Revista Cinema/1977 — 1989/021-CINEMA-anul-XXI-nr-12-1983

Te Ah % 


„Actul Unirii nu este o întîmplare, rezultatul unor momente conjuncturale, ci consecinţa 
unor cerinţe legice, rodul luptei maselor largi populare, hotărite să facă totul pentru a se uni 
într-un stat unitar, conştiente că numai în acest fel îşi puteau deschide calea spre progres, 
spre afirmarea, cu drepturi egale, în rîndul celorlalte popoare şi naţiuni ale lumii“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Ei au făcut Unirea. 
Noi avem datoria să realizăm filmele 
unirii noastre „în cuget si simţiri“! 


Mindria unui început 
cinematografic demn: 
ăzboiul pentru independență 


Cele mai mari forţe actoriceşti ale vremii 
mobilizate într-un singur tel: 
filmul ` Independenţei naţionale . 


I. ziarul ,Rampa" înființat de N.D. Cocea 
găsim (decembrie 1911) aceste rinduri sem- 
nate de V. Scinteie: „Maestrul Nottara e pe 
cale să facă o operă patriolică redind raz- 
boiul României pentru independenţă 
printr-un film, astfel că generaţiile de astazi 
vor învăța istoria luptelor de la 1877, iar viito- 
rimii îi va rämine tabloul viu al viteziei romä- 
nesti". 


In realitate nu Nottara, ci altcineva, era ani- 
matorul acestui proiect, si anume Grigore 
Brezeanu, actor și regizor la Teatrul National, 
fiu al marelui actor lancu Brezeanu. Grigore 
Brezeanu a murit foarte tinăr. Era un om deo 
remarcabilă inteligenţă și indrăgostit de cine- 
matograf. Dacă R. pentru Independen- 
ja nu a tost, cronologiceste, primul nostru 
ilm artistic, Grigore Brezeanu, a fost, sigur, 
primul regizor cinematografic român, primul 
realizator. Cind a turnat Războiul pentru In- 
dependenţă, el mai avea la activul său două 
filme: Amor fatal (cu Tony Bulandra, Lucia 
Sturdza si A. Barbelian), precum si citeva 
secvenţe filmate și intercalate in piesa lui V. 
Eftimiu „Înşirte märgärite" (acest spectacol 
mixt Firg = chiar la Teatrul National; re- 
gia pärtii de teatru propriu-zis a; inind lui 
Aristide Demetriade). wes pr - 


Asadar, Grigore Brezeanu avusese ideea 
filmării acestei epopei naţionale. El se adre- 
sează lui Leon Popescu și lui Pascal Vidrașcu 
pentru finanțarea proiectului. Pascal Vi- 
drașcu, care isi facuse studiile la Paris, era 
un om cultivat și de bun gust; Leon Popescu 
era un om pasionat după tot ce era teatru, 
conducea cu pricepere strálucita trupă de 
operetă cu Leonard, Maximilian, Ciucurete, 
Carusi, Florica Florescu etc. Mai tirziu el 
avea să finanțeze multe filme românești, care 
din păcate au ars toate în incendiul de la 
Teatrul Liric. 


Odată resursele sosite, mai trebuiau găsiţi 
*! tehnicienii. Leon Popescu și Pascal Vi- 
jrascu se duserä la Paris (Leon Popescu nu 
știa o boabă frantuzeascà) si angajară doi 
operatori francezi: Daniau si Chagny. Ei lu- 
crau, probabil, mai ales pentru casa Pathé. in 
tot cazul, s-a lucrat cu aparate de luat vederi 
Pathé, aparate care chiar atunci erau departe 
de a fi cele mai bune. Totusi imaginea avea 
să fie destul de onorabilă. Dealtfel operațiile 
finale, adică developatul si copierea s-au fa- 
cut la Path6, la Paris. 


Filmul a tost prezentat în premiera intr-o 
duminică, 2 septembrie 1912. la cinematogra- 
tul Bd. Palace — sala Eforie vasta incinta 
amenajată pe amplasamentul fostei piscine 
acoperite, de la baile Eforiei. Filmul a placut; 
și a rulat mult. A ținut mai multe säptämini, 
după care a fäcut înconjurul ţării. Publicul 
dorea un asemenea spectacol. Dorea să-si 
revada istoria naţională nu numai montata pe 


2 


scenă, dar și jucată pe ecran. La inaugurarea 
unei mari sali de cinema, la sala Clasic (azi 
,Capitol") poetul Victor Eftimiu scrisese un 
prolog care exprimă bine sentimentele de 
care vorbeam: „Pe pinza ta aș vrea sa vad 
trecutul/, Cu voievozii toti venind in şir/ Pe 
Nottara jucind Apus de Soare/ Fintina Blan- 
duziei si pe Lear/. As vrea sa vad pe toti ac- 
torii nostri/ Invesmintati in haine strämosesti/ 
Jucind povestea lungă, zbuciumatä/ A plaiu- 
rilor noastre románesti/ As vrea să-i väd pe 
toji trecind hotarul/ Macar asa, pe-un film rà- 
tacitor/ Căci dacă nu ni se cunoaște limba/ 
Măcar prin joc să fim ai tuturor/'. Remarca- 
bilă a fost hotărirea artiștilor, cu Grigore Bre- 
zeanu in cap, de a nu se lăsa la cheremul 
„producer“'-ului. Cei mai eminenti actori ai. 
„Naţionalului“ s-au constituit într-o „United 
Artists" anume pentru turnarea filmului Inde- 
pendentei. Din această companie fáceau 
parte Nottara. Aristide Demetriade, Vasile To- 


