Revista de Cultura Armeana — An II, Vol III (1938)
ANUL H, VOL. Hi MARTIE 1938
REVISTA
DE
CULTURA ARMEANA i
BUCUREŞTI i:
www.dacoromanica.ro
„ANI
REVISTĂ DE CULTURĂ ARMEANĂ
APARE SUB PATRONAJUL D-LUI
PROF. N. IORGA
“Director: H. DJ. SIRUNI
(8 Strada Vaselor, Bucureşti)
ANUL li, VOL. IlI
Secretar de redacție: VAHAN GHEMIGIAN
Au colaborat la acest număr cu traduceri: D rele
Maria Bogdan, Filomela Ghiumiuşian, L.nii G. Agopian,
G. Balgian, O. Bedighian, V. Ghemigian, Cr. Odabaşian,
H. Tumageanian.
Coperla: A. Debeşirian
ABONAMENTE:
PENTRU 4 VOLUME LEI 200
www.dacoromanica.ro
d iure Sai
IZA Q
Driya
rié A
ETT
EINN G
A AR
AN] — Revistă ac cuntură Armeană
pa ema e E EEE EEE N
Sub patronajul d-lui Prof. N. IORGA
Director: H. Dj. Siruni
Anul II, Voi. |.
RASA ARMEANĂ
Date arheologice şi istorice
asupra primilor locuitori
După o călătoria de studii din inițiativa Consiliului So-
cielăţii Naţiunelor, pe care a făcut-o marele savant Fr.
Nansen în Armenia, în anul 1927, însoţit fiind de C. E.
Dupuis, fost consilier englez la Ministerul Muncii din
Egipt, G. Carle, specialistul francez în domeniul de agri-
cultură subtropicală, italianul Pio- Lo Savio, specialist
www.dacoromanica.ro
în construcţii hydraulice și norvegianul V. Luisling, a
întocmit un raport sub titlul „Scheme for the
Settlement of Armenian Refugèes: General Survey and
Principal Documents”, şi totodată o carte întitulaţă
„Armenia şi Orientul apropiat”, din care extragem urmă-
torul capitol:
Cea mai veche urmă antropologică culeasă în Armenia, este
un schelet găsit lângă o unealtă de silex la o adâncime de
6 „metri în valea lui Zangu, când se săpau temeliile fsinei
hidroelectrice în 1925.
După profesorul A. Kalantar din Erivan, acest schelet îşi are
originea în epoca primului paleolitic şi aparţine aceleaşi rese,
mai ales dolicocefală|, a tipului Aurignac care se găseşte la
Brian (şi la Galli Gill). Numeroase resturi megalitice posteri-
oare cu mii de ani au fost găsite de către savanții armeni fn
regiunea din Alagoez în 1924 şi la Novo Bayazet lângă lacul
Gotcha mai ales în 1926. Sau descoperit aici case de piatră,
fortificaţii, caverne, morminte ete. care aparţineau unui popor
cu craniul deosebit de lunguieţ, şi care ar fi trăit în aceste
ținuturi pe la sfârşitul erei de piatră (cu aproximativ 3.000,
de ani înainte de Christos) şi poate chiar înaintea şi în timpul erei
de bronz până către 2.500 înainte de Christos.
Această rasă doficocetfală avea încă din timpul erei de piatră
o civilizaţie relativ avansată şi un sistem de irigație desvoltat.
Ea avea cultul apei şi Dumnezeul său „Vischap” avea forma
unui peşte uriaş: ea a lăsat deasemenea hieroglife de un ca-
racter până atunci necunoscut, şi pe care savanții armeni l'au
descifrat mai târziu.
In era de bronz, poporul cu craniul lunguisţ care locuia în
Armenia, desvoltă meşteşugul metalului într'o manieră! origi-
nală şi care denotă o cultură deja avansată; numai în regiu-
nile meridionale au fost găsite obiecte din care se simte in-
fluența Mesopotamiei.
Babilonienii numeau Gutium ţara muntoasă din nord, care
se întinde la estul Tigrului superior, şi deja, cu 2.500 ani
înainte de Christos, această regiune forma un regat; o inscrip-
ție din această epocă, menţionează întradevăr pe unul din
regii săi. Aici Noë al Babilonienilor, numit Atarkhasis (sau
Xisuthros după Berossos) se împotmoli cu arca sa în {ara
numită Nizir, în timp ce Evreii cred că Arca sa oprit pe
www.dacoromanica.ro
3
muntele Ararat. Guteenii cuceriră Babilonia şi o dominară timp
de 124 ani, în decursul cărora domniră 21 regi (aproximativ
dela 2447 până la 2323).
Gutium-ul a fost probabil situat în partea sud-estică a re-
giunii care a fost mai târziu țara Urartu şi Armenia. 1000 de
ani mai târziu înscripţiile asiriene menţionează regiunile situate
poate puţin mai la nord, la estul lacului Urmia şi împrejurul
lacului Van. Aceste regiuni erau locuite de popoarele Nairi,
cu care regele- asirian Salmanasar l-ul şi fiul său Tu-
kulti-Nimurta I-ul, făcură răsboiu la începutul secolului XIII-a.
înainte de Christos. Cam pe la 1110 a. c. Tiglat-Pilacer în-
vinse armatele aliate ale regilor Nairi în câmpia dela Manazkert
la nord de lacul Van.
In secolele următoare, unul din regii Nairilor, sau mai bine
zis, un rege cuceritor, venit probabil din vest, a asigurat do-
minaţia sa asupra celorlalţi prinți şi a fortificat poziţia sa.
O inscripţie a unui rege asirian Assur-Nassir-Pal, 885—860. a. C.,
menţionează întradevăr pentru prima oară regatul Urartu (A-
raratul biblic), a cărui dominație se întindea peste ţinuturile
care înconjoară lacul Van. Acest regat se măreşte de pe urma tu-
turor regiunilor care devin ulterior Armenia. Numeroase. în-
scripţiuni asiriene menţionează răsboaiele lui Salmanasar III-lea
(830 — 8835 a. c.) contra lui Aram, regele Urartu-ului. In-
mult: inscripțiuni poporul Urartu se numeşte el însuşi Khalde
(Khaldini), nume care derivă din aceea a zeului lor Khaldis,
tot aşa cum acela al Asirienilor vine dela zeul lor. Asur. Toa-
tă ţara se numea Khaldea (ţara lui Dumnezeu) şi capitala
se numea Khaldina, oraşul lui Dumnezeu. Acest popor avea
o constituţie teocratică remarcabilă.
Oraşul Tuschpa (Turuspa al Asirienilor) numit mai târziu
Van, lângă lacul cu acelaş nume, a fost întemeiat cam pe la
anul 830 a. c., şi devine capitala Ceatului. Saridur I-ul (sau
Il-lea?), clădi o fortăreață pe o colină vecină oraşului, şi
care domina câmpia înconjurătoare. Pe rândurile de piatră care
suportau pereţii incintei, el şi succesorii săi gravară inscripţii
lungi povestind vieţile şi faptele lor mari. Multe inscripţii ase-
mănătoare au fost. găsite în alte părţi ale regatului.
Sardur II, înt”o înscripţie în limba asiriană, se în-
titulează „regele Nair-ei” şi urmaşul său Ispuinis îşi însuşeşte
acelaş titlu într'o inscripţie kald=e, în timp ce în alta este
www.dacoromanica.ro
4
numit „regele Biaingi”. Biaina este numele originar al ţărei
Van-ului. Regii kaldei următori nu se întitulau decât „regele
Biainei”. Aceste inseripţiuni sunt scrise cu caractere (unei) forme
asiriene. Cele mai vechi, acelea ale regelui Sardur, sunt scrise
în limba asiriană, peurmă ele fură redactate în khalldee, două:
sau trei sunt în ambele limbi. Limba Kaldeană,
până aici recunoscută, a fost mai mult sau mai
puţin descifrată în ultimii zece ani. Ea nu este arjană
nici semită, dar are afinități cu limba Mitanienilor. La fel
ca aceştia, caldeenii şi poate deasemeni Protohetiţii aparţin.
probabil grupei subarienilor veniţi din Asia Minoră (Capadocia).
E foarte probabil, că aceştia sunt Mitanienii care au fon-
dat regatul Asiriei; în tot cazul, primii regi asirieni cunoscuţi,
poartă nume mitanice. Cum am indicat deja, limba kaldiană
pare să fi avut multă asemănare cu limba georgiană. Regii
Biainei deveniră atât de puternici, încât la un anumit moment ej
ameninţară chiar să răpească imperiul lumei regilor . asirieni
care țin să adune toate forțele lor pentru a-şi menţine hegemonia.
Menuas a fost unul din cei mai remarcabili dintre regii kal-
eeni; dominaţia sa se întindea în egală măsură spre nord
unde cucerise o mare parte a văii Araxului, în nordul Arara-
tului. După ce alungase, în prima parte a sec. VIII-a înainte de Ch,
pe regişorii acestei văi roditoare, fiul său Argistis I întemeia
oraşul Armavir, în apropiere de actualul sat Tapa-Dibi în câm-
pia din nordul Araxului. Fiul său Sardur II sau III mări
oraşul şi consolidă şi mai mult stăpânirea sa. El ajunse pro-
babil la acest rezultat intinzând şi îmbunătăţind sistemul de
irigație şi construind canaluri largi pentru a aduce apa Araxului.
Chaldeenii erau foarte experţi în tot ceeace privea lucrările
hidraulice şi de irigație, artă p2 care o moşteniseră dela ve-
chile popoare dolichocztale care îi precedaseră. Ei ştiau să creeze
lacuri artificiale, să reguleze debitul fluviilor şi să aducă prin,
canale apă în câmpii pentru a iriga ogoarele şi
viile, în scopul de a face ţara cultivabilă. O parte din sistemul
lor de cultură este şi acum în uz şi constitue condiţia esen-
țială de viaţă din aceste regiuni. Regele Manuas clădi un ca-
nal lung de 70 \de kilometri prin care apa vunui isvor fu
adusă din munte până în împrejurimile Van-ului, şi permise
astiel întemeierea unui oraş înfloritor înconjurat de grădini
şi de livez},
www.dacoromanica.ro
5
Interesant că acest canal se numeşte astăzi Shamiram-Su,
râul Semiramidei, şi mereu de 2730 d2 ani el este încă artera
vitală a acestui fertil ţinut.
Regele Rusas I puse în valoare o altă parte a câmpiei
Van, construind un lac artificial a cărui apă era adusă în câm-
pie cu ajutorul unui canal. Această lucrare mai există.
Khaldsenii au făcut drumuri şi poduri. Lucrările lor dovedesc că
erau admirabili arhitecţi şi remarcabili săpători în piatră. Ei
ştiau să lucreze şi fierul şi celelate mbta!e şi erau foarte bun
turnători. Poate că şi ei aparţineau aceleiaşi rase ca şi poporul:
Khalibilor, posterior lor, şi eelebru în antichitate prin dibăbiai
cu care lucra fierul şi dela care Grecii au luat “numele oţe-
lului. După înseripţiile lăsate de Chaldeani, dominaţia lor se
întinde dela lacul Van până la lacul Gotcha spre nord-est;
spre nord-vest până la Erzerum, spre vest câmpia Mousch şi valea
Taronului până la Eufrat, aproape de Malatia, la sud-vest şi sud
până în' Siria, spre sud-est până în sudul lacului Ourmia.
Aceste regiuni sunt cele care constituiră mai târziu re-
gatul Armeniei. =
$ $ *
La sfârşitul veacului al optulea, înainte de Christos, regatul
din Urartu fu atacat de Cimmerieni, populație indo-europeană
care, venită prin nordul Caucazului, amenința şi Asiria.
Cam pe la 670 a. Chr. Cimmerienii fură împinşi in în-
teriorul Asiei: Mici de vecinii lor indo-europeni (iranieni) din-
spre răsărit, poporul din Achkuza (Sciţi) care coborâse spre
sud dealungul mării Caspice. Atunci regatul Urartu fu atacat
de Achkuzieni şi. de alţi vecini până în clipa când s'a prăbuşit
sub atacurile Mezilor indo-suropeni conduşi de Cyaxares.
Castelul ridicat pe muntele Toprak Kaleh fu distras şi în-
cendiat spre 585 a Chr. n. Rusas III, ultimul rege chaldeen,
pieri probabil în aceste împrejurări. Ninive fusese distrusă de
Mezi, Sciţi şi Babilionieni câţiva ani mai înainte, cam pe la
612 a. Chr. n.
Numele de Armenia (Arminia) este pentru prima oară dat
ținutului într'o inscripţie a regelui persan Darius Hystaspe, gra-
vată pe peretele unei stânci care se găseşte lângă Behistun (sau
Bissitun). Această inscripţie care datează cam din 521 a. Chr. n.
e scrisă în trei limbi (persana veche, elamitic-auzanic şi neo-ba-
bilonica); printre altele se menţionează oprimarea pe care au
www.dacoromanica.ro
6
suferit-o răsculații din Urartu, dar acest nume asirian e
redat prin Armanya, Armina şi Haiminuara. Această! numire ce
se iveşte brusc, şi care din această clipă va fi întrebuințată!
(numirile Urartu; Khaldeia, Biaina dispar de aci înainte din
înscripţiile asiriene sau chaldeen2) ne face să bănuim
că un nou popor, poporul armean, a invadat ţara şi a luat-o
şi în posesie în sec. VI a. Chr. n. Cam 80 de ani mai târziu
Herodot întrebuințează cuvântul Armenia pentru a designa ţara
care se găsea la nordul Asiriei; el scria că Eutraiul formează!
hotarul între Cilicia şi Armenia, ţara care se intinde pe o
lungime de 15 zile de călătorie (stațiune sau opriri sau 556.1/2
de parasangi) spre răsărit, bineînțeles spre regiunea lacului Ur-
mia. In epoca lui Herodot, Armenii ocupau toată această ţară.
După Herodot, Armenii au coborit din Frigieni. Aceştia ori-
ginari din Europa, erau numiţi Brygieni, în epoca în care
locuiau regiunea vecină a Macedoniei.
„Ei sunt, zicea el, poporul ceel mai bogat în vite cornute
şi în fructe din câte cunose eu”.
„Armenii, zice tot el, sunt deasemenea BORAN în animale
homesticet Această ipoteză confirmă presupunerile pe care am
fost ispitiți să le facem din alte cauze. Vechea iimbă armeană
era o limbă indo-europeană înrudită cu grupul demivestic (slavo-
leton). Limba frigiană era tot indo-europeană înrudită cu thraca;-
cele două popoare erau păstori care trăiau din creşterea vitelor.
Ei au locuit probabil la origină regiunile balcanice şi puţin câte
puţin, mânând din urmă turmele, au traverrsat trecătorile, poate
Bostorul (vadul boului?), până în Asia Mică. Acestea se vor
fi petrecut pe la sfârşitul mileniului al treilea şi pe la înce-
putul celui de-al doilea, înainte de Christos. Pe vremea aceasta
(spre 1900) Troia, care până atunci fusese locuită de oameni
cu craniul alungit, fu învinsă de un popor indo-european, cu
craniul rotunjit, care era poate cel frigian.. Ep. osibil ca 'Troiaz
nii din lliada, contra cărora Grecii luptau mult mai :târziu;
să fi aparţinut acestui popor. Numirile de Paris şi Priam pot
foarte bine fi frigiens. Popoarele indo-europene, care au învadat
Asia Mică, posedau cai şi plugari, ceeace le asigura o mare
superioritate în luptele contra adversarilor.
Tot cam în vremea aceasta, Khetitii (Hitiţii) care posedau
şi ei cai, ocupară Capadocia şi intemeiară acolo un puternic
` A — ~ a x). e . Gos a . .
regat Ei înaintară pânăn Syria şi chiaro în Babilonia, care
www.dacoromanica.ro
7
fu luat şi prădat în 1296 a. Chr. n. (sau poate in 1750).
Limha Khetiţilor se compunea în mare parte din elemente indo-
europene şi clasa conducătoare a acestui popor era probabil
de rasă indo-europeană.
In acelaş timp, la sfârşitul mileniului al treilea a. Chr. n.
„popoare noi, cea mai mare parte indo-europeni şi brachycefali
pătrunseră în Tessalia şi ?n Grecia. A fost desigur o perioadă
toarte turburată în Balcani. si barbarii aceștia din nord au
introdus idiome indo-europene în Grecia.
Numai în sec. XIV a. Chr. n. probabil unul sau mai multe
popoare cu craniul rotund, invadară Creta, venind cea mai
mare parte a lor din sudul Greciei. Tot atunci sau ceva mai
înainte popoarele brachycefale au înlocuit popoarele dolicho-
cefale în Armenia, şi £ probabil că mai târziu s'au instalat
Armenii în Capadocia, peste rămăşiţele regatului hitit şi ală-
turi de îrigieni, cu care pare să se fi aliat pentru a isgoni pe
Mochieni.
Origina numirii Armenia este necunoscută, dar în regiunile
unde Armenii au locuit, probabil, se găsese mai multe locuri
ce se numesc Armenion sau Arminion. Strabon (XI 4, 8 şi 13
12) vorbeşte de oraşul Armenion lângă lacul Boibeis în Thes-
salia. Iliada vorbeşte de Ormenion în Thessalia (II, 2, 734) pe
care Strabon (IX, 5, 9) îl numeşte şi el Orminion. In Bitinia,
în Asia Mică, exista un munte numit „Ormenion Oros”; lângă
Sinope, era portul Armena. Aproape de isvorul râului Halys
(azi Kizil Irmak} în regiunea Sivas era muntele „Armenion
Oros”. O inscripţie a regelui chaldic Menuas care povesteşte
campaniile sale către apus, citează o localitate numită Urmeni
(u-hi-ni) care e cuvântul grec corespunzător lui Orminion,
şi fiul său Argistis vorbeşte de oraşul Urmani. Din toate acestea
reiese că dela începutul sec. VII. a. Chr. n. chiar, Armenii
ar fi locuit regiunile muntoase vecine cu isvoarele lui Halys,
la vest de Urartu (Khaldia), care s'a numit mai târziu Marea
Armenie. Pe măsură ce puterea Khaldeilor slăbia prin ata-
curile triburilor indo-europene venite din nord şi din est, Ar-
meniji ocupau Khaldeea, susținuți probabil în cuceririle lor ide
triburile de acziaşi rasă ca Trerii (din Thracia) şi Cimmerienii.
Cea mai mare parte a Khaldeilor se refugiară în munți, iar
restul se amestecă cu Armeni, care întroduseră în ţară limba
lor proprie. Când Xenofon traversă Armenia cu cei „zece mii”
www.dacoromanica.ro
8
(401 a. Chr. n.) erau încă triburi rebele de Khaldei în în regiunile
muntoase ale Armenizi. Xenofon îi numeşte greşit Chaldeeni
şi-i descrie ca triburi independeate şi răsboinice, cu mult mai
răsboinice decât Armenii.
Când Armenii învadară Urartu, erau probabil în majoritate
păstori, în timp ce Chalzii erau cultivatori care posedau no-
ţiuni avansate asupra muncii câmpului şi livezilor, ca şi asupra
artei irigaţiei.
Civilizaţia armeană fu rezultatul acestor două elemente. Chiar
din timpul lui Herodot, (I, 194) ei se ocupau concomitent cu
creşterea vitelor şi cu agricultura. Ei construiau un fel de vase,
rotunjite din răchită şi acoperite cu piei, în care încărcau vinul,
trestia şi alte produse pe care le coborau până la Babilon unde
le vindeau. Cel mai mare dintre aceste vase putea să ducă
o încărcătură de aproximativ 5.000 ide talenţi (1,30 ton.) Strabon
(XI, 14, 4) scrie că Armenia posedă văi fertile cum e câmpia
lui Arax, şi altele şi de unde se recolta în abundență grâu
şi alte produse ale pământului. Ei se ocupă şi cu creşterea
vitelor (în special cai), exploatează mine de aur şi de diverse
metale. „Acest popor, zice el, e bogat” (XI 14,910).
Armenii se numesc ei înşişi Hai (la plural Haik) iar ţara lor
Haiotz Yerkir, mai, târziu iranizat în Haiastan (reşedinţa sau
ţara Haik-ilor). In regiunea lacului Van se pronunţa Khai. Ori-
gina acestui nume este nesigur. M. Jensen presupune că e
o derivație dela Hati, nume care se dădea Khetiţiilor, căci în
armeneşte „T” dispare când e plasat între două vocale. Această
derivație linguistică este posibilă dar nu sigură. Se regăseşte
numele Hai în mai multe denumiri toponomice ca Haitoz-zor
(valea armenilor) lângă Van, vechia capitală a Chalzilor; Hai-
kaberd (cetatea armenilor). Haïkagor. Haikavran, Haikaschen etc.
Ri F. NANSEN
www.dacoromanica.ro
pă
Li
FILOLOGIA ARMEANA
Ce datorează Armenii
ştiinţei germane
Cu ocazia implinirei a 1500 de ani dela traducerea Bib-
liei în limba armeană, P. S. S. Sahag Gokian, şeful
erudit al cultului armeno-catolic din România, a ţinut
câteva conferințe şpre a lumina marele eveniment de
acum 1500 de ani, și influența pe care a avut-o în
desvoltarea culturii şi civilizației armene în secolele ur-
mätoare. 4
Una din aceste conferințe era consacrată rolului fi-
lologiei germane în domeniul cercetärilor trecutului ar-
menesc, în toate fazele lui.
Dăm mai jos prima parte din acest studiu.
I. IN DOMENIUL GEOGRAFIEI.
Pentru a găsi începuturile istoriei Armenilor, trebue să mer-
gem cu trei mii de ani în urmă, până în acele vremuri când
Armenii. despărțindu-se de celelalte triburi indogermanice, au por-
nit din Europa înspre podişul Armenisi, pe care l-au cucerit după
www.dacoromanica.ro
10
îndelungate peregrinări. Istoria Armenilor, atât înainte cât şi
după |descoperirea scrisului armenesc în anul 406 după Chr.
este plină de probleme istorice, geografice, filologice sau cul-
turale, Datorită oamenilor de ştiinţă germani, filologi, istorici,
Sau rezolvat multe din aceste probleme, punând astfel într'o
lumină cu totul nouă istoria şi civilizaţia armeană. De aproape un
secol, lumina spiritului german pătrunde tot mai adânc în în-
tunericul care învălue trecutul poporului armean, determinând
acel formidabil progres în toate domeniile istoriei.
Masivul armean, cuprins între Marea Caspică, Marea Neagră
şi pustiul Mesopotamiei, cu culmi atingând 2000—5000 m., a
fost totdeauna un punct de atracţie pentru naturaliştii şi
geografii germani. Intro vreme când, a călători. în aceste regiuni
însemna o îndrăzneală neobişnuită, savanţi germani au venit aci
pentru a cunoaşte personal ţara şi locuitorii ei, ducând de aci
veşti germanilor de acasă, despre ţinuturile biblice şi oamenii ce
le locuese acum.
Inceputul l-a făcut naturalistul german Parrot dela Univer-
sitatea din Dorpat, care în anul 1829, a urcat pentru întâia oară
muntele Ararat, această mândrie a Armenilor. (A. Abeghian,
în revista „Hairenik”, 1930, IV, V.)
v-au urmat: Karl Koch, „Călătorii în Orient”, „Țările Cau-
caziene şi Armenia” (Wanderungen im Orient, 1846—7, „Die
Kaukasischen Laender und Armenien”, 1855; comp. A. Abeghian,
„Hirenik”, 1930, II, HI, V); Wagner, Călătorie spre Ararat
şi podişul Armeniei (Reise nach dem Ararat und dem Hoch-
lande Armenien, 1848); precum şi următorii profesori dela Uni-
versitatea din Dorpat: Bodensted, „O mie şi una zile în Orient”
(Tausend und ein Tag im Orient, Berlin, 1850) şi Haxthausen| `
(Transkaukasia, Leipzig, 1856); F. Blau, „Dela Lacul Urmia la
Lacul Van, (Vom Urmiasee zum Vansee, în „Petermann's Georgr.
Mitt.”, 1863, 200); Radde şi Sievers, Călătorie în Armenia de
Sus, (Reise in Hocharmenien, 1873), Nolde (Reise nach Armenien,
1895), Abich, Din ţările caucazului (Aus Kaukasischen Laendern,
1896). Ei ne redau adevărata imagine a ţării şi a locuitorilor
ei, a florei şi a faunzi ei. Geografia Armeniei şi formațiunea
masivului armenesc au fost studiate de Ritter (Erdkunde, IX
784, 972), Zahn (Die Stellung Armeniens im Gebirgsbau -- Vor-
derasiens, 1907). :
www.dacoromanica.ro
11
Valoarea cercetărilor -învăţaţilor - germani despre „Rerrage-
rea celor 10.090” în frunte cu Xenofon în anul 401 în Chr., au
lămurit şi ele unele probleme geografice referitoare la teritoriul
armenesc, înlesnind prin aceasta şi înţelegerea mai precisă a
istoricului grec. Cităm pe Streker şi Kiepert, Contribuţiuai la
studiul Retragerii celor 10.090 (Bettrage zur Erklaruag des
Riickzuges der 10.090, Berlin, 1870); Karbe (Der Marsch der 10.000,
Berlin, 1898); Beleck, Drumul lui Xenofon la retragere până la
câmpia Alaschkertului (Der Weg Xenophons auf seinem Rickzuge
bis in die Ebene von Alaschhert, 1899); Hofmeister, Retragerea
lui Xenofon prin Armenia (Der Rückzug JO RORLO NA durch Ar-
menien).
Aportul cel mai strălucit l-a adus însă ştiinţa germană în
domeniul geografiei istorice a Armeniei. Amintim numai în trea-
căt pe cei cari au studiat teritoriul armenese numai în cadrul
geografiei istorice generale, ca Kiepert (Lehrbuch der Alten Geo-
graphie, Berlin, 1878, 73, 83; Uber die aelteste Landes — und
Volksgeschichte von Armenien, Monatsber d. Berl. Akad. d.
Wiss. 1869), pentru a ne opri la c21 care luminează ca un soare
central întreaga hartă a Armeniei Vechi: Hibschmann. Opera
sa despre numiri geografice armeneşti „Die Armenischen Oris-
namen”, obligă pe Armeni la recunoştinţă veşnică. Inzestrat
cu întreg materialul istoric şi linguistic, el cercetează pas cu
pas fiecare nume geografic, dându-ne un tablou fidel al Vechei
Armenii, cu toate oraşele şi satele ei, cu munţii, cu apele, şi
cu toate schimbările pe care le-au suferit hotarele ei în de-
cursul vremurilor.
„ Hubsehmann este un isvor ngsecat pentru oricine vrea Să
studieze Armenia istorică.
Intre Vechea Armenie şi Armenia Nouă, trebue să aşe-
zăm cu întreaga 2i autoritate, opera în trei volume a lui Leh-
manun — Haupt: Armenien einst und jezt, I 1916, II.1 1926, II.2
1931, Berlin—Leipzig. Relatări istorice sau de actualitate, note
de călătorie, cercetări istorice, topografice, toate merg mână în
mână sub pana acestui învățat cu renume mondial. Plecând
dela constatări topografice, el aduce lumină nouă în multe
probleme istorice (de ex. imigrarea Da RIO, lupta dela Tig-
ranocerta etc.).
www.dacoromanica.ro
12
II. IN DOMENIUL LIMBEI
Populaţia autohtonă a Armeniei, îşi are şi ea limba ei:
Armeana. Ce fel de limbă este aceasta? Datorită cercetărilor
savanților germani, s'a putut descoperi adevăratul caracter al
limbii armene, ascuns până atunci sub acele numeroase înveli-
şuri, formate din elemente streine, cuvinte asiatice-caucaziene,
imprumutate dela popoarzle vecine în decursul vremurilor.
Inceputul l-a făcut Bopp, în cartea sa Gramatica Comparată
d limbilor indo-europene, (Vergleichende Gramatik der Indo-
germanischen sprachen, Berlin, 1856—61), Windisehmann în luc-
rarea „Locul limbii armene în ramura ariană” (Die Grundlage
des Armenischen im Arischen Sprachstamm, în Heh. der 1 cl.
d. bayer. Akad d. Wiss. III, 2 München, 1844), Gosche (De
ariana linguae gentisgue Armenae indole, Berlini, 1848), Lagarde
în „Preistoria Armenilor” şi „Studii armene”. (Zur Urgeschiżhte
der Armenier, Berlin, 1854; Armenische Studien, Gothingen, 1877),
Fr. Miller (Armeniaca). Aceşti savanţi aşează limba armeană
în familia limbilor indo-europene. !
