Certitudinea — Nr 117

CHESTIUNEA EVREIASCĂ 42 


(paginile 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12) 


Pret: 7 lei 


VASILE ALECSANDRI 
Chestiunea israelită și 
demnitatea naţională — 
Discurs rostit în şedinta de 
Senat din 10 octombrie 1879 
pagina 2 


VASILE CONTA 
Nu evreii se vor asimila cu 
noi, ci va trebui ca noi să ne 


asimilăm lor 
pagina 4 


ISRAEL SHAHAK 

Dacă legile statului Israel 
împotriva străinilor ar fi 
aplicate de oricare alt stat 
împotriva evreilor, ele ar fi 


declarate antisemite 
pagina 4 


IOAN ROSCA 
Combaterea 
„antisemitismului” foloseşte 
subjugării românilor? 
(XXIV) 

pagina 5 


Dr. MARIN ALEXANDRU 
CRISTIAN 
Mihai Viteazul şi 


Catolicismul 
pagina 6 


RICHARD KNOLLES 
(1545 — 1610) 
Oferta făcută de Mehmed al 
III-lea lui Mihai Viteazul şi 
refuzul voievodului 

pagina 6 


Chemarea părintelui 
Teoctist Moldovanu la 
pomenirea de la Plăviceni a 


lui MIHAI VITEAZUL 
pagina 6 


„JIDANII ÎN RĂZBOI” - 
un document fundamental 
pentru înțelegerea istoriei 
interbelice a României 

pagina 7 


Prof. Univ. 

CRISTIAN TRONCOTĂ 

Abuzuri şi crime ale evreilor 

împotriva românilor (1) 
pagina 12 


„CERTITUDINEA” pe 


„Lista lui Wiesel” 
pagina 12 


710317191681894 00117 


cultură, identitate, atitudine 


„Suntem români și punctum! 


CERTITUDIN 


MALUS DACUS” 


(pagina 6) 
[> 


(MIHAI EMINESCU) 


SA 


Coordonator spiritual şi moral: MIHAI EMINESCU 


2 - 16 AUGUST 2022 
MIHAI EMINESCU 


Ilegitimitatea istorică 
a pretențiilor evreieşti 


Cine ştie cât de departe suntem de-a urî pe 
evrei - şi aceasta o poate pricepe orice om cu 
privirea clară - acela va vedea că în toate măsu- 
rile noastre restrictive numai dreapta judecată 
şi instinctul de conservare au jucat singure rolul 
principal [...]. 

Pericolul nu este în împrejurarea că evreii 
ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că 
ei nu sunt - nu pot fi români, precum în genere 
nu sunt nici pot fi germani, englezi , franţuji, 
italiani. De ce să ne înşelăm de bună voie, 
arătând că înlăuntrul altor naţii ei a ajuns la 
cutare sau cutare grad de cultură? Nu vedem 
azi că simţământul de rasă e mai puternic în ei 
decât patriotismul, decât iubirea pentru naţia în 
mijlocul căria trăiesc? 

Nu-i vedem formând prin „alianţa izraelită 
o internaţională curat ebraică, după a noastră 
părere mai periculoasă, pentru că mai mincinoa- 
să, decât cea a lucrătorilor sau aceea a iezuiți- 
loran] 

Dar ce reprezintă „alianța izraelită” cu filiale 
[le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, 
Franța, Italia, România? Se pretinde că, fiind 
evreii pretutindene oprimaţi, această alianță are 
de scop să-i scape de opresiune [...]. 

Punând o dată mâna pe presa europeană, 
care în genere nu mai are de țintă luminarea, 
ci escitarea urelor între clase şi popoare, uşor 
li-e să spună orice minciună patentă. Publicul 
cafenelelor, blazat de ipercultura europeană şi 
setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în 
citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând 
în România. Evreii fac din jurnalistica europea- 
nă ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la 
noi — otravă [...]. Evreul care redigează ,„ Pes- 
ter-Lloyd” şi sumuţă pe maghiari contra germa- 
nilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care 
prin „Neue freie Presse” sumuţă pe germani 
contra maghiarilor. În toate țările ţin cu cel tare, 
niciodată cu cel apăsat, şi se unesc cu acela 
întru traficarea şi esploatarea puterilor pozitive 
ale poporului [...]. 

Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi. 
Comerţ şi capitalii în mânile lor, proprietatea 
fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile 
lor, arenzile de moşii în Moldova item, pe sub 


Sk 


akd 


mână tot debitul tutunului şi a băuturilor 
spirtoase, negoţ de import şi export, c-un 
cuvânt toate arteriile vieţii economice cari 
se bazează pe speculă. În ce consistă groza- 
va opresiune de care se plâng? Şi, dacă se 
plâng , de ce nu aleg alte terenuri decât Ro- 
mânia, alte ţări unde sunt egali în toate cu 
cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, 
Germania ş.a.? De ce? Pentru că nu există 
opresiune, pentru că nu există persecuție, 
iar drepturile cîte nu le au, nici nu le merită. 
Ei singuri, cu totul deosebiți şi având ten- 


denţe deosebite de popor, vorbind în familii lim- 


ba germană, abonaţi la ziare duşmane nouă şi 
hrănind împotriva noastră un spirit duşmănesc 
şi cuceritor, ei singuri nu compensează întru 


nimic munca poporului care-i susține. Apoi sunt 


totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. 
Până şi ungarii - care numa-n gropi nu dau de 
cuminţi - îşi închipuiau într-un rând o stăpâni- 
re a Moldovei prin evrei şi ceangăi, pentru că 


ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împrotiva 


poporului românesc. 

Şi astăzi, când poate existenţa noastră e 
în joc, când ni se dispută drepturi seculare, 
emanate din capitulaţiile luminaţilor Domni ai 


acestor ţări, tot ei şi prin uneltirea „alianţilor” ni 


îngreuiază poziţia, trecând peste capetele noas- 
tre, cerând drepturi de la străini, de la duşmanii 
noştri chiar. 

Ştiu d-nealor ce i-ar aştepta în Germania 
pentr-o asemenea faptă, pentru gravura din 
„Monde illustré” , pentru articolul mincinos 
din „Pesther-Lloyd”, pentru apelările la străini 
în trebile interne ale țării? Munca silnică sau 
închisoarea [...]. 

Ni pare rău de acei puţini evrei cari, prin 
valoarea lor personală, merită a forma o escep- 
ţie, dar restul...? Prin ce muncă sau sacrificii 
şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu 
cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, 
tatarii, polonii şi ungurii? Lor li-au pus turcii, 
când au înfrânt tractatele vechi, capul în poale? 
Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, 
s-au dizgropat din învăluirile trecutului această 
limbă? Prin unul din ei şi-au câştigat neamul 
românesc un loc la soare? [...]. 


Restricţiuni juridice au existat pentru ei 
totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ştefan-Vo- 
dă cel Mare întăreşte câtorva evrei, veniţi din 
Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-şi clă- 
di sinagoge, un drept pe care turcii, aşa-numiţii 
noştri suverani, cari de pe la 1560 au început să 
ne calce tractatele, nu l-au avut niciodată, deşi 
confesia mozaică e pentru spiritul ascetic şi 
îngăduitor al religiei creştine tot atât de străină 
ca şi cea mahometană. Afară de aceea aveau 
dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine 
- dar aicea se mărginea totul şi aşa ar fi trebuit 
să rămâie. Meseriaşi şi proprietari nu puteau 
fi, căci proprietatea emana de la domnie şi era 
strâns legată cu contribuţia de sânge, la care nu 
i-a poftit, nimene, nicicând, şi de la care, chiar 
când îi pofteşti, ştiu a se sustrage, făcându-se 
sudiţi austrieceşti, deşi sânt născuţi în România 
din supuşi ruseşti şi n-au văzut Austria cu ochii. 

C-un cuvânt, evreul nu merită drepturi nică- 
iri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul 
şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai 
nu este muncă, şi aproape numai într-aceasta 
conzistă a evreului [...]. El reprezintă concu- 
renţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu 
munca dreaptă şi temeinică. 

Adăogim din nou că ni pare rău de acei rela- 
tiv puţini, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, 
cari s-au identificat cu această ţară [...], dar 
fiecare poate pricepe că, într-o armie străină 
care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să 
deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea 
în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, 
o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e 
evreu. 


[CURIERUL DE IAŞI, 
9 ianuarie 1877] 


COLEGIUL DE REDACŢIE 


Carmen Sylva, Vasile Alecsandri, 

Eudoxiu Hurmuzachi, Nicolae Densuşianu, 

I.L. Caragiale, George Coșbuc, Sever Bocu, Aurel 
C. Popovici, Vasile Pârvan, Nae Ionescu, Nicolae 
Iorga, Pamfil Șeicaru, Cezar Ivănescu, Dan 
Mihăescu, Ciprian Chirvasiu, Lazăr Lădariu, 
Constantin Cojocaru, Nicolae Dabija 


COLABORATORI 


Christian Mocanu, Constantin 7 Giurginca, 
Constantin Bejenaru-BECO, Dan Cristian Ionescu, 
Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gifu, Dorel 
Vişan, Dorel Vidrașcu, Firiţă Carp, Florian Colceag, 
Florin Gheorghe, Florin Zamfirescu, George Coandă, 
Ioan Roşca, loan Corneanu, Laurian Stănchescu, 
Lucian Ciuchiţă, Magda Ursache, Mariana Cristescu, 
Mădălina Fărcaș, Mircea Coloşenco, Mircea Dogaru, 
Mircea Chelaru, Miron Manega (ispravnic de 
concept), Nae Georgescu, Nagy Attila, Nicolae Rotaru, 
Nicu Ciobanu, Răzvan Ciucă, Şerban Popa, Valeriu 
Pricină, Victor M. Ionescu, Zeno Fodor 


In interesu 


l științei, 


cercetării şi educaţiei 


Acest număr (117) al revistei RFI Ra, 
NEA este o microantologie tematică alcătuită, 
în proporţie de peste 70%, din texte reprezen- 
tative şi definitorii pe tema aleasă (CHESTIU- 
NEA EVREIASCĂ), texte apărute de-a lungul 
timpului în paginile revistei. Am optat pentru 
această temă sensibilă ţinând cont, în primul 
rând, de actualitatea ei efervescentă atât în spa- 
tiul public, cât şi în cel instituţional (Parlament 
şi Guvern), mai ales după promulgarea unor 
legi excesive împotriva aşa-zisului antisemi- 
tism românesc. 

Al doilea motiv, nu mai puţin important, 
este acela de a oferi un suport informativ în 
perspectiva noilor manuale ce vor fi intro- 
duse obligatoriu în şcoli începând din 2023, 
în cadrul materiei „Istoria Evreilor. Holo- 
caustul”. Considerăm, în acest context, că 
materialele documentare reeditate de noi în 
acest număr (care sunt publice, deși au fost 
scoase din circulaţie) sunt de o deosebită 
utilitate şi relevanţă și pot constitui o sursă 
de inspirație pentru autorii noilor manuale. 

Al treilea motiv pornește de la o prevedere 
a „Legii Vexler” care, la art. 5 (3), face urmă- 
toarea precizare: ,„ (3) Nu constituie infracțiune 
fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 (respectiv: „|. 
Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum 
şi deținerea în vederea răspândirii de simboluri 
antisemite se pedepsesc cu închisoare de la 3 
luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi; 2. Cu 
aceeași pedeapsă se sancţionează și utiliza- 


rea în public a simbolurilor antisemite), dacă 
este săvârșită în interesul artei sau ştiinţei, 
cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii 
unor aspecte de interes public”. Ei, bine, noi 
considerăm că această iniţiativă editorială (mi- 
cro-antologia tematică „CHESTIUNEA EVRE- 
IASCĂ”) „este săvârșită în interesul artei sau 
științei, cercetării ori educaţiei sau în scopul 
dezbaterii unor aspecte de interes public”. 

Dar, dincolo de importanţa contextuală a 
demersului nostru, aceste texte au şi valoare 
istorică în sine, mai ales acum, când istoria 
națională, ca materie şcolară, este pe cale de 
dispariție... 


Miron Manega 


PRECIZARI 


Articolele dedicate „chestiunii evreieşti”, 
prezentate în această microantologie sunt 
preluate, majoritatea, din numerele trecute, 
după cum urmează: „Chestiunea israelită şi 
demnitatea naţională” de Vasile Alecsan- 
dri a fost preluat din numărul 14/2018; „Nu 
evreii se vor asimila cu noi, ci va trebui ca 
noi să ne asimilăm lor” de Vasile Conta — din 
numărul 25/2018; „Dacă legile statului Israel 
împotriva străinilor ar fi aplicate de oricare 
alt stat împotriva evreilor, ele ar fi declara- 
te antisemite” de ISRAEL SHAHAK — din 
numărul 26/2018; „JIDANII ÎN RĂZBOI - un 
document fundamental pentru înțelegerea 
istoriei interbelice a României” — din numărul 
17/2018; „Primul atentat cu bombă în Sena- 
tul României” — din numărul 26/2018. 

Aceste articole au fost preluate ca atare, aşa 
cum au apărut, cu precizările specifice contex- 
tului de la data apariției, fără modificări sau 
adaptări la contextul actual, pentru a conserva 
aspectul documentar al momentului respectiv 
(de pildă, „JIDANII ÎN RĂZBOI...” a fost pu- 
blicat de noi în anul centenarului, sub genericul 
„Documentele Marii Uniri”; am lăsat neschim- 
bate referinţele specifice din aparatul critic). 

Partea de actualitate a temei e susținută 
de episodul XXIV al serialul lui loan Roșca, 
„Combaterea «antisemitismului» foloseşte 
subjugării românilor?” şi articolul lui Cristian 
Troncotă, „Abuzuri şi crime ale evreilor îm- 
potriva românilor”. 

Face excepţie de la „temă” pagina dedica- 
tă personaliăţii lui Mihai Viteazu (pagina 6), 
prilejuită de comemorarea a 421 de ani de la 
asasinarea sa pe Câmpul de la Turda (9 august 
1601) 


Frântură de soare, 
spărtură de flaut 


DENIS BUICAN 


Revista CERTITUDINEA are onoarea de 
a-l găzdui în paginile ei, în ipostaza de poet, pe 
marele savant român de talie mondială DENIS 
BUICAN, autorul unei noi teorii a cunoașterii, 


„Biognoseologia”, şi al unei noi teorii evoluţio- 
niste, „Teoria sinergică a selecției multipolare”. 
Ambele teorii sunt recunoscute şi consacrate la 
scară mondială. DENIS BUICAN este naturali- 
zat în Franţa (în 1972), unde locuieşte şi astăzi. 
Titlul rubricii de faţă este un vers din poezia 
„Miez de neguri”. 


Molii de vreme 


Molii 
de lână — 
Solii 
de Vreme 
cadână. 
Tors 
e firul 
pe caier. 
Bântui — 
Nimicul — 
pe mări - pe pământ şi în aer 
În Timpul - întors — 
Ceru-şi întină 
safirul — 
Pierit este cântu-i — 
stors — 
Văduvit de Lumină... 
Amnarul zadarnic mai zicu-l 


Neguri de lumină 


Spicele 
s-au deschis — 
în neguri de Lumină- 
şi Vis... 
Cântule 
zice-le... 
Vântule 
du-le... 
spre guşi nesătule — 
de ciori 
închipuite 
şi vopsite - 
Privighetori... 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


DOCUMENT 


CERTITUDINEA 


Discursul lui Vasile Alecsandri în şedinta de Senat din 10 octombrie 1879 


Chestiunea israelită și demnitatea natională 


MOTO: „N-am decăt o teamă, ca evreii să nu sfredelească şi să stăruiască atât de mult pe lângă puteri spre a căpăta drepturi politice pentru core- 
ligionarii lor din România, încât să ne silească a li le da... Acum câteva luni, izraeliţii se mai bucurau aici de câteva simpatii în unele cercuri, dar 
de când au făcut atâta tămbălău în Europa, de când presa evreiască din toate ţările atacă cu înverșunare România şi vrea să obţină cu sila emanci- 
parea evreilor, ei n-au nimic de sperat aici, deocamdată”. 
(CAROL I, Scrisoare adresată tatălui său, Karl Anton de Hohenzolern-Siemaringen, în 1872) 


DISCURS ȚINUT ÎN 
ŞEDINŢA SENATULUI 
de la 10 Octomb. 1879 
CU OCASIUNEA 
REVISUIREI ART. 7 
AL CONSTITUȚIUNEI 


Domnilor Senatori, 

Astăzi România se presintă nouă cu istoria sa în 
mână pentru ca noi să înscriem pe paginele sale sau 
umilirea şi perderea neamului nostru, sau demnita- 
tea şi salvarea lui. 

Situaţie tragică pentru Patria Română ! Situaţie 
gravă pentru senatorii Români! 

În presenţa acestei situaţii, fără seamăn în 
analele istorice ale lumei, trebue să ştim a ne rădica 
cu inima şi cu cugetul la înălţimea datoriei noastre, 
fără patimă, fără violenţă, dar cu spirit liniştit, cu 
patriotism luminat şi cu nobilul curagiu ce se cere de 
la omenii chiamaţi a decide de soarta ţării lor. 

Să ne urcăm dar pe acesta tribună conduşi nu- 
mai de glasul conștiinței noastre, şi feriţi de orice 
simţiment de ostilitate în contra nimănui, nici chiar 
în contra art. 44 din tratatul de la Berlin, nici chiar 
în contra alianţei israelite, cărora datorește România 
cumpăna spăimântătoare în care ea se găseşte astăzi. 

Voiu zice mai mult: Departe de a fi ostili, să le 
fim oare-cum recunoscători, căci alianţa israelită, 
prin dorinţa-i nerăbdătore şi nechibsuită de a obține 
grabnic drepturi civile şi politice pentru coreligiona- 
rii săi, cât şi art. 44 din tratat care ne impune nouă, 
într'un mod draconic, realisarea acelei dorinţe, fără a 
se preocupa de convenienţele noastre, ne-au deschis 
ochii asupra pericolului ce ne ameninţă şi au deştep- 
tat în noi instinctul conservării naţionale. 

Eram adormiţi pe patul nepăsărei, pat vecin cu 
mormântul! 

Suntem acum treziţi!... Să fim dar trezi la postul 
ce ne-au încredinţat patria noastră, şi să privim cu 
ochi pătrunzători situaţia creată României de Con- 
gresul de la Berlin, pentru ca, în cunoştinţă de causă 
şi cu mâna pe conștiință, să luăm o otărîre fermă, 
justă, leală şi demnă. 

Ce vedem azi pe scena acestei părţi de lume ce 
se numește România? 

Vedem un popor blând, generos, ospitaliar, inte- 
ligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu naţiile 
cele mai civilisate, tolerant în materie de religie; un 
popor care în timp de mai mulți secoli de restrişte, 
de lupte crâncene a ştiut, prin o politică dibace şi 
prin vitejia lui, să'şi păstreze naționalitatea şi să'şi 
scape moşia de poftele nesăţiose ale puternicilor săi 
vecini, un popor care, într'un număr mic de ani, a 
operat cu linişte în sînul ţărei sale reforme sociale 
de acele care la alte naţii au pus sutimi de ani ca să 
se introducă prin torente de sânge; un popor care s'a 
afirmat în ochii lumei şi prin calităţile spiritului, şi 
prin calităţile inimei, şi prin desvoltarea intelectuală 
şi prin bărbăţia sufletului: poporul român! 

Stăpân pe o ţară frumosă, mănosă şi menită prin 
posiţia ei de a fi pridvorul templului civilisaţiei mo- 
derne la marginea Orientului încă barbar. 

Acest popor a avut din vechime şi până în zilele 
noastre soarta cea mai stranie, cea mai periculosă 
pentru existenţa sa naţională, fiind o colonie latină 
perdută între alte mari ginte de sânge străin. 

Vecinic el s'a găsit faţă cu un nou duşman, cu o 
nouă ameninţare!... Când cu sălbaticele hoarde de la 
Nord, când cu torentul Asiatic ce a inundat o parte 
din Europa orientală, când cu nenumăratele încercări 
de cotropiri ale vecinilor lui, Tătari, Unguri, Poloni, 
etc, când cu otrava corosivă şi demoralisatore a Fa- 
narioţilor, când cu braţul apăsător al protectoratului 
rusesc, şi câte alte calamităţi isvorâte din întru şi 
din afară.... Şi bietul vultur românesc, prins în lupte 
gigantice şi seculare, deşi a perdut două pene scum- 
pe din aripele lui, una peste Carpaţi şi alta peste Prut, 
a eşit învingător a relei soarte ce l'a persecutat, cu 
inima întreagă, cu capul teafăr. În fine, el a dat pept 
cu Turcul care”l ţinea în vasalitate de 400 de ani, şi-a 
recâştigat independinţa vitejeşte, atrăgându'şi lau- 
dele Europei, şi când sărmanul se credea scuturat de 
greutatea nenorocirilor, când se credea intrat într”o 
viaţă scutită de griji şi de lupte, iată că se găseşte 
faţă cu o nouă ameninţare, față cu o nouă cumpănă, 
faţă cu năvălirea Israelită. Şi, ce-i mai îngriitor pen- 
tru el, față cu un verdict europen, un verdict ce pune 
în pericol viitorul lui, naționalitatea lui, şi chiar avu- 
tul său strămoşesc, moşia lui! 

Ce este această nouă cumpănă? Ce este această 
nouă năvălire? Cine sunt năvălitorii, de unde vin, ce 


Antisemitismul secolelor XIX şi XX s-a manifestat cu amploarea unui curent european şi avea cauze parțial îndreptățite. Acest curent nu a cuprins 
însă și poporul român, iar discursul lui Vasile Alecsandri din şedinţa Senatului României din 10 octombrie 1879 (discurs exemplar pentru ceea ce ar 


trebui să fie gândirea şi demnitatea unui parlamentar român patriot şi responsabil) demonstrează acest adevăr. Pe lângă fermitatea înțeleaptă a atitu- 
dinii pe care o propune Alecsandri, României, față de „Uniunea Europeană” de la vremea aceea (Congresul de la Berlin), intervenția sa parlamentară 
relevă, ştiinţific şi nuanţat, contrastul antropologic a două tipuri de comportament social: cel al evreilor şi cel al românilor. (Miron Manega) 


vreau? Şi cine este noul Moisi care’i conduce la noul 
pământ al făgăduinţei, aşezat astă-dată pe malurile 
Dunărei?... 

Ce sunt năvălitorii? Sunt un popor activ, inte- 
ligent, neobosit întru” îndeplinirea misiunei sale; 
sunt adepţii celui mai orb fanatism religios; cei mai 
esclusivişti din toţi locuitorii pământului, cei mai 
neasimilabili cu celelalte popore ale lumei!... Credin- 
cioşi până la moarte religiei lor; şefii lor sunt Rabinii 
care edicteză legi speciale pentru ei; patria lor e 
Talmudul! Puterea lor e nemăsurată căci se reazămă 
şi se întemeiază pe două alte puteri: franmasoneria 
religiosă şi aurul! 

De unde vin aceşti năvălitori? Judecând după 
numărul spăimântător ce curge necontenit pe toate 
frontierele țărei, pe toate potecile munţilor, peste pla- 
iuri şi peste ape, ar crede cine-va că ei fug alungaţi 
de biciul persecuției, căci năvălirea lor presintă spec- 
tacolul emigraţiilor din secolii trecuţi... însă nu!... Ei 
vin în cea mai mare parte din Imperiul Austriei, unde 
Evreii se bucură de protecţia legilor, şi unde au căpă- 
tat chiar drepturi civile şi politice. Ei vin şi din Rusia 
care le-au acordat dreptul de a deveni proprietari... 

Fug dar de bine!... Pentru ce?... Aici e misterul 
care trebue să ne pue pe gânduri. Ce vreau ei la 
n01?... O posiţie socială mai avantagiosă?... Nu, căci 
după plângerile lor, aici este ţara persecuţiunei.... O 
patrie? Nu! căci patria lor este Talmudul; în el cred, 
în el vieţuesc, în el mor...! Şi acest fanatism secular 
face tăria lor, căci el îi opreşte de a se asimila cu 
celelalte popore şi de a se contopi în ele; îi mănţine 
ca o nație străină între celelalte naţii, ca un Stat în 
Stat. Ei caută dar aicea nu o posiţie socială, nu o 
patrie, dar o proprietate lesne de dobândit, eftină de 
cumpărat; o proprietate pe care să o poată trece către 
ori-cine altul când acesta transacţie comercială ar 
conveni intereselor lor; o proprietate care prin posiția 
ei să presinte avantajul de a fi ca o tarabă deschisă pe 
pragul ce desparte Orientul de Occident. Găsindu-se 
înecaţi între milionele de locuitori ai marelor ţări 
Europene, ei vreu la rândul lor să înece pe un popor 
MIC, ŞI, prin ajutorul capitalurilor ce posedă, să devie 
proprietari ai pământului acelui popor, iar din vechii 
stăpâni ai țării să facă nisce iloţi, precum sunt astăzi 
ţăranii din Galiţia şi din o parte a Bucovinei. 

lată cum se esplică această modernă... nu zic 
cruciadă, termenul nefiind potrivit cu judaismul... 
voiu zice dar: această modernă judaidă. 

Țara e frumoasă, îmbelşugată; ea are oraşe 
mari, drumuri de fer, şosele, instituţii desvoltate; 
şi un popor cam neprevăzător, ca toate poporele 
de viţă latină ... ce-i mai uşor de cât a se substitui 
locuitorilor acestei ţări, şi de a face din ţara întreagă 
o proprietate Israelită? 

Dacă este acesta planul năvălitorilor de astăzi, 
precum tot ne induce a o crede, el probeză încă o 
dată spiritul întreprinzător al neamului israelit, şi 
departe de a merita un blam, el e de natură a’i atrage 
lauda şi admirarea omenilor practici. 

Blamul s’ar cuveni nouă, Românilor, dacă prin 
nepăsarea noastră, sau prin aplicarea unor fatale şi 
absurde teorii umanitare, am da înşine o mână de 
ajutor la îndeplinirea acestui plan. Blamul ar cădea 
pe capul nostru, dacă înşelaţi de acele teorii înţelese 
pe dos, sau dominați de o spaimă imaginară, sub 
influenţa unor ameninţări imaginate, am uita că pa- 
tria română este un deposit sacru, încredințat nouă 
de părinţii noştri pentru ca sã’ 1 transmitem întreg şi 
nepătat la copiii noştri... 

Cine este noul Moisi care conduce poporul lui 
Israel către o nouă Palestina? Cine? O adunare de 
omeni eminenţi, iubitori de neamul lor; puternici 
prin legăturile lor sociale în lumea politică, şi mai 
puternici încă prin agentul producător de minuni, 
prin aurul posedat de bancherii israeliți, prinții finan- 
cei, după cum îi numesc cu măgulire unele gazete 
francese... Alianţa israilită. Alianţa israilită!... 
Nume misterios, dar răsunător şi lugubru ca şi nume- 
le de Nihilism. Toţi vorbesc cu o mirare cam îngrijită 
de aceste două firme răsărite de o dată în ochii lumii, 
dar nime nu poate măsura întinderea aspirărilor ace- 
lor puteri oculte. 

Alianţa israilită! Admirabilă şi colosală asociaţie! 
Voința ei este voinţa întregului neam judaic. Porun- 
cile ei sunt legi nediscutabile! Un gest al ei, şi sute 
de mii de omeni îşi părăsesc căminul strămoşesc, ca 
să se înregimenteze în tăcere sub drapelul negru al 
năvălirei; sute de mii, cu cea mai deplină abnega- 
ţie, se îndrumeză pe calea tristă a emigrației... Însă 
alianța, noul Moisi, le arată viitorul aurit, şi ei merg 
înainte ca valuri inundătore a torentelor. 

În presenţa unui asemenea fapt de energică 
părtinire, cum dar noi Românii să nu ne îngrijim, şi 
să nu ne întrebăm ce vrea alianţa israilită la noi? 

Ea vrea şi vrea să ridice seminţia judaică de la 
cădere; vrea să dea o proprietate mare celor mai 
săraci şi mai neluminaţi din neamul ei; vrea pentru 
scopuri ulteriore să ridice Evreii pe aceiaşi treptă cu 
Românii în România, şi au reuşit a interesa pe Euro- 
pa civilisată la realisarea acestui vis frumos, acestui 


plan dibaciu, acestei ambiţii demne de omeni care 
compun Alianţa israilită. 

Acum să esaminăm: pe ce se întemeiază Alianţa 
israilită ca să reclame pentru numeroșii săi coreli- 
gionari drepturi de cetăţeni în România? Care sunt 
serviciile făcute ţării de către comunitatea judaică? 
Adus'au ea vre-odată ajutorul ei bănesc la nevoile 
Românilor, fără a căta în acel ajutor un profit usurar? 
Unitu-s'au cu sufletul la durerile ţării? Impărtăşit'au 
bucuria ei în zilele de triumf? 

Nu!.... Regret de a constata că Evreii din Moldo- 
va, afară de foarte puţine escepţii, s'au arătat vecinic 
nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar 
ostili propăşirei noastre naţionale. Unirea principate- 
lor a fost pentru ei un doliu!... Independinţa română 
o îngrijire, şi lupta Românilor pentru acea indepen- 
denţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camăta 
şi de a specula asupra miseriei obşteşti. 

De la 1842, când a început năvălirea evreească, 
s’au crescut camăta şi au produs ruină proprietăţii 
mari. 

Fondat-au la noi evreii institute de folos public ? 
Nu ! Gânditu-s'au măcar aşa numiții prinți ai finan- 
cei din străinătate ca să întrebuinţeze influenţa lor pe 
lângă puternicii diplomaţi ai zilei, în favorea acestei 
ţări române pe care o priviau ca o viitore proprietate 
a neamului evreesc? 

Nici una de acestea! Singurul israilit care a în- 
cercat la noi o întreprindere zisă de folos public, este 
vestitul Dr. Strusberg, şi astă-zi cunoaștem cât folos 
personal a tras el din construirea drumului său de 
fer, unic în felul său pe faţa pământului, şi tot odată 
câtă pagubă au suferit şi suferă încă ţara! Ea plăteşte 
scump încrederea ce a avut într'unul din cei mai 
celebri personagi din aristocrația israilită. 

Încă o-dată dar, să ne întrebăm: prin ce manopere 
alianţa a reuşit a interesa Europa la soarta unui 
neam cu totul străin de neamul nostru, şi care nu se 
poate recomanda simpatiei europene prin nici un act 
meritoriu săvârşit la noi? 


Toate acele manopere se reduc la una şi singură, 
însă cea mai eficace, la influența calomniei! ,„ Ca- 
lomniez, il en reste toujours quelque chose” - zice 
Beaumarchais prin gura lui Figaro. 

Tactica întrebuințată a fost de a arăta Europei pe 
nenorociţii evrei ca pe niște interesante victime al in- 
chiziției române pentru causă de religie, iar pe popo- 
rul român a’1 zugrăvi cu culorile cele mai înfiorătore 
de netoleranţă, de fanatism, de barbarie, astfel ca să 
deştepte mila Europei pentru evrei şi indignarea ei 
contra Românilor. 

Şi în adevăr, D-lor senatori, aţi observat cum 
de vreo câţi-va ani foile din străinătate devotate 
evreilor, au devenit instrumente oarbe a campaniei 
clevetitore întreprinsă în contra Românilor. 

Orice calificări injuriose, scoase din vocabularul 
trivialităţei, ne-au fost aruncate cu sumeţie de unele 
Jurnale din Viena, din Pesta şi chiar din Paris. Am 
fost trataţi de sălbatici, de barbari, chiar şi de laşi, în 
ajunul luptei noastre pentru independință. 

Cel mai neînsemnat incident atingător de un 
evreu, a fost esploatat în defavorea noastră şi pre- 
sentat în străinătate cu proporţii mari, pentru ca să 
dispue opinia publică în contră-ne; şi nota-bene: aice 
se vădesce perfidia, toate faptele Românilor răstăl- 
măcite, exagerate, au fost atribuite unui spirit de 
netoleranță religiosă ce n'a esistat nici o-dată la noi. 

Un esemplu: un cârciumar jidov, dovedit de înşe- 
lător, de falsificator, era depărtat de pe moşia unde'şi 
esercita traficul? Foile străine strigau: persecuție 


6 


Fug dar de bine!... Pentru ce?... Aici e misterul care trebue să ne 
pue pe gânduri 

Ce vrea eï la noi?... O posiție socială mai avantagiósă?... Nu, 
căci după plângerile lor, aici este țéra persecuţiunei.... O patrie? 
Nu! căci patria lor este Talmudul; în el cred, în el viețuesc, în 
el mor...! Şi acest fanatism secular face tăria lor, căci el "i opresce 
de a se asimila cu cele-l-alte popóre şi de a se contopi în ele; “i 
mănţine ca o nație străină între cele-l-alte naţii, ca un Stat în 
Stat.—-Ei caută dar aicea nu o posiţie socială, nu o patrie dar o 
proprietate lesne de dobândit, eftină de cumpărat; o proprietate 
pe care să o pâtă trece către ori-cine altul când acestă transacție 
comercială ar cuveni intereselor lor; o proprietate care prin posiţia 
ci să presinte avantajul de a fi ca o tarabă deschisă pe pragul ce 
desparte Orientul de Occident. Găsindu-se înecaţi între miliânele 
de locuitori aï marelor ţări Europene, ci vrâi la rândul lor să 
înece pe un popor mic, şi, prin ajutorul capitalurilor ce posedă, să 
devie proprietari ai pământului acelui popor, iar din vechii stăpâni 
al țării să facă nisce iloţi, precum sunt astăgi țăranii din Galiţia 
şi din o parte a Bucovinei. 

Iată cum se esplică acestă modernă... nu dic cruciadă, termenul 
nefiind potrivit cu judaismul... voiii dice dar: acestă ‘modernë 
judaidă 

“Țera e frumosă, îmbelșugată; ca are orașe mari, drumuri de fer, 

şosele, instituţii desvoltate; și un popor cam neprevăgător ca tote 
popsrele de viţă latină... Ce % mai uşor de cât a se substitui lo- 
cuitorilor acestei ţări, şi de a face din țéra întregă o proprietate 
Israelită? 
“Dacă este acesta planul năvălitorilor de astăgi, precum tot ne 
induce a o crede, el probeză âncă o dată spiritul întreprindttor al 
neamului israelit, și departe de ai merita un blam, el e de natură 
a" atrage lauda şi admirarea ómenilor practici? 

Blamul s'ar cuveni nouč, Românilor, dacă prin nepăsarea n6stră, 
saii prin aplicarea unor fatale și absurde teorii umanitare, am da 
înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan. Blamul ar cădea 
pe capul nostru, dacă înşelaţi de acele teorii înţelese pe dos, saii 
dominați de o spaimă imaginară, sub influența unor ameninţări 
imaginate, am uita că patria română este un deposit sacru încredințat 


religiosă! 

Ori-ce măsură administrativă luată de guvern 
pentru ordinea şi moralitatea publică: Persecuţie 
religioasă! 

Ori-ce lege apărătore intereselor particularilor, 
votate de Corpurile Legislative: Persecuţie religiosă! 

Tot funcţionarul, primar, comisar de poliţie, 
subprefect, prefect, procuror, judecător: agenţi ai 
persecuției religiose! 

Chiar miniştrii au fost declaraţi de şefii unei 
armate biurocratice, organisată special nu atât pentru 
guvernarea ţărei cât pentru menirea de persecuție 
religiosă. 

Dar mai mult!... Un evreu fanatic se introduce 
într’o biserică creştină, fură sculele sfinte şi le arun- 
că într'un loc spurcat. Pretutindenea, aiurea, chiar 
în ţările cele mai civilisate, acel profanator ar fi fost 
rupt în bucăţi de poporul indignat. La noi, furul sa- 
crilegiu scapă teafăr, şi pentru că este dat sub judeca- 
tă - persecuție religiosă! 

Mai de-ună-zi în mijlocul Iaşului, ziua meză-ma- 
re, cu ocasia înmormântărei unui rabin, evreii au dat 
probe de cel mai sălbatic fanatism, insultând creştinii 
ce întâlneau, şi maltratând femeile lor... şi însă popo- 
rul Român au stat liniştit... Nici” un evreu n’au fost 
atins... Cine însă să plânge de persecuție? Tot evreul! 

S'au făcut legi restrictive spre a feri pe locuitorul 
sătean de esploatarea evreilor debitători de băuturi 
spirtoase, şi cu această ocasie s'au depărtat de prin 
unele sate câţi-va cârciumari ce făceau traficiul cel 
mai nelegal, şi erau chiar gazde de tâlhari... Țipete, 
răcnete, protestări în foile evreesci: persecuție reli- 
giosă! Căci religia a ajuns a fi târîtă şi prin cârciumi, 
ca un bun instrument de clevetire... 

Şi însă, cu toată asprimea legilor restrictive, 
priviţi: toate debitele de beuturi spirtose şi de 
tutun sunt în mâna evreilor... Probă de persecuție 
religioasă! 

Țara e plină de sinagoge unde evreii se bucură de 
libertatea cultului lor... Probă de persecuție religiosă. 
Evreii se bucură de libera circulare, de libera 

aşedare în lungul şi în latul țărei. Ei fac comerciu 
fără împedicare, chiar comerciuri ilicite! Au întruniri 
publice fără control, fondează gazete în care usea- 
ză de libertatea presei până la licenţă, mânuind cu 
impunitate arma batjocorei în contra Românilor şi a 
Parlamentelor noastre. Probă de persecuție religiosă. 

Ce să mai spun?... Mar trebui zile întregi ca să 
înşir aci închipuitele probe de persecuție religiosă, 
prin care alianţa israelită au căutat a depinge neamul 
Român ca un neam netolerant, barbar, bun de şters 
dupe faţa pământului. 

lată însă un document de o mare însemnătate 
care se găsește în dosarele Congresului de la Berlin, 
un pasagiu din rechisitorul presentat acelui congres 
de alianţa israelită, rechisitor care negreşit a servit de 
bază prescripţiilor ce ne privesc în tratatul încheiat în 
capitala Germaniei. 

Veţi vedea până unde a mers lipsa de lealitate, în- 
drăsnela calomniei şi ura israelită în contra noastră. 

Ascultaţi: «În România situaţia israeliților, 


foarte numeroşi, este încă grozavă! De doui ani ei 


sunt jertfa celei mai crude persecuții... Mai în fiecare 
an Europa este uimită la povestirea răscoalelor, 
uciderilor, prăzilor şi isgonirilor en masse, de care 
evreii sunt victime». 

Auziţi, D-lor senatori? Răscoale, ucideri, prăzi!... 
Ar crede cineva că aude vorbind de Maroco, sau de 
Spania pe timpul lui Torquemada... Alianţa a găsit de 
bonne guerre a pune pe seama României de astă-zi 
cruzimele suferite aiurea de evrei în secolii trecuţi 


10 


„Şi însă, cu tâtă asprimea legilor restrictive, priviţi: tóte debitele 
ae biuturi spirtâse şi de tutun sunt în mâna evreilor... Probă de 
‘persecuție religiăsă”» 

— - "Țeara c plină de sinagoge unde evreii se bucură de libertatea 
cultului lor... Probă. de persecuție religiosă. 
í Evreii se bucură de libera circulare, de libera aşegare în lungul 
şi în latul črev, EY fac comerciii fără impedicare, chiar comerciuri - 
ilicite!.. aŭ întrunir! publice fără control, fondeză gazete în care us6ză 
de libertatea presei până la licenţă, măniând cu impunitate arma 
batjocoret în contra Românilor și a Parlamentelor nóstre. Probă de 
persecuție religiosă. x 

Ce se maï spun?... "MY ar trebui dile întregi. ca să înşir aci în- 
chipuitele probe de persecuție religiosă, prin care; alianţa israelită 
ati căutat a depinge némul Român ca un neam netolerant, barbar, 
bun de șters dupe facia pământului, 

Tată însă un document de o mare însemnătate care se. găsesce 
în dosarele congresului de la Berlin, un pasagiit din rechisitorul 
presentat acelui congres de alianța israclită, rechisitor care negre- 
şit a servit.de bază prescripţiilor ce ne privesc în tratatul încheiat 
în capitala Germaniei. ; i 

Veţi vedea până unde a mers lipsa de lealitate, îndrăsnéla ca- 
lomnieY şi ura israclită în contra nâstră. 

Ascultaţi: «In Romania situaţia israeliților, forte numeroşi, este 
«încă grozavă! De doui ani eY sunt jertfa celei mai crude perse- - 
«cuţit... Maï în fie-care an Europa este uimită la povestirea resc6- 
«lelor, uciderilor, prădilor și isgonirilor,.. en mase, de care evreii 
«sunt victime.» PENES 

Augiţi, D-lor senatori? Rëscóle, ucideri, prădť!.: Ar crede cines 
va că aude vorbind de Maroco, saŭ de Spania pe timpul lu Tor- 
quemada... Alianța a găsit de bonne guèrre a pune pe séma 
Romaniei de astă-gi crugimele suferite aiurea de evrei” în. secoliY 
trecuţi prin țările cele maY civilisate. 

