Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
ANALELE A. R.— TOM. XXXVI.—MEM. SECT- ISTORICE, No. 7.
ACADEMIA ROMÂNĂ
—— — < —
ISTORIA EVREILOR
IN
TERILE NOASTRE
DE
- N. IORGA
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE:
EXTRAS DIN
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE.
Sería 1I, — Tom. XXXVI.
MEMORIILE SECȚIUNII ISTORICE;
“BUCUREŞTI
LIBRĂRIILE SOCEC & Comp. si С. SFETEA
LEIPZIG CUM VIENA
ОТТО HARRASSOWITZ. GEROLD & СОМР.
1913.
Preţul 40 bani.
wWww.dacoromanica.ro
"Analele Societăţii Academice Române. — Seria I: —
om, I—XI.— Sesiunile anilor 1867—1878. _ eta În
Analele Academiei Române. — Seria II: = ш
Tom. I—X. — Desbaterile si memoriile Academiei în 1879—1888.
- Indice alfabetie al volumelor din Apele pentru 1878—1888 . . .
“Tom. XI--XX.— Desbaterile $i memoriile Academiei în 1888—189
Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1888—1898. Е
Тот.
T we w viy Q w x Www V e з € у у M
^ îi 8 S T ayara y КЖК? АГУ
> a E ei
-Lupta între Drăculeşti si Dánesti, de A. D. Xenopol . . . €.
Contributiuni la studiul eronicelor moldovene (Nicolae Costin,
Tudosie Dubău, Vasile Dàmian), de Const. Giurescu =.
- Inseripţiile dela Cetatea-Albă. si stăpânirea Moldovei asupra ei,
i "de ^P Dd dames E ТО ct INA А au at A T
{ Documentul Răzenilor din 1484 și organizarea armatei moldovene
gU dp za EERS това XV Де DOO аР ЛЛ ОЛЕ ciu cene E АГ
- тайїсе alfabetic al volumelor din Anale pentru 1898—19085. 10. eee
om. XXXI. — Desbaterile Academiei in А ааа рамес ые za
(o = XXXI. — Memoriile Secţiuni TOPICE e E a ЕНЕ ДЕНЕШ! 3
Patruzeci si doi de ani de domnie a Regelui Carol I, de D. Sturdza.
Un proces de sacrilegiu la 1836 in Moldova, de Radu Rosetti. .
"Originile asiro-chaldeene ale greutăților romane, de Mihail C. Sufu.
Arhiva senatorilor din Chişinău si ocupajiunea rusească dola
pens I. Cauzele rásboiului. Inceputul ocupaţiei, de Radu
SATE SOD UA cdi icai duse ese DA КЛ t pee OD Же АШЕР ы! no a
Negru Vodă si epoca lui, de Dr. Af. M. Marienescu y ees
Criminalitatea in România, după ultimele publieatiuni statistice,
Amanunte relative la ambele feri, de Radu Rosetti . . . . =.
— Unionisti si separatiști, de A. D. Xenopol. e «t tts
> XXXII. Desbaterile Academiei in 1909—1910... ..,...,.
Radu Rosetti...
VOSGES р Ж Та CAS A PER au ӨЙ! ode T
р ча "ы! ӨК ТАЕ cea: P a УА PERSE XE EUNDUM
^
Despre elementele cronologice in documentele româneşti, de N.
-Partidele politice în Revoluţia” din 1848 în Principatele Române,
> de AD, XENOPOL sa i i ae ne pe e e Ai NUN е de ce e у уга
Studii privitoare la numismatica Terii-Románesti. I. Bibliografie
şi documente, de №. Docam ra soene e e t tmm e
www.dacoromanica.ro
ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE
DE
N. IORGA
Membru al Academiei Române.
Sedinta dela 13 Septemvrie 1913.
In ultimele timpuri, in legáturá cu o anume campanie politicá
a cărei legitimitate n'avem s'o discutăm aici, s'au tipărit in romá-
nește si în franțuzește o sumă de scrieri, până la proporţii de vo-
lume cu pretenţii științifice, in cari se infátiseazá trecutul Evreilor
în România. Unele dintre ele, ca teza de doctorat din Paris a d-lui
Bernard Stambler, care e si diplomat al Școlii de ştiinţe politice
(L'histoire (sic) des Israélites roumains et le droit d'intervention,
Paris, Jouve, 1913), sunt аза de superficiale, încât ieau numerele
de ordine ale unor documente, 1164, 1292, 1293, 1327, ca probe
că în Principate trăiau Evrei la anii 1164, 1292, 1293, 1327,
înainte de înfiinţarea chiar a terii respective.
Adeseori mi se face onoarea de a se cită lucrări de-ale mele,—
câte odată si în felul arătat mai sus. Din motive cari se pot in-;
țelege dé cine cunoaşte principiile de cari se îndreaptă activitatea, |
mea, politică, am evitat să tratez ca istoric vieafa Evreilor in terile
noastre, unde astăzi pe temeiuri ca acelea de mai sus reclamă drep-
turile autohtoniei, prezentându-se са a doua naţiune a patriei (1).
Incă de acum trei ani dădusem la sfârșitul unei broșuri, «Pro-
blema, evreească la Cameră, o interpelare», însemnarea unui mare
număr de menţiuni documentare ale prezenței Evreilor la Dunăre și
a împrejurărilor speciale în cari se întâmpină această prezenţă.
Cartea n'a atras atenția, căci unele greşeli grosolane sar fi evitat
si unele falsificări n'ar fi apărut in public. Mă văd deci silit să
(1) L. c, p. 7: «un nouvel effort pour la fraternisation des deux peuples roumain et
israelite», |
Analele А, R,—Tom. XXXVI.— Memoriile Sect. Istorice
www.dacoromanica.ro
9 N. IORGA 166
dau intro lucrare anume istoria Evreilor in terile noastre, — asà
cum a fost întradevăr.
Ea, poate servi și străinilor ca să judece problema.
Sá mi se dea voie a nu mă opri asupra Evreilor «idumeeni» si
«itureeni» din inscripții găsite în Dacia după cucerirea lui Traian.
li cred indoelnici, asà cum s'a făcut menţionarea lor, desi nu tă-
găduesc cá în amestecul de Latini de limbă care a fost adus în
noua, provincie sau atras de dânsa, de minele de aur și argint ale
acestui Transvaal roman, că intre acești witlander? au putut fi si
Evreii cei mai autentici (1). Dar contopirea lor cu poporatia cealaltă
erà impiedecatá de motive religioase, iar de mántinerea ca naţiune
‚а acelor aventurieri sporadici nici vorbă nu poate fi. Națiunea care
s'a format la Dunăre nici n'a avut a face decât subsidiar cu co-
lonistii orășeni cari se duceau si veniau după câștig si in margi-
nile siguranței garantate de un Stat victorios; ea vine de sigur
dintr'un vechiu amestec făcut la sate între țăranii traci, străvechi
locuitori ai pământului și tovarăși de ocupaţie, strecurati pe încetul,
alături de cronici, decrete si inscripții, din Italia rezervată oraşelor
luxoase si vilelor de bogătași si hránitá din producţiile lumii întregi
aduse pe corăbii.
Tot așă putem fi siguri că, după lichidarea orașelor prin înce-
tarea marelui negot, strâns legat de siguranţa publică, între sătenii
cari, păstrându-și numele și amintirea de Romani, de partea această-
laltă a Dunării, au format trecerea la generaţii viitoare, ce erau
să trăească în forme politice proprii, Evreii târgoveți, legati tot-
deauna de gospodăria banului, nu se puteau păstră. Nume ca
Jidova, Jidovstita (2), legendele în legătură cu Jidovii considerati
ca uriași, asà cum îi considerau Tátarii pe Genovezi ca intemeie-
tori ai cetăților enorme în ruină (3)—cf. Mormântul Uriasilor po-
(1) Bizarul Sulzer (Geschichte des transalpinischen Daciens, П. Viena, 1781) face legătura
intre Tălmaciul ardelean și «Thalmus», «cetatea evreească vestită si în vremurile antice» |
Dar și el observă cá nici nu e de gândit ca «Evreii regelui Decebal» să se fi mántinut,
«singuri cu privilegiile lor», prin grozavele vremuri ale năvălirilor (ibid.), căpătând cu
vremea și jargonul evreo-german. Si totuş el face din Evrei întemeietorii Turnului,
care nu eră decât un «turn» de apărare, pe malul stâng, al Tureilor din Nicopol.
(2) Hasdeu, Istoria toleramței în România. București 1868, pp. 76-=7.
(3) Iorga, Chilia şi Cetatea-Albă, p. 39.
www.dacoromanica.ro
167 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE.:
3
menit la 1759 (1)— n'au a face cu Cazarii din stepa Rusiei, un
timp Evrei de religie, dar cari nu sau numit vreodată Evrei,
ci mai probabil cu confundarea, celui mai depărtat trecut prin Biblie
în numele etnic al Jidovilor (2). Venim astfel la veacul al XIV-lea,
când, desvoltându-se din forma voevodală si cnezialá, au luat ființă,
în condiţii mai favorabile ale vecinátátii, întâiu principatul Terii-
Românești (c. 1300), apoi al Moldovei (c. 1360).
Aceste teri waveau orașe create din însăș desvoltarea na-
Hiumii сате le intemeiase și le sprijiniă. Toate orașele ce se în-
tâlnese pe urmă vin dintr'o colonizare. De peste Dunăre, unde
fuseseră, veacuri întregi, acele emporii cari, prin bâlciurile lor,
făcuseră posibilă o vieatá curat de țară, în părțile noastre, această
colonizare nu veni, ele însele fiind cu totul decăzute sau absolut
ruinate. Rămâneă colonizarea orășenească din regiunile vecine ale
Ardealului si Galiției.
Erau însă poate Evrei pe atuncea, în Braşov, Sibiiu, Bistriţa, cari
ne-au trimes, încă inainte de fundarea Principatelor (Câmpulungul
muntean si Baia Moldovei sunt dela începutul veacului al XIII-lea),
cele dintâi elemente urbane, Sasi si cátivà Unguri ? Oricine va
cercetă colecţiile de socoteli din Sibiiu si Braşov (Quellen zur
Geschichte der Stadt Kronstadt) se va convinge cá nu erau. Lu-
crul se si înțelege uşor, când ne gândim că oraşele săsești din
Ardeal nu sunt o prelungire a vieții orășenești din Germania, саге
de multă vreme eră pătrunsă de iudaism, ci formaţiuni proprii,
spontaneu rásárite din vieata ţăranilor mutati dela Rin în aceste
locuri de hotar ale Ungariei, unde nu erau numai câmpii mănoase,
dar si pasuri de munte, foarte însemnate pentru negotul cu Ră-
săritul.
Altfel e cu centrele galitiene cari au influențat alcătuirea celor
dintâi oraşe moldovene (afară de Baia, mai sus pomenită). Ele
au fost făcute, cu scopuri pur fiscale, de noii stăpâni ai terii, regii
Poloniei, atrăgând, printr'o situaţie privilegiată, pe lângă Armeni
din Сайа, mijlocitori firești cu Levantul, si Germani cari aduceau
cu dânșii si o poporatie evreească. In socotelile Lembergului, ti-
părite de d-l Alexandru Czolowski, o si găsim, încă din al XIV-lea
veac, în rosturi comerciale.
|
—
(1) Uricariul, VIII, p. 7.
(2) Azi atribuirea lor se face Romanilor.—Localitatea Gura Jidoavcăi, Iorga, Studii și
documente, VI, p. 127, no. 6.
www.dacoromanica.ro
4 N. IORGA 168
A trecut ea si la noi? Ne indoim, și iată de ce: пісі unul din
actele noastre din veacul al XV-lea—si sunt în număr destul de
mare—nu pomenește pe vreunul. Si e de inteles cánd ne gândim
că la un comerţ începător ajungeă unul singur din elementele се
se luptau pentru câștig în orașele Galiției. Acela au fost Armenii,
destul de tari pentru a reduce la o infimă minoritate până si pe
Germani, cari apar în Moldova pentru a dispăreă îndată cu totul,
pe când ei, Armenii, reprezentá, două, trei veacuri, ca străini cu orga-
nizaţie specială, forța activă în negoful de transit al perii.
| Evrei se întâlnesc numai în porturile Tátarilor, cum, de almin-
| terea, localităţile din Anatolia si Siria aveau, ca si cele italiene,
| cartierul lor evreesc, ludaica, Zuecca. Astfel Evreii din Cetatea-
Albă, vechiul Moncastro genovez, supus acum Hanului, își păstrau
«locuinţele» lor deosebite, pe lângă aceia cari stăteau în jurul gu-
| vernatorului ca medici,—in care calitate atâţia Evrei se imbogátirá
în Orient, până la acela pe care Mengli-Ghirai, căpetenia separa-
tistá a Crâmlenilor, il trimese ca să aline suferințele lui Stefan cel
Mare bolnav (1). Să amintim şi rolul de calăi pe care-l joacă Evreii
din Târnova la uciderea Tătarului Ciochi, fiul lui Nogai, care voise
să se facă Таг al Bulgarilor la sfârșitul veacului al XIII-lea.
Se citează de Hasdeu, și de aici în literatura, recentă a Evreilor din
România (2), un fragment din însemnările lui Elias Kapsali, aproape
contemporan (scrie în Creta la 1523), despre «negustorii, ce că-
látoriau cu mărfuri în Valahia» si pe cari Domnul îi opreşte trei
zile, cerându-le apoi o mie de aspri sau arginti (3) ca pret de rás-
cumpărare; ca supuși turci li se făcuse această jignire, fiind ame-
nințaţi si cu scoaterea ochilor. Se pare că e vorba de Stefan
cel Mare, care n'a fost de loc blând față de Turci si de supușii
lor, cari puteau fi bánuiti ca spioni.
r Asemenea Evrei turcești, pe cari-i găsim la Lemberg încă din
| 1467 (4), se făceau, de alminterea, negustori de robi, si astfel se
| descoperi, de un ambasador al regelui Alexandru, Bogusz, la unul
(1) Hurmuzaki, VIII, p. 41, no. L.
(2) Hasdeu, Istoria toleranfei, pp. 79—80 (după Luzzatto, Notice sur Abow-lowsouf
Hasdai Ibn Schaprout. Paris 1852, p. 9, nota); după Brociner, Chestia, Evreilor pămâmn-
teni. lași 1907, Stambler, l.c., pp. 23—4. Despre persecuția Evreilor in Ungaria subt Ludvic
cel Mare şi fuga lor in massă la noi lipsește orice dovadă autentică.
(8) V. «arginti» în sens de taleri, Studii și documente, VI, p. 149, no. 32:
(4) Studii și documente, XXIII, p. 301, n-le XXXI, XXXIII; p.307, no. XLIX; р; 312, no:
LXVI; p. 313, по. LXx.
www.dacoromanica.ro
сл
169 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE.
din ei, în Moldova, o doamnă polonă pe care o cumpărase dela
Tátari: Stefan cel Mare insus se ocupă de această afacere si, de-
oarece nu se puturá ráspunde de cátre ambasador cei 120 de gal-
beni ungurești ceruți, rămase chezás Teodor, starostele de Hotin (1).
In aceste menţiuni ale Evreilor din Balcani si din Crimeea se
mărginește tot contactul cu națiunea până la 1500. Pe vremea lui
Petru Rareș, Reicherstórffer (2), care pomenește in Moldova pe
Rusi (Ruteni), Poloni, Sârbi, Armeni, Bulgari, Tátari si Sasi, n'are
nici o menţiune despre Evrei. Actul din 1553, adus în aceeas literatură
polemică (3), al lui Petrașcu cel Bun, Domn muntean, privitor la Evreul
ucis în satul oltean Vianul subt Mircea Vodă, pentru care se impune
satului, după principiul de drept românesc al responsabilitátii co-
lective, o gloabă de 40.000 de aspri, pe cari Domnul, fiindu-i milă
de sărăcia țăranilor, îi dá din punga sa soţiei şi mamei Evreului;
— nu privește un caz din vremea lui Mircea cel Bătrân, cum s'a,
afirmat, ci din a lui Mircea Ciobanul, predecesorul imediat al lui
Petrascu. Și acest Evreu erà wn negustor ambulant și nu um lo- |
cuitor al terii, ca si «Jidovul» ucis pe la 1700 in marginea sa-
tului Cuciur, lângă Cernăuţi, care, de frica «gloabelor și altor chel-
tuiale», se risipește până la dovedirea vinovaţilor cari-l «lepádaserá
pe acel Jidov mort pe taină asupra tărgului Cernăuţilor» (4).
In a doua jumătate a veacului al XVI-lea, subt Sultanul Selim
al Il-lea, pătrund cu un rol tot mai mare în vieala turcească Evreii
spanioli si portughezi, si falsii convertiți creștini, Maranii. Din pa-
tria lor ca și din Terile-de-jos, unde fac întinse afaceri, ei aduc
mari capitaluri si o deprindere seculară de a le pune în valoare.
