19, 20 şi 21) Ibid., ibid. 


> 


„Mendel sau Măndilă, chiriaş al bise 


ce a 


-In această perioadă, îi întâlnim și ca meșteșugari, chiar ca fabri- 
y pe ă 


canți de tipsii sau ca argintari —iacă unul argintar la Suceava, un 
altul „cuimgiu” la Iaşi 1). Tot aci, David argintarul e poftit de Domnie 


»poftind Domnie Me a veni şi a să afla la orașul acesta oricât de mulți 


„Oameni meșteri cu bun meșteșug” 3. O jidoavcă din Bucureşti este 
semnalată la Sibiu vânzând găteli femeești 3). | 
„Printre toți aceştia, întâlnim şi: un medic 
lui N. Mavrocordat, întrebuințat, ca şi Cohen a 
gociațiii la Constantinopol 4). 
redus, ca negustori în Banat 


„marran” Fonseca al 
l lui V. Lupu, în ne- 


— de pildă, 12 familii în Timişoara 5). 


c) Metodele de cari se serveau în activitatea lor 
socială şi economică. ci 


Li 


Evreii ne apar, în documentele secolelor trecute, tot aşa cum ne 


apar şi astăzi. Din puținele mărturii, le putem reconstitui totuşi fizio- 


nomia lor sufletească, apărându-ne mereu ca neîncadrându-se în „nici 
un fel acelui sistem de norme morale ce respectă o societate tinzând 
spre progresul râvnit de lumea civilizată. 

Iată câteva trăsături, în afară de acele apucături de păsări răpi- 
toare, îndeletnicindu-se cu camăta sângeroasă, cu spolierea Re dr 
țiunii rurale în calitate de arendași şi de otrăvitori ai sănătății publice 
ca debitanți de băuturi ucigătoare. 

Sunt Becinstiți în toate afacerile lor, Evreii din Herța, așezați 
din „strămoşi şi părinți” —cum se pretindeau aduc pagube man vor- 
nicului Grigore Ghica, în calitate de arendași ai moşiei acestuia 6) 
Chiar în raporturile între ei, se înșală unii pe alții — precum făceau an ; 
miți jidovi din Moldova cari duceau horilcă în Muntenia ^). Vagabonzi 
şi cerşetori, ei pătrund ca atare în Moldova, strecurânc : i 
boierului, fără. api plăti drepturile 8$). - 

Gălceava li era — se vede — hrana zilnică. La 1740, un Evreu ' 
1 ricii Sf. Niculae, - â itot 
între mahalagii și se plâng preoții de purtarea lui 9%. ae aie 
listra se ceartă cu cămărăşia pentru neplata sării 10), 

„Ca contrabazidiști, apar de mult. „Jidovi tătari treceau, 
Prin 174I. bhorilcă din Polonia, la Căușanii, în Buceag 11) pre 
cum vor face contrabandă de silitră monopolizată de Turci 12) 
sau &- monede pe. cari le introduceau în țară pentru specu- 


rându-se pe moşia 


i) N. Iorga, Istoria Evreilor 2) Ibidem i i 
ma. ] , 15 À A , 3) Ibidem. 4) I ăgăli 
nai a E per a pear Caransebeş, p. 107—8 şi B3 P pape e ela 
E «ȘI Doc., VI, 246, no, 317. 8) N. Iorga, Not ză to ice t: şi De 
109,n0. 142: Cf. și p. 110, 80, 149 10) N. Iorga, N odee 1A Me ara N 
; 0, . i ga, Note istorice. 11) N, Iof i i 
12) G. Zane, Un veac de luptă pentru cucerirea pieței pesti a Tasi, A aan 


rE. 


Deasemenea, îi găsim, în număr foarte. - 


laţie 1) sau treceau peste graniță vechea monedă” -mai - bună 2). 
3a, ei merg până acolo încât operează cu hoţii dela hotar ê). 
Deasemenea, îi găsim şi ca spioni — unul Leiba — deocamdată, 
în Polonia, în serviciul Moldovenilor 4). | 

> ` Ei mai apar ca plastogfafi — un Betăl Hahamul din Iași, 
la 17415); ca falsificatori de mărfuri —aducând pe piață mărfuri 
proaste dar arătoase 6); ca faliți — adică „„mufluzi”, cumpără mär- 
turii, fac iscălituri viclene, ca atunci când „ca să postă jura 
înaintea hahamului, iau condeiul cu cerneală şi-l poartă peste acea 
iscălitură” ; sau ca Leiba din Botoșani care iese „mufluz” la 174I 
şi își vinde averea 7); sau ca David din Chişinău, la 1741, „un 

„mufluz” înșelător $}. l i 

Un mijloc de a reuşi în întreprinderile lor era şi este mituirea, - 
pe oriunde au trecut. Evrei din Botoșani, dând și „mîzdă” — mită, 

mută târgul Făinii lângă casele lor, pentru alișverişul lor și a doua oară 9} 

sau prin chirie mare şi prin conrupție, reuşiră să devină orândari de căr- 

ciume şi, neputând în orașe, se stabiliră la sate 1°). Sau frustează fiscul, 

nevoind să plătească taxele datorate 11). Sau furau la. București „argint 

din caragroși nemţești” 12). S oo 

In viața de familie, ei nu sunt călăuziți de principii morale uni- 

- versal valabile. Unii își siluesc propriile fete 13). Sau, în dorința de câștig, . 
ei transformau „dugheana sau cărciuma. în local de perdiție”, „de vreme 

că s'a cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, pind într'a- 
dins femei şi fete tinere” — ceeace a determinat pe C. Vv Mavrocordat, 

în 1747, ca să emită un pitac, după care „fete slujnice sau copii să nu 

fie sub 30 ani la jidovi, sau femei cârciumărițe, precum Moldovence, 
aşa şi Jidoavce” 14). poo oo pai 
In sfârsit, în acest secol al XVIII-lea, are loc un eveniment de 
are importanță și anume : se introduce francmasoneria de un oare- 
care marinar italian Carra,- ajutat — spune legenda masonică — de 
Domnul Constantin Mavrocordat. Această organizație va servi mai 
ârziu de instrument puternic în captarea conștiințelor naționale pentru 
ipta de aservire economică și spirituală a ţărilor românești de către 


1) Idem., Economia de schimb în Principatele Române, p. 338. 2) V. A. Urechiă. 
c., V, p. 359—60. 3) N. Iorga, Ist. Evreilor, An, Ac. Rom., S. 2. XXX. 4) Ibid 
N.Iorga, Ist. Evr. 159. 6) D. Z. Furnică, o. c. 100. ,7) N. Iorga, Note istorice. 
8) Ibid., ibid. ọ) Ibid., ibid. 10) Furnică, o. c., p. 111..11) N. Iorga, Note istorice. 
V..A. Urechiă, o. c. V, p. 358, nota I1. 13) N. Iorga, Istoria E vreilor. 14) Ibid. 
‘15) Din discursul rostit de g-ralul Leoveanu la deschiderea expoziției antimasonice, 
45.din Șoseaua Kiselef, în ziua de 22 Iulie, 1941, când Mihai Antoneşcu — pre~- 
ad-interim al guvernului — a spus ironic : „Să taiu acest tricolor, ca să intrăm 
masoni. Il taiu cu plăcere”. Ziarele. i 


44 


d) Privileşii de cari sau bucurat Evreii şi măsuri i e 
luate împotriva, lor. E A 


Enzenberg, guvernatorul Bucovinei, vorbind despre Ovreii cari, 
veniți din Galiţia şi- Polonia, erau trimiși în Moldova, aveau tot dreptul ` 
să zică că „în nici o ţară Evreul nu se bucură de atâtea privilegii și ` 
drepturi şi nu plătește mai puțin” — cinci galbeni de familie —,,o că- 
pățână de zahăr sau două ocă de cafea” la nuntă, acesta ținând locul! 
capitaţiei şi patentei 1). a i 

Alexandru Vv Ipsilante acordă, în 1775, un hrisov domnesc în 
favoarea Evreilor locuind în București și înalță la rangul de staroste. 
pe unul Pilat, bucurându-se de multe drepturi și scutiri, în plus, auto- 
rizat „să țină povernele ce le-au făcut cu cheltuiala lor în București 
pe locul ce li s'a dat de Domnie şi sinagoga lor” 2). Prin aceasta, con- 
firmă hrisoavele altor domni în favoarea beneficiarilor evrei. Stărostia 
era pe atunci un drept mare, căci ea deschidea calea spre intrarea în 
o breaslă oarecare, spre prenumerarea între pământeni sau sudiți ocro- 
tiți, spre dreptul de a fi patroni de meșteșugari şi de a deschide prăvălii 
în detaliu. Atunci când îl dobândeau, ei căpătau și privilegiul ca ei 
împreună cu starostea lor să plătească bir, „prin ruptoare” (învoială) 

» la Cămara domnească şi să fie scutiți de celelalte dări de peste an plă- 
tite la Vistierie. Această dare avea să fie percepută dela dânşii prin 
starostea lor 3). | | 

Un hrisov în favoarea Evreilor din Iași, cât şi a celor așezați pe” 
afară la sate și târguri, este acela emis de Grigore Ghica Voevod, în 
Martie, 1777, şi prin care face Hahambașă pe Marcu Jidovul „peste 
toți Jidovii câţi se află atât în oraşul Iassi, cât și pe afară la sate și la 
târguri”, bucurându-se, în adevăr, de cele mai largi privilegii. Prin 
acest hrisov se confirmă toate privilegiile câștigate. până atunci dela 
diferiți domni 4). $ 

„ Boierii din Moldova apelau — susține ùn învățat evreu — la 
Evreii din Basarabia și la acei din Bucovina, să vie în ţară ca să fun- 
deze târguşoare și să ridice, prin aceasta, starea economică a țării prin 
comerț și industrie. In toate hrisoavele relative la fundarea de târgu- 
şoare, se prevedeau clauze speciale în favoarea Evreilor. In asemenea 
condițiuni, s'ar fi fundat 63 târguri în Moldova, de asemenea orașul 
Fălticeni la 1780 şi o parte a orașului Focșani 5). In 1780, apar, în hri- 
“sovul de întemeiere a Folticenilor— fost Șoldănești — pe locul lui 


'1) N. Iorga, Istoria Evreilor. 2) V. A. Urechia, VII, p- 199. 3) Furnică, 114. 

4) Documente istorice despre comunităţile israelite din România, de J. B. Bro- 

-ciner, 1896. Acset document a fost autentificat prin legalizarea sub Nr. 74 de Trib. 
jud. Iași, s. III, pe numele J. B. Brociner, la 5 Ian. 1896. 5) Vezi J. B. Brociner, Che-- 
_“stiunea israeliților români, p. 35. A y z 5 


45 


Bașota, cu dreptul de a transmite urmașilor locurile, de a-şi face vel- 
nițe fără þezmen pentru proprietar, că au drept la sinagogă, la cimitir ; 
upă care şi-au făcut în curând trei havre dărămând case vechi româ- 
neşti 1). In 1782, Alex. C. Mavrocordat dădu: poruncă ca, Evreii să lo- 
cuiască în târguri și să-şi caute cu dreptate alișverişul lor ?). In sec. 
XVIII, căruțele Evreilor încep să străbată țara, uneori scutiți de olac 

si de podvezi 3). Sau răspundeau Cămării, ca hrisovuliții din Tg. Bo- 
toşani, 430 lei pe lună 4). l T l 3 l 

=>, Pe de altă parte, funcționa și reacţiunea, fie din partea domnilor, 
fie din aceea a cetățenilor. o l 

După vechile datini şi obiceiuri, Evreii nu aveau dreptul de a 
depune mărturii împotriva. creștinilor, nu puteau contracta căsătorii 
valabile cu credincioșii altor religii — vechi obiceiuri păstrate şi de 
condica lui Caragea, ca şi de codul lui Calimachi. 5). 9 Ta 

> Ştefan Mihail Racoviţă decretează, prin hrisovul din 30 Julie , 
1764 (leat 7272), cele ce urmează privind pe toţi străinii aşezaţi sau 
cari se vor așeza în Tara Românească :... „„Deci pentru ca să se pije 
opreală acestui obiceiu ce rău s'au înrădăcinat aice în pământul țării, 
hotărâm Domnia Mea de acum înainte nimeni din străini să nu se 
nai însoare aice în pământul țărei şi să ia fată de pământean, iarăşi 
nimeni să nu îndrăsnească a-şi-da pe fiica sau alte rudenii după străini 
măcar cine ar fi...” Şi mai departe: „Aşişderea hotărâm Domnia Mea 
nimenea din străini, afară de Moldoveni, ce se vor așeza aici în țară 
ă nu aibă voie a cumpăra, aici, moşie, nici vie, nici casă, nici moară, 
răvălie, nici nimic alte lucruri nemișcătoare” 6... Sl ee cai 
Dacă primul pasagiu privește pe „Greci, Albanezi, Sârbi şi alții, 
„afară de Moldoveni”, adică tot ce era străin de religie creștină şi nici 
u privea pe Evrei, fiindcă asemenea legături — ce astăzi mulți Ro- 
nâni le găsesc foarte fireşti, din nenorocire, — crau un sacrilegiu măcar 
„le gândi ca posibile atunci şi, în această oprelişte, trebuie să vedem 
o. înțeleaptă măsură de eugenie a poporului, românesc ; în pasajul al 
oilea intră, cu atât mai mult, şi Evreii pe cari — un domn cu atâta, 
npe egere adâncă a lucrurilor — Șt. M. “Racoviţă, nu-i putea trece în 
dul Moldovenilor, cari — iarăşi un titlu de glorie şi laudă pentru - 
t voevod, =— erau trecuți în rândul Românilor, trup şi suflet, aspi- 
țiuni, datini şi limbă, asimilați cu Muntenii şi unii şi alții frați, dar 
cari vicisitudini ale soartei i-au ținut departe unii de ceilalți. 


IN. à Ist. Evreilor şi Note istorice. 2) Furnică, o. C., p. III. 3) N. Iorga, 

e a Ibid. 5) G. Zane, Econoniia de schimb în Princ. Române, p. 256. 
zi lui Codrescu, V, 336. Al doilea pasagiu „continuă astfel: „iar pe cei 
“acuma va fi cumpărat să le stăpânească, însă rămânând la supunerea şi orân- 
ala ce s'a zis mai sus” (ce fie-şi-care să se stâmpere și să rămână la starea boieriei 
află şi să mu umble a se mai înălța la treaptă mai mare, etc.). 


z 


Zece ani mai târziu, Domnul Ghica III al Moldovei — care avea 


să plătească cu viața atitudinea lui curagioasă față de impilarea Aus- 


triei din 1775, furându-ne Bucovina — văzând pe Evrei că începuseră 
a cumpăra vii şi a lua în arendă moşii şi cârciume prin sate, (fiindcă 
hrisovul lui Racoviţă a fost călcat fără măsură cu sprijinul îngăduitor 


al băstinaşilor 1) a emis hrisovul din 1766 care le interzice a cumpăra - 
vii şi a lua în arendă moşii şi cârciume la sate ê), hrisov ce, constatând ' 
că a căzut în desuetudine,. pe timpul ocupațiunii ruse din 1769—1774 


și a împărțirii Poloniei ce împinsese valuri de Evrei spre Moldova, 
l-a reînoit în 1776 3), 

- Dar, în. răstimp, au intervenit şi alte evenimente, ca asasinarea 
de către Turci a marelui domn și: alungarea Evreilor din Bucovina, ceeace 
aduse un nou val de imigranți din această provincie, ca și din Polonia 
de, “unde scurgerea Evreilor ñu contenea şi, probabil, căderea din nou 

-în desuetudine a edictului din 1776, ceeace făcu pe Vodă Constantin 
Moruzi să-l repună doi ani mai târziu în vigoare — adică în 1778 9— 


cu multă asprime, interzicând sub „pedeapsa cu ștreangul” (specula . 
cu acest vițiu şi luxul absenteist al boierilor) pe Evrei delă arendă şi 


cârciume, precum și dela locuința, dela sate” 5). 

Evreii, însă, nu se lasă bătuţi. In acest scop, ei se EE formal 
Prințului Alexandru Mavrocordat, cunoscut sub numele de Pârlea Vodă, 
rugându-l ca să ridice restricțiunile din hrisoavele de până acum şi 
să li se dea voie de a lua moșii, în arendă şi crâşme prin sate fiindcă 


nu găsesc a se hrăni în orașe — lucru ce l-au făcut şi în Bucovina pe . 


lângă guvernatorul provinciei și chiar pe lângă împărat. Dar cererea 


lor înaintată Divanului doninesc spre a referi în cauză este: respinsă 


cu adâncă înțelegere și, în aceiași zi, în 24 “Nov. 1782, Domnul aprobă 


anaforana sau referatul, statornicind în sensul că Evreilor li se inter- ` 
zice de a locui la țară şi de a ţine acolo. cârciume, în felul acesta, ur” 


mând să se 'asigure liniștea şi dreptatea î în fază și să a apee poporul 
de a fi înșelat și exploatat i E 

Ales. V. Ipsilante, domn al Munteniei, ca să îrbpuţineze. numărul 
zarafilor — greci, armeni, evrei şi foarte puţini români — și ca să puie 
` frâu lăcomiei lor şi să scutească, pe negustori de flagelul cametei, care, 


pe atunci, “era o mare plagă î în ambele Principate, a iat, în 1775, 


A 


RE « Bi e` 4 me ` a 


1) G.: Zane, o. é, p. 2 2) M. Kogălniceanu, Arhiva Istorică, II, p..179.3) Ibid. 
4) Ibid., ibid. 5) N. Iorga,. ik Evreilor. 6) M. “Kogălniceanu, o. c. Din. -răspunsul 
Divanului „moldovenesc către „generalul Enzenberg, ‘guvernatorul Bucovinei : ‘Armenii si 
Jidovii masi avut după dreptate - a „cumpăra moşii la țară de veci, nici au. Dâr casă, 


dugheni la târguri au putut şi. pot cumpăra. Insă Armenii numai pot cumpăra şi vii. 
Gesieralul Enzeiiberg constată, în 178, că de când Divanul moldoyenescc a luat toate 


areuzile si crâşmele- Jidovilor, se öbšervă o schimbare prielnică statului. A 


47 


bânda legiuită la suma ue 50 talere la punga de 500 lee pe a. an, adică 
a 10%. Acelaş domn adresă, în ziua de 16.1. 1766, Caimacamului din. 
Craiova o carte domnească, prin care îl invită să păstreze vechiul pri- 
vilegiu acordat de predecesorii săi tuturor negustorilor pământeni, prin 
rmare şi celor din Craiova, ca numai ei să vândă marfa cu mărunţișuri, 
iar negustorii străini să vândă marfa numai cu ridicata, care marfă să 
ie cumpărată numai de negustorii români, iar marfa pe care ar avea 
ă o cumpere, numai dela negustorii pământeni şi numai cu ridicata 1); 
rin un hrisov din Julie 1781, a dat locuitorilor şi cârciumarilor dreptul 
e a cumpăra vin şi rachiu de oriunde va mai mai eftin, numai i vân 
zătorul să fie pământean °). 
“Incă de mult, din anul 1741, case opreşte pe fete sub 
'30 ani de a sluji la Evrei, de a fi cârciumărițe jidoavce și moldovence - 
şi institue repauzul duminical 5). < 5 
Cam la începutul acestei perioade, Ştefan Vv. Cantacuzino dă 
poruncă să se distrugă o sinagogă întrun colț al Bucureștiului 4): 
n. 1768, s'au stricat în București două sinagogi, drept răspuns. 
la purtarea nedemnă şi impertinentă a Evreilor, iar vinovații: Adi 
au fost pedepsiți cu bătaia şi izgoniți prin agentul imperial 5). 
„In Bucovina, generalul guvernator. Enzenberg nu conteneşte în 
uarea de măsuri împotriva -nefastei activități a acestei populaţiuni 
nstituită din „vagabonzi şi leneşi”, cari ţin cârciume şi iau moșii în 
ndă, impotriva acestui „neam. deadreptul cel mai stricat, dedat 
răndăviei, etc.” 6), g 
"In Banat,  Jidovii, profitând mai cu seamă ie naivitatea popo- l 
rului de, rând, comiteau felurite înşelăciuni, iar când îi ajungea brațul 
ustiţiei, scăpau de pedeapsă sub pretext că sunt supuși ai Sultanului. 
aolaltă cu Armenii, Grecii şi Turcii, făceau mare: concurență. negus- 
orilor. “băştinaşi, în timpul: lui Iosif II. Maria Terezia a fost nevoită . 
ă edicteze, în 28 Dec. 1776, "Regulamentul Ovreilor (Juden Ordnung), 
poti t: ‘dispozițiunilor căruia, Ovreii nu. aveau voie să păşească la -că- 
rie decât numai în cazul când numărul fondurilor se micșora prin 
au; prin plecare. Așa, în Timişoara — de o pildă — nu avea voie: 
răiască mai «mult ca 49. familii, numărul. negustorilor jidani 
utea.să treacă peste 8, iar: acela. al vânzătorilor de vechituri (Trobler) 
te;6 Colportajul în provincie. se: pedepsea:cu confiscarea obiectelor 
de, negoţ.; dar, în schimb, ţi era îngăduit să cerceteze nelimitat tât- 
de țară. şi. cele: săptămânale. Intrarea aliat meghstori e evrei -era 


Fi e II a a du 


Y A. Urechiă, E3 p. 99. za) Purnică, 39: ai N, Iorga, Ist. Faak. 4) Ibidem. 
em, Ist. Com.,1105.:6) Zi later ;, Gesehichtliche „Bilder aus der Bukowina zur Zeit 
sterreichischen Ocupatian, :1883;.1, p. 17: Vezi şi -N.:Lorga, Note istorice. 


48 


îngăduită numai la târgurile provinciale, sau când intrau în serviciu la 
„alți Jidovi, sau vreau să-şi vază rudele sau să-și încaseze pretențiunile și 
dacă dovedeau că sunt în trecere pentru Slavonia, Transilvania sau Turcia. 
Legitimarea se făcea la vămi, unde depuneau şi „taxele de toleranță”. 
Li era îngăduit, de asemenea, să aibă doice creştine și servitoare, numai - 
dacă, însă, acestea nu locuiau sau nu mâncau în casele: jidoveşti. Li 
se percepeau anumite taxe: pentru exercitarea negoțului şi a religiei 
mozaice, precum şi pentru tolerarea cimitirelor. Nu aveau voie să 
i posede 'și proprietăţi în celelalte sau în afară de oraş. Iar la “Timișoara. 
li se fixa cartierul de locuit la Fabrica Timişoarei. Nerespectarea acestor 
dispoziţii atrăgea urmări foarte severe 1). i 


-~ e) Cine mai făcea negoţ şi industrie în această perioadă. 


In această epocă, singurii dictatori în viaţa economică — propriu. 
` zis, în comerțul cu Orientul — rămâneau Turcii. Genovezi şi Veneţieni 
de mult dispăruseră, ar străinii n’ aveau voie să facă negoț pe M. Neagră. 
declarată lac turcesc. Comerţul de export îl făceau Turcii, Lazii, Grecii, 
Armenii și Evreii — supuși turci ; cel de import Grecii, Armenii, Bul- 
garii şi Românii, iar cel locanic-intern numai Românii, fiindcă, înainte 
de stabilirea consulatelor, nu era îngăduit străinilor să se stabilească. 
E în țară şi să se ocupe de industrie şi comerţ cu amănuntul. Toptangii 

localnici e:au toţi Români, ceva Greci, Armeni şi Bulgari din cei așezați 
ca pământeni î în timpul războaielor din 1769/1774, 1786/88 şi 1806/1812. 
Simţimântul de asociaţie foarte desvoltat la Români, îi făcea să se 

pună în fruntea toptangiilor. Cambia şi polița erau noțiuni necunoscute 
şi în toate transacţiile cuvântul dat preţuia totul. Românii joacă rot 
important în legăturile cu Apusul. Ei se uneau în această companie și 
„cu Grecii — așa zișii Greci. “Lipscănia mare era un domeniu de pre- 


dilecție pentru ei. Incă din 1700; toți creştinii orientali își aveau, la Iărsc » 


» 


casa lor ,,Griechenhaus”. Românii şi Grecii erau „Orientul consumator”. 

Aromânii introduceau în Pens. Balcanică cea mai mare parte din măr- 
furile Europei centrale lucrate după gustul popoarelor balcanice. Aceşti 
negustori erau aşteptaţi cu nerăbdare, iar când carele grele cu mărfuri. 


preţioase se descărcau la hanul Sf. Gheorghe Nou, Bucureştenii trăiau.” 


zile de sărbătoare. Dar după 1730, se strecoară, la Lipsca şi Breslau, și 
elemente rău platnice, ceeace-a adus mari pabuge caselor germane. 
Printre marchitani, brașoveni şi băcani greci, foarte mulți Români, 
precum și alți negustori şi zarafi. Din listele pentru Iaşi și București, 
nu se vede nici un, porga lipscan, cupeț sau băcan. 


1) P. Drăgătina, o. C., 111, P. 171 'şi. nota 2 — după Szentkláray 0. C 2): D. 
Z. Furnică, Istoria şi desvoltarea industriei la Români, p. 10—11.. : 


49% 


a 


Armenii din Moldova, din Turcia şi Constantinopcl sau din Polo-- 
‘nia îi găsim peste tot în Moldova și în Basarabia — aici, activând şi cu. 
Românii şi ocupă, astfel un loc important în viața economică. Grecii,. 
venind de peste tot, jucau pe scena politică şi cea economică rol de: 
seamă. Laolaltă cu Armenii, Turcii şi Evreii făceau camătă sub nu- 
mele de „astar”, zărăfie și bancherie — toate la un loc o calamitate.. 
„Turcii împrumutătorii de bani erau cunoscuţi și lui Mihai Viteazul 
când i-a măcelărit, laolaltă cu ceva Greci şi Evrei — lucru ce au făcut 
'şi Graziani şi Aron Vodă în Moldova. 

Imprumutau pe boeri și domni, împrumutau şi oraşele şi cu sila 
pe bieţii țărani, luau dobânzi mari şi pe deasupra şi produse. Peste tot 
în Moldova, se ocupau cu negoțul de vite şi de pește, aveau dugheni, 
cafenele și feredeie — odăi, umblau pela iarmaroace şi încă, dela înce- 
putul secolului. porniseră marele negoț de lemne la P.-Neamţ. 

Alte calamități erau gealepii, saegiii şi capanlâiii. Lazii sau Hagii 
din Trebizonda, ca gealepi — negustori de vite chilipirgii, înarmați 
cu firmane sau scrisori viziriale, plăteau cu nimica produsele raialelor 
sau împrumutau cu dobânzi mari pe țărani contra produse ţărăneşti 
şi lucrau în asociație cu Curzii — tot așa de răi, sălbateci şi răpitori. 
După nimicirea lor totală de către C. Mavrocordat, în înţelegere cu. 
Ali-Pașa şi Hekim Oglu-Pașă de Vidin sau Babadag, au fost înlocuiți. 
cu gealepi greci, tot aşa de cruzi și de răi. O altă calamitate erau Turci 
saegii —ciobani negustori de vite, însărcinați cu aprovizionarea bucă- 
“tăriei imperiale ottomane cu 500000 oi şi 80000 vite mari sau capanlâiii 
recrutați din Armeni şi Greci, rar din Turci, pentru strângerea de grâne, 
lemne, vite, etc. 3 

` Bogăţiile Principatelor nesecate şi variate ispitiseră pe toți străinii.. 

“După Dapcnte, negustorii cei mai cu vază în Răsărit erau în primul 
rând cei din Principate. Se exporta potasă, piei, vite cornute, zeci de mii 
„de porci, lână, vinuri și rachiu, pielărie, etc., iar prin contrabandă, şi 
roduse destinate chelerului imperial. In ramura cojocăriei și a blănurilor, 
negustorii și meșteșugarii bucureșteni dețineau, în sec. XVIII, primul 
ang în toată Europa. Moldovenii părăsesc Ardealul, dar lucrează cu 
rovinciile polone, iar Muntenii lucrează cu Japana şi mulți din ei fac 
j of cu Țara Cazacilor. 

> Şcheii chrisovuliți — ca sudiți austriaci — se bucură, ca și Sibie- 
i, de privilegiul de a vinde singuri marfă braşovenească în Bucureşti 
i în toată țara, scutiţi de orice altă plată. Impăratul Leopold întrunise, 

n 1707, pe negustorii brașoveni într'o societate și acest negoț româ- 
nesc levantin căpătase mare întindere. Acești negustori români bra- 
oveni făceau negoţ cu Turcia şi Tartaria, îmbrăcați cu firman imperial 
e le acorda privilegiul de a vinde märfuri germane la C/pol şi în Prin- 


. Hâciu. -— Evreii în Țările Româneşti: | i i i 4 


50 


cipate şi eise întindeau cu afacerile lor până în țările ereditare ale im- 


periului — în Saxonia, Silezia şi Veneţia. Aromânii făceau parte din 
această companie. Iar Saşii se plâng de aceste progrese ale Românilor. 

-Pe câtă vreme, sub guvernarea austriacă, bieții Olteni sărăciți 
au găsit refugiu până în Schiavonia, Chiprovicenii se bucat de mari 
favoruri, organizați în companii la Craiova, Râmnic şi Islaz, iar la Yg.- 
Jiu, era o companie grecească cu trei sucursale. După retragerea Austra- 
cilor în 1739, C. Mavrocordat chiamă pe vechii prieteni dela Braşov 
şi întemeiază la Craiova o companie, începându-se, astfel, o vie activitate 
între Ardeal şi Muntenia, iar Matei Giizozie Vv. atrage pe săteni din 
partea Sibiului. 

Industria este întemeiată de străini, ca şi de Români — boieri 
şi domni. Aceștia acordau privilegii importante întemeietorilor de fabrici, 
cum a fost cu I. Calimachi și fiul Grigore care acordă privilegii largi 


“fabricanţilor germani de postav din Polonia care întemeiază una, în 


1764, în folosul spitalului Sf. Spiridon la Filipenii Noi. Greci din Ianina 
au întemeiat, în 1758, fabrica de hârtie la Fundenii Doamnei, alta este 
instalată de d. Moruzi pe apa Sabarului, precum şi altele de alți domni ; 
Românii ardeleni întemeiază fabrici de lumânări, de testemeluri, de sticlă. 

Evreii excelează, în schimb, în instalarea de fabrici de rachiu 
— velniţe, rachierii sau poverne, ale căror produse nimicitoare a ființei 
fizice şi morale a poporului erau împrăștiate în marea mulțime dela 
sate şi orașe, prin „orândari” şi cârciumari. 


Bibliografie — N. Iorga : Ist. Comerțului ; Studii şi documente; Negoţul în tre- 
cutul românesc ; Industria la Români; D. Z. Furnică — op. citate; Ionescu-Gion şi A. 
Hâciu — op. citate ; V. A. Urechiă — o. c. IL; N. G. V. Gologan — Trecutul comerțului 
românesc din Braşov, Buc. 1928; Erbiceanu — Cronicarii greci; Calimachi și Hurmu- 
zachi — Documente ; Giurescu — Material; Peysonnel — Traité sur le commerce de la 
Mer Noire, II; Gh. Netta — Expansiunea economică a Austriei; etc. 


i a pXiiuaa i aa ; Ku n: Pa 
- f) Noua înfăţişare a centrelor urbane și rurale, cu date statistice 
asupra numărului lor şi a poziţiei câştigate de Evrei. 


= Deşi numericește puţini, Evreii parcă încep să schimbe “înfăți- 
şarea etnică şi tradițională a târgului românesc. 
In 1738, „,Jidovii den târg den Bârlad” au un „staroste de ndoi, 


- după „obiceiul vechiu, precum au fost de altădată, mai înainte vreme”, 


pentru „poruncile gospod”, „nevoile” şi „cislele” lor, ajutat de alți 


„doi, trei aleși” 1). In 1767, era la Bârlad „un rând al dughenilor jido- 


» s 


veşti” 2). In 1770, un Evreu a putut fi anexat cumva la breasla blä- 
narilor din Botoşani 5). Prin 1741, erau, la Chipi, negustori tot Ro- 


1) St. şi Doc., VI, p. 437, no. 1648. 2) N. Iorga, Note istorice. 3) N. Iorga, Breasla 
Blănarilor din Botoşani, p. 9. 


51 


mâni — probabil, vrând să înțeleagă majoritatea, fiindcă un alt docu- 
ment îi pomeneşte pe Evrei după Armeni, iar în I75I, se mai văd la 
Cernăuți, pe lângă Chișinău, târgoveți moldoveni și jidovi 1). Pela ju- 
mătatea sec. XVIII, Evrei din raiaua Hotinului cer să se dea porunci 
târgoveţilor din Bacău să-i lase să-şi facă case la târg pe loc domnesc, 
unde li va plăcea și în cislă cu târgoveții să nu fie amestecați ?). Este 
vorba de Evrei cu nume curat daco-romane: Avram şi Burăh 3). Fi 
mai apar şi în alte târguri, ca mici negustori, la Ocna, la Hârlău, la Siretu, 
la Galaţi, etc. 3). In 1770, apare, în Moldova, un căutător de vaduri 
şi poteci, primul Galiţian pe nume Wigder — cum vrea să înțeleagă 
„N. Iorga 5) — după care avea să atragă, în deceniile şi secolele urmă- 
toare, pe cele mai sălbatece hoarde de făpturi cu așa numit’ “Chip ome- 
nesc, cum îi descria contele d'Hauterive. 
Un călător, Kelemen Mikeș, „un observator nu totdeauna exact 
şi mereu dispus la exagerări răutăcioase”, nu vede la Iași, în 1739, 
decât Armeni şi Ovrei 6), ignorând cu dinadinsul parcă pe Greci, cari, 
“după unanimitatea informaţiilor preţioase, sunt arătaţi ca având un 
“rol de seamă în comerț 7). La această impresie globală, va fi contribuit, 
“probabil, faptul că însăşi Mitropolia era înconjurată de casele jidoveşti 
şi toate dughenile ei arendate Jidovilor. Oricum, proporția numărului 
„şi a cifrei afacerilor fiecărei grupe etnice este, în această vreme, într'o 
„continuă transformare, evoluând mereu în favoarea Evreilor 5). Dealtfel, 
o:scurtă mențiune în darea de seamă asupra veniturilor şi cheltuelilor 
Moldovei pentru anul 1763, ne permite să constatăm, că, din toate ora- 
“șele: Principatului, numai Iașii cuprindeau un număr de Evrei sufi- 
cient ca să formeze o comunitate și ei plăteau o contribuție anuală 
de lei 623 °). In celelalte orașe, după aceiași dare de seamă, rezultă . 
contribuţiuni ale altor grupuri etnice streine, pe când Ovreii nu figu- 
rează cu nimica 1%). Până pela finele sec. XVIII, se găseau puţini prin 
raşele capitale de judeţ, prin sate nici nu se pomenește de eit). De abia- 
“Focșani se ridicau la numărul de 6 familii 13). La Roman, se pome- 
eşte numai de Moldoveni și Armeni 13). 

- Muntenia este încă ferită de puhoaiele ovreești din Nord. La 
cești, apare, de abia în 1737, primul Evreu 14), Din recensământul 
ectuat de Austriaci, în 1727, Oltenia, în toate ale ei cinci județe, 
ăra numai 4 Evrei 15), In Muntenia, ca şi în Moldova, veneau Evrei 


Lă 


) Ibid., Note istorice. 2) Ibid., ibid. 3) Ibid., ibid. 4) N. Iorga, Ist. 
5) Ibid., ibid. 6) G. Zane, op. c, p. 330 — după „Ion Neculce”, 
24, P. 262. 7) Ibid. 8) Ibid. 9) Verax — Radu Rosetti „La Roumanie et les 
-19o3. Buc., p. 1. — după Ms. Nr. 1 din:Sucurasla Archivei statului din Iași. 


id., ibid. 11) D. Z. Purac Indi tria: și desvoltareayei, p. 106. 12) Ibid., ibid. 
„Note iștorice. 15) Verax. o. €., p. 6. 


Zs 


52 


mai puţin bogaţi, aduși de gealepi, capanlâi, saegii și sureccii turci, ca 
să-i ajute la strângerea produselor trebuincioase capanului imperial 
` turc, dar cari, după terminarea acestei operațiuni, sau se înturnau de 
unde veniseră sau unii din ei rămâneau în Principate şi se ocupau cu 
misitia grânelor şi a vitelor, făcând o crâncenă concurență misiților greci). 

Oricum, numărul acestor Evrei nu putea fi prea mare, deoarece 
nu li era îngăduit să facă neguțătorie cu mărunțișul, nici să se ocupe 
cu meșteșugul, ci li era doar îngăduit să se ocupe numai cu zărăfia fără 
prăvălie, cu misitia şi cu meseria de povarnagii învățată în Polonia, 
unde erau cele mai mari rachierii şi din care îi goni faptul că domnii 
Moldovei au prohibit importul rachiului — pe moldovenește, horilcă, 
adică basamacul de azi, spirt amestecat cu apă, „duşmanul de moarte 
al ţăranului român” 2). Li mai era îngăduit străinilor, printre cari şi 
Evreilor, să facă. taxiduri periodice, adică să vie din când în când în 
Principate, la epoci anumite şi mai cu seamă la bâlciuri anuale, ce se 
țineau în diferite orașe sau sate şi li era îngăduit să-și vânză mărfurile 
ce aduceau în soroc de 12 zile, dar numai cù ridicata şi nu cu mă- 
runțişul, lucru ce erau datori să-l facă și la cumpărări. Totuși, acești 
negustori streini, printre cari și Evreii, abuzau de această neîngăduință 
şi se încercau în multe localități să vânză cu mărunțișul. Unii din sudiții 
streini au încercat să săvârşească -acest abuz şi la Craiova, dar Vodă 
nu le-a îngăduit, la plângerea negustorilor 8). 


„O invazie a streinilor-Greci şi Arnăuţi, dar mai cu seamă Ovrei, ` 


a urmat, după pustiirea 'Turcilor din Noembrie 1738, şi după ciuma lui 
Mavrocordat, când a urmat o perioadă de înflorire şi de liniște. Ovreii s'au 
aşezat cam prin părțile ocupate în mahalalele de azi în București înlă- 
turând pe de o parte pe negustorii români, iar pe de alta, cumpărând, 
sau pur și simplu, ocupând proprietăţile boierești şi bisericeşti“). 

După cum se vede, mărturii despre înmulțirea negustorilor evrei 
apar în a doua jumătate a sec. XVIII şi vor deveni foarte frecvente 
în secolii ce urmează 5). . | 

In Bucovina, înainte de 1769, adică sub stăpânirea moldove- 
nească, trăiau vreo 200 familii, iar în 1774, sub aceiaşi stăpânire, 526 
familii, din cari 300 s'au strecurat în timpul ocupaţiei, venind cu ar- 
matele ruseşti. In 1776, erau 650 familii, adică contau cu 3.82% față 
de totalul de 17.000 familii în toată provincia €). Dealtfel, până la ane- 
xarea de către Austria, în 1775, toate orașele erau exclusiv în mâinile 
Românilor î. 


1) D. Z. Furnică, o. c., 107—108. 2) Ibie., 108. 3) Ibid., 28. 4) D. Dumbravă, 
art. „Tragedia sfintei noastre biserici” în Porunca Vremii din 9.9.937 5) G. Zane o. c., 
332. 6) Bogdan-Duică, o. c. 147, după Dr. R. Fr. Kaindl, o. c. 7) „,Bucovina şi 
declaraţiile ministrului Iamandi”, în Univ. din 6.1.1935. 


53 


Generalul Enzenberg, care a urmat generalului Splenyi în 1778, 
găseşte 800 familii 1). In 1782, erau 1050 familii, din cari expulză 372 
şi rămaseră 678, cerând, însă ca şi aceștia să fie negustori mari, mese- 
riaşi sau agricultori, după ordinul din 16 Oct. 1782 al împăratului Iosif i; 
-© Ovreii — după constatările gen. Enzenberg — se înmulțeau mai 
rău decât țiganii și mai constată că nu plăteau nici birul meseriilor, 
nici foncieră şi că erau vârâţi în tot negoțul — chiar și în Suceava, în 
_Siretiu şi în Cernăuţi 3). Pe câtă vreme, creștinii creșteau prin Români 
veniți din Moldova şi Transilvania, iar Rutenii din Polonia, Rusă, Evrei 
„„reşteau dela 37%, la 41% — în intervalul dela 1776 là 1780, când 
„erau 1069 familii la 26062, majoritatea lor constituind-o Evreii cer- 
„ şetori — Betteljuden 4). l 
In 1776, erau la Cernăuți 178 familii creştine şi 112 familii evreeşti 
(495 suflete); la Sadagura, — 45 (180 suflete) evreești față de 180, la 
Suceava 55 (218 suflete) față de 76 şi la Vijniţa — 60 (208 suflete) 
„față de 65.5). l : l 
„. Când, în 1781, au fost siliți să muncească pământul, din 7I4 îa- 
milii, rămaseră, în 4 ani, numai 175 ê), iar când li s'a cerut un capital 
de 250 florini, ei s'au ridicat în masă şi au trecut în Moldova). 
Incepând dela data anexării, soarta Bucovinei este „pecetluită 
„sub toate raporturile. Printre alte măsuri de desnaţionalizare, Maria” 
„ Tereza şi împăratul Iorif II s'au străduit din toate puterile ca să ajute 
la formarea cu burghezia streină de târguri în mijlocul satelor moldo- 
veneşti 7). Ştirile despre Evrei în Ardeal se înmulțesc dela 1781 încoace— 
anul când s'a emis Edictul de 'Toleranță al lui Iorif II, care, însă, nu- 
scoase. pe Evrei din Alba Julia, unde erau înțărcuiți. Dar știrile despre 
„aceste poporațiuni se înmulțesc în a doua jumătate a sec. XVIII, pe 
vremea Mariei Tereza care le dase drepturi, autorizând Cahalul, acea 
organizaţie autonomă, un fel de stat în stat, care se îngrijește de inte- 
-Tesele materiale ale Evreilor 8). | 
Dar aceste drepturi au trecut prin multe faze. La x Sept. 1780, 
Ti se dase încă un an de toleranţă, după care trebuiau să fie expulzați ; 
„Prin. decretul din 4 Julie, 1781, se admitea șederea numai celor născuţi 
în țară sau celor ce se găseau de cel puţin 30 ani — restul, în afară de 
ei din A.-Julia, urmând a fi expulzați, fapt. însă, care n'a avur loc 9) 


„1. B. Duică, 148—49, după acelaş, Dr R. Fy. Kaindl. 2) B. Duică, P. 150 
ap.. Kaindl. 3) Ibid, 148 — ap. ibid. 4) Verax, o. c. p. 350. 5) Idem, 4329 
ap.. Dr. J. Polek „Statistik des Judenthums in der Bukovina, în Statistiche 
natschrift,. heraysgegeben von der: K. K. Centralschichtliche Bilder aus der 

na zur Zeit des osterreichischen Militär Verwaltung. Sonder-Abdruck aus den 
kowiner Nachrichten- p. 6. 6) Hurmuzachi, VII, p. 457. 7) Hurm., VII, 299 
) B.-Duică, o. c., p. 37. 9) Idem, o. €., 106 — după G. M. G. von Hermann, „Das 
te und neue Krontadt”, Hermanstadt, 1883, v. I, p. 308 şi v. II, p. 18—19, 61, 324. 


54 


Oricum, după isgonirea Românilor, oraşele din Ardeal au fost 
invadate, în cursul sec. 18 şi 19, de elemente streine venite din Un 
garia, Germania şi Galiția — Maghiari, Svabi, Armeni, Evrei şi 
alții 1) Şi, din ce în ce, oraşele își pierd fisionomia etnică româ- 
nească de altă dată. Astfel, Aradul, întrun secol şi jumătate 
(1717—1894) a fost cucerit, de Evrei, pe cari i-a cunoscut de-abia 
în 1717, în număr de 6 familii. Deși, în 1725, guvernul le-a in- 
terzis așezarea, în 1742, ei au deja o casă de rugăciune, între 
Sârbi, considerați fiind ca națiune — heber nemzet; în 1764, îşi 
aduseră un rabin; în 1775, Ovreii arendași adaugă un judecător 
naţional-judenrichter ; în 1781, și-au putut deschide o școală pentru 
cele 4I familii (sau 200 suflete?). 

Oradea Mare avea, în 1780, trei părți: reședința episcopală, 
cartierul Românilor şi cel militar, iar în întreg comitatul erau 
200 Evrei 2). 

Braşovul cunoaşte pe Evrei ceva mai târziu şi aceștia sunt ori 
ginari din cei alungaţi din Rusia. Se pomeneşte în județ, în munţii Bra- 
nului, pela 1760, de un Avram Evreul, cu capital, care se asociază cu 
Ardeleanul Oprea Floroiu la căşării și-i despoaie pe asociaţi de pungi 
de bani 4). 

Pela 1780, nu existau încă Evrei în Maramureș, dar asedierea 
acestuia, era desăvârşită 5). a 

In Banat, Evreii sunt foarte slabi ca număr. De-abia 12 familii de 
Jidovi spanioli în Timişoara şi în număr de 353 suflete în toată provin- 
cia — prin jum. sec. XVIII, alături de 45.000, între cari Românii 
dețineau majoritatea absolută. Totuşi, populația se plânge de aceştia 
ca şi de Jidovii venind după negoț din Turcia, cari se bucurau 
de multe favoruri ô). 


1) R. Seișanu, art. în Univ. din 30.12.1934: ,„,Restabilirea unui adevăr 
istoric”. Cui au aparținut orașele şi târgurile din Ardeal şi Banat. (Răspuns lui 
Iamandi). 2) B.-Duică, o. c., p. 141, după Marki Sandor, ,„,Arădvâărmegye és 
Arădszabad kiralyi varos târtebete”. Arad, 1895, p. 757—762 (Istoria Comitatului 
şi oraşului Arad). După lucrarea „Arad varos tortenete” (Istoria orașului Arad), de- 
Lakatos Otto, vol. II, p. 221 şi după art. ,,Oraşul Arad la 1774 şi azi” din 
Anuarul şcolii medii-civile „,losif Vulcan” din Arad p. a.șc. 1920!27, de director 
Victor Bobescu. (Vezi Univ, din 22 Aug. 1940): ,Din registrul proprietarilor 
de case ai cetățenilor din. orașul de cameră Arad” după lucrarea lui Lakatos 
Otto, din 954 locuitori proprietari de case din Arad în 1774: Românii erau 
575— 60,30 la mie propr.; Germanii 162 — 16,90 la-mie, Sârbii 14,90 la mie şi Ma- 
ghiari 74 — 7,80 la mie. 3) R. Seișanu: ,,Restabilirea unui adevăr istoric” în Univ 
din 30.12.1934, după Karl Gottlieb von Windisch în lucrarea ,,Geographie des Konigs- 
reichs Ungarn, vol. II, tipărită la Presburg-Bratislava, 1780. 4) N. Iorga, Note isto- 
rice. 5) B.-Duică, p. 121. 6) P. Drăgălina, Din Ist, Banatului Severin, III, p. 171 
şi nota 2 — după Szentaklaray : Szaz és Dél- Magyarorszag, p. 228—230. Brau Români, 
Sârbi, Bulgari, colonişti germani, italieni şi francezi și ceva Tigani. 


R i: ep 55 
g) Cum au fost descriși de către eontimporani 


Vom da câteva ilustrațiuni şi ne vom referi exclusiv la părerile 
scriitorilor. ṣi ale organelor administrative străine. i 
Să începem cu Del Chiaro, fost secretar al Prințului Nicolae Ma- 
vrocordat. In lucrarea lui referitoare la revoluțiunile Munteniei, ne 
spune că cea mai mare parte din familiile ovreești din Moldova trăese 
în mod mizerabil, vânzând rachiul şi alte mărfuri. In afară de limbu 
română, ei vorbesc limbile germană şi poloneză 1), ; i 
Istoricul Fr. J. Sulzer relatează că târgușoarele Moldovei sunt 
pline de Ovrei unde își au locuințele şi își fac o situație prosperă prin: 
fabricarea rachiului și prin comerțul de tot felul, poartă acelaş costum 
ca și Evreii polonezi și se pare că au venit din Polonia ?). ăi 
„© Raicevici spune că acești Ovrei,se pare a fi emigrat din Polonia, 
se îmbracă ca şi confrații lor polonezi, prosperă prin fabricarea rachiului 
şi prin comerțul de tot felul și sunt cămătari, având asupra morali- 
tăţii şi culturii poporului aceiași influență vătămătoare ca şi în Polonia 3); 
Peysonnel nu spune nimica despre Evrei, ceeace constitue o probă 
indirectă despre puţinul lor număr și, deci, despre slaba lor importanță 
în sec. XVIII. Este, totuși, foarte curios de a nu-i fi observat 4), - - | 
= Generalul Enzenberg, guvernatorul Bucovinei, îi descrie astfel 
e Evreii din Bucovina pe cari i-a cunoscut atât de bine şi a căutat 
să scape frumoasa țărișoară de ei : ,„Vagabonzi, leneși, ei-țin cârciume 
ȘI iau moșii în arendă”. Sunt „neamul cel mai deadreptul stricat, dedat 
trândăviei ; se hrănește, fără a fi prea mult supărat, din sudoarea crești- 
nilor. muncitori”. „Se înmulțesc mai tare decât ţiganii... Au în Buco- 


i cărciume „de vin, bere, rachiu şi vând după plac; au multe moşii 
în arendă și, deci, ceeace e grozav, ţin pe creștini ca supuși şi nu plă- 
tesc nici darea meşteșugului, nigci a pământului, ci numai, pe an, cinci 
florini de familie”. „Pentru că în nici o țară Evreul nu se bucură de 
âtea, libertăţi şi drepturi și nu plătește mai puţin, se vor așeza toți 


Bucovina, ceeace nu li îngăduiu și-i expluzez surma” 5), 

Comisiunea însărcinată de generalul Emzenberg ca să studieze 
E tă SI . A A a INC E x 
C asta problemă a Evreilor din Bucovina, raportează că „aici, în țară, 


1) Del Chiaro, „„Istoria delle Revoluzioni della Valahia, 1718, p. 109. 2) ,,Geschichte 
ansalpinischen Dacien'' — Istoria Daciei Transalpine, în care se vorbește despre 
atea română în sec. XVIII, 1789. Născut în Elveţia, căpitan în armata austriacă 
at dela 1776 de Ipsilante în țară unde şi muri, la Piteşti, în 1791. 3) „Besehreibung 
eiden Ziirstenthiimer Moldau und Wallachie”, 4) „Observations sur le commerce 
Mer Noire”, Amsterdam, 1787. 5) Din Zieglauer ,,Geschitliche Bilder aus der 


Bukovina zur Zeit der Osterreichisch i s i 
Si rost lia eichischen Ocupation, 1883, I, p. 17. Vezi N, Iorga, 


vina tot negoțul și meșteșugul, mai ales în Sfuceava, Siretiu și Cernăuţi, 


56 


Evreii obişnuesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în 
floare, mielul în pântecele mumei pe un preț mic şi prin această camătă 
“a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, așa încât țăranii 


împovăraţi astfel de datorii și pentru viitor, nu află alt mijloc de mân- 


tuire decât să fugă din țară; astfel Evreii dau aici prilej la emigrare 
şi sunt astfel periculoși poporaţiei și agriculturii. Evreii de aici se hră- 
nesc mai mult cu cârciunele și dau prilej poporului să bea și să se strice ; 
prin expulzarea lor ar fi hrana mai eftină, beţiile s'ar mai opri, înșe- 
lătoria în negoțul cu mărfurile ar înceta, prețul arenzilor ar scădea şi 
satele s'ar păstra”! 1). 

Impertinența Evreilor se vede din E A aste contra lui Enzenberg 
care le oprise cârciumele f) : „„Expulzaţii sunt oameni cinstiți, oameni 
ireproșabili, cari erau în parte așezați” ?) între ei „hahami, belferi, cân- 
„“tăreţi şi scriitori ai celor ro Porunci''4). 

„Din răspunsul lui Enzenberg la plângerea Eyvreiior „parte indi- 


geni, parte descălecați sub protecția turcească, rusească și chiar aus= 


xn 


“triacă” şi cari spuneau că se țin „din berărit, velnițe de rachiu, cârciume 
şi arenda pe sate întregi''5): „Până acuma, n'am văzut jidan la plug, 
mici pe unul îndeplinind munca țărănească, dar am văzut arând 
pentru  Jidovi şi anume câmpiile cele mai roditoare, pe cari jidanul 
arendaș le ține pentru el și bietului țăran îi dă desigur cele mai rele''*). 
Marile linii ale politicii sale erau : suprimarea Kahalului — e cea; orga- 
mizaţie ce stat în stat— și proprie justiție conruptă prin judecător con- 
fesional-evreesc ; trecerea la comunele urbane a fabricii de rachiu; 
pedepsirea tuturor beţivilor și închiderea cârciumilor dela orele 10 
înainte; suprimarea negoțului de mijlocitori cari plăteau produse 
contra rachiu ; excluderea dela funcțiuni a Ovreilor 7) 

Aşa au fost pictaţi de către streinii cari i-au cunoscut. mai de 
aproape sau în treacăt. i 


1) N. Iorga. Note istorice, 19—20. 2) Ibid. 43. 3) Ibid. 40—41. 4) Tid; ibida 


5) Ibid., ibid, 6) Ibid., , 48 7) B. Duică, o. c., 157. 


CAPITOLUL VI.. 


PERIOADA ATOTPUTERNICIEI CONSULATELOR 
PĀNĂ LA TRATATUL DELA ADRIANOPOL 
(1782 — 1829) 


. 


a) Caracteristici şi factorii care favorizau invazia. 


In apus, încă spre finele sec. XVIII, se produseseră fapte de o 'co- 
ârşitoare importanță. Aplicațiile descoperirilor technice modifică fun- 
damental structura economică a țărilor posesoare de materii prime 
şi, deci, de industrii, în aşa felcă, producția, întrecând orice posibilitate 
de consum intern, dă naștere la grija pentru debuşee în țările cu struc- 
tură economică agrară sau înapoiată. Concomitent cu aceasta, se de- 
semnează lupta puterilor apusene pentru cucerirea politică şi economică 
a Principatelor. Pentru ca să-și asigure libertatea comerțului în împă- 
răția turcească şi în țările supuse acesteia, Austria — care, până acum, 

îşi desfăcea mărfurile în Ungaria, Polonia şi Rusia, dar și acestea cău- 
tau să-şi organizeze o industrie națională —a introdus clauze impor- 
inte în tratatul dela Pazarovici din 1718, precum și în Convenţia din 
747. Dar, prin tratatul ruso-turc din 1774, Austria, văzându-se îm- 
edicată în tendințele ei expansioniste, luptă din răsputeri ca să-și 
menţină. pozițiile câştigate şi înființează, în 1782, primul consulat care 
avea să se bucure de aceleași prerogative ca și cel rusesc, precum a făcut 
in curând și Prusia, cu toată opoziția Austriei și Rusiei. Prusia și Aus- 
ria, țări cu industrie înaintată, erau, de acum, în stăpânirea piețelor 
oaste ; case de negoț austriace înlocuesc pe cele greceşti şi armenești ; 

te. manufacturile veneau de acum din Anglia şi din aceste două 
i 3 din Lipsca şi Viena, din Veneţia și Graz, din Breslau, Nürnberg, 
aşov, etc., pe câtă vreme, produsele noastre, crescute cu atâta trudă 


58 


și griji, se vindeau aproape pe nimica, iar exportul, ca să acopere nouile 
necesități, creștea. vertiginos. 

Odată cu aceste tendințe de pătrundere a capitalismului apusean, 
vor avea loc, în țările noastre, mari transformări morale şi social-eco- 
nomice. De acum, economia noastră casnică, de consum, se transformă 
în una bănească, de schimb. Ocupaţiunile austriace şi ruseşti (17774—1834) 
aduc profunde schimbări în moravurile şi necesitățile vieții noastre, 
supusă unui preces care îi schimbă direcția şi înfăţişarea. Ocupaţia ru- 
sească din 1806, îndeosebi, desăvârşeşte procesul. Boierii au nevoie 
de bani cât mai mulți ca să-și trăiască viața după stilul apusean, viață 
frivolă sau în vâltoarea, agitațiilor politice din capitală. Pentru satis- 
facerea atâtor nevoi şi a unui export cât mai intens, ei își lărgesc lati- 
fundiile ca să-și mărească producția ; țăranul trebue să muncească ne- 
măsurat mai mult; arendașii, toți streini, se îmbogățesc în paguba. 
boierilor,” țăranilor și răzeșilor ; industria şi meșteşugurile locale se dis- 
tramă, meșteșugarul este de acum înainte strein, iar noua. industrie, 
„ce se așează la noi, ucigătoare a celei băștinașe, va fi din ce în ce mai 
streină și, într'o țară dedată unui lux ucigător de curățenie și moravuri 
patriarhale, unde tot ce este de valoare se exportă pe nimica și tot ce 
este inutil se importă cu bani scumpi, unde banul lipseşte şi capitalul 
este strein, este nevoie de bani şi bani se găsesc la cămătar, iar cămă- 
tarii sunt toți Evrei 1). Şi astfel, se ruinează tăria unui neam şi se iro- 
seşte bogăţia şi liniştea unei țări. 

„Această perioadă, una din cele mai de seamă și care poartă. 


în ea semnele unei fatalități inexorabile, se caracterizează prin o - 


invazie nestăvilită de Evrei, ceeace zguduie din temelii vechile alcă- 
tuiri sociale şi economice ale Ţărilor Românești și aduce cu sine înce- 
putul dispariției vechilor bresle de negustori şi meșteșugari, dato- 
rite, toate acestea, în mare parte și amestecului străin care ampli- 
fică totul în favoarea acestor oaspeți noui şi nedoriți. 
Invazia de care vorbim este legată de apariția a o mulțime 
„de factori de natură internă şi externă. Să-i analizăm pe fiecare 
în parte. +: Py : Posh r 
Factori interni: 1) Inceputul unei schimbări a felului de viață 
în îmbrăcăminte şi locuință, precum şi în mentalitate, ceeace aduce 
cu sine pe meșteșugarii și pe negustorii streini; 2) Tendința nestă- 
pânită spre o viață de lux rafinat a boierilor și domnilor, ceeace 
aduce nevoia mereu crescândă de numerar şi, odată cu aceasta, tot 
"cortegiul de cămătari străini, mai cu deosebire evrei şi de orândari, 
1). Vezi, între altele, şi „,Procesul destrămării vechilor forme”? de I: Vervezrca, 


în vol. III al Encicl. României. 


59 


ari se înmulțesc prin târguri şi sate, stăpânindu-le în toate resor- 
zile lor; 3) Anumiți domni, prea puțin îngrijaţi de soarta popo- 
ui, țineau să-şi crească, prin orice mijloace, veniturile Cămării 
de aceea atrăgeau noui contribuabili, cărora le acordau însemnate 
rivilegii, ceeace face pe băștinași să devină sudiți streini, iar pe 
reini supuşi români; 4) Preocupări noui în viața socială — îndeo- 
bi-în viața politică a țării — atrăgând pe tineri spre funcțiuni 
publice şi părăsind brăţara de aur a părinţilor, ceeace creştea nu- 
mărul sudiţilor în chip îngrijorător, pe cât sărăceau şi se împuţinau 
breslaști pământeni şi, în 'sfârşit, 5) Faţă de aceste stări de lucruri, 
ura pământenilor — breslași şi țărani — creşte şi se manifestă, ceeace 
face pe anumiți domni să ia măsuri în consecință, fără efecte prac- 
tice, însă. 
-Factori externi: 1) Regimul consulatelor — născut din nevoia 
de-a supraveghea aplicarea nouilor reforme economice despre cari 
vom mai vorbi — acest regim a statornicit un sistem de capitula- - 
ţiuni vătămător prestigiului şi ființei țărilor noastre prin lupta dusă 
împotriva vechilor datini şi alcătuirii breslelor, înalte forme şi va- 
ti de viață națională, iar pe de altă parte, ca să-şi justifice rostul şi 
ă-şi mărească importanța, au deschis largi registrele sudiților cari 
„produceau venituri tot mai mari; 2) Prin aceşti sudiți, ele își 
reiau pionieri ai exparsiunii lor economice și financiare, ceeace 
ucea fatal la desființarea breslelor naționale — piedică acestor ten- 
ințe de expansiune; 3) Războaiele şi ocupațiunile rusești şi au- 
ziace ce s'au desfășurat pe pământul țărilor noastre aduceau cn 
le mulțimi nenumărate de Evrei; 4) Măsurile luate în Polonia, în 
usia şi în Bucovina împotriva Evreilor; 5) Teama de recrutări 
au de muncă disciplinată productivă în țările de mai sus și, în 
fârşit, 6) Deşi anumiţi domni intenționau sincer să protejeze se 
mercianții și industriaşii români, luptau din greu și adesea za- 
tnic cu clauzele din tratatele Turciei încheiate cu Rusia și Austria, 
atate cari favorizau pe sudiţii acestor puteri, scutindu-i şi: apă- 
ndu-i mai mult decât puteau fi apărați comercianții și indu- 
așii localnici. A l 


A 


Situaţia străinilor în Principate înainte de stabilirea consu- 
Jor nu era deloc strălucită. De aceea, numărul lor era foarte mic. 
cele spuse de Peysonnel 1), ei nu se bucurau de nici un drept 

de nici o protecțiune. Toată lumea îi prigonea, toți slujbaşii îi 
sfănțuiau şi nimeni nu vroia să intre în vreo relațiune cu ei, căci 
rezentau nici p garanţie de solvabilitate. Religia lor chiar era 


7) „Observations sur le commerce de la Mer Noire”, Amsterdam, 1787. 


“60 


o piedică: a unora, creşiim, catolică sau protestantă și a altora 
mozaică, îi împiedica de a intra în daraveri prietenești cu Românii. 
In plus, în Principate, în afară de connaționali, străinii nu puteau 
să exercite alt comerţ decât cel cu ridicata și acela pe picior, în ter- 
men de 12 zile, fără dreptul de a ţine prăvălii permanente. Aşa 
-că puținii streini goniţi de sărăcie din țara lor — printre cari și câțiva 
Evrei spanioli —cutezară a veni aci spre a exercita câte un meșteșug, 
pe care nu-l exercitau Românii sau puțini din ei îl exercitau, dar 
se puneau pe muncă, aduceau calfe și ucenici și munceau cu toții 
din greu spre a-și câştiga hrana. In schimb, însă, erau bine plătiți 
pentru că pământenii aveau nevoie de eit). 

Odată cu stabilirea consulatelor, lucrurile se schimbă. Toate 


restricțiunile. impuse de vechile tratate încheiate cu Turcia sau de. 


datini şi pravili vechi sunt — în mod silnic sau cu măestrie — elu- 
date şi, astfel, se deschideau porțile tuturor samovolniciilor 2).. Se 
adăoga la acestea — după cum vom vedea mai la vale — nevoia 
de bani prin cari treceau domnii cari își înmulțeau veniturile Că- 
mării prin contribuabili, precum şi aceiași sete a boierilor cari își 
arendau pământurile şi monopolurile, atrăgând pe moșiile lor pe 
streinii debitanți de băuturi spirtoase şi întemeiând astfel o sumă 
de târguri moldoveneşti. Boierii îşi mențineau, și în această perioadă, 
monopolul de cârciumă — vânzarea de vin şi de rachiu, dreptul 
de pescuire în bălți, vânzarea de carne la scaun, etc. Evreii n'aveau 
voie, de pildă, să se ocupe cu negoțul mărunt, nici cu cel ambulant, 
pe când cel cu ridicata reclama capitaluri mari, iar breslele li stau 
în cale 3). ` 

Consulatele erau — după normele dreptului. internațional— 
vrgane diplomatice chemate, la noi în special, să supravegheze apli- 
carea, după cum am mai spus, a reformelor economice, ca negoțul 


să se facă în porturi de negustori creștini, de gealepi, după preț curent, 


aşa cum se stipulase la Kuciuk-Kainargi; ceeace însă n'a avut loc, 
fiindcă nici Turcii nu s'au ţinut de cuvânt; iar în al doilea rând, 
să protejeze. interesele connaţionalilor — supuşi . respectivi, întot- 
deauna, însă, în cadrul legilor şi obiceiurilor locale, ca și în mar- 
ginea tratatelor şi a convențiunilor. internaționale. Ceeace, însă, 
la noi, în Principate, n'a avut loc. De pildă, încă dela instalarea 
sa, consulul austriac a acordat supușilor săi o protecțiune dusă la 
exces, trecând totdeauna dincolo de capitulațiuni şi tratate, dincolo 
„de convențiunile, pravilele şi datinele ce guvernaseră până atunci 
viața economică în Principate. Imitând pe colegul austriac, aceiaşi 


1) Z. Furnică, o.c., p. 134—135. 2) Ibid., ibid. d, 3) Ibid, 36, 


ipsă de respect au manifestat- o şi ceilalți colegi — ruși, francezi, 
rusieni, englezi, etc. Cu cât puterea şi prestigiul Porții scădea, 
u atât creștea și îndrăzneala acestor consuli. 

In virtutea acestei protecțiuni fără margini, noui meşteşugari. 
deschid ateliere vaste pe străzile mari, prăvălii în cari expuneau > 
marfa lucrată în atelierele lor sau adusă gata confecționată în străi- 
pătate şi pe care o vindeau cu bucata ca produs al muncii lor, lucru 
ce îl îngăduiau tratatele, făcând, în felul acesta, o concurență păgu- 
bitoare neguțătorilor similari pământeni, cu atât mai mult cu cât, 
“în streinătate, mai ales în Transilvania, mâna de lucru era mult- 
mai eftină ca în Principate 1). Sub protecţia ocrotitoare a acelorași 
„consuli, a apărut ca legală vânzarea mărfurilor cu toptanul, dân- 
du-i-se interpretarea convenabilă. Şi anume, streinii deschiseră bolți 
“stabile şi începură a vinde marfa cu bucata, cu pachetul, cu cântarul, 
cu grosul, cu topul, cu cumașul, iar nu cu cotul, cu ocaua, cu tes- 
teaua sau piesa și să numească acest nou soiu de comerț vânzare: 
cu ridicata, ceeace nu convenea comercianților români, singurii. 
“vânzători detailişti, pe când felul acesta convenea cumpărătorilor, 
fiindcă îşi cumpărau marfa mai eftin 2). 

Lupta consulilor împotriva breslelor a fost lungă și grea. Bres- 
ele erau organizaţiuni serioase, autonome, cari se administrau după. 
vechile datini : își încasau dările pentru întreţinerea lor şi a operelor 
cu caracter umanitar şi corporativ, precum și dările datorate fis- 
ului prin „tazildarii” lor și se bucurau că plăteau dările prin cislă— 
adică proporțional cu averea şi câștigul realizat de fiecare membru. 
al breslei 3). Streinilor, însă, nu li era îngăduit decât comerțul cu. 
ridicata, vânzarea ca şi cumpărarea în termen: de 12 zile și numai 
a epoci anumite, mai cu seamă la bâlciuri anuale 4). Aceasta îi făcea. 
pe Evrei mai ales să se ocupe numai cu anumite meșteșuguri, ceeace 
nu-i îmbogăţea prea repede, sau se ocupau cu ii ea mai ales. 
cu cămătăria. 

Puterea abuzivă a consulilor izvora şi din fel că toate tra- 
tele de comerț, câte se încheiau sau se reînoiau de Turcia cu pute- 
le streine, prevedeau ca aceleași clauze, avantagii, ușurări și scu- 
iri de vămi aplicabile în Turcia să fie aplicate și în Principate. Prin 
ceste tratate, comerţul şi industria streine erau protejate prin vămi, 
e când pământenii erau supuși la o mulțime de dări, angarale, huz- 
meturi, vămi prin orașe, rușteturi, cercături, adaose, narturi şi altele-- 
ate: impuse negustorilor pământeni cu amănuntul 5), puşi, astfel, 


1) V. A. Urechia, XI, p. 125. 


f 2) Ibid, ibid. 3) Ibidem, I, p. 38—39. 4) Ibid.. 
id, 99.'5) Ibid, p. 86—7. 


` SS 63 


62 A 

să lupte cu comercianții streini, cu Evreii cari începuseră să se în- = d an mie aia gali aaa care încotro. 1). In intervalul 

mulțească şi cu tot felul de monopoluri, etc. 1). Cu un cuvânt, con- fără nici o Yamă, prin o bată sa eh sili ii pisici aia 

sulii ajutați şi de ordinele Porții trimise Domnilor, au început să ahonti — E scale loa nda tăcută pe Scara întinsă de către 

dicteze pur şi simplu, lucrau stat în stat, acordând supușilor lor, su- definate convois a î urmau cu care încărcate cu provizii 

diți” o protecțiune nemărginită şi exercitând o teroare față de auto- cului, pe prețuri de nimi are, martă ce se vindea direct publi- 
mica, marfă importată °). 


ritățile administrative şi judecătoreşti locale şi impunând țărilor 
un regim de capitulațiuni. Aceasta face ca numărul imigranților 
şi al nouilor sudiţi să crească pe zi ce trece. Pe de altă parte, negus- 
torii pământeni, împovărați de taxe foarte grele şi felurite de cari 
streinii erau în totul sau în parte scutiți, loviți de consulate ca şi 
de autorităţi adeseori, luptau din ce în ce mai greu ?), încât ajun- 
seseră să-și renege supușenia lor de baștină şi să, se facă sudiți. Nu- 
mat în bolțile din jurul mânăstirii Sf. Gheorghe Nou erau, în 1803, 
14 Români etnici sudiţi 5). 


| Până la opreliștea din 1782, Evreii nu joacă nici un rol ca ne- 
gustori, ci ca arendaşi ai dreptului ce îl aveau boierii de a vinde vinul 
rachiul lor 3). Dar intervin factori noui. In legătură cu pi Aaa 
odei, Moldova își creşte necontenit populația evreiască 1). Nev A 
de lux, de bijuterii, de haine şi de mobile atât de adânc x ta de 
clasa boierească, era cel mai bun pril plate 
importator/de marfă străină, nu numai să o satisfacă, dar să i 
excite 5). Şi Evreii, fiind agenţi pics 
ducătoare de asemenea mărfuri a 
mare. Intermediarii de căpetenie — serie istoricul N. Iorga — sunt 
, 


b) Cu ce se ocupau Evreii. 


Alți factori cari au favorizat invazia Evreilor, sunt legați de 
războaiele ruseşti și austriace duse împotriva Turcilor pe pământul 
țărilor noastre, ca şi de serviciul recrutărilor în țările vecine. Un 
puternic aflux de Evrei galițieni are loc în intervalul 1789—91, când 


a limbii germane, Ei scot pe încetul din pozițiile câștigate pe 
Greci, pe Armeni, pe Germani. Aşa că rolul Evreilor în acest comerț 


Austria ținu ocupată Moldova de vest până din jos de Roman şi | aţi şi de femei, cu tâmolări Ă 
mai târziu toată "Țara Românească ṣi Oltenia 1). După acești imi- tea artistică de cz gi sale mobile, cu vopsitoria și zugră- 
zu Sage te A A : lea aud Aa » Cu tinichigeria și punere muri. cu 
l granţi austriaci, vin Evrei ruşi, Evrei prusieni şi chiar Evrei fran- ismăria şi tapiţeria, cu läcătişeria 4i A i nerea de geamuri, cu 
cezi 5). Cu războiul ruso-turc din 1806—1812, pe pământul Mol- elul de meserii puțin ostenit z etășânia, etc., adică cu tot 
LaS ze ate 4 nitoare dar bănoase 7), DENN 
dovei s'a scurs deasemenea multă jidovime 8). Moldova are, de acum înainte, a se lupta cu mari dificultăți 
iiicultăți, 


a Dar prin răpirea Bucovinei, în 1775, ACoA provincie este năpă- i jal cu seamă cu mărfurile streine de calit 
dită de Galiţieni şi, prin măsurile luate de generalul Enzenberg, ora- 1 
şele noastre năpădite, iar târgurile amenințate să devină evreești, sin- 
gura lor soluție era să se așeze în Moldova, unde, nesupărați, puteau face 
negoţ de cârciumă, de împrumut şi de arendă, de pământuri și dugheni, 
mai ales ale bisericilor. Invazie de ovreime în Basarabia are loc imediat 
după răpire şi Evreii se revarsă din Polonia şi Podolia, ca și din toate 
zonele rusești. S 

Ocupațiunea armată rusească din 1806 aduse pe marchitanii 
evrei care furnizau armata cu furnituri şi băuturi din Rusia, iar 
la 1808, „Divanul, vorbind de o singură ţară Moldova şi Valahia, 
îi scutea de orice vamă”. Și, pe când acești marchitani intrau ca să ` 


ü. Yay .. x Dă 
A a cumpărătorilor, cari, adesea pretereau marfă proastă 
ratoasă, unei mărfi solide í ă i i ; 
A , dar cu aparență mai puțin prezen- 
Pr . . Ea . .. . l 
E So am mai spus-o, invazia jidovilor se datoreşte şi re- 
e pi erau supuşi în țările de unde se revărsau ca un to- 
: = Pe i 

see i ? it. Anume. In 1816, agentul din Iaşi raportează că zilele 
7 este vorba de luna lui Octombrie) s'a raportat Domnului 
ae Jidovi,pe cari guvernul rusesc fi scosese din Po- 

un . . . ` 
; pe cale spre Moldova ŞI — zice mai departe agentul — 


s 


N. Iorga, Ist. nică | 

Ap ye a pc o E, Jenică, 0. €., 117. 3) V. A. Urechiă, o. c., II, 
s O. Ca A i „9. €, 343. 6) N. Iorga, o. c. Tiä. 

că, o. c., ITI3—II4 şi 134—135. 8) Ibid., o. c., ad Rd i ua 


1) V. A. Urechiă, VIII, 213. 2) Ibid, VI, 811. 3)Ibid, o, c., XI, p. 124—125. 
Sapte inşi din aceştia poartă numele de familie Braşoveanu. Alţii poartă nume ca 
Civara, Recea, Catana, Gheorghiu, etc. 4) N. Iorga, Istoria Evreilor. 5) Furnică, o. 
€., 114. 6) V. A. Urechiă, o. c. XI, p. 651. i 


64 


că Domnul, departe de a voi să împoporeze această țară cu un așa 
de mare număr de vagabonzi, a dat cele mai aspre porunci pentru 
"a li opri intrarea în țară 1). Pe atunci, în Moldova, era domn Scarlat 
Calimah, care, în 16 Iulie, 1815, acordase Evreilor zarafi dreptul 
de a se constitui în breaslă aparte 2). Aşa că este îndoelnic că această 
expediție de 20.000 Jidovi vagabonzi să se fi oprit de-abia la mar- 
ginile țării. Cu atât mai vârtos, cu cât le intrase în cap Domnilor 
că Evreii aduc bani mulți şi erau, ca atare, protejați de ei, ba încu- 
rajați să intre în țară. Aceste expediţii în massă sunt o urmare a 
împărţirii a doua şi a treia a Poloniei, precum și a nouilor războae, 
când au avut loc revărsări în stoluri în Moldova, unde au găsit. 
pe Domnii fanarioți, cari, mai puțin intrasigenți ca cei precedenţi. 
şi fericiți de a vedea numărul contribuabililor crescând, s'au grăbit. 
a li acorda hrisoave, autorizându-le șederea în țară și fixând, pentru 
fiecare localitate, cifra câştiului anual ce trebuia să-l verse Vistie- 
tiei 3). Invazia jidovilor este favorizată şi de regimul recrutării mili- 
tare introdus în Basarabia, în 1827 4), invazie pe care domnul Ioan 
Sturza, cu toate măsurile luate, n'a putut-o stăvili 5). In Bucovina 
are loc un alt fenomen care, însă, produce aceleași efecte. Anume, 
ordonanța imperială din 20 Martie, 1786, face ca mulți Evrei săraci 
cari nu puteau dovedi un capital, în bani sau în avere imobiliară, 
de 200 florini, să se retragă înaintea războiului din Galiţia și să se 
aşeze în Moldova, plătind impozitele obicinuite în acest principat, 
unde se însurau cu Evreice aşezate de mult în această provincie ù). 
Şi altă dată, când li se cere 250 fl., drept capital, Evreii se ridică 
în masă şi trec în Moldova 7). 

Ajutaţi de toate aceste împrejurări favorabile şi alungaţi de 
peste tot, în această perioadă, sudiții de origină galițiană se înmul- 
tesc, străbat satele, murdari, nesupuşi măsurilor contra ciumei, 
gâlcevitori față de Evreii raiale, sărind și la Români, ca în 1823, 
pentrucă fuseseră insultaţi la sărbătoarea „,Cuştilor” 8). 

Se ocupă cu de toate, cu curaj şi impertinență. Evreii spa- 
nioli se.ocupau de preferință cu profesiunea de zarafi, erau toptangii, 
cercelari și mărgelari,. toptangii de manufactură, ceaprăzărie şi mă- 
runțişuri, pe cari le desfăceau prin sate, prin colportori ambulanți, 
numiți mămulari și mărgelari, aşa după cum și astăzi exercită ocu- 
paţiunea de negustori ambulanți prin sate, constituind elementul 


1) N. Iorga, Note istorice — apud Doc. Calimachi, I, p. 255, no. 200. 2) N. Iorga, 

„Inst. Com. II, p. 132. 3) Verax, La Roumanie et les Juifs, 57—70. 4) Hurmuzaki, X, 

433, no. 522. 5) N. Iorga, Istoria Evreilor. 6): Doc. Calimachi, I, p. 50, no. 9 Cf. şi 

'p. 54, no. 13. 7) G. Zane, o. c., 332 şi N. Iorga, Ist Com. II, 187. 8) N. Iorga,- 
Istoria Evreilor. : i 2 a 


| 65 


iarăşi, 
sticle şi, pahare, 


de eră j s x K provista 
e grâne necesară, precum și orzul, secara, porumbul, porcii, cel 
nu legume, sare, piei de iepuri, 

plante medicinale, tot ce se cumpăra cu preţ bun de negustorii streini 
> 


plătibile în bani de aur şi cu preț bun, preţ bun care era unica avere, 
singurul produs al țării prin care se despăgubeau de pagubele Pie 
zate de Turci, plata luxului neînfrânat al boierilor şi bogătașilor 
români, toate se făceau prin mijlocirea acestor samsari greci şi evrei 4). 


„poliei — lucru ce îl făceau în toată Moldova, unde luau orânzile 
a sate, cucereau, ca stoleri, croitori, cârciumari, pitari şi olari, tere- 
nurile din jurul bisericilor, 
durere : „Acolo unde au șezut Theotokis şi Evghene, astăzi vând 
Jidovii marfă, făcându-se tot dughene” 5). l 

Ez Alții se ocupau şi cu comerțul de cai: Un Evreu Lippmann 
ontinua să strângă cai pentru armata prusiană, avându-și odaia 
a. Avrămeşti-Botoșani 6). Aici, la Botoşani, alții făceau bani falși as 
au când nu făceau aceasta, ei strângeau banii de aur și de argint 
lin țară și îi exportau în Austriă și pe aiurea unde câştigau cu agiul, 
ducând în țară monedă care reprezenta valoare fictivă, iaaii 
ală î). Alții, așezați în București, aveau predilecția de a strâtige: 
ni vechi şi a-i duce în țările străine pentru ca să-i taie la tarapana: 

etărie) spre ĝ-i aduce aici să-i cheltuiască — după 'cufii reiese 
pitacul din 8 Mai, 1706, al domnului Moruzi şi prin care sapna= 
dea „strașnică pedeapsă” 9). Se mai serveau şi de altei:metodă 
De ildă, ascundeau monedele în ceară la vremea topitului, ca; 'astfat: 
ă le scoată în țări streine, ceeace a determinat pe Domn ca să ien 
dine severe ca, la vremea topitului cerei, să se: cheme. vel vameșul —. 
+1) Furnică, o. c., 113—114. ili i ; 282 turziică, ibid. 4)Ibiđ: 
3 Boc: Callimachi, Ir ar eu tea a mo: Pipete 
A aie i, X, 173, ae 228, 7) Tbid, ibid: 8) v. A: Urechiä,b: e, III, p: 359- 


N.-Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. < 5 


, secerate sau culese. - 


cari veneau cu vasele lor, încărcate cu mărturi de import şi export, 
r >. 


- Ocupau dughenile din Botoşani, ca şi acelea din Iași ale Mitro- - 


încât un contemporan a exclamat cu - 


66 


care să asiste la topitul cerii şi la pecetluirea vaselor 1). Falsificarea , 


banilor avea loc şi în Ardeal. In Brașov, în 1796, un bancher evreu 


înşelase cu bani falși pe nişte ciobani ardeleni 2). Cu cât se înmul- - 


şeau aceşti noui oaspeţi, cu atât se înmulțeau şi falsificările de mo- 
nede, dar, cum făceau și cum dregeau, aceşti abili calpuzani scăpau 
adesea de pedeapsă 3), l : 

Se pomeneşte, la București, de Evrei tinichigii cari fabricau 
ghiulele de tinichea umplute cu sticlă, cu pietricele și cuie pentru cele 
patru guri de tun românești cari fuseseră ridicate dela: Cotroceni 
după plecarea lui Tudor 4). N 

Documentele vremii vorbesc şi de un Evreu sudit austriac 
Baltazar care încearcă, în Iulie 1793, să introducă în Muntenia o 
loterie, ca şi de un altul Michel Beceru, în 13 August, 1794, cărora li 
se acordă domnească voie pe 15 zile 5). Un Ovreiu este meşter în 
a pune dramurile și tereziile la aiar, iar brutarii şi negustorii sunt 
chemaţi a le duce la elf). Un Ovreiu, sudit sau supus rus, cu cin 
de cavalerie, pe nume Bronstein, înşelător şi mincinos, a cumpărat 
la licitaţie apaltul (antrepriza) cărților de joc, după care „au mește- 
şugit feluri de viclenii spre a se apăra de plata banilor” și „încă s'au 
sculat și fugit de aici...” 7). 

Evreii se îndeletnicesc şi cu-argintăria, în care se impun mai 
mult. Un Jidov Dănilă lucra, în 1792, argintărie şi sămnele boie- 
rilor, adică toiegile. dregătorilor 8). i ; l 

In această perioadă, întâlnim în 1809 și medici evrei clandes- 


tini, doi din totalul de 11 de diferite nații, printre cari un ovreiu 


bătrân şi un altul în Scaune °) la Bucureşti. 
Astfel, dpe zi ce trece, se desche tot mai larg poartă. prin care 


meseriaşii streini daw năvală în breaslă, până ce vor ajunge a scoate ` 


din ea pe mesetiașii români 19). In cursul războiului ruso-ture din 
1806—1812, generalul rus Prozorovschi își lua reşedinţa la Iaşi, iar 
“Yisteria Moldovei a trebuit să cheltuiască cu pregătirea europeneşte 
a curții lucrată de nemți și ruși t). © 00 a. 

-> Oprirea hotărită la 1784 de a ţine moșii nu” făcu decât să li 
crească rolul lor la oraşe!?). S'a încercat socoteala că, totuși, eierau 
atunci numai 2340 la sate şi nici 100 la oraşe 13). In acelaş timp, se ob- 
servă că ei caută să devină stăpâni și pe proprietatea urbană, în 179414). 


1) Ibid, ibid. 2) Ibid, 359. 3) Ibid, 358. 4) N. Iorga, Istoria Bucureştilor 
239—240. ap. Ld.-colonel Papazoglu, Istoria fundării oraşului Bucureşti, Bucureşti, 
2881, p. 76. 5) V. A. Urechiă, o. c., III, p. 360, 6) Ibid, VI, p. 757 — 8P. Cod. 6o, 
fila, 27, verso. 7) V~, A. -Urechiă, o. c., XI, p. 840—841, după Cod. 65, fila 40. 8) N. 
Iorga, Industria- la. Români, 187. 9) V. A. Urechiă, o. c XI, 902. 10) Ibid.,-III- p. 
289.- 11) N. Iorga — Negoţul în trecutul românesc, I, pag. 135. 12) Uricariul, I, p. 25. 
13) V. A. Urechiă, ibid., p. 58. 14) Uzicariul, XI, 317. - , 


Dă 


67 


Arendarea de moşii şi cârciumăritul, deşi oprite, fac progrese 
estul de repezi. Boierii, ca şi Domnii, încheie transacțiile cu ei şi 
curajează aşezarea lor. Iată pe Ienachi Cantacuzino Vistierul că 
vinde, în 1784, lui „Solomon Moisăi Leiba Jidov ot Bălți” venitul 
atelor lui dela Soroca : bezmenul pe case, dijma, moara dela heleş- 
teie, moara cu cai, „orânzile acestor sate şi crâșme cu pivnițe”, pe 
250 lei aur 1). Tot un Ovreiu a luat pe un an „orânda băuturii 
atului Căbujii, cu moara de acolo şi a părților din moșia 'Toleştii 
din acest ţinut al Sucevei, ale dumisale Ianache Cantacuzino, biv 
Vel Vistier” 5). Găsim, deasemeni, Evrei hrisovuliți şi prin Boto- 
ani, „jidovi orândari” prin sate ai moșiilor Hotinului, în 1806 °). 
„Evreii din Herţa, așezați din „strămoși şi părinți”, sunt arendași 
i moşiei Vornicului Grigorie Ghica, în 1813, îi aduc pagube de 
30.000 lei şi, totuși, se plâng contra lui2). „Orândătorii” Şcheii 
Roman) vând, în 1817, orânzile lui „Leiba Jidov” care stoarce 
entru băutură pe locuitori şi, nesocotind dispoziţiile în vigoare 
era ordin a nu se împlini pentru băutură decât 15 bani fruntașul, 
ó mijlocaşul şi 5 codașul) au pus mâna pe lucruri şi vite 3). In 1827, 
mil Focşăneanul, supus austriecese din Fălticeni, luase în arendă ` 
moşia Săveşti dela Aga Constantin Canta, pe şeapte ani 4). 

"In 1783, se întâlnesc la Focşani „,jidani orândari” 5). Deşi 
se opreşte negoţul de cârciumă prin sate încă dela mijlocul sec, XVIII, 
ivreii reușesc să ridice opreliştea în 1804 şi de atunci țineau câr- 
iuma boierească în aproape toate satele țării 5). Iar dacă pela finele 
ecs XVIII, găsim puțini Evrei prin oraşe, iar prin sate nu era 
ici pomeneală ?), în 1820, sunt 984 capi de familie la sate 8) (cari 
u puteau îi decât cârciumari şi arendași), iar în 1827, găsim 1200 
ârciumari în satele Moldovei 9). 

Pe câtă vreme Al. Vv. Ipsilanti opreşte vinurile, rachiurile 
i horilca streine 19), în-1785, un Evreu capătă drept de velniță în 
ucureşti ; în 1791, un evreu polonez era cârciumar, precum în 1773, 
o casă a Slăvuţei Ovreica în care se bea vutcă 11). Hangerli Vodă 
dădea şi loc de poverne în capitala Munteniei 12). 

„In Bucovina, nedispunând -de capital și nebucurându-se de 
redere, nu puteau întreprinde vreun negoț mare, așa că ocupația 
- de căpetenie li era cârciuma 17). In Maramureș, unde îşi fac prima 


I) St. şi Doc. „VII, 235, no. 104 şi N. Iorgâ, Note istorice. 2) Doc. Cali- 
achi, I, 498—9, no. 186.şi Note istorice. 3) Ibid, I, 536 și Note istorice. 4) St. 
oc., VII, 263, no. 199 și Note istorice. 5) N. Iorga, Ist. Com. II, 38. 6) Verax,- 
108. 7) Furnică o. C, 108. 8) Verax, o. c., I0. 9) Ibid, ibid. ro) St. şi Dac. 
„Tor şi urm. 11) N. Iorga, Ist. Com. II, 12) V. A. Urechiă, VII, p. 202 

. Duică, o. c., 151. i a, ” 


68 


apariție în 1818, se ocupă cu negoțul, dar mai cu deosebire cu câr- 
ciumăritul 1). | | . 

Până la Regulamentul Organic, arenzile cad pe încetul în 
mâinile lor, pe câtă vreme proprietarii sunt buni bucuroşi de câş- 
tiguri mari fără muncă 2). d 

„_Zărăfia și camăta sunt alte instrumente de tortură în mâinile 

Evreilor contra Domnilor, boierilor și țăranilor. Deţinătorii de capi- 
talari mari în această perioadă erau creditorii supuşi ruși şi austriaci, 
în special Evreii 2), precum şi în împrumuturile interne, printre streini, 
tot aceştia jucau un rol hotăritor 4). Deja în 1817, Evreii sunt soco- 
tiți în Moldova ca stăpânii acestui gen de comerț, practicat în Mun- 
tenia mai ales de Greci 5). l 

Sub "Alexandru Moruzi, domn în Muntenia între 1793—96, 


camăta — această plagă de care sufereau negustorii mici — era 
exercitată de Evrei, Turci şi Armeni, precum și mare parte din arti- 


colele. de monopoluri şi de narturi erau acaparate de sudiți evrei, 


greci şi armeni, toate acestea apăsând din greu asupra bieților negu- 


țători indigeni ô). Sub acest Domn, atât de iubitor al poporului, su- 
diții se înmulțesc în mod îngrijorător, încât streinii deveniră sin- 
„gurii conducători ai economiei naționale 7). 

Pentru împrumuturile mai însemnate, Evreii erau foarte cău- 
taţi. De aceea, Ioniță Sturza, pentru toate împrumuturile ce le în- 
cearcă în streinătate, se adresează Evreilor, cum a fost cazul și cu 
unul de, 3000 galbeni, în 1822, pe care îl încheie cu niște Ovrei din 
Polonia. 8). Dealtfel, Evreii; din cei supuși austriaci, îi găsim de nenu- 
mărate ori ca- creditori ai boierilor şi chiar ai Domnului -- fie pentru 
împrumuturile țării, fie pentru cele personale °). îi 

Nu cunoaștem în cifre suferințele țărănimii moldovene și mun- 
ten€ în această perioadă, adică cât de mari erau, toate pricinuite 
de plaga cămătăriei exercitată de Greci, de Turci şi de Armeni — 
“cari încep să cam dispară ca forță și virulență — dar mai ales de 
Evreii austriaci şi cei ruşi. Date statistice ni sunt date numai pentru 
datoriile contractate de boieri. Această clasă gemea sub o povară 
de datorii de nenumărate milioane. In 1827, numai creanțele cre- 
ditorilor evrei, supuși ruși, se cifrează la câteva milioane lei, sumă 
care nu este — observă G. Zane — deloc mică, când o comparăm 


1) N. Popp, studiu ,,Consideraţiuni etnodemo grafice asupra populaţiei Româ- 
niei‘ în Rânduiala, vol. II, Caet 3. 2) N. Iorga, Istoria: Evreilor. 3) G:- Zane, o. C., 
p. 232, 4) Ibid., o. c; 232 şi 233. Vezi. şi Wilkinson, Tableau historique, géographique 
et politique de la Moldavie et Walachie, Paris, 1824, p. 162. 5).G. Zane, o. c., p. 
337+ Vezi şi N: Iorga, Ist. Com. II, 134. 6) Furnică, o. c., 55—56. 7) Ibid, ibid — apud 
Contele d'Hauberive. 8) Doc. Hurmuzaki, XVI, p. 21. Vezi şi G. Zane, o. C., 232. 
9) G. Zane, |. c 5 = 


69 


` bugetul statului, care la aceiaşi epocă, avea un capitol de chel- 
uieli totale — ale domniei și ale țării — în sumă de lei 2.676.623,41. 
i aceste creanţe — spune mai departe acelaș autor — nu trebue 
ă fi reprezentat decât o mică parte din: datoriile boierești, căci cei 
mai numeroşi deținători de bani erau supușii austriaci — în spe- 
cial Evreii 1), l i 
„Această situaţie disperată, datorită, între multe altele, rava- 
giilor săvârșite de revoluția grecească din 1821, când boierii au su- 
ferit pagube imense cu prădăciunile, precum şi invaziunile strei- 
nilor, a determinat pe Domni și boieri să ia măsuri de reglementare 
nouă a raporturilor între creditori şi debitori. Măsurile au fost luate, 
In 1825, Domnul muntean decretează, în favoarea domniei şi a vis- 
ieriei, ca toate datoriile să fie rambursate pe cursul galbenului ` 
dela venirea la domnie 2); iar în 1827, Divanul, prin anaforâua 
sa, cere şi în Moldova, o nouă orânduire între creditorii cari au fugit 
cu sineturile intacte pe de o parte și pe de alta cu debitorii cari 
i-au văzut averile distruse în revoluția din 1821, ceeace a pricinuit 
urcare a galbenului în folosul celor dintâi și în paguba acestora 
din urmă 5), „care din nenorocire sunt toţi pământeni şi ocinașii 
Moldovei” 4). O asemenea redresare a datoriilor boierești către su- 
ușii austriaci, în special Evrei, prin acordare de moratorii, a avut 
oc și în 1820, pretinzând sume ce se ridicau, cum am spus mai sus, la 
âteva milioane lei, intrecând cu mult bugetul țării şi al domniei 5). 
In Bucovina, comisiunea instituită de gen. Enzenberg cerù 
lege contra cametei şi pentru Ovrei mai mult loc de desvoltare 
în meseriile în cari nu erau încă primiţi, ceeace provocă o mare ne- 
ulțumite printre Ovrei şi trimiseră o deputațiune la Viena ê), In 
rdeal, camăta făcea ravagii — îndatorau pe ţărani, ca şi aiurea, 
erindu-le băutură multă pe credit primejdios 7). 


c) Metodele de cari se serveau în activitatea economică. 


Felul de a lucra al Evreilor: și de a se comporta în noul 
ediu social, în care se înfipseseră ca un. corp străin neasi- 
. 1-A 3 : voy v A EC E 

labil într'un organism sănătos, rămâne mereu acelaș, amplifi 


ându-se însă și mai mult pe măsură ce împrejurările noui politice 
E oi DARE NEED 
ʻI) Ibid, ibid. 2) Ibid, p. 233 — La pag, 21, aflăm că un moratoriu î 7 
vornicului V. Roset are loc, în Moldova, în 1825, pentru datoria lui i eri 
şi V. A. Urechiă, Moratorium, An. Ac. Rom., 1887—1888 — deși asemenea mă- 
rau interzise prin hrisovul lui Alex. Calimachi. 3)G. Zane, o. c., 234—35. 4) Ibid 
—242. Din anaforaua domnului întemeiată pe principii moderne de legislație în 
eniul creditului şi a măsurilor dė apărare. 5) Vezi nota 1. 6) B. Duică, o. c., p. 107. 
Sea cametei din Ungaria, art. XXV din 1883 $ 22 a revenit la dispozițiunile din 
+ 7) Ibid, p. 157. 


70 | | | 


şi sociale erau mai mult în favoarea lor şi cu cât se vedeau mai mulți. 
Evreii vin — orideunde pornesc şi se revarsă — cu aceleași păcate 
„ancestrale și le aplică, cu răsunete din ce în ce mai violente, în me- 
diul românesc, obicinuit a duce o viaţă cu totul diferită de aceea a 
-nouilor oaspeţi. 

Dela capul locului, va trebui să | precizăm acest mare adevăr. 
Evreii nu s'au putut şi nici nu s'au silit a se încadra în noul sistem 
de norme morale ce guverna societatea românească, ci au căutat 
să trăiască în ea pompându-se bogățiile, dar să trăiască dincolo de 
ea, ca viață morală şi cetățenească. Au vrut și au ținut cu tot dina- 
dinsul, adică, să trăiască o viaţă aparte de ghetto, cu mentalitate 
străină de aceea a băștinașilor, cu apucături prădalnice şi de nimi- 
cire a mediului nou în care au intrat, în zdrențe şi flămânzi, înar- 
mați cu toate instinctele atavice, dar nu și cu sufletul curat. Și au 
continuat să ducă viața ca niște paraziți primejdioşi ai societăţii 
româneşti, nu ca elemente creatoare de forme noui și civilizate, 
forma lor de guvernământ fiind numai Kahalul și sistemul de prin- 
cipii morale cel prescris de Talmud, croit şi răscroit în interesul lor 
egoist şi feroce de învățații iudaici dealungul veacurilor. Aceste 


instituțiuni, Kahal şi Talmud, i-au oprit expres de a se încadra 


într'o viață ordonată şi civilizată şi toate mărturiile trecutului con- 
curează în a ne dovedi că ei au luptat, prin toate mijloacele ce le 
“stau la îndemână, ca să dezorganizeze această aşezare de stat ro- 
- mânească, ai cărei bărbaţi luptau din greu tocmai pentru a încadra 


Principatele noastre în sistemul de norme și de conducere adoptate ` 


de ţările apusene. 

Să vedem cum ne apar í în lumina documentelor trecute şi 
cum au fost văzuţi şi judecaţi de scriitorii şi călătorii streini, ca şi 
de cronicarii și marii demnitari sau voevozii noștri. 

Documentele ni-i: arată ca dușmani ai higienei corporale şi 
sociale. De pildă, nú se supun măsurilor împotriva ciumei ce bântuea. 
țara în 1824; ba dimpotrivă, se plâng la Consulate că sunt năpăs- 
tuiți şi străbat satele murdari şi gâlcevitori, etc. 1). Consulul pru- 
sian scria că sunt tot așa de murdari, ca și Turcii şi Tiganii şi că 
nici un alt popor nu este ca aceştia 2). 

Obiectivul comerțului exercitat de ei nu ţine seamă de nici 
o normă de morală socială sau de interesele poporului și ale statului 
în care trăesc. Tot ce putea renta într'un fel sau altul era obiect 
şi metodă de comerț: cămătăria cu oricine și în condițiuni distru- 
gătoare, cârciumăritul de natură să otrăvească ființa eticobiologică 


1) N. Iorga, Istoria Evreilor. 2) Ibid. 


a rasei, spionajul în favoarea lor şi în paguba oricui, falsificarea de - 
acte de orice natură, contrabanda cu mărfuri şi monede, ocolirea 
legilor prin conrupție, matrapazlâcul — adică specula de mărfuri 
şi concurența de orice fel și prin orice mijloace, obiectele sacre, furtul, 
înşelăciunea, sperjurul, specularea muncii-altora, traficul de carne 
vie, introducerea clandestină în ţară, specularea monedelor, falsi- 
ficarea sau alterarea lor, mituirea, etc. Dacă n'au creat nimica în 


` industria națională, aceasta au făcut-o, iarăşi, din două conside- - 


rațiuni : Evreii au fugit de o muncă susținută care reclama sforțări 
de voință și de energie, fizică şi morală şi fiindcă, în al doilea rând, 
ea nu renta mai bine ca cele de mai sus și, fiind la începutul ei, 
industria putea fi şi riscantă. Când industria va oferi condițiuni priel- 
nice ei, şi mai cu seamă atunci când va fi învestită cu privilegii 
importante şi aducătoare de câştiguri necalculate fără nici un risc, 
atunci Evreii vor năvăli în această ramură de producție şi vor ști 


„să 'stoarcă toată energia şi toate posibilitățile de economie ale acestui 


popor incapabil să se apere. 

Iată cum glăsuesc documentele. Nu ascultau sudiţii, în spe- 
cial Evreii, nici de ponturile hrisoavelor, nici de tetalbaşi, nici de 
breaslă, nici la alte angarale nu ajutau, nici beilic nu lucrează de 
obiceiu, ci fac o concurență ruinătoare, eftinind nartul, luând dela. 


„pământeni calfele şi ucenicii, băgându-i în prăvăliile lor ca să le ia 


ucenicii și momindu-i... Aşa se plângeau pămânienii către: Vodă 
Ipsilante 1). Cu ceilalți negustori — Greci, Sârbi şi Bulgari, etc.— 
„Românii nu avură de luptat, căci şi ei erau raiale supuși legii bres- 
lelor, birurilor şi -narturilor, precum și comercianții europeni cari 
nu erau meșteșugari rar se abăteau dela prescripțiile narturilor, 
fiindcă şi dacă deschideau magazi de toptangerie, desigur ei vin- 
deau numai cu toptanul la negustori cù mărunțișul, cari erau pă- 
mânteni, pe când Evreii. se abătură dela această linie de conduită 
dreaptă și leală dela primul pas ce făcură ei pe calea comercială 
şi industrială în Principate. Ci, mulțumită avantagiilor dobândite 
„prin rugăciuni, intervenției consulilor streini, dării de bani și felu- 
ritelor alte mijloace, Evreii câți se stabiliră în Principate — veniţi 
din Turcia, Galiţia şi Rusia — goi și lihniți, în scurt timp, se înţo- 


“liră, se îmbogățiră, se înmulțiră, prinseră chiag şi începură a-şi chema 


riidele și pe coreligionarii lor:ca-să se stabilească aci, ca într'un adevăr 
pământ al Făgăduinții °). À 
Unele documente ni-i rată ca zurbagii şi A şi con- 


A 1). V. A: Urechiă, XI, p. 110 şi Furnică, o. c., 74—75: 2) Furnică, 
9. €., 106-107. i t 


aie ce 


e 


| 
| 
i 


Fee 


trabandişti 1), sau-că s'au umplut târgurile de jidovi speculatori 
şi săraci 2) sau de jidovi săraci, » vagabonzi şi cerşetori — > Betieignden 
cum: îi arătau altele 3). aS mă 

: Mijloacele obișnuite de conrupţie de cari se serveau, cu pre- 
dilecţie, şi, zilnic, ca mita sau. „,mizda”, ca să eludeze legile și regu- 
lamentele, chiriile mari ca să ia locul concurenţilor băștinași, ;,smo- 
“meala”!. calfelor şi ucenicilor, „matrapazlâcul” — acea formă de 


„ coneurență şi de. speculare întru totul întrebuințată de ei, ocolind 


piața publică, : bâlciurile și târgurile dela hotare şi/ umblând prin 
sate. sau aținând calea producătorilor spre târguri sau dosind măr- 
urile ca să le vânză cu preț mai mare, etc. ` 

ă O mare plagă a comerțului mic românesc al țăranilor era ceata 
precuipețiloz, mai toți străini, cari ieșeau înaintea ţăranului, cu mulți 
metri înainte de a intra în oraș, să-i cumpere cu viclenie și înșelă- 
ciune, pe iimica, toate produsele ce aducea de vânzare, ceeace a 


„ determinat pe A. Moruzi și alți domni să ia măsuri de proteguire 


a intereselor consumatorului 4). Cum procedaseră cu comerțul mic, 
aceiaşi luptă o duceau și împotriva industriei mici, căutând prin 
toate mijloacele — între cari cel mai convingător era mituirea — 
să câştige privilegii şi scutiri, ceeace făcea imposibilă concurența 
din partea . meşteșugarilor pământeni și, astfel, Evrei de peste: ho- 
tare puneau mâna pe industria mică, pe toată ziua tot mai mult. 
“Cel mai devotat acestora a fost Vodă Hangerli: 5), care nu visa decât 
să facă cât mai multe parale și, în schimbul acestora, el da cele mai 
multe pitace şi hrisoave în favoarea acestor oaspeți noui cari știau 
să le plătească bine 6). 

Din toate afacerile lor — îngăduite sau nu şi fără a , ţine seamă 
că: sunt oaspeţi în țară străină — Evreii încearcă să aibă profit cât 
mai mare. Astfel, în calitate ne marchitani ruși, ei nu se supun la 
plata vămii la Focşani de 3% pentru marfa ce vindeau la oștirile 
ruseşti, ceeace face pe Vistierul Hagi Moscu care ținea vămile să 
se jeluiască Divanului, iar pe acesta să intervină pe lângă generalul 
Repenski, în 23 Martie, 1812 7). Deasemenea, ca negustori de rachiu, 
ei nu se supun a plăti dările, câte 4 parale de vadră, după cum este 
za otel cumpărat al podăritului” 8). | 

» Nu vor să recunoască obligații, datorii și angajătnerte solemne 
faţă, „de particulari sau stat. Iată pe un Markus Pateschok, născut 
în Brodig, care, în proces cu Teodor Chiriac Ciocan din Viena, mai 


Pia zé 


1) V. A. Urechiă, VII, p. 211 şi VIII, p. 634 şi urm. 2) Uricariul, I, pei: 


+3); VA, Urechiă, III, p. 354. 4) Ibid, VII, p. 211. 5) Ibid, ibid. 6) Ibid, XI 


p. 652—653. 7) Ibid, XI, p. 844. 


T13 


bine rabdă bătaia decât să-şi recunoască datoria 1). Sau unul Brons- 
ein, înşelător și mincinos, supus sau sudit rus, cu cin de cavalerie, 
eeace îl punea la adăpost de urmăriri, lua în antrepriză cărțile de 
oc, dar, tocmai când să numere banii, dispărea din țară 2). 

>- Totei introduc şi loteria ca un mijloc inedit de amăgire a bunei 
şedinţe şi de spoliere a masselor. Intr'atâta erau de bine văzuţi, 
ncât domnul muntean nu le acorda o îngăduință mai mare ca I5 
ile — cum a făcut-o față de suditul austriac Baltazar în Iulie 1793 
au cu Michel Beceru în 13 August, 1794 °). 

Toată practica comerțului evreesc este un sistem de şarla- 
tanii şi înșelăciuni, atât pentru lumea românească, cât şi pentru 
cei din alte ţări și, în concurență de șarlatanisme cu Grecii cari câte- 
„odată îi şi întrec — observă W. Sombart — ei au desființat comerțul 
indigen 4). Fiindcă negustorul evreu vrea clienţi, clienți cât de mulți 
şi, pentru a-i obține, el întrebuințează cele mai variate mijloace, 
cari nu se puteau încadra în condițiunile morale ale comerțului de 
acum o sută şi mai bine de ani, comerţ dus în virtutea unei tradiții 
lungi; pe când negustorul evreu nu recunoaşte nici o tradiţie, el 
venea dezbrăcat de orice restricțiuni morale 5). - 

Evreii au încercat creditul mărunt între negustorul detailist 
i cumpărătorul de toate zilele şi, astfel, au pătruns la sate, pentru 
aptarea altui negustor şi pentru “crearea unei noui clientele °) şi, 
u asemenea mijloace, el a prins la țărani și la târgoveţi şi a reușit 
mai ales la țărani — victimele lui de predilecție, pe cari îi: înșală 
a tot, la „monedă, socoteală, greutate, balanță şi la mai cine știe 
ce”7). Ei vindeau marfă proastă, dar arătoasă, eftină şi le vindeau 
naifa eftină, fiindcă falsificau calitatea mărfii, prin amestecarea 
i cu materii mult mai eftine, pentru a-i mări cantitatea sau prin 
repararea ei cu alte materii prime decât cele Soinu; bine înțeles 
u mult mai eftine decât acestea 8). pa Ng 
Evreul reprezintă concurența nesănătoasă a minel rele, su- 


ivreului până ce ruinează pe creştin ; „Scump și rău” e deviza lui 
ând rămâne stăpânul pieții ? 
Iunie 1798, că, pe lângă negustori şi cămătari cari strică preţu- 


al N. Iorga, Istoria Bucureştilor, P- 193 — ap. Nistor în Pintic p. 828 
urm. : Un Liborius Göttingen declară că a auzit cum soția îi zicea lui Pateschok: 

abdă şi nu spune nimica”. El stătea în legături cu bogasierul Teodorachi și cu 
oitorul Gheorghe Dirstoreanu, cu Mihai pecetarul, cu Vasilachi Braşoveanul dela Sf. 
eorghe, chiar cu Hagi Moscu. 2) V. A. Urechiă, o. c., SI, p. 840—841. 3) V. A. 
echiă, III, p. 359—60. 4) Vezi G. Zane, 333—334. 5) Ibid, ibid. 6) Ibid., 346. 7) 
Lefebre, Etudes diplomatiques et économiques-sur la Valachie, II, Paris, p. 307—309- 
G. Zane, locul citat. 9) M. Kounesey Despre drepturile politice ale Evreilor, 


erficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. „ftin și rău”, e deviza: 


Și consulul francez Parant scria, 


j AA 


74 


rile şi ucid comerțul descurajând pe puținii negustori cinstiți cari 
ar vrea să-l facă să înflorească, meşterii „europeni” făceau din fugă 
lucru de tot felul 1). Concurența neleală care li se atribue în docu- 
mente, acea „ucidere a alișverișului” negustorilor indigeni, au. rea- 
lizat-o în mare parte prin scăderea de prețuri și mijloacele de cari 
se serveau în Apus și pe cari le-a denunțat Sombart, rămân valabile 
şi pentru țările noastre : cumpărarea de marfă de contrabandă — 
de războiu sau obișnuită, negustorire de gajuri, cumpărări dela 
oameni în criză, dela bahcrutari, dela licitaţii, negustorie de pro- 
duse contraveniente şi comerț pus pe faliment 2). 

Comerţul ambulant a fost, deasemenea, un mijloc de captare 
a clientului din straturile de jos ale societății. Știm deja că, încă 
din 1817, Evreii erau socotiți în Moldova ca stăpânii acestui gen 
_de comerţ, practicat în Muntenia mai ales de Greci. Se pare că acest 
negoț ridica multe nemulțumiri, căci se pretindea ca boccegiii şi 
precupeţii „să fie opriți de a mai- umbla fie pela sate ori târguri, 
ca unii ce în aceste specule sunt cunoscuți și împovărători popula- 
“ţiei şi cei mai mulți dovediți de furi...” 3). 

Documentele trecutului ni-i zugrăveşte ca oameni de rea cre- 
- dință. Din anaforaua Sfatului administrativ, înaintată spre stu- 
diu, în 24 Noembrie, 1782, domnului Alexandru C. Mavrocordat, 
extragem cele de mai jos :... „că breasla jidovilor care s'au obici- 
nuit cu acest fel de urmări a cumpăra cu anul moșiile şi de a ţine 
arende. prin sate, nu puţine supărări şi pagube pricinuiau nu numai 
la stăpânii de moşii, dar şi la locuitorii acelor sate, căci mai întâi 
de tocmelele ce făceau ei cu stăpânii moșiilor şi cu zapisele lor ce 
le dau pentru tocmeli, niciodată nu se ţineau, ci fel de fel de pri- 
cini și amestecături arătau spre păgubirea stăpânilor moșiilor. Şi 
în loc, unde era să se folosească stăpânul de venitul moşiei sale, pa- 
gubi şi supărări aveau...” 4). 

Aceasta cu boierii, mai ales. Dar aceiași rea credință o avea 
şi față de săteni — după cum rezultă din aceiaşi anaforă — pe cari 
„i îndatorau cu bani din vânzările băuturilor lor și unde de _pe bău- 
turi rămânea cineva dator câte cu ceva, ca nişte înșelători, îi încărca 
şi îi năpăstuia mai mult, îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi din 
locuitori se sărăceau cu totul. Şi alte multe sărăcii şi pagube se fă- 
ceau și se pricinuiau şi la stăpânii moșiilor şi la locuitorii satelor, 
de vreme ce ei cu totul sunt porniţi a cerca chipuri cu care ar putea 
să înșele, să năpăstuiască, ori pe stăpânii moșiilor cu tocmelele ce 


SE I1) N. Iorga, Istoria Evreilor. 2) W. Sombart, Les Juifs, 192—193 și G. Zane, 
337—338. 3) Acte și legiuiri, 586-—587—ap. G. Zane, 337. 4) M. Kogălniceanu, 
Archiva Românească, ed. II, v. II, p. 179—182. 


75 


ac, ori pe locuitori să-i încarce la câte puține datorii ce rămâne de 
e băutură. Pentrucă ei, fiind oameni săraci, după cum singuri ei 
se mărturisesc, altul nu crede sărmanului cât de puțin. Aceste fapte 
care le au ei cu încurcăturile şi năpustuirile ce fac, ei o socotesc ca 
-o negustorie, iar nu se uită la pagubele şi sărăciile ce se pricinuesc 
“de” mulți de către dânşii. Aceste urmări ale lor fiind ştiute şi nesu- 
ferite de către toţi, a silit domniile din trecut să hotărască ca să 
lipsească jidovii de prin sate” 1). 

~ Am reprodus mare parte din acest monument de sokan 
înțelegere a durerilor unui popor, înfrățind prin suferință şi pe 
boieri şi pe țărani, monument totodată de o înaltă gândire politică 
‘şi de nedezmințită sirhţire românească. Şi este cu atât mai prețios 
acest. document, cu cât el este și astăzi. "după 29o ani, de o actua- 
litate impresionantă. 

In nici un domeniu de activitate economică, Evreii n'au în- 
țeles să conlucreze cu băștinașii, nau ştiut să armonizeze într'o 
atitudine civilizată interesele societăţii în care trăiau şi pe ale lor, 


în domeniul creditului mai cu deosebire — reducând, pe ţăran ca 
şi pe boieri, la sapă de lemn. Dela început, s'au manifestat ca cen- 
trifugali. In 1828, de pildă, ei nu iau parte la conducerea târgului 
din Botoșani, cum făceau Armenii și Grecii 2). 

i In activitatea lor cămătărească, este interesant de a cunoaște, 
din descrierile contimporane, acea speluncă denumită bursă și în 
care, în sec. XIX, se organiza specularea până la sânge a poporului 
românesc, aşa zise, bursă pe care a vizitat-o Lefăbre şi pe care o zu- 
"grăveşte ca instalată într'o cafenea unde bancherii, zarafii și cămă- 
tarii se adunau neregulat la un pahar cu rachiu, pentru a vorbi 
„despre tot şi mai ales de afaceri” şi unde ofertele și cererile de 
“hârtii-valori erau raportate de bancherii cari făceau aceste operații, 
“de obiceiu numai când şi cum le conveneau 8). 

Am văzut mai sus, cum, datorită creditului. mărunt introdus 
între negustorul detailist și cumpărătorul de toate zilele, au pă- 


stfel, să-și introducă marfa falsificată şi să subjuge pe țăran și pe 
ârgoveţ, înşelându-i pe toți deodată. Activitatea Evreilor ca ban- 
heri-cămătari a stârnit din totdeauna proteste. Ceeace „făcea ca 
ceste proteste să fie uneori foarte energice, nu era numai dobânda, 
ar şi modul de execuţie a debitorului neplatnic, 

DM, ed tenta Archiva Românească, ed. II, v. II, p. 179—182. 2) N. Iorga, 
Note istorice. 3) Th. Lefèbre, o. c., p. 315. i i 


ci, cu o râvnă diabolică neadormită, să o distrugă, — cum a fost - 


runs în sate, au distrus clientela negustorului băştinaș, reușind, 


execuție aspră. 


“16 

l şi nemiloasă, pe care o suferă totdeauna debitorul creditorulyi sudit ; 
iar când se întâmpla ca un supus străin — dintre cari, după cum 
știm, aproape în unanimitate erau Evrei — să fie debitor, totdeauna, 
el întârzia cu plata sau căuta fel de fel de mijloace pentru a scăpa 
de datorie, printre cari invocarea de mărturie mincinoasă era unul 
dintre cele mai curente. Alteori, ei fugeau peste hotare, “sărăcind 
pe creditorii băştinași. Pentru garantarea rambursării capitalului 
împrumutat, însă, Evreii ştiuseră să organizeze un sistem de garanții, 
printre cari cumpărarea unei supușenii streine avea o valoare mai 
mare chiar ca aceea a unui titlu de ipotecă. In această sferă de acti- 
vitate a Evreilor — prin comerț sau împrumut de bani —se cu- 
prindeau toate clasele sociale 1), încât Moruz a putut spune că „Evreii 


+ 


au făcut tributare toate valorile ca și toate clasele societății, dela - 


„cei mai bogați proprietari până la cei mai săraci țărani” ?). Ba, unii 
din Evrei vin: în calitate de sudiți în țară, „înşală locuitorii, după 
cari dau, falimente frauduloase şi mănâncă banii raialelor” — așa 
cum reiese: din plângerea domnitorului Ion Sandu Sturza al Mol- 
dovei adresată Sultanului 2). 

„Alte documente ale trecutului mai vorbesc și de o specie de 
cămătari pentru nevârstnici — minori 4), adică de o specie de cămă- 
tărie care se mărginea numai la ademenirea celor minori spre a-i 
prinde în mrejele înșelăciunii. Sezizat de un caz din cele mai multe, 
de cazul unui Evreu cămătar cu un fecior de boier nevrâstnic, Domnul 
dă ordin ca Agenţia „să dea Nizam și la alți semeni ai lui ca să n 'aibă 
a mai face AL eripiaa cu copii, din care pricinuesc gâlcevuri și 
davale” 5). 

La această calamitate, camăta, care făcea pe > negustori şi nevo- 
iaşi să plătească dobânzi fabuloase, erau angajaţi şi Turcii şi câțiva 
Armeni, iar camăta purta numele de „astar”, ceeace face pe Moruzi, 
în 23 Iulie 1793, să dea nizam, oprind pe Români a se împrumuta dela 
“Turci 6). Astar“ în limba turcă însemnează căptuşeală. 
=- Nu fac măcar un pas cinstit, ci întotdeauna ocolesc legile țării, 
nesocotesc orice principii etice şi tot ce garantează prin respectare o 
viață socială. sigură și frumoasă. Dacă se introduc în "Țările Românești, 
ei, dela capul locului, se pun învrăjmășie cu legile și autoritățile : intră 
în. țară fără pașapoarte, iar când sunt încolțiți, ei prezintă certificate 
de proveniență dela frații”din Snyatin, Horodenko și Stanislav ô) și, 
de îndată ce pătrundeau în țară, se însurau cu Evreice, căutând să se 


i a Th. Lefèbre o. c., 315. 2) G. Zane, 1. c., 3) N. Iorga, Plângerea lui Ioan 
Sandu Sturza-Vodă, p. 5. 4) V. A. Urechiă, I, 22—23. 5) Ibid, ibid — Vezi ce se 
zice, de Evrei și în Hurmuzaki, p. 184, No. IV. Cod 43, fila 449 verso. 6) Ibid, III, 


pe 347 Şi 351. 


pună sub protecția Agenţiei austriace ca să capete sprijin în conflic- 
ele cu localnicii — așa cum, declara însuși reprezentantul austriac 1). 

Când nu erau primiţi toți, atunci unul din ei se boteza ca să le fie de 
jutor la ceilalți 2). Şi ca să binecuvânteze pământul moldovenesc. şi 
cel miuntenesc cu cât mai mulţi cetăţeni de ispravă, aveau obiceiul să 
se însoare la 15 ani). Ba, mulți se introduceau şi ca medici clandestini, 
ocmai ca să fericească cu cunoștințele lor pe cetățenii țărilor de adop- 
țiune 4). | 
Evreii încep de mult să se boteze pentru a se aranja mai bine. 
Documentele vorbesc de asemenea acte, încă dela 1741, când un Stati 
Grecul se însoară cu Smaranda Jidoavca sau se botează un jidov din. 
ăușeni — Suceava şi altul din Dingeni-Lăpușna, sau, în 1763, când. 
o botezată ține pe unul Ştefan Scraba 5). Documentele vorbesc de alte: 
asemenea. acte, când unii membri din câteva fazhilii de Evrei din Iaşi 
şi Botoșani se botezau, ca Solomon Botez, care fu șătrar şi vornic de 
Câmpulung, ca Ion şi Nicolae Botezatul din 1735—36. Câteodată, "se: 
boteza. vreo soră pentru ca să servească de legătură în toate părțile 6). 

In Ir Iunie, 1803,-una Maria se bucură prin hrisov de miluirea lui C. 
Ipsilanti, fiindcă „din legea ovreiască a tras la pravoslavnica credință” 7). 

ip. Sări judecăm și sub alte înfățișări. După câte am expus mai sus, 
ei wau contribuit la crearea niciunei industrii utile societății, ci s'au 
mărginit numai la fabricarea rachiului. N'au putut să trudească mun- 
cile. grele, singurele creatoare de valori sociale. In Bucovina, au refuzat. 
să se ocupe cu munca câmpului și ori au fugit care încotro, ori s'au 
strecurat la noi în mod clandestin, ocupându-se de alte afaceri. Dacă 
s'au ocupat, la noi şi aiurea, cu fabricarea de rachiu, apoi muncile: grele— 
toți oamenii muncitori, cărătorii, amestecătorii şi fochiştii nu se recrutat. 
dintre Evrei, ci dintre Români şi Moldoveni 8). 

=> Sforțări cât mai mici, câștiguri cât mai mari — aceasta a fost 
și este lozinca lor. De aceea, făceau contrabandă cu tot felul de obiecte : 
de rachiu °), de silitră 19), de monede pe care le scoteau afară din mul n) 
u pe care le introduceau ca să le speculeze 12)... 

„Făceau comerţ necinstit şi meșteșugul lor îi servea la aceasta. 

taù meşteri în a fura „argint din caragroși nemţeşti” 13). Un Evreu 
in: Botoşani, prin 1826, ştie să piefacă colonaţii în sfanțigi, fără să 
chimbe calitatea metalului și să câştige, totuşi, doi lei și jumătate 


1) N. Iorga, Ist. Evreilor. 2) Ibid, ibid. 3) N. Iorga, Note istorice, 4) V. N. 
chiă, XI, p. 902. 5) N. Iorga, Note istorice. 6) Idem, Istoria Evreilor. 7) V. A. 
ä; I, p. 397. 8) Furnică, o. c., p. 108. 9) Doc. ‘Hurmuzachi, X, Prefață de A. 
a, XXV. Vezi şi G. Zane, o. c., p. 338. 
efirea pieţii românești, Iaşi, 1924, P- 24. 
Economia de schimb, 338. 13) Ibid, V, 358 nota 1. 


10) G. Zane, Un veac de luptă pentru” 
II) V. A. Urechiă, V. 359—60. 12) G.. 


w 


78 


la fiecare colonat prefăcut 1. Zarafii excelau mai ales în sustragerea 
unei oarecari cantități de metal fin din monede, în așa măsură, încât, 
tot veacul al XIX-lea până la reforma monetară de după Unire, ocâr- 
muirile duc o luptă crâncenă în contra „calpuzanlâcurilor închipuite 
de jidovi”2), ca acea metodă —printre multe altele —după care 
„scot prin apă tare aur din galbeni și-l trec prin speculare peste hotare” 3) 
sau pilesc imperceptibil marginile monedelor care nu se pot constata 
depreciate decât prin cântărire 4). 

___ In cursul războaielor ruso-turce şi austro-turce dela finele sec. 
XVIII-lea, se făcea monedă falsă, iar mulţi falsificatori calpuzani erau 
sudiţi englezi 5). Evreii erau meșteri în a face. monede calpe. Când nu 
se făcea aceasta, ei treceau peste graniță „monedă mai bună” $). Ei 

` strângeau banii de aur şi de argint din țară şi îi exportau în Austria 
: . Şi pe aiurea, unde câştigau cu agiul, aducând în ţară monedă cu va- 
loaze fictivă, nu reală. Ei se serveau de o seamă de tertipuri ca să o 
scoată peste hotare, de pildă, o ascundeau în ceară topită, ceeace a 
determinat pe domnitorul Moruzi să-i oprească „sub strașnică pedeapsă” 
-şi le-a impus ca, la expedierea cerii în streinătate, să fie chemat vameșul 
care să asiste la topirea cerii și la pecetluirea vaselor 7), Unii Evrei așe- 
zaţi la - Bucureşti „nu caută — scrie istoricul V. A. Urechiă — de altă 


treabă şi alişveriş decât numai a strânge bani vechi și a-i duce în țările 


streine pentru ca să-i taie la taraphana spre a-i aduce aici să-i chel- 
“tuiască 8), Aceste monede calpe erau răspândite peste tot. Un bancher 
evreu dela Brașov înşela cu bani falși pe ciobanii ardeleni °). 
Aversiunea contra zărăfiei şi zarafilor străbătea întreaga socie- 
tate şi ea se exprima foarte limpede în măsurile luate de ocârmuire 


pentru reglementarea comerțului de bani. Un regulament al zarafilor - 


este făcut încă sub Scarlat Alex: Callimachi, în 1815, din care se poate 
vedea. că zarafii se dedau la numeroase „,calpuzanlâcuri, pricinuind 
simțitoare pagube” 10). | l i ` 
Evreii falsificau totul, până chiar obiectele sacre servind cultului 
creştin, precum procedau, de pildă, cu lumânările de ceară, când, în 
1826, la cererea Mitropolitului Veniamin, sunt opriţi de a face aceste 
lumânări pentru biserici în cari ei puneau „,săuri şi alte lucruri pricinui- 
toare de mârșăvie, neiertată cu totul întru săvârşirea sfintelor slujbe”11). 
In acelaş an se contenește și „lucrarea 
Jidovii din isnaful acesta” 12). 


` 


= 1) Doc. Hurm. X, 354.” Vezi şi citatul de G. Zane, o. c., 334 şi N. Iorga, Note - 


istorice. 2) G. Zane, o. ©, 340. 3) Archiva statului din Iași, Dosar, 1764—2013, fila 
468 — apud G. Zane, |. c. 4) G. Zane, 1. c. 5) Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, p. 13. 
6) Ibid, III, 359—60. 7) Ibid, ibid. 8) Ibid, ibid. 9) V. A. Urechiă, III, p. 359. 10) G. 
Zane, o. €, 261. 11) N. Iorga, Istoria Evreilor. 12) Ibid, ibid. 


pâinii pentru creştini de către 


“Erau acuzăți grav cu prilejul jafurilor din 1821, când li se-punea 
în seamă cumpărarea de lucruri furate din mănăstiri 1), tot aşa după 
cum, în secolele trecute, topeau odoarele mănăstirilor creştine ale Bucu- 
eștilor furate fie de Turcii năvălitori, fie jefuite de egumenii greci în 
legătură cu aceşti jidovi şi tot aşa după cum, pela 1737, Turcii cari au 
rădat mitropolia dela “Târgovişte au dezgropat cele vreo 30 lăzi pline 
u bogăţiile lui Neagoe Basarab şi Petru Cetcel, vânzându-le Jidovilor 


ârgoviştene 2). , 
„Nu cunoşteau respectul de cele sfinte, nici de aceia cari serveau 


oie; întrun han din mahalaua Răsvanului, unde Evreii luau prăvă- 
ile, majorând prețurile, dublând chiriile. „Și pe preotul acestei sfinte 
iserici Răsvanul l-au necinstit : încă au ridicat şi mâna de au tras pe: 
reot de barbă și de păr, bătându-și joc de cinul preoţiei lui, cum şi mai 
ârtos chiar de sfânta biserică” 3). i a 

„Au negociat și lucrurile de pradă furate de Turci, în 1821, la Iași, 
“timpul turburăzilor, când au apărut îndată pentru a lua pe nimic, 
ela Turcii armatei de ocupaţie, fructele din grădinile boiereşti şi altă 
radă mai bogată decât aceasta : „Ce a fost mai bun la Turci — spune 
un izvor contimporan — le-au cumpărat Jidovii şi Armenii din Roman 
„din Iaşi și din celelalte târguri ce le stau în cale” 3). Intocmai ca un 
ol de corbi după pradă, Evreii, şi în 1784, adulmecaseră câştigul şi 
grămădiseră la Brad — în zilele revoluției celor trei martiri : Horia, 

Joşca, şi Crişan — ca să cumpere eftin şi să vânză scump, ceeace fä- 

nii prădaseră de pe moșiile şi castelele nobililor asupritori 5), 

— “Obiectul negoțului lor era şi spionajul. După documente din 1784, 

ei purtau întru “ascuns . corespondența în serviciul agenților streini 

din Moldova 6). Alți Evrei stabiliți la Iaşi purtau știzi din Polonia 

niceau și cu traficul de carne vie, fie angajând într'adins femei şi fete 
tinere de serviciu, la dulghenile şi cârciumele lor, ceeace determină 
domnii noștri să interzică asemenea servicii, încă din 1741, cum a 
ăcut: Constantin Vv. Mavrocordat 8), fie deschizând chiar localuri de 

diție, ca acel Evreu Wolf Tetelbaum din Cernăuţi, care avea, în 

în București, o casă publică deschisă tuturor desfrănârilor şi mai 

cuzat şi de răpirea unui copil creştin °). Prin mijlocirea Mitropo- 


1). N.-Iorga, Istoria Evreilor — Vezi şi G. Zane, o. c., 338. i aii ră, 
i Tragedia sfintei noastre biserici” în Paaha Vrenmii ai 9 Riga poetii 
ului nu ne dă izvorul de unde a împrumutat aceste date. 3) N. Iorga, Ist.” 
T, 4) B. Duică, o. c., p. 107. 5) N. Iorga, Note istorice. 6) Ionescu Gion, o. c., p. 616. 
Istoria Evreilor. 8) Ibid, Istoria Evreilor şi Note istorice. 9) Mijlocirea Mitropoli- 
ositeiu — după Cod, 28, p. 33. Vezi V. A. Urechiă, o. c., III, P. 255. g 


ltarul. De o pildă, în 1783, s'a stricat o sinagogă centrală, făcută fără. 


tru republicanii din Iaşi şi din Bucureşti, 7). Dar ei se mai îndelet- . 


i Armenilor, odată cu candelele, potirele şi casele sfinte ale mitropoliei ` 


* 


s0 DE be ă 


titului Dosoftei şi a'unor boieri din Epitropia obștirei, în interesul mora- 
lităţii, şi domnitorul Al. Moruzi oprește, în 25 Noembrie. 1794, femeile 
de a. servi prin cârciume ori de a locui colo, chiar de ar fi şi rude 
ale cârciumarilor 1). In 29 Sept. 1798, se repetă nizamul — adică re- 
gulamentul de funcționare al cârciumelor — în sensul că nu era îngăduit: 
să stea muieri sau fete celetnice în cârciume. i 


. 


d). Privilegiile de cari s'au bucurat Evreii. 


-Este dela sine înțeles că Evreii — oricari ar fi fost aptitudinile 
sau mijloacele întrebuințate. în lupta lor de acaparare economică — 
nar fi reușit, dacă nu s'ar fi bucurat de sprijinul dinăuntru acordat 
de diferiți Domni şi în mare parte de boieri, precum și de ocrotirea. 
dată lor prin tratate internaţionale sau de sprijinul exponenților sta- 


" telor vecine, adică consulii, cari devin, dela al patrulea pătrar al sec. 


al XVIII-lea, o adevărată şi permanentă amenințare pentru ființa prin- 
cipatelor şi a neamului românesc. Vom căuta să subliniăm, în rându- 
zile ce urmează, atitudinea prea binevoitoare a unora din: domni față 
de streini, în special față de Evreii cari formau, aproape în întregime, 
obiectul de largă ocrotire al hrisoavelor domneşti și le vom urmări în 
ordinea în care s'au produs. l 

Cu toate pagubele cășunate locuitorilor pământeni, mai cu. deo- 
sebire neguțătorilor și, deşi nu întâlnim -nici un -scrupul în darave- 
rile lor comerciale, s'au găsit — începând cu 1793 — mulți Domni, atât 
în Moldova cât și în Muntenia, ca să-i ia sub ocrotirea lor, să le treacă. 
cu vederea aplecarea lor nărăvaşă, să le acorde o protecțiune puter- 
mică, să le dea pe fiecare zi câte un drept, câte un privilegiu, oricine 
poate ghici în schimbul căror sacrificii, şi să termine prin a le acorda 


_+oate drepturile de cari se bucurau pământenii *şi anume acelea de a 


lucra ca meseriași meșteșugul ce ştiau, apoi de a ține o mică dugheană, 
în care să vândă produsul mâinilor lor și, în cele din urmă, pe acela 
de a deschide dugheni mati mari, fără a fi meșteșugari și de a vinde 
marfă importată, atât cu ridicata, cât și cu mărunţișul 2). Dar comerțul 


român avea să lupte cu o sumă de alte dificultăți. Pe câtă vreme ne- 


gustorii sudiți plăteau o vamă mai mică, aplicându-li-se tariful din 


convențiunile comerciale ale Turciei, negustorii pământeni plăteau 
taxa, întreagă, taxe majorate, la cari se adăogau şi axizele sau-vămile 
“de oraș, precum mai erau supuși și la narturi 3). Fabricile în ființă până 
acum sufereau și ele de pe urma acestor privilegii de cari se bucurau 


1) V. A. Urechiă, VII, 175 — după Cod. 39, fila 83. 2) V. A, Urechiă; o. C., 


I, p. 450—51. Vezi şi Furnică, o. €., p. 112. 3) V. A. Urechiă o. c., I, 450—451. SER 


t einii şi începură să dea îndărăt, luptând din greu cu concurența ce 
le făceau mărfurile fabricate în străinătate, din care cauză şi. fabrici 
noui nu s'au mai înființat în ritmul de până acum °). a 
Primii voevozi nevoiți să puie în aplicare regimul consular, a. 
fost Nicolae Caragea în Muntenia și Alexandru Mavrocordat Deliul 
sau Pârlea Vodă în Moldova. Cel dintâiu, cu toată dorinţa ce avea de 
a favoriza pe negustorii pământeni, între cari se numărau și foarte mulţi 
compatrioți greci, fu silit, timid și nehotărit, să dea tot sprijinul cerut 
de consuli streinilor în paguba pământenilor 1). Astfel, el execută cu 
smerenie toate cererile consuluiui Austriei, pe nume Raicevici, toate 
în favoarea sudiților acestuia şi totul în paguba raialelor. — adică pă- 
mântenilor 2), ceeace făcură și urmașii acestuia şi merseră cu umilinţa 
sau nepăsarea până acolo că și asupriră pe negustorii pământeni — 
după interese și temperament 3). ` 3 
Privilegiile în favoarea Evreilor și a stărostiei lor fură confirmate 
şi de Nicolae Mavrogheni Vodă prin hrisovul dela ro Februarie 1787, 
precum li s'a acordat, în chiar aceiaşi zi, dreptul de a clădi în mahalaua 
 Popescului — Jignița de astăzi — pe un loc cumpărat de ei, o casă 
de rugăciune compusă din două odăițe, în care să-şi facă rugăciunea 
de toate zilele 4). " i 

„Alexandru C. Moruzi, de teama de a nu-și pierde tronul, sparse 
cetatea breslelor și deschise calea străinilor 5). Sub acest domn, sudiții 
„se. înmulțesc îngrijorător, monopolurile foarte numeroase sunt acapa- 
rate de sudiți evrei, de Greci şi de Armeni €) şi, astfel, acești străini de- 
„veniră singurii conducători ai economiei naționale — observă contele 
d Hauterive 7). Alex. Moruzzi îi proteja pe străini şi pentru faptul că 
lățeau regulat la Vistieria lui. Măsura de a îndrepta pe străini prin 
ate şi de a opri pe țărani de a se stabili în „politia lui” — adică în ca- 
itală 8), a fost de asemenea o mare și păgubitoare greşală, fiindcă, în 
modal. acesta, străinii au reuşit să împânzească satele, iar Bucureştii 
ă m'aibă țărani ajunși în comerț. Dăm în notă un pitac emis de ac st 
domn în 16 Ianuarie, 1794, de felul cum erau protejați aceşti, Evrei s). 


=I) V. A, Urechiă X, B:, p. 224—225..2) Doc. Hurmuzaki, VII, p. 520. .3 Ibid, 
z 4) a, VII, 417—18. 5) V. A. Urechiă, o. c., III, p.:62—63. 6) Ibia VIL I o 
A i , SA 8) Furnică, o. C., 56. 9) Vezi și I., Brociner, o. c., I, p. 145—148. 
a Acea ru Constantin Moruzi Vod. Dumneta Vel Spătar şi Dta Epistat al Agiei, 
iat a ng njat Domnia mea pentru breasla ovreilor, cari cu voia Domniei au fost 
Zud pr ei a sălașului în politia Domniej mele București, cari petrec cu orânduială lor, 
d işverişul şi hrana, fără de vre-o urmare împotrivă, cumcă unii alții din prăvă- 
ei n orăşeni îi supără a nu-și face alişverişul lor, feluri de chipuri îi înjură şi le bat- 
SN e copiii cu vorbe hulitoare, pe ulițe și pela prăvăliile lor; cari aceste nefiind 
e răi mele, poruncim Dys, ca să daţi straşnică poruncă și înştiinţare, ca 
= ravagii şi orășenii, isnaf sau mahalagiu, ci și zapciii şi slujbaşii Dvoastre 
hin a. a face vreun fel de supărare, :ori în chip de zăticnire alişverişului lor, sau 
ip de hulă şi- batjocură, cu -cuvinte de înjurături, lor. sau copiilor lor, ci încă pe 


.. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti, 6 


Este foarte probabil aceasta, fiindcă, 


aceasta, în luptă cu politica de 


[i SE prea poate ca favorurile de cari se bucurau Evreii să nu îi avut 
ca explicație numai „niscai mituiri că bani dela ei a boierilor din Divan, 
ori a Domnitorului, ci şi din împrejurarea că Domnitorul se servea de - 
-Ovrei pentru a se spiona mersul afacerilor din Polonia şi din alte țări” 1). - 
după cum vom vedea mai la vale, 
acest domnitor era un mare proteguitor al industriei naționale şi, prin 
heghemonie economică a Austriei 2) 
şi că, atunci când trece în scaunul Moldovei, la începutul sec. XIX, 
are loc publicarea la Iaşi a protestului „Infruntarea jidovilor asupra 
legei’ şi obiceiurilor lor” — aceasta cu blagoslovenia Mitropolitului 
Iacob, în 8 Septembrie, 18045). Şi încă multe alte manifestări cari îl 
zidică la înălțimea unui mare domnitor. Tot lui se datorește și izgonirea 
din ţară a negustorilor turci, prin aplicarea severă a Nizamului, prin 
care, în urma păcii dela Kuciuk Kainargi (1774), Turcii erau opriți de 
a mai intra în țară decât numai cu permisiuni speciale, precum a ur- 
mărit, cu aceiaşi râvnă și posibilitatea de a se scoate, fără învoire, ce- 
reale: şi vite peste Dunăre, încurajând pentru aceasta pe gelepii creș- 
tini, organizați sub un şef sau bașă şi pedepsind aspru pe țărani, pe 
poieri sau slujbași cari ajutau ori călcau înşişi Nizamul contra Turcilor a). 
El a proteguit şi pe Armeni cărora li acordă, în 24 Mai, 1794, un nou 
hrisov de recunoaștere 5), iar sudiţii austriaci, adică Evreii mai ales, 
beneficiază mereu de avantagii vamale 6), fără ca în aceasta a-l condamnă, 
întrucât tratatele de comerț favorizau pe aceștia, iar Domnul, ca supus 
plecat Porții, era obligat să je aplice. Sis 

C> 7 Cel mai rău voitor și asupritor față de pământeni a fost Cons- 
tantin G. Hangerli Vodă, suit, pe tronul Munteniei în anul 1797, iar 
pentru: străini, mai âles pentru Evrei, o adevărată providență, fiindcă 
aceştia -plăteau mai mult ca oricărui alt domnitor hrisoavele favora- 
pile lor. In 6 Septembrie, 1798, dădu Evreilor din Focșani — deși erau 
foarte puțini — dreptul de a avea un ceauș, ca vechil al starostelui din 
Bucureşti, având sub „zapt”-ul, adică sub administrația şi ştiinţa sa, 
pe Evreii pământeni statornici şi pe cel streini trecători. Cu negustorii 


pământeni, s'a purtat foarte rău, aruncând pe spinarea lor încă omul- 


=t 


"“ime de alte poveri și angarale 7). Cămara domnească. dorea să vie și 
alții la Focşani, în 1798 8). Prin pitacul dela 8 Septembrie 1798, el înoi 
stărostiei Evreilor judecarea acestora de către starostele lor şi scutirea 


ine va vedea împotrivă, să-l arăte pe acela zapciii la Dvoastră, ca să i se facă de 
Domnia! mea certare, şi așa să aibă odihnă ovreii a petrece în orașul Domniei mele 
nesupăraţi, ca niște primiţi ce'și plătesc dajdia lor la Visteria Domniei mele, a se hrăni 
în pace”, 1794, Ianuarie, 16 Vel Logofăt. V. A. Urechiă, III, p. 322. Cod. XXIII. 
fila" 194. 1) Doc. Hurmuzachi, v. II, supl. I, p. 94 2) V- A. Urechiă, tom. III, p, 
29ï. 3) Ibid, III, p. 322 nota 1. 4) Ibid, III, `p. 238. 5) Ibid, III, 174. 6) Ibid, III, 
£78. 7) Ibid, VII şi p. 467—471- 8) Ibid, VII, p. 211; VIII, p. 634 şi urm. 


83 


de toate dările, afară de cele din ruptoare, numi ca staroste pe unul 
avid sin Moisi şi îi încurajă să cheme în ţară pe cât mai mulți ca să 
se așeze, acordându-le hrisoave după hrisoave 1). Pe acest David sin 
oisi îl făcea staroste de ovrei şi la toată breasla ovreiască, ca aceştia 
să fie scutiţi „de toate alte orânduieli ce vor ieși pe altă ferită fär’ de 
ruptoarea numai să o dee”. Acelaș hrisov constituie Evreilor dia toată 
țara jurisdicțiuni speciale la stărostia lor, cu drept de apel la Cămă- 
raşul cel mare şi prin acest act domnesc scuteşte prăvălia: starostelui - 
de fumărit şi de alte orânduieli ; cum și de dijmărit şi vinăriciu drepte 
bucatele lui; să ție o prăvălie în Bucuresti, apărată de dajdii, la strân- 
gerea dăjdiei dela ovrei câte 30 bani pentru osteneala lui i d vechil 
de hahambașă câte 1 taler pe an de tot ovreiul casnic și alte venituri 
ale hahamului ; mai scutește și povernele ce le-au “făcut pe locul donat 
adhoc de Vodă în Bucureşti, cu care poverne să nu aibă zapciii mari 
şi mici a face întru nimic 2). Astfel, acest domn organiză o adminis- 
traţie specială a Evreilor, -aproape independentă cu aceea a țării 3). 
7 Prin alt pitac din 13 Octombrie, acelaş an, acordă Evreilor dreptul 
de a se ocupa.cu oarecare meşteşuguri, între cari acela de a fi ceapra- - 
zari şi legători de cărți, scutindu-i de orice dări 4). Pe câtă vreme isna-. 
furile şi neguțătorii pământeni erau obligaţi la plata dării extraordinare 
cu scop de a mobila mai multe case pentru oaspeţii turci, Armenii şi 
Evreii erau obligați la foarte puțin ë) şi pe câtă vreme narturile izbeau 
pe toţi, Românii erau rău pedepsiţi, Evreii le eludau toate acestea 
conrupând pe zapcii 6). i Sa aai 
sa Tot atât de venal în interesul personal şi tot aşa de străin de 
pirațiunile şi suferințele negustorilor pământeni s'a dovedit şi Cons- 
tin Vv. Ipsilante, care, în schimbul bogatelor plocoane ce primea 
ela Evrei, le acordă toate privilegiile și favorurile ce ei îi solicitară, 
rin pitacul dela 17 Aprilie 1805, a acordat şi lui David, urmașul sta- 
ostelui şi hahamului Iosif Simon dela 1783, titlul de haham bașă, pen- 
trucă Evreii din Bucureşti, înmulțindu-se, au simțit nevoia de Age 


ai mulți hahami ?). El acordă acestor oaspeți noui nedoriți alte pri- 
legii şi mai favorabile lor şi tot atât de jignitoare pentru creştini și 
: ntra negoţul pământenilor. Vom da câteva. In 1802, recunoștea in-" 
rea străinilor ca valabilă şi îi supunea la plata tuturor dărilor breslei— 
n m cele mai grele lovituri dată acestor cetăți de rezistență națio- 
ală ). In 1804, a făcut pe un Român din Ardeal raiă şi supus pămân- 
ri, în care fel se deschise larg poarta breslelor pentru străini și su- 
) Dușman al breslelor, Domnul C. Ipsilante a acordat drepturi 


i) V. A. Ureche, tom VII, p: 461— ii: anii i 

i ă e, tor „p. 471. 2) Ibid, ibid. 3) Ibid, 211—212. Ibi 
PENE 5) Ibid, VII, p. 112. Cod. XXXIX, fila 15 verso, 16 şi ci a 
a 7 . A. Urechiă, IX, P- 657. 8) Ibid, XI, 269—272. 9) Ibid, XI, p. ro. 


84 g 
şi privilegii altor meseriaşi streini, ca să aibă prăvălii şi să vânză în 
detaliu- marfa adusă. Pe câtă vreme, Românii plăteau toate dările, 
streinii se bucurau de o jurisdicție specială, încurajând şi pe alți străini 
să vie 1). Incă o ilustrație. Const. Vv. Ipsilante le-a acordat favoarea 
ca, acolo unde Evreii vor fi în număr mic — spre pildă la Focşani, tinde 
erau numai 6 familii — măcelarii creştini să fie obligați a tăia vitele 
ce puneau în consumație prin hahami după ritul ebraic, iar restul 
"cărnii, neconsumată de Evrei, a o vinde la creştini 2). Următor acestor 
avantagii, puţinii Evrei veniţi din Turcia, Galiţia şi Rusia, chemară 
pe rude şi coreligionarii cari veniră mulţi şi, zi de zi, prin mită şi con- 
rupție, protejați de domni și divanuri, căpătară piivilegii noui î. 

Unii din sudiți, opriți de a poseda imobile, singurul mijloc de 
micşorare a dificultăţilor pricinuite de aceștia, ca să poată fi proprie- 
tari în România, renunțau la protecţia streină și, pela 1804, cineva se 
putea face supus pământean, cu un. simplu decret domnesc, ca acela. 
din 8 August, acelaș an, prin care un oarecare Ioan Ogranul, dorind 
a deveni raia, este primit, așezându-se cu dajdie în visteria domniei 4). 
Şi, astfel, obligat să-și vânză acareturile şi să se ducă la ținutul său, 
prin hrisovul de mai sus, s'a socotit raia şi a scăpat de toate necazurile 5). 
Prin hrisovul din ro Octombrie 1803, întăreşte hrisovul dat blăna- 
rilor, 23 la număr, străini din Bucureşti °). 

- Tot atâta de strein de grija pentru țara și viitorul poporului peste 


„care domnea a fost și Mihail Şuţu. Acesta, prin pitacui relativ la rân- 


duiala Ovreilor, numea ca staroste pe Iosif Simon, care făcea și pe ha- 
hamul şi care se bucura de încrederea lor, dându-i-se dreptul de a ju- 
deca pricinile mici dintre connaționali, rămâind ca cele mari să fie ju- 
decate de Marele Cămăraș, casa lui să fie apărată de fumărit şi alte 
orândueli, de dijmărit, pe drepte bucatele lui, etc. 7). 

l Acest domn poate fi socotit ca întemeietorul bugetului comu- 
-nității evreeşti în Moldova, instituție prin care vor căuta să reziste dea- 
lungul vremurilor, şi totodată, să lupte împotriva fiinţei neamului 
şi a statului însuși — fiindcă, datorită acesteia, ei şi-au trăit şi își vor 
trăi viața a piouală, nestingheriți, stat în stat. Prin hrisovul din 11 Martie, 
1820, li s'a acordat, în urma repetatelor cereri, autorizația de a înființa 
„gabela” — acea taxă obligatorie la fiecare oca de carne pentru între- 
ținerea sinagogilor, a hahamilor, dascălilor şi școalelor, cari se înmul- 


1) V. A. Ureche, XI, p. 287. 2) Ibid, IX, p. 635—636. 3) Purnică, o. c. »P. 107; 4) V- 
A, Urechiă, XI, p. 11o — Cod I, 255. 5) Ibid, ibid. 6) Ibid, p. 288. 7) Şi mai departe: 
Pentru câți stupi avea nu plătea și, pe lângă acestea, pentru ostenelile sale, el era 
„plătit cu 1 leu pentru că îndeplinea funcțiunea de haham, iar 30 bani pentru strân- 
gerea dajdiei dela evrei. Această sumă, atât de mare pentru- “acele. vremuri, dovedeşte 
că numărul evreilor era prea restrâns pe atunci şi că numai cu o sumă atât de ridicată 
putea starostele haham să poată trăi în mod convenabil. (V. A. Urechiă, o. c., I, p. 150-151) 


4 


au în proporție cu înmulțirea numărului lor 1). In Muntenia, această 
gabelă” a fost instituită de către Domnul Ion Caragea, care — la ce- 
erea Evreilor cari sau înmulţit între 1804—1813, dela 120 la 500 fa- 
ilii la Bucureşti —a numit încă un staroste pentru Evreii leșeşti în 
persoana lui Haim Herș ca hahambașă a lor 2) şi mai acordă acestei 
“bresle privilegiul de a institui gabelă la carnea, consumată 3, 

“Incă dela 1806, se recunoaştea oficial ,,Jidovii, orândari de prin 
ate”, puindu-i să dea bir la un loc cu târgoveţii, cu mahalalele, în care 
alitate erau priviți ca sudiţi şi nu ca Evrei 4). fl 
Prin ocupațiunea militară a Principatelor de către armatele ru- : 
sesti (1806—1812), zile din cele mai negre au venit pentru poporul şi 
negoţul românesc în genere, pe două căi: prin punerea în circulațiune 
silnică a monedei false ruseşti și prin închiderea tuturor granițelor, în - 
afară de aceea dinspre Rusia, de unde ,„pahonţii” rușirintroduceau măr- 
furi ruseşti fără nici o taxă vamală. Silit de Comandamentul militar 
rus, Intâiul Divan şi Comitet a procedat la o serie de acte cari loveau 
numai pe naționali : în 1808, în locul vămilor dela intrarea prin orașe, 
a instituit acsizele, ce se percepeau numai dela unele articole ; în acelaş 
n, desființă restricțiunea conținută în tratatele încheiate de Turcia 
alte state în virtutea căreia comerțul cu amănuntul era un drept 
rezervat exclusiv naționalilor. Ca urmare, sudiții 'câștigau dreptul de 
a deschide prăvălii în care să se vânză orice fel de marfă, fără a fi supă- 
raţi de isnafurile respective 5). Aşa că — adaogă - marele patriot VA. 
“Urechiă — cetatea corporațiilor este dărămată, orice străin poate des- 
face marfă în București şi a o vinde în detaliu 6). 
“Divanul dădu, în 1809, libertatea comerțului ambulant iat 
de Ruși şi care adusese atâta rău comerțului în genere, ca, mai târziu, 
ând'va vroi să-l oprească, în 1812, să fie deja prea târziu 7). N 
"Numai Evreii befieficiază, în primul rând, de toate aceste tur- 
urări şi reforme păgubitoare ce aveau loc sub pravoslavnica oblă- 
duire rusească. Fi se înmulțesc peste tot. Așa că, Divanul, la cerere, 
aprobat, prin pitacul dela 8 August r811, Evreilor din Ploeşti, ca 
ă-şi aibă starostele lor indepedent de acela din Bucureşti, iar la 13 
aceleiași luni, a numit ca staroste pe Moise Sticlarul $). Ceva mai mult. 
Evreii pământeni își aveau staroste deosebit, iar cei sudiți aveau ca 


1) V. A. Ureche, IX, p. 657—ap. Furnică, o. c., p. 116. 2) Ibid, X, B, p. 222—223. 
ezi şi Furnică, o. c., 129—130. Acest hahambașă se bucura de dreptul de a judeca 
acerile comerciale şi industriale între ei, cu drept de apel la Marele Cămăraş, precum 
alte scutiri şi folosințe şi jurisdicție asupra Evreilor străini, de numele cărora este 

a ţine catastiv. Din acest catastiv rezultă că, în 1813, au intrat numai în Bucu- 
peste'rooo Evrei, din Turcia şi Austria. 3) Ibid, ibid. 4) N. Iorga, Istoria Evreilor. 
Ibid, IX, p. 582. 6) V. A. Urechiă, IX, p. 583. 7) Ibid, ibid, 8) Ibid, IX, p. 589 
FI, p. 793—95. 


86 


staroste pe un Neamţ — secretar al generalului rus Comino, urmând ca 
Evreii să-i plătească leafă 1). Alături de Catolici, în primul rând şi, în 


al doilea, Armeni, Luterani şi Calvini, Evreii se bucurau din totdeauna . 


în Bucureşti de cea mai complectă şi mai prietenoasă ospitalitate ?). 

Altă împrejurare favorabilă pentru Evrei sa ivit atunci când 
mulți negustori pământeni din Bucureşti și Iași, nevroind să plătească 
o taxă nouă, numită ajutorul datoriei țării, au fost surghiuniți şi, drept 
pedeapsă, au fost năpădiți de negustori mărunți străini, de preferință 
evrei, cari căpătau, astfel, noui drepturi, noui privilegii şi voie deplină 
de a deschide prăvălii de desfacere în detaliu 3). Incă o altă împrejurare 
favorabilă este legată de tratatul dela Bucureşti, 
1812, între Ruși şi Turci, cari — în virtutea art. 3 — se obligau să pă- 
zească necălcate și sfinte și cele de acum și cele de mai înainte întoc- 
miri-4).. Consulii streini, prevalându-se de valoarea celor dispuse prin 
“acest articol, nimenea n'a mai îndrăznit să restabilească ordinea de 
mai înainte, în sensul de a opri pe sudiți de a vinde mărfuri în de- 
taliu. Şi, dela această dată, a început darea înapoi a prăvăliilor române 

cari se ocupau cu vânzarea în detaliu 5). Ultima şi cea mai crudă lovi- 

tură a simțit-o negoțul şi industria națională, prin alcătuirea din -27 
Iunie 1820, subscrisă de Marele Logofăt și Agentul austriac, potrivit 
căreia se confirma egalizarea sudiților cu pământenii, în drepturi şi 
datorii prin intrarea lor în bresle 6). Şi, astfel, toți neguțătorii cu dea- 
mănuntul intrară în -esnafuri, obligați la multe datorințe, rămânând, 
totuşi, a fi scutiți de bir, podvezi şi de orice altă dare ce plătesc raia- 
lele — cu alte cuvinte, deplină libertate şi toate drepturile în activi- 
tatea comercială, dar fără egalitate de obligaţiuni 7). In schimb, Evreii, 
cu preferință, erau îmbrățişaţi şi ajutați să prospereze — este vorba 
de sec. XVIII—XIX-lea 8). 

Incă din 16 Iulie, r815,- Scarlat Calimah acorda Evreilor zarafi 
un regulament în virtutea căruia să-şi poată continua afacerile consti- 
tuiți într'o breaslă aparte. 

Lovite din toate părţile — de Ruși, Austriaci şi Turci, de consulii 
tuturor celorlalte țări străine, precum și de anumiți domni, — se poate 
spune, cu drept cuânt, că Principatele române ajunseseră a fi simple 
colonii streine, pe când bieții negustori pământeni — bravi în luptă, 
corecți în afaceri, dar nenorocoși în izbândă — ajunseseră la sapă de 
lemn și începeau retragerea dureroaşă depe câmpul activității econo- 
mice care încăpea definitiv în mâini străine. Nereușind să-şi mențină 


1) V. A. Urechiă, IX, 589 şi XI, p. 795. 2) Ionescu Gion, Istoria Bucureștilor, 
p. 128.. 3) Ibid, IX, 675 şi Calendarul pentru toţi Românii pe 1895, de N. D. Popescu, 
p. 59. ap. Furnică, o. c., p. 153. 4)'V. A. Urechiă, o. c., IX, 711. 5) Furnică, o. €., 
p. 128—129. 6) V. A. Urechiă, X B, 382. 7) Furnică, o. c., 133. 8) Idem, 125. 


încheiat, în 16 Mai: 


e) Activitatea Ea a şi a străinilor creștini. 
Este necesar să stabilim pentru această perioadă condițiunile cè 


numai astfel, să putem preţui însuşirile mari ce-i caracterizau ca să poată 
birui aceste piedici și să ducă mai departe mândria negoţuluii național. 
~ Intâi, erau războaiele ruso-austriaco-turce cari, toate, se purtau 
pe pământul nostru, aducând ocupaţii vremelnice şi alte plăgi: moneta 
falsă turcească a Rușilor în războaiele din 1774 şi 1806—1812, având. 
curs forțat şi pompând aurul şi argintul; ca marchitanii evrei cari, 
însoţind armatele țarului, introduceau în țară furnituri și băuturi fără 
a se plăti taxe vamale și ca pahonţii ruși — cărăuşii muscali cari vindeau 
“publicului pe prețuri de nimica mărfuri de contrabandă. Aceste răz- 
“boaie mai dezorganizau și puţinele artere de comunicație. şi mijloace 
“de transpoit, precum şi aduceau închideri de hotare și rechiziţii de 
bunuri. La acestea toate se adăogau : cete de precupeţi, martoți strămi, 
cari speculau produsele țărănești şi nevoile consumatorilor ; bandele de 
capanlâi, gealepi, saegii şi sureccii —evrei, turci, greci și armeni ; 
„moratoriile în favoarea multor risipitori și neplatnici ; 
nestăvilite şi necinstite ale Evreilor ; angarale, vămi de oraşe, nar- 
turi — preţuri maximale, monopoluri şi privilegii în favoarea statului, 
domnilor şi boerilor — aceștia speculând băcănii, cârciume, scaune de 
măcelării, pescuit, etc., sau privilegii ale boierilor de a închide prăvăliile 
“concurenţilor ; amestecul Marelui Cămăraș în orânduirea breslelor şă 
ntroducerea în acestea a Evreilor ; falsificări de monete şi scoaterea ei 
rin contrabandă ; scutiri de vămi și putinţa pentru străini de aface 
omerţ cu amănuntul şi cu marfă proastă şi cu băutură — cum făceau 
eii ; scurgerea năvalnică a Evreilor sprijiniți de consuli și de tratate, 
recum erau sprijiniți şi alți străini ; mituirile Evreilor cari își asigurau 
avoarea, domnească şi a organelor administrative ; falimente fraudu- 
oase cari loveau pe indigeni; foamete și răscoala lui Pazvanoglu ; 
echie datine şi pravili, ca şi moravurile patriarhale, nesocotite de 
trăini, etc. etc. 

Şi totuşi, băștinașii duceau mai departe negoțul. După ei, veneau 
reci, Armeni, Aromâni, Bulgari, Arnăuţi, Sârbi, etc. Românii din 
cipate fac comerț peste Dunăre sau peste Carpaţi și în Polonia. 


totul neprielnice în” cari li era dat autochtonilor să facă comerţ, ca, - 


concurențele - 


88“ 


r 


Cei din Ardeal ajung în Turcia şi în țările străine. In unire cu Grecii _ 
efectuau negoțul de import și de transit în și. prin Țările > 


şi Bulgarii, ; F 
Româneşti din Țările Germane şi din Ardeal şi aduceau articole de 
galanterie şi îmbrăcăminte, postavuri și coloniale pentru vopsit din 
Breslau şi Lipsca. La Brașov și în Ardeal, comerțul cu Apusul se făcea 
prin marii negustori români. Un mare negustor la Iaşi, Adamachi Ioan, 


care s'a bucurat de privilegii şi de scutiri dela alți domni, a obținut şi 


dela Al. Moruzi un hrisov de întărire în 1803 pentru marile servicii 
aduse ţării prin marcle lui negoț. Țărani moldoveni ajungeau cu de ale 
lor până în Ardeal. In Basarabia, Moldoveni deţin încă o majoritate în 
domeniul economic. Contractele de muncă se încheiau pin 1821 în 
românéşte, precum şi acte de angajamente în 1839. Mănăstirile mai 
joacă încă un ro 1 puţin însemnat. Boierii —— câțiva din ei. iau în antrer- 
priză, menziluri — încep să cam dispară şi dedaţi luxului, își vând 
pe nimica averile — munți, moșii, ete. i A 
Negustori străini din lumea slavă de peste Dunăre se înmulțesc. 
In Oltenia, pătrund negustori din Serbia lui Miloş alungați de revoluție. 
Bulgarii Chiproviceni sunt încărcaţi cu privilegii de A şi C. Ipsilante şi 
de Al. Moruzi. La aceşti Chiproveţi, se adaugă masse de Sârbi şi de 
Bulgari — aceștia încurajați de Muscali sunt aduşi şi aşezaţi cu sila în 
județele Olteniei, la Zimnicea, pe moșia Chi: nogi, în Vlașca şi Teleorman, 
sau pe moșiile mănăstirii Dealului și Radu Vodă, constituiți stat în 
stat, neținând seamă de nici un drept al proprietății. Incepând cu 
1769, s'au colonizat în Basarabia, dar colonizarea a fost mai intensă 
între 1812— 1834 când s'au fondat 43 colonii cu 9641 familii, în valoare 
> 58. uflete. | 
de ui A au joacă încă rol de seamă în Moldova. Alexandru Mavrocordat 
îi socotea utili şi îi încuraja, Turcii, după aplicarea Niza multi — adică 
regulamentul de a elibera "Ţările Româneşti de această plagă — dispar 
din viața noastră economică, precum dispar și alți străini, ca Levantini, 
Ragusani, etc. Grecii, pentru cari țările noastre erau socotite ca a doua 
lor patrie, joacă rolimportant — țin în arendă pescuit şi Soni de sare, 
precum şi vămi, adesea dedându-se la cele ma1 mari abuzuri. In Mun- 
tenia stau în fruntea zărăfiei. ma altă cu băş 
naşii şi Aromânii — funcționează în companiile de negof. Ii găsim chiar 
în negoțul intern din Bucovina — alături de Armeni şi de Evrei, ară, 
a lua parte la-el și. Germanii. = 


"Aromânii joacă rol mare în negoţul intern și external Principatelor, 


lucrează cu țările germane şi apusene şi cu cele balcanice, peste tot 


bucurându-se de protecția împăraţilor. Intemeiază în Tara Bârsei multe 


industrii. Ii găsim peste tot în Ardeal — în centrele mari, ca şi în cele 
nici. Intâlnim nume celebre, ca chir Constantin Hagi Pop şi Hagiica 


In Ardeal — amestecați laolaltă cu băști- - 


unica văduva, ca Zamfir sau Zensbie Pop fiul, casa Gh. Manicafi- 


te. sau înOltenia, ca Nicolae Mihail; Nicolae Dumba, Enache Hagiad, 
imitrie Aman, etc., precum și liste lungi de angrosiști, cerealişti, aren- 
laşi sau proprietari de pământuri, în Banat, Oltenia, Muntenia și Mol- 
va. Se ocupă cu tot felul de negoţ — dela cel de vite până la cel de 
ncă şi marile întreprinderi de import-export. î 
= Negustori ardeleni făceau negoţ de porci și de lână în Țară şi peste 
năre și cu Galaţii ; mulţi erau marchitani de mărfuri împărăteşti, 
ecum făceau comerț şi cu țările străine — unii exportau din Moldova 
pol lemne de construcție și pentru corăbii, sau mergeau cu mărfuri 
striace pe toată linia Dunărei turceşti și ajungeau până la Sliven. 
eprezentanţi ai comerțului românesc erau în legături cu Viena, Triest 
Veneţia. Sudiţi austriaci — în mare măsură Români și Români arde- 
eni — răspândiţi în Muntenia, vindeau mărfurile austriace. 
Importanța Bucureştiului creştea -zi cu zi. Aici, găsim pe marii 
inanciari — negustori şi bancheri, cari au strălucit epoca prin mari 
gății şi forţa lor financiară. Iată câțiva din lista nesfârşită, activând 
ela finele sec. XVIII și începutul celui de al XIX, în hanul Zlătari 
în jurul acestuia : Meitâni — zařaf și cu afaceri întinse peste Dunăre 
"negoțul de sare; Sachelarie, Apostol şi fiul Fotache, Polizu Condo- 
ăminarul Polizache ; mari capitalişti : Hagi Moscu, Facca, Remanet, 
Bellu, Manuk Bey, Serdarul Dim. Cervenvodali, Iancu Scufa, Spiru 
iesti, Scarlat Scanavi, Psalida, Pondichi, Hagi Enuş, Temeli, Gudu, 
ți bancheri bogaţi ; sau sudiți ca Pencovici, Cincu, Ross, Atanasie, 
nstantin Lazăr şi Evreul Şeling Perl. Prin 1818, dăm dealți negustori : 
akârovici şi Pavlovici — slavi de peste Dunăre ; Abraham de Lion, 
Elias Kohen, Moses Zisu şi Efraim Nahmias — Evrei, Marchand — 
ez, etc. Un zaraf bogat era şi Andrei Papazoglu-Slătineanu, al căzui 
t colonel Papazoglu scria, în 1881, „Istoria fundării orașului Bu- 


eşteșugari, doctori, chirurgi şi spițeri — Evrei, -Greci, Români, Ger- 
ni, Veneţieni, Sași, Sârbi, Unguri, Bulgari, Vienezi, Ardeleni, Bănă- 


Işi poate oricine închipui forfoteala ce însuflețea Bucureștiul cu 
a centre de mișcare economică, cari, în linii generale, sunt ocupate 
ăzi de marile străzi, precum şi de cele peste 40 hanuri — mari 
: hanuri nnănăstireşti, domnești, boierești şi negustorești. La 
Manuk Bey, se descărcau mărfuri din statele germane ; Hanul 
ra reşedinţa favorită a bancherilor ; carele dela Lipsca și dela 


89 


afrano, Dumitru Nicolau Dincă, Zetini, Fraţii Poschari, Triandafil, . 


azotti, Ştefan Băltăreţu ; sau negustori şi zarafi de frunte : Chiurcibaşa 


Arvanitoboriţi, Macedoneni, 'Triestini, Albanezi, Dalmatini. - 


90 CN 


are aducea de peste graniță nu mai puțin de 2000 oi pentru încru- 
şare. Medelnicerul Arbut ridica o altă fabrică, în 1796, pe apa Dâm- 

viței. In curtea mănăstirii Mărcuţa, era o fabrică de testemeluri a 

inuia Stănuţă. In 1830, Vornicul Gh. Ghica, viitorul domn, avea şi et 

abrica lui, precum aveau şi alții şi precum se lucrau şi în case particulare. 

Ghermesuturi se fabricau şi la Hanul lui Marinco. Găitanari lucrau în 

Dealu Spirei, îndeletnicire pe care la Braşov o aveau trocarii. Honoriu 

Gaudin, secretar al agenţiei austriace, şi Ion Popa Polizon înființau, 

în 1803, o fabrică de tors bumbacul „acel nou meșteșug după a Engle- 

zilor tertip.” Incă dela finele sec. XVIII, erau, în București, 6o-dulapuri, 

dică roate pentru depănatul' borangicului. Industria vopsitului era. 

spândită peste tot, avându-și, la Bucureşti, breasla încă din 1781. In 

aiova, erau mătăsăragii armeni. l 

| Industria alimentară începe să se dezvolte, cu ,„chiuă de păsat” 

arpacaşul se exporta în Turcia şi în Moldova — cu mori de oloiu, 

a la Iaşi, cu mori cu cai în principalele mănăstiri din jurul capitalei 

Munteniei, etc. 
In Ardeal, industria casnică se dezvolta și înregistra venituri 

rețioase, iar cea mpderia face şi ea progrese, fără a se bucura de vre-un 

prijin oficial. 


Galați trăgeau la Hanul Sf. Gheorghe Nou : Hanul Grecilor adăpostea 

pe Greci; al Sf. Ecaterina pe Turci ; al Gabrovenilor pe Gabroveni idin 

` Bulgaria ; Hanul Şerban Vodă avea prăvălii închiriate negustorilor ; etc. 

Evreii nu contează cu nici o activitate sau inițiativă creatoare în 

viața industrială a nici uneia din provinciile naționale. Singura in- 

dustrie în care şi-au manifestat aptitudinile distrugătoare a fost industria 

rachiului — cu care ne-au binecuvântat Polonia și Rusia — îngăduită 

de domni numai din bucate stricate, pe care și boierii ba și mănăstirile 

d - le descopereau şi cereau să facă rachiu „din bucate ude.” Dreptul de 

a avea povarnă era acordat cu privilegiu şi hahamilor şi sinagogilor. 

In schimb; Românii şi străinii-se ocupau cu întemeierea de industrii 

utile societăţii, toate întărite cu privilegii importante, dar și cu îndato- 

rirea de a nu ridica prețul peste cel fixat, cu ceva inferior față de acele 

străine, iar când „șarturile” nu erau respectate, atunci privilegiile erau 
şi ele desființate. g 

„Domni şi boieri, mănăstiri şi biserici, precum şi oameni din toate 

straturile sociale erau întemietori de industrii. C. şi Al. Ipsilante şi, în 

special, Al. “Moruzi le acordă protecție. 

Un venețian Alexandri obținuse privilegiul de a întemeia o fabrică 
mare de lumânări de ceară albă — privilegiu care, însă, i s'a luat fiindcă 
nu S'a ținut de îndatorirea de a nu vinde peste prețul fixat. Această 
industrie, domnească şi bisericească, era foarte dezvoltată și grija cea. 
mare era de a nu se amesteca său, încât în 1797, chiar cumpărătorul: 
fu bătut și marfa confiscată. La Prejmer, Gh. Nica avea o fabrică sistem ` 
rusesc. | 

Pela finele sec. XVIII, ia naştere și fabricarea sticlei, de către 
Ardeleni, ca la Rucăr; de Români, la Târgoviște și la Craiova — unde 
erau și Nemţi și Unguri — prin Dâmboviţa, de sticlari domneşti. Un 
Ceh încearcă o nou fabrică de sticlă și de cristal; în 1785, un Evreu 
întemeiază o fabrică modernă la Hârlău, dar o trece repede unui Neamţ, 
prin 1806, boierul C. Filipescu întemeiază o fabrică de Pozjelaa, cu pri- 
vilegiu pe 10 ani şi cu atribuire de. ro scutelnici. 

Industria potasei a luat o mare dezvoltare cu C. Duca Vodă care- 
o exporta până la Danzig şi a crescut în paguba țăranilor cari nu mai 
puteau culege lemne din păduri. A încetat definitiv. odată ce lem 
. nul de brad a avut căutare. La Prejmer, în 1830, erau numeroase cup 
toare de potasă instalate de industriașul Gheorghe Nica. Acesta avea 
fabrici de lumânări, de arn ciu turcesc și exploata minele dela Poiana. 
Sărată. Erau şi fabrici de tabac, de tutun şi de chilimbar. ui românesc. 

Al. Moruzi s'a străduit mult pentru fabricarea potasului şi, astfel „Iată ce cetim în „Industria la Români” a ceceni N. Iorga 
reuşi, în 1704, să o înființeze, cu toată împotrivirea Austriei, condusă re rostul acestor organizațiuni în trecut şi. despre epava politică. 
fiind de boerul Radu Slătineanu, întrebuințând 150 oameni şi peniti re au ajuns atunci când inițiativa a trecut, dela cei cointeresați 


Bibliografie: V. A. Urechiă, o. c.; N. Iorga — Ist. Rom. pri. călători, III; 
Com. ; Studii şi Doc. ;Scrisori şi inscripții ardelene ; Corespondenţa lui D. Aman; 
te şi fragmente ; Ist. industrie ; Istoria Bucureştilor ; Negot şi o Aia ; etc. Do- 
ente — Calimachi şi Hurmuzachi ; G. Gologan — o. c., Gh. Netta, A. Hâciu, D. Z. 

ică— o: c., Erbiceanu — Mitropolia Moldovei, Ionescu-Gion 10. c. 


j) Atmosfera morală şi religioasă în care făceau negoj şi industrie: 
negustorii băstinaşi şi cei streini de religie creştină. 


“Raţă de metodele întrebuințate de Evrei ca să acapareze bogă- 

le țărilor românești şi să reducă toate clasele sociale — domni, boieri“ 
gustori și țărani — la mizerie cât mai întinsă și profundă, este foarte 
resant şi de mare actualitate să cunoaştem câteceva din atmosfera. 

lă şi religioasă în care trăiau şi făceau negoț neguțărorii băștinași. 
ceastă atmosferă de frăție şi de îndatorințe mutuale se datora în 

1l vechii alcătuiri a breslelor, pe care este bine să o rezumăm măcar - 
schiță generală, ca, numai astfel, să ne dăm din plin seamă de marea 
dere ce a suferit-o viața economică şi națională românească prin 
nțarea, puternicei fortărețe care apăra ființa poporului şi a sta- 


-92 


şi care le dădeau. rost şi viață, la cei interesați cari li dau o viață arti- 
 ficială şi stricătoare de coheziune națională. | 
“Prin breslele organizate, având rădăcini în viața satelor, se ï- 
trau spre târguri şi oraşe elemente țărănești destoinice, Cati, trecând 
în marea familie nouă, binecuvântată de Biserică, nu părăseau nimic 
din învățămintele religioase şi morale ale locului de origină. Satul ră- 
mânea şi mai departe în legătură cu acela pe care nu-l mai avea în 
mâini, dar îl ştia îngrijit, priveghiat şi îndreptat în acelaş sens. Și 
astfel se legau, pe atunci, prin ascensiuni morale, fără întrerupere, cla- 
sele, pe care nu le despărțea invidia și ura, ale societăţii. Breslele, for- 
mate în Moldova prin voia lor, se desvoltau după propriile lor nevoi. 
CGorporaţiile de azi există prin voia statului şi se desvoltă potrivit cu 
interesele acestuia. Cele vechi se ajutau cu un mândru sentiment de 
frăție ; azi, pe baza cotizațiilor stoarse polițieneşte şi administrate biu- 
zocratic, ele primesc un ajutor care seamănă mai mult a filantropie 
oficială. Odată ele rugau pe cineva să le fie şef, îl rețineau din toate 
puterile când. „se supăra” să plece ; azi ele suportă adesea cu greu omul, 
fără tragere de inimă şi putere de lucru pe care li-l impun, sub scutul 
statului, interesele politice”. AI 
„Calitățile de atunci veneau din -principiul dublu al asociaţiei 
sufletești şi al libertăţii de inițiativă. Defectele, fatale, de azi, vin toc- 
mai din lipsa acestor însușiri şi, alături, fără apărarea unui spirit de 
vitează rezistență, venind dinlăuntrul organizaţiilor de meșteri, liber- 
tatea nețărmurită a oricărei concurențe de aventuri; folosită mai ales 
de streini, tărăşte, în apele ei turburi, ultimele fire de nisip din zidurile 
de piatră ale simplei, dar nebănuitei cetăți de odinioară” 1A 
- Alexandru C. Mavrocordat hotărăște, în 1783, o „cutie a negus- 
+orilor hrănită din taxa de jumătate de leu la sută ce o plăteau negus- 
_ +orii străini cu ridicata şi se instituia astfel pensia „celor cuprinși de 
nevoi şi de sărăcie”, hrănită din gloabele asupra negustorilor cari vor 
„zice cuvânt de necinste asupra altui neguţitor” °). Starostele inde- 
plinea şi funcțiunea de a supraveghea şi cu apel la Visterie, având a 
T opri „cotul sau cumpăna vicleană” 3), precum aveau, el și fruntașii 
breslei, dreptul de a opri pe pământeni, 


neguţitorii dughengii” 4) — adică negustorii băștinași. | 


Mai exista, şi o instituție tot atât de înaltă ca morală şi umani- f 
tate, aceea a ajutorării orfanilor. Din postavul vândut de fabrica dela 


1) N. Iorga, Industria la Români, p. 190. 2) Uricariul, I, p. 38—44. 3) V. A. 
Urechiă, II, p. 378. 4) Ibid, ibid, I, 454 şi urm. nota : La fabrica condusă, în 1795, 
„de Hagi Chiriac Arbut ṣe căutau și 12 săraci dela 12 ani în sus ca să înveţe meșteșugul 
Vezi şi tom. V, 291—3 şi urm. nota 295 şi P. 296 şi nota. ) 


pe Armeni şi pe Jidovi, dea 
deschide dugheană „ca să -neguțitorească cu marfă. supțire care vând 


93 


Pociovalişte-Ilfov a boierului Radu” Slătineanu, se închina câte o para 
de cot de postav de cumpărător în beneficiul orfanilor, taxă decretată 
prin hrisov 1. 

Cele mai multe și mai bogate mănăstiri şi biserici răspândite peste 
tot cuprinsul “Țărilor Românești, prin oraşe și prin târguri, erau ridi- 
cate de neguțători aparținând la diferite esnafuri. A le înșira pe toate, 
însemnează a transcrie aci unul din cele mai frumoase capitole ale civi- 
lizaţiei româneşti, dar care nu formează în special obiectul acestui 
studiu. i l | o’ 
Pela începutul sec. al XIX-lea, a loc asociații cu caracter mult 
mai largi, ca acea Frăție „adelfiat” dela Iaşi, care înfrățea pe Români 
şi pe Greci pentru ajutorarea lor mutuală $). | 

Nu trebuesc trecute cu vederea raporturile părintești ce legau 
pe neguțători de calfe, de „,copiii lor”, cum erau numiți într'o scrisoare 
de pela 1817 a unuia care plecase dela Sibiu, dela Casa C. Hagi Pop 
și se aşezase la Craiova. Acesta scria fostei sale stăpâne Hagiica Pău- 
nița felul cum conduce Băluţă Ioan pe cei în legătură cu dânsul la sluj- 
bele religioase. i 

< „Băiatul din prăvălie — scrie Furnică în opera sa atât de des ci- 
tă — nu era numai un funcționar care făcea un serviciu oarecare, 
pentru care era plătit, ci era şi un factor hotárîtor în bunul mers al afa- 
cerilor comerciale ale stăpânului său. El devenea cu timpul un alter 
go al lui. Se identifica cu interesele lui. Le apăra ca pe ale sale proprii 
se lupta cu mușteriul ca să dea pe marfă prețul cel mai urcat şi pri- 
sosul dobândit, prin istețimea lui, prin inteligența lui, nu intra în punga. 
ui, ci în cicmigeaua stăpânului”. Dar această „purtare vrednică de 
udă din partea unui băiat de prăvălie, era în vechime răsplătită de 
ătre patron. Mai întâiu” el mărea leafa slujitorului devotat”. După 
tva timp, îl numea tejghetar, apoi îl asocia cu o parte din câştig în 
lişverişul prăvăliei sau, în multe cazuri, îi da de soţie pe una din fetele 
ale şi-l lăsa urmaș al său dacă nu avea băeţi sau băeții se apucase de 
alte ocupațiuni sau îi deschidea prăvălie deosebită pe seama sa, cu 
bligaţiunea, să-i întoarcă capitalul în rate mici, într'un timp îndelungat. 
easta era cea mai mare ambițiune ce hrănea un comerciant român 3). 
iitorul negustor începeâ — spune istoricul. N. Iorga — ca „slugă”, 
ucenic” şi ajungea. dela `o vreme „,comisioner” 4), Preotul craiovean 
dachi creşte pedepseşte” în limba elenică pe fiul său, pe care la 


-1), St. şi Doc., XV, p. 341, no. 979. 2) Ibid, VIII, p. 170, no. 73. Iată ce scria + 
ăciunile care facem Maicăi preacuratei Fecioarei la zile de sărbătoare, nopțile 
rivigheri și ziua cu deosebite podoabe de cântări şi cu doi cântăreți, desăvârșiţi 
ți, între amândouă strănile şi ne aduce de ascultăm acest fel de podoabă, ca pe 

ălugări. 3) Furnică, o. c., 225—226. 4) N. Iorga, Corespondenţa lui D. Aman, 
—I3, B0. 43. i 


94 


g 


13 ani doreşte a-l face să intre pentru învățătura acestei cariere (de . 


neguţător) la Casa Hagi Pop din Sibiu 1). Dealtfel şi Aromânii din Ma- 
cedonia trimiteau pe feciorii lor la învățătura negoţului în: streinătate, 
-ca la Budapesta şi Viena °’). Ra 
Negustorii băștinași duceau corectitudinea până la înălțimea 
unui cult religios. Câtă evlavie se desprinde din toate preocupările lor, 
se poate vedea dintro frântură de scrisoare a unui agent al lui Aman, 
Gheorghe Mihalovici, către marele negustor oltean : „arăt dumitale 
că, de când fac neguțătorie, nu mam rușinat între negustori și voiu 
să nu mă ruşinez nici acum, cui ajutorul lui Dumnezeu” 3). Sau dintr'o 
altă scrisoare a neguțătorului Nicolae Iliad, datată din Bucureşti în 
17 Ianuarie, 1790, către Hagiul C. Pop din Sibiu : „Primiţi şi socoteala 
zahărului şi mă iertați pentru întârziere, pentrucă, voind a o achita 
cu o oră înainte, m'am încurcat mai rău și de aceasta cer iertare ; într'a- 
- devăr, cu cât am stăruit să lucrez cu mai mare chibzuire, niciodată 
nu mi-a venit nici drept şi aceasta o atribui nenorocului meu” 4). 
Dar o altă frumoasă ambiţie a vechilor neguțători era şi aceea 
de a-şi cuceri cu cinste un loc și un rang în biserică „care şi cine să 
_stea la foişor sus şi care să stea jos”, începând cu fruntaşul unei întregi 
societăţi de negustori bogați „Hagiul” C. Pop şi isprăvind cu ceilalți — 
iar lupta se da de bărbaţi deopotrivă ca şi de soțiile acestora. 5). 
| Aceşti neguțători de țară — „cuminţi şi evlavioși” cum îi nu- 
meşte istoricul N. Iorga 5) —se. bucurau de o binemeritată conside- 
raţie şi din partea stăpânirii, comerțul devenind, pela 1820, sub influența 
ideilor apusene, o ocupaţie cercetată şi înconjurată de considerație. 
La crearea, în 1817, a epitropiilor şi curatelelor în Moldova, se alegeau, 
Ja fiecare scauii episcopal, doi boieri „cei mai notabili” şi doi negustori 
cei mai însemnați 7). Incă în 1797, Domnul alegea în Bucureşti un tri- 


bunal de şeapte care să judece pricinile ivite între negustorii străini 
de lege creştină, cari aveau organizație deosebită, considerată ca o 


companie 8). 


l Vechiul negustor român respecta formele vechi în virtutea tra- 
dițici şi era prea mândru, mai presus de toate prea mândru, ca să-și 
permită a se servi de mijloace şi forme neuzitate cari să-l coboare dela 


1) St. şi- Doc. VII, p. 89, no. 69. Scrisoarea e datată din 1820. 2) Panaiot 

D. Lica din Budapesta să-i tri- 
mită pe fiul Teodor la ucenicie. An. Lica îi cerea prietenului ca fiul său să aibă anu- 
mite însuşiri : sănătos, cinstit, credincios, sincer, ascultător, să nu fie leneș, să nu hoi- 
mărească, să fie iubitor faţă de fiul său, Vezi Aromânii, p. 205—200. 3) Corespondența 


Saru din Veles comunica dorința negustorului An. 


lui D. Aman, p. 4, D0. 5. 4) Din corespondența grecească a casei Hagi C. Pop din 
Sibiu din bibl. Acad. Rom. După Furnică, Ist. Com, 425. Scrisoarea se termină : „ŞI 
rămân al cinstitei tale persoane ca frate şi slugă. Pe cucoana Păunița slugarnic o închin. 
Nicolae Iliad”. 5) St. şi Doc., XIL, p. 64—5, no. 116, V, şi no. următor. 6) N. Iorga, 


Ist. Com. II, 108. 7) Uricariul, V, p. 27- 8) V. A. Urechiă, VII, p. I1I8—II9. 


nălțimea prestigiului de care se bucura îndeajuns și între breslașii lui 
în mijlocul societății pe care era obișnuit să o servească corect y ai 
rect. Vom reda felul plastic cum G. Zane a descris pe vechiul a ae 
mân, ca, astfel, să reiasă cât mai limpede figura lui morală aa n 
ceea a negustorului evreu care lupta ca să dărâme toate a a 
tionale, În care se desfăşura şi evolua vechiul negot românesc. 
 „Negustorul evreu vrea clienți, clienți cât de mulți şi, pent C 
‘obține, el întrebuințează cele mai variate mijloace”... Pe casă ss — 
omerțul vechiului regim se desfäşura în cu totul alte condițiuni pc 
storul de atunci era căutat, nu umbla după clienţi. Il vedeai stâa d 3 
ndul dughenii lui scunde şi întunecoase, învăluit în lumina Asia 
care i-o dăruia un mic ochiu de fereastră. El își aştepta netulburat 
| entela pe care o cunoştea în întregime, din partea căreia primea, 
mai banii mărfii vândute, dar şi o considerațiune pe care azi un ai 
„ustor aproape niciodată nu o, capătă. Actul comercial prin prestanța 
almul negustorului, prin încrederea cumpărătorului în marfa, a 


uni a Niciodată negustorul nu trebuia să-și caute clienți. Acest 
cru şi obicinuința şi legea îl opreau. Atunci când un negustor se abătea - 
a regula generală, venea ocârmuirea şi lua aspre măsuri. Meseria 


tunci când negustorul nu știe el singur să o țină la înălțimea tradiţiei 
Dar aceasta se întâmpla rar”. Şi mai departe : „De pe poziţia socială. 
care stătea, negustorul vechiului regim îşi putea arăta oricând pa 
ja omului care stăpânește o situație. F1 se credea pe drept jignit, chiar 
tinei când o beizadea, un fiu de Domn, trecând pe dusita du- 
nii sale şi văzându-l, nu-i acorda atenția salutului”. i 
Il urmărim pe G. Zane. „„Negustorul vechiului regim nu urmărea 
facerea stării de lucruri. El era un tradiționalist. Aceea ce apucase 
continua, Viaţa de prăvălie ca și aceea de familie își dua ne- 
ui drumul. Timp liber avea totdeauna din belșug și îl consacra 
a u disipa plor, ori prietenilor, mai ales dacă era - 
„Acesta era negustorul român dela începutul secolului XIX pus 
aţa negustorului evreu -care nu recunoaște nici o tradiție. El refuză 
ță de liniște ori petreceri. Pentru dânsul comerțul este totul Astfel 
te inovator şi, ca toți deschizătorii de drumuri noi, va întâlni osti 
a tuturor spiritelor tradiționaliste. Evreul ridică clientela — adu- 
e de câştig — deasupra tuturor. categoriilor vieții și ale lumii 
u această comerțul său înseamnă o dublă luptă pentru captarea 


` 


%6 
tate. sunt cunoscute de toți: „trag 
gălăgioasă a preţurilor şi a calit 
chiar în stradă — sistem i 
ceşte înaintea dughenilor, sunând mereu în 
atrăgeau atențiunea trec 
mirea” calfelor, pe cari 


şi toate acele mijloace cu cari se înarma concur 
care am vorbit mai sus 1). l 

Incheiăm această latură 
resantă, prin constatarea lăsat 


negustori : „Se laudă manierele. blânde şi îndatoritoare 
i de nație românească”. 


precum şi. cinstea negustorului 
pentru anul 18541)- SE E | 
l In fața nouilor stări de lucruri, aceşti n 
blânde şi în datoritoare” 
şi grija educaţiei unui 
gustorească, precum intră, şi grija de şcoala, bise 
tăţii, în fața nouilor stări 
inițiativa, ei 
aprigă dar neegală, ca nişte ostași răpuşi de s 
telor țării şi a fiinţei neamului, 


e) Noua întăţisare a centrelor urbane şi rurale, 
cu date statistice asupra numărului lor. 


Năvala acestor poporațiuni, cari mau avut ni 
în scurt timp, să 


onala înfățișare a vieții 
a centrelor noastre urbane şi rurale. 
7 Primul ecou îl prindem 
: începând cu Bucovina 
r al acestor 
ti de grâu de aur- 
ova. Primul recensământ al populaţiei acestei - 
1803, executat de Domnito 
pi de familie aşezaţi prin sate şi 2389 la. orașe 
de familii evreești față de 
am avea 12.000 Evrei 


mântul: și destinele poporiilui nostru, a reușit, 
reze în toate ale ei manifestări vechea şi tradiți 
noastre economice, Ca şi aceea 
Această alterare începe să se resimtă peste tot 
în structura demografică a provinciilor noastre 
şi Moldova, primele cetăți cari cad 
barbari revărsați ca nourii de lăcuste. peste lanu 
` Să începem cu Mold 
provincii a avut loc în anul 
și care ne arată : 544 ca 
ceeace ar face în cifre rotunde. 3000 capi 
151.549 capi de familie creștine ; sau în suflete : 


% 2. 


1) G. Zane, o. č, p. 334—348- 


ei le jau dela negustorii cre 


buinţau în folosul lor ; eftenirea prețurilor, negoțul ambul 
enţa lor neleală. 


ă a problemei ce ne preocupă, 


erea de mână ori de haină, afişarea. 
ăţii, etalarea mărfii la geam, la ușă sau 
întrebuințat până şi de zarafi cari, stând tur- 
pumni. ruble şi ducați, 
ătorilor”. Alte procedee : „atracţia sau „Smo- 
ştini şi le între- 
ant, precum 
despre 


atât de inte- 
ă de Thibault Lefèbre despre vechii noştrii 
(engageantes), 
Şi aceasta încă. 


egustori „cu maniere 
„cinstiţi şi harnici, în ale căror preocupări intra 
tineret pentru această nobilă îndeletnicire ne- 
rica şi civilizarea socie- 
de fapt care le micșora prestigiul şi le ucidea 
cedează zi cu zi din poziţiile lor şi cad bizuiţi, după o luptă - 
forțări în apărarea hota- 


mic comun cu pă- 
alte- 


în păienjenișul tentacula 


rul Al. C. Moruzi 


as 97 


"faţă de ceva peste 6o. ata 
4.000 creștini 1). Pr : E : 
a mol GOI au tăi aa 
deja, sei sasa are loc numai decât după aceasta, fiindcă, în 1804 
e nului se plâng rău de numă i ER 
Evreilor, stabilindu-se în paguba indigenilor w Da Ace 
zi E aie pin din 1820 al Domnului Mihail Şuţu, găsim 
de 4.728 familii (984 la sate şi îl on 
18.012 Di l $ şi 3.744 la oraşe şi târguri ică 
ai de tii Moldova, marcând o creştere de so, iar 
de 3,43 TA pentru fiecare an. In cifre rotunde : 19.0 fi 7 a 
pentru anul 1820 ?). Igogo Siletoeyreezt 
Anul 1827 însemnează ă 
š , ază o altă etapă, din ale cărui i 
x exi x ) o > e cărui date iltă 
aA i sita satele Moldovei I:200 cârciumari evrei, 3.602 taie 
S ilie în to a în oraşe şi 1.256 în Iaşi — adică 6.078 capi de fa. 
esa Papa : a cu o creştere de 1.350 familii față de z:8a6, 
PER iii ez 20,32 % pe 7 ani sau 3,76% pe an, iar față de 180 
„o creştere exactă de 100%). Cu alte cuvinte, un total A 
suflete, aproximativ. s lati, otal de 24500 
P ENS a : 
De ce Muntenia, n avem date oficiale pentru această perioadă 
sri a ai Banat şi Basarabia.. Pentru această din urmă pro- 
| ă odată cu căderea ei sub Ruşi PE) E 
a: ; l şi, deşi n'avem date 
T j Boa oa scurgerile lor spre Moldova, că Evreii T 
a # ul ga în puhoaie din toate ținuturile Rusiei aa pă 
Tost un fl 5 i ar guvernatoful general al Podoliei, Bahmetiev, car 
adusă şi fa iei i Basarabia, lăsând-o pradă jafului întregii Tende 
; onată “de nevastă-sa, a ulat orasi iej l 
ti . zau „a populat orașul Chișinău și 
pante) din guvernământ, cu Polonezi, Greci, Arm a ia ȘI ceia 
ine înțeles, de cea mai urâtă speță i ni și Evrei *), 
Măsuri SP 
aS KE decretate de excelenții administratori ai Bucovinei “nu 
Me a conştiincios decât abia pela 1810 încoace. Ovreii v 
Intre 1786 , deşi birul bucovinean'era mai mare decât cel din Galiţia. 
ici si a ei întrau,.pe an, în medie, câte 32 familii ea 
indă seta sii dala puţină avere şi încredere ca să între- 
eremușului € pi însemnat”. Cârciumari erau, însă, chiar pe valea 
emuș ). In 1783, erau de-abia 103 meşteşugari 7). Dar, datorită 


; I) Verax, o. ¢.,`°p. 6. Di ip 
a. >P. 6. Din tablou lipsesc Focșanii și pe i şi p 
eee ri te ut intră boierii mari şi mic. sei teal ieri pica P levii 
R ET r şi ai statului, ordinele religioase, numeroase E t y i Te 
capela SA achita impozitele. 2) Ms. Ac. Române, p 9r pia se 
e. arbitrară, wau Asi ei stea 4) Ibid, ibid. Cifrele acestea, faut i aen 
jin art a celor furnizate de recensământele din ip r 320, 
ET EE p de C. Şoldau, în Univ. din 20 Iulie 1 i 2 a Da 
ESE E g aeey către contele Vorontzov. 6) Alphabetische D. si: pa 
— ap. B. Duică gr ahrbuch des Bukoviner Landesmuseums — Czerno vita pa 
a ; , 0. c., p. 158. 7) N. Iorga, Istoria Evreilor, De i 
-. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. l i ý 


98 iati 

E PE iei. Ovreu 
7 : uonalei nerozii a administraţiei, 

goania ñ mâna, ca şi tradiționa i tând I.II7 

Sa y P 1824, 1,4% din populația țării 1), reprezen 828 contra 

iei să A Sa suflete 2). In 1827, numărul (pe iale r Sodba 

areale estin reprezentând o creştere de 22 Yo pene 

270.773 CE ? E 


de 16% pentru creştini °). 
‘Centrele de unde se re 


i Suceava, cele două puternice a aaa 
aie în 1791, erat respectiv, 355 ŞI 170 ; 
ritm : ; 


iar în 1807—4683 şi 1805). Storojineţul a 

| ij J i se îngăduie 

Benn t : căror influenţe se datora, li se îngăduie 

al, fără a se şti căror influenţe se ca urr 

| In sa aie să vânză 1a-târgurile mari ale pri să e 

în 1790, taraş ulant. Şi, astfel, au început să se înm te s i ps 

amb o “moșiile nobililor unguri, cari, exploatân l, av să 
3 de exploatatori 5), Pământ propriu, însă, 


da și n'aveau nici drepturi politice, nici slujbe 


ii i ăuţii 
revărsau acești invadatori erau coma d 
cari au evoluat în aces 


în 1797—349 Şi 190; 


făcut prima cunoştinţă cu, 


facă nego ml 
se aflau mat ales 
nevoie de talentele lor 
străini, nu puteau pose 
la stat ù). su 
Vina nobililor 


u 


ia f sc 
e poate stabili cu date statistice cazi iat 
i i i 17). Totuşi, Ovr 
ăi i Ovrei 7). Totuşi, Ovi 
: iau cei mai mulți | R 
în itoriul unguresc, tră A o 
i é e A prea tare în Ardeal. Dapa ei E E. 
i ăgă i va 8). , 
nu sau mii următori în Beclean, Făgăraș Și Naznan e pa ca 
sale bine informat, le fixează şi origina celor ve Tea o 
pa 8 isi ume, în mare număr, din Bucovina a ţi E ao 
e 7AP) j î a rec ) 
aa Keh A 7%”) deci, cam 15.573 în ot o a aa RE e 
bile te şi mai bine localităţile unde sau pu i 
de acea l DO 
o l i își ariţia primii 
cetei la pă n precum am mat spus, își fac pi r f tea 
- în „pri s sa 
De amureș, venind din Polonia, trecând cu mii ctg 
N ' i i crâș : 
Ovrei în asurile Carpaţilor, şi veneau ca, Sa dute ie spere 
a ina decadă a sec. al XIX-lea, concomitent, ŞI 1n 
din prima deca , 


: d w y > > 
] A ji ] w A 


în mâinile .lor 1). 


; i j 158 şi Verax, 
1) Dr. I. Polek, o. C., Pa APET $ Ibid, P- 


Di 


i Să ne ocupăm, în fugă, de câteva centre urbane. 
$ Incepem cu capitala Moldovei. Imigrarea Evreilor în Moldova 
“crește, între 1786—1792, lucru ce se constată ușor din condica de veni- 
turi şi de cheltuieli, precum şi din celelalte contribuțiuni. Iaşul apare 
cu cota de lei 4000 a Evreilor față de lei 18107.60, cota negustorilor 
creștini — adică în procente 18% față de 82%. Astfel, că numărul 
Evreilor stabiliți la Iaşi a crescut în 1792, cu 4/1 față de 17861). In 
1803, numără 652 familii, iar în 1822, 1099 familii, adică o creștere de 
53%, în 17 ani, din acestea 1099: 664 indigeni, 191 supuși ruși, 264 
“supuși austriaci 2). Infăţișarea capitalei Moldovei îşi pierdea, astfel, 
din pitorescul şi tradiția ei românească. 

In această provincie, elementul evreesc pătrunde mai departe. 
- Bârladul numără, pela 1820, numai 20 case jidoveşti la o mie 
creștine 3) şi, are, în curând, o uliţă a jidovimii „unde fuseseră foştii 
blănari” 4). La Herţa, Evreii vorbesc de „strămoşii lor” cari au lucrat 
-moşia Herţa, încă dela M. Racoviță și dela ginerele lui Gh. Ghica 5). 
La Roman, întâlnim dughenile Bercului Jidov, lângă Episcopie, dăruite 
de Caramanlâul Andronache ë). Botoșanii, după un izvod din 1828, 
numără 24 negustori români, I Lipovean, T Armean (?) iar Evrei 187). 
Ta întemeierea acestui târg, în prima jumătate a sec.XVIII, sunt po- 
meniți Români, Jidovi, Armeni și alții 8). La Suceava, încă din 
1761, se pomenește de Armeni, Moldoveni și Evrei 9). Dorohoii numărau, 
în 1820, 232 familii evreeşti, Herţa 339, Suceava 229 şi Botoşanii 511 10). 

Dacă, în 1792, au avut comunitate numai la Iași. în 1803, ei au 
este tot, exceptând Focșaniii, pe câtă'vreme cele din Botoșani, Doroiho 
Herţa, Hârlău şi Fălticeni sunt relativ foarte numeroase. Peste tot 

cești Evrei sunt cunoscuţi ca „,hrisovuliți”, adică stabiliți în virtutea 
unui hrisov sau decret domnesc 11), l 
Odată -cu izbucnirea războiului. turco-rus din 1789, Galaţii făur 
şi de Ruși în așa chip, încât numai după ruinele bisericii principale 
e mai putea cunoaşte unde a fost orașul (Hurm. XXII, p. 544, no. 478; 

553-—4, no. 35I și 563; p. 625, no. 520). "Totuși, la începutul sec. al 
XIX-lea, Galaţii apar ca un orășel cu 7000 locuitori, având Greci și 
Evrei, cu doi părcălabi şi cu vast domeniu în toate direcţiile 2). Wil- 


herzog- inso tează că. d E ada PR l- 
Veram 1 e 9) D irandpach der Statistik und GeosrsBiuă o. c» aero. Kinson relatează, că, în 1820, tofi negustorii erau străini ™). Galaţii 
iul citat. 6) 1. B. Bene tad: Heft r, p 9— ap. B. Duich O: eogeschichte” uau, după I8r2, un şi mai mare avânt, fără concurența Brăilei, înăc 
ap Siebenbürgen — Fermanstad:, T n Llanoy Siebenbürgische Rece ea | | 
n i vo 2” 3 în 
7) Vezi şi Legile citate de î aS Tos 8) M. Lebrech, Versuch od ie oa 
vol. IL, p. 13—14 e af) Siebenbürgen, Hermannsta z să K ati do, Fota ds = | | | 
tg 108. 1a 3 sate A Oea pasi teath ms Siebenbürgen, 1856 P- _I) Verax, o. c., p. 3. 2) Ibid., Tablou TI, p. 8. 3) N. Iorga, Ist. Evreilor. 4) Doc. Cal- 
Eie seu as: 9) 1 sa Taa Sre Biela, i dbuch der Landeskunde achi, I, p. 474—5, no. 155, V şi p. 484—5, no. 176. 5) Ibid., p. 498—9). 6) Ibid., 
cele săseşti 25. 2 5 SDa 10) După E. A Bielz, , 40 — ap. ibid., ibid : Pro- a ac a ia pod a Aaa 
285—288 — ap. B. Duca, 7 $ eas 


a 60, 161, 170, 
Fă 3 > Hermanstadt, 1857, P- 142 160, sd ee ATE 
Se ile Ey cele 10 cercuri— sub absolutism R a ra 
ese i în tot Ardealul. La localităţile amin 
erau însă 7'/ 00 1 


Entradem T ușnad Siml ăul Sil vaniei Na prad Hidalm > etc... 
í > gt, as 
> > 


VI, p. 236*şi urm. 9) Doc. Callimachi, I, p. 446. 10) Verax, o. c., p. 9 ṣi tablou 


. 8. 11) Ibid, p. 6. 12) N. Iorga, Istoria Românilor prin călători, III, p. 88. 
Wilkinson, Tableau historique, p. 162 — ap. G. Zane, o. C., 402. 


99 - 


5 ` e 101 


i goste neamt 1). Fiindcă, dela venirea Rușilor și până la tratatul de pace 
E din 1812, invazia străinilor și mai ales a Evreilor are loc cu mare re- 
eziciune la orașe, dar mai ales la Bucureşti 2). Din catastivul Haham- 
þaşei Haim Herş rezultă că, însx873, au intrat în Bucureşti, numai din” 
l S roptietarilor de moşii, au fundat pe -Austria şi Turcia peste 1000 de Evrei 9). In acest oraş, numărul mește- 
fiindcă plăteau pei a HAT E ai 2), între cari orașul Fălticeni . şugarilor străini crește într'atâta, încât în 1804, croitorii bucureșteni 
aceste terenuri boierești 2I aste a care găsim în 1798 un hrisov -protestează că se înmulțesc Evreii și sudiţii cari mau de dat angarale 
la 1780 şi o parte a orașului Focşani, ep nA dea miaii şi beilicuri și pot smomi calfele, făcându-se „chedir” pământenilor 4). 
dat unui staroste Pooh dupa cerèr 2 Safiri că boierii din Moldova o In cursul războiului ruso-turc. din 1827, se observă o năvală a- 
încă 6o familii evreeşti ). J . B. co ina să vie în ţară să fundeze Evreilor din Iaşi spre București, dar Marele spătar Alexandru Ghica 
apelau la Evreii din Basarabia şi din Bucov ia măsuri și nu îngăduie așezarea decât numai acelor străini cari se în- 
„„deletnicesc cu plugăria 5). g j . 


a D e ET 
târguşoare, ca să ridice starea economică å țării prin comerț şi 
3 ? 
In 1787, li se îngăduie din nou a-și face casă de rugăciune €), iar 


trie 4). Dar ware dreptate acest mare apărător. al cauzei il A ga 
boierii s'au îngrijit prea puţin de ridicarea stării econom i s b ` AS pati e ip ae Mr 
NOISE idile mari ce le încasau prin aceşti Evrei, cari, odată în 1793, se strică ò sinagogă centrală făcută fără voie, într'un han din 
ci mai mult de veniturile mari ce le î Andean cultul rachiului otrăvitor “ “mahalaua Răsvanului 7), așa după cum şi în 1768 li se stricase aceea 
arendași ai drepturilor boiereşti, rasp de tot binele lor, având la înde- ide lângă hanul Sf. Gheorghe Nou și cea așezată mai sus de casele lui 
şi jefuiau pe țărani de toată vlaga şi Pîrscoveanu 8). In 1823, şi Evreii din raiale își aveau sinagoga lor 9). 
ocirea căruia condamnau „Aceștia erau supuși încă din 1821 Cămărășiei 10). Ş 


nE eA 3 | Sad te 

un port turcesc cu mai puțină însemnătate pentru. Turci. Negoţul și 
e măsură de activ cu negustori austriaci, francezi, ruși Şi ri ). 
` . = .. . i ti 

5 „ Până la încheierea acestei perioade, Evreii, preferaţi de boie 


W W . 3 su e Y A > a — 
mână, aceşti Evrei, scaunele de măcelărie, pităria, acsizele, cârcium 
J 


i PE apari spi in mijl A ae z E ci ; 
acest debit e, Da PA Ji VEP Nu chemați în ; Pela finele sec. al XVIII-lea, Evreii iau prăvăliile din hanul din 
la pi fai t a P veni, ci preferați de bojeri. Dar cei mulți | :mahalaua Răsvanului, majorând prețurile, dublând chiriile 11). Prin 
interesul țării sa ; , 


| 1823, încep a fi în stare a cumpăra, dintre ucenicii creştini ai zarafilor, 
: ti i ea. : o Sie - a ne $ A EC! 
veneau nedoriți de nimeni ca oficială din 1820 ne dă o singură co- „case cu 27.000 lei în București şi, astfel, pregăteau, ca și la Iași, şi în 


Pentru Muntenia, statisti i de familie. Din diverse capitala Munteniei, luarea cu orice preț a imobilelor 12), 


: iască. areşti, cu 129 capi x E A mda ; ' 
munitate evreiască la Buc ESE ce x. colonie jidovească, con- >o Cam pela începutul perioadei de față, în stadiul acesta de pro- 
documente, reiese că şi Craiova avea o mică: c i , ; 

- vS - 


l babil că existau, deasemenea, Evrei izo- fundă preschimbare, — zice Furnică — „ei fură cât. se poate de 
dusă de un staroste. Este prones Târgovişte 5). timizi, de smeriți şi de resvectuoşi față de autoritățile locale și de po- 
lati și îi centre ca Ploești, a eg ae kont în 2804, 120 tamili “pulația pământească. Deocamdată,. se instalară în Bucureşti, într'un 
După alte izvoare, Lo Tal PC pe Caragea Vodă cartier izolat şi prea puțin populat, dar aproape de centru, adică în 
evreești, iar în 1873, peste 500 paie leșeşti, în persoana lui Haim” mahalalele Sf. Vineri, Udricani, Jigniţa, Olteni şi a bisericii Bradului 
să mai numească un staroste pentru rciale i isdubtriaile între ei şi Şi se grupară, strânși la un loc, unul lângă altul. Ei închiriară dela pro- 
Herş, cu drept de a judeca afaceri Ha y i “prietarii români, cu preţuri bune, casele cele mai rele şi mai ponosite 
ca jurisdicție pentru Evreii străini aa scriitori şi călători — cărora. in cartier, pe care Românii nu vreau să le ocupe și să se. îndeletnicească 
-Din impresiunile Stă de F e T date Kreuchely u meșteșugurile lor și să producă mărfuri de concurență, pe. care le 
nu le putem acorda un creci ae Ea gaie cu 100.000 locuitori, între crară prost și din marfă proastă şi le vândură pe prețuri mici, spre” 
'şi Fotino dau pentru ioa ia P de legație Clausewitz, dă, și atrage mușteriii. Tot eftin vândură și marfagiii, care strigau marfo ! 
cari 1500 familii de sudiji a itori, între cari 4000 Nemți`şi numai Je strade şi tot proastă fu marfa ce ei vindeau” 13). | 
pentru cu 9a 9000p 000 loc osie E „In Ploeşti, ei se înmulțiră într’atâta, încât au obținut, încă din 
6o00 Evrei’). f aaa : în 1872, sudiți austriaci, SIr, şi un staroste în persoana lui Moise Hahamul şi, după aceasta, 
Majoritatea Evreilor din București erau, în 1812, l 


iar generalul rus le-a dat învoirea ca Evrei: păman- 
ste deosebit, iar peste sudiți să rămână un sta- 


1) V. A. Urechiă, IX, p. 589 şi V,p. 795.2) Ibid, X, B, 218. 3) Ibid, 222—223. 
. Iorga, Industria la Români, p. 187. 5) Hurmuzachi, X, 477—78, no. 515 şi N. Iorga, 
„istorice, 6) Ibidem 7) N. Iorga, Ist. Com. II, 104—105. 8) Ibidem. 9) N. Iorga, 
| : EIN E oria Evreilor. 10) Ibidem. 13) V. A. Urechiă, V, p. 42—43, nota.. 12) N. Iorga, 
I, p. 179—181, n0. 126. 2) p e Doe bodena oria Evreilor, 13) V. A. Urechiă, I, p. 450—451 şi Furnică, o. c., 112—113. > 

s 34—35. 5) Veram 0. €., p. 46. e adie e pa, 7 i = E 

mata 8) N. Iorga, Istoria Bucureştilor, 233—234- 


ruși şi trancezi, 
teni să-şi aibă staro 


1) Doc. Callimachi, 
tiunea Israeliţilor români, p. 
7) Furnică, Ind. la Români, 


102 | i 


s'au despărțit de cei din Bucureşti de care până atunci depindeau, având. 


şi îngăduinţa de a avea sinagoga lor, dar nu se acordă starostelui nici 
o scutire : „iar a scuti şi el vreo prăvălie sau cârciumă, ori vre-un om 
străin, acest privilegiu nu i se dă de către Divan” 1). 
Despre Evrei în alte oraşe din Țara Românească nu se pome- 
neşte până la 1850. Ei nu prea cutezau să se stabilească, cu toată pro- 
tecțiunea ce le acordau consulii ai căror supuși erau $). 


h) Cum au fost văzuţi de călătorii și scriitorii streini, precum și de 
autorităţile administrative streine în provinciile pierdute dealungul 
` veacurilor. Oo 


Este de cea mai mare importanță pentru cunoaşterea cât mai 
obiectivă a acestor populațiuni ce au invadat Moldova și erau pe punctul 
de a invada şi Muntenia să luăm cunoștință de constatările făcute de 
scriitorii şi călătorii mai ales străini cari au venit în contact mai scurt 
sau mai îndelungat cu țările noastre. : 

Iată câteva denunțuri. í 

Isvoarele austriace oficiale îi descriu ca „săraci, vagabonzi, cer- 
şetori”, locuind în colibe păcătoase şi atât de săraci, că, atunci când 
o ordonanță imperială îi obligă să facă dovada că au fiecare cel puţin 
250 florini capital, o-sumă foarte mică, fără de care nu pot rămâne în 
țară, ei se ridică în massă şi trec în Moldova ?). Internunţiul papal scria 
acestea în 1704: „Evreii aşezaţi în Moldova sunt Evrei mizerabili, pe 
cari Austriacii nu voiau odată să-i ție în Bucovina” 4). 

Parant, consul francez la Iaşi, raportează cele ce urmează, în 
1798, despre Evreii din Moldova : ,,...numărul Evreilor este conside- 
rabil, cu toate că sunt mai disprețuiți ca ceilalți supuşi. Sunt, cu toate 
acestea, câteodată, menajaţi de guvern, căruia îi procură mulți bani. 
Acest soiu de oameni fac bandă - aparte și se ocupă de afaceri mercan- 
tile, de agiotage. Cu deosebire în Moldova, se poate spune ceeace a spus 
un autor francez despre Evreii din Polonia : că ei ucid comerțul şi des- 
curajează pe puținii negustori cinstiți cari ar vrea să-l vadă întlorind. 
In adevăr, Evreii ştiu peste tot să-şi procure, prin marea lor activitate 
şi muncă, mărfurile cari au mai multă trecere şi o fac aceasta cu o eco- 
nomie aşa de murdară, încât sunt totdeauna în stare a le da sub prețul 


1) V. A. Urechiă, XI, 793—795. Vezi, Anaforaua, înaintată în 8 Aug. 1811 de 
Vel Logofăt Constantin Dudescu către Intâiul Divan şi Comitet care orândniește în 13 
Aug. 1811 ca Moise Sticlarul Hahamul să le fie staroste, Divanul este reprezentat de 
Raiu. Golescu, Isac Ralet şi Mihalache Manu. 2) Furnică, o. C, 113. 3) Vezi Polek, 
o. c, —ap. B. Duică şi Verax, 329—338. 4) N. Iorga. Note istorice. 


103 


curent. Această împrejurare trebue ținută în seamă de acei negustori 
„cari ar vrea să se aventureze a-și încerca norocul în această țară 5. 
Acesta era avertismentul ce nu uita să-l accentueze consulul francez, 
„pentru ca compatrioţii lui să nu uite că, în țările noastre, Evreii numai 
negustori în accepțiunea europeană a cuvântului nu puteau fi socotiți. 

Contele d'Hauterive, fost secretar al Domnului Alexandru Ma- 
„vrocordat, care îl însoțise la Iași pe timpul domniei sale (1785—1786), 
îi caracteriza astfel pe Evrei : ,,...datorită numai Nemţilor, ei n'au rămas 
"cei mai mari șarlatani și au căpătat preferință pentru lucrările de tâm- 
“plărie, de croitorie, de ceasornicărie, pe cari le exercită dealtfel destul 
de prost” 2). Şi, în altă parte, îi descrie din punct de vedere fizic în felul 
următor: ,,.....au cea mai extraordinară figură care se poate vedea în 
“vreun colț al lumii; cu capul pătrat sus, ascuţit jos, -acoperit cu o că- 


„de subt care atârnă doi zulufi de păr cât sunt de lungi, în timp ce spa- 
tele capului li este ras, ei mai au pe deasupra şi un cioc mic în vârful 
ărbiei, ceeace le dă înfățișarea unor capre de Angora” 3). e 
Vice consulul francez din Iași, Viollier, îi descrie, în 1829, ca fiind 
nişte „mizerabil boccegii, cea mai mare parte fără domiciliu, vaga- 
onzi plini de datorii, băgaţi în afaceri suspecte de mizeria vieţii” 4). 
Neam speculativ, viclean şi şarlatan, care a dus populația română 
a mizerie” — așa ne apar după alte documente ale vremii 5), on 
Thibault Lefèbre ne face acest sugestiv tablou „despre Evrei : 
Ei trec ca setoși de câştig, nimic nu-i demoralizează, nici o vorbă nu-i 
escurajează,. nici o aroganță nu-i jigneşte. Ei acceptă cu umilință sau 
el: puțin în tăcere observaţiile cele mai severe, asprimile cele mai tari 
şi câteodată cele mai nedrepte. Fi solicită cu umilință o comandă dela 
el care i-a gonit cu un minut mai înainte şi un nou refuz nu-i va des- 
curaja; pentrucă persistența lor va înfrânge repulsia clientului. Sunt 
flexibili, insinuanți, pătimași la câștig, abili în a adulmeca afacerile, a 
descoperi marfa, a încheia târguri, a pune în curent pe corespondenţii 
lor cu nevoile și resursele pieţii”. „„Aleargă din producător în producător, 
căutând marfă, stabilind prețuri, făcând târguri, totul cu o ardoare, 
cu 0 îndemânare şi o pricepere surprinzătoare” 6). „Naţia evreiască 


Torga. 


`- I) Din raportul către ministerul de resort din 1798. 2) Comte d'Hanterive- 
émoire sur létat ancien et actuel dela Moldavie”, Bucarest, Gobl,. 1902, P. 354. 
Ibid, ibid şi Memoriu despre starea Moldovei la 1787. Ed. Ac. Rom. Buc., 1902, 
354—355. Vezi şi V. A. Urechiă, III, 355—56. C. Economia națională, XXVI, 
30—231 — ap. G. Zane, o. c., 331. .5) Acte și legiuiri, 594—595 —. apud 
Did, 334.: 6) Th. Lefèbre, o. c., pe 307—309 — ap. ibid. 330. 7) N. Iorga, Breasla 
ănarilor, 33. zA i i a pi dă 


-ciulă de blană neagră, ale cărei fire stau. ridicate ca niște ţepi de ariciu, 


cu sumeţie se amestecă fără îndrituire în toate” 7), îi caracterizează - 


104 i 

„+ „Toți aceia cari cumpără dela Evrei — scrie tot Lefèbre — trebue 
să verifice cu îngrijire cântarul de care el se serveşte, greutatea mărfii 
pe care i-o dă, banii pe cari îi numără, facturile pe cari i le face. Pre- 
țurile pot fi exagerate, cântarul fals, greutățile măsluite, marfa fal- 
sificată, moneda alterată, socoteala greșită 1). "Țăranii sunt victimele 
lui de predilecție pe cari îi înșală la tot, la monedă, la socoteală, la greu- 
tate, la balanță şi la mai cine ştie ce” ?). : 


In străinătate, erau cunoscuţi ca atare şi la fel zugrăviți de toți 


aceia cari s'au ocupat mai de aproape de ei sau în mod întâmplător. 
După o mărturie germană din sec. XVIII, „ei trăesc din furt și fraudă, 
care, după părerea lor, nu sunt crime” 3) sau că ei „au reputaţia de a 
fi foarte dibaci în comerț, însă sunt bănuiți de a nu-l face cu toată cinstea 
şi buna credință posibilă” 4). - 

Şi nu trebueşte trecută cu vederea următoarea relație dată acum 
un-veac și un sfert de Pouqueville, un prea învățat consul francez al 
lui Napoleon Bonaparte, despre Evreii din 'Thesalia și apucăturile lor 
în timpul de dezolare când această provincie era bântuită de o pustii- 
“toare ciumă. După ce descrie atât de emoționat drumul ce-l parcurge 
acest curagios misionar al ştiinţei apusene, precum și dezastrele desă- 
vârşite sau pe cale de desvoltare ale acestui cumplit flagel, care a lăsat 
numai cimitire şi ruine, termină cu această -ilustrație : „Câțiva Turci 
fatalişti rămăseseră la Larisa cu Evreii cari, traficând cu ultimele rămă- 
şițe ale celor morţi, răspândiră, datorită acestui negoț sacrilegiu, ciuma 


până la Salonic, unde, mai mult ca. 15.000 de persoane muriră în acest . 


an funest. pentru Grecia” 5. ` E 

Şi, de pe tribuna acuzării, istoricul N. Iorga își ridică cu revoltă 
neistovită rechizitoriul şi împotriva adevăraților vinovați de această 
stare de lucruri alarmantă, când vorbeşte de cârciume cari cu „zecile 
se numără aceste cazuri de exploatare și de depravaţie, cârciumă lângă 
cârciumă, cu sticlele de rachiu de cartofi şi alte otrăvuri, în tot cuprinsul 
Moldovei, istovind şi rasa pentru hrănirea, viciilor peilata ale clasei 
dominante” 6). 

Iată câteva elmete capabile să ilustreze E sufletească 
tragică a acestor poporaţiuni ale căror însușiri au adus atâtea suferințe, 
şi au produs atâtea pagube ţărilor noastre și poporului: românesc, în 
genere. Vremurile cari au să urmeze sunt și mai grele. Evenimentele, 
ca războiul ruso-turc din 1828—29, când țările românești au fost ocu- 


T 


>.. I) Th. Lefèbre, o. c., 307—309 — ap.. Zane, 330. 2) Ibid, ibid. 3) W. Sombart, 
Les. Juifs et la vie économique, 163. 4) Ibid, ibid. 5) F.C.H.C. le Voyage 
dans la Grèce, tome III, éd. II, libre IV, chap. TV, p. 349—-350. 6) N. Iorga, Istoria 
Evreilor: 


105 


pate de Ruşi și ținute sub administrația acestora până în 1856, sunt 


rilejuiri minunate pentru invazii. evreeşti în proporții catastrofale. 
„. Astfel, se încheie această perioadă pe care am putea-o numi pe- 
ioada de fecundaţie rodnică în nenorociri pentru țările noastre. 


î) Cum au fost văzuţi de băstinași — Domni şi oameni 

din popor şi reacţiunile împotriva lor. | | < 
-Față de situația din zi în zi mai alarmantă creată de prezența 
1- ärile Românești a unei poporațiuni care își îngroșa rândurile şi strân- 
a cercul de asfixiere a tuturor funcțiunilor fundamentale ale statului, 
yau lipsit nici reacțiunile — fie din partea poporului, fie din aceea 
Domnilor și autorităților administrative. Mulţi din acești Domni — 
uţini, firește, față de cei mulți câți s'au perindat pe tronul Principa- 
elor —erau sinceri în apărarea pământenilor” şi, -prin străduințele. 
ta contribuțiunile lor, dădeau viaţă activității economice și susțineau 
e umerii lor toate poverile gospodăriei publice şi împlineau toate ce- 
nţele mereu crescânde ce le reclama Poarta. „Dacă, însă, acești Domni 
au reușit în bunele lor intențiuni sau- dacă găsim măsuri contradic- 
orii — de apărare a pământenilor şi de favorizare a streinilor totodată, — 
ceastă nereușită sau această contradicție o atribuim iarăși nevoii de 
se strecura prin marile greutăți cu cari luptau. 

Grija ĉea mare a acestor -puțini Domni în această perioadă era 
a Evreii sau sudiții (mare parte din aceștia erau Evrei) să nu poată: 
seda imobile sau să pu vânză cu mărunțișul și să aibă dugheni ; grija 
r.era de a stăvili pofta de câștig feroce a precupeților și cămătarilor 
u luau măsuri severe de a se pune stavilă invaziei nimicitoare, etc... 
intre, acești Domni cu dragoste de țară şi de negustorii pământeni, 
are figura energică și profund înțelegătoare a lui Al. Vv. Moruzi, domn 
Iunteniei şi al Moldovei, care umple cu strălucirea lui toată această 
oadă. Alți mari domni sub acest raport sunt Ioan Sandu Sturza, 
ecum și Alex. Mavrocordat, doi domni cari s'au evidențiat ca mari 
ubitori ai poporului lor. .. 

Cel din urmă, în plângerea negustorilor moldoveni din 1783, că 
ii îi concurează cu. „un folos de 25% în vamă şi în impozite”, 
cât sunt în stare să-i distrugă în curând, lua măsura ca Evreii 
i ni să fie impuși la o dajdie mai mare, pe care, nevoind a o plăti, 
poftiți să plece în zece zile 1). In acelaș an și acelaș domn Al. Ma- 
dat, cunoscut cu porecla de Pârlea Vodă, decreta, în Moldova, 


. Iorga, Ist. Com. IT, p. 74 


106 


printre alte măsuri şi aceea -ca negustorii străini să nu poată vinde maria 
decât cu ridicata şi în termen ; iar „desăgarii” cari înşală la vamă, adică 
negustorii ambulanți să nu mai cutreere țara, ci să cerceteze numai 
iarmaroacele ; stabileşte repauzul. duminical, Dumineca şi la hramuri, 
şi pentru Evrei şi pentru Armeni şi stabilește şi pensia „celor Supra 
de nevoi şi de sărăcie” să se hrănească din suma gloabelor din ce 
etc. 1). Deasemenea, în acelaș an, opreşte „matrapaziâcul PI a acă 
icşirea „afară la câmp înaintea celor ce aduc bucate la târg E ură 
zare şi taie prețul lor cu aceia, afară şi Apoi, după ce le aduc Pi sia i 
scumpesc cu preț nedrept peste măsură! 2) — prin aceasta ovin a 
străini, dar în special pe Evrei, obicinuiți cu asemenea negoţ încă din 
sec. al XVI-lea, de pe vremea lui Petre Schiopul. E E 
Nicolae Mavrogheni, „marele general domnesc” al Turcilor şi-a 
îndreptat, în 1789, în războiul 1uso-turco-austriac, toată furia Heka 
tătoare împotriva negustorilor sudiți, al căror rol a crezut ari îi nimici 
pentru, totdeauna 3). Al. Ipsilante, luând măsuri de natură să prote- 
guiască negoțul pământean, hotăra, în 18 Sept. 1797, ca să se rezilieze 
toate contractele sudiților cari nu puteau fi negustor de băcănie „cu 
mărunţișul, iar în 26 Septembrie, hotăra că suditul mare voie să fină 
prăvălie de liapoli — băcănie í). „Decretează, totdeodată, ca eni 
„creştini şi Armeni” să vândă numai cu ridicata, la Bucureşti şi la dedau 
` Oprește, deasemenea, vinurile, rachiurile și holerca străine JR “Toate 
acestea, însă, au fost numai acte cu. caracter diplomatic si, deci, n au 
avut nici un efect practic. $i Mihail Şuţu, domnul Munteniei, hotăra, 
în 1791, ca negustorii străini cari veneau de afară cu lucruri de băcănie, 
să vânză marfa cu ridicata, în termen de maximum I2 „zile, deloc cu 
mărunțișul, ca să nu aducă pagube negustorilor localnici şi lua ei 
suri de constrângere severe 7). Toate acestea, însă, erau măsuri aparente 
luate ca. să îmbuneze pe bieţii negustori pământeni de toate pagubele 
ce încercau din cauza protecțiunii ce era nevoit să acorde A Cotul 
străini, silit fiind de ordinele strașnice ce primea dela „marele Vizir 8). 
Constantin Ipsilante, fiul lui Alexandru, cel mai mare duşman 
al breslelor întărea, ceva mai târziu, la r Dec, 1799, toate privilegiile 
acordate breslei negustorilor pământeni, pentru întemeierea alişve- 
rişului, care aduce folos şi Cămării domneşti — o dovadă de P a 
siderație pentru aceşti negustori °). In 1802, 30 Decembrie, Marele O- 
gofăt serie Agenției austriace că sudiții wau voie a vinde cu Aa 
“țişul „băcănii şi alte ca de aceste de ale mâncării și băuturii ce:sun 


Jricari i i Urechiă „378. 2) V. A. Urechiă, I, p. - 
. Uricariul I, p. 38—44 şi V. A. Urechiă, II, p. 37 . . 
62—3 s: 35. 3) Hurmuzaki, XIX, p. 514. 4) V. A. Urechiä, Mb Pr eta) St. ia 
Doc. XIV, P. 97—9. 6) Ibidem, p. r01. 7 V. A. Urechiă, IV, p. 312. 8) zi em, p. 341. 
9) V. A. Usrechiă, VII, p. 286—7. 