Pasul hotărîtor pentru lămurirea definitivă a acestei proble-
me fu rezervat lui H. Hübschmann, care în 1875 declara că
limba armeană face parte din familia limbilor indo-europene,
având specificul ei caracteristic. Locul ei înlăuntrul familiei indo-
europene este între Ariana şi Slava-Baltica, şi aparține ĝm-
preună cu acestea grupului Satem în opoziție cu grupul Kentum
(greaca, italice, celtica, germanaa.) (Praf. Dr. H. H. Schaederj
Armeniertum — Ariertum, pag. 6.) Comp. „Locul limbii armene
în cercul limbilor indo-europene, Kuhn's Zeitsch. f. vergl. Sprach-
forschung N. I. II. 1. 1875, 5—49, „Despre Pronunţarea şi tran-
scrierea Armenei Vechi”, Z. D. M. G. XXX (1876) 58—80. — „Tran-
scrierea limbilor ‘iraniene şi a limbii armene”, Leipzig, 1882, VI,
44, — „Principiile etimologiei armene”, Leipzig, 18883, VI, 103%
După aceste studii de bază, Hiuibschmann a cercetat şi a
adâncit din ce în ce mai mult această problemă, în monumentala
se operă „Gramatica Armeană” (Armenische Gramatik, I, Leip-
zig, 1897, XXII, 575), din nefericire rămasă neterminată. Aş
putea să numesc această operă o anatomie linguistică. El cer-
cetează în parte toate cuvintele împrumutate dela persana şi
araba, dela greaca şi siriana, stabilind în acelaş timp vocabularu)
www.dacoromanica.ro
13
pur armenesc, comun cu patrimoniul linguistic al popoarelor
indo-europene. O realizare extraondinară! De atunci sau adus
unele neînsemnate corecturi, însă edificiul în întregimea sa a
rămas neclintit, iar toţi filologii sunt nevoiţi să meargă pe
drumul deschis de el.
După descoperirea alfabetului armenesc de către preotul Maş-
toţ, în anul 406 după Chr., prin combinarea şi transformarea
literelor altor limbi, armzana devine o limbă literară. In ceeace
priveşte origina alfabetului armenesc, ce limbi au jucat un rol
hotăritor în formarea literelor? Filologii 3au ocupat de această
preblemă. In fruntea lor stă filologia germană. Cităm: Lagarde
in „Gothinger gelehrte Anzeigen (1883, 281), Garthausen în
„Origina greacă a scrisului armenesc (Uber den griechischen
Ursprung der Armenischen Sschriţi, Z. D. M. G. XXX 1876, 74
f. f.), Fr. Miller, Simon Weber în „Biserica catolică în Armenia
Die Kath. Kirche în Armenien, 400—404) şi îin special J. Mark-
wart în „Origina alfabetului armenesc”. (Uber den Ursprung des
Armenischen Alphabets, Wien, 1917 II—60).
III. IN DOMENIUL LITERATURII
Evenimentul cel mai important după inventarea alfabetului
este traducerea bibliei în limba armeană în anul 435.
Cu o desăvârşită competenţă şi exactitate, caracteristice sa-
vanţilor germani, Simon Weber tratează pe larg acest eveniment
în lucrarea sa „Biserica catolică în Armenia”, cercetând în acelaş
timp toate problemele istorice, filologice sau linguistice legate
de el, contribuind astfel şi la istoria teologiei armene în secolul
al V-lea.
Literatura armeană din sec. V este alcătuită aproape numai
din traduceri. V. Fr. Neumann, Incercare despre o istorie a li-
teraturii armene (Versuch einer Geschichte der armenischen Litte-
ratur, Leipzig, 1836); Fr. N. Fink, Istoria literaturii Armene
(Geschichte der arm. Litteratur, în „Literatur des Ostens”, VII,
1907, 2, 77—274 şi „Die Armenische Litteratur”, Berlin şi Leip-
zig, 1906); A. Baumstark, Literatura religioasă 4 Armenilor şi
č Georgienilor, (Das christliche Schrifttum der Armenier und
Georgier, Leipzig, 1911, în Theol. Z. Tübingen 1894, 48—76).
Această activitate a Armenilor în domeniul traducerilor a
salvat o serie de opere de mare valoare pentru literatura uni-
www.dacoromanica.ro
14
versală, în sensul că originalul lor fiind pierdut, sau păstrat
în traducerea lor armenească. (A se vedea lista complectă în
„Bibliografia armeană”, „Das Armenische Schrifttum” de Ingli-
sian, Linz, 1929, pag. 10—12). Invăţaţii germani aut radus idin
armeana pe cele mai însemnate dintre ele. Cităm:
Dr. J. Karst: Cronica, tradusă din armeneşte, cu un comentar
critic al Textului (Die Chronik, aus dem Armenischen übersetzt
mit texthkritischen commentar, Leipzig, 1911, c. VI f. 319); i
Preuschen Erwin: /storia Bisericii a lui Eusebiu, traducere din
armeneşte, cart. VI şi VII. (Eusebius Kirchengeschichte, Buch
VI uad VII aus dem ae nincnen übersetzt. rapae: 1902,
XXIL 109). i
Niebuhr: Ce a câştigat istoria din traducerea armeană a lui
Eusebiu (Historischer Gewinn aus der arm. Ubersetzung des
Eusebius, KI. hist. u. phil. Schr. I. 179.)
Th. Mommsen: Manuscrisele armeneşti ale cronicei lui Eu-
sebius (Die arm. Handschriften der Chronik des Eusebius, Ferms
1895, 325 ff.)
Dr. Simon Weber: Scrierea Sft. Ireneu pentru dovedirea ves-
tirii apostolice, trad. din arm. (Des Hl. Irenaeus Schrift zum
Erweise der apostolischen Verkindigung, aus dem arm. iibersetzi
Kempten u. München, Korel, 1912, 8. XVIII, 68.)
Dr. W. Ludke şi Dr. Hermann Jordan: Armenische Irenaeus-
fragmente; Leipzig, Heinrich, 1913, IX, 222.
R, Rabe: Traducerea armeană a biografiei legendare d lui
Alexandru cel Mare. (Die arm. Ubersetzung der sagenhaften A-
lexander Biographie (Bendo-Kallisteuer) auf ihre mutmassliche
Grundlage zurückgeführt, Leipzig, 1896).
. Dr.: SAHAG GOKIAN
www.dacoromanica.ro
DATINE ŞI OBICEIURI LA ARMENI
Incoronarea regilor Armeni
Ceremonia încoronării regilor cu toate formele ei, arată cum
era concepută la armeni puterea monarhică.
Este cert că şi în epoca păgână regii armeni purtau go-
roane în timpul unor serbări speciale cari de bună seamă erau
mai mult de natură religioasă, căci în fruntea tuturor hrisoavelor
se pomenea ca titlu regesc: „Supraveghetor al Armeniei şi
apărător al zeilor”. Chiar o mare casă princiară, Bagratizii,
aveau dreptul şi funcţia ereditară de „Cavaleri ai coroanei”.
Ss pare că Bagratizii purtau acest titlu şi în epoca dinastiei
creştine a Arşacizilor.
Faust din Bizanţ şi Moise din Khoren povestese cum în
lupta din Țirav, Sămbat Bagratidul, când a pus pe capul
lui Merujan Artzruni, care urmărea scaunul regesc al Armeniei,
a spus: „In virtutea funcţiunii şi datoriei mele de cavaler al
coroanei te încoronez ca rege.”
După moartea lui Tirdat III-lea, dela Hosrov până la ul-
timul Artaşes, capii bisericii armene din familia lui Grigore
Luminătorul, cari erau înrudiţi cu familia domnitoare a Ar-
şacizilor, au avut un rol împortant cu prilejul încoronărilor
şi ca urmare au ajuns înfluenţi la Constantinopole sau la Tiz-
bon. Dar ne lipsesc mărturii scrise despre încoronare şi ceremonii
din aceea vreme. : !
Primul rege armean, încoronat cu ceremonii şi serbări creş-
tineşti, trebuie să fie socotit Aşot I-ul întemeiatorul dinastiei
Bagratizilor, care până atunci fiind principe al principilor, vasal
www.dacoromanica.ro
16
Marelui Emir din Bagdad şi primind din partea acestuia,
printr'un trimis special, o coroană regzască şi alte podoabe,
a fost proclamat rege.
După părintele Alişan încoronarea a avut loc în 835, adică
456 ani după căderea dinastiei Arşacizilor, în prezenţa catoli-
cosului Ghevorgh II din Garni în mitropolia Sft. Grigore din Dvin.
Amănuntele acestei ceremonii şi ordinea în care sa des-
făşurat, ne lipsesc.
In acele rare manuscrise „Rituali” unde ceremonia încoronății
de regi este pusă alături de ceremonia ungerii catolicosului,
sunt din epoca ciliciană.
Părintele Alişan, în „Huşigk” al său spune că el a în-
tâlnit o'altă mărturie de încoronare care este mai scurtă, mai
simplă, pare mai veche şi se potriveşte mult cu felul înco-
ronării lui Aşot.
Aci prezint această încoronare în părţile principale, luând
din lucrarea pomenită „Huşigk” a lui Alişan.
II.
Regele este îmbrăcat în hainele-i regeşti, hlamida purpurie,
iar coroana se pune pe masa sfântă pe o tavă de argint.
Se spun atunci psalmii: „Doamne «ascultă-ne rugăciunea”, şi
„Spoveditu-s'a ţie Doamne”. Şi catolicosul se ridică, se aşează
în picioare în fața altarului sfânt, având la spatele său pe
cel care va fi rege,
Un preot predică: „Rugaţi-vă cu credință” şi apoi catolicosul
spune această rugăciune: „Tu care eşti rege al re-
gilor. Cristoase şi stăpân al stăpânilor, creator al tuturor
lucrurilor, salvatorul lumii, îndeplineşte dorinţa noastră şi fă
în bine ruga noastră şi păstrează tare şi neclintit poporul sfin-
tei noastre biserici, dând nouă ca păstor îngrijitor, pe el (numele
regelui) pe care l-ai ales şi l-ai numit rege al dinastiei lui
Torgom. Păzeşte-l de duşmani, pentru ca să poată ridica biserica
universală, să o încununez? cu glorie şi să o ţini, în fiinţă, şi
prin puterea credinţei noastre neclintită şi nezdruncinabilă să
conducă zile lungi.
„Tu eşti izbăvirea noastră, reazămul şi ajutorul nostru. ie
ți-se cuvine glorie şi putere”.
Apoi se cântă: „Regele iubitor de Dumnezeu” şi
catolicosul luând pe rege de mâna dreaptă, îl intoarce
-www.dacoromanica.ro
17
spre popor, care îngenunchează iar preoţii toţi cântă de trei ori:
„Harul dumnezessc şi ceresc să pogoare peste — numele regelui
— şi să-l cheme la scaunul regesc al dinastiei lui Torgom,
miruindu-l ca regele Constantin cel Mare”. Poporul glăsuieşte:
„Fie, fie, amin”.
Apoi îl întoarce pe rege cu faţa spre altar. Se fac următoa-
rele ceremonii: Psalmul „Regele a sperat în Dumnezeu”, se
citeşte din apostolul Pavel, scrisoarea I-a către Timotheios, capi-
tolul II, 1—7, şi din scrisoarea II-a a Catolicosului Hovanes I-ul
20—27, „Dumnezeu să te asculte în zilele-ţi grele”. Se mai ci-
teşte din evanghelia lui Luca XIX, 12—28. |
Catolicosul se roagă din nou: „Doamne Dumnezeul nostru,
Tu care le eşti rege al regilor, care prin profetul Samuel ai ales,
pe robul tău David şi l-ai numit rege al Izraelului. Acum,
Doamne, ascultă ruga noastră. Din locaşul tău ceresc priveşte
pe robul credincios — numele regelui — pe care l-ai ales şi
vrei să-l pui rege peste naiţa sfântă, mântuită prin sângele Uni-
cului tău născut. .Dă-i lui putere, dreapta lui mereu birăitoare
să fie, înconjoară-l cu arma sfântului tău duh, pentru ca să
dobândească cu dreptate şi să supună toate popoarele bar-
bare.
„Seamână în inima lui frica Ta pentru ca să. rămână curat
în eA lui, să se închine în fața puterii Tale, să judece
drept pe popor, să facă dreptate săracilor şi să ocroteascăi
pe copii celor fără adăpost... Căci a Ta este puterea şi gloria,
amin”, | i
Apoi Catolicosul ia de pe masă hlamida şi pelerina şi le în-
mânează! preoţilor pentru ca aceştia să-le pună pe rege, iar el cu
mâna dreaptă pe capul lui, se roagă: „Dumnezeule a tuturor,
păstrează-l sub ocrotirea dreptei tale. Intăreşte stăpâni-
rea lui. In zilele lui să răsară dreptatea şi poporul să se
bucure de pace, căci tu eşti regele păcii ete”
După această rugăciune .catolicosul miruieşte creştetul şi
fruntea regelui spunând: „Am binecuvântat, am miruit şi am
sfințit pe acest rege, în faniel Tatălui şi al Fiului şi al sfân-
tului Duh”.
Se cântă: „Doamne ţine-l pe rege şi 'ascultă-ne”. Apoi, Cato-
licosul cu anda mâinile ridică coroana de pe masă, o
aşează pe capul regelui şi spune: „Am binecuvântat, am miruit
www.dacoromanica.ro
18
şi am sfinţit coroana şi regele”, etc. Poporul cântă; „Doamne
ține-l pe rege şi ascultă-ne”. i =
După încoronare se oficiază liturghia, când regele e dus
în stânga altarului unde rămâne în picioare; apoi se împăr-
tăşeşte. i
* * *
Ultimul rege Bagratid Gaghik II-lea, a fost miruit de către
Catolicosul Bedros Ghetadarţ, în catedrala din Ani în anul 1042.
După 154 ani, în 1196 a avut loc încoronarea regelui ci-
lician Leon Magnificul în ziua de 6 Ianuarie, ziua Bobotezei,
în biserica Sft. Sofia din Tarson fiind miruit de către Cato-
licosul Grigore VI-lea. Cu acel prilej Papa Celestinus dela Roma,
trimisese regelui Leon, prin delegatul său cardinalul Conrad,
o coroană iar Impăratul Henric VI-lea un steag purtând sem-
nul unui leu. La această încoronare au asistat toţi şefii bise-
ricilor vecine, principii armeni şi europeni.
Cuvântarea încoronării a tinut-o Nerses din Lambron.
Trebuie spus că şi ceremoniile încoronării regilor din Ci-
licia se asemănau întocmai cu acelea ale regilor Bagratizi. Căci
împreună cu scaunul catolicosului şi a diferitelor semne a fost
desigur transportat din Ani în Cilicia şi acel Ritual care conţinea
ordinea ceremoniilor de încoronare.
A. N, NAZAR
www.dacoromanica.ro
Ce AA
ATA n a SA
ŞTIINŢELE LA” VECHII ARMENI
Anania din Şirak
In a doua jumătate a secolului al VII-lea a strălucit în-
tâiul şi aproape singurul fizician-matematician al antichităţii ar-
mene, Anania din Şirak, Acest mare învăkat era din satul Ani
(viitorul oraş Ani) după mărturiile catolicosului Hovhannes Isto-
ricul şi ale lui Samuel din Ani; dar în loc să fie numit din
Ani, a fost cunoscut cu numele de Şirak, numele provinciei;
sau poate şi pentru faptul că primele studii le-a făcut în
seminarul mănăstirii Şirak.
Anania din Şirak s'a născut probabil pe la anul 615, căci
în 665 (în zilele domnitorului Grigor Mamikonian şi a catoli-
cosului Anastas) era la apogeul gloriei sale şi când desigur
vârsta lui nu putea fi mai mică de 50. Epoca studiilor sale
călugăreşti, coincide cu catoligosatul lui Komitas, şi a învăţat
la mânăstirea Şirak, poate chiar în zilele starețului Barsegh
Gion, care se bucura d2 o reputaţie mare de erudit şi de sfânt,
iar munca lui în alegerea şi clasarea cântecelor bisericeşti sunt
pomenite cu cuvinte de laudă în istorie. (Ormanian: „Azkapa-
tum”, pag. 716, 799.)
Din autobiografia lui Anania din Şirak se vede că el a fost
primul cercetător în studiile fizico-matematice în mijlocul ig-
moranţei care domnea pe vremea lui, din acest punct de ve-
dere. După terminarea studiilor 'de teologie şi linguistică în
patria lui, doreşte să studieze mai cu seamă ştiinţa numerelor,
www.dacoromanica.ro
20
adică aritmetica, socotind-o ca fiind mama tuturor ştiinţelor.
Cu aceasjă -dorință părăseşte Şirakul. Mai întâiu se duce la
Karin, unde se afla un învățat cu numele Eliazaros. Acesta
ii vorbeşte de un alt învăţat, anume Cristosatur, care trăia
prin părţile Armeniei a patra, Anania l-a găsit pe aceasta din
urmă şi-a studiat cu el timp de şase luni; şi-a dat însă Seama
că ştiinţa lui nu era atât de mare pe cât îi era şi reputaţia.
După cum se ştie, în Evul Mediu studiile universitare se
împărțeau în două cicluri. Intâiu T7rivium-ul, adică: gramatica,
retorica, filozofia. Al doilea ciclu îl constituia Quadriviuim-uly
care se compunea din: aritmetică, geometrie, astronomie şi mu-
zică. Se pare că pe vremurile acelea, în şcolile mânăstireşti din
Armenia se studiau destul de mulţumitor materiile din primul
ciclu. Quadrivium-ul însă nu exista. Anania din Şirak, doreşte
tocmai să aprofundeze studiile din acest ciclu şi chiar să com-
pună manuale.
Deci a pornit spre Constantinopole. Aci diferiţi cunoscuţi
îi spun că a venit de prisos până acolo căci vestitul învăţat
Tulkighos, astronom şi matematician, se află la Trepisonda, unde
se duc şi elevii din Constantinopole şi că el cunoaşte şi limba,
istoria şi literatura armeană. Anania a avut ca tovarăş de
drum pe trimisul patriarhului grec Philagre, care ducea cu
sine mai mulți elevi la Tukighos. Patriarhul era probabil Serghius
care a păstorit dela 610—638, iar acest Philagre este poate
acel Philacrios care fu sub împăratul Constantin al ;IV-lga,
vistiernicul împărăției (Bury, „Later Roman Empire,” vol. II, pag.
383—4). Prin urmare această călătorie a avut loc pe timpul îm-
păratului Heracle pe la anul 637. Pe aceea vreme, Anania avea
probabil vârsta de 22 ani. Oraşul Trepisonda era capitala pro-
vinciei „Armenia mare de nord” după noua împărţire a împă-
ratului Mauriciu din 591. (Sebeos, pag. 293, Tiflis, 1913.) Tre-
pisonda era un centru comercial şi un port important unde
se întâlniau trei mari drumuri comerciale. (Finlay, „/iStory of
Greece”, vol. IV, p. 309). Şcoala lui Tukighos se afla în lo-
caşul „Sfântului Eugineo”. Tukighos îl primeşte pe Anania
cu plăcere şi se bucură mult pentru faptul că în fine şi un
armean Sa gândit să vie la el pentru a studia ştiinţele fizice.
El spune: „Eu în copilăria mea am rămas mult în Armenia
şi. acolo era igaoranță.” El îl iubeşt> pe Anania ca pe un fiu
www.dacoromanica.ro
21
şi opt ani în şir îl învaţă nu numai aritmetica, dar şi fizica,
astronomia şi altele.
Anania spunea următoarele în privința cunoaşterii limbii ar-
mene a magistrului său: „Şi când voia să traducă din limba
elenă în armeană, nu avea şovoeli ca alți trăducători, ci, ca
şi cum ar fi fost scris în armeneşte, citea textul.” Şi apoi po-
vesteşte cum Tukighos învățase limba armeană. Tukighos, deşi
născut în Constantinopole (căci Anania în autobiografia sa îl
numeşte „cel din Bizanţ”), de mic copil, fusese dus
la Trepisonda şi rămase ca servitor lângă generalul
Hovhan, apoi făcuse militărie în Armenia şi până în zilele îm-
păratului Mauriciu rămânând acolo, învățase perfect limba şi
învățătura armeană. Pe generalull armean Hovhan Patriciu îl
întâlnim ca conducător al Armeniei greceşti între anii 582—590,
apoi între 590—591 îl vedem ajutând pe regele Hosrov al II-lea
pentru ca acesta să-şi recapete tronul şi în fine până în 5%,
conducător al Armeniei greceşti mărite. (Sebeos, p. 48, 66, 69,
111, 250, Tiflis, 1913.) Deci funcțiunile generalului Hovhan du-
rează cel puţin 11 ani şi dacă Tukighos a fost tot timpul în
slujba lui, desigur că a avut suficient timp să-şi însușească limba
şi literatura armeană.
Anania citeşte la Tukighos şi o mulțime de cărţi greceşti.
El ne povesteşte că la şcoala lui Tukighos se afla o bibiliotecă [a
acestuia, în care se găseau „atâtea scrieri cunoscute şi nebunoscute,
bisericeşti şi laice, literare şi istorice, medicale şi cronologice.”
Din aceste scrieri, puţine erau traduse în limba armeană,
Deci Anania cu ajutorul magistrului său întreprinde traducerea
unui număr important de cărţi, întocmind astfel o colecţie a
ştiinţelor Quadrivium-ului. Arhiepiscopul Eghişe Turian scoate
în evidenţă un foarte interesant punct în privinţa artei traducerii
în limba armeană. Mulţi traducători greci sau asirieni, cunoscă-
tori ai limbei armene, traduceau mai întâiu textul, cuvânt cu
cuvânt şi apoi un corector armean priceput, corecta greşelile
transformând într'o armeană corectă din punct de vedere gra-
matical şi stilistic.
Anania era însă mai norocos, căci magistrul său grec, putea
să redea textul străin dint”odată, întro limbă armeană curată
şi frumoasă. x f :
www.dacoromanica.ro
AS e
Astfel după opt ani de muncă şi studii, Anania se întoarce
în Armenia, în provincia Şirak, cu dorința de a fi folositor patriei
sale. Intoarcerea lui Anania din Trepisonda (unde a rămas între
anii 637—645) cade în zilele primei epoci a catoligosatului lui
Nerses al III-lea Constructorul. Anania în patria sa nu a găsit
dela început succesul pe care conta. Motivul acestei deziluzii
este desigur în mare măsură în legătură cu evenimentele ex-
terne. Armenia până în 661 a dus o viață politică vitregă din
pricina năvălirilor străine şi deci poporul nu găsea vremea şi
liniştea trebuitoare spre a se ocupa de ştiinţe. Dar poate şi
Anania în parte este răspunzător de răceala cu care a fost
întâmpinat.
Eruditul (armean poat? din pricina unor credințe religioase nu
prea ortodoxe şi a unor idsi prea liberale a fost persecutat chiar
de către contemporanii săi. Cu toate acestea munca sa de edu-
cator nu a fost zadarnică, căci a pregătit o serie de elevi
merituoşi. Când Samuel din Ani, în cronica sa (pag. 85) aduce
o mărturie defavorabilă despre elevii lui Anania, o face poate,
pentru a înregistra plângerile lui Anania despre neglijenţa, ne-
răbdarea şi snobismul unora din primii săi elevi.
II.
Anania din Sirak a fost primul care a întrodus în viaţa
întelectuală a poporului armean gustul pentru ştiinţa în înţe-
lesul de azi al cuvântului.
Anania a fost mai întâi de toate magistrul erudit al ştiinţei
numerelor, dar din toată opera lui ne-au rămas numai câteva
fragmente pe cari le-a publicat K. Patkanian în 1877 la Peter-
Sburg sub titlul „Rămășițe din scrierile lui Anania din Şirak”.
Opera de căpetenie a lui Anania — „Despre Cer”, se ocupă
de corpurile cereşti şi totodată încearcă o explicare a fenome-
nelor meteorologice. Această carte era până acum o sută de
ani, singura care trata în limba armeană despre kpstronomie
şi fenomene atmosferice. Scrierile lui Anania nu sunt nici azi
lipsite de interes, căci ele ne dau o icoană fidelă a ideilor pe
cari le aveau despre fenomenele cereşti, oamenii de știință
din aceea vreme.
Anania a mai scris un manual de aritmetică despre măsuri,
balanțe şi monede, care pare să fie o traducere.
www.dacoromanica.ro
23
O altă operă a lui este „Despre modul întrebărilor”, în care
pune el 24 întrebări şi probleme şi apoi dă dezlegarea lor.
Această operă pare a fi ultima în viaţa lui Anania.
Această lucrare este un studiu extrem de interesant. Este
însemnat nu numai pentrucă £ prima lucrare importantă de a-
ritmetică în literatura armeană veche, dar mai ales pentru,
faptul că Anania ne dă în această operă a lui o sumedenie
de informaţii istorice, geografice, etnografice şi tolklorice, apei
o mulţime de cuvinte, forme stilistice noui, cu ajutorul cărora
putem să lărgim mult cercul cunoştinţelor noastre despre vre-
murile trecute.” (Revista „Sion”, 1933, Noembrie, p. 381.)
Anania mai are o „Cronică”, care este prima iștorie uni-
versală scrisă în limba armeană şi care a servit drept manual
de istorie în seminariile mânăstireşti, secole dearândul.
Unii cercetători atribuiese tot lui Anania din Şirak, opera
„Geografia”, cunoscută ca fiind a lui Moise din Khoren.
Astfel Anania, prin problemele tratate de el şi prin stilul
lui, a devenit părintele limbei şi stilului. ştiinţific armean. Prag-
mentele ce posedăm din vasta lui operă sunt suficiente pentru
a ne dovedi că el a fost întradevăr un mare educator şi
îndrumător .Chiar cele două discursuri atribuite lui, au legături
cu ştiinţa numerelor, căci se ocupă îndeosebi cu chestiuni ca-
lendaristice. In afară de aceste discursuri toate celelalte scrieri
ale lui, au fost probabil manuale.
II.
Mai presus de toate însă acest mare şi neobosit învățat
trebuie socotit: un mare învățător, nu numai pentru faptul că
el primul a înființat şi a condus o şcoală laică şi a pregătit
o întreagă serie de elevi dar şi pentru faptul că a scris atâtea
manuale de ştiinţă, întocmite după programele şi metodele tim-
pului său, prezentând înteres şi azi. Limba întrebuințată de
el este în general corectă şi simplă. După cum observă prof.
H. Manandian în a sa „Școala elenistă”, Anania chiar âtunci,
când aduce citate din autori greci, are o grijă deosebită să
redea textul cât de clar şi simplu posibil. („Şcoala Elenistă şi
epocile ei de desvoltare”, Viena, 1928, p. 193—4.) Astfel limba
lui Anania fără să fie limba secolului de aur armean (sec.
www.dacoromanica.ro
SA
al V-lea d. Chr.) ‘este totuşi corectă cu stilul autentice armean
cu o uşoară înfluență a stilurilor elenice. ; .
Nu ştim cu precizie anul morții lui Anania din Şirak; poate
a murit pe la 700 când avea vreo 85 ani. Ultimii ani ai vieții
lui, i-a trăit în palatul lui Nerses Kamsarakan, probabil între
687—695 când acesta era guvernatorul Armeniei. Nerses, el în-
suşi în 707 a fost luat în Siria ca prizonier, unde foarte curând
a şi murit.
După câteva secole, Anania fu socotit nu numai drept
un mare învăţat, dar şi filosof prezicător, întrucât cartea vră-
jitorească „Vefhazaria” i se atribuia tot lui. Marele om da
ştiinţă din sec. al XI-lea, Grigor Magistros căuta cu deosebită
grijă şi interes operile ştiinţifice ale lui Anania, numindu-l „Ana-
nia matematicianul”:
EGHIA S. KASINI
www.dacoromanica.ro
OO ARSE
II = TI
DIN ISTORIA MEDICINEI ARMENE
Medicina în Armeno-Cilicia
Regatul întemeiat în Cilicia de dinastia Rubiniană repre-
zintă una din perioadele cele mai glorioase ale civilizaţiei ar-
mene.
Stabilit pe malurile Mediteranei, spre sfârşitul secolului al
XI-lea (1080), constituia un focar de renaştere politică şi inte-
lectuală pentru Armenii emigraţi din Armenia de Sus.
Agricultura, comerţul şi artele mau întârziat să inflorească
în Cilicia. Savanţii armeni ai epocii şi mai ales literaţii,
istoricii şi poeţii se adunară în această ţară, care luă numele
de Armenia Nouă, sau Mică şi în curând, Armeno-Cilicia.
In acest cadru se desvoltă, ceva mai târziu, vârsta de argint
a gândirii armene, nume dat acestei epoci (see. XII şi XIII) în
opoziţie cu vârsta de aur care fusese înfloritoare în sec. al V-lea
al erei creştine, în Armenia de Sus.
In ceea ce priveşte medicina, istoria nu ne aduce mare lucru,
privitor la perioada începuturilor regatului Cilicizi; cu toate
acestea, se presupune că, printre coloniştii armeni care, după
văderea dinastiei, Bagratizilor (1045), sau dus în Cilicia, erau
persoane care cunoşteau puţin medicina, vraci, care îngrijeau
pè bolnavi. ` Fm iei
După domnia lui Ruben l-iul, intemsiatorul dinastiei cili-
ciene, până la acesa a fiului său Constantin I-iul (1080—1095),
nu ne-a putut parveni nici un document privitor la medicina
din Cilicia. ri pi,
Sub domnia acestuia din urmă, primii Cruciaţi şi-au făcut
intrarea în Cilicia (1097), unde au găsit un sprijin important
www.dacoromanica.ro
261,2.
la acest prinţ. Cruciații erau probabil însoţiţi de medici, „Cava-
lerii — Ospitalierii” poate, care astfel vor fi fost primii ini-
țiatori ai artei de a vindeca în Noua Armenie.
