Nicolae S.Basilescu — Studii sociale — evreiǐ în România (1903)

Profesor N. BASILESCU ; 
DE LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESGI 





STUDII 
i SOCIALE 


É vrei în România 


— EXTRASE DIN ZIARUL «CRONICA» — 


SERIA III 





BUCURESCI 


TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE I HOMA BASILESCU 
No. 89, — Strada Casărmei — No. 89. 


1903 


Veacuri îndelungate a fost necontenit 
deschisă chestiunea Evreilor aflători în 
România. 

De o rasă şi de o credinţă religi6să 
deosebită cu Românii, ei sat arătat, în 
tot-d'a-una, ca un pericol pentru Ideea 
română. 

Pentru a salva de întinare, pentru a 
conserva pură ideea şi legea naţională, 
Românii, din tâte timpurile, aŭ păzit à- 
cest vecinic aşezământ : împedicarea ori- 
cărui amestec al Evreilor în naționali- 
tatea română. 

Tóte restricţiunile luate de strămoşii 
noştri în potriva Evreilor nu aŭ avut 
altă causă de cât păzirea legei n6stre 


IV 


străbune şi ideei naționale ; nicı-odată,— 
la nici un moment, — nimeni nu sa 
gândit la persecuţiuni religi6se, — ba 
din contră, cultul mosaic — ca şi tote 
cele-l-alte culturi, aŭ fost înconjurate 
de un adânc şi pios respect. 

Acéstă chestiune fu în 1879 definitiv 
închisă, prin faptul că noul art. 7 din 
Constituţiune desfiinţă ori-ce deosebire 
între locuitorii României, pornind din 
diferenţa de credinţe religiose. 

De atunci încoa nu mai sunt în Ro- 
mânia, de cât două categorii de locui- 
tori, Români şi Streini, — ori-care ar fi 
religia lor. 

Și cu tote acestea, spectrul persecu- 
țiunei religi6se tot se agită în potriva 
României, — chestiunea Evreilor află- 
tori în România tot se discută, ca şi 
cum încă ea ar fi încă deschisă. 

Acestă erdre este comisă, de unu cu 
sciinţă şi rea credinţă, — iar de alţii, din- 
trun examen superficial al problemei 
însă şi. 

Pentru a lumina — odată pentru tot- 


V 


d'a-una — opiniunea publică asupra er, 
am publicat în Cronica studiile de faţă, 
cari — credem noi — vor arunca o lu- 
mină deplină şi desăvârşită asupra a- 
cestei ardente şi iritante discuţiuni. 

Am făcuto fără pasiune, — cu im- 
parţialitatea care se cuvine omului de 
sciinţă, iar nu combatantului militant,— 
am făcut abstracţiune de ori-ce sim- 
patie sati antipatie, — nu "mi-am adus 
aminte decât de un singur principiii: 
că noi — toţi — ori-care ar fi D-zeul în 
numele căruia ne grijim—suntem Omenă ! 

N. BasiLEscU 
4 Martie 1903 


Bucurescit - Nouă, 


Evreii în România 


EVREII IN ROMÂNIA 





Interviewurile d-lui Prim ministru aú 
stârnit din noii faimosul spectru al Ches- 
tiunei Evreilor, aflători în România. 

Cu "mâna pe consciinţă, — Român: şi 
Evrei. puteţi voi 6re jura că agi mai există 
în România o chestiune evreescă ? 

Că adı, — între streinii aflători în Româ- 
nia, se mai fac deosebiri, între streinii 
creştini şi streinii necreştin,—adică Evreii ? 

Nu, — nimeni nu se va găsi în România, 
care să pâtă afirma acestă deosebire.—care 
să potă cita un cas măcar de preferinţă, 
dat streinulu: creştin în contra streinulu: 
evrei. 

Ba, chiar, — dacă: am examina lucrurile 
de aprâpe, — aş putea cita deci de casuri, 
în carı Guvernul român, în cari Parlamen- 
tul însuşi aŭ dat dovegr de jarţi l tate în 
favârea Evreilor şi au ersecutat, — da, a 
persecutat, — pe streinii creştini. 

Cine nu'şi aduce aminte de casul d-lui 


— 9 — 


N. BASILESCU 


N. Ehrisovoleni, marele bancher din Bu- 
curesci — marele industriaş, marele pro- 
prietar rural în România, aşezat de zecimi 
de ani în mijlocul nostru, căsătorit şi a- 
vènd copii născuţi aic.? 

Cine nu'şi aduce aminte de casul d-lui 
Negroponte, tatăl, unul dintre cei mai mari 
proprietari rurală şi industriaşi din ţarâ? 

Cine nu'şi aduce aminte de casul d-lui 
Haracopol, imbogăţit în agricultură, în Ro. 
mânia ? 

Cine nu'şi aduce aminte de casul tină- 
ruiui Wachman, fiul distinsului Director 
al Conservatorului din Bucureșci, — care 
el insuşi este de dousori Român: Român 
prin naştere, de ore-ce la epoca nascerei 
d-sale, inainte de 1864 faptul nascere. unui 
creştin, în solul României, "i conferea de 
drept naționalitatea română — şi Român 
prin naturalisaţiune,— şi fiù al d-nei Wach- 
man, Româncă de viţă veche, sora d-lui 
C. Disescu, fostul ministru de justiţie, A- 
vocat şi colegul nostru la Facultatea de 
drept din Rucuresa, — in fine el in- 
suşi — fiul Wachman — născut in Romà- 
nia, făcându-şi tote studiile in şcâlele şi 
Universitățile române etc. ? 

Ete. etc. etc. 

E. bine, în tóte aceste casuri — şi al- 


— 10 — 


EVREII ÎN ROMÂNIA. 


tele — ce omit, — Parlamentul român a 
respins cu ostentaţiune naturalisaţiunea 
acestor Gmeni. 

Pe când din contră, acelaşi Parlament 
a votat naturalisaţiunea d-lor: Rosenthal, 
Grünberg, Wortmann etc. ete — Evrei, — 
a căror profesiune este advocatura — in 
care, graţie Domnului, Românii ar ţine 
primul loc în Franţa chiar, şi în care ne 
plângem că avem prea mulţi avocaţi, deci 
nouii veniţi nu aduc nici un servicii pa- 
triei, — nu sunt folositori ţărei. 

Cu tóte acestea, ei ai fost naturalisaţi 
cu dispensă de stagii — adică prin fav6re,— 
întocma: ca «arei cari au adus in ţară in- 
dastrii, invenţiuni utile saŭ talente distinse 
saii cari aŭ fondat aci stabilimente man 
de comerciii sai de industrie» (art. 7 § 2 
lit. a). 


Din punct de vedere alagonisirei traiu- 
lui, — al Bxerciţiului protesiunilor, — chiar 
sub punctul de vedere al legei meseriilor, — 
nu am stabilit noi că Evrei: sunt tratați 
mai favorabil de cit streinii-creştini ? 

Aceştia sunt, într'adevăr, adstrânşi la do- 
vada reciprocităţei, dovadă de care Evreii 
sunt scutiți. 

Nu,-— este o adevărată infamie a susţine 


= TI — 


N, BASILESCU 


adi, în vădul şi andul tutulor, că există 
încă in România o chestiune Evreéscă ; că 
Evreii sunt persecutați — întru cât ei sunt 
Evrei, — adică din causa religiunei lor? 

Acâstă afirmaţiune era calomni6să, chiar 
inainte de 1879, pentru că nu a existat po- 
por, nu a fost o ţară în Europa unde to- 
leranța religi6să şi libertatea Cultelor să 
fi fost — ori-tând — ma! desăvirşită ca în 
România. 

Pe când aiurea, disidenţii eraŭ omoriţi 
n6ptea, ori arşi pe rug,-— pe când aiurea, 
popore se băteai — secole îndelungate, 
pentru triumful credinţei lor, — blândele 
popóre de la Dunăre primeaii şi ospătaŭ 
pe toți fugarii şi persecutaţii din lumea 
intregă, le da asil in pămentul salvat şi 
udat de ei — cu sângele lor— contra hor- 
delor barbare. 

Dar chiar de la 1879 incoa, diferența de 
credințe religióse, — care nu privea numai 
pe Evrei, — care privise altă-data şi pe 
Armeni, — creştini totuşi, — carı privea 
încă şi pe Turci etc. şi alţi necreştini, — 
ştergându-se din Constituţiunea nâstră, — 
s'a şters şi din moravurile n6stre. 

lată pentru ce nu putem lăsa să trecă, 
fară a protesta cu energie, afirmațiunea 
calomni6să a reporterului ziarului Frank- 


— 12 — 


EVREII ÎN ROMÂNIA 


Purter Zeitung, căruia d. Prim-ministru "i-a 
făcut ondrea nemeritată de a'i acorda un 
interwiev : 

„Este cu totul neadevărat — zice el — că 
în România, Evreii nu sunt expuşi la nici 
o persecuţiune. Contrariul este cu mult 
mal adevărat. Politica română, şi în spe- 
cial aceea a d-lui Sturdza, nu are, în ge- 
neral, de cât un scop: astârpirea E- 
vreilor». 


Nu, — nu există în România o chestiune 
specifică a Evreilor,—dar există una grară— 
mare — generală — socială şi economică, 
privitâre la tofi sireinii — creştini şi ne- 
creştini — aflaţi în România, a cărei so- 
luţiune importă salutei şi viitorului patriei 
însăşi. 

Iată realitatea, — iată adevărul!) 


1) Din Cronica 3 August 1902. 


— 13 — 


Eroare Politică 


EROARE POLITICĂ 





Atât în interviewul publicat în Vaterland 
cât şi în acela apărut in Frankfurter Zei- 
tung, d. Prim-ministru a căutat să stabi- 
lească: 

Că chestiunea evreiască este, în România, 
înainte de tâte, o chestiune socială. 

Alţii, d. G. Panu, de ex. recunbsce că 
nu există «o chestie evreiască politică», — 
că acâsta a fost definitiv resolvată în 1879, 
—dar pretinde că există «o chestiune evre- 
iască economică», (v. Campanie contra ţăreă, 
chestia evreiască, 1902— Bucuresci), 


Să examinăm aceste două proposiţiuni. 

Pentru ce chestiunea evreiască este o 
chestiune socială ? 

Pentru că răspunde d, Prim-ministru 
«proletariatul evrei sporeşte neincetat, cu 
tote legile nostre; şi pentru că solutiunea 
ei devine cu atât mai grea cu cât i se dă 
un caracter confesional», 


— 17 — 2 


N  BASILESC 


Pentru,ce acum chestiunea evreiască este 
o chestiune economică ? 

Pentru ca, răspunde d. G. Panu, Evreii— 
fiind consuderaţi ca streim—sunt isbiţi de 
diverse incapacități şi restricţiuni în acti- 
vitatea lor economică, e1 nu pot fi: dro- 
Shist, farmacişti, debitanţi de tutun, mij- 
locitorr de schimb, cârciumari prin sate. 

Evreii sunt obligaţi a plăti taxe şcolare 
—şi nu sunt primiţi ın şedlele române de 
cat atunci când sunt locuri vacante. 

Evrei nu pot fi directori saii censori la 
Banca Naţională a României sai adminis- 
tratori la societăţile anonime. 

Evreii nu pot locui prin sate fară invo- 
iaia consiliulu comunal, şi nu pot dobindi 
imobile rurale— potrivit art, 7. 

Pentru că, adăogă d-sa, condiţiile eca- 
nomice a Evreilor, au devenit cu mult mai 
grele adi de cât eraii acum 100, 60 sai 40 
de ani. 

Pentru că pe terenul comerciului şi me- 
seriilor, Românii aŭ recăpătat faţă de e 
superioritatea ; 

Pentru că «Evreii eraii deja prea mulți 
pentru activitatea comercială a ţărei, chiar 
consideraţi din propriul lor punct de ve- 
dere. Toți Evreii cari aŭ venit după 1854 
erau de prisos chiar pentru coreligionarii 


— 18 =- 


FROALE POLITICĂ 


lor. Da la acea dată şi incep a 'și face con- 
curentă între dânşii şi când începe concu- 
renţa Românilor şi streinilor celor-l'aiţi, 
atunci crisa isbucneşte». 

In fine, elementul evreesa este prea mare 
pentru a putea fi absorbit in întregime de 
elementul românesc. 

Conclusiune: emigraţiunea Evreilor este 
un fenomen economic natural.—ea este un 
bine—atât peniru Români cât şi pentru 
Evrei! cari rămân în, ţară. 


Terenul pe care d. Prim-ministru şi d, 
G. Panu, pun chestiunea streinilor aflători 
în România, este un tiren periculos pen- 
tru ţară. 

Precum nu există o chestiune politică e- 
conomică, specifică—tot ast-fel nu există o 
chestiune evreiască, specifică : 

Nu există o atare chestiune socială saii 
€conomică pentru că nu există o legisla- 
țiune care să reglementeze coniiţiunile 
sociale şi economice a Evreilor în deosebi: 
—Evreii—ca toţi streinii—sunt supuşi u- 
nuia şi aceluiaşi regim ; deci codiţiunea 
lor socială şi economică este absolut iden- 
tică cu aceia a tuturor streinilor aflaţi în 
România: Germani, Unguri, Bulgari, Greci, 
Englezi, Francezi, Italieni, Turc:!, ete. etc. 


RARE 


N. BASILESCU 


Aşa fiind, este mai mult de cât o inexac- 
titate,—este o erdre politiză a mai susţine 
că adi în România există inca o chestiune 
evreiască—specifică socială saŭ economică, 
adică o chestiune basatä pe diferința de 
credinţe religidse. 

Pe acest teren perfid, voesc duşmanii 
României să pună chestiunea streinilor 
aflători în România, ei voesc să ne arate 
lumei civilisate, ca făcând, încă în plin se- 
colul XX, deosebiri confesionale, ca perse- 
cutând pe Evrei—din causa religiunei lor. 

Pe acest teren ai pus ei chestiunea e-. 
vreiască în 1879, şi aŭ triumfat contra 
n6stră,—pe acest'teren—Alianţa Isdrailită 
şi ziavele ei — printre cari Pranckfurter 
Zeitung, voesc să ne atragă din noi adi. 

Nu,—acesta este un teren alunecos—pe 
cari no Românii nu trebue să ne aven- 
turăm. 

Nu există în România, să se scie bine, 
de cât o singură chestiune: chestiunea strei- 
nilor, de ori ce neam saii credinţă, află- 
tori aici, — acestă chestiune însă este o 
chestiune exclusiv națională a cărei solu- 
ţiune, aparţine Românilor şi numai Ro- 
mânilor,—ei o vor resolvi,—atunci şi când 
interesele lor—o vor cere. 

Si acesta nu pentru a satisface intere- 


EROARE POLITICĂ 


sele cutărei sai cutărei grupări de streini: 
după religia sai naționalitatea lor, ci pen- 
tru că perseverând în politica nóstră de 
până acum față de streini—şi nu numai 
față de cei ce se găsesc adi în mijlocul 
nostru— dar mai ales faţă de acei ce ar 
putea încă veni printre noi—cu talentele 
şi capitalurile lor—ducem ţara la peire. 
Este dar vorba aci de un interes supe- 
rior al ţărei, interes care singur va da 
măsura reformelor ce el exige şi înaintea 
căruia tote interesele individuale, ca şi tâte 
simpatiile şi antipatiile, trebue să se plece.!) 





1) Din Cronica 10 August 1902, 


— 21 — 


Interviewurlle 


D-lui prim-ministru al României 


INTERVIEWURILE 
D-LUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI 





In interval, de aprâpe o lună de dile,d.- 
Prim-Ministru a fâcut lumei onórea a două 
interviewuri: unul a apărut în Vaterland 
din Viena şi cel-P'alt, de ună qi, în Frank- 
furter Zeitung. 

Trebue să mărturisim că nici unul, nici 
altul nu sunt de natură a satisface opinia 
publică. 

Ele nu satisfac opinia publică pentru că 
în loc să găsim în ele soluțiunea proble- 
mèlor sociale, economice şi politice, la 
cari ori-cine se aştepta de Ja şeful unui 
guvern, de la acela care are în mâna lui 
tot organismul Statului,—direcţiunea şi ac- 
țiunea lui,—găsim lungi şi sarbăde discu- 
țiuni, găsim argumente, adesea, unilaterale 
şi specidse şi nu o dată, chiar false — în 
fav6rea unor tese preconcepute, 

Lumea, la care d, Prim-Ministru a făcut 
apel săl asculte, cere fapte, iar nu vorbe. 


— 25 — 


N. BASIT ESCU 


Lumea vede in Romània o stare de fapt 
anormală, după conceptul ei general—şi 
se întreabă de ce ea nu se schimbă, de 
ce ea nu devine normală ? 

Lumea vede în România întinse câmpii, 
vaste păduri, munţi bogaţi în tot felul de 
minerale, — vede o ţară în care ar putea 
trăi, cu imbelşugare, 20—30 milione de lo- 
cuitori şi în loc ca aceste perspective, de 
un traii mai sigur şi mai uşor, să atragă 
exodiul de populaţiune al Europsi, care se 
duce peste mări şi peste ţări să caute o 
pâine nesigură,—ea vede, dic, că şi bruma 
de populaţiune ce se adăpostise aici — şi 
aceia fuge din acestă tară. 

Şi fug, nu numai Evreii—dar fug şi au 
fugit cu duiumul Germanii, Italienii, etc.: 
—fug Germanii aşezaţi in Dobrogoa de se- 
cole, unde ei 'şi-au căminurile lor, pămân- 
turile lor, vitele lor, osemintele străbuni- 
lor lor;—fug, în fine, chiar Românii ;—tug 
plugarii români, fug inginerii şi architecţii 
români, fug meseriaşii români, medicii, far- 
maciştii, etc., etc., fug, fug toți. 

Iată adevărul, — iată adevărul, pe care 
noi nu trebue să nil ascundem, sub pe- 
deapsă de a ne ucide înşine. 

Acest fenomen social nu póte găsi ex- 
plicaţiunea sa, precum crede d. Prim-Mi- 


— 26 — 


INTECVIEWURILE D-LUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI 


nistru, nică într'o recoltă rea (v. interviewul 
din Vaterland), nici in intrigile on instiga- 
ţiunile Sioniştilor (v. interviewul din Frank- 
furter Zeitung). 

Pentru că nu este admisibil ca un sin- 
gur an agricol reŭ să aibă resultate atât 
de durabile, ca emigraţiunile se continue 
şi după încetarea lui, şi chiar în timp de 
prosperitate, ca adi, căci, cessante causa, 
cessat effectus. 

Pentru că nu aŭ emigrat numai Isdrai- 
liti, ci au emigrat şi emigră şi streini de 
alte confesiuni, ba chiar şi Românii. 

Pentru ca, în fine, chiar Isdrailiţii nu aŭ 
emigrat câtre Palestina, țelul Sionismului, 
ci către America. 

Nu, dar, acestea sunt causele reale şi du- 
rabile a emigraţiunei locuitorilor din Re- 
gatul României, 

Ele sunt ma. adânci; ele ţin la întreaga 
legislațiune care organisează traiul celor 
adăpostiţi în solul României,—legislaţiune 
bizară—care nu are seamân în lumea ìn- 
treagă, cutez a o zice, 

Intr'adever, ce ar putea căuta în Româ- 
nia un strein, de ex., un Englez, un Fran- 
ces, un Italian, când de la început, lui "i 
este interzis a se aşeza într'o comună ru- 
rală,—a face acolo agricultură, a exploata 


— 27 — 


N. BASILESCU 


o mină, o carieră, a deschide un stabili- 
ment industrial sau comercial, — când el 
p6te—in tot momentul—să fie isgonit de 
autoritatea comunală, să fie condamnat la 
ruină, el şi familia lui ? 

Şi să nu se gică,că, în fapt, sunt streini, 
ba chiar Evrei — cari locuesc prin sate, 
cari sub nume împrumutate aŭ chiar căr- 
ciumi,—nu, pentru că este destul ca prin- 
cipiul să existe, ca temerea să pótă fi in- 
spirată, pentru ca un om de ordine, un 
om consciă de viitorul lui şi al familiei lui 
să nu'şi clădească traiul pe o basă atât de 
fragilă. 

Dar tocmai aceste fraude,—graţie cărora 
legea pâte îi înconjurată,—dovedesc că le- 
gea este inutilă şi ineficace; ea tot, are, 
însă puterea de a turhura libertatea eco- 
nomică a factorilor de producţiune. 

Ce ar putea căuta încă, în România, un 
strein, fie chiar capitalistul cel mai mare, 
dacă el nu pote cumpăra un petec de pă- 
mint spre a face pe elo industrie, nu pâte 
cumpăra căderea unei ape sălbatice, spre 
a o domestici, nu pâte întreprinde, întrun 
cuvânt, un comerciii sait o industrie, o ex- 
ploataţiune minieră,—liber şi sigur,—acolo 
unde interesele lui 'l-ar povăţui? 

Ce ar putea căuta în România societăţi 


— 28 — 


INTERVIEWURILE D-LUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI 


mari şi puternice,—cari ar transforma in- 
tr'o di faţa acestei ţări, cari ar face să 
curgă riari de aur din munţii ei şi pe văile 
ei, dacă ele nu pot veni în România fără 
învoirea guvernului,—fără să plătâscă gras 
paş>portul şi dreptul lor de a trăi aici — 
câtor-va duzini de Români, carı în de obi- 
ceiă, graţie situaţiunei lor politice, se im- 
pun lor pentru a forma majoritatea consi- 
liului lor de administraţie ? 

Ce ar căuta toţi aceşti 6meniin România, 
când ei sciù, că chiar zec3 secole de ar 
trăi, ei tot nu vor putea fi naturalisaţi, că 
aşedându-se aici,—fără spirit de întârcere, 
—ei "şi pierd naționalitatea lor de origină, 
fără a putea căpăta, veri-o dată, pe cea ro- 
mână, devenind, ast-fel, Feimathlose ca pa- 
serile cerului, fără nici o protecţiune pe 
faţa pământului ? 

Ce ar căuta etc. etc.? 

Iată causele car aŭ făcut şi fac pe streini 
să emigreze din România. 

Cât pentru Români, ele sunt în strânsă 
legătură cu cele d'ântâiă,. 

Lipsa de capitaluri înţeleneşte pe popo- 
rul român la cârnele plugului. 

Nici o perspectivă, dar. nu mai pâte fi 
pentru sutele de arhitecţi români,—pentru 
sutele (le ingineri români, — pentru miile 


— 29 — 


N. BASILE<CU 


de meseriaşi de construcţiun,—pentru e- 
normele fabrici de var, de cărămidă, de 
lemnărie,—pentru tote comerciurile legate 
cu aceste industrii—cum cherestigii, mar- 
chidani, ferari, ete.—pentru tote industriile 
şi turnătoriile de fer etc., căci tote acestea 
sunt strâns legate intre ele; viaţa lor is- 
vorăsce din aceeaşi sorgintă şi curge | rin 
aceleaşi vine ; ele tóte compun un singur 
şi indivisibil organism. 

Lanțul să se rupă întrun singur loc—şi 
de îndată întreg organismul piere! 

Or, falsitatea organieaţiunei sociaie. ar- 
tificiale,—cu care un spirit strimt de zeci 
de am ne înzestreza,—a silit şi silesce pe 
locuitorii acestei ţări la emigraţiune. 

Emigraţiunea rarifică populaţiunea— deci 
nic! o construcțe nouă, nici o casă nu se 
va mai face;—mai mult încă, chiar cele 
deja construite remân góle, de şi chiriile 
lor aŭ scădut cu mult. 

Consecința : ruina proprietarilor ce le-aă 
construit, comptând pe un venit determi- 
nat de timpurile cele bune, ruina creditelor 
funciare urbane, ruina creditorilor hypote- 
cari în al II-lea rang, ruina tuturor indus- 
trielor, cari trăiaŭ din industria şi comer- 
ciul materialurilor de construcţiuni;—ruina 
comercianților, industriaşilor, meseriaşilor, 


— 30 — 


INLERVIEW URILE D-LUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI 


cari furnisaă hrana, îmbrăcămintea şi în 
general, traiul tuturor acestor Gmeni, etc. 
lată consecinţele politice! de ostracism ! 


Să sdrobim lanţurile ce împedică sbo- 
rul aceste: ţer: şi atunci, în câț-va ani, 
numai, România va renasce! 

Cine va fi, însă, în stare să înţeleagă pe- 
ricolul şi sa cârmuiască, către portul de 
salvare, şubreda barcă a României ?!) 


1) Din „Cronica“ 2 Aupust 1902, 


-—-_ 31 — 


Cmigrațiunile 


EMIGRAȚIUNILE 





Problemele sociale sunt de natură com- 
plexă: iar causele lor finale scapă de cele 
mai multe or. observatorului celui mai a- 
tentiv, din causa dificultăţilor obiective şi 
subiective, ce de obiceiă le înconjură. 

Pentru a putea să te pronunţi cu óre- 
care probabilitate, asupra lor, trebue cum 
prea bine dice Herbert Spencer, (Intro- 
duction à la Science sociale pg. 77): «să 
faci abstracţiune complectă de rasa şi de 
tara ta,— să pui de oparte interesele, pre- 
judecăţile, simpatiile, superstiţiile creata 
de viaţa societăţei şi a epocei tale,--să con- 
templi t6te schimbările ce societăţile su- 
feră saii aŭ suferit.—fără a te influenţa de 
consideraţiuni de naţionalitate, de religiune 
sai de interes personal; iată, conchide 
Spencer, ceea-ce este imposibil omulu: me- 
diocru — şi la aceea:ce chiar omul escep- 
tional nu reuşeşte de cât în mod imper- 
fect». 


—- 35 — 


N. BAŞILESCU 


Ori, asistăm, de câți-va anı, la unul din 
cela mai grave şi insolite fenomene sociale 
ce de timpii immemorali nu se mai iîntâm- 
plase în tara nóstră. 

România a fost, în decurs de vâcuri, 
țara făgăduinţei; aici s'au adăpostit toţi 
urgisiţii din lumea întregă, de or:-ce na- 
ționalitata şi de ori-ce credinţă. 

Populaţiunea României, — mai ales cea 
din oraşe, — prezintă cel mai bizar amal- 
gam de rase, căci: aici a fost punctul de 
întâlnire al Orientului cu Occidentul. 

De fapt, într'adevăr, populaţiunea Româ- 
niei înumără tot atâţia Gormani,—Ungauri, 
— Italieni, — Evre. occidental, etc. — cât 
Greci,—Pulgan,— Sârb',„— Muscali,— Turci 
sau Evrei oriental. 

Adı, ur, fenomen în sens contrariă, se 
îndeplineşte: populaţiunea de la gurile 
Dunărei, începe să abandone ţara nóstră, 
— grânarul lumei, — combra nesecată din 
care tâte popârele aŭ venit rând pe rând 
să se imbogăţescă. 

Un reflux, dar, de populaţiune are loc. 

Şi acest reflux smulge cu densul — aci 
stă erórea capitală a observatorului super» 
ficial—tot ceea-ce ţara acâsta are mai vital 
mai energic, mai cutezător, lăsând în urma 
lui elementele slab>,timorate, acelea cai 


EMIGRAŢIUNILE 


trăesc în virtutea mişcărei primite şi cari 
sunt incapabile de impulsiune proprie. 

Din acest punct de vedere,—şi conside- 
rând chestiunea in generalitatea ei — feno- 
menul emigraţiunilor, care pe fie-care di 
se accentuză, se dovedesce a fi o cala- 
mitate publică, ale cărei resultate nu se 
pot compara de cât cu catastrofele, cari 
distrug oraşele şi ucid populaţiuni întregi, 
— ca aceea din Martinica, ca inundaţiile 
din Murcia etc. ete. 

Ori-ce val de emigrațiune, smulgend dar 
cu sine o parte a populaţiunei ţere, di- 
minu6ză fortele ei de pro lucţiune şi redu- 
ce chiar puterea e1 politica, — nu numai 
vitalitatea ei economica. 

Şi vice-versa, ori-ce val de imigraţiune 
infuseză un sânge nou, o vig6re nouă ţărei, 
pentru că no! albine se adaugă stupului, 
noi forțe de producţiune acced Economiei 
n6stre naţionale,—puterea morală, puterea 
politica a Statului: insăşi se măresce. 

E! da — dacă, — cum cred unii, — emi- 
grațiunea ar ridica pleva, dacă emigraţiu- 
nea nu ar purta de cât asupra parasitelor 
— adică asupra trântoritor car! trăesc din 
mierea albinelor, — can decimâză fără 
compensaţiune venitul naţional, — emigra- 
ţiunea ar fi un bine, ea ar constitui o e- 


N. BASILESCU 


puraţiune a organismului social; — dar, 
din nenorocire, este un fenomen social 
constant — o veritate fundamentală — că 
netotul nu se expatriază ! 

Pentru a avea curagiul să înfrunți mări 
şi ţări, să dat pept cu necunoscutul, tre- 
bue să fi: inzestrat cu un caracter puţin 
comun, trebue să ai o energie salbatică; 
trebue să fii armat cu talente şi cunos- 
cinţe excepţionale. trebue, intrun cuvânt, 
să fii om şi jumetate;— şi acesta mai ales 
atunci când ai de gând să te duci într'o 
tară unde nu sunt de cât omenă întregi, 
unde lupta pentru existenţă a atins ma- 
ximum e. de acerbie, unde pentru a avea 
o bucată de pâine şi un loc sub sóre, — 
trebue să lupi cu o energie şi cu un cu- 
ra„iii cel puţin tot atât de selbatic ca şi 
al lor. 

Numai: elementele de elită emigiă ! 

Acest fenomen explică pentru-ce popó- 
rele cari sai format prin imigraţiun aŭ 
stat şi staii, în fruntea lumei civilisate; 
pe rând, din contră, popârele autochtone 
— originare — aŭ ințelenit, s'au cristalisat. 

Luaţi, ca exemplu de eri, Anglia. 

«Posiţiunea geografică a Engliterei — ne 
spune à. Marshall, Profesor de Economie 
politică la Cambridge, a făcut ca ea să fie 


EMIGRAȚIUNILE 


populată de membrii cei ma viguroşi aï 
raselor celor mai vigur6se a Europei mo- 
derne; un procedeii de selecţiune naturală 
aduse la malurile ei membrii fie-căruj val 
emigratorii succesiv, cari avusese cea mai 
mare îndrăsnelă şi încredere în et însăşi». 

Luaţi, astă-d:, America de Nord; — Nu 
există popor ìn lume ma: puternic, “mai 
energic, de cât poporul american, pentru 
că el este un popor de selecțiune a tutu- 
ror raselor din Univers; in ea 'şi-aii dat 
întâlnire elementele de elită a tutulor po- 
porelor. 

Iată, dar, din ce punct de vedere trebue 
să considerăm fenomenul sociai, grav în- 
tre tote, al curentulm de emigraţiuni, ce 
cu atâta putere bântue popularitatea tëre1 
n6stre ). 


) Din „Cron ca 11 Anpust 190. 


ÎI 


Fiind constant, precum am dovedit in ar- 
ticoiul nostru precedent, că emigraţiunile, 
în general, rădică din ţară elementele cele 
mai bune—să examinăm acum, dacă şi e- 
migrațiunile, ce au loc din România, aŭ a- 
cela caracter, dacă, într'adevăr, numai 
elementele cele bune emigră, iar cele rele 
rămân. 

In acestă privinţă, avem nu numai do- 
vada materială a fadtului, dar avem con- 
firmaţiunea patentă, solemnă de către d-l 
Prim-ministru însuşi, 

Dovada materială ne-o dă procedura, ce 
se urmeză de administraţiunea română, 
pentru liberarea paşapsrtelor, zise de emi- 
grațiune. 

Nu se libereza nicr un paşaport de emi- 
graţiune, dacă emigrantul nu justifică că 
satisface condiţiunile cerute de ţara unde 
el voesce să emigreze, de ex. de Statele- 
Unite ale Americei. 