îi i | 107 


upuse la nart, în vreme ce acest fel de lucruri ce metabhirisesc ei nu 
unt aduse din éra Nemţească, nici din Europa, ci aceste sunt lucruri 
e țéra turcească făr'de numai cu ridicata, iară vânzarea cu mărunțisul, 

acest fel de lucruri din țerile Turceşti, care iaste supuse la Nart — 
e numai a Raialelor Turceşti” 1). In 1805, se iau măsuri de regle- 
entare a precupeției bucureștene, opriți fiind prăvăliaşii de, a. ieși 
aintea țăranilor și de a-i „măglisi” 2). i i 

„Deşi erau luate măsuri severe oprind pe sudiți de a poseda imo- 
ile, ca, astfel, să se atenueze dificultăţile pricinuite de aceşti stăini 


„ocolea ușor această oprelişte, reuunțându-se la acea protecție, aşa. 
i, pela 1804, C. Ipsilante acorda naturalizarea cu un simplu decret 
omnesc 2). Mai putem pomeni şi de altă măsură de neîngăduință 
i anume de acea rezoluție pusă de Divanul domnesc, în 14 August 
8117, că lui Moise Sticlarul, starostele Evreilor din Ploești, nu i se acorda 
ci o scutire de prăvălie sau de povarmnă í). , i 

“Este demn de amintit pentru domnia lui C, Ipsilant acel me- 
moriu atât de întemeiat şi de dramatic înaintat în Ianuarie 1804 Dom- 
ului de către croitorii români bucureşteni, prin care cer înaltului for 
a croitorii sudiți, atât evrei cât și ceilalți, ca şi cei ce vin din alte 
rți şi cei ce sunt făcuți sudiți de aicea, deschid prăvălii cari pe unde 
1şi lucrează și nu vor să ştiu nimic de ponturile hrisoavelor ce le avem 


e noastre de le bagă prin prăvăliile lor, momindu-i că de la ei nu-i 
ate Jua de beilic”, Și mai departe : „Dar noi scim şi prin țările lor 
biceiul că pre la țara lor când merge vreun om cu meșteșug de aicea, 
1 lasă nici de cum să lucreze de capul lui, ci-l pune slugă la meşter 
mântean, iar ei aici se fac stăpâni, nedând nici obișnuita milă a cu- 
ce o avem, de se hrănesc dintr'ânsa cei scăpătați, cei bolnavi şi 
ar şi slugile noastre, de nu putem hrăni din pricina lor şi cum va 
mila Măriei tale”. Dar tot atât de demnă de relevat este și ener- 
ezoluțiune dată de domnitor acestui memoriu din care se vede- 
tă tragedia pe care o trăiau meșteșugarii și negustorii pământeni. 
o : ,„„Dumnealui vel Aşgă. Domnia mea croitorii ce lucrează aici 
politie nu-i cunoaștem de sudiți. Cum îndrăznesc dar unii ca aceia 
e împotrivi la rânduielile breslei croitorilor şi a nu fi supuşi la cele 
Sunt acestui isnaf? ci dar poruncim să cercetezi jalba aceasta şi. 
d arătarea lor adevărată, vericine va fi acela care nu se supune la 
uiala isnafului, să-i pecetluești Dumneata prăvălia” 5). Dar toată 


1). V. A. Uzechiă, XI, 266-—67, 2) Ibidem, 360—63. 3) Ibidem, 110 — Cod, I, 
4) Ibidem, 793—-5. 5) V. B>—Urechiă, I, p. 657.. Cod. XXXVIII, fila 37. 


ai ales Evrei, îmbrăcați în caftanul protecției „consulatelor, totuşi, 


108 i 
această rezoluțiune care respiră de înalt simțimânt național şi pro- 109 
fundă înţelegere a rolului unui domn, stăpân dar şi răspunzător de des- 
tinele poporului său, este în curând urmată de atâtea diverse scutiri 
şi privilegii acordate starostelui Evreilor, aceasta în ziua de 17 Aprilie, 
1805 1). l a 
Domnul care, efectiv şi practic, a sprijinit pe pământeni și a luptat 
pe cât i-a stat în putință împotriva năravurilor barbare şi a invaziei 
evreeşti, rămâne tot Alexandru Moruzi, proteguitor al comerțului 'şi 
industriei naționale, pe cât de bun înțelegător al suferințelor: poporului 
şi atât în Moldova, cât şi în Muntenia. Ştim, din cele cè au precedat, 
că el sa silit să sprijinească toată viața economică în interesul valori- 
ficării bogățiilor Principatelor peste care domnea şi, în acest scop, ştim 
„că se lua la luptă cu monarchia austriacă ; lua măsuri contra Turcilor 
de a mai intra în ţară fără nici o trebuință, aplicând cu severitate 
Nizamul; regula raporturile între gealepi şi saegii ṣi negustorii pămân- 
-ġeni de vite; a pus oarecare regulă în privința narturilor și monopo 
urilor cari deveniseră pentru orașe o adevărată calamitate; etc. 2). 
Şi, totuși, lua măsuri păgubitoare numai negustorilor cu mărunțișul, 
adică comerțului român, înmulțind narturile 3). Lua măsuri contra cămă- 
“tarilor cari făceau afaceri de camătă” cu copiii nevârstnici şi da ordin 
ca „Agenția să dea Nizam și la alți semeni ai lui (la alți cămătari de 
această speță) ca să maibă a mai face alişverișuri cu copiii, din cari 
-pricinuesc gâlceviri şi davale” 4). Lua, deasemenea, măsuri, în inte- 
resul moralității publice şi, din îndemnul Mitropolitului Dositeiu şi 
- al unor. boieri din Epitropia obştiei, ca femeile să nu servească prin 
cârciume ori să locuiască acolo, chiar de ar îi şi rude ale cârciuma- 
rilor 5), tot așa precum, în 1798, se luau aceleaşi măsuri ca „muieri sau 
în cârciume să nu stea €). Acest Domn energic și cu un 
zător, lua şi alte măsuri, ca acelea împotriva precu 


epartiza mai cu dreptate toate e ări şi i 

pă A este dări 
iilor PEE  tăpi e e ări şi angarale asupra negus- 
I ip kiz = | E stiau | 
i pă Ei priveşte debitul de băuturi spirtuoase, acest domn inter- 
P E vânzare de până atunci a horilcăi polone $), deoarce ea 
a o îl face cu totul incapabil de lucru, îl aduce a fi 
dA a BM ci calic °), deși un nobil polon Dzieduzicki promitea 
aa - pi a ela toată sarea din depozitele Moldovei 4) 
A ortul cailor și boilor peste hotarele di : di 4 
acord: ânări pa a aaa e a aaa e din Est şi din Vest 5 
a amânări de plăți şi pământenilor, ea să tempereze Al, 


zrei, Turci şi i i 
Sa Sei e a cari se ocupau cu acest negoţ păgubitor, numit 
tar; etc. 6). Da ordîn către Caimacan iovei 
et ul Craiovei, la i 

„sudiții să fi iaţi d vi n aţă 
. ii să F supraveghiați de a nu se vinde vin și băcănie cu o 

J nici i prăväliaşi i care A 
Bis n i E a fi a sau boltaşi care să vândă cu cumașul 
IC cotul, nici de a deschide prăvălii cu 

a prăvălii cu cuptoare de pâini E 

sir ară dvălu p e pâini ; etc. î). 
„ctg . an, da ordine severe funcționarilor ca să ge 
i gustorilor sudiți nemțeşti ca să-i oprească de a cumpăra aca 


de a zăbovi în vi ărfuri 
A aE vinderea mărfurilor lor mai mult de 15 zile 8). Pri 
tärîrea din 2 i€ i | Aa n 
E Noembrie, 1794, Al. Moruzi oprea sudiților de a cumpăra 
Su tipa ; Fa o măsură protectoare comercianților români °) 
, 1804, trimitea cărți circ ă ii cui ca 
ulare către toți icii, că, 
anul 1805, Evreii să i i A A 
: să nu mai poată ține moșii î ă - 
agil ne moșii în arendă — aceasta 
ririi ce sufăr dela Evrei sătenii și 
j ei sătenii şi negreșit d itați 
ce în ce întețită a țărănimii A 
ce € ănimii. Documentul intă 
al iai mii i prezintă o valoare ne- 
ai ra în întregime : „Din slobozenia ce până acum au 
Eco e e Ata venituri de moșie aici în ţară, cu care prin 
“stăpânului moşiei şi putei ăpânirei i 
) j eřea stăpânirei as i i 
E, | o e upra venitului 
PA n pe ia plângeri se văd. Deci această urâtă urmare de 
ăgar ă nus it, fii 
E a re x seamă nu s'au socotit, fiind cu totul împotriva legii 
€ şi a Domniei noastre bunăvoință a j 
eşti şi voință, de a avea jidovii pri i 
a stăpânire asupra iot A a Sal a 
î creştinilor, mai mult nu s'au 
e stal e , nu: s'au putut suferi 
otărit cu t ă ă şi jidovi = sila 
i otul să se oprească şi jidovi cumpărători noilor să 


mare spirit prevă 
-peţilor, „mai toți 
nainte de a intra în oraș; să-i cumpere cu vic 
“nimica, toate productele ce aducea spre vânzare” 7), — plagă cumplit 
„de a cărei combatere sau ocupat şi alți Domni înaintea acestuia. I 
„aceste condițiuni inferioare trebuia să lupte negustorul pământean 
împotriva Evreului, precum luptase şi împotriva Grecilor și Armenilor $). 
„Aceste angarale ce cădeau numai asupra negustorilor. şi industriașilor 
-pământeni, silește şi pe negustorii și industriașii din Pitești să reclame 
“lui Moruzi reînființarea breslei și alegerea de măimărie, care să poată 


lenie şi înșelăciune, p 


| acela şi să ătați 'jidovi 
z A să le arătați tuturor jidovilor, ca dela anul viitor, veni 
să nu cumpere, căci i îngăduiți ri ade 
d nu vor fi îngăduiți, afară i 
AT ; g ți, afară numai de 
A N 
urii de fate nu sunt opriți, căutând însă D-voastră ca şi 


7 Ibidem. 2: V. A. Urechiă, V, 350—356. 3) Ibidem, VII, p. 62. 4) Ibidem 
CI, 22—23, Cod. 43, fila 449 Verso. Vezi şi Hurm., P. 184, No. 4. 5) Mijlocirea, Mitr 
-Dositeiu — după Cod. 28, p. 33 din 25 Nov. 1794; după V. A. 'Urechiă, III, 255: 

Ibidem, VII, 175- Cod. 39, fila 83. 7) Ibidem, II, P- 354.8 V.A. Urechiă, III, p. 355 


) Ibidem. 356—5 Jă 
) , 57 — după Anafora i i 
D maae E . ua şi rezoluția domnească di i 
zaki, VII, p. 866, no. 224. 3) Filitti, Lett ÎN ee E 
Sepi ae roumaines avec la France gat au ga le a 
„— ap. N. Iorga, Ist. Com. II, pe 73. 4) V.A Uzechiă II D Bu 
A. „ II, p. 329 


Ibid, XIX, p. 60.6 i 
Tha ITE 238, p. 60.6) Ibid, V, 350—356. 7) Ibid, VI, 365—55. 8) Ibidem, 


e. 


rile de cati: ăinii ijiniți 
rile. se bucurau străinii sprijiniți de consuli, lovind. astfel în 


turi sau lucruri işcă î ă 
ri ruri nemișcătoare în țară, de a face comerț cu mărunțișuri ` 


Pentru acei i 
ceia dar se poruncește și Dvs., să dați de scire în tot * 


110 


111 


pe Evrei împotriva cărora se îndrepta'mai ales cererea : 4) de a ţine 
„prăvălii şi case de locuințe cu chirie, trăind liberi, întru toate apăraţi de 
consulate ; b) de a cumpăra, nu numai imobile orășenești, dar.şi grădini 
vii; c) dea lua în arendă moşiile pe viață și „pentru tot neamul lor” ; 
de a face împrumuturi împovărătoare, speculând şi asupra cursului 
chimbător al banilor, ceeace le îngăduia să capete pe nimic pământuri ; 
de a fi feriți de toate sarcinile țării, scutind în acelaş timp şi pe oamenii 
or de serviciu ; f) de a provoca necontenite certuri cu negustorii şi meș- 
erii pământeni și cu agenţii guvernului 1). Prin hrisovul datat la 1 Fe. 
uar 1823, îndatorea pe sudiți să-şi cumpere carnea dela pământeni 2). 
Toată această năvală la sate şi la orașe, precum şi în cetatea bres- 

lor ce începea să decadă-odată cu pacea dela Şiştov (1791), prin faptul 
ă sudiții austriaci puteau intra în bresle bucurându-se de toate fa- 


j storii ă ăgubească 
cești jidovi ce s'au aflat orândători în anul acesta, să nu se pagubeas-s 
d ă leaî misă 
de Tea lor” î). Aşa că măsura luată era pe deaîntregul compro ă, 
Ryreilor să aibă cârci te. + 

ă a îngădui zeilor să aibă cârciume la sa o. 
acă a îngăduit Evrei e la 
j o Domn wa privit cu ochi buni năvala acestor poporapuu 
tut +răinilor cari naveau nimic comun cu destinele națiunii 
; ; f ' 
a la 26 Sept. 1794; un pitac Spăta- 
4 Ă cop, el adresa, la 2 pt. „ui ac Spăte 
româneşti. In acest scop, ăi ec ari 
i ice ` mă a graniță cât şi p 
i ăi i strasnice măsuri, ată 
rului ca să ia cele ma nice i E- E Aia 
oraşe, contra intrării şi stabilirii clandestine a streinilor ii pro pa 
i fără căpătâiu — în deosebi a Evreilor, punându-i în ve ere ci A 
ea să fie imediat expulzați cu forță din orașe şi să ge pr 
E ăsuri ale contra 
satele țării unde vor voi, etc. 2) In 1804, se luau ai a EA 
acestei invazii evreești, în legătură cu alungarea lor din j 


. 


ă i i împărțirei °’). 
zevărsările din Polonia, odată cu a doua şi a treia a ei împărți ) 


erilor Di i înai i r Iulie 
Dintro anafora. a boierilor Divanului înaintat pg a pi 
i ă li că dajdea, „Hn 
i ă ia cereau să li se sporeas ži 
1804, reiese că aceșt u să Îi s pa pla 
lată hrisoavelor ce li s'au făcut dela o vreme cu la 
a birului lor să adună mulțime din toate părţile, care nimică 


i î i acei 
folosesc, decât numai că pricinuese în mare parte ca a sei 
A . A v . A . - r P s a 
săraci dintre dânșii, însărcinând iarăşi pe As serg În i n 
jidovi, fără olos. dela 
â i vi, fără a avea vreun n 
toate târgurile de jidovi, ay c N 
sau țara” 4) Alarmați de aceste măsuri luate în se li iai A 
e ; & . y v A a 
căutat, în deceniul al doilea al sec. XIX, să se za ia Mun rA s 
Mar i ămurit că ei 
î ătar Alexandru Ghica spunea vau v 
însă, Marele Spătar $ puns Oo R 
să intre "în nici un caz, pe când au voie să se aşeze lcealți sit 
» i 


. aia? 5 
se îndeletnicesc cu plugăria ). 


Scarlat Callimachi, domn al Moldovei, ia, în codul ce-i iata 
numele, numeroase și surprinzător de amănunțite măsuri Sp îi 
1340 1342—1346 — împotriva cămătarilor evrei, stabilind, în acelaș 


orurile, toată această năvală năștea ura comercianților şi industria- 
ilor pământeni, ură care creştea zi cu zi dar care îmbrăca un caracter 
conomic și nici decum. religios, deoarece Românul a fost totdeauna 
olerant sub raportul credințelor intime în raport cu divinitatea. Dar 
ceastă ură și aceste adânci nemulțumiri nu duceau la nici o atitudine 
ractică organizată din partea orășenilor sau a țăranilor. Fatalităţile 
torice erau mai puternice şi cu neputinţă de înlăturat. Dăm, totuși, 
notă, câteva din reacțiunile trecătoare împotriva Jidovilor, reacţiuni 
ari mau avut, însă, nimica comun cu suferințele națiunii românești 3). 
- “In Ardeal, la 1784, Ovreii indignară din nou stăpânirea, când 
ceştia, adulmecând câştigul ce ar rezulta, se grăimădiseră la Brad ca 
ă cumpere eftin şi să vânză scump obiectele ce țăranii prădaseră de 
e. moșiile și din castelele nobililor asupritori. Tabla (judecătoria) Hu- 


niedoarei se îngrozi şi ceru guvernului ca nici un Ovrei să nu mai fie 


timit în locurile arse şi prădate de revoluționari. Mai mult. In 1786 


1787, se porunci cu asprime ca Ovreii săraci să fie opriți de a se 
ai însura şi ca toți calicii şi vagabonzii lor să fie scoși la țară. Tot 
tunci li se interzisese negustorilor evrei a zidi case prin oraşe; li se 

puse repaozul Duminicei și sărbătorilor creștinești, pe cari ei nu le 
pectau ; iar copiii nelegitimi și săraci ai Ovreilor s'au luat în seama 
tatūlui care îi făcea, evident, catolici. 


i ână i reptului 
timp, dispoziții sancționatare cari mergeau pana la P a 
de a bia chiar dobânzile legale 6). Ba, merge mai departe. a z a 
dată, în codul din 1817 care a rămas în vigoare ina ES Pa sia 
i in art. „i ice şi nilor şi Evreilor de 
ini . 1430, interzice ŞI Arme 
sus nuinit, prin art 4 s EEE 
f i, i i _ îngăduie Evreilor de a cumpăra 
i a r prin art. 1435 inga l ilor EN 
a ă ii în podgoriile țării 7). 
menii în plus să cumpere vii în podg 
o orase, dar Armenii pot în p î dgori r 
i “Ultimul Domn cu care se încheie această perioadă, gi ar: 
i, între 182 ădui să eze starea mi- 
Sturza al Moldovei, între 1822—1828, se Bo să ni E 
r i op, el în 
ï te care donmea. In acest scop, € t 
zeră a poporului pes ea. Scop, deci 
memoriu prin care cerea să împiedice pe sudiți, între cari po ge 


I) Istoria Evreilor. 2) Ibidem. 3) In 1797, Evreii au fost despuiați într'o re- 

după Doc. Callimachi, I, p. 525, nota. In 1807, a avut loc o ,zarvă”? pro- 
ă de legenda omorului ritual — după Urechiă, VIII, p. 21—22. Cu această ocazie, 
i au fost goniți o zi întreagă -,,ca iepurii” — după St. și Doc., XV, p. 139—490, 
85 şi Cf. In 1817, se remarcă ura adânc înrădăcinată a creștinilor din Moldova 
triva Evreilor — după N. Iorga, Ist. Evreilor. In 1819, au loc turburări la Iași, 
-Evreii închid prăvăliile și fug; în 1821, au loc, la Iaşi, ciocniri între Evrei și Ar- 
ţii lui Ipsilante, ceeace face pe cei dintâi să se refugieze la consulate, dar în Iulie 
ntorc,. pe când la București sunt prădaţi de Eterişti ; în 1823, sunt bătuţi la Bucu 

de Turci, cu cnutul — după acelaș izvor. 


ca 


Š i — id, V, 
0) V.A Urechiă, XI, p. 17. Vezi vien oa A De DEN SR x 
: ) V . c, p. 69—70. 4) Uricariul, „p.2 „Ac. ape 19: da 
350—356. 2 Av ae k. Iorga, Istoria Evreilor. 6) G. Zane, Se - Eo 33, 2 
P era, Colccţiune de legiuirile României cele vechi și noi, I, p- 03 R 


“ţările noastre şi cele germane. Arenzile cad, în Moldova, încetul cu în- 


i l l i O ng 

Nici camăta nu era dată uitării 1). Cât de amarnic și de sângeros 
erau exploataţi de Ovrei, se constată din versurile: ,Iancule, fecior 
de Mot, Fă-mi o bâtă de trei coți, Să omor Jidovii toți” °). 


de èiz vechile datini şi pravile, ca şi moravurile negustorilor băști-. 
ași, încep a slăbi, după lupte . aprige susținute în condiții inegale ;. 


contra meșteșugarilor şi negustorilor pământeni 


=] 


Fără a se şti căror influențe se datora, la 1790, iarăşi li se în- este necruțătoare. 
gădui să vânză la târgurile mari ale Ardealului şi să facă negoţ am- sură Se crează două instituții evreeşti, ceeace face din acest po 
bulant, ceeace li permise să se înmulțească 5). Pământ propriu, însă, naţiune aparte : Mihail Șuţu întemeiază în Moldova „gabela” A T Pa 
ca străini, nu puteau avea și n'aveau nici drepturi politice şi nici stujbe: Caragea în Muntenia, A doua instituție este felul paziicrlaie is i P 
la stat 4), ătre stat impozitele și anume ei plătesc în bloc contributiunil i i-a 
In Oradea Mare, Ovreii s'au putut așeza abia la finele sec. al ultate din taxe âsupra cărnii de vite şi de pasăre stia ia A 
XVIII-lea, în urma Edictului de Toleranță al lui Iosif II, întrun număr a fraude şi la neputința de a cunoaște numărul exact al SE 


de tot mic, având, însă, voie de a locui numai în cartierul ,,Catonavaroș”. 
In oraș, puteau umbla: numai ziua, dar după apusul soarelui nici un 
Ovreiu nu avea voie să iasă la stradă sau să umble prin oraș 5). 

‘In Bucovina, lupta mare se da din partea Evreilor cari vor să. 
scape cu orice chip de agricultură, dar să li se lase deschis drumul spre: 
orice. arendare 6). Generalul Enzenberg le-a oprit cârciumele și a de- 
cretat ca arenda să fie mărginită numai la 20 ani, iar dreptul de pro- 
prietate îl acorda numai Evreilor botezați ^). 


risov în acest sens 1), 
; Evreii câştigă capete de pod în Maramureş, 
la cucerirea acestui ținut în foarte scurt timp: l 
kia taia prima dată, apar şi sunt identificați în Bucureşti doi me- 

cl clandestini evrei, cu totul nepregătiți pentru această înaltă 


ceeace le va ajuta. 


misiune, 
1) Poziţii câştigate de Evrei. 


Toate măsurile de mai sus dacă dovedesc oarecare grijă de partea 
domnilor pentru ușurarea suferințelor populațiunii şi ale negustorilor 
pământeni, în realitate, ele wau dat nici un rezultat practic şi mau dus 
la nici o stăvilire a puhoiului mereu crescând al imigraţiilor evreești. 

Poziţiile câştigate de Evrei în această perioadă sunt incalculabile. 
Anume : Evreii și sudiții pătrund în bresle și aceste instituțiuni străvechi 
sunt complet desorganizate ; deja în 1820, aceștia câștigă toate drep 
turile pământenilor, fără, însă, a fi obligați şi la toate sarcinile și an- 
garalele acestora din urmă. Fi devin intermediarii indispensabili între 


cetul, în mâini evreeşti ; cârciumarii cresc îngrijorător în satele acestei 
provincii şi rachiul distruge mai departe ființa poporului, ducându-l 
spre ruină etico-biologică ; camăta duce şi mai departe efectele ei dis- 
trugătoare ; zarafii mănuesc schimbul monedelor și devin marii depo- 
zitari de bani; comerțul ambulant și de marchitănie este monopolizat. 


[au] 


. 1) B. Duică, o. c., 107. 2) Din Bela Bartok, cântece populare române din comi 
tatul Bihorului, Buc. 1913, Bd. Ac. Rom. — din B. Duică, p. 111. 3) B. Duică, 10. 
4) Vezi şi Legile citate de Fr. Schuler von Llanoy „,Siebenbiirgische Rechtsgeschich 
v. II, p. 13—14 — ap. B. Duică, p. 108. 5) N. Firu, Oradea Mare, p. 72. 6) Din petițiile- 
adresate Imp. Iosif II, în 1783, r9 Iunie, când vizitează Bucovina. Dr. Fr. Zieglauer, 
Geschichtliche Bilder aus des Bukovinen, IV-te' Bilderreihe, 1897, p. 1—28 şi II-te- ; R g 
Bild. 1896, p. 134—143 — ap. B. Duică, p. 152, 7) N. Iorga, Istoria Evreilor, ga “1): Bujoreanu, o.: c., II, P43 — p 


43 — apud Verax, o. c,, p. 7. 
N. Hâciu, — Evreii în Țările Româneşti, l 


N 


vom satisface, de acum înainte cu mijloace venite din afară ; standardul 
de viață va creşte ; tot ceeace țările noastre vor produce va trece prin 
abrica vecinului, mai apropiat sau mai depărtat şi ne va costa mult 
de tot ; iar atunci când produsele nu îi vor da putinţa să trăiască, ță- 
“ranul ca şi boierul vor face apel la banul altuia și în felul acesta, ei se 
vor îngloda în datorii, devenind tributari în totul jidovului-cămătar 
sau bancher, iar vechile metode.ale cămătăriei îşi vor exercita sălbatec 
uncțiunile lor devastatoare. i 

In cadrul acestor condițiuni şi considerațiuni se va dezvolta de 
azi încolo viața noastră națională, în această nouă perioadă bogată 
în urmări neprevăzute. 

+, Incheierea păcii dela Adrianopol, care pune capăt războiului ruso- 
ture început în 1827, este o dată istorică, de două ori importantă sub înfă- 
țișarea ei politică și economică : 1) "Țările noastre îşi câştigă independența 
de mişcare în viața economică, ieșind cu totul de sub regimul de „raiă” şi 
de grânar sau „cheler” pentru capitala imperiului otoman, ceeace des- 
chide, pentru ele, orizonturi noui și o epocă de înflorire sub raportul a- 
vuţiilor naționale cari se pun de azi încolo în valorificare ; 2) ca un corolar 
iresc — rezultând din această nouă înfățișare politico-economică — are 
oco invazie nestăvilită de elemente streine, mai ales jidovești, spre țările 
noastre, ca spre o țară a făgăduinței, scurgere ce s'ar putea-compara nu- 
mai cu acel veritabil „rush” care atrăgea pe căutătorii de aur spre acele 
„placers” din. California și din Australia, — cum, cu drept. cuvânt, ob- 
ervă R. Rosetti în monumentala lui lucrare şi 3) au loc, pentru prima 

tă, manifestări ale Jidovilor pentru revendicări politice și civile şi 
apare primul organ de publicitate întru dobândirea acestora și, ca atare, 

începuturi de amestec în însăși viața spirituală a națiunii. 

„ Până în preajma războiului ruso-turc din 1827, Evreii au reușit să 
xeze, în tăcere, câteva capete de pod bine întărite, — în nordul, nord- 
ul și nord-vestul vechii Moldove— și, fără sgomot, dar cu destulă răb- 
e, învăluind centrele celelalte, își concentrau forțele spre sud, mereu 
e sud. Centre mari şi bogate, nu de mult în întregime româneşti, sub 
te raporturile, au căzut, ele, încă din perioada anterioară, începând 
i piardă caracterul tradițional şi etnic. Negustorii și meșteșugarii dis- 
eau, după o luptă înverșunată cu totul neegală și ca ultimele coloane 
ânte părăsite de comandanţi sau de noroc într'un războiu deabinelea 
rdut: . 

„Spre norocul nouilor oaspeți și nenorocirea țărilor noastre, fac- 

prielnici de cea mai mare întindere şi valoare, cu surâzătoare per- 
ive în timp și în spațiu, favorizau invazia lor cât mai irezistibilă 
ai complectă, asigurând așezarea lor şi mai temeinică. Vom enu- 
ăra câţiva din aceştia — cari, în fond, nu sunt decât aceiași enumă- 


CAP. VII. 


AMENTULUI ORGANIC 


RIOADA REGUL « 
moe ui rusese până la 1856) 


` (sau a protectoratul 
.. . . . F ia. 
a) ‘Caracteristici şi factorii cari favorizat invazi Po 
TRI i i în preajma trata- 
“Fările- noastre, până spre finele sec. XVII şi în a 
lui o Adrianopol, îşi duceau oarecum PE ? T a 
a der cu totul specifice unei vieţi zeii a o F A ale pe i 
šti î uri către o nouă viața. H6 A 
emări sau îndemn e 
a semnalau -țările noastre ca debuşee nE A a 
SA ; 
i produselor manufacturate ; bancherii - ji si Aaa E 
x i ă ă osii cu 
să treacă cu moş E, i 
ia asalt Moldovei câ ä ! a 
P devastatoare ; Austria nu-și conteneşte Caan e ep tie 
mete ii ei în cetatea breslelor ; consulii celorlalte pu a al 
pe cetăţe arte, aceleași ținte ; Anglia, către 1830, ma fai edita 
n pi ne facă clienții capitalurilor sale ; toate s T o = 
y po dela Adrianopol Și din Regulamentul a Ea o Š 
i 1 urmează, toate vor fi sforțări ale Apusu ui c a 
tare î fozeelat economice apusene, încurajând sd a i e sl 
lam a-expansiunii industriei și capitalurilor apu 
a ur - 


Raan ae i 
i i ili ole de lux, impor 
itățile de a se importa inventar, mobilier şi artic , 
necesită 

care va. creşte nebunește 


3 aaa A Fauli 

şi se vor cere capitaluri lichide cât n și 

tendințe a 

i isfacă tete. Toate aceste 
ri iji 3-1 satisfacă, etc.ie mc > 
ci) onomiei noastre 
Ne is a ne vor duce la transformarea ec 

puterilor : i 
de consuin în una bănească, 


: a g 5 
de schimb ; boierul va trebui să i 
ă ă ri, jar indu: 
14 si va împinge pe ţăran să munceasca peste puteri, 
mai mult şi v ge pe $e o 
tifa “casnică și toată alcătuirea breslelor — sing 
ria “ 


d ] i t > : 


4 — mergeau, fatal, spre ma 
ji ile tre casnice ni K 
d dacă nu erau de fapt desființate. Nevoile .noas 
are, l À n i 


115 


116 
raţi și în perioadele anterioare, dar amplificaţi ca intensitate și urmări — 
pentru ca, numai în. lumina lor, să putem prinde marile proporții ale 
invaziei, ale nenorocirii Și înstrăinării oraşelor Și târgurilor, a târgu- 
şoarelor şi satelor, cu un cuvânt, propo tiile catastrofale ale întregii 
vieți sociale, sub toate înfăţișările : spirituală, economică și politică. Ei 
sunt, ca şi în perioada scursă deja, de matură internă şi externă. 
Să-i enumărăm în ordinea lor, întâiu pe cei externi, pe urmă pe 


cei interni. 
Factorii externi cari împingeau pe Evrei spre emigrare : - 
1. Persecuţiunile necontenite din Rusia şi Polonia, cari își găseau 
expresiunea violentă în pogromuri devastatoare ; 
ina şi Galiţia, 


2. Nemulțumirile autorităților austriace, din Bucovi 
ă-şi caute un sălaș mai primitor în. 


mai cu deosebire, îndemnându-i S$ 
alte ținuurti ; 
3. Refractari serviciului militar obligatoriu, ucazul, imperial al 
Tarului Nicolae I din 1827 îi îndemna să fugă spre țările noastre şi. 
4. Războiul ruso-turc din 1827—1828 s'a încheiat pentru țările 
noastre cu ieşirea deplină de sub suzeranitatea economică şi în parte 
politică a Sultanului, adică cu începutul unei ere de libertate a comer- 
țului cu lumea din afară, ceeace a atras, spre țările noastre, fur-" 
nicarele de jidovime din Galiţia, Bucovina, Polonia rusă, zonele ruseşti: 
„cu ovreime, precum Şi de mai aproape sau de mai departe. 
5. Paralel cu invazia capitalurilor streine, vom. avea. de înregis- 
trat o invazie a Evreilor — cum. spune St. Zeletin. 
La aceşti factori externi, se adaogă cei interni, singurii de natură 
să atragă pe Evrei spre țările româneşti și numai spre acestea : 
î.- “Țările noastre, în atingere superficială cu viața spirituală şi 
materială a Occidentului, erau atrase din ce în ce spre O civilizare chiar 


de spoială a vieţii noastre patriarhale ;. 
2. Clasa de sus şi, în măsură mai redusă, clasa de mijloc, care își. 


pierdea din importanță fiind sistematic scoasă de pe arena economică, 


împătată de ideologia romantică a pseudo-liberalismului importat, era. 


purtată de tendința de a se băga în viața 
ce disprețul pentru tot ce este preocupare industrială şi comercială, 
precum și de administrare a averii proprii, necum de creşterea ei; 

„3 Atitudinea excesiv de binevoitoare a anumitor domni,. pe care 
„cronicile contimporane îi încadrează după faptele și gândurile lor, într'o 
lumină foarte puţin simpatică ; la aceste fapte şi gânduri, se adăoga ve- 


_nalitatea divanelor şi a organelor administrative, chemate, tocmai dim- 


potrivă, să apere ființa statului ; 
4. Nu putem trece cu vederea anumite d 


ale poporului român : 


politică și hrănea din ce în. 


slaba lui rezistență ia isp 


eformanțe sufleteşti 
ite şi în fața unor pri- 


117 


mejdii ce puneau însă-și fii sG 
străinii 3 > 5 a lui în joc; falsa lui concepție, după care 
utili și pricepuți în toate ENA au pot pei iC O dimpotrivă 
anii ae) ; a pe care falşii noştri patrioți ăia 
a orale: că da țat-o şi interpretat-o ca pe una din virtuțile 
$ a ii apt, este una din marile scăderi sufl A | 
Sp i în lupta lui pentru existență sufleteşti ale 
e ez tatele culese sunt : breslele oficial esfii ' 
tesuguri si EEA R tic a desființate, a că SI 
i a) ş tea în mâini evreești ; creditul, gate A | 
«devin tributare eoe dati pă ler a națiunii, Vistieria și Cămara 
să şi le apere întocmai a it, iar boierii își pierd bogăţiile ce n'au știut 
celui Evrei: E po iara a şi seniorii şi prinții din Apus, gâtuiți de 
„de acaparare i produselor aa, SD forma de cămătărire sângeroasă și 
morală a poporului dela Fisa distruge sănătatea trupească şi 
E ae aere pria tina joi ă, ca târguri și din oraşe ; târgurile înteme- 
colonii pur evreești, unde T ommnilor şi a boierilor chrisovuliți devin 
RE S e e iale colectivități româ- 
E cești; Moldova, această înmu firea si bunăstarea ; poporațiunilor e- 
E A pei e i provincie atât de bogată şi frumoasă, pen- 
ste din punct de vedere î PES dus războaie sângeroase în trecut 
i ea devine o provincie iat Să şi sub toate raporturile, pierdută 
pegas i Oe ; etc. Şi, astfel, începând cu această 
TREN atât de serioase, pe cari generațiile ce ur- 
O ză ia dezlega niciodată. Sari 
po, ă cu închei Scii tšri ; 
F dutmecând ime a tările noastre promit a deveni bogate 
ate părțile 1) și au aler ra la copioasă, o înăbuşiră ca o grădină din 
cap din SA ck aderi E S tpar lie 
ivilizația era unită cu său Epica şi se aşezau în țările unde semi- 
niluența din ce în ce pda oliberalismul *), ce începea să-şi exercite 
E crivă ui boieri ai nestăpânită, unde lipsa de cultură înfrățea 
La atitudinea ua a e l 
ă menționăm și lipsa de ta Domnilor şi a boierilor, va trebui 
nvazii. neostoite. Erau d ia a Kotare? pe unde se scurgeau aceste 
raniță si, în realitat e apărat, numai în Moldova, 900—1000 klm 
Fage 176 slujitori | re şi intervalele între trecători, päzite 
de 176 slujitori, un sfert călare, restul de jos—toţi țărani 


v e 


strucție militară i şi î i 
instrucție ră, recrutaţi şi întreținuți de săteni şi înarmaţi 


Xenopol în Finanţ i n 
că POL, 2” ele din epoca f iotă” aţi ee ti M 
leti fa 3 p anariotă”, 2) N. Iorga, Agi ii V. reeș i 3 
Ser Pe sea 4) Das Je Oi C. 5) Réglement Organique i FI iar ani de 
édi tion rançaise, p. 8I ŞI urm. şi 266 şi urm. — ap Verax p 6— 
. > P. 7 77 


118 


nu sa împăcat niciodată, precum și atrași de nouile orizonturi surâză- 
toare ce se deschideau în țările noastre, pătrundeau la noi ades ori fără 
pașapoarte, fie pe vadurile Prutului — scrie Eminescu — unde conrupeau 
granița rusească, fie pe cărări de munte din împărăția austriacă — și unii 
şi alţii, şi Ruși şi Austriaci, bucuroşi că scapă de ei1). Inăuntrul țărilor 
— dar mai ales în Moldova — paza era şi mai slabă, pretutindeni înles- 
nită de poliție şi de slujbași, tot așa de venali, ca şi Domnul și boierii?) 

Trecerea clandestină a frontierei nu era decât un joc de copil mai 
ales pentru oameni având numeroase înțelegeri printre coreligionarii 
stabiliți în apropierea frontierei. Odată intraţi în țară, li era ușor să 
se ascunză la alți Evrei până când puteau să obţină, pentru şederea 
lor, consimțimântul tacit, dar puțin costisitor al poliției nou înjghe- 
bată, incapabilă, venală, neavând din instituţiile similare din Occi- 
dent decât numele și uniforma — ceeace ne explică, cel puţin în parte, 
enorma creştere în această epocă a numărului jidovilor 3). 

Ajuns domn al Regulamentului Organic, Mihail Sturza — din 
temeri politice şi apetituri personale — a făcut în chipul cel mai stân- 
D gaci apărarea țării. Şi, vrând în aparență să aplice măsurile aplicate 
de Iosif II şi Nicolae I, s'a îmbogățit pe sine și a îmbogățit pe functio- 
nati, iar Evreii năvăleau cât mai numeroşi și cât mai adânc. El este 
acuzat că a dat Adunării Obşteşti proectul prin care să se hotărască 
luarea. la oaste și a tinerilor din națiunea evreiască, dar a sfârşit prin 
a nu pune în practică această luare la oaste, sau a permis la jidovi con- 
trabande de rachiu în stil impunător...?). A îmbrățișat pe Greci, dar 
mai cu seamă pe Jidovi 5). 

Desjardins, vorbind de calitatea acestor imigranți jidovi, spune 
că aceste poporațiuni au venit prin imigrație din Austria şi din Rusia— 
aceasta din urmă înlătura, pe vagabonzii murdari din orașe şi-i trimitea 
la plugărie pe lângă Marea Neagră, hotărând dar pe caftane 50 de-ruble 
şi pe perciuni 25— imigrație care a devenit foarte activă sub cârmuirea 
lui Mihail Sturza sau pătrundeau, prin viclenie, acești calici conrupă- 
tori, cari cumpărau astfel o patrie provizorie și cucereau un adăpost! 6). 

Evreii vin, dară, îr această perioadă, din aceleaşi nesecate izvoare 
de românitate... iudaică, cum erau Galiția, Polonia rusă şi zonele ruseşti 
de așezări evreești, din Bucovina, dar şi de mai departe, din Germania, 
anume din centre ca Frankfurt, Hanovra, orașele hanseatice, 'din Pru- 


sia?), prea puțin din s-e Europei. Erau alții şi din Silezia, din Poznanias). 


Dar înmulțirea acestor poporațiuni de „calici conrupători” — 
cum cu bună dreptate îi numește Desjardins — a mers mână în mână 


1) M. Eminescu, Scrieri politice şi sociale. 2) Verax, 1.c. 3) Ibid, 77. 4) N. Iorga, Ist. 
Evreilor. 5) Ibid. 6) Desjardins, „Les Juifs de Moldavie”, Paris, Dentu, 1867, Iaşi, 1867. 
7) N. Iorga, Ist. Evreilor. 8) Verax, 83—85 şi Analele Parl. ale României, XII, p. 532șiurm. 


TEE 149 
cu reformele în sens liberal și că numai acestea au ajutat înmulți 

„turnicarelor 1). Viaţa politică creștea în intensitate şi ca voluui ca aa 
cu o crescândă fascinare pe toţi fiii țărilor noastre — dela ind 
opincă, dela boier la ultimul mahalagiu — spre arena vorbăriilor 4 a l 
mai producătoare ca orice muncă și nepurtătoare de nici un ici 
sonal, lăsându-se în paragină sau dându-se în arda Batalia a 
mari sau mici, cu toate izvoarele de îmbogățire pentru aresidași şi, cu 
toate nenorocirile pentru țărani — primului venit care de-abia sa ise 
ase bâlbâi în graiul băştinaş sau depărtându-se cu dispreț E dna 


şi comerțul părinților, poziţii ce le ocupau streisiii şi, în special, Evreii 
„Deja Regulamentul Organi i 


i de negustori, cari 
„găseau mai comod a 
ecât din munca lor 


a înniulțit rușinea de muncă şi proletariatul condeiului... Prin 


N 


b) Cu ce se ocupau Evreii. 


i { a capul locului, trebuește subliniat și pentru această perioadă 
pu că, în afară de fabricarea horilcei, a basamacului, Evreii wau 
n e $ . . Ei . G u j 
metat nici o industrie care să promoveze sănătatea și un ansamblu 
è 


„DN. Iorga, Ist. Evreilor. 


A i e dela 2) Ibid. 3) Vezi M. Eminescu, „Despre drepturile 


122 


5784 de firme creştine (63,34%) față de 3342 evreeşti (36,66%) 5), Ne- 
gustorii lipscani evrei sunt 263 față de 53 creștini ; la a RR po 
245 față de 117; telali—753 față de 624; croitori—561 faţă de 2 3; 
bijutieri—15 față de 1 ;—argintari 24 față de 36; negustori PA 
32/66 ; geamgii—67 35”; samsari sau misiți—43 J6; gravori—3/0 ; lu- 
crători în aramă—20/5; tinichigii—20/4 ; zaraf —71]1; povarnagii — 
412; marchitani— 12/54 ; fabricanți de căciuli de blană-—109/18 ; ne- 
' gustori de fierărie engros—2 Jo; bancheri—6/1 ; arendași de moşii— 
93/130 ; sticlari—20/19 ; negustori de tabac—10 [7; fabricanți de pese 
6jo; măcelari—101/87 ; șelari şi curelari—78 18; făinari—I1 Jo ; a 
gelari—13/0 ; cârciumari—295 J661; ceasornicari—8/9 ; farmacişti—9 [27 ; 
lumânărari—r8/65 ; fabricanți de vată—5 [z ; ete. £). i ia 
Este de subliniat că cele 5784 firme creștine se împart astfel : 

3757 Români, 487 Armeni, 633 Greco-Bulgari și 907 străini. Aşa că 
rămâneau față în față 3757 româneşti faţă de 3342 evreieşti, sau 3757 | 
româneşti față de 5379 străine şi evreeşti *). ea Ey E 
l Cercetând tabloul coatribuabililor urbani şi rurali din Moldova. i 
pentru anul 1839, aveam 21536 patentari, dintre cari: 17121 creştini ş 
jaţă de 10415 evrei — adică 51,64% creştini faţă de 45,36 9 evrei ). Pentru, 
anul 1846, proporția este inversată : avem un total de 30550 patentan. 3 
dintre cari, 14833 creștini şi 15717 evrei — adică 48,55% creştini față : 
de 51,45%, evrei.*). Pentru anul 1859, avem un total de negustori ALE 
tini 7117 şi meșteșug ri-8553, față de-un total de meșteșugari şi IESEL 
evrei 16107 — adică 50,96% pentru cei dintâi şi 49:14% pentru evrei J- 
Luând în considerare, însă, faptul că Evreii nu plăteau impozitul- 
individual, ci colectiv, prin mijlocirea unei taxe asupra tăierii pe 
„rilor şi cărnii dată în antrepriză, este foarte evident că Evreii şi antre- 
prenorii —. propriu zis, comunitatea evreească — aveau tot interesul ca, 
această taxă să fie adjudecată la un preț cât mai jos posibil. Astfel, că; 
nu se poate stabili cifra exactă a taxei, cu mult inferioară „aceleia dată 
de recensământ. Şi autorul ne dă această ilustrație : pe când numărul $ 
Evreilor plătind taxele era de 16107 în 1859, recensământul din acela 
an ne dă un total de 27401 capi de familie nesupuşi vreunei protecţii streine 
fără a socoti pe supușii străini şi pe aceia scutiți de, impozite J. Ori, n 
se poate concepe că cei 11294 capi de familie lipsă între patentari trăiau. 
fără mijloace de traiu; dimpotrivă, este sigur că. toți exercitau negoju 
sau o profesiune oarecare, cu atât mai sigur cu cât nici unul din ei n 


: hoi i, Piatra, Tg. Neam 

t tablou sunt trecute centrele : Dorohoi Botoşani, Piatra, 18. 4 
cui mată Bacău, Tg.-Ocna, Focşani, Bârlad, Huși, Fălciu şi Ma Tie . 
Herţa, "Roman, Tecuciu, Galaţi și Ts. cati [Aer TA Sua o a, Pre 
A — p. 372—377, p. 104. 2) Verax, tabloul e id] 104. Dic, E 
a Taia, ibid 5) ma Bia Negustori şi meşteşugari după clase : I—21/24, H 144/147 
şi III—2971/5101. 7) Ibid, Ibid, p. 105. E A 


E 


123 


ra pământul şi nu putea, pe atunci, să exerciteze o profesiune libe- 
ală sau să ocupe o slujbă la stat 1). i 
=> Din cele de mai sus, rezultă tristul adevăr că, încă din 1831, când 
vreii reprezentau deabia 36,66%, din totalul breslelor, ei dețineau ma- 


ui de îmbrăcăminte, foarte. rentabilă ; în fabricarea de lichioruri și 
chiuri ; în arta gravurii şi a bijuteriei, unde creştinii sunt 1 față de 


telal, în tinichigerie, geamgierie și căciulărie, deasemenea ; etc., etc. 
© Comerțul de detaliu atât de rentabil era deja în mâinile lor. Și 
rul acesta îl comunica, încă din 1834, Bois-le-Comte guvernului său, 
mai spunea că aceşti negustori mărunți, numai după exercitarea 
negoțului mai îndelungată vreme în ţară, deveneau deținătorii unui. 
capital pe care de obiceiu îl utilizau în cămătărie, iar nu în comerțul 
re. Dealtmintreli și technica comerțului lor se putea aplica cu succes. 
ales comerțului mic şi nu comerțului engros -). Și tată cum fiecare 
eg stor ambulant sau de mărumțişuri şi fiecare calic evreu pe atunci. în. 
eplinea totodată şi funcțiunea de bancher, fără a fi înscris, totuşi, în 
catastivul breslei, după cum mulți alți negustori evrei, în proporție de 
40%, scăpau de controlul breslelor, lucrând în afara lor. 
-Evreii nu Sau mărginit numai la aceste meşteşuguri şi la aceste 


ari s'au introdus în țările noastre şi pe cari tindeau să le monopo- 
e sută în sută în mâinile lor, ca fiind cele mai ușor de aplicat și sin- 
le cari îi făceau stăpâni pe întreaga viață economică a poporului. 
nume, au excelat în cârciumărit şi în fabricarea de băuturi spir- 
se, în comerțul de bani — ca zarafi, cămătari și bancheri, în aren- 
a de moșii şi în întemeierea de târguri, adică în toate acele ramuri 
ctivitate economică unde se reclamau sforțări și riscuri minime 
âștiguri mari, ruinătoare pentru țărani și orășeni, pentru boieri, 
Vistierie şi domni — cu un cuvânt, ruinătoare pentru întregul angrenaj 
ieții noastre de stat. ` E 

Să luăm pe fiecare în parte din aceste îndeletniciri și, în lumina 
elor, să stabilim dezastrele și ruina vieții sociale româneşti în folosul 
i numai al lor. . l <’ 
Cârciumăritul era în strânsă legătură cu arendarea de pământuri 
1 întemeierea de târguri și de târgușoare, de aceea, le-vom trata 
oate laolaltă. l ' 


I) Verax, p. 106. 2) Ibid, 108. 
i à 


124 


~ Ca şi în Bucovina, în Galiţia și în Polonia rusească, tot așa și în 
“Moldova, prima grijă a Evreilor — accentuiază Verax — era de a pune 
-mâna pe cârciume 1). Dar cârciuma, boierească era cea mai productivă 
:şi, de aceea, luptau contra opreliștei de a locui la sate statornicită încă 
“în cursul celei de a doua jumătăți a sec. XVIII, lucru ce le-a succes 
în 1804 2). Şi, datorită acestui fapt, Evreii numără, în 1820, 984 capi 
de familie aşezaţi la sate °) (şi cari nu puteau fi decât cârciumari și 
:arendași), iar în 1827, numărul cârciumarilor evrei la sate atinge cifra 
de 1220 4), fără a se cunoaşte numărul arendașilor pe acest an. 

In 1834, guvernul _— considerând locuirea pe mai departe a Evrei- 
lor ca cârciumari la sate ca ,,O pricină de dărâmate a stării materiale 
şi morale a locuitorilor” 5), prezenta, în 16/2/1844, Adunării Obştești 
un proect de lege prin care, între alte reforme destinate a îmbunătăți 
situația țăranilor, se interzicea Evreilor de a ține cârciume și chiar de a 


„se stabili prin sate, oricare, ar îi fost pretextul, urmând ca cei cari ` 


aveau contracte să fie îngăduiți timp de un an şi numai trei luni cei- 


alţi 5. Inşişi deputaţii, toți proprietari de pământ, au adus — chiar 


împotriva intereselor lor — un amendament foarte aspru în sensul ca 
“Evreilor să li fie interzis de a ţine cârciume și chiar de a specula și 


„vinde. produse alimentare, în sate, în târguri şi pe marile drumuri, 
îngăduit fiindu-le orice speculație licită şi chiar de a locui temporar 
prin sate în acest scop 7). Dar Adunarea a trebuit să dea altă formă 


-proectului, în sensul cum dictau. interesele capului statului $). 


Proectul devenit lege n'a avut nici un efect practic. Evreii, în 
-număr considerabil, au continuat a ţine cârciume sub numele țăra- 
nilor 9). Şi, în felul acesta, jumătate din Evrei au reușit să se sustragă 


impozitelor, grație taxei asupra naţiunii evreeşti, pe tot timpul epocei 
regulamentare 19). Nici opreliștea din 1848 n'a dat nici un rezultat, de 
„oarece Grigore Ghica, îndemnat de revoluționari, le-a acordat auto- 


zizaţia de a ţine cârciume. 


-O hotărâre a Divanului Obştesc din 1852 — luată din nevoi fis- 

„cale — prin care se cerea Evreilor garanţii morale și materiale, precum 

„şi obligațiunea de a căpăta autorizația dela prefecturi, a adus după 

sine o nouă invazie a satelor şi, dela această dată, alcoolismul a luat . 
.o întindere neliniştitoare în satele Moldovei. Şi, în asemenea con- 

„dițiuni, biata țărănime moldoveană rămânea pentru totdeauna la che- 


-zemul cârciumarilor — negustori rapaci şi cămătari fără scrupule. 


Dă 


1) Verax, 108. 2) Ibid, ibid. 3) Ibid, ro. 4) Ibid, r0. 5) M. Eminescu, Scrieri politice” 
85 


şi sociale — Rezultate ale uzurei în România, Ed. Opere complecte, 1914, P- 4 
6) An. Parl. Rom. XII, p. 532 şi urm. — ap. Verax, 83. 7) Ibid, ibid. — ap. Verax, 
8) Verax, 85. 9) Ibid, ibid. r0) Ibid, p. 85—86. 3 
i é 


125; 


„Profitând de turburările din 1821, precum şi de slăbiciunea gu- 
ernului lui I. Sandu Sturza, Evreii începuseră să ia domenii în de 

tât în virtutea vechiului obiceiu al Moldovei, consacrat de domai 
oruzi în 1804, cât şi prin hotărârea luată. în Sept. 1830, pe conside- 
ițiunea că „„Jidovii nesăţioşi de câștig... se silesc a Be Jocitorior 
luri de strâmtori ce sunt foarte mari și zdruncinătoare pentru dânșii” 

Yreii nu aveau îngăduința să arendeze pământuri-!), guvernul Do 
zorit de sub Regulamentul Organic, mişcat de plângerile țăranilor 
fuiți cu ferocitate, decreta ca măsura luată în 1804 de Al. Moruzi să 
pe viitor aplicată cu toată asprimea, urmând ca. de e terenurile 


rendate să fie alungați la cea dintâiu plângere întemeiată °). Rugă- 
mintea adresată de Evrei Gen. Kiselef, în 1831, ca să poată lua în arendă. 


şii boierești, n'a avut nici o urmare 3). 

i Toate aceste măsuri nu pun piedică arenzilor de acest fel. La Bo- 
șani, Evreii se asociază cu Armenii, iar proprietarii sunt ati bucu- 
ide câştiguri mari fără muncă 4). Dispoziţiile toate cad în desue- 
dine sau sunt eludate cu nume de paie, fapt care a avut loc în 1840 
d, nesocotindu-se toate dispoziţiile şi interdicțiile, un mare aaar 
pământuri au fost arendate Evreilor 5). Și, de acum înainte, începe 
ăderea boierimii care nu putea să trăiască fără Evrei în caste a 


începuse, totodată, lichidarea marii proprietăți boiereşti 6). 


© altă plagă pentru viața țărănimii în' special a fost, fără în- 
ală, crearea de târgușoare pe moșiile boierești. Atraşi de o io viață 
a care așteptau numai luxuri şi desfătări fără străduinţi corespunză- 
re, boierii arendau moşia sau dau drept de îătemeiere a nad târ 

mului Ovreiu care se ivea la poarta lor. Iar domnul M. Sturdza — ia 
de energie extraordinară, lucrând neobosit pentru întemeierea unei. 
houi, dar care înțelegea şi să profite personal — deschidea, lar 

fără multă alegere, porțile oricărei imigraţii și favoriza gingii 
târguri pe moșiile boierești 7). Și veneau, nestingheriți, Ovreii din, 
stria şi din Rusia, de unde erau alungați vagabonzii du perciuni 8) | 
nulțirea lor nemăsurată datează dela acest domn și, Dezi/zuiaeiiină 

apar ca „națiune jidovească” 9), -. l l 
“Este vremea clasică — scrie cu amărăciune istoricul N. Iorga—- 
ezării pe moşiile boierilor, câştigaţi acum cu totul de luxul apu-. 
n, a unui număr de jidovi pentru a face târgurile cu caracter absolut: 
eese %). Și dă câteva ilustraţii. Boierul Greceanu capătă, stib I 


1) M. Eminescu, o. c., p 49 ă dinini 

` i „0. cu P 5 — după Manualul adiministrativ din 18 

cală 2) Bujoreanu, Colecţiune de legiuirile României cele vechi şi noi pa Aaa 

ce fu C, 72. 3) N. Iorga, Ist. Evreilor. 4) Ibid, ibid. 5) Verax, 108. 6) N. Iorga l 

vrei eta A ca lie 7) Hurmuzachi X, p. 479, no. DCXXXIX 55) 

ardins,. o. o . Iorga, estiunea evreiască şi i ; i 
Ist. Evreilor şi Agitații evreieşti. Aperi j TE ii cei TO Ne 


126 
127 


‘Sturdza, hrisovul de a face târg la Drăgușenii Covurluiului ; din satul 
Totoești, a răsărit. Podul Iloaei ; din Frumușica, Botoșanilor, s'a făcut, 
în 1845, „cloaca de astăzi”; din Negreștii Vasluiului, un popas de 
străini ; pe locul dela hotarul Domnului Sturdza, Mihăilenii, al cărui 
act de fundaţie se păstra la suditul Marcu Zaharia, prigonit de domn 
pentru aceasta şi alte zeci de așezări de exploatare și de depravaţie, 
cârciumă lângă cârciumă cu sticlele de rachiu de cartofi și alte otrăvuri, 
în tot cuprinsul Moldovei, istovind o rasă pentru hrănirea viciilor „ci- 
vilizate” ale clasei dominante 1). Şi dacă, în 1821, Moldova a avut 21 
târguşoare, în 1838, avea să numere 42, iar în 1859, un total de 63°). 
Aceste „colonii evreești””, întemeiate sub numele de târgușoare, 
aduceau venituri mari proprietarilor, venituri constituite atât din bez- 
mănul anual ce îl plăteau concesionarii, cât şi din acsizele considerabile 
percepute asupra băuturilor consumate în interiorul târgului, precum 
şi de monopolurile asupra măcelăriei şi pităriei ce îi erau deasemenea! 
rezervate 3). Iată, dară, interesele domnilor și ale boierilor, stăpâni pe. 
mari întinderi de pământ şi cari — întocmai ca nobilii unguri în Un- 
garia şi în raporturile cu satele ce le posedau — găseau numai în Evrei 
instrumentele rapace şi capabile să exploateze pe țărani. 
La rândul lor, Evreii, cunoscători abili ai câștigurilor cons derabile 
rezidând în aceste colonii de rumâni şi iobagi; ofereau prețurile cele 
mai ridicate și își întindeau uriașele lor tentacule în păianjenișul cărora 
cădea țăranul client și tributar în toate Evreului chrisovulit. Aici, în 
acest târg, Evreii făceau afaceri admirabile în mijlocul unor popula- 
țiuni primitive care n'aveau idee nici de valoarea. produselor ce vindea 
şi nici de aceea a obiectelor ce cumpăra. Şi, fiindcă banul era foarte 
rar, târgul se încheia pe cale de schimb şi Evreul prefera îndeosebi acest 
gen de afaceri, mai ales că nu erau deloc riscante și că îi era la îndemân 
să cumpere cu prețul cel mai prost şi să vândă cu un preț mai mare. 
ca de obiceiu. In schimb, țăranul cumpăra obiecte de calitatea cea ma 
proastă şi îşi angaja produse de preț pe basamac otrăvitor. Nici o dis- 
poziție nelimitând numărul cârciumelor în aceste târgușoare evreești, 
fiecare casă jidovească era un debit de băuturi spirtuoase, având o. 
prăvălie în fund (une arrière-boutique), mai mult sau mai puțin mare 
conţinând măsfuri de calitate execrabilă la uzul țăranilor ^). Evre 
hrisovulit avea, așa dară, în mâna lui: băutura şi pâinea, acsizele 
carnea, toate articolele de consumaţie şi tirania cametei devastatoar 
cumpărarea arbitrară a produselor țărănești şi boiereşti, etc. Aceasta 
era fizionomia unui târg jidovesc. 


„De-abia un proprietar obținuse dela Domn — scrie R. Rosetti— 
un hrisov autorinzându-l să întemeeze un târg pe moșia sa, că, de îndată 
Evreii alergau la el. Bordeiul, tencuit cu lut şi paie tocate (en torchis, 
decorat cu numele magazinului, era într'o clipă construit : rachiul luet 
pe credit dela povarna vecină şi marfa uşor obținută dela negustorii 
angrosiști, toți evrei, din orașul vecin, parte peşin, parte la termen. 
ra foarte rar, dealtfel, ca valoarea acestei mărfi să depăşească 200—300 
. Beneficiile erau sigure și repezi, numai cele trei sau patru luni dela 
ceput erau grele” 1). Și, alături de aceștia, se instalau meșteșugarii 
vrei, cari, în virtutea solidarității evreești, obțineau materiile prime 
cu jumătate de preț, înarmați cu scule perfecționate și capabili să con- 
fecţioneze modelele cele mai noui și mai plăcute ochilor. In luptă cu 
aceștia, meșteșugarii români dela sate dispăreau 2) 

Bois-le-Comte scria, în 1834, că, în Moldova, Evreii excelează 
n vinderea rachiului la țărani, cărora le excită pasiunea, printr'un mod 
pecial de a face comerțul 2) și reuşesc în aceasta datorită ușurinţei cu 
are i-l procură vânzarea pe credit 4). Şi toate aceste „zeci de așezări 
e exploatare și „de depravaţie”, toate din belșug alimentate cu pro- 
usele velnițelor sau. povernelor răspândite peste tot cuprinsul bietei 
[oldove şi cu atât mai înmulțite cu cât aceiași boieri se obicinuiseră 
ă fabrice aceste produse civilizate din bu ate ce le stricau cu dinadinsul— 
amândouă Principatele — în felul acesta, având mai mare preț 5). 
că după războiul din 1827—1828, erau, numai în Moldova, 553 vel- 
fe, față de 458 fabrici de tot felul 6). ; 

; Numărul .cârciumelor peste tot. întinsul Moldovei este, în. această 
rioadă, următorul: în 18317, sunt înregistrate 1240. familii de câr- 
umari la sate, speculând naivitatea şi sudoarea la 183.020 familii creş- 
ine — țărani contribuabili şi scutiți. Districtul Herţa este în fruntea, 
uturora cu III crâșmari la 2803 familii.. Cu cât înaintăm spre sud; 
numărul lor scade : în jud. Putna, avem de abia 7 cârciumari evrei la 
„127 familii țărănești 7). In 1839, 1820 cârciumari evrei speculează 
8.245 „familii creştine — jud. Roman numără 255 la 15.215 familii 
câtă vreme jud. Covurlui de-abia 41 la 17.896 familii 8). In 1859, îi 
eii stabiliți prin sate se ridică la 14.279 suflete °), iar cei stabiliţi 
cele 63 târguri sunt 22.061 față de 26.780 creştini 19) — toţi ocu- 
ndu-se cu negoțul cunoscut și cămătăria sau arenda de moșii. In aren- 


1) Ibid, rog—zr1o. 2) Ibid otil 
2 , 1 . 3) Doc. Hurm. XVII, 132—ap. G. Z 
.=343. 4) N. Iorga, Ist. Evreilor. 5) V. A. Urechiă, Ist. Rom. v e Sică notă 
A iai 6) Hurm., XVII, p. 341—ap. N. Iorga; Ist. Com. IT, 154. Acele 458 
e ae au: 134 olării, 131 făinării, 70 tăbăcării, 70 fabrici de săpun, 9. de cordoane 
ână și de pâslă şi postav prost, 22 de test ânări de sé ă 
st <a dedat a aie a i i (i tă estemele, 18 lumânări de seu, 8 de pă- 
7). N , O. C., 16. „tablo . 22— i 
a aan a A ideii „p. 22—23. 9) Ibid, tabloul XIII, p. 30. 


1) Idem, Ist. Evr. 2) Verax, o. €., 109. 3) Ibid, ibid. „„Bezmen” era amfiteoza 
arenda pe termen lung. 4) Ibid, ibid. 


128 

darea de moșii, găsim 9I Evrei față de 130 creştini, dar realmente nu" 129 

mărul lor era cu mult mai mare, fiindcă Evreii lucrau cu oameni de- 

paie sau cu nume împrumutate. Din, cele 63 târguri, 30 numără o -po~ 

pulație - evreiască superioară celei creştine, — în jud. Dorohoi, Boto-: 
șani, Suceava, Iaşi, Neamţ şi Roman — în restul de județe merge “des-. 
crescând, cu cât ne coborâm spre sud. 1). 

Incăpută pe dea ntregul în acest păienjeniș de speculă, lacomă 
și crâncenă, țărănimea. moldoveană era, încă din 1834, stoarsă de da- 
torij : din cele 15 milioane de lei datorii, făcute, după aprecierile Dom- 

- nului, numai după acte, dacă nu toate vor fi fost încheiate pentru rachiu, 
cu siguranță că aproape unanimitatea lor sunt credite mărunte acor- 
date de negustorii evrei °). Cu alte cuvinte, de două ori bugetul țării 
Moldovei, care, în 1832, era de lei vechi 7.425-962, sau aproape îitreg 

"bugetul Valahiei pe acelaş an °). 

Această alarmantă stare de lucruri determină pe anumiți boieri 
ca să alcătuiască, în 1835, un memoriu, protestând cu energie contra. 
acestui sistem care aduce pe lângă mari dificultăți la plata dărilor, prin 
‘exportul numerarului, dar şi sărăcirea ţăranului, precum şi, totodată, 
şi suferința agriculturii boiereşti, care nu se poate. face fără vitele şi 
instzumentele vândute pe rachiu 4). Intinderea acestui sistem de co- 
merț și mai ales urmările sale au produs, de mult, intervenția ocâr- 
muirii care interzicea ca țăranii să mai fie creditați pentru cumpără- 
turi de rachiu pe sume prea mari, cari nu puteau depăşi 15 bani pentru. 
fruntași, 10 pentru mijlocaşi și 5 pentru codași 5). 

"In Muntenia, lucrurile se petreceau cu totul altfel. Pentru anul 

1831, nici un Evreu nu este semnalat prin sate 6); pentru 1838, de- 
abia 2 la ţară, în Săcuienii Buzăului”); iar pentru 1860, 96 Evrei. 
în Focşańii Munteniei 8). Această ptiținătate de jidovime prin satele- 
muntenești se explică prin rezistența păştinaşilor — negustori și țărani— 
dar şi prin severele măsuri serios aplicate, ca aceea, bunăoară, luată, 
în 1849 de Ministerul de Interne, invitând pe prefecţi ca să nu tolereze 
aşezarea. Evreilor prin sate în calitate de arendaşi, de hangii şi de câr- 
ciumari, ci să silească pe cei găsiţi în momentul acela de a fi evacuați 
în termen de I5 zile 9). Inainte de aceasta, în 1835, Prințul Ghica, re- 
comanda Consiliului Administrativ ca să nu se permită, sub nici un 
intrarea în tară altor Evrei decât numai acelora cari posedau 


zvârle peste iță i i i u 
x i oP ; graniță toți aceia cari n'ar putea justifi 
loc Je existență D. 1 justifica. o meserie ca 


Zărăfia, cămătăria şi banchieria 


celuiaș instrument prin care Evreii erau alte trei fețe ale unuia şi 
îi tului de bani şi, deci e Evreii deveniră singuri stăpâni ai. co- 
larea vieții conan i da aril dădea viață sau oprea y 
n curând, creditul a p F le mijloace barbare şi neomenoase, 

ajuns să fie de-abinelea evreesc, cel puțin în pia 


va şi a devenit i 
e a A astfel, unul din fenomenele economice. 1 i 
1 onsiderare noua stare de lucruri e taia 


“d Nevoia de credit pentru desvol . TRE 
tinje ce trebuiau satisfă ESYO tarea de inventar, ca şi. noui 
prezența a ela za E pui debit de bani lichizi, Tea iii 
inanța streină 2) NAE ei străini, mai ales din, cei. în legătură, re 
iața politică la ir ga pie de viaţă al boierilor în sec. al ei 
E rii: de baai, şa e m sgomotos şi imprudent bolenmea edama 
riaci ; moravuri tul ru interior, fie. pentru Turci, Ruși şi Aus- 
leca si laro dieou de n aduse de desele ocupații streine ; călă- 
dădea prin cultură ea F perioase.de bani. Și ataid Gnd fiosa 
singurul izvor era ei i VS randamentul așteptat, singura nădejd 
aia a ori bancherul care le acorda na 
arca și rata m e cât, paralel cu intensificarea circulaţiei S 
tional 3). Boierii boga pia — în lipsa unui sistem oi 
aţă detai erau ge pă î pe z în servi, ducând,.o 
eștinii cari form Sea ani lichizi 4). Concomitent 
ajoritate a Eh pala a , totalitatea a, ca pia 
E tru credite și ic y at eran siliți cu toții să se adreseze Evreilor 
EROF PS pentru o mare parte din mărfuri la comisionari 
spuneau ga carei Ai vreme, toţi ceilalți — Grecii şi lie 
[sl dar Owrsti îşi tră se a băncile greceşti şi armenești din Ceata 
da Lipsca 6). geau banii dela Lemberg şi Cracovia și chia 
şi chiar 


Acestea î j 
erau im äri i i ete 
„ai cal Alea prejurările şi mediul cel mai prielnic necesită a 
i it a mereu crescândă a creditului, precum şi î a 
. ie. M ag A x x 
t ganelor acestei instituții — zarafi, cămătari ao ai 
, ancheri. 


> : ul 


pretext, um i 
| Evr l À J rau în c 1 i 
pașapoarte de transit, cu autorizaţie de şedere pentru maxım o lună Zăăti RE pe E 
| ; „„ Zărăia născuse din mulți | 
| și j : 18 imea felurită - ăi 
1) Ibid, ibid. 2) Colecţie de ofisuri domneşti către Obşteasca Adunare a Mol ând pe piața Principatelor i a a aibă 
, monede introduse de armatele strein 
e 


dovei şi adresele acesteia dela 1834 până la 1848, Iaşi, 1848, P- 82 — ap. G. Zane 
o. c P: 347: 3) A. C. Cuza, 0. C, 2397740. 4) Doc. Hurm., XVII, P. 550—ap 
G: Zane, 343—344 5) N. Iorga, Ist. Evreilor. 6) Verax, tabloul XXV, 49. 7) -Ibid, 


tablou XXVI; P- 50. 8)'Ibid, tabloul: XXVII, p. 5T- 9) Ibid, 91. Ordinul cu No. 4744 
se găseşte publicat în Mon. Of. din 18 Mai, 1867- i ii 


t 
4 i 


$ 1) Ibid, ibid. 2) G dne i 
seră . „ Z 0. C., 402.3 G., Zane, 40 Vy 
fá 95- ) A eA 3 ) 5 d : ) 3 ) i IIO, 
id 405. 4 Verax; 94. 5) Ibid, fe ps 


N. Hå — Evreii m t 
. ciu. Evreii în rile Româneşi d 
= 


130 


i ; : 1 în activitatea, lor cămătărească 
dar mijloac sei: m pas d monedelor atât de ingenioase 
2 dn asa i A o bună part: din activitatea guvernelo ţi PAn ae 
şi incorecte, re Je a tempera acest gen de speculă şi de falși icări 
lzeptaţă ge na tea C. Calimachi lua, încă din 1815, a dza că 
a lor 3) N Şuţu şi A. Ghica refer au domnului M. Sturdza ca 

mpo ; N.S 


J} fi] a. A . f YA . 4 w . s t i . 1 E 
$ p 4 l 


iuntirii ei” şi propuneau ca, a 
i zarafi, aleşi de către negustori, dintre oamenii » 
~ numai şease zarali, & “> 
şi cu destulă încredere , 


cari „să dea inscri 
EEEE ră 
gulelor, ci să vor statornici , etc. *) 
; 4 


Dar zarafii luptă în fel și chipuri | 


iindcă. nevoi si sunt mai mari 

i a reu dcă nevoile comerțul : 
Zi a e nu reușesc, fiin: evo . t an 
e EI acestea, deşi dobânzile erau excesive, 181 percep 
tează n , 

i z l .. . . 

i oarte mari °). o EE 
a timpul ocupațiunii rusești din CA CRIMA es pete e 
| i ăsură ^) şi acești zar - 
Þbätorii isauî it peste măsură ) ș şti zarali « ă 
ătorii de bani s au înmulț | i IASUL. 
tt tot 5). In 1831, erau în Moldova, 7I zarafi ii E 
a 6) ; cu alte cuvinte, în prima, jumățate au ie ai ea 
-4 i ) ivi or ?). E 

i exclusivitate Evrei 
. Moldova, aparținea cu 
„pentru: Mo 


- era cunoscut încă din 1817 când aceiași Berea erau a e 
| sii e e i ai acestui gen de comerț 8), al întregii noast: > 3 
ste reia ie mai propriu zis; deţinătorii capitalului cămătăresc 
„<ulații 9), ma i 

in marea w Sa în mod foarte firesc, odată cu | 
i au Gan ANE cu sine și decretul de condamnare A tie 
-eului naţion tuia, apare bancherul, tipul bancherului cămă sari 
E ui ala etil a de negustor şi de zaraf, fiindcă recrutarea a 
aamu ga din zarafi, proces ce a avut loc şi în Occident a 
a a doritori de a-și utila şi mări întinderea cu 

ev 


a i erau di 

pas împrumuturi er 

; îi de prevedere multe Ra si E 
rilor lor, dar și lipsa n ă clasă socială — n & 


j ast 
a. see a i gi a de ipoteci ruinătoare 
ziat să ă rietatea din 

ce parle Mpa Da astfel, ea s'a lăsat subordonată. acestor- 
| ă ii ; : . . . v : 
o ki us Baa heri şi negustori —zarafi cari făceati, 


deţină pi E . y 
P a 1859, fiecare bancher evreu din Iaşi 


R a din 
i rentabile afaceri 14) : i bancher mee ad 
ie P "Muða cu un număr considerabil de boieri depinzân 

se puteau l ] 


. ioorie Ghica 

: XTisţiari la ei : Domnul Grigorie G 1 

da 15). Insăși Vistieria apela numai la - > de nă 

Ei z ir S deși foarte bine intenționat faţă de vi 
împin ; ; 


1) G. Zane, 261. 2) Ibid, 
„.372—37 
6) Verax, tabloul LXV, p. 37 
2 a 11) G. Zane, 267 Și 349- 
£5) Verax, 120. - 


i i id, 261. 5) Ibid, ibit, 
5 pid, 263 şi urm. 4) Ibid, 2 E 
pă 2 Zana. pă 8) Ibid, 347 9) Ibid. 276; i m 
ZA Verax, 108. 13) G. Zane, 405: 14). id, 403 


zi l 131 


iunea lùi, a făcut răul de a reveni asupra măsurii interzicând Evreilor 
de a ţine cârciume și de a trăi prin sate 1). 
Cu multă dreptate, Prințul Moruzi, un om atât de luminat, putea 
spune, pela mijlocul sec. al XIX-lea, că „un Moldovean nu poate să 
trăiască sau să moară fără ca ei (Evreii) să tragă vreun profit oarecare +)” 
şi că Evreii au făcut tributare toate valorile ca şi toate clasele socie- 
tății, dela cei mai bogați proprietari până la cei mai săraci țărani” 3). 
Şi, în adevăr, așa a fost. Fiindcă dobânzile plătite atingeau procente 
fantastice. Desjardins ne informează că Evreii făceau împrumuturi cu 
% pe lună; ba un proprietar, om solid, împrumuta cu 22% pe an, 
Itul cu 34% 4). In ciuda codurilor Calimachi și Caragea, chiar în tran- 
acțiile ce încheia Vistieria, dobânzile atingeau 16, 20, 24.şi chiar 30% 5). 
asa, evreiască Michael Daniel din Iași mijlocea împrumuturi pe polite 
i alte garanţii, pe lângă operațiunile obișnuite de schimb şi de plăți în 
erite centre €), casă care înlocuieşte, în epoca Unirii, influența pe care 
aimosul Hilel Manoah dela București începuse să o aibă în Moldova. *). 
In Moldova, poate mai mult ca în Muntenia, bancherii sunt ne- 
băștinași 8). Pentru 1831, documentele vorbesc de 6 bancheri evrei și 
numai unul creștin °). Alte documente vorbesc de existența mai multor 
ncheri creștini — ca, acel Spiro 19) și Adamachi dela Iași 11) de unul 
atu dela Galaţi 12) și de alte case streine — ca una Sechiari Deroussi, 
nită din Marsilia și Constantinopol, care făcea și afaceri de bancă |. 
y porturile noastre 15), case de cari vom vorbi cu alt prilej. 
i Şi, în: Muntenia, zarafii și „calpuzanii”” — falsificatorii, agenți ai 
mbului de monede şi de valori, aveau prilejuri la câștiguri ilicite 
i, prin aceasta, foarte importante. La Bucureşti, exista chiar o quasi- . 
ă la „Hanul cu Tei”, unde se întruneau schimbătorii de bani spre - 
“orienta asupra cursurilor curente, luate după pieţele Constanti- 
polului și Vienei, apoi după Frankfurt, Paris şi Londra. Deşi numărul 
afilor era limitat prin lege având să îndeplinească condițiunea de 
fi „persoane avute şi cinstite”, în realitate, existau în ascuns sute 
cămătari și de zarafi cari cultivau comerțul de monede 11). Dar acest 
u de comerț era practicat mai ales de Greci 15), la care luau parte şi 
ţii — Români şi streini. ` , 
-In această provincie, numărul Evreilor era cu totul neînsemnat. 
II orașe, ei ating — supuși şi nesupuși streini — deabia 829 capi 


1) Ibid, rrr. 2) P. A. M. Progrès et liberté, Galatz, 1860, p. 123 apud 
G. Zane, 261, 3) Ibid, ibid. — ap. ibid, 348. 4) „Les Juifs en Moldavie”. 5) Ann. 

arl. Roum., VII, 234—5 — ap. G. Zane, 404. 6) V. Slăvescu, Istoricul Băncii Naţio- A 
României, 1925, p. 11. 7) G. Zane, 404.-8) Ann, P. R., VII, 234—5 — ap. G. 
404. 9) Verax, tabloul LXV, 372—377. 10) Hurm. XVII, 435 — ap. G. Zane, 
I1) Ibid—ap. ibid. 12) Ibid,-I 16, 451—ap. ibid. 13) V. Slăvescu, o. c., p. 12. 
bid., 1—2. 15) G, Zane, 337 » 


wa 


132 


de familie, în.. 1831, iar prin sate nici unul 1). Clasa negustorească era 
aproape în întregime creştină, în afară de Bucureşti unde erau 594 fa- 
milii şi mult mai puţin în alte centre 2). Imigrarea Evreilor din Polonia, 
după 1828, făcându-se pe ô scară foarte redusă, n’a adus nici o pagubă, 


dacă nu un bine, dând un nou stimulent comerțului 3).. In 1838. Evreii 


numără 1490 capi de familie — supuși streini şi raiale — iar prin sate 


deabia 2 familii 4). . A 

Şi în Bucureşti, întâlnim mari bancheri evrei, ca Halfon (1830), 
Fraţii Elias (1837) şi Hilel Manoah (1847) 5), care se pare că a finanțat 
şi revoluția din 1848, întrucâtva, Iacob Marmorosch 6). Oricum însă, 
Evreii cari au ajuns la averi mari au fost rari. Alături de aceştia, erau 
foarte mulți deținători de capitaluri însemnate în rândurile negusto- 
rilor de țară, cât şi printre Greci 7), ca Meitani, Hagi Moscu, Sachelarie, 


Anastasievici, Kalenderoglu, Băltărețu (rămas în istorie ca oO figură. 


legendară prin proporţia câştigurilor realizate), Ghermani, ete. — despre 
cari vom vorbi cu alt prilej. - l 
In lupta pentru întemeierea unei circulații fiduciare şi a unor 
instituții de credit — lupta „care a dus la întemeierea Băncii Naţionale 
a Moldovei, căzută în faliment deabia după un an, în 1858, dintr'o totală 


lipsă de bună conducere — bancherii locali din Moldova, în cea mai 


mare parte Evrei, supuși ruși, luptau, dimpotrivă, încontra unui ase- 
menea aşezământ 8), care, bine înţeles, lè strica toate combinațiile. 
Dar Evreii, mai ales în Moldova, nu se mărginesc numai la aceste 
“mijloace şi instrument de credit, ci, prin ele, căutau să devină stăpâni 
şi pe averea imobiliară, ca o urmare firească a temeiului concret pe 
care se încheiau transac iile.. Această stare alarmantă de lucruri — da- 
toriile uriaşe sub cari gemeau țărănimea şi boierimea, deopotrivă — 
această. nestăpânită năvală în proprietate a Evreilor, a făcut pe Gri- 
gore Vv. Ghica să reflecteze, amarnic, în 1865, în sensul că „năvălirea 
în proprietate a numeroasei poporaţii evreieşti ar fi cauza sigură. de 
ruină pentru țară” ?); reflecţii cari n'au avut, totuşi, nici un răsunet 
râurire în sufletele oamenilor de stat de mai târziu: Fiindcă, 


şi nici o în 

în adevăr, Evreii țineau marea proprietate robită de numeroasele hipo- 

teci ce boierii le consimțiseră asupra moșiilor Jor 8). oa 
Şi, astfel, odată cu Unirea Principatelor, acapararea economică 


a Moldovei putea fi socotită un fapt împlinit. 


Sore oann 
3) Ibid, 111. 4) Ibid, tabloul XXVI 


1) Verax, tabloul XXV, P. 49: 2) Ibid, ibid. 

p. 51.5) V- Slăvescu, p. 11. 6) Doc: 67, 480; Ann. Parl. Rom. VIII, 84: 

Hurm. XVII, 844 şi An. P. R. VIII, 688 — ap. G. Zane, 403. 7) Ze Zane, 332: 8) Ibid, 

+ 350 şi 412—414 Numai hip boiereşti au înghițit 620916 galbeni. Bezi 

şi Slăvescu, II şi urm. mai pe larg. 9) Acte şi Doc. II, p. 971, cf. şi 981, 986; III, 

-.98—9. 10) Din Anaforaua Sfatului din 31 Mai, 1838, după referatul. Dep. de Finaïțe 
nualul Administrativ al Princ. Moldovei, t. II, 


Iaşi 1856, Ño. 527 p- 4I- E 


133 


c) Noui. metode 

i “necunoscute băstinaşilor i SI 
i ae ilor intr 

în viața economică şi socială - i oduse 


Nu vom av 
ea pr l 
am analizat-o sub a ra 3 e spus asupra acestei chestiuni pe care 
Pieatele lor at otel ețele și de repeţite ori în perioadele anterioar 
eteeni, i eleaṣi, fireşte, din ce în ce mai amplificate. Ii : 
ʻo viață de a: exclusivism feroce. Fi duc o viață cu totul Pe 
e ci uiăiea te ae Sue) s l-au întemeiat ei și se despărțeau de i a 
nu există interese Sera ri cât mai groase şi de nepătruns, dincolo de Fe a 
-turme bune de Al vei re ci grupuri, dincolo de cari se găsesc aa 
TO până la ruină și sâ š ; 
za EN ânge. 
al acestor poporaţiuni mereu în ie i d. Iată felul de a lucra 
ünde iarăși n'a fost patria lor j şi venind de undeva 
Evreii lucrează î j 
rea f 
„din altă parte. Ei ale acelaș cadru de idei morale cu care. veniseră 
acende de uma Ra după câştig și înfruntă cu impertinenţă 
“bancheri tot atât d a isi ale băstinaşilor; sunt cămătari feroci şi 
vitori ai sănătăţii n na pe Zara) Aalsiicatori pe cei iai sie 
i eşti; deasemenea atori ai i 
așilor în mijl £ Aa speculatori ai mizeriei băşti- 
„iii: ământ sita Sa Sau aşezat. Nu fac cauză comună ei l 
ea dala : acă „isnaful croitorilor creştini, care după st 
otul, au vroit a ape ge de meșteșugul lui fiind scăzut E. 
idovii nici îi îngădui Pa meșteșugul lucrării strailor evropi 
pi îngăduie, nici îi primesc îi lucrul lor ii Stii 
. 94 din Regula a Se . 
Pa I TA alei Organic, referindu-se la felul de a se 
e netägšduit că Ey a a , de a lucra al Evreilor, sună astfel : „Este 
ari s'au răspândit î : A 
„creşte zi cu zi,: pândit în Moldova şi al căror- 
se Îsi e e pentru cea mai mare parte Dra i ri 
E , ămân- 
elor indust să i pa aproape toate resursele în detrimentul ai 
ât cu putință 4 al prosperității obștești. Pentru Earp oa 
e AN Ri neajuns, aceiași comisiune (de fie aia a 
S oul de recensământ itiunile fi 
iai : con ărui 
ip cari n'ar avea vreo stare şi a pia Evreu, cu scopul 
folositor, ar trăi fără căpătâiu, să fi „fără d exercita vreun me 
ă nu Doiii m căpătâiu, să fie eliminați şi ca asemenea sf pub 
>» 
E ile SANRA Moldova „Dar Evreii ştiau să ocolească E e 
lujbaşii, aşa că pr îndreptate împotriva lor şi ştiau să-şi A 
Ge d eau și rămâneau, siguri fii A S 
nzecit şi însuti MANAR să fiind. că aveau să câşti 
cet ȘI ins utit pentru toată viața — pentru ei şi câştige 
religionarii lor. ei şi pentru familia și 
“+ Din expu i i 
nerea aia au ; 
iad încap d arat şi dispozițiunea proectului de lege pre- 
ul, de a face negoţ eee piesa dA luna ta Obstest, ii 18,2 044 eo 
„de. vreilor : „Vâ Sati CREDA 
Ătre Evrei C „Vânzarea băuturil i 
vrei est e urilor spirtu 
e, pentru țăran, o cauză de.ruină, atât A z | 
ato- 


134 


„ziilor ce-l fac să contracteze şi prin demoralizarea, ce o aduc, cât şi prin 
neajunsurile rezultând din faptul că proprietarii obișnuesc să arendeze 
Evreilor, în acelaș timp cu cârciumele, şi perceperea dijmelor cari li sunt 
datorate de țărani, punându-i astfel în stare de a perpetua abuzuri cari 
sunt de notorietate publică” 1). i ; 
Pentru tot binele de care se bucurau și pentru averile ce strân- 
geau în această țară, Evreii uzau de toate mijloacele ca să se sustragă 
dărilor către Vistieriė. De o pildă, în perioada 1839—1843, jumătate 
aproape din Evreii stabiliți în oraşe se sustrăgeau dela plata impozite- 
lor 2). Deşi, cu timpul, serviciul de percepere devenise, în adevăr, mai 
riguros, proporția contribuabililor se mărise şi ea, dar, datorită siste- 
mului de taxare, numărul dcelora care se sustrăgea era iarăși enorm 
de mare. In 1859, numărul capilor de familii evrei era de aproape 20.000 
și, totuşi, taxa era plătită numai de 16.000 Evrei 3. | 


Toate aceste considerațiuni și multe altele au tăcut pe redactorii. 
Regulamentului Organic să fixeze, odată pentru totdeauna, situația . 
juridică a acestor Evrei în țara pe care o urau, dar care îi „adăpostea. 


şi li înlesnea să facă averi multe și nenumărate, ca, din simpli „vaga- 
bonzi şi cerșetori”, să ajungă stăpâni pe întinderi mari de pământ şi. 
pe toată averea națională. Așa că acest Regulament Organic, făcând 
cu totul abstracție de dorința Evreilor: de a se numi „pământeni” = 


tot atât de vechi, dacă nu şi mai vechi decât Românii — îi exclude - 


categoric din sânul poporului românesc și din cadrul statului. român 
şi îi clasifică drept „națiune jidoveaseă”, adică națiune aparte, iar în 
registrele de recensământ ale oraşelor din cele două Principate, îi trece 
sub rubrica de ,,Jidovi”” —fără alt adaos de pământean, ci numai cu: 
acela de străin dacă aparține unei protecțiuni străine. | 


d) Privilegiile de cari sau bucurat. mA 


Din cele expuse până aci, știm că Evreii — aceşti „vagabonzi, 
cersetori şi conrupători””. în toate s'au bucurat de favoruri şi privilegii. 


speciale, din partea domnilor şi a boierilor cari îi preferau, sau din partea. 


streinilor — consuli, viceconsuli şi agenţi de tot felul. $i, în această 
perioadă, poate mai mult ca în oricare alta, s'au bucurat: de. aceiași 
solicitudine. | iale bre 

. Unul din aceste mari privilegii a fost monopolul de a întemeia. 
târguşoare, adică acele colonii evreești prin cari se storceau de vita- 
litate toate satele moldoveneşti, lăsate la dispoziţia cârciumazilor orân- 

1) An. Parl. Rom. XII, 532 şi urm. — ap. Verax, 84. 2) Ibid, IX, II, p. 629; 
X, 536; XI, 886; XII, 154 şi 428 — ap. ibid, 86. 3) Bugetele veniturilor şi cheltuie- 
llor. Depart. :de Finanțe a Princ. Moldovei, p. 730 — ap. ibid, ibid. B A 


“a 


iri — arendași de pământuri, de cârciume, de: dijmme și de toate mo- 


Domnul M. Sturdza, la reclamațiunile țăranilor storși de camătă 
oşi de băutură, ia măsuri — în virtutea att. 94 din Reg. O nic 
a se opri arendările de cârciume şi propune Adunării Ob d pa 
era în sensul de a se opri așezarea lor la sate şi fe a, lor Prin < l 
:endament, inŞiși proprietarii, prin deputaţii lor, au tnăsprit; otal 
lege, dar Domnul respinge amendamentul, izr Adunarea eie x3) 
u Ear ir departe nesupărați și lucrau călăuziți de n 
- Domnul își motiva respi i i 
ste bine ca Evreii să i dial pesta o 


évează încă iunii ; 
încă una asupra, națiunii lor, o altă. contribuţie servind la. 
merea unui spital și de asemenea ca să preîntâmpine. nevoile ace- 


r ia - . 
i Dia i Ei „e Li 


$ E CARA E F 
ss 


11) Verax, 108. 2) Ibid, ibid i N | e 

: , 2) Ibid, - 3) Ibid, 10.. După J. Broci +36 :—Curierul - 
diciar, No. 21, 1902, găsim ca specimen de o a e e ate 
ți prin hrisoave, dar şi un specimen de inc 


titei 


N 


„se luau măsuri, dealtfel fără nici un succes, ca să se stăvilească năvala 


„garilor evrei cari ucideau breslele orgariizate şi vedea cu liniște, 


marea vagabondagiului şi oprirea invaziei evreești, chiar acei Evrei 


„dată în formule precise urmau să fie izgoniți peste graniță 3). O hotă- ermani, italieni, greci; Brăila. în 1833 


136 
l 137 
lora dintre cari sunt nevoiaşi, nu se scade ca ei să fie constrânși a mai 


d Ne mărginim aci, 
plăti taxe în folosul breslelor cari nu sunt din rasa lor” 1). Și, pe când 


lor nu întârzia a se tran 
e le foloseau numai lor. 


ase pe că orice măsură luată împotriva 
Slorma, în curând, în condițiuni sau privilegii 


în țară a Evreilor vagabonzi, acelaș domn autoriza intrarea meşteşu- 


£ i i fă ii ie î 
) Cine mai făcea negoț şi industrie în această perioadă. 


? 


ba cu satisfacție, crescând numărul acestor meșteșugari, fără a se 
neliniști câtuşi de putin că numărul celor indigeni descreștea în 
aceiași proporție 2). l l i ? 

` Alte ilustrații. Prin regulamentul din Iulie 1839 pentru supri- levin căi internaționale libere 


; porturile şi schelele renasc si 
(art. 8) cari ar fi născuţi în țară dar nu posedau garanție personală Şi se tran 


era vizitată de 6000 vase, cu 
e exportatoare, cu export for- 
ni, italieni, greci, precum şi 
ei mm pai a Rea — Zurbagii. Alte schele, ca 
; cea, Calafat și T.-Severi i 

turgi d Deverin se pregătea 
à u t i pregăteau 
i-ȘI joace fiecare rolul. Prin porturi, Prin orașe şi sate ii 

2 


isiți $i samsari greci și i 
Era 1 ovrei pentru arvuni x 
produselor țărănești. a Vunirea sau cumpărarea 


rîre a Sfatului Administrativ, din Martie 1840, recomanda de a nu scuti onsuli şi vice consuli, cu numeroase cas 
de aplicarea măsurilor luate pe Evreii născuți în țară, ci, întâmplându se idabil de grâu, cu negustori dalmati 
cazul, de a-i izgoni din țară, întocmai ca pe aceia născuți în streinătate, ; 
în conformitate cu spiritul instrucțiunilor cari au ca obiect de a curăți 
țara de derbedei 4). Şi totuși, în 1850, ca urmare a unei petițiüni a na- 
țiunii evreeşti din Moinești, acelaș Sfat hotăra —și Prințul Grigore 
Ghica confirma — în sensul că : din momentul ce Evreii veniți înainte 
de Regulamentul Organic au putut constata starea lor materială 
îmbunătățindu-se, alungarea din țară să nu fie aplicată decât a- blănurilor — străbăteau Rusia până la 
celora veniți proaspăt și cari nu posedă nici capitalul cerut, nici părând mărfuri scumpe în schimbul pro 
o îndeletnicire folositoare, precum și acelora cari vor intra de deau, prelucrate de iscusiți meșteșugari româ 

azi încolo 5). l i ; : 

`- = Vinovați de această stare de lucruri sunt și acei făuritori ai revo- Aromânii cari se avântau prin er ae ai iei negoț, conlucrau 
luţiei din 1848 și ai Unirii, cari, venind cu ideologia romantică parti- mâni tot așa de îndrăzneţi erau şi acei 4 ia ae sa Alți negustori 
culară adusă fără critică din Apus, credeau — acuză istoricul N. Iorga— - emn de construcție și alte produse, în ina alepi bogaţi cari ajungeau cu 
că un stat naţional se poate întemeia prin subită înfrățire a tuturor l 

elementelor aduse de vântul vremilor cu acel element indigen care, singur, 
are tradiție şi dreptul de a imprima pecetea sa patriei 6), precum în 
şedinţele Divanului adhoc al Moldovei, ca şi în consfătuirile de saloane, 
„se ceru primirea la cetățenie a tuturor streinilor, fără deosebire 7). - 
Iată şi pe Grigore Ghica Vv., îndreptat de aceiaşi revoluționari, li 
dăduse Evreilor voia de a face cârciume în sate, reduse dreptul de 
expulzare la nouii veniți, aplicase legea recrutării şi la Evrei, în 
1852, deşi, doi ani după aceasta, căpătau, pe căile ştiute, la finele 
anului 1854, dreptul de a se face înlocuiți, plătind un Mol- 
dovean în loc 8. | 


a 


ombay. Negustori bogați erau 
| ugul de a îndulci și afuma pe 
rbia, Bulgaria şi toate mănă 
e din boeri activează ca e 


pscani şi manufacturiști. 
s sa țărănească, toți foști 
P pii imorale și religioase, conti 

hţenie si adâncă d die „A TO ai + comunuate 
| țenie şi adâncă evlavie de alţii şi alţii. In fruntea lipscăniei şi în 


; 7 Adm., v, II, 42 — ap. Verax, 99—101. 2) Ibid, 101.3) Man. Adm. I, p. 511 
şi urm. — ap. ibid, 78—82. 4) Verax, 82. 5) Manual Adm., v. I, p. 521— ap. Verax, 86. 
6) Ibid, ibid. 7) Ibid, ro. 8) Ibid, ro. ; R 


pă 


138 d z l 139 
directe legături cu străinătatea — încă înainte ca Evreii să fi apărut ` 
pe piața Lipscanilor : Stancu R. Becheanu, băiat de prăvălie la Dimitrie 
Gheorghiu şi Nicolae Ion, Luca Teodorescu, Tudorache Hagiu și fiul 
adoptiv Tudor — acesta în relații cu sute de negustori și cu negoț 
ambulant în mare — Eliad Românul, Bănică Ioan, Costache Paulescu, 
Ghiţă Nicolescu, V. Nicolici, Zamfirescu, Voicovici — comisionarul dela 
Viena, Nicolae Kirilof — Kiru, mare negustor de blănuri ruseşti, pe 
uimă lipscan şi arendaș de vămi, asociat cu Kalinder-Oglii şi Ciocan ; 
Paraschiva Atanasiu și Luca Lmucasievici. -O casă cu răsunet era 
a lui Gheorghe Coemgiopolu, staroste de lipscani și al tuturor 
corporațiilor,cu magazin de stofe şi pânzărie şi cu atelier mo- 
dern de haine bărbătești şi de odoare bisericești, inițiator al unei 
industrii naţionale—a viermilor de mătase, cu pepinieră de duzi de 
6o ha. la Pantelimon. . va ȘI 
Un mare negustor în brașovenie este Nicolae Hagi Stoica care 
lucra direct cu firmele din țările apusene, unde se ducea personal și co- 
manda mărfuri pe cari le plătea cu bani ghiață, ceeace stârnea admirația 
tuturora. In comerțul de import-export, găsim numai firme române și 
creştine, dar nici una evreiască. Comerțul de coloniale în Muntenia ẹ în 
mâini româneşti — cu excepția celui în mare. In industria alimentară 
câteva figuri : Staicovici, Martinovici, Gheorghe Ioan, Assan — acesta, 
“în 1853, aduce dela Viena prima mașină cu aburi ,„„Moara de foc dela 
Obor.” Comerţul și industria de pielărie le pornesc tot Românii, ca Hagi 
Ioniță Ștefan și fratele Mincu, cari vor fi continuaţi de nepotul Grigore 
Alexandrescu, sau ca Cantacuzinii cari aveau o tăbăcărie la Baia, unde 
se lucrau 2000 piei de boi și 4000 de viței. Gh. Ioanid și Ioan V. Socec egustori. Produsele acesteia se desfăceau în tot Ardealul, p; i 
pornesc: comerțul modern de librărie. | ngaria, Banat, Croaţia, Slovenia, Princi îi paza ul, precum și 
„Meșteșuguri exercitate odată de Români și ceva străini încep a fi gipt. f G Maica A chat: chiar m 
împărţite între aceștia şi Evrei, cari se ocupă cu cele mai ușoare și renta- ` Printre toți aceşti negustori şi in dustriasi nici dada Ş 
bile. Plăpămăria, bumbăcăria şi caretășăria indigenă rămân pe mai cu îndepărtată rezonanță macedoneană ati rea Su recevent 
departe îndeletniciri româneşti. Tipografia născută din teascurile mă- nepot al lui Nic ola Făgărașanul, care i ela sp is Nicolau, 
năstirilor e dusă mai departe de scriitori şi oameni politici. In Bucu- lează în deceniul al 6-lea, Dina B oaia de 5 Sa d d pietii i 
reşti, numeroase sunt străine; în Iași, încep a fi ovreeşti; în Ar- Ardeal; sau ca firma ` Nichifor Nica 3 de imnoo : errol şi derivate din 
deal, negustorii întemeiază tipografii pentru tipărirea foilor destinate G orghe I. Nica, în calitate de o An a. cu nepotul 
cultivării masselor ` Si T tenal lui Şanguna mare capitalist á oude k te au dj 
Aromânii își continuă activitatea în provinciile deja menționate. le la Braşov şi cu filiale la Budapesta ic i a eri: cu casă de 
„Arnăuchenii” sau „„Arvanitovlalii”, aşezaţi prin mahalalele Batiştea, ali, Vapa, Vilara, ete. | iz » ca. Naum Dociu-Dossios,, 
Oţetari, Icoanei, Popa Chițu, Popa Rusu și Silivestru, erau cerezari, în- Din cele expuse până aci, rezultă a Bus ii E AL 
grăşau vite şi le tăiau toamna prin zathanale și transformate în păstramă, ite meşteşuguri ușoare cari satisfăceau ler u etnicean Sa, 
cirviș şi furda, le expediau la Constantinopol sau le duceau direct ca să e societăţii, că își continuau nezo ful de bă mai cu seamă supers 
le vânză cu preț mai bun. Alți Români din Macedonia și Tesalia for- T: n Au negopul de băuturi spirtoase, camăta, 


ăfia cu iasi oriiă. Da : 
a aceiași grijă. Dar nu-i găsim încă în ri a a 
. . a o . . 3 . wo . . a > a Incă în ri 
mau majoritatea artiștilor sculptori, erau pictori ca și Grecii, sau pietrari, „export, nici ca creatori de valori Ă scantul comerţ de 
a, BAS ; a ae calce Eae de valori sociale — industrii şi aşeză- 


ădeau case boierești şi de negustori şi biserici mari și mici, mănăstiri si 
tedrale monumentale, sau hanuri, Caravanseraiuri şi bazaruri s Pa 
oase, cișmele și făntâni şi captau ape. = TA 
: Ardelenii înteme'ază, în 1830 ,Qremiul negustoresc” — astăzi so- 
ietate á comercianților români din Braşov. In 1850, Gremiul conien 
ui levantin număra 135 case „comerciale româneşti ale Brașovului, 
eținând întreg comerțul levantin al Transilvaniei şi aproape fără a 
epție importanți] negoţ cu Levantul. La import, Românii luau parte 
între 1838-1843 — cu 87.50 % Grecii cu 12.07 %, iar Sașii cu 0.08% 
la export, pe un an, respectiv — 94.70 %, 1.80 % şi 3.50%. Un sin pla 
dolf. Orghidan “plătea taxe vamaie ae patru ori mai situl ca toți 
e gustorii sași la un loc. In 1830, Românii înfi nțează fabrica de hârtie 
dela Zărnești. Iată câţiva negustori : Gheorghe Ioan, Fraţii Cepescul 
Joan G. Juga, I. Secăreanu, Bucur Popp, R. Orghidan (1797—1862). 
l mai intrepid din feciorii Șcheiului, Hagi Vasile Frigator, Hagi Teo- 
e. ă e RG D Sa căt de piei şi lână, de peşte sărat şi furnisor 
Industria în această țară a Bârsei era foarte dezvoltată, Erau- 
ici. de tors bumbacul şi de iască, spălătorii de lână, ro aa 
le-se tăiau 100.000 berbeci, oi şi capre. Rudolf „Orghidaąn avea trei 
rici de hârtie — una la Ghelniţa și două în Ciuc. Acelaș Orghidan 
tii aveau povărnării, fabrici de oţet, de săpun, de postav, mori, piue, 


drcesc, idea olării, blănării, etc., toate dezvoltându-se mereu 
nă în: : ică ĉa flo i : 
in: 1507. Industria casnică era în floare, finanțată de toţi acești 


talații pentru înălbitul cerii, tăbăcării fine, boiangerii de arniciu | 


140 
141 


lete în orașe și târguri, adică în total 37.000 suflete în toată Mold 
P în Pomme : 4.2% față de totalul populației creștine de 88 sta 

Sa ), adică ro Evrei la 228 creştini Ati 

entru anul 1838: 1820 cârciuma: ERE 

„Pe 8: ri prin sate °), 14.049 capi de 
pai în oaie de judeţ şi 4.022 în cele aie sa Ñi a 
— otal de 80.000, sau o creştere de 1149 ă 

; toti 80. o cr 4% față de 18313 
gi ee oi A I1934 comercianți și ap evrei A A 
lispe .245 capi de familie — țărani contribuabili i i 
privilegiați şi scutiți, în care nu intră cei di a 
rivil ; cei din orașel ință 
adică Evreu la 6o creştini, buni de speculat. E ial. 
a iata anul 1846, ni se dau date numai asupra, contribuabililor : 
í e n o şi meşteşugari cu calfele şi ucenicii lor pentru districtat 
m şi cele 13 oraşe de reşedinţă, dintre cari : 13.717 Evrei faţă d 
4. z POT adică cu 5085 Evrei mai mult ca în 1839 — de und = 
reş E E 48%, 5) sau în procente 48,50% faţă de 51,45% pentru ti 
, Fiu id ue 1859, avem o creștere considerabilă. Evreii atin 
to eu populaţiei °), numărând 119.000, dela 4.2% cât re Ata 
i sa ai E z o o por de 222%. Creştinii cresc cu I On i 
, 8%7), iar faţă de 1803 o creştere de 
9.000 faţă de 12.000. După alte is e Erala PE 
, voare, ofi ii i atins, 
RE E e sii ciale, Evreii ar fi atins, 
Aşa că, la încheierea acestei perioade, avem aceste sinteze : pentr 
a orașe a se înregistrează 74.696 în 1859; ut rd 
orașe nereşedin ă, 7886; pentru cele 66 tâ i, 22 "ai 40 afârsi 
E E poi E târguri, 22.061 şi în sfârşit, 
ed a re robii ora de creşterea considerabilă a numărului și 
lutui - n Moldova pe teren, social şi economic, ă 
POF patentarii evrei şi creştini pe aceşti ani lasand, 
dcr 1839 : din totalul de 21.536, IX.I2I sunt creştini şi IO.4I4 
E s proca: 51.64% față de 48.36%); pentru anul 1846, 
Sa rea sa a 14.833—48.55% şi 15.717 evrei—51.45%11) ; 
d pe a o a E 32:777, dintre cari 16.670 (negustori şi mede 

> e şi băeți de prăvălie) creștini şi j. i i 
dl E şi I6.r07 cont ili 

E în procente : 50.86% față de Ao A. di a 
! cl ta dp Evreii nu plăteau impozitele individual ci co- 
idic? ocirea unei taxe asupra tăerii păsăril ia cărnii 

i 4 LA or şi a cărnii î 
riză, este limpede că Vreti şi antreprenorii comunității aveau i 


minte de credit, exprimate onest în registre. Când țara își va îngheba 
structura legislativă ŞI. financiară, iar institutul de emisiune va veni 
în ajutorul creditului şi industriile se vor bucura de privilegii speciale, 
încurajate cu largi reesconturi sau apărate de tarife vamale protecțio- 
niste, vor fi cei dintâi, Evreii, cari să se bucure de toate aceste favoruri, 
acoperindu-se, însă, cu o garanție în plus, organizați în societăți ano- 


nime, cu răspunsuri individuală absentă. 


Bibliografie : Verax, 0. €.; Rilitti — Domniile române sub Reg. Organic; N. 
Iorga — Ist. Com. ; Studii şi documente ; Mărturii despre Ştirbei Vodă ; etc. ; G. Gologan, 
A. Hâciu, D. Z. Rurnică — o. citate ; G. Zane — Economia de schimb în Princ. Române ; 
A. Mureşianu — Originea şi dezvoltarea aşezării românești a Şcheilor Brasovului în 
numărul IV al Inst. de ist. națională al Univ. din Cluj; Hurmuzachi — Documente ; 


Dr. N. I. Angelescu — Negustorii de odinioară. 


f) Noua înfăţişare a provinciilor, târgurilor şi oraşelor, 
cu date statistice asupra numărului Evreilor şi a po- 
ziţiilor câştigate de aceştia. Ş 


Libertatea comerțului era, aşa dar, cea dintâiu condițiune pentru 
"ca poporul român să treacă dela barbarie la civilizaţie şi acest pas către 
progres. seedatoreşte tratatului de pace dela Adrianopol, aşa gândea 
marele luptător. naționalist A. C. Cuza 1). Dar dacă, teoreticeşte, se- 
ivilizaţie, situație la care avea tot dreptul po- 


trecea dela barbarie la c 
porul românesc, în mod practic, însă, se trecea dela patriarhalitate 
binefacerile ce le făgăduia 


“la cumplita barbarie iudaică. Fiindcă toate 
acest tratat au rămas pe teren economic simple deziderate şi hipoteze 
frumoase. De fapt, de toate nouile condițiuni urmau să beneficieze 
mai ales străinii și, în particular, Evreii, cari, atraşi de asemenea pers- 
pective, năvăleau în valuri zi cu zi mai numeroase şi mai ucigătoare. 
Paginile ce urmează vor ilustra toate aceste, gânduri ale noastre, și, 
în acest scop, vom începe cu Moldova, provincia cea mai oropsită din 


toate, fiindcă, aici, s'au scurs puhoaiele de jidovime din toate ghetto- 
duinţa de aşezări evreești 


urile Poloniei țariste, din zonele rusești cu îngă 
din Galiţia, Germania, etc. A 

O mică paralelă cu cele înregistrate în perioada anterioară est 
necesară. Pentru anul 1820, s'au înregistrat 19.000 suflete, rezultân 
din 984 capi de familie la sate și 4-728 în orașe şi târguri 2), iar pentru 
anul 1827, 24.000 suflete, rezultând din 1220 cârciumari la sate, 360 
în oraşe și târguri și 1256 în lași 3), 

Pentru perioada de față, s'au înregistrat următoarele rezultat 
uluitoare : Pentru anul 1831: 1240 cărciumari prin sate şi 31.986 s 


) Ibid, tablou IV, V şi ; 

i g , V şi VI, 14q-—1 i A i 

26 ă i 7 şi 18. 2) Ibid, tabl 

EN A iale VIL, ROTAR şi text 24 şi tablou v. EA 

0, publicate de od è și 7) Ibid, 32. 8) Lucrări statistice făcute î 3; 

upă A. C. Cuza zi) EEN A Stat din Min. Interne al Moldovei Taşi 
Tbiă, ds , : și ro) Ibi tablou XXI, 44—45; tablou XXIV, PA 


ÎI 


1) Studii economico politice, 231. 2) Verax, tabloul II şi test, 8—qro 3) Ibid, 1 


~ 


143 

142 
nsulul francez din Iaşi relatează că Evreii formează: jumătate 
populația oraşului, pe când în București numărul lor este 
ufin însemnat 1). i l 


interesul ca taxa adjudecată să fie cât mai jos posibilă. Şi Ee e 
lar din recensământul populaţiei care ne dă, pentru I 59, 27.4 à 
S familie nesupuși altei protecţii străine — deci, a a se m 
iai streini ca şi aceia scutiți de dări1). Vom clica pl RS 
se cu totul inversată și anume : 27.401. Evrel cari, toți TAR 
e cu agricultura sau practicând vre o A A n se 
- i ax făceau comert, meşteşuguri sau atte- ; 
P ra ar isa E ua creştini. Proporția va f 
‘restini față % Evrei’). 
w gli tan Asul din Iași, să scrie aceste tân 
d HPs Pen ne din 1856 : „In fiecare zi, intră Evreii cu miile T ) 
ie: mai ales în Moldova. Ştiu dela consulul general al Austriei chiar ca 
P ales ! 


Dar să ne servim de documente oficiale. In 1831, din totalul de 
63 negustori şi meșteșugari, 73% — adică 3239 erau Evrei ?). 
Ca populaţie, Iașul se prezintă, după recensământul din 1831, 

u un total de 48.350 suflete, dintre cari 17.570 sunt Evrei și 30.780 
eştini și alte culturi 3). In 1859, numără 34.730 creştini față de 31015 
Evrei, în procente, 52.83%, față de 47.17%, 9. i 
Cu drept cuvânt, un francez, om de spirit, spunea, în 1860, că 
a deajuns ca Evreii dela Iași să. proclame greva ca să înfometeze cu 
surință orașul, fiindcă toată aprovizionarea acestuia : măcelării, bru- 
ării şi cea mai mare parte din băcănii erau în mâinile lor 5); Ei contau, 

acest an, cu 6983 negustori și meșteșugari, față de 1962 creștini şi: 
te culturi, adică cu 78%, 5). E k 
Botoşanii. Numărau, în 1831, 1900 Evrei (1477 faiale şi 423 su- 
puși străini) față. de 11.886 creştini 7). In 1859, cifra de 13.123 faţă de 


w è "3 

are, în acest moment, sub protecția sa, peste 3 P de P e ana N 

ilej šta si încă un alt fel de a se inmu ; 
Cu alt prilej, vom arăta Și încă un a’ i LE 

rezultând dia bunul lor trai și anume raportul între an ai 
cu totul în favoarea. lor şi cu. totul în paguba indigenilor. Ace 

al doilea fel de invazie. na E i să 

j re miei cele de până acum rezultă, în mod peremptoriu, că 


ldovei era deja fapt împlinit în anul Unirii 


meșteșugari evrei față de rogo creştini 9), iar în "1846, se ridică la 2819 
inv l ică a Mo 
invadarea economica 


față de 1820 creştini 19, adică 61.80%. : 


Documentele trecutului ne servesc două plângeri ale. breslașilo 
ănari botoşăneni. In cunoscuta lor jalbă ‘din 1849, li sunt atribuite 
dovilor fel de fel de uneltiri” spunând că „într'atât şi-au întins 
rejile răului şi vicleanului lot scoposu încât noi hristianii pământeni 

rămas cù desăvârşire impilaţi într'o simţitoare obijduire. Pentrucă, 
in felurite uneltiri ne smonesc calfele lucrătoare, ne împiedică aliş- 


i târgurile Moldovei. lia cu 

Satie De In listele de negăstori străini, E o : 

ne ustori armeni şi I6 greci starea I, față de 41 evrei acee A nE 
a o domnitorul N. Sturza dă, prin hrisovul Nr. a A r 
limant de dajnici în acest oraș, Taşi, plătind R A e i 
anual, pentru întreaga Eptaetie — perioadă de 7 : ; 


ir că istierie 5). In 1843, deși li sè fixase ofici rişul1)”, Iar în I851, aceiaşi blănari ajunseseră în agonie şi spuneau 
a, ue ra i tal acaparate de ei ca Uliţa în plângerile lor către Domnul că au ajuns cerșetori din cauza Jidaz 
a a Vedie ia i arginea Copoulúi, a Con- lor „a căror răutate şi aierului este nesuferită''1?). In Botoșani, unde 
ep ați d A sri până la Uliţa Golia, erau şi Greci și Aromâni destui, erau tari și Armenii, cari, după cât știm, 

; ii domneşti, i A mă i 

este "are i a su la SE Joan în față cu Paladi, ulița Hatmanul ASE cu J idoyu ze arendarea de moş, PEP. z ORN 
le re zii E Spiridon până la Cabinetul Natural şi la, 1909 „In două târguri din judeţ, Bucecea și Sulițoaia, Evreii numără, 
„Alecu Roznovanu, ulița 5i. >P 


ini ără aj 000 ca 

prăvălii numai 15 erau creștini 7). In a asa pe AR r 
ilie, jumă i ulația orașului $). Deabi , 

de familie, jumătate din pop ; ) een 
1848. Evreii formează 2/3 din populația Taşului, unde a 
toată camăta, misitia, comisionul, cărăușia, zidăria, lemn ra a 
tapiţeria, croitoria, pe cari le fac rău pe toate, dar le De pi 
mal, mais ils font tout”, cum se exprima un călător străin °). a 


„numărau, deabia 594 suflete la 131 breslași!4). 
Dorohoi, Fălticeni și Herţa. ` l 


1) St. şi Doc. IX, p. 311. 2) Verax tabloul XXXVIII, p. 107 3) Ibid, tabl. IV. 
bid, tabl. XI, p. 29. 5) Ibid, rrr. 6) Ibid, x107 Cifrele sunt luate din reg. No. 1599 
603, Frsp. 1768, op. II, al Suc. Arch. Statului din Iași. 7) Ibid, tabl. IV, 14. 8) Ibid, 
blou VII; 21. 9) Ibid, tabl. VIII, 22. 10) Ibid, tabl. IX, 26. 11) Memorii despre 

ea Moldovei la 1787, Edic. Ac. Rom. Buc. 1902, 354—55 ap. G. Zane. 12) N. Iorga, 


easla :blănarilor din Botoşari 33—34 şi Ind. la Români. 13) Verax tablou X, 28 
Ibid, tabl. V;.15 si- VIII, 22—23. ` f i - 


I1) ÍI bid, 104—105 2 i i l 3 Ibid 05—I10 3 O: Evreilo: 
“i a 6. ) N. I rga Istorie 4 

* ) $ ) „ 105 
4 F a 241. 5) | „ Brociner- o. C;,. 239. 6) Neugebaur, Die aj p. 93—9 
i t p ) i 8) N. I ga, Istoria Evreilor 9 Ibid, ibi 
sp. N. Iorga, Ist. Com. TI, 144. Z. ş oT: t 


4:024 creştini — adică 48:30% 8). In 1839, sunt.-1698 negustori și : 


859, 21.187 suflete față de 100.064 creştini!?), pe câtă vreme, în 1831, ~ 


144 


a 145 
Dorohoiul număra, în 1859, 50.10%, pe câtă vreme, în 1831, nu- - în :satele- acelorasi į ri 5 
măra 147 față de 556 creştini; Fălticenii, în 1859, 63,55%, iar în d. aa 2 au Leia 7 TE evreeşti 1). In 7 târguri din 
813 1.519 față de 859 creştini; Herţa 56.42%, în 1831, față de tecuciu, 633 față de 1729 2) "790 creştini și în 3 târguri din jud. 
1.020 creștini 1), iar după religie jud. Dorohoiului număra, în 1859, 11.502 „.. Muntenia, i l 
mozaici față de 92.619 creştini ?). In 1846,.deja, acelaș judeţ număra „In 1830, -când a doara Să 
1.401 localnici evrei față de 237 creştini, iar Suceava 1,162 față de 143 °). ovizoriu, populaţia totală ara d. executat de guverraeri 
Este foarte interesantă evoluţia Bacăului și a Focşanilor. Bacăul 316 (559 raiale şi Zips i e 1.050.000 locuitori, dintre cari Evrei 
este trecut, în 1831, cu 581 Evrei față de 2.300 creștini, iar în 1859, = ho 3). In Bucureşti, erau s abili a soi străine) adică, 0.20%, sau 
respectiv, 3.819 față de 5.153. adică în procente, 43% față de 57% 3, 0; în Brăila 25: în Buzău pa Pki ; în Craiova, 82 ; în Ploesti i 
In satele județului, numărau, în 1831, deabia 84 capi de familie evrei 7, R.-Sărat şi Focșanii Munte A 3; Piteşti şi Târgovişte numărau 
față de 18.340 5). Focşanii contează, în 1831, cu deabia 242 suflete $), ândite prin târguri : în Secuenii ia I. Numai 5 familii erau săs- 


ui şi în Cerneţii Mehedinţilor 4). 
număra „1-490 familii evreești 
Bucureștii număra 921 famiti, 


“iar în 1854, cu 1.857 faţă de 7.897 — în procente 20.02% (80.98%) 7). 
In satele județului, deabia 7 capi de familie la 21.134 capi de familie 
creştini iar în cele 4 târguri — Adjud,. Nămoloasa, Odobeşti și Panciu, 
în acelaș an 1831, deabia 296 suflete 8). a 
Galaţii numără, în 1821, 7000 locuitori, iar la 1846, 18.096 în 2822 
case, între aceştia, 600 catolici, 300 Armeni, 800 Evrei °). Alţii îi dau, ` 
în 1843, 25.000 locuitori19). Doze, în vremea Unirii, găseşte 7.500 locui- 
tori şi observă că ar putea să încapă 200.000 ; laudă „vitalitatea şi pu- 
terea”, „admirabila situație”, „răpedea desvoltare ca în poveşti a ora- - In 1836. : Sita , 
şului””, pe cale de a fi „o cetate comercială de întâiul ordin, unul din tere F PA EA gt Evrei faţă de 
cele mai bogate întrepozite ale Europei” 11). Mărturiile trecutului vor- pătă o nouă importanță voliti 0%. 
` besc în sensul că acest oraş-port începuse, încă din această perioadă di jă politi 
să fie cucerit de Evrei cari sunt în creştere și provoacă, în 1847, miș- 
cări antisemite 12). Dar să ne servim de date mai științifice. In 1831, 
număra 743 Evrei—186 raiale şi 559 streini, față de 7.863 creștini, iar 
în 1859, ei ating 3.137 față de 22.913 creștini!3). In întreg județul erau, Desi erau încă ia Ac ie E 
pentru anul 1831,17 capi de familie față de 76r2 familii creştine 14. aflau f pa a se statornici în Alba Julia, la 1845; 
In oraşele din sudul Moldovei: ca Focşani, Tecuciu, Bârlad și scriitorul rus-Lenhard — a3a cum admit | 
Galaţi, Evreii n'au pus picior decât foarte încet, acest teren le-a fost terizat ca mare iubit 
și li este încă — este vorba de 1903 — aci disputat de negustorii români i 
Cu deosebire, oraşele Bârlad și Tecuciu erau centre importante, în rela- 
„ţiuni strânse odată cu contoarele venețiene şi genoveze. Şi chiar în epoca. 
lor de decadență, Evreii au găsit adversari hotărîți cu cari nu au. 
prea reușit, până la capăt, chiar la începutul secolului nostru15). Jude- 
țele Tutova şi 'Tecuciu aveau, în 1831, în satele lor, respectiv, 31 şi 41. 
` capi de familie evrei, față de 11.817 şi 13.116 creștini!6). In 1859, găsim 


In 1838, după 7 ani, Muntenia 
53 supuse unei protecţii străine). 
ova II4, Piteştii 97, Brăila xr , Giurgi iteștii ă 
di aie Munteniei 3 ; Rat At, sp n ma i e n 
a Eo de 80% în 7 ani, datorită numai imigrațiunii. Bio 

n f i, si de 0,20% în 1831 5). Muntenia, are, deci "1490 
soi ele 19.591 din Moldova, în acelaș an sau în oa ate : 
WA e 93.08% pentru Moldova. RRS 


aţa de.5.960 în 1830, adică 
De azi încolo, această provincie 
A Şi deci, 
Ape noui elemente , r pi locul-celor mutați din Moldova îi 
: din aceleaşi isvoare ROCA 

é o : ruseşti,- polon i 
ane, etc., nesecate. în „românitate”. Jidovească, Daa t 

„Ardealul, Bucovina: şi Basarabia. G „ăi 


--B. Benigni, N 
5). -In acest. oraș; 
1%), pe- când cei din 


e închinau în casele lor 10) | 
La ară . ... . ” . | i N 

si ia erau primiţi mai ales la moșiile nobililor unguri, cari, ex- 
fc, aveau nevoie de talentele de exploatare ale Evreilor. Päniâ 
t, însă, ca străini, nu puteau pose E 


: da, după a a dai 
„Ovrei, n ici so> Cupă cum, ca străini şi mai 
|» mm aveau nici drepturi politice, nici slujbe la stat n) 


r 


1) Ibid, tabl. IV şi XII, 29. 2) Ibid, t. X, 28. 3) Ibid, t. IX, 26. 4) Ibi, dély zsido Spa: JII, 51. 7) Eisler Mă 
t. XI, 29. 5) Ibid, t. VI, 16. 6) Ibid, t. V. 7) Ibid, t. XI, 29. 8) Ibid t. V, 15. By. T D (Din A tal Evreilor ardeleni) ele acea rau) 
9) N. Soutzo, Notices, p. 144 şi 170. 10) Filitti, Dominiile, p. 578. 11) V. Doze, „Un ssherzogtums Sic upii me 104. 8) „Handbuch der Statistik und Geog srdely 
mois en Moldavie”, p. 247. 12) Hurm. XVIII 44, no. II, p. 6. 13) Verax t, VI LI p. 13—ap. ibid ürgen’”, Hermanstadt I, p. 9 ap. ibid. 19 je ue 
20—21 şi t. IX, 26. 14) Ibid t. IX, 26. 15) Ibid, 97—98. 16) Ibid, t. VI, 16.. i lanoy o Biebenbürelsche cetanică A 11) Vezi legile „citate de 2 < mr, 
| : : ageschichte”» y 


A, 
âciu, — j S 

ciu, Evreii în “Țările Româneşti. w 
; 3 


147 

146 : l j 50%, şi maximum “de 500% pe an, pe câtă vreme Talmudul lor încu- 
viința 1/5 maximum din prețul mărfii, adică 16.70% 1). Tot atât de. 
periculoși erau cârciumarii cari vindeau marfă proastă, dar bine plătită.’ 

Basarabia, provincie încăpută sub cnutul rusesc, urma soarta 
ucovinei, dacă nu eră şi mai oropsită sub: acest raport, avându-se 
edere faptul că accastă provincie era o zonă de așezări evreești 
“incă o zonă pe unde se scurgeau toate armatele de cucerire sau în 
boire cu Turcia și în plus că nici un înalt demnitar nu se interesa de 
artă provinciei aşa cum a avut loc cu guvernatorii Bucovinei. Ba 
ai mulți guvernatori — înainte şi după decretarea ei ca gubernie 
rusească — au fost niște călăi de cafe se îngroziseră însuşi imparatul şi 
înalții demnitari dela. Petersburg. zh 

“Mărturiile trecutului” vorbesc în sensul că actele idak se 
redactau, încă în 1839, î în românește, între particulari. Este foarte inte- 

esant în această privință documentul-chitanță al unui croitor evreu 

„15 Aprilie 1839, scris în românește 2), ceeace denotă că.-rolul meş- 
eşugarilor români pe piața Chişinăului era, încă destul de puternic. 
1 meșteşugurile treceau, încet încet, în mâinile Evreilor: . 

“ Frumoasa provincie dela estul Moldovei își pierdea zi cu zi omo- 
eitatea ei etnică. Cu ocuparea ei de către Ruși, au început să se colo- 
nizeze, sistematic, Bulgari cari începuseră încă din 1769, Nemţi, Elve- 
țieni - francezi, rascolnici-sectanți și. vechii credincioși (staroobriadţi), 

ceste două grupuri din urmă în Buceag. In judeţul C. Albă, s'au așezat. 
lemţi originari de preferință din Wărtenberg —cu colonii importante la 
arutino şi Crasnoe, precum și Elveţieni francezi — cu colonia Saba ;: 

garii s'au aşezat și ei în Buceag, aproape de Ismail, Chilia, Reni, 
Albă şi Chișinău, în total, 43 colonii în valoare de.9641 familii, cu' 


3 
scala nu erau de cât 15.57 

"După revolu dela 1848, în tot Ar pa 

la v pia S era lor avea să atingă cifra de 24842 ). 
E rei şivo 


$ 
A Li 


ul Li 3 l 
ca. 


cel mai 
acestui ‘mare oraș, C 
a revistă săsească pomeneste de ep şi deabia 


âni 


tării lor Ta 
rare datorită, cupă Polek, dice recru ă 
suflete, SO 


la imigrarea lor în Bucovina, Se- 
a > E ziua i mia da sa anul 1857, 29: 187, iar 
ae te considerabil în anii cari vor urma. s 
pa zi ul 1851, ei pornesc să inunde toată p a 
i pt e pe cu aceleași îndeletniciri paie pasă ja n p 
- gigi în 1821, erau de , din 
sad ui iezii plecată 1857 s'au repezit la 6. n în 
gti A Atta 4.678 Evrei — adică 38% din A i 
. PR pi) p de 4.800 Români!) va să zică o creșter 
turi. 


de AR % 
față c ‘suflete. Toți acești colonişti s'au bucurat de scutiri de biruri și de’ 
iu ui seor această țărişoară și în perioada d ite 


te alte avantagii 4). 
tr omice di 
ide a iummăritul Un specialist în ale i econ 
cămătăria și căre 


Z 


„Evreii veniți — parte din Moldova, după statistica rusească, părte 
olonia şi gubernia Podolia — au atins, după Svinin, în 1816, peste 
0 amilii, adică circa 20000 suflete. In 1836, ei atinseseră numărul 


8751 suflete. Până în 1806, numărul acestora era, după aceleași, 
are, cu totul: neînsemnat. 


ï DA A. Bielz , Handbu şi L 57 42, 60, 6 
kunde > Herm. 18 , P- 
ch d andes 142, I i 
i şi Beilz ,, Transilv ania” 1861—ap. ibid. 108109, 2) N. Fir u—( Dr. Mare 
A 


— art. 

după Fenyes Elek—a 

irea unui adevăr istoric” S a 

p72 3) E Seișanu a din cele 25 Ae d Am tea ş 

Univ, 30.12. 934. Majori curat românești. 4) Bericht der i og ara ab ra pei. | f 

nesscă din =s a jud ul avea, în 1851, aproape 100. pia peri za 
r at că pa m 18446 Unguri, restul greci b E ee pia pt e: 

tate Românii 20505 ii 3022 Maghiari ge dat k alle 35: A idi 

T ertului românesc a T 

moare rel ori Landeskunde aS Fea P a — Aa, sad 

es 


k 3) 1 B. Duică, 164—166 -şi S. M. ‘Melamed ,; Psychologie des jidischen Geist” 

913, P- 150. 2) B. Duică,.166... 3) Gine erau meşteşugarii Basarabiei între 
—1840 de El. Negel, în Univ. din 7.2 -940. 4) Bulgarii sau aşezat în două etape: 
urma războiului din 1787—1791, când s'au așezat în  Bitceag și b) între. 1806—1834, - 
sta. E Verglei zhen pn aşezat și pe moşiile boierilor moldoveni ; Nemţii s'au așezat, între 1814—1842, 
Tloyd. No. 103 [1844 — aP. Cot e w Romstorfer și Dr. H: Wiglitzky : o , veniți din cartierul Varșoviei ;, Elvéțienii francezi, între 1824—1828, prin 
Ibid. 8) Dr. TDi Polek 1. c. ap- 


C ernovii = va- contelui Paraviccini. Vezi: Historicus — De ce: ne trebue Basarabia, Buc. 
äi, „Geschichte von zZ t : 
8. 10) R. Fr. Kain 
. 9) B. Duică 15 


9. Ş Bessara bia, edit 
i ai B 
1908—ap- B. Dui ă 159. II Din 2 censământul aus striac : „Cine sunt autochtonii 2 i 


yine: V je 23: 3- 937 2) S J. it k, 255. 
rii „0 pro inc ev zeiască în Uni V. 2 I ) i Pole. 
covit i > 


2 


448- 


Recapitulând, vom avea în anul 1859 pentru cele patru provincii, 
(Moldova, Muntenia, Ardeal şi Bucovina). o populație evreiască de 
177.521 - suflete la un total DORN de 6. 29) 000 — adică un pro- 
cent de circa 3,54 %. 

„Mai rămâne de semanat încă două A de mare e importanţă, 
în domeniul vieţii. spirituale şi politice. Numai în Bucureşti, Evreii 
numără 5 sinagoge prin 1841—42. Şi încă un fapt.. Un doctor 
Iuliu Barasch, jidov. descălecat în 1841 din Brod y-Galiția, înte- 
meiază, în 1857, primul organ de publicitate ! evreesc „Israelitul 
român” — în româneşte şi în franţuzeşte, instrument chemat să. 
forțeze . intrarea  Ovreilor în egală îndreptățire alături cu Românii: 
Şi, în acest scop, încep agitațiile din ce în ce mai violente şi mai 
impertinente ; agitații cari.: „Vor dura întreaga perioadă următoare, 


până la Marea, Unire. 


Cura au fost văzuţi de paimo şi seriitorii streini ə 


2) 


-o Neigebaur, care a jetrecat ani “înulţi în Principat: 


în calitate de consul al Austriei, 
secolului trecut: , Dacă cercetăm ori 
stată că majoritatea este venită din Ga 
epocă recentă. 
pentru serviciul militar la care erau supuși, 
Rusia. Această îișcare de. emigrare a fost- încura. 
raţiuni de ordin comercial sau economic, 
recrutareą — să-şi fi pierdut din efectul S 
dova mai ales ; în Muntenia, 
de care se bucură, astăzi, 
au ştiut A să exploateze resursele acestei țări şi să. 
tului său” „Şi iată cum ï zugrăveşte : „Sunt, în general, egoiști 
compătimire pentru ceilalți locuitori ai țării. 
cei mai bogaţi sunt aceia cari fac comerț cu măr 
dela Lipsca. Aceşti negustori, pentru cea mai mare p 
_austriaci, scot asupra mărfurilor lor un beneficiu 
şi le trec, precât cu putință, ca mărfuri francez 


aproape întotdeauna originare din Austria Și 


du-le dela” bâlciul din Lipsca, ei plătesc o 
- merar, dau garanții pentru o altă treime 
_ treimea rămasă. In Moldova, vând foarte mult pe credit, ceeace , 
cauză de falimente frecvente, fiindcă, în această țară, 


ca un negustor insolvabil să aranjeze cu creditorii cei 


Are, oaste mare grijă să aurși 
i . 5 a 


1 Moldovei 
seria cele ce urmează spre mijlocul 
gina Evreilor ` trăind aci, se con- 
liția ṣi din Polonia rusă la o 
Emigrarea lor. este principial atribuită aversiunii lor 
atât în Austria cât şi în. 
jată și crescută de 
fără ca principala cauză — 
šu. Ei s'au stabilit în Mol- 
comerțul se găsea în alte mâini. Bună starea- 
Evreii din Moldova arată până la ce punct 
dea viață comer- 
și wau 
In Moldova, negustorii 
furi de lux ce le- aduc 
arte, sunt Jidovi 
variind între 25——100 y 
e, cu toate că ele sunt 
Germania. Cumpărân- 
treime din. valoare în nu- 


ŞI semnează o trată pentru > 
este: 


este de ajuns 
mai apropiați. : 
împlinească 1 niciodată angajamentele 


149 


luate la ipsc 

luat i a poate, nepedepsit, să i ingele pe negustoni dela cati 
S A, x 
ai ca a in felul acesta : „In faţa. dughenilor lor, 
ind trecătorii at o pe dala r e pragurilor, învă- 
i sun , plină de pasiunea c 
şi dei ip esa apă A lor aurul şi argintul galbenilor a 
ra lumii și ga ape donaa n ati ol a 

X Raoul Pertin a aţă de greutățile şi mizeriile meseriei lor” ?). 
side oameni. Printre pa 1839, un sugestiv portret fizic al acestui 
arbă creață şi uns egustori de toate naţiile, a văzut și Evrei „cu 
lu uroasă, cu căciuli de blană pătate, cu anteni de 
ia pa ios, cu mâinile cârligate şi pământii” 3), ceeace rea- 
Die. fost osie nu acide clasică - făcută de contele d'Hau- - 
m, fiindcă ua dee tie ia şi pe care o repe- 
SA aSa litate ; ,,...au ce i ex 
e se poate vedea în vreun colț al e) ; eA 
Te Ha dicate n ai cu o căciulă de blană neagră, ale cărei 
Ebr E A E sa de ariciu, de-subt cari atârnă doi zulufi 
ie enma ŞI un ngi, în timp ce spatele capului | este ras, ei mai 
i capră de A e, mic în vârtul bărbiei, ceeace le dă înfățișa 

ngora 4). area 
dat CC. ao de Bureica soia ai României”, 
O clasă ciudată de o retal unei categorii de Jidovi ce locuiau Iașii : 
igrati din Rusia e ovi sunt burlacii, ce nu-i găsești în altă parte, 
E e aa PR în Tg. Cucului —regiune aparte unde- a 
> aiai, pe lângă mi locuința rabinului și multe alte clădiri ale co- 
acovia este un i aaa 4 A ep penton buzlaci. Măidänaşul din 
echo ee: cu Tg. Cucului din Iaşi şi locuitorii cei mai 
gați față cu burl nu unct de vedere moral și intelectual, mai 
îi: Guveraal a Te — îndeobşte; trândavi, vagabonzi şi nefolo- 
PE pe PEA A iai comunitatea evreiască să expulzeze peste 
fara mila A ar na făcut-o decât cu aceia cari purtau în public 
îi: a ka pe străzile Iaşilor în ziua Sâmbetei şi cari au 
Misiunea trimisă de a 9 A n 

a »coțiană 

date lucruri îngrczitoare K n pla 


[i 


4 k i 


-1):Neigebaur „Die Don | 
ur y; au... partea I i i 
A p , P- 231 şi urm, i 
oup caii sut L re wpa de fe iapa inéridionale, a ge 3 T ane Pi 
a Moldavie’ —a ci io a 
șE a dezpre, starea. zi i iba, la 1787”, pa “Rom a A. 
i e, — : ; E 
355—56. 5) Dr. I. Barascjh — tinent. w sa pa 
ia, 


Bucovina, Moldova 
a şi M 
894, p- 106—107. Ș untenia, 1841—42, tradusă de Dr. 'E. Schwartzfeld, ; 


150 
laţ uni!or-evreeşti — originare din Polonia și. din Rusiz, îmbrăcate 
în haină neagră poloneză lungă, cu căciulă de blană: în ţepi. Ieşii 
număra . prin 1839. 200: sinagogi, cu 30 mai mari, numai pe o sin- 
gură stradă erau 20. “Despre rugăciunile lor la ceremonia Ispăşirii, 
„spuneau că erau exprimate prin urlete, grozave, cati înspăimântau 
lumea. In Bucureşti, Evieii polonezi aveau 7. sinagcgi.!) Am dat 
câteva mostre din noblețea rasei cu. care. ne binecuvânta Israel. | 
„ŞI, cu acestea, de mai sus, încheiem o perioadă care marchează 
"una din marile etape atinse de Evrei întru cucerirea Principatelor, Iu- - 
cru care va avea. definitiv loc în perioada ce urmează, când ei își vor 
exprima, ostentativ şi impertinent, pretenţiile de a lua parte și la cou- 
ducerea țării. PR e CN E IN l 


PARTEA I 
De aceea, nu numai astăzi dar dirs 
toate timpurile, Sub toate regimuril 
Domni şi bărbaţii de stat ai konaa 
St, în general, toti aceia tari se inte 
resează de această ţară, sau reocupat 
de necesitatea de a impiedica exploa- 
tarea Poporului român de către un alf 
Popor care îi este Sfrăin, de-către urii. 
f _ M. Kogălniceanu. 
ia în „seu (Din răspunsul dat la nota lui ba 
Valette, ministru de externe al Franţei 
în legătură cu aplicarea, în 1869, a art ne 
din legea poliţiei rurale). 


E 1) `A. Lepădatu despre William Whyte & Co, 1843, în Nazration of a mi 
of ingewy to the Jews form the Church of Scotland în 1849. Povestirea misiunii « 
cercetări printre Evreii a Bisericii scoțiene în 1839. i ree 

: 2 


CAP. 


CAP. 


PERIOADA AGITAŢIILOR EVREEŞTI ŞI-A UNEI INVAZII 


Ir. Evreii sunt o națiune aparte. 


PARTEA I 


i . (1856—1918). 

~ Ý, Evreii în comert, în finanţe şi în industrie.. CR an E EES 
1. Ẹvreij tind să acapareze total comerțul mare, cel mărunt și cel de 
import-export. 2. Evreii în agricultură ca agricultori şi arendași organi- 
zaţi în vaste trusturi. 3. Cârciuma evreiască, camăta, instituții bancare, 
finanţe . y 


„TI. Meşteşuguri şt mdu eas karei ao E e A e TN E 
1. Meşteşuguri şi industria mijlocie. 2. Industria mare : Industria 
hârtiei, a celulozei şi arta grafică ; 
petrolului; forestieră, metalurgică, ceramică și altele. > 
1. Organizarea Evreilor ca națiune aparte la noi. 2. Presa şi literatura 
evreiască adhoc: 3: Şcoala evreiască şi Evrei în învățământul româ- 
nesc. 4. Agitaţii evreeşti şi reacțiuni naţionale. 5. Lupta împotriva 
aşezării noastre constituţionale. 6. Lupta împotriva Legiuirilor noastre. 
is Publicații evreești, A. I. U., şi activitatea lor calomnioasă. 8. Vizite . 
ale misionarilor evrei şi evreo-fili. 
Tara își îmjghebează structură economică şi financiară. 
1. Iustituirea leului naţional. Infiinţarea B.N. R. Creditele funci- 
are : rural și urban. 3. Case judeţene, Credit agricol, case de împrumut. 
4. Aşezăminte cooperatiste. pe . z 


. IV. Reacțiwnea : 


2e 


V. Comerţu și industria naţionalilor şi a streimilor creştini o - . 


VI. Noua înțățișare a provinciilor românești. . 
1. Raporturi demografice şi economice. 2. 
populaţiei. 3. Evreii şi proprietatea națională. 4. Noui aspecte 
estetice ale târgurilor şi pieţii noastre. 


Rezultate ale mișcării 
“etice şi 


NESTAVILITE 


industria, textilă, alimentară, a | 


PERIOADA AGITAȚIILOR EVREEŞTI 
1 | ŞTI ŞI A 
UNEI INVAZII NESTAVILITE (1856—1918) 


E Caracteristici şi factori noui 


tare: în a p . es . . 8 
sh iei Unirii Principatelor, acapararea economică a Moi 
ai de ătre Evrei m fi socotită un fapt consumat. Primul c 
era în mâinile acestei iuni | E 
d populațiuni parazit i . 
cum, încep să Pie da are și barbare. D 
i; în i să se organizeze metodic. Parte din trupele cu experi 5 
nainte, m iar i Pa 
nte, mereu spre sud, iar parte din cele rămase se ocupă d 
rea terenului cucerit, în aşteptarea altor trupe p o a 
pa > roâspete — gali- 
a mane, ruse Și de toate nuanțele, cari vor atinge în curând 
rția de 1 Evreu la 4 Români. PT 
Ca: A . . sg. . Si i 
i pe a perioadei de față — care, de fapt începe cu i 
( E n au F . . .. A“ . ? anu 
0, cet 5 primele agitații — sunt, în linii generale, următoa- 
: ră A, w 4 i a 

1) ag ații e evreești îmbracă caracterul de pe tă şi de 
demie, însoțite de o invazie de proporții 1 ese mia pi 

ie, însoţite de zie ji nemaicunoscut i 

e 3 ZIS, | scute — int 

i eta anuală ar fi atins cifra de 26154( !)1) —cu tendinţ din 
“spre Sud, care va merge di în s i ci Ea 
sei 4 are Me pa din succes în succes pe câmpul vieții eco- 

C e acela al vieții spiritu jeste tot întinsul te i 

ca şi ale, peste tot înti itoriului 

H anote i zi PORE ice insul teritoriului 

sd ; ) accentuarea pătrunderii în credit şi în industrie a capi 

use ire, î si lui, i 

FA ni ean, care, în expansiunea lui, se servea tocmai de pon 
r m ` . v . : 

a m pioneri, pentru legăturile de început şi cele de mai 
E e tai . absolută în arena economică şi desființarea ori i 
i în zilei ceeace ducea, fatal, la desființarea breslelor şi 
pt, nemărginită și dezmățată li 

t, precum ățată libertate î N 

d e mărginită şi d bertate în comer 
aan sul aT activa şi indiferent de ce şi de cât se Pie 

eric i şi stăpâni de fap 
eşte destui și stăpâni de fapt pe toate rosturile și sia 


193 


224 


267 


28 


I După N. C. Angelescu Ea Dezechilibrul românesc p. 124. Numai în timpul 
> 


878—79, ar fi venit 
e » , - 20.000 Evrei, eas ; aa s 
rau în Europa şi la congresul dela Berlin aceasta. datorită simpatiei de care se 


: în . DES . * . v i i 
Am încheiat perioada anterioară cu această îngrijorătoare co: s- 


154 i e 


155 . 


sorturile fundamentale ale Moldovei, precum şi odată în legături trai- 
nice cu presa, finanța. şi diplomaţia internațională, Evreii devin pre 
_tenţioşi şi impertinenți până la agresivitate şi de aceea, ei se agită, 
mereu și mereu, ca să câştige ceeace formal le lipsea : dreptul de.cetate ` 
în statul român, adică prerogativa de a nu fi stingheriţi în nici o între- 
prindere — civilă şi politică, economică şi spirituală ; 5) reacțiunile 
violente dar juste ale clasei noastre intelectuale şi politice, cari se îuchee, - 
în fond, cu un singur câștig — eliminarea Evreilor dela viața politică 
dar şi cu cele mai mari pierderi, în câmpul vieții economice şi spirituale 
şi» în sfârşit ; 6) organizarea apărării noastre ca să se poată întemeia 
un stat capabil-să reziste. şi să; se-dezvolte sub toate raporturile, 
Dacă ne referim-la factor.icari favorizau această invazie şi creșteau 
totodată, agitațiile — mediu foarte prielnic pentru imigrarea Evreilor. 
şi dezvoltarea, lor parazitară — vom scoate în evidență următorii: stare 
culturală înapoiată în care trăiau boieri, târgoveți şi țărani laolaltă 
totodată preocupările de grăbită civilizaţie apuseană ce aducea. cu sin 
meșteșugari şi aventurieri cât mai numeroşi ; acea ideologie paşoptist 
caracterizată prin un romantism naiv, care, la un moment dat, a căzu 
în grava eroare de a face cândva apel şi la elementele evreeşti, roman 
„tism căruia au căzut victimă şi saloanele înalte şi multe minți luminat 
şi suflete patriote; viața politică și administrativă care ne absoarb 
toate energiile şi produce goluri mari în breslele naționale ; greutății 
interne şi îngrijorările în domeniul politic pe plan internațional, greu 
tăţi şi îngrijorări ce ne distrăgeau atenția dela toată subjugarea eco 
` nomică şi spirituală la care ne împingeau Evreii ; greutăţile financiare — 
` prea puţine reale, cele mai multe fictive — cari ne îndemnau la împru 
muturi externe pe cari le realizam cu renunțări la principii de înaltă 
politică şi etică națională ; agitațiile Evreilor cari, adeseori, erau, în fond 
şi ele manopere de a ne sustrage atenția dela grija de a stăvili năvala 
„lor ; spre ruşirea noastră, parte din presa națională, amăgită, adeseori 
de principii umanitariste şi ideologii ultra liberale, apăra interesele jido 
veşti; țările noastre erau în perioada construirii tuturor posibilităților 
căi şi mijloace de comunicaţie, instituții culturale. şi economice — che 
mate să le asigure o viață nouă, proprie şi independentă. Doi factor 
“de natură externă erau aceștia : 1) turburările, între. 1870—9o0, di 
Germania, Polonia și Austro-Ungaria, ca şi pogromurile din Rusia 
împingeau, în valuri mari, populația: vagabondă şi nedorită din acel 
țări a se așeza, comodă şi impertinentă, la -noi şi 2) pentru reușita ex 
pansiunii industriale și a plasării capitalului străin sau jidovesc de pest 
graniță, capitaliştii şi industriașii își aleseseră tocmai pe Evrei ca pio 
nieri şi intermediari, ca reprezentanți şi conducători ai nouilor între 
prinderi comerciale, industriale și financiare dela noi. 


Ceeace trebuește accentuat, așa dară, pentru această perioadă, 
că trăim în plină luptă deschisă de Evrei pentru câștigarea drep- 
lor politice și civile ce li erau refuzate. Şi vor apare, în aceast scop, 
reticieni şi istorici cari își vor dezvolta toate talentele şi tot arse- 
ul, de arguţii şi sofisme întru dovedirea continuității lor în Dacia — 
te cuvinte, îşi vor afirma, fără ruşine, calitatea de neaoși pămân- 
i vor'face apel la complicităţi lăuntrice şi la presa şi puterea poli- 
că şi financiară internațională, ca să dărâme dispozițiile supărătoare. 
Regulamentul Organic, din Convenţia. dela Paris, şi din Statutul 
Cuza, dar mai cu deosebire art. 7 din. Constituţia din 1866, per- 
şi toate legiuirile sau încercările de legiuiri chemate să apere munca 
infa statului şi a națiunii de starea de robie ce i se pregătea. 
rima armă le va fi calomnia bine organizată, ca variație şi inten- 
e. Ca atare, vor calomnia pe toţi bărbaţii de stat şi vor ponegri 
toți marii oameni ai națiunii; vor discredita în străinătate toate 
i urile de stat româneşti ; vor semăna, cu orice prilej neînsemnat şi 
“tot, discordii și minciuni şi vor difuza, prin presa internațională: 
e sta la dispoziţie, zvonuri tendențioase şi atentate imaginare la 
ţa şi adresa lor. Şi vor răspândi, cu aceiași impertinență, credința 
temeiată în nimic că totul, toate aceste numite persecuțiuni, trâm- 
ate mereu și mereu, se reazămă pe un fanatism de ordin religios și 
pe considerațiuni de natură economică și socială. Precum cereau spri- 
1] consulilor în perioadele anterioare, ei vor cere şi de data aceasta 
jinul acestora, ca și pe acela al presei, finanţei şi diplomaţiei iudaice 
naţionale, iar finanța mare, atunci când ne va prinde la ananghie, 
a da lovituri din cele mai grele sau'ne va smulge consimțimânte 
eroase pe teren politic şi financiar. „ae 
Se vor organiza stat în stat, mai mult chiar, în suprastat. Se vor 
gulariza sub toate raporturile. Işi vor avea organizația economică, 
inanciară care ne va sugruma. Işi vor avea presa lor ovreiască, adesea 
b flamură românească, icare ne va otrăvi sufletele. Iși vor strânge 
durile în jurul ghetto-urilor şi al sinagogei, în Uniunea Evreilor 
ământeni — ca sucursală a Alianţei Israelite Universale — şi în lo- 
ile masonice oculte cari, în această perioadă, se înmulțesc în toate 
entrele, mari şi mici, și în păienjenișul cărora vor prinde multe con- 
Ştiinţe româneşti. Pe câtă vreme noi, băstinaşii creatori de țară, ne 
m strădui să organizăm un stat tânăr cu suveranitatea noastră na- 
onală, efectiv, însă, forță publică şi aşezăminte judecătorești, buget 
gat — public şi privat, toate bogăţiile țării și toate strădaniile unui 
treg popor vor sta în serviciul adevăratei şi realei suveranități——suve- 
anitatea ocultă și atotputernică: a Cahalului evreesc. 
Presa lor va urmări două țeluri, deodată : să-şi atingă scopurile 


2 


va 


156 


economico-politice şi să otrăvească, destrămând şi iudalizând sufle- 
tele şi presa naționalilor. Şi această presă, nouă şi impertinentă, adesea ` 
“sub frontispiciu național, își va înmulți organele, ca ciupercile după | 
o ploaie caldă, şi va ajunge la proporția cotidianelor cunoscute de toți, 
capabile să terorizeze guverne și oameni politici, administraţie și opinie 
publică, să dicteze în problemele sociale și să creeze curente noui de na- 
“tură literară, științifică și politică, cu impertinență crescândă. Şi vor. 
„trâmbiţa, prin această presă, libertăți ultraliberale şi sê vor servi de 
naivitatea organizaţiilor liberale sau de complicitatea celor pseudo- 


liberale, în atingerea. scopului urmărit, 

La spatele acestor agitații în vederea câștigării anumitor drept uri 
pe plan economic şi a naturalizărilor în massă, năvala va fi cu atât mai E 
neobservată cu cât va fi mai intensă. Şi aceasta în toate domeniile : 
în cel demografic, unde pătrund cu sutele de mii ; în cel economic și 
spi itual, tinzând să acapereze totul : cârciume și arenzi de moșii ; fur- 


„ CAP. I. 


ze 


OCUPAȚIUNILE EVREILOR 
ŞI METODELE LOR DE ACTIVITATE 


nituri publice şi perceperea acsizelor şi impozitelor indirecte; camătă „In această perioadă Evreii se 
! şi comerț de bancă; meşteşuguri şi industrie pusă sub protecția legilor duite sau nu, de preferinţă cu a À Sa toate îndeletnicirile — 
şi privilegiilor ; lipscănie și coloniale ; presă, şcoală, teatru și profesiuni ci capital, nici muncă, cunoscute n ai Piinoase şi cazi nau reclamă, 
libere: proprietatea urbană și în perspectivă cea rurală ; ete. — cu un ăzi şi anume : cârciumăritul šau ai i ici sau inedite până 
cuvânt, toată vigoarea satelor şi a mahalalelor, toată vlaga aleasă a csize şi de impozite indirecte de d area de moșii, perceperea de 
naţiunii românești, toate bogăţiile solului şi ale subsolului. erțul ambulant şi camăta — sub fa ka = Judeţene ; co- 
l 4 Sau de ocupaţie clan- 


In rezumat, bilanţul este acesta : hoardele năvălitoare ating pro- 
porţii nebănuite ca număr, prin invazie şi excedent de nașteri, acapa- 
rând totul și denaturându-ne fisionomia etico-biologică originară ; popu- 


Id ; cu furnituri publice şi specularea de titluri rura 


iai Pet le şi de efecte. 
Şi II; cu exploatarea de păduri, în care înc 


laţia băstinașă devine, sub toate raporturile, tributară acestor elemente întregime ; cu întemeierea de societăți 

parazitare și își macină vitalitatea rasială —roasă de mizerii, de camătă ace li: va uşura acapararea marelui i X comandita 51 anonime 

şi de acool; națiunea şi ființa statului sunt amenințate în funcțiunile a, face stăpâni pe noui izvoare EA Tn mrejele afacerilor lor 

lor fundamentale ; lupta dusă de oameni politici şi de clasa intelectuallă etrolului în care se vor băga în calitat e weU, noua industrie 

ca şi măsurile luate, nu duc la nici un rezultat practic, exceptându-se apitalismiului äpúséan: cleme fran i toc pa sau de agenți 

doar îngrădirile art. 7 din Constituţie, care, în mod automat, pune oare- vor dezvolta nestingheriţi sub e in ustrii Și meşteşuguri, 
9 egida privilegiilor acordate 


pe E ta EL n DE A . . o . Tus d PPE 

cüm stavilă la căpătarea de prerogative civile şi politice. “caile triei naționale î 
„Cum stavila RIE 2 a reali e in naștere; cu industri cubi 
a es l ) j ' ustria zahărului 
ja A E] 


cu 
| | | | presei, ! : pe -care o vor întrebui 

i | Aa i al, ntrebuinta 

| țării adoptive ŞI © vor prostitua și pe ea ; cu un ate 

az ice şi a ro sub toate formele, închipuite 

puite.. ele vor îi: falsificarea în f i î 

ond și în formă 

A s rmă a bu-. 

;pecularea ŞI acapararea neîngrădite falimentul şi c 


l | l porturile între băştinași şi Evrei vor fi 
> udate — Românii își vor 


158 
| 159 
ya ptr Î venituri, precum şi în industrie și în marea finanţă— 
3 , Se acaparau produsele țărănești şi se an 
o a, se aca ‘produ şti şi se amaneta munca 
i sri ui luni și ani întregi, precum şi se desfăceau 
-de modă nouă de cea mai proastă cali 
ilie i i alitate. Xenopol 
Fe area un bu-ete care sugea toată averea ţăranului. < 2 E 
a LES 
erai oppo care cunoștea procentul patentelor evreeşti din 
JR ia contau — susține el — numai cu 21,1%, sau din 107.332 
uță ori, minimul evreesc era de 22.500. Dar se ştie că nu toți ne = i 
orii AEE evrei plăteau patentă. Județul Iași număra 75 % Evrei 
= av ; D — 75,20 %, Dorohoiul — 72,90 %, Teocak 00300 % 
2 i Pe Jo Romanaţii — 57,40%, Vasluiul —::36,30 op, Tal: 
a 7 d SS 52,20 %. In 1896, Evreii contau cu ceva mai 
„cu 24.601. căderea din 1904 s'ar atribui emigrării și c i 
a şi concurenței 
n izvoare, avem aceste rezultate : în TN din totalul 
I > g irme comerciale, 10.942 dețineau -Evreii — adică 60% 2) 
D 903, avem 17.172 patentari evrei față de 14.728 Batad 
~a a procente : 53,70% față de 46,30%. Remarcăm. o majo 
robitoare care atinge și 85% în capi le j . Backi; 
te zd l itale de județe : Bacău, 
otoşani, Dorohoi, Huşi, Iaşi, Pi i Ae a 
oșani, i , Iaşi, Piatra, Roman, Fălticeni, Vaslui 
ârguri, ca Hârlău, Herţa, Tg. Ne Eee 
r ` , Tg. Frumos, Tg. Neam iu ; â 
a comune rurale ale Iașului, etc. 3) i E 
In 1900 i | | 
“ rH E e pm de T comercianți și meseriaşi pentru 
tă , : Români 62.058 (în comunele urb 
ele rurale 43.196), streini 13. Jecti a 
. i 3.685 (respectiv : 9142 şi i i 
4 (13.955 şi 72309: R 
a 1900, capitala țării număra 43.274 Evrei, față de 185.697 ce- 
îi isa adică I5 %, alți 30%, fiind străini—şi ei nu putea fi 
ic eseriași şi negustori 5). Craiova numără, în acelaș an, 2891 Evrei 6) 
ú rari excepțiuni, Evreii dețin tot felul de comerț, dela cel iati 
ta care e prostituiau — cel de bani, — până la cel mai de 
sep urile băştinaşilor se subțiază şi se retrag în domenii de acti 
ar orizont pentru ei şi fără nădejde pentru neamul lor. Iașii 
„în 1830, la 9 bresle, 627 breslași români, iar în 1909, d 
I români și 521 evrei”). ii a 
O altă îndeletnicire foarte rentabilă, dar care aducea vătămare S 


tudini din cele mai binevoitoare ; Evreii, pe de altă parte, ingrați, or- 
ganizați în luptă pe viață şi pe moarte împotriva noastră. i 
Ca să cuprindem mai clar şi în întregime întinderea elementului 


evreesc în viața noastră națională în această perioadă, vom împărți 
mpartimente : a) invazia în 


materialul , documentar în trei mari CO 
viaţă noastră economică, b) invazia în viața spirituală a națiunii şi, 
în sfârşit, c) organizațiile evreeşti cari îi ajutau la această cucerire sau 


cari luptau pentru alte cuceriri. | 


a) Invazia în viața noastră economică. 
3. Pătrunderea Evreilor în comerțul ţării. 


Ştim, din cele ce preced şi: din cele expuse în perioade mai vech 
că Evreii acaparaseră, în Bucovina şi în Moldova și în o parte di 
Ardeal, aproape tot comerțul mic. Incă din 1831, Evreii erau băgaţi 
în tot comerțul, mare şi mic precum şi în toate meşteșuguril 
Un francez om de spirit, spunea, în 1860, că Evreii într'atâta dețineau 
comerțul mic alimentar la Iaşi, încât, dacă ei ar fi să decreteze greva, 
putea să înfometeze cu ușurință oraşul, fiindcă toate măcelăriile și 
brutăriile, precum şi cea mai mare parte din băcănii erau în mâini 
Ei contau, în acest an, cu 78%, negustori şi meșteșugari în 
capitala Moldovei . Desjardins, deasemenea, constata că tot comerțul 
mic al Mofdovei era în mâini evreești : lapte, carne, fructe, rachiu 
Cu comerțul de carne trif au scos de pe piață pe măcelarii creștini 
Din datele pe anul 1878, constatăm că comerțul mic, chiar în Bucu 
reşti, nu mai era naţional : majoritatea branşelor celor mai lucrati 
* aparțineau Evreilor. $i comerțul mare aparține “Jor: Incă din 183 
și 1878, Evreii dețin majoritatea zdrobitoare în lipscănie, confecți 
de haine, în bijuterie și giuvaergierie, în comerțul de “mobile, în banc 

și zărăfie, ca şi în acela. de import-export. ER calu 
Articolul de comerț cel mai de seamă însă și aducător de câșt 
guri a fost cârciuma. Dar pe aceasta o trecem în categoria comerțul 


de bani, fiindcă numai cârciuma este începutul acestui gen de come 
a a ajuns să posede capital 


prin ea s'a introdus Evreimea în țară şi prin e 
cari să-i ajute la formarea de bănci și la acapararea economică aţă: 


Sau am putea o trece în categoria întreprinderilor industriale, de oare 
i chimice care conct 


cârciuma a fost un laboratoriu de combinați 
la. distrugerea sănătății bieţilor țărani și muncitori. Ba, ar fi trebi 
să începem această invazie cu cârciuma, fiindcă numai prin ea s'a 
trodus la noi în comerțul mic şi cel mare, în arendarea de moșii 


evreeşti . 


Dr. D. I. Creangă., art. î i 
Baal gă., art. în Universul 5) Din statistica icată î 
4 A Ga Toro de Direcția contribuțiunilor directe din Min nea, “6 îi 
5 uza — Poporaţie, p. 8r şi 569. 8) Verax, o. c. 184 i iată i 


= 


G 


| l i 161 
160 k 
l i __atât în Bucureşti, 
e acest autor ; a ; 
i da colportori — ne. spun mărfuri de tot: - 
iN A = provincie, mergeau din casă în casă alea nici jumă- 
deseori, nu 
rețuri cari, de cele mai a azine. ’ Şi ne: 
. a cu cari aceste mărfuri erau vândute a a provencau. 
tatea este de ce: „Aceste măsturi, vândute aşa de zi P ai 
pape lichidări și falimente, ai an a i faliment tot așa. 
regăte 
i dela magazine 'cari se p Acestia încre 
iara la precât de avantagios, SN Te - un preţ. 
4 tori cari O 
lor neplătită la colpor aceasta un 
dințau na ANRE ADA la particulari şi obțineau n a 
de age ia Aceşti colportori. nu plăteau nicio ai negiţăto- 
popii făcea cea mai redutabilă și geca pic N E 
pa onorabili, atât creştini cât şi evrei, cari, tara 
el 
e suprimarea lui“ 1). a, poate mai 
dată tie era răspândită, şi în | gaga patentabili 
oa la, Iaşi s'au înregis 
ca oriunde °). Numai 5 
AN români 187, pe când Evreii puntea a şi în Banat.. 
äi Dar acest fel de negoț era ei d aa i. ne prezintă date sta 
t fel de nego 
at, ocu ându-se de aces gustori patroni 
a Da şi Ardealul : din circa 50. ie negustori in 
de toate categoriile, circa: 9099 — pai eră în virtutea pa- 
ercitau aces 
roni ambulanți, cari își ex tă care 
aie imperiale teu a fe asi ci în atribuţiunile 
ite inte 
turi. şi stabilea anumi ivire la exer 
A i de a lua dipen Pn it pi a daia 
je ile lor și le 
de comerț în târguri nsiliilor 
a aa ambulanță. Dar acea astă latitudine i d a 
că izar ; 
nT se confunda cu linia intereselor de o concomitentă 
vine KA elementelor ungurești şi evreești și magie oziții i 
vi Piesa a băştinaşi. Ca urmare, efectele acestor isp a E 
dministiative au fost: Românii, mereu a pi mai mute ori 
a cepători în exercitarea comerțului a e i 7 pura Un. 
i împiedicaţi cu desăvârși iai a : au înstărit şi s'at 
ltat mer 
ii, favorizați, S s'au desvo te tot ma 
aa a timpul, dând oraşelor ardelenești ao a 
stabi regia importante de populație ungurească Şi au zii 
aci Sus împrumutăm ceva și dela D. Z. a Ta eftin vândur 
al trecutului nostru negustoresc, care scria acestea 


„marfagiii, care strigau marfa pe strade şi tot proastă fu şi marfa ce 
vindeau”. Şi în altă parte : Mulți din ei (dintre Evrei) continuară 
de a se ocupa cu misitia, samsarlâcul, telalia și vânzarea de haine vechi 
și-iarăși mulți vândură pe strade vaxe şi chibrituri, sticle: și pahare, 
marfă de mărunțișuri de bocceagiu, de aţă, ace și alte lucruri: necesare 
menajului, care reclamau capital mic. Sau vindeau cercei și mărgele, 

anufactură, ceaprazărie şi mărunțișuri pe cari le cumpărau dela Evreii 
spanioli toptangii şi se numeau acești colportori ambulanți prin „sate, 
ămulari şi mărgelari, elementul cel mai 
abiliți”1). 
Din aceşti ambulanți prin mahalale şi prin sate —mămulari şi 
rgelari —a născut încet încet, acea clasă de. negustori mari şi : 
ptangii cari terorizau piața cu capitalul, ca şi cu metodele lor - -de a 
icra — aceeași lipsă de scrupule, aceeași abatere vicleană dela anga- 
.mentele luate, aceeaşi aplecare spre înşelăciune și abuz, etc., care nu-i 
deosebeau întru nimic de orândarii din satele Moldovei 2)... 

Unul din autorii monografiei „,Bessarabia” constată, că, la în- 

eputul secolului nostru, ‘Evreii stăpânesc şi comerț şi industrie, pă- 
bind rău interesele țărănimii, iar influența demoralizatoare a micilor 
egustori- este foarte mare, cu deosebire, în partea nordică și. centrală 
Basarabiei, unde au în mâinile lor toate capitalurile — deci toată 
lustria și monopolul comerțului 2). S'au așezat în marile centre de 
oduicție : la Călărași, centrul de comerț pentru prune uscâte și fructe, 
u, în 1904, 1028 Evrei faţă de totalul de 2345 locuitori ; în jud. Bălţi, 
lt centru însemnat de vite, contau cu 12% din populația de 209.600 ; 


ud. Hotin cu 13,50%; în jud. Tighina, cu 38.600 față de un total: 
67.698, centru mare de livezi ; 


paguhitor ACELE 


în jud..C. Albă, cu 74.250 față de 
6.800 centru de vinuri ; Soroca, centru de tutun ; în sfârşit, Chișinăul, 
mn mare antrepozit de mărfuri Tusești, cu toptangiii cei-mai mari, etc. 


60.000 suflete față de 71. 000 și ei speculează toate aceste-centre, 
fabricile de spirt, de tutun, de tăbăcărie şi pielărie, de postav şi 
ină, boiangerii, etc. toate acele sute de fabrici şi tot:ce produce 
ga provincie sufocată de cele peste 2c0.000 suflete evreești 1). 
n toate provinciile noastre, ei sunt totul în viața economică : 
“mic, ca şi cel mare de engros şi de import-export, -dde mantu- 
rate diù străinătate, export de cereale și făină, de petrol și che-. 


de vinuri şi ouă, de vite, ete., o mică parte din toate acestea 
ânând la Români și ceilalți străini. 


litice şi sociale : Indus: ] Ă , F 
-a bd 2) Tbid, 185. 3) M. Eminescu — Seriei politi ainte şi di e ) Ind. şi dezvoltarea ei în Țările Române, p. 113. 2) Ibid. 3) Bessarabia, Moscova, 
ep Al. Bărbat, Fapte de politică Sare eri o. 37 — Vezi i Referat i D;-187. 4) Z. Arbure, I, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Buc., 1904 şi Basa- 
şi comerț. 4 “atorul social-economic, Cluj, mânes i sec. XIX, Buc. 1898, passim. 
t în rev. „„Observato lema comer rțului To Ă 
Pe d d-lui G. “Erarhu A apa - alea elementelor, tinere în Hâciu. — Evreii în Țările Româneşti, u 
e 
a B. N. R. pentru pregătir 


n D y w -o 163 
162 í . < = i : i 
i în Moldova, dar și dincoace de Milcov. Chiar perceperea de impozite 
ndirecte 'ale statului, precum ale băuturilor spirtoase, au ajuns în 
“mâinile Israeliţilor, încât, în materie de impozite indirecte, Israeliţii 
“au obținut şi o jurisdicție. Astfel, preferându-se străinii şi îndeosebi 
Israeliţii, statul le-a oferit putinţa de a mânui capitalul public, veni- 
urile bugetului Statului, al judeţelor şi al comunelor 1). Dacă ne gândim 
numai la sumele ce se încasau din perceperea acsizelor pe 1893—94 
şi cari se ridicau la valoarea de 5.673.773 lei?) ne putem da seama şi de 
“procentele că le realizau jidovii perceptori de asemenea taxe, atât de 
"rentabile, precum și de pagubele suferite de poporul nostru şi pe cari 
marele poet le statornicește în câmpul vieții.economice și, deci, în acela 
al apărării a însăşi ființei statului când zice : „Cu aceasta nu numai că 
s'au cauzat pierderi materiale industriașilor și comercianților români, 
dar Israeliţii şi străinii au fost înlesniți a-și face capitaluii din banii 
publici. Prin continua înlăturare a pământenilor, li s'au luat însă mij- 
cul de a se susținea şi desvolta, practica şi inteligența afacerilor, spi- 
tul de întreprindere, educațiunea industrială şi comercială, cu un 
cuvânt, aceea cultură ce se dobândește prin exercitarea industriei şi a 
comerțului; și în aceasta consistă slăbiciunea Românilor şi puterea 
Israeliţilor în România. Cu acest mod a trebuit să se constitue puterea 
industrială: și mai ales comercială a Israeliţilor, iar statul a mijlocit-o 
şi prin aceasta a contribuit la imigrarea străinilor și a Israeliţilor“: 3). , 
Precum am văzut din cele până aci expuse, Evreii — neam emi- 
namânte parazitar — u trăit, dela început, la. noi, numai din specu- 
bunurilor, fără a depune, în schimb, nicio sforțare cât de mo- 
4. De aceea, ei, veniţi mai ales din Galiţia, calici lipiţi pământului, 
reușit, repede, să'se îmbogăţească pe ei și să sărăcească pe boier 
i pe țărani. „Dacă Israelitul ar fi avut — observă marele poet —şi ca- 


. ; . Ka 3 e Împrumu-~ 
Referindu ne la ceie ce aveau loc în Ardeal, cupă date î P Sai 
ae € i EN ic) 1e1, ` - 
; tat de Petre Suciu din. statistica demografică a ri B F 3 mili 
: tate-de. $ i : otală zi 
Românii noştri contat deabia cu 0,27% din T comerţ româ- 
RE fiindcă, neavând orașele lor,-e1 nu A agil la oraşe, Evreii şi 
st Această funcțiune o îndeplineau la sate Evrei, iar ia i märăsnețe 
a ii Unguri și Nemi. Dintre Români, toarte puține ue pic 
pupon za l rețioasă contribu > 
DE OAN : a oraşe, op E : Be 
sau înfipt în ultimul n nii eak cu remarcabile aptitudini 
vay privintă,, Mărginenii, E ba ha ; 
această privință, Ma A x masse mari 
în a A Aşa că Evreii apar, în această Po n pa 
i : a E â 
mate piaţa comercială, industria- ȘI Boo d abia își mai adiu- 
FA c atul sec; XIX, ei nu însemnau nimica ȘI, dacă j Po e 
. inceputu iia ria KE sata ariția primilor Apta 
i i ; ve bătrânii despre ap $ i 
minte din auzite bă + în timpul războ- 
cean ia ați din Rusia şi se înmulțesc la Braşov, iar în ari ic 
an ; B cu Austria, marii negustori român! sant A aură, încât 
„ului v -: ire Iaghiarii, în aşa măsură, 
pri i ii în unire cu Mag , 
- ându-le Ovren, 1m : iecări în contra lor 
goale ccup ERE ă au fost şi mișcări î 
SO fers sm Oa, at şi, se pare, € iei EN i băr 
i Sasii s'au turbur dame și băr 
ră ul i industria, negoțul de decola, Can SE ie : oz) î 
(9) Š i : í d 
îi : A finanțe și falimente dese, etc., toate au a și Se a 
| Ea unde altădată, numele de negustor român pie A tab. E 
O > digg pă 2 0 5 -ca si în Sat: 
E . ie —în Orient, ca- $ à : 
EA me şi de bogăţie, B Ă a pi : “con. 
ia e aria al de a se îmbogăți al Evreilor erau ŞI e šil 
n nott a ‘citati si pe toate caiie 
zuni si furnituri publice obținute pe cale de licitații Ş otil Su 
pe Su din cele ce preced, că boierii concesionat | 
im, 


P i se bucurau pe pământurile lor : crâşmă, pitărie, mā- 
„d? eg zana ete Cu cât ne apropiăm de vremurile noastre, cu 
selaus, iezi, ie seient acest gen de. comerț — concesiunile; a ea 
a oii 4 bil ducătoare numai de câştiguri parazii ci i z 
-de afaceri rentabile, a de acsize asupra băuturilor spirtoase 


anii ea licitaţiuni și acordare de concesiuni Xpropriat în acele proporții înspăimântătoare în care s'a săvârșit ex- 

„prezentau şi Românii la asemenea ui, Sax: nai: ales Israelitul — cum roprierea. în Galiția.” 4). ie, ca > na aia 
- dar era, sistematic, preferat a 1 ar fi lăsat preţ mai eftin _—deş „-. Purniturile publice au fost, din totdeauna, cel mai bogat izvor 
spune Eminescu — pentru Să speciale, nici solvabilitatea, nic e venituri —o jumătate din bogăţiile statului, județelor şi comunelor - 
acesta nu justifica, nicio Cunos i putea îndeplini întocmai. Con trecut, de zeci de ani, mereu. în mâinile Evreilor. Toate apro- 
în sfârşit dacă concesiunea semg P m, căci ştia că, prin conrupție, ionările pentru armată — în materiale, proviziuni, încălțăminte și 
cestonarul căuta a lua concesiunea oricu a lucrurile pe cale bună: mbrăcăminte, tot ce era necesar instituțiunilor publice — de stat, co- 
„prin falşificare, prin înşelăciune, va P nunale și judeţene, cui confecțiuini şi furnituri de tot felul necesare căilor 


a alia ei i preferință Și 
i le poet: „Aceeași P Ă ete d cite iat ae AG ; : 
Urmărim mai departe pe mare P 4 erate şi comunicaţiilor obşteşti, totul era și este încă furnizat de Evrei 
în persoană sau cu nume de împrumut. Când cineva va avea vreodată 


A zi i acsizele comt- 
i procedare la darea acsizelor. Astăzi, mai opere ie ata, 
sr a pentru timpul său — sunt în mâinile Israeliţilor, n 
nale — SC : aa ae Pt 


i „ Duică, 
) Petre Suciu, Clasele noastre sociale, Turda, 1930. 2) B 
I i ar 


mânii, p. 143—144- 


ovreii şi Ro ; -I) Scrieri politice şi sociale : Uzura. 2) A. C. Cuza. 3) Scrieri politice şi sociale. 
) Ibidem o. c., . 


a 


165 


Fi cedară dela Mavrocordat abrogaseră interdicțiile făcute Evreilor de 
16 ; . : de adevăr —să răscoiească a lua pământuri şi crâșme în arendă, ceeace determină pe Moruzi să 
E „> - de EN 4 a A . z . 
s de drag ostea de țară și dabilelor grămezi ia măsura de mai sus 1). Profitând de evenimentele dela 1827, ca şi de: 
curajul = pasi cuantumul formit a „q 


de aur cs au in F bi zunarele Cc ti, ` va ră mâ O it d ostia 


res al nostru. pDeaceea, Evreii au 
at 
dârjire ca să rămână monopoliz 


slăbiciunea guvernului lui lon Sturza, ei reîncepură să ia moșii în arendă 
şi — datorită cupidităţii și felului cum exploatau pe țărani —a dat 
naștere la o explozie de plângeri 2). 7 
ori ai acestor: furnituri.” Areni: 95 ATi, 
Vechiul Regat n'a cunoscut un drept juridic al Evreilor de a po- 
seda imobile rurale. In schimb, au stăpânit grădinile și pământurile 
rurale pe calea arenzilor, ei fiind arendași ai celor mai întinse moșii. 
ş Arendarea de pământuri era în strânsă legătură cu debitarea 
de băuturi spirtuoase şi cu cămătăria — toate trele la un loc o pânză 
„de stoarcere a vlagei poporului şi-de degerierare a rasei noastre. 
Ce era un arendaș evreu? A. C. Cuza îl defineşte astfel: „Dacă 
e arendaş, îi cumpără munca sa (a ţăranului) pe nimica, îi măsoară | ! 
strâmb, îl hrăneşte cu porumb stricat, îi plăteşte cu ţidulă la crâșmă, 
upuindu-l astfel unei îndoite exploatări şi îndrumându-l către patima 
cigătoare a beţiei” 3). 
Pe Evrei ca arendași îi găsim din vremurile vechi, cunoscuţi sub 
umele de „orândari” — adică arendaşi de cârciume la sate, având 
dreptul de a vinde, exclusiv, vinul şi horilea, şi mai ales aceasta, o spe- 
ialitate adusă din Polonia — după cum îi descrie istoricul Iorga 4) 
jungând crâșmari — orândari pe moşiile boierești, ei luau în arendă 
oşiile cu toate drepturile legate de ele, adică cu toate privilegiile 
ezervate boierilor : acela de a avea cârciumă, brutărie, măcelărie, etc: 
jceastă meserie-de arendași o cunoşteau din proprie experiență sau 
cele văzute şi- auzite în Polonia şi în Ungaria, unde ştiau să spe- 
leze şi să terorizeze populaţia localnică — țărănime şi boerime. 
„Evreii au înţeles valoarea extraordinară a exploatării de :pămân- 
i şi dacă au disprețuit agricultura cu braţele lor, ei au preferat aceasta 
formă de arendă . Și într'atâta îşi întinseseră tentaculele lor pe pă- 
ntul- Moldovei, încât un singur capitalist evreu se lăuda că ţine în 
rendă — este vorba de 1903 — atâta pământ că taxele lui se ridicau 
uaj la mai multe milioane. Şi pornise, în ultima vreme, să-și întindă 
reprinderile şi în Muntenia 5y: : 
In Moldova de sus, iarăşi, Evreii poredan: prin arendă, 45.57 % din. 
mânturile de peste 50 ha. Evreii arendași în număr de 399 posedau 
stă suprafață pe câtă vreme cei 542 Români şi 124 creștini speculau.. 


jctari 
2. Evreii în agricultură, ca proprietari, 


arendasi şi agricultori. 


a pp cu braţele lor, 


t oroare de a`lucr Ag 
ze i, plăcută, în calitate de arendași. sto 2 
iel, Evreilor — a şi tuturor neamurilo 

a fa 


ca 
ag tori, “dar nu și 
ari şi specula 

deveni cârcium obdeaia 

intenţia a de a nat din to 

aN agricoli sau industriali. Munca le-a aul sa i ca atare, 
pa pa natura, ei. Evreului îi pher i le de sclavi moldavi sau 
oricare a mână, legiunile ag 
să comande, călare şi cu piciul în 15). Din aceasză cauză 


tigiu 
i ioanele şi pres a 
ase ala î în anii de recoltă proastă, sufe 


pa reos citi agricol erau relativ bine plătiți şi 4 a 
a ate mii — în 1901, ati intrat în vechiul aE 
o di T sia, Serbia, Bucovina şi Macedonia ?). că Fă 
= eleva isi apariția lor pe acest pământ, S 'au pa d 
pr pi Astfel, în prima domnie a lui Grigorie a 
Ea at să cumpere vii, săi 


a at „K la tra lor, lesa in- 
iei î 


de 

a luată cade în 

3). După asasinarea Su moldovean, tii şi Bucovina, 

A i7 ) papā mulțimea de Jidovi năvălind din Fo ărul lor crescând, 

i ă 

A ie o repune în vigoare. In 1782, Saale ingăduie arenda 

aşa ca in care îl roagă să ; 
i o cerere pr cordat 

a akie a Pa boierii pi cererea, . iar Mavro! 


p ă 


Dacă Evreii au 
agricultura le-a fost, 
citori agricoli sau | 
era îngăduit a se aşez 


| - ) á 9 7) bid, 70. 2) 72. 3) p- cit. 283. 4) Istoria Evreilor. 5) ve : 304. 
> . F. l I ; 
şi 3 3 și r i 
I . 2) ES 7 3 
v 5 2 Ibid 2 O 


4) Ibid, 69: 


167 
166% 


STN a e A ata o/ — în valoare de 53.120 m Daca 
pe calea TAR a A a în asociație cu P 7 
Socom, Ban de 48.08%, cu suprafețe ce se ridicau la su ò ha 
n a T anoaşter situația suprafeţelor arendate sta belea 
pă cala de întreaga tragedie pe care îi era dat să o Hee 
ca sa n 


; 3 


i i i mare parte din 
ii exploatau şi cea mal mare p 


ză a şi început a emigra 2). Și cu toate restricțiunile impuse de“ legea 
sală — continuă Eminescu — din cauza nepăsării și neexecutării se- 
oase a legii, în câte sate nu se constată că, pe lângă case, şi-au însuşit 
vreii grădinile de lângă case. De altfel, numai necapacitatea,. iar gu 
prohibițiunea, înscrisă în legea rurală de a nu înstrăina pământurile, 
au împiedicat pe Evrei de a-și însuși pământurile locuitorilor...2). Dar 
i şezarea la sate și arendarea de pământuri s'a făcut în disprețul dife- 
telor legiuiri, făcute în diferite timpuri în Moldova, ca și în lipsă de 
praveghere serioasă de partea autorităţilor. Așezarea lor la sate era 
sită încă prin legea din 1843, recunoscându-se aceasta ca o „pricină 
dărâmare a stării materiale şi morale a locuitorilor”, iar arendarea 
a 'oprită de un vechiu obiceiu consacrat de Domnul Moruzi în 1804, 
apoi prin măsura divanului judecătoresc din 1830, pentru considera. 
țiunile că „,Jidovii nesățioşi întiu câștig... se silesc a face locuitorilor 
eluri de strân tori ce sunt foarte mari și sdruncinătoare pentru dânşii'“..; 
eace s'a reprodus şi în manualul administrativ al Moldovei din 18553). 
ar- au intervenit — zice poetul — motive imorale prea curoscute şi 
rtipuri-avocăţești, dictate de interesele proprietarului care, dând 
âsma sau moșia în arendă cu un preț prea mare spre a putea fi plă- 
t de cn concurent creștin, proprietarul știa bine că Evreul va putea 


prețul numai otrăvind pe țăran prin băuturi peinicioase și exploa- 
ndu-l în tot felul'4). -o - | 


cial evreu. Deasemenea, Evrei 
ăduri ? N tiuni tragice. Aici, nea- 
păduri °). le aveau loc în condițiuni i i 
oldova, lucrurile aveau 19 = = ii au devenit agri- 
A 2 PNA de a cumpăra terenuri rurale, ES ze dale să le 
it dând suprafeţe cât mai întinse, ca, prin suba isumeşte Dr 
ren ` EA .. -y A J1 1i e 
a di Arendaşii — sau cămătarii de pământ, sri a e 
E pn > __ erau organizați în trusturi. Din în - g Ainea la 
G. D. Creanga — 26 h 53%, sau 3787192. ha. apa 
a catea i% Jo 5 E SII it 
-cotă a ţării de 7968296 ha, 47:53, ati 3 st sa porni 
gal le Marele atac al J idovilor orga pie i Ea na ma sau 
' u „ Mars : vie 
aa acestor boieri cari preferau viața a a ză 1 aubazen- 
impot. 5 osiile, ca, pe urma, X 
y g moşiile, Ca, i , ul 
în străinătate și își arendau moș imativ 20 lei ha pref 
în pici apesi a prețuri fantastice — dela aproximativ e irala 
deze a o—60o—80o—ha: Puterea acaparatoare ȘI Aia Eee all 
ii, la za a ei — adevăra 
S se Sa întins în 16 judeţe n îi de 238.000 ha. erau 
: aces pei trustului. In 1904, 76 MOȘII în A o% din suprafața culti- 
aa entar 9 4aB0po „lea 1903 peste (20 fo în mâinile 
arendate pentru . ste 25 % din aceea a Botoșanilor era 


i a iud. Dor6hoi şi pe : in tărani aveau boi 
a : pie în județe unde numai 20% din on PEE EA 
p uli serveau pluguri de lenn. PREE E ti țărani 
dit i trust, peste 400.000 erau subarendate la aceș 

ru > ” 


date de x ii tul s'a servit de anumiţi 
pog. aren and cumpăra moșii, trustu S 

E N TAA „Neputând cump 
Vipiţi pământului: 


i în pa cari au cumpărat moșii și le-au 
proprietari şi ea le Sa întâmplat în jud. e ALR 
cp ti sed Me şi însuși statul arendau ia moş 

Ma f igăli 8.000. pogoane *). f 
- caile T a pi argante a 5 
în ii In Moldova, SC oa mici. Dacă Evreul ar fi avut Şi capaci și 
arendaşii evre a e Se — observă Eminescu — am fi iaca = 
a e opriat în acele proporții înspăimântătoare : i 
Dor Pa seal a în Galiţia ^), unde 80% din toate moşii e - 
a Bn ca în Ungaria un singur baron Poppel i 
șa din comitatul Neutra, de unde populația 


. 


“Aceste aptitudini de agricultori şi le-au descoperit Evreii ca prin 
mec, de-abia pela finele sec. XIX și începutul celui de față. Totul 
a bine organizat — consemnul venea din afară și capitaluri consi- 
derabile dela consorții iudaice de peste granițe. Oferind arenzi -neauzite 
ină- atunci, ei urmăreau un plan — anume acela de a distruge inven- 
ul boerilor cari nu și-l puteau reface şi, deci, erau nevoiţi de a arenda 
mai departe moșiile aceluiaș trust şi, concomitent, de a duce la exas- 
are pe țărani. Metodele erau acestea. Parte din moșiile arendate le 
ibarendau țăranilor cu prețuri de patru ori mai mari, :estul le lucrau 
ect exploatând -necruțător munca ţăranului nevoiaș până la com- 
plectă secătuire. 5) Când aceștia reacționau — spune dr. Creangă — 
ndașul evreu, ca Mochi Fischer, aducea *muncitori manuali 
“Bucovina, 6) La toate aceste învoeili agricole lăsate la bunul plac 
ustului, se adăogău alte metode ale sistemului de spoliere. Țăranul, 
citor sau subarendaș, era obligat să-și procure toate cele de trebuinţă 
a prăvăliile trustului, conduse de Evrei şi vândute cu prețuri sama- 
ce — brutării, măcelării, băcănii şi mărunțișuri, mori, 


în mâini evreeşti 
mai bine de jum 


grădini 


, „ Creangă — Situaţia E 

tablou LXIV, 371, 2) Iid, 306, 3) Dr G ka IL p M. 5 

Pl a de chestiunea țărănească, but România. 5) A. C. Cuza, p. 19- 

arendașilot ri și sociale : Rezultate ale uzurei in 
era Scrieri po 2 


1) Claudio Jannet — Le socialisme d'état et la réforme sociale — ap. A. C. Cuza, 
) Eminescu, st. cit. 3) Ibid, ibid. Este. vorba de vol. II, p. 525. 4) Ibid, ibid, 
C. (Atanasiu — Spovedania pnui ylăstar al veacului SIX. 1936, pag. 98. 6) Op. cit. 


2 169 
168. 


; | A a A 3 azi DR tutean | 
de zarzavat, etc. Ba pe feudul familiei Fischer „,Fischerland”, circula o mân şi rutean — aceasta 
e zar >, etc. Ba, ; ; < | 
monedă a. seigneurului şi nu monedă națională — dincolo de hotarul 


trustului, această monedă nu avea putere circulatorie. Pentru adăpat 
Li La ari 


până în 1877, când se votă o nouă lege contra 


ý itara D, Ceva nenorocite ale Românilor ca să-i speculeze sau să-i uzurpe din 

calea i 4 ut, se plătea Evreului taxa. 1) Sci sia 1 P : i cele 

vita la iazul Evreului, ca şi AIR E au Bo pturile îor: r) când, după 1848, iobagii au fost împroprietăriți 

mai mult.: Arcadaşii di Su i imense, trusturile evreești au trecut, ei. an „apelat la capitalul cămătăresc al jidovilor şi 2) în urma 
Dispunând de a d bea 2 a dețele Ialomița şi Dâmbovița. - perațiunilor de conservare a terenurilor agricole din 1870,. când li 

prin ' 1906, P de M psd daşii evrei atingeau cifra de 915 cu o u.luat pământuri bune, dându-li-se, în. schimb, pământuri de ale 

i sa ra d scai Ea ao ; 
e e i ta Te pi i ha — în afară de păduri, Câteva nume, | noritarilor $i Ev zeii au profitat de 
întindere aren 


cute pâ c acestea ca să devină mari 
necunoscu nă atunci, ajun ; iner din Botoşani, l 

i până i eră celebre, ca : Gostiner i i i g 7 
ie) J P a Mendel Brăila aie în fruntea lor stând dina- In ultimele decenii ale sec. XIX, se observa o puter eat 
Gutmân-Roman, Juster şi - „etc. 


. ; choll 3 reească în. satele Maramureșului, unde s'au putut vedea, repede, 
stia F ischer cu cinci membri (air ora iar) un irmările înstrăiuării prin camătă și speculă. 3) Au ERN să se Aa cu 
şi Avram). In 1904, trustul, P ea la pi ânea, în 1905 — după ăstoritul, au cumpărat munți dela Români încurcaţi în socotelile bir- 
a 79 comune rurale. Singura familia due sy E i 907 guvernului con- ului şi ale prăvăliei evreiești, iar ceeace n'au Putut cumpăra au arendat 
interpelarea lui D. Sturdza sere în E ak dela stu, Casa conlie au devenit ciobani şi baci, arendând munții pentru vitele Românilor 
servator — o întindere de 159-334 a., aren L aici ai i Sa: işa că, repede, numărul Stânilor evreești, a crescut considerabil — stâni 
Eforia Sf. Spiridon, societăți a Ed o outi mate numai din oi româneşti, conduse de Români cari le-au devenit 
„Acum trei ani (1904) E pad n i lore mai mici. Astăzi (1907), ci şi păstori — de cele mai adeseori fiind şi baci evrei 4), 

stăpânea suprafața unuia din ce m i J cele cinci judete mijlocii” 3) E In Maramureș, din 80 familii, cari, înainte de 1848, se aflau între 
el dispunea de întinderea unua i i EC MERTE Belea vina ai. obilimea proprietară de acolo, au dispărut 51, iar în Bihor din I52 

In alte provincii din teritoriul si A d, iara mosii: 44. 2069. u dispărut 105, toate intrate în mâini evreeșşti 5). In. Ungaria, cel puțin 

reuşiseră să se bucure de dreptul SIVI AS etate Cameha cazec i n milion de jugăre cadastrale de cel mai bun pământ au devenit evreeşt 5) 
Dar chiar înainte de A ceata, în 1862, Ploae marea: proprietate 4). ela 1862, când li s'a acordat dreptul în Austria, numai familia Roth- 
“mâinile lor, pentru ca, în 1889, SA, aie și îi ap ta Mii i a hild a cumpărat în Bohemia o pătrime din teritoriul care aparținea 
Aşa că, în 1870, ei posedau deja 2.22 a p 7 xa aa debite „psi: lór 6 familii nobile mai vechi din țară și posedă astăzi (1890) de 
în 1890 — 14.76%, iar i 1900 a = a A oa deveni stăpâni numai apte ori mai mult pământ, în această provincie, decât familia impe- 
turile hipotecate la Pe ŞI a dea esa Na Pap IM Ag le ne lă 7). In Ungaria de nord, Evreii au putut să cumpere, în 1893, da- 
i ziba pa Sici get Dia ama adică 20%, din totalul electo - rită cametei, 377.805 moșii i 

s 3I- 


, PE ată proprietatea 5. D 
rilor. Şi lucrurile ar fi fost mai tragice dacă nu exista Fondul iai E i Satin ). Dela 1870, 
or. : A g v A r RS toa e A . . i 
- Bucovinean, stăpân pe aproape 30% din i Man ge igo le Toi acești agricultori im 
aree ta : i? -nu există nici o Ti A f 
alienabile 6).. In schimb, -nu ex NE calea x mentele rabi î{ 
B 2 țăranul bara să nu-și poată înstrăina părticica de pă 5 nului savant Reichhorn, care 
pentru. : S 


» în 1896, poruncea acestea - 
dr i Va Praga : „In numele justiţiei sociale şi a egalității, vom împărți marea 
S e ia i ea rurală din 1864 din Ve- . nume ; ; 
E d kaa șa Toe cămătăriei,-Ovreiul, prin Proprietate la țărani, cari, fiind lipsiți de mijloacele de exploatare, se vor 
chiul Regat. Până la decretarea , 


a i ia în: esa nouă devenind icii i,i i i r Ar 

ătă, cumpăra pe nimica pământurile ţăranului, iar cu apariția, în nd datornici noștri 

camătă, : E hoor g esfiin 

1850, a poliței, jalea și spolierea au fost neîngrădite. pala pi d 

țându-se legea. contra cametei, se admise parcelarea mosh OE aE ú E SE | | „i 
stă banal si bande particulare cari,au stors şi sărăcit pe țăran I) B. Duică,... 2) Maior Iosif o. c., 83—84. 3) Dr. Has Schuster — Die Juden, 

apatura banci $ ie . age în Rumänien, Leipzig, 1939. 56 uita, 4) T. Moraru — Oieritul Evreilor Maramureșeni 
Si 1939, 5) A. C. Cuza, loc. cit, 6) Fllenzek — ap. A. Q: 


Cuza, 16. 7) A. C. Cuza, 
) E. von Egan, Landwirtschaftliche Skizzen, Berlin, 1878, p. 44—45 — ap. B. 
ă, P. 131. | i i 


i vezi 
D G Ata o, e a, ei o,e s) T G Atena o; e, pr g 
- . 1 ni : n ținută la Casa Na SIN N LA „3 qqi 
cp sine dius D ia B.-Duică, 160—161. 5) B. Duică. 6) Verax, p i 


170 


se stăpâne, — noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a noastră”), 
Și, astfel, aceste trusturi au pregătit răscoala țărănească, izbucnită 
în Februarie 1907, tocmai pe moșiile din nordul Moldovei, de unde s'au 


întins apoi peste tot cuprinsul țării, turburări cari ne-au costat atâtea - 


distrugeri și încă 11.000 țărani, singurii rămaşi nepedepsiți rămânând. 
provocatorii şi exploatatorii. ` » l i 
Teritoriul nostru etnic își pierdea zi cu zi din originalitatea estetică 
şi morală. Din cele 10589 suflete în 1082 gospodării — constituite co- 
“lonii — mai trăind risipite în restul Basarabiei circa alte 1500 gospo- 
dării, multe din ele au fost repede părăsite, Evreii îndreptându-se spre 
îndeletniciri speculative cari nu reclamau sforțări fizice față de cari acest 
popor simte o repulsie organică. Pela finele sec. 19, găsim 9 colonii, din 
cari, prin 1912, rămăseseră de-abia 6 și acestea pe cale de dizolvare, ca, 
imediat după războiul de întregire, să se accentueze tendința de reor- 
ganizare şi dezvoltare 2). | ie Ari pi ae 
| Nu posedăm alte date cu privire la întinderea proprietății rurale 
evreești în Vechiul Regat, mai ales pentru provinciile de dincoace de 
Milcov şi nici pentru Moldova, în lungul perioadei care se încheie în 
1918. Asemenea preocupări. nu existau în programul de activitate al 
administrațiunii noastre. > i 


In Basarabia, au loc fenomene și mai grave, sau tot pe atât de. 


grave. Evreii au avut aici putinţa să se întărească ca țărani, dar pe 
spinarea țăranilor. Acest lucru este o urmare a gândului ce-l frământese 
pe țarul Paul I de a se ocupa de problema înfometării populaţiei evreeşti 
din Rusia Albă, când, Derjavin, delegat de țar să cerceteze cauzele foa- 
metei, acesta a supus împăratului un proect de a se organiza colonii 
în Astrahan și Novorosiisk. In 1810, găsim colonii evreeșşti în gubernia 
Herson, pe urmă în gub. Ecâterinoslav, pentru ca, în 1870, să_ găsim 
216 colonii In nouă gubernii 3). De aci, s'au stabilit în Basarabia, cam 
„pela începutul celui de -al şeaselea deceniu al sec. trecut. Dealtfel, sub 
domnia rusească, Basarabia devenişe un vast. câmp de colonizări cu 
populațiuni diferite 4). După monografia ,Bessarabia”, Evreii s'au 
colonizat în şease județe: Hotin, Soroca, Bălți, Orheiu, Chişinău și 
Bender, formând 17 colonii 5. După cercetările făcute de I. C. Băi- 


1) "Vezi Poruaca Vremii 3 Aprilie 1939: Document descoperit de naţiona- 
liștii spanioli în sinagcga din Madrid şi din Mellila și publicat în ziarul italian; - 


„„Acecialo 'Terdi“” din 8 Oct. 1938—O Protecție a Iudeilor. 2) Dr. E. Tatomir: Con-- 
tribuțiuni la Studiul Evre lor. Buc. 1937. 3) Enţiclopediceskii slovar, Coloniile eyreești,. - 
v. 22, p. 480 şi urm. 4) Bessarabia, Moscova, 1903, p. 187. 5) După mon. ,,Bessa- 
rabia”, p. -187: în jud. Hotin, era una la Lomacinți; 10 în jud. Soroca; Noua 
Mereșovca, Lublin, Vertujeni, Căpreşti, Mărculești, Egurina, Briceva, Dumbrăveni, 
Starovea şi Teleneştii noyi ; In jud. Chișinău : Gulboca şi Constandinovca şi una în. jud. - 
“Tighina : Tomanovea. In jud. Bălţi: Alexandrești şi Vadu lui Vlad ; în jud. Orhei : Şibca 
-şi Nicolaevca Blagodat, $ : ; 


171 


nu pentru vremuri mai apropiate de noi, s'au alcătuit vre-o 200 cen- 
ze de colonizare evreești, până în 1918 și toate acestea datorită unei 
iuni puternice de încurajare, cu credite foarte mici, între 1—2 14 % 
marea fundațiune evreească J. C. A. 1). Totuşi, aceşti colonişti esa 
„dovedit aptitudini agricole și tragere de inimă Din cele 108 
ete în 1082 gospodării pentru pământ ?)., d iu: 
Desjardins, venit în Principate ca să cerceteze la fața locului je 
meinicia plângerilor şi a agitaţiilor evreești, scria, în 1867, următoarele 
despre arendașii evrei: ,,...iau pe cinci ani uzufructul pământului i 
în solda lor țărani aprig taxaţi, supravegheați și zorii, ajung astie 
vărați antreprenori de cultură, fără a fi vreodată agricultori” 3) 
cultor nu este — observă B. Duică — dar, dacă nu lucrează á- 
t 1, el îl arendează. Şi se întreabă : Cine lucrează ? — "Țăranul A 
štan cu pieptul şi mâinile crăpate de ger, cu obrajii căzuţi Swoi 
cufundați în adâncul capului, acel țăran care, robind din noapte ână 
oapte, ia drept plată a zecea parte din ceeace câștigă Piece 
un singur Jidan abia a zecea parte. Astfel se face că un singur țăran 
ține: o întreagă familie de Jidani 4) cum îl descrie Torouţiu | 
Contractele agricole — aveau ca, punct de plecare PERA 
ticluită mai cu seamă la taraba crâșmarului evreu şi avea drept 


Ţăranului prin crâș- 
întrun moment de 
c Şmar erau, ca urmare, € i 
ocmeli agricole” 6). Evreii, ca şi câțiva proprietari e Sa al | 
complicii dacă nu şi asociaţii crâșmarului în aceste E poe 
Dime: Este în afară de orice îndoială că, sub regimul legii din 18 
nul plătea adesea câteva dumineci de beţie prin aservirea, pe a 
„muncii sale şi aceleia a familiei sale” 7), i 
A Eminescu, analizând diferite tocmeli agricole, găsea că dobânda ce 
ätea Färanul pentru ceeace primește în. pământ şi în nutriment ru 
a că de 90%, dar în cele mai multe cazuri, oscila între 164%, 
9% ). $ toate acestea aveau loc la crâșma Ewvreului — poarta 


) Vezi şi o problemă de conservare naţi ăî 
e c ațională în Rev. Eco ică, 

cab, 187. 3) Les Juifs de Moldavie. 4) Op. c. 170. 5} etaa E e 
i crieri politice și sociale. 6) Op. cit, 17r: 7) Ibid: 1⁄2., 8) Ibid, ibid 


173 


472 z nip e 
o problemă vitală — pentr 
u Evrei — câre 
iuma É ] 
ela rima vrcului-a fo t, 
P ei apariție pe pământul românesc, purtătoare de toat 
rinţele și nenorocirile, ea a fost pent ate sufe- 
tra Evrei, ea n pentru noi poarta iadului, pe câtă vreme 
era cheea îmbogățirii : i 
repezi, deci, cea 
upațiune mai accesibi 
r mji e o aceşti „vagabonzi și cerşetori?’, pe cât de ea 
a ren a “Numai astfel se explică lupta crâncenă şi îndă-. 
= Vorbind de a ricultura racticată de Evrei în re atul Ungariei, e Evrei vreme de două decenii, în 
8 P: nda cârciumii e cepând cu 1859, pentru 
-Elysée Reclus spune că, și aici, bogatul magnat se ruinează în aceiași căi își fă vreeşti 1), fiindcă, numai prin această cârcium 
ăcea ă 
măsură ca şi ţăranul şi aproape întotdeauna proprietățile lui înecat Si A cecului un capital, ucigând fiinţa neamului şi acaparând Dae 
: u 
‘n datorii trec la un Jidan ; iar un număr mare din administratorii mo trabandă ui, începeau după aceea, să facă trafic de camătă și de ! 
ă sa i e &: i 
şiilor ei, cu deosebire în: “Transilvania, arendează pământul la chiar țărani Ec cte, de ia uda șI moşii ŞI de percepere de acsize și impozite: $ l 
. 3 a 
-pe cari i-a ruinat sau plătesc arenda în zilele de muncă şi, în felul acesta, l irea şi a adica a a negoțul dela orașe, de unde, pornea toată 
i vechile corvezi s'au- restabilit în folosul Ovreilor °). Fenomenul acesta . ufletul că deveneau stăpâni pe piaţă şi subjugau tru a: 
na atiu d 5 a 
era. foarte frecvent, după câte am văzut, şi în Maramureș. + Aceşti si j 
cå 
Arendarea moșiilor devenise, mai ales în Moldova, 0 profesiune 5 rciumazi reușesc să inunde toate satele d 
prinsul teritoriului nostru etnic. Odată e peste întreg: ; 
ată cu legea abolirii monopolului. A 


ulatori să rea- îl aveau b 
oierii pe moșiile lor de a vinde numai ei băuturile — lege- 


din cele mai rentabile şi care ajuta pe profesioniștii spec 
“lizeze averi considerabile și “prestigiu în lumea administrativă şi aristo- E avut loc ta 186 
{billa sate 2) 4 numărul Evreilor cârciumari a crescut consi-— 
: Şi, în aceste sate, debitele creșteau în afară de orice 


crată. din 1907, Cu acest sistem spoliatoriu, am ajuns la revolta 
din 1907, căci beneficiul lui consta. din presurarea ţăranului, care aie aa, ud 
, de aceea, fiecare cârciumar că 
- a mar căuta să-și atragă cli 
„orice mi ă j SI EA a a şi atragă clientela. 
jloc. Dăm, aci, o statistică impresionantă asupra cârciu 


văzându-se adus în. sapă de lemn, a pus mâna pe par șia început să 
or aflăt î Ani mână 4 
oare în România până în 1878, dată când s'au luat măsuri 


jefuiască instalațiunile marilor proprietari” 5). 
Dar vina întreagă nu era numai a Evreilor. Fiindcă au fost î čte în sensul 
Sa sul ca Evreii cârciumari să n'aibă acces nici în târgu 
gușoare, pe cari, însă, ei — privind pe acestea din urmă T i 


Moldova proprietari odioşi cari arendau jidovilor şi biserica odată c 
-la-ca 
care au chemat, în ajutor, presa, finanța și diplomaţia iudeo- 


moşia 4). Drept credincioşii trebuiau, ca atare, să plătească jidovulu 
-arendaş şi bucuria de a se închina Domnului — fiin I —— că SĂ 
“bucurie era obiect de bursă, reprezinta o marfă bună de câştig. Aş Eul To a căutau să, le treacă în categoria comunelor urbane 
că pentru Evrei totul este materie de bursă — monedă şi efecte de i d Agia li era îngăduit a face cârciumă. In 1873, erau 22 pa 
«comerț, hărtii-valori, cinste, muncă, talent, drept de închinăciune, pri ȘI a E dă ei 24:197 ; „în 1878 — 33.865 3). Tat adena d ag 
peculează efectele şi acțiunile de ER pi a I, găsim — pentru 1822 — 28.615 cârciume ; e $ 
— 23.550; dar numărul lor creşte — în Sept. 1893 E Pe | 


e -tenie şi îmarfă în înțelesul obicinuit. $ š 
-tot felul şi ele trec din mână în mână, le ră şile vi $ i i 
cumpără e vinde, u ca, îr 1903, să scadă la 21. 545. 1). Intr 3— C. 
e 189 ie 
p À 94, scrie A. 
erau, prin comunele rurale, 17.520 cârciumari. — nici I0% din 
o 


răscumpere şi să le revândă, fără a se ști niciodată care este stăpânul 
umele di 
mele din Moldova nu erau românești. Şi pentru acelaş interval. 


unei întreprinderi, din orice e domeniu ar fi aceste efecte şi acțiuni. 
ată cu amărăci : 
C ărăciune. acelaş venerabil căiturar — învățătorii satelor 
i > 


tă SA 

A şi în i. erau deabia 3741 şi pe câtă vreme dîn 
a ar i tate din tâmpirea ţăranului se realiza suma de lei 
'73, pentru uminarea aceluiaşi țăran se cheltuia doar 4.080.798 5, 


executare planul infam de degenerare a rasei 
prin beţie, prin camătă, prin robirea muncii. Şi, ajutaţi de legi barbare, 


cari nu respectau nimica omenesc şi nici un comandament divin sau 


naţional, „executarea acestor tocmeli agricole — închee R. Rosetti — 
era draconică și: barbară : ea era făcută de autoritatea comunală căreia 
-4i incumba. de a aduce contractantul refractar — de bună voie sau cu 


-forța — la câmpul aceluia față de care se angaja” 1). 


iadului : aci se punea în 


3. Cârciuma evreiască, căi 
instituțiuni bancare, finante. 


Poate am abuzat prea “mult de bunăvoința cetitorului, vorbind 
Dar cetitorul, atent şi bini 


mereu, despre cârciumarii evrei. 
vedere acest lucru : cârciumărit 


1) Verax, 7 q F 3 9, P. 29 
ETI. 2) La uestion des Israćlites en’ Roumaine, aris, 186 


t anonim este identif 
icat prin J. Lévy — 
pe vy — după cum st 
188) si rai pri situației Tezaurului publie din o Sept. PE 
p VI — aj ax, 171. I. ndei 
le, 1940, p. 2i 4) Ibidem. 5) A E Sp ale Piera Sue economiei 


mereu şi 
voitor, va trebui să nu piardă din 
171. 2) Nouvelle géâgraphie Universelle, IIT, p. 354 3): Ve V. Pr 
) Verax, O. c 


1) Verax, . 
topopescu, 0. ©. 4 


"15 milioane litri de alcool debitate pe anul I 


174 
o | 175 
n lupta crâncenă ită | l 
AE enä pornită de Unguri î i 
român, au fost fi zaț Š su împotriva elementului băști 
aR PRN avorizați Evreii, cari au pătruns peste tot î ul e, 
Š S : 7 n 
EE Suba SN aa sia cel mai draconic al statului maghiar pese 
iumă, sprijinul st ile la sate se învârtesc în legătură cu Ata, UR 
5 Lă . A 
ae i atului se exercită cu ușurință „Nu ai de i pă 
Ile e de câ . £ À f s.. se dă x z 
lattedeaiie $ ai decât arareori, cu foarte multă a 
irma Fieisig, ară Te deţineau aproape monopolul brevet 
ispunea de- N no apricares „spirtului din Făgăraş, de îti | 
ăgărașului. El ex = e cârciumă dle foarte. multor sake diñ 5 
ngaja un ea a FEA brevete, dând negustorilor aa 
i o] erizoriu pentru munca lori : E 
eau loc peste tot cuprinsul Ardealului AF gi a e 
ă dicteze în t Pi ui, unde acești Evrei î 
4 ; vre 
î a cp aa d cau ce 2) aa daca 
Sku , pătrunderea Evreilor i L A 
c XIX, încep să pătru ria proporții. Cam pela îni 
A s y a ela inc 
i Aridtu-se a a S în Maramureş, în bande a 
i à y In O onia i a A i j pte- 
crâșmari, în mijl i P AERE ca IE ae i și 
i end: a a, Ap sia popor aspru şi cumpătat, pe o A 
E i Ovrel cu bai Sa P 3). Ba l-au despuiat de vite şi de P 3 
APR r, > rupte şi murdare, zăpăciți i 
K Za w . _. Să 
pabili de toate crimele. 4). Crâ , ăpăciţi de ură religioasă, ca- 
òs. — Hanurile ia râşmele din Maramureș erau ceva ai 
aţi 3k ; Asa răspândite peste tot — prin Seria 
S. marile răscruci de drumuri DP sate, cătune, 
i adi e Acea Tonte Ranei uri — nu debitau nimic altceva z 
decât rachiu”. 5). Del e hangiul evreu, spune un călător, dar 
inciile supuse scesidia Sal 3970, arene ati COL aid R şi în e 3 
aig a : 18 azuri crâ. : Ave É O- 
le pute a 4 A: ? şme, ŞI, in lupta lor, di ; Să 
A : = = Sie 1n, cale, dând foc casei rivalului = ti l oo s 
: Si ecător care le-a fost defavorabil ete o n, ucigând pela 
n ucovina a. y $ " A 9 z 3 . . | x 
1848, toate ci A eea viața din ce în ce mai aspră, Incă 
);, umele erau în mâini evreești 7). Boerul Balş îi ncă 
et îi zu- 


de situația îndobitocitoare a ţăranului sub robia 
ste bine: să reflectăm adânc, asupra cantității de 
869, de cârciumele de peste 


tot întinsul țării adică din Vechiul Regat. In urma măsărilor luate 
se înregistrează în 1902 de-abia 8 mililitri alcool debitaţi de 2154 
cârciume. Cârciuma ajunsese să dea, Pe 1893/911, în jud: Iaşi 
372 lei pe cap de locuitor rural și s? micşorează pe măsură ce n 
depărtăm de mulțimea Evreilor, încât Mehedinţii dă de abia 0.3 


de cap de locuitori. pa | 

Fenomenul acesta este cunoscut din vechime şi se perpetuiază 
accentuându-se. Tot aṣa. se lucra şi în prima jumătate a sec. XVIII, 
când chiar tipsierii ţineau acasă, câte un poloboc-dottă de băutură, ba, 
chiar și „jambelarul” muzicant la Iași 1). Dar şi în perioada de față 
în toate satele Moldovei, orice casă locuită de Evrei era o cârciumă 
(Verax, I21). Cârciumarii, scria J. Lévy încă din 1869, erau un flage 
pentru poporul românesc. 2). Şi wa exagerat cu nimica. Cu un fanatisr 
feroce şi cu O sadică satisfacție, dela apariția lor pe meleagurile noastr 


(este vorba numai de provinciile Vechiului Regat), Evreii au fost p 
raziții şi hienele noastre şi, în niciun fel și sub niciun raport, elemeni 
„productive. Fiindcă aceşti Evrei cârciumari at ştiut să exploateze 
rafinament buna credință și simplicitatea ţăranului, prin comerțul + 
„rachiu, îrmprumutându-l în bani sau în turnituri de băutură şi de mări 
„ alimentare contra produselor ţărăneşti — îndeosebi, acest schimb de 
` bunuri îl aranja mai bine ca orice — produse pe cari le revindeau chi 
la ei în cârciumă sau la oraşul vecin, cu 300—400 % câștig. 3). Aşa 
țăranul român ajunsese — spune acelaș J. Lévy — o mină de aur pentr 
Jidovi, Evreul un fac-totum, iar țăranul “exploatat până la sânge 
riului nostru etnic, Evreii au & 
au în condi 


Şi ca să ne dăm seama 
cârciumarului evreu, e 


elaș fel. In Transilvania, lucrurile se petrece 


tivat în ac 
identice și proporţiile. distrugerii erau: tot așa de mari. , ea pe acești Ovrei — în memoriile lui ; 
j ¥ Ea Y F pP . o... . . o . PET 24 A 7 oes e „a . i 
Elysée Reclus scria că — după -cucerirea Galiției, Rusiei-ṣ1 +0 ocatori la îndatorire, ca i ice pa bill a u ee sai la Viena — ca 
iei şi a platoulu mărit, pen: sta i orice lucru afară de arendăsie. ` 
igap : RA , pentru ale cărei trebuințe aduceau E lipita lada 
: , e 100.000 


în tăcere la cucerirea Ungar 


“loniei — Jidovii treceau 
în toate satele slovace, rut 


transilvănean. Aproape 
“poporul ales era deja. 


chiar în cele mai sărace, 

nuitor de bani. In unele părți; unde Jidovul este încă singurul ca 
ține hanul sau dugheana, el este acela care vinde rachiul pe credi 
care, la nevoie, avansează mici sume debitori d 


frumoase hipoteci. Rezultă din aceasta că, înc 


în mâinile Jidovului 5). 


] din U s. 3 fi t sL A A 8 


Pa 


) AL. Bărbat, Dezv f 
A i ltarea şi g 
a aia dt pla T structura economică PĂR ae, 
Piu Aia gat Sim, și a a 3 
plina da ara a) ra De ea Topozraphiseh statistica 
Bergner, In der Marmar » 1821, I, p. 401 şi 450 — ap. B. Duică i 
3 138—40. 5) IL. gr OS, Munchen u. Leipzi , 188 . B. Duică, p. 122. 
witz, 1884, : tiu nowicz—Staute, Die oua ape a En 
I. Polek, o. c. 259. 8) Zi ap. ibid, 149—150. 6) Vezi nota p er Bukowna, 
a ut E Age 
RE Z ap. ibid., p. 149. 


et încet, pământul t ) 
„i ) 


amana a apă mat ae 
1) N. Iorga, Ist. Evreilor. 2) -0. e, 
Géographie Universelle, III, p. 354- 


p. 29. 3) Ibidem. 4) Ibidem. 5) No 


176 | E - 


s 


şi hanuri dealungul tuturor şoselelor”, formând, în curând, în 1804, TIIT 
95% din cifra totală a vânzătorilor de băuturi — rachiu, vin şi bere, 
(în 1885, erau 316 crâșme pe localitate), sau din 1894 debite de vin, 
bere şi rachiu, 96 % erau jidani, în țara în care, dela 1867 (21 Decembrie) 
puteau să cumpere și moşiile mari, ca și pe cele mici, fără restricțiune 1) 


- ntru ce el ni se înfă Rp > a dat înapoi ;: 

ntru viață. Si ne sa un idiot, fără viață și fără plăcere 
P A e PR A 
ntra anul 1872, au fo asupra criminalităţi 


Astfel, ajunge, în 1912, să numere în această țară circa 1800 crâşmari aa ded aaa st urmăriți pentru cri RE în creştere : 

Tar Seo aa VREA țărani; pentru an 1 : crime 664 inşi, înt h 

evrei, alături de 500—600 creștini ?). Deputaţii Dietei, în scop de a astă cresten T H urmăriți 1494, dintre ae > tre cari 

ă inci ti crâ i — cămătari şi otrăvitori, — i oa — conchide i Ş 901 țărani. 
scăpa provincia de acești crâşmari — că ătari și otrăvitori, ~au apli-; elor și delictelor. ca să Eminescu — destul de E etnii 

cat asupră-le un bir special de un milion coroane, contra căruia însă. mțului moral » “4 Să provoace la gândire dovedest ă a cri- 

Tal ȘI împreună | eşte o mic 
ă cu şorare a 


Ovreii au dus luptă aprigă, în şedinţele din 1gr2 ale Dietei 3). 
7 In ce priveşte metodele de desfacere și calitatea produselor, ele- 
erau specific evreeşti. Produsele acestor cârciume şi poverne erau curat 
otrăvuri. Cu rachiul pe care ei nu-l beau, dar pe care îl amestecă cu. 
vitriol, înșală pe Român, otrăvind cu aceiași lovitură orașele și satele, $); 
scrie E. Desjardins, Producătorii, în întrecerea lor de a vinde câ 
de eftin, puneau în consumație alcooluri necurate, rezultate dintr’ 
distilare neîndestulătoare, adăogându-li-se apoi diferite uleiuri şi esenț 
pentru a le drege gustul sau aroma. Și, prin aceste debite de răspândir 
a otrăvurilor, fiecare cârciumar căuta să-și atragă clientela prin vân: 
zarea pe datorie și darea băuturilor în schimbul produselor naturale 5) 
fiindcă el ştia să exploateze admirabil nevoile sau chiar viţiile țăra 
nului, pentru a-i cumpăra dinainte şi cu preț de râs aceste produse 8) 
Din asemenea băuturi, rezultate din alcool de proastă calitate, ete 
sulfuric şi alte otrăvuri, rezultau mare parte din afecțiunile mintale 


ea si lui dreptului 3), 
ȘI obiectul acestuia — a] 
» In IQ08, cari stârni 
rile administrative Ep iale 
e toate băuturile spir- 
cu zaharină, cu acid 
capabile să degenereze 


cunoscut procesul — 


repetate râ ; E E 
me la sate Sie Mea  Tânduri ca Evreii să nu dețină câr- 


lim ; u la nimic zitiv; fii i 

eparte prin fraudă : fie pielea a Sata a SA 
ezenți ȘI puțin scrupuloși — în realitat 
ervindu-se de lice ri 


precum şi sterilitatea și mortalitatea așa de mare a copiilor şi, în mo AI G i eta Corvezii — toate pai E Aia recoltelor 

indirect, groaznica pelagră şi multele crime 7)... Iată ce scria un cores Ta A Sie a pura pu fă de Proprietar 

pondent vienez al unui ziar parizian, încă în jurul anului 1870 : „Am cu Fii ate, marele vinovat de aceste stări de 1 

noscut personal pe un inginer francez, stabilit în regiunile acelea, (al bui iindcă, spune Eminescu velnițele e lucruri, era pro- 
cons produceau rac 


umat şi S'au âdus'mul . è . ă € hiu mult 


“ noastre) care îmi zicea cu ò întristare adevărată : „Imi este aproap ţi Evrei ca să-l Fetite 
f -i desfacă ; 


„cu neputinţă să ţin mai mult timp pe aceiași lucrători. Evreii vin : 1 
scontează cu mult îainte salariul săptămânii și-i înveninează în toat 
puterea cuvântului cu băuturi de toate felurile. Sunt, printre lucrători 8 
unii cărora din aceasta li se trage moartea ; alţii își pierd repede gusti 

_muncii.”. Marele număr de cârciumi deschise, mai ales dela 185 
în toate colțurile de țară ale Moldovei, împinsese natural populația ru 
rală la alecolism, în așa măsură, că consiliile de revizuire constatau n 
„meroase cazuri de degenerare. °). Exploatarea săteanului în Moldov 


1) Verax 243 și B. Duică, 160—161. 2) Din Protocolul stenografic al Di e 
din 17 Oct. 1912, p. 162 — ap. ibid., p. 167. 3) Ibidem. 4) Les Juifs de Moldavie, Pa 
1867. 5) A. C. Cuza, o. c., 6) Verax, 188. 7) A. C. Cuza, o. c. 8) Eminescu, st. Emin, 
9) Verax, 168—619. ~ i i E escu ib, 2) Dr. C, z 

187. 4) Idem, i Şumuleanu, Pročesul 


68.'5) Scrieri politice gi ciunari 


lor din Iasi 
ice și sociale. or din Iași, v. Munte, 


12 


179. 

118 5 Din memoriul prezentat Camerei, în 1868, de cei 3x1 deputați, 
l desprindem aceste amarnice constatări : „,Posesorii unor sume imense, 
împinși de instinct în a exploata pe cei de altă rasă, îndemnați de 1ă-. 
-comia lot născută, Ovreii-s'au dedat la cămătărie fără nici o rezervă 
şi pe o scară așa de întinsă încât au despuiat și ruinat mii de famili bogate. 
“Camăta a devenit o plagă teribilă care s'a întins asupra întregului corp 
:social și care seacă izvorul forțelor vii ale națiunii. Această monopoli- 
zare a capitalurilor e cauza cea mai naturală—a crizei monetare care 
“bântuie țara de ani de zile“. Iar marele Eminescu, căutând să explice 
concentrarea capitalurilor în mâini evreeşti, spune că aceste concentrări 
le-au realizat mai cu seamă prin operaţii cari „nu produc valori, prin ` 
'samsarlâcuri, prin traficuri, prin operaţii îndoelnice, prin aşa numite 
„operaţii de bancă ce ei fac exploatând împrejurările, starea de strâm- 
toare sau mizerie sau prostia tuturor” 1). . 
-Desjardins descrie plastic fenomenul cametei, zicând: ,,Dar . 
comerțul său, (al Evreului) prin excelență, elementul său, cea dintâiu 
alui nevoie, câmpul nemărginit al visurilor sale de putere în viitor, nă- . 
“dejdea dezmierdată a răzbunărilor sale tainice față de creştini, este 
băncuţa, „la petite semaine” (împrumutul pe termen. scurt cu dobânda 

are), camăta înfloritoare în toate țările unde statul n'a putut să salv- 
gardeze pe împrumutător prin bănci naționale şi cu dobândă legală. 
Aici — adică la noi — nu este vorba de dobândă fixă ; banul este marfă 
ca şi grâul. Când grâul lipseşte la noi, (în Franța), fânul este scump ; 
ici, când grâul lipsește, banul este și el scump, fiindcă nu este industrie 
>mpensatoare. Cu un cuvânt, avutul fiind totul legat de pământ, nu 
dar nu şi în metode. Timpul şi pera tuoasă, tăcea din cămătar un E E H a R a : PERENNE mare SAN À T ŞI i a o 
pa ea inta de a apare cu o taraba ast i ; titulatura era ăcu pe Ji ovi dețină Sa ai. celei mai mai par in unur e rurale, 
pe a pia erau aceleași, scopul R E F c. etc.” 2). Marea proprietate funciară era de fapt robită capitalis- 
bancher.. Mi mânea acelaş spo i 


> : e ei Sia 7 ; A fată 
tar sau bancher, Eyreul ră gala zărăfie o atracții ui supus străin, care, deşi nu avea proprietatea de drept a pămân 
i : 3 Evreii aveati p tr 
je — G: Zane —că Ev 7 
. Se ştie scrie G. 


;j XIX, nu mai întâlneși üni; avea Îr schimb, deținerea de fapt şi folosința sa, prin‘ eludarea 
zay „căci, încă din primele decenii ale sec. , tazea bancherilo gilor şi a obiceiurilor. In 1865, peste 267 milioane grevau proprietatea 
aa pici un zaraf creştin. Cu e dr | semănăitoare acele iciază cu titlu de ipoteci, iar dobânzile socotite numai la 20% echi- 
în. Moldo E i aa i — evoluție as ; 20% di X a P E e 
se face aproape numai dintre zarafi F e i Ne acela care ci a aia o a irita întregului n - pie F cal 
dinuApus.. Cel dintâiu bancher al cămă iu Ă Dealtfel, în acest sen poe mec piei = ; a erau mai mari din va a întregi 
EFE Ai . E y ; 
mülează calitatea şi de negustor ŞI de i instituțiile de credit, cele ma a a e îsi 7 n a pag cămătari eu ată i e mare 
cca : $ noi i S A7 -bancherii din Brody au cerut să împrumute țara pe baza, unei 
se va proceda şi se Vor dezv olta pe de finanța capitalistă. E: sii a. moşilor & iii TA prun i it Laz aie Si 
È i i sprijinite sau în CC ge xtori: pe ga a or $). 
be st ; i mod plastic : „Evreii, împrumutăt a tr m 
; îi caracterizeaz i : bancheri, primii no$ E 
ir că i lipitori, au fost primii noştri banche A du, Ap 
r a ncă — vorbind bine înţeles, de cam 5 
canți de ba a 


a i - in — sub 
PER, x — serie St. Zeletin 
Capitalismul apare, în orice fară agrar sti el este eminamente 
s43 4 imă A 
; mătă, în care pr i si mici 
de comerț şi de ca A : ământ — mart $ A 
pi ae blestemul proprietarilor de păm pie ie 
distructiv, anume, bies întrun factor de 


A ii 1 si, deaici,î 

re îi preface în naufragiați sociali şb d , le meat mult 

o = operă de distrugere 191 trage origina < 1 pomenit 
. Această Op nu cum susține scriitorul po 


r fi început înrâurirea odată cu 


anizare!) 
it, tratatului dela Adrianopol și 
mai sus, că acest fel de capitalism şi-a 


R : ui tratat. i e este prac 

zel acesta. inferior cu caracter de sg Aa Sd. 
trt e aie mai vechi timpuri de jena E T PE lup 

call P: le otrăvitoare — ` aaa 

i debita produsele : zyârsită a familiei, 

i Meriti o i înlesnea camăta şi aducea ruina ea i aia 
x asi — 5 A 

ar i și E te prin faptul că întreaga muncă a om 

mai ales P d 

putea sluji ca hrană se P 


i îi ăvea să- 
refăcea în rachiu falșificat, care 1 i ia 
i care o făcea 
ătatea şi producea acea degenerare a raset a $ ; 
nătatea 5 Sn ES, inaniţie *). A pi: 
i poată înmulți şi să piara de in ip > ji este cămătar mai întâi 
F a deu, vordind de Ovrei, stabileşte ca e Ovrei de cămăta 
aS 31 cunoaşte pe 5 
hakespeare îi e SA i iý 
i mai presus de toate. S > deasemenea, P 
acei eor k, Balzac prin Gobseck și Alexandri, iginnă; îstrâns 
prin Shyhock, paizas fia şi bangheria evreiască sunt, la originna; R 
: Woise 3) Camăta, zărăli a i e ale unuia $ 
Moise. JG cârciumăritul şi constituie cele trei feț 
“legătură cu 1. Nici un seru 
stă r — Evreul. à tii si tur 
ja zit şi speculato să celeaşi viții $ 
ap Ta er ‘Fiindcă bancherul a SF om : Ș ; 
Ape UBE ge m e y fără nici o trudă a $ 
pitúdini, din vițiul de speculă fă piele 
Românului. Evoluţia dela cămătar < 


`% 


e 


z y E a . > 21: n = paza “tat | 
s E e Ee titi pi, Pe ia) e va sociale şi politice. 2) Dienos operele citate. 3) G. Zane, o. e. 
1) Cooperaţie română? 1925, sa De Eapital, III], 151 — ap. G. Zane, 


l EOR 
cât, 126—127. 5) G. Zane, o 


180 dnn i enumă- 
, x tare şi de nenur 
dăm seamă de uriaşa forță de Sp sii “zovineiile a 
> . Lei - 
ca ie a ale hidrei cănătărești sub E sa Bü cureşti și numai 
ratele tenta : 4 menționăm Că, nume: iu de 164 orto- 
A ~ te de ajuns să na i evrei față de 
“mâneşti, si 1878 T atan 324 bancheri 5 m pa arendaşi şi antrepre- 
; anu i Sa : i evrei; I tes 
pentru í : si comisionari, toți eY : ea cunoscute ; 
i; msari ŞI CO amătărie erau pr à 
doxi ; 892 Sa e : ales de cămă i 7 
mai ales. „ună - la aceştia toți, 79 
rai ror operații ila odihnă ; la d 
nori, ale că ărgineau, numai i dacă nu 
ES . se mărgIn : : x Eminescu — 
tieri cari DU SC , — observă e E aR 
347 TENH e opary profesiune, cati: ori industriaşi sau 
i milie fără pr A z erau rentieri, P s 
capi de fami f : i dacă nu ia arlâcului, 
` itori cu ziua $ A : i ale sams d 
trăiau ca a desigur de pe urmele pi aA A ealtfel, erau destut 
A GEE : ral ci = i ap 1 ri ar, > sa 
comercianți, : duceti valori. Di i de 
i o d nu pro 1 cu operați 
a: cari desigur nt + u numai EE 
= a înscriși comercianți — S€ fig a era dat Bucureștiului să 
1 _— deşi AR TRI: jfi i 
cari eş dițiunile în car de-abia dela 
; ea erau con i a j un an. qe-4¥ EA A 
bani). netă nul proclamării independe Er băneşti şi de vitejie 
trăiască, 1 ae a poporului, prin jertie Pe 
i ângera i 
cumplita $ , ia — camătă, 
A isitoare. aa e “a si Austria 
aiies T ca şi în Galiţia, [ea SA speculație produc- 
In Bucovina — = 7 ulatorului fără aita Anii 
7 FE i specula Š ină — Roma 
A ai râsmarului $ lația creșt x 
în mâinile C A flagel sub care gemea popu aS înflorirea cametei 
mo E rea. din 14 Iunie, 1868, îngă 
a nii. O lege tea- 
şi Rute 


ia ă inter- 
-: fără să poată 
iè TO la „orgii ; A RR ti- 
a ai ătorii priveau > rin capital 
„n zi iar judecăto : a suma p 
Pa ea 1 i totdeauna Ovreit, SP, se înzecea, se redacta 
+2) Creditortii, Și E iar uneori d 
veni 2). AS mpătrea, i 3). Ca- 
a ză ma se împ ai cu stare *). 
Anzii când su Sos x omul era m , 
zarea dobânzii ; o poliţă, dacă. A ercita sub 
i ig] sau se cerea o po: A ci ea se exercita st 
un act notarial S iz aut fe banul i eat tot atât de felurite . 
x+a nu se Mârg $ in trebuințele ; 
măta nu'se i rnind din tr 2 din lipsa lui de 
i variate, PO | : achizi, din HpS 
formele gie care — din nevola de bani a spec latorului 
sila oaia ___ cădea, întotdeauna, Vi a loc întotdeauna — 
: X si c : i ave 
judecată şi de Spreu]; Oridecâteori — şi aceasta 
4 stor — Evreul: ; 
neîndurăto 


> 
N 


; i aceste 
E ap s anul nevoia. $ 
dovul părtaş era prezent, era alături de "o. din Bucovina — 5€ 
sau Jidovr” P- “un specialist al stărilor econo 
_— spune i 
camete — SP , A serie B- 
sa fa o/ şi 500 4). MRA i onstati — 
DEA a a AEAT şi parazitism î imaia) încredin- 
Formele de 3 tovarășul (Evreu . a 
» A ceea că tov 1 pe datorie sa 
EE neral, în aci PS cu totul p , ȘI 
Duică — 1n ~ Sue sine sămânță, etc: sau iaca creditează 
x A T > , ? ` £ t e 
ARRE tru totdeauna sau pe i l îşi cere O parte din 
în parte, m cumpă ături şi, în schimb, 
i entru € , 
cu bani P p 


oOo l 


id, 166. 
172. 3) Ibid, 173- 4) Ibid, 1 


E 
r 
g ’ a 1 oyu cama ar 


5 — Scrieri olitice ȘI O jale : Indust: je $i comerț. 2 B Duica. 0. Ce 
. ză 
Scrie p iti soc Tie $ 
x Bminescu 


181 
câştig în natură sau se plăteşte la 


` vânzarea la timp potrivit a 
lucrurilor încredințate 1). oz 


Camăta era o cumplită barbarie și un scriitor o numește , balau- 


cuțiile acestor cămătari și bancheri erau severe și sângeroase — atât 
în ţările de mai sus, cât şi în provinciile libere. Au avut loc, la noi, vân- 
zări forțate, o risipă enormă de averi, vânzări efectuate fără cumpă- 
rători serioși și fără numerar — cum notează cu atâta amărăciune Moruz. 
Astfel, în a doua, jumătate a anului 1863, s'au vândut în Moldova, în 
mod silit, moșii în valoare de 8.354.664 lei pentru datorii de 6.989.063 
lei, iar în 1864, în valoare de lei 17.116.655, fără a se. putea acoperi 
creanţele cari se ridicau la 17.820.913, iar de bună voie în sumă de lei 
22.303.869 lei. Din toate acestea, s'au putut înfrupta şi numeroşi mici 
boieri — proprietari şi arendași totodată 3). Iri 1893, sau, vândut, în 
Ungaria, 277.805 moșii, mari și mici, adică mai mult ca o zecime 4). 
n Bucovina, unde polița a apărut pela 1850 5), oamenii cu polițe pro- 
estate erau aruncaţi în închisori, alături cu furii şi ucigașii 6). In 
1868, când se desființa legea cămătăriei, s'au ivit, deodată, bănci și 
ande particulare cari au stors şi sărăcit țăranul român și rutean 7). 

n 1875, sa vândut un imobil de 250 florini pentru o datorie de 0.90 
reițari ; în 1876, din 327 creditori în această provincie, 271 erau Evrei; 

n 1877, din 699, 572 erau Evrei, din 1189 debitori esxpropriați în acești. 
doi ani, 1059 erau Români și Ruteni, 53 Germani și de-abia 77 Evrei 8). 
Dacă. ne referim la origina etnică a creditorilor, vom avea : creștini ne- 
ermani 156, Germani 30 și Evrei 743, fără a c 


onsidera băncile și so- 
etățile 9). - 


Pi 


Platter dă câteva cazuri tipice de felul cum erau despuiaţi bieții | 
bitori. Analizând dobânzile în 600 cazuri oficiale, el fixează margi- 


1) Ibid, 177. Iată câteva forme de tovărăşii cămătăreşti sau „,părtășii”., Tova- 
ul — Evreul cămătar — dă ţăranului o viţea pe care acesta o creşte deobiceiu trei 
ini, după care o vinde şi primește partea jumătate din preț, rămănând chletuieli de 
ană și munca pe seama ţăranului. Sau : acesta este creditat-cu jumătate din preţ pentru 
că, rămănând. ca. tovarășul parazit să primească drept dobândă întreaga prăsilă a 
cii, aceasta rămâne totodată jumătate și părtașului”. Sau : în loc de dobândă, învoiala 
i în aceea, că țăranul se însărcinează să-i dea toți vițeii vacii cumpărate şi să-i fie pre- 
ați anume după zece săptămâni de îngrijire, până la achitarea deplină a sumei datorate. 
aceiași viței îi întrebuințează la noui tovărăşii. Când țăranul își duce vaca la târg 
ă lichideze cu această tovărăşie, atunci tovarășul sau complicii acestuia împletesc 
ăciunea în așa fel că, din acest târg, singurul înșelat rămâne țăranul. Sau : numeroa- j 
turme de oi din partea muntoasă sunt de fapt turme jidovești, pe câtă vreme, 
jâranii sunt simple slugi la tovarășii cămătari cari nu riscă nimica : nici muncă sau 
elte, nici hrană sau altele. Iată câteva specii de așa zise matrapazlâcuri întrebuințate 
idovii din Bucovina cari au împins lumea la mizerie și deznădejde. 2) E. von Egar, 
Wirtschaftliche Skizzen, Berlin, 1896, p. 44—45 — ap. B. Duică, 131. 3) G. Zane... 
von. Egar, 1. c. 5) Protocolul etnografic al dietei, pe anul 1863, p. 155 și 568— 
.. Duică, 165. 6) Ibid, ibid, 7) Mihail Bendeschi, Românii din Bucovina, 1875—1906 
ăuți, 1906, p. 130. 8. Dr. Iulius Platter, Der Wucher in der Bukovina, Jena, 
ap. B. Duică, 175 şi M. Eminescu, Scrieri politice și sociale. 9) Idib, idib. 


rul” — vorbind de camăta ce se exercita. în nordul Ungariei 2). Exe- 


„182 
nile între cari oscilează acestea, :'numai un singur caz cu 314%, cele mai 183 
multe între 48, 50 și 72%, iar altele ating 185%. Unul Vasile Scarlat 
. din Suceava se împrumutase: cu 100 florini cu 56% dobândă, cu obli- 
gația, însă, că, dacă nu va plăti, drept pedeapsă convențională, se obliga 
la o dobândă de 2 florini pe zi. Suma datorată creştea cu 115 florini 
şi cu pedeapsa convențională de 1880, plus cheltuieli de judecată şi 
de execuție foarte mari — adică fără acestea din urmă, dela 15 No- 
vembrie 1875 la r5 Iunie 1878, “suma datorată se urca la 2.095, por- 
nind dela 100, adică o dobândă de 750%). Şi, astfel, se vindeau averi 
pentru datorii inițiale de 1.36, 2.50, 3.00, 20 fl. (20 vânzări în 1876 
şi 41 în 1877%), precum s'au vândut şi pentru o datorie de 0.90 cre- 
țari ?). In Galiţia, de unde se scurgea acest potop de cerşetori şi vaga- 
bonzi, ca să devină în curând bancheri și creditori, s'au publicat, în 
interval de 5 ani, vânzarea silită a 800.000 mici imcbile în 6.371 locuri, 
prezenta totalitatea capilor de familii creştine, siliţi de aceea 


» În perioada q x i 
e 2-A $ 
Barada i ca și în cea anterioară, porti 
; » Sa ajuns, în împre jurările sch șa 
ițate 


ceeace re 


să emigreze în America 4). fie K ale acestora nu se vorp 

„.. Referindu-se la toate stările nenorocite din Moldova în legătură lei și satelor — siste A cau adep 
cu problema cămătăriei, Moruz, de aceea, prepovăduia întemeierea mul cămătăr 
unui aşezământ de credit, observând că, atâta timp cât nu va avea 
"loc aceasta, toată economia noastră națională — munca şi producția — 
„va fi la discreţia bancherului evreu. Şi mai departe: „Liberarea, țării 
de această supunere abjectă va trebui să fie una din cele d'intâi griji 
ale guvernului, căci niciodată nu vom fi o națiune puternică câtă vreme 
nu vom avea seva noastră proprie, cât timp activitatea şi energia noastră 
„vor depinde de cauze independente de noi, cât timp agricultura, indus- 
tria şi comerțul nostru vor fi reflectul intereselor evreeşti 5). Iată gân- 
duri înțelepte şi zguduitoare rostite încă din 1860. 
„Acest gen de comerț barbar al banului stârnise patimi şi la alte 
neamuri conlocuitoare în ţara noastră. In legătură cu arendarea pă- 
mânturilor declarate inalienabile prin legea din 1864, se comiteau cele 
mai sălbatece fapte de cămătărie. Și, numai datorită nouilor prevederi 
ale legii de ocrotire a bunurilor ţărăneşti, votată în 1879, s'a putut 


radu atrucât braţele ocroti- 

ela milele bordeie ale maha 

ee Şi va duce, mai departe activi- 
evoiași și naivi sau 


salva dela pieire clasa țărănească 6). 
Iată, pe scurt, felul de a lucra al Jidovilor, cămătari şi bancheri de credit dn A Teprezentanți ai capitalului 
ij x us și i Ao i ui sau ai 
um şi industriile lor Pus şi cari își vor instala la noi băn eu 
; ăncile,. 