Sub regele Toros l-iul (1100—1129) s'au întemeiat nume-
roase mânăstiri şi aziluri unde erau găzduiţi atât călătorii
cât şi bolnavii; dar deabia din sse. al XII a apărut midicinla
în Armeno-Cilicia.
ATIS,
=
Catoligosul (şeful suprem al bisericii armene) Nerses, supra-
numit „Șnorhali”, adică plin de înțelepciune, în Epistola sa
universală, dă poporului între alte sfaturi, un număr de prescripţii
de ordin higienic şi medical; de altă parte, acest prelat care
a fost un mare poet a dedicat două din poemele sale unui
medic armen numit Mekhitar din Her. i
Aceste poeme dovedesc celebritatea de care se bucura acest
medic pe lângă contemporanii săi; de unde deducem că arta
de a vindeca realizase un progres în. acest răstimp. í
Medicul Mekhitar se născu în oraşul Her, care se găseşte
azi în Armenija persană; după ce studie medicina în Persia,
apoi Arabia, se duse să se fixeze în Cilicia unde, în puțin ftimp,
cuceri un mare renume ca medie şi scriitor.
Cea mai importantă dintre lucrările sale medicale este în-
titulată „Vindecarea febrei” (La consolation des fievres) şi a
fost scrisă în 1184.
Autorul declară în această lucrare că a alcătuit-o bazându-se
pe lucrările medicilor străini iluştri: Arabi, Greci, Asirieni; tot-
deodată se găsesc şi vederi bazate pe experiențe personale.
Această lucrare dovedeşte grija mare pe care Mekhitar o
avea pentru sănătatea publică, şi sforțările pe care le-a depus
pentru a apăra poporul armean de flagelul febrei de diferite
feluri, ce se răspândise în Cilicia. i
Este adresată mai curând poporului, autorul scrie că a
alcătuito înt”o limbă populară şi prozaică, pentru ca toţi ci-
titorii să poate să o înțeleagă uşor, dar, în acelaşi timp, o
adresează şi doctorilor „pentrucă, spune el, acesta va consola
pe medici, instruindu-i, iar pe bolnavi făcându-i bine”.
Această frază scurtă ne face să vedem că în această epocă
erau şi alți medici care profesau în Cilicia şi că Mekhitar
se îngrijea de instruirea lor.
www.dacoromanica.ro
manene 27 —
Nu vom analiza aici „Vindecarea febrei” pentrucă la 15
Iulie 1899 am citit un studiu privitor la acest subiect, înaintea
Academiei de medicină din Paris, care a avut buna voinţă
să-mi exprime mulțumirea printr'o scrisoare ce mi-a făcut multă
cinste. Am început de altfel să traduc în franceză toată opera
lui Mekhitar din Her cu largi adnotări, dar wam putut termina
încă această muncă.
In 1908, Dr. Leidel din Leipzig a dat o traducere completă
în germană. In prefață mi-a făcut onoarea de a menţiona stu-
diul meu din 1899; acesta din urmă a fost citat şi în 1913
de Dr. Legrain în vastul său „„Traite clinique des fièvres des
pays chauds.”
Nu citez aceste amănunte decât pentru a arăta că „Vin-
decarea febrei” a lui Mekhitar a trezit în zilele noastre un
viu interes în lumea medicală.
Această lucrare a lui Mekhitar din Her,care a fost publicată
în 1833 prin îngrijirea mânăstirii armene a Mekhitariştilor din
Veneția, a fost descoperită! de un călugăr erudit ain zisa mă
năstire, Părintele Arsen Bagraduni; acesta, găsindu-se la Paris
în 1824, a întâlnit printre manuscrisele armeneşti din Biblioteca
Naţională, un exemplar din „Vindecarea febrei”, pe care l-a
copiat în întregime pentru a-l publica, deoarece până atunci,
manuscrisul din Paris, era unicul exemplar al operei citate.
Mekhitar din Her nu sa mulțumit să scrie numai „,Vindeca-
rea febrei”, el a alcătuit şi alte cărţi privitoare la patologie,
anatomie şi terapeutică în general. Rare fragmente ale acestor
opere se găsesc în manuscrisele medicale din epocile poste-
rioare. Lucrările în sine grau considerate până în prezent ca
pierdute, sunt de aceea bucuros să declar că am găsit în
ultimul timp o copie, la mânăstirea armeană din Veneţia, în-
trun manuscris, cota 1281, la Biblioteca din Saint Lazare, care
conţine o parte din „Vindecarea febrei”, transcrisă în 1294
era noastră, şi un manual de medicină tradus din arabă sub
regele Bagratid, Gagik I, care a domnit din 990—1020.
k
Mekhitar din Her trebue. să fiè avut cunoştinţe enciclopedice
pentru epoca lui: i se atribue traducerea unei opere de agro-
nomie al cărei autor este Ponius Anatolius din Beyrouth. Limba
acestei traduceri prezintă o analogie isbitoarre cu aceea din
„„Vindecarea febrei”.
www.dacoromanica.ro
28
Cu mult înainte. de a fi scris „Vinderarea febrei” (1184), el
trebue să fi fost celebru printre contemporaui odată ce se bucura
de. prietenia unui prelat ca Nerses care, încă din 1162, îi
dedica două din poemele sale, după cum am menţionat mai
sus. Deci, putem aşeza spre mijlocul sec. al XII-lea desvoltarea
artei de a vindeca în Armeno-Cilieia.
Această desvoltare avea, ce e drept, o origine arabă şi un
pie greacă, dar nu era lipsită de caractere naționale, şi din
acest punct de vedere numele lui Mekhitar de Her rămâne
strâns legat de istoria medicinei armene din sec. al XII-lea.
Tot în sec. al XII-lea se pare a fi fost tradusă în armeană
opera în care Galien a strâns, sub formă de dicţionar, nume
de, plante animale şi boale. Astfel medicina a ţinut să progre-
seze metodic, în Armeno-Cilicia, urmând avoluţia doctrinelor
medicale ce erau în cinste la această epocă.
k *
k :
Sub regele Leon al II-lea (1198—1219) numărul spitalelor
din: Cilicia creşte; leproşii, -excluşi până atunci din societate
şi obligați să rătăcească prin lume, găsesc un azil după cum
ne spune- istoricul Vahram Rabuni din sec. al XIII-lea.
Judecând după istoricii Ciliciei, acest azil se găsea între
Hadjin şi Vagha, într'o vale aşezată la sud, la o altitudine
destul de mare.
Este probabil că Leon al II-lea, supranumit Magnificul, care
se interesa de soarta leproşilor, era ajutat în această operă”
de medici capabili de a îngriji pe aceşti nenorociţi, ne lipsesc
însă date privitoare la acest subiect. Acelaşi suveran instalase
în capitala sa din Sis o grădină botanică, care a fost vizitată
în 1211 şi descrisă cu o admiraţie profundă de savantul german
Wildebrand.
Leon al II-lea muri în vârstă înaintată, în urma unor du-
reri care-i „deformaseră şi distruseseră mâinile şi picioarele”
spun istoricii; această frază, interpretată după datele medicale
actuale, ne face să ne gândim la reumatismul deformator; este
foarte curios să notăm de altfel că vechii autori armeni de-
semnau această boală cu numele de „boală de baron” sau
„boala regelui”
* * E i
Urmaşii lui Leon al Il-lea au continuat opera lui umani-
www.dacoromanica.ro
29
rară. Fiica sa, regina Zabel sau Isabela, a pus să se cgn-
struiască la Sis, în 1241, un spital mult mai important decât
tot ceea ce fusese făcut înainte. Acest spital a cărui inscripţie
a fost descoperită din întâmplare în 1833, se ridica în fața
porţii occidentale a zidurilor capitalei, pe un loc ridicat şi
bine aerisit. Un cronicar ai epocii, preotul Iacob, scria că
acest aşezământ era prevăzut din belşug cu ape termale ve
fuseseră aduse prin grija fondatoarei.
Regina Isabela avea obiceiul să viziteze des bolnavii găzduiți
în aşezământul din Sis, pe care-l dăruise şi cu medici, de oarece
numele unui oarecare număr dintre ei, în viaţă în această
epocă, a parvenit până la noi: aşa sunt Aron şi fiul său (Ştefan,
după cum şi rudele lor Djoslin, Hagop, Sarkis, Thâghiu, Vahram,
toţi medicii armeni originari din- Armeno-Cilicia.
Murind Zabel în 1252, fiica sa prințesa Fimie şi fiul ei
Leon al Il-lea, au continuat cu bună voe opera mamei lor;
Armeno-Cilicia a fost dotată astfel cu noui spitale şi leprozerii
kod $ *
In sec. al XIII-lea, arta de a vindeca făcea progrese repezi
în Cilicia, şi se traduceau în armeană lucrări renumite. Spre
1248, un preot numit Ischokhan sau Isac, bun. cunoscător în
arta medicală, traduse o carte de anatomie al cărei manuscris
există la Biblioteca Naţională din Paris şi pe care l-am odiar
în 1889 în revista ,Arévelk” din Constantinopol.
In 1294, Hethum, prinţ de Gorigos din Cilicia pusese să
se traducă un manual de medicină din limba arabă, din sec.
al X-lea, în acelaş timp cu o parte din opera lui Mekitar
de Her, după cum am spus mai sus.
Tot în sec. al XIII-lea un călugăr, Jean de Davuş scrise
o botanică a Ciliciei, pe care, din nenorocire, nu o cunoaştem
decât după titlu.
In 1265, generalisimul Sembat transpunea în limba populară
o adunare de legi elaborate în sec. al XII-lea de savantul erudit
Mekhitar Koş. Această colecție de legi, totodată religioase
şi civile, care a fost adoptată - textual drept cod oficial
al regatului Armeno-Ciliciei, conţinea şi reguli de higienă
In capitolul întitulat „Despre chestiunea de a şti /lacă;
leproşii trebue sau nu să se căsătorească”, căsătoria este foarte
sever interzisă acestor bolnavi, deoarece se spune, „că boala
se poate propaga printre noii născuţi, pentrucă s'a constatai
www.dacoromanica.ro
30
vă copii născuți din leproşi, care au avut clandestin raporturi
sexuale, sunt şi ei leproşi”. Astfel vedem că, ereditatea şi con-
tagiunea leprei frau chestiuni rezolvate în medicina din Armeno-
Cilicia. Pe de altă parte acest cod ia apărarea bolnavilor in-
ternaţi în, spitale şi azile şi promite, pedepse severe acelora
cari şi-ar permite să se poarte rău cu ei sub vreun motiv
oarecare. Capitolul întitulat „Despre judecata medicilor” caută
să limiteze acţiunea arbitrară a medicilor şi să pedepsească
pe acela dintre ei care, cu voință sau fără, ar cauza moartea
unui bolnav. La fel erau pedepsiţi şi medicii care nu vegheau
cu grije şi conştiinciozitate la instruirea elevilor lor. Aceasta:
dovedeşte, pe de o parte, că în Armeno-Cilicia exercitarea me-
dicinei era supusă unui control legal şi, pe de altă parte, că
medicii aveau 'obiceiul de a forma elevi; nu era deci începutul:
unei școale de medicină?
%* * *
Medicina în Armeno-Cilicia a continuat să progreseze fără
nici o piedică până în a doua jumătate a sec. al XIV-lea.
In acest secol, savantul armean, Nerses Balintz scrie lucrarea
sa asupra apelor termale din Cilicia, lucrare foarte documentală,
din nenorocire pierdută, şi pe care nu o cunoaştem decât du-
pă titlu, pentru moment. URS
In aceeaşi epocă, un călugăr cunoscut sub numele de Thoma
din Cilicia; a alcătuit o lucrare asupra florei şi faunei din
Cilicia; această lucrare al cărei manuscris este păstrat în Bib-
lioteca mekhitariştilor din Saint Lazare la Veneția, este plină
de miez, cu toate că e scrisă în rezumat.
Nici botanica, nici zoologia şi nici arta veterinară nu erau
neglijate în Cilicia. In această privință regele Hethum, probahil
al doilea, cu acest nume, a pus să se traducă din arabă „ei
lucrări, privitoare la arta de a îngriji caii; un fragment al
acestor traduceri se găseşte în manuscrisele Bibliotecii mekh-
tariştilor din Veneţia, care le-au publicat textual în 1867 în
revista lor lunară, numită „Bazmaveb”.
++ A
Cu tot acest progres, soarele Ciliciei începea din nenorocire
să se întunece şi cu el dispăreau pentru totdeauna tot felul
de întreprinderi de folos public.
O epidemie de ciumă din cele mai teribile se inrădăcină
www.dacoromanica.ro
Si
în capitala din Sis în 1356—1357 şi cauză foarte mari pier-
deri, între altele, aceea a regelui Constantin şi a fiului său.
Anul 1375 care a fost fatal regatului armean din Cilicia
şi care a însemnat sfârşitul independenţei. armene, văzu cum
se opri bruse desvoltarea medicinei în această ţară. Populaţia
armeană din Cilicia trebui să fugă ca azi, din patria sa, pentru
a căuta refugiu sub cer străin. Arta şi ştiinţa dispărea pentru
totdeauna din Cilicia.
După această dată, nu mai avem nici un document privitor
la medicina din Armeno-Cilicia, cu toate că, în secolul următor,
Sau distins mulţi medici armeni în patria lor de adopţiune în
Ungaria, India, Turcia şi în alte părţi.
Dr. V. TORGOMIAN
www.dacoromanica.ro
CULTURA ARMEANĂ
Trecutul şi ceva despre viito-
rul poporului armean
Dăm mai jos, după note stenogratice, conferința pe
care d-l prof. N. Iorga a ţinut-o în sala Ateneului Român
în ziua de: 23 Noembrie 1935, cu prilejul comemorării
traducerii Bibliei "în armeneşte. |
Să-mi daţi voie ea în această seară, în partea aşa de redusă
din timpul pe care-l aveţi la îndemână, şi pe care îndrăznese
a-l cere pentru mine, să vă fac, nu nişte-proteţii pentru viitor,
pentrucă nu ştiu cara va fi viitorul, — nimeni nu dispune ide
dânsul şi este îndrăzneţ -să arunce cineva formule, care poate să
nu se realizeze, ci săj &răt, cum cred eu că sar putea desemna
viitorul poporului d-voastră. .
www.dacoromanica.ro
£
Eag
AE
w
~
y
¥
z
i
ee
a
R
EE
PTE E
Din Evanghelia scrisă la Skevra
în anul 1193
www.dacoromanica.ro
Din Evanghelia zisă a Traducâtorilor
scrisă în anul 1202
www.dacoromanica.ro
Din Evanghelia zisă Regească
scrisă în anul 1272
www.dacoromanica.ro
Din Evanghelia scrisă în oraşul Tokat
în anul 1661
www.dacoromanica.ro
Lucrările Apostolilor“
Din
n anul 1310 la Cipru
î
ă
şcriş
www.dacoromanica.ro
Din Evanghelia Bisericei armene din laşi
şcrisă în secolul XIV,
www.dacoromanica.ro
Din Evanghelia Bisericel Armene din laşi
scrisă în secolul XIV
www.dacoromanica.ro
: ) x ; ; |
popii Ana ER
DD al Sn O
Uwe gl za zu 4 ky : i în ; 8)
Din Evanghelia scrisă la Suceava
în anul 1649
www.dacoromanica.ro
53
Iată, aici, în Bucureşti, graţie d-lui Siruni, se cultivă foarte
puternic sentimentul naţional armenesc, şi se face foarte bine.
Nouă ni trebuie oameni cari să iubească ţara unde se gă-
sesc şi. cari să lucreze cinstit şi pentru dânşii şi pentru al-
ceastă ţară. Ni face mare plăcere însă când găsim represintanţii
altor rase, cari păstrează în gândul lor patria lor cea veche
şi în inimile lor un sentiment p2 care trebuie să-l aibă pentru
poporul căruia-i aparţin; rămâne de ajuns pentru noi, aşa in-
cât nu se face nici-un fel də împărţire între sentimentele față
de Români, şi sentimentele, aşa de legitime, pe care Armenii
le au pentru poporul lor. f He
Armenii au drept la o patrie
Dar, natural, vă gândiţi fiecare dinire dv. şi mam gândit
şi eu de atâtea ori, care este viitorul pe care îl poate aştepta
poporul armenesc, ce poate ieşi pentru poporul acesta din si-
lințile, aşa de vrednice de laudă, pe care le face pretutindeni
tunde este risipit pe faţa pământului. Ce poate aştepta acest
`
popor? >
Cum am spus de multe ori şi toţi prietenii dv. 0 spun —
şi un cântec este în inima dv. —, aveţi dreptul la o patrie.
Aceasta este sigur .La o patrie chiar dacă ar fi să nu locuiţi
într'însa. Eu ştiu foarte bine că sunt foarte mulţi din Ar-
menii de față, afară də azi c2 au trecut în timpul din urmă,
cari mau venit din regiunile armenești, cari mau văzut niciodată
patria naţiunii lor nu vor avea ocasia să meargă acolo, de.
şi în momentul de față sântem în cele 'mai bune relații cu
Sovietele; noi am declarat că nu. voim să cucerim Rusia şi
Rusia a declarat că nu are nici o întenţie să ne cucerească pe
noi; relaţiile noastre, aşa dar, sunt nu se poate mai bune,
dar, cu toate acestea, o călătorie în Rusia încă sperie pe foare
multă lume. Aceasta însă e partea din poporul armenesc care
se bucură de oarecare libertate, care poate desvolta o cultură
pentru care a făcut opere măreţe.
Mulţi m'aţi văzut niciodaiă Armenia, mulţi nici nu- vo?
www.dacoromanica.ro
34
fi cetit ceva cu privire la patria strămoşilor lor şi în viitor
o călătorie acolo, cu toată nesfârşita amabilitate a d-lui Os-
trovschi şi a tovatrăşilor săi d= idzi din Rusia, o astfel de călă-
torie: este plină de greutăţi şi cuprinde unele japrehensiuni.
Ştiu foarte bine că, şi dacă sar crea o patrie armenească li-
beră, care ar cuprinde, nu numai el&mentele din stăpânirea
rusească, dar întinsa bucată de teritoriu care este în mână
Statului ultranaţionalist, a statului de înverşunat naționalism,
al d-lui Atatiirk, represintantul avântului acestuia nou al na-
ționalismului turanic turessc, ştiu că un Armean, rău informat,
cu privire la o ţară pe care ma văzut-o, mo să aibă ocasia
de a se duce acolo.
Aceasta mă face să mă gândesc i un lucru, cum se pot
împăca două elemente: tendința firească în spre patria aceasta
de odinioară, care poate să învie, — care, într'o anumită for-
mă, pe jumătate este inviată în acest domeniu al stăpânirii
ruseşti, sau care poate să învie şi dincolo —, şi, în acelaşi
timp, toate legăturile pe care dv. le aveţi cu popoarele unde
nu numai că sânteți deprinşi a trăi, dar înainte de dv. gene-
raţii întregi au trăit şi anume în /deosebite părţi ale lumii,
care sunt foarte departe de Armenia şi care nu samănă cu
Armenia de loc, cu niciuna din cele două Armenii. Şi. legă-
tura acestor Armenii ar fi pentru crearea Statului armenesc una
din sarcinile cele mai grele: legătura dintre Armenia din munte
şi cea de la Marea Mediterană şi, la mijloc, ce fel də culoar,
când 'vedeţi care este soarta culoarului polon în timpurile noas-
tre, ce încurcătură este în preseat şi ce primejdie, poate fi în
viitor? : ! ia EN KS ; SI
Armenii, vechii locuitori ai Moldovei
Dar sunt atâția dintre Armeni cari, mai ales în Moldova,
sunt aci de veacuri întregi. Principatul Moldovei a venit după
aşezarea în oraşele Moldovei d2 sus a unor elemente armeneşti
care au venit prin Marea Neagră, prin Crimeia şi, de acolo, luând
drumul mare tăttărese, prin care se schimbau mărfurile Răsă-
ritului cu Apusul, au ajuns în Galiţia, iar d2 aici s'au coborât,
ca adevăraţi descălecători în înțelesul cel mai deplin al cu-
vântului, în ţara care, în parte şi din causa drumului de comerţ
www.dacoromanica.ro
35
care sa creat, a devenit principatul moldovenesc. Noi am -fost
aci cari vam primit, vam ţinut, vam ajutat, vam iubit a-
colo, dar nu e mai, puţin adevărat că Statul acela al Moldovei
nu sar îi putut întemeia dacă nu ar fi fost un drum de: co-
merţ, sau el ar fi însemnat prea puţin lucru, şi comerţul nu era
al nostru, ci era al elementului, care stătea în fruntea comerţului,
deci Acmenii. Aşa încât dv. sânteţi oarecum părinții Moldovei,
— adică strămoşii d-voastră.
Când sunt legături aşa de vechi, aşa de puternice, aşa de
folositoare amânduror naţiunilor, care au folosit culturii gene-
rale a lumii, nu poate fi vorba de mutarea aceasta din lo-
curile unde vă găsiți în patria acestor strămoşi ai dv.
O paraleiă: Grecii şi Armenii
Aici este o problemă şi o foarte grea problemă, şi această
problemă sa pus şi pentru alţii. lată două naţiuni care în
-unele privințe se găsesc în aceiaş situaţie cu Armenii.
;- Nu aveau Stat naţional, şi dacă Statul naţional sa în-
temeiat, elemente foarte numeroase ale naţiunii se găsiau în
toată lumea, unde aveau o situaţie foarte frumoasă şi erau
necesari vieţii economice şi financiare de acolo; nimeni uu-i
poftia să se ducă, măcar în ce priveşte pe Greci, — în ce
priveşte pe Evrei, chestiunea este deosebită, mai ales în tim-
purile din urmă. Deci erau elemente aşezate cu o situaţie
foarte frumoasă, trăind din generaţie în generaţie în alte lo-
curi, şi de-odată se. întemeiază Statul. Când s'a întemeiat Sta-
tul grecesc, pentru Greci s'a întățțişat o foarte mare problemă:
„ce facem noi”? Pentru că Grecii se găsiau răspândiți în toa-
tă monarhia austriacă; era o solidă colonie grecească la Pesta,
una tot aşa de puternică la Viena; Trieste este o creație a
poporului grecesc; era un fel de tâtguşor când au venit Grecii
de s'au aşezat, şi apoi Trieste a ajuns să aibă o însemnătate
mare, care a crescut necontenit până în momentul de faţă,
când începe a scădea, pentrucă nu mai este debuşeul unei
puternice monarhii. Grecii erau şi în Franţa; elementele greceşti
se întâlniau în Anglia; dincolo de Ocean. In noua republică;
americană, se găsiau Greci, ale căror colonii sunt destul de
numeroase, şi bisericile ortodoxe cele mai frumoase sunt ale
lor; fi au acolo rosturi culturale cum nu (le are o altă naţiune
www.dacoromanica.ro
36
europeană de credinţa lor, mutată acolo. Grecii şi-au creat centre
şi în Nubia, unde, la Cartum, colonia grecească este una din
cele mai importante ;de când cu războiul între Împăratul Abi-
sinisi, simpatisat de anumite capete uşoare şi minţi îndărăt-
nice, şi între Italia spre care merg cale mai fireşti sentimente
ale noastre, au fugit o sumă də Greci d2 la Addis-Abeba. Ce
trebuiau să facă Grecii după ce s'a întemeiat la 1830 Statul
grecesc; să vie să se aşeze toţi acolo? Ei bine, nu Sa putut
desface din locurile unde li erau aşezările, unde era munca
şi capitalul şi viitorul lor, aşa încât Grecia a rămas în mars
parte săracă, şi Grecii cei mai bogaţi s'au aşezat în alte lo-
curi, ba s'a întâmplat şi o firească desnaţionalisare pentru
unele elemente desfăcute definitiv din ‘pământul lor de ori-
gine. i i
In ce priveşte pe Greci, ei aveau limba „aplă”. Nu înțe-
legeau textele cele vechi greceşti, pe când limba „aplă” se
vorbia în fiecare provincie. De altfel ei nici până astăzi wau
rezolvit chestiunea limbii literare: în discursurile din parla-
ment este o limbă cu caracter mai vechiu, în discursurile elec-
torale o limbă cum dă Dumnezeu, cum crezi că se prind mai
bine alegătorii; când este vorba de o lecţie la universitate,
aceasta se face în limba cea veche a lui Eschil şi Herodot,
dar, când se fac poezii şi se scriu nuvele, se înirebuințează!
limba pe care o vorbeşte oricine 'pe stradă.
Din fericire pentru poporul armenese nu este aşa. Poporul ar-
menesc înţelege în cea mai mare parte limba cea veche. Evo-
luția a continuat, dar nu aşa încât să fi> o prăpastie. Nu sânt
mai multe feluri de a vorbi armeneşte. Armenii înțeleg, stă-
pânesc şi întrebuințează cu desăvârşire limba lor, pe când
Evreii vorbesc toate dialectele de pe lum2, iar Grecii se trudase
să găsească o singură limbă pentru a se exprima.
In c2 priveşte crearea patriei d-voastră şi resolvarea prob!e-:
mei: cs vă faceţi cu patria- p2 de o parte, şi cu aşezările pe
care nu le puteţi părăsi, p2 d2 altă parte, situaţia vă este cu
mult mai uşoară. Geografic, este, am spus-o, greutatea unirii
celor două Armenii, străbaterea în diagonală a unei părți a-
pusene din continentul asiativ, dar supt toate celelalte rapor-
turi situația Armenilor este cu mult mai bună, 5
Din tot ce am spus resultă deci că majoritatea Armenilor
www.dacoromanica.ro
37
desrădăcinaţi nu se vor duce în Armenia, chiar dacă sar crea
patria lor. Toţi acei cari au o situaţie, cari pot servi patria
lor şi în locurile unde se găsesc, vor rămânea acolo.
Armenii, deparie de patria lor
i Aici vine acum partea din urmă a acestei expuneri, care
trēbuie să mângâie inimile strânse puţiniel de greutăţile a-
cestei probleme de a avea împărţită o nație în două: şi acasă
şi în locuri aşa de deosebite de casa cea veche. Sânt foarte bune
în viaţa lumii naţiunile care au numai ţara lor, dar sunt destul
de bune pentru omenire şi naţiunile care se găsesc şi aiurea
decât în ţara lor. y
Astăzi mai mult decât oricând este bine să existe această
„diaspora”, aceste elemente risipite dintrun popor inteligent,
muncitor şi care îşi sprijină viața, p2 o moralitate tradițională
care de sigur e una din marile puteri ale poporului armenesc.
Eu îi cunose dzla Botoşanii m'ei şi din alte locuri, şi ştiu ce
înssamnă viața de familie, lucru rar în timpurile noastre, a
poporului. armenesc şi legăturile care există din oraş în oraş,
dintro țară în altă ţară, între toţi cei cari fac parte idin
aceiaşi familie şi au acelaşi sânge în înţelesul cel mai re-
strâns şi cel mai intim.
Dacă se întâmplă printre d-voastră să fie cineva care a
a ascultat comunicaţia m=a la radio alaltăszară, comunicaţie
foarte tristă, îşi aduce aminte ce am spus despre teribila at-
mosferă de ură care împarte p2 oameni astăzi.
Dar, când omenirea este aşa, nu este bine oare să existe
câte o naţiune cu însuşiri mari, sau să existe şi un grup de
națiuni cu însuşiri mari, care, fiind răspândite in mai multe
țări şi având legături de la o ţară la alta, să formeze acele
elemente de corelaţie, de colaborare care înainte existau într'o
formă ce acum a dispărut?
Şi, vedeţi d-voastră, astfel poate folosi cineva ţerii sale şi
atunci când nu este acolo. In adevăr, o naţiune s2 sprijină în
infăptuirile de care se bucură nu numai prin ceia ce se face
acasă la dânsa, dar prin felul cum este represintată în ochii
altora, din alte părți. Nu ştiu dacă simpatia de care vă bu-
curaţi d-v. în cale mai multe țeri ale lumii este datorită nu-
mai muncii ţăranului armean din Vechea. Armenie sau
operei de naționalism jertfitor îndeplinite de revolu-
www.dacoromanica.ro
38
ționarii. = d-v. în patria cea veche, ori aproape de
patria cea veche, şi dacă simpatia aceasta nu este datorită felului
cum flementul armenesc se poartă în toate ţerile în care s'a
găsit şi a îndeplinit o operă folositoare societăţii care i-a
primit şi li-a dat tot ce poate da o omenească! ospitalitate
în. cea mai largă desfăşurare a ei.