Astfel, încă dela început ei își ieau locul la negocierile pentru
tronurile românești şi pentru alte situaţii înalte la jocul de bursă
al caftanelor si cârjelor. Fără să poată înlocui pe Greci, a căror si-
tuaţie: e o continuare a celei vechi, pe Turci, cari se înscriu in
ordinul lenicerilor ca să aibă mai multă autoritate in speculaţiile
lor, ei ajung îndată, în urma acestora, un element insemnat în acor-
darea de împrumuturi riscate cu dobânzi mari. Evident că aceasta
?
(1) După Actele Rusiei Occidentale (іп ruseste', Т, р. 1803, Hasdeu, Istoria toleramfei
pp. 83—4; Uricariul, III, p. 85 (după aceeas culegere); cf. I. Bogdan, Documentele lui
Ştefan cel Mare, 11, adaus.
(2) Papiu, Tezaur, Ш, p. 137.
(3) Of. Stambler, 7. с, pp. 22—3.
(4) Studii si documente, VI, р. 128 no. 8. Plata «morții de om» «in codrul Ispasului»,
ibid., pp. 129—30, no. 13.
www.dacoromanica.ro
6 N. IORGA 170
trebuiă să aducă strânse legături între Domnii noştri și acești şefi
ai finantei evreesti din Constantinopol.
De sigur că un Mircea Ciobanul, dacă nu și un Petru Rareș, sa
sprijinit pe dânșii, cu atât mai mult, cu cât se stie cá cel dintàiu a
venit cu o întreagă ceată de creditori, cari stăteau la Curtea lui din
"București. Alexandru Lăpușneanu a plătit concursul lui don Jose
Nassi, vestitul duce de Naxos, care visă să devie rege al Ciprului (1),
si cáruia in momentul cánd se plángeà de pagubele fácute insule-
lor sale de galerele venețiene, Sultanul i-ar fi oferit in schimb
Tara-Románeascá, după chiar mărturia bailului (2). Petru Vodă, fiul
lui Mircea, a avut pe lângă sine numai din acești imprumutátori
cari-și aşteptau plata întreagă sau numai dobânzile: pe unul îl vedem
întorcându-se la Nicopol cu care de bani şi cu «vase», pe altul,
din Salonic, furând la mazilie, pentru a se despăgubi probabil, *o
parte din averea fostului Domn (3). Moldoveanul Petru Șchiopul
! caută bani, pentru el și fiul Stefan, ridicat de copil în Scaunul terii
la Turci si la Greci, dar şi la Evrei, ca acel Moise, fiul lui Eliezer,
care-și primește plata dela Galaţi, dela gelepi, şi de-adreptul dela
| Domnie (4), sau ca David, fiul rabinului Abraham, căruia-i zálogeste
" Domnul birul Curtenilor si o dijmá a terii. Pentru asemenea datorie fu.
luat; în slujba sa şi un Solomon, care ar puteă să fie influentul medic
Solomon Aschenasi, zis Tedeschi (5). Până si Postelnicul lui Petru,
Iurasco Vartic, are datorii la un Evreu din Constantinopol, «Iacob
Jidovul» de Țarigrad (6). Insă mai mult dela Ieniceni împrumută acel
Aron Vodă pe care numai necunoscători din Constantinopol l-au
putut împodobi cu o origine ebraică, fără a-şi da seama că acest
fiu al lai Alexandru Lăpușneanu, acest ctitor al mânăstirii care lângă,
lași îi poartă numele, se chemà, ca mulţi alţii, întro vreme
când, după Biblie, atâţia buni creștini și adevăraţi Români se nu-
miau Moise, Avram, David, Samoilă (7) s. a. Când acelaş Aron si
(1) Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, 11, pp. 140—1, 193 si urm.; Abraham
Gallante, Don José Nassi. Constantinopol 1913.
(2) Hurmuzaki, УШ, p. 162,
(8; Traducere de acte turcești in Bibl. Ac. Rom., rezumat in Iorga, Documente și
cercetări asupra istoriei financiare și economice a, Principatelor române. București 1900
din Economia Națională ), І, p. 182.
(4) Iorga, în Analele Academiei Române, XX, pp. 446, 451.
(5) Uricariul, Х, р. 113.
(6) Ibid., p. 438.
(7 Samoilă Vistierul, Popa Avram, Avram Chiceră, Avram din Mesehenesti, Avram
Tiganul, David pârcălabul. Satul Sámáilesti in Moldova la 1580 —2; Uricariul, XVIII, p. 193
www.dacoromanica.ro
171 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 7
Mihaiu Vodă din Tara-Romàneascá isi măcelăriră, ca semn crunt de
răscoală, în laşi si București creditorii, erau însă si cátivà Evrei;
în ce priveşte pe ai lui Mihaiu, se și spune anume.
In acelaş timp se constată din oprelistea dela 8 Ianuarie 1579 a lui
Petru Зећіори cá subt acelaș Domn Evreii poloni pátrundeau in Mol-
dova pentru a cumpárà vestitele vite albe ce se hrániau din pásunile
terii si cari se exportau până la Danzig si in Anglia (1). Ei aduceau și
postavuri lesesti. Prin aceasta însă stricându-se rostul iarmaroacelor
dela Sipinti, apoi Lenţeşti si Hotin, şi păgubindu-se negustorii cei
mari ai Moldovei, Domnul nu mai îngădue acest comerţ, deci nici
prezența Evreilor pe pământul său (2). Dar și mai departe vin prin
lași Evreii străini pe сагі Botero-i pomenește (3) îndată după Ar:
meni si înainte de Sasi, Unguri si Raguzani pe la 1590. «Marele
Evreu», ducele de Naxos, isi oprise lui monopolul aducerii vinurilor
cretane in Moldova, 1.000 de buti (4).
La atâta se reduceau legăturile noastre cu dânșii și la trecerea |
vreunui Evreu constantinopolitan ca Haim Cohen, din 1571, саге |
veniă dela Lemberg şi mergeă la Chilia pentru a luă alte mărfuri,
intrebuintánd in Moldova cáráusi poloni (D). Ori la Lemberg vreun
fecior de pribeag lásà sá cadá cevà de pe fereastrá in capul vre-
unuia din multii Evrei locali cari treceau, și eră dat in judecată
pentru aceasta (6). De un rol în comerțul. interior al umor Evrei,
indigeni saw măcar așezați de mult în fară nu poate fi vorba:
intre Marii-Vamesi, cari erau si marii negustori ai Moldovei, găsim
Oretani, alti Greci, Raguzani, Levantini, dar niciodatá un Evreu (7).
Constantin Corniact, cunoscutul Mare-Vames al Lápusneanului, are
ca procurator pe Evreul Leonin Servo din Canèa, dar la Constanti-
nopol numai (8). Asà e si in 'Tara-Románeascá. Subt Petru, fiul lui
(1) «Li-au vàndut [ialovitele] la Dansea» (sec. al XVII-lea); Studii și doc, МЇ, p. 544.
(2) Hasdeu, Arhiva istorică, 1%, pp. 172—4. De altfel vânzarea de vite se fáceà pe la
1550, în Lemberg chiar, de Moldoveni si Armeni din Suceava şi Siretiu, către Evreii
galițieni; Studii și doc., XXIII, pp. 341—2, no. 155.
(3) In Mancinelli (Hurmuzaki, XI), nu e vorba de Evrei la Iași.
(4) Gallante, 7. c, pp. 29, 36.
(5) Iorga, Chilia și Cetatea- Albă, pp. 295—6, no. XLIV; Studii și documente, XXIII, pp.
858—4, по. CLXXXIII.
(6) ТЫ@., pp. 418—14, no. CCCXXXI și urm. :
(7) Cá pisarul muntean Xain, fiul lui Iosif (Venelin, Влахо-Болгарекія граматы, p.
206), ar fi Evreu (Hasdeu, 7. c., р. 80) nu vád de unde ar rezultà. -
(8) Studii si doc., XIX, p. 51, no. Tr. Aveă si el procurator la Canea, unde stăpâniă prá-
vălii; fratele lui se chemà însă Nicolae (Capi Consiglio X, Constantinopoli, din Arhi-
www.dacoromanica.ro
8 N. IORGA 172
Mircea, se face o încercare a Evreilor de a cámátári prin sate. După
plângerea lui Alexandru Vodă, urmașul aceluia, se ieau măsuri de
Poartă, în Octomvrie 1568: sătenii neputând plăti marile dobânzi
si plângându-se Domnului, se recunoaște de Turci că «astfel s'a să-
vârşit ruina poporaliei sărace dela ţară» si se interzice 51 aici pre-
zența Evreilor, «tari se deosebesc esențial de ceilalţi locuitori,
pentrucă sug prin camătă sângele raialelor si, unde merg, fa
mii de supărări subt cuvând de bani» (1).
II.
Astfel am ajuns la 1600 fără а găsi mențiunea umui element
evreesc așezat în părțile noastre. Totus, dacă e autentică știrea
șederii la lași, pe la 1618, a rabinului, expert în cabală, So-
lomon ben Агауо, la care vine să învețe si un Evreu candiot,
Iosif Solomon del Medigo (2), existența unui mic popas de Evrei
spanioli, in necontenitá prelacere,—căci acei cari-l compuneau făceau
continuu drumul dela Constantinopol in Polonia, ca del Medigo insus,
ar trebui să se admită. Intre ei însă și massele evreești de astăzi
nw e nici o legătură.
^ In adevăr, nici o constatare de Evreu in Moldova si Тага-Кота-
neascá nu se intálneste pàná in epoca lui Vasile Lupu, cànd rás-
boiul de desrobire economicá al Cazacilor poloni aruncá in Moldova
pe unii dintre exploatatorii lor evrei, ca arendasi si cámátari, cum
a aflat-o un călător sirian (3) din gura unuia din fugari, lancăl. Ba
încă, în istoria răscoalei lui Gaspar Vodă Gratiani, la 1620, rás-
coalá care imitá pe a lui Aron in ce priveste jertfirea creditorilor
străini din lași, se spune numai cá Turcii au fost tăiaţi (4).
Când, cu prilejul căsătoriei Ruxandei, fiica lui Vasile Vodă, cu
vele Veneţiei (7 Maiu 1581). Evrei din Constantinopol mai veniau incă in acele părţi;
Studii si doc., L c, p. 845, nota 1; pp. 351 (176, 354 (184: relaţii ale unor Moldoveni
din Bârlad cu un Evreu din Olesko, 1571). Oáráusi moldoveni în serviciul Evreilor țari-
grádeni; ibid., p. 358 (200;cf. si no. 199, p. 384 (249, pp. 358—9 (208.
(1) Iorga, Documente financiare, 1. c., p. 180.
(2) După o carte din Basel, 1628, cuprinzând biografia acestuia. N'am putut-o vedeà.
Că pe la 1540, cum afirmă Bielski (Hasdeu, Istoria toleran[ei, p. 84), star fi trimes in
Moldova Poloni convertiți de rabini, mi se pare o închipuire. Strijkowski vorbește îndată
după aceea de Sârbi, Tigani, Greci, Italieni in Moldova (Hasdeu, 7. c., p. 91), dar de
Evrei nu. í
(3) Paul de Alep (v. mai depante). Cf. Hasdeu, Istoria toleranfei, p. 85.
(4) Analele Academiei Române, ХХ, р. 47.
www.dacoromanica.ro
173 ү ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 9
Timuș Hmilnitchi, fiul Hatmanului, Cazacii, veniţi in lași, dau cu
ochii de dusmanii lor ereditari, ei îi pun pe fugă: «Oastea căză-
cească sta subt vii şi făcu multă pagubă leșenilor, pentru care
Evreii se ascunseră; căci, pe cari-i prindeau, trebuiau să se răs-
cumpere scump de dânşii» (1). «Pe Evrei», serie Pavel de Alep,
«Cazacii îi bágau în turnuri și-i chinuiau acolo nopţi întregi, pentru
ca să-i facă să spună averile lor: inimile ni se umpleau de amă-
ráciune la plânsul atâtor femei si copii» (2). De luptătorii cari
fugiră înaintea lui Timuș in 1653 se zice că sau luptat «jido-
veste» (3). Totus medicul lui Vasile eră un Evreu, de sigur din
Turcia (4), Cohen, care-l servi până la moarte.
Sentimentele de repulsie față de Evrei le impártásiau Moldovenii,
căci urmaşul lui Vasile, Gheorghe Stefan, se blástámá intr'o scrisoare
ава: «să nu hiù creștin, să hiu jidov, si de legea теа să hiu scăpat» (5).
Pe vremea luiy găsim ре orândarul din Popricani pe Jijia, Mosco
Jidovul, care a luat dela proprietar, Vistierul Iordachi Cantacu-
zino, si dreptul de а «vână heleșteul», de a pescui (6).
Lipsesc până si Evreii împrumutători ai Domniei, căci acum,
mulţumită răscoalei din 1594, mulţumită rezultatelor lungului
răsboiu germano-turc si mulțumită grelelor campanii in Asia
ale Sultanilor, ferile noastre au domnii lungi, din cari profită
toată lumea, si Vasile Lupu poate plăti astfel si datoriile Bi-
sericii constantinopolitane (7); ba lipsesc si Evreii mijlocitori
între provinciile turcești si Galiţia polonă, căci elementele ori-
entale, Turci, Greci ca si Evrei, au dispărut mai cu totul, lăsând
această ramură de câștig în mâna părţilor direct interesate, Poloni
si Moldoveni, cari strâng averi ca ale lui Balaban, a lui Ursachi, a
lui Duca Vodă însuş și agenţilor intrebuinfati de dânșii. In actul
din Ucraina căzăcească, încredințată de Turci, la 1681, admini-
(1) Iorga, Acte și fragmente, I, p. 211; Hurmuzaki, Supl. II, p. 85.
(2) Studii și documente, IV, p. CCXLVI.
(3) Bandini, în Analele Academiei Române, XV, рр. 182—3; Hurmuzaki, У, pp. 27, 69,
no. CVII.
(4) Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia, trad. Emilia Cioran. București 1900,
p. 50. In schimb, Gheorghe Stefan, inlocuitorul lui Vasile, ocroti pe Turci şi Evrei, pri-
gonind pe Greci (ibid., p. 65). )
(5) Studii şi documente, IV, р. 52. Of. acest jurământ din veacul al XVIII-lea: «s'au
giurat că să fie Jidan de li-a da ogoarile» (ibid., XIX, p. 39).
(6) Did., V, p. 32, n-e. 150, 153. Imi aduc aminte să-l fi găsit și aiurea in acel volum.
(7) Imprumuturi boierești dela Greci din Țarigrad, Ghibănescu, Swrefe gi izvoade, WI,
p. 318. i
www.dacoromanica.ro
10 N. IORGA 174
stralieilui Duca Vodă, care face înainte de toate un mare negof
cu vite si produse, act datat din Тісапоуса la Nistru (1), se întâlnesc
Greci, Români, Rusi, dar nici un Evreu, în acest mediu care puteă
fi mai prielnic activităţii acestei паш.
In calitate de „orândari e Ot máneste se ziceà la cárciumari:
vinărsari (2), — arendasi la sate, având si dreptul proprietăţii de
a vinde excluziv vinul si holirca şi mai ales aceasta, o speciali-
j tate a lor din Polonia,—apar Evreii localnici in Moldova. Dar si in
aceea de cârciumari în orașe, pe urma Armenilor, se ivesc ei, la Iasi,
l în 1663, prin porunca de a nu se bán de Páhárniceasa сеа Mare
(Păharnicul, ca si Vodă, eră la rásboiu) si de «feciorii» ei «vinul
Armeanilor sau Jidovilor» (3). Alții dădeau bani cu dobândă, ca
Iezuiţilor din Iaşi, la 1679 (4). Peste cátivà ani vedem Evrei
— poate străini — pârând pe un Ardelean la Vornicul din Câm-
pulungul Moldovei (5). La celălalt hotar, de către Тага-Котапеаѕса,
| în legătură cu vama si cu contrabanda, pe acelaș timp, un orân-
dar, Lazor, al cărui fiu se cheamă Herşul, cumpără dela mosnenii
din Stoiesti, pe pământul cărora se intemeiase de curând, ori, mai
bine, se întinsese târgul Focsanilor, un «loc de dugheni», care
treci apoi la nepoata lui de fiu, Ana, si la soțul ei, Avram (6).
Trebue să se însemne, si aceea, cá, afară de Iaşi, poate de Bo-
tosani si de unități ráslete, Evrei nu mai erau prin orașele Mol-
dovei: nicăiri nu-i pomeneşte pe la 1650 călătorul italian Bandini,
care notează cu îngrijire toate naţiile, nici cel sirian Paul de
Alep. Erà vremea, când despre Bârlădenii creștini se puteà scrie
cá «se îndeletnicesc cu negotul mai mult decât cu oricealtă muncă» (7).
(1) Aceste Sdn pe 1912, Iorga, Ucraina moldovenească.
(2) Ghibáneseu, 7. c., II, p. 90 (82).