„toţi descălecători din Galiţia, precum, altădată, pe vremea când tr 
nurile țărilor noastre se vindeau cu pungi de aur, la mezat, Jidovi spa 
nioli de peste Dunăre — ca şi Grecii şi Armenii — se dedau, creditâni 
pe domni, la întreprinderi pe cât de riscate, tot pe atât de rentabile ?) 


a n m e m t e t ey uat atc a VI 12 ca 


tul timpurilor noui, po 


Voarele cari 
a > 
; S Cari ne a zaraf, să facem apel 


rată 
tă ce era o bancă în Moldo 


1) Dr. Iulius Platter, o. c. p. 175. 2) Ibid. Ibid. 3) Ibid. Ibid, Vezi şi Emi 
nescu, studii citate. 4) Ibid, Ibid. 5) Ibid, Ibid — ap. B. Duică, p. 173. 6) G. Zane 
0. c., p.. Vezi despre Moruz D. P. Agricola, Camăta, Buc. 1904. 7) Vezi şi L N 
Angelescu, Evoluția economică a “Țărilor Româneşti, p. 69. . i 


aceiași accepțiune ca şi în Apus. Venind din Polonia. unde a distrus. 
nobilimea poloneză, ei sau comportat. în același fel cu boierimea dela - 
noi, tot atât. de lipsită de simțul de prevedere al nobililor polonezi, dar 
şi în aceiași măsură dedați apetiturilor de lux şi tuturor slăbiciunilor. 
In aceste condițiuni, speculatorii cari își dădeau numele de bancheri — 
cu foarte puține excepțiuni — erau. niște oameni cari făceau o mulține 
de afaceri, mai mult sau mai puțin proprii, al căror temeiu și esență 
îl forma cămătăria, adesea negoțul de cereale şi, deabia în ultimul loc, - 
banca. Acești bancheri își aveau pe lângă fiecare boier unul sau mai 
mulţi Jidovi, oameni ai casei boierului, cari îi studiau vițiile şi îi spe- 
culau slăbiciunile și erau chemaţi de aceşti agenți tocmai în momentul 
când boierul, împovărat de datorii, cădea biruit şi îşi pierdea toată 
1 acesta era deja. desăvârşit : O clasă de oameni : 


averea. In 1866, procesu 

noui cumpăraseră terenurile şi, în acest moment, un număr din fiii acestor 

- oameni noui lăsaseră deja în mâinile bancherilor evrei o bună parte din 

moştenirea lort). l i PEA 
Incepând cu deceniul al şeaptelea al secolului trecut, se introduc 

la noi capitalurile străine sub forma de bărci, după sistemul societăților. 

ţia şi caracterul acestui capital de infiltraţie era de E 


pe acțiuni. Concep 
a ne: robi economicește. Infiltraţia lui este de dată şi mai veche. El- 


începe odată cu comerțul de cereale, după pacea dela Adrianopol, introdu 
de capitaliştii englezi. Şi se va accentua mereu. Dar iureșul de invazie. 
a capitalurilor străine are loc la noi odată cu promulgarea legii de încu-: 
rajare a industriei naționale, din 24 Aprilie 1887. i pe o 
In domeniul organizării finanţelor Și & creditului nostru — mai” 
ales în acest domeniu _— ispitele și ofertele din toate țările, dela con~“ 
sorții şi bănci sau dela bancheri particulari cu deosebire, financiari. 
francezi Și germani __ dacă nu sută în sută, dar în majoritate Evrei 
wau lipsit din cele mai vechi timpuri 2). Dar, adeseori, chiar bărbaţii 
noştri de stat, doritori de a organiza creditul, făceau apeluri repetat 
la capitalul străin, la cel german” mai cu deosebire 5), Dar 31 chema 
mai ales Ryreii, cari — aducându-l eftin din străinătate şi pus alătu 


de.:cel existent deja în mâinile lor — erau siguri că, astfel, vor deveni. 
stăpânii acestor țări. Şi aceste 


capitaluri ispititoare s'au revărsat po- 
topitoare, mai ales când petrolul a început să capete importanță şi atun i 
când a intervenit legea. de protejare a industriei naţionale, când, la 
adăpostul unui tarif vamal protecționist, s'au organizat pe egoismul, 
iudaic acaparator și au cucerit ţările noastre, fără nădejde de eman 


cipare. 


- A 


7) Op. cit., P. 266—267. 2) vezi şi G. Zane, P-- 378 şi wm.. 3) Ibid, 406- 


| | | E 185. 


- Astfel, în a -: : 
h 1863 x ; 
orma siti Sala ființă prima. bancă cu capital en leze a 
e e nonime „Banca din România”, ca b glezesc sub 
1€, X nr ja ncă 
uată mai tå , reprezentată prin Ad. Hertz şi Tae ú șia de scont 
rziu es ; 
Tini 1 sub forma „The Bank of R q öbel, conti- 
. „Băncii Imperiale Otomane din Constanti oumania, Ltd”, ca filială 
eiaşi cu sediul la aia antinopol Ltd”, sucu 
ntotalal a E as Paris — cu capital vărsat 7. 500 e T 
onopolul tutunului i T de exploatare de lei aur 42. 125 050 $ Pre 4 
; ; i şi finațeazä ; pi RAI . Preia 
; Alte pat sa ă construirea liniei -B A 
5 ru m Bap Sh a Bucureşti- CODE 
Pia în 1856: ei Le sunt: Banca Sie Bu ia 
; rdinea întemeiării lor : Banca Generală Ro: capital 
Si ă Română în 


1897, Banca de Credi 
it: Român î : 
n1907. o omân în 1904 şi Banca Comercială Română 


o Banca Generală ână i 
000.000 - lei aur i ce Rig Poinesue Su un capital social de 
un loc cu fondul de mid pie seal astfel că, în 1914, număra 
E oi site egali sau un total de milosc te 
| valoare de 139.687.046 Jei a ta apel lee sconiii Banci Naparal > 
se germane Disconto: Gesell Ae bancă, participau marile 
și frații Elias, cunoscuții schaft” şi „Salomon Bleichroder”, pr i 
impatia publicului şi a tie Bucureşti?) Ca să căşti H 
ncredințată, la început, lui sut or sconcgicătpas e) conducerea ei a 
oi-sistemul de a se dana Sa Costinescu şi, în acest fel, s'a a 
oate culorile 5). Banca F a de administrație oameni politici 
eşti, T.-Măgurele, a rile sucursale la Brăila, Constanța, 
egătură, şi comerțul de sa i orete, ca să sHipaneasoa; mden proa e 
u mult după tie Dea i cerealelor. şi industria petrolului Ši 
nk, a putut să se ius Aa o Gesellschaft, în unire cu Dentsclie ! 
ă şi în cea petrolieră ea ti de plasament în industria fores- 
că ARE Ai, e i ie eiând marile rafinării şi exploatări, de 
nâneşti Mg E E e]. Pe lângă atracția marilor Apilan sate E 
blanco-credite cu Pia i gg pi era şi lansarea aloi 
de nimenea sau să im ; exporte devize nestingheri 
î cipitaluri fondatoa CA bi Op A Și conducere iese 
mâini străine, mai straţie, precum şi clientelă, totul 
fini românesti 9). ee IFA în schimb, o mică parte P 
: ănci și societăți din Apus își “vor sr 


, 


1) V. Slăvescu, Banca Ge . f 
ile bănci comercial ca Generală Română și răsboiul l i 
= e. di ai şi răsboiul nați ; 
e Kreditbanken. krain Renai, Buc., r915. 2) el 1918, Buc, şi Idem 
ficial din 27 Febr. D. să SaNa, 1915; 3) După A. id, Vezi și. P. Sitescu 
ul de administrație : B 39 ȘI 15 Martie 1908, p. 10.8 pi uza, 9. C, 764: In 
7 , Baumgarten, Lederex, E. Feree É Pali astel alcatuit 
„ E. Palinc, Dr.. Breyer 


Ionescu; C. C. -Ari ş 
tru, D. Neniţescu, pl one Păltineanu, Rosenthal, A, Dj 

: ` „Rașcanu, fost președinte Ai sd bea pe atunci- 
o B i onservatoare. 


186 


1914, forța de 113.791.133 lei aur, totalul mijloacelor proprii și ștrăine de 


-et Co., transfo: me tă în 1905 în societate ancniwă cu participarea a patru 


>de abia 16.637.574 lei aur reescont.. - 


„ tot felul — se putea opune doar o altă forță financiară indigenă rezu 


F 


187 


scrie şi G. Zane — reprezentanții instituțiilor întemeiate recent în țară 
în cea mai mare parte din Evrei 1). N K 

Banca de Credit Român, întemejată în 1904 cu participarea a 
două mari bănci vieneze ?) cu un capital inițial de r0 mil. lei, număra în 


ărau un activ de 2.283.571.583 lei aur 1). In Ardeal, cele 216 bănci 
jmânești — societăţi. pe acțiuni și cooperative — dispuneau, în 1914 

un total de forțe de 163.303.222 coroane faţă de circa 350.492 406 
ne de cari dispuneau toate băncile străine 2). Totalul băncilor 
echiul Regat funcționând Ia finele anului 1918 — inclusiv B.N.R.— 
e 216, cu un activ de 924.000.000 lei aur S); E 
Băncile mari străine își treceau toate begeficiile peste frontieră 
îşi plasau surplusul la băncile românești sub'tormă de depuneri la 
dere sau pe termen fix, cu 4—5%%. Sau luau parte la o sumă 
lte întreprinderi. îi 


exploatare. A cincea bancă străină este P-ca Com. Română, întemeiată în 
1907 cu un capital de 12 mil. lei, numărând, în 1914, suma de lei 68.683. 
983, în care intră infia suma de lei 359.774 ca reescont. La înte- 
meierea ei, au contribuit patru mari bănci străine, cu capital anglo- 
austriac, francez şi belgian 3). să i 


O bancă cu ceva capital românesc este Banca Marmorosch Blank Astfel : Bank af Roumania şi Bauk Generală Româ . 
/ i nerală Română participau 


diferite împrumuturi: de stat şi comunale ; prima participa la còn- 
ea căii ferate București- Giurgiu în 1869, la concesiunea tutu- 
lor ; cea de a doua finanța industria petrolului : Telega Oil Company 
şi Société de Pétrole de Buşteni sau întreprinderi pentru exploa- 
pădurilor din masivul Argeş, sub firma „E. Lessel” : Banca 
dit „Român. înființa şi finanța : Societatea loteriei de etat în 
ânia, Soc, română de foraj, industria textilă, fabrica de tricotaje, ` 
PI oeny pentru uleiuri; Banca Comercială Română se ocupa ci 
: ri. de cereale, construia magazii în diferite porturi dunărene par- i 
pa la cumpărarea uzinelor metalurgice din Ploeşti şi finanța soc. 


mari bănci; a pornit cu un capital de lei 18 mil. și dispunea, în 1914, 
de o putere financiară de lei 121.629.865 — totalul mijlcacelor de ex- 
ploatare, proprii şi străine, fără a fi apelat la reescont pe acest an se 

La toate acestea, adăugăm şi Banca Comerţului din Craiova. 
înființată, în 1899, cu participarea Băncii Marmorosch Blank, dispu- 
nând de un total de mijloace de exploatare de li aur 52.221.157 5. 

Dacă socotim, pentru anul 1914, forțele capitaliste ale acestor. 
șease bănci, von obține un total de lei aur 528.472.800, care se des- 
„compune în modul acesta : 116.846.270 mijloace de exploatare proprii : 
capital și fond de rezervă ; 384.396.215, mijloace străine de exploatare 
(conturi curente creditoare şi depuneri spre fructificare) şi, în sfârșit 


In felul acesta capitalurile străine pătrund, încet dar sigur şi 


. A iv, în via X x ; i $ 
Acestei formidabile forțe de lei 528.8472.809 lei aur — în car fa noastră economică. Influenţa capitalului austriac la 


nu întră bancherii particulari, zarafii şi cămătarii străini şi evrei de 


tând din. împreunarea forțelor marilor bănci remânești: Banca. N 
` țională, Românească, Agricolă şi de Scont, cari ne dau, pentru acela 
an, o forță de 544.483.460 lei aur; la acestea adăugindu-se forțel 
celor 30 bănci mijlocii — mijloace proprii şi străine de exploatare, î 
care nu intră reescontul de 63.886.713, vom avea un total de 661.526.08 
lei aur ô). R C 
In "Vechiul Regat, funcționau, la finele anului 1914, 197 bănci— 
mari, 30.mijlocii și 158 mici, dintre c: ri 138 societăţi de acțiuni și 3 
asociaţii cooperative, la cari se adaogă The Bank of Roumania Ltd., Toat 


nufacturate de tot felul, în crearea de instituţii de credit şi in 
ale. Capitalul englez — după cum am spus-o — apare -odată cu 
erful de cereale, după pacea dela Adrianopol. Capitalul german 
duce o luptă aptigă contra capitalului asutriac și celui englez 

Capitalurile străine plasate in instituții de credit vor participa 
te marile investiţii ale țării, precum şi la întemeierea de industrii 
forestiere, petrolifere, textile, alimentare şi de hărtie, cu ca- 


)v. Slăvescu lucrările cătăte i isti i 

) » lucrări Şi Statistica soc. pe acțiuni la finele i 
d. și Comerțului, Buc, 1915. 2) Cristu Negoescu, rai coca nostru A popor ; 
p iT robl economice ardelene, în rev. Alaci, No. ī—3.X şi N. Petra. For- 
ilor fa pă i piete n se Haican la 292.492.406 coroane, acelea. ale 

mår — 1 pe acțiuni — la suma de 155.648.8 coroan ; f 
s ERR i ie ei da la suma de 7.654.578 COK, Ardeal 
aci, M: 4, Bana 33 şi Crişana 12; iar bănci coo eratiy - 
Sua și 4 3) Datele B. N. R. 4) V..Slăvescu, Marile bănci. A Ibid. ibid 
i ncercări de navigaţie pe Olt şi Influența austriacă în s.-estul Europei. 


| x) Op. cit,, 350. 2) Băncile vieneze : K. K. Privat Oesterreichische Laenderh; 
şi Nieder oesterreichische Escompt-Geselschaft. 3) Cele patru bănci: Anglo-Oesterre 


din Anvers. Vezi V. Slăvescu și P. Sitescu, o. c.... 4) Patru bănci: Pester Ungarisch 
Comercial Bank-Budapest, Bank fur Handel und Industrie-Darmstadter Bank d 
Berlin, Berliner Handelsgeselschait, Banque de Paris et des Pays. 5) V. Slăvescu 
P. Sitescu, o. c. 6) V. Slăvescu—Băncile comerciale mijlocii din România, 191 


w 


` pentru o nap 


 nizațiuni banditeşti pr 


190 s 4 ATASE ca 

atâta mai mare pagubă pentru public cu cât era vorba de peste 80 spe i 

din acestea — socotindu-se numai cele mai principale — şi la ace t 
1), Am vorbi 


erau ajutați de variațiuni de preţ, dela un moment la altul 
destul în perioadele anterioare de rolul jucat de zarafi şi de multiplele 
i public şi a finanțele; 


funcțiuni ale acestora, toate în paguba “marelui 
că ei exportat monedele în străinătate, c 


statului, precum mai ştim. 

le importau ` oridecâteori interesele lor speculatoare „dictau astfe 
sau că le“micgorau greutatea prin diferite tertipuri, etc. E 
„+ Alte forme economice de natură să asigure succese şi câștiguri ili 
cite streinilor, îndeosebi Evreilor, au fost întreprinderile organizate în 
trusturi, cartele și sindicate, forme de speculare sângeroasă a, nevoiloi 
tuturor elementelor populațiunii noastre: şi piedici greu de străbătut 
ionalizare cât de modestă a vieții economice — fie că a fost 
vorba de întreprinderi cu caracter economic : textile, de credit, ali- 
mentare, metalurgice, petrolifere şi forestiere, ete. — fie că a fost vorbe 
de întreprinderi cu caracter spiritual, cum va fi cu trustul presei şi a 
cinematografului, cu publicitatea, şi agenţiile de ştiri, etc. Aceste orga 
ezentau şi alte aspecte : ele nu tolerau nici o în: 
treprindere cu conducere și cu capităl românesc şi, deci, lupta se dăde 
pentru desființarea ei — lucru ce nu era prea greu. Şi încă un aspect 
fabricantul evreu sprijinea pe negustorul angrosist evreu, care, la rândi 
lui, nu cumpăra. şi nu vindea decât articolele acelei fabrici şi, avantajân 
la preţ, calitate şi condiții de plată pe micul negustor evreu, uşura pro- 
gresul coreligionarifor evrei. Totul era aşa dar alcătuit în toate înche 
ieturile ca să scoată de pe piață pe băstinaşi şi să mineze sufletul și fo 
tele- națiunii. Indrăzneala şi impertinența acestor organizațiuni spolie 
toare pornea dela prezența An consiliile de administrație a unor e 
soane de origină etnică adeseori dubioasă română şi cari aduceau 
capitaluri sunătoare, ci „capitalul influenței “politice, ca să nu z 

chiar a conrupției lor“ — cum spunea A. C. Cuza 2). | i 
Un scriitor a comparat pe Evreul organizat în trust cu „C0 
dotierul, baronul feodal care stă la încrucișarea drumurilor economic 
pentru a obliga pe prođucător şi consumator să-i plătească mazimi 
de tribut. Armele lui sunt specula, şi acapararea, adică monopolul 
Vechile forme de viață economică nu mai puteai răspunde noui 
aicătuiri, cu deosebire în perioada, de față. Așa dară, trecem, dela i 
țiativele particulare cu firme individuale şi cu orizont strâmt, la. 
întreprinderi cu caracter comercial, industrial şi de credit îmb-ăci 
oare, la cari vor ți chemate să coope! 


Societăţile pe acţiuni anonime sat în. 


forme mai largi, mai cuprinzăt 
şi micile economii private. 


a b 7: 
D G. Zane, 0. Ce 2) Op. cit., P- 765. 3) y. Protopopescu, O. c., p- Jå $ 


191 


andită — la înfiin ă i 
E cele Sai SE ap e vor lua la origină parte şi boierii — 
Ea atare, cca i. prefera toate acestea şi societățile 
le vor reuși să pună mai u o TE mare simpatie, fiindcă prin 
[+ st preferate sub toate a 4 ăpânire pe naivitatea mulțimilor. Şi 
me, aveau o acoperire a er urile : Evreii şi străinii, datorită accion 
blemei îi cizla san Hii sa întreagă, de îndată ce se agăța la urm 
E data PEN că era și este aproape cu neputinţă să să 
E -ăsptinderea. civilă | In plus, era și este forma dei 
andae Tul edi E penala este cu totul absentă, pagubele su 
ÎN alo Adda e aa ca şi lumea. mare şi anonimă : 
“Evreii vor fi aS S i 
i duce formele societății scrie G. Zane — cari aproape singuri vor 
zare şi tot ei vor fi aceia a E Aia ie special, societatea de asigu- 
Jărtiilor- E iti la ` are contribuți ăspândi 
VHAN „etc. 


Marile bănci şi societăți di 2si 
E lor lor ii ai Ata i die îşi vor recruta reprezentanții sucur- 
'au întemeiat mari societăţi ps în cea mai mare parte dintre Evrei 1) 
iene, etc., bucurându-se de sai Asiguieie farieeze anisi race, engleze, 
72). Numai o singură IN in PE sprijin —aceasta încă d 
jcuratrice“ din Triest a „Ces! Reg, Privilegiata Azienda 
a agenții mari la Iași și la noi, în 1863, o sucursală ; în 
Sec i şi şi la Galați Zi er fii SE ri a cei m 1866, 
şe şi târguri, cu majoritatea rej  agec pi mal aniCrAa țoae celelalte 
eaui bancherii Lewin şi a reprezentanților evrei, iar în Iași con- 
n şi Goldbaum 2). Toate societățile pe lea 


> văd biurouri întregi i di 
AA li pe = n numai din Evrei, iar în provincie, marele 
"> ceia af ta dj Gri sunt de asemenea Evrei. Și aste foarte 
e ie ra car in i aceste societăți sume con- 
“In statistica societățil eg A, F 
9 iii ăților pe acțiuni la finele anului 1913 ăsi 
gurare unele din ele pomenite mai sus : Dada Re 
; -Ro- 


iunile e i 
7 rau emise | ă i 
= TS purtător. Una din cele mai vechi societăți d 
în 1869, a fost „,„Ancora”, cu capital ungu 
resc 


).G. Zane 330. : : A a 
a: ane, 350. 2) Ibid, 39 ; 
0. C., 178. ) Ibid, 393. 3) Progresul, 25, IV Be 
78. 5) Statistica societăților pe acțiuni A finele ara A Zane, 394 - 
i - 3, p. 100o—r0r, 


92 
i două izvoate : unul 


alurilor, vomi & gii Astfel: Agri- 
trăine. 

bseriitorilor iddigeni și altul al A şi Generala — pre- 
al aciera, Steaua României, rE ceau parte din concernul 
cola-loO Ungarische) ta 3 ama 
a (Erste Ung ia şi Vic- 

cum şi Prima i (E nomul, Naţionala, Transilvania $ 
„Assicurazioni 


i u capi 
ac 
‘toria — toate cu capital german; Britani 
Frangaise-Hongroise) 


Dacă cercetăm origina capit 


-1 
se pare cu capital unguresc i pan 
pi 1 care s'a ocupat Ja noi cu întemeierea şi dezvo 
a asigurare a fost Evreul situ T 
socie Societăţi particulare pentru ie i 
“în 1913, în număr de cinci, î Stapane aa 
un capital vărsat de 16.732. 823 şi stăp 


Jei aur ’)- E ` 


n şi rural erat, pana. 


06—19I2, activând cu 
trimoniii de 126. 306.472 


CAP. II 


MEŞTEŞUGURI ŞI INDUSTRIE 
«) Meşteşuguri şi industria mijlocie. 
Cârcitumnă, camătă, negoț, bănci şi industrie toate sunt generatoare 


im, acuma, de meşteşuguri şi industria națională. panza 
Breslele erau niște aşezăminte străvechi cari își trăiseră, raiul. 
Dacă ele au fost o pavăză de apărare a economiei naționale, ele îşi. pur- - 
„totodată, şi germenul morţii, fiindcă erau prea încrustate în regu- 
iente. rutinare, nu mergeau în pas cu marile transformări ce aveau | 
n viața socială. Ele erau originar naționale — pretinde Madgearu — 
St importate ca inovaţiuni străine ; ele își aveau rădăcinile 
-numai că se înmulțeau prin ERES Greci şi Slavi —aduși: 
oieri și mănăstiri în baza hrisoavelor voevodale, precum și, prim 
ticari se specializau în târguri şi oraşe. Evenimente serioase, au stir- 
t, însă. "Țările capitaliste nu vedeau cu ochi buni aceste aşezăminte 
ictare oricărei intrări a supușilor lor şi importului de manufacturate. 
andru Şutu, prin contractul încheiat cu Austria, „învoeşte supu- 
acesteia — mare parte Evrei — să intre în bresle, supunându-i 
bligațiile lor, pentru ca Mihail Surtdza să-i scutească, sub un pre- 
au altul, de-abinelea de ele, iar Regulamentul Organig a destiințaite 
polul — fundamentul breslelor 1). 

Dela această dată, ființa breslelor era pecetluită şi, dacă mai trăiau, 
ăiau artificial. De acum, Evreii sunt chemați de domni ca cu- 
tori şi aducători de capitaluri ca să-și întindă afacerile şi introdue 


Te 


. 


tru ştiinţa asigur: 
Asociaţiei pentru $ e 
Anuarul 1937» IX, a che Iuță, directo: 
1y vez pene st prețioase : mi-a dat s TN numele societăi 
or, Buc., 1938. P So ra. 2) Ibid, ibid. 3) i c. ipotecară română (1912 
al soc. „Agricola onne Casele privilegiate” (1909); Ta clau Comerțului” din Bucur 
„„Casa- rurală i, 


( ) ) S a l 
a ; Biliara 1906 şi Avântul (1912 tran form i în 1914 


Dr Augustin Tätarn—Probleme economice ardelene, în rev. Alaci, Noi. 1—3. X 
Petra, p. 98. 2) V. Madgearu, Bresle vechi și bresle nouä, Buc. 1912. 


1% 


- ales de breaslă și întărit de autoritățile religioase 2). 


pă 


„194 o ao - i 


= sita, tra bafta a dc Sin : i TRPE. 195 
în viața economică industria la domiciliu. Prin aceasta, pun stăpânire 


ărturi largi în 
: UE EA și ii multe ramuri. 
pe industria mijlocie şi mică, „speculează meseriile”, „,„smomesc calfele” E: 


evreești în I902 1). 


peste 56% din firme 


şi „strică alişverișul” — cum glăsuesc anumite proteste 1). Odată spăr- Dar Evreii d etin, încă dir să. i 
tura făcută în bresle, starostele este impus de visterie, este omul gu- guri : în coito aba i 1997, o.majoritate zdrobitoare îr acest | 
. . . a. . AR f _ “Da e 
vernului care impunea corpului breslei la fiecare cercetare anuală a iz- - cărie, în meșteșugul să iaca Și de dame, în-argintărie Și cea, 
i avi ui şi al i ye s = 
poleitului, în ce SN 
7 aprazătrie 


vodului neguțători, tot mai mulţi părtași la breaslă şi nu mai este chipamente militare + 


Ca urmare, piața tradițională capătă cu totul alte aspecte. Vechi ă, cusătorie și şăpcărie, E 
isnaturi de meșteșugari — ișlicari şi șepcari, şelari şi tabaci, zăbunari | din urmă le Evita À vreli tind să întreacă pe ortodoxi. Ace 
şi croitori orientali, şalvaragii și abagieri, căldărari, fabricanți de teste- E ca : dogărie îi PR ăi eŞugurile cele mai obositoare şi putin Stă 
mele și țesători de mătase, etc. sunt deja dispărute sau pe cale de a dis- e, cavafi, dogari, saca i erie, ficrărie şi potcovărie, rotărie şi zi- 
pare. Nu numai orăşenii — boieri și târgoveţi, dar chiar şi țăranii își ști, etc. 2.- Ba, după i t căruțaşi, bărbieri, lăutari, cismari bär- 
schimbă îmbrăcămintea adoptând mode străine sau le împrumută dela - târziu = au isi, Magi alt cercetător ŞI zidarii români — ceva 
vecinii bulgari. Manufacturile aduse gata din străinătate alungă pro- e trebuitoare stabilimentel ua SI aproape toate lucrările de zi 
dusele vechilor meşteşuguri sau altele sunt confecționate la noi, de către către Evrei 3), or publice, militare ŞI civile, se sepci 
străini — în special de Evrei cari refuză pe ucenici creştini să li învețe “Onoratul Ruppin oda À Eae 
meseria. Importul de haine gata, de pălării şi căciuli din Germania și | Prin găseşte că Sava “vreu, ocupându-se de poziția Evreilor 
Rusia alungă chiar eojocăriile subţiri, atât de frumoase, scumpe și atât ceasornicăriă, şi eat si meşteşuguri, ca croitoria, cismăria i 
de apreciate odinioară. Imbrăcăminte și încălțăminte, veselă şi mo- ieritul și moda, zugrăvitul fi icarea de Cutii, legătoria de cărți seri 
bilier, iluminat și mijloace de transport, etc. totul îmbracă alte forme, rii jidovești. Aşa că di Ee ȘI tapițeria sunt deja meşteşuguri 
moderne. Rămân doar ca vestigii ale vechilor forme sociale câteva figuri, eilor în meseriile Romi atele statistice din 1901 — 902, partea 
" ca lumânărarii și săpunarii cari se mențin până târziu 3). Croitoria nem- mai. mare decât “partea 1 Pa extraordinar de mare, cam d 4% 
şească se introduce încă dela 1830 şi este exercitată în majoritate de. Industria -mică a îi in Populaţia totală. a țării T 2 
Evrei, mai puțin de Români și de streini; croitoria de dame în majo- ovårşită de Fete mia Sp constată acelaș Ruppin Evreul — 


ritate în mâini evreeşti ; modistele și pălărierii, la început Francezi și. me în hăinărie, în indus gta ue 19.500, dintre cari 9817 patroni şi 
obilelor, a met; . 
metalelor “şi 


Fianţuzoaice, dar trec, încet încet, la Evrei şi ca pălărieri puţini Ro- 
mâni; tapiţeri de mobile — Români și Evrei 4). Pielăria și tăbăcăria, ție, pietrăzie, industria textilă i 
„aproape în mâini românești, erau o mândrie a industriei naționale, ale şti mici şi mijlecii industriași 6r 5 i ii: 
căror produse aveau atâta căutare pe piața Constantinopolului5). ervă B -Duica Ă o în lemnărit şi ea 
„+ Evreii s'au introdus de timpuriu şi în industria alimentară — cu. boligrafie şi pielărie. Tendin o S1 covårşeau în industria -härtiei ; 
deosebire, în aceea a morăritului. La aceasta, luau, în mare măsură ărit, “mobile şi în ee vreor era de a năvăii în metalureie 
a textilă 5), Şi &le, 


20 in hăinărie, r2 % în industria 
asemenea — obs . 


parte şi Grecii. DE e i ia Ă n era întemeiată fiindcă. industrii profeția patriotului ar-: 

Va trebui să stabilim o deosebire între ceeace se petrecea în Mol e scurtă vreme, a OFA 4 ustriile sus numite vor -deveni, fy 

ca a o gi ; Ai A RI i a , a ' i 

dova şi situația din Muntenia. Pe câtă vreme în provincia de peste Milcov evreești. După acelaş d E ale capitalului si e Ri du 
i al isa A Eta ră A A E eu ; A ; -r A 

—în capitală, ca și în alte orașe şi tărguri — comerțul şi meşteşugurile ȘI comisionarii evrei făceau Ta pin, E pălărierii, COjo=: 

t deţinute de Evrei: anumite centre, ca Botoşani, Suceava, Do “atingeau 280, a 90 % din t i : so 

a e E i pa ; Aungeau 28%, medicii 38% otalul breslașilor, băr- 

2 


rohoi și Iaşi unde ating proporții între 83—95 % ù) ; în Muntenia, bres- Este foarte int eresant d $ 
tele naționale mai rezistă și ne prezintă cu demnitate, dar ele suferă ufe | Surm 


- N E 

1) Vezi în perioada anterioară. 2) D, A. Xenopol, Istoria Românilor, vol. XI, JM Eminescu—Scrieri 

p. 180. 3) D..Z. Furnică. „Inceputurile industriei la Români, p. 217—222. 4) Ibid, Dr. Arthi. a Oli ti S Industrie şi comert- à 

ibid. 5) M. Eminescu, Scrieri politice şi sociale, 6) J; Lahovary, La question israelite . Duică Roman an în ,Die Juden in Rumani mert, 2) A. C:- Cuza, 

en Roumaine, Buc., 1902, p. 36 urm. -< ; ; : p. 35—ap. = Dei şi Ovreii, p. 224—225. 4) iai Berlin, 1908, p. 
Că ei a, P. 225. É . că, o. c., 223—22 

5 . i i 4 


197 


196 E creştini deţineau încă o i 18.106 din oraşe: .Români 6.150,- Evrei 10. 446-—38% % şi străini 

In anul 1849, meșteșugarii români aei ară, blănării şi şep- 1.510. De unde, avem ca total: Români 13.028, Evrei I2.428-—46% 

bună parte din piața Iaşului — cum. erau, mânărarii şi ciubo- i străini 18191). Autorul observă o pletoră de anumite categorii: de- 
ună pa : 


săpunarii, lu 
abagiii, dubălarii și $ torii — ca bă- 
carii, croitorii Şi Stă dupa cum, dealtfel, erau- i A laş an, Emi- 
tarii, cismarii Și g cherestegiii etc. 1) Pentru acelaş an, 


er p Ah Moldova, 10. 695 familii de Ao ia nu 
Pa E E dea. iar în Iași, ființau 33 corporaţi pa 
ea o i pământeni ortodoši, cu 1661 AaS ş Ded 
a s Aa n blănari la Iaşi, rămăsese doar unu singu 

In 1890, Cin 


din croitori, şepcari, săpt- 
1 calfe din Valahia, iar 
silit să-și aducă şi e 


nari şi cherestegii nici unul °). i abia 613 față de 299 


meşteşugari — ca pantofari, croitori, zidari — foarte mulți, profesiuni 
covârşite de Evrei cari lucrează cu prețuri de foamete. 

= Pentru 1903, avem în Moldova: 14.728 'meşteşugari creştini şi 
7.172 evrei — ceeace reprezintă aproape 54% 2). 

După statistica oficială din 1go0—I190r, numărul meseriașilor 
a, pentru 1900, în toată țara, fără orașul București, de 37. 832, dintre 
ri: 29.260 Români. 28.572 străini. După aceleași statistici, meseriași 
la sate şi în orașe nereședințe erau în număr de 83.876: Români 


i ui vea Je- 68:845, streini 2 o adică 5.718 Evrei şi 9. 313 străini de religie 
In 1866, P atentabili SL români 189 față de 1092 evrei ; iar ia zi sola rată $) Ha i EN 

, liți şi patentabili ambu anp de 2.326, de unde rezultă că au ~ ână la 1867, când s'a încheiat compromisul a-ungar, în toate 
i 8, erau de-abia 488 români față las timp, Şi în București, ârgurile și oraşele din Ardeal dacă erau câteva mii de Evrei 4). In Bu- 
At i de Evrei 125 Români $). In ace a capi de familii me- vina, în schimb, ei era stăpâni ai satelor și oraşelor, toată viațța 
eat si breslaşi : încă din 1859, din 8, pentru ca, în 1878, onomică li era tributară. In această provincie, existau, în 1912, nu- 
N. ortodoxi 4963 iar pământeni e T 197, dintre caii mai 737 meseriaşi români față de 9.322 străini, dintre cari Ovrei 5.091 
A meseriașilor în capi de familie ir A d e, Evreii co reştini 3.494. La un loc, meseriașii și negustorii ovrei sunt 13.733 
nu 61 imigraţi de vre-o 20 ani. In 17 ap îi întreacă 5, i hrănesc cel puțin 70.000 suflete din 102.919, pe câtă vreme, cei 
ie rtodoxi, în celelalte, ei tin să Evreul se îndelet mâni hrănesc vre-o. 6.000 suflete din 173.254. Meseriaşii evrei sunt 
bait sia ne ionformează, e azi w, ok subțire, tini -ales măcelari, cismari, birjari, croitori, frizeri, 'cojocari 
CD eai cu meşteşugurile E te singur cu aceste. dame, morari, iar crâșmari 1.312 din 1897 5), 
eletniceş Referindu-ne la stările din Ardeal de mai târziu, vom vedea că 


otar și e si șI creştinui, + dar cu mai mu 
a ca și eriaşii români recrutaţi din păturile cele mai sărace ale populaţiei 
şti, nu puteau ține piept concurenței străine, mai ales în centrele 
bane: La sate, mai că se afirmau în proporție mai mare, ca tâmplari, 
mari şi papucari, ca fauri, morari, măcelari, croitori și cojocari — / 
ă în acele meşteşuguri de care are imediată nevoie țăranul. Totuși, 
de populaţia de circa 3 milioane locuitori, clasa de mijloc națională 
a conta cu 26.376 — capi de familie, maeştri de sine stătători, adică 
ia cu 0.89%, din totalul populaţiei. Şi această proporție este da- 
, iarăşi, desființării regimului feodal al breslelor, fenomen care 
it loc cam după 1880, când încep să răsară, pe ici colo, meseriași 
ni, cari aveau să lupte, însă, cu două mari greutăți : cu indiferența 
licului românesc şi cu lipsa de credit $. 
upă statistica demografică a Ungariei pe’ 1910, avem de sta- 
” rce'te date pentru în us! riași! români — în stavistică sunt 


„ croitori 


- niceşte în 


chigiu, pant 
mii de meşteșuguri, practică frau 


rafinament... °). SEA mira Petre Carp putea s 


Incă din I rnice Te 
| Camerei din 28 Septembrie, aceste a economică 7). 
a tă e via 
ăpâni tre 

s astăzi, Evreii sunt stap P tă România, 86.292 patroni, din 


Verax ne dă, pentru 1887, în toa aoea în 7 mărul firmelo 


ini și I 
cari 58.291 Romh ke ai de comerț, pe 4 es 
comerciale, adică a cari numai pentru jad. Ilfov, 5-470 free 4 5 
de 41.855 — a firmelor comerciale. In restul țării, 5 mST 
indica naţiona e "20.262 româneşti, 12. 478 evreești şi 3 i conteaz 
firme, dintre cari ra, pe câtă vreme, în Moldova, Român 
Această pe iad iale, “Ryreii ating ating 10.9 


10 
I2, iar streinii 9 
tot 
cu 6.210 firme comerci ntru Moldova, un 
1902, 
Pentru anul 


R. Rosetti ne dă, pi oraşe. Cei 9.167 di 
teşugari : 9-167 în sate şi 18.10 o trăini 209; - i TA = 3 
de 27.273 meșteșug ni 6.878, Evrei 1980 şi Ss ). Ibid, 265. 2) Ibid. 3) D. R. Toanițescu, Politica fesan. în Encicl. Rom., 
distribue astfel: Româ ` 16. 4).R. Seişanu, Restabilirea unui adevăr istoric, pt. în Univ, din 30.12.934 : 
sate se T i JA G Cuza, | târgurile din Ardeal cui au aparținut? 5) I. E. Torouțiu—Românii şi clasa 
-—6. 2) Eminescu, studiu citat, z A. C. Cuza, P. -Bucovina, partea I : Meseriaşii, 1912. Vezi şi B. Duică, TORTO: 6) Petre. 
7 A C si Pe ibid. 6) Les Eul n p. 7 7- , Clasele sociale d'n Ardeal. ! 

4) Eminescu, e ie. și tabloul dela p. 261. 9) Ibi j 

8) Verax, 0: c., 17 


ă rostească, în şedinţa 
flexiuni : „Răul este 


serio 


190 
198 l | N 

l i ământul nostru, precum şi vegherea serioasă ca industriașul să se ţină 

e obligațiile luate asupră-și, etc., toate acestea nu erau nu mediu fecund 

e dezvoltare a poftei de câștiguri ilicite şi ușoare a Evreilor. Acestora 

„este prielnic un mediu liniștit sau de mare neliniște, când pot să 

ragă profituri mari. Odată cu "Unirea Principatelor și cu stabilitatea , 

n domnie, la care se adaogă legea pentru încurajarea industriei. na- 

ionale, Evreji devin peste noapte industriași. Ei năvălesc — zice so- 

iologul Ruppin Evreul — în metalurgie, în lemnărit, în mobile şi în 

ndustria textilă 1), precum vor năvăli și în toate celelalte. Finanţele 

apitalismului apusean erau, de acum înainte, mănuite de ei. Calul lui 

diseu pătrunsese în cetate. Ei sunt deasemenea denumiți să facă Pe 

mijlocirea între noi şi Apus și să fie agenţii expansiunii germane în | 

tient. Capitalismul apusean, atras de câștiguri fabuloase, își muta 

apitalurile şi industriile la noi, dezvolta pe cele existente, multe din 

le inutile și se organiza în cetăți peste cari nu se putea trece — în trus- 

uri şi cartele. Astfel că, lipsiţi de capitaluri, n'am ajuns să ne creăm o 

ndustrie națională care să facă educație industrială elementului” au- 

ochton, să ridice standardul de viață al poporului şi să avem o con- 
ensaţie pentru industria casnică, ci am asistat la o nemaipomenită 

poliere naţională în locul mult trâmbițatei „epoci de înflorire şi civili- 

ație”, promisă nouă de economiștii libertății absolute. Așteptările 

use de aceștia în capitalismul apusean și în o industrie națională — cu 

apital, concepție și conducere străină —a fost o mare dezamăgire. 

cest capitalism financiar expansionist importa și capital şi technicienă.. 

domeniul închis de bariere vamale, pentruca, astfel, să dezvolte 

ndustria şi să realizeze câștiguri mari, el căuta doar să dea o dezvoltare a: 

t mai mare agriculturii care să procure străinătății cereale și materii 

rime și să poată înghiţi cât mai multe fabricate — așa cum preconiza 

art. 46 al Convenţiei dela Paris 2). i i A 

= Lupta împotriva Austriei a fost lungă şi dârză, dar cu rezultate 

une. A fost începută de P. S. Aurelian. ajutat printre alții de Carp 
Xenopol, cerând desfacerea dintr'o robie economică la care ne îm- ` 

insese școala liber-schimbismului, a unei libertăți nezăgăzuite, pre- > 

entată prin vechii economiști, ca N. Șuţu și P. Mavrogheni, iar. mai 

oace prin Marțian, I. Ghica și alții. Şcoala lui Aurelian a fost con- 

nuată prin Emil Costinescu pe cale practică. Dar, dacă am scăpat Ra 

e tetoarea economică a Austriei, prin noua lege cădeam sub altă tiranie = . 

ceea a invaziei capitalurilor străine creatoare de industrii parazitare cari 

i soldau bilanțul cu câștiguri considerabile. Fiindcă această nouă pe- 


daţi şi membrii familiei, personalul auxiliar şi întreținuții. Astfel, Pr 
Români 165.157 — adică. 5.32% din totalul populaţiei de 2.04 a i 
față de celelalte naționalități : Nemţii cu KE ie -cu e 
un total de 1.903.357; Maghiarii cu 478.067 — cu 4.80% din 9.495.627 


şi, în sfârșit, Evreii 346.067 — cu procentul considerabil de 37.98% 
raportat la un total de 911.327 1). 
n ‘e 


b) Industria mare. 


Intrăm, de data aceasta, în domeni 
noastre naţionale, pentru care posedăm 
întreprinderilor, dar nu şi asupra compo 
personalului de conducere techn 


` prinzătoare, indigene şi streine — spre g 
se străduiau să întemeieze așe 
triale, luptând cu greutăți mari 
de capitaluri și materii prime, precum 
puse de țările vecine industriale cari nu vedeau n 
bare de industrie națională. Printre acești domni, avem a m ționa 
cu mândrie numele lui Grigore. Ghica şi al lui AL Moruzi. EO 

$ Industria noastră -națională ar fi evoluat în mod o r € 
în condițiuni cu totul prielnice nouă dacă nu interveneau cp ie. 
caracterizați prin un egoism feroce ; convenția economică cu ti 
care ne-a distrus breslele şi puţinele industrii de care se a 
distrus comerțul orăşenesc și cel din porturi, precum și tot i ati u 
şi, al doilea, — legea de încurajare a industriei naționale care ne gà 
seste despuiați, sleipi de orice forțe băneşti. _ ş să 
Aceia cari vor dispune de capitaluri mari npn sau îm 
prumutate — sunt tot străinii. și Evreii. La noi, un capita salata 
"se va forma mai târziu. Numai în Ardeal, procesul acesta was i 
mai de timpuriu şi numai în domen-ul i Venea pal ia = 
` înjghebează primele așezăminte care H ajută pe P Ş 
gospodării și, ca urmare, un standard de viață mai : și i edi 
~ < Am spus, cu alt prilej, că Evreii n au luat parte la n BaN 
dere industrială, decât incidental şi în proporții cu totul şterse. Inc te. 
în trecut, deşi privilegiată de voevozi Și domni, era, a zise i 
hai propriu zis, nu prea, rentabi.ă : împrejurările politice, cum n- 


A . u A îi . LASI A - E 
a Ge că economică — observă N. Iorga — prin concepția neîntemeiată că 
ei ad ae : cau lanț A ; ; PAET 
aX rile şi războaiele. ce se țin ; ; i LL A aia A 
barea deasă a domnilor, turbură jp i ti | k 
nui NI A Ie i . <1) Op. cit. Vezi B. Duică, p. 224. 2) Vezi şi vV. Cilibia, rev, Alaci, Nó: 1333030: 
.1) Ibid, ibid. e Sa 


:200 | 

i Pe să 20t 
at 298 fabrici, pe câtă vreme în 
1 = Se fabrici anual. „Cu alte cuvinte, erau în 1866 — 39 
rep 7 a în 1887—173,. iar în I906-—qy1 întreprinderi, dintre | 
Aa rțineau statului, 126 neîncurajate — mori fabrici de 
s fabrici de bere şi 203 încurajate, iar din acestea din urmă 
rau din grupul metalurgiei. i K 
Legea din 1887 a fost depăşită în 


.0 industrie se poate improviza, că o țară e datoare -să o aibă integrală 
Și, în al treilea rând, că este deajuns ca statul, prin scutiri și tarife, să 
«œ sprijine, procedând prin legea gândirilor abstracte şi străine de ce- 
:rințele invincibile ale realităților date, care se leagă organic una de 
alta, ea alerga la un câștig individual fără să cugete la nevoile ade- 
“vărate ale unei țări întregi. Materia noastră aștepta prelucrarea în zeci 
de domenii, atunci când noua industrie improvizată şi subvenționată 
făcea cuie într'o țară lipsită încă de fier şi substituia bunei hărtii străine 


intervalul 1866—1887, numai 


„o rea fabricație indigenă “ori inaugura o greşită politică a zahărului, r. cooperative de meseriaşi, precum şi , 
îndulcind pe vecini cu ieftinătatea produsului nostru 1). prinderilor cari întrebuinţează aai SIOP o ia ȘI 
> sau la domiciliu, 20 lu- 


Dar noua lege a încurajării industriei naționale păcătuia și încă ori în industria casnică 


prin multe altele : ea gi punea zăgaz capitalurilor străine — aventu- riilor cari își trag materiile prime din agricultură dnte 
riere'sau speculatoare —; ea nu încuraja, în nici un fel mai ales, par- al ei sau din solul şi subsolul Țării — e 
ticiparea; capitalurilor autochtone — mici şi mari — la înflorirea unei de mari foloase pe timp de 30 ani, cu Siria urmând a, se bu- 
industrii cu adevărat necesară și mai ʻpăcătuia prin aceea că încuraja 75%, zomâzi din totalul o ea igația, cea mai de seamă, 
alcătuirea de colectivități şi asociaţii cari terorizau clientela la prețuri inistrativ, iar pentru personalul techni i cât şi al personalului 
uluitoare față de manufacturatele străine similare la adăpostul tari- utul perioadei a doua les Mae si i) a puțin 25% români la 
i oia începutul perioadei a treia. 


felor vamale protecționiste și prohibiționiste. Toate. dispoziţiile. legii Incărcaţi de atâtea scutiri şi privile 
încurajau inițiative interlope şi crearea unei plutocraţii evreești, mai 
cu. deosebire, fără a se îngriji nimenea de respectarea obligaţiilor luate 
de întreprindere, pe câtă vreme muncitorul român și obștea românească 


deveneau: tributare acestei clice, încurajată de complicităţi: lăuntrice. otoasă şi :de ispitele luxului vieţii iode : a Şi mai 
. . . . . > A aa . : ee, a e tne — ve 
Şi domnii noștri proteguiau orice încercări de industrie, de fabrici — oate prerogativele legilor de TS A zi pe seama străi- 
ndustriei naţionale. In 


cherhanele, și emiteau hrisoave cari asigurau industriaşilor un fel de bligațiunile la cari erau su 
monopol „apalto”, pentru întreaga țară sau numai pentru anumite 
localități, dar, atunci când monopolistul nu-și respecta îndatoririle, 
era imediat decăzut din privilegiile acordate lui. Și mai trebue scos în . Şi, întru de 
„evidență şi faptul că, întotdeauna, monopolistul sau fabricantul, ori- ` 
care ar fi fost el, se îndatora, în schimbul privilegiilor obținute, să vânză 
“marfa după anumite tarife „narturi”, să-și naționalizeze personalul, 
să contribue cu anumite procente sau sume la opere de caritate publică, 
la aşa numita „Cutie a.milelor”, etc. Așa înțelegeau domnii noștri îr- 
curajarea "industriei naționale. K i ; 

- Legea de încurajare a industriei, de ale cărei prevederi beneficiau 
dumai industriile cu un capital de minimum 50.000 lei, cu mai mult 
-de 25 lucrători, și cari posedau instalațiuni perfecționate °), a putut 
„să dea imbold unei dezvoltări nemaiauzite. Intre 1887-1906, s'au in- ra. cari dovedeau că- exportă o pă 


legilor din 1887 
noastră, ei s'au 
conomică și cea 
o funcțiune mai 


i , Deasemenea, se. 
e transport. și asupra venitului net 


E l ; l fi loasele acordate la o. perioadă d 


e 21 ani. Ca foloase generale acordate 


eseriaşi, s'a prevăzut scutirea 


T i 1) st, Com. II, r82. 2) Iată prev ed erile egi i din 1887 : a) oncesiunea gratuită a zi pozit către stat județ Sau comun, >, nate lo n O: re- 
i ; Concesi e P: una a clădirilor desti i 
] d > cui țel r înt e 


atui teren cu o suprafață de cel mult 5 ha ; b) scutirea de orice impozit către stat, județ 
sau comună ; c) scutire de vamă pentru mașinile şi aparatele necesare instalării şi pentru 
materiile prime ce nu se găsesc în ţară ; d) de o reducere a taxelor pe cfr. de 45% pentru 
produsele fabricate! şi de 30% pentru materiile prime ce intră în fabricaţiune. : 


202 l ' 
e 203 
„In 1881 — după nog m i 
brica Letea” cu a a în 1879 — C. Porumbaru întemeiază fa- 
E neiază Ta Tp capital de 15.000.000 lei aur : în 1882 Schiel A 
ungul” a aa | z moşia Jepi a Casei Regale; în 1888 C 
A a aia a a eI V. Socec şi P. Ioanițiu 1). In 1889 identifi pü- 
A “Velea; a această industrie atât de bănoasă. Esra Penhas i AR 
p IE) e Mal Eichler cu una, în 1909, la P ferd Dee 
sa E ei gta cumpara, în 1921, de E RE pa ă 
Neamț” — 1 atea on p aten y Campulung” Scăenii” o: 
aotun e firme individuale — se Pansioni în Seci e 
Fae ZIA în ără, la finele I9I3, un activ de circa 24.000 în pe 
e iost: Calul au Dia secții de celuloză.. Alte fabrici de Iul 
a EE uloza-Brăila”, creată, în 1908, de soc. an. „Celul aia 
pi i .. în 1913 şi un activ de circa A: 608060 i 5 i 
cernice ale mă i eascului, a vechilor teascuri, a născut în zid i. 
T ănăstirilor noastre şi creștea cu multă grijă ră p 
y ici. sălăslui Ke eA di ă 
i itea ia i o îngrijite cu aceiași Ag ei sie 
$ , Scrierea rumoasă si : : Be: Ă > 
oastre cărţi biseri A şi copierea artistică s 
astre cărți bisericești. La dezvoltarea lor, luau part a vechilor 
jă A dragoste, domnii şi boierii. > . parte, cu deosebită 
_ Despr inti Sa ; . 
| Pi Aa dintâiu teascuri, se pomenește în țările n îi 
şi arta grafică.. © A A e a z a XVI, şi ele iau o mare Pb în 
unt : In Transilvania, introdusă de Calvini $ A 
R > a e i ; 
e pomeneşte în oraşele Braşov — 1533, Sibiu a a 
550, A.-Iulia— Satia ai > T , Cluj— 
Eaa fost a Orăştie şi Sebeşul Săsesc, Ba ai a 
a, toate sunt a caca dascăli ai şcoa'ei latin'ste. In vii 
ng, la o ean de domni, mitropoliți şi călugări ca la e. 
că CAI A 7 la ral în 1634, având ca ipoe e ră 
Atim d î sa Dealului, Buzău, Bucureşti la S 
ERE 4 „în 1690, R.-vâlcea, etc. I At > 
ipografie î l vâlcea, ete. In 1675, un Mitropoli 
D pS a lit mitropoliei din Bucureşti având ca A 
: mon , a ai A ka 
e a lucrat şi w. e erea pie orice aa. de seară și 
EAE ae i ; închisă în 1836, ea L paz Wo 
osrafie . : Ea RA > se reînființează î 
Se e le şi se laicizează, având ca eri cu a 
: S e PORRE e 
In aa EM ra pricepută adusă din Austria race 
a 000, inţează tipografia Nifon” 
ăește până în 1864 4). pogiatia, o Nilon Sat 4 Statului, care 


rentabilă decât aceea de a fi industriaș în România. -Departe de gân- 
'durile bune ale legiuitorului, s'au oploșit în țările noastre toți aventu- 
rierii şi toate elementele interlope, precum și toţi străinii şi Evreii cari— 
din papugii, cârciumari, telali, samsari, tinichigii, etc. — şi-au dezvă 
luit într'o noapte aptitudini industriale şi au devenit magnații indus 
triei. Şi, în felul acesta, puţurile de păcură s'au evreizat, fabricile de ch 
estea și de hârtie au căzut în mâini evreeşti, fabricile textile şi tipo 
grafiile şi editura au devenit toate evreeşti. Acestea fiind stările de fap 
și de drept, bunurile noastre amanetate pe 90 ani sau perpetuu, fina 
în mâini străine, în “special, evreeşti, de unde porne 
dictatura tiranică în toate domeniile : politic, economic, cultural-n 
tional, social, etc. Şi dacă. o părticică din beneficii rămâneau în țară 
și, pe temeiul acestora se ridica o pătură suprapusă streino-evreiască, 
stăpână pe bogăţiil imense, la baza piramidei o întreagă populație mu i 
citoare dar muritoare de foame ; o altă parte din beneficii, şi cea mai 
mare, se revărsa în țări străine, sub forma de contravalori de mărfur 
româneşti în streinătate, ca excedent de export, în afară, natural, d 
expedierile clandestine de devize pe toate căile. Astfel, pe anii 1901— 
1015, rămâneau în străinătate contravalori în sumă de 1.191.897.00 


lei aur, ceeace revenea, anual, aproximativ 1a 80.000.000 lei aur. j 


țele se concentrat 


1. Indusirià hârtiei şi a celulozei 


„O industrie de mare importanță ca factor de progres spiritu 
este industria hărtiei şi a celulozei. Incă din a doua jumătate a $ 
XVIII, se observă o mate activitate pe acest teren. In 1758, este sem; 
nalată prima fabrică de hârtie „barturghie”, întemeiată de Nicolae 
Lazăr sau Lazaru din Ianina, la FPundenii Doamnei pe apa Colentinei 
pe care, mai târziu, o muta la Batiştea lângă Snagov. In curând, 
Moruzi întemeia alta la Caţichi, pe apa Sabarului-Ilfov, şi ceva mai tår 
ziu cu privilegiul de a se opri importul părtiei şi al cărții, o trece del 
Cămară Mitropolitului, care avea și O tipografie. Una atribuită de 
A. Urechiă lui Vodă Matei nu o acceptă ca adevărată istoricul N. lorg 
In Ardeal, acum 80 ani, erati trei fabrici de hărtie ale lui Ru 
Orghidan : una la Ghelniţa şi două în Ciuc 2). In 1853, acelaș Orghi 
împreună cu alţi negustori români brașoveni, întemeiază marea fab 
teia, era fabrica lui Siebenvan, 


No dela Zărneşti. Dar, înaintea aces 
temeiată în 1768 şi preluată în 1909. de o societate budapestan 


> al. Bunescu Ind y 

T [ndastria hârtiei şi ind pda è 

-2) Ibid, ibid. rti şi ind. grafică în Encicl. aa i 

turi de aa E Naat i aaa e pe acțiuni T finele PO R 
i-Tecuciu, din 18 3 : ărneşti, precum şi” fabrici” de i I9I3. 

ai a 98, alui Grunbe ȘI, 1ADIICI de mucava si carton : 

et Co., soc. în nume A rg et Co., cumpärată în ŞI carton : 

ctg Do capi olt ga colecti şi comandită simplă: 1903, de Th. Raux, Spi 

T; ‚Gustay Fonn”, în 1890, Ş andită simplă ; Fibra” „ Spiru 
A > , Ia. Orlat-Sibiu ; o. a”? — Bucureşti-a lui 

olid Pa e C- . 90 a ibiu » ret i H PN ul 

ad i cu, st, cit. 


o 

1) Vezi perioade 
grafice de Soc. Naţ. de 
la trecutul comerțului românesc din Brașov, 
ind, grafică în Encicl. Română, v. III, p. 941 urm. 


le respective din lucrareă de față şi industria hărtiei şi 
Credit îndustrial;- 1908. 2) N. GV. Gologan, Cercetări privi 
p. 54. 3) Al. Bunescu-Industria hărti 


e 


204 


In Moldova, se pomenește, la 1640, de tipografia „Domnească ” voltăzii statului româ 


a lui Vasile Lupu, la M-rea Trei Ierarhi, având ca tipografi pe monahii oluție şi de câștig neîngrădit. Incet â tacă din ea operă de 
Atanasie şi Dionisie ; de una a Mitropoliei, la 1679 şi de a Patriarhului e ei — fabricile de hărtie şi de Sega dară, tipografia, ca şi ane- 
Dosoftei al Ierusalimului, la Cetăţuia, în 1682; M. Strelbiţehi aduse la roprietate jidovească, în scurt tim a, se vor înstrăina şi vor deveni 
mănăstirea Neamţ o tipografie cu vestitul tipograf călugărul Gherontie.1). -~ In 1878, sunt daţi 5 litografi isr, liti Pa 
„Im sec. XIX, iau naștere tipografiile laice. Prima din ele este a. ecca din Craiova, cea mai veche din ol P In 1846, tipografia C. 
d-ului Caracaș asociat cu Răducanu Clinceanu și D. Topliceanu, la Bu- nul din ei Samitca — Iosef Logofătul T 1a, este preluată de doi Evrei, 
cureşti, în 1818, preluată, în 1832, de I. E. Rădulescu, care își avea ti ătul şi Iancu Moise Taubmann Gear, ea al eanu, Iosef Logo- 
pografia proprie încă din 1832, adusă probabil dela Lipsca şi. care a durat inca, In 1856, apare la I a da Pui preiau, în 1860, şi tip. ` 
cu intermitență până la 1865, când o preia Ministerul de Răsboiu 2) ipografia „,Junimei” 2), acel ovreiu A oidner, care “A I871, cumpără 
La Braşov, negustorii Gh. I.“ Nica, frații- Boghici și Rudolf Orghidan urile publice 3). In 1886, apare, la ma ti pusese mâna pe toate fur- 
înființau o tipografie unde s'a tipărit „Foaia Duminecii” și: ,Brăil ista, prin 1879, tipografia lui pila tran H. Margulies 3). La Iaşi, 


ai Savul care a tipărit „„Pro- 
A „tracțiunii libere 
E f HAG reprezentanti ire” 5 
ncepând cu sec. X i insti l 
STEE Baa i apar Şi institutele grafice constituite în 
Ii p, evărul —— 1904 ; Minerva” — 1009 - Flacăra”? 
903, cu un capital, toate la un loc, de a 
oua cooperative Poporul”? şi 


comercială” în 1837 3). "lui A. D. Holban, şeful 
Mulţi din oamenii noştri politici și scriitori cu vază își aveau tipo adresată 
grafiile lor, ca C. A. Rosetti, Laurian, Z. Carcalechi, Ispirescu şi A 
Pann la Bucureşti 4 — aici încă din 1740, Văcăreştii tipăreau în tipo 
grafia lor cărți de școală 5 — ca G. Asachi, M. Kogălniceanu și , J 
 nimea” la Iași). La Dorohoiu, prin 1887, ființa o tipografie a fraților 
Pompeiu ?). Ia E NI A 
E Printre străinii apăruţi pe câmpul tiparniței româneşti sunt mem: cec“, »Alcalay“ etc, 
brii din marea familie Göbl. Primul este — după cum am spus — Fran După cum vedem 
cisc adus din Austria la tipografia metropolitană unde a instruit şi mulți e a m 
elevi români. In 1864, având ca asociaţi pe P. Ispirescu și Scarlat Walte 1gregațiilor bisericeşti, 
întemeiază tip. „Lucrătorilor asociați”, iar în: 1883, lasă conducerea 
fiilor Iosif, Gustav şi Ştefan, sub firma „Tip. Curţii Regale, F. Gibl fii 
O altă firmă „Thiel şi Weiss” pe care o cumpără I. G5bl, vândută mai 
târziu Fundației „Principele Carol” 8). > 
Această industrie, atât de rentabilă şi cu înrâurire atât de mare 
asupra opiniei publice şi a vieţii culturale, precum și asupra factoriloi 1 
politici şi administrativi, nu putea să scape ochilor ageri ai străinilor contribuia în proporţii 
dar mai cu deosebire, Evreilor. Dacă străinii, în unire cu Românii?) eal, în schimb 
au adus, prin această industrie-artă, mari foloase obştei românești $ atisfacă nu nu 


„iâr în I9I2 Sa- 
>> ră bn 
»Lupta” 1913 gi » Universul”, 


, la început, le preiau dela autochtoni 
a le acapara în întregime. 


1) Ibid, ibid; V. Romanescu—lIstoria unei cărți, I, București—unde se dau dati stri sy ` x 

asupra evoluției artei grafice la toate popoarele europene şi, cu deosebire, la noi, delă 4 textilă manufacturată — întemeiată de. 
început și până la întemeierea „Cărții Româneşti”. 2) Al. ag st. citat. 3) N. 
V. Gologan—Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov, p. 64 di ași = i 

şi 69. 4) Al. Bunescu, st.'cit. 5) Soc. Naţ. de credit industrial—Industria hărtii. 6) Al : n popor era luată sub aripa ocrotitoare a dom il i 
„Bunescu, st; cit. 7) Din conferința la radio a prof. Pompeiu din ciclul ,,Amintiri” nior cari 
31 Ian. 1942. 8) V. Romanescu, o. cit. 9) P. Ispirescu conduce tip. ,,Naţională”, tip- 
“Carcalechi și C. A. Rosetti și tip. ,,Lmerătorii asociați”, Alţi tipografi români: G 
Ionescu, C. Petrescu-Conduratu, Brătănescu, ,,Românul” a lui C. Gâbl--care cumpă 
în 1876, tip. lui C. A. Rosetti ș. Laurian, din care a ieșit ,, Institutul de arte grafic 
din: România. -In 1001, o “lasă ginerelui Ion Şt. Rasidescu. Tipografi străini: 
Walbaum în 1837 şi F. Ohm, 1852 și Iosef Kopainig. Vezi V. Romanescu, st. ci 


M. Eminescu—Scrieri 
) AL, Bunescu, st. cit. 
unescu, st, cit. 


politice și sociale. 2 


AL. B t st. ci i 
P Se unescu, st. cit. 3) M. Eminescu 


Soc. pe acțiuni la finele anului I9I3 


se 


206 
 Iuate asupră le, lucru care se veghea, dé partea domnului, cui mare strá- 
nicie. Așa, de o pildă, fabricanți germani din Polonia, aşezaţi, în '1750 

în slobozia anume creată dela 'Filipenii Noi din Moldova saii Chipe: 
reștii pe Jijia, întemeiară, în 1764, o fabrică nouă de postav, cu privi- monie austriacă am cun e 

legii acordate de Domnul Grigorie Vodă Ghica, iar după incendiu, în | i oscut-o şi în vremurile vechi, când Domnul 

1766, o închiriază spitalului Sf. Spiridon. In 1766, lua ființă o fabrică răție: 

F de postav la Polovraci, mutată, în 1769, la Bucufești, aceiași pe care - 
Domnul A. Moruzi se va strădui mult să o reașeze la Pociovaliște — 
Afumaţi, în 1794, prin „boierul. Radu. Slătineanu. Fabrici de testeme- 

luri sau tulpanuri erau numeroase în perioada 1782—1830}; ba, întâl- - 

nim şi o fabrică de tors bumbacul „acel nou meșteșug după a Engle- 


i săi, stărui ȘI bs E 1, dupăce, în prealabil și prin oa- 
prin. hrisov d finu firman încuviințător,  întemeiă defi 
oaoa domnesc, -fn 18-August 1704; .fabtica de | 

ociovalişte 1), -9 >> */94 fabrica de postav 


rimul gest de afi orinței noastre ¢ 
g e afirmare a dorinței noastre de a întemeia o industrie 


zilor tertip”; depănatul borargicwui număra 6o dulapuri în București, afională și, deci, o primă. reacti ~ i 
instalațiunile de spălare a lânei erau nenumărate în. Braşov și în ținutul iale'a Austriei atili enas țiune împotriva heghemoniei indus- 
a Bârsei, iar industria casnică—ţărănească și de mahala — întreţinută 885, a fabricii de postav cu ba a ca fost intemeierea, la Buhuși; în 
“şi finanțată de marii negustori braşoveni, era în floare și își trimitea a. Odată cu UR poi a ni perfecționate, iar în 1886, a alteia la 
- produsele peste hotare : în Austria, în Principate, în Turcia şi Egipt. naționale, ritmul în ființării Mita pentru încurajarea industriei 
Dar această industrie națională avea să sufere mari lovituri. Faţă 1 7913, industria textilă mu Tici merge crescând în ai MAn 
de marele avânt ce îl luase maşinismul în Apus și în țările vecine cu bp., cu 6688 lucrători si si Sr fabrici, cu o capacitate de 
noi, industria noastră, în condițiunile. technice cunoscute, nu putea e fire vegetale, valoarea pie aog războaie pentru bumbac şi 
să meargă cu pași egali. Țările centrale şi apusene invadau, astfel, piețele cea a produselor la 46 Aer ea] se ridica la 27 milioane, 
noastre cu produse manufacturate, luptând pentru întâietate de de- au pentru țesutul de au piei Din cele SI fabrici, I5 
buşee şi eliminând de pe piață industria naționălă. In 188r, Austria i “in şi cânepă; 18 4 iul Și pături; 23 țesătorii de 
- deținea 40% din importul articolelor textile, cu postavuri groase de ,:9 pentru Cosi atat îi SA. Cricotaje, 7 pentru frânghii -` 
calitate inferioară lucrate în Fara Bârsei; Anglia 34%, cu produse fine Ise textile 2), - o SOSuri pentru pălării şi 9 pentru 
de lână şi bumbac ; iar Germania 17%, cu postavuri şi țesături de lână, Intre 1892—1913, ET A E e aia Enan 
pânzeturi de bumbac, ţesături de iută, in și cânepă, frânghii şi sfori, cietăți pe soi dee mpi da j r reprinđeri- industriale -constituite - - 
împletituri, ete. 1).. aia, it Sac 0.352 lei aur şi 2 copac e în o Teka în valoare de 
A doua mare lovitură a suportat-o cu deosebire Ardealul. Pri 16 societăţi in dustriale textile rt fi F o total, 
A , ctv, fond de rezervă şi 


cipatele și-au văzut repede distrusă industria casnică începând. cu reg stițiuni în valoare de lei 6 

mul convenției comerciale cu Austria. Un reprezentant al Saşilor diu i aur 66.318.918 3). Aceste capitaluri sunt, 
Ardeal scria, că războiul vamal ce s'a declarat României în 1886, a 
fost dezastruos pentru industria Ardealului care a căpătat o lovitură ta engleză cu un capital ze -1 
din care nu și-a mai putut veni în fire, fiindcă- venea tocmai când în a cu numele de A. et X & stg. 180.000 sau lei 4.339.600; 
restul Europei se făcea trecerea dela mica la marea industrie și, nep ` » “tomptom et Co. Ltd., cu data 
tând să intre în această evoluţie, el a rămas îndărăt cu ani în progres 
lui economic. Şi astfel : țesătorii şi torcătorii de bumbac, pielăria, e 
ramica, industria lemnului şi a hărtiei, precum și negoțul românes 
din marile centre : Brașov, Făgăraș şi Sibiu, s'au distrus ?). 


Vezi peri i -g Boua i l 
A reen Psin 2) Liliâna Georgescu, st. cit Ibid. in; 
‘finele anului rọr3 A aia a. ie: Emilian. 4) Statistica a iea 
a se ah, . ustriei și Conu i a pe 
e întemeiază între 1905-—1911. La Iaşi: „kan tru, Mold a 
>> ova” 


1) Liliana Georgescu—Industria textilă în Encicl. României, vol. III, p. 96 ; la Neamţ, Doamna” și 1 e, 
şi urm. 2) Gustav Adolf Klein—Viața economică germană din Ardeal, Banat, Satu acului, „Filaret Tricotaje” a Tae i în Suuresti + „Ind. textilă” Tricotaje 
a: Română»: i 2 ia Mecanică”, , a sate intii, cotaJe, 
Română”, ,,Franco-Româná” de frâughii "Cata „pssături și Tmpletituri” 
E: u 


aur 5. Ş: 3, a 
lei cca. I 000,000 şi Cc un activ social la finele anul UL I9I de circ 
u Fi Ti 


Mare, în publicația jubilară „Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul, 1918—192: 
Buc. 1920, p. 576—7—ap. Al. Bărbat—Politica economică-ungurească şi dezvoltare 


burgheziei româue în Ardeal”, Cluj, 1936, 20—22. 


aa 208 


l 3) Industria alimentară. l | | P zahăr şi ca, până la 3I Martie 1914, s 


~- etc. Şi în felul acesta, s'a împiedecat: 
Ak ; a li industriei zahărului, lăsând pe consu- 
ator la discreția absolută a „Casei de comision” î). Ia 1 Aprilie 
I4, expirând convenţia, grupul capitalist străin oile 


s . elita > i 
Această industrie a fost unul din sectoarele unde Evreii s'au așeza 
cam de timpuriu, ceeace coincide chiar cu data când au călcat pe p 
mântul nostru. Ca atare, cu timpul, mori și fabrici de făină, de zah 


ra e : ia in cumpără fabrica. 
de băuturi spirtuoase și de spirt, de bere, de conserve, de uleiu, de ofe mri cu 7 milioane,- dar o închide după aceea, iar în rọ August, 
şi Pepelea noae severă lot do ăesitoa acaparate. l | ce zi an, înființează cu I3 milioane lei aur o mare fabrică la Giurgiu 
Să începem cu industria zahărului. Primele fabrici au fost : acee y zau trustul cu numele de Danubiana” în care intrau toate 
dela Sascut, înființată în 1875 şi a doua la Chitila, în 1876. Ele s'au elalte 2). Ne putem da ușor seama de puterea financiară a acestui 
bucurat, încă dela 1873, de scutiri de impozite, de taxe comunale, de i ree singura fabrica Mărăşeşti”, dispunea, în 1913; de un activ 
vamă şi de taxe de timbru a acțiunilor emise de societățile tondatoar la s atea I4 milioane, iar cea dela Chitila de cca 9 mil.. lei aur, Și, 
Din cauza concurenței zahărului străin, adus din alte țări, dar mai al o» Sa asigurat monopolul prin nimicirea oricărei concurenţe. Să 
din Austria, precum și din cauza introducerii acşizelor în 1877, aces è pa, după A. C. Cuza, rezultatele. la care s'a ajuns: „In timpul 
două fabrici au dus-o greu, cea din Chitila s'a închis şi, vreme de 2 SĂ dela 1873 ŞI până la 1915 — fie simplu cartel, fie sindicat, fie 
ani, nu s'a deschis nici una nouă. In 1897, sa construit fabrica del a zii propriy zis T fabricile de zahăr străine n'au fost decât o cauză l 
Mărăşeşti, având ca acționari principali: P. Negroponte, Chrissov tt de jefuire a statului; de păgubire a consumatorilor ; de 
loni şi Economu, precum și la Brânceni-Teleorman „be „Danabia pa i a Rade speculare a producătorilor; de nesoco- . ` 
Sugar factory Ltd” — a cărei viață, însă, a fost prea scurtă ; în 190 P, mm Si apă naţionale românești și la zirmă, pe deasupra :și ca 
se înființează cea mai mare întreprindere „Soc. g-rală de fabrici şi ra cume, de neîndestulătoare chiar a consumaţiei publice 3).— era vorba 
nării în România” care instalează fabrica din Roman și cumpără p 9 „prtere de consumaţie de 42.000 tone, pe câtă vreme, producţia 
cea din Sascut. In acelaș an, se înființează și fabrica dela Ripiceni-B mgea m 1915—16, de-abia 25.000 tone. Din toată această afacere 
a toşani de către firma „Dupont, Lachaume, Mellassoux et Co.. . tul a ieșit păgubit, în 20 ani, cu 158 milioane lei aur a Ei 
De numele acestei industrii importante este legată împământ „Industria morăritului este o ramură din cele mai importante a 


nirea la noi a organizaţiei cartelului care își va întinde tentaculele ac 

-„paratoare în toate compartimentele vieţii economice. Cu multă dre 
tate, un scriitor zice că „la noi, cartelul este — şi în concepție şi R 
fond — o organizație pur iudaică. Tot ce au putut da Evreii, în mod 
efectiv, industriei românești, este cartelul... ceeace nu crează, ci d 
truge”. In felul acesta, au organizat masiva spoliere a noastră, i 
împrejurări când țările noastre de-abia se inițiau în viața capitalist 
industrială. Anume, aceste 6 fabrici, în 1900, se cartelează prin „5 
g-rală Roman-Sascut”, iar în 1904, are loc crearea anaE de comisi 
pentru satisfacerea produselor industriale din țară” — având exel 
-sivitatea vânzării zahărului, adică un monopol adevărat 1). Ace s p în cs 
"operă a fost finanțată de trei mari bănci: G-rală Română, N : Chr ui a Soc. Nap. de Credit idus A a, st it, și Msnogratie 
_veloni și Marmorosch Blank et Co., la cari se alățură, în 1905 și E . 761, găsim, în continuare : 


ustriei alimentare. Morile mici—ţărăneşti, din cea mâi adâncă ve- 
chime, erau acționate de căderi de apă, de vânt, de maşini cu: aburi 

motoare, pe când cele mari — sistematice cu instalaţii, de valuri 
“eHionate. Incă din 1247, se vorbeşte de mori de apă în ţinutul 
9voi — părţile Jiului, rezervate coroanei ungare 5). In Bucureşti 
omeneşte de mori cu cai, două mori cari lucrau în Bucureşti, e 
Eco Sate e i Ma Ea 

Ma . de nfii 537). In +1862, moara lui 
azu 8), Comercială și Ciurel — toate la București, . Steaua” isi 
Păcurari la Iași). In vederea exportului de făină, Sau în- 


Consumatorii erau jefuiți cu 4 mil. 


Á A . FA i oa produselor în 1914, cu 0.10 lei de kg.; producătorii de ecli. = 
Costinescu ?). l puns ; le ; mieie S ati fabricilor, către cari au fost siliți. să-şi ipotechezechiar 
Ca să se asigure un progres mai mare fabricilor cartelate şi c erea technică şi OEE ae gaara românesc sistematic exclus dela 
s - . i : A : j y T Aria za astra zahărului de Soc, Nat. de Credit Indra. 

se împiedice înființarea altor induştrii, intervine convenția din 15 M ) A. C. Cuza, 1. c. 6) N. Arcadian, Industria alimentar. E al et 


2 a EN E ae aj) A a, 

1) Ing. Raphael Racovitză——Industria zahărului; vezi aceiaşi monografi cţiuni la finele anului 1918. ia morăritului, Date și observaţiuni, 5) Statistica 
Soc. Naţ. de credit industrial — Date şi observațiuni, 1928. 2) A. C. Gusas g Heo AT 
750 şi urm, - 


a i 


za 


2 | 211. 
210. P A E 
2 3 zf i i # z Trei 888 i To- 
l t je Brăila morile : „Milas” (1881), „Galiaţatos G PN 
> a z AA a BES g E 4 | mare o] ; 
É a * (1899).*)- Această industrie pa Sa iasă ca ea 
| iu i, î ecial, în Bucureşti. „mai 4 i 
Î , Vechiul Regat şi, în Spor i ire, evreeşti 
o a i— vor încăpea în mâini străine — cu gal 
i si mici— e j B y 
a în 1902, şi Société G-rale des Moulins de Rouman: 
xista, A e i A | 
me hi uniți e Ta __ fabrici de decorticare a 
i u două : e EA ia 
šturi de acestea, erau doua î ARII ai 
i amândouă la Brăila, constituite in isi i ja E Ai 
du un activ de peste 3.000.000 lei aur. e a a. 
uă ) m £ 
da aste făinoase — macaroane — cu un acut AAA E iei 30 
e p Taite 1800—1013 găsim, constituite În soci r 
ntre I arai p > RN A „ : din e 
întreprinderi industriale din domeniul a R p 
i ăsim patr pom 
—-1913. Din aceste 39 849. ce înființate la Brăila 4). 
paul altii sai în ele cele trei mori sistematice înființa pi etal 
i sa PEWA 39 întreprinderi — societăți pe SRR Ta 
fab ci de conserve; 3 de uleiu — una din ele P se Moga nl 
fabrici de ; i E , 
Dore; pivnițele „Rhein et Comp”. (1900) Și pen de zahăr „Mără- 
ti Pa a cele două fabrici de decorticat orezul ; fa i bm ET 
tir una de glucoză şi amidon „Colentina F in n 
ea . 
E prutării, fabrici de oțet, de iapă ia a a stai N cdi 
Š Fabricarea băuturilor spirtuoase i a la Pa T 
o î ici e cău `. 

i vechi ti i ndeletnicire foar ed eat 
vechi timpuri, O 1 2 | i cc haak 
i cari, ca > lia şi povarnagii, pice Eur îi Rai, Dia 

3 s ¥ o $ 
j = anvăţăturile aduse din ea de 
. stricate după învăţ i pc 
e instalarea de poverne sau velniţe, dar sg A sit e N 
Poeni “subordonate respectării unei aula de ehtani de 
inţeze grâu şi orz rezervate a FaN a P a 
i Rei ji i scoteau - băutura a 
Sp: u vutcarii. cari SC k 7 încă a 
Dan menit în perioadele anterioare, că, la Roma a 
O Pa w: | à ă 
cade bere; în 1814, tot aici, ip ue îi ci ii 
a ă Li 
5 k de cu drept de monopol, dar legat să dea. i ke EPRE ie i 
7 iineios” In 1816, Episcopul Chera oa de care atârnau 
ăia Alexandru Dos, în înțelegere cu Cutia | psi CE ta act 
toate berăriile, deschidea si el o fabrică. eg 
oa ; S e ge 7 f 
-idonie di : ai avea, berăria în 179 e lezată vai 
Spiridohie din Iaşi își 4 corda drept monopol, prin licitație m 
a MT Ijul. j trează în 162 
e I Tempel din Gotha. Fiul acestuia O sasi reia) 
am ? ! i a „dai 
pi a o fabrică de rachiu, de oțet şi aia P 
CAN Sa e8), 
a condiţia de a le fabrica numai din i 


„In a doua jumătate a secolului trecut se înființează trei mari fa- 
de bere : „Luther” în 1869, „„Bragadiru” în 1804” și cu fabrică ` 

pirt şi „Azuga” — toatetrele constituite în societăți pe acțiuni 
prima decadă a secolului nostru şi cu un activ social de circa 22.000.000 
aur 1); fabrica Dreher-Haggenmacher la Oradea, Albert Burger din 
-Mureş şi cea din Timișoara, veche din sec. XVIII 3). 

“Industria aceasta va merge crescând din ce în ce și va atinge, prin 
5,.un loc important în acest sector al industriei naționale. 
„Industria uleiurilor vegetale, începută, în 1853, de fabrica Assan, 
merge mereu dezvoltăndu-se. In 1893, avem patru mari fabrici de 
leiuri, cari își extrag materia primă din floarea soarelui și semințe 

rapiță, in, cânepă, muștar. Cele mai mari fabrici se vor instala în 
cureşti — ca Phoenix, Assan, Zimmer, Hermes, etc. 3). 

“Industria conservării alimentelor începe şi ea să apară, din ini- 
iya Românilor. Se remarcă fabricile „,Staicovici”, „Griviţa”, 
lte câteva. Printre ele Alimentara” stă în frunte ca investiții 
ti’). Fabricile de mezeluri, de conservare a peştelui apar și ele, 
ijinite în activitatea lor de legea de încurajare a industriei naţionale. 


4. Industria petrolului. 


Iacă un sector al vieţii economice unde Evreii nu cunosc con- 
ența—scrie d-r Ruppin, sociologul evreu 5). 
Această industrie începe foarte modest în țara noastră, fără a 
ui nimenea, acum opt decenii, amploarea ce avea să capete într'un 
timp foarte scurt, devenind una din cele mai uriașe şi care avea să - 
gă pe toți aventurierii și căutătorii de bogății, în deosebi de origină 
itä. Prin puțurile de păcură — scria N. Iorga — intram în politica 
dială şi societăţile străine începeau să pătrundă dela 1895 încoace 
ceastă industrie care se arăta atât de rentabilă $). l 
Un țăran intrepid Teodor Ciucan-Mehedințeanu ia, în 1855, în 
esiune părți din moșia Colibași a mănăstirii Sinaia, în vederea unei 
atări ceva peste obicinuința rudimentară. Un an mai târziu, în 
„acest bărbat, laminat şi întreprinzător, înființă, la Râfov-Ploeşti, 
lerie — una din cele mai vechi din lume, dacă nu și cea dW'intâiu— 
demnul profesorului Alexe Marin şi Steege, farmacistul curții. 
laş an, ia în concesiune iluminatul Bucureștilor, -rămănând ca 
primul oraș din lume care a introdus gazul lampant. In 1857, 
pe fabricantul Moltrecht din Hamburg care îi construi fabrica, 


. t. . „Ste . 2 t ; a finele an. 
Li So f Na Cred Ind st cit. 2) ŞI 3 Statistica soc. pe acțiuni 1 

. ) ) a = în i 

` ) d id z ) x tos 

I913; 4) Ibid, ibid. 5 Ibid, ibid Ibid ib id 6 N Arcadian. Ind tria alimentar 


Statistica soc. pe acțiuni la finele anului 1913. 2) N. Arcadian, st. cit. 
7) Ibid, ibid. 8) Ibid, ibid. 


bid. 4) Vezi şi Statistica soc. pe acțiuni la finele anului 19r3. 5) Rupp, 


212 
aur, iar: întreprinderea întreagă. 
la 2 mil. Aceasta rămâne. prima rafinărie din România, 213 


Unite, la Pittsburg, unul Kier instalează primul cazan 
pentru distilarea lampantului, în 1855. Din tabloul redactat după da- 
tele din Monitorul Petrolului No. 13 din I Iulie, I 1936, reiese că rafi- 
năriile unor oarecari B. $. Schaffer şi M. Heimsohn ar fi fost înfiin- 
țate la 1840, în jud. Buzău, dar datele acestea nu pot fi sigure, neptu- 
tând fi controlate cu precizie, iar cronicarii petrolului nu le confirmă. 
In 1863, se instală la Mosoare; lângă Tg. Ocna, prima sondă și, 
odată cu anul 1903, ipdrstria aceasta îşi lua un mare avâ 
a stârnit un interes particular pentru capitalurile străine a fost sonda. 
„Sospiro! ’ prin bogatele sale erupțiuni din 1885. Incă din 1868, ia raş 


hian Co. Ltd.” din inițiativa firmei Jackson Brauer c 


tere soc. „W alac 
dar a durat de-abia un an ȘI 


Co., cu un capital de y milioane lei aur, 


a lichidat 1). 


In taboul de mai sus, găsim. 49 rafinării, dintre cari: una a lv 
N. V. Ciocârdel din Matița-Prahova, înființată în 1884, alta a lui I- 


Grigorescu. din Târgoviște e din 1889 şi a lui Niculescu Ciufu din Târ- 


govişte în 1899. Alături, întâlnim cinci mari înt 


străine — dealtfel, acestea încep numai după I 
` meze. singure o capacitate de producţie care trece de 75 
Astra Română (1910), Pomno- Americenă 


Steaua Română (1893) 

(1904), Concordia (1907), Columbia (1905) şi însumând toate, în ultimu 
timp, un capital de 5.325. 000.000, cel mare fiind cel anglo- olandez, dup 
care vine cel francez, belgian, german, etc. In ce priveşte rafinăriil 
pe cari le-am stabilit la 49 pentru perioada de față, ele aparțin, cel 
mai importante, grupurilor de capitaluri străine mai sus enumărat 
precum şi altora ca. Standard (1865), Venus (1904), Vega (1905) Saturn 


(1913), Orion și Frăția (1 (1912) 2), 
Până la 1896, când se constituie Steaua Română cu mare capita 
şi un program bine definit, un mare număr de întreprinderi cu capita 
' francez, belgian, . austriac, olandez şi român au activat, dar puţine a 
supraviețuit. . In 1903, capitalul german reja controlul soc. Steaua 
Română, iar în 1904 se înființează SOC. Româno- -Americană ?). 

Intre 1899—1913. găsim, constituite în societăţi pe acțiuni, 3: 
întreprinderi de exploatare și de rafinare a petrolului, cu un capita 
vărsat de lei aur 220.000. 000 şi numărând, în 1913, Un activ social d 
„000 lei aur. Printre acestea, se remarcă : Vega cu un capi 


ceeace l-a costat aproape 80.000 lei 


era evaluată 
precum. în St. 


at de 3. 730. ooo lei a 
ur; 
Italo-română cu 7 mil.. 


no-Belgiană cu 2 mil. ; ; Petrolul cu 2.800.00 


e Credi ; Româno- 

A aie acea i a şi Concordia cu câte 

Română 4. dia -Ghirdovenii TAR ; 

an x a 6 mil. ; Standard cu 2%; Orion cu I fa 7%; Aquila 

o o mil. și Steaua Română cu 6214 2 3.600.000 ; Astra 

ilea în a aa peall Englez, care: Ta OA fepinea 1 

e 130 mil. di ndustrie, imediat după ARD german sp al 

ndă vine at n de 390 milioane, adică 33 %. In A înves- 
ati ca ul olandez cu 6r milioane — a 64% P o 

y Ci 

A sa y, cel olandez cu 28 milioane—7. 180% 9 i rancez 

4.10% ui a sa i te Ale mil. —4.62% cel bete oua 

mil.—3. 08%. Capital i. a il.—r.28% şi un capital IER de 

bia în I 6. Capitalul românesc, rezultat al micilor e e 

uit cu o participare de 18 milioane 2, conomii, apare 

apitalul anglo-olandez 

— grupul Royal D 

0, soc. „Re sie biți 

poe. n seentul funia şi „Astra”, de unde a născut -absoarbe 

A : Capi alul englez, olandez şi anglo-ol „puternica în 
de 152.milioane sau 40% 3) glo-olandez ne dau un 

Două mari gru . i | | x 

; T puri germane se rem Ă s> 

ndustrii a ia arcă ca fiind în f n 
„a z e „Europäische Petroleum Union”, l a acestei 

a pital a e a „Stelei Române”, fundată, A 

sa doua da pan iei m probabil, a vrat să înţeleagă ki T 

k LE) eşelsc. aft”, fi 

ft şi posed j inanțată de Disk 

ia a a întreprinderi de rafinărie și EE Gesel- 

aa A is FA Petrolifer, dintre acestea, singura Con- 

in 1035: au al de peste un miliard lei aur —a vrut să mcordia. 

eaa ste singure întreprinderi posedau o treime di înțeleagă 

, pitalul învestit înainte de războiu e din producție 

lucrare a petrolului 4). şi 80% 


6 din stai ae de 


Dar acest | 
e capitaluri-car 
i poartă atât 
ni apusene şi t ea pile, le ave 
1 ap! rans- e: mari - 
H a De s ul sunt, în realitate, în mare majorit P na 
A ună, ast el, mân 8 ate e- 
uis F ; a pe un izv 34 ; 
nt şi de ale cărui , mană p izvor de bogă À - 
i Srii pr as : ție atât de im- 
t Mehedinţeanu pia orții.nu și-a putut da seama modestul pio sl 
i ta, a E și rafinator din 1856 ea 
NETA F marea primejdie ce amenința Bogăţiile pică 
zentru EN B şi Alimăneşteanu porneau marea a 
e a: producției şi : Cr 
Ani, cu inimă ei și a exportului de petrol. ti 
cita, A ; petrol. A 
cari, găsind o a n e românesc, au fost întocmai ca a 
a A oară neprețuită, au chemat pe vecini la m — 
i í area 


430.000. 
1) Teodor Ficşinescu și Tudor Dobrescu— Petrolul în Sa) Ror 
urm. 2) A Mihail Pizanty— Le pétrole en Roumanie, 
Iorga. 3) Statistica soc. pe acțiuni la finele anului 1913. Multe | 

dispărut, altele s'au contopit. ; | E ~ i 
| din 1) Mihail Pizanty—o. : i 

y—o. € 
nu—B „ P- I59—161. 2) Ib ; ; 

uletinul Uniunii Camerelor de er ip i DI Ibid, Pa 4) Prof. € 
rie, 1839. | E 


214 : PE: i 


lor bucurie, nebănuind că acești nesățioși vor căuta să-i extermine pentru mare. industriaș, Rad | 215 
„totdeauna. Năvala străină și evreiască va creşte zi de zi, până la o înlă- ati din eei în Ja E Porumbaru a dat ființă fabricii | Letea” 

turare totală a elementului autochton. Ca să se împiedice cedarea către plute, pe cari i. ad, Sprijinitori ai Românilor — micii Fy ia — ; 

străini a tuturor regiunilor petrolifere aparținând statului, o mână de care s'a păstrat a E TRATI industriași Și furnisori ai fabricii. ori de 

oameni patrioți şi întreprinzători au întemeiat soc. „România”, cu un- uprinsul "Letei. St ȘI după moartea lui, până când â a y o 

capital-național de 8—10 milioane lei — spunea N. Iorga 1). de lemnărie pra o Nuhăm Weismann — ajuns S perlă 

= y - A 3 ez A Y >, T. 


m 


că - i . 
5. Marea industrie a lemnului sau industria forestieră 


mi i ă fie invadat de Ev exploatare a lemn Şi 
Tot pe atât de vastă pe cât de rentabilă este și industria forestier ăpădese mas ae In 1905, se semnalează societăți a incepe 
şi, în ea, ca și în cea petroliteră, vor da năvală, toți aventurierii ș eușesc, speculând E dna îi P aia i ale obştiilor e at i 
căutătorii de aur. ` i A să cum e din aceste obst SA 
EEI ao l i za pere pe pre ŞUL ȘI conrupând 
In vechime, se pomenește numai de domnul Alexandru Lăpuş EERE Go a i ia ȘI soc. anonimă „Năruj a li ela Şi 
; neanu care cheamă, în 1554, din Ardeal, niște oameni din Săcele și apo satul Voloşcani a A ele Verdele — proprietatea moşneniioi ia la 
un sas ca să-i aşeze opt ferestrae 3). Până la răzbóiul vamal cu Austria zondusă de Moses- ari de Sprijin pentru: exploatare at i m- 
industria lemnului era practicată după metode vechi, prin numeroase din Budapesta, sub nan, ot aici, consorțiul baronilor Fratii iei sii 
ferăstrae ţărăneşti de apă şi prin mici ateliere de prelucrare mânuală — orii satelor au âjuns „e Soc. „Surpeif”, au cumpărat totul i i. EI 
„ca tâmplării, dogării, rotării, etc. In 1886, în Vechiul Regat, întreprin „Iu 906 întâlnim erşetori și şomeri 2) To h TT Piga | 
' derile industriale cari utilizau ca materie primă lemnul erau în numă ocuteștii şi Măcăre mi exploatatori de Păduri în jud. Iaşi: Pris&canii: 
de 75 ; în 1902, atingeau numărul de 80, iar în 1913 — ISI. Din acestea i altele de Moise ate de unul A. Lainer ; Bereşti a 
98 erau fabrici de cherestea, 70 tâmplării şi fabrici de mobile, 5 distileri e Samoil Şor 2 ovici ; Probota de Moise $ Goldner ; T is p 
i : » tomestii' 


de lemn și 8 fabrici de hârtie. In Transilvania și Bucovina, industria 
mare începuse cu 10—20 ani mai-înainte. Această vastă industrie nu 
măra, în 1919, în întreaga țară, 502 întreprinderi, dintre cari, 330 fabric 


»Carpatina 


n”, Ofa”, ete., 1 
; i ; a ete., i ; gae 
de cherestea '). . sericese Ortodox “din pi PrOPOTȚII, se adaogă : CA P.S, Fordu, 
Dacă ne referim numai la un sector de pe vastul domeniu de e arcău-Ne amt, ete a) ucovina, Cooperativele ca -: Al ine omo 
i $ o yS >i fe e po. . e 3 . 5 i i i ? "tr 
ploatare a lemnului, aflăm că, pe valea Bistriţei, industria aceasta a luat - Capitalul învestit oaia at z dini 
o întindere mai mare în prima jumătate a sec. XIX. Intre 1800—1862, f nte: In statistica < in această industrie este din 'cele mai îi X 
: Ri i a eu E A RA i x , i C Ri 
toată valea era împânzită de negustori turci, cari aveau şi o mare cafenea, întreprinderi i o ac pe acțiuni la finele anului I9I3 i. N 
în dreptul vadului de azi „G-ral Moșoiu”, servind şi de bursă a lemnul .009.000 şi cu un AA ta forestieră cu un capital vărsat cele | 
Cu expulzarea acestor Turci — cari aveau colonii de vre-o 400—500 ne: tăm: Lotrul cu ndi e circa-200.000.000 lei âur. Printre a o 
„gtistori în cele trei Dorne — cometțul de plute a intrat în mâini arm mă Dra ina, Oltul Tisia a lemnului — Galați én z6 E 
nești şi mai târziu greceşti, dintre cari cităm pe D. Lalu, P. Pavl incă, Tarcău Ma rgeşul, E. Lessel, Bradul Carpaţii; Sil pe 
e ad s A . ss *e AI ; : i , r. i pini, i ă- 
Leventi, Manta, Trasivolu și alții}. Cu timpul, s'a format și o ma: Origina e Ma Ste: 3) NE ada visa ps 
“şi bogată clasă de Români, toți mari negustori, ridicați dintre pluta: “a -ungară, Fei) UL capital învestit în castă asta i ic ; 
cu excepția familiei Albu de viță boierească 5). Dintre aceştia : D. La erspective surâzăto 51 germană. Ba şi multe bănci din țară: at An 
; i : $ are, au fă » atrase 


Întreprinderilor existent k largi investiții şi a 
l i oa i Atente. Astfel: B 
a | | i > S i - Danca Marmo iz 
1) In introducerea studiului citat al lui M. Pizanty, 2) N. Iorga, Ist. Co | a1morosch Blank; 
178. 3) D. A. Sturza, Industria lemnului în Encici. României vol. III, pag: 933 şi ui 1) Tragedia. mici > Drai 
y Ene nete mp TER 
in P.-Neamț și Valea Bistriței, în Univ. din 17.10.937..5) Ibid, ibid. Iată câţiva d ; iu lunn S7 2) Art. în Porunca Vremii a: Neamt şi Valea Bistrita; 
nouii negustori : N. Gridov, mulți Albu, numeroşi Şoarec, Caranfil, Alexiu, Corb Elia se realităților. de- azi” de` Pa Sa 48.938 sa Pădurile: din illa 
Tonescu-Mastacăn, Vasiliu, Dorenescu, ete. a ei x zi această ro ele în România, p, I31 4) Pee Mihail. preot în, Nă 
f A s ică, A i AD. . Sburlan, PES A 


negustori de cherestea din P. N - 


216 
în industrii ‘sj POE ORRE 
i PEDER alături de cari apar, în 1794, şi E. | i A 
Or inps $ , eri sârbi — 
o “ umena ot teratura vremii 1). In eiA de e 
cască — Îi CL intermediari Evreii, singurii a 
AS „A. Furnică — prin put e 
e mediu, priù li sei iii P puterea lor de ad 
pilitatea vaga si COD lozatate profesională și dest A 
ine prin corupție privilegii o 
nală opre privilegii dela o admini i 
A oP sivă şi lipsită de orice legături sufleteşti cu PORI 
sei aceea din epoca . fanariotă 2), poponil ocårmuit, 
ndustria metalurgică, du 
pă "metode noui 
cunosc şi în proporți 
“SR a în Principatele, Române decât pei sali i, ice 
9. ea s'a născut mai timpuri DS 3 „ Dingura. 
t Banat puriu și s'a putut repede dezv 
i alea A pla țară românească a ti a pă a 
E —1716), numai expl oeur 
Bia după i xploatarea metalelo 
zA T no Turcilor, s'au adus coloniști la pă 
A o şi aşezaţi în centrele oraşelor Timişoara, tii e 
îi si oeg la margine pe. băștinași 3). Dacă Îi 
or vlahi EU aie în dezvoltarea acestei industrii, Mini 
ipsea destoinicia. şi: 
„raportul italianului F d Case aaa = după cum 
rancesco Giselini 
e e di t înaintat Ma 
etermină pe Arhiducele Iosif să dea ordine c ii Teresia; 
ie, tratat mai omeneste 2y ză poporul. „valah 
Primele 
E tal Alea s'au așezat în 1718 şi 1721 la Oraviţa, ia 
E dia Reşiţa, E jar în 1771, sunt puse în. exploatare e 9 
industrie din acest c , 
riac, care, î entru aparținea s 
eg = KE. i a 1854, vinde domeniile acestea, si ee 
„1868, încep să. erreichisches Staates Eisenbahn aia 
za fabrică o construiască oțelurile fine Bessemer şi Marti 
e oțel, ciot, eriale de căi ferate şi poduri, cazangerie și t i 
T pr casă de coks. etc., aşa că, între. IQI0—I941, a 
Laai re a ‘uzinele străine 5. In Transilvania, sid aa 
A n 1882, cu uzinele dela Hunedoara, cari actuale w 
am p şi alte piese până la 1200 tone °) S 
Vechiul Regat, « x A A j . 
t în 1864 e cea mai’ Vechey Huportanta tu gă cois sa 
ile Ata IE ER Be 1877, Wolf, care își măreşte 
E ta 0;.-B. Gaiser fondează bH i; 
eri 3 ează fabr 
gerie şi ornamente de zinc, în 1859 7). Intre au e 
, număru 


care, dela 1904, se transformă în societate anonimă, participă i 
de tot felul, ca aceea a hârtiei, la Letea”, la Goetz şi la Soc. de.comerț 
şi “de industrie, precum Şi, "în unire cu Banca Generală Română — 
amândouă. cu capital austro-german ca formă, în fond evreesc, par- 
ticipă la industria petroliferă şi la aceea a lemnului ?). Această instituție 


de credit întiințează societatea de exploatare , ‘Lessel’, pe -masivul 
păduros al Argeșului 2). Banca de Credit și cea Comercială tac acelaș 


lucru 8). 


In Vechiul Regat, erau, înainte de războiu, 120 fabrici de che- 


vestea cu 400 gatere, plus.o sută de fabrici de mobile și de ateliere 


de tâmplărie”). Ruppin, sociologul evreu, accentuează și él că Ovreii. 


năvălesc în această branșă, ca și în metalurgie, în industria textilă şi 


în cea de mobile 5). 


Cu exploatarea păduri 
extracțiunea petrolului şi s'a, ajuns la o nemiloasă să 
; păduroase. Stăpâni, de drept sau de fapt, pe toate pădurile naţionale, 
această situație s'a impus , atenţiei și îngrijorări generale, în anii din 
urmă. Așa că năvala va îi atât de întinsă şi cruzimea în exploatare 
atât de pustiitoare, încât nu ne vom da, seama, niciodată de adevărata 


p primejdie, mai cu seamă când capitalul străin își va camufla intențiile 
prin chemarea în consiliile de administraţie a potentaţilor politici” şi 
a permite niciodată o oglindire 


prin acţiunile la purtător, ceeace nu V 
limpede a etnicității reale a crudei exploatări. Societăţile anonime au 
ască, singura formă. 


fost, sub acest raport, O creațiune satanică, jidove 
capabilă să dea rezultate speculatorii cât mai mari acelora cari. trag 


din ascuns sforăriile capitalului și ale exploatării. 


Li 


or s'a procedat tot aşa de barbar ca şi cu 
ăcătuire a masivelor 


> 


ug: Industria metalurgică 


- Ceeace s'a petrefat cu EEN exercitat, vreme de câteva secole. 


şi până pela mijlocul sec. XV III, în majoritate zdrobitoare de băstinași, 
“aceleași fenomene se observă. şi cu mesteșugurile sau industria mir îeră. 
Până la invazia străinilor în acest. domeniu și a fabricatelor străine din 
Apus, “tuceru care a avut loc sub scutul tratatelor încheiate dela 1718 
încoace, meșteșugarii satelor și orașelor noastre satisfăceau. aproape 
toate nevoile locale cu produsele mâinilor lor — în afară de obiectele 
grele și de lux aduse din Ardeal și din alte țări industriale. 


Primii noștri meșteri în prelucrarea fierului şi a metalelor pre 


_țioase ati fost, din cele mai vechi timpuri, țiganii fauri sau fierari, lăcă- 


N. Iorga, Istoria i 
ndustriilor ro - 
isé de meșteri ro mânești ; Istoria industriilor la i i 
Sia 1928. 2) i ai şi So jol de. credit industrial SĂ ae pat Soris 
hidan, Industria metal area ei în Țările Româneşti cano: 
ibid. 5) Ibid, Ib alurgică; în Encicl. Români şti, p. 105 ṣi urm. 
z id. Majoritat iei, p. 831 Şi urm., vol. 

teg şi alt „ Majoritatea acțiunilor nyol, TIT- 
g- şi alte consorții, statul neavând nici- Pr i 0). C Orghid le 
rghi an 


Vezi şi Inginer N. 

I. 

übileului din 1906. Păianu — Dare de seamă asupra marii iii dustri 
cu 


Buletinul Uniunii Camerelor de “anii şi de indus 
3) Ibid, ibid. 4) Soc. Naţ. de Credit Indus 


Op. cit. ap. B. Duică, 225. 


A Prof. C. Bungeţeanui — B 
trie. 2) V. Slăvescu, - Marile bănci. 
trial — Industria lemnului, 1928. 5) 


217 


-218 


-eari B. Gaiser din Bucureşti; 4 pentru mobilier (printre cari Gutm 


, 


. ` r . f 5 A St £ 
` state balcanice — Serbia, -Grecia Şi Bulgaria, la un loc 5). Sta 


. W . p x. ` 1 ; 
întreprinderilor mecano-metalurgice încurajate Sa TOE a = A „da 
din acestea, 39 erau metalurgice, după seral aa e 

j icii de trucții metalice ; 
itre si Wolf) şi fabricii de construc} talice ; € ru apa 
ec 4 jud. Prahova; I5 pentru bidoane şi articole de zinc, print 


7. Industria cevâmicei şi alte industrii 


Este una din cele mai importante şi care contează cu o mare 
chime. Olăria. obicinuită era o îndeletnicire foarte veche și în stare 
satisfacă nevoile modeste ale țărănimii şi târgurilor. Olari vestiți 
u în Baia cari scoteau din mâinile lor produse fine. Deasemenea, 
eau lucruri minunate — vase de majolică și faianță fină —— din Valea 
ancului și Cărbunești-Gorj, ca și din Leordeni. Ardealul își avea 
totdeauna 'olăria înfloritoare 1). 


Marcus) ; 5 de sârmă, cuie şi şuruburi, cea mai e Ip aa ra. 
intreprinderea „Emi Conca rect oi panira 10n | 
clopote 1). Printre fabricile de cuie id ii T 

aţi : „Societatea industrială din Gleiwitz „şi pel cS 
aa (1898) ; pe Osias Auschnitt (1917) ; Ti 
I. Colfoteanu, în 1905 — toate aproape, după nume $ ap 

>S; > 
ca ni A metalurgice, înainte de 1887, ci za j 
Chiriac fii — turnătorie şi maşini în Bucureşti i i Î i dea În 
(1884) ; „Ferum” la Ploești și Carol Biosel la E și an vea 
s'au creat, până în I9I2, alte 53, dintre câri cităm, i ai ci pina 
Westfalia și Auschnitt de cari am vorbit mai a : e A e 
şantier naval, în 1893 ; la Bucureşti : Weigel (xi ip “aa. 
construcţii de fier; turnătoria Răşcanu Și ADE ig i ai 2 
1900 ; Vulcan atelier mecanic și cazangerie în 1904 $ să CC 
și rezervoare, în 1906, la Ploești : „Uzinele metalurgi y l 
Ea 4 | 

“şi de a r luat aşa dezvoltare, încât, R 
România întrecea cu 20—30% activitatea economică a ce 


Fabricarea de olărie fină — din porțelan şi faianță — s'au început 
Vechiul Regat, cam târziu. O încercare de a se fabrica porțelanuri 
pornit-o între 1774—:778 ofițerul francez Ledouly de S-te Croix, 
"din Brașov de Lucacchi della Rocca, cumnatul lui Grigorie Ale- 
dru Ghica, fără succes însă. In 1806, Constantin Filipescu se gândi 
el „la un nou meșteșug, adică făcător de farfurii” 2). l 

“In 1650, se pomenește, lângă Târgovişte, de o fabrică de sticlă, 
r pământul necesar s'ar fi adus dela Brașov și ar fi funcționat și în. 
impul lui Brâncoveanu scoțând sticlă albastră ordinară 3), dacă nu și 

t mai târziu, pela finele sec. XVIII $). In 1786, funcționa una la 
rlău, a unui Evreu care a cedat-o unuia P. Mazi Neamţul și apoi a 
cut în. mâinile francezului Charbert 5). Impotriva Austriei, care făcea. 
concurență ucigătoare industriei băștinașă, Soc. anonimă română. 
nstalat, în 1880, prima fabrică de sticlărie la Azuga, iar a doua, în 1887, i 
Tespezi-Suceava, care, din cauza dificultăților, a trecut şi ea, în mai 
in de 10 ani, prin patru mâini, în 1889 : la Stroești, jud. Botoșani și. 
Bogdăneşti-Bacău, iar în 1898, la Solont — acelaș județ. Intre 1880— 
009, Vechiul Regat numără 11 fabrici: 7 în Moldova, 1 în Oltenia 
3 în Muntenia, cu un capital de 2.173.000 lei aur şi o producție de 


25 tone. Mai găsim şi patru fabrici de oglinzi: 3 în Moldova și 
Muntenia 6). s nS 


PeU Aa E : ul 
își crează, pentru nevoile armate ȘI.â circulaţiei publice, o mr ţi 
întreprinderi ê). NE N E ie 
de a fese Al date statistici şi indicațiuni P po a. 
etnică a capitalurilor . şi personalului technic și adminis C 
utine excepțiuni, însă, toate sunt straine. a Ass ie 
investit. de particulari se ridica. la 15.123.305 ei a E 
învestit de stat la 18.288.261. In 1914,» Pa: : E 
niče şi turnătorii de fier şi- alte” metale ; xi ia a 
şi cuie; 9 de mobile și sobe și însfâzșit 11 de tinichigerie $ 
metalice — în total 84 T; 


- Industria sobelor de terácotă era în Transilvania mai veche ca 
XVIII. Va lúa, în schimb, o mare dezvoltare în Vechiul Regat 7). 
ricile de cărămidă încep încă dela jumătatea sec. XIX. Prima este 
erdarului Filipescu, în 1855; în 1865, una, sistematică, a lui To- . 
a; iar în 1878, cu cuptor circular, d lui Gherghely. In Banat : în 


> 


aaas 


1) N. Iorga, Istoria industriilor la Români. 2) Vezi perioadele anterioare din 

tudiu şi R. Țăruşanu, Industria sticlăriei, în Encic]. României, v. III. 3) Vezi 
ele anterioare şi Soc. Naţ. Cr. Ind. — Grupul industriilor ceramice. 4) Vezi R. 
u, st. cit. 5) Vezi studiile citate. 6) S. N. C. I., st. citat : a) în Mntenian : Azuga, 

er: Ploești, 1913, Dudeşti-Cioplea, 1914; în. Moldovă : în afară de cele citate, 
Ciobănașul și Mestecani, 1902, 1903, 1009; în Oltenia: Gruia, 1906. Fabrici de , 

:Zwolfer — Bucureşti, 1891; Dimancea — Focşani, 1905; laşi, 1906 şi E. Ber- ` 


i, 1909. 7) Aurel Raimu — Materialele de construcție de origină pământeană, 
Cl. României, v. III, p. 881 şi urm. 


i , a : upră ind 

1) C. Orgbidan, st.cit. 2) Ibid, ibid. 3) Inginer Gigurtu RePo îi ed ustria 

metalurgice, din 1916, p. 46. Vezi P. i cit. după O. P. Graf, Indu 

Se mag ae. ne ge il ge n 

pa 5 > După C. Tr pp Me : : ăilor 

Pene ulei Aa Severin, 1856; diferite ateliere de repa a a 
R “Paşcani, Galați, Bucureşti ; Arsenalul Armatei, 1873; 447. 

e Galați, 1879, etc. 7) C. Orghidan; st. citat. 


7 


220 


ui E 3 A a ai, în societate anonimă 
864 a lui Bohn și în 1867 a lui Kunz. Dacă în 1906, erau 7, în 19:6 
1364 i că i | 
erau 52, cu un capital de circa 17.000.000 lei aur 1). 


A dul cal, Aa e una din marile realizări economice — operă exclusiv românească, ` 
i 7 i țărănesc era cunoscută di 2 ENE iA i mun-ă i 
Industria varului țărăne n ncepție, organizare şi mun-ă. 
E Emot edel ma gras var era în regiunea Muscel. O întreprindere 
impuri — 


Ne-am ocupat, poate prea detailat de origina și evoluţia industriilor 
rovinciile românești și poate ca cetitorul să se întrebe, cu bună. 
eptate, de ce atâta, Stăruință şi atâta întindere unor probleme cari 
ga mai de grabă de istoricul şi evoluția industriei și prea puțin 
estiunea ce ne preocupă. Dar am accentuat, dela capul locului, 
4 voiu studia în abstre ct, 


importantă, după cerințele tehnicei moderne este a lui E. el 
la Sinaia.. Varul hidraulic, început de italianul Basilio Ak asaro la 
Comarnic în 1875, era fabricat, în 1903, în 6 fabrici în ae a 
ultramodernă fiind a lui Valentin G. Bibescu. Odată cu instalarea e 

ici i î ă decadă 2). | l 
fabrici de ciment, acestea încep să i m s I 
i Prima fabrică din acestea a fost instalată în 1880, în Islaz-Brăila 


i i voiu urmări în mediul şi ambianța în care le-a fost dat să lucreze. 
i ino, sub firma Portland”, care, în a Ni N = . A 
do eminentul inginer I. Cantacuzino, : le ARE seacă 60% : în 1809, m stăruit prea mult, întrucât nu se poate desprinde limpede, în 
1894, ssatisfăcea 55,5% din nevoile țării, sud d. s a TE nüma ea de industrii, nici paternitatea întreprinderii şi nici origir ea. 
avea, o capacitate de 30.000 tone. In 1914, gl aL se dit astitit in talurilor şi a conducerii. In cele mai numeroase cazuri, dacă Evreii 
8 fabrici — ultima fiind -opera inginerilor români cari, constit 


st inițiatorii, precum în realitate wau fost, ei au dat, însă, o mare 


E API ; j .000.000 lei aur, . E e ; À i 
soc. anonimă „Dâmbovița cu un capital social de 12.0 i , dispunând : de privilegiile legilor de încurajare, 


o instalează la Fieni 2). In Igor, Cantacuzino cartelează fabricile Cer- 


| Brăila şi Azuga ; iar în 1809, societatea cimenturilor din Europa ile piata As La ei id ni oala a ati 
navoda, Brăila iip Ani iază fabrica dela Cernavoda care 1 Te ik E iei ă 
'Orientală, cu sediul la Anvers, întemei gta f mijloace de a scoate peste graniță beneficiile realizate. ; 
<portă în Egipt şi în Bulgaria $). E Vom da, ca încheiere, în rândurile ce urmează, câteva date asupra. 
exportă în Egipt şi în Su, : EES mărau a deal EE Dee 0 fig i A Aia 
Toate aceste industrii : de VANY wa sale g o ca 4 ărului fabricilor de tot felul din industria mare încurajată a Ve- 
în 1916, 106 întreprirderi, cu un capital de pirea F ioa oio 7 din |  Chiului Regat, asupra numărului societăților pe acţiuni şi a capita- 
"producţie în valoare de peste (a T a oda 10 angajate, străine şi autochtone, precum şi asupra națioralităţii 
p : ă â jată şi 3.12% din to ee. us ae A : Aai pi z A ideri 
T a a și e a a eli Asta într ari Aar a piei de fntrepri tie 
sr cari an pe iA în societăți pe acțiuni, 5 din grupul nar 274, rămânând în Rok Po cele noui al : fabrici 3) 
PE a e tl se dezvoltă cu deosebire raf e Ii . : o ate în Vechi ia SAPA 
şi 3 din-grupul al doilea. Din aces il dica casă ie 1 mai important Situația industriemari incurajate în Vechiul Regat este următoarea 
năriile de petrol, cari absorb cea mai mare atenţie și cel mai ărul fabricilor este în Igor, de 623 : în 1910, de 472 și, în 1915, de 847; 
capital ô). 


i , 
Industria pielăriei — una din industriile naționale o a 
voltat şi în Vechiul Regat, dar şi peste: munţi, i ada i 
Făgărașului — număra, încă din 1840, două rel i șa ce idea 
„Adam Arndt” în Fălticeni şi alta în Bucureşti a tgi i a o 
Fabrici mai mici și nenumărate ateliere răspândite și oa Ai 
duceau produse primitive, dar și piei tăbăcite subțiri J: n gaa 
dustriei acesteia, va stărui marele industriaș Grigore exandr 
Cea mai de seamă întreprindere în industria de transporturi 


an atinge 320.227.000 lei, cu o forță motrică, 
cu un personal de 58.871 şi cu o valoare a producției 
7.105.000 lei aur. Toate aceste referindu-se numai la industria. 
transformare a materiilor prime indigene. Cât priveşte industria. 
activă, date statistice lipsesc 9s Ea i 

In domeniul industriei mecano-m 


etalurgice, avem de înregisi raț. 
ornind dela aceiași dată, 


anul 1887 — crearea a 53 industrii, 
cari, -24 numai în perioada 1906-—r2, unele din ele de 
l ca Wolf, Carol Blosel, Albina, etc. 5). Din cele 477 între- 
F PETEN š, în Enci i Ey 

1) Aurel Raimu — Materiale de constructie de Pa e i e 
României, v. III, -p. 881 și urm. 2) Ibid, ibid. 3) Si se ilie la "Bra sia 4) Ibi 
G-igoriu Slăniceanu, Săpunaru şi Zane, precum şi aa ae ein şi Gârleştea: 
ibid. Celelalte fabrici erau : „Ciment Portland” — Azuga; Marocn eşti. Vezi şi So 
. Gusa Văii; Valentin Bibescu — Comarnic ;. Soc. mer ei ouă oc. pe acţiu 
Nat. Cr. Ind., st, citat. 5) Vezi Aurel Raimu, studiul citat. 6) Statist 1. României, V 
Ag tal anani 1913. 7) Lil Georgescu Industria pielăriei, in, Enel . 5 
III, p. 979 şi urm. 


) Statistica citată. 2) N, Arcadian, Industrializar 
I; p. 812. 3) Ibid, 813. 4) Ibid, ibid. 5) Dr. V. 
nderilor româneşti rev. Alaci; 1—2/31939 — 
upra industriei mecano-metalurgice din 1916. 


ea României, Encicl. Rom. Š 
V. Protopopescu — Evoluția 
după raportul Ing. Gigurtu dir. 


A 


222 


prinderi existente în 1906, 293 erau fabrici încurajate, din acestea, 
39 din grupul metalurgic 1), 2 tă 
Dacă considerăm evoluția întreprinderilor economice sub forma 
de societăți pe acţiuni, vom avea, în intervalul 1880—1913, un număr ` 
de 430 întreprinderi, dintre cari, 198 bănci, 168 societăți industriale, nomic, în intervalul I901—1915, a e produse de Consiliut Superior + 
-57 societăţi comerciale și 7 de asigurare. Cele mai multe se semnalează j u 
în perioada I9I0—I9I3, cu un număr de 220, față de 162 în perioada 
1900—1910, perioada 1880—r900, soldându-se cu un număr de numai ` 
48 2). Iar dacă luăm în considerare personalul utilizat în 847 întreprin- 
deri încurajate de stat, în 1915, 47% din personalul technic şi 36% din 
cel administrativ erau străini 3) — bine înţeles că este vorba de perso- 
nalul technic calificat și de cel administrativ superior. 
Să ne referim la naționalitatea, capitalarilor înyestite în tot felul 
de întreprinderi: . | pan 
în I913, numai societățile străine, 44 la număr, autorizate să 
funcționeze în Vechiul Regat, dispuneau de un capital de 251 milioane 
lei aur; băncile cu capital străin dispuneau de 106 milioane lei aur, 
ca mijloace proprii; societățile anonime dispuneau de 622 milioane lei 
aur, din care cea mai mare parte era străin 5). După origină, capitalul 
străin era englez în 45%, german în 6.8%,, belgian în 11.8%;, austria, 
în 6.880/, — mai ales în petrol, după 1892 ù). 
: Numai în industrie, capitalul austro-german se evalua la 187 
milioane aur și la un minim de 400 milioane lei: aur plasamentul de 
capital al acelorași puteri. capitaliste în toate ramurile de activitate 
economică românească 7). Caracteristic pentru anul 1914 este faptul că 
` oredomină băncile cu capital internaţional 8), iar industria petrolului. 
și a lemnului s'au creat numai prin inițiativa şi acțiunea capitalului 
străin şi anume prin mijlocul unor filiale ale marilor trusturi interna-. 
tionale, de altfel ca și în industria de după 1887 9). Aşa că, se poate 
fixa, pe temeiuri sigure, participarea capitalului străin învestit în viața 
economică a Vechiului Regat, la 1.000.000.000 lei aur, ceeace repre- 
zenta peste 50%, din capitalurile active din România — cum spun 
Constant Georgescu într'o conferință în 1933. 7 i 
La împrumuturile noastre de stat, Germania participa cu 75%, 
cu peste 11/, mild. pe câtă vreme, Franța cu 23%. oa A: l l i j 
Dacă luăm în considerare balanța comercială a Vechiului Rega 
pe anii 1899—19I3 inclusiv, numai în trei ani (1899, 1904 şi 1908), $’ 


1) Ibid, ibid. 2) Ibid, ibid. '3) N. P. Arcadian, Industrializarea Românie 
p. 139. 4) Statistica soc. pe acțiuni la finele anului 19713. 5) Constant Geor 
gescu — Problema capitalurilor streine în România. Conferință în 1933. 6) V. N 
Madgearu, Românizarea vieții economice, 1937, București. 7) Ibid, p. 13. 8) Ibid, p.6 
9) Ibid, 8. Ibid V. Cilibra, Structura economiei naționale în rev. Alaci, No 


V, Madgearu, o. c 4. 2) Mat 5 
? nia ap . îi 
1 3/X1939. ) aterial 


ulletin d'information et documentar dat de 


de documentation B. N. R. Cong. Dep. Econ. 


225 


Pri 
i FI I O, B. B., este guvernul secret al tuturor Evreilor din 
ume £ rc și a sunt subordonate toate organizațiile evreeşti. 
v M. este organul declarat al celui dintâiu si die: Ă 
i şi lucrează d i i 
T alte cuvinte, organul executiv 1). ilie 
„Ce este A. I. U. şi ce urmăre ă 
Ce a şte această asociaţie ? Alcătuită 
e, cipiul solidarităţii ŞI exclusivismului de rasă, scrie iai la e 
| „ati răspunzători numai pentru Evrei”, ea lua ființă, în 1860 la Paris. 
eul Adolphe Crémieux, urmărind. 


CAP. IIT. Calitatea lor de Evrei şi c) de a sprijini orice scriere de natură să con- 


EVREII SUNT O NAȚIUNE APARTE | itetele locale sunt răspândite în toată lumea. iar numărul tut 
: . ilor î isi : > rul tuturor 


. &) Organizarea Evreilor ca- naţiune aparte la noi 


Evreii au făcut şi fac parte din două mari organizaţii : unele 
origină externă sau internă, altel cu caracter fățiș sau secret. Din pri 


categorie, fac parte: A. I. U. și I. O. B. B. a 
Ce este organizația I. O. B. B. sau Inaltul Ordin B'nai B’rit e — mari şi mici : capete încoronate ega 
3: A ch TA ` M zi PORT taie e » person x 
Acest ordin a fost întemeiat îu 1863 la New-York, de la care pleacă ordi uri capitaliste și bănci, presă şi pita Ba ea eu 
> olitice și cul- 


în toată lumea, Este o organizație secretă şi este socotit ca sâmburel etc., toate îi sunt supuse sa PREA 
; | i u trebuie să-i fie, t ai 
» toate îi servesc de 


„organizației iudaice internaționale. Peixotto, Ovreiu american și mar 
maestru al Inaltului Ordin B. B., trimis, în calitate de consul, prin inter 
venția acestuia, în 1870, de Grant, președintele Statelor Unite, ca s 
câștige intimitatea Domnitorului Carol și să lupte împotriva politi 


lui I. C. Brătianu, acest Peixotto este acela care avu o mare parte | onstituției din 1866; fie, prin interpuşi, ca baronul R. ild. ca 
întemeierea societății secrete israelite „Zionul” din România. Şi to tervenit, personal, pe lângă Cuza Vodă Seriale otschild, care.a. 
el este acela care raporta cele mai deșănțate calomnii organelor mini 1. Dealtfel], intervenise, acelaș baron, şi ră ia Pi Evreilor dela. 
terului de externe american, în legătură cu imaginare persecuțiuni alați. In 1867, A.I. U. exercită presiune A Net iba iai 
ili poleon IIF, 


jafuri şi omoruri ce ar fi avut la Ismail, Cahul și Vâlcov și ale căro 
victime ar fi fost Evreii. = 

g Alături de această organizație secretă ,„Zion”, avem și A 
organizație declarată U. E.. P. — adică Uniunea Evreilor Pămân: Sinare persecuţiuni, „demne de un alt ev”, î ar fi : 
teni — întemeiată, în București, în primul trimestru al anului I » An care sar fi angajat. 
şi care, în 1912 deja, număra 50 secții, în permanentă legătură 
faimosul ordin. De altfel toți Evreii, membri ai U. E. P., sunt 
de drept şi moralmente obligatoriu, membri ai I. O. B. B., precu 
sunt şi membri ai A. I. U. fiindcă — spune — cu bună drep 
tate — B. Duică, că U. E. P. e:te.trupul vizibil al sut'etului asc 
care este I. O. B. B: Da a 


X district” 4 i 
oo i Ki „Am termeni masoni — 
zi aa dă pici de a fi reprezentate în conducerea centrală din 
un » aa 
| ıt conduse de un guvern local numit „Sanhendrin”. az 


1) Vezi B. Duică Ovreii pămâ i i 
a A E a ANS A Pâmânteni si sub-păz ; 
crieri politice şi sociale : Alianţa jarocilta 3) ia 


N. Râciu, — Evreii în Ţările Româneşti. 


> 1913. 2) M. Emin 
Verax, o. c.. i il 


3 


227 
226 „3, a 


| PR România 
| - numit biurou. = 
| „- aie iar fiecare loje își are Wm conutet Pe t din: un mare 
Ma Pae trictul 9” Sanbendsinul a mare mentor, ui 
ă SUI i 4s dinte, un T ; 
formeaza v», PEENE al doilea prese , A , mbri.: 
: întâiu Și un iutor și trei me , 
nte, un întă secretar aju 
preşedi e tezaurar, Un inte, un mentor, 
r, un mar s : ice-preşedinte, 
mare secretat, i dinte şi un vice-P i dian 1)- 
sN -un preşe 5 4 r j un gar ia: 
see 1ojei, din : u tar financiar $ 
iar biuroul tezaurar, un secre i i numele 
„protocolator, un k B.B. a purtat la no 
un secretar-p NRG 880, ord: nul I. O. B. B. + contra 
ână la 1009, _de rasă 
Pele tu ea __ reprezentantul si rea, Lojă din Bu- 
N Xtirea CA : je de Ma 
de „Infrățre dată, si- nsușit nume Marea 
ae ă dată, şi-a Inst>: : : New-York. Mare 
“3 ja această data, >. dinul din Ne ti 
noastră. De an zelaţiuni intime cu Of tantul lojei 
. i a intrat în relat us Fenchel, reprezenta A 
cureşti ŞI a -1x de unul Iulius re Deea Sa ale din! 
SI întemeiată de Sao ; j lojile sucuis 
Lojă a ag Nae ia, acelaș care a întemeiat și lojtle i Sie: 
ani câ a ania, PR 
zi din Germ k : : p.-Severin 2). - 
suro Galați, Ploeşti, Craiova Și T Comitet pentru emanci 
paa y k, exista, încă din 1913, Uh » 
© La New-Yorg, ; 


i, prin; 
i ă di la București, 
sraeliților români”, care ţinea sa dicteze 
raelițilo | 
gove S nt °) l : A, — Jewish Colonial 
ern şi parlament `) letale E r 
că fară de aceste organizațiuni, € si [a sani 
In G ar fundația baronului Hirsch, o organ a 
gen -< srj migrațiunilor evreeş x 
tribuțiunea organizării mig i 
cu atri 


p p p 5 D 
n 


„Alături de toate aceste organizațiuni și mai primejdioasă ca 
ate, rămâne totuşi, Francmasoneria, acea alcătuire ocultă, admirabil 
chgiată în toate mădularele ei și în sânul căreia intră ca membri ele- 
ente din toate națiunile—fără deosebire de religie şi de vederi politice— 
ar, mai cu deosebire, elemente conducătoare ale politicei, științei și 
nomiei. Prin această asociaţie și cu un ritual ocult, se sapă mai ușor 
emelia societăţilor național-creștine, a căror solidaritate tradițională, 
gioasă și politică se-dizolvă atât de uşor. Conducerea supremă o 
ine O. I. B. B., cu sediul la Chicago, împreună cu formațiile se- 
te ascendente B’nai Mosche, B'nai Israel, B nai Zion, dominate 
ult de cei misterioși Inţelepţi'ai. Sionului!), iar Dr. Prof. Paulescu 
meşte Francmasoneria o suprapunere dë societăți secrete, o piramidă 
ârtul căreia tronează un grup de jidovi. i 


Toate aceste organizațiuni — mari sau mici, declarate sau 


ete — lucrează, întrun neîntrerupt contact unele cu altele, într'o 
dependență şi ierarhizare desăvârşită, toate fiind unități perfect 
nizate şi, la comanda unui comandant văzut, sunt, la rândul lor, 
dinele comandantului suprem nevăzut. Presa mondială şi finanța 
rnațională, guverne şi diplomație sunt la dispoziția acestei fan- 
ce şi uriaşe organizațiuni, care — prin această presă și finanță 


că și iudaizată — stăpâneşte tot globul şi striveşte orice manifestare 


Aa ae l PI a permanentă rdin național de natură să prejudicieze intereselor iudaice. 
cale de pămân ur A ganizaţiune uriașă, se alătură a yreaiască, ace Presa din România și toată literatura adhoc sub formă de reviste, 
La Me uvântării rabinilor — ae ză şi se încheie dii și broşuri; meetinguri şi congrese, la noi și aiurea ; agitatori, 
ză 
: semnul bineuva 3 ain dar unde se tratea 
şi sub $ á divin, da 


PES: je să rămân i să la acele 
locaș care trebuie 5 la cele mai rușn.oase pănă la ace 


a privin 
" 4ot felul de transacțiuni de 


itatori şi anchetatori, indigeni sau străini, cari mișunau peste tot, 
aa nula ga națiunii 4 si la noi Și e ; a EUR şi Te din toate 
A - obicinuite sau comploturi la na tari politice. Sinag Tai Socia is eg altele, comp ectau aceas à Vata otpa 
 gheşefturi O ii i dela cari așteaptă drep u p ta împotriva evreiască, năpustită cu toate puterile asupra țării noastre, încă 
„mijlocul a de Evreii din Româna 7 ee hendrinutui ră şi neînarmată ca să fie în stare de a înfrunta o armătură atât 
“a fost chemată a i. ii sau, de aici şi dela ședințele nemi rmidabilă. Numai instinctul de conservare națională, întărit de 
guvernului Şi a sei iudeo-internaționale, chemări br ul patriotic al unei frumoase organizațiuni, de înțelepciunea și 
au pomit asmaţiri ae pr“ olte sau organizări economice cu câ itatea oamenilor noștri politici, i-au stat împotrivă și au reușit să 
față de legi, ispitiri la rev sro ete eh ata ască marea primejdie ce amenința ființa statului în devenire, 
subjugare. în sata mii este de aiu s. Evreii din eaa tocal de peste şease decenii. Fiindcă țara noastră era în perioada de 
e e aan constituiți în i d i ce numite Bet-Di prefacere, în cadrul legilor uzuale şi al constituţiunilor din 1864 
destul de da a cu tribunalele 
denumite Kahal, care, împreună 


e tocate dar parte å „ legi cu caracter cultural şi economic-financiar erau necesare : 
nete lo ) ; 

aceste comite 

eesc. Toate 


a vernu] centr a să încadreze națiunea în sistemul țărilor europene, altele cu 

ajcătuese un sta trală — Kabalul central sau gi r defensiv — de apărare a intereselor cetățenești față cu o orga- 
-atiunea centr 

organizațiun 


ilă în St.-Un ia ri ER ; 
Boa e evreiască concretizată în cuceriri masive pe terenul economi 


- supus şi acesta une! a 


Ite puteri oculte cu reşedinţa probab 
Evyul Mediu, rezida în Siria. 


și care, în 


e x Anteni. 
a zx: oământeni ȘI sub-păma i 

i Duică, Ovreii păni l 

1, 2, Şi 3) B. 


= 


1, Becescu — Francmasoneria, Buc. 1936. ` 


228 i | 


b) Presa, şi literatura adhoc evreiască 

; : Aa ai T E: £s Să 
- raeati în TX Românești îl face, în 22/3/1857. 

; 1 presei evreeşti în "Țările E tă at udă 
Inceputu ri a] d-rului I. Barasch, „ilustrul om de știință”, cum 


Israelitul româ Ba: n 
il meşte $ Podoleanu, în a sa istorie a presei evreești, sau „,civili- 
îl nu i 


Te Aes Or oE aa d eiropeie a 
Storil României”, „unul din întâii pionieri ai para e r y i 
: > ai ştiinţei ?— îl nume Oră. 
ilor europene, al ştiinţei europene cum i e 
isi aul A i ella noi în 1841 din Brody al Galiției 
ii galițieni, descălecat fiind şi el la no o ÎL e ici 
g ; ein î este „creatorul învățământului, 
Unul E. E. Braunșein îi numeşte ,. : i 
aa KES 
j â ul. stiinței române * `). > 
i aie Eu asi rela prezintă o sumă de caracteristic 
Presa evreiască în țările 


j i foarte-scurt 
de care mai interesante. Ziarele, mai toate, sunt de fi tă 
agite mai târziu, să reapară, Cu âcciași 


durată, apar şi dispar tea nl e ae pet UAI 
ă i mor de in a ; ` 
sau altă conducere, $ ne tan ga pa a 
abonați indiferenți ori neplatnici, adeseori și din D aia ae da adi 
G 
tate între grupuri ce nu cad de acord... pe principii, e iapa: 
i i puerile sau factice. Unele sunt scrise în două limbi : în i. sa ste 
Res Ane i în li ă — în idi u în. 
şi în franțuzeşte, în românește ŞI în it TA Par ciuda 
Sta â — un 
ân în româneşte ar t 
mâneşte, sau numai ue Á = deviz 
adică O imbă românească foarte discutabilă. Poartă pase E 
acies ; j j ni . S2 
mpoase, în manșetă groasă : „Libertate, Egalitate şi Fra iii te Să 
i i ic: itic 
ea tot aşa de pompos ȘI enciclopedic : „organ a a are 
` a . yiu t 
artistic, financiar, industrial, comercial, etc. ; Sula u aia a 
i impresionante . Fraternitatea, Egalitatea, TE | Dica N 
Dreirdle: Lumina, Inainte, Răsăritul şi Aurora, ASI i 
>? 
ciparea, Stindardul, Emigrare 


a, — unele cu îndemnuri spre Palestin 
Li 
altele spre America sau ca Lumina di 


n Iaşi, condusă de Braunstein 

â i a poporului 

Brănișteanu care recomanda rămânerea pe loc și dezvoltarea poporului 
evreu pe meleagurile româneşt 


i A 
i— tară de... baștină pentru Evrei. In 
i i îndră — cum eta 
i i j au îndrăzneala C 
inii nt impertinente $ e 
nij generale, ele su À au ac n 
i SR să jignească cele mai profunde simțimințe național 3 pr i 
lg E . op... . Xrare : 
i duceau lupta contra bărbaților politici cari veghea si T D 
sonalităţii națiunii româneşti ; altele continuau să dovedea a 
de veacuri a națiunii evreieş 


ti pe plaiurile dacice, tot aşa de veci 

i ână, eti ele din ele, ca „tro 

dacă nu şi mai veche ca națiunea română, ete. U ele ai A Ca i 
; ă ane antidinastice sau a 
» îmbrăcau caracterul de org ; s : 
taia i ă -democrată. 

(1905), organ al curentului de propagandă iar aia E 

i > . .. . o . . multi in î 

Printre distinșii publiciști, „celebri A i e TAn. 

. lungul deceniilor, nume ca acestea, sânge pur daco-r pia rac 

Antoine şi Armand Levy, Feldmann-Câripeanu „piimu ră 


PI N a Da 


) La presse juive en Roumanie în Revue h&brăique, 1913, Paris, 
I i 


229 


ază numele”, Naftali, Popper, Cahane, Arie Sielberstein, Carmellin, 
„L&bel, Auerbach, Gold, Hurwitz, Schwartzfeld, Braunstein — 
i târziu Brănișteanu, Paucker, Steinberg, Agatstein, Beck, E. San- 
u, I. Rubinstein — I. Rubis—în românește Sache Petreanu, „unul 
ei mai curagioși publiciști”, etc. şi ultrademocrațţii, ca Max Wecsler, 
helerter, L. Gheller, etc.cu cari începe presa socialisto-comunistă. 
“Dăm, în notă 1), nenunăratele periodice apărute, cronologic, între 
şi 1906, şi dăm, cu litere groase, nume cu răsunet în străfundurile 
ist iei noastre, ca: Zion, Ahawath Zion, Dragostea de Sion, Vocea 
nului, Darabana, Dorul Sionului, Tribuna Sionului, Tribuna israe- 
© Maccabeul, Hajoetz, Bar Koscheba, Kadimah, Judenland, ete. — 
oate organe sioniste prin cari se potolește rostalgia pentru Palestina. 
“Dacă toate acestea, sau cele enumărate în notă, au fost sau nu 
ite, au întreținut ele, totuşi, o atmosferă de enervare și serveau ca 
ct de plecare sau ca temeiu aparent pentru presa și diplomația 


lak 


1) Vom cita după două izvoare şi alte surse — acestea după S. Podoleanu, în 
ia presei evreești din România”, 1857—1900 — Buc. 1938 : „,Israelitul Român” în 
1857, în românește și franțuzeşte, de I. Baraschşi Armand Lévy; , Gaseta română” 
omânește şi idiș, de Feldmann-Câmpeanu ; Timpul” — Die Zeit, în București, în 

5.1859, în aceleași jargoane, de Naftali, Popper şi Cahane; în Aprilie 1859, „Et 
Per” — Timpul de vorbit, în idiș, de Arie Sielberstein, în București ;r Sept. 1865: 
cho Danubien”, în românește şi franțuzeşte, de $. Carmellin, la Galaţi, cu subtitlu : 

rcial, agricol, industrial, artistic şi literar” — foaie nomadă, fiindcă își mută 
eu'sediul ; 1867 „Presa Română” la Brăila, cu care fuzionează cea de mai sus, şi 

te la București, până în 1871 era tribuna pentru apropierea Evreilor în epoca când 
epuse antisemitismul; 5 Aprilie, 1866, ,,Viitorul”, la Galaţi în românește și franțu- 
te, de Antoine Lévy -— hebdomadar „politic, moral, religios, comercial, artistic” ; 


Orient”, în Bucureşti, de Armand Lévy — un agitator evreu francez care s'a pripășit 
noi pentru nobila cauză a emancipării Evreilor din Principatele Dunărene ; acelaş 
d Lévy face să reapară, în 1867, „,Israelitul Român” ; iar în 1887, la Paris, unde 
t expulzat, reeditează „,„Echo d'Orient” — jurnal internațional, politic, literar, 
c, financiar şi comercial— ca continuare a ziarelor „,Concorde” din Budapesta 
10 Danubien” din Bucureşti ; în 16 Aprilie 1871, apare ,,Rumânische Post” — 
e urmă „Poșta Română”, de Peixotto, consul american, evreu de origină; 24 
1872, „„Vocea Apărătorului” la Iași, organ „politic, literar și comercial”, cu deviza 
ate, Egalitate”, de M. Feldmann, cu concursul elevilor : Schwartzfeld, Rosenblum 
er cari, nu prea târziu, se vor distinge ca luptători și istorici ; 16 Sept. 1876, 
tul”, la Bacău, de A. L. Löbel, 18709, „,Fraternitatea”, la București, de I. Auer- 
A. S. Gold; acesta din urmă, neînțelegându-se cu tovarășul de idei, scoate, în 
Apărătorul” în Bucureşti; 18 Oct. 1882, „,Stindardul”, la Focșani, de Ad. Stein- 
“Iulie 1883, „,Cumpăna” — primul organ zilnic — mai târziu, „l'Indépendance 
ne”; 1890, ‚Egalitatea? de M. Schwartzfeld; „,Emigrantul”, în idiș, la Galaţi 
sani, propovăduind mișcarea de emigrare ; 2 Mai 1885, „Ecoul Tinerimei” la Iaşi ; 
Vocea Dreptăţii” — tribuna liberei cugetări, de Marcu Schwartz ; „, Viaţa israelită” 
l Agatstein în București; Oct. 1886, „,Infrăţirea”, în București, propovăduind 
area în America; în 1886, apare „Revista israelită” publicaţia Infrățirii Zion a lui 
eck; în 1903, Lumea israelită, în București. 
“Intre 1887—1897, apar Lumina, Fraternitatea, Propășirea, Egalitatea, Inainte, 
ea, Emanciparea, Drepturile, Pământeanul, Dorința — propagând curentul 
cialism, de emancipare şi asimilare. . - i 
ături de toate acestea, apărură, între 1897—1912, o sumă de organe evreeşti 
„pe cari le-am enumărat mai sus. Vezi V. Săghinescu și B. Duică, operele citate. 


230. 


străină de a se seziza de stările aparente dela noi. In cele ce ai voii 
avea prilejul a cita pasagii caracteristice din această m cas a em 
în evidență caracterul, de agitație permanentă ce o ni S mul 
curajul şi sfidarea cu care răspândeau calomnii sau e at e 
în bărbații cari conduceau tânărul regat — România în Ap: . 

De îndată ce în sufletul Evreului a născut dorința e a se st 
chemat şi la conducerea țării, văzându-se bogat şi de aa clei ia 
ceput să apară de sub teascuri și lucrări literare adhoc - D 
multe din ele elucubrațiuni, căutând, nici mai mult nici ma pu țin 
să dovedească, cu arguții neserioase, continuitatea Evreilor în Daci 


Traiană si atâtea alte teorii umanitariste, atât de scumpe Evreilor — 


ii care vom vorbi cu alt prilej. o d 
die ai d i care pune chestiunea israelită în pi setea, 
pe tapet şi rămâne, ca atare, începutul marei lupte, zi e ,, i 
pation des Israélites en Roumanie” a aceluiaș Iuliu i ` 
întemeiat presa evreiască în România. Broşura a ear T b 
1861, sub pseudonimul,, Un israelit român . Este a : a 
A. D. Xenopol. — prin care Evreii cer egalitate de Si ai pring 
verigă a seriei însemnate ce se dezvoltă încă sub ochii noș S 3 acest 
păreri anonime (nu se ştia pe atunci adevăratul a a tie 
acelaş istoric român — fură îmbrățişate cu mare i a 7 
presa evreiască, iar Carvalho, preşedintele A. I. U. la Paris, it 

mare ziar ce reprodusese broşura că „lucrarea (ca dag d i "A sa 
` bază la negocierile ce ar fi întreprinse pentru a sprijini orințe 

i i âni” 2). > cai 

dada i AR apare o mulțime de studii care să A 

acelaș lucru : emanciparea Israeliţilor Români, n si E sei 
mai puţin bogate şi mai mult sau mai puțin PTE. oa ei 
români, fie de Evrei străini sau de evreofili şi de A. I. U. I A em 
deceniului al doilea al secolului nostru, apar studii me ui Ş 
pretenţii de înaltă atitudine ştiinţifică despre care vezi o B k. 
/ Contribuţiunea Românilor autochtoni la această F 7 S E 
‘destul de bogată, fără, însă, a întrece pe Ser Lucrări ai 
această privință sunt : studiul lui I. Lahovary : „La questi t 
en Roumanie” ; „La question des Isr 


aćlites en Roumanie” de J. Lev ; 
. a 4 2 . . aine 
Etude sur la condition des Etrangeres d’après la législation roumaine 
33 bă 
a lui V. Boerescu; ,, 


La Roumanie et les Juifs” a lui Verax ; „Studii eci 
-soci i ; ia Evreilor” a lui N. Iorga; 
nomico-sociale” a lui A. C. Cuza ; „Istoria E 


şi alte câteva. 


s 


| i âni XIV 

Vezi S. Podoleanu, op. cit. 2) A. D. Xenopol, Istoria e A a E 

I PA 3) Ele au apărut respectiv : București, 1902 ; Paris, 1869; pi 18993 3 
curești, 1913. ' 


3 


231 


Dar Evreii nu s'au mărginit numai la acele ziare cu caracter efemer, 
părând la intervale neregulate, cari se adresau aproape exclusiv na- 
junii evreești și nu aveau răsunet în marea masă a poporului nostru. 


„mezat, oricui da mai mult şi numai dacă servea interesele evreeşti. 
> Eminescu, încă de prin deceniul VIII al secolului trecut, constată 
Evreii au făcut din presa europeană otravă, cu misiunea de a asmuţi 
pe cei tari împotriva celor slabi, pe dușmanii noștri seculari împotriva 


g 
FE 
S 


omânilor de. peste munți, pe toți oamenii de stat străini împotriva 
tânărului nostru stat 1). - 
„„Băgaţi de seamă — ne atrăgea atenția, în 1900, marele prieten 
outson Stewart Chamberlain — ca Evreii să nu ajungă să domine 
pinia publică prin gazete, minţile şi inimile prin stăpânirea școalei 
şi a producțiunii de librărie?). Și lucrurile s'au petrecut aidoma. Cu mult 
înaintea lui Chamberlain, A. C. Cuza constata următoarele : ,,... căde- 
rea presei în mâinile unui neam străin și neasimilabil, element dizol- 
ant prin excelență, este o adevărată nenorocire”. Şi aceasta a devenit 
pt împlinit din momentul în care ziaristica a devenit o carieră lucra- 
vă, când ea a trecut, ca și în alte țări, în mâinile Evreilor cu al căror 
spirit de şarlatanism și de speculă neleală se potrivesc de minune ase- 
ni întreprinderi, în cari pui un capital dubios de cunoştinţe şi de 
eligență pentru ca să scoţi foloase însemnate 5)... l 

Odată stăpâni pe această tribună, stăpânitoare a opiniei publice 
corectoare a actelor guvernului și parlamentului, ei emiteau certi- 
icate de capacitate și fabricau opinia publică după interesele lor, 
ansformau în eroi ai zilei oameni ce ar fi trebuit să rămână pe vecie 
întunerec, nulități inculte şi lipsite de scrupule și, cu o diabolică 
ăcie, reușiseră, să aţintească atenția minţii tuturora numai asupra 
rigilor, frământărilor şi dihoniilor politice pentru a-i împiedica să 
lă sistematica și stăruitoarea lor acaparare a comerțului și industriei 
noastre — cum se ridică cu filipica lui marele prozator I. A. Bră- 
- Voineşti în scrisoarea adresată, în 1941, d-rului N. Lupu în 
gime valabile și pentru perioada de atunci?) 

Tot Evreii au introdus și anonimatul în presă, acel bandit mascat 
atacă pe trecători dela spate cu toată lașitatea şi datorită căruia 


a > ‘4: Fi . i - : : 
I) Scrieri politice și sociale. 2) Apărarea Naţională din 1900. 3) Op. cit..p. 56. 
soare deschisă d-lui dr. N. Lupu, publicată în „Curentul” din 28 Noembrie, 1941 


232 


| 233 
“ei ştiau să apară cu toată aparența unor Români chemaţi să îndrep- te le-au adoptat cu bucurie ei 

teze şi să creeze opinie publică. Vorbind despre aceasta, A. C. Cuza scria, ` ști îmbrăcaţi în acest fel. Dân să: puteau pătrunde în școlile româ- 
în 1890, că, la adăpostul anonimatului admis în gazetărie, orice duş- şcolile publice, Evreii au cal ASA a de Importanța învățării 
man, fără a fi bănuit măcar, atacă, în numele unui umanitarism perfid, turi de'creștini în bănci. De ac d s al putință ca să stea 
însăși bazele “dezvoltării unui popor, căutând să compromită pe ade- ` ; spre modernizare ŞI progres îl GE z Podoleanu — „primul 
văraţii patrioți şi răspândind, cu rea credință, idei greșite cari înrâuresc ` iva tineri obţinură dela Mihai St ie ia dea 1847 când 
minţile întotdeauna generoase ale tineretului 2). Si, în felul acesta, au ` imba portul” — potrivit preved „Za un ofis domnesc de a-și 
prostituat cea mai nobilă tribună de difuzare a înaltelor idealuri, după kelstein a înfă Des pE aci, 54 Suscitat. Un oarecare 


idptuit această minune”. 1 


cum au prostituat comerțul și industria, amorul și artele, școala și ` Astfel, şcolile Evreilor ământ î l 
căminul familiei, viața politică, -ca și idealurile noastre cete mai sfinte. „destule lupte a he e au inceput a funcționa, nu 

Căutând să facă parte integrantă din națiunea românească — ` fionar și cel progresist, încă A „ouă tabere evreeşti — elementul 
aceasta, însă, numai ca aparență — Evreii se organizau să-și ducă real- ! agoga Mare din Bucureşti — d ao E A avat Toe chiari 
_ mente o viață aparte. Ca atare, ei au căutat să-și aibă şi teatru evreesc. 2). Consulii străini — austriaci a Bon lungi de ciocniri în sur- 
Un oarecare Abraham Goldfaden, fiul unui ceasornicar, născut, în 1840, ală pentru Evreii sudiți ȘI ge mani—8u întemeiat la București 


în Vechiul Constantin din Podolia, cu şcoală rabinică în Jitomir, fost 


profesor de religie la Simferopol și Odessa, fost și negustor de pălării israeliți, iar M. E Finkelstein 
RE >» CU, 


. . . a; . k A 
de dame, deschide în 1878, în cocioabele unui fabricant de bere din 853, la Iaşi „prima EER fratele Bernhard, intemeiază, 
mahalaua. Jigniţei din Bucureşti, „,Leatrul-Goldfaden-Thalia-Jigniţa”, f i at, căci nu era chip a îndupleca aj ip au T 
„pe care l-au cunoscut și vizitat toți Evreii bucureșteni ?). meierea unei școale moderne di i a ucătorii comunității pentru 
Dar un teatru evreesc nu putea să aibă răsunet în marea massă a. In 1861 n fondurile obştei“: 3), i 


poporului românesc şi pe scena strâmtă a acestuia nu puteau să debi- 
teze ideologiile cari dizolvau temeliile dezvoltării noastre ca stat și 


naţiune. Aşa că, paralel cu viața teatrului evreesc, Evreii — tineri insă potrivit dispozițiunilor din art 

şi tinere foarte dotați cu talente de artă — pătrundeau în opera şi tea- Este interesant să se cunoască a . 97 din “a5ezământul şcolii 5). 
_trele românești, lansați cu ditirambe de criticii de artă dela marile ziare umite „heder? sau în şcolile conf ceace se învăța in şcolile evreești, 
stăpânite sau comanditate de ei. Așa că nu va trece mult timp şi ne vom contesionale evreești — maghiare, ruse 


trezi în fața unor teatre şi scene iudaizate sau mergând spre iudaizare. talmudică se chiamă Melamed l Tal îi iniția în învăță- 

După M. Schweig, existau, în 1917, 189 o ganizațiuni şi insti- ele fariseice și se compune pia À A rile işi trage obârșia în per- 

tuțiuni evreeşti, declarate, numai în capitală, dintre cari: 39 soc: entariile „Ghemara” — un am t ecfia acestora „Mișna și din 
; i Fiii Daia a = estec î Ş 

de ajutor reciproc, 15 soc. de ajutcrere în timpul războiului, 4 cope- ingerea că Evreii sunt o rasă ie ia pu în care se propagă : 

rative 1 teatru, 9 crgane de presă, 16, şcoli secundare şi 13 primare, il proprietăţii ne-Evreilor i a ura a altor popoare, 

! : > urământul strâmb 

etc. etc. A . ; suşi Teh = s râmb, pe care 

l ANI Petrea depus pentru fericirea poporului ales jaful și IEN e 

f n religia creştină coma j i ta, 

e dr, pe Feet X - A ` ; ndat de in | ; 

c) Şcoala evreiască şi Evreii în şcolile publice româneşti e estor heder” terese, etc. Elevii absolvenți 


; capătă titlul de Talmud-hahami 5 

; insă, copiii evrei ad | 
t în „proporții îngrijorătoare. 
re din Iași numără 309 copii 
t şi Târgu-Frumos se înregistrează 
0 Evreice 7. Da- 


Art. 54. anexa P. din Regulamentul Organic glăsuia astfel cu 
privire la frecventarea de către Evrei a școlilor noastre : „Copiii Evreilor 
pot fi primiţi în școlile publice ale țării, totodată cu condiția expresă de 
a îmbrăca acelaș costum ca și ceilalți elevi”. Socotind portul iudeo- 
polon : haine negre largi cu caftan tradițional, pe care Evreii din Pri 


i 11. 2) Ibid, s— toli dun act Saal Ca te 
56—7. 5) Ibid r=- ) Ibid, 8—9. 3) Ibid, ibid. 4) A.D. Xenopol, op. cit., v. 


1) Op. cit., p. 56. 2) M. Schweig — Fapte și idei, 1931, p. 101 și urm. © 13—14. ' 155. 6) Vezi J. D. Protopopescu, o. c., P. 108 și urm. 7) A. C 


- şcolile secundare, dintre aceştia 7 


235 


234 


A 130/- în şcolile 
în 1878 ating 11°/ọ. iar în unele orașe go'l; 1800; a 7504 Ca 
et iar în unele localități cu major se caz păştinaşilor 
nrbane, > 1893 intervin legi restrictive, fiindcă copi $ 
urmare, In ` SON 
mâ tin afară. . : i frecventând 
cea ace Aa lar 1900—901, găsim 1871 elevi evrei frecvent pla 
Pentin onn e 96 în licee şi 179 la școlile e BE 
è A i ale ; 6 în ŞC e 
1 fete la şcolile secundare şi 107 în cele iai a 10 tovăţă- 
y Belle-Arte din ambele capitale şi 213 1 SA titraţi, dintre car 
si si au â istrat, până în 1902, “n an det: 
A uperior, sau întegis n re : de 8 în drept, 
N a — 183 în medicină și 73 In farmacie, da sii Ea pe 
wit şi în ştiinţă *) Era grea viața pentru a P l 
în litere aan - i închisă. 
zi ile acelea, iar cariera de avocat li era i X EE E 
aibe vary, din 68000 elevi la şcolile prim: 


ä h i 5 E 
pi Pa ji din 21212 elevi în şcolile secundare, 1585 erau 
1899, 360 ; 


; Evrei 2). , 
72. din 3840 studenți, 342 erau $ : tat aI 
B cca erau, între 1858—59 4 şcoli er = x 
i d TI cu 15 profesori Și 172 elevi, alături de 2 | 

și gra , Ati f ; 
: š I pro f : 3 
ie pi În a 396 școli, erau IOT chederi — şcoli evreești °) 
SA A Ardeal, Evreii au frecventat aproape fă 


j i ivile evreești « 
i i confesionale civ sti e Pip 
ip a iată în număr de trei, numărând 479 elevi, 10S y 


reco 
fesori, alături de 3 școli confesionale ial Ager z geq 
cual sai jevi şi 26 profesori, pentru un total de 3% ie 
isi A stă vreme Ungurii şi Evreii dispuneau de 102 ~ : 
e ondo dispuneau de 6 licee confesionale cu 1767 ele 
şcoale $). ] 1 


a: SAE 
Evreii frecventau numai liceele maghiare ): 


eace, însă, nu poate să fie adevărat pentru toți acești 13 ani. Și, încu- 
jați din afară, ei devin agresivi şi impertinenţi. In celelalte provincii 
sub stăpânire străină, iudaizarea continuă încurajată de toţi factorii 
de toate forurile. Ca atare, acolo, orice rezistență și reacțiune erau 
u neputinţă. Ceeace nu avea loc, însă, în provinciile libere. 
Vechiul "Regat trecea, dela 1856 încoace, prin cele mai adânci 
transformări politice şi, ca atare, prin cele mai mari greutăți. Prin tra- 
atul dela Paris care încheia războiul din Crimeea, Principatele Române 
ăpătau un nou statut garantat de Marile Puteri și ieșeau de sub stà- 
ânirea rusească; în 1859, aceleași Principate își alegeau un singur 
domnitor a cărui ființă era condiționată de voința Sultanului, dar mai~ 
es de aceea a Puterilor semnatare ale Convenției dela Paris ; în 1866, 
punea marea problemă a întemeierii unei noui dinastii, cu un principe 
străin — pe temeiul unei noui constituții, cea dintâiu națională; în 
1878, problema neatârnării și a întemeiării regatului se punea, iarăși, 
în fața Puterilor garante şi semnatare ale tratatului dela Berlin. Alături: 
de toate aceste acte politice, se puneau în fata tânărului regat atâtea 
te probleme de înalt ordin social, financiar și legislativ cari nu se 
puteau dezlega, de cele mai adeseori, prin puteri proprii sau atât de ușor. 
„Evreii, sezizând bine toate greutățile ce se puneau tânărului regat, i 
au pus deacurmezișul. Sosise momentul prielnic ca să-și câștige o poziție 
lidă în statul român și anume drepturile politice, adică o totală nestin- 
gherire în toate manifestările vieţii noastre de stat şi, ca atare, au 
xploatat totul în favoarea lor. Agitaţiile, sistematic organizate, sau 
inut lanţ. Răul, pricinuit de toate acestea, a fost imens : Evreii au reușit 
a chiar țările prietene nouă să ne devină neprietene; finanța 
diplomaţia iudeo-internațională, asmuţite de Evreii dela noi, de 
anța Israelită Universală, ca şi de toate celelalte organizaţiuni, 
au impus împrumuturi şi renunțări sau atitudini umilitoare, presa 
eo-masonică dela noi și a celor două continente, prin urletele ei, 
zguduit existența. Totul s'a petrecut în perioada refacerii noastre, 
zvoltării noastre ca stat, tocmai în acele momente când simțeam 
ia de sprijin din afară şi de liniște cât mai mare înlăuntrul țării. | 
„Deşi mereu turburată în statornicirea unui sistem de legiuiri de 
atură să asigure o bună și normală funcționare întregului aparat 
stat şi, totodată, întregii ființe a naţiunii, conducătorii noștri, neîn-- - 
şi cu dragoste de țară, își urmăreau cu tenacitate ținta propusă. 


maghiară — erau 


d) Agitaţii evreeşti şi reacţiuni naţionale. 


îi : stăpâni pe mare parte 
In perioadele anterioare, Evreii, deși stăpâni P 


i in 
a ana faceri — cel puțin 
bogăţiile țării, îşi vedeau, totusi, cani dă spin ei. De abia, pe 1 
i } d “spe . pannei ti a ex | . 
ontă, si să uziţi și nevazut, FERET tuoa 
nță şi săpau, nea i eri respec 
ip io P ne vorbesc de anumite plâng a eT 
co NOI i rusesc. : 
a use cercetării Domnului sau Guvernatorului eta sunt mulți. 
su Se aa Ev e ; 
faţă însă, lucrurile se schimbă cu sate z F să încheie jumătate, 4 
u trecut dincolo de câteva sute de mii A ai, media anual 
a i i 2 4 numai, 
4 -18 1007 E S : k zi A y 
milion în Vechiul Regat. Intre pe spune un document al vre grupe : legi și măsuri cu caracter de apărare a ființei economice ; 
za — C b ~ig . E Pe atat EEE G ý 
invaziei ar fi fost de peste 26.000 ; f măsuri contra așezării străinilor la sate și cu caracter de apărare 
i ântului strămoșesc de înstrăinare ; legi de apărare a ființei spi- 


: a x è 243 je, 
uestion israélite en Roumani ake 
1) —36. î) J. Lahovaty, La q pei a r 
1) T Pmi sarabia, sec. XIX, Boe k 898, p- 5 d 
A e a legii învățământului secundar din 192%. 


236 ` | i 


3 


caracter de credit, etc. Cu un cuvânt, toată lupta noastră împotriva 
Evreilor. îmbrăca un caracter pur defensiv, de apărare a fizionomiei 
rasiale şi de înstrăinare a teritoriului național. Pe de altă parte, însă, 
Evreii au dus o luptă dârză de pătrundere în cetatea românească, pe 
calea, de agitații permanente : împotriva principiilor constituției noastre, 
a întregii noastre opere legislative și în contra tuturor măsurilor admi- 
nistrative ce îi priveau direct sau indirect. In atingerea acestui scop, ei 
utilizau toată puterea finanţei şi diplomaţiei internaționale, campanii 
violente de presă, tot felul de calomnii într'o literatură defăimătoare — 
toate încurajate și puse la cale de A. I. U., de lojile masonice și întreaga 
lor organizare formidabilă — vizite ale „„marilor”” Evrei din străinătate, 
intervenţia sinagogei și a havrelor jidoveşti, prin anaterme, excomunicări, 
condamnări, ete. Erau, începând cu anul 1856, două forțe în luptă de 
exterminare în această țară : una, pe față, conștiința națională româ- 
nească, alta, obscură și primejdioasă, — puterea iudaică — dezlănțuită 
şi asmuţită de toate organizaţiile jidovești — locale și internaționale, 
politice şi religioase, urmând să capete îndrituiri cel puțin egale față 
de națiunea suverană. 

Pentru. ca să înțelegem mai bine temeinicia pretențiunilor evreeşti, 
dăm mai jos poziția juridică a Evreilor în lumina vechilor noastre 
legiuiri şi hrisoave, a actelor administrative și a constituțiunilor, până la 
Unirea. cea Mare. 

” Din cele mai vechi timpuri, Evreii au fost socotiți ca, străini, 
nefăcând parte din corpul nostru național. 

I. Ştefan al IV al Moldovei ar fi em's, în 1526, un hrisov prin care 
poruncește căpeteniilor țării din toate ţinuturile ei de a observa şi de 
a nu învoi îustrăinarea de pământ, păduri, bălți și chiar case Jidovilor: 
Şi doar nici „împosesiere”! ; acei Jidovi cari se vor fi aflând în țară să fie 
cu pașapoarte în bună regulă și să nu le învoiască specula sau precu- 
peția cu obiecte de hrană și băutură şi a nu le tolera sălășluirea în țar 
— sub nici un cuvânt — acelor Jidovi cari nu garantează onestitate 

„Și nu au bani cu cari să poată face alte specule în țară — încuviințat 
de legiuiri. Jidovii — conchide hrisovul — sunt mai primejdioşi nație 
române, ca barbarii din vechime. Și amenință cu moarte prin spânzu 
rare pe dregătorii cari vor călca ordinul dat și pune în vedere ocârmui 
torilor a prefera („a protimisi”) pe negustorii români la antreprizel 
publice față de Jidovi — mai ales cari mituesc pe slujbaşii țării, făcând. 
să sufere negustorii băstinaşi. Hrisovul este, însă, un act apocrif. k 

2. Petru Șchiopul, în 1570, izgoneşte pe Evrei din Moldova, 
precum făcuse şi în Muntenia, pentru pagubele mari ce aduceau nego- 
tului român — prin matrapazlâcuii şi specule neoneste și pentru 
camăta cu care devastau poporul. E 


e 


M 


wi 


237 


prin codul său din 1816 şi Calli- 


si îi 3 ăsc că Evreii S 
vea aci proprietăți 4 EA sunt opriți 
700 i prietăți în bunuri sătești, Codul Clima Aa. Aa, de a 
enilor de a poseda pământuri t interzicea 
z: 


dar acestora li era îngăduit 
eilor, dar şi vii — ceeace nu 


6. iță 
, Ioniţă Sturdza, domnul Moldovei 
A 2 
aceea înființase »gabela”, acel fel deose 
uțiunile Evreilor, în întregi 
icelaș domn — în unire cu Mi 
e TRAD Ie i 
eri intăresc cu stric 


7 Iată cum sunt așezați Evreii î 
ganic. In art. 04, Anexa Pa 
: f este oprit — națiunii evreieşti — du 
in arendă pământuri locuite : în art. XX 


. 


n sin: , în prezența unui Slujbaș al ită 
claselor Evreilor ; iar art. LIV R 


238 
239 


In 1835, se repetau ordinele de a îi împiedecaţi Evreii — în con- 
formitate cu Regulamentul Organic — de a lua moșii în arendă, iar o 
deciziune a Consiliului, confirmată de Domn, interzicea tribunalelor 
de a legaliza con’ „actele de arendă, cu stipulațiunea ca judecătorii cari 
vor contraveni să fie destituiți şi daţi judecății. 

“In azt. 4 al regulamentului dela 1 Iulie 1839 al guvernului Sturdza, 
cuprinzând instrucțiuni severe şi amănunțite cu scopul de a se împie- 
deca invazia Evreilor şi de a suprima vagabondajul înlăuntrul țării, ni 
se dă definiția a ceeace trebuie să se înțeleagă prin vagabonzi repar- 
tizați în patru clase. In art. 35, Se statuează foarte limpede poziția 
juridică a acestor cete de vagabonzi : „Evreii neposedând în Principat 
alt drept decât acela de a face comerț şi de a plăti contribuțiunea care 
revine statului, nici un Evreu nu va fi împiedecat de a părăsi þara”. 

o. O deciziune a Consiliului Administrativ, datată la 11 Martie 
1340, recomanda ca să nu fie exceptaţi, dela măsurile menţionate în 
regulamentul dela 1839, nici Evreii născuţi în țară, ci, întâmplându-se 
cazul, de a-i goni din ţară, ca şi pe cei născuți în străinătate, în confor- odata cu îndemnu 
se cu spiritul instrucțiunilor cari au ca obiect de a curăța țara de manciparea a tie aa a Paris, prin publicarea broșurii 

erbedei. Di : $ Meat a lui I. Barasch — i 

Din cele până aci expuse, reiese limpede că Evreii erau socotiți "a a n la noi, dar mai ales L ia : i 
națiune aparte şi că înșiși ei se socoteau ca atare și nu aspirau deloc Agitaţii ale T Universale. Sie: opeană. 
la alte revendicări cu caracter civil sau politic, mulțumindu-se numai o erau mai EA ua a avut loc mai de mult în "Țările Românești 

îi hip ugăminți res lee aie arată G 
< altă parte, însiși şefii nouilor a a a 
suile- 


cu libertatea de-a face comerț nestingheriţi. 
10. Asemenea, aspirațiuni se întrevăd numai începând cu anul e pentru emancipar iai Yi 
ela ie ea evreiască. I. Heliade-Rădulescu, Ion Brăti 
iseseră, în 1848, pe steagul tricolor al ESN 


1856 când anumite Puteri pazticipante la Conferința Ambasadorilor 
dela Constantinopol — anume Franța şi Marea Britanie — chemată anciparea. Israeliților” PARSE 
să aşeze. bazele viitoarei organizațiuni â, Principatelor Romane, a pie iubise. d , precum o înscriseseră şi în ärt. 21 al Co 
introdus, în. Protocolul dela II Ianuarie 1836, două articole privin ea puțini în Muntenia ap fab: 03 SE macar cdi a 
. . poa XEN A.A! _ă . ve’ . . Di r i marele K w . E, A r 
Q 7 
mai ales pe R trecându i aa Ss paz Și favoarea, ethacinăzii n ll asa a făcut, deseori, decla- 
iunii — li se rezerva, prin art i re e ; oxi ; sas 
| ii 4 i Hi se bucura de drepturi politice. T i. a, socotiți cetățeni 
a de principii di „Tot astfel și Cracti — în d, 
in 1858 — cerea împămâ în decla- 
A ea impamă; t i A 
uti în tară cari nici P ntenirea în massă ; 
$ 5 T. d 5 £ aH m 
Lari isa bi w ae n nu se vor fi bucurat a bebe vrei 
. In şedinţele Divanului adhoc al Moldovei, ca vre- 
, ca și în 


a populat 
poseda bunuri nemișcătoare în amândouă Principatele şi, fără nici 
uirile din sal 
oane, A 
or străinilor Cozău Es primirea la cetățenie, fără deosebire 
: ucătorii politici i d 
— chemați şi n . 
echemați — 


deosebire de naștere sati cult, de a se bucura de egalitatea drepturilo 
civile şi în mod particular de dreptul de proprietate sub toate formel 
. cu condiția expresă ca exercițiul drepturilor politice să fje suspendat 
pentru indigenii supuși unei protecțiuni străine. Dar aceste stipulațiuni 
nici wau fost discutate la Congresul dela Paris. Viitoarea organizare de spiritul romanti 
Principatelor era lăsată în grija Adunărilor obsteşti și a unei Comist tit prin cărți pi cu care se hrăniseră în şederile lor în Apus 
fu viața i E dea seama de realitățile ea pn 
omnitorul A anala Joar a e pa ssaniu 
SPE E da ul uza Vodă a fost cel mai îngăduitor 
i ăsurite salutare i ilirea năvalei, ci a lăsat să cadă în desue- 
n vigoare relåtive la stabilirea Evreilor în 


stituită din delegați ai tuturor puterilor semnatare 
dovei şi 1 A 
aex A 
z Ş ercitarea comerțului de băuturi spirtuoase, așa că 
, a > a a, 


arând că „starea morală şi- soci 
ARTES E şi- socială a Evreilor în Moldova este d 
E a lor de a se bucura de drepturi politice şi su A 
iP. Nici inte cfiuni legale ce îi privesc pot aduce ae Pa 
; Tven ; eian i neajun- 
Na cea a il a Mila sa pe lângă Conferința dela ate sp 
šini — m îl zarile ild — primele intervenții di e 
- n'au avut nici un succes irecte pe lângă 
rin art. 46 di : i i 
idan a z n Convenția dela Paris din Ig August 1858 t 
: nouei constituții E i , conți- 
; a Prin : 
chestiunea. evreiască : pa ie $ a i se stipula categoric 
: bucura deo Fe alahii de orice ri Ei 
otriv : A e rit cre e 
jitea fi a. È FAY politice ; exercițiul acestor li a 
e cu caracter pur Ma pn pui dispozipitaii legislative, nt 
iai cultativ şi nicidec ; E al 
an a um obligatori x si : 
eii rămân în afară : S gatoriu, așa că i 
aaa ară de națiunea română — adică o sai A şı acım 
5 vre: si ă VI ă 
E: Gatusi d ii Sau mulțumit și cu această situaţi e ai 
iz uși de puţin nedreptățiți ; iune, fără a se 
“za de sudiți erau múlt ptățiți sau scoşi afară din lege, fiindcă, î 
mai bine situați ca indigenii T vor în, , în 
. cepe 


europene con 
Această Comisiune Sa ocupat numai cu acordarea de drept 


enilor de rit creştin. Comisarii britanic şi cel francez © 


politice indig 
au încercat să se ocupe de acordarea unor asemenea drepturi şi Eyreilo 
nunțat contra 


wau reușit în aceasta, pe câtă vreme comisarul rus s'a pro 


240 


în această epocă, în satele provinciei de peste Milcov, fiecare casă. 


locuită de Evrei era o cârciumă. Tot el a anunțat un program de eman- anței şi al egalităţii înaintea legi . 247 

cipare graduală — încă din 1860 și pe urmă în 1865 —a locuitorilor eoarece Evreii „nu se b ea legilor, fără distincțiune de religiune n” 

evrei. Codul civil din 1864, în virtutea art. 46 al Convenției dela Paris, omân...., E i ucură de această egalitate... ” şi că ăi gta 
"permitea împământenirea individuală prin Consiliul de stat, după 6 eri ca legile sale să : i Poporuf 


spiritul modern c 


are le-a dictat. si A 
a x A. aii -ȘI C 
citor, să. rămâje 7: SA dat 


0 ruină veche şi ă 
1 Sumbră”1 
Domnitorul A. Cuza 


I0 ani dela prezentarea unei petiții către Domn, pe câtă vreme în acor 
darea drepturilor comunale condițiunile erau foarte grele. Tot Cuza. 


Vodă a deschis școlile românești tinerimii ovreeşti care făcea cu atâta. acestea : „Ținând seamă d zam mesajul din 6 Dec I864, spunea solemn 
foc parte din A. I. U., le-a dat egalitatea drepturilor civile, dreptul. urente pentru edah îsi e lie locale Suvernul va lua măsuri] 
de a se înrola în armată, dându-le privilejul de a deveni ofițeri, precum „Cultura” provoace i da omânilor de rit israelit”: 2), Ar 
și le-a stabilit normele după cari pot deveni cetățeni, dar numai ca. rmată şi înaintează -o Pa urmare, pe Jidani la subscripţie pentr 
indivizi şi nu ca rasă organizată şi strunită din partea A. I. U.. E Courrier d'Orient” dia ea de mulţumire pe care o Teban 
Concomitent cu cererea respectuoasă adresată, în 1856, Caima sprijineau pretențiunile e 3 anuarie, 1865 3). Anumite foi românesti 
canului Balş și semnată cu-multă reverență de personalități de seamă. ților de stat români aa reesti şi apărau pe Evrei împotriva da 
evreeşti, ca Michel Daniel Fiul, L. Kahane, N. A. Kaufmann, Moses I mari primejdii pe e y ` ca Kogălniceanu, își apărau națitinea dela 


Wechsler, S. Schrager, Haim Balaban, A. Wechsler, L. Meyerhoffer, etc. u atâta claritate le între 
pentru reforma privitoare la soarta deplorabilă a obștii jidovești 
Evreii înaintau cereri sau aveau cunoştinţă sigură de intervenții ma 
pretențioase către Conferința Ambasadorilor dela Constantinopol 
contra pretențiunilor căreia de a se amesteca în treburile interne al 
țării noastre a protestat cu energie domnitorul Grigore Ghica. 

Prințul domnitor al celor două Principate ar fi răspuns une 
deputaţiuni evreeşti a doua zi după întronare : „Nu vreau, să văd î 
Principatele Unite nici creștini, nici jidani, ci numai Români” 1) 
Ceeace dovedește că Evreii. au început a nu mai scăpa nici un prile 
— mai mult sau mai puțin însemnat — ca să-și revendice prerogativi 
ce le-ar fi aparţinut de veacuri, ca niște drepturi egale cu cele naturale 

Presa lor începuse de mult să bată în acelaș sens. Iuliu Barascl 
în a sa „,Emancipare a Israeliților din România” își exprima, încă din 
1867, speranța că „noua constituțiune a Principatelor va ținea drep 
onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile și poli 


vedea în viitor, 
e) L i ări | 
E upta împotriva așezării noastre constituționale 

Lovitura de stat Şi noua constituție 


hestiunea evrei 

evr ă și ii 

Pe etascăå și Evreii au pus în 
nijlo Scunse. Dar şi Teacțiunea român 
1 campania se i 


» „Sunt sau nu Evreii 


folositori Principatelor Unite ?”. Miezul acestei b ; 


tice, care este primul semn al libertății unei națiuni și sârguința pro: rețuiți ai Jidanilor”. In altă B a iei a deveni sclavii, iloții 
gresului şi a prosperității sale. Avem de chezăş al speranțelor noast utință decât „atuncea când Evreii n ini sa o conviețuire war fi 
simpatia manifestă a unor bărbați eminenți dintre Români și cuvint q se vor deznaționaliza si vor pate pa on de legea Iui Moise ; 
atât de frumoase — reproduse mai sus — ale Principelui” 2). Statute „Aceste atitudini ale naționaliștilor: d eveni adevăraţi cetățeni a) 
societății israelite din Iaşi în 1864 îşi puneau ca scop dobândirea € unsuri provocătoare. La articolul 1 A e ani ăia căra 
drepturi cetățenești din partea Israelitului şi că vor stărui în a propa; eul dr Silberzweig preşedintele Uni B A d Holban. răspunde: 
românismul între Israeliţii din Moldova 5). „Israelitul Român” „Chestiunea israelită în Româ -munii Israelite din Iași, cu bro- 


` i ; Fabia $ S ânia” 5), ia Român” z 
ziarul aceluiaş I. Barasch și A. Lévy — propovăduia „principiul to. punde lui D. Popassu cu broşura oda, anonim, 
` 33 7 


ren în România ce sunt şi 


FS: Podoleann - 
| „0. C, I IONE w 

- 1864. 3) Ibid, ibig n 9.2) A D. Xenopol, o. c À 

o g0 4) Ibid, ibid. Btoșura este tiparita ÎI aa Teor dle 

la București, în 1865. Incă dia n C 


1) A. D. Xenopol, Ist. Rom., XIV, p. 157. 2) bid, ibid. 3). Ibid, ibid. — 
„„Reforma” din 15 Ian. 1864. 7 i | 


16 


240 


în această epocă, în satele provinciei de peste Milcov, fiecare cas aa 
locuită de Evrei era o cârciumă. Tot el a anunțat un program de eman 
cipare graduală — încă din 1860 şi pe urmă în 1865 —a locuitorilo 
evrei. Codul civil din 1864, în virtutea art. 46 al Convenţiei dela Pa 
permitea împământenirea individuală prin Consiliul de stat, dup 
10 ani dela prezentarea unei petiții către Domn, pe câtă vreme în aco; 
darea drepturilor comunale condițiunile erau foarte grele. Tot Cuz 
Vodă a deschis școlile românești tinerimii ovreeşti care făcea cu atât 
foc parte din A. I. U., le-a dat egalitatea drepturilor civile, drepti 
de a se înrola în armată, dându-le privilejul de a deveni ofițeri, precur 
şi le-a stabilit normele după cari pot deveni cetățeni, dar numai c 
indivizi şi nu ca rasă organizată şi strunită din partea A. I. U.. 
Concomitent cu cererea respectuoasă adresată, în 1856, Caim 
canului Balș şi semnată cu-multă reverență de personalități de seam 
evreeşti, ca Michel Daniel Fiul, L. Kahane, N. A. Kaufmann, Moses ` 
Wechsler, S. Schrager, Haim Balaban, A. Wechsler, L. Meyerhoffer, ete 
pentru reforma privitoare la soarta deplorabilă a obştii jidoveşt 
Evreii înaintau cereri sau aveau cunoștință sigură de intervenții mai 
pretențioase către Conferința Ambasadorilor dela Constantinopo 
contra pretențiunilor căreia de a se amesteca în treburile interne a 
țării noastre a protestat cu energie domnitorul Grigore Ghica. 
Prințul domnitor al celor două Principate ar fi răspuns une 
deputațiuni evreeşti a doua zi după întronare: „Nu vreau, să văd 
Principatele Unite nici creştini, nici jidani, ci numai Români”! 
Ceeace dovedește că Evreii.au început a nu mai scăpa nici un prilej 
— mai mult sau mai puțin însemnat — ca să-și revendice prerogative. 
ce le-ar fi aparținut de veacuri, ca nişte drepturi egale cu cele naturale. 
Presa lor începuse de. mult să bată în acelaş sens. Iuliu Barasch 

în a sa ,„,Emancipare a Israeliților din România” își exprima, încă din 
1861, speranța că „noua constituțiune a Principatelor va ținea drept 
onoare de a înscrie marele principiu al egalității religioase, civile şi poli 
tice, care este primul semn al libertății unei națiuni şi sârguința pr 
gresului și a prosperității sale. Avem de chezăș al speranțelor noastre 
simpatia manifestă a unor bărbaţi eminenți dintre Români şi cuvintele 
atât de frumoase — reproduse mai sus— ale Principelui”” 2). Statutele 
societăţii israelite din Iaşi în 1864 își puneau ca scop dobândirea de 
drepturi cetăţeneşti din partea Israelitului şi că vor stărui în a propaga 
românismul între Israeliţii din Moldova 5). „Israelitul Român” — 
ziarul aceluiaș I. Barasch și A. Lévy — propovăduia „principiul tole- 


şi al egalității înaintea legilor, fără distincțiune de religiune 4 
ece Evreii „nu se bucură de această egalitate. .... pică poporul 
- „nu va suferi ca legile sale să nu fie toate în armonie cu 
tul modern care le-a dictat. și ca, în mijlocul unui e 
să rămâie o ruină veche și sumbră” 1), 
-Domnitorul A. Cuza, în mesajul din 6 Dec. 1864, spunea solemn 
ea i, Ținând seamă de împrejurări locale, guvernul va lua mäsurile 
nte pentru emanciparea Românilor de rit israelit” 2). Societătea 
Cultura” provoacă, ca urmare, pe Jidani la subscripţie pentru 
ată şi înaintează -o adresă de mulțumire pe care o reproducea 
urrier d'Orient” din 23 Ianuarie, 1863 3). Anumite foi române ti 
rijineau pretențiunile evreești și apărau pe Evrei împotriva bta. 
o de stat români, cari, ca Kogălniceanu, își apărau națiunea dela 
ti primejdii pe cari el cu atâta claritate le întrevedea în viitor. 


dificiu străla- 


i 


e) Lupta împotriva aşezării noastre constituționale. 


Lovitura de stat și noua constituție aduse din nou în dezbatere 
hestiunea evreiască şi Evreii au pus în lăcru un întreg arsenal de 
ijloace ascunse. Dar şi reacţiunea românească începe să funcționeze 
ŞI campania se pornește prin presă. Marele naționalist moldovean, A. D. 
olban deschide lupta prin ziarul Viitorul” din Iaşi în 1863, iar. D. 
opassu, un tânăr absolvent în drept şi în științele politice dela mu 
rsitatea din Halle, publică broşura cu titlul, „Sunt sau nu Evreii 
lositori Principatelor Unite ?”. Miezul acestei broşuri se rezumă, în 
este rânduri : „Sau noi respingem cu energie şi dispreţ impertinentele 
etențiuni de emancipare ale Evreilor şi ne silim a scăpa prin mij- 
oacele cele mai nimerite și mai urgente chiar de Jidani pe cari fi i 

em din nenorocire sau noi renunțăm la independență, ba chiar la 
istența statului și a naţiunii române pentru a deveni Selari. iloții 
prețuiţi ai Jidanilor”. In altă parte, spune că o conviețuire iat fi 
putință decât „atuncea când Evreii se vor dezbăra de legea lui Moise ; 
nd se vor deznaţionaliza și vor putea deveni adevăraţi cetăţeni 4). 


reul dr. Silberzweig, președintele Uniunii Israelite din Iaşi, cu bro- 
a „Chestiunea israelită în România”! 5), iar un Român”, anonim 
w bd : i i 
ăspunde lui D. Popassu cu broşura „Evreii în România ce sunt Şi 


DIR e in | “1) S. Podole , enop ; | 
. D. Xenopol, Ist. Rom., XIV, p. 157. 2) bid, ibid. 3) Ibid, ibid. — Vezi 3) Gea adaa ia a En i 
aid Xenopol, Ist. Bom XIV, p. 157 2) 3). Ibid, ibi Dee, 1864 3) Ibid, ibid. 4) îi iwa Diosna ere mu, TER Fea R 
i | | arita la Iași în 1864. 6) Este tipărită ] c j, Ê i ai 
tuția Cărvănarilor îi socotea primejdiosi. pă AERES E i miea dür 1922, Coi- 
A. N? Hâciu. — Evreii în Țările Româneşti. 


16 


240 


în această epocă, în satele provinciei de peste Milcov, fiecare casă. i 241 
locuită de Evrei era o cârciumă. Tot el a anunțat un program de emani nței și al egalităţii înaintea legilor, fără distincțiune d o 
cipare graduală — încă din 1860 și pe urmă în 1865 — a locuitorilo eoarece Evreii „nu se bucură de asi egalitat ne de religiune .. 7, 
evrei. Codul civil din 1864, în virtutea art. 46 al Convenției dela Pari omân.... „nu va suferi ca legile sale îs fi 
permitea împământenirea individuală prin Consiliul de stat, după iritul modern care le-a dictat. si ca în milon 
I0 ani dela prezentarea unei petiții către Domn, pe câtă vreme în aco tor, să rămâie o ruină veche ʻi sumbră” ] u 
darea drepturilor comunale condițiunile erau foarte grele. Tot Cuz Domnitorul A. Cuza, în mesa 
Vodă a deschis școlile româneşti tinerimii ovreești care făcea cu atât a estea : „Ţinând seamă de împrejurări locale 
foc parte din A.I. U., le-a dat egalitatea drepturilor civile, drepti rente pentru emanciparea Românilor de rit israeliț”” 2 C 
de a se înrola în armată, dându-le privilejul de a deveni ofițeri, precur T „Cultura? provoacă, ca urmare pe Jidani r x ). Societătea 
și le-a stabilit normele după cari pot deveni cetățeni, dar numai c mată şi înaintează -o adresă de laira a subscripţie pentru 
indivizi şi nu ca rasă organizată şi strunită din partea A. I. U.. ourrier d'Orient” din 2 3 Ianuarie, 1865 2) Ata care o reproducea 
Concomitent cu cererea respectuoasă adresată, în 1856, Caima-. prijineau pretențiunile evreești și apitan e E Pumite foi românești 
canului Balş și semnată cu-multă reverență de personalități de seam ilor de stat români, cari, ca Kogălnic ÎNC Suit impotriva bărba- 
evreești, ca Michel Daniel Fiul, L. Kahane, N. A. Kaufmann, Moses lari primejdii pe cari el cu atâta cartat A N e alti naţitinea: dela 
Wechsler, S. Schrager, Haim Balaban, A. Wechsler, L. Meyerhoffer, ete : mate le întrevedea în. viitor. 
pentru reforma privitoare la soarta deplorabilă a obștii jidoveșt 
Evreii înaintau cereri sau aveau cunoștință sigură de intervenţii ma; 
pretențioase către Conferința, Ambasadorilor dela Constantinop 
contra pretențiunilor căreia de a se amesteca în treburile interne ale 
țării noastre a protestat cu energie domnitorul Grigore Ghica. 
Prințul domnitor al celor două Principate ar fi răspuns une 
deputâțiuni evreeşti a doua zi după întronare : „Nu vreau să văd în 
Principatele Unite nici creștini, nici jidani, ci numai Români” 
Ceeace dovedește că Evreii.au început a nu mai scăpa nici un prile 
— mai mult sau mai puțin însemnat — ca să-și revendice prerogati 
ce le-ar fi aparținut de veacuri, ca niște drepturi egale cu cele natural 
Presa, lor începuse de. mult să bată în acelaș sens. Iuliu Baras 
în a sa „Emancipare a Israeliţilor din România” își exprima, încă di 
1867, speranţa că „noua constituțiune a Principatelor va ținea dre 
onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile şi po 
tice, care este primul semn al libertății unei națiuni şi sârguința pr 
gresului şi a prosperității sale. Avem de chezăș al speranțelor noast 
simpatia manifestă a unor bărbați eminenți dintre Români și cuvintel 
atât de frumoase — reproduse mai sus— ale Principelui”” 2). Statute 
societăţii israelite din Iaşi în 1864 își puneau ca scop dobândirea de 
drepturi cetățenești din partea Israelitului şi că vor stărui în a propa; 
românismul între Israeliţii din Moldova 5). „Israelitul Român” 
ziarul aceluiaș I. Barasch şi A. Lévy — propovăduia „principiul tol 


> . Yv 
EES ȘI că poporul 
toate în armonie cew 
unui edificiu străfe 


i 


e) Lupta împotriva aşezării noastre constituționale. 


i Lovitura de stat şi noua constituție aduse din nou în debata 
estiunea evreiască și Evreii au pus în lucru un întreg arsenal de 
mijloace ascunse. Dar şi reacţiunea, românească începe să funcționeze 
A campania se pornește prin presă. Marele naţionalist moldovean, A. D. 
olban deschide lupta prin ziarul Viitorul” 3, iar. D. 


ne silim a scăpa prin mij 
iar de Jidani pe cari îi m 
Li 


T „atuncea când Evreii se vor dezbăra de legea lui Moise ; 
o eznaționaliza ȘI vor putea deveni adevărați cetățeni 4). - 
„Aceste atitudini ale naționaliștilor de mai su 


s n'au rămas fără 
un rocă i i 
Sp Ti S ocătoare. La articolul lui A. D. Holban răspunde 
eu r. Li . . . .. i $ i 

a ilberzweig, președintele Uniunii Israelite din Iași, cu bro- 
„Chestiunea israelită în România” 5 | 
spunde lui D. Popassu cu broșura 
ot să fie” 6) 


. A . 
), iar un »Român”, anonim, 
„Evreii în România ce sunt şi 


1) S. Podoleanu, o. c., 1 , ce 
anu, 0. C., 19. 2) A. D. Xeno 
1864. 3) Ibid, ibid. 4) Ibid, ibid. Btoşur 
i a Iaşi în 1864. 6) Este tipărită la B 
ufia Cărvănarilor îi socotea primejdioşi. 


pol, o. €., P. 157 — după Mon. Of. din 
a este tipărită în 1864. 5) Broşura este 
ucurești, în 1865. Incă din 1922, Con- 


1) A. D. Xenopol, Ist. Rom., XIV, p. 157. 2) bid, ibid. 3). Ibid, ibid. —- V 
Reforma” din 15 Ian. 1864. i i | 


< Hâciu. — Evreii în “Țările Româneşti. 
16 


942 
a cea mare 


Aceasta era starea de spirit în care se începuse lupt 
care ne ducea spre instituirea sfântului art. 7 din Constituţia din 1866. 


* 


+ + 


Stat tânăr, condus de un principe tânăr de-abia descălecat 


I. 
în fară, România urma să-şi institue un pact fundamental care să-i 
ofitând de greutățile începutului unei | 


croiască viața de mai târziu. Pr 
vieți noui, Evreii n'au lăsat să scape prilejul cel ma 
câștiga drepturile la cari se credeau îndreptățiți. Ca 
cu prestigiul imperiului francez şi puterea finanței 
“Crâmieus, preşedintele A.I.U. şi întemeietorul ei, S 
constituantei, urgent, la Bucureşti şi propune, în schimbul acordării 
de drepturi politice coreligionarilor săi, un împrumut de 25 milioane 
franci cu dobândă mică. i 
Dar proectul guvernului, încântat de prop 
şi formulat în sensul confesiunea nu constit 


piedică la naturalizare’ a căzut sub formi 
opiniei publice pornită din Moldova, întinsă până s 
şi încheiată cu dărâmarea nouei sinagogi abia terminată, 
tarea Evreilor și devastarea magazinelor. 


Textul art. 6 propus de guvern a fost î 


„„Singuri „streinii de rit creștin Vor putea ob 


astfel, art. 7 din Constituţia din 30 Iunie, 
beneficiile legii din 1864, împiedicându-i de a ob 
naturalizarea pe cale individuală. 

Cu acest articol în mâna, dreaptă și cu cu 
de neam și de patrie, Kogălniceanu şi toți € 
nişte Cerberi la poarta cetății şi în 1879 ! 
„a. Tratatul dela Berlin din 28 Iulie 
de încercare a rezistenţei naționale. Acest a 


recunoaşterea independenței statului român de acordarea 
orniceau prin art. 44 


politice Kvreilor. Puterile semnatare stat 
„naționalii tuturor puterilor, comercianți, sat alții, vor fi tratați, 
România, fără deosebire de religie, pe picior de perfectă egalitate” 
articol propus, sub presiunea marei finanțe 
țiarul francez Wadington, admis fără opoz 
şi ceilalți colegi, slab combătut de Gorceacoi, şi fără a se 
de protestările lui 
împotrivă principi 
PRR 
x) Acelaş congres a 


— amândouă numărau de- 
şi piin art. 27 Muntenegrului cu € 


i nimerit de a-și 
urmare, Anarmat 
evreeşti, Adolphe 
osește, în preajma 


unerea de împrumut 
că „ uje, în România, O 
' (art. 6), 


7 


1878 cuprindea alte 


I. Brătianu şi ale 1 
ul de neamestec în afacerile interne ale țări De i 
impus : prin aft. 5 Bulgariei -$ 
abia 100000 Evrei la 12 mil. ; 
âțiva Evre’. 


i prin art. 2 
prin art. 35 Serbiei cu 


, 


dabila presiune a 
ub zidurile Camerei 
prin maltra- 


tine naturalizarea’’. ȘI, 
1866, a anulat şi toate 
ține ca și ceilalți străini 


rajul încălzit de dragoste 
eilalți bărbaţi vor sta ca. 


pietre 


ct internațional condiționa 
de drepturi 


şi a A. L U., de plenipoten 
iție de Prințul Bismarc 
ține seam 


ui Kogălniceanu cari punea 


o şi 62 Ture 


243 


Soarta patriei e inä, î | l | 
a a cumpani, în cumpănă era însăşi ființa 
MEN ap te Aa Sa dârză şi neașteptată, pornește tot 
papei si laş mare patriot A. D. Holban, întemeie- 
el lg at A al ee 
secara le ati ațională împotriva rec 
“ pila a idei în statul român. El a pornit og 
priit i ua pa, „Domnilor reprezentanți a Camerelor de 
gi i o A F acoperită cu un mare număr de semnă- 
o ee 0 aționalitate împotriva ,rătăcirii umani- 
e cerea încetățenirea în masă a Evreilor 
de luptă D. Popassu în 1864, tot 


z 
a 


ocmai ca şi confratele 


fel şi H 
olban : 
ap ai. omen chiar la recunoașterea independenței 
a cumpără cu un preț așa de sângeros. Și 
ati A „a avea răbdare, aşteptând ca Europa, mai biu 
sai Aa A propriilor sale interese, să dăvie mai echitabilă 
> reprezentă 3 : dest ua 
nteresele sale. i a v Sen ideile, cultura, instituțiunile 
a O a atunci să ne inspirăm dela istoria noastră 
E cal să. sacrifice ci dee noștri iei în epocele critice = 
y e vane. ale liti . i > 
a fondul real i politicei externe, pentru a í 
4 con- 
amarnic la EEN independenței lor naționale” ~ Si se rev i 
e oae catia IS p ermwancpare a jidovilor”, zicând apăsat a ; 
a. i Re ă s 
pe aa me 1 pe asupriţi, dar niciodată pe asupritori : 
ORONT a jidovéască” ar fi cea mai mae in ni 
- uropa luminată i A onie 
x ă du icii A . 
„ce am făcut...” 3). pă sacrificiile de sânge și de 
La lucrări : i 
ile AR 
e TE ama pa de EVIAN AU luat parte cele mai proemi 
. Carp Meriă ace gi : V. Alexandri, V. Conta, T. Maiores a 
păi id) A d y w 
runși si însufleți S ostache, G. Mârzescu, I. C. Negruzzi, et apă 
S S uflețiți de înălțimea momentului Negruzzi, etc., toți 
au produs î : i n 
E ai pro în acele memorabile zile de grea luptă ; 
națiunii, două curente neîmpăcat f grea luptă pentru apă- 
. : e ca š: 
e susținut de mare ormă : unul pentr 
; arele Conta și ă x fb ROES 
Tu o revizui aa ea o sumă de bărbaţi 3) și A 
E dle al ACM a de Al cul i. pn 
i asta din urmă A asi N 7 a sa rto- 
O a a îmbrățişată de Cameră şi teprezontafă 
; g e Iaşi, ales E 
dactar 7 raportor al Com i însărci 
ctarea pr A dep isiunei în E 
în Ea tina relativă la revizuirea art. 7 pie Ma 
{ Ă amer - P A Lă . -a O 
mi în susținerea si ee Poan = 1879, membrii comisiunii a 
E ER şi pe care raportorul le susține 


ce 


. 


că 
în 


pees, 


e 


VA. C. Cuza, LIV şi È 
morh şi urm. 2) Ibid, ibid. id , ; 
a. era semnată d sisu , ibid. 3) Ibid, LIII. i 
cescu, To următorii: C. Ghica, E. Ghica, I 3 otun preżentata de 
aremberg, B. Conta și D. Rosetti-Peteam. ia 


je 


a 


F 


2 7 
1 pta acerbă, cu forțe ci totul neegale in p 
3. ? 


š si midabila putere - 
: á tară şi for F ; 
te deschisă între mica noastră tara $ nante 
ă e 
noastră, es 


i o i pa 
A.I. U. în slujba căreia erau diplomație Şi guve 


i au fățişe ale 
ială ati cunse sáu făț 
mondială a 1 cum şi toate organizaţiunile as 

4 nS ore 
j mondială, pr 
ŞI presă 


: Crémieux se putea 

mii dela noi și de aiurea. In 25 Martie, r P lianța devine 
e ga xuda : „Noi mergem cu pași a Je Jobului... ”- Iar 
cu drept cuvânt lăuda : „A0 de peste toate punctele g 367, de- 
e întin dintele A.I.U., din 19 Dec. I e i 3 
7 in vastă organizație : » ianța. 
această vastă o eo: aa 
Crémieux, vorbind. 


e ordin pur economic în una de persecuțiune religioasă 1). Ba, o depu- 
ațiune evreiască dela Viena a avut insolența, să aducă Prințului dom- 
nitor, însoțit de V. Boerescu și G-ral Manu în călătoria sa incognite 
din 1869 în Apus, plângeri pentru prigonirile ce le-ar îndura Evreii 2.: 
> Pe Evrei îi nemulțumeşte legea din 1864 a lui Cuza care permitea: 
ccesul corpului de avocaţi numai Românilor şi străinilor naturalizaţi, 
recum și regulamentul exercitării comerțului de drogherie. Ii nemul- 
umește legea pentru crearea Bursei de comerț din 1881; legea de 
onstituire a Camerelor de comerț din 1886; noul cod de comerţ din` 
1887, care conținea, cu referire la societăţile în comandită pe acțiuni- 
i la cele anonime, dispoziţiuni privitoare la componența etnică a con~ 
iliilor de administraţie ; legea pentru exploatarea căilor ferate din 1899; 
ezervând dreptul de a fi chemaţi străini numai în lipsă de specialişti! 
români; legea învățământului primar din 1893, accesibil străinilor 
contra unei taxe minime; a învățământului profesional, după care 
copiii străinilor erau primiți numai ca au'itori și „cu consim-: 
țământul special al îninistrului sau la şcolile de arte și meserii ca externi, 
n proporție de o cincime din locurile vacante sau în școlile comerciale 
contra unei taxe anuale ; legea pentru încurajarea industriei naționale - 


din 1887 care dispunea ca 2/3 din lucrători să fie Români în 
inci ani dela întemeierea fabricii, etc. 


as 
mare putere... e E i 
nene marele Rabin, într una din A 
{inea marele rol şi golul F mom a able pă 
ună 
-o nlineste în. Israel o lact ; el 
e pen -ă între Israeliţii din toată lumea ner a 
A ăsura luată pentru alungarea ] 
despre mà 


U dar ministrul ce 
p% i A. L EE aa di 
tot în ședința A. 


i că ne- 
este numa 
21 acest moment este reurcat la putere, 
dacă în a 


E 
) 


E .. tri 

îi te bărbații NOŞIIL 

; Şi cu aceste uriaşe forțe dat j o ființa p 
peste n i de stat ai micii părişoare ce 19 oază, pe atâta era d 

pe dee î zi Pe cât reprezentau O 2 aa I c Brătianu, unul 

malurile Dunanti -© are curajul lor. Marele = ~ t, marel 
i s itatea şi de mare Paris, von Beust, nie 

înaltă demnita: e Jin în drum spre a dršznit să sS 

: And prin Berlin É la care a îndrăznit 

din aceștia, trecă + aut să vadă pe acela tis ALU 

mperiului, a ținut $ : din lume — Jesuiţii Și 1+ 

cancelar Sa dia cele mai mari puteri pret imb, a avut o într 
opună une 


3 fi t. In schi 
C. Brătianu wa vrut să fie pa ia pus în vedere că 
i : cu Cohen preşedintele A.I. U. a legătură comună şi inje 
ior i a-ă tara noastră, O de sta 
ii ; om 
4 eij luptă fără $ : aj Evrei. Acest mare i 
odată ce Evr ză. între noi ṣi Evrei în calitat 
e utința, in z îi decreteze, î A 
legere este C7 rde T născută avusese scap ilie 1867, expulzare 
Ka d ese € 
al unei iad terhe, prin circulara din 24 APE 
ini e în , 
de ministru 


Klin minist 
-i cum, înainte, 
Evreilor vagabonzi dela sate a i 1866, cerea prefe 
Asi ae dă prin circulara No. 2269 ua an supuși sau nu w$ 
N. Crețulescu, ala ţară a hiar S 
P : e aşezare iti dasi chiar %). 
; 4 nu mai tolerez : : hangii şi arendaș 
ților să n E : Arciumari, nang i : a: Con: 
de are —— ca CâIct Gai i tionale și a 
juni străine —. A casă a opiniei na; e cae: 
protec} 3 si curagloasă 2: aa schimb, 1-a vă 
uudinea demnă $ ZI ării, în SC ; k 
AE dacă a adus un câştig mare mi E 
tuantei din 1801 -ale în aceea că a dat prilej P ; 
ult, mai ale 


. i ; j 


: : . A A 7 c p i 
pă > $ 
: 


> 


termen de 


« 


-_ O perioadă de mare tensiune pentru poporul nostru începe dela : 
866 şi va continua crescendo până la marele războiu. Un mic și neîn-! 
mnat incident era deajuns să pună în mișcare întreaga populaţie : 
vreiască şi să zbârnâie telegrafia peste tot întinsul globulii ;.o lege care» 
iuta să reguleze raporturi între stat şi cetățeni sau între diferite clase 
ciale era alarma care punea în mișcare toate organizățiunile' evreeşti ! 
oate forurile politice, financiare şi de presă de pe amândouă "părțile: 
anticului. Țara noastră era în perioada când își elabora pas cu pas” 
emul de legi cari aveau să-i dea structura ei juridică, administrativă: 
conomică. Natural că aceste legi cuprindeau restricțiuni ce loveau;:: 
potrivă, atât în naţionali cât şi în străini. Evreii, însă, se considerate 
ământeni şi loviți numai ei în interesele lor. Și cine erau și de unde 
eau aceşti Evrei? Până în 1856, numai consulatul austriac număra, : 
tastivele sale, 35.000 sudiți — majoritatea Evrei cari își apărat 
esele sub egida puterilor străine. Ca să scape de serviciul militar, 
ii se serveau, la noi, între altele, şi de mijlocul de a-și păstra vechea: 
șenie datorită căreia se țineau de jurisdicția unui consulat oarecare, 


sub regimul capitulațiunilor când le mergea foarte bine). Intre 
> - a dinţa Ad 
Aita lare făcută în Şe 
rea jidovească în România”, io aat de Bârlad, Bue 7) 
> M T aa. 1869, de I. C. Cođreset, 
ării Deputaților j f 
2 Tbiä, ibid. 3) Verax, o. € 


1) Ibid, 124. 2) N. Iorga, Istoria Românilor, vol. X, „Iutregitorii”, p. 104—265- 
ÉVy, P. c., IO—II. , ` $ 


248 
afară de il l l ji 
i e stilul literar ce 1 âvni : l 
aaas -ar râvni chiar marii ; 
te o înlănțuire de minciuni și chiar marii noştri scriitori 
difuza în m Pai a şi calomnii grosolane 3 se Sadu a 
rocedau și ziarele se în țara noastră unde își d. À gi i rA 
răine, ca Pester Lloyd şi Journal d a 
l des Débâts 


redactate de Evrei 
Vret — ri : 
oetrecând. A cari difuzau scene sălbat f 
i u-se în România 1). ece din Turkestan ca 


1855—1870, populația evreiască se înmulțea-de patru ori, fapt ce-se 
. datora vecinătăților cu Galiția şi cu provinciile vestice ruseşti, tinuturi 
cari erau furnicare de Evrei — cele mai mari pepiniere de Evrei din 
tumet). Rabinii — toți străini — angajau în lúptă şi sinagoga care, 
pentru ei, nu este numai un locaș de închinăciune, ci şi un loc de „tu- 

uțiunea de care sunt amenințați” °). 


mult pentru a conjura persec 
e toate proveniențele, năvălind odată 


Toate mulțimile de vagabonzi d 

cu construcția căilor ferate Burdujeni-Vârciorova, numai legături cu 
țara şi cu poporul nostru nu puteau să aibă. Marele Ion Brătianu de- 
clara, în 1877, că, fiecare Evreu din clasa de jos se declară, îndată ce 
ict cu autoritatea locală, supus austriac. Sunt Evrei de 
asa cea mai rea... - Din I0 contravenienți 


Documentele vremii ne vorbesc că îi 
rite. Plutocraţi ARE pie rbesc că întreg Parisu ; 
ETN i dia n senat fiind ie val 
aaa ic T impo. 
rol Anton de a exprima În scris fa 
Apis AF tatăl tânărului nostru pe most 
i favorabilă pentru a chestiunea sub o lumină diaa a 
pus a Omaa Alva di a sina iu lia ca toate, sia 
reilor, re ula zi ati pentru re ula : . zi ra 
BENSA a meseriilor — unde a e Bau 
in care se RRA AA ea —; art. 7 din legea rurală din 2864, 
f-ra constituirii a pie terenurilor date la țărani, ca şi le si 
a accesul acestei PARN Dy a J Dat pareak E 
E etoi acesti - i omânilor şi străini 
i ar re in RAI factorii a aa săi 
e reci eae ici contra țării care îi adăpostea n 
bat anti-evreu şi, de ad, i e e cel mai primejdio 
E Îi Fa 3006 alia căzu , lupta mare, lungă și dârză s'a dat îm i 
Dar torța lăsată de a. nel a fost dizolvată. ; po 
A de aceiași talie şi cu a, on Beata aţa alt bărbat de 
itate de ministru de interne şi ee Mihail Kogălniceanu. I 
869, RER ea R 3 sub presiunea deputaților Îl ei dă. 
e conferea consiliilor com: sad atenția primarilor asupra bit asilor 
e din -1868 și anume dre aut art. 10 din legea asupra poliţiei 
ătâiu autorizația de a se A e dă a acorda, sau refuza oamenilor fă a 
tă sau aparținând Ev EO O nouă furtună în pr a 
Kirui La Valette a dat reilor, cari Sau plâns la aceiași A a Ea 
omatic la Buake i ca ET ordine lui Mellinet, aent 
zării.din sate a unui anumit e a o Ja dn pontra 
; , ace constituia 


sținea acesta cai 
— o atın a sse 
Constituției. gere a dispozițiilor Convenției dela 1858 


are un confl 
naționalitate rusească, de cl 


ia impozite, 9 sunt Evrei’). . 
Campania contra noastră atinsese culmea în vara a. 1867 în legătură 


cu marele curaj ce l-a avut Ion Brătianu de a lua măsuri anumite admi- 
nistrative împotriva vagabonzilor evrei cu ordine severe către prefecți 
de a aplica întocmai toate circulările şi ordonanţele în vigoare încă din 
1831, precum și cele din 1861 și 1866. La acestea, S'au adăogat câteva 
incidente ca acela cu expulzarea a IO Evrei în Turcia prin Galați şi a 
altor 25 din satele Bacăului, ceeace a fost pretextul de a se dđezlănțui 
în Europa 0 formidabilă campanie de presă ` împotriva României, 
care a durat ani lungi, toată dirijată de A.I. U. ṣi de banul evreesc. 
Adevărul este că autoritățile române au procedat civilizat şi erau în 
cadrul legitor şi al tratatelor internaţionale. Tată, însă, cum descria un 
ziar evreesc Egalitatea” alui M. Schwartzfeld — târziu de tot -— aceste 
evenimente : „Situația Eyreilor în țară este excepțională, monstruoasă. 
Fie că ne îndreptăm ochii spre poziţia lor socială sau politică, fie că 
ne aruncăm privirea Spre interiorul comunităţilor, spectacolul este 
searbăd şi dezgustător. Politiceşte, goana brutală din “anii 60—709, 
nemiloasă Și barbară, co 


ndusă de niște cinovnici neumani, cărora ocâr- 
— muirea le dase ùi harapnic în mână, iz 


goni bătrâni, femei şi copii în- 
toiul iernii dela vetrele lor, care cu sbirii săi sălbateci, prindea oameni 
“cu arcanul în. mijlocul ulițelor sub pretext- de vagabondaj şi-i îneca 
fară milă în valurile Dunărei bătrâne, ațâța revolte în târguri spre & s 

arunca cu bătae şi cnut asupra unor nevinovați dezarmați, spre & 1 

sparge ușile şi geamurile, a le sfâşia sulurile legii, a răni de moaste pe 
anii și spre a osândi mai apoi pe victime—a luat, ce e dreptul, sfârșit“ s): 
l | 3 

această necugetată intervențiune diplomatică în favoar 

oarea 


ultimi de ce Şi OT1 ȘI vagabor Zi spoliatori al ţăranului ȘI ora- 
$ T et 
D > 


Îi 
1) J Lévy, P. I% 2) B. Duică, Ovreii pământeni Şi subpământeni, na P 
iile ` lui Antoine Lévy, în discours “inauguration du emp: ui, marele da 
Saul acordat foii „Deutsch : Kogălniceanu a ştiut — prin un ră 
| : spuns bine cântări 
ntărit 


16 — după declarații 
isradlite de Bucarest, Buc., 1867. P- 17: 3) După interv 
Zeitung” __Vezi Istoria Evreilor. 4) $. Podoleanu, 0. ci PeT 10. 


S [18go, de Elias Sebhw ttzfeld. S l 
în No. 1/1890, de 113 chware Eminescu, Despre drepturile politice al 
ice ale Evreilor şi ei 
şi Verax. 


250 | | 
` 251 


4? pa x ai 
1 printu j Pi 
Ş p Ş ] Gorceacof, prin adresa către reprezentanții săi demonstra 
> 


și obiectiv, demn și energic—să stabilească, pentru prima dată şi 
că corpul diplomatic dela Viena este pornit pe nedrept împotriva Ro 


odată pentru totdeauna, după ce a respins toate afirmările calomnioase 
ale Evreilor și A. I. U., următoarele : „In adevăr, în România, chestiunea 


Evreilor nu este o chestiune religioasă, ea este de o natură cu totul alta. toase nu violează niciun tratat şi nu atinge cu nimi 
Ea este o chestiune națională şi, totodată, o chestiune economică. In cipatelor cu sublima Poartă şi că totul sp cu Ao raporturile Prin- 
România, Evreii nu constituie numai o comunitate religioasă distinctă : comportă ridicarea ei la înălțimea unei e n a Pe pur internă ce nw 
ei constitue, şi în toată accepțiunea cuvântului, o naționalitate, diferită ean şi că este singurul mijloc pentru ag e drept public euro- 
de aceea a Românilor prin origine, prin limbă, prin îmbrăcăminte, e lucruri intolerabilă. Prin această TOPA o E tare 
prin moravuri şi chiar prin sentimente”. Şi mai departe : „Atât guvernul. rântă, iar puterile se abținură dela orice e A I. U. a ieşit în- 

cât şi națiunea, avem dreptul de a fi îngrijorați de progresele acestei. Pentru apărarea economiei nationale tza ). _ 
națiuni străine care trăește în mijlocul nostru și al căror număr crește egea contra comerțului de loterie “ale E E în 1883, 
nepregetat prin imigrarea Evreilor din Galiția şi din Podolia, provincii mbulant. Comerţul de loterie a fost o e da esea contra comerțului 
ale vechii Polonii limitrofe cu România” 1). Astfel, a pus problema evre- noi și servind anumite case din Lipsca şi A i căi ln Te urren de 
iască marele om de stat român, care găsea, în sine și în națiune, atâta ăruia se câştigau de o miie de familii ENE urg, comerț datorită. 
curaj ca să reziste celor mai formidabile presiuni ale tuturor organiz inci, ca simplă bonificare la un număr cor i "inimum de 72000 
țiunilor evreești—politice şi financiare, de presă şi oculte—și, totodată, şeau din ţară în fiecare an. Următor legii c ian erabil de milioane ce 
să statornicească dreptul suveran al țării de a dispune liber de pre- re aducea atâtea prejudicii fiscului înece pai alcan 
rogativele constituției din 1866, garantată şi de marile puteri. Și termină, abil — acesta a fost interzis în oraşe ents iz la E elei Şi comerțului 
răspunsul la nota de mai sus cu aceste memorabile cuvinte cari definesc elora servind alimentarea şi indust d PENO .. da e ul 
—— tn Schimb, era. 


pe deplin noţiunea de bărbat de stat și misiunea lui: „Această voc 
(a națiunii amenințată în naționalitatea și în interesele ei economice) 
poate fi înăbușită de străinătate, dar nu este îngăduit nici unui ministru “ elor străini cari puteau dovedi.că, în l isinä 
român, oricărui partid ar aparține, de a nu o auzi” 2). zeci » în fara lor de origină, se bucurau 
Legea asupra poliției rurale elaborată de guvernul liberal în 188 obțină autorizația, dela Camera de com EATE j 
care statua așezarea străinilor şi vagabonzilor prin comunele rurale, i erf şi de industrie, etc. Această 


fost — după căderea lui I. C. Brătianu în 1888 — cu mult îndulcit burare adâncă, ceeace a provocat trimit i : 
prin deciziunea din 7/r9 Oct. 1892, a partidului conservator. Da Haye, subsecretar de stat, către toate atezii unei note din partea. 
guvernul liberal, revenind în 1895, redă depline puteri ministrului d ui dela Berlin, al cărui art. 44 ar fi fost ia tal ue semnatare ale trata- 
interne şi consilierilor comunali ca să aplice ei legea de siguranță din 188 ta americană care strălucea prin stil SE Ai de România 3). 
zaruri din necunoaşterea 


Aceasta a nemulțumit adânc pe Evrei şi toate organizaţiile din țar elor şi ura pătimașă a Evreului — acel i 
şi din străinătate 3). a i eiaș pretutindeni, la orice 
Monopolul băuturilor spirtuoase instituit în 1873, pe considerațiu inilor tilo-evrei faţă de țara care trecea pri â : 

de ordin fiscal și higienic, încuviința acest gen de comerț în baza un zuri, dar care nu se lăsa bătută 4) prin atâtea suferințe şi 

licenţe eliberată numai acelora cari dovedeau calitatea de electori î : 

comunele rurale. Datorită acestei legi a partidului conservator, jumătat 

din cârciumele evreești fură închise, cu excepția acelora unde Evre 

au ştiut să eludeze legile sau să câștige bunăvoința autorităților. Acest E 

măsuri au fost denunțate Europei ca o nouă persecuțiune și au provoca Tn tot lungul interval de şease decenii, Evreii au lupt A i 

intervenţia puterilor străine %). Numai Rusia s'a pus deacurmezișii Tu câştigarea drepturilor politice. Cu fonta Pa de zel 
pi , ean - 


s) Publiciștii evrei, A.I.U. ete. 
Și activitatea lor ealomnioasă 


Tesivi, mai i i i Și, prin zi 
FANA ai impertinenți și, prin ziarele lor cari Creşteau ca număr 
3 di e : i 
» căutau să, discrediteze țara, dinastia și oamenii politici 
> 


) Verax și J. Lahovary 


1) Bujoreanu, Colecțiune de legiuirile României vechi și noui, I, p. 812 şi 


2) Ibid, ibid. 3) și 4) Verax, p. c. -2)- şi 


3) Verax, o. c. 4) Verax, 239. 


. 


252 
i 253 
nici o, instituțiune şi nici o susceptibilitate națională nu era cruțată. Presa ovreiască din Princi at ÄT 
In împrejurări grele pentru țară, finanțele acesteia erau obiectul celor volte conştiinţa națională i Re dă e aea Scopuri înalte : „să dez- 
mai turbate atacuri. La turburarea presei ovreești din țară, se turbura legilor şi autorităţii și Erda să plic ŞI căminului, respectul 
eze cetățeni buni și folosi 
= olositori 


toată presa mondială în slujba intereselor ovreești, se turbura A. I. U. 


cu toate asociaţiile ovreești şi toate cabinetele europene și transoceanice, şi spirituale pe altarul patriei a aa i i 
l Să dăm câteva ilustrații de publiciști evrei, aşa cum ne apar în - cele mari ale națiunei” — a si pag cu corp și suflet la interesele 
studiile în cari nu uită să ne dovedească marea etapă de progres ce a în 1870 1), în toiul iiei ia să scria în „Fraternitatea”, apărută. 
atins țara noastră prin contribuția presei ovreeşti. Iată cum îşi începe Prin calomnii şi ionii P spargereg zidurilor cetății românești, 
S. Podoleanu în a sa „Istorie a presei ovreești în România”, expunerea urmărea să realizeze ie E puii Român al lui I. Barasch 
problemei : „Deci, dacă Evreii din Principate au avut o presă proprie, legilor, fără distincție de Ei u to e şi al legalităţii înaintea 
atunci nu se poate contesta acestei colectivități drepturile și vechimea această egalitate” .... că ze i aa „Evreii nu se bucură de 
ei, tradițiile purtate ani îndelungați pe meleagurile românești și faptul ă nu fie toate în armonie a . N „Bu va suferi ca legile sale 
că ea şi-a însușit, încă în urmă cu aproape un secol, limba țării de baştină, mijlocul unui edificiu strălucito ri r Modei Sare le-a dictat și ca în 
r să rămâie o ruină veche şi sumbră”? 2) 


nu numai în graiu, ci și în scris”. 