* neanu, lon Brezeanu, N. Soreanu, Petre Liciu 


si alții. Ceva iarăşi foarte , modern", care abia 
în ultima vreme, după 1950, a inceput să se 
practice in cinematograf, anume ca mari ac- 
tori, mari vedete, sá-si dea ,concursul" apa- 
rind citeva secunde pe ecran, in roluri de fi- 
guranti, după sistemu! „all stars out", adică 
„toate stelele la iveală” (ca in Inc lumii 
in 80 de zile al lui Mike Todd). li vedem aici 
pe Toneanu, pe Soreanu, pe Brezeanu, pe 
Barbelian, pe Dutulescu si pe alți actori apä- 
rind în roluri de: „un flàcau", „alt flácáu", „un 
țăran”, „alt țăran“; apoi în roluri de ,tärancä" 
si de „altă țărancă” nume ilustre ca Maria 
Giurgea, Maria Filotti, Elvira Popescu, Ma- 
rioara Farcasanu, Alexandrina Liniver — 
Gusty, Adelina Mărculescu; doamnele de la 
Crucea Roșie erau interpretate, tot așa de 
scurt de niște stele de prima mărime, ca: 
Aristizza Romanescu, Agepsina Macri, Maria 
Ciucurescu, Ecaterina Zimniceanu, Olimpia 
Birsan. Sonia 'Cluceru, Neli Santa. Angela 
Luncescu. Rolurile principale erau susținute 
de Constantin Nottara in Osman Pașa, de 
Aristide Demetriade în Domnitorul Carol, și 
de Aurel Athanasescu (Chiriac din „Noaptea 
furtunoasá" — 1912) care aici era Penes Cur- 
canul; iar in rolul iubitei acestuia, Rodica, 
frumoasa Jeni Metaxa Doró, prima stea a 
companiei de operetă. Personaje mai seduca- 
toare erau Mihai! Kogălniceanu. interpretat 
de lon Niculescu (Caţavencu in „O scrisoare 
pierdută“), Primarul (Gh. Ciprian, autorul fai- 
moasei piese „Omul cu mirțoaga“), generalul 
Cernat (I. Dumitrescu), Țarul Rusiei (Pepi 
Machauer), generalul doctor Carol Davilla (I 
Merișescu), generalul Arion (Ghiţă Popescu), 
mitropolitul şi generalul Totieben (in ambeie 
roluri C. Orologea), cei doi doctori de la Cru- 
cea Rosie erau interpretati de excelentul, ac- 
tor Achile Georgescu si de Al. Mihalescu/mai 
tirziu celebru actor de teatru si film francez). 
Scenariul fusese compus tot de Grigore 


ji 
i! 
f 
Ë 


regiment cu colonelul sáu în frunte. 
filmul are multă stingäci i 

care a fost turnat. Dar dacá ne gin- 
im cá toate ,antologiile" de „cinematograf 


decit istoricá, atunci il vom judeca cu indul- 
gentá. În realitate filmul era bine cumpánit si 


i: 


Un strálucit inceputal epopeii 
noastre cinematografice 


proporția de scene războinice si scene senti- 
mentale sau sociale era plăcut dozatá; ba 
chiar, dupá cite ne spune lon Cantacuzino, 
au existat si trucaje moderne, de pildá scu- 
fundarea unui monitor turc pe canalul Máci- 
nului, care fusese fiimat cu machetă într-un 
bazin (din păcate această secvenţă lipsește in 
contratipul de 1 700 metri aflat azi la Arhiva 
Naţională de Filme). Luptele sint în genere 
iscusit filmate, deși uneori se simte interven- 
tia regizorului care poruncește morților (ridi- 
cati prematur) să-și reia poziția orizontală. 

Imul se revede azi nu numai cu înduio- 
sare, dar si cu oarecare mindrie, dacă ne mu- 
tam cu mintea la nivelul cinematografic de 


atunci. D. |. SUCHIANU 


Primul film istoric românesc, 


primul mare eveniment al cinematografiei noastre 


I recind în revistă — în 1914 — cele ma: 
importante prezenţe de dincoace de Carpat: 
în viața cultural-politică a românilor din Tran- 
silvania, contribuţii marcante la susținerea 
cauzei nationale, Corneliu Moldovanu situ- 
ează alături de „acel semnal al scriitorilor, 
neuitatele serbări ale literaturii române de la 
Sibiu și Arad din 1911, binefácátorul film ai 
independenţei si reprezentațiile de teatru ro- 
mânesc“. În acest important context cultural 
de o majoră semnificație pentru începuturile 
ore on noastre naționale, scriitorul 
subli că „acest film, care colindă si as- 
täzi sätisoarele de peste Carpaţi, pregătește 
sufletele pentru idealui care se apropie“. Rin- 
durile acestea ce poartă intr-insele patosul 
celor ce pregăteau și aveau să trăiască Marea 
Portal yer ranae n pini în 
torta si propagandistică a cinemato- 
grafului, cit şi satisfacția pentru roadele de 
această natură pe care difuzarea primului 
fiim romånesc de ră le adusese. 