Dar să citim mat departe: «La aceste violențe s'a adăogat... = ~ 
<en masse persecuția legală cu un. şir de legi ce esclud pe jidan 
«de la tâte întrebuinţările, de la tâte carierele liberale, de. la tote 

~- «funcțiunile publice, şi de la numerâsele ramuri comerciale, împie- 


prin ţările cele mai civilisate. 

Dar să citim mai departe : «La aceste violențe 
s'a adăogat en masse persecuția legală cu un şir de 
legi ce esclud pe jidani de la toate întrebuinţările, 
de la toate carierele liberale, de la toate funcțiunile 
publice, şi de la numerosele ramuri comerciale, 
împiedecând până şi eserciţiul cultului religios, şi 
cătând prin toate mijloacele putinciose a 'i reduce la 
miserie şi a'i degrada». 

Aţi auzit? Noi împedecăm esercițiul cultului reli- 
gios, şi cu toate aceste țara e plină de sinagoge!.. Noi 
îi reducem la miserie, şi cu toate acestea comerciul 
întreg şi industria, şi avutul monetar sunt în mânele 
lor! Noi îi degradăm, când se degradă ei însuşi prin 
fanatismul lor, şi prin degradatorele lor năravuri. 
Cum găsiţi veracitatea acusărilor, şi ce nume se cuvi- 
ne procedeului israelit? 

Mai departe: «În zadar Puterile garante, 
rezemându-se pe articolu 46 din Convenţia de la 
Paris care acordă israeliților drepturi civile cel 
puțin, reclamau în contra acestei politici funeste 
şi barbare... România a rămas fără milă pentru 
israeliți... etc. etc.» 

Auziţi cum evreii ne înjură, cum ne califică de 
barbari chiar într'un act oficial menit a fi supus sub 
ochii Congresului. 

lată prevederile acelei Convenţiuni din 19 Au- 
gust 1858, prevederi pe cari noi ne-am fi abținut de a 
le esecuta : 

«Art. 46. Moldovenii şi Valahii, de toate riturile 
creștine se vor bucura de-o-potrivă de drepturi 
politice. Aceste drepturi» se vor putea acorda şi altor 
culte prin disposiţii legislative, etc. etc.» 

„Se vor putea acorda” nu vrea să zică „se vor 
acorda”; nu are un înţeles obligatoriu pentru Ro- 
mâni. Cu toate aceste, asemenea disposiţii legislative 
s'au înscris în codul civil din 1864. Care evrei însă a 
voit să profite de ele ? Nici unul!. ... 

Pentru ce? Pentru că evreii, afară de un prea 
mic număr, nu ţin la naționalizarea română, nu ţin 
la drepturi politice; ei ţin numai la drepturi civile, 
adică la dreptul de a cumpăra pământuri, rămânând 
tot sub sujeţiunea streină. Ei ţin la ştergerea art. 7 
din Constituţiune, pentru ca o dată puşi pe aceiaşi 
linie cu ceialţi străini din ţară, să profite de dreptul 


14 


759,500 creseint , o o- 
335,800 jidant, 


Populaţiune totalä în, 1879: 5,095,300 suflete. 


Cifra de 335,800 jidani, în 1879, este prea mică: I. pentru că 
punctul de plecare adică, recensământul din 1879 este greșit în 
mai puţin; al 2-lea pentru că nimic nu este mai grei de cât înre- 
gistrarea esactă a nascerilor şi morţilor la evrei (mai ales de la 
1859 pent la 1870); şi al 3-lea pentru că în acea cifră nu se co- 
prinde escesul imigrațiunei evreesci, asupra emigrațiunei, în inter- 
valul de la 1872 — 0/9. Așa fiind, cifra în genere admisă de 
400,000 evrei astăgi în ființă, se pote privi ca adevărată și mai de 

„grabă ca un minimum. i 

Din cifrele mai sus espuse resultă că, pe când populaţiunea cre- 
stină în 20 ani, de la 1859—1879 a sporit cu 470,000 suflete, a- 
dică cu a g-a parte, populațiunea evreescă în acela; interval a 
crescut cu 200,800 suflete, adică cu de 2 și jumătate oii, întrega 
populaţiune evrecscă!! 

D. Moseau de Tonnes, arată tabloul următor : 

Svedia și Norvegia, 450 jidani, adică 1 la 7,500 locuitori, 

Anglia, 12,000- jidani, adică 1 la 1,750 locuitori; 

Elveţia, 1,970 jidani, adică 1 la 1,100 locuitori; 

Prusia, 135,000 jidani, adică 1 la 800 locuitori; 

Francia, 60,000 jidani, adică 1 la 600 locuitori 

Italia, 38,000 jidani, adică 1 la 500 locuitori; 

Danemarca, 6,000 jidani, adică 1 la 330 locuitori; 

Grecia, 7,000 jidani, adică 1 la 140 locuitori; 

Germania, 150,000 jidan, adică 1 la go locuitori; 

Belgia şi Olanda, 80,000 jidani, adică 1 la 72 locuitori; 

Austria, 453,000 jidani, adică 1 la 60 locuitori; 

Rusia, 658,000 jidani, adică 1 la 58 locuitori; 

Turcia, 380,000 jidani, adică 1 la 26 locuitori. 

Noi putem adaoga : 
România, 400,000 jidani, adică 1 la 13 locuitori. 


Prin urmare, România are relativ o -populațiune evrecscă de 2 
ori mai mare de cât Statul din Europa care conţine relativ maï 
mulți jidani, adică de cât Turcia, şi de 600 de ori mai mare de 
cât Svedia, care conţine cea mai mică populaţie evreesca 

Luând numa! Statele cu cele mai mari cifre absolute Mle evrei, 
vedem că în: 


CERTITUDINEA 


de a deveni proprietari de imobile rurale, şi să ajungă 
astfel la scopul lor de a deveni stăpânii acestei ţări. 

Iată, D-lor, cum Alianţa a esploatat cu profit 
câmpul murdar al calomniei, şi Europa, indusă în 
erore, a crezut”o, dar! A crezut’o Europa luminată!... 

Noi am despreţuit aceste clevetiri zilnice răspân- 
dite prin foile de publicitate; am comis greşala de a 
nu ne apăra la timp dinaintea opiniei publice, şi de a 
răspunde la nişte acusări falşe ce ascundeau un scop 
perfid, arătând la rândul nostru adevărul. Şi acest 
adevăr este că nu noi, Românii, suntem persecutorii, 
ci noi suntem persecutați; nu noi comitem crima per- 
secuțţiei religioase în contra evreilor, ci evreii comit 
crima unei persecuții complexe în contra noastră, 
persecuție şi religiosă, şi economică, şi naţională. 

Am neglijat de a desfășura în ochii Europei 
tabloul îngrozitor al năvălirei sistematice şi demo- 
ralisatoare a evreilor, unii isgoniţi din Austria şi 
din Rusia, pentru purtările lor nelegale, şi cei mai 
mulți trămişi la noi din ordinul Alianţei israelite. Am 
neglijat de a pune în privirea lumei lungul isvod de 
locuitori aduşi la sapă de lemn, şi de familii, o dată 
avute şi astăzi căzute în sărăcie, prin unealta infa- 
mă a usurei şi prin hrăpirea nesăţiosă a evreului ce 
esploatează mai cu seamă Moldova. Am neglijat de 
a publica în foile europene durerosul şi înspăimân- 
tătorul martirolog a nenorociţilor Români otrăviţi de 
evrei prin beuturi falsificate. 

Spirtul, apa de foc, vărsat de Americani în gura 
sălbaticilor, a contribuit a distruge mai mult popo- 
raţia indigenă de cât armele de foc. Rachiul otrăvit 
vîndut de evrei prin satele noastre are aceiaşi ţintă şi 
produce acelaşi efect. Demoralisarea, secarea puteri- 
lor, tâmpirea şi moartea! 

Acesta este adevărul adevărat! iar nu câte-va 
incidente isolate şi foarte rari cari sunt de domeniul 
poliţiei corecţionale şi pe care Alianţa israelită le 
grupeză cu multă dibăcie pentru ca să compue din 
ele un tablou de persecuție religiosă. 

Privească Europa nepărtinitore starea prosperă 
a celor ce se zic persecutați de noi, în comparaţie cu 
starea de quasi-miserie a celor ce sunt acusaţi de a 
fi persecutori, şi declare în conştiinţă din care parte 
este persecuție! 

Esplice Europa învățată acest fenomen unic şi 
straniu în istoria omenirei: Cum persecutatul se bu- 
cură de toate libertăţile religiose şi comerciale, cum 
poate el circula şi a se aşeza unde’i place! Cum poa- 
te clădi burguri şi ridica sinagoge, şi fonda jurnale, 
şi avea întruniri publice fără nici o împedicare, fără 
nici un control din partea guvernului! Şi cum, pe de 
altă parte, persecutatorul să fie supus la tote sarcinile 
Statului, să fie esploatat până la măduvă de cel pre- 
tins persecutat, şi în loc să prospere, să se îmbogă- 
țească în paguba persecutatului, din contra, el, stăpân 
în ţara lui, să scadă, să ajungă la marginea miseriei 
şi în fine să tindă a dispare sub valurile năvălitore a 
celor persecutați de el. 

Fac apel la Europa luminată, fac apel chiar la 
acei israeliți cărora simţul de echitate şi de lealitate 
nu le este străin, să declare din care parte este perse- 
cuţie! 

Dar se va găsi poate un filantrop, om de Stat, 
economist politic care ar zice că persecutorul român 
e leneş, şi persecutatul evreu e harnic; că românul 
trebue să dea pas evreului, fiind unul inert şi cel-alt 
activ. La această stranie aserţiune, voiu respunde 
acelui economist-politic atât de aspru în privinţa 
românului, şi atât de generos în privirea evreului, îi 
voiu răspunde invitându”l să'şi arunce ochii pe câm- 
piele ţărei şi să vadă cine munceşte sub arşiţa soa- 
relui în lunile de vară? Cine, cu sudoarea lui, scote 
roada pământului pentru ca economistul-politic să 
aibă cu ce trăi în lux, şi pentru ca evreul persecutat 
să aibă ce esploata fără muncă? 

Românul e leneş? Da!... El e leneş la câştiguri 
ilicite, şi această lene’ 1 onorează, căci e o calitate, o 
probă de conștiință. 

În fine, esplice Europa luminată un alt fenomen: 
Cum se face că evreii din ţările în care se bucură 
de toate drepturile cetăţeneşti, fug de acele ţări, se 
lepădă de acele drepturi, şi vin cu sutele de mii să se 
arunce în ghiarele persecuției române? Cum se face 
că în timp de 20 de ani numărul acelor nenorociți 
persecutați a crescut de la 80.000 până peste 
400.000? 

Iată un tablou îngrozitor de creştere a numărului 
acestei populaţiuni năvălitore. 

Recensementul din 1859 arată pentru populaţiu- 
nea României următoarele cifre: 

4.299.000 creştini. 

Populaţiune totală 4.434.000 suflete. 

135.000 jidani. 

Mişcarea populaţiunei, adică sporirea prin es- 
cesul nașterilor asupra morţilor, după documentele 
statistice, ne dă, până la 1872, următoarele cifre: 

4.586.500 creştini.. 

Populaţiune totală în 1872: 4.846.500 suflete 

260.000 jidani. 

Pe basa aceleiaşi creşteri, populaţiunea pentru 
sfîrşitul anului 1879, se poate admite astfel : 

4.759.500 creştini. 

Populaţiune totală în1879: 5.095.300 suflete. 

335.800 jidani. 

Cifra de 335.800 jidani, în 1879, este prea mică: 
1. pentru că punctul de plecare, adică recensământul 
din 1879, este greşit în mai puţin; al 2-lea, pentru că 
nimic nu este mai greu de cât înregistrarea esactă a 
nașterilor şi morţilor la evrei (mai ales de la 1859 
până la 1870); şi al 3-lea pentru că în acea cifră nu se 
coprinde escesul imigrațiunei evreești, asupra emi- 
graţiunei, în intervalul de la 1872 - 1879. Aşa fiind, 
cifra în genere admisă, de 400.000 evrei astăzi în 
fiinţă, se poate privi ca adevărată şi mai degrabă ca 
un minimum. 

Din cifrele mai sus espuse resultă că, pe când 
populaţiunea creştină în 20 ani, de la 1859 la 1879, 
a sporit cu 470.000 suflete, adică cu a 9-a parte, po- 
pulaţiunea evreească în acelaş interval a crescut cu 
200.800 suflete, adică cu de 2 şi jumătate ori, întrea- 
ga populaţiune evreescă ! ! 

D. Moseau de lonnes, arată tabloul următor: 

Svedia şi Norvegia, 450 jidani, adică 1 la 7.500 
locuitori. 

Anglia, 12.000 jidani, adică 1 la 1.750 locuitori, 


Elveţia, 1.970 jidani, adică 1 la 1.100 locuitori; 

Prusia, 135.000 jidani, adică 1 la 800 locuitori, 

Francia, 60.000 jidani, adică 1 la 600 locuitori, 

Italia, 38.000 jidani, adică 1 la 500 locuitori; 

Danemarca, 6.000 jidani, adică 1 la 330 locui- 
tori; 

Grecia, 7.000 jidani, adică 1 la 140 locuitori; 

Germania, 150.000 jidani, adică 1 la 90 locui- 
tori; 

Belgia şi Olanda, 80.000 jidani, adică 1 la 72 
locuitori; 

Austria, 453.000 jidani, adică 1 la 60 locuitori; 

Rusia, 658.000 jidani, adică 1 la 58 locuitori, 

Turcia, 380.000 jidani, adică 1 la 26 locuitori. 

Noi putem adăoga : 

România, 400.000 jidani, adică 1 la 13 locuitori. 

Prin urmare, România are relativ o populaţiune 
evreească de 2 ori mai mare de cât Statul din Europa 
care conţine relativ mai mulţi jidani, adică de cât 
Turcia, şi de 600 de ori mai mare de cât Svedia, care 
conţine cea mai mică populaţie evreească. 

Luând numai Statele cu cele mai mari cifre abso- 
lute de evrei, vedem că în: 

Rusia, jidanii constituă a 110-a parte din popu- 
lația totală; 

Austria, jidanii constituă a 79-a parte din populația 
totală; 

Germania, jidanii constituă a 144-a parte din popu- 
lația totală; 

Belgia, jidanii constituă a 112-a parte din populația 
totală; 

Francia, jidanii constituă a 600-a parte din popula- 
ţia totală, 

Italia, jidanii constituă a 700-a parte din populația 
totală; 

România, jidanii constituă a 13-a parte! 

Mare atragere are pentru neamul israelit această 
persecuţie!... Mare, dulce, se vede, de-vreme ce toţi 
alergă la dânsa ca la un gheşeft plin de mari foloase. 

Bine-voiască dar Europa a înţelege odată pentru 
tot-d'a-una că, precum în secolii trecuţi evreii perse- 
cutaţi pentru causă de religie în Francia, Englitera, 
Germania, Italia, Spania şi Portugalia, găseau un 
adăpost în ţara Română, tot asemenea şi în zilele 
noastre evreii nepersecutaţi astăzi în acele ţări civi- 
lisate, aleargă iar la noi, şi astă dată cu sutele de mii, 
însă nu pentru ca să fie persecutați de Români, dar 
pentru ca să aibă şi ei, la rîndul lor, pe lume rolul de 
persecutori şi să persecute pe acei ce le dau ospitali- 
tate... Cifrele au o elocuenţă neînvinsă! 

Încă o dată, iată adeveriri! Şi însă Europa a 
crezut şi crede din contra, atât de dibaciu a fost 
surprinsă confienţa sa, atât a fost de activ, de 
influent, de neîmpăcat, de victorios, sistemul 
clevetirei aplicat în contra noastră de Alianţa 
israelită! 

Aici stăm şi ne întrebăm cu mirare: cum niște 
omeni atât de eminenţi ca acei ce compun comitetul 
Alianţei israelite, s'au înjosit a se servi de o armă 
atât de degrădătore? Căci nimic nui mai infamant 
pe lume ca rolul de calomniator... şi ne place a crede 
că însuşi acei omeni au fost induşi în erore de către 
nişte fanatici şi de rea credinţă corespondenţi din 
țară. Astfel, pe baza raporturilor mincinose ce pri- 
miau, au indus şi ei în eroare pe supremii legislatori 
ai Congresului de la Berlin. 

Prin urmare, România este astăzi victima unei 
erori isvorită dintr'uă infamă calomnie. 

Ce efect a avut asupra soartei noastre acea eroa- 
re? Un efect desastros, cinic, umilitor şi stigmatisător 
pentru naţia Română! 

Europa, indignată de tabloul atâtor cruzimi, atâ- 
tor nelegiuiri, atâtor pretinse acte de barbarie comise 
de noi asupra nenorociţilor evrei, ne-a condamnat 
fără a ne asculta. Europa, convinsă că suntem un 
popor netolerant, fanatic, barbar şi persecutor, ne-a 
pus pe acelaş rând cu sălbaticii din Africa, au găsit 
că facem pată în secolul XIX, în acest secol de lumi- 
nă, şi că merităm o penalitate. 

Europa deci a decis a nu recunoaşte indepen- 
denţa noastră, până mai întâiu nu vom pune capăt 
barbariei noastre, până nu vom înceta de a schingiui 
pe evrei, până ce, în fine, nu vom acorda acestora 
drepturi civile şi politice. 

Iată situaţia esactă în care ne aflăm: un popor 
acusat, condamnat fără judecată în presenţa altui 
popor calomniator şi năvălitor! 

Indignarea Europei a fost atât de mare, în cât 
nu-i a permis de a lua în consideraţie: 

1. Că independenţa noastră ne-am recâştigat'o 
înşine, cu arma în mână, cu prețul sângelui nostru, că 
independenţa noastră este un fapt desăvârşit - un fait 
accompli - şi recunoscut de marii Atleţi ai ultimu- 
lui răsboiu; de împăratul Alexandru şi de Sultanul, 
fostul nostru suzeran; că independenţa noastră nu 
ne-a fost acordată de pomană de către alții, dar că 
acea glorioasă pomană ne-am făcut'o noi înşine, prin 
vrednicia noastră. 

2. Că în calitate de beligeranţi învingători, nu 
învinşi, am meritat a fi scutiţi de ori-ce condiţii umi- 
litore întrun tratat de pace încheiat în urma răsboiu- 
lui la care am luat o parte gloriosă. 

3. Că tratatul de la San-Stephano, care-le nu a 
fost abrogat în întregul său, proclamase independen- 
ţa noastră. 

4. Că dreptul internaţional positiv nu obligă pe 
o nație care n'a fost representată la un Congres, a se 
supune obligaţiilor impuse ei de acel Congres, atunci 
mai cu samă când ea este învingătore iar nu învinsă. 

Meşter prestidigitator a fost dar Alianţa israelită, 
dacă a reuşit a introduce prin surprindere în tratatul 
de la Berlin o cestiune cu totul străină răsboiului 
oriental, cestiunea israelita, şi tot prin surprindere 
ținteşte a se resolva această cestiune în Parlamentele 
Române. 

Elocuent advocat a fost Alianţa israelita dacă aţâ- 
țând indignarea Europei în contra noastră, a aprins’o 
în aşa grad încât Europa să ne condamne pe noi, 
Românii, a plăti pacea Orientului cu o bucată din 
pământul nostru, cu Basarabia; să ne condamne tot- 
o-dată a plăti recunoaşterea independenţei noastre cu 
sacrificarea dreptului nostru suveran de legiferare; 
să ne condamne, în fine, a da drepturi la sute de mii 
de străini isgoniţi de aiurea, adăpostiţi între noi ca 
duşmani făţarnici. 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


DOCUMENT 


Europa avea alte cestiuni de regulat în Congres, 
cestiuni mult mai importante pentru ea, precum de 
exemplu, aceea a interdicției înscrisă în Constituţia 
noastră în privirea colonisărei cu neamuri străine 
(art. 3). Cum s'ar putea împăca dar ştergerea art. 7 
cu menţinerea art. 3, când cel dantâiu impune colo- 
nisarea evreească, şi cel d'al doilea oprește ori-ce 
colonisare. Să aibă evreii mai multe avantage de cât 
Francezii, Germanii, Italienii? etc. 

În zadar marele cancelar al imperiului Rusesc, 
prinţul Gorceakof, cel mai autorisat a spune adevărul 
în chestia israelită, în zadar s'au ridicat în contra 
prescripţiilor din art. 44, arătând marea deosebire 
ce esistă între evreii occidentali şi acei din orient, 
declarând chiar, că aceştia sunt un pericol pentru 
popoarele de dincoace de Carpaţi, glasul său n'a 
fost ascultat, căci trebuia să fim noi pedepsiţi pentru 
fără de legile noastre de popor barbar, netolerant şi 
persecutor! 

De acolo au isvorit art. 44! 

Şi iată-ne dar stigmatisaţi în ochii lumei pe 
temeiul unor simple calomnii! 

Stigmatisaţi! Căci art. 44 coprinde în prescripţii- 
le sale un subînţeles stigmatisator. 

Cine este înferat cu această denumire insultăto- 
re? Noi! Poporul Român! Noi care, cu tot dreptul, 
putem revendica titlul de poporul cel mai liberal, cel 
mai emancipator din toate poporele lumei moderne ! 

Noi, netoleranţi! Noi care n'am avut nici o-dată 
un Ghetto în oraşele noastre, şi care ne-am deschis 
fruntariele la refugiul tutulor acelor nenorociţi evrei 
persecutați, despreţuiţi, schingiuiţi în Francia, Ger- 
mania, Italia, Spania etc. 

Noi, barbari! Noi care am emancipat Vecinii la 
anul 1749, pe când Creștinii erau servi în cele-alte 
State occidentale. 

Noi, barbari! Noi care, în timp de 30 de ani nu- 
mai, am desrobit ţiganii, lovind astfel un drept feodal 
şi secular, fără lupte, fără vărsare de sânge ca pe 
aiurea, ci din contra cu cea mai creştinescă compă- 
timire. 

Am emancipat Românii clăcaşi, desființând 
boerescul, şi ridicând pe servii noştri la rangul de 
cetăţenie, făcându”i chiar proprietari printr”o singură 
trăsătură de condeiu, şi aceasta fără lupte, fără văr- 
sare de sânge ca aiurea, ci din contra cu entusiasmul 
cel mai viu. Desființarea unui drept feodal şi secular, 
care ţinea pe fraţii noştri sub jug, au fost cea mai 
frumoasă sărbătore naţională. 

Am dat drepturi politice Armenilor stabiliți în 
ţară de 400 de ani, omeni liniștiți, muncitori, şi iubi- 
tori de patria lor. 

Am făcut încă mai mult, noi, cei barbari, noi cei 
stigmatisaţi; am trecut Dunărea ca să contribuim la 
emanciparea unui neam străin nouă, la desrobirea 
Bulgarilor! 

Noi suntem barbari, noi am meritat această insul- 
tă a doua zi după ce, în lauda lumei, ne-am afirmat 
valorea sub zidurile Plevnei, după ce ne-am probat 
toleranța într'un şir neîntrerupt de secoli? 

Şi cine a luat inițiativa în Congres pentru ca să 
ne arunce pe frunte acesta crudă insultă!... Naţiile de 
acelaşi sânge cu noi! 

Francia! Acea ţară generoasă şi emancipatri- 
ce; Francia, atât de simpatică nouă, căria datorim 
convenţia de la Paris, în sînul căria noi, Românii, 
mergem cu preferinţă de aproape o jumătate de se- 
col, spre a ne deprinde a fi liberali şi emancipatori. 
Francia, a căria nenorociri au găsit un răsunet atât de 
profund în inimile noastre! 

Francia lui Francois I-iu care, după bătălia de la 
Pavia, au strigat cu o nobleţă cavalerescă: ,„ Tout est 
perdu, fors l'honneur!” 

Atât de puternică au fost influența calomniei 
vărsată asupra mostră de Israeliți, şi erorea isvorîtă 
din acea sorginte necurată! 

Italia!... Care a declarat cu mândrie în parlamen- 
tul ei, că e sora României! Italia eroului rege Victor 
Emanoil, şi a marelui cetăţen Cavur, doi giganţi cari 
au fundat unitatea şi independinţa Italiei fără a sa- 
crifica onorul ei. Italia ne-au aruncat insultă! Sora a 
stigmatisat pe soră! 

Atât de desnaturătore au fost influenţa calomniei 
vărsată asupra noastră, şi erorea isvorită din acea 
sorgintă necurată! 

Turcia singură, către care noi ne-am purtat duş- 
mănește, s'a grăbit a reunoaște independința noastră, 
fără condiţii, cu lealitate, şi ast-fel au recâştigat sim- 
patiile noastre. 

Cu Turcia am avut o socotelă seculară de înche- 
iat. Am încheiat'o sub zidurile Plevnei, şi am rupt 
legăturile noastre de vasalitate, rămânând în legături 
de amicie... Am scăpat de un suzeran care se feria de 
a ne da porunci, respectând autonomia noastră, şi - 
straniu capriciu al sortei! - astă-zi ne găsim faţă cu 
cinci alţi suzerani cari, rezemându-se pe o erore, ne 
edictează legi şi penalităţi. 

Ce am câştigat în schimb? Ce ne foloseşte inde- 
pendinţa dacă suntem constrînşi a inaugura aceasta 
independinţă cu un act de supunere... de servilitate 
dechizată sub denumirea de deferență? 

D-lor Senatori!. În presenta unei situaţii atât de 
anormale, ce avem de făcut? Care trebue să fie ati- 
tudinea noastră? Avem a ne pătrunde de caracterul 
sacru al mandatului nostru, şi fermi, şi decişi, avem 
să spunem, cu curagiu precum şi cu deferință, Puteri- 
lor semnatare tratatului de la Berlin: 

«Am fost calomniaţi în ochii voştri, calomniați 
întrun grad astfel că dintryun popor liberal şi 
emancipator ce sîntem, am ajuns a fi consideraţi de 
voi ca un popor netolerant, barbar şi persecutor. 
Această calomnie a isbutit a naște în spiritele 
voastre o indignare, care v'a dictat art. 44 din 
tratatul de la Berlin. 

Acel art. 44, prin condiţia pusă recunoașterei 
independinţei noastre, coprinde un blam nemeritat 
de noi, o insultă care loveşte demnitatea noastră 
română. 

Deci, de cât recunoașterea unei independinţe 
pătată cu umilire, mai bine o nerecunoaştere ce o 
scuteste de stigmat. 

Calomnia a fost perfidă, indignarea neîntemeia- 
tă, penalitatea nedreptă! 

Noi, Românii, cu tot respectul datorit marelor 
Puteri ale Europei civilisate, dar tot-odată cu toată 


demnitatea ce aparține de drept unui popor prin 
sine independent, venim să facem apel la mărinimia 
voastră şi la simțimîntul vostru de echitate pentru ca 
să constataţi adevărul, şi prin urmare să nu subor- 
donați recunoaşterea independenţei României unei 
clause ce atacă dreptul ei suveran de legiferare, şi 
toate fibrele onorului său. 

Lăsaţi-ne proprii noastre inițiative, liberului nos- 
tru arbitru pentru a regula chestia Israelită într 'un 
mod conform cu principiile civilisaţiei moderne, ce 
le-am aplicat cu generositate către alţii, şi cu inte- 
resele noastre economice şi naţionale, precum din 
libera noastră inițiativă am urmat în privirea Româ- 
nilor, odinioră servi, a Țiganilor odinioră sclavi, a 
Armenilor şi a Bulgarilor. 

Recunoașteţi independinţa noastră pur şi simplu, 
pentru ca să nu rămåe nici umbră de blam, nici un 
vestigiu de stigmat pe fruntea României, şi ast-fel 
promitem a face schimbare în unele disposiţii ale 
Constituţii noastre. 

La caz contrariu... o declarăm cu cea mai pro- 
fundă regretare, datoria noastră de Senatori, che- 
mați a păzi Constituţia noastră, ear nu a o sfâşia 
într'un moment de surprindere; chiamaţi a păstra 
neatinsă demnitatea naţională, ne vom vedea obli- 
gaţi de conștiința noastră a amâna până la un timp 
mai fericit revisuirea Constituţiei. 

Această declarare o facem fără nici un spirit de 
sfidare, dar chiar sub forma unei rugăciuni adresată 
de noi acelor mari Puteri, care Știu a ținea sus dra- 
pelul demnităţei lor, şi care ne vor permite a urma 
esemplul lor, pentru ca ast-fel să fim demni de a lua 
locul nostru alăture cu ele.» 

Nu mă îndoesc că toţi D-nii senatori, precum 
şi toată ţara, resimt nedreptatea şi insulta amară ce 
ni s'a făcut din causa unei simple erori provocată 
dintr”o calomnie; însă se vor găsi negreşit unii dintre 
colegii mei, cari conduşi de un spirit de prudenţă 
cam esagerată, îmi vor face întâmpinări: 

Unul va zice poate că Europa, luând odată o 
decisiune în privirea noastră, nu ar putea să revie 
asupra ei; prin urmare refusul nostru de a ne supune 
verdictului său ar fi din parte-ne o desfidare impru- 
dentă. 

Voiu răspunde că ar fi să nesocotim spiritul de 
echitatea Puterilor civilisate, dacă am crede că, recu- 
noscând erorea în care au fost induse asupra noastră, 
sar înteți a menținea o clausă pedepsitore, nemerita- 
tă, în tratatul de la Berlin; voiu adăogi că inculpatul 
ce'şi reclamă dreptatea nu desfide pe judele său, şi 
că a refusa stigmatul pe fruntea ţărei, a refusa sinu- 
ciderea neamului nostru, nu este un act de sfidare. 
Europa e prea luminată ca să pue în cumpănă amorul 
propriu al său de putere gigantică, cu dreptul sacru a 
unui mic popor ce a meritat tot-d'a-una bunăvoința 
ei. 

Europa cunoaște că demnitatea unei naţii nu se 
măsoră pe numărul locuitorilor săi, precum onorul şi 
curagiul unui om nu se măsoară pe talia lui. 

Altul va zice poate că s'ar uni cu părerea mea, 
dacă din dosul refusului nostru de a ne supune, am 
avea 300.000 de baionete. 

Voiu răspunde că dreptul nostru e mai tare de cât 
300.000 de baionete, cari, dacă le-am avea şi am vroi 
să facem întrebuințare de ele, ne-am găsi în faţă cu 
3.000.000 baionete ale Europei coalisate în contra 
noastră. Prin urmare, nu 300.000 de baionete ne-ar 
putea dicta datoria noastră de a feri fruntea ţărei 
noastre de insultă; dar dreptul nostru. 

Altul va zice că art. 44 nu coprinde nici o inten- 
ţie de insultă în contra naţiei Române, ci numai o 
simplă condiţie de admitere în marea familie Euro- 
penă, precum de pildă condiţiile la care este ţinut a 
se supune ori-cine are dorinţa de a face parte dintre 
membrii unui club. Stranie întâmpinare! L'aşi între- 
ba pe acel întâmpinător, dacă ar primi să intre într’o 
adunare, cu condiţia de a se sinucide mai întâiu, sau 
cel puţin cu condiţia de a trece printr’o umilire de- 
gradatore! 

Altul va zice: că trebue să facem oare-care sa- 
crificii, pentru ca să intrăm şi noi o-dată în marea 
familie Europenă. Voiu răspunde D-sale, întrebân- 
du”l dacă nu a remarcat, în unele familii, câte o rudă 
scăpătată, care are mai mult rolul şi aparenţa de 
slugă de cât acela de rudă, care e tolerată în salon 
sub condiţia de a nu se prevala de legăturile sale de 
rudenie cu stăpânii salonului; care e pus la masă în 
capătul mesei, şi dacă sunt mai mulți meseni, sau 
meseni importanţi, e trămis să prânzescă jos, cu 
ceilalţi servitori. 

Această posiţie, de rudă scăpătată şi umilită, eu 
nu o admit pentru România când e să intre în fami- 
lia Europeană, şi"mi place a crede că fiecare dintre 
noi gândește ca şi mine: că România şi-a recâștigat 
titlurile sale de nobleță pe câmpul răsboiului, că prin 
urmare are dreptul de a face intrarea sa în lume cu 
fruntea sus, iar nu de capul plecat. 


nr. 117/2022 CERTITUDINEA 
A 


Altul va zice: că în fine tot trebue să facem ceva 
în favorea evreilor, pentru ca să dăm o satisfacere 
Europei şi să ştergem din Constituţia noastră acel 
nenorocit art. 7, causa situaţiei noastre de astă-zi. 

Da! Trebue să facem ceva, însă ce, şi cum, şi 
când? Iată întrebarea. Dacă Europa, apreciând actele 
noastre din ultimii 30 de ani, şi convingându-se prin 
acele acte, că suntem un popor liberal şi emancipa- 
tor, ar fi recunoscut pur şi simplu independinţa noas- 
tră, câştigată de noi înşine, iar nu dată nouă pomană, 
şi dacă în urma acestei recunoașteri leale, ar fi cerut 
de la noi oficios ca să desființăm stavila pusă în calea 
evreilor, noi Românii, cu generositatea şi simţul de 
gratitudine ce ne caracterisează, ne-am fi grăbit a 
face pentru israeliți mai mult de cât vom putea face 
acum. 

Lăsaţi la propria noastră inițiativă, şi la liberul 
nostru arbitru, ne-am fi arătat mai liberali, mai ma- 
rinimoşi în privirea evreilor decât acum când ne 
vedem loviți în amorul propriu nostru naţional, în 
dreptul nostru suveran de legiferare, şi apăsaţi sub 
presiunea străină. 

Alianţa israelită, prin nerăbdarea ei de a dobândi 
drepturi civile şi politice pentru coreligionarii săi, au 
indus Europa în erore, pentru ca Europa să esercite o 
presiune draconică asupra noastră. 

Resultatul este că națiunea română se simte 
ofensată, că România se simte ameninţată, că po- 
porul este iritat întrun grad care poate să producă 
regretabile evenimente. Prin urmare, representanţii 
săi sunt ţinuţi a fi cu mare circonspecţie în atingerea 
Constituţiunei noastre. Şi, pot zice, sunt obligaţi la 
o parcimonie prudentă în cestiunea de acordare de 
drepturi neamului israelit. 

Iată resultatul nerăbdărei Alianţei israelite, 
nerăbdare legitimă, o recunosc, dar imprudentă şi 
nepolitică [...]. 

Nu sub presiunea directă a art. 44, nu sub pre- 
siunea indirectă a alianţei israelite... Ci din liberul 
nostru arbitru de Stat independent! 

Căci dacă am urma alminterea, dacă ne-am supu- 
ne a trece sub furcele caudine acelui art. 44 - ştiţi cu 
ce ne-am alege? 

Am afirma noi înşine acusările alianţei israelite 
şi am recunoaște starea de barbarie ce ni se aruncă 
în față, făcând un mea culpa ce ar rămâne ca o pată 
eternă pe paginele istoriei noastre naţionale. 

Supunându-ne cu capul plecat penalităţei coprin- 
să în art. 44, am lua deprinderea supunerei, pe când 
alţii ar lua, vis-a-vis de noi, deprinderea poruncii şi, 
ca Stat independent, am ajunge la o stare mai tristă 
de cât acea din timpul Reglementului organic, când 
eram conduşi a la baguette de ordinele venite din 
Petersburg şi de firmanurile sosite din Stambul. 

În fine, ne-am espune la cea mai tristă umilire: 
aceea de a datori recunoaşterea independinţei 
noastre, nu sacrificiilor noastre, nu vitejiei noastre, 
nu Românului care şi-au vărsat sângele pe câmpiile 
Bulgariei... nu simțului de equitate a Europei, dar 
am datori-o în parte... cui?... Alianţei israelită!... 
Asemenea prințul nostru care au făcut campania ca 
şef Suveran, în fruntea bravei sale armate, Prinţul 
Carol de Hohenzolern, nepotul marelui Împărat al 
Germaniei, şi Domn Românilor, el care şi-au câştigat 
titlul măreț de Prinţ independent a la pointe de son 
epee, şi-ar datori acest titlu istoric, nu vitejiei sale, 
nu bărbăţiei soldatului Român... dar cui?... în parte 
alianţei israelite! 

Ce ar zice dar ţara întreagă, dacă i-am crea o 
asemenea situațiune în istorie? Ce ar zice Românul 
care s'a luptat voios pentru independența moşiei 
strămoşeşti? 

Țara şi-ar întorce ochii cu durere de la noi. 

Românul ar zice: Nu-mi mai cereţi de azi înainte 
sângele meu, dacă acel sânge vărsat nu slujeşte de 
cât la trunchiarea ţărei şi la înjosirea demnităţei na- 
tionale. 

Pentru aceste considerente, când astă-zi România 
vine cu istoria sa în mână, pentru ca noi să înscriem, 
pe paginele sale, al nostru veto, eu unul rup pagi- 
na destinată pentru înscrierea umilirei țărei, iar pe 
cealaltă pagină scriu cu inima mea: demnitatea şi 
salvarea ei! 

Iată cuvintele pentru care susţin propunerea mea. 
Am zis! 

PROPUNERE 

În presenţa legitimei nemulțumiri şi marei agi- 
tațiuni, produse în ţară prin art. 44 din tratatul de 
la Berlin, care loveşte dreptul absolut de legiferare 
al ei; propun a nu se procede la revisuirea art. 7 
din Constituţie, înainte ca România să fie lăsată 
la libera sa inițiativă, şi la liberul său arbitru, în 
privirea ori-cărei modificări din Constituţia sa, 
conform dreptului său absolut de legiferare, conform 
intereselor sale economice şi naţionale, conform 
demnităţei sale de Stat independinte şi care, de 
secoli, este şi a fost de sine stătător. 

(Semnat), V. Alecsandri 


Abonamente la revista CERTITUDINEA 


la toate oficiile poștale din țară și prin factorii poștali 


Abonamentele pot fi asigurate, în principiu, pe o perioadă de o 
lună, 3 luni, 6 luni și 1 an. Abonamentul intră în derulare în luna 
imediat următoare achitării plăţii. 


Prețul abonamentelor este: 


- pentru o lună (2 numere): 10 lei 

- pentru 3 luni (6 numere): 30 lei 

- pentru 6 luni (12 numere): 60 lei 

- pentru 12 luni (24 de numere): 120 lei. 


Pentru derularea eficientă a operațiunii de abonare, rețineți și 
transmiteti oficiantelor de la Poştă codul de catalog al revistei 


CERTITUDINEA: 19157 


Vă dorim lectură perseverentă și folositoare! 


Revista CERTITUDINEA 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


[...] Domnilor, ni s-a făcut o mare nedreptate, 
atât de către opinia publică din Franţa, cît şi de 
Puterile care au semnat tratatul de la Berlin, care 
cred că sunt în drept să ne condamne că noi am 
călcat, prin legislația noastră internă, principiile 
dreptății şi umanităţii, admise în veacul nostru de 
popoarele civilizate [...]. 

Domnilor, s-au găsit în Europa publicişti 
eminenţi, oameni pretinşi foarte învăţaţi, care au 
suținut că art. 7 din Constituţia noastră ar avea 
idei contrare veacului nostru, contra ştiinţei; ei, 
bine, voi încerca să dovedesc - şi aici poate că mă 
voi îndepărta în cîtva şi de opinia d-lui Blaren- 
berg - că art. 7, aşa cum este redactat, este pentru 
Onoarea Națiunii Române, conform şi cu ştiinţa, 
şi cu ideile veacului nostru. 


Cea dintâi condiţiune pentru 
existența unui stat este ca poporul 
să fie de aceeaşi rasă 


Domnilor, este recunoscut, de către chiar ace- 
ia care ne atacă azi, că cea dintâi condiție pentru 
ca un stat să poată exista şi prospera este ca cetă- 
țenii acelui stat să fie din aceeaşi rasă, din acelaşi 
sânge şi aceasta este uşor de înțeles. Mai întâi, 
indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc obişnuit 
numai între dânşii, căci numai prin căsătorie între 
dânşii se menţine unitatea de rasă pentru toţi acei 
indivizi; apoi căsătoria dă naştere la sentimente 
de familie, care sunt legăturile cele mai puterni- 
ce şi cele mai durabile din câte leagă vreodată 
pe indivizi între dânşii. Şi când ţinem seama că 
aceste legături de familie se întind de la individ 
la individ, până când cuprind întregul popor al 
unui stat, vedem că toţi cetăţenii care constituiesc 
statul sunt atraşi unul către altul printr-un senti- 
ment general de iubire, prin aceea ce se numeşte 
simpatia de rasă. 