(3) Studii şi 200 uitată, III, p. 543.
(4) Ibid., I—II, p. 58.
(D) Documentele Bistriţei, II, p. 24, no. ccv; Hurmuzaki, XV, p. 1.351, по. MMCCCOLXXYVI.
(6) Studii și documente, N, pp. 231—5, no. 87. Pentru legătura dintre Stoiesti şi Foc-
sani, ibid. VII, pp. 313—14, no. 2. Dar si (1698): «târgul Focşanii ce se cheamă Stoestii»,
ibid., p. 324, no. 34 si lucrarea lui Caian despre Focşani.
(7) «Negotiationi potius quam ulli alteri labori studet»; Bandini, 7. c., sp. 201 si urm. —La
Galaţi el notează: Români amestecati cu Armeni si Greci.—La Roman, Români si Ar-
meni, mai bogati.—In Iaşi chiar, Evreii erau аза de puţini, încât Italianul puteà să nu-
mere doar pe Români, Unguri, Armeni, Greci, Bulgari, Albanezi, Turci, Tátari, Poloni,
Ruși, Sasi, Muscali si cáfivà Italieni. Intre școli, cea românească, slavonă, grecească,
armenească. Totus Moscul ceprăgariul din 1648 ar păreă să fie un Evreu (Ghibănescu, `
1. 6, Ш, p. 106), desi un Moşcul apare pe atunci în Oltenia (ibid., VI, p. 34, no. 35),
si Moschici e nume din Moldova (Uricariul, XVIII, p. 171; Ghibáneseu, Cuzeștii, p. 1501.
Si schimbătorii de bani erau Români (Ghibánescu, Surete și izvoade, IV, p. 221, no. 205).
www.dacoromanica.ro
175 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 11
Incă si mai scăzută e situația Evreilor dincolo de Milcov. Nu-i
găsim aicea nici ca orândari, nici са vânzători de vin, nici са im-
prumutători de bani. Un călător dinaintea vremii lui Mateiu Ba-
sarab, care vede, subt Leon Vodă, piața din București, recunoaște
ca negustori de lucruri scumpe pe Italieni, pe Greci, ре Români,
pe Turci si pe Armeni (1), dar pe Evrei nu. Subt Brâncoveanu se
privesc toți Evreii са străini: «măcar să fie Turcu, ver Ovreaiu, au
Arbánas, au oameni de țară», sau: «ori fie Turcu, au Ovreaiu, au
Armean, au Arbănaş, au Grec, au Sărbu, au Ungurean», în al
treilea loc din aceeas condică de porunci: «au Ovreai, au Moldo-
vean, au Ungurean» (2); apoi, în altele: «veri neguţtori creștini,
ver Turci, ver Armeani, ver papistasi, ver Neamti, ver Ovreai»,
«au Turcu, au Armean, au Jădov, au țăran» (3). Stăteă numai la
Bucureşti si la Focşani, cum se vede din condica de cheltueli ti-
părită de Aricescu, si ráspundeau un bir fix, de stráini, ca si al
Armenilor, cari in acest principat nu erau așezați, ci veniau din
Turcia si se întorceau acolo. Evreica din București care acordă
imprumuturi pe la 1700 rămăsese cândvă acolo pentru camătă (4).
In sfârșit pe lângă Brâncoveanu, ca si pe lângă Vasile Lupu, nu
lipsiă medicul evreu, Avram Jidovul (5). Se clădise o sinagogă în-
trun colț din București, dar ea fu distrusă din porunca lui Stefan
Vodă Cantacuzino, urmașul lui Brâncoveanu (6). Ceeace nu impie-
decă pe Niculae Mavrocordat de a {їпей ca medic pe Evreul «ma-
ran» Fonseca, întrebuințat casi Cohen al lui Vasile Lupu, si in
negociatii la Constantinopol (7). Evrei din Silistra veniau la Slănic
să-şi iea sarea (8). La 1737 apare cel dintàiu Evreu din Ploesti (9).
О sinagogă, cu un rabin permanent— o inscripție de mormânt din
1678 ar pomeni pe Arie, fiul lui Samuil (10)—se află de sigur $i
(1) Paul Strassburgh, în Cipariu, Archivu, p. 13.
(B) Studii şi documente, V, pp. 338—9.
i3) Ibid., рр. 347, 363. Ibid., p. 345: Evreii са mácelari.
(4) Studii și documente, IV, p. 86, nota.
(b) V. Condica publicată de Aricescu.
(6) Del Chiaro, Revoluzioni della Valacchia, p. 197.
(7) Hurmuzaki, VI, pp. 278—9. Of. E. Schwarzfeld, in Anuariul israelit, 1890, p. 177 și
urm, — «Cel mai puternic sprijin al printului: muntean», cum crede Sehwarzfeld, nu
eră de sigur !
(8) Studii şi documente, XII, p. 25 (37).
(9) Hurmuzaki, IX, p. 666, no. DCCLXAVI.
(10) Sehwarzfeld, Anuariul israelit citat, pp. 51—2. О fiică de rabin, 1718, ibid., p. 52,
o soţie de rabin, 1719, ibid.
Un medic, Iosef Cuneyan (de Conegliano), mort in 1732, ibid., pp. 63, 180—1. V. si
Studii și documente, XX, p. 43, no. XLIV.
www.dacoromanica.ro
12 N. IORGA 176
| în Iaşi, unde Neculce pomenește, la 1711, «mormintele Jidovilor»,
cimitirul evresc, în marginea orașului, desi la Cantemir Evreii
vin tocmai la urma locuitorilor străini ai terii, înaintea Țiganilor
numai (1). Erà, după mărturia aceluiaș, o «școală» de lemn, clădirea
în piatră а sinagogelor fiind oprită după datină, si apartineà mi-
cului grup de birnici, de «subditi», supuşi аі Domniei, cari plátiau
însă un impozit mai greu decât cel obisnuit (gravius ordinario),
pe când Armenii, si ei «subditi», ráspundeau aceeaş sumă ca Mol-
dovenii. Autorul domnesc al «Descrierii Moldovei» spune lămurit cá
Evreii nu erau de loc meșteri, сі negustori, de o anume categorie,
pe care vom cunoaște-o odată, si cârciumari-(2).
ma ёс XY
In adevăr oraşele noastre erau pe-atunei, pline de breslele, bine
organizate ale meșterilor creștini, strânși în jurul bisericilor de
hram (astfel Sf. Paraschiva din Păcurarii Iaşului eră a croitorilor,
Sf. Andreiu a precupetilor, St. Ше din Botoşani a blănarilor, Precista
din Galaţi a bogasierilor si abagiilor, Sf. Vineri din Iași a pitarilor,
etc.). Creditul îl aveau în mână mai mult Turci, cari străbăteau si
prin sate (3) si «cumpărau» şi moșii pentru a-şi face cásle de vite (4),
uneori si Chiproviceni, bulgari, vreo sută de familii în Tara-Romá-
nească (5). Turcii aveau, ca la Dorohoiu, si dugheni si ţineau ca-
fenele (6). Arendarea moșiilor nu se practică încă, şi când еа începe
|2596 1750—70, acei сагі se împărtășesc de acest câştige sunt Greci,
Armeni din Galiţia, s. a. (7). Până la 1750, puţine cazuri de «vân-
zare cu anul» la Evrei: in 1710, când Berhestii (Cernăuţi) sunt
trecuți de un anume Cerbul lui Ion Paladi, în 1741 (8), în 1744,
când orânda Rárencii e vândută unui Evreu din sat de mănăstirea
Slatina. In acelaş an Marele-Logofát dă Evreilor Iutco Leiba, Israel
pescuitul la Calafendesti. Prin sate Evreii nu apar ca orándari nici
cât în veacul al XVIII-lea; odată găsim pe unul care, pe la 1700,
cumpără miere dela boierii Moldovei (9).
(1) Descriptio Moldaviae, ed. Academiei Române, cap. хут, p. 119.
(2) «Opificium, praeter mercaturam et cauponariam, nullum exercent», ibid., 2, p. 120.
(3) Studii si documente, VI, p. 289, No. 574 pou in Moldova la 1742); V, p. 327,
no. 118 (oprire la Munteni, 1760).
(4) Ibid., pp. 51 (284), 52 (239—40), 61, 183 (65), 229 (79), 978, 548; VI, pp. 40 (35),
254 (387), 497 (221), 545—6; VII, pp. 93—4 (20); XVI, pp. 141—2 (10), 379 si urm., XXI, p. 129.
(5) Zbid., V, p. 139, no. 76, anul 1721; cf. Engel, Geschichte der Walachei, p. 116.
(6) Studii și documente, VI, p. 358, no. 1.081.
(7) Ibid., VU, pp. 244 (140), 955 (166.
(8) Doc. Callimachi, II, p. 173, no. 1; Studii sidoc., VI, p. 252, n-le 378, 380; p. 153, no. 101.
(9) Zbid., VI, p. 268 (473); miere la Turci, ibid. XVI, p. 312 (45),
www.dacoromanica.ro
177 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE 13
Se spune că întemeietorul unei secte evreești mai apropiate de
creştinism, Iacob Iosif Franc, care predică in Polonia şi muri la
Offenbach, sar fi născut la 1728 în terile noastre (1). Nici un izvor
intern nu știe de el sau de legea lui cea nouă. De pe atunci încă
o mare parte din Evreii Moldovei nu erau Turci, «fránci» de limba
spaniolă, ei polonezi, a căror invazie, datorită și deselor turburări
de peste Nistru, se făceă tot mai puternică. Supusi, «pecum le
iaste obiceiul lor de vac», unei pláti speciale pentru comunitate,
«corupca» (pol.: krupka), ei erau incassati—si mácelarii sau «me-
serciii» si ceilalti—de haham și de un agent special, cum vedem cá
se face «la otacile dela iarmaroc», după porunca domniei, in 1727 (2).
Din Polonia erà de sigur acel «Cerbu Jidovul, feciorul Ceausului»,
care, la 1736—7, fáceà vutcá pentru Domnie (3).
Din Rascov, târg in mare parte locuit de Români, pe malul polon
al Nistrului, ei se strecoară mai ales în centrele basarabene ve-
cine, pentru a-și exercită profesiunea obișnuită: vânzători de ho-
rilcă (4). Н găsim în această calitate —certându-se pentru câștig și
datorii cu fraţii lor rămași acasá —in' Ținutul Sorocei (5), deşi ora-
sul insus eră locuit «mai ales de Moldoveni, între cari se află
puțini Greci, Evrei si Turci» (6). In părțile Lápusnei în acest timp
o Evreică se judecă la Tătari cu un coreligionar (7). Cei dela Cău-
sani, supuși Hanului, aduc și acestor Musulmani băutura neprevăzută
de Coran (8) Sunt învinuiți si de továrásie cu hoţii dela hotar (9).
Incă de prin anii 1740 ei se împărtășesc si din negotul de vite, |
după Armeni si Turci(10) Ii vedem cumpărând junci la bâlciurile
din Suceava si Siretiu (11). Niciodată însă această importantă ra-
mură de negof nu ajunse în mâinile lor.
Dintre acești Evrei pribegi, unii se furiseazá până departe: Marcu |
din Bârlad, care se leagă tovarăș cu omonimul din Iași și cu Hers
(1) Hasdeu, Istoria toleranfei, p. 82.
(2) Studii și doc., VI, p. 428 (622).
(3) Ibid., p. 275 (505)
(4) Ibid., p. 248 (283).
(5) Ibid., pp. 221 (94, 229 (158).
(6) Mărturia lui Iohan Bell (1739), reprodusă in Uricariul, XXIV, р. 224.
(7) Studii gi doc., VI, p. 298 (615).
(8) Ibid., p. 244 (292).
(9) Ibid., p. 264 (441).
(10) Zbid., рр. 385—6 (897).
(11) Ibid., p. 259 (408). In 1762 li se ieàu bani cu sila de un om domnesc (Documentele
Callimachi, I-II, p. 438). ;
www.dacoromanica.ro
|
|
14 N. IORGA 178
din Focsanii munteni pentru a duce horilcă peste Milcov, face parte
măcar din această stricătoare societate a horilcarilor (1), cari-și
aveau la Bârlad si strada «dughenile jidoveşti», pomenite in 1767 (2).
María celor ce se asezau prin tárguri se alcátuià din cele ce le tre-
buiau ţăranilor: tutun, bumbac tors, fier, orez, fránghii, dohot,
aramă, ciubote, oale, sare (3). Cástigul dela vaduri ii făcu să le
cumpere dela boieri si răzeși (4). Ili găsim la Soroca, Orheiu, Mo-
hilău, Chişinău, Lăpușna, Vijniţa (5). Negustori români, ca Manoli
din Botoșani, fac invoealá cu Evrei din Sniatyn (6). Tot ава aflăm
şi pe Cerbul (7) din Roman, care duce vin la Movilău fără a plăti
cărăuşilor pentru daune (8), si Herscu din Botoşani unit cu Bercu
din Movilău (9). Din raiaua Hotinului, Avram și Burăh trec la Bacău,
unde-si fao case pe loc domnesc (10). Cárutele lor încep să străbată
fara, uneori scutite de olac si podvezi: negustorii cumpără grâu dela
boieri, ei împrumută cu bani pe săteni, și, după sistemul din veacul
al XVI-lea, la Munteni, îi prápádesc cu dobânzile (11). Pe drum pier
adesea de Cazaci, de hoți, ca în pădurile Dracsanilor si Hertei (12).
Cu sau fără voia boierului, răspunzându-i sau ba venitul, ei se
aşează ici colo si prin sate, plătind birul cu ţăranii; unul face si
un put lângă cârciuma lui (13). In munte ei isi azează (un caz la 1765,
al lui Isac Sora) cásárii pentru fabricarea cașcavalului, dând în
schimb pentru «brânză de oi si de vaci» nu numai bani, dar si
zahăr si «colane de fir» (14), precum se face si la Munteni, unde
Evrei din Silistra, de multe ori cu bani româneşti, ai vreunui to-
varás boierinas care-i «colăcise», lucrau astfel cascavale în munții
Buzăului până 1а 1800 (15). Mai târziu ei sunt intrebuinfati si са
(1) Studii și doc., V, pp. 284—5 (87); VI, pp. 231 (182), 317.
(2) Antonovici, Doc. bârlădene, I, Bârlad, 1911, p. 71 (3).
(3) Studii și doc, VI, pp. 264--5 (442).
(4) Ibid., p. 302 (635).
(5) Ibid., pp. 294 (596), 303 (639), 349,358 (1.086).
(6) Zbid., pp. 249 (379), 366 (1.161).
(7) Cerbul ca nume creștin; ibid., XVI, p. 139 (2).
(8) 1bid., VI, pp. 247—8 (333).
(9) Zbid., p. 349. Un contract, ibid., p. 262 (422).
(10) Zbid., p. 881 (1.292). Altul vine acolo din Putna (ibid.,p. 407, no. 1.547).
(11) Ibid., pp. 238 (241), 239 (250), 381 (1.297).
(12) Zbid., pp. 239 (250), 241 (263).
(18) Ibid., pp. 254 —5 (890), 262 (426), 267 (456), 367 (1.167), 376 (1.246), 407 (1.547).
(14) Ibid., p. 545. :
(16) Jbid., X, pp. 390—1 (24); Analele Academiei Române, XXXIV, pp. "7—8.
www.dacoromanica.ro
179 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 15
spioni în Polonia (1). In legătură cu hahamii din Cracovia și Du-
равагі, ar fi fost cei din satul Oniţeani, pe сагі sătenii îi pâriră
că au săvârşit (1726) în dauna unui copil omorul ritual, — vestită
afacere, care fu întrebuințată de unii boieri si de Domn pentru
stoarceri de bani si aduse intervenţia Porții, solicitată de Evreii
moldoveni (2), cari pretindeau, fără dreptate, că li Sau stricat sina-
gogele si li sau ars cărțile (3). |
Aceia dintre dânşii cari nu aduc cu ei experiența comerțului de
spirtoase, a precupetiei si a cametei, sunt prea puţini: astfel Avram,
«negutitor striind, din Tara Lesascá», de marfă scumpă, care e
bine primit de Domnie, «poftind Domnie Më a veni si alti, orcáli
de mulţi negutitori ca acești, să se afle la (ага, aceasta de. acest
fel de oameni» (4). Astfel David Argintarul, pe care tot asà il pof-
teste cârmuirea, «poftind Domnie Mé a veni si a sá aflà la orasul
acesta orcáti de multi oamini meșteri cu bun meșteșug» (D), — de-
si chiar tipsierii, fabricanti de tipsii, tin acasă de vânzare si câte
«un poloboc, două de băutură» (6). Ава poate si «támbelarul»,
muzicantul cu timbalá, la Iași, tot in 1741 (7).