In această lucrare, găsim o seamă de caracterizări ale publiciș- a se nesocoti Jidovii 
1 Jidovii este a se nesocoti inteligența şi civili- 


ilor evrei, înzestrați cu toate virtuțile. Să începem. Armand Lévy, ațiunea pentru că nu este nici y 
codirector cu I, Barasch al foii „Israelitul Român” şi director al ziarelor are-să nu știe citi în limba lui 3 tsi Jidov : hamal, birjar, sacagiu, etc. 
„L'Écho Danubien'* și „Etoile d'Orient”, proaspăt venit din Paris, entativ, acest Hurwitz bri A ii urmare să nu fie civilizat” și adresa, 
` înadins, spre a seconda... sforțările amicilor săi români: C, A. Rosetti, rompetei Carpaţilor Re au ul număr lui Cesar Boliac, conducătorul 
I. C. Brătianu, frații- Golești şi alții, foarte impresionat de cele se ce 7ocea, Apărătorului” din Iasi Ata Camerei marele pericol evreiesc 3) ; 
întâmplaseră în Templul Coral din capitală, un agitator evreu francez, raternitate, Patriota x ia Pan a deviza „Libertate 
, eldmann-Câmpeanu și ceu- 


pus în serviciul nobilei cauze a emancipării Evreilor din Principatele ându-se cu formula lansată d B. F 
ă i , à x „Ge D. Fr. Peixotto în 
bă > = că 3 
dunărene, care a cerut naturalizarea . . . etc., etc. 1). Evreul Al. L. Lăbel 
tatăl ziarului „„Prezentul”' din Bacău, născut în 16 Sept. 1876, era „un 


Spirit subtil, de o logică irecuzabilă, însuflețit de dorul de dreptate 
er independentă” 4, 


și un adânc cunoscător al iudaismului”, urmărind „a stărui ca justiţia Mare parte din calomnii la ad ustiţiai 

să devie o adevărată putere în stat pentru toți locuitorii tării”. In pri- litici și a organelor a dminis a adresa justiției. țării, a oamenilor 
măvara anului 1878, a strâns contribuții însemnate evreești pentru româneşte cari ra erau Ep MA le debitau aceste gazete — scrise 
ajutorarea răniților şi a înregistrat aportul Evreilor în războiu 2). Henri înțelese de nimeni. Fraternit $ e foarte mult gustate, în ebraică 
Carmellin, originar din Austria, autorul, în 1877, al faimoasei broșuri : eck, în 1887, lupta dată, fai a F ondusă de Beck, de rabinul 
„Une circulaire ministérielle ou l'ignorance obligatoire en Roumanie” ungare a' Evreilor din comunel as Su sE mulțumeau cu simpla 
(pe câtă vreme văduva Caroline scria : „Comment la 'Roumanie pro- ilei, ci orânduiau ca cei puşi î S E in care au văzut lumina 
gresse”’) este socotit ca „unul din cei mai vajnici publiciști evrei” 2). iul, să fie calificați ele A jaa dea nu-şi mai putea agonisi 

Fildermann este acel „vajnic” publicist care a realizat (sic) emanciparea inä în închisori, iar la urmă i š recaţi în lanţuri, ținuți fără de nici. 
Evreilor din țară” 4), etc. etc. In fruntea tuturora, sta, bine înțeles, tare. Apărarea le-o lua INN i ratei în acel hal și goniți peste 
acel Iuliu Barasch, întemeietorul presei ovreești din România, „ilustrul ență împotriva. tuturora cs i eld Elias şi sa ridicat cu vehe- 

om de știință”, „civilizatorul României”, „unul din cei dintâi pionieri rumbaru, directorul fabricei Let e sus puşi şi împotriva lui Radu 

ai culturii europene, ai moravurilor europene, ai științei europene”, scria o broșură violentă în r etea, care schinguia numeroși Evrei 5) 

descălecat în 1841 din Brody al Galiției 5), -ca să ne cultive și să ne du Porumbara şi isprăvile erp ap tradusă A în limba germană : 
civilizez» şi să re arate.... calea syre adevăratul. progres. ie i ucureşti 1885) $), a tabrica de hărtie Letea din Bacău” 


1) Pi 3, > şi 5 S. Pod ran, o. C. passime T; : ~ 
2 4 5 A , 2 p 4 5 şi 6) S. Podotean : 
b Lei ) De do! canu, p. C. passi m, 


4 


254 


G 


Toată presa lor debita asemenea principii de înaltă justiție şi tot bătaie cu Jidovii răsculați î i i 

soiul de calomnii. Armand Lévy în „L'Etoile d'Orient” spunea, senten- Amara = în realitate, n'a fost ap otriva Proprietăresei târgului d 
tios, cu mândria și neruşinarea caracteristice acestui neam, că „A. I. U. u jefuiţi alţii (Nov. 1878) ss nici un Evreu 
agită chestiunea de justiție” ; spunea — în legătură cu pretinsele per- | Rabinii — toţi cetățeni a ). 
secuțiuni sângeroase ce s'ar fi comis la Ismail, Vâlcov şi Cahul, în 1869 — Beck, dr. Niemerower, dr Mie — ca R 
că Alianţa Israelită urmăreşte „în înalta sa sferă umanitară o acțiune - i împotriva statului român A pi R 
binefäcătoarė; de a fi cu bunăvoință ascultată de toate guvernele; a sinagoga loc de pae ; a în 
de a lumina opinia publică și de a domina chiar pe cei mai recalcitranți” It, amenințați” şi p ropăvă du A entru a 
şi amenința, Armand Lévy, „a dezlänțui vânturile cărora nici cei mai Malvin lupta, în I858, contra d ca 
tari nu i-ar putea rezista”, fiindcă „Alianța Israelită agită chestiunile . e era românească, a adept 4 a 
de justiție, ea are cuvântul repede și brațul lung” 2). Relativ la „,sacri- plului Coral — până când p idiş 
legiile ce le-ar fi comis Românii în catedrala din Ismail — fapt de care | nd, în 1863, el a fost expulzat ca străin 
vom vorbi — M. Fr. Peixotto, consulul american, comunica, în scri- $ 


soarea din 6 Februarie 1872 către secretarul de stat M. Fisch din Was- - Tu economia noastră națională 

hington, că populaţia sar fi năpustit asupra Evreilor „jefuind casele taţii mari cu răsunet peste no au avut loc, organizate adhoc, 

şi făcând să curgă sângele” şi adaoga că „mii de Evrei au traversat scontat de A. I, U. ȘI de ja a oceane. Mascarada își produsese 

Dunărea pentru a căuta refugiu la Turci”. Toate erau agitaţii şi calomnii U-s'au toate semințiile peaa a evreești. Turbu- 
EE Triburile semite turbau de 


organizate de A. I. U. ṣi difuzate în lume prin „L'Étoile d'Orient’? a lui ânie ṣi de revoltă împotriva României 

Armand Lévy şi prin alte foi şi broşuri evreeşti. Una din acestea, editată astanță, apărută la Lember Pe pe care o publicațiune de cir- 
de A. I. U., difuza în lume persecuțiuni şi mișcări sângeroase imaginare, on S „China auf der alba pa aa 
jafuri şi sacrilegii ce n'au avut loc decât în imaginaţia veninoasă a ntropofagi şi de Hotentoţi sălb a insel , 
defăimătorilor — toate erau date ca luate din dezbaterile parlamentare albateci, iar pe Dr. C. I, Istrate 
din 1867. In legătură cu „mişcările sângeroase”. dela Vaslui, în 1868, 
A. I. U. răspândea, în mii de exemplare, un apel prin care se cerea tuturor Iată cum R. Rosetti povest x 

Hlantropilor de a se veni în ajutor celor 150 capi de familie cari ar fi povesteşte această mascaradă a Jidovilor di 
fost în mod inuman alungaţi din casete lor — în realitate, era vorba 3 
de 25 Evrei cârciumari cu brevete de licențe pe nume false. Referitor. 


la Evreii înecaţi la Galaţi, era vorba de evacuări de prin sate ale Evreilo eesti de binefacere — fie din România, fie qi 

găsiți vagabonzi şi câțiva transportaţi, prin Galaţi, peste Dunăre, la. durile echipării a numeroase feet sau fie din străinătate — furnizau 

Turci, cari, plictisiți de această afacere, au aruncat.pe câțiva din e e uniforme, plecară din ele e Jidovi cari, imbrăcați în vest- 

în apele fluviului. Despre dezordini la Giurgiu, presa iudeo-german rise transportul îs Sua pei centre ale Moldovei, Deşi guvernul 

sansa știrile cele mai fanteziste; presa, prietenă a Evreilor, denunț S spre graniţe”. Călătoria it Lu titlu gratuit, ei se îndreptară 

Europei masacre ce nau avut niciodată loc la Tecuciu. Mișcării > în schimb, mult mai ka pie condițiuni, foarte grea, 
„terea Jurnalelor evreeşti din 


„teribile” la Ismail, Cahul și Vâlcov au avut loc în 1872, când Ruși străinătate prilejul de a za 

Bulgari și Greci au maltratat pe Evreii din aceste trei orașe și au de umple coloanele lor cu pov 

vastat câteva prăvălii, mişcări provocate de furtul de bani şi de odoari i 

sfinte din catedrala din Ismail de unul Sielberman în complicitat al acestor emigranți Dari a aspectul mizerabil și 

„cu rabinul Brandes, în latrina căruia s'au găsit parte din lucrurile furate Și s'au înapoiat gratuit ae a Viena, aceste convoaie au fost 

! La Darabani-Dorohoi, târg locuit exclusiv de Evrei, țăranii s'au lua ându“se pela Galaţi şi ea gata °). Alții emigrau, 
a Braila, Giurgiu și Con- 


La question jui i 
E Juive dans les Champ i 
; Passim. ai că ambres Roumaines, publicată 
3) B. Duică, Ovreii Pământeni şi su i ne z F U. în 1870, 
i a Pego a) G 


1) Ibid, p. 127—128. 2) „L'Etoile d'Orient” No. 47 din 26 Iunie, 1867. Dup 
um o c 5) Broşura citată, p. 77.6) Verax. o 
m E X s b C 


Question israélite, Constantinople, 1872. r 


e 


> 


i 


256 


stanța, ca, numai astfel, să se pcată aşeza în Muntenia — Ier când 
s'au înt rs cu tenul dela Viena, s'au introdus cu mii de cerșeto; 
evrei— cum relata la Congresul Ligii Cuiturale din Nov. 1903, 
generalul Dr N. Jugurearu. l 
Cine era, în realitate, vinovatul? Adevărul este că anul secet 
lovise crud pe- toți locuitorii țării, mai ales pe Jidovi cari trăiau din 
specularea produselor țărănești. Dar Evreii țineau cu totdinadinsul să E l 
discrediteze România. De aceea, în Igor, broşura suspomenită invit tre „Bărbaţii de s 
ironic, pe D-l Sturdza să facă o călătorie de agrement prin Europa cu a care Şi-au dat tributul lor de 
chimirul în mână în căutarea unui împrumut pentru România în ajunu tt ca niciodată, cu o insistență serioasă. în fa 
falimentului ). Numai strășnicia politicii bugetare dusă de acest mar se desfăşoară în Orient -èa eX p. Să, în fafa gravelor evenimente 
bărbat de stat ne-a salvat dela falimentul şi controlul financiar euro 
pean pe care îl pregăteau cu toate armele de cari dispuneau — A. I. U 
şi toți Evreii, servindu-se de un întreg arsenal de arme grele : minciu 
şi calomnia mereu repetate, exagerarea nerușinată a faptelor, șantajul, 
în plus, toată formidabila, putere financiară şi a presei internațional 
pe câtă vreme țara noastră dispunea numai de un suflet mare și de acea 
finețe a oamenilor politici cari au știut să ocolească cu abilitate toate 
greutățile. l 
A. I.U. a prezentat Congresului dela Berlin — unde activa Și Daez . 
Crémieux şi Gambetta — un memoriu, în care, în esență, se spunea „ acă consultăm 
„aproape în fiecare an, Europa este mişcată de povestirea răseoalelo 
a crimelor și jafurilor sau de expulzările în masă ale căror victime sun 
Evreii, îndepărtați dela ramurile de comerț, etc.” In ,Encicloped 
italiană”, sta scris : „Principiul admis în tratat (1878) n'a avut efec 


falsa ' În aa 
or, ;;0 îndrăzneață Proclamațiune” 


50.000 tineri 


ipsit de drepturi politice 

. Manitestaţii si a, E ae de DA 
i. SI Mee'inguri avy PON SE p iai E 

ele engleze. Astfel, la ea pan in U.S.A, Și An scen- - 
tul: -evreu Zangwill I l a 


Sata tan 1 Febr, 1902 la Londra, toe- 
nimi ag noas‘ră cu iadul :pe 

at CIȚI i. 3 . i A 
ti, ZI cu zi, prin noui legi. :şi 


w.: Fi 
$ : s 


a , i co N j viciu 
practice în ce priveşte pe Evrei, cari, în afară de câteva sute ca turali E ŞI 1375 în ce] periodic. Si din aa i 3 i 
luaseră parte la războiu și au fost naturatlizați în 1879 sau de câți Jeri San loc. Iar „Drepturile dela F șua, 653 au obţinuţ 

aa ecarri şi-au dat tributul lor desi spa Vatbea de',,50000 


cari mai târziu au fost naturalizaţi individual, au continuat să trăias 
în trista pozițiune de străini fără protecția niciunui guvern străin 
Stern, preşedintele U. E. P., târziu de tot, se tânguia „urbi et orb 
că coreligionarii lui sunt persecutați. Și ne insulta familia regală, armat 


Să . . . l= -i 
biserica şi şcoala, simțimântele noastre cele mai scumpe, datinile noast © erau Evrei3). Istori 1 ad 
; S A : ue RIES a a OVi şi le dă.n eoi A. „Xenopol. vorbeşte . 
cele mai de preț, bărbaţii de stat cari au contribuit la întărirea tă e piei numele, dar nu 4 morţi, ci 4 dispă, Ste ŞI 
:: : > A v $i A A i i ae: a i 3 Și  disnărrai.a 
ştiinţa şi arta românească, buna înţelegere între cetățeni.... Ju lde 913, se pornește, iarăși, o campanie i cut E 
; “de amenin violentă, colorat 
rată de tot 


tificau toate oprimările suferite de Românii din provinciile subjugat 
iar Evreii din Ungaria ne promiteau libertăți pentru poporul romă 
din Ardeal în schimbul emancipării Evreilor din Principate — duj E ial 
cum ne declară solemn marele patriot V. A. Urechiă în „Apăra Tota Se 
Națională” dela 15 Ianuarie 1900, transacție ce i s'a propus de un E Or gr 


2). sa SÈ a gati 
or şi Instrucfinnii Publice, Han Oi războiului. de indes 


1) China auf der Balkînhal-binsel, — apud: Verax, 220—221. 


a - 


o 


259 
258 4; 


i i : răspuns la apel, 
pericol național — era vorba de 25000 Evrei paea z pe petec 
pipi sali mii de voluntari, iar aceia carin fe Ai tte, spitalele ovreești, 
a E pci în serviciile auxiliare. Pe 5 pia sali la dispoziţie, iar 
Sar RE -ci si ile toate au 
. ; agogile to EOT, X 
- sgezămintele şcolare Şi Sinag 8 entru a se veni în ajutorul văduvelor 
din cele 4 milioane P P ernia àpoit ul Evreilor 1). 
e matale rep lor. 
cai i cel puțin jumăta DI cari i-au impins 
? ip alei foarte bine că una din e taie 
a a i “cavina şi Rusia a fost tocmai E 
; i 7 i Rusia a 10 tipi a E 
SPE noi din Polonia, Pur E tă că Evreii nu sau împăcat niciodată 
“Poate mărturiile trecutului ne ara ă a a aait oote de ei, fiindcă, 
pe aură Ai trivă, ar . : ft 1 
2 serviciul militar şi, dimpo ) -onarilor, influenţele 
ie: cpt „ei Ai introdus conruperea funcționa pstituirea de 
din, totdeauna, F bolilor, falsurile în starea civilă, su a 
c simularea, bolilor, sal N Angă consiliul: de revizie 
PC S sau mulțumit să treacă doar pe lângă c 
| ve 
persoane ; 


Ş 


Ş t p ` 


După această parenteză, să revenim la Buletinul A. I. U. Aci, 
ji se arată cum oameni de stat ca Clémenceau și Luzzatti erau indignați 
de grava. jignire adusă dreptului internațional, respectului tratatelor 
i angajamentelor luate față de Europa prin atitudinea noastră față 
le Evrei. Tot acolo sunt reproduse toate dezbaterile parlamentare 
din I9I13, din care reiese că guvernul conservator ar fi fost foarte bine 
dispus de a da o dezlegare favorabilă problemei evreești, dar că toată 
eastă bunăvoință a fost zădărnicită de partidul liberal, dușman de 
moarte al Evreilor, venit la putere în I9I4. 
o Găsim, în cele 27 pagini rezervate Evreilor din România, o analiză 
amănunțită a declaraţiilor făcute de oamenii politici și membrii parla- 
mentului cu referire la problema evreiască, pe care o tratează în 7 capi- 
ole. Prin acest fel de a privi problema, se difuzau, prin Buletinul 
Alianţei, toate calomniile împotriva țării noastre, care, la acea epocă, 


zi număra, peste 300.000 Evrei, stăpâni pe toate izvoarele de bogăţie 1). 
; šzbojul nostru de întregire afirmațiile © Dar nu numai A. I. U., sinagogile, comunitățile și toate comitetele 
Ca să dovedim şi pentru T ESA precum și la aprecierile specia “adresau puterilor europene ca să intervină în afacerile noastre lăun- 
de mai sus, să ne referim Şi la co lar când, au fost chemate toat ice. Fiecare ins, tot Evreul, își arogase privilegiul de a se adresa unei: 
E sa a câtă vreme, în campania din 
elementele la. mo 


i teti străine. Aşa, I. C. Brătianu spunea că, oridecâteori un Evreu se 
; itatea datelo i A A A lea =: > e 
« fost o mobilizare par țială, de unde reiese falsita simte câtdecât lovit în interesele lui, aleargă la consulatul cel mai 
1913 & : 


adi i circa 32000 soldaţi, gradat ropiat şi se declară sudit. Un capitalist evreu din nordul Moldovei, 
din Băletinul A. I. U. ¿Evreii au dat c dat peste 1 milion. D pe nume I. H. Zoller, se adresa, telegrafic, în 29 Aprilie 1876, consu 
in isa AX Românii au . : i AU : iti zi Rei de aa 
: ofiteri auxiliari, pe câtă VEENIS i + la inamic, au spiona ului Americii, contra somaţiilor de a părăsi domiciliul în opt zile ce 
şi ofițeri Evrei, 6000 — adică 82% — au dezerta . P pi zi 

ei 32Q8, Evrel, 3 


au pactizat cu inamicul rămânând r fi dat la mii de familii din jud. Dorohoi 2) — adevărul fiind că s'au 
Sa p4 U n 3 . A e pi . w p-a- w Soa 
au comis acte de trădare sa 'au purtat în războiul acesta, generalul t ordine ca cârciumarii evrei să părăsească satele, potrivit prevede- 
zona ocupată 2). De felul k un i înse or din legea asupra licențelor, etc. 
Panaitescu ne lasă următoarele in 


mnări, cari îmbracă caracterul : 

bi ice discuție. Anume, iată, ce zice : „Prezenţa K. E. Franzos tipărea „Aus Halb-Asien” (In Semi-Asia) cu im- 
anui certificat în afară de Sa 7 ete nenorocire. In primul rând, esii din Bucovina și Moldova şi numea toate secăturile evreești din 
jidanilor în mijlocul trupel S A bue să păzim pe incorigibilii dezertoñ ovinciile austriace, poloneze, ruseşti şi ale noastre „,culturbilder” — 
loc să stăm cu ochii 1a inamic, tre ză, soldaţii. In fine, inamicul şti ne de cultură 3). La Londra, apărea, în 1902, The Roumanian Bulletin 
AL doilea, fuga lor ne aen trupelor noastre şi este la curet re se intitula „A record of persecution issued for the information of . 
dela aceşti fugari care e 


ărârea unanim luat Press, la William Clowes and Sons”. In acest buletin. se urmărea să 


; š » 5). Hot E 

E i să le facem”! 5). : i px i Siaa : i SA : : 
cu toate mișcările pe perete de pe front a fost scoaterea Evreilo âştige mila opiniei publice din toate țările asupra soartei Evreilor 
de. toţi comandanții de Sp. noi, ca, prin discreditare și presiunea guvernelor, să constrângă 


H: y 
BER liare sau sedenta 
: inii bătaie şi vărsarea lor la serviciile auxi $ ici. di nol, ca, } es: lo consi i 
„de pe liniile de bătaie $ lor Evrei cari, în timpul ocupației, Români să le acorde drepturi politice. Prin aparițiunea ocazională, 
Ap NE itudi celo Ap : pi ; ; , aa 
Nu vorbim de atitudinea a aci când se simțea nevoie, acest buletin atacă toate nemulțumirile 


À: ; isemiți sau le stricase 
; cu aceia cari Îi credeau antisemiți inele ei; -A SOR A A 3 i e 
-veau liste negre a dădea în „Buletine S: eilor în legătură cu legile româneşti care aveau drept scop să asi- 


j j „îi 
oarecari socoteli ê). Pe toţi aceştia A. L.U.î 


cetăţeni de cea mai aleasă specie. 


de A n pour anné . 2) Verax, 307- 3) re, | 
1) Bulletin P E MA py : De aul, : . a din 31.3938. 5) ae 1 I) Tată. aceste 7 capitole : Politica de eliminare; Legi restrictive ; Situ ația în 
D a art. di E Sai divi iej VI, reiese că în general, au deze pă deze i Evreilor ; „Nota lui V. Boerescu din 28 August, 1859, către marile puteri ; 
a thiyele sti lui major al ziel Vi, a un dezertor român, 29. i . a şcolară ; O anchetă asupra c estiunii 'evreeşti şi Dragostea față de țară a 
£ tä da 0,18% români, 4,72% evrei ia răsboiului pentru întregirea României. Bei polizat) Vaza a și ae a e ea 
- față. s c A Istoria n r 
& A : C. Kirițescu — to E Sete n: n Verax 
evrei la inamic. 6) C. M. Eminescu, p V 


260 


* 


T é gravuri minci 
re ființa etnică a statului. Monde Illustré propaga sa ei i = 
ADAT a i i cându- p 

gur cu subiecte din țările barbare din Asia ca s F ua 
caii Evreli din Roma, prin scrisoarea comun ăţi ia î 
i “ lei înlă ei pe ~ 
nist a externe al Ttallei, cereau înlăturarea ,,TUŞIn at st 
S i e i, . Ag . . A yen 
an pentru ca supușii italieni să fie tratați în a a 
~“ tre Tole două tări — Italia şi România — în. 7 o ice la 
poi dela “marele Eminescu că o deputațiune a e să î gate 
é ini sterne,. Te 
di paea a înaintat ducelui Decazes, ministru de ex a pie ii 
in. se cerea ca guvernul republicei să nu încheie cu i pi RU A 
jam rcială până ce Evrejiinu vor fi căpătat pi A la ou 
Desi din Bucovina, prin Camera de comerț și S in B r stiai 
IS . . 4 . 3 e , 
a o majoritate evreiască, invita pe ministrul a ja ca 
A . . , 
a în cazul încheierii tratatului comercial din I A DOE S 
a uitării nici situația precară a „Ovreilor rosa z Toa 
a românilor îi persecuta întratâta încât mania we 
E A i ional 4). Adunarea generala 
ravă infracțiune la dreptul internați d asul 
ri LU din Viena „ruga pe venerabilul preşe el i MRI acel 
o i ă şi unile ; 
i ină, prin î nfluență și relați 
ă pă, prin înalta 1 S RRE 
Guttman, să intervina, ; EE 
„i ită ă guvernului romi ro 
finanța israelită, ca. Să ge ine eg ra e acelui 
. 1900), atâta ti 
este vorba de anul R 
ei în conformitate cu tratatul see ei i, cadă kad 
ități ă inători t 
Personalități de seamă, dețin ( gută aaa 
erau pentru Evrei şi luptau împotriva noas ră. I pe gi sat 
ian Bluntschli — autor al dreptului internațion a 
ile 1ă j nei 
re intervenția străină în afacerile a ale T a R 
p ă inuităţii Evreilor In . G. 

i i ia absurdă a continut a 
admitea şi teoria. ; a 
2 marele Clémenceau, era ŞI el a a eS să a 
î it) k N A X s 

a 1 Italiei, însera, 1 dal 
tru de externe a x i a 
poa mătoarele drept răspuns la afirmarea g ai 
ie MR i la Berlin nu mai este chesti 
Take Ionescu că art. 44 din tratatul dela ‘Berin a pe ase 
i i ă ă nă : 
de drept internaţional, ci o simplă i cate T n E a 
ă ile semna 
âniei scută de puterile d 
âniei a fost recuno e cau 
i) resă a angajamentului formal lu guverni 
Berlin sub rezerva exp g À A ARIE ale ua 
An de a executa art. 44 al acestui tratat şi BA CE aiiu 
Sa i e iti âni i vafi i 
sei Aşa dară, emanciparea Israeliţilor romani î ? ilie a luă 
a AI i Aniei'!. Dar prec . pter 
ăai denţei României - e: 
manentă a indepen ut la esa PA 
e iunea. evreiască era',,O afacere interna şi nimica, A a, 
a i i cestei 
N u va putea influenţa guvernul liberal în dezlegarea a P 
n 


“Când J. Tanoviceanu s'a dus la direcția periodicei „Revue poli- 
ique et littéraire” ca să-i publice un răspuns la articolul calomnios 
publicat de un anonim, E. Young, directorul, l-a refuzat cu aceste 
pertinențe : „Non, non, non! nous sommes pour les Juifs l’ 3).. 
„Aceasta era presa franceză stăpânită de Evrei și Evreofili. 
“Foarte puţine glasuri prietenești de peste hotare se auziră pentru 
urajarea sau în favoarea României în această perioadă atât de lungă 
ină de agitaţii. In ședința din 17 Febr. 1879 a Senatului italian, 
archizul Pepoli ne- trimetea un prietenesc mesagiu : „In România, 
stiunea Evreilor este o chestiune socială. In ziua în care vor avea 
îvreii dreptul de a poseda legalmente, tot solul român le va aparține 
1 mica proprietate va dispare în întregime”! 2). Un glas, tot așa de:auto- 
itar şi de prietenesc, era al lui Louis Renault, profesor la facultatea 
drept din Paris, care condamna intervenţia tratatului dela. Berlin, 
t al său art. 44 — principiu unanim admis în doctrina dreptului 
ternațional” 3). De departe, de peste Canalul Mânecei, prietenul 
omâniei, Houtson Stewart Chamberlain striga atât de tare, prin 1900, 
„să-l auză toți: „Acordaţi Evreilor toată protecţia legală pe care o 
ordați tuturor străinilor; afară de asta, daţi-le, ca vechi locuitori 
ărei, privilegii mai mari; lăsați-i (de oarece nu mai puteţi împie- 
a aceasta) să lucreze pe câmpul comercial și industrial, dar contro- 
ați-i bine cum lucrează. Nu le daţi însă drepturi politice și drepturi de 
oprietate rurală ! A face aceasta ar însemna pentru România a se 
inucide. Şi băgaţi de seamă ca. Evreii să nu ajungă să domine opinia 
blică prin gazete și minţile și inimile prin stăpânirea școalei şi a pro- 
cțiunei de librărie 4). Eduard Drumond autorul lucrării , La France 
juivie”” şi director al ziarului „La libre Parole”, ne atrăgea cam în 
elaș fel atenția 5). 


"Cu cât ne apropiăm de vremea noastră, cu atât calomniile, min- 
unile, injuriile, exagerările, şantajele şi presiunile deveneau tot mai 
dese, måi impertinente. Acestea erau armele cu cari Evreii loveau în 
durile şi la poarta cetății românești ca să intre buzna cu cele aproape 
00- de suflete. ae 
: Cea: mai formidabilă putere armată dezlănțuită împotriva noastră 
presa europeană și trans-oceanică, redactată de Evrei sau stăpânită de 
ul și interesele evreești, precum şi toate organizaţiile lor : I. O. B. B., 
-U; U-E, P., J.C: A. sau o altă anexă A. J. A. (Anglo Jewish 


i ii di i România. 4 
273. 2) Eminescu, p. SII. 3) Ibid, Evreii din Franţa şi Ron 
1) Verax, 273. > 


3 k tec. Apud B. Duică, o. c. 
` Mikulicz, Bukowinaer Handels und Gewerbekammer, € ea = i e pac Aa 


1) „La question juive en Roumanie au pdv juridique et social” (Réponse à 
eyue Politique et littéraire du 4 Nov. 1882, Paris, 1882, p. 5. 2) Gazetta ufficiale 


Regno d'Italia: atti parlamentari. Şedinţa din 17 Febr. 1879, p. 1422 — col. 
ap. a i o. c., p. 5. 3) Ibid, ibid, p. 22. 4) Din scrisoarea trimisă 
. : ieri politice şi soci -5 em. - i i 
; 6) M; Eminescu, Scrieri P 
5) Verax, 222. 4 


année 1913, P: 77: 


i 


261 


| 263 
262 l l | | 
| i iunile răspândi tot globul 
iation), cu toate lojile şi secțiunile răspândite peste H a t 
i. | â ă care A 
a Punând odată mâna pe presa europeană Sia et 
P dia da ţintă luminarea, ci ațâţarea ic na Pa 
pa li-i să spună orice minciună patentă ) n zare n pita 
j i isti ă ceeace au îă 
ji in j ropeană ceea , € 
“fac din jurnalistica eu c a 
a la pă otravă .... Evreul care redigează Pester L pA e 
| a m ntz i i aționalit 
a pe Maghiari contra Germanilor şi & celorlalte naț 
sumu f ; i 
in Neue Freie Presse, 
este acelaș care, prin Se a 
Maghiarilor. In toate țările țin cu cel tare, nic 


i 7 
er $ 


iasi traficanţi ai condeiului. Dealtfel, principalele ne S papi 
ai Jumea întreagă — cu puţine excepții — erati e lor, re e 
citate din lum ditate de ei. Aşa că prin finanţele ce se găsesc doer e 
e ndială cari li este robită, ei reușesc se pătrundă 


m 


egală autoritate în consiliile regilor, ca şi z m opiniei publice 
ici sat A aaa tic evrei, cari răspândeas 
ară a calomnii în străinătate împotriva țării i Se 
A aot întrun. timp, deși ptea târziu, să se SERN 
o 5 pma lor. Astfel, aflăm dela acelaş S. Po pe 
ka a j uvernul următor legii asupra străinilor din D 
= e e un lot de câţiva publicişti re jari” 
Tie i. nă in părinți origin 
ta laică ai pe a ambii la Bukarest 
dr. a Schein — prim redactor la Bukarester pa 
al ea I. Auerbach; Michel Aziel dela „„Hajoetz , #1or 
osen A aa o 


ite, în 1885, o altă scrisoare, tot deschisă, în „Vocea Dreptății”, 
are reia din nou cazul Evreilor din Dorohoi, anunțându-și sosirea 
țară, de oarece capitala Austriei nu-i îngăduia acolo șederea. Dr. 
ter, în ultimul număr al gazetei sale, se ridica vehement împotriva 
ernului liberal : „Evreii nu vor pierde niciodată pe apărătorii lor. - 
şi capetele hidrei, vor crește şi capetele tinerimei (evreeşti) spre a 
a pentru lumină şi progres contra falsului liberalism și a persecuției 
gioase”.. Peste tot şi cu orice prilej, la. Români, antisemitism pe 
ă religioasă. Acelaș doctor Gaster— Ronetti Roman, în lucrarea 
ouă măsuri”, scria că înlăturarea Evreilor dela anumite drepturi e 
neajuns pentru Fara Românească și atrăgea luarea aminte între- 
Andu-se că este bine pentru statul român ca, stat de a respinge, de a-și 
trăina şi mai mult pe Evreii pe care-i are? Şi, comparându-ne cu 
ilgaria, stabilea aceasta : „România nu înseamnă nimic în cultură și 
nomie: Bulgaria i-a luat-o cu mult înainte. Rolul ei în Orient este 
clusiv politic” 2). Un alt gazetar evreu numea bandit pe fostul 
eședinte de consiliu Lascăr Catargiu. 
„Ceva mai târziu, un gazetar bârlădean vroia. să se facă chiar 
oluție, pe câtă vreme U. E. P. cerea să aibă un ziar zilnic şi. o secție 
orică în relațiuni cu diferite societăţi existente. Adevărul”, întemeiat 
880, „„Dimineaţa”, „Lupta” şi altele — la cari se vor adăoga, spre 
ușinea noastră, multe foi naționale conduse de Români de baştină, 

-fi tribunele de pe înălțimea cărora va răsuna, tumultos şi injurios, s 
cenii dearândul, insulta la adresa tuturor așezămintelor fundaren- 
le ale națiunii și vor avea, în plus, cutezanța să emită principii de 

cație națională, să erijeze în virtuţi păcatele noastre și să ne terfe- 
că adevăratele virtuţi naționale și rasiale. R 

Intr'o foaie scrisă în. româneşte — pentru a exprima nevoile, și 
rațiunile evreeşti, prin anul 1869, li se spunea: „Să nu uităm că - 
Dag ertatea ca şi cerul trebuesc (sic) cucerite. Să îndoim dar silințele 
colaborator la „Vocea! e el anul”. sa făcut vinovat de a se tre şi să nu încetăm de a bate la poarta cetăţii române până ni se va 

Dr. Gaster, colaborator aveai iranilor contra Evreilor eschide” :.... „lozinca urmată cu acea stăruință îndărătnică, cu 

fi ridicat împotriva revoltei dela Brusturoasa a t ; 


itatea”. Fior, al energie ascunsă, cu acea credință în triumful silințelor sale, pe 


i î i în ,,Fratern 
nE . col în acelaş sens ŞI în „tie pata | — 
: și a publicat un arti iva măsurilor arbitrare luate de auto- Popomi evreesc sub toate cerurile și în toate. împrejurările le-au 


martir sau erou, se ridicase i A pi a i pateu 
X , vre : 5 | | | 
in serisvarea deh e având o „Evreii se asociau tuturor ideologiilor dizolvante, precum făcea 
răşie cu toate organizațiile subversive. Tot N. Iorga citează, după 


: i ironică la adresa ca 

2 scrisoarea deschisă „având o introducere cam. ironică E ar ati 

E » (sic), I. C. Brătianu, în ziarul „Vocea $ : a Aa 5 

pului de guvern (sic), 1. aie evreiască „România”, următoarele : „Fapt. cert este că, dacă 
ii au fost deocamdată străini mişcării social-democrate a lui 


Ace aş erou-ma tir dase încă din 1877 pub icită ţii în Prezentul 
; er ; i a a ră Dia Vien: 
din Bacău tot o scrisoare deschisă în afacerea dela Darabani. A 

Li 


I) Gh. Călinescu, Istoria literaturii.române, 1941, p. 948. E ditura Fundațiilor 
. -, 
1 şi 2) Despre drepturile politice ale Evreior. 3) Op. cit. | 


e pentru literatură şi artă. 2) N. Iorga, Agitaţii evreeşti, .. 


t 


265 


264 


vrei cari tratau cu. oamenii noştri politici să. refuze. categoric 
rice soluționare parțială a chestiunii, etc., etc. 1). | 
“In 1867, Ernest Desjardins, înduioșat de soarta Evreilor dela:noi 
deşi găsește ordinele date de I. Brătianu în acelaș an prefecţilor an- 
berale, antidemocratice şi antiumane, — ne-a lăsat totuși,. în: cele 
ă lucrări ale sale?) cel mai urât certificat ce l-a scris vre-odată 
eva' despre acești. vagabonzi -şi cerșetori — lucruri, deja cunos- 
¿de cetitor, -: .*. aS oa ea 


l Fă . . . i . . A ; ă. u este 
“Racovsehi), simpatia lor nu 1-a lipsit... Sigla ae = ie iata 
o:cantitate neglijabilă şi partidul. nou care este pe — dn 
constituie de acuma o putere însemnată, dela care Evre p it 7 
liberarea: din jugul în -care gem”. Şi continuă : „Partidul ja Sala 
Ta oi si â : nânciparea celor. a. 
a n re se gândește la em 
crat este la noi singurul ca 3 i ii 
) i covschi, expulza: 
ii (sic) de: aa t mulțumire, doctorul Ra 
mii (sic) de Evrei .. Drep begin aa e a 
i âni ide în Courrier. Europeen , toc p 
din România, deschide, în ,, éen”, focul i bt 
mâniei::pe chestia evreiască, arătând Europei că nici într'o țară 
j 4 ` is A A A . să 
mai. rău trataţi Evreii decât în România J 


In acelaș an, trimisul A. I. U. vizitează organizațiunile din Adria- 
ol şi din România, face dare de seamă. în ședința din ọ Ian. 1867 a 
mitetului central din Paris: constituirea a 34 comitete locale ale 
lianței în România și constatarea că, raportată starea intelectuală 
morală a Evreilor la aceea a Românilor de alt cult, emite o. opinie 
arte favorabilă coreligionarilor lui’). Şi, totuși, campania de presă euro- 
nă cumpărată cu bani împotriva României era acerbă, această 
estiune pusese tot Parisul în mare fierbere $). 


1) Vizite ale. sitoiiiilioe evrei și evreo-fili. - 
RA ctg acestei perioade când n a Po 
în: afară- xlătorii trecând prin "Țările Ro ia i 
r atu au descälecat și i ge e a aae 
aia a D a e din îndemnuri proprii, alții 


trimişi ai A.I. U. sau ai altor organizațiuni evreeşti ŞI reprezentanţi 


lontefiore — alias Blumenberg, venit de nenumărate ori la București 
-să cerceteze, personal, soarta . coreligionarilor săi, constata la 
poiere, că găsise, pretutindeni, cea mai mare bunăvoință şi 
ci un tratament vitreg față de Evrei, dar n'a reuşit în partea 
iunii de- a câştiga drepturi pentru ai lui5). Şi, totuşi, presa 
eiască lupta îmroiriva noastră. E 
„Vizitele erau dese. Una din ele a avut, însă, mare răsunet în 1902, 
a aceea a lui Bernard Lazare, autorul istoriei antisemitismului. 
e salutat la Iași ca un liberator și un erou. Rabinul Dr. Niemerower 
alută ca pe unul care luptă pentru toţi Evreii cari, de mii de ani, 
t expatriați deopotrivă (ca și Dreyfus pe care l-a apărat vizitatorul) 
sula Dracului (așa era comparată ţara noastră). In răspuns, Ber- 


ai presei. : 


a i î j votării. constituției, 
„Primul descălecat,. ‘în 1866, în preajma 


i i i ; mentar 

fost însuși Crémieux, întemeietorul și Pon A. iu ETE e 
iiom: z, Fu primit cu-eurtenie de oamenii tat 

erT re iasi curtenie,. misionarul Evreilor 
i de: însuși Domnitorul Carol.. Cu aceiaş enie,. mis Pae 

n lu român —în schimbul emancipării Evreilor — un. 


i i că âni î voarea 
împrumut de 25 milioane franci. Apelul lui către Români în fa i 


coreligionarilor săi a fost rostit la Cameră. Și primit a 
in certe e plet sie ae i pe ae 
dreptate.. Este. acelaș om: desta ao e ap IEN si e lângă 
Napoleon III, cerându-i: să saca = cai ae ile ard Lazare declară că „dacă locuitorii români au figuri mai distinse 
zavernul român ca să se pută capăt persec K în 1872, la Bruxelles i din Galiţia, figurile Evreilor dela noi exprimă durerea sufletului”. 
este acelaș. care, la congresul cutata E să; se fac ătoria lui dela Iaşi la București a fost un adevărat triumf — toată 
"cerea, ca . deslegarea chestiunii evreeş A PeR în 1878, tot P eimea salutându-l cu entusiasm prin gările pe unde trecea. La 
numai „în: țară şi -prin tara; E AEA PT lordului Beacon: urești, a fost primit cu mai puţină înfierbântare și fuga lui a fost 
timpul: congresului, s E de hn i ruga ca să se decretez eașteptată, sfătuit fiind de autorități să-și scurteze vizita. Ajuns 
aaa = i aaa Me şi ie creștini, atrăgându: ris, a trimis lui Delcassé o scrisoare în care denunța barbariile ` 
şi pentru Evrel ceeace i 


ilor âni î i lor si? Pe x 6 
însă “atenția că nici o promisiune a delegaților români Aag nilor și îl ruga să intervină $). 
insa * P : : aci | st 
i congres 

ăti ă fie. crezute,. iar hotărârea ; | 
cu I. Brătianu să nu „Cre R i 
ie o i îndemnat, în „acela bilei Aa ăi ie 1) Vezi M. Schweig — Fapte şi idei, p. 20 şi urm. 2) Les Juifs en Moldavie 
fie o. lege; este. acelaș care a | | 
1e. 0; lege, : uifs en Roumanie, 1867, Paris. 3) Vezi Buletinul A.I. U. pe primul semestru 
ului 1857 — după Th. Codrescu: Cotropirea jidovească în România, Buc. 1867. - 
DEEA Ea a ezi Verx; p.'134. 5) Ibid, :134—135 şi: I. D. Protopopescu;'p. 23. 6) Verax, 226 
i ÎN i Eo mean E da aci, A ES si d 


D3 1) N. Iorga, Agitaţiile evreeşti.. | 


Adevărul din 5,.7 şi 8 Mai,.r9o2. -- 


Un filantrop englez, ovreiu londonez foarte bogat, Sir Moses . 


266. 


Un alt publicist evreu, 
a mai plină de venin care 
ațiunii noastre ŞI, e 
d atributele cele mai 
is neadevăruri geogr 
1). Şi alții și alţii. T 
š — România era, pentru 
i : ia 
reiască prin excelenţă ) 


scriere ce 
denigrare veninoasă a n 
românești. 

- ce s'au pronunțat vr 
şi etnografice tot așa 
Şi veneau toţi, 

ei, „Das Judenland par 


ee i 
1) Vezi lucrarea : 
p. 229. 2) Dr. F. A Thei 


In lucrarea lui, se CUprin 
eodată şi a emis 
de desgustătoare 
Evreii, ca la ei acas 


excelence“— țara ov 


Reiseskizzen, aus Rum 
Ihaber — după B. Duică, o. © 


Dr. Hugo Ganz din Viena, n 
s'a publicat în această mat 
cu! deosebire, a finanţelor 
dezgustătoare 
afice, istorice 


anien, Berlin, 1903- — ap. 


p. 213- 


aterie — o 


Verat, 


CAP. IV. 


TARA IŞȘI INJGHEBEAZĂ STRUCTURA FINANCIARĂ 
ŞI ECONOMICĂ. 


Şi, totuşi, țara noastră tânără, în perioada de înjghebare dar în 

ermanentă enervare și agitație, trăind sub presiunea acestei grave 

bleme evreeşti, își croia structura administrativă, juridică şi econo- 
că potrivit nevoilor şi chemării ce avea să îndeplinească în acest 
ud-est al Europei, la gurile Dunării și intrarea în Marea Neagră. l 
© Atât sub domnia lui Cuza Vodă, cât şi sub aceea a primului rece, 

baţii de stat români urmăreau să scape de sub orice influenţă străină, 

ăduindu-se să realizeze acele fundamentale reforme politice, sociale 

economice ce reclama trecerea țării dela regimul agrar autochton 
faza capitalistă apuseană. l ; 


1. Instituirea leului național. 


-„„Netăgăduita dezvoltare economică a Principatelor Române după 
82ġ—1930, este mult stânjenită — observă V. Slăvescu — din cauza 
rei mari lipsuri : lipsa unei monete naționale, a unei organizații de 
dit şi de căi de comunicație, la cari se adaogă lipsa unui regim juridic 
aporturile dintre creditori şi debitori”. Așa că atenția cea mai mare 
menilor noştri de stat era concentrată asupra lipsei unei monete 
onale care să întăture de pe piața internă acea nemăsurată mulțime 
monete străine — stricate, găutrite, şterse, cu valoare redusă, pro- 
nd din A.-Ungaria şi Turcia, țări cu monetele cele mai proaste, 
ete cari îngreunau stabilirea unor prețuri reale şi îngăduiau o spe- 
ție nemăsurată din care trăgeau foloase mari o mână de zarafi 
i și calpuzani 1). | 

11) V. Slăvescu, Istoricul B-cii Naţionale a României; Vechi încercări de orga- 
e a creditului în Moldova, 1834—1857 şi Viaţa şi opera lui Mavrogheni, 1939. 


'268 


"269 


Petre Mavrogheni și-a legat numele de proectul legii care s'a 
-promulgat în Aprilie 1867, votată de guvernul Ae a 
de finanţe fiind Văsescu şi eplicată de Steege, urmaşu ic ia 3) 
Pe temeiul ei, se organizează primul etalon mostai naționa pe baz 
de bimetalism. Şi, astfel, în acelaș an, s a bătut prima monet: 
divizionară de aramă în valoare de 4 mil. lei, sa „care 
urmat, în 1870, 100.000 lei aur, iar în 1873, moneta le ergin 
pentru 25 milioane lei. In 1877, se emit biletele EREE m 
30 "mil. lei si, de păi ați S cu ban i 

l t cu domeniile sale ï). i 
Pn a cândva : „In lipsa unei oon ao cel 
mai multe monete străine au curs legal în țară N Aşa ege 
monetei naționale. din 1867 rămâne prima, lovitură, „se a sp 
culatorilor de monete, acelor. mii de „cămătari şi zarafi E ca purea 
cari cultivau pe ascuns acest gen de comerț atât de e abil 
şi terorizau piața şi populația din vremurile. cele mai să i, cu 
deosebire, din. perioada numeroaselor războaie, ce se pu dei, 
pământul nostru. Şi, fiindcă majoritatea. cămătarilor şi si r 
erau. evrei, nemulțumirea acestora era. e Și găseau n el 
intensifice. agitaţiile.. Fiindcă — cu multă dreptate spune V A pi 
vescu— „nu se poate închipui negustorie mai bogată în ee 
mari și repezi ca acea a zaraflâcului, practicată mai cu Se pi 
de Evreii proaspăt sosiți în țară, mai ales din Austria și în speci 
din Galiţia. In chipul acesta, s'au adunat în cel mai scurt E ban 
nate averi, sporite după aceea prin practica cămățăriei, r acd 
vremuri, nu se pomenea în țara noastră de vre-o instituție de cret : e 

ici fel "'4). Pa E e a SI N 
= Păi în E „când începe lupta — scrie St. ia E 
caracterizează începuturile dezvoltării burgheze şi face. puntea c 


2. Infiinţarea Băncii Naţionale a României yaa, 
Instituirea etalonului aur. Credit funciare urban şi rural 
Toată economia noastră suferea, așa dară, de pe urma activității 
nătărești destructive ai cărei principali exponenți brutali erau Evreii. 
andru Moruz, unul din marii economiști ai secolului trecut, se 
a împotriva acestor ravagii :ale -cametei. Iată -ce spunea, în 1861, 
area Jui operă „Progrès et liberté.: „,Ewvreii-au făcut tributare 
e:valorile ca. și toate clasele societăţii, dela cei mai bogaţi proprie- 
până la cei mai săraci țărani”.1). Și, ocupându-se de activitatea și 
idele bancherilor -evrei din vremea lui, el îi descrie astfel: „V'aţi 
it vre-odată la izvorul tuturor averilor evreeşti realizate în aceşti 
ani: din urmă? Care: din noi nu-și amintește de Leiba-Kahane, i 
er-Hoffer şi o sută-alții, a căror capital monetar (în bani) nu trecea 
50—60 ducați (galbeni) ; astăzi sunt de zece ori milionari., Aceasta, i 
entru că într'o țară lipsită de monetă națională, ei au speculat asupra 
onetelor străine, evaluându-le peste valoarea lor ; într'o țară lipsită 
redit public, ei au știut să tragă toate câștigurile posibile din cre- 
ul lor privat ; apoi au avut în- mâinile lor agiul şi schimbul tuturor 
netelor în circulație și în uz la noi; în fine, în afară de camătă, au 
ăsat asupra societăţii şi asupra nevoilor ei, cu toată puterea inte- 
elor lor” D3. - 
¿Ca să ne dăm seama de puterea ravagiilor activității cămătăre ti 
yreilor, împrumutăm dela G. Zane următoarele : „In 1865, peste 
milioane grevează proprietatea funciară cu titlul de ipoteci. Dobân- 
cari trebuiau plătite anual, socotite numai pe 20%, sunt aproape 
20%, din valoarea întregului export al țării, calculat pe o medie. 
tre 1862—1866. Ele sunt mai mari chiar decât valoarea întregii 
olte- de grâu” 3). Incă din 1859, datoria hipotecară a “Țărilor 


ânești era de Irr mil. galbeni: 4 mil. pentru Muntenia și. 7 
capitalismul modern constructiv şi capitalismul inferior destructiv pentru Moldova 4). 


„De aci, organizarea creditului de stat era concepută nu numai 
acțiune în contra capitalului cămătăresc, ci şi ca mijloc de luptă 
mpotriva activităţii economice a Evreilor 5), cât şi pentru dezvol- 
rea unei vieții economice naționale normale. Atâta timp cât nu vom 


rebuința creditul, striga Moruzi, vom suferi pretențiile bancherului 
u ô), i 


"telor capitaliste străine şi capitalul ue A m N p 
“Jiţica. statului român” 5). Şi mai „departe rea din. AF 
acestei lupte la noi este că ea se dezlănțuie într-o atmos ete e 
anţisethitism, întrucât mănuitorii capitalului interioi sun în ma 
majoritate evrei” $). oi MOR 


PN N a 


A ) P. A.M., Progres et liberté, p. 123. 2) Viața .şi opera economistului A. D. 
i : PEET N S.. E ŞI A i i tr 4 
1) şi 2) V. Slăvescu, Ist. B-cii Naționale a României și Sapt pa ei iar 
sii too 3) Idem,. Viața şi opera lui P. Mavrophen i A 34: 4 Gri i 
5) Şt, Zeletin, Cooperație română ? Buc.. 1926.. 6) -Ibid, i į Pai ie iA 


iberté, p. 128. 4) Expunerea de motive pentru proectul de împrumut de 6o mil. ` 


în Mon. Of. al Țării Româneşti din 1860 — după A. D.. Xenopol. Istoria Românilor 
cia Traiană, v. XIV, p. 153. a 


t 


271 
270 


it 1), bancherii locali din Moldova, în mare parte supuși ruşi, pe 
alta, interveneau, în 1850, pe lângă consulul rus să determine pe 
„de a renunța la asemenea idei 2), cari le-ar fi ucis pentru totdeauna 
goțul lor distrugător pentru națiune. ` i 
= In sfârşit, după multe gânduri frumoase — rămase în stare de 
oect — și atâtea încercări ale capitaliștilor străini de a lua, asupră-le , 
numai în interesul lor, sarcina întemeiării unor așezăminte de credit, 
arii proprietari din Moldova şi capitalul străin : german, englez, 
ncez şi prea puţin românesc, înființează în 1856, prima bancă de 
iune „Banca Națională a Moldovei’ — concesiune acordată finan- 
ui prusian Friedrich L. Nulandt de către Grigorie Ghica. Lupta 
186x, — în discursul deli Aaa are s'a dat, în acest domeniu, între Prusia și Austria, până când 
naţionale de scont ȘI circulaţie ). n a de instituții de credit easta din urmă a fost eliminată. Banca își începea activitatea în 12/24 
imperios, ție şi cea urbană, precum Martie, 1857, dar eşua, în 1858, cu cele mai triste rezultate și anume 
l > i i iune care să aibă sub supravegheri "o pagubă de 487.500 galbeni din capitalul vărsat de 621.542 3). 
şi a unui institut naţional E e i ie: ai : Această încercare, ca și altele în cari s'au angajat capitaluri şi 
întreaga viață financiară a AEP zu ajutor pieţii românești ervenţii străine, a fost de natură să zdruncine încrederea în între- 
tor al mișcării monetei, venind, ast ei, ra ej să facă față mijloa rinderi de felul acesta. De aceea, atunci când s'a. pus pe tapet ches- 
mari şi mici — cu creditele necesare Și, to ) E nea înființării unei bănci naționale și de credit funciar cu propuneri 
celor de plată pentru nevoile statuur titut coboară până la anul enind dela bancheri sau consorții străine, s'a produs o puternică reac- 
‘Originele creării unui asemene. p ale cămătarilor. Dac une mai ales din partea marilor proprietari, conduşi de I. C. Brătianu 
1832 — ca reacțiune la Mg 211880 __bancă de emisiu prietenii săi politici, cari s'au pus, toți, deacurmezişul acțiunii guver- 
în privința formei, proectele Între 193 lui, cu propunerea unei soluțiuni mutualiste, prin solidarizarea 


SR asupra. o 

i i A — erau toate confuze, ast) = , Ri AES e 4 3 și 
sau hipotecară sau e a recise. Boerii sau partida. co turor marilor proprietari rurali, în jurul unui Credit Funciar român, 
ginei capitalului erau, totuşi, torm P e să nu aibă nevoie de concursul capitaliştilor străini. Şi, astfel, 


| šin 3) ; liberalii — cari, încă 
fie alul străin 7 A w A A i 
servatoare preconiza, apelul la capit Ji coate propunerile consorțiilor străine au fost respinse. La apelul comi- 


ționară, recunoașteati necesitatea une ! e oral a e 
etului, au răspuns, până în Decembrie 1872, un mare număr de pro- 


din 1848, în proclamația revolu a i scteaeleze o die 
l x i si de împrumut” — urmăreau sa a i ARE ata d ct i 
„case de păstrat şi de 1mp în fruntea lor stând Eugen Carada etari, acoperind, prin inscripții hipotecare, un capital de 20.298.545 lei. 
T . v s . . 3 3 w 
Er gea prin care se crea această instituție s'a promulgat, semnată de 


z ; Â ti , 
naţională cu fonduri românești, ; : ică înfloritoar 
f : Ra z ituatie economi Sa Saa dala ; lata iUe 
I. C. Brătianu 4). Cel dintâiu urmarea O AE burghezii autochton avrogheni, în 5 Aprilie, 1873 4). Şi, în felul acesta, toți capitaliştii 
străinătate — bancheri, reprezentanți și oameni de afaceri, de toate 


ne i i ; 
în toate sectoarele economiei ȘI o cale „une des ada cultiva 
ax să reziste invaziei străine — Crez p S tă oriile si înfătisăril îi ` tutoe fatul A 
capabilă să a înalt demniti goriile şi înfățișările, cari soseau în țară pentru tot fe e conce- 
2 "şi găseau sprijin în oamenii politici 5), au găsit, de data aceasta, 


Moruz, ca şi alți contimporani, chema țara la SPRE i 
ciadă împotriva acţiunii economice evro îi RIDE ie zii aa 
instituţii de credit cari să pună capăt acestei situaţii a ce ien, 
poporul la desăvârșită ruină. ŞI I. C. Brătianu, în fața a 


Arziere î mari prejudici 
atât de grave a căror întârziere în dezlegare aducea prej 


vi i i i e adresat 
României scria aceste ctir nte celebre in una din scrisoril 
3 


ânul j i i: Unei națiuni cucerite d 
prin „Românul”’, lui Petre Mavrogheni: ,, 


tăişul săbiei, îi rămâne dreptul de revendicare şi mijloacele de desc 


A , puro as A 1 ice 
perire, pe când, din contră, O națiune cucerită prin mijloacele economice 
Li $ a 


Sh » 1. Si cere, încă din 
y în drept şi în fapt” 1). Ș , 7 

“micită pentru totdeauna în E T a igas i îsi 

este nimi P ul dela mesaj din ro Ianuarie — înființarea unei bănci 


şi aplicat cu sfințenie în toată activitatea sa c 


f s : 5 ` : 
Băncii Naționale 5). atat :: politici şi economișt 
al Dat a de o parte, domnitorii, oamenii politici şi Eci ER 
EEE EE, ăreau cu ardoare crearea acestor așezâmi : 1) Iată câteva încercări de -organizare a creditului: Economistul N. Suțu 
boierii ȘI poporul, urmă i ândea la înjghebarea „unui banc de autorizaţie”; se presupune că N. Suţu 
avut și un proect al unei bănci, sub forma soc. au. pe acțiuni ,, Banque de Mol- 
1934 cu capital subscris de public; L'6tablissement d'une casse hypothécaire,” 
icul B.N. R., p. 6. 3) După G. 2a 4, prin intervenția capitalurilor străine; propunerea germanului Reinecke ; 
v štitoare, v. II, p. 119. 2) Idem, Istoricul 2.2. i circulație prin bancherii Nulandt și Oehlschlager pt. Muntenia ; Ghica încearcă 
crări pr Ani a PA pþoerii x ic iaşi bancheri în Moldova — după V. Slăvescu. 2) G. Zane, 412. 3) V.Slăvescu, 
P- Ce P. A ~ a TA italul german, dar cul B. N. R., p. 14: In 19 Oct. 1865, se acorda B-cii României — actuala Bank of 
DA lângă capitalul g i ai firmei derson propui »p. 14 9 5, i 
sare S ee aai reprezentanţi meat Bell z An T an — privilegiu pe 99 ani, cu drept de emisiune. Nu s'a realizat din cauza abdi- 
i t de bancă boierilor Munteniei cari au primit foarte Cuza Vodă în 1866. Vezi pentru Banca Naţională a Moldovei şi G. Zane, M. 
proiec à 
realizat, Vezi și M. Gr. Romaș 
Ibid, ibid. 5) Ibid, passim. 


:212 


şi vor mai găsi-o și în viitor, poarta închisă. In anul 1875, ia ființă rții morale:  c pă 
și Creditul Funciar Urban, pe principiul aceleiași mutualități, şi fără ealist A RA T T manufacturist, 3 împrumutători. un 
nici o intervențiune a sprijinului din afară, cf. Decretului Domnesc 3-de bancă Crit A eu K Tot Carada salvează, în 1892 PO 
; din 17 Dec. de P.. iN} o A T 3 riendi, casă ; ? 
Nea 4120 si 7 i 1874 i A ruse d> P: My Soga ) M fară cât şi în străinătate scutind cu cele mai întinse legături atât 
Doctrina naționalistă în întemeierea de așezăminte de credit rturbare 3). Prin toat nd, prin aceasta piața de o adevărată 
câștigase până acuma trei victorii, dacă luăm în considerare şi: marea lta misiune nati PS acestea, Institutul de emisiune Îşi afirm 
instituție de credit public— Casa de Depuneri şi Consemnatiuni = Sprijinul E care fusese creat j 
întemeiată în 1865.. Mişcarea pornită de economiștii „A. D. -Holban fost ui pentru nevoi] 
osť. enorm, Bancherii evia e curente sau urgente 
rei la cari, altădată î 


D. P. Marțian și Ionescu dela Brad?) își marca şi ea, prin aceste înfăp 
tuiri, trei mari victorii, după care, în curând, avea să vină şi a patra 

„- Şi în adevăr, în 27 Februarie 1880, acelaș I. C. Brătianu — mere 
ajutat de marele lui prieten Eugeniu Carada — depune proectul pentru 
înființarea unei bănci naționale, prin care se-puneau bazele unei orga; 
nizațiuni financiare în sprijinul cel mai larg al vieţii noastre economice 


sau ale marelui institut 3); 
„Prin legea din Mai 1880 i 


La 17 Aprilie, 1880, proectul devine lege ; la 1 Decembrie, marele institut Sa, energic şi viu. D ani în 68o cre e 
își începe activitatea cu un capital social de 12.000.000 lei aur cu parti are în IQII, - a Sima in E P 

»— anul întemeiării Băncii Româneşti, menită a a 3 

ra- 


-cipare de 4 mil. a statului ; iar cu anul 1881, începe adevărata ei func 
ționare. Ca şi celelalte de până acum, și aceasta este o instituție pur 
românească — întemeiată cu capital naţional, administrată de bărbaţi 
români şi luminată de cele mai înalte idealuri româneşti. Singurul 
Evreu întâlnit dealungul vieţii ei, este bancherul Hillel Mancah, în. Daa ta 

calitate de censor, pe anii 1881—1882 3). iune. In anul P I9I4—1 

Marea, uriaşa personalitate care dă viață şi de numele căruia mă de lei aur 910, stocul metalic al B. N.R 

se leagă înalta ei dezvoltare, spre o continuă ascendență şi care-a ştiut : în Germania, la Reichsbank; 
să organizeze, până la moartea lui, toată structura şi întinsa rețea de nd, 98.105.800 şi; în fine in 
sucursale şi agenții, ca şi de bănci particulare în capitală și provincii, - I9I6, în compartimentul de 
cova, la Kremlin, conținutul 


183, cu un capital vărsat de lei 
8.324.913, 1) pentru ca, la finele 
n activ de lei aur 2.276.005.583 5), 


- cari își trăgeau seva hrănitoare dela acest institut, rămâne Eugeniu 
Carada. Ceeace a visat şi întrevăzut — împreună cu I. C. Brătianu și 
ceilalți prieteni politici încă în preajma revoluţiei dela 1848 — a înfăp: 
tuit realmente. In calitatea lui de director vreme de 27 ani până la 
moarte (1883—1910), el a ştiut să sprijine toate inițiativele româneşt 
și să le ridice atunci când se simțeau slăbite sau pe cale de a cădea 
fără a fi luat în seamă alte considerațiuni subiective sau de natură 
politică internă. Cu însăși mâna lui, a șters, în inspecțiile făcute la Iași, 
de pe tabloul scontului, 13 nume evreeşti cari nu prezentau nici garanți 


| 3. Case județene, Creditul Agricol, Casele de reyimai 


I) M. Gr. Romaşcanu, 0. c., 228-— 
1, presat de nevoi mari făcea ai 
- | a 1854, Se imprumuta, dela Leiba Kahană i Moisa 
1) V. Slăvescu, Viaţa și opera lui P. Mavrogheni, Creditul Funciar Ru ȘI Mois 

își începe în 1873 activitatea cu un împrumut -de lei 374.000 şi înregistrea = 
în “1915, operațiuni de 461.775.581 lei aur; C. F. R. își începe activitatea 55; în 1856, dela ac 
1875 cu un capital social de lei 36.318 și cu un fond de rezervă de lei 6i 
pentrucu în 1914, să atingă respectiv : 3.965.651 şi 10.071.736: în 1875, a acorda 
~ împrumuturi de lei 2.975.900 și atinge, în 1914, cifra de lei 16.712.000. In 188 
înființează, C. F. R. din Iași şi își începe operațiunile cu 263,200 lei, iar în 19 
atinge 5.109.300 lei aur. 2) Idem, Istoricul B. N. R., p. 19. 3) Idbi, 20 şi urm. 


i 1.375 5 i 
375.000 sau 509.175 lei noni ;'în 
, cu lei vechi 1.260.000 sau 


ti i în: 1913. 6 
„în Febr. 1917, în tezaurul RA 


- Hâciu. — Evreii în "Țările Românești. 


216 

neamurilor conlocuitoare erau. patru: două ungurești şi două săseşti-1) 

Faţă de acestea; Românii erau cu totul descoperiți şi la dispoziția cămă- 

tăriei exercitată mai ales de Evrei. In 1869. Visarion Roman, învățător 

‘din Rășinari, chemat în administrația unei bănci săsești, concepe înte- 
se şi acest vis-al lui, se realizează 


-meierea unui institut de credit române 


în 1872, prin banca „Albina — societate pe acțiuni, cu un capital 


de '600.000 coroane; în 3000 acţiuni, scăpând, astfel — cum - spunea 


- Barițiu — 5000 familii dela” ruină sigură, $ silite să plătească dobânzi 
între, 50—200 0/,. Acest mare institut funcționa câ o bancă naţională 
de: spirjin: „pentru celelalte cari aveati să ia ființă în cadrul legii 36 din 
1875. $i, astfel, în 1883, se înființează, cu ajutorul ei „Furnica din 
Făgăraş Şi, mai târziu, altele : în 1903, erau 104; în 1915 — 146 din 
totalul de 654, numărând în 1919, un capital social, cu fond de rezervă 
„şi depozite, de circa 156.000.000 coroane. Toți detentorii de acţiuni 


nominale erati Români, iar clien tela în majoritate covârşitoare româ- 


nească. Imprumuturile erau puține pentru comerț, dar multe. pentru 


înzestrarea gospodăriei ţărăneşti cu inventar şi pentru cumpărare de 
pământuri dela Unguri. Ca operaţii de bancă erau toate afacerile de 
credit obişnuite. Cele mai multe bănci avea jud. Făgăraş, 21 la număr“ 2); 


Băncile populare (sau însoțiri) erau 72 la număr, 
vărsat de 1.048.119 coroane şi cu un fond de rezervă de 433- 628 coroane. 


Jud. Făgăraş număra 15; 
consum în tot Ardealul, 70 erau românești 5). 


“Mișcarea cooperatistă din Ardeal a avut a Se bucu 


participare a maselor populare rom 
sprijin mutual îmbunătățirea situa 
` atare, Sau născut spontan și au evo 
în Vechiul Regat, lucrurile s'au petrecut nu tocmai în 
Aici, mișcarea cooperatistă n'a fost încurajată 
n’a fost lăsată să nască și să crească liber după nevoi şi temperame 


ci a fost, încă dela primele ei înc 


cratic, pe urmă, sever tutelată, aşa că fizeştile ei inițiative şi- 


în curând din vigoarea originală, şi-au | alter 


cipiile primare. Cu timpul, ea devine o instituție pu 


administrată ca toate celelalte și, în de 


ce nu trebuiau să aibă loc. 
Ştefan Zeletin, atacând aceia 
țială este elementul sufletesc şi anume : 


Doe ; 
1) Prof. C. Negoescu, Ardealul nostru, P. 208, nota 3 

-Sparcassa, în 1835; Pesti Hazai Elso i akarekpenztaregyesulet, 1839, la Pesta; ] 

Aradi 'Takarekpenstar, Arad, 1840 şi Hermannstadter Allg. Sparcassa, 1814 


2) Ibid, ibid, 209 Wm. 3) Ibid, ibid. 


cu un capital 


jud. Sibiu 16. Din cele 1236 cooperative de: 


ra de o largă 
mâneşti cari vedeau numai în acest 
aţiei lor “materiale și morale. Ca 


luat în mod firesc. Pe câtă vreme; 
Lă . “i 
mod similar. 


în spontaneitatea ei, 
nte; 
eputuri, îndemnată și comandată biuro- 
au pierdut i 
at rudenia de sânge cti prin- 
blică, legiferată şi 
zyoltarēa ei, sau băgat imiztiuni 


ŞI problemă, spune : „Latura esen | 
spite de libertate, de inde- o 


277 


Sedini şi mai al 
a masselor nu o iii solidară. Asemenea educație sufleteas 
pagandă, nici prin şcoală, iad nici prin discursuri, nici prin a 
la'o singură școală — a ice etul masselor nu poate fi educat Sah 
taliste ne lipsește nouă. Şi at ăţii. Şi această şcoală a producţiei ca 
a ate E Ai (numai atunci) cooperaţia se va A 
Totuşi, oricari i-au fost def a A a o zămisli cu legi sau che RENI 
împotriva creditului Pai De coopera jia a fost o reacțiune seri 
— Alături de această ie) i a Sl de tot felul de cămătari a 
toate casele de credit pe kan ii Sa Copa fi e cui 
cate. (0003) a atlete e sprijin mutual, precum şi Must ele d 
fare ale căsmtăriei âmtat încă și mai mult zona de Sue 5 e 
) Se impune a statornici încă l 
capitalism bancar de esență « aci adevăr şi anume că 
dun tate da ab oa M cum îl numeşte şt, ao : 
volanti liberal, singurul n i er a liberal, al i 
szvoltštii capitali instinctiv rosturile i i i 
cauze, e a To şi s'a pus cu vigoare în arde î 
DiE iarăşi, trebueşte ie iz sa de a fi cu rezolvarea acestei Se piele. că 
e “fai ta: Mezvoltaea ss e) chiar acest „capitalism liberal este pl 
lui este de a se fi sribstitut sp ă a capitalismului român şi în mer ta i 
de politica româneâscă. Și e n capitalism < superior, român și T. ia 
procesul de dezvoltare a o e catina dezvoltarea sa cu su 
„Acestea am avut de sinea el uși 
naţională care s'a Su iai mia pa 
berei unui iii artei în pat aa repere 
ioinbiegti. Natural, că Nea ră superioară şi cu mijloace sui ci 
X F — bănci comerciale şi pai ap amicale 
indă sprijinul E Ec, 
rmă pa pi aliată i 18 Sel din ua Sak sa vază: aa l 
EAE S e a iesi cu neputinţă, Păcatul ar Susta 
micul meșteșug şi comerţ î în coloanele căruia mica hal mată zi 
treagă aproape rămânând u figurat cu cifre foarte anemice, at 
n concentrată asupra marii : industrii si omer 


yj Cooperație. română? 2) Ibid ibia 


— cea mai lu 
făptuiri. — el 
eliminat 
pioneri în mu 


de 


atrage o mulțime de i 
şi ale marilor oameni 
1860 încoace. Dar, 
din alte domenii. 
şugari, ca şi energiile 
îmbrățișează cariere liberale. 
lor, își fac 
industrie bric ` 
“multe parazitare, credit Şi presă, 
tinde a fi dirijată de ei. - 


i ăzboiului vama 
1869—80 şi a războiul ial, contra: 
aa muta turmele spre-moșiile Și pășunile 
viața economică a 
orașele din sud deca 
canilor şi a Mărginenilor. Aari i 
Comşa, Radu, Crăciun, își trăesc ultimel 
Pa tazi, ultimele exe 
craţi în aptitudini ȘI atitudini. 
Evreii şi Ungurii au reuşit să. 


CAPITOLUL V. 


| UL ŞII 
tii A ŞI E AINILOR CREŞTINI. 


Nu trebuie să rămânem cu convin 


ementul băştinaş sau 
de pe scena economică. 
Ite industrii, pre 
întreprinderi după “principi 


de cap, acaparând t 
mare. şi fabrici de 


In Ardeal, au loc alt 


provinciei este cu SI 


etc., sunt ultimele exempla 


NDUSTRIA NAȚIONALILOR 


; > ae 
š şi turburătoare; da 
Su străin creştin a fo 


Ştim că Român 
precum. şi în întemeie 
ul societății pe 


-Boeri şi urmaşi al V 

iile rustice, sunt absor 

Pe câtă vreme, 

otul: lipscănie şi comerț 

-tot -felul — puține utile, 

cu un cuvânt, toată, 
n . 


e fenomene. Sub imperiul 
1 contra Austriei, 


sta, 


i. odată cu acea ruis 
o n Făgăraş Și Sib 


lor. Marile firme di 


re ale unei clase de ne 
Susţinuţi de privilegii şi 
evreizeze şi să 


* 


gerea că, în această perioadă 


v A, "A, $ 
şi cea mai rodnică în în 


st definitv 
ii contează printre 
rea şi organizarea 
acţiuni, cari vor 


ire, în râ i jerimii 
itiati în rândurile boie 
nițiative, cu, deosebire, 


de afaceri — români Ei 
încet încet, me îi Vega var ar 
pite de viața politică sau 
Evreii, lăsaţi de capul 
ambulant, 
cele mai 
viața naţională 


i străini creștini, „dela - 
u mai îispititoare 


uniunei vamale din 
Mocanii nu-şi mai 
din Vechiul Regat şi toată 
Inicie îndreptată spre vest, când 
are loc ruina industriei Mo- 
iu — ca Grecu 
e zile, iar Orghidan, Nica 
| gustori, aristo 
credite eftine 


merciale. 1) Aceste evenimente au împins pe Ardeleni spre alte ro- 
ri de viață şi un spirit nou s'a propagat de negustorii fără prăvălii 


e mult, odată cu desființarea iobăgiei și a breslelor săsești în 1838, s'a 
găduit consolidarea gospodăriei naționale prin întemeierea unei rețele 
ncare şi a unei noui categorii. de- meseriași şi negustori români. De 
um, se realizează şi o progresivă creştere a populației negustoreşti a 
mânilor la orașe, dela 1838—1r970, între r15—2c0%, şi chiar mai 
ult, în 16 orașe, cea mai mare proporţie realizând-o Alba-Iulia, Cluj, 
Mureş şi Dej, pe câtă vreme oraşele dela sud au o foarte slabă 
porire.3). Prin a doua jum. a seccluui, s'a organizat ,,Reuniunea 
socaii“* care să ajule binește și să încurajeze moraliceste pe 
erii români — m seriași, calfe, meșteri şi im'electrai — ca. să 
trundă în viaţa eccnomică, Dar şi acea ta era bănuită şi îmţi - 
cată în funcționarea ei de autorități. = art îi azi af 

“Dar strâmtimea perspectivelor şi: oprimările destul de simţite vor 
erna pe -mulți Ardeleni să se expatrieze > unii în America, alții 
e țara de sub munți-unde vor câștiga teren : vor întemeia industrii 
valea Prahovei şi colonii importante în Dobrogea anexată — fericit 
ilej pentru elemente. îndrăzneţe și afirmative — unde au înlocuit pe 
ci-şi au devenit, într'o noapte — după îndemnul marelui Kogăl- 
eanu: — latifundiari şi s'au ocupat cu creșterea oilor și a frumoaselor 
ghelii. Mocanii au întemeiat sate pur mocăneşti, 4) cei din Țara Oltului 
jud, “Tulcea, ca Făgărașul Nou, Sâmbătă Nouă și altele, alții. s'au 


Di. . a PE . š A . e. 
oloniale şi fierărie, la Piteşti, Constanța, Tulcea, la. Bucureşti — ca 
Tetu, fost cirac la drogheria şi coloniale la Seceleanul Ion Ovessa, 
ă care a pregătit mulți negustori şi a lăsat două drogherii la nepoții 
etc.. 5) — toţi dovedindu-se, pe unde au trecut, pricepuţi şi per- 
'erenți, cu avânt și dragoste de a-şi afirma personalitatea. €). Românii 
eni s'au aşezat în masse în Vechiul Regat și în așa măsură au plecat 
Braşov, încât preotul enoriei, rămas aproape singur, vine şi el, prin 
în Bucureşti, ca să-și regăsească turma —cum spunea, deunăzi 
ucuță, într'o conferință la radio. . P Sp E 
In provinciile dela estul şi nordul țării, rolul nostru este cù totul 
7 Al. Bărbat. Politica economică ungurească. și desvoltarea burgheziei române 
cal, Cluj 1936. 2) Prof. Cristu S. Negoescu. Ardealul nostru, p- 192. 3) Al. 
„0.6 4) După I. Ghelasse: Mocanii — începuturile. și evoluţia lor.social- 
ică în România, 1936, din câteva aşezări: Casimcea, Topolog,  Argâr, 
, Rrluia, Băltăgeşti, Taşbunav, Sarai, Chiorcişm, ete. Alţii. au. devenit -mafi ` 
sori în Bărăgan — ca Seceleanui unde găseau, ca şi în Debrogea, „,suhături”, 


ițini în Moldova şi în. Basarabia... 5). Al. Bărbat — Dezvoltarea și structura 
lică a Țării Oltului. 6) I. Ghelasse — o. cit., p. 88. A PE ai 


` 


ca Seceleni, Boiceni, Răşinăreni, Sălişteni ori Moți.?) De altfel, încă 


zat la Brăila — ca Pandrea, lá Galaţi — ca Bunea; cu import de 


"279 . 


P 


ra 


231 
-280 


T ; 
oenescu cu „Plosca de aur”; Gh. Fundănescu; etċ. 1) La Ploești, 
deosebire, Mocanii deţineau parte in acest comerț; la Craiova, 

pâneau Românii şi Evreii. da ia IRI PN N e 
Comerțul de manufactură engros era. foarte rentabil —cu 5% 
istig și cu credite nelimitate peste un an. In acest sector, vom cita 
e Drăghiceanu & Popescu, pe Vasile Orghidan şi Fiul: Teodor, pe fraţii 
nstantinescu. Dar ca fruntaș sta Luca Niculescu — țăran - din jud. 

[itov, cu filiale în Obor și Rahovei, cu sucursale la Iași și în nenumărate 
ntre din provincie, unde trimitea pe cei mai buni ciraci. A fost singurul... 
socială a naționatilor ar fi fost cu totul alta şi capabilă de înalte realizăr r care a dat lovituri simțite Evreilor, Docurile din Brăila şi Galaţi gemeau 
cae e mărfuri englezeşti ale lui — bumbace și stămpuri. In vremuri nor- 

au reuşit să organizeze o politică ce privea cu indiferenţă sau cu dispr male, atinsese un dever de 27 mil. lei aur = Hy erenn ce nu-l. 
noscuse piața românească.-Lăsată la propriile ei forțe, această firmă 
românească erau fatal condamnate să servească elemente străine și îm- xtraordinară sa prăbușit i neputând: rezista " Huctuaţiilor valutare. 
a Ploeşti, era un mare angrosist Pavel Panţu. Angrosişti evrei: erau 


bogăţirea uşoară şi peste măsură a acestora. Alături de toate acestea, a I m i rei erau 

au. în Bucureşti, o mulțime de bancheri români şi creştini — ca olomon Exter, fraţii Iancu şi Albahari. B: Kleise, Elveţianul, era și el 
e în ) i ET ET Aii cf fn 
eran; í un mare negustor. Armenii apar pela 1890—95 în manufactură și în 


neînsemnat. In Basarabia, iaca EN, nume românești şi creştine 
: în i tria berei şi a spirtalui +). - : 
ic air el două Principate, avem aceste ina dit 
este: complect iudaizat. In Bucureşti, pt D hat a răi 
creştin, se ține încă bine, deținând — cam până în ajunt FaN 
cu demnitate și corectitudine, aprcape tot comerțul de colonia i part 
din cel de fierărie, de manufactură şi comision, în legături cu marile cas 


Ghermanii şi Fiii, Ştefan pap si a 3) calea a a ba 
“cheri i si nici asupra forței lor capitaliste. . 
P ue cpt plai de valoare în sectoarele manu 
facturii, a fierăriei şi colonialelor. In comerțul de ea TAR n 
negustori încep să dispară: Ilie Zamfirescu F nepotu a e 
Tudorache și fiii acestuia, cea mai importantă firmă din E 
lucrând -direct cu străinătatea, ca mulți alții, la R M 
lui Woikovici dela Viena ; Gheorghe Coemgiopolu, a a 
Cuimgiu. 4, Stancu R. Becheanu, Costache P pa a 
gescu, A. Kiriloff; fiul lipscanului Niculae, pate, a i 
„bancher şi lăsă firma cumnatului L. Imcasievici. 3). n ca E 
“acestui negoț, stau și Românii ardeleni — Mocanii, ii A 
“ceanu, St. Popescu, Ioan Bidu, Vasile Petcu, „D. : i s 
-Popp şi. Bunescu — unul din Făgăraş, altul fr ar a z 
câțiva regățeni : Th. Athanasiu cu firmă încă din 78; 


"In cucerirea de debuşee în sectorul manufacturii, Germania era 
angajată în luptă aprigă cu. Anglia. Lupta se dădea și între Franța, 
Austria, Italia şi Elveţia cari căutau să-și plaseze mărfurile. Din această 
uptă, ieşea înavuţit comisionarul evreu. Tot comisionul şi toate repre- 
entanțele acestor case străine erau — exceptând câţiva Sași — ale 
Evreilor, iar în biurourile lor n'avea loc nici un Român, cari, la început, 
rveau chiar gratuit, numai ca să-şi asigure clientela serioasă. .. 

Evrei manufacturiști erau relativ puțini până prin 1890. Cam dela 
1895, strada Gabrovenilor devine centrul de desfacere şi de speculare a 
anufacturilor. Aci, se speculează — astăzi, mai mult ca oricând — 
oate valorile cari trec din mână în mână, dela Evreu la Evreu, cuimpă- 
ând şi vânzând, răscumpărând și revânzând, aceeași marfă, fără a o 
văzut şi pipăit vreodată. Din str. Gabroveni, aceste valori trec pe 
i: Lipscani, unde se înghesuie dorinţele frivole din toate unghiurile 
rii ce își varsă aci toată strădania și agonisita ce se urcă la miliarde. 


iaprică de spirt a Prințului Cansacuzino; la Cepenosai una a ci, în aceste două artere înguste și întortochiate, se află bursa neagră 
p žojim. c A îi = „an ăi = III ate dd A e a r -~ a ai Fi 
T Să a da De la Tarasauți, precum și alta a pare bg F cărei beneficiari sunt tocmai acei Evrei, cati, mulți din ei, nu sunt 
L : š : z; ; iar la staci, & DUE e ap aS AE E E OAAS se pai . : . 
Soroca, a lui Gu va D ate e Me Kalergis. Nicocles, Te egistrați nici la camerele de comerț şi în roluri fiscale şi, probabil,. 
i act . S AN KORET $ i si PS ` `e p e ` p te k m 
a jetul Poumay, Secliari Rodocanachi, Derussi, Leon Cerlenti și ci la biroul populației. 


Fetorian, A. Kiriloff, Christo Gheorghef şi Nicolae Hristu din P E a 
P dat un faliment fantastic de peste 83⁄2 mil. lei aur, atrăgând upă s pe ia si 
“atâtor negustori cu vază. — După „Negustorii de odinioară”. 3) Prin iniț 


pă 


3 A A I ai i osi de mătase, plus o fabrici | 7 e > . ` ard 
„tuia, s'a început industria sericicori tarii ta cu mare at alea 2 1) Alte firme: Dimitriu, Marin Constantinescu, Dim. Petrescu, mai recent C. 
"de filat la Dămâroaia ; fost o Mar atelier. modern. de croitorie, cu maeştri a “Dumitrescu, etc. Cele mai preţioase relațiuni despre fizionomia dinainte de război 
„Hipscănie, postavuri şi pânzeturi i tuturor corporațiilor. 4) Neg. de odinio: piéții le dețin dela doi -mari negustori: Thoma Dinischiotu şi Gheorghe Postolea 
A e Zope Een de lipscani- ṣi al tu ci da să coasociat la firma Popp şi Bunescu. Alte izvoare consultate . vorbesc în acelaș sens. 
5 id, ibid, 


Pi 


282 
283 


2 i 


Pe această stradă” a Gabrovenilor şi parte pe Lipscani, erau. 
odată marile firme de coloniale, în care, fiind vorba de muncă ` 
grea, Evreii nu sau băgat. Fi au preferat îndeletniciri cari nu. 
reclamau  sforțări fizice, ci  combinațiuni ` intelectuale cât mai 
inedite. Una din cele mai vechi firme era a lui Siriopulos, 
la care sau băgat doi frați seceleni Nicolae şi Ioan Peneș, 
pe care stăpânul, văzându-i. deştepţi, i-a dat la şcoala greacă 
şi ia numit Penopulos. Ia Nicolae, care a - făcut negoț la 
- C/pol. şi. în Bucureşti, a făcut cizăcie cunoscutul mare negustor 
Thoma Dinischiotu cu firmă proprie încă din 1888, 1) Alte firme 
mari: P. Filipescu, Dumitrescu-Militari, 'Teişanu-Vogel, Niculescu- 
"Ritz, etc... ET i l e a 

Incă un sector în care elementul băştinaş a rămas pe ve- 
chile poziții este comerțul de fierărie unde s'au distins elemente 
de mare valoare. Iată, pe Nicolae Hagi Stoica, -fost Petrovic 
` (+1900) care aducea, singur el, măifuri din Viena şi Lipsca 
cuie. de sârmă şi furculițe din Franţa, coase de oțel din Anglia 
unde stârnea respect şi admiraţie, când scotea aur greu diz 
chimir şi achita pe loc toată marfa. Avea ca ciraci. pe N 
„Marcea, T. Toncovici, N. Hagi Ilie, D. Baloşânu. Alte câtev 
case mati: 'Crabowski din Ardeal, Elveţianul Studerus pe. car 
q continuă fiul; Neamţul Appel; Boroș, în legături mai ales ți şi fruntaşi ai preoțimei 4) Exemplare rare în vechiul 
cu Germania; Ghenovici — reprezentant al multor case „austriac mai mulți la Constanța, tot aşa la Craiova, T.-Severi u Regat 
şi germane pentru articole. de fierărie, coloniale şi droguri; T. e asimilare sau schimb de profesiune. Ca egali a ro 
- Nicolau .& Bancotescu — astăzi încă, la Galaţi; etc. 2) O casă ești, destui prin Bucureşti. Remarcăm ca personalită E ie da sut, 
de comision importantă era a lui Vartanovici Ardeleanul, aso- ani, G. Coemgiopol—staroste de negustori A i edita 
ciat cu C. Orghidan, tatăl actualului președinte. al G C. IB . Chiale — angrosişti de coloniale, droghiştii "ci A ischiotu 
Dela. 1916, cu deosebire, au început, Şi Evreii să pătrundă în ater, anexat în 1913, se începe Eni sa aula e ae 
acest sector. No e o ; ituird un buchet de negustori fruntaşi egot național, 

„ Tipografia laică a aparținut, la început, mai ales scriitorilo locali. ? 

şi oamenilor politici. Unul din aceştia, tipograf şi ziarist, a fos aj sfixiați din ce în ce de străini — cu aptitudini, privilegii şi capi 
şi CA. Rosetti, părintele democraţiei române, făuritorul Unirii ri mari — puţinii noștri . negustori, modesta pile e îi ură 
fost preşedinte al Camerei, ministru în mai multe rânduri, fon tsă reziste, reuşind mulți din ei să realizeze ie da a 
. ; E metode de cari se serveau străinii au subțiat cu ilt al 
1) Pe Gabroveni, au lucrat şi Ion Penopulos și Secelenii Petre și Vasile Cr ia >e pr aeiae i oarecare alterare în sistemul de norme cari călău= 
zm — acesta socru a lui Penopulos. Alţi mari colonialiști : Gh. Ionescu, Tabacovici, e vechii noştri negustori, legaţi de satul şi mediul din car 
„ Dăinitrescu, Gh. Bediţeanu, N. Ioanid, Păun Popescu ŞI fr. Martinovici — aceşti A e au 


lucrau pe locul unde Sa construit B.N.R. Mai erau şi firme greceşti : Grigorie P 
dopulos şi Cerlendi (acesta era așa. de bogat — relatează stimatul domn Th. 


orul ziarului ; „Românul”, care s'a. ocupat şi cu ne oțul d 
ărie, „de comision, de` vinuri albe şi de șampanie adu A a 
na, de petrol rectificat din Austria, de hărtie englezească p r 
amura nobilă a cofetăriei şi lichiorurilor, a 


a şi. Crețuleștii 2), S TODO RAR 


răscumpărate dela consorțiul german Strussberg şi celalte în 188 

nge; repede, unui din cele mai solid organizate, stând mai su 3 
ra similare, cu conducere tehnică şi administrativă cai kg 
gime românească. Mai sunt de subliniat şi serviciile $. AR și 


unăre şi pe întinsul mărilor şi al oceanelor 3). 

In comerțul mic — mai ales în Muntenia şi în Dobrogea SR 

ji băștinași, Ardelenii şi Românii macedoneni a si al 

ăgaz împotriva invaziei evreeşti, în aproape toate ramurile. In ada 
. , 


eştere. In cele dintâiu două provincii, unde îi găseai pretutindeni 
e Şi în-oraşe, precum şi în localități curat maghiare — unde stă, 
; mărturie, vorba „mă duc la grecu”, adică la prăvălie, ca şi vechil 
serici — ei de mult nu mai există : s'au sârbizat şi a hiariz - 
u format clasa nobilă și chiagul clasei culte romae 2 Ri. 

i 


dând în lături pe negus- 


a 


- chiotu — încât, venit dela; Odessa, “a putut să răscumpere cu 600.000 ruble aur o prea C. A. Rosetti — de Dr. N. I. An ; r ji 
frumoasă rusoaică) asociat cu Atanasiu, C. Derussi D. şi Grig. Cavadia. Erau şi firm fost 42 ani și suma de 40 S pacea al stiu la i St i Tam 
’ . ai multe rețele au fos 


bulgăreşti : ca Stancovici şi Ganciu Grigoroff. Cu importul de untdejemnuri, se oci e de Germani, Austriaci şi Englezi A 

pau numai Grecii, cari exercitau şi monopolul asupra articolelor orientate : Ilia Buc. 1919, p. 172 şi AI Nia ie AE custu S. Negoescu — Ardealul 

prios, N. şi C. "Polihroniade, Calavreza, frații Ghiaca, etc: 2) Alte. firme: Mircea, de bomboane’ şi ciocolată se remark finnek A i I: 2) ta taniura 

Simionescu; fr. Alexandrescu, G. Comănescu, Pe boiului și după, G. Peristeri cu fabrică şi S aie A ard n ca 
; l apitală. 


In industria transporturilor, se ridică, puternice, C. ER cart” 


R. cari au purtat, cu mândrie şi prestigiu, pavilionul naţicnal 


nat și în Vechiul Regat, rolul celor din urmă este, totuși, în continuă - 


281 


ieșit, cu'grijă de aşezămin ec 
precum și:cu grija de a-și servi con 
lucruri va :merge mereu. a 
sociale.: Slăbiţi în felul acesta, ina m 
vor duce la întregirea hotarelor, când străinii di 
se vor. introduce în cetatea românească pe poar 
pro tia naţională și de tratatul dela St Germain. i 


vom întâmpina marile evenimente 
ta mare deschis 


D’ 


mintele obțteşti — biserică, şcoală -şi carita 
ştiincios clientela. Și această star 
dâncindu-se Ùr paguba întregii noastre vi 


n cele patru vânt 


„CAP, VI. 


"NOUA INFĂȚIŞARE A PROVINCIILOR 
NOASTRE. IN ACEASTĂ PERIOADĂ | 


Pe câtă vreme, oamenii noștri politici erau ocupați de atâtea 
lemë în legătură cu alcătuirea pe baze moderne a ființei noastre 
e' în cadrul suveranităţii noastre ca stat, precum și de atâtea şi 
altele de natură socială în strânsă legătură cu încnegarea noului 
unărean, Evreii duceau mai departe aservirea noastră economică 
rituală. În alte provincii, alte considerațiuni sociale și rațiuni de 
politică de stat duceau la aceleași rezultate. In Ardeal, lupta 
triva ființei elementului românesc se făcea prin încurajarea aşe- 
Evreilor în centrele noastre vitale ; în Banat, ca și în Bucovina, 
a, în dorința de a-şi întemeia o industrie şi economie națională, 
e Evrei ca pionieri întru realizarea acestor tendințe ; Maramureșul 
pea deabinelea sub influența complectă a invaziei evreiești; în 
, Basafabia era socotită pierdută și devenise un furnicar de popu- 
jidovească și o țară de transit de unde se revărsau dincoace de Prut. 
In cele ce urmează, vom stabili, cu aproximaţie, și în cifre reci, 
ea acestor revărsări din ţările. cari înconjurau provinciile noastre, 
după cum spune E. Desjardins — „majoritatea familiilor lo- 
România, este de naștere, ca şi de voință şi de moravuri, de spirit 
mbă, străină țării” 1). In această perioadă, ei se introduc, foarte . 
a lucrători la fabricile așezate la sate, dar cu intenția de a se 
mai mult cu comerțul de băuturi şi foarte puţin cu munca indu- 


erate, cu deosebire la construirea marii linii“ Burdujeni—Vâr- 
eveniment ce avea loc în 1868, printre aceşti străini vagabonzi, 


<a 


286 


Populaţia evreiască a Moldovei se ni Gr 

dia ovet se ridică la 16%, : : 
Po sate şi 123.487 la oraşe şi târguri D. P2090 me ditte can, 
EN = puuntetiia — Marea Valahie, existau înregistrați dunx 
n Dan din 1860, în orașe, 9138 şi lá sate greci d 
e-abia 96 3), adică un total de 9234. i 


(a Proporţiuni demografice și economice. In 1899, găsim un total d i Sas 
; | , capitale de judeţ, 66,4383): SSe Suflete evreieşti, dintre cari, 


găsim o mare majoritate, în special, de Evrei polonezi 1). Mișcările anti 
semite din 1866 în Moldova, au răsunet şi în Polonia, în 1870 şi în Un 
garia, în 1873, de unde un nou val de Evrei galițieni se aşterne peste 


Moldova. 2). 


Se impune să facem o mică paralelă cu cele înregistrate în pe te, 9585). Populaţia evreiască zi i ata, 1456); iar în 
oada anterioară, ca să ne dăm seama .de proporțiile uluitoare ce le , prezenta de-abia. 1.71 % față de 
putut atinge această invazie, ca şi de poziţiile de frunte ce le-a putu 
ocupa în viața economică imigranții de cari ne ocupăm în acest 
studiu. l 7 l 
` In această perioadă, avem a lua în considerare patru receusămint 
1859, 1860, 1899 şi Igrz2. i l : 
Anume : în 1839, Evreii atinseseră proporţia de 9%, din total 
populației Moldovei, numărând 119.000 suflete, adică o creştere 
222% față de anul 1831, iar după alte izvoare, ar fi atins cifra de 
124.867. X ; i k 
a) După recensământul din 1899, populația evreiască a Moldovei 
a atins cifra de 195.887, în procente, 10,15% din totalul populație 
— singur Iașii numărând -39.441 față de 38.626 creştini 3). E 
~ Județul Iașii număra 46.646 Evrei față de 145.132 creştini, adi Uae 225.637 Evrei 12) ; 
24,34% €). i i PR i | lu upă „Die Juden ogro e i i » N 5 
Celelalte 12 județe, 86.688 Evrei față de 164.304 creștin, în pr Români — 47,60%, şi Fie a t a alături de 920.912 
cente : 34.54% față de 65,46% 5). ` | otală de 193.412, 228.168 
Toate târgurile şi satele-Ja un loc, 69.758 Evrei 6) — în cele 66 
târguri, 41.467 7); în cele 6 orașe nereşedință, 12.272 8); iar în sa: 


* 


16.019 ?). i $ tă provincia, faț i păj } 
De aci, rezultă un total de 195.887 Evrei în toată provincia, x a : ai 
| | i ii it „încănătă i? 


de 1.626.219 creştini 19) ce le stau la dispoziție ca obiect de specul 
Până la 1880, în toată Moldova de miază-noapte, mai rămăse 


II sate fără Eyvrei11), 

Hășdeu fixează, în 186 
găsind 1 Jidov la 4 Români şi se înspăimântă la gândul că, m 
„am putea număra 4 Jidovi la 1 Român 12). | 


“In 1861—62 după datele ofici : 
tai > oficiale, găsim, alături de 
oveni şi 283.093 : Ruși, Ruși Mari şi Mici, etc., 95.923 a 


8, fisionomia cu totul jidovită a Moldo Î) In Bucovina, găsim această situație, după cifrele . 
â ‘ofici in : : A 2 rele recensămân- 
ial din x900, publicat în ,Deşteptarea”. din Cernăuți pi 


După recensământul din 1912, avem rezultate cu totul ciud 
pe cari statisticienii și sociologii nu le-au putut lămuri şi anume 3) a saN Ra Population de réligion mosaïque en Roumai 
olico a o eee 53- 4) Ibid, ibid, ibid, 5) Ibia aie, 1953, 5 
„P. 5 id, p.. 13. 9) Bessarabia Moscova, 1903 p j id, 55 


populație. evreiască în scădere : | 
ta AI k Bessarabscogo Obstnogo Kosinteta 


l 1) Verax, 138. 2) N. Popp, studiul citat. 3) Ibid, 35, 32 şi 42. 4) Ibid, 35. 5) Ibi 
ibid, 6) Ibid, tabl. XV şi XVI, 7) Ibid, XXIII. 8) Ibid, XXII, 9) Ibid, XVUL 
XXIV. 10) Ibid., XV şi XVI. 11) N. Popp, studiul citat. 12) Istoria toleranței fe 


P. B. Duică, 43. x i 
» 43. 13) Vezi vol; I, p. : A : 
oase în România, Buc., 1868 p. 91. P. 379—ap. B. Duică, p. 45. 14) Vezi Zamfir 


Basarabia sec. XIX, Bucureşti, 1898. 


287 


(numai în jud. Putna), . 


In 1884, după statistica oficială, la o populație de 1 385.743, er 
1.365.743, erau | 


1,80% Evrei (sau în toate zonele, erau 3.537.150 la o populație | 


x 


288 


: In 1850, 14.581 Evrei față de 380.826 creştini ; 
In 1857, 29.187 Evrei față de 456.920 creştini; 
In 1869, 47.754 Evrei față de 511.964 creştini ; 


In 1880, 67.418 Evrei față de 571.674.creṣiini; > 1, cu plete totdeauna murdare Ba si ciobani la oi — cù âspect. 
In 1890, 82.717 Evrei față de 646.591 creştini; >- h) Ardealul încape adânc a mrej e demnitate 2). 
"In 1900, 96.150 Evrei față 'de 730.195 creştini; . E “înregistrați în 18. co itate ale Jele iudaice. Pentru acelaș an 


de unde, o creștere de 731% în 54 ani și, în sfârșit, o: 721 Români, din totalu 
- In 1910, Evrei 102.919, față de o populație totală de 795.719, dir ua ți 
cari: Români 273.254, Germani 65.932 şi Ruteni 306.101. Creștere: 


. . FR i b Paa P g . 1. i AR R i asi „A i -. DI me 
populației evreeşti în această provincie se accentuă odată cu ridicar ;20% din toată. populațiă ; în : ză ze B Ungaiia, 730.342! Ovrej, 

i . v E TR tă . a. : : 4 : $ , > O 2 a OAT 
oricăror piedici de imigrare din Galiția 1). | 900, 51.378 sau 440% şi în: 1910, 


„Dacă luăm în considerare populația evreiască din orașe şi târgur provincii românești 
față de cea creștină, obținem aceste raporturi : în 1880, avem 38.64: j 
Evrei față de 74.854, iar. pentru 1890, 49.704 Evrei față de 78.95 
creștini 2). € a : f | 
2) In Maramureş — mărginit la est de Sătmar şi Ugocea, la ves 

de Galiţia şi Bucovina, iar la nord de Polonia — Evreii ating, în 1890, 


dealului şi celor. 


ii z A ` 2 0 EE f 
proporții îngrozitoare, între 17% şi 25%, că în cercul Şugatag cu 10o% | 1 secolului. In comitatele onia. p TAR 
în valea Izei cu 17% în valea Vişeului cu 23%% şi în cercul Sighetulu dică dela 1/4 9% Ia 70, cum a fi Soia, AD ha 

Š S 


cu 24%% 3). In tot comitatul Maramureş, 45.073 Ovrei față de 64.95; 
Români, la un total de 268.281 locuitori, respectiv : 16,80% față de 
24,11 % — restul de 59,11% alte naționalități. Comitatul Ugocea nu 
măra'94I4 Ovrei față de 8330 Români, din totalul de 75.461, iar c 
mitatul Bistriţa—Năsăud 4349 față de 70.466, din totalul de 104.73; 
— aceasta, pentru anul 1890 4). Comitatul Satmar 22.849 Evrei față |. 
de 107.047 Români, din totalul de 323.768 5). Intre 1880—90, Evrei E CU 2,30%; iar în cele urbane 
din Ungaria au imigrat în Pesta, ca şi în Maramureş şi Ugocea $). D 1): In Banat, Ev | 11,30 
cele trei Vişee, Vișeul de sus avea 1292 Ovrei față de 1936 catolici 
1752 greco-oriențali 7). - — pu 
Maramureșul număra, în 1910, o populaţie evreiască de 60.87 “După statistica un 
față de 261.928 Români și de totalul populaţiei de 500.009, 15,70 % Evr 
în populaţia rurală și 37,30% în cea urbană, iar ca total 18,80% 


I9I0; Evreii atingeau citi da 
O MUN E do ae a 


A pa ceia A R EAS araa PON sas isticė 3 a a 

Maramureșul, cel bogat în moşii inalienabile şi în muncitori flămânz rechea Românie, servite de diferiți asupra populaţiei evreești 
. . . . . . t r ae e TE w í cer scad K ui 

țara cu codri, lupi și urşi nu mai sperie pe Ovrei, este și astăzi prag +1 evrei, ca după aceasta să dăm cetători ŞI scriitori străini 
peste car€ trec din Galiţia în Ungaria — prima lor etapă, cum o n riul etnic românesc. O cl totală pentru întreg 


x) Verax, 340, tabloul LVII; B. Duică, o. c., 72 şi I. E. 'Toronţiu, Poporaţiă 
și clasele sociale din Bucovina, Buc., 1916, p. 37. 2) Verax, 342, tablou LVIII. 3) B 
Duică, 119. 4) Ibid, 126—7. 5) Ibid, ibid. 6) K. Keleti în Dr. Iosef von Jekelfalussy, 
Der tausendjăhrige ungarische Staat und sein Volk, Budapest, 1896, p. 447 — ap 
Duică, 114. 7) R. Bergner. In der Marmaros, 1885 — ap. B. Duică, 139.8) La T 
sylvanie, II, ouvrage publié par Vinstitut historire nationale de Cluj, 1938, 
p. 827. Vezi şi Lt.-col. I. Antonescu — Românii : origina, trecutul, sacrificiile şi 
turile lor, 1919, p. 50—51. ` 


) Le pays ; i Seti ti 
3.3) 5 aloga e _Paris, 1903, p. 110. 2) E. Recouly o.ä," Sai e 
SP so T, 6) z Sp: B. Dâică, 126—7, 4). B. Duică 128 FĂ = lie Duică, 
alui E. Recouly, Bih ieo 124. 7) Ibid. ibid. După ; Transi È A Pa ol. T. An- 
rele urbane; Satu . Mea contează cu 4.19% Byrei în comunele lg t VIII 
; Someșul cu 2 20% si 1 tespectiv cu 7.60% și 16.60%; Sălajul ci n. 23.50 35 
Duică, 127. In Ban ȘI 19.80%. 8) B. Duică, 12 "Tea ajul cu 3:70% şă 
iți fa anat ei contează în miiloeul > 9) Ibid, ibid.. ro) Ibid, ibid. 
- Ao cu 8.60%. 12) Lt.-col. I. PEA Populaţiei: nirale cu 0.45%, în 
Hâciu. — Evreii în Țările Romäñeşti. „0. cc, ; Palaa pi E fag 
39 


290 ` A 


Ernest Desjardins, care ne-a vizitat în 1807, dă, încă de atunce 291 
` 400.000 Evrei în România, din -care nici jumătate nu este născut 
în țară 1). i e l í : 
Meyer’s Lexikon dă, pentru 1803—98, în art. „Juden”, o popi 
lație evreiască de 400.000, reprezentând 7.41 % din populația noastră 2 
` „Revue des deux mondes” recunoaste că numârul Evreilor a crescut. 
mult în Moldova după revoluția polonă şi că tot vin din Galiţia şi di 
Rusia și socotește numărul Evreilor, pentru 1868, la 400.000. 
Evreii sau simpatizanții acestora dau cifre cu caracter intenționat 
Ă Americanii, în campania lor acerbă împotriva României, ațăţai opiate 
de Evrei sau de coreligionarii lor români, umblă să apere o popula : 
evreiască, oprimată la noi, în valoare de 400.000 pentru 1902 3). 
La Grande Enciclopedie, în art. ,„,Juit” al marelui Evreu Th. Rei 


N: Iorga Fă 
DANE avea motive să e si 
iici 3 readă că adevă 
jicipate era de 500.000 2); Evar 


ia, Ungaria şi Rusia. 


In Muntenia 
In Oltenia 3 id z > » f 68852 


nach, dă 300.000 Evrei, dintre cari 3⁄4 de-abia la prima sau la a dou » ae 
n N 3 In Dobrogea > » 33 e 6 
generaţie 3). o “In Bas 4 » Fă i nai 490 
Joseph Halévy, trimisul A.I.U. în Baicani şi în România, d Ta Da arabia P » Tusesc' din 1902 ? ~ 4276 
300.000—400.000, cu câteva oraşe locuite exclusiv de Evrei 4). In e . PI » austriac din Igro di de 247200 
Isidore Loeb, cel mai mare dușman al României, dă cifra de 265.000 “In: Ard ar » , maghiar din i a 102919 
pe care o admite şi anonimul autor al studiului „La question juive e In Ba i 5 FA 2? 3 60878 
Roumanie”, publicat în „Revue politique et littéraire du Mars 1882 5 Dee E E a a 118179 

n Dr. Arthur Ruppin, în a sa „Die Juden in Rumânien”, T a i de unde un aa ” ua 0049 i 
pentru 1899; 256 588 evrei; T populaţie totală a tuturor provinciilor de ei e: 823740 

i procente, circa 5.10 %, e cica 14.137.311, adică 


Alți Evrei ne dau ca ,,o nimica toată de 350.000 — cum se í 
primă N. Iorga €). | l 
oo > Uniunea Evreilor Pământeni — U.E.P: dă 250.000 Evrei 7), acest 
fiind marele interes al lor de a-şi ascunde cu orice pret puterea numerică 
Să ne servim, acum, de cifrele fixate de recensământele noastre, . -S 
'câ; și de apreciările scriitorilor şi literaţilor noștri. ` | | tfel aparent din 
Din proectul înaintat de cei 31 deputaţi ai Camerei în 1868, rei 
“că Evreii se ridicau la cifra de 300.000. 


B. P. Hășdeu îi aprecia la o cincime din populația total =, Ab -abia după E 
„C. Negri la a şeaptea parte; Eminescu găsea 600.000 „„lipitori”; . ct ASA, fixăm numărul total a] Evreilor i st: ea nu exagerăm 
eg teritoriul nostru etnic dincolo de 1,2 atlători până în I9I§ pe 


oi = Jean Lévy fixa, 30.000 Evrei pentru Muntenia, şi 370.000 pent 
Moldova, deci, un total de 400.000 8); 
-J. Tanoviceanu găseşte peste 400.000 °) ; 


ent 0 75.000, ii A 
S. de 2,50%, spor pentru fiecare an : sI Socotiäd numai an 


1) Op. cit. p. 8: 2) Ed. V, 1893—98, vol. 9, p. 649. 3) Din rezumatul no 
adresată de guvernul St.-Unite puterilor semnatare ale tratatului dela Berlin, no 
lativă la situația Evreilor în România, etc. Vezi Verax, 239. 4). In Darea de sea 


a şedinţei. din 9.1.1857 a Com.-central, din Paris, vezi Verax, 134. 5) Pag. 14—15 ne şi rurale era fapt desana 
„nota 1—5. In chestia agitațiilor evreeşti. 6. Din scrisorile publicate în Viitorul” di A - P esâvârșit. Exista ca at 
3 şi 4 N-brie 1913 — după B. Duică „Ovreii pământeni şi subpământeni, p. 55 în afară de şeful de jandarmi ; are, in Moldova, târ- 
| > Jandarmi, toată populația era Evreiască 
ca 


8) Op. cit... 9) La question juive en Roumanie au point de vue juridique et soc 
Paris, 1882, p. 14—15. i E 


Dai 


292 


293 


după cum observă. J. Lévy în studiul său 1). In satele acestei provir 
spune venerabilul luptător A.C Cuza, tot. ce este stăpân, dela ar 
daşul neomenos și viclean şi până la chelarul care dă cu măsură strâmb 
este evreu, iar Românul a rămas robul care întreţine cu munca sa. 
greu această puzderie de străini, cari S gu tapushi asupra ţării, iar ] 
târguri, nu se mai țin decât acei pe care îi hrănește bugerul statului 

Iudaizarea provinciilor noastre von avea a (0) studia în lu i 
a doi factori : a unei invazii, când înceată sau violentă, şi a unui e 
dent de naşteri asupra morților. Factorul din urmě-este tot aşa de 
mejdios în rezultate ca cel dintâiu, dacă nu şi mai primejdios 

Iașii este complect iudaizat. | | 

-Deja în 1860, Evreii numără, în capitala Moldovei, 3.212 ne 
tori (în care întră 214 Evrei străini) față de 470 creştini şi numără 3-72 
meseriaşi (în care intră 185 Evrei străini) față de 1.492 creştini (în car 
intră 278 supuși străini şi 171 țigani) 3). Pe câtă Yi erei în 183 5, nu exi 
încă pe Uliţa Mare un singur negustor-evreu, astăzi — scrie E.minesc 


ceastă provincie numără de-abia 6210 firme comerciale ro- 
şi gro străine, pe câtă vreme, Evreii atingeau cifra de 10.912 1). 
talul.de 18.062 firme comerciale în cele 13 capitale de județ pe, 


vreii deţineau 10.942 — adică peste 60%; din totalul de 27.273 


ugari, 10:446 Evrei — peste 58 %, 6150 Români și I5I0 străini 2). 


aceste date semnificative : 17.172 patentări evrei față de 14.728 
ari, creştini sau în procente : 53.70%, față de 46.30% ?). Remar- 
majoritate zdrobitoare care atinge şi 85 %, în capitalele de județ : 
“Botoşani, Dorohoi, Huși, Iaşi, Piatra, Roman, Fălticeni, Vaslui ; 
rguri, ca Hârlău, Herţa, Tg.-Frumos, Tg.-Neamț, Panciu ; în co- 
Je -rurale ale Iaşului 4). 


n 1888, Evreii patentari sunt în număr de 14.387 față de 13.075 


Incă dela 1862, Comisiunea. atingătoare de înflorirea capit 93. creştini, în general, peste 53% 5) i. | 
Moldovei constata. că Iașii era „inundat, debordat de Evrei, de sup La Botoșani, în 1896, în 39 firme de meșteșugari și negustori, — dela 


străini şi fără. nici o legătură cu țara şi aceasta în folosul comerțul 
ce a mai rămas neînstrăinat din mâinile Românilor şi cerea încetaţi 
colonizării orașului de Israeliți prin încetarea colonizării, furișată d 
ă, a întregii țări” 5). i ee T ; 
T a AA dela 5 Octombrie, 1895, a Ligii sir 
„Viața” din Iași, datorită lui V. Conta, se constată, cu profundă dure: 
că în toată Strada Mare, din poarta Palatului Administrativ şi pâ 
la Str. Carol, centrul activității comerciale, unde cu 25-—30 ani în urm; 
“erau numai magazine cu comercianți creștini, astăzi nu se găsesc dec 
numai trei băcani creștini; iar pe frontul meseriilor, o ruină complect 
în toate acele străzi populate cu numeroase ateliere, de-abia 2 blănari 
un cismar, doi abagii — toate breslele muncitoare au dispărut ȘI odat 
cu ele au dispărut ceasornicarii şi brutarii nemți si breslașii armeni că 
făceau un comerț atât de viu cu manufacturi i EINER a RRI 
Iașii numără, în 1900, 39-441 Evreii — 50.90 %, pe câtă vrem 
Românii de-abia ating 35.645, adică o proporţie de 45% ). Patru tå 
guri moldovene în 1912 reprezintă mai mult ca 50% jidovime ; He 
cu 66.37%, Mihăileni cu 62.68%, Hârlău cu 56.40% şi la 
53.34% 8), Zece oraşe numără între 25—50 ARE ca Dorohoi, Bo a , 
Panciu, Bacău, Piatra, Tg.-Frumos, Tg. Neamţ, Vaslui, Roman, ete. 


e comerț de bani până la cel de curelari — toți patronii erau ex- 
v Evrei, numai în alte 6 posturi, contam noi Români, cu 10 firme 
ngur Armean : ca brutari, cismari, galanterie, vaccinatori, doctori ` 
nfecțiuni de dame — față de 46 Evrei (dintre aceștia, 15 medici și 
ccinatori evrei și respectiv : 4 medici și I vaccinator). La Huşi 
48 firme evreeșşti la 16 categorii, de abia 7 Români. - ei 
- Numai în opt judeţe ale Moldovei, găsim un total de 5552 Români, - 
străini şi 12.038 Evrei, ceeace reprezintă 66.78%, din total 6). 
„Judeţele cu majoritate zdrobitoare.sunt : Botoşanii cu 2.208 Evrei 
de 667 Români şi străini cu 2.070 față de 739, Iașii cu 3.037 față 
.038, Suceava cu 1.144 gață de 558 şi Neamţu cu 1.506 față de 8777). 
Să trecem, acum, la Muntenia. Ea începe să fie de mult râvnită 
or. avea şi aci succese importante. In această perioadă, însă, stră- 
țele lor sunt mari și succesele corespunzătoare. Ei îşi lărgesc — 
nvazii și infiltrări incete sau prin excedent de nașteri — zona de 
nfluență şi ghetto-urile își întind hotarele atingând centrul Bucu- 
tiului şi îi întâlnim până în cele mai îndepărtate unghini ale Olteniei, 
e:înfig până departe la T.-Severin, unde numără, în 1900, 815 su- 
e: până în Tg,-Jiu cu 60 suflete; C.-Lung cu 49, Pitești cu 929, iar 
7: cu: -2891;5),:. i SI Aa FI - : A | 


1) Op. cit., p. 5. 2) Op. cit., p. 15. 3) Verax, tablou ERE Horoa 
politice şi sociale : Instrăinarea industriei româneşti. 5) m ce li e să ie A 
7) După statistica, publicată în Mon. Of. din r4 Dec. 000; ai ; : 

„de religion mosaique en Roumanie, 1915, p. To. 9) Ibid. i d 


) Verax, 176. 2) Ibid, 30x. 3) Ibid, tablou XLVII, 302—3. 4) Ibid, ibid. 5) Ibid. 
-p. 303. 6) Ibid, îbid.: 7) Ibid, ibid.-8) Statistica publicată în Mon. Òf. din 


i a i 


ugari, 12.426 erau Evrei — adică 46% — Românii 13.028, iar 
3 o 
1819 ; iar dacă luăm în considerare cifrele în orașe, din 18.106 


erând numărul patentarilor, după județe și comune, vom avea, în 


N 


a 295 
„Capitala României număra, în 1900,. 43.274 Evrei la 185.697 ce 
tățeni români — adică 15% din totalul populației, alți 30 9%, fiind străini 
Dar pe tărâm economic, ei reprezintă mult mai mult. Invazia spre Bu 
cureşti începuse-intens mai ales dela 1862, când el devine capitala țării 
şi, ca atare, centrul cultural, politic. şi economic. Dealtfel, obiectul in 
- vaziei nu era numai Bucureştiul, ci întreaga Muntenie. Moldova, su 
focată de atâta jidovime, devenise cu totul neîncăpătoare. Iureșul spre: 
provincia, de dincoace de Milcov merita toate străduințele. La început 
le-a fost destul de greu, întrucât se izbeau de elemente dârze şi price- 
pute în negoţ și în industrie. Dar le-a fost greu să pună mâna pe câteva 
„capete de pod. Existau deja vechi colonii evreeşti cu aşezăminte tot 
aşa de vechi în mahalalele din vecinătatea centrului — colonii ce le-au 
fost de mare ajutor. Şi, în felul acesta, nouii veniți, în conlucrare 
cu cei vechi, au reuşit, dinainte de 1878, să constituie aproape 1/3 din 
numărul breslaşilor Bucureştilor. Astfel, din 27.110 suflete câte nu- 
mărau breslele (7024 capi de familie cu membrii acestora) 16.299 erau 
` ortodoxi şi 8617 Evrei. Din străinii aflători pe atunci în capitala țării, 
1355 capi de familie se bucurau de protecția rusă, 787 de cea a.-ungară, 
545 de cea elenă, 3824 de cea română — în care intrau Evrei şi alți 
“străini — şi un număr de celelalte. Natural, că, peste 90%, din cei su- 
. puşi protecţiei ruse şi ungare erau Evrei 3). 7 i 
i Am mai spus şi altădată că Bucureştiul, în vre-o I0 meşteşuguri 
din cele mai căutate, avea aspect jidovesc. Evreii dețineau o majori- 
tate zdrobitoare şi că Românii erau majoritari în meseriile ostenitoare 
şi puţin rentabile : muncitori cu ziua, dulgheri și dogari, fierari şi pot- 


covari, rotari, sacagii, zidari, cavafi, etc. In comerț, deţineau, dease 


ceasta ne putem lesne convinge văzând registrele tribunalului” co- 
rcial din Bucureşti, de constatarea protestelor 1). 
Fisionomia pieţii Bucureştilor era — încă dela războiul nostru 
ytru neatârnare, atât în zilele de lucru cât şi în sărbătorile cele mari 
eești — jidovească, așa că au trecut timpurile, spunea cu mâhnire 
nescu, când Românii erau puternici-pe piața românească 2). A. C. 
a, atacând aceiași problemă, constată că Bucureştii sunt, încă din 
890, în mare parte, întrucât se atinge de comerțul de manufactură 
âinile Evreilor, iar firmele româneşti, pe fiecare zi, dispar şi sunt 
ocuite cu firme jidovești, deocamdată în mod discret : La covorul 
de, La papagalul roșu, La globul auriu, până ceva mai târziu, când, 
ațindu-se îndeajuns de stăpâni pe piaţă, vor apărea şi numele pro- 
stărilor 3). O mare dezvoltare luase și industria zărăfiei, a caselor 
schimb, pe str. Lipscani şi calea Mogoșoaei, unde mișunau zarafi, 
msari, antreprenori, rentieri, oameni fără profesiune — toţi agenți 
ivi ai practicei uzurare şi ale căror operațiuni consistau între altele 
împrumuturi, variind între 48%—84%, ba la procente cari întrec 
rice închipuire şi prin trei patru giruri şi în plus prin amaneturi $): 
ncet, încet, şi comerțul de sticlărie şi olărie, ca și acela de cherestea 
de jucării de copii, va încăpea în întregime în mâinile lor, lucru de 
re ei nu se ocupau pela 18785). - l i 

< S'a dus negoțul românesc de pe vremuri — scrie cu multă amă- 
ciune marele istoric N. Iorga, vorbind de negustorii bucureșteni — 
e îşi făceau auzit glasul încă pe vremea lui CuzaVodă, fiindcă s'au 
ârstat elemente de adunătură, în astfel de măsură, încât, în timpul 
rilor serbări jidoveşti din Septembrie mai toate obloanele din- Lip- 
ni erau lăsate 6). Şi ceva mai departe : Vechii noștri negustori arar 
ai vizitează teatrele cu locuri prea scumpe pentru punga lor şi sunt 
ocuiți de străini înlesniți cu bani, mai ales Evrei”). | 

Din Anuarul General al României pe 1896—97, desprindem : 
str. Lipscani, din 151 firme, 89 evreeşti; pe Gabroveni — respectiv ; 
din 60; -pe calea Moșilor, 346 din 1102; pe str. Şelari, 50 din 68; 
1. Şepcari, 5 din 22 ; pe Calea Victoriei, 115 din 524; pe str. Carol, 
in totalul de 263 firme —c'fre date cu aproximaţie după fonetica 
elui. . ` a R iaca adi 


mene, majorități zdrobitoare, ca bancheri și zarafi, ca samsari şi co-. 
misionari, ca arendași şi antreprenori, bijutieri şi giuvaergii — und 
la 123 suflete Evrei, de-abia 3 erau Români, ca hăinari, ca marchitanii 
şi mănușari, ca geamgii şi comercianți de mobile — unde nu găsim- nici. 
un creştin. In alte ramuri tind spre majoritate, ca bogasieri şi lipscani, 
unde ating cam a treia parte 2). Din numărul de 20.794 Evrei aflători 
în 1878 în capitala țării, 797 capi de familie (3-747 suflete) erau decla 
rați fără profesiune. Dar marele Eminescu deduce că, dacă toate aceste 
suflete nu trăesc ca muncitori cu ziua şi dacă nu sunt rentieri, indus 
_ “4riași sau comercianți, trăesc desigur de pe urmele traficului şi a sam 


sarlâcului, din operaţii cari nu produc valori. Dar chiar acest număr | i 
continuă fnarele poet — ar putea fi "augmentat prin mulţi, cari, deşi Dar şi centre foarte îndepărtate urmau soarta capitalei, pierzân- 
înscriși ca comercianți, vor fi făcând şi operaţii de altă natură decât: sionomia lor originală. Craiova, centrul celei mai dârze rezis- 
1) Ibid Tbid.. 1) M. Eminescu — Scrieri politice şi sociale. 2) Eminescu, Scrieri 
politice: și sociale : Comerț şi industrie, Doo Ă 


1). Eminescu, Scrieri politice şi sociale sii Comerţ şi industrie. 2) Ibid; ibid. 
„Cuza, Meseriașul român,'p. 12. 4) Eminescu, studiul citat. 5) Ibid, ibid. 6) N. 
Istoria Bucureştilor, 334. 7) Ibid, ibid. E Sai e asi, IRADIA 


indicate de comerțul ce exercită. Că toți aceştia nu stau cu mâi- 
e în sân, ci se îndeletnicesc cu operații de bani, străine obişnuinței, 


206 N i 297 


tente românești, număra — dacă ar fi să credem statisticei din 1910 onsiderați, după datele. de până acum, peste tot întinsul Ro- 
2891: Evrei. la 36.495. Români. T. Severinul avea, la aceiaşi dată, 815 iei, Evreii contează cu un procent inedit de 34. 66% rămănând, 
suflete 1), Dar numărul acesta trebuie să fi fost cu totul dedesubtul Moldova; stăpâni pe 60.80% $ | ? 
realităților, dacă ținem seamă că, încă la 1878, s'a alcătuit un -comitet - Din studierea acestor alenee, vom scoate în evidență acest 
local, ça:sucursalë a A.I. U; sporindu-și numărul membrilor cu 48 2. limpede şi anume că Evreii, din cele mai vechi timpuri, tindeau 
Şi, astfel, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea intrau în bătaia Eu in. u reușit să ocupe un loc frunte, calitativ şi cantitativ par viaţa 
vaziei jidoveşti. i k nomică. Tintele lor sunt şi ele limpezi : ei înaintează, cu. pasi înceți 
- In județele Munteniei —, aa btu iori se înregistrează, le sigur, spre, marile centre. economice : — Brăila cu 10.881 Evrei; 
I Dec. 1899, aceste rezultate care reflectează poziția “Evreilor pe scen Severin cu 815, Constanţa, Craiova cu 2891, Ploesti cu 24.130, Pitesti 
vieții economice: - A 830, Buzău cu 1507, R.-Sărat cu 1599 și, potrivit rezistenței celei 
în comunele capitale. de- județ, avem 1167 firme evreeşti față de slabe, ei. dau afară Pe E daia băstinaşi lăsați numai la fór- 
5181, creştine şi 1275 străine; a 
oin comunele nereședință, B 95 evreeşti faţă de 1169 Şi 106 Să mai dăm câteva date, casă ne fixăm asupra poziției ce ocupau 
în. comunele rurale, respectiv 9I. față de 7411 şi 297 ;. 
f . intotal: 1353 firme evreeşti față de 13.766 creștine și I. 787 străine 
Evreii contând de-abia cu 8% față de — respectiv — 81.46% i 10.51% 
Din Anuarul comercianților şi industriașilor din Circ, III a Ca 
| merelor de Comerţ, desprindem : în oraşul Ploești, erau în 1879, 12 
neg. evrei la un total de 680, în anumite categorii neexistând nici u 
„creştin. “Evreii urcaseră deja munții și îi găsim la Sinaia cu 7 firm 
din 39, la Predeal cu 2 din 6 — cu fabrici de: cherestea şi de var; 
Câmpina cu I4: din 56 ; la Mizil cu 7 din 206, la Buzău cu 66 din 29 mânești, 10.966 străine și 20.515 evreeşti 4). 
— foarte mulţi cu băuturi spirtoase ; la Târgovişte cu 16 din 312 şi la „După, statistica -oficială - din: so pa namam, ml meseriei 
cieti cu 3 din 19. EX | acesta : 
In. Anuarul Circ. I Piteşti, găsim, în 1898 : în Zeal Pitești, la orașe, fără București, erau 57. 832, dintre. cari: i 29. 260 Romåni 
6r Pene evreeşti-la 24. categorii ; în jud. Olt, I1 la 7. categorii; în jud. 28; 1572, străini — în care sunt trecuţi şi Eyreii.; 
“Teleorman, -3 39-la 13 eee) iar în. juc, Muscel, I ceasornicar lă la sate și oraşele nereședințe, erau 83.876, diute cari 68. 845. Ro- 
Câmpu-lung. . ini şi 15.031. străini — printre aceștia figurând 0313 de religie creş- 
In Dobrogea, ei contează cu 183 firme față de 286 creștine și 048 au mahometană şi 5.718 Evrei 5). 
străine — adică cu-un provent de 11.85%. Ta. 1904, avem un total de 96.937 comercianți și meseriași, din- 
Din toate. judeţele Munteniei şi Dobrogei — exceptând ude ari: 21.194 Evrei — 13.955 în comunele urbane şi T A 
Tlfoy, ale, cărui date nu le posedăm — numai judeţul Brăila conteaz € 13.085 străini — respectiv, N şi 4543 şi 62, ar Români i 
cu o proporție. de 24. 40%, ca firme jidovesti, iar Câmpulengul ! cu e espectiv” 18. 862 și. .43,196 €). : f 
mai scăzut : I. 30% Je gr i „Să trecem la Basarabia. Aici, invazia a avat: lu pe două căi; una 
„Pentru anul I90T, avem în , Muntenia și în Dobrogea, 4074 firm obișnuită, prin scurgeri din Rusia, Polonia şi Podolia şi a dota, or- 
| „evreeşti — patentari faţă. de 56: 615 româneşti şi. 8. 760 străine — adici ată de stat, prin colonizări - pacali evreeşti. A. 
“un total de je 449 E : - ; T l 


e 86.292, dintre cari 58:291 Români, 9.865 străini și 18.135 Evrei 2). 
„ Patentari electori ai Camerelor de Comert erau, în 1893, 41.855, 


stul de 36.385 se distribuia astfel : 20. 262 erau Români, 3. 645 străini ` 
12:448 Eyrei 5). : 


„Pentru anul Igor, sunt înregistrate aceste sezut hi 68. Sua firme 


I)C.E. peri RIA studiul citat. 2): Eapinered situației: Tezaurului “Public la 
t.,.1887, p. LV—ap.. Verax, 176. 3) C. E. Crupenschi st: cit, —ap. Verax, 176, 
ri de seamă, ale Tezaiirului Public la 30 Sept. ale fiecăruisau, 1879 — 1906, ap. 
ai blou GXVIII, p. '303;.5) Encicl. Rom.; v; IL ‘Politica meseriilor, p. 216. 6)- 
tistica profesiunilor supuse impozitului de patentă pe 1904; alcătuită de Dr. G. 
ituația i străinilor în în. comerțul și meseriile Tu Ga z904” în Univ: 


I) "Verax, tablou XXIX, p. “sa. 2) M. “Eminescu, ipia, BT: c. E. Crupenski. - 
Statistica, firmelor comerciale în Bul. Statistic General, An. II, p 137—ap. Verax 
tablou LII, p. 261.4) Dări' de seamă ale Tezaurului- Public . la 30. sie al “fie ecărui 
an (1870000 aP- ‘Verax, tablou LXVII, P- „303 fe: adie 


După statistica. din 1887, atumărut patentaziloe. 4 în România era 


i ntre « sari aceia ai jud: Ilfov nediferențiați pe naționalități era de 5.470. 


` 


is „Judeţul Hotin număra 13.50% Evrei şi 80% Români ; 


298 


Din cele expuse în altă parte, am stabilit că populația totală a 
provinciei era, în 1902, de 2.143.300 suflete, dintre cari, Români 1.323.157 


jnița,. 3.795 față : ei ta 
şi 247.200 Evrei 1), toţi răspândiţi mai cu deosebire în judeţele din nordul 199 SE de 4.190, Jar Cernăuţii 14.449 față 


In X890, aceiaşi Sada; :708 față 
AN Sura 3:708 față de 4.816 Ş 
„In toată. provincia S'au î i 
i i inregistrat — în 
6 $ ; 
i R față de o Populație de 113.499; iar în 1890, 49.704 Evrei 
s ; 54. creştini ). Dela 1868 până la 1880, Evreii a Ma 
å A o k pe când celelalte naționalități 3) numai cu 7-84% 4) Numai 
A — T090, populația spori cu 13.02%, iar Evreii a ; 6 a 
in I9I0, avem aceste rezultate întristătoare :. a di 
5i | Evrei Români 
Gura Humorului numără 2030 la 708 din totalul de 


şi centrul ei. i Cernăuţi 17.359 
Nu posedăm date statistice pentru Evrei pe de o parte, Români pe 
şi alte naționalități pe de alta, sub raportul comerțului și meseriilor 
exercitate de unii şi de alții. Dar vom da alte date asupra numărului 
locuitorilor care ne vor servi ca indicație în problema ce.ne interesează. 
Să luăm câteva centre. Orașul Cahul, la o populaţie de 7.900 lo- 
cuitori în 1902, număra 3.700 Evrei față de 1.850 Români; cari numai 
negustori sau meseriași nu puteau fi toți. Orașul Bălți, la un total de 
21.000, numără 8.700 Evrei şi 9.300 Români ; gs 


7 târguri şi 7 oraşe — 


5257; 


Oraşul Hotin, la un total de 31.800, număra 12.000 Evrei şi de-abia Rădăuţi 
4.500 Români ; | a l « Sirete a 3 E » 4445 »p » » "16604; 

Orașul Orheiu la un total de 14.800, număra 7.000 Evrei şi de abia Storojineţ o>» o 31703, 7I5 ,, » » 7815; 

s 33, š » » » II3I4 Şi 


Orașul Bender-Tighina, la un total de 35.400, număra 8.000 Evrei 


şi 10.000 Români; 
Târgul Călăraşi, la un total de 2.345, număra 1.028 Evrei; 
Chișinăul, la un total de 131.000, număra 60.000 Evrei şi 71.00 
alte naționalități : 
Judeţul C.-Albă număra 74.250 Evrei la un total de 380.709 
Judeţul Orheiu număra 30.000 Evrei la o populație de. 225.310 


dintre cari 202.000 Români ; 


meniu numără 1577, 5574, 8 
ca , ERIE IBI, sias p O” a 
Ci Ghoza d, 3410 » 14 „ > ni i 
zna 2279 ,, 4 pa a e 
n 9 ; 


2 » „> 5749 etc, 


“Văscăuţi -. 
Pn Shu și i 961 » 


ie pu au evoluat în felul următor : 
n. 1957, număra 4678 Evrei la 4800 | i 

l a 00 Români ; 
In 1880, respectiv, 11449 față - 643I ic TN 


» Tighina ,„ 38.600 Evrei la 128.800 Români di 

totalul de 167.698 ;- i p de a 

- - Jud. Bălți număra 12 % Evrei la un procent de 85 % Români 3) et gură număra 3853 Români 3 

Despre Sa A unde de agricultură nu se făcea i 93 vara) sa is, față de 13.440, Oraşul Cernăuţii . 
unde rămânea pământul în paragină altădată, aceasta dovedeşte în 
mod. neîndoios' că aceste populațiuini vagabonde, trândave .și murdar 
erau făcute numai pentru specularea de bunuri, dar nu și pentru cre 
area de bunuri. Oricum, această provincie îşi- pierdea personalitate 
prin inundarea oraşelor și târgurilor cu mulțimi cari disprețuiau adé 


nicit O comună rurală în care să nu 
Pitis 

7). Vijniţa era socotită 

azi a Bucovinei 8). 


vărata muncă. = - 


Bucovina, laolaltă cu Moldova şi. Basarabia, formau țara pest ocupau cu negoțul de lemne bëre fier galantere f 
care domnea, cu glorie şi înţelepciune, Ștefan cel Mare şi, pe când î iele, vite, fructe aveau la dispoziţie: Poza cf a 
timpul domniei acestuia, dacă număra câțiva Jidovi trecători cu ro: „care se trudea pentru bunăstarea cel Siro că Do 
SE A ENA e : AR i eg E zi SaS PE EE na: or- À e ză 
turile lor, în primul deceniu al veacului, această Moldovă număra 546 l T 102.919 Evrei. Că și 
pa erax, tabl. XVIII mia că | 
P 342. 2) Ibid, ibid. 3) Schirmer, Statiseche Monat, 


Evrei. In perioada de față ea este pe de a întregul jidovită. == - iena, IIL, pg 

; SU a taia ta Zi nu ae Aaa ate a Nege PALLA nse Pe 503 —ap. B. Duică, 1; i 
Fame ea DN $ i = 159. B. D i ; 
o7 3) Din statistica profesiunilor alcătuită de Dr. G: D. Creangă pe 1904. 2) Zainti tel ea a a îi Pa 5 ma ae 5) I. E. Toronţiu, 
Arbore, v. I, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Buc. 1904, passim.-3) Ibid. pa 160, ruesg şi dr. Ronâberg. în. St, Monats RV E Puică "164. 


300 


ândul lor, ca să lupte împotriva Românilor, au pus în prima linie 
e pe Ovrei şi toate cuceririle şi le rezervă în folosul lor 1). Astfel 
e rând, dispar autochtonii şi Macedo-românii. greci” şi cete 
re atât de pline de viaţă românească se afundă, încet încet, în 
secimea Fahalului evreesc, unde va trona concurența ZA nproasă 
la. josnică, minciuna, urâtă, falsitatea unei civilizații importată 
vrer Şi conspiraţiile împotriva naţiunii și a statului românesc. 


toată murca capabilă să întrețină cei 8642 negustori o făcea țăranul lu; 
“Torouţiu 1). a die e A 
In Ardeal, situația Românilor începe să devină dramatică oda 
cu anul 1867. Aici, ca și în Banat, în toate târgurile şi orașele dacă e 
câteva mii de Evrei. Propriu zis, până la revoluția din 1848, în tot A 
dealul erau de-abia 15.573 Evrei. Imediat după încheierea pactul 
dualist, când încep a se bucura de drepturi de cari erau lipsiţi şi de as 
zarea în orașe, în 1870, numărul atinge cifra de 24.842, adică 1.1 
din totalul, populației, dintre cari 21.017 în comitatele ungurești uni 
„nobilii îi găzduiră şi susținură, I351 în cele săseşţi şi 2474 în ce 
_săcuieşti 2). i | l 
Oraşele încep să-i cunoască şi, ca atare, să-și jidovească înfățiş 
rea. 'La 1870, Alba-Iulia numără 1221 Evrei, Clujul 3008, Făgăraş 
276, Dej 351, Murăş-Odorhei 773,: Brașovul 217, Sibiul 163—pe cân 
“la 1853, avea 23, iar la 1857, numai 91). Până în 1890, Ovreii număra 
peste -câte r000 suflete în 12:0rașe românești în Ardeal 2). 
Oradea Mare număra, până sub domnia lui Iosif II, foarte puţini 
Evrei și nu aveau voie a locui decât în cartierul Catanavaros și a umb 
numai până la apusul soarelui. Odată cu 1848, ei câştigă deplină libertai 
de a 'se așeza în oraș, iar dela 1848, gravitează tot mai mult spre or 
şi cumpără proprietăți. Curând ei numără peste 10.000 inși şi cucere 
comerțul, industria mare, finanțele — poziții ce, altădată, le aveau 
mâinile lor Macedo-românii 3). In Făgăraș, apar, în 1880, firme evreeșt 
„când apar şi prin sate, unde au pătruns cu sprijinul cel mai draconi 
al statultii maghiar şi toate aceste infiltrări aveau loc în jurul unei câ: 
ciume al căror monopol îl dețineau aproape în întregime Evreii. In 191: 
rămăseseră doar go meseriași — patroni și ajutoare şi 5 firme come 
ciale în tot orașul. Rând pe rând, toţi vechii și vestiţii negustori româi 
au fost distruși de noua politică-maghiară care i-a silit să rupă legăt 
vechi și fireşti cu "Țara Românească și să lege altele 'cu Budapest 
Viena 4). Aradul numără, în 1867, 3710 Ovrei, comitatul 6910 ; în 18 
erau în stare să aleagă deputat pe fiul rabinului, “iar în 1804, erau de 
40 de consilieri evrei. Aşa că, după cum încheie B. Duică, în trei ge 
taţii, Ovreii cuceriră Aradul5). Brașovul intră în complectă jidov 
Tot negoţul-mare este în mâinile lor, librăria, tipografia şi băncile ma: 
comercială și de credit ungar, avocătura, toate trec la Ovrei. Alang 
din Rusia, ei se aşează în valuri în cetate, favorizați şi de războiul e 
nomic cu Austria, când negustorii noștri se retrag de pe piață. Ungurii 


Dă 


b) Rezultatele mişcării populaţiei 


Să studiăm, acum, fizionomia nouă ce capătă țările noastre sub 
urirea mișcării populației prin raportul între nasteri şi morți, la 
chtoni și la năvălitori. Dacă ne referim, aşa dară, la configurația 
grafică a provinciilor româneşti rezultând din mișcarea popula- 
om avea de înregistrat aspectele ce -tirmează. ` 
Orașul Iaşi se soldează, pentru perioada 1869—1876, cu un plus 
3251 în favoarea Evreilor și cu un deficit de 5415 în paguba creș- 
ilor ). Intre 1881—1890, s'au născut, în acelaș oraș, 11.623 copii 
ştini ŞI 14.737 evrei, dar au mùrit 13.204 creştini și 10.629 evrei— 
nde un excedent de 5689 în beneficiul acestora şi în paguba creş- 
lor 3, 4108 plus de nașteri la Evrei, 1581 plus de morţi la orei 3) 

ru perioada. 1870—73, rezultă pentru creştinii Iașilor un deficit 
pra nașterilor de 1816 şi un excedent de 1520 pentru Evrei 4). Intre 
Igor, Evreii au avut un excedent de 8575 nașteri asupra mor- 
pe câtă vreme Româgii au avut un excedent de 2150 asupra naş- 
lor, — cu alte cuvinte, se nasc 19.373 Evrei şi mor 8850, mor 11.000 
âni și se nasc 8.6485). 1a ; - 


grei; înregistrat un spor de numai 2008 suflete la cele dintâi 
ă vreme Evreii au înregistrat un spor de 1244 suflete 7), deşi not 
t fi fost un spor de numai 87, de unde rezultă un spor real de ror 
porție cu ortodoxii. Toate somitățile medicale ale timpului au 
aceste, stări îngrijorătoare pentru întreg Vechiul Regat 8). Dacă 
numai şease județe din Moldova : Bacău, Iaşi, Putna, Tecuci, 


oicc aI.. Toronţiu, II, p; 144—145. 2) B. Dauică,.... 3) Bielz; în Transilv: 
1861 —ap:.B.: Duică, 109. 4) B. Duică,. 126.- 5). N. Firu, Oradea Mare, p. 72. 6) 
” Bărbat, Dezvoltarea şi structura : economică. a. Țării. Oltului, p.. Sr—85 şi. Monogt 
“orașului Făgăraș, de preotul Nicolae Aron). 5) B. Duică,- 142. e alia 


) 3. Duică 144—45. 2) Di A : M j èg 
s „ Agappi, Studii demografice as. populațiūnii 

ap. Verax 316. 3) A. C. Cuza, p. i < _ Ppop ni ora- 

216. 7) Ibid, 200—210. 8) Ti ppe OTIT 4) Ibid, XLVII. 5) Ibid, 643. 


302 303 


-pe câtă vreme populația ortodoxă cotează cu un excedent de 
;35—13.50 %, la o populaţie medie de 5.311.627 (populația pe Igor 
de 5.565.437) ; a 

la catolici şi protestanți, excedentul este de 1527—10 %, la o po- 
ie medie de 165.090 (populația pe IQOI era de 472.232) ; 

la. celelalte religiuni : Armeni, Mahometani, Lipoveni şi necu- 
uți, excedentul este de-abia de 402—6.30%, la o populație medie 
4.664 (cea pe Igor fiind de 67.412). 

“Țările Românești numărau, în 1gor, un total de 6081172 suflete 1). 


Tutova şi Vaslui şi le judecăm sub acest raport, neamul evreesc se ara: 
tot aşa de prolific. Evreii au crescut, în 53 ani, (între 1839—1892) 
1000 %, adică cu de zece ori mai mult — înmulţindu-se prin invaz 
neîncetată şi prin naşteri 2). 
~ In mișcarea populației din comunele urbane ale Moldovei 
perioada 1870—1803, excedentul morților creştini asupra naşte 
în număr de 115.241 era de 29.786, pe câtă vreme excedentul na 
rilor Evreilor în număr de 121.108 asupra morţilor de 82.593 era 
38.515 2). l l LA e | 
| Dacă luăm în considerare Bucureştiul în luna August 1890, co 
statăm : la 431 creştini născuți, au murit 370 și la 6r Evrei născu 
au murit 37— adică 14.60%, naşteri şi 10% morți sunt evreeşti; 
„luna Octombrie, sporul la Evrei este de 30% 5). Din datele pe 189 
înregistrăm : 5211 nașteri ortodoxe au dat de-abia, un spor de 303 si 
flete, pe câtă vreme, 1053 nașteri evreești au dat un excedent de 4 
suflete. Brăila stă şi mai prost : la 1517 naşteri ortodoxe, avem de-a i 
un spor de 3 unități, iar la 417 naşteri evreeşti, avem un excedent í 
20I — adică un procent de peste 45%, ô). 
„+ Pentru Muntenia, avem, în perioada 1870—1803, un exceden 
„de 14721 la un total de 33914 nașteri evreeşti față de un excedent 
17.943 abia la un total de 382.988 naşteri ortodoxe 5). Pentru Evre 
un procent dè 43.33 % față de 1.45 % de-abia pentru creştini. Dobrog: 
contează cu o creştere de 1298 pentru Evrei şi de 5864 pentru creștini 
Dacă considerăm o altă” perioadă, 1900—I9o0r, vom statornici, ia í 
că Evreii înregistrează excedente în județe și în orașe, atât în Moldo 
cât şi în Muntenia și Dobrogea, exceptând două centre : T.Seve : 
şi C.-Lung, pe Igor 7). In ce priveşte mișcarea populaţiei rurale pe aceia 
perioadă, Evreii stau și aici deasupra : cu excedente de 1106 pe 190 
față de 22411 ortodoxi şi 1290 catolici şi de 1017 față de 18.781 ortodo 
şi 973 catolici pe 1901, aceasta în Moldova ; iar în Muntenia și Olteni 
Evreii excedează cu 27 față de 51.456 ortodoxi și 137 catolici; i 
pentru Igor, cu 22 față de 46.616 ortodoxi și gr catolici. In Dobroge 
se menţin tot aşa de bine 8). J 
Judecând problema aceasta pe o perioadă mai lungă, 1895——190 
vom avea: ` | = 
- în România, Evreii au excedente de naşteri de 4557 — adi 
17.60 % la o populație medie-de 263.436 (populația pe Igor fiind: 
276.493) ; : 


țin recordul în excedentul de naşteri. ; 
La Românii de peste munți, se observă acelaş fenomen : aceștia 
c, între 1890—1900, de-abia cu 6.1 %, populaţia întregii Ungarii 


"932.458, reprezentând 4.5 % din totalul populaţiei 2). 

> Prin invazie obișnuită şi nepregetată — zvârlită din toate țările 
itrofe sau mai depărtate unde nu sunt doriţi sau chemați de prostia 
e bogăţiile noastre — sau prin excedent de naşteri, fisionomia etnică . 
figinală a provinciilor noastre se altera, mai bine zis, se iudaiza. Ca 

are, moravuri și atitudini, apucături și datini, port şi îmbrăcăminte, 

ncepţie despre artă şi ştiinţă, despre viață religioasă şi economică, 

şi despre ființa și evoluţia ideii de naţiune şi de stat, etc., totul își 

“pierde, încet încet, din originalitatea și curăţenia tradiţională. 

Toată transformarea de necrezut a vieții noastre, curată şi liniş- 

“de altă dată, se observă şi în lumina acestor fenomene sociale. Incă 

„apariția pe pământul țărilor noastre a Evreului matrapaz, cămătar 


eaci, o influență asupra moralității. Țăranul moldovean, -exploatat 
rin toate -manoperele uzurare și prin beţie, ni se înfăţişează — scria 
“minescu — abătut ca un idiot, fără viaţa şi fără plăcere pentru viață. 
că ne referim la cronica judiciară de pe timpuri,-observăm, pe anii 

şi 1874, o creştere a numărului delictelor şi crimelor la pătura 
rănească, ceeace dovedește o micșorare a simțului moral și, împreună 
ceasta, alterarea simțului dreptului 3). Şi aceasta se datorește ca- 
i celei mai barbare şi comerțului abrutizant de băuturi spirtuoase. 
D. Holban ecria cu mult înaintea marelui poet : „Cu cât îi 
e lui (Evreului) bine, cu atât comuna merge sărăcind..... locui- 
vezi acum bețivi, potlogari, leneşi, zdrențeroşi şi plini de veri- 
nină cum fusese odată Ovreiul când a veiit în sat şi, pe lângă toate, 
1 ei sunt şi datori până în grumaz.....” 4) 


l ; inul Di i XI, No. 21 ), 
-1) A. C. Cuza, -246. 2) Buletinul Dir. G-rale a Serv, Sanitar, An. , 

22, P. Ai Verax 314—315. 3) A. C. Cuza, 12—13. 4) Ibid, 216. 5) Bul. Dir. G- 

citat mai sus. 6) Ibid, ibid. 7) L. Colescu—Mişcarea populației României pe 1900 


Igor. 8) Ibid, ibid. 


'1) Verax, tablou LII, p. 311. 2) B. Duică, 128. Vezi și Balogh, o. c. 3) Scrieri 
ce şi sociale, Rezultate ale uzurei în România, 4) Trib. Românilor, 1864, No. 191. 


onstatărm, aşa dară, că, deasupra tuturora şi în toate provinciile, Evreii 


.50%, numai Ovreii cu 9.50%. In 1010, Ovreii erau în toată Un- 


ârciumar, se observă o profundă scădere în îmbunătățirea traiului 


304 


305 


Fenomenele demografice atât. de neînsemnate în “aparență su 
datorite în parte prolificităţii şi rezistenţei biologice a poporului evie 
dar este în strânsă şi intimă legătură cu buna lor stare materială. E 
lucru bine stabilit că Evreii, încă de pela 1850, stăpâneau, laolaltă 
ceilalți străini, toate bogăţiile țării 1). Trei sferturi, cel puțin, din într 
prinderile industriale ale Moldovei, Evreii le aveau în mâinile Jor mai 

“Iaşul pierdeă, între 1831—1860, un număr important de negustori Hârlău, Dorohoi 
meseriași, pe câtă vreme, Evreii creşteau cu 368%, iar crestinii, de 
creșteau cu 120 %,2). Câteva mii de bogătași evrei se soldează cu de dó 
ori mai mulți scăpătați creştini. Românii, deşi prolifici din natură, d 
“munciți la munci grele, exploataţi în tot felul şi otrăviți de băuturi fa 
sificate şi apăsați de datorii tot așa de grele, regresau pe zi ce merg 
Situaţiile mai sus expuse sunt reflexe ale ‘poziției ce fiecare națiu 
deține în viața, economică. Cine stăpâneşte această viață acela trăe; 
mai bine, deci, trăește mai mult. Mizeria materială este pun efect fir 
al situației ce ocupă poporul românesc pe frontul economic naționa 
De aceea, ne-am oprit ceva mai mult asupra acestei probleme care puni 
în lumină atâtea şi atâtea alte probleme. ` T AA 


a Botoşani, 1173 Evreii proprietari întrec ca valori funciare 
i 1241 creştini, cu 12.500.000 față de 12.104.000 lei aur; p 

La Dorohoi, 657 Evrei posedă valori de lei aur 51.830.650 față 
i 355 creştini cari posedă: deabia 2.830.000 ; 

In târgul Mihăileni, Evreii sunt stăpâni în proporție de 82 % față 


, Herţa, 'Ig.-Frumos, Fălticeni, Vaslui: se- apropie 
castă proporţie 1). i 

“Nu posedăm date privind această problemă pentru Bucureşti şi 
enia şi nici pentru celclalte provincii. | să 


d) Noui aspecte estetice şi morale ale târgurilor şi pieţii. 


“Incă alte oonsiderațiuni cari contribuiau ca orașele şi târgurile 
tre, precum şi întreaga ncastră viață să și schimte fizionomia 
nală erau şi elementele estetic şi m ral. caca pas 
“Odată cu așezarea Evreilor la noi, dar mai ales în perioada de 
când ei cuceresc atâtea poziții importante în țările noastre, viața 
stră românească, caracterizată prin corectitudine şi stăpânită de un 
g sistem de norme morale, a început să cam șovăie, să se abată dela 
hile linii de conduită. Și această cu bună dreptate. Evreii introduc 
sura strâmbă, lipsa la cântar, concurența necruțătoare și sfidătoare 
cărei așezări morale, „smomirea calfelor”? şi atragerea, clienţilor 
toate tertipurile, falimentul ca îndeletnicire de căpetenie în viața 
onomică, mituirea pe tot frontul şi, deci, cedarea către ei a oricăror 
egii, comerțul clandestin de carne vie, înmulţirea organelor de 
ublicitate şi prostituarea, presei, Şantagii de tot felul, o avalanșă de 
taluri indigene evreești și internaţionale, atât de eftine numai'peritru 
ot comerțul şi industria la picioarele lor, etc. Cu aceste arme atât 
ari-au putut să înrâurească cu ceva și asupra structurii-suifletești 
omânului. | i tegeh F 
Toată activitatea în comerț a Evreului este insuflețită de facul- 
„lui de a înșela. Falimentul a fost și este una din formele cele:mai 


c) Evreii şi proprietatea națională 
Un alt fenomen social-economic care schimba fundamentale fisio 
nomia etnic-românească a satelor şi oraşelor noastre era dreptul cj 
al Evieilor de a avea proprietate rurală sau urbană. In lungul vrem 
rilor, Evreii s'au izbit de un netto categoric sub acest raport. Aceas 
severă restricțiune se aplica şi în alte provincii — ca, în Ardeal, d z 
pildă, unde nu puteau poseda până la o anumită dată, pământuri— 
în provinciile Vechiului Regat li:s'a refuzat, categoric, posesiunea d 
pământuri la țară, până la constituția din 1923. Singurul drept de cat 
s'au bucurat în Vechea Românie a fost acela de a fi putut poseda pr 
prietăți urbane şi, în felul acesta, Evreii au ajuns să cumpere oraşe 
şi comunele noastre. a a eta E 
Astfel, Evreii, posedau, în 1903, în comunele urbane din Mo 

dova, averi cari se ridicau la 31 %, din proprietatea funciară. si anume 
9.089 proprietari urbani evrei posedau proprietăți urbane în valoa. 
de lei aur 113.370.436 faţă de 21.121 creștini cari posedau valori de 1 
aur 252.I2I.7I8. - ` o pati od A 
La Iaşi, Evreii proprietari în număr de 2.028 posedau imobi 

în valoare de 41.170.576 lei aur față de 2659 creștini cari posedau v 
lori de lei 61.006.778. . E E i í 


bile:— este o instituție fundamentală: a vieții- evreești, Dacă 
entul a însemnat în alte țări un dezastru, în România, cât mai mălte 
estea au dus la matea aristocrație- evreiască. Datorită atâtor 
e din legislație, Ovreiul — declarat falit odată sau de mai'ialte 
începe din -nou comerțul- pe numele nevestei sale, al -vre-iâui 
scut sau rudă apropiată, ceeace a pricinuit pagube mari economiei 
nale și prestigiului comerțului românesc în străinătate. 


I) A. C. Cuza, XVIII. 2) Verax, 304. 3) Ibid, tablou XXXVIII, p. 107. 1) Verax, tabl. XXXVIII, p. 107. - ` 


: Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. i 20 


i _ 307 


| alu V i E yay V 3 
3 3 i 


foembrie 1593, vre-o'200 samsari și pe toți Evreii cari, după datina 
t ca totdeaună, se pretau ca vânzători ai țării 1). Au ațâțat mulțimile 
evoltă, faptele lor au împins poporul la mișcări sângeroase, totul 
folosul lor. Nu s'au simţit legaţi — în nici un fel şi niciodată — de 
ra noastră și de destinele neamului românesc. Presa lor asmuţea pe 
tățeni la nesupunere la legile țării şi profera injurii și venin la adresa 
nducătorilor legitimi ai țării cari au creat din neant o țară liberă şi 
bogată. Campania împotriva Brătienilor a încetat de-abia în 1938 când 
a semnat actul de deces al celei mai imunde prese. 

„Printre multe alte metode de dizolvare a curăţeniei sufletești şi a 
heziunii naţionale și creştine, a fost și cartea — acea carte pornografică 
-se răspândea, datorită unui preţ modest, prin toate clasele sociale și 
yii de şcoală. Ca să otrăvească nevinovăția sufletească a copilăriei 
tineretului, subminând, astfel, cea mai solidă bază de rezistență a 
porului și statului nostru, ei trebuiau să devină proprietarii industriei 
orestiere şi a hârtiei, a tipografiei și librăriei. Prin 1906, existau în 
orașul Iași, numai 2 librării românești şi 16 evreeșşti, precum şi, respectiv, 
tipografii față de 6; toți anticarii, în număr de 10, erau Evrei 2). 
are, reviste şi tot ce va contribui să conrupă mintea și sufletul unui 
por vor îi ale lor și, astfel, se pierdea sufletul și vigoarea morală a 
astră. Dela început, şi cinematografele vor cădea în mâinile lor şi, 
tă cu aceasta, vor avea la îndemână toată armătura cu care vor 
a, zi de zi, la temelia familiei și a bisericii, a națiunii şi a statului. 
_ O altă metodă de destrămare socială a fost mituirea prin care au 
venit stăpâni pe furnituri şi toate bogăţiile și au pătruns în sferele 
e -mai înalte ale conducerii. Cu arginți, au conrupt justiție, armată 
dministraţie, școală, presă, etc. Câţi publicişti de seamă şi câte con- 
lințe luminate. şi condeie talentate româneşti, au ajuns să numească 
Evrei „element de ordine”, pentru ca A. I. U. şi marea presă iudeo- 
onică să speculeze asemenea nesocotite afirmații. Cumpărarea de 
iințe le-a fost o îndeletnicire care n'a cunoscut nici un scrupul și 
care Evreii s'au întrecut pe ei înșiși. După Evreul Théodore Rei- 
ch, această instituție şi virtute națională evreiască ar deriva din 
delunga lor specializare în comerțul de bani, ceeace explică superiori- . 
a lor în această ramură şi în toate compartimentele cari se leagă 
aceasta, precum şi în frecvența defectelor ce ea naște: asprime, 


102 na şi 22 cu caracter a a pomul a 
clau lie ° : z e ARI , dintre Sa A 
73 frauduloase şi 157 Cui ia pase i. paie e a 

parties en 405, el Regat vai declarat Seri AIA 
pila a Dita so a 735, iak Evreii ca 1039 


C 1 Ă i XO . A bi ; 
E An alte date ce le împrumutăm dela Eminescu, în La 
8 î s'au declarat faliți 259 comercianţi, între cari a S : 
: e numai la București ?), iar la tribunalul comercial $- 
şi I ; 


s i i 3236 d 
: 1 număr de 6072, dintre cari 34 
i în I8 s5—1877, procese in E aa pie x 3). Nu vor 
i i 4 2836 de către creștini: ȘI inci iată : a 
E la E ER i Jele comerciale din țara i 
e ani mulţi şi toate tribuna : te de ei prin 
ic șa procese în proporție de 90 o/, evreeşti sau provocate ii: 

ele cunoscute de toți. Ă E 4 valo 
a datele ce ni le pune la dispoziție J. Lahovary în a sa 


y A . A SERA 897 : 
„s'au înregistrat, între 1892- -I 2 M 
roasă ese E Român falimentar şi 3 străini față de 121 Euy p A 
iar în opt judeţe din jurisdicția aceleiași curți de apel : 14 
0 ctrăini faţă de 320 Evrei—93%; e sea dă 
ái a 16 Români şi 26 străini față de 89 we a i 
ia şapte județe ale aceleaşi jurisdicții — în care se cup 


iv: rosi ă de 271—85,50% $)- 
— respectiv : I0 ŞI 36 față ui i 2 n delăciuii 
BR i Aa, în falimente şi în azi Ap i Er ae 
i A ; tc., pe toate le-au 11 ica i 
în excrocherii ȘI in santaje, eS | da Bad 
virtuţi naţionale. Cronicile judiciare sunt pline de numele pui edi. 
i în perioada 1882—85, erau înregistrați pentru es } 
vina, în , l 


. w . 1 
a 3 A Lă 


2 faţă de 795). La Iaşi,—după raportul Camerei de aul 
a tre 1904/9, 157 fa'imente ale străinilor și de-abia 9 i ini 
în Pon evrei pregăteau pe comercianți pen 


'a vă ili în Marti 
frauduloase, încât parchetul de Ilfov s'a văzut silit a delega în 


j ă ă ă pe samsariievi 
1893, pe un judecător de instrucție care Sa urmărească p 
a £ . i -4 h . 6 Ă 
“cari măsluiau registrele pentru falimente ) 


1) Papiu Ilarion, Tezaur, v. I, p. 13. 2) V. Săghinescu, o. €., p. 124—125. 
i - 
„Maxim, Cauzel i fali 
| Verax. TE 2) M. Eminescu. Industrie şi 
i LA 


\rax o. c., 6) După Univ. din Aprilie, 1943-" 


î irii i telor în România, 156 şi Wm. ÃĀ— 5 
Ei poe 3) Ibid, ibid. 4) Op. cit. 5 


309 
308 
Dr eh a. stie, fineță degenerând în duplicitate, înclinarea Prostituarea presei era soră cu prostituția şi proxentetismul care 
gust pemăsurat de câ9%8, Anzare şi că este legitim de a cumpăr fost şi rămâne o îndeltnicire pur evreiască — importată la noi de către 
de a crede că totul este de vânzare 3 , | T eii din Rusia şi Polonia. In Moldova — ne informează R. Rosetti — 
totul 3). A yrei au biruit pe negustorii păştinași, Su Q cou mult ca nouă zecimi din numărul caselor publice sunt ținute de 
Din totdeauna, vS itatea de rasă mărfurile în serie ŞI sur ei sau de Evreice, iar numărul prostituatelor evreice întrece cu de 
curenţă de distrugere. ep aia smomirea* calfelor şi a ciièr tu ori pe acela al creștinelor. Dacă moravurile în familiile bogate 
gatele arătoase, reclamele eu Bi nau cunoscut marfa artă. t bune, în cele sărace nu este deloc urât ca să se tragă profit din 
telei, erau atmele cu cari uprau, Babilon Teate aceste atentate uüsețea şoțiilor şi a fetelor. La Iaşi, un mare număr din familiile 
nici la noi, Ba DARE - havra” i acea asociatie ocult eşti se dedau ani lungi comerțului corpului lor, ca, atunci când 
tăria noastră se puneau lasa T o i şeau să strângă o mică zestre, să găsească ușor un soț jidov 1). 
. Evreul nu vede nimica monstruos în acest gen de comerț, precum 
șede așa ceva în celelalte genuri 2). Ovreii din Varșovia făceau 
; întins de carne vie cu fete europene tocmai în America de sud, 
nde au fost expulzați, în 1913, peste o mie din ei, —supuși ruși. 
opolul în acest domeniu, pe calea FEuropa-America, îl dețin ei, 
la C”pol se izbesc de concurența unor Greci şi Armeni. Toată marfa 
ele două Americi —marfă de rasă și de culoare — este exclusiv 
că. Alţii duceau marfă în China, în Turcia și în Egipt 5). 
“Aşezările noastre patriarhale și pitoreşti — sub raportul și estetic 
oral — își schimbau, sub înrâurirea vieții jidovești, Sisionomia pe 
recea. Invadau cerșetorii și vagabonzii, cari, curând, deveneau 
alişti şi proprietari și exponenții reprezentativi ai comunei. Evreii 
și ajunseseră să închirieze proprietăţile lor la particulari şi auto- ; 
„publice 4). Ghetto-urile jidoveşti își întindeau pecinginea în Iași 
ucureşti, ca şi în toate centrele, mari şi mici, de peste tot întinsul 
iului nostru etnic. Incă din 1856, Grigore V. Ghica dădea alarma 
sul că, „năvălirea în proprietate a numeroasei poporaţii evreeşti 
auza sigură de ruină pentru țară”! 5). 
Cerșetori, vagabonzi și murdari. O scriitoare ovreică îi descrie în 
acesta : „Oamenii aceştia — vorbeşte de Ovreii austriaci, cari au 
t şi peste noi — cred doar că păduchii sunt o dovadă de sănătate : 
ănătate sunt şi bubele de pe piele care nu trebuesc „gonite” ; „că 
ăcat să se spele capul copilului care nu a împlinit anul” sau „fe- 
şi fetele trebue să înveţe a scălda copiii şi a-i pieptăna, a spăla 
a le păstra” 6). Un scriitor român, foarte obiectiv, cu nume străin,” 
referindu-se tot la murdăria organică a acestor poporațiuni 
u aşezat la noi, îi descrie astfel pe Evrei, în vagabondajul lor 


Pa 


similară cu cooperativa şi care a it dl în fiecare Sage 
E a - si pi e AA PER) fost specularea tutur 
pie fi ăă a risca nimica. Au pescuit ial 
ei Ka buri sau i o diabolică perseverare, at pregăti as 
poa e o ei Ha din Ardeal din 1848, când a curs atâta m 
pri i a ăţit ; războiul pentru independenţă, purtat cu a pi e 
mânesc, i-a îm i atâta sânge îmbelşugat pe câmpiile bulgare, A oa 
jertie iu a se îmbogăţi ; distrugerea marii proprietăți și a casă 
ear a bogățit peste măsură, şi, prin aceasta, au E bel. 
boiereşti A A străini şi latifundiari — revoluția din E e 
l z S a tât de crunt, dar ei nu şi-au primit cuvenita pe e A 
țara a sângera arr e, cu tot cortegiul de crize sociale şi financiare, a 
războiul de E Joare s'au distrus, ei s'au îmbogățit, ca să poa : 
Pon m A se vastră viață politică, financiară ŞI cuk 
sea: a rela e pura deacesmezișul nevoilor noastre P si 
e Sep a de a exploata buna credință a publicului zi i 
ruta Un a şi a firmelor. Acestea poarta nume pen 
e tive luate din istoria națională sau din viața P i 
embleme suges e pe La Ştefan cel Mare”, „La Alexandru Š Bo 
EN K Mireasa”, la 'Părăncuţa””, ete. Şi astfel, atrage 
sau altele, ca » 


Se ti ronte l | 
i ivă şi încrezătoa Sa e paea 
N ai ie botez şi de familie și-l schimbă cu ii a 
u TEE imitat în 
ând i s'au asimil 
imbă ituri nd impresia că t j 
4 albiturile, dă a set sila 
schimb te. Ba, unii au ajuns să poarte nume srp pane 
MR i 4 . . 3 se po : i 
PEA de boieri cu zăsunet istoric, de marti po eu Dr. 
iei cai sau de eroi ai neamului nostru, ca ei n a i 
i mak nume traduse din nemţeşte, amintesc nu i 
ma 


p 3 > 
5 


Ş V Mi »), 
a aie, U > 
2 i 


3 


La 


Verax, lucrare citată. 2) și 3) Idem. 4) V. Săghinescu, o. c. 5) Sturdza, Acte 

ente, II, p. 971, cf. şi p. 981, 986, III, p. 89—9—ap. N. Iorga, şi Câteva 

re Evrei, 6) B. Berthold—Bertha, Pappenheim ‚Zur Judenfrase in Galizen”, 
M. 1000 —p. 18 și 19, ap. B. Duică, 92. 


% ) 
Grande Encyclopedie, XXI, p. 273 „Juif „de Th. Reinach, 2 Veraz 9 


7 PI 


310 . . E 
neîncetat : „Numai una din caravanele de Evrei polonezi sunt î rN 
stare să-ți dea ideea că nu-i nici un spectacol mai oribil și mai hido; — câteodată 
decât acela care îl oferă aceste populațiuni rătăcitoare și decât infecți 
ce răspândesc în țara care îi primește 1)”. Incă câteva scene: Exist: 
o specie de proletari, din cei vagabonzi din Galiţia şi Rusia cari, la ce 
mai mică criză comercială, oferă spectacolul unei mizerii și atunci inund 
prin târguri sau sate „ducând cu ei cea mai grozavă mizerie, devenin 
un factor permanent de infecție pentru localitățile unde se duc şi ajuns 
să dea unei țări din cele mai bogate din Europa (României) aspectu 
unei regiuni înfometate 2)”. i k pă 
Referindu-se la cauzele acestor stări de lucruri, J. Lévy stabilea 
încă din 1867, că nu se poate datori toate acestea mizeriei care exercit; 
o uşoară influență, asupra lor în această privință. Jidavul pare să aibă— 
zice el — o aversiune particulară pentru acest confort al vieţii a căre 
curățenie este temeiul şi acest sentiment trebuie să fie foarte, profun 
înrădăcinat în firea sa, pentru că el subsistă încă acolo unde rasa evre 
iască a atins cel mai înalt grad al civilizației și asimilării cu populați 
dominantă, cu deosebire în Franța şi în Anglia 3). l a 
„ Portul şi locuințele și felul lor de hrană sunt înfiorătoare. Ei poart 
costumul Jidovilor polonezi, adică un fel de robă de noapte murdar : 
„şi neagră care coboară până la câlcâie, barba incultă, părul atârnân are se desfăşurau ca într'un târg al vechiului Chanaan. A d i di 
dela urechi prin bucle lungi în tirbuşon ; locuesc îngrămădiți unii pest 1 l sant [E a în ie zi după 
alții cu 3—4 familii — bărbați femei și copii — într'o singură cameră Sumane şi stradele sunt pline de viață 2). Vorbind de Bot pisi sa 
a cărei atmosferă viciată este putredă şi grețoasă, nesinchisindu- otoşant — născut 
decât la rari intervale de îngrijirile cele mai urgente reclamate de cu 
rățenia cea mai rudimentară ; se hrănesc cu pâine și usturoi în toati Îi 
zilele, cu excepția Sâmbetei și fac astfel din locuințele lor un focar d ifia mai ales, care au durat bolți şi case de cărămidă si NONE 
infecție pentru toate localitățile ce ocupă 4). ou ică © 3 care insemna 
Jidovii din România sunt, fără îndoială, cu coreligionarii lor din 
Polonia şi Galiția, ființele cele mai mizerabile, cele mai murdare, cel 
mai respingătoare din câte există — constată acelaș J. Lévy 5). ` 
Manifestările religioase ale acestor Jidovi — cei mai murdari, ce 
mai mizerabili și cei mai respingători din câți există — sunt înfioră 
l toare, barbare, revoltătoare şi sunt practici ce nu se întâlnesc nici | 
triburile cele mai înapoiate. J. Lévy le numeşte „monstruozități” 
spune : „Oraşele şi târgurile Moldovei furnică de sinagogi şi rabinii își 
exercită slujba lor în cea mai perfectă siguranţă. Are loc, totuși, în fi 
care din aceste sinagogi, un vacarm de aşa natură că în orice oraș di 
. Apus cartierul întreg ar fi în fierbere. Românul, calm şi liniştit, ia fi 
cofic partea lui la acest sabat, fără a-şi trăda cea mai ușoară nerăbda m SI 


I) Ibid, 22—23. 2) Les Israélit 
oI „22 2 es en Roumanie, Pari 
rașe din România, ed. II, 156.-4) Ibid, 152—3. 5) Thid i 


ilor şi cari ără şovăi 
ie — i, se poate spune fără şovăială, jigneau sentimentul moral 
A a şi ochii şi urechile oricărui om civilizat” 1) | 
cele iuni l ; 
i aţa noo barbare le-au văzut şi auzit și alții şi îucă 
„ manuel Kretzulescu, fo i i 
i » tost agent diplomatic 1 
eaz î j i l P 
tează k n ingrozitor. In ziua de Ir Mai 1879, urma să fie 3 
ormâ i tabi P 
“la ntat ba tabinul Sor. 10000 Evrei, cu părnl gras şi în robă 
o i şi ă 
ag să mu = neagr. și urlătoare, traversa în masse strânse stră. 
ncipale ale orașului. Cât i, ivi 
raș . eva femei, ivindu-se î asei 
: ol in poarta 
Aa te i, ivir p casei 
: i cae mulțimea asmuțită de rabini şi hahami, le-au maltra- 
| ibil, au spart Seamuri şi bravat poliţia. Și toate acestea ce team 
a pa pie sufletul celui mort să nu înegrească 2) : : 
ă. 3, . . . 3 a 
a ara Sasa mpresiunilor ce le-a așternut, între 10906—r9r4 
1C AN. dorga Şi să-l urmărim cu atențiune în drumul său dete, 
ord spre sudul Moldovei. : Ea 
dovir T T a 
4 a. la Dorohoi, vine mai la deal. Asa de stăpână se simte 
ci, incât, la o întoarcere dela Bălinestii Pa i 
Bălineştii Tăutului A jer i 
TA te ela ] ui— marele boier al lui. 
1 Mare—trăsura mi-a fost oprită de o hărmălaie sălbatecă, lu 
, lu- 


ris, re- 


ărăt $). î ă parte: i 
7 j a în altă parte: „La noi, (la Botoșani) se cumpărau toate 
ni precupeţi, așa de râioși încât îți trebuia curaj ca să-i chemi 


In dru i 
m spre Bacău, prin satele spre Bacău, înregistrează : Şi 
SF 


1) Op. cit, 10—11. 2) Op. cit. 33. 3) Ibid., 36. 4) Ibid, 35. 5) Ibid, ibid, Ai 


- 312 313 


caţi în haine nemțeşti bine. Cu un gest sau cu o vorbă de ocară, ei își ste al său. Și aceste cartiere ale cărui cocioabe merg una peste alta 
fac drum printre aceşti muritori de foame, a căror pieire e și opera lor 
şi nu-i doare deloc 1). 
Evreul este sufletul Bacăului de astăzi — spune marele istoric — 

un suflet de șiretenie săracă. Stradele din mijloc sunt alcătuite numai 
din prăvălia unsuroasă, din peșterile umede, puturoase, în care „,ne- 
gustorul” sau meșterul așteaptă şi lucrează ; femeile dăbălăzate poartă 
în brațe copii murdari cari urlă, pe când alții se scaldă, pentru a fi şi ma 
spurcaţi, în gunoaie şi în bălți. Fi sunt birjarii, ei sunt hangiii și ospă- 
tarii, ei sunt croitorii și ciubotarii și rotarii și tot ce voiți alta. La capătu 
unei „artere de ghetto; plină de vuet și de duhneli otrăvitoare, rămâne 
numai în picioare, mai trainică decât lungi şiruri de generaţii, o biserică 
pecetluită cu pisaniile ei. slavone” 2). i 
- Iașii, unde, pela 1860, erau Evrei, tot mai mulţi Evrei, noi, pe 
lângă cei vechi... Evreii se înmulţeau tot mai mult, dela 1812 şi de- 
venea un ghetto mizerabil: şi stăpânea Evreul vechiu, cu laibărul 
soios şi perciunii tremurând, ca şi noul Evreu, cu burta stăpânitoare 
și fața înflorită 3). Urâciunile fizice și morale ale Londrei cu cartierele 
cele mai inunde — scrie apăsat J. Lévy — nu sunt nimica față de mur- 
dăria anumitor străzi din Iași, exclusiv locuite de Jidovi. „Proletafii 
Londrei sunt mizerabili, aceia ai Iaşului sunt de o îngrozitoare mur: 
dărie, iar la aceste murdării fizice se adaogă moravuri bestiale, instincte 
„grosolane, pe cari bună starea chiar nu reușește să le îndrepteze”” 4). Iașul 
îl numește centrul iudaismului în România 5). - 
Să mai dăm două izvoare cari ne vorbesc de Tena hidoasă 

-a Iaşilor.. André Bellesort însemnează acestea : „La Iaşi chiar, tot 
micul:comerț este în mâinile lor, toate magazinele le aparțin, tot ce 
se; cumpără: este vândut de un Jidov. In târguşoarele vecine cu 
Rusia, Jidovul este nu numai neguțător şi trafichează cu toate. 
mărfurile ce se pot vinde, dar este încă și intermediarul obligator între 
proprietatea funciară care n'are totdeauna bani lichizi și țăranul car 
are: nevoie mereu. Fi nu lucrează pământul şi, totuși, „în regatul Ro 
mâniei, ei sunt stăpânii oculți ai brazdei asupra căreia ei nu se înco 
„oaie niciodată”. Iar Eugène Pittard, dela -care împrumutăm cele de . 
„maiisus;,spune că Iaşul are 60 sinagogi şi case de rugăciuni. Toate ma- 
balelele sunt ca un teren vag unde se îngrămădesc dughenile cele mai 
“bizare, unde se asociază meșteșugurile cele mai de necrezut. Jidovul, 
care nu este cetățean—și pentru aceasta îl deplânge—nu durează o. casă 
durabilă.. El -nu adânceşte rădăcini materiale într'un pământ care nu 


de brațele, îmi pare a fi simbolul acelui. grup uman care, în această 
„simte că este doar zvârlit într’o magazie”, 

"Şi, în fine —cruţă-ne, Doamne, de întinderea molimei | — Foc- 
“rasei rătăcitoare a lui Sem, Focșanii mizeriei, al goanei flămânde 
ă. bani, al mirosurilor de ghetto, de ciumărie asiatică. In partea din 
a mare opusă cazarmelor, vezi mai mult păreţi priponiți, scări 
oase, praguri şi uşori stropiți de pete fără nume, odăi în care oamenii 
eri şi bătrâni, bărbaţi, femei, copii furnică prin pragul unei odăi cu 
nturi de mobile strălucitoare de crasă.. Abia, ici şi colo, un brutar, 
cismar,. un bărbier — neapărat la acesta gheranic şi mușcată la fe- 
trä! — de neamul nostru ; încolo — pe când stradele strigă nume 
nirea,, Grivița, pentru ce locuitori ! — pe trotoare, în prag sau în. 
ul fereștii, vezi nasurile coroiate, ochii fără gene, revărsarea de căr- 
bolnave a învingătorilor noştri economici ! 1).. 


3 


„:Fisionomia târgurilor moldovene este în totul jidovească. Ne 
n de descrierea târgului Darabani făcută, în 1877, de un înalt 
E cirat trimis la faţa locului de guvern. Târgul este închis cu lanţuri 
er la. porţile intrării, un stat jidovesc în plin stat român, locuit 
usiv:de.350—400 familii jidoveşti, aşezate pe proprietatea unei doam- 
imara, târg străin prin limbă şi. moravuri şi organizare proprie 
ească,, un fel de recipient pentru toate scursorile fără căpătăiu 
curându-se din Austria şi Rusia, printre pichete şi amestecându-se 
tă cu, coreligionarii lor, de unde, după ce învaţă câteva cuvinte 
ânești, se răspândesc spre sudul provinciel. Formează o comunitate 
ânsă, compactă și admirabil organizată şi, deci, puternică, prin 
irea şi mijloacele, văzute şi oculte, ce li stau la îndemână, conduși 
ind de un comitet compus din cei mai marcanţi şi considerabili — co- 
nitet ocult, lucrând din umbră şi având un buget, din taxarea ali- 
nentelor ce variază între 18—24.000 franci, totul ca să aranjeze afacerile 
utoritățile locale, ca ele să fie la dispoziția intereselor jidoveşti. și 
ici un tânăr să nu fie recrutaţ. Toate întreprinderile comunale sunt 
or şi tot ce se produce este exploatat de ei.. Biserica, aşezată în 
ru, este un templu pustiu, înconjurată numai de case jidoveşti ; 
rtea, săpată în lung şi în lat, servind de pivniți pentru cele 42 cârciume 

or — deşi legea îi opreşte de a avea cârciume — iar oasele morților 
tini svârlite în toate părțile. 


iz sunt. I). Drumuri şi oraşe din România ed. II, Rade 000, 2) Ibid, 127.3) Ibid, 168,- 


„172. 4) Op. cit. 35. 5) Tbid, ibid. îs ni A, se a ež 11) N. Iorga, o. c€., 122. 


314. 


Stele de metode de cari se servesc ca să speculeze pe bieţii țăran 
din jur îți ridică părul măciucă şi merită, pentru aceasta, de a fi ceti 
raportul asupra anchetei făcută de Remus Opran, procuror genera 
pe lângă Curtea de Apel din București, în legătură cu încăierările ce a 
avut loc între țărani şi jidovi în 22 Mai, 18771). ; 

Ca târgul Darabani, erau toate târgurile moldoveneşti : ca Rădăuţi 
Herţa, etc, unde scursorile de peste Nistru şi” Prut își făceau vad, iar 
de aici, se revărsau în spre sud. Să luăm un alt târg — Fălticenii. Incă 
din 1859, pe Uliţa Mare la deal, nu mai rămăsese Român decât econ 
mul Eftimie, starostele Trăsnea și alți câţiva, încolo Jidani şi iar Ji- 
dani. Dacă ne lăsăm, în schela ce avea să devină cel mai mare por t 
al nostru — Galații — iată ce spunea poetul D. Bolintineanu c 
însoțise, 'în 1860, în călătoria sa pe Domnitorul I. A. Cuza spre C'pol, 
îngrozindu-se de marele număr de Jidani : ,„„Jidanii ce vin la noi sunt 
mulți și toţi străini, în curând, vom fi înecați” ?). - 

Ne purtăm cu gândul în altă provincie, pereche întru nenorocire 
cu Moldova şi Bucovina, în Maramureșul, obârşitor de nație moldove- 
nească și țară muntoasă de o frumuseţe rară. Aici, deasemenea, jalea 
este foarte mare. „„Ovreii descalecă în Maramureș — scrie B. — Duică — 
apoi se scoboară la vale, urâţi şi negri pe drumurile pe care odată seo- 
borau turmele albe ale Românilor, se scoboară în Satmar, în Bihor. Și 
nu se opresc decât în fața celor bogați mai rezistenți din Sud 3). Aici, 
Maramureșul era prima etapă în trecere din Galiţia în Ungariat). Un autor 
exclamă admirând curăţenia țărancelor române şi scuipă cu desgust 
la murdăria şi zdrențele în care se îmbracă Ovreii 5). La acești Ovrei, 
nu poate fi vorba de nici o civilizație ; batistă, pentru nas nu are ni 
rabinul, necum credinşioșii săi ; iar baie, până în timpul din urmă, făceau 
chiar şi Ovreicele, goale, goale tocmai în marginea şoselei, în râu $). 
Acolo, în Maramureș, poporul izraelit, zăpăcit de ură, stăpânește şi s 
dedă la cele mai oribile crime : atunci când o fecioară ovreică se mărit 
cu un.creștin, ea este judecată în sinagogă şi osândită la moarte, p 

câtă vreme, familia ei rămâne o jertfă a ruşinei şi membrii ei sunt în 
gropaţi zăcând pe burtă, nu pe spate; sau când cineva sare să aper 
pe țăran de cămătarii chinuitori — ca acel judecător de ocol condamna : 
în templu şi asasinat noaptea pela spate 7). Ceva mai sus, în Galiția 
de unde s'au scurs această -nobilă populație cu toate marile ei calități 


1) Verax, o. c. 2) Xenopol o. c. 3) B. Duică, 121 și 135.4) E. Reconly, le-pay: 
magyar, Paris, 1903, p. 110 — ap. B. Duică, 122. 5) R. Bergner, In der Marmaro$; 
Munchen und Leipzig, 1885, p. 166—ap. B. Duică, 138. 6) Ibid, 185 şi 183 — ap 
B. Duică, 138—139. 7) Ibid, Rumanien, Breslau, 1887, p. 77—78 — ap. B. Duici 
139—140. 1 


mărul bordelelor este foarte mare, proprietării şi locatarii sunt mai 
S Sns, respectiv Ovreice. Prostituția clandestină este în floare. 
“cazuri în care părinţii sunt înțeleși cu pezevenebhii. In anticame- 


je rabinilor, subt poartă, oriunde, se povestesc istorii înfiorătoare 
pre negoţul de fete 1). 


sohorât! ca această culoare lugubră dată țării mteri -prin aspectul 
c stor masse negre care se întind pe toată suprafața țărilor şi încon- 
ră călătorul prin formele sale cele mai hidoase Ñe îndată ce pune 
orul într'un oraș şi impresia ce lasă acest spectacol este cu atât mai 
ărmuritor cu cât contrastează mai ales cu aspectul. îmbucurător 
acestor vaste pajiști 2). 

Iată, moravuri cu totul noui şi barbare apăruseră în mijlocul unor 
opulațiuni paşnice, muncitoare, cu un cult al decenței și al frumosului, 

aspre dar delicate de omenie şi de credință caldă. Şi pe unde au trecut 


menie, Satele, târgurile și orașele și-au pierdut din farmecul şi pi- 
rescul de odinioară. Mabhalalele creștine s'au spulberat, și-au pierdut 
bisericile ctitorite de cucernici voevozi şi boieri, de mabalagii și breslaşi 
cu frica de Dumnezeu. Cuprinse în ghiarele ghetto-ului, ele s'au stins 
asfixiate. Hârlăul și-a pierdut cele mai frumoase biserici—ale lui Ştefan - 
ce] Mate şi Petru Rareş — lipsite de enoriași, iar sinagogile se înalță 
mândre şi impertinente 3). Zecile de biserici ale Iaşului se dărâmă zi 
cu zi, unele din ingratitudinea creștinilor, altele sufocate de ghetto-uri, 
de cele 6o sinagogi cari înfloresc pe toate străzile şi de crâșme jidoveşti, 
r Mitropolia — din cele mai vechi timpuri — e înconjurată de sute 
maghernițe jidovești, chiar până în preajma sfântului altar. Marea 
rică Stamatinești din Focşani, în paragină, este transformată în 
coteț părăsită de enoriașii ei cari s'au risipit la apariția hoardelor jido- 
eşti. La Huși, la Bârlad, la Botoșani și în alte centre, lucrurile se pre- 
tă sub aceleași aspecte triste și disperate. Odată, clasa de temeiu — 
serie N. Iorga — avea. o viață a ei proprie, sprijinită pe tradiții în jurul 
isericilor. "Dezobicinuința, de serviciile religioase, asedierea de Evrei, 

ü stricat patriarhala, dar solida esență morală 4). 


1) M. Friedlander, Aus Galizien, I, Reiseerinnerungen, Wien, p. 46—49 — ap. 
-Duică, 93—94. 2. Op. cit. 36—37. 3:-°N. Iorga la Congresul ligii Cuitirale: 4) N. 
Orga—lIstoria Bucureştilor, p. 334—335. -` 


. 


315 


ești barbari au lăsat numai jale și prăpăd în tot ce era bun, frumos i 


316 - 


i 


In București, multe din sfintele biserici și. catedrale sunt încon 
jurate de crâșme jidovești sau cad în zona traficului de carne vie sau. 
în hărmălaia speculațiilor sămsărești. Altele sunt asfixiate de ghetto- 
uri sau umilite de splendoarea sinagogilor avute şi trufaşe. Biserica 
Clucerului Udrican — și alături se ridică palatul evreesc Barascheum-— 
duce dorul vechii parohii; biserica Sf. Niculae — Jignița, Sf. Niculae 
Sârbi și Sf. Apostol din Văcăreşti, biserica Scaunelor şi aceea ridicată 
de bătrânul Vornic Cernica, etc. etc. sunt părăsite, precum sunt înc 
alte câteva zeci în cuprinsul capitalei sau, cur este biserica Ceauș Radu, 
Sf. Niculae şi.Olteni a Protopopului, înconjurate de Jidovi, nu vor în 
târzia să-şi închidă pentru totdeauna altarele. 

Alături de toate aceste triste constatări şi pieiitoare de credință 
fapte, se observă creşterea, peste “ot, a presei jidovești. Pentru pe- 
rioada de față, ziarele evreeşti se numără cu zecile şi se mărginesc par'că, 
la o clientelă jidovească, dar ca cuprins ele caută să-și lărgească sfera. 
și să se facă auzită de mare public. Şi toate urlă nestingherite şi încearcă 
stăruitor să-și facă loc, ba tind cu toatele să şi creeze atmosferă favo- 
rabilă şi îndrăznesc să devină pedagogii opiniei românești. Dar primul. 
lor scop este să convingă mulțimile de dreptatea cauzei lor sau să ame-. 
nințe guvern și națiune. Incet încet, vor netezi drumul acelor organe 
cari vor depăși cadrul lor strâmt cu pretenția de a crea curente în pu- 
blic, de a lansa pe exponenţii iudeo-massoni ai culturii şi artei, ai poli-. 
ticei și educației cetățenești. Şi glasul lor va fi auzit departe în lume 
şi vor asmuţi opinia publică mondială împotriva noastră. 

Nu va trece mult trmp şi vom trăi într'o atmosferă pestilențială 
creată de ziare „,. naționale“ sau cu frontispiciu național, întemeiate 
sau conduse de Evrei. Fiindcă aceștia au văzut în ziaristică două iz- 
voare : unul — stăpânirea masselor prin crearea de anumite curente 
în public, prin aceasta, devenind stăpâni și al doilea — izvor de câști- 
guri ușoare şi fabuloase. Cucerirea acestor organe de luptă a fost un 
mare câștig pentru Evrei și o mare pierdere pentru noi. 

Vom cita, aci, părerile a doi mari. bărbaţi, ;exponenți: unul al 
culturii apusene, celălalt al celei românești. Primul, Houtson Stewart 
Chamberlain, ne atrăgea atenția, într'o- corespondență, asupra domi- 
nației presei de către Jidovi, zicând :, „Şi băgați de seamă ca Evreii 
să nu ajungă să domine opinia publică prin gazete şi minţile și inimile: 
prin stăpânirea şcoalei și a producțiunii de librărie''1). Ca să nu treacă. 
mult și să se întâmple aidoma, cum ne prevenise marele antisemit englez. 
Al doilea, A. C. Cuza, serie : ,,...când ziaristica va deveni o carieră lu- 
crativă — observă cu temere — ea va trece, ca și în alte țări dealtmin- 


nea întreprinderi, în cari pui un capital dubios de cunoștinți şi de 
eligență pentru a scoate foloase însemnate. Din punct de vedere 
onservării naționale însă și a principiilor dună i ă 
ăuzească un popor cu iei cra Spini mit al 
e unui neam străin şi neasimilabil, element 
te o adevărată nenorocire. Căci, la adăpostul anonimatului admis 

azetărie, orice dușman se poate ascunde fără să atragă nici o bă- 
uială asupra scopurilor ce le urmăreşte, atacând însăşi bazele dez- 
ltării unui popor, în numele unui umanitarism perfid, căutând să: 
mpromită pe adevărații patrioți şi răspândind, cu rea credință, idei 
eşite, frumoase poate ca ideal, dar 
ntru că nu sunt decât idealuri” 3). 


se că- 
, căderea presei în mâi- 
dizolvant prin excelență, 


$ 


î 


-e 


iei n ip zi m | 3) Op. cit. 56. 
1) După „Noua Revistă Română”, Buc. 1900... e ; a Asa 


primejdioase în practică, tocmai 


pi 


PARTEA III 


Ro 


N 
= 
n 
w 


ăgi 


Cine-a îndr 


3 
` 
Š 
Y% 
N 
N 


g~ 
z3. 
o S 
te 
AS 
g S 
g È 
S $ 
` 
$3 
J 
NEN 
ȘES 
e 
23, 


. 


Mănca-tr-ar mt 


Indr 
Și sp 


le 
J: 


PI-1-07r C101 


À; 


torile 


4 


ângurà 


mMInesScU. 


Doina — M. E 


x 


Be 


CAP. 


CAP. 


CAP. 


CAP. 


III... 


IV. Ultima înfățișare a centrelor noastre de rezistență . . . - 


PARTEA IMI 


ATOTPUTERNICIA IUDAICA IN VIAȚA NOASTRA NATIONALA. 
(1918—1940) 


I. Invazia în viaja noastră economică . . 


I. Comerțul mărunt, cel mare engros, cel de import-export 2. Meş- 
teşuguri şi industria mijlocie. 3. Industria mare : textilă, alimentară, 
a pielăriei şi tăbăcăriei, forestieră, metalurgică, a petrolului, a sticlă- 
riei şi 'ceramicei, extractivă, şi a metalelor preţioase, chimică, electro- 
technică. 4. Carteluri, sindicate şi trusturi. ; 


Ii. Imvazia în viața etico-biologică și spirituală. . .. 


a) Invazia Evreilor domeniul mijloacelor de educare a poporului : 
1. Evreii în învățământul românesc, 2. Presa evreiască. 3. Dela litera- 
‘tura eminesciană la pornografie. 4. Edituri, tipografii, librării, colpor- 


taj. 5. Fabricarea de icoane, cărți bisericeşti, etc. 6. Lupta împo- . 


triva bisericii naţionale şi pe alte căi. 7. Organizațiile evreeşti oculte. 


b) In funcțiunile ce, privesc apărarea etico-biologică-a rasei noastre : - 


1. Medicina. 2. Farmacia. 3. Ingineria și arhitectura. 4. Avocatura. 
c) Evreii în fața justiţiei 

Finanţele, politica creditului şi venitul național pe grupe etnice. . 
a) Instituţii de credit : - 3 

1. Bănci şi funcțiunea C. S. B. 2. Bursa de efecte şi de mărfuri. 
3. Muntele de- pietate. 4. Banca de credit a meseriașilor. 5. Credite 
funciare. 6. Cooperative româneşti, minoritare şi evreeşti. b) Politica 
de credit; 1, C. E. C.—Casa Naţională de Economii și cecuri poştale 
2. Societatea Naţională de Credit Industria] — S. N. C. I. 3. Rees- 
contul B. N. R., 6) Venitul național repartizat pe categorii etnice. 


1. Moldova. 2. Basarabia. 3. Bucovina. 4. Maramureș. 5. Ardeal, 
Crişana și Banatul. 6. Muntenia-Bucureşti, Oltenia şi Dobrogea. 
7. Porturile noastre dunărene și maritime, 8. Paradisuri cari ni se 
fură. 9. Țara pe punctul de a deveni proprietate evreiască. 
V. Douğ teorii . v e s ec seos taoce e AU AIR ca E u omeri 
1. Teoria absurdă că Românul war fi apt pentru industrie și comerț. 
2. Teoria că Evreii ar fi în număr cu totul neînsemnat. 


ATOTST ĂPÂNIREA IUDAICĂ IN VIAȚA NOASTRĂ 
NAŢIONALĂ. PERIOADA 1918—1940. 


a 4 forotealatiai şi factorii cari favorizau stăpânirea iudaică 
In urma războiului victorios, nouile provincii se „alipesc ł 
ara, Mumă, de fapt în Decembrie 1918, de drept — în Site betain. 
ui dela Versailles — în 1919. In puterea Decretului Lege No. 3902 
in 29 Dec. 1918, toți Evreii din Vechiul Regat născuți în ţară A 
u fost supuşi nici unui stat străin şi toți cei mobilizați în roua 
campaniile dela 1913 încoace au fost naturalizați în bloc. In virtutea 
statului dela St. Germain din 1919 —cel cu umilitoarea pentru noi 
lauză a minorităților exprimată prin art. 7 — Constituţia: din 192 vă 
uprimat art. 7 al Constituţiilor din 1866 şi 1879-şi, prin art e a 
ôrdat drepturile civile şi politice tuturor Evreilor aflători între hotăzete 
L mâniei întregite, dintre cazi sute de mii intraseră în ţară ca la'o 
nvazie, în timpul și mai ales după răzbciu. $i, astfel, Evreii — ajutaţi 
Sept di aaa, ai lor, printre cari Georges Mandel, secretarul 
tului eau — şi-au asigurat egalitatea și, încă — întâietatea în viața 
3 ia român, La cei aflători în 1916 pe întreg teritoriul nostru etnic, 
a ăogat toţi cei strecuraţi pe toate căile şi sub toate raporturile — 
alungaţi de ofensiva lui Brusilov,. de războiul. polono-rus de per- 
uţiunile bolșevice, de mișcările naţionaliste din Germania din 1033 
alipirea Austriei și Cehoslovariei la Marele Reich, în afară de că 
ați, cu acte în regulă, prin toate punctele. de frontieră sau de cei 
carapi, ocolind paza vigilentă, şi unii și alții promovați pe căi Trači 
oase în cetate. De acum, iau parte efectivă la viața politică a 
i — activează în organizaţiile politice sau în partidul -evreesc, mertii 
i este tot ca Evrei și devin senatori și deputaţi, contribuind larg la 
Porren legilor, dictate de interesele finanței şi industriei iudaii 
j i în mână toate agențiile de presă și de publicitate : marea presă 
diană sub frontispiciu românesc, toată presa ovreiască declărată. 


Hâciu. — Evreii în Țările Româneşti, i i 21 


322 i 


| ` = 323 
să cr Anul iudaice. Și va creşte sau va descre | 
e. Intron ärăci 

neaşteptate, o esa Apa Met pen lar 
otentaţi ai tinanţei şi proprietăţii = 
'echile cartiere române 
hetto-uri jidoveșşti, 

Românul nu-si 


formal, scrisă în româneşte sau în idiş, precum și cea ovreiască camu 
flată în limbile germană, maghiară și rusă din provinciile alipite. $ 
această presă se erijează în educatoare a masselor românești şi în dire 
toare a politicei noastre interne şi internaționale. Trăim în perioad 
când un ovreiaș pistruiat, devenit publicist cu reputație, din simpl 
portar la hoteluri sau la case de toleranță, bate pe umăr și pe burt 
pe miniștri și pe subsecretari de stat şi dirijează, din umbră, mișcări] 


ca, în zorii zilei, să apară 
ie r ajunge 

r strii și marelui 

î 1 : ui comerț, 

$t, vechile cartiere boiereşti, vor face loc ea 


marilor- demnitari şi activitatea parlamentului. O a „toate acestea, va îndeplini funcţiile cel aa 
Trăim într'o permanentă umilință și într'o pervertire a tuturo „Pădurile le va doborî Romå k © cele mai grele ṣi prost remunerate 
instituțiilor și valorilor naționale. Artă și literatură ni este depravat cra tot Românul : e i se întinsul marilor holde de aur le va 
“Moravurile îşi pierd din vechea şi tradiționala linie de purtare și d umai trenurile i pa E * pamântului îl va sfredeli tot Românul 
rezistență. Religiă ni este batjocorâtă şi roasă de toate atacurile sectelo; trol nu vor fi trenuri i v T cale cu grâne, cu cherestea și cu 
Dangătele clopotelor își sting, încet încet, graiul chemător; biserici] evreești ȘI vapoare româneşti, ci trenuri şi vapoare străine 
îşi închid porțile din lipsă de credincioși sau se lasă dărâmate de pusti Viaţa politică va fi drana ! 
_şi gol; iar, alături, cresc —semeţe, bogate şi sfidătoare — havrel Oamenii politici — cuibări asa, umn umbră, de presa și de finanţele lor 
" sinagogile, templele și aşezămintele de cultură evreești. Toate idegl lavii acestei piese şi Pien im consiliile de administrație a Sor fi 
“giile dizolvante rod cohesiunea noastră etnică şi fratele nu mai este frat aceiași presă şi E Aaa Relaţiile internaționale ne vor fi dictate E 
“Cu fratele, Românul nu mai este Român cu Românul. "Toată månd patență, vom duce o. Ba iocală sau iudeo-internațională. Numai în : 


" noastră etnică ni este mereu călcată în picioare şi, sub toate raport ere şi tot învățământul i Houală şi suverană, Toate P 
: | R nati 


“zile, nu mai trăim româneşte. - TE aa - 
-0O Provincii întregi sunt pierdute pentru noi. Orașe mari și frumo i- în urma lor. Jastiţia si 

i sute de târguri şi de târguşoare şi alte sute de sate sunt complect iud i eşti. Națiunea a Sei i 
7 „zate. Capitalele provinciilor, inclusiv aceea a țării, sunt deabine putință. Demnitatea aa 
__evtreizate. Sunt centre mari unde nu se aude inimă românească, ci iš, vos 
"- “bâlbâit bălos de pâlcuri jidovești, mohorite şi conspiratoare, cari 
„duc viața ca în Chanaanul promis de Iehovah. In toate staţiile de mun 
> şi peste întinsul şiragului de stațiuni maritime, se lăfăie — luxos 
"` impertinent — trupurile urâte şi libidinoase ale neamului lui Isra 
i l l Viața economică încape, toată, în mâini străine și evreești. ristă neghioabă car 
finanţe, industrie, comerț, transporturi, meşteşuguri, etc. Toată aceas n sfârşit 


rofesiunile 


a de infracțiuni 
R l Nici O reacțiune nu va fi 
a amuți. Şi, totuşi, în această apatie 


a ieri ospi nebănuitele reacțiuni 
“Factorii cari favori 
tru viața d i C 
e com i trie; indi 
erf şi de industrie ; indiferența oamenilor politici 
3 


viaţă, vastă, la care muncește, asudând și vărsând sânge, un popor într ilor, acea societate ano > ă de orice străin şi de Liga Na 
i va trăi sub tirania trusturilor. Zăcăminte petrolifere vor fi sleite ; păc gândi, de a capii mma iudaică care ne dicta tot felul nostru 
“zile frumoase şi bogate vor cădea sub securea comandată de Evrei aționale. Toate Sa Pao pe câmpul vieții interne ṣi al celej in- 
„de capitalul iudeo-internațional ; proprietatea rurală și urbană ni vor fi, | ntiste, comuniste si Paena ŞI tot sistemul de agitaţii 


` tucet încet, răpite. Pe frontispiciul tuturor așezămintelor publice și pe f E e 
~ acela al marilor întreprinderi economice, stă scris românește — de fapt | 
“ “tusă, totul este străin şi închinat străinilor, în speţă, — Evreilor. Nimi 
- mu se mişcă fără voia acestora, nimica nu trăieşte fără îngăduința 
“nimica ni moare fără a fi “vrut-o ei. Lipsa sau abundența produ 
„" industriale şi agricole, scuimpetea sau eftinătatea lor, ei o organize 


Lă 


pia 
LER ER 


is i Pa uta 


325 


Firme 


individuale Firme în oraşele 


Totalul firmelor 
. reșed. de judeţ 


Firme 
sociale 


3) 
Rom. | Evrei | Alții | Total | E 
o 


5209. 18683 5684 29576 
7319) 3043| 5091| 15453 
1553 8163| 884| 10600 S a | 
: ; ' 4297| 5751| 10203| 20251 ae | 

i i | 56o! 630| 5730| 12020 |] =] 
11575| 15979! 922| 28476]. 
49743] 9636, 5262| 64641 
13685) 550) 552| 14787 | 


7797 


` CAP. I. 


12015| 12323| 33239 


INVAZIA IN VIAȚA ECONOMICĂ. 


25992 | 
41796 | 
72211 | 


In această perioadă, când Evreii ajung stăpâni . necontestaț 


înăuntrul cetății românești, tot ce se poate numi ‘mişcare economic 
este și purcede dela ei. Nimica, nici o celulă cât de neînsemnată a aceste: 
vieţi, n'a rămas în afara sferei lor de cunoaștere şi acaparare. Comerțu 


mic şi cel mare, meşteşuguri şi industrie mijlocie — cari nu reclam 
i ice natură, proprietate nu puterea ei de capital, de producție și de relații. Știm cu toții 
. u toții, 


eforturi mari, dar lucrative, industri 
rurală şi urbână, totul este comandat, stăpânit sau controlat de e imai prin intuiţia de fiecare zi, jugul atotputernicici ale eu Ad 
direct şi indirect. Stăpânesc toată producţia. agricolă şi industrială î aţa de maharajahi ce o duc aceștia, precum și sd acestui capital ŞI 
sensul că ei o apreciază şi ei O repartizează ; stăpânesc propiietate stiție, guverne şi parlamente, învăţă mânt a ă totul—presă, poliție, 
rurală, forestieră și urbană prin banul lor sau prin camăta distrugătoar “serviciul lor şi numai al,lor. Şi mai Sula A ai Pra 
o dirijează, o comercia floarea unei singure firme evreeşti reprezintă a a BA adevăr : 
a câtorva mii de firme românești la un loc — cele w a o 


industria de tot felul este numai a lor şi ei 

zează, o întăresc prin toate trusturile şi privilegiile ce le obțin dela toate E 

guvernările ; stăpânesc şi terorizează comerțul mic, fiindcă stăpâncsi inde:i cari sẹ pornesc cu câteva sute sau mii de lci, dar cari f 

comerțul mare, fiindcă stăpânesc comerțul de import-export şi au îi epe activitatea fără actul de naştere — isa apia CAEL Ruay pot 

“mâinile lor tot comisionul şi toate reprezentanțele. Şi stăpânesc toi „.. In sfârșit, vom da încă un tablou de firmele | ca APR ORI 

-absolut tot, fiindcă au în mâini finanțe şi presă, fiindcă sunt organiza anumite târguri și oraşe, fără alt comentari i an iri zii ai 
atului — prin mituire vast mărul extraordinar de mare al Paano or pi enționăm, doar, 

uit, niciodată, rațiunea lor de a se așeza. i tată Ac 


stat în stat şi dețin adevăratele puteri ale st 
a tuturor organelor chemate să facă paza țării şi a intereselor ei superioar 
In cele ce urmează, vom vorbi de fiecare compartiment: econom Alături de aptitudini, capital și relaţii, sau mai d 
stea, vadul comerci i al presus de toate 
cial este un factor de pri i : 
: : e prim ordin d i-a $ 
referim num: , 5 e reuşită. Dacă: 
ai la Bucureşti, apoi Evreii deţin tocmai vechile centre 


în parte, ca să ne dăm seama de marea primejdie ce.o trăim, ca Şi 
poziţia noastră şi a străinilor. Primul pas ce trebuie făcut, însă, este 

ego unde g ii Taid = A . 

i il; de d. ustorii de odinioară câștigau averi şi prestigiu pe calea 
l i e, evlavie şi muncă. Incă un criteriu așa dară, de sta- 


A i i 
LI105€| 71336 pal e 


g 


a mare de or 


stabilim numericește etnicitatea firmelor înscrise în registrele Camerele: 
de Comerț și de Industrie din țară, centralizate în ziua de 22 Iulie 1938 


ja U.C. C. I. din Bucureşti. Ne servim, în acest scop, de O hartă 
distinsul economist G. Exarhu, cu regretul 
tă hartă atât de instructiv: 


firmelor întocmită de 


împărtăși și cetitorilor aceas 1) Nu posedăm date separate pe firme i m 
.pe firme individuale și sociale ; 
i pentru fiecare pro- 


e e aceea, dăm numai t 
m Je de reşedinţă. i i i 


şi sugestivă. 


2 


326 


bilire a omnipotenţei evreești este deținerea — în a T? ae 
mai mare sau mai mic și la răspântie de Su E n dpi 
ciale, acele puncte strategice sau poziţii-cheie ce ină tirani 

i Eo Aai este folosirea serviciului telefonic. Dacă se răstoiește 
cartea de abonamente şi se ia literă după literă, se va pp lac fifa 
stăpânesc 80%. Serviciul de radio-naţional sie e Mini esa 
prisosință şi pentru delectare, dar și pentru relații în 


„Acest comerţ mic — după natura lui şi după 
“majoritate zdrobitoare în mâni străine 
ovincii ca Moldova, Basarabia, Mara 
rd-estul, nordul și nord-vestul Ardealul 
mai cârciumele unde au loc afacerile mă 


327. 


a) Comerţul mic-măruni, cel mare-engros 
Şi cel de import-export. 


provincii — este 
şi evreeşti, cu deosebire, în 
mureș, Bucovina, Banat și în 
ui. Dacă luăm în considerare 
runte dar şi rentabile, aceste 


ăn ească date despre abonaţii evrei ntacule cari atrag şi colectează mare parte din produsele țărănești, 
+ > * ` . 
i a putut să ne serv ó i PN vom da seama de proportia catastrofal 
ete ut t S u s'a operat pe crite iu de raționalitate. : vo proporț stro 
x A 4 re n - 
întrucât în re ls 


Mia. 


Evrei 


Someș . .. . . | 343 557 130 
Soroca . . . . . .| 365 1904 — 
Storojineț. ... . 56 | - 340 = 
Suceava. .... . 63 234 

Teleorman. . . . .{ 3345. 62 154 


hnice ; comerțul 
brărie-și colportaj, 


: 3 : fan 
gı | Elala 
JE | a ALEEA 


Huşi ......] 7e 


ot întinsul țării, 114.712 aparțin Evreilor şi deabia 60.614 Românilor. 
Județe 


e stăpânit de Evrei şi în parte de mi 
Ca să ne dăm seama, de cine stă 
ât să deschidem „Anuarul 


ă în care se găseşte comerțul 
din 174.786 cârciume răspândite peste 


inciile sus enumărate, comerțul de vinuri — engros şi de export; 
Lăpușna. . . a. so ae A are este legat de o producție anuală de circa 50—60.000 vagoane, 
Cen paul 550 | 1045 este în întregime evreesc. Tot marele și bogatul comerț de cereale si 
Orhei. .. . . . .| 164 | 1475 cte — mere, prune şi nuci — toată mişcarea comercială a Basa- 
î Eta pa 1038 669 = biei, este condusă de o asociație vastă evreiască având ca parteneri 
Rădăuți. pe e i 250 20 ei de Pavlovici, Kapusta, Feier, Fecher, etc., iar în fruntea asociației pe 
S Mare. a pilda 303 1193 | 864 e stăpân pe fabrici de spirt şi paste făinoase, cu bănci la 
Sălaj . se a ae al 820 806 — zo od 


Călăraşi, etc. 
Comerțul de manufactură, 
işuri, de ațe şi lânuri ; comerțul de fierărie, de articole techn: 


galanterie şi de blănuri ; cel de măruu- 
ice și electro- 
de cereale şi furaje, cel de cherestea şi lemne, de 
chioșcuri şi anticării, ete. în majoritate zdrobitoare, 
noritari şi paşaportari, 

pânește comerțul de engros, n'avem 
importatorilor şi exportatorilor” şi 


dicatorul teprezentanțelor de comerț. din București”, precum și să 

Paeti . Iaşi as SA em în ce mâini se află comisionul. 

ăi. Ismail. ..... au EI 
pe i ee a fe ace del '20€ Acest gen de comerț — comisionul — a fost preferat de Firei şi, 
peT SR ler Kia au reușit să-l monopolizeze. Este cel mai rentabil şi fără 

osani . Or. Mare. ..... > ȘI 

pu i Orhei ..... f 15 Prin el, au intrat în legături temeinice cu comerțul şi 
C.-Lung Muscel. . „P. Neamţ . . . .| 102 tria Apusului. Prin el, au avut ŞI monopolul de desfacere al unor 
C.-Lang Bucovina . Rădăuți . . .. | 28 7 ] a 

Albă. M EE le anumite şi a fost rimul pas spre a lor îmbo ățire 
C.-Alb j Ș$.-Mare i A 7 
Spit li, Seet si: S Monopolul teprezentanțelor cu străinătatea le-a reușit să pună 

hișinău . Soroca. ..... gi 
a Storojinet 0 l. A a pe un alt factor de monopolizare a marelui comerț. Răsfoin€ 
S Te Mureş... is uarul reprezentanțelor de comerț din București” pe 1938, am nu- 

ilticeni . eccuci. . . . . xi . . ` 
Focşani Tulcea. ..... ja at cca 450 teprezentanțe, dintre cari de-abia 48 par creștine. Din acești 
c 5 T ar TE Y 3 Teprezentanți, se servesc circa 2850 case străine. Cele mai multe 

jurgiu asil. aooaa : a e An: 
Hotin . sunt case de produse metalurgice şi, în ordine descrescândă : 

E e Pta f le articole technice şi electrotechnice ; 447 d 
oa fir ă ve ; | l 
Acestea fiind date, să vi 


328 e 
chimice ; 198 diverse ; 177 de produse alimentare ; 62 articole de librărie 
5o articole de pizlărie ; 23 produse de faianţă, porțelan și sticlă, ete 

Cele mai multe case străine reprezentate în București se afl 
precum urmează în : oo} : 


eosebire, ca și în acela al lemnului — adică al cherestelei — nu în- 
něm aproape nimica —, precum nici străinii nu însemnează nimica, 
ndcă tot acest export se face numai prin Evrei, cari dețin, de asemenea, 
proporţie îngrijorătoare, şi indust:ia lemnul: i. In exportul de textile, 
talurgice și chimice, de produse animale și petrolifere, ca şi în acela 


v Tr i v 
v iri T. SS |a 2 e Fi 
FA ză E : Sg volej o diverse, suntem absenți cu totul — precum însemnăm un mare 
es ah |dov 2215 aa |S jos jga- 2 : 
Taie || îs îs [35 |3a || dala es e 
E| SEZ] |et les las|is |Esl 8 ~ 
Z Slăz |ătlaa| ideas ales a| A _ a 
— r Importatori de & ei H DI să 
1 | Germania . 6 76 14 s 23 i | E z E: zE E: 
` 2 | Franţa 48 75 50 3 3 E, ; 3 J Š ò Bri yl £ 
3 | Anglia 36 75 10 — 9 _ AN IER RE 0 RR Rue as E 
4 | Austria . 5 29 3 = 10 A a 
5 | Cehoslovacia. 2 E2 2 12 5 oduse alimentare; EEA e e i i a 93 14 15 398 520 
6 Italia . 26 36 1 2 pia ea „ae Dl pete De pei Cn at se 127 7 34 1436 1604 
7 | Belgia —. 30 2 —— 3 me PERG DI E E A E, 152 2 2 | 1350 |: 1506 
8 Ungaria. 2 — ==> = a RFA Justi i IRI ac a 4 I = 53 59 
9 | Polonia . — | r] — = 1 mice. . e eee | TAG 4 4 | 738| 892 
70 Suedia . zi EA — — — „tech, —el. technice. . . . ..... 2 zi 2| 712| 786 
1r | Danemarca . 3 — —- — i pi CR ii ARE SI a: SC d a 19 ii 6 182 | 207 
r2 | Spania... 10 — — a Sa sticlărie. . . . cc... 12 1 1 140 | 154 
13 |U. S. A. 3| — 3 = 2 libr. papetărie. „cc... 1I sii ea arsi aa 
14 | Japonia. >j af > r| e diverse . e np se see | 64] 6f 6j 485| 561 
3 ia. g 21 — 2 aati . ni je ei a ee 
15 | Elveţi : DORE — - Total. „| ol 37 sol 5709.1 6516 
i 146 |. 430 85 25 185 
Ed J 
şi în alte I7 țări, în această ordine : Canada cu 12 case reprezentate ; Por Exportatori d? E 5 E „5 E 
j i $ " . § T iei Ei 
tugalia cu 7; Norvegia cu 6; Olanda cu 41; Egiptul cu 4; Jugoslavia E k E E 5 E 
; : | 7 ? Sa zN 
cu 5; Grecia cu 6; Turcia cu 5; pe urmă, cu câte una : Bulgaria, Siri —— 
A ` k 3 x E x Al . oduse alimentare. 44 II $ z 
Palestina, Letonia, Finlanda, Scoția, China, geria. textile. . u ci Ei 343 10 
Analizând cu atenție „Anuarul importatorilor şi exportatorilor EA . S EE A i 
à a bă Kona A Si : a J emu cherestea 28 22 e 46 
din România”, vom vedea, în imagini numerice, reci, întreaga tragedie mia 28 22 = ea : : o 
a legăturilor noastre cu străinătatea cari au loc exclusiv piin mijlocirea E 6. 1 1] 23| zı 
fi pp e că á 07 os E 3 . o o A . 9 3 — 287 
Evreilor şi străinilor —— fără ca Și aceștia din urmă să însemneze pu da sită A 3 2 - 530 
mare lucru. Materialul ni este dat pe grupe de produse şi articole, așa e ăia Se EARE t 
EC n A : - : Ea gricole. rA 1 = z P 
că un exportator sau un importator este înregistrat de mai multe on dliveeab. 34 31 ar c 2 5 3 
UEUS A ca ; 3 : i j Luzile de i SIRE ——] 
fără, însă, ca, prin aceasta, să se fi schimbat ceva din raportu ile de Total. e 2 ul tza a 0) BETI pf 


etnicitate. Dăm aci alăturatul tablou ca să ne lămurim asupra probiemel 
Din tabloul. alăturat, rezultă că Românii însemnează de-abi 

13% la import şi 18%, la export, restul rămânând pe seama Evreilor 
fiindcă şi străinii creştini — Armeni, Greci, Nemţi, Unguri și alții n 
însemnează nici 5%. Dar nici numirul de 700 importatori români n 
trebuie să ne bucure, fiindcă, aproape sută în sută, toți aceștia import 
mărfuri pentru negoțul propriu ; pe câtă vreme, Evreii au în mâinile lo 
toate agenţiile de import-export şi lucrează în cont propriu și al terțilo 
© Sevede, din tablou, că, în exportul de materiale de construcţi 


în import-exportul de blănuri, în exportul de păsăni tiiate şi f.cat de 
, în acela de caşcaval și brânzeturi, de ape minerale și miere de 
ne, în acela de ouă şi carne proaspătă, de nuci întregi și curățate, 
ruguri și prune uscate și afumate, de pielcele, etc. Rămâi:înmăr- . 
când analizezi, punct cu punct, toată această tragedie a avutului 
nal, care se strecoară, prin mâini evreești, peste hotarele țării. 
Nu cunoaștem valoarea exportului de fructe a căror producție 
evaluată, în 1938, (natural, la un preț derizoriu, cum ar fi 100 kg. 


331 


330 


te de meșteșugarii evrei, lucrând lucruri proaste și eftine, dar 
ați pentru noutatea meșteșugului. Dar și bresle naționale cari, 
idată, făceau mândria pieței noastre, ca blănăria, au îicăput şi ele 
nâini evreești. Aromâni, Români şi Greci din Macedonia sau dn 
ținuturi deţineau comerțul şi industria blănăriei, dar în timpul 
urmă au pierdut-o. Puţini din aceștia au avut tăria să reziste. 


7 
struguri la 300 lei sau nucile la 600) la suma de ati y: Ş 
nu cunoaștem nici valoarea exportului de vin, atât de căuta; peste 
hotare — și unele și altul în mâini exportatoare evreeşti. Pentra export 
acestor produse agricole — în cari intrau toate — eran, ro 25 
exportatori, dintre cari 34 Români și alți 52 Greci şi Armeni, ree vre 
Tabloul de mai sus sau chiar Anuarul în original ne serveşte înc 
la ceva — şi anume de îndreptar, ca să ne dăm seama de elementel 
ce domină piața fiecărui centru economic şi în mâna, cui stă monopol 
avutului cutare sau cutare. Acest anuar ar fi trebuit să stea pe biuro 
fiecărui demnitar şi ministru, ca-un permanent memento și o cump 
mustrare. Dar aceste două manuale — Indicatorul seprezeataațelor 
Anuarul de care este vorba — nu trebuie să lipsească nici din servie a 
- oricărui Român sau alacist, cari vor găsi, în ele, atâtea sugestii de crea. 
ţiune în vastul şi atât de variatul câmp de activitate ecbnoniea, precum 
şi atâtea izvoare de cinstită îmbogăţire și, deci, de bunăstare națională 
Marii capitaliști străini şi evrei dețin, în mâinile lor, seal 
de import-export cu străinătatea, precum și toate produsele industrie 
naționale. Numai în sectorul textilelor — în industrie, ca și în > - 
Armenii, pare-se, le-au luat-o înainte cu mult Evreilor. Se poate afirm: 
că acest sector este un monopol armenesc, mal ales al rmenilor paşi 
portari. Faptul că Evreii dețin comerțul de engros a fost şi acesta x 
din factorii cari au împiedicat pe autochtoni, lipsiți de credite și de 
capitaluri proprii, să se poată. ridica sau cel puțin pu r ace săi 
poziţie. Evreii capitalişti şi engrosişti au ajutat, din cele mai în T a a 
timpuri, pe coreligionarii lor, cu credite în numerar sau e sa : 
şi în plus, ceeace este şi mai important, cu bonificații part e à p -r — —— 
prețurilor. Dar ei Sau bucurat şi de concesiuni importan e T B: : Taa PENEN ETER IASI 
fost monopolul desfacerii produselor C. A. M. — prin „Discom“, d 


ţii şi Ungurii. Sub acest raport, chiar Bucureştiul îşi pierduse 
omia românească, încă de prin a doua jumătate a sec. XIX, 
ai târziu, năvala să fie nestăvilită. Ştim, de altfel, că Evreii 
eșugari și-au creat — în sectorul Sf. Vineri, Dudești, Văcărești — 
ul lor ghetto, unde s'au așezat, ocupând vechile proprietăți 
mâneşti cu chirii foarte scumpe. o 

“Actualmente, Evreii se ocupă cu toate meşteșugurile, natural, 
mai uşoare, curate şi rentabile. Astfel, sunt : ceasornicari, opticieni 
avori ; tipografi, litografi și zincografi ; technicieni şi electrotechni- 
tinichigii şi instalatori de apă, lumină şi încălziri centrale ; blănari 


~x 


„etc. Prea puțini pavatori şi lemnari, laboranți, mozaicari și asfaltgii 
te meşteşuguri grele și puțin bănoase. De asemenea, mai puțină 
itorie şi cismărie, preferind. să facă negoț mărunt și engros cu aceste 
ole, precum au făcut şi comerț cu confecțiuni de tot felul. 

“Vom reda, pentru o lămurire mai întreagă a problemei, un tablcu 
are să se constate, numericește, situația ucenicilor și a patronilor 
rupe etnice. = i 


i gla la 
ii fir i i Rom. | Evrei] & EIRE 
în frunte pe magnații finanței evreești. e, A a |ălz= 
| 
b) Meşteșuguri și industria mijlocie. - 1052| 76| 2250] 327| 149| 1570 
| i ze dă < E. 479| 309| 115] 191| 196| 43 
-Meşteșugurile, altă dată îhfloritoare şi păzite; ştřaşnic de ele, 621| 475| 6o9| 244| 726| 6oz] | | 
străine prin grija neadormită a breslelor, au fost de mult pier ute e e a a să piei |- 
pentru băştinaşi. Evreii,. proaspăt descălecând din țările vecine | ae Pe d e ea Ip | 
; ; $ 1utați = 
cunoscând sau nu vre-o meserie, se Pipiena h = Si X : | 4637| 170| 94ļ1930| 352| 178| | 
E ij ingătoare si, în curând, au reuși n i ala AE E 
consuli și de alte mijloace convingă ŞI, | 9 i 5 | 


„sufoce pe băstinași, înlăturându- cu totul. Plângeri ae ale w 
noştri în contra acestor intruși cari le stricat ,, alișverişul ', „ssmominc 
caltele”, s'au înregistrat din cele mai vechi timpuri, Astfel, ee F. 
întregi, — ca Basarabia, Bucovina, Maramureş și Moldova —erau de me. 


3220| 548| s406} 8I4 }3044 | 3044 


33.98%|56.02%|1364c| 2132|ro22cj 594! 295c| 792€ 


1485 
808: 
1 86c 
569t 
261 
379 


) Univ din 26 Aug. 1939 — Valoarea producției fructelor în anul 1938. ) Vezi Por. Vremii din 14 Dec. 1938 şi 4/1939. şi Univ. din 13/XII/1939. 
I ; i ; ) 


eşugari străini, buni și folositori breslelor, au fost, în adevăr, 


tografi ; ceaprazari şi croitori militari ; tâmplari şi radio-techni- ` 


332 


Uniunea Camerelor de muncă ne dă, pentru cele 16 camere de 
muncă şi pentru anul 1936, 176.817 meseriași, fără a ne da indicaţi 
şi despre naționalitatea acestora, nici despre clasificarea lor în patroni 
calfe şi ucenici 1). | pe eră | 

Aproape toate meșteșugurile nobile — artele minore, cum se zice 
sunt, în imajoritate zdrobitoare, în: mâini evreești cu deosebire şi î 
mâini străine. Dim un tablou elocvent, care vorbește mai presus 
orice alte generalități 2). 


c) Industria mare 


-Ca punct de plecare și de orientare, vom da aceste trei tablouri 
cari se va vedea proporția în care Evreii au stăpânit anumite in- 
rii — mari şi mici, în curpinsul țării, dar mai ales în Basarabia și 

na. Datele — provizorii — ni sunt servite de serviciile respective 
C.N. R. și ale elor două gm ernămin'e. In linii generale, toate 
le şi micile industrii sunt evreești. 


“x. Industria textilă. 


Români Evrei - f 
E ` Vom începe tratarea acestui subiect cu constatările făcute — vala- 
gla J | E E Pi S E Pe şi astăzi, sută în sută — de sociologul evreu Dr. A. Ruppin, Încă 
E ; HERR 2 jg] £ aeiio E IQII, ču privire la industrializarea noastră : la România, Ovreii 
. = e HEE CE EPEE: a allgla ează coloana vertebrală a tinerei industrii românești și un mare con- 
Pa See Ea S AT gent de meseriași... Dar chiar guvernul român, care a mers cu legi- 
" Ceasornicari. . . .| 1554487208] 550 | 1zo0| 600| 700 es ia 595 a rea antiovreească (sic) până la marginile posibilului, n'a putut schimba 
Bijuteri, . . ese | 10| 40130 cati ui zi Dr i esol asl 5 nic în faptul că marea industrie din România este stăpânită cu pre- 
ai tal ee săi Ei sol 0]. 40| =| = so za = pănire de Ovrei şi a înălțat bunăstarea Ovreilor. Legile dezvoltării 
Gravari. n. | 3| 27 —[' 20] 70]-8| —| =| "59| sol 2 nomice sunt, totuși, mai tari decât ordinele pe hărtie”. 
Lipa d aice E e a; $| E E Li =| a s| — -Am urmănit, în fiecare din perioadele anterioare, evoluția indus- 
Galvanopleşti Poa] b ai a |. ee z i ca iei în genere și a fiecăreia în parte. Incepem cu această ramură ca 
ea pe de pietre | B E e E cai ame = —| 2 pând — sub raportul capitalului, al brațelor folosite şi al randamen- 
O S O O i ilui ei — primul loc în acest domeniu de activitate economică. | 
motaturi. . .[189|230|438 oaza 1086| 1175| 255 | 4756 | 988] 212| 68 După relațiunile date de marele industriaș N. Rizescu-Brănești 


rilejul unei interpelări în Camera Deputaţilor, industria noastră 
tilă se utilează cu primele războaie mecanice de-abia pela 1883—84, 

ărând, în 1900, 500 bucăţi 1). In 1913 — după cele ce ne relatează 
milian —ea a ajuns să numere, în Vechiul Regat, 3000 războaie 
ru bumbac şi fire vegetale şi 687 pentru ţesut lâna —în total, 

instalate în 81 fabrici, cu investiţii în valoare de 27 mil. lei aur 
producție de 46 mil. lei anual 2). Şi, an de an, ea merge crescându-și 
trumentele şi capitalul de investiţie, precum şi chemând cât mai 
ulte brațe muncitoare, constituind totodată şi o tentaţie pentru pla- 

capitalurilor străine. 

Aportul nouilor provincii, și în acest sector, este important. In 
1938, industria textilă atinge următoarele cifre: circa "14.000 
aie, 574 fabrici, utilizând o forță motrică de 66655 hp. și un per- 

e 70450, cu investiții de 6.980.874.000 lei şi cu o producție de 


Toată industria mijlocie, atât de rentabilă și apărată ca şi c 
“mare de tarife protecționiste şi prohibiţioniste, este, în majoritai 
zdrobitoare, în mâini. evreeşti. Toate fabricatele şi atelierele de conf 
tiuni de tot felul : haine și lingerie, mode şi broderii, corsete și män 
articole de galanterie, ceaprazărie şi nasturi ; toate fabricile de artic 
technice și electrotechnice ; toate laboratoarele de articole cosmeti 
facmaceutice şi droguri ; toate instrumentele de optică, de plombe 
altele pentru dentistică ; industria bachelitei, de radio, de tipogri 
și zincografie, etc. toate sunt străine, cu deosebire, evreeşti. . 
i “Industria noastră casnică, atât de înfloritoare altădată, a înce 
şi ca să dispară, strivită şi sabotată de marele trust al textilelor. 
1936/ 38, au luat ființă, în Cluj, 72 ateliere, dar au supravețuit numai 


pE > Tai 
1) Vezi Univ, din 4 Iunie. 1939. 2) Vezi Por. Vremii din 1 Febr. 1939. 3) U8 


3) Interpelare la Cameră în ședința din 14 Martie, 1935. 2 
din 27 Apr. 1940. - 5 5 


2) L'industrie en 


f ofr 6 je je jedi [e je JE je [re [a E je jahr Jy © bzi tg jt [€ jor j6 


z |z jı jrrjerj © * oL 


a J 0 a 20 A ue 


Bo807q0q 


Er 


— p i . . . g EIJ 


= aad ami oan „en BAOpOW 


| 
l 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


EN CA UN A A E PD PR me 


- ji EEkRlkkh: arma 


Ei 


:|— © © *  erqezeseg. 


" Buja oong ' 


Ərd apparqo IQRA 


a Sero ȚINȚEIOL, 


vodos qeg 


. 43 '1qea 


opurug rgng qe 


THRORqEJ IqLA 


PUȚACONE Joy: 


* ngwr ‘opn’ 


rpujaorg 


YIO 


ngue 


»>Imlolo z [02] 
slala] 2 lelz|elelel=lz]2l2lolz2] 2 alal lg TIF 
o jolo] sizisini=lololeleic joj ə |o a jalo t 
E a aJa EJA JR AJS] [a B WEEE i 
<le lale] ELISE Ge zle la Ela] Je le Ele [5 |E 
K |o ® eai EA E ela. a, |o [E | & a Ela 
| jE la 2 |B ERESI zia |o f% Ey Le [= d 
Ell [E] Iele elele EIEEE] le SEI [a 
=J Eja aja, FE IER ME Ş $ 
E: 
& jo e [să 
“să = = Ja 
B A 


Li 


gropmyovspmuem epgsnpir |. RIPUY BJENPUI 


191 


178 


CA 


Cni 


I 


"SV 
vre derr 


e aȚezaua3 ŢINȚRIOL, 


334 


eg |—lo |—lrziz 


oz lihr Szļ— jz [Er] 


Z orepuowme psn pur; AV 


z61|g/|£r|g |E6|-z9|8 |87 vgel6 |£6 |: * wL 


nene pa | e 
e pounn puaa je | me | pe 


„ae eaBoaqod 

aa DAȚI. 

Sir) 

eee ee 

| + YeapIV Ha 

* +. BAOpJON 

i geze JE po siqereseg, 
EE Lb ier lot peoo BUȚAOONE 
că sa că e tă a a să ong me 
ELI —|—iz ls [se — — I tele $ ngu100 "ANN | 


5 zlelnlal9 
F sa Esei bari eei M ma xla 
a|alelz]z| 2lzlzlelelzleleeleli ele elelEle|E 
RIS 2g giga SES SHALE ka alalt B| . 
ol ela i el . Q. 3 RS $ 2 % 
Lja DlolSla ja Ela E alale 
aja ra g LE Bai a D EZE Be aj l o o st | J 
[să gj alal #TEI SIS Pa i aig. &|s VONIAOIĂ 
Pe pi ai (elel adala Eleze = 3 
2 ajal gial eH STE. ajella S RIA 
A © Sisjejejaji =le E [ză 
pr 9 "ERIS a [LR £ 
See ELIE 
JEJE 


mmymgIom ' 


‘ırds roppmmgq "Piri 


336. 


mojqey € ad ymyezog, 


d BŢeXouaĂ p myjegzog, 


TEJOn 


ƏJHƏJIP AJY 


Teo 
ƏHUILVA 
Ə[LO IP PHRA 


3}09V19} ƏP PHALI 


PPnugIgo op Iqeqg 


Ind. ceram. şi deconstruc. |At. şi dep. 


__ IL 
1z3q0 “19 


əpqowm qeg 


moópqoos "1qeg 


TMO 1$ izg] qeg 


Industria lemnului 


 SBIISRISII 


PPOs IYO "Ie 


‘Pur YO qeg 
TEJOL 


Hy 
“ISL Mp en PILI 


HEPTEO 
Purigs m IMI 
IJA MZN 


apese I$ əzNOJq 
imun IS əyin 
: Ogu mI 
IB IMJEJIN 


Industria metalurgică 


Provincii 


impp 3 zod3g 


REH op PHRA 


TIprd earem. 
T CI cca 


Mazal ap omo age 


330 puseu reda 


arie op 330 


= see e tn = 
q 9 o © 
> gjg g g a 2 a? ? 
= aj sa i . 
cQ - MARI 
` ; 5 5 Ti w | $ 
a a o a a a 
ixn 
sA > E ale Al I3 
a e ; z 
S E ele E ai 
(ANZI RE SRI IRI II ARIE RE 
pai a] DIR N SEI E a 
o mfo R] Eoad 
Ea = 
m m S 


a I 
ŞI 


[16| 63|204 


oain 32 


1jré 


5| 6 


i 
; 
pi 


pd pS NE D EEA ORĂ ASR 


—— 4] 5 


2 


l 
a e | a 
SSA AE | 1 3 
CR I BRRI- E £ 
] 


2 
2 


2 
2 


7 


6 
1 


I 
I 


2 
De n 
Conad (nd uaua rans uama amasi umas 
Da | marenae Da) menen AN 
2 


E a 
7 


2 
2 


2 
PRR PRI NI Pi 
2 2 
PS Fi 
paman pnan | catea 
3 


I 

63 

64 

5 

—] 25 
4 

i 

2 

1 

10 


I 
r2|—} 31 


12|— 


I 


I 


i 


I 


2 


1 
ai NIVA 
8 


I 


I 
pea 


$ 

Da aan pa na PR 
————.—— } mnn 
1 
I 


D E n 
E E e era aut i 
stea SE i? nA 
în: pă 5, 
B A . a 
E 8 g = $ 5 g E 

ô Agag =- 4 E 
d mă Ti E © $ g 3 # A 
4 $ 8 îs dag 3 8 
SARA Sa 6 


27.888.000 lei. Faţă de 
izat aceste procente, r 
20% faţă de totalul 
alului. şi — mai depa 
aţă de totalul valorii 


totalul industriei de 
espectiv : 16,30% față de tot 
forței motrice şi 25,30% 
rte : —— 15,10% față de to 
producţiei 1). i 


alul fabricilor, cu. 


ată investiția ŞI 22%, 


i 


re, ca Sibiul 

c, iută, in şi 
Iașii I31 şi Severinul cu I3, Aradul şi Tr.-Mare 
157 alte centre. Ra a: 


Văzută pe o hartă tablou, România prezintă aceste 


ordine descrescândă : Ilfovul, Sibi 
“Cernăuţii, Aradul, Covurlui, Severinul, T, 

hova. Satu Mare, etc. Provinciile stau în 
at cu 255 fabrici — 4425 %, Tr 
8 — 504, Bucovina cu 43 — 7, 


mari centre 
ul, Timişu], 
-Mare, Brașovul, “Bihor, 
această, ordine ; Vechiul 
ansilvania cu 172 — 30%; Banatul 
50% şi, în fine, Basarabia cu 16 — 


9. 


tăzi, spune tot marele industriaș N. Rizescu- 

dastră textilă, utilată cu 14.000 războaie, este în Stare să satisfacă 
ntregime nevoile medii şi rurale 3). Ca materii Prime, S'au utilizat, ` 

ângă parte din cele indigene, şi textile vegetale, industrii derivate, 
portate în valoare de 40% mld. petitru perioada: 1927/34 — sau; 
die anuală, circa 6 “miliarde, în proporție de circa 29% faţă de 


Brăneşti, industria 


> în medie, la circa 17 miliarde 4). 
noaștem şi cuj au aparținut şi 


rici în cari S'au învestit, în 1937, circa 


22 


337. 
transformare, ea a Tea- 


față de totalul perso- 


a 


338. 

indicații 

jd. lei. Marele industriaș N. Rizescu-Brăneşti ne dă câteva indicaţii 
7 m 


textilă în țara 
É îndeajuns de preţioase. “Anume: 4) Toată industria te ţ 


cu curaj și multe 
noastră a fost pornită de Români şi dusă — cu cinste, © iş 


turieri, adul 
ca italişti sau aven 
jertfe — până în 1906, când străinii capi 


A a se e bă i 
mecând de departe marile avantaşii şi G i au incep ga 


din ce în ce în 
avânt, îi ea trece a 
a industria îşi ia un mare sánd aceast 
ia gioni ant Alte lovituri : b) Tocmai prin 1920 boialui — de-abi 
imite de pe urm 
industrie — după zguduirile pri zie de străini, mulți cu pașapo 


a 

e pe S aie a prin produse falsificate, industri: 
ut să- concureze, 

Nansen, cari au încep 


sumele 
stă a oprit toate 
area național- -țărăni ibilit 

tră. Iar când guvern ceasta, posibilitat 
de stat industriei existente, s'a dat, prin a A ai e in dusttia 
tuturor străinilor să ia locul adetin români a = fali 

ră ușea, în 
naţionale care, se P 

străină i le i e cumpere străinii veniți c cu capitaluri mari, 


mente, ii le-a fost uşor. să 1 


neni 


i, după toate 
“acaparat şi turniturile dela stat, înlăturând era pe du tou 
tingentarea: cotelor dee ul z 

is EA abite din 1932 constituie temeiul distribuției furnity 


regăti depo ti 
fii dcă străinii, stăpâni pe marile. capitaluri şi-au a ea e 
raiul, tă vreme, industriaşii români erau oblig 
au fe ile fereau bani şi primeau ci 
la, contracte în favoarea străinilor cari oO E e kane 
preţuri joase, precum şi dispuneau a p sui or ata set 

> răne , : 
de fabrica: fraţilor 

cei în drept. In afară dă 
putut rezista acelei conjuncturi nefavorabile Pp 


tochtoni români, încheie acelaş a oii desi E. 
e putem P 
„Este dureros că nu n 


di 
itatea purtând tid 
nirea etnică a acestei industrii, în aparență, majori p 


t pe politicianii no 
: reocupări. wau îngrijora 
A Ere o celor chemați $ să e pe l 


z 


k 


şi- wau turburat nic 
intereselor naționale, i 
Aniei. Ştim sigur, însă, că industria tex 
vers măruntă este în „mâini. aut rin a 
în proporție de 70% În mâini săsești, $ le Mal DER, pă 
n mâini Cetati, Moldova, Bucovina $ ee or tai ÎN 
jeg ST este în mâinile Evreilor și Armenilor. Cap 
o 


tră ine, jea emene uver See ză în. re arte — capitalul eng 
} 3 


mumă 9) {i ei e: Fildermann, Izvorani 


„Singer dels Bacău,. ,_stăpânesc această e Ao o E 
industria textilă” este (iu dat din patru mari E 


aşi și Prejmer, cu investiții de aproape un mld. de lei și cu aproape 
500 lucrători. „,„Mioara” și „Filatura românească de bumbac” din 
Bucureşti numără, amândouă, 320 mil. investiţii şi peste 1500 lucrători 1). 
Din societatea Buhuși, au născut; Dorobanțul” din Ploești şi „Electa”” 
— conduse toate de tiinitatea ,,Margulies-Stern-Kaufmann”” — stă- 
pâni pe industria ștofelor 2). Şi această firmă ,,Buhuși” a fost salvată 
ela faliment tocmai de o bancă mare bucureşteană, căzută în concordat, 
i care îşi angajase semnătura cu 830 mil. lei la institutul nostru de emi- 
iune, care s'a mulțumit cu o creanță putredă în portofoliul său 3). 
Industria de produse de tricotaje, numără 49 fabrici de ciorapi, 
n frunte cu bine cunoscutele ,,Adesgo”, „Ady, „„Areca”, „G. B.L.” 
i alte câteva — toate activând cu o echipă de lucrători de circa 4500 
ucrători şi cu un capital de 350 mil. lei, în majoritate zdrobitoare, 
vreești. Cercetând toată lista de 49 fabrici, am dat de două : una a lui 
„Fulga Ion & Fiul” din Buzău și alta a Grecului Fr. Cucolis din Galaţi. 
Ele sunt repartizate astfel : 15 în Cernăuţi, câte 7 în București și Timi- 
oara, 5 la Arad, 3 la Sibiu, 2 la Bacău şi câte una în alte 11 localităţi $). 
‘ât de bănoasă este această industrie, se vede din ilustrația fabricii 
„Ady”' — condusă de Evreul maghiar Eugen-yenö Lâszlo, care, în 
925, un simplu voiajor, ajunge, peste noapte, mare fabricant la Cluj, 
nde, acumulând, în scurt timp, o avere de 8o mil. lei, înființează alta 
abrică la București ; a plasat averi de sute de milioane la Pesta și la 
ăncile străine şi şi-a mutat sediul afacerilor în Palestina, unde a devenit 


Peste tot cuprinsul acestei vaste industrii, Românii etnici contat, 
ână în 1940, de-abia cu 10%, Armenii cu 40% și Evreii cu 50%. 
a acest 10%, micile întreprinderi româneşti au parte de 4%, iar cele 
ri 6%. In acest sector, numărăm firma Soc. »Stan Rizescu” cu 700 
boaie şi Fraţii Rizescu, Fraţii Brănescu-Dciceşti, Drăghiceanu — 
cutești, Petre Haralamb ,,Țes. Sf. Anton” — Finţescu, „es. Telegr 


n” — Roșiorii de Vede 6), Dr. S. Cerchez, ,, Românofir”” 
ad învestiții de peste. 500 milioane 7 ). 


„Cam atâta însemnăm în mișcarea industriei. textile care a produs 
a-100—120 mil. metri de tot felul și atâta însemnăm în țara care nu- 
ă i 280. 000 fuse de tors bumbacul și 14.000 războaie mecanice, în ţara 


1) Vezi „„Indicatorul”. 2) Por. Vremii din ro Dec. 1938. 3) Vezi N. Iorga în 
ul Românesc. 4) “Vezi „„Ihdicatorul”. 5) Ibid, ibid. Por. Vremii din 13 Nov. 
;:,„Aventurierul dela fabrica Ady” nu şi-a putut consolida încă situația de cetățean 
mân, Dalailama al ciorapilor feminini, produce zilnic 250 duzini, socotiți, pe ațunci, 
:50.000 lei Fratele lui se altă la Haifa și își lichidează afacerile în ţară. Se zice că, 
6 237, a transferat la băncile din Anglia 85000 lst., la cele din Elveţia 200000 fr. 


ieni, iar la Haifa a plasat 65000 lire palestiniene, 6) Din declarațiile făcute de N. 
C 7) Indicatorul industriei. 


339 | 


340 / 
unde s'a recoltat circa 3 mil. kg. bumbac și unde este nevoie de încă o Moara  ,,Assan” şi „Co Daaa cd 
cantitate de 25 mil. kg. anual 1). l dopol din Brăila cu ao din Bucureşti, Violatos şi Lichi l 

te +), l i eee ar- 


2. Industria alimentară. 


Această industrie legată de caracterul agricol al ţării noastre 
merge mereu dezvoltându-se. Cu alipirea nouilor provincii, ea atinge, în Ardeal, dintre cari 12 
în 1937, cifra de 1066 intreprinderi. Marea industrie este concentrată - 
în Muntenia cu 164 unități, reprezentând : 27,80%, din totalul forței 
motrice, 28,50 % personal şi 33%, din valoarea întregii producții. Tran-` dela p. 334 cu privire la. trecute în tablou 
silvania se caracterizează prin industria mijlocie. Moldova numără 103 existente în mâini evreesti + orilor şi fabri Fă 
unități, Oltenia 45 şi Dobrogea 30 — în total, Vechiul Regat numără oriile ardelene răpite a. 1 În 1940 — minus cele activând î - or - 
342 unități, rămânând pentru provinciile alipite 724. Din aceste câteva . pirtului “a. , l en- 
cifre, putem deduce și origina etnică a capitalului învestit în această activau 172 i sp rola exclusiv, în mâini străine. In 

$ | in AA ; A 


4 adică 
maghiare și rrr în 


3 Ă 3 sie sa i š 
industrie, care în 1935 era aproape de 12 miliarde lei . Din aceste au ca anexe și mari creset mai mari, în “Transilvania şi 
1066 întreprinderi alimentare, 203 sunt constituite în societăți pe acţiuni Din aceste 172 fabrici, 96 și ătorii de vite destinate exportului. 3 
cu un capital de 3.824.277.000 lei. Prima societate anonimă s'a con- le-abia 15 româneşti, A ak evreești, 6o în alte mâini Pag : 
stituit în 1812, cu un capital de 2.100.000 lei, iar în rgr8, numărul lor E RA Si a 15 la un loc, nu prețuesc, ca a i 
i > à lui Neumann d i sona 
ela Arad 


se urca la 62, cu un capital de 2.363.576.000 lei’). In 1937, numărul n fabrica de spirt i ; ; 

f i pirt ind 4 , de š 
tuturor întreprinderilor, colective şi individuale, scade la 991, cu un 20 mi "Custrial și în cea de drojdie, pildă, care 
capital de 10.774.000.000 şi personal de 34.724 $). 


Cele 15 fabrici de zoe din cele mai vechi în acest domeniu — etic românește, din cari despri bii oar 15—16 nume Siua 
sunt străine şi, organizate în trust, ele şi-au dezvoltat, în mod Și alte 13—r4 4. Archi prindem : Banca Crhissoveloni, Br 
parazitar investiţii de 4.335.335.000 și câştiguri fabuloase — în dauna recute în tabloul de mai sr Ivele C. N, R.-ului ne ie AoA 
țării consumatoare, a clasei producătoare şi a fiscului: 5 din Industria u PECA a atele 
ele aşezate în Vechiul Regat, 3 în Ardeal, r în Banat, 4 în Buco- ntrată aproape toată în ţia RE En instrăinată — con 

l ? X a ŞI Ardeal — în Judeţele unde St 
ă- 


vina și 2 în Basarabia 5). 
Industria morăritului ocupă, iarăși, un loc de frunte. Numărul 
morilor țărănești — puse în mișcare de căderi de apă, de vânt, de mașini 
cu aburi sau motoare — și al celor sistematice cu instalații de valțuri 
perfecționate se ridică la peste câteva mii. Cele cu capacitate de mäciniş 
mare, ating cifra de 102 — cu putere de lucru peste 3 vagoane în 24 ore 
şi la 205 cu putere de lucru între 1—3 vagoane în 24 ore — toate la u 
loc cu o capacitate de măciniș de 950 vagoane în 24 ore. Cele țărăneș 
înglobează 78%, din forța motrică și prelucrează 750.000 vagoane anual. nouile provincii : 36 fabrici di i 
Printre cele mari, cităm, ca cea mai puternică, pe a lui Neumann Evreu dețul Brașov. Ele Aa Pa In 52, dintre 
dela Arad cu 36 vag./24 ore, pe urmă „,Timișoreana” cu 32/24 oT ut deținute în 


in județul Bihor, 
ROI A S el : Sezonov 

san din capitală cu i Ce cl Tuteni-'Teleorman și fabric dai 

etiale doi aa nvestiţii de aproape 40 mil. lei aceast bi para 

abia cu vre-o ra milioane. Datele C N.R h o 

SN.. RK.-ului glă- 


Oomăni în București, 
de-abia vre- 


1) N. Rizescu. 2) N. Arcadian — Industria alimentară, în Fucicl. României, Făgăraş, Evreii dețin, pro- 
III, p. 987 urm. 3) Statistica soc. pe acțiuni din România pe anul 1938. 4) N. Arcadian. ~- Uniunea anglo-română 
st cit. 5) Indicatorul industriei româneşti: pe 1938. Aceste 15 fabrici sunt: Chitila, | : pentru 
Arad, Crisciatec, Giurgiu, Roman Sascut, Bod, Freidorf, Tg.-Mureș, Ițcani, Juciea Vech 
Lujeni, Ripiceni, Zarojani și Bălți. i : : 
3 : a minorității i 
Martie, 1935. 4) PE pp 


li 


i 


342 Zi 


industria de bacon”, din Burdujeni, cu investiții de peste ro milioane ășeni stau în fruntea 343, 


lei şi cu mare export pentru Anglia 3). Hn 

Conservarea legumelor, fructelor, cărnurilor şi a peștelui se face- 

în 23 fabrici, concentrate 13 din ele în Vechiul Regat. Cele mai multe ntru ca, în 1938 

răspund la nume simbolice sau străine și foarte puţine românești, ca 
Bragadiru, B.-Ştirbey, Ştefănescu-Griviţa 2). l 

N. Arcadian, ne dă 40 fabrici de bere, Indicatorul numai 27. După. 

acesta din urmă, ele sunt concentrate în nouile provincii, rămânând 

“pentru Vechiul Regat numai 7. După rezonanţa etnică a numelui, 

majoritatea par a fi evreești sau evreo-maghiare, vre-o 8—9 nemţești. 