Ori, prima din aceste condițiuni este ca 


— 40 — 


EMIGRAȚIUNILE 


să ai o meserie—şi că să ai mijloce de 
traii — propri: ; iîntr'alte cuvinte, ca nu 
eşti o sarcină pentru noua ta patrie, ci un 
factor util. 

Celor-lalţi, netrebnicilor, trântorilor, pa~ 
rasitelor, nici nu li se dă voe să emigreze, 
nică nu li se liber6ză paşapârte,—pe aceş- 
tia “i reținem, siliţi, pentru că nu-i: pri- 
mesce nimeni şi nicăeri. 

Şi atunci, când am făcut imprudenţa— 
culmea contradicţiunilor sociale—san lă- 
săm să plece, sperând că ne vom scăpa 
de e1, am lost nevoiţi încă să plătim chel- 
tuelile repatrierei lor ; adică nu era de a- 
jons că eY trăiaă aci, în ţară, în socotela 
şi din suidlOrea nóstră, dar ea aŭ şi voiajat 
tot pe spesele nâstre ! 

«Calamitatea din 1899, a zis d. Prim-mi- 
nistru la Viena (Vaterland), a provocat e- 
migraţiunile Evreilor. Nol i-am lasat să 
plece. Dar unde miile de emigranţi au fost 
reţinut şi de unde ne-ai fost înapoiau? 
de la Viena şi Budapesta. Statul nostru a 
trebuit să plătâscă cheltuelile de repatriere». 

«In anul precedent, a zis încă tot d-sa 
(Frankfurter Zeitung), aŭ venit Sioniştii şi 
au organisat mar emigraţiun:; cântând şi 
plângând,—in mirarea Românilor, aceşti 
Gmeni aŭ emigrat, dar pe tăcute e. sau 


N, BASILESCU 


inapoiat. Nimeni nu a voit să'i lase atrece 
graniţile, pentru-că ei erai absolut fără 
mijloce». 

Iată dar dovada că săracii, 6menii fără 
mijlóce, cerşetorii, etc. rămân în ţară, vo- 
ind sau nevoind noi, de 6re-ce nimeni nu 
» primesce, pe când 6menii utili şi har- 
nici sunt singuri autorisaţi, de noi înşine, 
să emigre, şi sunt singuri pretutindeni 
primiți. 


O eróre capitală, ce în general Omeni 
noştri de Stat şi publiciştiı noştri — chiar 
cei ma de sémă— fac, este că ei examină 
fenomenul emigrațiunilor din România din 
punct de vedere subiectiv şi adesea su- 
perficial, 

Mai toţi cred că emigranţi. sunt numai 
Evrei. 

Şi atunce: unii—naţionalişt până la şo- 
vinism—se bucură că scapă ţara de dân- 
Şi, că în fine România se epureză. 

Alţii cred că Evreii sunt prin natura lor 
un popor migratorii, că fenomenul actual 
al emigraţiunilur este tot atât de natural, 
cum este şi r&săritul şi apusul sorelui— 
cum este şi revoluţiunea pământului în 
jurul sorelui, pe care ei 7] aŭ şi anunţat 
cu 10—15 ani muă "nainte !—şi e. se bu- 


— 42 — 


EMIGRAŢIUNILE 


cmă «atât pentru Evreii cari plecă, cât mai 
cu s6mă pentru cei cari rămân» (v, G. Panu, 
chestia evreiască). 

Ambele aceste puncte dəs vedere sunt 
însa complect eronate. 

Da, este adevărat ca emigră şi Evra şi 
emigra fârte malți. 

Dar este însa tol atât de adevărat că e- 
migră şi omeni de alte naţionalitați şi con- 
fesiuni ; emigră Germani, Italieni, Greci, 
Se&rbi, Bulgari etc. şi emigrăchiar Români. 

Fenomenul emigraţiunei nu trebue dar 
considerat din punct de vedere subiectiv, 
—nicı al observatorului, nici al emigran- 
tului; ci din punct de vedere general—şi 
obiectiv. 

Trebue dar să ne intrebăm, în primul 
loc, dacă emigraţivnea în sine este un bine, 
— sati dacă interesul general incercă vreri-o 
perdere din faptul e1? 

Şi numai în al doilea loc, să cercetam 
can sunt elementele ce emigră, şi dacă se~ 
lecţiunea, ce emigraţiunea face pote causa 
veri-un prejudiciu Națiune, saŭa "i aduce 
Veri-o amelioraţiune ? 

Aşa pusă chestiunea am dovedit căe- 
migraţiunile, in general, sunt un râu so- 
cial şi naţional, că emigrând numai ele- 
mentele cele mai tari şi mai ha: nice, orga- 


N. BASILESCU 


nismul social se slăbesce—el devine infe- 
rior în lupta grea pentru existenţă. 

Că, în special, cu privire la emigraţiu. 
nile ce aŭ loc acum din România nu e- 
migră numai Evrei ci şi creştin—ba chiar 
şi Români;—prin urmere—ori-care ar fi 
sentimentele nâstre—simpatiile saŭ anti- 
patiile nâstre de rassă sau de religiune,— 
ele trebue să ne ingrijorâscă în cel mai 
înalt grad. 

Este vorba aci nu numai de rangul nos- 
tru social—rang care se determină—nu a- 
tât după întinderea teritorială—cât după 
numărul populaţiuner unei ţeri,—dar chiar 
de viaţa nâstră. 

Aceste emigraţiuni sunt un simptom pre- 
mergător—al une: stări de decrepitudine ; 
ele sunt o dovadă, că viaţa în condiţiunile 
actuale,— sociale, economice saii politice, 
—nu ma! pote continua, căci daca aceste 
condițiuni ar fi propice,—de sigur,—nimeni 
nu ar mal căuta aiurea, cu atâtea sacrifi- 
cih, o alta ;—acesta esteun adever evident, 

Este dar un vierme care râde la rădă- 
cină batrânul stejar de la Dunăre ;—tre= 
bue să’! descoperim, cu ori-ce preţ, trebue 
să'l ucidem dacă voim să nu vedem Sta- 
tul român prăvălindu-se în neant. 

Aparenţele, superficialitatea, judecata 


— 44 — 


EMIGRAŢIUNILE 


preconcepulă, lenea de a aprofunda un lu- 
cru etc.,—defecte inerente, din nenorocire 
poporele din climele prea calde,—ţin ade- 
sea or. loc de judecată drâptă, de concept 
sigur al unei idei, al unui lucru. | 

Aşa, de ex. pentru-că nu vedem de cât 
Evre: cari emigrâză, — şi “i vedem pentru 
că ei sunt supuşi români gi nu pot emi. 
gra de câtcu paşaporte române,—ne închi- 
puim că numa! ei emigrăză ; nu ţinem însă 
semă de toţi supuşii străini, cari peatru a 
părăsi ţara, nu aŭ nevoe de paşapârte ro- 
mânescl. 

Ori aceştia erai, acum doui-tvei ani, peste 
200 000. Câţi au mai rămas? 

Tot ast-fel, pentru că emigranții cari aŭ 
plecat cu surle şi cu trâmbiţe, «plângând 
şi râdând», eraă goi, desculți, nemâncatţi, 
etc., credem că, în general, emigranții sunt 
lepra societăţei: deci plecarea lor consti- 
tue un bine social; însă, in fapt, emigranții 
sunt elementele cele mai harnice şi bogate, 
sunt albinele cari părăsesc stupul Romå.- 
niei pentru a merge să roiască în America 
sau aiurea. 

A inchide ochii în faţa primejdiei nu ne 
ajută la nimic; — este a deserta datoria 
n6stră. 

Trebue din contră să o privim în faţă; 


N, BASILESCU 


să cercetăm causele ei şi să purtăm ur- 
gent leacul—până p6te mai este timp. 

Situaţiunea n6stră politică,—dar mai ales 
situaţiunea n6stră socială, economică şi fi- 
nanciară sunt suprem îngrijorante. 

Acum incumbă medicului social datoria 
de a'şi astâmpăra bătăile inimei şi de a 
tăia cu scalpelul să&ă, în carne viue.—pen- 
tru a conjura cangrena ce ameninţă întreg 
organismul !). 


4) Din „Cronica“ 13 August 1902, 


Comitas Gentium 


COMITAS GENTIUM 





Intervenţiunea Statelor-Unite,—insolită şi 
neaşteptată,—în afacerile n6stre interidre, 
a rădicat o adevărată furtună, nu numai 
în presa română, dar şi în presa mondială. 

Unele ziare, deşi simpatiseză cu modul 
de a vedea al Notei americane, cu tóte a- 
cestea, resping şi combat acâstă interven- 
țiune în numele doctrinei fondamentale, 
a politicei americane însăşi, — a doctrinei 
lui Monroe: America a Americanilor,— 
ceea-ce prin a contrario ar putea prea 
bine însemna : şi Europa a Europenilor ! 

Altele,—ziarele philosemite şi româno- 
phobe,—aprobă fără rezervă acestă Notă 
şi se aliniază de partea Statelor-Unite con- 
tra României. 

Pentru a ne da bine séma de impor- 
tanţa şi de fondul acestei intervenţiuni; 
trebue să o considerăm în sine şi numai 
pentru sine, adică desbrăcată de ori-ce 
consideraţiuni subiective,—de antipatiile şi 


— 49 — 4 


N, BASILESCU 


simpatiile n6stre personale, deci in mod 
cu totul obiectiv. 

Ori, pentru a putea face acest examen, 
trebue să distingem şi să ne punem din- 
tr'un întreit punct de vedere: 

Din punct de vedere al Dreptului Ginji- 
lor scris, adică ul 'Tractutelor internaţiu- 
nale; ce légă efectiv România de cele l'alte 
State, 

Din punct de vedere intern, al Interesu- 
lui nostru naţional, şi 

In fine, din punctul de vedere al Opi- 
niunci publice mondiale, al acestui Tribu- 
nal suprem înaintea căruia tote poporele 
mari şi mici sunt adi trase, in virtutea u- 
nui principiu superior, care domină şi gu- 
vernă t6te acțiunile nâstre şi care estein- 
suşi principiul de viaţă al familiei umane, 
al împreunei convieţuiri a tuturor popó- 
relor pe acest glob: Comitas Gentium. 


Din punct de vedere al Dreptului inter- 
naţional—al Tractatelor—este învederat că 
acestă Notă va fi şi va r&mânea o lovitură 
de sabie dată in apă. 

România a executat cu fidelitate şi lite- 
ral,—nici mai mult, nic: mai puţin,—tâte 
obligaţiunile ce i s'au impus, fie pe față, 
prin Tractatul de la Berlin, fie pe dos, de 


COMITAS GENTIUM 


pretinşii noştri amici şi protectori, de Prin- 
cipeie de Bismark, după cum reese din- 
trun important articol al bătrânului ziar 
vienez, das Vaterland--adică am rescum- 
p&rat faimosul dram de fier Strussberg pe 
prețul ce ni s'a impus. 

Ea a modificat, într'adevăr, principiul 
înscris în Costituţiunea din +866 (art. 7); 
ea a desființat diferența de credinţe reli- 
giose între streini : adi toţi streinii sunt 
supuşi aceluiaşi regim legal;—agi nu mai 
există, precum am dovedit'o, în studiile nós- 
tre precedente, o chestiune evreiască spe- 
cifică, pentru că nu mai există streini creş- 
tim şi streini necreșştini, ci numai streini, 
—de ori-ce credinţă. 

Ba, — precum am spus'o deja, — streini: 
necreştini, .în special Evreii, de a căror 
s6rtă, numai se preocupă Ministrul de Ex- 
terne al Statelor-Unite, d. Hay, surt la 
noi mai favorisaţi de cât streinii creştini, 
—fio din punct de vedere al obţinerei na- 
turalisaţiunei, fie chiar din acela al trata- 
mentului general,—fapt pe care nimeni nu 
ìl va putea contesta. 

Ast-fel, am dovedit, că s'a naturalisat 
cu dispensă de stagii mai mulţi avocaţi 
isdrailiţi, marfă de care din nenorocire a- 
veam prea multă, avem pletoră, — avem 


N. BASILESCU 


chiar un proletariat avocăţesc,—şi s'a res- 
pins naturalisaţiunea unor mari capitalişti 
industriaşi, agricultori creștini. 

Mare parte din legile făcute contra strei- 
nilor nu se aplică, de asemeni, Evreilor, 
zişi pământeni sau supuşi români; in spe- 
cial nu li se aplică faimâsa lege a mese- 
riilor, acest spectru hidos, chemat numai 
a turbura bunele n6stre ranorturi interna- 
tionale şi a vătăma, fără folos, bunul nos- 
tru renume în lumea civilisată, căci acest 
monstru,—născut-morit — nu se va aplica 
nici-odată, cu tote Regulamentele şi circu- 
lările ce se vor mai face sub presiunea 
malţiinei deşănţate. 

Prin urmare, nici Europa, — Marile Pu- 
teri,—-semnatare a Tractatului din Beriin, 
rici.—şi mai puţin încă,—Statele-Unite ale 
Americei de Nord nu pot cere, nu aŭ drep. 
tul să ceră de la România ma: mult de 
cât ea deja a lăcut; atât i s'a cerut în 1879 
atât ea a făcut; ea a modificat principiul 
diferenţei de credinţe religi6se şi atât tot. 

Dacă insă acâstă modificare este ori nu 
un pas înainte, aşa cum voiai şi sperau 
atunci duşmanii Românismului, un progres 
către ideia lor, acâsta este o altă ches- 
tiune. 

Am dovedit, aci chiar, că acestă inter- 


— 52 — 


COMITAS GENTIUM 


ventiune silită a Enropei ne-a constrâns să 
facem un pas înapoi şi am adăogat căori 
de câte ori Europa se va amesteca în a- 
facerile nâstre interidre, ea va găsi în Ro- 
mâni un bloc compact şi indivisibil, pen- 
tru a respinge ori-ceintervenţiune streină 
care "i va sili, póte, să ia în jotriva strei- 
nilor mesuri şi mai restrictive,—iar nu li- 
beraie. 

Românul nu știe de frică, ameninţarea 
din coutră îl face dârj. 

Acesta să intre bine în mintea tuturor 
agitatorilor, tatulor duşmanilor României. 

T6te aceste reforme, pe cari Europa le 
reclamă adi, România, le începuse încă din 
1859, când ea a emancipat pe Armeni—şi 
încetul cu incetul ea singură, călăuzită de 
propriele sale interese şi sentimente, ar fi 
dat încă de mult o soluţiune favorabilă a- 
cestor chestiuni iritante, — însă de bună 
voie, iar nu silită. 

Amestecul brutal al Europei în 1879, in- 
tervenţiunea şi intrigile Aiianţei isdrailite 
aŭ înăsprit spiritele şi ne-aii silit să fa- 
cen un gigantic pas înainte... in prăpastia 
ce duşmanii României şi ai Românismu- 
lui săpase sub picidrele nostre. 

Trecutul dar să serve de lecţie presen- 
tului şi viitorului! 


N, BASILEȘCU 


Reforma regimului legal, la cari sunt su- 
puşi streinii în România trebue, însă, să se 
facă, nu pentru că Europa o cere, nu pen- 
tru că Statele-Unite o reclamă, dar pentru 
că ea ne este imperios şi urgent impusă 
de propriul nostru Interes naţioval, pre 
cum am dovedit prin tâte studiile mele 
precedente. 

România,—cu acest regim,—se sinucide, 
se stranguleză ; ea opresce sângele gene- 
ros să circule în vinele ei, sânge care ar 
putea să o invioreze, să o scotă din atro- 
fia în care ea lâncezesce, pentru că ea im- 
pedică să vină în ţară forţele, talentele şi 
capitalurile străine, condamnându-se insăşi 
la stagnaţiune şi la peire. 

Din acest punct de vedere trebue pusă 
chestiunea şi ori-cari ar [i presiunile din 
afară, datoria piloților, cari conduc vasul 
Statului, este de a v&mnânea cn sânge rece 
şi a nu pierde un moment din vedere,— 
în mijlocul furtunei pasiunilor deslănţuite, 
—steaua călăuzitore : Interesul superm şi 
permanent al Naţiunei. 

Resentimentele n6stre contra interven- 
țiunilor din afară nu trebue să ne silescă 
a uita că ori-ce pas inapoi ne vatămă în- 
tâiă, noua înşine. 

Nu este dar nevoie de intervenţia Ame- 


COMITAS GENTIUM 


ricei pentru ca România să modifice un 
regim baroc, barbar, care nu există în nici 
o ţară din lume, — ci pur şi simplu de a 
ne convinge noi înşine, că este propriul 
nostru interes de a o face, şi de a o face 
cu o di mai de vreme. 

Or, acâstă gravă, importantă şi între 
tóte dificilă şi impopulară misiune, am a- 
sumat'o noi. 

De ani şi de ani, ne silim să invederăm 
evorea politică şi economică a acelor ce 
aŭ acumulat aceste obstacole in drumul 
Națiune. 

Ora a sunat când națiunea însăşi, con- 
vinsă de propria sa erdre, va sdrobi lan- 
ţurile ce împedică libera ei evoluţiune, ce 
stânjenesce mişcările şi sborul ei. 


Ia fine, dacă din punct de vedere al Drep- 
tului Ginţilor scris, al Tractatelor — inter: 
venţiunea Statelor-Ubita nu are nici o va- 
lóre juridică şi nu va avea nici un efect 
practic; nu tot ast-fel este din punct de 
vedere al Opiniunei publice mondiale, a- 
cest suprem Tribunal înaintea căruia noi 
nu ne putem dispensa de a compare. 

Pentru ce să ne-o ascundem ? 

Pop6rele civilisate formâză adi o mare 
şi singură familie pe Glob ; ea şi-a stabi- 


N. BASILESCU 


lit genul eï de a fi şi de a trăi, Codul bu- 
nelor maniere, care presidă la împreuna 
lor convietuire. acesta este ceea-ce for- 
meză Comitas Gentium. Or, din acest punct 
de vedere şi inaintea acestui Tribunal, pro- 
cesul României este dinainte rerdut. 

Legislaţiunea ei asupra streinilor, — aşa 
cum un şovinism strimt, lipsit de ori-ce 
sentiment de justitie şi de umanitate, des- 
brăcat de ori-ce Ideal național, a zămis- 
lito, în decursul ultimului pătrar al Seco- 
Inlui XIX. a făcnt din România,—carealtă 
dată era azilul tutulor urgisiţilor din lume, 
ţara liberală şi tolerantă prin excelenţă din 
lumeă intrâgă —a făcut dic,o ţară absolut 
intolerantă, a singularisat'o în mijlocul tu- 
tulor Statelor de pe Glob, scoțând'o afară 
din acesta Comitas Gentium, a silit'o să 
înfringă Principiile stabilite de Godul bu- 
nelor maniere, ce presidă adi la împreuna 
convieţuire a Popârelur civilisate. 

Din acest punct de vedere dar, şi fie că 
acestă Notă nu ar fi emanat de cât de la 
d. Hay, personal, de la un simplu filo- 
sof, iar nu de la Ministrul Primei Repu- 
blici din lume, ea merită să fie luată in 
de-aprâpe băgure de semă. 

Trebue să spunem Poporului român a- 


— 56 — 


COMITAS GENTIUM 


devărul şi numai adevărul, ori cât de ne- 
plăcut ar fi el. 

Iată în ce constă Patriotismul. 

Sovinismui este şarlatanismul, pentru că 
el exaltă pasiunile populare, ascunde Na- 
țiunei adevărul şi o conduce ast-fel — cu 
ochii inchişi—in prăpastie,—la peire. 

In contra acestui curent, am luptat şi 
vom lupta în numele Interesulut permanent 
şi suprem al Naţinnei. 

Acest Interes exige ca România să rein- 
tre în marea familie a popârelor civilisate 
să adopte şi să practice regulele ce Comi- 
tas Gentium a stabilit pentru lumea în- 
tregă, dacă ea voesce să nu se mai ex- 
pună a fi considerată ca o naţiune barbară 
şi s&lbatică 1). 





1) Din „Cronica“ 12 Septembre 1902, 


Nota americană 


NOTA AMERICANA 





Intervenţiunea Americsi, în afacerile n6s- 
tre, a stărnit în lumea întrâgă o puternică 
furtună. 

Părerile sunt împărţite, 

Aceea-ce este aprâpe sigur este că prin- 
tre Cabinetele europene, Cabinetul englez 
singur a aderat, la Nota americană; cele- 
V'alte, — unele din simpatie pentru Ro- 
mânia, altele din antipatie pentru ames- 
tecul Americei in trebile Europei,— nu se 
vor Talia la acâstă intervenţiune, care va 
remânea precum am zis deja, o lovitură 
de sabie dată in apă. 

Eşecul diplomatic al Notei americane nų 
însâmnă, insă, că chestiunea strainilor a~ 
flati în România este resolvată şi prin ur- 
mare inchisă. 

Nu, — să nu ne amăgim, 

Acest proces rămâne încă pendent atât 
înaintea tribunalului opiniunei publice mon” 


— 6r — 


N. BASILESCU 


diale, cât şi inaintea propriului nostru ju- 
decător : interesul naţional bine înţeles. 


Printre acusatorii noştri cei mai înver- 
şunaţi şi cei mai bine :locumentaţi este 
marele organ parizian, Le Temps. 

In două lungi col6ne, în numărul său 
din 24 Septembrie, acest ziar tratâză ches- 
tiunea streinilor — şi în special chestiunea 
Evreilor, în România. 

In acest lung studiu, găsim multe afir- 
maţiuni inexacte, carı nu pot trece în o- 
pinia publică fără a fi relevate şi elucidate. 


Ast-fel, de ex., Le Temps afirmă că a- 
şezarea Evreilor, in România, este conco- 
mitantă cu aşezarea însăşi a Naţiunei ro- 
mâne. 

Fapt inexact, în sine, 

Da, este probabil că, cu ocasiunea ve- 
nirei Românilor în Dacia, a venit şi un 
numér 6re-care de Evrei. 

Câţi ? şi pentra ce însă? 

Se scie că în tóte răsbâele ce Romanii 
aŭ purtat, Evrei erai inseparabili. 

Un număr 6re-care de Evrei urmat le- 
giunile romane pentru a continua, în lagăr, 
meseria lor de usură; ei nu înceta să 


== 62. == 


NOTA AMERICANĂ 


imprumute şi să speculeze tinerimea ro- 
mană, chiar sub arme 

Alţii urmaŭ aceste legiuni pentru a cum- 
pära de la soldaţi spoliile luate de ei de 
ia inamici, in scop de ale trafiica in urmă. 

De unde, dar, se pâte deduce că şi în 
Dacia un stol de asemeni pasări hrăpitore 
aŭ urmat bravelor legiuni romane. 

Dar atâta tot; şi este mai mult de cât 
probabil că cu retragerea legiunilor ro- 
mane din Dacia de către Aurelian, şi acest 
stol, — intocmai ca corbii cari urmăresc 
armatele în timp de ră&sboii, — aŭ urmat 
şi ej iegiunile romane ìn Mo&sia —, aşa 
în cât, din acâstă epocă, nu există nici o 
urmă de Evrei în ţările române:— nici o 
urmă nu există, intr'adevăr, în Istorie de 
veri-o aşezare în mase a Evreilor în Dacia 
— în aceste r&stimpuri, 

Ei nu aŭ început a veni în mase în ţă- 
rile române, de cât târzii —- către secolul 
XIII—XIV, când persecuţiunea contra lor 
a atins maximul ei de intensitate şi de 
crudime, în Occident: în Spania şi în 
Francia, 

Atunci aii venit aici câte-va sute de fa- 
milii, — aşa zişii Evreii spaniolă, — în de- 
obşte stimaţi şi cari nu aŭ nimic de aface 
cu Evreii zişi leşeşti ;— aceştia ne-ai venit 


— 63 — 


N. BASILESCU 


la finele secolului XVIII, şi mai ales în 
secolul XIX. când ei aŭ fost alungaţi în 
mase compacte din Polonia şi din Rusia, 
şi ei aŭ venit pentru că numai aici, ei gă- 
seaii pacea şi liniştea. 


O altă inexactitudine constă în afirma- 
țiunea că boerii înşişi ar fi chemat, ori 
când, pe Evrei în ţară, — că el le-ar fi a- 
cordat chiar şi privilegii, cu condiţiune 
de a întemeia oraşe pe teritoriile lor de- 
populate. 

Nu, — nimeni şi nici odată nu a chemat 
pe Evrei în ţăriie române. 

Ei au venit — siliţi sai de bună voe: 
siliţi atunci când isgoniţi din Rusia *din 
Polonia, din Turcia, chiar din Spania şi 
din Francia, etc., ei nu aŭ găsit nicăeri în 
lume un asil deschis de cât în România; 
de bună-voe, când împrejurările economice 
li sai părut mai prielnice aci de cât a- 
iurea, 

Dar nu numai că nimeni nu-i a chemat 
— ci din contră Istoria ţărilor n6stre este 
plină de ordine de expulsare—ordine pen- 
tru a căror revocare ei ingenuchi adesea 
au cădut. 

Dacă dar era aşa de răi, aici, dacă E- 
vreil erai atât de persecutați aici — de ce 


— 64 — 


NOTA AMERICANĂ 


el nu plecaă, căci nimeni nu reţinea, — 
de ce ei nu plecau, atunci mai aies, când 
ei erai ameninţaţi a fi expulsaţi cu sila? 


O altă inexactitudine stă în afirmaţiunea 
că după «Unirea Principatelor sub regnul 
Principelu: Carol de Hohenzollern, perse- 
cuţiunile aŭ reinceput». 

Ma intâiu, nici odată in România E- 
vreii — ca Evrei — din causa credinţei lor 
religi6se — nu aŭ fost persecutați 

Cultul lor a fost tot-d'auna liber şi pe 
când aiurea eretici. eraă arşi pe rug, ori 
măcelăriți în mod mişelese n6ptea, pre- 
cum a fost St. Barthélémy în Francia, E- 
vreii, la noi, puteai adora divinităţile lor, 
in cea mai perfectă linişte şi pace. 

Pe de altă parte, venirea in România a 
Principelui Carol de Hohenzollern,— in ge- 
nere animat de sentimente liberale, — nu 
a avut nic! o înrâurire asupra regimului 
la care sunt supuşi streinii — şi ìn spe- 
cial — Evreii, — in România. 

Pentru ce să ocolim, însă, adevărul ? 

Românii, ca tóte cele-V'aite naţiuni: aŭ 
trebuit să se apere contra invasiunei se- 
mite, ei aŭ voit să r&mână Români în casa 
lor; precum aŭ voit să r&mână şi Eran- 
cezii, — Francezi, şi incă Francezi numai 


=> Bea 5 


N. BASILESCU 


catolici, Germanii,— Germani; — Ruşii, — 
Ruşi, cte. 

De aceia în decurs de vezuri, ej aŭ e- 
dictat disposiţiuni restrictive nu numai 
contra Evreilor, ci contra tutulor elemen- 
telor streine neasimilabile, în masa naţi- 
unei, cum erau de ex. Turcii, Armenii şi 
chiar Muscali',—deşi de o credinţă cu noi. 

In mai multe rânduri, — Românii, călă- 
uziti de propriele lor sentimente şi inte- 
rese, aŭ voit să îndulcescă acest regim, în 
inăsura diminuărei primejdiei ce încurgea 
ideea de Românism însăşi ; ast-fel in 1848 
avu loc o mică încercare trecătâre de e- 
mancipaţiune a Evreilor: un Evrei chiar 
fu Primarul Capitalei; la 1864, din noŭ, 
legea comunală acordă Evreilor dreptul de 
alegători comunali, iar Codul civil, din 1864, 
permitea însăşi naturalisarea lor — cea 
mare — prin legea individuală. 

Din nenorocire, o mişcare, nechibzuită 
de strada, silui mâna legiuitorului consti- 
tuant din 1866 şi el edictă — à son corps 
défendant — acel faimos art, 7, din vechia 
Constituţiune, care a adus peirea nóstră ; 
căci ostracismul lui, prohibiţiunea iui ab- 
solută, — ca Evreii să ajungă veri-o odată 
la cetăţenia română, — a dat prilegii duş- 
manilor noştri, în 1879, să ridice capul, 


— 66 — 


NOTA AMERICANĂ 


să he acuze de barbarie, de sălbăticie în 
plin secolul XIX şi să facă pe Europa a 
ne sili să introducem în Constituţiunea 
m6stră actualul art. 7, — tot atât de funest 
pentru no: ca şi pentru Evrei. 

El fu, într'adevăr, în mâinile n6stre o 
armă cu doë tăişun: 

NepulEnd să asimilăm pe Evrei strëini- 
lor creştini, — cari la noi se bucurau de 
un tratament fivorabil, identic cu acela ce 
Francesi! înşişi admisese pentru strěini în 
Francia, —am fost siliţi să asimilăm pe 
toţi străinii, — de ori-ce rit sau credință 
religiosă, — Evreilor, înstreinându-ne şi 
depărtând, ast-lel, tóte elementele str&ine 
asimilabile, cari până atunci formase un 
contingent important in formațiunea na-" 
ţiunei române şi care pe viitor puteau con- 
cura cu atât folos la desvoltarea şi propă- 
` şirea n6stră. 

Dar, de ce nu am putut să asimilăm pe 
Evrei străinilor creştini P—ac6 sta este uşor 
de înţeles şi o inţeleg nu numai Românii, 
dar o înțeleg chiar Evreii, — stabiliţi aci 
de veacuri şi cari, într'adevăr,simpatizeză 
şi se solidarizâză cu destinele poporului 
român, 

Cum era posibil să acordăm cetăţenia, 
— de o dată, — unor 6meni, cari eşai din” 


N. BASILESCU 


stepele Rusiei sau din nisipurile Galiției, 
car. nu cunosceaii limba nâstră, cari nu 
hrănea“ nici o iubire de patria nóstrá? 

Adopţiunea, infiarea exige, ca condițiune 
prealubilă, iubire şi devotament reciproc, 
— şi cum putea exista iubire şi devota- 
ment pentru patria română, în inima unor 
Gmeni ce abia taunci păşise pragul casei 
n6stre ? 

Europa a ințeles acestă enormitate, — 
acestă moustruositate şi ea nu a accedat 
la injoncţiunile Alianţei isdrailite. 

Intervenţiunea, însă, a acestei Alianțe şi 
a Europe”, in 1879, a avut, cu tâte acestea, 
pentru Romània şi pantru Evre, cele mai 
dezastrâse urmări. 

Ea a fost punctul de plecare al regimu- 
lui eronat —— şi din punct de vedere naţi- 
onal, şi din punct de vedere economic — 
ce guvernă adi pe străini in România. 

Din punct de vedere național, acest re- 
gim sporesce pe fie-care di numărul une: 
clase de 6meui, car. de drept, de fapt şi 
cu inima stă alară din națiunea. română, 
o împiedică să se asimileze, să se con- 
funde intr'ensa, să se abs6rbă în ea şi să 
dispară, precum a dispărut aiurea: ba, din 
contră, pe fie-care qi, rândul supuşilor stre- 
ini, deinde.d de alte State, s} oresce şi pe 


— 68 


NOTA AMERICANĂ 


fie-care di independenţa şi autonomia 
nOstră internă este ştirbită ; — întrun cu- 
vint, acest regim este un obstacul la de- 
săvirşirea unităței nóstre naţionale, el duce 
din ce în ce ma! mult la diferenţiarea e- 
lementelor ce cumpnn națiunea română, 
la imbucătăţirea şi impestriţarea acesteia, 
— fenomen social insolit,—combătut chiar 
din răsputeri aiurea: tâte Statele tindênd 
la unificare, cu sila sai de voe. 

Din punct de vedere economic,—precum 
am dovedit deja, — acest regim ne duce 
la sărăcie, — el înlătură sai alungă din 
România Capitalarile streine şi forțele de 
producţiune, ce aiurea nu aŭ ce face şi 
cari nouă atât ne lipsesr. 