Mai mult decât atât: dacă ţinem seama că 


VASILE CONTA 


CERTITUDINEA 


Nu evreii se vor asimila cu noi, ci 
va trebui ca noi să ne asimilăm lor 


VASILE CONTA (n. 15 noiembrie 1845, com. Ghindăoani, judeţul Neamţ - d. 21 aprilie 1882, Iaşi) a fost un filosof, scriitor şi ministru român. 

În octombrie 1869 obţine o bursă din partea „Societăţii pentru încurajarea junimii române la învățătură” şi este trimis pentru studii comerciale în Belgia, unde urmează 
cursurile Institutului de Comerţ din Anvers, pe care le încheie în 1871. După obţinerea diplomei, în 1871, studiază şi dreptul, dobândind, după numai un an, titlul de doctor 
în drept al Universităţii din Bruxelles. Revenit în ţară, Vasile Conta va practica avocatura şi va obţine, prin concurs, Catedra de Drept Civil a Universităţii din laşi. 

Este unul dintre puţinii filosofi români creatori de sistem. Lucrarea care-l consacră ca atare este „Teoria ondulaţiei universale”, apărută, în limba franceză, la Bruxelles, 


în 1877. 


Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă, în 1873, postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. 
Din 1873 frecventează şedinţele Junimii, unde ţine conferințe asupra teoriei fatalismului şi îşi publică, în Convorbiri literare, primele sale lucrări filosofice (,, Teoria fata- 
lismului ”, „ Teoria ondulaţiei universale ”, „Încercări de metafizică” etc.) El s-a manifestat ca militant pentru progresul multilateral al tânărului stat naţional, pentru apăra- 
rea şi consolidarea independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerțului autohton, a învățământului şi a culturii. 

A susținut „prelecțiuni populare”, organizate sub auspiciile Junimii, intitulate („„Marerialismul ”, „Fetișismul ”, „Starea economică” etc.), apreciate de mari oameni de 
cultură, printre care şi Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de laşi” şi membru al Junimii. Deși participant la şedinţele Junimii, şi-a păstrat independenţa de 
gândire şi de acţiune în politică. La Facultatea de Litere, în proiect figura şi predarea unui curs de istorie critică a religiilor. La 20 iulie 1880 devine ministru al Instrucțiunii 
Publice şi Cultelor. La 10 aprilie 1881 demisionează din guvern şi activează ca membru al Curţii de Casaţie. Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte 
de a muri. Corpul său a fost transportat la Iaşi, unde i s-au făcut funeralii naționale. 


acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor 
unui popor, înţelegem că toți aceşti membri vor 
avea, prin efectul eredității, cam aceleaşi senti- 
mente, cam aceleaşi tendinţe şi chiar cam aceleași 
idei; aşa încât, la vreme de nevoie, la ocaziuni 
mari, inima tuturor va bate în același fel, mintea 
tuturor va adopta aceeaşi opinie, acțiunea tuturor 
va urmări acelaşi scop; cu alte cuvinte, națiunea 
care va fi de o singură rasă, va avea un singur 
centru de gravitate; şi statul care va fi format 
dintr-o astfel de naţiune, acela și numai acela va 
fi în cele mai bune condiții de tărie, de trăinicie 
şi de progres. Prin urmare, după cerinţele chiar 
ale ființei, cea dintâi condițiune pentru existența 
unui stat este ca poporul să fie de aceeaşi rasă. Fi, 
bine, acest adevăr este acela pe care se bazează 
principiul naționalităților, de care se face atâta 
vorbă în lumea civilizată. Acest principiu al naţi- 
onalităţilor, se înţelege că nu se raportează decât 
la rasă şi nicidecum la ceea ce se numesc supuşii 
aceluiaşi stat, fără deosebire de rasă, căci atunci 
principiul n-ar mai avea nici o aplicare. Ei, bine, 
acest principiu este atât de adânc înrădăcinat as- 
tăzi în conştiinţa tuturor oamenilor, fie oameni de 
stat, fie simpli cetăţeni, încât astăzi toate constitu- 
irile şi toate reconstituirile de state nu se mai fac 
în lumea civilizată decât după principiul naţiona- 
ltăţilor. Apoi, să nu se mai zică, de către publiciş- 
tii evrei sau evreofili, că baza statului ar fi numai 
simplul interes material comun al cetăţenilor, 
fiindcă vedem din contră că tocmai veacul nostru 
este acela care a dat naştere principiului naţiona- 
lităților, tocmai principiul acesta prevalează astăzi 
din ce în ce mai mult. Şi acest principiu este cu 
atît mai necesar cu cît forma organică a unui Stat 
este democratică, precum este a României. 
Înţelegeţi bine că altă dată, şi la noi, şi în alte 
state, au putut foarte bine să fie la un loc fel de fel 
de rase, findcă atunci masa poporului nici nu avea 
drepturi politice. Era un singur om sau o singu- 


ră clasă care domnea şi astfel afacerile Statului 
aveau în toate cazurile o singură direcțiune. Dar 
astăzi, cînd regimul este democratic, cînd poporul 
ia parte la afacerile publice, cum ar putea să fie 
unitate de acţiune şi de direcțiune în conducerea 
Statului, cînd poporul ce conduce Statul nu ar fi 
de o singură rasă şi, prin urmare, nu ar fi el unita- 
te de tendinţe, unitate de aspiraţiuni. [Aplauze]. 


Legiuitorul din 1866 a lucrat rațio- 

nal, cînd a oprit de la împămînteni- 

re pe străinii de rit necreştin 

Domnilor, este adevărat că aceasta nu împie- 
dică admiterea străinilor la cetățenia unui stat, 
dar cu o condițiune: ca acei străini să se conto- 
pească în națiunea dominantă; cu alte cuvinte, să 
se amestece cu totul, aşa încât, la urma urmei, să 
rămână în stat tot unul şi acelaşi sânge. Acestea 
sunt singurele principii ştiinţifice ale naturali- 
zaţiunii. Aşadar, pentru ca naturahzarea să fie 
folositoare, rațională şi conformă cu ştiinţa, ea 
nu trebuie acordată decât acelor străini care se 
contopesc, care se dispun a se contopi, prin căsă- 
torie, cu indigenii. Altmintrelea, înțelegeți bine 
că, dacă s-ar acorda cetăţenia la indivizi care nu 
au aplicare, şi nici nu o pot avea, de a se contopi 
în sângele rasei dominante, atunci ar fi a expune 
acea ţară la o luptă perpetuă între tendinţe contra- 
re. [Aplauze]. 

Nu zic că nu se poate ca diferite rase ce ar 
exista într-o ţară să aibă câte odată un interes 
comun, ca tendinţele ereditare ale uneia să fie 
deopotrivă favorizate, ca şi tendinţele ereditare 
ale alteia, de aceleaşi împrejurări. Cât timp aceas- 
tă stare de lucruri ar dura, împământeniţi şi pă- 
mânteni ar trăi negreşit în pace. Dar împrejurările 
se schimbă şi cu ele se poate schimba interesul 
diferitelor rase; şi dacă nu astăzi, mâine; dacă nu 
mâine, poimâine, tendinţele împământeniţilor se 


vor găsi în conflict cu tendinţele pământenilor 

şi atunci interesul unora nu se va mai împăca cu 
interesul celorlalţi, şi atunci interesele unora nu 
vor putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor 
celorlalți, şi atunci va fi lupta de existenţă între o 
rasă şi alta, vor fi lupte înverşunate, care nu vor 
putea fi terminate decât sau prin dizolvarea com- 
pletă a statului, sau, când una din rase va fi zdro- 
bită cu totul, pentru a rămâne iarăşi o singură rasă 
dominantă în stat. Acestea fiind datele științifice 
pe cari ori ce om adevărat învăţat le cunoşte şi le 
admite, să vedem acum dacă art. 7 din Constituţie 
păcătuieşte cu ceva în contra lor. Ce zice art. 7 
din Constituție? Zice că împămîntenirea nu se 
poate acorda la străini de rit necreştin. Şi pentru 
ce? Pentru cuvîntul foarte simplu că acei de rit 
necreştin nu se contopesc cu noi prin căsătorie şi 
nu s-au contopit niciodată [...]. 

Ei, bine, istoria noastră naţională şi experi- 
enţele de toată ziua ne-au dovedit şi ne dovedesc 
că, dintre toţi străinii care vin la noi, turcii şi mai 
cu seamă jidanu sunt aceia care nu se amestecă 
niciodată cu noi prin căsătorie, pe cînd ceilalți 
străini, ruşi, greci, italieni, germani, se amestecă 
cu noi prin căsătorie şi se contopesc cu noi, dacă 
nu la întîia generaţie - la a doua sau la a treia, 
dar în fine, vine un timp cînd nu mai este nici o 
deosebire între acei străini şi noi, nici în privința 
sîngelui, nici în privinţa iubirii de patrie. Nu tot 
aşa este însă cu jidanii [...]. De aceea, legiuitorul 
din 1866 a lucrat rațional, cînd a oprit de la împă- 
mîntenure pe străinii de rit necreştin. 


Religia judaică, ca şi cea 
mahometană, este o organizaţie 
socială teocratică 


Dar apoi mai este şi o altă consideraţiune care 
vine în apărarea art. 7. [...] Religia, în înţelesul 
ideilor veacului XIX, este aceia care se ocupă 


numai cu lucrurile nepămînteşti care nu au a aface 
nimica cu organizarea socială [...]. Dar sunt şi 
religii din acelea care se amestecă cu lucruri care 
nu sunt de domeniul religiunui. Astfel, religiunea 
Judaică, ca şi cea mahometană, este organizare 
socială şi politică îmbrăcată în forma religiunii 
[...]. Toate aceste prescripțiuni îmbrăcate sub 
manta religiunii, după hdani sau Mahometani, nu 
se mai pot schimba, pentru că religiunea este un 
adevăr perpetuu [...]. O religiune care s-ar prezen- 
ta cu astfel de prescripțiuni, nu poate pretinde de 
a fi respectată de dreptul public European [...]. 
Prin urmare, cînd vine un jidan astăzi şi pretinde, 
în numele libertății religioase, să nu se atente la 
drepturile lor de a avea un oarecare fel de comu- 
nităţi, de a percepe taxe, de a avea legi de igienă 
publică privitor la carnea care trebuie s-o mănînce 
şi alte multe de acestea [...]. Am arătat că religia 
Judaică, ca şi cea mahometană, este o organizaţie 
socială teocratică. [...] Preuspuneți, D-lor, că am 
ajunge ca jidanii cetăţeni să facă şi să execute 
legile în ţara asta, ei care sunt ţinuţi de conştiinţa 
lor, de organizația şi solidaritatea lor socială, să 
respecte şi să pună în aplicațiune numai şi numai 
legile civile şi politice prevăzute în Talmud şi în 
Biblie. Înţelegeţi foarte bine că ei, care pe lîngă 
altele sunt şi fanatici, au o datorie de conştiinţă de 
aface ca legile țării întregi să fie făcute după acel 
tipic, şi nu vor lipsi de a o face, atunci cînd ei vor 
predommni în ţara aceasta. Ei, bine, atunci nu ei 
se vor asimila cu noi şi vor respecta legile noastre, 
ci va trebui ca noi să ne asimilăm lor, ci noi să 
respectăm legile lor [aplauze prelungite] 

[...] Oricum s-ar pune chestiunea, oricum s-ar 
interpreta, noi, dacă nu vom lupta contra elemen- 
tului jidovesc, vom pieri ca naţiune. 

Vasile Conta - discurs ținut în şedinţa 
Camerei Deputaţilor din 4 septembrie 1879. 
Publicat în Monitorul Oficial nr. 201din 5/17 
septembrie, pag. 5755 şi 5756. 


ISRAEL SHAHAK 


Dacă legile statului Israel împotriva străinilor ar fi aplicate de 


oricare alt stat împotriva evreilor, ele ar fi declarate antisemite 


„Intr-un stat liber fiecare poate să gândească ce vrea și să spună ce gândeşte“ 


Această carte („Povara a trei milenii de 
istorie şi de religie iudaică” n.r.), deşi scrisă în 
engleză şi adresată unor oameni din afara statului 
Israel, este, într-un anume sens, o continuare 
a activităţilor mele politice de evreu israelian. 
Acestea au început în 1965-66 printr-un protest 
care, în vremea aceea, a generat un mare scan- 
dal: văzusem cu ochii mei, la Ierusalim, un evreu 
ultra-religios refuzând utilizarea telefonului său, 


Spinoza 


într-o zi de sabat, pentru a chema o ambulanţă în 
ajutorul unui vecin, neevreu, căzut la pământ în 
urma unui infarct. În loc să public în presă faptul 
ca atare, am cerut o întrevedere cu tribunalul 
rabinic din Ierusalim - format din rabini numiţi 
de statul Israel. I-am întrebat dacă acest mod de 
a acţiona era în acord cu interpretarea pe care 

ei o dădeau religiei iudaice. Mi-au răspuns că 
evreul în cauză a avut o comportare corectă, ba 


„Ultimul mare profet al lui Israel” 


Israël SHAHAK (1933-2001) a fost un evreu israelian născut la Varşovia, 
în Polonia. În 1943 a fost internat în lagărele de concentrare de la Poniatowo 
şi Bergen-Belsen, iar după eliberare, în 1945, a plecat în Palestina, stabilin- 


du-se definitiv în Israel. 


A fost profesor de chimie organică la Universitatea ebraică din Ierusalim, 


„unul din oamenii cei mai demni de luat în seamă din Orientul Mijlociu”, 


a 


cum îl recomanda palestinianul Edward W. Said, reputat academician şi profesor universitar de 
literatură comparată la Columbia University. Shahak a fost toată viața un militant pentru drepturile 
omului - pentru drepturile tuturor oamenilor! În anul 1970 a fost ales Președinte al Ligii Israelie- 
ne pentru Apărarea Drepturilor Civile ale Omului, fiind reales de mai multe ori, până în anii ‘90. 

Este autorul a numeroase studii asupra iudaismului, publicate atât în engleză cât și în ebraică. 

Prima ediţie a cărţii „Povara a trei milenii de istorie şi de religie iudaică“, din care vom 
publica aici câteva extrase, a apărut la Londra, în 1994, în limba engleză. „ Shahak a rămas mereu 
un umanist, un adversar ireductibil al imperialismului, fie că acesta ar fi impus în numele Dum- 
nezeului lui Abraham sau de George Bush” - scrie Gore Vidal în prefața volumului. ,„ El atacă, de 
asemenea, cu mult umor şi erudiție, rădăcinile totalitare ale iudaismului. Ca un Thomas Paine de 
o înaltă cultură, Shahak ilustrează în același timp perspectiva care ni se deschide ca şi îndelun- 
gatul nostru trecut. Între aceste două perspective, an după an, el își urmează raţionamentul. Cei 
care îl ascultă devin prin aceasta în mod sigur mai avizaţi şi - voi îndrăzni oare s-o spun? - mai 
buni. Shahak este ultimul mare profet al lui Israel”. 


Versiunea românească este o traducere din franceză, 
realizată de Domnica Ciucă şi apărută la Editura Fronde, Alba lulia Paris, în 1997. 


chiar pioasă şi m-au trimis la Definiţia statului 
evreurimis, la un pasaj anume dintr-un com- 
pendiu de legi talmudice, compilat în secolul 
nostru. Am semnalat faptul principalului cotidian 
evreiesc Haaretz, care s-a făcut ecoul glasului 
meu, ajungându-se la un scandal de presă ale 
cărui consecințe, în ce mă priveşte, au fost mai 
degrabă negative. 

Nici autorităţile rabinice israeliene, nici cele 
din diaspora nu au revenit asupra acestei inter- 
dicții: un evreu nu poate încălca Sabatul pentru 
a salva viaţa unui „gentil“ (goyim) adică, a unui 
neevreu. [...] 

După părerea mea, Israelul, ca stat evreu, 
constituie un pericol nu numai pentru el însuși 
şi pentru locuitorii săi, ci şi pentru toate celelal- 
te popoare şi state din Orientul Mijlociu şi de 
aiurea [...]. 

Israelul nu este o democraţie, de vreme ce el 
aplică o ideologie evreiască împotriva neevrei- 
lor, ca şi împotriva tuturor evreilor care se opun 
acestei ideologii. 

Pericolul pe care îl reprezintă această ideolo- 
gie dominantă nu se limitează doar la afacerile 
interne, ea influenţează şi politica externă a 
Israelului. Acest pericol este în creștere, atâta 
timp cât vor continua să acţioneze două tipuri de 
factori care operează în același sens: caracterul 
evreiesc al Israelului, pe de-o parte, şi dezvolta- 
rea puterii sale, îndeosebi a celei nucleare, pe de 
altă parte. 

La aceasta se adaugă un alt factor neliniştitor: 
creşterea influenţei israeliene asupra cercurilor 
conducătoare din Statele Unite. 

Aşadar, astăzi nu este doar important, ci chiar 
vital, din punct de vedere politic, să fie furnizate 
informaţii exacte şi precise asupra iudaismului 
Şi, în mod special, asupra felului în care neevreii 


sunt trataţi de statul Israel. 

Voi începe cu definiţia israeliană oficială a 
termenului „evreu“, care pune în lumină deo- 
sebirea hotărâtoare între Israel ca „stat evreu“ 
şi cea mai mare parte a celorlalte state. Israelul, 
în fapt, „aparţine“ (acesta este termenul oficial) 
persoanelor definite ca „evrei“ de către autorită- 
tile israeliene, şi numai lor, şi aceasta oriunde ar 
fi locul lor de reşedinţă. Și invers, Israelul „nu 
aparţine“ locuitorilor săi neevrei, al căror statut 
este considerat, chiar din punct de vedere oficial, 
ca fiind inferior. 

În practică, aceasta înseamnă că, dacă mem- 
brii unui trib peruvian se convertesc la iudaism şi 
sunt, deci, consideraţi evrei, ei au şi dreptul de a 
deveni cetăţeni israelieni şi de a participa la ex- 
ploatarea a aproape 70% din pământurile Cisior- 
daniei (şi a 92% din domeniul Israelului propriu 
zis), destinate în mod oficial 
uzului exclusiv al evreilor. În 
schimb, oricărui neevreu (şi nu 
numai tuturor palestinienilor) îi 
este interzis să profite de aceste 
pământuri. (Interdicţie care se 
aplică deopotrivă şi arabilor is- 
raelieni care au servit în armata 
israeliană, chiar şi celor care au 
obținut un grad superior). 


ISRAEL $ 


Oare evreii din Statele | 


Unite şi din Marea Britanie 
n-ar începe să strige despre 
antisemitism, dacă s-ar propune 
decretarea acestor țări drept 
„state creştine“, „aparținând“ 
numai cetățenilor recunoscuţi 
în mod oficial ca fiind creştini? 
Aşadar se poate înțelege, 
în contextul politicii israeli- 


GUY AUTHIER EDITEUR 


LE RACISME 
DE LETAT 
D ISRAEL 


A 


ene, că semnificația termenului „evreu“ şi a 
cuvintelor înrudite (îndeosebi „iudaism“), este 
la fel de importantă ca şi semnificaţia (cuvân- 
tului) „islamic“ pentru statul iranian, sau cea 

de „comunist“, când acest termen era folosit de 
autorităţile fostei URSS. Or, sensul cuvântului 
„evreu“, în utilizarea sa curentă, nu este precis 
nici în limba ebraică, nici în alte limbi; de aceea, 
a fost nevoie să i se dea o definiție oficială [...]. 

Efectiv, statul Israel îi privilegiază în mod 
oficial pe evrei față de neevrei în numeroasele 
aspecte ale existenţei: dreptul de rezidenţă, drep- 
tul la muncă şi dreptul la egalitate în faţa legii. 

Măsurile discriminatorii privitoare la 
rezidenţă se întemeiază pe faptul că aproape 
92% din teritoriul Israelului este proprietate de 
stat, administrată de Domeniul israelian (Israe/ 
Land Authority), conform reglementărilor fixate 
de Fondul Naţional Evreiersc (FNJ - Jewish 
National Found), filială a Organizaţiei Sioniste 
Mondiale. 

Aceste reglementări refuză oricărui neevreu 
dreptul la rezidenţă, cel de a porni o activitate 
comercială şi, uneori, şi cel de a munci, numai 
pentru faptul că nu este evreu; în schimb, nimic 
nu le interzice evreilor să se 
stabilească sau să pună bazele 
unor intreprinderi oriunde în 
Israel. 

Aplicate într-un alt stat 
împotriva evreilor, astfel de 
practici ar fi imediat şi pe drept 
cuvânt taxate ca antisemitism 
şi ar stârni o indignare gene- 
rală. 

Aplicate de Israel, în nume- 
le „iudaismului“, ele sunt în 
general ignorate cu grijă - sau 
scuzate, în rarele cazuri în care 
sunt luate în seamă. 


PROFESSEUR A L UNIVERSITE | 
HEBRAIQUE DE JERUSALEM | 


Israël Shahak, „Povara a 
trei milenii de istorie și de 


religie iudaică”, Editura 
Fronde, Alba Iuia-Paris, 1997 


(fragmente) 


CERTITUDINEA 


IOAN ROSCA 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


nr. 117/2022 CERTITUDINEA 


5 


Combaterea „.antisemitismului” 
foloseşte subjugării românilor? xxrv) 


Despăgubiri pentru cei care au militat împotriva României 


5. Restituirea vechii prăzi... in integrum 
5.2a. Nelegiuitorii pun jaful imobiliar în 
slujba recolonizării 


pi A 


„JUSTIȚIA 


A 


CRIMINALĂ” 


Imagine realizată de AUREL MANEA prin programul Disco Diffusion 


A 


n mărturia precedentă am văzut cum au 
slujit juriştii interesele uzurpatorilor, 
promovînd formula perfidă: „Statul nu e 
obligat să dea înapoi proprietăţile de la 
fară nimănui - deci le dă cui vrea, cum vrea, 
unde vrea”. Căci aici e vorba de „reconstituire”- 
nu de „restituire”- de o nouă/originală re-împro- 
prietărire. Ceea ce deschidea mafiei larg front de 
Jaf funciar; dar ar fi putut avea măcar partea bună 
de a avataja actualii locuitori ai României. Balul 
reparațiilor postcomuniste începînd normal/naţi- 
onalist, legea 18/1991 operînd numai pentru ce- 
tăţenii români (dar de oriunde - deja o concesie 
păgubitoare, căci utilitatea socială ar fi justificat 
condiţia domiciliului în România şi poate chiar 
a obligaţiei de revenire pe terenul atribuit, sau 
a exploatării asociative). Ulterior, preferințele 
legiuitorilor s-au răsturnat straniu/nejustificabil, 
în favoarea celor de afară, fiind epurată condiţia 
expresă a cetăţeniei din legea 10/2001 - pe baza 
căreia urmau a se distribui imobilele din oraş; 
de data asta, pentru a se recrea continuitatea 
proprietăţii, s-a botezat operaţia „restituire”. A 
fost un timp invocată interzicerea constituţională 
a achiziţiei terenurilor de către străini; care nu 
a împiedicat „retrocedările” altor categorii de 
imobile; apoi a fost inventat un super-original 
„drept special de folosință”, pentru imobilele 
distribuite „tranzitoriu” clientelei externe (majo- 
ritar evreii şi germanii ce ne-au părăsit în timpul 
comunismului), drept pentru care le permitea să 
facă orice cu terenul şi putea să se transforme în 
proprietate clasică, după ce respectivii obțineau 
cetăţenia (dacă o pierduseră). Complicaţie la care 
s-a putut renunţa (pentru deţinătorii de cetăţenii 
europene) la schimbarea Constituţiei din 2003 
(întru intrarea în UE) - cînd s-a deschis fatal 
calea înstrăinării terenurilor româneşti. Astfel 
ne-am întors la statutul de colonie. 

Discriminarea socială, după pungă - în 
condiţiile ce vor fi explicate, nu putea decăt să se 
transforme într-o defavorizare etnică, a băşti- 
naşilor români (în postura lor istorică de „ru- 
mâni” - adică de iobagi ai stăpînilor vremelnici). 
Dar cum să o faci, pretinzînd că populimea se 
auto-distruge, democratic? Cum să realizezi ho- 
cus-pocusul votării în favoarea străinilor, într-un 
parlament pretins „reprezentativ”? 

Dar de aceea există pe lume jurişti nelegiu- 
tori.... Ei au născocit schemele acoperitoare, 
diversiuni pe care (b)analiştii (la care o fi ajuns 
vreo firmitură) se fac că nu le percep. Strategia 
de bază a fost separarea tratamentului celor 
două categorii de păgubiţi ai abuzurilor regi- 
mului comunist: plebea românilor de la țară, 
pe de o parte, şi progeniturile ciocoimii para- 
zitare din oraşe, pe de alta [...]. Deci: restituire 
„in integrum” - pentru bogaţi/ străini, versus - cît 
mai nimic posibil - pentru urmaşii proprietarilor 
rurali. Şi asta pentru ca mafia distribuitoare/ 
cotropitoare să poată pune mîna pe o bună parte, 
ridicînd noua oligarhie. 

Aceasta e realitatea ce reiese, urmărind 
comparativ, pas cu pas, modul în care au operat 
cele două ramuri ale „reparaţiei” postdecembris- 
te: una bazată pe legea 18/1991 (şi cele ce au 
completat-o/modificat-o ulterior), cealaltă bazată 
pe legea 10/2001 (cu modificările ulterioare). 
Evoluţia celor două legi şi a modului în care 
au fost aplicate - revelînd jocul discriminator/ 


mafiot/antinaţional. Pentru clintela complice - 
condiţii din ce în ce mai bune de revendicare, 
restituiri spectaculoase sau compensare în bani, 
pe baza valorii de piaţă a imobilului respectiv 
(reală sau puternic umflată - a se vedea scandalul 
de la ANRP), înstrăinări operate prioritar. Chiar 
premierul Ponta, într-o clipă de neatenţie (în 
contextul unor presiuni CEDO pentru grăbirea/ 
lichidarea procesului de reparaţie) a dezvăluit 

că ANRP rezolvase 80-90% din dosarelor la 
legea 10 şi 10-20% din cele la legea 18. Procesul 
spolierii a degenerat irezistibil pentru că, din 
sumele mari, a putut ajunge tainul (prin „avoca- 
ţii” interpuşi etc.) la toţi „„vameşii” implicaţi. Ce 
să distribui în cazul unui urmaş de chiabur cu 
cîteva hectare? Îi înhaţi terenul şi-l aloci celor 
ce plătesc cum trebuie. Iar dacă se ajunge la 
despăgubiri în bani, stabileşti - prin lege - că aici 
nu se aplică principiul valorii actuale de piaţă a 
terenului acaparat de comunişti şi înstrăinat de 
postcomunişti [...]. 

Jefuirea urmaşilor ţăranilor mijlocaşi şi 
vămuirea ocultă a urmaşilor ciocoimii a fost 
singura ramură economică duduindă, care a dus 
la ridicarea miraculoasă a atîtor vile, pe terenuri 
sustrase, cu material furat din molozul fostelor 
intreprinderi. Nici preşedinţii nu s-au sfiit să 
bage mîna în acest filon (de la Nana la Sibiu...). 
Asta la legea 18. La legea 10 însă, adică pen- 
tru ciocoi/străini, e cu totul altceva: acolo se 
evaluează/compensează/actualizează pierde- 
rea reală. La un moment dat (legea 247/2005) 
discriminarea fusese parţial eliminată (pentru că 
trebuia facilitat jaful pădurilor, operat pe ramura 
legilor fondului funciar, începînd cu L1/2000). 
Dar, după realizarea marilor tunuri, s-a revenit 
la sfidarea discriminării proprietarilor de la ţară, 
afirmată explicit în noile versiuni ale legilor şi 
considerată perfect OK de Curtea Constituţiona- 
lă. Mai nou (după reunirea celor două ramuri şi 
la adăpostul criminalizării „antisemitismului”), 
precizîndu-se explicit în „legi” că victimele 
holocaustului au prioritate... la reconstituirea 
averilor înhăţate de comunişti (deşi unii evrei au 
guvernat expropierile iar alţii pot fi prezumaţi că 
şi-au abandonat voluntar averile, ca să plece în 
Israel). 

Ca să înţelegi sistemic, trebuie să urmăreşti 
păienjenişul legilor, normele de aplicare, decizi- 
ile instanţelor şi Curţii Constituţionale. Ceea ce 
e aproape imposibil, în hăţişul de versiuni şi mo- 
dificari - obstcol creat premeditat, care modifică 
continuu conţinutul şi numerotarea. Totul ca să 
se obscurizeze criminalitatea legislativă. Cea ce 
mă face să plasez experții juridici din Consi- 
liul Legislativ în topul criminalităţii judiciare, 
deasupra judecătorilor, procurorilor, avocaţilor 
de pe teren. 

Să facem totuşi cîțiva paşi împreună, întru 
revelarea unei perspective expresive. 

1. Decretul Lege 42 , din 29 ianuarie 1990. 
Aparent emis pentru a da şi ţăranilor un oscior 
de la „revoluţia” fesenistă, el a creat cadrul şi 
confuzia necesare pentru prima etapă a jafu- 
lui funciar. În întreaga ţară, mafia ce controla 
CAP-urile a atribuit „loturi de folosinţă” din 
terenurile „aduse” de foştii proprietari. Juriştii 
puşi la lucru explicînd, în adunările generale, 
că se pot da (pe baza decretului 42 ) şi locuri de 
casă (tăind accesul la şosele a loturilor vechi), 


şnapanilor descurcăreţi (mulţi primiţi chiar 
atunci în CAP); [...]. 

2. Legea 15, din 7 august 1990 (completată 
prin L31/16.11.1990). A constituit principală 
lovitură dată avuţiei comune, indivizibile şi 
inalienabile, a românilor. Avuţie administrată de 
statul comunist, care a fost înstrăinată (în plin 
vid constituţional) întru înzestrarea abuzivă a 
unor „regii autonome sau societăţi comerciale” 

- menite (şi pe baza HG 834/1991, D834/1991) 
să o devalorizeze/distrugă şi apoi să o înstrăineze 
pe nimic clientelei (în afară de comisionele ce 
i-au îmbogăţit pe distribuitori). Dimensiunea 
funciară a jafului consta în faptul că fantomaticii 
proprietari, creaţi prin legea 15, au primit cadou 
şi terenul de sub respectivele societăţi (deşi 
deseori acesta fusese acaparat de statul comunist 
de la adevărații proprietari, fără acte), putîndu-l 
vinde (mafiot). Răzbunarea pentru nesimţirea 
arătată de „oamenii muncii” din aceste regii şi 
societăţi a fost faptul că tocmai terenul acaparat 
ilicit a fost pierzania lor, devenind prea atractiv 
pentru specula imobiliară ca să se mai menţină 
pe el stînjenitoarele activităţi productive. 

3. Legea 18/1991. Dată tot în perioada „de 
tranziţie” (adică fără temelie constituţională), 
pare un compromis fesenist care, prin limita- 
rea retrocedării la 10 ha, ar reface doar mica 
proprietate de la ţară şi ar sprijini agricultura 
aferentă. Numai că beneficiarii plecaseră de mult 
din sclavia de la cîmp, deci urmau a vinde ieftin 
şacalilor locali, proveniţi din paraziţii CAP-ului. 
Iar cînd e vorba de teren introdus în CAP (şi nu 
confiscat, cu sau fără acte, de statul comunist) 
avem de a face cu o expropiere tacită/mascată, 
căci statul nu putea distribui (reconstitui şi mai 
ales constitui) proprietăţi pe care oamenii le-au 
băgat forţat în asociaţie şi care trebuiau doar să 
le reia, la desfiinţarea acesteia. Ținta reală a legii 
era crearea unor ocazii de jaf pentru comisiile de 
fond funciar (şi clientela - de la oraş - a acestora) 
şi pentru comisiile de desființare a CAP-urilor 
(vezi art 26-29, care au dat ocazia acaparării pe 
nimic a întregului capital acumulat de aces- 
tea); că totul a fost premeditat stă mărturie art. 
48 din HG 131/1991, care prevede că dosarele 
desființării CAP-urilor nu trebuie păstrate de 
primării decît cinci ani (faţă de termenul general 
mult mai mare, prevăzut în Legea Arhivelor). 
Lovitura majoră a fost realizată prin antologicul 
art 13.2: „,(2) Atribuirea efectivă a terenurilor 
se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile 
amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole 
stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile 
amplasamente ale proprietăţii, în cadrul peri- 
metrelor actuale ale cooperativelor agricole de 
producție”. Mai tîrziu s-a pretins că acest articol 
(devenit 14.2) a fost greşit interpretat, în sensul 
de a putea da altora terenurile libere reclamate de 
proprietari. Numai că „greşeala” a fost comisă 
(cu mari beneficii) de toate Comisiile, în urma 
unor indicaţii primite telefonic de la „judeţ”... 
Profitîndu-se şi de faptul ca nicăieri nu se cere, 
în această lege, ca în cazul unei compensări în 
natură să se echivaleze corect (ca valoare de pia- 
tă, la momentul „reconstituirii”) terenul înstrăi- 
nat de comisii - clientelei acaparatoare. Postco- 
muniştii au redactat legea ca şi cum FSN-ul nu 
retroceda, ci le făcea cadou nişte teren, unde şi 
cît avea chef. Acesta a fost spiritul „legilor fon- 
dului funciar”, într-o ţară în care țărănimea a fost 
totdeauna tratată fără mănuşi; şi a rămas până 
azi poziţia întregului aparat de stat, în frunte cu 
Curtea Constituţională. Vom vedea că, în cazul 
reconstituirii averilor ciocoieşti (strănilor dese- 
ori) se vorbeşte cu totul altfel de restituire, de 
vechile poziţii, de compensări la valoarea reală. 
O anume clientelă (aşa cum vom vedea) pretin- 
dea ca pînă şi moartea fără urmaşi (art. 17,25) să 
fie tratată diferențiat. Discriminare ţipătoare, în 
defavoarea urmaşilor ţăranilor români. Acestora, 
stabileşte art.13.3, li se pot chiar reduce suprafe- 
tele, dacă terenul cooperativei s-a mişcorat. Ceea 
ce a permis folosirea „arondărilor” comuniste 
(schimburi administrative între comune), a „co- 
masărilor” şi a transferurilor către IAS şi către 
alte instituţii pentru a aplica „reduceri” în loca- 
litatea văduvită şi pentru a livra (pe baza art 21 
sau 28) terenul astfel sustras „băieţilor deştepţi” 
din localitatea limitrofă beneficiară. Cu grija de 
a falsifica realitatea prin referinţă trucată, impusă 
ca reper la art 11.3 [...] sau, la art 34: „, Terenurile 
proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate 
în patrimoniul său în conformitate cu prevederile 
legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 
şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al 
cadastrului funciar general şi în amenajamente- 
le silvice.” Aceasta în condiţiile în care nu erau 
cunoscute de public instrucţiunile prin care, în 
anii '50, partidul a cerut cadastriştilor să ascundă 
faptul că statul (insituţiile) nu avea(u) proprie- 
tate pe suprafeţe acaparate ilicit, fără acte; sau 


faptul (mascat discret în art. 32, 40) că islazurile 
comunale nu erau proprietatea primăriilor, ci 

ale sătenilor, în devălmaşie. O altă confuzie, 
necesară pentru acoperirea operaţiilor mafiote, a 
fost creată prin despărțirea, la art. 4-6, a proprie- 
tății publice (din care nu se pot face înstrăinări, 
cît timp trebuie, către revendicatorii nechemaţi, 
chiar dacă statul nu le-a obţinut legal, cu acte) 

şi private (din care mafia a putut livra cliente- 
lei ei terenurile, protejate un timp în domeniul 
public, dupa trecerea în privat, de care nu a ştiut 
decît cine şi cînd a trebuit) [...]. Iar la art. 36 
sînt „rezolvaţi” nenorociţii al căror teren a fost 
înhăţat de stat, deveniți acţionari ai unor IAS-uri 
pe care „tehnicienii” le-au falimentat, înainte 

de a le înhăţa pe nimic. În fine, în plan proce- 
dural, petenţii au fost puşi (art.11) la cheremul 
unor „Comisii” acoperite de o crasă impunitate, 
menţinută şi după modificările ulterioare ale legii 
(calitatea lor „pasivă” fiind invocată pentru ca 
să nu plătească despăgubiri victimelor actelor 
lor delictuale/păgubitoare; în acest fel a fost 
„driblată” garanţia constituţională că românii au 
dreptul la despăgubiri, în urma unei contencios 
adminstrativ; astfel de încercări au fost respinse 
pentru că... abuzurile la legile fondului funciar 
trebuiau judecate la legea 18... care nu prevede 
penalizări pentru daune...). Fundamental legiti- 
mă ne apare însă restrîngerea „reconstituirii” la 
persoane avînd cetăţenia română (prin art 48), 
dar vom vedea cum a dispărut această stavilă în 
legea 10/2001, unde se vorbeşte de „restituire” 
tocmai pentru ca să se poată invoca o continui- 
tate a proprietăţii, până la momentul cînd intră 
în joc dreptul la moştenire, valabil şi pentru 
cetăţeni străini. 

4. Legea arhivelor (L16/1996 ), legea 
cadastrului (L7/1996), legile de protecţie a 
(stăpînilor) informaţiilor personale şi cla- 
sificate - au avut un rol major în selectarea/ 
acoperirea/ protejarea benficiarilor tranziţiei, de 
către banda ce a ocupat statul. S-a îngreunat/blo- 
cat accesul neaveniţilor la informaţiile necesare 
probării drepturilor sau dovedirii falsurilor, s-a 
evitat introducerea instrumentelor de reperaj 
documentar, s-au distrus sau ascuns fondurile 
stînjenitoare. S-au luat măsuri metodice ca să se 
acopere urmele acaparărilor criminale, proteja- 
rea îmbogăţiților ilicit fiind operată în numele 
dreptului lor la intimitate şi a prezumţiei de 
nevinovăție - aplicată unor averi care au crescut 
exponențial şi nejustificabil. În mod deosebit 
„cadastrul” a slujit ascunderii, falsificării şi 
area unei situaţiii deformate în oglinda cărților 
funciare, ce a prevalat în faţa realităţii proprietă- 
ţii - , cu sprijinul instanţelor complice, care şi-au 
jucat rolul în procese fără sfîrşit. Nouă ocazie de 
tratament selectiv: reduta arhivelor a fost pînă la 
urmă cucerită de agenţii revendicărilor evreieşti, 
rămînînd însă în calea românilor. 

5. Legea 169/1997 Cea mai bună dovadă 
că a fost o farsă letală aducerea la putere a 
CDR (căruia i-am fost fondator, şi din care am 
demisionat în 1996, la „alegeri”- pus în gardă şi 
de vizita la Montreal a domnului Ulm Spineanu, 
care ne-a spus atunci că ţărăniştii trimiseseră o 
delegaţie în Israel pentru a-i stîrni pe evrei să 
facă presiuni întru restituirea proprietăţilor). 
Înaintînd, prin negocieri de culise, către singurul 
lor obiectiv, recuperarea conacelor/ moşiilor/ 
pădurilor/ fabricilor, „anticomuniştii” aduşi pe 
scenă, rămaşi sub control securicomunist, au 
simulat repararea abuzurilor feseniste, relegi- 
timîndu-le (a se vedea art. [.13/23 ca exemplu). 
În loc să anuleze „constituirile” şi plasarea ghi- 
şeftarilor pe terenurile altora, ei au introdus (art 
III) prevederi de anulare limitate; neimpunînd 
nici acum ca terenurile încă libere sa fie redate 
proprietarului iniţial şi precizînd, la art.Il, că ce 
a apucat să fie dat, rămîne dat [...]. Fără a stipula 
vreo obligaţie de compensare operativă/justă 
sau a întări cadrul juridic utilizabil împotriva 
abuzurilor, această lege perpetuează tratamen- 
tul păgubitor rezervat urmaşilor ţăranilor. Miza 
urmaşilor ciocoimii fiind doar mărirea suprafeţei 
recuperabile. Cît priveşte compensarea pentru 
„reducerile” aplicate în 1992 (art 1.3/9), ea a fost 
astfel pusă la punct... că nu a avut loc nici azi. 