Deosebite de acesti noi veniți erau cele cátevà familii de Evrei
așezate in Iaşi si Botoșani, dintre cari unii se botezară, ca Solomon
Botez, care fu Sátrar şi Vornic de Câmpulung (8), ca Ion si Ni-
colae Botezatul din 1735—6,ca Smaranda care iea pe paicul Stati:
Grecul (9). Iesenii făceau şi еі cârciumărit, închiriind pivnițe- si
hrube, ca acela care-şi vindeă, la 1741, vinul pe Podul Hagioaii,
«unde să vinde peștele cel proaspăt» (10). Găsim doar odată un
(1) Documentele Callimachi, II, p. 330.
(2) Cronica lui Amiras, in Kogălniceanu, Letopisile, Ш, р. 142—4.
` (8) Hurmuzaki, Supl., It, p. 455. — Erà vorba chiar si de mazilia Domnului. Cf. ibid.,
IX, p.612. — Un Hascal arendaș la Măndăcăuţi pe la 1770 (Ghibáneseu, Cuzeștii, pp. 298-9).
(4) Studii și documente, VI, p. 295 (604).
(5) Ibid., p. 246, (816). Cf. ibid., p. 252 (379). Ca argintari apar Evrei în Lemberg si in
secolul al XVI-lea, ibid., XXIII, рр. 376— 7 (234).
(6) Ibid., VI, р. 260 (415).
(7) Jbid., p. 251 (369).
(8) 1bid., рр.285 (553), 345 (982,378 (1.270); Doc. Bistriței, 1—11, tabla; Hurmuzaki, XV, tabla.
(9) Studii și documente, VI, pp. 433(1.633), 445 (1 684). Evrei botezați si la p. 384:
(1.308): Isac din Ráuseni; la p. 387 (1.827); Ion din Dângeni.— Sofia lui Ștefan Scraba,
Doc. Callimachi, ЇЇ, p. 79 şi urm. — In procesul catolicilor se primià și márturia nebo-
tezaţilor (Studii și documente, I—II, p. 186). |
(10) Zoid., УІ, р. 260 (415). — Atunci se scutesc' de a da covoare, scoarţe, ete., pentru mu-
safirii turci toti locuitorii din Iași, «creştini, Armeni și Jidovi», ibid., p. 228 (145); Uri-
cariul, VI, p. 397.
www.dacoromanica.ro
16 N. IORGA 180
cuiumgiu si un proprietar de velnitá de rachiu (1). Nu lipsește
câte un negustor de miere (2). Plătiau si еі corwpca, «pentru fo-
losul si ajutorul si chiverniseala breslii, a tuturor, pe obiceaiul
lor», după «zapis» (3), si ea se ridică de bas-staroste, de starostele
al doilea—se ceru, la Octomvrie 1741, să se revie la datina unui
singur staroste,— de «căpitani», de haham (4) și de «pevetul si
credinciosul breslii jidoviasti», ca si de «bătrănii Jidovilor». Aveau
situaţia unei bresle, după datina turcească, introdusă de Fana-
roți, si starostii erau puși «pă obiceaiul cel vechiu, pentru slujba
Mării Sale lui Vodă si a tárái», pentru legăturile fiscale cu Câr-
muirea. Alături de nume vechi ebraice, găsim și altele pe româ-
neste: Cerbul, Novac, Craful (Croitorul). Comunitatea se impros-
pátà necontenit si ea cu pribegi, căci în plângerea menţionată
găsim un Evreu dela Hotin și altul dela Soroca (5); între inscrip-
Ше mormántale e a unui «învăţat» venit din Polotc (6). О intin-
dere a ei eră ingreuiatá si de măsurile pe cari, încă dela 1731,
le luase Domnia in folosul «negutátorilor celor de loc», contra
«neguţitorilor streini, cari vin aice dintr'alte părţi de loc cu marfă
de tot feliul» (7). Asezámántul din 1741 al lui Constantin Vodă
Mavrocordat hotárà în acelaş timp ca de-acum înainte «copii
slugi au fete slujnice de vrâstă până la 30 ani Ja Jidovi să nu se
mai afle slujind» (8). Se opriă, în acelaş interes al moralității, si
vânzarea băuturilor «de femei cárciumárite, precum Moldovence,
‘аѕа si Jidoavce», «de vreme că sau cunoscut cá pricinuesc multe
\lucruri fără de cale, fiind intr'adins femei si fete tinere» (9). Bres-
lele locale nu puteau vinde produsele Evreilor, cum nici pe ale Arme-
nilor (10). Noii veniţi erau adesea «oameni gâlcevitori între maha-
lagii», cum se plâng preoţii dela Sf. Nicolae, cari cer să se inlá-
ture pentru aceasta Mindilă (Mendel), chiriașul lor (11). Nici intre
(1) Doc. Callimachi, II, p. 79 si urm.
(2) Uricariul, XXI, p. 357: «pe 11 vedere miere, ce s'au vândut lui Rei Jid.»..
(3) Studii şi documente, VI, p. 416 (1.688). =
(4) Un privilegiu pentru bahambasa Isaac în Aprilie 1759; Stafeta din Iași, II (1879),
n-rele din 7 si 18 Oetomvrie. Cf. si măsurile lui Grigore Ghica din 1777 (mai departe).
(5) Studii și documente, VI, pp. 224-5 (125), 255 (390), 294-5 (597.
(6) Sehwarzfeld, 7. c., pp. 52-5.
(7) Uricariul, II, pp. 80-1.
(8) Ibid. IV, p. 401.
(9) Ibid., 405.
(10) Convorbiri Literare, XXII, p. 793.
(11) Studii și documente, V, p. 109 (142).—Cei de pe locul Sf. Spiridon, Uricariul, XXI,
p.355 (1.772—3).
www.dacoromanica.ro
< я
181 ISTORIA EVREILOR IN ТЕВЕ NOASTRE, 1
dânşii nu eră o solidaritate adevărată: nebunind, la 1776, Zalmán
Caşcaval din lași, ai lui cer îndată a i se vinde casa din Mun-
tenimea-de-mijloc, pentru a-şi rástoarce banii dati pentru despăgubi-
rea celor rániti de el (1).
Comunitatea cealaltă, si'ea hrănită cu câte un Evreu din «Тага
Lesascá care sau asázat în Botoseni» (2), se pomenește in 1723
intáias dată, ea fiind alcătuită din prea puţini membri, ава încât se
întâmplă că vreun act domnesc, ca acel din 1757, nici nu pomenește
pe Evrei între ceilalți locuitori ai orașulu (3). Ei erau în rândul
intáiu orândari, luând case si dela călugării Mánástirii-Doamnei (4).
Având casele lor, plătesc, fac «mázdá» pentru a se mută Târgul-
Fáinii în sus, unde le veniă lor la socoteală, ceeace aduce inter-
ventii ale Domniei (5). Documentele contemporane îi arată plini de
toate păcatele: trec cai de furat tovarășilor din laşi, «iese mu-
fluzi», cumpără mărturii, fac ciscălituri viclene» si, «ca să poată
jură la școală înaintea hahamului», «ieau condeiul cu cerneală și-l
poartă peste acea iscáliturá», isi siluesc fetele, etc. (6). Guvernului
i se plângeau de cislaşii lor si pretextau că sunt oameni săraci (7).
Afará de aceasta, câte un Evreu apare la Suceava, ca orândar pe
locul Mitropoliei, si alţii ca mici negustori (8), la Ocna (9), la Hârlău (10),
la Siretiu (11), la Galaţi (12), si cum am spus, la Bârlad, apoi la Roman,
unde la 1741 nu se stià decât de «Moldoveni si Armeni» (13), la
''Àrgu-Frumos, unde in 1755 se pomenesc «două crácime si orándá
(1) Uricariul, XIX, pp. 48—9. — Cum părătorul e un erestin, Mihalachi Cerchez.—Un
Evreu legând un Ceaslov «cu piroane, pogâneşte» in I. Bârlea, Insemnări din biseri-
cile Maramureşului. București 1909, p. 70, no. 237.
(2) Studii si doc., VI, p. 248 (337).
(8) Ibid., VII, pp. 121—2 (1), 122 (4), 113 (9). Dar la: 1741 «tàrgoveli și Jidovi», ibid.,
VI, p. 221 (89), «negustori turci și moldoveni s jidovi» ; ibid., p. 266 (447), «tărgoveţi de
Botoșani, rumâni și jidovi»; ibid., p. 237 (239).
(4) Ibid., p. 211 (14). f
(5) Zbid., V, p. 243 (109); VI, pp. 237 (239, 350 (1.029), 446—7 (1.690).
(6) 2bid., pp. 254—5 (390), 268 (470).
(7), Ibid., p. 385 (1.821).
(8) Jbid., p. 272 (490); VII, p. 224 (66: Smil și Ursul, cu casele lor); Doc. Callimachi,
I, рр. 446—7. Of. ibid., pp. 579 (21), 586 (32).—Un argintar, Leiba, la 1766 și urm.; ibid.
I], p. 79 si urm.
(9) Studii şi doc., NI, p. 352 (1.049).
10) Zbid., p.385 (1.320).
fn Doc. Callimachi, I, p. 434, nota (oràndari).
(12) bid., II, p. 79 si urm.
(13) Studii și documente, VI, p. 214 (51).
Analele A. R.— Tom. ХХХ VI.— Memoriile Sect. Istorice, 2
www.dacoromanica.ro
D
—
18 N. 1ОН@А АЛ 182
jidovească, се sânt acolò în târg» (1). Să adaugem pe Evreii tur-
cești din Chilia si Cetatea-Albă (2). La Neamț cátivà Evrei se agezará
unul lângă altul pe pământurile mânăstirii între 1764 si 1766 (8):
erau să aibă locul de casă cu drept de mostenire—«iar eu să nu
vándzu casa nimărui, numai eu să lrăiescii intránsa si după mine
copii mei» —plătind pe ап două оса de ceară sau zece orti egu-
menului.
II.
О mare schimbare năprasnică venì din anexarea de către Au-
stria a părţilor -Moldovei-de-sus, asà-numita Bucovină. In acele
Ținuturi ale Cernáutului si Cámpulungului, la care se adáuseserá
párti din ale Hotinului si Sucevei, nu erau inaintea asezárii stá-
pânirii împărătești decât 206 familii, cu 986 capete, iar in timpul
răsboiului ruso-turc din 1769—74 numărul crescü până la 298
о cu 1.346 capete. Statistica făcută după 1775 găseşte doar
526 de Evrei; în Siretiu erau de tot puțini, «cáfivà», spun actele
oficiale. La 1775 însă ajunseseră a fi, prin scurgerea din Galiţia,
780—800 de familii. Cel dintâiu guvernator al terii, generalul
Enzenberg, constată cá ei se indeletnicesc în rândul intàiu cu câr-
ciumăritul, cu vin, holercá si bere, având si velnite, apoi si cu
arendarea de moșii, ca acel Mosco care, împotriva altui Evreu,
tinü, venind din Hotin, la 1774, Cruglicul din raiă (4); de adevă-
rali negustori, de meseriaşi, nu se vorbeşte nimic, ci numai că,
«immultindu-se mai tare ca Tiganii», «au acaparat tot negoful și mes-
tesugul, mai ales in Suceava, Siretiu, si Cernáuti», unde totus Bos-
covich, pe la 1770, desi aminteste de «multi Evrei» (molti Ebrei),
recunoaște «cá cea mai mare parte din locuitori sunt creștini or-
todocsi». De altfel, numărul total al mestesugarilor la 1783 încă
erà numai de 103. Sunt, spune generalul, «neamul cel mai de-a-
| dreptul stricat, dedat trândăviei; se hrănește, fără a fi prea mult
| supărat, din sudoarea creștinilor muncitori». О cornisiune, care func-
(1) Analele Academiei Române, XXXIV, p. 39. Aici rostul lor nu se ridică până la
Regulamentul Organic; ibid., p. 43.
(2) Peysonnel, Traité sur le commerce de la Mer-Noire. Paris 1787, I, pp. 805—6; Klee-
mann, Reise bis Kilianova. Leipzig 1778. А
(3) Zbid., УП, pp. 376—-7, п-Је 13—15.
(4) Ibid., ХІХ, р. 14 si urm. Un proces al lui e judecat de о comisiune din саге face
parte un Evreu $i un Armean /(¿bid.).
www.dacoromanica.ro
{бз ISTORIA EVREILOR ÎN TERILE NOASTRE. 19
tionà în 1781, arată că «aici în țară Evreii obișnuesc a cumpără
ţăranului dinainte puiul în ou, mierea in floare si mielul in pân-
tecele mamei, pe un pref mic, şi prin această camătă a suge cu
totul pe locuitori si a-i aduce la sărăcie, ава incât țăranii împovă-
rati, astfel, de datorii si pentru viitor, nu află alt mijloc de mân-
tuire decât să fugă din țară; cu acest chip Evreii dau aici prilej
la emigrație si sunt deci primejdiosi poporaţiei si agriculturii. Evreii
de aici se hrănesc mai mult cu cârciumile si dau prilej poporului
să bea si să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină,
beţiile s'ar mai opri, ingelátoria in negoful cu mărfurile ar încetă,
prețul arenzilor ar scádeà si satele s'ar păstră (1)». Sáracii, «vaga-
bonzi, cersitori» (Müssiggänger, Betteljuden), pe cari Enzenberg
ii expulseazá de fapt, 365 de familii, aveau de strâns dela țărani
6.000 de florini datorie de băutură, si el adaugă: «isi poate cinevà
închipui cát au de cerut Evreii cei bogaţi, cari au rámas, numai
pe grâne, dela ţărani». «Până acum n'am văzut Evrei la plug, nici
pe unul îndeplinind munca țărănească, dar am văzut creștini arând
pentru Evrei; si anume pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari
Evreul orándar le tine pentru el si bietului țăran îi dá de sigur
cele mai rele». "Totus stăteau «mai mult in colibe ticáloase» si
nu adáogeau nimic, desi se láudau a fi «oameni cinstiți, oa-
meni ireprosabili, în parte asezați», «hahami, belferi, cântăreți si
scriitori ai celor zece Porunci», nici la cultura terii, сот пи adăo-
geau nimic la bogăţia ei (2). Consiliul de rásboiu, la care se indrep-
tară, desi pentru cei păstraţi se dăduse prielnica patentà impe-
rială din 13 Maiu 1781 (3), recunosteà specularea «rafinată» a popo-
ratiei, acapararea negofului «cu camătă nemásuratá», stricarea, prin
holercă a «sănătăţii si moravurilor natiei», si Impáratul, luminatul
Iosif al II-lea, umanitarul, respingeà, la 7 Octomvrie 1782, pe de-
putatii comunităţii ai Ober-Kahalului, trimesi la Viena, «pentru
а se înlătură orice reprezentații cari finteso la egoism si la apă-
sarea, locuitorilor»: nach ihrer Bestimmung ги instradiren (4). Din
Cernăuţi, după o inspecţie personală, acelaş suveran, destul de larg
în ce priveşte deosebirile confesionale, scrie, la 19 Iunie 1783:
«Să se urmeze cu Evreii acelaş sistem (de constrângere la agri-
(1) Zieglauer, Geschichiliche Bilder aus der Bukowina zur Zeit der österreichischen
Occupation, 1, 1883, p. 67; broșura' din 1898, pp. 5—6, 15—17, 19—20, 74
i3; Brosura din 1898, pp. 33—4, 40—1, 43, 49.
(3) Ibid., p. 6 și urm.
(4) 2bid., p. 60,
www.dacoromanica.ro
Mus х. 10RGĂ 184
cultură; ei obiectau că sărbătorile lor cad pe vremea celor mai
însemnate munci ale câmpului) (1); ori se fac negustori și mestesu-
gari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoși din țară» (2).
Cârciumile fuseseră oprite de Enzenberg insus; se hotări acum
ca arenda să fie mărginită la 20 de ani si dreptul de proprietate
să se recunoască numai Evreilor botezați (3).
Ne putem închipui care a fost efectul imediat al acestor măsuri.
Expulzatii, în parle supuși turci si ruși (4), nu erau primiţi, firește,
în alte provincii ale monarhiei. Venifi dim Gahţia și Polonia, ei
erau trimesi în Moldova. Aici gásiau un tratament pe care gu-
vernatorul Bucovinei îl califică аза: «in пісі o ţară Evreul nu se
bucură de atâtea privilegii și drepturi şi nu plăteşte mai puțin (B).
Cinci galbeni de familie, «о cápátàná de zahàr sau două ocá de
cafeà» la nuntá inlocuiau si capitatia si patenta (6). Vedem pe
Divanul acestei Teri, apoi pe Domni, mai ales pe Constantin Mo-
ruzi, apărându:se cu desperare ' împotriva lor. «Divanul moldove-
nesc» (— 1774), scrie Enzenberg, «a luat Evreilor toate arenzile și
cârciumile» (7). Grigore Alexandru Ghica, de două ori, Moruzi
adăogiră pentru aceia cari Sar mai apucă de această speculă a vi-
ciului si luxului absenteist pedeapsa «cu streangul» (8). Ceilalţi fură
pusi la dări nouă, 10 lei de ogeag, fumăritul, pe lângă cei 60 de lei
dati anual pentru toti Marelui-Cămăraș (9), care-i judecă, precum si pe
Armeni si pe «negufátorii străini» (10). Cum i se oteriseră lui Enzenberg,
de cahaluri, în scris, 5.000 de galbeni pe an pentru a toleră ve-
chea stare de lucruri, se încearcă și cumpărarea Domnului, dar
acesta respinse banii «mai bine decât să expuie țara peirii totale (11).»