A venit — Români! — vremea să exa- 
minăm aceste chestiuni cu sânge rece; 
să le considerăm, nu din punct de vedere 
al simpatiilor, al antipatiilor ori al intere- 
selo” nâstre personale şi vremelnice, — ci 
din punct de vedere al interesului general 
al patriei, singurul permanent şi neperitor. 


O altă inexactitudine constă in afirma- 
țiunea, gravă intre tote, că de óre-ce in 
virtutea Tractatului din Berlin. zice «Le 
Temps», nu se putea legifera contra unei 
colectivităţi religiose, s'a elaborat o serie 


N. BASILESCU 


de legi contra streinilor şi stai aplicat şi 
Evreilor». 

Din moment ce am fost nevoiți, pentru 
a şterge ori-ce diferență de credinte reli- 
gi6se între streini, să asimilăm pe toţi stre- 
iai, Evreilor — cari în tot-d'auna aŭ fost 
consideraţi şi trataţi ca streini în Romå- 
nia — este invederat că tâte legile făcute 
contra şi asupra streinilor se aplicau şi 
Evreilor, — streini prin excelenţă: din a- 
cest moment a incetat insă dea mai exista 
in România o chestiune evreească. 

In zadar, duşmani: României se căsnese 
să o reinvie; e. inşişi at înmormântat'o- 
în 1879! 

Sinceritatea ne obligă totuşi, să recu- 
nOscem că, la început, în spiritul iniţiato- 
rilor acestui regim, legile ce’! constituesc 
nu eraŭ, în fapt, de cât legi de delensă 
naţională contra Evreilor, — de unde por- 
nea şi primejdia pentru naționalitatea 
nGstră. 

Puțin câte puţin, însă, acest spirit sa 
alterat şi, adi, am ajuns la acest spectacol, 
— cel puţin curios, — că unele legi contra 
streinilor su aplică la toţi streinii creşțini, 
— pe cari no în tot-d'auna «i-am bine 
primit şi-i am chemat chiar», cum recu- 
noscea însuşi I. C. Brătianu ìn Constitu- 


NOTA AMERICANĂ 


anta din 1866, —şi nu se aplică Evreilor, 
în pohira şi in contra cărora, în aparenţă, 
ele aii fost făcute. 

Ast-fel, de exemplu, este şi faimâsa lege 
a meseriilor: Evreii, — fiind supuşi ro- 
mâoi — adică neapartinând nici unei na- 
ționalităţi streine, neavând nici o patris, 
depindend forțamente de Statul Român,— 
nu cad sub previsiunile art. 4 din lege; 
— pe când, din contră, acestea se aplică 
la toți cei-lalţi streini, de ori-ce credință 
şi naţionalitate. 

Iată unde a condus perversiunea ideilor 
de drept şi de morală. r&sturnareu prin- 
cipiilor pe cari este aşedată ordinea socială 
modernă,—perversiune şi răsturnare la care 
însă Europa ne-a împins. 


Din excesul reului isvorasce binele, dice 
un bătrân proverb francez. 

Póte că Nota d-lui Hay, — pâte că opi- 
niunea publică a lumei intregi, — pâle că 
discuţiunea acestor chestiuni înaintea tri- 
bunalului opiniunei publice mondiale, ne 
va sili pe not înşinesă le cercetăm mal de 
aprope şi cu mai multă băgare de sâmă 
şi să le dăm o soluţiune conformă, cu 
timpul, cu ideiile moderne şi cu intere- 


— 7I — 


N. BASILESCU 


sele României, bine înțelese şi matur chib- 
zuite, 

Nu voim să ne atribuim un succes uşor, 
dar, am putea să rememorăm acelor ce 
aŭ uitat, că sunt ani şi ani, — că chiar 
acum câte-va luni, în aceste colâne — 
into serie întregă de`studii — am prevă&- 
qut explosiunea de resentimente contra 
n6stră, a lumei întregi şi am dis că este 
mii bine să facem no. înşine aceste re- 
forme, de bună-voe, in pace şi linisce — 
în măsura interesulu: nostru naţional — 
de cât siliţi. 

Glasul nostru s'a perdut ìn pustiu. Alte 
chestiuni mai grave preocupă pe politicianii 
noştri: scolă tu să şed eŭ? este mai im- 
portant de cât salvgardarea, intereselor per- 
manente ale Tărei, de cât bunul renume 
al Românie! în lume. 

Ce timpuri! Ce moravuri! 

Timpul, însă, cari schimbă tâte — să 
sperăm că le va schimba şi pe ele!) 


1) Din „Cronica“, 18 Septembrie 1902. 


— 72 — 


Doctrina lui Monroă în România 


Doctrina lui Monroe în România 





Onor d. Victor Antonescu, în două lungi 
şi fOrte documentate articole anărute în 
L’ Indépendance Roumaine, din 18 şi 19 Sep- 
tembrie curent, se silesce să stabilâscă că, 
între celebra formula dată de Presidentul 
Monroă& politice: externe a Statelor-Unite 
şi între politica efectiv urmată de acestea, 
este o gravă contra dicţiune. 

Că înti”adevăr, Statele-Unite apară cu ge- 
losie de ori-ce amestec european conti- 
nentul amerizan, ceea-ce pe ele nu leim- 
pedică de a se amesteca în afacerile eu- 
ropene,—dovadă blestemata lor de Notă, 
—care atât înrmentă ad: spiritul în Eu- 
ropa,—inculsiv pe acela al d-lui Victor An- 
tonescu. 

Că chiar la ei acasă, aceşti celobri filan- 
tropi,—aceşti umanitari... la vecini l—sunt 
de o lăcomie şi de o cruzime sălbatică,— 
dovadă, dice d. Antonescu starea negrilor 
lor, dovadă chiar starea Evreilor lor! 


— 78 — 


N. BASILESCU 


Nu ne indoim că critica,- intemeiată şi 
documentată,—pe care onor. d Victor An- 
tonescu o face Politicei d-lor Roosewelt şi 
Hay,—cărora, ea va fi de sigur forte sensi- 
bilă,—va avea un inare resunet ìn Europa 
Şi... în America. 

Din nenorocire, efectul ei extern nu re- 
solvă chestiunea internă a streinilor află- 
tori în România. 

Rusia a semnat Tratatul din Berlin, a- 
lături cu cele-l'alte şase mari Puteri, dar 
ea n'a admis incă nici până aq. principiul 
ce ea, împreună cu ele, ne-a impus, nouă 
—de a desființa ori-ce diferență de cre- 
dinţe religiGse intre streini. 

Și adi, Evreii continuă în Rusia a fi pri- 
goniţi, maltrataţi, schingiuiți, ori expulzați 
în mase, parcaţi în anumite guvernăminte, 
ca altă dată in Gheto, fără ca nimeni, din- 
tre toţi acei ce ţipă in potriva micei Ro- 
mâni, să ridice glasul contra regimului 
barbar — necunoscut chiar veri o dată ìn 
blânda Românie. 

Si aq, Americanii, continuă a lyncha, sfi- 
şiind în bucăţi sau ardendu-i de vi, cu 
pompă şi vstentaţie chiar, dând adevărate 
representaţiuni teatrale, — pe bieţii negrii 
pentru fapte, de multe ori, minore; şi cu 


— 76 p 


DOCTRINA LUI MONROE ÎN ROMÂNIA 


tâte acəstea nimeni nu ridică glasul iu fa- 
vârea acestora. 

Şi adi, răsbâe nedrepte, cum fu r&:boiul 
din Sud— America, mai aŭ loc,—şi Europa 
—America, lumea intrâgă asistă cu braţele 
incrucişate la măcelul, la desfiinţarea unei 
mici, dar brave intre brave naţiuni. Im- 
păraţii şi Popórele se înclină cu respect 
in fața învingătorului şi adastă cu nerăb- 
dare momentul oportun ca să intre şi eï, 
pe urma lti, în casa celui invins—dor vor 
putea, şi e;, jacmăni câte ceva! 

Fi da, iată rostul, iată hidosul rost al 
lume! 

De aceea cei vechi ziceau: quod licet 
jovi, non licet bovi ! 

Aceste abusuri, aceste tăgade de drep- 
tate sunt permise celor mari şi tari ;—cei 
mici şi slub. sunt nevoiti de multe ori — 
cu inima strânsă—cu pumnul încleştat, să 
îndure şi să sufere—voinţa şi chiar capri- 
civl altor ţări ; fabula lupul şi mielul sunt 
imagina viue a raporturilor dintre popóre; 
ca şi dintre individe, 


Dacă critica pe care onor d. Victor An- 
tonescu a lăcut'o politici mondiale a gu- 
vernulu: Strtelor-Unite va avea, de sigur, 
un mare ecou in lumea civilisută, obser. 


N. BASILESCU 


vaţiunile ce urmeză aŭ un objectiv mult 
mai modest şi ma! restrâns, umbiţiunea 
mea constă pur şi simplu în a lămuri pe 
compatrioţii mai asupra unui singur punct. 

Ce se înţelege, în America, prin celebra 
formulă : America a Americanilor, şi pe 
care d. Victor Antonescu, nu "I-a desluşit; 
de şi el forma după titlul lor obiectul gra- 
velor sale studii. 

Pentru a răspunde, trebue să scim ma! 
întâiă cine sunt Americani: ? 

In principiu şi in regulă generală sunt 
Americani ori-ce locuitori stabiliţi de mai 
mult de cinci ani în America şi car. aŭ 
declarat înaintea unei Curți de justiţie, 
dinirun Stat Gre-care, al Uniunei, voinţa 
lor că doresc să devină cetăţeni americani 
şi că vor respecta Constituţiunea Statelor- 
Unite. 

America prin urmare, adoptă pe toţi a- 
cei cari voesce să o ia de patrie, fără dis- 
tincţiune de religiune sai de origină. Chi- 
nezii numai sunt actualmente exciuşi de 
la acest beneficii. 

Graţie acestui sistem, Statele-Unite aŭ 
putut trece, în mai puţin de un secol, de 
la 6.000.000 locuitori la 60 000.000, deve- 
nind, ast-fel dintro minusculă colonie en- 


— 78 — 


DOCTRINA LUI MONROE ÎN ROMÂNIA 


gleză, perdută in Ocânul american, una 
din cele ma: mari Puteri din lume. 

Graţie acestui sistem, Statele-Unite au 
putut ajunge la acestă incomensurabilă şi 
incompresibilă putere, cu tâte storţările 
bătrânei Europei, de a o limita sai com- 
prima. 

Graţie acestui sistem, Statele-Unite pă- 
şesc—şi vor păşi încă şi mai repede, cu 
tâtă critica onor. d. Victor Antonescu — 
pe calea civilisaţiunei—aşa cum ele—şi cu 
ele lumea întrâgă—o înţeleg,—dictând lu- 
me! legi şi constrângend'o să se supună 
chiar capriciilor lor. 

Ce fu 6re alt, celebrul trust al Ocânului, 

pe care Morgan ’l visă într'o nópte— şi 
a doua di ’l realiză ? 

Impărăţii man, ca Anglia, Germania, 
Francia etc., aŭ trebuit să se supună vo- 
inței unui om,—cupriciului unui simplu ne- 
guţător! 

Dacă dar graţie acestei politice, America 
a putut să ajungă în aşa scurtă vreme la 
acest grad de putere, de supremație uni- 
versală—este că de sigur în ea se ascunde 
alt-ceva de cât o flagornărie, — se ascunde 
de sigur un misterios mister. 

Acest mister, trebue să '1 desviăluim, cu 
orl-ce preţ, trebue să furăm secretul lui, 


N. BASIEESCU 


cum altă dată Prometeii a furat focul 
din cer. 

Iată onor. d-le Antonescu, ce aveai, între 
tâte, important de făcut. 

A ne imbăta cu frase ca acestea! «să 
înceteze Statele-Unite a ne ma: da lec- 
țiuni...» este nu numai a nu spune nimic 
Poporului român, dar încă a'l deturna toc- 
mai din calea unde el ar putea şi ar trebui 
să inveţe ceva ;—zic ar trebui, căci nu se 
cade să uităm un moment că din nenoro- 
cire Americaeste rivala şi concurenta nostră 
pe piaţa europenă. 

Ne importă in cel mai inalt grad să o 
studiem, să o cunoştem şi mai mult încă 
să luăm lecţiuni de la ea—căci impru- 
denţa de a ignora altari lecţiuni, adesea 
popârele o platesc cu on6rea, ba chiar cu 
viaţa lor. 

Exemplul Fraaciei, faţă cu Germania, 
este încă viă în mintea nâstră a tuturor. 

Tut aşa despreţuiai Francezii pe Ger- 
mani—și aŭ fost bătuţi de aceştia! 

Tot aşa facem noi acum cu Americanii 
şi suntem băluli de ei ve tâte pieţile Eu- 
ropei, in fie-care di, în fie-care moment: 
ea dictâză armate! n6stre economice, ea 
fixeză preţul cerealelor nóstre în propriele 
n6stre porturi: o scădere de un cents la 


— 90 — 


DOCTRINA LUI MONROE ÎN ROMÂNIA 


New-York se repercută cu iuţela fulgerului, 
în porturile nostre şi face să scaiă cu 
zece lei la kilă grânele nostre! 

Nu dispreţui pe inamicul tăi, zice un 
bătrân proverb german. 

Nu dispreţui onor. d-le Antonescu Re- 
publica Statelor-Unite a Americei! !) 


1) Din „Cronica“, 21 Septembrie 1902, 


— 81 — 6 


Thambemus reum confitentem 


HABEMUS REUM CONFITENTEM 





«Dacă România este iubitore de Evrei,— 
ast-fel precum d. Prim-Ministru o arată, 
—cum se face, dice Hugo Ganz, perfidul 
interviewer al ziarului Frankfurter Zeitung, 
că Evreii fac apel la coreligionurii lor de 
peste graniţă, invitându-i la o acţiune saŭ pre- 
siune contra României». 

Iată explicaţiunea campaniei de calom- 
nii ce, de câte-va luni, o parte din presa 
streină o aduce contra României: habemus 
reum confitentem l—avem mărturisirea vi- 
novatului insuşi, 

România inumără dar duşmani, nu nu- 
mai în afară, ci şi în lăuntru. 

Pe cei d'intâi, îi cunoscem încă de mult, 
îi cunâscem de la corgresul din Berlin, îi 
cunbscem din timpul campaniei ce ei aŭ 
dus contra recunâşterei Independenţei Ro- 
mâniei. 

Si cu tote afirmările lui Hugo Ganz «că 
nu există organe ale Aianfei Zsroelite si 


N. BASILESCU 


că acest centru al tuturor răutăţilor a fost 
inventat numai pentru a ridica de la in- 
ceput ori-ce credit criticai obiective a stă- 
rei României», un fapt devine acum evi- 
dent: concertul, înţelegerea, intre uni! E- 
vrei din ţară,—de sigur puţini, forte pu- 
ţini, căci na putem fără injustiţie acusa o 
întrégă populaţiune de crima a câtor-va, 
cu acei din afară, pentru a face campanie 
comună contra României. 


Dar, mai întâiu, există ori nu o Ali&nță 
Isdrailită ? 

Acâstă Alianță, sa amestecat ea —ori 
când — în afacerile nóstre ? 

Pentru a dovedi acesta nu avem de cât 
să deschidem raportul din 17/29 August 
1879, ce d. B. Boerescu, Ministrul Aface- 
rilor Streine a României, — trimis în mi- 
siune extra-ordinară pe lângă Marile Pu- 
ter. pentru a negocia recunoşterea Inde- 
pendenţei n6stre.—a înaintat colegilor sei 
din Bucuresci: 

«La începutul şederei mele la Paris, le 
scrie d-sa, nici un membru al Alianței 
Isdrailite n'a venit să mé vadă: părea că 
'Şi dăduseră cuvintul să mě evite; alt- 
minteri sciam că membrii sei prezenţi la 
Paris se agitau şi căutau a contra-balansa 


— 86 — 


HABEMUS REUM CONFITENTEM 


acţiunea mea. Am vădut cu tote acestea 
alţi Tsdrailiţi insemnaţi din Paris, din lu- 
mea financiară şi jurnalistică, car! nu fă- 
ceati parte din Alianţă. Aceştia se arătau 
forte moderați, şi pot dice fórte raţionali, 
ori de câte-or. vorbeam cu dinşii despre 
coreligionarii lor de la noi. Nu tot ast-fel 
a fost cu doui membri a! Alianţei, amici 
şi secretari intimi ai d-lui Crémieux, cari 
se hotăriseră, in fine, să vină să mě vadă, 
Fi combătură cu inverşunare sistemul mei; 
am putut să inteleg că ei nu s'ar mulţumi 
nici cu categorii,—alară dacă numa: prin 
ele sar emancipa de odată toţi Evreii su- 
puşi români. Luând cencediii de la mine, 
ei îmi declarară, în fine, că e mai bine a 
lăsa lucrurile cum sunt, de câ a adera la 
sistemul meu. Acâstă declaraţiune a re- 
presentanților Alianţei este importantă : ea 
ne lasă a vedea mai bine ţinta lor şi pro- 
cedările lor. E bine, conchide d. Boerescu 
ca noi Românii să scinh şi să profităm de 
aceslă revelaţiune». 

fată dar dovada autentică a existenţei 
Alianței Isdrailite şi a amestecului e. — 
n afacerile nâstre interidre. 

In zadar, dar, Hugo Ganz tăgădueşte 
existenţa şi acţiunea eï. 
” Aceia ce însă este extrem de grav este 


37 — 


N. BASILESCU* 


că unii din Evreii din România nu aŭ in- 
v&ţat incă nimic şi nu aŭ uitat încă ni- 
mic; ei nu sai convins încă că atunci 
când este vorba de Independenţa politică, 
a României — de înlăturarea amestecului 
influențelor streine, toţi Românii fac un sin- 
gur bloc indisolubil pentru a o apăra în 
contra duşmanilor din afară, ca şi din lă- 
untru. 

Mai mult încă, acești Evrei nu aŭ înţe- 
les încă că ori-ce tentativă de constringere 
a Românilor din partea streinătăței a avut 
tot-deauna resultate contrarii; că dacă la 
1879, Europa, după stăruinţele Alianţei Is- 
drailite, nu se amesteca în afacerile n6stre, 
România nu ar fi făcutacest imens pas 
înapoi pe care ea a fost silită să ’l facă 
prin art 7, ci din contră, încetul cu înce- 
tul, de buna voe, precum a făcut'o la 1864, 
ea ar fi netezit calea absorbţiunei tuturor 
elementelor streine, pe măsura asimilărei 
Jor cu Națiunea română.* 

In fine, precum am dis intreunul din ar- 
ticolele nóstre precedente,—este o infamă 
calomnie contra spiritului de hbertate şi 
de toleranţă a Poporului român, de a sus- 
ţine încă adi, că în România mai există o 
chestiune specifică evreiască, adică : că in- 
tre straini se mai tace, cum se tăcea îna- 


— 38 — 


HABEMUS REUM CONFITENTEM 


inte de 1879, deosebire din causa credin- 
ţei lor religi6se. 

In România, nu mai există de cât Ro- 
mâni—de ori-ce credinţă,—şi sireini,—ia- 
răşi de ori-ce credinţă. 

Iată termenii problemei : 

Alianţa Isdrailită dar, organele ei, —ban- 
cherii ei,—Gmenii ei politici nu aŭ ce re- 
clama de la România,—în favórea Evreilor 

Evreii sunt supuşi aceluiaşi regim le- 
gal, — fără nicu o distincţiune, — ca şi top 
cel-l'ali streiny. 

Atât ne-a cerut Europa în 1879, atât 
i-am dat. 

Procesul între România şi Europa este 
inchis: chestiunea evreiască, este definitiv 
judecată !). 





3) Dia „Cronicati, 2 Augast 1902, 


Trădătorul | 


TRĂDĂTORUL ! 





La graniţa de Nord a Moldovei exista, 
„0 dată, o mare Impărăţie, — tare, bogată, 
strălucitâre! Acestă fu Regatul Poloniei, 

Ea, înpreună cu noi, nu o dată a pus 
piept în contra hordelor turcesci, ce ame- 
ninţaă creştinătatea. 

Sabiei lui Sobieski, datoreză Viena sal- 
varea eï: ea tăiă cercul de fer şi de foc 
ce Turcii trăseseră împrejurul ei, — ea 
scăpă Imperiul Hambsburgilor de ruşinea 
dominaţiunei turcesci. 

Puterea ei se întindea departe : până în 
stepele Rusiei şi până în inima Germanie! : 
Saxonia, perla, cetățuia germanismului, era 
provincie polonă, având de Rege pe Regele 
Polonilor. 

Prin arte, litere, sciinţe, Polonii eraă 
odată în fruntea tutulor naţiunilor. 

Totul, dar, concorda pentru a face din 
acest Imperiu — o împărăție durabilă, din 
acest popor — un popor mare şi puternic. 


N. BASILESCU 


Astă-zi Polonia nu mai există ! 

Pentru ce? 

Fi-va 6re pentru că Polonii aŭ devenit 
mai puţin bravi, ca altă dată? 

Nu,—căc: în tâte revoluţiunile ulteridre, 
în care acest neferice popor sa ridicat 
contra asupritorilor săi, — el a dovedit o 
vitalitate — o bravară — un dispreţ pen- 
tru mârte — fără semăn— în lume, 

Când conducătorii lu "| aù convocat la 
arme, pentru a'şi recuceri independența 
perdută, ei sai sculat, cu femei şi copii, 
cu câse şi cu topâre, el au pus mâna pe 
tot ce aŭ găsit, spre a combate pentru 
sfânta lor cauză : Polonul nu scie ce este 
frica de mórte ! 

Fi-va óre pentru că s'a stins în ei sen- 
timentul de patriotism, iubirea de patrie, de 
limbă şi de datinele strămoşeşti ? 

Nu,—căci după mai mult de un veac 
de la desfiinţarea patriei lor, acest senti- 
ment este atât de viă, atât de ardent, în 
stră-strănepoţii celor aserviţi, in cât tâte 
poporele ar putea să ia pildă şi invăţătură 
de la ei. 

Când guvernul prusian voi, acum câte-va 
luni, să suprime limba polonă din şcâle, 
micii Poloni — neinpinşi de nimeni, — 
fără frică de stăpânitorii şi asupritorii 


TRĂDĂTORUL 


lor,— au refusat să vorbească altă limba, 
de cât limba strămoşilor lor, — aŭ cântat, 
în limba polonă, imnul libertăţei lor na- 
tionale, sub căutătura incruntată a guver- 
natorului prusian. 

La amenințările lui Wilhelm II de la 
Marienburg, Polonii aii respuns cu primi- 
rea sepulcrală de la Posen. Nici un Polon 
nu a eşit inaintea puternicului Împărat, — 
nici unul nu a arborat un steag în ondrea 
lui, — mai mult incă, toţi aŭ deschis pră- 
văliile tocmai pe când el intra in oraş şi 
chiar în faţa tribunei, unde el era s&rbă- 
torit de funcţionarii sei. 

Wilhelm II a fost învins de potriotis- 
mul cald, tenace şineperitor al Polonilor: 
el a fost silit să declare că limba, datinele 
şi chiar sentimentele lor, pentru patria 
perdută, vor fi de aci inainte respectate. 

De ce dar Polonia a perit ? 

Pentru că în sânul ej, s'aii găsit trădă- 
tori! 

Trâdătorul este fiara cea mai perfidă — 
el este laş şi mişel. 

El este laş, pentru că elte sapă în um- 
bră, pe sub ascuns. 

El se preface că te iubesce, că se jert- 
fesce pentru tine, până ce "ţi fură încre- 
derea — până ce te lâgă cot la cot — şi 


N, BASILESCU 


atunci...., atunci apare mişelul: laşul a 
dispărut, lăsându-te in prada 'luşmanului 
tău. = 

Saŭ găsit, da, în nefericita Polonie— 
câţi-va trădători! 

Aceştia au ucis un popor —aŭ sdrobit o 
împărăție, aŭ lăsat ca trupul ei să fie tăiat 
in bucăți şi împărţit de duşmanii şi pro- 
tivnicii ei. 

Nici nu era nevoe de mulţi: o lege ne- 
norocită făcea ca unul singur, — un sin- 
gur deputat din Dista Regatului să se pótă 
opune la ori-ce lege nouă, la ori-ce modi- 
ficare a constituţiunei şi a legilor în vi- 
góre, — unul singur avea dreptul de a 
opri mersul—sborul naţiunei,—avea drep- 
tul de veto.! 

Era dar suficient Caterinei IT a Rusie 
sai lui Frederic II al Prusiei să cumpere 
unul sai doui deputaţi, pentru a fi stă- 
pâni pe Dieta acestui popor. 

Graţie acestor trădători ai Patriei, Po- 
lonia a ințelenit pe loc; — pe când jur 
împrejurul ei lumea întreagă mergea —pe 
când duşmanii ei se inarmat, ridicau sub- 
sidii şi armate noui — Poporul polon 'şi 
perdea timpul în a convinge prin discur- 
suri, in Parlament, pe trădătorii venduţi, 
duşmanilor lor. 


TRĂDĂTORUL 


Iată cum peri marea şi frumâsa Polo- 
nie — acestă ţară, acest popor — pe care 
lumea întreagă "| plânge şi pentru a cărui 
s6rtă nu este remedii: între cetățenii din 
lăuntru şi între duşmanii din afară s'a 
stabilit o înţelegere împotriva patriei ; sau 
găsit Poloni, carı s'au înţeles, intr'ascuns, 
cu dușmanul pentru a'şi trăda patria! 

Mobilul — atunci ca şi acum —: bani 
şi onoruri. 


In mijlocul nostru s'a găsit adi un Ro- 
mån — un singur Român, — care să in- 
tindă mâna streinilor din afară — duşma- 
nilor noştri — şi care să se îinţelegă, cu 
e1, în potriva terei. 

Numele lu: nu trebue nici scris, nu tre- 
bue nic. pronunţat. 

El este acelaşi carea trădat pe C. A. 
Rosetti — pe I. C. Brătianu — pe Lascar 
Catargiu — pe P. P. Carp — e tot ami- 
ci. se. — rind pe rind, — el este nesățio- 
sul de bani şi de putere. 

EL este omul cel mai. pervers şi cel mai 
periculos în ţara nostră. 

El nu are nimic sacru, nu există nici o 
forţă care să stâmpere poftele lu nesănă- 
tose. 

Pentru a cuceri încrederea poporului 


97 — 7 


N. BASILES U 


român, pentru al adormi asupra perico- 
lulu: în care el] târesce, trădătorul se 
preface că l iubesce — ca nu are altă 
grijă de cât ac ia ə intereselor patriei. 


Am greşit! iartă-mă! — clamă el; — eù 
sunt păcătosul, eŭ sunt ticălosul care am 
făcui legea din 1893! prin care străinii 
sunt excluşi din şcolile române — şi de 
aci în colo, versând lacrimi de crocodil, 
el se face ecoul tuturor infamiilor şi tutu- 
ror acusaţiunilor, ce duşmanii noştri ne 
aruncă în cap. 

Am greşit! repetă el, — dar voi în- 
drepia !;—daţi-mi puterea J—zice el inimi- 
cilor noştri de peste graniţă, — şi voiu 
şterge tóte urmele greşalelor mele şi chiar 
a greşalelor adversarilor mer. 

Acest apel la streinătate, a fost înţeles 

Frankfurter Zeitung, din 44 Octombrie 
curent, ne aduce cruda dovadă, — dovada 
cea mai evidentă şi irecussbilă, — a tră- 
dărei, — a înțelegere. dintre acest om ne- 
fast şi duşmanii României. 

Români! fiţi atenţi) — in mijlocul nos- 
tru este un trădător! 

S6rta Poloniei ne aşteptă! !). 


În] 


1) Din Cronica 2 Octombrie 1903. 


H 





« Română, fifi atenți !—ân mijlocul nostru 
este un trădător I» ziceam, terminånd arti- 
colul nostra de eri. 

Ce ne-a îndrituit să credem că se pote 
găsi un român trădător de neam? 

Ce dovadă—evidentă, irecusabilă—avem 
pentru a arunca asupra unui om prepusul 
—odios între tâte—că între elşi duşmanii 
n&mului nostru există o înţelegere? 

Acâstă dovadă ne-a dat'o înşişi e1: o gă- 
sim într'un articol apărut în Frankfurter 
Zeitung, din 11 Octombrie curent, organul 
Alianţei Isdrailite, în care celebrul Ilugo 
Ganz şi-a scurs prosa sa infamă şi calom- 
ni6să, în care nu trece di—fără ca Romă- 
nia să nu fie insultată şi ponegrită, — în 
care—şi chiar femeile române nu aŭ fost 
cruțate. 

Acâstă dovadă o regăsim într'un alt ar- 
ticol din 9 Octombrie, publicat în Les Dé- 
bats din Paris, de către unul dintre redac- 


N, BASI ESCU 


torii ziarului seu, La Roumanie, ambele 
eşind din oficina lui sait inspirate de el. 
Şi pentru a nu fi acuzaţi că incărcăm 
tabloul, -pentru a pune pe toţi Românii în 
rnăsură să judece pe cel vinovat, repio- 
ducem aci în extenso articolul de mai sus 
din Frankfurter Zeitung, remânând ca in 
articolele nostre viitore să le apropiem de 
acelea ce el publică în La Roumanie: 


„România 
„Vechii conservatori şi Evreii români (!) 
Bucurescă 8 Decembrie 


«Cu tóta desaprobarea categorică pe care 
Nota circulara a Oficiului din Afară a Sta- 
telor-Unite a întâlnit în tóte câmpurile 
partidelor politice a ţera — şi cu tóte di- 
versele articole de protestaţiune îndreptate 
contra ei de L'Indépendance Roumaine. 
care este organul guvernului pentru strei- 
nătate, nu mai rămâne nici o indoială ca 
acâstă Notă a produs o mare impresiune 
atât asupra cercurilor guvernamentale cât 
şi asupra celor oposiţionale. Pe când însă 
«L'Indépendance Roumaine» nu lasă nimie 
să se întrevadă, şi totă înţelepciunea ei, cu 
privire la deslegarea chestiune Evreilor 
romăni, consistă în proposiţiunea că acestă 
din urmă se va face de România, singură 
la timpul ei, păşeşte fóia dirigentă a opo- 


— 1090 — 


TRĂDĂTORUL 


sițiunei vechi conservatore cu proecte exact 
formulate pentru deslegarea acestei ches- 
tiună. 

Articolele, releritâre la acesta, apărute 
în La Roumanie aú ca atarı o importanţă 
care trece peste însemnătate: unor decla- 
raţiuni de jurnal, de óre-ce ele trebuesc ra- 
portate la încheerea comitetului executiv 
al partidului vechi—conservator, care ac- 
ceptă în programul partidului o serie de 
concesiunt pentru populaţiunea isdrailită in- 
digenă. Ast-fel se va a:orda Isdrailiților 
dreptul gratuit în şcolile primare şi în şco- 
lile de meserii; naturalisaţiunea Isdraili- 
ților va avea loc în o mai întinsă măsură 
şi paragraful din legea de expulsare va fi 
ast-fel înțeles ca el să nu se mai aplice în 
viitor acelor indigenă cari nu aŭ altă pa- 
trie, afară din România. Intru cât se a- 
tinge de egalitatea tutulor locuitorilor fă- 
reă cu privire la frecuentarea institutelor 
de învețămînt, deja P. Carp în 1893, ca mi- 
nistru de Domenii, propusese un atare pro- 
iect de lege referitor la şcolile de meserii 
şi urmâna exemplul lui, T. Ionescu, ca mi- 
nistru de culte şi instrucțiune publică, în 
cabinetul Catargi-Carp, reluase acelaşi prin- 
cipiù în proectul de lege asupra învăţă- 
mântuluă primar. Din nenorocire aceste pro- 


— IO] — 


N,  BASILESCU 


iecte remaseră în minoritate, pentru că în 
afară de oposiţiunea liberală şi aripa vechilor 
conservatori, a majorităţii vechilor conser- 
vatori, şi junimiştii votară în contra. La Rou- 
manie mărturiseşte pe faţă erdrea făcută atunci de 
către proprii să! conducători de atunci şi acâ:tă 
a si recunóscere are, în ori-ce cas, o mai mare 
valâre de cât cele-/'alte două concesiuni, deduse 
în proect în fav6rea Isdrailiţilor pământeni de 
către vechi! conservatori. 