6. Legea 1/2000. Guvernarea CDR nu a făcut 
dreptate „căţeilor” pînă la sfîrşit, PNȚ dovedind 
că nu e nici țărănesc şi nici naţional. Singura lor 
preocupare a fost să sporească recuperarea moşi- 
ilor la 50ha şi să înceapă asaltul asupra pădurilor 
(iniţial, în limita a cîte 10 ha). La art 2.1 (întărit 
de 6.3) pentru prima dată (dar după ce grosul 
pradei a fost distribuit) se precizează că „re- 
constituirea dreptului de proprietate se face pe 
vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere” 
- cu grija de a adăuga, la aliniatul 2: „,Drepturi- 
le dobândite cu respectarea prevederilor Legii 
fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost 


eliberate adeverinţe de proprietate, proces-ver- 
bal de punere în posesie sau titlu de proprietate, 
rămân valabile fără nici o altă confirmare”. 
Apar despăgubirile, fără însă a se cere să cores- 
pundă valoric (aşa cum se va considera firesc 

- pentru orăşenii deposedaţi). Iar art. 5 reitereaza 
promisiunea (rămasă literă moartă) de reparare 
a „reducerilor”. Cei prinşi în capcana acționari- 
atului LAS par eliberaţi prin art. 8, dar nici acum 
nu se asigură retrocedarea vechii poziţii şi nici 
evaluarea ei justă, întru compensare [...]. Refe- 
ritor la reconstituirea pădurilor (art. 24) inclusiv 
pe alte amplasamente, semnalez că multe dintre 
„amenajările silvice” au fost făcute după 1960 
pe terenurile agricole ale oamenilor sau peste 
islazurile comunale şi amintesc coşmarul juridic 
trăit de composesorate. Interesantă e menţiunea 
din art 30: „cetățenii români au aceleaşi drep- 
turi, indiferent dacă la data înregistrării cererii 
aveau domiciliul în ţară sau în străinătate”; ca şi 
stavila din art. 48 al legii 18/91, ea ne aminteşte 
că e nefiresc ca parlamentul unei ţări să distribu- 
ie averea cetăţenilor reprezentaţi... unor străini 
şi ne sugerează unul din motivele valului de „re- 
trocedări” de cetăţenii abandonate, subiect tratat 
în segmentul 1. În fine, la art 37 se recunoaşte 
dreptul de a recupera terenurile „comasate” sub 
IAS; dar nici acesta nu a fost respectat. 

7. Legea 10/2001 (şi normele din HG nr. 
890/2002). Marchează trădarea electoratului 
FSN/PSD (hrănit un deceniu cu „să nu vin- 
dem ţara” şi „noi n-am mîncat salam cu soia”) 
scoțînd în evidenţă înţelegerea noii guvernări „de 
stînga” cu mafia imobiliară internă şi externă, 
servită - în numele pasiunii pentru „restitutio in 
integrum”, care i-ar fi cuprins misterios pe cei ce 
mînaseră minerii peste noi [...]. 

Răsturnarea se produce de la art. 1, unde 
aflăm că victimele comunismului de la oraş 
(numeroşi alogeni, îmbogăţiţi parazitar în cîteva 
generaţii) trebuie tratate altfel ca acelea de la ţară 
(rumînii rămaşi timp de veacuri „talpa ţării”), 
„reconstituirea” fiind înlocuită aici cu „resti- 
tuirea”. Şi, desigur, pentru această categorie 
de favorizat, art. 1 (întărit prin art 27 şi 34-36) 
precizează că eventualele compensari (în natură 
sau bani) trebuie să fie echitabile, la valoarea 
de piaţă (chestiunea echivalării valorice nefiind 
însă pusă în legile fondului funciar); pentru noua 
categorie de solicitanţi se vor face însă chiar 
actualizări ale unor acţiuni cu inflația (art 12, 
32)... Contrastul tratărilor e evident şi la art. 

2, unde sunt enumerate modurile în care statul 
comunist a acaparat proprietatea de retrocedat, 
precizindu-se: „Persoanele ale căror imobile 

au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează 
calitatea de proprietar avută la data preluării”. 
În schimb, urmaşii țăranilor români, „asociaţi” 
în CAP, rămînd doar beneficiari ai procesului 

de „reconstituire”, nu pot invoca continuitatea 
detenţiei. La art. 3.c se pun bazele macro-ope- 
raţiilor mafiote (ca aceea realizată de Iohannis la 
Sibiu), definindu-se psuedo-continuitatea exis- 
tenţială a persoanelor juridice (pe care o poate 
invoca orice gaşcă, susținută de un complice din 
justiţie): „dacă, prin hotărâre judecătorească, se 
constată că sunt aceeaşi persoană juridică [71] 
cu cea desființată sau interzisă”. La art. 6 aflăm 
că, în numele drepturilor renăscute ale ciocoimii 
interbelice, generaţia actuală va plăti şi instalații- 
le/utilajele confiscate (în timp ce moştenitorii tă- 
ranilor nu pot fi despăgubiţi, pentru căruțele con- 
fiscate, caii rechiziţionaţi, viile distruse etc.). Art 
8. are grijă, explicit, ca de noua faţă a normati- 
vității (dezvoltată în art 9-11) să nu se prevaleze 
nenorociţii captivi ai legii 18. Să mai remarcăm 
(la art. 13-15, 44-45, 49 etc.) compromisul între 
interesele urmaşilor vechilor îmbogăţiţi (printre 
care se aflau evrei de tip A) şi ale chiriaşilor in- 
stalaţi de comunişti în case (printre care se aflau 
evrei de tip nonA - vezi „cartierul primaverii” de 
exemplu) - categorie de care postcomunișştii s-au 
îngrijit în legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995. 
Legea 10 dedică numeroase articole pentru a-i 
mulţumi şi pe tovaraşii chiriaşi. În schimb (prin 
art 20-33) se uşureaza acapararea proprietăților 
statului (reale sau aparente), de către mafia care 
se putea „înţelege” cu administratorii fiecărui 
imobil (ceva mai uşor decît cumpărarea Comisi- 
ilor de fond funciar). Vechile coţcării imobiliare 
fiind desigur acoperite (art. 46). 

Astfel s-a creat cadrul pentru tratamentul di- 
ferenţiat anti-naţional specific ţărilor colonizate. 
Colonizate de cine? De beneficiarii (ne)legiurilor 
parlamentare care discriminează românii ce nu 
s-au pus în slujba paraziţilor interni/externi, ma- 
nevre normative perfide, pe care le vom urmări 
în continuare. După care, vom vedea (luminaţi 
de Realitatea Evreiască) cum au colaborat 
frăţeşte germanii şi evreii în realizarea acestei 
re-spolieri, întru refacerea realizărilor coloniale 
interbelice de pe teritoriul României, cărora le va 
fi dedicat restul segmentului 5. 


VA URMA 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 


Dr. MARIN ALEXANDRU CRISTIAN 


Mihai Viteazul si Catolicismul 


Mihai Vodă s-a preocupat de reorganizarea 
episcopiilor dreptei credinţe a Bisericii răsăritene 
din Ardeal [...].. El a trimis preoţi şi călugări ro- 
mâni în Ardeal înainte de bătălia de la Șelimbăr 
de la 28 octombrie 1599. Călugării au fost aşe- 
zaţi în mănăstiri iar preoţii au luat spre păstorire 
credincioşii ortodocşi din satele româneşti de la 
margine. Cronicarul Szamoskozi notează: ,„ Mi- 
hai încă înainte de intrarea sa în Ardeal, prin 
tainica lucrare a preoţilor săi, a ațâțat în ascuns 
sărăcimea românilor din Transilvania... ” 
Aceasta l-a îngrijorat pe Gheorghe Basta care 
scria, în ianuarie 1600: „Aflu că Valahul trimite 
preoții lui în toate satele, la marginile ţării, locu- 
ite de neamul său, ceea ce îmi dă de bănuit”. 

Preoţii români îndurau lipsuri şi asupriri din 
partea nemeşilor unguri din Ardeal. Între altele 
erau obligaţi, cu multă asprime de aceştia, să 
presteze diferite munci silite în folosul lor. În 
multe cazuri preoţii ortodocşi români erau depo- 
sedaţi de tot avutul lor şi alungaţi din parohii. Ca 
urmare a intervenţiei Voievodului Mihai, Dieta 
Ardeleană hotăra, la 20 iulie 1600: „În ceea ce 
priveşte a doua dorință a Măriei Tale, ca preoții 
români, în persoana lor să nu poată fi siliți de 
nimeni la robotă, am respectat în această privin- 
ță dorința Măriei tale şi am hotărât ca preoții 
români Să fie scutiţi pretutindeni şi în persoana 
lor de astfel de slujbe” [...]. 


Mihai Viteazul refuză momeala 
Papei de a trece la catolicism 


Mihai Vodă era conştient de faptul că lupta 
împotriva duşmanilor creştinătăţii era de necon- 
ceput fără ajutoare băneşti de la Rudolf al II-lea, 
Clement al VIII-lea şi alţi principi creştini. În 
urma discuţiei cu Mihai Vodă, în iunie 1600, 
Bartolomeo Pezzen nota: , El doreşte doar să nu 
fie lăsat fără bani, căci de îndată nu îşi va cruța 
sângele pentru a lupta împotriva dușmanului 
ci se va strădui spre binele creştinătăţii”. Într-o 
scrisoare adresată Sfântului Părinte, în februarie 
1600, Mihai Vodă îi făcea cunoscut că a depus 
„0Osebită râvnă pentru ajutorarea creştinătăţii 
împotriva turcilor” şi doreşte un sprijin pecuniar 
pentru triumful cauzei creştine. Papa Clement 
al VIII-lea îi răspunde, la sfârşitul lunii aprilie 


1600, lăudându-i „acea nobleţe sufletească” 
pe care o arată, „dar scrisoarea ta ne-ar fi fost 
desigur cu mult mai plăcută dacă ne-ar fi rostit 
despre tine acel lucru pe care din voinţă prote- 
guitoare pentru tine, îl aşteptăm cu nerăbdare 
încă de multă vreme şi, fără îndoială, dorim să fi 
ascultat sfatul nostru cel bun, ca lepădând ori- 
ce schism şi orice greşeli, să primeşti cu toată 
inima unirea cu biserica catolică şi apostoli- 
că... iar nouă ne este de ajutor şi ne face plăcere 
să nădăjduim că se va întâmpla aceasta că, 
voia Domnului, te vei alătura nouă în legătura 
credinţei unite şi a iubirii de aproape şi că întru 
nădejdea chemării noastre, vei fi vlăstarul bise- 
ricii propovăduitoare şi o parte din trupul nostru 
şi cu adevărat fiu al nostru şi iubit de Hristos, 
aşa cum sunt şi ceilalţi principi catolici care 
recunosc şi cinstesc biserica romană drept maică 
şi propovăduitoare a tuturor bisericilor. Nu se 
poate spune că este ceva mai de trebuinţă pentru 
mântuirea sufletului tău, care mai de seamă 
pentru o glorie trainică ceva mai presus pentru 
un folos deplin, decât această singură hotărâre 

.. Jar Dumnezeu să-ți lumineze pe deplin gândul 
tău cu strălucirea întregii milostiviri şi a lumină- 
rii dumnezeieşti, aşa încât să nu-ţi rămână nici 
o umbră în cuget, iar noi şi toți principii catolici 
să ne bucurăm pe deplin de adevărata unire a 
bisericii tale cu biserica romană, fără de care nu 
există mântuire” 

Din dorinţa de a apăra creștinătatea, de a 

obţine ajutoare băneşti de la Suveranul Pon- 
tif, Mihai Vodă a lăsat să se înţeleagă că ar lua 
în calcul propunerea de a trece la catolicism. 
Comisarul imperial Carlo Magno făcea cunoscut 
la Praga că Mihai Vodă „este dornic, sau măcar 
se arată într-astfel, a veni la sânul sfintei biserici 
catolice, şi într-aceea să se scrie sfântului pă- 
rinte despre această pricină, voind a-i cere bani, 
lucru pe care gândeşte a-l face cu toți principii, 
precum şi cu toţi aceia care voiesc a lupta contra 
turcului împotriva căruia făgăduieşte a face 
isprăvi vrednice de luat în seamă, şi cu deose- 
bire acea expediţie spre Constantinopol, pentru 
care trage nădejde a căpăta bună înţelegere şi 
bani”. O ştire din Viena confirmă relatarea lui 
Carol Magno: „Zisul valah [Mihai] ar gândui 


„MALUS DACUS” 


să treacă la catolicism arătându-se că ar fi scris 
Sanctităţii sale despre aceasta... şi dacă ar da 
Dumnezeu să fie aşa poate am fi în mai mare 
siguranţă ” 

Mihai Vodă cunoştea foarte bine faptul 
că Sfântul Părinte dorea să elibereze populaţia 
din Balcani de sub asuprirea turcilor, dar numai 
în situaţia când credincioşii ortodocşi de aici 
acceptau să treacă la credinţa bisericii catolice. 
La rândul lor, „schismaticii” greci nu erau intere- 
saţi, în aceste condiţii, să satisfacă dorinţa papei. 
Ambasadorul Veneţiei la Constantinopol a sur- 
prins exact, într-o relatare către doge, modul de 
a gândi al grecilor: „Zelul faţă de credinţa lor şi 
ura pe care o arată bisericii romane îi stăpânesc 
în aşa măsură încât, între atât de mari nevoi ale 
lor, nici nu doresc o schimbare a Domniei, decât 
dacă din întâmplare nu li s-ar ivi vreun prilej... 
ca un principe de un rit ca ei să caute a-i înfrun- 
ta pe turci”. Decât „să-şi ducă viaţa sub cine 
ştie ce principe catholic, preferă să trăiască sub 
Stăpânirea otomană, care nu se amestecă întru 


Papa Clement al VIII-lea 


nimic în credinţa şi datinile lor”. 

În realitate, cu toate că Suveranul pontif i-a 
cerut prin cinci scrisori să treacă la catolicism, 
Mihai Vodă nu a fost niciodată de acord să-şi de- 
cline credinţa strămoşească ortodoxă în favoarea 
bisericii romane. Un cronicar maghiar menţiona: 
„La îndemnul papei de a îmbrăţişa credinţa 
romană, Mihai ar fi strâmbat din nas şi i-ar fi 
răspuns, Sfătuindu-l să părăsească el rătăcirile 
italice şi să se întoarcă, împreună cu poporul 
său, la comuniunea cea adevărată a bisericii 
greceşti, căci numai aşa va fi cu putinţă alunga- 
rea turcului spurcat din spinarea creştinătăţii ” 

Vicleniile papale tipice, vorbele scornite 
despre presupusa dorinţă a lui Mihai de a se uni, 
el şi supuşii săi, cu biserica Romei „fără de care 
nu există mântuire”, s-au dovedit a fi simple 
speculaţii, Mihai Viteazul neavând nici un gând 
vis-a-vis de această solicitare insistentă a papei, 
după cum s-a văzut şi după cum se va vedea şi 
în continuare. Prin fapta sa, până la sfârşitul său 
tragic, prin atitudinea de apărător şi restaurator 


CERTITUDINEA 


pe care a avut-o faţă de Biserica ortodoxă româ- 
nă din care făcea parte, faţă de Biserica ortodoxă 
din Ardeal şi faţă de românii de acolo mai cu 
seamă, Mihai este departe de a fi considerat un 
apropiat, un simpatizant al bisericii catolice. 
Putem spune, cel mult, că era un foarte bun 
diplomat în relaţia cu reprezentanţii papalității, 
având în vedere scopul său clar, precis, pe care 
nu l-a ascuns niciodată şi pe care, de altfel, l-a şi 
făcut public de nenumărate ori, acela de a obţine 
bani pentru constituirea unei armate, apărarea şi 
eliberarea creştinătăţii, recucerirea Constantino- 
polului şi chiar a Ierusalimului. 

După cum este cunoscut, domnul Moldo- 
vei, Ieremia Movilă, s-a retras în cetatea Hotin. 
Mihai i-a scris acestuia să predea cetatea „să nu 
mai fie pieire între aceşti oşteni ”, „căci altfel 
va veni vremea când va da socoteală în faţa lui 
Dumnezeu”. Voievodul celor trei ţări dacice 
dorea „ca domniei sale să nu-i vie pieire de la 
domnia voastră, pentru că este domn creştin şi 
suntem şi domnia noastră creştin”. Prezenţa lui 
Mihai Vodă la Hotin a produs o mare nelinişte 
în Polonia. Cronicarul Miron Costin considera 
că Mihai Vodă era un creştin vestit şi la leşi „ cât 
țara Podolii fiindu, suptu asucultarea patriar- 
hului de Țarigrad, ca şi noi, pe acele vremi, 
oriunde mare zarvă şi price ca papistaşii pentru 
lege aştepta cu bucurie pe Mihaiu Vodă să vie, 
ştiindu-l de o lege cu dânşii să i se închine toți 
Podoleanii ” 

Dezvoltarea unor relaţii cât de cât amiabile 
cu cei ce deţineau puterea financiară dar care nu 
l-au agreat niciodată şi nu i-au aprobat faptele, 
şi ne referim la creştinii de rit catolic, ungurii, 
austriecii, polonii, chiar dacă dorinţa lui sinceră 
era de unire într-un front comun pentru lupta 
antiotomană, fapt dovedit, făcea parte din arta sa 
diplomatică, prin care nu urmărea decât să şi-i 
facă parteneri pe cei pe care-i considera aliaţi 
fireşti într-o luptă comună, antiotomană. Cum 
au răspuns ungurii, austriecii, polonii şi mai ales 
papalitatea, la solicitările marelui Voievod, se 
cunoaşte. Intriga, meschinăria, ura pe care i-au 
purtat-o s-au concretizat în dimineaţa zilei de 
9/19 august 1601. Din acest moment, speranţa 
popoarelor balcanice în redobândirea libertăţii 
s-a ruinat pentru alte secole, datorită „măreţelor” 
fapte ale creştinilor de rit catolic, iar în ceea ce-i 
priveşte pe românii din Ardeal şi preoţii orto- 
docşi, aceştia au „benefeciat” de un tratament 
special, prigoana asupra lor pornindu-se imediat 
după asasinarea marelui Voievod Mihai. 


Sursă: atitudini.com (extrase) 


RICHARD KNOLLES (1545 — 1610) 
Oferta făcută de Mehmed al III-lea lui 


Mihai Viteazul şi refuzul voievodului 


[Sultanul] i-a promis [lui Mihai Viteazul], 
ca recompensă a loialității sale, să-i dea pe 
vecie țările Transilvania, Valahia şi Moldova şi 
pentru trebuințele sale să-i furnizeze atât trupe 
cât şi bani; i-a oferit mai mult: să-l facă mare 
comandant în armata sa din Ungaria şi paşă 
al Timişoarei, ca prieten al său, gata în orice 
vreme să-l ajute cu 50 de mii de călăreți și in- 
fanterişti (după cum va fi trebuinta) împotriva 
împăratului, rezervându-şi lui însuşi tot ce ar 
cuceri în plus, pentru toată bunătatea şi amabi- 
litatea cerându-i numai să-i fie loial. 

Toate aceste oferte voievodul le arătă comi- 
sarilor imperiali, continuând să declare că nu se 
va îndepărta niciodată, ci va sta ferm alături de 
împăratul creştin. Totuşi, ca un bărbat doritor 
să-şi îmbunătățească situaţia, a profitat de 
ocazie să ceară împăratului ţara Transilvaniei, 
ocupată de el atât de recent, ca moştenire pen- 
tru totdeauna pentru el şi fiul său, cu oraşele de 
frontieră care au aparţinut în timpurile trecute 
Transilvaniei şi cu tot ce ar urma să cucerească 
de la turci, să fie ale sale şi ale fiului său. 

A cerut, de asemenea, ca toate funcţiile şi 
demnităţile din vremile trecute acordate de 
maiestatea sa imperială lui Sigismund, fostul 
principe, să poată fi acum stăpânite de el însuși, 
iar pentru serviciile făcute să 1 se acorde bani 
ca să plătească soldaţii. Iar împăratul cu ceilalți 
principi ai imperiului să-l asigure că, dacă ar 
fi făcut prizonier de turci, ei l-ar răscumpăra, 


Richard Knolles (1545-1610) a 
fost un istoric şi traducător englez, cunoscut 
pentru relatarea sa istorică despre Imperiul 
Otoman, prima descriere majoră în limba 
engleză. A fost educat la Lincoln College, 
Oxford, unde a absolvit cu licenţă în ianuarie 
1565. În 1603, Knolles a publicat „Istoria 
generală a turcilor de la începuturile aces- 
tei națiuni până la ascensiunea dinastiei 
otomane, cu toate expedițiile de seamă ale 
principilor creştini împotriva lor. Împreu- 
nă cu vieţile şi cuceririle regilor şi împă- 
raţilor otomani, adunate cu fidelitate din 
cele mai bune istorii atât vechi cât și mo- 
derne şi rezumate într-o istorie continuă 
până în anul prezent 1603”, din care au 
apărut mai multe ediţii. A fost prima cronică 
a armatei şi aspectele politice ale Imperiului 
Otoman scrisă în engleză. Istoriile anterioare 
au fost disponibile numai în latină şi, prin 
urmare, nu au fost difuzate pe scară largă. 


iar în cazul că prin marea putere a turcilor ar fi 
alungat din aceste ţări, atunci prin grija împă- 
ratului să aibă un loc convenabil atribuit lui în 
Ungaria Superioară, pentru a trăi acolo, cu o 
subvenție anuală de 100 mii taleri. Dacă i se va 
acorda tot ce a cerut, promitea ca anul acesta 
să facă mai mult contra turcilor decât se făcuse 
în 100 de ani, cu stăruința că dacă el ar fi avut 


MAHOMET. IUL TURCARUM 
IMPER:D'1N IERUSALEM MECHA «MEDINA. 


să folosească banii ce s-au cheltuit în timpul 
acestui război nu se îndoiește că ar fi adus toate 
țările de la Marea Neagră până la Buda, Alba 
Regală şi Solnoc sub ascultarea împăratului. 

O promisiune mare într-adevăr, dar cu greu ar 
fi putut fi realizată chiar şi de un principe mult 
mai mare decât el [...]. 


După această victorie importantă, Mihai, 


ocupând restul Moldovei a chemat poporul să-i 
jure supunere împăratului, lui însuși și fiului 


"THE LIVES AND CONS 
quests ofthe OTHoMANo 
Kings and Emperours 


: ea a, ed out oftl the- 


Zi PiN and mos 

derne, and tyto one continus 

Slat Hi ga di dacă 1S present `` 
„eare. 160 


său, spre marea ofensă a polonilor, dar în speci- 
al a marelui cancelar, un bătrân inamic al Casei 
de Austria. Au urmat tulburări mai mari decât 
mai înainte, la frontierele acelei țări curgând 
mai departe sângele multor creștini, pe care îl 
puteau folosi mai bine contra dușmanului de 
moarte în apărarea comunităţii creştine. Totuşi 
cele trei țări războinice şi de graniță, Transilva- 
nia, Valahia şi Moldova, bastioanele cele mai 
sigure ale acestei părţi a creştinătăţii (the surest 
bulwarkes of that side of Christendome) şi foar- 
te expuse furiei inamicului comun, erau încă 

o dată unite sub ascultarea împăratului pentru 
marea binefacere (fără îndoială) a comunității 
creştine şi spre nemulțumirea turcilor [...]” 


Sursă: „Istoria generală a turcilor”, 
via tiparituriromanesti. wordpress. com 


Sursa traducerii: Mihai Viteazul în conştiinţa 
europeană. Vol. 2. Cronicari și istorici străini. 


Secolele XVI-XVIII. Texte alese, 
Bucureşti, 1983 


Chemarea părintelui 


Teoctist Moldovanu la 
pomenirea de la Plăviceni 


a lui MIHAI 


Iubiți credincioşi întru Hristos, 

Fraţi Români, 

Aşa cum bine ştiţi, anul acesta, ca de altfel 
în fiecare an pe 9 august, are loc, la mănăstirea 
Plăviceni din fostul judeţ Romanați (actualmen- 
te în Teleorman) comemorarea Tăierii Capului 
lui Mihai Viteazu, căci se împlinesc 421 ani de 
la asasinarea voievodului, la Turda (9 august 
1601). Locul comemorării se justifică prin 
aceea că aici, în curtea mănăstirii Plăviceni, au 
fost descoperite, în 2010, într-o groapă zidită, 
osemintele frumos mirositoare ale lui Mihai 
Viteazu. După 2011, când acest fapt a devenit 
certitudine, noi îl pomenim în fiecare an cum 
se cuvine, prin Sfânta Liturghie, citirea Acatis- 
tului lui Mihai Viteazu, parastasul Voievodului 
şi agapa frățească. 

De aceea, la 9 August 2022, zi de mare 
sărbătoare la mănăstirea Plăviceni, vă aştep- 
tăm cu deosebit respect pentru ca, împreună, 
să comemorăm după putință, cei 421 ani de la 
decapitarea Sfântului nostru Voievod Mihai 
Viteazu, întâiul întregitor şi martir al neamului 
Românesc. Trupul descoperit în mod miraculos 
în curtea mănăstirii ne obligă să ne unim smerit 
în rugăciune şi dragoste întru Hristos. Festivita- 
tea celei de-a unsprezeca comemorări din 2012 
încoace, va începe la ora 9.00, cu Sfânta Litur- 
ghie, urmată de Acatistul şi Parastasul Voievo- 


VITEAZUL 


dului, şi se încheie cu discursurile oaspeţilor şi 
agapa frăţească. 
Protosinghel TEOCTIST MOLDOVANU 
Starețul Mănăstirii Plăviceni 


CERTITUDINEA 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


nr. 117/2022 CERTITUDINEA 


7 


„JIDANII ÎN RĂZBOI” 


un document fundamental pentru 
înţelegerea istoriei interbelice a României 


Ceea ce vom prezenta în continuare este un document care vede lumina tiparului pentru prima dată, după 95 de ani. Niciun istoric român nu l-a folosit ca material de lucru în studiile 
şi scrierile de specialitate, niciunul nu l-a pomenit măcar. Și totuși el este un document fundamental pentru înţelegerea istoriei interbelice a României, în speță a relaţiilor româno- 
evreieşti. Cu atât mai mult cu cât suntem în Anul Centenarului. Căci trebuie să ştim ce anume celebrăm. Marea Unire a fost precedată de convulsii teribile, despre care nu știm aproape 


nimic. Aceste convulsii trebuie știute şi asumate. Toate. Și eroismul, și trădările. Și ale noastre împotriva noastră, dar şi ale altora împotriva noastră. 


Documentul la care facem referire este înscris în categoria „Documente oficiale” editate de Camera Deputaţilor şi a fost tipărit în 1923. Titlul documentului este „JIDANII ÎN 
RĂZBOI” şi cuprinde, conform explicaţiilor aferente, „Discursul rostit, în şedinţele Adunării Deputaţilor de la 17-18 iulie 1918, asupra Proiectului de Lege a Împământenirii Streinilor 
născuți în țară, de DI. Prof. A.C. CUZA”, dar și dezbaterile parlamentare în ansamblul lor. 

Alexandru Florian spunea, într-o emisiune TV, că acest tip de scrieri trebuie prezentate cu aparat critic. lată şi aparatul critic. (M.M.) 


/ ` D i 
Th 7 
M e 
i „iri AA 


Pentru ce cred că acest 
document trebuie cunoscut 
Ioan Roşca 


Sacrificiile româneşti din primul război 
mondial nu au fost de ajuns pentru ca România 
Mare să fie recunoscută necondiţionat de Aliați, 
pe baza convenției făcute şi respectate de Brătianu 
în 1916. Ca şi în 1859 (recunoaşterea Unirii), 
1866 (recunoaşterea domnului străin şi a noii 
Constituţii), 1879 (recunoaşterea Independenţei) 
marile puteri (dominate de oculta mondializată) 
au impus Românilor asigurarea cadrului optim 
propăşirii străinilor care au penetrat masiv ţările 
române. 

Presiunea în favoarea evreilor a venit din toate 
părţile, întărind impresia că ei căpătaseră controlul 
politic al lumii. Insistenţelor franco-engleze li 
s-a adăugat presiunea Americii, la conferinţa de 
pace de la Paris, care a impus dărîmarea stavilei 
în calea cotropirii politico-economice, o redută pe 
care românii încercau să o menţină, din 1866. La 
est, proaspătul URSS, răsturnînd politica ţarului, a 
devenit o nouă armă a filo-semitismului. 

Este interesant că cealaltă tabără din conflictul 
mondial - Puterile Centrale - a avut aceeaşi poziţie 
faţă de interesele evreilor. Evoluţia ulterioară 
a Germaniei (datorită implicării sioniştilor în 
atragerea în război a SUA - pe care nemţii au 
considerat-o ca trădare fatală) nu trebuie să ne 
ascundă faptul că, pînă la ruptură, şi Germania a 
susținut, la noi, pretenţiile evreieşti, Austria fiind 
implicată în proiectul pan-european de colonizare 
masivă a evreilor în Europa de Est, inclusiv peste 
Romania. Ca atare , printre condiţiile de capitulare 
puse de Puterile Centrale în 1918 României (vezi 
pacea de la Bucureşti), apare (la art. 28) obligaţia 
de naturalizare în masă a evreilor. Deci, ce au 
realizat Aliaţii în 1919, ni se impusese, în 1918, de 
adversarii lor. 

Presiunea a lucrat universal, pe căi oficiale sau 
discrete. 

Jurnalul lui Marghiloman, deşi zgîrcit cu 
comentarea modului în care s-a ajuns la legea 
împămîntenirii evreilor din 1918, conţine referiri 
interesante. Publicăm alăturat, o parte din acest 
jurnal... 

Concluziile care se desprind din acest jurnal 
sunt următoarele: românii au fost somaţi (şantajați) 
- prin nemți, austrieci, ruşi, francezi, englezi, 
americani - să ofere evreilor naturalizarea, cît mai 
largă şi cît mai „din inițiativa proprie”... Presat de 
germani, Marghiloman îi susţine pe evrei, inclusiv 
pentru că... ar fi luptat eroic împotriva germanilor. 


A.C. Cuza 


JURNALUL LUI 
ALEXANDRU 
MARGHILOMAN 


(Fragmente) 


„13.08.13. Fac cunoștință lui Clemenceau. 
[...] Îmi apune că a vorbit de mine într-un articol 
privitor la evrei. Luzzati i-a scris că va face el 
un articol asupra evreilor români, recunoaşte 
că ar fi mai bine ca nimeni să nu se mai ocupe 
de această chestiune, ca să avem plăcerea 
inițiativei. 

4.01.14 Două mari cestiuni sunt 
amenințătoare: cestiunea Transilvaniei şi 
cestiunea evreiască. [...] 

19.09.14 Take: Anexarea Transilvaniei 
însemnează sufragiu universal şi emanciparea 
în bloc a ovreilor. În Transilvania colegiul I ar 
fi al proprietarilor, toți unguri; colegiul II al 
Saşilor şi Secuilor. [...] 

24.02.15 Vizita părintelui Lucaci. [...] 
Ungaria este oblăduită peste tot de Ovrei, şi la 
Londra graţie Rothschildzilor ei sunt în bună 
situaţie. [...] 

23.11.16 [...] Mackensen, cu 3 automobile, 
soseşte încet, la Palatul Regal. [...] Mulțimea 
umple treptele şi aclamă. Da, aclamă pe 
mareşal! Vi se va spune că erau mulți Germani 
şi Ovrei... 

22.02.17 [...] Se demontează moara Assan, 
moara cea mai modernă şi cea mai bine 
instalată din România, pentru a o transporta 
la Constantinopol! [...] Cu această ocazie, G. 
Știrbey îmi atrage atenţia că ovreii sunt singurii 
cari se bucură de o protecție eficace: «Moara 
Comercială», şi mai modernă ca moara Assan şi 
care cea dintâi a fost ameninţată, scapă, cu toate 
că ea a făcut parte din sindicatul englez. Graţie 
lui Făreanu, Minovicii ies dela «Imperial»: 
după 2 zile numai, prin intervenţie evreiască. 
Germanii proiectau să înlocuiască pe Bărdescu 
cu Babeş, cu toate că acesta semnase protestarea 
anti-germană. Palestina pe toată linia! 

24.02.17 [...] Şi Carp găseşte că evreii 
sunt astăzi atotputernici şi că dau germanilor 
povețele cele mai rele. 

8.03.17 [...] Lapu Kostake vine la ora 9 1/2 
dimineaţa [...] dar ce va fi această recrutare 
făcută de fiecare ofiteraş după recomandaţia 
evreilor, cari mişună în jurul Germanilor în 
funcţiune? 

21.03.17 [...] Ne-am întrunit la Maiorescu: 
[...] Maiorescu a pus, clar, chestia evreiască - ei 
trebue naturalizaţi. În afară de necesitatea de 
a o face, va mai fi şi beneficiul bunei voinţi a 
presei care se află în mâinile ovreilor şi al cărei 
concurs va fi util pentru a restabili creditul ţărei. 
Toată lumea este de acord, afară de Rosetti. 
Cantacuzino ar preferi să ne lăsăm să fim siliți; 
Arion, din contra, este de părere ca inițiativa să 
vie dela noi. [...] 

17.04.17 Vizita d-lui Paul Nathan, multi- 
milionar german, secretarul federaţiei evreeşti 
a Imperiului, care este echivalentul Alianţei 
Israelite din Paris. Îmi expune că chestiunea 
evreiască, va fi impusă la Congres. Statele- 
Unite s'au obligat la aceasta. Nu ştie dacă 
aceiaşi inițiativă va fi luată şi de Germania, dar 
cînd Rusia rezolvă ea însăşi această chestiune, 
ar fi greu să te îndoeşti de o constrângere. 
Această constrângere ar fi rea pentru viitor, 
căci ea ar provoca dușmănie între Evrei şi 
Români. El îmi pune întrebarea neted: Ce crede 
partidul d-voastră asupra acestui punct? Îi 
comunic hotărârea luată de Comitetul nostru 
de a rezolva chestiunea, luând iniţiativa, 


El impune legea sa (căzută, o dată cu altele, din 
perioada capitulării, la 6.11.1918), neavînd nici 
măcar curajul de a nota în jurnal ce a spus de fapt 
A. C. Cuza în cadrul celor 10 ore în care acesta 

a combătut naturalizarea, în faţa Parlamentului, 

la 17-18 iulie 1918. Şi totuşi, discursul lui de 
atunci pare a fi avut un rol în îndirjirea cu care 
Brătianu a rezistat, în 1919, presiunilor „aliaţilor”, 


Alexandru Marghiloman 


cu scop de a avea profit. El: La Congresul 

de pace. Eu: Înainte chiar, dacă e posibil, 
pentru ca chestiunea să rămână o afacere de 
ordin intern. D-1 Nathan mă întreabă dacă 
poate să dea publicităţei această ştire a cărei 
importanță nu va scăpa nimănui şi pentru buna 
dispozițiune a pieţei americane, care va fi marele 
împrumutător. Eu: Nici un neajuns, atâta timp 
cât chestiunea este indicată ca făcând parte din 
întregul lot de probleme ale căror soluţiuni ne 
preocupă [...]. 

23.04.17[...] Un articol din „Ruskoje Slovo” 
din 23 Aprilie 1917: „va fi un progres mai mult 
pentru democratizare, legile contra evreilor din 
România erau o frână în contra Rusiei; dar 
acum că chestiunea este rezolvată în Rusia, se 
va rezolva şi în România”. 

21.09.17. Un om de treaba, d. Oscar Cisek, 
liberat din lagărul de prizonieri din Austria, 
mi-aduce ştiri despre aproape 50 grupe de 
țărani din Şarul Dornei cari sunt internaţi la 
Katzenau (inutil a căuta acest nume în atlas: 

e un nume născocit de Italienii aflaţi în lagăr 

şi acuzați că manâncă «Katzen 1»). [...] Aceşti 
nenorociți, despre a căror existenţă şi loc de 
detenţiune nu se ştia nimic, sunt într-o stare de 
mizerie îngrozitoare. Mulţi au murit! Cisek i-a 
auzit spunînd că adeseori au înghițit oțet ca să le 
mai strângă stomacul. O pâine de contrabandă 
costa 8 coroane. Sunt evrei români internaţi 
acolo; dar din Viena, de pretutindeni, au fost 
ajutaţi şi adeseori puşi în libertate. [...] 

23.10.17 Horstmann îmi aduce condițiunile 
de pace ale Sovietului, care a însărcinat pe 
Skobelev să le susțina la conferința de la 
Paris. [...] Pentru România, Sovietul propune 
reintegrarea în frontierele sale, însă România va 
acorda drepturi politice Evreilor, iar Dobrogea 
va fi declarată autonomă. 

24.03.18 Bucureşti [...] Kriege, însoțit de 
Austriacul von Peters, îmi aduce protocolul cu 
articolele votate eri. [...] Chestia evreiască este 
formulată cu menajări, toată lumea este ahtiată, 
să se termine. [...] 

30.04.18 [...] Francezii şi alții cari vor 
să plece din Moldova, şi cealaltă atrăgand 
atențiunea lui asupra lipsei de sprijin a poliției 
din Odessa faţă de acțiunile Ruşilor şi ovreilor 
contra noastră. 

27.06.18 Iaşi. [...] Elaborez legea evreilor, 
de mai mult timp în lucru [...]. 

9/22.07.18. București. Invazia obişnuită. 

Cel mai tenace, Horstmann care, pe lângă 
multe altele, mă ameţeşte iar cu legea evreilor. 
Berlinul telegrafiază fără încetare că pentru 


ceea ce sporeşte expresivitatea ascunderii acestui 
document, timp de 100 de ani. 

Ştiu că a devenit incorect politico-penal 
să sfidezi „Ministerul Adevărului”, scoţînd la 
iveală textele incomode, din mormintele culturii 
române. Cred totuşi că centenarul ne obligă să 
aruncăm o privire asupra unui document care 
pune problema încălcării suveranităţii noastre - în 


dovadă trebuie să se refere la art. 57 din C.c. în 
loc de art. 33. 

24.07.18. Legea evreilor e votată de Senat; 
cele două din urmă discursuri, lungi şi tinzând 
să dovedească că nu dă destul: Motru şi 
Bădărău. 

17/30.07.18 [...] Începem legea evreilor. 
Cuza vorbeşte de la 3-8 ore şi tot n’a isprăvit. În 
loje şi mai ales la galerie, multiple de prieteni și 
de studenţi, a căror atitudine e neîndoios foarte 
favorabilă oratorului. [...] 

18/31.07.18 [...] La ora 10 sfârşim legea 
evreilor. Cuza a mai vorbit încă trei ceasuri. 
Am răspuns în mod sobru. Zelea Codreanu 
producând un scandal, tribunele au trebuit 
evacuate. [...] 

23.09.18/6 Oct. [...] Abuzurile evreilor, 
întrebuinţaţi la toate exploatările germane, nu 
mai încetează: Îndată ce li se refuză ceva de 
populaţie, fac să plouă amenzile pe comune. 

6/19.11.18 [...] «Monitorul» conţine două 
decrete cu numerile 3272 si 3273, prin care: 
1. Se disolvă Camerile, se convoacă corpul 
electoral pe baza sufragiului universal şi 
«conform unui decret-lege ulterior», 2. Se 
«declară inexistente și lipsite de orice putere 
legală» toate lucrările efectuate de Adunările 
disolvate, în tot timpul funcţionărei lor. [...] 

20.11/3.12.18 [...] Cer să se rezolve repede 
chestiunea evreiască, restabilindu-se legea mea 
Mesale 

17/30.12.18 Corteanu a văzut pe unul 
din evreii convocați de Brătianu spre a le citi 
proectul lui de decret asupra naturalizărei. 
Delegații au găsit proectul foarte defectuos şi au 
cerut pur şi simplu aplicarea legei Marghiloman. 
Furia lui Brătianu, care nu s'a stăpânit în 
ameninţări. Dar evreii, siguri de proptele 
internaţionale au luato de sus. S 'au dus îndată 
să plângă d-lui de Saint-Aulaire, care nu le-a 
părut încântat de Brătianu [...]. 

23.01/5.02.19 La secția de notariat, un 
procuror, Racoviceanu, asupra cererilor de 
naturalizare ale evreilor, a cerut ca petiționarii 
să facă dovada că nu sunt dezertori, nici 
condamnaţi pentru spionaj, etc. Dovada în 
ce spirit e concepută legea liberală și cum se 
îndeplineşte angajamentul internaţional luat de 
toate guvernele. [...] 

7/20.02.19 Împrumutul nostru la Paris nu 
se face; Klotz nu-l susţine. Va trebui ca mai 
intâi guvernul să modifice decretul asupra 
naturalizării evreilor. Se pare că Brătianu a 
telegrafiat, cerând cele mai largi îmbunătăţiri. 


[J 


interes evreiesc. Un om de știință nu poate admite 
teza că tot ce a spus Cuza atunci era fals, pentru 
că el era antisemit, ci vede aici explicate motive 
ale antisemitismului său. Chiar dacă toate ar fi 
greşite, încă este important să le cunoaştem, pentru 
a înțelege istoria interbelică a României. 