şi prea puţine românești —ca Bargadiru, Luther 3). nuşi, de curele de E 

Ar fi o muncă şi trudnică și infructuoasă ca să cercetăm lunga. 

listă de sectoare a acestei industrii şi nesfârșitul număr de nume cu. 

ecou mai apropiat sau mai îndepărtat galițian, sau de embleme și sim- 

. boale-sub cari se ascund marii potentaţi ai industriei noastre naționale 

Pe ori care am lua, lucrurile se întâmplă la fel. Marea industrie al ap- 


lare 8,7%, 


. ` 07` an x T s 
iar xi } Tim : ut 
0» Bacău, Brașov. Jo» limişoara 10,70%, di 


între 5-—6%. Pe câtă 


Consumul intern 2), 
„Cercetând, nume du 
ează pielea în talpă şi 


. . . y . . . o , vře-0 39— o fi ý rn WA S, S i ăsu sia SA iz F 
telui și a produselor lactice este cu totul străină — din 26 fabrici, func- ămânând, cu iesi 7 omâneşti, circa 22 nenițești şi E POA š ; 
ționează în vechiul Regat de-abia 5, restul: în Ardeal ṣi Bucovina. ată industria Mol Fa chir de peste 8o evreeşti şi” tea i ag h 
câte 6, în Basarabia 5 — toate în C.-Albă și 4 în Banat t). Fabricația ifuranță, în mâini l» a Basarabiei şi Bucovinei este, aa STe: ? 

> ev ata ea : z m s pune a 


ciocolatei se face în sr fabrici, patronate de Greci și Armeni prin marile reeşti. Firmele Abramo 


porturi şi de elemente în fața cărora stai ca la un mare semn de între- î alături cu acelea ta a ete. Stăpânese Moldova - i ue au aa 
bare — ce să fie oare? La Galaţi, sunt 9 fabrici şi nu știi, din simpla : Albă, Fa fica E oșani, Taşi, Roman, Tecuci, Suceava. a 
înşirare de nume simbolice și de embleme, cine sunt fabricanții. Cele hova, toate tăbăcă i F ocşani sunt două româneşti, iar în ia 
mai multe — 26 din-46 sunt concentrate în Vechiul Regat, restul în eii nu. prea au aa e Sunt ale noastre în Olteni şi ap Se Ta 
nouile provincii. Din toate acestea, 31 sunt evreeşti şi ascunse sub -Mare, 'T.Mică B znit să.se afirme ; în Ardea] —fn Erei pa i 
embleme diferite. Fabricaţiunea coniacurilor și a lichiorurilor, a vinurilor YIc0-maghiarii . : i TASOV ~= Stăpânesc Saşii: în restul sec ee, 
şi șampaniei este în mâini străine şi evreești. Toată această industrie â In R Ea intreprinderi — ca la Sibiu şi a 
în Bucovina şi Basarabia era evreiască, precum şi aproape în toate icu şi Oprea Sica pini două - mari întreprinderi spini în 
Tani > TI lu : i 


celelalte provincii, dacă socotim emblemele și societățile anonime sub 
„cari se ascundeau numai ei. Aci, tot la Evrei, erau izvoarele de otrăvuri 
ce le desfăceau prin cârciumari cari, la rândul lor, le difuzau mulțimilor 
dela țară şi de prin orașe, difuzând moarte, mizerie şi nebunie peste tot. șoara și Bacău 


. Industria pielăriei şi a tăbăcăriei. - Xi : 
3 Ê $ ) e a a— ca Filt, Dermata 


, i desi i —sunt t. We-ego, et 
A fost, nu de mult, o industrie monopol a Românilor, ale căr laj ultra Bok a A intreprinderi „Graleš““gi Mociu iz 
nt ale noastre și rămân ex TI a 
N aman e 


tăbăcării se bucurau de mare renume și peste hotare. Tăbăcarii fàg evărat demne d xpresia unei ten: ca 
E Ti Si nacităţi 

1) Vezi Indicatorul pe 1938. In Bucureşti, este dat ca mare fabricant de mezelari 

Fraţii Pescaru, iar la Cluj Vlad & Co. 2) Abatoarele de export sunt, spune N, Arcadian, 
din cele mai moderne, cu instalații perfecționate pentru tăierea și conservarea cărnii 
în frigorifere, ca la Burdujeni și Constanţa, sau ca acela pentru păsări dela Salonta ca 
satisfac toate cerințele technice. Capacitatea maximă de producție este de 22.000 to 
anual, iar conservele de pește la circa 300 anual. 3 şi 4) Indicatorul citat. i 


345 


34 A, 


z 


artiție a unităţilor din această industrie. Ele se ridică la 24 între- 
nderi în industna chimică a lemnului (hârtie, mucava, celuloză 
istilerii de lemn) și la 670 dîn industria mecanică, din cari 461 fabrici 
cherestea, restul diferite fabrici de fasonare a lemnului, cu un total 
investiţii de 2234 milioane şi cu 1723 mil. la cele 24 de unități din 
dustria chimică. La aceste investiții, lua parte, în mare măsură, capi- 
alul străin : austro-ungar, german şi francez 1) precum și-cel englez. 
„Cercetând cu atenţie datele din Indicatorul industriei românești 
anul 1938, stabilim aceste rezultate. Există în toată țara 495 fabrici 
cherestea, declarate şi încă 254 în industria mecanică a lemnului, 
total 749 întreprinderi ?). 
„.. Cele: 495 fabrici de cherestea se repartizează astfel: 8 ale Fon- 
ui Bisericesc Ortodox Român, cu câte 4 în jud. Câmpulung și Rădăuți ; 
ale Caps-ului : 7 în Banat, 8 în Transilvania, 5 în Moldova și alte 2; 
e uzinelor comunale din Sibiu şi-Huniedoara ; 4 ale citeritelor domenii ; 
ale cooperativelor ; 170 ale societăților și 276 întreprinderi particulare. 
„Aceste 276 fabrici de cherestea particulare se repartizează : 25 la 
emţi, pe cât a fost posibilă identificarea, 59 la Români — cu aceiași 
ăduință şi 192 la Evrei. — Aceştia: exploatează marile masive și 
tre industriale din Bucovina cu 6o-unități din 106; cele din Tran- 
silvania cu 96 din 238; din Basarabia cu I3 din 19; în Moldova, au 
mai 16 din 59; în Banat, de-abia 6 din 28; iar în Muntenia numai r 
41: Din cele 170 întreprinderi constituite în societăți : 22 activează 
Bucovina, 24 în Moldova, 4 în Basarabia, 9o în Transilvania și Mara- 
teş, 10 în Banat şi 20 în Muntenia. Toate âceste societăţi sunt aproape 
întregime străine sau controlate de capital străino-evreu. 
` Judeţele cele mai bogate în fabrici evreești : jud. Ciuc cu 66 din 72 ; 
atere — acţionate de 72.000: hp. şi 47009 i. Scaune cu 30 din 32; Braşov cu I5 din 22; cele bucovinene cu 82 
106 ; jud. Bacău cu 14 din 21; Neamț cu 15 din 24; Baia cu toate 5; 
ail cu 9 din ro; Prahova cu 5 din 9; Arad şi Bihor cu 13 din 19. 
Cele mai mari ca capital social, investiții și număr de brațe la 
ncă funcționează în Ardeal : ,„,Producţiunea forestieră regnicolară”, 
„Reghinul săsesc”, „Ardeleana” ; „Soc. de industria lemnului din 
ad-S. Mare” cu câte 3 fabrici ; „„Arborea” în Munţii Apuseni; 
anubia””, „, Sohodol”, „„Union”, „Someșana”, etc. In Ardealul de nord, 
m. „Regia cooperativă Regna” — singura în întregime românească, 


vai trecute în, Indicatorul industriei. Printre Sl o fabrici de curele 
de transmisiune, fabrica Sotirescu, societate în aume colectiv, ct 
românească. Intreprinderea lui Prodanof este şi ea una E cita întå 
în fabricarea tălpii. In toate ar estea,. românești sau străine, ne 
şi lucrătorii calificați sunt Români , numai profitul şi mare parte d 


„capital sunt, străine. 


pădurilor şi industria lemnului, 


evada Exploatarea sălbatecă a- păă 
À ` fabrici»de cherestea, de hârtie şi mobile, etc. . 


% 


Am mai vorbit, în perioada anterioară, de începuturile mar 
industrii. a lemnului care începe, în Vechiul Regat, „odată cu i iți 
“vamal contra A.-Ungariei. In nouile provincii — Transilvania ji e 
dezvoltarea acestei industrii este cu 10—20 ani mat. Sel i. ă A 
alipirea acestora la Patria Mumă, suprafața forestiera Ereg e. po 2 
la 7 milioane ha. 

“In anul 1920, 
şi punctul culminant al a 


şi transportul lemnului la fabrici, cari, după evaluă 


rârea, fasonarea A pă 
ale i s'âr ridica la 250.000 oameni, aṣa că, această indust 


ale specialiştilor, 


‘fabrici de cherestea cu 1700 g i e ; 
lucrători, numai în cuprinsul fabricilor, nu şi la padure şi trans e 
La cele 1700 gatere mecanice, trebuesc adăogate încă 360—400 erä- 

| trae de apă proprietate țărănească. Capacitatea. de ai pl 
1924—1926 s'a urcat la 6 mil. m. c. cherestea anual, din care e N 
molift şi brad. Intre 1919—1937» sau exportat 26 mil. a : 

şi prelucrat în valoare de 54 mld. lei, ocupând imediat ca valoare 104 

ă ol: şi' cereale. Pee . e 

după a excepțională a investițiilor din aceste gi 

a atras foarte multe capitaluri străine, . dintre cari multe P t 
asupră-și şi crearea de vaste instalații de transport dela ai 
fabrici; ba, multe instituții de credit din țară și-au plasat m 
capitalari în aceste întreprinderi, precum Și au ajutat cu m 


1) D. A. Sburlan — Industria lemnului în Encicl. României, III, pP. 933 urm. 
n cele 24 fabrici de lăzi, cutii şi butoaie, 5 pur românești ; din cele 17 — de-abia 4; 


par străine ; din cele 91 fabrici de tâmplărie — 15 par românești, 4 societăți — una, 
nt românească, 1 coop., 49 par nemțești ; din 24: diverse — 4 româneşti, 8 nem- 
1 Societate; 1 fabrică creioane străină; din 11 fabrici de vehicule — 3 românești, 
teşti. 


capita 
credite parte din ele. - E d n . 
“Ga urmare a crizei care începuse în 1929, avem, în anul 1937, 


` 


nAi. < 


cele 3 fabrici de dopuri par străine ;, din cele 73 fabrici de mobile, 12. par româ- > 
2 sunt cooperative, ro societăți — din cari 2 româneşti ; toate cele ro fabrici de , 


. 


346. a 


i 


347 


având în exploatare pădurile composesorale ale grănicerilor năsăudeni $ 
etc. Toate cele egumărate până aci posedă investiții în valoare de circa 
300 mil. şi un echipaj de lucrători de peste 5500. e 
Alte societăți au ramificații întinse în mai multe provincii : »Car= 
patina” cu fabrici în Brezoiu-Vâlcea şi Slatina-Olt; ,,Morcieni” — 
Dâmbovița şi Gugești — R.-Sărat; „Soc. an. pentru Saploalaca de 
păduri și ferăstrae cu vapori” a fostei „P. & C. Gcetz, .&i:Co. cu acti- 
vitate întinsă peste tot: în Nehoiu-Buzău, Cernăuţi, Comäresti şi 
Agaș-Bacău, P.-Neamţ ; „Soc. an. Forestiera din Lomas’ cu exploas 
tări în Homorod — T. Mare, în Gălăutași și Deda Bistriţa-Mureş, în 
S.-Mare, Zăvoiu-Severin ; „Valea Trotușului” cu fabrici la Comănești. 
Numai aceste cinci societăți însumează cca. 400 mil. ei investiții şi un 
echipaj de peste 6ooo lucrători. Din cele 22 aativând în Bucovina 
„Ind. silvică din Bucovina” cu fabrici la Storojineț ; „Bucovina i la 
Vama şi Sadova; „,Moldova” cu 2 fabrici, la Vatra Dornei si 
‘Frasin, cu învestiții de peste 45 milioane și cu un echipaj, de peste 850 
lucrători. Este de remarcat în P.-Neamţ, soc. „Moldova l Lalu 
Gheorghe, cu investiții de peste 30 milioane și cu 350 lucrători. 
Evreii au avut o deosebită predilecție pentru această industrie 
Şi, din totdeauna, s'au băgat în acele regiuni unde se puteau sustrag 
dela orice obligații fiscale și vigilențe administrative, dar cu deosebire 
acolo unde se putea lucra ca „în codru”. De aceea, îi vedem pe toţi 
şi indivizi şi societăți — cuibăriți prin toate masivele Bucovinei și al 
Ardealului n.-estic, prin Săcuime şi Maramureș, unde aveau de a lucri 
uşor cu o administrație venală ceeace a contribuit ca ei să doboare 
masivele cele mai bogate şi frumoase, în paguba țării și în folosul lo: 
și cu un popor incapabil de reacțiune. Nu îi găsim ca indivizi în Munteni: 
= de-abia unul singur. In schimb, îi găsim constituiți în aproape toa 
cele 20 societăți — în frunte cu „„Carpatinâ”, „„Goetz”, ete.; precum 
Transilvania, sunt constituiți și băgaţi în cele go societăţi. Masivel 
năpădite de Evrei — ca intreprinzători particulari sau legaţi în societăț 
—sunt, precum am mai spus-o, în cele cinci județe bucovinene, în M 
mures, Mureş, Brașov, Bihor, Odorhei și Trei Scaune ; în Bacău, Nea: 
şi Baia din Moldova, precum și în Ismail- Basarabia şi Severinul Ba 
tului. Românii fabricanți de cherestea au ọ întreprinderi în jud. Pra 1 
va — alături de 4 societăți și un Evreu — singurul Evreu în toat 
Muntenie şi Oltenia. Prd 
Dacă ne referim la componența etnică a personalului în înt ; 
prinderile forestiere, stabilim aceste rezultate : în peoa p 
superior sunt de-abia 10% Români și go % străini — din cari 50 % Evt 


n personalul technic inferior : 25% Români și 75%, străini, dintre 
tot 50% Evrei 1), restul personalului muncitor în marem ajoritate 
âni, brațe de muncă la! foc, la pădure și transporturi, unii veniți 
Moldova din Transilvania și Banat, exploataţi cu 45—6o le în medie. 
Din datele concentrate la C. N. R. reies aceste rezultate cu pri- 
a proprietatea fabricilor de cherestea, cari se găseau în România, 
provinciile cedate din Basarabia, Bucovina şi Ardeal. In total, au 
t în patrimoniul statului 113 fabrici de cherestea : 41 ale diverselor 
etăți şi 72 proprietăţi individuale cu 247 gatere în total. Şi anume : 
covina, 6 proprietăți ale societăților şi 30 individuale ; în Ardeal 
espectiv II față de 5 ; în Moldova — 16 față de 24; în Muntenia — 
ță de 3 şi în Banat — 1 față der, 
Comparând aceste date cu cele exp 


use mai sus și împrumutate 
ndicator, 


constatăm că Evreii au mai multe proprietăţi, în 1040, ES 
firme în 1937. Aceasta s'ar datori sau faptului că am umflat ` : 
ărul Nemților după rezonanța numelui sau că 


Evreii îşi arendau 
rietățile la străini 


— ceeace este mai puțin probabil sau că, între 
40, au achiziționat fabrici noui, ceeace este mai probabil. l 
Cum s'au exploatat masivele noastre păduroase. 
Pe poarta pavilionului jugoslav al lemnului la expoziţia interna- 
dä dela Paris din 1937, sta scrisă această rugăciune : ,„,„Omule ! 
nt căldura căminului tău în nopțile reci de iarnă, umbra prietc- 
atunci când soarele arde. Bu sunt grădina casei tale, scândura 
tale. Eu sunt patul în care tu dormi şi lemnul din care-ţi faci 
e. Eu sunt coada sapei şi uşa adăpostului tău. Eu sunt lemnul 
ului tău. Eu sunt pâinea bunătății, floarea frumuseții. Ascultă 
unea mea: Nu mă distruge pa 


we 


Această rugăciune sublimă, însă, nu stă scrisă nicăieri în cate- 
ul doctrinei vieții noastre naționale. Toate acele 2000—2100 
Şi ferăstrae sunt tot atâția balauri cari au înghițit şi înghit, 
ător, masivele păduroase ale țării. In 1875, Bouquet de la Gray, 
rind dela Giurgiu la Bucureşti, s'a mirat văzând câmpii rase în 
pădurilor nestrăbătute de „cari îi vorbea I. Brătianu în 1863; 
er scria, în 1900, că numai o zecime de proprietari își exploatează 
le cu mijloace ştiinţifice, cea mai mare parte se lasă pradă negus- 
de lemne ; în urma exproprierii, 1.400.000 ha s'au croit pentru 
electorale, iar în 1937, se promiteau țăranilor încă alte noui 
ni de păduri, munţi întregi și chiar plantațiuni de molift — cum 
cazul la Cumpăna-Argeş, tot pentru islazuri electorale cum le 


r ; 

şi 2) Vezi art. din Univ. 30 Nov. 1937 : Cum ştiu alții a 

onservarea pădurilor. D. G. Berger, consul general 
1900: România în 1900. 


-și face propaganda 


al României la Stutgart, a 
1). Vezi Univ. din 29 August, 1937 : „„Instrăinarea profesiunilor”, 


349 


348 


numea, cu drept cuvânt inginerul M. P. Florescu '), Pamfil Şeicaru ca; 
neobosit, a luptat mereu pentru apărarea pădurii, numea asas 
tăiere a ei „orânduialä antinațională”’. Şi toate cele aproape 200 articol 
scrise de el, ca şi toată campania de apărare dusă de ingineri silvia 
în „Curentul” „Universul” etc. n'a impresionat pè nimen? conen ; A $ 
unile de tăieri s'au continuat, ferăstraele s'au înmulțit, munții au ăn asorțiu cu: amele » Bradul Carpatin este camuflarea vechii soc. 
golași, apele se prăvale în puhoaie, lavinele crapă coastele ai: bradul Bucovinei , alungaţi de Visarion Puiu. Pădurile date de stat 
zestrea de sărăcie pe care o lăsăm viitoarelor generaţii sporeşte ): päti „Letea. -se exploatează “prin Evreul Nuhăm Weisman =? 
campania dusă de alte ziare, ca'şi nestăpânita mânie împotriva cri ul politicianilor locali. Din ocolul silvic „Văratec se întruptă și 
săvârşite a lui I. Mihalache, întors dela Cheile Bicazului, n au dus la iva Matilda . Herşcu Tapu °). Pădurile din Negreștii Vasluiului 
un rezultat ?).. Masivele noastre neprețuite au continuat a îi Surp au în fief-ul baronului Şimsensohn, alături de el lucra alt baron din 
de săcurea iseruțătoare a exploatatorilor de păduri = străini ŞI Evi „mai departe altul 3). Crimele doy sansa vele Neamţului sunt grele, 
lucrând în cont personal sau organizaţi în societăţi, bucurându-se şi toare — ca păcatul pazieid. Tata, capiva Evrei, Cartelaţi, cum 
credite largi, favoruri de „cari nu s'au bucurat nici statul sau pari jä islazurile comunelor Dobrei, Crăcăuani SE. Băltățeşti de brazi 
ari ai mo şnenii sau. composesoratele. | ineri — peste 210.000 viitori buşteni — ca să-i speculeze de săr- 
j Toată această nepreţuită zestre. națională Și tot pitorescul j rile Crăciunului ay; Evreii din P. Neamţ, Mercurea-Ciuc, Tulgheș 
noastre au fost săcătuite în folosul străinătății şi a ovreimei pripâşi g. Mureş au distrus — prin cereri fictive — frumoasele m de 
de aiurea. Această ovreime s'a folosit de două metode clasice : u id din bazinul superior al Bistricioarei şi Neagra-Broşteni în valoare 
a cererilor individuale pentru nevoile locuitorilor, SOTER fictive. c o 000 ha. S), Societăţile evreești „Valea “Trotușului” „Goetz s 
odată aprobate și trebuiau aprobate, intrau în stăpânirea explo sta şi „Valea Piadului an acaparat minji aonan E Geamăna 
torilor şi a doua, metoda curățirii de insecte, doborând asttel supra lea. Asăului este toată. în mâini străine 8), Și padurile Vrancenilor 
întinse. Toate acestea le reușeau prin mituire şi, astfel, sărăceau -Pop răbuşesc sub securea jidovească FARDE K Ardeleana > una din 
lațiile și lăsau munții golași de frumusețe şi de îmbrăcămintea lor Doga mai mari intreprinderi atât din judeţ cât și din țară, dispunând 

Vom urmări, în cele ce urmează; pe câţiva din gangsterii cari n a : -tren industrial, cu sediul le, Comândău, lângă piscul Laur, înalt 

cutindustiie forestieră, ci pustiire şi distrugere de paradisuri pămă 72 m, Îşi întinde operaţiile între județele Putna, Buzău și Trei 

` Tn Basarabia; Evreii în frunte cu Sadovnic, au cumpărat drep ne 1); Pădurile Vrancei — toaté ale obştiilor — stau sub stăpâ- 
spre folos'ață. de pădurile exploatate dela proprietarii agricoli pe p oc. »Năruja” și a consorțiului baronilor frații Groedel, sub nu- 
turi vidicole ; toate pădurile: din” nordul provinciei sunt exploatat i soc. „,Surpeif”, jar locuitorii cari şi-au vândut pădurile se duc, 
banda Epelborn, atelmann şi tovarășii politici, tar ct în. e departe, ca să-şi găsească de lucru 3). In toți munţii Carpaţi 
cari au cumpărat şi toate pădurile vândute de stat — toţi cartelaţi ldovei şi Muriteniei, în Bucovina și în zona frontierei de vest, 

. mai multe masive păduroase sunt exploatate numai de societăți 
Pădurile bucovinene și masivii păduroși ai Mitropoliei gi ști. Masivele păduroase din munții Buzăului sunt distruse fără 
de aproape cinci decenii sunt acapărate de Evrei şi de celebrul An a te de colonia evreiască con tinuta în soc. „Goetz',, pe câtă vreme 
şi alți tovarăși, ca Gottlieb, ete. 4). Visarion Puid n'a putut să-i stârpeâs âteva cooperative de munteni s'au prăbușit neputând achita taxele 

ate pe linia ferată a societății 9). Valea Prahovei, tot pe stânga, 


tnae > h Dă w p AP r, z 
Vechile păduri ale mânăstirii Neamțului, lăsate călugărilo r ai | 
sub securea Jidovilor, evitând orice replantare şi sa instalat, a 07 pe pt Îl la a aa 
rul M. Florescu. l 


eb, Sentler şi Schraf — în condițiuni extrem de păgubitoare cu 
ei m. c. brad fasonat pe care consorțiul îl vinde cu 1800 transformat 
erestea. Zădarnice au fost stăruințele unui grup de Români cari 
rut să le exploateze în spirit  cooperatist, cu participarea statului, 
N-R., a unor financiari români şi al țăranilor din jur!). Acest 


colonie iudaică, iar sute de lucrători fac muncă de robi J ; Şi toate aa 
bunuri date de stat mânăstirii, dar şi în sprijinul locuitorilor şi Î 
din vatra acesteiă, au căzut în exploatarea unui consorțiu evr 

1) Pamfil Șeicâru — Peste partide. 2) Ibid, ibid, 3) m cana că pi 
şi Curentul din 29 Ian. 1938.. 4) „Por... Vremii din . ct. .1937 
nese — Sub patrafir., cs E i | 


„Por. Vremii, 8 Oct. 1937. 2) Ibid — 28 Oct. 1937, M. P. Florescu; Pădurile 
„Neamţ. 3) N. Iorga — Marii baroni din Iuda. 4) Vremii din 18 Dec. 1938. 
rsul din 27 Sept. 1937. 6) Por. Vremii, 14 Nov. 1937. 7) Por. Vremii, 8) Ibid, 
ig. 1938. 9) Ideea Naţională din ọ Martie, 1935. i 


350 


ment şi au devenit râpe nisipoase. 'Toate societăţile internaționale 
i, dela 1887, au început să-şi dispute cele mai frumoase masive de 
inoase, au transformat în cimitire bazinele Lotru, Putna, Buzău, 
cău, Bistrița, Mureș, Olt 1), etc., reducând la sapă de lemn zeci de 
"de răzeși şi moșneni, cari și-au vândut, între 1900/9r0, pădurile 
ar cu 0,26 lei m. c. °). | pe de l 
„In Maramureş, există 149.617 ha teren împădurit, din cari 75.612 
ăduri conposesorale și comunale. Comploturile evreești au pornit 
ă din 1877, ajutate de câteva cozi de topor și, prin vicleșug și camătă, 
n alte înșelăciuni și cârciume numeroase, pădurile au intrat în mâinile 
ietăților evreeşti cari exploatează crunt populaţia autochtonă. Până 
jumătatea sec. XIX, străinii nu puteau să devină composesori. Dar, 
tă cu extinderea dispoziţiilor codului silvic român, a legii de reformă 
ară și a legii cooperaţiei, aceste conposesorâte cari întrețineau case, 
uri, drumuri comunale, precum și biserici și şcoli românești, au 
st luate de sub administrația composesorilor și încredințate judecă- 
rului rural — primul şi ultimul for de judecată — iar controlul admi- 
strativ. dat Oficiului Naţional al Cooperaţiei. Alcătuite, altădată, 
umai din Români, ele au fost expropiate în folosul comunelor, alcătuite, 
e acum înainte, din Români și din minoritari, proaspăt pripășiți din 
aliția °). Și, astfel, Evreii au ajuns stăpâni ai averilor „,nobilare” şi 
compcsesorale”. Unul din gangsteri a fost Groedel și alţii, organizați 
bandă — Davidovici Moise, Strul și Maier Polak; având, alături,fir- 
aie ela le cainteresate : p Tisa” din Sighet, „ Fried”. din Vişeul de mijloc, 
din munţii Apuseni, erau exploatate de ga e cap ET 3 meret; în frunte, cu Polak Strul din Dragomireștii de pe valea Izei. 
Evreii. Soc. evr=iască „„Arborcea ŒR omună înzestrată cu cei mai frumoși munți şi cu cele mai falnice pă- 
uri din împrejurimi și cu pământ admirabil pentru grădini de pomi. 
elaș „duh necurat al lui Polak Ștrul Peţălă“* — cum îl numește un 
ronicar, — punea la cale, în 1937, o afacere de mari proporții privind 
durile composesorale, dăruite, încă din 1365, de regele Ludovic Ange- 
ul, celor patru frați români — nobili, viță de voevod: Balc, Drag, 
agomir și Ştefan, pentru vitejia arătată în luptele cu Tătarii. O 
i a a 5); G1ð Jel, căzu ă DE A R sara e pri moșiile să și il 
câştig de cauză Moților; Bürger, ovai aici după ce a devast at a de expatriere în 4 merica, în locurile rămase, vacante sau hipo 
i Sa lăsat, după 1919; 27000 aar Hn i a Ep in virtutea ob te, rămânând ei stăpânii. $i, Bu Maramureşenii ati pierdut 6o 
AS A E pal Re o). Munţii falnici din Maat e ai ac io be al a. EN un alt gangster Iacob 
papa sti Năsăud, Săcuime și Făgăraș au fost cumpăraţi pop dwebhr, străin din Kuty-Pclonia, rabie în Vijniţa, centrul tuturor 


In Muntenia şi Oltenia, lucrurile se a la PAI A 
a monopolizat, se pare, si Canisa Ss a A sau socială, 
gi si orale ate ai i: ar îi ofertele con 
zista. Toate licitaţiile xol E SE 
a lucrează cu soc. „Celuloza cari e Sea 
sorțiu. Acciași societate dictează şi tuia a L onoi. 
Xdurile din comuna Vad-Făgăraş şi mai are alia Silezia 
D lea ie i pie 5 tag ti i i este opera ac si 
ăduri e. Toată jalea Srn E ce 
apa A Pe In Banat, lucrurile se o la fel — pădu 
composesorale sunt luate pe pene a Rap ful este organizat di 
` Trecem în Ardeal. Pi miop ela Lessel”, în întregi 
proaspătă dar mare întreprindere PA e A el Ce abil 
evreiască, cu sediul la Viena, care păi Ala ile po Re 
ce trec peste noapte granița, iar Re SMS înfloritoare înain 
munci. Fabricile românești, în numar a A ele nu pot ajung 
de apariția acestei societăţi, au ajuns la ruină, E A 
niciodată, înaintea vre-unei licitații de pat pe Anirea şi sub secur 
Tinutul păduros al Moților a căzut sub stăp 1$ 


i i ie amuel Grunst 
a nuimeroase exploatări evreeşti, ca „Bihoreana , „S 


i Fiul”, „Adalbert”, s: a Oradea”. Loturi destinate a fi exploatate 
ŞI 1UL 3 33 s S. A. n c 


ihoreana”3 
î sterioase de, Biho na 
i i arate în condițiuni mi 1 
regie de Moţi au fost acap 


Sa i CA i. cu cea mai înt E tă 
“Toate pădurile din Câmpeni, © i politici în 


pna: ările î i i us mân 
— ae. care face toate exploatările în a = r i 
pe pădurea Brănești, jaf organizat după aceleaşi metode, 


ct ve 9 t 930 ji : t 20.000 mce. 
i i ) sa acorda FA 


în gări inci ale acesti 
Evreu Nusbau are depozite de cherestea în gările principale 


i : 214 pâă 
j în codru, și alți gan 
i ici, î i operat, ca . . - 

4). Aici, în acești munți, au à 
n i care a vrut să scape de expropriere 50 


steri ai pădurilor : Tischler, să scape pisi 
jugăre i RIS şi procesul a durat 15 ani până în 1938, 
D 


: escu relatează că Evreul pașapo i i 

t. 1937. ing d de 410 ha moliit tânăr al moșii e I) România din ro Aug. 1938. 2) Curentul din 30 Sept. 1937. 3) Univ. din 7 
ia : f 1940. A se vedea „,Spivuiri din viața composesoratelor din Maramureş”? de 
ilă Juga. 4) Dreptatea din 11 Nov. 1937; Univ. din 3 April 1935 şi Buna Vestire 
Aprilie 1938. îi N 


1) Por. Vremii din 7 P on stea 

l Sin i i e 17.5 

sa See anul Coe Frăția” care a aie a pe calea gari 

EI duo pădurea de pe islazul com. -5€ TS 

. iv. din r9 Sept. 1937. Pădurea 4€ AT 
a bA condiţii oneroase de soc. » E ot 3007, 

E Tbid 9 Dec. 1937. 5) Ibid, ibid. 6) Por. Vrem 
a e 


352 
` exploatatorilor străini, în dosul firmei Schela şi.în asociație cu Lec 
Scharf şi Moise Bürger, a exploatat, în 1937, 48.000 mc. molift prim 
calitate, în localitățile Putila, Gura Putilei, Serghie, Dihtineţ, Răstoace 
etc., toate pe valea Ceremuşului, cu autorizație de numai 20.000 mc. !) 
Pădurile, frumoasele păduri ale ţării, au fost, dela Unire încoace 
obiectul tuturor transacţiilor electorale. Codrii Neamţului, cei din Bacău 
Argeş, Mușcel, Tulcea, Vaslui, etc. au bătut recordul cu expropriere 
pentru islazuri. Și, astfel, se taie, șe dărâmă, se pulverizează „codru 
frate cu Românul”, codrii cari au adăpostit viaţa națională de pieire 
aspectul cel mai pitoresc şi bogăţia cea mai de preţ a țării — facto, 
agricol, economic-industrial şi de apărare a hotarelor. Vătafii dela cop 
perative, ai sărăciei și ignoranței țărănești, iau în seama lor pădurii 
— scrie N. Iorga —și le trec.imediat bandelor evreești de pustiire 
Zilnic, pe acolo pe sus, sună barda, par'că ar lovi în trupul nostru însuși :) 
Inginerul M. Manoilescu spunea că pădurile n'au suferit, în 18 secck 
«de năvăliri barbare, cât au suferit în 18 ani de vot universal. Iar prof 
.M. Drăcea, după ce constată că domeniul silvic s'a pulverizat, înch în: 20281 auooua i ă | 
conferința sa la soc. „Progresul silvic”, numind „pădurea cetatea ce 7.350.000 ; iar între 193 je 2a în 1930.-— 5440. 000; în 
-mai sfântă a neamului românesc” +), Publicistul A. Maniu numește pe „650.000 vagoane. Dar să e 8.430.319 tone, adică circa 
Evrei „ucigașii muntelui” 4). A SES ) TUDI, Dela această dată, 
Dar nu numai bradul şi molidul au format obiectul de distrugere 5). în osa arelor. In I937, avem o 
Nucii — lemnul de aur cafeniu — au început a fi doboriți și ei, di a ri ip ‘168.869 ; iar în 1939 — 
fiecare livadă, din curtea fiecărui. țăran şi exportat în țări străine > An trel ani, de 5.850.812 tone sau, în 
Istoria distrugerii stejarului este şi ea tragică. A început a fi doborâ ) 
încă din 1820, când aveau căutare cerealele şi se defrișau câmpiil 
odată cu legea agrară din 1864 când s'a început defrișarea dealurilor 
cu aceea de după războiu când s'au sacrificat peste 1 mil. ha de pădu 


nvestiții de circa 3456000000 lei c: 
enind, in 1940, cartelarea, s’ aj 
fiei. In 1930, s'a constituit Oficiul da oa le piste 


atare sălbatecă, urmând lozinca de dis- 
1 mult !* Iată câteva date. In 1926 s'au 


ui, adică sărăcirea i 

ci) ea izvo 
ucție de 7.289.015 tone ; 
adică o scădere 


și nerespectuoși 


indem independența economică! pe 


; : RA i ST , Ce in de o je B: Qi aceias p EH HAT 
de stejar, ba şi multora s'a dat foc; după care vin nevoile industri Hsipită pe șantiere parte E À ERDE ). Şi această b gătie 
g sri E pa cani it A cela Ă e pr k A vândută pe nimica peste giari 
şi a pavării străzilor, îndiguirea gurilor Dunării, nevoile trupelor Ocietățile se plângeau că fac sacr ifi peste graniță, 


ocupație, ca şi nevoia absurdă pentru lemne de foc, crizele din 1899 ș lul nostru în străinătăți 3) 
Igor, alte lovituri date acestor păduri atât de prețioase 6). ; : 
Indiferenţa guvernelor privind această mare problemă național 
rapacitatea agențitor politicianiști şi setea barbară de câștig a Evreilor 
„a dus la distrugerea celei mai frumoase bogății a țării. Dela 1918 încoac 
s'au expropriat, precum am mai spus, 14.000.000 ha.; în 1933, sat 
exportat 1.506.219 mc., iar în 1936 — 2 mil..mc., peste posibilități 
noastre de export?) 
In legătură strânsă cu dezvoltarea industriei lemnului, stă și de 


cii mari, ostenindu-se să deșfacă 
Ai e acatt S [Ec 4099 


rent de origina 
1) Curentul din 22 Iunie 1938: Distrugerea, pădurilor din Bucovina. ;2) Neam ăților anonime 
Românesc — Măicuţele lui Iuda. 3) Adunarea generală a soc. „Progresul silvic” di a 
1 Iunie, 1937. 4) Universul. 5) Ibid. 6) Ibid, 1 April, 1937 — Dispariţia stejarului. 
România. 7) Vezi Curentul din 30 Sept. 1937 şi Univ. din 14 Nov. 1937. 


) Alex. Alimănișteanu î 

: E: Şteanu în comunicarea di ; ga Eo oaia 

anu — Py naro pita irea din 1 Ian. 2 A da aTa 

î fra E i petrolifere în Univ. din ro a Ad în Cameră şi fng. AL, 
i - 3) Ing. Al. Teodoreanu, art. cit ne, 1937. 2) ICeca de plar, 

Hâciu. — Eyreii în 


Țările Românești. 
23 


% 


aa N N NI 


354 


| | 355 
constituite în țară, raportat și la creditul furnizat de grupele ce le finan. id 
ţează şi la rezervele de tot felul 1). i 
“O mulțime de societăţi activând în ţară se găsesc sub controlul 
societăților cu capital străin —așa avem: 17 societăți sub controlul 
societăţilor constituite cu capital în lire sterline, ro din ele constituit 
după războiu; 15.cu capital în franci francezi — 12 constituite dup; 
războiu ; 9 sub controlul societăţilor cu capital în franci belgieni, cu 
după războiu ; 2 sub controlul societăților cu capital în fiorini olandez; 
şi 1 cu capital în dolari — Standard Oil Cy. of New Jersey, care con i a 
trolează soc. ,„, Româno-Americană” *). l í une de export numai cu 2s lire 
i ` Nu cunoaștem cu preciziune capacitatea capitalului evreesc băga: prelucrare circa 20 mil. lst. si ij din care, scăzând pentru tra 
în aceste întreprinderi de exploatare și speculare a marilor bogăț Pe dau ea aia ză Şi TE cu 500 lei -—— era vorba de 
petrolifere. Cunoaştem, însă, două lucruri: întâiu, că toată finant românesc formidabila Scrnă de e a beneficiu net al petrolului 
internațională. este sub controlul celei iudaice care a pătruns adân, ugetul țării — spune coment 40 miliarde lei *). Aproape de două ori 
ia noi în toate sectoarele şi, încă ceva, anume că metoda de exploatar omentatorul. Ne oprim aci, 
a acestor bogății până la complecta-secătuire a puterilor noastre pro 
ducătoare este o metodă pur iudaică. Nu putem tăgădui capitalului 
străin cinstit contribuția lui la ridicarea economică a țării noastre într’ 


D - Rar este Situația în industria petrolului patronată 
Toata de capitalul străin — în specie, ca origină şi metodă d 
ucru şi atitudine, evreesc —se vede din situația E e dea z ă i 
petrol, după bilanțul încheiat în ziua de 3r Dec. x ez 
2 societăţi au realizat beneficii în sumă de 1.012.175 2 Sia a | 
oldat cu o pierdere de 120.2409.801 1). Dar prof i a 
ela scoala politechnică din Timișoara nu este de ae : a 
mă. realizată ca beneficii ale industriei petrolului., ci, a 


„6. Industria metalurgică. 


„7 anumită perioadă a evoluţiei noastre ca stat. Un capital străin este lezvolta o industrie a SE tan de mai spus-o — nu se putea 
dorit când se încadrează în interesele economiei noastre naționale — cmai de elementul de bază i i ast o fiindcă nu dispuneam 
Arche i š A —— industria fierului si i 
cum, spunea, la Cameră AL Alimăneșteanu sau cum ar.zice prof. Ing Ceg 191 are condiționată existența în minereuri] e a oțelului care, şi 
M: Mapoilescu, după care industria adevărată are un sens constructi umai cu alipirea nouilor provincii, s'a putut urile de fier şi de cărbuni, 

> ut aşeza, organic și inte 
egral, 


şi că „tot ceeace clădește în ea rămâne pentru generaţiile viitoare ş 
reprezintă un folos permanent pe seama, țării 3). Ceeace la noi n'a fos 
cazul. nici cu bogăția petrolului, nici cu marile avuţii forestiere. Oric 
factor de natură economică sau spirituală care nu se încadrează în sfer 
ilor interese ale națiunii este un factor primejdios, fiindcă iese î 
sferei și conținutului ideii de activitate în serviciul colectivități 
Kofe Dar rapacitatea ce a caracterizat capitalul străin a fost promovat 
şi de lipsa de grijă și de complicitate a factorilor politici cari îngăduia 


industrie de aşa mare important 
Ne vom servi, în cele ce urmează, 
studiul inginerului C. Orghidan 3), 
I - Y . . . z i . ` NA i 
R i preajma războiului, industria noastră metalurgică îşi aliment 
urnalele numai prin import şi ă ilo = 
numărul marilor întreprinderi idica ` 
914, de-abia la 84, dintre i i. 
; care 52 erau ateliere mecanice si ătorii 
n fier și alte metale i e a 
etale, restul diverse, acționate -dq artă 
$ ici di , e -de o forță motrică 
576 ee e un capital investit de 30.968.350 lei aur și cu o valoare 
ga „de 42.573.703 4). Chiar cu aceste puține întreprinderi, 
că a reușit, în timp de războiu, să-si sati 
ruig ; olu, să-și satisfacă i 
ile înarmării. Odată î i a pana 
„ Odată cu întregirea hota i 
i relor, nouile provincii vi, 
„mare contribuție la dezvolt i ea a 
tribt f area industriei siderurei ilată 
apa ierurgice, utilată cu 
calațiunile necesare pentru fabricarea fontei şi a oţelului și totul 


Tă în peri ii, câr î i 
în perioada refacerii, când unele întreprinderi se repun în funcţiune 
A t 4 
în vederea refacerii materia- 


tele noui se crează cu capital românesc, 
te. In această perioadă, accentul se pune tot 


de câteva date împrumutate din 


' -capitalului străin toată zestrea cu care ne-a binecuvântat Dum 
nezeu Statul şi-a dat tot avutul și frumosul venit rezultat din redevenț 


îi E 


ga. să se creeze soc. evreiască „Redevența” —una din marile fortăreț 


2 iudaice, cum o numea istoricul N. Iorga sau din cele 50.000 ha. ale statului 


aceșta.a dat societăţilor române mai puțin ca 10.000 ha, iar celor străin 
„peste 40.000 ha din cele mai bune și bine cunoscute. 
i lui rulant pe căile fera 


io ovr) Mih: Pizanty — Le pétrole en Roumanie, 164 urm. Cele 7 categorii sunt 
14 societăți de producție şi rafinărie, 13 de rafinat, 49 de producţie, foraj și redevențe, 
9, de foraj, 16 de comercializare, 9. redevențiare, 3 diverse — la cari adaogă 38 în 
meactivitate, cu un' capital de 260. 332.000, şi cu investiții de 374.801.000. 2) Ibid, 


= , 
2 ul $ AA 3) In lucrarea : „Naționalismul constructiv”, 
e rele nna E. gospodar în Univ, 10.2.1937. 3) Industria metalurgică, în 

5 5 > P. 531. 4) Ibid, ibid— rr din cele 84 erau fabrici de sârmă 


ie. ate Sa arie 
ile, 9 de mobile şi sobe, 11 de tinichigerie şi ambalaje metalice și 1 diverse 


— Vezi şi art. 


ibid. 3) Vezi izvoarele citate, 


- 356 


s4 u > = e $ Aia u în m 3 
în aşa grad că este capabilă să satisfacă nevoile interne — n o 


357 


3 +a € -CCT 4 tre če E 
mai mait pe marea întreprindere, pe unitatea de ial a, „ma 
dis i în i i j ji ucției este 
dimensiuni, în cadrul căreia raționalizarea muncii ŞI a producției es 

ir 3 . ; 
mai usor de realizat. ; l l _ A 

Cel mai mare număr de întreprinderi metalurgice a fost înregiă 
trat în 1924 cu 557 unități — este vorba de marile unităţi, cu z uer 
o i mărul lor 
tori permanent ocupați sau cu cel puțin 5 hp. a e ae 
4 . po. . ortă mo ; 
tiții de circa 8 mid., cu o 8. 

reduce la 356, cu inves a 6 mila ia 
hp., cu un număr de 49.359 lucrători şi Cu o valoare a prod fici 
ie 10% mid Caracteristic față de 1924 este faptul că şi numă 

| i ) ă, cre 

E zepeiiidezilot şi acela al personalului șcade, producția însă, creș 


In sectorul industriei metalurgice, industria grea a preocupat 
curile conducătoare în cel mai înalt grad şi, ca urmare, aceasta a înre- 
„strat cea mai mare dezvoltare. Intreprinderile producătoare de fier 
alimentează toată industria sunt aproape toate așezate în Transil- 
ia de s.-est și în Banat: Reșița, Titan Nădrag Calan, Hunedoara și 
hița, cele două dintâi fiind integrate vertical — având alături 
ele cari le alimentează 1). 
In fruntea acestei industrii, se pune Reșița, după care vine a 
a ca importanță „Soc. Titan Nădrag Calan”. Prima se caracteriz ază 
un capital social de lei 875 mil., investițiuni de 2571 mil., 16.000 
ători şi o producţie, în 1937, de 2153 mil., cu fabricaţii de oțel și 
“ a ntă şi, printre altele, de vagoane, locomotive, etc. A doua cu mine la 
întegral și acelea “ale T metalurgice în totălitatea lor, dela liuc şi oțelării la Ferdinand, uzine la Titan-Galaţi și la Nădrag, cu o 
Considerând întreprinderi £ ele cari ocupă anual câteva mii de oducție de peste 1 mld. lei. La acestea, se adaogă „Uzinele statului 
cele mai dt a F ar 24 dintre cari : 22.081 individuale in Hunedoara” şi fabricile de avioane : I. A. R.-Braşov, cu ultimele 
lucrători, vom avea, pe anul 1930, ca ei 3 cooperative, 93 într rfecționări, şi, adesea, după brevete românești; S. E. T. și Icar. 
176 societăți în nume colectiv, 144 i 2 alte forme şi nedeclarate Alte mari întreprinderi : Soc. sârmei din Cluj din 1920 cu instalaţii 
prinderi de stat, judeţ sau T EA anonime în această “laminare în uzinele din Câmpia Turzii; întreprinderile dunărene : 
Dupa ema Sa a ala circa 5 mld. 2). Din aceste 22.734 Javid Goldstein & Fii” din 1931, cu capital și investiții de cca 200 
branșă scade la 107, cu un capul 5 ; Industria fierului — București, uzinele de metale : „Metrom” şi 


; vechime dinainte d 
întreprinderi ge tot u aie ps ape între 1910/930 Farola’ —Braşov şi ,,Laromet'—București. Incă câteva uzine şi fabrici 
1914; 1323 înființate între 19 >A 63% din totalul întreprinderilor rmament și alte articole metalice : Soc. „„Astra” (din Astra-Arad, 
acestea reprezentând numa a u dita înființării nedeclarată ł inio-Satu Mare şi Romloc-Braşov); „,Copșa Mică-Cugir” încă din 
rămânând numai 1728 „de SE CĂ zvoltare din ce în ce crescândă 26, cu o puternică participare a statului ; marile ateliere dela Ploeşti 
Industria națională a luat o de le soc. „„Concordia” — după care urmează „Lemaitre”, E. Wolf, D. 


; : 1d. lei — procentul € 

5 - Fi roducţie de circa 50 mid. A XE: , , A PCR > 
înregistrat, în 1936, 0 P , f . talurgică în domeniul cărei ina, E. Costinescu, Rimma şi soc. Franco-română, toate utilate pentru 
mai urcat înregistrându-l industria metalurgi 


ducției — în o perioadă de. cinci ani — a sporit cu 42%) trarea armatei. | : 9 Și 
valoarea pro i iute, cu 6173 milioane; după care vine industria textil Pe acelaș picior cu Reșița — în plus, caracteristici specifice— 
sau, în cifre abso z a u 3663 milioane Progresele realizate de ind întreprinderile Malaxa, cu instalaţii ultramoderne în București și la 
© . P Ei è . d A p- i 
cu un Spor a n j ca m rturile, îndreptățea U. G. I. R. să declar anul Vechiu — Brașov, pentru prelucrarea și încărcarea proecti- 
tria națională sub toa 3 


i ă j în stare de maturita 
în adunarea generală din 1937, că ea a ajuns in s 


şi că numai un regim bine chibzuit o poate pome r pn w 
nemai simțindu-se nevoie de încurajarea în aar A. 
şi 1912 î).. Factorii cari au ajutat dezvoltare? ind i dea 

— spune C. Orghidan — aw fost A ae și aaa 
j i i deosebire, conjunctura 1 $ i 
Sa Se de stat şi în necesitatea pelosigne industrii de a se 
zestra cu toate mijloacele şi uneltele de dezvoltare 5). 


i cu construcțiuni de locomotive, automotoare și motoare Diesel 
50—320 hp. Concepţiune şi creațiune exclusivă a geniului pămân- - 
„ această industrie poate face mândria oricărei țări cu cele mai 
hi şi reputate tradiţii industriale, ca putere şi calitate de producție 
a. disciplină a activității. 

După toate acestea, urmează șantiere pentru construcții navale, 
e. și fabrici nenumărate pentru fabricarea de mașini de morărit, 
e uleiuri, maşini pentru industria pielăriei, cea electrotechnică și 
ilă, construcții metalice și cazangerie, unelte agricole, tuburi de 
ă și de fier laminat; turnătorii de fontă, de litere, de metale și ce 


: . sa 5 Aia : 223 
Į St. cit. ȘI nuar ul statis c al Romaniei pe 939 1 19 tatistica 
I Ș 40. 2) S 
A. ti > 
uon e. 1939. 3) Ç, Orghidan, st. cit. 4) Vezi Univ. din 2 Julie, 1937. 5 
au . 


1) C. Orghidan, st. cit. 
Orghidan, st. cit. à 


. 


„350 


358 
clopote ; vagoane, vagonete și trucuri, sobe şi mașini de gătit; motoare, | 
ESI Ed aa si al i AL este pat ă şi coj x šini 
turbine şi maşini diverse ; lăcătușerii de binale şi de artă ; instrumente Aa ec de străini 
uschnitt — fiul unui negustor 


şi aparate medicale ; intrumente muzicale ; articole de menaj și tacâ- 
muri ; aparate şi unelte de sondaje, caroserii și montaje ; arcuri Și osii, 
aparate de cântărit, bijuterii, etc. i şi furnituri ile n 4 

Dacă industria metalurgică a căpătat, dela unire încoace, o dez- . S die 3 activitatea Reşiţei 
voltare extraordinară ca investiții de capitaluri şi capacitate de pro- ° avea ca directori pe Filip Alter, 
ducție, ea se prezintă în culori sumbre pentru elementul autochton, 
sub aspectul participării acestuia la activitatea capitalurilor investite 


umpirea sau eftenirea — scutirile de taxe vamale și de taxă ad-valo 
la materiile utilizate la fabricarea produselor de fier, cum și Ia 


şi la beneficii. In această ramură de producţie care a realizat câștiguri emifabricatele de fier importate. Tot el a organizat desf 

fabuloase, din aproape r000 ingineri, 50% sunt Români și 50% străini elor de fier — a sârmei de fier şi de cupru Sa se ae 7 acerea prođu- 

— în categoria acestora intrând toți zurpatorii titlului de inginer, în „Socomet”, „Industria sârmei” şi „Capram ea A — a 

proporție îngrijorătoare. La întreprinderea Reșița” sunt 681 angajaţi, rtele ale industriei metalurgice. E1 erå Regele fie wa a ci aa 30 
z ea 


of. G. Cuza, stăpân atotputernic care câştiga milioane pe zi — sii 
ul dominației tainice asupra tuturor partidelor politice, e AI 
me societatea ce o patrona realiza beneficii infime Alţi î fi ci 
erului, ai tablei de învelit, ai cuielor, etc., erau şi sunt tot deep = 
Și atunci, tot Românul se putea şi se poate întreba îngrii, e i 
a folosit industria națională á fierului? 3), PA 


din cari numai 1go Români, restul de 491 minoritari și străini, iar din 
efectivul de circa 20.000 muncitori, 50% Români, folosiți la munca. 
brută şi prost plătită 1). i : ` l 

Răsfoind, cu răbdare, Indicatorul industriei, constatăm — cu. 
emoție şi îngrijorare — cum se înşiră 6oo întreprinderi, dintre cari 
de-abia 41 după rezonanța fonetică românești și 52 nemțeşti— toate: 
celelalte, sute şi sute, cu rezonanță semtică sau evreo-maghiară şi 
peste 530 societăți anonime sau în nume colectiv cari înglobează la 
un loc mai multe mld. capitaluri şi zeci de mii de lucrători. Printre 
marile întreprinderi românești — Leonida & Co., Emil Costinescu, 
D. Voina şi alte câteva de mâna a doua. 2), la toate acestea industriile . 
C. F. R., S. T. B., şantierele navale ale statului, etc. 


Ea 


E 7. Industria sticläriei Şi a ceramicei. 


'echiul Regat, vre-o Io fabrici — dintre cari una de oglinzi la Foc 

ni, in I9I9, industria aceasta numără 16 întreprinderi, iar 3 i ar 
nge numărul de 39 fabrici, dintre cari — 19 în Vechiul Reg sac 
transilvania, 3 în Banat, 2 în Bucovina ŞI 2 în Basarapia Titre a 
SA au E marile fabrici : în 1921, avem prima PRE du 
ic A cu gaz metan la Mediaș — cea mai mare — i 4 
SA în 1922, alta la Turda ; A 1923 „Vitsometeni Eea. ie e 
ii Na r a alta lângă-aceiaşi localitate E 
Jaltă a patru, 1cal de circa 140 milioane lei. In total. sun. 

fabrici de sticlă turnată şi presată şi de geamuri si de i 
linzi : 5 în Bucureşti, 4 la Iaşi ; câte una 1 i eu sii ei i 
.Șov, Arad, Sibiu și taie a la ri lg ao aa zu 
A După cele înregistrate în Indicatorul industriei, avem 4 8 

intreprinderi de sticlă suflată și -geamuri constituite în P 


S 


1) Naționalizarea ,,Reşiţei” s'a- încercat încă din 1921, dar a eșuat din cauza: 
avidităţilor politice şi guvernul a căzut. Prin legea naţionalizării din 1023, s'a constitui 
U. D. R. în compunerea ei intrând grupul Steeg cu întreg patrimoniul, recunoscându-i-s 
în noua societate o cotă aparte de acțiuni de 40%, restul dat în subscripţie publică 
românească și s'a ajuns la transacția ca organele vechi să rămână, iar cele noui româ-; 
neşti : 4 membri numiți de guvern, ca director general C. Orghidan. Cu timpul, intr 
grupul englez, Wickers care a ajutat la instalarea marii centrale electrice dela Anina 
mäărindu-se capitalul şi cumpărând un pachet de acțiuni. In 1927, liberalii au impus 
plecarea lui Veith — spirit străin şi om de afaceri și înlocuirea lui cu ing. C.'Buşilă car 
a condus-o până în 1930. In acest an, apare Auschmitt ca reprezentant al celor dou: 
grupuri Steeg şi Wickers care guverna adunările generale fiindcă formau o minoritat 
compactă, deși nu trecea de 30%. Prin 1931, apare şi Malaxa, alături de Auschnitt 
Acesta este susținut de întreaga finanță străină şi a dispus de toate prerogativele pân 
când şi-a încheiat cariera în 1938. Prin 1935—36, când începe campania de armament, 
s'a dat un pachet de acțiuni şi soc. Sborovka — aşa că cele 3 societăți străine stăpânes 
40% din acțiuni, iar 60 % trebuiau să treacă în mâini româneşti. După luarea Austriei. 
şi Cehoslovaciei, Nemţii au devenit stăpâni pe Steeg şi Sborovka, Auschnitt rămânând. 
până la îndepărtare împuternicitul lor. 2) Alte câteva firme : Macarescu et Necula, — 
Bucureşti, A Stoica — Brașov, C. Mihăilescu, Nicolescu G. & Atanasiu /P., Ing. Po- 
pescu Victor, Chercea Nedelcu, O. Voicu, Ing. Brătășanu, Fondul bisericesc rii 
român din Bucovina, V: Andreescu — Bacău, D. Mazăre — Ploești, Bart. Bandur >I) Ziarele din Se o e m ` . j 
— Careii Mari, B. Chiriac — Focşani, Bărănescu — Hunedoara, L. Horga — Iaşi a la APEE a EA O aani lui G. Cuza la S.-Mare- şi ale lui 
I. Mihail — Bucureşti, D. Dorojan — Iaşi, D. Bărbulescu — Galaţi, A. Ionescu — Buc ei în Encicl, României, v. III ui românesc. 2) Radu Țăruşanu — Industria 


pe 


è 


360 . 


361 
n . . . Pj . n . . 
| ită singură cooperativă la Avrig-Făgăraș ți anonime, printre cari sunt. întreprinderile Emil Costinescu 1). 
anonime, 2 în Ca ui si două străine. Singură fabric este 12 întreprinderi încurajate au angajat un capital de peste 8o 
pE . . i 1 A 3 
două individuale, românești ia, SE iedtich îns 
da sticlărie, geamuri şi becuri „Putna” a lui Fischer Friedri 
red 


a IVI ý EE . onimi $ 
nzază 20:442.000 investiții şi 592 lucrători ; iar cele apa soc. pie e: 
pa i, „Me i Vi ci il. şi 2000 o 
„Adeleană”, is” si  Vitrometan” circa 340 mil. $ 
Adeleană”, „Mediaș ŞI »» an i sa 
i e i şi i umăr de 20 
a icile de ogli arate diverse sunt în n 
Fabricile de oglinzi ŞI ap e d se sur SAE 
dintre cari 3 constituite în societăți şi 17 individuale. Dint Alee 
par a fi'evreeşti 12, dintre cari 4 la Iaşi, două sunt a ; p i 
ici ianță şi de teraco 
i alte năționalități le de porțelan, de faianţă $ 
lte naționalități. Fabrici țelan, de Š şi 
SI stii de 39 — o din ele constituite în societăți anonime 3 
si i at: ividu i i âne 
74 comandită, iar din cele individuale probabile 6 evreeşti, 12 româneș 
una a C.F.R. şi restul la alte a anal îi Ra e dana 
i ia olăriei fi faianței şi porțelanului, e 
Industria olăriei fine, a taiar rțelanului, est e 
putul ei. Meşteșugul fabricării porțelanului s a a - a 
ă după Unire, i 1 faianței de-abia în 1935 -). AICI, 
îndată după Unire, 1ar acela a e 
ză sibi — Iris” din Cluj, cu articole de menaj, electrotechnice 
| S e lângă ă, cărămizi și 
şi farı ice din porțelan, pe lângă sobe de teracotă, car iş 
şi farmaceutice din p ; ; og SR 
pământ refractar şi a doua „Manufactura național ceri rauri 
j ici ianță : niamin din Sălaj, uzinele 
urda”, şi trei fabrici de faianță : E a = Ta cell 
i vesti si alta la Cristian din A ud 
ceramice — Ploeşti şi a liz c r 
astăzi, înfloritoare în Ardeal, cu 5 mari întreprinderi, > dep 
fabrică mecanic ghivecele, ca „Faraudo Bune și H. 
Codlea, iar alta a fraților Tompa ca fă. ARI A 
ja 23 . s4 e T ai H . . . e sun n J l 
Fabricile de cărămizi și țig jarat ; FE 
j gme ȘI i 
cele declarate — 137, dintre cari : 48 sunt societăți T n a 
nume colectiv, iar individuale : 29 românești, 52 ale a or i ci 
i le i tituțiilor pubtice Marile fabrici românești sunt, Bazi i ú, 
7 şi 3 ale ins tice. le i da 
ae i ; Anghel, Eremia $ 
imilea i ihă amitrescu & Anghel, 
Simileasca, Surugiu, Mihăescu, Dum e A Race ie Al e 
zadiru 8 Grigoriu, Koşca & Co., etc. Fabricarea cimentut a 
uta de 9 societăți anonime — la acestea se adaogă întrepri re 
R i d . a . rT i onime ş i 
Printul Bibescu, iar produsele de ciment pet n un a 
ini tiv si pri i indivi rintre ca 
iú iy si de 9 întreprinderi individuale, p un Româi 
sume colectiv şi de 9 în di ale; paan Fapt 
Afătiari de cele 12 întreprinderi cari fabrică i d ` ia pae. 
rofractaz, este şi fabrica ing. C. Alimănescu & Co. din ( a K a 
nea, avem numai doi Români, alături de 12 întreprinderi. ex 
A AZI. y $ E 


j i pe i ipsului și a ipsi 
` de societăți anonime şi partic ari pentru fabricarea gipsului $ p 


rului din zona deluroasă este singura curat românească. Fabrica 
măreanu Co. din Câmpulung-Muşcel produce, anual, 25.000 tone, 
i mult ca oricare alta 2). 
Cimentul este fabricat de 11 fabrici — una a soc. an. a inginerilor 
omâni Dâmboviţa”, cu un capital de 1.200.000 lei aur, şi-a început 
ctivitatea de-abia în 1923. "Toate — afară de Comarnic — constituite 
societăți anonime. Capitalul lor atinge aproape 11 mld. lei. 29,30% 


in capacitatea producției este capital francez și 27.30% este contro- 
ată de capitălul belgian 3). 


8. — Industria extractivă a metalelor prețioase. 


Această industrie a fost apreciată şi pusă în dezvoltare extraor- 
ară încă de când Romanii au pus stăpânire pe Dacia — pentru a 
ărei cucerire un factor de seamă ar fi fost şi această bogăţie. Nouii 
tăpâni au adus minieri pricepuţi din multe ţinuturi ale imperiului, 
nai cu deosebire din Dalmația, iar prelucrarea se făcea încă de atunci 
u steampuri de lemn acționate de apă. In Zlatna-Ampelum din munţii 
useni, își avea reședința procuratorul aurarium care administra 
ovincia, iar direcția superioară technică şi administrativă o exercita 
ocuratorul general cu reședința în Alba-Iulia — Apulum. Regii din 
astia lui Arpad au adus coloniști sași și, prin întărirea bisericei cato- 
e, cea mai mare parte din mine a ajuns proprietatea episcopatului 
mano-catolic din această cetate şi ca urmare s'au produs așa nemul- 
miri, că, în 1277, a avut loc revoluția minerilor din jurul Abrudului 
ntra acestei episcopii. | 
In sec. XVIII, se dă dezvoltare și minereurilor complexe de 
lumb, zinc și cupru, când se construesc, pentru o exploatare mai 
ională, şi topitoarele dela Strâmba, Rodna Veche, Capnic și Găcă- 


b. In 1773, Maria Teresia aprobă statutul minierilor și institue, la 
na, tribunalul minier. 


Această industrie a luat o dezvoltare cu adevărat considerabilă, 
ce rezultă din aceste date asupra producţiei : în 1834, producţia 
st de 851 kg. ; în 1877, de 1109; în 1913 de 2781 kg. ; În 1029, soc. 
ca” — condusă cu energie și adâncă pricepere de inginerul Gigurtu — 
truește prima instalație de flotație a minereurilor sale aurifere 
Brad, urmată, în. 1030, de instalația dela Uzinele Statului din 


î î i indivi i I2 soci 
' sului. Varul hidrautic îl fabrică 11 întreprinderi individuale și 


i i Ea Z ena AIA 5 Encicl 
EN Kaan tatea de ete de eră piminen, Er 
N m. 2) Indicatorul industriei românești. 3 tare — în număi 
DO rul tel, ei mai impoartnte fabrici T e Hephaistos 
4) a a i6î inciilealipite — sunt : sai ian si Mesidi 
sein Eu pri că i ee ul e — Huniedoara, H. Kunz din Cristian Și Mee 
rima Soc. , Eo i i 


1) Aurel Rainu, st. cit. 2) Ibid, ibid. 3) Ib'd.. :b'd. 
şi FE, Damadian — Constanţa. . 


363 


*362 | ; 


Dealul Crucii. Şi, de acum, toate intreprinderile din țară își mo- 
dernizează instalațiile de prelucrare, precum Şi se precizează politica 
de încurajare de către stat şi B. N.R. Aşa că, în dai, extra- 
gerea atinge un punct nemaicunoscut : 555 kg. aur fin si 25. 45 kg. 
argint fin — pe câtă vreme, în 1921, cantitatea de argint atingea 
ifra mai 2872 kg. e 
iti ante d canale la producție a diferitelor a Air 
deri pe anul 1937: Grupul „Mica” cu uzină de amalgamare și atelie 
la Gura-Barza, cu capacitate de cca 200.000 anual, a produs 55,80% | 
din producție, Rimma 21,90%, Soc. „Aurum 6,05 % Soc. oS 
3,10%, Asociația Albini 2,0% şi restul întreprinzătorilor 7,0 o- 7 
doi mari producători de argint pi sii cu 9534 kg. argin > 
i o kg. şi diverşi cu 3832 Kg. 
Be ie ase A i se e cu exploatarea zăcămintelor A aură 
sunt, precum am mai văzut : soc. „„Mica” cu un capital social e 350. 
mil. lei şi cu participare de capital la afiliatele ei — Pyrit, Breaza 
Zlatna, Aur, Mines d'or de Stanija, Soc. Franceză de mine de aur di 
Transilvania şi cu regiuni de exploatare în Valea Morii, li ae şi 
Musariu ; —R.I.M.M.A., care administrează şi exploatează : Re- 


9. — Industria chimică şi cea electrotechuică. 


Este industria cea mai importantă care alimentează toate cele- 
te industrii și, în număr de 270 fabrici și uzine — dintre cari 37 
nării de petrol — ea numără un capital de 11383 milioane lei,găsin- 
se, deci, în fruntea tuturor celorlalte : alimentară cu 10774 milioane, 
etalurgică cu 7940 mil. şi cea textilă cu 6981 milioane. Cele mai multe 
vestiții sunt plasate în industria sodei, a carbidului și a rafinăriilor 
de petrol. Dispune de o forță motrică de 182.000 hp. — numai industria 
carbidului este pusă în mişcare într'o singură fabrică, de 35.500 hp, 
aţă de industria petrolului care dispune, toată, de 37.600 hp. Sub 
aportul capitalului și al forței motrice și producţia industriei chimice 
ridică la 14,7 mld., față de aceea a industriei textile de 14,2 mld., a 
i metalurgice de 10,5 mld. şi a celei alimentare de 12,0 mld. Şi, 
și, importăm produse chimice în valoare de aproximativ, zece ori 
i mare decât exportăm, Germania deținând 50 %, din importul acesta!). 
" “Toate produsele chimice — luate după articole — sunt fabricate 
I9 întreprinderi — mari și mici, multe din ele repetate de mai multe 
“aşa cum sunt înșirate în Indicatorul industriei. Din acestea, 24I 
nt constituite în societăţi anonime și în comandită, 4 sunt ale statului 
nstituțiilor publice, restul de 174 întreprinderi individuale, dintre 
numai 19 probabil românești, restul de 155 străine. Numai disti- 
eria de lemn dela Dărmăneşti este a lui Știrbey. Toate celelalte sunt, 
ajoritate zdrobitoare, în mâini străine. In distileriile de țiței şi asfalt 
e întreprinderile — cu excepția uneia — sunt străine, 39 societăți 
nime și în comandită şi alte 8 individuale; în industria sodei, a 
ocloriților și carbonaților — 4 întreprinderi; în sectorul fabricării 
donului și glucozei, 12 societăți și alte 8 întreprinderi individuale, 
re cari numai un singur Român; carbidul îl fabrică numai soc. 
itrogen dela Diciosânmartin ; galalitul este monopolizat de 11 societăsi 
te 19 întreprinderi individuale ; în culori, lacuri, vopsele, cernele 
cremă de ghete — 40 societăți, 37 străini şi de-abia 3 Români ; disti- 
„cărbunilor o au în monopol 6 societăţi ; fabricarea sâpunului și a. 
mânărilor 19 societăți și 3x1 întreprinderi individuale; fabricarea 
azelor 19 societăţi, 5 Români şi alți șease ; soda și clorul este monopo- 
3 mari societăți — Solvay şi Uioara şi al unei întreprinderi parti- 
are ; încălțămintea de cauciuc este acaparată de 6 societăți şi 1 Evreu ; 
timul timp, s'au înființat două fabrici, la Brașov și la Banloc, etc 2). 
Industria parfumeriei şi a cosmeticelor este, iarăși, în mâini străine. 
tă âteva, cari, toate, sunt evreeșşti : Legrain, Bouchait, Lubain, Coty, 


"giunea Baia-Mare, regiunea Munţilor Apuseni și Valea i Stan—jud 
* Vâlcea ; Soc. „Aurum” cu cap. de 20 mil. lei; „Albini $ „Industria. 
Aurului”, capital ro mil., soc. „Petroşani” care posedă Valea Boreu 
tului din regiunea Baia-Mare şi un complex de concesiuni în seic 
Jereapău, la limita județelor Maramureş, Someş şi ga oaie site 
„Topliţa-Măgura-Concordia” cu un grup de concesiuni în jud. a 
doara, cu cap. de ro mil și, în sfârşit, micii producători, cu exp oatări 
în mai multe centre din Munții Apuseni şi în număr de 537 în Roșia 
Montana şi 108 în Bucium, cari au produs, în 1938, 188 kg. aur. 
Nu există date oficiale asupra investițiilor în- această mare indus- 
trie, totuşi, din datele întreprinderilor, ele ar atinge cifra de 1500 re 
şi nu există, de asemenea, date asupra participării etnice la pre 
angajat în această ramură de producţie. Din datele obținute dela e 
tite întreprinderi, reiese că, în întreprinderile din munții APAE 
peste 90% din personal sunt Români, iar la cele din nord, circa 6o Je 
Români. După elementele publicate de Institutul central de ne 
totalul personalului întrebuințat în aceste exploatări era, în 1936, d 
10.202 persoane, din cari 10.193 cetățeni români sio străini — 3 pape 
2 funcționari de birou și 4 maeștri. Intre aceştia 9, capitalul străin are 
un singur reprezentant 1). - 


1) Em. A, .Bratu — Industria chimică, Encicl. României, v. III, p. 1010 urm. 


i I: ` t 1 Fi . i, 
1) Metalele prețioase de Eugehiu Bădescu în Encicl. Rom., V. I, p. 705 Ur i Indicatorul industriei 


Li 


364 


ka - „pp E 
Ravel, Puvet, Parfram, etc. Fabrica de esențe „Ciocanul, de asemenea 
evreiască, consumă anual roo.000 litri alcool, după care câștigă, nici 


mai mult nici mai puţin 35.000.000 lei. Și industria articolelor farma- 
ceutice urmează acelaș destin. II societăți anonime si 8 firme individuale 
lucrează în această ramură. La aceste I9 firme, adăugăm numai 4 Ro 
mâni —fără a lua în considerare cele zeci și sute de laboratoare clande 
tine, meschine și murdare, uhde lucrătoarele românce, plătite mizerab 
cu câteva zeci de lei pe zi, ca şi în laboratoarele de parfumuri, își maci 
sănătatea şi tinerețea în igrasie și murdărie, în întunerec şi otrăvuri . 
Industria încălțămintei de cauciuc este privilegiul. Evreilor Bră- 
nișteanu, Fainsilber sau Bachis. Intreprinderile pl sunt orez 
nizate şi conduse de pașaportarii Mindlin, Nord Samue y şi BE 
suntun ghetto, spune un cronicar, unde lucrători și ne ate veni fi e 
„ară, își varsă plămânii şi își săcătuesc trufia și vigoarea lor i Îi = i j). 
J La fabrica de acid. sulfuric și alte produse chimice de E . s 
Călugărească — proprietatea soc. „Mărăşeşti i s ector Do ar 5 
Budapesta, ingineri, casier, contabili, plătiți în mod iei ez 
Evrei şi Unguri ; braţele muncii şi personalul inferior sunt F i 
Şi, ca aici, peste tot, în acele sute de fabric“, cari in proporţie de 90% 
trăine. A - o. 
i Hea electrică își are începuturile modeste în erei vech 
încă de prin 1882, când au avut loc primele începuturi iai NE 
de altfel, şi în alte țări. In 1889, îşi are începutul prima indus p n 
genä a acumulatorilor pornită de soc. „Acc. Fabrik A. G. Berlin”, 
armată de fabrica Leon Fournaraki în 1907. Peste 4 ani, avem soc. an; 
Tudor” sub preşedinţia lui Saligny, cu capital exclusiv german, ai 
nalizată în 1921. După războiu, iau ființă societățile ? „Reşiţa . a 
gia’'-Cluj. După 1935, se crează industria fabricării becurilor e ec rice, 
de data aceasta în mod temeinic, fiindcă au fost şi în trecut încercări, 
dar ele nu au reușit și au fost lăsate să fie distruse de concurența străină, 
iar fabricile cumpărate de aceasta. Astăzi, avem 5 fabrici „Eterna 
„Laumen”, „Electrostar”, „Tungsram” şi „Uzinele techne cu oi - 
ducție anuală de 6 mil. becuri în stare să satisfacă toate nevoi s z K 
Producţia de acumulatori eléctrici satisface și ea aceste nevoi ). In ve 
cinătatăa fabricii de ciment dela Fieni, a luat fiinţă, în Oct. SR 
cu capital românesc subscris de mai mrlte societăți, fabrica de ecu 
electrice , Electrostar“ cu o producție dă 6000 bâcuri pe zi. | 3 
Numărul tuturor fabricilor existente în 1937 este de 38, din cart 


x) Por. Vremii din 18 Nov. 1938: „„Mioara”. 2) Ibid; 20 ape pr 
românească în jud. Prahova. 3) Industria „electrică ae ay pa a e 
întreprinderi pentru fabrcarea acumulatorilor : pA R si fi ici Tia 5 E 
vani”, „„Happecke” „Noi vatux”, „Rova”, „Tudor”, „Dura, , i : 


365 


5 au un capital învestit de lei 90.288.000, cu forță motrică de 2261 hp., 
ari lucrează 1950 oameni și cu o producție anuală de 417.320.000 lei. 
astă industrie de mare viitor este centralizată în proporţie de 55%, 
d. Ilfov şi Dâmboviţa, după care vine, Banatul, Transilvania şi 
ovina 1). 

Cercetând datele Indicatorului industriei, vedem că există, în 
8, 19 fabrici de. acumulatori şi elemente galvanice — dintre cari 
) societăți anonime și 1 Român. Pentru fabricarea de aparate tele- 
afice şi de telefoane, există 4 fabrici constituite în societăți anonime 
I individuală străină ; 1 singură pentru fabricarea de mașini electrice 
Jzinele de fier și domeniile din Reşiţa”, cu investiţii de aproape 9; 
lioane lei și cu 164 lucrători 1). i 


€) Carteluri, sindicate trusturi 


„Marele nostru economist A. C. Cuza spunea, de mult, că protecția. 
acordată unei industrii începătoare trebuia să fie pururea dominată. 
interesul obștesc și, ca atare, ea trebuia să îmbrace caracterul de 
trecătoare. Fiindcă este vorba doar de dezvoltarea, în anumite limite 
de timp, a unei industrii posibile şi viabile, sacrificiile pe cari statul le 
impune, momentan, supușilor săi, de a plăti cu prețuri mari fabricate: 
adeseori de calitate inferioară, toate se fac în vederea unor foloase posi- 
e în viitor. Ca o consecință firească şi logică, trebuia să funcționeze, 
ralel, şi deschiderea largă a porților la import a mărfurilor similare, 
cu preț eftin şi de calitate superioară, adică trebuia să atârne, totdeauna, 
pra producătorului şi industriașului această sabie a lui Damocles, 
"îndată ce aceștia, treceau peste înaltul principiu care este de natură, 
ngurul, să asigure viața națiunii și liniștea socială : orice activitate 
adividuală trebue să îndeplinească o funcțiune pe linia solidarității și. 
olosinței naționale, adică satisfacerea unei nevoi în serviciul împăcat 
ațiunii şi individului. | 

Dar lucrurile nau mers așa. Evreii și toţi străinii au ştiut cum 
rganizeze — şi au reușit în aceasta — întreaga noastră viață eco- 
omică și spirituală întrun angrenaj de speculare a tuturor nevoilor 
unii. Produse ale solului şi subsolului, produse ale industriei, precum. 
tele de muncă ale producătorilor și muncitorilor toate au fost 
late. Dar nu trebuește pierdut din vedere o clipă măcar că, dacă 
eușit în aceasta, ei au beneficiat de o admirabilă conjunctură de 
prejurări — legi speciale cari au încurajat industria așa zisă națio- 


> 


1) Industria electrică de N. Arcadian — Iată câteva întrepriuderi pentru 
carea de aparate telegrafice şi telefoane, de semnalizare şi radiotechnice : „Ind. 
ectrică Românească”, „Iron”, „„Philizs”, „,Phobus”, ,„,Radio-Technica”, Standard”. 


367 


366 


, odată cu închiderea granițelor prin taxe vamale, s'au închis și gra- 
țele străine pentru produsele românești cari nu mai puteau pătrunde 
trăinătate decât cu prețuri foarte mici. De aceea, problema evreiască 
a noi nu este legată de existența sau de neexistența Palestinei, ci 


iție vamală necondiționată, în fond 


SA < . . hib 
nală, dublată de o protecție şi prohi PARET d S 


susținute de o larghețe de mituire şi Cont 
rnicia. $ Ă m i a 
pute In asemenea condițiuni dezvoltându-se, toată ja ata E 
i i ădă e in ri 
naţională a îmbrăcat caracterul de industrie prădătoare tai Ani sași 
falsă, cum au botezat-o economiștii noştri şi cum pia Ape 
ţenii acestei țări, dela data, înființării fabricilor de zahăr şi re ie. 

Economistul Al. Holban numea industria zahărului Aa ici 
i l noi, ĉi împotriva — 

i i rje care nu este pentru noi, t as 
pe podea | i; despre toate industriile trustificate sau 
3 


une, astăzi pg: y i aaa ai 
lucru ce se poate spune, 3 i un singur individ 
; 4 în sensul de monopol, chiar admini strate de un sing 
cari lucrează în “au trecut dela 


A A y IE. . Y are 
Industriile activând în România, mică sau z D 
faza organizării individuale la aceea a organizarii co ect e Ei gli 
Í : s 
dealungul timpului, cele trei forme — de cartel, de sindicat $ 


3 g A i A > d 
organizat ea, in sens Lă însă, 


A i ă si legitimă, 3 
distrugere este şi necesară ȘI 1e : îmbracă, d 
iul mata intereselor lor în paguba (ele la e ființe 
a aceasta caracterul de ilegalitate şi de atentat ia d fabricile d 
ee aA Dep ale a it să intervină, în 1900, 
iunii. Statul însuși a trebuit să e A dia : tic 
| zi să se carteleze, împărțind producția şi fixând prr D ital 
în felul acesta, să poată rezista concurenței gater ta 
w 1 » Dar nu sună tot aşa, ec ag ata 
merican „Standard Oil-Co. . : i ăruia s 
Suna stat, prin art. 10 din decretul lege din aleasă nel dă 
„organiza un nou regim de import-export, în sens goli mätire 
instalații industriale — fie pentru crearea de industrii, fie p iri k 
“actualelor instalațiuni—trebuia să aibă prealabila tobe da pedal 
de industrie şi comerț, dată pe baza avizului Bee aa 
Mtaa ili mi . ; RN D ; ; : A A 
ce urma a se institui pe m A existente — adic au de prohibirea articolelor concurente la import şi de toate înlesnirile 
113 ării i in ustrii ŞI ez $ ep? et ans rt $ d t R j 
To T a sad tului de inițiativă în domeniul activității "Au luai Pi di | ă f i 
o limitare arbitrară a drep a le ad în favoarea vechilor Jrmätor unui decret lege din 1937, care reglementează funcțiunea 
rept de 


de uleiuri vegetale şi înființarea unui oficiu de cum: ee EURA P ai e mi funcționează pe sub 
š i eiuri SA „tă rm i fără publicitate. 

forțată a cartelurilor ai ventual, de vânzare a uleiurilor brute. = P orme AR mbuna ȘI e i n e F au i 
părare a materiilor prime ȘI, even» duzile trusturilor internaționale?) Să dăm câteva ilustrații ca să de dăm seama de numărul așeză- 
multe industrii s'au angrenat și în a ui “România, referindu-se E elor comerciale și industriale cari s'au cartelat, precum şi de com- 

indic xietarilor agricoli i TA mentele vieții economice angajate. 
aman ay le a industriei — 80% evreiasca, eu E, 9 “Astf l, 2 i iul ali : i e, fabrici suut te î 

problema protecției vamale 26 când s'au desființa stfel, în domeniul alimentar, 129 fabrici sunt angrenate în I0 
personal evreesc — spune ca, dela a M a vinde foarte scum] eluri, anume : toate cele 10 fabrici de zahăr, GI întreprinderi de 
prețurile maximale, a căpătat prin lege drep | turi gazoase şi mineralizate, 3 fabrici de bere, 6 de scrobeală, 10 de 


nici o altă țară din lume 1). ` 
` In anul 1939, au funcţionat în toată țara 2261 societăți ano- 
ime cu un capital de 49.922.298.000 lei. Dintre acestea : bănci — 
ï cu un capital de 8 391.391.000 — fără B. N. R.; 041 soc. anon. 
industriale, su cap. 36.617.997.000, din ele 589 în Muntenia cu cap. 
32.461.087.000; 755 soc. anon. ccmerciale cu cap. 4.131.5I1.000 — 
“Muntema 572 cu cap. 3.477.932.000; 19 soc. anon. de asigurare 
ap. 369.995.0-0 — în Muntenia, 17 cu cap. 334 995.000; 55 soc. 
n. diverse, cu cap. 411.404.000, dintre cari, 29 în Muntenia, cu 
ip. 335.239.000 2). | 
-Şi, în modul acesta, toate aşa numitele sindicate de producție 
de desfacere sau oficii de vânzare — în realitate, trusturi — au luat 
ioi o dezvoltare uriașă, datorită celor doi factori despre cari am vorbit 
i sus : regimul de politică vamală protecționistă şi acelei lumi politice 
interesată în operațiunile acestor “monopoluri, cari, la noi, nu s'au 
ăscut și n'au crescut prin ele înșile, ci au fost create în mod artificial, 
opul lor principal fiind realizarea unui beneficiu cât mai mare pe spi- 
rea consumatorului. Şi astfel aceste adevărate trusturi dețin mono-. 
olul pe întreaga ţară. Intr'un limbaj. mai puţin solemn, le-am putea 
mi bande de speculare a nevoilor obstești, șnapanerii organizate ca 
cumpere cu prețuri derizorii produsele țărănești şi munca și obida. 
icitorului, ca, pe. urmă, să vândă pe preţuri uluitoare produsele lor, 
i au beneficiat de tarife vamale protecționiste, de contingentarea 


I i i nia — lași 1902 Vezi şi Corneli 
a N a A x : 

l n Mono olul zahărului în Roma; $ I É a 

) A Holban, 1 € p 3 ; E 

Casassovict — Chestia zahăr ului în Romania —— Târgovişte 1914 după A-G e 


ile î i i . 1934- 
c., p- 732 şi urm 2) Guvernul și cartelurile în Univ. din 30 Nov 934 
0. Co P- . 


“Din anchetele întreprinse de ziatul Curentul”. 2). Statistica soc. anon, pe 
“pe. 1940. i ` 


avantagiile economice mari, adevărate privilegii, pe cari nu le găsesc . 


368 


bombonerie, de ciocolată şi derivate, 6 de făină, 14 de drojdie compri- 
mată, 8 de ghiață şi 2 de malț. i l 
In domeniul industriei chimic 
acid sulfuric, sulfați de cupru, supe 
sulfați de fier, sodă caustică, eter, but 
In domeniul metalurgiei obișnuite; 


e, în 18 carteluri 59 fabrici : de oxigen, 
rfosfaţi şi îngrășăminte, oxid de zinc, 
anol şi butilacetat, acid carbonic, etc. 
aproape toată industria, şi 
comerțul sunt angajate în 35 trusturi şi anume - produse de fier şi fier 
beton, oțel, fier comercial fasonat și profilat, tuburi de fontă, produse 
laminate, cuie, tablă, mărfuri şi tăblițe emailate, broaște şi lacăte, 
articole de fierărie — şuruburi, nituri, piulițe, ținte, cuie pentru pot- 
coave, lanțuri şi altele. d E 
Avem și 2 trusturi pentru talpă şi pielărie. 
alelor de construcție : trustul cimentului cu cele 8 


Tn domeniul materi 
fabrici, al cherestelei cu 15 din cele mai importante exploatări forestiere. 


1 cu 6 fabrici de geamuri. o 
In domeniul textilelor : 2 fabrici întrun singur trust; câte unul 


pentru felinare de vânt, pent 
Bergmann ; pentru articole de marcă, parfumerie $ 
fire D.M. C.— În care sunt angajate I6 firme 
cântare ; 2 pentru petrol; 4 pentru hărtie, articole de librărie şi cre- 
ioane, mucava şi carton. | i 
Şi, în sfârşit, 4 pentru expediţii internaționale 1). E 
Este interesant felul de organizare al trusturilor. Aşa, de o pildă, 
trustul cimentului — întemeiat încă din 1902 numai între cele 3 fabrici; 
existente, (Brăila, Azuga şi Cernavoda) la cari s'au alăturat pe urmă 
si toate celelalte — s'a asigurat de un regim vamal protecţionist, & fixat 
prețuri scăzute la periferia țării, a închis unele fabrici mai mici, a îm 
părțit țara în sectoare de consum, a fixat preț identic la toate fabricil 
şi cota de lucru pentru fiecare din ele, a înființat şi așa zisul biurou d 
vânzare al cimentului fabricilor unite. Acest cartel are câ reprezentan 
general pe evreul P. Pauly, personalul „de conducere compus numa 
din Evrei şi străiri, 


iar peste 85% din beneficii trec peste granițe? 
De. decenii lungi, lupta s'a dus, la n 


oi, contra trustului zahărului, 
fără a fi înregistrat însă vre-un Succes. Deși, în 1935, consumul zahă- 
rului a scăzut cu 3800 vagoane 


şi, deşi suntem țara cea mai înapoiată 
din lume sub raportul consumului, totuși, lupta şi înaltele conside: 
rațiuni de ordine morală şi sccială wau dus la nici un rezultat — 1 


i 


1) Vezi Univ. din Iunie 1937 : 8 ărturisit ecistența. 2) <, 
Vremii din 10 Ian. şi 12 Febr. 1938. Din cele 11 fabrici : 2 cu capital francez ȘI cu 
fond social de 500 mil; 1 cu cap. belgian — I ă - 
mil.; 1 cu cap. elevețian + 20 mil. și 5 cu cap. românesc — 160 mil. din cari I 
capital curat românesc. De unde, deabia 15 % capital româbnesc şi 85 % 

s'au produs 70.800 vagoane peste consumul intern de 25.000 vagoane. 


dustria zahărului rămâ E 
peer e tii industie parazitară, dacă: nu. mai 
pe muncitorii din fabrici şi pet del Ac ca la de sfeclă. 
ȘI sită trustului daniel. aia pen sa dus 
şi socială a n PI Pa Ia: * N j n ordinea m d 
a area pana au a toate înaltele ie 
constituit în 1931 când a i a ara şi civilizația. Trustul hâttiei s'ă 
“fabrici — rămânând pe din a p -o de vânzare, în care intră 
me ot d te, de cr e 
"aceasta rezultă di AI sunt ta 
roastă cu sat a alea că, la noi, se vinde hârtia tat 
E rul ganon E y moment dat, au trecut peste 300 ?°/; 2). 
sumatoare — cu un export ifl B AERE ADES şi în lumea con- 
ste cu totul în mâini a m loritor mai ales în Palestina ṣi Turcia 
Meu ETO E a Ma au, pisi: cele 6. fabrici cartelate. Soia ae 
ă sub dictatura a trei a See $ acestui trust. Acest cartel 
aufmann, Bachus — ae ale ata fruntea lui alți trei :. Oscar 
care conduce și o așa zisă pg vapori mim evreu spaniol, . 
istale „„Nico'”. Scumpirea ncă şi este şi proprietarul fabricii de 
aţiuni. Negoțul mare 1i aaa e dus a întrecut orice conside- 
E E e Evreii şi, în mică măsură, câțiva Români 
A erorizați 3). $ 


Toată i i i s y w RER 
Să i na chimică stă sub stăpânirea a I8 carteluri în 3 
„10, RLM M a side ați i Ai Phonix Daa ia 
DE ae tataie E e e MS; oscovits — Oradea î 
abrică ir si 3 iz ea în 3, Solvay şi Prii 
e şi industrie chimică — Timişoara i câte adi ma 
câ: x , CU ari 
aţi an pe le az Buc., Cronos, Solex, e a 3 
1 — Braşov o ncora, Fabrica de acid carbonic e A e 
gur trust maia aie este angajat, cu cele rr fabrici cind 
22, o. esfacerea j a” ; 
desfacere Ă , $ oxigenului” 4). Toată i ; 
a petrolului este dominată de două A a 
k »” ripu ia? 


I). Multe fabrici stau închi 
Za închise, primi ; ` i 
îşi sporești i : e, primind fiecare cota- i SaR 
il Tei aA aa soninpirea lui — enoei tipa ine ne Sustin 
e Ne iinţă Pro u, 3 lei la ; 
S, dar în 1934 constitui esființând cartelul, zahărul ăzut e g. a realizat 
Ș g tuindu-se din A a scăzut dela 40 la 1 j 
¿costat 7,20 lei. i si lin nou, el sta scumpit SN 0-a 17-91 20 
i. Vezi Hi Sg Sal a Perai său industriei e În o A via Ca cu 
etea, Buşteni Petrifală u — Ind. zahărului 1926 2) Trust România” de ing. 
stii de o67 mt iat Bupenii 818 mil iin qan — 193 izneștiși Sckeni-Tatea are in- 
2 mil., iar B ii mil, ; în qani — 1936,939 — Let hac an- 
în C a r rai e din Finlanda ie sati i a na 
a, 10,50 kg., iar eE tie de rotativă satinată, în 1936 D a 1934, 5 lei 
artie 1934 Și C. TĂslšuanu, E li vaT on e De kealiconataai aia 
uc. 1925 și I. C. Brătian 7. 1940 : Se scumpeşte hârtia ? Vezi şi 
sr as a . Chestiune ârtiei ia ? “Vezi şi Trustul hâr- 
emii din 2 u tiunea hârtiei Buc, 192 ru âr 
că: Mediaş 3 Eao sept. 1938. Cei trei magnați : 2074, d Ş. a Ioaniţescu. 3) 
ă martin, Putna, Ploești, Turda și Scăeni 2 Unis. erei a 
E ua v niv. din 18, 19 


unie, 1938. ` . Hi 
© — Lyreii în Țările Româneşti. a gp Oi 
i 24 


368 


370. 
, 374 


3 


; T a ENE O, PAE 9 l 
şi. „Steaua Română” —în prima, intrând 4 uzine, iar în cea d, ală. Tot personalul su perior dela marile hotel 


uri sunt sută în sută 


a doua, 11). - ini âtă ii 
e i am mpi eră i em iai TEE aie fini, pe câtă vreme, Românii sunt spălători, hamali, mäturtod 
Am spus mai sus că, în afară de trusturile cari şi-au mărturisi „evreu, Zisu, exploata patru mari hoteluri 4 » măturători, etc, 
existența, mai ființează altele, infinite la număr, cari speculează în iman ; altul Mișu Rosenberg : Pri uri : Marna, New York, Nisa 
mod tiranic toate compartimentele vieții economice şi spirituale ale Veneţia. Până în 1940 34 fotelusi once pita Lux, Carol, Lido 
? u exploatate de Români 
` , 2 de 


färii. Iată, de pildă, o societate evreiască $. A. R. P. I. A., sub atotpu: 
ternicia grupului Ira Verner, Solomon şi alți 20 mari capitalişti evre 
cari speculează hrana populației sărace. Măcelarii „angrosişti evreo ărunțișuri și alt - A 
maghiari, dispunând de mari capitaluri și constituiți în societăţi anonime i i şi ien saci oa de fabrici şi marii engro- 
servindu-se de cozi de topor, reușesc să impună regimul de preț al cărni Din 13 fabrici de cuie și 1 a. | 
şi se bucură la abator de un regim de tăiere în paguba micilor măcelar ul vegetau încasând numai ta: 
creștini. Preţurile la alimentele obișnuite — ouă, lapte,. unt, brânză mân. Fabricile de plumb vindeau d. 
zarzavaturi, etc., sunt dictate de intermediarii evrei cari exercită Cluj, cu altele în restul țării ?). Sf 

prin sate, un monopol de acaparare şi speculează, deopotrivă, pe pro i ). Sfoara d 
ducător, consumator şi detailist. Aşa că tot comerțul alimentar engros 
altădată românesc, este străin și evreesc 2) ; precum şi soc. Frigul” — ui Gronsberg, STĂ : : 
„un cartel patronat de Lovensohn, Davidsohn, Similovici, Teofilovici i a n ini ini națională, vindea cu preţ de - 
etc 5). Industria alcoolului număra 172 fabrici, dintre cari 60 străine, 1 


româneşti și 95 evreeşti. 


Industria de cherestea, 'ca și aceea a tipografiei şi editurii încă- n şi : : i - 
puseră în mâini evreești şi, de aci, tirania presei şi a cărții evreești — f „Marile fortărețe iudaice” i Celia le ân, S. N. T., etc. 
precum s'a spus la locul cuvenit — difuzată prin librăria şi colportajul f- venţa””, societate care sa substituit eee A Fes a. 

urile asupra petto- 


monopolizate de Evrei. La acestea, se adaogă monopolul teatrului şi al. 
criticii literare, al filmului și cinematografului, al tuturor agențiilor d 
publicitate, trustul biurourilor de copiat acte, al fotografiei şi fotocopiei 


dea întregi regiuni 
cai a de tregi regiuni neexploatate, fortă- 
5 ăpitani de întreprindere” Zentler şi Șain. A doua 
er p-d - VA f j 
a o bancă evreiască în faliment căreia i s'a concesionat 


Comerţul de import export este stăpânit de Evrei cari deţin ș nopolul desfacerii produselor C. A.M i : 
zeprezentanțele şi comisionul. Operaţiile de compensație tip Cager ânzit ţara în lung şi în lat cu familiil a ; cu agenți evrei cari au îm- 
monopolizează aproape toate autorizaţiile de import, ținând la dis cătoare de câștiguri și comandă i a ȘI alte îndeletniciri 
creţia lui toate interesele comerțului și industriei. In păienjenișul acesta mai îndepărtat sat al Rotaâniei ) Foeni pir până în 

4 : rba de „,Discom” al 


țesut de străini și Evrei, bietul negustor, industriaș și consumator român Băncii Marmorosch & BI le, 
era o muscă imobilizată şi la dispoziția marelui maestru al specule A 
care este Evreul. l : 
Dar şi anumite întreprinderi împânzeau un centru oarecare ct ui şi a pietrelor preţioase E 
nenumărate sucursale, ca „,Sora” şi „Herdan” sau un singur îns, € i „ Precum şi meșteșugul gravurii 
celebrul. Lazăr Gorowitz, care avea, numai în Bucureşti, 5 magazin 
de pălării, sustrăgându-se cu multă dezinvoltură dela obligațiile către 
fisc şi înzestrarea armatei $). zs 
Evreii erau în ajun de a monopoliza industria hotelurilor în capi 


a arătat la lo:ul cuvenit. 
să le reuşească, 


“1) Datele sunt obținute del i 
Datele sur a I. Ghimbă — Galaţi 
j atului oile Hoteluri româneşti: Athenee E ea pias A apa : 
T A E rd pa Egipt, Excelsior, Paris, Fruntetti Traan a că 
, ia Mae : , , , 
In, Pallas, Milano, Moldova, Nord, -Opera, 
. arc, Săndulescu, Solacolu, 
; restul evreeşti, 2) Univ. din 21 Martie 


1} „Marile fortărețe iudaice în Neamul Românesc din Oct. 1937. La acestea, sc 
alătură toți furnisorii de păcură cari sunt aproximativ toți Evrei. 2) Por, Vremii dii 
1937 și Buna Vestire din 4 Martie, 1938. 3) D. R. Loanițescu — Discurs relativ la mo 
nopolul peştelui şi soc. „Frigul“, Bucureşti 1925. 4) Ziarele. i a za j 


> 


` 


373 
Evreii au întrebuințat mai multe metode. Inainte de toate au organizaj 


i şi ji i uri cât m 

acapararea produselor țărănești și a materiilor aa AI G i 
scăzute. După împrejurări, cu tact şi cinism, og 
a acestora şi a produselor manufacturate: aer Al 
concomitent, conruperea a tot ce le-ar putea a 

sau endetail şi prin introducerea în con A na 
ulei cu influență în cercurile înalte — aṣa numiții șabăsgoimi 
a oameni 


pararea tuturor pulsaţiilor de activitate ale economiei naționale. 
„mai simandicoși, făceau parte din 3—7 consilii. 1) Numai după 
rtea unuia din aceştia se poate vedea din câte anume consilii facea 
rte. Bu am numărat la unul din aceștia nu mai puțin ca 23. 
Aceasta în stil mare. Dar acapararea produselor țărănești se face 
este tot întinsul țării unde mișună agenţii sau chiar membrii cartelați. 
i în toate județele Basarabiei — și aceasta are loc în aceiaşi sau în 
mică măsură şi în celelalte provincii — ,,„mișună speculatorii, cartelați 
mpărțiți pe sectoare. Fiecare sector este alcătuit din cel puțin 
ele unei plăși și în fiecare sat s'au stabilit cei cari cumpără produsele 
enilor. Dacă vre-un sătean trece peste reprezentantul cartelului 
ajunge în alt sat, în cel vecin, el nu mai găsește prețurile oferite 
K ie unde continiă cunoscutele şi nesfâr el în sat, ci micșorate. Este astfel silit să se înapoeze la'el în sat 
şi stăruitoare la comisiile specia. Temi si candid, di aranjează afaceril căciula în mână, să se închine speculatorului din sectorul 
şitele tratative. ŞI, tot aşa de A i Na metru, a produsului cutare sa pectiv” — aşa expunea situația un înalt magistrat din această 
cu o neînsemnată scumpire, la kg. ini Și Ateva zeci sau sute de milioane vincie. 2) Trusurturie sau cartekle locale dictau prețurile după 
cutare, ceeace, În esență, as Poluare la pl lorificării produselcr ţ um îi lăsa inima. De aceea, mazărea se vindea la Bălţi cu 6oo le. 
anual. Intre 1930/938, aia aa iu x 67.00, iar ace e ale produ- kg., la Tighina cu 850, la Braşov cu 1400, la Oradea cu 1600; 
răneşti a pornit dela 68,2 şi sa opti tn 18 . Marea finantă şi cartofii la Galaţi cu 275, iar la Silistra cu 300 ; 3) sau nucile miia de . 
selor industriale, pornit R 93:2» H RA unui întreg popo căți la Nișcani cu 40 lei, pentru ca, la câțiva km., să se plătească între 
marea industrie s'au coalizat întru i ai cu deosebire prin metodi -——I9o, iar la export, descojite, cu zoo lei“kg. sau 100 kg. nuci se 
me o m a la componența consiliilo: tea la Hotin cu 700, la Cernăuţi cu 1500, iarla Arad cu 1800. 4) Vinurile 

de conrupere de jos până in sus ge Torga în Martie 1934, în des umite din “podgoria Nicoreştilor s'au vândut, în toamna 1937, 
de administrație. Politica me : ina naţionale — & falsitica e 15—20 dal. 5) Nu cunoaștem cum s'au cumpărat în Basarabia . 
baterile Senatului, asupra prob eme igură, în domeniul în care intr n alte regiuni, dar știm că toată această plagă de mişiți .și de negu- 
industria şi a creat industria fiinde” n au intrat o mulțime d ri sunt evrei și că toți aceștia au cumpărat vinurile Odob 
de anumit sprijin din partea statu ui. Lia sasi vin fără capitaluri Drăgășanilor cu 20 lei dal 6, 
categorii de străini în industriile a A în lupta contra dezrobii “Din acest dezechilibru între scumpetea excesivă a produselor 
fără pregărite. Un alt publicist, neîn Tic inderi evreeșşti şi străine mai nufacturate şi eftinătatea ridicolă a celor agricole, a rezultat un deze- 
economice, a găsit în 1936, la 1700 DaS fauna politică — foşti prim libru social care se manifestă prin o sărăcie desăvârșită a claselor 
importante, 5930 politiciani a 7 refecți şi șefi de cabinet, din citoare şi prin îmbogățire fantastică a claselor parazitare. Să dăm 
miniștri, miniștri, parlamentari, e P tantieme și lefuri o sumă ex- va ilustrații. Institutul social român relatează un caz tipic, acela al 
toate partidele, pe ie Ani trădării intereselor naţionale ui Pangarache din Briceni-Hotin, care: încasa pentru Goo stră- 
1.215.000.000 lei — prețut trå de-abia 200 lei din cari zoo îi rămâneau pentru întreaga familie 


. pd fa EN . .. . iar 
primată prin oa bi a cai o mari instituții financi 
SUA stii mânești. La 39 a Stat A : a aa A 
și a îngenunchiării demnității ro i săptămână, pentru ca intermediarul evreu să le desfacă la Chi- 
u cu II00.:7) Trusturile lui Auschnitt vând fierul cu ro—Ir2 lei kg., 


prin mituir 
dministrație 


aj economiei naționale. | ER 
ma Orice scumpire a manufacturatelor O pper ii ie 
j e 
inisteri i a de a o duce mai 
; ; ale — prin neputinț epi 
i audiențe ministeri ) € fa, < e mă 
x a materiilor prime şi a mainii de lucru, prin 
în, : . ... e i 
tuejilor de investiție, a creanţelor ce 1 e, 
lucrului și proprietatea, etc. Şi, după aceasta, 


eștilor şi 


i ăgaţi, în 1936, 86 

comerciale și industriale din București, unde erat aN fate “i 
membri dintre personalitățile politice, s au plătit Mă e E: 
800.000 anual în medie. Aportul acestora era simplu eat d 

a 2 - . . 
i încurajau loviturile Evreilor sau le asigurau tarife eri q 
ă şi dorință sau î tau, masiv şi numai spre el, rile st 
dă si dorință sau îndreptau, mi : = alei 

pis şi așa s'a ajuns __ încheie: dr. I. Rădulescu — între 1920 înce 


i i a noastră Și 
la cele go—100 miliarde stoarse de Evrei de pe spinarea 
> : 


I) Por. Vremii din 8 Mai 1938 — Pacostea consiliilor de administrație. 2) Univ. 
ie, 1037: Sub urgia speculei. 3) Ibid, Nov. 1939. 4) Ibid, 18 Iunie, 1937. 5) Ibid. | 
Mizeria din podgoria Nicorești. 6) Congresul Ligii culturale, 1937. 7) Univ. 


: Iunie, 1937: Intre vorbe şi fapte. 8) Gr. Iunian: Cartea pentru țărani şi 
citori, 1937. : i 3 


374 


| j A . TER . . a 
Incă o ilustrație pilduitoare. Neînfricatul publicist na aa le be 
lizat veniturile industriei de uleiu extras din R ne ui. fă sta i o, 
izează ă -I8. agoane, 720 
ători î ă realizează, după cele 19.000 V 
ducători în număr de 200.000 Te: Ş ga Area 
il. lei, di ă câştigă de-abia 200 mil., ceeace Tey 
il. lei, din care sumă câş eca ' 
sn ar câte 7000 lei. In schimb, cei 100 industriași 30 ie dat 
î de nume evreeşti'”, beneficiază fiecare câte tăiat ei, i 
î : IȚă igă 2 
ií Sau, în procente :'țfäranul câș i 
toți Ía un loc, 1.250.000.000. aU, IB : Aa ca 
T beneficiarii muncii plugarului român ee ag oii f ni i P g 
jei â i m re : 
i ii triei românești — 120 /o:- : 
2 a Indicatorului indus Ân 20, 
dia cum acești misiți şi gansteri ai acapărării au a pg MAEI 
sata an, între 7—800.000 pielicele de astrahan cu oil ei bucata 
d . o .4* 
realizând, din vânzarea lor în America, aproape I miliar a ste 
| Prof. Agricola Cardaș, întrun articol din „Universul i ri 
i mişiţi săcătui e nimica 
cu competență și sugestiv, cum aceşti mişiți săcătuiau ia sarii SERE 
j r 4 i . . .. . . ti 
toat ății : si ale Basarabiei, așezați prin targu 3 
toate bogăţiile Moldovei $ia A E 
ăranii își ă rodusele muncii lor. Astfel, ei acap 
unde țăranii își destăceau produsele m a 
in Săvenii hoiului, din Bivolari, Podul 1lozei, 18. - 
cerealele din Săvenii Doro ui, di: d pet ci atu 
Băceştii i tii şi Bujorul Covurluiulus, N Ş 
Băceştii Romanului, Bereș jort i aoa 
ji i ătaşii dețineau tot comerțul + 
i mțului. Bogătașii evrei e eal 
A TA in fi icenilor Hotinului, precum şi in 
ânuri, pi utul Bricenilor tiò A 
fructe, lânuri, pielcele din țin ; i e 
E ii şi i Băltilor, în Zgurița, Căpreşti, Dum 
Glodenii şi Făleştii Bălților, în j a, 
raşii Lăpuşnei, ei stăpâneau cu drept de mopo e og si 
i e şi ji ja arvur 
i è şi altele. Evreii aceş | 
mare de nuci, struguri, prun ele. Evreii aces 4 ară 
iarnă toate produsele țăranilor, cari lăsau în prăvăliile evreeşti tot p pu 
vânzărilor“. PR: 
7 Dacă am privi — spune acelaș profesor — pe i tat ial 
: j a drumurile d 
â ecja calculata lor așezare $ > 
acestor târgușoare, vom apr i oo 
E i i de intersecție a acestor dru i 
mare circulație, la punctele ție ien ee 
in ca ă iau să se scurgă produsele țărănești. 
rin care neapărat trebuiau să e scuipa PIA BOR 
a se colecta lână, brânză, pieile şi pielcelele, fructele, 


i tă 
etc. şi se formau partizile pentru casele mari de export sau pentru 


i atè...” 2) 
consumul orașelor însemn: l TET. 
In aceleaşi culori întristătoare aveau lce faptele și în M 


CAP. II. 


INVAZIA IN VIAȚA BIOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ. 


a) Invazia Evreilor în domeniul 
mijloacelor de educare a poporului 


Cu cât regimul democratic se întinde la noi, cu atât stăpânirea . 
udaică se întinde şi se întărește, găsindu-ne. divizați. Naţionalisim șă 
emocrație sunt două noţiuni contradictorii. Democracţia este invenţie 
udaică, naționalism — reacţiunea născută spontan odată cu poporui 
mpotriva democrației. Nu armatele franceze au întins ideile liberale 
este tot, ci presa iudaică care a zăpăcit omenirea, ca să crească şi să se 
întăreasccă Jidovii. pae Sya 

= La noi, ca și aiurea dealtfel, Evreii au procedat foarte metodic ta 
ucerirea întregii vieți a națiunii. La început, săraci, dar mai ales puţini, 
1 se mulțumeau cu câștigarea de teren în comerț, industrie şi. finanțe. 
m văzut, din cele expuse la locul cuvenit, că ei se introduc, de-abia 
n 1857, în presă, prin „,Israelitul Român” al lui Barasch din Brody, 
are, primul, a dat semnalul de alarmă asupra poziţiei înjositoare îia 
re ar fi trăit corelegionarii lui. In școală, de asemenea, ei pătiin€ 
arte târziu, cu mult tact şi timid. Teatrul lor eta, la origină, nuihaă 
atru evreesc. Când au început a se dezvolta —sub ocrotirea legii 
EAN ures şi peste tot — trusturi- Ancurajare a industriei — fabricile de hărtie, Ca urmare a exploatării 
şi în Bucovina, în Ardeal şi in Maram Ş reacţiunea nu venea durilor aproape numai de către ei, atunci se întroduc în massă îm 
cartele de acaparare cu preț cât mai scăzut. Za PN ctorul tipografiei și repede repede, pun mâna pe celelalte instrumente 
nicăeri. „Fiindcă nu este un atac Sao Sl e e pa a A picăt `a ternice — edituri, librării, anticării, depozite şi chioșcuri, pe adică 
este o roadere înceată, este o at te Aa pt alţii, din ce ntregul colportaj al imprimatului — cărți, manuale, ziare, reviste, ete. 
care găurește piatra — din ca în ce mai m ei a la congresul Ligi de acum, pornesc rotativele — neîntrerupt şi zgomotos — ca să 
ce mai puţin loc pentru noi — Aşa spunea N. torg : pândească o presă provocatoare și o literatură otrăvitoare de suflet. 


Culturale din Nov. 1937. )dată cu mercantilizarea cinematografului, acesta devine un monopoi 


AB aie Sei “% or. Discret pun mâna şi pe agenţia „, Rador” şi se introduce spirită?” 


1) Curentul din 3 Martie 1940 : 
941 — „Colonizarea Macedonenilor A 


I 


316 


iudaic şi la Radio naţional. Prin aceasta, toată viața spirituală a națiunii 
va trăi, de azi încolo, sub teroarea iudaică. Toate elementele cati — în 
alte țări și la noi în alte timpuri — ar fi huzurit în haznaua lăturilor 
literare sau vor fi umblat cu boceeaua după haine vechi, au reuşit — 
prin inconștiența noastră şi prin o deșănțată propagandă de presă. -să 
fie ridicate la rangul d> talente neîntrecute în istoria culturii şi literatuiii, 
iar + geniile naţionale stropite cu balele nemerniciei. Toată drojdia 
aceasta era zvârlită prin furtunurile din Sărindar şi prin sute- de alte 
oficiine — ziare şi edituri, iar lumea politică şi întreaga noastră viață 
naţională a stat comandată și controlată de aceşti gangsteri ai condeiulvi. 
In acest asurzitor vacarm, literatura nobilă şi demnă de-abia își putea 
face auzit cântecul ei divin. i 


„Evreii — scria N. Iorga — au fost dintotdeauna, sămănători de; 


ruine şi de pustiu”. In altă parte : „Evreii ni înlocuese prăvăliile, ni 
ocupă locurile şi, ce e mai pierzător, ni falsifică, ni degradează morali- 
tatea prin oficiul ziaristic şi literar cu care ne încântă.” -Sub destinu 
acestei degradări și sămănări de ruină şi de pustiu, vom trăi până în. 
1940, anul începutului unei adevărate mântuiri, de aproape un veac 


aşteţtată. 


pă 


x. Evreii în învățământul. românesc. ` 


Poporul evreesc care s'a strecurat, în țările noastre, vreme de peste 
un veac, petoate căile, cele mai multe nepermise şi a reuşit să predomine a 
după aceleași criterii etice, în toate compartimentele vieţii naționale, . 
în raport cu școala, a ținut să câştige și aci întâietate. De aceea, el vine, 


mai întotdeauna, după elementul autochton și suveran în stat. Evrei 
lina după care puteau să se 


au ştiut prea bine că școala este trambu 
lanseze în viața publică și — prin ea şi prin banul lor — să dirijeze viața 
noastră spitituală. Profitând de faptul că au dispus de mijloace bănești 
şi de nici o îngrădire în sensul apărării etico-naţionale, ei au trecut cu 
mult înaintea elementului băștinaș şi au ajuns să amenințe însăși struc- 
tura firească a învățământului public şi a vieții noastre social-politice. 
Câteva, date statistice ne vor ajuta să fixăm două lucruri deodată : 
natura.:școalei către care Evreii au avut o deosebită preferință şi poziția 
ce au câștigat-o, precum şi să, stabilim mărimea primejdiei la care am 
. fost expuși. Şi, parcurgând metodic toate treptele învățământului, 
de marea vinovăţie a factorilor conducători în dis- 


lid organizată şi cu sfințenie 


4 


„me vom da seama 
prețul unei politici şcolare ce trebuia so 


urmată, 
- a) Pentru. învățământul primar, 
1030/1938, aceste rezultate : 


s'au înregistrat, în perioada 


377 


Alte na- 


Inscrieri; Români i 
i ; mâni E, 
; Evrei ționalități Total 
I afn ‘şcolile primare ale statului 145298 l 
Sz = >, a 2 2 5 j 
2) în, şcolile primare particulare. piei Po a ui 
) elevi pregătiți în familie. i 13180 f 7650 i Ioa aa, 
i 23704, 
'Totaluri. 14572063 584762 | 3937440 |18994265 
‘de unde rezultă o medie anuală de. 1821508 73095 492180 za ada, 
sa ; 
:b) Peutru învățământul secundar de orice natură : 
i + 
-Inscerişij Români ei Alte na- 
: mâni 7: i 
Evrei ționalități Total 
i în? şcolile“ statului l 
a oae atol pr 923386 | 13641 106736 | 
2), şcolile particulare E „64052 Aa toia Era 
3)-e evi pregătiţi în familie . . 68320 14729 9685 PAE 
X A 2 92734 
3 Totaluri . 1055758 210423 246601 | 1512782 
„de „unde rezultă o medie anuală de . 131970 26303 30825 


= 1890984) 


Să c) Pentru învățământul superior, vom da date mai ampk, pe 
erioade cât mai lungi, ca să putem deduce încheieri cât mai reale sii 
Pentru rubrica, „licenţiați” și „doctori”, mam dat cifre Deni 
te naționalități din lipsă de spațiu.. Golurile, însă, se pot umple prin 
G erațiuni aritmetice simple. Dăm mediile anuale pe facultăți şi a 


Români Evrei : Alte e . 
Facultăţile iiia a 2 
-B. F. B. b FE. B. F. B. F. 
E cu ; : iara S 3673) 1890 202 544 347 685| 2122 a a 
Š fe i i. ; 310 137 I 
1, medicină ven o 1438| "402 462| > 148 B 3 2782 a 
PEA veterinară . | 234 z 2h t 8E 62 324 ci 
d epica Re IOI 350 237 313 84} - roof . 521 6o 
> oR E aiee a 1401 2c 2I 7 163 TA] 1775 da 
£ EO NEE 22 7 l ? 
Architectură. ..... îi ge pi e Ta Tal 
Şcoala de cond. arch.. . 40 2 4 I 6 E e ip 
; Academii agronomice. 6o4| - 62 re 5 7I i Sa I $ 
; 7 


14608| 4730| 4397| 1679| 1902] 1142| 20ġ908| 7551 


0.50]. , 
79.50|. 62,50| 22,50| 22,50|  8,00| 15,oc] 100%] 100% 


Totaluri , 


Procente . 


pa In A, y4 Y. A : 3 : sa, pa 
ah cit pdf arsi ea iti secundar. nu intră învățămintele : agricol şi semina- 
ontează cu nici un elev și nu intră : școala de subingineri de lucrări 


| 


umană : 
l Bucureşti a e Da Tei 12493 3408 3662 991 132 221 16287 
Iaşi! e a a ee e 4114 1983| 3320 997 í84 29| 7618 
Cluj. Fo l 065 1262|  6oz| 381| 3332 366 11000) 
23672 6654 7564 T 2369 3649 ca 34905 Ea 
veterinară : <.. e| 3745| 565 28 6| 3773] 128| 5181 


LICENȚIAȚI l l | 


Perioada şi 
facultatea 3 
Români Evre Alții Români 
B | F 
1922—38 
Fac. litere : 
Bucureşti . . . 19277| 32527] 1456 2106 355| 22839] 35672 I A z . Im 
Iaşi. e cc... . 2640| 5505 584 i 294| ; 206| -3318| 6885 : 488 
Clasa e ea n 2786| 3360 158 1964| 1429| 4908| 5145 < i 482 
Cernăuţi. . o 2064| 1849] 1034 6 972| 3104| 4195 79|. 185 
26767| 30243| 3232 ` 2962| 33949| 5189 4895 462| 2866 
Fac. drept : 
Bucureşti . . . . -.. 85449 11383 14217| 2349| 2097 596|101763| 13136f 577 A 
Iaşi. .. . e e e e + | 21793] 3343] 4036| 1344| 944 266| 26773| 4953 
Cluj. © e. -s <- f 13983] 681| 1325 126| 56927 47| 21000} 854 i 
Cernăuți. . . 3142| 207| 675 76| 388 25| 4107| 308 i 
Or.-Mare. . 4409} 382| 30r5| 607| 1989 `, 9} 9413| 998 


128776) 15996| 23268] , 4499| 17719] 943|163154 21438 


Fac. științe : 


19924] 11422| 2752 892 


București . . » 1497 572| 24173] 11742 
Iaşi. 8611} 5862] 1449] 717] 351 264| 104x1| 6843 
Cluj. se -o 2204| 2242 144 105| 2348] 481| 3412 2828 


e | cere 


30739] 19526] 4345| 1714| 419| 1317 37996| 21413 


e | e | m | a 


iza 


Fac, medicină : 


ma! 


|e | vae nem | m 


27417) 7219) 7712| 2375| 7422| 744| 40086 


Perioada şi 
facultatea 


1922—38 


r Fac. litere : 
Bùcureşti . 
Iaşi. 

Cluj. 
Cernăuți. . 


Fac. drept : 
Bucureşti . 
Iaşi. 
Clue e a 
Cernăuţi. ... 
Or.-Mare. . 


Fac. ştiinţe : 
București . 


Iaşi, seci ens 
Cluj... 


Fac, medicină : 
umană : 
; Bucureşti ` 
Iaşi. a 
Cluj. 


veterinară : 


379 


STUDENȚI INSCRIȘI LICENȚIAȚI 


i 


19277 32527 1456| 2790 2106 355} 22839 35672 , an - 247| 1711| 3725 IOI 2 107 22 
2640| 5505 584 1174 294| „206| 3318 6883 — 2I I 
2786| 3360 158 358|. 1964| 1429| 4908 s147 À « — 43 3 
2064| 1849] 1034|} 1374 6 972| 3104| 4195} z ; II 3I 17 
26767 30243| 3232|- 8696| 4360 “2962 33940 31895 462| 2866 13 202 42 
85449 11383 14217| 2349 596ļ|101763 131361 217| 6524 2 197 II j 
21793] 3343| 4036| 1344 266 26773 4953 195| 3003 — 55| — 


13983 681| 1325 126 ” 47| 21000 sah. — $ 13 978 


agt nui 


3142 207 675 76 25| 4107 „_TI1| 138c 


4409| 382| 3015| 607 


1989| > 9| 9413 £ ; II] 536 
'943|163x54| 21438 


128776| 1599€| 23268] 4499| IITI0 1242 


1497 572| 24173] 11742 
351 264| zoqxr| 6843 


19924| 11422| 2752| 892 
8611| 5862| 1449| 717 


2204| 2242| 144] 105| 2348] 481| 3412| 2828 : | i Ka 45 


30739| 19526| 4345| 1714 


n 


419E] 1317| 37996] 21413 


| meant n | | a | ere | 


12493| 3408| 3662 991| 132 221| 16287 ; ; | 141| 2294 


4114| 1983] 3320] 997| 584] 20] 7618 


„126 93£ 


437 
23€ 5I| 1156 


7065] 1262| 602| _ 381| 3333| 366| 11000 


23672] 6654| 7584| 2369| 3649| 616| 34905 i ; 1207 318| 4391|. 


3745| 565| 28 6| 3773| 128| 5181 -| =] — | 589 


1216 318| 9804 


27437] 7219] 7712| 2375| 7422| 744| 40086 


381 


380 
STUDENȚI INSCRIȘI | IICENȚIAȚI 
„Perioada şi DOCTORI 
facultatea 
Români Evrei Alții | Total Romani | Evrei | Alţii Români | E 
vrei ari 
T5. F en 
. e d | F. | B |F] BIF |ůBR]|F]|B 
1922—38 i j : F. 
mwy A 
a 
Fac. jarmacie : i 
„Bucureşti . 391| 907| 1232} — 
Taşi... 197) 226|. 278 i 
Cluj... 20 213 8) — T 
608| 1346 1599| ip | = ———— 
1929—38, | : ET 
Şc. politechnice : i 
i , 
Bucureşti”. . . 0 I| 1147 Ir S Ra 
` Timişoara . POIS AE == 437 1 — E sd, E 
i I| 1584 I2 PSR KAA a —— j u M 
Academia In. st. Com. 
Industriale 
Bucureşti . -> 42| 2128| 712 68 dle „E - 
A ; = 73 
Cluj. MORE RR 9| 333| 169 6| — ă 
i = i: — 7 
51| 2461|.. 881| 74| 5 i ea E i 
a E ac Îi r e. [e] 
Avhitectură : 
București . i — ir 
și Ie El, e 2| 150 
Şc. conducători arch. Buc. 20 i i 
BERES ES au MI pat Ea 
ii T SĂ | 137 20 27 2 175 
Ac. agronomie : |. 
Bucureşti à az 219 27 3 i _ 
Chişinău. 143|. - 65 ză 104 53 AIA ca Dai 4 
AR za 2 
Cluj. - 317 ii) 2209 a Ig == 250 19 7 p 
SRT o CETE EN ă PIN = 8 
3 — 573| 99| i2 i me E T 


693 


| 1105| ` 6928 


383 
382 

Alte îucheieri se fixează pornind dela întrebarea care sunt pre- 
ele Evreilor şi anume pentru cari școli. Cercetând datele statistice 
nuarul statistic pe 1939 şi 1940, precum şi archivele Ministerului 
i Naţionale, se desprind cele ce urmează. 

In linii mari, Evreii au o deosebită preferință pentru şcolile se- 
e — comerciale și teoretice. Luând în cercetare o perioadă mai 
adică o întreagă, școlaritate — 1930/938 — stabilim că Evreii 
1 nici O aplicaţie pentru școlile profesionale, cele de meserii, nor- 
şi de menaj. Astfel: | 


Ce concluzii putem trage din toate datele expuse până aci? Prime 
două încheieri sunt .cele exprimate în cele două tablouri de mai j 
luând ca bază recensământul populaţiei României din 29 Decemb 
1930, după care Evreii numără numai 756930 suflete — rubrica „ý 
giune mozaică” —, adică deabia 4.19%, din totalul populației tării 
în al doilea tablou, referindu-ne la populația şcolară primară de un 
pornesc tinerii spre învățământul secundar şi superior — cu alte cuvinte 
vom stabili cu cât participă fiecare din cele trei categorii etnice la fie 
care învățământ şi în ce proporţie trec tinerii dela o treaptă de învăță 


N i : A 
mânt la alta. lile profesionale de grad I sunt freeventate în proporție de 7,44%, 
a >> i >3 n > 33 >3 „00 9, K 
Trecerea în 3 % 9) 


Evrei | RO. | Alţii 


Participarea la mâni 


proporție dela 


primii ii ii 
învăţ, primar . .|_ 3,07% 76,76% 


.| 13,90 %| 67,78 %| 17,32%] învă. sec. la. 
67,80% 


ul școlar 1937/38, la 38 licee industriale de fete, s'au înregistrat 
bia 543 Evreice, adică 3.65 %; la 24 licee industriale de băeţi, de 
345, aidcă 2.85%, iar gimnaziile au avut 1.30%; la 47 gimnazii 
e, numără 30 elevi —- 0.42%; la 29 şcoli normale de fete, de-abia 
leve ; la 39 școli normale de băeţi, 1 Evreu, iar la 48 şcoli de menaj 
bia 1 Evreică. Cu alte cuvinte, Evreii nu au încredere în școlile 
oastre de meserii și industriale, având mai multă în meseriașii evrei ;. 
imt nici o aplicaţie pentru şcolile normale şi de menaj, cari nu le 
ază în nici un fel. j a g 

n schimb, preferințele lor toate se îndreptează către şcolile comer- 
şi cele teoretice — unele deschizându-le perspective spre profesiuni 
rciale și conduceri financiare, cele de al doilea asigurându-le exer- 

„profesiunilor liberale, cele. mai rentabile şi cari nu comportă nici 

ital şi nici risc — adică nici o răspundere. Astfel, avem aceste pro- 

e pe-o întreagă școlaritate : 1930/38 după tabloul dela pag. 384. 

Din toate acestea se desprind următoarele concluzii : Românii iau 

3 , tte la învățământul comercial cu 77.26 %, iar la cel teoretic cu 67.5 3%; 

lib) Aita j ritarii şi alte națiuni cu — respectiv — 6.69 % şi 17.19 %, iar Evreii 

6.61% şi 15.30%. l 


19,05%] învăţ. prim. la . 
-| 37,50 % 6,70% 
14,55% 


„ secundar. 


i .| 21,50% 
» superior. .|21,20% 5 


11,00%] învăţ. superior 


Dacă, însă, la studenții universităților noastre. adăogăm pe ce 
1559 tineri evrei şi pe cei 562 români, studiând la universităţile n 
raporturile se schimbă de data aceasta şi mai mult în rile. 
precum urmează : tinerii evrei ai şcolilor secundare participă a E 
mântul superior cu 29.50%, iar tinerii români de-abia cu 15.204 
Aci,-a stat marea gravitate a problemei. p | î 

Se desprinde încă ceva asupra participării la diplome, licențe 
doctorate —titluri de încoronare a unei şcolarități. Astfel, capal 
titluri pe 1927/38 


Românce Evreice ; Alte națiuni D MESo AERO , i 

. Hat ceeace este mai trist este faptul că toți aceşti 104868 elevi 

11281=5,20% | 240=5,10 94=5,60 ni dela școlile comerciale și cei 465095 dela cele teoretice n'au dat 

k Evrei . Alte națiuni n contingent pentru viața economică a țării, ci au fost postulanți 

Români C. u așezat comod în bugetul statului — fie ca absolvenți á câteva 
2067=75,90 P 493:=19,90 165=4,20 


sau ai liceelor, fie ca bacalaureați. In anii 1925—1938, am avut o 
tă de 85067 bacalaureați și bacalaureate teoretice — fără a se 
ecifica origina etnică a celor proclamaţi ca atare ; iar şcolile comerciale 
"dat numai în doi ani — de când s'au proclamat ca gimnazii şi 
comerciale — 1345 bacalaureaţi și bacalaureate comerciale. a 


In învățământul superior 


Români s Evreii Alții 


4806=17,15 514=21,13 _ 458=6.66 


1) Din „Anuarul statistic al României” pe 1939 şi 1940, p. 282. 
= , 


Li 


385 
: s : Studiind archivele 
moe a ala fara Pola i 


PT 


% 


martea 
— 


Ministerului Culturii Naționale privit oare la 
| | | | ezultatele bacalaureatului pe perioada de Şşcolaritate 1930/38, avem 
| mice | i ceste situații : $ ; | 
. w o © 
6 SAE ml m RAR E fai ` 
Top - g 3S3 $ šj 5 5 Sed | 
% 6 ut A I-a Sigla : z 
5 5 ~ Felul şcoalei 5 Români |% Evrei |% Alţii j% Total j% 
wn 9 Mi 
ze | | | | | | : ; Licee teoretice fete, | __ 8765 | — 1697 | — 875 | — 11337 | — 
S 3 je] 
a Lei D 
es elel slelsl Oy 9 F a Eleve particulare. — Sp | — 104 | — 46 | — 821 | — 
a Ze = S oj S R NS ŞI Sin Fola ee e ERE 
i S E Sap cat Za REZ e | ese | = 
E E | | | | e Licee teoretice băeţi — 16821 | — 3092 | — 4204 | — 24113 | — 
1 i a AN 
o | | | | | | | | | | | Elevi particulari — 1853 | — 439 | — 215 | — 2507 | ——| 
x À =i m TE e eee ` 
: a alela alelsi a alelz slele 3 Total. . — 186 — 3531 34419 | — 2662 == 
afon C a Q A 74 53 4 4 
[is] N N [vei în œj o 4 A 
R oja EAE ENE -S ó y| eo a S evit ct ji TE = D. 
g E ză n gjgfj p © ^a gjo a Total general. — 28120 | — 5232 | — 5340 | — 38682 
[ici Ei N Pi A 
H r 
5 E INCA A ERAI: Sr, 
N v ist] 8 Ko] [sei o 
e $ sl áj o Ta Toți acești diplomați — cu excepția a foarte Puțini, un număr 
; © CO Pa e . . i. . 
“a glisis slale] e sea alale 1m, ŞI cu siguranță, a tuturer Evreilor şi a o mare parte din minoritari 
= “= ajaja sls|s E aa apucat cu totul altă căi servind scopuri si interese cu totul străine de 
Bo P 
< C CN E: e urmărite de școală ȘI așteptate de intreaga naţiune. - 
E erigi 2 goe . . 
£ Zile & | s| a ele S Au fost licee comerciale şi teoretice unde numărul elevilor evrei 
` $ > tă 2 Hinje R 7 : d ax 
38 a SIEțe aja 7 It teza g minoritari întrecea cu mult pe acela al autochtonilor Tată, de o pildă, 
o x q > : . yass w A . 
2 slzis elslt a ISIS Ei »M. Basarab” din capitala țării, numara, în 1937/38, 372 elevi 
ia [ea 2 ; Ş A Erroi E iii ca 
3 * SEE sigle ză iăite ei față de 414 români, la un total de 797 elevi; la IT licee de băeți 
> ` ro . Y . Soro A . 
acelaș oraș, cu o po ulaţie totală de 68r elevi, s'au înre strat 
[62] , m ag 8 8 o 5 : Ș, Pop ți 3 7 ) 4 yb g1 
37 3j2ja, ajaja 2 ls 5 o Evrei şi 5652 Români ; la 8 licee din ținutul Nistru, cu un total 
i a Ri € SIR È 5 o ot i A à ` : f f ¿ 
xL R SISIE SIR TR 9 2897. elevi, s'au inregistrat, respectiv, 1005 față de 1560 ; la 6 licee 
- 7 mo x+ Yah : À so Dry x e 
5 e zile e să z e: E 3 Cernăuţi, cu un efectiv de 2153, Evreii numărau 715 față de 949 
f [52] A © n N A . E TA . Toi 
E D d Sj sI Sjon Fjej> = man, iar la 15 licee din ținutul Suceava, Evreii atingeau numărul 
x : 
9 l 1265 dintr'un total de 4801, „cu 204I Români La Cernăuți jalea 
pă i iA De) 3 7) 3 JA; 
K 9 O M > ë - . k Ra 
x elsla gl sles Š ALEI e a are : la 2 licee cu 666 elevi, Românii numărau de-abia 70, pe câtă 
Ol, ISI boe E Ie a . : MN 
a È Sisir g| |s v Spo sc me Evreii atingeau 497. La liceele de fete din Arad ŞI Or.-Mare, 
$ H q Tooo = "m . D i r gni A E 
£ Su Pa celea din Hotin, Arad, Chișinău, Orheiu, Tighina ŞI Soroca, Evreii 
; É a a e cale de a întrece pe Români, iar la liceul din Sighet raporturile 
i Pi E t z | . Pp 5 > 3 
v Ppl 2g şî 23 şi t la egal i ceai l l AE 
: me 3 g | g 3 pis > A ia ad a pe RRN 
£ 2 g Š% 5 S. ge $ 2 2% 3 Dacă ne referim la origina etnică a personalului didactic, găsim . 
a pi e age o i $ H p S + Pi tg: ` . PRI II . . z 
z NE a: ARE Ia =) 9 g $ 3 a. cele teoretice de băeţi, 88 profesori evrei la un total de 2783 prc- 
V = = a . . DRE 
S v p Do o E: 3 3 2 g & cari se repartizează astfel : 2445. români, . 226 minoritari şi 26 
g ; g a Ea 9 E IRA Aa A 
5 E $ g > S z E: i 8 ent străini. De altfel, nici cariera didactică n’a fost preferată de 
P 3 S “4 v i . . A 
Z s SE: E 3 E! 8 e. Aci, 
E III: E CINE: II CE i 
2 Ys i 
Y> 


25 


387 
386 
a parte în foarte mică măsură la luminile școalei: pe câtă vreme, 
vreii iau parte la învățământul comercial cu 16.61% — ţăranii iau, 
rte numai cu 16% ; la învățământul! teoretic raporturile sunt : 15,50% 
aţă de 15.35%; la învățământul industrial de băeţi : 2.86%, față de 41 
„50% — singurul domeniu unde Evreii nau ce râvni, fiindcă nu 
cest învățământ i-au făcut pe ei stăpânii marilor şi micilor industrii. 
= Un alt aspect — destul de tragic şi îngrijorător —stă în faptul că 
ala națională n'a corespuns, în nici un fel şi în nici un domeniu, 
rilor așteptări ce și le pusese națiunea în misiunea și activitatea ei. 
jiliarde peste miliarde s'au consumat și școala românească n'a dat 
nergiile creatoare de cari simţea nevoie viaţa economică. Ci, prin această 
coală, neamurile străine au-știut să-şi formeze energii și izvoare de bo- 
A 07 facultatea de drept care le-a dat, în perioada 1922 ăţie în paguba tuturor claselor noastre sociale. Este pecât de tragic pe 
portul de 45.85 Jo: acu $ 626 Români şi au frecventat-o în pr tât de interesant să dăm câteva ilustrații. Cercetând cu atenție ar- 
1938, 2550 licențiați față de p : BT nă ah au avut 26.20% di hivele comitetelor școlare și bugetele ministeriului și bugunarele pă- 
porție de 18.70%; facultatea e i ase scos, în serie, 153% inților pe o întreagă școlaritate de opt ani după care se poare recolta 
totalul studențimei pe os cat me die i hewa de 67.66% n bacalureat sau diplomat, am ajuns la constatarea că recolta unui 
medici evrei față dle 4062 “MECICI Gim? fabricați de facultățile străin ingur bacaluareat comercial ne costă în medie 6.500.000 lei, că un singur 
— aceasta în afară de medicii E RER de farmacie pe care: lev ne costă pe opt ani ceva peste 200.000 lei. Sunt licee ca „N. Kret- 
Dor cee pia RRA T ge i ă de 36,40%, Români şi, în perioa ulescu” unde un singur bacalaureat ne costă circa 34⁄4 mil. lei ; Galaţii 
trecventat-o sub raportul de 48% aţa E H Pete — pe câtă vrem u'ceva mai puțin; dar sunt altele — ca liceul comercial din Satu- 
de 16 ani, au avut 1143 Lc ul a= i H are unde se cheltuește petru un bacalaureat peste ro milioane lei. 
Românii au Pe E ii iau SR căi cele mai frecventat entru tot învățământul din țară, s'a cheltuit, în cei 8 ani de şcolari- 
| Din puţinele lata = i iu medicina și ştiinţele și, la aceste ate, 1930/38, peste 22 miliarde de lei — de către părinți și minister — 
facultăți din străinătate erau i de aria, futi paste dupi ci entru cei 14942 tittraţi (11627 cu certificate de absolvire, 2390 diplomați 
studii, îngrășate Ei «base în 4 u a R faţă de Români cari se bucura 925 bacalaureați) fiecare titrat — începând cu 1930 — costându-ne 
am mai spus-o — în E ERE la 9, — ădică din un total d este 114 milion lei fiecare. 
de această favoare în propo EE = 20 erau Evrei şi de-avia 56 O altă problemă care ne-a pricinuit mari pagube este și aceea 
2x21 studenți cu burse în străinătate, | = dia tudenţilor cari s'au bucurat de valută forte pentru studii în străinătate. 
d tfel, pe anul școlar 1934/35, au frecventat facultățile străine 2121 
udenți și studente, dintre cari de-abia 562 Români, restul de 1559 
noritari — aproape sută în sută Evrei. Majoritatea lor freceventa 


Trecem la învățământul superior. Din datele aflătoare la preia i 
Culturii Naţionale şi cele publicate, rezultă cele ce ii n 
frecventează foarte slab aceste două școli speciale ; Academiiile E înalt 
studii comerciale -și industriale cu 6.67 fs iar cele satu = i 
ca aproape 3%. Evreicele întrec pe coreligionarii lor masculi iter 
å ge N bătut cu putere la ușile altor facultăți pe cari le-au 
preferat față de toate celelalte, mai puțini la facultatea de m undi 
au 'contat cu 10,37 o, față de Români cu 69.00% și de nai aul 
20.63%. Cele mai căutate au fost : Academia de oi ia a a ; i 
sub raportul de 12.35% şi au avut, pe perioadă, A I > îi 
diplomați, față de 157 diplomați români cari au frecventa 


3 


Românii. aeS EA 
r Tn învățământul superior, Evreii au început a se așeza iei E. 
d A . FR: ATI . a azi nda 
Prin o decizie ministerială, din 1 Nov. 1940 au u T Ar 
membrii — profesori, conferențiari şi asistenți dela diferite fa 


i Pază 3 ; olile din Franța, după care vine Germania. Acești studenți s'au bucurat 
în ițunte Sa Pns a ara şcoalei românești sub toate aspe valută forte cu primă de numai 18%, diferența până la 38% plă- 

Am p-ivit pina a = Pa au îngrăşat de pe urma ci a du-se din bugetul statului, din stocul de devize forte. Din 169 stu- 
tele şi am putea spune că singurii cari $ > i 


fost Evreii și în mai mică măsură minoritarii. V om paie z si 
aspecte ale acestei probleme. Intâiu este faptul că, Sia a 
țărăneşti-agricole a statului nostru care are la temeiu a Je n 
rurală, această pătură participă totuşi foarte slab la eo E 
Astfel, populația rurală — după rubrica „agricultori ma in a 1 
statistice și nu după rubrica „populaţia dela sate” în care po 


şi mulți Evrei de prin sate şi târguşoare — populația de temeiu a țări 


nți evrei în Franța, 143 studiau medicina, 1) In interval de I0 ani, 
tudiat medicina 1503 tineri evrei și de-abia 55 tineri români creștini 

dică de-abia 3.12%.2) Schimbul de valută costă pe stat circa 4000 

"lunar de fiecare studeat la Paris. Aci, prin 1923. erau plătiţi cu 

lută 244 Români și 173 Evrei. — Cei mai mulţi din aceş'ia rămân, 

í : l ` 

I și 2) Ziarele. 


389 
388 


G 


atele contra ființei statului şi .nerespectul față de legile țării. Se dădea 
anormală dezvoltare tuturor evenimentelor din cronica judiciară 
vând ca obicet crimele monstruoase și toate cazurile patologice ale 
eții sociale exprimate pe câmpul literaturii de scandal și prnografie. 
sista, în calitate de procuror al marilor idei umanitare, ori decâteori 
ompărea la bara justiției complotul împotriva ființei statului și. toți 
isionarii ideologiilor dizolvante. Șantajul, scandalul şi falsurile erau 
rana lor zilnică. Se încuraja literatura bolnăvicioasă și se surpau zi 
u zi gloriile neamului ca să le înlocuiască cu talente culese de prin ua. SI 
gunoaiele literaturii sau tăvăleau în noroiu bărbaţii politici cari au | 
rvit sau serveau adevăratele interese ale neamului. Toți acești șnapani z 
scrisului preferau anonimatul sau numele românești. l 
Iată, cum această presă definea, prin 1938, toate strădaniile noa- ; i 
re de a româniza viața de stat românesc : „Materialul omenesc, cu- | 

I 

i 


după studii, aci şi încep conspiraţiile împotriva patrici care i-a hr 
nit şi crescut. 1) 


2) Presa evreastãå. 


Prin presa stăpânită de ei — comandată sau ea Ta 
prin acest instrument, sămănător de ruine şi de pustiu, oa e 
să dicteze în toate domeniile şi fac din ea prima putere în i at. . o 
afirmare naţională care, direct sau indirect, ar fi atins in pia i - 
nu s'a îndrăznit. In şcoala națională, nu sa putut „rosti cea mai i ră 
aluzie la invazia evreiască, în fața căreia, fe liga pi 
o gogoriță cu care bunicile didactice sperie pe nepoții or. r sui it 
presă care se boteza impertinent națională a devenit o șnap = i 4 
conducătorii ei — apașii, condotierii cari atacau pe față şi i a e 
pe oricine ar îi îndrăznit să crâcnească ceva împotrivă-le. Par 7 i 
sau constituanta, partide, politice sau cenacluri literare, minis D E 
alte autorități, finanțe și industrie, şcoală Şi teatru, biserică ani T 
orice eveniment politic şi social, etc., trăiau sub imperiul aces a p e 
care emana o atmosferă de cinism respingătoare şi o ic e e A is 
care scârbea pe cetitor — cum scria O. Goga. Poen au a ce 
totdeauna votarea legii presei și a reglementării profesiunii E ; E 
lege care le-ar fi răpit privilegiul de a fi mentori 3 vieții 2 D Sa 
şir neîntrerupt de falsuri, calomnii T cari le asigu E 

în viaţa noastră națională, . i i 
ji n să se ră seama de aa în care am trăit, Menue i rés 
pundem la întrebările de mai jos : care era presa sanie în ce i i 
se scria, ce se scria, cine scria și în ce raport numeric sta aţă cu prese 


trins între granițele unei țări, fiind neomogen, grupul cel mai numeros 
limină problema colaborării, prevalându-se de forța pe care o reprezintă. 
e aceea, naționalismul din zilele noastre este agresiv, intolerant şi se 
anifestă cu titlu monopol. Naționalismul românesc ne apare, pentru 
n moment, drept o formulă eterogenă împrumutată, la adăpostul căreia 
upul cel mai numeros înțelege să ia în stăpânire deplină tot ceeace 
ână acum mai împărțea şi cu alții.” 1) 

Să mai dăm două formule stereotipe de felul amarnic cum ne jig- 
eau în demnitatea națională pe toți cari ne străduiam la redeșteptarea 
ü visul urât în care am trăit. Iată câteva din ignobilele epitete cu cari 
e împodobeau : „„Repetenţii tuturor concursurilor, corigenții tuturor 
camenelor, leneşii tuturor claselor, rataţii şcolii și ai vieţii, excluşii 
artidelor politice, epavele societăţii. Toți analfabeţii, toți trândavii, 
capabilii oricărui efort de gândire sau de muncâ, nu știu nici limba, 
ci istoria, nici geografia țării noastre — ne învață pe noi — (adică 
e Evrei) cum să ne iubim țara ! Dar când cineva le spune: „înapoi, 

coală, la carte !” se supără grozav. 2)”. Așa știau să scrie și asemenea 
emnuri ni se adresau nouă din oficina Sărindarului pe care tinerii 

tri soldați o apărau, cu arma în mână, postați la poarta rotativelor. 

, altădată : „E o mare vâlvă în bazarul naționaliștilor : ţipă fiecare 

t. îi ține gura, în învălmăşeala răcnetelor celorlalți concurenți- avizi 

desfacă aceiași marfă : la noi e adevăratul naționalism ! Cam așa 

a, cu mult în urmă, şi revista ,„,Hasmoneea”, luând în derâdere și 

ționalismul mitropolitului primat și strădaniile lui Octavian Goga. 

Toţi bărbaţii iubitori: ai acestei țări și ai națiunii se întrebau, în- 

orați, din ce se puteau lăfăi în lux și în risipă toți aceia cari, până 


è 


ao puteai recunoaşte uşor după aparență — ea e 
purtând pe frontispiciu nume romăneşti sau maghiare, sii dă 
după mediul în care se profesa preoția scrisului celui sapa p a TI 
puțin în idiş. Dar se recunoștea” uşor după e a Pa 

le apăra şi nu se încadra în nici un ideal național. i pi ele 
deauna în slujba partidelor cari deviau dela doctrica a evăr i i 
ționalism constructiv și luptau cu diabolică ură e ci pi sui 
ale neamului. Se difuzau, prin aceste oficine, calomniile şi fa D o 
mai grosolane, informând mereu străinătatea sa să o o a. 
Propaga mereu dezordinea şi panica la bursă. Se încurajau 


E E Da a a noer 
tra moravurilor, tradiției, justiției Și bisericii naționale, precum $ 
Evrei; la medicină — res 
„Cuvântul $t 


i . i : i A, PA SIR Aa: a 24 
colile technice erau înscrişi + 28 Români şi + PY ai 
pectiv 4 a şi 54; la dentistică, 1 Și 4, la chimie 5 şi 15— După; 


1) Vezi art. „Naționalismul românesc” din Univ. din 3 August 1938 — după 
denţese““. din 1923. 


ţia dată de Semnalul”. 2) „Limitele răbdării” în Univ. din Oct. 1937. 


& 


PP ai ue 


90 391 
390 3 


mători, dascăli și mentori ai poporului român”, începeau să fie dați 
uitării și batjocurei vechii luptători, ca Asachi şi Eliade Rădulescu, 
minescu şi Kogălniceanu, Barițiu şi A. C. Cuza şi alții și alții, pe cari 
cești „„neaoși”” îi botezară cu numele de huligani. 

Să ne ocupăm de nouii mentori ai poporului român — după adevă- 
ăratul lor nume, precum și de nouile și marile talente în publicistica 
jmânească. Marele pontif al nouei ziaristici este Rosenthal — direc- 
rul ,„,„Dimineţii” care ne-a reprezentat, alături de miniştrii de externe, 
„Geneva și a fost atașat de presă la Washington până în Ianuarie 1938. 
vrum Memel Brauer Rosenfeld — pe românește Constantin Graur — 
te directorul „„Adevărului” și al „,Dimineţii” în 1937, proprietari ai 
cestor două organe fiind — alături de Graur — şi Șmil Pauker (Emil) 
și Samiel Labin —zis Traian Vlad şi „Matei Basarab” — toţi trei aven- 
rieri. Director al „Luptei” este Emil Fagure — Șmil Honigman, acela 
ze, prin traficuri m sch'n: și-a ridicat în Piaţa Rosetti, un bloc 
u I2 etaje și care, în Oct. 1937, se bucura că, la adunarea negustorească 
rganizată de Liga Culturală, negustorii bucureșteni au fost absenţi. 
Kalman Blumenfeld — Scrutator, Sever şi Bornă — dicta în politica 
nternă a țării, pe când cea externă era înrâurită de apreciările și sugestiile 
ui Burăh Braunstein — Bubi Brănișteanu, așa cum i-a caracterizat 
“A. Br.-Voineşti, scriitorul care a fost trecut de cloaca Sărindarului 
pe lista „,„huliganilor””. Alte două cotidiane — cu capital și direcție, re- 
orteri şi redactori evrei — ,Le Moment” condus de Hefter (condamnat 
„5 ani închisoare pentru pactizare cu inamicul) și „L Indépendance 
oumaine” de Isra Israel Bercovici, Român pur sânge, tâlmaciul zilnic 
cum îl numea N. Crainic — de limbă franceză al politicii şi culturii 
mâneşti față de străinătate, precum Alexandru Rubin, era tâlmaciul 
directivelor economice şi financiare, cum îl numea. N. Iorga. . 

-Iată câteva figuri de mâna doua: Ghidale Gherş Brauer — Gr. 
Graur, Alsoz Grauer — Alex. Graur, Burăh Leizerovici — Barbu 
ăzăreanu, Alter Moise sin Ghidale— Alex. Gruia, Froite Adelstein. 
F. Aderca, I. Gliksman — Dr. Ygrec, Leon Rechter — Lascăr Seba- 
n, Ana Brauer — Ana Canarache, Moritz Grimberg — Miron Grindea, 
In total, am numărat în rubrica „Cine sunt ?” din Universul, Gr d é` 
drumători, dascăli, mentori ai poporului român” cari ne dau lecţii» 
struesc un nou naționalism și pregătesc României o soartă mai bună. 
Nu redăm date relative la componenţa etnică a Sanhendrinului 
Adevărului” — după procesele verbale ale şedinţelor ținute între 23 
. 1937 — I9 Aprilie 1938 și publicate în Monitorul Oficial. 

Și, pe câtă vreme, aceste trei mari cotidiane săpau la temelia unității 
Castre naționale, ele, în schimb, se bucurau de subvenţii copioase și 
zeci de milioane dub forma diverselor imprimate ale ministerului 


nai ieri, lihniţi de foame şi cu pantalonii rupți în spate, toți foştii vân- 
zătorii de mosorele de pe Calea Dudești şi de, haine vechi sau foşti 
ucenici de bărbieri din Târgul Cucului, ajunși redactori la ziarele jido- 
veşti din, capitală, se plimbau în straie de sărbătoare, frecventau loca- 
lurile de lux și risipeau și scuipau dela înălțimea automobilelor sau în 
echipe volante străbăteau țara în lung şi în lat, împărțind, E tot, 
cu o largă generozitate, tăgădueli și bani. Și toţi aE exis AK 
sigură a unei organizații secrete, din țară si străinătate, care le Pea A 
dispoziție fondurile 1). Dar alte izvoare din cari se lăfăiau erau şi toate 
fondurile secrete ale miniștrilor, toate sperțurile rezultate din şantagii 
şi din serviciile ce prestau anumitor personalități sus puse. Pa 
Marele istoric N. Iorga, vorbind despre presa din Cernăuţi, cur 
valabilitate pentru toată presa iudaică din România Mare, o definea : 
„„Maculatură infectă, scrisă de samsari şi agramați, într o ri mg e 
sibilă, de ghetto, presa aceasta fără duh şi fără limbă națională, 
îmmpiedecat două decenii circulația scrisului românesc și î a A 
răspândirea gândului de solidaritate naţională i pt ă ). E 
Şi avea dreptate. Fiindcă toate principiile și înalte - ei cari au 
dirijat o întreagă epocă de înalte înfăptuiri și au însuilețit Ai ea d alla 
toate aşezămintele sociale cari stat la temelia vieţii şi ui ro a ci 
precum şi tot acel sistem de norme etice cari țineau Sieu a a 
energiile noastre, ale tuturora, toate an format obiec e i j i > 
totul a fost subminat „nimeni și nimic n'a fost cruțat. Pe n e D A i 
lumi spirituale, se ridicau alte valori cu etichetă non a ultra, o 
la o parte, cu o cutezanță iudaică, tot ce, pâna atunci, era spa aS : 
şi solid, se ridica altă literatură și alt teatru, altă presă şia e mo D i, 
cu un cuvânt, o nouă spiritualitate : hidoasă, materialistă si Pa E 
'‘turburătoare și vătămătoare, desfrânată și becisnică, ajutată : o m 
ratură şi presă de scandal şi de șantaj. Ca sprijin al bed a Be 
să-l lăsăm să vorbească domnul Hechter-Sebastian, e de ineşte să 
noțiunile fundamentale ale vieţii spirituale Tna : pila e 
eroism, sacrificiu” sunt niște „lucruri sfinte bune de pus între gi il a 
şi de expus în vitrina prostiilor omeneşti de mare circulație.”. Și ia 
domn era numai unul din ceata infamă și din cenaclul obscen care a al î. 
tare şi mare la Fundaţiile Regale. i Se trecuse de mult eae 
prese de opinii și de informaţii, acelei prese îndrumătoare şi edu ici d 
luându-i locăl presa de partid şi așa zisă independentă, EE ic ke 
afaceri și de scandal, de subminare a întregii temelii a Paa Ti 
mijloacele de cari se servea. Şi, în fața acestor pleiade de „„neacș 


sa A x. 
ă” şi „Croni în în Univ. din Nov. 1937. 2) 
Jezi Tara noastră” şi „Cronica Dobrogei în a di ăi 
Iorga a So pilde ari otravă la Cernăuţi”, Neamul Românesc, Ma iernile 
POMARE., Destrămătorii sufletului românesc la lucru”. Vezi și Univ. din August, 17 


392 f = i 


393 


finanțelor unde aveau un privilegiu de exclusivitate, iar „Cuvântul” şi 
„„Calendarul”” erau suspendate, lăsând. pe drum sute de Români. Dar 
și ziarele din provincie își aveau locul lor în bugetul. comunei respective, 
“precum şi pompau sub diferite forme dela toate autoritățile şi Slujbașii 
cari se temeau de publicitate. Fondul cultural al municipiului Iaşi era 
o poziție rezervată aproape numai ziariştilor evrei, cărora li s'a servit, 
pe 1937, 234,500 lei. 1). Un fost ministru al propagandei a dat zeci de 
milioane pentru o agenție de presă inexistentă „Telca . | | 
Evreii s'au băgat în toate afacerile gazetărești — ziare şi reviste 
cari îți sunt oferite cu sila pe acasă, prin birouri sau școli — conduse 
şi redactate de ei sau de alții, având întotdeauna la spate pe câte un 
„ naționalist neaoş” cu vază sau om de stiință perciunat i de cele mai 
adeseori, pușcăriaș sau candidat la puşcărie — dar sprijinit de oameni 
cu influență în administrație sau în viața politică, fără nici o pregătire il. ar ; pă 
dotat însă cu nerușinarea aventurierului și haimanalei. Am cunoscut evărată atmosferă defavorabilă statului român; 
eu însumi pe un pistruiat — totodată, în slujba unei case de prostituție — i inău era condus 
ajuns, spre fericirea țării noastre, redactor la unul din cotidianele de ie alt Evreu braham Kendler, corespondent al „Dimineţii „primul 
un leu ale capitalei. Revistele fiscale și industriale — toate jidoveşti E. iarist care a obținut îngăduința, de a vizita U. R. S. S. şi care, odată 
dar sprijinite de personalități cu marcă sau în combinație cu funcționari ntronarea regimului Goga, adulmecând consecințe severe, a şi fugit 
obscuri sau mai fruntaşi, cari înarmau pe aceşti jidovi cu ordine şi legi re Paris. El avea ca secretar pe Buheler, în casa căruia s'au. găşit 
timații oficiale în fața cărora porțile li erau deschise oriunde, bucurân aterial comunist și bande ťa cu cifru particular, pentru care a 
du-se şi de liber parcurs pe căile ferate. „Administrația financiară ” avea t condamnat la 5 ani închisoare ). , O i 
Nu cunoaştem cu exactitate numărul publicațiilor românești fon- 


ca director proprietar pe Ioil Marcus — Iulian Marius, fost băcan la ONEA ; A ş i i 
Buzău, cel mai impertinent dintre samsarii scrisului, elogiat pentru marile ate de Români dela întemeierea presei naționale, dar putem afirma 
i precizie două lucruri : întâiu — că există centre importante. unde 


aa pula f - sapa hă x ât 

lui merite de înalții demnitari. „Tribuna financiară’, băgată pe gât ] ZA i Kleg i A i 

negustorilor și tuturor funcționarilor fiscali, era a lui Levy Haralamb ționalii nu dispun de nici un organ de afirmare și apărare a gândului 
8 evoilor noastre și, în al doilea rând, că numărul organelor minoritare 


condamnat pentru că se dădea drept inspector financiar, ajutat ce oi | l i i 
mulțime de cozi de topor — ca colaboratori sau sprijinitori ; „Industri Evreeşti conduse de Evrei dela 1919 încoace intrece cu mult numărul 
or românești, dela 1820 și până astăzi. i 


A a e; . PE EI) : š iar 
şi comerț”, revistă de șantaj; „Gazeta financiară” a lui Tăreanu, Anu xi i ă astăz | j l 
i După izvoare oficiale, în primii ani dela unire, au văzut lumina 


A 4 a h, -g E pg 
Gazeta Capitalei” a lui Naumescu — amândoi evrei ; 2) „Gazeta Căsă SENO; g i ; z i 

toriiloz”” — foaia, imundă în care colcăia prostituția cea mai rușinoasă,. ilei nu mai puțin ca 330 periodice maghiare — dintre cari 87 erau încă 
üb regimul a.-ungar, așa că 243 erau creațiuni noui. In 1923, erau 21 


era patronată de unul Şmilovici şi de cunoscuta Tanti Clara ; 3) „Gazeta, Te mă SL ULEI i A A i 
sporturilor” dela luminile căreia.se adăpa un întreg tineret, era și e idiane politice, 45 săptămânale politice şi sociale şi 154 reviste și 
P ; erse — În total 220. In 1928, erau în total zar. Intre 1919/928, 


reiască. prin ea distrugându-se tineretul dela fireasca lui menire | 
C roata mult ființat 46 cotidiane, dintrun total de 557. Numai la Cluj erau 184 : 


ă mica şi marea publicitate este, aproape în întregime, î 
Toată mica ș P Årad——-48, la Oradea, — 47, la Tg. Mureș —3ọ9, la Satu Mare — 19, 
Braşov —17, la Bucureşti — 14 şi „așa mai departe. Publicatiunile 


mâini evreeşti. Agenția „Kalman et Com. Paneghian” — o sucursal 
a soc. „Walter Thompson, et Com.” — a pus monopol pe publicitate } ; , 
ti : mane în perioada 1937/939, erau 186; intre 1919/938, cele rutene 7 
ele rusești 82). f ; 


Din 27 agenții de publicitate, 2 5 sunt străine şi numai 2 românești. 
oate cele 3 agenţii teatrale sunt evreești. Din 204 edituri înfiinţate 
ela 1918 încoace, 31 sunt românești, 53 minoritare şi 120 evreeşti —. 
0% ; din 8x16 autori tipăriți, 198 sunt români, 204 minoritari ȘI 432-evrei ; 
r din 6.300.000 exemplare tipărite : 765,000 românești, 146.700 mino- 
tare şi 414.8000 evreești — spunta colegul prof. N. N. Creţu la con- 
resul corpului didactic dela Tg. Mureş din Mai 1935. Din 59 librării în 
ucurești, 22 creștine şi 37 evreeşti : 9 pe calea Victoriei, 2 pe Lipscani 
“câte una pe marile artere: Bd. Brătianu, Carol, Doamnei, Carada, 
c. Toată maculatura ce se servește în școli drept manuale, iese în 
are parte de sub teascurile evreești. 

In sfârşit, agenția „Rador — organ suprem de comunicare cu 
trăinătatea — este condusă de Hurtig Evreul, care primea un salariu de 


mai tuturor oficiilor publice : loterie de stat, C.A.M., Lares, Telefoane 
. .. A ` 4 
etc., pe câtă vreme vechile agenţii româneşti erau respinse 4). 


< 


z Ta g 
1) „Un început” în Univ. din 28 Ian. 1938— după tabloul poiat de aae 
marea din Iași”. 2) Por. Vremii din Ianuarie şi din 15 Nov. 1938. 3) Ibid, I0 


1) E. Negel — Din conferința lui St. Vlădescu la Univ. liberă dela Lipova, 
1938. 4) Ibid, 5 Sept. 1930. 


1937.'2) La stampa delle minoranze in Romania, Buc. 1940. f 


395. 
394 


Stim că Evreii conduceau şi comanditau cea mai mare a din 
această presă atât de bogată. Toată presa a Ea die, 
evreiască. : Sajto, Friss Ujsag, Erdelyi Magana aa pia o 
Aradi Koezloeny, Erdelyi, e n r Aa Seat 

i Hirl Uj Kelet, Brassoi Lapok, Neuysag, o E 
escrtitân o puternică influenfă asupra Maghiarilor din Ardoak, pr 
tirajul lor important. *) Toată presa scrisă in limba pe aaa 
era condusă de Evrei. Ministerul de interne a suspendat, E i 
toată presa rusă din, Basarabia în sumă de II aaa 5 ci e 
niene şi 20 alte organe în idiș şi în limba, ebraică de pe ai 

mii - +. au fost suspendate trei ziare evreești scrise în IE pro. 4 gor 3 res E xp 
țării. 2) La p.-Neamţ, izată din această provincie putea să ne înjure țara, 'să ne injure 
limba română.” p Pe: > Ite organe evreeşti : Curierul Israelit tjocorească credința, nu se putea atinge nimenea de ea, era un fel de 

In Bucureşti, am avut 20 z iritira scrise pentru Evrei ù.” 2) Această presă era condusă de „,neaoși” români, ca, de o pildă, 
bad as iau at (ate tă à a împotriva noastră. Toate celelalte se Oresten, fost, în 1917/18, şef de bandă de bolşevici ; ca Isac Rosen- 
prin care insinuau, insultau si A a română şi franceză : „L In _— Ioan Plugaru, care, sub ocupaţie, era terorist și călăuză prețioasă a 
nenumărate, tot aaa i a. Bubi Bercovici; „Argus” al 1 evicilor, totodată, cămătar și bancher, trădător și chemat la revi- 
dépendance Roumame -COn ad sin Ițic Eulenberg ; Realitate e3) sau ca Hirsch—Ion Duployen — spion condamnat la Constanța, 
neme, Ta = Eon - sporturilor, Credința lui Margulie cerist şi şantagist şi, prin gazeta lui, da îndrumări pentru tineret. Etc. 
Adevărul Ko R pia lanul Bilete de Papagal, Excelsio Toți ziariştii de mai sus — șantagiști, agitatori comuniști, oameni 

Informaţia m a a Ee l Gazeta Capitalei, Semnal afaceri, certați cu poliția ṣi cu bunele moruvuri, şefi de bandă, pro- 
la Nasa Pi is ie A stiut etc. sau mai vechi, print eţi, pornografi, etc. şi totuşi, mentori ai naționalismului — și alte 
„Lumea romene : Sa GG N cialismul Presa, Ui Kele de nume, toate străine şi îndeosebi evreeşti, cari se ridică la peste 
cari Hesmonaea Mântuirea, Ci it ai IE toți se Bucurau de permise de liber parcurs pe căile ferate. A. C. 


oaia ui ideologii social 
re si difuzoare ale unor noul s i iai PAR 
etc,, toate provocatoare $ - za denunța — în şedinţa Camerei din 27 Febr. 1935 — că ministerul 


: s 144 Li $ k Eai ge . 
etice și politice. nterne a acordat asemenea permise la 25 ziariști, așa ziși profesio- 


E = i i de 150, iar presa naţi 

i umărul foilor a atins cifra , i f cit a EA S 

In E i ă foi de partid cari se înjurau una pe alta şi una i, din Basarabia, dintre cari, 13 la Evrei — unul din aceștia a condus 
3 —î ă uă ei ial i i ža 

nală — în afară de co anda de bolșevici în. 1917—9I8, care a asasinat 6 voluntari români 


Je FEL) i rga 
a Aot a aig — nu dispune de un orga! 
“ serioasă „Munţii noștri lasa a ea e a RN A A 

a trela ae mai a câtă vreme, Ucrainienii, deși mai săraci cât pe aci să execute pe Inculeţ și pe Erhan prin ştreang pentru 
care să se alirme 1 ? de a fi făcut apel la armata română care să pună ordine în 


i ă şi Anii însetoșați de hran 

- la cari se adapă și Români ai ar | : sii $ 
au mai multe organe di bvezsive. 4) Numai la Cer Ea eee a Dem ei iza a a ao aul aueatiți 
sufletească, toate, însă, organe cu tendințe su . 


e AR inoritare si unul singur românesc. 5) După cu bri ai sindicatului, nu poseda permise? Şi când te gândeşti că „,Sin- 
năuți, apar 8 cotidiane minor ul ziariştilor români” era prezidat de Ițic Altersohn — Alexandru 
mån, condamnat la 10 ani pentru insulte grave aduse Coroanei și 
mântului nostru național. Un confrate, Elias Kendler — Adrian 
ea, omul de legătură al oficiosului sovietic ,,Isvestia”, fiind trimis 
cova, ne înjura ţara şi neamul 4). 


In Basarabia, funcționau 7 cotidiane rusești scrise de Evrei, pe 
vreme, sub Ruși, deabia era un singur cotidian rusesc, alături de 
două românești : „Basarabia sau „Cuvântul moldovenesc”. Nu- 
là Chișinău sunt 15 rusești şi două românești. Singură ,Isvestia” 
un tiraj zilnic de 30.000. Toţi acești negustori de presă — acești 
ndași ai opiniei publice”, cum îi numeşte O. Goga — erau consti- 
în patru societăți, cu nume pompoase ca fațadă românească, per- 
e juridice, toate fondate de Evrei, având ca paravan şi câțiva Români. 
bia în 1935, se închiagă „Sindicatul ziariştilor creştini din Basera- 
cu personalități publicistice din toată țara, numărând, în 1938, 
arişti profesionişti. 1) Un corespondent de presă, constată că „presa. 


Să trecem în Moldova. In Iașii, în care a scris Asachi şi T 
Evreii au patru organe zilnice (Lumea, Jurnalul, vasale os 
170000 coreligionari, iar Românii, la 30000, „de-abea unul : ii: 
La P.-Neamţ, găsim trei evreieşt, alături de 2 româneşti. 


) Uniunea ziariştilor profesioniști din (1927), Asoc. ziariştilor din (1929), Asoc. 
omâne din B. (1925) şi Sindicatul ziariştilor români din B. Vezi Buna Vestire 
ţia societăţilor de presă din Basarabia, 1938. 2) Por. Vremii din 8 Iulie 1938: 
din Basarabia dirijată tot de jidani”. 3) După Por. Vremii din 13 Iulie 1938 
enda lui Moise Oresten a ucis: pe naționaliștii moldoveni Murafa şi Hodorogea. 
ădescu, președintele federaţiei generale a presei; din provincie., di 


: in Febr. 8. Ibid. 4) Cor 
1) Por. Vremii din 31 Ian. 1939. 2) Ziarele din Febr. 1938. 3) i f 


i : i âneşti- 
ondentă din Cernăuţi, în Univ. din 12 Iulie 1937: „„Imezistența presel româneș 
Bucovina”. 5) Din conferința lui Şt. Vlădescu. sate 


> 


- 396 l 
Infiltrația lui Israel — scria marele poet. O. a, Suca 
metodic țara — comerţ, industrie, bănci, moșii, gazete 3 dadea 
zi at di ă as. intrând, astfel, în templu; așa că treceri 
a atins cel din urmă popas, =s “mesimţite. Si citează o antologie 
dela gazetă la literatură s'a făcut pe cil 7. ti 60, Evreii laù 
6o scriitori români” de origină evreeiască. , Din aces : , pir a 
sează cu litere groase pe „Bardul naţional Camil Ba tea SEI 
Goldstein, autorul volumului „Cina cea de taină -— o > A : 
suri oribile; pe Felis Aderca—Froite Adelstein, alt frun ră îi 
director în Ministerul Muncii; pe Herşeui Blazian—ĦHerş i, viei i 
— scriitor şi conferenţiar cu mare vază la ii e ai Ea Esi atura omenească a putut să creeze mai hâd și mai rușinos în domeniul 
difuziune. Aici, s'au bucurat de mare trecere RR n dadä, risiiă itualității. „Nu, nimeni nu se ridică împotriva originalității, ci îm- 
zate de o favoare specială. Şi tot ack, au avut a ci SRR riva descrierii fără rost, fără „artă”” a porcăriilor înșirate ca mătăniile.. 
şi jaf. Fiindcă atât încasările cât şi ia ln ae tufe firme. orite penelor întinate ale atâtor răspopiţi și călugăraşi cu rămășițe 
Evrei, precum şi îngroparea cablului Bucureşti tr miros de tămâie la rădăcina părului lor tăiat scurt.” Și încheie sub- 
Sic — candidată sigură la faliment. Toate acestea aveau a prin i W ui E. H. Mosco : „Literații” ,„scatologi” încearcă întemeierea unui 
mediul faimosului Fainstein — samsarul tuturor furniturilor socie ății ate ie A). | 
de radio 2). , ERIE. A rodus Man Pe tema acestei noui literaturi de dezmăț, presa şi scriitorii români 
Reacţiunea, după atâta amarnică PN a ga naţională împărțit în două tabere : una — cei mai mulți — în serviciul spi- 
cotidiane evreeşti, cari terorizau Şi ip ie oja di alte dale lui iudaic şi a doua — cei puţini — în liniile de apărare a demni- - 
au fost suspsendate în Ianuarie 1938, când s au susp i iber pani i scrisului românesc, care, în trecut, a fost una din marile arme cu 
ziare din provincie, precum și s'au retras To5 EO N te ; s'au cucerit atâtea poziții ṣi s'a întărit ideea de stat şi de națiune. 
pe căile ferate ale pistruiaților cari se lăfăiau cu neo „Adevărul şi Lupta” continua lupta acerbă de denigrare a celui 
vagoane cl. I și internaționale. mai stimat și iubit dintre scriitorii noștri, I. A. Br.-Voineşti. , Lupta” 
` . i 15 Oct. 1937 îl califica de „demagog ratat și räsuflat al vieții publice, 
as la periferia partidelor, care spurcă cu brațele sale în dreapta și 
tânga”... „un ignorant și un incult, un pretins intelectual, căruia 
ătrâneţe a început să-i zbârnâie vanitatea națională...””, ,,... un as 
arazitismului care deține cea mai gravă sinecură din țara asta.” 
șa, prin 1898, „marele poet român” A. Steuerman dela Iași împo- 
cu epitete tot așa de nobile pe Antemireanu, numindu-l „șar- 
” Și „neguțător de literatură”, numai pentrucă acesta, care propaga 
de apărare contra iudaismului cotropitor, avusese curajul să ` 
cască că „marele poet” Steuerman „nu are grăunte de talent poetic 
a măcelărit în modul cel mai neuman nefericita limbă românea- 
). Dar marele scriitor târgoveștean n'a fost obicetul de batjocură 
i al foilor imunde de mai sus. Ci, un preot al catedrei Mihăilene 
Iași, creator de nouă școală, punea — în coloanele organului 
r— pe un elev pistruiat Henry Popper — fiu al vre-unui mare 


pta, s'au coborât în meschinărie cele mai nobile credințe și idealuri : 
wu fost batjocorâţi oameni de stat și imaculatele noastre talente : 
ele s'au terfelit biserica și ai ei slujitori ; tot prin ele s'au propagat 
u fost încurajate toate sectele cari săpau la temelia credinței stră- 
şti — unul din stâlpii de fundament ai statului, etc. 
„Nichifor Crainic spunea la o conferință ținută la Cluj : „„Scoborârea 
ului spre animalițate a fost adusă și propagată de spiritul iudaic care 
bstituit înălțarea prin decădere, păradisul prin pornografie.” Tot 
st spirit iudaic, activând prin presă, începea lupta de dărâmare a 
theonului nostru artistic şi literar, vrând să pună, în locu-i, tot 


3. Dela literatura eminesciană la pornografie. 


N. Iorga, întrun articol din Neamul Românesc, en a 
_amarnice reflexiuni : „Zilnic în pa T da lalele e 
izeriile noastre sunt expuse, subliniate. , 
ara lumii pentru a ne discredita, întinse în rai a AS k 
demoraliza”. Dar aceste foi nu putemu să ajungă n le ao. 
si a căminului familiar. Şi atunci s a pornit o literatură nouă, . d i 
de înaltă literatură, care a dat în prostituarea cina ră 
chinării şi pornografii. Și au căutat, ca atare, să lanseze e i egale: 
presei lor imande, nume noui de mari scriitori, de poeți E a i 
cieri tot aşa de celebri. Fără această presă de negustori şi tie 
tori nu s'ar fi putut lansa „marile” talente evreești în S a. an 
si în literatură şi, deci, prin ea s'au putut difuza capo în e 
grafice. Prin această presă și literatură nouă, ne-au fost terorizate gând 


e 


i 


z 
SETERS 


AOTAN 
BEERDA 


SA 
SENES 


I) Libertatea scrisului în Univ. din 26 April 1937. 2) Vezi Rrev. „Floare al- 


Ze aa ie î ilie 19 g AE: AER A dorii AND ; 
1) Infiltrația străină în literatură — conferință la Academie în Aprilie 193 ~“ şi art. „„Șarlatani și neguţători de literatură”, în Univ. din 22 Sept. 1937. 


2) Fraude masive la „Radio” în Univ. din I Apr. 1937. 


399 
398 | 
j cau — să serie că nu acceptă noțiunea, de B 
ciant ori bancher ieșan — Să serie cept să gale 
zeta ti = limonadă dulce pentru copii + prostie şi 2o a 
îi T artistice şi, în aceeaşi troacă, zvârlea şi pe Lesa res 
P 


: pe Ionel Teodoreanu. 1) Aşa era apreciată munca rodnică şi atât. 
ȘI P 


talentată a scriitorilor noştri cari au zidit şi e o i opinii 
litate a vieţii româneşti. Toată presa şi noua litera i teza i 
trăi fără acei „şabăs-goimi'”” culturali de cari vorbea- aie 

fruntea detractorilor valorilor noastre naționale, Ă : 
u marele romancier şi pontif al eane i ea ati 
catedră de liceu din capitală. Profesează un suveran dispreț, P 


3 P PA a, d t 
lismul și naționalismul pieselor de teatru ale lui N. Iorga şi decretea 


i”? i ză ii ori ralii grafic 
a „scriitori umanim recunoscuți” pe toți na ori a n ai] 
a : irați î ă a ce 
de depravare literară, înşirați în notă. Dar proianare 


iil t tă Tit 22 aj Bălă » 
? BÙ ? E) 


care terfelește ființa angelică a celei mai ei TAN 
Eminescu, ?) confundându-l cu cele mai urâte tăptu : or 
cu PoE interlopă şi cu cel mai decăzut client al lupana $ 


localurilor de depravare. 


a noastră, ar fi atâta mizerie încât tărăncile își împrumută acul dela 
ină la vecină sau ilustra cartierele mărginașe ale capitalei prezen- 
ndu-ne ca pe o ţară de canibali, iar presa americană le amplifica în 
lioane de exemplare. 
Toți acești mari publiciști — gazetăraşi evrei cu câteva clase de 
u— erau în fruntea marilor instituții şi înaltelor manifestații națio- 
e: Aşa; Isaac Goldenberg — Ion Pribeagu deschidea prima cuvân- 
e omagială de Ziua Eroilor : la Radio-național, aceşti scriitori şi filosofi 
vorbeau despre pătimirile lui Iisus sau despre rostul marilor noastre 
bători ; p in 23 Martie 1032, te difuza, după Ir noaptea serbarea 
urimului, emisiune neprevăzută în progr: m, în idiș. La Geneva, ne : 
prezentau tot acești mari publiciști evrei, etc. | 
„ Aceşti maeștri ai condeiului adevăratului naționalism duceau 
aţă de prinți — ei și cu soțiile și cu odraslele și cu toate rudele lor. 
utomobilele excelențelor ministeriale li stau la dispoziție, precum 
au şi trenurile de lux cari îi duceau, gratuit și căptușiți cu cecuri 
uinpe, prin toată țara şi în țările din Apus ca să reprezinte pe Români. 
Al. Brătescu-Voinești scria că miniștrii țării tremurau de frica unor 
î Ea etăraşi ovrei; că aceştia îi chemau — pe ei şi pe șefii de partide — 
Această tarabă de opinie publică, a scă a tăcut ravagii şi „pst, pst !” prin sălile de ședință ale Camerei ; ușile dela cabinetele 
lente şi genii ce se chiamă ua e toată propaganda, antireli orași excelențe se deschideau până la perete numai pentru ei; că- 
țări. După un plan diabolic PC plin B de pornografie. Călugări = chiar în sala consiliului de miniştri, ei stau picior peste picior, fumând, 
gioasă, se făcea prin ai cultului, surori de caritate, etc. făcea. nterpelându-i ŞI tutuindu-i. | : _ 
călugărițe, preoți şi ceremonii ae =Y "morală. Cartierul St. Croissant Şi, iarăși, acești gazetăraşi cu câteva clase de liceu, ca și „marii 
aiurea ca şi la noi, obiect d? EA n si a ales l a devei scriitori, aruncau pe piață scrieri pline de scârnăvii grețoase pe cari 
din Paris — băgați de seamă ce pa SF je A în magherniţe evreeș emnau cu nume neaoș românești. O înaltă instituție de cultură 
o cloacă de jurnale pornografice des pre idanului. Murdăria ghett tipărea toate aceste pornografii abjecte, încurajați de un profeso 
Toussenel a spus: „Porcul Sote issa PEI în care a trăit de iyersitar. S. S. R. premia toate aceste lături literare, apăra pe por- 
ului este organică — acea neruiși e sa hori — acea expoziţ grafi în fața justiţiei, iar în casa ei de pensiuni figurează astăzi ca 
„cole. Tot ei au introdus cultul vechilor i purtata din gură în gur nsionari zeci și zeci de nume de scriitori evrei, sau urmași ai ace- 
la Roma şi Atena. de imagini E A i acea parte artistic a, cu sume lunare ce trec ,ddesea peste 8000 lei. Iar Podoleanu, 
a expresiilor celor mái cinice +— fără să uit a dat la lumină ma dru până la orbire de naționalism iudaic, ocupându-se în „Antolo- 
Ed. Drumont, autorul OP ETS, H și PI EER din Franța vreiască”” de operele celor 60 scriitori evrei, scria despre Barbu 
primejdie a pornografiilor și campanii Je proprietarilor evre ăreanu ca de singurul enciclopedist român dintre ale cărui opere 
Presa din Sărindar apără pai sa A si anija împotriva noas utea clădi câteva catedre universitare sau despre beletriștii evrei, 
împotriva a an a ai şi Evreil „fie că au făurit o pagină de poezie sau cizelat un vers, au spart 
şi lupta contra teroare 


i tagiile sale calomnia că. ori vechile tipare ale limbii literare, ridicându-o la nivelul artistic 
Fans Zonâ or , Sp . j i 
şi comuniştilor. Ea răspândea, prin rep : stāzi. - 


PR Tazi N. G gescu 
y dia în art. „Infamie” din Por. Vremii, E e Uni. di 
iy A 1937 şi „„Lăbertatea scrisului de Pine Weisman — Alexan 
Ai 337) : Aberman Izu — zis Argeșanu, epigramis 
pril, 1 : 


mâne” — epig 

cu „Steaua presei române : a 

sta Bonciu-Haimovici, condamnat ai 
i asupra sufletului tineretului, etc. 3) Ovreii Şi p 


ra 


Un publicist fruntaș, pomenit destul de des, numește pe ,voe- 
noștri circumciși”” şi pe, din nefericire, tovarăşii lor români, sim- 
i ai destrămării, moralizatori cu câzier, sau „cloca maxima”, acel 


de scurgere, în sufle 


yass iune aten A : 7 
dării crase — O agresiune ph. tul cărora — larg, foarte larg — se primesc 
? ` $ 


ia în Por. Vremii din 26 Julie, 


în 


40î 
400 


oetul O. Goga, în revolta lui cea mare, spunea că asistăm la un act 


à štit, porniţi la drum cu-geamantanul furat altuia, = m 
y a r lucru al lor, cu așa zisul „cazier o 
altuia Și cu i iti adaos la cea de naștere. Englezii numesc pif 
sie e d din genul mir pai si pate 
stă nan E b 
š a iar e P e ip în spiritualitate 
pe A ie ae eh de spirocheţi ce caută se paralizeze to i 
pt ata ii . i upului etnic şi, deci, în primul rând, să amețească. 
sala pă arar umanitarismului. ?) La not, ne-am ocupa 
spirituali 


ar tatul dr. N. Minovici, lelor d 


i ă ă f 
întemeiat O societate care. să pun jie 
teatru, cinema şi literatura pornogra E rana a iati ta pata 

d . . i 
ajuns scrierea Şi Scoa 
Dar nu este de 


{ te de ierzanie SOC ală. Colportajul Ş plasarea Inse e a 
p p 1 1 n mn ază 
a Ă 


4 Bande organizate strecurat scrisul acesta rea 
Saru SO de sport, prin casele oamenilor şi pe prag me 
ia e A i ei dar mai ales prin școli, Din a i a 
prin seh e i justiției — din nenorocire, fără a îi fos ; a e 
a a igi inici publice la noi a fost din totdeauma ac r 
pap a în. bande își recrutează sinistrele elemente te 
r a câte ceva Armeni n S. 

or i iplică î i de mii de ex 
vornic ai x P ala naționale, am varn că sun 
alia a scie ile edituri din Sărindar şi 


ji ti î cu mari a 
aproape toate jidovești în frunte pei ce 
| ; 

avut curajul s 


tură ostilă, trivială şi primejdioasă, în care tradiționalismul e luat 


stată că, în afară de pornografi, literatura e făcută de nebuni şi 
ätăciți. In aceiași sedință, I. Al. Br.-Voinești — ,huliganul”’ atât 
hulit — îi caracterizează astfel: „Autorii — unii, din nefericire, 
mâni — cea mai mare parte cu altă mentalitate şi de altă origină, 
piumută nume strălucitoare, frumoase nume românești sub care 
cund tendințe urâte și scopuri de câștig prin exploatarea porcogra- 
iei. Ei ațâță suflete curate, dorind să vadă pojghița de pudoare şi de uma- 
te ce s'a cristalizat în, timp prin tot ceea ce a dat civilizația.” Și în- 
-o mulțime de „autori de romane în care se descriu scene ce se 
chefliilor la ore înaintate pe sub mesele local 
re se zugrăvesc cele mai intime acte sexuale =>:2t 
nar, eroi ai decăderii literare, cari obțineau premii naționale sub ` 
tecția estetică și atraşi cu o grijă părintească în editura unei fun- 
prezidată de un profesor universitar” 1). 
Să reamintim şi alte revolte. Pictorul C. Vlădescu, vorbind de 
e orânduieli estetice la cari este supusă arta-unui Rafael sau Gri- 
scu, spune că, în literatură și în artă, superficialul, meschinăria, 
itudinea, grosolănia, trivialitatea, pornografia, .etc. au fost pro- 
te pe planul marilor cuceriri ale spiritului cu îndrăznețe avântări 
spaţii încă neexploatate şi, ca atare, cubism, dadaism, futurism, 
tivism și nesfârșitul şirag de rețete, inventate peste noapte în 
atoarele impertinenţei sterile, au scos capul pe rând la lumina 
în urlete de trâmbițe şi surle, cu reclamă desfrânată în presa lor A 
lice şi conştientă de valoarea destructivă a. acestor atentate la 
“gust şi bunul simţ, la temelia edificiului moral ridicat cu pioasă 
„în decursul secolelor de cultură şi civilizație. 2) Iar Sextil Puş- 
ocupându-se în treacăt de problema pornografiei, spune, cate- 
„că aceiași sete de sensualitate libidinoasă o găseşti la Tigani şi 
vrei când vor să facă artă. Și ne trimite la discreția poporului ` 
tinge subiecte delicate cu aluziuni atât de măestrit acoperite 
u supără nici pe cel mai pudic ascultător și la discreţia din , „Moş 
or Coţcarul” sau la „Chir Ianulea”, atât de adorabil de indecent. 
i încheiăm aceste considerațiuni cu câteva constatări ale lui” 
or Crainic care zice că Jidanii fabrică revistele pentru lectura 
r noştri și opera de distrugere a sufletului românesc începe tocmai ` 


râu imoralității exprimată prin 


iei de 
Hertz diu capul Căii Victoriei — acel negustor p 


; 3 Ap MINI 
bertinaj literar, străinul din Macăul Usa car 
jângă contra jurnalului Consiliului de ps 
ni exclus dela cetățenie, acel rii Ada ice 
ţii â j a, unde 1- I l E 
iii n =: pierzătoare fapte, stă Și fotogratia obscen 


Alături de pie li grafice ce se distribue clandestin prin. 10 
i a ogra a k 
g> cele imagini porn în labora 
ni sont e famate sau așa zise nobile, toate o 
caluri rau 1 si'dispoziții estetice. 
: ; clientela şi : LEa 
i bine organizate ca DEI E SE : primejdia la € 
ial ni răul atinsese margini ANAN ȘI ste FE 
n na aa încât a 
. PRET, n re, inca 
. v ai a naţiunii era mare, 5 ` hez 
să ființa etica a i ES at să veghe 
S por înalt for al culturii E o Romi 
zeze ŞI ; % : nostru. In ṣe intele x E 
Et sufletului nostru. 
a produselor 1 | i 
puritate | | 


I „ ALO sie > Ș Por. 1 
H Mosco in Univ Si s i ii est: mării 2) Refer ndun i 
l ; i stra. . € n r. Vre 
j J . nY nib la: 
3 A A area morală a tinerimii —— conferinţă. n Martie 1937. Despre proc 
a ir a al iudai zării cult ji este ar 5) EL) Pi 
b urii € t de mare interes a se ceti Įuđaizar 


scutări în veac” a lui N, ROȘU. 
IV din „Orientări în veac” a l „ RO 


). Academia Română ia atitudine, în Univ. din 3o Martie 1937. 2) Din Rete- 
ul Por. Vremii din 19 Sept. 1937. 


i, 


âciu. — Evreii în Ţările Româneşti. — 26 


eeren 


nvăluire literară a străinilor de cuget. şi sufletul românesc, la o [i- 


atjocură, iar edituri străine editează cărţi de scandal. N. Iorga . 


pe 


Dă 


408 
402 


dela copiii de şcoală, că ei au acaparat trei sferturi din cartea 
dactică, ceeace însemnează „milioane de vehicule pe an pentr 
“turma prin ele aceiaşi otravă iudaică în generaţiile tinere, dest 
țându-le din pruncie?). 


Lugoj 8. In Bucovina: Cernăuţii 22. In Basarabia, din 22, Chișinăul 
vea 17. i ` E 
In statistică, tipografiile nu sunt date după origina etnică a 
roprietarului firmei — cele mai multe din ele sunt ascunse sub o 
mblemă românească sau clasică — romană T elenă. l 
Stând de- vorbă cu Urzică, fost preşedinte al lucrătorilor tipo- 
rafi, îmi declară trei lucruri de mare importanță : a) că, dela 1927, 
'a avut loc nici o altă statistică ; b) că nu s'a putut niciodată alcătui o 
Ştim, din cele expuse în perioada precedentă, că meșteșug tatistică după origina etnică a proprietarului firmei tipografiei Şi, 
tiparniței socotit ca un înalt factor de progres social Si politic, a fo: însfârşit, c) că, deşi Bucureştiul numără 98 tipografii, funcționează, 
introdus, la noi, de capii bisericii şi de domni cu multă râvnă şi mari otuși, clandestin, prin pivniți şi maghernițe. o mulțime de ateliere, a 
sacrificii, continuat, după aceea, de oamenii politici și de mare cul ăror descoperire este un lucru foarte greu. „Aşa stând lucrurile, nu 
tură. Dar, până aproape de 1900, această profesiune „nu renta, b utem cunoaşte felul cum a evoluat, ca număr și ca apartenență etnică, 
putem. spune, că pe mulți din aceștia i-a sărăcit. Numai după ce pr ceastă întreprindere cu mare înrâurire. asupra sufletului unui: popor. 
ducția hârtiei a: ajuns îmbelşugată şi eftină, făcând posibilă o via Nu cunoaștem nici numărul librăriilor şi nici origina etnică â 
intelectuală — cum stabileşte istoricul englez H. G. Welles în a irmelor. Se poate afirma, însă, cu siguranță neșovăitoare, că această : 
Schiţă a istoriei universale““— și, deci, ziarele şi cartea a inceput amură de comerț este, cu 90%, în mâini evreeşti, ca și editurile ini a 
za răspândească în marile masse, numai atunci s'au ivit tendințele. ntreprinderi cari comandă şi tipografia şi calitatea etică a lucrărilor 
aia sat e şi de acaparare a cărții şi presei de către Evrei, ca ce are să fie difuzată în lungul şi în latul ţării. In Bucureşti, din 50 librării, 
în scurt timp, s'au constituir sub formă de trusturi Și întreprind i 7 sunt evreeşti gi Dudești si în Văcăreşti nici una nu e românească, 
` comerciale 2). La noi, cu deosebire, având la îndemână aproape toat ar în Moldova ŞI în nouile provinci aproape totul este free A 
industria forestieră şi fabricile de hârtie, le-a fost ușor să stăpâneasc F In rândul acestor edituri, intră mai ales şi casele de editură „fără 
tipografia și. editura. ké Si perdea 1) pe cari gingașul scriitor Al. Cazaban le aseamănă cu casele 
j In, domeniul creaţiei culturale, Evreii —spune Nichifor Craini e toleranţă, unde editorul e în funcție de adevărat proxenet făcând 
dictează puin editi rile pe cari le deţin ; prin „idealurile de artă E in literatură un fel de damă de consumație care se lăfăeşte impudic 
pe care le însinuază ; prin t-ustul criticei care susține tot ce e pornografi n vitrinele librăriilor din centru sau dela periferie ?) sau, ca să-l com- 
şi defaimă tot ce e -valoare reprezentativă românească, prin -reclam lectăm, se oferă cu prețuri de râs sau destul de urcate, prin localuri 
turbată în jurul tuturor „operelor de destrămare sufletească, E ublice, la „poarta şcolilor şi bisericilor, prin trenuri și stadioane sau 
Nu posedăm o statistică pe origina etnică a tipografiilor. Mea rin familii onorabile. lea ei i o | i 
numai numărul acestora — pe anul 1927, după un almanah a tip - l Editarea manualului didactic şi a tuturor lucrărilor de literatură 
grafiilor’ e ditat de Coloman Krizso din Cluj. Pe toată întinderea j e face de editori după norme de natură să servească numai intereselor 
erau, în acest an, 488 tipografii. Provincia cea mal bogata pa aces or şi nici de cum pe ale publicului sau autorilor: cari au despus 
aşezărminte era Ardealul cu un număr de 199, după care veneau tuhea şi au vărsat sudori şi lacrămi amare. Asa că întregul nostru 
Muntenia cu 148, Bucovina cu 37, Moldova cu 36, Banatul cu 44 3 nvățământ public și particular, precum și toată setea de cultură 
Basarabia cü 22. i: E EN. tinetului sunt tributare „editorilor eyrei, cari „în setea lor 
In Muntenia, Bucureștii numărau 98, Brăila I2, Craiova 9, P E ; epotolită de câştig Şi în urmărirea, țelului lor final 3 destrămarea 
8 şi Piteşti 6. In Ardeal: Clujul 37, Aradul şi Or. Mare câte 19, »! oeta pi e sugrumă pe scriitori plătindu-i cu prețuri de batjocură i 
biul 1, Satu Mare, Brașov şi Sighetul Marmaţiei câte 8, Tg. Mureș 7 supunându-i la cele mai degradante umilințe. Cum ar fi, de pildă, k 
In Moldova : Galaţii 15, Iașii 8, Focşanii 5. Banatul : Lupea 20 $ lupă câte ne mărturiseşte AL Cazaban, schimbarea titlului din „Ma- . 
l ma lui Iosif” în „Iapa lui Iosif” — vedeți cât de apropiate sunt aceste 


4. Să trecem la edituri şi tipografii, la librării, 
anticării şi alte locuri de desfacere, etc. 


> i ini or. Vremii 
I) D əmcrația e pentru jidani ceeace e marea pentru rechini, n Fo 
š » $ 2 


din 7 Sept. 1937. 2 R. Seișanu in Universul. ) y nta „fără perdea în Univ. din 3I Mai, 1 ) y Jeti si 
: P ) 937. 2 edeți şi Anuar 


editurii şi librăriei” alcătuit de Evreii Bogdan Varvara şi Menny Toneghin. 


405 


404 | 
asa 3 refuză editarea lucrărilor, oricari ar fi meri- derare, însă, datele statistice publicate de cinemațografistul Petru 

e Și nări a fiindcă nu este vorba de- „prospături”, Popovici, constatăm că, din 60 cinematografe în capitală, 11 sunt ro- 

tele ei și înălțimea auto A | 


ai te 
de lucruri picante, „fără perdea”, de „porcărele Bag E m = 
miroase a porcărie, a pornografie, dacă nu P à a sa 
Si când te gândești că cei mai mulți din acești edi ză a Joi 
perdea, sunt, nici mai mult nici mai puţin, foşti tinichigii $ 


itori i onoare a 
de fabrici, birjari, croitori, chelneri, etc., așa cum am avut 2 


ința î i icilor” î ăteniți în virtutea tra- 
le face cunoștința în rubrica „medicilor încetățenit 


tatului dela St. Germain sau e oa Paa 
î ele verbale ale comisiunilor de eci - rad, 
e aa cismar şi altul brutar, stăpânesc tiparul și coporal a), 
‘turi ca „Socec“, „Alcalay“. și alte 
Xu putem trece cu vederea edituri ca „„Bocec > ie lia ai 
câteva cari au adus, efectiv, reale foloase ştiinţei şi cu z Er 
Alături de chioșcari, colportori. ȘI librari, avem. Şi i ge 
cari îşi desfăceau, odată, mărfurile prin maghernițele sala SE pa A. 
.boviţei şi, acum în urmă, prin magazine mai zata edi tul 
auticăriilor ce, prin 1924, le-a construit-o primăria ca e d 
an milion — plătiţi înainte de cei 7 anticari, toţi aa lata 
pe I9 ani în schimbul plății de un milion pe a aE F n i 
_zoşi. La toate acestea, adăogăm şi încă două e a aia aci 
“când şi Camera de Comerț şi de ial a a sasea 
acti ie sunt evreești; At oap 
e puiu tradus acte — atât în București căt și în provincie. 


mânești, iar din 420 pe toată țara, numai 40 româneşti — 9%. 

Cele 50 case de filme — absolut toate evreești — cartelate într'un 
indicat-cartel care judecă pe cinematografiştii români, aplică amenzi, 
acordă despăgubiri caselor de filme, refuză filme cinematografelor 
periferice, dispune firmelor sistarea de a primi filme, etc. Din sindicat 
nu face parte nici un Român. 1) După alte date din 1939, găsim trei 
case de filme româneşti (Edison-film a lui Marinescu, O. C. R. — film 
a lui Dumitrescu și Stan Ionescu și B. D. C.—film a lui N. Gâlcă) şi 
üna grecească a pașaportarului Cristo Cazasis. 2) Toate filmele religioase 
i Pathé Baby sunt difuzate tot de Evrei şi străini. 

Ca şi presa imundă care a avut curajul impertinent să devie 
biurou de censură a ideilor șetilor de partide, ca şi nerușinatele con- 
erințe ţinute la radio ca să ne: învețe de. Paşti și de Crăciun cum să 
im creştini și ca și băloasa literatură care propovăduia directive naţio- 
nale și vărsa venin de intrigi și zăzanii în familia românească, etc. 3) 

ot așa şi cinematograful ajunsese o tribună pe care se expunea —în 
magini concrete — tot ce societatea omenească prezenta mai hâd și 

ușinos în intimităţile interlope şi patologice. Dacă am avut o presă și 

iteratură pornografică, avem şi un cinematograf pornografic, exhibitie 

erușinată de murdării care otrăveşte tineretul și subminează strădaniile 

amiliei, ale bisericii și școalei românești — deși ființează, gras plătită, 

comisiune de censură, din care face parte şi un delegat din cei mai cu 

ază-ai ministerului educaţiei naționale. i ăi 


Teatrul şi cinematograful. 


6. Cărți sfinte şi fabricarea de icoane, 


| nd > ă je : i tru 
SR tă problemă, scrie: „Cartelați pen | oane 
N. Iorga, atingând această p 6 i A tt aul 


. . y . t . 5 4 x ii 
cartelați pentru ziaristică ȘI pentru i e ei (Ev a 
] ă li i ce o na 
sunt azi stăpânii cinematografelor. Se poate sa li convie pb 3 
| işi ățați em A 
j imi ‘şi de dezmățați, dar noi nu o pu 
de nebuni, de criminali și ni 
Se ştie cu prisosință că cinematograful, mai mult ca orice tea ia : 
T: 1 i ase 
este un factor de cultură și de progres pentru aa: ad A ma 
ă sează deosebire acestora, coborându- 

aceea. că se adresează cu, dec „acestora, Pai 

gerea lor şi cu un preț accesibil pungii çélei ma modeste. Și pi 
i î âini eești. 
așezăminte de cultivare a, masselor au trecut în mâini d ș TEN 
Din 13 teatre în capitala țării, în afară de 3—4: nu şt im a 
rămân românești. Din 57 cinematografe, numai II dee rom aE 
l i iferi i săli de cinemato: 
1 i estul la periferie. Din 465 
— unul singur la centru, T ; i nd ere 

tă țara, numai 66 româneşti — 14%. î)Dacă luăm 

graf pe toată 5 


teatre, 


Pentru Evrei, am mai spus-o, totul este obiect de speculă, așa că 

i icoanele şi cărțile bisericești dacă rentează sunt lucru bine venit. 
Un cronicar îi numește, pe bună dreptate, „şarlatani ai sentimentelor 
€ligioase”!, iar pe aceia cari le furnizează aprobările asasine și cari s'au 
juns în fruntea trebilor bisericești, îi numește „ortodoxi deținători - 
i stampilelor oficiale”. Fapt este că, și aci ca și peste tot, Evreii sau 
onstituit în bandă de negustori de lucruri sfinte și au traficat —tre- 
ând peste „legile, deși nici autorităţile nu prea s'au sezizat. Dar Evreii 
—printre cari Herman din “Turda, Roth Matilda din S.-Mare — fără 
ține seamă de refuzul episcopiei, au continuat negoțul lor. Fabrica 


PI 


1 ibid. 2 Por. Vremii 12 April 19 8. „Car telul filmelor in Neamul Ro 
1) Ib d, ) ) > o, 


Por, Vremii din 12 Ian. 1939. 


1) Scandalul jidanilor în cinematografie, în Por. Vremii din 17 Nov. 1937..2) 
tt, cit. de Dr. Ilie Rădulescu. 3) „Criteriul etnic” de Volna, în Univ. din 11 Febr. 1935. 


i Ti “40 
tit ți O 7 

i im orta cantități con- 

i i” j lumin ase din Oradea 1mp 

; ,E elikan Mill d de icoane O 


1 2 


äspândit în tot Ardea- 

iar Sâmbetiştii peste toată ţara. pM 
„Adventiștii — aceşti sectanți adversari declarați ai existenței 
atei ṣi apărării granițelor cu arma — au ținut şi un congres care a 
at trei zile, în Sept. 1937, în sala Barascheum din capitală.\Baptiştii 
dmit crucea ca simbol al mântuirii, nici sfânta tradiție — Biserica, 
ierarhia harică, nici dogmele şi disciplinele formulate de sinoade 


ici cultul sfinților, ci numai Biblia 1) — adică toţi pilonii cre- 
ei strămoşeşti. 


aa etc. și de a m afară de toți irita pi Mac 
a rican! Ş # --e de altar — sunt, ec: , zl 
cae ea cae pt de le Sa ai aim G 
Eşanu, acesi lg ceea Nina Fuchs care & luat la licitație te Alea 
pictori sri adi De saluta şi Craiova. Prin țara dia bla calen- 
rea pisericilor in, versuri necuvincioase şi cu chipuri aia aoa 
desfac şi icoane cu tine, ete. Ei fabrică și lumânări ȘI -i a Dar 
dare pretinse cre$ A candele, precum sunt ṣi furnisori de cear - dei 
vând artele A AA șI unoaşte nici o limită. atei dea î sp 
îndrăzneala aces i) prilej de a-şi așeza taraba şi la Maglav a stie 
ma scăpat b gta osuri religioase şi altele cu i gl d Evrei 
desfacă miile de Hea lui Petrache Lupu — at i Er Aa nimă) 
Tot aici ef A o Unguri și Români, constituiți în societate ano 
male de a fabrica săpunul „Maglavit ). 


Alt mijloc de luptă împotriva bisericii naționale este și renun- 
ea la credința strămoșească ce se desăvârșește prin declaraţii au- 
itice în fața instanțelor judecătorești; angajându-se, totodată, solemn, 
și va creşte copiii fără confesiune — acte prin care se loveşte îm: 
iva sănătății morale a poporului și a unității națiunii şi a statului 
ân. 2) Dacă, în altă parte şi înalte împrejurări, se zicea ,,Cherchez 
emme !”, la noi, sub: acest raport, adică în orice împrejurare miste- 
să, ar trebui să se zică „Cherchez le Juif !”. In toate acestea, de- 
tul Evreului lucrează. 


i iza a ducea şi pe alte CĂ: Alte două plăgi cari alterează eugenia națiunii sunt : botezarea 
4 pa bisericii napor 
împotriva biser & 

y, Lupta 


işa zisa creştinare a Evreilor, precum și căsătoriile mixte, lucru. 
e încurajat de anumite minorități, ca şi de înşişi Evreii. 
Ştim, din cele expuse până în prezent, că aceștia, încă de când 
călcat pe pământul țării noastre, își botezau în religia ortodoxă 
câte un membru din familie, pentru ca să poată avea un sprijin 
în. afacerile lor. Dealtfel, chiar marii rabini şi talmudiști le îngă- 
luie aceasta, cu jurământul de a rămâne mai departe legați de tablele 
Marranii — Evrei spanioli botezați încă din sec. XV — nu şi-au 
religia mozaică niciodată și, chiar în zilele noastre, s'au decla- 
ozaici în Spania și au terorizat biserica și pe preoții creștini. In” 
ipul din urmă, sa produs, la noi, o adevărată manie a botezării 
ilor, iar crâstelnițele, în anumite biserici, nu pridideau să-şi schimbe 
fințită de trupurile dolofane ale Rebecelor și Ițicsonilor. La un 
t dat, înaltul for bisericesc trimisese-un ordin către eparhii prin 
2 atrăgea atenția ca să primească în crâstelniță numai pe Evreii 
i români şi nu pe cei cu supușenie străină. 3) Rabinul Lehabei 
eşte pe coreligionari să se boteze când găsesc necesar, cu obligaţia ca 
tice mai departe riturile mozaice și să întrețină aceleaşi raporturi. 


) 


iască ren- 
f -totdeauna o afacere evre : 
eligioase, au fost cintotae : isnamurti 
; ae mai înalte, ca teosofia marelui o ou a 
i iS i, ct Kalman Grünberg din Varsovia pa pii is e ca baptis-. 
fi ul olo A E ta, până la cele o0b1$ i i 
i srünhut din Budapesta, pi ia natională. 
gat de a i inochentismul, stilismul, ete. Me prin. 
mul, RTE iE prin aşa zisa filosofie a rit i SA E i 
Hes ai . » jii, î e 
a e ei şi spiritiste . Evreii, He (aaa Da ai la rădă- 
Kan prin acestea O existență eat et sa decata 
asi confundă cu i 
5 intei ortodoxe care se : din trupul orto- 
sasa i gaz SEA fiindcă sectele acestea, i due ea Me i şi S- 
ză rii sunt tot atâtea așchii groase gi A regiuni și pân: 
7 OSI > A AEE "că an d 
ite par c M 
ării noastre. Ele sunt împărțite p N 3 rezistenţă. 
si qn si desmăț acolo unde dau de mal paie A r sufle 
ac ju câteva specii ară Oate a şi stilismuls € 
i se s A “ noastre. Inochen zei 
„ănimii şi ale târgurilor noas i. unde bântuie 
sil a stepândite in Basarabia şi nord gi le înfricoșătoan 
z iştii — una am f , Jui 
xtorii sau Pentacostaliş En rA: In jud. Cluj 
T ctivează şi în ținutul Zarandului din an a aa y 
aan — u furie nu mai puțin ca cinci secte : Martorii 
pântuie € 


. 4 A 11 Ji Fi 1 j . v A : ; d 


Univ. din ro Martie 1938. Credința Tremurătorilor constă şîn a-și mântui 
e păcate prin săvârşirea marelui păcat — luarea vieţii semenului, precum şi 
ele mai mici. Practicile religioase, săvârşite numai noaptea, îi duc la o destrăbă- 
promiscuitate sexuală ce nu cunoaşte nici o legătură 


ă de rudenie. In Zărand, 
au trecut pe copilul de 8 anișori prin colții furcii, 2) Univ. din 1 Martie, 1937 — 
ne criminală. 3) Ordinul a fost dat în Ian. 1938. 


n 


i i , etc. 
1) Por. Vremii din Sept. şi p 1937 


„„Prietenul copiilor”, care, însă „se trimetea numai la preoții din Basarab 


' cu material-de propagandă și fonduri din Anglia, având o școală a mis 


s 


insinuările, nesupunerea la legi şi au căutat să surpe încrederea î 


„408 


tru perioada 1920—1939, ni sunt date 367 -evreice devenite Român 


“arieni. î) Nu cunoaștem alte date. 


temelia ființei neamului şi a statului. Am vorbit în altă parte de Ha 


„marele figuri ale istoriei noastre, ca Traian pe care îl numește tiran 


divizați. Au căutat, prin presă şi alte mijloace, să capteze sufletele 


409 


Propagarea, ideilor comuniste se făcea prin școli, cu deosebire. 
u făcut vâlvă, la timpul lor, atâtea procese cu studenți şi copii de 
oală dela Focşani, Iaşi, Cernăuți, Hotin, etc., mulți din ei condamnaţi, 
cătuiți în celule. de câte 3—4 inși în „„Școlarul roşu”. 

Toate grevele şi rebeliunile izbucnite între muncitori erau orga- 
zate de Evrei. Aşa, depildă, rebeliunea dela atelierele Grivița din 
934, precum şi, printre multe altele, greva generală dela Galați și 
ișcările de stradă din Dec. 1936. Rebeliunea din 1921r, potolită de 
guvernul Averescu, era tot evreiască altoită pe idei comuniste. Intre 
cei 89 condamnaţi de tribunalul din Cernăuţi în 1937, originari din 
Basarabia, 33 erau Evrei. Din cei 34 comuniști din capitala Bucovi- 
nei, judecaţi la Chișinău cu 16 condamnaţi, toți 34 erau Evrei, Auto- 
rul teribilului atentat dela Senat este Max Goldstein. Marea rebeliune 
comunistă-din Tatar Bunar din Basarabia, izbucnită în 1922, era orga- 
nizată de oameni din acelaş neam care vrea să fericească România 
Mare cu o nouă ordine constituțională — adică cu bolşevizarea țării. 
Toți organizatorii acestei mișcări erau Evrei. La Galaţi, Brăila și Reni 
s'a găsit, în 1934, întreg firul organizaţiilor închegate de Evrei, mulţi 
din aceștia veniți dela Iași. In Noembrie, 1936, au fost arestați şi 


Dar propaganda aparentă pentru creștinarea Evreilor o făc 
înșiși Evreii organizați în societăți misionare. Se pomenește numai 
două de acest gen. Una era societatea norvegiamă ,,Norske Issrae! 
mission” cu sediul la Galaţi, condusă de Evreul licenţiat în teolo 
Oslo, Issac Feinstein, având şi două organe „,Prietenul” pentru adulți 


şi nu la Evrei. Alta cu sediul la Chișinău, organizație engleză „The Mil 
way Mission to the Jowi”, pentru răspândirea creștinismului print 
Evrei, având ca şef pe Averbuch, cu o seamă de misionari și predicato 


unii unde se propaga printre copiii creştinii preceptele talmudice 2). - 
A doua plagă o constituie căsătoriile miste — ale Românil 
şi Româncelor cu minoritari şi Evrei. Numai pentru Transilvania, pe 


prin căsătorie cu funcționari şi ofițeri și subofițeri. 5) Din 249 Evreice 
căsătorite cu creștini, 134 au luat Români și din 286 Evrei, 166 au luat 
Românce, în 1936; iar din 10349 Evrei de ambe sexe, 43I au luat 


Dar presa evreiască lupta deschis împotriva ortodoxiei noastr 


puține evenimente de acest fel — şi nu tocmai din.cele mai răsună- 
toare — întâlnite, așa pe îndelete, în cronica judiciară a ziarelor. 

Adevăratele centre unde Evreii lucrâu în voia lor, nesupăraţi de 
nici o indiscreţie particulară sau a autorităţilor, erau așa, zisele şcoli 
„Helalutz”, sau şi ,„„Hahalutz” şi Halutzimi”, adevărate organizaţii 
evresști, cu filiale răspândite în toată țara, având sediul central în 
București, B-dul Domniței Nr. 48. In aparență, se urmărea pregătirea 
ineretului pentru reclădirea statului evreu în Palestina, în realitate, 
nsă, erau pepiniere pentru pregătirea elementelor comuniste, Erau 
organizaţi în celule de propagandă, în şcoli, după modelul sovietic şi 
se trăia în promiscuitate prin colonii și taberele de muncă. 1) Nume. 
1oase asociațiuni culturale sau de binefacere erau în realitate organi- 
zaţii comuniste camuflate, urmărind, toate, acelaș scop: distrugerea 
amiliei și a credinței, a civilizaţiei și statelor naționale, cu întronarea 
anarhiei și destrăbălării în viața publică şi a perversiunii morale în cea 
particulară, toate susținute și finanțate de Internaționala sovietică. 2). 
“Teatre şi biblioteci evreești erau, și ele, tot atâtea organizaţii 
cari săpau la temelia statului nostru. In teatru, li sa îngăduit totul: 


moneta.. In IQ19, Mântuirea era în fruntea acestei lupte5). a Iași, un d 
Karl Lippe îndrăznea să atace cu împertinenţă biserica lui Isus și toa 


t 


8. Lupta pentru dărâmarea ordinei în stat. 


Dacă Evreii şi alți străini au acaparat toate bogățiile țării, aceast 
n’a fost deajuns. Ei au ținut mult să ne fericească și sub alt aspect 
Anume, au luptat pentru alte soluții mai fericite, servindu-se de toate 
metodele, în serviciul ideologiilor dizolvante. Au propagat, prin toate 


bărbații puși în serviciul națiunii. Amestecându-se în treburile publice 
au alimentat toate nemulțumirile și disensiunile și au asmuțit pe îraț 
contra fraţilor, în aşa fel că toate evenimentele cruciale ne-au găsi 


tinerilor şi ale muncitorilor. Toate grevele muncitorești din capital 
și din. Galaţi, ca şi din alte centre, au fost organizate de Evrei 
câţiva străini, alături având şi puțini Români rătăciți. 


1) Por: Vremii, 15 Ian. 1939. 2) Ļuca Brândză — Creștinarea Evreilor înseman 
îudaizarea românilor în Por. Vremii din 18 Mai 1939. 3) P. Râmneamțu — — Căsăto 
mixte în Transilvania, 1920—-937. Vezi şi Curentul din r2 Ian. 1938 și. Por. Vremii 
“din Martie 1938. 4) Din statistica oficială. 5) Vezi și N. Crainic — Puncte cardinal 
în haoz. 6) B. Duică, o c., p. 203 urm. i 


7 


1) Buna Vestire, 18 Martie 1938. Soc. „Habhaluţi” — Lugoj, cu sucursale în multe 
entre, răspândea broșuri cu cele mai abjecte perversiuni morale şi homosexualităţi. 
2) Univ. din 21 Sept. şi Por. Vremii din 16 Aprilie 1938. 


comuniști la Moreni-Prahova, dintre cari 11 Evrei. Am enumărat foarte 


a 


410 


liberi să întrepindă orice, să joace piese cosmopolite și cu caracter sub- 


versiv' — ca și în cinematografe — să falsifice pe autorii internaționali, 


aţustându-i pe măsura scopurilor urmărite şi să reprezinte orgii porno- 
grafice tendențioase. 1) Multe elemente din aceste teatre evreești — toate- 


de origină galițiană cu rădăcini adânci în sovietul vecin — erau ridi- 


cate la rang înalt artistic de presa iudeo-masonică?). Bibliotecile din Ba- 


sarabia erau organizaţii comuniste clandestine și aceste așezăminte, ino- 
fensive în aparență, erau numeroase în provincia lăsată pradă anarhiei 3). 

` Pseudonimul și împrumutul de nume cu resonanță arhaic dom- 
nească sau boierească ajută pe condotierii, introduși fraudulos în cetate, 
să-și desăvârșească, în siguranță şi chiar cu prestigiu, opera de submi- 


nare a statului român, prea slab păzit de cei chemaţi să îl apere a 
Distinsul şi subtilul publicist Em. Hagi Mosco, în art. ,„,Metempei- - 


coza” ne dă o mulțime de acte îndrăznețe până la impertinență a anu- 


mitor străini şi Evrei cari doreau să pătrundă în cetatea românească. 


cu nume ilustre românești: unul Eschenazy dorea să se numească 
Lascăr, unul Kaufman-Rosetti, altul Baruzi-Catargi, Rotz-Raţiu, etc. 
Incă din 1895, cu prilejul votării legii numelui, unii „neoași”” români 
doriseră să poarte nume ca acestea: Maier Hirsch — nici mai mult 
nici mai puţin — Miron Costin, C. Şloim-Horia Carp, Goldstein- Golescu, 
Mendel-Vasile Lupu, Braunstein-Brătianu, Herman-Sturza şi așa mai 
departe, fără sfârșit. Unul Zelicovici a reuşit — prin necunoașterea. 
şi nesocotirea trecutului țării de către cei chemaţi să-l apere — să se 
numească Crăsnaru, după numele unui vechiu boier oltean, ctitor af 
sfântului locaș, din munții Gorjului, giuvaer al începutului sec. XVIII-lea 
(art. în Universul din Dec. 1936). Mironescu din Buhuși, C. I. Arem- 
- brister din Buhuşi în Const. Armaşu. 


9. Organizațiile oculte cari subminează ; 
temeliile vieții de stat creştine. 


Am mai vorbit, la locul cuvenit, de acele asociațiuni vaste cu 
caracter ocult internațional în întregime alcătuiri iudaice, îndreptate, 
toate, împotriva cohesiunii creştine în jurul religiei, familiei, proprietăţii, 
națiunii şi statului. 


Francmasoneria, a cărei origină se pierde la începutul sec. XVIII, 


este acea asociațiune secretă, dintotdeauna albia în care s'au frământat 


1) Por. Vremii din 26 Iulie, 1940. 2) Univ. din 26 Sept. 1937. Multe din aceste- 


teatre aveau şi curajul să turneze în țară. Impertinența îi încumetase să joace și la Cer- 


navodă cu ‚Miss Radio 1937”, dar au găsit sala pustie. 3) Toate acestea în număr 


de câteva zeci au fost închise în Ian. 1938. “Trupa condusă de Abram Gohanski a fost: 


oprită să mai dea reprezentații în capitală, în Febr. 1938. 4) A se vedea cele scrise până 


aci cu privire la această chestiune. 


41t 


te dezordinele și revoluțiile în lumea statelor creştine. Şi, ca să atragă. 
ușurință pe toţi naivii sau interesaţii cu situații înalte în stat, acea- 
vastă organizaţie de complot este alcătuită în fiecare ţară pe bază 
{loji naţionale. Aceste toji naționale sunt subordonate, la noi, Ma- 
ui Orient al României, care, la rândul lui, este o simplă sucursală. 
ordinului diabolic Marele Orient al Franţei, precum și acesta — ca 
numeroasele tentacule internaționale — este o executivă a puterni- 
or oculte iudaice dela Basel şi New-York. 

Acest Mare Orient al României, botezat „,Independent” este 
nstituit din ramuri masonice ce aparțin organizaţiilor : A. I. U. din 
ris — prin mijlocirea Marelui Orient al Franţei și A. J. A., prin 
[area Lojă din New-York. La noi, a existat şi Masoneria naţională. 
rit scoțian Antic şi Acceptat, precum și alte organizaţii tot maso- 
ce —toate însă trăgându-și seva din acelaș izvor. 

Marele Orient al României a fost reconstituit după războiu de. 
“şir de bărbaţi cu mare dragoste de soarta țării — toți cu nume 
ițiene, iar în -Marea Lojă Naţională a României, găsim — din 
norocire — prea mulți Români şi creștini. Și toți aceşti Evrei şi con- 
ţii. lor creştini dela toate lojile naționale nu sunt decât nişte in- 
rumente docile ale veritabilului stăpân — Marele Orient, care, după 
ațiile din buletinele oficiale, a pregătit revoluția franceză şi luptă 
ntru întronarea republicei, Singita, care.asigură triumful principiului: 
emocratic. , 

Ca să se ştie care este tăria acestui principiu democratic și ce nă- 
ejde își pune viață creștină în activitatea acestor organizațiuni, 
edăm parte. din testul jurământului ce trebuie să-l depună masonit 
vestiți cu gradul 33 şi care conferă titlul de Kadoș-sfânt : „Jur de 
nu vedea altă patrie decât patria universală. Jur de a combate fără. 
țare totdeauna şi pretutindeni hotarele națiunilor, hotarele mo- 
or, ale caselor și atelierelor, precum şi granițele familiilor. Jur de 
pune la contribuție întreaga mea existență la triumful fără capăt al 
progresului și declar că profesez negațiunea, lui “Dumnezeu şi a sufle- 
ui” 1). Şi dăm, în notă, jrăziiantuli pe care îl depun în Joia Pati- 
or „Cavalerii de roza croce” când sunt înălțați la gradul 182). 


1) Marele mason Viviani scria : „Lupta între francmasonerie şi biserică este o 
tă pe viață şi pe moarte, fără milă şi fără iertare”. 2) „Promit şi jur pe cuvânt de 
are, reîncind solemn astăzi obligaţiile pentru care am jurat în gradele precedente de 
dezvălui secretele cavalerilor de Roza Croce nici unui frate de rang inferio 
-unui profan sub pedeapsa de a rămâne mut și orb”..... Urmează un blestem. 
continuă : ,, Promit de asemenea de a nu indica locul recepţiunii mele la gradul de 
avaler Roza Croce, nici de către cine am fost primit”. Acest jurământ solemn este depus 
fața menorahului iudaic. Vezi Fl. Becescu — Francmasoneria, (Crimă, spionaj, anarhie) 
art. în Universul din Mart? 1937 şi „„Judaism şi franemasonerie“' de G. I. Atanasiu, 
or. Vremii din 18 Mart. 1939, etc. 


i 

i 
i 
i 
i 


413 


412 


Din formula acestor jurăminte, se vede clar unde tinteste să ajun 
masoneria internațională — la distrugerea credinței, a familiei şi Y 
tarelor, a proprietății și statelor, ca, de aci, să ne înfundăm în haos 
anarhiei comuniste şi nihiliste. Această concepție iudaică a dus la r 
voluţia lui Bela Kuhn, cu toți conducătorii evrei, la războiul civi 
din Spania unde s'a distrus o minunată civilizație ; acolo avea să du 
frontul popular în Franţa... Un spirit diabolic lucra și la fărămițar 
rezistenței noastre naţionale și un început a avut loc când lojile iii 
sonice române au fuzionat cu cele maghiare în 1030. SR Masoneria nu! 
nici mai mult nici mai puțin, decât revoluţia. în acțiune, conspiraț 
1) creștinii navi sau interesaţi sunt sămănătorii 


primit cu aplauze, iar atunci când a apărut Passionaria, toată | 
a 'cântat Internaționala şi a scandat îndelung : „Tunuri pentru 
ia !” Intemeietorul: acestei organizaţii care urmăreşte să răspân- 
ă pacea în lume pe ruinele imense ale civilizaţiei, pentruca, pe 
ă, Evreii să culeagă roadele, este Evreul Victor Basch 1). 

“In sfârşit, o nouă organizaţie ocultă — ţinută foarte secret sub 99 
acăte — este Sanhendrinul Inţelepţilcr Sionului, Marele Stat major 
turor acestora, care, prin redactarea, în IQ0I, a ,,Protocoalelor”? 
us bazele unui regulament, mai bine zis, ale unui plan de.luptă de 
ură să asigure, prin puterea presei și a banului, dominația iudaică 
lumii. Mare vâlvă a produs publicarea lor — adică darea, lor în vileag. 
eji; într'un singur glas, repudiază autenticitatea lor și paternitatea, 
eiască şi chiar a avut loc, în Elveţia, în 1937, un proces sensațional, 
ia s'a putut afla întregul dispozitiv al bătăliei după care se va 
mge la o desăvârșită ruină a lumii creştine și la o instăpânire uni- 
ă a iudaismului. Intr'un capitol, se îndeamnă cum să se ajungă 
âștigarea definitivă a presei „marea putere” care va robi opinia 
lică, guverne şi partide, deși, de fapt , ea este aproape în mâini: 
ești, pretutindeni. Şi se mai arată, amănunţit, ordinea de bătaie; 
i ă se stăpânească toate agenţiile — pentru ca nimic să nu poată 
lus la cunoștința lumii fără supraveghere iudaică și nimic să nu se 
n vileag decât ceeace se va îngădui; cum să se organizeze presa 
e să exprime în aparență tendințele și părerile cele mai protivnice, 

care va fi de natură să trezească încrederea. în ele și va atrage 
șmanii nebănuitori ; cum organele cu caracter oficial vor sta în 

dul întâiu, în rândul al doilea cele oficioase și, în sfârșit, în ulti- 

rând, se va pune așa numita opoziție iudaică, rămânând cel puțin 

care să fie cu desăvârșire protivnic ideilor iudaice. i 

In alt capitol, se îndeamnă cum să se creeze și să se înmulțească 

ile masonice, prin cari, atrăgându-se pe toţi aceia cari le pot fi agenţi 

nenți, centrala iudaică va fi în putere să afle tot ce se întâmplă 

umea creștină. Toate lojile se vor centraliza într'o administraţie 

cută numai de ei; compusă numai de înțelepții lor și se va forma 

aceste loji — cu elemente din toate straturile, sâmburele tuturor 

ntelor revoluționare şi democrate. Se va stărui cu preferință ca 

ste loji să -intre toți agenţii poliției naţionale ale căror servicii 

t indispensabile 2). | 


în permanență — 
prășşitorii şi numai Evreii se aleg cu recolta. Ap n E 
Următor reacţiunii: ce sa produs în opinia publică dela noi, Sf 
Sinod a osândit în Martie 1937, această organizațiune ca doctrină, 
organizaţie şi metodă de. lucru ocultă. In ziua de 5 Martie 1937, șa 
continuat identificarea, închiderea şi sigilarea tuturor lojilor masoni 
şi a societăților cu caracter secret : iar în 13 Febr. 1938, un consilii 
de coroană a hotărât să se ia măsuri pentru dezlegarea credincioși] 
de alte jurăminte decât cele legiuite 2). | E 
Odată cu desființarea lojilor francmasonice, apare o dublură : 
acesteia sub forma unei noui asociații „Rotary Club”, cu ramifica i 
în provincie, la rându-le membre ale lui Rotary internațional, 
sediul, se pare, la Chicago, cu reprezentanță şi preşedinte deosebit 
| pentru organizaţiile europene, ca şi pentru fiecare țară în parte. Scop 
urmărit deschis este înlăturarea urilor naționale, a intoleranței re 
gioase şi propagarea spiritului de înțelegere între popoare pentri 
realizarea dreptăţii internaționale. S. Akers, un fruntaş, spune: 
rotarysmul nu profesează nici o religie, iar politica este iat 
discuţii şi acțiuni, dar orice rotaryst este obligat să aibă o in en 
sănătoasă asupra membrilor pentru o cetățenie bună şi să-1 provoac 
a da un interes viu tuturor mișcărilor propuse pentru un guvern bun. 
Ca mijloc de reușită, se cere captarea tineretului, îndoctiinarea : 
creşterea în nouile discipline internaționale. 3) Iată o reeditare 
franemasoneriei iudaice. 2 i i 
Cu aceasta, nu s'a epuizat seria organizațiilor oculte. In ultimii a 
a luat naștere încă o nouă organițaţie sub forma inocentă de „„Reuni 
Universelle de la Paix ” (R. U. P.), care este, pe teren internațion 
ceeace este frontul popular în interiorul țărilor, este un fel de şovini 
internațional, o frenezie pseudo-umanitaristă, o creație — ca to 


1) Dată la lumină, la noi, prin reproducerea unui articol din „Iraction française”. 
niv. din 20 Iunie, 1937. 2) „,Protocoalele Sionului” în actualitate, în Univ, 


Jezi zi in Martie 1 i Febr. 1938. 3) „Al 
2) Vezi ziarele din Ma 937 $ i ce dogs e 10 Ft 


- i i 2 . 4I. b 
De ce piere — vezi în Univ. din, 28 Mai, 1937- 


formă a francmasoneriei — Rotarysmul” 


415 
414 


e contribuie şi alți factori, ca scumpetea mare şi falsificarea medi- 
mentelor, precum şi proasta distribuire a medicilor la țară şi prin 
ahalalele orașelor. In 1937, erau de-abia rroo medici rurali — adică 
5.500 țărani şi circa 9000 în mediul urban, adică 1/390 orăşeni. 
in cei 2691 medici ai ministerului sănătății, abia 984 — în teorie, cel 
țin — în regiunile rurale, pe când 1400 toţi la orașe, precum și toți 
dicii salariaţi ai altor ministere. Din copiii morți până la 1 an, 77.8% 
-murit fără cea mai elementară asistență medicală, 84.8% din mediui 
aral; din cei adulți, 68.3% wau cunoscut nici ei ajutorul medicului. 1) 
n 50 copii piperniciți intrând în școală, de-abia 15 ajung în cl. IV. °?) 
mătate din tinerii recruți sunt respinşi ca neapţi, insuficient dez- 
ltaţi. Şi așa se irosesc energiile rasei noastre în sate ce nu cunosc 
pa ocrotitoare a medicului misionar, în satele noastre plutind în 
af şi întunerec, în noroiu şi mocirle, cu locuințe lipsite de aer şi 
umină, unde apa lipseşte, iar săpunul nu este cunoscut, unde hrana 
e un lucru căruia nu i se acordă nici o atenție, unde crâșmele gem 
e clienți și de speculatori evrei... Aşa stau lucrurile. Să 
Problema sănătății publice în țara noastră a constituit, imediat. 
upă întregirea țării, una din marile probleme — mai cu deosebire, 
le când cu invadarea acestei ramuri de medici străini şi cu deosebire 
rei. In perioadele trecute, de-abia se vorbește de aceşti profesioniști. 
minii noștri de câteori aveau nevoie făceau apel la medici străini. 
tefan cel Mare a fost căutat de un medic evreu trimis lui de căpe- 
nia separatiștilor crâmleni, Mengli Ghirai, dar îl căutau şi medici ve- 
ețieni ; Vasile Lupu avea pe unul Cohen pe care îl întrebuința și în 
egociaţiile lui la C-pol, dar avea şi un medic suedez; N. Mavrocordat 
ea pe evreul marran Fonseca; C. Brâncoveanu pe unul Avrum Ji- 
ovul, dar şi pe Ioan Comnen și pe Pylarino — o personalitate, etc. 
rau, prin vremile vechi, medici ambulanți — circulatores— de diferite 
camuri cari umblau cu pietre tămăduitoare; erau medici clandestini 
ișarlatani, proşti, pricepuţi sau creați doctori — doctori improvizați, 
văţaţi la şcoala practică, de multe ori la școala morții pe care o în- 
tau din imbold sufletesc sau poate din calcul —alături de atâția 
ăjitori „vraci? — femei şi bărbaţi, străini şi indigeni. 
Medici cu oârecare cultură încep să apară odată cu sec. XVIII: 


Toate aceste organizațiuni : lòji masonice,  rotarism, R. U 
Sanhendrin al Ințelepților Sionului, etc. 1) nu sunt decât diferit 
pecte ale uneia şi aceleiași realități, Framcmasoneria, care, după mă 
urisirea rabinului Isac Wise făcută în „Israélite of America st 
„o instituție everească, a cărei istorie, grade, aa dee aro ne şi 
clarațiuni sunt dela început până la sfârşit evreeşti”!. 2) 


b) In funcțiunile ce privese apărarea 
etico-biologică a rasei noastre : 


1. Medicina. 


Suntem ţară destul de bogată şi, totuşi, foarte săracă ; sunten 
tara cu natalitatea cea mai mare şi mortalitatea cea mai ridica 
„cu şcoli de medicină reputate și medici relativ destui şi PE 
este, totuşi, cea mai bântuită de boli. Mortalitatea in an ilăä — 
malformațiuni congenitale şi bolile primei no ag ză 
anual. Populaţia este roasă de toate bolile sociale =— pe agră, a ere 
loză, febră tifoidă, diaree, enterită, scazlatină, sifilis, exan ema 
malarie, etc. 3) Standardul dè viață al ţăranului nostru ina 3 m 
scăzut de pe continent —el aproape nu cunoaşte carnea, za n r 
ştele, laptele în țara care dă 3 mid. litri pe an. Venitul ţăranului cel 
mai înstărit este cu de 8—14 ori mai scăzut ca al altor popoare e 
„pene şi americane. 4) Sărăcia, satelor este cumplita- 2 mil. a 
mau nici o vacă în bătătură; 250000 nau măcar o sei ci 
wau un porc. 5) Este atâta sărăcie în unele regiuni — ca, de pi 
satele de munte din Oltenia din cari am vizitat câteva — încât via 
de iad şi de mizerie a acestora par putea-o descrie nici un e 
Dante. Alimentarea cu apă este primitivă la sate şi in mare E e 
oraşe — cele mai multe izvoare surt necaptate : mare E e E 
tâni, ştiubee, benturi, burdufe, etc., dau apă mecre à : T E i 
iar peste 50% din locuințe. wau latrine 5). Sărăcia cu stare i i 
subnutriție dă naștere la rachitism, carie dentară, anemie, 


PI 


ă jidov că” Vestir $ 
I Francmasoneria este de marcă pur jido easca în Buna 
2 


: imoasă asociaţie internațională Agudath Israel este aceea a Evii va dela Viena, dar mulți medici ardeleni ca Ion Molnar, Nica, Popp, 
15 Iulie 1937. le sa etil cu celelalte asociații zise naționale și a privit torar i; etc. sau bănățeni, ca Nasici ŞI V. Babeș, mai târziu ; pe urmă, 
din ro ge oma mişcarea comunistă pe care a menajat-o prin toate sii eni; etc. Numărul acestor medici ardeleni în. războiul din 1877 a 
Ra să i ai idate bolile sociale rod satele Gorjului. Sunt sate adevărate c 2 : E - 
3) Sifilisul şi. toate z SN j 


„de sifilis. Ravagiile sunt neînchipuite. 4) După statisticile oficiale PEE dig i 
S nsumă în mijlociu câte 12 .g. tarne, — orășanul peste 50, tă ata 
ea este; zahăr sub 1 kg.; cafea, cacao, ceaiu inexistente. Din art. Es a : Să 
Ai pi de H. I., în Univ. din 19 Iunie, 1939. 5) Dr. ee denar an f ip 

kra publică și apărârea naţională”. 6) Mircea V. Prenescu — Satul şi țăranii, 
din 24 Aprilie, 1938. : 


„1) Dr. S. Mezincescu — Consideraţii asupra sănătății publice, Encici, României 
p- 511 şi urm,..2) Vezi : Ionescu-Gion, Istoria Bucureştiului ; N. Iorga — Ist. Com. 
p.-185 şi Conferința ținută la soc. studenților în medicină, 1919; Pompei Gh. Samarian 
edi na şi farmacia în trecutul românesc, v. I şi II, Buc. 1938. i 


416 


417 
fost considerabil. In jumătatea aceluiaș secol, apar, din străinătat 
greci iatrofilosofi cu studii la Padova și armeni, raguzani, francez; 
prusieni, sași din Ardeal, etc. după care apare pleiada de medici ar 
mâni — aşa ziși greci — învățați la şcolile italiene sau germane, ca. 
Mandacași şi trinitatea Caracaș-Darvari-Filitti, cari domină întreaga 
viață medicală a țării între 1773—1834 1). 