«Căci prin faptul, că s'ar arata mai libe- 
ral, la acordarea drepturilor cetaţeneşti ce- 
lor din urmă, nu Sar schimba însă cu 
mult condiţiunile de existenţă materiala 
şi de producţiune a marelor mase a po- 
pulaţiune: isdrailite, căci dobândirea di- 
plome! de cetățen român, pe cale obici- 
naită, costă atât de mult, în cât mici: meş- 
teşugari nu ar putea ajunge până la ea: 
Tot de asemenea, daca chiar Evreii pâ- 
mânteni nu ar mai putea fi expulzat ca 
cei-L'alţi străini, situaţiunea juridica a E- 
vreilor pămenteni faţă de Statul român nu 
ar fi de loc lămurită. 

«Aci nu ar putea remedia, cu adevărat, de cât 
o lege, care, clar şi categoric ar dice, că toţi 
locuitorii României, născuţi în ţară şi cari nu 
Sunt în o legătură de supușenie cu veri-un Stat 
străin, să fie consideraţi ca cetăţeni a! Sta- 


— 102 — 


TRĂDĂLORUL 


tului şi excluşi de la aplicațiunea legilor făcute 
pentru străini. 

Căc: nu in recunâşterea egale: indrepta- 
tiri la dreptarule cetaţenilor, dar în recu- 
ndscerea condiţiunei juridice și drepturilor 
de a dobândi egal cu Românii, este dato- 
toria imediată a tutulor sforţărilor acelor 
ce caută deslegarea chestiunei Evreilor ro- 
mână, 

Restul se va găsi de la sine». 


Din cele ce preced rezulta dar: 

Ca în Romània, după d, Tahe Ionescu şi 
«Franfurter Zeitung», exista o chestiune e- 
vree—specilică, distincta de acea privitore 
la totu streinii aflători în România, deci o 
chestiune isvorând din diferența lor de 
credinţe religiose. 

Că partidul liberal, — adică guvernul — 
eludeza soluţiunea ei, 

Că singurul partid care nu numa! că se 
gândesce la densa, dar care din contra a 
acceptat'o ca punct de program, este par- 
tidul vechi-conservator. 

Că articolele d-lui Take Ionescu, din la 
Roumanie, aŭ o gravitate extra-ordinară, 
pentru că ele sunt conforme cu inchierea 
comitetului executiv al acestui partid. 

Că din aceste articole resultă mărturi- 


— 193 — 


N. BASILESCU 


sirea importantă între tóte, a greşelilor 
comise şi promisinnea de a le indrepta şi 
adică: de a acorda mai multe naturalsa- 
țiun: evreilor, de au sustrage de la legea 
expulzarilor, şi a le concede gratuitatea în 
şcolile Statutu. 

Că tâte aceste amelioraţiuni in condiţia 
Evreilor de şi importante, totuşi ele nu 
satisfac pe amicii evreilor! — e1 cer o e- 
gală îndreptățire cu Românii: o lege ge- 
nerală, care să asimile Românilor. 

Că în fine, singurul om in România care 
este bine voitor Evreilor, care se gândesce 
la s6rta lor şi la soluţiunea chestiunei lor” 
este d. Take Ionescu: laimosul autor al 
faimâselor articole din La Roumanie. 

Intr'Ensul pun ei totă nădejdea lor. 

In ei pune însu-şi el totă nădejdea, ca să 
ajungă la putere,pentru a realisa tote an- 
gajamentele luate şi tote făgăduelile date di- 
rect şi indirect. 

Iată preţul trădărei sale de neam: 

Daţi-mi puterea, dice el amicilor săi 
Evrei, şi voi repara tote greşelile comise 
faţă de voi: vă voii da tot ce-mi cereţi, 
vă voii da legea de asimilare, de «egala 
îndreptăţire» cu Români: la tóte drepturile 
până acum reservate numai pentru eï. 

Şi pentru a da o formulă şi mai precisă 


— 104 — 


TRĂDĂTORUL 


pentru a le arăta că el i-a'nţelez, el a avut 
curagiul să tipe in mijlocul poporului ce- 
lui mai tolerant din lume, — unde tâte cre- 
dinţele din vechi şi stravechi aŭ fost in- 
găduite şi protegiate,—că el va acorda E- 
vreilor un fel de Edict de Nantes, adică 
tocmai legea de asimilare pe care Frakfur- 
ter Zeitung o cere. 

Da, cuvintul — Edict de Nantes—a fost 
repede retractat în România; trădarea era 
pe faţă, ideia însă nu: 

Frankfurter Zeitung din 11 O-t. şi Jour- 
nal des Débats din 9 Oct. dovedesc că el 
este pe deplin de acord cu duşmanii tëre 
din afară: Ideia unui fel de Edict de Nan- 
es -— prin care in Franţa în urma perse- 
cuțiunilor protestanților şi celebrei Sf. Bar- 
th6lemy, tâte culturele aŭ fost tolerate, — 
a r&mas insă. 

Şi acest apel la streini, gajul ce el le da, 
făgăduelile ce el le face 'şi aŭ în momen- 
tele actuale gravitatea şi importanța lor 
excepţională, 

Deja Frankfuretr Zeitung, aliatul trădă- 
torului, — acela care mijlocesce înțelege- 
rea între el şi duşmanii României, — ne-a 
avertisat că bancherii Evrei nu vor con- 
solida împrumutul de 175 mili6ne, de cât 


N, BASILESCU 


modificând legislaţiunea nostră faţă de 
Evreii pământeni. 

On, partidul liberal, atât prin ultimele 
sale declaranum, cât şi prin cele anteridre 
făcute de d. Prim-ministru în interviewul 
seii din Vaterland din Viena ìn Iulie tre- 
cut, a afirmat voinţa sa fermă dea nu a- 
duce nici o modificare acestui regim. 

Consolidarea împrumutului dar, crede 
acest trădător, va fi refuzată guvernului 
român; — el va fi deci silit să se retragă. 

„Şi de Gre-ce numai eu, îşi dice el, am 
promis acâstă modificare, numa! mie ban- 
cheri Evrei 'mi vor acorda acestu conso- 
lidare: Eŭ dar, voi fi chemat forţamente 
la putere, envers et contre tout le monde». 

lată cum acest om mic de suflet, care 
nu are nimic sacru, a cărui consciinţă nu 
are nici o busolă, dă mâna cu dușmani 
ţerei, o calomniază, o arată ca fiind o ţară 
intoleranti, ca perseculând pe Evrei din 
causa credinţei lor religiose,—fapt notoroiă 
mincinos, şi pentru a ajunge la putere, pen- 
tru a putea să satisfăcă setea lui bolnavă 
de a guverna pe semenii sei,—el jertfesce 
tote interesele Nâmului şi viitorul Ţerei. 

Acest om pervers este de sigur nefast 
Patrie.!). 


| a | 


1) Din Cronica, 3 Octombrie 1902, 


— 106 — 


Duplicitate și anarchie 


DUPLICITATE ŞI ANARCHIE 





«De mult timp eram acusaţ că isgonim 
pe Evrei, impiedecându-i să lucreze, afirmă 
autorul articolelor: Nota americană şi d. 
Dim. Sturdza din La Roumanie. 

«Până la legea din Martie 1902, — (asu- 
pra meseriior), — aceste acusaţiuni nu 
puteai invoca de cât vorbe. D. D. Sturdza 
le-a procurat un document, — un docu- 
ment voluntar sau inconscient, puţin im- 
portă. 

Iată greştla sa. lată crima sa. 

«Cuvîntul crimă nu este prea mult». (v. La 
Roumanie de Vineri 4 Oct. curent). 


Nimeni. nu este, mai autorisat de cât noi 
tare să vorbâscă în această chestiune. 

Intr'adever, încă de la 16 Februarie 1902, 
în ajunul votărei acestei legi, in articolul 
nostra intitulat Strigoiul, dam strigătul de 
alamă şi ne ridicam cu vioiciune în con- 
tra acestei legi. 


— 109 — 


N. BASILESCU 


«Din tote aceste puncte de vedere con- 
siderat, diceam atunci, proectul de lege 
pentru organisarea meseriilor, aflat in dis- 
cuţiunea Camerei, este anti constituţional ; 
mai mult încă el este anti-om, căci el is- 
besce şi stâlcesce personalitatea omului, 
în tot ceea-ce omul are ma: sacru: în 
dreptul şi libertatea absolută de a munci, 
ce o are ori-ce om numai prin faptul că 
el există; dreptul de a'şi câştiga, în lupta 
grea pentru existenţă — cum va putea şi 
unde va putea — pâinea lui şi a copiilor lur. 

«El incă este anti-constituţional, pentru 
că el înființează monopoluri de clasă, în 
favâre aşa dişilor patroni, monopoluri des- 
fiinţate penira trecut şi oprite pentru vi- 
itor. 

«In fine, supunend pe streini la condiţi- 
unea reciprocităței, violam principiul îns- 
cris în art. 11 din Constituţie şi resturnam 
cu totul tradițiunile liberale ale poporului 
român, 

«Se va dice insă că acesta lege este ce- 
rută de interesaţi înşişi — de meşteşugari, 
deci ea isvorăsce dintr'o necesitate publică, 

«Pentru a răspunde, voiu distinge: 

«Dacă chiar am presupune că meşteşu- 
garii români aŭ reclamat o atare lege, to- 


— 110 — 


DUPLICITATE ŞI ANARCHIE 


tuşi, drepturile şi libertăţile înscrise în 
pactul nostru fundamental fiind un patri- 
moniu naţional, ele nu aparţin, în propriu, 
la nici o clasă socială, la nici un individ; 
prin urmare, puţin importă dacă meşteşu- 
garii reclamă resturnarea lor; ei nu aŭ 
dreptul să vorbească pentru națiunea ro- 
mână», 


Ce făcea, în acest restimp, partidul vechiu. 
conservator? Ce făcea faimosul autor al 
articolelor din La Roumanie ? 

Ei ațâţau poporul, provocau pe meşte- 
şugari la revolte şi sediţiuni, ii conduceaă 
prin agenţii lor în Dealul Mitropoliei, pen- 
tru a reclama tocmaiacestă măsură de in- 
toleranţă contra străinilor, —şi în sprecial şi 
contra Evreilor,—ii expuneai, nevinovaţi, 
a fi stâlciţi de copitele cailor ori a fi mu- 
tilaţi de săbiile jandarmilor—şi de a su- 
feri, în fine, lun. şi luni de qile inchis6re... 
iar la urmă ei sau presentat inaintea jus- 
tiției pentru a lua apărarea lor—adică toc- 
mai apărarea acelora ce provocaseră acâstă 
lege, ce impuseseră cu pietre şi bolovani 
măsurile restrictive—pe cară et adi le cali- 
fică de crimă! 

Acéstă duplicitate este suprem revoltătore! 


— III — 


N. BAȘILESCU 


Dar ei aveau jurnale, ei aŭ fost in Ca- 
meră—ei aŭ fost în Senat—pentru ce nu 
au ridicat glasul contra acestei dispositi- 
uni—ei carı, adi, scrii, că ea este atât de 
fatală şi de funestă ţărei—că ea este o cri- 
mă şi autorul ei un criminal? 

Nu numa! că ei nu aŭ dis nici un cu- 
vint, dar toţi oratorii conservatori atuncă 
afirmau acoliților lor, in tâte îutrunirile 
mieşteşugarilor, că av6stă lege este o lege 
de protecţiune a meşteşugarului român toc- 
ma: contra celor Evrel. 

Ce, s'aii uitat Gre faimosele întruniri qil- 
nice ce d. Brătescu, corifeui partidului, 
conservator—candidatul lu oficial la sca- 
unul de deputat de Ifov,—provoca în fie- 
care di şi se declara în permanenţă—ca 
altă dată Jacobinii din 1793—pentru a im- 
pune guvernului acâstu lege druconiană şi 
in care se fulmina numai contra Evreilor? 

Ce, sati uitat óra ameninţariie aceluiaşi 
d. Brătescu şi agenților conservatori, că 
vor dărima sinagogile Evreilor— dacă e: vor 
continua a se întruni în ele pentru a pro- 
testa contra acestei legi? 

Ori-ce om de bună credinţă va recunosce 
că o atare conduită constitue nu numa! o 
trădare naţionala dar şi o infamie ; 


— 112— 


DUPLICITA IE ȘI ANARCHIE 


Pe de o parte impingi, silesci guvernul 
terei ca să facă o lege ce'l expune la opro- 
briul public şi ridică lumea întrâgă în con- 
tra Patriei tale—şi pe de altă parte, tottu 
eşti acela care tipi că de ce el a făcut'o. 

Numai un om, ca autorul articolelor din 
La Roumanie, este în stare să jongleze cu 
morala, cu probitatea, cu consciinţa, cu 
logica, precum el o face. 

Din fericire ţara "| conósce ; ţara scie ce 
el vrea! 

Gură de om 
Gură, de câine 
Cere pâine ! 

El cere puterea ! El o cere insă de la 
duşmanii noştri sciind că ţara nu io va 
mai da nici odată. 


Da, guvernul liberal şi în special d. Prim- 
Ministru aŭ comis o gravă erdre, când aŭ 
dat ascultare unor iresponsabili şi incon- 
scil de marile interese ale ţărei, de prin- 
cipiile de drept public şi de drept, — de 
conveniență internaţională, ce leagă Ro- 
mânia de cele-/'alte State, pentru a face 
o lege odi6să, stupidă, inaplicabilă, inutilă 
şi care punea în joc tóte aceste mari in- 
terese şi principii. 


— 113 — 8 


N, BASIT ESCU 


Da, guvernul liberal şi d. Prim-Ministru 
aŭ comis şi comit erórea de a sta de vorbă 
cu asemeni ómen, de a le promite sub 
presiunea temere: de scandal, de revolte 
de stradă, tot ceea-ce aceştia "i cer, în loc 
să le opună resisterţa demnă, care singura 
convine guvernului, el care are răspunde- 
rea destinelor acesteia. 

Este într'adevăr pentru toţi 6meni de or- 
din un spectacol întristător un semn indubi- 
tabil de anarchie,—de lipsă de guvernemiînt 
şi de autoritate,—de a vedea pe miniştrii 
ţării primind, rând pe rând, pe acelaşi in- 
divid ce se dă de organul opiniuna pu- 
blice,—a lua consiliile lui şi a: da promi- 
sium cu cari el exploateză credulitatea câ- 
tor-va naivi — muritori de fóme — în pro- 
fitul tocmai al acelor ce mâine vor critica 
mesurile ce ei indirect, pe sub ascuns, 
prin agent fac-totum, aii plănuit. 

Dacă din partea acestora este o infamie, 
o politică bizantină, din partea guvernului 
este o greşală şi mai mare, este o deşeanţă 
din misiunea lu. de a guverna. 

Un guvern ajuns la acest punct, când el 
face legi rele, pe cari el le scie vătămătore 
ţărei, pe cari el însuşi nu le aplică, precum 
este casul legei meseriilor, dă o dovadă 


— 114 — 


DUPLICITATE ŞI ANARCHIE 


categorică de lipsa lui de autoritate morală 

de lipsa lui de curagii de a guverna. 
Nu, misiunea guvernului stă în a guverna 

masele, iar nu a fi guvernat de ele.!) 





1) Din Cronica 5 Octombrie 1902, 


—- 115— 


Evreii în România 


EVREI IN ROMĂNIA 


Chestiunea, Evreilor, aflători in România, 
a intrat întro nouă fasă, 

Impusă atenţiunei n6stre prin emigra- 
ţiunile sgomotose şi ostentatorii a Evreilor 
de acum doui-trei ani, de discuţiunile ur- 
mate în jurul interviewurilor d-lui Prim- 
Ministru, de Nota americană şi de apreci- 
ațiunile ce ele aŭ deşteptat în presa mon- 
dială ca şi într'a nostră,—acestă chestiune 
pare acum a deveni şi mai urgentă, a exige 
o soluţiune imediată. 

Trebue să recunóscem, însă, că nu există 
o chestiune mai odi6să şi mai oţiosă de 
cât chestiunea evreiască. 

Dic că ea este odiosă pentru că ea re- 
pausă pe cea mai infamă calomnie—căci 
ea isvorăsce din alterarea adevărului celui 
ma! evident, celui mai patent, şi 

Dic oţiosă, căci ori cât ne vom învirti 
imprejurul ei, nu vom putea afla o soluție; 
neantul nu se pâte deslega ! 


— 119 -- 


N. BASILESCU 


Nu există în România, am spus” în ne- 
numerate rinduri !) o chestie evreiască spe- 
cifică, nici specială, nic. economică nici 
chiar politică. 

Nu există o asemenea chestiune speci- 
fică, pentru că nu există causa eï, genera- 
torie : nu există diferința de credințe re- 
ligidse care singură ar diferenţia pe Evrei 
de cei-l'alţi locuitori a. aceste: țări, 

Desfitnţată prin art. 7 din Constituţiunea 
de la 1879, acâstă diferență a incetat de 
a exista şi în legislaţiunea nostră, precum 
ea nu existase nici o dată in moravurile 
n6stre. 

Nică un popor în Europa, dintre acelea 
chiar, cari astă-gi strigă ma! tare impotriva 
n6stră, nu pot presenta o carte albă, ne- 
intinată de sânge religios, ca poporul român. 

Nici un popor din iume nu a fost şi nu 
este mai tolerant de cât poporul român 
pentru t6te culturile, pentru tâte religiunile! 

Este dar o nâgră calomnie, o infemie 
de a agita impotriva n6stră spectrul into. 
leranţei, spectrul persecuţiunei religi6se! 


Dar acestă agitaţiune este şi inoperantă, 
căci neexistând o chestiune evriească spe- 
. Y E] e 
eifică, cum sar putea ea resolva ? 


1) Vegi Cronica din 2, 3, 9, 10,11 şi 12 August 1902. 


— 120 — 


EVREII ÎN ROMÂNIA 


Da, sciă, că evreii şi amicii lor,—cu a- 
jutorul articolelor din La Roumanie în 
frunte,—tocmai acesta urmăresc: 01 urmă- 
resc să născoceâscă o chestiune evreiască» 
—adică intre streinii aflători in România, 
ei vor se deosibescă pe Evrei—de cei-l'alţi 
—şi să se creeze un regim special, de fa- 
vore pentru ei, pe basa unor pretinse drep- 
turi înăscute. 

Între alte cuvinte, să ne întârcem tocmai 
de unde am plecat:—să reinființâm gogo- 
rița diferinţe: de credinţe religi6se — însă 
à rebours—în potriva creştinilor şi în fa- 
vorea Evreilor ! 

Ori acesta este imposibil. 


Din aceste puncte de vedere considerată, 
— chestiunea Evreilor în România a găsit în 
consiliul municipal din Pucuresci, un in- 
terpret elocuent, iubitor de patrie, de a- 
devăr şi de om—ca om. 

Fără pasiune—cercetând învinuirile ce 
duşmanii noștri—împreună cu unii pre- 
tingi 6maai de Stat români (') ne aduc, d. 
íi. G. Bibicescu—intr'un studii impartial 
şi documentat, —clădit piatră cu piatră, 
numa! din afirmaţiuni controlate şi con- 
trolabile,—a stabilit că în România nu 
există, precum nu a existat veri-odată, nici 


— 121 — 


N. BÀSILESCU 


o diferinţă de credinţă religi6să intre lo- 
cuitorii ei. 

Că tâte culturile sunt egal protejate de 
autorităţile n6stre publice—că în special 
cultul mosaic—că resortisanţii lu sunt e- 
gal impărtăşiţi de tâte bine-facerile publice, 
egal admişi în ospiciile năstre, egal trataţi, 
nu numai cu cei-talţi streini, de alte con- 
fesiuni—dar chiar cu Românii. 

Acest cuvânt cade adi în mijlocul nos- 
tru—nu numa! cu greutatea pe care `ï o dă 
autoritatea celui mai bătrân publicist ro- 
mân —fidel elev al lui C. A. Rosetti, şi pã- 
zitor al marilor tradiţium a Presei ro- 
mâne,—dar cu aceea a adeverului indiscu- 
tabil, pe cari faptele evidente, irecusabile: 
singure "lo pot da. 


Incetul cu încetul atmosfera sa limpe- 
zesce, norii negri—pe cari ura unora, pe 
car: interesele inavuabile a altora n aglomera 
în jurul unei chestiuni de ordine intericră 
şi exclusiv economică,—se risipesc, şi lu- 
mea începe să vadă şi jocul unora şi in- 
famia celor-/'alţi. 

Nu există să scie bine—in România—o 
chestiune privitâre pe Evreii din România 
— peniru că ei sunt Evre. 

Există însă precum tot-d'auna am dis, o 


— 122 — 


EVREII ÎN ROMANIA 


chestiune generală, privitore la toță străinii 
—aflători sau viitori in România, de ori-ce 
naţionalitate sai credinţă—a cărei soluţi- 
une importă, în cel mai înalt grad, pros- 
perităţei nostre naţionale, 

Iată în ce termeni trebue pusă acâstă 
problemă, 


Ori aşa pusă ea înceteză de a mai avea- 
caracterul iritant, odios şi selbatic ce "i se 
dă adi—de chestiune religiós, — isvorând 
din intoleranţa nâstră pentru cultul ebraic, 
—aşa cum duşmanii noştri o presintă o- 
piniunei publice mondiale şi Naţiunei ro- 
mâne. 

Aşa pusă, ea póte fi discutată cu sânge 
rece, fără pasiune —şi găsi o soluţiune 
care să împace tâte interesele naţionale 
şi tâte exigenţile, ce spirital modern im- 
pune adi popbrelor cari formeză marea fa- 
milie a lumei civilisate. 

Discursul d-lui I. G. Bibicescu, pe care 
lectorii noştri îl găsesc în extenso în cor- 
pul ziarului, este din acest punct de ve- 
dere bahnbrechend, el îndrumeză chestiu- 
nea streinilor,—inclusiv a Ewvreilor,—din 
România pe singura cale unde ea 'şi vaa- 
fla deslegarea sa logică 1). 

Co —.——. 


1) Din Cronica 6 Octombrie 1902. 


— 123 — 


Alianța Dsdrailită și Evreii din România 


ALIANȚA ISDRAILITĂ și EVREII DIN ROMĂNIA 


I 

Alianţa Isdrailită a credut de cuviința 
să ridice din noŭ capul. 

Printrun Memoriu adresat d-lui Delca- 
ss6, ministrul de Externe al Franciei, ea 
sere intervențiunea acestuia în favOrea E- 
vreilor din România. 

Acest Memorii a fost publicat în exten- 
so de Frankfurter Zeitung din 1 Noembrie ; 
el merită o deosebita luare aminte. 

Pentru adi ne vom mărgini la câte-va 
observaţiuni generale asupra principialui 
chiar al intervenţiunei, rămânend a'l exa- 
mina în el insuşi în articolele n6stre vii- 
tóre. 


Evrei: dın lumea întrégă formézá o vastă 
asociațiune : Alianța Isdrailită. 

Acésta este singura asociațiune confe- 
sională internaţională, care există în lume. 

In lumea întrâgă, într'adevăr, divergința 


127 


N. BASILESCU 


sau asemănarea de credințe religi6se nu 
maï produce nici un efect. 

Cot la cot trăesc, de exemplu, în Fran- 
cia, Germania, Austria, Englitera, etc. ca- 
tolicii, protestanții şi liberi: cugetători, fără 
ca Francesii, Germanii, Austriacii, Englezii 
etc. să se preocupe, pentru a ajuta saù com- 
bate pe coreligionarii lor, de credinţa lor; 
cu atât mai puţin catolicii sau protestan- 
ţii din diverse ţări au vre-o legătură între 
ei. 

Lucru ciudat, aceia tocmai, care ţipă mai 
tare, care se plâng de intoleranţă religi6să, 
cer disfiinţarea tutulor deosebirilor, ce de- 
curg din diferența de credinţe religiose, 
tocmai ei sunt aceia cari menţin şi între- 
țin acestă diferenţiare, cari se isolă in 
mijlocul lumei întregi, carı se formeză in- 
trun vast bloc compăct, în mijlocul tutu- 
lor credințelor, tutulor confesiunilor reli- 
gi6se. 

Intwun cuvânt, Alianţa Isdrailită 'şi trage 
origina ei și se baseză tocmai şi numai 
pe credinţa religi6să a Evreilor: Evreii şi 
numai Evreii pot face parte dintr'insa,— 
ea nu cunsce, ea nu ajută de cât pe acei 
ce se inchină Tablelor lui Moise. 

Iată causa generică, iată principiul de 
viaţă al Alianţei Isdrailite. 


— 128 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


In numele comunităţei religi6se, Alianţa 
Isdrailită crede că are dreptul să inter- 
vină şi să turbure liniştea interidră a Sta- 
telor,—să se amestice in raporturile din- 
tre ele şi supuşii lor,—să ceră modifica- 
rea legilor lor,— intrun cuvint, în nume- 
le legei lui Moise, care unesce într'o sin- 
gură credinţă pe toţi Evreii din lumea în- 
tregă, Alianţa Isdrailită 'şi arogă dreptul 
de a considera ca un supus al sëŭ peori 
ce Evreii şi de a! proteja chiar în contra 
Statului, al cărui supus politic el aste. 


Un sentiment de admiraţiune nasce, în 
tote minţile, spiritul de solidaritate ce 
unesce intrun singur bloc, pe toţi evreii 
din lumea întregă. 

Da, este admirabil să vedi încolţind încă 
în inima unor Omeni, cari trăesc in mij- 
locul egoismului celui mai absolut, un sen- 
timent de fraternitate ce légă între ei ó- 
meni nevă&duţi, necunoscuţi,—de sub lati- 
tudini diverse şi de cilivisaţiuni aţât de 
deosebite. 

Este dreptul lor, şi pâte datoria lor, de 
a se ajuta unii pe alţii, şi ori-cât il vom 
tăgădui noi, nu vom putea să’! îimpedicăm 
să existe, nu vom putea împedica pe Evrei 


— 129 — 9 


N, BAĂSILESCU 


să simpatiseze unii pentru alţii, numai 
prin faptul că ei sunt Evrei. 

Dar atâta tot: sentiment de platonică 
admiraţiune. 


Dacă chiar am presupune că Alianţa Iè- 
drailită ar forma un Stat suveran,—având 
un teritorii şi un popor,—aa însă tot nu 
ar avea dreptul să intervină in afacerile 
interi6re a altor State, în favorul coreligi- 
onarilor săi, supuşi ai acestui Stat. 

Ea nu ar avea acest drept, pentru că 
dreptul de a legifera pentru ori-ce Stat 
suveran, este absolut şi nu ingădue nici 
un amestec sai intervenţiune din afară. 

Dacă principiul intervenţiunei, bazat pe 
comunitatea religi6să saii chiar şi de sin- 
ge, ar fi admisibil in dreptul internațional, 
nu Românii ar fi cei di'intiiii care Var re- 
greta. 

Sunt, întradevăr, peste Carpaţi, peste 
Prut şi peste Dunăre, milione şi mili6ne 
de fraţi, de o credinţă, de un sînge şi de 
un neam cu noi, cari suferă, cari sunt 
puşi afară din dreptul comun, numai pen- 
tru că ei sunt Români, şi nu avem drep- 
tul, noi Românii. să dicem un cuvint—în 
favârea lor,—suntem siliţi să stăm cu bra- 
telə încrucişate, să asistăm la tortura lor 


— 130 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREU DIN ROMÂNIA 


morală, şi fisică, la desfiinţarea limbei ro- 
mâne, la desnaţionalisarea lor, 

Când Statul român executând obliga ți- 
uni positive, care dateză de vecuri, a cau- 
tat să susţină limba şi credinţa fraţilor 
noştri de peste Carpaţi, Ungurii, în nume- 
le principiulu: neintervențiunei, aŭ ame- 
ninţat cu desființarea chiar a instituţiu- 
nilor subvenţionate de noi,—dacă nu ne 
supunem controlului lui, 

Si noi a trebuit să ne supunem. 

A trebuit să remitem ìn mâna guvernu- 
lui ungar capitalul trebuincios, pentru a 
întreţine aceste instituţiuni, să subordo- 
năm asistenţa n6stră controlului săi tru- 
faş. 

Sunt în Imperiul German milióne de 
Francesi— cuceriţ: în 1870— de aceaşi 
limbă şi neam cu Francesii, cari pâna 
eri aŭ fost puşi afară din dreptul comun 
şi subordoraţi guvernământului militar— 
legilor de asediu, — cari pe fie-care di au 
primit o atingere în limba, în obiceiurile 
şi în naționalitatea lor ; pentru ce Fram- 
cia nu a putut dice nici un cuvint în fa- 
vorea lor ?j 

Sunt atâţi Slavi in Austro-Ungaria, puşi 
de Unguri, ca şi Românii, afară din lege; 


— 131— 


N. BAŞILESCU 


pentru ce Rusia nu dice un cuvint în fa- 
vórea lor ? 

etc. etc. etc. 

Sunt, în fine, Evreii în Rusia, carı şi 
agi sunt parcaţi în anumite guvernăminte, 
cari şi adi sunt isgoniţi cu biciul de foc, 
in gl6te, care sunt schinguiţi şi persecu- 
taţi ; de ce Alianţa Isdrailită nu intervi- 
ne in iavârea lor ? 

Iată ce se întrebă toţi cu mirare. 

Alianţa Isdrailită însăşi recunâsce că a 
organisat în România bucătării populare, 
"pentru Evrei, că agenţii ei ai putut cu- 
treera ţara întregă fără a fi supăraţi de 
nimeni, că a deschis şcoli, că'şi are pro- 
fesorii el, etc. cu un cuvânt, că ea a fä- 
cut în România tot ce a voit, fără ca ni- 
meni să o turbure în acţiunea ei de aju- 
torare a coreligionarilor săi. 

Acesta este adeverul. 


Nu există in România nici-o persecuţi- 
une religi6să, contra nimărui şi mal pu- 
ţin contra Evreilor. 

Nu există în România nici o lege care 
să se aplice numai Evreilor. 

Prin urmare, Evreii ca livreii nu aŭ 
nici un temeiii de a se plânge. 

Evreii însă sunt streini şi ca streini sunt 


— 132 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMANIA 


supuşi regimului general care guvernă 
pe toţi streinii aflați în România. 

Or, există în România 200.000 de stre- 
ini, de rit creştin, dintre cari chiar mulţi 
supuşi ai altor State, şi cari toţi sunt su- 
puşi aceluiaşi regim la cari sunt supuşi 
şi Evreii; pentru ce aceşti streiri nu se 
plâng, pentru ce Statele cărora ei aparţin 
nu ridică glasul lor în favorul lor şi în 
contra legilor nostre ? 

Pentru că principiul neîntervenţiuneă se 
opune la ori-ce amestec în trebile inte- 
rióre a altor State. 

ri, quod non licet Iovi, non licet, a 
fortiori, bovi ! 1). 


1) Din Cronica 29 Octombrie 1902. 


II 

Frankfurter Zeitung, care se vede că şi-a 
luat sarcina de a fi Monitorul duşmanilor 
Românismului şi României, în numerul 
sěŭů din 4 Noembrie curent, publică Me- 
moriul pe care Presidentul Alianţei Isdrai- 
lite din Paris il adreseză d-lui Delcassé 
Ministrul de Externe al Franciei, învitân- 
du-l să intervină spre a cere faţă de Ro- 
mânia «complectă şi deplină esecuţiune a 
art. 44 din Tractatul din Berlin». 

Nu ne îndoim, că nici acâstă cerere de 
intervenţiune nu va fi mai uorocâsă de cât 
aceea a marei Republice a sStatelor-Unite 
ale Americei. 