Cu un an mai devreme, chiar in vara lui 
1913, „Memoriul asupra unui program cultu- 
ral-cinematografic“, intocmit de Leon Po- 
în același sens: „Experiența pe care am fă- 
cut-o cu filmul Războiul pentru in 
— scria producătorul filmului — m-a putut 
încredința de entuziasmul unanim cu care a 
tost prm pretutindeni in tinuturile locuite de 
románi, cit de puternicá misiune are arta ci- 
nematografului national asupra sufletului ro- 
mânesc“. În numele misiuni, progra- 
mul cinematografic al începuturilor filmului 
românesc își stabilise ca scop de prima im- 

jä „hrănirea idealului nostru ca neam"; 

n numele acestei misiuni, primele noastre 
filme devin instrumente de propagandă natio- 
nală, dincolo de hotarele vremelnice ale unei 
Românii care nu peste multă vreme avea 
să-și desävirseascä unitatea ființei sale natio- 
nale; in numele acestei primele 
noastre filme constituie pentru toți românii 
„un prilej al întăririi mindriei nationale", asa 
cum o sublinia, în același an, 1913, ziarul Li- 
bertatea din Orăștie, un factor activ în ,pre- 
gatirea sufletelor românești pentru idealul 
care se apropie — Unirea”. 

In această perspectiva, ecourile prezentarii 


"Rttps://Biblioteca-digitala-ro ^ ^ 


ne permit plasarea adecvatà a cinematogra- 
fului nostru inca din epoca inceputurilor sale 
în contextul general şi pe liniile directoare 
ale culturii naţionale din epocă. „De mult nu 
s-a mai pomenit la noi un entuziasm ca cal 
ce s-a ridicat prin reprezentările filmului 
Războiul pentru independență — notează in 
august 1913, un ziar românesc din 
Lugoj („Revârsai de zori”) — publicul nostru 
care la tot pasul își manifesta aptitudinile 
sale prețioase către tot ce e de domeniul ar- 
tei, a ajuns să vadă pe cei mai mari actori pe 
care-i are scena română interpretind rolurile 
märete ale războiului din 1877. [...]trebuie sä 
fim recunoscători celor care ne-au făcut să 
putem această artă genuină romă- 
nasca in forma reprezentatiilor de cinemato- 


Constient de nobila misiune in care s-a an- 
gajat, Leon Popescu nota — tot in 1913 — 
intr-un memoriu adresat Ministerului Cultelor 
$i Instrucțiunii Publice, că „reprezentarea fil- 
mului Războiul s-a dovedit cu 
folosință folositoare inältärii sufletesti natio- 
nale a maselor, atit în țară, cit și printre ro- 
manii subjugati peste hotare“. Acestui memo- 
riu, recent identificat în arhivele noastre, pro- 
ducătorul ii anexează o seamă de docu- 
mente, menite să expliciteze semnificațiile 
exceptionalei primiri de care s-a bucurat fil- 
mul in întreaga țară. Printre acestea, cores- 
pondenta sa cu doctorul Horia Petra Pe- 
trescu, secretarul Astrei din Braşov, în legă- 
tură cu prezentarea filmului in orașul din 
Tara Birsei, considerată de acesta din urmă 
„O școală naţională de primă ordine", merită 
`o deosebită atenție. indemnindu-! pe specta- 
torul român din Ardeal să vadă filmul Inde- 
pendentei, recenzentul său brașovean scria: 
„Fiind un film din glorioasa luptă pentru li- 
bertate a românilor din Regat — pagini strá- 
lucite pentru întregul neam românesc — e 
prea firesc dacă dorim ca filmul acesta să fie 
văzut de toți românii; filmul de care este 
vorba înalță inimile spectatorilor, le dă iubire 
de neam si incredere în viitor“. Viitor care nu 
peste mult timp va deveni realitate: Unirea. 
Acestui ideal i se dedicaseră și cineastii 
nostri in epoca inceputurilor cinematografiei 
nationale. 


B. T. RIPEANU 


ya gh p 7 
mm E 
Wessel zale raj f 
Hr? iibi T R Sgt i HIT 
HUT M. RE HINAR jii: I T 
tob biles pupa, fui 
TANI EHE DUE jii 
AA n IT TE 
Folie Reise 
Ets Mil iii DU is 
Pipeline robin Hl | ja 
iip i ete 
$$ HABI id hb Ji 
à pini il ie 
JE E Le RES 
i. - tl # ilji Blu i 


mahihi 
paik 


tării 1 


- 


cinea 


Martorii si márturiile Marei 
oria 


Márturii filmate despre Unire 


i v JURMRTHHHHHTITHI 

5 T ipit ii TI 

z| ag iiia ill valtit 
š nup ili Illu i] Ts 

dil HHH: i tibia BETTE 


Dezbaterile 


revistei „Cinema“ 


A in * 

Un model 
de abnegafie 
(Zidul : 
de Constantin Vaeni, ` 
cu Gabriel Oseciuc) = 


= Intr-ädevär, 

care ne trebuie“ 
de Manole Marcus, 
` cu Harion Ciobanu 
şi Catrinel. Dumitrescu 


Personaje model există! 