Primii medici evrei cu învățătură apar în al patrulea deceniu al 
sec. XIX. Astfel, în 1837, sunt semnalați doi chirurgi— unul Steiner 
„magistru în chirurgie” şi âltul Leb Martin „patron în chirurgie” ; 
primul doctor în medicină prea bine cunoscutul Juliu Barasch, des- 


rna — proprietatea Fondului Bisericesc din Cernăuți — era ser- 

de 5 medici creştini Şi I4 evrei. Şi toate aceste pozaţii li erau 
te în mod arbitrar și nu prin: concurs cum s'a cetut şi la. congre- 
medicilor din spitale şi dispensare. Aceste instituţii erau ES de 
di i de aceiași origină. Dăm câteva ilustraţii : spitalul central din 
hișinău era condus. numai de medici evrei Fă de asemenea, spitalul 

boli nervoase „Socola”',clinica infantilă. a spitalului st, Spiridon 


Numărul total al medicilor în 1938 Medici salariaţi ai sta- 
` tului 19372) 


călecat în 1841 din Brody al Poloniei, iar în 1843, alți doi. In 1858, E E O E REE E: 
apare, la Iaşi, prima moaşă cu diplomă Neti Ural. Intre 1837—1861, E Evrei | zaii ia Alţii | Total | Români | Evei si Total 
s'au stabilit, în ambele Principate, 8 doctori în medicină, 1 magistru a l 
și 9 patroni în chirurgie, 3 dentişti (primul în 1857 Andrei Lauterhach) 203 | 133 | 29 |157 z2:| 534 l 
şi 2 moaşe — toți cu studii în străinătate și, în sfârșit, 20 moașe cu sai so I | 24 | 198| Boz [72] 24%l22s| 76%] 300 
diplomă la institutul de nașteri din București și 1 cudiplomă din Iași. 181 |. 259| 68 |. Și zi HA 27) 1575/113] 84,21) 134 
Iù anul 1861, în Monitorul” din 30 Septembrie, între cei 232 cărora AE ET 5| 55| 240 f 77| 52,75 60| 47,25] 146 
li s'a recunoscut de guvern dreptul de a exercita arta lor în București, 498 | 369 1 ž i ei sali A RAND (N 
„se găsesc și 44 Evrei. 2) In 1900, din Ir medici rurali plătiți de stat eS iti să 5 , r 2872 f444| 24,80|146 le | 3 
23 eran Baci a| ei i | Ee a i 
Cam pela finele sec. trecut, Evreii — bucurându-se de dreptul 4017 | 3467 | 343 | 512 | zor A EE a z 
de a studia și profesa medicina — au găsit această profesiune ca cea 46.48 %] 40.12%] 3,98 %] 5,93 %|. 3,39 | 100,001 -49 sal A > K 
mai rentabilă — în afară de anumite obligații rezultând din prescrip- AA be Ta Teake nan e 


_ţiile talmudice cari îi obligă să îmbrățișeze medicina și farmacia pentru m tăi 


ca, astfel, să aibă în mâini sănătatea şi viața neevreilor. Şi, de abia în 
1937, adică un secol după apariţia primului chirurg evreu, ne-am putut 
da seama de proporțiile catastrofale ale acestei invazii în medicină și 
farmacie — după cum rezultă, din tablourile de mai jos. | 

Din 340 medici, proaspăt ieşiţi de pe băncile universităţilor şi cari 
își făceau stagiul militar în 1037, erau: români 175, evrei 134 și alte 
minorităţi 49. Dacă luăm în considerare situația militară şi proporția ele- 
mentului românesc în corpul medical, vom avea această situație : medici 
români 1400 (42%), Evrei 1460 (44%), minoritari 460 (16%) — adică 
un total de 3320. 

Nu cunoaștem proporția. elementului străin în*medicina balneo- 
logică care număra 480 medici. Ştim, însă, că stațiunile balneare erau 
servite, în proporţii zdrobitoare, de medici evrei și străini : De o pildă, 


Iaşi, care număra 7 medici evrei titulari şi locţiitori şi 4 stagiari ; 
iciul tehnic al Eforiei Spitalelor Civile era condus de doi evrei; din 
9 ircumscripții medicale în județul Sălaj, numai 4 sau 5 erau a 
de Români, restul de Evrei; Ministerul muncii, sănătății şi ocrotirilor 


ale, Evreii trec de 40%, 3 | 

In colegiul medical al jud. Ilfov, erau înscriși mai mult de o 
„medici evrei, adică aproape 50%. In capitală, sunt 60% medici 
i 10% minoritari Şi de-abia 30% români. La facultatea. de me- 
ă din | capitală, funcționau, în 1938, Io asistenți universitari 
nferenţiari, 4 preparatori și 25 docenţi — toţi evrei. i 
Dacă, din punct de vedere numeric, medicii evrei au atins un pro- 
ingrijorător, sub raportul pregătirii profesionale, ei au ajuns o 


1) Vezi Ionescu-Gion : Istoria Bucureştiului; N. Iorga, conferință citată şi 3 
mnfare pentru sănătatea publică și ființa naţiunii. Scandalul cu 


„Medici şi medicină în trecutul românesc” ; de Dr. S. Țovaru, vezi A. Hâciu, o. c., p. 609; 
Dr. Pompei Gh. Samarian — Medicină și farmacie în trecutul românesc, v. I şi II, Buc. 
1038. 2) Gazeta evreiască, No. 22 din 17 Iulie 1942. Vezi Dr. Lazăr Mayersohn — Evreii 
` în medicină, 1915 şi lucrările fraţilor Schwartzfeld din „Anuarul pentru Israeliţi”, precum 
și alte complectări ulterioare ale dr. M. A. Halevy şi L. Mayersohn. 3) J. Lavhoary, o. € 


1) După expunerea făcută de dr. P. Topa | 
; p a 2P: a congresul C. A. P. T, i di i 
întocmite de Colegiul g-ral al medicilor. din România. di E iti scai 


. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. 
21 


419 
418 


l . . . š se — al că a 
introducerea clandestină şi cu echivalarea diplomelor fal io 


beneticiau de valută numai în Franța 412 tineri — dintre cari 169 
$ : it î recu 

a fost evreul Manevici — scandal izbucnit în 1937, precum 
erou 


 cchivalarea diplomelor străine, sunt revelatoare în reg A 
T Celor mai mulți medici revărsați, imediat e 197 a E 
l i mâniei Mari şi de aiurea li s'a acordat i SR me 
ii e Basarabia, pe simpla afirmare a doi sati pă S E 
nici o dovadă concretă, ba altora E p preciza nici cân 
zentat congresului C. A. ii a e i pos P8 medici (unul singur goțului și industriei sufereau din lipsă de valută. 
nici unde şi-au terminat studiile. 1) dă i Îi din Cluj — liber Şi cu asemenea jertfe se întrețineau în străinătate tineri cari nu 
Român) -au obținut — dela Tappeto s ” specifica în Mon. Oficia pregetau să ne insulte țara, iar nume obscure de universităţi s'au 
examen şi fără a se Sp grăbit să ne trimită aci diplomaţi cari să îridrumeze sănătatea publică, 

rvind în realitate un plan iud iic internațional de subminate a so- 
etăţii românești și făcând escrocherie și nu medicină — cum se expri- 
au d-rii T. Tanaşoca și Aurel Conu). i ; 

In urma revirimentului național din 1936—1937, s'a produs o mare 
reacțiune, urmată de decretul-lege Nr. 401, publicat în Mon. Oticial 
r. 33 din 10 Febr. 1938, care reglementa revizuirea medicilor şi far- 
maciştilor cu diplome străine echivalate în țară, dela 1 Ian. 1919 până 
la 31 Dec. 1937. Ca "urmare, Comisiunea a stabilit. că, în acest inter- 
al, s'a acordat libera practică la 9831 medici — dintre ei, 3186 cu 
plome străine, precum și la 4046 farmacişti — dintre cari, 842 cu 
plome străine. Au fost depuse spre revizuire 3984 diplome, iar 1916 
edici au refuzat să şi le depună. 


evrei și 31 alți străini. După alte izvoare, studiau, în străinătate, 2121 
tineri, dintre cari numai în Franţa 1240. Evreii luau parte la acest 
total cu 1559 şi Românii cu 562. In curs de zece ani, au studiat me- 
dicina în străinătate de-abia 55 românii creștini şi 1505 evrei. Și pen- 
tru toți acești tineri pistruiați s'au cheltuit circa trei miliarde, între 


ractică, fără nici un Su, 
dacă au terminat vre-o facultate dia țară PRR 1036, s'a aco 
ă UA s ă altă categorie. in -< 7 Să 
După aceștia, urmează a o : i numai 55 
a trăine, dintre cari n 
ivalarea la 1615 dimplome S a Și ; 
A 33. de către facultatea din Cluj, 1216 de către surorile 


mânești : APA P didaţi, o spune Pa 
a ; tirea acestor can , „St 
București și Iaşi. Care era prega studenți urmând cursurile f 


fil Şeicaru care cita odată cazuri de st ondea iai ehi 
cultății de medicină din Bolcgna.... prin co po i sa ema 
larea se reducea la simplă formalitate, pentru ca Så pa Marius Geo 
-prestigiul facultății emitente a diplomei : tar QI. AȘ 
aceasta prestigi : "a dovedit o amabilitate t 
gescu spune că examenul de echivalare sa de ea rană 
dee zi ai lităti regretabile” sa dove 
gretabilă. In aceste „amabilităţi regreta di medici este aceea a c 
stru Leonte Manevici. A treia categorie 4e le din 1933 şi cari ṣi 
DESSA ai Austri 4 evenimentele din > r EA Pie RI i au E 
' fugiţi din Germania ŞI Austria dup „Medicina veterinară a fost mai puțin prețuită ca cea umană. 


A i să urmeze cursurile facultății Din 636 medici veterinari din serviciul statului şi al comunei, avem : 
A - a ; e ig er: 3 A n . ITEE . . . 3 a . 
Sgi o - ei d a ca că ei fugeau de munca sert 65 Români, 251 alte naționalități și de-abia 54 Evrei. 2) Iar în ultimul 
străine? Un ai spune, în Sa A ni prestigiu destul de ridi imp, din 361 studenți înscriși : 320 Români, 32 minoritari și o Evrei. 
šti cari se : 
dela facultățile noastre, 


} i i ă în urma 
şi treceau la şcoli străine unde diplomele se acordă ee RARE. 
unor. cursuri de cel mult o lună sau, in unele cazuri, $ Se 

i > ; < ps 
nümai plata taxelor, iar cursurile se urmeaza dn idea de 
localitate unde își vede de alte interese. Ă Şi E a pi 

` J . . . A ă eșăn C 
: í ci — ei încep o reciam 
spune dr. D. Enacovi i încep RS 
cate bolile, cu firme mari ca la cârciumă, cu prețuri i A Si 
cu specularea ţăranului care este băgat mea cameră în 
i se plimbă un bec obicinuit pe piept şi piei r ET 
2 i i tineri dornici de înalte in ; a 
La toţi aceşti tineri d de; învăță Ret 
aveau să ne fericească țara, comisiunea din ice = a ţ 
i ky p4 d Eea- w an 
hale le venea în ajutor cu valută torte fără primă. in 6— 


Nici în corpùh profesoral, nu găsim Evrei. Așa că această specie de 
medicină nu s'a bucurat de nici o preferință din partea acestui neam. 
O. profesiune rentabilă și îmbrăţișată de streini, cu deosebire de 
viei, este aceea a medicinei avorturilor. Toată cronica judiciară și 
chivele închisorilor vorbesc în acest sens. Aceste îndeletniciri con- 
ituie una din metodele de distrugere a poporului nostru. 


2. Stomatologia şi dentistica. 

Să trecem la profesiunea dentisticei şi a stomatologiei din câre 
vreii, cu deosebire, au făcut o mare rușine națională. In această 
mură a medicinei — atât de gingașă şi de bănoasă — Evreii stau 


i a i „Fugarii” 
“a> q} Ziarele din 1937 — Raportul d-rului P. Topa. aa entre mg el 
Spéci din străinătate” în Univ. din Dec. 1937. 3) PS í ! 


I) Din raportul prezentat ,, Asociației internilor şi foştilor interni de spitale” 
străine” în Univ. din 13.12.934- 


Nov. 1937. 2) Din raportul prof. Nichita la marele congres din 16 Mai 1937. 


Evrei, 49 alte naționalități şi 194 Româui, între toți aceştia 143 medici 


1925—1936, pe câtă vreme, înzestrarea racultăților şi intereselor ne- - 


sr 421 
0 size, | 
Li: ănătatea publică sunt pline . 
i > din aceştia, au ajuns și la Casa’ Asigurărilor 
ociale din T.-Severin 1), 


Iaboratoriile dentare, în număr de ci 


în frunte cu o majoritate zdrobitoare, după care vin minoritarii şi alte 
ionalităţi şi, de-abia la coadă, Românii. ai 
naționalități şi, de-abia la F AO: i Í 
$ Iată situația în stomatologie, dentistică si în tehnica dentară, 
după un tablou al Ministerului Muncii, Sănătății şi Ocrotirilior sociale P E ia od e PASTE pică ia a ra 
u la mă ta BE ; : i y — şi ace | le m te. T 
ten de ziare,1) în care nu intră, bine înțeles, toți meşterii clan aa ti d d aa 
2) a e R w A p4 De 4s S 2 și A . : 
. E stini, stabili sau ambulanți ce mişună în toată țara. La e din fn case = engros: gr endal E 
e 4 . . A . s v SA Ă 
scoala dentari frecventată de foarte puțini doctori în medicină, upă E 
nume, toți sunt Evrei. 


loo Mino- oJ Ro- oja | Total E A Baii) im 
Categoria Evrei) “lo | ritari] Je | mâni i plineau functiunea de farmacisti erau 
E cs | eot] Tap asis] 225 | zace] za time en au aut Et A ondine 
Medici stomatologi .....-i > i z mp cu medicamentele — în vremuri oarte E 
A 5,7 SI Pi SERE i z ; 
Dent. - așa zişi cu practicăredusă | 7o2 | 86,13| 66| So] 47| 577| 8315 ni— genovezi şi venețieni 2). Prin 1574, aro- 
ii si 8 8,28 .. . .. i . X 
Technicieni dentari-aux'liari ._. | 753 | 71,64| 211 | 20,08 7 spițerii Iaşului erau un mare numär de Armeni, mai ales Su- 
- Prima spițerie obștească a luat ființă 
` f Total . . . | 2124 | 73;72| 417 | 1449| -337 | 11,79 | 2878 


l - i i i străini, Sf. Spiridon din Iaşi — întemeiat 
PENS î RAN at TAE ca și Craiova — odată cu spitalul. 
Pe cât a fost de prostituată această ramură a mia ua ţa ni a avut-o, în Hanul Serban, Vodă, 
duce din faptul că aproape nu există oraș sau târgușor a k i clan » Pe care o vându prin 1776; Prin 1785, 
mrat unde să nu se fi descoperit unul, doi sau mai mulţi CEMIS ~ mai mulți Nemţi, Saşi şi câte un 
ei au fără autorizație în regulă. Un tinichigiu Unsim Weinberg- din 1758 chiar, între aceștia fiind și 
m ea hnica dentistică de ani de zile, în plin Bucureşti, nesupă- Venețienii. Contimporani în Muntenia erau Francezi, mulți Germani, 
ia die e SR i cu multă reclamă ;2) la Sinaia, un Eugen Noth: Greci, Levantini, Inainte de 1827, întâlnim la Botoșani pe Grecul 
. Sg i toată E, uranța escrocând lumea cu bani mulți și marfă , L Vasiliu: la Piatra şi Făiticeni ` Ev ei galiţieni : la Bârlad, un Ger- 
Iota z Sei Ta F Ssercitan medicina dentistică 24 medici evrei falși; man ; între 1830—40, la Ploeşti, Germani și Sași, rar câte un Ungur sau 
proaste : ) E destui dentişti şi medici falși — dintre cei cu marg. Slav; etc. Dar întâlnim şi spițeri români, foarte apreciați de domni- 
seama ia 4) Şi în urma unor cercetări laborioase, s'au descoperit. torul I. Q. Sturza, cum era unul Costache Deşilă. In Ardeal, aromatorii 
el e i le Chelneri, croitori, birjazi, dansatori, etc. cari se şi spițerii erau Sași, Germani, etc. 4 | si sa: 
ca sii cu Atete hobile și bănoase profesiuni. 5) Un număr de “In 1837, Alex. I. Ghica instituie — sub impulsul farmaciștilor — 
ine e pa u, acum doi ani, cursuri speciale la spitalul „Colțea, tărostia sub numele de „premiul spițerilor”, care în 1856, ia numele 
si a lini conditae de vârstă cerute de legea sanitară. s le colegiul farmaceutic ; în Moldova, prima organizație datează, din 
Mut i ati ez Sci cu practică redusă, se dau drept medici sto 854 din inițiativa autorităţilor 5, -i : : 
pl ai medici în chirurgie dentară sau pur şi per iai x „Incet încet, dealun 
dentari și afișează această titulatură fie pe cărțile sis a şi. ne, în 
ușa cabinetului și în cartea de telefon, fie în publicațiuni la g 
în editura casei Rudolph Mosse ?). : 


gul deceniilor; farmacia ajunge în mâini stră- 
proporții zdrobitoare, evreești — servită de medici evrei şi români, 
i toți samsarii şi. fabricanţii de articole farmaceutice şi droguri: Co- 
i 1) Univ. din 9.2.938. 2) Dr. Nicolae I. An 
mânia „Acte şi documente din. trecutul farmaciei î 


iîn Țările Româneşti”: cu o prefață. 
N. Iorga, Buc. 1904. 3) N. Iorga, Ist. Com. I, op. 24. Vezi isvorul. 4) Din prefata; 
N. Iorga la lucrarea de mai sus. 5) D . 


5 i redi ticei dentistice. 2) Univ. din 
6.3.939 — Tragedia practicei dentis i Por. ni 

1) Poruuca Vremii din 16, ; i 8. 4) Ibid, 11.2.938 şi Por. Vren 
a aul T itală. 3) Ibid, Martie 1938. 4) Ibid, A RA 

23-5-937 IER ec ele ide n E PT „Dentistica Moscovicilor, a chemer or şi 
meat sto Geari » de R. Gyr. 6) Por. Vremii, 17.3.939. 7) Ibid, 3.2. 938. 


422 


_merțul farmaceutic a fost evaluat, în 1937, la suma de 2.100.000.000 
lei, din care 2 mld. încăpea în mâini străine și de abia 100 mil. îi 
5 S r | 

“mâini românești 1). 


Dăm un tablou de toate farmaciile din țară după origina etnică. 
Factorii cari au contribuit la această stare jignitoare şi alarmantă 


pentru ființa statului au fost: inconștiența conducerii care nu și-a „Provincia Rom. o, vei | of Primo] «le pa 
putut da seama de importanța națională a acestei întreprinderi de care | | 
stă atât de strâns legată sănătatea și puritatea rasială; venalitatea zi 19,00 îi 17.20 aos co p 
ini jvă intoti ăini ncesiuni ; î) | I9 16,00 |. 20 16,66. T 7,34 120 
administrativă care, dintotdeauna, a preferat pe străini la con ni; ) aicea aa II ea |n de 1066 sa 20 
urința cu care se primeau în facultăți și se promovau elementele străine ; ` poe Da ip Ae A i ce 68 
i i ietate si de limitare a numărului de farmacii, . brogea . . . . .| 27| 48,20 il aiel ari Aoro A 
regimul medieval de proprieta e şi de re apain: aa e 8,2 3 32.20 15.70 5 
datorită căruia firma se transmitea din tată în fiu şi dela soț la soție, eee a e IN pc aa] a ia i 3.50 3 
i i à $ i 3 va. ; . . 5 2 ` 
indiferent dacă aveau înclinare sau pregătire serioasă, ba se transmitea- Moldova i | 100 | 53,00 SI 42,00 12 5,0a 179 
i ir icei ăinii şi Evreii cari le arendau —— mE —— iei e 
şi altora, preferindu-se de obiceiu străinii Și Evreii d. PARI E T L jap ep 
cu sume extraordinare — între 250000 Şi 600.000 anual — şi, în fine, | 


câștigurile neîngrădite „legate de un regim învechit de For cari 
asigurau farmaciei un monopol sângeros de reţete şi de des acere a 
medicamentelor şi specialităților — lucru care nu pare a avea loc și în 
multe alte țări. Incă un fenomen. Românii framacişti — bună parte din 
ei — neputând. rezista concurenței iudeo-străine, își desfăceau far- 
maciile cari intrau în stăpânirea consorțiilor evreești cari le acaparau, 
pentru ca medicamentele să se distribuie poporului prin mâna Evreilor 
— cum spunea N. Iorga, în 1937. _ e 
Dar această plagă a cedării sau arendării framaciilor efectuate mai 
ales de Români era dictată și de setea de câştiguri fabuloase. In rân-, 
_durile arendatorilor, au fost, din’ nenorocire, şi câţiva profesori uni- ` 
'versitari — în număr de I5 — iar 42 farmaciști bucureşteni au ta 
acelaş lucru. închiriându-le aproape numai Evreilor. 3) Mai exact Fe 
35 farmacii arendate (31 românești şi 4 jidoveşti), 22 au fost arendate 
la Evrei şi 13 la Români 4). . _ i `, 
“După cât se vede din alăturatul tablou, Evreii onpa cu 4020 Ys 
după care vin Românii cu 35.40% Şi minoritarii cu 24,50 Yo. Sau : Ro- 
mânii stau cu: 35.40% față de Evrei şi ceilalți cari însumează la alta, 
64.60% din totalul farmaciilor. In cinci provinci, Romant sunt în T 
noritate covârşită, numai în Muntenia se urca la 68.30 Jo Şi în Moldova 
e a ar m BEA aep rendași „vin cu oamenii lor — minoritari sau iudei, înlocuind pe 
88.10% şi 75.60%. In Muntenia, lipsesc din trei judeţe — Gorj, e- i daş n ! e mino $ i, euind pe 
hedi Je H a în schimb sunt I0 la Craiova din 3I pe județ. mâni, uneori oameni cari funcționau acolo de zeci de ani şi acești 
hedinți g ang ă ; 


„Dacă cercetăm tabloul farmaciilor pe judeţe, vedem că, în jud. 
otin şi Soroca, Românii wau nici o farmacie. In Ardeal, Evreii 
esc din jud. Făgăraș şi Sibiu, iar Românii din Maramureș, Ciuc. și 

ei ?). | Se | 
Farmaciștii, ieșiți proaspăt din facultate în 1937/38 şi cari își 
stagiul militar, se repartizează astfel: 22 români, 23 minoritari și 
j evrei. Faramaciștii ofițeri de rezervă ne dau : 248 Români și 402 Evrei.” ) 
vrei. ĉ) In acelaș an, găsim înscriși la facultățile de farmacie : 315 Ro- 
âni, 154 Evrei şi 60 minoritari. La facultatea din Iași, s'au înscris 
-între 1920/1934 — 2482 studenţi şi studente dintre cari numai 
32 Români, 208 minoritari şi 1792 Evrei, adică numai 37% Români $). 
- Mai este de. remarcat ceva. La cele 148 farmacii evreeşti din Ba- 
abia, sunt numai 6o licenţiaţi 5) şi, din aproape 70 farmacii con- 
ionăte, s'a dat Ovreilor 59, iar Românilor numai I1. 6) Din I1 far- 
cii din București trecute la Ovrei, 7 le-au căpătat prin arendă. şi 
rin concesiune 7), / l 
. Iată ce se scria în ,,Neamul 'Româresc”’ din Decembrie, -1937, 
legătură cu arendarea farmaciilor: „Această scandaloasă chestie 


I) Statistica e publicată ft 1938 în ,„, Gazeta farmaciilor” condusă de col. Aurel 
veurtu. 2) Ibid, ibid. 3) Din ancheta d-rului P. Topa la ancheta Bunei Vestri. 4) 
in- datele aflătoare la serviciul statistic al Min. Ed. Naţ. Facultatea de farmacie din 

aproape mare studenți înscriși. 5) Por. Vremii din x1 Oct. 1938. 6) Dr. Dăianu 
Por, Vremii din Oct. 1938. 7) Por. Vremii, rr Dec. 1937. i 


i î i „medicilor creştini” în Univ. “Gin 

Dr. Titu Cureleanu în „Comunicatul Asoc. me „cre aia 

6 iu Ga 2) Iată, de pildă, la Alba Du Gran TR = îi ei aa 

te de Românii Rusan și Vlad și a treia de sasul k1olici. re, 4 e, 

ele de Maghiari cu diplome maghiare. Univ. din 15 Oct. 1937. 3 şi. 4) Univ. Gin 
Jan. şi Dec. 1937. Vezi şi celelalte ziare. G í 


3 


424 


oi, printr'o bună voință suspectă, să fie toleraţi a funcționa fără 
iginți — cum. spune Dăianu, președintele Colegiului farmaceutic 
jud. Bălți. 1) In urma revizuirii, mulți droghişti evrei au decăzut 
in drepturile cetățenești și, totuşi, exercită mai departe comerțul. 
cişti— erau ca la ei acasă, la Asigurările sociale, aci intrau fără nici 1 deşi binecuvântat cu 168 farmacii şi CU ATI opiem, nu există 
fel de examen. Tot aci, funcționau toți străinii — ca funcționari adm Erp a anpa de zi cai SOLURI ZI ua i 5 
nistrativi— dela gradul de inspector până la acela de impegat. 3) D N pal pe seriei este aceasta pentru drogherii : 30% 
această mare instituţie, au fost alungați, în Ian. 1038 i, când s'a prod R 10% ese a S1 50% Evrei. E ARI e 
aia arce ariicl vize i7 fast ciste evreice. 2) In Augus u pose dn o statistică a partumeriilor pe toată fara, Numai 
di 2 dieta, Contioluliii Esereibat: de comisiunea instituit ntru București ni se dau 155, dintre cari 46 par româneşti, restul 
à E spa ; îu străinătate, li s'a retras dre „709 străine 5). l l 
pentru revizuirea diplomelog MRE i a. g r Legată indisolubil și organic de toți factorii chemați să. promoveze 
de liberă practică la ad farmacișii ȘI i ănătatea națiunii este fabricarea medicamentelor şi desfacerea. lor. 
i i acest al cincilea factor este în mâini străine şi evreşti. Toate aceste 
ndustrii şi întreprinderi cari mișună peste tot — în Vechiul Regat, 
a și în restul țării— pot fi catalogate, cu prea puţine excepţiuni, în 
ubrica afacerilor de gangsteri. . . A ; 
După datele publicate de ziare, din 25 laboratorii în capitală, 
-abia 3 par românești — una din ele „Lady” a lui Zaharia. Firma 
Legrain” a lui Moscovici are o mulțime de`parfumerii în oraş. *) 
pă Almanabul din 1937 al lui Moldorisz din Cluj. — cu multe lacune — 
icționau 28 laboratorii şi fabrici, din cari 10 curat evreeşti, iar 
in 13 laboratorii de preparate chimice, 7 curat evreești. Sumedenie de 
aboratorii clandestine funcționează, însă, în toată ţara 5). 
` Clujul deține, în fabricarea medicamentelor,- recordul. In acest 
ntru, ca și în alte orașe, sunt 20 laboratorii farmaceutice, puse în 
care de minoritaricu. bogată fantezie și din ei unii nu sunt măcar 
piţeri sau chimiști. In fiecare lună, apar pe piață un număr de 30 in- 


noui stăpâni cari de-abia îngăimă câteva cuvinte românești, ca s 
realizeze maximum de câştig, majorează înspăimântător preţurile 
medicamente şi le falşifică pe cât îi lasă inima SN 

O instituţie publică unde Evreii şi străinii — medici şi farma, 


3. Drogherii, parhumerii şi industria cosmetico-farmaceuiică. 


In vremuri vechi, oficiul de drogherie îl îndeplineau băcăniil 
"Pentru prima dată, în 17 Iulie 1834, întâlnim termenul de droghist 
„Reglementul muncipalității politiei Iaşilor s), l A y 
Drogheria însemnează pentru Evrei şi farmacie unde în mod desch 
se desfac medicamente şi fabrică de rețete ȘI cabinet de consultați 
şi 'sală de operații, pentru toți naivii cari, în unanimitate, sunt țăra 
omâni și ruşi din Basarabia. l Da 
k Da țara; erau, în 1937, 394 drogherii, Din acestea, 211 
Basarabia, toate deţinute de Evrei. In Bucovina, la 25 Evrei e i 
ritari; un singur droghist român în jud. Suceava ; în Transi var 
x3 droghiști români cu multă bunovoință și 45 Evrei = ep a 
Dacă Bucureştii numărau 8o — fără a cunoaște origina a ă- 
Chișinăul avea 63 şi numai una în tot județul ; oraşul Ga 3 
Bălţi 15 în oraș și 3 în județ; în ai 7 în oraș şi 21 în Judeţ, 
ighi 4 şi 6 în județ; etc., ete. ?). l 
Pa eaa dioe — după câte am văzut — se repert 
zează în mod cu totul ciudat: în peste I5 sate, câte 3—4 pe că 
vreme, peste tot întinsul tării, nici o drogherie rurală — si, a i 
aceste sate, nici o farmacie. Peste 95% din aceste drogherii sai i 
nează ilegal. Pe câtă vreme, la noi, se cerea diplomă a SĂ 
droghist, aici, în Basarabia, orice Ovreiu putea să deschidă A ec 
Şi, din prăvălii cosmetice sub Ruși, li s'a dat drept de ai E dă 
cinală şi, astfel, s'au transformat, în 1922, băcăniile în drogherii, Ca 


diari-negustori. Şi, astfel, curiculă pe piață specialități medicale 
e ridică până la 3000 — bună parte din ele munai leacuri băbești 6). 
în acest oraș, este fabrica „Egger” atât de încurajată — printre 
ulte altele — cu milioane în. contul furniturilor de stat. 7) Toţi Gali- 
nii Sau improvizat şi în industriași farmaceutici, iar beneficiile acestora 
g 1.700.000.000 din 2 mild. Sunt produse — așa zisele specialități 
icale cu fabricaţie standardizată — cari înregistrază câștiguri 
ână la. 1000%..8) Suntem țara cu cele mai scumpe medicamente și 
erțul cu droguri nu cunoaște nici un frâu în setea după câștig. 


I1) Por. Vremii din 11 Oct. 1938 „,Drogheriile ovreeşti din Basarabia”. 2) Por. 
ii, din 28 Martie, 1938. 3) Ibid, „Comerțul de parfumureii în mâinile străinilor”. 
16 Febr. 1939. 5) Sunt trecute în almanah 69 ateliere și făbricuţe pentru articole 
€ și 34 peiitru ustensile, cutii variate, săpunuri de toaletă și medicinale, uleiuri ete- 
clărie, etc. 6) V.M. în Univ. 12 Martie 1940 „Noutăţile Clujului”, 7) Univ..28 Aug. 
„Cifrele răspund”. 8) Dr. I. Rădulescu în Por. Vremii „Monopolul medicamentelor”. - 


` . > A s mi mă T: 
j V.L Pantazopol — Câteva sugestii, în Univ. din 26.12.937. 2) a îi 
1938. 3) Por. Vremii, din 6.8.938. 4) Dr.- Pompei Samaan a o nau 
5). După tabloul lui Aurel Scurtu, publicat în Por. Vremii in 13 „ „Cine, 
ploatează drogheriile din Basarabia”. ` 


425 


7 

id 427 
Prepararea specialităților farmaceutice se face în laboratorii c 
personal tehnic inexistent şi în proporţie de 90% în laboratorii străine 
— dintre cari 80%, evreeşti. Condiţiunile de higiena- în, cari se fabrică, 
sunt îngrozitoare. Cele raai-multe din aceste laboratcrii sunt stire 
magazii sau pivnițe insalubre cari consumă cel mai mult alcool. In 
afară de un farmacist-diriginte plătit prost, li personalului este 
compus din oameni de serviciu şi chivuţe de mahala. ) Două pa sub- 
terane de fabricare a medicamentelor standardizate erau ll arom 
din Cluj şi „Romanosan' din București — ambele evreeşti, înrudite 
prin sânge și afaceri oculte ?). e mal e dee TE 
Evreii ruinează pe tarmaciștii Şi droghiştii români prin o con- 
curență neloială, desfăcând marfă “dela: falimente frauduloase sau de 
contrabandă confiscată de vămi și cumpăraă de Ovrei specialişti în 
acest comerț, alții confecționează medicamentele, pesantiion la sa 
aplică etichete cu produse originale, pe cari apoi le er ri p or 
cu prețuri scăzute. 5) Tot Evreii au acaparat şi mişigace e de des A 
— ei sunt şi fabricanți şi detailişti. Şi tot ei falşifică medicamentele ș 
untura de peşte. Sau procură medicamente falsificate, alterate sa 
inutilizabile în valoare de miloane asigurărilor sociale. Precum şi par 
fumeriile jidoveşti fac şi ele comerț pe o scară vastă ci medicament 
şi falsifică aspirina, chinina, piramidonul, apa oxigenată, tinctura, et 
__ adică medicamentele cele mai elementare Și de o mare răspândire î 
€ ile sociale. 4 ei 
toate Sate sai la eA de medicamente. Din 9 în capitală, 
româneşti, 5 străine şi evreeşti în provincie. 5) Cele il said i 
una a lui Nestor întemeiată în 1021 Şi alta O. A. F., (Oficiul e apro- 
vizionare a farmaciilor) în 1925 — din inițiativa câtorva farmacişti 
români, sub forma de societate în nume colectiv, cu un capital de le 
I milion, astăzi de 40 milioane. Lucrează cu toate casele din țară şi 
străinătate şi a înregistrat un dever anual de lei 218.229.867 pe OP 
o inițiativă superbă a însemnat o frumoasă l biruință Eo ă în 
lupta contra celor 12 depozite evreești și străine. din țară). 


, prin această invazie, fără credință, la alterarea atâtor frumoase 
cteristici naționale. NA e i 
In afară -de recolta -evreiască a şcolii noastre -politehnice din Bu- 
ti, în intervalul 1929—1938, care a produs 126 ingineri și un doctor, 
-din Timişoara n'a fost niciodată onorată cu prezența lor 1) — în 
ară de aceste produse semitice, corpurile noastre inginerești au fost 
adate de diplomaţi în străinătate, precum şi se aduceau de marile 
treprinderi de stat şi particulare ingineri și technicieni străini „spe- 
işti” cari nu s'ar fi găsit în țară. Intervenţiunile corpului ingineresc 
ecomandările pe lângă ministere ca să se înceteze cu acest import 
specialiști” care ne-a costat înstrăinarea atâtor ramuri de activitate o 
area, de mizerie a atâtor elemente autochtone distinse, precum și 
ă se adopte sistemul ca întreprinderile înșile să trimită pe cont- pro- 
ngineri români în străinătate pentru specializarea de care au ne- 
„toate aceste sugestii și recomandări n'au fost luate în considerare. 
Și, în felul acesta, s'a ajuns la situația ca, în colegiu, inginerii 
oritari să constituie majoritatea şi anumite minorități etnice să fie 
isproporție revoltătoare față cu numărul populaţiei respective. 
eosebire, această situație nevaforabilă elementului majoritar se 
vă în întreprinderile cu capital străin, unde inginerii români — 
i câţi se află în ele — sunt retribuiți cu salarii minime față de 
primesc inginerii străini şi evrei, deşi serviciile a lor noștri, 
um și competenţa și meritele lor nu stau mai prejos faţă de străini 
idigeni sau importaţi. De altfel, stau mărturie, din cele mai vechi 
uri, despre puterea creatoare și de organizare a inginerilor români, 
âtea instituţii de seamă, lucrările de artă ale căilor noastre de comu- 
ție — poduri, şosele, eté., toată organizarea căilor ferate, serviciile 
ce C. A. M., atâtea alte întreprinderi de stat și particulare, mai. 
marile industrii, sunt dovezi de puterea de creație a inginerilor 
ni cari le-au dus la realizări nebănuite. Un inginer ca regretatul 
Gh. Em. Filipescu — ajutat de atâția vrednici colegi—a dus 
B. la o ideală organizare, model de gospodărie şi pildă aleasă 
omovare a economiei şi muncii româneşti; unul ca Malaxa care 
eat cea mai uriașă întreprindere, ca organizare technică şi admi- 
strativă, unică la noi şi în Europa ; unul Caranfil cu atâtea realizări, 
ntre cari şi asanarea lacurilor din jurul capitalei ejutat de ingineri ca 
Pavel, D. Corbu, T. Rădulescu, etc. ; alții ca Bădescu, Gigurtu, 
| Oi, Buşilă, Marinescu etc., sunt pildutri de o rară şi clasică frumusețe, 
E Lalea A ca sp Cbe PE Univ. äia 25 Fa în 1938 ; $2 And cu o egală mândrie pe acelaş plan și ca organizare și ca ctitori 
$ x . a A 3 itală ::Stan > 
Srem Mariah Gena ine in prin Prag pă 
binovici în Iaşi, Ortenberg la Chişinău, Grozea şi Laschi la- Galaţi şi una la Cem 
6) Din darea de seamă pentru gestiunea anului 1941. A - 


4. Ingineria şi architectura națională. 


Incă alte două domenii de activitate E ENE 
pp dap i lar RC nl i 
cari străinii şi cu preocupănire Evreii au pus o tiranică stăpânire, con 


1) Şcolile noastre politechnice din Bucureşti şi Timişoara au produs, în intervalul 
: 1371 ingineri români, 126 evrei— numai cea din Bucureşti— şi ror alte 
alități ; 53 doctori români, 1 evreu şi 9 minoritari. l l 


0% 


428 a | | | E. 


vi ă ică ină în selecția ve 
de întreprinderi. Dar viața noastră publică, aer cea k 
$ ăcut î | ia elemente i 
i iți cut întotdeauna ape n 
rilor năţionale, a fă tde: elen o 
P creațiune a podului dela Cernavoda şi atâtea alte E + dori 
; [ A 
înginereşti vor sta ca O perpetuă mustrare pentru acei le 
în 
ință i mărfurilor de import. „3 
eferință numai mărfuri o. l ; 
BS i zia în această ramură de activitate națională : p 
AA iune dârză di zalorilor indigene 
şi Evreilor a produs o reacțiune dârză din urit iz F e ne 
yi . . . "i % w ee egiu 
i j ăini conducerea țării. Co i 
disprețuite de străini, ca ȘI de cond Ape a 
atare — revizuirea tuturor diplomelor de ingineri u pien 
Ta încoace în corp, adesea pe căi lăturalnice, precu i - nde- 
sea ' bägați î icii ice sau liber pī 
a evrei. băgați în serviciile publice an en r 
f ionişti. Pentru ca scuturaţi de toţi acești intruși, Să Ă angă ca 
on i i . pe Si ai . pwu rin tit 
z le tării şi nevoile ei să fie valorificate şi n e E h e 
R . v . . . A e 
HR uncă românească, adică de ingineri români ȘI Ş 
pere şi m mau) 
ploatare ai celor două poli E ce). PEE 
ăi ă âteva date invaz AP j 
ă ilustrăm cu câteva date 1 : 
a 1051 ingineri agronomi __ dintre cari 892 constituie corp 


i i i — 14.74%, adică 155, sunt străini. De altfel 
n a a de toate i A peric 
mini i, din organizați ntrală, 1868 — 1.491 lo străini 
Dame af Aaa ge 800 ingineri minieri To 5 i 
stii h industria metalurgică, din circa 1000 eri z A san 
majoritatea impostori ai titlului de inginer. se pe ine 
Bucureşti, din 27 ingineri cu 8 diplomaţi diu i sei cui 
4 diplomaţi în străinătate, de asemenea 7 ; a cade li ca F 
uzurpaptori de titluri. In industria textilă, 80 /o e 
cari cam aceiași proporție o constitue Evreii. EP DE 
In industria forestieră, raba ia PA Poe e s 
; a pi aci ba a în altă patte, a 
ip angajează cele mai frumoase ŞI spital i S a 
a străinată până la ultimul loc. Sunt mari a mini îi car 
a sata a oamenii pregătiți în alte țări. De altfel, e-abia © 
Pui angajat la circa 430 întreprinderi este cl. 
A a este ` străin, de origina cea mai dubioasă şi A En 
a şi distrugere. Ca personal technic oe n : E 
iat A inferi 25% — şi în să 
tează cu a S el H mari a. 
n de 3% mid., sunt angajați de-abia 5 Români pur s: 


i ai ii poli ice din Timişoara | 
Vezi Congresul inginerilor absolvenţi ai scolii iat pp AGIR- 

aa 37 şi Activitatea: Agir-ului în 1937. 2), a a 3 i ; 
a adi dr Vezi Univ. din 19 Mai și alte ziare. 


429 


„Nu posedăm date despre inginerii activând în alte industrii și în 
e sectoare ale vieții naționale — nici pentru C. F. R. şi alte între- 
inderi publice. , 


F * 
a * * 


In ramura architecturii, avem de observat aceleaşi scăderi şi 
ăcate datorite invaziei — îndrăzneață, dar străină ca concepții și 
icătoare de creațiure artistică. In acest deomeniu de nobilă activitate 
rituală, s'a distins — prin al patrulea pătrar al sec. XIX — ca 
jtor de şcoală nouă şi cieator de mare forță, architectul Ioan Mincu. 
spirat profund din creațiuni ce îşi duc obârşia, departe, în operele 
chitectonice comandate, patronate sau ridicate de voevozi, boieri 
capi ai bisericii, precum şi de constructori umili, harnici şi pricepuți, 
satelor noastre, acest mare artist-savant a creat o artă originală. 
urdând de gingășie și eleganță, având ca model acele monumente 
orice căzute în uitare și ruină, rămășițe de preț care „în ochii mei 
mărturisea însuși marele artist— erau_ca niște rădăcini seculare 
unui arbore rupt de furtună.....”” dar el a. cercat să puie altoiul 
ele şi a putut să vadă — în I912 — ,că altoiul s'a prins... că a dat 
are... şi că ele vor ajunge departe.....“1). i ; 
Dar, de atunci, s'au schimbat multe şi în această ramură de 
tivitate artistică. Insuși pitorescul geniului românesc împlântat de . 
t mare artist s'a alterat, l-au stricat așa zișii architecți — străini 
evrei — cari şi-au descoperit, într'o noapte, aptitudini de inovatori 
rtă nouă. Şi, ca prin farmec, a dispărut acea eleganță sobră a 


ichitectonicei româneşti, acea varietate în unitate care dă ființă fru- 


ului, acea vioiciune stăpânită, acea lumină combinată armonios 
umbre discrete; au dispărut — cu alte cuvinte — acele forme 
gașe şi elegante, cu lumină bogată şi aer dătător de viață şi bucu- 
„cu curți discrete şi spațioase, unde imaginaţia şi puterea de creaţie 
istică își avea rolul și aplicații multiple și bogate, unde utilul se com- 
tât de prieteneşte cu frumosul — toate caracterizând din plin 
le şi bisericile noastre, conacele și stațiunile climaterice. Şi, în 
cestor creațiuni — fiecare în sine o operă de artă — au început 
dica, jignitor al bunului simţ și ucigător de tradiţie, monștri. 
itectură, buni să adăpostească lumea interlopă vânând numai 
guri ilicite şi fără nici o credință sau legătură cu ţara în care 
ulează averi ce se cheltuiesc cu impertinență și se trec în mare 
peste graniţe cu aceiași ușurință și sfidare. 


1) Arhitectul Ion D. Traianescu — „Arhitectul Ioan Mincu” (1851—1912) art. 
V. Mărturisiri ale maestrului din seara de 27 Sept. 1912, când a fost sărbătorit 
credincioşi în crezul lui. i 


i zó 
-patina secolelor unei case nout ). 


iuni î ie mai 
trucât aceste profesiuni sunt tn funcție n 


-jază numai architecți min 


Sas | | 431 
430 i 

Architectul D. Enescu, preşedinte al aia mei 
raportul prezentat C.A.P.I.R.-ului, referindu-se şi jale pala. 
architecturi românești, spunea SI a ata 4 pa spunea c: 
toată ţara, din cauza architecturii din ultimii ai i aia 
dacă ai vedea Bucureştii, dela o înălțime careca a A S ; 

1 vărțile noi construite, Cu architectură modernă, e tac 
ales în părțile no 3 Iar publicistul P. Șeicaru, vorbind 
presia unei cimitir evreesc. î) Iar pu e eat lia 
noua şcoală în architectura postbelică. românca r i AEE D 
elocventă pe unul Zachari, promovator al unui si arc — fără 

it mare personaj, arbitru al gustului are diile si & 

parys i ste si de unde vine, unde și când şi-a făcut stu iile şi e 
a AA îti B divloma, acest Brunelleschi al parveniților, titaliza 
it ati Da Te spre a da iluzia unui şirag de generaţii, dâ 


Reacţiunea față de aceste stări de lucruri a trebuit să se producă 
i la acest corp. Şi, în Ian. 1938, s'a luat cuvenitele măsuri de sus- 
endare a tuturor architecţilor evrei şi de radiere a străinilor cari s'au 
ntrodus, dealungul deceniilor, ocolind căile legale 1). 


5. Avocatura şi Evreii. 


Şcoala naţională, pe măsură ce viața politică chema pe toți, 
ără alegere, la marele banchet, scotea din teascurile ei zeci de mii 
le tineri atrași de mirajul unei fericiri cât mai eftin cucerită. Astfel, 
ele cinci facultăți de drept au scos marfă în serie dincolo de nevoile 
eale ale societăţii. Așa s'a ajuns ca Baroul Ilfov să numere 1 avocat 
a x44 locuitori și 7 stagiari la x definitiv. Fiind — pentru cei fără 
crupul şi fără legături cu soarta națiunii — această carieră a fost repede 
vadată de străini și cu deosebire de Evrei— Și au invadat-o până 
a înăbușire. Și, dacă prin invazia în medicină și farmacie au speculat. 
ănătatea publică şi ființa neamului, prin introducerea în masse 
nari în barou, ei au primejduit şi alterat simțul dreptăţii, au conrupt 
ustiția şi organele administratice, au clătinat în cetățeni încrederea 
instituțiunile distribuitoare de dreptate. In plus, au contribuit la 
atâtea iniţiative şi la redactarea multor legi cari erau utile industriei, 
omerțului și marei finanţe jidoveşti. In ultimă instanță, singuri 
vreii câştigau după neînțelegerile dintre cetăţenii creștini, fiindcă 
i lor, în conflictele dintre ei, recurgeau la arbitraj sau la sentințele 
omunităţii. şi ale Kahalului și rar la organele judecătoreşti ale țării, 
Din cele mai vechi timpuri, Evreii au fost socotiți la noi ca un 
ement primejdios în avocătură. Ştim, din cele ce preced, că legea 
din 1864 asupra exercitării profesiunii de avocat mărginea exercițiul 
cesteia numai la Românii creştini, Evreii fiind cu desăvârşire excluși. 
rganizarea acestei profesiuni își are începutul încă din 1786. In 1847, 
heorghe Bibescu, prin ofisul domnesc, având pe Al. Vilara ca logofăt 
Dreptăţii, încerca să apere, încă de atunci, profesiunea de avocat 
invazia străinilor, instituind în acest scop procedura revizuirii avo- - 
ilor practicanți la acea dată °). 
Dar străinii şi Evreii nu s'au lăsat bătuți. Cu deosebire, aceştia 
urmă au încercat să facă avocătiură, imediat după legea din 1864, 
n practica de intermediari de procese. Astfel, ei atrăgeau clientela, 
n orice. fel de mijloace — afară și în pretoriul justiției, direct şi 
intermediul funcționarilor judecătorești, captând pe avocaţii 


mereu ,, 


Deşi profesiunea de architect a fost, Eer eTR, 
odată cu inflaţia de cetățeni români, fără A an ză 
mai ales, s'a făcut şi în acest domeniu inflație să e De lea 
din 104, în plus 248 conducători A maeştri o. , diplom 
şi autorizați în Vechiul Regat, 42% aiot aE i sai. 
ied spin eg pa al ina pur artistic 

Co NE e uă rtistic 
a a şi alta: comercială de antreprenori și, 


mult decât oricare alta“ de 


jori i "de străini 
viață economică — stăpânită în majoritate zdrobitoare 


iască, tot ia chiamă şi anga 
i i ă truiască, tot aceştia 
fiindcă ceştia pot să constru 
ip gt Al aa oritari — spune acelaș architect Enescu 
i departe —tot materialul de care are nev 


i i me A Aa: ve 
eo nt şi fier este în mâini străine, € 


architectul şi inginerul : var, cime 

i i i .. eS 

in banul şi creditul. 3) S TE E 

dețin Aflăm e din, 17 mld. lei învestiți în construcții în a e, 

bia 3 mld sunt româneşti, ) După alt cronicar, Ca 192 îi 

a 1a f : . A A . . 2 m ; i 

o capital total de 35 mid .lei, învestiți i i dA 5 d n 

i i ă e L 

j in ci tia totală a bunurilor p evi 
Evreilor. 7) Din circulația. urilor I a 
a mid., numai 27 au fost bunuri proprietăți a n 
a y 6 „ii ora S 8o evreeşti şi 16 minoritare, sau procentual : D 
e9 ta ia 
â i față 9 ăine ë). 

21% româneşti față de 79% str ) E 

i i 2) „Diplome fal 

1) Vezi „In legitimă apărare” în ina fc 2 e e ) Pp F 

in : 7 Vezi „In legitimă a > i | | 

în Curentul a că E ia. N 6) N. I. Iorga — Capital 1937. 7) Probl 1) „Suspendarea arhitecților evrei”, Univ. 2 Febr. 1938, 2) Din art. „„Rezol- 

Sm nene nationalist o D T aa 8) N a a internă a problemei evreești are întâietate” în Curentul din 12 Sept..1937— 
sistemul economic a A Lore ÎN aaa 20 E 


AE ă conferinta de drept public la Universitatea din Bucureşti rof. I. V. Gruia. 
evreiască în România de Virginio Gai i PE = ERE data 
art. cit. 


432 | 
433 | 


începători şi transformânduri în salariaţii lor. In modul acesta, e orătoaře, celelalte. A ic şi în linşte, cu 
| ; A te erau, metodic şi în linște, cucerite de Evrei și 


realizau „o concurență fără scrupul și o conduită fără control” : des: 
chideau birouri de avocatură, angajau procese, încasau onorarii Și chia 
distribuiau procese avocaților. Incă din 1897 şi până în 1905, se de `B ; ; £ i A 
nunta — prin „Gazeta avocaților” — marele pericol şi se combătea N Mii Ro- | Evrei 


cu energie plaga samsarilor evrei; în presă, prin conferințe public 
şi în dezbaterile parlamentare se accentua cu- toată seriozitatea asu- Tiresia = 248 la a20) a17 
pra acestei primejdii. Legea din 1907 a încercat cea dintâiu stăvilirea. Tighina 59 10 2 | 46 
răului 1). | ; | : Causa „|. 38 Za Si A 
Să urmărim, treptat, invazia acestei funcțiuni dè către Evrei și n” E 73] 2 I4 
străini. Până în 1918, numărul avocaţilor evrei este cu totul neînsemnat, Sia lia DI „i 
Primii apăruți în baroul Ilfoy sunt semnalați în 1897, în număr de 2 R dšati. i A Pa ji a 13 54 . 
Severin. . | 30 | 72 58 | : s4 


definitivi față de 248 Români, iar în 1899, întâlnim şi un stagiar. In Timiş-Tor.. 
1909, apar 13 avocați evrei definitivi față de 788 Români ; În I9I6, 35, i 
definitivi şi 10 stagiari față de, respectiv, 1125 şi 276 Români. 2) Fireşte 
aceşti avocaţi evrei erau naturalizaţi sau urmași “ai naturalizațilo 
în puterea prevederilor art. 7 al Constituţiei din 1879. 

Nu posedăm date despre evoluția. invaziei acestei profesiuni de 
către Evrei dela 1919 şi până în 1926. Se constată, însă, că, în acest: 
an, numărul acestora atingea 106 ca definitivi și 158 ca stagiari —adică 
un total de 364 faţă de 2394 Români, pentru ca, în 1931, numărul 
lor să atingă cifra de 676 — 300 definitivi şi 376 stagiari față-de 2420 
Româhi (respectiv: — 1685 şi 741). In 3I Decembrie 1935, situația este 
aceasta : 1365 avocaţi evrei (575 şi 790) față de 3595 Români (1923 ȘI 
1636). Toate aceste cifre se referă la componența Baroului jud. Ilfov °) 

Dăm mai jos un tablou de componenţa etnică a baroului în patru 
provincii : 


Bucovina $ 
pitala. : 4753 


p 
EX 
E 
La 


Sub raportul etnicității avocaţilor, Bucovina stă mai prej | 
E Aci, există centre cu populație exclusiv a ai, 
a Se Aaa Și aci dârzenia elementului evreesc față de 
E corpului a fost cea mai puternică şi vehementă. De altfel, 
fa sp Abe va pentru ca, în 1900, să atingă un 
sl Ala 4 reștini. 2) Și reflecta cu multă bună dreptate 
E si oii i T deci, cât de mare a fost prevederea 
t i n al otărât ca singuri Românii să poată exer- 
“ia E avocat și pe cât această prevedere a 
i ă ar fi fost altfel în Moldova, unde toate afacerile sunt în 

B * 


pi s: 4 Ro- i ji ! ; i 
Provincii |se județe | R9.| % aere E | Alții | % ini veeota a Eaten gel d 
| i E N l l ti, Ev i impus oamenilor cu cari î ături 
= | | | pitt a) ri erau în legături 
sd ISRA o A ada | : In 1935, față de invazia tot mai amenințătoare a Evreilor în toții 
| | ânesc, începe reacți ârză itui ociaţi 
pe i DF ir S pe eacțiunea dârză care duce la constituirea Asociației 
a À omâni Creștini—A.A.R.C. Şa constatat—spune avocatul 
Ardeal nouă 670 | 4389| 461 29,26 . Murgășanu, în casele cărtia s i î triva iuda i 
| taia i ia se pornise lupta împotriva iudaizării 
Banat. o aaa e două’) 210 | 46,66| 121 | 26,85 ad ânesc — că absolut toate dosarele celor înscriși în barou 
| | 4 ; i a i 
e lipsa dovezii indiscutabile a cetățeniei române, precum și 
; i 


paie cei mai elementare forme procedurale . de înscriere. 
țiunii se vede limpede din această situație : între Aprilie 
şi Dec. 1935, s'au înscris 852 avocați — definitivi şi stagiari români 
5 evrei, sub stăpânirea iudeo-masonică a baroului Ilfov ; pe câtă 


u barourile din Moldova, Mun 


Nu posedăm date statistice pentr 
dintâiu, situaţia se prezintă î 


tenia, Oltenia şi Dobrogea. Pentru cea 


1) Ibid, ibid. 2) Strădaniile pentru românizarea paroului de Ilfov, în Uni 
2021229383. 3) Ibid, ibid, 4) Lipseşte jud. Cahul. 5) Lipseşte Caraș. In total, pe cel 


judeţe, avem : Români 396 şi 529 Evrei şi alții. 


1) Ziarele din 1937- 2) După datele furnizate de Czernowitzer al d 
E 
ap. Verax, 0. C., p. 34 7. 3) Ibid, ibid. f 


ES 
âciu. — Evreii în Ţările Româneşti. | 
ti 28 


i cn i ae E 
So 434 | Sp | 

ronca Ilarie — Eduard Márkus, Zaharia Zaharia — Ziegel. Vax. 
Hogaş Carola — Zweifel Carola, Sandu Trotuş— Leibovici Sami, etc. 
Și la acești neaoși români veneau bieții. nevoiaşi ca să le înles- 
ască dreptatea după care erau. însetoșați. 


vreme” sub stăpânirea creştină — dela Dec. 1935 încoace — Sau $ 
scris 92x creştini și nici un evreu. Aşa că, la alegerile din Dec. I9 
au rămas, cu drept de vot, 492 Evrei față de 1923 Români. Un In 
Decret Regal, “promulgat în Mo. Oficial din 22 Ian. 1938, supunea r 
Zuirii pe toţi avocaţii înscriși în corp după I8 Noembrie, 1918. 
Aceasta este situația profesiunii de avocat în Țările „Române 
dela. r918 până în 1940. Evreii şi străinii erau chemați să serveas 
la bara justiţiei pe bieţii țărani și mahalagii și să contribuie cu lur 
mile lor la aşezarea juridică a României Mari. Este vorba de ace 
avocaţi cari au ajuns să stăpânească, clientela, instanțelor judicia 
să îndroducă acea conduită specifică mentalităţii iudaice — realizares 
de beneficii băneşti cât mai mari și să aibă în mâinile lor conducer 
efectivă a întregii vieți româneşti, lipsită de exponenții ei legitimi 
La toate acestea, se adăoga intervenția asociațiunilor oculte — acel 
societăți mari de industriaşi şi comercianți străini şi a populației bo 
gate de origină străină din nouile provincii. Ziarele din Sărindar, sa 
„Cetatea calomniilor” — toată această presă jidovească a declanșa 
“un formidabil atac de calomnii zgomotoase impotriva mișcării naţio 
naliste — presă care. la spate avea întreg Kahalul evreesc seconda 
` şi de cozile de topor, î) cari apărau şi organizau la rezistență pe to 
aceia cari au intrat în cetatea română în mod fraudulos și mulți- di 
ei n'au putut dovedi nici un act de studii, străin sau autochton. l 
~ Şi toți aceşti avocați străini și evrei = alături de marea lor it: 
pertinență aveau și însușirea de a nu cun aşte limba tomână, ceeace 
a determinat -baroul prim al țării să, procedeze și la alcătuirea unui 
regulament pentru examinarea acestor avocaţi, stagiari şi definiti 
la un examen de cunoașterea limbii române. Dar avocații bucovineni 
din această, categorie — ajutaţi de oameni politici— au refuzat examenu 
de limba română. Semi ie i ui 
Avocatul Victor G. Dimitriu, ne povestește în lucrarea sa „Baro 
român creştin” un fapt foarte semnificativ. In iarna, anului 1933 
intrând în barou ca stagiar, a depus jurământul, după ce alți I2 viitor 
„avocați ramuni”, sfidători, cu pălăriile pe cap, jurau lui STARVE, ! 
tablele lui Moise, să apere constituția și legile „tării mele —aste) 
tând şi un român creștin — adică autorul — să o ea. a : 
â i imitriu ne dă lung tablou de avocații evre 
pt) a Aea r de rac ai româneşti, ca aceste trabandele de mărfuri și traficul cu metale nobile şi cu devize, 
âteva : Călin Sima din Cohn Şimon, Deleanu Dan — Zissman Berc urile, falimentele, avorturile, comunismul si. proxenetismul stau 
pina Sand. Hai ici Sandu, Diaconu Vladimir Aurel — Berm fruntea tuturor. celorlalte. Să ilustrăm cu câteva exemple. 
e rca it, Sia Iluta, Pajişte B. — Schoenfeld Bernar Jn 1934 — după. cronica anului judiciar —!) în fruntea furni- 


0) Evreii în faţa justiției. 


„Am cules, la întâmplare, dif cronica judiciară a ziarelor, un 
inunchiu de fapte, pe anii 1937 şi 1938. Pe ecranul acestei vieţi, se 
erindă, ca într'un film fantasinagoric, tot felul de delicvenți — pro- 
use ale unei patologii fără vindecare și ale unui instinct de rapaci- 
e de multe ori milenar. Toate aceste evenimente pe cari, cu ușurința 
astră caracteristică, le trecem cu vederea sau nu ne dăm osteneala 
„le ceti vreodată, se referă la toată gama delictelor : falsuri variate 
n toate domeniile ; mituiri, calomnii, şantagii și pornografii : falimente, 
oncordate și moratorii ; furnituri de influențe, de servicii și de obiecte 
nexistente sau irealizabile ; trafic de devize şi de contrabande; tri- 
ouri şi proxenetisme ; fraude şi evaziuni fiscale ; pruncucideri şi avor- 
uri ; incendii pustiitoare puse la cale; intrări frauduloase în cetatea 
omână şi în corpurile constituite; organizări subversive şi ațâțări la 
evolte ; escrocherii şi abuzuri de încredere ; etc., etc... 

Cercetând cu atenţie toate aceste evenimente — precum şi cele 
ntetizate de alţii pe anii judiciari 1934, 1937 şi 1938 — rămâi cu aceste 
ouă convingeri. Intâiu, pe toată această gamă a delictelor contra 
unelor moravuri şi a legiuirilor existente, îi găsim — în unele domenii 
ută în sută. — ca eroi pe Evrei — Evrei pământeni sau Evrei descă- 
ecați peste noapte de prin țări ce i-au zvârlit ca elemente periculoase. 

„în al doilea rând, cu convingerea că toate organele judecătoreşti 

şi poliția judiciară de peste tot întinsul țării par'că stau anume 

dispoziţia acestor Evrei — prin instinct și atavism, infractori şi 

delicvenţi. Fiindcă dacă acest neam de oameni formează de-abia 

20% sau 10%, din totalul populaţiei regatului, în 90% din cazuri, 

preocupă justiția- statului român cu toate aceste variate formule 

înfrângere ale legilor. i 


Delictele de predilecție ale lor sunt toate acele forme de infra- 


1) 


i In Universul din 6 Ian. 1935; de Ion I. Nedelescu, 
1) Buna Vestire din 15 Iulie, 1937- 7 


436 
sorilor de influențe şi de servicii, cu sau fără garanții, stau. :- Berl Weis evizelor, prin declarații false. d i l 
man, patronul tuturor traficurilor şi'asul tuturor învârtelilor de pe cori branșă dar cu alt e i export al petrolului, Tovarăși în ace- 
doarèle: ministerului apărării naționale: Moritz Finkelstein ‚invali ene; piei şi cherestea i "A a Pegot, ca export de puf, fulgi şi. - 
de războiu” şi technician al lichidărilor frauduloase de pensii necuvenite igura lui Abraham B A oi Evrei: „Printre aceştia toți, străluceşte 
` Harry Levy, lichidatorul contravenţiilor fiscale; Frantz Mathias ş vreu supus american Ep pe a ela maia un rar exemplar : 
i ituanian, speculând în Româ- 


George Dobrowolski, escroci ai construcţiilor eftine și un șir lung d 
plasatori de portofolii fictive la B. N. R.: Moritz Hart, fabricant d 


exporturi falşe ; Solomon Apfelberg, şeful întreprinderii de plăzmui |  trabandiştii cari ti ajută direct aar eii . ) 
recipisele Casei de Depuneri și un alt șir de vânzători de devize fictive oate. evreeşti. Pe urmă tti ce indirect — zeci şi sute de nume ` 
etc. Şi, alături de toți aceștia, vre-o 8—9 Români şi câțiva străini delic lrept bune traficanţii de i gate ay intaia devizelor false vândute 
venți de mâna doua și a treia. E: i categ au ialse de export — toat i 
| = ma Și i Sai Că i goria escrocheriilor ebot — toate trecute 
Alături de atâția evrei — doctori, farmaciști, droghiști — şi d tele sunt toate evreești e Escrocherii de sezon și diverse 
o periculoasă colecție de haimanale internaționale — toți Greci, de-abi ai apar, pe ecranul acestui i; uri p ee numai 3 Români 
19 i n Judiciar, figuri-origin 
> ale de escroci 


2: Români, ca negustori de stupefiante — heroină, cocaină și alt unul Rappaport — că i 

ingrediente de natura aceasta. di iii ““ptuşit cu alte ro nume — având ca obiect de 
Matadorii descoperiți ai bursei negre în negoțul clandestin de deviz amentul Hollywoodului 

cari subminează valuta țării au fost 14 Evrei şi nici unul Român. To jol sauca Goldschlaeger, ne 

astfel și în negoțul, ca samsari, al revoluțiilor sociale. De asemenea 

în pornografie și în pruncucidere, rămân singuri pe anul acesta: Oc 

neanu și Aderca 'au fost chemați la bară să dea socoteală; Mois 


milion. Si i a 
; 3 a i > na ȘI -negustori de picturi false şi de furat —ce] 
iin găraş pe care l-au editat% j 
| _Bu = itat în serie, aj i 
2 ras ; ajut - 
re talentat Dezideriu Hope, etc., ŞI, apoi, urmează - o 


Pipergal și Isac Friedman — proaspăt veniți din Galiția — fără drep rşit d P UDAREN S, 
de a profesa medicina, àu fost condamnați. Dar și dentişti fără diplom italiene a P T Act Isy Eschenasy al oțelăriilor 
practicau clandestin meseria. Autorii de incendii pustiitoare în. Bucu: milioane multe. și sp 2 AA imapoeze la ghetto-ul de unde a venit ; 
reşti, la Galaţi, ete. au fost tot Evrei: Jean Bacalu, Manole Con lifere „Coroana de 1 paa falimentul scandalos al societății pe- 
stantinescu,- Simon Wasserman, Cornblut, Dvoiris, Solomon Lupu Com ma purtând timbr E: ea iei Alți, mulţi, se ocupau cu bilete de. 
sionarul, etc. — tot neaoși români. Precum tot neaoși sunt și spărgători d, simple escrocherii sau a la 3 e transporturi — în 

; a ' ; a ichete ale căilor ferate 


internaționali — Schwartz, Broitman, Leviţchi, Weyler, etc. 

In anul 1937, din 622 cazuri pentru cari cabinetele de in 
trucţie au dat ordonanţe definitive de trimetere în judecată, 202 at “misti fiori T ; 
fost Tia Evrei; din 773 infractori evrei, trimişi în judecata trib istiticări petrolifere dela Aninoasa. S'au mai îndeletnicit cu fa- 
219 au format ca obiect abuzul de încredere; 72 escrocherii au fos l 
ale Evreilor și numai 6r au fost comise de-creștini; 18 au fost autor 
de falimente frauduloase, 5 de șantaje, 18 de delicte de calomni 
prin presă sau pe alte căi, 17 de dare de mită, 19 de falsuri în act 
publice. Şi așa mai departe 1). l 

Pe primul plan al cronicii anului judiciar 1938, stau pirații va- 
lutei naţionale, în frunte având pe Cagero — Samuel Ieremia Grosz ri i 
numit de reprezentanţii B. N. R. „„sugrumător al economiei naționale” Aa sie de, contrabandă este medalia ceo poartă cu 
Incepând. cu 1937, acest Evreu de prin coclaurile Sighetului, s'a eri 
jat în îndrumător al exportului și importului și distribuitor a uri şi galanterii din ja aia pi e ; 

; | biti, ; le, ciorapi de mătase, panglici 


„ etc, 2) în care era angai 
3) ia gajat avocatul E. Blu- 
. prezidată de W. Fildermann, cu vre-o 30000 


Suri, ; etc. In tot 

E : al, se crede că X Î : 

număr : fa 
vre-o 130.000. i ul înscrierilor. false se ridică 


_1) Jidanii în faţa justiţiei de Ion I. Stoenescu, în Por Vremii, 1938. O bula, IN 
| 1938 judiciar de Ion I Nedel 
j . Nedelescu — 


Univ. 8 Ian.- 1938, 


437 


Avea ci 


nasturi, dantele, ciorapi, încălțăminte; unelte de măsurat, sau mă- 
- 4ăsuri şi postavuri și resturi de "pânze din Cehoslovacia, importân- 


1% iza S 


du-le pe acestea din urmă drept cârpe pentru fabricarea hârtiei, în, reali 

tate, spre a fi desfăcute pe piață ca atare; etc. ete. 
-Oradea Mare, Satu Maie, Cernăuţii erau marile burse ale contra- 

bandei. Prin aceste puncte — şi mai puţin prin altele — ieșeau măr- 


furile şi devizele de contrabandă. “Cernăuţii erau marele cartier unde . 
"se întâlneau Evreii din Ardeal, Basarabia şi Bucovina pentru trecerea -. 
clandestină prin Constanţa a pieilor de mânz și a altor mărfuri oprite- 


la export sau supuse regimului devizelor. Constanţa era și ea o poartă 
mare a contrabandelor. Printre mulți, Evreul Alf. Bergesen făcea con- 


- trabandă de arme pe vasul Lola. Fraudele și evaziile fixcale ale paşa- 


portarilor în acest port se făceau în stil mare. au 

Satu Mare era adevăratul raiu al contrabandei. Nicăieri — spune 
un cronicar — contrabandiștii nu găsesc un teren de activitate mai 
prielnic ca în regiunea graniței — dela Halmei până la Viseul de sus, 
adică toată partea. dinspre Cehoslovacia. Locuitorii din satele sărace 
sunt angajaţi de Evrei și cad victime tot ei. — împușcați sau condamnaţi. 
Prin 1932, un mare șnapan în ale contrabandei de țesături de bum- 


bac şi de mătase era Lebi Pinkas Raul.) Alături de camătă în Ma- 


i . w 2 .. » 
ramurcș, a doua plagă este contrabanda exercitată de „lupii de noapte 
— Evreii. Aceştia s'au instalat în fiecare sat, din care au făcut-o pu- 


ternică citadelă de contrabandă, pe câtă vreme, în orașe, este aranjată 


organizația centrală, folosindu-se de cele mai îngenioase sisteme = ca 
bănci, cabinete medicale, societăți de transport sau de binefacere pentru 
Evreii rătăcitori, etc., iar marele contrabandist care finanţează afa- 
cerea rămâne pentru cei mai mulți “colaboratori un mare necunoscut. 
Singurii cari suferă toate rigorile legii şi spaima sunt bieţii Români, 


“plătiți către 40—r00 lei, ca să treacă de două ori Tisa, dar primesc 


“răsplata numai după ce au depus Evreului granița mărfii: Numai ei 


plătes= şi numai ei -suferă. “Ţara Oaşului — bântuită de sărăcie, 
mizerie, boli secerătoare şi întunerec — are ca singură- ocupație contra- 


banca în serviciul  Ovreilor, cari îi plătesc cu câte 20 lei sau cu un 


pahar de spirt şi pentru atâta câştig înfruntă întunerecul nopţii şi 
gloanţele ucigătoare sau sunt descoperiți și măresc numărul ci 
țaţilor. Singurul miraj de-îmbogăţire care mai atrage pe străini sunt 
apele minerale şi aceste contrabande. 


d . . eee dt . 3 
Bursa neagră de mărfuri şi de devize au fost singura unde sau : 


cotat: toate valorile materiale sau hărtiile valori şi metalele nobile. 
Banca Naţională și statul, ca și pasticularii, suferă, anual, pagube 


1) N. Iliescu în Buna Vestire, 1936 : In zona contrabandiștilor maramureșeni. ) 


439 


ce se cifrează la miliarde. Nu s'a încumetat nimeni până astăzi să ne 
fățişeze. asemenea calcule. Falsurile la import şi export de mărfuri 
contrabanda de aur au îmbogățit serii necurmate de șnapani 


ni dearândul, figuri ca Moise Șaraga, Grosz Cagero, Cantalup, Moritz 
Har , Iosif Grunberg, banda Isvoranu dela Bacău, sau acea organizată 
de modesta. băncuţă Gârleşteanu et Co. Zaharia ; ca supuși cehoslovaci, 
Weiss şi Katz cari făceau, nesupărați, naveta România-Apus cu gea- 


singui an, a trecut peste graniță aproape 1000. kg. aur cules sau 
ca Nuhăm Ataţchi cu cantități uriașe de pietre preţioase sau ca unul 
Cornel Popp — de pela găuzarii din regiunea auriferă a Moților; Haim 
Weinberger care transporta aur cu mașina, dela Borş la Viena sau ca 
rabinul Ervin Goldstein din jud. Huniedoara. ` ' 
E Indeletnicirea cu fraudarea statului și a B. N. R. prin export 
landestin de devize este cea mai preferată de Evrei. Bucovina stă, 
în această privință, în fruntea țării. Prin declaraţii false la export 
şi import de mărfuri, ei realizau un plus considerabil de devize pe care 
1 
daloasa afacere a soc. „Comert Mondial,“ sau a pașaportariler $S. 
Tescher- Cluj și Gherson Fang-Cernăuţi sau uriașa afacere de export: 
clandestin de piei fulgi şi put a lui Solo Weingarten sau acee.. a 
Rabinului Selter şi - Gottlieb din Cernăuţi cari au inaugruat contra- 


exportul de ouă ; sau ca banda firmelor Moscovici-Budapestė, Kemeny- 


altă bandă din Oradea opera cu cecuri emise în Elveţia, Anglia, și Ame- 


vize de câteva sute de milioane ; sau frații Levy fabricanţii de alaba- 


stru din Turda ; ete. din nou peste graniță, afacere după care au benefi- 
ficiat peste 65 case comerciale. că ie k r i 


Ei sunt falsificatori prin excelență. Falsifică polițe, chitanţe, 
ecuri — prin asemenea cecuri asupra Vienei, Parisului, Cracoviei 


și Varșoviei au păgubit cu vreo 50 milioane zeci de comercianţi și in- 
ustriași sau cu multe milioane, alții, B.N.R.; sau falsifică accepte, 


certificate de opțiune — ca la prefectura din Cernăuţi — şef al bandei 
nd unul Samuel Linder; sau se servesc de fantezii ca să achizițio- 


etrecere, şef al bandei fiind Moritz Wezler-gazetarul Puiu Verea ; 


-pământeni şi internaționali. In această categorie, au făcut răsunet 


»-“speculau savant la Bursa neagră. Iată câteva ilustraţii : sca. ~. 


vènțiile la legea devizelor : sau a lui Dr. Ottenbreit care opera export . 
clandestin de devize cu cecuri false sau fără acoperire : sau aceea cu 


Solonta, Phoebus, Sohodol, Carmen; Weiss din Oradea, ete., ete. O. 
zica pe cari le treceau clandestin în țară, iar de aci, după ce serviseră ` 


la anumite plăți, le treceau firmelor. brăilene »„Heilpern”, Kugel, Sal- 
manovici și Dreyfus, precum şi  „„Sodak” au păgubit B.N. R. cu dé- 


eze şi să vândă terenuri petrolifere; sau falsifică bilete de liberă 


mantanele doldora de aur ; sau ca firma evreiască Errster care, întrun ` 


m 


441 


sau falsifică petițiile sătenilor nevoiași ca să le ia lemnul de chere 
stea pe preț de nimica, ca acel Herman Birkenfeld din Şipotele Su- 
cevii care a câștigat, în acest fel, circa “10 milioane ; sau falsifică 
diplome pentru toți câţi auziseră probabil de” existența unor facul- 
tăţi de medicină pela, Paris, Modena, Bolonia, etc., şef al bandei fiind. 
Leonte  Manevici; sau falsifică acte de naționalitate română, în 
frunte cu unul Rebengiuc, fost notar; sau coli timbrate de r000 și 
2000 lei, pe cari le plasau samsazii evrei; sau își fabrică o pecetie 
„specială „„ponson””, ca acel bijutier Abramovici care își marca singur 
mărfurile din galantar; sau măsluiesc facturile de import, realizând 
un, tarif uriaș de devize —ca banda Nador-Schwartz-Metch & Co 
operând chiar pe sălile ministerului ; sau falsificau opere de artă, pre- 
„cum am mai spus-o; etc. | 
_ Falimentele, escrocheriile şi abuzurile de încredere li sunt hrana 
de toate zilele : Nathan Wachtel, Enrico Ehrlich, Aron Weiss, etc. sunt 
marii eroi ai ecranului judiciar. Marii incendiatori dela Galați, Buzău, 
Bucureşti, etc., sunt toți Evrei: Tripourile sunt ale lor : cele dela marile 
cazinóuri, din str. Filipescu 57, din calea, Călăraşilor — aceasta se 
dădea drept o asociație culturală, evreiască, bucurându-se de privilegiul 
persoanelor juridice. Tot: aşa şi marile case de toleranţă, ca şi comerțul 
de carne vie. | EI 
| Falsiticatorii de monede — lei şi dolari sunt Evrei. Unii își aveau 
E | fabrica la Borșa-Sălaj, cu sucursală la Prodăneşti-Zalău și Hida — toţi 
“membrii bandei, mari negustori pe piaţa Clujului și a Șimleului. Alții < 
” își aveau alta în Şimleiu, de unde treceau. în Cehoslovacia ca să aducă 
în schimb valuta, forte sau cumpărau — prin negustori misiți printre. 
cari se aflau “şi rabini — toate produsele țărănești, contra bani falși. 
Evrei polonezi fabricau dolari americani. 
Toţi traficanții spirtului negru cari au păbugit statul cu miliarde, 
ca şi toți traficanţii spirtului metilic, cari au pricinuit atâtea morți, . 
au fost Evrei. Multe din procesele acestea erau încă în continuare în 
1937. Numai doi din acești spirtari : Lâbel şi “Triton au fost condamnaţi. 
la 961 milioane, iar din lotul dela fabrica de spirt dela Uzun — pro- 
„prietatea contesei Clementina Mikes — au fost condamnaţi definitiv 
-I5 inși — toți Evrei.1) Sau ca Grün Melchior din Gherla, condanunat 
la go mil., etc. | 
“Toate organele judecătorești stau ocupate numai cu iritătgei 
ale legilor pricinuite de Evrei — în cari nu intră nemțelegerile unde 
amândouă părțile sunt Evrei şi cari se judecă la tribunalele lor aflătoare 
până «n cele mai umile târguri și târguşoare. Iată de o pildă, din vre-o 


300 procese pe roluri examinate, 2176 sunt, ntre părți formate din . Z 
omâni, -2096. intre Evrei şi creştini şi numai 26 ım care ambele 
tți sunt Evrei. 1) Dar când procesele sunt importante și nu găsesc 
zlegare la tribunalele lor naţionale, atunci lucrurile au loc în feîul 
esta : la toate cele 5 secții ale Trib. Ilfov, cele două de comerț şi 
a aceea de notariat, au fost pe roluri de judecată, în 1938, 7565 
cini penale : în 5998 cazuri, erau implicaţi exclusiv Evrei; m 1207, 
yreii nu lipseau, fiind în majoritate uneori și, de-abia în 360, delic- 
enții au fost toți Români — toți implicați în găinării si crime sub 
mperiul alcoolului evreesc 2), 

Incă una din infracțiunile care, zi de zi, surpă tăria neamului 
ființa statului este crima avorturilor practicată în majoritate zdro- 
itoare de Evrei. Am cunoscut și am auzit de medici evrei cari nu se 
adeletnicesc cu altceva decât cu practica avorturilor — 99%, rămase 
esancționate. Dacă socotim pe perioada 1931—938 condamnațiunile 
uferite de medici pentru avorturi, avem 18 medici Evrei la 5 Români 
7 străini 5). 

“In sfârşit, activitatea de subminare a ordinei î în stat prin spionaj 
comunism a fost şi este o îndeletnicire specific evreiască. Din 69000 
ni condamnări în decursul anilor şi din 6840 pe 1937, în Basarabia, 
8% s'au dat Evreilor pentru spionaj și comunism în favoarea Sovie- 
telor şi nici unui  Moldovean. 4) Faptul acesta are loc şi la Cernăuţi, 
e,.din 3146 diverse crime și infracțiuni penale pe 1936, dintre cei 
entificați, majoritatea absolută. o formează minoritarii şi în deosebi aaa 
vreji. 5) Ştim, din cele de mai sus, că, în toate procesele comuniste, PAS 
au implicați numai. străini — puțini — şi restul toți Evrei. 
Prin toate cele expuse până aci, se confirmă marele adevăr . 
-toată magistratura țării cu toate organele ei anexe şi cari ne costă. * 
ual miliarde de lei și o activitate de surmenaj la toți. slujbașii, 
ate acestea stau la dispoziția unui popor, sută în sută, refractar ori- 
rei ordine! stabilite şi, prin definiție şi îndeletnicire, delicvent. 


p 1) Dr. I. Rădulescu — Iuda în subterană în Por. Vremii din 3 Oct. 1938. 2) Pacostea 
aică în Por. Vremii din 5 Ian. 1939. 3) „Medicii evrei tin recordul în practica 'av6r- 
ilor” în Por. Vremii din 30 Sept. 1938. 4) „;Basarabia în anul care a trecut” în Univ, 
isi 3 Ian. 1938. 5) „Criminalitatea î în Cernăuţi” în Uai: din ro April, 1937. 


1) Din datele culese la întâmplare din cronica judiciară a anilor 1937 şi 1938 


zii oof Sog'60S ap pepydeo no eA 31ëpə> JOJN} t Seeurpi xepyuonna ISPELL Nd pongq 9927 pans pem I$ 
sooo Sze o£g op rendeo no (mqs ai (LA 1$ PLIV-ENIOIIA gmo HPD 9p IS moy voneg) əpesınons F p$ o00'SL6'S4z ap peydeo un no 
pugq 9E : grei up pedrpourad tirpas no ysəugmor IOpueq aţe opesznons F$ umoaad “pSaUguroI sppoagq 27n021 uns tii pa "I (1 


zoŞIrzo4 


miraennraesta eaat reaa 


ÞorSErE 64, 
1981Po9z |Egrloozz[z 


[89% |rsor|r |oosojr poos/|= oocoSIr|r |s/<e 


— |—looS9lr |ooo$zlz |ooooSr]r 


E€ |Sborrs or] oocozlr |zE£rot|t |z66tSrr [et oo1L&z| gI Gbere £9 FEISE ma 


btzokz los | — |— 
o6g€€ z€ | — |ze 
19/S9€£ JES |ooozlr 
zR60bz [69 | E 
zo6gz . jo |rgt — 
z6gS€ JS 


% S96 
L€€loozzz/, 


FINȚe3oJ, 
DSIBAIC 


-h 961 


"ATI: 


ooofS r 


000£S1 


pSoxm5ua 


III. 


„CAP. 


C KE CA 
e 
z 


—'"|—loooog jr | — |—loooootir [oooo9/ JE — i zLoSLeloz oz 2688091 
—|s4sg]e [erârsrisi — |—] —  |-logtrot [rrloooroziSrizoror Ir LE69SS1 
—  l-looozir |zeer [e |zrse6 JezlodozE [z joos © fr jookgor 

— —| — | — — —  |—lo6gr€€ 

== — | — —. oooz fr |49/r9€ 

— ll — — 00S€ |r |S/eZr [zelloo6rz 

— — b-hztez 

— |— z69  |z loozGe 


% 084 
00/26$ 


ooSrz 
boz 


orar 
“IASI 


.. 


FINANȚE, POLITICA CREDITULUI ȘI VENITUL 
NAȚIONAL PE GRUPURI ETNICE 


A 


In cele ce urmează, vom urmăr 


ca să facem față puterii finan 


DUPUII2%) 


A 
i Sos 
Jo O 
a.S u 
v g o 
T y = 
RERE: 
EE-E 
e O g 
G v 
nod 
3 uxw 
ko = 
-yet 
Q aum H 
H Oy 
vD g 
9 g 
sag 
v. 
S B og 
S 5909 
EEE 
m Sy 
E ow E 
oM 
H 
[as] 
£4 


şi toți factorii cari au favorizat pe 


lor 


ănci 


l-economice a b 


junii socia 


. 


- noaştem cu toții importanța funcț 


o09:6S1 


‘BEW CART 


“UOI "IA 


nson 
„| -guo 


n5 
-3IASI 


NÉI 


DIXIE I$ 1ISO2IANE 


az 

ea = zii == Me! 
w O Huggy 
8 = Mit = NEC ae 
g o'u wo gH 
IV gaoa g 
9.9 SIE SAH 
g "9 d o 
Eg 8 s 
sv si 0 
UG R Sag g H 
oS Șura 
Hā g ameu 9 
A aud a AH 
= NE i NE = e di SERI 
m U VS na 
hoyo 82 Po 
ps l G o 
DS To V Á 3 

RSHA En 
$ O © 
Ra 2599 
dau Asu 
000 = Dr ANI = unu 
2 EBDE AG 
S E Oră a 
EEA a 
ae lau 
s g Ec Grao 
o AEH ESS 
gotan wyp 
gags m o ~ 
DURUB 
oag Ps A 
a HE OQR oo 
BPE agl 2, 
H 
a a o H H 
EE aa E 
a aa AH 
> Mei === IE: 
w 32 VE 8 
DIS RH = 
n S g oog po sr 
S 00 7 H <a "TD 
DEA go 
9 a o © VU. 
Si ro a E 0 
H mT O B g 

lesă Jn e ari 
n = =: ca 
Aaa Dore 


Ei A 
i — cå 


tuaz 


ănci, se si 
mari, ca Marmorosch Blank, 


po 


teva. din cel 


ă multe din cele evreeșt 


acestor b 


ȚISONUIOI 


AAA 400 ADD 


Bercovici, ete 


a) Instituţii de eredit. 


x. Bănci şi juricțiunea C. S. B. 


ion- 


puterea 


ăr de 1122 bănci — mari şi mic 
desprinde două lucruri : 


1“se vor 


In 1928, funcționau un num 
cele mai multe mici, 227 din ele neavând capital mai mare de 1 mil 


Dăm două tablouri, din car 


financiară a băncilor pe naționalități, precum şi pierderea încrederi 


Irbe 


IS 
8 


Oz 


i ToL 


nsammg 
" AŢISTIPII, 


o prog 


THO 
EIF 
* BAOpPŢO 
PIB0IȚEd 
eurAosngd 


% 


* TIMȚeYOL, 
Soon 


COMPACT 


CUA 
CIQLCICST 


VPLAJISTLII, 


F 


dezastru 


elui 


A 


te aşezăminte de depozit, în urma mar 


A 


ui în anumi 


publicul 


PUAI 


iia 
oog 
g Ka) 
S o 
a g 
&. 
y 9 
w A 
pal 
pa 
PE; 
u 
er 
T 


ta evreiască 


camă 


> 


din 1929. Aşa că, pe câtă vreme, în 1929, depunerile, la b 
Spre finele secolului XIX 


atincgeau 27,70%, în 1936, acestea ating 59.55%. 


PE 5 ; : -© 445 
Imându-se în considerare că instituția de credit, în condițiuni 
male, asigură liniştea socială şi o nezdruncinată dezvoltare a statului, 
juns la principiul că instituția trebuește sustrasă de sub autoritatea 
căturilor de gangsteri şi trădători — agenţi ai capitalului vagabond, 
m îi numește A. C. Cuza. Astfel, a luat ființă Consiliul Superior 
Bancar — C. ©. B., ca auxiliar al B.N. R., controlului căruia au fost 
ipuse băncile şi casele de schimb cari fac operațiune de bancă, excep- 
ndu-se marile aşezăminte cari ființează pe bază de legi speciale. 


rească, căreia ultima lovitură i-a dat-o legea exproprierii. După înte 
girea hotarelor, "aceiași camătă avea de îndeplinit o a doua misiune 
distrugerea clasei ţărăneşti şi a celei mijlocii. Inginerul N. Arcadi E ste 
bilea că, din un capital bancar de 9400 mil. lei, Românii au deținu 
de abea 1400 mil. — 14%, iar Evreii 6300 mil. — 67%. La aceste 6300 
mil. dacă adăugăm 10560 mil. depuneri în 1929, avem o forță capitalist 
- de 16860 mil., la care se adaogă reescontul B. N. R.,.pe care nu-l cu 
i noaştem şi capitalul comercial şi industrial propriu. Banca L: Bercovie 


I E g Depuneri spre fructificare 1 „Dec, 1929, în mii.lei : 


“Bănci evreești şi mixte A 


SE Bănci RO : l B. N. R. NATO 
ta Bănci [a_r pala . ` germano- aT Diverse 2) în recipise C. E. C. SA 
„Provincii românești sf aude evreo- evreo- săsești gureşt] i “ la vedere genera 
evreești române | maghiare 
Vechiul Regat.| 2923967 ` | 1380051] — [133727] — | — | — m — — | 6o24 —|. — E d 4501769 
Bucureşti . . .| 2067128] — 5061144] — — = = = = — | 3595997) —: Š ai | a E 10724402 i 
“Transilvania | 3368669] — | 2814977] — |217910| — 424267] — [4464229 3442873] — = =$ — > — — 15416251 
Bucovina °. -| 145251 — | 447038 =| = || | 155664 i DED a 34410 an = a E =>, crapă 
| Basarabia. _zossej | so —| | = ee | desele | De e E P 
| Total .| 8707705| 27.70] 9784514] 30-80|351637| 1-55|424267| 1-35|4637443| 14-05 3442873] 10.80] 4389318) 13-15]  — | — — | .— [31737755 


n . î Ea Depuneri spre fructificare la 31 Dec 


Vechiul Regat .| 201245| 22-15] 80712 <.87| 51233] 5-63]. — | — — 304345 i P 


'735563|26.61| — — — iz == 


Bucureşti „+ «| 1413309] 47-79 


» 


687863] 23.26] 2956782 


576992|29.35| — | — | 54439277  — 


Transilvania. 446419| 22.70 PE A 


Bucovina .. . .| 100896| 31.80 


+ 


Basarabia . e de 85948 43:93 


Total .|2247817| 35-42| 1687039 26.58|. 51235] 0.82] 54439 0.86 


181363 577| — ]—]| = |> => x 


16814| 5.30 18182] 5:73 317255 


25944 
428185| 6.65 


59409] 30.36] — | —| — | —| =- jol zac 


——— 


23187] 11.85] 195664 


13904|...0;22 6346005 


I 109903 17.49 


Acest organ a silit pe unele instituții să lichideze — precum a 
tătrât în Iulie 1938, lichidarea tuturor tovarășiilor cooperative de 
prumut şi de păstrare evreești din Basarabia, cari cumpărau pro- 


| a înregistrat, în 1931, numai |. depuneri 200 mil. lei; B-ca Marmorosch 
în Oct. 1931, un activ de 4063 mil. la un pasiv de 3729 mil. şi, cu acest 
registre, s'a înfățișat la secția I-a trib. comercial Ilfov pentru concordat 


-256.000 ; rom.-germane cu 468.457.000; sârbești cu 168.729.000 ; ruso-evreești cu 


: ; EE AE E ba an E 
i i”? tabloul I, intră bănci slovace cu 15.111.000; armeneș 
1) In diverşi” la ta a ia 


i : .000 
194.000 ; ruso-române cu 63.000 ; ruso-ucrainene cu 14.727.000 ; polcne cu 19.673.0 


„447 


446 = e 


vyreli aveau conducerea acestei organizațiuni. Reacţiynea s'a. produs 
i 1938 când au fost aleși în comitet numai alaciști și s'a venit cu de- 
etul de revizuire a cetățeniei, în virtutea căruia au fost dați afară 
oți vânzătorii din magazine cari învățaseră să răsfoiască registrele 
țineau la o parte pe tinerii titrați români. Din 3623 contabili revi- 
ibili, 2143 erau evrei 1). a 


dusele pe preţ derizoriu şi monopolizau vânzarea întregii producțiu 
agricole — pe altele să fuzioneze sau să-şi întărească existenţa, D 
şi sub acest regim, Evreii şi străinii au ştiut cum să tragă foloase, m 
ales că au avut ajutoare masive dela statele tutelare. 
Au suferit, însă, zguduiri adânci băncile româneşti — mici . 
“mijlocii, în deosebi. cele țărănești, întemeiate de țăranii din Ardeal ș 
Banat, unde n'a existat o rețea de credit naţional. 1) Odată cu leg 
de asanare a datoriilor agricole şi urbane din 1934, B. N. R. a creat, 
1937, bănci în acele centre unde au dispărut ca urmare a crizei, precun 
şi institute naționale de credit : agricol — Binac, care îşi începe acti 
tatea la 1 Mai 1038, meşteșugăresc şi aurifer-metalifer, participând 
suma de 74.250.00000 lei, precum a acordat şi cooperaţiei un credit d 
169,500.000 lei, datorită căruia Sau asanat mare parte din bănci] 
` populare şi a îmbinat acțiunea de credit a băncilor locale comerciale c 
aceea a instituţiilor cooperatiste, pentru ca, astfel, să se poată împărtă 
satele cele mai îndepărtate și mica burghezie a târgurilor. 
Am dat la pag. 444—45, două tablouri, din cari cetitorul v: 
trage încheierile ce se impun. SOO l | 
Câteva mari bănci româneşti se înființează în această perioad 

.B-ca Urbană cu sucursale la Cernăuţi, Constanța şi Giurgiu ; B-ca Ce: 
trală de industrie şi comerț, din Cluj, care, în 1918, a contribui 
-Ja naționalizarea şi fondarea unor fabrici şi case comerciale, ca Indus 
tria sârmei şi Fabrica de sticlă din Turda — o mândrie a industri 
naționale, unde lucrează 95% Români: ?) Din inițiativa lăudabilă a lu 
Mitiță Constantinescu, s'a întemeiat, în 1938, B-ca Nordului,ca institu 
_de credit pur românesc, cu sediul la Cernăuţi, la a cărei înfiinţare a 
participat și Fondul bisericesc ortodox şi $. N. C. I., umplându-se, ast e 
un mare gol întrun centru unde toate instituțiile de credit — major 


2. Bursa de efecte şi de mărfuri. 


Bursa se deschide la ordinul lor şi se închide de asemenea. Nimica 
„mișcă fără o dispoziţie evreiască. Scrisurile şi acțiunile, rentele şi toate 
evizele, valuta naţională, urcă sau coboară după voia lor şi după inte- 
esele lor.. După cum maestrul iudeu, nevăzut dar temut, mișcă bagheta, . 
tul începe să miște sau să moară. Și, după orice mișcare, urmează 
zastre — dezastre naționale şi îmbogăţiri evreeşti. Și pe câtă vreme, 
parte, pe câmpurile de luptă, arma dușmană seceră vieţile scumpe 
e tinerilor noştri, apărători de hotare și clăditori de țară, Evreii distrug 
nomia națională prin lovituri de bursă. :) Alături de bursa oficială, 
rează bursa neagră instalată în fiecare colț de stradă, la fiecare 
asă de cafenea, la orice tarabă — bursa neagră mai cumplită ca cea 
grea armă pe câmpul de luptă, mai distrugătoare ca orice epidemie, 
mai amenințătoare ca orice moarte. Ea seamănă în urma ei panica, 
te născătoare de neliniști sociale, slăbeşte tăria noastră de rezistență 
mai rău ca orice armată de ocupație, zdruncinând și frontul cel mai 
re din fața dușmanului. Au traficat cu coroane şi ruble falşe tipărite 
furiș, în atâtea tiparniţe de unde le aduceau, tiptil, cu sacii, cu lăzile, 
buzunare, prin granițele noastre slab păzite și le valorificau la 
cile evreești, în frunte cu Marmarosch Blank ?). | 
Bursa este stăpânită de ei. Ea numără 142 mijlocitori, dintre cari 
omâni şi 139 Evrei — scria Virginio Gayda în Giornale d'Italia din - 
1938. Din II agenţii oficiale în 1040, 5 erau româneşti. Iar din 
“Temizieri — ceri mânuiau şi desizele — 108 erau Evrei. In cursul 
ilor 1940/41, toţi au fost radiați din organizație. Iată, organele 
mişcă tot negoțul de valori — efecte, acțiuni, serisuri, obligații, 
e, precum şi tot schimbul de monede şi de devize. 

“Bursa de cereale din Brăila (ca și cele din Constanţa și Galaţi) 
ără mijlocitori oficiali : 3 Români, 2 Evrei şi 1 Bulgar; pe lângă 
re mijlocitor oficial român sau creștin, lucrează 2—3 remizieri evrei. 
zierii sunt: 15 Evrei şi 2 Greci — cei mai mulți pașaportari. 


i âneşti — spriji merțul de import-export 
tare şi româneşti sprijineau mai ales com t p xp 
deținut de străini. E | 7 E 

In legătură cu comerțul de bancă, stă profesiunea de contal 
care formează osatura aparatului funcționăresc bancar, întinzându- 


până la gradul de contabili stagiari, autorizați şi experți. Până în 193 


1 Sofronie Roşca şi Aurel Iordăchescu — Bănci româneşti, bănci m 
time Ante io lase Transilvania şi Banatul cu 30.70 % din popuieps i aven 
1934, 40.70% lănci, în 1937—42 %. In 1934, erau, pe întreaga yari d 1 piara a f 
loc. „iar în 1937, 1 la 20.919, aceste două provincii aveau, respec y: i a 300 z 
1 la 15.288. Românii cu 64% din uopulaţie au posedat numai 34.60% e per 
tarii în proporţie inversate. Totalul activului ca-putere de credit bancar al ir en Să 

` etnic românesc, din aceste două provincii, era, în 1937, abia de 24.20%, d k 
pierderilor suferite, inclusiv conversiunea a fost pentru Româui de 43-20 %. ieri 
937, activul băncilor româneşti scade cu 14.19 %, plasamentele cu 3:79 % și credi 
cu 10.50%, pe-câtă vreme la băncile minoritare, avem proporții PPE par de di 

„_pectiv : 16.90%, 32.20% şi 60.90%. 2) Univ. din 9 April. 1931. ăzi îşi 
la Turda. i A | Sai z 


) Vezi Por. Vremii din 29 Martie 1938. 2) Inginerul Silviu Florescu, în Pot. 
i.din 7 Oct. 1937. i Š 


Fa 5 449 
448” . 


tins hipotecile proprietății evreești la amândouă creditele urbane 


3. Muntele de Pietate, nici la cel rural. 


Infiinţat în 1903, şi reorganizat în 1937 sub i de 
păstrare pe amanet, a fost ani lungi, speculat de nenumăra i pri 
vălii jidoveşti cari încercuiau nemilos această casă numită de ajutor, 1) 
ceeace, însă, astăzi nu mai poate avea loc. 


6. Cooperative'e româneşti, minoritare şi evreeşti. 


Mitiţă Constantinescu, în expunerea de motive a legii, formula cte- 
ul cooperaţiei în acest fel : „,Cooperaţia este marea religie națională închi- 
ată izbăvirii neamului nostru, ea cere jertfe şi avânt. Fără acest sacer- 
oţiu al conștiinței şi al acțiunii, nimic nu se poate face şi el trebue să fie 
acăra sfântă care să călăuzească mucenicia cooperatorului. In acest țel 
i cu acest suflet, cooperația va învinge”. 


4. Banca de credit a meseriașilor. 


Rămâne închisă oricărei speculații evreşti. Intemeiată în 1938, 
a acordat, în 1939, credite în valoare de le sti e cari 
36.94% împrumuturi de investiție și 63.06 % mipien sade 
ducție. Imprumuturile de finanțare a comenzilor de stat s au ; a 
la suma de lei 162,662,860 lei. Au fost sprijinite 54 categorii BER 
seriași, în total 89r persoane și 45 bănci şi cooperative, TEN 
debitori, nu există nici un Evreu. Din realizările mai impor în e, ă 
“sunt de semnălat înzestrările “cu maşini şi unelte a pana coopera ive- 
din Orheiu, București, Tg. Mureş şi Vaşcău-Bihor în plină paie 
Moților. Toată clientela este curat românească, cu puține excepții ) 


Cu acest crez, mișcarea cooperatistă a putut să numere 7993 
ooperative, cu 1453127 membri și cu un total de mijloace de exploatare 
e 7887522000 lei. Redăm aci alăturatul tablou cu situația mișcării 
ooperatiste pe anul 1938. 3 

` = Specia cea. mai valoroasă rămâne banca populară, care îndepli- 
ește două funcțiuni, deodată : învaţă pe ţăran și pe mahalagiu să-și . 
aseze micile economii la organismul cooperatist şi, în al doilea rând, 
levine el însuși debitor, putând, astfel, să facă investiţii. noui, să-şi 
mărească inventarul vechiu, să-și valorifice produsele sau să-şi mă- 
ească moşia. . ' a 


; 5, Credite funciare. „ „Rezultatele ar fi fost mari — aşa cum au crezut. marii începători 
i l i a crezut Mitiță Constantinescu, precum şi cum au avut lucrurile în alte 
ări, unde s'a reușit a se micșora puterea parazitului și a speculatorului 
ar, la noi, au avut loc, imixtiuni ale politicianilor și ale statului, ceeace 
-a slăbit puterile şi organizarea, fiindcă s'a deplasat centrul de gravitate 
le pe plan economic și educativ pe cel politic. Sa admis, iarăși, ca multe 
nstituţii să lucreze cu intermediari evrei. Insuşi cooperatrul și-a schim- 
at atitudinea, de misionar în aceea de slujbaș, negustor și, pe alocuri, 
speculator. Cooperaţia s'a bucurat de privilegii importante egale cu- 
monopolul, ca crearea de topitorii şi industrii pentru prelucrarea firelor 
de cânepă şi in, drept exclusiv de aprovizionare a armatei cu cereale, 

u, în parte, a populaţiei țărănești cu bumbacuri, scutite de taxe și de 
pozite, etc... | 


“Nu cunoștem operațiunile acestor instituții pe categorii e 
de debitori. Dar dacă Evreii n'au contribuit cu nici o cărămidă 
la constituirea acestor, societăți cari au apărat dârz sii 
rurală şi orășenească de înstrăinare în mâini mai ales evreeș i în 
schimb ei au beneficiat larg de binefacerile acestora. Și aceasta pe două 
căi : au speculat scrisurile hipotecare oridecâteori au il (esa 
şi au speculat, înscriindu-se ca hipotecaţi. Fiindcă Evreii, dacă își ip i 
tecau casele, o făceau aceasta ca să speculeze sumele obținute ca îm 
prumut pe care | achitau în rate ridicole, aceasta pe cel puţin 20 ani. 
Si de aceea, au dat buzna în Creditul Funciar Urban, în așa măsură 
că s'a produs prin 1938, o reacțiune dârză şi lăudabilă ani partea ii 
ducerii împotriva Evreilor, recomandați cu insistență de cele po a 
foruri. După cele scrise de C. D. Dimitriu — preşedintele zei iului = 
administraţie, — instituţia administrează, astăzi, cea 300 imobi și ta 
trecute în patrimoniul statului, iar scrisurile în circulație se ri în — i 
Iunie 1940 — lá suma de 2.020.602.225 lei. 3) Nu ştim ce valoare a 


In 1934, pagubele cooperativelor se ridicau la peste 2 miliarde. 
Din referatul insp. g-ral G. Leonte al B. N. R., reies pierderi de 
35100000:lei la toate băncile populare. Pierderile în capital și re- 
tve sunt în Ardeal de 70.14%, în Basarabia de 61.42%, în Bucovina 
de 96.90%, iar în Vechiul Regat de 70.54; în depuneri, creditori şi 
eescont lá alte bănci, respectiv; 45%, 25%, 42% şi 45%. Totalul da- 
iilor agricole se ridica, în Ardeal, la circa 15200 mil. lei, dintre cari 
mld. — 12% la băncile populare. 
N Hâciu, — Evreii în Ţările Româneşti. 
AA 


PI ANR , 3 E E | CAR IE 4 i 
1) Muntele de Pietate — Monte de Pietà a fost înființat de SENEI, spa 
din Tesin, cu banii adunați din mila aproapemi peniti a OA ge ei 
ă ândă i i de E. Hagi Mosco. 2 
fără dobândă. Univ. din 17 Oct. 1937 < a le 
a băncii din 1939. 3) Vezi Gazeta Cărţilor, a XI, no. 15 16/942 i 


„450 


253501 
50012 | ; 
38453 Bo 

302014 
25177 4 

m r 


Mihalache , „Cârcinovul” , 
Uniunea Oiierilor din întreaga “Țar 


Au existat, totuşi, şi există încă, pe alocuri, instituţiuni coopera BEI RILE LE 
š p 3 ă Ti za A rA =] 
tiste ce viitorimea le va avea ca model şi ele ne îndreptățesc și ne nu SS 48888 5 EJ 3 S22 3 | 
A . NY: . . . E; 9 g ` s R ti 
tresc speranţele în credinţa, că vor'fi un factor de biruință 1). Să SRS? Sj olal $ 359 SIEIS 
. A > e .__. A . u > E ; 9 i o Ins e ¥ 3 
N. Iorga scria în această privinţă : „Ce jucărie n'am făcut şi di Ea z eo ysn ass as e | IS 
. . . o . n A ki 3 $ S 5 E S S 
acest instrument magic al cooperațiet. Dela filantropia adânc onestă a 9 dasogese F 3 la] S esesssss E | S 
A i A i N ` N $ A 3 i m , -ÒO H Ir 3] n NaN Lei 
unui Raiffeisen, preocupat înainte de toate de probleme morale, ani 2 Dn SESS 3 [SERIE] = tt A 2 
. $ . i . v . . j H SA 3 ‘T = 
ajuns la cooperația dominată de stat, adică de partide şi de cooperație srs = gl” El ş ss5seselale 
a 5 Sa > . ET . ae K 9 mn re [oii 
în care vulpea cămătărească din sate prezintă neinteligibil bilanțuri, a | 38828 EEE: = —- i | È 
i je , Și pe 5 Se H „O D oo OOOO =] m e s [=] “ri 
de o contabilitate perfectă, , gâştelor țărănești, cari iau drept câștig A g 8828 > |2| & eee BEE 
N za pi E cdi A pe f j j wa 9 NN = o | DA Xe em lua loco 
paguba dibaciu întășurată în cifre Profesorul Ştefan C. Ioan spunea Seas È A ca mea a a E: 
A = f , i ) l : SJE] 2 RESES] y 
— cu drept cuvânt — că cooperația naşte din entuziasm şi nu poate ò è S So $ S S S uig E D` F9’ RS |l Q S F 
trăi decât din libertate, urmând a se adăogi : şi înfloreşte din cinste Gat S 9, S39 9 $ $ R: ES ~ BGAE 
$ k ` na A S N O N m pe] PIE Pie A IRON NR Ii NI IN KOSE, jj 
>. Dacăla noi cooperația n'a dat pe deaîntregul roadele aşteptate PoS > S $ sa seTiaTel A 
A . 4 Li . ý v . Că . [ $ i a äi 
în schimb, cooperativele curat evreești au urmărit un scop şi l-au şi atini gegoss8e a Ee | d i 
WA ; ; 7 4 ă j À 55% ps5 f WN OO m = 
întocmai. Multe din ele au existat înainte de 1918, dar organizarea şi, ESS 888S 3 E] g Sea sgaoe[€[ă 
. .. o. ETS EL © e pe v . «. po m DOR a RIS ; 
dirijarea activității ca ŞI finanțarea lor s'a făcut mai intens cu sprijinu. mă Boa S |o E Q sa poa RTRIEIG É 
Pe ce E Ta A fig . ` ó | fg =A i 
patrimonial al marilor societăți pan-evreeşti : A. J.R.F. şi J.C A 19e g2eeg EEE: S RFRA aR] E] E 
: a cete ic) ; 8 5 i pei 599 : ` 
n 1930 existeu, la nol, 93 unități de credit marunt prin sate, 3399 888 ale] S EERDERE 
şi oraşe, populate în bună parte de Evrei : 42 în Basarabia, 29 în Mun- SHR Stai “fals ii Sica E 
E i si A , i : ; 3 3 D= a ) TNA 
tenia, 14 în Bucovina I0 în Transilvania (Maramureș şi Crişana) și 3 38839888 Ri MR E E SIE: z 
A sai! E Ea RRR Spa DE + Mi e a în A: 
în Muntenia (în București, Ploești şi Buzău). Aceste 98 unități numărau PSS SSBS s| $ 2gs JAE 
. . . . . . . i x 9 hi a S 
67.743 asociați : negustori 28.460, meseriaşi 20.261, agricultori 4.313 şi È ZORN i s = a ga SI Sefa 
. . .. . . . . i T i 9 
diverşi 14.789. Mijloacele de cari dispuneau se ridicau la 540.588.046, Fe 88888 $ az GEESTE a 
a Ă ai = 990 | © H 9 o yN pas x 
din cari 147.939.212 participare a A. J. R.F: Pe 1929, s'au acordat cre- “SS KSSS giaj] E $1551] $| ls 
» .4. . ia . > > 4 9 i 5 
dite de aproape I miliard de lei. In 1933, existau în Basarabia, la cele. = Scala g a Si a N E. 
pei i iza ri i 55 ZA CEI e paie e ea 
42 unităţi cooperative, 22891 asociaţi, iar sumele împrumutate se o | 49838888 5 SI a Are AA ia] 
. i ăi . [oii 9 Q 
cifrau la 139.367.752 — Cu medie de 9156 pè asociat. = SS E $, 8 S S oa a Să | ii 
Lă . * $. . e .. p m bm B E Kas SI SII CEI IEI o 
l Scopul acestei mișcări era de „a susține cu toate mijloacele indus Ze geg $ Eg 3 S RES o Ze, E | 2 F 
MEU DEE A NA i ; 99 4 pei oN = 
strializarea, comercializarea, valorificarea produselor, uşurând şi parti- »g 111883 & = ba Tou S SiS 
AA ; PD , eri f S ir: 2 3.58 E! Ea A IO CRESTE dili ie 
cipând la facerea, instalațiunilor necesare şi la funcționarea lor în regulă. ze era o la lă| $ ERSIZ OR] = 
Nu se acorda nici un dividend asociaţilor. Numai prin aceste coopera, $] 1188$ A = Ne Ac A A 
. .. ka . . . { v . Că . i Q Q H ~ 5 
tive, coloniile evreești din Soroca şi Bălți monopolizau in = hY i = IE 
. . v A A . A ._. $ i FES 
floarei soarelui prelucrată în întregime în fabricile lor de uleiu. A Ogg | g| e 5 Kgg q 5| N 
E y y E a s j ad A) AXE EX ei A it, nlo 
f A wo Ra g AE E N 
— : az OE gig ii da e As 
E ; rA anni ini XE g SE ata n 9 
| _1) Prima bancă populară a luat ființă în jud. Buzău în 1891; în 1898, era ză EEEE: ga = >E g 
to unităţi ; în 1903, 994, iat 10 ani după aplicarea legii băncilor populare a lui la | 98osa a È go -È = 
Haret, funcționau 2.901 unităţi cu un capital de lei aur 107.142.20 Si: S x ga EEEE: Ta SE F E EI 
„4.695 bănci populare româneşti cu un capital de lei 1.978.752.000 Și 546 minoritare Sal gir EES kA TRT 23-a a.g 3 
cu capital de lei 51.181.000, CU fonduri de rezervă şi altele de 1.256.247.000; s= j a e a 9 A o g - gis gE 
dite de 2.902.544.000 ŞI depuneri spre fructificare de lei 1.480.703.000 — adică un pe E E 3 e ge R Sog 5 E ei 555 = S 
demijloace de lucru de 7.669,427:0090 lei, cu un număr de membri români 969.453 şi A Za g Ş a E a aa E 25 5 oog E $ 3 
minoritari 130-493 — adică an total de 1.099.946. 2) Este demn de semnalat organi i FSE 2 S s Ra a, ERDE că gata =! E 
zarea comunei “Topoloveni, unde a născut, în 1914, prima cooperativă viticolă a lu RA zam A E 8 A SES T iy 
A ; A Ă i t z S SA £ a Ur 
care, cu timpul, s'a desvoltat şi diferențiat. Roadele sun EISA deea pic S Stă E 
zi Ne st Ins DO. 


prețioase. Alta este ,, à” din Poiana-Sibiu, ete 


4. 


ajuns, pe anul 1929, la un număr de 172 întreprinderi cu un capi- 
tal învestit de 65.440.463 şi să vândă produse în valoare de lei 
503.021.161 2). | ME 

` Şi, astfel, Evreii cooperatori şi coloniști cari ştiau ce vor, în unire 
cu negustorii speculatori, au organizat, magistral jaful şi au reușit să 
“iudaizeze sută în sută Basarabia — provincie frumoasă, bogată şi, altă 
dată, cea mai românească și vitează. Majoritatea cooperativelor fo- 
restiere au capital evreesc, iar executorii sunt robii capitaliştilor cari 
exploatau zeci de mii de hectare anual ca să le exporte sau să lë folo- 
sească în îndustria mobile. 


b) Politica de credit 
1. C.E. C.— Casa naţională de economii şi cecuri poştale.. 


Inceputurile şi le are în Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, la care 
în 1881, s'a adăogat o secțiune a economiei populare. C.E. C. s'a înființat, 
ca institutiție aparte, în 1930, cu începuturi foarte modeste — de-abia 
cu 250 mil. depuneri. Ajunge repede, însă, ca organizare și forță finan- 
ciară, cea mai importantă instituție după B. N. R. şi, în anii din urmă, 
să aibă la îndemână mijloace financiare mai puternice că ale institutului 
de emisiune. Şi-a câştigat, tot așa de repede, încrederea publicului, pe 
care băncile — mari şi mici — în mare parte şi-o pierduseră. Alăturatul 
tablou ilustrează elocvent şi impresionat poziția bancară căpătată. 


In 1040 — forțele ei atingeau cifra de 11 miliarde lei. A putut să 


facă față la cele mai neașteptate panici — reale sau provocate artificial, 
cum a fost, printre altele, cu retragerile din 1938, grosul acestora afir- 
mându-se în rândurile deponenţilor evrei. Plasamentele ?) se fac tinzân- 
du-se mereu sub scontul B. N. R., ca debitori numărând statul, instituții 
publice — comune, județe, şcoli, comerț şi industrie românească, totul 
în serviciul națiunii, Evreii fiind cu desăvârșire excluşi dela partida 
creditului sau a personalului instituţiei. Lucru ce n'a avut loc cu marile 
noastre bănci. SE 

Despre istoricul mișcării creditului popular la noi, este bine a se 


1) Dr. E. Țaţomir. — Contribuţiuini la studiul Evreilor ca element producător 
în economia națională, 1937, Buc. J. C. A., înființată de Baron Mauve de Hirsch cu 
200 mil fr. a fost consolidată de Baron Rotschild, se interesa, în 1934, în Basarabia, de 
3000 culvitatori cu o populaţie rurală de 15.000 în 30 colonii şi sate ce puneau în va- 


loare o suprafață de 22.000 ha. 2) In 1938, au avut loc plasament de cca. 314 mil. In" 


1937, depunerile de cap de locuitor ating 215 lei. In 1939, mediui urban participa cu 
94%, cel rural cu 6%. Depunerile de cap de locuitor : în J ugoslavia — 721; în Bulgaria 
"624 ; în Grecia — 912 ; în Jugoslavia — 441 ; în Olanda — 10,000 ; în Luxemburg — 12000 ă 
în Australia — 19.000 ; în Suedia — 23.000; în Noua Zeelanda — 31.000... 


„suflet, vigoare şi impertinență instituțiilor evreești. l 
„După întregirea hotarelor, institutul de emisiune a fost mai puţin 


453 


cerceta lucrarea lui Gh. Stanciu — Agonisirea la Români, — acelea 
ale lui C. Bardoşi, etc. ` i 


i 


2, Societatea N aţională de Credit Industrial — S.N.C. I. 


A fost întemeiată în 1923, cu participarea statului, a B.N. R. 


şi a marelui public acționar. Dela înființare, a acordat împrumuturi 


de circa I8 miliarde, reprezentând 2/, din totalul cererilor ce i-au fost 
„adresate, iar la finele anului 1940, soldul plasamentului este de 7032 mil. 
Prin aceasta, societatea a putut să finanțeze, în 1939, întreprinderi cu 
o producţie industrială de 22946 mil. lei, adică a putut să influențeze 
asupra unei activități reprezentând un procent de 29/70 %, din valoarea 
producției industriale a țării. Potrivit bilanţului încheiat la 31r Dec. 
1940, rei: se un volum al activului de 8815.7 mil. lei, reprezentând cel mai 


-zidicat nivel dela înființarea societăţii, iar împrumuturile au fost în- 


dreptate către acele ramuri cari satisfac cu precădere interesele națio- 
nale, ca industria mecano- metalurgică, cea minieră şi petroliferă şi, 
în sfârşit, industria textilă. 

Nu cunoaștem date cari să ne indice procentul de sprijin ce socie- 
tatea l-a acordat în trecut întreprinderilor evreeşti. Situaţia stabilită 
în Sept. 1940, însă, şi pe care o redăm, rezumativ, în tabloul alăturat, 
ne îndreptățește să credem că societatea şi-a îndreptat, şi de la această 
dată, atenția spre unităţile industriale puse în mișcare. de capital, 
energie și suflet românesc. iC, 


3. Rezscontul B.N. R 


Intemeiera Băncii Naţionale a fost socotită un act istoric, o dată 
crucială în dezvoltarea noastră politică şi financiară. Ea venea să în- 
deplinească două mari funcțiuni sociale : să vină în ajutorul pieții cu 
fonduri lichide, dar şi să pună stavilă a tot puterniciei finanței evreo= 
străine, ca, numai astfel, să se poată ridica o pătură autochtonă burgheză. 
Dar au intervenit, repede, considerațiuni de castă şi interese egoiste de 


“partid. Românul a fost socotit mai departe element dezbrăcat de apti- 


tudini economice. Mana, cerească, reescontul în aur scump și milioane 
grele, ploua din belșug și adăpa industria, în mare parte parazitară, 
evreo-străină, comerțul de speculă galițian, băncile cămătarilor evrei, 
«cărora, le creștea puterile ca să ne robească cât mai mult. Numai în in- 


“tervalul 1913—1918, adică în perioada cea mai critică, s'au vărsat 


din robinetele B. N.R. —aşa cum Nilul își varsă apele nămoloase 
ca să transforme pustiul Egiptului în raiu — 931 mil. lei aur, dând 


, 


454 


Nr. curent 


pwp 


Felul întreprinderii 


A) Firme individuale 


Ind. metalurgică . 
,, lemnului 
,,. chimică .. 
,, alimentară 
,„ textilă 
>» pielăriei . 
„, ceramică 
,, arte grafice . 
”, electrică 


» min, şi petroliferă . 


,, diverse , 


= 


3 


Natura juridică a întreprinderilor creditate - 


(In mii 
-aer i CERE EN RER A aaa 


B) Soc. în nume colectiv și comandilă 


Ind. mec. metalurgică y 


„ lemnului 
,, chimică 
,, alimentară 
„œ textilă . 
„ pielăriei 
~“, ceramică 
,, arte grafice . 
,, electrică Se 
» min.—petroliferă 
,, diverse . 


€) Soc. anonime 


Ind. metalurgică . 
,, lemnului 
„œ chimică 
,, alimentară 
„, textilă 
„ pielăriei 
,, ceramică 
„, arte grafice . 
,, electrică 


» minieră şi petroliferă 


,, diverse . 


Recapitulare 


Firme~individuale . 


Soc. colective şi comand.. 


Soc. anonime 


. 


Credite 


Nr. unități 


9 


m 
VREK KUUDNUUUVA 
(o) 
9 
Lb 
w 
N 


45 203-997 


8.667 
11.810 
7.640 
39-341 
1.203 
1.400 


PE PRE i 


= 
% 


70.063 


21 3.578.173 

7 |: 112.167 
II 3.125.37 
13 552-230 


24 45.710 

5 78.895 
12 198.905 
II "87.074 


4.| 1.110.139 
1I 1.991.780 
9 | 298.890 


128 6.466.502 


45 203-097 


18 70.063 
128. | 6.466.502 
6.739.662 


IQI 


Natura ; 


Românesc 


13-440 
44.308 
9.660 
41.700 
33.811 
30.600 
800 
8.800 
400 
10.000 
108.500 


ti 


"302.019 


| menee 


II0.140 


3.839.98 
94.624 
492.800 
159.000 
„389.243 
65.600 
232.550 

- 292.500 
145.500 
2.462.075 
474-520 


8.949.386 


302.019 
110.140 
8.949.386 


9.361.545 


ei). 


9.160 


303.906 
51.351 
96.900 
27.000 

12$.700 
23.550 

8.000 


141.175 
795.512 


10.001.706 


3.650 
9.160 
1.001.076 


1.013.886 


capitalurilor sociale 


2.600 


17.400 


| 


25.492 


543.118 
24.100 
42.000 

299.500 

533.355 
82.400 
15.000 

240.000 

6.000 
1.736.000 
1.002.450 


4.523-924 


„17.400 
25.492 
4.523.924 


4.566.813 


e S. N. C. I — Situaţia în Sept. 1940 


Total 


17.040 
44.608 
15.660 
49.400 
33.811 
31.400 
800 
8.800 
400 
10.000 

III.150. 


323.069 


3.600 
49.092 
27.300 
11.000 
24.500 
26.300 

| 3.000 
"3.000 


144-792 


4.687.000 
170.075 
631.700 
485.600 

1.051.300 
148.000 


271.100 . 


540.500 
151.500 
4.319.250 
2.018.462 


1.447.387 


323.069 
144.792 
14.474.387 


I4-942.248 


| w n ww 


Omn NHHN 


[i 


— 


E ase Iata ada 


x Ci 
CUAN ONNU ONN 


© 
ice] 


35 
II 
„69 


II5 


Elv. í 


l 


| 
| 
| 


=l |l alk o ton: 


E el o A A 
Iil —] =| =] — 
e E e | 
Li — =| -| — 
Da Enen na pl = 
a TI T 
al —i—] =l] 4 
3| —]—]|—]= I 
4| — j ie a i 
I I —] =] — 6 
I —| =] = 2 
E E ee cet ţi in 
zi = = 
CI ati Ma Mă At j 
r] =] —]| =| — I 
î I I1] — 1 | 16 


456 


cruțat de amestecuri străine de misiunea lui. Bucuria guvernanţiloa 
era nespusă atunci când descăleca câte un venetic din Galiţia sau di 
Apus ca să întemeieze o întreprindere și era încărcat cu toate onorurile. 
şi privilegiile. Așa au mers lucrurile şi înstrăinarea marilor artere de 
comunicare şi asimilare a bogățiilor țării celei mai bogate din Europa. 
a mers crescând mereu, până când ne-am pomenit sărăciți deabinelea : 
noi am rămas muncitori în fabrici şi în uzine ; noi am scormonit cărbunele: 
şi aurul din mine ; noi am fost portarii și curierii marilor instituții evreești ; 
noi am încheiat ambalajele la mărfurile exportate; noi am muncit 
pământul sau am doborât codrii mânaţi cu biciul Eyreului, devenit 
a tot puternic în viața economică, dictator în pedagogia naţională, în 
cabinetele miniştrilor şi în activitatea parlamentului. 
Să ne servim de câteva date ale B. N. R., ca să-i judecăm activi- 

tatea în lumina lor. Timp de cinci ani — datele le luăm dintr'un articol 
„de 'ziar al lui Vion — Românii : meseriași, mici industriaşi, lucrători 
şi funcționari particulâri, au avut credite de 88.070.000 lei, iar mino- 
ritarii 557.810.000 lei. In procente : Românii 28.40 %, minoritari 71.60 %. 
l Imprumutăm câteva date şi dela Horia Suciu. In 1938, B. N.R., a 
acordat marii industrii 17490 mil. : 55.59%, pe câtă vreme, agriculturii 
mari şi mici, 4.94% sau 1584 mil. ; iar meseriilor 0,21%, — adică 68 
mil. Sau : 1652 mil. pentru 8.350.000 persoane activând în agricultură ; 
şi micile industrii — de unde, 195 lei ce persoană, iar cele 17.490 mil. 
distribuite la 616.000 persoane activând în marea industrie, de unde 
28.400 lei de fiecare persoană. Adică 142 Români pentru I minoritar. 
Ne servim, de data aceasta, de date obținute dela B.N. R. 
“Serviciul de studii : Pentru prima dată, ne întâlnim cu date pe pe pici 
de profesiuni și mai ales pe grupuri etnice. Primul care a avut curajul 
să clasifice materialul imens după ultimul punct de vedere este fostul 
guvernator şi ministru de finanţe Mitiţă Constantinescu, care a mai 
dat dovezi de curaj şi în crearea de instituţii de credit exclusiv în 
interesul național. ` 
Analizând tabloul I, stabilim următoarele caracteristici. Pe câtă 
„vreme, comerțul și industria s'au bucurat, pe anul 1937, de un reescont 
— respectiv : 2.710.711.000 4+-4.560.907.000=7.271.618.000 lei, -adică 
în procente : 27.53-+46.31 = 73.84%, agricultura s'a rezervat un re- 
escont de 17,87%=1.759.994.000, iar meseriașilor de-abia 55.592.000 
— adică 0.57%. Servindu-ne de termeni întrebuințați de Horia Suciu, 
vom avea, pentru fiecare Român —agricultor sau meseriaș — un 
reescont de 217 lei, iar pentru fiecare industriaș şi comerciant câte 
11.803 lei. Cu alte cuvinte avem raportul de 54 Români la un minoritar 
_şi-ceva Români. Provincia cea mai ajutorată cu reescont pentru comerț 
“este Basarabia cu 37.42% din totalul rezervat ei şi cel mai ajutorat. pen- 


Structura plasamentelor B. N. R: la 31 Dee. 1937 după profesiunea debitorilot. 


Tabloul I. 


a 
Si 
~] 


| 


1.731.967.000 
Qi 


169.545 
101.06 


1.731.96 
„2.819.481 


816.950] 
265.995] 3,79] .7-027.049 


Totaluri 
9.846.53 
'Totaluri . 
816.900.00 
169.545.00 
101.069.00 
7.027.049.00 
2.817.481.000 
9.846.530.000 


% 


pea 


16.466] 9,71 
19.336] 19,13 
145.579] 841 
14,28 


23,51 
27,68 
17,30 


182.783] 22,37 
19,07 


364.164] 12.92 
630.159] 6,40) 


5:37 
I,60 
2.099] 


60.667| 3,50 
1,31 


34-701.094| 20,49 


2838.463.390]. 38,31 
14.432.644 
1493.256.376 
502.254.538 
495.827.511 


1.150] 0,68 
998.08 


21.859] 0,31 


43.862 

1.619 
107.298] 3,80 

129.167 


Func- 
ționari 


14,27 
54,63 
23,51 
27,68 
24,30 
26,65 


0,03 
1,42 
145] 
13.983] 0,19 
0,57 


% 


Zi 


1.061 
Structura plasamentelor B. N. R. pe categorii etnice. 


1.432 
16.610| 0,96 


sas 2,76 
41.609 
55.592 


` 


141.089.630 
83.365.276] 49,17 
55.213.994 

407.185.441 

1.940.871.169 


Meseriaşi i 
686.854.341 


% 
| 2.627.725.510 


114,552] 14,02 
23.530| 13,88 
12.361] 12,23 

327.659] 18,12 

47:42 
30,34 
31,09] 
67,93 
65,19) 
58,49 
63,28 


478.102} 16,96 
4.082.805| 58,20 


—— | maeneene | a me 


4:560.907| 46,31 


Industria 


Sumele în mii de lei. 


%,. 
51.477.033 


31.422.352 
1.176.525.183 


387-737-980 
4.583.923.243 
1.656.799.148 
6.230.722.391 


104.647 12,81 
63,446] 37,42 
31.619] 31,19 
:479.973| 27,19 
670.585] 23,78 
2.040.126] 29,03 
Români 


Comerțul 


o 
8,58 


0, 


348.550] 42,67 
-68.892| 36,68 
34.803] 34,43 
` 710.479] 41,02 
1.759.994] 17,87] 2.710.711] 27,53] 


1.157.723 41,06 
1 602,271 


Agri- 
cultura 


Provincii: 


Provincii 
“Totalul provinciei 


București . 
Total Provincie 


„Ardeal 
Basarabia ... 
Bucovina . 
Vechiul-Regat . 
Totaluri 
Tabloul II. 
Ardeal 
Basarabia . 
Buċovina . 
‘Vechiul Regat . 
București . 
Totaluri. 


458 


` 459 


tru industrie este Bucureştiul cu 58.20 %, din cele 7.027.049.000 lei dig 
tribuit de ghișeele centrale ale băncilor bucureștene. Multe, foarte multe 
centre industriale și comerciale din restul țării se adapă deadreptul pri 
instituţiile din capitală. De aceea, în tabloul dezvoltat, se văd capital 
de judeţ de mare importanță economică înscrise în reescont cu sum 
neînsemnate. aa. 

Tabloul II ne pune în fața unei sume de nedumeriri. Românii. 
se bucură de un reescont de 63.29% — adică 6.230.722.391 lei, pe 
câtă vreme Evreii de 26.65% — 2.627.725.510, iar alții de 10.07%— 
99.808,2099. Sau Românii cu 63.28% faţă de 36.72% Evrei şi minori- 
tari. O altă nedumerire : în Bucureşti, Românii — s'ar fi bucurat de u 
reescont de 583.923.243, ceeace reprezintă 65,19% din reescontul vărsat 
prin băncile şi instituțiile din capitală. Şi încă una treia : în Ardeal, tot- 
elementul băștinaș s'ar bucura de 47.42%, — 387.373.980 lei din totalul, 
reescontului rezervat acestei provincii, Evreii numai cu 14.27%, iar. 
alte naționalități cu 38.31%. Pare că ne găsim în fața unor păreri şi ne 
ştergem solid la ochi ca să prindem realitatea şi nu o putem. Oricum 
avem anumite indicaţii, dacă nu o idee limpede, de conductele — de 
lungimea “şi capacitatea acestora — prin care se varsă acest fluvi 
național sau această mană binefăcătoare pentru industria, comerțul 
şi finanțele ale căror stăpâni sunt încă Evreii. 

Institutul de emisiune avea o misiune de îndeplinit — şi anume. 
aceea de a da viață pieţii, de a insufleți toate rosturile economie 
naționale, printre cari şi aceea”de a întemeia o burghezie autochtonă 
Dar o mare parte din vină este şi a noastră, fiindcă elementul romă 
etnic bătea foarte rar la zăgazurile acestui Nil al îmbogățirii străinilor 
La reescontul B. N. R., adăugând debitul celorlalte fluvii : bănci româ 
nești, C. E. C., cooperative, credite funciare, banca meseriașilor și 
altele ; am avea o forță capitalistă de circa 100 miliarde lei la, dispoziția 
energiei şi priceperii româneşti. i 

„Zorile unor zile mai bune au început a se arăta și ochilor noștri. 
Oricari ar fi apar. nţele şi oricât de crude ne-ar părea încă realităţile 
şi de îndărătnice opintirile neamului lui Israel de a nu ceda din 
terenul ocupat, izbânda este în curând a noastră, cu condiția de a 
munci şi de a ne recăpăta moravurile vechii noastre burghezii, scuturân- 
 du-ne de apucăturile căpătate prin convieţuirea cu neamurile străine. 


or anonime române! Fugi cu trenul prin stațiuni aglomerate de 
ituri cu mărfuri variate şi străbați câmpii cu lanuri de aur, presărate 
enumărate tancuri de petrol. Admiri, nesăturat, frumoasele masive 
tad şi, în fuga trenului, dai de alte păduri cu mii de sonde de petrol 
vezi oraşe mari și frumoase înconjurate, ca de santinele uriașe, de 
[te furnale de fabrici și zbori prin defilee presărate cu orășele pitorești, 
date în soare şi răcorite de adierea codrilor şi, încântat și mândru, 
ami în sinea ta sau către vecin : ,,Vai, ce ţară frumoasă şi bogată 
em!” 

Dar este o deșartă iluzie. Fiindcă ţie, prea naivule călător, nu-ți 
arține mai nimica ! Fiindcă forța publică şi legile și soldaţii cari 
ângerează la hotarele țării sau pe câmpii străine, apără bogății ce sunt 
trecute numai în manualele de geografie ca ale noastre şi apără o in- 
strie în majoritate uluitoare evreiască. Carele grele trase de boi 
uminți duc spre magazii evreeşti produse — bucate, vite şi cherestele— 
ntru cari a sângerat țăranul, ca, de aci, în trenuri sau vase trase de 
a păcurei noastre, să fie vândute, departe, în schimbul aurului şi 
devizelor ce încap numai în buzunare evreo-străine. Școala naţională 
apă cu lumină odraslele celor bogaţi cari trăesc în condițiuni princiare 
în realitate, numai copiii noştri rămânând fără carte. Tezaurul 
blic îl umplu dăr.le sângeroase date de plugari, meseriaşi și slujbaşi 
âni. Orașele frumoase cu palaturi mărețe scăldate în soare și în 
umină şi stațiunile de munte și de mare sunt făcute pentru Măria Sa 
yreiască ce îşi etalează — impertinent, prin colțuri pitorești şi parcuri 
plendide, ca şi pe nisipul fin dătător de sănătate al plăjilor miraculoase— 
tele buhăite şi .burţile etajate. 

“Profitând de disprețul nostru pentru activități practice, de cea 
i largă participare la reescontul institutului de emisiune, dar şi de un 
stem de legi şi atitudini oficiale cari să le justifice toate îndrăznelile, 
reji şi străinii s'au îmbogățit peste măsură şi fără măsură au sărăcit 
mânii. In primul rând, vine tot cortegiul de legi, de dispoziţii şi de 
rife vamale chemate să apere așa zisa industrie națională care a căpătat 
eptul de a cumpăra cât mai eftin materiile prime şi, la adăpost de orice 
concurență din afară, de a vinde foarte scump produsele, ceeace a pro- 
cat reacţiuni din partea țărilor ținute la carantină și, din acest răz` 
Jiu vamal, câștigători au ieşit numai Evreii și păgubaşi numai Românii. 
stemul de așezare a impozitelor care favorizează societăţile anonime 
e toţi aceia cari fac afaceri pe picior a dat dezvoltare parazitismului 
dauna teazaurului public. Regimul de libertate dezmăţată şi lipsa 
nor legi draconice contra cametei a adus prejudicii mari creditului şi 
-ar fi dus la o prăbuşire dacă nu se intervenea prin legea de lichi- 


c) Venitul naţional repartizat pe categorii etnice 


Acum, vom expune în câteva cifre reci întreaga tragedie națională. 
Cât orgoliu românesc şi câte iluzii când citeşti dări de seamă. 
asupra balanței comerciale a țării sau când răsfoieşti bilanțuri ale socie-. 


s 


re a datoriilor din 1934. Prin indulgența excesivă a codului penal și . 


460 


păi a 46L 


— de tot felul şi de toate gradele — începând cu grădinițele de 
— 9 cârciume la I şcoală sau din 7 Evrei unul ţine o cârciumă, 1) 
gul realizat de aceste 114.712 cârciume evreești este evaluat la 
0.000.000 lei. 2) i l 

2. Redăm, la pag. 462, o încercare 3) de a se stabili totalul capi- 
lor plasate în întreprinderi cu dela 1 milion lei în sus capital — pe 
insul țării, în afară de provinciile pierdute în 1940. In întreprinderile 
mâneșşti, intră marile case autonome și Societatea anon. rom. de te- 
oane, cari însumează capitaluri imense : capitalul evreesc, probabil, 
ariate combinații, reprezintă 30.30% din total 3). 


prin aplicația instinctivă a Evreilor către faliment, țările străine 
ajuns să afişeze hărți cu România haşurată î în negru cu recomandat: 
de a se feri de noi. Intre anii 1930/35, s'au înscris un număr de 10 

stări falimentare 1). . 
| La concordate, situația se prezintă şi mai îngrijorătoare, dacă luă: 
“ în considerare faptul că, în 1920/30, adică în primul an de punere 
funcțiune, s'au acordat 9800 concordate. 2) Ziarul Universul”, â 
dela promulgarea legii lui Gr. Iunian, striga ca profetul în pustiu 
„„Concordatul preventiv este un furt şi-l vom trata, în totdeauna, c 


atare.” Fiindcă, îşi motiva atitudinea :,, Negustorii, de-abia descăleca 
5 i a După dr. I. Rădulescu, Evreii ar deține, în marea industrie, 


pe plaiurile noastre ospitahere, nici wau apucat prea temeinic să-şi oj, , E 
înfiripe întreprinderile —pornite fără nici un capital efectiv —. italuri, pornind dela:27°/ 1» petrol şi derivate și ici ata 68 % 


2 industria chimică. 

Paip repezi poneardnie Pola tos Cea idol la, raini Pe Namiz :3. Comerțul de bani exercitat de toate pinas mari și mici din Ro- 
05 E T A nia; între 1926/30; a înregistrat un rulment bancar de 108.800.000.000 
țierii străini, de peste hotare, ce și-au îndreptat din cauza aceasta n A doban: i CO pp ca ON od 3 000,6, h fcii binte d 
mulțumirea contra țării însăşi, atât de puțin vinovată, cu toate aceste 6 i 50b 000 İ 3 dobândă d 4 S - î i i. ea ia 
de isprăvile fiilor ei adoptivi. Societăți, camuflate, fictive, pornite dela „0 0co-udg. le. O debiudă de gA Ept S ah pe partie + la; Roma, 

e Sp ta ÎN, „aid A A piesa Aa i e ce .650.000.000 şi la Evrei 18.550.000.000. 4) Beneficiile realizate. pe 
deigine pe pradă, hin ufe r arite Ca cii percie, după aăzboitu, Eu asid 036, comprimate la exigenţele fiscului și, deci, socotite fără camăta 
Mă carte Hede baimasale inte ea poale, Ale e avente iocalnigă andestină şi supradobânzi trecute numai în registre personale, au fost 
fără nație, sau de simple unelte fără scrupule — şi duse apoi de vâ:t A 621:090,000, Tepariizate la Români 26%, la anietităsi. ai E 
spre falimente frauduloase, criminale, şi-au rezolvat deopotrivă pasivele šini 5% şi la Evrei artea, leului 57 9% 5 5), E 
de milioane de lei, storşi din vlaga deponenților tâlhăriți ca în drum i (A aer realiza rii comerț este de 35.809. 000.006 Iei, repat 
mare, tot prin formulele prădalnice ale legii complice” 2). 

Ala asutati Cazi ian ajutat d. ie stä pă measăi. ac Tost egirl at : la Români 2869, la străinii 2725 şi la Evrei 30106 milioane lei $). 

devizelor şi cel monetar, pe cari le-au mănuit așa cum au dorit ; regimul 


5. Comerţul de cereale este în întregime evreesc. După unele 
Ea Ai i cd ca 
contingentării şi tot regimul importului şi exportului — în virtutea fistici) fin T024 Negustor de cereale 41025 o tut Bomanist ar75 
căruia tot ce era Român era şters de pe tablou cu asprime; regimul 


vrei şi puțini creştini — 75%. 7) Din 1835 mici negustori de cereale; 
3 e PIE ela Sa satele : 
valorificării. cerealelor, precum și toate măsurile adeseori vexatorii 93 dai cea A ci II 5 a De PE ) en e 
dictate de economia dirijată din umbră numai de interesele evreești 4). porkaLoriiCe cereale, wi e, păsări, etc. în număr e 562, 57 sunt Ro- 
Și, acum, să ne servim de câteva date statistice publicate de presă d i Și 505 Erei si etrini Vagoni de grana fost plăți sci ae8- 20000 
— spre a putea stabili proporția în care fiecare categorie etnică în parte fi de sira Su posete lei. e ua pd ceata speculare 
beneficiază de venitul naţional. Să începem cu debitele de băuturi aaun ah 1h. Ta sa e a = OR A ari S a iA e E 
spirtoase — steagul civilizației: cu care Evreii s'au prezentat la no omerțul de me icanente T ic ate VICIILE (Ea a t0 
dela primă lor apariţie prinderi, adică 98% — — sa soldat, în 1937, cu un beneficiu de 
i 10 
I. In toată țara, au funcționat, până în 1938, 174.876 cârcium 90.000.000 lei 11); 
dintre cari au aparținut Evreilor 114.712 şi Românilor 60.1645). Revine 7. Câştigurile înregistrate în 1936 de industria naţională auton 
la populația totală înregistrată de recensământul din 1930, de fiecare 


18.214:000.000 lei şi s'au repartizat : la Români, 3.117 mil.; la mi- 
102 locuitori una cârciumă. Pe de altă i vea în toată țara, 20.490 ritari, 2.225 mil., la străini—3.489 mil, iar la Evrei, 9.383 mil. Fẹ câtă l 


1) Vezi pentru numărul şcolilor : Anuarul statistic al României pe 1939—1940; 
Încercarea éste făcută de tânărul consilier economic la M. B. N., inginerul 
Bambache. 3) Porunca Vremii din 9 Ian. 1938. 4) şi 5) Ibid., 24 Aprilie 1938, 
Ibid., xı Martie. 7) Ibid., 2 Ian. 8) Ibid., 24 Aprilie. 9) şi 10) Ibid., 9 Ian. 


“1) şi 2) I. “Al. Roceric — Creditul față de conjunctura economică din țară 
noastră,-— în rev. Alaci, Nr. 11.12.1936. 3) Univ. din 9 Mai 1938: Universul a avu 
şi de astădată dreptate, 4) Vezi şi răspunsul Sindicatului proprietarilor Agricâli d 
România, publicat în Curentul din 1939. 5) Dr. I. Rădulescu în Por. Vremii din 9]. 938 


o 


20 


apă 
a 
N 
ras 
pă 


| 


115| 45 


135| 7 


— 


30| 298 
133| 937 
133| 941 


pasasen | eee 


5 
26 


5 


149| 721 


33 
44| 300| 149] 721 


58| 464 


20 


34| 656 


nene | mmemnee | memo Lemeni bananas] | emma aa | 


Cernăuţi 


376 
207 
166 
792 


19 
65| 


32 
oj 136 
35466) 149| 833| 24| 173 


4944 
665 
390 

1285 
176 

1210 
269 
I4I 
363 

1164 

1496 
146 
398 

10671 


2441 


913763 


9 
13 
87 

3 
II 

8 
12 

9 
20 
26 

6 
34 


Bucureşti 
64 
676 
1567 
1845 
882 


ixt 
taluri. cvreeşti : 


Inspectorate 
(în milioane) 


E 
Es 
d 
“i 
US 
T 
H 
5 
"a 
[sri 
Pe ari 
D= 
= 
[zi 
o 


Conducere evreiască * 
Cond. evr. de capital * 
Capital. 

Capital evreo-variat * 
Participaţii . 
Participaţii evreiești * 


După origina etnică 
Conducere diferită . 


Săseşti . 
Germane 
Americane 
Belgiene. . 
Cehoslovace . 
Elveţiene . 
Englezești 
Franceze 
Italiene 
Olandeze . 
Diverse 


Românești 
“Ungureşti . 


Eivreeşti 


i 


eme, capitalul social este de iei 29. SII. 350. 000, câștigurile sunt socotite 
itre 300—400 % 1). 

Capitalul învestit în industria textilă este de cca. I2 miliarde, iar. 
ersonalul utilizat de circa 25.000 suflete. La acest capital, Românii 
participi cu 7% — în care intră marile întreprinderi Brănescu și Stan 
Rizescu, după cari vin micile întreprinderi, cu capitaluri de 2 mil. 
cea mai mare parte — totul cifrându-se la abia 845 milioane. Din câşti- 
1 de 2 miliarde, Românii au luat parte cu 5.30%, întrucât ei au fost 
istematic îndepărtați sau au luat în foarte mică măsură parte la furni-; 
rile statului, acaparate exclusiv de firmele evreești şi aceste furnituri 
a stat reprezintă circa: 52 % din cifra de afaceri a acestei industrii 2). 
8. Comerţul de import-export este exercitat aproape sută în sută | 
e Evrei şi străini. Şi este foarte firesc să fie așa când toate reprezen- 
anțele, precum şi toţi importatorii și exportatorii sunt străini — în 
majoritate zdrobitoare, Evrei. Din 436 reprezentanțe, de-abia 48 par 
creştine şi de-toate acestea se servesc circa 2670 case străine — după | 
um rezultă din Anuarul 1938. 

Valer Pop, . referindu-se la partida import-export, fixa câştigul 
socotindu-l numai între 5—10 % fără a socoti câștigul producătorului— 
a 3—6 miliarde, plus atâtea alte avantagii, Prime şi încurăjări de cari 
neficiază străinii. 3) Un sector al acestui Comerț era în întregime în 
nâini evreești — exportul Bucovinei care se cifra, pentru anul 1935, 
suma de lei 11.362.396.000 lei — adică la 6.75% din exportul total 
țării de 16% miliarde 4). 

Prin exportul efectuat de străini şi Evreii, au rămas în străinătate, 
1919-940, contravalori în sumă de 53.753.950.000 — adică în medie. 
nuală circa 2.380.000.000 lei, 5) La cari se adaogă devizele ieşite prin 
ontrabandă şi încuiate în safe-urile băncilor străine. etc. 

„9. Furniturile de stat, județ şi comună constituie unul din iz- 
oarele de bogăţie cele-mai de seamă. Acestea i-au atras dintotdeauna 
u un farmec iresiztibil pe Evrei. Servindu-se de cel mai convingător 
rgument — mituirea — ei erau acasă la ei oriunde și le-au acaparat 
proape sută în sută. Toate nevoile armatei le-au satisfăcut numai ei. 
u cunoaștem date cari să ne redea, în cifre, măcarpe un an, imensa 
ogăție ce au pompat din aceste furnituii publice. In tot cazul, peste 
5%, din bugetul furniturilor a trecut numai prin mâini evreești și trece 
și astăzi : ei le comandă, ei le controlează, eile finanţează din umbră, ° 


„1) După indicaţiile Anuarului soc. anon. pe 1937 şi după numele proprietarilor 
particulari industriali cu capitalul individual, Vezi şi Porunca Vremii din 24 Aprilie 
938 şi Statistica Soc. anon pe 1937. 2) Por. Vremii din 14 Aprilie. 3) Univ. din 20 
ept. 1937. 4) Ibid. din 31 Nov. 1936. 500 mil. din acest export se făcea pentru Gerz. 
ania, restul pentru Polonia, Austria, Cehoslovacia şi Anglia. Pe aci se exporta lemne 
herestea şi ouă de 120 mil. 5) Din Bulletin d'information et de documentation B. N. R. 


464 


465. 
Concesionarea anumitor bogății şi funcțiuni publice — ca PA 
buirea anumitor produse monopolizate, ca trecerea în favoarea lor a 
- unor transporturi publice, sau căi de comunicație, precum i îi îi 
bogății petrolifere, miniere, forestiere, etc., toate acestea pa os : N Se 
nesecate de înavuţire a. Evreilor. Un exemplu : dintr'o furnitură de 


lând tot și mituind peste tot, Evreii câştigă, în 1936, zor miliarde lei: 
— luând ca bune declarațiile 1a impuneri — 13.000.000 Români zea- 
lizează din toate muncile legate de pământ : agricultură și viticultură, 
pomicultură, şi -creşterea vitelor, un câștig anual de 17 miliarde lei, 
chiar dacă n'a putut culege sămânța sau i-a murit de ger sau de găl-. 
di te, în 1936, în valoare de lei 1716 milioane, Evreii au căpătat bează toată turma, ceeace vine „de Hecate zar de gospodar între 1200— 
me a 8 ilioane — adică 96%. Adesea licitaţiile se făceau fără 1250 anual. 1) i 
o cotă de 1046 mi sra fără condițiuni generale — cu licftanții români Şi, ca să încheiätn,. vom vorbi despre alte trei i institui ankr 
o pie gi oltătoare la recepţia lucrărilor, ete 1). ajutat pe Evrei, mai mult ca pe oricare altul, la câștigarea celor mai 
excluși, cu ape uări rev m, acest capitol, fixând venitul național frumoase poziții în viața noastră națională : societățile anonime şi car 
“Io. Să au Îi ada 19271936, s'a înregistrat o circulație telările — întregite de una a treia, de cozile. de topor puse în serviciul 
pe categorii etnice a A 8 miliarde lei. Raportat pe naționalități, eriniles = + pebăzadiniit' ui O. Goga sad szenodal ki N Torga, 
ay ne n: 9 mld. sau 28.30% au revenit Românilor, Această formă de întreprindere — societatea anonimă, — pusă - 
sili a je o, minoritarilor, 36 mld. sau 1.18 0 străinilor și 889 ia serviciul“ binelui şi. al civilizaţiei, 
pa 57.20% Ëvreilot. Venitul cel mai ridicat s'a înregistrat - zl 
cu 210 mid., cel mai scăzut în 1932 cu 123 mid. şi, în mers crescător, în 
mld. 
că ze T vreme, în 1927, Evreii au băgat îi în buzunar 99 mld, ser 
Românii 75, în 1932, Evreii au câştigat 80 față de 27 R a 
în 1936, ating IOI mid., iar Românii de-abia 34 la ai al de 3 
mid. Este cifra cea mai înaltă atinsă de Evrei în perioa za T 2 
Trebueşte accentuat şi de data aceasta că. este vorba numai de veniturile 
cele dosite. 
citi o de datele Institutului Central de statistică pentru 
anul 1930, vom avea aceste raporturi : 756.000. Evrei câștigă, - 
ior mld. lei, ceeace revine de fiecare cap de Evreu un za a ; 
. 133.600 lei, pe câtă vreme 13.000.000 Români câștigă de-abia ~ n 
ceeace revine de fiecare. cap de Român — creator de țară şi de te, 
valorile — 26000 lei anual. Chiar dacă am lua în considerare oa 
de 2.000.000 al Evreilor, atunci raporturile s'ar schimba si a u 
Evrei al căror venit — declarat — ar Far Ta de 52.000 lei de cap, 
Românul rămâne cu acelaș câştig . adi 
i aE beneficii fantastice înregistrate de puterea so 
au fost realizate prin comerț, industrie şi manipularea banului — stat 
munci parazitare — fără să fi lovit măcar odată cu sapa Ra ona 
sau cu securea în bradul secular, fără să fi vâslit, pluta pe istriț a 
„să fi scormonit cu mâna cărbunele din mină. Şi, pe câtă vreme, sp 


a dat naștere celor mai gran- 
dioase opere, utilizând. infimele economii anonime, ce, altfel, s'ar fi irosit. 


Dar ca a fost pusă. în serviciul intereselor meschine şi, astfel, au reușit” 
să. într oneze dictatura iudaică în toate Siscotapastiniente le ir noastre. 


“In anul 1938, € erau în fiinţă i in toată țara 1160 societăţ ţi anonime, 
înregistrând un capital social de 35.842.303.000 lei. Muntenia deținea 
580 întreprinderi — exact, 50% — cu un capital de 30.201.778.000 
; Transilvania . 218 cu 2753104000 lei, Moldova 76 cu 10.18.410.000 
ei şi, în ordine descrescândă : Banatul, Crişana-Maramureș, Bucovină, . 
obrogea, Oltenia, Basarabiâ. Din cele 580 pentru Moldova, 524 sunt» 
în jud. Ilfov, toate cu sediul în București. Prin aceste societăți, ei au: 
neficiat, de condiții. excepționale de impunere, şi-au camuflat beres: 
cile, precum şi buzunarul posesor de acțiuni, au negociat acțiunile: 
vânzându-le. scump, cumpărându-le eftin, ca, să le concentreze în: 
t mai puţin mâini când afacerea rentează sau: procesul invers când 
treprinderea miroase a faliment. sau puşcărie. Astfel, ne-au. stăpânit 
u acțiunea la purtător.. i Zyl E RE 
~ I. Al.-Brătescu-Voineşti, soaa de societatea anonimă, spunea că 
ea este o-rezultantă necesară a nevoii Evreilor de a ascunde adevărul, 
veste o diabolică născocire care le dă putinţa, pe de o parte, să adune 
banul acționarului „cel mai prost animâl după oaie”, iar pe de altă 
parte, prin oferirea: de locuri în consiliile de administrație politicianilor 
fluenți, ei își asigură sprijinul lor spre a sè apăra de pedepsele ce [i 
ar cuveni pentru îndrăsneţele călcări de legi ce săvârșesc. Tot ei au 
cocit trusturile și cartetările pentru menținerea prețurilor urcate 


fär: 
blice, pentru materiale, 
zal în 1937, la cca 70 mld. bugetele pu A 

se „Beer, pa 85—90%. din turnisori sunt set îţi PAR ji â 
a celările, Capitalei erau ale lor, ale soc.: „Via a lui Wa ter, ‘3i $ a Na 
ie, și Davidovici „„Druimca” a lui Davidovici, „Muntenia”! itu 


1). Vezi: rev. 
Por. Vremii, Dec. 1937). 


Valahul pe: ds Mae dep A „1937: si Por.: Vtemii, ains 9 Tan: şi 14 
ilie 1938, precum și toate ziarele. : : 


“N. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. 


it: pa 


2 20) 


30 


466 f 
procedări "oculte, ascunzătoare de adevăr — organizaţii despre cari 
i It prilej. 
am T gi cete „„xenoduli” pe robii în serviciul străinilor, „cu 
un nume care sună bine pe tejgheaua la care sau Tobit ; sunt prinții 
neconstituționali ai marilor întreprinderi, plătiți bine pentru firmă și, 
în schimb, servindu-se în propriile lor gospodării de instrumente cari 
vin dela aceiași patroni internaționali, în general, evrei, mai mult sau 
mai puțin indigeni. Sunt boieri expropriați de lege sau expropriați de 
lene, cari, înțelegând a face altceva decât infantul de Spania care s'a 
dus la Londra să lucreze într'un birou de fabrică, vreau să ducă vechea 
viață fără aceleaşi mijloace. Mai este o categorie — a marelui om politic 
care n'a avut ori nu mai are nici o profesie şi care, pentru a cumpăra : 
voturi şi a face în viaţa socială pe gentlemenul cu avere, se prostituie 
înscriindu-se la coastele unei întreprinderi de iudaică stăpânire, căreia. 
nu-i convine să-şi scoată în față Sanhendrinul cu numele străine, ci 
__exhibează aparenta onorabilitate şi garanție a „unor oameni cari nu 
cunosc adesea nici alfabetul afacerii . în „administrația căreia stă, 
l Şi, bine înțeles, când amicul vine la guvern, el e dator să dea sei iai 
şi să fabrice legile de cari stăpânii ascunși ai României au nevoie ” Și 
afacerile acestea și altele au transformat Bucureștii, dela războiu încoace, 
într'o imensă şi confuză kavră jidovească” 1). | 

Marele O, Goga, poetul pătimirilor noastre, spunea aceastea 
„Cu schimbarea vremii, s'au inversat multe roluri la noi și, după cum 
odinioară tot boierul ce se respecta își avea pe ovreiul lui de cs, 
așa, astăzi, fiecare întreprindere mai de seamă îşi are pe bill arce: 
Zelig Şor din Moldova era incontestabil mai moral şi e oe k er = 
epigoni de legea nouă a lui Ilie Oarţă pe o rază imensă din M sau Ş 
până la Cetatea Albă sting lumânările și operează în întunerec ). n 
„Şi, de aceea, Evreii au câștigat, în 1936, după registre, 101 mili- 
arde lei, pe câtă vreme Românii de-abia 34 miliarde. Numai aşa se va 
scri, de azi încolo, istoria României de după războiu. 


orța ? 


. 


in: 


1) Neamul Românesc, Sept. 1937 : Xenodulii, VI. 2) O. Goga: Un nou tip p 
orizont, Şabăsgoimul, în Por. Vremii din 11 Mai 1938. 


orțe creatoare—industrie şi comerț, finanțe, 
lä, precum am văzut, în mâinile noastre. 
turor acestor energii şi bogății nu ne 
unătatea şi zâmbetul mahalalelor și al satelor noastre au dispărut şi ele. 

< „Oraşul — spunea N. Iorga la Congresul Ligii Culturale dela Iaşi— 
eprezintă solidaritatea, reprezintă motorul dela un automobil de marcă, 


mane, care altfel sunt răspândite 
ice este așa pentru că în motorul 
ergie şi aceasta pătrunde sub roți şi sfarmă totul.” „Ce înseamneză! | 


r blocul acestei țări 
„Sărăcia târgurilor şi a satelor 
limante acelaș mare istoric când zice : 
re adesea m'au cu ce se hrăni. Dacă 
ezămintele mele de acolo, ar fi un stri 


ltul. S'a dus doctorul dela Vălenii de Munte la Valea Gardului, cătunul 


t în ultimul stadiu de sărăcie. 
unii. care își regăseşte forțele în 


CAP. IV. 


ULTIMA INFĂȚIŞARE A CENTRELOR NOASTRE 
l DE REZISTENȚĂ. . : 


Tot ce este forță şi energie, tot ce este concentare de energii şi de 

i presă şi cultură—nu se mai 
Fiindcă orașulşi târgul sufletul 
mai aparțin. $i, odată cu ele, 


r forţe ale naturii şi a atâtor forţe 
jur împrejur. Un tanc care trece peste | 
tancului este grămădită o formidabilă 
— se întreabă. Atomii răspândiți sau blocul? Inseamnă blocul. - 
nu-l avem noj, nu ne aparține nouă”, 

noastre ne. o descrie în culori de- 
: „Cinci mii de oameni stau acolo 
aş retrage într'o zi tipografia şi 
găt de durere dela un capăt la 


75% din populaţia rurală sunt bolnavi şi nu se pot îngriji, pentrucă 
Şi, vorbind de puterea morală a 


solidaritate, încheie că, sub acest 


însă 


468 469 


| "A ea aa A si 
cum să lovească în biserică și în școală, în carte şi în muncă, în soli- 
daritate şi dragoste; a ştiut cum să dezarticuleze acel „motor al ta 
cului”, acel bloc al vieții noastre religioase şi culturale, artistice ŞI -econ 


Oraşe „Români ` 


mice care era orașul nostru, în fruntea, căreia sta biserica sub a căre ON e poză 
A ; j ânesc. a iza mei o T5918 
binecuvântare se dezvolta cetatea SS ape după N. Pepy EEREN £9 45 l ; 
iun iască în oraşele de reședință — - i Au - 7:85 sus 
Populațiunea evreiască Şe 5 i E P a ta e 
l Sighișoara. . .. o. -6.013 
: e ` Evrei o Odorhei. ,..... : "> 607 
Oraşe Români | . vie fo Șf.-Gheorghe, .. .. 2.541. 
: ` - aas - M-Ciue sagana 0 0.1053 
PE SU a e i a i e izigita F tie doru ad ~ 5.541 
T, Severin. .. | 20.664 1-976 a ei to i 5:282 
Teia a ah 9.378 1.951 20 31.9 43.037 
R. S Vâlcea OR i 12.686 4.152 za 213 6.624 
Ciaora Goo nowe 46.921 13.129 i Tas 3-691 
Caracal . . o o> 12.858 2.769 tă Boca 
Piteşti at a, caz ai (18.8295 30.46 ee a 11.321 
Caneta it e T[i * Te toat e că Mic 076 2.500 
Târgovişşte E a Sai "16.123: © 5.611 24 aor "20.14 
Ploeşti ....... | 58.198 - 203-24 A ia 28.779 
Buzău ... „26.331 pt z pe 3:175. ` 
“R.-Sărat | oo cee Toog 4,297 3 8 7.508 
ppm: eu SAND a 44.055 | 23.101 25 333 26.621 
"Călărași, | 14259 dia K ea 40.3457 
i i BE 6.107: | : „5 
Giurgiu e... f 5 $ 1.155 
DeMăgurele;. ... |. G oa ss 17 i Prezentăm, aci alăturat, tabloul XXXVIII, cu „populația evre- 
do 10,122 z 
E ra p ai 8925. 3.609 39 8.582 ască în orașele de reședință și trimitem pe cetitor la. tablourile I, II şi 
it a aaa cae | LEAI 
Constanța . ... „| 34812. sari = 19.642 II, Ctpă cât formele înregistrate. 
“Bazargic ...... mru, SO, 
Elena ace | mm aola cama | at | eat d 
Focşani „1... a. Ta 2LI92 z i 3.744 a) Moldova este de mult pierdută. 
Bacău. . . o |. 19.718, pui 2: 1.689 
< Tecuci . Pi pe e Ig.61I1 6:849 45 na 
Bârlad . io e a gje 6217, pir 47 62 Toată mişcazea, economică pulsează prin Evrei şi pentru bună 
Să SA 10.121 A i 
| ana ae Sinai aa GAI. 47 i la area acestora. Botoșanii — oraș cu 60 sinagogi și I7 biserici — urbea 
uşi Pa e a a a E ai: a s > $ 2 2 
Galați IE E „33.119. 32 io a i pi 36 care a văzut lumina zilei şi a copilărit, în modestie şi în muncă, cel 
s` „502 . > 
Saul sa Bea d za E aa fa 9.911 34 10.391 ai avântat cărturar al neamului — este năpădit de prisosul Jidovilor 
smail .. a ea e î = 0.152 d 
CoAlbă, e o3 ne e e TI.252; A 43 “a 36 din centru și au dispărut din el Armenii, Grecii și Aromânii — blănari 
: Pue > 2.514 » = 
E ri Raul dai 2 AA Maat EE 73215 51 13.909 u renume și negustori. Românii sunt argați, portari şi servitori, iar 
hișinăă a... . pi 
Orhei a big a ia © 7691. 10 342 pi TE tele î îşi scuipă sănătatea şi tinerețea în aer infect şi în promiscuitate 
Orhei ; ceo oy (rind îi „234. 
E Mean A Ep x zigaz f 4 1.893 telierele de confecțiuni ale Jidovilor. 7—8 “târguşoare din jur sunt 
Roman ..-. 294 = 
- Iaşi „52.857, 50 - : t Da tregime evreeşti, stăpânite toate de cârciuma evreiască care otră- 
„16.8 14 
„osul i | a n pia 13.231 „40 3.92 e e trup: şi suflet. Marele luptător D. Holban scris, în „Tribuna Ro- 
OTĂCA pe e a a a e ata sf 3 
Hotin: e e a0 e i 5.612 io 212-806 ae a e , încă din 1860 : „Cu cât îi merge lui bine, cu atâta comuna merge 
“Dorohoi. ns... o o _ 10,421 11.305 Se 25026 : l 
“Botoşani i. bac | 22724 |. 14039 2 Mape 
o Pălticeni a poaa aia ao se 10582 JS e 5:904 3 tszs Dorohoiul s'a iudaizat de 'mult. Valea Bistriței, cu toate ale ei — 
z Tari 6.2 10.100 
„elita ta E et, te aja ui ads 3:010 -49 2.284 gății, a încăput, de când lemnul a căpătat valoare, pe mâini evreești. 
„Tun nic apare CE e z „087. > : ; 
Rădăuţi A SI a a ad Fa poe a a numără 33 sinagogi şi 2 biserici. La Fălticeni şi Roman, ei sunt 
n, 103- 582 
„Storojinet E O Eta Aoo i 6 seu | 47 23:720 ăpâni absoluti. Ținutul Bacăului, cu toate bunurile țărănești și între- 
Sernăuți: o. n a’ . N | 
Sai dai A OTE L 27.303. | 13.820 | 57 


nderile economice, este sub călcâiu evreesc. Sufletul oraşului este Evreul 


S 


470 


— scria N. Iorga. Tot centrul şi marile artere sunt un ghetto murdar. 
Oraşele Tg.-Ocna, Valea Rea, Gloduri, Rarincea. Comăneștii, Valea Tro- 
tuşului, Moineştii — Noua Palestină în inima Moldovei — tot şi toate 
sunt ale lor, bogății şi suflet şi corpul populației. Bârladul, altădată u 
târg românesc de mare valoare, este şi el pierdut.. Tecuciul, transforma: 
"— cum îl descrie un cronicar — într'un nou Tel-Aviv, de când mai al 
cu revărsările din Rusia bolșevică, când satele se umpluseră de Jidani 
este stăpânit, până la complectă sufocare, de Evrei, ca furnisori 
armatei, ca avocaţi, colportori şi librari ; au societăți sportive ca Ma 
caby şi o foaie ,„„Habinah”, cu 189 firme din 388 în oraș; cu pâin 
cereale, lemne, cherestea, petrol, fierărie, manufactură și mode, et 
99% jidoveşti. Târgurile Iveşti și Podul Turcului, ca şi satele, asfixiate 
de Jidovi. 2) Tot comerțul de vinuri, toate bogăţiile podgoriilor noast 
sunt speculate de misiţi .evrei— la Focșani, Odobeşti, Panciu, et 
Aceiaşi tragedie este la Huși și Vaslui. i 
- Un cronicar, din zilele noastre, vorbind despre Iaşi, „oraș al lui 
Ștefan cel Mare, al tuturor voevozilor de mai târziu, al gloriei şi înţ 
lepciunii lor, al sfintei credințe ordotoxe”, spune că e un imens ghett 
o infectă colonie jidovească. Acolo, în fundul Beilicului de altădat 
pe unde erau grădinile curților domnești, în cartierul acela istoric al 
Iașilor, unde suave domniţe creştine și mândri şi viteji coconi domneşti 
petreceau în voie bună și cuviință, astăzi, Israelul cotropitor şi-a, așezat 
marele cartier general. S'au întins apoi în Nicolina, Sărărie, Păcurari 
Proprietăţi, comerț, industrie, presă, tot, absolut tot, „se află în mâ 
nile lor. Pe sfintele locuri, unde odinioară se înălțau semeţe biserici 
domnești, astăzi jidobii şi-au ridicat palatele lor provocătoare, cârciu- 
mile, cinematografele şi casele lor de desfrâu... Incet încet, Israel a pus 
stăpânire pe toate imobilele românești și, astfel, toate caracterele au 
intrat în stăpânirea lui...” — aşa scrie un cronicar. Această tristă rea- 
litate a făcut pe N. Iorga să gândească, în 1937, la o nouă așezare a 
Iaşilor, afară, dincolo de barierele actuale, cu mahalale noui româneşti 
şi cu noui așezări îndustriale, comerciale şi culturale, rezervate numai 
băştinașilor. l l i 
"După Almanahul R. Mosse pe 1928, Românii contează cu cif 
neînsemnate numai la 19 din 117 îndeletniciri comerciale şi industrial 
cu de-abia 102 firme, pe câtă vreme Evreii cu 3196 — în procente 
97% faţă de 3%. 510 geherete dela hale le sunt închiriate lor, iar Ri 
mânii deţin deabia 10 2). Evreii exploatează toate pădurile ; aprovizi 


 nează armata cu cereale ; speculează pe producători în afară de oboar 

„prin misiți răspândiți prin sate alarmând populaţia, ete. l 
i In multe ținuturi, sărăcia este atât de lucie, încât sate numeroase 

„ca acelea din jurul Pașcanilor : Găşteşti, “Topile, Valea Seacă şi Con 
teşti, se Întrețin tăind lemne sau cărând apă la Ovreii din Paşcani 


suprafață de circa. 35.000 ha., 
» toate munca grea de salahor şi de täie- 


= i : A Y tA . -e j s'au aşezat 
„pe moșie, în fața ţăranului improprietărit ca- vai de dânsul și incapabil 


de solidaritate, Evreul.” Și, ca rezultat, vorbind de Negreștii Vasluiului, | 
să aibă „cinci sina- 
pentru că ai noștri, aşa 
ara bătrânilor copaci: se 
ască. Aici, ca şi la mine, 


b) Basarabia — ţară complect iudaizată. 


Dacă luăm în considerare numai fisionomia demografică a oraşelor 
unde proporţia evreiască oscilează între 52% la Bălți şi 78%, la Soroca, 
este suficient să conchidem că această provincie este pierdută, Această, 
invazie de speculatori a găsit poporul cel mai puțin pregătit sufletește 


Și ținutul cel mai slab organizat din punctu de vedere politic, cultural 


şi economic — fără căi de comunicație şi fără ajutorul necesar dela 
„nicio instituție de credit cu adevărat românesc. „Un sistem de adevărat 
jaf — scrie un cronicar cu lacrămi în vârful condeiului — se obicinuește 
aproape în toate oraşele și târgurile basarabene, cât şi la oboarele de 
cereale, dar victimele sunt producătorii români, precum și consumatorii 
„in majoritate tot români.” ?) Totul este străin : administraţie, medicină 
şi farmacie, avocătură, comerț de tot felul — mare şi mic industrie 
-Hnanțe şi credit; totul este un imens ghetto — specula neînfrânată ; 


toate izvoarele de bogăţie — animale şi forestiere, pe cale de distrugeri 


> 


; è 
f 


1) „Porunca Vremii” din 29 Dec. 1938, art. de C. Färcăşanu. 2) „Universul, 
Tei ea AE a i E I) „Universul Tragedia negustorilor români la Iaşi, 16 Mai 1937 | 2) Ziarele, ° 


472 413 


i suma de'lei 8774130 1 ), iar sinagogii era afectată o sumă de-circa 6 
„rezultate din vânzarea cărnii cușer, din taxele cimitirului şi a azimei 
e Pesti. Aici, ne-au „găsit evenimentele din Sept: 1940. 


-popilația lăsată “pradă exantematicului și malariei, sărăcia redusă - la 
plug de lemn; poporul ignorant — copii: și părinți — îşi seceră viața 
„cu; acel, „premăn' , „Zaibel” sau „zaibăr” otrăvit ca şi cucuta 1) în 
„miile de cârciumi evreeşti. Toată industria alimentară de uleiuri vegetale 
:şi de' spirt — unul Nuță Schoer domina întreaga producție, specula ` > # c} Bucovina, — ţară de mult iudaizată. 
toată viticultura şi, ajutat de un sindicat de tâlhari, fixa preţurile vinu- a i 
lui: şi a ajuns să-și plaseze în Palestina averi de zeci de milioane ; tot In 1880, toate centrele odată în stăpânirea noastră, — şi la 
ceva Armeni, repede asimilați — ca proprietăți, meserii ṣi negoţ,: au 
ajuns” de nerecunoscut. Evreii stăpânesc, astăzi, viața spirituală sub 
imperiul spiritului iudaic şi controlează toată viața economiă a provin- 
:“Ţinuturi întregi lipsite de orice căi de comunicație, ca ținutul de pe 
alea Ceremuşului cu 20.000 locuintori, sunt lăsate pradă exploatării 
ruțătoare a Evreilor galițieni — în majoritate, pașaportari sau cu 
cetățenii obținute pe căi piezişe 2). Produsele animale şi cele îndustriale, 
aproape sută în sută dirijate de ei, alimentează bună parte. din nevoile 
ării și ale capitalei ; dețin tot comerțul intern și cel de import-export, 

caracterizat prin banditisme în contrabanda de piei, devize, etc. La toți 
Evreii cetățeni, se adaugă şi alţii, descălecaţi din Wilna, Lodz sau Lem- 
berg, alungaţi de afaceri suspecte şi s'au pus în fruntea întreprinderilor 
ndustriale. Toată industria lemnului este stăpânită de ei şi toate pă- 
 dutile particulare şi ale Fondului bisericesc sunt jăcmănite de ei — numai 
în județele Câmpulung, Rădăuţi şi Suceava posedă 45 fabrici de chere- 
tea, cu proprietate forestieră de circa 800 ha pădure ; în total, stăpâ- 


„comerțul fățiș sau clandestin de pielcele: de astrahan; toată presa și 
librăria, tot creditul, toată contrabanda sunt ale lor. Prin procedee 
barbare, distrug rasa ovină şi cabalină, spintecând cu o lună înainte de 
„naştere mamele, ca să li jupoaie pielea mânjilor, cu care s'a făcut o 
imensă contrabandă. Unul Ghelman deținea tot comerțul de export 
„de cereale, de fructe şi de nuci al provinciei şi, în calitate de președinte 
-at exportatoriloz, specula naivitatea ţăranului, poseda fabrici de spirt 
şi de paste făinoase 2) etc. Toată minunata regiune a grădinilor din 
sudul 'Tighinei — cu centre Chițcani, Şerpeni, Copanca, Leontina și 
“Talmaz — era lăsată pradă speculei lor, angajând î încă în floare recolta 
ţăranului sau o arendează pe câţiva ani şi, adeseori, extraordinara 
recoltă — datorită aluniunilor miraculoase ale Nistrului, ceeace face din 
acest ținut o adevărată Californie românească — se pierde din lipsă 
"de căi de comunicaţie, așa cum s'au pierdut, în 1937, recolte în valoare 
de 5o mil. lei. Toată această bogăţie era la cheremul a trei gansteri, 
— Haim Capusta, Smalţ şi 'Tulcinschi, toţi Galiţieni, la cari se adaogă 
şi alții şi alde Ghelman. Numai pe 8 ani — 1928-36 — s'au exportat, 
de toți aceştia fructe în valoare de peste 800 mil. lei ). Bande de contra- 
bandişti, basarabeni şi bucovineni, organizau acapararea tuturor piel- 
celelor de astrahan cu 50 lei bucata şi le desfăceau în America cu 
1200—2000. Numai în tr'un an au scos 700000—890000 bucăţi, după: 
care bandele au câştigat peste 800 mil., totul în paguba fiscului și a 
B.N. R., care, alarmată, a luat măsuri pentru curmarea acestei nemai- 
pomenite frustrări a), 

-Viața spirituală este sub imperiul spiritului iudaic; Chişinăul 
număra, la 128.000 loč., 98.000 Evrei, cu 37 sinagogi și numai 22 biserici ; 
„Hotinul 23 față-de 4; Orheiul 13 față de 2 ; Soroca 22 față de 3 ; 5) Sin- 

-gureni 16 faţă de una singură ; Edineţi 14 sinagogi şi 12 școli față de 

biserici 6. Bugetul comunităţii din capitala provinciei — numai 

. pentru întreţinerea şcolii, clerului şi a spitalului se ridica, pe 1937/38; 


eşedință, î în sate şi cătune trăește sub tirania lor. Intr un târg depărtat 
din munții Rarăului, Vatra Moldaviţei, cu circa 2000 locuitori, am - 
umărat cu degetele mele peste 20 cârciume evreeşti și toate prăvăliile 
din acest centru de mare mișcare forestieră. In ţinutul Cosmenilur, 
iceiași situație alarmantă : toate cele patru fabrici de ţesut: Rateș, . 
ateş-Weintraub şi alte două, ca și moara Sandheim și fabricile de spirt 
eretz” și fabrica de zahăr ,,Lujani””, toate evreeşti 4). Deţin toate 
nițurile şi concesiunile administraţiilor publice 5). 

- Cernăuţii şi-a avut odată şi nu de mult extraordinara lui importanță 
onomică. Aici, este, încă şi astăzi, o bursă de mărfuri cu reputaţie 
a fosta monarhie. Pe aici, s'a promovat comerțul de piei de astrahan 
asarăbeabene, atât de apreciate în America şi acela de piei de mânz, 
recum și cele mai mari case de export de ouă. Singurele case românești 
e export, singurii pioni ai comerțului național şi în legături solide cu 


I) „Universul: din 1 “Mai T938. 2) „Por. Vremii” dia „12. Ian. 1939. 3), Por. 
Vremii” din 18 Martie 1938—din lipsă de drumuri, numai într'o singură comună au pu- 
trezit 500 vag. mere bune și 800 mere de industrie; din 21 Martie 1938. 4) „„Univer- 
sul” din 22 Martie 1937. 5) Ideea ata ranalei din 8 sapte 1934- 6) Dr: H. Schuster —Die : 
_ Juden frage in Rumänien, 


„_1) Naşa Reci din 16 Iulie 1937. 2),,Universul” din 5 Martie 1938. 3) Date sevite 
C. N.R. 4) Universul” din 19 Aprilie, 1937. 5) Ibid, 24 Noev. 1934. Ca pildă, mo- 
olul ,;Spica” al inațelor încheiat oneros pe: 15 ani, în paguba primăriei şi a imă- 
atilor i eng de Moses şi Willy Klueger, Max Reiustein. : 


jesc 70 unități forestiere 3). Totul î în târguri şi târgușoare, în, oraşe de. ` | 


474 415 


Europa şi America, sunt casele Ion Niculescn și Zaharescu-Tănă n berghelii de reproducție de cai sânge arab și huţul; țară cu posibili- 


sescu. Românii nu s'au putut afirma pe scena comerțului și 
„dustriei în Cernăuţi și în întreaga provincie. Institutele de credi 
românești creditau mai ales pe exportatorii evrei. Alte 26 case ex: 
portatoare de grâu, 12 de porci și 29 de vite — în afară 
Podsudek — de- făină și fructe, de produse animale şi divers 
precum și 65 exportatoare de cherestea, 6 de turte oleaginoase, ete 
toate evreeşti, cu sediul în Cernăuţi!). Ei stăpânesc şi proprietate 
urbană şi bună parte din cea rurală. l 
In Suceava — își aşternea N. Iorga impresiunile sale — toți neg 
storii se țin de neamul care este cu adevărat stăpân al- acestor locuri, 
Copii de ai noştri nu se văd pe stradă, ci tot de cei cu şăpci, cu păl 
'riuțe verzi, cu nasurile coroiate sau borchinoase, odrasle ale tuturor 
neamurilor Austriei, 'dar mai ales ale Ebreilor. Strada evreiască” 
şi strada mare e şi ea aproape numai a Evreilor. Dela Burdujeni la 
Suceava, toţi birjarii sunt Evrei 2). In orășelul Gura Humorului, de- 
abia 1807 Evrei stăpânesc tiranic tot ținutul bogat în vite și produse de 
cherestea, toată mişcarea spirituală și economică este a lor. In procente: 
4% Români, 14% minoritari şi 82% Evrei 3). Orașul frumos, cu gospo- 
dării şi piață bogate, așezat pe linia ferată. Dârmănești-Vatra Dornei 
se bucură de un aer sănătos şi de un pitoresc rar întâlnit, ceeace a făcut. 
pe Evreii basarabeni să-l aleagă ca loc de reculegere și stațiune clima: 
terică de primul rang — ignorat de toţi Românii și mai cu deosebir 
de artiștii penelului cari pot găsi subiecte vrednice de înalta lor artă 
La toate acestea se adaogă mândrii plăeși şi frumoasele țărănci câm. 
pulungene ce reamintesc mândre şi suave figuri de domnițe. Şi Vatr 
„Dornei a încăput sub călcâiul jidovului. Această „perlă a Bucovinei” 
“a ajuns un ghetto murdar, cu toate gospodăriile fruntașe acaparate d 
ei, iar bieţii Români alungaţi sub crestele munţilor. In zilele de Tişr 
şi Iom Kipur, toată Dorna e pustie, biserica o ruină, în schimb, centrul 
orașului împresurat de patru temple jidovești şi vreo trei case de rugă 
ciuni talmudice, iar în ultimul timp, a fost inaugurată o sinagogă p 
strada, principală 4). > 
‘Puțină lume își poate da seama, de departe, cât de mândră şi de 
frumoasă şi cât de bogată este această provincie roasă până la sâng 
de vermina iudaică. Țară de basm şi de tablouri picturale, țară cu ae 
dătător de viață şi de reconfortare a puterilor sleite, țară în care recape 
bucuria de o nouă viață, ea este, pe deasupra, şi o țară bogată în toate 


aselor Simmenthal la șes şi Pintzgau la munte, ajungându-se ca vaca. 


i Large White, țară care alimenta marile orașe din centrul Europei 
și din care s'au exportat anual 700.000 kg. carne bacon în Anglia ; etc.) ; 
ară cu mișcare industrială variată, şi intensă, cu numeroase industrii, 
ca aceea a tricotajelor, a cauciucului — unică la noi, a teracotei și 
faianţei, a lemnului şi specialităților sale, a glucozei — -cu cea mai mare 
abrică cu forță de alimentare a întregii țări; etc.2). 


d) O ţară care nu mai este a noastră — Maramureşul. . > 


Românii din acest viguros ținut românesc s'au bucurat, de auto- 
nomie naţională şi, abia târziu, au recunoscut suveranitatea regelui 
ungar, iar ca descălecători și întemeietori ai Moldovei, acești Români, prin 
vitejia lor, au ieșit din iobăgie şi au fost: declaraţi „nobili”, încărcați 


“ale statului „composesoratelor”” şi comunelor, cu condiții excelente 
pentru. creşetezea, vitelor și a oilor Karakul, cu bogate livezi de pomi 
fructiferi şi minunate regiuni turistice — Evreul a fost atras numai de 
partea practică a lucrurilor și, deși oaspeți “proaspeţi şi nepoftiți, s'au 
revărsat în valuri mari din Galiţia şi, în scurt timp, au cucerit o țară, 
„mai ales după războiul din 19I4.'Satu Mare sau Orașul Jizilor, Şimlăul 
- Silvaniei, orașul natal al. lui Simeon Bărnuţiu, Sighet, Zalău, Vişeu, 
- Borşa şi altele toate sunt în mâini eyreești... Sâmbetele şi în sărbătorile 
„evreeșşti, riști să mori de foame. Cei mai mulți Ovrei n'au meserie de- 
clarată, alţii sunt comercianţi şi contrabandiști, restul cărăuși şi păstori 
"sau agricultori pe seama, altora. In Sighet, Evreii au 12 sinagoge, îm- 
-punătoare şi sfidătoare și peste 115 case de rugăciuni și haidăre, Românii 
— ca peste tot înghesuiți la margine — au doar o capelă, precum au 
şi în sate câte o bisericuță arhaică ruinată. 

Prin înşelăciuni, camătă și cârciume numeorase, exploatând toate 
slăbiciunile bieţilor Români, Evreii şi societăţile evreești au ajuns să 
stăpânească pădurile compesorale %) prin comploturi puse la. cale încă. 
din 1877 şi ajutaţi de cozi de topor. Câţiva gangsteri, ca ăia Davi- 


1) „Universul din 6 Dec. 1934. 2) Ibid. din 5 Mai- 1938. 3) Incă dela 1345, 
comunele românești se dădeau ca donațiune unor domni nobili. Multe familii nobile au 
pierit în luptele pentru neatârnarea Ardealului. Ruteni, Unguri, Tătari și Turci wau 
putut să-i deznaţionalizeze. Monografii : Dr. Mihai Marina ; I. Dernier şi Inginer I. Marin ; 
Ion Grecu şi Alexandru Vaida ; N. V. Ilieşiu, Al. Gregorian : articole de ziar. 4) In 1365, 
Ludovic Angevinul a dăruit păduri fraţilor nobili: Balc, Drag, Dragomir, şi Ştefan 
pentru vitejia contra Turcilor. 7 


3 


1) Vezi Indicatorul importului și exportului. 2) Din-;,Neamul Românesc” din 
Bucovina. 3) ,,Universul” din 20 Mai, 1937. 4) „Por. Vremii” — Vatra Dornei su 
călcâiul Jidovimii. i 7 


Pi 


ăți mari de creştere a păsărilor de rasă ; admirabilă pentru dezvoltarea. - 


record. să dea 7000 litri lapte foarte gras, pentru aceea a porcilor Vork . : 


cu prilegii 3). "Ținut românesc din cele mai avute, cu imenese păduri | 


dovici Moise, Moise şi Maior Polak, având alături firmele evereești, ca 
„yLisa”” din Sighet, „Fried” din Vişeul de mijloc, ete. Şi, în felul acesta, 
au pierdut 6o de munţi și au rămas numai cu doi, iar Evreii stăpânesc 
~: munţi şi păduri, stâni şi fabricarea brânzeturilor, meşteşuguri, comert 
industria lemnului, despădurind cu sălbătăcie de neînchipuit toți munţii 
cari făceau podoaba țării, stăpânese proprietăți composesorale, banii, 
munca şi dreptatea poporului român — împins să-și tacă colibe pe văile 
apelor în sus și pe dealuri. O altă metodă de a-și înstrăina' sau hipoteca 
moşiile era, și propaganda de expatriere în America, în locurile va- 
cante rămânând ei stăpânii 1). ` z: i ; 

Alte două mari plăgi sunt camăta şi contrabanda — aceasta 
exercitată de Ovrei „lupii de noapte”, aşezaţi în fiecare sat și 
dealungul frontierelor, singurii cari şi expun viața rămânând Ro- 
înânii plătiți cu 20—1r00 lei sau cu pluhr de rachiu. Satul Mare 
este raiul acestora şi terenul de activitate cel mai prielnic, dela - 
Halmeiu până la Valea Vișeului. Toți aceşti „,Jizi”, răspândiți în 
orice sat cât de micuț, în stoluri mari ca niște corbi siniştri, sunt 
“plaga pe care n'a cunoscut-o nici Egiptul sub blestemul Evreilor. 
Fiindcă, sărăcia Maramureșului este obiect de epopee. Bieţii Români, ` 
reduși la cea mai elementară sărăcie, sunt degeneraţi de toate bolile 
sociale, nu cunosc săpunul, nu pot frecventa şcoala, în schimb, este la 
câte 8000 oameni, câte o cârciumă. 

Un cântec din Maramureş descrie, plastic şi destul de tragic, urgia 
căzută asupra lor odată cu năvala Jizilor. Unul din doi fraţi — soldaţi 
în luptele din Galiţia — zice că m'are de ce se înapoia acasă, deoarece 
părinţii le-au murit, plugușorul s'a rupt, iar Jidu le:a moştenit boii. 2) 
Poetul O. Goga — adânc îndurerat de soarta acestor Români — a 
scris un articol protestatar împotriva iudaismului intolerant. din Mara- 
mureș, fapt pentru care i s'a intentat — la Sibiu, în 1908 — un proces - 
de presă cu mare răsunet. P. Șeicaru îl descrie astfel : „„Ajunge să străbți 
Maramureşul, să-i vezi satele cuibărite în văi de un pitoresc unic și 
printre straele albe mișunând caftanele negre și zoiase, ca să-ți dai 
seama că sărăciei autochtone i se adaogă și prezența atâtor nepoftiți, 
cari, luați din scurt, verificați în ceeace priveşte corectitudinea actelor 
ce le legalizează “prezenţa, nu ar mai rămâne nici zece la sută. Aşezarea. 
geografică a Maramureșului în vecinătatea, imediată a Galiției, l-a sortit 
să fie prima etapă a-invaziei galbene. De aci — după un studiu condițio- 
nat de împrejurările proprice — coboară încet la vale, se infiltrează în 
centre, încep acțiunea, de ocupație economică”, 


`- €). Ardealul; Crișana şi Banatul. -©  -... z 


; „Am fost jefuiți ! Continuitatea, istorică nu este a nimăziui altuia, 
ci numai a oropsiților Valahi, cari au dus pe umerii lor toată trutia, 
poată gloria şi bogățiile grofilor. din Budapesta. Noi am fost elementul! 
de continuitate în Ardeal l”? Așa striga cu indignarea instictului de con- 
ervare naţională batjocorât, într'o ședință din Ianuarie 1935, prof. C.C., 
Giurescu. Iar prof. I. Nistor spunea : „„Dezbrăcarea Românilor de drep- 
urile -politice. şi naționale s'a produs întâiu la orașe, politică. de exter- 
minare care a durat secole întregi, Dar, în ciuda acestei politici de dis- - 
rugere și de dezagregare, târgoveţii români, izgoniți din cetăţi, s'au 
retras la periferie, în suburbii, în orașele din Ardeal, din Bucovina, și 
asarabia, „unde îndurau o viață aspră, dar duceâu o luptă dârză pentru 
existența lor ce o atestă toate actele istorice.” E, e 
Konrad. Schunemann 1) arată că nici vorbă nu poate fi în cursul 
Evului mediu de elementul "maghiar ca element clăditor şi organizator 
de oraşe, întrucât chiar în Ungaţia orașele au fost întemeiate şi organi- 
zate de coloniști germani — încheerela care aj unge şi profesorul maghiar 
Valentin Homan, 2) precum ajunsese și Horvath Jena ?) şi dr. I. Lupaș. 4) 
Când Ungurii s'au trezit, târziu de tot, la pătrunderea în orașe — vechile. 
aşezări romane — Rcmâni aveau deja centre mari şi înfloritoare, ca 
Satu Mare, Baia Mare, Sighetul, Deva, Huniedoara, Făgăraș, Haţeg 
şi altele. 5) Satul românesc avea, la, venirea coloniștilor apuseni, Ò ve~ ; 
chime de 12—13 veacuri și el a dat naştere la satele târguri cu negustori 
cari satisfăceau toate nevoile populaţiei : meşteşuguri şi industria casnică 
erau înfloritoare de natură să satisfacă şi nevoi străine, iar comerțul 
cu. produsele sibiene — spre finele sec, XV — îl monopolizaseră în, 
proporţie de 99.27% Românii. — după acelaș H. Jenö. E i d 
Adevărul — unul şi singur — este că toate localitățile transilvane, 
nclusiv orașele, au aparținut numai poporului românesc, pe câtă vreme 
trăinii au pătruns cu încetul prin colonizări. ) Elementul autochton. 
ste pomenit la Sibiu încă dela x210 ; 7) la Brașov. se pomeneşte — în 
ulla papală a lui Bonifaciu IX din 1399 — de multe neamuri, dar nu 
i de Ungrui. 8) ; Oradea Mare avea, în 1780, cartier românesc, % nu şi 
nguresc sau evreesc ; Clujul avea, în sec. XII, o. însemnată populaţie 
omânească ; la: Turda, nobilii s'au speriat de puterea, Românilor în sec. 
XVIII; la Arad, mai mult ca. jumătate din proprietăţi: erau, în 1774, 


„„_ 1) Die Entstelung des Stadtten desens in Shdosteuropa, Berlin — ap. dr. I. Lupas 
blema orășelor din Transilvania, în Universul” din 1933. 2, 3 şi 4) Dr. I. Lupaș, st. 
t: 5) Avocatul A. Hetco în Conferinţa din Ian. 1935, la Cluj. 6) „TUniversul”: — Din 
ecutul clasei mijlocii şi Aspecte sociale din Ardeal, 7) Ibid, ibid. 8) ,„,Universiil” 
din Dec. 1934 şi Dacoromânia IV, 9) Ibid.: Restabilirea unui adevăr istoric de R, Sei- 
u, după K. Gotlieb în „Geographie des. Konigreichs -Ungaru, v. IL Resberg, 1780. 


` 


1 şi 2) Ziarele. 


479 


478 rS AA E Ra 


ni că o inegalitate economică s'a- produs în paguba Românilor: Si - 
age. concluzia : „Transilvania este un raiu pentru minorităţi.” 1). 
Cât de vitregă a fost noua stăpânire pentru fii ei legitimi se deduce 
in felul cum autoritățile române au aplicat, în paguba Moților, vechile 
ispoziţii ale regulamentului patentei imperiale din 1852 ce guverna 
omerțul ambulant, care favoriza pe Unguri şi pe Evrei. A trebuit in- 
ervenţia energică a unui prim ministru ca să se potolească zelul de 
cană şi de antipatriotism al colegilor dela celelalte departamente şi să 
epare, abia după 15 ani, marea nedreptate ce apăsa asupra Moților — a- 
eşti „pribegi ai mizeriei”, cum îi numea un document oficial din 1920. ` 
In ținutul săcuesc, nu însemnăm aproape nimica. La Braşov, foarte 
puţin. Toate centrele mari și târgurile pe linia Blaj-Cluj-Oradea sunt 
şi ele pe cale de complectă iudaizare, ca Huedin şi Hida. Năsăudul 
este totul străin pentru noi — în afară de o bancă ,Aurora” cu filiale 
la Bistriţa şi întreprinderea forestieră cooperativă „Regna”, cu exploa- 
tare exclusivă, a. celor 44 comune grănicereşti, cu uzine şi fabrici de che- | 
restea și cu bunuri de peste 21 mld lei 2). sof o Si 
- Evreii şi Ungurii s'au înfiltrat în Tara Crişanei, prin colonizări, 
ârziu în sec. XIX. Astăzi, la Oradea, se află 46rrr Evrei alături. de a 
5434 străini și 17273 Români. "Ținuturile Sălajul, Orașului şi al Moților 0 77 
sunt sub căclciu jidovesc. In Careii Mari, toate întreprinderile sunt jido- 
eşti. Comerţ, industrie, bancă şi personal sută în sută în Arad sunt A 
răine. Baronul Neumânn, jidov înobilat de Unguri contra unei sume | - 
onsiderabile, deține un întreg trust de fabriți 3). - o 
Situația Oașului — pereche în mizerie cu Maramureșul — șia ` 

nutului Moților este obiect de tragedie antică. Tara Oașului este 
erată de sărăcie şi mizerie, de boli sociale şi întunerec. Sute de câr- 
ciume până în cele mai îndepărtate comune debitează otravă de suflet 
ucigătoare de cari se leagă lanţ crime și bătăi şi totul alunecă spre săl- 
ătăcire şi sărăcire complectă, aruncând un întreg popor în temniță 
au pe un pat de spital. Una din ocupaţii li este contrabanda în serviciul . 
eilor, precum am spus-o în altă parte. Hrana lor constă din o fier- 
ară de prune cu o bucată de pâine. Plătiţi cu 20—25 lei, din cari trebue 
„trăiască şi iarna, ei dărâmă pentru înavuţirea Evreilor pădurile bă- 
âne de stejar. Fructele şi tot produsul ţăranului sunt și ele ale străinu- 
i. Şi au mai rămas în ființă — închee cronicarul — izvoarele de apă şi ~ 
ntrabandele, miraj de îmbogăţire cari vor atrage încontinuu pe străini. 

- Alt ţinut al sărăciei şi umilinței, dar și al tuturor mândriilor ùațio- 
e este acela al Moților, bogat în păduri și metale nobile, dar fără nici 


purtau nume românești ; la Lugoj, Caransebeș Și Ti existau, 
încă din prima jumătate a sec. XVIII, şcoli româneşti. 1) Şi acest ele- 
ment era puternic chiar în cetăţile săsești, ca Sebeș, Mediaș, Bistriţa, 
Tarda, Careii Mari, "Timişoara, etc. °) Toate acestea au aeterna, 
pe conducătorii cetăților să ia măsuri aspre, ca la Cluj — încă a 
şi 1478 — împotriva iobagilor a căror apărare le-a luat-o chiar atei 
Corvin ; ca la Bistrița, în 1713, unde Românii erau izgoniți din casele 
lor; ca la Turda, în 1711 şi 1712, când au fost expulzați, iar casele le-au 
fost arse — ceeace a avut loc şi la Brașov; ca la Sibiu, unde nu erau 
admiși în bresle — prin sec. XVI, niri ca să-şi cumpere case, sau să se 
î Cear 8) ; ; i ij 
a at e a început cu o furie nestăpânită odată cu în 
cheierea pactului dualist și s'a continuat potrivit principiilor statornicite 
în aceea evanghelie a urii, în aceea „Magna Charta a maghiarizării care 
urmărea realizarea unui stat-unitar național maghiar. Ceeace a făcut 
ca, în decurs de câteva decenii, să se-schimbe radical înfățișarea centrelor 
din Ardeal şi Banat, în folosul Ungurilor și Evreilor. Câteva date stali 
stice sunt vorbitoare : în industrie şi comerț, T ating 24.50 % 
din totalul populației lor, „Gemranii 33%, Evreii 72:50 a au 
deabia 5.45%%). La cifra demografică de circa 30 VA Români — după 
datele lui N. Popp, de 28% — cifra ceconomică pentru elementul ae, 
nal urban este de numai 15%, așa că, cu tot sporul românesc, orașele 
din aceste trei provincii continuă a fi dominate de minoritari. In anii 
din urmă chiar, masse minoritare din târguri şi sate se mută prin cen- 
trele industriale unde se aşează, ajutaţi de instituții de credite, cari z 
plasat peste 1 mld lei, în cartiere noui. Potrivit aceleiaşi politici caa e. 
de comitete adhoc, Sau înregistrat — între Tanuarie 1937 şi Iulie 1936 —. 
la biroul populaţiei din Timişoara, un plus alcătuit din 10829 iri a 
3000 Evrei, colonizați în împrejurimile municipiului” în felul A. 
reușind să depășească un proect românesc relativ la înglobarea, mu elor 
-româneşti în raza municipiului. Proprietățile muncitorești la rașov, 
“Oradea şi Cluj, aparțin minoritarilor. Pe Evrei fi kora înregistrați a 
1934 cu un plus de 2% în ai urbane, pe câtă vreme Ungurii cre 
% iar Românii cu 1.90%. ; N B 
i: a momacii au început să ia de a capo viața oră- 
şenească. Dar nu s'au realizat mai multe progrese sub noua ni 
aceasta folosind minoritarilor și Evreilor. Insăşi presa străină remarc 
acest, aspect al problemei când scrie : „Minoritățile sunt acelea a ina 
-profitat mai mult de progresele realizate pe acest teren și in aşa con iț 


1) Univ. din Dec. 1934 şi Dacoromânia IV. 2) „Universul” din 23 wec. 1934 


1) „La Tribune des Nations” din Geneva, în art. „Transilvania pământ românesc’. 
~ a) R. Seişanu, art. cit 4) P~ Suciu — Clasele sociale din Ardeal. | 


și 3) Ziarele. 


480 


zL 


; Timişoara a fost, pentru Unguri şi Evrei, un mare centru de atracţie 
dela 1918 încoace, Cartierul Cetate cu cele mai fericite locuri de case 
invadate de neamul mereu nomad. Blockhousuri se ridică în centru, 

i » Românii se retrag la periferie — fără străzi şi drumuri, fără 
» nu găsești cinic magazine creştine 1). 


. .. . . . 4 . -ma se 
un sprijin în organizarea muncii şi a. creditului, Sub regimul A shi 
noţiunea, mop” Sa spunea O. Goga — era sinonim. cu iH Ş P 

f i : i E 4 i A S4 A 
cuţie Am trecut, scriitorul acestor rânduri, de-atâtea F e Fata văi 
. : E 3 PA e EA in š 43 date Ate, sătucur ci 
i i ăsâ rmă, ca niște năluciri urâte, Cu 
Crişului Repede, lăsând în urmă, die artei i 
tă risipite, pe pripoare şi dealuri alunecoase, înăbușind Se PCA 
> DN e: A G i l 
de trei patru ori mai mare o biată încăpere ce pare a..căt F s ăi À 
stind să: ină i sub căl- 
— adăpostind sărăcia şi golul celor dinăuntru, și toate gemâni ui a 
câiul jidovului. Sau trenul se oprea prin gări ce a leg 3 e, 
i % A . a .... . ămân e ; vrei 
äpâniți hiftuiți de toate bunurile pă „Evrei 
dar stăpâniţi de Evrei g € te bunurile P 
; - prin cârciumă şi ă tuiri și toate nelegiuirile — 
a e Leni mă şi camătă, prin mi ne S-a 
stăpânind — prin cârciun $ E Motil” SVE 
) i oților ”ici colo,- sătu 
te. Aşa se prezintă țara 
un popor vrednic la toate. 2 [oțil a 
Sa, a de un deal sau cufundate în vale, zac în tăcere ca de moarte, 


bandă, brutării, măcelării şi băcănii. In Judeţ. din 330 întreprinderi, 


7 românești ; din 313. societăți anonime, 14 românești şi din x bănci . 
9 româneşti'?). ak 


i acol vezi decât bătrâni și copii, iar aceştia de lipsurile ce îndură românească și în judeţ cu peste go Yo, micul negoţ este în bună parte în 
ya e l Foe p A fetita j 7 4 E : S sapă REN 
căci acolo se tă, toți oamenii de vârstă mijlocie sunt plecaţi în pribegie alui românești, ca și meșteșugurile cu renume străvechiu. Numără 20 
â ată am ; e eS ea LSA . Ă Fi i : pere CU 
uae mele d Tucra în ținuturi primitoare”... Fiindcă, aici în țara a ntreprinderi industriale : 1r produse textile, 4 țiglării, o turnătorie 
st Aa o ES ARAE age Pa e aa l i au aparținut odat fier, o fabrică de cal i ilatură ă 
rului, nu este loc pentru ei. Toate pădurile motești au aparț; de fier, o fab de ca apoade ȘI una îilatură de mătase care produce 
<A cai ir: Fi 


boierilor români, încă din sec. XV, dar sub influența, bisericii catolice, minunatul tir ; 
oier. 3 : AA dă A ileana 
i ânăsti i, trecute în seama conți ; 
au fost predate mânăstirilor şi, apoi, ecute stiti. Tischler, repre. 
i A i, le-au vândut nouilor îmbogățiți. 7] cher, re : i n cele ma 
cari, soda e aie) maghiare, a acaparat o parte din ele. Intre ră, cu fabri că de sticlă şi distilerii 
poa ici Tischler avea o pădure de 11000 jugăre aproape de Chuj, ȘI alte centre, şi turnătorii, cu fabrici 
E a 10 comune de Moţi cu 992 capi de familie, 5000 din Ruschița de marmoră ca la Carrare 
n D “dela împroprietărire prin tertipuri avocăţești şi conștiin guri cu renume în străinătate, 
ele exc = } Moții nu s'au lăsat şi, după o aşteptare de 15 ani, procesul toate produsel e solului şi ale su | 
jr a iat Aici, au operat ca... în codru şi alți gansteri ai codrului, a rang înalt stațiunile Herculane, Buziaş, Lipova şi Ivandu 5), 
a ost cas 1g . > 7 = si | > k E ` A 
jutați de mărunți oameni politici. D% MIRE ; 
aju li Sibiu, gravitează toată viața celor două judeţe a. 
care formează o celulă economică unitară. Saşii Pi IE 
. . te PA . D A .. A t să câş ige TO ] 
industrie şi bănci, dar Evreii au începu E li 
Sat mai AER ca Ungurii — 20% din populație, räsfirați în oraș cu 


cum o numește un cronicar. Aici, avem ca prim strat, Evrei 
pe urmă, Evrei germani veniți cu coloniștii, iar după 1736, 

ă; pe urmă, au descălecat Evrei — unguri, 
francezi; ruși, galițieni, germani noui, vienezi, cu perciuni şi fără, perciuni, 
cum se exprimă autorul acestor mărturii, D 

Vom încheia cu încă câteva c 
este provincii, precum și comerțul de import-export este în mâini 
trăine. La 74 exportatori de cereale la Timișoara, întâlnim 1 Ro 


20 ă pog ă Uni ele 
- Gusteriţei. Românii au început să populeze, după Unire, suburban E 

e deaîntregul. . E. i y „pe 
ia ere dea BA în Banat — cu o industrie din cele mai importants 
ti ta i a EE d ra e. gi aie . . . te 
i cu un comerț la aceeaşi înălțime. Din timpuri vechi, marile centre 

i , centr u i nomice româneşti. Astăzi, Ti 
bănățene erau centre culturale şi econç mi nâneşti., TER 

' şoara numără 37% Evrei şi 28% Români, Lugojul — 9% Evr 


` . A O se 0/ . : a 
totuși, capabil. să deţină marele comerț, iar „Românii 33% ; Ce 


> 


1) „Por. Vremii” din 1937. 2) I. Vion, în „Universul: 
ai e f ilj $ p y RA wy 
numără şi ea 17% Evrei 1). mă 


ragomir — Tot Bănatu-i fruncea, în „Universul” din 5 April, 1 
Tot. Bănatu-i fruncea” de P. Tipărescu în „„Por. Vremii” 
alele sunt rasele cele mai nobile: bovinele Simmenthal c 
sa York ar fi întrecut şi rasa engleză importată: calul Noriuss. Producţia 

malelor a fost în 1932 : 153.172 cai, 209.981 cornute mari, 588,465 oi, 209.390 capre 
„440.143 porci. 5) Ibid., V. Tipărescu, ` | 


din 14 Ian. 1940. 3) I. 
940. 4) Ibid., ibid. Și 
din 24 Aprilie, 1938. Ani- 
u renume în străinătate; 


1) N. Popp, st. citat. O? pază aR 


A. N. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. 33 


ERE 5 a AP Sa SR ED 


482 


. 


4152 şi 1319 suflete. Provincia contează nu i 


aproape. toată str. Trai 


-483 


parazit din seminția lui Juda, fără perciuni şi fără să gâjie, apărea timid, 
întipt doar cu botul în trupul comerțului oltenesc, fără să-i poată aduce 
vre-o vătămare. Două trei firme, la atâta se reducea aşezarea Iudeilor 
în Craiova,” scrie un cronicar. Astăzi, din 1365 firme : 188 străine, 128 
paşaportari, 989 româneşti şi 265 evreeşti — în cari nu intră profesiuni 
libere, profesori, personal de sinagogi, etc. Indrăzneala, acestor negustori 
evrei nu cunoaşte bunul simț şi nici cele mai elementare îndatoriri față 
de colegii băștinași — aşa, ei îndemnau prin circulări pe clineţii din 
județ să-şi amâne venirea în oraș până după sărbătorile lor. 

Trecem pe linia ferată care duce spre Moldova. Mizilul a zvârlit 
de mult pe cei câțiva Evrei şi, de atunci, nimeni n'a. îndrăznit să se mai 
aşeze şi să se afirme în nici un fel. In schimb, în Buzău, 90% din comerț 
în plin centru este jidovesc. Nu mai există nici un angrosist român de 
manufactură. Ziua de 28 Septembrie, anul nou evreesc, este ziua ruşinii 
naționale pentru Buzoieni. La R.-Sărat, manufactură şi galanterie, 
comerț de pielărie şi încălțăminte, de vinuri, de cherestea și de cereale 
— aproape sută în sută, este evreesc. Se spunea că, în târgurile moldo- 
vene, fiecare cocioabă sau șandrama: își avea şi polobocul cu rachiu 
în dosul ei. Am văzut, în acest orășel, cum unii manufacturiști evrei 
cu părinți descinși din înfiorătoarele vaduri ale Galiției sau ale Mării 
Caspice — stau, sub tejghea și pe tejghea, cu garatele pline de basamac 
ca să poată atrage pe clientul țăran. Și aceștia deţin, în mrejele lor, 
tot comerțul mare şi mic de galanterie și manufactură în întregul judeţ 
parte în cele vecine. ` NO. = k 
In târguri şi târguşoare ale județelor Brăila şi Ialomița şi altele 
aproapiate sau depărtate, stăpânesc tot ei comerțul de manufactură, 
de cherestea şi de cereale, toate depozitele de mărfuri și toată indus- 
tria, precum şi tot comerțul de import-export. l l 

In județul. Prahova, âvem marele centru Ploeşti, cu 24% Evrei 
20324, 9% străini — 8073. şi 58198 Români; Judeţul numără 637 
firme evreești, 326 străine şi 6312 firme românești. Iată, aşa dar, toate 
elementele aparente ca să tragem concluzia că, în judeţ și în oraș, însem- 
năm foarte mult. Realitatea, însă, o prinde şi cel mai naiv. Ploeștii este, 
mai mult ca ori care altul, încăput pe mâini străine, cu firme însemnând 
capitaluri considerabile, multe din. ele de miliarde, ceeace. înseamnă 
o totală âsfixiere a elementului autochton, cu prăvălioare de mâna a 
treia, cu zeci de mii de muncitori necalificaţi, cu slujbaşi plătiți ca vai 
de lume, față de nababii petrolului plătiți cu sute de mii și. milioane 
anual. Aici, marea rezistență a opus-o elementul ardelenesc pe câmpul 
comerțului şi al industriei mijlocii. l i 

„ Străinii, cu deosebire Evreii, au cucerit și îndepărtate colțuri şi 
nu departe, zăcămintele de quart dela Vălenii de Munte, întreprindere . 


de cherestea 17I vase, iar cel de cai II case 


i - cel de lemne și 
a Aa n. Toate aceste case sunt în proporție de 


străine, dar nici un Romă 
1 
co% evreești 1). 


f). Oltenia și Muntenia — București. 
E] Fi 


Tendintele Evrėilor au iost, dela Unire încoace, cucerirea integrală 

a capitalei țării sub řaport economic Și spiritual. Şi, pe a nee 
cile îngenuchiau și ele. Să ne îndreptăm din Banat spre estu şi 

ă ne oprim la capitală. ` | . l 

să ne Cerul este pate provincia cu cel mai redus procent de populație. 
ivreiască. Şi, totuşi, lucrurile stau altfel în T.-Severin, cu mici excepții 
is ad an: este cucerită, în galanterie şi manufactură, 
de Evrei ; numără 8% din populaţie, adică 1976 suflete ; Teom a 
lete, Caracal 15%—2769, R.-Vâlcea și Craiova câte 20 yy — respecti 
pei ; j mai cu 3:70% — adică cu 
față de 552 străine şi 13865 româneşti. Dar criteriul 
stă în numărul firmelor, ci stă numai în felul întreprinderii, în amploa- 
o capitalului cu care lucrează, în multiplicitatea relațiunilor în ae 
Ra pie et dar mai depinde și de metodele de lucru, de feluritele 


mijloace de acaparare a clientelei fascinată de atitudinea negustorului. 


erului atârnă î bi i final. 
Şi, la fine importanța deverului atârnă în balanța e șI 
Í ; l i tă problemă, 
i zâ ferindu-se la această p ; 
Un cronicar vâlcean, re 1 raa o ari La 
nu cu mult înainte de războiu și mai cu seama după războiu, a Ep al 
acestei negustorimi băștinașă, cu trecutul, cu obiceiurile : a ne n 
i ă ăi ri dus cu ele altă mentali- 
î ă lemente străine, cari au a ntali- 
au îndeput să apară e a aa 
ăi i ăştinașilor. 
ine de cinstea şi omenia siindcă 
pie pia el i i 7 dăpostit unii faliți - 
ărut fi ambleme simbolice sub care s au adâp 
au apărut firme cu emb simbo r Sa ala 
| scabititaţi sau tolbagii pistruiaţi şi cu nume împrumutate, fără i E 
dere, fără alte legături cu aceste locuri, decât F - a se o 
. i i i şi i mi, s'au făcut manuta! 
ânză returi şi foşti hahami, ariști 
Astfel, vânzători de şi peace a PE ema 
ichigii ; i isiții i de tricotaje şi încălțăminte, vop 
iri -jar misiții negustori de i în mi n 
EE iitorii, vânzători osişti de piei scumpe, etc. ) 
"au fă chisti : servitorii, vânzători angrosiș e, etc. 
s'au făcut droghiști ; t ători angrosişt Are 0 NN 
imejdi -vă ravagiile săvârş 
ă cea. mare. Şi închipuiți-vă i 
Iată unde sta primejdia Sa cint eee PP 
i șia rilor vâlceni, căzuți sub str p? 
punga cetățeanului și a negusto: lor vâl , a E 
sare a.acestor noui mosafiri — în numar de 44 firme ; 
i A p4 pd 3 È 
boiu, erau În numar de 5 3). 


` LE: a TE > pat mia 
“1 -Severin, R.-Vâlcea și Craiova, au început să-și Vai PA a 
f: . B . . z cå 
şi rezistența oltenească, „Odinioară în Craiova, pe ict pe Colo, 


520 firme evreești 


E 


= ş b : -A x i altăd tă, 
Anaarele respective. 2) Niculescu — Negustorimea pvc ioi SEn A A a 
în. încetat din 22 Martie 1938. 3) Neagu Pleșoianu — în Cre 

în, i gu 


Oct. 1937. e 


pe. 


E o pv y i: i SPa g T 
‘d unuia Leibovici care le exploatează fără nici un scrupul. cum, cu atâ 


cronicar, numai Evreii din Bucureşti, fac, ca număr, cât toți Evreii din 


- rut sub târnăcop, vechile case din centru şi, în locul lor, s'au ridica 
` blocuri anonime, au urcat dealurile Filaretului și al Spirei, de«mult s'a: 


calea Moşilor, un ghetto armeano-evreesc ; pe calea Griviței, magazi- 


„Colţei, Carol, Oizuz, Tei ți Sfinților, toate străzile centrale unde pul- 


484 


485 


durere, scria şi protesta în pustiu N. Iorga. 

In București, odată cu întregirea hotarelor, măvala este nestăvilită 
şi; zi de zi, se scurg în valuri, de peste tot cuprinsul țării şi din toate 
colțurile lumii. După date sevite d cercetători, ei ajung, în 1038, să 
numere, la o populaţie totală de 712680, față de 493457 Români Şi 40019 
alte neamuri, 179204 suflete — așa că, cu drept cuvânt, observă un 


utile şi vom da de rezultate mult mai dramatice ca acelea, de până acum — 
Românul își varsă ultimul ban în punga Evreului 1). 

„ Aceasta este, în linii mari și în cuvinte neputincioase, imaginea, 
alidă a capitalei unei țări de 20 milioane locuitori, oraș unde au născut, 
in mituire și numai din speculă, cele mai mari'bogăţii cari, însă, nu ne 
parțin nouă, ci numai elementelor parazitare şi interlope cari s'au 
ăscut, ei sau părinţii lor, în părți ale lumii de care astăzi li e ruşine 
ă-și mai aducă aminte sau n'au cunoștință de ele. 

Şi vom încheia, această tragedie cu câteva reflexiuni ale lui N. 
Iorga : „,Aici, în ţară, este o roadere înceată, este o putere corosivă care 
face din ce în ce mai puțin loc pentru noi. Este o sărăcie în mahalele 
Bucureștiului ca în orașele suprapopulate” ale Chinei. Oamenii trăesc 
n mijlocul mlaștinilor, îi rod bolile mizeriei. Reprezentanţi ai unei Eu- 
'rope care moare, aici, suntem înconjurați de cercul acesta care ne strân- 
ge necontenit, al scursorilor asiatice. Românul a ajuns vita Ovreiului””. 


Palestina. la un loc 1, e eul PR xy: 
Aici, Evreii nu s'au mărginit la vechile așezări. De mult, aŭ dispă: 


lăsat la Cotroceni, au pus stăpânire pe nouile cartiere — Jianu şi par 
curile până în Băneasa, și mai pe toate fermele dealungul marilor şosel 
naționale. Și au la dispoziție bulevarde largi şi luminate agiorno, iar 
băştinaşii stau la margini, orbăcăind în noroiu si întunerec, în mlaștini 
şi boli secerătoare. Calea Victoriei cu toate pasagiile ce se desfac din ea, 
str. Regală, str. Academiei, bd. Brătianu şi Elisabeta cu lumea, inter-- 
lopă a localurilor de distracție şi aproape toate cinematografele A toate. 
sunt aproape de sută evreești. Oborul nu mai este de mult românesc; 


g) Porturile noastre dunărene şi maritime. 


„Negoţul la Dunăre şi la Mare se face până azi — spunea N. 
Crainic la o conferință — de oameni cu pasport în buzunar”. ?) Așa 
stau lucrurile cel puţin în cele trei mari porturi ale noastre : Galaţii, 
Brăila şi Constanța. Un fenomen nou a apărut imediat după războiu : 
invazia iudaică către aceste porturi prin armatori evrei, cu instalații 
de import-export evreeşti în locul celor levantine, de când Palestina 
a luat ființă. Aici, în Constanţa, au început să-și aibă sediul — spune: 
n cronicar — toate societăţile jidoveşti de mare comerț, cei mai abili 
și şmecheri achizitori de cereale, în acest mare port, mișună cei mai 
înverşunați dușmani ai comerțului național 2), 


nele româneşti se numără pe degete. Calea Victoriei, Lipscani şi calea 
Griviței au devenit cetăţi ale finanţei și puterii jidoveşti 5 | E: 

Străzile unde, anual, se face dever de câteva zeci de miliarde lei, 
şi unde toată capitala şi provincia îşi varsă — pe lux şi frivolitățil 
adesea — ultimele economii, ca str. Lipsanilor şi Gabrovenii — centru, 
marilor depozite de “manufactură şi al celei mai nestăpânite burse, 
negre — Şelari şi Sf. Nicolae, Smârdan, Moşilor, Bărăţiei, Decebal 


sează cea mai intensă mișcare economică, toate sunt jidoveşti şi străine— 
după nume și origină, după capital și conducere. 

Umblați odată, în zilele de Purim, prin toate aceste artere bogate şi 
veți vedea ce a văzut şi subsemnatul. 3) Să parcugem, într'o zi — ne 


de gurile Dunării, cu atâta străinii și Evreii devin — și ca populație 


şi creştini îşi făceau negoţul cinstit, mulțumindu-și clientela și îmbcgăţindu-se și pe el, 
odeşti dar mândri de funcțiunea socială ce o îndeplineau. Şi, dela acest negoț atât de 
ne cinstit chiar de Apus, am ajuns la acela de astăzi mânat numai de pofte de- 
âștig neîngrădit și, în aşa măsură, căla deverul de zeci de mld. al Lipscanilor, Ro- 

ii participă de-abia cu 0,50%. 1) Nu trebue să trecem cu vederea nici acel co- 
erț indecent ce se practică cu bocceaua prin casele oamenilor și prix toate instituţiile 
ublice şi particulare și nici acela,de pe trotuarele străzilor sau din înfundăturile imo, 
bilelor, de către toți Evreii sau străinii — vânzători de lucruri degradate sau furate 
dela faliment sau scăpate dela foc — cum strigă ei, comerţ dela care s'au ridicat, în 
nrt timp, la magazinul nobil de manufactură și bijuterii sau la marele comerț. De 
emenea, am mai vorbit, cu alt prilej, și despre bursele oficiale și cele negre, la care 
“se negociază efecte şi acțiuni sau mărfuri cari au ocolit vigilența fiscului şi cari se stre- - 
ară din mână.în mână, fără a contribui cu ceva la sarcinile statului sau a aduce, 
rin aceasta, vre-un serviciu marelui public. 2) „La Marea cea Mare”. 3) Viața econo- 
dică a Dobrogei în mâna străinilor, de D. Gherasse, i 


1) N: Popp, st. cit. 2) Ziarele. 3) Pe str. Lipscani, 3 drogherii. românești, un 
magazin de fierărie, una sau două de manufactură și alte câteva de mică importanțä ; 
pe str. Patriei: o vopselărie și 2 magazine de manufactură ; pe str. Bărăţiei : 3—4 
magazine de. mobile şi.2 de manufactură: Popp şi Bunescu şi Stoicovici ; pe str. ieri : 
7—8 armenești : în Pasagiul Francez, numai 2 armeneşti ; pe str. Zarafi, numai un a 
român; pe str. Decebal, o singură firmă importantă românească : Th. Dinischio u ŞI 
Fiii; pe str. Gabroveni, cam vreo 2 Români, câţiva Armeni și mai 2—3 crestini 
pe str. Şelari, şi Sf. Nicolae Șelari : câte 3—4 creştini ; pe Smârdan, vre-o 13 at 
pe calea Moșilor, câteva depozite de geamuri, de pielărie, chirurgicale, technice, rel 
tie, ete. Acestea toate sunt, natural, impresii ce le culege orice trecător curios, străbătăn 
cu ochii deschişi, toate aceste centre ale capitalei, acolo, unde, altădată, se roua 
Târgul din Năuntru; cu toate ramificaţiile ce au supraviețuit şi unde negustorii roman 


> 


îndeamnă un publicist — toată gama nevoilor noastre frivole sau 


Un fenomen foarte firesc se observă : cu cât ne apropiăm de mare 


487 


486 | 

| E Tragicul situației constă, astăzi, în aceea că și numărul firmelor 
şi ca procent de firme — foarte numeroşi. Dăm aci alăturatul tablo: româneşti este cu mult inferior celor deținute de Evrei — adică 44% 
care vorbeşte dela sine, 1) deși nu cuprinde decât numai firmele cu mar evreeşti față de 41% românești, iar volumul afacerilor este infim față 


„de acela al Evreilor. După declarațiile lui I. Borvizeanu, președintele 
C. C. I: din acest mare port, volumul afacerilor efectuate de străini este 
de 4 mid., pe câtă vreme acela al Românilor nu trece de 100 mil., 


greutate sub acest raport. 


Firme Populaţie 


© Județe —ȚTa| “Orase adică 40,1 pentru străini. 1) Ca şi la Brăila și la Constanţa, are loc ex- 
a Sia] a portul de petrol, cereale și cherestea — şi există, în acest port, de-abia 
pe aló c I exportator de cereale român şi numai patru exportatori de cherestea ; 


Teleorman] 4257] 70 "'238]T. Măgurele] 8391| 945 


manufactură şi alte articole. f 

Ca să ne dăm seama de importanța afacerilor, să luăm în consi- 
derare aceste trei elemente : exportul, importul şi veniturile încasate 
de aceste trei mari porturi. Datele sunt luate pe lungi perioade din luc- 
crarea lui N. Ştefan — fost președinte al Camerei de Comerț și de In- 


Vlaşca. .]| 2943| 60| 135|Giurgiu . .| 16191| 4149 : 1 


Ialomiţa . | 3546| 123| 169|Călărași . .| 14119] 5113 


Constanța 3161 304|1235 Coiistanta .| 34812|19651|r1219 


8559 


Brăila . . "2887 675| 235|Brăila. . .| 44653|23101 


„Covurlui . | 1352|1418] 458|Galaţi: . .] 53119|32205]24526 ne putem face o idee aproximativă de volumul afacerilor, ca şi de ele- 
l mentul etnic care beneficiază de marile câştiguri realizate. 

La exportul colosal de cereale al Brăilei, Românii participă cu un 
singur cerealist — după cum se vede din tabloul I. Marele contingent 


de cerealişti greci de altădată s'a redus numai la câţiva — restul sunt 


171287|85193|51771| 4|10[46| 6|. 4l22l27| 1|z8|z4l67l 


18146|2650|2460 


„_ Dincele expuse în perioada anterioară, reamintim că, încă dela 1899 
portul Galaţi număra 679 firme evreești —adică 42.50 % față de 464 firm 


a 
Import Total trafic Venituri în mii lei 


Export în tone 


i E In tone In iona Ei Venituri Tavestiţii ; Bxcedente 

- Cereale Petrol |Chesretea| Vite A i 
2/33 737.000 7.296.000 JA - 603.767 i 430.000 16.051 
1.477.000 f 6.512.000 Ey 255.126. 12.341.192 . 370.784 252.861 130.633 
10.174.000 | 7 , i „12.086.066 | "fas | ___ 2.086.557 44.609.416 2.933.426 1.933.000 1.765.642 


i 42.522.859 


4879-352, 3.098.683 64.219.608 3.917.977 2.675.861 2.057.326 


61.120.925 


16.350.352 


5.519.402 84.447 


543.095 


străini și Evrei. Armatorii și mijlocitorii oficiali sunt terorizaţi de Evrei, 
„cari au monopolizat toată "piața navlului. 
Trecem la Constanţa, acea ,,Perlă a Mării- Negre” cum au bote- 


creștine şi 453 diverse, iar în comunele rurale, Evreii posedau 82 firme faţ: 
de 179 creştine — 64%, restul fiind străine.?) Natural, niciimportanța co 
merțului de atunci și nici aceea a capitalului nu atinsese marginile de as 


tăzi. In 1930, găsim 922 patentari evrei — 40.70 %; față de 1341 creștini. un șantier unde se depune o muncă aprigă şi se varsă lacrămi amare 


-1) Din. „Anuarul iniportatorilor şi exportatorilor“ pe 1938, am extras firmel 
exportatoare, celelalte date sunt luate după N. Popp, st. citat. Județe Firm 
Români Evrei Străini Oraşe Populaţie Rom... Evr. Str. Exportatori Cereale Rom. Ga. 
Evr. Alţii Cherestea R. G. E. A. Diverse R, G. E. A. 2) Verax, o. €., 261, tablou 63 


3) Ibid., p. 162 şi 302, tablou 44 şi 47. 


i 
1) Din cuvântarea ţinută la inaugurarea Şcoalei com. sup. practice din Galaţi. 
“Vezi ziarele din Ian. 1939. 2) Problema porturilor maritime : Galaţi, Brăila, Cons- 
tanţa — 1938. e 


iar la marele import de coloniale, există un singur Român, dar nu şi la . 


dustrie al municipiului Constanța. 2) Din analiza aci alăturatului tablou, . 


- zat-o poeţii şi visătorii noştri. Pentru elementul băștinaș, ea rămâne ` 


= 


a88 N N N, E 


pentru o bucată de pâine neagră. Românii rămân pescuitorii de perle : E 


în slujba beneficiarilor străini şi Evrei — toţi la un loc 30.900 — 53%, 
(respectiv : 11219 şi 19681)1). Şi aici, elementul românesc este fai 
la periferia vieții economice, iar străinii dispun de centrul bogat şi de 
toate stabilimentele cu capitaluri formidabile și cu câștiguri fabuloase. 


Numai noi, Românii, n'am înţeles marea valoare a mării din punct - 


de vedere economic — spune, cu multă dreptate, un publicist. Din 
timpuri vechi, străinii au domnit, iar astăzi, Evreii şi străinii ocupă 


aceste puncte stragegice... toți de incertă proveniență, heimatloși fără - 


„identitate clară, vagabonzi paşaportari. 2) Noi, Românii, ne-am făcut 
mândria de a o vizita câteva zile pe an sau timp de o lună, de a cheltui 
„bună parte din economii sáu împrumuturi sângeroase la Casino ; de a 
„ne risipi altă parte împortantă pe toalete ce trebuesc neapărat etalate 
ca să impresioneze pe cei de pe faleză sau pe vecini, la hoteluri și re- 
staurante de lux, la Mamaia și la Eforie; de a ne fotografia la bustul 


lui Eminescu și de a ne înapoia, cu aceiași mândrie dar cu buzunarul | 


gol de gologani, şi plin de angajamente, pe un an sau pe un şir de ani. 
Numai vechile popoare — începând cu argonauţii, Venețienii, Geno- 
vezii, Elinii —i-au înţeles și frumusețea şi virtuțile aducătoare de; mari 
câștiguri, instalându-se ca armatori sau negustori, făcând din schele și 
din porturi marile lor contoare. Prin schelele și porturile de astăzi, Grecii 
sunt o verigă de continuitate a marelui șir de înaintași, presărați, astăzi, 
dela T. Severin la Sulina și dela C.-Albă la Mangalia şi Balcic, cu singura 
„ deosebire, că vechii Greci aduceau cu ei instituții şi-răspândeau o fru- 

imoasă civilizaţie. 
In timpurile din urmă, un neam nou care a trăit, la vremea lui, 
viața nomadă prin pustiurile arse de soare, dar n'a știut să dăltuiasă o 
bârnă de barcă sau de corabie, care n'a ştiut să ţeasă sau să așeze o 
pânză şi să lege odgonul de catarg sau care n'a ştiut să ia în mâini 
lopata ca să vâslească, acest neam a fost apucat, pe neașteptate, de 
ọ melancolie a mării și a început să-i placă apele fluviului și valurile 
“Thalassei — toate aducătoare”de sănătate, dar înainte de toate, de 
câștiguri mari și nemuncite. Din vasta mișcare a porturilor, beneficiază, 
înainte de toate, Evreul. Fiindcă după ultimele relațiuni, din 40 cerea- 
lişti, 16 străini — din cari 10 greci şi 6 armeni — şi 22 jidoveşti, iar sin- 
gurii Români sunt S. Dallas și Sp. Panaitescu. Firma care deținemono 
polul încărcării şi a descărcării vapoarelor estea-unuia J. Salmanovici 5). 
„Din cele 20 agenţii de vase străine, una singură Sterie Dallas este ro- 
mânească, î) precum şi S. M. R. cu câțiva agenți — mai mult sau mai 

š - ` * E f 


| 1) N. Popp, st. cit. 2) Por. Vreinii din 11 Aug. 1938. 3) Por: Vremii 1939. 
4) Sterie Dallas este român originar din Magarova-Bitolia ; iar G, Bessi din Clisura. 


puţin, Români, ceeace se observă și la agenţiile de vapoare unite, cu un 
procent ridicat de funcţionari străini. Biurourile de vămuiri şi de ex- 
pediții sunt şi ele, sub raportul etnic : II evreești, 4 grecești, 5 curat 
româneşti, din cazi una a doi Români macedoneni: Sterie Dallas şi . 
G orge Bessii Fii 1). La toți aceștia, se adaogă mijlocitori și agenți de 
tot felul cari mișună prin gări, oboare, târguri și port. Din tot traficul 
de mărfuri şi de călători, se poate lesne deduce câştigurile fabuloase ce 
nregistrează aceste firme, în 95%, străine. 
| Plaga mare a Constanţei este invazia iudaică din ce în ce mai 
accentuată şi îndrăzneala fără: frâu a paşaportarilor. La Mangalia, un 
n mare centru-colector de cereale, marii angrosişti de pe piață sunt Greci 
si Armeni pașaportari. La Constanţa, mulţi din aceştia exercită. negoțul 
- cârciumă, servindu-se de câte un Român sau cetățean ; tavernele 


din centru — baruri sau case rău famate — în mare parte ale lor, au 


transformat frumosul centru al acestui oraș în adevărat târg de: carne 
y. ie. “Toţi acești invadatori exercită și comerțul prețios cu câştiguri fa-- 
i iloase de manufactură şi galanterie, de cherestea şi fierărie, etc., pre- 


zeziile, etc. In schimb, noi, Românii, am admirat pitorescul Constanţei 
și localurile de distracţie, dar am disprețuit nesecatele ei bogății. 