Nimeni nu este astă-di dispus în Europa 
să turbure bunele raporturi internaţionale 
carı cu atâta greutate şi artificii abia se 
menţin, pentru plăcerea de a da o satis- 
acţiune platonică unor pretinşi persecutați, 
—cu atât mai puţin, cu cåt adı tocmai don 
din cei mai puternici stâlpi ai Tratatului 
din Berlin, iaŭ mesuri de persecuţiune 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


contra Evreilor în propriele lor ţinuturi: 
Germania şi Rusia. 

Din acest punct de vedere, România pâte 
dormi liniştită: nici o intervenţiune inter- 
naţională nu se va produze în favârea E- 
vreilor din România, 

Memoriul însă adresat Ministrului Fran- 
ciei de către Alianţa Isdrailită şi publicat 
in tote organele mari din lume, nu póte 
trece nebăgat in semă. i 
Există, într'adevăr, unde-va un tribunal al 
opiniunei publice mondiale, inaintea căruia 
am dis şi altă dată, noi nu ne putem dis- 
pensa de a compare. A 

Trăim ia mijlocul lumei civilizate şi tre- 
bue să ţinem sémă de opiniunea, ce ea are 
despre noi. 

Din acest punct de vedere, acest Memo- 
rii trebue luat în de aprope băgare de semă 
trebue cercetat cu imparţialitate, cu sin- 
ceritate, în lumina faptelor, a principiilor 
de drept internaţional şi a equităţei uni- 
versale, al acele: comitas gentium, care con- 
stitue codul bunelor maniere între popó- 
rele civilisate. 


Inainte insă de a aborda examenul ob- 
jectiv al acestui Memorii, o observațiene 
generală se impune: 


~- 135 — 


N. BASILESCU 


Există ori nu astă-dqı in România o che- 
stiune evreiască specifică, adică legi cari 
să se aplice numai Evreilor şi de cari alte 
confesiuni să fie scutite, pentru ca ast-fel 
să se pâtă incă pune în discuţiune chesti- 
unea, specifică a Evreilor—ca Evrei ? 

Nu. 

Şi acest aspect al chestiunei, ce de atât 
timp agită spiritele, în lumea întregă, ne 
silim noi săl punem în evidenţă. 

De la 1879 incoa, nu s'a mai făcut in 
România nici o lege, care să aibă de basă 
diferinţa de credinţe religi6se. 

Chestiunea Evreilor în România a dis- 
părut, s'a confundat, s'a topit în marea 
chestiune, care privesce pe toţi streini aflaţi 
în România,— creştini sai necreştini. 

Acei dar, cari, ca Alianţa Isdrailită, mai 
agită spectrul dispărut alpersecuţiune: re- 
ligióse, ori nu cunosc noua faţă a chesti- 
unei în România, ori sunt derea credinţă. 

Din partea Alianţei Isdrailite şi o supo- 
sițiune şi alta este întemeiată. 

Imparţialitatea ne obligă să reproducem 
fiidel objecţiunile ce Memoriul Alianţei Is" 
drailite invâcă în contra n6stră, 

Nu putem face mai bine de cât tradu- 
când după Frankfurter Zeitung, principalele 
părţi dintr'ânsul. 


— 136 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN ROMÂNIA 


«Sunt 24 de ani, zice Alianţa Isdrailită, 
de când Republica francesă, prin primul 
său plenipotenţiar, propuse Puterilor, reu- 
nite în congres la Berlin «de a supune In- 
dependenţa României la aceleaşi condițiuni 
la care a fost supusă şi independenţa Ser- 
biei» şi de a proclama cetăţeni români pe 
isdraiiiţii, car! locuesc în România şi cari 
nu aparţin nici unui Stat strein. Acestă 
proposiţiune acceptată de congres, a de- 
venit art. 44 a tratatului din Berlin, care de- 
clară în mod solemn «că în România di- 
ferinţa de credinţe şi de confesiuni nu pâte 
fi nimănui opusă, ca motiv de exclusiune 
Sai de incapacitate privitor la folosinţa de 
drepturi politice şi civile, la admisiunea în 
serviciile, funcțiunile publice ori onortri 
sau la exerciţiul diverselor ramuri de co- 
merciii sai industrie în ori-ce loc acesta 
ar fi». 

«Recunbscerau oficială a României de 
către Puterile europene depinse de primi- 
rea art. 44 al tractatului. România trebui, 
să conforme lui legislaţiunea sa interidră; 
Guvernul însă se mărgini să înlocuâscă 
art. 7 din constituţiunea din 1866, care 
prohibea naturalisaţiunea necreştinilor prin- 
tro disposiţiune care afirmă că «diferenţa 
de credinţe religióse şi de confesiuni în 


— 137 — 


N. BASILESCU 


România nu forméză nici un obstacol la 
dobândirea şi exercitarea drepturilor civile 
şi politice. 

«Disposiţiunea reguleză tot odată şi na- 
turalisaţiunea streinilor. 

«Ea afirmă mai departe că naturalisaţi- 
unea ìn general nu se póte alt-fel obţine 
de cât prin lege specială, care este o lege 
individuală şi că numal Românii şi cei na- 
turalisaţi Români pot dobândi imobile ru- 
raie, 

aAcâstă lege fu promulgată la 13 (25) De- 
cembrie 1879. 

«Ei ii urma naturalisațiunea prin Parla- 
ment a unui mic numër de Evrei, cari fă- 
cuseră campania din 1877—1878. 

«Guvernul francez era de opiniune că 
acâsta era o aplicaţiune incompleclă şi in- 
fvuctudsă a art.'44 a Tratatului din Berlin. 

«Pentru a învinge resistenţa Puterilor, 
in special u Franciei, Germaniei şi Angliei, 
ministrul român de atlaceri Externe, declară 
într'o depeşă trămisă agentului săi din Pa- 
ris: 

«Este afară din ori-ce dubiii că acâstă 
aplicaţiune a legei (13 (25) Oct. 1879) se va 
continua leal şi sincer, că organele Statu- 
lui şi în viitor, precum a făcuto şi acum, 
vor asigura observațiunea de curând vo- 


— 138 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREI DIN ROMÂNIA 


tatei legi şi vor continua aplicaţiunea ei. 
Timpul va aduce dar desvoltarea treptată şi 
progresivă a Reformei introdusă în legi. 
slațiune», 

«In consideraţiunea acestei asigurări for~ 
male s'aă hotărât guvernele Franciei, Ger- 
maniei şi Engliterei să recunâscă România 
ca Stat independent,—fu insă intre ele în- 
teles să adreseze României o notă identică 
spre a formula reservele lor. Acesta fu re- 
misä la 20 febr. 1880. 

«Guvernul frances declară printr'insa că 
disposiliunile constituţionale luate pentra- 
executarea Tractatului din Berlin sunt in- 
suficiente şi observă textul : «Dispasiţiunca 
care în special ridica objecţiune este aceea 
prin care se supune formalităţilor natura- 
lisaţiunei individuale pers6neie necreştine» 
cari locuesc în România şi nu aparțin nici 
unui Stat străâin. 

«In fine. d. de Freycinet, ministrul afa- 
cerilor străine, reìnoi intro circulară adre- 
sată agenţilor diplomatici af Franciei, din 
46 Aprilie, 1880, reserva fácută de cele trei 
guverne in nota remisă şi luă act «de a- 
sigurările determinate, date de guvernul 
român, de decisiunea sa de a merge inainte 
pe drumul de acum incolo deschis şi de 


N. BASILESCU 


a se apropia, pe cât posibil, de scopul de- 
semnat, 

«Guvernul român fu recunoscut, scopul 
lui era atins. 

«D-vâstră sciți, d-le Ministru, ce au de- 
venit formalele asigurări date prin depeşa 
din 22 Noembrie 1879 şi că aplicaţiunea 
acestei legi se va continuu sincer şi leal. 

«In spaţii de 22 de ani de la 1830 până 
la 1902, abia 80 de Isdrailiţi at obţinut na- 
turalisaţiunea lor cu preţul a mari peri- 
cole şi a demersuri umilitore, 

«De dece ani, Camerile române înlătură 
in mod sistematic tote cererile de natu- 
ralisare a Isdrailiţilor. 

«Isdrailiţii români sunt aşa dar aqi stre- 
ini într'o țară în care ei sunt născuţi, stre- 
ini,„—de şi aşedarea lor în ţările de la Du- 
năre o datéză istoricii încă din secolul XIII 
şi XIV; streini,—cu t6tă participațiunea 
lor la sarcinele publice, la cea mai grea 
între tâte, la serviciul militar, căruia ei cu 
on6re aŭ răspuns pe câmpurile de răsboiu ; 
streini, faţă de țara lor, fără a apartine la 
veri-un alt Stat, expuşi la expulsări, fără 
a avea alt unde-va drepturile de cetățean. 

«S'a violat Gre unde-va dreptul ginţilor 
întrun asemenea mod? 

«Aŭ óre Isdrailiţii cel puţin drepturile 


— 149 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


recunoscute in ţările civilisate streinilor ? 

«Nu,—România a făcut contra acestor 
streini o întregă legislaţiune, care este de- 
stinată să'i ruineze fisicamente şi moral- 
mente, să'i aducă în cea mai insuportabilă 
miserie, să'i constrângă la emigraţiune. 

«Sunt legi pentru u'i alunga din Comer- 
ciu, din ]udustrie,—din Fabrici, din ateliere 
din admiuistriţiunile publice, din artele 
libere, pentru a'i exclude din şcoli, din co- 
munele rurale, ba chiar pentru an isgoni 
din teritoriul României». 


lată prima parte a acestui memorii,— 
partea istorică,ca să zicem ast-fel a ches- 
tiunei Evreilor în România. 

In articolul nostru viitor vom examina 
temeinicia ei, şi după aceea vom continua 
cu partea a doua—partea documentală!). 


1) Din Cronica 31 Octoinbre 1902, 


III 

Alianţa Isdrailită acusă România : 

a) de a fi făurit o legislaţiune draco- 
niană, cu intenţiunea de a ruina fisica- 
mente şi moralmente pe Evrei, şi dea'i 
constrânge la emigraţiune; 

b) de a fi călcat angajamentele luate de 
ea faţă de Marile Puteri în schimbul recu- 
n6scerei Independenţei sale. 


Şi una şi alta, dintre aceste acusaţiuni 
sunt false. 

Cea d'ânteii este a priori evinsă prin 
faptul, în deobşte recunoscut de t6te ma- 
rile diare imparţiale. ca Kölnische Zei- 
dung,şi chiar de Alianţa Isdrailită, de 6re- 
ce însăşi afirma prin Memoriul săi că nu 
există nici o lege, in România, privitâre 
numai pe Evrei, dar ea se plânge că le- 
gile făcute pentru streini, în genere, se 
aplică şi Evreilor. 

Aceea ce ea dar cere, este un regim de 
excepţiune, un regim de favâre pentru 


— 142 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


streinii de rit mosaic, care regim nu s'ar 
aplica streinilor creştini ! 

Din nenorocire, prin propria nostră im- 
prudență am ajuns şi la acest resturnător 
resultat. 

Pe de o parte, guvernulromân a decla- 
rat că legea meseriilor nu se aplică Evre- 
ilor, dişi păminteni, cari de aci înainte vor 
fi asemănaţi Românilor iar pe de altă parte, 
Inalta Curte de Casaţie şi de Justiţie a dis 
că aceşti, evrei, nu vor mai putea fi ex- 
pulsaţi—întocmai ca şi Românii. 

Şi totuşi Alianţa Isdrailită se plinge ! 

Dacă ţările, cărora aceşti străini creştini 
aparţin, nu se plâng în contra regimului 
ce România a organisat pentru dinşii, cu 
ce titlu, cu ce drept Alianţa Isdrailită s'ar 
plânge de un atare regim, care numai în 
parte se aplică şi Evreilor? 

Dar Alianţa Isdrailită dice: Evreii au 
drepturi câştigate, ei sunt autoctoni, ei 
sunt veniţi în Principatele române încă din 
secolul XIII şi XIV. 

Acestă alegaţiune este adsolut eronată, 

Până la a douajume&tate a secolului XIX, 
numărul Evreilor aflaţi în Principatele ro- 
mâne era neinsemnat: el se pâte cu preci- 
siune cunósce din catagrafiile făcute în 


— 143 — 


N. BASILESCU 


anii 1832 şi următorii în aplicaţiunea Regu- 
lamentului organic. 

Imensa majoritate a Evreilor a venit în 
ţevile române, abia în a doua jumătate a 
secolulului XIX, deci ei nu aă fost partaşi 
la suferinţele şi la luptele românilor pen- 
tru a păstra intactă acâstă patrie; ei nu 
aŭ nici un titlu pentru a fi adoptați de ea, 
fără voia er. 

Tot lumea scie, într'adevăr şi Cronica 
a publicat, nu încă de mult, documente 
interesante privitâre la guvernămintul fai- 
mosului Domn al Moldovei Mihaiă Sturdza, 
sub domnia căruia a venit prin fraudă, 
prin corupţiune, cea mai mare parte a 
Evreilor din Moldova, cari şi formézä adi 
majoritatea Evreilor din România. 


Da, — existau in România — pole chiar 
ab-antiquo, — din timpul marilor perse- 
cujiuni religisse ìn Occident, din timpul 
lui Torquemada şi inquisiţiunei spaniole, 
câte-va mii de familii de Evrei spaniol, 
cari şi adi se deosebesc de Evreii leşeşti 
— (polonezi) prin limba, prin portul, prin 
moravurile lor, prin iubirea lor de ţară şi 
chiar de némul românesc. 

Şi de sigur, — dacă aceşti Evrei ar fi 
rémas singuri în mijlocul nostru, de mult 


ALIANTA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


ei ar fi fost absorbiți de Români, adop- 
taţi şi confundați în masa naţiune. 

Nu a fost óre la 1848 un Evreii spaniol, 
Primarul Capitalei ? 

Tot un Evrei spaniol, — Hilel Manoach 
— nu a făcut óre Universităţei din Bucu- 
resei o splendidă donaţiune pentru a se 
trămite tineri Români la învăţătură în 
streinătate ? 

Din nenorocire, un puhoiú de sălbatici, 
isvorât din stepele Rusiei, a venit să 
schimbe cursul evenimentelor în ţările 
Române, 

Pentru a putea păzi de atingere auto- 
nomia ţ&rei, puritatea rasei, a limbei, a 
legei străbune am fost siliti să luăm mă- 
suri de apărare contra acestor Evrei—noui 
veniţi, şi numai pe cale de consecinţă, 
constrinşi tot de Europa şi de Alianţa 
Isdraililă,— care nu ar fi admis o dis- 
tincţiune intre Evrei autoctoni şi Evreii 
venetici,—a trebuit să asimilăm pe unii 
celor-Valţi, şi săi supunem aceluiaşi re 
gim. 

Şi astă-di, însă, aceeaşi problemă se 
impune—nu numai Românilor dar "şi E- 
vreilor. 

Nu veţi găsi nici un Evrei, cu dor de 
ţara acesta, de viitorul ej, care să accepte pro- 


— 145 — 10 


N. BAŞILEŞCU 


punerea Alianţei Isdrailite, de a introduce 
în cetatea română dintro dată, pe toţi 
Evreii, aflati în România, pe ace! Evrei, 
cari şi adı sunt absolut streini de limba, 
moravurile şi patria nostră. 

Nu,--o atare solutiune nimani in Ro- 
mânia,—nici Românii nici Evreii serioşi 
nu o cer, 

Şi acâstă soluţiune, pe care Alianţa Is- 
drailită o propune astă-di—ea a propus'o şi 
la 1878 congresului din Berlin, ea ja voit 
să ne o impună ca şi atunci, cu sila, dar 
Românii—într'un singur glas aŭ respins'o, 
— pe faţă, nu prin reticenţe, cum Alianţa 
Isdrailită în mod perfid insinueză. 

Ea nu a acceptat'o atunci, de ocasie,— 
ea nu şi-a luat atunci nici un angajament 
de a o accepta ulterior—or. ea neadmi- 
ţând'o aji aşa precum o exige Alianţa Is- 
drailită, nu calcă nici un angajament in- 
ternaţional, nu violeză cuvântul de onre 
ce ea a dat odinidră Europei,—precum vom 
dovedi în articolul nostru viitor, cu însăşi 
actele procesului. 


1) Din Cronica 1 Noembrie 1902, 


— 146 — 


IV 

Alianţa Isdrailită a insinuat că Guver- 
nul român a iagăduit tot aceea-ce Europa, 
sub influenţa aceste: Alianțe îi a cerut,— 
între altele naturalisaţiunea treptată și ge- 
nerală a tuturor Evreilor—numai şi numai 
să fie recunoscută. 

Graţie acestei manopere, zice ea, «Gu- 
vernul român fa recunoscut, scopul lim era 
atins» 

Acestă insinuaţiune este absolut inexactă 
şi afirmaţiunea Alianţei Isdrailite o infamă 
calomnie. 


Şi mai intâiui de tâte, care este textul 
art. 44 al Tractatului din Berlin, pe care 
Alianţa afirmă că România l'a violat? 


„In România, zice el, distincţiunea de 
credinţe religi6se şi de confesiuni, nu va 
putea fi opusă, nimănui ca motiv de exclu- 
siune sau de incapacitate, în ceea-ce con- 
cerne folosinţa de drepturi civile sai po- 


— 147 — 


N. BASILESCU 


litice, admisiunea în funcțiunile publice, 
tuncţiuni şi onoruri sai exerciţiul, diferi- 
telor profesiuni saă industrii în ori-ce lo- 
calitate ar fi. 

„Libertatea şi practica exteridră a tutu- 
ror cultelor vor fi asigurate la toţi supuşii 
Statului român, cât şi streinilor şi nică o 
pedică nu va fi adusă organisaţiunei erar- 
hice a diferitelor comunităţi saii in raportul 
lor cu sefii lor spiritual. 

«Naţionalii tuturor Puterilor, comerci- 
anţi sai alţi, vor fi trataţi în România, 
fără distincţiune de religiune, pe piciorul 
unei perfecte egalităţi“. 


Ce resultă, insă, din această disposi- 
țiune ? 

Resultă, 6re, cum pretinde Alianţa Is- 
drailită, că Europa a înţeles să impună Ro- 
mâniei naturalisațiunea în bloc a tuturor 
Evreilor din România ? 

Nu. 

Şi acesta resultă nu numai din textul 
clar al art. 44 de mai sus, care stabilesce 
pur şi simplu un principiii—şi adică : di- 
ferința de credințe religioseeste şi rămîne 
desființată în România,—fapt pe care ìn- 
să'şi Alianţa Isdrailită Pa recunoscut ca 
indeplinit,-—dar din desbaterile cari aŭ avut 


— 148 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


loc în sinul congresului, precum şi din 
t6te negociaţiunile cani s'aii urmat pentru 
recundscerea Independinţei nóstre. 

Intr'adevăr, după ce se votase de con- 
gres acest articol,—tot după instigaţiunea 
Alianţei Isdrailite,—cel de al douilea Ple- 
nipotenţiar al Italiei, Contele de Launay, 
a propus să se admită şi următórea dis- 
posiţiune: 

«Isdrailiţii din România, carı nu aparțin 
nic! unei naţionalităţi streine, dobândesc 
deplin drept în naționalitatea română». 
(Vezi Cartea Verde, Documente oficiale pri- 
vitâre la Independenţa României 1830. p. 
113). 

Dacă acestă disposiţiune ar fi fost ad- 
misă de Congres, şi dacă România ar fi 
primito, la rindul ei, şi-ar fi promis de a 
o executa, fie atunci, fie mai târzii, — de 
sigur că reproşul ce i se aduce acum de 
Alianţa Isdrailită, de a nu fi naturalisat pe 
top Evreii aflaţi în România, ar fi fost în- 
temeiat. 

Dar acestă disposiţiune a fost respinsă 
după cerer'a chiar a Principelui de Bis- 
mark, pentru că „este necesari, a dis el, 
ca Congresul să se opună la ori-ce incer- 
care de a reveni asupra fondului însuşi“. 

Fondul dar, era, cum observa f6rte bine 


— 149 — 


N. BASILESCU 


distinsul bărbat de Stat, B. Boerescu, în 
Memoriul ce el a presiniat atunci Marilor 
Puteri, însuşi principiul de mai sus, şi care 
de sigur că nu era identic cu propunerea 
plenipotenţiarulu: italian, a căra tendinţă 
era, din contră, de a face ca congresul să 
revină asupra fondului deja resolvat, 


Vă&dend Alianţa Isdrailită, că, la Congre- 
sul din Berlin, partida fusese perdută, ea 
s'a incercat pe cale indirectă,—prin influ- 
enţele ei oculte,—să apese asupra senti- 
mentelor Cabinetelor europene, individu- 
almsnte, spre a nu recun6sce Independenţa 
României, până ce acâsta nu va acorda ce- 
tăţenia în bloc, tuturor Evreilor. 

Deşi Rusia, Austro-Ungaria şi Turcia s'au 
grăbit să recunâscă Independenţa Româ- 
nieï, chiar a doua di după Tractatul din 
Berlin, Germania, Anglia, Francia şi Italia 
sub acâstă influenţă nefastă a Alianţei Is- 
drailite, aŭ cerut, mai întâii,— nu numai 
ca no. să revisuim art. 7 din vechia Cons- 
tituţiune,—după care streinii derit necreş- 
tin nu puteai dobândi naționalitatea ro- 
mănă,—suprimând diferinţa de credinţe re- 
ligi6se,—dar să acordăm naturalisaţiunea 
la toți Evreii—dişi păminteni—cari nu erau 
supuşi nici unei Puteri streine, — adecă 


— 150 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREI DIN ROMÂNIA 


tocmai cea ce cere şi adi Alianţa Isdrai- 
litä. 

Lupta Guvernului român în contra pu- 
terei Ocultei isdrailite a tost acerbă. 


Emoţiunile prin cari Marii Români, din 
acestă epocă, aŭ trecut, sunt atâtea pagini 
glori6se ale Istoriei naţionale. 

Trecuse secole peste secole; — de la 
Mircea şi Vlad Ţepeş, de la Bogdan şi Pe- 
tru Rareş,--de când ţările române căduse 
sub vasalitatea Turciei— de când Domnii 
Români plăteau un tribut Porţe: Otomane. 

Pe câmpul de răsboiu, eroii sëï, cu des- 
nădejde şi cu genbrositate, îşi vărsaseră 
sângele pentru a cuceri neatârnarea vetrei 
străbune, 

Şi, cu tote aceste jertfe — dusmanii ro- 
mânismului,—carl pândeaă în umbră, — 
îl aşteptau aci pentru al perde, — acum 
desăvârşit. 

Acestă primejdie, acâstă cursă aŭ inte- 
les'o Marii Români de atunci, şi Istoria 
recunoscătâre va înscri cu litere neşterse 
pe acei cari, pe câmpul de răsboiă diplo- 
matic, aŭ salvat încă odată Ideea română. 

Ei sunt : I. Câmpineanu, Basile Boerescu, 
M. Cogălniceanu și bătrânul lor pilot I. ©. 
Brătianu. 


—- 151 — 


N. BASILE-CU 


Oposiţiunea Cabinetelor din Berlin, Pa- 
ris şi Londra era opiniatră. 

Toţi agenţii Românie: o constată. 

Aceste Cabinete exigeaŭ acum înplinirea 
propunerel Contelui de Launay— deşi res- 
pinsă de Congres. 

La aceste injoncţiuni, Guvernul Român 
a respuns el re cu reticenţe şi cu pro- 
misiuni evasive, cum afirmă Alianţa Is- 
druilită ? 

Nu! 

I. Câmpineanu, de exemplu, în nota sa 
din 3L Ma (14 Iunie 1879) către Agentul 
Român din Berlin.-—ca altă dată moşul sau 
când in Obştesca Adunare desfidea pe con- 
sulul muscălesc, ce bătea acestuia din pi- 
cior,—răspundea cu energie şi mândrie na- 
țională, Europei: 

» Mı spuneţi 'd-le Agent, că d. de Bülow 
recunâsce că Congresul n'a făcut de cât 
să pună un principiă, că el nu a fixat nici 
o solutiune, că el ne-a abandonat nouă 
grija acestei opere; ori calea pentru a a- 
junge la acestă operă este trasă de cons- 
tituţiunea nostră, Nici guvernul princiar 
nici Camerile precedente nu puteai să trecă 
peste drepturile lor constituţionale şi să 
se pronunțe asupra unei soluţiuni. 

«Principiului pus de Congresul din Ber- 


— 152 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


lin, ele aŭ r&spuus prin declaraţiuni so- 
lemne, tot atât de precise cât şi de sin- 
cere, că ele se vor conlorma întru tote 
Teractatului din Berlin. 

« Dacă Europa însăşi pentru a nu se a- 
. mesteca în afacerile nostre înteridre. pre- 
cum a recunoscut'o de Bulow, nu a credut 
că pote face alt-fel, «de cât se abandone 
țărei regularea acestor chestiuni de detalii», 
cu atât ma: mult cuvânt Cabinetul din Bu- 
careşti nu putea să anticipe asupra deci- 
siunilor Representaţiunei naţionale. 

«România va fi de sigur fericită de a'şi 
asigura buna-voinţa tutulor Marilor Puteri, 
dar tocmai ìn acest scop ea trebue să aibă 
o conduită leală şi corectă către ea insăşi 
şi către tóte guvernele streine ; pentru a- 
cest motiv ea trebue se probeze în tite îm- 
prejurările că ea face celmai mare cas de 
conservaţiunea şi de jorța naționalilăţei ei. 
În ziua în care sentimentul individualită- 
ței naţionale ar lipsi Românilor, ideile cari 
aŭ călăuzit pe Marile Puteri, în sprijinul 
ce ele aŭ dat celor două Principate sepa- 
rate, pentru a crea o Românie indepen- 
dentă, tare constituită, aceste idei, dic, vor 
lipsi cu totul scopul propus. Forța despre 
care vi sa vorbit (!) şi care se chiamă in- 


— 153 — 


N, BASILESCU 


fluenta isdrailită în Europa, va fi nepu- 
tinci6să să slăbescă acest sentiment şi dacă, 
ea va reuși să'l sdruncine, acesta nu va f 
de cât în detrimentul intereselor Europet 
în Orient. 

„Nu voi termina, Domnule fără a ev- 
prima speranţa că Europa după ce a aban- 
donat Românilor soluţiunea chestiunei Is- 
drailiţilur pe basa principiului pus în Trac- 
tatul din Berlin, după ce a respins în sînul 
Congresului propunerea d-lui de Launay, 
tindend a indica o soluțiune, nu va reveni 
asupra proprielor sale resoluțiuni, pentru 
a se ocupa de soluţiune însăşi. 

„Odată principiul admis şi sincer apli- 
cat, ar fi suveran injust şi contrarii spi- 
ritului şi literei Tractatului din Berlin de 
a dicta un mod de aplicaţiune, care ar pune 
în pericol Naţionalitatea română. 

„Un atare procedeu, ar întrece disposițiu- 
nile Tractatului din Berlin şi Ţara nu va 
accepta o decisiune care îi va fi impusă. Ea 
nu o va accepta nici în asul de faţă, nici în 
principii“. 


Iată cum a vorbit Europei, Marele Ro- 
mån, T. Câmpineanu )). 


-d 


1) Din Cronica 5 Noembre 1902, 


154— 


y 

Lupta între guvernul român şi Alianţa 
Isărailită, şi în 1879 ca şi adi, se da asu- 
pra următorului punct: 

Alianţa cerea, şi atunci şi cere şi adi, 
naturalisaţiunea în bloc a tutulor Evreilor 
saŭ cel puţin a unor categorii dintr'inşii 
iar guvernul român nu admitea de cât na- 
turalisațiunea individuală, 

Alianţa Isdrailită în Memoriul ce ea a 
adresat Ministerului de afaceri Streine al 
Franciei şi pe care se pregăteşte, după 
ultimele telegrame să'l presente şi guver- 
nului Italian, acusă România şi pe Miniştrii 
săi de duplicitate,—adică de a fi făgăduit 
una şi de a fi făcut alta, numai să'şi a- 
jungă scopul—să fie recunoscută: o dată 
însă scopul atins, tóte asigurările date de 
guvernul român Europei au fost uitate 
de el! 

Intr'acestă alegaţiune mincin6să şi in- 
famă stă crima de calomnie a Alianţei Is- 


— 155 — 


N. BAŞILESCU 


drailite şi a acelor Români cari s'ai făcut 
ecoul lor în ţară. 

Nu,—Guvernul român nu a promis nici 
o dată că va naturalisa ori când pe toţ: 
Evreii din România sai categorii dintr'inşi!. 

El a combătut pe faţă acâstă exorbitantă 
exigenţă, şi nu sa dat înlături inaintea 
nici. unor primejdii, nici chiar în faţa ace- 
leia a unei Note collective a întrega Eu- 
Top), precum nul aú mişcat nici amenin- 
ţările de o demonstraţiune navală în apele 
Mărei Negre a flotei engleze saă a unei o- 
cupaţiuni Austriace,--propusă într'o gon- 
ferință a Ambasadorilor la Viena. 

La aceste ameninţăr: şi rodomontade a 
Europe! — Românii r&spundeaă cu calm, 
dar cu hotărire, cum vor răspunde în toit- 
dauna, ori de câte ori streinii—mari sait 
mici— colectiv sai individual —se vor ames- 
teca în afacererile nóstre. 

N. ss comunică, scrie I. Câmpineanu 
la 16 2 Iunie 1879, Agenţilor Românii din 
Viena Paris şi Roma, că Europa occiden- 
tală prepară o Notă colectivă la adresa 
guvernului român. «Nu ve angajez a face 
demersuri! oficiale, cari ar implica recu- 
n6şterea unui drept ce noi tăgăduim. Dar 
dacă vi se vorbeşte, declaraţi formal că 
Zara refusă ori ce injoncțiune din afară. 


— 156 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN ROMANIA 


Un atare demers riscă să facă a cădea chiar 
aceea-ce ţara para dispusă să dea (consiliil 
pe care Evreii din România ar trebui să’ 
urmeze, şi adi, dacă sinceramente eï do- 
resce schimbarea condiţiunilor N. R.) Ca- 
binetele cari se pregătesc la o asemeni in- 
stigațiune jócă un rol inconscient saŭ pre- 
pară o crisă primejdidsă», 


Alianța Isdrailită, şi atunci ca şi acum, 
pretindea că art. 44 din Tractatul din 
Berlin să facă parte integrantă din Cons- 
titaţiunea.n6stră şi că România să'l accepte 
tale qua'e. 

Şi acestă pretenţiune absurdă şi pericu- 
l6să pentru no:, Românii, am respins'o— 
şi faptele de adi ale Alianţei dovedesc că 
Oamenii de Stat de atunci erau prevăgători. 

«Independent, scrie JZ. Câmpineanu A- 
genţilor sei—prin Nota sa din 6/i Iunie 
1879 de motive de conveniență şi de dem- 
nitate naţională, cari se opun, acesta ar 
da loc în practică la cele mai mari di- 
ficultău. 

«Fie-care Putere s'ar crede în drept să 
comenteze legile n6stre şi să intervină în 
ori-ce moment. Acâsta ar constitui o si- 
tuaţiune complect deschisă. Nici starea 
atuală a ţărei, nici viitorul ei nu o permite». 


N, BASILESCU 


In fine, 7. Câmpineanu strângând ches- 
tiunea mai de aprope, în ultima lu: Notă 
circulară către Agenţii se. din 9/, Iulie 
1879 propune adevăratele base alo ches- 
tiunei. 

Acestă Notă are o importanța capitală, 
nu numai pentru resolvarea chestiunei, ce 
ne preocupă, dar pentru întrega nóstră 
politică naţională, şi constatăm cu o vie 
satisfacţiune potrivirea de ide}, ce no am 
exprimat aci—iîn tâte studiile nostre — în 
special în studiul nostru Unitatea „Naţio- 
nulă, din 19 lulie a. c. cu acelea ale Mare- 
lui Bărbat de Stat, 

«Dacă restricţiunile propuse şi garanţiile 
ce noi căutăm să luăm dicea I. Câmpinenu 
ar fi interpretate în contra adevărului, ca 
un indicii de resgând din partea nâstră,— 
dacă li s'ar atribui caracterul unei osti- 
lităt hotărâte contra Evreilor, demonstraţi 
că interesul nostru propriu este pentru Eu- 
ropa o garanţie sigură a sincerităţei nostre. 