Trebuie numai ca cineastii să le vadă! 


de-a dreptul pe urmele altor prototipuri, din 
alt timp, în umbra reanimată a unor imagini 
care obligă pe oricare cineast român. 


Prototipuri vechi și noi 


Teodor Crișan, din echipajul 
colegial al ziarului „Crișana” (doar sintem pe 
Crisuri), împreună cu care facem această in- 
cursiune, ne activizează presentimentele: 
Teodor Crișan: Acum, in drum spre Mädä- 
ras, vom trece prin Inand, unde s-a petrecut 
acţiunea din Moara cu noroc. Revista „Fami- 
lia“ a revelat de curind o ipoteză, bazată pe o 
veche mărturie a luptătorului naţional Roman 
Ciorogariu, contemporan cu Slavici, după 
care în această zonă, pe vremuri acoperită de 
păduri de stejar, la intrarea în Inand, la jumá- 
tatea drumului dintre Oradea și Salonta, se 
afia hanul unde s-au intimplat faptele care 
l-au inspirat pe Slavici. Hanul nu mai există, 
dar la inceputul secolului dăinuia. lată, ajun- 
gem la fata locului și, după cum vedeți, uimi- 
tor, acum e o braserie în locul hanului, numai 
că s-a întins satul pina aici și-au dispărut pa- 
durile. Să coborim. Se spune că aici trăgeau 
paznicii turmelor de porci, eroii din nuvelă si 
din film, oamenii lui Lică Sămădău, în com- 
plicitate cu hangiul Ghiţă. lar în partea cea- 
laltă, era moara despre care vorbesc și azi lo- 
calnicii. Un argument că aici s-ar fi petrecut 
acțiunea, la Inand și nu la Ineul de lingă 
Arad, ar fi faptul că procesul lui Lică Săma- 
dău se judecă la Oradea, nu la Arad. lar Mă- 
dărasul spre care mergem e legat și el de po- 
veste, pentru că tocmai între Inand și Mădă- 
ras se întindea înainte „pădurea întunecoasă 
de stejari“, cum o numea un poet al timpului, 


boge in ghinda cu care se puteau. hrăni tur- 
mele păzite de Buza Ruptă, de Saila Boarul si 
de ceilalţi. 


— Dar cimpia aceasta, fiindcă din păduri 
ma mai rămas nici urmă, cimpia aceasta 
piată, ce vă spune dumneavoastră, ca poet? 

T.C.: Pe mine ma fascineaza demult, cim- 
pia are farmecul ei, mai apusurile de 
soare sint superbe, ard. Desi elementele pias- 
tice sint mai puţine decit la munte sau la 
deal, această orizontalitate îndeamnă la me- 
ditatie, e foarte expresivă si mie imi pare rău 
că filmele românești ignoră acest spațiu, pre- 
feră, chiar atunci cind nu-i deloc cazul, pito- 
rescul turistic al satelor din zona. Sibiului. 

La intrarea in satul Mădăras, poetul preci- 


concrete Paul Magheru, conferențiar la Ora- 
dea care se numea înainte Maghiar, românii 
transilvăneni care poartă azi numele Maghiar, 
cum e și președintele de c ivă pe care 
îl vom vizita, descind din strămoși care se 
numeau pe vremuri, la mijlocul secolului tre- 


cut, Magheru, refugiaţi din Oltenia. 
Teodor ne apare de la inceput mai 

muli decit virtual al unul personaj, 

fiind și un interpret ai propriului sáu 


Romantism 

revolutionar 

si 

personaje 
la fata 


model 
locului, 


la 
Cooperativa agricolá 
de productie 


din comuna Madaras, 
judeţul Bihor 


T.M.: Cum sä nu? Dar Mădărasul era” 
înainte un sat sărac, înconjurat de trei mari 
moșii, jumătate din case erau acoperite cu 
paie, cu trestie — noroiul pină la glezne, 
mulți săteni erau analfabeți. Satul era și este 
aproape în intregime locuit de români, avem 
și citeva familii maghiare. 


Eram trei tovarăşi 


— Cum au fost, pentru dumneavoastră 
Loc = pata st td dă 


— Mi-aduc bine aminte cum am făcut noi 
celula de partid, aici în Mădăras, eram trei to- 
varăși, în anul 1946, primăvara timpurie, prin 
luna martie. Eu fusesem secretar la Frontul 
plugarilor din 1945, cind s-a infáptuit reforma 
agrară si-am împărțit țăranilor pámintul stápi- 
nit pinà atunci de mosieri. Aveam 24—25 de 
ani. Lupta a fost si atunci si mai tirziu activă, 
rapidă, dar important era că, incă dinainte de 
război, mă puteam baza pe cei din sat și mi 
se pare mie că mă iubeau și aveau încredere 
in mine, incă de pe vremea cind eram munci- 
tor agricol, șef de echipă la 17 ani. Numai în- 
crederea și iubirea celorlalți te pot învăța ce 
să faci şi cum să faci, într-o situație ca aceea 
— altfel nu știam eu mare lucru, de unde, vai 
de mine! De-abia mai tirziu am făcut școli de 
partid și alte școli, mi-am însușit experienţă, 
in primii ani, mai ales, fiind abonat la „Scin- 
teia", apoi citind mereu, am câutat să mă 
pertectionez, să pun mina pe carte și să intru 
mai adinc în probleme. lar în 1949, cind am 
văzut scris in ,Scinteia" că apăruseră in alte 
părți ale țării primele gospodării agricole co- 
lective, că așa se numeau atunci, eu după 
„Scinteia” m-am orientat și ce-am făcut? Am 
convocat toate organizaţiile din sat, intr-o 