Cine poate pretinde că e nesemnificativ faptul 
că mişcarea lui Codreanu începe la Iaşi, imediat 


21.06.19 [...] Brătianu este astăzi un 
obstacol pentru concesiuni [...]. Este sigur că 
felul de a lucra al lui Brătianu în chestiunea 
evreiască, ne-a grămădit toate forţele lor în 
spate. Regina o spune şi o cred, atit numai 
că Dânsa nu atribue procedeelor liberale 
responsabilitatea acestei stări. «Clemenceau 
e cîştigat de ei; o ştiu de mult timp [...], însă 
Wilson, adaogă Regina, e şi mai câştigat. La 
un dejun, Regina, ca balon de încercare, s*a 
ridicat contra Evreilor. „Wilson s’a făcut 
galben” a spus M. S. lui Mitilineu. 

13.07.19 Am avut eri o lungă conferinţă, 
cu d. Leo Wolfson, din New-York, corespondent 
special al lui «Jewish Press Bureau» din New- 
York. E un fost Român care vorbește încă curent 
limba. Chestiunea evreiască şi incorectitudinea 
liberalilor în această chestiune ne-a atras tutela 
politică. El povesteşte că Brătianu s'a dus să 
vadă pe col. House, căruia i-a spus triumfător: 
«Am rezolvat chestiunea prin decretul meu 
No.3». House i-a răspuns liniștit: «E a treia 
oară de când îmi anunţaţi acelaș lucru, d-le 
Brătianu!». După Wolfson, Wilson nu se va 
abate de la hotărirea lui [...] 

9.08.19. [...] Regele m'a primit la Cotroceni 
[...]. Relativ la minorități: «nu e așa că” nu 
putem ceda? este asolut imposibil!» [...]. 
Americanii, adaogă Suveranul, ne fac multe 
dificultăţi»; evident chestiunea evreiască, 
gândesc eu. «Dinşii ne acuză de imperialism şi 
cu toate astea, din vremea imperiului roman, 

a fost un imperialism mai formidabil ca 
imperialismul american actual?» [...]. 

7.09.19 [...] Am văzut pe Coandă, după ce 
s'a întors dela Paris. «Ce ne aduci? Pacea?» 
«Ce pace, rezistenţă şi iar rezistență. Oamenii 
aceia ar voi să ne robească pe vecie!... [...] 
Coandă pretinde că Clemenceau este de partea 
noastră, şi că ar fi zis: «Dacă aş fi Român, aşi 
face ca ei»! America este aceea care duce jocul 
care ne strânge de gåt. 

9.09.19 După comunicatul din Lyon, 
delegaţii noştri au declarat eri dim. la 
Conferinţă că România e gata să iscălească 
mâine (Marţi) tratatul cu Austria, însă 
formulând rezerve exprese, privitor la art. 60 
asupra protecţiei minorităţilor, transitul şi 
regimul economic. Consiliul suprem n’a admis 
aceste rezerve şi a hotărit că, dacă România 
iscăleşte, ea trebue să iscălească fără rezerve. 
După toate citările jurnalelor, presa franceză 
ne e favorabilă; America singură dă nota ostilă. 
lesel 

12.09.19 Astăzi dimineață guvernul a 
demisionat. Este probabil că d-1 Clarke 
soseşte şi va trebui să-şi prepare o figură de 
circumstanță. De notat: Consiliul Suprem 
contestă României că ar fi un Stat suveran, 
tratatul din Berlin subordonând independenţa 
sa naturalizării Evreilor! Scrisoarea de 
demisiune a lui Brătianu este întemeiată pe 
faptul că «Consiliul Suprem al Marilor Puteri, 
care a înlocuit Conferinţa de pace a Statelor 
Aliate», n'a ţinut seamă de tratatul semnat în 
1916 cu România şi a decis să impună României 
condițiuni incompatibile cu independenţa sa, etc. 
leall 

14.09.19 Ataşatul naval britanic, căpitanul 
de vas Neston-Diggle, mi se prezintă, de 
asemenea. [...] „Vor fi totdeauna războaie, ori 
de cite ori capitalul evreiesc o va cere, atunci 
tirania evreiască, va apăsa din ce in ce mai mult 
asupra noastră”. 

16.12.19 [...] Vaida citeşte o lungă, foarte 
lungă declarație. [...] Nu ne putem revolta în 
contra protecțiunei minorităților, din moment 
ce implicit am primit-o, când am semnat 
tratatul cu Germania”. 


după acest discurs, adică după întoarcerea din 
prizonierat a românilor care îi acuzau pe evrei că 
i-au exterminat în lagăre, după asaltul bolşevic 
perceput de populaţie ca iudaic, după răspîndirea 
zvonurilor privind dezertarea masivă a evreilor 
şi colaboraţionismul lor cu ocupantul german, 
după instigarea întregii Lumi la condiţionarea 
recunoaşterii României Mari? 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 
C 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


a 


Cît priveşte tehnica demonstrativă, nici azi nu 
ar exista consens privind validitatea metodologiei 
statistice a lui A.C. Cuza. Unii, interesați în 
domesticire, combat orice observație privind 
categoriile umane, interzicîndu-ne să generalizăm. 
Conform acestei impuneri, nu am avea voie să 
spunem, de pildă, că femeile sînt mai dispuse la 
osteoporoză, cît timp există femei care nu fac 
această boală şi bărbați care o fac, şi doar dacă 
toţi italienii - şi numai ei - sînt în mafie, am avea 
voie să vorbim de „mafia italiană”. Idem, despre 
puterea financiară sau mediatică evreiască nu s-ar 
putea vorbi, atâta timp cît există evrei săraci şi 
bancheri ne-evrei, iar crimele unor comunişti nu 
ne permit să considerăm comunismul criminal şi 
să reproşam ceva membrilor PCR. Dar, în acelaşi 
timp, germanii sunt vinovaţi TOŢI de nazism iar 
legionarii sunt condamnabili penal - în bloc. 

Discursul lui A. C. Cuza ne poate ajuta să 
înţelegem de unde vine această dublă măsură. 


JIDANII ÎN RĂZBOI 


DISCURS ROSTIT ÎN 
ŞEDINȚELE ADUNĂREI 
DEPUTAȚILOR DELA 
17-18 JULIE 1918, ASUPRA 
PROIECTULUI DE LEGE 
A ÎNPĂMÂNTENIREI 
STREINILOR NĂSCUŢI 
ÎN ȚARĂ 


ŞEDINŢA DE MARȚI, 17 IULIE 


[...] D. Al. Marghiloman, Preşedintele 
Consiliului şi Ministru de Interne: Cine atacă 
proectul de lege are cuvântul întâi; [...] 

D. A. C. Cuza: Prin urmare, D-lor Deputaţi, 
mă întreb ce însemnătate, ce folos trag duşmanii 
noştri, care este scopul pentru care ni se impune 
această măsură; care este motivul care îi face să 
se abată de la normele internaţionale obişnuite, ca 
noi, în aceste timpuri de afirmare a principiului 
naționalităților, să fim jigniţi cum am spus, 
de un îndoit atentat la suveranitatea noastră 
naţională, prin aceia că suntem siluiți mai întâi 
să înpământenim pe jidani şi în al doilea rând, că 
suntem siluiți să-i înpământenim fără ca măcar să 
respectăm Constituţia ţărei? [...]. Şi Dvs. veniţi 
astăzi şi, nu numai că vă declaraţi mulţumiţi cu 
ceia ce vi s'a impus, dar vă declaraţi nemulțumiți 
că vi s’a cerut numai atât, fiindcă daţi mai mult 
decât se impune prin tratatul de pace[...]. Dar, 
cum se explică D-lor că aveţi curajul să lucraţi în 
modul acesta? Se explică prin faptul că jumătate 
de ţară este stăpânită de Nemţi şi cealaltă 
jumătate aţi supus-o stărei de asediu. [...] 

D. C. C. Arion, Ministru de Externe: Dacă aşi 
face scandal, eu mi-aşi face datoria ca să te fac şi 
pe D-ta să intri în datorie. 

D. A. C. Cuza: D-ta ai căuta să mă faci 
să intru în datorie, cum zici - dar oare ceilalţi 
cari sînt marea mulțime, ce ar zice?... [...] Am 
să citez un exemplu istoric. La 1866, Camera 
Constituantă, în Bucureşti, a căutat să rezolve 
problema, când era vorba de art. 7 din Constituţie, 
şi voia să împâmântenească atunci pe jidani. Cu 
52 de ani în urmă, vă daţi seama ce ar fi fost! Şi 
atunci, onorabilii părinţi ai poporului, erau gata 
să dea toate drepturile jidanilor; dar, vedeţi Dvs., 
atunci nu era starea de asediu şi poporul n-a voit 
şi a venit la Cameră şi nu se ştie pe unde au eşit 
predecesorii Dvs., ca să nu dea ochii de mulţimea 
înfuriată. Şi de acolo poporul revoltat s'a dus şi 
a distrus sinagoga şi, prin presiunea lui, a trebuit 
să se înscrie în Constituţie acel Art. 7 care oprea 
dela împământenire pe străinii cari nu erau de 
rit Creştin. Iată ce s'a întâmplat la 1866 şi vă 
asigur că azi, când conştiinţa naţională este mai 
vie, Dvs. n'aţi fi putut să staţi pe aceste bănci, 
să votaţi o asemenea lege, dacă nu aveaţi starea 
de asediu şi cenzura, care ne opresc pe noi să ne 
mişcăm, să scrim şi să ne întrunim, pentru a ne 
apăra interesele. [...] Apoi, d-lor, în asemenea 
condițiuni dureroase, în loc ca prin atitudinea 
d-v, demnă să veniţi în fața lumei întregi, în faţa 
Europei şi a duşmanilor noştri - şi nu ştiu ce 
stimă pot să aibă duşmanii noştri pentru d-v. 

D. C. Meissner, Preşedintele adunărei: Dați- 
mi voe, azi nu se mai zice „duşmani”... 

A. C. Caza: [...] D-lor, voi trece dincolo chiar, 
presupun, de dorinţa d-iui Preşedinte şi voi zice 
„prietenii noştri”. D-lor, ziceam: nu ştiu ce stimă 
pot să aibă „prietenii” noştri acolo pentru d-v. [...] 
Ar fi trebuit să ziceţi: România îşi va rezolva ea 
singură problemele ei pe calea pe care i-o indică 
Constituţiunea ţărei. Va veni timpul ca noi să 
rezolvim problema jidoveasca pe cât mai larg, 
precum o va voi ţara [...]. 

Pe jidani, i-au considerat pururea ca străini 
primejdioşi existenţei noastre naţionale, cei 
mai autorizaţi reprezentanţi ai poporului 
românesc, cei mai luminaţi în toate domeniile. 
D-v. cunoaşteţi cine a fost Simion Bărnuţiu, 
înflăcăratul apostol al redeşteptărei naţionale în 
Ardeal, la 1848, profesorul incomparabil, care a 
ilustrat mai pe urmă Universitatea din laşi; cine a 
fost Const. Negri, marele patriot şi diplomat, unul 
din făuritorii Unirei; cine a fost Vasile Alexandri, 
despre care s'a zis, că e „regele poeziei române”, 
Vasile Conta, filosoful recunoscut, autorul atâtor 
cărți eminente, Mihail Eminescu, genialul poet 
şi cugetător politic, B. P. Hajdeu, ilustrul învăţat 
cu renume european, Mihail Kogălniceanu, 


luptătorul generos pentru libertatea mulţimei, 
bărbatul de Stat iscusit, reformatorul de la 1863. 
Peste părerile acestora, nu se poate dar trece cu 
epitetul comod de „antisemiţi”. Ei sunt expresia 
conştiinţei luminate a întregului nostru popor. 

Daţi-mi voe, dar, să vă spun că, în punctul 
d-v. de vedere, sunteți izolați; că legea pe care 
o aduceţi astăzi, e o lege fără precedent, în 
legislaţia noastră; că aveţi o atitudine, care nu a 
fost atitudinea generaţiilor trecute, până la noi. Şi 
oare vă daţi seama de grava răspundere pe care 
v'o asumaţi prin această atitudine a d-v. şi prin 
legea pe care o faceţi acum? 

Dar, d-lor, toate le-am îngădui, repetăm: nu 
putem îngădui falsificarea adevărului; nu putem 
îngădui crearea unor legende; nu putem îngădui 
pângărirea istoriei noastre. 

Afirmă d-l raportor, în expunerea sa de 
motive: „Legea pentru împământenirea străinilor 
născuţi în ţară, vine ca să îndrepte stuaţiunea 
neconformă cu echitatea pe care o avea o 
[a căii STR r = 


ES 


erore 
"ADUNAREA DEPUTAȚILOR << 


Su, REMUS 
: ILIESCH 
«ARCHITECT + 


J IDA NII iN RĂZBOI | 


a! 


DOCUMENTE OFICIALE 


. DISCURS 
ROSTIT IN SEDINTELE ADUNĂREI DEPUTAŢILOR DELA 17-18 JULIE 
1918, ASUPRA PROECTULUI DE LEGE A 
INPĂMÂNTENIREI STREINILOR 
NĂSCUŢI IN ȚARĂ, 
os 


D-L PROF. A. C. CUZA 


i 


4 BUCURESTI. : 4 
INSTITUTUL GRAFIC „STEAUA! STR: VASILE LASCAR, 40 BIS.“ É 
ma APEN EESAN iz ri 

F a că f 

ÎN o Cui a i a a 


populaţiune, deşi străină etniceşte, de noi, totuşi 
de mult timp stabilită în ţara noastră”. Vă 
mulţumesc pentru „străini etniceşte”. [...] Dacă 
au venit cu legiunile lui Traian, la ce nu ar fi 

şi ei autoctoni? (Ilaritate). Dar d-l raportor îşi 
continuă astfel expunerea sa literară, aşa dar de 
pură fantezie, întrucât e lipsită de orice dovezi: ,, 
Această populaţie, care alăturea şi împreună cu 
noi a luat parte la toate durerile şi bucuriile ţărei 
şi mai ales în ultimul timp şi-a făcut cu prisosința 
datoria către patrie, urmează să fie chemată 

cu drepturi egale la rostirea în viața publică. 
Este un act de dreptate ce se face şi pe care noi, 
independent de orice rațiune politică de afară, 
înțelegem a-l face, mai ales că astăzi toate ţările 
bătrânei Europe şi ale lumei civilizate au rezolvit 
această chestiune în conformitate cu spiritul de 
dreptate, astfel cum trebue înţeles în veacul al 
XIX”. 

Aici e legenda pe care noi nu voim s'o 
lăsăm să se introducă aci ce e pângărirea istoriei 
noastre; aci e falsificarea adevărului. 

D. Dimitrie Arion: Aşa este. 

D. A. C. Cuza: Aşa este, zice d. Dimitrie 
Arion - şi ori ce conştiinţă românească şi cinstită 
va zice: aşa este. 

Cum, d-lor, să vină şi să se afirme, că oamenii 
aceştia au luat parte cu noi la toate durerile şi la 
toate bucuriile țărei? Că mai ales în ultimul timp 
şi-au făcut cu prisosinţă datoria către patrie şi că 
pentru aceasta urmează să fie chemaţi la drepturi 
egale?! [...] Da, puteţi să le daţi drepturi; cine 
vă împiedică? Aveţi puterea în mână şi sunteţi 
sub presiunea văzută a unui tractat, mă tem însă 
mai mult, că sunteţi sub presiunea nevăzută a 
unei puteri oculte. [...] Am întrebat pe d. Prim 
Ministru: d-le Prim Ministru, acest text se poate 
modifica? D. Prim Ministru mi-a răspuns: nu, 
pentru ca e contractual. Atunci am zis: ce să mai 
continuăm cu discuţia: numiţi raportorul şi s'a 
isprăvit, căci de ce să mai discutăm un lucru care 
nu se mai poate modifica, care este contractual? 
Dar contractual prin ce, pentru ce? Și cu cine? Nu 
e contractual prin tractat, pentru că tractatul nu 
prevede ce e scris în proiectul Dvs de lege. Prin 
urmare: contractul cu cine ? [...]. 

Este dar vorba, că jidanii au luat parte la 
război şi au dobândit lauri pe câmpul de luptă. 
Am aici un articol în ziarul jidovesc „Gazeta 
Bucureştilor” (ilaritate) cu titlul „Încetăţenirea 
Evreilor pământeni”, în care se zice asemenea: 
„Ca oșteni, Evreii şi-au făcut datoria cu 
devotament şi barbăţie ” Ularitate). 

Se înţelege dar că trebue să atingem îndeosebi 
aceasă problema a modului cum jidanii şi- 
au îndeplinit datoria față de ţară, în timpul 
răsboiului, ca să nu mai poată fi nici un dubiu. 
Nu trebue să se acrediteze legenda, mai târziu, 
cum că în luptele dela Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz 
pentru apărarea graniţelor Moldovei, la vitejiile 
regimentelor noastre, au participat şi Jidanii. Şi 
chiar că dacă n'ar fi fost poate jidanii, am fi perit! 
[2] 

Şi de oare ce, cu acest meşteşug că au luat 
parte la războiu, au fost împământeniţi vre-o 
1.000 de jidani - după războiul dela 1877 - încep 
să precizez faptele, în privinţa aceasta. Câţi jidani 
credeţi dvs că au luat parte în războiul din 1877, 
câţi au murit? Au trecut Dunărea şi au luat parte 
la război, după actele oficiale, 60.000 români 
şi 900 jidani. Din aceşti 60.000 de Români, 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


au murit 2.107 iar jidani au dispărut 4. (Mare 
ilaritate). Toţi din Reg. 13 din laşi, regiment 
eroic care a fost decorat la 1877. Dar, să vi-i 
citez pe nume: Weinberg Iancu, Bercu Iancu, Ițic 
Israel şi Finkelştein Moise. Nu morţi: dispăruţi. 
(Mare ilaritate). Vă rog să controlaţi în scrierea 
întocmită după documente oficiale: ,„ Istoricul 
războiului de la 1877—1878 partea II-a şi a 
III-a, de mai mulți ofițeri”, la pag. 316. Şi pentru 
această faptă, că patru jidani au dispărut, au fost 
împământeţi 1.000. Nu e patru la mie, ci e o mie 
la patru. (Mare ilaritate). 

O voce: Prea a fost mare camăta! (Mare 
ilaritate). 

D. A. C. Cuza: Dar experienţa cu jidanii în 
armata, am făcut-o nu numai noi, au făcut-o şi 
Ruşii, între altele în războiul cu Japonia, la 1904. 
[...] Daţi-mi voe să vă citez numai câteva cuvinte 
din scrierea Generalului Martinov, din Statul 
Major rusesc, cu titlul: ,„ Quelques lecons de la 
triste experience de la guerre Russo-japonaise ”, 
apărută la 1906, după catastrofa Rusiei de-atunci. 
Generalul Martynov zice: . „/...] De îndată ce 
ajungeau pe teatrul de operaţie, jidanii se sileau 
de obicei să fie ocupați în tot felul de servicii 
înafară de rânduri. Dacă nu reușeau, ei simulau 
diferite boale - comiteau înadins crime, dezertau, 
sau treceau pur şi simplu la inamic. Într'o 
divizie, de la 1 Aprilie 1904 pînă la 1 iulie 1905, 
au fugit 256 jidani; în aceiaşi perioadă numărul 
dezertorilor celorlalte naţionalităţi a fost de 8. 
Jidanii cari rămâneau în trupă aveau în genere o 
influenţă foarte nefastă asupra camarazilor lor şi, 
din cauza naturei lor nervoase, erau propagatorii 
principali a tot felul de panici”. Concluziunea 
generalului Martynov în urma acestei experiențe, 
era ca jidanii sa fie scoşi din armată [...]. 

D-lor, această experienţă a generalului de 
Stat major Martynov, din armata rusească, am 
făcut-o şi noi. De-aceia, partidul naționalist- 
democrat, dându-și seama că aceasta este cea 
mai mare primejdie pentru armata românească, 
a cerut, din primul moment, excluderea jidanilor 
din armată. Şi aici nu noi suntem de vină, dacă 
nu am reuşit să se introducă această masură. Căci 
în loc să se ţină seama de experienţa făcută - şi 
voi dovedi imediat ce concludentă este aceea 
experienţă - după războiul din 1913, d. Take 
lonescu profită de ocaziune şi introduce pe jidani 
în şcolile noastre militare. Adică, după ce se 
dovedeşte că nu sunt buni de nimic în armată, îi 
pune să comande pe Români, şi îi face ofiţeri [...]. 

Am aici - şi să nu vă miraţi de documentarea 
mea, pentru că în momentul când jidanii începuse 
mişcarea de a li se da drepturi, la 1917, pe când 
soldaţii noştri se aflau sub gloanţele duşmanului 
şi se luptau, ca să apere bucăţică cu bucăţică 
pământul acesta, şi când vedeau de aproape, sub 
ochii lor, acţiunea distrugătoare a elementului 
jidovesc, care părăsea frontul, care trăda - şi cum 
din cauza acestor trădări şi părăsiri de fronturi, 
cădeau jertfă sute şi mii de vieţi româneşti - 
când a venit, d-lor, fostul guvern a d-lor loan 
Brătianu şi Take lonescu, în camera liberală - eu 
şi atunci m-am opus - şi am declarat că e vorba 
să se dea drepturi jidanilor, atunci s’a pornit 
un curent de adâncă nemulţumire din rândurile 
armatei luptătoare, de pe front, şi mi-au venit 
din toate părțile, fiindcă ştiau că mă interesez de 
această problemă, mi-au venit din toate părțile, 
zic, informaţiile cele mai precise pentru a mă 
documenta în cazul eventual că problema ar veni 
la ordinea zilei. Şi iată, d-lor, o scrisoare pe care 
o ţiu ca o relicvă. Ea este semnată de 26 ofiţeri. 
În fruntea lor este unul pe care-l pot numi, 
locotenentul Grigore Vasillu-Prut, unul din cei 
mai eminenţi foşti studenţi ai mei, însufieţit de 
cele mai nobile sentimente pentru ţară şi neam. 
Când a sunat goarna, el şi-a părăsit situaţiunea 
lui de magistrat şi s”a înscris în rândurile armatei 
active şi a căzut ca un erou pe câmpul de luptă. 
Tinerii aceştia, aşadar, văzându-se ameninţaţi să 
li se pună, peste dânşii, pe aceia care se purtaseră 
aşa cum ştim că s'au purtat şi, cum avuseseră 
ocaziunea în fiecare zi să o vadă, mi-au trimis 
aceste rânduri de protestare şi de profundă 
revoltă, scrise în ajunul chiar al marilor lupte de 
la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz de pe front: 

»Paltinata , 14 mai 1917 

Domnule Deputat, 

Noi luptătorii: ofițeri şi soldaţi, atât pe 
pământul străbun al Transilvaniei, cât şi la 
graniţele României libere, când am scos săbiile 
şi am înarmat puştile să plecăm la luptă, am 
plecat să ne desrobim fraţii din robia de veacuri 
a vrăjmașşilor şi nici de loc a lupta pentru 
popoarele parazitare, ca poporul jidovesc. Acest 
popor care trăind neasimilat de atâta vreme 
pe spinarea poporului nostru, a dovedit prin 
apucăturile lui că este un element disolvant şi de 
corupție. 

În războiul crâncen, pe care-l duce poporul 
nostru, jidanii au dat dovadă de complectă lipsă 
de patriotism si de recunoştinţa ce datoreşte, 
aşa că nu poate îndrăzni să cerşească vre-un 
drept supt nici o formă căci ştiu că nu merită. 
Am dovedit însă că sunt cei mai aleşi spioni 
şi prizonieri, care procură duşmanilor toate 
informaţiunile relative la ordinea de Stat şi a 
armatei noastre, aşa că totdeauna s'a întâmplat 
ca de câte ori s'a predat un evreu la inamic să 
suferim vărsări de sânge şi pierderi, ce de al 
mintrelea n 'ar fi fost. Nimeni nu poate să ştie mai 
bine ca noi acestea... 

Ne adresăm dvs. cu aceste rânduri spre a 
fi interpretul nostru în parlament şi a nu lăsa 
cu prețul oricâtor jertfe, ca această chestiune 
actuală să se rezolve în detrimentul Românilor şi 
în marele profit al duşmanilor noştri”. 

[...] Şi evident, d-lor, că oamenii aceștia 
aveau dreptul să se simtă jigniţi [...]. Dvs. 


sunteţi grăbiţi, ca cu o oră mai curând, să treceţi 
această lege, să daţi satisfacţie acelora tocmai, în 
contra cărora protestează conştiinţa luptătorilor 
noştri cinstiţi şi viteji. Sunteţi nerăbdători să 
împământeniţi pe jidani; nu sunteţi nerăbdători 
să împroprietăriți pe țărani, cari au apărat cu 
pepturile lor pământul acesta [...]. 

Şi să îmi daţi voe să încep cu un document de 
o valoare deosebită pentru lămurirea problemei, 
acum în dezbatere. După 1913, conducătorii 
armatei au rămas profund îngrijoraţi de modul 
cum elementul jidovesc, se manifestase în 
campania din anul acela. Şi fiindcă în corpul IV 
de armată se mai aflau mai mulţi jidani decât 
in celelalte corpuri, din ordinul Ministerului de 
Război, s'a făcut de către Comandantul Corpului 
IV de armată G-l Lambrino, cercetări consemnate 
apoi în raportul No. 23 din 12 Aprilie 1914, care 
este hotărâtor în ce priveşte valoarea militară 
a jidanilor, şi participarea lor la campania din 
1913. Şi iată în întregime textul acestui document 
oficial preţios: 

Copie după raportul Corpului IV de armată 
No. 23 din 12 Aprilie 1914 cătră M. S. M. 

„În conformitate cu ordinul dvs. de faţă No. 
11081, am onoare a înainta alăturat rezultatul 
cercetărei ordonate şi anume: 

1 „Un tablou numeric de toate întrebuinţările 
şi serviciile la care au fost daţi soldaţii evrei pe 
timpul campaniei, la toate corpurile şi serviciile 
Corpului de armată. Din acest tablou se vede 
că: 53% au fost la front, iar 47%, la servicii, 
părți sedentare, etape şi formațiuni teritoriale. 
Motivele arătate de şefii de corpuri în rapoartele 
lor, pentru ce s'au dat în proporție mare la 
servicii, părți sedentare, etc. în general sunt 
următoarele: S'au dat Evreii la aceste servicii 
pentru că nu aveau încredere în ei la front; alții, 
pentru că fiind debili au căutat să-i întrebuinţeze 
la servicii mai uşoare. Mulţi din evrei au pretins 
ca ştiu aceste servicii, că sunt de meserie 
căruţaşi, măcelari, etc. S'a constatat însă în 
urmă, că majoritatea nu cunoşteau deloc aceste 
servicii şi unii din ei au fost schimbaţi. Unii 
soldaţi evrei s'au prezentat la mobilizare după 
încadrarea şi complectarea efectivelor, dar nici 
destul de târziu pentru a putea fi daţi dezertori. 
Astfel, prin forța lucrurilor, au rămas la partea 
sedentară [...]. 

II ,, [...] Atât din acest dosar cât şi din 
aprecierile făcute de şefii de corpuri nominal 
asupra tuturor soldaţilor evrei mobilizați, arătate 
în tablourile înaintate cu raportul corpului de 
armată No. 1156, se vede în concluziune că: 
soldatul evreu este un element pe care nu numai 
că nu se poate compta în răsboi, dar este un 
element periculos şi disolvant pentru armată. 

În campanie, afară de câteva cu totul rare 
excepțiuni, masa soldaților evrei a fost numai 

o povară, constituind elemente de desordine 
pentru corpuri şi că mult mai mulțumite ar fi 
fost corpurile dacă nu i-ar fi avut în rânduri. Că 
numărul mare de evrei în o unitate poate duce 
la o catastrofă aceea unitate. [...] Cu deosebire 
îi lipseşte curajul şi sentimentul expunerei 
personale fiind foarte impresionabil şi foarte 
fricos. La el instinctul de conservare predomină 
ori ce alt instinct şi orice alt sentiment, din care 
cauză este periculos ca propagator de panică 

în unităţile, unde sunt mai numeroşi [...]. De 
altfel soldatul evreu este foarte inteligent; dar 
această inteligenţă o întrebuinţează numai și 
numai spre a putea trage folos pentru persoana 
sa, este ingenios în a se sustrage serviciilor 
grele, a corupe gradele inferioare, şi a-şi asigura 
bunul trai. După arătările şefilor de corpuri, 
unităţile care numară 10-20 de evrei în rânduri, 
nu mai pot fi ținute în mână deoarce ei seamănă 
corupțiunea şi-i ațăţă la indisciplină şi rea 
purtare în unităţi [...]. 

Mulțimea aceasta de elemente periculoase 
trebue să dea de gândit şi să se ia măsuri în 
consecinţă, spre a nu avea de înregistrat panici 
şi catastrofe în războaiele viitoare. [...] În caz de 
mobilizare cred că ar trebui luate următoarele 
măsuri în privinţa lor: a) Să nu se dea ca 
combatanți la partea activă, decât în proporție 
foarte redusă şi numai pe acei cari ar inspira 
mai multă încredere şi cari în timp de pace s 'ar fi 
arătat buni soldaţi; al căror număr de altfel dela 
sine va fi foarte redus. b) Să se dea în serviciile 
corpului ca meseriaşi, pe acei ce în adevăr sunt 
meseriaşi de profesiune. c) Să se dea la diferite 
servicii ca: brutari, conductori de trăsuri pe 
la diferitele coloane şi ambulanţe, acei cari în 
adevăr sunt de meserie; nici aci însă în proporţie 
prea mare deoarece nu se poate conta pe ei în caz 
eventual de pericol: 

- În expediţia din Bulgaria din acest an, nişte 
comitagii bulgari, trăgând careva focuri asupra 
convoiului diviziei de cavalerie, de la primul foc, 
conductorii evrei de la trăsurile regimentului 
8 Roşiori din Botoşani, care erau în mare 
majoritate, sau ascuns parte sub trăsuri, parte au 
luat-o la fugă părăsind convoiul şi ascunzându-se 
pe sub tufişuri şi porumburi în loc să pună mâna 
pe arme. Cazuri de felul acesta, care arată frica 
şi laşitatea soldatului evreu, s-au produs multe 
în această campanie, deşi nu au avut lupte şi nu 
a existat dar nici pericolul real. d) Să se dea în 
proporție mai mare la etape şi la formațiunile 
ce rămân în interiorul ţărei. e) Să fie strânşi în 
companii de lucrători pe specialităţi toţi acei 
ce cunosc diferite meserii şi să fie utilizaţi în 
raport cu cunoştinţele lor. f) Restul să se strângă 
la unități aparte numai de evrei, cărora să li se 
dea numai întrebuinţări de acelea unde nu pot 
compromite operaţiuni importante, unde nu au a 
lupta [...]. 

Sentimentul evreilor pentru serviciul militar 
reiese vădit şi din numărul mare de nesupuşi la 


CERTITUDINEA 


mobilizare şi din numărul dezertorilor. După 
arătările comandantului diviziei a VIII-a, pe 
teritoriul căreia sunt cei mai mulți evrei, rezultă 
că dela 1900-1909, au fost recrutaţi în absenţă 
11.754 evrei şi 6.567 români; iar dezertările în 
timpul svonului de răsboi între noi şi Bulgaria 
prin decembrie 1912 şi lanuarie 1913, au fost 
în cifră rotunda de :10,27 la sută pentru evrei 
şi 0,60 la sută pentru români. Și în timpurile 
ordinare evreii se sustrag în mare număr dela 
serviciul militar prin dezertări şi nesupunere, 
trecând graniţa. În alte ţări, unde aşteaptă un 
decret de amnistie, când se întorc iarăşi în ţară 
L-J. 

Comandantul Corp. IV de Armată General de 
Divizie (ss) Al. Lambrino ” 

Din acest document oficial, bazat pe 
experiența unui întreg corp de armată, se vede şi 
s'a văzut prin urmare din primul moment, cam ce 
pot să dea Jidanii armatei, pe ce se poate conta. Şi 
de aceea este cu atât mai extraordinar de a vedea 
că d-l Take lonescu şi cei cari erau în jurul său 
au putut să creadă că fac un bine ţărei, impunând 
pe aceşti Jidani, şi nu în rândurile armatei, ci 
chiar în fruntea armatei. Evident, că această 
măsură nu s'a luat pentru sporirea combativităţii 
armatei româneşti, ci s'a luat anume, de sigur, ca 
să se pregătească un motiv pentru introducerea 
jidanilor în cetățenia română pe poarta cea mare, 
că şi-au dobândit drepturile făcându-şi datoria 
către ţară, cum o spune cu atâta emfază d-l 
Raportor al acestei legi afirmând, dar fără nici o 
dovadă, în expunerea sa de motive, că în ultimul 
timp jidanii şi-au făcut cu prisosință datoria către 
patrie şi armată, şi că merită să fie chemaţi să ia 
parte la viaţa publică, cu drepturi egale. 

Am ajuns însă la ora convenită cu d-l Prim- 
Ministru ca să se încheie desbaterea de astăzi. 
Prin urmare sper, că şi d-v. îmi veţi îngădui să mă 
opresc aci ca să pot continua mâine [...]. 

Şedinţa se ridică la ora 20, anunţânda-se cea 
viitoare pe a doua zi Mercuri 18 Iulie, ora 14 şi 
30 m 


ŞEDINŢA DE MIERCURI 18 IULIE 


D- A. C. Cuza: [...] E vorba, d-lor, doar de 
aprecierea unui fapt, de participarea la război 
[...]. Şi iată adevărul. Au fost mobilizați în acest 
război 741.309 români [...], ceea ce ar corespunde 
cu peste 10% la 7 milioane, cât poate fi poporaţia 
românească. În acelaş timp, au fost mobilizați 
15.969 Jidani. Dacă s’ar fi păstrat aceiaşi 
proporţie ar fi urmat ca în toată ţara să fie numai 
150.000 Jidani. D-l Preşedinte al Consiliului 
singur îmi concede că trebue să fie 300.000 cel 
puţin. Prin urmare, avem o sustragere de 50%, 
de la recrutare. De altminteri, de la început ţin 
să înlătur teoria care zice, că dacă au participat 
la război, trebuie să li se dea drepturi politice 
[...]. Dacă s'au luptat pentru ţară, şi-au fâcut 
datoria către ţară. Şi cînd vor fi sătenii noştri 
împroprietăriți, vor fi împroprietăriți, nu pentru 
că s'au luptat pentru ţară, ci vor fi împroprietăriți 
pentru că aşa cer interesele superioare ale ţărei şi 
ale naţiei româneşti [...]. Dacă daţi d-v. Jidanilor 
drepturi, ce daţi românilor? [...] De ce Jidanii 
trebuiau să participe la apărarea ţărei? Trebuiau 
să participe la apărarea ţărei, pentru că se hrănesc 
pe pământul acesta, pentru că se îmbogăţesc pe 
pământul acesta [...]. Şi pentru că noi, românii, 
cari vedem pe Jidani că se hrănesc alături de 
noi pe acest pământ, nu suntem ţinuţi, d-lor, pe 
deasupra să-i lăsam ca ei să se îmbogăţească şi 
noi să stăm să-i apărăm pe dânşii, balabustele şi 
copii lor, cu vieţele noastre. Aceasta, mi se pare, 
e logic. Prin urmare nu admitem în principiu nici 
o legătură între serviciul de apărare al ţărei şi 
drepturi. (Aplauze în galerii). 

D-l C. Meissner, preşedintele Adunărei: Fac 
atent publicul din galerii că la primul prilej când 
va mai repeta asemenea manifestaţiuni, fie de 
plăcere, fie de neplăcere, voi fi nevoit să ordon 
evacuarea galeriilor. 

D-l A. C. Cuza: [...] Se naşte întrebarea: 
Cum au participat la război? Şi dacă corespunde 
această participare cu ceia ce ne spune dl 
Raportor, în frază a d-sale sentimentală? [...] 

Eu am o evaluare statistică, după care Jidanii 
sunt până la vre-o 500.000 în ţară, încât atunci 
ar fi o sustragere de 70%, dela „impozitul 
sângelui”, cum li place a zice. Din aceşti 15.969 
Jidani, mobilizați, 6.078 sunt însă trecuţi ca 
necombatanţi, aşa că ar rămânea 9.951 presupuşi 
combatanți [...]. După manopera cunoscută mai 
mult de jumătate, au fost la părţile sedentare, 
adică la acele părţi ale serviciului, la căruțe, la 
brutării şi aşa mai departe, unde n'au servit cu 
arma în mână. Încă, din totalitatea elementelor 
acestei statistici, se vede că procentul de Jidani, 
cari au luat parte efectiv la război, este cu totul 
infim. Despre aceasta vă veţi convinge d-lor, 
luând unele regimente în parte şi observând 
statisticile lor. Şi iată câteva cifre absolut exacte 
oficiale. 

Reg. 11 Siret, din Galaţi, a avut 6 ofiţeri 
jidani; din aceştia trei au fost mutaţi la alte 
formaţiuni, şi trei dezertori, condamnaţi la moarte 
şi anume: medicul locotenent Zaygler Hugo, 
medicul ajutor Weinstock Moise şi medicul ajutor 
Leibovici Iosef. Acest regiment a avut 482 soldaţi 
Jidani, din cari dezertori şi nesupuşi 286, mutaţi 
la diferite servicii - 103, dispăruţi - 49. Aşadar, 
necombatanţi 438 din 482. lar morţi de orice 
categorie - 12. 

Reg. 9 Vânători a fost de trei ori refăcut, 
de două ori la Mărăşeşti, şi s'a întors la fiecare 
refacere cu câte 200-250 din 3.000-3.500 oameni. 
Drapelul acestui regiment a fost decorat cu 
Virtutea Militară şi cu Mihai Viteazul [...]. Din 
285 morţi au fost 7 jidani. Din 494 răniţi, au fost 
3 jidani. 


CERTITUDINEA 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


Reg. 2 infanterie Bârlad. Acest regiment 
a fost şi el de două ori sfărâmat în lupte. A fost 
decorat cu Mihai Viteazu cl III şi cu Virtutea 
Militară; a avut morţi 702, din care 3 Jidani; a 
avut răniţi 1.789, din care 7 Jidani. Numărul 
jidanilor a fost de 215 soldaţi, din care dezertori 
şi dispăruţi 110; mutaţi şi evacuaţi 21, veniţi 
după luptă 53, adică atunci când nu mai era nici o 
primejdie. 

Reg. 10 Putna, a avat jidani 192, din care 
dispăruţi 91, dezertori 31, condamnaţi la moarte 
21, întrebuinţaţi la diferite servicii 11, veniţi 
după lupte 12. În total 166, care au luptat sau 
au dezertat, din 192, având numai 14 răniţi şi 2 
morţi. 

Reg. de Vânători de Munte, a avut 32 
Jidani. Dezertori 7, la partea sedentară 7, servicii 
7, mutaţi în formaţiuni necombatante 6, fac 26. 
Restul n'a avut nici un rănit, nici un mort. Morţii 
românilor în acest regiment au fost 29, răniții 
români 131. 

Reg. 13 Infanterie Ştefan cel Mare, 

Iaşi, a avut cel mai mare număr de Jidani şi 
anume 1.040, un batalion. Totalul morţilor 
acestui regiment a fost de 755, la care Jidanii 
au participat cu 82. Răniţi au avut 1.297, din 
cari jidani 93. Dar dispăruţi Jidani din acest 
regiment au fost 276, dezertori 176. La servicii 
necombatante, 71, condamnaţi 2, veniţi după 
lupte 161. În total, 687 necombatanţi din 1047; 
ar rămânea aşadar vre-o 360, presupuşi că şi-au 
făcut serviciul la front, cum ştiu ei să-şi facă. 

Reg, 67/55 Bacău, decorat cu Mihai Viteazul 
cl. III, totalul morţilor a fost de 544 români şi 
nici un Jidan, răniţi 343, din cari 13 Jidani. Acest 
regiment a avut 448 Jidani, din cari 139 dezertori, 
7 dispăruţi şi ceilați mutaţi la diferite servicii. 

Reg. 37 Botoşani: Jidani 359, dispăruţi 
135, dezertori 59, în serviciile regimentului 63, 
evacuaţi 68, mutaţi 37, veniţi după luptă 103, în 
total 365 care n'au luat parte la nici o luptă, au 
fost răniţi 59, morţi 25. 

Reg. 4 Vânători, laşi: A avut 240 Jidani, 
din cari dispăruţi 61, dezertori 30, condamnaţi 
2, răniţi 53, morţi în luptă 6. În total dispăruţi, 
dezertori, condamnaţi - 93. 