„Să nu se creadă, totuşi, că tot importul şi exportul se reduce numai 
a traficul prin aceste trei porturi. Mare parte din acesta are loc şi prin 
alte puncte de frontieră — oficiale sau clandestine — unde SC ese, 


tot Evreii. i cca ii pi cei af 
TA „„Paradisuri cari ni se fură”. - 


” Astfel şi-a intitulat un articol de gazetă publicistul Al. Gregorian. 2 
ar în acest atât de scurt articol răcneșşte o întreagă tragedie naţională 
- înstrăinarea şi evreizarea, celor mai frumoase colțuri ale țării noastre, 
olțuri pline de pitoresc, cu ape și codri falnici dătători de viață și îm- 
ietori la muncă nouă, cu izvoare tămăduitoare a tuturor bolilor de cari 
suferă numai bieții Români — slujbași la stat irosindu-se prin birouri, 
Je catedra şcolii sau a judecătoriei ; ostaşi cari şi-au lăsat parte din 
nembre pe câmpurile de luptă ; tineri și copii slăbiți de inaniție și din 
ipsă de îngrijire ; fete cari își scuipă în sânge sănătatea prin ateliere 
v eeşti. Și totuşi, de toate aceste binefaceri” și frumuseți se bucură 
umai Evreii. 


x) Iată câteva firme mari : străine — Anglo-American Agency — englezi şi ameri- 
ni, Gatorno-italieni; eyreeşti— L1. Bercoviċi, Cunard Line, Kanel, Nicu Menelau, Raul 
A. şi Co., Watson et Jonell; paşaportari : Capato et Macri, Gaetano Xantopol et 
B Kyriakides N. G., Solari Brothers şi frații G. EEE 'Porunca Vremii din Nov. 
38. 2) Univ. din 16 Aug. 1938. iy 


um tot ei stăpânesc industria morăritului, cea textilă şi de uleiu, ri- . 


"490 491 


> 


"Să dăm ascultare la câteva rânduri ale delicatului publici; 
„Astăzi, nu sunt decât foarte puțini Români şi încolo. numai evrei. 
unguri proprietari de vile aci (la Ghilcoş — Lacul Roșu). Din pes 
„ douăzeci de pensiuni, una singură, Casa Albă, e românească. Nu e ni, 

un restaurant românesc, nici o cârciumă și nici o prăvălie românease 
în acest ținut unde țăranii spun ca pe vremea strămoșului Traian: 
 farina; manuri (făină şi mâini), dar unde năvălitorii vor să desfigure: 
totul. Până şi zarzavagiul cu dugheana pusă pe rotile e un străin, 
evreu...” Dar nu numai în acest colp minunat a pătruns Evreul și 
alungat pe băștinași. „Situaţia aceasta tragică se repetă aidoma | 
Tuşnad, la Malnaș, la Borsec, aproape în toate stațiunile climatice a 
Transilvaniei... E o monstruozitate ce se întâmplă în aceste stațiuni al 
României l’ încheie cu amărăciune şi revoltă. 

"N: Iorga, referindu-se la acelaș obiect, scrie cu acelaș amar și aceia 
indignare : î) „Dar, pe lângă negustori, sunt dela un timp pe aici şi, 
„plaisirişti”, familii întregi cari vin la aer, — doar aproape e Slănicul d 
Prahova, ale cărei băi au o clientelă, aproape exclusiv evreiască. Aici, vin 
hahamul luându-și î în fiecare an locul în primire, ca să nu se consumi 
păsări tăiate contra prescripțiilor rituale. Vizitatorii „de plăcere” pre 
gătesc drumul negustorilor. Dar pe alături ei caută, ca oameni filantrop 
să „civilizeze” populaţia. Şi cutare femeie dintre dînșii arată femeilo 
noastre ce prostie e să se meargă la biserică”. i 

Minunatele stațiuni balneo-climatice din Săcuime, ca Bodoc, c 
minunatele sale izvoare alcaline carbogazoase ; „,Perla” şi „„Matild” 
Covasna-Voinești, Sângeorgiu de Mureș, Sovata, FElâpatak-Vâlcel 
și altele, nenumărate, cu nepreţuite ape curative şi toate așezate într'u 
pitoresc ce rivalizează cu cele mai căutate stațiuni similare din Occident 
unde boierii și parveniţii noştri își risipesc avutul, toate sunt copleșit 
de străini şi Jidani, numai Românul nu s'a putut bucura de câtev 
săptămâni de recreațiune şi de reîntremare a sănătății lui zdruncinate 
Și să pornim din câmpia Bârsei până spre Câmpina : Braşov, cu toat 
satele lui curate și frumoase, Timiş şi Predeal, Azuga şi Bușteni, Sinai 
şi Poiana Țapului —tot acel șirag de aşezări minunate, creaţiuni al 
naturii şi ale Românului, Comarnic şi Breaza, etc. Treceți pela primă 
riile respective și numărați familiile românești și cele evreeşti sau trece 
pe drumurile stațiumlor, abateţi-vă pela marile hoteluri şi parcuri, treceţi. 
din vilă în vilă şi din casă în casă, şi atunci, vă veţi întreba, frecându-vă 
'a ochi, unde vă găsiți, în ce ţară anume; mai abateți-vă la cazino 
şi cluburi, cari, toate, sunt exploatate de ei, şi, atunci, veţi trage î 
cheierea că țara aceasta poartă numele de țară. românească și că st 


țiunile se găsesc pe harta României, așa, prin o diabolică întâmplare 
“Totul se perindă în fața ochilor tăi sub forme halucinante, deznădăj- 
duitoare, revoltătoare. 

Luaţi pagina vilegiaturiștilor din Niena şi Oltenia — pe valea 
apelor : Ialomița cu ale ei: Vulcana și Târgovişte, Pucioasa și Fieni ; 
Oltul cu ale lui Govora, Călimăneşti, Căciulata și mănăstirea Coziei ; 
“Banatul cu ale lui : Mehadia, Buziaș, Herculane și Ivandu ; Bihăria cu 
Felix, Băile Episcopiei şi altele la fel; Bucovina — țara minune, ținut 
de tasme — cu ale ei: Vatra Dornei, şi toate celelalte ; Basarabia cu 
Budachi, Bugaz şi Burnas ; sau Moldova, cu toate mănăstirile pitoreşti 
— ctitorii ale voevozilor și ierarhilor ortodoxi sau ale pioșilor boieri — 
la fiecare aruncătură de praștie, cu ale ei orășele înecate în lumină şi 
flori, ca P.-Neamţ. Şi coborâţi la Slănicul de Moldova. Și-opriți-vă aci! 
In această stațiune balneo-climatică, proprietate a Eforiei. Spitalelor 
„civile, aproape toate terenurile — spune un cronicar — sunt deținute 
„de Evrei, cumpărate dela acei cari au obținut parcele pe preț derizoriu 
sau cari au fost împroprietăriți și a lipsit puțin ca întreg aceast orășet 
“să devină exclusiv proprietate evreiască”, v 
© In sezonul de vară, trenuri de lux — aerodinamice, exprese și 
aceelerate — sunt luate cu asalt de străini — în majoritate copleşi=- 
toare de Erei — în drum spre Marea Neagră, Evrei din toate colțurile 


maia şi Constanța, Agigea și Carmen-Sylva, 'Techir-Ghiol-Eforia (toate 
acestea veritabile ghetto-uri), Mangalia şi Balcic — destul de populate. 
Aici, în nisipul şi valurile mării tămăduitoare de boli se bălăcesc tocmai 
aceia cari nau muncit și îşi etalează cărnurile etajate tocmai acelea cari 
n'au împuns, măcar odată cu acul în aerul viciat din ateliere, cari n'au 
împinsroata un singur ceasla o fabrică, cari n'au stat pe catedră sau prin 
biurouri măcar o zi, ci au aaa dart de bine — un'an întreg. în şir, un 
şir de ani în şir. 

Dar cu aceasta nu s'a terminat. Prăsila lui Israel a căpătat dela 
războiu încoace și patima ascensiunii prin munți cu găzduiri costisi- 
toare la cabană și hanuri de munte precum şi patima distracţiilor de 
iarnă. „„Astăvară, mergeau toți la munte, la mare. Acum suntem în 
sezon de iarnă — scrie Pan M. Vizirescu. Se fac sporturi de înviorare.. 
Iată-i îmbrăcați în costume scumpe, cu skiurile la spinare sau cu 
patinele pe braț. Perechi şi perechi, urcă pe şoldurile țării sau pe obrajii. 
ei şi se avântă în chiote de fericire pe cărările muntoase, despre care: 
vorbesc baladele şi legendele unui trecut și par'că nu-ţi vine să crezi 
că ne mai aparține. Poate, polis za și pe acolo, tinerii di rasa nobilă. 
a lui Israel] !” 

Publicistul I. Vion, referindu-se la bilanțul încasărilor fisculuii 


î; Neamul Românesc în ,,Sămănători de ruine şi pustiu”. 


țării, ca să cucerească un loc bun la stațiunile maritime superbe : Ma~ 


493 


492 


„Incă din cele mai vechi timpuri, proprietatea imobiliară era ferită 
cu sfințenie de. înstrăinare. 1) Ştefan M. Racoviţă dispunea, în 1764, 
ca să nu se îngăduie către Jidovi înstrăinarea de pământ, bălți, păduri 
şi case; „prin hrisoavele din 17606 şi 1776, Grigorie Ghica al Moldovei, 
interzice. Jidovilor de a cumpăra vii și a lua în arendă moșii și crâșme 
la sate; C. Moruzi repune cu multă asprime hrisovul din 1776 al celui 
dintâiu ; Al. Mavrocordat — zis Pârlea Vodă — le interzicea în 1782 
de a locui la sate şi de a ţine cârciume ; iar Alex. Moruzi, în 1804 oprea 
arenda de moșii. Intre 1782—1829, toată grija domnilor era să nu poată- 
poseda imobile. Aşa : Scralat Calimachi, prin art. 1430 al codului ce-i . 
poartă numele, interzicea Armenilor și Evreilor de a poseda pământuri, 
iar prin art. 1431, îngăduia Evreilor de a cumpăra case la orașe, dar 
Armenii puteau să cumpere și vii. Ion Sandu Sturdza al Moldovei cerea 
Porții să nu mai se îngăduie Evreilor de a cumpăra nu numai imobile 
orășenești, dar și grădini și vii, de a lua în arendă moșii pe viață ; Re- 
gulamentul Organic din Moldova le permitea doar de a poseda pămân- 
turi, nelocuite ; etc. In Ardeal, până târziu de tot, n'aveau dreptul de 
a-avea pământ propriu ; dar prin 1870, au profitat de evenimente ca să 
devină mari latifundiari. In Bucovina, încă din 1867, lis se dăduse dreptul 
civil de a cumpăra moşii. 2)- 
Un cronicar din zilele noastre, fo trei senn de veac dela 
alarma lui Ghica, scria nu de mult : „Rezultatele sunt sub ochii noștri : 
mai toate bogățiile și mai toate întreprinderile bănoase sunt azi în mâini 
evreești și minoritare ; mai toată proprietatea -urbană este înstrăinată, 
elementul românesc fijnd împins spre periferie, pentru ca centrul, car- 
tierele comerciale şi cele de lux să treacă, sub ochii noștri și ai auto- 
rităților, în mâinile elementelor de pripas. Inferioritatea noastră sub 
acest raport a început să se accentueze în anii din urmă și în orașele 
Vechiului Regat, în frunte cu însăși Capitala țării.” Șa odată cu această 
înstrăimare, se închid şi bisericile, lăsând loc sinagogilor — în cetatea de 
scaun am numărat 35. Lucrul acesta s'a petrecut aidoma şi în Turcia, 
unde vedem — scrie N. Batzaria — în centrul oraşelor, moschee închise 
şi părăsite, nefiind cine să le ducă grija și să le frecventeze 3). | 

© Dar Evreii nu s'au mulțumit cu centrul. Ei, de mult, au început 
să urce Filaretul şi Dealul Spirei, s'au aşezat temeinic în depresiunea 
otrocenilor și au ieşit la aer curat şi pajişti verzi, în cartierele Jianu 


după reţetele cazinourilor şi cluburilor, încasări ce reprezintă sume 
derizorii, se întreabă în acest fel : ori socotelile sunt juste şi atunci merită 
câ toate aceste spelunci să fie închise, ori nu sunt juste şi atunci e nevoie 
să se găsească şi să se repare „spărtura.” ł}) Dar ele au continuat să 
jefuiască pe vilegiaturiști — 95% cari nau muncit niciodată — şi să 
delecteze pe fiii și pe fiicele lui Israel. 

Toate marile muncipii şi orașe s'au 1 îngrijit să pună la dispoziţia 
cetăţenilor o frântură de pădure şi de lac în mijlocul marilor aglomerări, 
unde cetățenii, obosiţi, să-și întremeze, în răstimpul unei ore, puterile 
risipite pe șantierele de muncă aprigă. Dar, nici aici, nu poți să-şi tragi 
sufletul de atâta străinătate — băncile sunt ocupate de guvernante cari 
supraveghează pe aleele îmbâcsite- odraslele israelitene, în cărucioare 
scumpe sau în mâini cu jucării prețioase. Tot ce a putut scorni mintea 
omenească mai frumos şi tot ce caritatea creștinească a găsit mai re-” 

creativ, par'că toate acestea le-a construit pentru asigurarea fericirii - 
: sporit lui Israel. ; 

Și, acum, să încheiăm aceste să dai cu câtavă date statistice pe 
cari ni le pune la îndemână colegul Napoleon Crețu în referatul cetit 
la congresul profesorilor secundari ținut la Tg. Mureş, în Mai 1935. 
Iată-le : 18.000.000 creștini — Români și minoritari, trimiteau, în 1934, - 
33.040 vizitatori, adică 27%; Evreii trimiteau, însă, 97. 160 — adică ` 
-73%. Cu alte cuvinte : 460 creştini trimiteau de-abia un ins ca să-și caute 
de sănătate, pe câtă vreme, 9 Evrei trimiteau pe unul din ai lor ca să.. 
cheltuiască, să se distreze şi să ne scupe în obraz, pe noi toţi. 

„Din Boian la Vatra Dornii, A umplut omida cornii... Şi, cum vin 
cu drum de fier, Toate cântecele pier P’ 


1) dara po pragul de a decot proprietate israelită. 


V. PARR poet înzestrat şi cu mult simț politic, întrebându-se, 
în şedinţa istorică din 10 Oct. 1879, a Senatului, ce sunt acești năvă- 
litori şi ce caută ei în această ţară, răspundea cu intuiţia lui de profet : 
„Tara este frumoasă, îmbelșugată ;-ea are orașe mari, drumuri de fier, 
şosele, instituții dezvoltate și un popor neprevăzător ca toate popoarele . 
de viță latină... Ce este mai ușor decât a se substitui locuitorilor acestei . 
"țări şi de a face din țara întreagă o proprietate israelită 2" Cu ceva- 
înaintea marelui poet, un alt profet, Marțian — plecând dela principiul 
că „o naţionalitate română presupune un pământ posedat de Români, 
— se ridica, în 1890, împotriva votului dă de Camera munteană prin - 
care se încuviința străinilor dreptul de e avea imobile. Grigore Ghica 
observa, în 1865, că „năvălirea în proprietate a numeroasei poporaţii 
evreeşti ar fi cauza sigură de ruină pentru țară.” 


1) Se atribue lui Ștefăniță al. Moldovei un hrisov din- r 526 prin care nu se în- 
duia înstrăinarea către Jidovi de pământ, păduri, bălți şi chiar case-şi doar „nici 
mposeșiere” „ Dar documentul pare apocrif. Pe atunci „nu se pomenea de populaţiuni 
eşti numeroase, ci doar de ceva Jidovi trecători. 2) Vezi perioadele respective. 
“H.. 1. în Univ. din 15 Aug..1937. a) Univ. din 17 April 1937: ,Ca în Turcia de 


so 495 


Până la anexarea Bucovinei de către Austriaci, toată proprietatea 
bană era aproape în mâini româneşti. Astăzi, la Cernăuţi, doar vechile 
biserici stau mărturie în cartierele odinioară românești. Nouii magnați 
banului ca Fokschaner, Anhauch şi alţii, stăpânesc zeci de imobile 
în capitală. 'Toate oraşele și târgurile bucovinene le stăpânesc tot 
vreii. Şi le stăpânesc de. mult, dacă, încă în 1912, Evreii contau cu 
3642 negustori din un total de 10312 față de 444 Români și cu 5091 
meseriași din un total de 0322 față de 737 Români 1). Despre Basarabia 
i celelalte provincii privite sub acest raport, vorbeşte îndeajuns de eloc- 
ent tabloul de mai jos — o icoană rece de ceeace ne redă intuiţia de- 
oată ziua, fiindcă avem de a face, şi de astădată, cu numere şi nu 
u valori şi nu putem stabili o paralelă având ca àl doilea termen pro- 
prietățile autochtonilor și ale celorlalți străini, ca să vedem, , proporţional, 
până unde s'a putut întinde invazia evreiască 2). : 

O luptă înceată dar categoric naţională s'a dus, dealungul vremu- 
lor, când zvâcnea conștiința de rasă, dacă nu de naţiune, pentru apă- 
zarea proprietății rurale de orice atingere a străinilor şi Evreilor, cari, 
e mult, aveau marea proprietate grevată sub strivitoare sarcini cămă- 
ăreşti şi pe care au reușit să o lichideze distrugând clasa boierească. 
oarte puţine bunuri imobiliare rurale posedau acei câțiva cetățeni 
vrei până în 1918. Odată cu intrarea lor în cetatea românească, însă, 
avut loc o invazie nestavilită spre sate, pe cari căutau să le: acapareze 
cu sufletul, cu bogăţiile şi pământul, totodată, 

In Basarabia, lucrurile au avut loc după un plan bine studiat şi 
n întregime pus în practică, ajutaţi şi de oameni şi de legiuiri adhoc. 
ată, în sectorul Lambrovea — jud. Tighina, o moșie de 20.000 ha, 
caparată — prin votcă, camătă și alte mijloace semite — dela țărani, 
oști beneficiari ai reformei agrare şi transformată de Evrei îi colonii de 
xperiență pentru tineretul „haluțim”, având ca îndrumători primari 
i agronomi, toți Evrei — aceştia din urmă pripăşiți din Rusia ca-să dea 
adrumări comuniste coloniei „colhoz” de 50 capi de familie. A doua 
olonie este acea dela Pârliți-Bălţi a Evreilor cari au reuşit să fie împro-" 
rietăriți în massă pe moşiile expropriate dela țărani „pentru caz de. 
tilitate Deea ”, pe baza hotărârii No. 13 din 29 Febr. 1938, i cară 


-şi Floreasca. De acolo, întins, în Parcul Domeniilor-Arcul de Triumf, 
“unde, din proprietarii inițiali, dacă au rămas 25% 3). Centru și peri- 
ferie luxoasă au fost cucerite, casă cu casă, stradă cu stradă, Cartier. 
cu cartier, de o populaţie fără nici o- legătură cu rosturile româneș 
ale capitalei. Pe str. dr. Iuliu Barasch — ce nume de vornic va fi purta 
cândva strada aceasta? se întreabă cronicarul anonim — pe această 
stradă, stă în paragină biserica vornicului Udrican, văduvită de credin- 
iosi, fără preot şi acum cu bolta căzută, cuturla spartă, cu zidurile 
-proptite cu pârghii de lemn şi, alături de aceste ruine măreţe, se ridică, 
sfidător, palatul cultural şi sportiv „„Barascheum” al tinerilor iudei din 
Bucureşti. 2) Aici, ne-a dus invazia din 1 838, când Jidovii s'au aşezat 
“câteva sute în Jignița, în mahalaua Bradului, a Oltenilor, a Sf. Vineri... Și, 
-de aci, ca o apă nevăzută, ca un dișman neadormit, s'a întins, mereu şi tot 
înainte, ca un cancer, ca o pecingine, ca o caracatiță care suge, suge 
mereu și nu se satură. Și au cumpărat vechile case boiereşti, le-au surpat 
“cu târnăcopul și au durat blockhousuri colosale, încât unul singur va-. 
lorează cât 500, cât 1000, cât 5000 cociabe românești dela. periferia ace- 
stui Chanan, unde trăesc, în mizerie şi noroaie, fără apă şi lumină, 
„departe de tot ce a putut să săvârșească civilzația, eroii cari au cules 
biruinţi și au clădit o ţară mare și rotundă ca o pâine românească. 

Din 17 miliarde lei învestiți în construcții în București, în ultimii 
ani, de-abia 3 miliarde sunt româneşti. 3) Intre 1925—1936, dintr'un 
capital de 35 miliarde, 29 sunt ale. Evreilor — scrie EEES Gayda 
“dela „,Giornale d'Italia” ). 

Oraşe, târguri şi târgușoare din provinciile noui s sau din Moldova 
toate au încăput în mâini străine şi evreești. La Slănicul Moldovei, au 
pus mâna pe toate parcelele cumpărate de Români sau de cei împro- 
-prietăriți. 80% din proprietatea Botoșanilor, ca și târgușoarele din jur, 
sunt evreești. Astăzi, unul ca Max Walder, pripășit din America, a 

ajuns, prin camătă, stăpân al celor mai mari imobile din Iași. Așa s'au 
înstrăinat marile case booiereşti ale capitalei. “Moldovei, precum și din 
celelalte centre — mari şi mici. Incă din Ian. 1903, în 21 comune urbane. 
„ale acestei provincii, Evreii posedau 9089 proprietăţi. evaluate la 113.370 
436 lei aur, adică 31%,pecâtă vreme creştinii posedau 21121 proprietăți É 
` în valoare-de lei 252.121.718. ê) Şi această în timp foarte scurt. Fiindcă, 
târziu de tot, li s'a îngăduit Evreilor de a dobândi imboile. Documentele 
vorbesc de o.decizie a Curţii de apel din București, care permitea, în ` 
1873, Evreului M. Halfon de a poseda un imobil cumpărat. 


1) È E. Torouțiu — lucrările citate 2) Datele din acest tablou: sunt un. 
ezumat sistematizat extras din -elementele centralizate de trei instituții ; pen- 
ina şi restul țării de C.N.R. — unde, dealtfel, astăzi, sunt toate concentrate şi bine 
istematizate. Numerele curente 1—4 dela rubrica ,,Ibmoile urbane evreești”” privesc 
verile administrate de guvernăminte, iar cele dela 5—z1 de C.N.R. Cele dintâi re- 
ezintă averi întrate în patrimoniul statului până în 15 Iulie 1942, cele de al doilea 
prezintă imobile declarate până în 21 Sept. 1942. Și anume 31.138 faţă de 29.430 
eluate. Din toate acestea, 2:1; din Bucureşti și-794 din provincie sunt definitiv in- 
ate în patrimoniul statului prin hotărâri definitive ale tuturor instanțelor — curți de. 
pel şi, comitete centrale d judecata, 


1) Univ. din 24 Aug. 1937. 2) Udticanii şi Barașeum în Buna. Vestire din 14 
Martie 1938. 3) N. I. Dragoş în ,,Valahul” din TuliemAng 1937, Nr, — 65. 4) In Giornale - 
SA cala din Ian, z938, 5) Veverca = cit, 


SPIN) Pia OR Sen 


nk inventariate până în r5.VI 40 


'496 


8 


„IO 


ului agrar din Chișinău, colonie așezată pe o Sonah de 4824 A pr 


(ae) f. ; ; S = 
a S a A set S E pa a S 47 Š proprietate a obştiei Nedelnicilpr d din Pârlițilăsați fără palmă de pământ1), 
CINE a == ză A AI A Altă colonie a treia, este a soc. cooperative, „Plugarul”, cumpărată dela. . 
"2 ŢE7OL, 3 j pat] E Li SSIR ministerul. agriculturii, cu capital exclusiv evreesc şi pe o suprafață 

az ANN AREA N e NE A isa AMBER RE NI Page e 100 ha. arabil din moșia Tipleşti, împărțindu-se Evreilor colonizați 
EIR: A | NEI E Pagi & i i din Alexandreni-Târg. 2) Un cămătar evreu, Iosif Steghaus,. a acaparat, 
3 = IE să prin camătă şi speculă, 250 ha. dela sătenii 4 nevoiaşi din Heciu, Ale- 
g iri | TLT || | R J xandreni şi Tipleşti. 3); Ete. ete. T ; 
3 ao a aere e e E E E S EEA E, | "Toate aceste înstrăimări se făceau” prin imtermediul s sóc. „Prietenii 
Ei | us) | Hi] $ 3 E - i | i Ea agricultorului eyreu' ', fondată î în 1935, imediat după diszolvarea ăceleia 
R N ; 5 DH ea ie Juctând mână în mână cu altă asociație „„Tovărășie şi îr- 
t p ENE RE E e e ARII 1 Iza prus mut”. ma, persoană juridică, este o reeditare camuflată a faimoasei 
8 | osmsta l | d |] F] ca | | = | Să soc. „J.C. A.”, având ca obiect cumpărarea de terenuri agricole şi 
E seal S - ITS =H condusă de un comitet alcătuit din ingineri, architecti, “avocați, ete: 4) 
al edy] h l | | ja | 5| É Po] FI | 3 "Dar aceste colonii enumărate tai suis sunt doar o verigă din siste- 
E mg = —— = să mul de colonii agricole evreeşti, răspândite peste tot în Bucovina, Ma- 
E| mal 2 I l | I o] H 4 3 IL] E |: ramureş şi Basarabia şi susținute cu fonduri mari de două asociăţii n- 
a i CAL ternaţionale evreeşti : una J.C. A. (The Jewish Coloniăl Association) 
“amor 2 Z Eee a ră e i F 3 ae [NES şi a doua A. J. R. F. (American Joint Reconstruction Foundation). 
kei - AR E a DR E RR ati. At AAN ORI CA Ei Vechile colonii de sub regimul țarist, părăsite în curând — precum 
j ofp | $ TENE E ii a Ş | sli am mai spus-o — şi dintre cari rămăseseră doar 6 şi. acestea pe căle de 
5 |_dea e șa pia Die: dispariţie, au luat un avânt nestăvilit între 1918—1936. Legea pentru i 
$ E È LIFE] | | F a STE „ marea reformă agrară a dat prilej și populațiunii e zeeşti să beneficieze 
3 i ti îi s H S. | | a şi să se dezvolte. Cele mai multe erau concentrate în județele Soroca 
= opqer E IE 8 N N RR RR EU PE SIE 1 şi Bălți cari produc 50 %; din recolta florii soarelui: Şi pe care o prelucra 
E -edy | * apati A Al Lapte = LI Mai E: - în întregime în fabricile de uleiu din coloniile evreești și din capitalele 
ai a NNE 00 IERNI TE a aaa de județ. 5) In urma reformei agrare din 1921 1922; 3.600 familii evreeşti 
2p pi i d EAE S a [i S OR] T |> = i au primit parcele, de câte 3—6 ha., adăogându-se la vechile colonii de 
Rl ASSISI et IRI ati pot care vorbește și Ruppin. Alţii au arendat Paete și s'au „ocupat cu 
A el ae a viticultura și. horticultura 6). a 
f J> . R Colonii agricole evreeşti există şi în B luate, sub’ cerotire, 
A | E: Š încă din 1931, de J. C. A. Ele erau așezate în Coţmani, Văscăuţi şi Vijnița. 
B nae AJEJ Tot J.C, Aa înființat şi colonii în „Maramureș, ca la Poeni, Repedea, 
H, "g. i Ă i: Ruscov, „Borsa şi Moisei, pe o suprafață de s7co ha. In aceste centre se ur- 
a E j - - i mărea dezvoltarea industrializării şi comercializării i laptelui. Agricultori 
si E -E : N fe a evrei mai sunt și în cele trei Vişee, în Sieu și alte centre. 7); Păstoritul 
E a E $ 4; în í = l Ez Evreilor se dezvolta şi el î în paguba elementului românesc. s . 
9 3 s E 9 se >T Sg A Š AVAGA E . 2 ta a 
E E g E S a E Š E E E i i E à A A 1) Cuvântul dintr Tsn: 1938 şi Univ. din 27 Sept. 1937- 2 şi 3) Univ. din 25 
a i i AR Ian. 1938 „,Plugarii dela Alexahdreni Târg”. 4) El. Negel în Univ. din 10 Iunie, 
E amn Pa OS eN z 1937. 5) Dr. E. Tațomir — Contribuţiuni la studiul Evreilor. 6) Ruppin — o0. €., p. 10. 
l a l ý dă Vezi și H. Schuster — 0. C., p. 156—157. 7) Dr. E. gaan, bi: A | 


A. N. Hâciu. — Evreii în Țările Româneşti. 32 


& 


; sprijinite cu fonduri de cele 98 cooperative de credit mărunt răspân: 


_ Evrei. Ele erau grupate, după războiu, în Centrala Cooperativelor evreeşti 


 lăsăndu-se străinilor pradă tocmai micile proprietăţi. Târziu de tot, în 


498 499 
Toate aceste colonii din Basarabia, Bucovina şi Maramureş era pe fermele din jurul oraşelor, pe atâtea proprietăţi din oraşe şi subur- 
bane, din stațiunile climaterice şi turistice. | : = 
Nu vom trece cu vederea o metodă criminală de care s'au servit 
duşmanii țării ca să golească de element național pământul nostru şi. 
să se ușureze, astfel, așezările evreești masive la noi. Nu este vorba de 
emigrările Românilor ardeleni şi bănăţeni cari încep în preajma veacului 
nostru. Ci este vorba de exportul de Români ardeleni cu femei şi copii 
peste ocean, tocmai la, San Paolo din Brazilia, în ţinutul ucigător cu 
imense plantații de cafea, devenit adevărat cimitir pentru nenorociții 
emigranţi europeni, transportați ca niște sclavi de liniile de navigaţie 
iransoceanice. Acest export îl înlesnea la noi „Cunard Line” şi „Lloyd 
olandez”, având ca conducători şi comanditari ai întreprinderii pe - 
Edgar şi Max Auschnitt. Este vorba de acel Max Auschnitt, admini: 
'strator delagat al ,,Resiţei”, proprietar al soc. ,„,Metalunit” şi director 
general al soc. „Titan Nădrag Calan” — acelaș care stăpânea mono- 
polul comenzilor şi furniturilor de stat, pe care l-a frustat cu miliarde 
şi i-a periclitat înarmarea,. însusindu-și în mod fraudulos enorme re- 
"zerve de devize în străinătate ; acelaş care în saloanele lui primea re-. 
geşte pe parlamentari, miniştri şi prefecți şi care, cu agentura lui co- 
mercială şi politică, împânzise țara cu o rețea de spionaj care controla 
totul; acelaş Auschnitt care avea putere cât două ministere la un loc. 
Prin întreprinderea lui a reușit, vreme de doi ani, între 1922—1942, să 
exporte 200.000 Români în Cuba, iar pe de altăparte, agenţii ai U. E. P., 
cu geamantanele doldora cu bilete de liberă petrecere în alb, aduceau 
în țară, prin gara Dochia, sute de mii de Evrei de peste Nistru. Această 
acţiune criminală a făcut vâlvă şi a stârnit dezbateri furtunoase și revol- 
„“tătoare în Parlament. H) Dar, Max Auschnitt era în plină ascensiune 
şi-l luase norocul în braţe. a ei 
„Datorită unei munci bine organizate a guvernămintelor Buco- 
vinei şi Basarabiei, precum şi a serviciilor C. N. R., avem putinţa, astăzi, 
să ridicăm cortina asupra unei părți numai din goliciunea de care nu ne 

: puteam face o idee limpede şi categorică. Nu sunt trecute în tablouri 
“bunurile evreești în ținuturile ardeleneşti cedate Ungariei în viitutea 
arbitrajului dela Viena. 

“Să tragem, din cele două tablouri de mai sus, câteva încheieri. 
Analizând cu deamăntintul pe judeţe şi centre, avem de stabilit cele ce + 
urmează. l | | 
a) Cele mai multe terenuri agricole le-au avut Evreii în judeţele 
Soroca, cu 7.890 ha.; Cernăuţi cu 7.673;.Huniedoara cu 5.043 ha.; 


dite în toate localitățile urbane şi rurale, populate în bună parte de- 


din România cu sediul la Chișinău și întreținute cu fonduri. şi sprijin 
moral de cele două mari asociaţii mondiale evreeşti sj. C.A. şi A. J. R.F. 
Toate acestea urmăreau ;;a-susține cu toate mijloacele industrializarea, 
comercializarea, valorificarea - produselor, uşurând şi participarea la 
facerea instalațiunilor necesare şi la funcționarea lor. în regulă 1). 

Următor legii de organizare şi încurajare à agriculturii din 22 
Martie 1937, s'a deschis străinilor porțile stăpânirii către pământurile 
rurale — mai ales către pământurile agricole din zonele municipiilor, = 
oraşelor şi suburbanelor. Şi, pe câtă vreme, prin art. 2 se oprea ţăranul 
de a cumpăra sau vinde, prin art 5 şi 6, era îmbiat străinul dea cumpăra, 
aşa că istoria n'a înregistrat încă un caz de tentativă de vagi ea 
națională atât de categoric — reflectează autorul articolului ). Altă, 
ilustrație. Intre 1934—1938, din 326.221 ha., oferite sau scoase în vân- 
zare, statul și obştiile n'au achiziționat decât 12.248 ha. — adică mai 
puţin ca 4% — ceeace arată că dreptul de preemţiune al statului a fost 
ca şi inexistent, iar acest drept era aplicabil abia dela 50 ha., în sus, 


1938 însă fără succes, s'a lărgit exercitarea acestui drept până la supra- 
faţa de 1 ha., înglobându-se şi proprietatea urbană. 3) Dai 
- Prin conrupere şi alte manopere, au, fost. deposedaţi țăranii de 
suprafeţe întinse de pământ arabil şi forestier, cum a fost cazul în atâ- 
tea regiuni şi din ţinutul Moților. î) și din. 1 Maramureșului. Ba şi 
loturile de hrană date prin legile de împroprietărire, începând cu cca 
dela 1864, au fost înstrăinatc,. în virtutea nătângei legi care inventase 
așa zisa ciruclație liberă a bunurilor rurale. . p l 
= Tot aşa Evreii au dat buzna şi în podgorii. Vechii podgoreni, 
neputând lupta dela egal la egal cu fabricanţii de spart metilic şi cu 
falsificatori de vinuri — frumoase şi scumpe cum le produceau odată — ` 
s'au văzut siliți, în târgurile moldovene, să închidă localurile de des- 
facere şi mulți din ei să-și vândă viile la Evrei. Aşa a intrat în mâini 
evreeşti o mare parte din renumita podgorie a Ştefäneştilor. Și ca aceasta 
şi Cotnarii și altele şi altele. Şi astfel, străinii și Evreii — ajutaţi cu 
credite de societăţile lor și de băncile românești — au devenit stăpâni 


Edi = Fi FE păi i 

Dr. E. Tatomir, op. cit. 2) E. Hagi Mosco — Instrăinarea în Univ. din 19 Apr 
1937 şi PA Tork care P nedreptățeşte pe țăran şi împroptietāregte po S a 
Univ. din rr April. 1937. 3) Primatul românesc. în, dobandirea prop ra pd ura 
liare, în Univ. din 21 Dec. 1938. 4) Sunt arhicunoscute cazurile cu Lise S i aee 

: Apuseni ; cu Şandor Gheltberger care a deposedat pe coloniștii din ponei i; Stu 
“denberg din Săcuieni-Bihor care a furat pe țărani en 6200 jugăre ; etc. ete. 


1) Vezi: Gr. Iunian — Cartea pentru țărani şi muncitori; Univ. din 20 şi 21` 
Sept. 1937; Dezbaterile parlamentare din Nov. 1924 cu declaraţiile dep. Victor Mol- 
dovanu — p. 128 şi 129; Mon. Of. din,8 Iunie, 1922; etc. ete. ~ i 


= 


„501 
500“ WA l ri p + 
Bălţi cu 4.760 ; Hotin cu 4.128 ; Timiș Torontal cu 3.671; Botoşani cu 
3.232 ; Storojineţ cu 3.012 ; Orheiu cu 2.971; Vâlcea cu 2.520 ; Tighina 
cu 2.407 ; Fălciu cu 2.238 ; Prahova cu 2.156 ; Iașii cu 2.905 ; Cluj-Turda 
cu 2.812; R. Sărat cu 1.803; Câmpulung cu 1.747; Dolj cu 1.535; etc. 
In ariei n'au făcut ravagiile ce le-au produs în proprietatea 
urbană — aici s'au izbit de instinctul de proprietate al ţăranului, 
ca şi de anumite legi de circulație liberă a bunurilor cari au funcționat 
până în ultimul timp 1). Ea 
b) In viticultură, stăpânesc 5.985 ha., majoritatea în valoare de 

3.900 ha. în Basarabia — cu 2.260 în jud. Tighina, restul între 35—100 . 
ha., cele mai multe în județele Putna, 'Tecuciu, Vaslui și Iași. Unul 
„Singur — Avram Gbhilcic, stăpânește 8o ha. în Mărăşeşti şi 100 în Um- 
brăreşti-Tecuciu, Adolf și Clara Scharf 95 ha. în Drăguşeni-Vaslui ; etc. 

c) In ce priveşte proprietatea: ărbană, :nu. cunoaștem date despre 
„ marile centre. Moldova și Basarabia sunt cele mai evreizate. Câteva 
centre : Cernăuţi cu 5147 imobile: evreești ; Bălţi: cu 1.489 ; Orhei cu 
2.502, Chişinău cu 2.440; Bucureştii, ct:5. JIZ; ete.: ; 
Am spus şi în altă parte că cifrele acestea nu spun udani totul. 
Ne lipseşte valoarea reală a bunurilor și încă: un termen de comparație 
care să exprime, tot real, valoarea bunurilor autochtonilor şi creştinilor, 
Nu cunoaștem numărul marilor blockhousuri din centrele orașelor și 
“muncipiilor, dintre cari, unul singur, acoperă valoarea /a. 100—1000— 
„5000 ‘bordeie românești din aceleași oraşe şi. muncipii. Nu cunoaștem 
nici valoarea lor, știm doar că ele sunt cetăţi-ghetto-uri evreești, unde, 
foarte rar; au putut pătrunde elemente. aa — în calitate de 
SUP IO tari sau chiriași. să n sa 
„ Acestea am avut;de: vorbit despre + marea. ovobiezaiă a proprietății 
“imobiliare pe care vechi îegiuiri și codice şi alte legi și constituții na- 
tionale au ferit-o, până la un moment dat, de o jignitoare înstrăinare, 
ca, dintr'odată, să ne pornenim că :suntem străini, chiriași şi sărăciți 
în propus noastră” țară gi în TOEI noaske oraşe KALE, 


rP 


A 
A 


4 


i Totalurif 


59:955.31]125.582.5 


a 


Alte cà- 


35.390.19 
11.162:43 
2154.59 


Ai 
53:994.47 


-_7.145.29 
07.05 


“otaluri 


-52,217.00 


pe P 
n 


4195 
categorii în cari se găsesc foarte mulți 


goria I îsi suprafață de 195.907:05 ha, Terenurile fostelor 


283.38 


Nepro- 

ductive 
207:6 
262.70 
546.08 


+ 
i 


ii | 5.565350) Su E 
E = 
ă 


235 
128.00 


Păduri. 

720.62 

21.975.536 
34-963.66 
„4807.42 

257.00 

2.455-4 

363:84 

438.881 95.451.18 


f 
i r 
H 
i 
| 
1 


59 


Livezi; 


N 


245.05| 95.187.34 
67 


125.43 
192.93 


i 


`. 
4 


e 


7.878.831 


1.243-94 


6.634.87 
1.010.8 


Vii: 


Terenuri agricole evreești în ha. 


- Poiene 
639.81 


` 


1.90.22 
1.901.22 


4.647-88) a 
91.090:22 


Islazuri - 


21.166.40 


2 


136.587.32 
1) Am trecut în tablou şi categoriile dispăruţi, deportaţi absenteişti şi origină nespecificat 


Evrei. Dar totaluri cu terenuri agricole evreești definitiv-fixate sunt cele din cate 


aşezări rurale. germane 


45:497.10 


“Potaluri gen. . |. 


A 
Arabile 
20.967.24 


dică la întinderea de 316.534-91 ha, 


se 


oa TI) Dăm. câteva. nume de mari proprietăţi : i Firma „Pana cu 3 632 ha. în 
Lemcani-Hunedoara ; Weinberg cu 1700 în Stupeşti-Prahova ; Melison cu trei domenii 
îsi suprafață de “1.433 ‘ha. în jud. Fălciu; Arapu cu: 803 în Hodora-lași; Abraham 
-Fischer cu. 530 ha în; Răchita-Bihor; Tosipovici. cu, 6o8:ha în Mihălășeni- Bihor, cu.un 
inventar de 87 boi, 56 cai şi 934 oi; B-ca Blank cu 2500 ha în Băile Olăneşti-Vâlcea ; 
Solomon: Lupescu: cu 508 ha. în Arsache-Vlaşea, etes 2 


Provincii 
Dobrogea . 
Bucovina 
Deportaţi . ... 
‘Basarabia 
Orig. nespecificată . 


Moldova 
Muntenia 
Oltenia . 


Bucovina 


Tablou H 


puţin, alții mai mult — pe arena vieții economice. Când aceleaşi îm- 
prejurări aveau loc şi în provinciile Vechiului Regat, viaţa economică 
„era, în bună parte, și în mâinile băștinașilor. Deși la toate acestea tre- 
-buje să adăogim. şi alte cauze. pia 
Să-i urmărim pe vechii negustori ceva mai în afundul vremurilor, 
Prin contactul cu toți străinii așezați la noi, s'a formăt, prin sec. 
XIII—XV, o clasă bogată de boieri negustori cari intră în legături 
"trainice cu ţările apusene şi cele răsăritene, precum şi din asimilârea 
negustorilor străini — germani, unguri și ceva italieni, şi, odată cu 
„venirea Armenilor, Grecilor, Chiprovicenilor şi Aromânilor — s'a for- 
mat acea clasă. de negustori români, așa numiți de țară, clasă bogată 
şi înfloritoare şi destul, de numeroasă. La acestea, se adăoga și o altă 
clasă formată din cărăușii cari se alăturau negustorilor străini şi la 
învățau meseria. Mai târziu, avea loc şi o împrospătare a orașelor cari 
se românizau cu forțe noui pornite dela sate spre oraşe. © ` 
| Am expus — pe larg și pentru fiecare perioadă în parte — rolui 
jucat de străini, dar şi cel jucat de Românii băștinași în domeniul 
comerțului — localnic şi extern — comerț la care luau parte domnul Si 
„și boieri. demnitari mari și mici — în Principate, ca și în Ardeal. TE a 
Negustorii ardeleni ajungeau cu comerțul până în Tartaria și Turcia. g 
Şi toți laolaltă aveau legături cu orașele și porturile germane și polone, ` 
engleze și italiene, etc. Negoţul cu Lipsca a fost, pentru lungă vreme, 
aproape un comerț românesc, la câre luau parte Români din toate 
ținuturile şi Aromâni, precum şi Greci. Negustori români cazaclii fă- 
„ceau comerț de blănuri peste întinderile Rusiei şi dictat pe piața 
„Balcanilor şi a Cpolului; alții, tot aşa de îndrăzneţi, duceau vâlori 
românești — în ceia ARE ea până în Indii la Calcuta - 
şi Bombay. Şi aşa mai departe. Negustorii mărgineni” au ajuns să nu 
„fie întrecuţi nici de Greci, nici de Armeni și nici de Ovrei. Femeile O“ 
mărginene — ca și Muzăchiarele din Albania pe cari le-a cântat Bolii-" 
"tineanu — sunt o afirmare nedezmințită a aptitudinilor alese în comert’ 
şi industrie. 1) Negustorii mocani, de asemenea, s'au afirmat energic. 
„pe oriunde au trecut. “Dacă ne gândim numai la îngrijorarea Sașilor 
cari nu mai puteau rezista concurenței Românilor încă prin sec. XVIr 
dacă ne gândim la atâta expansiune a ramurei Românilor din Ma- 
cedonia cari au întemeiat însăși viața economică ungară și au con- 
tribuit atât de larg la dezvoltarea celei austriace, fără a mai vorbi de 
întemeierea economiei naționale în Serbia, etc., precum şi la contribuția 
întăririi rezistenţei românești în Ardeal, cu banul şi cu prestigiul unor ~“ 


i 
i 


CAP. V. 


o DOUĂ TEORII 


a) Teoria jignitoare că Românul n 'ar 
“fi apt pentru negoţ şi industrie 
„Vina nu e a lor, vina e a noastră” — așa spunea, solemn şi cu 
multă înţelepiiune, Petre Carp, care ştia să vadă atât de practic lu- 
crurile şi pe care atâția, fără nici un temeiu, îl hulesc, clasificându-l în 
categoria iubitorilor de străini. Acest mare bărbat de stat, care na 
“cunoscut nici un compromis pe nici o problemă, n'a tăgăduit niciodată 
Românului aptitudinea de a fi bun negustor sau industriaș, ci, dim- 
potrivă, din puținul ce a spus, reiese, limpede ca lumina zilei, că nu- 
„mai viața politică în care ne-am aruncat, orbește și fără rost, a fost 
| factorul care ne-a împins să ne pierdem; vechile aptitudini pe arena 
i vieții economice — care, ca şi viața spirituală şi natura în întregul 
Lo ei, are oroare de vid, aşa că „locul a fost ocupat de evrei fără nici a 
luptă.” “Toate acestea își găsesc temeiul în faptul că atâta timp cât 
vechii noștri negustori au rezistat, Evreii nau însemnat prea mult 
în București și dincoace de Milcov. Şi, dacă mai ținem seamă de fap- 
| tul că Timpul”, în care Eminescu își expusese marea lui doctrină na- 
| ționalistă, era organul partidului lui P.. Carp şi al lui T. Maiorescu. + 
“nu-i putem acuza pe aceştia doi de filosemitism, ci, dimpotrivă, aceştia E 
doi vedeau mai limpede lucrurile, pe câtă vreme tabăra adversă. - 
pe această temă din sânul „Junimei” vedeau oarecum împrejurările 
prin prisma romantică. SE | | 
Faptul că, în Ardeal şi în Banat, viaţa politică nu atinsese nebunia 
demagogică dela noi, iar în imperiul otoman această viaţă era închisă 
| pentru orice creștin, explică în deajuns alt fapt și anume, că aceşti Ro- 
mâni, transilvăneni şi macedoneni, continuau a juca un rol — unii mai 


1) Al. Bărbat, Negustor: i mărgineni in trecut şi în prezent, în „Cuvântul“ număr 
estiv 1933. Ni se dau câteva firme mari, ca Floașiu-Sibiu, Viad-Cluj, Simion-Oltenia, : 
Comşa, etc. Vezi și „Aromânii“ de A. Hâciu. j 


e 


pe: redutele căruia au rezistat cu demnitate Românii, până în ul 


ina 


mari, negustori şi ee acele unde am. putea ; găsi, în altă parte, o afir 
mare pai. pogată, mai superbă? Să ne aruncăm și astăzi privirile Sspr 
Dobrogea, unde au ajuns să cucerească piața economică a Cadrila 
terului şi la Constanţa unde, încet încet, se strâmtează cercul de acti 
„vitaţe. al străinilor, precum și la expânsiunea elementelor aromânești 
„peste tot, — în Basarabia Şi Bucovina — aceşti Aromâni stint avant 
gardele îndrăzneţe cari netezeșc drumul, sunt dascălii elevilor ce au $ 
se formeze. ; ; 5 

„Să ne găndim. la Ta de manufactură şi la cèl alimenta 


echnică modernă învățată la instituțiile din: Apus, rămân o pildă vie 
tru tineretul care urma să se” “dedice unor asemenea, preocupări. 
Te ătoria mecanică Stan Rizescu din Brăneşti — Dâmboviţa, condusă, 
ăzi; de feciorii lúi, una din cele mai mari din țară -cw capital, 


mari centre şi cu sucursale în peste zece capitale de județ, capabilă 
să reziste cu „mândrie atâtor conjuncturi SIE Iap ora bis) este o ANRE 


românească impresionantă i: 
“In domeniul creditului naţional, figuri ca” ai Taia Me 


nelas Ghermani, V. Brătianu, Protopopescu, toate proeminente, mar- 
chează pietre de hotar în viaţa economică — cea mai puternică re- 
acţiune « ce s'a “putut opune supremaţiei evreeşti în sectorul financiar. 
Institutul nostru de credit, aşezămintele funciare şi: bancare, ca băn- 
cile : Românească, Gherăiăni, de Scont, ` “Urbană, etc. stau, ea: -forță 
financiară şi organizare a creditului, “alături şi mai Te; -ĉa 'cele 
similare străine din țară şi pe tin picior de egalitate cu multe din Apus. 
Jar dacă luăm în considerare toată rețeaua de bănci răspândită, î în capi- 
tală şi peste întinsul“ țării, avem tot dreptul de a ne. mândri cu ele. 

„Cartea Românească”, Universul, Curentul, 'Tiparul Românesc, 


timul timp. Z eci, şi zeci de figuri reprezentative cari au înseninat şi- 
însemnează încă mult într” o piață acaparată de toți străinii şi Evreii. 
Nume. ca. Filipescu, Dinischiotu, Dumitrescu-Militari, Tubu-Mocanu, 
Teişanu, Chiale, Ştefănescu, etc., sunt o ` mândrie- şi mate nădejde 
Manufacturişti ca Stancu Becheanu, Hagi Tudorache, Paulescu 
„Orghidan, Th.. Atanasiu, Luca Niculescu, “Coemigiopol, “Fundănescu 
Popp şi. Bunescu, Şi o întreagă pleiadă, sunt pilde demne de imitat. 
ca muncă; perseverentă, corectitudine ȘI organizare, “în plus i conștiința” 
„că joacă un “rol social de unde grija creștinească ` pentru . sprijinirea 
operelor , de caritate. Câteva nume în comerțul drogo-farmaceutic 
“Teţu, ‘Cionga, Nestor, Garibaldi, Stanian, etc., şi O. A. T. (Oficiul de. 
„aprovizionare. al, farmaciilor), întemeiat şi condus numai de Roniâni; 
în comerț și industria, automobilistică : Leonida, Mihăilescu. " itiagocă, 
etc.; în: -comerțul de fierărie : Marcea, “Hagi Stoica, Hagi “Ilie, Mirea, 
“Nicolau. et Co., "Bancotescu, Simionescu, Alexandrescu, Comănescu, 
„Cărnaru, Marinescu, Jalea, Ionescu, ARO, Predoleaniu etc. 
„Meșteşugarii.1 români în anumite sectoare constituiau mândria țării... 
din cele. mai vechi, timpuri. Industria casnică în Principate, dar mai: 
cu deosebire în: Ardeal, ajunsese înfloritoare. “Industria mecânică în. 
„orice domeniu a. fost introdusă tot de. Români și alți străini creștini, 
luată sub încurajarea domnilor şi a “fețelor bisericești. Matei Bàsarab 
„întemeiază o fabrică de sticlă la Târgovişte şi o moâră de hârtie, "după 
“modelul celor din. Ardeal. Al. Moruz și Grigore, Ghica întemeiază fa- 
„brici. de postav. Marea industrie modernă începe, „pentru anumite 
sectoare, a fi instalată, la: noi, la început, de către Români. C. Porum- 
baru, porneşte industria hârtiei prin întemeierea fabricii Letea” 
„mulţi bărbaţi, ardeleni aveau. deja fabrici mai mici în Tara Bârsei. 
„Prinții N. Cantacuzino şi V. Bibescu pornesc aie cimentului, con- 
tinuată de alţi i ingineri români la Fieni. Figuri ca . Assan, Bragadiru, 
Ştirbey, Grigore Alexandrescu, D. Mociornița, ai Rizescu, etc. sunt: 
proeminențe ale inițiativei românești, în atâtea domenii variate. Fe- 
ciorii lui Gr. Alexandrescu și ai lui- Mociorhifa, înarmați cu studii și, 


românești şi demonstrează ce poate realiza asocierea, puterilor în ser- 
viciul naţiuriii. Doamna Corălie Ivanovici conduce cu energie şi pricepere 
“una din cele mai : nobile întreprinderi întemeiată de soțul Nicolae Iva- 
novici. S.T. B.— care ă avut în îruhte pe N. Filipescu, pe unul din 
cei mai destoinici ingineri rontâni,— poate fi socotită. ca-cea mai gran- 
dicasă creațiune a geniului autochton, ‘ca; organizare şi funcţie: socială 
ce îndeplinește. Gheorghe: Stănoiu este și el un mare realizator într'un 
domeniu nu de mult monopol al: Evreilor. C.A-M., Asigurarea Româ- 


dusă efectiv numai ide elemente etnice ; S.M.R., S.R.D. „Distribuţia, Cre- 
““ditul Minier, sau întreprinderi ca, Tiberiu Eremia, şi atâtea altele; în 
"toate sectoarele, sunt tot atâtea. ilustraţii că în poporul nostru rezidă ener- 
gi nebănuite, capabile să întemeieze un comerț și o industrie: națională. 
: Dar inginerii rome ni şi-au dovedit de mult aptitudiriile lor crea- 
“toare in toate ‘domenii: e de activitate: Podul: ;Carol I‘ -de pe Cerne- 
voda, capodoperă în- acest gen în toată Europa, condusă și desăvâr- 
şită de Saligny, Lesseps al României; “sëcondaät de ingineri români ; 
atâtea lucrări de artă peste tot întinsul căilor noastre de comunicație 


din jurul nt ai Metalaren atâtor. industrii noui, etc., sunt realizări 


I) Vezi „Stan Rizescu şi tnfăptuirile sole, |... - îi i 


$ 


iiducere şi brațe de muncă toate românești — cu depozite în - patru 


Scrisul Românesc, G.-Delatras, Torouţiu, etc, stau în fruntea, realizărilor . 


hească şi Agricola-Fonciera;, Soc. an. rom.:'de telefoane, P. T- T. con- 


— poduri: “tuneluri; căi” ferate, șosele, apeducte — ; asanarea lacurilor. 


pe lângă cari Românul trece sau nebăgător de seamă sau indiferent. 
Ingineri ca Bujoi, Caranfil, Orighidan, Manoilescu şi o întreagă legiune 
neobservată ar face mândria corpului respectiv în țări străine. Inginerul 
Ioan C. Marinescu, secundat numai de colegi români, conduce „cú mâna. 
de fier şi cu suflet, de ceaslov” soc. petroliferă „,Concordia”, Şi câţi alţii 


creatori de valori uriaşe la atâtea alte societăți petrolifere şi de altă ` 


natură. Uzina de armament „,Tohanul Vechiu” este Şi ea o realizare. 


românească, în fruntea cărora stă inginerul Malaxa, care a întemeiat 


o industrie metalurgică românească. Architecţii noştri au creat o şcoală. 
naţională pe care intrușii au denaturat-o şi batjocorât-o. 


„Vom încheia seria marilor figuri cu aceea a Inginerului Ion P,- 


Gigurtu, „dictatorul steampurilor şi al înajorităţii fabricilor de aur 
din România” și care controlează multe alte industrii şi întreprinderi. 
Şi atâtea concesiuni aurifere în Bulgaria. 2) Acest bărbat, dublat de un. 


mare suflet, rămâne ut prototip a ceeace poate realiza puterea de.. 
creație a rasei care se mândrește cu un asemenea fiu şi n'are drept ` 


la păreri pesimiste. . 
„Vina nu este a lor (a Evreilor), vina este a noastră’ — spunea. 


Petre Carp. Dar această vină nu este numai a noastră. Ea își trage 


_origina din mai multe izvoare: întâiu, este viața politică, care, cu: 
cât se întindea, cu atâta golurile lăsate de noi erau ocupate de străini 
și de. Evrei; este lipsa noastră, de însușiri dinamice, ca risipa care 
wa putut să crezee capitaluri naționale ; este obișnuința noastră de viață 
boerească la masa de birou care a nimicit aptitudinile noastre negu- 
storeşti, boerie la care ne-au împins politicianii şi şcoala lor ne-au. 
impus-o, cu mentalitatea ce ne-au imprimat-o și, în sfârşit, invazia. 
evreiească cu nouile ei metode de lucru: imcorectitudine, concurență. 
ucigătoare, mituire care a adus stricarea moravurilor, narcotizarea. 
conștiinței noastre naționale de către o presă străină, etc. Insăși puținele 
excepțiuni cari au putut rezista pe vechile poziții şi wau dezarmat,. 
chiar acele figuri mari de cari am vorbit numai în treacăt, sunt dovezi 
elocvente că Românii au fost şi pot fi elemente bune şi creatoare în 
viața- economică, Se cere. numai să ne scuturăm de vechile preju-- 
decăţi. Numai o mentalitate neroadă: ne-a dus la situaţia de astăzi. Şi, 
întru aceasta, ne asemănăm foarte mult cu Persanii cari, chiar în 
consiile de miniștri, discută numai despre artă şi poezie, pe câtă vreme,. 
Englezi, Ruşi şi Armeni se ocupă numai de chestiuni „de petrol, de 
concesiuni și de bănci. 3) Nu ştiu dacă s'a găsit şi la ei un tânăr. licen- 
țiat care să ofere, ca la noi, 100.000 lei pentru o slujbă la stat 


i 1) „Pr, Vremii”, din 25 Martie 1939, „,„Oamenii de mâine, 2) Ibid. număr omagiul 
din 8 Tan. 1939. 3) „,Poezie-boierie” de I. Vion în, Universul”, | i 


507 


au la o societate. 1) Am socotit slujba o boierie, precum o socot 
i, Persanii. i 

Dar am avut dintotdeauna încredere în energiile poporului nostru. 
i de aceea, vom încheia acest capitol cu câteva cuvinte despre câteva 
xemplare de rasă. Un țăran muntean a ținut cu orice preț săintroducă 
ăzboiul mecanic și în țara noastră. Singur, cu nădejdea şi curajul lui, 


ni, în 1885, a reușit să împlânte, pe o apșoară din Brăneşti, prima ţesă- 
torie mecanică. In drumul lui spre ideal, nimic nu-l descurajează — nici 
ucrurile, nici oamenii. Ci, perseverent, gândește şi lucrează, dărâmă 
i durează din nou, mai mare și mai mare, până când a lăsat mcște- 
ire copiilor lui şi poporului său unul din marile așezăminte indus- 
riale 2). l 

Un alt exemplar de rasă este D. Mociornifa, cu studii în 1905— 
06 la şcoala industrială din Paris, cu un an ce practică la. bursa 
e mărfuri şi ce cereale din Loncra şi cu 3 ani la Hamburg în tot 
elul de comerț—bancă, agentură şi import-expcrt. Intre 1910—925, 
conduce cu pricepere şi energie, intreprincerea socrului Gr, Alexan- 
rescu. In ziua de 1o Mai 1926, pune în mișcare cea mai frumoasă 
şi solidă întreprindere—fabricile de talpă şi încălțăminte înfruntând, 
eînfricat concurența vechilor şi nouilor întreprinderi străine şi 
evreești ê). aa : i 

Un Ursachi şi Mihul, un Balaban şi Kaliani minunau țările vecine 
a negustori. Şi câţi alții, nevăzuţi şi mocești, cari, cu forțe proprii, s'au 
ridicat la cele mai înalte situaţii în lumea negustorească şi a industriei ! 
“Viaţa unui Constantin Hagi Pop şi D. Aman, uriașa figură a baronilor Sina 


odinioară; „Stan Rizescu și înfăptuirile sale”, etc., trebuesc cetite 
cu evlavie. şi purtate sub căpătâiu, atât de elevii noştri, cât şi de 
oamenii de stat ai noștri, de mâine. | . 


ce se cer a fi întruchipate. Când ministerele şi instituțiile publice vor 
i ușurate de prisosul de slujbași, iar alți tineri nu-și vor mai găsi refu- 
giul sub plapoma bugetului ; când şcolile vor fi îndrumate spre căi 
mai practice și vor înceta de a mai fi o industrie privilegiată numai 
în interesul individului ; când măsurile de românizare vor funcționa 


: 1) N. Crevedia în ,,Por.- Vremii”! din 2 Sept. 1937. 2) „Stan Rizescu și înfăp- 
-tuirile sale”, 1880—1937”. Volum omagial. 3) Născut în Țintea-Prahova, din tată mocan 
„din Cristian — ţara Bârsei și din mamă româncă din Grebena-Macedon'a. A fost în- 
emnat de I. I. C. Brătianu şi sprijinit de V ntilă ca să întemeieze o industrie mai 
subțire. Casele germane i-uu pus la dispoziție cred te în mașini şi mărfuri în valoare de 150 
mil, In 1942, s'a constituit în societate anonimă, condusă de tatăl și de cei trei fii, 


eștiutor de limbi străine, a luat drumul străinătății. Și, după câţiva ` 


i: Dumba; curajul-şi priceperea unui Teodor Ciocan Mehedinţeanu, . 
ncepătorul industriei petrolului la noi; vieţile negustorilor noștri de - 


In. sufletul poporului nostru; clocotesc aptitudini negustoreşti 


să încă neprecise. Este o problemă stabilirea numărului Evreilor care 


508 


509 
energic şi româneşte, prin credite rațional și național distribuite, i 
vaduri economice vor fi puse la dispoziția a lor noștri și un sistem d, 
legi își va întinde, “aripele ocrotitoare şi mai larg atunci num 
Yom conchide — cu mirare, dar și cu 'scrâșnire de dinți — că teori sări de-populaţiunei evreești. ' a E DE ERA atei a a 
după care nu suntem capabili de negoț, ci numai de munca câmpulu I: Factori .cari au favorizat o invazie destul de intensă între 
şi de conducere a statului, a fost o legendă falșă, întreținută de du 010—1919;: E sta E RI ARIE TR a otil oi e 
mani şi de Românii noştri inconştienți.: 1) Pata. e | a) Populaţiuni evreești, împinse în 1016 de ofensiva genera- 

Poporul care numără între ai săi pe Motani ȘI pe Mărgineni, P ului rus Brusilov în Galiţia şi sub protecția armatelor a.-ungare, au 
Olteni si pe Macedoneni, n ia de ce 'se tème: truns în număr de câteva zeci de mii în Maramureş și în Transil- 

i vania, în afară de alte scùrge1i așezate în Moldova. 

5) Numărul Evreilor în Fă rile Româneşti. b) După unirea Basarabiei cu Ţara Mumă, numeroase populaţiuni 

f rii d ne Ai vreești, împinse de regimul bolșevic și de haosul din Rusia, au venit 
de peste Nistru și s'âu așezat în această provincie, sporind conside 
abil papulația flotantă - sis apoi; pe: cea stabilă, căci majoritatea lor a 


ți, factori: înterni, lucrând ocult și cari umflau, zi de Zi, grosul acestor 
populațiuni -și, în sfârşit factori - politici; externi cari au adus alte re- 


Intrăm, de data aceasta, întrun domeniu pe care l-am pute 
numi ingrat —cu o mulțime de elemente cunoscute, 'dar cu rezultat 
co) Războiul pisici a în boa alte scurgeri în țările. lo oare 
= d) Revoluţia lui Bella Kuhn în Ungaria şi represiunea detaşa- 
entada lui Horthy a pricinuit imigrări eyreești.. în; masă în provin- 
iile noastre. i 
- Pe toți aceștia- din categoria L o. Cuai îi numea- călători în 
aF., Dar, găsind condițiuni. minunate de viață şi de repede îm- 
bogăţire, ei, spre fericirea țării noastre, 's'au așezat definitiv. și au 
enunțat la calitatea de „călători în tranzit.” 

II. — Factori cari s'au: produs după 1919 şi au activat după 
nițiative oficiale — luate de guverne, . : ~ 

- a) Generalul Averescu declara, târziu, cu, releni Ja anul 

ul guvernării sale, cele ce urmează: „In timpul guvernării în 
ațiunea evreiască. din Volhinia și Podolia, gonită de e poledice a îngră- 

mădit la Nistru, şi mi-a cerut,-prii “corelioginării “din țară, să le dau 

“permisiunea să intre în Basarabia. Călăuzit da un sentiment de umani- 

„tate, am dat învoirea cerută cu condiția că șederea lor la noi va fi 

“vremelnică, până când împrejurări prielnice le.ver permite să :plece. 

-Am constatat, însă, cu regret, că mulți Evrei, prin fraudă și falsuri, 

u. căutat și caută. încă- SĂ rămână în țară,” In publicațiunea ofi- 
joasă. a Basarabiei, apărută, - în - 1925, se spune că aceaștă cres- 
ere: a 'populațiunii' flotante s'a accentuat după 1918 prin refugiați 
evrei veniți din regiunile Podoliei, Poloniei şi Chersonului şi din alte 
egiuni ale U.R.S:S$. > -> EROII 

-b). O altă categorie este: aceea ʻa ,xetagiafilor pina ruşi — evrei 
-sau alţii — intrați în ţară în 1922 și cărora li s'au eliberat. paspoarte 
„Nansen” — fără a cunoaște exact numărul lor, care, cu scurgerea. . 
timpului, se umilă, prin eliberării oficiala Sau 'ale asociațiilor clan- 

estine din țară şi din străinătate, = i 


provocat atâtea discuţii aprinse și a dezlănțuit atâtea atacuri împo 
triva instituției. chemată să ne dea rezultate 'defiritive, dar ele nu s'a 
produs. Fiindcă recensământul oficial al populaţiei din 1930 spune pre 
puţin. Fără a critica intențiile conducerii Institutului central de sta 
tistică, precum şi argumentele ce lè opune criticii adusă de presă ș 
de toţi aceia pe cari i-a pasionat sau i-a-interesat în cel mai înalt gra 
această problemă a numărului Evreilor așezați şi trăind la noi—î 
mod legal sau în condiţii ilegale, nu: importă — ne punem osimpl 
întrebate de bun simț : Dacă între” 1890—1910, numărul “populaţie 
evreeşti de peste întreg cuprinsul teritoriului nostru etnic se evalu 
la: 823744 cum se face că, într’ uri interval de aproape 30 ani popu 
„ lația de rit mozaic înregistrată de seo ea Mirul din 1930 de-abi 
atinge cifra de 736.9302.:.. > di ae ini 
"In acest capitol, vom “pune, față în față, toţi “factorii cari au- 
înlesnit năvala acestor populățiuni peste cele deja existând între 1899 — 
I910 şi vom da un tablou cu datele fixate de” aceste recensământe, de. 
acela din 1930, precum şi “cercetări tot așa “de .obiective, . întreprinse. 
de alte cercetări î în afară Institului oficial de statistică şi, în ak acesta, 
vom cauta să punem capăt problemei. => = : i 
Să enumărăm toate elementele mai de seamă ce ne-stau la înde- 
deniână, după anumite cătegorii "— factori cari. au împins populațiunile 
ovreeşti să năvălească în țările noastre. până în 1919, factori cari 
sau Ea Să. „1919 a au activat, „d à inițiative guvernamentale; 


ae at) M. Antonovici, “delksatul B. N. R. la Institutul de ciedit românesc —I. C.R., 
îmi relata, deunăzi, un fapt foarte îmbucurător şi anume : din aproape un miliard lei < 
credite acordate elementelor. autochtone pentru românizarea vieţii: economice, toți — 
sută în sută —au răspună obligaţiilor şi de-abia o suntă de 609.006 leise pune în discuție. 


510 511 


făcea prin o nemaipomenit de cutezătoare conrupere. a funcționa- 


Dar toți acești refugiaţi provizorii s'au aşezat definitiv — spu 
N. Iorga — şi n'au rămas acolo unde s'au așezat ,ci au năvălit în ma 
centre, ca Bucureştii, în care zeci de biserici au rămas fără paro 
iar când a devenit mare centru de faceri, acestea au adus Evrei d 
toată lumea, „reprezentanți de mari  îndustrii, mânuitori de ime 
capitaluri 1); ; . 

c) Dar această îngăduință guvernamentală, dictată ‘de ac 
nenorocită mentalitate asupra ospitalităţii noastre, a eontinuat me 
Marele nostru geograf Mehedinți, o citează într'o lucrare a subsemn 

“ului: M. Ebner aduce mulțumiri guvernului român, în Czernowitz 
Zeitung de prin Aprilie 1936, care a lăsat să între 20000 Evrei d 
Rusia 2), ca 

d) Marele nostru sentor I. Al. Brătescu-Voineşti, prin scrisoare 
pețiție publicată în Universul, ruga pe primul ministru al țării, în 103 
ca să se înzecească pază la. hotare spre a se opri năvala puhoaielor 
așteptau îngăduința guvernului pe malul de dincolo al Nistrului. 3 
“Cronica nu spune dacă au primit sau nu această îngăduință creștinească, 
III. Factori interni, lucrând ocult, umflau zi de zi grosul acesto 
vagabonzi, fii ai lui Ahasverus, alungaţi dealungul veacurilor şi peste 
tot întinsul globului. Acești factori îi putem clasifica : în organe oficiale, 
în organizații evreeşti, în persoane particulare și în asociaţii clandestine 
bine organizate, cari şi-au luat, asupră-le, rolul de a încetățeni pe va- 
gabonzi, etc. Să le luăm, pe fiecare în parte, puține din cele nenumă- 
rate, descoperite sau rămase necunoscute. | 
za) Un grefier Negrea fabrica încetățeniri cu concursul unor notari 
din comunele “Rohozna şi : Jucica Veche din Bucovina, ajutaţi și de 
samsarul evreii Isac _Condesberg. Asemenea falsuri se fabricau în acea- 
stă provincie încă din 19194). Medici--evrei obțineau certificate false- 
de opțiune pentru obţinerea încetăţenirii recente și era vorba de un 
dosar în care se găseau numele a 2000 optanţi cărora anumiți functio- 
nari le-au eliberat certificate false de neopțiune. 

b) La Cernăuţi, o bandă de evrei falsifica pașapoarte. Marele 
ziarist Moritz Wecsler-Puiu Verca trafica cu autorizațiunile de ședere 
în țară a supuşilcr străini, afacere care a lucrat, nestingherită, vreme 
de doi ani, începând cu 1935. Această asociaţie ;» Wecsler” a obținut și 


or şi, mai ales, datorită actelor false procurate de anumite oficine 
andestine, din cari s'au găsit la domiciliul acestuia circa ĝo blan- 
hete de certificate de încetăţenire. 1) După. ancheta ordonată de O. 
oga — în calitate de ministru de interne — gen. Polizu a constatat 
n jud. Maramureş, prezența a peste 6oooo Evrei veniți după -războiu, 
e unde a adus la centru o căruță de bilete de indentitate măsluiţe 
o grămadă enormă de sigilii false prin cari se contrafăceau autori- 
ațiile de şedere în țară. Infiltraţia individuală a tuturor scursorilor 
„aventurierilor semiţi atrași de prestigiul bogățiilor acestei noui 
Californii care este ţara noastră continua, nestingherită, după răz- 
piu. 2) Şi acești frauduloși au invadat orașele, târgurile şi satele, falsi- 
icând textele, vărând dihonia între adevărații cetăţeni, sugând vlaga 
elementului băștinaș, atentând la bunele moravuri şi inoculând otrava, | 
subminând unitatea etnică şi spirituală a neamului românesc — cum 
se exprimă- amarnic un cronicar %). a: 

e) O altă intrare frauduloasă în cetatea română era Şi căsătoria 
mixtă a evreicelor sau străinelor cu etăţeni români, fraudă prin care 


3 


Chtainberg Zussman David, supus belgian, obținea în 1937, un pia Ra 
port de acest fel. Un alt Evreu din Tokio şi-a procurat în 1935 un 
asemenea pasport dela consulatul din New-Vork, condus de un evreu 
“Tărcăoanu ^). 

e) U.E.R. (Uniunea ador Români) era unul din oficinele 
ünde se fabricau cetățeni cu zecile de mii. Prin agenţii acestei uniuni, 
se făcea primirea, la gara Dochia-Basarabia, a refugiaților evrei de 
peste Nistru pe cari îi conduceau la București, având la ei bilete date 
de Uniune — bilete de liberă petrecere în ţară, în alb, căpătate dela 
autorităţi. Comisarul regal al corpului IV armată, prin raportul său 
către comandament, credea necesară o descindere la U. E. R. şi la agenţii 
ei ca să se descopere mijloacele, actele și numărul de contravenienți 
la trecerea frontierei. Dar din ordine de sus o asemenea descindere a 
fost retrasă pentru U.E. R. 5). Din dosarul cabinetului 2 instrucţie, 


perfectat aproape 2000 autorizațiuni și s'au găsit, asupră-i, câteva eiese încă ceva și anume că un oarecare Zusman a spus miartoronir” 
duzini de carnete de liberă exercitare, a profesiunii, purtând antetu amuel Grcss „că el, fiind la Uniunea Evreilor, a introdus circa 30900 
. e . . % N X » i 
ministerului: respectiv: 5) Avccatul Elias Blumenfeld —zis Florin ereri, etc.” De altfel, U. E. R. era singura instituție chemată să su- 
s'a ocupat cu iperIE RIA tardive în registrele de cetățenie, operăţie care : 
- i - 1) Din raportul judelui instructor .Lazironeanu al cab. 2 adresat parchetului în - 
-28 Nov. 1936. 2) Vezi Por. Vremii,” din 10 Iunie, 1938.3) Ibrd. din 18 Mai 19358. 


4) Ziarele. 5) Vezi ord. Nr. 10143.925 al Comandamentului corp. IV armată şi 
„dosarul judelui instructor dela sah 2 şi raportul din 28 Nov. 1936. 


* 


TI) Conferință ținută la radio şi publicată î în Univ.” ' din. 1o-lan. 1938. 2) Vezi 
a Aromânii” — în ,,O mărturisire”, _3) Vezi -n Universul’? din Iunie 1937. 4) şi 5) 
Ziarele. A 


150 


- 513 


pravegheze . la liniștea și siguranța țării, de aceea toate guvernele j- 
lăsat grija de a acorda , autorizații de şedere. refugiaților evrei. d 


declaraţiune de opţiune, pe care celîndrituit trebuia să o facă tribunalului 

în oraşele reședință de județ, sau judecătoriei domiciliului în celelalte, 
„declaraţiure ce nu trebuia sprijinită pe nici un act doveditor. Şi, de aci, 

au început falsurile şi nu s'au oprit, unele din ele, decât la parchet. 
Fiindcă, în 1924, când s'au întocmit listele celor ce de plin drept au 
dobândit naționalitatea română, primăriile — fie din neştiință, fie 

cu rea credință — au trecut în listele ce întocmeau nu numai pe cei 

ce aveau dobândită de plin drept naționalitatea, dar și pe cei car] nu 

aveau nici o legătură rezultând din indigenat sau din domiciliul admini- 
strativ, iar vigilența pusă de organele administrative cari au verificat 
trecerile făcute în liste nu a fost îndestulătoare 1). > 

— Drept urmare a tuturor acestor stări cari au dus la o E ANI 
situație în structura etnică a populației României Mari a cărei viață 

"şi curățenie se primejduia zi de zi, guvernul naționalist a emis de- 
„cretul lege Nr. 169, publicat în Monitorul Oficial Nr. 18 din 22 Ianua- 

tie 1938, prin care se treceau la revizuire toate înscrierile în registrele 

„de naţionalitate şi în acelea privitoare la acordarea drepturilor ce- 
„tățeneşti. Din darea de seamă făcută de Ministerul Justiţiei în Mon.Oficial 

“Nr. 273 din 24 Nov. 1939, rezultă că s'au produs, în fața instanţelor 

de revizuire, 200042 cereri de titulari — capi de familie. cu 617.396 
„membri, rămânând neînscrişi 11525 capi de familie cu 44848 membri. 

“Din cei 617.396, au rămas definitiv recunoscuți 302.174, iar la cei 
„225.222 li sa anulat titlul de naționalitate română folosit între. timp 

¿şi uzurpat prin fraudă sau prin eroare 2). | , 
< Frauda şi falsul au funcționat tot timpul, fiindcă însăși legile î 
ării păcătuiau și înlesneau toate aceste- fraude şi falsuri. An de an, 
dela 19183) guvernele țării au acordat termene de prelungire de înrcriere. 
‘în registrele de naţionalitate, ultimul fixân du-se chiar în Septembrie 1933. 
Aşa, că frauda și falsurile ajunseseră o instituţie oficială în statul nostru. 
In Basarabia, de o pildă, toți primarii sau cel puțin ajutorii: de pri- 
mari erau evrei şi-şi serveau în tot felul pe coreligionari, cari, «ând 
-aveau interese, renunțau la supușenia română, iar când în Palestina 
„nu vedeau perspective frumoase, reveneau asupra renunțării şi ăpăreau 
din nou în registrele de naționalitate. Din Buletinul statistic al Basa- 
rabiei, populația totală a acestei provincii era, în 1923, de 3125259, 
„din care populaţia flotantă a orașelor reprezenta, nici mai mult nici 
mai puțin, 60%, din populaţia fixă. Şi Buletinul ne definește această 


Ucraina: 
j) Incă o instituție « care “adenina. o funcțiune de înaltă y 


loare. națională în stat era și. Volostele — comunele — cărora i i 
lăsată grija de a întocmi listele de încetățenire, si cari, în praci ică 
wau, eliberat- nici un act, în condițiile legii. o > 
„IV, Factori “politici. externi de cea, mai. mare tă, pentr 
coja Evreilor și pentru, statul român au avut odată :cu întronare 
st în Germania., a, 
r în “Februarie . 1933, conducerea Germanie 
se: începe: exodul unor populațiuini : numeroase cari sau Ean spr 
noi- şi s'au, așezat comode tot. pentru. vecinicie.; ; San, vi 
d) Alipirea Austriei . către. Reichul German, în. 7006 read lú 
aceeași binefacere. nouă, precum şi, mai târziu, alipirea | a o e 
Iată, așa dar, atâtea evenimente externe cari. consolic cas situația 
politicei în țările vecine, dar erau pentru noi i tot „at tes “lovi Ea in 
aduse siguranței şi ființei statului n nostru ŞI, precum am văzut, e 
mentele evreiești locale — tie capati ticulari, fie ca instituții — se 
uvErnelor politicianiste, ca şi de. o 'conrupere 
nemaipomeñit de îndrăzneață, aduceau în valuri de zeci şi sua E m 
toate populațiunile . vegabonpe: ce statele. vecine le. zvâr cau ca n 
trebnice peste “hotarele , lor.. 


liția şi Ungaria după războiu la peste 500.000 — cari nu sunt cetăţer 
cu acte în regulă și că numai în Maramureș S 
fără cetățenie, iar mulți” indezirabili din Germania - şi, Ungaria cr 
aiurea au devenit proprietarii unora din „marile, blck- housuri di 
centrul Capitalei.. Pamfil Șeicaru arăta şi e! Camerei, în Martie 1937. 
că numai în Cernăuţi erau peste 20000 cetăţeni cu acte suspecte. „Alți 
publiciști fixează numărul celor sli la de peste Nistru la mai bire 
de. 400; 000 a;căror calitate de refugiaţi, d de trecători numai prin țară 
li s'a recunoscut în. mod oficial şi pe. cari Comunitatea. evreiască din 
Basarabia şi-a luat angajamentul să-i trimită oriunde. 
-Față de, toate aceste stări. de fapt, a trebuit să se producă o rea 
A paa Aceasta au cerut-o şi opinia publică exprimată prin presă şi alt 
-- organe oficiale. Printre acestea, prima pare-se a fi raportul despre care 
am mai vorbit al cabinetului. 2 de instrucție înaintat primului pr 
curor în 28 Nov. 1935, în care se, opina — față cu ușurința falsificării 
certificatelor -de încetățenire — de a se verifica „toate certificatele 
eliberate în puterea decretului lege Nr. 2085; din 22 Mai 1919. Ace 
„decret a înlocuit c cererea de recunoaștere a drepturilor cetăţeneşti prin 


i 


1) Din referatul Min. Justiției către Consiliul de Miniştri publicat în ;,Mon. Of.” 
din 22 Ian. 1938. 2) I. Nedelescu în ;,Univ.” din 26 şi 27 Nov. 1939. 3) Tratatul dela 
„Paris din ọ Dec. 1918, încheiat între principalele puteri aliate şi aservite și România, 
A obliga pe aceasta din urmă, prin art. 7, de a recunoaște, în- mod special, pe Evrei ca 


supuşi români de plin drept — dacă locuiau pe teritoriul României și nu se prevalau 
de. nici o altă naționalitate. 


- A. N. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. 33 


514 Ra : 


noţiune de populație flotantă : „venită după războiu, din regiunile 


“ment vagabond, trăind din stipendii sau mulți din ei căutând să pro- 


“timpul din urmă o bună parte din escrocii internaționali, comuniștii, 


a PA a s 


PESONA SEREA 


Podoliei, Poloniei şi Hersonului sau încă din alte regiuni rusești mult 
mai depărtate, devenită, din cauza ultimelor evenimente, un ele- 


fite de avutul altuia, populație flotantă din care sau recrutat în 


anarchiștii şi criminalii.” 1) Şi mai departe: , "Toţi streinii din aceste 
categorii au reușit să se găsească în posesiunea unui act legal care le 
dă aparenţa de cetățenie română şi la aceasta trebue să se adauge 
numărul imens al: acelora, cari și-au procurat acte false de naștere 


sau indigenat.” 2) 


In acest fel şi în multe alte chipuri frauduloase, se fabricau cetă- 
țenii români cari se străduiau să fericească această fară. Insuşi dr. 
Alexe. Vaida-Voevod — în conferința ținută 14 Arad în ziua de 18 
Martie, 1935 — recunoștea că a fabricat şi el cetățeni români. 3) Dar 
alți oameni. politici nau avut acest curaj civic pe care l-a mărturisit 
fostul premier. l ; E 

Ajunşi până aci, vom căuta, de acum, să stabilim, din puținele 
ce ne stau la îndemână, elementele unei statistici a populației evreești 
trăind în România Mare. Ne vom servi de toate acelea ce ni- le pune 
la îndemână recensământul oficial din 1930, sau declarațiile — bine 
înţeles, globale — ale oamenilor politici, cercetările oamenilor de știință 
pe cari i-a preocupat această problemă atât, de controversată şi în 
directă legătură cu soarta statului, precum şi părerile Evreilor — oa- 
meni de ştiinţă sau diletanți politici. Așa dară, în tabloul ce urmează, 


vom pune recensământul din 1930 față în față cy recensămintele din ` 


1899, I910 şi 1912, precum și cu toate cercetările şi părerile de cari a 


fost vorba. AIE | 
Să analizăm datele din acest tablou °) și să vedem ce se desprinde 

din ele. : da | 

In statistica din r912, alcătuită de Colescu, se constată, pentru 

Evreii din Vechiul Regat, o diferență în minus de 35954 suflete față 


“de datele statistice din 1899. Explicația s'ar găsi în criza financiară 


care a început să bântuie în V echiul Regat odată cu anul 1896 şi care 


a culminat cu 1899, anul secetos cel mai greu ce l-a cunoscut! țara 


1) Vezi și Univ. din r4 Febr. 1937: „O gravă problemă economică și socială”. 
2) Ibid. ibid.după Expunerea de motive a proectului de lege relativ la dobândirea şi pierde- 
rea cetățeniei române din 1923. 3) Vezi Univ. din 21 Martie, 1933 — Problema minorităților 
din România. 1) Datele statistice pentru Vechiul Regat în prima coloană sunt alcătuite 
pentru anul 1899 ; pentru Basarabia în 1go2, iar pentru celelalte provincii în roro. Datele 
din col. 3 şi 4 sunt luate după recensământul din 29 Decembrie 1930. Coloana N. Popp 
ne serveşte din studiul publicat în „Rânduiala”, şi, întrucât s'a servit de alte nume 
pentru provinciile istorice, am dat cifra de 1082754 pentru Moldova . de altădată — 


trecută. de N. Popp sub numele de Moldova de jos şi Moldova de sus. 


s 


515 


nilor şi o emigrare în stil mare a Evreilor, între 1899—1902 și care, 
după rapoartele col. Trotter, consul general britanic la Galați, întoc- 
mite după elementele servite de Evreii din acest port, ar fi atins cifra 


Alte statistici şi 
păreri româneşti 
şi străine 


i Statistici 
Bro- > ` evreești 


Rencensăminte oficiale 


Provincii 


N. Hans | re- |Arthur| Iudi- , 
Schu- ~- sches 


1899 | 1912 | 1930 după 
Popp | ster 1) xistă pert - Fetita 


Cole- 
I9I0 | scu 


neam |religie 


Oltenta . ` i] 4906 


Muntenia . . | 68852 
Dobrogea . . | 4276 
Moldova . . |195887 
Basarabia. . |247200 
Bucovina . . [102919 
Maramureș 60878 
Ardeal . 118179]. 
Bănat 20643 


„3062| 3305| 3523| 36931| 36931 
63191| 86545] 94216]. 323875] 323675 
4124| 3795| 4031| 35789| 35789 i 
167590|1584211162268 394102 l 
204858|206958 499135 
92492| 93101| 182754| 189517 
_| 57795| 59459] 92092 
109656|119331| 269224] 315313 
11428 _14043 135603] 135606 


Totalun . . [823740|237967|728115|756930|1986368|1966268|1950000| 834344] 1130000 


de 31615 emigranți asistați de diversele societăți evreești, la care tre- 
bueşte, însă, adăogat şi numărul emigranților prin proprii mijloace. 
Aceste două elemente s'ar ridica la un total între 36—40000 suileta; 
pornite spre America: de Nord, Canada, Argentina, Egipt Filadelfia, 
Londra şi Egipt. 2) Este prima emigrare, în tot cursul Lo Sada 
la noi, dictată nu de măsuri administrative, ci de asperități economice; 
ceeace însemnează că, dacă Evreilor s'ar crea condițiuni de aceasta 
natură insuportabile, ne-ar prjeinui marea durere a despărțirii în masse 
cât mai mari. Dar, în legătură cu diferențele de mai sus, se desprinde 
şi o nedumerire : în acest interval de 13 ani, n'au avut loc i oare 
infilttări evreeşti la noi din alte regiuni? Nici o indicație afieială sani 
alta nu pomeneşte nimica despre un asemenea fenomen. 

Eo Marea și neexplicabila nedumerire ne servește, însă; rezultatul 
recensământului din 1930. Sau scurs I8 ani dela statistica lui ‘Cotescu ` 
din I9I2 şi alţi 20—30 ani dela recensămintele din fostele imperii — rus 
şi a.-ungar. Au avut loc, în acest interval, atâtea evenimente cari Aa 
înlesnit toate scursorile, precum și infiltrări individuale, necunoscute 
ca număr și proporții, strecurate prin toate. frontierele — înlesnite 
de toate organizațiile de falsificatori de pașapoarte și de încetățeniri 
frauduloase în fruntea cărorsa s'a pus, în mod oficial, U.E.P.; după 


I) yet „Die Judenfrage în Rumänien’, Leipzig, 1939, p. 125, pe care regreta nu 
o fi cunoscut-o mai din vreme, fiind o lucrare de mare valoare și actualitate. 2 V 
-TaX., 0. C., 309. i i Aa 


PP 


ES 0 E A ACE 


oare 


5 


516 


aceea, alte cete de dimensiuni considerabiie fugărite de regimul hi. 
tlerist, de Anschluss-ul austriac, de alipirea Cehoslovaciei, de revirimen. 
tele naționale, din Turcia, Grecia și alte țări balcanice; precum 
alte infiltrări, pe poarta mare, din țările din Apus, cari aduceau și ca: 
pitaluri străine şi escroci de toate nuanțele, etc. Și toate aceste eve 
mente — nu ştim prin ce anume minuni —-fac ca recensământul ofi 
cial din 1930 să înregistreze de-abia 728115 Evrei, după neam și 756930 
după religiune mozaică — adică mai puţin, respectiv : 95625 și 66810 
referindu-ne Ja totalul de 823643 înregistrat de recensământul din 1899 lo 
Rezâăltatelor înregistrate de recensământul din 29 . Decembri 
1930, îi alăturăm statistică lui N. Popp, care, cu migală şi fără a obosi, 
s'a servit de toate elementele ce i le-au putut procura anumite cerce 
tări destul de serioase şi pentru cari trimetem pe cetitor la studiul res- 
pectiv. N. Popp ajunge la aceste rezultate : la o populaţie totală de. 
10325051, găsește 1986368 Evrei — 10,24% şi 3433367 alte naţiona- 
lități — 18.04%. Din populaţia orașelor de reședință ale României 
_— lucru ce nu este înregistrat în recensământul din 1930 — de 3182834, 
Românii ating cifra. de 1561288 — 49%, alte naţionalităţi. 572810 — 
17% şi Evreii 1047745 — 32%. Trecem mai departe, fără nici un co- 

` mentaziu 1). . r 
Oamenii noştri politici prea puțin s'au ocupat “de problemele 
demografice cari priveau pe străinii introduși şi structura etnică a țării 
noastre. Programele lor de guvernământ priveau cu totul alte pro- 
. bleme : cum să mulțumească pe partizanii mărunți, mărind numărul 
slujbaşilor publici şi subțiind astfel bugetul țării până la sleire com- 
plectă a tezaurului şi la reducere în mizerie a slujbaşilor, ceeace mărea 
posibilitățile de a se lăsa ispitiţi; cum să aranjeze contingentarea 
import-exportului și regimul devizelor sau să puie stăpânire pe marile 
posturi de comandă în instituţiile publice și în consiile de administraţie, 
etc. Doar I. Mihalache, care este un pasionat al statisticei şi posedă 
caete întregi în legătură cu problema evreiască, referindu-se la problema 
aceasta, spunea că Evreii ar atinge cifra de un milion. 2 Octavian 
Goga — în măsură să cunoască mai bine ca oricare altul problema 
dădea o cifră variând între 114— mil. de Evrei. Tot el evalua la 
-500.000 numărul. Evreilor intruși din Galiţia şi Ungaria, după războiu. 
Am spus şi cu alt prilej că, în şcoala noastră românească, nu s'a, 
pomenit niciodată nu de invdzia, evreiască, ci măcar în treacăt de 
această populațiune. De pe catedra universitară, se auzea, din când 
în când, energic şi cu adânc răsunet, glasul lui A. C. Cuza, N. Iorga 


= - ; p i 
1) Vezi „Btno-demografia Română în ,,Rânduiala”’. 2) Vezi art, prof. I. Hurdu- 
bețiu în ,,Univ.” din 8 Ianuarie, 1938. : 


517 


i S., Mehedinţi. Singurul din membrii corpului didactic secundar care 
îndrăznit să vorbească despre această populaţiune de năvală a fost 
rof. N. Pandelea. a 
Iată ce a îndrăznit să scrie în Studia „România” pentru d. 
"TV secundară : „Evreii constituesc o minoritate foarte curioasă: în 
timp ce neamurile străine de lá noi își declară fățiș credinţa și 
limba, “scoțând ia iveală, când se face numărătoarea, pe toți membrii 
“familiei, Evreii singuri se ascund, în deosebi cei veniți în timpul 
din urmă (după. războiu) din Rusia. Astfel, în anul 1919, cu: 
prilejul discuțiilor pentru noua Constituţie, s'a arătat că sunt în țară 
vreun milion” şi jumătate de Evrei, cifră care n'a fost contestată de 
deputaţii evrei, destul de numeroși atunci în Parlament... Ei reprezentau, 
deci, față de România de baştină, proporția de 10%. După Io—I2 
ani, însă, în care timp au venit la noi mulți Evrei, mai întâi din Rusia, 
iar acum în urmă și din Germania, se constată un rezultat într'adevăr 
uimitor : se găsesc numai 756930 în recensământul din 1930, adică 
exact, jumătate din câți se socoteau înainte. Informaţii particulare 
(dintre care unele din izvor evreesc) arată însă că numărul lor real 
ar fi cu mult mai mare decât ieșea din calculele făcute în 19191). 
Să trecem la izvoare străine şi evreești. , 

„Enciclopedia italiana” dă, pentru 1021, fără a indica izvoarele, 


835000 Evrei locuind în țările noastre. „Grand Dictionnaire Largusse” 


— cel mai ptost informat — dă o populațiune evreiască de aproximativ 
4 milidane pentru toată lumea, dintre cari 2 milioane pentru Europa 
.— adică în Polonia, Austria, Turcia și Ungaria, fără a pomeni nici 


de Rusia, nici de România. De aci, se vede cât de serioase sunt cer- 


cetările acestor enciclopedii cari fac, din acest punct de vedere şi pe 
nedrept, mândria marilor națiuni —și unul din marile defecte de 
organizare a lor este că toți „savanţii” cari tratează problema evre- 
iuscă sunt Jidovi, implacabil-neîmpăcaţi cu cultul adevărului. După 
„Gazeta Polska”, sub semnătura lui S. Werner, Evreii au invadat 


` România, între 1919—1923, cu un număr de 5000002). 


Isvoarele evreeşti vorbesc în felul acesta. Ziarvl:,, Lupta” afirmă 
că numărul Evreilor, în 1930, este de 721000 — 3.71% din populaţia 


totală a țării, cifre împrumutate. din „Anuarul statistic al României” 


Zn 


pe 1035—39. 3) „Renaşterea, noastră” — organ pur evreesc — admite 
“maximum de 800000, ceva cât mai aproape de statistica oficială, dar 


1) Vezi o. cit. Incă doi inşi cari au tidrăznit să scrie ceva despre Evrei: I. 


- Suchianu în cartea de stil şi compozițiuni, Ç. Kirițescu în „Istoria războiului pentru 
întregirea neamului” şi alți câțiva, ceeace a determinat U. E. P. să înainteze un protest 
. Ministerului. Instrucțiunii Publice. Vezi ‚Fapte şi idei” de M. Schweig, Buc. 
:p. 70—73. 2) Cuvântul din 22 Ian. 1938: 
= 16 Dee. 1937: 


193i, 
„Invazia Evreilor în România” . 3) a Univ.” 
„Câţi Evrei sunt în România Mare? Pra 


518 519 


caravane numeroase, coboară sau urcă munții, după anotimpuri și 
îţi face impresia că sunt mulți, numeroși, fără sfârşit. Şi, în realitate, 
sunt puțini — nu milioane, ci două trei sute de mii. Aceiași impresie 
îţi lăsau şi în Cadrilater. Şi erau de-abia câteva zeci de mii. Dar erau 
o monedă măruntă care circula peste tot şi la tot pasul. 

„De mult, m'am gândit la teoria lui Hașdeu asupra circulației 
- cuvintelor — aplicând-o și la Evrei şi la Românii din Macedonia. ŞI 
aceiaşi impresie a avut-o și colegul prof. I. Hurdubeţiu, despre. Evrei. 
Problema evreiască — zice el— nu trebuie privită numai în funcție 
de număr. Pericolul rezidă şi în număr, dar şi în funcția lor socială, 
rolul ce îl îndeplinesc în viața noastră, nu numai economic, ci sub toate. 
raporturile 1). Aci stă primejdia. Fiindcă îi găsești circulând fără 
astâmpăr ; îi găsești în toate sectoarele vieții economice și spirituale, 
îi găseşti peste tot şi la tot pasul, încheagă afaceri şi fac averi. Iar 
milioanele de Români stau legați de coarnele plugului. de masa biu- 
roului. Sunt primedioși Evreii ca număr dar mai ales ca funcție socială. 


se întreabă indignată : ,„De ce se permite publicarea unor afirmat 
cari arată că există în țară 2 milioane de Evrei, cari iau pâinea del; 
gura Românilor?” 1) Arthur Ruppin, sociologul evreu, care ne-a cuno- 
scut de aproape, dă, pentru anul 1899, o cifră de 256588, numai pentru 
Vechiul Regat, neștiind că, după 19 ani, se va reîntregi România. 2) 
Colegul său de mai târziu, Arthur Ruppert, profesor de sociologie a 
universitatea din Ierusalim, dădea, în 1930, 834344 Evrei pentru țar 
noastră — adică cu o sută de mii mai mult ca statistica oficială şi cu 
65000 mai puțin ca în 1910. 3) Sionistul Wiesl spune că, în țările noastre 
sunt 300000 Evrei mai mulți decât poate: suporta România, 4) dar. 
nu ne arată câți sunt aceia pe cari îi suportă sau îi poate suporta. 
i Napoleon Ari& — catechirisit de comunitatea evreiască — îi găsește: 
pe Evrei prea numeroși, dar nu ne dă cifre. In sfârşit, Judisches Lexi 
con din 1930 dă, pentru acelaș an, 1130000 Evrei în România. 5) 

Și încă câte alte statistici și alte păreri, pe cari și nu le cunoaștem. 
și este inutil de a le înşira. Şi toate aceste pentru simplul motiv că nu. 
s'au luat garanţiile cuvenite ca agenții recensori cari luau declarațiile- 
libere să controleze- riguros actele pe temeiul cărora se- putea stabili 
originea etnică. Fiindcă atât Evreii cât şi ceilalți minoritari aveau 
interes — unii să-şi micșoreze, alții, ca Ungurii şi Ruşii, să-și crească. 
numărul şi, deci, puterea şi pretenţiile lor şi ale statelor vecine. De 
aceea, Evreii, s'a dezlipit de neamul lor, în mod aparent numai, și 
s'au declarat : majoritatea celor din provinciile de peste munţi şi din. 
Banat — unii maghiari, puţini din ei germani; majoritatea celor din. 
Basarabia şi Bucovina — ruși şi germani; o parte din cei din Vechiul. 
Regat români; iar alții, numeroși, au dispărut din localitățile unde. 
erau stabiliți ca să nu fie găsiți de agenţii recensori, cari Sau mărginit 
să înregistreze declaraţiile libere, fără ca cineva să le controleze exacti- 
tatea sau să fie sancționat pentru declarație falsă. 

Oricare ar fi numărul Evreilor — mare sau mic — problema. 
evreiască este o realitate. Câtă lume s'a întrebat și nu se întreabă încă » 
Oare care să fie numărul Românilor din Macedonia? Şi nimenea n'a. 
putut să dea un răspuns categoric. Insă, pe câtă vreme, Evreii si-au 
ascuns numărul,” Românii din Macedonia au creat par'că o legendă în 
jurul lor — circulă zvonul că sunt foarte mulți şi, în aparență, aşa. 
este. Românii macedoneni circulă, circulă peste tot. Pe ei îi găseşti 
pe toate căile de comunicație — mari sau mici; pe întinsul câmpiilor 
şi prin toate coclaurile munților; prin bâlciuri și prin toate pieţele, 
ca negusteri și meseriași în orașe mari sau mici și prin porturi; în 


Ls 


1) Problema evreiască în funcție de o teorie a lui Hăjdeu, în Univ. din & Ia- 
nuarie 1938. . 


. I) „Curentul? din 3 Sept. 1937. 2) B.-Duică, o. cit. 220, 3) ,„Curentul”” o. cit. — 
după ,,Les Juifs dans le monde modren” de Ruppert. 4) „,Univ.” 14 Dec. 1937. — © 
gravă problemă economică și socială. 5) „,Univ.”” 16 Dec. 1937. . 


PARTEA IV 


„Mi se pare că sentimentul antisemit 


- care Sa desvoltat în toate locurile şi în 


toate timpurile, înainte de era creştină 
și după aceea, la Antiochia, la Alexan- i 
dria şi la Roma, îni Arabia şi în Persia, . 
în Europa evului mediu şi în Europa 
modernă, întru cuvânt în toate părțile 
lumei unde au fost şi unde se află Ovrei, 
mi se pare că o astfel de opinie nu putea 
să fie rezultatul unei fantezii continue, 
ci'că trebue să existe motive adânci 
puternice cari să le dea naştere.“ 


Bernard Lazare 
în „L"Antisemitisme“. 


CAP. II. 


CAP. III. 


` PARTEA IV 4 


PROBLEMA EVREIASCĂ 


. Evreii la ei acasă până în Diaspora-Gabut, până în 1978 . . 


a) In Mesopotamia, în Egipt şi Chanaan, în captivitatea babiloniană. 
Luptele intestine şi distrugerea statului etnic evreiesc. b) In impe- 
riul bizantin, în Asia şi în lumea musulmană. c) Inimperiul german, 
în Franța şi în Germania. d) In Anglia, Olanda şi Țările Nordice. 
e) In Peninsula Iberică până la alungarea lor în 1492. f) In Peninsula 


Italică. g) In Ungaria. b) Iu Rusia. i) In Polonia. f) In imperiul - 


Ottoman.. $) Evreii în Noul Continent. l) Numărul probabil al 
Evreilor în lume. 


Problema evreiască după marele văzboiu. . s.o. soroas soroa 
a) In Germania şi Austria. b) Cehoslovacia. c) Evreii în Franța. 
d) In Italia. e) In Ungaria. f) In Polonia. g) Evreii în lumea Anglo- 
saxonă, h) Evreii în Rusia. i) Evreii în alte țări şi în alte continente. 
j) Palestina —Eretz Izrael. ` 


Problema evreiascä în România. . . . o eooo o ann 
a) Perioada reacțiilor instinctive intermitente. b) Trecem la perioada 
eroică : 1858—1879. c) Şi, astfel, se deschide perioada indiferentis- 


_mului d) Perioada unei complecte inconştienţe. e) Inceputul unei 


CAP. IV. 
CAP. V. 


ere noui: Reacţiunea primului guvern național-creştin. 
Problema evreiască văzută de înșiși Evreii. 


Două etici şi două psihologii. 


„1. Câteva trăsături sufleteşti ale poporului românesc. 


2. Psihologia şi etica poporului evreu 


Incheierea 


CAP. I. 


EVREII LA EI ACASĂ ŞI IN D/ASPORA-GABUT, 
PÂNĂ IN 1918 i 


52 ji Fi xy îi 
Socotim necesar să ne ocupăm, pe scurt, de trecutul poporului 


evreu, impunându-ne aceasta din o seamă de considerațiuni. 
~ Intâi, ca să ne facem o ideie cât de sumară de primele începuturi. 


care s'a născut şi a copilărit, ca, numai astfel, să-i prindem tendințele- 


ale acestui trib nomad de păstori, revărsându-se din Chaldeea—Babilon, - 
ca şi de primele lui aşezări, este bine să-l urmărim încă din albia în. 


545. de expansiune, de revărsare din această albie atât de îngustă şi de-- 


săracă — amenințată a se îngusta mereu de deșerturile înconjurătoare — 
albie de dimensiuni de natură să-l-sugrume, împingându-l tot mai 
tiranic să-şi caute loc. mai larg, spațiu vital cât mai încăpător — împins. 
tot înainte de porunca inexorabilă a lui Jehovah. . 

o In al doilea rând, urmărindu-l mereu, ca să ne lămurim asupra. 
grelelor încercări duse întru asigurarea acestui spațiu vital, în veci- 


56 


582 însușirile, bune saw rele, cu cari era înarmat ca să treacă peste. greu- 


tăți — când pe cale de a birui, când biruit, niciodată însă descurajat, 
mereu mânat de instinctele nomade de cucerire și de disprețul unei 
temeinice așezări. Şi îl vom vedea, astfel, părăsind Chaldeea şi — uci-: 
gând şi jefuind — revărsându-se spre Pământul Făgăduinţei, şi, de aci, 
din această țară expusă mereu valurilor deșertului, biciuit de foamete. 
şi de nevoi, ca şi de dorul necunoscutului, luând drumul spre valea 
fertilă a Nilului, unde s'a așezat pentru câteva secole, trăind în cum- 
plită captivitate. Şi iar întorcându-se spre Chanaan, veacuri dearândul,. 
în luptă necurmată de cucerire a acestei țări, cu elementele naturii și 
cu popoarele ce-i ațineau calea; punându-i obstacol tendințelor de; 
expansiune. E a i 

Și, iarăşi, îi vom vedea pe aceşti fii ai lui Israel, cum trec din 
robie în robie — când sub Egipteni și sub Asirieni, mereu în revolte: 


nătatea albiei în care s'a născut şi s'a legănat, vom reuşi să desprindem." 


t 


OS 


D 


SN AI ep 


504. l , 


X 


şi în răsboaie interne sau cu populațiuni liniștite, când sub Pergi, sub 
Alexandru cel Mare şi sub Ftolomeii Egiptului, când sub Sirieni şi iar 


sub Egipteni, etc. până când, la capătul sforțărilor : lor, Pompeiu în- 
corporează Iudeea la imperiu, decretând-o provincie romană. Şi, mereu 
pe urma lor, îi vom vedea trăind într'o veşnică turburare şi revoltă 


sub Romani, până când Titus şi, mai târziu Adrian şi Sever, curmară. 


— odată pentru totdeauna — veleitățile lor de a mai avea şi ei o patrie 
şi de a-şi mai duce o existență neatârnată în cuprinsul unui cămiu 
național pe care, în mileniile ce urmară. nu-l vor mai dori. 

Tot urmărindu-i mai deaproape, fără a obosi, mai cu deosebire 


de aci încolo, în Diaspora lor în lume, veșnic întovărășiți de mirajul 


tiranic al nomadului, în vagabondare şi în căutare de sălaș, nestatornic 
ca şi nisipul pustiurilor, îi vom vedea pretutindeni nedoriți de nimenea 


“şi înțărcuiți ca leproșii în ghetto-uri. Și vom pune, astfel, mâna pe 
capătul ghemului de păcate originare cu cari au plecat de acasă, păcate 


cari i-au făcut urîți şi disprețuiți, odioşi şi vătămători. Dușmani de 
moarte ai unității politice şi sociale a autohtonilor şi ai tuturor așeză- 
mintelor ariano-creştine, Evreii, din setea nepotolită de arginţi, au 
trecut «dincolo de orice limită îngăduită de comandamentele divine, ca și 
de legile omenești și naționale ale popoarelor în mijlocul cărora s'au 


cuibărit, fără a fi fost chemaţi sau doriţi. Fiindcă au adoptat, pe oii-- 


unde s'au aşezat, atitudinea de a propovădui, cu mijloace imorale, 


„o etică iudaică barbară, altoită pe un exclusivism feroce. Istoria stă 


martoră încremenită în aceea că, niciodată şi nicăeri, n'au căutat să 
se încadreze în sistemul de idei morale şi sociale, patrimoniu sacru 
din totdeauna al rasei ariene, ci cu o ingratitudine de arivist, au fost 
mereu centrifugi, ceeace a întunecat însușirile cu adevărat. creatoare 


_— dacă avutu le-au vreodată şi precât le-au avut. 


| Ne. vom. servi, în această, scurtă expunere, de lucrări cu auto- 
ritate şi de studii. copiate pe alocuri după cele dintâi, în general, însă, 


„acestea din urmă interpretate abil după interesele iudaice. Acești cro- 


nicari ce, dela distanţă, își trădează origina eticobiologică sau com- 
plicitatea materială cu Israel, vor să demonstreze, fără a recunoaște 
— deşi le cunosc prea bine — că adevăratele cauze cari au făcut pe 
Evrei să îndure atâtea necazuri ar fi isvorît nu din î însăşi structura lor 
sufletească, ci numai din considerațiuni de ordin „religios sau de natură 


politică, internă sau externă,a țărilor în care s'au aşezat. Dar uñ singur 
„adevăr rămâne în picioare : acela, anume că, dealungul veacurilor şi la 
i toate popoarele, ei au fost rău văzuţi, nu din considerațiuni . de natură 


religioasă sau oricare alta, precât din motive de etică feroce practicată 


„fără, „scrupul, căutând să demonstreze — parcă cu totdinadinsul şi la 
„tot pasul — că nau avut şi nu vor să aibă, niciun teren. de afinitate 


525 


cu popoarele conlocuitoare peste cari au năvălit şi pe cari au căutat 
să le reducă la sclăvia perpetuă, a banului şi numai a banului —a 
doua fatalitate. a poporului evreu, cum o numește Sombart, primă 
fiind nomadismul lor. De aci, reiese, în mod logic, dară, că soarta lor 


şi-au binemeritat-o, fiindcă şi-au croit-o ei şi numai ei şi toate scăderile 


acestea sunt isvorite din construcția lor psiho-biologică, alimentată 


dealungul veacurilor de o literatură quasi-religioasă sălbatecă. 
Toate- câte am expus până aci ne pun în situația de a cunoaște 
temeinic și mai de aproape legătura cauzală a măsurilor ce diferite 


state le luau împotriva acestui popor, căutând să-și afirme, prin aceste 


atitudini mântuitoare, voința lor de a trăi, înalta lor putere morală, 
dreptul sfânt la o vieață liberă şi liniștită. Ele ne mai pot servi, nouă, 
Românilor, — îndeosebi în zilele de față — de îndreptar în lupta ce 


„am întreprins-o după două veacuri de luptă zadarnică, în luarea de 


măsuri ce trebue să ne asigure ființa, națională, politică și economică, 


' dar, mai presus ca toate, liniștea socială şi bucuria unei vieți civilizate. 


Incă ceva important de subliniat. Cercetând trecutul Evreilor, 


„aiurea, vom lua cunoştinţă și de căile bătătorite în vagabondarea lor 


de patru milenii, precum şi de cele urmate ca să ajungă până la noi. 
Anume, vom afla că, prin mijlocirea Turciei — adică pe calea de s.-est — 
am cunoscut pe Evreii spanioli; pe calea n.-estică — adică prin mij- 
locirea Poloniei ca țară de transit, sufocată de aceste mulțimi și prin 


aceea a Rusiei, pe toți cei alungați din Apus şi din centrul Europei, o 
precum şi pe toți aceia revărsați din isvoarele întunecoase ale vechilor ` 


Khazari, trecuți, spre nenorocirea noastră, cât mai numeroși la noi, 
ca Evrei de cea mai barbară speţă.” 


= Iată, după W. Sombart, marile linii — în i și în spaţiu — . 


ale Diasporei lor, pornind din albia babilonică, cuibul în care s'au născut, 
spre a se revărsa peste întinderea continentelor. i 
„Odată cu sec. V, Evreii încep să părăsească — încet la început, 


mai repede pe urmă — Babilonul, ca să se răspândească în toate re- . 
giunile pământului: în Arabia, în Indii și în Europa. Incepând cu 
“sec. XIII, ei părăsesc Franţa, Anglia, Germania, ca să se întoarcă 


parte în Peninsula Iberică, unde deja se găseau numeroși Evrei emi- 


grați din Palestina şi Babilon, parte, în statele Europei orientale, unde 


se revăzsau deja, încă din sec., VITI, curentele dinspre s.-est, venind 


„din imperiul bizantin, pe calea Mării Negre. Spre finele Evului mediu, 


cele două mari rezervoare ale emigrațiunii evreeşti sunt Peninsula 


„Iberică şi Rusia cu Polonia. Din acest moment, se începe o nouă re- 
„partiție a Evreilor: sunt Evreii spanioli, pe urmă — odată cu perse- 
„cuţiunile căzăcești — Evreii din Europa orientală cari încep a se ră- 


spândi în toată lumea. Spre finele sec. XIX, se produce o mișcare ce 


0 RA A A E REA e SA O A G 


526 


527 


.. n. 


`” Francezii îi numesc Juifs ; Germanii — Juden ; Spaniolii — Judios ; 

Englezii — Jews; Ruşii — Jid; Italienii — Giudei; Arabii — Ciuhùd ; ! 
Turcii — Jehudi şi Cifùt, luat din arăbeşte, poreclă de dispreț, etc. g h 
i l l — Noi, Românii — după atitudini, epoci și provincii, — i-am 
EE i numit : Israeliţi, Ovrei, Evrei și Jidani; Jâzi, Jizi, Jidovi; Uvrei 
m. român. ' 


se poate compara cu erupțiunea unui vulcan, mulțimi nenumărate se 
revärsau spre Lumea Nouă ca să scape de pogromuri şi masacre ale 
căror victime erau în Rusia şi în Polonia 1). 


Marele istoric francez J. J. Guillemin își începe astfel capitolul 
tratând, despre trecutul Evreilor : „Există în antichitate-un popor care 
fără a lua în considerare decât rolul său politic, pare cu mult inferior 
naţiunilor de care este înconjurat, dar a exercitat o foarte puternică 
înrâurire asupra destinelor omenirii. Acesta este poporul ebreu. Gloria 
lui este de a fi fost depozitarul celei mai vechi tradiţii a lumii, păstră 
torul vechilor promisiuni făcute genului uman și de a le fi păstrat în 
mijlocul prosperităților sale cele mai strălucite, ca şi dealungul celor. 
mai dureroase ale istoriei sale”. 

Pe de altă parte, cronicari diverși, printre cari autorul studiului. 
despre Evrei în „Marele Enciclopedic Larousse”, începe cu aceste re- 
flexiuni : „Cetind cineva Biblia ar fi înclinat dimpotrivă a conchide 
că puţine istorii vechi oferă atâta nesiguranță şi obscuritate”. Sau ca- 
autorul aceluiaș studiu în „Enciclopedia italiană” : „Ri — adică Ebreii— ărora se vede astăzi Marea Moartă. , 

A i Murind, îl urmează. Isaac, care. cotinuă vieața nomadă şi. sfin- 


se prezintă, deşi risipiţi şi lipsiți de o unitate teritorială, ca o naţio De d he a p $ sacii 
nalitate proprie şi cu un patrimoniu cultural-religios, cari rămân ca. ele lui învățăminte. Acestuia îi urmează Iacob, suprânumit Isrãel, 
are numără 12 copii, șefi a 12 triburi divizate și imită în totul vieața 


şi avansul fosil al unei epoci îndepărtate”. 
Ce era poporul ebreu? şi urmări realizarea misiunii încredințată de tată. și bunic. 


Israeliții sau Ebreii erau o ramură din rasa semitică, înrudiți ca „Toţi fiii lui Iacob, geloşi pe fratele lor Josif, îl vândură negusto- 
atare cu. Fenicienii, Cartaginezii și Arabii. Se consideră urmași direcți” rilor cari mergeau în Egipt, unde, în curând, deveni prim-ministru 
ai lui Abraham, fiu al patriarhului Terah și al Tharei, cari locuiau orașul totputernic al Faraonului. Dar o foamete cumplită îl sili pe Iacob să- 
Ur din Chaldeea-Babilon. Se credeau „aleși ai lui Iehova” şi istoti teacă în Egipt, unde Josif se. descoperi lui, chemă la el pe tatăl său 
lor pe care o povestește Biblia este plină de minuni săvârşite de Jehovah în i îl stabili, cu cele 7o persoane, în țara Gessen, din Egiptul de jos, cu : 
favoarea poporului său, ca și de teribile pedepse cu care lovește pe. apitala Tanis a FHicsoşilor, unde au trăit 430 ani și după a căror în- 
Ebrei când uită de comandamentele lui, Constituiau un grup din acel? rângere deveniră sclavii Faraonilor, cari îi puseră să construiască 
trib aparținând marii familii etnice semitice, care, în primul pătrar al. osele şi cetăţile lui Ramses şi Pition. Un Faraon puse de ucise pe toţi 
celui de al doilea mileniu, a. C., ocupă Palestina și se constitui în uni asculii cari s'ar naşte printre ei. Unul din cei scăpați a fost Moise. 
tate națională, dându-și, dela început, numele de „Fiii lui Israel” din - cesta văzând Fe ug Fgiptean SATE bătea pe UD Evreu îl ucise și fugi 
tribul lui Juda, care a fost nucleul. principal al domniei supraviețuind. t Arabia, unde trăi 40an m deşert şi comunică cu Iehovah. Intors în 
catastrofei din 721, a. C. $i, astfel, se formă etnicul ,,Judei”, rămas să gipt, îi dice pE Evrei în număr de 600.000 capabili să poarte armele. 
desemneze așa poporul ca și comunitatea "religioasă cu. care acesta se: etrecu alți 00 IE, AR deșert la poalele muntelui Sinai, unde primi 
identifică. Această denumire a fost și este cea mai comună, fie în însuși Decalogul"! și le dădu și Pentateucul sau cele Cinci cărți, dintre. cari 


sânul acestei comunități și în limba sa națională ,, „Jhuđ'i im” fie î na Leviticul — un regulament cuprinzând organizația socială cu totul 
Idrmea greco-romană : Iudei, Júdaèi. diferită de a altor popoare. Investi pe Aron fratele cu demnitatea de 


l ontif, devotă la sacerdoțiu pe toți copiii din seminția lui Levi şi muri 
în 1605 pe muntele Nebo. Conducerea poporului o preia Josue, .care îi 


a). In Mesopotania, în Egipt şi în Chanaan. Luptele 
intestine şi distrugerea statului naţional-evreese. 


Să începem. expunerea. Spre 1996, a. C., Abraham, fiul lui Terah 
i al Tharei, patriarh sau. păstor din Mesopotamia — fara celor două 
mari fluvii — alesul, Celui Prea Inalt şi credincios cuvântului acestuia, 
nsoțit de soția Sarah şi de nepotul Loth şi în fruntea numeroșilor 
servi și turme, părăsi țara de origină și se așeză în valea Mambre din 
țara Chanaanului — adică Palestina. A fost martor, în rătăcirea lui, 
al catastrofei care ruină cetățile depravate Sodoma și Gomora, în locul 


ra 


— 1I) Les Juifs et la vie économique, p. 441. - 


e, 


„dela Damasc la Marea „Roşie și dela Eufrät la Torentul Egiptului şi 


l şi templului și populaţia fu dusă iar în robie.. Cirus le permise, în 536, 


` Evrei în Egipt, în a. 320 a. C. Trece sub Sirieni, pe urmă iar sub Egip- 
teni şi iâr sub Seleucizi, când au fost rău persecutați. Preoţii şi Iuda 
 Maccabeul: bătură pe Sirieni în: 165 şi trăiră în neînţelegeri interne 


„_pinse pe Ebrei la revoltă, în'a.- 66. Un prim general trimis contra lo 


pei 528 
528 


necrezut. Sărbătoarea Paştilor, a..70, atrăsese- în acest oraș o mulțime 
imensă. Deasemenea, foametea nu: întârzie să se facă simțită, cu toate 
"grozăviile sale. Stăpân pe o parte din oraș, Titus le transmise Ebreilor 
propuneri de pace, dar ei le respinseră. Insfârşit, asaltul general fir 
dat: un soldat roman âruncă un tăciune aprins într'unul din aparta- 
mentele cari împrejmuiau sanctuarul, focul se întinse cu repeziciune 
în toate părţile templului, care, cu toate sforțările lui Titus, fu îm 
întregime mistuit. Asediaţii prelungiră încă o lună rezistența în | 
oraşul de sus. Mai mult ca 1.300.000! Ebrei pieriră în acest în- 
fiorător dezastru”. 

După această distrugere sângeroasă a statului afiona evreesc, 
viața ebraică a continuat în Palestina cu o intensitate și autonomie 
politică importantă având în frunte un Nasi — principe sau patriarh — 
recunoscut de guvern, ereditar dintr'o familie care, după tradiţie, 
descindea în linie femenină din regele David. Patriarhul avea 
dreptul exclusiv de a fixa calendarele și de a numi pe judecători şi 
alți demnitari în comunitățile din Palestina şi era în strânse legături 
cu toate comunitățile risipite în lume, încasând o taxă pentru în- 
treținerea sa. 

~ A urmat, apoi, o eră de pace, până când însărcinăzile lui Traian 

în Orient au pricinuit agitaţii în diferite provincii. La acestea, luară . a 
parte Ekreii din Cirena, Egipt și Cipru cari s'au răsctilat împotriva. 
Romanilor şi Grecilor. Aceste evenimente au avut resfrângeri şi în Pa- 

lestina, unde, sub împăratul Adrian — care vru să ridice un templu lui 

Jupiter; interzise circumciziunea, studiul și practicarea legilor — is- 

bucni o adevărată revoltă. determinată mai ales de faptul că acesta a 
emis un decret care limită Evreilor libertatea de a trăi după legile lor. 
Toți- aceia cari au nesocotit aceste ordine au fost pedepsiți cu moartea. 
Printre aceştia, se găsea și Aquiba ben Josef, sufletul sevoligilioii şi 
unul din cei mai iluștri doctori ai timpului. 

Eroul răsboiului care a urmat a fost Simon bar Kozibah, zis Bar 
` Kozeba, socotit de unii contimporani ca Messia, după anumiți istorici, 

un simplu aventurier. Sorții au vrut ca să devină stăpâni pe Jerusalim, 
„în anul 132, când au construit un altar şi au instaurat cultul religios. 

Dar revolta aceasta aduse cele mai mari nenorociri; Orașul fu cucerit 
de Romani în 134 şi distrus. Pe ruinele lui; s'a înălțat o colonie romană, 
cetatea Aelia Capitolina, interzicându-li-se Evreilor de a intra, cu excepția 
unei singure dăți pe an. Revoluţionarii s'au retras în Biter, la s.-est de 
Jerusalim, care, după o lungă și eroică apărare, cade şi el, şi, atunci, 
Sau reînoit masacrele dela 70 : în total au pierit 580.000 oameni. 

-Şi, astfel, se consumă ruina statului ev eesc. După acest dezastre 
urmă bejenia, încă neostoită a poporului rătăcitor, 

A. N. Hâciu. — Evreii în Țările Româneşti. 


Dinastia Judecătorilor dură 400 ani şi nemulțumi adânc poporul 
In 1096, vine ca rege Saul, după care urmează David și Solomon. Acest, 
construi celebrul Templu cu meșteri aduși din Fenicia, își întinse țar 


astfel, deveni stăpân pe marile drumuri comerciale și construi în deșer 
oraşul 'Tadmor-Palmira. 


După moartea lui Aron, țara se împărți în două : în regatul lui. 
Iuda cu capitala Ierusalim, alcătuit din două triburi şi în acela al 
lui Israel constituit din zece, cu reşedinţă î în Samaria. Dar începură 
luptele interne. Şi străinii lichidară, în 721, cu aceste două regate. Și 
începură cei 70 ani de captivitate în Babilon. Ca să potolească revoltele, 
Nabucodonosor cuprinse a doua oară Ierusalimul, dădu foc-palatului 


să se înapoeze, iar Darius Istaspe le permise reconstruirea templului. 
Noul stat Iudeea se organiză în republică teocratică condusă de un. 
Sanhendrin — consiliul celor 72 bătrâni.. 

Căzu, pe urmă, sub Alexandru cel Mare, sub Laomedon, deposedat 
curând de Ptolemeus Lagus care cuceri Ierusalimul și duse o masă de- 


până când Pompei, chemat ca arbitru între Hyrcan şi Aristobul, nepoții 
lui Antiochus, cuceri în 63 Terusalimul si transformă Iudeea în pro 
vincie romană. ` a 
Antigona, fiica lui Aristobul, luă traii în a. 42, cu ajutoru 
Parţilor. Dar Irod, numit cel Mare, sprijinit de Romani, luă Jerusa 
limul în anul 37, ucise pe Antigona şi pe Hyrcan, sleau vlăstar mascur 
din Macchabei. +. R 

Oprimările Romanilor împinseră pe Ebrei şă 'se eoi şi  susţi 
_nură lupte îndărătnice cari se terminâră cu tuaren Jerusalimului d 
către Titus, îna. 70 d. C: © - a 

Tată: cum J. J. Guillemin descrie ultima perioadă a Palestinei 
„Opresiunea procuratorilor şi în particular a lui -Gessius Florus, îm 


nu fu prea fericit. Vespasian, care îi urmă, reduse în cenușă mai mult 
orașe și reuși să pună, în ariul 69, asediul contra Jerusalimului. Pro 
clamat împărat în lipsa sa, el părăsi armata şi încredință lui Titus, fi 
său, grija de a termina acest răsboiu. Cu toate că Ebreii erau împărți 
atunci în mai multe tabere, Jerusalimul: se apără cu o îndărătnicie d 


ai 


530 531 


b) Imperiul bizantin, în Asia și în lumea musulmană Mahomed, dacă nu i-a putut converti, a început să-i persecute. 


Califul Omar, la început ostil — după cucerirea Siriei, Palestinei, Per- 


PRR 


Un număr de familii emigrară în ținuturile asiatice și se așezară, 


| în pimul rån d malurile Eufratului, în țara Afganilor, în India și siei > PA ii îi Orar în țările sale, dar fi Pu ETAR 
| | până în China, Alte rămășițe se fixară în Apus, unde deveniră obiect musulmani p ăcură ia săi. Arabii, i ii 

| de dispreţ şi de aversiune, mai ales odată cu an ul 350 când Constanțiu “persan, pentru Evrei născură alte centre importante : Bagda osu 

] f Hamadan. In Egipt, înfloreşte colonia dela Fusat. Sub Fatimiți (969— 
se urcă pe tron şi îi lovi cu măsurile cele mai aspre. Dar fu şi mai rău 

d b t i Heracleus cari porunciră împotriva lor cele mai oribile J011), trăesc liniștiți, iar sub califul Fatimit Al Hakym (1o0r1—1020) 
sub J P 5 P | “îndură persecuții. In Africa de nord, se formează centre ca AP Qayramin ` 
persecu a ip i. i, e EREI: 
B - Soarta lor se îmbunătăți în pärile de sub stăpânirea islamismului din Tunisia, Fez din Maroc. In număr mare, trăiau în Cirenaica și 


Tripolitania. Sub Arabi, au ajuns medici, consilieri, chiar viziri ai ca- 
lifilor şi sultanilor, iar poeți şi filosofi s'au amestecat în viața intelec- 
tuală a lumii musulmane. 


unde putură să se ocupe, fără a fi turburați, cu comerțul în oraşele 
Bagdad, Cairo şi Cordoba şi, unde, în contact cu geniul Arabilor, cul- 
tivară cu succes ştiinţele şi artele. Incă din sec. IX, au fost colonii 
evreeşti în Cairo, Fez şi Maroc. 
Asia Centrală este, astăzi, aproape singura țară din lume unde 
- sunt încă persecutați. In Khanat, unde sunt în număr de 4000 numai, 
ei sunt, — ca şi în Italia Evului Mediu — înțărcaţi în cartiere speciale 
şi osândiți să poarte semnul particular, interzicându-li-se portul tur- 
banului şi să se urce pe cal. Orice musulman poate, fără a fi pedepsit 
să-i lovească în orașe şi să-i ucidă la țară. 


* 
* * 


Istoria Evreilor în imperiul bizantin este un şir neîntrerupt de per- 
secuţiuni, umilințe și oprimări. Totuşi, ei au reușit să se dedice cu succes 
industriei, în special, fabricării postavului din gogoși de mătase şi a 

purpurei. Asemenea condițiuni au durat până la căderea imperiului 
sub Turci, în: 1453. 

Cu moartea patriarhului Gamaliel VI, în 1425, patriarhatul în- ` 
cetă de a mai funcționa şi toate contribuțiunile comunităților se värsau 
1a fiscul imperiului. Şi, astfel, Palestina încetă de a mai fi centrulspi- 
ritual al . iasporei ebraice. 

Până în primele secole ale erei creștine, populația ebraică nu- 
meroasă se găsea în multe localități din Apulia și Calabria : la Venosa, 
Taranto, Capua, Neapoli, Aquilea, Bologna, Brescia, Milano, Genova. 

. In afară de Italia, este sigură sau cel puțin destul de probabilă prezența 
lor, înainte de 476, în Spania, Franţa și Germania. 

„In Mesopotania și în Arabia, populaţia ebraică destul de - nume- 
roasă era dedată agriculturii, comerțului și meșteșugurilor. Comunități 
importante erau la Nehordeea, Nisibi, Mahoza, Plumbedita. și Suta, 
toate sedii cu comunități celebre. In fruntea iudaismului babilonian, 
era un esilarc — coborîtor în linie bărbătească din David, adevărat 
suveran cu curte fastuoasă. Sesanizii, partizani ai religiei lui Zaroastru, 
i-au persecutat adeseori. 


c) In imperiul german — în Franţa şi în Germania. 


Inainte de 1000, aşezări evreeşti importante ocupându-se cu co- 

“merţul erau la Colonia, Metz, Worms, Mayenza, Praga, Magdeburg, 

Merseburg, Ratesbone. Primii Ottoni i-au pus sub jurisdicția episco- 

pilor. Enric II (1012) i-a expulzat din Mayenza. In linii generale, au 

trăit bine. Odată cu Cruciadele, însă, au: fost masacrați şi au căzut, ii 
se zice, peste 50.000, între Mai şi Iunie, 1096. Enric IV, întorcându-se: 
din I alia, i-a luat sub protecție. Cruciadele a II şi a III a fost mai 
indulgente. Frederic Barbarossa i-a considerat, contra unei taxe spe- 
ciale, ca o posesiune personală, supuşi ai Camerei imperiale. Frederic II 
a adus câțiva Evrei la curte în Sicilia. Bănuiţi de complicitate cu Tă- 
tarii cari ajunseseră în Rusia şi Polonia, au suferit multe persecuțiuni 
Şi anumite profesiuni li erau inaccesibile şi au avut, ca lg Róma, ghetto-ul 
ignobil, Judengasse, din Frankfurt. 

In Austria, în special la Viena, trăiau mulți Evrei. In 1231, Fre- 
deric II i-a exclus dela orice serviciu şi i-a declarat sclavi peipetui. 
In 1244, le-a acordat un statut care a servit de model în Boemia, Un- 
gariă, Moravia, Silezia. şi Polonia. 

Perioada de interrega (1250—1273) şi aceea a domniei lui Rudolf 
- sunt însemnate prin continue masacre, cari s'au reeditat când cu teribila 
ciumă „moartea neagră” (1348—1350)„acuzați de a fi otrăvit fântânile. 
Ei sunt riguros obligați să trăiască în ghetto-uri infecte închise cu 
lanțuri şi arcane. Dealtfel, din Evul mediu şi până în secolul nostru, 
tot Apusul ca și Răsăritul Europei nu trăiau la un loc cu mișeii, cu 
leproșii, cu Țiganii și Evreii. Următor campaniei antiiudaice dusă de 
I. Capistran şi Bernardino de Feltre, acuzați de crimă rituală, au avut 
loc persecuții violente. Au devenit proprietatea personală a împăraților 
şi principilor cari nu puteau să-i apere, fură mai mult ca odată vânduți 


532 $ | = 


= 


sau puși în gaj şi izgoniți din Viena de Matei Corvin și au reintrat 


abia sub Ferdinand I. Sub Luther, situaţia a rămas aceiaşi, 
Incepând cu primele decenii ale sec. XVIII, Marranii și mai târziu 


Evreii de origină germană— au constituit la Hamburg o importantă 


comunitate. Un important centru era şi la Frankfrut, unde, contra unei 
taxe speciale, au obținut, în 1811, egalitatea. Pela începutul sec. XVIII, 
se începu lupta de emancipare. Primul câștig a fost Edictul de Tole- 


ranță din 1782. In Prusia-au câștigat emanciparea în ara, Totuşi multe 


restricții au rămas în vigoare. 

In urma revoluției dela 1848 şi a altor victorii ale liberalilor, o eman- 
cipare complectă a fost proclamată în toate statele. Dar în 1850 au intrat în 
„vigoare vechile legi restrictive. Emanciparea complectă fu, în teorie, defi- 
nitiv fixată în Austria, în 1868, iar în statele germane, în 1869 şi 1881. Dar, 
iarăși, s'au luat măsuri restrictive, ca urmare a antisemitismului științific, 

Sub primii regi franci, trăiau bine, cu toată aversiunea înaltului 
- cler. Dar sub Merovingienii catolici, au fost expluzați toți câți n'au vrut 


să se boteze şi s'au așezat în districtele sudice de sub Visigoti, de unde: 


au fost mai târziu expluzați și au revenit, în 720, cu cuceritorii arabi. 
Sub Carolingieni, au trăit şi bine şi rău. In Provence și Languedoc, 
au avut condițiuni mai bune. In intervalul sec. VIII şi IX — în marile 

“centre Lyon, Paris, Marsilia — posedau pământuri şi afacerile lor erau 
administrate de un Magister Judaeorum. 

_ In perioada Cruciadelor, atacurile acestora erau îndreptate numai 
„contra bunurilor evreeşti şi soldații n'au plătit datoriile către Evrei. 
Ludovic VII, următor cererii lui Pierre de Cluny, autoriză pe Cruciaţi 

să-i jefuiască. Şi după Cruciade, au avut loc persecuții, expulzări și 
jafuri, la scurte intervale. Ludovic IX ordonă ca să se distrugă toate 
exemplarele Talmudului și îi expulză. Totul, de azi încolo, este o al- 
ternativă de expulzări şi confiscări de averi, de jafuri și rechemări, etc. 

In Provence, în sec. XV, au posedat imobile, se dedau comerțului 
și agriculturii. Mai târziu, lucrurile se schimbă în rău. Şi de-abia în 
1550, le-au fost deschise orașele Bayonne şi Bordeaux. Cu anexarea 
Alsaciei și Lorenei, s'au așezat şi aci, în aceste provincii pe care Na- 
poleon a căutat să le apere de plaga evreiască. ; 

S'au înscris în garda națională și, în 1791, au câștigat egalitate 
de drepturi. Napoleon își propuse de a lua Evreilor orice caracter de 
națiune şi de a-i reduce la o sectă religioasă, ceeace a fost ratificat de 
Adunarea Notabililor dela Paris în Iunie 1806, ca și de Marele Sanhen- 


` 


drin în Febr. 1807. Complecta lor emancipare a avut loc în 1830. Evreii | 


din Alger au căpătat emanciparea în 1870 cu sprijinul lui A. Crémieux. 
In 1894, izbucni un antisemitism puternic când cu afacerea , Dreyfus, 
dar el se potoli repede, imediat după 1900. 


. d) In Anglia, Olanda şi "Țările Nordice. 


Urme sigure despre Evrei în Anglia încep odată cu sec. VII, iar 
mărturii din ce în ce mai precise odată cu a doua jumătate a sec XI. 
Odată cu domnia lui Richard Inimă de Leu, încep persecuțiunile şi 
se continuă cu Ion fără de Țară. Erau obligați să poarte semnul dis- 
tinctiv, supuși la taxe mari şi la limitări ale libertății comerțului. In 


1264, poporul i-a ucis în mase. Sub Eduard I, restricțiunile fură înăs- 
_prite cu statutul său pentru Evrei, emis în 1275. Dominicanii îi con- 
` strângeau la convertire. Sinodul dela Exeter din 1281 le-a impus res- 


tricțiuni la libertatea cultului. Iar în 1290, se semna decretul de ex- 
pulzare,'cu aplicare până la 1 Noembrie. Expulzaţii s'au refugiat parte 
în Flandra şi. Franţa, parte în Germania şi Spania de nord. 
Prevalarea protestantismului şi războaiele cu Spania făcură pe 
Englezi să-i readucă, neoficial. Menaşek ben Israel din Amsterdam a 
înaintat, în 1650, o cerere Parlamentului pentru o readucere fățișă. 
De-abia în 1637, Ol. Cronwell a îngăduit unor Evrei de a se stabili la 


„Londra. In 1685, se decreta liber exercițiul cultului ebraic. In 1701, se 
„ridică prima sinagogă la Londra. La finele sec. XVII, la primul nucleu 
spaniol, se adaogă și elemente din Germania. Dar restricțiunile impuse 


făcură pe mulți din clasa aristocratică să se creștineze. Spre finele sec. ` 
XIX, au mai venit și din alte țări unde erau persecutați» De aceea, 
s au luat măsuri de stăvilire şi cu greu li s'a dat acces în Parlament. 
In Olanda, au avut mult de suferit cu introducerea inchiziţiei. 
Dar după Uniunea dela Utrecht, când provinciile nordice s'au declarat 
independente, Marranii au început să exeicite mare influență şi s'au 
întors lá iudaism. In a doua jumătate a sec. XVII, se deschide o epocă 
de mare prosperitate, de care-au beneficiat şi Evreii din țările germane. 


_ Toate evenimentele ulterioare le-au fost favorabile. 


Suedia nu le-a fost complect deschisă decât în anul 1854. 


e) In Peninsula Iberică până la alungatea lor, în 1492. 


“In Spania, unde nu se pomenește de ei înainte de 300 a. C., 
se dedau la agricultură și comerț. In general, sub dinastia vizi otă şi 
musulmană, au avut o serie lungă de masacre şi samovolnicii, confis- 
cări de bunuri, etc. Reccaredo (585—600), trecut la catolicism, a ina- 
gurat o politică ostilă lor. Un decret din 694 al celui de al VII-lea 
Conciliu din Toledo, sub imperiul fricii de a-i vedea oferind Spania Mau- ” 
rilor; li. sau confiscat bunuri, iar copii au fost crescuți în religia 
creştină. Cu invazia Arabilor (711), au avut'a se bucura trei secole de 


. libertate și prosperități, mai ales sub califul de Cordoba Abdar Rahman I 


(9r2—61) și Hakam II (961—76). Ebraismul înflorea în Grenada, în 


AR: 


534 


Sevilla, Saragozza şi Lucena. Alfons VI le deschide funcțiunile public- | 


şi cariera militară, li se încredințează misiuni mari, ca interpreţi şi colec- 
tori de impozite. Dar persecutați de Almohades, ei se refugiază în masse 
mari în țările creştine. Odată cucerită Andaluzia, au avut a suferi per- 
secuții la Lucena, precum şi în Sevilla. Siliţi să se creştineze, unii 


“au acceptat ca formă, alții s'au refugiat la Toledo, capitala Spaniei 


creştine. Comunități importante erau la Toledo — cu 12.000 Evrei, 
Barcelona, Saragozza și în alte centre din principatele creștine. Alfons 
VIII şi urmașii acestuia i-au avut alături în lupta contra Almoravidilor. 
Au ajuns să stăpânească bunuri mari, aveau personal creştin în depen- 
dența, lor şi erau constituiți în corporaţii speciale de artizani. In 1357, 
s'a construit celebra sinagogă din Toledo, care, pe urmă, a fost trans- 
formată în biserică. 

Dar secolul XIII însemnează apusul lor. In 1233, se institue in- 
chiziția din Aragon, îndreptată și împortiva musulmanilor în epoca de 
neliniște a bisericii în fața progresului populaţiei musulmane. Pablo 


“Cristianis Convertitul a denunțat Papei Clementt IV Talmudul ca sin- 


gura cauză a rezistenței lor, dată dela: care s'a instituit şi censura căr- 
ților ebraice. 


l In Navarra, sub Francezi, au trăit în condiții foarte rele, ca şi ` 
în Castilia sub Enric II. Cu Enric IV (1390—1406), începe catastrofa 


lor în Spania, când călugărul Fernando Martinez începe, în 1391, cam- 
pania antiiudaică. Atunci, au avut loc în Sevilla, în Baleare şi în alte 
provincii, masacre, ba comunități întregi au fost: distruse. — Atunci, el 
unii s'au lăsat bătezați. — Şi astfel a luat naştere specia ,„Marranos” — 
creştini în aparenţă, Evrei în realitate —cari au reușit să ocupe dem- 
nităţi, să strângă bogății mari şi să se amestece în familiile nobile. In 
1415, o bullă papală le interzicea studiul Talmudului şi a cărților anti- 


creștine, legături comerciale cu creştinii şi dezmoșştenirea copiilor trecuți - 


la pet dale, 

Când s'au unit Castilia şi Aragonul prin căsătoria lui Ferdinand 
cu Isabela, a început să funcționeze tribunalul special contra Marranilor, 
când cei dovediţi au fost arşi pe rug şi goniţi ca nişte fiare sălbatice 
şi au avut loc autodafeuri. ; 

In 30 Martie 1492, când a fost IRIEN şi regatul Grenadei, Sfântul 
Oficiu emitea la Alhambra faimosul edict de proscriere generală, în- 


lăuntrul termenului de 30 Iulie, prin care li se interzicea să ducă cu 


ei aurul și argintul şi li se confiscau bunurile. Chiar în această epocă 
Evreii dețineau toată averea națională. Și atunci, a început fuga. Mulţi 
s'au refugiat la Neapole. Alţii în Portugalia unde li s'au îngăduit la 
puţini să rămână, iar celorlalți să aştepte năvile cari să-i ducă în alte 
părți. Mulţi s'au îndreptat spre coastele nordice africane, dar n'au fost 


primiţi peste tot. Alţii s'au așezat în diferite state italiene, foarte mulți 
în Turcia unde au fost bine primiți de Bajazed II. 

In Portugalia, unde erau bine văzuți sub Ioan II (1481—1493), 
se începe epoca tristă, când, sub sugestia Papei Inocențiu VII, s'a 
instituit inchiziția. Deşi sub Emanuel I (1495—1521) au fost tratați 
bine, totuşi, acesta silit prin căsătoria cu Isabela a Castiliei, a promulgat. 
decretul de expulzare cu executare până în Octombrie 1497. Au părăsit 
țara 300.000 Evrei Sephardim — adică aristocrația iudaismului — şi 
s'au stabilit în Olanda, Italia, Anglia, Turcia, Germania, sudul Franţei. 
şi câte puţini peste tot. In 1498, au fost€ expulzați şi Evreii din Navarra.. 
Şi, dela această dată, toată Peninsula Iberică fu golită de Evrei, dar a 
continuat să fie locuită de mulți Mita, mereu suspectaţi. 


j) In Peninsula Italică. 


Ga 


4 


In Peninsula Italică, au trăit în iatea unor Wan şi juris- 
dicții proprii în materie civilă. Când, însă, Italia a trecut sub imperiul 
de Orient, s'au aplicat ṣi aci normele restrictive din codul Justinian.. 
Grigorie cel Mare favoriză convertirea lor pe cale de persuasiune, apoi 
convertirile forțate. In sec. XIII, este sigură prezența lor în aproape 


“toată Peninsula. Dela 1215, sunt obligaţi să poarte pe haină un semn 
„distinctiv, sunt opriţi să aibă servitori creștini, se regulamentează împru- 


mutul cu dobândă. Cruciații au fost adâsea absolviți de datoriile către 
Evrei. Papa Ioar III a decretat, în 1321, distrugerea copiilor de pe 
Talmud. 

. Multe cetăţi au “chemat: pe Evrei — cu toată opoziţia câtorva 
clerici cari favorizau instituirea munţilor de pietate —să exercite co- 
merțul de bani, ca Veneţia în 1366, Florenţa în 1437 — care a cunoscut 
pe Evrei încă dela începutul sec. XIV — Mantua în 1454, Milano în: 


„1465, etc. In 1451, Carol V îi expulză din Neapole și s'au mutat în 
` Ferrara, Ancona și în Turcia. Expulzarea Evreilor din statele arago- 


neze a făcut şi pe cei din Sicilia şi Sardinia să le părăsească în 1492. 
La începutul evului modern, mulți fugari din Spania se așezară 


la Neapole, Toscana, Ferrara, Mantua, Ancona şi Veneţia, pe câtă vreme . 


cei din Franţa şi Germania în ţinuturile dela nord. Comunitatea din 
Livorno îşi trage origina dela Marranii din Spania, pela finele sec, XVI.. 
Din ducatul Milano, au fost expulzați în 1597. In statul pontifical, 
Iuliu III şi urmaşii au prohibit studiul Talmudului și decretară di- 
strugerea cărţilor. Și fură obligaţi să trăiască, în mare parte din statele 
italiene, în ghetto-uri, cu porți închise în timpul nopții, excluși dela 


“exercitarea profesiunilor, fără 'drept de a poseda proprietăţi fonduare, 
„obligați să poarte un semn distinctiv. Și au trăit așa, la Roma, până 


3 1870, şi în plus fără dreptul de a seapropia de mânăstiri şi biserici 


şi de a avea relaţii apropiate cu creștinii, sub -aspre pedepse, conform 
ordonanţei vicarului general de Velletri, din 1865. In 1569, au fost ia, 
pulzaţi din toate cetăţile statului pontifical, exceptând Roma şi Ancona. 

In 1848, Evreii din Sardinia obținură emanciparea, pe urmă cei 
din celelalte state cari se îmbinau ca să întemeieze noul stat al Italiei. 


8) In Ungaria. 


Poporul. evreu din Ungaiia-își trage origina emigrării în special 


din imperiul bizantin, în sec. VII, precum şi din Rhamatul Khazarilor, 
unde, pentru multe secole, şi-au găsit, aci, azil sigur. Alte invaziuni 
se ivesc în sec. X. Ei sunt vânzătorii cu câștig ai prăzilor făcute de Un- 
guri în năvălirile lor în Europa şi făceau negoț şi cu sclavi albi și cu ca- 
măta nimicitoare. Așa că s'au luat măsuri ‘a împrumuturile să se facă 
<u martori şi în scris și să poată locui numai acolo unde era o reşedinţă 
episcopală. Camăta, fiind oprită de canoanele bisericești pentru creș- 
i tini, Evreii se îmbogățesc repede, pe seama regelui, a nobililor și bise- 
zicii. Şi ating apogeul sub Andrei II, când însuși acesta le amanetase 
veniturile proprii şi vămile. Nobilii se răsculaseră în 1232 contra re- 
gelui, consțrângându-l să jure că nu va mai da slujbe Ovreilor, Bul- 
garilor și Arabilor şi că nu va mai îngădui căsătoriile mixte. In acest 
secol, s'a făcut mai viu simțită și influența papilor, încât regii au tre- 
buit să aibă față de Evrei vederile legaţilor pontifici- și ale episcopilor, 
așa că ei fură. supuși la multe restricțiuni. Pela finele sec. XIV, erau, 
aici, cinci comunități organizate, sub un singur cap, zis judecător. 
Câţiva Evrei s'au dedicat agriculturii și industriei, dar în general, mi- 
eului comerț ambulant și celui cu străinătatea. | 
să Sub Bella IV, în 1251, căpătară privilegii importante, reînoite, 
ia cererea lor, de nouă ori până la 1493. Ludovic cel Mare, nereușind 
să-i convertească, îi izgoni şi ei fugiră în Austria, Boemia și Polonia, 
dar la 1396, s'au întors, iar la 1431, li s'a admis 2% camătă pe săp- 


tămână. Dar Matei suprimă dreptul Ovreilor de a lua ca amaneturi 
case și pământuri şi scăzu dobânda. Şi se porniră reacțiuni antisemite, ` 


autodaf&-uri şi pogromuri. 

| In 1686, Ovreii se unesc cu Turcii şi luptă contra arimatelor im- 
periale cari sângerau să dezrobească Ungaria. Atunci, Prințul Eugeniu 
de Savoia, văzându-i cămătari nemiloși și bănuindu-i de a sluji Tur- 


i tă <ilor ca spioni, îi scoase cel puțin din granițele creștine. Epoca între 
E x686 şi 1749 este pentru Ovreii din Ungaria o epocă de nesiguranță. 
` Sub Iosif II; veniră mulți şi beneficiară de Actul de Toleranță. 


Dar dela 1792, s'au luat măsuri severe ca să se stăvilească invazia va- 


Da 


„537 


gabonzilor din Polonia, precum și în 1806, li se interzise intrarea aces- 
tora. Totuşi, în 1808, nordul: Ungariei era inundat de ei, iar în 1840, 
începu marșul spre egală îndreptățire cu băstinaşii: puteau să cum- 
pere pământuri orăşeneşti, să facă fabrici şi fură primiţi în toată țara, 
în afară de oraşele nordice. Iar anul 1867 li aduse egala îndreptățire. 
Dar iudaismul ungùr continuă a fi turburat de disensiuni interne şi 
viu împiedicat de mișcări antisemite, l e ai 

De-acum, crâşme prin sate, arenzi de moșii, negoț de cereale, de 
lânuri și tutunuri, precum și rachierii erau aproape exclusiv în mâinile lor. 
Dela 1848 încoace, nobilimea, depravată și risipitoare, începu să-şi vânză 
casele şi moșiile chiar acelora cari îi serveau în calitate de hazi jido-jidov 
de casă, intendent și om la toate, adică oameni nelipsiți ai nobililor. 
Marele negoţ şi cel mic, industrie și bancă sunt, de azi încolo, în 
mâinile Evreilor. l i 

l h) In Rusia- à 

Până în sec. I d. C., a existat o comunitate evreiască în Rusia 
meridională. Populaţia aceasta a erescut prin imigrarea elementelor 
provenind .din regiunile vecine „ale Imperiului de Orient. Ea 
= Este demn de remarcat conversiunea la iudaism a Principelui 
Khazarilor, în jurul anului 740, urmat apoi de o mare parte din su- 
puşii săi. Astfel, a trăit, pentru alte două, secole, un mic principat ebraic, 


şi ai Bizanțului. : , 


persecuțiunile contra lor. Numai Tătarii cuceritori, în 1240, le-au îmbu- 
nătăţit situaţia. Pentru cel Mare le-a deschis porţile. In 1743, Elisabeta 
izgoni 35.000 din ei, dar reintră sub- Ecaterina. In. 1804, a avut -Joc 


rămână aci şi să nu se împrăștie în imperiu. „i 
Sub Nicolae I, le-a fost impus serviciul militar în condițiuni se- 
vere, precum şi alte restricțiuni ale linbertății de așezare, de comerț 


tarea vieţii lor înghesuită în 15 gubernii. Se scutea de miliție pe 50 
ani orice colonie agricolă de 40 suflete. In realitate, fără a fi perse- 
cutați, trăiău afară de lege. Numai sub Alexandru II încep să se bu- 
cure de favoruri și li se deschiseră porțile şcolilor superioare şi “ale 
universităţii. Dar în 1862, începe reacţiunea antisemită a lui Arsacov 
contra filosemitismului țarului, ceeace dură până în 1867. 

N'aveau voie să cumpere imobile şi nici să le fie ipotecate și nici 
arenzi ; m'aveau voie să se mute dintr'un sat în altul ; în 1887, crâșmarii, 


care a fost apoi desființat pe la începutul sec. XI, de principii Kievului 


Cu introducerea creştinismului în Rusia pela finele sec. X, încep 


statutul următor căruia obțineau concesiuni, mărginite însă numai la 
anumite provincii. Cu anexarea Poloniei, s'au luat măsuri ca ei să 


şi de cult. Parte din ei au fost alungaţi. In 1835, se începe regulamen-. 


538 539 


iar în 1889, meseriașii- sunt scoși din Siberia ;şi alte restricțiuni refe f) In imperiul ottoman. 
ritoare la şcolile eyreeșii, la practicarea profesiunilor libere sau de agenţi 
ai schimbului ; n'aveau voie să locuiască în Moscova şi Kiev — oraşele 
sfinte ale Rusiei. Erau anumite centre din zona evreiască cari prezenta 
aspecte înfiorătoare, ca acele furn care de jidovime apene din 
Wilna, Berdicew, Odessa, etc. 
Deşi li s'a dat o egalitate totală de drepturi, EEEE A totuşi 
au continuat, ca acelea din I9II—I3. În IQII, erau, în cele 15 gu- 
bernii 3.578.227 Evrei, din cari 36.85%, trăiau din negoț, 35,43% din 
industrie şi de-abia 3.50% din agricultură. 


-Hwre persecutați şi alungați din Spania au găsit la Sultani o 
protecţie caldă, iar Marranii au putut să se întoarcă la vechea lor religie. 

” Printre altele, sau întemeiat importante comunităţi la Salonic 
şi la C/pol, precum şi la Ianina, Castoria, etc. Mulţi au ajuns la înalte 
demnități în viața politică. Astfel, se aminteşte Iosif Nasi și Shelomok 
Solomon) Askenazi, primul stabilit în capitala imperiului în anul 1553 
în fruntea unei mari case de comerț și care a obținut dela Soliman 
"un ținut aproape de Tiberiada, unde avea de gând să întemeieze o aşe- 
zare ev eiască. Dar această preocupare n'a avut nici o urmare. Sultanul 
„l-a numit duce al Nassos-ului şi i-a asigurat această insulă și altele din 
Ciclade, pe câtă vreme S. Askenazi a fost agent Cp Os aie între Re- 
- publica Venețiană şi Imperiul Turc.. 

Emigranţi din Peninsula Iberică s "au așezat şi în Palestina, în 
“special, la Ierusalim și Safad. Evreul Obadia di Bertinoro s'a distins 
"la organizarea comunității din Ierusalim, unde s'a stabilit în anul 1588. 

-In sec. XVII, Evreii din acest imperiu au fost agitaţi de mișcarea 
mesianică a lui Sabetay Şebi. 

„In urma acuzării de omor ritual la Damast, în 1840, însoțit de 
“urmări violente, Evreii au căpătat „dela Sultan inviolabilitatea 
„persoanei şi averii lor în tot imperiul, unde, de altfel, sau bucurat 
de anumite privilegii şi de autonomie, trăindu-și o viață cu 
totul proprie. ` i a 


î) In Polonia. 


In Polonia, Evreii s'au aşezat din Apus, încă din sec. XI. Iar 
în timpul Cruciadelor, a fost un refugiu singur pentru ei. Sub Cazimir - 
cel Mare, care trăia sub farmecele Esterei celei frumoase, s'au bucurat 
de privilegii mari și în Lituania și în Polonia, unde posedau sate şi oraşe 
întregi și acaparaseră în curând toată viața economică, fapt care atrast E- 
vrei din alte țări în masse mari. La încoronare, Regele jura implicie că va 
păstra neatinse drepturile de autonomie internă ale Evreilor. Cei bote- 
zați primeau titluri de nobleţe, pentru ei şi urmași. Comunitățile erau 
organizate după sistemul Kahalului, iar studiile ebraice erau în floare. 

„Sub Albert I şi urmași, soarta a vroit altfel. S'au început perse- 
„„cuţiuni şi au fost înghesuiți în ghetto-uri, iar în 1498, au fost expulzați 
din Iâtuania. - 

Sec. XVI şi XVII constituie perioada splendidă a vieţii hebraice 
sub toate raporturile. Cei mai bogaţi erau concesionari . de impozite și 
dări ale statului şi comunei, precum şi administratori ai bunilor guver- 
nului şi ale burghezilor bogaţi. Dar, spre jumătatea sec. XVII, în 1648, 
Bogdan Chmielnicki, conducătorul Cazacilor, a pornit revoluţia contra. 
boierilor şi a Evreilor şi a nimicit aproape astfel, pe aceştia din urmă, ` 
urmărindu-i în Ucrania și până la Iași. Lupta a durat un deceniu. Atunci, 
mare parte emigrară în Austria, „Germania, Olanda, Moldova şi Asia. 

Şi în Polonia rusească, li s'a fixat zone de locuit Sub Alexandru 
II, li se acorda, în Iunie 1862, emanciparea, cu libera circulație în tot 
imperiul. Dar sub Alexandru III, Ignatiew şi-a putut realiza legile res- 
trictive, începură pogramurile şi numărul proletariatului spori enorm. 
Naţional-democraţii poloni, cei mai populari politiciani ai țării, deve- 
niră şi ei antisemiţi. In 1905, Țaratul Poloniei numără 1.639.900 Evrei 1). 


k) Evreii în Noul Continent. | 


Cele mai vechi mărturii atestând prezența lor în acest continent 
datează. cu începerea sec. XVII, fiind vorba mai ales de Evreii portu- 
ghezi proveniți din Olanda, la cari sau adăugit pe urmă alţii din Ger- | 
“mania şi Polonia. Prima comunitate mare s'a organizat la New-York, în 
anul 1655. Indeletnicirea lor a fost comerțul: | 
Până la răsboiul pentru independenţă, după terminarea căruia 
“mare parte din ei au fost cu revolutionat, au fost supuşi la anumite 
restricțiuni. Dar în constituția din 1790, s'a stabilit principiul ca nici 
- o considerațiune relativă la religie să nu fie piedică pentru căpătarea 
_de servicii publice. Acest principiu, începând cu primele decenii ale 
sec. XIX, a fost adoptat şi de toate celelalte state, astfel că n'a mai 
„existat deosebire de drepturi între creştini şi Evrei. 
Imigrarea în America a Evreilor din Europa orientală, din ce 
„în ce mai importantă, a atins apoi proporţii extraordinare, odată ce 
< baronul Mauriciu de Hirsch (1831—1896) a înfiinţat la Londra „Jewish 


1) După cifrele dela 1764, când Evreii plăteau :o contribuție de 1.174.609 fl. 
polonezi (de cap se plătea 2 fl.), erau, în Polonia, 429.656, iar în Lituania 157.649, de 
unde un total de 587.305, lipsă fiind „mulţi, fiindcă se sustrăgeau ca să scape de bir- 
şi, deci, de recensământ, 


540 


Colonisation Association” (J. C. A); care întemeiă numeroase colonii 
în „Argentina pentr a strânge acolo pe refugiații din Rusia, 


Fc 0 Nomăeul probabil al Evreilor în fă: 


Dacă problema evreiască în ansamblul ei se prezintă ca o ecuație: 
"cu multe necunoscute, nici chestiunea numărului total al Evreilor în 


“hume ca şi la noi, în România, nu este un teren cu orizonturi luminoase, 
fiindcă, din multele statistici, nu există două din ele cari să se împace 
şi cari să ne împace sufletește. Aceasta din mai multe considerațiuni : 

Evreii nu şi-au dat niciodată sincer puterea lor numerică, numai ca 
să nu producă; turburări psihologice şi sociale în massele popoarelor 
autochtone ; în al doilea rând, ca 'să evite sarcinile fiscale și, în sfârșit, 
s'au găsit, dintotdeauna și la toate popoarele, factori de conducere 


cari să se potrivească la asemenea mistificări de situații, numai și 


numai ca Evreii şi cei interesaţi să poată lucra în tihnă și cu, succes. 
In ce priveşte situația în țara noastră, vom avea prilejul să dăm ilus- 


trații etocvente. - 
Dăm aici, câteva modele de statistici, multe din ele E lect 


g 
EPA EES a am 
; M E g T $ & E 5 a , 
Numele țărilor | să | 8 |. S 3 |g Tn Alte izvoare 
-o Jä5ge]l gp ag 4j äg 
ORES ia P4 A < îi 
= LA 
Polonia ei de ta ile — — | 3.500.000 1923 3.700.000[1.316.576%) 1.638.900?) 
$ 1.321.1005) 3.400.000%) 


Rusia europeană "la 797. 509) 32.00] 3. 263.000|1920 5. 400.000|2.920,6395).. 3.558.060%) 
3.578. 227") 3.537.160") 


România . .,. . .[ 400.000 | 7.41] 835.000 1921| 1.950.000 
Germania. . . .:.[567.885!:2)| r:15| . 620.000|1923| 577.000] .. 
Ungaria . sosea — — 520.000|1929 _ $35.000 851.378"), 
Cehoslovacia . . .| . — — 354.000|1920| - 385.000 
M.-Britanie ... .'.| 46.000 | 0.13 300.000|1924|  212.000|- 

Austria. . . . . -|I 780,000] 4.30|  250.000|1924| 595.000 1.224.899"). 
Srana osoo 49.439 | 0:14] 105.000|1924| 515.000 

Lituania . . . . | — |.— 153-000192 4} © — 400.000 !) 
Olanda . . . . .| 97.274 | 2.06|  125.000[1930| 195.000 

Letonia ..... — — 94.000|1930 — |, 

Grecia . , . 5. | 5.792 | 0.29 90.000|1924| 131.000 

Jugoslavia . . . .|. 4.000 | 0.20] 74.000|1921 — 
Italia... , .-.| 38.000 [ 0.13 56.400|1924| 376.000 Ș 
Bulgaria, . . .. . .| 21.22 0.71 45.000|1926 — 40.000 `) 
Bilgia .. . . . | 3.000 | 0.05 44.000|1921| , 42.000 

Elveția. . . . ...| 8.069 | 0.28] `. 21.000|1920 27.000 

Suedia ...,... — — 6.200|1924 9.500 
Danemarca . . . . — j — . 6.000| 1921 8.500 

Estonia ..... — — 4.600|1922 — 

Spania o. oea | — — |. - 4.000|1924 58.000 

Norvegia . n... — — 2.000|1924 2.500 
Luxemburg . — — 1.770|1927|: > 2.500 


541 


EI 2 Do 5 
| ME a? Ei 2 3 gar ; i 
; A ; 
Numele țărilor, |£ EI = | 2 S i s Db Alte izvoare 
È onko 9 4 a N p 
DLASJ AJ g> jaj AR 
$ fai A 
Finlanda >.. — — 1.700|1928| ` — 
Portugalia ... . — — 1.000|1925 23.000 
St-Unite .... — — | 4.200.000|1930 — 
Canada. ..... — — 125.000|1921| . 250.000 
Argentina . . >. — — 100.000|1924| 300.000 
Brazilia a. — — | 3.000|1924| 270.000 
Rusia Asiatică. . .|- — — 190.000|1924| 450.000 


Turcia (Eur. Asia) .| 81.380%) | 0.45]  165.000|1924| 245.000 


Palestina . ..... — 154.000|1927 — 
Irac a aa, aa A — — 87.000|1920 -~ 
Persia Da = — 40.000|1928| 115.000 
Manciuria .... — | — 30.000[1927 — 
India : . — — 22.000|1921| 315.000 
Arabia . — — 20.000|1925| — i 
Siria — | — 18.0001929)  — î 
Afganistan — — |  18.000[1924 85.000 
China .. — — 15.000|1924| 273.000 
Maroc Pe ral — | — | 150.000|1926| 318.000 i 
Algeria .... — — 80.000|1926| 210.000 1) 
Egipt A : — — 63.000|1927| 65.000 
Uniunea Sud-afric. F — — 62.000|1921 — 
Tunisia.. — — 5 .000|1926| 155.000 
Etiopia (Abisinia) = — 50.000|1930| 345.000 °) 
Libia ... jiz — — 19.000|1930 — 
Australia ..... a. — — 21.000|1921| 30.000 
Noua-Zeelandă — — 2.400|1921 — i 
Mexico ... — — — — | 180.000 
Guiara . — | — — `| — | 80.000 : 
Tripoli . A 7 — — {| — | 73.000 
apona . — s= == — | 56.000 
Alte state sud-ame- , 
ticane . . — — — | — | 30.000 °) 


1) Ediția V, .din 1893—98, vol. 9, p. 649, art. ,,Juden” — după I. A. Răd.- 
Pogoneanu, în „Problemele culturii româneşti”, Buc., Tip. Gutenberg, J. Göbl, 1902. — 
2) Vezi art. „,In plină primejdie” de dr. I. Rädulescu,`în ,,Porunca Vremii” din 28.4. 
938 — după un studiu rexist. — 3) Din anchetele I. C. £., Recueil de matériaux sur la 
situation conomique des Isradlites de Russie (Paris, Alcan), vol. J, 1905 şi vol. II, 
1908 — după B. Duică, „Românii şi Ovreii”, p. 4-a. — 4) G. Cleinow, „Die Zukunft Po- 
lens”. I. Band: Wirtschaft, Leipzig,1908.. Datele sunt date pentru 1905 — ap. ibíd.- 
36. — 5) Dr. A. Ruppin, „Die Juden der Gegenwart”. Eine sozial wissenschaftliche 
Studie. Judischer Verlag, (Köln und Leipzig), 1911 — ap. ibid., 15. — 6): Vezi „,O 
gravă problemă cconomică şi socială” în Univ. 14.12.937 — după  declaraţille lui Beck, 
fost ministru de externe al Poloniei. — 7) Intră- şi Polonia rusească. — 8) După Russkii 
Enţiklopediceskii slovar, t. SI, 463—464, 1893. — 9) Dr. Sara Rabinowitsch, „Die Orga- 
nisatiohen des Judischer Proletariats,” Karlsruhe, 1003 — ap, "B. Duică, 43. „Zona 
ovreiască avea o întindere de 811.046 km. p. —10) D. A. Ruppin, 1. c.— 11) După 
tabelele lui Hubner-Juraschek, 1912, coplată din Die Țuden-pogrome, vol: I, p. 379— 
ap. B.-Duică, 44—45. — 12) După. Of. Statistic.ai Reichului din 16 Iunie, 1933, P:usia 


a avut 316.826 față de 404-446 în 1925; în. Românla,. 52.426, iar în Hessa, 46.923 


Univ. din 24.9.934.— 13) Dr. A. Ruppin, Î. c. — 14) Intră Ungătia şi toate provin- 
ciile. — 15) Dr. A. Duppin, l. c.: Austria 317.378, Galiţia 811.371 şi Bucovina 96. 150, 

1) Reprezintă 1% din populație: — 2) 0.9%. — 3) In Turcia europeană. intră şi 
Bosnia cu 5.805 Evrei. — 4) Intră şi Turkestanul. 


cu 12%, Rusia cu 3.200.000; România cu 400.000, sau cu 835. 000, 


„ împuiază mai bine ca iepurii de casă şi, în al doilea rând, că nu s'a ştiut 


„mărul lor total nu trecea, probabil, de 3 milioane, în 1910, atingeau 


“Turcia şi Maroc. România nici nu este pomenită !). De aci, se vede cât- 


542 543 


peste 114 milion /după Broșura rexistă, 1.700.000), Varşovia cu 350.000, 
Chicago cu 225.000, Budapesta — 217.000, Viena — 200.000, Moscova 
cu peste 200.000, Filadelfia cu 200.000, Odessa cu 180.000, Londra 
cu 175.000, Lodz cu 150.000, Kiew cu 140.000, Berlin cu 115.000, Cle- 
veland cu 100.000 şi cam 30 alte centre cu peste: 50.000. Parisul numără, 
numai în cartierul Blanc Manteaux, dintr'un total de 13.161 locuitori, 
8ooo Evrei — aceasta numai într'un secol şi jumătate. 1) Dealtfel, numai 
în 1935, s'au acordat 48.000 naturalizări, dintre cari 45.000 la Evrei’). 
Roma Italiei numără deabia 12.500, Milano 7.500, Triest 5.700, Torino 
5.200, Firenze 330, Fiume 2.600, Genova 2.500, Livorno 1.800 — adică 
un total de 40:900 — după aceeași Enciclopedie italiană. 


Mai repetăm că, în ce priveşte numărul populațiunii evreești, ca 
număr absolut, după Statele Unite, vin Polonia cu 3.500.000 — adică 


sau cu 1.950.000; Palestina cu 16,50%, Lituania cu. 7,60 %, Letonia 
cu 5%. La locul cuvenit, şi anume în partea III, se va vedea care este 
adevăratul număr al populațiunii evreești în România. Așa că toate 
aceste cifre și toate afirmațiunile privind țara noastră sunt cu totul 
neîntemeiate şi de natură, adeseori, să provoace râsul, dacă nu indignarea, 

Dacă ne referim la isvoarele cu pretenţiuni de statistici privind 
populaţiunea evreiască de pe globul pământesc, vom da, iarăşi, câteva, 
modele din cari va rezulta, întâi, prolificitatea acestui popor care se 


E i 
x x. 


şi nu se va şti niciodată numărul real al acestei populațiuni. 
I. Iată dr. A. Ruppin dă, pentru IQII, un total de I1.558.610; 

din care Europa are 8.854.037 şi America 1.898.087, restul pentru 
celelalte continente. El ne dă date și pentru vechile timpuri. In timpul 
nimicirii statului național, ar fi fost 50.000.000, după care au scăzut 
mereu, în curs de 16 veacuri, până la. 1 milion — pela 1648; în sec. 
XVIII, ar fi fost trei milioane, iar la începutul sec. XIX, ating 12 
milioane. Dar nici aceste date nu se pot bucura de un credit nediscutabil.. 
2. „Enciclopedia Italiană” socotește la circa 17 1⁄4 milioane numă- 

rul Evreilor î în lume, dintre cari, aproximativ, II milioane în Europa, 
4Y, milioane în America, 800.000 în Asia, 500.000 în Africa Şi 25.000 
în Oceania. Pe câtă vreme, către jumătatea a doua a sec. XVIII, nu- 


Prin acestea de mai sus, am ajuns la capătul micului istoric al 
poporului evreu și al răspândirii lui în lume. Toate acestea ne-au ajutat 
să cunoaştem câteceva din străduințele supraomenești ale Evreilor de 
a mai trăi mai departe în fruntariile statului național, — numai dacă 
aceasta nu este o părere sau iluzie istorică — şi ne-a mai ajutat să ur- 
mărim, pe canavaua timpului și a spațiului, peregrinările lor neostoite 
până a ajunge la noi, precum și să ne familiarizăm cu suferințele și 
persecuţiunile ce: le-au îndurat şi le îndură încă, datorită — după cum 
vom vedea și pentru Evreii noștri — la doi factori, despre cari am mai 
vorbit și anume: acel exclusivism național-religios feroce, ceeace i-a 
mortificat în formele străvechi de viață aparte, împiedicându-i să se 
asimileze, în însușiri sufleteşti şi aspiraţiuni comune, cu popoarele auto- 
„<htone ; și, în al doilea rând, acea napotolită sete după averi materiale, 
câştigate prin orice mijloace, de preferință ilicite, ceeace i-a făcut odioși 
mediului în care s'au aşezat, întotdeauna nedoriți, atrăgându-și, astfel, 
persecuţiuni violente, îndreptăţite în totul sau expulzări rușinoase ŞI; 
deci, peregrinări nesfârșite, urmate. de năvăliri în: alte Țări. 

In tratarea acestui subiect, ne-am servit, între multe altele, şi de 
două isvoaze, îndeosebi : „Enciclopedia italiană” şi „Grand Dict. La- 
rousse”. Cu părere de rău, constatăm, însă, multe erori grosolane, bine. 
înțeles calculate și multe aserțiuni naive cu referire la suferințele ce le-ar 
fi îndurat pe nedrept acest popor veşnic vagabond și întotdeauna. vinovat 
de toate dezordinile și dezmățurile pricinuite î în toate țările sau cu pri- 
vire la situațiuni și persecuțiuni cari n'au avut realmente niciodată 
loc, fără motivări serioase. Fiindcă izbucniri spontane populare sau 


12 milioane. Spre finele sec. XIX, marile nuclee de Evrei se găseau 
în Rusia sud-vestică, în imperiul austro-ungar și în Polonia. "Totuși, 
în ultimii ani ai acestui secol, s'a format începutul unui curent de emi- 
grare spre Statele Unite ale Americii,. unde, deja în 1910, atingeau 
1.730.000, pe când, actualmente, sunt socotiți la peste 4 milioane. 

3..După „Grand Dictionnaire Larousse”, ar fi de aproximativ 
4 milioane, dintre cari 2 milioane în Europa, adică în Polonia, Austria, 


de- puțin întemeiate sunt datele din aceste lucrări. 
4. Broşura rexistă dă un total de 21.784.000, repartizați, astfel, 

pe continente : Europa 14.814.000, America de Nord şi de Sud 4.310.000, 
Asia 1.408.000, Africa, 1.222.000, Australia 300.000; pe câtă vreme, în 
1860, erau repartizaţi astfel : -Europa 7.217.000, America de Nord şi de 
Sud 512.000, Asia 301.000, Africa 555.000, Australia 30.000. De unde, 
în aproape 80 ani, o creştere de 13.169.000 — adică de aproape 200%. 
Dăm, pentru o mai amplă edificare, date statistice despre câteva 
nuclee ebraice urbane. După „Enciclopedia italiană”: New-York cu 


I) După B. Duică, p. 14.— 2) Vezi „La noi şi aiurea”, în Universul 4. 10.937 
după,,la conquête j juive”-din „Action française”. — Vezi şi Universul, 1938, „Franța 
e amenințată” şi revista ua Mee 


te şi î j- o totală 
violențe organizate de sus, toate și întotdeauna, și-au avut ă 
> 
î tățire. A . | 
ii, avut prilejul să ilustrăm toate acestea cu Dn şi ci 
i t i în nici i deosebire cu referire la - 
| f ăgă n nici un fel, mai cu T 
ce nu se pot tăgădui î i leos aM 
stările dela noi, unde gau bucurat de largă ospitalitate, > Lope 
E . .. .. 
râvnită de autochtoni şi de privilegii ce jigneau TE p : 7 si îi 
şi demnitatea naţională, toate aceste atitudini şi stări e fap 
3 ; odată. | te 
le-au binemeritat nicioda ap pia 
Se vede cât de colo, că cronicarii acestor prea stimate p 
restigiu universal Sau pus în slujba intereselor evreeşti s i | 
cu y . - . Yv . y a es e 
ei aie vast cronicari — sunt Evrei ca origină aa i p a 
cazul de o pildă, cu cronicarul studiului „Juif 7 pica câ f e: 
Gr ande Enciclòpédie”’, celebrul Th. Reinach, l pimin ne a 
4 ociales” şi protesor u r, 
â i utes Etudes Sociales ȘI pr r ; 
mântului „Ecole des Ha Etudes Sociales” şi protest PON 
socotit ca unul din cei mai vajnici diriguitori at EER ii La 
Din toate cele expuse până aci, noi, Românii, în T fă 
să rămânem cu această învățătură : să ai ja eo pri 
i ici ă eyre ass 
î ă niciodată ! Poporul acesta ; 
în patru, să nu adormim dată | Poporul vre a 
a că poate renaşte din propria lui ruină. Chiar atunci a a 
răpus pentru totdeauna, a născut "cu puteri însutite. O at s du 
stăpâni pe drepturile noastre, să nu ne lăsăm a etala) 
izbândă. Există un singur adevăr şi o singură poruncă : | 
Dar să muncim neadormiţi şi cinstit k 


CAP. II. 


PROBLEMA EVREIASCĂ IN LUME. 
DUPĂ MARELE RĂZBOIU. 


a) In Germania. şi Austria. 


Marele războiu a zguduit profund conștiința tuturor popoarelor 
europene. Printre acestea, sunt cu deosebire popoarele învinse şi, pe 
primul plan, poporul german care şi-a văzut războiul pierdut datorită 
dezorganizării dinapoia frontului, de către socialiști şi pacifiști, de ge- 
neralii slabi şi de speculatorii comerțului şi ai finanțelor. Tratatul dela 
' Versailles a adus cu sine urmări catastrofale. Inflaţia, începută în “1017, 


E itali Dicti ire Larousse; Marele Enci- 
: Raciclopedia italiana; Grand Dictionnaire ; Ma a 
BIBLIOGRAF IE : a ra Konversations Lexikon ; Broşura seg rag 
ici i: toria “Bucureştilor; J.J. Guillemin; Histoire mone ronpi 
Tae Drioux — Histoire ancienne ; Werner E pate alone E 
M. :aua: „ uza — Studii economice—politice ; ic - gi aa 
e N G. Bogdan-Duică, Românii i asl EIRA ri 
i ine des origi os jours”; L'Anthologie. “ 

s pareri dea IA palie Dezrmenghem, archiviste peltogrene. rs 
eTe droit de la race supérieure; I. C. SSA a e A ego pa 
imp itaation économique det Israflites en Russie; A. e ea aa 

Tos usd in Russland; E. Cretzulesco-Les Isradlites en Roumanie, 79, 
ai Moruzi — Problema evreiască ; etc. etc. 


şi s'au îmbogăţit peste măsură industriașii, bancherii și toți specula- 
torii. Incep turburările politice ca urmări fireşti ale perturbărilor sociale. 
Conducătorii republicei cad victime, unul după altul. Spartacus” îşi 
începe activitatea în 1919. Revolta din” Ruhr a lui Kapp are:'10€ în 
Martie 1920. Mişcarea comunistă se proclamă ca atare în acelaş'an. 
Dar în 24 Febr. 1920, are loc, în sala de festivități ‘dela Hofbtâu 

din München, prima demonstrație național-socialistă cu lozinca :';jlitpta 
contra capitalului iudeo-internațional, a băncilor şi a bursei”, iââhăd 
Hitler a comunicat cele 24 puncte ale programului, care, daturi au 
devenit legea de existență a națiunii germane. Mișcarea se :mărgineşte 
deocamdată la Bavaria, dar creşte. In Ian. 1922, are loc, tot la Miinchen. 
primul congres oficial. In ziua de 9 Novembrie, 1923, are lonla But- 
gerbräukeller din acelaş oraş, putsch-ul, când Adolf Hitler: roclathă 
"republica națională şi pe Ebert destituit, se proclamă pe sine cancelar, 
< iar pe Lüdendorff conducător al Reichswehr-ului. Goering fuge în'Italiă, 
Lüd:ndorff rămâne liber, Hitler este osândit la 5 ani închisoare, dar 
este eliberat în Dec. 1924. Și luptă continuu împotriva guvernului 
„ovreesc” din Berlin. In 1926, câştigă pe marii industriaşi din Ruhr, 
A. N. Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti. ` 


"e 


35 


şi-a arătat efectele tocmai prin 1922—23, când a sărăcit un popor întreg 


BAT 
546 
„de Evreul Hugo Preuss, profesor la universitatea din Berlin ; bolşevismul 
era pregătit şi înarmat! de Karl Liebknecht și de Rosa Luxenburg. 
Numai Germanul nu era nicăieri şi nu însemna nimic. In aceste condi. 
_Ţiuni morale şi sociale, apare noua doctrină pur germană a național- 
"socialismului, în fruntea căreia sta Adolf Hitler, de acum înainte, can- 
celar şi, după moartea mareșalului, Führer al poporului german. 
l In decursul anilor până la ro Nov. 1938, s'au luat o serie de măsuri 
Privind eugenia rasei germane şi curățirea vieţii economice de vermina 
iudaică. Iată câteva din multele măsuri și interdicții — cele mai multe 
dictate la congresele din Nürnberg din 1937 şi 1038. Astfel : li s'au in- 
terzis catedra și profesiunile libere : n'au rămas decât 40 avocaţi la 
Berlin și 175 în tot cuprinsul Reichului, cu titlu de consultanţi ; anca 
evreiască „Ivria” a fost închisă ; organizaţiile B'nai B'rith au fost 
desființate precum s'au desființat și 27 organizații masonice; libră- 
riile evreești vor vinde numai cărți scrise de Evrei pentru Evrei. In 
Şcolile germane vor fi admiși în proporție de 11%. Se organizează o 
expoziție evreiască la München. In anul 1938, lozinca este ca să dis- 
„pază din graniţele Reichului seminția lui Israel 1). 

Intre 5—12 Sept. 1938, s'a ţinut marele congres dela Nürnberg, 
când au fost găzduiți un milion de invitaţi din 68 state. S'au luat marile 
hotărâri : abolirea oricărui drept de proprietate, chiar asupra tot ce 
Israel va construi sau va acumula în ghetto-uri ; retragerea drepturilor 
de succesiune şi de moștenire directă la moartea unor cetățeni germani ; 
toţi Evreii germani opriţi de a se stabili în fostele colonii germane ; 
interzicerea accesului la bursă a agenților, curtierilor şi intermediarilor 
evrei ; căsătoria cu femei germane aspru pedepsită ; interzicerea schim- 
bării numelui ; interzicerea de a-şi susţine teze de doctorat, etc. 

In ziua de 12 Martie 1938 are loc alipirea Austriei la Marele Reich, 
"chiar în ajunul zilei de 13 Martie când guvernul iudeo-Schuschnigg 
aştepta cu înfrigurare rezultatul plebiscitului pentru care industria şi 
fiinanţa evreiască vărsase un milion de shilingi în mâinile Cancelarului. 

In 1770, împărăteasa Maria Tereza scria, manu proprio : „In 
viitor, nici un evreu, orice nume ar purta, să nu fie lăsat aci fără în- 
voirea-mea în scris. Nu cunosc altă ciumă mai rea pentru țara noastră, 

, Ca această națiune, care —prin înșelătorie, camătă și bani — aduce 
poporul la cerșetorie și face uz de mijloace pe care oamenii cinstiți le` 

resping. Deci, cât mai posibil îi veţi ține departe de aci”. Dar în 1782, 

împăratul Iosef le acordă Patenta Toleranţei. Și încet încet, se înmul- 


pe Kaiser şi pe principi, precum cucerise mai de mult și pe marii ca- 
pitaliști din Germania de sud. 

Haosul stăpânește din ce în ce republica. In iarna 1930, sunt maj 
mult ca 3 mil. șomeri ; în iarna 1931/32, şomerii ating 8 milioane ; la- 
finele anului, 9 mil. Un întreg popor este pe margine de prăpastie. 
In Sept. 1930, sub Briining, capătă 107 mandate, în August 1932, 275 
mandate. Acum, guvernează Schleicher care este contra lui Hitler şi 
von Papen care tratează cu acesta și cu Haggenberg. La 30 Ianuarie 
1933, tocmai când Schleicher avea să ocupe Berlinul cu garnizoana 
dela Potsdam, Hitler e numit cancelar. La 1 Martie, expunea programul 
de conducere al celui de al treilea Reich în 24 puncte, cele mai multe 
îndreptate împotriva atotputernicei iudaice. l l 

Dela această dată, atotstăpânirea iudaică în lumea europeană 
începe să se clatine. Toate organizațiile jidoveşti din lume își concen- 
trează forțele asupra Germaniei noului cancelar. In Anglia, este con- - 
sternare. In U. S. A. au loc manifestații monstre, s'a şi cerut ruperea 
relaţiilor. Chiar la noi în țară s'a început boicotul filmului şi e] mărfurilor 
germane de către Evreii noștri. i 

Ce însemnau oare Evreii în Germania, până la această dată? Nu 
erau mulți, de abia 1%. Şi totuşi, dețineau tot. Ca şi la noi, familiile 
aristocrate germane își îndreptau copiii spre carierele militare și admi- 
nistrative. Viaţă economică, profesiuni libere, catedră, ziaristică, li- 
teratură, teatru și muzică erau lăsate în toată libertatea Evreilor. Incă 
din 1647, croitorii din Frankfurt şi, în 1703, pălărierii din Königsberg se 
` plângeau: contra lor. Hamburg și Frankfurt pe Main erau centre jido- 
veşti. Umblau dın casă în casă, d n castel în castel, vizitând pe nobili, 
umblau prin bâlciuri, vizitând ospătăriile ca să-și atragă clienții. In, 
Hamburg, Altona şi Wandsbeck, existau, încă din 1725, 30 Evrei 
mari bogătaşi, dispunând 4 din ei de 1.400.000 thaleri — unul singur 
Salomon Berens număra 1.600.000. La finele sec. XVIII, 3 mil. fl. se 
găseau în mâinile a 12 familii — unul singur Speyer poseda 604.000 ` 
florini. La 1 Dec. 1905, Evreii plăteau la Berlin 80.77% din totalul 
impozitelor, 26%, la Beuthen, 18.73 % la Crefeld, 28.90%, la Gleiwitz, 
24.02% la Posen. Venitul național se repartiza astfel în două centre k 
la Breslau, 4.8% din populație — Evreii — se bucurau de 20.30 Yo» iar 
la Frankfurt, 7% se bucurau de 20.80 % din venit — după cum, reiese 
din opera citată a lui W. Sombart. | n 

"După zguduitorul războiu, când poporul se trezi la cea mai crudă | 
realitate — în plină înfrângere, revoluție şi haos — Evreii puseseră 
stăpânire pe tot ce rămăsese neatins—o avere de cca. 8 mild. mărci., 
Totul era comandat și controlat de ei: revoluția din Bavaria era con- 
dusă de Evreul Kurt Eisner; constituția dela Weimar era redactată 


1) In trimestrul Sept.-Nov. 1938, au fost dărâmate cu târnăcopul: marea şi 

„ grandioasa sinagogă dela Nürnberg, pe urmă cele din Lipsca, Breslau, Bremen, Bay- | 

reuth, Dessan, Karlsbad, Magdeburg, şi Miiuchen. Mobilierul a fost dat flăcărilor,. iar 

. Thora, Talmudul şi obiectele sfinte predate comunităților, cu obligația de a le scoate 
fără întârziere din cuprinsul Reichului. Evreii înscriși în universități atingeau în 1933, 

35%, iâr în 1938, de-abia 1.80%. - 


548 


țiră şi deveniră puternici cu finanţele. Toate mișcările antisemite ale 
lui Schoener, dr. Lueger, etc. wau putut continua. Răsboiul cel mare 
i-a găsit pe Austriaci otrăviți de idei marxiste şi de organizaţiile ma- 
sonice răspândite peste tot. In 21 Oct. 1918, revoluția este pornită de 


Evreul Friedrich Adler care dădu jos pe Habsburgi şi asasină pe primul 


ministru contele Sturgh. Şi din guvern făceau parte 9 Evrei şi 2 cre- 
ştini : cancelarul dr. Karl Kenner și viitorul președinte dr. W. Miklas. 

Ministrul de externe Evreul Otto Bauer — pe care îl urmează 
Seipel, Dolfuss şi Schuschnigg cu care se încheie mascarada statului 
evreo-austriac + Louis Rotschild, ca şi toată finanța austriacă luptă îm- 
potriva Germaniei şi intereselor statului : acesta era președintele Insti- 


- tutului de credit austriac, Schwartzwald, guvernatorul Băncii Naţionale, 
iar Kunwald- conducătorul băncii „,Oesterreichische L.aenderbank”, 


autorul inflaţiei prin care a distrus toată economia națională și, însfârșit, 
Mandel, proprietarul singurei fabrici de armament ,,Adelsberg”. Tot 
comerțul şi toată industria în proporție de 60—g9o%, profesiuni libere, 


— 1800 avocaţi evrei în barou — teatru, muzică, operă, presă, etc. 


toate evreeşti. Redactorul constituției din 1934 a lui Schuschnigg, 


guvernatorul C.E. C-ului, procurorul general, toți erau Evrei. Viena 


era centrul de propagandă sovietică pentru toată Europa. Aici, își 


aveau sediul comunist: Evreii din Basarabia. Emisari comuniști în , 
“drum spre Spania treceau tot pe aici. 


Și, odată cu ziua de 12 Martie 1938, toată această forfoteală și 
circulație evreiască s'a rupt brusc. Marii bancheri, profesioniștii liberi, 


"negustorii şi bogătașii au dispărut de pe scenă, parte s'au sinucis. Timp 


de o săptămână ghişeele B. N. au fost asaltate și acoperite cu gră- 
mezi de bare de aur. Toate legile germane privitoare la rasă şi căsătorie 
au fost imediat aplicate. Intreprinderile din Viena au fost confiscate şi 
exploatate de național-socialişti. Toți judecătorii și procurorii evrei 
destituiți. Bancherii- Rotschild şi Bosel — acesta proprietar a multe 
bănci evreeşti, arestaţi. Dr. Kunwald s'a sinucis. Cartierul Leopold, timp 
de trei zile, a fost locul de manifestații zgomotoase 1). 

Asasinarea în ziua de ro Nov. 1938.a consilierului Ernest von 
Rath la ambasada din Paris de către Evreul polonez Herschl Feitet 
Grunspan a fost semnalul unor nemaipomenite turburări ale sentimentelor 
poporului german. A avut loc arderea sinagogilor și devastarea maga- 
zinelor, în marile centre germane şi austriace. Intre 22 Nov. 1938 și 
3I Martie 1939, s'au ţinut la Berlin 1300 manifestări antisemite, precum 


“şi expoziția ,,Jidovului rătăcitor”, şi toate averile de peste 100.000 
mărci puse sub control. Asasinarea lui von Rath a costat pe Evrei o 


. 1) Vezi Por. Vremii din 26 și 28 Aug. 1938, după revista ,Der Sturmer“ din 
Niirnberg, privitoare la situaţia din Austria, 


f 


549. 
amendă de 1 miliard mărci. Din avutul de 7 mild. m. k., 2 au trecut 
în mâini ariene, iar celelalte 5 urmau să treacă contra rente de stat. 
Prăvăliile evreeşti trec la Arieni. Li se interzice intrarea în teatre și în 
cinematografe. Toate magazinele şi sinagogile din Danzig au fost di- 
struse în cursul anului 1938, iar depunerile confiscate. 

„ Prin decretul din 23 Febr. 1939, toți Evreii, germani sau străiuii, 
urmau să prezinte, în decurs de 14 zile, spre vânzare, la Muntele de 
Pietate, toate obiectele în metale nobile și în pietre preţioase. In Ian. - 
1939, banca Mendelsohn et Co. a fost lichidată la Berlin. 

In acest stadiu se afla problema evreească la izbucnirea războiului © 
din Sept. 1939, pe care Evreii l-au pregătit şi l-au;dorit atât de mult. . 


- b) In Cehoslovacia. 


Și în această țară, Evreii au însemnat un pericol național. In 
anul 1930, atinseseră cifra de 358. 00. In special, în oraşele mari, a fost - 
o “afluență covârșitoare în teatru și presă, în medicină și avocatură, în - 
proporție de 60—80 %, în industria filmelor în întregime; ca și în aproape . 
toată viața comercială. Sau amestecat și în viața politică, dând di- 
rective. In Slovacia, — unde Evreii au adoptat o atitudine în favoarea 
Ungariei — s'a pornit mai de timpuriu o mișcare anti-evreiască : au 
fost interzise ziarele din Praga şi au fost excluși dela activitatea po- 
litică şi din şcoli. Legiuirile antiiudaice din Germania au început să, se 
aplice, în Martie 1939, şi în Cehoslovacia; Evreii vor participa la viața . 
națională în proporţie de 3%; toți cei intraţi în cursul ultimilor doi 
ani vor tebui să părăsească țara, In Oct. 1938, 50.000 Evrei plecar : 
în lume. 

Karlsbad a fost un important punct de sprijin al mişcării mondiale . 


sioniste. Aici, stăpâneau 60 din marile hoteluri și, recreându-se, se cons- 


tătuiau potentații din țările respective asupra mersului vieții evreeşti. 
Aci, domnea bursa transacțiilor, realizând fără concurență câștigari l 
considerabile. Aci, era loja pur evreiască „,B'nai B'rith” — Fiii alianței 
lui Dumnezeu cu Abraham, ale cărei reuniuni secrete impresionau 
mulțimea prin bogăția participanților. Astăzi, loja este goală — în templu 
zace candelabrul cu şapte brațe şi cărțile sacre.. Simțind cutremurul 
aproape, au contractat — pe piață şi la bursă — datorii peste- datorii 
şi au şters-o, înainte de a auzi ropotul armatelor hitleriste. Doar. 
aproape de Karlsbad, au fost internați vre-o 150 din marii potentaţi — 
cu familiile lor 1). Şi atât. Istoria va spune că pe aici áu trecut odată 


i Jidovii cari au terorizat atâtea popoare. 


1 Por. Vremii din 1939 — Jidanii la Karlsbad. 


550 B; | i 
c) Evreii în Franţa. 


S'a comis o navivitate neiertată ca să se confunde. în 1791, no- 
țiunea de Evreu cu aceea de Francez. Napoleon, în ședința din 30 Aprilie 


a Consiliului de stat, deplângea soarta celor două departamente ale- 


Alsaciei încăpute pe mâna Evreilor măcelăriți de creștini în mai multe 
rânduri şi spunea textual: „Nimeni nu se plânge de protestanți și de 
‘catolici, pe când toți se plâng de Evrei. Aceasta provine din faptul 
că răul pe care îl fac Evreii nu provine dela indivizi, ci din însăşi con- 
stituțiunea acestui popor. Fi sunt niște lăcuste şi omizi cari pustiiesc 
Franța... Nu voesc să jertfesc aceste provincii unor principii teoretice. 
şi egoiste. Ed. Drumond, autorul lucrării „La France en juivie”, neatrăgea 
atenția, nouă, în 1900, ca să luăm exemplul Franţei îngenunchiată de 
Evrei, cari au ajuns să posede o frumoasă jumătate din averea ei și 
amintea de rezistența dârză a Algeriei împotriva Evreilor pe cari A 
Crémieux — cel care întemeiase, în 1860, A.I.U. şi dicta dela Paris. 
întregii lumi voința iudaică — avea să-i naturalizeze în bloc în ziua de- 
24 Sept. 1870. Nici scandalul monstru stârnit de afacerea Dreyfus nu 
i- a cumințit, nici trezit pe Francezi. Evreii au biruit. 

In 1913, Franța este complect jidovită. Trei preşedinţi de repu- 
blică erau amici ai iudaismului. Ultimele semnături ale lui Fallières. 
şi cele dintâi ale lui Poincaré — încadrat între doi miniștri evrei: Klot 
ŞI Grünbach — au acordat cetățenia franceză: primul la 189, dintre- 
eari unuia Klotz şi al doilea la 24, între cari tot unuia Klotz. Şi, în- 
fiecare an, deveneau francezi zeci de mii de străini veniți din Tartaria,. 
Galiţia, Ucraina, Polonia, Suabia, Prusia, Moldo-Valahia. Şi nu treceau 
zece ani şi deveneau deputați, prefecți, redactori la marile ziare, pro- 
fesori la Sorbona, comisionari ai domeniilor coloniale şi ai monopo- 


larilor metropolitane, cavaleri, ofițeri ai legiunii de onoare, proprietari. ` 


de păduri şi de castele istorice, seniori necontestaţi ai Franţei. Iar po- 
pulația franceză îi saluta până la pământ. Și toți rămâneau aceeași 
Evrei 1). 

Isaac Bliimnchen, galițian naturalizat francez, butea së spună în 
1913 ; „Franța este astăzi spada și scutul lui Israel” şi „L'état c'est nous” 
—les Israflites. Fiindcă se justifică : „Putem să punem pe picior de războiu 
-4 milioane de Francezi ca să apere speculaţiile noastre internaționale, 


să acoperim marile noastre creanţe, să dezrobim pe frații oprimați= 


să realizăm politica noastră națională”. Antisemiţii francezi sunt, pentru 
acest Galițian francez : „un pumn de nebuni, fără credit, fără resurse, 


1) Cele de până aci şi eari urmează sunt extrase din lucrările lui Isaac Blüm- 
chen : A nous la France, 1913 şi Le droit de la race supérieure, 1924, Cracovia. 


551 


pe cari concetățenii lor îi vor lapida la primul nostru semnal. Poporul 
francez este o vită uşor de tuns, docil la biciu, muncitor, econom, umil 
față de stăpânii săi, productiv peste ceeace se putea aştepta dela Pă- 
mântul Făgăduinţei””, Bliimchen scrie mai departe: „In sfârşit, po- 
porul evreu este stăpânul Franţei V’ sau „Domnim asupra Franţei în 
virtutea aceluiaș drept pe care îl invocă Europenii pentru a nimici 
Pieile Roșii şi pentru a robi pe Cafri şi pe Congolezi : dreptul râsei supe- 
Tioare asupra unei rase inferioare. E o lege a naturii” 

Invăţământul este stăpânit de Evrei. Școala Normală Superiară, 
eea politechnică, întreaga Sorbonă li este devotată ; Colegiul Franței 
tremură înaintea lor. Istoria Franţei — în care se tratează cucerirea ei 
de către Evrei — este predată de două mii de institutori, supraveghiați 
de aproape, cari învață pe copii că orice Evreu este-tot aşa de bun 
şi adevărat Francez ca şi autochtonii ; Ecole des Hautes Etudes sociales, 
înființată de Evrei unde să învețe tinerimea burgheză ,,morala, filo- 
sofia, pedagogia, sociologia, ziaristica” şi tot ce atinge-viața publică, 
are ca administratori pe Evreii Théodore Reinach și Bernard, iar con- 


„siliul de direcție compus din 7 Evrei ; profesorii pe 1913—14, sunt, ală- 


turi de câţiva indigeni, supuşi orbește, toți Evrei ; Lévy Bruhl decerne 
diplomele la Sorbona ; Josefh Reinach este vice-preşedintele comisiunii 
armatei și are la dispoziție toate secretele militare şi toate dosarele 
istorice 1), iar când acesta coboară de pe tribuna parlamentară unde 
a reglementat organizarea armatei franceze, îi urmează Théodore Reinach 
ca să apere vechile biserici ale Franţei de vandalizmul indigenilor ; 3I 
milioane de indo-francezi citesc reviste și jurnale redactate de Evrei 
sau de oameni supuși lor; manuale și edituri sunt evreeşti; Sorbona 
a acordat titlul de doctor lui Pines care a stabilit că și idişul este o 
limbă literară și destul de demnă de a-și avea locul alături de jargonul 
francez, etc. 

Grimbach, cu grijă “alee de A. I. U., era în fruntea naturalizărilor şi 
a putut să instaleze ca cetăţeni la Paris o armată de 50.000 Evrei 


- necunoscând franceza; comitetele congresului tinerilor și tenerelor re- 


publicane compuse numai din Evrei; tunurile cari echipează artileria 


„şi flota sunt dela uzinele L&vy-Commentry ; partidul socialist este la 


dispoziția Evreilor, deasemenea partidul radical și radical-socialist, în- 
treținute de băncile Dreyfus, Rotschild şi alții ; toate mișcările acestora 
sunt supravegheate de secretari şi metrese evreice, fete de teatru şi 
de tripou, barohese de aventuri sau negustorese de toalete ; Vice-regele 


1) Ministerul Afacerilor Străine a refuzat de a comunica Comisiunii Parla- 
mentare, în virtutea „rațiunii secretului de stat”, dosarele diplomatice ce se găseau în 
siguranță la Reinach — banditul căilor ferate -de sud, a soc. ,,Panama” şi „Lits Mi- 
litaires”, etc. Fin 


552 


Indiei. a fost Evreul'olandez Jost van Vollenhoven ; Marocul, şi Algeria: 
li stau la dispoziţie ; legiunea de onoare le aparține; amestecați în no- 
bilimea' franceză care îi serveşte, s'au bucurat de toate distincțiile 
sociale ; preşedintele Poincaré sta, la un banchet, între două prințese 
evreice : M-me Klotz și M-me de Monzie ; stăpânul Franţei este Rotschild 
păzit bine de agenţi francezi. 

In jurul statuei lui Ludovic XIV, toate casele de, comerț sunt 
evreeşti ; comitetul diriguitor al societății de comercianți și industriași 
este evreesc ; consilierii comerțului exterior sunt Evrei, iar Francezii 
colaborează bătând cuiele la casele de ambalaj ; înşişi marii spărgători 
sunt : Evrei. Franța este numită „minunata țară a Chanaanului”. 
Republica îi apără, magistratura îi apără, legile nu există pentru Evrei. 
„Dumnezeu — zice Blümchen — ne-a dat Franţei pentru a face din ea 
pământ „de belşug şi pe Francezi ca să facem din ei sclavi. Voința lui 
Tehóvah: se împlini. Numele lui fie binecuvântat ! Suntem rasa supe- 
rioară”! l 

“După războiu, începe marea năvală. In 1938, numai în departa- 
mentul Seinei, erau 650.000 străini şi I 300.000 salariați străini „şomeri, 
delicvenţi, deținuți, comuniști, gangsteri” întreținuți de Tezaurul pu- 
blic; în:1934, erau în regiunea pariziană, 150.000 Evrei; 95 % din me- 
dici clandestini, toți avortorii ; etc. 


“In această atmosferă de complectă iudaizare, Evreul Léon Blum“ 


formează în 1937, guvernul, „Frontului popular”, cu o sumă de mi- 
niştri evrei şi 53 evrei atașați de cabinet. Franța devine sucursala 
Moscovei și antrepozitul de muniții şi de ură contra Spaniei naţio- 
naliste. 

„Presa naționalistă — ca L’Oeuvre, Journal des Débats, Petit Bleu, 
Le Jour, Action fran-aise, Le Frarichiste şi altele — nu puteau schimba 
soarta rezervată patriei şi pregătită de Léon Blum, autorul lucrării 
pornografice „Le Mariage” pe care legile țării nu o îngăduiau la vi- 
trină. Léon Poncin şi Georges. Batault lansau, în Septembrie 1938, un 


apel către toate statele naționaliste pentru crearea unui „Institut in-, 


ternaţional de cercetare şi soluționare a chestiunii evreeșşti””, Dar totul | 
venea prea târziu. Jidovirea patriei ducea fatal un mare imperiu spre 
evenimentele nenorocite din Iunie 1940. 


d) In Italia. 


A numărat, la o populație omogenă, de-abia 85.000 Evrei — 0,02%. 
Şi, totuşi, au posedat averi colosale. A avut ca ministru pe Luzzatti — 
un înverşunat inamic al României. Şi aci, au fost un element subversiv 
şi antifascist. La Pisa, Bologna, Padua, s'au constituit centre de cultură 


553 


antifascistă de către profesorii şi studenții evrei veniți din țările bal- 
canice — unele erau conduse de proiesorul Colorni. 

Deşi n'au fost considerați un pericol, un spirit antisemit născuse 
în ultimii ani. Un mare antisemit este Giuseppe Maggiore. Paolo Orano. 
a dat la lumină „Evreii în Italia”, primele ediţii epuizându-se în câteva 
„ore. Sunt şi organe periodice : Regime Fascista, Tevere, La vita italiana, 


„condusă de Giovani Preziosi, La diffesa dela rassa, etc. 


Pentru păstrarea curățeniei rasei și a ordinei în stat, s'au luat, 

în decursul anilor 1937/38, o mulțime de măsuri restrictive. Conform 
unui decret din 7 Sept. 1937, se raționaliza participarea Evreilor în 
şcoli ; erau îndepărtați dela slujbe publice, dela proprietatea imobiliară, 

dela instituţiile de educaţie, din presă și bursă, dela corporaţii cari 
funcționează exclusiv pe temeiul principilui etnic ; toți cetățenii după 
I9I9, sunt decăzuți din cetățenie. Marele Consiliu Fascist din 1938 
pune stavilă imigrării şi retrage toate cărțile didactice scrise de Evrei. 
Consiliul de miniștri din 16 Dec. 1938 hotărăște ca toţi Evreii să-și 
declare: averile ; cele mai mari de:100.000 lire în bunuri materiale în 
imobile, în industrie şi negoţ trec sub controlul unui institut adhoc care. 
le va trece cetățenilor arieni şi vor fi achitate î în bonuri de tezaur cu 
4% dobândă pe 30 ani; profesorii și asistenții vor fi destituiți ; se in- 
terice editarea de cărți, traduceri sau lucrări de teatru scrise de Evrei.. 
precum. este interzis să se citeze la radio din opere create de ei. In 


urma acestos măsuri, mulți au părăsit țara, plecând spre Orient sau 
spre America. 


, e) In Ungaria: 


Incepând cu 1848, anul ovoleijitie li s'a A oda Evreilor, dreptul 
de a se așeza la orașe şi de a poseda pământuri. Marii nobili î își aveau 
fiecare jidovul de casă — hazi ijdo, cari le arendau moșia sau îi împru-, 
mutau ca să ajungă a li-o vinde. Toţi aceştia ca să poată trăi în slujbe 


„administrative, iar cei mari ca să trăiască prin marile orașe ale Europei, 


aveau nevoie de capitalul jidovului. Şi astfel, acesta a ajuns stăpân 


„al moșiilor, castelelor şi caselor bogate. Veneau dela sate la Pesta şi. 


îngrozeau pe vechii coloniști germani, negustori și meșteșugari, cari 


„au început să părăsească negoțul şi să devină profesionişti. Evreii au 


recut prin trei etape până.a ajunge stăpânii Ungariei — au trăit la 
ate, s'au oprit la casa Orezi din Pesta din care au făcut un ghetto 


„mereu primenit de alți intruși şi, de aci, după ce căpătau aripi, în toată 


Ungaria. Nefiind destui jidovii cari părăseau satele, au început să se- 
everse din rezervoriile nesecate ale Galiției și din ținuturile carpa-. 
ice — acei ”jidovi sălbateci”, cum îi numeau şi coreligionarii lor și tră-. 


554, 


geau toți la casa Orczi. Aci s'a aşezat o sinagogă, măcelării și bă: rituale 
şi o cafenea din care au făcut singura bursă a Pestei. Şi, în mai puţin 
` de treizeci de ani din mica cetate burgheză şi rurală au făcut o enormă 
capitală, bizară ca înfățișare şi arhitectonică, în toate oglindindu-se- 
spiritul iudaic. Curăţenia fino-ungarică a poporului maghiar este cor- 
cită de amestecul de sânge. Budapesta ajunge repede un intrepozat 
al intereselor şi ideilor semitice — gândirea şi energia naţională este: 
desfigurată — după cum stă scris de Jérôme și Jean Tharaud. 

In 21 Martie 1919, Evreii au răsturnat pe Karolyi şi au proclamat 
revoluția bolşevică a lui Bella Kuhn-Kohen. N'a existat țară unde 
Evreul să se identifice mai mult cu aspiraţiile şi psigologia autochto- 
nilor ca în Ungaria. Dar numai în aparență. Ei au fost aceia cari, la: 
„noi şi în alte țări, duceau campania iredentistă şi revizionistă. 

Oricât de îndrăgiți au fost Ungurii de Evreii lor, a început, totuși 
şi la ei, o mișcare pentru rezolvarea problemei evreeşti. In Ian. 1938, 
s'a instituit controlul cetățeniilor ungare. In Aprilie, premierul Dâranyi 
prezenta un proect de lege pentru reglementarea acestei chestiuni, iar: 
Mikecz, ministrul justiției, un „altul pentru îndepărtarea influenţei: 
evreești în presă. 

Imrédy — care nu dupi mult Sa sinucis dovedindu-se a fi fost 
evreu maghiarizat—merge mai departe : propune încurajarea emigrației 
„evreeşti și admite în mod provizoriu o participare evreiască 'a viața. 
economică a țării care să nu treacă dincolo de 6% — nuntărau 600.000: 
la totalul de 10 mil. Din expunerea de motive a legii pentru rezol- 
varea problemei evreești, rezultă această situație a Evreilor de religie 


mozaică şi nu și de alte confesiuni: 7.60%, în industrie, 42.95% în . 


comerț, 25.42%, în profesiuni libere, 2.85% în administrația publică, 
35.30% în presă, 30,30 % în teatru, 55.80% în baroul din Budapesta, 
47,60%, în conducerea întreprinderilor 0.33% în agricultură. Deparazi- 
tarea avea să se facă după srcdelul Italiei. Evreii nu vor lua în 


niciun fel parte la viața de stat ; căsătoriile mixte interzise; nu pot 
stăpâni: proprietăţi imobiliare; nu pot conduce intreprinderi comer- 


ciale, industriale şi bancare nici încheia contrace cu statul; nu-și 
pot schimba domiciliul; nu pot arbora drapele naționale ; sunt cu totul 
excluși din presă; nici un Evreu nu va putea intra în Ungaria ; pră- 
văliile vor purta un semn distinctiv: 
universitate, 


Prin legea din 7 Sept. 1939, se anulează licenţele pentru vânzarea - 


de băuturi spirtuoase acordate lor înainte de 5 Mai 1939. Potrivit legii 
dela 1 Oct., nici un Evreu nu va mai putea ocupa locuri de răspundere în 
conducerea, ziarelor, teatrelor, cinematografelor ; nu vor putea fi editori, 
„directori sau redactori! de ziare şi periodice, cele editate de ei își vor 


nu vor fi admişi în licee și. 


555. 


inceta, apariția, iar cele carı se vor- ocupa cu chestiuni evzeeșt vor trebui. 
să specifice aceasta în fruntea edițiilor. 

Prin Martie 1939, 10.000 Evrei părăseau Ungaria, majoritatea. 
cu a destinație pentru U. S. A., restul pentru Palestina. 


f) In Polonia. 


După datele statistice ale institutului special din Berlin, sunt: 
în aceste trei țări : Polonia, România și Rusia — respectiv : 3.200.000, 
3.500.000 și 1.700.000—8.400.000, adică cu ceva peste 50% din po- 
pulația totală evrească a globului. Se poate categoric afirma că toate 
nenorocirile Poloniei, dela cela mai vechi şi până la cele din Sept.- 
Oct. 1939, toate se datoresc acestei populațiuni evreești, dizolvantă a 
oricărei uniuni naționale şi opere constructive. Au ţinut sub călcâiul 
lor toată această populație a unui stat mare de aproape 40 milioane — 
cu comerț şi industrie, cu profesiuni libere. a cultură, — tot şi toate 
în mâinile lor. 

Era fiese, aşa dară, să aibă loc, de timpuriu, mişcări împotriva. 
Evreilor. Dar ele se caracterizau, ca și la ceilalți Slavi şi la noi, prin 
intermitență şi impulsivitate, prin dezarticulare a forțelor. De aceea, 
nimic practic nu s'a putut realiza. Măsurile luate au fost un reflex 
al sentimentelor populare şi un răsunet à ceeace avea loc prin vecini. 

„Incă din 1937, s'au produs incidente antisemite la Varşovia şi 
în alte centre. Universitățile şi liceele au hotărât bănci separate pentru 
elevi şi studenţi evrei. In 1938, au loc incidente la Lodz, Cracovia, etc. 
Se are în considerare înființarea unei facultăţi pentru studierea ptc- 
blemei evreești. Un, proect de lege prevede măsuri pentru combaterea 
franemasoneriei şi în dietă au loc interpelări asupra acestui subiect. 
Un alt proect prevede retragerea cetatenia polone la anumiți Evrei. 
In 1939, 32 loji masonice sunt dizolvate şi s'a cerut îndepărtarea Evreilor 
din comerțul național. Guvernul polon, în unire cu cel român intervine 
pe lângă guvernul englez și Societatea Naţiunilor pentru rezolvarea 
prin colonizare a problemei evreești. 


g) Evreii în lumea anglo-saxonă. 


In Anglia și U.S. A., imigrarea Evreilor este cu stricteță măr- 
ginită la anumite cote peste cari nu`se poate trece. Și, totuşi, din aceste 
„două țări, pornesc ordine şi fonduri de finanțare a luptei Evreilor în 
lumea întreagă. Anglia numără deabia 300.000 Evrei, iar U.S.A. 
4.200.000. Aci stăpânesc şi controlează finanțele, viața economică şi 


556 


presa cu răsunet în toată lumea, aci se ordonă: diplomaţiei anglo- -aiiie- 
ricane să lucreze după interesele evreești. 


“In Anglia, s'a putut cuceri şi sufletul monarhiei pentru -o teorie 


ciudată după care Englezii de astăzi ar fi urmași direcți ai acelor Evrei `. 
cari, alungaţi de legiunile romane după distrugerea Ierusalimului, ar 
fi descălecat în țara Albionului Şi pe malurile Tamisei, dând, astte] 
naștere poporului anglo-saxon 1). La Londra, s'au strâns primele ion- 


duri ale revoluțiunii ruseşti, printr'o colectă obligatorie în comitnitățile 


ovreești din lume. Multe bănci ovreești din New-York au avansat sume 
importante pentru reușita revoluției Cinci mari bogătaşi din America 


(Schiff, Isac Mortimer, Chuster, Khun și Levy) cari hotărâseră în Loja. 
americană distrugerea Rusiei, au cheltuit un miliard de dolari pentru: 
ca să se -provoace această revoluţie în țara căreia aveau apoi să-i ex-! 
ploateze imensele bogății. Tot la Londra şi New-Vork, s'au pus la cale. 


de către Evrei toate loviturile împotriva. ordinei de stat creştine. Ma- 


soneria mondială este condusă de Loja americană compusă exclusiv . 
din Evrei, cu sediul în New-Vork. Planul dominării lumii ariene de. 


către Evrei a fost pus la cale încă pela finele secolului trecut de către 
organizațiile evreeşti din America şi prezentat Consiliului celor Bă- 
trâni — ai lui Israel de către Teodor Hertzl la primul congres sionist 
convocat de el la Basel în August 1897. Aci, dosarul acestor desbateri 
a- fost furat de o doamnă care l-a predat unui nobil rus Alexis Nico- 


laevici Susatin şi acesta l-a remis lui Sergie Nilus, în Igor, pe cari le 


publică în 1905 la Tzarskoe Selo sub tilul „Marele in Mic” sau Direc- 
tivele şedinţelor Inţelepţilor Sionului. . 
Dacă Evreii în Anglia sunt puțin numeroși relativ cu numărul 


„lor la alte popoare, ei sunt însă foarte bogați, cum au fost, dealtfel, 


din cele mai vechi timpuri. Aici au căzut bogaţi Evrei spanioli, de în- 
dată ce au fost oficial admiși în țară. In 1661, ei numărau '35 capete 
de familie, iar în 1663, numărau 92. Şi, în acest an, principalele case 

de comerț evreești, 8 la număr, au realizat în şase luni 179.459 ii 
sterline 2). Popor iubitor de câştiguri, Englezii au atras la ei pe, Evreii 
bogaţi și, în curând, au făcut din Londra centrul tuturor transacțiilor 


de pe globul pământesc. Totodată, însă, au devenit sclavii voinței iu- 


daice. . 
In vara anului 1936, a avut loc conferința: dela Evian, al cărei 


scop era de a condamna antisemitismul aruncând bulla de excomuni-. 


1), Urmașii celor Io triburi ar fi Anglo-Saxonii de astăzi. Aceştia ar fi, deci 
poporul ales, descendent din cele 27.250 familii luate în captivitate de Sargon, tegele 
Asiriei. O societate ,,British Israel World Federation” , cu milioane de sprijinitori 


din- care făcea parte şi, regina Victoria şi Eduard VII, se ocupă şi li este scumpă . 


această teorie. 2) Gluckel von Hameln, Memoiren, p. 134-şi urm., ap. W. Sombart, 
p. 241. : 


-557 


„care asupra Germaniei, adică de a mobiliza, dacă s'ar fi putut, demo- 
crațiile mari împotriva lui Hitler. Dar a creat un organism internațional - 

_cu misiunea de a reglementa şi finanța emigrarea refugiaților. din Ger- 
- mania. Tot la Londra are loc şi conferința dela Masa Rotundă unde se 


discută cu cele două delegații — evreiască și arabă — aceiași inter- 
minabilă şi nerezolvată problemă a Palestinei. 


Toate aceste griji, mari şi nedezlegate, şi le-a luat, asupră-și, ofi- 


cial, Marea Britanie — de voie sau fără voie. Ea este împinsă la aceasta 
de marii financiari evrei. Aci, Evreul este acasă la el, mai mult ca în 
orice altă ţară. Şi, totuşi, Englezii îndură toate batjocurile din partea 


„lor. Astfel, în Aprilie 1938, un deputat evreu Shinwell a avut curajul 
să pălmuiască pe un deputat conservator Bower din Camera Comunelor, 


fiindcă acesta a îndrăznit a-l invita să se întoarcă în Polonia. Şi în 
această ţară, s'au observat atitudini ostile populației evreești. Prin 
August 1938, se ducea o susținută campanie contra medicilor evrei din 
Germania și Austria. Ziarele lui Mosley arătau că, la universitatea din 


Cambridge funcționau 45 profesori evrei imigraţi din Germania. Ziarul 


„Morning Post” a dat alarma despre preceptele distrugătoare de civi- 
lizație cuprinse în Protocoalele Sionului. Revistele „The Brittans” şi 
„The Hidden Hand” luptă în acelaş sens. Un bărbat luminat Arnold 
White invită pe concetățenii săi să nu mai lucreze în sensul demo- 


„cratic care este atât de prielnic îmbogățirii Evreilor și sărăcirii popoa- 


relor creștine. Incă pela finele sec. trecut, s'a ridicat un alt bărbat, 


“Stewart Houston Chamberilain, împotriva heghemoriei iudaice care se 


întăreşte datorită prostiei țărilor creștine. 
- Benjamin Franklin, în fața convențiunii constituției nord-ameri- 
cane din 1780, cerea ca Evreii să fie zvârliți din America şi să fie nea- 


_părat excluşi dela prerogativele drepturilor politice. Numericește, con- 
tează cu 3.50%, dar.au ajuns de o îndrăzneală uimitoare. Presa le 


aparţine în proporţie de 70%, restul de 30% este terozizată de ei; 
90%, din confecțiuni și din comerțul de blănuri le aparține și 50 % din 
industria şi negoțul de mobile; teatrul este în întregime controlat de 
ei; din 3 medici şi 2 avocați, câte unul este Evreu. Acestea toate în 


„New-Vork. Comunitatea israelită din acest mare port are la îndemână 


o formidabilă putere financiară pe care nu o ii nici o altă or- 
ganizaţie pe glob. 

Oarecare mişcare antisemită s'a pornit și aci. Să numărăm trei 
leaderi —ai acestei atitudini — Maiorul Hague, promotorul mișcării 
antisemite americane, cere.să se construiască lagăre de concentrare în 


„ Alaska pentru oameni: lui Trotzky. Generalul G. V. Mosley a spus că, 


dacă considerații umanitare impune să lase intrarea Evreilor din Austria, 


“se impune, însă, şi sterilizarea lor ca unii cari sunt degenerați din punct 


de vedere fizic şi sufletesc. Un bărbat american din San Francisco Bic 
pune şi el sterilizarea şi confiscarea averilor acestor imigranţi. General 
Rawengton. își. are şi el gruparea sa antisemită — unul din iscipolii 
lui a bătut măr pe La Guardia, primarul New-Vorkului. S'a începu 
Şi din partea bisericii o ofensivă pentru apărarea pudoarei şi a moralei 
împotriva literaturii cu tendințe pornografice și a exhibițiunilor scan. 
daloase a femeilor pe scenele music-hall-urilor. Henry Ford este în 
fruntea antisemitismului luminat și singurul care a rezistat formi 
dabilei concurenței iudaice și a creat o adevărată industrie în ser 
viciul națiunii 

migrarea masivă în St, -Unite era încurajată şi finanțată de „Co 
mitetul Evreilor americani”, de „Organizaţia sionistă” şi de „„Agenţi 
israelită”” din Geneva. Toată presa din S.-Francisco, Buenos Aires şi 
Rio de Janeiro trăgea semnalul de alarmă. 

Emil Ludwig — Kohn după adevăratul nume — spunea întrun 
interviev. din L'Humanité : „Noi suntem în Statele Unite o realitate. 
Din cele şase rase mai importante cari alcătuesc nu numai populaţia: 
dar și structura politică şi economică a Americii, noi suntem una de. 
care se ţine seama. Suntem în America peste 8 (sic) milioane suflete și. 
avem cuvânt hotărâtor în toate pulsațiile de viață ale noului continent” 
“Toată nădejdea lui era într'un războiu care să nimicească statele tota 
litare, să dărâme antisemitismul şi să pună capăt sălbătăciei huliga 
nice”. Dar n'a apucat să-și vază visul cu ochii, fiindcă a avut, în. 
schimb curajul să-și spulbere creerii cu un glonte din: nostalgie pentru | 
“Germania pe care a trebúit să o părăsească. 

Ca să ne dăm seama de formidabila putere financiară a Evreimii, 
ca şi de imensele câștiguri ce realizează, să ne referim la câteva de-- 
clarații ale ziaristului evreu Isac Marcosson, la un banchet ce a avut, 
loc la „American Luncheon Club” — după cele publicate în „La Patrie”, 
organ naționalist de dreapta din Bruxelles. ‚Războiul — zice Mar 
cosson — nu este decât o întreprindere de afaceri colosale. Fără noi 
războaele nici nu s'ar putea face, fiindcă le-ar lipsi spiritul de orga- 
nizare şi mijloacele financiare. Pregătirea technică o facem noi, finan 
area războaelor ne aparține exclusiv. In trusturile de arme deținem 
73%, în cele alimentare 67%, în consorțiile de echipament militar 
92%, în materiale de drum de fier, pe șantierele care construesc va- 
poare sau în uzinele de avioane, dela 58 la 94%. Puterea noastră în 
aceste trusturi — fără să vorbim de cele financiare fără care nu se poate 
mișca numic în lume — este de 87%, în medie, în tot ce privește pres 
gătirea şi susținerea războaelor”. Şi închee astfel: „Cu aceste arme în. 


1) Ziarele. 


s E N N E RI 


` i l 559 


mână, putem spune că de soarta războaelor hotărâm noi şi, în conse- 
„einţă, şi de destinele naţiunilor respective” ?). 


h) Evreii în Rusia. 


B.-Duică, în a sa lucrare des citată, scria, la pag. 54 vorbind 
„despre politica rusească : „Ovreii voesc s'o desființeze (Rusia) prin re- 
-voluție ; dar un țar-messia le-ar fi de mai mare folos”. Şi gluma aceasta 
a marelui nostru profesor s'a realizat de abia după patru ani: Rusia 
«cunoscută de toți a fost definitiv desființată și, în locul ei, a născut 
un stat barbar evreesc, creat de Evrei şi condus de Evrei, cu misiunea 
„de a distruge toate statele înteineiate pe o etică creștină, sprijinite de 
instituții cari au creat o civilizație frumoasă și creatoare, la rândul ei, 
de neprețuite bunuri omenești — materiale şi spirituale. Rusia țarilor 
mu mai există ! Rusia pravoslavnică este culcată la pământ pentru tot- 
deauna, ! Şi, în locul ei, s'a ridicat — barbară și amenințătoare —Rusia 
roşie a lui Trotzky-Braunstein şi a lui Kamenew-Rosenfeld, Rusia 
„comisarului roşu și a lui Stalin, cari şi-au aşezat lagărul în cetetea cu 


.o mie de biserici de aur, din cari, astăzi) nu se aude concertul solemn 


al clopotelor și nici glasul corului de baritoni și başi, fiindcă toate au 
fost zvârlite în aer cu dinamita sau transformate în grajduri și în lo- 
caluri de distracţie, iar sinagoga a rămas trufașă și triumfătoare. 
Evreii şi-au urmat impulsiunea naturală a instinctelor lor atavice 
de a dărâma totul ce li sta în cale și au dărâmat cu târnăcopul și 
focul şi tunul o împărăție care douăzeci și cinci de ani dearândul, a 
înotat în sânge nevinovat vărsat cu neîndurare. Toată neliniştea care 
:a zguduit imperiul decenii dearândul ; toată acea ideologie nihilistă, și 
„distrugătoare care a sucit capetele tineretului studios şi din fabrici ; 
“toate acele atentate cu bombe și surpări de credință în stăpânii ade- 
văraţi şi legitimi ; toate revoluțiile înecate în sânge, în teroare și dis- 


. trugeri, toate au fost pregătite cu calcul rece şi declanșate de Evrei 


şi numai de Evrei — de acei Evrei cari trăiau în! ep în cele cinci- 
:sprezece gubernii — numite zone și reioane. 

Incă din Oct. 1917, s'a instaurat Teroarea Ploretariatului Roşu, 
în care Ruşii, adevărații proletari, nau nici un rol în afară de acela 
de a fi elemente muncitoare, carne de tun pentru revoluții și nesfâr- 
şitele războaie. Guvernul rus este compus din peste 90% membri evrei, 
restul de circa 10%, îl formează câțiva Ruși şi alte naționalități ale 
Rusiei 2). Toată strădania acestor Evrei a fost de a distruge în creștini 


1) Porunca Vremii din 24 Aprilie, 1938, 2) Toată aşa zisa dictatură a Proleta- 
ziatului Roșu, precum și însăşi organizația Sovietelor sunt instituții evreești — spune 
H. Ford. Analizând componența guvernului din 1919, se constată că, din 263 membri, 224 


'560 


sentimentul religios, de familie și de proprietate — în care scop, au 


distrus bisericile şi omorât pe preoți — lăsând neatinse sinagogi şi pe 


rabini ; au distrus familia şi proprietatea, rămânând ca Evreii să devină 
stăpâni ai tuturor bogățiilor nemărginitului imperiu, etc. Şi au orga- 
nizat o armată formidabilă capabilă să distrugă toate statele Europei, 
armată formată din mujici ruşi şi alte naționalități — toţi suprave- 
ghiaţi de comisari evrei, gata, la tot pasul, să ucidă pe ofiţerii şi sol- 
daţii bănuiți că şovăie de a merge înainte. Şef suprem al armatei a fost 
Trotzky Leon-Braunstein, alungat din Rusia de celălalt camarad Stalin 
— dictatorul roșu, dela care toți Evreii aşteaptă realizarea dominaţiei 
iudaice universale. Administraţie, soviete şi comitete; ambasadori, 
agenţi diplomatici şi consulari ; generali, ofițeri şi comisari ; conducătorii 


de industrii şi finanţe, de colhozuri şi alte întreprinderi productive ; - 


ziariști şi pedagogi sociali ; romancieri și artişti, propagandiști şi teroriști 
ete. — toţi sunt Evrei şi iar Evrei şi totul se face după cele ce dic- 
tează Evreii. Şi toți aceştia cunosc mai ales mijloacele potrivite pentru 
atingerea scopului. Știu prea bine cum să vâre ura şi zâzania între clasele 
sociale; cum să provoace greve muncitoreşti şi conflicte diplomatice ; 
să distrame credințe, datini, afecțiuni şi legăminte sfinte ; să scornească 
lipsuri și foamete, dumpinguri şi sabotaje ; cum să crească nemulțumi- 
zile și disprețul față de respectul legilor ; cum să provoace panici finan- 
ciare şi crachuri, confuziuni şi paralizia vieții economice și de stat 
— toate tinzând la turburări şi revoluțiuni, scopul suprem al Evreilor 
ca, pe urmă, să se adune din toate părțile ca să împartă cămaşa celui 
răstignit. - 

Şi, în zilele noastre, Europa însângerată, dar conştientă de misiunea 
ei în veacuri, luptă din greu pentru nimicirea acestei monstruozități 
politice, şi sociale — U. R. S. aa creațiune autentică à Masoneriei iu- 
daice. 


erau Evrei. Din un, număr de 556 demnitari, 453 erau Ovrei şi 17 Ruși. In armată, nici 
un, Ovreiu soldat, în schimb, toți comisarii din soviete și comitete sunt Ovrei, precum 
și 80% din elementele sovietelor dela sate şi orașe. Toată teroarea a fost organizată şi 
dezlănțuită nuinai de Ovrei : Ceka şi G. P. U. sunt- instituții evreești cari au întrecut 
în cruzime inchiziția inventată de Evreul renegat Torquemada în Spania. Intre 1919/923, 
au fost executaţi : 25 episcopi, 1215 preoți, 6575 profesori şi 8800 medici; 54850 ofiţeri 
şi 260000 soldaţi ; ; 10500 poliţişti şi 48000 jandarmi ; 19850 funcționari și 344250 intelec- 
`- tuali ; 815000 ţărani şi 192000 muncitori. Satele în, cari aveau loc manifestări antisemite 
„erau complect distruse, iar cei bănuiți împuşcaţi fără judecată. Intreaga parte politică 
şi sanitară a armatei este în mâini evreeşti, precum şi înalte posturi de comandament, 
ca generali de armată, de divizii, etc., și în magistratura militară. Lazăr Moiseevici- 


Caganovici, secretar central al partidului, este destinat a fi urmaşul lui Stalin, la condu- - 


cerea imperiului țarist. Fraţii acestuia deţin înalte demnități, iar sora lui este soția dic- 


tatorului. A se vedea J. D. Protopopescu, o. c. şi Johann von Leers — Primejdia mon- 
dială; cu toate izvoarele citate. 


„501 
i) Evreii în alte ţări şi în alte continente 


Curente și mișcări împotriva Evreilor au loc în toate țările euro- 
dene. Toate națiunile au dat jos ochelarii trandafirii şi au început să 
vază mai concret realit tile. 

In 1938, Finlanda interzice intrared în țară a Evreilor imigraţi 
din Austria. In Octomvrie 1937, guvernul danez, prin ministrul de ex- 
terne dr. Munch, respinge o propunere de ușurare a formalităţilor de 
intrare a Evreilor şi interzice căsătoria Evreilor imigrați din Germania 
cu femei de origină ariană. In Martie” 1938, Degrelle, șeful partidului 
rexist belgian, cere, prin ziarul „Le pays réel’ să se pună capăt os- 
pitalității fără limită acordată refugiaților din Austria, Polonia şi Ro- 
mânia şi atrage atenţia, încă din 1934, că invazia din Germania ar putea 
da naştere la o mare mișcare antisemită. 

In Grecia, s'au măsurat două popoare bine pregătite pentru viața 
economică — Grecii şi Evreii. Se poate afirma cu toată tăria că aceștia 
din urmă cari însemnau prea mult în Macedonia și Tracia, mulți din 
ei, strânși de aproape de elementele autochtone : Greci, Bulgari şi Aro- 
mâni, au trebuit să cedeze și să caute alte patrii. Parte din ei s'au 
așezat în țara noastră și în Italia. In insula Cipru, autorităţile au cerut 
măsuri de stăvilire a imigrației. 

In Elveţia, țara tuturor libertăților, un comunicat dîn Oct. 1938 
interzicea trecerea Evreilor din Germania, Franţa și Italiă, iar 
cei în transit erau obligați să grăbească a părăsi țara şi n'aveau dreptul 
la nici o activitate lucrativă, nici a cumpăra imobile sau participa- 
țiuni în întreprinderile comerciale şi industriale. Următor imigrării 
Evreilor din Germania şi Austria, s'au produs și în Elveţia — țara tuturor 
libertăţile r — agitații şi reacțiuni în unele centre unde negustorii localnici 
nu pot suporta concurența evreească şi în contra capitalului străin, 
neplătindu-se nici o dobândă. Evreii au însemnat în această țară 
de-abia 4%, însumând în industria textilă, 20% ; în comerțul de vite, 
13% şi în comerțul de bănci şi asigurări, 6%. eu 

“Țările iberice nau fost ferite de pericolul jidovesc Sub forma co- 
munismului iudeo-internațional. Portugalia, care numără de-abia. 1000 
Evrei, a fost mântuită de catastrofa la care a fost împinsă Spania prin 
înțelepciunea lui Salazar apărut la conducere. Odată cu alungarea regelui 
şi întronarear egimului republican, Rusia a trimis în Spania, în 1937 — 
coris uni în frunte cu Bella Kuhn, Neumann și Losowski cari să orga- 
nizeze revoluția şi războiul, iar pe de altă parte, cargoboturi cu arme prin 


toate porturile spaniole. La Madrid, s'a instalat, cu un echipaj de 140 oa- 
‘meni, ambasadorul sovietic don Moses Rosenberg-Rey de Espana, care lua 
“parte la consiliile de miniștri și a dezlănțuit cumplitul războiu civil ; 


A. N. Hâciu, — Evreii în Ţările Româneşti. n ` 36 


562 

iar la Barcelona, s'a instalat consulul Antonio Avscenco, ajutat de agi „ pe imigranţi să se căsătorească cu indiene cari trăesc în condițiuni de 
tatori virtuoși ai crimelor şi cu trecutul plin de sânge — cum îi carac- 
terizează un corespondent. A 

Și lucrurile au fost organizate în așa -fel că, vreme de doi ani, 

- Ţara, frumoasă a lui Cervantes a fost pustiită de tot ce a avut mai de 
preţ —sute de mii de vieți omenești şi tot ce a avut mai prețios ca- 
produs al artei maure și spanmole. Numai Il Caudilio Franco a avut 
curajul să doboare hidra cu mii de capete și să redea țării liniștea ne- 
cesară muncii productive și reconstructive. ~ 

In Oct. 1938, în Iugoslavia se luau măsuri severe contra Evreilor 

împărțiți în trei categorii : cetățeni sârbi vechi, Evrei cari au obținut 
cetățenia prin anexarea nouilor provinci şi Evrei stabiliți după război, — 
aceştia siliți să părăsească țara. Pe anul școlar 1940—41, în baza intro- 
duceri lui numerus clausus, au fost primiți în toată țara, în prima 
clasă de liceu, de-abia 108 elevi evrei. 