— A fost o idee personală, nu o sarcină 
primită de la 

— De la nimeni, pentru cë totul era la in- 
ceput, numai citind Scinteia“ și știind noi ce 
vroiam să facem. A doua zi, după ședința din 
seara trecută, am făcut o adunare populară și 


care am putut atunci, gindul, ideea. În două 
zile, m-au urmat 247 de familii. Si am trecut 
la treabă, am făcut inventarul viu și mort, ta- 
belu! nominal, cum m-am gindit eu, cum vi- 
sasem, si după ce-am fâcut aceste treburi, 
am dat telefon la plasă, că nu se organiza- 
seră incă raioanele, și atunci au venit tovara- 
sii și au convocat din nou și dinșii adunarea, 
ca să se convingă că e bine făcut ceea ce era 
facut. A fost o adunare generală de constitu- 
ire cu adevărat democratică, liber consimfità, 
toti au semnat apoi cererile in fata consiliului 
de constituire, cu o adeziune totală. Adică 
festivitatea mare a fost! Dar eu eram primar 
şi nu mă gindeam că voi fi desemnat să trec 
Si să fiu ales ca președinte al gospodăriei. 
Fără ştirea mea au făcut tovarăşii de la cen- 
tru pregătirile pentru trecerea în această 
funcție, pe care de-atunci incoace o indepli- 
nesc fără întrerupere. 

— V-a surprins această mutare? 

— M-a surprins. 

— Era o retrogradare? 

— Nu m-am gindit la asta, n-am făcut nici 
socoteli cu salarizarea, dar eram surprins şi 
mi-era clar c-o să fie mult mai greu ca prese- 
dinte de gospodărie, decit domn la primărie! 
In sfirșit... Tot ce există azi in sat, tot ce ve- 
deti construit s-a făcut de-atunci încoace. Si 
am crescut, cum s-ar spune, odată cu unita- 
tea, și în lucruri bune și în lucruri proaste. In 
1949, aveam o producție de 780 kg. griu la 
hectar, 1300 kg ia porumb, și 11 tone la sfe- 
cia. Retin datele exacte, că lucram la prima- 
rie, deși nu pot să spun cit de mare era gra- 
dul de exactitate, că nu se cintărea totul pe 
vremea aceea. Cert e că n-aveam vaci, n-a- 
veam porcine, nici ovine, aici n-aveam ce nu- 
mara. Azi avem o avere obsteascá de 
aproape 180 milioane lei, producem chiar 
într-un an nefavorabil 4360 kg griu la hectar, 
în jurul a 8000 kg porumb si 41 tone sfeclă, 
avem 1400 de taurine, 4000 ovine, 1000 por- 
cine si crestem anual peste 3 milioane de 
pui, avem trei ștranduri cu apă termală, con- 
strucţii culturale. Unitatea noastră a fost dis- 
tinsá de două ori cu titlul de Erou al Muncii 
Socialiste. 

MS $i dumneavoastră personal purtaţi acest 
titlu. 


Mult mai de preț e iubirea 


Teodor Maghiar: Sigur că, in tot acest rás- 
timp, au fost mai multe etape, fiecare cu ca- 
racterul ei deosebit, a trebuit sà fim mereu 
receptivi la nou, si să avem noi înșine iniția- 
tive. Am avut si greutăți mari, momente difi- 
cile, dramatice. 

— pildă. 

— De pildă, o incercare de dizolvare a 
gospodăriei, la patru ani de la înființare, cu 
139 de cereri depuse in timp de 15 zile, in 
1954, cind ne-au scos afară din cămin, pe cei 
din conducere. Cei care au inaintat cereri au 
si fost eliberaţi din gospodărie. Rámáseserám 
ceva mai mult de jumătate. S-a propus apoi 
să fiu schimbat, de șapte ori a analizat cole- 
giul de partid satul nostru, a trebuit să pre- 
zint o listă cu 12 propuneri de președinți în 
locul meu. S-a convocat o adunare și nu mä 
mai aleseseră nici măcar în prezidiul ședin- 
tei... 

— Atunci nu và mai iubeau consătenii? 

— Ba da, cà nu ei voiau să mă scoată. 
S-au sculat 22 la numár si au spus, tovaráse 
prim, daca il schi i pe tovarășul Maghiar, 
toti ieșim din rie! Eu luasem cuvintul 
primul, că nu eram deloc de acord cu niște 
idei prin care m-au înțepat, imi puseseră 
niște lucruri în circă, care nu erau adevărate. 
Si după ce au vorbit 12 din cei 22, prezidiul a 
început să se întrebe: — Ce facem cu hotări- 
rea de la regiune? Că se hotărise deja scoa- 
terea, dar au trebuit să facă ce voiau oame- 
nit. 