Reg. 38 Infanterie, Brăila: 328 jidani, din 
cari au fost dezertori 136, dispăruţi 81, mutaţi 
la diferite servicii 34, condamnaţi 5, din cari 1 
la moarte, răniţi 30, morţi 18, din cari 4 bolnavi 
dela partea sedentară, şi 1 în închisoare. În 
total dezertori, dispăruţi şi mutaţi 256 din 328, 
rămânând 72 în serviciu. 

Reg. 22 Infanterie, Ialomița: A avut morţi 
peste tot 206, din cari 2 jidani, răniţi 790, din cari 
7 Jidani. 

Reg. 15 Infanterie: A mobilizat 551 Jidani, 
din cari 125 intraţi în spital, fără a mai fi apărut 
pe front, 255 dezertori la inamic de bună voie, 
92 vărsaţi la alte regimente, 26 morţi de diferite 
cazuri, 5 morţi veniţi dela inamic, în total 504, 
mai rămânând 47, despre care sar putea spune că 
au fost în campanie. 

Reg. 23 Ialomiţa: A avut 17 Jidani, din cari 
dispăruţi 8, dezertori 2, în serviciul auxiliar 5, la 
front 2, nici un rănit, nici un mort. 

Reg. 2 Vălcea: A avut 16 Jidani, din cari 
dispăruţi 5, dezertori 5, mutaţi la arsenal 4, 
nesupuşi 1, la front 1, total 16. 

Reg. 4 Argeş: A avut 23 Jidani, dispăruţi 9, 
dezertori 1, la diferite servicii 9, condamnaţi la 
moarte 2, răniţi 1, la front 1. 

Reg. 43 Infanterie Slatina a avut 9 jidani, 
din care dispăruţi 4, dezertori 1, morţi 2, la front 
2, 

Reg. 54 Roman a avut 62 jidani, din 
care la partea sedentară şi la servicii 31, în 
serviciul regimentului 7, dezertori 2, în total 40 
necombatanțţi, răniţi 2, morţi 2. 

Prin urmare d-lor, iată în ce mod au participat 
jidanii la război [...]. 

Şi ca să vedeţi ce fel căutau să scape de 
serviciul militar, daţi-mi voe să vă citesc un 
document foarte interesant, care arată cum Jidanii 
se furişau peste graniţă, în Rusia, mai ales pâna la 
isbucnirea revoluţiei Maximaliste. Şi ce au făcut 
acolo? Veţi vedea d-v. şi cred că cu toţii o ştiţi 
ca şi mine. Deocamdată, o copie după raportul 
Corpului de grăniceri No. 3424 din 24 Oct. 1916, 
către Marele Stat Major, în care se zice: 

„Am onoare a comunica că în ziua de 27 
Septembrie a.c. (1917), un camnion rusesc închis, 
voind a trece în Rusia prin punctul Sculeni, 
soldatul grănicer Cărăţeanu Teodor, fiind de 
santinelă, l'a somat să se oprească. Şoferul rus 
i-a spus că nu are nimic în camion şi deci nu 
opreşte. Soldatul a trecut înaintea maşinei şi a 
luat arma la mână, şi i-a spus şoferului, că nu-i 
dă drumul decât după ce va trece cu maşina peste 
el. Şoferul văzând atitudinea hotărită a santinelei 
noastre, s'a supus. Soldatul Cărăţeanu Teodor, 
controlând camionul a găsit ascunşi în pânză şi 
înveliți în saltele pe dezertorii evrei: Sfarţ Bercu 
Haim din reg. 34 inf., David Șmil Iancu din reg. 
69 inf., Froim Sin lancu, lancu Sin Ițic, Avram 
Sin Ițic, Şloim Sin Ițic, Şulem Sin Ițic, din reg, 77 
inf. Toţi aceşti dezertori au plecat cu camionul 
No. 15956 din Botoşani în dimineaţa de 27 Sept. 
a. c, pentru a fi conduşi la Bălți în Rusia, pentru 
care au plătit şoferului câte 100 ruble de fiecare 
[J]. 

Se înțelege, d-lor, că condamnările pentru 
asemenea fapte de dezertare şi pentru diferite 
turburări în țară, au trebuit să fie foarte 
numeroase. Am aici publicația prin care 
comandamentul militar al oraşului Iaşi, aduce 
la cunoştinţa tuturor, numele condamnaților de 
Curtea Marţială din Iaşi, în cursul lunei Martie 


1917. În această lună au fost condamnaţi, peste 
tot, 46 de indivizi, pentru diferite fapte, şi din 
aceşti 46, sunt numai puţin de 17 jidani, aşadar 
aproape jumătate, din care 9 militari, un haham 
şi un rabin. Iată numele lor: [...]. Prin urmare, 
d-lor, într’o singură lună şi numai la laşi, vedeţi 
d-v. câte condamnări ale jidanilor pentru fapte de 
nesupunere, dezertări, turburări, aşa că până şi 

pe un cuvios rabin îl găsim amestecat în aceasta 
societate, fiind condamnat pentru mituire la un an 
închisoare. Statistica generală arată că în timpul 
războiului au fost judecaţi 543 jidani, din cari, 
condamnaţi 454, şi anume: ofiţeri 18, subofiteri 
42, soldaţi 376, civili 18. Din aceştia, 237 au 

fost condamnaţi la moarte în lipsa, prin urmare, 
pentru fapte cu totul grave. Voiţi d-v. să vedeţi 
motivele condamnărei? Să vă citesc câteva cazuri 
[...]. Şi din aceste exemple se vede ce însemnează 
Jidanii în administraţie, unde sunt o adevărată 
nenorocire. 

În serviciul frontului însă, dacă se poate vorbi 
serios de aşa ceva la dânşii, se ştie că au fost 
elementele cele mai detestabile, nedisciplinaţi, 
fricoşi, dezertori şi spioni cari au periclitat 
siguranţa şi disciplina armatei, fără a-i aduce nici 
un folos. Şi pentru a ilustra aceste afirmări - ca să 
nu pară numai că acele spuse de dl raportor, când 
zice că jidanii şi-au făcut datoria către ţară, mai 
ales în ultimele împrejurări, şi că merită drepturi 
politice - îmi veţi permite să mă refer şi aici la 
cazuri concrete, după acte oficiale, care se pot 
controla [...]. 

Printre aceşti numeroşi dezertori, condamnaţi 
la moarte, cei mai mulţi în lipsă, aşa că au scăpat 
de osândă, să se noteze că locul de frunte îl 
ocupă medicii ofiţeri, aşadar intelectualii jidani, 
cari nu au cel puţin scuza lipsei de cultură. 
Contrastând cu medicii noştri militari români, 
din rândurile cărora nu se poate cita nici un caz 
de dezertare, sau de vre-o condamnare infamă 
de felul acestora. Dezertările jidanilor nu s'au 
mărginit însă numai la dezertări individuale, ci tot 
la dânşii găsim cazuri extraordinare de dezertare 
în massă. Şi iată câteva exemple: La reg. 69 Inf., 
au dezertat în grupă şi au fost condamnaţi la 
moarte, în lipsă, doisprezece soldaţi jidani [...]. 
Din reg. 74/80 inf., au dezertat în grupă şi au fost 
condamnaţi la moarte, în lipsă, cincisprezece 
soldaţi jidani, în frunte cu Edelştein Moise, 
sergent [...]. La reg. 10 Putna, au dezertat în 
grupă la inamic şi au fost condamnaţi la moarte, 
în lipsă, 41 soldaţi jidani în frunte cu Făluţă Meer, 
elev plutonier [...]. 

Văzându-se această atitudine a jidanilor în 
toată armata, s'au dat ordin să se facă statistici 
pe divizii, şi s”a obţinut prin mijlocul exact al 
cifrelor, rezultate cu adevărat surprinzătoare, 
în ce priveşte spiritul în care acest element a 
participat la răsboi. Şi iată încheierea, la care 
ajunge Statul major al diviziei a 6-a, în raportul 
său oficial, rezumând cifrele statistice: 

„Cel mai mare procent de dezertori la inamic 
îl dă regimentul 10 Putna, cu 21, 18% evrei faţă 
de 0,57% români, ceia ce vine pentru un dezertor 
român, 37 dezertori evrei la inamic; după aceasta 
vine regimentul 24 Tecuci, cu acelaş procent, 
apoi reg. 12 Cantemir cu 3.11% dezertori evrei 
fajă de 0.23 dezertori români, sau pentru un 
dezertor român la inamic 16 dezertori evrei, şi în 
fine reg. 11 Siret, cu o proporție mai mică. Socotit 
pe arme, infanteria care a fost în strâns contact 
cu inamicul, stă în frunte cu 5,62% dezertori 
evrei, faţa de 0,23% dezertori români, sau pentru 
un dezertor român la inamic, 23 dezertori ovrei,; 
apoi vine cavaleria şi artileria cu nici un dezertor 
român, dar cu procente ridicate de 3,61% şi 
2,32%, dezertori evrei la inamic. În general, 
au dezertat la inamic, faţa de 0,18% români , 
4,72% evrei sau pentru un dezertor român, 26 de 
dezertori evrei la Inamic. Cifrele vorbesc singure: 
sentimentele luptătorilor evrei au fost pentru 
inamic, nu pentru noi; în astfel de împrejurări 
este de admis că numai aceia dintre evrei nu au 
dezertat la inamic, cari nu au avut posibilitatea 
s'o facă. Divizia, se ştie, a fost informată la timp 
de conduita acestor soldaţi, a ordonat cercetări 
şi a luat măsuri restrictive, îndepărtând pe evrei 
de la misiunile grele şi de încredere, ce-i aducea 
în contact cu inamicul (vezi anexat ordinele No. 
3011 din 4 Iunie 1917 şi No. 5946 din 8 Oct. 
acelaş an). Fără aceste măsuri şi chiar cu ele, 
dacă li s'ar fi prezentat ocazia, toţi soldaţii evrei 
ar fi dezertat la inamic”. 

Adunând cifrele dezertorilor în interiorul 
țărei, Statul-major al diviziei 6-a, ajunge la 
următoarele concluzii: 

„Faţă cu dezertorii români, proporţia 
dezertorilor evrei se prezintă astfel: în fruntea 
unităţilor sta regimentul 24 Tecuci cu 27 
dezertori evrei, la un dezertor român, în 
interiorul ţărei, apoi reg. 16 obuziere cu 12 
dezertori evrei la 1 dezertor român, cavaleria cu 
8 dezertori evrei la 1 dezertor român, şi în fine 
celalte formatiuni cu 6, 4, 3, etc, dezertori evrei 
la un dezertor român. [...] La un dezertor român 
la inamic se prezintă 26 dezertori evrei la inamic, 
la un dezertor român în interiorul ţărei, se 
prezintă patru dezertori evrei în interor, adică au 
dezertat la inamic de aproape şapte ori mai mulți 
evrei decât au dezertat în țară. 

[...] Răul exemplu ce au dat aceşti oşteni 
camarazilor lor români, este evident şi confirmă 
pe deplin constatarea ce s'a făcut în acest război, 
în alte armate, că evreii au pe câmpul de luptă 
rolul elementului disolvant în mijlocul trupelor 
Ek 

In urma acestor constatări şi a experienței 
zilnice, făcute de către şefii armatei, având 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


răspunderea siguranței trupelor de supt comanda 
lor, Marele Cartier general, a luat măsuri speciale 
de apărare față de jidani, prin ordinul No. 
429/916 [...]. 
Copie după ordinul Marelui Cartier General 
No. 429/916 

„Fiind informaţi că soldații evrei şi bulgari 
întrebuințaţi izolaţi, se predau prizonieri de 
îndată ce vin în contact cu inamicul, am onoare 
a vă ruga să binevoiţi a lua măsuri ca să nu fie 
întrebuințaţi în servicii izolate, ci să fie ţinuţi 
încadraţi. Din înalt ordin: p. Şeful de Stat-Major 
Generat General (ss) Hiescu. p. conformitate, 
(ss) Căpitan Stănescu Ion”. 

Pe baza acestui ordin general s'au luat 
apoi dispoziţii speciale de către comandanții 
regimentelor, în deosebi pentru jidani [...]: 

No. 465 Regimentul . . . infanterie către 
companie / În conformitate cu ordinele 
superioare, fiecare companie va lua imediate 
măsuri ca toţi evreii să fie constituiți într 'o 
singură subunitate ca pluton, secţie sau grup, 
după efectivul de evrei ce are fiecare companie. 
Aceste subunități vor fi bine încadrate, 
dându-li-se gradele cele mai destoinice. Ei 
vor fi întrebuinţaţi la toate serviciile afară de 
patrule, recunoşteri şi santinele. Comandantul 
regimentului... Lt.-Colonel...” 

[...] Ca să vă ilustrez însă răbdarea şefilor 
armatei cu acest element trădător şi disolvant, 
să-mi daţi voe să vă citez încă două acte oficiale, 
de mare importanţă, care caracterizează totodată 
sufletul românesc şi spiritul de cari erau însuflețiţi 
comandanții noştri, de înalt patriotism, şi de 
solicitudine deopotrivă pentru toţi acei cari 
serveau supt drapel şi tocmai de aceia aceste 
acte înfierează pentru totdeauna înaintea istoriei 
purtarea infamă a jidanilor cari astăzi, vin să 
ne ceară drepturi. Este un ordin al generalului 
Arghirescu, comandantul diviziei a 6-a şi anume 
ordinul No. 3011 din 4 lunie 1917, dat prin 
urmare în ajunul marilor lupte ce se pregăteau la 
Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti. Atunci, şefii, dându- 
şi seama de primejdia în care se găsea ţara, au 
crezut să facă un ultim apel la patriotismul, la 
sentimentul iubirei de ţară şi a acestor indivizi, 
chemandu-i la datorie, iată acest ordin, care 
constată mai întâi purtarea de până atunci a 
jidanilor: 

„Ac. 3011, 1917 Iunie 4 / Divizia 6-a, către... 

În cursul actualului răsboi mi s'au semnalat 
destul de dese cazuri, în care soldaţii români de 
rit mozaic s'au predat, sau au dezertat la inamic. 
Chiar zilele acestea, au avut loc câteva dezertări 
de această natură, dela reg. Cantemir No. 11 
şi Putna No. 10. Această stare de lucruri mi-a 
umplut sufletul de durere, căci nu înţeleg cum 
aceşti oameni, născuţi din părinţi şi strămoşi 
pe pământul acestei ţări, trăind aci cu noi şi 
împărtăşind deopotrivă bucuriile şi durerile 
noastre, să fie în stare să comită astfel de fapte. 
Este o ruşine şi o pată, care cu greu se va şterge 
în istoria timpului de pe aceşti concetăţeni şi 
tovarăşi de luptă. Totuşi îmi place să cred că au 
fost numai oare care rătăciri şi că acei dintre 
români de rit mozaic cari sunt azi printre noi, 
se gândesc mai adânc, simţesc ca şi noi şi au 
aceiaşi dragoste pentru pământul acestei ţări pe 
cari sunt datori să-l apere. Numai astfel ar avea 
dreptul la viață comună, la împărțirea tuturor 
răsplătirilor şi la titlul de bravi, apărători ai 
țărei. Fac apel, eu comandantul acestei divizii, 
la simțămintele acestor camarazi şi îi asigur că, 
în ce mă priveşte pe mine, vor avea, fără nici 
o rezervă, toate răsplătirile meritate. Acei cari 
nau sufletul pentru răsboi, îi invit să iasă la 
raport, şi-i voi trimite înapoi. Acest ordin se va 
citi în companii tuturor gradelor inferioare de rit 
mozaic, iar comandanții de corpuri sunt rugaţi a 
lucra în această privinţă la spiritul acestui ordin. 

Comandantul diviziei 6-a General 
Arghirescu”. 

[...] Acest suprem apel, făcut în momente de 
primejdie, nu a fost însă auzit de soldaţii jidani, 
cari au continuat uneltirile lor trădătoare. Şi 
atunci, acelaş comandant, eminent cum îl ştim, al 
diviziei 6-a, generalul Arghirescu, s'a văzut silit 
să dea următorul nou ordin, care confirmă încă 
o dată cele spuse de noi, cu privire la purtarea 
jidanilor în timpul campaniei, înfierând-o cu 
epitetul de laşă: 

„No, 5946, 1917 Octombrie 8 / Divizia 6-a 
către... 

Încă dela începutul războiului am avut ocazia 
să constat, că soldaţii români de religie mozaică 
se predau sau dezertează la inamic. Mărturia 
incontestabilă a acestor fapte ruşinoase, o face 
acum statistica proceselor judecate la Curtea 
Marţiala a diviziei, de la intrarea în campanie şi 
până azi. Din totalul de 107 dezertori la inamic 
dovedite, 50 de cazuri sunt ale soldaţilor evrei, 
raportat la numărul luptătorilor evrei, revine 
peste 15 la sută dezertori la inamic, în timp ce 
depărtările de aceiaşi categorie ale Românilor, 
în raport cu numărul luptătorilor români, nu 
atinge nici 0,5 la sută. La un dezertor român 
revine deci 30 de dezertori evrei. Proporția 
este, mai mult decăt îngrijitoare; ea desvălueşte 
mentalitatea şi sentimentele antipatriotice ale 
acelora cari s'au născut, au crescut şi s'au 
hrănit pe pământul ţărei noastre, pentru ca la 
momentul de grea cumpănă s'o părăsească. 
Această purtare laşa a soldaților de rit mozaic, 
cari îşi calcă fără scrupul, jurământul de 
credinţă şi datoriile de cinste şi omenie faţa de 
steagul țărei, ne îndrăptățeşte să admitem, că 
şi acei rămaşi în rândurile noastre vor dezerta, 
când li se va prezenta ocazia şi că, dacă nu au 
dezertat până în prezent, este că nu au avut 
ocazie s'o facă. Pentru a preîntâmpina răul, 
ce decurge pentru noi din informaţiunile ce 


aceşti dezertori conştienţi procură inamicului, 

şi pentru a înlătura exemplul imoral, ce ei dau 
celorlalți luptători, ordon ca Comandanții tuturor 
unităților să ia măsurile cele mai potrivite cu 
situaţia în care se află unitatea fiecăruia, pentru 
a nu se mai oferi de aci înainte, în nici un chip 
soldaților evrei, ocazia de a dezerta la inamic. Ei 
nu vor mai fi întrebuinţaţi în patrulă, în posturile 
de santinelă, observatori, agenți de legătură, 
semnalizatori etc. Vor fi supravegheați cu ultima 
rigoare şi puşi la lucru înapoia frontului, în 
condițiuni cari prin ele înşile să compenseze 
îndepărtarea dela posturile periculoase. Fac 
răspunzători pe toţi comandanții de unităţi, de 
dezertaţiunile viitoare ale evreilor. cari nu vor 
putea reuşi, decât numai datorită nerespectărei 
acestui ordin. 

Comandantul Diviziei 6-a General (ss) 
Arehlrescu ” 

[...] Aceste documente de mare importanţă 
pentru istoria noastră militară, dovedesc fără 
replică posibilă că ţara nu s'a putut sprijini pe 
dânşii, că ei n'au participat în mod efectiv la 
durerile şi suferinţele noastre şi că mai ales în 
ultimul timp ei nu şi-au făcut cu prisosinţă datoria 
către patrie, cum zice d. Raportor, fără să-mi 
spună pe ce se bazează. 

Pe când însă, d-lor, jidanii nu luptau şi nu-şi 
făceau datoria, pe front, înlăuntrul ţărei, ca şi pe 
front, ei organizau spionagiul, pe o scară întinsă, 
în favoarea austro-germanilor. Astfel, Curtea 
Marţială a Armatei 11-a, într'o singură şedinţă 
dela 16 Mai 1917, a condamnat la moarte pentru 
spionagiu zece jidani [...] 

Dar acum d-lor, că s'au putut găsi, că se 
găsesc în rândurile armatei spioni numeroşi, 
aceasta încă n'ar fi nimic; ceia ce este 
extraordinar este că au organizat spionagiul însă 
şi rabinii lor. Acest fapt care aruncă o vie lumină 
asupra uneltirilor sistematice ale elementului 
jidovesc, uniţi cu duşmanii noştri împotriva 
noastră, s'a dovedit în afacerea rabinului Avram 
Friedman, Cari F. Rohrlik şi alţii, daţi în judecată 
pentru spionagiu şi ale căror acte, 39 la număr, au 
fost trimise Armatei I-a, de pretorul din Adjud, 
şi despre care acte şi afacere tratează şi raportul 
Diviziei XI, cu No. 20591 din 3 Noembrie 1917, 
către C.I.A.P.A. [...] 

Dar, d-lor, nu numai că organizează înşişi 
rabinii lor spionajul pe pământul ţărei în favoarea 
duşmanului - şi este foarte important să se 
fi constatat aceasta, documentar - dar ceiace 
dovedeşte sistematizarea acestui serviciu infam, 
este că tot ei formează şcoli de spionagiu, după 
cum rezultă şi aici din cercetări, consemnate în 
acte oficiale. Astfel, cu ordinul No. 5686 din 12 
Noembrie 1917, emanat la serviciul respectiv 
al Marelui Cartier General, se trimite către 
Corpurile de armată, un memoriu secret, tipărit 
după dispoziţia biroului de Informaţiuni pe lângă 
Statul Major al Armatei 4-a ruse, 1917, tratând 
despre spionagiul german pe frontul român, 
întocmit pe baza indicaţiunilor date de spioni în 
dosul frontului în regiunea armatei a IV-a şi Vl-a 
rusă. Cităm în text, următoarele date . [...] 

Dintre organizaţiile cunoscute până astăzi 
sunt următoarele: Școala de spionaj pentru 
armatele de uscat. 

„I. În oraşul Bucureşti, pe calea Dudești, 
Cafeneaua ,,Grin ”- Directorul şcoalei este 
ofițerul german Voiner, Din restul personagiului 
acestei şcoli sunt cunoscuţi: 1. Leibovici, 
instructor, dezertor din armata româna, locueşte 
în str. Teilor No. 112. 2. Rosenţveig, instructor, 
evreu. Din spionii instruiți în această şcoală 
şi trimişi deja cu scopul de spionaj sunt: 1. 
Marcovici Herş, evreu supus român (arestat). 

2. Livsit Avram, evreu supus român (arestat). 3. 
Leibovici Samuel, evreu supus român (arestat). 
4 Goldemberg Samuel, evreu supus român 
(arestat), 5. Eigel lacob, evreu supus român 
(arestat). 6. Aschenasi Isidor, evreu supus român 
(arestat). 7. Kefman şi 8. Keler Isaak. Aceştia 
din urmă doi spioni, după informaţiuni, se află 
la Odesa. [...] Problemele date agenţilor erau 
următoarele: 1. Să se culeagă informaţiuni de 
numărul trupelor, artileriei şi calibrului ei, ce fel 
de întăriri şi în ce loc sunt (Spionii se trimiteau 
în oraşele Galaţi şi Bărboşi). 2. Dacă este linie 
ferată din Dorohoi, numărul trupelor, dacă sunt 
poduri pe râul Prut, şi în ce loc anume (spionii 
se trimeteau în Botoşani, Bucecea şi Dorohoi.) 
3. Ce trupe sosesc, pe ce front sosesc numărul 
lor, şi dacă în aceste trupe sunt oameni chemaţi 
sub drapel înaintea timpului (mobilizați mai 
tineri de 21 ani) când se va efectua mobilizarea 
contigentelor 1919 şi 1920, dacă sunt poduri pe 
Prut, unde şi ce anume (spionii se trimeteau la 
Bârlad, Tecuci şi Galaţi.) 4. Numărul trupelor, 
de pe ce front sunt aduse şi încotro se îndreaptă. 
Unde se găseşte Statul Major General şi acest 
Stat Major este într 'un loc sau în mai multe 
locuri. Dacă este telegrafie fără fir şi hangare 
pentru aeroplane, unde se găsesc trupele 
române, unde şi ce fel de poduri se găsesc pe 
Prut (spionul se trimetea în oraşul Bârlad.) 5. 
Numărul trupelor şi numărul de pe epoleți, 

de unde şi încotro se îndreaptă, dacă se face 
linie ferată între Kişinău, Huşi, ce trupe sunt 

la Bolgrad, ce fel şi unde sunt poduri pe Prut, 
care contigent este mobilizat şi care contigent 
se proectează pentru mobilizare (spionii se 
trimeteau la Bolgrad, Bender şi Kişinău). 

II. În oraşul Bucureşti, în piaţa Romană, 
şeful şcoalei un ofițer necunoscut. Din celălalt 
personal al şcoalei sunt cunoscuţi. Zilberştein 
David, recrutator de elevi pentru şcoala de 
spionaj şi translator, evreu, locueşte în Hotel 
Gabroveni, Covaci. [...] Dintre elevii acestei 
şcoale este cunoscut: Mozes Solomon Paltiler (la 
arestarea lui s'a numit ,„ Moise Cholmoleb ” evreu 


nr. 117/2022 CERTITUDINEA 
ot] 


[J 

III. În oraşul Brăila pe str. Şcoalei No. 3, se 
găseşte biroul. [...] Din personalul acestui biurou 
sunt cunoscuţi: 1. Snaider, locotenent, ajutorul 
şefului acestui biurou, instructorul spionilor şi 
recrutor de spioni, cu locuinţa pe lângă birou. 
4. Leibovici, agent recrutor, are domiciliul în 
oraşul Bucureşti şi 5. Russu Roşu (Porecla) 
ajutor al lui Leibovici, la care are şi locuinţă. 
Spioni trimişi după culegerea informaţiunilor: 

1 Hodorovski Horş, evreu, supus rus, prizonier 
din reg. 34 puşcaşi Siberian (arestat) 2. Ftighte 
Haim a lui Sulirn, evreu, supus rus, prizonier, 

tot din acel regiment, (arestat) [...] b. Şcoala de 
spionaj pentru armatele marinei. În Bucureşti, 
pe strada Pitar Moşu No. 5 şeful şcoalei 
căpitanul serviciului militar german Berghel. Din 
personalul acestei şcoli sunt cunoscuţi: [...] 3) 
Svariz Gozias, (Ozias) recrutor de spioni, evreu, 
se spune că este supus francez [...]. 

V. In oraşul Bucureşti pe str. Teilor No. 

27 Directorul şcoalei este Doctorul Cerny, 
domiciliat tot acolo [...]. 

Prin urmare d-lor, se dovedeşte din acte 
oficiale nu numai că au funcţionat ca spioni, nu 
numai că au organizat spionagiul prin Rabinii 
lor, după cum se vede din actele aliate la dosarul 
Curţii Marţiale, a armatei II-a pe care l'am citat, 
dar că au înfiinţat chiar şcoli de spionagiu şi că 
în tot timpul războiului, jidanii au jucat rolul de 
căpetenie, putem zice exclusiv, în spionarea şi 
trădarea armatei noastre. lată în ce mod „şi-au 
îndeplinit cu prisosinţă datoria către patrie” şi 
cum au luat parte la toate bucuriile şi suferințele 
ei. 

Dar, d-lor, de îndată ce s'a deslănţuit anarhia 
bolşevică, în armata rusească, ei s'au pus în 
legătură cu soldaţii bolşevici şi au început să 
facă o propagandă activă anarhistă în rândurile 
armatei româneşti, crezând că a venit momentul 
ca să sdruncine însăşi ordinea Statului nostru. 
Am aci, ca document, manifestul aşa numitului 
partid social democrat către muncitori, soldaţi, 
ofiţeri şi cetăţeni, cu aţâţări împotriva Regelui şi 
împotriva Statului Românesc [...]. Acest manifest 
era strecurat în rândurile armatei noastre de către 
agenţii jidanilor, crezând că cu modul acesta 
vor ajunge să desorganizeze armata românească 
precum desorganizaseră armata rusească. În 
timpul acesta, massele de refugiaţi, de nesupuşi 
şi de dezertori jidani, trecuţi în Rusia în număr 
de câteva mii, agitau împotriva României, prin 
mitinguri şi prin memorii, pe care le adresau 
guvernului revoluţionar rusesc, cerând ca să 
intervie pentru a pune capăt „persecuţiilor”, 
pe care le-ar fi îndurat jidanii la noi. Astfel, 
la 28 Iunie 1917, ei au ţinut în sala nobilimei 
din Chişinau un mare meeting popular, la care 
Jidanul doctor Gritgendler a spus următoarele, 
după cum arată ziarul „Svobodnaia Besarabia” 
(Basarabia liberă) No. 70, din 1 Iulie 1917: 
„Ministrul de Război Brătianu şi şeful Cartierului 
G-ral Presan, a dat ordin prin care se opreşte 
ovreilor de a vorbi în jargon, chiar şi în cercul 
familiar; Monumentele religioase ale evreilor 
sunt batjocorite. Curțile sinagogilor ocupate de 
grajduri, bucătării, şi altele. Presa evreiasca 
oprită. Rabinii şi alte feţe spirituale recunoscute 
ca improprii serviciului militar, nu se eliberează 
imediat acasă. În curs de câteva zile au fost 
obligaţi a scoate necurăţeniile afară din oraş. 
Se rechiziționează exclusiv casele evreeşti şi 
nu se opresc de a scoate în ulite femeile lehuze. 
În Botoşani, s'a oprit evreilor de a cumpăra 
producte înainte de ora 12, când, se înţelege, 
la piaţă nu se mai află nimic. În spitalele de 
țifoizi şi de exantematici desemnează numai 
doctori evrei, la front soldaţii evrei se pun în 
locurile cele mai periculoase”... După debitarea 
acestor grosolane minciuni, meetingul jidovesc 
din Kişinău alcătuit în cea mai mare parte 
din dezertori jidani din armata românească, 

a aclamat următoarea moţiune prin care cer 
intervenţia guvernului rusesc şi a armatei ruseşti 
bolşevizate, împotriva României: „Noi, cetăţeni 
şi soldaţi, adunaţi în Chişinău, sala nobilimei, 
în ziua de 28 Iunie 1917, în număr de 1.500 
oameni, ascultând Raportul d-rului Friţgenler, 
membru în consiliu de deputaţi ai soldaţilor 

şi ofițerilor din raionul frontului român, şi pe 
alți oratori, despre asupririle neomenoase la 
care sunt supuşi evreii din România, pe toate 
terenurile, din partea autorităţilor româneşti, 
ale instituţiilor şi a persoanelor particulare, 
luând în considerare, că cetăţenii ruşi şi 
armata, în care evreii sunt într 'o proporție 
însemnată, se luptă şi-şi varsă sângele pentru 
dreptate şi principiile umanitare, ale democraţiei 
mondiale, în deosebi pentru guvernarea de sine a 
popoarelor, şi că politica practicată în România 
contra evreilor se împotriveşte acestor principii 
şi influenţează demoralizând armata şi cetățenii 
ruşi, precum în România aşa şi în Rusia - am 
decis: 1. Să se obțină de la guvernul provizor şi 
consiliul deputaţilor, lucratori, soldați, veterani, 
rechemarea diplomaților conservatori acreditaţi 
în România, desemnarea în locul lor altora, 
care deschis ar apăra principiilor umanitare ale 
democraţiei. 2. A propus socialiştilor democrați 
şi revoluționari şi uniunei evreilor, militari, să 
explice părţilor de armată trimise în România, 
situația grozavă a evreilor din România, şi 
datoria armatei revoluţionare ruse de a sta în 
toate cazurile în apărarea celor asupriţi. 3. A 
cere prin socialiștii revoluționari şi democrați din 
Petrograd, dela internaţionala acţiune asupra 
democraţiei tuturor ţărilor... să se protesteze 

şi să lucreze în contra sistemei întrebuințate 

în România... 4. A propune organizaţiilor 
evreeşti militare în laşi să cheme un congres 

al reprezentanților armatei şi al delegaților 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


a 


diferitelor comitete ale unităților armatei, care 
se luptă şi locuesc în România şi în periferiile 
ce tind spre ea, pentru a se lămuri mijloacele 
şi căile unei lupte organizate şi echilibrate 
împotriva cruzimilor româneşti ”. 

Se vede dar, că jidanii refugiaţi în Rusia, 
împreună cu coreligionarii lor de acolo, profitând 
de guvernul revoluţionar jidovesc, pe de o parte 
cer intervenţia acestui guvern, iar pe de altă 
parte apelează la armata rusească din România, 
crezând că, prin presiunea acestei armate 
anarhizate de dânşii, pot parveni să pună mâna 
şi la noi pe puterile Statului, sau cel puţin să 
ne silească a ne supune tuturor cerinţelor lor. 

Şi să ştie că a trebuit să se ia severe măsuri de 
apărare împotriva anarhiei jidoveşti, din armata 
rusească, din rândurile căreia, la 23 Aprilie 1917, 
s'a încercat chiar un fel de mişcare revoluţionară 
la Iaşi, prin intervenţia vestitului anarhist bulgar 
Racowski, care a ţinut şi un discurs incendiar în 
Piaţa Unirei din laşi, scăpând apoi de arestare 
prin fugă, cu ajutorul jidanilor, în deosebi a lui 
Max Wechsler. În Rusia însă, dezertorii Jidani 
din armata românească, au continuat să se agite, 
cerând să fie încorporaţi la armata rusească şi 
căutând a provoca intervenţia guvernului rusesc, 
revoluţionar, în care ştim că jidanii aveau o 
influenţă covârşitoare. Astfel, înfăţişându-se 

ca victime ale revoluţiei ruseşti (?!) ei intervin 

la guvernul lui Kerenski, după cum se vede 

din următoarele informaţii, publicate în ziarul 
„Kiewskaia Mîsli” (Gândul Kievului) No. 249, 
din 15 Oct. 1917: „În raportul adresat d-lui A. F. 
Kerenski, 300 de refugiaţi evrei români, cer să fie 
egalizaţi ca emigranţi politici, să nu fie citați ca 
dezertori români şi să fie încorporaţi în armata 
rusească. Generalul Marx, şeful districtului 
Odesa şi comisarul guvernului Harite, au promis 
de a susţinea raportul lor. În protestul adresat lui 
Kerenski, evreii spun: „pentru fiecare izbândă a 
revoluţiei ruseşti, noi evreii plătim cu lacrimile 
mamelor, femeilor şi copilor noştri, cu suferinţele 
şi cu sângele nostru. Oligarhia românească 

se răsbună, noi suntem un element oprimat, 
pentru că punem o mare încredere în revoluția 
rusească” 

Jidanii nu se mulţumesc însă numai să încerce 
a introduce anarhia rusească în armata noastră şi 
să caute a provoca chiar o intervenţie în România 
a guvernului rusesc prin tot felul de minciuni şi 
de intrigi. Ci profitând de faptul că anarhistul 
Rakovski, după fuga lui din laşi, ajunsese 
stăpânul situaţiei în Odesa, ei se dedau la atacuri 
în bande împotriva consulatului românesc şi 
a celorlalte servicii ale noastre, organizând 
o persecuție laşă, cu brutalizări şi insulte 
sălbatice, în contra românilor. Aceasta rezultă 
iarăşi dintr”un act ofcial, al unui martor ocular, 
şi anume, din memoriul generalului Vivescu, 
prezentat Ministerului de război, în Aprilie 1918, 
asupra numărului nesupuşilor şi dezertorilor evrei 
şi a concursului ce aceştia au dat comitetelor 
revoluţionare bolşevice şi d-rului Rakovski, la 
Odesa, şi din care extragem următoarele: „Din 
numărul de câteva mii de nesupuşi şi dezertori ce 
au trecut în Rusia înainte şi în timpul războiului 
nostru, aproximativ 60% au fost evrei, 20%, 
bulgari sau lipoveni şi 2% români. Dintre aceştia, 
cei mai crunți şi sălbateci au fost bulgarii iar 
cei mai perverşi şi ameninţători, evreii cu toate 
ajutoarele băneşti ce li s'au dat şi lor ca tuturor 
refugiaților fără mijloace, în general. La primele 
manifestări pe strade făcute contra guvernului 
nostru, contra M. S. Regelui, şi contra armatei, 
cea mai mare parte dintre manifestanți, erau 
refugiaţi, nesupuşi şi dezertorii evrei, tot astfel, 
cei dintâi cari au compus bandele de atac contra 
consulatului român şi a instituţiilor nostre dela 
Odesa, au fost iarăşi evreii. Agenţii provocatori 
la jafuri şi cei cari făceau mai multă propagandă 
pentru înscrierea în batalioanele revoluţionare, 
destinate a lupta contra armatei române din 
Basarabia, şi a răsturna totul în România, erau 
cei mai mulți evrei, şi aceste instigaţiuni, le 
făceau nu numai printre dezertori, dară chiar 
printre soldaţii activi dela depozite şi din port, 
şi chiar printre răniții din spitalele româneşti. 

Cu ocaziunea arestărilor in masă ale românilor, 
a confiscărilor depozitelor şi vaselor din port, 
precum şi a tuturor instituţiunilor noastre, cei mai 
înverşunaţi contra noastră, când ne-am adresat 
Rumcerodului, erau tovarășii Goldenbaum, un 
vechi cetățean român, certat cu îndatoririle 

lui către ţară, şi Eisenmann, cari făceau parte 
din comitet. Cu conducerea arestărilor şi a 
perchizițiunilor ce se făceau la locuinţele 
noastre, de către marinarii revoluționari, 

garda roşie şi anarhiştii, erau însărcinați dintre 
evreii români, precum Abramovici din laşi, 
Birman dela Botoşani, Buiumovici, fost elev al 
şcoalei militare, a tinerilor cu termen redus, 

şi Kupferwasser, fost comptabil al d-lui A. A. 
Bădărău. Aceşti din urmă doi evrei, împreună cu 
Grumberg, erau însărcinaţi cu conducerea pazei 
celor arestaţi şi a transportului lor pela diferitele 
închisori. Ei alegeau, pentru gardă, pe cei mai 
răi dintre bandele revoluţionare şi, dintre aceştia, 
evreii se distingeau în totdeauna prin aroganța 
lor insultătoare. Direcţiunea superioară o avea 
tovarășul Ciorroi (Schwartz), care împreună cu 
Bujor, Necolau, şi Dicescu, formau Statul Major 
al lui Rakovski. Aceştia instruiau şi întocmeau 
actele aşa zise de spionagiu şi contra revoluţiei, 
ale ofițerilor şi funcţionarilor români în Odesa, 
şi fixau după persoane sumele şi valorile ce 
trebuiau confiscate, fie asupra celor arestaţi, fie 
asupra celor ţinuţi sub pază la locuinţele lor, sau 
prin diferitele sanatorii. Cu ocaziunea îmbarcărei 


arestaţilor pe vasele „Traian ”, şi „Dacia ” pentru 
a-i trimite, din ordinul lui Rakovski, în Crimeea”, 
când s'au petrecut scenele cele mai sălbatice, 
prin lovituri, de focuri de armă, unul din capul 
acestei înscenări mişeleşti a fost evreul dezertor 
din marină Kahane”. 

[...] Sar părea aşa dar că, cu aceste acte, 
s'au adus destule dovezi pentru a caracteriza 
atitudinea acestor indivizi faţă de noi. Partea cea 
mai odioasă, însă, este purtarea pe care au avat-o 
ca unelte de asuprire în mâinile duşmanilor, 
împotriva soldaţilor noştri prizonieri. Şi aci 
sunt nenumărate documente, care arată în ce 
mod mişelesc s-au purtat prizonierii jidani, 
internaţi împreuna cu soldaţii noştri, şi care 
cunoscând limba germană, dacă ar fi avut cea 
mai elementară omenie, ar fi putut să le fie de 
mare folos. Procedarea lor era invariabil aceasta: 
profitând de cunoştinţa limbei - ei îşi puneau 
galoane de gradaţi şi erau însărcinaţi să comande 
companiile de corvezi asuprind pe români în 
chipul cel mi neomenos. Vom cita şi aici câteva 
acte, pentru ilustrarea spuselor noastre. 

[...] „Copie după declaraţia sergentului Ifrim 
Gheorghe... 

„Companiile de corvezi erau comandate de 
jidani de ai noştri. După ce i-au prins şi-au pus 
galoane de gradaţi şi ne înjurau şi ne băteau 
mai mult ca nemţii. Jidanul Lazăr Avram (din 
Reg. 27, Comp. 3-a-) era Şeful Comandaţilor de 
companie, el dădea ordine la ceilalți evrei care 
companie să iasă la corvezi ”... 

Într’un alt memoriu al unor prizonieri 
români, vorbindu-se de tratamentul la care 
îi supuneau germanii, se zice: „Au căutat să 
profite foarte mult de ofiţerii şi soldaţii evrei din 
armata noastră, cari cu toții, fără cea mai mică 
mustrare de cuget, s'au vândut cu trup şi suflet 
germanilor, dându-le tot felul de informaţiuni 
relativ la armata noastră. Aceşti nemernici de 
evrei, în schimbul trădărei lor, aveau din partea 
germanilor avantajii morale şi materiale, că 
trăiau bine şi erau lăsaţi liberi; pe când ofiţerii 
şi soldaţii români erau bruscaţi şi bătuţi ca 
animalele, nedându-li-se mâncare decât o felie 
de pâine pe zi, aruncandu-ni-se epitetul de câini. 
Pe soldaţii evrei de la noi germanii îi făceau pe 
toți gradați şi-i băteau fără milă pe soldaţii şi 
plutonierii noştri, spunindu-le că acum nu mai au 
frică, fiind-că nu se mai află în România”. 