Aşa încât, pentru a mângăia sufletele care ar dori să re-
solve altfel chestiunea acestei împărțiri a patriei lor, €u vă
spun, încheind această conferință: dacă, se poate, în viitorul
acela, pe care generaţia mea cred că nu-l va apuca, dar care,
atunci când va fi o altă (dreptate pe lume, va putea să /se
stabilească, să se creeze măcar o parte din.ce a fost vechea
civilisaţie armeană la vatra ei, ferice de acela care va fi în
stare să! îndeplinească acest rost acasă. Dar, dacă, prin puterea
împrejurărilor, un altul se va găsi aiurea şi mai departe, acela
va avea îndoita mângâiere de care vă vorbiam: mângâierea
aceluia care ajută la civilisația lumii înduşmănite, şi anume
ajută prin tot ceea ce reprezintă legătura dintre Armenii îm-
prăştiați pe toată fața pământului şi convingerea că, făcând
cinste naţiunii lor în străinătate, o ajută să se ridice, să în-
temeieze şi să menţie în patria de care a dorit. Zi
N. IORGA
www.dacoromanica.ro
ARMENII IN VIAŢA ALTOR POPOARE
Catalonia şi Armenia
în timpul lui lacob ll, regele Aragonului
(1291—1327)
Dăm mai jos partea doua a studiului consacrat rapor-
turilor istorice dintre Armenia și Catalonia, în timpul re-
gelui Iacob! II al Aragonului, — publicat în 1923 (în Mé-
langes de VEcole Roumaine en France) al D-lui Const.
Marinescu. profesor la Universitatea din Cluj şi membru
Corespondent al Academiei Române al Soc. regale boeme
de ştiinţe, al Academiei de litere din Barcelona și ‘al
Soc. de Geografie din Lisabona.
Trebuie să adăogăm că raporturile pomenite, care îm-
brăţişează o epocă de 36 ani, erau sortite să devie
mai târziu sub domnia Ciliciană a regelui Leon V-lea,
mai strânse, atunci când suveranul pribeag şi-a căutat
un adăpost în Spania.
www.dacoromanica.ro
40
Regele Oșin al Armeniei
trimite moaştele Sf-tei Thecla catedralei din Taragon
Relaţiunile comerciale, pe deoparte „preocupările de- cru-
ciată ale lui Jacob II, p-de alta, creiară, între el şi suveranii
Armeniei, o prietenie care _se arată prin tot felul de servicii
reciproce. . i
Regele Sembat (1286—1298) trimisese la un moment dat
la curtea din Aragon un cavaler „Johannes Lombards” şi pe
un oarecare „Jacobus de Arulis” dih ordinul Predicatorului 1). La
21 August 1305 acelaş Dominican, ambasador al regelui Leon
IL (1301—1307) la Roma pentru chestiuni privitoare la cre-
dinţă, fusese recomandate papei Clement V de către regele
Aragonului 2). La- un moment dat, nu lipsi nici mult ca o
alianță de familie să fie încheiată între cele 'două dinastii.
Regele Oşin al Armeniei ar fi vrut să ia în căsătorie pe
Isabela, una din fiicele lui Jacob II. In scopul acesta a in-
tervenit pe lângă fratele suveranului aragonez, Frederic II, regele
Siciliai. Cu toate acestea, mâna tinerei prințese fusese făgăduită
lui Frederic, duce de Austria, a cărui soție şi deveni de altfel 3).
In 1319 Jacob II, bolnav de friguri, primia vizita fiului
său Ion, înaintat la rangul de arhiepiscop de Toledo, în a-
celaş an 4) şi vizita lui Ramon dWAviny6, stareţul sfatului ca-
monicilor din Taragon trimis la curte de către arhiepiscopul
Jimenez de Luna 5).
Cunoscând bunele relaţii care existau între regele Aragonului
şi suveranul armean, ei au intervenit pe lângă Jacob II ca
să-l hotărească să ceară lui Oşin moaştele sfintei Tecla 6), pa-
troana catedralei, din Taragon 7).
Ținând seamă de rugămintea lor, suveranul expedie la 4
Septembrie 1319 pe catalanul Simon Salzet, locuitor din Bar-
eslona cu un dar de doi cai şi giuvaieruri pentru regele Ar-
imeniei. Ambasadorul regal era însoţit de doi eclesiastici ca-
talani. hi a
Jacob -II ceru lui Oşin să încredințeze celor doi clerici o
parte din moaştele sfintei Tecla pe care ar fi voit să o im-
partă între catedrala din Taragon şi alte biserici.
El îl ruga chiar, că dacă corpul sfintei nu s% găsia în re-
gatul său să poruncească să-l caute aiurea 9). A
www.dacoromanica.ro
41
Oşin se grăbi să satisfacă pe regele Aragonului. ' !
Anul următor Simon Salzet şi cei doi clerici se întorceau
în Catalonia însoțiți de ambasadori armeni. Ei erau purtătorii
unui braţ şi ai unzi alte părţi din corpul sfintei patroane din
Taragon 10). Toamna ajunseră la Valencia.
In vremea aceasta, regele Armeniei fusese asasinat împreună,
cu unul din nepoţii săi, de nobilii ţării, duşmanii apropierii
de Sfântul Scaun, de care suveranul lor se făcuse vinovat 11).
Văduva sa, regina Ioana, fiica lui Filip, prinţul Tarentului12)
şi fiul său Leon IV aduseră la cunoştinţa regelui Aragonului
trista veste prin pas ador care însoţiau pe ape cata-
lani.
La 27 şi 28 Neve Jacob II mulțumia noului rege Leon IV
(1320—1342) şi mai cu seamă reginei Ioana, care sprijiniseră
cererea regelui Aragonului faţă de Oşin 13). :
Câteva zile mai târziu, suveranul punea în vedere arhiepis-
copului din Taragon să primească cu toată cinstea 14) pe am-
basadorii armeni, care vo? veni la reşedinţa lui.
Preţiosul dar al lui Oşin nu pătrunse cu toate acestea în oraş
decât în anul următor probabil în ziua de 19 lunie15). Multe
minuni ar fi însemnat sosirea mult aşteptată a sfintei patroane
în oraş.
Regele şi fii săi, arhiepiscopul Jimenez, un mare număr de
nobili şi mii də clerici făzură parte sdin impunătoarea pro-
cesiune care însoţi moaştele la cattedrală.
Evenimentul avu un epilog desttul de banal.
Arhiepiscopul, stareţul şi sfatul canonicilor făgăduiseră lui
Simon Salzet, înaintea călătoriei sale spre Armenia, 0 rentă
anuală de o mie de bani. -
Legământul a fost respectat până la 1323. Dar, deoarece în
cursul acestui an, Salzet nu mai fu plătit el fu nevoit să se
plângă regelui, care la rândul său intervenia în favoarea ve-
chiului ambasador, p2 lângă Jimenez de Luna Ramon d'Avinyo
şi pe lângă starețul din Taragon16).
% * *
Ultima urmă a legăturilor dintre regele Aragonului şi Ar-
menia. ne este arătată printr'o scrisoare pe care Jacob II o
expedia la 1 Septembrie 1326 regelui Leon IV.
www.dacoromanica.ro
42
In calitatea sa de prieten şi vechiu promotor al cruciatei el
se bucura de a afla dela procuratorul în Occident al regelui Arme-
nizi, un oarecare Toma din Tripoli, că marele Maestru al Or-
dinului Sf. Ion, Helion de Villeneuve, Louis de Clermont 17) şi
câţiva alţi nobili îi vor veni în ajutor. 18)
Anul următor, Jacob muri.
Relaţiunile “comerciale, legăturile stabilite prin spiritul de
cruciată care va mai produce încă expediții de-alungul sekolelor
toate acestea demonstrează că Armenia şi Catalonia nu erau
împiedicate „de distanţă de a se cunoaşte bine cel puţin din
secolul XIII-lea.
Se venerează încă în Taragon moaştele aduse în Catalonia,
də mai bine de 690 ani, d2 către trimişii regelui Oşin, aceluia
căruia ar fi vrut să-i fie ginere.
Prof. Const. Marinescu
1) Finke, Acta Aragonensia, II, Berlin— Leipzig, 1908, p. 742, No. 1.
2) Finke, ibid, nota 2.
3) Finke, i, 344—5. Pentru căsăloria Isabelei cu Frederic de
Austria vezi H. Zeissberg, Elisabeth von Aragonien, Gemahlin Frie-
derich des Schönen von Oesterreich /Silzungsb. d. Kais. Akad. d.
Wissensch in Wien, t CXXX VII (1898).)
` 4) Pentru, acest fiu al lui Jacob IL vezi J. Villanueva Viage lite-
rario a las iglesias de Espana, t. XIX, Madrid, ;/1851, p. 204—7 şi
Finke, I p. XLIII din introducere.
5) Pentru acest personagiu V. Villanueva ibid, p. 200—4.
6) Se sărbătoreşte la 23 Sept, Afirmativ lui ©. Holzhey. (Die
Thekla — Akten, ihre Verbreitung u. Beurteilung in der Kirche
(Veröffentlich aus dem Kirchen hist-Seminar München JI R. No. 7,
München, 1905, p. 89—100) după care ar fi posedat la Taragon
moaştele aceslei sfinte dela 633, afirmaţie care nar putea să fie
menţinută după darea de seamă de față.
Ca o consecință a celor ce spune în privința aceasta ilolzhey,
nu vrea să admită că regele Armeniei să fi trimis în 1323 o parte
din corpul sfintei în Calalonia. Bisericile din Milan, Riga, St.
Riqiuer etc. pretindeau şi ele că posedă moaștele sfintei asiatice,
Holzhey, loc. cit. i
7) Nu era vorba de catedrala actuală din Taragon: ci de ve-
chea biserică a Sf. Tekla (astăzi Santa Tecla la vřeja) care a slujit
de catedrală până în prima juniätate a secolului XIV-lea. In reali-
tate, -biserica metropolitană actuală a fost începută cam! prin 1170.
In 1331, deci după sosirea moaștelor sfintei ea a fost consacrată
www.dacoromanica.ro
43
de către Ion, fiul lui Jacob II şi arhiepiscop “de Toledo. Villanueva,
ibid., 104—8.
=» 8) In scrisoarea sa către regele Armenii, Jacob II repeta tra-
diţia locală după care catedrala ar îi fost construită de peste 1200
ani. Este foarte probabil ca biserica Stânta-Tecla, căci la ea se
referă această tradiţie (v. n. precedent) să fi fost construită pe
locul unde fusese un templu roman întrun moment foarte îndc-
părțat. Viilanueva, ibid, 103.
9) Archivo de la Corona de Aragon. reg. 245, fo. 137; rez. 245
fos 183 No. 4, cf. Finke, II 742 No.5. í
Scrisoarea lui Jacob II către Oşin a fost reprodusă şi în Acta
Sactorum, (sept, v. VI 564) în Villanueva (ibid, 333—4) şi men-
fionată de Finke (II, 742, No. 3).
Intotdeauna în Orient, de data aceasta însă la sultanul Egip-
tului Jacob II căuta în 1322 lemnul adevăratei cruci, potirul (lo
calze) pe care îl oferise Iisus în ziua Cinei de Taină şi moaștele
sfintei Barbe. Finke, II, 756.
10) In Acta Sanctorum, (ibid, 564, col. II — 556, col. I.) nu
se vorbeşte decât de brațul sfintei Oşim şiar fi rezervat de:
getul mare al Sfintei Tecla.
11) Morgan, 214.
12) Era a doua soţie a lui Oşin. Acesta o luase în căsătorie în
1317 L’Armeno—Veneto, I 62; 'Tournebize, 230.
13) Archivo de la Corona de Aragon, rez. 245, fo. 135. (v. mai
departe piesele justificative. No. 5); cf. scurta analiză a scrisorii
adresată reginei Ioana în Finke, CL 742, No. 4).
14) Regele, care le făcuse daruri, ceru arhiepiscopului să le
ofere şi el până la o valoare de cel puţin 3.000 de bani.
Archivo de la Corona de Aragon, reg. 246, fo. 137 (v. piesa jus-
tificativă No. 6); cf. scurta analiză care nu e [ca exactă — Finke,
(UI 742 No. 5). |
15) In Acta Sanctorum (ibid 565 col. I) se; ax ca dată a sob
sirii moaștelor în oraş Dumineca de 19 Iunie, 1323. Anul este greșit
fără îndoială şi iată de ce: Când stareţul din Taragon, Ramon
dW'Avinyo, ceruse lui Jacob învoirea să vină la Valencia ca să ia
parte la cortegiul ce se va forma pentru strămutarea moaștelor, re-
gele îi răspunse în ziua de 31 Decembrie 1320 că putea să se
prezinte la Rusalii anul următor (Archivo de la Corona d'Aragon,
reg. 246, N 152).
Pe de altă parte, la 22 Aprilie 1321, arhiepiscopul din Yaragon
învita pe „juraţi. et 'probi homines?” din împrejurimile orașului să
ia parte în mare număr la cortegiul care va însoți în curând mceaș-
tele. Villanueva, ibid. 203, 235. (V. crede că sa întârziat strămu-
tarea cu doi ani). !
In sfârşit la 13 Februarie 1323, moaştele sunt prezentate ca
găsindu-se în catedrala din Taragon.
16) Archivo de la Corona Wiragon reg. 181, fo 154.
www.dacoromanica.ro
ti + PRD
17) Louis, fiul comptelui din Clermont și Jean de Charolais avu-
seră intenţia. să pornească.
Insă cu această ocaziune ei fură reţinuţi în Franţa din cauza
revoltei „des Pastoureaux”.
N. lorga, Mezidres, 36. Vezi deasemenea p. Luuis de Clermont
în relaţie cw tentativele de cruciadă în 1315 şi 1323, line, 1,
223—4, 399, 489. |
18) Archivo de la Corona de Aragon, reg. 219, fo 218.
Piese justificative
Prof. Const. Marinescu însoţeşte studiul său de următoarele
piese justificative:
I. Scrisoarea din 24 Ianuarie 1298 dela Roma prin care
Jacob II al Aragonului, roagă p2 fratele său Frederic II, re-
gele Siciliei, să ordone restituirea /,către nişte negustori din
compania Pgruzzi-lor, a bumbacului din Armenia, încărcată pe
o navă! catalană, car2 fusese sechestrată în portul Otranta.
(Archivo de la Corona de Aragono din Barcelona, Cartas
reales diplomaticas, No. 297. Minute.)
II. Scrisoarea din 23 Iulie 1297 dela Lèrida prin care Jacob
II al Aragonului roagă p2 regele Hetum II al Armenilor sau
pe locţiitorul său, să respecte față de nişte negustori catalani
prescripţiunile unui privilegiu comercial acordat de către Leon
II al Armenilor.
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 245, fos. 183, Vo. 9.)
III. Scrisoarea din 4 Septembrie 1319 de la Barce'ona prin cave
Jacob II al Aragonului dă rzlaţiuni regelui Oşin al Armenilor
asupra sănătăţii sal şi a familiei sale, cerând acelaş lucru
şi dela dânsul, anunțând totodată trimiterea unui sol cu daruri.
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 245, fos. 183, Vo.)
IV. Scrisoarea din 4 Septembrie 1319 de la Barcelona, prin
care Jacob II al Aragonului roagă pe regele Oşin al Armenilor
să "ncredințeze o parte din moaştele Sftei Shecla trimişilor
săi, spre a fi depuse în Catedrala din Taragon, “onsacrată
acestei sfinte. E git
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 245, fos 183, Vo. 4.)
V. Scrisoarza din 28 Nosmbrie 1320 dela Valencia prin care
Jacob II al Aragonului comunică regelui Leon al Armeniei
sosirea moaştelor Sftei Thecla, trimise de tatăl său, şi se arată,
la rândul său, dispus să servească pe noul suveran.
www.dacoromanica.ro
45
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 246, tos. 136.)
VI. Scrisoarea din 4 Decembrie 1320 de la Valencia prin
care Jacob II al Aragonului aminteşte lui Jimenez de Luna,
arhiepiscopul din Taragon, împrejurările în care el ceruse re-
gelui Armeniei moaştele Sitei. Thecla, şi anunţă sosirea lor
la Valencia, dându-i instrucțiuni pentru primirea ambasadorilor
armeni, cari mergeau spre reşedinţa sa.
(Archivo de la Corona de Aragon, Teg. 246, fo. 137.)
VII. Scrisoarea din 13 Februarie 1323 dela Barcelona prin care
Iacob II al Aragonului recomandă lui Jimenez de Luna, ar-
hiepiscopul din Taragon, parohul şi şeful catedralei din acest
oraş, ca să respecte angajamentele luate către ambasadorul
regal, care fusese în Armenia spre a cere regelui moaştele
Sftsi. Thecla. ' i
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 181, fo. 154.)
VIII. Scrisoarea din 1 Septembrie 1326 dela Barcelona,
prin care regele Jacob II al „Aragonului exprimă! lui Leon
IV al Armenilor bucuria pe care a avut-o, auzind că Marele
Maestru al ordinului Sf. Ioan din Jerusalim şi Louis de Cler-
mont, însoțiți de nişte nobili, vin în ajutorul său.
(Archivo de la Corona de Aragon, reg. 249, fo. 913.)
1
www.dacoromanica.ro
"i
S
ISS
DN
PONDIS Dacă În
ARMENII IN VIAȚA ALTOR POPOARE
„Parsifal “
şi origina sa armeană
Extragem dintro comunicare a d-lui Frederic Macier,
eminentul profesor dela Şcoala Limbilor Orientale din Pa-
ris, comunicare făcută la Soc. de Studii Armeneşti din
Paris, în şedinţa din 22 Februarie 1929, interesantul frag-
ment de mai jos, consacrat lămurinii unei mari enigme,
— origina lui „Parsifal? — etern subiect de ipoteze şi
cercetări. j ;
La data de 4 Noembrie 1928, primisem dela d-l Dr. prof.
Hans Buchesit, conservatorul lui „Schlossmuseum din Stuttgart”, o
scrisoare în care savantul vroia să-mi dea informaţiuni care nu au
nimic comun cu Armenia. Cu toate acestea, scrisoarea se ter-
mina, înainte de salutările convenţionale, cu următoarea frază
pe care cred că trebue să v'o citez: „Den Zeitungsausschnitt
bitte ich zur Ergătzlichkeit und zum Plaisir verwenden”, „Vă
rog să întrebuinţaţi acest extras din jurnal pentru recrearea şi
plăcerea d-stră.”
Acgl extras în chestiune era din „Neues Wiener Journal”,
numărul din 13 Septembrie 1928, cuprinzând un articol întitulat:
„War Parsifal ein Perser? Eine grundiegenden Umstellung der
mittelalterlichen Heldensage, von Richard Smekal. „A fost Par-
sifal Persan? transpunerea fundamentală a legendei eroice din
Evul mediu, de Richard Smekal”.
\ Ņu vă voi traduce în întregime articolul din jurnal, dar
www.dacoromanica.ro
ATRESI
analiza pe care vă voi propune-o va fi destul de amănunţită
pentru ca să înţelegi de ce anume este vorba işi pentru ai
prinde interesul lucrului, dacă „bluttu!” nu joacă rol cel puţin
tot atât de împortani ca istoria şi literatura;
I. Vă dau în rezumat ceeace pretinde să ne aducă la ounostință
articolul d-lui Richard Smekal: .
Primul alinsat cuprinde câteva generalități menite a pune
pe cititor în curent cu problema: măreţele poeme ale lui Wol-
fram Eschenbach din care Richard Wagner a exiras materialul
din „Parsifal? al său şi „Lohengrin”, au ridicat prin legăturile
lor cu Orientul, în toate timpurile, probleme care nu şi-au
găsit pină în momentul de față, soluțiunea. Dar, un savant
din Graz (Austria), Prof. Doctor Suhtschek, a reuşit să aducă
toate trăsăturile fundamentale ale vechei poeme eroice me-
dievale, la prototipuri de origine persană şi a descoperit ori-
ginalele lui Persifal, Amfortas şi ale lui Lohengrin.
Resultatele acestor cercetări de un vast orizont, care sunt
de natură a turbura profund istoria literaturii germane, celtice
şi engleze, după cum şi şiiința istoriei, au fost expuse de Dr.
Suhtschek la şedinţa germană Orientaliştilor la Bonn unde se
găseau adunaţi sute de savanţi din toată lumea. Orientalistul
vienez, Dr. Hising, profesor la Universitate, şi-a exprimat cu
deosebire bucuria, datorită faptului că prin resultatele cercetărilor
D-rului Suhischek toată lumea legendară a Iranului va trece
pe primul plan al interesului științific internaţional.
Cu al doilza alineat intrăm în miezul subiectului, tratind
despre Parsifal se poate trata o chestiune armeană. D-l Richard
Smekal expune, ceeace de altfel se ştia destul: de bine, cum
Wolfram d2 Eschenbach ajunsese să cunoască tema lui Par-
sifal: Contele Filip de Flandra trimisese în Franţa un ma-
nuscris redactat în dialectul provensal, în epoca cruciadelor
şi acela este manuscrisul pe care l-a întrebuințat poetul Wolfram.
In sfârşit, frasa capitală pentru noi, armeniştii, este urmă-
toarea: „Es stammte, wie heute feststeht, von dem Armenier
Kyot...” Astfel, această poemă, lucru definitiv stabilit, prove-
nea dela Armeanul Kyot, căruia un astrolog îi comunicase poema
eroică iranică, probabil alcătuită şi redactată în carastere ma-
nicheice „dem ei Astrologe das wohrscheinlich in manichai-
scher Schrift abgefasste iranische Heldengedicht vorlegte”.
Kyot a tradus în limba lor între 1147—1176 epopeea cu si-
www.dacoromanica.ro
48
guranţă destinată „seigneurilor” francezi şi după reîntoarcerea cru-
ciaţilor, acest poem a trecut în Bretania; în fine datorită lui
Wolfram, postul genial, poema a străbătut secolele.
Dindu-vă acest citat, vam spus esențialul în ceea ce pri-
veşte Parsifal şi Armenia şi aşi putea să mă opresc aci în
analisa m2a. Dar eu cred că este interesant să vă fac cunoscut
pînă la capăt articolul domnului Smekal.
* sf ia
In cel de al treilea alineat al articolului, ¡aceasta aràtă că
o nouă pespectivă ni se deschide în ceea ce priveşte poesia:
eroică a Evului mediu, dacă aflăm, datorită Dr.-lui Suhtschek, că,
din cele 16 cărţi ale poemei lui Wolfram, jumătate care se
ocupă în special de soarta lui Parsifal, străbate până la ma-
rea epopee eroică persană, cunoscută sub numele de „Barzuna-
msh”. Dela început genealogia tatălui lui Parsifal care se ocupă
de eroul Gahmuret, pune în evidență paralelele. Gahmuret nu
este după Dr. Suhtschek, altul decât anticul „Gaya meretan”
iranian, mai târziu transformat în Gahmuret, nume care se
sfârşeşte prin a se confunda cu eroul persan Tahmuret. In a-
ceastă genealogie Parsifal trebuia să fie dat ca fiul unui erou
împortant în scopul d2 a legitima mai 'târziu pretenţiunea sa
la demnitatea de rege al Graalului.
Al patrulea alineat dă câteva detalii istorice care poaie
sunt interesante de a le semnala în trecere: se poate foarte
bine să ne representăm „fraternitatea' Graalului” şi „demnitatea
de regat a Graalului”, comparindu-le cu unele comunități per-
siane ca şi cu organisaţia lor specială, jumătate militară, ju-
mătate eclesiastică şi la orînduirea lor şcolară. Se pot chiar
data din punct de vedere istoric, evenimentele care sunt de-
scrise în „Parsifal” al lui Wolfram. Era epoca în care Persia
fusese cucerită de Arabii musulmani, deci după €51, în a-
celaş timp cu epoca domniei împăratului Chiudschil-Tzor, care
apare sub înfăţişarea lui Klingsor în epopeea eroică a Evului
mediu şi cars, duşman al Parsienilor i Islamului, a pierdut
regatul său în 895. Clinschor domnea în oraşul încoronării îm-
păratului menţionat de asemeni de Wolfram, Kabs sau Kapich,
la nord de Cabul, ca dominator absolut al ţării Logarului
cucerită în timpul său de regele Amru de Sistan. Dr. Suthschek
ne-a transmis în legătură cu cetatea fermecată (Zauberburg) a
www.dacoromanica.ro
49
lui Clinschor din Kabs. informaţiunea unui călugăr budist din
sec. al VII-lea, care corespunde în totul tu deseripția dată! ide
Wolfram. Acea cetate în fond) era mînăstirea soției bătrinului
rege şi cuprindea o monumentală relicvă budistă. Particularități
magice pe cari deasemenea le citează Wolfram, se pot vedea
unele încă şi azi, îa museul din Lahore. i
Cu al cincilea alineat al articolului, d-l Smekal analisând mai
departe comunicațiunea Dr.-lui Suhtschek, stabileşte că, se poate
explica bine prin epopeea persană, etimologia Mon:salvatului, Incă
şi azi, spun el, se găseşte puina gigantică a fortăreței pe
Kohi (sal) Chwads?h>, cari numai în 1925 a ifost visitată| şi de-
scrisă de profesorul Herzfeld, fără ca exploratorul să fi cunos-
cut raportul pe care-l presintă ruina aczasta cu Monisalchwatsche
menţionat în epopeza persană. Amfortas, regele acestei fortărsţe,
în persană se numeşte Fartuş. Tot ciclul regelui Artur „care
este mai cu seamă descris în legendele eroice galice se epui-:
zează şi dr. Suthschek putea să propună legenda germană a
lui Amfortas ca de origină iranică. Se poate astfel localiza re~- `
gatul lui Amfortas în Sistan, țară pe jumătate pustie, situată
la granița Persisi şi a Afganistanului. Swen Heddin, care a :par-
curs şi a descris ţara aceasta a indicat un tratament al ciumei
care corespunde în totul :descrierei tăcută de Wolfram.
In fine (alineatul 6), este numai forma Graalului pe care
nu o putem explica datorită poemei Parsifal. Dr.: Suhtschek,!
neagă numeroasele încercări de a explica şi reprezenta forma
Graalului. Graalul, spune el, nu est> un castron, nici ua ureior,
nici o cupă, cum se admite până acum bazindu-se pe poesia
legendară a Francezilor. Numele este persan, nu francez,
Wolfram vorbeşte în spezial də o piatră, chiar o piatră-meteor,
cum se onora şi v2nera în tot Orientul. Indra, Methra, Ahura,
Behram, cum şi zeul german, Donar, purtau această piatră.
In domeniul persan nimbul Chorra înconjoară această piatră. In
Avesta, acea biblie iranică, se pot stabili proprietăţile extrem
de rare ale acestei pietre. Graalul este piatra-meteor înconjurată)
de un nimb fabulos consacrat de zeul Ahura şi care azi încă este
păstrată în Sistan, în sanctuarul persian din Kohisalchwadsche.
Această relicvă, spune d-l Smekal terminând articolul său,
relicvă al cărei cult aminteşte întratât potirul bisericii romane,
are o altă origine decit aceea indicată de Dr. Suhtschek: mu
este neverosimil că piatra sfântă a Graalului ar fi fost un
www.dacoromanica.ro
50
mineral extraordinar de bogat în radium, care exersa asupra
credincioşilor o înfluență salutară. Astfel s'ar întilni, conclude,
d. Smekal, ştiinţa cea mai nouă à naturei cu cel mai vechi cult
al misterilor. „So würde sich die jüngste Naturwissenschaft mit
dem ăltesten Mysterienkult begegnen”.
Sper a nu-l fi trădat pe d. Smekal, nu traducându-l „ei
analisînd pe cît posibil de fidel articolul său. Motivul pentru
care vi l-am citat este nu acea alusiun2 la radium, dar tocmai,
după cum vă închipuiţi, faptul că un Armsan, denumit Kyot,
ar fi servit, odată mai mult, de intermediar între Orient şi
Occident, aducind şi traducând, probabil în limba noastră din
Languedoc, poema care trebuia să imortalizeze geniul musi-
cal al lui Wagner.
A A II
Am judecat nimerit de a nu rămâne aci cu informaţiunile
şi mi-am permis de a scrie d-lui Dr. Friedrich von Suhtschek,
rugându-l să binevoiască a confirma sau infirma intormaţiunile
procurate de jurnalul din Viena din tare vam analizat un
articol.
Cu o bună! voință pentru care nu voi şti să mulţumesc în-
deajuns, şi cu o întârziere care a pus puţin la încercare răb-
darea mea, în fine la data de 2 Ianuarie 1929, am primit (dela
d-l von Suhtscheck un răspuns care în parte dădea satisfacţie
chestiunilor pe care le pusesem eminentului savant austriac,
şi mă consider autorizat de a vi-l face cunoscut în următoarea
traducere: .
t Graz, 2 lanuarie 1929
MULT STIMATE DOMN!