— Deci iubirea a fost mai tare. Dar vi s-a 

să vă confruntaji cu situa- 


"https://biblioteca-digitala.ro 


Teodor Maghiar, 
Erou al 
Muncii Socialiste: 
„Dacă cineastii 
ar cunoaste 


mai bine tara, 
am avea 


filme mai multe 
si mai bune 
despre ţărani * 


fi mai fără soluție, a trebuit së renun- 
fati la unele idei? 


— Ca să făurești ceva, dacă nu poti singur, 
te mai.consulli cu alţii, dar tot nu cedezi din 
ideile și principiile pe care vrei să le finali- 
zezi. 


— Cind o hotărire şi ați și dat ordine 
în consecință, dar vine cineva și vă spune că 
EA ewe dia i ala an tab s) imd: 
rea 


— Nu, odată ce am hotărit, fie că e bine, 
tie că e râu, merg înainte. 


Ziua pentru mine 
a fost totdeauna scurtă 


— Vă referiji mereu la probleme de pro- 
ductie. 


Teodor : Dar nu e normal? Nu de 
asta depinde totul? Să se creeze un belșug, 
să învingem greutăţile? Noi am crezut tot 
timpul că sintem o țară bogată și trebuie sä 
dovedim pina la urmă că sintem. Asta nu in- 
seamnă că nu avem si probleme sociale. 
N-am reușit, de pildă, să reținem o parte din 
tineret in sat. Mai ales că din primele coope- 
rative, în primii ani '50, s-au recrutat foarte 
multe cadre pentru alte sectoare. Încă de la 
început, de la noi din sat au plecat, în vreo 
două toamne, cite 40 de băieţi la diverse școli. 
Pai 80 de fecior: care să iasă dintr-un sat in 
doi ani si să nu se mai întoarcă, e ceva! Si au 
plecat si fetele. Cind eram noi flăcăi, eram 
multi flăcăi in sat. Erau hore, era dans dumi- 
nica, era mare bucurie pentru ei. 


— Acum nu mai sint hore? 
— Nu mai sint. 

— Nici dansuri, larna? 

— Nici iarna. 


Continuare in pag. 20) 


Valerian SAVA 

in colaborare cu 

Dumitru NEGRUTIU 
redactor sef adjunct si 
Dimitrie BALAN 

redactor la ziarul „Crișana“ 


corespondenta 
din Leipzig 


Filmele lumi 
pentru pacea lumii 


Un festival în care pacea 
a devenit o nobilă obsesie 


| n seara inchiderii festivalului, porumbei de 
aur si de argint — trofeele competiţie: — isi 
luau zborul din sala Capitol, deasupra Leip- 
zigulut-gazda, câtre cele cinci continente cu 
premian). si tot în aceeaşi seară pátcundeau 
n tacere pe pamintul Germaniei federale ra- 
chetele cu rază medie, transformindu-l într-o 
posibilă rampă de lansare a morţii spre Eu- 
ropa. „Nicht Euroshima", întiineai scris la tot 
pasul, pe zidurile strávechiului oras studen- 
tesc străjuit de înaltul turn al Universităţii 
Kar! Marx si de clopotul catedralei Sf. Tho- 
mas in care se odihneste Johann Sebastian 
Bach. 

Zilele si nopţile proiectiilor de la Capitol si 
Casino cu cele 300 de filme documentare, și 
de animaţie venite din 63 de colțuri ale lumii 
au fost tuiburate da vestea pe care orice om 
cu rațiune părea s-o retuze, in numele ratiu- 
nii: votarea in Bundestag a amplasării rache 
telor pe teritoriul RFG. „Festivalul nostru 
avind ca deviză „filmele lumii pentru pacea 
lumii” si drept simbol porumbelul lui Picasso 

este arma noastră impotriva razboiului ce 
se pregateste” conciudea la mitingul de pro- 
test al celor 1 000 de cineasti și gazetar: par- 
ticipanti la a XXV! ediţie a Festivalului inter- 
național de filme documentare și de animaţie 
vicepreședintele juriului de la Leipzig, Kari 
Eduard von Schnizier. „intr-un asemenea 
moment, mi-e rușine cà sint nemtoaicä" mär- 
turisea Christine Teelen Venskat din RFG 
„Dar acestor domni cu mánusi albe si consti 
inte negre de la Bonn nu le-a fost deloc ru- 
şine cînd au votat impotriva voinţei majorităţii 
poporului meu. Vom lupta, pină cind deviza 
iubitorilor de pace va deveni realitate: afară 
cu rachetele nucleare de pe pămintul ţării!” 