Un alt memoriu al celor dintâiu prizonieri 
români întorşi din Austro-Ungaria, în Martie 
1918, adresată Generalului lor, exprimă toată 
indignarea acestor bieţi oameni, martirizaţi de 
Jidani: 

„Să trăiţi Domnule General, 

Subsemnaţii foşti prizonieri de război în 
Austro-Ungaria, sosiți cu primul transport de 
1.000 de oameni, în ziua de 10 Martie, prin 
Burdujeni, aflaţi astăzi în spitalul de evacuare 
No. 9 Sascut, ne permitem a aduce la cunoştinţa 
tuturor autorităţilor militare, că în timpul nostru 
de prizonierat, am avut de îndurat cele mai grele 
ponegriri şi persecuţiuni din partea camarazilor 
noştri evrei, cărora pentru serviciile aduse 
inamicului şi devotamentului nutrit pentru el, li 
s-a încredinţat în general administraţia lagărelor 
şi cari, pentru pofta lor de câştig nesăţios, au 
întrebuințat cele mai neomenoase mijloace de 
terorizare, pentru ajungerea scopului urmărit, 
care a avut de rezultat moartea a peste zece mii 
de camarazi de ai noştri numai din cei ce făceau 
parte din lagărul Ostfy-Aszongfe. Pe lângă 
puterea ce li s'a dat de inamicii noştri, au avut 
tot concursul pe faţă al doctorului Hirsch, dela 
Craiova. Astăzi, ca soldaţi, ne plângem şefilor 
armatei noastre, mâine ca cetăţeni vom căuta 
să răzbunăm suferinţele ce am îndurat de pe 
urma lor, vom răsbuna pe fraţii noştri de arme, 
căzuţi victime lipitorilor ce s'au oploşit la sânul 
țărei, pentru care au dovedit că nu merită a se 
numi fii ei, [...] în total 71 de însemnături de 
sergenți, caporali şi soldaţi aparţinând la diferite 
regimente”. 

Un alt memoriu, semnat de 56 grade 
inferioare, foşti prizonieri, din cari 39 plutonieri 
şi plutonieri majori (reangajaţi), expune cu 
toate amănunţimele ororile comise în lagărele 
de prizonieri de către jidani, în accente de o 
profundă revoltă sufletească, cerând răsbunare 
pentru atâtea victime datorite uneltirilor lor: 

„Să trăiţi d-le General,/ Noi foşti prizonieri 
români din Ostffy Asszonyfa (Ungaria) reîntorşi 
prin punctul Burdujeni în mult dorita țară, voim 
ca în cele ce vor urma să vă arătăm domniilor 
voastre şi prin d-v. să ştie întreaga suflare 
românească, cauzele distrugerii generaţiei din 
prezent. Vă vom arăta că intenţionat şi metodic 
am fost distruşi fiziceşte şi moralmente... Spunem 
şi vom striga în gura mare, ca să audă tot ce-i 
român, Să tresară pământul pe care au trăit 
aceste canalii, că numai jidanii, jidanii şi iarăşi 
jidanii ne-au mâncat. Ei erau puşi în serviciile 
cele mai importante ale lagărului şi pe dată ce 
vroiam să reclamăm eram alungați cu ciomegile 
de jidani, în timp ce duşmanii noştri făceau 
haz. Ei au fost aceia cărora li s'a încredinţat 
primirea alimentelor şi cari au furat aceste 
puține alimente, cu care abia puteam să ne ţinem 
viaţa... Câţi din plutonieri n 'au fost pălmuiţi 
şi înjuraţi de cei mai ordinari jidani, cine nu- 
şi aminteşte de Herşcovici Solomon - Buzău, 
şi prin el de toată jidovimea. Jidanii tălmaci, 
trimişi cu echipe cu mii de oameni la lucru, îi 
băteau să muncească mai repede, îi lăsau mai 
bine să moară sub ochii lor însângeraţi de ură, 
decât să-i bage în spitale, tălmăcind doctorilor 
maghiari, că aşa-i românul, hoţ, se preface. 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


Toate aceste barbarii de pe urma cărora zac ai 
noştri în Ostfyasszonyfa aproape 7.000, afară de 
Pressburg, munţii Tirolului şi Albania, cimitirele 
românismului, le-au făcut fără nici o mustrare de 
conştiinţă. Faptele lor le putem proba ori când 
cu date şi martori exacți şi nici o ură sau profit 
personal nu ne îndeamnă a-i divulga, de cât 
numai să se facă odată lumină, că aceştia sunt 
adevărații duşmani ai neamului românesc, voind 
să fie pedepsiţi după greutatea crimelor făcute, 
voind ca noi, care am fost martori oculari la tot 
ce s'a petrecut, să spunem văduvelor că soții 

lor zac în pusta ungară, orfanilor să le arătăm 
pe adevărații asasini ai iubiţilor părinţi, ca pe 
viitor să nu fie şi ei asasinați, să spunem rudelor 
şi prietenilor şi, implicit, ţărei, că orice aşteptare 
este zadarnică... Vrem să spunem întregului 
românism, că dacă nimenea n’a vărsat o lacrimă 
pentru cei cari au murit ca nişte câini, şi dacă 
ale lor acum sunt prea târzii, atunci ca un ultim 
omagiu pentru chinuitoarea moarte ce au suferit, 
să ceară pedepsirea acestor nelegiuiţi. Credem, 
d-le General, că se va da curs acestei drepte 
cereri, pe care o vom susţinea cu prețul vieţei 
noastre - cel puţin suntem pe scumpul nostru 
pământ, unde, de vom muri, nu ne va părea rău, o 
vom susţinea până la infinit. |...]. 

Din aceste memorii, ale prizonierilor noştri 
întorşi din captivitate, s'a întocmit un rezumat, 
sub titlul „Observaţiini Generale”, cu următoarele 
amănunte: 

1. Jidanii purtau toţi galoane de sergent şi 
plutonieri, fără a fi, numai cu scopul de a putea 
maltrata. 

2. Băteau pe toți soldații în general, iar pe 
cei bolnavi greu, după ce-i băteau, le luau pâinea 
spunându-le că doctorul le-a interzis să mănânce. 
Ai noştri, necunoscând limba străinilor, credeau. 
Această pâine o vindeau apoi cu 8 şi 10 coroane. 

3. S'au vârât în toate serviciile de cancelarie, 
ca şi la noi, formând şi o societate cu scopul de 
a lupta contra oricărui român, care ar putea, prin 
acțiunea lui, să le opună vre-o piedică. 

4. Serviciile cele mai uşoare, le dedeau la 
Jidanii lor, iar pe români îi puneau la cele mai 
grele corvezi, bătându-i în mod barbar, dacă nu 
puteau suporta povara lor. 

5. Făceau propagandă în contra ţărei noastre şi 
strigau că acum a sosit D-zeul lor. 

6. Dacă ai noştri se îmbolnăveau, ei râdeau 
şi se bucurau, iară nemților le spuneau să nu ne 
creadă, că aşa-i românul, hoţ şi leneş şi se face 
bolnav. 

7. Când ai noştri mureau, erau desbrăcaţi şi 
jefuiţi de ei. 

8. Iarna îi scoteau afară în ger, desculți, la 
corvezi. În aceste condiţii mureau câte 40-60 
zilnic. 

9. Vindeau alimente şi hainele sosite de 
la Berna, din care cauză ai noştri mureau 
literalmente de foame şi frig. Țineau câte 4-5 zile 
pe români nemâncaţi, sub pretext că au alimente 
dela Berna, şi au ce mânca, aşa fel ca un prizonier 
ce era pedepsit de ei mereu cu postul a fost nevoit 
să fure (Lamsdorf) rinichii unui cadavru, pentru 
a-şi potoli foamea. 

10. Sfătuiau pe ai noştri să facă revoltă contra 
boerilor la venirea în ţară [...]. 

Iată d-lor, fapte mărturisite înaintea 
autorităţilor româneşti militare de soldaţii noştri, 
cari au văzut cu ochii aceste crime odioase ale 
jidanilor trădători, dela cari au avut să îndure cele 
mai mari suferinţi. 

Şi chiar în momentul acesta, când noi suntem 
aici şi ne sbatem şi suntem nerăbdători - adică nu 
noi ci d-v sunteţi nerăbdători - , ca cu un ceas mai 
curând, să se dea satisfacţie cerinţelor lor, chiar în 
momentul acesta, ne vine, din judeţele de dincolo 
de Milcov, ocupate, o plângere a proprietarilor şi 
comercianților români, ruinaţi de jidani, într'un 
„Memoriu către d-nii Parlamentari ai ţărei 
româneşti”, ce s'a distribuit şi în care se zice: 

„Subsemnaţii proprietari şi comercianţi 
din teritoriul ocupat, vă aducem la cunoştinţă 
următoarele: 

1. Toată recolta de vin din judeţul Buzău, 
R.-Sărat şi Putna, a anului 1917, a fost strânsă 
de ovreii fraţi Adler, din Buzău şi Focşani, cu 
prețul de lei 0,06 bani gradul; grăduirea şi cotitul 
s'a făcut la depozitul de descărcare de către 
personalul numiţilor, cari ne-au frustrat atât la 
cotit cât şi la grad. 

2. Fabricarea rachiului din prune, tescovină 
şi drojdie, asemenea s'a dat acestor fraţi Adler, 
împreună cu altă ceată de evrei, cari au înşelat 
lumea, luând borhoturile pe preț derizoriu, şi fără 
măsurătoare, numai după aprecieri... 

3. Strângerea cerealelor de la ţărani şi 
proprietari în județul Buzău, pe anul 1917, 

a fost dată unui evreu Glasman din Buzău, 
care împreună cu o ceată de ovrei au scos din 
casele ţăranilor ultimul bob de cereale pe preţ 
derizoriu... 

4. Fabricarea brânzei şi strângerea lânei 
de pe la stâni de asemenea s'a cesionat unei 
cete de ovrei, cari ne speculează într 'un mod 
îngrozitor, plătind kgr de lapte de oaie cu 4 
bani, iar cel de vacă cu 10 bani kgr, iar brânza 
extrasă din acel lapte o vând pe piaţă până la 
10-12 lei kilogramul. D-lor Parlamentari, veţi 
cunoaşte că în toate aceste afaceri nu veţi găsi 
nici un român, toţi sunt ovrei, eşiți ca din pământ, 
şi cari înainte de răsboi, erau birjari, cismari, 
croitori, cămătari, misiţi, camioneri şi câţiva din 
ei depozitari falși şi fixatori de vinuri şi rachiuri; 
toți negustorii români mor de foame şi trăim ca 
într 'o țară ovreiască, D-lor. Parlamentari, vă 
rugăm Să interveniţi către guvernul român, ca 
cel puțin pentru anul acesta să se ia măsuri a 
lăsa pe producători să predea singuri recoltele 
rechiziționate celor în drept... Deasemenea să se 


ia măsuri a se înfrâna această şleahtă de ovrei, 
care aici în teritoriu ocupat, mai cu seamă la 
aceste trei judeţe, ne-au adus la sapă de lemn 
şi unde comerciantul român nu mai înseamnă 
nimic., (ss) [...].” 

Prin urmare, d-lor, din rândurile oştirei, ca şi 
din rândurile poporaţiei civile supuse prigonirilor 
criminale ale acestor jidani, se ridică plângeri 
cari dovedesc că ei au fost adevărații duşmani 
ai acestei ţări şi că n'au luat parte nici când 
la durerile şi bucuriile noastre, cum spune d. 
Raportor. Şi iată, d-lor, care a fost scopul nostru, 
aducându-vă atâtea dovezi. Am voit să ne opunem 
la falsificarea adevărului; am voit sâ împiedecăm 
crearea unei legende, am voit să înlăturam 
pângârirea istoriei neamului [...]. 

Trec la un alt capitol (protestări). [...] D-lor 
Deputaţi, art. 28 din tractatul de pace, care este 
punctul de plecare al legei d-v, însemnează o 
îndoită încălcare a dreptului suveranităţei noastre 
naţionale. Prima încălcare, este amestecul în 
afacerile noastre interne, rezultând din dreptul 
celui mai tare. „Vae Victis!”. A doua atingere a 
dreptului suveranităţei noastre este că suntem 
siliți să ne supunem acestei călcări, nesocotind 
Constituţia noastră [...]. Cum se explică această 
procedură îndoit de anormală? Eu îmi explic 
răşluirea Dobrogei: „Prietenii” noştri au avut 
nevoe de Dobragea pentru ca să satisfacă cererile 
Bulgarilor, cu care sunt aliaţi. Prietenii noştri, 
au avut nevoe de munţi, pentru ca să satisfacă 
lăcomia jidanilor din Buda-Pesta fâcându-i stăpâni 
pe exploatarea pădurilor din Carpaţi, sub cuvânt 
că au nevoe de munți, ca să apere graniţa lor. 

Berceanu: (întrerupe). 

D- A. C. Cuza : Crezi d-ta că, cu trei sferturi 
de ceas cât voi vorbi eu, vei scurta ocupaţiunea 
germană? [...]. Trebue să mergem până la 
sfârşit, şi să spunem aici tot ce se poate spune în 
favoarea punctulu de vedere românesc. [...] Prin 
urmare, îmi pun întrebarea: Pentru ce s'a recurs, 
din partea prietenilor noştri, la această procedare 
de două ori anormală? Sunt două motive. Primul 
motiv este ca să se răsplătească serviciile, pe cari 
Jidanii le-au făcut austro-germanilor. Evident că 
dacă s'au servit de dânşii în toate întreprinderile, 
dacă ei au fost aceia cari i-au primit în Bucureşti 
cu flori, dacă după cum v'am dovedit au luat 
parte la tot spionajul, şi au dat concursul 
armatelor, care veneau peste noi, trebue, se 
înţelege, să li se dea satisfacţie. Primul motiv, 
aşa dar, este răsplătirea, care se dă trădătorilor. 
Al doilea motiv este că ei voesc să aibă în ţara 
noastră agenţi de exploatare, agenţi comerciali şi 
industriali permanenți, cari să lege ţara noastră cu 
țările Europei centrale, pe cale economică. Jidanii 
sunt agenţii germanismului în mijlocul României. 

Asupra acestui fapt, de o gravitate deosebită, 
nu numai pentru noi ci pentru politica eoropeană, 
cum s'a văzut acum, în urmă a atras atenţia 
încă de pe la 1860, eminentul om de stat şi 
economist politic, principile Ion Ghika, care 
zice în „Convorbiri Economice: , Chestiunea 
poporaţiunei la noi... este mai serioasă şi mai 
periculoasă decăt ori unde, fiindcă se complică 
cu imigrațiunea evreilor, a căror înmulţire 
disproporționată nu este numai o plagă morală 
şi higienică... dar este şi o chestiune politică, 
pentru că Izraeliţii, cari se coboară necontenit 
dela Nord, ajung în România nemţii, sunt 
precursorii germanismului, a unei cucuceriri 
deznaționalizatoare, căreia ei îi pregătesc 
tărâmul”. Această constatare s'a dovedit pe 
deplin, mai ales în ultimele împrejurări. Vă rog 
să reţineţi bine aceasta. Şi să nu credeţi d-v. că 
germanii nu cunosc elementul jidovesc; îl cunosc 
mai bine decât noi şi-l ţin la distanţă. Dar tocmai 
de aceia ei se servesc de dânşii, ca element 
disolvant, împotriva noastră, pentru interesele 
lor [...]. Eu cred că d-l Ministru de Externe, cu 
fineţea diplomatică, de care a dat atâtea dovezi, 
s’ar fi putut servi de acest argument pentru 
ca, într'un eventual congres de pace, să atragă 
atenţiunea asupra anormalilăţei faptului că noi 
avem aici un număr extraordinar de mare de 
adevăraţi agenţi ai cucerirei germane [...]. 

Prin introducerea acestor elemente 
neasimilabile şi antinaţionale, se introduce 
otrava în sânul naţiunei române, se introduce 
elementul cel mai periculos de dezagregare şi 
slăbire a poporului românesc după principiul 
politic acela de desbinare şi istovire reciprocă 
a naționalităților, pe cari prietenii noştri, 
austro-ungurii, îl practică, pentru a-şi continua 
stăpânirea lor nefirească. Astfel pe când ţipă în 
contra „pericolului slav”, ca să ne facă pe noi să 
mergem alături de dânşii, ei fac tot ce le este în 
putinţă, în Bucovina, ca să distrugă elementul 
românesc în favoarea Rutenilor slavi, aţâţând 
pe Ruteni împotriva Românilor. lată, aşa dar, 
motivele cari au făcut ca puterile centrale, în mod 
intenţionat, să ni dea această lovitură de moarte, 
impunân-du-ne încetăţenirea jidanilor. 

O voce: Dar Antanta n'ar fi făcut-o ? 

D-l A. C. Cuza: Nu ştiu ce ar fi făcut Antanta, 
faţă de rezistenţa noastră, şi dacă argumentul 
acesta, pe care l-am invocat cu puterea de 
atunci... Deocamdată Antanta este necunoscutul. 
Dar ce faceţi d-v. este cunoscutul... De acum. 

D-l C.C. Arion ministru de Externe: De 
declaraţiunile lui Balfour vă sunt necunoscute ? 

D-l A. C. Cuza: Declaraţiunile lui Balfour, 
ori cât de interesante ar fi, nu echivalează cu 
hotărîrea unui congres de pace la care ar fi 
participat din partea României un Ministru ca d-l 
Arion. 

O Voce: întrebaţi pe d-l Take lonescu. 

D-l A. C. Cuza: D-l Take lonescu? Este ca şi 
cum aş întreba pe rabinul dela Buhuşi (ilaritate) 
Daţi-mi voe să am mai multă stimă, în această 
materie, pentru bărbaţii d-v. de Stat. 


CERTITUDINEA 


Dar vin acum d-lor, la una din problemele 
cele mai grave care vă privesc pe d-v. Îmi pun o 
întrebare: Fiind situaţiunea astfel cum este, oare 
a rezistat guvernul de astăzi presiunei executate 
de către Puterile centrale, împotriva noastră 
în chestia jidanilor? Aţi întrebuințat d-v. toată 
rezistenţa posibilă, pentru ca să îndepărtați dela 
ţară această lovitură? Iată cum se pune întrebarea. 
Şi vă fac atenţi asupra gravităţei acestei întrebări, 
pentru că d-v. sunteţi aceia cari veniţi şi daţi în 
judecată guvernul liberal. Şi ce vă garantează pe 
d-v. că mâine nu va putea să vină un guvern, ca să 
vă ceară socoteală [...]? În locul d-v. aşi fi foarte 
îngrijorat - căci nu s'ar putea găsi un guvern, 
care să vă dea în judecată, pentru faptul acesta şi, 
ferească D-zeu să vi se întâmple şi d-v. ceia ce 
păţesc alţii acum? 

O voce: Poate un guvern Cuza! 

D-l A. C. Cuza: Poate şi un guvern Cuza 
(ilaritate). Dar poate să fie un guvern pe care nici 
nu-l putem prevedea momentan. Nu se ştie ce se 
va întâmpla după ce d-v. veţi isprăvi toată această 
operă, pe care o desăvârşiţi prin legea de față [...]. 
Cine ştie ce bădărani se vor ridica din adâncurile 
acestui popor şi vă vor cere socoteala bădărăneşte 
(râsete) [...]. Eu am o credinţă, că acest răsboi nu 
se poate isprăvi decât: pe baza respectărei depline 
a principiilor naționalităților [...]. Voiţi o dovadă 
? [...] Iată însuşi textul declaraţiei lui Wilson, la 
punctul al doilea: ,„ Regularea tuturor chestiunilor 
atât teritoriale şi de suveranitate cât şi celor 
economice şi politice. În baza liberei stabiliri 
a acelei chestiuni, de către poporul, pe care-l 
privesc aceste chestiuni şi nu în baza unui interes 
material sau al avantagiului unui alt popor, care 
ar dori o altă aranjare pentru lărgirea influenţei 
sau dominaţiunei sale”. 

D-lor, e cazul tipic al nostru: Să ne hotărâm 
soarta noastră după cum cer interesele poporului 
românesc, şi nu după cum poate cere interesul 
material sau avantajul unui alt popor, pentru 
lărgirea influenţei sau dominaţiunii lor economice 
şi politice, de pildă, al popoarelor „Europei de 
Mijloc” [...]. Şi dacă nu se va putea stabili pacea 
şi ordinea în Europa, decât pe baza principiilor 
naționalităților, vă daţi seama d-v. în ce 
condițiune ne-am fi găsit noi, la un viitor congres 
de pace, când această problemă s'ar fi pus şi d-ta 
ai fi zis: Invoc principiul autonomiei naţionale, 
ca noi să putem rezolva această problemă, după 
cum interesele noastre o cer. Dar iată şi un alt 
argument. Care este acest alt argument ? V'am 
mai spus. Se putea zice: 

Nai suntem gata să primim în tratatul de pace 
principiul, dar nu putem îngădui să fim siluiţi ca 
să călcăm Constituţia Ar fi rămas aşa dar, ca la 
convocarea Constituantei, care se ştia că urmează 
să se convoace imediat, să se găsească formula, 
respectând Constituţiumea, pe baza căreia numai 
urma să se întocmească legea de încetăţenire a 
acelor jidani, cari ar fi întrunit condiţiile cerute. 
Art. 28 al tratatului ar fi rămas în alcătuirea lui 
de astăzi, minus cuvintele: „până la ratificarea 
tratatului de pace”, care ar fi fost suprimate. Aşa 
ca legea să nu ne fi fost impusă imediat [...]. 

D. Zelea Codreanu : Nu ne făcea Germania 
răsboi pentru jidani. 

D. A. C. Cuza: Acesta este adevărul. Şi d-lor, 
d-v. trebuia să faceţi următoarea declaraţiune: 
primim toate condiţiunile d-v. Minus aceasta. 

Şi vă rog să se ştie - şi s'ar fi ştiut în întreaga 
Europă, că România a primit toate condiţiunile de 
pace, afară de aceasta; că nu putea să admită să-şi 
calce constituţiunea. Era un punct de onoare şi 
demnitate naţională, ca să nu fim siliți să călcăm 
Constituţiunea (întreruperi). 

D. Berceanu: Când ai dat teritoriu, n'ai călcat 
Constituţia? 

D. A. C. Cuza: Dar veţi conveni, că este 
o deosebire între o cerinţă şi alta. Şi că sunt 
şi hotare morale, pe care un popor cu simţul 
demnităţei, nu le poate ceda. 

D. D. Pătrăşcanu: Şi cine ne-ar fi susținut în 
Europa ? [...] 

D. A. C. Cuza: Ne-ar fi susţinut dreptul 
nostru, (întreruperi). [...] 

D. A. C. Cuza: Nu, vă rog, vorbim foarte 
serios. Foarte serios răspuns este acesta: Ceea ce 
era la 1879, numai este la 1918 [...]. Dovadă că 
nu este, avem principiul susţinut de Wilson [...]. 

D-l C. C. Arion, vice-preşedintele Consiliului 
şi ministru de externe: Nu găsiţi, d-le Cuza, că 
Wilson era cam departe pentru a ne susţine ? 

D-l A. C. Cuza: Conştiinţa dreptului, 
d-le ministru, este pretutindeni. Este o forță 
mai puternică decât forţa brutală, care poate, 
într'un moment dat, să calce dreptul, dar care 
până în sfârşit, nu poate fi biruit. Aceasta este 
convingerea noastră; această convingere d-v. 
nu aţi avut-o, când aţi încheiat tratalul de pace 
(Întreruperi) 

[+] 

D- A. C. Cuza: Când s'a început tratările 
noastre cu puterile centrale, cu puterile „amice”, 
în şedinţa comisiunei juridice de Mercuri 21 
Februarie 1918, - d-l ministru de externe poate 
controla - în acea comisiune, în cursul şedinţei 
plenare din acea zi, d-nul von Kuhlman a 
informat că în delegaţiunea germană a sosit 
excelența sa d-l dr. Kriege, consilier pentru 
chestiunile juridice la Ministerul de externe 
german [...]. Excelenţa sa d-l dr Kriege a stabilit 
cam cum înţelege, ce formulă doreşte să se 
introducă în tratatul de pace. Şi iată textul, în 
franţuzeşte, al propunerei d-lui dr. Kriege: „/...] 
Libertatea religioasă prevăzută prin art. 44 a 
tratatului de Berlin, din 13 Iulie 1878, rămâne 
în vigoare; acest principiu va fi aplicat prin 
dispozițiuni speciale, întru cât nu ar fi fost 
aplicat până acum”. După acest text, aşa dar 
nu se prevede încetăţenirea imediată a jidanilor 


CERTITUDINEA 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


printr”o lege impusă pînă la ratificarea tratatului 
de pace, ca aceea pe care suntem chemaţi să o 
votam acum, ci se stabileşte numai principiul, 
rămânând ca el să fie realizat mai târziu. După 
cum o cerem şi noi, pentru a respecta Constituţia. 
Iată, d-lor, formula germană a rezolvirei 
problemei jidoveşti în România. Acest text este 
trecut în protocol şi, d-lor, nu se mai poate zice că 
a fost o simplă întrevorbire fără nici un rezultat, 
ci e un text care a fost şi stabilit de comisiune şi 
protocolat în şedinţa dela 21 Februarie 1918 [...]. 
Prin urmare, d-v. nu aveaţi, pentru d-v, numai 
principiul general stabilit de Wilson, îndeobştie 
de altfel recunoscut în relaţiile internaţionale, ci 
d-v. aveaţi şi protocolul dela 21 Febr. 1918, care 
era evident un început câştigat [...]. 

D-l C. C. Arion, ministru de externe şi vice- 
preşedinte al consiliului: Nu, d-lor, nu vreau să 
se acrediteze o legenda; s'a cerut de d-l Kriege 
mai mult de cât ceia ce este în documentul d-v. O 
afirm aici ca ministru de externe [...]. 

D-l A. C. Cuza: [...] Adaug pentru ştiinţa 
d-lui ministru de externe, care zice că dl Kriege 
a cerut mai mult, adaug următoarele cuvinte, 
cari n'au fost protocolate, dar cari nu au fost 
rostite de Excelenţa sa d-l Kriege: „Nous ne nous 
interessons pas a la qaestion juive, mais nous ne 
pouvons nous en desinteresser”. [...] În tot cazul, 
tratatul astfel cum se prezintă astăzi înaintea 
noastră, la Art. 28 zice: „, Osebirea de confesiune 
religioasă nu trebue să exercite în România nici 
o influenţa asupra stărei juridice a locuitorilor, 
în deosebi asupra drepturilor lor politice şi 
civile”. Aceasta este comentarea textului Art. 

44 al tratatului dela Berlin. Art. 28 continuă: 
„Principiul exprimat la aliniatul 1 va fi adus 

la îndeplinire şi în ce priveşte împământenirea 
locuitorilor României fără supuşenie, 
cuprinzându-se şi evreii, priviţi acolo până acum 
ca străini... ”. Priviţi acolo până acum ca străini... 
Se vede că textul acesta a fost redactat aiurea, 

nu la Bucureşti, căci dacă ar fi fost redactat 

la Bucureşti ar fi trebuit să se spună „aici”. 

Şi cuvântul „acolo”, se repetă în continuarea 
articolului care zice: „În acest scop, se va decreta 
în România, până la ratificarea tratatului de 
pace, o lege după care, în orice caz, toţi cei fără 
supuşenie şi cari au luat parte la război, fie în 
serviciul militar activ, fie în serviciul auxiliar, 
sau cei ce sunt născuţi în țară şi stabiliţi acolo şi 
se trag din părinţi născuţi acolo, vor fi socotiți, 
fără altă consideraţie, ca cetăţeni români deplin 
îndreptățiți, şi ca atari pot fi înscrişi în tribunale. 
Dobândirea cetăţeniei române se va întinde şi 
asupra soțiilor legitime, văduvelor şi copiilor 
minori ai unor asemenea persoane” |...]. 

D-v. ce faceţi ? Lărgiţi aceste condițiuni 
şi mai introduceţi încă: pe aceia cari au fost 
mobilizați la 1913; pe cei lăsaţi la vetre în 
1916; pe cei împământeniţi prin decret până 
la recunoaşterea de către Cameră şi Senat; şi 
soțiile şi copiii minori ai tuturor acestor categorii 
improvizate; pe soțiile şi pe copiii acelora 
încetăţeniţi înainte de război şi, în sfârşit, d-lor, 
ca o culme, până şi pe cercetași. Înţelegeţi d-v. 
bine, sub forma de cercetaşi, câţi jidani o să se 
strecoare în cetăţenia românească. Ce ai făcut 
tu? Eu am fost deja cercetaş. (Ilaritate). Cum 
se va stabili cercetăşia, în ce condițiuni, cât de 
riguroase? Vă daţi şi d-v. seama ce poate să fie, 
cu un asemenea text. Prin urmare, de unde erau 
trei categorii de încetăţeniți, potrivit tratatului de 
pace iată că ne găsim acum, graţie d-lui ministru 
de externe, cu 8 categorii. Clar. Şi atunci vă întreb 
eu: de unde aţi luat d-v. puterea şi autoritatea 
ca să dispuneţi de drepturile unui întreg popor, 
care nici măcar nu a fost consultat şi care nu-şi 
poate exprima voinţa lui în aceste momente? [...]. 
Aşadar: ce vă face pe d-v. să procedaţi astfel? 
Nu văd necesitatea. Ori poate, pe lângă tractatul 
aeesta, mai este un tractat secret? Este sau nu? Vă 
rog să răspundeţi! [...]. 

D-l C. C. Arion, ministru de externe: Deneg 
existenţa unui tractat secret. 

D-l D. Patrăşcanu: Să vă spun eu de ce, d-le 
Cuza. Pentru ca să nu mai intervie încă odată 
Europa ca să revizuiască ceiace am făcut noi. 
Europa a intervenit prin convenţiunea din Paris să 
împământenim pe Armeni şi pe Greci, a intervenit 
în congresul dela Berlin pentru Evrei. A intervenit 
prin tractatul de pace dela Bucureşti, ca să facem 
acum ceiace n'am făcut. Voiţi să mai vie încă 
odată Europa şi să ne impună să împământenim 
pe aceia pe cari nu-i vom împământeni acuma? 
Eu cred că e mai bine să facem ceiace trebue din 
spontaneitatea noastră. 

D- C. C. Arion ministru de externe: 
Mulţumesc d-lui Patraşcanu că a dat un răspuns, 
pe care aşi fi dat şi eu mai târziu. Dar ce-i pasă 
d-lui Cuza de Europa! (Ilaritate). 

D-l A. C. Cuza: Nu ştiu ce-mi pasa mie de 
Europu, dar d-v. nu vă pasa de ţara românească. 
(Protestări). Voesc să zic, că ceia ce d-v. trebue 
să respectaţi, mai întâi, este sentimentul acestei 
țări, sentimentul de cuviinţă al oricărui popor 
care se respectă. Nu înţelegem ca, sub presiunea 
baionetelor străine, să lărgim drepturile acelora 
cari au contribuit să aducă acesta baionete asupra 
armatei şi Țărei. [...] 

D-l Berceanu: D-le Cuza, eu te rog să treci în 
teritoriul ocupat şi să vorbeşti aşa cum vorbeşti. 
Aici e lesne de vorbit. 

D-l A. C. Cuza: Vă asigur, d-le, că cunosc 
spiritul german şi cunosc mentalitatea germană. 
Am trăit 7 ani în mijlocul lor. Şi am convingerea 
că, dacă s'ar fi întâmplat din partea noastră 
o mai energică rezistență, aţi fi găsit mai 
multă bunăvoință din partea lor. Aceasta este 


convingerea mea. Şi nu pot spune mai mult. În 
tot cazul, din punctul de vedere diplomatic, este 
cea mai mare greşală pentru că îndreptățiți d-v. 
pe acei cari ne-au impus condițiunile acestei 
tractat, să zică, la un viitor congres de pace: 
D’apoi ce interveniţi d-v. în relaţiunile dintre noi 
şi România? România a primit condiţiile noastre 
cu bunăvoință; mai mult decât atât, în unele 
privinţi România ea însăşi a lărgit aceste condiţii 
[...]. D-lor, este însă altceva. D-v. puteaţi recurge 
şi aţi recurs la argumente cari - ţin să afirm dela 
început - n’au absolut nici o valoare: argumentul 
dreptăţei şi argumentul anahronismului. Este un 
anahronism, aţi zis, în legislaţia noastră, această 
dispoziţie a art. 7, care pune oarecare stavilă la 
încetăţenirea străinilor. [...] „ E un act de dreptate 
ce se face, şi pe care noi, independent de orice 
rațiune politică din afară, înțelegem a-l face” 
[...]. aşi întreba pe d-l Raportor să-mi spună: 
la care dreptate s'a gândit d-sa? La dreptatea 
Românilor sau la dreptatea Jidanilor? Dacă s'a 
gândit la dreptatea jidanilor, nici aici n'a reuşit, 
după cum voi dovedi. lar dacă s'a gândit la 
dreptatea românilor, atunci ar fi trebuit să aibă 
altă dispoziţiune proectul de lege cu care d-sa 

se prezintă, adică să nu se prezinte de loc. Căci 
dreptate trebue să fie, d-lor! Trebue să avem însă 
şi noi dreptatea noastră, în ţara Românească. Şi 
atunci de ce ar fi dreptate pentru jidani, ca să li 
se dea drepturi să ne conducă pe noi, şi n'ar fi 
dreptate mai degrabă, ca românii să-şi păstreze 
conducerea intereselor lor, în mâinile lor ? Pentru 
ce ar fi dreptate să laşi pe jidan, ca să capete 
anumite funcțiuni de Stat, ca să administreze 

şi să dea directiva politică imensei populaţiuni 
agricole muncitoare româneşti, dela care cu toţi 
se hrănesc: şi nu aţi lăsa d-v., ca din rândurile 
acestei populaţiuni rurale muncitoare să se ridice 
conducătorii săi fireşti, de un sânge cu dânşii? 
Dar dreptatea cea mai elementară cere, d-lor, 

ca aceşti oameni, ei singuri prin reprezentanţii 
lor, să-şi poată conduce interesele aşa precum o 
reclamă şi o impune însuşi geniul rasei. Şi e cea 
mai mare nedreptate ca să iei conducerea unei 
părți a intereselor acestei ţări, ale acestui popor, 
şi să le dai în mâinile unui popor de alt neam şi 
de altă lege şi care a dovedit că nu e capabil să 
se conducă pe sine, necum să conducă pe alţii. 
Iată, prin urmare, d-lor, ce vă răspundem la 
argumentul d-v. cu dreptatea, că nu aveţi nici o 
dreptate. [...] Şi acum, că nu aţi rezolvat această 
problemă, încă nu ar fi nimic, dar aci este a doua 
greşeală fatală, pe care d-v. o comiteţi, când vine 
însăşi dl raportor şi ne spune: , împrejurările 
speciale în care se prezintă proectul de faţă 
ne-au împiedicat să dăm chestiunii străinilor 
soluțiunea largă, aşa cum o dorim, sperăm însă 
ca lacunele acestui proect vor dispărea atunci 
când vom avea răgazul să dăm chestiunei toată 
atenţiunea cuvenită şi toata estinderea pe care ea 
o merită” [...]. Şi dacă ar fi numai declaraţiunea 
d-lui Raportor. Dar sunt declarațiunile d-lui 
Ministru de externe, pe care d-sa le-a făcut în 
Senat, zicând: „Singura soluțiune din chestiunea 
evreească este legea de astăzi, care însă nu 
rezolvă situațiunea tuturor categoriilor de evrei. 
Se va creea şi categoria capacitarilor, care nu pot 
românea în afară. Art. 7 trebue revizuit. Trebue 
făcută o lege de naturalizare modernă, care să 
acorde anumite facilități” [...]. 

Voci: Foarte bine a spus. 

D-l A. C. Cuza: [...] D-lor, mă întreb: care e 
scopul diplomatic şi politic pe care l-a urmărit 
d-1 Ministru de externe, prin această declarațiune 
a d-sale ? Că cel puţin atât putea să rezulte din 
sacrificiile pe care le face azi ţara, să se ştie că 
s'a isprăvit cu această problemă, ca să nu mai 
intervină, cum zicea onorabilul preopinent, 
„Europa!”, încă odată în afacerile noastre interne. 
Dar ce politică este aceasta a unui Ministru de 
externe, în momentele când cere acest suprem 
sacrificiu dela ţară, să declare în principiu, că 
problema rămâne să se rezolve de acum înainte, 
pentru ca să creeze astfel jidanilor dreptul de a 
se plânge zicând: Nu s'a rezolvat încă problema 
noastră, căci s'a recunoscut, că trebuia făcută o 
lege şi mai largă decât aceasta, pe care au făcut-o 
atunci. Ce interes? Nu înţeleg. (întreruperi). [...] 
Voiţi să daţi drepturi jidanilor, ca să protesteze 
mereu şi să ne turbure necontenit existenţa? 
(întreruperi). 

D- C. C. Arion vice preşedinte consiliului 
şi Ministru de externe: Vreau să curm dreptul ca 
să mai intervină vreo dată Europa, şi de aceia am 
vorbit aşa. Voi să se rezolve chestiunea israeliților 
numai de Români. [...] Acesta e sentimentul ţărei, 
aceasta e ţara legală. 

D-I A. C. Cuza: În afară de ţara legala, mai 
este şi țara reală. Şi o să vă explicaţi cu ţara 
reală. (întreruperi) [...]. Vă daţi seama ce va fi în 
viitor, când vor invoca jidanii aceste cuvinte ale 
d-sale solemn declarate, dela tribună. Zicând: 
Noi avem dreptate să cerem încă o largire a 
drepturilor noastre, pentru ca însuşi d-l Ministru 
de externe a recunoscut că, prin această lege prea 
strâmtă nu se rezolvă problema [...]. Mai este, 
însă, dlor, un ultim argument, care se invoacă, în 
sprijinul unei pe cât mai largi acordări de drepturi 
jidanilor. Se zice: noi suntem singura ţară din 
lume în care această problemă n’a fost rezolvată 
şi, prin urmare, fiind „singura ţară din lume”, 
nu mai putem să rămânem în afară de consensul 
unanim al popoarelor. Contest, mai întâi, că am fi 
„Singura ţară din lume”. 

O voce: Care mai este? 

D-l A. C. Cuza: D-lor, fiecare ţară îşi are 
problemele sale. America liberală are problema 
negrilor şi problema galbenilor [...]. Şi cum 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


zice d-l Băileanu, şi problema pieilor roşii. Ce 

a făcut America cu pieile roşii - ca să încep cu 
observaţia d-lui Băileanu? I-a luat şi i-a dus 

în anumite teritorii din care nu puteau să iasă. 
Faţă de acest popor, şi nu venetic, ci autocton, 

a venit aşa dar poporul dominant al Anglo- 
Saxonilor şi a zis: elementele acestea turbură 
dezvoltarea civilizaţiei mele şi, prin urmare, îmi 
iau dreptul să-i îngrădesc în anumite teritorii, din 
care nu vor putea eşi - indiferent dacă populaţia 
aceasta putea să trăiască acolo sau nu. Dar iată 
că, peste elementul Anglo-Saxon, american, 

au venii japonejii şi chinejii, de rasă galbenă. 