Răspunzând tocmai lui Enzenberg la 1782, Guvernul moldovenesc
arătă cá «Armenii si Jidovii mau avut după dreptate a cumpără
moșii la ţară de veci, nici au; iar casă, dugheni la târguri au
(1) Ты@., р: 69.
(2) Ibid., p. 87.
(3) Zbid., pp. 42, 90.
(4) Zbid., pp. 40—1.
(5) Zbid., broşura din 1883, p. 67.
(6) Ibid., broşura din 1898, p. 59.
(7) Ibid., р. 84.
(8) Ibid. р. 49.
(9) P. Rășcanu, Lefile boierilor și veniturile Moldovei în 1776. lași 1887, pp. 83—4.
V. prefata la vol. XXII din Studii și documente.
(10) V. nota precedentă. .
(11) 2bid., pp. 49, 69; v. privilegiul lui Alexandru Mavrocordat mai jos analizat. ` *
www.dacoromanica.ro
185 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 21
putut si pot cumpără, — însă Armenii numai pot cumpără si vii» (1).
Urmând hotăririlor luate de inaintasii săi, Alexandru Constantin
Mavrocordat, după ce întreabă din nou Divanul, care-i semnalează
abuzul ce fac Evreii prin sate cu datoriile pentru băuturi, hotáreste
în interesul păcii si dreptăţii, ca Evreii să nu mai poată fi сагсіц-
mari, ba chiar să nu mai poată sta în sate, unde fac inselátorii si
jafuri (2).
Mentiunile Evreilor din Iasi sunt pe la aceastá datá mai raro,
desi se vede cum ei se aşează tot mai mult pe locurile de du-
gheană ale bisericilor si pe ale bisericii catolice, plătind chiriile
înainte, la Iunie si la Decemvrie (3), ba chiar si pe locurile Mitro-
poliei, care e dela o bucată de vreme cu totul blocată de Evrei.
Cei mai bogați ajung încă de pe la 1785 să imprumute si Cámara
domnească (4) ; se spune anume că aceşti Lupu și Avram sunt Evrei
poloni. Ca si înainte, meşterii de folos sunt pretuiti, ca acel «Dá-
nilă Jidovul», argintar care lucrează, în 1786, probabil, si polican-
drele chioscului domnesc dela Copou (5); dar astfel de cazuri sunt
extrem de rare. Spionii agenților străini se recrutează dintre Evrei,
și în litere evreesti sosesc si informaţiile serviciului de spionaj
al Domnului Moldovei la Viena (6). Vedem chiar pe câte un Evreu,
ca la 1811, făcând továrásie cu Români pentru negotul de pes-
cărie (7). Dar cei din Botoşani se immultesc foarte răpede, ca si
cei din târguşoarele vecine—pe vremea lui Boscovich Dorohoiul eră
numai un sat,—hránite fiind toate aceste colonii prin astfel de ex-
pulzati bucovineni ca si prin fugarii înaintea turburărilor pe cari
le provoacă in Polonia confederatiile de partid. Sá adaugem că tri-
meterea in Moldova a Galitienilor popositi pentru scurt timp în Bu-
covina ajunse o măsură de usurare pentru Guvernul imperial, puțin
bucuros de asemenea oaspeți.
La 1779 găsim pe «dascălul» din Botoșani, Avram sin losăp, cu
case în Tárgul-Nou, unde apare atunci un Evreu Galitian, cu nu-
mele german, cel dintáiu pe care-l oferă documentele cunoscute
(1) Uricariul, XI, p. 263.
(2) Kogălniceanu, Arhiva Românească, II, pp. 179—839.
(3) Studii si documente, 1—11, p. 124.
(4) Zbid., IV, p. 186. La Constantinopol in 1786 «Samaria Jidovul» dă Domniei cea-
prazuri, «semsale», «pischiuluri», sireturi; ibid., p. 188.
(5) Ibid., p. 194.
(6) Zbid., VII, p. 182 45); ibid. I—II, 327, nota 2. — Evrei spanioli la Iași, in 1790,
Hasdeu, Istoria toleranfei, p. 81. | i
(7) Ghibáneseu, Cuzeştii, р. 122,
О Papu at
www.dac6
22 N. IORGA 186
până acum: Wigder; un Marcul sin Șămon, un Nusim zet (ginere)
Simon si alti Evrei iscálesc ca martori (1). La 1780, aflám apoi pe unul
din vechii membri ai comunităţii, căruia scriitorul moldovean îi zice
Drăgan Jidovul (2). Pe atunci staroste e Cerbul si Iosif, «vechiul ha-
ham» (3). Mai târxiu Evreii apar pe Uliţa Veche spre Sf. Gheorghe (4).
In apropiatul Hârlău, se menţionează fabrica de sticlă a unui E-
vreu (5), La Folticeni hrisovul de intemeiere face loc și imigrației jido-
vești, si chiar boierii, ca lenachi Cantacuzino, când vor să-și cumpere
locuri, întrebuințează mijlocitori evrei (6). Actul de fundaţie al acestui
târg, zis intàiu Șoldănești, pe locul lui Ioniţă Basotà (1780), pre-
vede că Evreii isi vor păstră ereditar locurile, că au voie a-şi face
velnite fără bezmen pentru proprietar, cá ei pot «să tie o casă pentru
inchináciunea lor de o parte, iar nu între creștini, care să fie asemenea
ca si a celorlalte case, iar nu intr'alt chip»; « mormânturile» lor vor fi la
«un loc afară», ales de ispravnici, lung de 6'stânjeni si lat de 8 (7).
Dar ei nu se multumirá cu atâta: in curând răsăriră trei havre de
piatră, dárámánd case vechi românești, si Evreii se amestecá si la tur-
burári. (8). «Jidovii tàrgoveti», se mai spune, «la adunárile de iarma-
roace, indárátnicesc pe negufátorii si locuitorii străini ca să nu dea
nimie pentru vitele ce pasc, nici pentru trăsuri, nici pentru du-
gheni, ce dau cu chirie la zile de târg in Moldova» (9). Principele de
Ligne află pretutindeni «colibele» «Evreilor» (10) si secretarul lui
Alexandru Mavrocordat, care-i scoase din sate, contele de Hauterive,
descriind «figura lor extraordinară», îi declară oameni fără cinste
şi mesteri prosti de tâmplărie, croitorie și ceasornice (11).
IV.
Cu aceasta am ajuns la allá fază din Istoria Evreilor la noi.
Orândarii din veacul al XVILa, micii negustori acaparati din al
(1) Studii și documente, VII, p. 127 (27).
(2) -Ibid., p. 128 (30).
(3) Ibid., p. 129 (85).
(4) Ibid, pp. 131—3 (43).
(5) Ibad., ХІ, p, 84 (165).
(6) Ibid., УП, p. 237 (119).
(7) Uricariul, XVI, p. 129 și urm. — Unde vede d-l Stambler că Domnul «s'exprime
avec enthousiasme sur le compte des Israclites» (p. 55)?
(8) Hrisov de infrànare a târgoveţilor, 1826; Uricariul, ХІХ, p. 52 și urm,
(9) Ibid. |
- (10) Hurmuzaki, Supl., 1°, pp. 80—1.
(11) Mémoire sur l'état actuel de la Moldavie en 1787. București 1902.
www.dacoromanica.ro
187 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE.
23
XVIII-lea, cuprinși în bresle de supuși, de clienti ai Cámárii Dom-
nesti, proprietate rentabilă a principilor, ajung a li acum mestesu-
gari liberi, lără vreo asociaţie forțată de corporație, cari, pe o
vreme când se schimbă casa, mobila, haina, incáltámintea, acoperirea
capului, concurează inviersunat pe meșterii nostri, pe cari breasla
începeă să-i încurce, şi ajung a-i inlocui aproape cu totul.
Incă din 1786, ordonanța imperială din 20 Martie, care cereă ca
Evreii să poată dovedi un capital, in bani sau imobil, de măcar 250 de
florini, făcu să năvălească asupra Moldovei încă un stol de Evrei săraci
(1). Răsboiul din 1789—91, în cursul căruia Austriacii tinurá ocupată
ani de zile Moldova de Vest, până din jos de Roman, si mai târziu
toată, ''ara-Románeascá (2) si Oltenia, ajută mult la acest nou si pu-
ternic aflux de Galiţieni. Șase din acești negustori fură uciși in
Muntenia, de Arnáuti, la 1790 (3).
Indatá dupá incheierea pácii din Sistov acesti imigranti, «Evrei
mizerabili» spune chiar Internuntiul «pe cari Austriacii nu voiau
odată să-i mai tie în Bucovina» (4), străini căsătoriţi cu Evreice
din Moldova si supuși sarcinilor terii, se gândesc a se pune subt
protecția Agenţiei, ca să capete sprijin în desele lor conflicte cu
localnicii, provocate, spune insus reprezentantul austriac, nu numai
de antipatia religioasă a locuitorilor invadati, ci si «de caracterul
gâlcevitor al Evreilor, împărtăşirii lor simpatetice (sc), adesea exa-
gerate la tot ce privește pe un Evreu, necinstei, adesea dovedite,
a Evreilor faţă de creștini (D)». N'aveaupasapoarte în regulă, cei
mai multi dar infátisau certificate de proveniență dela frații din
Sniatyn, Horodenka si Stanislau (6). Dacă nu fură primiţi toti in
această situaţie asigurată de suditi, «Unterthane», de unde li vine
“și porecla de târtani, unul in fiecare familie nu lipsià, si câte
odată se botezà vreo soră, pentru ca să fie legături in toate pár-
(ile. Numele se schimbă la luarea suditiei (fratele lui Avram Moise
se cheamă Iosif Lisse), pentru a se pierde mai uşor urma in caz
(1) Mărturisire a agentului austriac din Iași, Documente Callimachi, Y, pp. 50 (9),54 (13).
(9) Aici Evreii sunt pomeniti, în București, după Turci, la 1773 (Studii și documente,
I--II, p. 810).
(8) Zbid., VIII, p. 112 (32).
(4) Documentele Callimachi, I, pp. 518 (163), 514 (165).
ib) Ibid., p. 283.
(6) Ibid., pp. 50—1 (9), 54 (13). Evreii din Zurawna figurau între creditorii boierilor
Moldoveni (Iorga, Din Pinuturile pierdute, Boieri și răzeși în Bucovina si Basarabia
in cele dintâi decenii după anexare. Bucureşti 1912, din Analele Academiei Române,
XXXV, p. 42 și urm.)
www.dacoromanica.ro
24 А N. IORGA š : 188
de judecată. Pe: cei odată înscriși in liste, pe «Evreii germani»,
cari-și aveau starostele si hahamullor anume, Agentia-i apără, bine
înțeles, când vreun іѕргаупіс sau alt agent al Domniei se atingeà
de averea sau de persoana lor (1).
Se adauserá in curând Evreii ruși, Evreii prusieni și chiar, ca la
Botosani, Evreii francezi (2).
La 1796 Domnia trebui sá iea másuri. Ea despárti pe Evreii sái,
dându-le hrisovul după care se numirá hrisovulif? si cerându-le in
schimb pentru autonomia lor fiscalá plata a 16 pungi (8.000 de lei)
pe an, pe lângă 8.000 ai «angariilor», cotul de postav al Cámá-
rasului si venitul dela cârciumi al Agăi. O creştere de bir,
«cu ceea ce se va căde» se impuse însă în lulie 1804, şi Domnul
Alexandru Moruzi, o hotări: Divanul legitimează măsura prin aceea
cá Jidovii cu hrisoave atrag zilnic pe alţii, cari «să adună mulțime
din toate părțile» si «sau umplut toate târgurile», «cari nimica
alta nu folosesc decât numai că pricinuese in mare scumpete
zahareaua», cei săraci căzând chiar povară celorlalţi (3). In acelaș
timp se luau măsuri pentru oprirea imigrației, instiintándu-se
si guvernul austriac (4). Suditii gásirá condiţiile celorlalți bune
şi se învoiră a face parte din továrásie, aducând la olaltá cu ceilalți
daruri Cámárasului si Agăi, precum făceau în Muntenia numai ra-
ialele (5). Deoarece însă această sumă se scoteà, după vechea da-
па, de pe taxa prelevată asupra cărnii cușer, «pământenii» si
«suditii» se luară la ceartă, trimețându-și anatemele rabinilor res-
pectivi si încercând cei dintâi a închide căsăpia celorlalţi (6). Birul
«hrisovulitilor» se plátià în patru rate: la 1806 fiecare eră de
(1) Documentele Callimachi, Y, рр. 70—1 (28), 97, 139 (88), 255 (200), 283;1I, p. 329, no. 2.
(2) Studii și documente, VIL, p. 146 (97, 99): «supusa franfuzeascá Rifea Jidoafca, a
lui Iancăl».
(8) Uricariul, I, рр. 16, 25. Aceasta se face și «spre ugurarea locuitorilor: la oarecari
greutăţi nu prind ei cât de puţin, din pricina arátatelor hrisoave.»
(4) R. Rosetti, Arhiva Sanatorilor din Chișinău, in Analele Academiei Române
XXXI, p. 401 (43). Domnul eră ingrijat de subita creştere a arenzilor.—In răsboiul din
1806, Evreii din Mohiláu făceau prin Moldova transportul de provizii, luând la intors, cu
privilegiu dela Guvern, sare ieftină (ibid., p. 513=155'. Un Bercu Негѕсоуісі antrepre-
nor de sare; îbid,. p. 711—131. Evrei din Chișinău, tbid., p. 706—126. Ei fac si furnituri
Ja spitale; ibid., p. 720—140. Exportă salitra; ibid., XXXII, p. 77—117. Evrei bătuţi la
falangă de Ruși; ibid., p. 32—72.
(5) Hurmuzaki, X, p. 530.
(6) Documentele Callimachi, I, pp. 75—6 (31), 78 si urm, 97, 114, 139 (80) 281 si
urm, (220).
www.dacoromanica.ro
189 ISTORIA EVREILOR IN ТЕКШЕ NOASTRE, 25
11.363—16.933 de lei (1). Mai târziu el scázü însă la 5.000 (1813— 14),
pentru a se ridică peste puţin la 9.150 (2).
Pe acești vechi Evreii îi mai întâlnim in mica lor prăvălie cu
de toate cele, ori după taraba cârciumii lor dela oras. Avem actul
prin care se numeste de Domn la 1801 starostele unui târg oare-
care, scutindu-l de «dări si angării» si indalorindu-l a primi dela is-
pravnici poruncile domnești, cu voia de a pedepsi pe recalcitranti
«eu pravila legii noastre» (3). Incă din 1800 si 1804, și «străinii
iubitori de turburări» fuseseră supuşi haham-basei (4). In Botoșani
mai ales menţiunile lor nu incetezá, La 1794 apare Calman Jido-
vul cu casele lui; in 1802 doi alţii, cari ieau pe 15 ani casele lui
David Goilav, cu 380 de lei înainte, sunt agenti ai imigrației celei
nouă (D) Aceeas vieatá de certe, de zapise măsluite, de iscălituri
—si de Mitropoliti— falsificate, ca in cazul dela 1794 al lui Israil,
ce are judecatá cu Calman (6). Osebiti de coreligionarii lor subt
raportul fiscal, ei ráspundeau Cămării, ca «hrisovuliti din târgul
Botosenilor», 450 de lei ре lună (7). Când oraşul cápátá, in 1819, un
larg privilegiu de cármuire 'prin organele sale, se recunoscü, pe
lângă «tagma boierească» si «tagma neguftoreascá creștină», cu
«lácuitori moldoveni», breasla Armenilor, breasla Jidovilor, fiecare
cu cassierul ei (8). In fata lor se ridicară însă atunci, ajutaţi de câte
un localnic, «adevărat tárgovet, unde вап născut și crescut si
unde îmi sănt acareturile si interesurile», ca Laba Faibis, «prihá-
nitor si pricinuitor de smintele», ceilalți, «Jidovii suditi», ca Bercu
Lozisanul, «striinii supusi, de putiná vreme adunati in Botosani»,
cari refuzá a pláti, dupá doi ani de primire, taxa de holercá. Ei «se
găteau de Eşi» de plângere la Domn, si trebuirá măsuri aspre
pentru a-i stámpárà, Faibis fiind amenințat si cu «depărtarea din
târg» (9). Un Nathansohn, un Ohrenstein, pe cari-i găsim la 1823 (10),
(1) Studii și documente, VI, pp. 199—200.
(2) Documentele Callimachi, 11, pp. 135, 156. Erau și «Armeni cu hrisov»; Studi? și doc.,
VI, p. 199.