«Intr'adevăr, scopul ce noi urmărim nu 
este, precum s'ar crede pe nedrept dea 
pune obstacol asimilărei posibile a Evrei- 
lor, intrun viitor 6re-care, dar unicamente 
de a ne preserva de efectele neasimilărei 
lor presente. 

«Intru cât privesce viitorul, cum nu vom 


— 158 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


vedea noi înşine, că va trebui să căutăm 
cu ori-ce preţ să ni-i asimilăm? 

«Atât timp cât acest resultat nu va fi a- 
tins, presenţa lor intrun mare număr în 
mijlocul nostru va r&mânea pentru noi un 
pericol permanent, 

«Un Stat mai vechiii şi mai tare consti- 
tuit de cât România ar fi el însuşi jenat 
în desvoltarea lui normală, dacă o masă 
compactă de streini s'ar stabili pe terito- 
riul seu r&mânând totuşi streini. 

«Pentru România este ma mult de cât 
o |enă. Prin numerul lor considerabil în 
raport cu populaţianea, prin organisaţiu- 
nea lor puternică, Evreii sunt o forță. Atât 
timp cât acâstă forţă nu va fi îndreptata 
către acelaşi scop pe care îl urmaresc as- 
piraţiunile tere, mersul acesteia se ga- 
sesce paralisat şi resultatul storțărilor ei 
serios compromis, 

«Interesă dar viitorului nostru — de a 
face să dispară o stare de lucruri perpetua 
fără a atrage pentru România cele mai 
grave consecinţe. 

«Interesul nostru, bine înţeles, ne obligă 
dar de a tinde, prin tâte mijlâcele posi- 
bile, să asimilăm pe Evrei, sa-i facem să 
adopte moravurile n6stre, limba nâstră, 
aspiraţiunile nâstre, să-i facem să devină, 


N, BASILEȘCU 


într'un timp ma: mult saă mai puţin lung, 
adeveraţi Română. 

«Acestă necesitate este atât de evidentă 
în cât imi pare greu să věd că îndoeli pot 
subsista în acâstă privinţă asupra inten- 
ţiunilor nostre». 

Ori, în potriva interesului naţional, bine 
înţeles, tocmai ace: cari aŭ stânjenit asi- 
milarea kvreilor—de tapt—cu BRomâni:;— 
ei sunt aceia cari aŭ inaugurat taxele şco- 
lare pentru streini: şi chiar inlăturarea lor 
din şcolile române. 

Dar de acesta nu Evreii se pot plânge—ci 
noi Românii, pentru că presenţ: lor—ca E- 
vreii formând o naţiune distinctă, având 
moravurile ei, limba eï, cum dicea 1. Câmpi- 
nenu la 1879 şi cum dic6m noi în articolul 
nostru sus cilat este un pericol permanent 
pentru Naţicnalitatea română. 

«Cu drept cuvint, (v. articolul nostru din 
19 Iulie 1902, No. 356) diceam ei, după 
23 ani de aplicaţiune a nouilor principii 
«Ce am făcut noi, ce facem noi în Româ- 
ma pentru a absorbi şi a ne asimila ele- 
mentele eterogene, car: de vecuri dăinuesc 
in mijlocul nostru şi cari şi adi, ca şi la 
început, formeză atâtea Națiuni distincte ? 

Nimic. 

cIn interesul Unităţei nâstre naţionale, 


— 160 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


dar în înteresal conservărei Idee; najio- 
nale romăne, trebue să înaugurăm o ade- 
vă&rată politică naţională adică o politică 
de asimilaţiune silită a streinilor aflători în 
România, căci acâsta ne o comandă însuşi 
interesul nostru naţional bine înţeles, cum 
dicea I. Câmpinenu !). 





1) Din Cronica 8 Noembre 1902. 


— 161 — II 


VI 


Falşurile Alianţei Israilite 


Pentru a putea să dea o basă, un color 
cel puţin, infamel sale calomnii contra Ro- 
mâniei, Alianţa Isdrailită nu se sfiesce a 
comite, în memoriul adresat de ea d-lu 
Delcass6 o întregă serie de falsuri, — fal- 
sură în Acte publice. 


Şi pentru a pune pe lector în măsură 
să le constate şi să le judece el însuşi, re- 
producem aci textul chiar original, aşa 
cum el a fost publicat in Frankfurter Zei- 
tung, cu traducţiunea lui literală în faţă, 
precum şi textele originale, luate din do- 
cumentele oficiale alterate. 

Alianţa a zis în memoriul sěŭ : 

Text din Frankfurter Zeitung No. 330, 1 Novembre 1902. 

Original Traducţiune 
Ba sind 24 lahre her, dasa die „unt 24 de ani, de când Re- 


Franzăsische Republik, durch ihren publica francosă, prin primul să 
erston borolimăchtigten, Herrn Wad- plenipotențiar, d-l Waddington, a 


— 162 — 


ALIANŢA IŞDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


dington, auf dom Congrease der 
în Berlin vereinigten europäischen 
machto vorschlug „dor rumänischon 
Unabhängigkeit diesolben Bedingm- 
gon wio der sorbischen Unabhängig- 
koit zu stellen“ „und die Isdrailiten 
„lecho Rumänien bewohnen, und 
„keinem fremdon Staate angohöron, 
„7 runtănischen Bürgern zu procla- 
„miron. Diessor ton Congress an- 


propus Puterilor europene rennite în 
Congres la Berliu „de a supune In- 
dependența României la aceleași 
condițiuni la care a fost supusă și 
ludependenţa Serbiei“ „și de a pro- 
lama cetățeni români pe Isdrai- 
iți cari locuesc în România și 


"tari nu aparțin nică unul Stat 


pstrein:, Acâstă proposițiune, accep- 
tată de Congres, a devenit art. 44 


„genommene Vorsehlag“ wurde art. A} tractatalui din Berlin. 


44 des Berliner Vortrages“. 


Da, — este adevărat că d. Waddington a 
cerut Congresului din Berlin, să supună 
recunbscerea Independenţei României la 
aceleaşi condițiuni la care el supusese re- 
cunbscerea Serbiei — dar el nu a propus 
nici odată de a se proclama cetățeni ro- 
mână isdrailițiă cari locuesc în Romănia 
şi cari nu aparțin nici unui Stat strein» 
precum afirmă Alianţa Isarailită. 

Deci afirmaţiunea sa că «Congresul a 
acceptut acestă proposițiune» este neade- 
v&rată. 


Iată, într'adevăr, textul chiar al propu- 
nerei d-lui Waddington, citit de d. B, Boe- 
rescu, ministru de afaceri streine, în şe- 
dintele Camerei Deputaţilor din Octombrie 


— 163 — 


N. BASILESCU 


1879, şi publicat în Românul din 5 Oct, 
1879 pag. 920 (v. Contribuţiunile nostre la 
înțelegerea art. 7 $ 5 pg. 81 şi ur.) 

După ce Principele de Bismark observă 
că Unirea Principatelor nu a fost încăre- 
cunoscută de Marile Puteri, cu tâte că Ro 
mânia a încheiat chiar convenţiuni comer. 
ciale cu unele State, deci recunâscerea In- 
dependenţei ei depinde de Europa. 

Acesta are aşa dar să se întrebe, dice 
el, în ce condițiuni: va lua ea acâstă im- 
portantă decisiune şi «dacă ea înţelege ca 
condiţiunile să fie aceleaşi ca cele stabilite 
de Congres pentru Serbia». 

Atunci «d. Waddington, raporta protoco- 
lul al 10-lea al Congresului, declară că fi- 
deli principiilor de cari s'au inspirat pănă 
acum, plenipotențiarii F'rancieă cer ca Con- 
gresul să pună. Independenţei României a- 
celeaşi condițiuni ca Independenţei Serbiei». 

«Excelenţa Sa, dice Protocolul citat, nu 
îşi ascunde dificultăţile locale cari există 
în România; dar, după ce a examinat cu 
maturitate argumentele cari se prt aduce, 
intrun sens sau într'altul, plenipotenţiarii 
Franţei ai judecat preferabil de a nu se 
depărta de la marea regulă a egalităţei 
drepturilor şi a libertăţei cultelor. 

«Este apoi dificil ca guvernul român să 


— 164 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


respingă de pe teritoriul séŭ principiul ad- 
mis în Turcia, chiar pentru supuşi săi. 

«Excelenţa Sa crede că nu trebue a şovăi 
şi că România cerând să intre în marea 
familie europeană, trebue să primâscă sar- 
cinile şi chiar neplăcerile situaţiunei de 
care ea doresce a beneficia, şi că nu se 
va găsi mult timp o ocasiune atât de so- 
lemnă şi decisivă de a afirma din noi prin- 
cipiile, cari fac on6rea şi siguranţa naţiu- 
nilor civilisate. 

<Cât pentru dificultăţile locale, d-nu in- 
tâii plenipotenţiar al Franţei, credea că 
vor fi mai lesne de invins, când aceste 
principii vor fi recunoscute în România şi 
când némul evreesc va şti că nu maï are 
a aştepta de cât de la propriile sale silinţe 
şi de la solidaritatea intereselor sale cu a- 
celea ale populațiunilor indigene. 

«D. Waddington termină, stăruind ca a- 
celeaşi condițiuni de ordine politică şi re- 
ligi6să, arătate pentru Serbia, să fie egal 
impuse şi Statului Român». 

După câte-va observațiuni formulate de 
principele de Bismark, Comitele Andrassy, 
pentru Austro-Ungaria, — Lordul Beacons- 
field, pentru Anglia, — plenipotenţiarii Ita- 
liei, — Principele Gorciakoff şi Comitele 
Schouvalow, pentru Rusia,—precum şi ple- 


— 165 — 


N. BASILESCU 


nipotenţiarii ottomani declară că se unesc 
cu propunerea plenipotenţiarului Francez, 
şi principele de Bismark «constată, dice a- 
cest Protocol, că Congresul este unanim a 
nu acorda independența României de cât 
cu aceleaşi condițiuni puse Serbiei». 

Şi atât tor, 

Nici un cuvânt dar nu a fost dis în så- 
nul congresului cu privire «la proclamarea 
de cetățeni romini a Isdrailiților cari lo- 
cuesc în România şi cari nu aparţin nică 
unui Stut strain». 

Congresul, dar, neavând să se pronunte 
asupra ac-s'ei propuneri cum ar fi putut 
el să o accepte ? 


Noi, însă, am vădut, că acestă propu- 
nere—în chiar aceşti termeni—a fost în- 
tradevăr formulată, nu însă atunci, dar 
mai târzii, cu ocasiunea reducerei art. 44, 
de către Contele de Launay, al doilea 
plenipotenţiar al Italiei, care a cerut să se 
declare că «Isdrailiţii din România întru 
cât ei nu aparțin nică unei naţionalităţi 
streine, dobândesc deplin drept naţionalita- 
tea română». 

Ori, nu numai că acestă propunere nu 
a fost adoptată de Congres, precum afirmă 
Alianţa Isdrailită, dar, din contră, ea a fost 


— 166 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


respinsă, în şedinţa din 10 Iulie 1878 (v. pro- 
tocol 17, iar nu 10) (v. Cartea Verde 1880 
pg. 119). 


Iată, dar, un prim fals comis de Alianţa 
Isdrailită. 

Nu,— Europa nu a impus României na- 
turalisaţiunea, în bloc, a tuturor Evreilor 
fără patrie, aflați în România, şi România 
nu a acceptat nici o dată o asemenea o- 
bligaţiune. 

Prin urmare România nu a violat nicl 
un angajament internaţional, nici un Trac- 
tat, — cum pretinde Alianţa Isdrailită, — 
nenaturalisând încă pe toţi Evreii fără pa- 
trie, cari se află pe teritoriul sëŭ.!) 


4) Din Cronica 12 Noembre 1902, 


— 167 — 


VII 
Falsurile Alianţei Isdrailite 
II 
Alianţa Isdrailită nu s'a mărginit a al- 
tera litera şi textul desbaterilor Congresu- 
lui din Berlin şi resoluţiunilor, luate de el. 
Alianţa Isdrailită, pentru a putea mişca 
şi mai mult opiniunoa publică în Europa 
în contra României, a falsificat, cu inten- 
tiune, chiar textul Notelor nostre diplo- 
matice. 


In urma stăruinţelor şi intrigelor Alian- 
ţei Isdrailite, Cabinetele din Paris, Londra, 
Berlin şi Roma aŭ refusat să recunóscă 
Independenţa României — până ce maiin- 
tâiă ea nu va executa stipulaţiunile Trac- 
tatului din Berlin. 

Ce se inţelegea, însă, prin aceste stipu- 
laţiuni ? 

Chestiunea rămăsese, într'adevăr, nede- 
terminată, — din punctul de vedere al na- 
ționalităţei Isdrailiților din România, — 


— 168 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN ROMÂNIA 


precum constatase în şedinţa Congresului 
din 10 Iulie 1878 (Protocol 17) d. Desprez 
primul plenipotenţiar al Italiei. 

Din acestă causă, aceste Cabinete aŭ cre- 
dut că pot — ulterior — impune României 
îndeplinirea tocmai a unor stipulaţiuni pe 
cari Congresul nu le admisese. 

Resistenţa lor a fost cu adevărat opinia- 
tră, dar şi lupta Românilor nu a fost mai 
puţin hotărâtă. 

Vădend guvernul român că cu negoţia- 
ţiuni isolate, conduse în fie-care din a- 
ceste Capitale de Agenţii României, nu is- 
butesce — s'a decis să trămită în misiune 
diplomatică pe însuşi Ministrul s&ă de A- 
iaceri streine, pe ilustrul jurisconsult şi 
Om. de Stat, B. Boerescu. 

Din tóte raporturile, ce B. Boerescu a- 
dreseză colegilor săi din Bucuresci, un 
fapt reese cu certitudine” aceste cabinete 
cereaŭ îimpă mântenirea Evreilor ca un drept 
—iar nu ca o favóre; ei o cereaii în bloc,— 
adică pe categorii—iar nu îndividualmente. 

«Ast-fel am putut stabili, scrie B. Boe- 
rescu din Viena la 8 August 1879, că sin- 
gura şi marea dificultate exieridră era 
cestiunea categoriilor. Contra acestei mari 
dificultăți vom combate cu toții. Ne este 
imposibil a admite categorii». 


— 169 — 


N. BASILESCU 


Iar baronului Calice, B. Boerescu i-a de- 
clarat formal; 

«Se ţine, i'a dis el, la Berlin şi la Paris, 
ca să înscriem in Constituţiune 6reşi-care 
categorii, în urma cărora unii Isdrailiţi ar 
deveni cetăţeni români. Din partea nóstră 
ne e imposibil. Na numai acest guvern, 
dar nici un altul nu ar avea cea mai mică 
şansă pe lângă Camere. În ţară nu vor cu 
nici un preţ categoriile. Ele ar presupune 
existența unuă drept anterior, ar lăsa porta 
deschisă pentru viitor la tâte speciile de a- 
busură, ar fi un germene de neînțelegere 
permanentă, aruncat în sânul naţiune), A- 
cesta nu 0 voim». 

De aceea dar, de ce se temeaii bărbaţii 
de Stat români, era tocmai de faptul ca 
nu cum-va Evreii să creadă că aŭ veri-un 
drept câştigat la dobândirea cetăţeniei ro- 
mâne. 

Acest drept "1 aŭ tăgăduit ei nu numai 
pentru atunci, dar şi pentru viitor. 

Şi tot acelaşi limbagii l'a ţinut B. Boe- 
rescu şi la Berlin şi la Petersburg şi la 
Paris : 

Tot ast-fel a vorbit şi el representanţi- 
lor Alianţei Isdrailite, cari aŭ mers să îl 
vadă la Paris: 

«Eí combătură cu înverşunare sistemul 


— 170 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


mei, scrie B. Boerescu din Paris colegi- 
lor săi la 17 August 1879. Am putut să 
înţeleg, că ei nu sar mulţumi nici cu ca- 
tegoril,—afară numai dacă prin ele sar e- 
mancipa, de odată, toţi Evreii supuşi români» 

Şi luând concediă de la Marele nostru 
Ministru, aceştia '] ameninţară qicându-i: 

«Că ar fi mal bine a lăsa lucrurile cum 
sunt», — adică chestiunea să rămână des- 
chisă pentru a o putea de sigur agita când 
vor voi şi cum vor voi, la care B. Boe- 
rescu le r&spunse: 

«Aceasta ar putea să vă convină, d-vós- 
tre, dar nu ne convine nouă Românilor». 

«Acestă declaraţiune a representanţilor 
Alianţei, conchide B. Boerescu, este im- 
portantă: ea ne lasă a vedea mai bine 
ținta lor şi procedările lor. 

«E bine ca noi Românii să sceim şi să 
profităm de acâstă resoluţiune». 


Dacă resultatul acestei misiuni a r&mas, 
de o cam dată, indecis cel puţin acum, 
Europa cunoscea bine chestiunea in sine, 
ea cunoscea şi intenţiunile n6stre precise, 
categorice—exclusive de ori-ce dubiu sai 
reticenţe. 

„Aşa dar, în contra categoriilor cerute de 
Europa, Românii aŭ propus naturalisaţiu- 


N, BAȘILESCU 


nea — prin lege individuală — şi de ocam 
dată prin liste, coprindend pe acei cari aŭ 
făcut campania în 1877—1878. 

Acest sistem a fost admis de Camerile 
române şi comunicat Europei cu Nota Mi- 
nistrulu: nostru de Afaceri streine din 10 
(22) Noembrie 1879. 

Fi bine, şi acestă Notă a fost falşificată 
de Alianța Isdrailită, în Memoriul, ce e- 
xaminăm, adresat de ea Ministrului de A- 
faceri streine al France. 

Iată, într'adevăr, textul Notei, aşa cum 
el este reprodus în Cartea Verde, 1880: 


Tradacţiune 


„ll est hors de doute que 
celte exécution continuera sincère 
at loyale, et que les Pouvoirs or- 
ganiques emploieront Vavenir comme 
ils viennent d'employer le présent, 
â assurer le respect et à pour- 
suivre Taplication de la loi re- 
cemment rottat€, 


„Este afară de îndoială că a- 
câstă execuțiune,. va continua ain- 
ceră gi leală și că Puterile orga- 
nice „Tor întrebuința viitorul“, 
precum „éle au întrebuințat pre- 
sentul", spre a asigura respectul 
şi a urmări aplicațianea legei de 
curând votată. 


Şi atâta tot,—căci mai departe Ministrul 
nu mai.face de cât să dea pur şi simplu 
instrucţiuni Agenţilor să. 

Ori, acest text a fost alterat, nu numai 
în esenţa lui de Alianţa Isdrailită, dar în 
litera lui,—de Gre-ce precum sa va vedea 


— 172 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


imediat, pe deoparte ea la tradus eronat 
iar pe de alta, ea a adaogat o frasă în- 
tregă care nu este in textul original, frasă 
pe care ea tocmai şi inteme6ză acum a- 
cusaţiunile ei. 

După ce într'adevâr, ea spune guvernu- 
lui francez că aplicaţiunea ce România a 
făcut art. 44 al Tractatului din Berlin este 
incomplectă şi infructuósă, Alianţa adaugă : 


Text din Frankturter Zeitung 
citat. 

„Um den Wioderatand der Mächte, 
insbesondere Frankreichs Deutschland 
und Englands zu überwinden, erklärte 
der ramänischo Minister des Aeussern 
in oinor an den Agenten des Fürs- 
tenthums in Paris Gerichteten und 
dom Minister dos Auswärtigen An- 
galegonheiton übergohene Despesche ; 


„Es ist aussor allom zweifel 
dass dieso Ausfürung des Gesetzes 
(rom 13/25 Octotro 1879) loyal und 
autrichtig fortgesetzt wioreen wird 
und dass die staatlicohn Körper- 
schafton „es in zukunft” ani wenden 
wordeo „uio sie esin dor Gegen- 
warb?” angowondet haben, um dem 
jungst wotirten Gesetze Achtung zu 
sichern und die Stufonweise fort- 
schroitonde Entwickelmg dor in die 
Gesrtzgobung eingefibrten Reform 
herbeiführen”, 


Tradncținne literală 

Pentru a învinge resistența Pu- 
terilor, în speciala Francor, Qor- 
manio și Angliei, Ministrul de Br- 
te ne român declara într'o depeșe 
trimisă Agenților Principatalui la 


Paris și remisă Ministerului de A- 
faceri streine : 


„Este afara din ori-te îndoiala 
că actată aplicaţiune a logoi (din 
18/25 Octombre 1879) ra fi conti- 
nuată leal gi sincer și ca Poto- 
rile Statului o vor aplica şi în 
viitor ca şi în present pentru a. 
asigura respect legar de curând 
votată și pontra a continua apli- 
cațiunea di „ Timpul va aduce dar 
desroltarea treptată şi progresivă a 
Roformer introdusă in legislaţiune”. 


— 173 — 


N. BASILESCU 


O primă vbservaţiune: 

Ministrul român zice că Puterile orga- 
nice vor întrebuința viitorul precum aŭ 
intrebuintat şi presentul,—el nu a dis însă 
că va aplica acestă lege şi în viitor ca în 
present ; căci acesta ar insemna că el s'a 
obligat să presente necontenit la liste de 
Evrei spre naturalisare, ca în 1879, cea-ce 
de sigur nu era în intenţiunea Ministrului 
şi nici a fost în litera Notei lui. 

A doua observaţiune;: ultima frasă sub- 
liniată nu există în textul original. 

Pe densa, însă, se rezimă Alianţa Isdrai- 
lită pentru a cere ca Puterile se intervină 
in favorea Evreilor din România dicând 
tocmai că România a promis, ca cu tim- 
pul, treptat şi progresiv, se naturaliseze pe 
toţi Evreii dişi pământeni, ceea-ce ea nu 
a făcut şi nu face. 

Acâstă promisiune, însă, Guvernul ro- 
mân nu a dato ea nu există în Nota lui; 
Alianţa Isdrailită a falsificat acestă Notă 
pentru a putea să-şi susţină infama ei a- 
cusaţțiune. 

lată de ce sunt capabili duşmanii Na- 
ţiunei române şi cutez a dice chiar aï E- 
vreilor din România. 


Ori-cinie acum 'şi póte face lesne o idee 


~= 174 — 


ALIANȚA IȘDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


exactă, pronunţa o sentinţă drâptă, în pro- 
cesul ce ei ne-ai deschis. 

Nu, — Românii nu aŭ persecutat şi nu 
persecută pe Evrei— pentru că eï sunt E- 
vrei, 

Toleranţa religi6să în România, liberta- 
tea tutulor cultelor este — o putem spune 
cu fală—cea mai absolută. 

Compare cine-va ce se petrece acum în 
Francia, unde Francesii catolici, înşişi sunt 
persecutați din causă că ei sunt Catolici, 
cu libertatea şi liniştea cari domnesc în 
România şi ori-cine se va convinge că mica 
Românie şi în acâstă privință, pote servi 
de model marilor naţiuni!). 





1) Din Cronica 13 Noembre 1902. 


— 175 — 


VIII 


Alianţa Isdrailită afirmă că, de la 1880 
până la 1902, nu ai fost naturalisaţi de cât 
80 de Isdrailiţi. 

Ea mai afirmă că Camerile române în- 
lătură, în mod sistematic, tóte cererile de 
naturalisare a Isdrailiţilor. 


In privinţa primei afirmaţiuni nu putem 
răspunde, de dre-ce diferența de credinţe 
religiose ne mai jucând nici un rol în le- 
gislaţiunea nostră, de la 1879 incoa, nu 
am putea sci câ dintre cei naturalisaţi 
sunt Evrei şi câţi sunt creştini. 

Putem însă da următârele cifre, absolut 
autentice, pe care le-am cules noi înşine 
de la Ministerul de justiţie şi de la Pre- 
sidenţia consiliului de Miniştri, cu privire 
la naturalisaţiunile, atât cerute cât şi ad- 
mise : 

De la 1864 — 1866, nici un Evrei nu a 
cerut naturalisațiunea, de şi conform Go- 
dului civil din 1864, ei puteai să o obţină. 


= 176 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


De la 1867—1879, aŭ fost 462 cereri de 
naturalisare, dintre care aŭ fost admise 277. 

De la 1879—1902, aŭ fost 5981 cereri, 
dintre cari aŭ fost admise 2381, adică a- 
prâpe jumătate, in afară de cei 871 Is- 
drailiu admişi în 1879. 

Am recunoscut noi înşine voluntar (v. 
Gronica din 14 Iulie 1902) precum a re- 
cunoscut şi însă-şi d. Prim-ministru, D. A. 
Sturdza, în intervievul sëŭ din Viena, pu- 
blicat in Vaterland, că procedura actuală 
de naturalisare este defectu6să, că Ca- 
merile nu aŭ timpul necesari, de a se 
ocupa de naturalisaţiuni, cari în definitiv 
sunt afaceri de interes privat, cărora ele 
nu pot sacrifica şi subordona afacerile de 
interes public. 

Şi cu tâte acestea ele tot aŭ examinat 
şi votat 2381 de naturalisaţiuni din 5981 
de cereri. 

Noi înşine am cerut modificarea art. 7 
din Constituţiune,—în sens, însă, de a se 
menţine principiul naturalisaţiunei indi- 
viduale, dar să se rădice Camerilor sar- 
cina de a se examina, deferindu-se unei 
comisiuni ad-hoc, înconjurată cu tâte ga- 
ranţiile necesarii, atât pentru Statul român» 
cât şi pentru impetrant: este, într'adevăr, 
o chestiune de justiţie, am dis noi, căcel 


— 177 — 12 


N. BASILESCU 


ce face o cerere să fie judecat,—şi pentru 
acest sfârşit, de 6re-ce Camerile nu aŭ timp, 
să se întocmescă ca în tâte ţările un organ 
anume (v. Cronica din 18 Iulie 1902 No. 
355). 


Cât pentru a doua afirmaţiune, ea este 
absolut neadevă&rată, 

Cu nume propii am dovedit, deja, că 
Camerile române aŭ votat cu dispensă de 
stagiă mai mulți Isdrailiţ:, foşti secretari 
de advocaţi, pe când ele aŭ refuzat natu- 
ralisaţiunea unor mari iudustriaşi, ban- 
cheri sau agricultori, cum sunt d-nii Ne- 
groponte şi Chrissoveloni,—creştini orto- 
doxi, — ceea-ce dovedeşte că Camerile ro- 
mâne nu sunt călăuzite în voturile lor de 
simpatii şi antipatii religidse : ci pur şi 
simplu de sentimente şi resentimente po- 
litice sau personale, car. sunt inerente tu- 
turor Adunărilor politice şi iresponsabile. 

Acestă afirmaţiune—ca şi tote cele-ľalte — 
este dar o pură calomnie. 


«S'a violat óre unde-va dreptul Ginţilor 
întrun asemenea mod ? exclamă alianţa 
Isdrailită. 

«Aŭ Gre Isdrailiţii cel puţin drepturile 
recunoscute în ţările civilisate streinilor ?». 


— 178 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


Legătura între un pământ şi locuitorii 
lui—vinculum juris—nu este în vrincipiiă, 
indisolubilă. 

Ori-ce om are dreptul natural de a se 
expatria dacă legislaţiunea țărei în care el 
se află, nu °’! convine. 

Cui nu i place în Atena, qicea Socrate, 
nu are de cât să plece! 

Cui nu "i place in România nu are de 
cât să plece, putem noi încă dice adi, con- 
form principiilor celor mai rigurâse ale 
Dreptulu Ginţilor, la adăpostul căruia se 
pune Alianțe Isdrailită, 

Dar noi am stabilit, în al douilea rând, 
că Evreii aŭ fost în tot-d'auna, şi înainte 
de 1879 ca şi după 1879, consideraţi nu nu- 
maï de noi dar chiar de Europa, ca streini 
de 6re-ce tocmai aci a fostlupta cea mare 
între România şi Europa—acâsta voind a 
ni'i impune de o datâ—ca cetăţeni români 

Ce este dar de anormal saŭ de mirare 
ca Evreii să fie adi consideraţi şi trataţi de 
no. ca streini ? 

Am promis noi ori-când ?—ne-am obli- 
gat noi ori-când, să-i tratăm mai bine de 
cât pe streinii creştini—supuşi ori nesu- 
puşi ai altor State? 

Nu, 

Din contră la aceia ce ne-am obligat a 


— 179 — 


N. BASILESCU 


fost, pur şi simplu, să'i tratăm ca petofi 
streinii,—tără distincţiune de religiune,— 
adică să'i ridicăm din posiţiunea inferidră 
în care ei se aflaă până atunci,—sciut fiind- 
că până la 1879, din causa tocmai a cre- 
dinţei lor religi6se, Evreii erai trataţi mai 
puţin bine de cât streinii creştini : in deo- 
sebi nu puteai dobândi nici odată naţiona- 
litatea română. 

«De îndată ce art. 7 din Constituţiune 
a dis B. Boerescu— în Memoriul săi pre- 
sentat Marilor Puteri,—va fi suprimat, tâte 
legile prohibitive vor dispare şi nu se va 
mai lace nici o distincţiune intre un strein 
Evrei şi un strein creştin, musulman sati 
altul. Evrei se vor bucura dar absoluta- 
mente de tóte drepturile civile cari sunt 
recunoscute saŭ acordate la toţi streinil». (V 
Cartea verde 1880 p. 199). 

lată aceia ce guvernul român a promis: 
de a asimila pe Evrei tutulor celor-l'alţă 
streini—şi acesta el a realisat'o. 

El nu a promis nici odată de a crea in 
profitul Evreilor un regim de excepţiune, 
de favóre, superior regimului la care sunt 
supuşi streinii, în genere. 

Dacă insă regimul creat acelor streini 
este rău, vătămător propăşirei şi interese- 
lor lor, nimeni, precum am dis, nu'i obli- 


— 180 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


gă a r&mânea locului; Evrei sai streinii cre- 
ştini nu aŭ de cât să plece. 

Nefiind dar nici o convenţiune interna- 
țională, care să fi stipulat in lavârea a- 
cestor streini un alt regim, iar pe de altă 
parte dreptul de a legifera fiind un drept 
suveran, absolut, pentru ori-ce Stat in- 
dependent, nimeni. nici un Stat „constituit, 
—mai puţin, o simplă asocialiune religió- 
să,—nu p6te interveni în afacerile nostre in- 
terne şi exige modificarea legislaţiunei nós- 
tre, in favârea cutărui sau cutărei cate- 
gori: de streini. 


Alta, însă, este chestiunea de a se sci 
dacă acest regim se asemănă sai nu regi- 
mului admis de alte State pentru streinii 
aflaţi pe teritoriul lor. 

Se póte de la inceput respunde că fie- 
care Stat legifereză având în vedere pro- 
priul lor interes şi elementele constitutive 
ale problemei, ce el ave să resolve. 

“Când, de ex.. o ţară ca Francia, care are 
aprâpe 40 miliâne de locuitori nu are de 
cât 60000 de Isdrailiți, şi când aceşti Is- 
drailiți sunt toţi de secole şi de secole 
aprópe autoctoni, când ei aŭ adoptat mo- 
ravurile lor, limba lor, sentimentele lor ; 
când secole de sufierinţe şi de lupte co- 


— 181 — 


N. BAȘILESCU 


mune "i-ai confundat şi cimentat în masa 
naţiunei, de sigur, că ea nu încurge nici 
un risc de a'i proclama pe toţi de odată 
cetăţeni francezi şi de a le acorda dreptul 
să patricipe la exerciţiul suveranităţei na- 
ționale,—prin urmare, se hotăresce de sârta 
şi de viitorul ţărei lor comune. 