„Deabea acum ajung să răspund serisoarei d-stră amabile din
27 Noembrrie 1928. Fiţi atît de bun să scuzați întrâzierea; din
cauza mai multor împrejurări mi-a fost Dorh să fac lucrul
acesta mai devreme. PY
In ce priveşte întrebarea d-stră, îmi Ermit să vă comunic
cele ce urmează. Tot materialul din Parsifal, dela început până
la sfârşit, a fost deja indicat de mine, în toate detaliile, ca
derivând din legendele manicheice din Iranul oriental. Sper
că Academia de științe din Viena va dispune de bani destui
www.dacoromanica.ro
51
pentru a putea în curând, să pună manuscrisul sub tipar; dar
un an şi jumătate se va scurge încă. Sigur înainte de aceasta
în cel mai bun caz.
Patria şi origina lui Kyot joacă natural un rol foarte im-
portant. ! ; îi ret
Wackernagel, în timpul său, îl apropie pe omul acesta de
francezul Guyot de Provins, în Brie, la sud-est da Paris. Este
cu totul imposibil şi un simplu produs al imaginaţiei lui
Wackernagel,
In armeană numele de Giut, există. Aşa este 'numele pe
care-l purta un catoligos. Aceasta a fost pentru explicarea numelui,
Consider cunoscut că materialele iranice (ale legendei) au
fost transmise cruciaților de Armeni, Sirieni, Evrei şi Greci.
In poema lui Parsifal de Wolfram de Eschenbach (1200—1210),
toate particularitățile sunt incontestabil mai bine conservate decât
în partea Graalului de Chrétien de Troyes. La Wolfram, găsim
atîtea particularități încât sar putea compara poema sa cu
o puternică bucată de chilibar galben în care sar fi conservat
numeroase animale mici din timpuri trecute într'o frumoasă
şi totdeodată fidelă alcătuire.
Tot astfel se găsesc şi reminiscenţe relative la Armenia;
nume de popoare, localităţi, particularităţi de provenienţă ar-
meană. Astfel materia lui Parsifal, a prototipului lui Parsifal a
ajuns la noi trecând prin Armenia. A trebuit să existe un om
care sa ocupat, şi acest om trebuia să fie originar din Ar-
menia, acel "care a introdus acele elemente diverse în materia
(motivul) lui Parsifal.
Acel om este astrologul care a adus cartea la Kyot (Wolfram
îl numeşte Fleigedanis—Falahijjatem—Astrolog), sau chiar Kyôt
însuşi.
Socotese că a fost chiar Kyôt; pentrucă acest nume nu se
poate explica prin nici o altă limbă europeană (franceză, greacă,
italiană) nici prin arabă. Trebue deci să ne urcăm la forma
Giut. Erald
Giut-Kyot era deci un Armean care, ca mulți alții, a frec-
ventat cruciații, ştia bine franceza ca de altfel numeroşi Armeni
din acel timp, şi a tradus în Palestina prototipul lui Parsifal.
El a tradus sau în provensală sau în franceza de nord.
Poate a mers mai târziu, mai departe în Europa, în Pro-
vensa cu traducerea sa, unde Wolfram a primit cartea dela
www.dacoromanica.ro
52
un cavaler german (Rupert von Durne?), şi după acest text
a început să compună poema.
Pentru a cita particularităţi, ar necesita o întreagă diser-
taie cu observaţii şi note. Sper însă că vam spus esenţialul.
Primiti etc.....?
Astfel deci, pentru d-l von Suhtscheck nu există îndoială
că prototipul lui Parsifal, vechea temă de origine iranică, a
fost adusă din Persia în Franţa de un Armean numit Kyôt.
in ceea ce priveşte prezentul, nu putem decât să formulăm o
dorință: ca Academia de ştiinţe din Viena să aibe cât de cu-
rând posibil, suma necesară pentru a publica preţiosul memoriu
al acestui savant. Pentrucă în articolul său, d. Richard Smekal,
întrebuința formula: „es stamte wie heute feststeht, von dem
Armenien Ky6t...”, vom fi grăbiţi să aflăm pe cə argumente se
bazează savantul austriac pentru a susține că vechea poemă
„Parsifal” a fost tradusă din manicheică în provensală. Să ştim
să aşteptăm un an şi jumătate pentrucă. aceasta este limita
de timp care pare că trebue să se scurgă, pentru a cunoaşte
argumentele şi dovezile de neînlăturat dela teza atit de a-
trăgătoare a d-lui von Suhtscheck.
Vom reveni, sper, la această chestiune a lui Kyot Armeanul
pe care o vom examina ştiinţificeşte, dar nu cu răceală. Vom
studia apropierile pe care le prezintă acest nume, de o parte
cu armenescul Giut, pe care-l indică d-l von Suhtsehek şi pe
de altă parte cu numele foarte răspîndit în Evul mediu, în
lumea armeano-franceză, vom apropia acest nume de acel al
lui Guy de Lusignan pe care-l purta un rege al Ierusalimului,
de acel al lui Guy sau Gayot (pronunţaţi Kiot dacă vreţi) pe
care-l purta fiul natural al ultimului rege al Armeno-Ciliciei
şi car? a fost căpitanul turnului din Ambleux. Vom examina toate
acestea şi chiar încă un lucru, pentrucă în cele din urmă, ne
vom întreba dacă acel Kyot nu se confundă cu „Ky6t Provensalut”,
pe care savantul nostru contrate, d. prof. Paul Alphanderă, îl
semnala în felul următor:
„„XGraalul are locul său în fondul legendar primitiv al
Cruciadei şi îl putem chiar utiliza cu oarecare exactitudine,
Legăturile provensale ale legendei Graalului au fost deja de-
www.dacoromanica.ro
53
monstrate filologiceşte de dd. Suchier şi Wechssler- .„;Kiot Pro-
vensalul pe care-l citeasă Wolfram de Eschenbaeh -că i-ar fi
servit de isvor principal, sar putea să fi fost:un agent de
transmisiune al legendei raimondiene, şi, în“ măsura în care
întluenţa galică nu predomină, eroul mesianic, Raimond; de Saint-
Gilles, ar fi fost mai mult decit Ioseph din` Arimatea, pro-
totipul regilor Graalului (2).
Sar putea chiar, pentru a întări ai şi a-i da mai
multă amploare şi căldură, să vi. se semnaleze. trăsături de
gnosticism pe care, eminenţi savanţi ca d. Robert Eisler, au
crezut că le descoperă în motivul lui ‘Parsifal, şi sar putea, fără
să se între în detalii technice, să 'vi se facă cunoscut magistratul
studiu al savantului din Breslau, numit Franz Kampers, ‘studiu
întitulat Gnostisches in ,Parzival” und in pepanen :Dichtun-
gen” (3) | Vela
Toate aceste cercetări şi studii, toate oesie SASEN fără
a avea căldura unei sărutări a lui Kundry, vor cîştiga pentru
noi interes dacă, grație muncii d-lui von Suhtscheck vom ve-
dea apărând urmele indiscutabile iranice şi în special ale Armeniei
şi Armenilor, în tema atit de atrăgătoare şi pasionantă a lui
Parsifal, „nebunul Parsi”, „Parsi cel nebun”. (4)
Prof. Frederic Macler
1) Cf. Wolfgang Golther, : Parsifal und der Gral in deutscher
Sage des Mittelalters und der Neuzeit. (Leipzig, Xenien-Biicher, No. 5),
s. d., p. 22—23.
2) Cf. Paul Alphandery, Notes sur le messianisme médiéval lan
(Xl-e. XIl-e siècles), Paris 1912 p. II (Ecole -pratique des Hauts
Etudes. Section des sciences religieuses).
3) Sonderabdruck aus Band XXI der „Mitteilungen der Sehle-
sischen Gesellschaft für Volkskunde), Breslau, 1919,
4) Kundry. Te-am chemat pe line, nebun curat: „nebunul Parsi”;
pe tine, curatule nebun „Parsifal”. Astfel şi-a numit tiul; tatăl
tău, Gahmuret, când a murit în Ţara Arabiei.
(Parsifal, actul II, trad. De Chambrun.) |
www.dacoromanica.ro
AN KYL A
TEANNA
DINI Ao NS
FOLKLORUL ARMEAN
Fabule
Fabulele pe care le publicăm mai jos, sunt extrase din
„Cartea Vulpii” de Vartan Aikegţi. Acesta, un vrednic fiu
al Armeniei Ciliciene şi-a petrecut viața colindând mânăs-
tirile şi schimniciile, de pe la începutul sec. XII-lea. Prima
ediție a operei sale, care i-a adus nemurirea, a fost
tipărită la Amsterdam, în anul 1668.
Vuipea şi Leoica
O leoaică născu un pui şi animalele se adunară ca să-l
vadă şi sá se bucure. Veni şi vulp=a şi în toiul petrecerii, în
mijlocul vonmesenilor, ocărâ amarnic leoaica, spunându-i: asta
ţi-e puterea ai născut un singur pui şi nu mai multe.
Levaica răspunse liniştită:
www.dacoromanica.ro
55
— Da, e adevărat că am născut un singur pui. Dar am
născut un leu şi nu o vulpe ca tine.
II
Leul, Lupul şi Vulpea
Leul, lupul şi vulpea sau înfrățit şi s'au dus să vâneze.
Au dat de un berbec, de o oaie şi de un miel.
La ora prânzului, leul zise lupului:
— Imparte vânatul, în trei!
Şi lupul zise:
— O stăpâne, Dumnezeu a şi făcut impărjeala: ție berbecul,
mie oaia, iar vulpea ia mielul.
Dar leul, înfuriindu-se ,dâdu o lovitură de labă în botul
lupului, de-i săriră ochii din orbite. Şi lupul şezu şi plânse
amarnic.
Şi grăi leul către vulpe:
— Imparte vânatul la toţi.
Vorbi atunci vulpea:
— O, stăpâne! Dumnezeu a făcut împărțeala: berbecul ţi se
cade ţie, ca să te aspătezi, oaia ţi se cuvine tot ţie, iar
mielul e partea ta, pentru cină.
Şi leul zise:
— O, tu vulpe şireată, cine te-a învăţat să faci o împăr-
țeală atât de dreaptă?.
Vulpea răspunse:
Mau învăţat ochii lupului, cari i-au sărit adineaori din
orbite.
III
Cămila, Lupul şi Vulpea
Cămila lupul şi vulpea Sau întovărăşit şi au plecat ia drum.
Pe când mergeau, deteră peste o pâine şi se învoiră ca s'o mănân-
ce cel mai în vârstă dintre ei. Şi începură să-şi spuie fiecare
vârsta ce o avea. Vorbi vulpea:
— Eu sunt vulpea pe care a botezat-o Adam.
Lupul zise:
— Eu sunt lupul pe care Noe Va luat cu sine in corabia
lui. ;
m
Eos i
www.dacoromanica.ro
56
Cămila văzu că amândoi au eşit mai bătrâni decât el şi că
o să mănânce pâinea. O luă atunci în gură şi ridicând-o sus
zise: i PAI ale,
— Oare eu sunt copilul de eri, dacă am picioare atât
de lungi? Şi începu să mănânce pâinea. lar vulpea şi lupul,
nu căpătară nici o fărâmă, cu toate că săriau împrejurul cămilei.
IV
4 i
Nepotul măgarului
Il vestiră pe măgar: „Bucură-te şi 'te ’nveseleşte şi dâ-ne
daruri mari, căci ai căpătat un nepot!”
Şi grăi măgarul:
— Vai de mine, prieteni, o sută de nepoți de-aşi avea şi
tot nu sar uşura povara mea”. ` $
y
Văduva şi copilul vitreg
O văduvă avza o vacă, iar fiul ei vitreg un magar. Şi
copilul vitreg fura hrana vacii şi o dădea măgarului său. Se
rugă văduva. lui Dumnezeu, ca să omoare măgarul. Dar muri
vaca şi văduva zise, plângând.
— Oh, Doamne, mai putut măcar să deoseb=şti pe un mă-
gar de-o vacă?”
VI
Un popă hoţ şi O văduvă
Un. popă fură vaca unei văduve şi-o duse de-o legă în
grajdul său. Şi femeia află şi zise:
— Părinte, mi sau apropiat clipele din urmă. Să mergem
în grajd, ca să mă spovedese.
Atunci popa luă vaca, 0, duse în casă: de-acolo in chilie
şi de-acolo în biserică. Şi zise femeia: , :.
— Părinte, ultima mea spovedanie, înainte “de moarte, vreau
s'o fac în biserică.” PU = dipa
Popa sui atunci vaca pe altar şi trase. perdeaua*) Când
*) Draperia de altar (perdeaua) este ùnul dintre elemkntele
ritualului cultului armean. Cu ea se acoperă, în anuniite faze ale
www.dacoromanica.ro
57
intrară în biserică, femeia deie la o parte perdeaua şi grăi
către vacă:
— O, nemernico! Eu te ştiam vacă, dar cine te-a pus să
slujeşti 2
Proverbe
Cloşca îşi vede toţi puii la fel.
Nu-ţi băga capul teafăr sub evanghelie
In cuşca câinelui, nu găseşti brânză.
Soarele şi-a încheiat ziua, dar omul cuminte şi-a zis: „mai
am timp”.
Untul vârsat pe jos, nu mai poate fi strâns în eratiţă.
Ochiul rău, găureşte piatra.
Pisica prinde şoareci, pentru burta ei.
Oaia moartă nu se teme de lup.
Puiul care mănâncă carne, se cunoaşte după plise.
Vino rar, ca să fii bine primit.
Cel ce se tem? de vrabie, nu-şi însămânțează țarina.
In ochii celui care plânge după altul, nu vin lacrămi.
Vinde-ţi sufletul şi cumpără-ţi o casă, chiar dacă rămâi fără
suflet.
Nu învita lumea la baie, cu săpunul şi apa altuia.
I-e atât de.groasă pielea obrazului, încât nu se rupe chiar
daco încalţ şi mă duc cu ea până în India.
Şoarecele prins în ghiarzle pisicii, nu icneşte.
Orice om, îşi va purta singur crucea pe umăr.
Cel ce dă apă, se uită la gura celui care baa.
Dumnezeu nu-şi bagă degetul, drept în ochiul omului.
Leacuri populare
Leac contra leprei. Amesteci unt, kina, sulf (pur, galben
şi în praf) şi puţin mercur şi faci o pastă. Te ungi după bae,
liturghiei, altarul. Deobiceiu este - ornamentată cu scene inspirate
din Noul Testament. Confecţionarea draperiei constituia pe vre-
muri o adevărată artă, în care au excelat câțiva meșteri armeni.
(Nota Traducătorului.)
www.dacoromanica.ro
SRN
După 24 ceasuri, faci bae şi apoi iar te ungi. Repeţi asta
de 3—4 ori. i
Panariciul. De obiceiu se înfectează degetele dela mână
(şi ?n deosebi degetul cel mare). Doare grozav, se umflă, se
'nvineţeşte mâna unui om sănătos. La fiecare pulsație a inimei,
svâcneşte în chip dureros.
Cum se lecuieşte. Coci ceapa în cenuşe şi o pui, fierbinte,
pe degetul bolnav. Dispare durerea şi unghia îţi cade, ca ur-
mare a infecţiei. i
Leac împotriva ofticei, Fierbi întro oală un pui de câine,
nou născut, cu gura deschisă, ca să-i dispară mirosul ne-
plăcut. Apoi îl dai bolnavului să-l mănâncz, fără să ştie.
Contra hemoragiei. Iarna, cenuşe de pânză arsă; iar vara,
iei frunze de urzică, le zdrobzşti între două pietre netede, în-
tinzi pasta pe o bucată de panza şi o pui pe locul care sân-
gerează. in
„Morkur” „„Morkur” este o erupție uşoară, roşie, cu mar-
gini neregulate, care produce urticare. Sapi pământul, strângi
râme, le fierbi, şi dai zeama s'o bea bolnavul.
4
„Tatarhami”. Dureri atroce de burtă. Dai bolnavului esenţă
de oţet distilată. Il amorţeşte şi-i domoleşte durerile.
Leac pentru tuse. Zeamă de sâmburi de gutui; sau zeamă
de flori de măcieş; sau zahăr cu scorţişoară.
Ca să nu ai copii. Macini unghii de catâr negru. lei de
trei ori pe zi. Ţi se usucă mitra.
Ghicitori
Doi stâlpi (picioarele).
Pe stâlpi o casă (trupul).
Pe casă, un burlan (gâtul).
Pe burlan, o moară (gură).
Pe moară, o cişmea (nasul).
Pe cişmea, oglinzi (ochii).
Pe oglinzi, un deal (fruntea).
Pe deal, o păşune (părul).
In păşune, o turmă (păduchi).
Trad. V. G.
www.dacoromanica.ro
X E E E RE A E EL IE III R a PI
5 127 c9 ZAN € 05 / A N
PI : NIZ (că
N)
=>
ZEI
ARES
Lea)
22
e a
IESE
A = EE EHA 2,
- ISIS ESI SSI
e a aa
LITERATURA ARMEANA
=- Hovhannes din Erzânga
Data probabilă a nașterii lui Hovhannes din Erzânga se
situiază în jurul anului 1250, dar anul morţii se ştie
cu certitudine: 1326. I se zicea și Băluz, pentru albăstrimea
luminoasă a ochilor săi. Il chemau și Dzordzoreţi,
pentru faptul că trăise timp foarte îndelungat în mânăs-
lirea Sf. Născăloare din Dzordzor.
Lucrările sale literare le-a scris de preferință în limba
arhaică. Toale operele sale, — „Interpretarea gramali-
cei” după Dionisius Tracul, „Despre mișcarea lumii”;
o „Interpretare” a Evangheliei o odă lui Grigore Lumină-
torul, un regulament al vieţii monahale, cantate, pre-
dici, — toate poartă pecetea stilului, clasic.
Are şi o seamă de versuri, cari, fiind scrise în limba
vulgară, stalornicesce definitiv calitatea sa de prim versi-
ficator armean din evul mediu, — el fiind puntea de
trecere intre stilul arhaic, clasic care-şi trăia ultimele
zile şi perioada laică, care se va desvolta după el.
Versuri din
Hovhannes din Erzânga
Ca marea-i cel cuminte, primeşte tot ce-i dai,
Iar prostu-i un burduf, ce crapă de-l umpli mai mult.
Unealtă de vorbă e limba, mai aleasă ca aurul topit
Dintr'o bucată e a omului, două ramuri are a şarpelui.
Omul ce spune două vorbe, una dulce, alta amară,
E frate cu şarpele, şi-al lui blestem va primi.
Lumea e ca un dulap ce ’n sus şi ?n jos se 'nvârte.
Cel de sus vine jos, iar cel de jos în sus se suie.
www.dacoromanica.ro
60
Tu, ascultă-l pe tâmplarul ce leagăn2 şi coşeiuge faca.
Unul vine, altul pleacă, el nu-i lipsit de treabă.
Ferice de. tel! ce vrea lumea îndoliată!
Ce-şi,, aminteşte de păcate şi le plânge ziua toată.
Lacrămile-i fie săpun, ca petele să dispară.
Când ziua nunţii îi va sosi, să! maibe haine de mireasă.
Mi-am strâns păcatele, le-am aşezat înainte-mi şi-am plâns.
Pe aproape trecea o caravană, luatu-le-am în spinare şi
plecat-am cu ea.
Ma întâmpinat îngerul: „încotro aşa”?
Cu povara pe care o ai, pe lum2a ceea loc nu vei avea”.
Lumea e ca o mare. Toţi cei ce vin nu rămân neudaţi.
Pe această mare, eu m'am urcat într'o corabie: corabia-mi
a pornit, fără ca eu să simt.
Corabia-mi sa apropiat de mal, mi-e teamă că se va lovi
de stânci.
Să mă rog lui Dumnezeu, să-mi trimeată un vânticel.
Lumină să-mi dea în bezna mea, şi să mă scoată într'o
țară bună.
Când omul pleacă întro ţară străină, îi trebuie o minte nouă.
Să fie mai umil decât toţi, ca treaba-i să se împlinească.
Ascultă copacul, cars-i plin de crengi.
Cea care-i grea de rod, se apleacă mai mult decât cele goale.
Lumea-i o întinsă câmpie, noi pui de potârniche.
Ingerii devin vulturi, şi ne-poartă! în sus.
Copii, când la prânzit vă aşezaţi, luaţi-vă tovarăşi pe săraci.
Când muriţi, şi trəceți pe ceea lume, veţi sta cu o treaptă:
mai sus.
Bunurile astei lumi, nu sunt deloc veşnice pentru om.
Lumea-i o caravană, zece vin, z2c2 pleacă.
Lumea-i o roată, ce 'n jos se rostogoleşte. Pe cel de jos
îl ridică în sus, pe cel de sus îl asvârle jos.
rad. V G:
www.dacoromanica.ro
ANIVERSARI
Un jubileu cultural
Dăm mai jos conferința pe care a ținut-o d. Prof. Vlad
Bănăţeanu în sala Dalles, în ziua de 5 Noembrie 1937,
la festivalul jubiliar, organizat de către Fundaţia Culturală
Armeană, cu ocazia implinirei a 50 de ani a revislei
armenologice „Ilandes Amsorya”, publicaţia lunară a
Mechitariștilor din Viena.
I
Am primit cu mulià plăcere propunsrea 22 mi s'a tăcut din
partea comitetului organizator de a prezida sărbătorirea celei
mai importante publicații a-meneşii, care este Handes Amsorya
şi prin aceasta şi activitatea prodigioasă a congregației Me-
hitariştilor din Viena. Am primit-o cu plăcere, fiindcă, trebuie
să vă mărturisesc, contactul stabilit între D-voastră Armenii şi
între mine, în urma conferințelor ţinute în faţa publicului ar-
menesc, ma apropiat mult mai mult de dureril> dar şi bucuriile
poporului armzan, decât mar fi apropiat zeci də ani de studii
teoretice. Deaceia îi sunt recunoscător comitetului Fundaţiei Cul-
turale Armene pentru că mi-a dat astăzi ocazia unui nou contact
cu Dv., când pot lua parte la bucuria şi mândria întregului popor
armean. Căci, doamnelor şi domnilor, sărbătorirea acestui eve-
niment important în viaţa culturală a Armenilor, cineantenarul
revistei „Handes Amsorya”, despre care am spus fără exa-
gerare, că este cea mai importantă publicațiune ştiinţifică arme-
www.dacoromanica.ro
62
nească, este un adevărat motiv de mândrie naţională şi de ridicare
sufletească a poporului armenesc.
Aveţi atâtea motive de mândrie naţională în trecut; dar nici
prezentul nu este mai mic, deşi în proporţie cu posibilitățile
de astăzi ale naţiunii, cum dovedeşte şi jubileul pe care ne-am
adunat să-l sărbătorim; încât puteţi privi cu toată încrederea
viitorul naţiunii. Dacă ne uităm în trecut, vedem în poporul
armean, unul din cele mai vechi popoare încă în viaţă, popor
despre care avem mărturii tot atât de vechi ca şi despre Greci
şi Latini. Aţi format în trecutul îndepărtat cel mai puternic im-
periu oriental, care a nimicit alte imperii mari, luându-le locul.
Aţi avut o viaţă culturală importantă chiar pe vremurile acelea
îndepărtate, deşi impregnată de orientalism, iar viața culturală
din epoca creştinării şi după ea, a luat un avânt atât de
puternic, încât a lăsat mult în urmă viaţa culturală a altor po-
poare vechi. Aţi ridicat la apogeu în cursul veacului de aur,
a „oskedar”-ului, această viaţă culturală şi literară, care sa
menţinut vie timp de mai multe secole după veacul V. Aţi
dus o luptă aprigă întru apărarea creştinismului, de care vaţi
ataşat mai adânc decât alte popoare, şi apărând crucea au
căzut mii ds martiri armeni şi au luptat generali viteji cum a
fost sbarabedul Manuel şi alții, cărora cum spune istoria, nu
le-a rămas loc cât o monedă, fără cicatrice pe trup. Aţi dat
apoi o serie lungă de împărați mari imperiului bizantin, celui
mai puternic imperiu al timpului; „aţi dat lumii orientale un
nou stil arhitectural, care a pătruns în tot Orientul, în Rusia,
Balcani şi ne-a dat şi nouă arhitectura multor biserici din
Muntenia şi din Moldova. Aţi dat şi alte ramuri de ârtă cari
au înfluențat mult prin geniul lor specific poporului armean.
Aţi format apoi primul zid de care sau lovit hoardele seldjuchide,
deci primul zid de apărare al Occidentului. Nu a folosit mimic,
este adevărat, jertfa căderii cetăţii Ani, şi a risipirii poporului
armean în cele patru direcţii ale rozei vânturilor, căci hoardele
năvălitoare trecând peste zidul armean, au ajuns la Constantino-
pol, nimicind şi impzriul bizantin, de unde au râvait apoi şi la
stăpânirea Europei. Totuş primii cari le-au oferit ziduri for-
mate din piepturi voinice, au fost Armenii. V’ați risipit prin
toată lumea, şi de atunci, nu se mai poate pune la activul:
naţiunii lucruri atât de mari ca altădată. Acolo însă unde s'au
aşezat Armenii, au dat oameni mari ţării. Şi nouă ne-aţi dat
www.dacoromanica.ro
63
oameni de seamă; şi dacă pe unii îi revendică complect
națiunea românească, fiindcă au crescut în mediu românesc,
iar prin cultura primită s'au simțit Români şi au activat în cadru!
vieţei româneşti, nu trebuie uitat că în vinele lor /curgea sânge|
autentic armean şi că poate geniul lor e datorit acestui sânge.
XA } ; II
Era necesar să trecem în vevistă trecutul mare al naţiunii,
pentru ca acum să vă întreb: care popor poate privi cu mândrie
mai îndreptăţită spre trecutul său, pentru a trage din trecut
forțe noui pentru viitor? Şi eu, străin de neamul Dv., însă a-
propiat prin spiritualitatea sa, pe care o cunosc, pot să vă spun:
întăriți-vă sufleteşte şi înălțaţi-vă cu mândria vr&milor trecute.
Iar în ce priveşte momentele mari, demne de reţinut cu
mândrie justificativă, în zilele noastre chiar, este dovadă jubi-
leul care ne-a adunat. E mai greu să notăm la activul prezentului
armean fapte de importanța celor din istoria naţiunii, fiindcă
poporul armenesc nu mai formează un bloc unitar cu tendințe
îndreptate în aceiaş direcție, ci e compus din grupuri integrate
în diferite popoare. Şi totuşi evenimente importante nu lipsesc
nici în trecutul mai apropiat şi nici în prezent. Când aproape
toți au uitat de existenţa „unui popor armean nu a venit marele
Mechitar ca să desgroape trecutul măreț, desgropând din neantul
uitării şi publicând textele armeneşti doveditoare ale cuiturii
şi civilizaţiei de odinioară a Armenilor? Nu este fapt comparabil
cu mişcarea mare literară a secolului V, imboldul pe care l-a
dat congregația din Veneţia a Mechitariştilor, ştiinţei armene,
interesând lumea ştiinţifică de atunci pentru problema armeană?
Meritul mare de a fi dat Armenilor o limbă literară unitară nu
este o victorie care contează în viața culturală a naţiei cât altele
din timuprile glorioase ale istoriei armene? Este adevărat că
Sa reproşat ramurei mechitariste din : Veneţia lipsa de criti-
cism. Dar celelalte merite mari nu au echivalat aceste lipsuri
inerente începutului? A venit ramura congregaţiei din Viena,
care şi-a propus să dea eea c2 a lipsit celor din Veneţia, spi-
ritul critic. Şi l-au realizat. Căci doamnelor şi domnilor, cine
nu ştie, că lucrările critice ale savanților mechitarişti din Viena,
lucrări de o valoare excepţională, atât în direcţia istoriei cât şi a
limbei și literaturei, au atras atenţia savanților occidentali, din-
www.dacoromanica.ro
64
tre cari cei mai mari s'au instruit la şcoala savanților călugări!
Nu s'a ajuns prin aceste lucrări la rezultatul unanim recunoscut,
că limba armeană formează cheia enigmelor pe cari le mai pre-
zintă descifrarea şi studiul limbilor indo-europene?
Deaceia doamnelor şi domnilor, ne-am întrunit astăzi aci,
ca să sărbătorim în mod demn geniul poporului armean, ma-
nifestat în zilele noastre prin activitatza uriaşă! ştiinţifică a con-
gregaţiei mechitariştilor din Viena, care în anul 1840 a descoperit
şi a dat lumii științifice prin studiile de o temeinicie rară, limba
armeană clasică, „graparul”, atrăgând astfel interesul tuturora
asupra acestei ramure importante a limbilor indo-europene. Iar
din anul 1887, de când a început editarea revistei „Handes
Amsorya”, care ʻa ` devenit unul din forurile cele mai
importante ale ştiinţei armene, timp de 50 de ani ştiinţa armeană
a fost adăpată prin articole datorite unor mari învăţaţi, precum
Aidenian, Hovnanian, Dervishian, Menevishian, Dashian, Calem
kiarian, păr. Gokian, şi Akinian, redactorul de astăzi al revistei,
precum şi atâţia alții cari îmi scapă. Totul a fost tratat în
această revistă, având legătură cu trecutul Armenilor: istoria,
literatura veche şi medievală, limba clasică şi vulgară, paleogra-
ftia, arhitectura, artele frumouse, istoria bisericească şi atâtea
alte ramuri, toate dovedind contribuţia mare a poporului arme-
nese la cultura şi civilizația universală. Cele 50 da volume cu
colecţii anuale ale revistei, împreună cu cele 145 volume editate
tot de revista „Handes Amsorya” sub denumirea de „Azgayn
Matenadarân” (adică Biblioteca naţională) formează un 'monu-
ment neperitor, un monument măreț al trecutului armenesc
cultural, „aere perennius” şi cara în acela; timp este şi mina
necesară din care scot toți azzia cari s2 o2upă cu vre-o ştiinţă)
în legătură cu poporul armenesc.