(3) Uricariul, NI, pp. 125—6.
(4) Ibid., MI, pp. 218—80.
(b) Studii şi doc. VII, pp. 184—6 (1.794).
(6) Zbid., pp. 184-- 6 (49), 140 (67).
(7) Ibid., VI, p. 199. š
(8) Ibid., V, p. 284. Ei cer cu ceilalți orășeni a se aduce tulumbe (pompe); ibid, pp.
971—9 (171).
(9) Zbid., pp. 266 (165), 267 (166); cf. ibid., p. 669 si urm. si ibid., VIL р. 146 (99).
(10) Zbid., p. 147 (102). S
www.dacoromanica.ro
26 N. IORGA 190
fac parte din categoria noilor veniţi. Nici o categorie de Evrei, nici
cealaltă nu fu admisă, ca Armenii, la paritate în conducerea
orașului.
As vedeà—si după nume—tot; Evrei de cei noi in o parte măcar
din proprietarii dughenilor evreesti din Chisnáu și alte orașe ba-
sarabene (1), din Huşi, unde au sinagogă (2), din Dorohoiu: Herscu
Mitár (8), din Focşani, negustorul de lână Leiba David (1803) (4),
din Roman, unde inventează pe acest timp un act din vremea lui
loan Vodă cel Cumplit, în care episcopul de Roman, Gheorghie, e
arătat ca ars de Domn după plângerea lor (5). Despre «Evreii des-
poiați în răscoala din Galaţi» la 1797 se spune că erau suditi (6),
ca si Marcu, cumpărător de porumb, în 1815, dela un boier din
Neamţ, (7), ca si David Leiba, care face о sticlărie la Comănești
(Bacău). şi dă faliment, págubind 13 creditori (8). Dacă Evreii
se crestineazá în București, la începutul veacului al XIX-lea (9),
sunt de sigur Spanioli, dintre cei cari, după mărturia lui Raicevich
(10), aveau, pe la 1760, două sinagoage. Insă cei cari, pentru
bănueala unui отог ritual, sunt а{асай, în 1801, de mulţimea
bucureşteană, apárati fiind de Agie (11), par a fi dintre Polonii,
nesuferiți tuturora, pe cari Guvernul muntean îi primi la 1794 (12).
Căci în 1804 (13), apoi în 1815 acuzaţiile revin, acum înpotriva unui
Wolf 'Lettelbaum, care izgonit odată de.Agentie, se întorsese pentru
a intemeià o casă de destrâu (14) si la urmă provocá o gravă ceartă
(1) Zbid., XXI, p. 118 si urm. Of. Iorga, Basarabia noastră, București 1912.
(2) Sehwarzfeld, 7. c.
(3) Studii şi documente, УП, p. 154 (10).
(4) Ibid., УШ, p. 86 (36).
(5) Sehwarzfeld, 7. c., p. 1 și urm. Of. Documentele Callimachi, I, pp. 513—4 (163, 165).
(6) Zbid., 11, p. 525, nota 1.
(7) Ibid., І, pp. 519—20 (218).
(8) Ibid., I, p. 558 (290.
(9) Studii și documente, 1—11, p. 371.
(10) Osservazioni, рр. 245—6. La 1780 Sulzer, I, p. 150, serie: In der Walachey be-
findet sich von denen so teutsch sprechen, ausser denjenigen die zw Bukurescht sitzen,
schachern oder geringe Hamdiverke, als Klämpnerey w. d. gl. treiben, und ihre Synagoge
haben, sehr wenige, und eigene Häuser hat meines Wissens keiner. La Craiova găsim in 1820
pe Evreii Şerban si Avram; Studii și documente, УШ, p. 89. V. si Hurmuzaki, XI, p. 497 (67).
(11) Studii și documente, 1-11, p. 91 (89), XVIII. (Corespondenta lui D. Aman), p. 33
(84); Urechiá, Istoria Românilor, УШ, pp. 19—21.
(12) Urechiă, 7. c., V, p. 821.
(13) Zbid., 1. c., УШ, p. 637.
(14) «Ein öffentliches, allen Ausschweiwungen gewiedmetes Haus; ibid., I—II, pp. 857—8.
www.dacoromanica.ro
191 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE,
[2]
-1
intre reprezentantul împărătesc si episcopul catolic, la care se adá-
postise subt cuvânt că, fiind aplecat la convertire, îl prigonesc co-
religionarii (1). Şi mai târziu în fruntea negofului evreesc din Bu-
cureşti stau un «Ergál» (Herschl) Finkelstein și alţii, cari scriu insă
românește marei case Hagi Constantin Pop din Sibiiu (2). In 1818
clerul muntean, care ceruse, în 1813, a se luă асеваѕ măsură ca în
Moldova, în 1804, cu privire la slugile creștine ale Evreilor (3), se
plângeă Mitropolitului de continuele încălcări evreesti (4).
Pe lângă negustori si cámátari, cari strică prețurile si «ucid co-
merful, descurajând pe puţinii negustori cinstiți cari ar vrea să-l
facă să infloreascá» (consulul francez Parant, Iunie 1798) (5), mes-
terii «europeni» făceau din fugă lucru de tot felul: odată «postă-
vari» (6) ori fabricanți de «rásuflátori la o samă de ferestre dela Curte»,
ca în 1806 (7), tapiteri la reședința lui Scarlat Callimachi (8), altă dată,
ca pietrarul Moscul Schifter si Leiba Dulgherul, lucrând case negustori-
lor din Botosani (1816) (9), ori rochii de mireasá pentru fetele de boieri
(1824) (10), ori ghete, ca Evreii din Focşani (1806) (11). Dar ei izbuti-
será a se strecurà iarás in sate, — unde-i semnaleazá cálátorul englez
Adam Neale,— cu ajutorul boierilor lacomi de arenzi mari. La
1793, acel care luase pe un an «oránda băuturii» si à morii, pre-
cum si a unor «părți de moșie» la Căbuji si 'Tolesti (Suceava),
se invoià cu nescrupulosul proprietar, lenachi Cantacuzino, cá, «de
va fi poruncá gospod ca sá se scoatá Jidovii de prin sate, dupá
tocmealá să fie îndatorit a-și tocmi crâșmar la oránzi si a-şi ţineă
orânzile până la împlinirea anului cumpărat, plătind dumisale banii
deplin» (12). Incă dela 1806, în locul măsurii de care se temeă aren-
dașul lui lenachi Cantacuzino, se recunoșteau oficial «Jidovii orân-
dari de prin sate», puindu-i să dea bir la un loc cu «târgoveții», cu
(1) Ibid.
(2) Ibid., VIII, p. 91 (89).
(8) Ibid., X, p. 41.
4) Studii si documente, I—II, p. 382 (56).
5) Hurmuzaki, Supl., I°, p. 184.
6) Uricariul, YII, p. 279 (Iosif Postăvariul, in 1823, unul din fruntașii comunităţii ieșene).
(7) Studii si documente, VI, p. 205.
(8) Hurmuzaki, X, p. 77 (97).
(9) Studii și documente, NI, p. 145 (92).
(10) Zbid., XX, p. 198.
(11) Sehwarzfeld, 7. c.
(12) Studii și documente, VII, p. 254 (162).
(
|
(
www.dacoromanica.ro
28 N. IORGA 192
«mahalalele» (1). In această calitate ei erau priviți ca sudili, și nu ca
Evrei, siliți însă, ca si aceștia, a se supune ispravnicilor si a ob-
servă «privilegiurile păzite de obstie la acest feliu de pricini», după
ordinul domnesc din Aprilie 1803 (2). Căci la 18 Maiu 1804 se ho-
tărise, în urma plângerilor pentru «nu puţine asuprelnice supárári»
făcute țăranilor si consinderând că «e cu totul impotriva legii cres-
tinesti si a Domniei Noastre bunăvoință de a avó Jidovii prin chipul
acesta stăpânire asupra creştinilor», că evreii nu mai pot «prinde
locul stăpânului moşiei si puterea stăpânirii asupra venitului», păstrând
dreptul de a aveă corânzile băuturii» (3). Un imas e luat în arendă, de
fapt, la 1816 (4). Sau Leiba Jidovul iea in al doilea rând arenda Șcheii
(Roman) si «încarcă cu sume de bani pentru băutură pe locuitori»,
sechestrându-le fără ştirea ispravnicilor «vite si alte lucruri», desi
Cârmuirea luase măsură de a nu se credită pentru băutură decât
până la o anumită sumă: 15 bani fruntasul, 10 mijlocaşul si 5
codaşul (5). Din acelaş județ vine plângerea unor țărani, cari ingirá
creșterea tuturor sarcinilor, stricarea obiceiurilor si maltratárile din
partea arendasului evreu, pe care administraţia îl înlătură îndată (6).
Un Smil Focsáneanul e la 1824 arendas la Liveni, pe trei ani, cu
2.000 de lei daţi înainte (7). Mai târziu acelaș «Smil Focsáneanu,
supus austriecesc din Fălticeni», iea în arendă pe șapte ani si Să-
venii dela Constantin Canta, înainte de 1827 (8). In timpul răsboiu-
lui din 1806—12 între Rusi si Turci, găsim ca arendasi ai moșiilor .
luate de Rusi în raiaua Hotinului, si supuse de ei tot administraţiei
moldovenești, Evrei (9). Cei din Herţa pretindeau chiar cá au dela
inaintasii lor dreptul de a tineà moșia târgului în arendă (10). Evreii
cumpărau, împotriva datinei arătate lui Enzenberg, vii la Odobeşti
(Lupul Jidovul in 1804)(11). Străbăteau satele pentru a {ост
1) Ibid., VI, p. 200.
2) Uricariul, IV, pp. 104—5.
B) Ibid., рр. 176—7.
4) Studii si doc., VII, p. 525.
(5) Documentele Callimachi, I, p. 536 (253).
(6) Analele Academiei Române pe 1913, memoriul «Ostasi la Prut», ultimul n-r.—
Oràndari pe la Folticeni, Studii și doc, XX, p. 196.
(7) Ibid., p. 297.
(8) «Jádovii ce au ţinut moșiile de la Hotin in oràndá» ; îbid., VI, p. 206.
(9) Documentele Callimachi, I, pp. 494—9 (186). Cf. Studii și doc., XXI, p. 213 și urm,
(10) Ibid., VII, p. 263 (199.
(11) Ibid., p. 68 (71).
www.dacoromanica.ro
198 ISPORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 90
potas (cei din Suceava și Cernăuţi), ori pentru a face lucrări de
tâmplărie (1).
V.
Dela 1812, în principatul Moldovei, lipsit de județele basarabene,
având acum aceleaşi sarcini cu mijloace mai puţine, taxa anuală
de 8.000 de lei, cu daruri de alte 8.000, fu ridicată la 28 000. |
Desi venitul cărnii cuser erà simțitor mai mare, ajungând la 32.000
de lei, totus sudiții se plânseră la Agenţie, care refuză să le iea
parte, insistând asupra vinovátiei lor în conflictele ce au cu ad-
ministratia (2). La 1816, 20.000 de Evrei poloni izgoniți de gu-
vernul rusesc stăteau gala să năvălească în Moldova. «Dar. Domnul
(Scarlat Callimachi), departe de a voi să impoporeze această tară»,
scrie Agentul austriac, «cu un ака de mare număr de vagabonzi, а
dat cele mai aspre porunci pentru a li se opri intrarea în țară» (3).
Aceasta eră situaţia Evreilor їп amândouă Principatele la izbuc-
nirea mişcărilor revoluţionare din 1821, cari pregătiau o nouă
stare de lucruri, ce eră să ducă, si pentru dânșii, la regimul Re-
gulamentului Organic.
In cursul turburărilor provocate de năvălirea și alátárile lui
Alexandru Ipsilanti, Evreii din Iaşi inchiserá întâiu prăvăliile si
fugirá înaintea «volintirilor». Suditii avură însă și ciocniri cu
dânșii, desi cea mai mare parte căutară adăpost la consulatul res-
pectiv. Ei apărură însă îndată pentru a luă, pe nimic, dela Turcii
„armatei de ocupaţie fructele din grădinile boiereşti si altă pradă,
mai scumpă decât aceasta. «Ce au fost mai bun la Turci», spune
un izvor contemporan, «le-au cumpărat Jidovii si Armenii din
Roman si din Iaşi si din celelalte târguri ce le-au stat in cale».
Dar, la plecare, in strada Evreeascá si aiurea, tovarășii de песо!
(1) 2bid., I—IT, p. 148 nota 2; Documentele Callimachi, I, pp. 126 (78), 127 (80).
(2) Ibid., р. 283.— Contraet pentru luarea in arendă, in laşi, a unui trunchiu de carne
de Evrei, ibid., pp. 550 —1 (650). Li se fixează preţul, numărul vitelor ce se vor її
si data tăierii mieilor, casele boierești ce vor furniză cu carne, tariful vâmzării cărnii
cușer la Evrei şi a săului la mumgii. In schimb vor aveà 1.000 de oi scutite, 100 de
stoguri de fân, cărate gratis, scutire de bir a oamenilor săi, monopolul in anume margini
si ascultarea excluzivá de nazirul căsăpiilor cu care se încheiase invoeala. — La 1803
fusese în Focşani o ceartă între Evrei, cari voiau să taie vitele Ja un loc. cu creștinii
și aceștia; Urechiă, 1. c., VIII, p. 636.
(3) Documentele Callimachi, I, p. 255 (250).
www.dacoromanica.ro
—
30 ° N. IORGA 194
nelegiuit al Musulmanilor trebuiră să se răscumpere dela aceștia (1).
Ава pátirá, de altfel, si cei din București, raialele, cari-și aveau sina-
goga lor si pe cari Turcii îi băteau cu cnutul (1823) (2), ca și ceilalți,
cu cari stăteau într'o continuă rivalitate (3).
Noul regim al Domniilor pământene eră însullețit de un pro-
nunfat spirit national, care se întări si în prigonirea Grecilor, supuşi
acum са represalii urmăririlor turcești în toate provinciile Impă-
văţiei. Evreii continuau a face, ca la Botoșani, bani falsi (4), а luă
orânzile la sate, a cuceri, ca stoleri, croitori, cárciumari, pitani,
olari, terenurile din jurul bisericilor, până întratâta, încât un
contemporan, îndurerat de priveliștea Mitropoliei asediate de prá-
vălii infecte, strigă, cu gândul la strălucirea școlilor elinesti de pe
vremuri, cari funetionaserá pe acelaș loc:
Acold unde-au sezutu Theotoke si Evghene,
Astázi vánd Jidovii marfá, fácándu-se tot dughene (5).
Dar oarecari măsuri de apărare se ieau acum împotriva lor,
fără a se ţineă seamă numai de interesele, prea mult avute in
vedere până acum, ale Cámárii domnești. Se opresc, la 1826, Evreii,
după cererea Mitropolitului Veniamin, de a face lumânările de ceară
pentru biserici, în cari ei puneau «săuri și alte lucruri pricinui-
toare de mársávire, neiertată cu totul întru săvârșirea sfintelor
slujbe» (6). In acelaș an se hotăreşte «să conteneascá lucrarea pânii
pentru creştini de către Jidovi si să lipsească Jidovii din isnaful
acesta» (7). Dar cea mai însemnată măsură fu aceea, din acelaș
timp, prin care bunul Domn ocrotitor Ioan Sandu Sturza ceru Porții
să impedice pe sudiți, între cari pomeneşte pe Evrei, împotriva
cărora mai ales se îndreptă cererea, de a ţineă «prăvălii $i case
de locuinţă cu chirie, trăind liberi, întru toate apárati de con-
sulate», de a cumpără, nu numai imobile orășenești, dar si grădini
şi vii, de a luă în arendă moșiile pe vieatá, si «pentru tot neamul
lor», de a face împrumuturi împovărătoare, speculând si asupra
cursului schimbător al banilor, ceeace le îngăduiă să capete mai
(1) Hurmuzaki, X, pp. (129), 114 (150), 163 (221), 167 (227), 173 (234), 174, 575 (30).
(2) Ibid., рр. 227, 234 (303) ; Bibl. Ac. Rom, doc. 78/XXXIX.
(3) Hurmuzaki, X, p. 252.
(4) Ibid., p. 354 (422).
(5) Documentele Callimachi, П, рр. 67—8 (149), 72 (159); Iorga, Breasla blánarilor, in
aceste Anale, XXXIV, p. 27.
(6) Uricariul, V, pp. 82—35.