Când însă un popor ca Poporul român care 
nu numără de cât 6.:)00.000 locuitori dintre 
cari cei mai mulţi în cea mai miseră şi 
precară stare, inculţi şi încă inconscii de 
misiunea lor socială şi de rolul lor politic 
în Stat, este suprem imprudent, ca să pro- 
clami dintr'o dată 300 000 de Evrei cetă- 
ţeni români, dintre cari cei mai mulţi, i- 
mensa lor majoritate, sunt veniţi de eri, 
vorbesc o iimbă streină, aŭ un port strein, 
au încă moravuri sălbatice, nu aŭ nici o 
legătura cu ţera acesta, nu aŭ participat 
intru nimic la formațiunea tradiţiunilor ei 
istorice, — cu un cuvânt, sunt streini de 
patrie şi de destinele e. şi acesta numai 
pentru cuvântul, cum pretinde Alianţa Is- 
drailită, că ei nu aŭ nici o patrie, şi că Ro- 
mânii aŭ fost atât de umani şi le-ai deschis 
braţele atunci: când cnutul de foc al caza- 
cului muscălesc "i isgonea peste Prut? 

Cine nu vede că oasemenea măsură bru- 
scă ar avea de resultat să altere faţa chiar 


— 182 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN ROMÂNIA 


a României—se transforme dintr'o dată, Sta- 
tul român întrun Stat Româno-Evreă ? 

Nu,—acâsta, nu o primesce nici un Ro- 
mân,—afară de unul singur pe care îl am 
numit altă dată—noul Enric IV de Bourbon 
autorul faimosului Edict de Nantes modern 
—acesta nu o primesc nici chiar Evreii,— 
acei Evrei cari cu adevărat iubesc şi se 
interes6ză de ţara acâsta şi de viitorul ei. 

In zadar, dar, Alianţa Isdrailită rupe lă- 
ncile sale pe la Curțile Europei : zidul ce- 
tăţei române este şi rămâne impenetrabil 
Pentru ori-cine nu simte romånesce. 

Iată ce trebui să intre în mintea Evrei- 
lor, din afară şi din lăuntru !:) 


1) Din Cronica 14 Noembrie 1902, 


— 183 — 


IX 


«Romània a făcut—dice Alianţa Isdrai- 
lită în faimosul său Memorii,—contra E- 
vreilor, o intregă legişlaţiune, care este 
destinată să i1 ruineze fisicalmente şi mo- 
ralmente, să'i aducă în cea mai insupor- 
tabilă miserie. să'i constrângă la emigra- 
țiune, 

aSunt legi, dice ea, pentru a'ialunga din 
comercii, din industrie, din fabrici, din 
ateliere, din administraţiunile publice, din 
artele libere, pentru a'i exclude din şcoli 
din comunele rurale, ba chiar pentru aï 
isgoni din teritoriul României : 

«Legea din 29 Martie 1884, care interzice 
comerciul ambulant, 

«Legea din 15 Februarie 1872 şi 28 Fe- 
bruarie 1887, asupra vândărei tutunului şi 
a funcţionarilor Regiei. 

«Legea din 24 Iunie 1886, asupra a- 
genţilor de schimb şi asupra samsarilor. 


— 184— 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


«Legea din 26 Iunie 1893. asupra dro- 
ghiştilor. 

«Legea din 9 Aprilie 1873, asupra vên- 
dărei şi comerciului de b&uturi spirtâse. 

«Legea din 24 Iunie 1887, asupra fabri- 
cilor şi atelierelor, 

«Legea din 8 Iunie 1884, asupra advo- 
caţilor, 


Să observăm, mai întâiii, că tote aceste 
legi se aplică tutulor streinilor, iar nu 
numai Evreilor—streini şi ei, precum am 
vă&dut, din punctul de vedere al Dreptului 
positiv. 

Prin urmare, Evreii ca Evrei nu aŭ nici 
un titlu să se plângă contra acestor legi. 

De ce, însă, nu se plâng, precum am 
dis şi altă-dată, şi cei-l'alţi streini contra 
lor ? 

Pentru ce Marile Puteri nu reclamă con- 
tra unor legi—arătate ca barbare—ce gu- 
vernul României aplică şi supuşilor lor ? 

Pentru ce nu useză el de represalii con- 
tra Românilor ? 

Pentru că, dacă le vom examina, vom 
vedea că acusaţiunea Alianțe: Isârailite 
este nefondată, că un guvern care ar îm- 
brăţişa-o s'ar expune la un eşec sigur. 


Intr'adevăr, legea din 29 Martie 1894, re 


— 185 — 


N. BASILESCU 


lativă la comerciul ambulant este o lege 
generală, care se aplică nu numa: străi- 
nilor, deci şi Evreilor—dar şi Românilor. 

Legiuitorul a voit printr'ensa să protegă 
comerciul stabilit, cari f plătesce imposite, 
patente, etc.—in contra colportoriler, care 
nu'i plătesc nici o taxă. 

Şi acest principiu este atât de drept, în 
cât acestă lege există în tote ţările; în 
Germania, în Austro-Ungaria etc. 

El se va aplica într'o măsură specială 
chiar la Paris, cu ocasiunea marelui bål- 
ciii internaţional, care va avea loc anul 
viitor: nu va fi permis, într'adevăr, să se 
vîndă în acest bâlciu în detaliu, ci numai 
en gros,—Primăria din Paris voind să o- 
crotescă pe comercianții angrosişti, cari sunt 
contribuabilii s&i permanenţi contra de- 
tailiştilor ambulanți, cari vor veni la a- 
cest bâlciu, de pretutindeni,—din tóte të- 
rile,—precum guvernul român voesce să! 
protejeze contra colportorilor fără maga- 
zinuri stabile. 


Legea din 15 Februarie 1872, anteridră 
modificărei Constituţiunei, ca şi legea din 
1887, a voit, precum se face în tóte ţerile, 
ca biurourile de vândare de tutun, să serve 
a remunera pe servitorii publici meritoşi, 


— 186 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


a căror pensiune saii mijlâce de traii sunt 
insuficiente. 

Se văd în Francia casuri, unde femei de 
generali aŭ dobândit dreptul de a vinde 
tutun, pe care ele sati ìl explótă direct 
sau îl arendâză. 

Dar ce, óre, Statul român nu ar putea 
avea şi el, dreptul şi datoria să se gân- 
descă mai întâiu la servitorii săi—la Ro- 
mâni — cari pe câmpul de r&sboii “i-au 
salvat viaţa, "i-au dat independenţa? — şi 
cine ”] ar putea moralmente condemna, când 
el ar da preferinţă acestor eroi asupra ve- 
neticilor, cari er. abia a trecut tiptil Prutul 
sau graniţa Galiției ? 


In virtutea legei din 24 Iunie 1886, a- 
genţii de schimb şi samsari! oficiali de pe 
lângă bursele de comerciii, trebue să fie 
cetăţeni români. 

Dar tot in virtutea acestei legi, aceştia 
sunt consideraţi şi trataţi ca adevăraţi 
funcţionari public: — ale căror acte sunt 
credute până la inscripţiune în fals; ei 
libereză note de incheere a operaţiunilor 
ce se fac prin intermediul lor, care ai pu- 
terea executorie, ca şi o sentinţă definitivă; 
ei sunt instalaţi în virtutea unu: jurământ 
de fidelitate, pe care ei îi fac Regelui şi 


— 187 — 


N. BASILEŞCU 


Constituţiunei—cum ar putea 6re un strein 
să ocupe o atare funcțiune publică al că- 
rui exerciţiă implica necesarmente exerci- 
tiul calităţei de Român ? 

Dar in Francia oficiul — la charge—de 
agent de schimb nu este óre reservată 
numai Francesilor ?; de ce nici un strein 
nu reclamă ? 

Cât pentru samsarii liberi, pentru târ- 
gul de schimb liber — libertatea cea mai 
desăverşită există. 

De alt-fel, acesta este numai un pretext 
căci bursa in România — la Bucuresci de 
ex. — nici nu există, de fapt; — abia un 
singur agent de schimb—syndicul bursei 
a supravieţuit surpărei acestei instituţiuni. 


Farmaciştii, în general, trebue să treră 
un examen pentru a putea fi numiţi; ei 
sunt înscrişi în cadrele funcţionarilor 
publici şi asimilaţilor, — deci streinii nu 
pot fi farmacişti. 

Droghiştii, prin profesia lor, fiind şi ei 
asemănaţi farmaciştilor, s'a credut că nu 
era nici un cuvânt ca eï să nu fie supuşi 
la acelaşi regim. 


Cât pentru libertatea comerciului de b&u- 
turi spirtose în principii, el nu este per- 
mis de cât în basa unei licenţe. 


— 188 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DOC! ROMÂNIA 


Aci, trebue să constatăm că există o 
causă specifică, 

Da.,—este adevărat că incă din 1873, le- 
giuitorul—silit de brutalitatea faptului—a 
ordonat ca acest comerciŭù să nu se pâtă 
face de cât de Români; pentru ce insă? 

Pentru că libertatea acestui comerciă 
însemnă libertatea de a otrăvi populaţiunea 
rurală, a distruge, prin urmare, însă-şi 
naționalitatea română. 

Da,—Evreii, o spunem pe faţă şi ori-cine 
a visitat Moldova o pâte confirma, ai o0- 
trăvit şi ucis—cu intențiune şi, premedita- 
țiune,—populaţiunea ei rurală. 

Ce óre, un Stat nu are dreptul să se a- 
pere îu contra unor otrăvitori, cari sapă 
la basă puterea şi viaţa lui ? 

Ce óre, Englesii pot impedica importul 
porcului americân, sub pretext că el are 
strichnină,—Ungurii pot impedica impor- 
tul vitelor n6stre sub pretext că ele sunt 
bolnave şi trebue să-şi preserve propriile 
lor vite,—şi noi nu avem dreptul sá luăm 
măsuri spre a avăra sănătatea populaţiu- 
nilor n6stre rurale ? 

Dar acâsta ar constitui o crimă, din 
partea 6menilor de Stat români. 

Să înceteze Evreii de a mai falşifica b&u- 
turile spirtâse şi de a otrăvi poporul ro 


— 189 — 


N. BASILESCU 


mân, şi atunci şi noi vom rădica prohi- 
biţiunea edictată de legi. 

De fapt din nenorocire, plângerea lor 
este neintemeiată, căci cu tóte legile sus 
citate cu tâte ordinele repetate, in Moldova 
nu există cârciumă românâscă—tote sunt 
evreesci : Evreil aŭ găsit mijlocul să în- 
conjure legea, luând licenţa pe numele ser- 
vitorului lor din prăvălie, care este Român. 

Noi,—nu Evreii,—suntem dar în drept să 
ne plângem contra neaplicărei acestei legi. 


Legea din 24 Iunie 1887, privitore la în- 
curajarea Industriei, cere cu în industriile 
protejate, jumătate dintre lucrători să fie 
Români. 

Pentru a r&spunde la acestă objecţiune 
—nu avem de cât să amintim că la Paris, 
că la Bruxelles, Caetele de sarcini de lu- 
crăr; publice exig ca întreprindătorii să 
nu ocupe de cât lucrători naţionali. 

Pentru ce? 

Pentru că interesă conservaţiunei pu- 
terei Statului şi bogăției naţiunei, ca fac- 
torii cari constituesc puterea lui şi repre- 
sintă bogăţia lui — să fie cei a'intâi favo- 
risaţi. 

Lucrătorul strein rădică banii din ţară 
sub formă de salariu şi "i duce în ţara lui. 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN ROMÂNIA 


El însuşi se duce să serve patriei lui, 
în cas de r&sboiu, p óte chiar în contra 
ţevei unde el a muncit şi'şi a câştigat exis- 
tenţa. 

In tâte ţările, cu drept cuvânt, s'a căutat 
să se protegă munca naţională, nu se pâte 
face o crimă României, că a urmat politica 
practicată de tote Statele mari şi mici. 


Remâne în fine, faimosa, lege asupra 
Avocaţilor. 

Dar acum, recent, o femee română a ce- 
rut să fie înscrisă în baroi — şi ea a fost 
respinsă în basa aceleiaşi legi. 

Deci nu este o măsură care decurge din 
calitatea de strein sau Român, ci din fap- 
tul că exerciţiul acestei profesiuni, com 
cu drept cuvânt a dis Curtea de Apel din 
Bucuresci, secţia JL (afacerea domnişdrei 
Popovici) implică în sine plenitudinea drep- 
turile politice. 

Un avocat este adesea chemat săia parte 
ca Procuror la desbaterile Curţei şi Tri- 
bunalului şi chiar ca judecător, când ar 
fi lipsă de judecători,—el pronunţă dar o 
sentinţă, care se ve executa în numele 
Regelui şi al legei române de agenţii pu- 
terei publice române — cum ar putea óre 
un strein exercita un asemenea drept? 


— 191 — 


N, BASILESCU 


Rațiunea spune cât este de absurdă a- 
câstă pretenţiune a Alianţei Israilite. 

Dar în Francia, străinii aŭ Gre dreptul 
de a fi avocaţi! 

Nu. 

Cum, dar, am putea fi no! constrânşi 
să'] conferim Evreilor—cari şi ei din punct 
de vedere juridic sunt tot străini ? 

Şi acâstă pretenţiune merge deci, să spo- 
rescă nnmărul enormităţilor pe cari A- 
lianţa Isdrailită le debitâză contra Rn- 
mâniei 1). 


1) Din Cronica 15 Noembre 1902, 


— 192 — 


X 


Alianța Isdrailită, în Memoriul deja citat; 
zice incă: 

«Sunt, asemeni, legile asupra şcolilor : tre- 
buia să se împedice Evreii ca să se instru- 
iască. Primul articol al legei din 42 Maiŭ 
1896 este conceput în chipul următor : 
«instrucţiunea primară este obligatorie şi 
gratuită pentru Români. 

«Streinii, afară de acei ce locuesc în Do- 
brogea plătesc o taxă, care va fi determi- 
nată printrun Regulament de aplicaţiune 
al acestei legi. Când numărul candidaţilor 
întrece numărul locurilor disponibile se va 
da preferinţă copiilor români. O circulară 
din Septembrie 1898 către Directorii şc6- 
lelor urbane este cel mai elocuent comen- 
tar al acestei legi : «din causa insuficienţei 
de localuri, numărul copiilor cari urmeză 
la şrolile române, se urcă abia la 42.397, 
aşa in cât unui profesor "i vine numai 
31 de elevi în loc de 80. Acâstă impreju- 
rare este o nenorocire. In starea actuală a 


— 193 — 13 


N. BAȘILESCU 


lucrurilor nu pâte fi vorba de primirea eo- 
piilor streini, căci localurile abia pot co- 
prinde jumătate din numărul copiilor de 
Români». Acestă exclusiune a Evreilor se 
găsesce în legea din 4 Aprilie 1898, asupra 
înv&ţămintului secundar şi superior, în 
legea învăţămintului profesional şi comer- 
cial, de ori-ce grade». 


Incă din 1897 (v. Contribuţiunile nâstre 
la Intelegerea art. 7 § 5 din Constituţiune ), 
nu ne-am sfiit a exprima opiniunea n6stră 
asupra taxelor şcolare. 

«Tot ast-fel trebuesc înlăturate şi supri- 
mate, diceam deja atunci, ori-ce taxe spe- 
ciale cari nu grevâză de cât pe streini, 
cum sunt de exemplu unele taxe şcolare 
şi cari "i impedică de a căuta cultura în 
şcâlele române, şi prin urmare le ridică 
mijlocul de a se asimila şi confunda în 
masa naţiunei». 

Şi aci nu o-dată, ne-am ridicat contra 
măsurilor prin cari se dă streinilor posi- 
bilitatea de a continua să rămână streini în, 
mijlocul nostru. 

Importă, am dis adesea, Unităţei nostre 
naţionale, importă, cum dicea 1. Cămpi- 
neanu, propriului nostru interes naţional, 


— 194 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREI DIN NOMÂNIA 


ca streinii să se asimileze şi să dispară în 
masa naţiunei. 

Din acest punct de vedere este incon- 
testabil că. ori-ce m&sură, care tinde la 
exclusiunea streinilor din şceâlele româre, 
are de efect de a intârzia asimilarea lor; 
— ea duce direct contra interesului naţio- 
nal român, — de Gre-ce şcóla este mijlocul 
cel mai eficace şi cel mai natural pentru 
a asimila elementele eterogene, cari se gă- 
sese într'un popor. 

In teorie, — asupra acestui principii, — 
toți Românii sunt de acord, şi în fapt până 
la 1896 streinii, şi în special Evreii, aù 
fost totd'auna primiţi cu braţele deschise 
în şcolile române. 

Din nenorocire, mijlâcele financiare ale 
României sunt forte restrânse şi cu tâte 
sacrificiile imense ce ţara face pentru in- 
strucliunea publică, Statul român tot nu 
este în mësură să ajungă a satisface tâte 
cererile — a deschide şcoli superidre, unde 
toți copii Românilor, precum şi ai tuturor 
locuitorilor ţărei să pâtă dobândi o instruc- 
ţiune Gre-care,. 

O selecţiune dar se impune. 

Cum trebue ea însă făcută? Pentru a 
rěspunde trebue să ne întrebăm: 


N. BASILESCU 


Care este misiunea Statului român al 
cărui representant este el? 

Ce interese sunt încredințate în minele 
lui ? 

Şi în ce mod le va saria el spre a le da 
satisfacţiune ? 

Statul român este organul legal al Popo- 
rulut român, el represintă interesele aces- 
tuia şi numai pe ale acestuia, lor dar le 
va da el în primul rind satisfacţiune. 

Aşa, fiind, este natural şi logic, ca Statul 
român să se preocupe a da instrucţiune 
copiilor Românilor — şi numai atunci când 
sunt locuri disponibile, el să consimtă a 
primi şi pe ai streinilor. 


Dar se dice : streinii sunt supuşi la taxe 
chiar când sunt locuri libere, pe când Ro- 
mânii dobândesc instrucţiunea gratuit. 

Da — şi acestă taxă considerată în sine 
este perfect legitmă — de şi ea este con- 
trară principiului de asimilare. 

Ori cum sar învârti şi sar sbate istoricii 
evrei, ei nu pot tăgădui ca imensa,—aprâpe 
unanimitatea Evreilor sunt veniţi în Ro- 
mânia în ultima treime a secolului XIX şi 
că cei 200.000 streini creştini, supuşi al 
altor State sunt veniţi iarăşi mai toţi chiar 
în ultimul pătrar al acestui secol, 


— 196 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


Venind, însă, aci, ei aŭ găsit o ţară or- 
ganisată, un guvernămint, o justiţie, o 
armată, o poliţie, şosele, drumuri, oraşe 
luminate şi pavate, şcoli, biserici, etc. etc., 
intr'un cuvint un imens domeniu public, 
de care ei se bucură întocmai ca şi autoc- 
tonii, tără însă ca ci să fi contribuit nici 
cu sîngele lor, nici cu economiile lor la 
păstrarea şi apărarea patriei sui la creearea 
acestui imens domenii public. 

Nu este 6re drept ca părinţii ai căror 
copii merg şi găsesc o şcâlă, un profesor 
— un întreg material didactic, creat din 
sud6rea Românilor, — exclusiv, — să con- 
tribue, şi ei, cu o infimă parte la amorti- 
sarea acestui capital ? 

Un exemplu va face şi mai sensibil ar- 
gumentul nostru : 

Sunt în Elveţia localităţi, oraşe, cari şi 
adı aŭ diverse drepturi comunale cum de 
ex. dreptul de păşiune, dreptul de affouage, 
— de a lua lemne din pădure, — de a 
pescui, etc., -— drepturi cari aparţin tuturor 
locuitorilor — burgheri — din acest oraş. 

Credeţi că un strein— chiar Elveţian, de 
aiurea care s'ar adăposti într'un asemenea 
oraş dobândesce ipso jure folosinţa acestor 
drepturi ? 

Nu, — el va trebui să cumpere cu bani 


N, BASILESCU 


dreptul de burgher şi numai ast-fel el se 
va putea folosi de ele. 


In fapt, din causa insuficienţei de loca- 
caluri — chiar copii noştri nu aŭ loc —şi 
suntem nevoiţi să'i punem în şcoli parti- 
culare, — străinii, deci, nu se pot plânge. 

In special, Evreii —ca Evrei—nu se pot 
plânge, pentru că ei sunt supuşi aceluiaşi 
regim la care sunt supuşi toți străinii fără 
distincțiune, de naţionalitate sau de reli- 
giune. 

Şi acestă acusaţiune, dar, a Alianţei Is- 
Graihte este neintemeiată, ca şi cele-ľalte )), 


1) Din Cronica 16 Noembrie 1902. 


— 1098 — 


XI 

Calul de bătălie al Alianţei Isdrailite, 
piesa ei de resistenţă, este obligaţiunea de 
servicii militar la care atât Evreii cât şi 
streinii, nesupuşi nici unei protecţiuni stre- 
ine, sunt adstrânşi în România. 

«Numai pentru serviciul militar,—nu sunt 
trataţi Evreii ca streini, dice ea. Serviciul 
militar este impus prin legea din Novem- 
bre 1882 locuitorilor ţerei. Evreii sunt stre- 
ini, dar ei locuesc teritoriul, ei trebue pen- 
tru acâsta să facă serviciul militar. 

«Pentru a vedea cu câtă dexteritate gu- 
vernele aceste: ţări manevreză instrumen- 
tul legislaţiunei, trebue să audi pe Mini- 
nistrul de răsboiii, general Manu, care în 
timpul discuţiunei legei în Senat, a dis: 

«Pămintenul, care servesce în armată, 
nu devine printr'acesta cetăţian român. 
Impositul de singe ce se plătesce nu are 
nimic de a face cu naturalisaţiunea. Fiul, 
născut in ţară, al unui strein, pote să tragă 
sorțul şi să serve în armată, el nu devine 


N. BASILEȘCU 


printr'acâsta cetăţian român ; pentru a de- 
veni cetăţian, el trebuie să dobândescă na- 
turalisaţiunea prin Cameră. Acestea "i o 
pâte acorda sai refusa, iără ca prin faptul 
că el a servit în armată să fie legate», 

«Nici un cuvânt, adaogă Alianţa, nu se 
dice de Evrei, dar aceşti «fit de streini, 
născuţi în țară, cari trebue să serve» sunt 
Evreii. Ei r&mân streini, chiar după ce aŭ 
prestat serviciul militar. 

«EL se pot expulsa din ţară. Ei aŭ fost 
expulsaţ din comunele rurale, în basa le- 
ge din 7 Aprilie 1881. 

«Guvernul a întrebuințat aceeaşi lege pen- 
tru a expulsa pe Isdrailiţii din România, 
cari pe calea Prese. aŭ protestat contra 
modului în care eraii trataţi coreligiona- 
rii lor». 


Ce este 6re reprehensibil saii inesact ori 
nejuridic în declaraţiunile d-lui general 
Manu, ministru de r&sboiii ? 

Ce 6re, atunci când Constituţiunea, in 
urma unui adevărat r&sboiii diplomatic, a 
hotărât că streinii nu pot deveni cetățeni 
români, de cât prin lege individuală, mai 
este óre posibil să se discute, dacă ei se 
pot naturalisa şi pe alta cale? 

Ce 6re, Constituţiunea a permis natura 


— 200— 


ALIANŢA IȘDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


lisaţiunea, ipso jure, prin faptul numai că 
cine-va a servit în armată ? 

Dar acesta nu exista nică-eri,—nu există 
nici în Francia, nici chiar in Anglia. 

Streinii sunt primiţi in armata francesă, 
de ex., însă în companiile de streini; &i 
pot lua parte la :&sboiii, face acte de bra- 
vură şi tot nu devin de drept Francezi. 

Tot ast-fel și în Anglia. 

Cel mult, faptul că, cine-va a servit în 
armata naţională, i se pâte considera ca 
o presumpţiune favorabilă, că el a făcut 
un pas către asimilaţiune. 

Oh! dacă acest sistem ar fi fost admis 
de Constituţiune — adică dacă se admite 
un fel de naturalisaţiune prin opțiune — 
cum se cere acum—atunci toţi Evreii pu- 
teaŭ deveni, la prima generaţiune, după 
1879, Români, şi procesul de faţă, nu ar 
mai exista. 

Dar art, 7 din Constituţiune, ca o sen- 
tinelă vigilentă supraveghiază intrarea fie- 
cărui strein în cetatea română şi definde 
cu gelozie intrarea lui în bloc. 

Dura lex, sed lex. 


Cum, Evreii sunt adstrânşi la serviciul 
militar, de şi ei nu sunt cetâţeni români? 
dice Alianţa. 


— 201 — 


N. BASILESCU 


Da, — pentru că între aceste fapte nu 
există corelaţiune, 

Calitatea de cetăţian importă pentru exer- 
ciţiul suveranităţei naţionale, şi negreşit 
numai Românii pot participa la ea. 

Obligaţiunea însă de a lua armele şi e- 
ventual a-şi da chiar viaţa, importă numai 
apărărei vieţei şi avuţiei naţionale. 

Ori acestă vatră este comună şi Româ- 
nilor şi celor ce sunt adăpostiţi pe teri- 
toriul România: Evrei sau streini în ge- 
neral. 

In cas de invasiune, nu vor suferi numai 
Românii, ci toţi locuitorii țărei, este vorba, 
de averea şi siguranţa lor—a tuturor, toţi 
dar sunt datori să ia armele pentru a 
merge la fruntarii, spre a se apăra în con- 
tra inimicului comun. 

Ori, armata nu este de cât o pregătire 
anticipată a viitorului r&sboiă, 


De alt-fel, in fapt, o mare parte dintre 
Evrei se sustrag de la serviciul militar, 
punându-se sub protecţiune streină—şi ar- 
hivele Ministerului nostru de afaceri streine 
sunt pline cu conflictele la care dai loc 
fraudele lor. 

In fine, mai acum câţi-va ani guvernul 
liberal pentru. a face să inceteze aceste 


— 202 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


bârfeli, propusese de la sine, ca Evreii să 
nu mal fie recrutaţi. 

Cine a ţipat mai tare? 

Românii ? Nu. 

Ci Evreii—şi cu drept cuvînt. 

Casarma este cel mai bun mijloc de a- 
similare şi nu tăgăduim că între multi 
dintre tinerii Evrei există o tendinţă sin- 
ceră de asimilare cu Românii, prin ur- 
mare eï 'şi au zis, că inchidendu-li-se şi 
casarma, asimilarea va fi şi mai anevoidsă 
—şi prin urmare şi mai dificil acesul lor 
la cetăţenia română. 

In urma reclamaţiunelor lor, guvernul 
român a retras proectul de lege propus de 
generalul Berendei şi bine a făcut. 


Examinate cu imparţialitate, dar, una 
câte una acusaţiunele, ce Alianţa Isdrai- 
lită ne aduce, ele se dovedesc că sunt ab- 
solut falacioase,—ba unele chiar mincin6se 
şi false. 

Dacă premisele sunt false cum vor putea 
fi conclusiunele ? !) 


1) Din Cronica 19 Noembre 1902. 


XII 
„Ub: bene, ibi patria“ 

«Tâte aceste măsuri legislative, dice Ali- 
anţa Isdrailită, aŭ avut urmările cele mai 
triste: populaţiunea evrească, în România, 
este ruinată ; încetul cu incetul ea 'şi vădu 
mijlocele de existenţă hrăpite, şi când acum 
doui ani, crisa economică, care a bântuit 
atât de tare România, explodă, miseria E- 
vreilor deveni atât de mare în cât nu le 
rămânea altă alegere, de cât saă mortea 
prin fâme sai emigraţiunea. 

«În vederea acestei nenorociri, Alianţa 
Isdrailită deschise o subscripţiune, care "1 
permise să organizeze,. în tâte punctele 
populate, bucătării gratuite pentru nenoro- 
ciții muritori de fóme ; de aprope doui ani, 
ea trebui să procure la mii de familii, că- 
rora li se răpise tâte mijlâcele de ajutor, 
locuinţă şi hrană ; acestă operă de asistenţă 
a inghiţit deja importante sume; ea trebui 
însă menţinută, căci alt-fel ar fi resultat 
nenorociri şi mai mari. Acei cari aŭ avut 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ȘI EVREII DIN RDMÂNIA 


puterea de a da plâcă. In 1900, s'a vedut, 
cum s'aii format numerâse bande de emi- 
granţi, et părăsea solul român, fără a sci, 
încontro ei vor trebui să mergă ; ei se res- 
pândiră în ţinuturile vecine, când ei nu 
mai aveau puterea de a merge mai departe 
Cei, cari aŭ avut maï mult noroc, s'ai dus 
ìn Statele-Unite. Statele Europei aŭ primit 
dintr'enşii un mare număr, — ?i am vădut 
chiar sosind în Paris,—-cea mai mare parte 
erau Gmeni tineri, lucrători animați de cel 
mai vii dor de a munci, dar slăbit din 
causa lungelor suferinţe. Acestă emigrați- 
une continuă. În cursul anulu: 1902 aŭ pă- 
răsit România mai bine de 10,000 de Evrei 
români. Nu emigreză numai muncitori, ci 
chiar numerâse familii, cari ma: aŭ încă 
ceva mijlOce, dar cari nu văd nicio po- 
sibilitate de a 'şi ameliora sârta şi cari 
riscă ori de a perde aceea ce mai aŭ ori 
de a'l vedea istovindu-se, şi ele, se pregă- 
tesc asemenea de a emigra. Se pote precisa 
că, dintr'o populaţiune de 250 000 de suflete, 
mai mult de cât trei sferturi nu aŭ alt 
mijloc de scăpare de cât emigraţiunea. 
«In timp de 20 de ani, Isdrailiţii români 
au sperat că Puterile semnătâre ale Trac- 
tatului din Berlin vor îngriji de execuţiunea, 
de către România, a art. 44. După ce ei aŭ 


— 205 — 


N. BASILESCU 


v&dut că acestă speranţă a dispărut, — ei 
nu mai v&d scăpare de cât în exiliù. Re- 
publica americană, care le oferă o atât ami- 
cală priimire a atras atenţiunea Puterilor 
asupra violațiunei Tractatulu: din Berlin. 
Nu este, precum suntem convinşi, inutil 
că ea s'a adresat Franciei: va fi vecinic 
spre ondrea Franciei de a fi apărat în ori-ce 
epocă causa poporelor oprimate şi perse- 
cutate. Republica Francesă a luat o parte 
însemnată la decisiunile Congresului din 
Berlin, care a asigurat emancipaţiunea po- 
pOrelor din peninsula balcanică. Ea este 
acea care a propus şi a făcut să se adopte 
disposiţiunile Tractatului, cari asiguraii Isdraili- 
ților români drepturile de cetăţian, de către 
acestă înaltă Adunare. 

«Nu credeţi dv. d-le Ministru. că tradi- 
tiunea Franciei, că importanţa rolului său 
in negoţiaţiunile Tractatului din 1878, că 
respectul datorit unui act diplomatic, care 
portă semnătura ei, trehue să conducă pe 
guvernul Republicei de a termnia opera 
începută in 1878 şi de a cere complecta 
execuţiune a art. 44 din Tractatul din 
Berlin ? Noi scim, d-le Ministru, termină 
Alianţa Isdrailită, că putem compta pe se- 
ntimentele d-vOstră de umanitate, pe libe- 
lalismul d-vâstră înaintat, pe iubirea d-v6s- 


— 206 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


tră de dreptate, pentru apărarea unei po- 
palațiuni muncitóre şi oneste, care este vic- 
tima celor mai grâsnice persecuţiună. 
«Primiţi, d-le Ministru, asigurarea pro- 
fundului nostru respect. 
pentru Comitetul central 


Presidentul 
Ger. N, Leven» 

Tată, reprodus, în întregul lui şi în mod 
fidel, acest faimos Memoriu, — cel ma: 
sfruntat neadevă&r şi cea mai negră calom- 
nie, pe cure duşmanii României şi Româ- 
nismului le-au indreptat, până acum, în 
contra nostră. 