Fiţi deci mândri de trecutul naţiunii, fiji însă, mândri şi de
opera gigantică a prezentului, prezentată prin activitatea Mechi-
tariştilor din Viena, prin cei 50 de ani de apariție a revistei
„Handes Amsorya”. Sărbătorind astăzi acest jubileu rar, care
onorează şi trebuie să înalțe sufleieşṣte najia armenească, trebuie
să ne îndreptăm cu un gândi pios şi plin de recunoştinţă către
acei reprezentanţi ai ştiinţei şi geniului naţional, din cari fie-
care a depus timp de o viaţă d2 bm toate energiile lor pentru
cinstea poporului lor. Eu sunt alături de Dv., cu sentimentele
www.dacoromanica.ro
AE i Ă
mele de. adâncă| prietenie pentru poporul armenesc şi cu toată
admiraţia mea de armenolog pentru desvoltarea ştiinţelor armene
datorite celor ce au fost, sau sunt, fiind încă în viaţă, grupaţi
în jurul revistei „Handes Amsorya”. Omagiu lor!
Iar pentru a dovedi recunoştinţa noastră pentru întemeietorul
acestei reviste care întruchipează toate interesele armenâşti,
pentru părintele Aydenian, îmi permit să propun, ca din pu-
teril> noastre modeste, să contribuim cu toţii pentru ridicarea
unui bust, ce se va aşeza în sala Bibliotecei Armene Centrale
din Bucureşti.
Prof. Vlad Bănăţeanu
;
E
AR
T
www.dacoromanica.ro
III
32
ENES E NNN]
DN aa aa E
j;
AN S
P
€
`
d
A
CRONICA ARMENILOR DIN ROMANIA
PARTEA VII
Anul 1551
Consacrăm un capitol special acestui an, nu pentrucă este
o dată importantă din punct de vedere al istoriei Armenilor
din România. Am putut să arătăm în trecere că un bolnav
sufleteşte, astfel cum este numit de aproape toți istoricii români,
Ştefan Vodă Rareş, care se găsea. pe tronul Moldovei şi care
a supus unzi persecuții de scurtă durată pe Armenii din Mol-
dova cu scopul de a-i converti la ortodoxism, dealtfel singurul
moment istorie în care elementul armenesc a fost prigonit pe
aceste plaiuri ospitaliere întro perioadă de mai mult de şase
secole.
Am vrut însă să adunăm în acest capitol toate isvoarele
cunoscute despre evenimentul acesta întâmplat în anul 1551,
dintre care unul mai cu seamă, este „Jalea” descrisă de un poet
armean contimporan. Intr'adevăr în această „jale” se obsearvă
oarecare exagerare, însă acesta ne dă prilejul de a cunoaşte tab-
loul Armenilor din timpul acela, acolo menţionează centrul spi-
ritual al Armenilor şi ps un episcop armean, precum şi lo-
curile unde se găseau biserici în acel moment.
1551. — Ştefan Rareş, Domnul Moldovei (1551—1552) la 16 Au-
gust al acestui an, într'o zi de Duminică, fiind la Armeni serbarea
Adormirii Maicii Domnului, a scos poruncă cum că Armenii
să-şi lepede legea lor şi să se boteze în legea grecească, sau
www.dacoromanica.ro
67
să iasă afară din țară sub amenințare de schingiuire şi de
moarte. Au urmat prigoniri despre cari vorbesc cronicarii şi
istoricii, atât armeni, cât şi români.
1551. — Cronicarul poet Eremia Celebi Keomurgian (1656—
1695), care a lăsat o operă literară bogată, între altele isto-
ria Armenilor din Constantinopole, a seris ‘sub formă| de poezie
şi despre prigonirile lui Ştefan Rareş:
„In anul armenesc 1000 în oraşul Suceava a Valahilor, regele
Ştefan, de rege ortodoxă, a silit să se convertească 1000 de
familii armeneşti de sub stăpânirea sa. Acei cari mau con-
simţit au fost martirizaţi. Unuia din fi, preotului Haciadur i
Sau scos ochii, iar mâinile, picioarele, limba, nasul şi buzele
au fost maltratate. Preoţii ortodoxi erau uneltele spurcatului
Domn Ştefan”.
(Alişan „Cameniţa”, pag. 19.)
1551. — Eruditul istorie armean Păr. Mikael Ceamcian, care
a scris istoria poporului armean în trei volume mari, descrie,
acum un secol şi jumătate, prigoana lui Ştefan Rareş în fe-
lul următor:
„In acelaş an când Armeni: din Răsărit sufereau de aceste
dureri, prinţul ortodox al Moldovei adică beyul Bugdaniei cu
numele Ştefan a prigonit pe Armenii din această ţară spre
a-i converti la ortodoxism; a schinguit pe mulţi; truda sa a
rămas însă zadarnică, astfel cum este pomenit întrun memo-
rial scris la această dată, pentrucă nimeni mwa consimţit să se
supună voinţii sale”.
(Ceamecian, „Istoria Armenilor” Veneţia, 1784, pag. 514.)
1551. — Probabil bazat pe izvoare anterioare, Părintele
Alişan pomeneşte în 1853 în geografia sa despre prigoana lui
Ştefan Rareş:
„Principele Ştefan al Valahilor a silit pe Armeni în anul
1551 să treacă la legea grecească şi a convertit cu sila 1000
de familii şi a prigonit pe ceilalţi, a omorît pe mulţi prin’ tor-
tură şi a devastat averile multora”. (Păr. Alişan, „Geografia
politică” 1853 Veneția pag. 404.)
1551, — Minas din Tokat, (Tokateţi), un post armean cate
a trăit în secolul al XVI-lea, povesteşte intrun poem acest
eveniment.
„E adevărat că acest manuscript important, — serie Gr.
M. Buiucliu — prin aceea mai ales că emană dela un martor
www.dacoromanica.ro
68
ocular al evenimentelor descrise, a rămas ignorat un -timp atât
de îndelungat. Câţi-va Armeni, care aveau cunoştinţă de exis-
tenţa lui, nu-i dăduseră nici o atenţiune, şi mai puţin încă
se gândiseră a-l da publicaţii.” |
Gr. Buiucliu fu acela care cu ozasia unor cercetări în Bib-
lioteca Naţională din Paris, a dat peste scrierea Scribului Mi-
nas, — trecută în catalogul manuseriptelor orientate ale bibliotecii
cu o indicație greşită, — şi a stăruit pe lângă profesorul
Patkanian din Petersburg să-l publice.
- Numai după aceasta poema lui Minas Tokateţi a fost publicată
în armeneşte de diferite persoane ca:
K. Patkanian, 1884, Petersburg, K. I. Basmagian, 1886, a dă
stantinopol, Păr. Gr. Govrighian, 1888, Viena, Păr. Alişan, 1896,
Veneţia, Pr. Bedros Mamigonian, 1895, Galaţi, Păr. Nerses Aki-
nian, 1921, Viena,
Cântecul. de Jălire al lui Minas a avut şi traduceri: Cânt de
jălire asupra Armenilor din Țara Valahilor, de Grigore M. Bu-
iucliu, 1895, Bucureşti; Die Verjolgiing der Armenier in der
Moldau, D. Dan, 1894, Cernăuţi.
„„„ Datorită acestei jăliri găsim prezenţa în Montoya în jumăta-
tea sec. XVI-lea a unui poet armean,
Autorul acestui cântece de jălire, Scribul Minas, născut în
anul 1510 la Tokat (Eudochia), după ce în tinerețe a stat în
oraşul: său natal, a pribegit în Polonia, stând mulți ani în
Camenița şi Lemberg (Păr. Nerses Akinian: Cinci cântăreţi pribegi,
Viena, 1921, p. 577—614).
Minas se găsea în 1551 la Suceava, unde, ca martor ocular
al prigonirilor deslănţuite de către Ştefan Rares, a scris renu-
mitul său cântec.
Il găsim în 1563 la Lemberg ca secr retar al arhiepiscopului
armean de aci şi al tribunalului armenesc, ale cărui procese
verbale scrise cu mâna. sa între anii 1572 şi 1619 se găsesc
astăzi în biblioteca Mechitariştilor din Viena. Trebus să fi mu-
rit între anii 1€21—1622 în vârstă de 111 ani.
Cântecul este scris într’o limbă armeană semivulgară, având
şi cuvintele leşeşii şi româneşti. Redactat întrun stil simplu
şi naiv, din punct de -vedere literar, poema „seribului Minas
mare decât o valoare relativă, importanţa ei fiind mai mult
istorică: t i
~ Cu toate acestea- Minas din Tokat are şi alte E ier dintre
www.dacoromanica.ro
69
care ne sunt cunoscute: Cântec de preamărire a Herisseii, Laudă
părintzlui Grigor, odă- morţii, odă dragostei şi cântec de regret:
~ Cântecul de jălire al lui Minas din Tokat pomeneşte-lă: data
de 1551 de biserici armeneşti în următoarele oraşe din Mol-
döva: 'Suceăva, “Hotin, Siret, Iaşi, Vaslui, Botoşani şi Roman.
Vechimea existenței multora din aceste. biserici ne este.-cu-
hoseută şi din alte isvoare. Cum este cea din. Botoşani care
se cred ea fi întemeiată la 1350 (Nicolas Soutzo: Notions' stă
tistiques sur la Moldavie, 1840, Tassy, p. 52—53). Cea din“ laşi
care sa construii prima dată în 1395, cum arată o veche: ins
scripţie de pe o piatră cə sè găseşte în actuala biserică (Ani,
anul I; vol. II, p. 73—74): i i eain odata
Mânăstirea Hagigadar şi biserica Sf. Cruce din Suceava
dintre care , prima este construită în 1512 'iar a doua în 1521,
după cum se vede din inscripţiile ce se zar în Sucsava (Ani,
anul II, vol, Ip 16, 17, 78). sa,
„„„Noutatsa ce ne aduc? Minas din Tokat esie mărturia exis-
tenței certe àa bisericilor armene din Siret, Vaslui, Hotin şi Ro}
man în anul 1551. Despre aceste biserici existau informaţii vagi,
cu toate că numeroase izvoare mărturisesc existenţa coloniilor
armeneşti în aceste locuri. ; $ :
_ 1551. Letopisițele Moldovei, pomenind despre această pri-
gonire, îi arată şi cauza: date 0 SOTA
„După ce au părăsit Ilias Vodă şi legea şi ţara, lăcuitorii
țării se stătuiră şi puseră la domnie pre Ştefan Vodă, feciorul
lui Petru Vodă, fratele lui Iliaş Vodă, în anii 7059, Iunie 15,
gândindu-se că de mau semănat lui Petre Vodă cel dintâiuj
doară va fac> datoria şi obiceiul părinţilor acesta. De care lucru
şi el s'a apucat cu osârdia şi spre toţi plecat, milostiv şi mne-
voitoriu spre lucruri bune; bisericilpr sau arătat cu dumnezire
mare, ca să poată stinge numele cel rău a frăţine-său, şi ca
să nu se vază că-i ceva răsărit dela pravoslavie. Toţi creticii
vrea în țara sa, au să-i întoarcă să fie ca o lege, au din ţară
să iasă. Pre Armeni, pre unii de bună voe cu giurnințe îm:
plându-i, pre alţii cu sila i-au botezat şi i-au întors spre pra-
voslavia; mulţi din ţară au eşit la Turci şi la Leşi şi printralte
țări, vrând să-şi ţie legea ssa. Cu aceasta vrând Ştefan Vodă
să astupe vinele frăţine-său, de lucruri ce făcuse, cu hevoinţă
silia, îară ce 'csrea' pravoslavia şi legea: creştinească nu ‘tinea,
că mai apoi nu numai lăcomfe şi asupreală făcea, ce şi: eurvié
www.dacoromanica.ro
70
nespusă era într'insul. Nu răbda de mueri cu bărbaţi, nu era
fecioarele nebatjocorite, nu jupunesele boerilor -săi measuprite.
Mai apoi, de-i vrea fi a domni mult, nu vrea putea fi! să nu
urmeze frăține-său.” ,
(Gr. Ureche Vornicul şi Simon Dascalul: Letopisețul "Țării
Moldovei, 1934, Craiova, p. 118.)
La aceste cuvinte ale lui Ureche, N. Costin adaogă!: „Pre
proastă cale purcese „Ştefan Vodă cu aceste, isgonirea, şi silirea
Armenilor, socotind că el stinge ocărâta viaţă a frățini-său;
şi va înoi bunul nume, al tatini-său: adevărat, ficiorii buni
adaogă şi crese numele prinților săi, şi-l face fără de moarte,
iar cei răi feciori ocărese şi sting numele părinţilor buni.”
1551. Haşdeu:
„A fost un principe Moldovenesc cam smintit, însă Român
da origină, Ştefan Rareş, care merse şi mai departe decât
hoţii, comitând în privinţa religiunii celei -mai inofensive unicul
act de netoleranță menţionat în cronicele noastre.”
(B. P. Haşdeu: Istoria toleranței religioase în România”,
1868, p. 62.)
1551. — N. Iorga:
„Trecătoarea prigonire a lui Ştefan fiul lui Petru Vodă,
provocată de turcirea fratelui său Ilie, pe care o descrie nu
fără oarecare exageraţie pentru efecte. de stil Uinas 'din Tokat,
— totuşi biserica din Suceava fu profanată şi prădată, — wavù
urmări.” (O parălelă istorică, Bucureşti 4914, P. 64.)
1551. — Un alt istoric român din zilele noastre vorbeşte
astfel de evenimentele din 1551:
„Ureche luase din Macarie că Ştefan (Rareş) ia e ii a
fost milostiv, cu dumnezeuire către biserici, „ca să poată stinge
numele cel rău a fraţine-său şi ca să nu se vază că-i ceva
răsărit dela proslavie. Toţi ereticii vrea în ţara sa, au să-i
întoarcă să fie la o lege, au din ţară să iasă” Armenii cari
mau voit să îmbrăţişeze provoslavia, au trebuit să plece, unui
la Turci, alţii la Leşi, alţii printralte ţări. Despre aceasta scri-
sese Macarie, care şi-a oprit condeiul tocmai proslăvind zelul
creştinese al domnului. Persecuțiunea armenilor din 1551 nu
putea găsi alt ecou la un suflet zelor de călugăr, cum a fost
Macarie.” (I. Minea: Letopisetele Moldoveneşti, 1925, Iaşi, p. 156.)
1551. — Este amintit ca şef al bisericii armene din Suceava
episcopul Hovhannes din Suceava. Cântecul de jelire al lui
www.dacoromanica.ro
71
Minas din Tokat nu-l pomeneşte pe nume, ci numai de existenţa
unui episcop în Suceava. Păr. Alişan îl pomeneşte pe nume
(Comeniţa, 1896, p. VIII). Acest Hovhannes pe care îl găsim
după episcopul Simeon în anul 1506 în Suceava, este al doilea
dintre episcopii cari au păstorii Moldova ca o eparhie separată,
aproape două secole (1506—1691). Inainte de acestea bisericile
armene din Moldova au deprins timp dz un secol şi jumătate
(1365—1502) de eparhia din Lemberg, având numai într'o pe-
rioadă intermediară (1401—1446) Suceava ca a doua reşedinţă
episcopală,
1551. — Se clădeşte mânăstirea Zamka, probabil numai de-
cât “după prigoana lui Ştefan Rareş. Mânăstirea Zamka, care
se mai numeşte Sf. Auxendie, se găseşte la o depărtare de un
kilometru de oraş şi a fost biserica episcopală armeană din
Moldova. Ctitorul bisericii este Agopşa Vartan.
In mânăstirea Zamka se găseşte următoarea inscripţie:
„Aceasta este piatra lui Agopşa,
Care e fiul lui Amira.
Care e ctitorul acestui lăcaş.
A murit în anul armenesc una mie (— 1551).
Plus 61.
La 15 August”
Această dată (1000 plus 61 — 1061) corespunde cu anul
lui Christos 1612.
După părerea mea este greşită daia de 1551 pe care Goilav
şi alţii o atribue construirii mânăstirii, bazându-se pe această
inscripţie. Eroarea este urmarea unei greşite cetiri. :
In primul rând data de pe inscripţie este data morții cti-
Jiorului şi nu a clădirii bisericii. Apoi această dată nu poate fi
1551 ci 1612 pentru că inscripția spune că Agopşa a murit în anul
armenese 1000 (adică 1551 după Christos) adăugând 61. A-
ceastă formă de inscripţie a datei se găseşte şi pe alte pietre
şi manuscripte. Se obişnuia peniru potrivirea rimei poeziei. (Gr.
Goilav: „Bisericile armene de prin țările române”, 1912, Bu-
cureşti, p. 5; Levon Babaian, „Armenii în Moldova şi Buco-
vina”, 1911. Tiflis p. 184; Pr. Bedros Mamigonian: „Prezentul
şi viitorul Armenilor din România”, 1895, Galaţi, p. 26.)
1551. La început prigoana lui Ştefan Rareş din anul 1551
împotriva Armenilor fu pusă pe seama armencei Serpega, care,
convertită la legea greacă, ar fi instigat pe Vodă, cu care
www.dacoromanica.ro
72
convi€ţuia, să persecute pe foştii ci coreligionari, spre a-i sili
să-i urmeze pilda. Aserţiunea aceasta, susținută în anul 1865
de Haşdeu întrun articol scris la repezeală şi mai mult din
memorie pentru ziarul Tribuna Română, a fost corectată în anul
1868 chiar de Haşdeu, care a stabilit că armeanca Serpega
nu era amanta lui Ştefan Rareş (1551—1552), ci a lui Ştefaniţă!
Vodă, a lui Ştefan cel Tânăr (1517—1527). (Ani, anul I, vol.
III., p. 81.)
H. Dj. Siruni...
www.dacoromanica.ro
IZVOARE ARMENEŞTI DESPRE ISTORIA ROMÂNILOR
Dobrogea şi Basarabia
descrise delun geograf armean
. In ultimele trei volume ale revistei noastre am dat
primele trei părți ale capitolului, pe care geograful armean
Păr.. Hughas Ingigian (1758—1843) îl consacră provinciei
Ozu din Turcia europeană, (Dobrogea și Basarabia). A-
cest capitol se găseşie în volumul al şaselea din cele
unsprezece din „Geografia celor patru părţi ale lumi!”
a episcopului Stephannos Guver Aconţ, volum care a
fost în intregime redactat de Ingigian (Veneţia, 1804).
„După descrierea regiunilor Constanţei şi Silistrei dăm
în numărul de faţă descrierea regiunilor din Basarabia.
Cadâlâcul din Bender şi Chili
Bender are o' cetate solidă la partea dreaptă a Turlei (Nistru)
pe care au ocupat-o Ruşii la 1770 şi în ultimul războiu în“ ziua
de 3 'Noembrie 1790, însă după pace iar sa restituit Turcilor.
www.dacoromanica.ro
74
Cu alte denumiri el se chiamă Techin sau Technia, iar după
Bishing Tigine. In acest oraş s'a refugiat în 1709 renumitul rege
Carol al XII-lea al Suediei, fiind invins de Petru-cel-Mare al
Rusiei. Şi deoarece mult timp a stat acolo, şi cuvântul Bender
însemnând cimitir după Martinier, unii au crezut din greşeală
că regele Carol a murit chiar acolo.
Varnit (Varnița). E în apropierea Benderului, în partea sa
de Nord. Localitatea este renumită în istoria acestui rege al
Suedezilor, care fugind din B2nder, a construit acolo casa unde
a locuit până la 1713, când, în luna Februarie a fost nevoit să
2 întoarcă iar la Bender, din cauza luptelor 'crâncene pe cari
le-au dat Tătarii împotriva sa.
Saruca (Soroca). — Este un debarcader, în partea de sus
a Benderului la ţărmul Turlei.
Căuşani. — Oraş pe ţârmul răuleţului Botna, nu prea de-
parte de Nistru, la sudul Benderului. Sunt aici mulți Tătarii.
Sunt şi Armenii, în mare număr, cu biserica lor, care a fost arsă
în timpul ocupării oraşului de către Ruşi, în războiul cu Sultanul
Mustata; au perit şi mulţi Armeni. In apropierea oraşului se
găsesc renumitele tranşee ale împăratului Traian, care începând
dela Şlavonia în apropierea cetăţii din Petrovaradin, şi trecând
prin Valahia şi Moldova, prin râul Prut şi Botna, ajung şi
se sfârşesc la râul Ten sau Donavis.
Chili. — Orăşel construit la țărmul de nord al Dunărei, în
apropierea gurei sale care este cea mai largă şi navigabilă din
toate gurile fluviului şi care după numele oraşului se cheamă
Chili-bogazi. Locuitorii lui sunt Oşmanlii, Tătari, Greci, Mol-
doveni, Bulgari, Armeni, cari au şi biserica lor, şi mulţi Evrei.
Are cetate în mijlocul munţilor. Pe lângă orăşel trece un răuleţ
mic, peste care trece un pod. După manuscrisul turcesc „Gihan-
numa”, intervalul acelor două munţi este de 2 mile. In aceste
munţi ici-colo, se găsesc scobituri prin cari sunt trecute inele
mari de fier. S2 zice, că pe timpuri marea se înălța până acolo
şi de aceste inele se legau năvile. Intre graniţele sale există
şi sare. Vin la Chili corăbii din Constantinopole şi din alte
porturi comerciale ale Mărei Negre, şi încarcă grău, luminări
şi piei.
Moldovanii îl numesc Chilia-Nouă, spre a o deosebi de cea
veche, care nu mai există. Deoarece din vechime se pomenaşte
de insula Achileos, sau după autorii latini Achillea, pe care
www.dacoromanica.ro
75
Pavzanias şi Maximas din Tic o aşeză în părţile Dunării, Filip
Ferrarias crede că ar putea să fie Chili sau Chilia. Tot de această
părere este şi Mselitis. Insă Mela, Plinius şi Dionisius Periighi-
sis aşează insula Achilleos lângă râul Vorestenis sau Dnieper
(Nipru). Această însulă se numeşte în latineşte Levce, aşa cum
pomeneşte Mela. La autorii greci se numeşte Levki. S'a numit
Achillea, pentrucă acolo se găseşte mormântul lui Achilleus, nu
acel al cărui mormînt se găseşte la Bogaz-Hisar, la capul
Sicionian. Poate mormîntul din Levce era altarul construit în
amintirea lui Achile. Plinius numește câteodată acest Levce
Macaron, insula fericirii, deoarece după Hartuinos cei vechi
credeau că spiritele lui Achileus şi ale altor eroi se plimbă
în peşterile acestor munţi. Arrianos confundă acest Achillea sau
Levki cu Achileos din Dromos, pe care alţii le deosebesc.
Păr. Hugas lagigian
O notita despre Gaspar voda
Simeon din Polonia e unul din autorii armeni din sec.
XVII. Ne-a rămas dela el, între altele, un jurnal de călătorie.
scris între anii 1621—1635 — şi care cuprinde note amănun-
țite despre diferitele ţări pe care le-a visitat. La acest jurnal
el a adăugat şi o cronică a evenimentelor din timpul său.
Simion din Polonia are şi următoarele câteva rânduri în
cronica aceea, alăturată jurnalului său (pag. 367):
„Şi a pus Sultanul Osman marelui său vizir Bairam Paşa:
„Du-te şi fă ce vrei”. Iar el adresându-se Voivodului Valahilor,
care se numea Gaspar, şi la intervenţia altora, a trimes câţiva
oameni la fiul regelui, Vladoslav, pentru pace. După numeroase
schimburi de vederi, au încheiat un tratat de pace între ei.”
(Pr. Nerses Akinian, în „Hendes Amsorya”, 1936, No. 4—6;
p. 248).
www.dacoromanica.ro
76
Notiţă despre uciderea lui Baş-Kapukehaia
i al Moldovei. ai [e
- Păr. Hevont Dayian, distinsul membrru al congregaţiei Mechi-
tariste din. Veneţia, a publicat, acum câţiva ani, primul volum
al „Arhivei Centrale a Mechilariştilor din Veneţia” (Veneţia
1930), în care sunt adunate serisoriile congregaţiei, unele din ele
aducând lumini noui. în evenimentele politice contimporane. In
aceeaşi arhivă e publicată (pag. 202) o scrisoare a Păr. Za-
karia, trimisă la Veneţia cu data de 1759 August 19, în care;
povestind starea Constantinopolului de atunci, spune între altele:
„Totul e în ordine, — deşi nu mai există nici a zecea parte
din ce-a fost pe timpul Sultanului Mahmut: Sultanul se poartă
cu mare ură față de raialele sale; caută tot felul de- pricini:
pentru a le nimici. A ordonai să-l spânzure pe paş-Kapukehaia
al Voivodului Moldovei pentru o slujnică (Kalaik). I-a răpit
şi a dat Turcilor castelul dela marginea mării din Candilli al
arhitectului armean Simion. Restricţiunile cu privire la îmbră-
căminte e de nesuportat. Fesurile dinăuntrul Kalpac-urilor au
fost vopsite în negru. Tot aşa terlicii galbeni dinăuntrul o-
pincilor; pentrucă pune să-i caute şi pe cei care se îmbracă ast-
fel. Pentru astiâl de greşeli i-a trimis ps unii la ocnă. In afară
de acestea, i-a turcit pe mulți Armeni şi Greci.
www.dacoromanica.ro
FIGURI DE ARMENI DIN ROMÂNIA
Coltuc de la Babic
- :Regretatul nostru prieten D. Caselli, în exploarările
sale dealungul trecutului Bucureștilor, s'a întâlnit în
nenumărate. rânduri şi sub diverse forme, cu primii
armeni cari sau stabilit în Capitală.
Fragmentul de mai jos, ilustrază mai bine decât orice
altă dovadă, felul în care D. Caselli ştia să se do-
cumenleze, când vorbia “despre istoria Capilalei.
Coltuc dela Babic!
-.. Această zicătoare bucureşteană sau, dacă vreţi, locuţiune,
a dăinuit multă vreme, în veacul al 19-lea, în Bucureşti.
--- Pe la mijlocul 'acestui veac mai erau bucureşteni bătrâni
cari îşi mai aduceau. aminte 'de ea.
De unde -acest nume şi cum a rămas el 'de pomină la bu-
nicii noştri? RECREA iy RREA ' i
Numele - Babic este armenesc. -
„.. Pe vremuri, când au venit Armenii. în Bucureşti, Mitropolitul
țării, ştiindu:i arieni, le-a dai afară din oraş loc să-şi facă biserică
şi case pe Podul Tărgului dafară (azi Calea Moşilor) dincolo ide
straja oraşului. Această strajă — “sau. bariera cum..va fi numită
mai târziu — a fost, atunci acolo unde azi este biserica numită
cu Sfinţi, Făcând armenii biserică şi case pe acolo, au în-
femeiat. şi mahala care până în zilele noastre s'a numit Ma-
halaua Armenească. De asemenea au avut uliţă care se numea
www.dacoromanica.ro
ii = ie
Podul Armenilor mai târziu Uliţa armenească care corespunde
cu strada Armenească de azi. 4
Mahalaua Armenească este pomenită în hrisoavele veacu-
lui al 17-lea.
Armenii au ţinut multă vreme o parte din comerţul bucureş-
tean. Ei aveau breasla lor şi erau admişi la alaiul domnesc.
Cu vremea au cumpărat locuri şi în oraş, unde şi-au făcut case,
dughene şi hanuri.
Unul din aceşti armeni a îost şi Babic.
Pe la începutul veacului al 19-lea erau multe cuptoare de
pâine în Bucureşti, dar nici unul nu ajunsese atât de căutat
şi atât de vestit ca aceasta al armeanului Babic. E
Acest brutar scotea pâinea cea mai frumoasă din toată
„minunata cetate a Bucureștilor”. Toți boerii trimiteau dimineața
după pâine la Babic.
Armeanul prinsese putere şi făcuse parale cu coltucele, dar
mai la urmă isvorul acesta de bogăţie l-a secătuit.
Toţi boerii cereau coltuce, Babic nu putea să le dea tuturor.
Ca să-i împaec bietul om îşi bătea capul ziua şi noaptea cum
să scoată pâinea numai coltuce şi totuşi ocaua să fie deplină
căci dacă Agia (poliția) găsea pâinea lipsă la cântar, ţintuia
pe brutar cu piroane în uşa prăvăliei — îl ţintuia de haine bine
înțeles — şi cu pâinea lipsă de gât.