(7) Ibid., p. 169,
www.dacoromanica.ro
195 ISTORIA EVREILOR IN ŢERILE NOASTRE. 31
pe nimic pământuri, să se ferească de toate sarcinele terii, scutind in
acelaş timp pe oamenii lor de seviciu, să provoace necontenite cer-
turi eu negustorii si meșterii pământeni si agenţii guvernului (1). Hri-
sovul dela 1-iu l'evruarie 1823 îndatori pe suditi să-și cumpere carnea `
dela pământeni (2). Ceeace nu impedicá pe Evreii din Basarabia, re-
crutati în 1827 pentru intàias dată, să se relugieze in Moldova prigo-
nirilor (3); când se începu recrutarea, in Moldova, la 1831, ei inte-
tirá apoi, la Hârlău, pe țărani împotriva Cazacilor lui Ohiselev (4). -
Se pronunţă totus un curent de emigrație dincolo de Milcov,
unde venirea lor fu însă oprită: Marele-Spătar Alexandru Ghica
spuneă lămurit că ei nau voie să intre cin nici un caz, pe când
au voie a se asezà ceilalţi străini, ce se indeletnicesc cu plugária» (5).
De altmintrelea, immultirea suditilor, de origine galitianá, cari strá-
báteau si satele, pànditi de hoti (6), fiind mesteri iefteni, si pe la mà-
nástiri—invelesc in tinicheà Hurezul la 1827 (7),—trebuiă să ingri-
jeascá Guvernul muntean (8). Murdari, nesupusi másurilor contra
ciumei (9), gâlcevitori față de Evreii raiale, sărind si la Români,
ca în 1823, pentrucă fuseseră «insultati» la sărbătoarea Custilor,
lovind si pe oamenii Agiei, ei provoacă declaraţii ca acestea, ale
Agăi: «n'au decât să se ducă de unde au venit, căci n'avem ne-
voie de ei, cari sunt spioni si ne trădează la Poartă; trebue să
lim stăpâni aici, si vom fi» (10). In stare a cumpárà-—dintre uce-
nicii zarafi ai crestinilor—cáse cu 27.000 de lei în Bucureşti (11),
ei pregátiau ca si la laşi la Bucureşti luarea în stăpânire cu orice
pret a imobilelor (12).
(1) orga, Plângerea lui loan Sandu Sturza Vodă, împotriva sudifilor slráini în Moldova,
în Analele Academiei Le XXXV, p. 1 si urm.
(2) Uricariul, IIT, рр. 276 —7 ; Manualul administrativ, p. 42. El se referă la acte an-
lerioare, din 1800, 1804 si 181.
(3) Hurmuzaki, X, p. 488 (522).
(4) Studii și, documente, I-II, р. 211.
(p) Hurmuzaki, X, pp. 427—8 (515).
(0) Zbid., pp. 217—8.
(7) Studii si documente, NIV, p. 170.
(8) Urechiá, Istoria Românilor, I, pp. 45, 151; XII, pp. 391-2.
(9) Hurmuzakt, X, p. 305 (377): «Cine se amestecá mai mult in toate si sunt mai
murdari decât Turcii, Tiganii si Evreii?»; p. 307.
(10) Ibid., p. 252.
- (11) Zbid., p. 375 (455).
(12) 51 la Botoşani luare cu chirie a caselor lui Grigore Balş, 1833; «loe de baștină»
pomenit la Târgu-Frumos in 1835); Studii și documente, VII, p. 149 (111); Documentele
Callimachi, 1, p. 602 nota 1. і
—%—
AC IO T E GSSs
e 4
Ж ЖОЕ; VEI
К
Mhire: х
А Т: B»
WWW. асос To
3 iss | „N. TORGA 196
VI.
Regulamentul Organic, care derivă în cea mai mare parte din
desvoltarea proiectelor constituţionale ale boerilor noștri, mai ales
ale celor din Moldova, asezá pe Evrei între străinii pe cari numai
Adunarea Obstească îi puteà împământeni, pentru meritele deosebite
față de ţară. "Ţinând seamă de aceea cá «Jidovii sunt imprástieti
prin Moldova», cá, «numărullor creşte din zi în zi», că «cea mai
mare parte din ei tráesc cu vátámarea interesurilor pământenilor,
folosindu-se de toate mijloacele speculatiilor, cu scáderea industriei
si a fericirii obstesti», se hotări catagrafia lor, păstrarea celor cu
stare si expulzarea pentru totdeauna a celor ce, neavánd un «mes-
tesug folositor», «tráesc fără căpătâiu» (1).
Si in această epocă vedem însă pe Evrei desvoltándu-se în dauna
elementului creştin indigen pe toate terenurile afacate până acum
de dânşii. Un act oficial din Moldova arată că ei au toate prăvă-
liile stradelor principale din Iaşi: «Uliţa Mare, începând dela Curtea
Veche, până la marginea Copoului, Uliţa Academiei, a Consulatului
rusesc, a Curţii Domnești si a Teatrului până la Uliţa Golia, apoi
ulița care începe dela Sf. Ioan în față cu Paladi, ulița Hatmanului
Alecu Roznovanu, ulița Sf. Spiridon până la Cabinetul Natural»;
la o mie de prăvălii aparţineau în 1843 creștinilor numai 15 (2).
La Botoșani breslele se desfac, din concurența lor, și blănarii se
plâng Domnului, Grigore Ghica, în cuvinte mișcătoare că «dela o
vreme nalia evreeascá, aceea ce cu semelie se amestecă lără în-
drituire în toate, sau nărăvit a intră si în acest meșteșug», Smo-
mind calfele, nu pentru a le invátà (3), ci pentru a ruină pe pa-
tronii lor, «impedicánd alisverisul», aducând pe breslasi la cer-
şitorie (4). La Iași, unde ei formează pe la 1848 douá treimi ale
| poporatiei, în mâna lor e totul: camáta, misitia, comisionul, cără-
usia, zidăria, lemnăria, fierária, tapiteria, croitoria, pe cari «le fac
rău pe toate, dar fac tot» («ils font tout mal, mais ils font tout») (5).
In Bârlad erau pe la 1820 numai vreo zece case jidovesti față de
(1) Cap. Ш, art. 94.
(2) Neugebauer, Die Donaufiirstentiimer. Breslau 1859, pp. 93—4.
(3) Cum crede d-l Sehwarzfeld, 7. c.
(4) «Din singura pricina Evreilor, a cărora răutate si aerului este nesuferită»; Iorga,
Breasla blănarilor, l. с., p. 88.
(b) Raport al consulului francez din Iași, Guéroult, in Anul 1848 în Principatele Ro-
mâne, 1. București 1902, pp. 212—4.
www.dacoromanica.ro
197 ISTORIA EVREILOR ÎN TERILE NOASTRE. 38
o mie crestine; acuma acestea din urmá pare cá s'au topit. In
Roman rezistența episcopiei, atacatá si cu acte false, e complet
sfărâmată. Pretutindeni e аза.
Si arenzile, până la Regulamentul Organic, si cu toată oprirea |
Regulamentului, cad pe încetul în mânile lor. La Botoșani ei se
asociază si cu Armenii pentru a le luă (1). Proprietarii sunt buni
bucuroşi de câștig mare fără muncă; doar de-și asigură іп con-
tracte ocrotirea oamenilor Curtii și ai bisericii, unde le dorm inain-
tasii (2).
Apărarea terii se făcu in chipul cel mai stângaciu de Guvernul
lui Mihaiu Sturza, care aveà si temerile sale politice $i apetiturile
sale personale. Se inviará in Moldova anilor 1840 vechile másuri
aplicate cevà mai bine in Austria lui Iosif al Il-lea, măsuri ase-
menea cu acelea pe cari le luă si Rusia lui Nicolae 1: acte de
legitimare, «inchezásluire», cerere de a-și arătă existența capita-
lului și exerciţiul profesiunii, supunerea călătoriilor dintr оп loc in
altul la un permis administrativ, amenințarea cu expulzarea (3).
Se саша, în 1847, a se aduce părăsirea vechiului port galitian cu
perciuni, barbă, pălării de pâslă și papuci. De aici nu rezultară
Evrei mai puţini, dar fără indoealá funcționari mai bogaţi.
Din potrivă Mihaiu Sturza a fost învinuit, cum se știe, cá a fa-
vorizat imigrarea altor elemente fără folos pentru țară. «Cine a fost
acela», se spune într'un memoriu al tinerilor revoluționari, «care
a dat proiectul Obstestii Adunări pentru a se hotări luarea la oaste
si din nafia israelitá si care, ca să nu puie in lucrare această le-
giuire, a luat apoi mită dela Israeliti 40.000 de galbeni?» (4).
Un Gálátean observă: «Inălțimea Sa a imbrátosat pe Greci, și mai
cu seamă pe Jidovi, de i-a pus asupra bietului Moldovan» (5). In
sfârșit alt «memoar» semnalează că 30.000 de galbeni au fost dati
de «o továrásie de Jidani», «pentru ca. să facă nepedepsit con-
trabantul rachiului» (6).
Căci e vremea clasică a aşezării pe moşiile boierilor, câștigați
acuma cu totul de luxul apusean, a unui număr de Jidovi pentru
(1) Studii si documente, УП, p. 150.
(2) 2bid., XX, p. 118 si urm.
(3) Amănuntele in Schwarzfeld, 7. c., p. 148 si urm., si mai ales in Verax, La Rou-
manie et les Juifs, Bucureşti 1908, p. 78 si urm.
(4) Studii și documente, ХУШ, p. 14.
(5) 1bid., p. 25.
(6) Uricariut, NIIT, p. 154. Răspunsul Domnului, ibid., IX, pp. 14—5.
Analele A. R.—Tom. XXXVI. Memoriile Sect. Istorice. 3
www.dacoromanica.ro
3⁄4 ‚М. IORGA 195
a face târgurile, cu caracterul absolut evreesc. Incă subt loan Sandu
Sturza, loan Greceanu capălă voie a-și face târg la. Drăguşeni in
Covurluiu (1). Din satul Totoiesti răsare. astfel Podu-Iloaii (2), din
Frumusica Botosanilor se face la 1845 cloaca de astázi (8); din
Negrestii Vasluiului un popas de străini; pe locul dela hotar al Domnului
insus se înființează Mihăilenii, al cărui act de fundaţie se păstră 1а
suditul Marcu Zaharia, prigonit pentru aceasta (4). Și cu zecile se
numără aceste aşezări de exploatare si depravalie, cârciumă lângă
cârciumă, cu sticlele de rachiu de cartofi si alte otrăvuri, în tot
cuprinsul Moldovei, istovind o rassă pentru hrănirea viciilor «civili-
zate» ale clasei dominante.
Erau aceşti oameni, al căror număr se ridică în 1848, după so-
cotelile lui N. Suţu, la 11.056 familii (b) —in Iași avem la 1845 aproape
7.000: de capi de familie (6), jumătate din poporalia oraşului (7)—
urmaşii lui Ursul, Cerbul și Drăgan dela 1700—50 ? Ráspun-
dem: cu siguranță nu, sau, altfel, ei își pierduseră vechiul ca-
racter pentru a se face o apă cu năvălitorii, vrei germani din Ga-
іа. La 1856 consulul francez Place serie: «In fiecare zi intră
Evrei cu miile în Principate, si mai ales in Moldova. Ştiu dela
consulul general al Austriei chiar că are în acest moment sub
protecţia sa peste 35.000 de indivizi de această religie» (8).
Dar mai e un argument: Evreii lui Dimitrie Cantemir nu vor-
biau limba ebraică, dar de sigur cea spaniolă, ca și cei din, Țara-
Românească, si o puteau părăsi numai pentru limba terii. Evreii lui
Mihaiu Sturza însă, ca si imensa majoritate a Evreilor de azi, vorbesc acel
jargon german, al cărui caracter (9) arată timpul foarte recent când
unele elemente românești au pătruns în el. Evrei ca aceia cari;în
București aclamară la 1848 steagul tricolor, pe: care Eliad-Rádu-
lescu scrisese «emanciparea Israelitilor» — cátevà mii in tot. Prin-
cipatul—si colaborau la .«Pruncul Román» al lui Rosetti, un. Dr.
(1) Uricariul, XIX, pp. 105— 6.
(2) Sat în 1745, «Podul Leloaii»; ibid., XX, p. 93.
(3) Sehwarzfeld, 7. c.
(4) Uricariul, VIII, p. 152. Of. și ibid, pp. 182—3. Abuzurile unui Jidov acolo, in ceartă
cu noul stăpânitor, Teodor Balș, ibid., IX, pp. 11—12, — га vorba de a se face o școală ro-
mânească, ibid., p. 45, an. 1844.
ib) Notions statistiques, pp. 59, 61.
(6) Manualul administrativ, П, pp. 48—5.
(7) Sturdza, Acte și documente, ЇХ, p. 811.
(B) 2bid., Ш, p. 979.
(9) Studiat de 4- Lazăr Sšineanu,
www.dacoromanica.ro
199 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 35
Barasch, un cunoscut scriitor, un Hillel B. Manoach, prezident al
Munieipalitátii revoluţionare, donator de burse Universităţii (1), un
Iscovici si Rosenthal, prieteni ai corifeilor mişcării, lipsiau dincolo
de Milcov cu desăvârșire.
VII,
Tinerii ieşeni cari incercará la 1848 o revoluție, cari asezará
pe unul din ei, Vodă Сила, pe tronul amânduror Principatelor, reali-
апа Unirea, si cari avură în mâni de acum inainte soarta nouăi
teri România, veniau cu ideologia romantică particulară, adusă fără
critică din Apus. Ca Junii Turci din 1908, ei credeau cá un Stat)
naţional se poate intemeià prin subita înfrățire festivă a tuturor ele-
mentelor aduse de vântul vremilor cu acel element indigen, care sin-
gur are tradiţia şi dreptul de a imprimă pecetea sa Patriei.
Incă în vremea lui Grigore Ghica, îndreptat de dânşii, se dăduse
voia de a face cârciumi în sate, se redusese dreptul de expulzare
la noii veniţi, se aplicase legea recrutării si la Evrei (1852), — deși
doi ani după aceasta Evreii, cari subt Mihaiu Vodă se ráscumpá-
raserá prin mită, cápátau pe căile stiute, la sfârșitul anului 1854,
dreptul. de а se face înlocuiți, plătind un Moldovean în loc (2).
Fără a preciză nimic, comunitatea din lași cereà Caimacamului Balș,
în 1856, iscălind bancherii, in frunte cu vestitul Mihail Daniel,
«reforma legii privitoare la soarta deplorabilă a obstii jidovesti din
Moldova» (3).
In ședințele Divanului ad-hoc al Moldovei, са și în consfátuirile de
saloane, se cerü deci primirea la cetățenie, fără deosebire a tu-
(uror străinilor. Сгасії, în declaraţia sa de principii din 1858, cereà
astfel (4) împământenirea în massá a Evreilor născuţi în țară, «cari
niciodată nu se vor fi bucurat; de protecţia vreunei puteri străine» (5),
(1) El împrumută apoi Moldovei 2.400.000 lei (Uricariul, SIL, p. 411. Се. ibid., XXIII,
p. 344 și urm.
2) Manualul administrativ.
(3) Verax, 7. с., pp. 115 —16. Acolo si toate socotelile statistice. După Verax, саге е d-l
Radu Rosetti, istoricul, la 1803 erau in Moldova 12.000 de Evrei, la 1827 —6.078 capi de
familie (сат 24.000 deci de toţi); la 1831, 30.720, fără cei din sate şi fără sudiţi (cam 1.500.
De atunei d-sa fixează creșterea de 61.5 la sută. La 1859 erau aproape 120.000. Та Mun-
tenia, la 1831 nu erau nici o mie de familii.
4) Studii sí documente, XII, p. 97 ; și în Uricariul, ХҮП, pp. 41815, Cf. declaraţia
lui Iancu Strat, ibid., pp. 411—13, |
(5) Диа,
www.dacoromanica.ro
——
N. IORGA 200
96
ceeace, adaugem, erà si o loviturá ce se dedeà Austriei, dusmaná
a Unirii şi care tineà in atârnare de dânsa miile de suditi —
100.000 incă după 1870, — una din principalele rațiuni de a fiale
Agenţiei. Nu odată Kogălniceanu însuș a făcut declaraţii în acelaș
sens (1), pe caricu firească recunoștință le inseamnă aceia cari, in vre-
mea noastră, duc lupta pentru aceeas naţionalizare în bloc pe tema
umanitarismului — neaplicată însă si ţăranului, minor economic $i po-
litio, exploatat până la stingere de mica burghezie evreească.
Congresul dela Paris însă nu înțelese, cu toată predomnirea
ideilor «umanitare» în Franţa si Anglia, a da unei feri nepregătite
pe care erau so ocupe si s'o turbure chestii interne si externe
авай de grele, si în rândul intàiu organizarea elementului nafional,
un număr de cátevà sute de mii de cetăţeni, dintre cari cel din
urmă aveà mai multă independență economică decât marea majo-
ritate a țăranilor. Ea márgini la creștini exercițiul drepturilor politice.
Totus se luptă pentru realizarea programului radical, si avem
probe documentare de interesul permanent și puternic pe care-l
arată celor cátivà Evrei bogaţi (2), cari voiau să se arunce în po-
liticá, Rothschild din Paris el insus. Nu fără legături cu Austria,
apárü în ajunul convocării Divanurilor ad-hoc o foaie in evreeste
(en langue hébraïque), a suditilor împărăteşti care se opri odatà
cu stabilirea asprei censuri din Septemvrie 1856, dar reapàrü, ea
singură, pe când toate cele românești erau interzise, în timpul
crizei, continuând să apere, cu banii suditilor, interesele acestora (3).