Joan Harvey din SUA, cunoscută actriță și 
regizoare de film, autoarea — printre altele — 
a premiatului la ediția anterioară, documentar 
De la Hitier la M.X. (in care descoperă lega- 
tura intre vechile proiecte de rachete din al 
doilea război mondial şi cele mai noi arme 
nucleare) se adresa adunării și in calitate de 
mamá: „Am șapte copii si nu vreau să-i vad 
in pämint. Indiferent de virsta lor, ei vor ies 
cu mine în stradă, alături de noi toţi și vor 
protesta“ Ridică-te și protestează e cintecul 
care a dat titlul filmului cistigätor al „Porum- 
belului de aur" de anu! acesta semnat de doi 
tineri din RFG: regizorul Klaus Volkenborn si 
operatorul Johann Feindt. In timp ce la Bonn 
se fac pregátiri pentru primirea presedintelui 
Statelor Unite, pe uriasul stadion al Berlinulul 
de Vest se desfășoară o puternică manifesta- 
tie antirăzboinica la care is! dau concursul 
cintáreti și dansatori din toată Republica Fe- 
derală, alături de oaspeţi străini. Reportajul 
spectacolului, paralel cu reportajul pregätiri- 
lor de primire, e filmat cu nerv, inteligență 


Cel mai larg front cunoscut în istorie: 
coaliția antifascistă (Anthony Quinn în 


Tunurile din Navarone) 


meni nu ne ocrotește/. „Tineri, nu vă lăsaţi 
inselati/ Ridicati-vä si protestati* cintă cu 
energie transmisä frenetic stadionului cu mii 
de tineri sculati in picioare si fredonind. La 
același miting filmat iau cuvintul mame cu 
copii în spate, bătrini cu chipuri marcate care 
nu pot spune decit atit: „Ceea ce am trăit noi, 
nu trebuie sä se mai repete". Un fost generai 
NATO avertizează asupra morţii nucleare 


an care nu mai e doar al tineretu 


„Nicht Euroshima! 


e 


€ O cunoscută regizoare americană: 
„am şapte copii si nu vreau să-i văd 
pămînt!“ 


O Aplauze pentru filmul românesc: 
„Si vis pacem para pacem“ 


umor. Fanfara cinta la Bonn, noi nu auzim 
decit sunete distorsionate, o parodie a parazii 
oficiale. Un politician american începe să pe 
roreze — probabil despre „armele defensive" 
— si pe cuvintele lui regizorul montează o 
probă de microfon: 1, 2, 3, numărătoare nor- 
mală, încă nu inversă, ca în momentul lansă- 
rii rachetelor. Un tinär cintäret — pantalon! 
de piele, cataramă lucitoare, privire tristă — 
tristă — constată pe note: Nimeni nu ne iu- 
beste/ Europa e prea bätrinä/ Asia e prea de- 
parte/ Africa e prea fierbinte/ Canada cu 
mult prea rece/ Nimeni nu ne intelege/ Ni- 


P. filmului cu mesaj antiráz- 
boinic, in definitiv ia fel ca al oricárui gen 
cinematografic cu tematicá socialá este 
de a-și comunica în chip convingător me- 
sajul, pástrindu-se fidel, totodatà, modali- 
tätii de expresie originare. Ceea ce, mai 
mult decit o condiţie de simultaneitate, 
este o necesară interdependentä. Dacă ar 
rămine inoperant la nivel artistic, un ast- 
tel de film ar risca să-şi atenueze impac- 
tul ideatic la întilnirea cu spectatorul. Cit 
priveşte formula epică, ea apare, mai in- 
totdeauna ca un contrapunct, dorința de 
pace fiind sugerată, adică — prin compa- 
ratie cu imagini evocatoare ale războiului. 
Varietatea genului va fi, deci, din acest 
punct de vedere, limitată, insă depășirea 
valorică a mediei se va face tot în interio- 
rul seriei. 

Demonstrația e aproape ideală in ciclul 
„filmul şi pacea”, găzduit in sala „Studio“, 
cu o selecție suficient de acoperitoare 
pentru compartimentele filmului de räz- 
boi. Cele șase pelicule programate (desi- 
gur, nu singurele șase posibile) sint tot 
pere modalităţi de cinema (nici ele uni- 
cele). 

Cap de listă, Mondo umano oferă, de la 
început, o perspectivă mai largă proble- 
maticii grave a războiului și păcii, inse- 
rind-o tabloului panoramic al eforturilor 
depuse pentru salvgardarea civilizaţiei. 
Montajul imaginilor „de arhivă“, tinind de 
cinematograful documentar, face pene- 
trantă pledoaria filmului pentru o condiţie 
umană demnă, viabilă doar într-un climat 
de pace. Mai mult decit orice ficţiune sau 
chiar reconstituire, autenticul realităţii 
poate cistiga partizani pentru ideea in 
Slujba căreia se pune. Fictiunea, cum isi 
propune să fie subiectul din Sub patru 
„steaguri, deși o ficţiune ușor de revendi- 

cat de istorie, un capitol care — cu sensi- 
bile modificări — ar putea fi extras 
dintr-o pagină sau alta a cronicii de răz- 
boi. Şi reconstituire valorificind, deci, 
cronica însăși, cum o face Tora! Tora! 
Tora! unde imaginaţia este chemată doar 
să pună tuse de culoare acolo unde do- 
cumentul riscă tonalitatea unui proces 