Şi atunci americanii, cari voesc să-şi păstreze 
fiinţa lor etnică neamesticată şi cari chiar au 
datoria să apere civilizatia albilor în regiunea 
aceia, civilizaţie superioară, au luat măsuri în 
contra invaziei japoneze şi chineze şi aceste 
măsuri de apărare au fost destul de energice, ca 
într'un moment dat să dea naştere unei profunde 
nemulțumiri a guvernului japonez şi să provoace 
aproape isbucnirea unui răsboi. Citez numai 
aceste două exemple, ca să vedeţi că, faţă chiar 
de un popor, care nu era compus din emigranţi, 
ca jidanii la noi, cum sunt Indienii autoctoni din 
America, şi faţa de Japonezi şi Chineji relativ 
aşa de puţini, care se introduceau în America, 
poporul cel mai liberal din lume, Americanii, au 
luat măsurile cari erau dictate de consideraţiile 
superioare ale conservaţiunei sale etnice. [...] 
Într’o privinţă însă, suntem singura ţară din lume, 
ceea ce tocmai confirmă direcţia susţinută de noi. 
Căci, în adevar, arătați-mi pe întreg pământul [...] 
unde se găseşte un procent mai mare de jidani 
decât în România? D-lor, statistica e doveditoare, 
şi e fără contestare posibilă. Daţi-mi voe dar să 
supun aprecierii d-v. următoarea tabelă din care 
se vede proporţia jidanilor faţa de creştini, în 
diferitele ţări: 


State Anii  Jidanii 

şi provincii la 1000 de locuitori 
1. Bucovina 1900 96.150 131,7 
2. Polonia rusă 1902 1.150.000 117 
3. Galiția 1902 811.371 110,9 
4. Moldova 1899 195.887 107 
5. Austria 1902 2.224.869 46,9 
6. Ungaria 1902 890.000 46,3 
7. România 1899 269.015 45,5 
8. Germania 1899 567.884 11 

9. Bulgaria 1902 28.400 7,7 
10. Grecia 1902 6.000 2,5 
11. Marea Britanie 1902 100.000 2,4 
12. Serbia 1902 5.000 2 

13. Franţa 1902 54.000 1,4 
14. Italia 1902 38.000 1,2 
15. Belgia 1902 3.000 0,4 
16. Spania 1901 1.000 0,6 


Două observaţiuni se impun, în faţa acestor 
date statistice întrucît ne priveşte: mai întâi, că 
teritoriul românesc, în frunte cu Bucovina, are 
numărul cel mare de jidani, şi că încă încunjurat 
de trei țări, ca Polonia Rusească şi Galiţia, cu 
poporaţia jidovească cea mai numeroasă din 
lume; şi apoi, că cifra oficială, a recensămîntului 
dela 1899, de numai 269.015 jidani în România, e 
cu mult inferioară realităţii [...]. 

Marea problemă despre care îmi permit să 
cred că d-v. nu vă daţi seama, este că Moldova 
e înconjurată de toate părţile de teritorii în care 
numărul jidanilor, cum am văzut, este covârşitor, 
având în apropierea sa Bucovina, Galiţia, nordul 
Ungariei, Basarabia, Polonia rusească, a trebuit în 
mod fatal ca Moldova, prin emigraţiunea jidanilor 
galiţieni, a celor din Bucovina şi din Nordul 
Ungariei, şi a jidanilor din Rusia, ca să devină 
ea cea dintâi victimă a emigraţiunei acesteia 
a elementului jidovesc. Acum, emigraţiunea 
elementului jidovesc trece din Moldova, treptat, 
către celelalte regiuni şi oraşe ale României [...]. 
Fapt este, d-lor, că oraşele din o jumătate a ţărei, 
oraşele din Moldova şi Basarabia, sunt ocupate 
în cea mai mare parte de jidani. Şi aici, vă rog, 
să-rni spuneţi dacă, în adevăr, mai există încă o 
ţară din lume care să se prezinte cu clasa ei de 
mijloc distrusă, în modul acesta, de către o rasă 
străină, precum se prezintă poporul românesc din 
Moldova şi Basarabia? Să-mi spuneţi dacă credeţi 
d-v. că această desnaţionalizare a oraşelor, dintro 
jumătate de ţară nu e o primejdie? Dacă nu e cea 
mai mare primejdie, acum când d-v. înlesniţi, 
prin legea de faţă, condițiunile de existenţă şi 
de înmulţire a jidanilor pe teritoriul României, 
ameninţată să ajungă o ţară a lor, jidovească? Vă 
pare exagerat? Dar aceasta este tocmai pericolul, 
asupra căruia îmi permit a vă atrage atenţia. 

Problema aceasta, în adevăr, şi-au pus-o 
jidanii ei singuri, căutând să răspundă la 
întrebarea: în ce parte din lume se vor putea ei 
constitui, ca naţiune aşezată şi statornică? Ei au 
dat diferite răspunsuri, şi unul din răspunsurile 
cari s'au dat este că eventual jidanii ar putea 
constitui un Stat jidovesc în Europa răsăriteană, 
adică în Galiţia, Polonia, Basarabia şi România. 
Am aici o lucrare provenită din cercurile 
înalte ştiinţifice jidoveşti şi editate de „Editura 
jidovească” dela Colonia şi Lipsca, ,„Judischer 
Verlag Koln und Leipzig” [...]. În această lucrare, 
găsim următoarele consideraţii, de cea mai mare 
importanţă, pentru lămurirea problemei acum în 
discuţie. Autorul zice, la pag. 268: „Până acum 
la întrebarea în care ţară jidanii (die luden), 
ar putea să trăiască în masse compacte şi să 
alcătuiască o comunitate jidovească aşezată 
temeinic [...] s'au dat trei răspunsuri diferite. 
[...] Cel dintâiu răspuns, este ca jidanii să se 
concentreze în Europa răsăriteană (Osteuropa) 
şi să se organizeze pe baze naţionale, al doilea 
răspuns, pe care îl dă Izrael Zangwill, indică teri- 
toriile neocupate sau puţin ocupate de Europeni 
ale Africei şi Americei, al treilea răspuns, răs- 
punsul zioniştilor, consideră că o concentrare 


a jidanilor nu ar fi posibilă decât în Palestina 
[...]. Răspunsul întâi pare cel mai apropiat. În 
Europa de răsărit (Osteuropa), jidanii formează 
chiar acum în unele districte o cincime din totalul 
poporaţiei. O emigrare nouă a jidanilor - în 
aceste districte din alte districte, nu întâmpină 
greutăți mari, pentru că depărtarea este mică 

şi jidanii găsesc în teritoriile nouă, aproape 
aceleaşi condiții economice şi climaterice ca şi 
în teritoriile de emigrare. O limbă proprie nu 

ar trebui creată, ea există în limba jidovească 
(im ludischen) ”. [...] Prin urmare, iată că jidanii 
care anume nu voiesc să se asimileze cu celelalte 
popoare, punându-şi întrebarea dacă nu cumva ar 
putea să se concentreze undeva, unde să formeze 
un stat, să aibă ţara lor, pe care să fie stăpâni, şi o 
civilizaţie a lor, jidovească, răspund că aceasta ar 
putea fi în părţile noastre din Europa răsăriteană. 
Aceasta, zic ei, este primul răspuns, care s'ar 
putea da, şi după dânşii cel mai vrednic de luat în 
consideraţie. 

Şi ca să vedeţi dv, că aceasta nu este numai o 
fantezie a unor intelectuali visători, ci că năzuinţa 
către viaţa proprie, naţională, deosebită de 
celelalte popoare - şi chiar pe teritoriul acestora, 
al „Osteuropa”, unde sunt concentrați, în masse 
compacte - este însăşi politica pe care o fac, 
conştient, am să vă citez chiar de acum în urmă 
cererile oficiale ale jidanilor din Austria, care au 
fost publicate prin ziare, pe la 20 Mai 1918, şi 
în care citim: „Primul ministru austriac a primit 
în audienţă pe reprezentanţii populaţiei evreişti 
din țară, d. Straucher, Stand şi Struber, cari s'au 
înfățişat cu cererile următoare: 1. Recunoaşterea 
naţiunei evreeşti şi a dreptului de a se cârmui 
singură. 2. Consolidarea naţiunei evreieşti 
prin alcătuirea unei Uniuni în cadrele statului 
Austriac. 3. Recunoaşterea dreptului de educaţie 
naţională, Evreii să-și aibă reprezentanții lor 
în Reichstag şi în celelalte aşezăminte publice, 
proporțional cu numărul populaţiei evreeşti 
care plăteşte dare. 4. Reprezentanţa evreilor 
în Minister precum şi în organiznţiile locale, 
înlăturarea tuturor piedicilor cu privire la limba 
evreească. Cererile acestea au fost aşternute 
Guvernului Austriac pentru ca să se ţină seama 
de când se vor așeza temeliile Constituţiei 
nouă. Primul ministru a asigurat pe delegaţi, că 
dorinţele lor vor fi sprijinite”. 

Şi ceia ce s'a făcut pe cale de cerere oficială, 
în Austria, s'a afirmat şi în Polonia, prin 
următoarea rezoluţie a Adunărei jidanilor, din 
Varşovia, ţinută la 4 Martie 1918, şi din care 
se vede că exista o înţelegere între dânşii, în 
urmărirea aceluiaşi scop. Rezoluţia zice : „De 
oarece comunitatea evrceiască nu trebue să fie 
numai O instituţie religioasă, ci şi una naţională, 
care va avea să poarte grijă pentru interesele 
religioase şi naţionale tot odată, Adunarea 
consideră caracterul de acum al comunităţei 
evreeşti, care se manifestă ca o comunitate 
religioasă, drept formă de tranziţie, şi cere dela 
viitorii conducători ai comunităţilor evreeşti 
din Polonia să facă paşii corespunzători ca 
să se confere comunităţilor evreeşti numele 
şi caracterul unei instituţii naționale, care 
reprezintă în ţară naţia evreească. Conform 
acestei cerințe, Adunarea apelează la toţi 
alegătorii evrei, ca să aleagă numai reprezentanţi 
cari ar fi buni şi mândri evrei, naționaliști, şi ar 
Stărui cu toată energia lor pentru înfăptuirea 
acestei cerinţi ”. 

Prin urmare d-lor, în Polonia liberă şi în 
Austria, unde jidanii se bucură de drepturi egale, 
şi unde ar trebui, aşa dar, să tindă către asimilare, 
după concepţia d-v., iată că ei nu se mulţumesc 
cu drepturile de cari se bucură, ci viu şi cer să 
fie recunoscuţi ca o naţiune de sine stătătoare, 
cu limbă proprie şi cu dreptul de a figura în 
guvern, cu reprezentanţi deosebiți, ai naţiunei lor 
jidoveşti [...]. V'am dat şi motivele, pentru cari ei 
nu se asimilează. Pentru că religia lor, cu dogma 
fundamentală că ei sunt „poporul ales”, este 
în principiu religia ne-asimilărei [...]. Dar d-v. 
nu numai că nu rezolvaţi problema jidovească, 
pe calea aceasta, dar pegătiți complicaţiunea 
problemei jidoveşti în viitor [...]. Căci, d-lor, 
vă întreb: pentru ce aceste cereri ar fi făcute în 
Austria de îndată ce au ajuns să se bucure de 
toate drepturile cum aţi văzut, şi de ce n'ar fi 
făcute şi în România? Pentru ce? [...]. 

D-l Berceamu: Pentru că Statul Român nu e 
compus din naţionalităţi multe. 

D-l A. C. Cuza: Dar în tot cazul cuprinde 
o naţionalitate, care nu e românească, căreia 
d-v. veniţi să-i acordaţi drepturi. Şi oare, d-lor, 
Polonia e compusă din naţionalităţi diferite? 

D-l I. G. Tufescu: Le acordăm drepturi 
româneşti, nu drepturi jidoveşti. 

D-l A. C. Cuza: Aceasta e nenorocirea. Le 
acordaţi astăzi drepturi romaneşti, şi fiindcă 
sunt destul de numeroşi, şi se vor mai înmulţi, 
într'un stadiu mai înaintat, ei vă vor cere drepturi 
jidoveşti. Şi oare cum veţi rezolva problema 
atunci? Din concesiune va trebui să mergeţi cu 
drepturile până la capăt, ca şi alte ţări cărora 
v'am arătat, că li se cere să meargă până la capăt, 
recunoscând existenţa unei naţiuni jidoveşti, 
deosebite pe teritoriul lor. Prin urmare, d-lor, 
pretutindenea unde ajung a se înmulți, jidanii nu 
se mulțumesc să se contopească cu naţiunile în 
sânul cărora s"au aşezat, ei merg mai departe şi 
îşi reclamă dreptul lor naţional ca să existe ca 
naţiune deosebită. Aceste consideraţiuni dovedesc 
că, pe calea aceasta, a concesiunii, nu se poate 
ajunge la o rezolvare a problemei jidoveşti. 
Singurul mod de rezolvare a acestei probleme 
este, d-lor, păstrarea pe mai departe 
a art. 7 din Constituţie, care cred că se va păstra 
de Constituantă, şi acordarea prin excepţiune 9 


nr. 117/2022 CERTITUDINEA 
il 


Primul 
atentat cu 
bombă în 
Senatul 
României 


rimul atentat cu bombă din istoria 

României a avut loc la data de 8 

decembrie 1920, în timpul şedinţei 

Senatului României din acea zi. El 
a fost pus la cale de evreul comunist Max 
Goldstein, împreună cu alţi doi evrei, Saul 
Osias şi Leon Lichtblau. 

Atentatul s-a produs în jurul orei 14.40, 
când o bombă artizanală, care a fost plasată 
în spatele scaunului lui Constantin Coandă, 
preşedintele Senatului, a explodat. 

În urma exploziei, au decedat episcopul 
greco-catolic Demetriu Radu, ministrul 
justiţiei Dimitrie Greceanu şi senatorul Spiru 
Gheorghiu. De asemenea, au mai fost răniţi 
Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon, 
şi episcopul ortodox Roman Ciororagiu. 

Numărul victimelor ar fi putut fi unul 
mult mai mare, însă prezenţa senatorilor a 
fost scăzută la respectiva şedinţă. După pro- 
ducerea deflagraţiei, toate ieşirile din Senat 
au fost închise, iar cei aflați în clădire au fost 
percheziţionaţi, deoarece se bănuia că unul 
dintre aceştia ar fi aruncat bomba. 

Presa vremii a prezentat pe larg primul 
atentat cu bombă ce a avut loc pe teritoriul 
României. „Senatorii, aflați pe culoare şi la 
bufet, tocmai erau chemați în şedinţă. Din 
incintă se desprind, îndreptându-se spre ban- 
ca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu 
(ministru al Lucrărilor Publice şi Comunica- 
țiilor); domnul general Coandă, preşedintele 
Senatului, urcă spre fotoliul prezidenţial. 

În acel moment, o detunătură îngrozitoare 
răsună în incintă, cutremurând zidurile şi 
aruncând în aer câteva pupitre. O panică 
neînchipuită se produce, țipete şi strigăte de 
salvare răsună, în vreme ce, într-un lac de 
sânge, doi senatori sunt scoşi afară. Zeci de 
senatori leşină, în vreme ce corpul de gardă 
opreşte ieşirea celor aflaţi înăuntru” - relata 
ziarul Adevărul. Ținta atacului era poetul 
Octavian Goga, cel care trebuia să aibă 
cuvântul de deschidere în şedinţa de Senat 
din 8 decembrie 1920. Motivul atentatului 
era atitudinea Parlamentului pe linia blocării 
împământenirii evreilor în România. Norocul 
lui Goga a fost acela că a fost reţinut pe hol 
de un alegător ce ţinea morţiş să-i vorbească. 

Max Goldstein, un evreu comunist ce 
provenea din zona Bârladului, nu era la 
prima ispravă de acest gen. El mai încercase, 
cu o lună înainte, să detoneze trenul în care 
se afla ministrul Constantin Argetoianu, un 
duşman declarat al comuniştilor în perioada 
interbelică. 

Conducătorul Partidului Comunist, 
Gheorghe Cristescu „Plăpumaru”, a negat 
implicarea partidului în atentatul de la Senat, 
însă istoricul Gheorghe Buzatu, în cartea sa 
„România cu şi fără ştirea lui Antonescu”, 
crede altceva. „Ana Rabinsohn (alias Ana 
Pauker) organizează, împreună cu Gold- 
stein, atentatul de la Senat (1920), ucigând 
pe Dimitrie Greceanu, ministrul Justiției, un 
senator şi pe un episcop ardelean. Goldstein 
e prins şi condamnat la ocnă, iar Ana scapă 
şi se refugiază în Elveția”, scria Gheorghe 
Buzatu în cartea sa. Max Goldstein a reuşit 
să fugă în Bulgaria însă, în toamna anului 
1921, a fost prins de autorităţile române. El 
a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, 
murind de pneumonie în anul 1924, în în- 
chisoarea de la Doftana. Ceilalţi inculpaţi au 
fost condamnaţi la pedepse între o lună şi 10 
ani de muncă forţată. 


Surse: Adevarul.ro, 
Radio France Internaţional 


ÜCUTELAU-ALON, T 


Leon Lichtblau, Max Goldstein și Saul Osias 


CERTITUDINEA nr. 117 / 2022 


Pentru cercetare si dezbatere publică 


a 


a cetățeniei acelor jidani, cari ar fi dovediți că 

în mod efectiv şi-au făcut datoria pe front [...]. 
Aceasta ar fi o soluţiune, desigur că nici ea nu 
este în sentimentul nostru, al unora, care în 
această privinţă nu avem iluzii şi nu înţelegem 

să facem concesiuni, dar care ar fi putut să fie 
primită ca o soluţiune a problemei, care se agita 
astăzi, cu condiţia ca ceilalţi jidani, prea numeroşi 
la noi, să-şi caute o ţară aiurea [...]. 

Şi tocmai de aceia, fiindcă din punctul de 
vedere românesc d-v. nu rezolvaţi problema, ci 
o complicaţi, aşa că soluţia d-v. este un adevărat 
atentat la viaţa poporului nostru, amenințând 
însăşi existenţa lui viitoare, noi ne declinăm 
orice solidaritate cu d-v. şi vă atragem atenţiunea 
că veţi fi chemaţi la răspundere oricând, pentru 
fapta pe care o săvârşiţi în momentul acesta. . 
(întreruperi). 

O voce: De cine? De d-v.? 

D-l A. C. Cuza: Veţi fi chemaţi la răspundere 
d-v. cu partidul d-v., cu oamenii d-v., veți fi 
chemaţi la răspundere oricând de opinia publică 
şi de propria d-v. conştiinţă, când veţi vedea în 
ce greutăţi enorme se va sbate poporul românesc, 
de pe urma acestei măsuri. Şi cât de curând veţi 
culege d-v. roadele acestei legiuiri, veţi vedea 
în ce condițiuni vom putea noi să existăm mai 
departe, veţi vedea ce a fost până astăzi şi ce va fi 
mâine. (întreruperi) Până astăzi, clasa rurală a fost 
ocrotită; până astăzi pământul nostru a fost apărat 
de acapararea de către străini: de astăzi a căzut 
această barieră. De astăzi înainte, pământurile vor 
putea fi cumpărate de oricine, aşa că, dispunând 
de capitaluri eftine, jidanii vor veni în ţară încă şi 
mai numeroşi şi vor cumpăra aceste pământuri, 
căutând să stăpânească şi la noi, pe țărani, cum îi 
stăpânesc în Galiţia, în Ungaria şi în nenorocita 
noastră Bucovină. D-v. ziceţi că daţi pământ 
ţăranilor. Până acum nu văd că daţi ceva ţăranilor. 
Dar văd că daţi drepturi jidanilor. (Întreruperi). 


D-l Berceanu: Dar, credeţi că se putea da aşa 
de curând? 

D- A. C. Cuza: Dar se poate da foarte curând 
drepturi jidanilor, evident. (Râsete). 

În afară însă de ce veţi da d-v. ţăranilor de acum 
înainte, vor mai rămâne pământuri disponibile. Şi 
ele chiar de pe acum tind să fie acaparate de jidani. 
De aceia tocmai am cerut ca să rezolvaţi problema 
rurală cât mai degrabă şi să daţi pământ ţăranilor, ca 
să nu vină aceşti străini ca să acapareze pământurile 
şi să zădărnicească reforma. În tot cazul, şi după 
realizarea reformei rurale vor rămânea, cum am 
zis, destule pământuri care să fie acaparate de 
speculanţi şi, în locul proprietarilor români, veţi 
avea o categorie de proprietari jidani exploatatori. 
Până acum, la ţară şi în oraşe, a mai existat încă 
un comerţ românesc. Comercianţii noştri au putut 
să lupte cu dânşii în concurenţă, pentru că au fost 
ocrotiţi. Noi începusem a face societăţi cooperative, 
începusem a organiza pe meseriaşi în bănci, se 
trezise un spirit de munca şi avânt în rândurile 
populaţiunei româneşti, mâine jidanii cu drepturi 
zădărnicind orice ocrotire, vor fi stăpâni absoluţi 
ai industriei şi meseriilor şi vor înlătura pe români 
şi din cele din urmă poziţiuni, pe cari am putut 
să le stăpânim graţie protecţiei care s'a dat'până 
acum. Până astăzi, clasa de sus, clasa dirigentă, era 
în mod absolut apărată, în contra ori cărei atingeri 
din partea jidanilor. Nu putea să fie magistrat 
decât numai românul, nu putea să fie funcţionar 
în administraţie decât numai românul, nu putea 
să fie primar, deputat, senator sau ministru, decât 
numai românul; mâine, căzând şi această barieră 
şi introducându-se jidanii în cetăţenia românească, 
prin această cu adevărat încetăţenire în massă, vor 
putea să fie administratori publici jidani, vor putea 
să fie magistrați jidani, vor putea să fie profesionişti 
liberi şi profesori jidani, vor putea să fie primari, 
deputaţi, senatori jidani, vor putea să fie miniştri 
jidani [...]. 


CHESTIUNEA EVREIASCĂ 


Credeţi dv. că administratorul jidan va fi 
administrator deopotrivă şi pentru români? 
Credeţi dv. că corupţiunea nu se va introduce 
în toate vinele şi arterele organizaţiei noastre 
de stat, acea corupţiune de care numai jidanii 
sânt capabili, aşa precum o cunoaşteţi din atâtea 
întâmplări şi scandaluri, din ţări mai civilizate 
ca a noastră? Vă rog să vă amintiți numai de 
scandalul cu Panama şi de altele. Într'un cuvânt, 
prin lărgirea drepturilor ce acordaţi acestui popor, 
credeți d-v. că poporul românesc va trăi mai la 
îndemână? Credeţi că va deveni mai prosper acest 
popor românesc ? Că el se va mai desvolta în voie 
şi mai bine la sate? Că poporaţiunea românească 
de prin oraşe nu va scădea mai mult ca până azi, 
că invazia jidovească nu se va răspândi şi asupra 
celeilalte părţi de ţară, încă ne cuprinsă de dânşii, 
şi credeţi că oraşele de acolo nu vor cădea victimă 
ca şi oraşele din Moldova? Credeţi d-v. aceasta? 
Vă rog să o spuneţi. 

Să vină reprezentanţii guvernului d-v., al 
guvernului conservator - care nu ştiu ce conservă 
în aceste momente - să vină, Zic, şi să o afirme 
de la această tribună, pentru ca spusele lui să 
rămână. Căci, este dator guvernul care vine cu 
această lege şi mai lărgeşte încă, de bună voie, 
drepturile acordate jidanilor prin tratatul de pace, 
să arunce o privire asupra viitorului şi să zică: 
Avem credinţa că din legea aceasta mai largă 
va rezulta binele cel mai mare pentru poporul 
romanesc; avem credința, că din această lege 
va rezulta prosperitatea clasei ţărăneşti; că, prin 
această lege, se vor satisface cerinţele clasei de 
mijloc naţionale; că, din această lege, va rezulta o 
clasa dirigentă românească, mai prosperă şi mai 
puternică; avem credinţa că civilizaţia românească 
va înflori de pe urma acestei legi, prin care dăm 
deplinătatea drepturilor la jidani, ca să ia parte la 
conducerea trebilor publice şi a destinelor noastre. 
Dacă se va găsi o conştiinţă de om, care să afirme 
acest lucru, în susținerea acestei legi, atunci d-v. 
veţi vota această lege, cu lărgirile ei, cari am 


dovedit ca nu ne sunt impuse de tratat. Şi ea va 
rămânea, în istorie, cu răspunderea acelui care a 
afirmat aceste lucruri, în faţa ţârei şi în faţa d-v. 

ŞI atât putem face acum : să stabilim cu 
preciziune răspunderile. Căci noi nu putem 
apela la d-v. ca să nu votaţi legea, pentru că - în 
totdeauna - majorităţile au fost ale guvernelor şi 
nu guvernele ale majorităţilor. Şi dacă guvernele 
ar fi ale majoritaţilor, şi nu majorităţile ale 
guvernelor, am credinţa că atitudinea guvernului 
d-v. nu ar fi departe de atitudinea mea, întru cât 
sunt convins că ne însufleţeşte deopotrivă acelaş 
sentiment românesc. Dar, fiindcă majorităţile 
sunt ale guvernului şi guvernul, rămânând 
fără de razăm şi fără directivă, are cine ştie ce 
combinaţiuni diplomatice, desigur pe care noi nu 
le ştim, d-v. veţi vota această lege cum o prezintă 
guvernul. Nu uitaţi însă, că d-v. fiecare, sunteţi 
anonimi; de d-v. nu are să se ocupe istoria; se va 
şti numai atâta: că a fost o cameră conservatoare, 
care a votat o lege de expropriere, din aşezările 
lui seculare, a poporului românesc băştinaş, 
supunându-l stăpânirei Jidanilor. 

O voce: Soluţia ? 

D-l A. C. Cuza: Primiţi soluţia mea, ca să v'o 
dau? 

D-l G. Ştefănescu: Dacă este posibilă? 

D-l A. C. Cuza: Atunci, fac apel la conştiinţa 
Camerei şi zic: menţineţi-vă strict în limitele 
tratalulul de pace, ca să putem considera aceasta 
ca o necesitate de Stat momentană; şi dacă d-v. vă 
veţi menţine strict în limitele acestui tratat, noi nu 
vom avea nimica de zis. 

D-l Tufescu: Dacă ne vom menţine in limitele 
tratatului, d-v. votaţi legea? 

D-l A. C. Cuza: Dacă d-v. faceţi aceasta, dacă 
vă menţineţi în limitele stricte ale condiţiunilor 
tratatului de pace, astfel precum sunt stabilite prin 
art. 27 pentru încetăţenirea străinilor, şi dacă nu 
acordaţi şi alte drepturi, cari nu sunt prevăzute 
în tratat, eu vă declar că, în contra sentimentului 
meu, aşi vota această lege. 


CERTITUDINEA 


Voci: Aşa? Aşa? 

A. C. Cuza: Aşi vota-o împreună cu d-v. 
ca o necesitate-de răsboi, protestând în contra 
siluirei ce ni se face. [...] Dar daca d-v mergeţi 
mai departe, noi nu vă putem urma şi zicem: 
toată răspunderea să cadă asupra d-v. Şi voim să 
fiți siliţi ca prin cuvintele, pe cari le veţi rosti de 
la această tribună, faţă de protestările noastre, să 
luaţi această răspundere în faţa istoriei, în faţa 
neamului românesc întreg, ca să se ştie cine, 
într'un moment dat, fără nici o necesitate - pentru 
că nu'există altă necesitate decât necesitatea 
tratatului şi această necesitate este limitată la 
anumite condițiuni, pe cari eraţi obligaţi sa le 
introduceţi în legea d-v. şi nimic mai mult - , cine, 
zic, într'un moment dat, a făcut o asemenea lege. 

Soluţia pe care o daţi, aşa dar, noi o 
considerăm vătămătoare şi contrară tuturor 
intereselor ţărei, economice, politice, culturale şi 
nu mai puţin intereselor ei diplomatice. Soluţia 
D-v. este cea mai mare eroare, pe care o puteţi 
comite, putem zice că este o crimă naţională. 

În contra acestei crime naţionale, noi 
protestam. Şi vom vota contra acestei legi, de 
desmoştenire a poporului românesc în folosul 
jidanilor. 

D-l Preşedinte: Şedinţa e suspendată. 


NOTA REDACŢIEI. Legea lui Marghi- 
loman a fost votată. În octombrie 1918, odată 
cu reintrarea României în război, ea a fost 
însă anulată de noul guvern Brătianu, „la pa- 
chet” cu toate legile promulgate în timpul lui 
Marghiloman. Numai că, la Trianon, „împămân- 
tenirea streinilor” ne-a fost impusă ca o condiție 
a recunoaşterii României Mari. Aşadar, ce n-a 
reuşit să ne impună Europa în 1859, în 1866, 
după războiul de independenţă şi în timpul lui 
Eminescu, ce nu au reușit să ne impună Puterile 
Centrale nici după ce ne-au învins - modificarea 
Articolului 7 din Constituţie - , au reuşit Aliaţii 
noştri din Primul Război Mondial. 


Prof. Univ. CRISTIAN TRONCOTĂ 


Abuzuri și crime ale evreilor 
împotriva românilor (I) 


ierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a 

Ținutului Herţa, în urma ultimatumurilor sovietice 

din 26 şi 27 iunie 1940 înseamnă, ca reper crono- 

logic, începutul unui şir de tragedii, cu urmări care 
şi astăzi marchează conştiinţa colectivă a poporului român. 
S-au petrecut fapte grave, de ambele părţi ale baricadei, 
care cu greu sunt recunoscute de istoriografia oficială. S-au 
făcut şi încă se mai fac comentarii interesate, în care miza 
politică joacă, de regulă, un rol determinant. Iată de ce, în 
anumite circumstanţe, ca cele ale epocii pe care o trăim, 
este mai bine să se facă apel la documente, mai ales la cele 
ignorate cu sau fără bună intenţie, pentru ca adevărul să iasă 
la iveală, să se impună și să fie respectat de toți. Napoleon 
Bonaparte spunea, şi cred că nu greşea deloc, că „Istoria 
este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii 
s-au pus de acord”. Desigur că istoricii se pot pune de acord 
asupra unor evenimente, cu condiţia să aibă la dispoziție 
aceleaşi documente. 

Despre „Iadul de peste Prut”, adică tratamentul de 
deznaționalizare şi teroare pe care românii l-au primit din 
partea autorităților sovietice, în perioada 28 iunie 1940 — 22 
iunie 1941, în teritoriile cedate, am avut ocazia să mă refer 
mai pe larg şi pe baza unor documente inedite în alte lucrări 
dedicate serviciilor secrete româneşti. Revin acum, cu un 
document elaborat de SSI (Serviciul Secret de Informaţii) 
la 10 octombrie 1940, care aduce foarte multe detalii, cazuri 
concrete, descrieri de evenimente care nu pot fi contestate. 
Ele demonstrează o bună cunoaştere de către autori, adică 
ofiţerii de teren şi analiştii SSI a tot ceea ce s-a întâmplat 
imediat după ordinul de retragere a autorităţilor şi armatei 
române din teritoriile cedate. Ne aflăm şi de data aceasta în 
faţa unui profesionalism de bună calitate a ceea ce putem 
numi intelligence-ul românesc. 

Sunt ferm convins că autorii Raportului final, dacă ar fi 
cunoscut acest document, nu s-ar mai fi hazardat în formu- 
larea următoarelor fraze: „Un clișeu dominant în istorio- 
grafia românească despre perioada 28 iunie — 3 septembrie 
1940 este cel potrivit căruia evreii din Basarabia şi nordul 
Bucovinei s-au comportat vexatoriu faţă de autorităţile şi de 


UDINEA 


al: MIHAI EMINESCU 


EDITOR: ARI VERBA 


Cont la Banca Transilvania, Bucureşti: 


aa udine 
CERTT 


REDACŢIA: 


Str. I.C. Visarion Nr. 9, 
Sector 1, București 


Tel.: 0721 877 061 


trupele române în retragere. Această credinţă, deși falsă, a 
fost folosită pentru a justifica acțiunile ulterioare antievre- 
ieşti ale românilor”; „nu există probe (sic!) că evreii au luat 
parte la acțiuni contra autorităţilor românești sau a admi- 
nistraţiei româneşti ”; „puține situaţii şi nume concrete”. 

Autorii utilizează expresia „mareșalul fascist Antones- 
cu”, ceea ce le demască „bunele intenţii”, dar mai ales lipsa 
de cunoaștere profundă a istoriei românilor. Îi informez pe 
distinşii istorici că mareșalul Ion Antonescu nu a avut nimic 
de-a face cu fascismul italian. De asemenea, nu a avut nici 
o legătură cu ideologia naţional-socialismului german. Nu 
a avut nici o convenţie de război cu Italia sau cu Germania. 
După cum a declarat la aşa-zisul „proces al marii trădări 
naţionale”: „Doar nu era să stau cu mâinile încrucișate și 
să privesc cum Germania eliberează teritoriile (Basarabia 
și Bucovina de nord) cedate fără luptă cu un an înainte”. 

A fost, prin urmare, un război paralel pe care România 

l-a purtat alături de Germania contra URSS, dar fiecare 

cu obiective diferite, Germania pentru a accede la zonele 
bogate în resurse ale Uralilor, iar România pentru a-şi reface 
unitatea naţional-statală. Din această cauză, războiul Româ- 
niei contra URSS s-a mai numit în epocă şi „războiul sfânt 
al reîntregirii”. Şi aşa va rămâne în sufletele şi memoria 
adevăraţilor români. 

În ceea ce priveşte o altă expresie utilizată de autori: 
„regimul de teroare și deznaționalizare a evreilor”, le aduc 
aminte două lucruri fundamentale. În primul rând, în peri- 
oada 1941 — 1944 a apărut în Bucureşti şi a circulat în toată 
țara „Gazeta evreiască”, săptămânal al comunităţii evreiești 
din România, singura publicaţie evreiască din lume la acea 
vreme. Cine parcurge colecţia „Gazeta evreiască“ din acei 
ani poate constata cu uşurinţă că pentru fiecare zi era anun- 
tată cel puţin o manifestare evreiască, spectacol de teatru/ 
revistă, concert, conferinţă. În al doilea rând, a funcţionat 
fără întrerupere Teatrul Baraşeum al comunităţii evreieşti, 
de asemenea singura instituţie de cultură de acest gen din 
Europa în acel timp. A funcţionat pe toată durata războiului 
cu două săli arhipline, una la Bucureşti şi cealaltă la Iași. 
Din martie 1941 şi până în toamna anului 1944, pe scena 
acestui teatru au fost montate 40 de piese de diferite genuri. 
Tot aici a fost jucată în premieră, începând cu luna aprilie 
1942, piesa „Steaua fără nume”, a lui Mihail Sebastian (Iosif 
Hechter), scriitor şi dramaturg român de origine evreu. 

Mai mult. Unul dintre cei mai reputați scriitori evrei din 
acea perioadă, Marius Mircu, a făcut o declarație publică la 
Ierusalim, la începutul anilor '50, în care s-a referit la urmă- 
toarele aspecte ale situaţiei evreilor din perioada 1940-1944: 

„— au fost redeschise toate şcolile evreieşti din România, 
închise de regimurile precedente şi au fost înființate multe 
şcoli noi; 

— a fost creată, pentru prima dată în România, o univer- 
sitate evreiască; 


c] 


www.certitudinea.ro 
www.certitudinea.com 


DIRECTOR EDITORIAL: 
Miron Manega 
miron.manega(acertitudinea.ro 
ispravnie(acertitudinea.com 


T DIRECTOR: 


— au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreieşti şi 
azilele de bătrâni care mai înainte fuseseră rechiziționate de 
armată; 

— au fost reînființate cele două teatre evreieşti, de la 
Bucureşti şi laşi, 

— au fost înfiinţate cantine gratuite pentru evreii săraci, 

— evreii aflaţi în lagărele de muncă obligatorie sau în 
închisori au fost mereu aprovizionaţi cu îmbrăcăminte şi 
medicamente; 

— evreii deportaţi în Transnistria au fost aprovizionaţi cu 
îmbrăcăminte, alimente, medicamente, unelte gospodăreşti 
şi unelte specifice meseriașilor; 

— cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readuşi în 
România — deci salvaţi, din Transnistria cca 2.000 de copii 
orfani, 

— autorii evrei şi-au putut publica o serie de lucrări 
(numai eu am scos trei)...(...)”. 

Să mai consemnăm şi un alt document memorialistic. 
Iată un fragment din declarația lui Wilhelm Filderman, 
doctor în Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost 
preşedinte al Federaţiei Uniunilor Comunităţilor Evreiești 
din România şi preşedinte al Uniunii Evreilor Români, 
domiciliat în 1955 în New York, SUA, Hotel Alamac, 
Broadway at 71st St., în care se menționa: ,, ... Am fost mar- 
tor al unor mişcătoare scene de solidaritate între români și 
evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului 
nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes 
presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva 
evreilor. Aş aminti doar următoarele două exemple: — 
Graţie intervenţiei energice a Mareșalului a fost oprită 
deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El 
a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă 
evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol. — Graţie 
politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de 
administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt 
date altora, le era asigurată conservarea în scopul restitui- 
rii la momentul oportun. 

Mentionez acestea pentru a sublinia faptul că poporul 
român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul 
țării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi de mode- 
rație politică... ”. 

Parcurgând aceste documente de necontestat ne între- 
băm cu îndreptăţire unde este deznaţionalizarea şi regimul 
de teroare? [...]. Termenul de holocaust a fost utilizat de 
evrei abia în anii '60, deci nu este un termen operabil pentru 
evenimentele din al Doilea Război Mondial, asta dacă vrem 
să reconstituim cu obiectivitate istoria. Dacă dorim să o 
falsificăm, fie prin omitere, fie prin utilizarea unor termeni 
neîntâlniți în documente, dar inventaţi din motive politice, 
propagandistice sau de altă natură, nu facem nimic altceva, 
decât să repetăm ceea ce au făcut comuniștii. (VA URMA) 


Sursă: incorectpolitic.com 


Dan Ungureanu 


Tel.: 0721 877 061 
TIPĂRIT LA: 


dan.ungureanu(acertitudinea.ro 


„CERTITUDINEA” 


pe „Lista lui 
Wiesel” 


DERAPAJE $h PREMEDITĂRI.DĂUNĂ TOARE 
ENORIEL.VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI 


În sfârșit, s-a făcut 
„dreptate”: revista CER- 
TITUDINEA a fost con- 
semnată în „Raportul de 
monitorizare” pe 2022 al 
Institutului Elie Wiesel, 
recent apărut. Galeria de 
nume şi publicaţii alături 
de care este „încondeia- 
tă” nu e tocmai dezono- 
rantă. lată câteva exem- 
plificări: Olivia Steer, 
Sorin Lavric, Claudiu 
Târziu, Diana lovanovici 
Şoşoacă, Radu Moraru, 
Generalul Radu Theo- 
doru, Călin Georgescu, 
Vasile Zărnescu, Ion Coja, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, 
Naşul Tv, Cotidianul , incorectpolitic.com, gandeste.org etc. 

„Dedicaţia” beneficiază de o ilustrație generoasă — două 
imagini reprezentând prima pagină de la numerele 104 şi 
106 — însă textul aferent este destul de sărăcăcios, ba chiar 
anemic:. „În 27 martie 2022, Teatrul Naţional „I.L. Caragi- 
ale” din Bucureşti a găzduit un spectacol al lui Dan Puric 
cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului. Înainte de începerea 
spectacolului, la intrarea în sală şi pe locurile spectatorilor 
au fost distribuite exemplare ale revistei «Certitudinea», 
publicaţie cu caracter ultranaționalist și radical care, printre 
altele, publică sistematic texte antisemite şi de negare a Ho- 
locaustului. O serie de persoane prezente la eveniment şi-au 
exprimat protestul pe rețelele de socializare faţă de prezența 
acestui material într-o instituție publică, cerând demisia 
conducerii instituţiei Teatrului Naţional, prin directorul său, 
a comunicat un punct de vedere în care a arătat că respon- 
sabilitatea aparţine organizatorului evenimentului. Ministrul 
Culturii a anunţat o anchetă internă şi înaintarea unei plân- 
geri la poliţie pentru distribuirea neautorizată de materiale. 
La momentul redactării prezentului raport nu avem informa- 
fii cu privire la rezultatele respectivei anchete sau a plânge- 
rii”. Se poate, domnilor? Dacă nu ştiţi, de ce nu întrebaţi? 
Vă spun eu: dosarul s-a închis pentru lipsă de temei, întrucât 
directorul teatrului nu avea autoritate administrativă asupra 
unui spaţiu închiriat şi plătit. Iar celebrul Bulai („Bulă”, 
cum l-a numit din „greșeală” Florin Zamfirescu) a fost dat în 
judecată de organizatorul spectacolului. Cât priveşte linşajul 
mediatic al presei corporatiste împotriva „fițuicii extremis- 
te” CERTITUDINEA aceasta a avut un efect „pervers”: s-a 
transformat în cea mai eficientă campanie de promovare, 
generând şi un curent masiv de solidaritate publică. 


Miron Manega 


În februarie 2022 în incinta Colegiului Naţional „Dragoș Vodă” din Sighet a fost 
el e 


localităţii şi consilieri los 
activi în Mişcarea Legionară. P; 
acestei plăci memoriale din 


o! i. O 
exprimat protestul pe reţelele de socializare față 


înaintarea unei plângeri la poliție pentru distribuirea neautorizată 
momentul redactării prezentului raport nu avem informații cu privire la 
hete sau a plângeri. 


COORDONATOR VÂNZĂRI: 


RO56BTRLRONCRT0014531603 


[email protected] 


lorin Mănescu 


TIPOART IDEA STUDIO 
Str. Fabrica de glucoză nr. 21