Armeanul nostru o păţise de câteva ori şi ca să n'o mai
paţă, făcea pâinea mai mare decât o oca. El vedea că pierde
mereu dar bucureştenii cereau numai coltuce. La urmă şi-a în-
chis bnutăria ca să scape de toate angaralele.
Unde şi-a avut Babic cuptorul? Din unele hrisoave ce-mi
stau la îndemână şi din unele însemnări ale bătrânilor bucureş-
teni, aflu că Babic a avut brutăria lângă Bărăţie, cam pe acolo
pe unde este astăzi Piaţa de flori. Era deci în mijlocul Târgului.
dinnăuntru, acolo unde i se spunea Buricul Bucureştilor.
Jupăneasa Stanca a lui Pârvan Abagiul în diata sa (testa-
mentul ei) dela 15 Decembrie 1778 spune că lasă bisericei Sil-
vestru o prăvălie de peste drum de Babic la Bărăţia.
Jupân Pârvan Abagiul, bărbatul Stanchii, este întemeietorul
bisericii Silvestru.
Brutăria lui Babic era în ființă la 1820. Acest lucru mi-l
face cunoscut un hrisov al lui Alexandru Niculae Şuţu, Domnul
Ţării Româneşti (20 Septembrie 1820).
www.dacoromanica.ro
79
Pe atunci Târgul din năuntru a dat loc unor jălbi ale nė-
guțătorilor cu amănuntul, că neguţătorii cu prăvălii pe mar-
ginea lui şi preoţii dela biserica Sfântului Anton — nu cei
dela Curtea Veche — le cereau chirie pentru locurile ce le
aveau în târg pentru desfacerea mărfii lor.
Spune Alexandru Şuţu:
„Precupeţii ce au tărăbile lor pe loc domnesc, în dreptul lai
Babic Brutarul, prin jalbă către Domnia mea, au făcut ară-
tare, că apururea sunt supăraţi cu numire de chirie şi haeturi,
uneori de prăvăliaşii ce sunt împrejur alte ori de zapciii agiei
şi alte ori de preoţii bisericii Sfântului Antonie care cum poate
i jefueşte, cerând ca să li se facă cunoscut cine este ‘stăpân?
a nu fi supăraţi de mulţi”.
Locul din faţa lui Babic brutarul, unde desfăceau mărfurile cu
amănuntul acei precupeţi cari s'au jeluit domniei că sunt jec-
măniţi de zapciii agiei — comisarii de poliție de azi — jşi
de preoţii bisericei, era loc domnesc. Aşa îl cunoşteau şi stă-
pânii prăvăliilor ce cădeau peste drum împrejur.
Alexandru Şuţu pune să se măsoare locul şi să se facă
şi un plan după el şi fiind „loc slobod (domnese — ‘spune
dânsul în hrisovul amintit mai sus — după volnicia ce au Domnii
asupra locuitorilor domneşti, l-am hărăzit Domnia mea cinstitului
şi credincios boerului Domniei mele biv-vel spătar, epistatul
agiei, Manolache Arghiropol, ca să-i aibă întru desăvârşita stă-
pânire ca o moşie ohabnică”.
Cu alte cuvinte Şuţu, în loc să vie în ajutorul acelor mici
neguţători, cari îşi desfăceau marfa în fața brutăriei lui Babic,
dărueşte acest loc epistatului agiei, adică prefectului de poliţie.
C. Isvoranu care a lăsat unele amintiri despre întâmplările din
anul 1821, când cu răsmerita Zaverei, amintiri tipărite de Gr.
G. Tocilescu, în „Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie”,
tomul 2, fila 397 (1883), povesteşte următoarele:
„A treia zi se duse Baş Gheorghe de dimineaţă în târg şi
veni cu două pâini mari, ocaua dreaptă, albe ca zăpada. Il
întrebai ce pâine este aia? Şi imi răspunse că este coltue dela
Babic. Imi spuse că târgul sa umplut de pâine pentru că
Paşa (e vorba de Chehaia bei, comandantul trupelor turceşti
de ocupaţie) a poruncit de au spânzurat de subţiori pe trei
brutari, pe unii în Lipscani, pe alţii pe Podul Târgului de
afară, pe alţii pe Podul Calicilor.
www.dacoromanica.ro
80
„Ah! exclamă. C: -Isvoranu, de -ce; nu; „dă „Dumnezeu.să-mai
vie ia Chehaia-Bei şi acum în București să vază mizeria pâinii şi
cărnii cu- ce preţ mare se vinde, căci atunci, (adică în 1821).
ocaua de pâine dreaptă era 4 parale şi. ocaua. de orps -8
parale, când trăia săracul şi- bogatul”. -
Brutarul armean Babic, este cunoscut: bucureştenilor dela
1778 şi până în 1821. Şi-a avut cuptorul în Târgul din năuntru
acolo, unde 'este ezi Piaţa de flori. Din anul 1821 wam: mai
dat de el. Nu, ştiu ce: sa făcut. «
Dela acest brutar vine zicătoarea fi ueuură ta nă Coltue dela:
Babic. El făcea r de pâine renumite pentru -de` toți
şi se vindeau — vorba ăluia :—: ca pâinea caldă. Indată ce
erau scoase din cuptor, erau luate de vătatii, logofeţii şi ciocoii
curților boereşti.- Totdeauna Babic nu mai avea coltue. De aci:
coltu dela Babic, pacai cu | alte- ouvinte; nimic! ` 1 şi
D. Caselli -
www.dacoromanica.ro
Mechitar din Sebastia (1676 - 1749)
intemeietorul congregațiunei Mechitariștilor și premergătorul renașterii
culturii armene
www.dacoromanica.ro .
Arhiepiscopul Arsen Aidinian (1825 - 1902)
mare filolog și gramatic, fondatorul revistei științifice „Handes Amsorya“
www.dacoromanica.ro
Părintele Hagopos Dashian
eruditul colaborator al revistei „Handes Amsoryat!
www.dacoromanica.ro
Păr. Nerses Akinian
istoric şi filolog
prim redactor al revistei „Handes Amsorya“
www.dacoromanica.ro
Komitas Vartabet (1871 - 1935)
= Apostolul muzicei armene
www.dacoromanica.ro
„Tăticul' Krimian (1820-1907)
patriarh al tuturor Armenilor, mare patriot și scriitor
www.dacoromanica.ro
Rupen Zartarian
mare prozator armean ucis de Turci în 1915
www.dacoromanica.ro
= a~
„Coborărea de pe cruce“
de Rubens, în catedrala armeană din Gherla
www.dacoromanica.ro
Cărţi apărute
„Cele 40 de zile de pe Musa
Dagh“
Calvarul -cel mare al poporului
armenesc a fost luat adesea ca
subiect. de romane: „studii, memorii
şi poezii în literatura mondială.
Insă. nici o -carte na fost mai
sguduiloare şi- mai complectă, de-
cât ultimul roman al marelui scrii-
lor german, Frantz. Werfel, „,Ce-
le 40 de zile depe Musa Dagh”. Deși
roman prin construcţie „totuşi ni
se zugrăvește în el o tragedie au-
lentică, cele 40 de zile de groază şi
luptă, pe care le-au trăit armenii
din Suedia, (Musa—Dagh), înfrun-
tând cumplita teroare a armatei
turcești, din 1915, contra armeni-
lor, până ce un cuirasat francez
veni să-i salveze pe luptători
Romanul lui Frantz Werfel, ca-
re a fost repede tradus în aproa-
pe 20 de limbi, își ia subiectul din
acea epopeie, fixând în cadrul ei
pe eroii săi. Acel cadru însă el
l-a studiat nu numai cu o pasiune
de romancier, ci cu râvna omului
de știință, explicându-l totodată
prin note relative la lrecutul şi
cu
lume
prezentul armenilor, privind,
exactitaie istorică, întreaga
armeană și martiriul ei.
Traducem mai jos
recenzie din colidianul
„Le Populaire”.
(Ro T
urmăloarea
parizian:
*
„Nu avem pretenția de a prezen-
| ta şi a analiza, în cadrul restrâns
al unui articol de ziar, pe unul
din cei mai mari scriitori contem-
porani; ai - Jileralurii - germane.
Frantz Werfel tace parle: din acea
familie de afinitale sufletească, în
care. se” găsesc Tomas Mann, Hein-
rich Mann, Jacob Wasserman, şi
cari, apucând drumul marilor cla-
sici germani au pulut să întro-
ducă în -literatura germană loale
aspeclele epocii noastre atât de
complexă și neslatornică. Aclivita-
lea: acestor mari creatori deschide
nu numai o nouăseră în literatura
germană, dar însemnează şi un mo-
ment crucial. Ei au fost aceia cari.
cu un curaj demn de admiraţie,
au arălat, înainte de război, pe-
riculoasa activilate de ură, care
sădise în; suflețul german un spirit
moral şi politic greşit, şi, cu o
instinelivă : putere de pătrundere,
au prevăzut soarta ce aștepla Ger-
mania, și, împreună cu ea, lumea
întreagă. Dacă după unii ideile din
acele opere “literare par şovăitoa-
re sau întunecate, astăzi, din con-
lră, influența: acestor idei se poate
constata nu numai în liertatură,
dar şi pe plan social.
Frantz Werfel după „Intălnirea
încoronaților”, după „Varvara”, du-
pă o admirabilă operă asupra
vieţii lui Verdi, după „Fraţii napo-
litani”, după numeroase volume de
nuvele, poezii, studii lilerare şi cri-
tice, vine să-şi încununeze lucră-
rile sale cu o nouă operă, „Cele
40 de zile depe Musa Dagh”.
www.dacoromanica.ro
82
Opera. aceasta, înainte de a fi
tradusă în limba franceză, a făcut
un glorios ocol în lumea întrea-
gă. In ţările anglosaxone, de exem-
plu „dar mai ales în Slalele-Uniie,
carlea aceasta se consideră ca un
„bestceller” (cea mai căutată şi
vândrulă), un criteriu ce le place
Americanilor. Cu toate proporţiile
colosale ale lucrării, ea rămâne to-
tuși la îndemâna tuiuror. Carlea
aceasla ne descrie, în cadrul răz-
boiului din 1914, tragedia unui po-
por, pe care soarta l-a lovit poa-
te mai crunt în toată istoria ome-
nirii. Care-i poporul acesta? O na-
țiune mică ce locuește la hotarele
Europei cu Asia și care, începând
din epoca Fenicienilor, este con-
siderat ca cel mai evoluat şi ci-
vilizat dintre popoarele din Răsă-
rii. Cu totul oriental prin itrea lui,
în necontenilă relație — datorită
alinităţilor sale — cu Occidentul,
poporul acesta fără seamăn ne dă
exemplul unic de sinteză ale aces-
lor două lumi neîmpăcale. Această
favoare el şi-a cumpărat-o prin
suferinţe supraomenești, fiind ma-
sacrat pe rând, în decursul anilor,
de către Kurzi şi Turci, stropind
cu sângele său pământul sterp al
Armeniei.
Sosi anul 1914. Armenia, atrasă
și încântată de principiile demo-
cralice ale Apusului, precum şi de
acea Libertate care îi rămâne o
iluzie amăgitoare, refuză să stea
alături de aspuritorii ei.
Unul din fiii săi, Bacratian, în-
torecându-se dela Paris, deși euro-
penizal cu totul, căsătorit chiar cu
o tfranţuzoaică, simte însă în el
bătăile inimii Armeniei seculare.
Văzând ura şi neîncrederea pe care
Turcii le nutresc faţă de namul său,
organizează o rezistenţă. Cele șapte
sate dela poalele muntelui Musa
sunt întărite şi apărate deopotrivă
de femei, copii şi bărbaţi, reducând
cu lunile, la neizbândă armatele
sultanului. Insă nu se putea con-
linua la infinit această legilimă a-
părare. Nu sosi nici aujtorul pe
care Bacratian îl aștepta din Apus.
iar această eroică răscoală se năru-
ieșle, poporul armenesc pierde în-
c'odală în sânge dorința lui de li-
berlale. Un milion şi jumătate de
oameni sunt deportaţi, în lanţuri,
în deșerturile Syriei, semănând mii
de cadavre pe drumul lor, urmă-
riți întruna de cele Kurde, co-
mandate de ofițeri prusieni. -Apoi
izolaţi de lumea civilizată, care s'ar
fi îndurat poate la strigălele miilor
de copii schinghiniţi, ale femeilor
cu pânlecele despicat şi al bărba-
ților schingiuiţi, începe masacrul
cel mare în nisipurile din Ter-
Zor. y
F. Werfel a descris toate amă-
nuntele acesior evenimente, care se
clasează poale ca cele mai detestabile
din nelegiuirile marelui războiu. Cu
o claritate aproape profetică, dar
întotdeauna rămânând legai de a-
devărul istoric, el ne arată, zi de zi,
iupta eroică și ameţi!oarea avânlare
sângeroasă a unui popor întreg.
care, deşi neînarmat, este totuşi
de neînvins. Opera aceasta ar fi
devenit o simplă epopeie, dacă o
spiendidă analiză etnică nar fi
transformat-o, în acelaş timp, în-
trun document omenesc superior
din toate punctele de vedere. In-
contestabil că Frantz Werfel tre-
bue considerat, cu această carte, în
rândul celor mai mari romancieri
ai epocii noastre.”
www.dacoromanica.ro
Pe marginea cărţilor
VLAD BĂNĂȚEANU:
„La Traduclion ar-
menienne de tours
parlicipaux — grecs?
Reproducem din ziarul „Timpul”
din 23 Septembrie 1937, recenzia
de mai jos despre ultima carte
a colaboratorului nostru d. Prof.
Vlad Bănăţeanu:
„Studiile ide filologie și gramalică
sunt fără îndoială din cele mai a-
ride, chiar şi atunci când obiectul
lor îl constituie limba națională
sau una înrudită cu ea. Iar auto-
lorii ştiu dela început că opera
lor va rămâne necunosculă mas-
selor largi de cititori, pentru ca-
re problemele de gramalică sunt
tot atât de lipsite de interes ca şi
cele de matematică.
Cercelătorii aceşlia nu se gân-
desc deci la popularitate. Ei sunt
conduşi numai de acea pasiune
pentru ştiinţă, singura care poale
justifica străduințele lor de fieca-
re clipă.
Spunem că acesle studii sunt a-
ride chiar şi atunci când obiectul
lor îl consliiue limba naţională.
Cu atât mai aride vor fi deci a-
lunci când autorii se ocupă de u-
nele limbi străine şi îndepărtate
cum: e cazul lucrării d-lui Vlad Bă-
năţeanu dela universilaiea din Cer-
năuți.
Cu „La traduclion armenienne
des tours pariicipiaux”, d-sa urmă-
reşte transformările pe care le-au
suterit pariicipiile grecești în tradu-
cerile în limba armeană a diverse-
lor texte religioase. D. Vlad Bănă-
teanu stabileşte mai întâi importan-
ţa participiului în limbile indo-eu-
ropene, arătând că în grecește, de
pildă, participul constitue o parte
esenţială a frazei, pe când în. lim-
ba lalină ceeace numim parlicipiu,
nu e adevărat pariicipiu. In limba
armeană, deşi are un rol mai în-
semnat decât în latineşte, parlici-
piul e totuşi redus atât din punc-
tul de vedere al formei cât şi din
punctul de vedere al întrebuințării.
Autorul face apoi o paralelă în-
tre limbile grecească şi armenea-
scă, din care reese marea Dogă-
ție a limbii lui Homer. D. Vlad
Bänățeanu face aceaslă paralelă ļi-
nând seamă de felul cum au tradus
scriitorii armeni parücipiile gre-
cești în numeroasele cărți veligioase
transpuse în limba armenească.
Cu prilejul acesla aulorul sla-
bileşte influențele care s'au exerci-
lat de călre o limbă asupra ce-
leilalle precum şi epocile _ isto-
rice în care s'au produs aceste in-
fluenţe. In felul acesta ajunge la
concluzii care depăşesc sludiul gra-
malicii comparate, inlegrându-se în
domeniul mai vast al cercetărilor
istorice.
Căci, după cum se știe, pentru u-
nele momente din trecutul popoare-
lor, izvoarele istorice lipsesc cu
totul. In cazurile acestea, istoricii
recurg la ajutorul disciplinelor în-
rudite cu istoria. Iar printre aces-
lea gramaiica şi filologia comparală
aw o mare însemnălale. Căci: filo-
logii cercetând evoluţia limbii u-
nui popor, stabilesc şi legăturile
pe care le-a avul acel popor cu
neamurile învecinale.
D. Vlad Bănăţeanu, printre ale
cărui liiluri am zărit şi pe acela
de „diplomat al şcolii naţionale de
limbi orientale din Paris, a rea-
dizat o operă cu aiâl mai importan-
tă, cu cât asemenea leme sunt tra-
tate pentru întâia oară de un ro-
mân.
G. 0.
www.dacoromanica.ro
Ce scriu alții
Armenia
In Asia occidentală, înconjurată
de munţi înalţi, brăzdată de vântul
sudic al Caucasului, este situată
acea ţară tot atât de încercată ca
şi rasa care o locueşte, tot atât
de tăcută în suferință ca și descen-
denţii aristocrației stabilită în tim-
pul Cruciadelor în regiunea denu-
milă „Mica Armenie”, regat înfiin-
(al de elita emigraţilor din Cilicia.
Armenia propriu zisă a fost timp
îndelungat un regat independent; a
devenit apoi mărul dorienţelor și al
discordiei, când al imperiului ru-
sese, când al Sultanului dela Con-
slantinopol, în timp ce Şahul Per-
sici privea galeș spre micul regal
pe care ar fi dorit să-l vadă anexat
marelui plalou al Iranului.
Şi prada visală ani-dearândul a
fost împărțită între aceste Irei. po-
poare ursite mai târziu ele însă-și
să-şi schimbe forma şi organizaţia
de Stat.
pe
Ea
7 AAN AZ
In 1918 Armenia îşi recapălă in-
dependenţa, care îi este însă de
scurtă durată, căci recade împărți-
tă, de data asta între Ruși și Turci.
Partea de sub suveranilalea Ru-
siei devine o republică sovietică
având drept Capitală orașul Eri-
van.
Aceasta este în linii. generale islo-
ria polilică şi geografică a mând-
rei (ărişoare înconjurată de munţii
Asiei apusene şi scăldată de valu-
rile sălbatice ale Tigrului şi ale
Eutratului.
Din cauza perlurbărilor cari ră-
peau ţării liniştea unei desvollări
economice normale, o bună parle
din armeni au părăsit meleagurile
patriei, ducând cu ei în ţările a-
pusului un spirit de aclivilale co-
mercială deosebit, o inteligență vie
şi adaptabilă mediului în care trä-
esc.
In România, armenii sunt stabi-
liți de aproape 6 secole. Fuginld
de masacrele Turcilor, o parle din
ei Sau aşezat la început în ora-
şele principale ale Moldovei, al-
www.dacoromanica.ro
ţii însă au trecut în Polonia, sta-
bilindu-se acolo, iar alţii în Tran-
silvania, locuind ţinuturile dela
Gherla, Frumoasa, Cluj, etc.
Odată cu stabilirea lor la noi,
începe o aclivilate vie comercială;
pe de o parle ei exportă dela noi
în Polonia cereale, vinuri și vile, pe
de alta însă ei trimit mărfuri din
Polonia prin România până la
Catta, aducând de aci piei, crude,
covoare etc., şi devenind astfel un
faclor de legătură important între
Occident şi Orient.
Cu timpul parie din ei creșteau
ei însăși cai şi vite cornule în
satele din Moldova, în timp ce al-
ţii făceau negoţ sau au devenit meş-
teşugari la oraşe.
De notat este că în timpul domni-
torilor noştri au deţinut temporar
privilegiul pentru comerțul lor în
principalul Moldovei.
In decursul veacurilor, ei sau
răspândit în toată ţara, dând apoi
o pleiadă de intelectuali reputați ca:
medici, avocaţi ingineri, scriilori,
etc.
Aceasta ar fi prima calegorie a-
ceea a armenilor băștinași.
A doua categorie o formează ar-
menii paşaportari.
Sunt aceia cari după războiu sau
85
refugiat în România, din cauza stă.
rii de lucruri din Rusia și din Tur-
cia.
Cu toată situaţia lor polilică ne-
buloasă, ei au adus foloase eco-
nomiei noaslre naţionale. In pri-
mul rând prin faptul că cea mai
mare parte din refugiaţi a venit la
noi cu capitaluri, unele chiar foar-
te importante pe cari le-au înves-
(it în întreprinderi comerciale şi
industriale; apoi ne-a folosit pri-
ceperea lor technică și experienţa
câștigată de ei în ţările de origină.
Şi faptul cel mai important îl
formează relaţiunile lor cu aşii in-
dustriei textile engleze, care în ma-
joritate sunt tot armeni.
Noi nu putem privi decât cu
simpatie tendinţa de asimilare a
Armenilor cari identificându-se în
toiul cu poporul românesc, de-
vin buni cetăţeni ai ţării care îi
adăposteşte atât timp cât activiţa-
lea lor socială este exercitată în
ritmul vieţii româneşti și dorinţa.
noastră este ca atât negoţul în-
firipat de ei la noi cât şi industriile
lor, să se contopească cu industria
şi comerţul românesc spre o cât
mai mare desvoltare a economiei
țării.
Minerva” LD,
www.dacoromanica.ro
Rouben Mamoulian
Numele unuia din cei mai mari
regisori ai filmului american, ge-
rează calitatea nouei producţii „Pa-
amount”: „Sângele pământului”.
Se ştie, că Mamulian e unul din
acei cineaști preocupaţi în perma-
nenţă de problemele arlislice ale
cinematografului, pe care îl intere-
sează, în primul rând, posibilitatea
de a aplica o tehnică nouă, de a
raloritica o idee originală, de a gă-
si o soluţie personală pentru cele
mai grele probleme de regie.
Şi, „Sângele pământului”
un asemenea film.
După cum era de aşteptat, Ma-
mulian sa gândit imediat la o teh-
nică nouă, menită să contopească
întrun tot unitar aceste două ele-
esle
menle: drama și muzica. Vechea-
soluție era opera, care nu-l putea
mulțumi şi afară de aceasta nu era
vorba să realizeze o operă, şi nici
măcar un „film muzical”. Sânge-
le pământului”, dramă de puterni-
să acţiune, de amplă ciestăşurare,
trebuia să fie „un film cu muzică”.
Desigur, mai era şi cealaltă solu-
ție, simplă și practică: clasicul a-
companiament muzical.
Se înțelege că Mamulian nu sa
oprit la nici una din aceste solu-
lii. Marele regisor a inventat allă
tehnică, inspirată, într'o anumită
măsură, de şcoala lui Vahtangoff,
celebrul regisor rus, în al cărui
teatru din Moscova, Ruben Mamu-
lian şi-a făcut ucenicia.
* k
$
Originar din Tiflis, Mamulian şi-a
început cariera teatrală la Mos-
cova — după ce absolvise faculta-
tea de drept — şi a lucrat atât
86
la Teatrul de artă cât şi la stu-
dioul Vahtangolt. Apoi, la 24 de
ani a inscenat o piesă la Londra,
de unde a fost invitat. în Statele
Unite ca să ia direcţia primului
teatru american de operă, întemeiat
de George Eastmann, cunoscutul
magnat al industriei fotografice,
Chemat să însceneze opere, Mamu-
lian s'a străduit totuşi să creieze
un tip nou de spectacol: un spec-
lacol sui generis, în care actorii
vorbeau pe muzică. Deci, nu se
cântă propriu zis. Cu toale ace-
stea, spectacolul era cât se poa-
le de muzical, fără a fi însă ne-
logic.
Directorii teatrelor de pe BroadL
way au rămas entuziasmați în fa-
ţa acestei extraordinare experienţe
teatrale.
Dar tradiția se opunea. Mamulian
nu trebuia lăsat să-și continue ex-
perienţele. Cel mai bun mijloc ca
să scape de acest inirus, era să fie
chemat pe Broadway. I se încre-
dinţă înscenarea piesei „Porgy”, pi-
esă din viaţa negrilor, popor pe
care Mamulian nu-l cunoştea. S'a
întâmplat însă contrariul. Mamu-
lian a înscenat piesa cu negrii a-
duși de el din Harlem, şi nu cu
actori negri profesioniști.
Ruben Mamulian nu putea fi in-
vins. Triumfase .calegoric, defini-
tiv. A urmat invitația la Hollywood.
Primul film: „Aplauze”. O senza-
ție. Apoi „Străzile oraşului”. O
dublă revelaţie: Mamulian şi inler-
preta -sa. Sylvia Sidney. Pe urmă,
„Bestia”, în care a lansat pe Fre-
dric March. i
Mai departe, sialele die serviciu.
ale lui Ruben Mamulian sunt cu-
noscute marelui public.
„UNIVERSUL”
www.dacoromanica.ro
Din Armenia
Sau doscoport
la 14 km. de Dilijan (Armenia)
urmele unei vechi construcțiuni, cu
tolul originală, prin concepţia ca-
re a prezidat la clădirea ei. Zidită
cu mare pricepere, la 1248, ediliciul
are două coloane și 12 semi-coloa-
ne, Acoperișul se sprijină pe patru
arcade uriaşe, încrucişate. Arhi-
tectul care a construil-o, un oare-
care Minas, pare să fie unul din-
tre meşterii cei mai mari ai tim-
pului său.
Aheologul G. Khalantarian
a descoperit, — cu prilejul săpă-
lurilor pe cari le-a întreprins îm-
prejurul memorialului Sfintei Hrip-
simé, nu deparle de Vagarşabad,
— un sarcofag datând. din sec. V,
făcut din lut şi conţinând osemin-
te omeneşti.
Ceeace consliluie originalitatea
arheologică a sarcofagului, este for-
ma sa de navă, care diferă cu to-
tul de “cea obişnuilă. Se şlie că
până în sec. V după Christos, mor-
ţii erau îngropaţi în sicrie cu ca-
pace plate şi având forma de încăl-
țăminte.
Alle săpături,
efectuate în regiunea Amasia, au
scos la iveală nu mai puţin de
17 monumente vechi, — biserici şi
morminte construite în sec. H şi
IV d. Chr,
deamănuntlul
Sunt cercelale cu
şi urmele de locuinţe subpământe-
ne descoperite în Kefli şi o seamă
de alte sate.
Un fragment
dintro inscripție aparţinând, — se
crede, — epocii Khalle., a fost des-
coperit în localitatea „Colina Ro-
şie” din vecinătatea satului Cear-
pah din regiunea Erevan, care o-
dinioară fusese unul dintre centrele
civilizaţiei urartiene.
Inscripţia, scrisă în cuneiforme,
a fost descifrată de d-l G. Khafa-
darian, asistent la facultatea de
litere din Erevan. In fragmentul
găsit, regele Rusas (630—645 d.
Chr.) blestemă pe cei ee distrug
inscripțiile,
Toale aceste cercetări nu fac de-
cât să denote că arheologia, tră-
jeşte azi în Armenia, una dintre e-
pocile ei cele mai înfloritoare.
Sa sărbătorit
aniversarea de 120 ani de la
naşterea marelui pictor marin
Aiwazowsky, care după ce
în secolul precedent, a cu-
noscut culmile celei mai mari
glorii, şi-a închis ochii la 1900,
lăsând o operă prodigioasă, alcă-
tuită din peste 5000 tablouri; unele
din ele de o universală celebri-
tate,
A.
www.dacoromanica.ro
88
Viaţa şi Cultura
Istoria lui Alexandru
Sub supravegherea d-lui Ralf
Blak, proʻečor la Universitatea Har-
ward, s'a tipărit de curând, în tra-
ducerea engleză a d-lui Eghişé
Tchrakian, — fostul director al lui,
„Armenian Miror”, — istoria aulen-
tică scrisă între sec. V şi VIII, în
armeneşte.
Textul armenesc, — în traducere,
— este însoţit de două versiuni, —
una ebraică şi alta greacă, — ale
aceleiași istorii.
Versiunea armeană, care a fost
relipărită în 1842 de Mechitariști,
— este considerată, însă, de lin-
guişti, ca cea mai veche şi mai
autentică dintre toate.
Stepan Elmas
a fost ultimul elev al lui Franz
Liszt. S'a stins de curând din viaţă,
la Geneva, unde se retrăsese spre
a trăi în liniştea împrejurimilor
lacului Leman, ultimele sale. zile.
Poate fi considerat, — păstrând
proporţiile, — Chopin al Armenilor.
Pianist de mare talent, un pasio-
nat şi un poet al sunetelor, autor
tecund, lasă în urma sa o bogată
operă compusă din sonale, noctur-
ne, barcarole, dansuri, în care vib-
rează o mare sensibililate. Cele „șase
studii” dedicate lui Fr. Liszt, sunt,
desigur, nu numai operele sale ca-
pitate, dar niște piese muzicale de
mare valoare întrinsecă.
Cu Stepan Elmas dispare un mu-
zician fin şi un mare armean.