România, închee aşia—dar Alianţa Isdra- 
ilită persecută pe Evreii români, în modul 
cel mai grâznic: acestora nu le remâne de 
cât sai, mortea prin forne, sai emigraţiunea. 

Dovada acestei grave afirmaţiuni, o gă- 
sesce Alianţa Isdrailită în emigraţiunile, 
în mase, efectuate de Evrei în 1900 şi în 
emigraţiunile ce de atunci încâce necon- 
tenit au loc. 


Ori, tótă lumea scie, că emigraţiunile în 
masă, în bande — din 1300, aŭ fost însce- 
nate şi urzite de însăşi Alianţa Isdrailită. 

Acâsta voia să reinoiască, în secolul XX, 
spectacolul isgonirei Evreilor din Egipt, în 
timpul Faraonilor şi nu s'a dat îndărăt de 


— 207 — 


N, BASILESCU 


la nici o manoperă pentru a atinge scopul ei. 

Ei voiau să arate lumei civilisate că Ro- 
mânia este ţara cea mai barbară de pe 
glob, căci ea avea nevoe de o basă de 
fapt, pentru intrigele ce ea de atâţia ani, 
ţese în potriva n6stră. 

Dar planul ei a fost cusut cuaţăalbă,— 
tótă lumea ľa descoperit, de 6re ce cea mai 
mare parte, — imensa majoritate a acestor 
falsi emigranţi,— s'au întors tiptil în ţară, 
«ar alţii aŭ fost repatriați pe spesele Sta- 
tuluă român însuşi: nici un Stat civilisat 
nu a voit să *i primescă, — atât de utili, 
atât de buni viitori cetăţeni ei sunt! 

Insăşi America,— patria tutulor certaţilor 
de justiţia europénă, — s'a cutremurat la 
ideia une: emigraţiuni în mase a Evreilor— 
dişi acum români, de Alianţa Isarailită, — 
dar carl în fapt sunt Evrei leşeşti, veniţi 
abia de eri, din stepele Rusiei şi Galiției. 

Din nenorocire, România nu va putea 
nici odată scăpa de aceste parasite, cari 
sug măduva ţării, fără nici un folos, şi 
cari prin presenţa lor, şi din cauza solida- 
rităţei lor religioase—ingreuneză posiţiunea 
socială, economică şi chiar politică a core- 
ligionarilor lor înşişi şi a tutulor celor-/alţi 
streini, — dintre cari unii sunt aşezaţi 
mai de demult şi cari, lără acest puhoiŭ 


— 208 — 


ALIANŢA ISDRAILILĂ ŞI EVREII DIN ROM NIA 


sar fi asimilat şi absorbit deja în masa 
națiunei române. 

Dacă de aceştia Alianţa Israilită se plin- 
ge şi se preocupă, dacă causa lor, ea a 
luat-o în miini, daca ea crede că se va 
găsi în Europa un Stat civilisat, care să 
impună Românilor naturalizaţiunea lor şi 
veri un Romin, care să o accepte — afară 
de autorul faimosului Edict de Nantes,— 
ea se amăgeşte amar. 

Aceştia nu aŭ de cât să se ducă de unde 
au venit sait aiurea,—dacă in România nu 
le place. 


Alta însă este chestiunea de a se sci 
pentru ce Evreii cu dare de mină, pentru 
ce famili: întregi aŭ emigrat şi emigră. 

Ah! aceştia nu aŭ plecat nici desculți, 
nici nemincaţi, nici tără să scie unde se duc. 

Eï aŭ plecat cu chimirul plin de bani, 
adunaţi din barbara Românie, şi sai dus 
în America, pentru că acolo li se pare lor 
că le va prii mai bine. 

Da,—România nu ma: oferă un câmp des- 
tul de prielnic de exploataţiune, pentru 
diversele meşteşuguri cu cari Evreii se in- 
deletnicesc în deobşte. 

Iată, pentru ce ei emigră. 


— 209 — 14 


N, BASILESCU 


Dar numai Evreii aŭ emigrat ? 

Nu,—şi aci stă infamia Aliantei Israilite. 

S'ar crede, citind memoriul seii, că în 
România Evreii sunt arşı pe rug, că e 
sunt r&stigniţi pe cruce, că ei sunt schin- 
giuiţi, că a sunt împedicaţi cu forţa să-și 
cîştige pinea prin muncă,că legi barbare îi 
legă cot la cot, etc., — pentru-că ei sunt 
Evrei, — adică de o credinţă religiosă di- 
ferită de aceea a Poporului român. 

Ceea-ce de sigur, — ori-ce om de bună 
credință, — creştin sai evreu — va recu- 
n6sce că este inexact. 

Aŭ emigrat, într'adevăr, nu numai Evrei 
dar aŭ emigrat mii şi mii de alţi streini,— 
Germani, Unguri, Italieni, Bulgan Sirbi, etc, 
— până chiar şi Română. 

Pentru ce? Pentru că viaţa, pentru că 
agonisirea traiului în România. dintr'o dată 
a devenit pentru tofi, Români şi streini, — 
forte grea, dacă nu imposibilă, 

România trece printr'o criză economică 
cu atât mai gravă cu cât ea este generală 
şi permanentă : ea îmbrăţişează tâte ramu- 
rile de producţiune naţională,—şi aceea ce 
este şi mai primejdios,—ea pare că s'a în” 
cuibat în mod statornic, în economia nós- 
tră naţională, 


— 210 — 


ALIANȚA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


Acei, insă, cari ţin la vatra străbună, cari 
în decurs de veacuri — chiar în mijlocul 
tunetelor şi fulgerelor năvălirilor barbari- 
lor — Turcilor, Tătarilor — şi altor naţii, aŭ 
apărat, picior cu picior, solul român şi îl 
aŭ păstrat, remân şacum locului — ca o 
sentinelă vigilentă a moşiei strămoşesci, pe 
când venetici, acei pe cari nici un senti- 
ment nwï leagă de pământul unde ei aŭ 
vă&dut diua, unde repausă părinţii sai co- 
piil lor, aceia se duc peste mări şi peste 
teri, căutând altă patrie: — ubi bene, ibi 
patria 11) 


4) Din „Oronica* 21 Noembrie 1902, 


— 211 — 


XIII 

Evreii au emigrat şi emigră nu din causă 
că ei—ca Fvrei—sunt victima celei mai 
groznice persecuţiuri, precum afirmă Ali- 
anta Isdrailită. 

Şi au emigrat şi emigră, precum aŭ emi- 
grat — însă fără surle şi tråmbițı —mii şi 
mi de alţi streini—de tote confesiunele şi 
chiar Români. 

Causa acestui fenomen social—grar între 
tóte— este de ordine exclusiv economică, 
am dis noi;—ea trebue căutată în dificulta- 
tea, în imposibilitatea chiar a agonisire» 
traiului, în România. 

Car: sunt acum causele acestei grave stări 
de lucruri ? 

Ele nu sunt una, ci multiple, generale. 

Ele nu sunt, din nenorocire—timporale, 
—ci permanente ; ele au întrat în organis- 
mul nostru social şi economic —şi va tre- 
pui mulţi, mulţi ani, până ce rănile să se 
vindece, şi Națiunea română să'şi reia din 
noi sborul. 


— 212 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


Autorul acestei stări de lucruri este în 
primul loc Politicianismul—atât de înflori- 
tor şi pe malurile Senei, ca şi pe acelea 
ale Dimboviţei. 

El a îngropat ţara în datorii, el a ajuns 
să impună Puporului român cel mai grei 
bir, care apasă veri-un popor pe lume: 50 
la sută din venitul naţional este prelevat 
de Stat, judeţ şi comună sub tormă de im- 
posite. 

El a început acea eră de lucruri publice 
nebune,—de lux desfrânat --cari aŭ dat o 
vivacitate factice afacerilor, aŭ deşteptat 
apetituni, au atras aici pe toţi aventurierii 
din lumea intreagă—şi când acestă băşică 
de săpun a priimit o simplă înţepătură— 
o singură rea recolta de gråŭ a fost sufi- 
cientă pentru a resturna tóte aceste cas- 
teluri de cărţi de joc, nimici visurile nebune 
a multora şi restabili trista realitate a lu- 
crurilov. 


Ce este dar de făcut? 

Acum se impune o politică de echilibru 
şi de înţelepciune. 

Pentru a scăpa Poporul român şi Eco- 
nomia naţională de desastru, nu este des- 
tul ca bugetul Statului să fie echilibrat, ci 


— 213 — 


N. BASILESCU 


trebue ca bugetul Naţiunei —ca bugetele 
fie-căruia să acuse un excedent. 

România se găsesce acum în faţa unui 
noŭ drum, am dis noi. 

Agricultura nu mai póte fi indestulătâre 
pentru a asigura traiul Poporului român. 

România trebue, sub pedeapsă de mârte 
economică, să intre pe calea industrială. 

Ori, ea nu o pote face sub imperiul le- 
gislațiunei în vigâre, —legislaţiune isvorâtă, 
—nu din animositate lață de Evrei,—acâsta 
este o injustă calomnie,—dar dintr'un spi- 
rit de patriotism îngust, de şovinism rěŭ 
înţeles, şovinism care bântue, adi,-—trebue 
să se recunbscă,—t6te popârele. 

România, pentru a putea incepe noua 
ei operă de viaţă şi de salvare, are nevoe 
de brațe, de inteligenţe şi de capitaluri. 

România, dar, va trebui să'şi schimbe,— 
va trebui să adapte legislaţiunea ei noulu: 
concept economic; ea va trebui să reţină 
pe toţi muncitori), cari adi emigră, ea va 
trehui să reţină t6te capitalurile şi econo- 
miele, cari adi merg să caute aiurea o 
întrebuințare, —maı mult încă: ea va trebui 
să deschidă braţele ei tutulor factorilor de 
producţiune, ce vor voi să vină în sânul 
ei, tuturor capitalurilor ce se vor îndrepta 
către Economia eï naţională. 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMANIA 


Numai făcând acesta, România va pu- 
tea eşi din văgaşul în careea sa potmolib 
—va putea risipi norii falimentului naţional, 
ce se ingrămădesc pe capul e,—va putea 
încă preveni desastre şi cataclisme mult 
ma intense de cât acelea ce am vedut pâvă 
acum: miile de cereri de venderi de imobile, 
pendinte înaintea Trib. Ilfov şi inaintea 
tutulor tribunalelor din ţară, miile de luări 
in posesiune de imobile de Creditele fun- 
ciare, nu sunt re un simptom suficient, 
că o lichidare—adică o explosiune teribilă 
se pregătesce ? 

Ce ma aşteaptă Guvernul ţărei ? 

Ce mai aşteaptă Parlamentul er? 

Voesc e. ca cuțitul să ajungă la os? 

Voesc ei să vază mii şi mii de familii, 
murind,—nu în idee, nu în mod factice,— 
ca falsi emigranţi |isdrailiţi, din 1900—dar 
în fapt, in realitate—de fome şi de mizerie? 

Nu văd ei că politica de şovinisma dat 
faliment ? 

Adevă&'atul patriotism, qiceam noi altă 
dată, consistă în a spune naţiunei tot ade- 
vărul şi numai adevărul. 

Acest adevăr il proclamăm noi aici —şi 
înaintea lui se vor inchina o dată tot Ro- 
mânii... numa! de nu ar fi prea târziu | 


— 215 — 


N. BASILESCU 


In ce consistă acesta le gislaţiune îngustă, 
şovină ? 

Ea nu consistă, cum pretinde Alianţă Is- 
drailită, nici în legile privitâre la comer- 
ciul ambulant, nici în acelea relative la 
debitanţii de tutun, nici în acelea, la agen- 
ţii de schimb sau samsari, droghişti ori 
cârciumari — precum nici în acelea rela- 
tive la avocaţi,—nu,—căc! aceste legi suny 
de ordine specială, a caror justificațiune se 
află in cauzele lor proprii şi specifice, 

Aboliţiunea lor, chiar acordarea naţiona- 
lităţe: române la câţi-va streini ma mult, 
chiar la câte-va mii de Isdrailiţi, în fie- 
care an,—nu va schimba în nimic faţa lu- 
crurilor in România! câți-va streini—Evrei 
sai alţii, puţin importă—vor intra încă în 
baroi spre a rauri de f6me împreună cu 
sutele de avocaţi noui ce produc Facultăţile 
nostre de drent, în fie-care an, caţi-va — 
doui-trei — vor deveni farmacişt: în locul 
celor români — câţi-va droghişti streini în 
locul celor existenţi, în fine, câți-va otră- 
vitori mai mult, prin comunele rurale, vor 
dobândi dreptul de a ucide populaţiunea 
rurală. 

Nu, — aceste reforme nu vor avea nici 
o importanţă pentru indreptarea lucrurilor 
în România. 


— 216 — 


ALIANTA ISDRAILITĂ ŞI EVI'EIl DIN ROMÂNIA 


Reforma trebue se fie maï radicală şi 
ma! generală : ea trebue să proclame li- 
bertatea muncei şi libertatea capitalului, 
ori-care ar fi posesorii lu: Români sati 
strein —: Evrei, Turci, Tătani, Germani, 
Italieni sai Francezi. 

Ori-ce om să fie liber, în România, să 
se aşeze unde el va crede, că-şi va putea 
agonisi traiul, 

Ori-ce om se fie liber a exercita ori-ce 
profesie, — şua o exercita cum el va voi şi 
unde va voi — sub imperiul legilor penale 
ale ţărei. 

Ori- ce om se pótă întrebuința capita- 
lul săi, cum va voi şi unde va voi, — având 
el singur direcţiunea şi respunderea lui. 

Ori-ce om să fie liber a-şi cumpăra o 
bucată de pământ, ori unde nevoia ’l va 
povăţui, pentru a-şi face adăpostul lui, pen- 
tru a așeza pe densul o industrie sai un 
comerciii — sati pentru a putea face o ex- 
ploataţiune agricolă. 

Tâte legile, dar, cari violeză sai stân- 
genesc principiul libertăţei economice al 
muncei şi al capitalulu! trebuesc abrogute 
saii modificate. 

Insuşi faimosul art. 7 din Constituţiune 
trebue, am dis noi, revizuit. 

El trebue revizuit în sens: 


— 217 — 


N. BASILEŞCU 


a) de a permite factorilor economici—de 
or-ce credinţă sau naţionalitate, -- utli E- 
conomie. nóstre naţionale, se devină Ro- 
mâni—cu timpul şi pe măsura asimilațiu- 
nei lor cu Românii. 

Nu este drept, nu este folositer ţărei, se 
înlăturăm pe aceia ce vin, cu bună cre- 
dinţă şi cu iubire, la patria română, pentru 
motiv că Camerile nu aŭ timp să se ocupe 
cu cererile lor. 

Ori-ce om cinstit, ori-ce producător, oui- 
ce om folositor tëre: are dreptul a alege 
România sau altă ţară ca patrie şi no. su- 
ntem dator să-l primim saŭ sã’! respingem. 

Nu avem insă dreptul de a-l lăsa aeju- 
decat, 

Art. 7 trebue deci modificat în sens de a 
se menţine principiul naturalizaţiune: in- 
dividuale, dar luându-se Camerilur acestă 
însărcinare pe care ele nu o pot exercita, 
nici cu justiţie, nici în cunoscinţă de 
causa şi nici aŭ timp. 

b) de a permite factorilor economici şi 
capitalurilor de or-ce naționalitate, se în- 
ființeze în România industrii, exploataţiuni 
miniere, torestiere, agricole, etc. — liber şi 
independent. 

O singură reservă am facut, şi nu am fi 
departe se o generalisăm chiar pentru Ro- 


— 2183 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMANIA 


mâni,—ea este privitâre la moşii: noi cre- 
dem că ele trebue să rămână ca o supremă 
reservă din care să se preinoiască şi să 
se întărescă Talpa Ţărei nóstre, plugarul 
român, — pe care repausă tot edificiul no- 
stru social şi economic. (v. studiile nóstre : 
Talpa Tëreï). 


In line, o ultimă observaţiune: 

Nu există, am dis noi în nenumărate rån- 
duri. chestiune evrească specifică, pentru 
că nu exista in România, din punct de 
vedere legal, nic: Evrei, nici mahomedani, 
nici catolici, nici protestanți nic. chiar 
ortodoxi. 

Nu există de cât ómenı : şi aceşti 6meni 
se impart în două categorii : Românii adică 
cetăţeni ai Statului: român, şi Streină, ori 
care ar fi credinţa lor religidsă, 

Aceşti streini — în număr de aprope 
500,000 — formeză, în sinul naţiunei ro- 
mâne, atâtea naţi. destincte, câte credinţe 
religi6se ci aŭ şi la câte State e1 aparţin. 

Presenţa lor in mijlocul nostru constitue 
un mare pericol naţional, acesta se învede- 
reză adi mai mult de cât ori când, de 6re- 
ce ei turbură bunele nostre raporturi in- 
ternuţionale, cu tote Statele lumei, ei umple 


N, BAȘILESCU 


Universul cu tipetele lor sfăşietore contra 
României. 

Ei trebue se dispară ! 

— Cum ? Să-i ucidem? să-i expulsăm? 

— Nu. 

Şi în acâsta stă gloria şi ondrea Româ- 
niei. 

România a fost şi este cea mai tolerantă 
țară din lume şi dovada chiar neo dă pre- 
senţa acestui mare numer de streini. 

Sa-i absorbim, — să ni-i asimilăm în- 
cetul cu încetul, chiar cu sila, căci acâstă 
o exige interesul nostru național, precum 
o proclama Jon Câmpinenu, încă, din 1879. 

In România nu trebue să fie de cât 
Română. 

Cine nu vrea să fie Român nu are de 
cât se plece. ` 

O nouă politică se impune dar şi Ro- 
mânilor şi streinilor aflaţi în România. 

Românii trebue să înlesnâscă strienilor 
tâte mijlocele posibile pentru a deveni 
în fapt, iar nu numai în drept Români 
—adică, pentru a se putea asimila şi con- 
funda în masa naţiunei, — dar şi streinii 
trebue să abjure la tóte piedicile cari se 
opun la asimilarea lor şi cari menţin dife- 
renţiarea lor de restul naţiunei, chiar atunci 
cînd eï vii fost naturalisaţi, în drept. 


— 220 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMANIA 


Pentru acesta eï vor trebui să înveţe 
limba română, se contiacte şi să practice 
obiceiurile române, să se impărtăşes_ă, cu 
sufletul şi cuinima, la suferinţele şi la 
bucuriile po) orulu român, se contribue 
la formațiunea tradițiunilor istorice şi, maj 
presus de tote, se renunţe a invoca spri- 
jinul şi intervenţiunea streinilor în aface- 
rile interidre ale "Românie, căci pe acei 
ce recurg la protecţia streină, Românii 
în tot-de-una i-a oropsit şi i-a numit, cu 
drept cuvent, Trădălori de neam şi de țară. 

lată singura politică înţeleptă care va 
resolva arzătórea chestiune a streinilor în 
România )). 


1) Din Cronica, 23 Noembre 1902, 


— 221 — 


XIV 
Rolul tinerimei evree 
Este aprâpe o jumătate de secol, de când 
Evreii aŭ deschis României un proces a- 
cerb înaintea Tribnnalului opiniunei pu- 
blice a lumei civilisate. 


În ce constă acusaţiunea lor? 
Care este objectul acestui proces? 


Ei acusă România de a fi făurit—în con- 
tra lor—o întregă legislaţiune barbară, care 
“ silesce la emigrațiune sai, % condamnă la, 
morte, prin fome. 

Ei cer, pentru a scăpa de acestă groznică 
persecuţiune, naturalisaţiunea lor—ân bloc. 

Ce răspund Români? 

Că acestă legislaţiune este generală şi nu 
privesce numai pe Evrei, ci pe toţi streinil 
în genere — ori-care ar fi confesiunea lor. 

Că pentru a dobândi, în drept, naţiona- 
litatea română, trebue ca să fii mai întâi 
Român, de fapt—căci naturalisaţiunea nu 
este de cât recunbscerea şi consacrarea a- 
cestui fapt. 


— 222 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EAREI DIN ROMÂNIA 


Că prin a fi Român, de fapt—se inţelege 
şi in România, ca şi in tóta lumea civili- 
sată, să a. aceleaşi moravuri ca Românii, 
să ai aceleaşi tradiţiuni istorice, să vor- 
besci limba românsâscă, să simţi românesce, 
(v. Précis du Droit des Gens par Th. Funk- 
Brentano et Albert Sorel, pag. 11 şi 12), 
adică să tn contopesci de faptîn națiunea 
română, să faci trup cu ea, unul şi indi- 
visibil, căci «aceea ce constitue o națiune, a 
dis cu drept cuvint ilustrul Ed. Caro, (v. 
Revue des Deux Mondes, 15 Janvier 1871), 
este un mare şi neperitor amor de patrie, 
este uniunea acceptată, voită, consacrată de 
suferinţe comune, şi de devotamente reci- 
proce, cimentată prin sîngele şi lacrămile 
comune a mai multor generaţiuni. «Patria 
este acolo şi nu aiurea». 

Ori, tocmai procesul de faţă nu este do- 
vada cea mai patentă, că Evreii nu sai 
contopit incă în națiunea română, că ei nu 
simt încă românesce, că amorul lor pentru 
patria română nu intrece marginele intere- 
sului lor egoist? 

Şi într'acest proces, nu stă 6re crima şi 
orbirea lor? 

aie pâinea căt de rea, tot mai bine în 
jara mea», a dis poetul G. Cretzianu. 

Ori-cât de vitregă şi de rea mamă ar fi 


N. BAS LESCU 


România pentru unii dintre fiii e, totuşi, 
nu este permis acestora, dacă e. într'adevăr 
aŭ pentru ea «acel mare şi neperitor amor», 
să urzâscă intrigi în contra onvrei şi dem- 
nităței ei, în contra vieţei şi independenţa 
Statulm român; nu le este permis, sub 
nici un pretext, de a invoca în contra pa- 
triei lor, de fapt, sprijinul străinilor; nu 
le este permis să umple vazduhul cu ţipe- 
tele lor falucioase,— dar slâşietore. 

Nu,—căei tóte acestea constituesc, în tâte 
țerile din lume, crima cea mai mare, crima 
de înaltă trădare,—crimă contra siguranţei, 
linişte. şi ndependenţei patriei lor— dacă 
Romănia este cu adevărat patria lor, de 
fapt, precum ei pretind. 

Socrate, fu condemnat la mârte de con- 
cetăţeni sei şi preferi să se supună legilor 
patriei lui, şi să moră, în loc să-şi scape 
viata prin fugă, cum il consiliau unii amici 
a lui,—şi nici un cuvint nu a eşit ain gura 
lui contra uciguşilor să legali şi contra le- 
gilor ostratice ale patriei, a căror victimă 
însă el cădea! 

Aristide—cel just—nu comisese nici o 
crimă şi numa pentru că, graţie ascen- 
dentului săi asupra poporului, el ar fi pu- 
tut deveni periculos cetăţei el fu exilat: el 


— 224 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 


luă însă drumul pribegirei, fără însă a ridica 
pumnul contra patriei lui ingrate. 

Şi Evreii români sait Româniă- Evrei-cum 
qic ei insişi,—umplu spaţiul, de la Pacific 
pină la Marea Negră—cu ţipetele, calomniele 
şi insultele cele mai triviale şi nedrepte a. 
duse patriei lor— România ! 


Nu,—acei cari ridică pumnul în contra 
patriei lor, nu sunt fiii ei. 

Aceştia, în zadar, vor fipa, în zadar vor 
vocifera şi calomnia, — Româniu nu-i va 
recundsce, nu-i va încăldi la sînul sëŭ ! 


Cum trebue totuşi resolvat acest litigii, 
căci este cert, precum am dovedit, că el nu 
pote dura infinit? Că nu este just, în ori-ce 
cas, se solidarisăm, nici pe toţi streinii 
aflaţi în România, cu toţi Evreii, şi nici pe 
toți Evreii, cu toţi duşmanii României ? 
Dreptatea cere ca să dăm fie-căruia ce este 
al seii : suum cuique trebuere ! N 

Soluţiunea litigiului stă însă-—în mâna stre- 
inilor înşişi,—şi în special în mâna Evreilor. 

Lor le incumbă datoriade asepune în 
măsură să satisfacă exigenţele, pe cari ra- 
ţiunea şi principiile Dreptului Ginţilor am 
vădut că le pune: de a da dovegi că sunt 
în fapt deja Română şi încă bună Români : 


— 225 — 15 


N. BASILESCU 


dacă voesce să pătrundă în cetatea română,— 
ca frați Români. 

Pentru a pregăti acest resultat, rolul ti- 
nerimei isdrailite instruite este considerabil. 

Ia loc să aţâțe spiritele, să verse, în fie- 
care di,—-veninul şi ura lor contra României 
şi Românismului — în presa lor din ţară şi 
în cea din streinătate, — in loc să inspire 
vrajba între Români şi Evrei—ei trebue să 
se înhame la marea operă de asimilaţiune 
şi de contopirea Evreilor în masa română, 
—[ără de care asimilare să se scie bine că 
nici odută Evreii nu vor deveni cetăfenă 
Română. 

Prima lor dato'ie este deci de a cerceta 
dacă pâte,—cum se dice,—eiă însă nu sciă 
—in religia, în moravurile, în sentimentele 
lor, nu este ceva de revisuit, — dacă nu 
există veri un impediment întârziat, care 
să se opună la acâstă fusiune, 

Ei vor trebui să deschidă cursuri pu- 
blice, ad usum Evreorum, in care să le ins" 
pire sentimente românesci, să îi invete 
limba română, să le incumbe moravurile 
române şi iubirea de patria română, — şi 
numai de patria română, 

In acest scop, ei sunt în drept să facă 
apel la 6meni: invețaţi! români, cari cu 


— 226 — 


ALIANŢA ISDEAILICĂ ŞI EVREI DIN ROMÂNIA 


drag "i vor seconda în acâstă operă de im- 
păciuire socială 

Să se convingă, întrun cuvint, Evreii că 
altă soluţiune de cât acâsta nu există,— 
şi că cu forţa şi în potriva Voinţei naţio- 
nale — a Românilor, nici o dată, porţile 
cetăţei n6stre nu li se vor deschide! 


In fine, să înceteze de a mai apela la 
intervenţiunea străinilor — căci acesta nu 
pâte de cât vătăma causei lor şi aceleia 
a cureligionarilor lor. 

Acesta este, de all-fel, — trebue să re- 
cunâscem, — şi sentimentul tutulor Evrei- 
lor, cari înt'adevăr aŭ dor de țara acesta şi 
se gândesc nu numai la interesele lor vre- 
melnice, ci la viitorul patriei comune. 

Acest sentiment ’'l găsesc exprimat, în 
mod forte just şi laudabi!, într'o' scrisore 
pe care mai mulţi Isdrailiţi aŭ adresal’o 
directorului ziarului Le Journal de Buca- 
rest, încă din 1874. (Vedi No. 427 din 8 
Octombrie). 

«Am citit, dic ej, cu o adevărată satisfac- 
țiune în stimabilul dv. ziar din 4 curent, 
un articol prin care desminţiaţi azerţiunile 
unei foi americane; recunâşteţi vatriotis- 
mul Isdrailiților indigeni din România şi 
exprimati convicţiunea că ei aŭ încredere 


— 227 — 


N. BASILESCU 


in guvernul şi legislaţiunea ţărei şi cà ei 
sciù că acâstă chestiune se va resolva de 
către ţară, conform spiritului: secolului în 
care noi trăim. 

«In calitatea nâstră de Isdrailiţi indigeni, 
ne grăbim să ne exprimăm profunda nós- 
tră recunoştinţă pentru buna opiniune ce 
aveţi de noi şi vë asigurăm că nu vafi 
înşelat. Toţi iubim pămentul României, în 
care trăim, unde avem interesele nóstre 
morale şi materiale, şi suntem tot deauna 
gata să confirmăm sentimentele nâstre prin 
actele nostre. 

«Mulţumindu-vă, încă o dată, D-le Re- 
dactor, pentruideile emise în numărul din 
4 curent, vă asigurăm, că aşteptăm cu în- 
credere momentul, în care guvernul şi le. 
gislatorii ţărei vor resolve, din propria lor 
inițiativă, chestiunea Isirailiţilor români 
în spiritul secolului nostru. 

«Primiţi, D-le Redactor, expresiunea pro- 
fundei nostre recunoscințe, şi stimă, cu 
totul particulare, ce vě păstrăm, 

C. I. Halfon, M. Leon, A. Buchner, Em. 
Farchy, Israël I. Preciado, F. A. Focşa- 
nianu, Adolphe Weinberg». 


Ce se întâmplase, întradevěr? 
Şi atunci, ca şi acum, o raquetă pornise, 


— 228 — 


ALIANŢA ISDRAILITĂ ŞI EVREU DIN ROMÂNIA 


tot din America, asupra capului nostru. 

Un jurnal american Jewish Messager, din 
tam-nisam, ucusă Romània de intoleranţă 
ruligi6să ; el o declară nedemnă de a trai, 
ca fiind o pată pe carta Europei, — sub 
pretext că nol am persecuta pe Evrei. 

La acestă acusajiune, le Journal de Bu- 
carest r&spunsese în termenii următori— 
identici în fond cu aceea-ce no: inşine am 
scris aici: 

' «Mesagerul isdrailit din New-York (mu- 
tatis mutandis — aqi sar putea dice A- 
lianța Isdrailită) — face un rěŭ serviciú 
coreligionarilor săi politivi din România, — 
atacând, precum o face, guvernul român 
prin calomnii odi6se. Isdrailiţii indigeni 
nu voesc de loc amestecul strein în aface. 
rile lor; căci et sciù bine că un asemenea 
amestec ar fi o atentare la drepturile şi la 
demnitatea României şi nu le-ar putea, în 
consecință, de cât face rău. Ti aŭ incre- 
dere în guvernul şi ligile ţărei, şi ei sciu 
că o chestiune sociulă, ccea-ce improprii 
se chiamă chestiunea isdrailită, se va re- 
solva în ţară şi numai prin ţară, conform 
spiritului: secolului. 

«Incă o dată, nu pria violență şi calom- 
nie Isdrailiţii streini vor veni în ajutorul 
fraților lor din România, ci consiliindu-le 


N. BASILESCU 


de a iubi ţara lor, de a se identifica cu le- 
gile sale, cu obiceiurile şi tradițiunile ei». 

Acest limbagii leal, onest, animat de 
înalte sentimente de justiţie, de umani- 
tate, de patriotism, Pa ţinut atunci «le 
Journal de Bucarest» şi'l ţinem noi, adu, 
Evreilor, din lăuntru şi mai ales din afară, 
şi acest limbagiii laŭ aprobat însăşi căpe- 
teniile isdrailite du atunce’. 


Pentru ce nu se sc6lă, însă, şi adi din 
mijlocul tinerilor evrei— o | leiadă, care să 
rădice stindardul asimilaţiunui, să dea 
exemplu de iubire, de devotament şi de ab- 
negațiune pentru patria comună? Gia, ma 
mare parte, însă, tac, iar alţii clamă im- 
potriva României. 

Dar, cine sémänă vent, furtună culege). 


1) Din Cronica 2% Noembre 1902. 


- = 230— 


TABLA DE MATERII 


Pagina 
Jleen Română. . s’en’ eri Ale dis îi eta 3 
Evreii în România . .. sses’ fe 07 e 087 voia 7 
Eróre Politică , . s soea ‘a ‘l’ Se iei 15 
In'erviewusile l-l Prim-Ministru al lo nânici . , 23 
Emigraţinrile ,,. E gta die fat pa 33 
Comitas Gentium . .. . SE e e 4T 
Nota Americană ... E cui a i a . 59 
Doctrina lui Monroë în România . «e.s ee. 73 
Hibemus reum confitentem. . . e . . . . ... 53 
Tradătorul | . sc... rA i 2 ae E i 91 
Duplicitate şi Anarhie . . . seeauan e.. 107 
Evrot în România e. s.a eses’ à DT A a 157 


Alianțn Isdrailită şi Evreil din România . . e ; 125 


— 313 —