Bulgaria, ceva mai târziu, avea să ia măsuri radicale, bine chib- 
__zuite şi tot atât de chibzuit aplicate, măsuri ce ar putea servi drept 
model pentru multe țări 1). Turcia, se pare, că a rezolvit în mod cu totul 
satisfăcător pentru națiunea turcă chestiunea evreească și aceea a 
străinismului în viaţa economică. "a 

Şi în celelalte continente, se okservă un curent ostil Evreilor ʻi 
imigrării acestora. Astfel, în Argentina şcolile iude -comuniste sunt 
închise iar instiiutoriiarestați. In Brazilia, au avut loc conflicte înt:e 
autorități şi Evrei, declarați dușmani ai națiunii. Dizolvându-se toate 
partidele politice, numai partidul comunist n’a vrut să dezarmeze. 
Incepând cu 1939, imigrația slăbeşte din ce în ce. Argentina şi Bra- 
zilia, Paraguay şi Uruguay iau măsuri de stăvilire a invaziei . In Ber- 
mude, Evreii, 30.006 la număr la un total de 8ooco Americani, nu sunt 
găzduiți la hoteluri. In Cuba, sunt lăsaţi să imigreze numai cei sănă- 
toşi şi cu situație financiară bună. In Costa-Rica, se refuză înregis- 
trarea cumpărării unui teren agricol de către un Evreu şi colonizarea 
de Evrei este socotită periculoasă siguranţei statului. In Equador, se ` 
proectase expulzarea a 500 Evrei, cari nu vor să facă agricultură. In 
Columbia, o lege oprea intrarea Evreilor în țară şi una alta apăra in- 
dustria națională de concurența evreiască. 

Negustorii de blănuri din Mexic au cerut expulzarea comercian- 
ților evrei spre a scăpa de concurența lor. Guvernul mexican a obligat 


înstalațiunile societăţilor petrolifere străine, eliminându-le astfel de pe 
„solul național. Președinţele Cardenas şi toți Mezicanii au acoperit des- 
“păgubirea. Şi acest stat şi Nicaragiia s'au arătat dispuse să primească 
în anumite condițiuni un număr important de refugiaţi — Mexicul, 
în special — ingineri şi architecți. Bolivia a interzis imigrarea E- 
vreilor, Țiganilor şi Negrilor. 


fost protivnici de a-i vedea aşezaţi în țara lor. In Siam, s'au luat măsuri 
de apărare contra Evreilor. 

In Australia — după un proiect de lege din Aug. 1938 — nici un 
străin n'are voie să exercite o profesiune decât după cinci ani dela în- 
trare şi numai după ce va fi trecut în universităţile australiene examenele 

ultimilor doi ani de studiu, oricari ar fi diplomele străine ce le-ar 
poseda. 

In statele Uniunii sud-africane, se interzice Evreilor intrarea în 
țară. In August 1938, erau mari agitaţii la Dakar, la Constantine şi 
în toată Algeria și Marocul. „Ei au venit cu provocările, cu exploatarea 
cu asasinarea BORSA spunea un ziar arab „Giair Djerid”. 


]) Palestina — Eretz Israel. 


Intrucât nici emanciparea şi nici alte modalităţi n'au putut să 
rezolve problema evreiască în statele europene, instinctul național al. 
unora dintre Evrei le-a arătat că singura cale de urmat este întemeierea 
unui stat etnic evreesc. Sionismul politic a fost întemeiat de Teodor 
Hertz] (1860—1904) cu teoria lui expusă în Judensstaadt, în 1896, care 
a întâlnit mulți opozanți printre asimilați - ȘI ortodoxi cari țin să-şi 
ducă viața mai departe acolo unde le rentează mai bine ŞI puţini par- 
tizani — printre cari Max Nordau. Programul fu precis formulat în 
primul congres convocat de el la Basel în Aug. 1897, când a prezentat 
Consiliului celor Bătrâni sau Inţelepţilor Sionului planul de dominare 


ganizaţiile evreeşti din America — plan cunoscut sub numele de ,Pro- 
tocoalele Sionului” şi a căror publicare a stârnit procese senzaţionale 
şi o adâncă turburare printre Evrei cari s'au silit din răsputeri să-i 
renege existenţa şi. „paternitatea evreiască, 

Hertzl logic cu teza întreprinsă, a început tratative cu gu- 
vernul ottoman pentru cedarea de teritorii în Palestina, precum și 
“cu alte guverne cari să-l sprijine. Şi, ca să salveze toate aparențele, 


1) Din declarapiile lui Gabrowsky, ministru de externe, Evreii constitue în Bul-- 
garia de-abia 0.7% din totatul populaţiei. Şi, totuşi, stăpânesc peste 40% din viața | 
economică pe care o dirijază dela Sofia şi, în unele compartimente, până la go 9%. Dacă - 
venitul anual al unui cap de locuitor bulgar este de 1067 leva, venitul unui cap de 
ocuitor evreu este de 26.119 leva. 30% din căsătorii mixte pe 1940 erau evreești. 


dia 


563. 


„viaţă foarte puţin civilizate. Mexicul a expropriat pe 100 mil. doları 


Japonezii au oprit pe Evrei să se aşeze în China — după cum au 


a lumii ariene pus la cale încă pela finele secolului trecut de către or- 


„Sa şi constituit Poen național evreesc” pentru dobândirea de teri- - 


564 


torii destinate a fi proprietate inalienabilă a poporului lui Israel, au 
fost întemeiate mai multe colonii și mai multe școli, ca Şcoala națio- 
nată dela Jaffa în 1870 — în împrejurimile căreia s'a construit cetatea 
“Pel-Aviv cu gimnaziul Herzlia, ca Politechnica la Haiffa, cu: renașetrea 


limbii ebraice ca limbă de uz comun, iar la 1 Aprilie 1925, Universi-. - 


tatea din Ierusalim. - | | 

O nouă eră începe în 2 Nov. 1917, când guvernul englez, ca urmare 
a declaraţiei lordului Artkur Balfour (t 1930), şi-a luat sarcina să rea- 
lizeze constituirea unui cămin național în Palestina, ocupată, în acest 


scop, de trupe engleze şi de un batalion evreesc. Declaraţia Balfour 


a căpătat o întărire juridică internațională la San Remo, în Aprilie 
1920, când s'a hotărît ca Palestina să fie supusă unui mandat englez. 

. Dar Arabii socotesc Palestina o patrie arăbească, pe câtă vreme 
sionismul este o farsă, lipsită de justificări istorice şi etnice. Acum 70 
ani, existau în Haitfa, Jaffa, Akra și Gaza, de-abia 5.000 Evrei. Emirul 
arab Abdallan a remis comisiunii regale britanice de anchetă o notă 


prin-care tăgădueşte Evreilor orice drept istoric în Palestina. Şi Arabii” 


au cerut imediat oprirea imigrării evreești, crearea unui statut minoritar 


pentru Evrei, retractarea declarației Balfour şi schimbarea mandatului - 


englez. Bernard Schaw spunea textual întrun interview, în 1938 : 
„Eu nu cred că Evreii au cea mai mică îndreptăţire istorică asupra 
Palestinei. Ei au ocupat ţara Chanaanului cu acelaș drept cu care 
Englegii s'au făcut stăpânii Indiei”. Şi, pe când Weizmann, seful sio- 
niştilor din Anglia, ține ca Evreii să devină o majoritate conducătoare, 
' Nabih Azmă, preşedintele comitetului de apărare a Palestinei, promite 
o luptă de exterminare. Iar Jabotinsky, preşedintele nouii organizații 
sioniste mondiale, este de părere ca, în timp de I0 ani, să se transporte 
în Palestina şi Transjordania, cu o suprafață de 100.000 k.p.şi cu 1% 
mil. locuitori, 6 până la 8.mil. Evrei și cerea ca un contingent militar 
compus din Evrei să mențină ordinea. ` H 7 - 
In acest interval, amândouă populațiunile — autochtoni şi năvă- 
litori — îşi dispută cu armele întâietatea, făcând din Palestina un ținut 
de imăcelărire, fără ca autorităţile britanice să poată  înstăpâni 
ordinea. a 
Guvernul englez a decis, după planul Peel, cu scopul de a împăca 
antagonismele și de a nu rezolva nimic, împărțirea Palestinei în trei 
zone : un stat evreu, un stat arab şi o zonă internațională cu Ierusa- 
limul şi locurile sfinte. Dar dr. Woligang von Weisl — membru în execu- 
tiya conducerii a nouei organizații sioniste mondiale — este înipotriva 
acestei teze. El este pentru un stat evreesc în care să încapă cât mai 
multe milioane de Evrei din Polonia, România şi Germania, unde, în 


perioade de câte 10 ani, să se poată așeza câte un lot de I 1 mil. Evrei. 


~> 


Aşa că vor trebui cel puţin 40 ani ca să se mute acești Evrei din cele 
trei țări. | 

Cu scopul de a împăca amândouă taberele, s'a convocat, în 1938, 
la Londra, Conferinţa. Mesei Rotunde, la care au fost invitați reprezen- 
tanții sionismului prin Agenţia Evreiască şi pe cei ai lumii arabe : Irakul, 
Egiptul, Transjordania, Arabia saudită și yemenul. Conferinţa a eşuat. 
Şi delegaţii comitetului dela Evian s'au ocupat şi de teza de emigrare 
sub orice formă și oriunde pe întinsul globului. 

Şi, pe câtă vreme, liniştea dispare din ce în ce în Palestina, Evreii 
din România, cari nu cred în această poveste, au umplut cutiile pentru 
Isuw, prin Keren-Hayessod” sau ,Kofer Haam”, care este acțiunea 
de reclădire a Pal&stinei şi de salvare a neamului ales pe care o poartă 
în prezent Sioniştii. Kofer-Haischuw este o supremă dăruire pentru 
Palestina. ` . i că 

Dar tot acest sionism nu este decât un șantaj. André Thibault 


„scria în această privință : „,...nimeni n'a crezut în realitatea acestui vis, 


-mai bine zis, n'a dorit ca acest vis să devină o realitate”. Cam prin 
1936, Americanul Kinley spunea că nimica din ceeace vezi petrecându- 
se sau că se va petrece (este vorka de încăierările între Evrei și Arabi) 
nu dovedeşte cu-nimica că Evrâii vor să rămână în Palestina. Fiindcă 
numai Evreii sunt âceia cari provoacă pe Arabi cu armele şi cu specula 
lor sălbatică, ei întreţin focul războiului civil și amenință Europa cu 
eventualitatea transformării Palestinei într'o a doua Spanie., 

O altă fracțiune de Evrei agită teza teritorialismului — adică a 
stabilirii unei patrii evreeşti oriunde pe întinsul globului și, ca şi teza 
sionistă, o farsă, o narcotizare a constiinței celorlalte popoare. Fiindcă 
ceeace este real și nu admite contradicție, Evreul vrea să fie cetățean 
al lumii, vrea ca patria lui să fie întreg Universul — după cum s'a 
scris Biblia, (în legea II, XXVIII). O i 

Această teză este îmbrățișată de von Weisl şi alții, dar nu prinde 
printre Evrei. Altădată, Anglia oferea lui Herzl, ca loc de așezare a 
statului evreesc Uganda, pe care însă, au refuzat-o. Mulţi s'au gândit la 


multe alte ţinuturi, puţine populate, ca Surinam, Kenya, Africa de ` 


sud-est germană, Madagascar, Mozambic, etc. şi, pentru cei din Rusia, 


„republica Birobidgian. i 


Dar din Madagascar şi Mozambie vin ştiri neliniştitoare. Magi-el- 
Hova, conducătorul mișcării naționaliste, a declarat că „Europa n'are 
dreptul moral să se salveze, aruncându-ne nouă pe cap pacostea Evreilor. 
Primim orice națiune să coopereze cu noi la valorificarea bogățiilor 
pământului, numai lepra jidovească nu !” Din Mozambic, se comunică, 
deasemenea, prin Radio-Oriente : „Suntem hotărîți să reedităm ce se 
petrece în Palestina, să murim până la unul, apărând pământul îm- 


d 


566 


potriva năvălitorilor. Chiar aci, în acest port al nostru Tamatave, ca 
“şi la Mihareb, la Lisaka sau la Tananarive, viața noastră de zece ani 
încoace a devenit insuportabilă din cauza speculației mârșave a negu- 
storilor jidani. Bieţii noștri sakalavi, narvi, de bună credință, obici- 
nuiţi cu cinstea lor patriahală pe care au respectat-o şi Francezii, au 
încăput pe mâna acestor puţini Jidani cari le iau pe nimica munca și 
producţia lor. Lăcustele acestea pustiesc totul pe unde trec. Este un 
blestem al zeilor ceeace se întâmplă de câţiva ani încoace în liniştita 
` noastră ţară i 
Jeanek patriotique” şi Solidarité française”, organe ale dreptei 


ă”? 


antisemite franceze, chiamă, în 1938, toate statele europene — totali- 


tare sau grupări naționaliste —la o conferință internațională spre a 
se rezolvi problema evreiască. S'a propus şi Congo belgian, cu 9 mil. 
suflete pe o suprafață de 2.385.000 kmp. In 31 Aprilie 1938, urma să 
se înainteze invitaţia statelor europene. 

Rusia ar putea şi ea să colonizeze 8—ro mil. în Bibidgian. Frun- 
taşii sioniști Weizman și Sokolow şi-ar fi dat adeziunea. 

Ce este republica Birobidjian din Caucaz? Este „Ţara Promisă”” 
Evreilor sovietici. Intemeiată în 1928 cu 270 familii, adică 600 suflete, 


în 1034, a fost -transformată în „District evreesc autonom” — ca un. 


loc de surghiun şi de suferință. Astăzi, cuprinde 60.000 locuitori, dintre 
cati 41.700. pedepsiţi de tribunalele sovietice. Este un lagăr de con- 
centrare unde nimic nu se crează şi totul ce vine din Rusia sau se fa- 
brică pe loc sau se fură. 

Ca încheiere, nu prinde printre Evrei nici o teză de colonizare, 
toate fiind contrare intereselor iudaismului și toți țin să-și ducă viața 
printre creştini, ceeace le rentează mai mult ca orice alte satisfacţii 
naționale. 


CAP. III. 


PROBLEMA EVREIASCĂ LA NOI. 

Chestiunea evreiască n'a fost privită niciodată ca o problemă 
de stat ce se impunea rezolvată într'un singur fel — adică numai în 
felul care să promoveze interesele națiunii şi să întărească poziţia sta- 
tului român. Populația evreiască şi metodele ei de lucru n'au fost con- 


“siderate ca o primejdie — începând cu ultimele două decenii ale sec. 


XIX şi în nici un fel după întregirea hotarelor, când absolut toată 
suflarea românească se trudea să asigure bunăstarea şi fericirea elemen- 


„tului evreesc, iar guvernanţii se băteau cu pumnii în piept că comerțul 
- şi industria au ajuns să îndestuleze toate nevoile şi dorințele naţiunii 


în condiții optime, iar Românul zburdă de bine sub raportul spiritual 
şi cel material. $ 

- Despre problema evreiască am vorbit mereu dealungul celor expuse 
până aci, aşà că am avea, pare-se, prea puțin de adăogat. Vom căuta, 
totuși, în mod sumar, să trecem în vevistă atitudinea celor chemaţi să 
privegheze la siguranța statului şi la înobilarea naţiunii. Și, ca să fim 
mai bine înţeleși, vom proceda metodic, împărțind puținul material 
în cinci perioade. l a l 


a). Perioada reacțiilor instinctive intermitente. 


Intr’o țară unde totul trebuia construit şi toate bogățiile ei va- 
lorificate, într’o țară unde avea să se pornească, pe tăcute, o luptă mare 
de cucerire de debuşee, toţi străinii erau bine primiţi. Şi erau bine pri- 
miți şi Evreii — agenţii cei mai pregătiți pentru legăturile cu Apusul. 
De aceea, uni domni i-au socotit necesari şi, ca şi cu toți străinii, în 
cheiau şi cu Evreji — luând în considerare, în primul rând, și nevoile 
Cămării — învoială deosebită ,,o ruptură”, îndatorindu-se, aceştia, față 
de Cămăraș, la o sumă globală pe care trebuiau apoi să o culeagă prin 
r 


568 


organe proprii printre membrii micii comunităţi de ruptași, de chrisovu- 
liți — aşa cum se proceda și cu.ceilalți străini creștini, orientali, mai 
ales că sa-şi poată acoperi nevoile neîndustulător acoperite de celelalte 
apanagii şi monopoluri domnești. 

Pe câtă vreme străinii creștini n'au constituit niciodată o pri- 
mejdie pentru oi, în mod instinctiv — și domni şi popor — vedeau 
în Evrei o primejdie. Este vorba și de cei aşezaţi în țară și de cei tre- 
cători chiar. Cunoaştem, îndeajuns, toate măsurile luate de domni ca 
să-i împiedice —pecât îi lăsa sufletul şi li îngăduiau puterile — pe 
Evrei de a face tot răul ce îl puteau face. Toate cele expuse până aci 
sunt o largă contribuție la lămurirea problemei ce ne preocupă. Cu- 
noaştem cu toții atitudinea lui Petre Schiopul ca domn al Munteniei 
şi al Moldovei față de ei când ia măsuri de alungare. M. Racoviţă edicta 


„în 1764, un decret, potrivit căruia era oprită căsătoria Româncelor cu 
străinii ; în 1776 Grigore Ghica şi, după el, C. Moruzzi, interzic Evreilor 


de a arenda moșii, de a ține cărciume la sate şi de a se așeza la ţară; 
în 1804, A. Moruzi oprește și el de a se arenda moşii de către Evrei; 
tot astfel şi în 1817, codul Calimachi li interzicea de a posedă -pămân- 
turi la țară, dar le permitea posesiunea de imobile la orașe; etc. 3 

In rezumat, ceeace putem stabili este faptul că puterile distrugă- 


toare ale Evreilor se oglindesc în atâtea măsuri administrative şi legis- 
-lative, luate în diferite epoci, de domni şi de divanuri, ca şi de ot- 


ganele executive. Dar, în linii generale, această politică de apărare — 
dată fiind poziţia noastră de vasali ai Porții şi de stat minor față de 
Puterile apusene —nu putea fi dusă cu succes. La aceasta, se adăogau 
şi alte fapte: cei mai mulți domni erau străini în aspirații şi suferințe 
față cu poporul românesc; altă categorie nu puteau vedea limpede 
primejdia, ba vedeau, din nenorocire, o necesitate în ei; în sfârşit, 


alții, deşi sufereau sincer, erau însă șovăelnici în aplicarea măsurilor, 


fiindcă Puterile străine exercitau mare influență pe lângă Poartă în 
apărarea străinilor şi Evreilor cari le netezeau drumul spre o expân- 
siune financiară, industrială şi comercială la noi atât de rentabilă. Bo- 
ierii, avizi de câștiguri mari, le arendau satele şi îi întăreau cu chrisoave 
domneşti. Aceştia ot fi socotiți, în toate timpurile, marii vincvaţi. 


b) Trecem la perioada eroică (1858—1879). 


-O numim perioadă eroică fiindcă o generație de eroi s'a încu- 
metat a se pune deacurmezișul atâtor direcțiuni greşite — despre cari 
vom vorbi mai la vale — pentru ca să se realizeze, în aceste decenii de 
întemeiere şi consolidare a statului român, atâtea înfăptuiri pe toate 
câmpurile — politic şi social economic şi financiar. 


569 


„. Generaţia tânără, îmbibată de ideile liberale și umanitariste ale 
Apusului — printre cari şi personalități marcante în știință, literatură 


` şi politică — propovăduiau tocmai în perioada formării și închegării 


statului român, o libertate fără condiţii şi fără margini, în domeniul 
politic ca şi în cel economic. Marii capi ai revoluţiei înscriseseră pe 
frontispiciul programului aceleași prerogative şi pentru Evrei, ca și 
pentru creștini. Pentru însuși Domnitorul Cuza, Evreii contau ca un 
element pe care îl asimila în totul băștinailor şi dorea să-l integreze în 


„toate drepturile. Pe tărâmul economic, mesagiul lui Cuza — din 6 Dec. 


1859 contrasemnat de I. Ghica, în calitate de prim ministru — se rostea 
răspicat în favoarea țărilor ndustrale şi a tuturor elementelor străine 
dela noi: „Noi nu admitem nici un soiu de sistem proteguitor... Tot 


felul de monopoluri şi de privilegiuri vor fi proscrise... Guvernul voește - 


dar libertatea industriilor şi dezvoltarea lor, fără întrebuințarea de 
mijloace artificiale”. Aceiași doctrină a libertăţii absolute o proclama 
şi economistul Ion Strat, iar instituția breslelor fiind, în mod natural 
şi logic, o îngrădire a acestei libertăţi şi un anacronism pentru nouile 
forme de viață, ea trebuia să dispară. La aceștia, se adăogau pe tărâm 
politic și economic cei doi mari bărbaţi de stat : Titu Maiorescu și P. 
Carp cari nesocoteau ideea de naționalitate, dar ţineau să fie pe linia 
„civilizaţiei moderne”. Deviza lor pe chestia evreiască era : „Pe Evrei 
îi vom înlătura când vom fi tot așa de activi ca şi dânşii”. Un singur 
lucru vedeau în Evrei şi anume că erau activi, dar ignorâu toate cele- 
lalte aspecte ale problemei evreeşti : neasimilabilitatea, concurența uci- 
gătoare, acapararea şi specula, imoralitatea în toate afacerile lor, para- 
sitismul, destrămarea morală, înceată dar sigură, adusă de ei, etc. 
In tabăra adversă, se profilau marile figuri, ca Simeon Bărnuţiu, 
Dionisie Pop Marțian, B; P. Hășdeu tustrei doctrinari ai naționalis- 
mului intransigent şi luminat, Pentru marele luptător ardelean, națic- 
nalitatea constituie baza libertății şi legea naturală a vieții popoarelor 
şi a fericirii genului omenesc, fiindcă „libertatea cea adevărată a veri- 
cărei națiuni nu poate fi decât naţională”. Dionisie Pop Marțian, pă- 
rintele statisticii românești, atrăgea, încă de prin 1858, atenţia națiunii 
asupra primejdiei capitalurilor străine şi a lipsei totale de cunoștințe 
în economia. politică ; cerea restrângerea concepţiei prea largi a liber- 
tății, în sensul celei absolute pusă în practică de I. Ghica şi se ridica 
împotriva votului dela 14 Iunie 1860, prin care se încuviința străinilor 
dreptul de a poseda imobile. „Al treilea naționalist de marcă, „unul 
din eminenții reprezentanţi ai ideii de naționalitate în politica econo- 
mică românească” —cum îl numeşte A. C. Cuza — este Bogdan Pe- 
triceicu Hașdeu care-s'a distins prin o rețea de lucrări privind problema 
evreiască sub tcate aspectele dizolvante și distrugătoare. 
Li 


i 
d 
i 
i 


570 


La luminile acestor doctrinari, Sa adăpat o pleiadă de bărbaţi 


cari au dat dovezi de bărbăţie şi înaltă simțire şi prevedere românească. 
Pe terenul luptelor de apărare a constituției, trei mari momente istorice. 


au fost prezidate de economistul luptător A. D. Holban. Eminescu 
lupta pe tărâmul gazetăriei, doi oameni de stat M. Kogălniceanu şi 
I. Brătianu au străjuit ca doi arhangheli la poarta cetății românești ; 
Conta şi Vasile Alexandri, prin cuvântul lor autorizat şi focul sacru 
ce îi însuflețea, au contribuit la cele mai mari biruinți parlamentare 

Am vorbit destul de larg despre rolul jucat de marele economist 
A. D. Holban în marea luptă împotriva acordării de drepturi politice 
Evreilor. In calitate de exponent al „Comitetului central național”, 
el întocmeşte şi distribuie sub semnătura sa o petiție către deputaţii 


Constituantei din 1866, în care, după ce ia în considerare faptul că Evreii. 
acaparaseră, încă de pe atunci, 2/3 din proprietate, tot comerțul, in- ` 


dustria şi meșteșugurile, desființând de fapt breslele, precum şi con- 
centraseră în mâinile lor toată moneda câștigată prin uzură, fapt în: 
care rezidă şi tot secretul deselor crize monetare cari bântuie România 


de 15 ani aproape, atrage atenția că mandatul lor nici într'un caz nu 


li poate învoi distrugerea naţiunii pe care o reprezintă şi ale cărei drep- 
turi-sunt imperios chemaţi a le apăra, fiindcă „drepturile imprescrip- 
tibile ale Românilor nici însăşi națiunea, în massă, nu le poate înstrăina, 
căci și ea le are numai în depozit și este datoare să le treacă neatinse 
urmașilor, după cum le-au primit dela străbunii noștri”. Și ca încheiere, 
cerea „legi de excepțiune pentru apărarea noastră contra acestui flagel 


` neîmpăcat”. 


Petiția, acoperită de 60.000 semnături, s'a trimis Constituantei 
și s'a publicat în „,Trompeta Carpaţilor”, ceeace a provocat revoltă 
în public şi o adâncă impresie printre deputați. In jurul Constituantei, 
s'au strâns peste 30.000 de oameni, tinerimea universitară a fost la 
înălțime, iar I. Brătianu declara în numele guvernului că nu mai stă- 
ruie în menținerea art. 6 care glăsuia : „Religia nu este o piedică a na- 
turalizării în România. O lege specială va regula admiterea graduală 
a israeliților la naturalizare”, In şedinţa dela 18 Iunie 1866, artico- 
lul 6 era înlocuit cu art. 7 şi adoptat în unanimitate : „Numai străinii 
de rit creștin pot dobândi calitatea de Român”. Biruinţa era complectă, 
iar pe Evrei i-a costat sinagoga abia clădită pe care mulțimea revol- 


“tată a distrus-o. . 


Al doilea moment al ideii de naționalitate este ,Proectul de lege 


` pentru regularizarea stării jidovilor în România”, prezentat Adunării 


Deputaţilor în 1868 de 31. deputați membri ai „Fracţiunii libere şi inde- 


pendente” şi redactat de A. D. Holban. In acest proect de lege se arată ` 


cum asupra țării s'a revărsat o rasă străină şi vrăjmaşă de mai bine 


să 571 


de 500.000 suflete — o colonie compactă care se măreşte incontinuu și 


- asupra căreiă nici-o influență locală sau socială a mediului înconjurător 


n'a fost capabilă să exercite vre-o putere şi că a fost lăsată liberă să 
monopolizeze comerţ şi industrie, articole alimentare şi toate capita- 
lurile, ca, prin camătă şi organizare de lipsuri şi crize factice, să ia naștere 
cea mai inplacabilă tiranie a banului. Din cele 10 articole cari compu- 
neau proectul, rămân aceste principii cutezătoare pentru aceea epocă : 


Jidovii să nu aibă dreptul la nici un fel de proprietate urbană sau 


rurală, nici să se așeze măcar în comunele urbane fără autorizația con- 
silierilor comunali ; să n'aibă dreptul de a ţine în arendă nici un bun, 
nici de a fi antreprenori ai vre-unei afaceri cu vre-o instituție publică, 
nici de a exercita vre-un comerț -cu articole alimentare şi, însfârșit, 
ca toate comunităţile şi comitetele evreeşti tolerate şi autorizate până. 
acum să se socotească desființate odată cu admiterea proectului pre- 
zentat 1). Dar acest. îndrăzneţ act a atras după sine retragerea guver- 
nului, fapt cu care se lăuda presa evreiască, scriind : „Europa a influențat 
balanța politică moldo-valacă ; ea s'a arătat favorabilă Ovreilor” sau 
„Ovreiul a tr-umfat”, „ministerul Brătianu a fost răsturnat, camera: 
dizolvată, nouii prefecţi aparţin partidului progresului” 2). 

In sfârșit, al treilea moment prezidat şi stăpânit în întregime de 
A. D. Holban, a fost lupta împotriva revizuirii art. 7 din Constituţia 
din 1866, revizuire impusă nouă de Congresul dela Berlin, prin art. 44, 
dar pe care patrioţii români au ştiut cu multă abilitate să o ocolească în 
folosul nostru. A. Holban în „Protestarea”. sa atrage atenţia opiniei 
publice și contra revizuirii, îi numeşte pe Evrei „o castă teocratică in- 
ternațională”, un „virus al internaționalismului iudaic”, cari, „sub cu- 
vânt de emancipare, ascund scopul metamorfozării statului român în | 
stat iudaic”. Vasile Conta, deputat de Iaşi, pe care Evreii au încercat 
zadarnic să-l cumpere, își ține magistralul discurs, în zilele de 4 şi 5 Sept. 
1879, când se pronunță hotărît pentru nerevizuire și înălța principiul 
de conservațiune naţională deasupra principiilor de libertate şi de ega- 
litate şi enunța marele adevăr că „dacă nu vom lupta în contra ele- 


__mentului jidovesc, vom pieri ca națiune”. Punctul de vedere de nerevi- 


zuire era susținut și de alţi deputaţi, mai ales reprezentanţi ai nobilimii 
moldovene 3), cari semnaseră o moțiune, prezentată, în ziua de 28 Iunie, 
Camerei de acelaș Vasile Conta. Art. 7a fost revizuit în sensul dorit de 
toți bunii Români. Dar Vasile Conta n'a contenit lupta, ci, prin asociații 


1) A. C. Cuza, op. c. 2) Arhives israllites Nr. 1I, p. 54 şi Nr. VI. n. 176.a 1869. 
3) Boierii moldodeni erau: C. Ghica E. Ghica T. C. Negruzzi P. Cazimir, C. Ciu- 
percescu, Nicolae Blaremberg, B. Conta, D. Rosetti-Teţcanu V. Conta și; cu toată opo- 
ziția guvernului, a reuşit să fie ales. Şi nici Evreii n'au reuşit să cumpere tăcerea 
în Parlament, deşi i-au oferit 70.000 galbeni — cca. 30 mil. lei. Vezi „„Antisemitismub 
lui V. Conta” în Univ. din 24 Oct. 1937. i 


572 


ca „Viaţa” a, luptat pentru organizarea unei lupte secrete cu caracter- 
permanent, care, însă, pe urmă a slăbit şi s'a stins. Această manifestare. 


a marelui filosof a fost, se pare, cântecul lebedei în problema evreiască. 


“Au urmat legiferări şi întemeiări de instituţii funciare şi de emisiune, 


precum şi așezăminte de credit, toate în serviciul aceleiași "cauze, dar 
punerea lor în practică n'a fost supraveghiată cu entusiasmul cu care 


au fost create şi au avut loc, ca urmare, evenimente cu totul nebănuite : 


institutul de emisiune şi celelalte aşezăminte au folosit, cu. timpul, 
Evreilor şi străinilor şi numai acestora şi, în proporţii neînsemnate, ele- 
mentului băștinaș. Şi, odată cu viața partidelor şi cu cât acestea se 
înmulțeau, puterea de reacțiune a națiunii descreştea, până când pro- 
“blema evreiască nu mai interesa pe nimeni. 


c) Şi, astfel, se deschide perioada indiferentismului. 


Ideile de umanitate și liberalism — scria A. C. Cuza — domină 
intelectualitatea română. Naționalismul ajunge a fi considerat, în cazul 
cel mai bun, o naivitate ; antisemismul privit ca o eroare şi cu cel mai 
nare dispreț, ca o barbarie, ca un semn de ignoranță și de inferioritate 
intelectuală şi morală, ca o ruşine a veacului. Iar tinerimea. universi- 
tară, dela care națiunea aştepta numai entusiasm și atitudine dârză, 
stătea sub înrâurirea directivelor partidelor cari se înmulțeau și tinerii 
se sfâșiau unii pe alţii 1). Şi această dividere în bisericuțe politice era 
mediul cel mai prielnic dezvoltării virusului iudaic pe toate tărâmurile. 

La toate acestea, se adăoga încă un factor care promova bună- 

„ starea și atotstăpânirea iudaică. Şi anume : legea de încurajare a in- 
dustriei naţionale din 1887. Prin această lege a încurajării industriei 
naționale — scrie recent un tânăr economist — statul s'a considerat des- 
cărcat -de misiunile -sale şi, dacă ea se referă la toate, ea a-neglijat 
tocmai factorul om, care trebuia să fie în -chip firesc şi „mijloc”, dar 
mai ales scop”? — Românul. Legea —spune mai departe—nu s'a 
îngrijit de el nici ca producător, nici ca: consumator. Căci sentimentul 
existenței unei „probleme ie n n'a apărut niciodată la guvernanţii 
Țării 2). 

Şi, apărați de atâtea legi şi sigilii şi de toate neten şi 
complicitățile, Evreii áu ajuns să stăpânească cele trei procedee eco- 


I) In Nov. 1897, studențimea, jignită de discursurile şi moţiunile propuse de 
Evrei împotriva legii ministrului de războiu: Berindei, a bătut pe Evrei şi a spart gea- 
murile la un mare număr de magazine evreiești. In Mai 1899, au avut loc şi la Iaşi 


turburări-antisemite. Verax. 2) Economia națională și problema | evreiască, de -Chri- . 


stian Petrescu, în revista: Alaci din Mai-lulie 1942. 


573 

` 
nomice : prođucțiunea, circulația şi distribuirea bunurilor, fiindcă reu- 
şiseră să devină stăpâni pe cei trei factori ai producției — capital, muncă 
şi natură. Stăpâni pe capitaluri. ei au avut în mâinile lor bunurile 
naturii şi munca brațelor românești cu retribuţie de sclavi şi, prin 
aceasta, stăpâneau producția țării, pe care o circulau şi distribuiau după 


“interesele lor. De aceea, tânărul economist, mai sus pomenit, atribuind 


Evreilor inițiativă, pricepere tehnică şi mijloace de finanțare proprii 
şi străine spune că s'au schimbat — din creatori şi necesari — în exploa- 
tatori şi, curând, în paraziți ai vieții noastre naţionale, de unde a rezul, 
tat un mare pericol. ; i 

Oamenii politici nu sau mai ocupat .de această chestiune. Dacă 
un partid se va organiza economiceşte, el va face economie colorată, 
adesea tovărășie cu finanța evreiască. Sau dacă anumiți oameni politici 
şi scriitori vor fi conştienţi de marele pericol evreesc, ei vor cons 
această numai teoretic, dar măsuri de stăvilire a răului şi de dezlegare 
a greutăților nu vor întreprinde. In 19714, Ionel Brătianu constata că 
populațiuni de traficanţi veniți din Polonia și Rusia Mică s'au suprapus 
unei populațiuni nepregătite şi cari,. mai ales în Moldova, 'puteau să 
compromită însăși temeliile statului, » iar solidaritatea acestora caii nu 
înțeleg să se asimileze ar putea să pună în primejdie dezvoltarea noa- 
stră națională 1). Dar numai atât. Marele scriitor M. Sadoveanu, ocu- 
pându-se de trustul arendășesc al dinastiei Fischer, constată numai 
că acesta s'a îmbogăţit peste măsură, dar peste măsură a sărăcit şi s'a 
demoralizat populația trăind pe latifundiile arendate. C. Stere, întrun 
articol „„Fischerland”, dădea semnalul de alarmă. în ajunul răscoalei 
din 1007. Dar atât “Lotul se scurgea normal pe albia largă a indiferenţei 
şcoalei, scriitorilor și a tuturor factorilor cu răspundere. Tot eșafodajul 
legislativ şi tot repertoriul ordinelor și dispoziţiilor administrative era 
încuiat în archiva istorică, iar vigilența puterii executive scădea. 

In 1900, a apărut marele ziar „Apărarea Națională” a d-rului C. 
Istrate şi V. A. Urechiă, care, dela înălțimea catedrei universitare, făcea 
cunoscută problema evreiască. Dar viața acestui organ care a strigat 
toată gravitatea primejdiei a amuţit în ânul următor. Singurii cari au - 
ținut mereu aprinsă facla adevăratei vieţi româneşti. și au creat o 
şcoală a unui adevărat naționalism au fost : Urechiă, A. C. Cuza, Duică, 
Dr. N. C. Paulescu și N. Iorga. Şi au predicat mereu, dar au predi- 
cat şi ei în pustiu. Singurele agitații şi reacțiuni ale tineretului univer- 


sitar nu erau în stare să zăgăzuiască primejdia şi să oprească robirea 


materială şi destrămarea morală a țării. 


574 A 
d) Perioada unei compleete inconștienţe. 


După aşteptări de un mileniu şi un războiu care ne-a costat 800.000 
vieţi şi o totală distrugere a mijloacelor de viață ale țării, poporul ro- 
mânesc s'a văzut întregit în hotarele-i istorice. In virtutea decretelor- 
legi din 30 Dec. 1918 şi 28 Mai 1919 1) și a tratatulu dela St. Germain 
— ratificate, toate, de constituția din 1923, pe care unii au numit-o 
o monstruoasă denunțare— s'au acordat drepturi civile și poliitee 
tuturor Evreilor aflători între hotarele nouii Românii, în care sute 
de mii invadaseră în timpul și după războiu. Bucuria de a fi reluat, 
toți fraţii laolaltă, firul vieţii într'o ţară mare şi frumoasă, nu ne-a dat 
răgazul să prindem marile primejdii legate de întregirea mult visată. 
Clauza umilitoare din tratatul minorităților exprimată prin art. 7 al 
tratatului de la Sf. Germain ne-a fost impusă de forul internațional 
dirijat, pe faţă şi din umbră, de Evrei. Aceasta o mărturisește Ionel 
Brătianu, după care, el, socotind cu totul inutil de a se împotrivi, a 
preferat să i se impună încetățenirea Evreilor, pentru ca, în împre- 
“jurări prielnice, el sau urmașii lui să o poată anula. Şi chiar a dorit să-i 
fie impusă şi să nu o facă cu consimțământul lui, ca să nu constituie, 
astfel, o ipotecă foarte grea asupra ţării, în favoarea Evreilor 2). 

Sufragiul universal a dat naștere la cea mai meschină profesiune 
— a profesionistului politic. Partidele politice s'au constituit în so- 
cietăți anonime de afaceristi și au dat iama în avutul Statului — în 
păduri şi petrol, în industrie şi devize, etc. împărtășindu-și prada cu 
Evreii şi cu toți aventurierii, victime fiind Statul, B. N. R., şi tot po- 
porul, apărați de toate legile și fărădelegile. Partidele se înmulțeau, 
lumea se îmbulzea la ele şi această atmosferă era un mediu de cultură 
din celé mai prielnice desvoltării iudaismului pafazitar şi acaparator. 
"Şi mereu se propovăduia că acest popor evreu este întruchiparea unor 
însuşiri supraomenești. Şi, la adăpostul acestei teze, ne-am pomenit, 
la un moment dat, că nimica un mai este al nostru — nici bogății, 
nici suflet. curat. 

Pentru niciun partid politie problema evreiască nu mai exista. 
Un şef de partid, fost şef de guvern, constata că, în nord-vestul Tran- 
silvaniei, Românii sărbătoreau odată cu Evreii şi târgurile erau deschise 
Dumineca şi țipa : „Aceasta nu mai putem suferi l’, dar se lega să 
garanteze minorităților administrație descentralizată și în limbă pro- 


1) Prin decretul-lege din 30 Dec. 1918, s'au acordat tuturor locuitorilor Rega- 
“tului „înajori, fără deosebire de religie și cari nu s'au bucurat de plenitudinea drep- 
“turilor de cetățenie” putinţa de a dobândi exercițiul acestor drepturi ; iar prin acela 
din 28 Mai 1919, se declarau cetățeni români toţi „locuitorii evrei ai Vechiului Re- 
gat, majori, născuți în țară sau întâmplător în străinătate, din părinți aşezăți în țară, 
cari nu au fost supuşi vre-unui stat străin”. 2) După mărturisirile lui I. Ç. Atanasiu, 
fost ministru. 


g 


575 


prie — Evreilor şcoli superioare în idiș. Anumite organizații de 
partid numărau ca membri marcanți pe alde Zipstein, Fischer, Kauf- 
mann, Auschnitt, etc. ; încheiau cartele cu Maghiarii într'o provincie, 


-cu socialiștii şi comuniștii în alta şi cu naționaliștii în a treia ;. 


altele organizau „frontul popular”, care, la rândul lui, avea ca pre- 
şedinte al unui important sector din capitală pe Iacob Friedmann, 
care semna manifestele alături de șef și alți Români — neaoși, ca Blank, 
Schwartz, Vogel, etc., toţi mari oratori cari aveau să îndemne pe ale- 
gători de a da votul „numai acelora cari vă vor scăpa (pe voi, Evreii) 


-de coșmarul unei vieți nesigure”, 


Un alt șef de partid, a cărui fotografie o lansau Evreii în mani- 


„ testele electorale scrise în idiș, declara la Orheiu : „In ce priveşte si- 


tuația economică, incontestabil, că un număr de Evrei dețin posturi 
de comandă. Poate asta însă justifica acţiunea împotriva Evreilor?” 
Un subşef al aceluiaș partid declara la Chișinău că, „problema evreiască 
nu-i decât un pretext, evreimea neprezentând niciun pericol”. Orga- 
nizația evreiască din acelaș oraș, în manifestul dela alegerile din 1937, 
sfida sentimentele noastre cele.mai sfinte, invitând populația să voteze 
lista Nr. 2, căci, numai astfel, vor fi stăpâni pe primăria şi banca ora- 
şului, pe tot comerțul alimentar, iar. spitalul evreesc va putea să treacă 
în bugetul municipiului. 

Un șefuleț de partid, pe steagulcăruia flutura ear unui voevod 
din sec. XV, declara, într'un interview, că preferă demagogia de stânga 
demagogiei de dreapta ; la alegerile din 1937, se cartela cu încă două 
partide de stânga, comunitatea israelită îndemna pe Evrei să voteze 
lista cartelată, iar “oratorii erau primiți cu pumnul ridicat. La alege- 
rile municipale din capitala oropsitei Basarabii, comuniștii — toți 
Evrei din grupul Tineretului și al Şcolarului Roșu — cartelaţi cu două 
partide numite țărănești, manifestau cu pumnul strâns, strigând: 
„Jos guvernul! Jos Românii !” Aceleași partide sprijineau în Buco- 
vina izbânda Ucrainienilor. Partide ajunse la guvernare îngăduiau 
din considerațiuni de înaltă umanitate şi nu s'au sfiit să delege pe- 
rabini şi pe conducătorii comunităţii evreiești ca să dea bilete de li- 
beră petrecere vagabonzilor fugiți de dincolo de Nistru. l 

Sau putut număra, în 1937, peste 30 partide. Unul din şefi pro- 
clama „în ordinea naţională, primatul românismului”. Un al doilea 
găsea că „Este o poruncă a vremii ca Românii să aibă locul de întâietate 
în țara lor”. Un alt membru 'dintr'un partid ai cărui înaintaşi au 
aşezat România pe temelii ce le zdruncinau epigonii, găsea foarte jig- 
nitoare afirmaţiile că Românul nu însemnează nimic în viața economică, 
când, dimpotrivă, el și-ar avea locul de frunte. 

„Şi totul, în ultimă analiză, se reducea la o sumă de vorbe goale l 


„alt Evreu, cu excluderea altor relații cu locuitorii decât aceea dintre 


buieşte adus un pios prinos de recunoștință națională rămâne Vintilă 


76 
57 577 


$ 


de orice înţeles. Pe câtă vreme, forțele noastre erau astfel risipite, sau puse 
în serviciul străinului, în schimb — scria N. Iorga : ,„S'a ajuns, astfel, 
la o solidaritate desăvârșită, între orice Evreu din orice rost, față de 


opere trainice de afirmare românească pe tărâmul economic. „Dacă 
avem astăzi o burghezie românească — scria Al. Gregorian în 1939 — 
dacă ne-au mai rămas câteva poziții necucerite de străinism, o industrie 
și băncile cari au putut rezista atâtor crize, aceasta o datorim exclusiv 
lui Vintilă Brătianw” pe care îl numește întemeietorul economiei ro- 
mâneșşti 1), dar pe care nu l-au înteles cei din jurul lui. 

In aceste două decenii, conștiința națională aproape n'a fost pre- 
zentă la datorie și la reacțiune. Doar din când în când tinerimea uni- 
versitară își striga în pustiu durerea neamului necăjit și robit. Corpu- ` 
rile constituite nau reacționat niciodată, deși vedeau cum invazia 
evreiască denatura fizionomia etnică a tuturor funcțiunilor fundamen- 
tale ale țării și neamului. Școala, de asemenea, a fost absentă, şi prin 
felul ei de organizare și prin suflet, dela orice luptă împotriva înstrăi- 
nării neamului. Universitatea unde, în mod liber şi autonom, se puteau 
exprima marile crezuri naționale, s'a dovedit de o rară vitregie. Pro- 
fesorul de istorie politică sau de istorie a comerțului n'a îndrăznit să 
scrie sau să rostească o aluzie măcar la suferințele îndurate de poporul - 
nostru subt invazia ce nu se poate întru nimic asemăna cu aceea a bar- 
barilor. Profesorul de drept constituțional, de liceu sau universitar, 
nici ny şi-a dat seama de importanța crucială a art. 7 din constituția 
din 1866 şi 1879, pentru evoluția vieţii noastre politice şi naționale. 
Iată ce citesc în urmă într'un curs de istorie a dreptului constituțional : 
„Cele două decrete-legi (din 30 Dec, 1918 și din 28 Mai 1919) au fost 
ratificate de către art. 133 al Constituţiei din 1923 şi această chestiune 
a fost considerată definitiv închisă, nu din cauza influențelor pe cari 
noi le-am putut primi din partea străinilor, ci din propria noastră ini- 
țiativă”” (sic). Un alt profesor scria, într'un organ evreesc cu nume ro- 
mânesc — Dimineaţa din 18 Iunie 1923 —că Rutenii, Evreii şi alții 
sunt elemente ce pot fi câștigate și alipite sufletește. Ba, corpul pro- 
fesoral universitar a dat sentința ca universitățile să fie redeschise 
în 1023, fără a ţine seamă de revendicările studenţilor români creștini £). 

Așa știau profesorii noștri să-și cinstească neamul, catedra şi şti- 
ința. In manualele sau cursurile de economie politică, nu găsim nici 


exploatator şi exploatat. Iar ai noștri se rezimau pe Stat şi Statul a 
dezertat dela datoria sa, cum dezertează şi acuma. Evreii aveau o 
armată, un tezaur, un Dumnezeu. Noi aveam indivizi răzleți, sărăcia : 
boierilor risipitori, a funcționárilor de prisos, a mahalagiilor uitaţi, 
a țăranilor cari nu puteau înainta și noul învățământ se rupea, în lai- 
citatea lui fără suflet, de orice legătură cu tradiția religioasă”. ; 
Cu cât problema evreiască se punea mai apăsat, cu atâta obrăz- 
nicia şi impertinenta organizațiilor iudeo-străine dela noi creștea. Astfel, 
la congresul „Federației sindicatulųi de funcționari particulari”, con- = 
dusă numai de Evrei maghiari sau „,autochtoni””, se declara amenin- 
tător „că va duce lupta. cea mai crâncenă pentru- înlăturarea acestei 
încercări (legea protecției muncii naționale) de ruşinoasa legiferare 
rasistă, care compromite Românismul în fața lumii civilizate”. Şi, 
întrun memoriu adresat Ministerului Muncii, se spunea că „politica 
guvernului în această chestiune a alunecat pe o pantă primejdioasă, 
ea constituind o încălcare a principiilor constituționale și a ideii de 
umanitate și de dreptate ; ea va crea o atmosferă de dușmănie în rân- 
durile populației minoritare care numără aproape 25% din totalul 
populației noastre”. Autoritățile aveau atitudinile cele mai delicate 
față de asemenea manifestări ale unui popor, care, niciodată, nu s'a 
avut bine cu legile și cu ideea de legalitate. 
Faţă de mișcarea formidabilă din ultima vreme împotriva atot- 
puterniciei iudaice, presa românc-evreiască își etala teoriile răsuflate 
în acest fel. ,,Dimineaţa”” spunea, cu îndrăsnelala ei obicinuită, că 
pretenția națiunii dominante de a fi condusă exclusiv de fiii ei este o 
„diversiune”, „o demagogie șovină și politicianistă”, care urmăreşte 
„scopuri reacționare” şi pretindea Românilor „lupta solidară alături 
de ei”. Acelaş organ numea toată această a noastră strădanie „o cam- 
panie odioasă determ inată numai şi numai de invidia concurenței”, 
sau o doctrină inventată pentru a lua locurile câştigate prin muncă 
onestă și a le da celor intapabili” și că, numai prin această luptă, presa 
care susține ideea națională: speră că, cu acest chip s'ar putea scăpa de 
unica concurență cu care nu poate lupta, „cea a inteligenţei şi a ta- 
lentului”. i ; s 
Dintre toți bărbații politici până în 1930, singurul căruia tre- 


1) Creațiunile lui V. Brătianu sunt: Banca Românească, S. R. D., Cartea Ro- 
mânească, Barca Generală a Țării Româneşti, Uzinele chimice Române, Soc. Naţ. de 
Credit Iidustrial, Soc. Naţ. de Gaz Metan, România, Soc. de navigație pe Mare, Pe- 
trolul Românesc, Soc. Română de Explosibile, Soc, Govora-Călimăneşti, Uzinele Copşa- . 
Mică-Cugir. A luptat pentru naționalizarea minelor Petroșani-Lmpeni și a soc. Steaua 
Română, a luptat contra concesionării, în 1922, a căilor ferate către străini şi a pro- 
cedat la răscumpărarea căilor ferate din Ardeal și Basarabia ; a făcut totul ca Reşiţa 
“să fie naționalizată; ca conductele de petrol să fie construite și să rămână proprie= 
tatea Statului; a oprit inflaţia; etc. Vezi Constant. Georgescu: Vintilă Brătianu — 
om de stat, economist și financiar, 1936, București.: 2). Vezi Colecţia organului tine- 
zetului „,Cuvântul studențesc”. - i 


7 


Brătianu, care — nevăzut și peauzit de nimenea și cu o aspră perse- 
verență —a lucrat pe linia principiului „Prin noi înșine” și a realizat 


A. N. Hâciu, — Evreii în Țările Pomâreşti. 32 


578 


“urmă de rolul distrugător jucat de poporul evreu în sectorul celor trei 
factori ai producției şi nu se pomenește nicăieri de metodele lor de 


activitate şi nici de aceea a acaparării întregii vieți naționale. S'au | 


cheltuit miliarde cu serviciul social, dar nu s'a văzut nicăieri spus sau 
publicat despre populațiunile vagabonde cari ne-au năvălit, schimbând 
până la nerecunoaștere înfățișarea etnică a satului și târgurilor noastre. 
Toți, aproape toţi, spunea prof. I. C. Cătuneanu, încă din 1925, S'au 
complăcut într'o suspectă tăcere — din mărunte interese personale. 
Ba, unul din ei — îmi scapă numele — spunea cândva că noi, Românii, 
trebuie să avem față de Evrei o atitudine care să-i facă pe toţi să se 
simtă ca acasă în țara noastră. Putini au fost aceia cari au îndrăsnit 
să iasă: din această „suspectă tăcere” şi să-şi afirme cu tărie profe- 
siunea de credință şi comandamentele crezului național. Iată pe aceiaşi : 
A. C. Cuza și N. Iorga ; B. Duică, O. Goga şi S. Mehedinţi; I. C. Cătu- 
neanu, dr. N. C. Paulescu şi încă alți câţiva. In corpul secundar, am 
pomenit doar de N. Pardelea. Ceilalţi toți au tăcut. Chestiunea evreiască 


era tabù. Toți se fereau să vorbească de Evrei — era frica de jidani, 


„cum o numea I. C. Cătuneanu. 
Pe câtă vreme sinagoga evreiască era loc de tumult pentru con- 


spiraţii împotriva ordinei de stat şi a acaparării economice, amvonul * - 


nostru: devenise tribună de propagare a urei între partide'şi ațâțare 
la lupte fratricide. Preoţii noștri cari în alte timpuri, i-am văzut în 
fruntea poporului amenințat, preoţii, cari, în alte țări, s'au afirmat 
cei dintâi împotriva invaziei evreieşti, la noi, n'au rostit un cuvânt 
despre robirea noastră şi niciun sfat despre o orânduire care să 
apere de năvala străină satele și tâ&' gurile ncastre. 

Toată mișcarea economică a sfârșit prin a fi controlată și stăpânită 
de Evrei. Camerele de comerț și de industrie erau alcătuite de ei — la 


Iaşi, la secția comerțul mare și mic și la secția industrie toți sunt Evrei. - 


La Camerele de muncă, deasemenea. 


Problema primatului muncii naționale rămânea mereu deschisă 
„pentru ca politicianii să o ia în braţe oridecâteori simțeau că le-ar putea 
renta ca obiect de supralicitație electorală. Această problemă a stârnit, 
din timpuri îndepărtate, înteres și îngrijorări la conducătorii Principa- 
telor şi a României moderne. Al. Moruzi chema la lucrul din fabrici copii 
nevârstuici români cari să ajungă, cu timpul, muncitori destoinici 


şi calificați. Oameni politici, ca I. C. Brătianu, Dobrescu-Argeş 1) și 


1) I. Brătianu spunea : ,Trebue să luaţi dispoziţii în toate legile D-voastre, ca 


să vindecaţi răul şi să asiguraţi activitatea națională, să asiguraţi Românilor „producţia, : 
-rezultatul acelei producții” — în ședința din 4 Mai 1868. Dobrescu-Argeș atrăgea a-- 


tenţia ; „„Pe când în alte. țări se dă afară, în bloc, masse de străini, noi îmbrățișăm pe 
“străini, preferindui Românilor” — în şedinţa din 12 Dec. 1889. 


dela noi”. 


579 


D. Sturdza, au atras mereu atenția parlamentelor gi guvernelor. Acesta 
din urmă cerea, cu prilejul depunerii proectului de lege pentru organi- 
zarea meseriilor din 1902, aplicarea primatului muncii naționale 5, 
zicând : „Ar fi greu de închipuit o naţiune ale cărei elemente naționale 
ar fi fără ocupaţii, în timp ce străinii ar avea apanagiul muncii organi- 
zate, singura în măsură să prospereze în circumstanţele economiei 

Nici înainte, nici după marele războiu, legile ocrotind munca 
naţională nu s'au aplicat : legea din 1Qr2 care venea să umple golurile 


legii de apărare din 1887, legea minelor din 1923, legile migrațiunilor 


din 1925 şi din 1930, wau fost aplicate, așa că elementul românesc a 
rămas, pe mai departe, la periferia vieţii economice şi toată această 
viaţă s'a dezvoltat în interesul străinilor. 

In sfârşit, intervine legea din 1934 pentru utilizarea personalului 
românesc în întreprinderile industriale, a cărei punere în practică a fost 
încredințată senatorului C. Moteanu, raportorul legii. Din cele stabilite de 
acest specialist, reiese că legea n'a putut fi aplicată, din cauză că mino- 
ritarii au opus cele mai îndârjite piedici la aplicarea ei, sau au amânat-o 
în diferite chipuri — prin tergiversări, camuflări sau apeluri la con- 
tencios — iar toate amenințările, amenzile aplicate sau avantagiile 
promise n'au dus la nici un rezultat. Şi, astfel, s'au înregistrat, pe 1935— 
936, circa 60% personal administrativ şi technic superior străin într'un 
sector destul de important din industria națională ; la 156 întreprinderi 
cu 33% capital — 15.106.200.000 lei din capitalul de 44 mld. sau 
între 51.50 %—70.23 %, minoritari în personalul superior în alt sector, 
reprezentând 599.152.5000—21 % din capital, în 73 întreprinderi textile?) ; 
sau în industria forestieră cu miliarde capital : lä cca. 430 întreprinderi 
cu de-abia 8% capital românesc şi în alte 25, nici un angajat Român 
etnic; sau la Reșița”, din 681 angajați de-abia 27.03% erau Români 
—cu conducere; directori de toate gradele Evrei, în frunte cu Max 
Auschnitt, stăpânul industriei metalurgice 3). De asemenea, în vremuri 
critice, muncitorii și slujbașii concediați erau numai Românii sau. aceştia 
erau, cu pregătire serioasă, reniuneraţi derizoriu, iar străinii încasau 


„salarii princiare. Ba, au avut loc și la instituţii publice situații jignitoare : - 
la C. F. R. din 66 inspectori în 1933, 46 erau Evrei, 19 minoritari şi 1 


Român, la-inspecţiile de întreţinere. 
Astfel, priveau guvernele și partidele primatul muncii naționale. 


| I) Din datele statistice, rezultă că, în oraşele Vechiului Regat, erau, în 1902, 
26.707 patroni meseriaşi români și 21.016 străini—dintre aceştia 7.353 Evrei, la cari, 
adăugând pe cei 3.707 aflători în târguri, era un total de 11.650 Evrei patroni. Și 
s'a alarmat, guvernul și opinia publică pe atunci. 2) C. Moteanu. O nouă etapă în 


politica de naționalizare a vieţii economice. 3) Por. Vremii, Oct. 1938. 


580 


se 


e) Inceputul unei ere noui.. 


Breasla scriitorilor n'a călcat pe urmele vechii generații. Nici unul 
din aceștia n'a găsit demne de condeiul și de arta lui pecinginea evreiască 
— tipurile de cămătari și de gangsteri ai industriei, potentați ai finanței 
şi asupritori ai vieţii satelor şi mahalalelor. Presa, aproape în întregime 
ovreizată, apăra interese străine. Puţine organe stau cu dârzenie pe 
frontul intereselor naționale și pe linia întâia. „Ziarele naţionaliste —scria 
N. Crainic — au fost suprimate cum ai tăia gâtlejul unor pui de găină. 
Intreprinderile lor de zeci de miloane au fost ruinate ca un simple 
moft. După aceiaşi normă, care idiotului i sa părut magică, scriitorii 
lor au fost, fireşte, aruncaţi la beciu..... a scrie pe şleaurile desfundate 
de geniul lui Eminescu era o crimă.” Fiindcă, „îndărătul tuturor acestor 
crime sta geniul jidovesc, inspiratorul, protectorul și călăuzitorul din 
umbră...” Şi mai departe: „In timp ce ziarele noastre au fost suprimate, 
toată lumea ştie că n 'a fost urduros de evreu care să scoată o fițuică şi 
să nu fie aprobată şi subvenționată... zeci şi zeci de ziare şi de reviste 
jidoveşti au inundat țara cu porcărie democratică, cu pornografie, cu 
cinism rânjitot față de naționaliști, cu elogiile eroilor din Spania co- 
"munistă şi de masacrele .sovietice."“Şi încheie : „In Basarabia, unde, 
de asemenea, au fost suprimate o serie de publicațiuni românești, gu- 
vernul întreținea șapte cotidiane scrise de Evrei în limba rusă și în duh 
bolşevic”. Așa își rostise, în ,,Sfarmă-Piatră” din 1938, cel mai teribil 
rechizitoriu ce s'a pronunțat vreodată într'un proces deschis de-o na- 
țiune batjocorâtă. 

Totuşi, spre mândria noastră, au stat de veghe, ca niște sentinele 
neînfricate, o serie de organe naționaliste, ca ,„Universul”, ,,Neamul 
Românesc”, ,Porùnca Vremii”, „Țara Noastră”, „,Sfarmă-Piatră”, 
„Curentul”, „Cuvântul Studenţesc” şi alte câteva din capitală şi din 
provincie, Datorită acestei lupte dârze la aparani neamului românesc, 
prizonier în mâini politicianiste şi evreeşti, s'a putut închega un front 
puternic şi am putut avea — în cifre reci şi imagini dramatice — o 
situație reală a marii înfrângeri. In jurul nostru, aveau loc transformări 
uriașe a conștiinței popoarelor față de problema evreiască. Și aceste 
organe s'au 'așezat, alături, în prima linie de bătaie, mereu de veghe, 
cu întreg statul major — dela director până la ultimul zeţar. 


Marele curent naționalist, născut din suferințele şi situația înjo- ` 


sitoare în care au trăit până acum, aduce o profundă schimbare în poli- 
tica statului. La I Ian. 1938, partidul național-creştin chemat la con- 


ducere proclamă problema evreiască problemă de stat și anunță marile 
reforme dictate de această nouă privite a conducerii statului. Incă din 


primele zile, s'au luat aceste măsuri : “au suprimat monitoarele iudaice 


581 


veninoase : ,Adevărul”, „„Dimineaţa”, »Lupta” -ṣi multe alte ziare 
evreești din țară ; s'au retras biletele de circulaţie pe căile ferate la cui 
105 de gazetari evrei ; s'a hotărât anularea tuturor livretelur de băuturi 
spirtoase deținute de cârciumarii evrei în comunele rarule ; a pus sub 
revizuire cetățeniile tuturor Evreilor cari — în timpul și după războiu — 
au pătruns cu sutele de mii în cetate, prin conrupție și fraudă ; a început, 
pretutindeni, opera de românizare, a instituțiilor publice şi a întreprin- , 
derilor particulare, deschizând noui posibilități de plasare pentru ele- 
„mentele române și creştine. Dar, viața acestui guvern a numărat de-abia 
42 zile 1). 

Guvernul I. Gigurtu a continuat, în scurta-i guvernare, ope:a 
începută de fostul său premier. $i în zilele zbuciumate şi drametice 
cari au adus la evacuarea Basarabiei, au avut loc atitudini din cele 
mai vrăjmașe şi inumane ale elementelor evreești : populație româ- 
nească, autorităţi civile, ofițeri şi trupa au fost insultaţi şi pe alocuri 
atacați cu armele—fapte pe cari nici o conștiință românească nu va 
trebui să le dea uitării în vecii vecilor?), i 


T) Din Suveran prezidat de O. Goga, au făcut parte ca miniştri : A. c. Cuza, - 
I. Petrovici, Ion Lupaș, D. R. Icanitescu. V. Potârcă, A. Călinescu, R. Irimescu V. 
R- -Mehedinţi, S. Ghiţescu, G-ral I. Antonescu, a. Micescu, E. Savu, Dr. G. Banu, Gh 
A. Cuza, Ing. I Gigurtu, S. Dragomir. 2) A se vedea colecția ziarelor. 


. 


CAP. IV. 
PROBLEMA EVREIASCĂ VĂZUTĂ DE EVREI 


Ziceam la începutul expunerii acestei lucrări : „Dacă s'au păstrat 
ceva mărturii despre Evrei trecători dinaintea sec. XV, teorii ușuratece 
şi tendențioase au fost răspândite în literatura lor de înșiși Evreii, ca să 
se arate tot așa de vechi, dacă nu și mai vechi, ca înşişi băştinașii ce ne-am 
obișnuit a-i recunoaște numai pe Români — singuri întemeietori de 


țară, neîmpărtăşindu-și, cu nimenea, în decursul vremurilor, această. 


trudnică și sfântă onoare” 
Orgoliul național evreesc, hrănit veacuri dearândul de doctrina 


mesianică a dominaţiei iudaice universale, ca și mânia nepotolită a 


Evreilor de a fi fost îndepărtați dela bucuria drepturilor politice până 
în I9I9,i-au determinat să găsească, la noi, în țară undeau dat de cel mai 
blajin popor, singurul sau primul cap de pod pentru realizări politice de 
veșnică durată. Şi, tot aici,la noi, au găsit terenul cel mai prielnic 


pentru cultura tuturor elucubraţiilor lor — apropierea relativă a țării. 


noastre de Marea Caspică unde au stăpânit şi s'au iudaizat Khazatii ; 
câteva invazii de Tătari și de Cumani, rude de aproape, dacă nu chiar 


Khazari veritabili — adică Evrei, cu care țin să se identifice pe deplin ;. 


câteva documente, unele discutabile, atestând existența, încă din sec. 
XII—XIII, a unor Evreitrecători sau chiar stabiliți în număr de câteva 


familii ; existența, în sec. XIV, a unei populații ÎI lea în C’ 


Albă ; etc. 

Toate teoriile evreeşti, foarte originale, se învâitesc în jurul uneia 
şi aceleiași, centrală : Evreii sunt element autochton — și, deci, pămân- 
teni — adică alcătuitor de țară, ca fiind așezați în Dacia cu mult înaintea 
erei traiane și întăriți, mai târziu, prin stăpânirea, în parte sau în În- 
tregime, a țărilor româneşti, de Khazari sau de Tătari şi Cumani, precum. 


1) Der Staat Rumänien und das Rechtsrerhaltnis des Juden in Rumänien, - 


Berlin, 1879. 


583 


şi prin acele colonizări de târguri și târgușoare întărite de chrisoave 
voevodale. 

Părintele acestei teorii poate fi socotit jurisconultul elvețian dr. 
Johann Gaspard Bluntschli. care a formulat-o astfel: „Ca și în celé- 
lalte ţări ale Europei orientale, existau, încă din vremurile cele mai depăr- 


„tate, Israeliţi și în regiunile Carpaţilor şi a Dunării de jos. Mai târziu, 


sub. regimul vechilor împărați romani, un mare număr de familii israe- 
lite veneau să se așeze în provinciile dunărene ale Daciei, familii cari 


S'au păstrat şi sunt tot așa de vechi ca și națiunea română în mijlocul 


căreia trăesc. Astăzi, ele formează nucleul populaţiunii israelite în 
România” şi s'ar fi asimilat, în decursul secolelor, în limbă și în obiceiuri, 
cu ceilalți copii ai țării. Incheierea aceasta, pe cât de falsă, era absolut 
necesară, pentru ca să nu ne obosim a-o căuta zădarnic prin diferitele 
epoci. Premisa — falsă sau adevărată — este aceasta : Evreii sunt un 
element de temeiu la alcătuirea atâtor țări şi a cele românești. Profesorul 
elveţian a dat verdictul şi a creat o școală. Şi, acum, să vedem cu ce 
nou au putut contribui discipolii săi. 

Iată o pleiadă : M. Schwartzfeld, Sincerus, J. B. Brociner, M Halevy, 
Stambler, E. Schwartzefeld, Joseph Berkowitz și alții, la cari am putea 
adăuga și pe Iacob Psantir-Lăutarul, pe unul Samuel Marcus din Smirna, 
etc. Citându-i pe toți aceștia și analizându-le, în treacăt, înaltele gân- 
duri, o facem din două considerațiuni. Intâi, vrem să ne satisfacem instinc- 
tul de curiozitate și, în al doilea rând, din necesitatea de a ne da seama de 


gândurile intime ale populaţiei evreești dela. noi, care — asumându-și 


titlul de element component în structura social-pohtică a țării — ba, 
pe alocuri, şi de prim ocupant, din mosafiră nepoftită, își erijează, prin 


exponenții ei cei mai de seamă, drepturi imprescriptibile la o egală în- 


dreptăţire în toate. 

M. Schwartzield, autor a trei lucrări de seamă, 1) spune că Evreii 
au fost purtaţi de Romani cu coloniile lor şi că s'au stabilit, de sigur, 
şi pe țărmul românesc al Dunărei și, cu timpul, s'au mărit prin nașteri 
şi imigrațiuni continue, Una din acestea o constituie Khazarii — popor 
de origină fino-tătară care a trecut la iudausm, precum s'au iudaizat și 
multe alte seminţii slave şi tătare, prin sec. VI—IX. Aceşti Khazari, 
la un moment dat al istoriei lor, prin sec. VIII—IX, își aveau stăpânirea 
întinsă peste întreg sau cel puțin pe o mare parte din pământurile Ro- 
mâniei şi, rămaşi în mic număr după dispariţia stăpânirii lor, ei se conto- 


1) Cele trei lucrări sunt : „,Ochire asupra istoriei Evreilor în România”, 1887; 
„Excursiuni istorice asupra istoriei Evreilor în România dela început până la mijlo- 
cul acestui veac”, 1888; „,Chazarii și Evreii din România” în Analele pentru istorie, 
X. El a fost prim secretar al soc. istorice ,,luliu Barasch”, la ale cărei adunări îşi 


prezentau lucrările, el şi alți colaboratori. 


584 


z 


piră în paite cu alte elemente tătărești sau, mai de grabă, fură absorbiți 


„de elementul evreesc deja stabilit sau care se stabilise apoi pe pământul 


Principatelor. La vechii Evrei, sau adăogat și Tătarii năvălitori în 
sec, XIII, ca şi Cumanii, cari și ei au stăpânit câtva timp în Principate 
şi erau priviţi drept Evrei. ; 

. Tot acest istoric ne relatează şi părerea — pe care nu o admite 
nici pe departe, zice el—a unui învățat Samuel Marcus din Smirna, 
care sună așa : ,,Khazarii au avut o mare influență în acêa țară în 
care (în România) Evreii nu sunt acum tocmai bine trataţi, cu toate 
că e probabil ca Românii de azi să fie descendenții Khazarilor evrei”. 
Şi alte inepții, pe cari le dăm în notă 1) 

“Bernard Stambler începe cu aceste rânduri introducerea la teza 
de doctorat în drept'la Paris +): „Două popoare ale aceleiași naţiuni 
îşi disputau dreptul primului ocupant, la finele secolului ultim” — este 
vorba de Români și de Evrei, două popoare ale aceleiași națiuni, amân- 
două în luptă : unii ca să-şi apere ființa etnică a statului, ceilalți cari 
își revendicau drepturile de cetate, în virtutea vechilor așezări adică 
a dreptului de prim ocupant. Şi acest istoric este sigur că, printre po- 
pulaţiunile aduse de împărații romani din Tracia şi Macedonia (astăzi, 
Albania, Muntenegru şi Dalmația) trebuiau să fie numeroase elemente 
israelite — mai ales din cohortele Itureei din Palestina, fiindcă Evreii, 
după distrugerea templului din Ierusalim, s'au concentrat toți lângă 
Palestina în nedăjdea venirii lui Messia. 

l Joseph Berkowitz 3), doctor în drept și el, spune că s'au găsit multe 
mărturii atestând prezența Evreilor în Basarabia ce se întindea până 
ia Nipru (din Dacia făceau parte şi Crimeea și Rumelia și Iliria) cu 
mult înainte de Christos, ca de o pildă moneda cu efigia lui Iehuda 
Maccabeus, găsită de alt istoric Iacob Psantir-Lăutarul 4), precum și 


-alte mărturii în textul biblic care susțin că cele 127 provincii cari for- 


mau regatul lui A hasverus se întindeau până la Dunăre. A șa că Evreii 
trăiau în ceeace a fost Dacia Traiană cu 400 ani a. C. Astfel, reuşeşte 
să stabilească două adevăruri istorice : originea tot așa de veche ca 
şi a națiunii dace a elementelor evreești prezente pe teritorul dec şi 


1) Alte inepții. „,Valahii s'au răsculat. împotriva Grecilor. Conducătorii lor în 
această luptă au fost: David, Aron, Samuel şi Moise. Nu e de remarcat că numele 
acestora sunt evreești? Nu trebue să găsim explicația acestui fapt în domnia. Kha- 
zaro-evree care a ținut aproape trei secole?” Acelaş învățat din Smirna, interpretând 


- întâlnirea lui B. Tudela în munţii Marii Vlahii cu Valahii de acolo, găseşte că și 


aceștia ar fi fost Evrei : „unii zic că ei erau Evrei şi numeau pe Evrei frați”. In lu- 
crarea ,,Excursiuni critice... Anexa I. 2) Lucrarea ,;L/histoire des Isradlites roumains 
et le droit d'intervention” Paris 1913. 3) La question des Jsradlites roumains, Paris, 
1923. 4) După Gazeta „,Evreiască” din 28 Aug. 1942, opera lui Psantir este: ,,Sefer 
Dibre Haiamim Leartos Roumaine” — Cronica “Țărilor Române, Iaşi 1871, cuprinde 
evenimente cu două secole a. C. și până la 1457 și „„Carot Haiehudini Berumania” 
Lemberg 1873, dela Ştefan cel Mare la 1848. Sunt scrise. în idiş. 


E ! 585 


„continuitatea acestora cu mult după cucerirea traiană. Nu este sigur 


dacă Evreii s'au retras odată cu armatele lui Aurelian sau au rămas 
să conviețuiască cu năvălitorii, dar este sigur că Evreii se întâmpină 


‘` în Principate și după dispariția barbarilor. Ii este foarte scumpă şi 


teoria după care Khazarii se întindeau până în Panonia şi pe o parte 
din ținuturile noastre şi că mare parte din Evreii alungați din imperiul 
bizantin ar fi trecut sub această stăpânire. Şi se ocupă și de teoria 
după care şi Românii din Macedonia ai lui Tudela ar fi avut legături de 
rudenie cu Evreii. 

Peste stratul autochton, se suprapun altele venite din țări vecine, 
atrase de bogății sau împinse de persecuții ori — ceeace e mai intere- 
sant — chemați de domni şi de boieri cu scopul de a popula sau de a 
repopula orașele şi de a întemeia târguri şi târguşoare — lucru de care 
s'a ocupat și Dr. E. Schwartzfeld 1) Un curent foarte puternic de imi- 
grări de Evrei a avut loc, între 1352—1361, alungați din Ungaria de 
Ludovic I şi cărora anumiți domni le-ar fi acordat privilegii ca să sti- 
muleze comerțul. 

Sincerus, în lucrarea sa, citează, după Sulzer, faptul că Decebal 
ar fi desemnat Evreilor, ca să-l locuiască, orașul Talmus-Talmaci de 
lângă Turnu Roșu din Transilvania, fără a-i acorda însă mare încredere 
şi după Vaillant că Evreii din România ar descinde din Khazari ê). 
Dar crede că Evreii s'au stabilit în Muntenia spre 1367 — puţin timp 
după întemeiere, când au fost alungaţi de Ludovic cel Mare şi că, după 
Ubicini, la începutul sec. XVI, ar fi fost stabiliți în mare număr, traficul 
făcându-se prin mijlocirea lor, că ar fi fost și la Suceava sub Ștefan 


"cel Mare ca negustori de vite, prin satele Muntenei — după Iosef Caro—? ) 


şi destul de numeroși în Principate în prima jumătate a sec. XVII, 
întrucât codicele lui Basarab şi Lupu se ocupau și de ei, $). După alţi 
comentatori, Evreii ar fi luat parte-şi în luptele de întemeiere a uni- 
tății naționale, alături de... Mihai Viteazul °). 

Ce este adevărat din toate cele expuse până aci? 

Despre Evrei dinainte şi din timpul dominaţiei romane, ne servim 


de afirmațiile evreului renegat Josephus Flavius, scriitor din vremea . 


lui Traian, care ne spune că Ebreii, refugiați în urma dărâmärii Ieru- 
salimului, eveniment care a avut loc în a. 70 d. C., își fac şi ei apa- 
riția pentru primaoară în părțile noastre, ocupați în afacerile minelor 


I) Din istoria Evreilor — împopularea, reîmpopularea și întemeierea târgurilor- 


şi târgvşoarelor în Moldova, Buc. 1914. 2) Scrierea lui Sincerus este: Les Juifs en 
Roumaine depuis le traité de Berlin jusqu’à ce jour. Vezi pasagiile unde se vorbește de 
Sulzer şi Vaillant. 3) Vezi pasagiile din Sincerus unde se vorbește de Ubicini şi J. Caro. 


4) Codurile acestea erau copiate după cele bizantine ` aproape ad litteram, așa că nu 
aveau în vedere o populație evreiască numeroasă aşezată î în Principate. '5) Univ. din- 


“17 Dec. 1937. 


586 


de aur ale Daciei şi, ca să se răzbune pe Romani, alimentau cu bani 


revoluțiile. Câţi puteau fi la număr acești exploatatori de mine, nu ştim... 


Istoricul N. Iorga constată că, între elementele foarte amestecate carii 


au venit în Dacia la cucerirea lui Traian, au fost şi asiatici, dar ei ar ` 


fi aparţinut rasei arabe. deci semiți adevăraţi. Iar în altă parte, nici 
nu se oprește asupra Evreilor „idumeeni” sau „itureeni” depe inscripțiile: 
găsite în Dacia, după cucerirea lui Traian, atrași de minele de aur, pe: 
cari îi crede îndoelnici. Intre acești „owtlanderi” au putut fi şi Evreii 


cei mai autentici, dar cari, dacă n'au putut fi contopiți din motive re- 


ligioase, nu s'au putut menține ca națiune aceşti aventurieri sporadici,. 
fiindcă ne lămureșşte : „Evreii, târgoveţi, legaţi totdeauna de gospodăria 
banului, nu se puteau menține după lichidarea oraşelor prin încetarea 
marelui negoț, strâns legat de siguranța publică” 1), odată cu retragerea. 
lui Aurelian. 


Dacă ne referim la cele afirmâte cu privire la așezări în masse la ` 


noi ale Evreilor alungaţi de Ludovic I al Ungariei, iată ce vorbesc: 
istoricii bine informați. Dr. Saul Mezan, autor al lucrării „Evreii din 
Bulgaria”, spune că Evreii goniți de Unguri în anul 1360, pe baza. 


hotărârii concilului din 1352 prezidat de Papa Ion Alexandru au fost 
în număr foarte mare şi ei s'au refugiat în oraşele Sofia, Filipopol, Vidin, 


Nicopole, Târnova și Zagora din Bulgaria şi în oraşele Castoria şi Ohrida 
din Macedonia de astăzi. Saul Mezan este un scriitor adânc cunăscător 
al lucrurilor evreești din Balcani şi trebue să-i acordăm mai mare credit 
„decât istoricilor evrei dela noi, chiar dacă unul din aceştia este fiu -de 


„mare bancher care prea s'a bucurat de încrederea nemărginită a tuturor 


factorilor ce pot să promoveze o instituție de'credit. 

Cu privire la pretinsele stăpâniri khazaro-evreeşti pe meleagurile: 
noastre, lăsăm pe seama iluștrilor noștri istorici deslegarea acestei pro- 
bleme. Dar ceeace putem cu siguranță afirma este că majoritatea po- 
pulației evreeşti de dată foarte recentă la noi, de un veac și ceva, își 
trage origina în mare parte din stepele khazariene ce se întindeau dea- 
. lungul Mării Caspice și, că, dealungul veacurilor, se vor fi strecurat, 
printre 'Lătazi şi Cumani sau izolați și spre ţinuturile noastre. 

Pretențiunile insolite ale unor anumiţi îndrumători de opinie 


publică dela noi, că printre armatele lui Mihai Viteazul, s'ar fi găsit şi. 


Evrei în mare număr, invocând mărturia obscură a unui cronicar Ortelius- 
din sec. XVII, sunt afirmațiuni neserioase, când ştim că, în Ardeal, 
Evreii au fost foarte puţini chiar până la a doua -jumătate a sec. XVIII, 
de oarece, spune ungurul Varadi Sabar, în lucrarea sa „,Osztvak mag. 


2 


1) Elemente necreştine în viața poporului iomanese — conferință la. radio în: 
Univ. 1o lan. 1938 și Istoria Evreilor. 


587 . 


"Monarhia VI (Budapesta, 1900) că „mai de mult imigrarea lor (a Evreilor) l 


a fost sever împiedecată, ei ne având voie să se aşeze în ținuturile acestea 
(în Ardeal şi Maramureș). De altfel, trimitem pentru aceasta. pe cetitor: 
la tot ce am extras, sub acest raport, în perioadele anterioare. Evreii 
au fost confundați cu Săcuii cari, alături de Români, luptau în armatele 


marelui Voevod. > . 


Că, printre Evreii aşezaţi în TERT noastre, au fost şi din aceia cari: 
s'au așezat cu hrisoave pentru întemeierea de târguri şi târgușoare, este 


“un fapt ce nu se poate tăgădui. Dar massele mari evreești, intrate frau- 


dulos în țările noastre, erau acelea cari ațineau calea boierilor ca să le 
închirieze cu chirii mari vadurile lor, ştiut că, în modul acesta, aveau. 
la îndemână o massă mare de țărani ce puteau fi speculați în mod 
barbar. Şi boieri de aceștia a numărat țara noastră destui. Că au adus. 
aport mare vieţii noastre economice nu se poate tăgădui pentru unele 
cazuri excepționale. Dar degradarea condițiunilor în care se făcea regoț. 


“în satele şi târgurile noastre atinsese proporții tragice. Evreii au știut să 


stoarcă de toată vlaga și elemențul fizic și elementul uman, ceeace a pro- 
vocat de multeori reacțiuni cu răsunet peste veacuri. Toate aceste ele- 
mente erau luate serios în considerare oridecâte ori se luau măsuri ad- 
ministrative pentru apărarea stării ţăranului sau când se legifera în. 
acelaș scop — Regulamentul Organic şi toate legiuirile vorbesc în acest: 


sens. Afirmația lui Bluntschli că vechile colonii evreeşti așezate în Dacia 


ar forma nucleul populațiunii israelite în România şi sar fi asimilat, 
în decursul secolelor, în limbă și în obiceiuri, cu ceilalți copii ai țării, 


este şi fără temeiu şi falsă materialmente. Fiindcă, dacă s'au putut. 


asimila, ele au fost prea puțin numeroase ca să poată forma un nucleu 
al populaţiei evreeşti de astăzi şi, deci, un element constitutiv ; iar dacă. 
au fost prea numeroase, ele nu puteau fi asimilate, fiindcă un fenomen. 
ca acesta nu putea avea loc — asimilarea Evreilor în massele străine: 


este un fapt ce n'a avut loc nicăieri în lume şi n'a putut avea loc la noi — 
şi, dacă nu le-am găsit î în decursul secolelor, însemnează că n'au existat. 


niciodată. 

Această teorie a continuității evreeşti în Dacia — dacă am avut 
noi una întemeiată pe toate datele științifice şi pe evidențe, au ținut și 
Evreii să aibă una a lor — această “teorie, zic, s'a popularizat așa de 
mult că ea a avut răsunet şi în manifestările politice ale Evreilor, în 
chiar timpul din urmă, ca aceea a U. E. R. — secția Bucovina, în mani- 
festul lansat în 1937, după care Evreii constituie o populație autoch- 
tonă pe meleagurile din nordul țării, semnalată încă din sec. I, a. C., 
că a venit în țară imediat după cucerirea Daciei de către Traian și că, 
încă din acea vreme, ar fi Evrei în Cernăuţi, Suceava, Rădăuţi, Domi, 

ete. ; că, îi sec. VIII, ei ar fi primit alți Evrei peste cei „ăutochtoni” ; 


588 


că ei sunt în Moldova încă înainte de sec. XIV şi că, numai după 
această dată, ar fi venit Evrei din alte țări. Deci, ei ar fi cel puțin 
tot atât de vechi ca şi Românii pe acele meleaguri și cu mult înainte 
de 'descălecare ! Exponentul acestei teorii este Kassner  SplOmen; pre- 
-sedintele secției și întreg comitetul 1). 


* 
* žo 


Să analizăm pe scurt și teoria lui J. B. Brociner . după care ter- 


menul juridic de Evrei „raiale”, sub care trăiau până în 1866,ar fi în- 
semnat, pur şi simplu, Evrei „„pământeni”, autochtoni — în opoziție cu 
termenul Evrei sudiți, adică supuşi ai altor țări ?). Teoria acestuia se 
rezumă : Evreii sunt un element autochton, constitutiv al statului pe 
care îl găsim aşezat încă înainte de alcătuirea Principatelor şi că în- 
suşi termenul de „„raiă” ` desemnează această situațiune. La pag. 
202, ajunge la încheierea că, sub cuvântul ovrei sau breaslă ovreiască 
şi până în sec. XIX, în toată legislațiunea şi actele oficiale ale țării, 
s'ar fi înțeles o parte a populațiunii indigene care ar fi diferit de cea 
autocktonă numai prin confesiunea religioasă. Şi decreta la pag. 203 : 
„Nici concepțiunea ideii de națiune nu era încă formată pe deplin. 


“Toată societatea românească, pe atunci, reprezenta o rămășiță din - 


evul mediu, un conglomerat de bresle, de stări și de clase, cu drep- 
turi și privilegii mai mult sau mai puțin întinse. In atare situațiune, 
Evreii, necesarmente, nu puteau forma decât un element din acel con- 
glomerat. sub titlul de breaslă”. Tot astfel vorbea, cam prin aceeaşi 
vreme şi marele publicist şi om de ştiinţă evreu I. Petreanu când 
“seria : „Nu suntem nici străini veniți aici și tolerați numai, suntem 
Români prin naştere, prin simţimânte şi prin datoriile ce avem către 
această țară, confesiunea n'are nici o importanță” 4). 

In legătură cu termenul ,raià” — sinonim cu pământean” 3 atri- 
but ce îl-acorda Evreilor, Brociner nu îl acordă şi altor neamuri ,,or- 
ganizate în: breaslă” şi cari purtau și ele titlul de „raiale”. Fiindcă, 
după toţi istoricii evrei, exponenţi ai teoriei continuității evreeşti în 
Dacia, numai două naţiuni sunt autochtone : Evreii şi Românii. Și — 
ni se impune a merge la ultimele consecințe logice — dacă pentru noi, 
Românii, nu se poate vorbi ca despre un popor românesc deplin for- 
mat încă înainte de Christos, despre Evrei da. 

J: B. Brociner polemizează cu Verax, autorul cunoscutei lucrări, 
(de altfel, întreaga lucrare este un răspuns vehement împotriva aces- 
teia) pe chestiunea termenului „raiă”!. Verax îl definește ca desem- 
nând rasele supuse şi puse legalmente într'o poziţie de inferioritate și 


I) Vezi Univ. 25 5 Mart. 1937 : „Cine sunt autochtonii Bucovinei”. 2) Avocatul 
evreu Mișu Weissman în Univ. 12 Ang: 1937. 3) Lucrarea „Chestiunea Israeliților ro- 
mâni”, partea I, București, 1910. 4) N. Iorga — Agitațiuni. 


P m, 580 


de supunere prin raport cu rasa dominantă; Brociner, respingând de- 
finiția de mai sus ca „,nouă” şi „arbitrară”, dă una personală, *afir- 
mând : dreptul musulman recunoaște două categorii de supuşi ai Sul- 
tanului : mahomedanul care este acha sau agha — frate și nemaho- 
medanul care este „raiă” — adică amic, denumiri din limba arabă şi 
în evreește ca adagiul: achai ve raia — frați şi amici. 

Nu cunoaștem ce se spune în limba arabă sau ebraică prin ra- 
port cu termenii de „raiă” sau „agă”. Noi, însă, am purtat şi cu- 
noscut aceste denumiri prin.raport cu situația politică a ţărilor noastre 
față de imperiul ottoman. Aşa că numai înțelesul ce s'a dat de Turci 
acestor termene împrumutate dela Arabi va lumina teoria lui Broci- 
ner şi o va confirma sau infirma. Am în fața mea ,,Dictionnaire ture- 
francais” al lui Ch.. Samy-bey Fraschâry, editat în IQII. Deschizân- 
du-l la pag. 22, găsim că aghă însemnează : senior, stăpân, patron, 
şef, comandant, gardian, guvernator, domn, maestru, valet al unui 
mare personagiu. La pag. 624 este definit termenul „raiă”: turmă, 
supus, tributar, supus nemusulman al unui stat musulman, iar ca 
verb — supunere, capitulare. Samy Bey Fraschery trece pentru ştiinţa, 
şi literatura turcă, drept cel mai strălucit filolog. Atunci, cum rămâne 
cu teoria şi toate răstălmăcirile lui Brociner? 

Pentru Turci, Românii treceau drept „raiale” — supuşi şi tribu- 
tari şi mai erau și câteva cetăţi raiale — Brăila, Giurgiu, Turnu. Si- 
tuația Evreilor era. aceasta față de Domnul țării românești. Oameni 
fără căpătâiu, fără rost şi fără țară, alungați de spectrul morții prin 
foamete sau de rigorile penale, în orice caz nedoriți, de peste tot: de 
dincolo de Nistru, din Austria şi Polonia sau chiar din Turcia, se așe- 
zau la noi, aproape sută în sută, fără voia noastră. "Țările vecine, bu- 
curoase că au scăpat de ei, nu îi lua niciuna — "până la instalarea Con- 
sulatelor — sub protecția lor. Așa că toţi aceștia, neprotejaţi și hei- 
matloși, făceau act de supunere Domnului, care, în schimb, îi trecea 
cu o anumită contribuție la Cămara Domnească. Și, astfel, deveneau 
supuși Domnului „,raiale”. Când se vor institui Consulatele, iar aces- 
tea vor avea nevoie de un număr cât mai mare de înscriși, ei vor 
trece, tot în număr mare, în categoria „,sudiție”, oridecâteori le vor 
dicta interesele. Și de aci încolo, vom avea două categorii de Evrei : 
raiale — supuși Domnului sau, cum le zice Brociner, „pământeni” și 
sudiți, adică supuşi unei protecții străine. Așa, am avut şi Români et- 
nici sudiți. Aceştia, însă treceau în sudiție ca să scape de toate an- 
garalele cari loveau numai pe breslașii autochtoni. Dela 1880, dispare 
şi această categorie de sudiţi, toți intrând sub puterea legilor românești. 
Așa că Brociner care ne-a înfășițat o droaie de documente, tălmăcin- 
du-le şi răstătmăcindur-le, a urmărit un singur scop şi anume pe acela 


a” 


de a ne înfățișa pe Evrei ca victime, îndepărtați sistematic dela bu- 
-curarea drepturilor cetățenești, ce lı se cuveneau ca unii cari erau „,ra- 
iale” — pământeni. 
Şi, acum, să tragem noi încheierea logică şi ştiinţifică. Chiar dacă 
învățații evrei s'au străduit și au catalogat atâtea documente vechi, - 
cum ar fi, de pildă, acelea cari privesc relațiuni particulare ale Evrei- 
lor — ca devalorizarea unui călător evreu în 1164; sau ca dorința al- 
tora de a se așeza direct dela Hotin la Bacău, prin 1202; sau ca 
- unii din ei să fie dispensaţi de dări, de stafetă sau de corvezi, sau că 
“alții s'ar fi adăpostit de teama unui războiu prin Botoșani sau Ște- 
 făneşti — unde ar fi fost şi alte familii evreești sau că, la Iași şi la | 
Galaţi, ar fi fost comunități importante şi altele şi altele, toate aces- 
„tea dacă demonstrează risipirea câtorva elemente evreești peste tot 
cuprinsul țării, ele nu demonstrează şi existența unui element evreesc 
autochton — după cum nici comunitățile greceşti sau armenești mult i 
mai puternice n'au însemnat elemente autochtone. Pentru prima dată, 
apar, la noi, evreii cămătari în sec. XVI; în cel de al XVII, ne apar, 
<a orânduri şi arendași, Evreii leşești și, pe urmă, din ce în ce, mai 
nedoriți şi mai numeroși. 


pt 
Să vedem cum privesc Evreii problema evreiască după întregirea 
hotarelor. Departe de a căuta o apropiere și © întrepătrundere între 
ei şi bäştinaşi, ei, din ce în ce, se depărtează și își trăiesc viața de 
ghetto. De câteori se simt nedreptățiți sau constată că mișcările na- ` 
ționaliste își intensifică activitatea şi cucerirea masselor, de atâtea ori 
e1 încep campania după aceleași metode cunoscute : prin presa lor de 
scandal și șantaj, căutând să alarmeze guverne și să ne discrediteze, 
botezând pe toţi de huligani sau făcând apel la finanța și presa iudeo- 
internațională și adresându-se Societății Naţiunilor dela Geneva. 
De acum, Evreii iau parte la viaţa de stat şi — fie că se introduc 
în partidele politice românești, fie că își crează un partid aparte — 
ei se organizează în așa fel că privesc țara ca pe un bun al lor ce tre- 
bueşte din ce în ce absorbit în mâini evreești. Gangsteni vieții eco- 
nomice, precum și conducătorii lor sufleteşti — rabini și parte din pro- 
fesioniștii liberi — devin senatori şi deputați sau conducători în orga- 
nizațiile centrale sau locale. Dacă unii formal fac parte din partidele 
românești, toţi, sufletește, sunt membri ai partidului evreesc — orga- 
nizaţie exclusivistă ce nu s'a constituit în nici o țară din lume. 
Conducătorii acestui partid evreesc sunt mai toți evrei maghiari, 
- evrei austriaci şi evrei ruşi — foarte puțin evrei români, după cum 
ne declară un. reprezentant mai cu bun simț din ei. Marele rabin Zi- 


591 


relson, în manifestul către Evrei la alegerile parlamentare din 1937, 
adresându-se către alegătorul evreu, spune : un deputat evreu trebue 
să demonstreze în genere că evreimea alcătuește o. naţiune, în toată 
accepțiunea cuvântului, la fei cu toate celelalte minorități naţionale. 
Faptul că Evreii se vor prezenta într'un asemenea moment important 
ca o minoritate etnică națională disciplinată va constitui o grandioasă 
demonstrație față de lumea întreagă. Dr. Teodor Fischer din Cluj, 
preşedintele partidului democrat întemeiat pe aceiaşi ideologie, insista, 
în manifestul său, asupra misiunii de apărare a drepturilor cetățenești 
ale Evreilor şi asigura pe alegătorii evrei că reprezentanța evreiască va 
fi tot aşa de strălucită ca şi aceea din anii trecuți. Sioniștii din Ardeal, 
prin oficiosul unguresc „Uj Kelet”, promit alegătorilor că se va stră-. 
dui cu toate puterile ca funcționarii și muncitorii evrei să fie anga- 
jați, potrivit capacităţii şi proporţiilor, în funcțiuni, în întreprinderi 
de stat, comunale și județene și înalte servicii publice. 

Dr. W. Filderman, președintele U.E.P. şi al consiliului central- 


xevreesc din România — acelaş care s'a ocupat de refugiații evrei din 


U.R.S.S., dar care nici până astăzi n'a putut să precizeze când au 
părăsit țara şi unde s'au stabilit acești peste 150.000 —arată că pe 
Evrei nu-i interesează. Palestina, căci rolul acestora poate fi mai bine 
îndeplinit în România, încă un pământ nedeplin ocupat, căci nu cu- 
prinde nici pe departe pe kmp. numărul limită de locuitori. Iar Mișu 
Weissman, avocatul, deși recunoaște existența unei probleme evreeşti 
în România —ca şi în Polonia — accentuează, însă, că nu este locul 
de a se vorbi de un surplus de populație evreiască și aceasta pentru 
motivul că ţara noastră este departe de a fi atins gradul de densitate 
a populațiilor din țările occidentale şi închee astfel : „In principiu, nu - 
se poate admite ca un stat să caute debușeuri de emigrare numai pen- 
tru o singură categorie de cetățeni.” De unde două consecințe : sau 
că, în România, mai este loc și pentru alți Evrei sau că guvernul ro- 
mân va trebui să caute debuşee de colonizare şi pentru Români. 

Un Evreu din Cernăuţi a emis o altă teorie, după care Rusia, 
Polonia şi România ar putea, să cedeze câte 30—40000 kmp. care să 
alcătuiască viitorul stat evreesc — întinzându-se peste o parte din 
Bucovina şi dealungul Basarabiei, peste Galiţia poloneză și Ucraina, 
având drept capitală Odessa. La această operă, cele trei ţări vor fi obli- 
gate să înscrie în buget şi anumite sume necesare organizării patriei 
lui Israel. Harta a fost publicataă în „Sunday Express” și reprodusă 
de toată presa europeană” 1). 


$ 


1) Vezi ‚Por. Vremii” din 7 Sept. 1938. 


592 


| Napoleon Arié —singurul evreu cu bun simț care a găsit că 
Evreii în țara noastră sunt peste puterile de suportare şi care ne-a 
redat multe din felul de a lucra şi gândi al coreligionarilor săi — ne 
vorbeşte şi despre metodele de a lucra şi de a gândi ale: Evreilor sio- 
nişti, cari, atunci când au interesul să-și valorifice drepturile cetățe- 
nești până la extrema lor limită, se declară Români și, totodată, se 
declară. sionişti — reclamând o ţară pentru neamul lor, afirmând sus 
şi tare că patria lor este Palestina și că este trădător acel Evreu care 
pretinde că patria lui nu este decât România : că au un steag pro- 
priu şi un imn național-evreesc; că organizează partide, discută pro- 
bleme, țin întruniri şi congrese în vederea reclădirii şi reorganizării Pa- 
lestinei ; stabilesc și impozite pentru această Patrie; etc. 1). . 

Agitaţiile contra țării noastre continuă aprig şi neobosit. Atunci 
când guvernul Goga a anunțat anumite măsuri de românizare a vieții, 
proteste cu răsunet în presa mondială, precum şi plângeri semnate 
de A. I. U., de Federaţia tuturor societăților evreeşti din Franţa şi 
Anglia şi de Congresul mondial al Evreilor, înaintate, spre urgentă 
discuție, Secretariatului Ligii Naţiunilor. Măsurile luate de guvern 
erau redate ca o violare flagrantă a tratatului minorităților semnat 
de România la 9 Dec. 1919 şi garantat de liga geneveză 2). 

D-1 Istrate Micescu — ministru de exeterne pe atunci —a știut 
să înlăture urgenţa pentru aceste plângeri şi declara cele ce urmează : 
„Evreii riscă să comită o nouă și gravă eroare — aceea dea se îngloba 
în populaţiile supuse statutului minorităților. Acest statut, însă, nu 
este aplicabil în Vechiul Regat şi nu priveşte pe Ovreii stabiliți în acesta 
din urmă, care este guvernat de legile țării”. Şi în altă parte „Sub 
raportul logic, suntem în plin paradox. Evreii au cerut mai întâiu ce- 
tățenia română și drepturile cetățenești. După aceea, au comis im- 
prudența de a se constitui în partide naţionale minoritare și de a in- 
voca, în chip vexatoriu și nepotrivit, protecția străină — adică au 
vrut să fie totodată cetățeni români şi cetățeni străini *). 

Dar Evreii n'au dezarmat. Impotriva guvernului Goga, s'au 
pregătit la Paris măsuri financiare şi de propagandă sprijinite de Anglia 
şi Franța, precum și de Antanta-dela Geneva. Cercurile financiare şi 
bancare din aceste ţări și din Bucureşti, au pus la dispoziție sume 
mari pentru combaterea tuturor măsurilor preconizate de guvern. Pe 
câtă vreme, Evreii noștri au început lupta de speculare a produselor, 
organizând lipsa pe piaţă ; au început lupta la bursa de efecte, căutând 
să, scadă valorile româneşti şi la bursa de mărfuri, sau să retragă de- 


1) Vezi art. „Să fim corecţi” al lui Napoleon Ari€ publicat în ,,Curentul” din 
Dec. 1937. 2) şi 3) Vezi ziarele din Ianuarie 1938. 


593 


punerile dela bănci şi C. E. C. să semene și zvonuri tendențioase relative 


la linia noastră de conduită în raporturile internaționale, etc. | 
In sfârşit, s'a produs, în ultimul timp, şi o nouă metodă de a ne 
adormi din nou conștiința deabia redeșteptată. Un intelectual evreu 
As Willman — cunoscut pe câmpul literaturii sub. pseudonimul Bem 
Ely —a întreprins o acțiune pe lângă puterile europene de a se fixa 
şi pentru Evrei un teritoriu unde să se poată desvolta ca națiune aparte. 
Această grupare a mișcării teritorialiste a Evreilor din România, care 
a luat naștere în Oct. 1937, a redactat o broșură, „Soluţia eroică a 
problemei evreiești” trimisă tuturor oamenilor politici şi intelectuali- 
lor și, totodată, un memoriu Societății Naţiunilor rugată să ia în con- 
siderare cuprinsul şi să li se fixeze un teritoriu care să fie organizat 


după modelul U. S. A., ca un stat federal evreesc, elementele com~ 


ponente urmând a fi grupurile evreeşti din fiecare ţară unde trăesc 
actualmente. Broşura cu al ei conținut a fost caracterizată ca o ipo- 


crizie literară de natură să ne adoarmă vigilența şi, totodată, să stâr- ` 


nească împotriva noastră un val de indignare şi un îndemn de stă- 
vilire a,sălbătăciei noastre, când zice : „Ne-am ascuns mereu durerile 


şi rănile, sau le-am negat, lăsând ca lumea să ne creadă altfel decât - 
suntem în realitate” — aşa stă scris de A. Willman 1). Şi marele nostru - 


prozator își sfârșește astfel comentariile asupra acestei broșuri : „Nu 
pleacă evreii dintr'o țară în care, fără nicio contribuţie efectivă la munca 


de creaţie şi de construcţie, au acaparat toate mijloacele de înavuțire 
și au ajuns la situații dominante; nu părăsesc ei o țară, în care un 
ovreiaș cu trei clase gimnaziale ajunge să tutuiască subsecretari de 


stat şi chiar miniștri plini, bătându-i pe burtă” 2). 
Așa au privit Evreii problema evreiască la noi. 
Și ne oprim aci. 


. 


1) Ziarele din Febr. 1938 —,,O convorbire cu d. Ben-Ely-Willman” în Tempo 
din 4 Febr. 1938, etc. 2) I. Al. Br.-Voinești: Huliganism? în Univ. din 24 Oct. 1937. 


A. N. Hăciu. — Evreii în Ţările Româneşti. 38. 


CAP. V. 
DOUĂ ETICI ŞI DOUĂ PSIHOLOGII. 
a) Câteva trăsături sufletești ale poporului românese. 


Voiu încerca, cu timiditatea unui explorator, să stabilesc câteva 
trăsături sufletești, ca să luminez, astfel, două chestiuni de înaltă va- 
loare în domeniul ce ne interesează și anume: a) Poate să existe o 
afinitate între principiile etice şi stările psihologice ale poporului nostru 
şi acelea ale poporului evreu? şi b) Dată o anumită structură sufle- 
tească şi etică, putea oare Românul nostru să biruiască în lupta cu 
poporul evreu? Mă voiu mărgini numai la aceste laturi ale problemei. 

Este necesar să ne transpunem în cadrul psihologic şi istoric, 
ca și în acela cosmogeografic în cari i-a fost dat să se dezvolte poporul 
român. Sub înrâurirea unei configurații cosmogeografice. din cele mai 
variate şi fericite, precum şi a religiei creştine, el a căpătat un buchet 
de însușiri morale şi artistice extrem de delicate și armonioase. Sub 
"regimul de rumânie sau iobăgie, rob al latifundiarilor, veșnic oprimat 
de neamuri străine venite din regiuni sărace și. disprețuit de clase 
suprapuse fără afinități organice cu aspiraţiile și tradiţiile sale, a cre- 
scut în sufletul lui melancolia și nevoia de a trăi mulțumindu-se 
cu puțin și fără atitudine activă. In atingere cu alte popoare, s'au 
încrustat în elo seamă de înrâuriri. 

Ori cari zu fost, însă, vicisitudinile istorice prin care i-a fost 
dat să răzbată, anumite caractere nu l-au slăbit niciodată, Faţă de 
toate popoarele cu experiențe superioare în viață sau venite aci cu 
gând de distrrgere, el a șiut să se îndoaie ca trestia lăsându-se 
dedesubtul furtunii şi — din cruda lui experiență, — el, cel mai vechiu 
popor pe aceste tarâmuri, a rămas în picioare cu toată omenia și 
înțelepciunea lui, cu sufletul senin şi primitor, cu mlădierea și opti- 
mismul nezdruncinat, cu o vedere filosofică a lucrurilor și a oamenilor. 


595 


In cele ce urmează, constatările noastre se vor referi la ncţ unea 
de popor românesc luat ca tot, ori la caracterele regionale sau căpătate 
prin imitație, mai ales de clasa care se în; hesuie la b nefa cerile unei 
vieţi roui. Rămâne ca cet torul să desprindă, pe alocuri, aceste nuanţe. 

Din capul locului, vom răsturna câțiva idoli. Anume, acea cre- 
dință a multora. din noi după care poporul românesc ar fi înzestrat 
dela natură cu un buchet destul de bogat în însușiri numai bune. 


` Dacă este vorba de însuşiri statice,. apoi: Românul le posedă în 


cel mai înalt grad şi, atunci, toate sunt bune. Dar dacă este vorba 
de însuşiri dinamice, cari să-l ajute la afirmarea personalității sale, 
atunci ele îi sunt, sub acest raport, de puţin folos, neajutându-l să se 
adapteze mediului sau pe acesta să şi-l conformeze nevoilor lui. In 
decursulgcelor ce urmează, vom fixa, rând pe rând, toate aceste defi- 
cienţe sufleteşti, cari l-au făcut să piardă bătălia cu Evreul și străinii. 

Nu există îndoială că puterea de percepere a Românului este foarte 


. mare — spirit vioiu, prinde totul repede, fiind înzestrat cu un simţ 


de observaţie foarte ascuţit. Dar, abia acum, încep contradicţiile 
curioase. A rămas naiv. Atât de naiv ca să-l înşele primul venit, în cursa 
căruia cade repede cu o adorabilă candoare. 

El trăeşte încă, par'că, în perioada patriarhală. Viaţa agricolă 
legată de sat și de glia lui l-au făcut rigid și tradiționalist fanatic. Ca și 
natura de vid, are oroare de mobilitatea: în spaţiu, ceeace face greoaie 
mlădierea și mobilitatea lui sufletească. Pentru slujbașul român, în- 
depărtarea de mediul cunoscut și înstrăinarea în nouile provincii, era 


"socotită nu de mult ca un exil. Pe câtă vreme, Românii macedoneni 


reuşesc, în scurt timp, să se adapteze nouilor condiţii de viaţă şi, din 
păstori -singurateci ai munților, au devenit buni agricultori și curagioși 
negustori. Fiindcă, trăind într'o continuă „mobilitate în spaţiu, au 
reușit, dealungul vremurilor, să capete o mare mobilitate în idei și 
în stări sufletești şi, deci, o mare capacitate de adaptare la nouile condiții - 
de viață, rămânând, totuși, pe mai departe tradiționaliști. Cam acelaş 
-proces a avut loc cu Mocanii și Mărginenii. ` 

Spirit ascuțit în domeniul filosofiei practice, înzestrat cu o mare 
putere de imaginație creatoare în artă și în dans, în literatură şi în 
alte îndeletniciri. Dela artă, însă, n'a trecut la tehnică și, deci, na 
putut să speculeze rodul muncii sale imaginative. De asemenea, spirit 
satiric şi persiflant, el prinde repede metehnele semenilor și ale stră- 
inilor cu cari conlocueşte, tot așa cum persiflează şi rodul muncii lui, 
slujba şi biserica lui, familia și conducerea ţării lui. Dar dela aceste 
sspeculațiuni intelectuale, el n'a trecut la comportări severe, dela toate 
aceste minunate caracterizări n'a trecut la atitudini pozitive față de 
străini — n'a cunoscut, în fapt, intoleranța religioasă şi nici xenofobia. 


596 . - 
à 
FI nu este capabil să privească lucrurile prin prisma seriozității, ci prin 
— chiar în momentele cele mai tragice — partea lor glumeaţă. Hu- 
morul îi este însăși viața, gluma sărată şi prietenească dulceața vieţii. 
Poetul Vasile Alecsandri a spus cândva că Românul se naște poet. 
Realităţile din ultimele decenii au vrut să consacre par'că un alt 
adevăr şi anume că Românul este născut om politic, chemat adică 
numai să guverneze. Anumite intenţii pornite din oficine străine și 
interesate au popularizat credința falsă că Românul nu este capabil 
de alte îndeletniciri în viața socială decât de aceea de a lucra câmpul 
şi —ca și Cato la Romani — născut de a conduce statul, de a gos- 
podări viața publică — fie ca portar, fie ca ministru. Şi, în marea 
lui 'naivitate, atunci când a avut! în mâini votul obștesc, l-a dat pe 
nimic acelora cari se jucau cu soarta lui, întocmai ca sălbatecii cari 
dau lucruri de preţ contra obiecte strălucitoare. La această amăgire, 
a contribuit — precum am mai spus-o — iluzia popularizată de presa 
înstrăinată şi de demagogia interesată şi, astfel, am reușit să-i nimicim 
aptitudinile creatoare în comerț şi industrie; am făcut din Români 
elemente turbulente şi cerşetori ai milosteniei publice și ai mituirii 
Jidovilor şi tuturor străinilor. Munca meșteșugului și banul câştigat: 
pe altă cale decât aceea a slujbei publice au fost disprețuite, ceeace în- 
lesnea străinilor monopolul acestor îndeletniciri. Și poporului nostru 
i-au exagerat, prin toate mijloacele, pasiunea fastului și gloria deșartă, 
oamenii noștri politici i-au cultivat amăgirea, cu manifestațiuni repe- 
tate zgomotoase şi spectaculoase, cu discursuri deșarte de conținut 
— cu „panem et circenses”? — cu praznice întinse, cu băuturi ce ador- 
meau vigilența spiritului. i 
'Dacă Maiorescu vorbea de beţia de cuvinte care vrea să umple 
golul în artă, apoi, în vremurile noastre, o altă beţie de cuvinte ținea 


să umple golul în viața socială. In așa grad, că, în anii din urmă,. 


s'a înstăpânit, pe o lungă perioadă, regimul logocrației — adică me- 
toda de a conduce statul prin o meșteșugire bine ticluită de cuvinte, 
cum spunea un publicist. Am avut astfel : prim miniștri cari, dădeau 
bilanțuri de mari binefaceri şi progrese politice, financiare și sociale 
uimitoare; am avut miniştri de agricultură cari învățau pe plugar 
meseria de a cultiva moșia "prin epistole sau prin sfaturi publicate în 
gazeta oficială a statului; sau miniștri ai sănătății publice cari vin- 
decau toate bolile prin înşiruiri de date statistice ; sau miniștri ai în- 
vățământului public cari ștergeau analfabetismul şi mersul prost al 
şcolii prin bagheta discursurilor ; etc. Când un cercetător va avea cândva 
curiozitatea să stabilească realizările regimului logocratic, să nu facă 


altceva decât să numere sutele și miile de discursuri politice ținute 


peste tot întinsul țării, în oricare duminecă și sărbătoare. Şi, atunci, 


a 597 


să pună într'un taler al balanței fapta ce a putut fi întrupată prin 
Cuvinte, iar în celălalt taler, zecile de mii de metri cubi de lemn din 


frumoasele noastre păduri cari au dat putinţa să se difuzeze naivilor 


toate platitudiniile oratorice ce se credeau capabile să îndrepte tot 
răul—să se dea o nouă viață țării noastre și să se românizeze ca prin 
farmec munca, şi capitalul național. 2 
Instinctele simpatice, ca şi la Slavi, sunt foarte dezvoltate la 
poporul nostru, ba chiar exagerate. Pe cât de vioiu și ascuţit la 
spirit, pe atât de emotiv și impresionabil. Foarte sensibil la nevoile 
și suferințele aproapelui, el s'a identificat cu stările sufleteşti ale stră- 
inului, încât l-a primit cu braţele deschise și l-a ospătat, ca, pe urmă, 
să-i cedeze şi casa şi avutul şi țara. Noi am păţit-o, de aceea, întocmai 
ca Havayenii cari au introdus în cetate pe Americanul Young şi l-au 
însurat cu fiica regelui (1788) şi, astfel, pe nesimţite, ne-am pierdut ca 
şi ei vigoarea, curăţenia patriarhală, virtuțile și independența economică. 
=  Ospitalitatea românească, trâmbițată şi popularizată de toți 
străinii şi de toată presa masonică ca una din marile virtuți de rasă, 
rămâne, în realitate, una din scăderile noastre sufletești. Ospitalitatea 
este, în adevăr, o virtute, dar dusă până la abdicarea dela toate prero- 
gativele naționale şi până la renunțarea la toate bunurile numai ca 
străinul să se simtă ca la el acasă este o scădere gravă. Aceste afir- 
mațiuni vor părea, de sigur, o absurditate,.ba chiar o sfidare a eticei 
noastre curente. Dar acesta este adevărul. Ospitalitatea românească 
este o nesocotire a intereselor noastre cele mai'vitale, ea este o abdi- 
care de teren — întocmai ca acea retragere, zisă strategică, care îngă- 
duie adversarului să ocupe pozițiuni de natură să-i asigure biruința ; 
este -o renunțare la afirmarea personalității noastre — personală și 
națională, fiindcă ea rezultă, în fond, din lipsă de reacțiune, o mărturie a 
laşităţilor noastre, a apatiei şi neputinței de a ne împotrivi străinului ce 
l-am socotit pe nedrept înzestrat cu virtuți, adesea, supraomenești. 
ici consecințe ale emotivității noastre și, deci, a ospitalităţii 
noastre — care ne-a împins la o complectă toleranță — este şi 
imitația servilă a tot ce este străin, a tot ce ne vine de peste ho- 
tare, rezultând din felul nostru de a ne subestima pe noi și de a su- 


praevalua pe străini. Robi ai acestor imitații, am reușit să ne înăbușim 


originalitatea spirituală şi — fiindcă n'a necesitat nici o sforțare — am 
adoptat instituţii străine, adică frânturi de psihologii ale altora : cul- 
tură şi pedagogie, justiție şi administrație, fel de a ne îmbrăca și 
judeca, etc., toate puse în serviciul individului iubitor de situaţii și de - 
glorie, dar n'am creat —/din nevoile noastre firești — ca să le punem 
în serviciul poporului şi destinului nostru etnic. „In Apusul european 
— serie psihologul Rădulescu-Motru — individualismul se manifestă 


sa o o) 

` o 
pe planul vieții sociale şi economice. este creator de instituţii, pe când 
individualismul românesc este o simplă creație subiectivă, un egocen- 
trism, sub influența factorului biologic ereditar”. 


Felul de a aprecia pe străini. este încă una din tristeţile RETN 


-giei poporului nostru, fapt care rezultă — cum am spus-o mai sus — 

din neputința lui de a se afirma, din timiditatea lui nativă, din remi- 
ni scențele: vieții lui de rumân sau de iobag, din multele prejudecăți 
că pătate dealungul veacurilor. Astfel, am atribuit tuturor străinilor 
numai virtuți, i-am supraprețuit în toate manifestările lor, desbrăcân- 
du-ne în schimb pe noi de tot ce am avut şi avem frumos şi nobil. 
Şi, de aceea, am primit, în sânul nostru, tot ce alte popoare au zvâriit 
ca balast şi netrebnic, pe toţi inşii în conflict cu justiția și morala. 
curentă. Toate cele enumărate până aci sunt un produs al slăbirii 
re acțiunii noastre etno-biologice. 

In această slăbire a rezistenței, stă întreaga tragedie a sufletului 
nostru: un popor care percepe limpede situațiile, apreciază de ase- 
menea limpede împrejurările şi trage consecințele logice decurgând 
din premise formal şi material adevărate, dar nu este capabil să pre- 
înt âmpine primejdia, să organizeze reacţiunea şi să creeze valori eco- 
no mice și spirituale, prin, atitudini eroice — singurele valabile şi grăi- 
toare. Dacă s'au înregistrat reacțiuni, şi aceasta în mod intermitent, 
apoi ele au îmbrăcat caracterul de impulsivitate, fără durata şi stă- 
pânirea de sine necesară în lupta grea de afirmare națională. Cu apli- 
cații de origină slavă spre misticism şi cu filosofia fatalistă, el a reac- 
ționat dârz, dar a slăbit repede. Puternicul resort ce susține: sufletul 
în lupta grea pentru existență îi lipsește. Este un temperament im- 
pulsiv, dar nu o voință şi atitudine dârză, continuu susținută. 

Neputința lui de a reacționa o găsim întipărită în toate mani- 
festările lui: în artă şi în literatură, în viața economică şi în cea 
spirituală. In poezie și literatură, găsim eroi abulici, personagii slabe 
ca reacțiune. Meşterul Manole se zvârle în gol fără a reacționa în alt 
fel ; ciobanul moldovean se plânge Mioriţei, dar nu-l vedem luând ati- 
tudine ca să evite osânda la care-a fost supus; în satire şi în ,,Doina”, 
poetul Eminescu chiamă în ajutor pe Vlad "Țepeș sau roagă pe archiman- 
drit să tragă clopotele ca. să scoale pe morţi cari să scape pe cei vii de 
oprimări și alte necazuri ; eroii lui Br.-Voinești sunt nişte neadaptaţi, ca 
şi ființele timide ale lui Popovici-Bănățeanul şi ca și abulicul erou din 
„Intunecare”, etc., In muzica românească, nu găsești expansiune şi 
îmbărbătare, ci mai mult plâns și depresiune ; în poezia . poporană, 
- întâlneşti contemplare și înfrățire cu toate elementele ncînsuflețite. 
ale firii — poetul se plânge florilor și frunzelor, se jălueşte nourilor 
şi apelor, dar nu încinge arma şi nu încleştează pumnii ca să se ia la 


599 


piept cu adversarul. și cu natura. Nu găsim, nicăeri, astăzi, un Robinson 
românesc. Literatura şi muzica noastră sunt arte statice — dacă pot să 


mă exprim așa —și nu o literatură şi muzică dinamică ; după cum avem . 


o şcoală statică și atâtea însușiri frumoase, dar statice, nu dinamice. In 
toată literatura noastră, nu întâlnim o reacțiune dârză împotriva străi- 


' pilor şi a atâtor evrei, și anumiţi streini, cari au chinuit veacuri populația 


noastră şi ne-au turburat și stricat viața de stat și de națiune. 


Literatura din Ardeal face, pare-se, excepție dela aceste con- 


statări. Aici, găsim marșul „Deşteaptă-te, Române !”, „Noi vrem pă- 
mânt !”, „La arme !” al lui Iosif, etc. I. Slavici ne redă atâtea ilustrații 
de voință dârză şi atitudine creatoare, caractere ce le regăsim şi în 
„Ion” al lui Rebreanu. Dacă luăm în considerare și luptele lor de afir- 
mare pe teren economic și național — pe calea înfăptuirilor negusto- 
rești şi bancare, pe calea armelor, prin biserică, ştiinţă istorică şi arena 
publică — vom trage încheierea că ele nu se aseamănă întru totul 
cu manifestări similare ce au avut loc în Vechiul Regat -— însăși revo- 
laţiile de aci s'au soldat cu expulzări şi nu cu sânge și alte pierderi. 
Românii din Balcani ies cu totul din apreciările ce facem asupra struc- 
turii sufletești a poporului românesc. Toate manifestările acestor Ro- 
mâni sunt numai reacțiuni dârze şi continue și, numai datorită acestui 


comportament, au putut supravieţui și vor birui mereu. De- abia 70% A 


Evrei au putut să se măsoare cu ei în Macedonia și wau călcat niciunul 
pragul oraşelor aromânești. Restul de 90% Evrei au trăit în mizerie, 
îndeletnicindu-se cu meseriile cele mai josnice. 1): 

Cine n'a văzut, oare, prin târgurile sau prin munţii noştri, un 
tânăr vlăjgan, de proporţii herculeane, Român vânjos — şi ca el, sute 
de mii — care, cu câteva lovituri de topor, doboară la pământ stejarul 
de sute de ani, dar acelaș Hercule rămâne împietrit în fața străinului, 
în fața Evreului, hâd și pistruiat, devenit stăpân ucigător al fru- 
moaselor și bogatelor noastre păduri. Și cine n'a văzut, oare, pe acel 
Român neaoșş care, cu răbdare de fier şi neînfricat, scormonește aurul sau 
cărbunele din măruntaiele pământului și doboară munţii cu dinamita, 
sau înfrățește văile prăpăstioase cu poduri temerare și superbe, dar 


1) Prof. N? Pandelea, în manualul de geografie a României pentru clasa IV, schi- 
ţează, în felul următor, psihologia Românului după provincii. Moldovenii, datorită vici- 
situdinilor istorice, sunt cei mai blajini, ospitalieri şi idealisti și puţin practici, lipsiţi 


„de inițiativă, prea resemnaţi. dar excelenți ostași. Moțul e celmaitristom din tot cu- 


prinsul țării, singurul Român tăcut și posac, iar când râde, varsă sânge, mândru și sta- 
tornic, la el cuvântul dat e sfânt şi este singurul revoluționar. Mocanul e rasă vânjoasă, 
om de iniţiativă, fără frică de nimic şi de nimeni — comparabil cu vechiul Normand 
care se avântă în larg pe nişte bărci cât coaja de nucă. Este bun colonizator. Olteanul 
este practic și energic, îndrăzneț şi plin de inițiativă, excelent agricultor şi negustor, 
Le-am reprodus aceste apreciări, fără a ui le însuşi în-totul. Asupra problemei ce ne 
interesează în acest capitol a se vedea : ,, Naționalismul constructiv al lui PompiliuNicolau. 
Vezi şi I. Simionescu — Țară noastră 1937. 


Pi 


600 E 


rămâne mut în fața noului stăpân învestit cu o hârtie, smulsă dela 


autorități. Sau care dușman, din cei mai puternici și bine organizați, 
nu i-a văzut pe acești Români smulgând victorii că braţele goale și 
cămășile sumese sau svârlind în aer cetățile Sevastopolului, Cherciului și 
_a Stalingradului ! Și bietul Român este întocmai ca acel om însetat care 
moare lângă izvorul cu apă limpede şi binefăcătoare şi care — deși știe 
că numai acest lichid îi va mântui viața — nu este în stare, totuși, să 
„poruncească mușchilor de a se întinde ca să apuce vasul mântuitor. 
Dacă ne transpunem pe scena social-politică, vom da de aceleași 
nobile slăbiciuni. Au fost, la noi, mișcări naționaliste şi antisemite. și 
ele durează, teoretic, de aproape șase decenii. . Dâr ele au îmbrăcat 
caracterul de intermitență și nu cel permanent și practic. Toate acestea 
şi-au strigat ființa lor teoretică numai la zile mari, dar nu și-au do- 
vedit spiritul practic şi de creațiune eroică, potrivit nevoilor noastre 
permanente, toate își îmbrăcau haina antisemită numai la anumite 
date solemne și începeau din ce în ce mai tare, ca, pe urmă, să slă- 
bească, încet încet... Şi, de aceea, când noi ne strigam prin cuvinte 
durerea, dușmanii noștri — în speță, Evreii, — lucrau ; când noi scriam 
şi țipam, sau spărgeam geamuri dar le plăteam scump de tot, ei lucrau 
Şi acaparau; când noi ne cutremuram la tragedia autochtonilor, ei aca- 
parau mai departe, ne boicotau, complotau și își creșteau — prin invazii 
tăcute — numărul lor până la sufocare, devastând în ritm şi mai vio- 
lent bogățiile noastre, speculând și mai sălbatec - nevoile poporului, 
suferințele și durerile noastre. Ei ne cunoșteau psihologia cu toate 
scăderile noastre, ei se înarmau cu tot ce era necesar unei armate de 
invazii, iar noi ne înarmam numai cu vorba și cu plânsul nostru. Şi 
țăranii noştri când au făcut revoluții și tinerii noștri când se puneau în 
fruntea mișcărilor naționaliste, toți erau însuflețiți de pasiuni trecătoare 
şi. de emoții brusce, dar nu de o voință activă condusă de rațiune. 
Tot datorită acestei relaxări a voinţei, Românul, când a avut în 
mâini parte din comerț și industrie, le-a părăsit ca să se apuce de alte 
îndeletniciri şi de alte rosturi, cari nu reclamă sforțări susținute de 
cari a avut oroare, nici riscuri şi răspunderi. Și, de aci, goana lui de a 
face și din copii ceeace a putut să fie sau n'a avut timpul să ajungă. 
Numai un temperament optimist, altoit pe o filosofie creştină, 

l-a făcut să rămână, mereu, acelaș nepăsător față de loviturile 
soartei, acelaș imperturbabil în „vâltoarea vicisitudinilor vieţii și au 
trecut toate, singur el a rămas dealungul veacurilor, cu aceiași ființă 
fizică, dar cu mult schimbat ca înfățișare psihică. Toate neamurile 
străine şi-au împrimat, în structura lui sufletească, câte ceva din fisio- 
nomia specifică : Dacul — instinctele. lui artistice, adânca lui credință 
religioasă și vitejia legendară; Turcul — fatalismul şi bunătatea lui 


A 


601. 


sufletească ; Slavul — misticismul, cu  imperturbabiuitatea stepelor 
sale, optimismul nedezmințit, alături de lipsa de voinţă şi legăturile 
cu tradiția cea mai înapoiată ; Grecul — mai ales. la orăşeni, fastul îm- 
bătător, supleţea, tendința de a parveni, etc. Şi, de aceea, pare cam 
neserioasă interpretarea dictonului: „Apa trece, pietrele rămân”. 
In adevăr, apa a trecut şi pietrele au rămas, dar ele n'au rămas col- 
țuroase, ci apa şi frecăturile le-au rotunjit, le-au sfărâmat adesea, le-au 
pulverizat. Neamurile străine au fost și au trecut —sau parte din ele 
au rămas asimilându-se, sau nu — dar și-au lăsatimprimate în noi, în 
sufletul nostru, parte din . caracteristicele . sufletești — mai cu seamă 
scăderile lor naționale. A fost mereu insultat, oprimat şi amăgit, 
dar a răbdat şi a sfârşit prin a se resemna față de loviturile soartei, 
rămănâhdu-i doar speranța în mai bine, încrederea întrun Dumnezeu — 
bun, milostiv şi drept. De aceea, în așteptarea unui om bun şi drept, 
el a acordat credit tuturor nouilor veniți şi s'a văzut mereu înșelat. 

De aci, atâtea contradicții foarte curioase. Aci este impertur- 
babil, aci se impreionează de cea mai slabă adiere protivnică ; aci risi- 
peşte bunuri pentru nimicuri, aci este zgârcit pentru întreţinerea lui 
fiziologică ; leneveşte luni întregi și face lucruri grele, dându-le peste 
cap, în.scurt timp ; este sclav al tradiției celei mai înapoiate şi imită 
cu ușurătate și mare pagubă tot ce este nou și strălucitor — apucături 
şiinstituții, haine şi idei. Ii repugnă sforțările continue oricât de ușoare. 
Pentru Român, nu există, în timpul iernii, nici vite, nici familie, nici 
o sforțare care să-l răpească dulcii leneviri de vacanță care durează 
luni întregi. De aceea, el şi familia lui ies din iarnă ca niște nau- 
fragiați sau ca animalele ce au hibernat, mistuindu-și- grăsimea.... 
ce n'au avut-o nici în toamnă. | = | 

Românul n'a cunoscut forța miraculoasă a unui individualism 


- bine înțeles și nici puterea asociării, a muncii în colectivitate -disciplinată 


şi cu răspundere mutuală, unde tot insul se încadrează ideii de ordine, 
în perspectiva, creării de bunuri spirituale şi materiale cari să-i asigure 
independența. El nu este nici individualist în înțelesul burghez al 
cuvântului — Este, însă, prin instinct, gregar. „A ieşi, din rândul 
lumii — zice R.-Motru — este, pentru săteanul român, nu un simplu 
zisc, ci o nebunie.” Şi, totuşi, n'au prins la noi nici colaborările coope- 
ratiste de nici un fel. Din două considerațiuni : cooperaţia n'a fost o 
creație spontană, ci o imitație transplantată oficial în teren nedes- 
țelenit, şi, în al doilea rând, că banul public — după concepția comună— 
este banul nimănuia și, deci, poate fi însușit de orişicine. La Românii 
din Macedonia, sa afirmat individualismul, — puternic şi creator — 
de oarece, acolo, n'a fost cu putință — într'un stat cu totul dezorganizat 
ca ordine și stabilitate — o cooperare de forțe morale și economice 


` 


602 


pe timp îndelungat. In Ardeal, potrivit condițiunilor speciale, a prins 
și o formă şi alta de activitate economică și morală. 
Individualist sau colectivist, Românul, oriunde ar trăi și "din: 


înălțimea oricărei deregătorii ar privi, el rămâne sclavul colectivității, - 


sclaviil clanului — familie, club, cerc de prieteni, cunoștințe, ete. El 
nu poate privi lucrurile pe plan abstract. De aceea, va căuta — chiar 
cu riscul scăderii prestigiului personal şi acela al instituției — să-și 
aranjeze pe toţi ai lui în cele mai fruntașe locuri şi, în tot timpul vieţii, 
el va trăi ca musca prinsă în păienjeniș, rob al clanului. De această 
deficiență sufletească, au știut să se” servească foarte abil Evreii și 
toţi străinii şi pe câtă vreme aceştia s'au ales cu mari câștiguri, Ro- 
mânul numai cu toate ponoasele. i 
Produs al unei religii ortodoxe care a făcut din Român Ñn popor 
extrem de blând, iubitor, evlavios și iertător, darnic şi ospitalier, mai. 
mult ca la oricari alte popoare, şi produs al unor minunate împletituri. 
de bogății și frumuseți fizice ale solului natal, el se lasă, de asemenea, 
sedus repede de înălțimea și noblețea unei cauze frumoase. La un mo- 
ment dat, el poate deveni, pe prietenie, şi antisemit și antibulgar și 
antimaghiar, dar această convertire este pur intelectuală și ocazională,. 
ea nu este: urmată “de atitudini concrete. Sau, dacă îl urnești greu 
pentru anumite atitudini, apoi se lasă ușor, după prima noapte de 
odihnă. Şi, de aceea, el rămâne acelaș permanent client al Evreului,. 
acelaș tributar al Bulgarului, acelaș frate bun cu Ungurul — pentru. 
toți rămănând o bucată de pâine alături de el, un colţișor în inima. 
lui. Românul n'a cunoscut mișcări naționale și religioase împotriva 
străinilor. Antisemitismul, de pildă, a fost și este încă o frumoasă teorie, 
a fost o ideologie abstractă, nu o doctriiiă care să-i revoluționeze În- 
treaga-i ființă sufletească şi să-l țină sub o permanentă presiune, re- 


clamându-i şi aplicațiuni pe teren. El s'a angajat în asemenea mişcări. 


numai de dragul de a se angaja. Inregimentat de oamenii politici în. 
luptele politice, el a reacționat potrivit firii lui — întâi cu energie- 
fierbinte şi, pe urmă, încet, mai încet, până când s'a stins, fără urmă.. 

Tot așa pentru Român — oricare ar fi el— personalitatea este 
o noţiune frumoasă, o haină din cele mai scumpe şi reprezentative cu 
care se îmbracă la zile mari, dar goală de conţinut. Fiindcă câştigarea- 


personalității reclamă sforțări îndelungi şi niciodată terminate, pre- ` 


supune abdicări morale și renunțări fizice, la. multe bunuri și bucurii 


trecătoare, fiindcă această idee — care are mult din esența divinității—- 


“este ceva în veșnică devenire, dar niciodată dusă la capăt şi încheiată... 
Potrivit firii noastre naționale umilite, nu seva îngădui în nici o- 
instituție afirmarea unei personalități şi, când o asemenea atitudine 
va avea loc, ea va fi interpretată, cu drept cuvânt, ca o jignire profundă. 


603 . 


adusă întregului corp în care ea a îndrăznit să se producă. Intocmai 


“ca atunci când în un stup de albine va pătrunde un şoarece sau altă 


gânganie străină, acestea vor fi înăbușite cu ace ucigătoare sau vor fi.. 
împachetate în un înveliș impermeabil de ceară, tot astfel, va avea 
loc şi cerificarea sau mortificarea în instituția: unde s'a putut: produce 
o asemenea afirmare a personalității 1). 
l Una din condițiunile fundamentale — mai bine zis fructul mult 
aşteptat al personalității este demnitatea.- Și această lipsă de dem- 
nitate se traduce prin aceea că, pentru anumite interese personale sau 
de partid, am tolerat toate condițiunile de viață cari au dus la degra- 
darea poporului suveran în stat şi au creat condițiuni optime de dez- 
voltare şi de supremație a elementelor străine. Partidele cari, în adevăr, 
au confrățit cu poporul nostru nu şi-au potrivit mijloacele pentru atin- - 
gerea scopului urmărit şi, fără simțul realităților, au bătut, decenii lungi, 
apa în piuă, fără a fi putut realiza vre-o înjghebare economică. Mitro- 
'politul Andrei Șaguna a înțeles altfel în Ardeal şi, ca atare, şi-a potrivit 
mijloacele de luptă, prin insituţii culturale şi religioare, ca şi prin 
aşezăminte bancare. Dar în el clocotea o altă psihologie ce se cerea 
imperios tradusă în faptă, dârz și încontinuu, o psihologre sud-balcanică. 
Demnitatea, individuală sau națională, este una din manifestările 
cele mai de preţ ale personalității. Uitaţi-vă, la o gară mare, în aştep- 
tarea unui tren. Grupuri de țărani stau trântiți pe lespezile de pe pe- 
roane sau pe scândurile murdare din sălile de așteptare și ronțăie resturi 
de mămăligă veche ca să-și îmblânzească foamea — ei, creatori: de 
valori economice, — ei, producători de toate. Alături, la mese albe ca 
zăpada şi încărcate cu flori exotice, hălăduiesc, cu fripturi rare și vinuri 
scumpe, tocmai aceia cari n'au produs un bob de grâu, cari n'au creat 
nimic cu mâna lor, cari n'au scris un vers, cari n'au propagat o credință 
de pe tribună sau de pe catedră, cari n'au dat niciodată piept cu duş- 
manul, ci au știut doară să trăiască din specularea tuturor slăbiciunilor 
şi vițiilor. unei clase fără afinități sufleteşti cu țara. Trenul se pune în 
mișcare. Ei —aceşti străini, adică Evreii — călătoresc, impertinenţi, 
în papuci de marochin şi în pijamale de lux, pe paturi moi sau pe 
canapele de pluș — în trenurile de lux; iar la coada garniturilor, în. - 
vagoane murdare și întunecate, ca nişte vite duse la înjunghiere, 


I) In şcoală, ca stă: se va asupri personalitatea oricui — elev sau profesor — 


“sub o avalanșă” funerară de regulamente, metode şi poveri programatice, cari vor sfârși 


prin a o ucide în fașă. Nu se va îngădui nici o ieşire din comun, ci vom face şcoală ab- ' 
stractă și copiată, fără apel la personalitatea elevului şi nici la inițiativa lui. Iù şcolile 
practice, ca și în cele teoretice, se va proceda la fel. Toate greutăţile se vor lăsa pe 
seama unei singure funcțiuni —a memoriei. Manualele vor fi pline de basme, de elegii 
şi doine plângărețe; dar nu se va proslăvi personalitatea cuceritorilor, în domeniul 
ştiinţelor, al geografiei şi etuografiei şi al acelora cari au cucerit —prin știință şi comerț, 
prin industrie şi artă — o pozițiune frumoasă pentru țara lor şi pentru progresul umaniății. 


604 i 


călătoresc aceia cari fac din țara noastră o țară bogată şi aceia cari, 
cu sângele şi membrele lor, i-au asigurat hotarele. 
Numai lipsa aceasta de demnitate națională ne-a düs la deper- 


sonalizarea Românului, la degradarea lui din pozițiunile ce i se cuve- 
nea 1).- Umilința ca şi neputința au ajuns virtuți naționale și ele au. 


fost propovăduite de pe amvon şi de pe catedră, strivindu-se perso- 
nalitatea elevului și a binecredinciosului şi se oglindeau în alcătuirea 
bugetului sub care sta, strivită, viața slujbaşului. Au fost predicate 
peste tot de toți factorii chemați să întărească ființa națiunii ṣi s'a 
lăudat cumințenia, marea cumințenie a poporului nostru.’ 

Incă două însușiri negative ale sufletului românesc sunt : risipa 
timpului şi risipa rodului muncii noastre. Pe câtă vreme, economia 
acestor două bunuri constituie o însușire din cele mai de preţ a unei 
voințe energice, este stâlpul clasei burgheze pe care se sprijină ființa 

„statului şi a națiunii. 

Economia. cu puterile ei miraculoase este rezultatul unei lungi 
evoluţii şi al unor grele sforțări şi renunțări la bucurii trecătoare și este, 
totodată, un instrument prețios pentru viitoare câştiguri, ea fiind temelia 
independenţei spirituale şi economice, păstrătoare şi creatoare de alte 
bunuri sufletești și materiale. Fără economia psihologică, sufletul 
nostru va fi veşnic o tabula rasa, va trăi în un veşnic prezent. Prin 
economie, ne înfrățim cu prevederea — una din superioritățile omului 

“faţă de animal. Fără economisire de bunuri materiale, vom trăi de azi 
pe mâine, robi ai atârnării spirituale, politice şi ecomonice a străinului. 

Noi, din misterul de a cruța rodul muncii noastre, va trebui să 
creăm o ştiinţă, o artă, o economie românească, o doctrină politică 
austeră, sprijinită de legi draconice, ca, astfel, să câştigăm ceva din 
multul ce am pierdut. Ziua economiei, ca și aceea a cărții, a mamei, 
a laptelui, a copilului şi alte de astea rămân toate vorbe și vorbe oale, 
rămân simboluri fără conţinut, îndeletniciri fastuoase de cari vor râde 
generaţiile viitoare. Fiindcă suntem un popor care ne lăudăm cu două 
fapte : că cumpărăm foarte scump, adică risipim și că nu dăm cea mai 
slabă prețuire timpului. Alte popoare din Pitici costă bani” şi-au 
făcut 'o evanghelie. 

Această risipă a timpului și bunurilor am ăi nu numai din 
contactul cu lumea apuseană. Domniile fanariote şi războaiele rusești 
şi austriace purtate pe pământul nostru, precum și mai târziu Francezii 

„rămași în urma războaelor napoleoniene áu importat moravuri şi 
apucatun si un n nou fel de a ne îmbrăca şi iza S'a produs, în felul 


1). Numai această lipsă de demnitate ne face. s să. “menţinem instituția Olteniloz 


cu prăvălia în spinare, desculți şi în zărenţe, „ceeace. degenerează. o rasă viguroasă. Și în 


*Bucureşti sunt peste gooo tineri cari trăesc în condițiuni degradante. 


605 


acesta, o revoluțiune profundă în toate manifestările. vieţii , sociale și 


de stat. Importul de manufacturi apusene a izgonit viața patriarhală 


de până acum. Și s'au importat, cum zice un cronicar contimporan 


_— generalul francez Langeron, pe la 1824— toate vechiturile din 


prăvăliile dela Paris şi Viena, plătite foarte scump la Iaşi, mobile şi 
caleşti „şi trăsuri elegante austriace cu mari cheltuieli. Doamnele au 
început să-și strice viața de familie, să se îmbrace luxos, să înveţe 
limbi şi dansuri străine. S'a produs, cum zice I. Veverca, o adevărată 
destrămare a vechilor forme de viață. Boierii au început să-și întindă 
latifundiile. Din 1713 sate câte erau în Moldova către sfârșitul sec. XVIII, 
927 erau boierești, 215 mânăstirești, 25 domneşti și de-abia 595 sate 
de țărani liberi. Boierii, atrași de viața de lux a capitalei, își părăseau 
conacurile și a început, astfel, viața de absenteism şi de arendare a 
pământurilor. Evreii şi străinii au alergat îndată bucuroși să-i supli- 
nească. S'a impus ţăranului o muncă şi mai grea, pe cât creșteau 
cerințele boierului, iar zilele de boieresc şi de clacă creșteau necontenit. 1) 
De altfel, boierii şi cucoanele uimeau Apusul cu îmbrăcămintea lor ele- 
gantă și prețioasă, ca şi prin risipa ce o făceau cu o deosebită fală, precum. 
stârneau admirația și țarului Alexandru I şi curții imperiale — aceasta 
pela începutul sec. XIX 2). Cu timpul, țăranul boierului a devenit rob 
al străinului și Evreului. Am vorbit şi în altă parte de ravagiile su- 
ferite de boierime și de țărănime odată cu introducerea formei capi- 
taliste a vieţii, când moșiile şi munţii se vindeau pe o butcă vieneză 


sau pe o haină luxoasă, iar munca ţăranului gemea sub regimul în- 


voielilor agricole. 
In felul acesta, s'a ajuns ca Românul, din orice clasă ar face parte, 


să nu cunoască binefacerile economiei și nici câștigurile prevederii. 


De aceea, atunci când el are, va risipi cu largheţa unui maharajah, 
iar atunci când nu are, va răbda ca ursul în bârlog sosirea unor 
timpuri mai bune. Ca boier, va scăpăta, iar ca slujbaș sau muncitor, 
va: cheltui salariul într'o săptămână sau îl va lua ca acont cu luni 
înainte. Speranța — atâta i-a mai rămas —îi va fi cel mai bun prieten 
şi aliat. Mese întinse, praznice scumpe, fără rost și fără sfârşit, acestea 
constituie delectarea lui de căpetenie. Pentru a lua parte la asemenea 
praznice, Românul nu va cruța nici bani, nici timp, nici odihnă și 
nici sănătatea lui și a vitelor lui. Merge cale de poşte . întregi ca să 


„ia parte la praznice, la baluri, la delectări inutile. Zilele de alegeri 
sau de manifestări politice erau, pentru Român, adevărate bucurii, 


I)I. eee — Procesul destrămării vechilor forme, în Encicl. Rom. vol. III, 
237 urm. și Doc. priv. la istoria Românilor, vol. I (1763—1844), Sup. I, vol, III (1709-— 


-3812). 2) Vezi Gh. Stanciu—Agonisirea la “Români, p. 20—21 și izvoarele citate. + j j 


Pi 


606 


praznice aşteptate cu bucuria copilului care aşteaptă o pereche de 


„ghete sau de haine noui de sfintele sărbători. l 
Supus nesiguranței ce o dictează intemperiile: şi la un câştig 


problematic, țăranul român, ca şi boierul, ar fi trebuit — indiferent de 
calitatea pământului — să fie econom, ba zgârcit, cu rodul muncii lui. 
El trăeşte, ca atare, de azi pe mâine. Şi se întemeiază pe prejudecata 
că Dumnezeu are grijă de el, că pământul este destul de darnic ca să-i 
satisfacă cel mai redus standard de viață. La toată această risipă, îl 
îndeamnă și cultul fastului — el ține să trăiască, în virtutea imitației, 
ca şi cei mari și bogaţi, cari, câștigând totul fără trudă, îl risipesc fără 
grijă şi cruţare. Risipește, de aceea, totul, cu bucuria unui copil. 


Schimbă produse scumpe pe lucruri de nimica, vătămătoare sau înu-. 


tile — păstramă şi peşte sărat, rochii de mătase și șoșoni strălucitori, 
băuturi scumpe și otrăvitoare sau îşi vinde pământul scump şi puținul 
avut ca să înveţe pe copil carte, cu care nu va avea ce face. De aceea, 
ține prea puţin la conservarea lui individuală și a familiei. Din vre- 
muri imemoriale, n'a înaintat, sub acest raport, cu un pas măcar. S'ar 
crede că Dacii trăiau în condițiuni higenice și sociale mai bune ca ță- 


zanul de astăzi. Standardul de viață îi este redus la minimum cu. 


putință, de aceea nu reacționează față de nici o stare de lucruri. 
Această risipă sau pasiune a risipei este redată în dictoanele 
cunoscute : „Ce am avut și ce am pierdut?” sau „Unde s'a dus miia, 
ducă-se şi suta !” Sau este redată plastic de haiducul oltean când 
cântă : „Cinci câștig, șapte mănânc, ce-mi rămâne la chimir.” Ca să 
preîntâmpine nevoi urgente, țăranul, ca și orășanul, se împrumută 


pentru a consuma în condiții cât de grele și oneroase, dela orișicine 
și mai ales dela Evreu. Tragedia acestor împrumuturi se oglindește 


în suferințele îndurate dealungul veacurilor, în crahurile financiare și 
în distrugerea clasei boerești. Ceeace se practică de individ se practică 
cu aceiaşi ușurință şi pe plan politic — guvernele noastre s'au împrumu- 


tat pentru a se consuma în orice condițiuni. Risipitor cu bunurile cele 


mai prețioase, Românul n'a apreciat îndeajuns nici ajutoarele venite 
din partea statului și, de aceea, a vândut, pe. prețuri de râs și pe 
lucruri inutile, toate aceste ajutoare în natură — păsări și animale 
de rasă, pomi fructiferi sau semințe selecționate de tot felul —, cum 
scria odată publicistul Vion. 

Datorită faptului că a cucerit — fără sforțări și fără jertfe — 
bunurile spirituale şi câștigurile democratice, . Românul — atunci 
când a fost dezbrăcat de ele — nu le-a dus lipsa și. nici dorul și nioi 
nu va lupta pentru recâștigarea lor. Alte popoare, cari le-au câștigat 
cu asprime, nu vor îngădui așa ceva și le vor apăra cu aceiași asprime. 


- 607 


Reclamarea pasivă necesită puține sforțări sau nici una, pe când 
lupta dârză şi îndelungă nu e cunoscută nouă. 

Timpul pentru Român, este, pare-se, un dușman tot așa de nesu- 
ferit ca şi banul, ca şi bogăția lui. De aceea, el îl va risipi fără cru- 
tare şi fără nici o părere de rău. „Anumite date consacrate prin vechi 
tradiții — scrie filosoful R.-Motru — îi vor marca timpul de muncă 
Şi nu își va îngădui nici o schimbare în această regularitate ce i-au 
trasat-o strămoșii, cari... au știut mai bine ca el. Se va apuca, deci, 
de munca câmpului, dar numai atunci când va spune tradiția — cea- 
sul lui deșteptător — şi nu la anumite date prielnice. ce i le oferă 
timpul de față.” Ca şi Slavul şi Turcul, el ştie să aștepte, să aștepte 
mereu, cu o impresionantă resemnare pasivă, zile mai prielnice, vre- 
muri mai bune. Iar pentru ca să nu scape anumite întruniri publice 
îşi neglijează câmp şi vite şi familie, nesocotind, astfel, interese. supe- 


„rioare ale existenței sale. Filosoful R.-Motru spune: „Timpul esţe 


pentru Român orișice, numai monedă nu. La târg stă şi se tocmeşte 
ceasuri întregi pentru un lucru de nimic. Tot așa la petrecere pierde 
zile şi nopți întregi.” Şi mai departe : , Românul nu munceşte metodic, 
ci în salturi, are lungi perioade de odihnă, iar la nevoie dă pe brânci 
şi face muncă de sclav” 1). 

Nu există popor mai risipitor — după câte am văzut — de valori 


economice Dar, cu aceiași necruțare, risipește și timpul, acest element 


fugitiv şi însezizabil, în mod concret, dar creator de bogății materiale 

şi de valori spirituale. Şi, după cum ştie să-l risipească și să-l biciuiască 

ca să treacă mai repede, tot, cu aceiași artă, ştie să-l aștepte. Și îl 

aşteaptă cu o răbdare puțin cunoscută altor popoare. Răbdarea la Ro- 

mâni este una din virtuțile naționale. 
Acestea fiind zise, să ne rezumăm cât mai scurt: 


1) Iată cum Alfred Fouillce, în a sa ,,Exquisse psychologique' des peuples eu- 
ropéens” caracterizează sufletul slav : sensibilitate impresionabilă și expausivă ; mobi- 
ditate nervoasă, inegalitate şi neconstanță ; fond melancolic datorit tristului climat şi 
îndelungilor nenorociri ; puțină grijă de ziua de mâine — fatalism şi resemnare ; lânce- 
zeală, lenevire şi lipsă de prevedere; alături de toate acestea, adevăratul slav păs- 
trează un fond de bun humor; inteligență vie, pripită şi simplistă ; logică rectilină, 
radicală şi care tinde la absolut; o mare uşurinţă de asimilare și de imitație; mlădiere 
și flexibilitate, maleabilitate și ductilitate care îi permite toate formele fără „a schimba 
fondul; etc. Instinctele sociale foarte dezvoltate — ospitalier, primitor, sociabil; în 
familie, mulțime de diminutive; — socialiști şi individualişti — iubind egalitatea în 
libertate şi în servitute; sentimentul probității mediocru; entusiasmul naște brusc, 
dintriun nimica, 'tot așa cum un nimica îl abate; obosește repede nu din slăbiciune, ci 
din plictiseală ; caritatea şi bunătatea îi sunt calități de temeiu ; îmbrățișează cu bucurie 


“zilele de sărbători, noțiunea timp n'are preț, nici sens pentru el, repetă mereu : numai 


„decât, dar nu se grăbeşte niciodată, Cu răbdarea și resemnarea la voia lui D-zeu și cu 
Jiniștea interioară, ei au măreția de suflet în încercări, dar și stăpânirea de sine în mo- 


` mentele grave ale vieții. Voința îi este mai puțin energică, mai impulsivă şi mai puțin 


stăpână pe sine ; sforțarea viguroasă, dar momentană și inegală, iar munca susținută 
şi de lungă durată nu îi este simpatică; ete. ` i 


"a, 


608 


Poporul nostru este un popor profund religios, cu aplicații spre 


misticism ; naiv şi în permanență credul ; foarte emotiv şi impresionabil 
față de soarta oricărui străin; cu tendință nestăpânită şi nejustificată 


de supraevaluare a acestuia şi de subestimare a sa; crezându-se apt 
de a guverna statul, cu dispreț pentru orice îndeletnicire practică, 


“pentru avutul şi timpul său ;sclav al formelor și frazelor goale ; inca- 


pabil de a înţelege forța miraculoasă a asociării; structură reactivă 
foarte slabă ; totuşi, un temperament foarte optimist, etc. | 
Henri Ford, aflând din gura unui Român de puterea de reacțiure 
a poporului nostru şi că avem 1 Evreu la 7 Români, el, cunoscător pre- 
fund al psihologiei poporului evreu, i-a argumentat, răspicat, că Ri 
avem: 1 Evřeu¿la 7 autochtoni, ci că avem 7: Evrei la 1 Român je 
Stăpâni pe toate aceste elemente ale psihologiei poporului nostar, 


să analizăm câteva laturi ale poporului evreu, care, în lupta sa dârză, 
reuşind oarecum să ne altereze pe plan fundamental personalitatea L> 


etică şi etnică, n’a putut să iasă decât biruitor. 
E Evreul, cu Talmudul în mână, ne-a biruit | 


b) Psihologia şi etica poporului evreu. 


Dela capul locului, trebue să ne fixăm elementele constitutive ale 
noțiunii de popor evreu, ceeace se confundă cu însăşi noțiunea de re- 
ligie evreiască, de psihologie și etică a poporului evreu. Aceste ele- 
mente cu caracter de fatalitate sunt: starea nomadă, înrudirile cu 
alte popoare, mentalitatea sau concepțiunea lor despre lume şi viață, 
părerile despre sine ca popor și idealurile ce le urmăresc și, în sfârșit, 
religia evreiască desemnând acelaș lucru cu noțiunea de popor evreu, 
depozitara tuturor acestor elemente cari, la rândul lor, o constituesc 
şi îi dau viață. | PRI 

Nomadismul acestui popor decând a apărut pe orizontul istoriei 
lumii este unul din caracterele lui fundamentale — nomazi până la 


întemeierea statului iudeu, nomazi, mare parte, în timpul cât acesta - 


dăinueşte și, de atunci, mereu nomazi, veșnic biciuiţi și alungați de 
peste tot —stare semi-barbară pe care W. Sombart o numește una 
din fatalitățile poporului lui Israel. l 
Purtându-și această fatalitate mereu şi peste tot, ei au dus cu 
ei o a doua fatalitate —cultul banului care le-a fost însăși natura 


fiinţei lor, însăşi rațiunea lor de a exista, toate actele fiindu-le dictate 


numai de această concepție materialistă asupra vieții: banul şi stă- 
pânirea. lumii prin el le-a fost idealul suprem. Părerea lor despre ei 


` 


7 l 1) Rev. ,Valahul”’ din Iulie—August, 1937. 


609 


înşiși se rezumă în aceste: cuvinte : Poporul lui Israel a fost ales de 
Iehovah să săvârșească o singură stăpânire a lumii prin Israel. 

Un alt element constitutiv al rasei evreeșşti îl formează înrudirile 
cu popoare de origină mongolă-khazară. N. Iorga a spus-o, întotdeauna, 


Tăspicat : „Eu nu cred în semitismul celor mai mulți Evrei cari derivă 


din Cazarii mongoli trecuţi la religia evreiască.” ȘI, ca să ne lămurim 
asupra acestor Evrei, ne vom servi de datele ce ni le serveşte Enciclo- 
pedia rusească și aceea a Islamului. După cea dintâiu, Evreii Rhazari, 
astăzi Evrei munteni sau Dagli Ciufùt, erau, cu câteva veacuri în 
urmă, foarte numeroşi, iar în multe părți din Daghestan, unde nu 
mai există actualmente, se găsesc urme de ruine. Arabii, cucerind, 


„în jumătatea sec. VIII, Daghestanul, au găsit Evrei în număr im- 


portant — aduși de regii asirieni — și este tot temeiul să se creadă, 
că, dela acești Evrei caucazieni, a pornit propaganda printre Khazarii 


' Caucazului de nord, ceeace a dus. la îmbrățișarea legii iudaice de Kha- 


zarii Khagani 1). După Enclopedia Islamului, raporturile regatului 
Khazar şi Bizanţ ar fi fost turburate prin persecuțiunile contra Jidc- 
vilor: întreprinse de împărat între 919—944 ; alții menționează ospi- 
talitatea de care s'au bucurat în regatul Khazarilor Evreii expulzați 
din Bizanţ, în așa măsură încât şi vice regele Khagan şi prințul Sa- 


mandar din Daghestan, înrudit cu cel dintâiu şi demnitarii adoptaseră 


această, religie 2). Dacă ne referim la Evreii din Rusia de sud, din 
Galiţia şi Moldova, vom~`vedea, că, pe lângă celelalte caracteristici 
ale Ovreilor apuseni, aceștia, prezintă trăsături mongole — ca ochii 
mici, nasul cârn, pometele obrazilor ieşite, ceeace ne duce la încheierea 
că Ovreii aceștia au sânge turanic care ar proveni dela. acel trib al 
Khazarilor convertit la iudaism. Şi adevărul este că la Ovreiul din Rusia 


1) Ce erau acești Khazari? Găsim în ;„Grand Dictionnaire Larousse”, tom, 9, 
cele de mai jos : -Khazarii erau un popor de origină, controversată, tchoude (ciudă), 
Sau scitică şi locuiau, din vremuri foarte îndepărtate, ținutul dela nordul Mării Caspice, 
Scriitorii bizantini îi socoteau ca Turci orientali. Deveniţi puternici, au făcut mai 
multe incursiuni în țările vecine, mai ales în Persia. Ca să scape de aceste: năvăliri 
regele Kobad al Perșilor a închis trecătorile Dughestanului, după cari sunt încă urme 
rămase la Derbent. Profitând, totuşi, de atacurile 'Turcilor şi 'ale împăratului din Orient, 
Khazarii au năvălit, sub succesorii lui Robad, trecând. totul prin sânge şi foc. 

La căderea Sasanizilor, au devenit: stăpâni pe o parte din Armenia. Arabii, ` 
sub Ibrahim Ibn Goiat, au obținut asupra lor o victorie strălucită. Dar o frântură 
a Khazarilor supusese o parte -din Crimeea — Daros sau Doros devenind reşedinţă, 
Unul din șefi se căsători cu o prințesă, fiica lui Justinian II şi una din prințesele 
Khazare cu Constantin Copronim. Aceasta se făcu creştină și luă numele de Irena. 

In acest interval, Khaganul Khazarilor își alese drept capitală Balanjar sau 
Atel, pe Volga. Puterea lui a început să scadă odată cu întemeierea imperiului Rusiei, 
In 948 le-a fost luată fortăreața Sarkel și, la începutul sec. XI, au pierdut Crimeea. 
De atunci, numele lor ca stat aparte a dispărut din istoria lumii, 

Vezi Vol. XI, p. 464. Astăzi încă, trăesc în aulah şi în câteva orășele din Da- 
ghestan, Tersk, Kuban și guberniile Baghimscaia şi Ecaţerinod-r. 2) Enciclopedie de 
TIslam, 1929, p. 991, v. II. 


A. N. Hàciu. — Evreii în Țările -Româneşti. = 4 © 89 


610 


apare foarte des conformaţia capului cu caracteristici turanice 5. 
Dar chiar Ovyreii veniți pe alte căi — din Spania şi Apus — nici aceștia 
nu sunt semiţi curați. Impotriva opiniei lui Diodor, Englezul Cham- 
berlain îi găseşte o amestecătură de semiţi cu Asirieni, cari par a fi 
strămoșii Armenilor — de unde o mare mobilitate a spiritului şi tempe- 
ramentului de nomad ca la Arabi şi un. spirit mercantil şi insinuant 
ca la Armèni 5, Aşa că, nici cei veniți pe căile sud-est.și n-vest, nici 
cei strecurați pe căile n-.est și est, nu pot pretinde a avea origină curat 
semită, în realitate, ei fiind asirieno-semiţi şi ebreo-turanici sau kha- 
zaro-mongoli. 

„Oricare ar fi origina lor şi ori de unde ar veni, toți Evreii sunt 
un produs al religiei lor, precum religia a fost un produs al unui ex- 
clusivism feroce. Prin aceste credințe, ei se deosebesc de toate celelalte 
popoare: şi au căpătat caracteristici ce le poartă dealungul secolelor, 
în peregrinarea-lor fără sfârşit. Şi, totuşi, ei n'au spiritul religios, 
ei sunt insensibili-la acea atitudine de Inaltă comunicare cu ce este 
divin şi mai înalt. Iar dacă dau ascultare preceptelor religioase, aceasta 
o fac ca să aibă în ele un îndemn și un sprijin şi, mai cu deosebire, 
o justificare morală. Rotschild, care, cu o singură lovitură la. bursă 
distrugea fericirea unei lumi întregi, găsea, seara, în cetirea cărților 
sfinte, -o înaltă reculegere. 2) Instrucție şi cult divin însemnează unul 
şi acelaș lucru la Evrei —ignoranța este socotită păcat de moarte, 
de unde derivă tot disprețul pentru profesiunile cari reclamă sforțări 
fizice şi nu aptitudini intelectuale 3). | 


„„.„. Religia evreiască este o doctrină aspră, crudă, utilitaristă şi mai 


ales :sectară, diametral opusă religiei iubirii, o doctrină a răzbunării, 
produs implacabil al unei asociaţii de rabini şi scriitori cari sau stră- 
duit să construiască, prin ea, un suflet ce se adoră pe sine și dispre- 
țuește de moarte pe. celelalte popoare. Şi, pe câtă vreme această reli- 
gie exclude dela locașurile ei, zise sfinte, copilul și femeea, adică tocmai 
acele fiinţe chemate să îndulcească raporturile între oameni, doctrina 
creştină. își deschide inima şi înțelegerea ca și porțile bisericii oricui, 


întregului univers, ea fiind propovăduită în locașuri luminoase și 


primitoare, în casa, omului sau în aer liber, pe uscat ca şi pe mare, în 

toate limbile, iar nimenea — față de ea, în sfera şi cuprinsul ei — nu 

este străin, barbar sau duşman, ci toți sunt îmbrățișați cu o nemărginită 

iubire şi într'o limbă înţeleasă de toate ființele, iar adevărurile ca și 

regulele morale au o valoare universală. Blândeţe şi iubire stă scris pe 
- frontispiciul bisericii —,,Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însu-ți V’ — 

> i 4 ; 4 A te P - 

1) J. D. Protopopescu, ©. C. 45. 2) W. Sombart, op. cit. 271 și 280. 3) Ibid. 
340—4I. l 


611 


pă 


şi se aude prin glasul preotului, al. clopotelor şi al cântecului care a 
dat capodopere muzicale. Ură şi lăcomie se desprinde din blestemele 
„ce ies din gura rabinilor şi a cantorilor, în sinagogă sau havră, asemă- 
nătoare unui cuib de conspirație împotriva ordinei universale ! Şi, 
de aci, derivă un exclusivism sălbatec — ea fiind singura religie care 
nu umblă după proseliti — după cum şi o bandă de gangsteri se în- 
chide în ea însăși. e Coo gn 

Religia mosaică este o religie de forme geometrice asupra căreia 
Moise a calculat rece și cu multă migală, sau, cum ar zice W. Sombart, 
a fost creațiunea unui Sofer —a unui erudit, edificată” după un plan 
prestabilit, ca soluția rece și calculată a unei probleme diplomatice. 1) 
Acelaş cugetător găseşte că raționalismul sau intelectualismul care îi 
formează structura axială nu cunoaşte misterul şi este inamic a tot 
ce este artă, creațiune, muncă de imagini, bucurie sensibilă şi găsește 
la baza religiei evreeşti aceleaşi idei directoare cari caracterizează ca- 
pitalismul — şi 'una şi altul însuflețite de acelaș. spirit. Dar ceeace 


„înrudeşte încă mai mult religia iudaică de capitalism este reglemen- 
tarea contractuală, propriu zis, reglementarea comercială a raportu- 


rilor între Iehovah și Israel ?). 

„Din acest contract, Iehovah a ieşit — mereu; pare-se — sau umilit 
şi înșelat, sau pocăit şi ponegiit. Iar Iehovah apare ca un zeu crud, răz- - 
bunător cu legea talionului în mână, odios, imoral, mincinos, trivial, 
nedrept, naiv, contractant care nu-şi respectă semnătura, îndemnător 
la adulter și complice la hoţie — el îi va ajuta la ieşirea din Egipt, 
pe care l-a lovit cu zece plăgi, ca să fure vasele de argint şi de aur 
şi hainele localnicilor, etc. Cărţile lor sfinte sunt un cod civil și penal, 
un manual administrativ, un drept constituțional şi un tratat de co- 
nomie politică evreiască —. In acestea, găsești lista de prețuri pentru 
faptele bune, prețul biletului de intrare în imperiul lui Iehovah — de 
unde, origina indulgențelor — pomenile şi carităţile săvârșite sunt 
socotite în taleri; ele mai cuprind și sfaturi despre modul de a strânge 
averi, regule de trafic cu camătă față de Evrei şi față de goi, recon- 
fortare după lupta istovitoare de peste zi şi justificare integrală a 
tuturor fărădelegilor. “n 

Cărţile sfinte ale Evreilor. sunt: Biblia, Mișna — interpretarea 
acesteia, Talmudul 3) care modifică şi interpretează învățămintele celei 
dîntâiu şi Sulhan Aruch — codificarea Talmudului, operă a rabinului 


1) şi 2) Ibid., 269—272. 3) Talmudul este un. complex de legi privitoare la orga- 
nizarea administrativă, juridică, politică, religioasă, social-conjugală, de higienă, etc. 
Alcătuit prin sec. II d. C. de 70 rabini în Tiberiada din Palestina, are ca temeiu Pen- 


“tateucul sau Thora cuprinzând cele cinci cărți ale lui Moise :: Genesa, Exodul, Leviticul, 


Numerele și Deuteronomul, 


612 
talmudist sfântul Iosif Card. Cunoașterea celor roo legi cuprinse în 
această carte se ‘datorește Evreilor creștinați. Nu numai atât. Fiecare 
rabin sau sofer-învățat își are interpretarea proprie a acestor coduri 
şi emite reguli de purtare, toate având ca scop final-distrugerea ordinei 
creştine de astăzi şi asigurarea în lume a dominației iudaice, prin 
conspirație și puterea banului1). După B. P. Hăjdeu, Talmudul °) este 
o voluminoasă colecție de legi rabinice. In'el, se comentează cuvintele 
lui Moise. Dacă rabinul este mâncău sau bețiv sau afemeiat, va reco- 
manda ca virțuţi — voințe ale lui Moise: mâncarea sau vinul sau 
femeea. Toţi rabinii sunt egali în pute:e, iar Talmudul nu se contra- 
zice nicio'ată. Ovreiul este dator, deci, a asculta pe fiecare: rabin. 
Talmud nu însemnează nici Mișna sau Ghemara, nici Talmudul nu e 
mic sau maie, ci Talmud însemnează tot ce-a lucrat, în decurs de 18 
secole şi tot ce vor lucra în veacurile viitoare, toți Rabinii. Dacă 
M ise a fost legislatorul unui stat, fiecare rabin este un mijlocitor 
între Moise şi Evreii fără ţară. In ugăciunea de dimineață, tretue 
să se spună : „O, Doamne, dezrădăcinează, surpă, dărâmă și nimi- 
- ceşte pe toţi Neovreii !” ii 
| Din cuprinsul. acestor cărți sfinte şi din înterpretările dealungul 
veacurilor, precum și din Protocoalele Sionului, se desprind două mari 
puncte luminoase : 4) că poporul evreu este poporul ales de Iehovah 
cu misiunea de a stăpâni. lumea, dar b) că toate celelalte popoare 
trebuesc distruse pentru. ca stăpânirea lumii prin Iuda să se poată 
realiza. a | ega 

Vom ilustra toate cele de mai sus cu câteva ditațiuni din Biblie 
şi din celelalte cărți sfinte, precum şi din elucubraţiile gânditorilor 
evrei-soferim, din care reiese ura conspirativă ce urmăreşte dărâmarea 
ordinei sociale şi politice a lumii creștine. | E 

Cetind anumite pasagii din Vechiul: Testament, rămâi înmărmurit 
de indecenţele cuprinse într'însul. In ele, găsim origina a tot ce este 
promiscuitate în viața de familie din totdeauna a Evreilor. 


i 


` 


1) In 1523, a apărut, la Veneţia, Talmudul aşa numit palestinian, iar în 1524, 


Talmudul numit babilonic. (Din discursul lui V. Conta în Constituanta din 4 şi 5 Sept. 


1870). După rabinul Bedaride, Talmudul este un haos inform, un aglomerat de cowien- 
tarii şi opiniuni a o mulțime de rabini cari bat câmpii, dar pe ale cărei opinii trebue 
să le utmeze iudaismul. (Din răspunsul deputatului Gh. Mârzescu către dr. rabin uet 


deman din Viena, în raportul comisiunii parlamentare din 1879, p. 147). Talmudul a fost- 


tinut secole dearândul secret. La noi, a fost tradus, în 1803, de hahamul renegat care 
Sa numit Neofit şi a apărut sub numele de „,Infruntarea Jidovilor” şi s'a retipărit la 
Iaşi în 1872. In 1865, l-a tradus și -B. P. Hășdeu. Kahálul este organizarea politico- 
religioasă a Evreilor în cuprinsul unui stát creştin — un stat în stat — cu tribunalul 
special Bet — Din care judecă diferendele între Evrei şi aplică sancțiuni, organizează 
specularea și acapararea — în sfârşit, toate loviturile împotriva statului creştin. 

2) Talmudul ca profesiune de credință a poporului israel t 1866, Buc... 


613 
„ Sarah, nesimțindu-se în puteri să nască, a spus soțului Avram : 
„Iată, ma închis Domnul ca să nu nasc. Intră dar la slujnica mea 
(Egipteanca Agar), poate vei dohândi copii dela ea.” Și a ascultat 
Avram vorba Sarei. Şi, astfel, Sarah a născut pe Ismail. Avram avea 
atunci 86 ani. m A . 
Alta. Tavan, însurat cu soră-sa. Rebeca, avea, un fecior Iacob 
Şi două fete : Lia cu ochii bolnavi și Rachila, frumoasă la chip şi mâs- 
dră la față foarte. Iacob a iubit pe Rachila și a servit şeapte ani la 
avan ca să o ia de nevastă. Şi Lavan a băgat pe Lia înăuntru la Iacob 
şi pe slujnica Zelfa. Iacob a slujit încă 7 ani şi a luat pe Rachila 
cu slujnica Valla. Și una şi alta, văzându-se din când în când sterpe, 
își dădeau lui Iacob pe- slujnica respectivă. Şi astfel, Iacov a avut 
I0 feciori: 5 cu sora Lia, 1 cu sora Rachila, 2 cu Zelfa și 2 cu Valla 
— Așa stă scris în Facerea”? cap. 16 și cap. 9. l À 
In cap, 19 al „Facerii? — prima carte a lui Moise — stă scris 
un poem tot așa de plastic și caracteristic. „Şi a zis cea mai în vârstă 
către cea mai tânără : Tatăl nostru (Loth). este bătrân şi nimenea nu 
este pre pământ care să intre la noi, după cum este obiceiul a tot 
pământul. Vino dar să adăpăm pe tatăl nostru cu vin şi să dormim 
cu dânsul şi să ridicăm din tatăl nostru sămânță.” Şi au adăpat pe. 
tatăl lor cu vin în două nopţi dearândul. Dar tatăl lor n'a ştiut când 
a dormit, cu ele și când s'a sculat. Şi au zămislit amândouă fetele din 
tatăl lor. Şi așa a devenit tatăl Moavitenilor și al Amavitenilor. ~- 
In cap. 16. din „Facerea, în „Tăierea împrejur”, stă scris : Ie- 
hovah vorbea mereu cu Avram. Odată i-a zis: „Eu sunt și iată care-i 
legământul meu cu tine : vei fi tată a o mulțime de popoare”... „toți ` 
cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur, tot pruncul de 
parte bărbătească născut la voi în casă sau cumpărat cu bani dela 
alt neam care nu-i de seminția . voastră să se taie împrejur în ziua 
opta.” Și Avram s'a tăiat la 99 ani şi a făcut la fel cu toți din casa lui. 
Am dat câteva ilustraţii de principiile morale cari stau la funda- 
mentul familiei evreești, principii cari au hrănit înțelepciunea, filo- 
sofilor, rabinilor şi soferimilor dealungul secolelor, precum ne dove- 
desc şi totala lipsă a oricărei afinități între ceeace Evreul înțelege 
prin familie şi ciudatele moravuri: ce i-au stat dintotdeauna la temelie. 
Acum „să spicuim câteceva din Talmud şi din toate comentariile 
acestuia, „precum și din. studiile „ce. le-au întreprins marii gânditori 
rabini şi conducători ai comunităților şi asociațiilor secrete evreești. 
Iată, de pildă, cum Evreii își exaltă orgoliul națicnal la aşa grad 
că îți vine să te întrebi dacă nu cumva te găsești într'o, casă de sănă- 
tate unde pensionarii își etalează fiecare boala care i-a pus în cămașa 
de forță. Zenov reflectează aşa: „De mwar fi iudeu, n'ar fi nici bine- - 


e 


binecuvântare neamurilor.” (Rabinul Samiga în Mikai 109 a.). Sau ca 


'îi duce şi la alte clasificări vecine cu demența. Când Nabucodonosor 


" habbenith, 145 a.). Simeon este şi mai transcendent ; „Dacă nar fi 


„nici ploaia n ar picura.” (Iahut Saului 47 å) ! Ca și învățatul Menahem 


| Israel dela spiritul sacru al lui Dumnezeu.” 


~ încă câteva a perle stilistice pentru a căror şlefuire s'au străduit, vreme de 


614 


Gisăzităre pe pământ, nici pipa, nici raze solare ; din care cauză nea- 
murile goilor nici n'ar putea să existe fără iudei. Lumea s'a creat 
numai pentru iudei.” Altul, tot așa de orgolios.: „Lumea s'a înființat 


ca un merit al Iudeilor; când li s'a dat Legea, au obținut perfecțiu- 


nea absolută de care sunt lipsite toate popoarele lumii.” (Parasa Ger- 
misimdbar '106). Sau altul, pe aceiași gamă : „Dumnezeu a răslețit pe 
iudei peste toată lumea, numai de aceea ca să poată aduce noroc şi 


Abarbanel în Ad. Isaia V: „Numai Iudeii înseamnă ceva în lumea 
aceasta ;. ei sunt similari cu grâul, goii sunt pleava.” Sau ca Mein 
ben Salbai: „El — Domnul — este înrudit cu noi, în consecință, noi 
îi suntem rubedenii, pentru că, în psalmul 148, ne-a relevat că stăm 
aproape de dânsul şi aşa poate că suntem rubedenii cu îngerii.” Sau 
ca Simeon în Talkut Simoni, 308 b : „Domnul judecă cu sinceră: bucu- 
rie popoarele lumii, dar este întristat când e nevoit să pedepsească 
un singur israilitean”. Sau, în Mednas Tilim, r0 : „Domnul va 
judeca noaptea popoarele lumii, fiindcă acestea dorm în păcatele lor; 
iar pe israiliteni îi va judeca ziua, pentrucă dânșii studiază legile”. 
Oarba “trufie a rabinilor, orgoliul ridicol al gânditorilor evrei 


a oferit mâna fiicei sale lui Ben Sira, acesta i-a tăiat-o scurt: „Eu 
sunt fiu de om, nu de animal.” (Sira 86) Sau ,Prerogativa iudelor față 
de celelalte-popoáre: este aceea că între toate neamurile de pe pământ, 


abia dacă există vre-un bărbat binecuvântat, pe când iudeii cu toţii - 


sunt niște oamenii deştepţi.” (Seba Abraham în Zerov haman, 131 b.). 
Sau ca Scheftal Horviz : „Sufletul fiecărui iudeu; în parte, are valoare 
mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor.” 
(Sefa tal.) Sau şi mai înălțător, ca Abadath Lapkodes (Pasosa Cheleg 
chajiucud V, 11. b): „Fiecare bărbat israelitean este fiu de rege, iar 
celelalte neasiiuzi:sirit: sclave.” Sau ca Aberom (Matteh Aharom, 19) : 
„Precum lumea n'ar putea să existe fără cele patru anotimpuri, tot 
așa n'ar ființa omenirea fără iudei.” Isaia Proorocul este şi el exaltat 
de măreția neaniului său când zice : „Lumea s'a plăsmuit numai pentru 
iudei; ei sunt fructul, celelalte neamuri ulceluşe, goale.” (Seneluchoth 


iudei, atunci nici binecuvântare war fi în lume, nici stelele nu S'ar ivi, 


când zice : „Voi, fiii lui Israel, sunteţi oameni, dar celalte popoare nu-s 
oameni, pentru că sufletele lor derivă dela spiritele demonice, iar al lui 


`. Vom reda, pentru frumusețea stilului şi logica atât de prețioasă, 


615 


aproape două milenii, marii şi înțelepții rabini și gânditori. Iată unul 
din ei : „Israelitenii sunt mai simpatici Domnului decât îngerii chiar” 
(Cholin gr b). și „,Germenul străinilor derivă din regnul animal.” (Je- 
bamoth 94 b.). Foarte elegant și științific se exprimă Rabinul Scheftel 
când scrie în Sefa tal: ,Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei 
nelegiuiți, cum sunt creştinii idolatri, îşi trag originea dela spiritul 
spurcat şi se numesc porci, iar soțiile lor vite încălțate.” Și îl complec- 
tează Abarbanel când opinează : „Poporul ales este demn de viaţa 
eternă ; celelelalte neamuri sunt analogia, identitatea măgarilor. Casele 
goilor sunt niște grajduri de vite.” (Benachoth 25 b.). 

Creștinismul este asemănat mereu cu un animal —în specie, 


cu un câine. Talmuldul, referindu-se la versetul 18 din cap. XII al 


E.xodului, stabilește că sărbătorile sunt aranjate pentru Iudei, iar nu 
pentru neovrei, pentru câini (Megillah 7 b.) ca i Moses ben Nachmann 
care spune acela) lucru. 

Dar n'am terminat cu insultele și cu ura gânditorilor evrei îm- 
potriva noastră. Porunca lui Iehova, înscrisă în versătele 12 și 13 din 
Biblie, din Paragraful „Invierea legământului”, sună astfel: „Să nu 
cumva să faci legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu 


fie o cursă pentru tine, dacă veți locui împreună ; dimpotrivă, să le 


dărâmaţi altarele şi să le trântiți la pământ idolii.” Celebrul Maimo- 
nides — Vulturul Sinagogii cum este cunoscut — în ura lui nestăpâ- 
nită, scrie : „,Poruncit este cătră dătorii lui Israel și ereticii, cum este 
Iisus Nazarineanul și urmașii lui, trebuesc omorâți și zvârliți in Vâloarsa 
osândei veșnice.” (Tr. Gittin, 57). : 
Ura contra lui Iisus se vede la tot pasul în Talmud. Faiincsul 
Rabin Kimchi îl numește — apostat, schismatic, eretic. Este numit, 
cu orice prilej, fiul al teslarului, dar nu fiu al lui Dumnezeu, idol, semi- 
zeu, nebun, strigoiu, nelegiuit, fermecător, sau aliat cu diavolul, fiu 
al viţelului sau al adulterului, sau îl însoțește imprecauțiunea : „Fie-i 


-pe veci șters numele şi amintirea din omenire !” Doctrina lui Iisus, este, 


după Talmud, o erezie, eretic este ucenicul său Iacob şi eretică evan- 
ghelia. lui, eretici toți creștinii, pentru că ei cred. neclintit. că Dumne- 
zeirea ar consta din corp şi sânge. (Tr. Abada XVII, 1; Tr. Sabbath, 
II6 şi Marw Marmaisch, II0, 3). 

Am citat cam multe comentarii şi porunci ale řabinilof şi Înțe- 
lepţilor evrei 1), ca să ne dăm seama de ridicolul ce le îmbracă pe toate, 


“de toată aceea logică stupidă tivită peste tot cu măgărie, de toată 


înfrățirea tuturora — cei mai mulți din ei cotați ca savanți şi mar i 
filosofi— în caraghiozlâcuri și gogomănii, în naivități și platitudini 


1) Vezi ‚Por. Vremii” din 1938 şi alte ziare și lucrări. 


616 


de cugetare. ȘI dl toate acestea, se desprinde—precum se vede— orgo- 
liul nestăpânit al acestui neam de a se proclama poporul ales de Ie- 
hovah să stăpânească universul. Nu există un colțișor cât de neînsemnat 
din inimă pentru iubirea creștinilor, nu există un colț cât de modest 
în sinagoga lor pentru neevrei. Pretutindeni și dintotdeauna, îi însoţeşte 
ura cea mai barbară : „Pe cel mai bun dintre creștini ucide-l”” — se 
spune în Talmud. Această carte sfântă interzice Ovreilor să aibă milă 
de un goi sau să-i scape viața: „Dacă cineva vede un goi, aproape 
să moară, să-l ucidă. Dacă un goi se găseşte lângă un puț, să-l azvârle 
înăuntru ; iar dacă este o scară în puț, s'o tragă afară... şi să astupe 
intrarea prițului cu o piatră, zicând : fac aceâsta pentru ca vitele mele 
să nu cadă înăuntru. Dacă scapă un goi din groapa în care a căzut, 
mântuiește un idolatru'” 1). 

„ Acestea toate le spun rabinii — comentatori ai Bibliei şi ai Mişnei, 
cugetători, filosofi, conducători ai colectivităților evreeşti, din toate 
timpurile şi din toate țările. Hahamii —acei măcelari! chemaţi să 
prepare carnea cușer — sunt tot aşa de nestăpâniți în ura lor impo 
triva creștinilor : „Trebue. să ucizi pe cel mai bun dintre goimi” (Tob 
sebegoim harog)” sau ,„Trebue să smulgi inima goi-ului și să omori pe cel . 
mai bun dintre creștini” sau „Cel ce varsă sângele unui goi aduce o) 
jertfă lui Dumnezeu ! Rabbi Salman zice: „Celui mai blând dintre 
şerpi scoate-i ochii, iar pe cel mai bun dintre creştini ucide ! Ura 
contra, bisericii creştine este exprimată prin acest blestem : „Spurcata 
spurcatelor, necurata necuratelor, să fii afurisită P” Ințelepții Sionului 
recomandă și poruncesc : „,Jidovul comite o faptă creștinească atunci 
când în public insultă pe Mântuitorul Chzistos, prezentându-l ca un 
idol, fiu al vițelului şi al adulterului.” 

Toate aceste îndemnuri legate de răsplata lui Iehovah au dus. la 
acele crime rituale — multe din ele poate imaginare, totuşi, altele po- 
sibile prin veracitatea datelor ce le însoțesc — trime monstruoase cari 
„au dat naştere la procese sensaționale în care au fost angajate presti- 
iul justiției şi însăşi ființa celor două popoare. Istoria Evului mediu 
„abundă de asemenea omoruri rituale. Intre ro7I și 1670— se în- 

registrează vre-o cinci zeci de cazuri, atestate de istorici, demni de 
toată încrederea, 2) Hahamul Neofit, întors la creștinism, autorul ,,Pra- 
ştiei”” sau a cărții „Intruntarea jidovilor asupra legii şi a obiceiurilor 
lor”, scrie acestea : „A ucide pe creștini şi a le lua sângele este o taină 
-a Gali sau, mai bine zis, o rătăcire, care astăzi este cunoscută căci 
„o au scris mulți”. Dar ,să se ştie că această taină nu este cunoscută 


în 


I) Dr. N. Paulescu — Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, 


București, r913. 2) Blestemul contra bisericii sună astfel în limba. ebraică : „,Șacăţ te ` 


saține văsaef tăsavinichi hăirimi.” 3) “Dr. N. Pailesc; o. c. 


617 


de toți Jidovii, ci numai de Rabini sau Hahami, de cărturarii și fari- 


` seii lor, ce se numesc de dânșii hasindem. Şi această taină o păzesc 


ei cu mare scumpătate.”” Şi mai departe. Rabinii încredințează această 
taină „fiilor lor cu blesteme îngrozitoare, ca aceştia să nu o descopere 
nici proștilor dintre Ovrei, nici creștinilor, chiar dacă li s'ar întâmpla 


să sufere tot felul de munci. Astfel, de pildă, mărturisesc, în frica lui- 


Dumnezeu, că atunci când tatăl meu mi-a pus pe cap cornul acela 
— ce se numește „tăfilis'”' — mi-a descoperit taina privitoare la sângele 
de creştin şi m'a afurisit -pe toate stihiile cerului și ale pământului, 
ca să nu descoper secretul acesta, nici chiar fraților mei. Şi când mă 
voiu căsători şi voiu avea până la zece feciori, să nu îl fac cunoscut 
decât numai unuia singur, adică ăceluia care va fi mai deștept, mai 
învățat și, în acelaș timp, capabil de a-l înţelege, iar la partea muie- 
rească nu trebue niciodecum să-l descopăr.” Și îmi mai spuse : ,,Fiule, 
să nu te primească pământul, de vei dezvălui taina aceasta măcar 
de ți se va întâmpla să te faci şi creştin”). 
B.-Duică le numeşte toate acestea „nocturne labirinte ale stupi- 
dității religioase” şi expresia acesteia este chassidismul — acea sectă 
descinsă din cele mai decăzute ghetto-uri galițiene, cari întrețin şi pro- 
pagă incultura și cel mai degradant misticism și cabalism, ceeace înde- 
păitează de o înțelegere cu poporul băștinaş. Dr. I. Barasch vorbeşte în 
acelaș sens şi cu aceiași silă de chassidiştii din Moldova. Este foarte 


instructiv a se ceti operele acestor doi scriitori şi acelea a lui K. Lippe 
— Die Gesetzsammlung des Judenspiegels, și a w S. Schechter — Chase, i | 


sidimii, tradusă de dr. I. Nacht. 7 


Și toată această concepţie religioasă este opera rabinilor polonezi, ` 


despre cari scriitoarea evreică P. Berthold — Bertha - Pappenheim 


spune că sunt nişte inculți şi şarlatani, toți dându-se ca „zadic” — făcă- 


tori de minuni, ajutați de agenți cari le fac reclamă în tren, prin câr- 
ciume şi la târguri. In anticamerele acestor rabini, sub poartă, oriunde, 
se povestesc istorii: înfiorătoare despre negoțul de fete. Sunt împotriva 
culturii şi, dacă se întemeiază vre-o şcoală, rabinul părăseşte târgul 


pângărit. Şi, totuşi, înrâurirea lor & IgIOItpate — aceştia conduc 


neamul ales al lui Israel. 
Pentru ca să, dărâme cu ușurință biserica creştină, li se îngăduie 
şi trecerea prin botez la creştinism. Aceasta:o atestă şi Graetz în Isto- 


ria Evreilor (v. II, p. 367). Kahalul din Constantinopol îngăduia, în 


1490, rabinului Arleg să se, boteze, dar să devină preoți și călugări, ca, 
astfel, să dărâme cu ușurință biserica. Şi recomanda ca pe copii să-i 
tacă avocaţi “Și să-i lase să se amestece în toate afacerile statului, ca, 
astfel, să încovoaie pe creștini. Dar după cinci sute de ani, în 1924, 


ka aa Fi j m s Pn TET 7 A 
Marranii au cerut prin petiție rabinului superior din Ierusalim ca. să 


018 


fie din nou primiți în sânul comunităţii evreeşti ca unii cari n'au 


încetat de a mai fi evrei. 1) Pe de altă parte, conversiunea altor 
neamuri la iudaism este neîngăduită. Afară de tribul Khazarilor-Mon- 
goli trecuți la mosaism, nu se pomenește de conversiuni în masă sau 
individuale în favoarea lui Iehovah. Marii hahami s'ar fi opus la acea- 
“stă conversiune în masă, dar faptul a avut loc în epoca întunecoasă 
când comunicațiile cu centrele spirituale evreești erau cu neputință?). 
Numai astfel se explică și preferința lor de a trăi unii alături de alții, 
ghetto-ul este o creaţiune a lor și nici decum, la origină, impus lor. 
Tot goim-ul este un animal în chip de om, “de aceea, nu se, admite 
intrarea în comunitatea evreiască, adică alături de îngeri şi de făp- 
tura lui Dumnezeu, a animalelor cu chip de om şi, iarăşi, de aceea, 
nu există misionari mosaici, religia mosaică nu umblă după proseliți 5). 

Căsătoria mixtă este, de- asemenea, îngăduită tot din interese 
naționale. Căsătoria unui ovreiu cu o creștină este o crimă, dar o 
Ovreică se poate căsători cu un goim, numai dacă prin aceasta se trag 
foloase 4) lucru practicat de altfel din cele mai vechi timpuri la noi 5). 
Camăta față de Ovrei nu este îngăduită, dar este permisă față. de goi 
şi se îngăduie caracterul de distrugere. Specula de tot felul este sin- 
gura meserie ce îi pasionează — comerț şi zărăfie sunt activităţi esen- 
țialmente parazitare şi cari nu comportă nici un risc. Kahalul reco- 
mandă ca Evreii să vândă marfa scump la goimi, dar cu ceva la sută 
mai eftin la Evrei. Karl Marx, Ovreiul, părintele comunismului de 
astăzi, scria: „Baza iudaismului este o pasiune practică şi o mare 
poftă de câștig; cultul religios o impilare, adevăratul Dumnezeu li 
este banul.” Iar Spinoza, filosoful olandez, tot Evreu, spunea că acest 
popor este cangrena societăților de neam neevreu — astfel, încât 
exterminarea lor ar fi o binefacere pentru omenire. Insuşi Bernard 
Lazare, istoricul antisemetismului, și el Evreu, stigmatiza materialismul 
sec. XIX ca secolul Evreilor. Iar Fourrier, unul din părinții comu- 
nismului, considera pe Evrei ca o plagă a umanităţii, ca vrăjmaşi ai 
tuturor națiunilor. ` ; 

Am spus mai sus că Evreii sunt un produs al religiei lor, pre- 
cum această religie rigidă a fost produsul unui egoism feroce.. Insuși 
Moise, întemeietorul acestei cumplite religii, din ură cumplită pen- 
tru Egipteni, îi îndemna să vadă în orice neevreu un duşman al lui 
lehovah şi el este acela care a încheiat cu Dumnezeu un contract 
în condițiuni foarte avantagioase —în schimbul adorațiunii către 
Iehovah, acesta asigurându-le stăpânirea: bunurilor materiale şi a lumii 


1) G. Ciocan — „Răstignirea ortodoxiei”, în „,Por. Vremii”. Vezi și revista evre- 
“iască ,,Judische Presszentrale”” Nr. 303 din 1924 — Zurich. 2) J. Protopopescu, op. cit. 
P- 54. 3) Ibid., ibid. 4) Ibid, ibid. 5) Vezi perioadele anterioare din lucrarea de față. 


619 


acesteia. Talmudul li este constituția națională, religia li este o manife- 
festare exterioară a naţionalității — religie, Talmud şi națiune sunt 
noțiuni identice. Religia ovreiască nu poate fi separată de naționa- 
lismul evreesc, afară numai dacă o altă biblie ar putea fi făcută pe 
deaîntregul — scria Nahum Sokolow, delegat al națiunii lui la Paris. 
In Talmud, copiii găsesc nu numai o dogmă și o doctrină teologică, 
dar chiar o morală şi o politică, o metodă de a gândi şi o regulă de 
viață. Oricare au fost vicisitudinile și. suferințele prin cari au străbătut, 
oricare a fost mediul în care au copilărit şi crescut, Evreii rămân 
mozaici. In două mii de ani — scrie Hitler — Evreul n'a suferit nici 
o schimbare — sau prea puţine — în structura sa intimă, în caracterul 
său. Ne aducem aminte de emoția produsă în opinia publică de cele 
scrise de un elev evreu Haim N. Hilarius Rodrigo din cl. VI a liceu- 
ui ,,G. Lazăr” din capitală, eveniment care a făcut vâlvă, la vremea 
lui, şi în Senatul țării. El scria, în scrisoarea adresată colegilor de clasă, 
printre altele : „Am devenit însă şi fără suflet pentru voi și în -odăile 
înguste ale ghetto-ului am studiat mai departe Biblia şi Talmudul pe 
cari fiecare copil dela vârsta de 4 ani începe a le învăţa pe de rost. 
Aceasta exersează creerul, îl face apt pentru gândiri înalte”. 1) Aşa scria 
elevul Haim Hilarius şi el scria în numele întregii națiuni evreești 
oploşită la noi şi bucurându-se de toate bunătăţile ce nici Tehovah 


“cu care au contractat nu li le-a putut da până astăzi, în altă țară. 


Evreii rămân, aşa dară, în afara noţiunii de civilizație. Evreu 
şi creştin sunt două noţiuni exclusive. Ei nu pot, cu nici un chip, 
oricare ar fi aparențele, să se adapteze vieţii mediului în care trăesc. 
Biblia şi Talmudul cari le învață încă dela vârsta de patru ani le- 
alterează orice predispoziţie umană ar avea-o. Fiindcă Talmudul le. 
recomandă furtul —Ânsuşi Moise în ajunul ieșirii din Egipt le-a reco- 
mandat la toți să fure vasele de argint și de aur şi hainele Egipteni- 
lor; le recomandă ascunderea lucrurilor găsite, frauda, cămătăria, 
jurământul fals, crima cea mai abominabilă, distrugerea bisericii şi a 
celorlalte aşezăminte sociale fără de câri nu poate ființa civilizație ; 
fiindcă acelaș Talmud le exalta orgoliul spunându-le mereu că sunt 
un neam ales și că toate celelalte neamuri sunt robi, nemernici şi vite 
de muncă. Hans Kohn — filosof şi teolog evreu — vorbind de su- 
fletul evreu și de evoluţia lui, spune acestea : „Dacă în acest. imperiu 
— clădit din singura libertate interioară și fără bază exterioară — na 
încolțit nici o idee nouă, atunci nici o idee veche n'a fost părăsită” *). 
Talmudul rămâne, prin urmare, codul unei bande de lași asasini, care 


1) Din desbaterile la Senat în ziua de 8 Martie, 1937. 2) Ideea politică a iudaismu- 
lni, München, 1924. i 


| 
| 
| 


620 .. | 


lucrează. numai la întunerec şi înarmează cu cele mai teribile arme 
poporul așezat în mijlocul țărilor civilizate. 

„Din această carte sfântă: este eliminată caritatea și în frunte 
stă scrisă crima. Sf. Ioan le spunea Evreilor acestea : „Voi aveţi pe 
Diavolul de tată şi ţineţi să faceți poftele tatălui vostru. El, dela înce- 
put, a fost omorâtor de oameni și cu adevărat nu sta laolaltă, pen- 
trucă nu este adevăr într'însul. Când spune minciuni, grăeşte dintru 
ale sale, căci este mincinos și părintele minciunii” 1). 

Ceeace îi face pe Evrei una din cauzele dezordinei economice a 
lumii este — spune Hă deu — hidoasa cununie a trei calități negative : 
tendința de a câştiga fără muncă — de unde frauda în toate şi devine 
i npositilă orice concurență între neevrei și ei; lipsa rușinei — acea 
gingașă oglindă a simțului de demnitate şi, în sfârşit, vrăjmăşia contra 
tuturor popoarelor, prin. acta formidabilă putere ce îi leagă pe .oţi, 
socotind țara unde locusec ca o simplă stațiune de călătorie, unde se 
opresc o zi două ca să despoaie pe inocenta gazdă. 

In toată activitatea Evreilor rezidă tățărnicia — scrie blajinul 
nostru prozator I. Al. Br.-Voineşti — nevoia lor imperioasă şi per- 
manentă de a ascunde adevărul, Conștient sau din instinct, ei consideră 
adevărul ca cel mai mare adversar. Fondul învățăturii evreeşti este 
dialectica, acea disciplină -care face pe copii capabili de cele mai mi- 


raculoase arguţii şi răstălmăciri — ceeace explică minunata lor apti- 


tudine pentru negoț, pentru profesiunea de avocat, pentru presa po- 
litică.... 2. 

Imboldul care mână pe Evrei de veacuri, spunea odată Dostoiewski 
este cruzimea. Istoria, care nu știe să uite nimica, ne dă o mulțime 
de date scăldate în sânge şi cari trebuesc să ne pună pe gânduri. In Egipt, 
au însemnat o mare pacoste — urâţi de zei şi de oameni. Curând după 
așezarea lor, ei au robit. poporul prin acaparare și camătă. La măsurile 
luate de Faraoni, ei provoacă răscoale şi asasinară, într'o noapte, pe toți 
primii născuţi. ai Egiptenilor. Bohoris strânse oastea şi îi izgoni, după 
ce avură grijă să fure toate lucrurile de preț ale localnicilor. In amintirea 
„acestei, nopți cumplite, ei serbează Peisach. In Persia, lucrurile avură 
loc aidoma.. Marele ministru Haman sfătui pe regele Xerxes — At as- 
verus să-i izgonească din țară. Dar Evreii dăruiră regelui pe frumoasa 
Esthera, care, prin influența ei irezistibilă, făcu pe rege să condamne 
la moarte pe Haman şi să dea mână liberă Evreilor ca să nimicească pe 
partizanii marelui fost ministru. Și, în amintirea acestui masacru, Evreii 
serbează zilele de Purim — zilele destinelor, când unii’ altora își fac 


s 


1) Evanghelia lui Ioan, cap. 8 versete i cir a 2) Vezi articolele publicate în 
„„Universul” şi W. Sombart, v. c. 


p „621 
daruri şi petrec în carnaval. In anul 66 d. Chr., Evreii se răscoală în 
Palestina şi măcelăresc aproape un milion de Romani și Greci, fără a îi 
reușit să răscoale Grecia, Roma și Africa de nord. Tacitus scria despre 
aceasta : „Orientul vrea să se răscoale şi Iuda vrea să stăpânească 
lumea.” In anul 70, Titus, după patru ani de războiu, îi astâmpără și le 
distruge Ierusalimul. In anul 116, dezlănțuiră altă revoluţie în Africa de 
nord şi Palestina, în Cipru și în Cirenaica. Numai în aceste două ținuturi, 
masacrară 500.000 neiudei — bărbaţi, femei și copii. De data aceasta, 
împăratul Traian le potoli setea de sânge. In anul 134, revoluția este 
condusă de Bar Koscheba — Fiul Stelelor, pe care revoluționarul din 
66 şi 116, Akiba ben Iosef, îl proclamă Messia. Acesta puse stăpânire pe 
toată Asia Mică cu cele 930 orașe, unde asasină sute de mii de neiudei. 
Generalul Sever al lui Adrian îi potoli pentru totdeauna, omorând pe 
Koscheba şi condamnând la moarte pe Akiba ben Iosef. 1) Neputând. 
să-și atingă supremaţia lumii prin revoluţii, au recurs la desfrânate, ca să 
dizo:ve astfel tăria statelor antice. Prin aceste amante, prin Kahaluri, 


- magi și doctori cari mișunau pe lângă curțile vechilor i imperii, toţi acești ' 


şarlatani îndrăzneţi își făceau loc până în cele mai înalte cercuri şi, toți 
laolaltă, săpau la temelia marilor imperii, servind cahalurile lor. In urma 
acestora, urmau împlacabil bancherii şi cămătarii cari desăvârșeau opera 
tuturor celorlalți 2). 

In zilele noastre, Rusia și Spania au auu oribilele masacre 
antice şi au pierdut — în sânge i în foc — tot ceeace veacuri lungi au 
conlucrat ca să creeze. 

Iată redate până acum câteva trăsături mari, fundamentale, 
din structura sufletească a acestui popor, care nu și-a legat destinul 
de noi, ca patrie și, ca atare, nici de poporul ncstiu. De aceea, pentru 
Evreu, n'a existat dragoste de țară. El venea la noi ca să câştige şi să. 
submineze — țară, armată, şcoală, biserică, suflet, tot, tot. El venea 
ca să câștige și o părăsea ca să câștige mai mult în altă parte sau ca 
să digereze în linişte ceeace a furat de la noi. Patrie n'a existat pentru 
el, sat natal n'a existat pentru el. Patria și satul natal i-a fost -du- 
gheana, cârciuma, negoțul, matrapazlâcurile. Câmpii mănoase şi largi 
orizonturi, munţi cu codri frumoși şi ape argintii, nostalgia țării unde 
s'a născut şi datinale frumoase ale noastre, etc., dacă au făcut din 
Român o fire contemplativă şi blajină, pe Evreu toate acestea nu 
l-au putut schimba şi. înduioșa. Fiindcă el n'a venit ca.să contemple, ci 
să cucerească. El n'a venit să admire, ci să cântărească în tone și în 
aur sunător. El n'a venit să se înduioșeze, ci să câștige, să oprime 


1) Vezi „Por. Vremii”, 1938. '2) Rev. Iaca — D. I, Cucu: Israel, duşmanul 
omenirii 1943. A $ 


622 


firile contemplative, să îngenunche popoarele blajine şi ospitaliere. 
De aceea, Evreul n'a putut da la noi măcar un singur vers care să 
exprime. încântarea lui față de neasămuitele frumuseți ale naturii 
şi ale omului și nici un ditiramb în slava marilor noștri înaintaşi. 
Veșnic robit banului, veșnic alungat din țară în țară, fără legături trai- 
nice cu nici una, însușiri de acestea gingașe nu s'au putut sălășlui în 
sufletul lui, vândut lui Mammona, robit vițelului de aur, supus orbește 
Talmudului. 

N'a cunoscut nici un scrupul în nici un dog ani al vieții — imo- 
ralitate în. afaceri, promiscuitate în familie, desfrânare în viața socială 
şi politică a țărilor, bolșevisme, anarchisme, nihilisme, războaie, re- 
voluţii, etc., toate i-au fost deopotrivă de dragi şi de prețioase. Totul 
a fost armă binevenită pentru a închega afaceri — munca ușoară și 
vicleană, înşelăciunea şi delațiunea, soția şi copila, religia și cultura, 
„ organizațiile masonice, şi împingerile la lupte fratricide, mituiri şi răz- 
vrătiri peste tot, presă 'imundă și științe oculte, literatură bolnavă 
şi pornografică, speculare în zile grele a alimentelor şi tuturor slă 
biciunilor omenești, comploturi la sănătatea publică şi conspirații la 
ordinea în stat, distrugerea izvoarelor de bogăţie și a tuturor forțelor 
de rezistență, ale naţiunii ce le-a oferit ospitalitate, crime şi sperjururi, 


calomnii și spionagii, etc. Mijlocitori în toate afacerile, fără nici o- 


alegere — bani şi conștiințe, carne vie şi odoare sfinte, cruci, icoane 
şi cărți religioase, steaguri naționale în cari nu cred, simboluri ce 
nu le-au creat și nu le aparţin —totul a format obiect de speculă. 
Nici un ideal moral în viață asemănător cu al altor popoare, ci unul 
pur, iudaic, hrănit de un exclusivism feroce, desbrăcat de orice 
conținut moral, gol de orice criteriu de judecare și apreciere a 
faptelor sociale la lumina unui ideal moral. universal valabil, etc. 
Totul este rezervat de Iehovah pentru neamul ales — bunuri mate- 
riale şi numai acestea, ca, prin ele, să-și asigure izbânda, iar prin 
cetăți cu caracter religios — stat în stat — să promoveze indivi- 
dualitatea etnică, să-și asigure supremaţia peste popoarele - neiudee, 
prin crime abominabile. 

Poporul român, înzestrat cu atâtea virtuți simpatice, s'a găsit, 
pe neaşteptate, în fața poporului evreeşc căruia îi 
simț şi care wa cunoscut nici simțul estetic în nici una din manife- 
stările vieţii — nici în familie, nici în meșteșugul lui și nici în do- 
meniul artelor. Peste tot şi în toate, se exprimă și se lăfăește promi- 
scuitatea, şantajul, scandalul, murdăria, pervertirea, etc. In limbă 
— bolboroseală neînțeleasă, ștearsă de acea tonalitate fină şi nuanțată 
ce. caracterizează ființa umană, fără timbrul caracteristic unui suflet 


superior, parcă auzi — urmăreşte-i la un colț de masă! — când 


îi este străin bunul 


623 


vorbesc în doi sau în grup : bârfeală, amestec de murdării şi obsceni- 
tăți, şoapte subversive, chemări la complot, îndemnuri la speculă..... 
Dealungul tuturor celor expuse până în prezent, noi n'am făcut 


altceva decât să stabilim anumite trăsături psihologice şi etice ale 


poporului evreu —urmărindu-i faptele de când a descălecat pe me- 
leagurile țării noastre. Dacă o facem şi de data aceasta, o facem ca 
să redăm, în linii mari, o paralelă etică și psihologică a celor două popoare 
conlocuitoare — poporul român autochton şi poporul evreu năvălitor. 

| Deasupra unui popor băştinaș — cu suflet deschis și limpede ca 
apa de izvor, naiv, credul şi primitor — năvălește poporul evreu cu 
sufletul închis şi barbar, exclusivist şi viclean, care, la tot pasul, este 
preocupat de a întinde curse şi de a specula toate ignoranțele și slă- 
biciunile noastre — chiar cele mai nobile. El vine și cu o înțelegere 
fină, repede și integrală a sufletului băștinașului, cu o mobilitate spi- 
rituală uimitoare, cu o flexibilitate morală dusă. până la desgust şi 
<inism, cu o aprehensiune repede a împrejurărilor de natură să-i asi- 
gure izbânda. El vine cu aptitudini atavice de a face cârciumă, negoţ 
și cămătărie — indiferent de principii morale şi indiferent unde — 
el şi în templu făcea negoţ şi cămătărie. Pe câtă vreme, poporul 
român este un individualist — în felul lui —, poporul evreu, în 


“aparenţă individualist, lucrează ca o colectivitate -bine închegată, 


cimentată de principiile aspre și exclusiviste ale Talmudului. Ce putea 
face oare, față de un asemenea popor, elementul băştinaș trăind în 
patriarhalitate, cu o psihologie gingașă şi domoală, păşind cu timi- 
ditate pragul unei vieţi noui, cu o morală blândă şi cu o religie îmbră- 
țişătoare a tuturora ; ce putea face, oare, față de un popor, a cărui morală, 
religie şi psihologie sunt dictate de Talmud și mereu susținute de 
vigilența neadormită și barbară a rabinilor şi talmudiștilor şi care n'are 
altă tradiţie decât prescripţiunile din cărțile lor sfinte. comandate 
de Kahal și pietrificate de o practică de mii de ani. Evreul vine la 
noi cu puterea unor asociaţii vaste, cu capitaluri formidabile, capi- 
taluri și voințe concentrate în câteva mâini, cari jonglează cu sufletul, 
cu industria, cu comerțul și bogăţiile țării, peste cari era stăpân ne- 
cunoscător până acum poporul nostru. 

Ce au însemnat, oare, Evreii în câmpul artelor noastre? N'au 
contribuit cu nici o așchie la ceeace a creat acest popor naiv și atât 
de deschis la suflet, la arta lui poetică care ne-a dat pe Mioriţa” şi 
la atâtea capodopere literare, la meșteșugul artistic al săpăturilor în 
lemn şi al cusăturilor în fir pe pânză şi la toată industria lui casnică. 
Ne-au dat însă, acea presă imundă şi literatură obscenă care ne-a 
otrăvit sufletele, „fântânile curate ale spiritualității noastre” — cum 
le numea N. Iorga. Câteva cazuri fericite, cari au avut puterea să se 


624 


smulgă din blestemul vechiului ghetto stăpânit de ură şi de lăcomie, au 
putut să dea puțin din ce ar fi dat cei mulți cari au rămas în întune- 
cimile Talmudului. Haina i-au țesut-o ai noștri sau alții; hărtia i-au 
fabricat-o tot ai noștri; poezia şi muzica ce i-ar fi putut delecta tot 
ai noștri și alții le-au dat-o. Evreii n'au produs nimica. Un caracter 
negativ dar frapant al culturii evreești este în orice caz absența artei 
— zice Edmond Fleg.1) Chiar templul din Ierusalim, aşa cum 
poate fi reconstituit și care rezuma toată activitatea artistică a popo- 
rului evreu, era şi acesta construit de architecți fenicieni şi, oricât 
de impunător, nu putea fi comparat templelor din Luxor, Acropoîe 
sau din Chartres 2). Puținele și:fericitele excepțiuni pe câmpul muzicei, 
științei, literaturii şi vieţii ccc nc1nice, demonstrează de ce au putut fi 
capabili acei Evrei cari au :eşit din sclăvia întunecoasă a Talmudului. 
N'au adus nici un serviciu patriei adoptive unde au câștigat 
averi şi prestigiu. i Ca ostaşi, au deservit-o în toate ocaziunile. Un 
comandamnet rabinic sună -aşa : „Dacă pleci la luptă, rămâi cel din 
urmă, ca să te poţi înapoia cel dintâiu ! Am dat, cu alt prilej, date: 
elocvente cari ilustrează afirmațiunea de mai sus și încă ceva — anume 
că au introdus necinstea și panica și spionagiul în interesul dușma- 
< nului. Din zecile de mii de milionari cari s'au produs în această țară, 
numai numele unui Jacques Elias strălucește pe frontispiciul unui in- 
stitut de înaltă caritate umanitară. Este singurul care a avut curajul 
să înfrunte asprele comandamente ale Talmudului pe întinsul căruia 
caritatea omenească nu are loc. Dincolo de acest Elias, ei mau dat 


o stea roşie, deşi bieții Români au fost despuiați de toate averile lor 


în timpul atâtor nenorociri, războaie şi revolte. 

S'au încrustat implacabil în cuirasa unei religii exclusiviste şi 
n'au închegat nici o legătură sinceră și caldă cu mediul înconjurător, 
ci au rămas un corp străin bine organizat în organismul nostru — un 
popor evreesc, o naţiune evreiască, o comunitate religioasă evreiască— 
trei noţiuni identice ca sferă şi conținut. Ne-au distrus prim crâșmă, 
prin camătă, prin speculă, prin mituire. Au săpat la temelia mora- 
vurilor noastre curate de altădată prin prostituare a întregii vieți spi- 
rituale, prin falsificare a tot ce era curat în noi — prin mituire a cărnii 
“şi a conștiinței. Şi ca şi melcul se retrăgeau în ghetto-ul lor. Manasse 
spunea, lui Frunză : : „In capul Leii vom trăi noi, părinții ei şi eu. Când 


te vei crede mai fericit, vom tresări noi ca stafii între voi şi vă vom 


despărți” 3). | | 
I. Al. Brătescu- Voinești se întreabă cu drept cuvânt : + „Dacă Evreii 
n'au contribuit cu nimica la realizarea Istataentelgs civilizației, dacă 


1) şi 2) La pensée juive... 3) R. Roman-Manasse. 


625 
n'au avut oameni de știință, cugetători, artiști, în architectură, în sculp- 
tură și pictură, atunci de unde pretenţia de popor ales? Ba, dincontra. 
Dacă ei n'au contribuit la crearea unei civilizaţii care să se integreze 
în aceea a umanității, în schimb, au organizat crime abominabile, di- 
strugând țări şi popoare cu sumedenie de opere de artă, cu sute şi mii 
de biserici ce împodobeau această civilizație: 

Nicolae Iorga rostea în „Neamul Românesc” aceste triste con- 


„Statări când legi studipe duc poporul nostru la ruină : „Atunci străinul 


apare — străinul, adică Evreul care pândeşte toate slăbiciunile și 


"prevede toate agoniile. El vine mecanic, ca o fatalitate a soartei, în- 


locuind toate deficiențele şi folosindu-se de toate păcatele. El vine cu 
ce-l stăpâneşte, cu ce ştie şi poate, cu singurul lucru care-l interesează 
pe dânsul — mușchiu care ajută fărămiţarea, trunchiurilor atinse de 
putreziciune”. 

Solon, marele reformator şi moralist, a dat Atenienilor. acest sfat : 
„Morala — acest amestec de bine, frumos, adevăr și drept — e temelia 
societății.” Dar așa ceva n'a putut concepe capul lui Moise și nici acela 
al Talmudiştilor. Și, tocmai prin această despărţire de concepția etică 
soloniană, prin această negațiune, Evreii surpă temelia umanității 
şi trăesc dincolo de ea. i 

Fiindcă în manifestul A. I. U. din 1860, Adolphe Gremis 
întemeietorul ei, scria : „Uniunea pe care dorim s'o creăm noi nu va 
fi nici franceză, nici engleză, nici irlandeză sau germană,- ci va fi o 
Uniune Evreiască Universală”. : 

Și am să închei capitolul de față repetând rândurile scrise de 
un Evreu polonez cu privire la ceeace Evreii au reuşit să realizeze în 
Franța, încă până în 1914, afirmațiuni şi constatări amare Şi imperti- 
nente ce se potrivesc în totu! cu planurile lor de dominațiune iudaică 
universală : „Stăpânim asupra Franţei în virtutea aceluiaș drept ce 
l-au invocat Europenii ca să nimicească Pieile-Roșii şi să aservească 
pe Cafri şi pe Congolezi: dreptul rasei suprioare asupra unei rase 
inferioare. Este o lege a naturii.” Acest Evreu se chiamă Isac Blümchen 
şi este autorul a două lucrări cari aveau darul să trezească în Franța 
sentimentul de orgoliu ca rasă şi ca națiune, dar care, în loc să 
organizeze lupta împotriva iudaismului, își vărsa sângele prețios şi 
îşi nimicea civilizația milenară împotriva unor vecini cu cari putea 
să închege numai i legături de prietenie și de colaborare la nimicirea dușma- 
nilor civilizației gi la promovarea. culturii și eticei europene. In virtutea 
aceluiaș drept, au săpat, adânc la temelia moravurilor noastre curate 
de altădată, prin mituirea și falsificarea a tot ce era curat în noi— co- 
rectitudine, solidaritate, conștiință creștină şi naţională. 


A. N, Hâciu. — Evreii în Ţările Româneşti, 


INCHEIERE 


Am ajuns — cu ajutorul Celui Prea Inalt !— după ani lungi de 


„muncă trudnică, la capătul sforțărilor mele. Dim înălțimea la care am 


urcat, se impune o privire de sinteză și o încheiere. 

Dacă, până în 1903, am găsit date relativ suficiente cu privire la 
Evrei, începând cu secolul nostru, ele ne lipsesc sau cu desăvârşire sau 
în mare parte, asemenea. preocupări nefigurând în programul de activitate 
al guvernelor, ceeace ne-a îngreuiat mult, nevoia de a reda aşa cum 
am dorit tot tragicul situației dela noi. Numai datorită luptei intreprinsă 
de presa naționalistă, am putut umple cu ceva marile goluri. 

In tot lungul cercetărilor noastre și dealungul istoriei universale, 
m'am întânit nici un cuvânt bun despre Evrei —dela Babilon la Karl 
Marx, dela. Tacitus la Spinoza, Bernard Lazare şi mai încoace, iar la 
noi, dela Petre Schiopul, până în zilele noastre. Pentru toţi cercetătorii, 
evrei sau arieni, Evreii ne apar ca un popor dușman al adevărului și 
crud, ca parazit şi neasimilabil — cu un cuvânt, ca un popor primejdios. 

Evreii sunt de dată recentă la noi. Sa împlinit abia un veac 
de când au început a se stabili cu gând de statornicire vecinică — întâi, 
ca cârciumari şi cămătari, pe urmă — ca meseriași și agenți de legătură 


„şi, mai încoace, ca mari negustori, industriaşi şi financiari, iar în ultima 


fază, ca acaparatori ai întregii noastre vieţi naționale — capabili, să 
determine, cum, se exprimă un scriitor, crize economice și financiare, 
să influențeze soarta țării, să colonizeze oraşe şi provincii, să impieteze 
asupra libertăţii unui mediu întreg. Necesaii unei societăți în dezvolta- 
rea sa istorică, numai ca factor economic corect, ei au nesocotit, însă, 
repede, acest atât de nobil rol și au devenit, tot atât de repede, o pri- 
mejdie „despre care s'a dat de mult arma, neauzită, însă, decât de foarte 
puţini şi foarte târziu. e 

Deşi viața lor în Ţările Româneşti a fost o frățească primire, 
ei nu s'au socotit, totuşi, demni de o asemenea atitudine, prin a se 


împrieteni şi asimila cu băștinașii — proces care a avut loc cu atâtea 


627 


masse de Slavi, Germani, Unguri, Greci, ete. — ci au trăit o viață 
de ghetto : cu moravuri și apucături, cu tendințe și aspirații în contra- 
dicție organică cu moravurile și aspiraţiile noastre. Așa. că mau dovedit, 
niciodată și cu nici un prilej, că ei, oaspeţi nedoriți, erau obligați moral- 
mente de a se fi integrat vieții națiunii și. a statului român, în tot 
intervalul dezvoltării şi evoluției lui, în condiţii grele — adesea, ‘peste 
puterile mici și slabe ale noastre. f 

Din capul locului, ne-am propus să nu tratăm pe Evrei în abstract, 
ci în ambianța morală şi social-economică însuflețită de alți agenți. Și 
am statornicit că, în organismul național, s'au distins ilustraţii demne 
de laudă şi că, încă, rezidă, în străfundurile poporului nostru, energii 
nebănuite. Pornind, însă, dela o premisă intenționat falsă, am încărcat 
cu privilegii de tot felul și pe oamenii de creație — foarte puţini, dar 
mai cu deosebire pe vagabonzi și heimatloși — imensa majoritate, 
indivizi certați cu legea. Şi, astfel, am creat o industrie privilegiată, un 
comerț privilegiat, o finanță privilegiată, o şcoală potrivită scopurilor 
urmărite de Evrei, o avocătură şi architectură, o medicină şi farmacie, 
după dorințele lor, iar din băștinași am făcut sau vite de muncă la Evrei 


-sau slujbași prost plătiți în serviciul statului — cu forță publică şi ju-. 


stiție, cu institut de emisiane și cu tot angrenajul juridic și economico- 
financiar la cheremul lor. Finanțe, proprietate, frumusețea întreagă a 
țării, tot binele, toată munca şi îndurarea unui întreg popor contribuie 
la bunăstarea evreiască. Pedeoparte, 18 milioane robotesc, din zori până 
în noapte, pe de altă parte, Evreii — neamul parazitar care huzureşțe 
din această trudnică suferință a unei întregi colectivități. 

$ Au mai fost la noi și Cherchezi și Kurzi și Lazi și Turci şi Tătari 
şi Greci Kefaloniți şi alte neamuri, dar marea lor parte a plecat fără 
părerea noastră de rău, fără a ne fi atacat ființa noastră etnică și sufle- 
tească, restul s'a pierdut în marea massă a națiunii, lăsând doar ca 
reminiscență ceva ochi mongoli sau nume, ca Tătaru, Turcu, Cerchezu, 
etc. Pe câtă vreme, Evreii au adus cu ei destrămarea morală. Fiindcă 
a face negoț, după Evrei, însemnază a specula ; a face industrie este 
a huzuri pe spinarea unui popor întreg ; a face presă însemnează a săpa 
la temeliile morale ale instituțiunilor creștine, adică a descompune, a 
destrăma. Așa că, dacă au întemeiat industrii, şi-au asigurat, în prea- 
labil, şi legi de proteguire şi de punere la adăpost de orice concurență 
din afară şi, sub scutul acestor privilegii, ei au speculat munca și agoni- 
sita unui întreg popor ; dacă au îmtemeiat târguri și târguşoare, aceasta 
n'au făcut-o de dragul unor înalte principii, ci ca să facă din ele vaduri 
de acaparare integrală şi sângeroasă a produselor; dacă au importat 
capitaluri, au făcut-o în scopul de a aservi libertatea poporului şi de a 
exporta înzecit mai mult aur. Pe câtă vreme, a face negoț și a face in- 


è 


628 


dustrie — după vechii noştri negustori şi industriaşi — însemna a 
îndeplini un sacerdoțiu, -o funcțiune socială în slujba norodului. Indus- 
triașul şi negustorul trăiau în cuprinsul unei frății sau bresle — o parte 
din beneficiu îl dăruiau operelor de caritate şi de valoare culturală mai 
largă sau mărginită la mahalaua sau la satul lor și aveau de umplut 

` golul unei cutii a Milelor. Şi toţi se mărgineau la câștiguri modeste și 
munceau o viață întreagă ca să-și statornicească un rost, nu erau biciuiți 
de febra de a deveni bogaţi peste noapte, trecând peste mizeria obştească. 
Când interveneau tendințe contrarii, atunci intervenea şi autoritatea 
cu toată a ei greutate ca să restabilească vechiul echilibru. Şi nu s'au 
pomenit negustori cari să-și renege angajamentele solemne legate numai 
prin garanția sau greutatea cuvântului dat, fără hipoteci grele şi fără 
poliţă cu două sau trei giruri. Ci, sub povara cuvântului dat, deveneau, 
adesea, din bogaţi, oameni săraci şi se retrăgeau ca să-și ducă ultimele 
zile în modestie, dar cu obrazul curat şi cinstirea cuvenită. 1) Dacă vom 
trage în cumpără numai dstrămarea morală ce au adus Evreii şi parte 
din străini acestei înalte concepții despre negoț și industrie, va fi deajuns 
să stabilim enormele pagube ce le-am putut suferi numai sub acest raport. 
Destrămarea morală caracteristică activității acestui popor este coman- 

„dață de doi factori de comandamentul talmudic după care Evreii sunt 
neamul ales şi, deci, chemat să stăpânească lumea și de concepţia mate- 
rialistă asupra vieții — ei trebue să stăpânească bogăţiile pământului 
şi, numai prin dezagregare morală, vor reuși întru aceasta. 

Nicăiri şi niciodată, n'au fost persecutați — la noi, nici nu se poate 
vorbi despre asemenea atitudini — așa, cum au vrut să arate scriitorii 
ce i-am lăsat să istorisească la începutul părții a IV. Numai popoarele, 
în mijlocul cărora s'au strecurat, au luat măsuri de apărare, instinctul 
lor de conservare a reacționat. Şi au trăit, liberi în activitatea lor și 
nesupăraţi, numai acolo unde au găsit condițiuni prielnice de dezvoltare. 
Evreul unde găsește împotrivire nu mai poate trăi; unde se împiedică 
de o autoritate care știe să-și facă respectate legile, nu poate să răsufle ; 
unde găsește spirit de economie, se simte sufocat; unde inventează 

gusturi anticipat, dar nu i se răspunde ; unde nu reușește să sape autori- 
” tatea şi rezistența iROraTA, acolo nu mai este de el şi se mută pe alte 
“meleaguri. In Ardeal, p'ar fi reușit Evreii dacă nu erau luați în braţe 
de autoritatea maghiară cu credite largi şi legi draconice ca să-i năpus- 
tească înpotriva elementului românesc. In comunele aromânești din 


1) Este de cel mai mare interes educativ şi instructiv să se viziteze pinacoteca . 


Çamerei de Comerț şi de Industrie din București, unde dai, la tot pasul, de figuri, măreţe 
şi bogate, ale vechilor noștri negustori, pe pânze în uleiu. Tot atât de instructiv și 
educativ este și Muzeul care conţine vechile noastre zapise, corespondenţa şi atâtea 
materiale ce aparţineau acestor negustori, 


sanmata 


629 


Macedonia nu s'au încumetat să se aşeze, fiindcă se loveau de rezistența 
mai tenace a elementului autochton. In “Țările Nordice, n'au găsit at- 
mosferă prinicioasă. tn 
„Din toate cele expuse până aci reise un mare ovine Evreii sunt 
un popor primejdios — aiurea, ca și la noi. Evreii sunt primejdioşi prin 
toate ale lor aptitudini şi apucături, dar şi prin solidaritatea de rasă 
care leagă pe toți Evreii din orice colț al lumii cu cei dela noi, cari, şi 
aceștia, sunt legați; prin aceleași tainice şi trainice legăminte, dela unul 
la altul — cel dela Sătmar şi dela Hotin cu cel dela Bucureşti şi 'T.- 
Severin. Incă ceva. Ei mai sunt legați şi prin legături mai intime, de 
familie : un Evreu dela noi are câte un frate sau văr, câte un copil, 
nepot sau cumnat, răspândiți, toţi aceştia, nu fără rost şi precugetare, 
în marile centre ale Europei — ba şi dincolo de Ocean. Și, prin acești 
agenți, în raporturi foarte strânse unii cu alții, stăpânesc toate legăturile 
şi nevoile, toate corespondențele noastre cu străinătatea. In asemenea 
condițiuni, biata noastră țară este întrețesută întrun păienjeniş din 
care nu va putea să scape, dacă nu ținem seamă de această solidaritate 
ce caracterizează şi cimentează poporul lui Isreal, precum şi de dreptul 
nostru suveran de a nețorganiza, potrivit nevoilor prezente şi aspira- 
țiilor noastre de viitor. 


Avem o țară bogată în toate — în bogății fizice și în element uman 


capabil sau destul de maleabil să răspundă oricăror chemări. Dacă 
suntem, însă, o țară bogată şi râvnită de.toţi, suntem, în schimb, o țară 


cu populaţie săracă şi batjocorâtă. Noi trebuie să avem încredere în 


steaua noastră, în misiunea noastră europeană. Şi, de aci, țara noastră 
trebuește administrată în condiţii ca pe întinsul ei să trăiască un popor 
îndestulat şi mândru de sine. 

Dar pentru aceasta se impune să căpătăra un nou sistem de apucă- 
turi. Din paralela între psihologia și etica poporului nostru cu acelea ale 
poporului evreu, rezultă că am avut rațiuni suficiente să ieşim striviți 
din lupta cu acest popor. Mai presus ca toate, ne lipsesc însușirile ce 
caracterizează o clasă burgheză — corectă și creatoare. Noţiunea de 
clasă burgheză implică un mănunchiu de stări psihologice şi etice cari 
îi constituie esența. Anume: o voință perseverentă; muncă — dar 
muncă disciplinată ; simţ de ordine şi de răspundere în toate, precum 


şi un cult pentru profesiunea aleasă ; spirit de inițiativă şi de economie 


a timpului şi banului, dus adesea la zgârcenie; respectul cuvântului 
dat ; atenție susținută şi multilaterală, ceeace întăreşte simțul de pre- 
vedere ; “aptitudini moştenite sau căpătate prin educație; curaj în tot 
ceeace întreprindem — după o matură chibzuinţă ; o ținută etică cât 
mai apropiată de aceea a vechilor noştri negustori. A 
Toate acestea lẹ vom putea căpăta prin o reorganizare Pronelă 


i 


Ta 


630 SA 
neni) străinilor, așa au dat şi fraților lor din stânga Dunării. E destul” 
să amintim pe Şaguna, Mocioni și alți fruntași ai Românismului. Ce ar 
fi fost Românii din Ardeal, fără marele mitropolit şi om de stat 
Andrei Şaguna? Și ne-ar fi dat şi mai mult, tuturor Românilor legați 
de Carpaţi şi Dunăre, dacă am fi fost mai “chibzuiți. In secolul al 
I9-lea, când s'a ivit marea invazie evreiască, în loc să ajute pe Sârbi, 
Bulgari şi Greci, cu munca și cu averile lor (câte danii mari numai în 


a felului nostru de a simți, cugeta şi lucra — ca individ şi ca stat. Tara 
aceasta trebue smulsă din ghiarele iudaismului. Problema evreiască 
trebueşte rezolvată și pe cale internă şi pe cale internațională. Pe cale 
internă, pregătindu-ne noi înșine de a le lua locul, pentru ca alții străini 
să nu vie a se substitui lor. Urmând ca, la apropiatul tratat de pace, 
să se dea soluția definitivă acestei probleme care ne-a turburat viața 
națională dela așezarea lor printre noi. Și, atunci, pe Evreii buni — 
— foarte puţini la număr — cari ne-au cinstit munca, cultura şi idea- 
lurile, îi vom regreta, pe câtă vreme, Evreilor răi, cari nu s'au putut 
lepăda de tainițele Talmudului, din vina lor şi numai a lor, nevrând - 
să se încadreze unei vieți ordonate şi creatoare, să le grăbim plecarea, 
chiar cu cele mai grele jertfe băneşti. 

Una din primele reforme care ne va duce la țintă este reorganizarea 
şcoalei — cea teoretică și cea practică — după principii cu totul prag- 
matice, în vederea pregătirii elementelor capabile de inițiativă în orice 
domeniu. Școala care, pe 1929-38, ne-a dat circa 3000 alaciști români 
şi a scos pe piață, până în 1940, câțiva negustori cari nu trec dincolo 
de numătul zece, o asemenea școală nu poate fi numită școală națională. 
Şcoala aceasta nouă este datoare-să ne învețe toate însuşirile ce constitue 

„noţiunea de clasă burgheză. Şi această. școală va trebui să formeze în 
noi încă şi vechile noastre virtuți burgheze. In caz contrariu, izbânda | 
— spre marea noastră durere — nu va fi a noastră. Căci ce va, însemna 
oare dacă noi vom fi.spoliatorii și nu Evreii sau alții ? In acest caz, pe 
vasta şi complicata scenă a vieții economice, va trona, mereu, aceiași l 
minciună şi acelaş parazitism care ne-a dus la destrămarea de astăzi. 

Concomitent cu aceasta, va trebui să intervină încă doi factori: 

„un sistem de legi de proteguire severă a capitalului financiar şi uman 

autochton, a comerțului și industriei româneşti și organizarea unui credit 
larg, pe garanţii reale, dar și pe garanții mutuale, între nouii negustori 
şi industriași. Sub acest raport, instituțiunile de credit vor trebui să-și 

exercite marea lor chemare, contribuind, fiecare din ele, după puteri, . 

la formarea și întărirea clasei burgheze românești. Dacă şi de astădată, Ă 

vor abdica dela rolul lor atât de măreț, atunci ele vor rămâne niște 
spelunci cari au urmărit interese egoiste şi numai atât. Preoţi şi învăță- 
tori, chiar intelectualii şi corpurile constituite sunt chemate, fiecare, 
să-și facă datoria, îndrumând şi încurajând, sub toate formele. Una din 

marile îndatoriri este și aceea de a învăța pe țăran să muncească, acată . 

la el, în vacantele lui atât de lungi. Patria se poate ridica. numai i 

prin munca tuturora şi; numai prin muncă, își va îndeplini misiunea 
în Europa nouă. 

D-1 prof. S. Mehedinți, în prifața lucrării „„Aromânii”, aşternea- 
aceste amarnice gânduri şi convingeri :,, “Cum au dat (Românii Macedo- 


negustorilor și meseriașilor străini în orașele României: Iar în secolul 
al 20-lea, după întregirea hotarelor statului român, ei ar fi fost ele- 
mentul cel mai potrivit să se măsoare cu insulele alogene din Banat, 
Ardeal, Bucovina și alte ţinuturi, unde stăpânirea dușmanilor ne-a dăruit 
cu.o burghezie atât de pestriță’. Şi ceva mai jos : „„Urmașilor nu le va 
veni să creadă o smintenie atât de odioasă. Cui va putea intra în cap că 
statul român întregit, în cei din urmă zece ani, n'a mai găsit de cuvință 
să dea paşaport Românilor din Balcani, ca să se așeze în România? 
De înțeles, nu va înțelege nimeni această sălbatecă prostie, dar de ble- 
stemat e sigur că toți „urmașii noștri vor blestema pe cei care au ză- 
vorit ușa din față î înaintea fraților, deschizând-o pe cea din dos (ba uneori 
Şi pe cea din față) streinilor”. Iar şrof. A. Cardaș spunea undeva : 
-+u credem că Românii macedoneni sunt cei mai indicaţi pentru ase- 
menea mari realizări în satele moldovenești”. 

Am reprodus aceste citate ca să reamintim, încăodată, că, în 
neamul românesc, rezidă energii creatoare, înzestrate cu însușiri de na- 
tură să se măsoare tocmai cu acel popor proclamat ca Singurul capabil 
să facă negoț și industiie. Din fericire, în neamul nostru ro rânesc, 
sălășluesc atâte: energii încă nepuse în valoare, aflate — unele în cu- 
- prinsul hotarelor, ca. Mărgineni, Mocani, Olteni, etc., altele zvârlite 
de o soartă nenorocoasă și de complicități criminale dincolo de granițele 


clasă burgheză din pesta autochtone. 
Et ceterum censeo... i 
Problema evreiască trebuieşte definitiv lichidată ! 


Grecia !) Aromânii, ca burghezi, ar fi putut împiedecă, la timp năvala 


“Tipărit în atelierele $. A. R. „Cartea Românească“, din Bucureşti 
Bul, Regele Carol I Nr. 3, Reg. Com. Nr. 311/931 Soc. Ilfov, în luna Sept. 1943, 


DE ACELAŞ AUTOR: 


„AROMÂNII“ 


COMERŢ, INDUSTRIE, ARTE, EXPANSIUNE, CIVILIZAŢIE 


DISTINSĂ, ÎN SEZIUNEA 1937, 
DE ACADEMIA ROMÂNĂ CU 
„MARELE PREMIU NĂSTUREL"