Alfred Costat
ilustrul pianist, a pronunţat, — cu
prilejul festivalului de muzică de
cameră organizat în onoarea d-lui
Diran Alexanian, celebrul profesor
de violoncel dela conservalorul de
muzică din Paris, angajat să
pună bazele unei şcoli de violoncel
la New-York, — un discurs emo-
ționant, în cursul căruia, printre
altele, a spus:
„Clipa aceasta, în care suntem si-
liţi, chiar şi pentru o scurtă vre-
me să ne luăm rămas bun dela ,A-
lexanian, în această școală, al cărei
unul dintre fondatori este şi unde
protesoratul său de mare muzician,
a strălucit cu o deosebită intensi-
late, — clipa aceasta este pentru
noi toți plină de regrete și tris-
tețe.
„Ştiu, prea bine că am fi dat
„cea mai bună dovadă de stimă şi
apreciere, dacă Pam fi rugat să re-
nunțe la ispilitoarea ofertă pe care
i-o fac Slatele-Unite, răpindu—ni—l.
„Ştiu că dragostea noastră ar lua
forma unui egoism absolut, cău-
tând să-l reținem pentru noi, a-
tunci când el pleacă în numele
Franței, ale cărei principii peda-
gogice le personifică în chip demp
făcând să strălucească prin meto-
dele sale personale, metodele noa-
stre naționale — întro ţară prie-
tenă în care se bucură de c
faimă statornicită, care-i va aduce
cu siguranță o izbândă măreaţă.”
„Dar, în numele elevilor săi din
clasele de violoncel, orchestră şi
muzică de cameră, al prietenilor
www.dacoromanica.ro
săi din această şcoală şi în numele
meu personal, doresc, — eu, care-i
datorese atâtea ore de nepreţuilă
colaborare, să-i exprim, înainte de
a se despărțit, de instituţia aceasta,
care-i va simţi, mereu lipsa, — spe-
ranţa noastră a tuturora, că nu
va uita nimic din cele ce i-am spus,
el, marele artist, care timp de a-
proape 30 ani, a risipit pentru î-
nălţarea, ei, atâta devotament şi a-
tâta obnegaţiune.
„Ferice de tinerii muzicieni, a-
mericani, care vor şti să se fo-
losească de sfaturile unui astfel dẹ
maestru. Ei vor găsi întrânsul nu
numai conştiinţa cea mai nobilă
a artei lor, dar şi mijloacele cele
mai eficace pentru a învinge di-
licultăţile şi a pătrunde în tainele
ei mişcătoare şi minunate.”
„Camuna strâmbă”
este titlul ultimei opere, a cunoscu-
tului seriilor englez de origină ar-
meană Michael Arlen (Dicran Cu-
iumgian) aulorul celebrului roman
„Pălăria verde”.
„Cununa Strâmbă” cuprinde o
seamă de nuvele, în care scapără
la fiecare rând humorul şi salira
renumitului romancier.
„Litle children”
se inlitulează colecţia de nuvele
prin care tânărul, dar lalentatul
seriilor Wiliam Saroyan își alrage
încă odată elogiile neprecupeţite a-
le întregei prese americane, care
îl consacră ca pe unul din scriitorii
cei mai mari ai Americei contem-
porane.
89
Varia
— —
Pe columna lui
Mare-Aureliu din Roma stă! gra-
vală următoarea inscripție:
„Invingă'orul Armenilor, Parţi-
lor, “Germanilor”...
în amintirea victoriei pe care a re-
purtat-o împreună cu Verus, —
după eșecurile jlui Severrianus, —
asupra Armenilor.
Se spune că Severianus, înainle
de a porni împotriva Armenilor,
ar fi consultat pe magul Alexandru,
care i-ar fi răspuns:
„Vei lovi cu săgețile tale. pe Ar-
meni şi Parţi”.
„Te vei întoarce la, Roma stră-
lucitor”?.
„Din valuri îţi vei aşeza' o cu-
nună arzătoare pe frunte”.
Când Severianus asediat şi bă-
tut, se înjunghie cu propria sa
spadă în cetatea Eghelia, magul
îşi schimbă mesagiul în felul’ ur-
mător:
„Nu
nia, nu-i bine”.
„Se poate ca bărbaţii în vestmin-
porni cu oaste spre Arme-
te femeiești, prin nefasta lor
„Săgeată, să curme firul vieţii
tale luminoase.”
A.
www.dacoromanica.ro
90
Mișcarea culturală în România
Şezătoare de artă armeană
la Liga Culturală
La 20 Februarie a. c., sa ţinut
în sala Teatrului ligii Culturale o
şezătoare de artă armeană a Funida-
ției Culturale Armene de sub pre-
şedinţia „de onoare a d-lui Prof. N.
Iorga, dată în folosul Ligii Cultu-
rale. grai al
La această frumoasă manifesta-
țiune culturală a participat un nu-
meros şi select public, în frunte
cu d. Prof. N. Iorga.
D. K. H. Zambaccian a rostit
un cuvânt întroductiv având ca su-
biect: „Legăturile de sânge, de spi-
rit și de cultură ale popoarelor ro-
mân şi armean.”
Au urmat melodiile cântate de
d-ra Arax Sâvatian: „Hoi Nazan”
şi „Cinar es” de Komitas, şi ,,Dra-
gă mi-e mândro de tine” de T. Bre-
diceanu.
D. G. Balgian a recitat diverse
poezii din poeţi armeni: de Mes-
rob (352—437), Nerses $norhali
(sec. XI), Nahaped Kuciak (sec.
XVI), Măgărdici Beşiktaşlian (1828—
1868), Misak Medzarenţ (1886—1908)
‘şi Daniel Varujan (1884—1915), —
poezii traduse de N. Iorga, V-
Ghemigian, M. Gheorghiu, Gr. Ava-
kian şi C. Odabașian.
Corul Komitas, dirijat de d. Gar.
Harutinian, a cântat bucăţi po-
pulare armene (de Komitas şi S.
Melikian) şi române (de Sabin Dră-
goi şi A. Bena).
Elevele şcoalei armene din Ca-
pitală au executat variate dansuri
armenești,
La sfârșit, corul Komilas a exe-
cutat Imnul Regal.
Serata de arta armeană la
Văleni de Munte
La 8 August 1937, a avut loc la
Universitatea liberă din Vălenii de
Munte o serală de artă armeană.
Cu acest prilej „Universul” a scris
următoarele:
„Peste 100 de membri ai „Funda-
tiei culturale armene”, de sub pre-
ședinţia de onoare a d-lui profesor
Nicolae Iorga, au venit Duminică
la Vălenii de Munte, organizând în
sala Universităţii populare o mi-
nunală serată de artă armeană şi
www.dacoromanica.ro
realizând o admirabilă operă de
cunoaştere a unui popor întreprin-
zător şi cinstit, — ascultați de su-
te de intelectuali din tot cuprinsul
tării şi din străinălate.
Programul a fost variat, intere-
sant, plăcut, iar execuţia ireproșa-
D-ra Arax Sâvagian a cântat
„Mândruliţă dela munte” şi cântece
armenești.
D. G. Keşişian a cântat. „Pe
marginea Dunării” şi „Subţirică prin
vecini”.
D. G. Balgian a recitat din poeții
armeni, iar d-ra S. Saruni a recilat
din Eminescu, în limba armeană.
Corul Komitas, dirijat de d. Ar-
şag Diraţian, a execulat muzică po-
pulară armeană, iar elevele şcoalei
armene au executat dansuri arme-
neşti, sub conducerea d-nei Hra-
nuş Eganian.
D. K. H. Zambaccian, preşedin-
lele coloniei armene a ținut apoi o
cuvântare ocazională.
La urmă s'a expediat o telegramă
d-lui profesor Nicolae Iorga.
Un jubileu cultural
„Handes Amsorya”, revista de
folklor, linguistică şi armenologie,
a Congregației Mechitariste din Vie-
na, de două ori venerabilă, pentru
vârsta şi pentru aportul ei în cul-
tura armeană și-a serbat de curând
aniversarea de cincizeci de ani de
regulată apariţie, înconjurat de res-
pectul şi recunoştinţa întregului po-
por armean.
La această sărbălorire, Fundaţia
Culturală Armeană din Bucureşti,
a fost reprezentată prin P. S. Sa
Dr. Sahag Gokian, eminentul nostru
colaborator, reprezentând Fun-
dația Culturală Armeană și revista
noastră,
91
Din inițiativa Fundaţiei Culturale
Armene, în ziua de 5 Decembrie
1937, la „Dalles” în cadrul unui
festival literar şi arlistic, a fost e-
vocală toată contribuția revistei
„Handes Amsorya”, şi figurile ce
au strălucit în paginele ei. D. Prof.
Vlad Bănăţeanu a rostit cuvântul
introductiv, după care au vorbit
I. P. S. S. Dr. Sahag, Gokian de-
spre: Rolul lui „Handes. Amsorya”
în studiile limbei armene, d. H. Dj.
Siruni: Construcția lui ;,Handes
Amsorya” în domeniul cercetărilor
istorice, şi d. H. Devegian: Aportul
Mechitariştilor în viața culturalä
armeană.
Un debut la Opera Română
In seara zilei de 13 Ianuarie a.
c., d-ra Arax Săvagian, absolventă
a Conservatorului de Muzică din
Bucureşti, şi-a făcut debutul pe
scena Operei Române, susținând ro-
lul Margaretei din „Faust”. Despre
acest debut scrie cunoscutul cri-
tic muzical, d-l1 E. Ciomac, în
„Curentul”:
Am fost şi la „Faust...” A debu-
lat în Margarela o tânără absol-
ventă a Academiei Regale, d-ra A-
rax Savagian. Siluelă fină, rassată,
candidă, mișcându-se firesc în ro-
lul ei de fetiță suavă şi curată ce
se deşteaptă la. dragoste, un far-
mec real — şi mai presus de toa-
te o muzicalitate desăvârşită în
slujba unei voci nu prea ample,
încă sfioase, — dar exacte, ușor må-
nuite şi suscepiibilă de sigură, des-
făşurare. Un mare succes de pu-
blic și de critică a răsplătil-o.
„O minunată manifestaţie
de artă armeană“
Sub acest litlu d. General Mihail
Schina, administrator-delegat al Li-
www.dacoromanica.ro
gii Culturale, publică următorul ar-
licol în numărul din 25 Februarie
1938 din „Neamul Românesc” cu
ocazia festivalului de artă armea-
nă din 20 Februarie, a. c., dat în
sala Teatrului Ligii Culturale:
Nwmi propun să fac aci o dare
de seamă a șezătoarei atât de
reușită, pe care Fundaţia Cultu-
rală armeană ne-a întăţișat-o
la -Teatrul Ligii Culturale. Nici
nu voi arăta ceace ne spune d. pro-
fesor N. Iorga despre istoria şi
arta armeneasscă, cum a subli-
niat-o în frumoasa cuvântare întro-
ductivă d. K. H. Zambaccian.
Toate au fost relatate în coloa-
nele: acestui ziar, la care nu aşi
avea nimic de adăugat, dacă prin
via impresie ce mi-a rămas, nu sar
fi răscolit în mine senlimente ce
depăşesc aprecierile unui spectator
şi mă transportă în mediul psiho-
logic şi. emoliv pe care îl respiră
un popor.
Din copilărie îmi reaminlesc,
cum zilnic se auzea ecoul masa-
crelor sărmanilor armeni, de că-
tre populaţia turcă de subt ve-
chiul regim al sultanilor din alte
vremuri. Am crescut împărlășind
durerile lor şi resimţind indignarea
ce cuprinsese toată lumea, față de
nepăsarea Europei civilizale care
privea fără sinchiseală cum un po-
por creştin cu un trecut atât de
frumos, locuind o regiune din cele
mai pitoreşti depe glob, alături de
legănul ideilor sublime din care
sau născut Religiile omenirei, este
lăsat pradă unei dominaţiuni de
barbari şi apoi siîrlecat de trei
lupi nesăţioşi.
Armenia, prin soarta ce i-a
fost hărăzilă poate fi socotită
drept Polonie a orientului. Incer-
carea ce sa făcut şi cu Arme-
92
nia la încheierea păcii după răz-
boiul mondial, de a li se reda u-
nitatea şi independenţa, nu a a-
vut izbândă.
In poezia și în cântecele pe ca-
re le-am ascul!lai deunăzi, vibrează
durerea şi regretul unei fericiri
pierdute.
In versurile „poetului Vahan Te-
ian, traduse de d. profesor N. Ior-
ga și recitate cu un mișcător ta-
lent de d. Balgian, să desprinde
o vecinicie de linişte, de somn şi
deznădejde...
. ` `
„Să mă îngropaţi la ceasul când
orice zgomot iace
„Când roza se umbrește şi floarea
doarme ?n pace...
Melodiile aşa de viu şi lipsde
armonizate şi adânc simţite de d-ra
Arax Săvagian, ce sunt ele? decât
apelul neîncetat pe care sufletul
poporului armean îl trimite acolo
unde poate răsunelul cântecului
său, să fie auzit şi să redeşștepte
pielatea divină de sus, rugând-o să
privească la el în jos.
Dansurile elevelor şcoalei arme-
ne, ne-au înfățișat gustul şi elegan-
ţa arlisiică a costumelor, atât de
variate în culori şi efect, precum
au făcut încă mai mult să reiasă
frumuseţea tipului femeii armeană.
Graţia mişcărilor, inflexiunile cor-
pului în ritmul câniărei ce însoțea
mlădioasele schimbări de aliludini
și gesturi, dădeau ansamblului un
farmec deosebit care pironind pri-
virea spectatorului, zugrăvea pri-
veliștea unui tablou plăcut ce des-
lăta odată cu ochiul, şi auzul,
Parcă ascundeau ceva din feerii-
le celor o mic şi una de nopţi.
Iată cum sa arătat pe scena
Teatrului Ligii Culturale, acest: po-
.
www.dacoromanica.ro
93
por simpatic care este atât de a-
proape de noi, cu care ne leagă
numai firul apei „„Mărei Noastre”
de la Constanţa direct la Trebi-
zunda.
General M. Schina
Ccencertul corului „Komitas“
Asociația muzicală armeană „Ko-
mitas” din Capiială, cu ocazia îm-
plinirei a 10 ani dela întemeie-
rea ei, a organizat un festival de
muzică armeană în sala „Dalles”.
Cu acest prilej cunoscutul critic
muzical d. Em. Ciomac semnează
articolul de mai jos în ziarul „Cu-
rentul? din 3 Martie a. c.:
Indrăznesce a mărturisi că nivelul
arlistic mi-a părut infinit superior
la Concertul coral, organizat de A-
sociaţia muzicală armeană „Komi-
las” în seara de Duminecă 27 Feb-
ruarie, în sala Dalles.
Vocile mixte, numeroase, sunt a-
lese nu numai printre cele mai so-
nore și plăcute, dar prezintă şi
o deosebilă omogenilate. Repertori-
ul, de cel mai viu şi felurit in-
teres, arhi studiat. Coriști dau în-
lipărirea că-și cunosc cântecele pe
de rost şi suni adânc pălrunşi de
sensul celor ce le cântă.
După ce corul „Komilas” a fost
condus multă vreme şi stilat de
d. Marcel Botez (care şi-a câști-
gat un merit neuitat prin această
acţiune generoasă) acum îl are în
capul ei pe d. G. Artunian, un tâ-
năr cu aparenţă sfioasă, dar ale
cărui gesturi puţine şi precise, ob-
țin exact linia, dozarea sunetului,
nuanțele de expresie cerută. D-sa
are avantajul de a înţelege cuvin-
tele armene, şi poale, de aceea,
lirismul şi culoarea textelor iau
un accent, un răsunet mai expli-
cit şi mai eloquent sub îndrumarea
d-sale. Inlipărirea generală ce, o
lasă corul, însă e, cum scriam mai
sus, că fiecare dintre părlaşii lui
e pe deplin conştient de ceeace cân-
tă şi ia o parte liberă dar minunat
încorporală în disciplina excelenlei
tovărășii. Iată un exemplu de in-
dividualism organizat de bună voie!
Asociaţia poarlă numele „Komi-
las”, cel al unui mare suflet şi ad-
mirabil talent, al creatorului na-
țional, dispărut înainte de a-și fi
încheiat opera.
Majorilaiea corurilor din prog-
ram erau ale acestui clasic modern
al muzicei armene. Un simţimânt
de un deosebit farmec poetic glă-
suește în cântecele lui rustice —
pline de un cuvios lirism şi de frea-
mătul frumuseţilor firei — „Cân-
lecul plugarului”, „Ploaia”; „,Dan-
sul de nuntă”, „E primăvară, to-
tuși ninge”, „Caisul” (cântec: de
dor) și — frumos între frumoase.
cu împreunarea solilor de tenor şi
soprană, „Bătutul grâulului”. Fe-
lul eropean — occidental cum ar-
monizează părintele, educat în
Europa, alenuiază desigur orien-
lalismul originar al melodiilor ar-
mene — toluşi nu le ia nimic din
farmecul lor specific. E remarcabilă
noblețea continuă a acestor inspira-
ţii — nici odată strigătoare sau
impudice, ceea ce ar fi fost firesc
din partea unui popor meridional
obijduit. E adânc emoţionantă ati-
tudinea aceasta resemnată parcă,
plulind pe înalte planuri spirituale
— fiind totuși împăcată mereu cu
frumuseţile veșnice ale naturii şi a-
le simțimintelor omenești celor mai
alese.
Compozilorii tineri contemporani
ai naţiunii armene răspândite, pă-
strează şi ei aceleași note de re-
ținută, nu strigă şi nu declamă. In-
www.dacoromanica.ro
94
Hexiunile melosului răsăritean sun:
însă mai păstrate de ei — şi chiar
caracterul mai gutural al limbei
si vocii băștinașe. Ii servește pen-
tru crearea unei atmosfere sonore
speciale.
Astfel, în „Trandatirul” lui Spen-
darian cu solo de tenor al d-lui Sa-
câzlian (elev strălucit al d-lui C.
Stroescu) în „Salcia? de Hazarian,
în „Bilipi” de Sp. Melikian, un
discipol al lui R. P. Komilas — nu
odată percepi parcă ecouri ale me-
lopeei orientale şi răsuneie ale reci-
lalivului extraordinarei liturghii an-
lice practicate în biserica veche ar-
meană.
Succesul cel mai mare al serii
a fost execuţia mai multor cântece
românești — La Fâniână de A.
Bena, Idila Bihoreană de Sabin
Drăgoi şi „Lele roşă la obraz” de
I. Chirescu. Asociaţiile noastre au.
tohione corale cele mai preţuite nu
le-ar fi putut „zice? mai binei...
Şi cu prilejul acesta ni se im-
punea o serie de reflecţii. Coriştii a-
ceștia ce cântau cu o inimă, cu un
simţământ ce nu înşeală, atât de
româneşte — nu sunt armeni lo-
cuind aci de veacuri, ci bieţi refu-
giaţi trăind de cel mult 20 ani în
țara aceasla primitoare, căreia ei
înțeleg să-i răspundă în tot acest
timp, cu dragostea și înţelegerea
cea mai deplină. Fără a-şi renega
obârşia, dimpotrivă preaslăvind ge-
piul neamului lor prin cântec, ei se
simt totuşi asimilați românilor.
Care altă seminţie, care allă rassă
ar putea da în țara noasiră aceiași
minunată pildă?
EM. CIOMAC
Conferinţe
„Legăturile de sânge, de
spirit şi de cultura dintre
poporul român şi cei ar-
mean“,
Dăm mai jos cuvântul introduc-
tiv pe care l-a rostit colaboratorul
nostru d. K. H. Zambaccian cu o0-
cazia şezătoarei de arlă armeană,
dată de Fundaţia Culturală Ar-
meană, în ziua de 20 febr. 1938,
în sala Teatrului Ligii Culturale.
* kod
$
Venim cu cântece şi jocuri, a-
ducem chiar şi versuri, în care
veți găsi mireasma unor vre-
muri de obârşie comună căci noi
păstrăm de veacuri comoara a-
ceastă vie, cu care am plecat de
acasă.
„Noi suntem rude (ne spune d.
prof. Iorga) prin aceia că avem
sângele acesta trac, în el ambele
popoare au moştenit şi câteva ca-
raclere: aplicația călre poezie, iu-
birea de muzică şi altele.
„Rasa aceasta o bănuia şi Moise
de Khoren şi Lazăr de Pharb, is-
toricii Armeniei-Mari, cari şliau, ce
ştia şi Herodot, că au fost anume
emigraţii de elemente cu totul deo-
sebite în acele regiuni din timpurile
străvechi, elemente cari au venit
din Europa, din peninsula lracică.
Dar în afară de mărturiile istorice
ale lui Herodot, ale lui Xanti din
Lydia, ale lui Strabon, Eutox, Dio-
nisie din Halicarnas şi alţii, mai a-
vem concluziunile cercetăiorilor fi-
lologi, oameni de ştiinţă ca: Meil-
iet, Hiibschmann, Burgmann, Nan-
sen, de Morgan, Marr şi alții, cari
au stabilit prin filologia comparată,
caracterul indo-european al lim-
bei armene şi origina tracă a pọ-
www.dacoromanica.ro
95
porului armean.
Pe lângă aceste constatări filolo-
gice, pe lângă cele stabilite de spe-
cialiştii cronologi, avem prospecţia
vie făcută de acel excepţional tăl-
măcitor al timpurilor d. prof. Ior-
ga care pune mâna pe viu şi afir-
mă:
„Noi suntem rude şi n'avem de
cât să ne uităm unii la alţii”.
„Armenii păstrează acel simţ al co-
lorii, această bucurie de viaţă, a-
ceaslă înclinare în faţa diviniiă-
ţii şi a splendoarei naturale, care
sunt caracterele mai atrăgătoare a-
le artei lor”. „Muzica noastră sea-
mănă cu cea a armenilor, pentru că
anmenii sunt ca şi noi urmaşi ai
tracilor”.
Armenii erau frigieni, o ramu-
ră a tracilor, ca şi ei erau bogaţi
în cirezi de vile şi fructe, ne-o
spune Herodot (VII—73, V—49); Vi-
aţa păstorului strâns legată de na-
tură, duce omul la contemplaţie,
spre lirism şi armonie, modelân-
du-i într'astfel sufletul şi sensibi-
litatea.
Armeanul se deosebeşte mult de
vecinii săi orientali, la armeni fan.
tezia este ordonată prin rațiune.
In această direcție cităm tot pe
d. prof. Iorga, din opera d-sale:
Choses dart arméniennes en Rou-
manie (pag. 8) „Les Arméniens ont
eu, eux aussi, ancienne tradilion
géométrique, abstraite qu'on rencon-
tre dans le monde thrace à co-
té dune base asiatique, qui est
venue ensuite, on comprend bien
que cet art gèométrique a dû exis-
ter dans la grande Arménie dès le
commencement artistique de la na-
tion”. Hal
Putem semnala că încă din tim-
purile voevodale, Domnii români
arătau înţelegere şi interes pentru
vechea arhitectură bisericească ar-
meană și pentru stilul ei propriv
decorativ iar specialiști în mate-
rie ca regretatul Balş au stabilit
influenţele şi legătura.
Incă din Evul Mediu, armenii
manifestau în aria şi literatura lor,
un rafinament, o fantezie, o incli-
nație spre simbol. D. prof. Iorga
caracterizează aceasia într'astiel:
„Arta armeană se deosebeşte prin-
tro libertate de tratare, în care se
amestecă acel surâs francez occi-
dental, acea mișcare capricioasă,
sunt noile, cuceriri ale technicei”.
Un alt cercelor al literaturei ar-
mene, Valeriu Brusov ne spune:
„Cu toată pasiunea lui, cântecul
armenesc e curat și cu toată ve-
hemenţa lui, măsurat în expresiuni.
E o poezie plină de colorile bo-
gale ale orientului şi pătrunsă de
raţiunea occidentală, care cunoa-
şte mâhnirea fără desperare, e o
poezie neexaltaiă, un extaz străin
de exagerare, nu-i cântecul persa-
nului stăpân de harem, ci un sus-
pin al îndrăgostilului, care îşi aş-
leaplă iubila la întrevedere, nu-i
o chemare a lui Mohamed „Cap-
livaţi femeile tinere” ci o binecu-
vântare a mamei călre cei îndră-
gosliţi, nu-i chipul sfâşielor al vă-
duvei de Hindus în faţa rugului pe
care se va urca, ci plânsul plin de
împăcare creştină a soţiei pe mor-
mântul iubitului, iar eleganța deo-
sehită a formelor şi originalitatea
ne permit să numim poezia ar-
meană, drept cântece ale poporului
pictor”.
In aceste cântece prof. Marr gă-
seşte: „Simplicitatea formei, clari-
tatea conţinutului, originalitatea i-
maginilor şi solemnitaiea tonului”.
Aceste calități sunt proprii po-
poarelor mediteraniene.
www.dacoromanica.ro
96
Armenii prin originea şi cultura
lor le-au păstrat şi nu le-au alterat
în contactul cu celelalte neamuri
peste care s'au așezat pe platou-
` rile Armeniei.
Până ’n' zilele noastre, ca şi la
români, Poezia şi Arta populară
rămân isvorul „viu, care alimen-
tează şi regenerează arta şi litera-
tura,
In literatura armeană, d. proie-
sor Iorga găseşte:
„O poezie cù toiul neașteptată,
limba liricilor din timpurile noa-
slre, seamănă cu ceva din literatu-
ra :noastră, nudin boierescul Aje-
xandri, ci ceva care corespunde lo:
nului adânc şi gingaş în acelaș
timp, care face farmecul lui Emi-
nescu: :
A fost în Evul Mediu un mo-
ment în care seniimentele ajun-
seră acolo unde sunt în limpu-
rile noastre”.
Cităm din Hohanes din Erzin-
ga, poet născut la 1250 şi mort
în 1326:
E lumea asta ca ò roală:
ş?n' sus, şin jos te duce soarta...
De eşli prea sus cădea-vei, şi
apoi
din nou-te vei reînălța;
Aşa lucrează şi tâmplarul:
el, leagănul „tot el sicriul;
Şi unul vine, altul pleacă,
iar el lucrează înainle....
Şi în poezia conlimporană, gă-
sim analogii în sentiment, rilm şi
formă la o mulţime de poeţi, ci-
lăm ca încheere o poeize a unui
tânăr poet Vahan 'Terian, mort
la douăzeci de ani, poezie admira-
bil tălmăcită de d. prof. Iorga:
Să măngropaţi „la ceasul când
orice zgomot moare
Când soarele cuprinde cu flăcări
arzătoare
A muntelui de ghiaţă culme
înargintală,
Când marea şi pământul în
noapte pier deodală.
Să mă'ngropaţi. la ceasul când
orice zgomot tace
Când roza se umbrește şi floarea
doarme'n pace,
Când şesul ca şi vârful în noapte
se cobor,
groapa mea să-mi. puneţi
mănunchiu de {lori ce mor
nu fie nici; lacrimi, nici vorbe
în zadar...
ai. aş cere
doar!
K. H. Zambaccian
Sä
Tăcere, da, tăcere,
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL:
Rasa armeană
Date arheologice şi istorice asupra primilor
locuitori. ie T dă 20 ien ta F. Nansen
Filologia armeană
Ce datorează Armenii ştiinţei germane Păr. Dr. Sahag Gokian
Datine şi obiceiuri la Armeni
Incoronarea regilor armeni. .. . s... A. N. Nazar
Științele la vechii Armeni
Anania dinăSirak . ne Mente 9 i tel a Eghia S. Kasuni
Din Istoria Medicinei Armene
Medicina în Armeno-cilicia . . . ... Dr. V. Torcomian
Cultura armeană
Trecutul şi ceva despre viitorul
poporului armean ......... Prof. N. lorga
Armenii în viața altor popoare
Catalonia şi Armenia ..... . Prof. Const. Marinescu
Eroi armeni în literatură universală
„Parsifal“ şi origina sa armeană. . . . . Prof. F. Macler
Folklorul armean
Fabule, proverbe, leacuri, ghicitori. . . . . . Trad. V. G.
Literatura armeană
Hovhannes din Erzânga. .......... Sa [ue
Versuri din Hovh.dinErzângu . . .. ... Trad. V. G.
Aniversări
Un jubileu cultural ....... . Prof. Vlad Bănăţeanu
Cronica Armenilor din România
Partea VII — Anul 1551 ...... . H. Dj. Siruni
Isvoare armenești despre Istoria Românilor
Dobrogea şi Basarabia descrise de un
geograt armean ........ Pär. Hugas Ingigian
O notiță despre Gaspar Vodă. ....... Păr. N. A.
Notije despre uciderea lui Başkapukehaia
al Moldovei e a a Păr. H. D.
Figuri de Armeni din România
Colluc ide la Babic .. .. . + e or ei a h D. Caselli
Cărţi apărute
Pe marginea cărților
Ce scriu alții
Din Armenia
Viaţa şi Cultura
Varia
Mişcarea culturală în România
Conferinţe
www.dacoromanica.ro
Tipografia „Excelsior”, Bucureşti, Sir. Balişte 27 bis Tel. 2.48.74
www.dacoromanica.ro i