Nu e de mirare deci că încă din 1860—apoi la 1865— Cuza Vodă
anunță un proiect de «emancipare graduală a locuitorilor de
cult mosaic» (4). Totus Codul civil din 1862 nu fáceà altcevà decât,
în legătură cu articolul 46 al Convenţiei, permiteà împământenirea
individuală prin Consiliul de Stat după trecere de zece ani dela
prezentarea unei petitiuni către Domn. Când fu vorba de a li se
(1) Dar in profesia de credinţă din 14 Fevruarie 1857 orice aluzie la aceastá «reformá»
lipseşte ; ibid, УШ, pp. 225—8.
(2) Sturdza, Z}. c., VII, p. 265; IX, pp. 57,822 —3, 326, 333, 358—060.
(3) Uricariul, XIII, p. 109. Foaia a continuat, in editura lui Teodor Codrescu și cu ti-
parul lui Moise din Roman, apoi alui Hirsch Goldner, până la 1871, cu intreruperi în
1860— 7, 1867—71. V. Nerva Hodos si Sadi Ionescu, Publicațiunile periodice românești.
București 1913, p. 363. Urmă «Gazeta romană-evreiaskă» din Iaşi (1859), a lui M. Feldman
şi «Timpul de vorbit» din București (N. Poper și Kahane) (si în dialect; ibid., la aceste
titluri.)
(4) Mesagii si proclamafii, Válenii-de-Munte, 1910, pp. 27—8 si aiurea.
www.dacoromanica.ro
20] ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOA STRE. 87
acordă Evreilor si drepturi comunale—in lași ei aveau, cum
şa spus, cele mai multe case cu prăvălii (1),— se rezervă «proba
sentimentelor si moravurilor lor românești», acordându-le dreptul
de a alege numai dacă au gradul de ofițer în armată—caz ex-
trem de rar, dat fiind cá ei nu doriau, cum o dovediseră in
1840 si 1854, a face serviciul militar, — dacă au diploma de
Colegiu sau de Facultate, în țară ori peste graniţă, cu recunoaștere
de autorităţile în dreptale României —abiă la 1848 îşi trece teza
intâiul medic evreu, Landerberg, care е oprit apoi de а prolesă,
fiindcă ascunsese un omor(2)—si dacă au întemeiat o fabrică sau
manufactură intrebuintànd măcar 50 de lucrători. Nu știm ce sa
ales de fapt din această concesiune: credem însă că nu ne inselám
in afirmaţia cá până ce, la 1882, se luă ca bază a listelor de
electori pentru comună aceea a electorilor pentru Parlament, marea
тазза a populației evreesti, care n'aveà nici o aspirație politică,
a rămas indiferentă la dânsa si că aceia cari puteau beneliciă nu
sau prezentat, in Moldova,— fiindcă nu existau.
Cum se face că la 1866 o irezistibilă mişcarea în opinia publică
aduse introducerea în Constituţie a articolului 7 ?
Printr'o schimbare de direcţie in cugetarea politică. Vechiul li-
beralism romantic eră în dispariţie, credincioșii lui chiar prefăcân-
du-se în oameni practici, сагі procedau potrivit cu nouále realități
naţionole. Dacă în tineretul întors din Germania— d-nii Maiorescu
si P. P. Carp— domniă un nou curent de ideologie filozoficá in
sens «general uman», şcoala intemeiatá în Moldova de Simion
Bárnuf pusese bazele unei politice naţionale, si oricât de greșite
ar fi fost unele puncte subsidiare ale doctrinei, această politică eră
singura care puteă da atunci adevărați credincioşi. Ei cereau о
Românie pentru toți Românii, dar înțelegeau că această Românie
trebue să fie ea insás perfect naţională. Incă dela 1862, a suga
(1) Cf. Xenopol, La question israélite en Romamie (din «La Renaissance latine»).
(2) Dr. Crăiniceanu, Ziferatwra medicală românească, Bucureşti 1907, p. 25. Finkel-
stein, Priedmann, Lebowitz promovează la 1870 și Moscovits după această dată, Dr. Lippe
politician fanatic cu legături in Galiţia e licenţiat din 1864; ibid., p. 282.
Intre medicii moldoveni dela 1842, Emanoil Fränkel pare a fi Evreu (Uricariul,
XXI, p. 439). El si alţii promovaseră in străinătate, fiind străini ei înşişi: Ion (2) Fin-
kelstein, Moritz Finkelstein, Bernahard Landau, Isac Skrob, Bernhard Kalmann, Isidor Bern-
feld, Joseph Max, Adolf Blaunstein, Abraham Manzel, Joseph Lefler, David Metis.
Intre profesori, numai Samuil Botezatul, in Moldova lui Mihaiu Sturza, pentru limba,
germană,
www.dacoromanica.ro
38 N. IORGA : 909
siunea consultativá atingátoare de înflorirea Iașilor» — din care
făceau parte si şase delegati ai corporațiilor — cereà sà înceteze
«colonizarea orașului de Israelili prin incetarea colonizării furisate,
dar tolerate, a intregii teri>—Wasul fiind cinundat, debordat de Evrei,
supuşi străini și fără nici o legătură cu tara», — si aceasta în folosul
«comerțului ce a mai rămas neinstráinal din mâinile Românilor» (1).
La 1867 măsuri contra vagabonzilor din Moldova, aplicate ne-
drept si brutal de o administrație nepregătită, — se vorbi de o
inecare la Galati a câtorvă Evrei refuzati de autoritățile turcesti—
cauzará, în urma denunțurilor venite din (ага, o mare emoție în
Franţa lui Crémieux, pe care Prinţul Carol trebuià să se sprijine.
Un Francez, Desjardins, călători atunci anume în Moldova pentru
a vedeă cum e acea populație pe care Europa о consideră са pe
niște Maroniti fără noroc, prigoniti de furia Drusilor români, In
cartea sa, Les Juifs de Moldavie, el descrie o populaţie asiatică,
«străină terii prin naștere, ca si prin voinţă, moravuri, spirit și
limbă», «acaparánd tot micul nego prin industria sa, tot banul
prin dibácia si economia sa, popor stráin in tara а cărei sevă o
store, alcătuind un Stat în Stat», în mare parte fugari din Rusia,
«calici conrupători, cari cumpărau о patrie provizorie. şi сисегїап
un adăpost», în «Canaanul cametei». Moldova, «unde întri tot-
deauna cu punga în mână». Nu vreau să fie soldati și, cu toate
că scolile si spitalele românești le erau deschise—cum, cu fireasca
favorizare a elementului indigen, le sunt si azi,— se îndărătniciau
a se păstrà si în această privință ca popor izolat. Și autorul
unui articol publicat în «Revue des deux Mondes» pe 1868 recu-
поаѕіе că «numărul Evreilor a crescut mult in Moldova» — după
revoluția polonă si urmările ei,— «si tot vin zilnic din Galiția si
din Rusia: numărul lor e socotit la 400.000» (2).
Urgenta unor măsuri de prezervatie eră asà de mare, încât acela
care în 1868 dădu ordin să nu selase așezarea cârciumarilor evrei
în sate fu Kogălniceanu insus, idealistul tovarăș al lui Vodă Cuza
idealistul, si el apără cu elooventá, față de amenintátoarea presiune
străină, dreptul României de a crutà micul avut si sănătatea pri-
mejduită a sătenilor săi, puterea cea adevărată a Statului si a na-
tiei. Intwun interview acordat reprezentantului foii «Deutsche Zei-
tung» la 1877, loan Brătianu, la rândul său, făceă declaraţii clare
(1) Üricariul, XI, pp. 392—3.
2) Si ibid., XIII, р.. 238.
www.dacoromanica.ro
13
ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE, 39
cu privire la calitatea naţională si morală a Evreilor, cari cereau
drepturile în massă sau pentru cari ele se cereau de filantropii
Apusului: «Sunt Evrei de naţionalitate rusească, de calitatea cea
mai rea... Din zece contravenitori la impozite, nouă erau Evrei... Fie-
care Evreu din clasa de jos se declară, îndată ce are un conilict
cu autoritatea locală, supus austriac. Avem la noi Evrei ce au
venit din afară pentru a scápà de conscripția militară... Nu vreau
ca România să devie un refugiu de răi cetățeni... Intoleranta religi-
oasă, atât; mie cât si (егі mele, e cevă necunoscut» (1). In sfârșit
©. Negri se exprimă la 1869 astfel despre Evrei: «Jidovimea, adică
a șaptea parte din poporaţia noastră totală, este cea mai tristă
[ерга cu care ne-a osândit slăbiciunea, neprevederea si venalitatea
noastră», si el infelegeà о soluţie numai în favoarea «celor înstăriți
si vechi din ţară», cu excluderea miilor de vagabonzi: «după tara
noastră trebue să ne fie si politica, iar nu după cele străine» (2).
Totus intervenţiile străine, hrănite de elementele evreesti bogate
din ţară, nu se opriră. In 1878, ele puseră condiţii recunoașterii
independenţei, câștigate cu jertfe de sânge, a ferii si grámádirá
umilinte asupra României independente, care nu se puteà sinucide,
dând politiceste jumătate din ea in puterea. Evreilor moldoveni,
dispuind de capitaluri si uniţi printr'o admirabilă solidaritate de
rassă, dar lipsiţi de simţul ordinei de Stat ca și de respectul faţă
de drepturile populaţiei intemeietoare a Statului si locuitoare, prin
peste 5.000.000 de oameni, a tuturor satelor ei. Si, precum Ko-
gálniceanu apărase satele de alcoolul si camáta evreească, d-l Ma-
iorescu apără demnitatea României de insulta primirii străinilor prin
voința, străinilor si fără ca ei să fi cerut măcar acest privilegiu. Se ajunse,
după votarea in bloc a celor 883 de Evrei cari fácuserá campania
—avură 5 morţi-—la reglementarea împământenirii individuale. De
sigur că nici unul dintre acești bărbaţi de Stat nu poate fi taxat de
trecere la antisemitism (3), care, ca o concepție religioasă, n a existat
(1) Reprodus in. Uricariul, XII, pp. 186—7, după n-l din 2 April.
(2) Gh. Misail, Constantin Negri, р. 315; Uricariul, XIV, рр. 144—8.
(3) Notăm foile cu acest titlu apărute: la București, «Antisemitul» (direetor V. Constanti”
nescu) in 1899—901. Craiova, 1898 —902, 1904—6 (director О. K. Zamphirol) si Brăila 1906.
«Societatea antisemilicá (sic) română» fáceà să apară la Bucureşti in 1887 o foiţă
«Anti-semitul». Si «Jos Jidanii» (1897), «Strigátul» (1892). Amănunte in Hodos si Sadi
Ionseu, 7. c., pp. 38--9. «Apărarea Naţională» din București (1900—1903', «organ al so-
cietăţii cu acelaş nume», nu trebue confundată cu aceste publica(ii.— O «alianță anti-
israeliți» seoteà la București in 1887 о «Arhivă anti-israelitá», de scurtă durată (¿bid., p. 50).
www.dacoromanica.ro
|
|
|
|
40 N. IORGA 904
niciodată în România, decât în legătură cu persoane fără insem-
nátate politică. Nu mai vorbim de atitudinea energică, de împotrivire
a marelui învăţat B. P. Hasdeu, adesea amestecat si în vieafa politică.
Apeluri la străinătate— amestecul Guvernului american sub mi-
nistrul de Externe Hai (1),—demonstratii cu prilejul unor emigrări
provocate numai de îngrămădirea unei poporalii care despretueste
munca manuală — atunci, in 1900, apără românește si in jargon
«Der Auswanderer», si, cu titlu ebraic și numai in românește, « Dati
ajutor» (Bârlad), «Emigrantii», «Emigranţi pedestri» «Emigranți
buhuseni», «Emigrantii Romanului», «Pedeștrii», «Pedestrii bucures-
teni», «Pietonii», «Primirea drumetilor», «Speranta», «Spre о
viață nouă», «Strigát de desperare», agilalii între rezervistii evrei
formează în ultimii ani capitolele «chestiei evreesti în România».
De când s'a format un tineret intelectual evreesc la noi, o presă
menită apărării intereselor naliei apare in Romània. Ea n'a. con-
tribuit puţin la înăsprirea relaţiilor cu elementul dominant. Astfel
«Fraternitatea», la care debutează 4-1 L. Sáineanu (ca L. Schein)
(1879—90), «Emaciparea» (1883), in curând (1897—8) «organul
Asociaţiunii Generale. a Evreilor pământeni» (alta in 1891— 2),
«Egalitatea» fraţilor M. si E. Schwarzfeld (dela 1890).
De un timp, si propaganda naționalistă evreeuscă isi are orga-
nele, publicate in românește, ca «Revista israelită» а d-lui Elias
Schwarzfeld «Buletinul societátii Zion» (1875—95, 1897—8, 1901,
1903—5), «Revista israelită» (1886 si urm.) «Pámánteanul» (Ga-
lati: 1897), «Aurora tionistá» din Bârlad (1899), «Aurora» (1898),
«Dorul Sionului» (1899), «Menora» (lași, 1903), «Talpizzis» (1898),
«Thikas Israel» (1903), «Sionistul» (Galati—Bráila, 1906—7), «Bi-
blioteca israelitá» din Piatra (1900), «Lumea israelitá» (1902-—5),
«Binele omenirii» al lui Rosenberg (1904 —5), «Ecoul zionist» (1904),
«Curierul Zionului» (1904), violenta «Cronică israelitá» a lui Iosif
Petreanu (Kaufmann) (1901 si urm.) «Curierul israelit» (1906
si urm.) sau in románeste si evreeste «Ahawath Zion» din Galati
(1898), «Degel Iehuda» si «Degel Mahne Iehuda» (1902), ori în nem-
feste ca «Bucarester Israelit» (1895), «Judenland» (1905), ori in
sfârșit numai in jargon, ca «Jüdischer Telegraph» (1877—48), «Ju-
(1) La Londra apare, dela 1902 la 1908, The Roumanian Bulletin, menit să arăte cum
«România îşi persecută supușii pentru credința lor religioasă»!
www.dacoromanica.ro
205 ISTORIA EVREILOR IN TERILE NOASTRE. 41
dith» (1883), Haghibor» (Galaţi, 1886— 7), «Galatzer Israelit» (1887
—8), «Hajoetz» (1874—96), «Haor» (două), «Hatzope» (1890) «Ade-
vărul» (Galaţi, 1883—4), «Jüdischer Wächter» (Botoșani, 1884),
«Jüdiseher Volksblatt» (laşi, 1886), Jüdischer Volksfreund» (lași,
1887), «Das Volksblatt» (1891— 6), «Volks-Dolmetscher» (Roman,
1884), «Volks-Freund» (1888), « Volksgarten» (1888), « Wecker» (lasii
1896), «Compass» (Brăila, 1897), «Jüdischer Zeist» (1898 — 9),
«Dorsche Sion» (1902), «Lumina» (1901) «Somer Israel» (1901),
«Menasereth Zion» (1904), «Speranța» (Piatra-Neamţ, 1880), «Der
Grager» (1905), «Jüdische Weet» (Galaţi, 1905), «Jüdische Mor-
genpost» (1885) si «Jüdische Post» (1895), «Jüdische Zukunft»
(laşi, 1894), «Das neue Volksblatt» (București, 1892), Pales-
tina» (1901)
Societatea, studențească «Kadimah» publică o foaie in 1902. In-
vátátorii evrei, organizaţi în societate, dela 1906 dau «Institutorul
evreu»: ei sunt încă un factor de osebire naţională. Se încercă in
1906 si revista literară «Tânărul Evreu» din Brăila. Evreii spa-
nioli au scos numai o singură foaie «Luzero dela pasensia», in
dialectul lor special, la Severin, in 1885 —9. O cercetare atentă in
aceste foi, si mai ales în acele scrise în jargon, ar servi ca să arăte
adevăratul fel: de a gândi al Evreilor din România.
Nu la Academie se pot da soluţii practice, neapărat controver-
sate, problemelor la ordinea zilei. Indráznesc a spune numai atăt,
încheind această prezentare de fapte, că, față de textul fixat de o
Constituantă si capabil de a fi modificat, dacă ar fi cazul, numai
de o altă Constituantă, o singură modalitate se poate introduce:
aceea care nu va lăsă hazardului sau interesului personal selec-
ționarea, elementelor evreesti cari pot aspiră cu încredere la onoa-
rea cetăţeniei româneşti în Statul național român, dând precăderea
acelora cari ar merită de sigur so aibă, dar cari au fost, uneori,
poate tocmai de aceea lăsaţi la o parte.
v ACADEMIE[I ж
<A <
АЛЛ m
www.dacoromanica.ro