Pentru o lume mai umană 


pregătită în uzinele din Florida: „Oameni, nu 
va lăsaţi inselati“. Vizitaţi Europa atita timp 
cit mai există — se intitula un scurt metraj a! 
tárii-gazdá, remarcabil prin ingeniozitatea, 
concizia şi limpezimea mesajului. Scrisori, 
scrisori din toată lumea, sortate pentru Eu- 
ropa, stampilate, expediate: adresantul e cu- 
noscut, legátura omenească stabilită. De 
ajuns un scurt-circuit si scrisorile se chir- 
cesc, calcinate, minunate ilustrate de orașe 
pier în flăcări, adresele se topesc într-o mare 
de foc, Europa numai există, s-ar putea ca 
intreaga planetă sa sară in aer. 


verbal. Nu astfel se intimplá în Tunurile 
din Navarone, dar aici graniţa cu fictiu- 
nea este mutată pe teritoriul acesteia, di- 
versiune permisă de caratterul mai episo- 
dic al subiectului de sorginte belică. Ce 
ie unește pe ultimele trei pelicule e tenta- 
tia spre expresia dinamică a acţiunii ca 
scop in sine, avind drept rezultat deplasa- 
rea centrului de interes de la problema- 
tica majoră a războiului la cea minoră a 
aventurii. Captarea atenției nu se mai 
face la nivelul semnificației, ci la cel al 
spectacolului. O poziţie oarecum aparte, 
fiind preluată de la un faimos exemplar li- 
terar, ocupă Nimic nou pe frontul de vest, 
ecranizare recidivată, ceea ce îi mărește 
credibilitatea, indiferent de gradul de in- 
ventie epică, fie ea a cărţii ori a filmului. 

Că transferul dintre arte nu-i un handi- 
cap pentru cinema, o dovedește Zboară 
cocorii, care a făcut dintr-o piesă de tea- 
tru o mostră de limbaj filmic si de simtire 
artistică. Nu-i necesar întreg filmul — 
desi el este, tot, întreg, o capodoperă — 
pentru a-i defini sensibilitatea cu care 
acuză războiul ca pe o crimă, şi nici pen- 
tru a-i releva plasticitatea sugestivă a 
imaginii cinematogratice. E suficient un 
plan, o singură mișcare de aparat, acolo 
unde privirea și emoția ating paroxismul. 
De la prim-planul fetei in autobuz, mer- 
gind să-și caute iubitul la centrul de mo- 
bilizare pentru front, coborind odată 
plonjeu să traverseze bulevardul brăzdat 
de tancuri, pină la un plan depărtat, pier- 
zind-o cu durerea ei in fundul cadrului, 
mică, între șenile și cer... De la un destin 
firav, prins într-o privire care-l ignoră, 
pina la un destin coplesitor, care-l im- 
plică inexorabil o singură mișcare, de 
mecanism și dramatism, o deschidere co- 
nică dinspre. neliniștea solitarä spre tra- 
gismul universal. Între un prim-plan si un 
plan de ansamblu, pe traiectoria fluidă 
care le unește, au incáput o istorie și o 
artă. Aceasta poate fi șansa cinematogra- 
tului de a se aplica pe o idee. De pildă, 
ideia nobilă, ideia supremă, a păcii. 


Sergiu SELIAN 


Pacea: ca 


Niciodată Hibakusha! este concluzia (Și ti- 
tiui) unui documentar canadian premiat. Re- 
gizorul Martin Duckworth reușește să-i facă 
pe supraviețuitorii unei explozii nucleare 
să-şi iasă din tăcerea lor de atitia ani şi să-și 
amintească în numele suferinței lor, al peri- 
colului unui alt cataclism nuclear. Mărturii 
zguduitoare ale unor oameni care incerca- 
seră ani de zile să nu-și reinnoiască durerea, 
vorbind, dar care, acum, simt că trebuie să 


. avertizeze, măcar in ultimul ceas, omenirea. 


O altă rază de lumină, de speranţă în ra- 
tiune a pătruns pe ecranul cinematografului 
Capitol" o dată cu filmul românesc semnat 
de Titus Mesaros, Si vis p para pa- 
cem prezentat in dimineața zilei de-23 noiem 
brie. Aplauze pentru excelenta idee a filmu- 
lui-parafrazà a dictonului războinic „Si vis 
pace para bellum" si pentru intreaga demon- 
stratie in imagini a felului in care ROMANIA 
si presedintele ei NICOLAE CEAUSESCU isi 
manifestá vointa de a trái in pace si prietenie 
cu toate popoarele lumii. Initiativele si propu- 
nerile de pace ale ţării noastre formulate la 
marile foruri internaţionale, ca și secvențele 
de muncă, de construcţie intensă sugerind 
efortul unui popor pașnic care n-a declanșat, 
niciodată un război împotriva altui popor 
transmit sălii un sentiment de echilibru.. li- 
nişte si. încredere în forțele conștiente ale 
omenirii. Dar asupra selecției noastre prezen- 
tate la Leipzig, ca si asupra altor filme din 
acest festival al păcii si prieteniei vom reveni 
într-un număr viitor. 

Si din nou reälitatea curentă; peste două 
mii de oameni de artă din Leipzig, actori, re- 
gizori, scenografi, scriitori, pictori, ca și oa- 
meni de știință din universitatea Karl Marx 
și-au spus în aceste zile de maximă încordare 
răspicatul lor cuvint împotriva guvernelor mi- 
litariste. În căutarea aceleiași mobilizări de 
conștiințe; două regizoare din S.U.A. au intre-- 
prins o anchetă printre cei care lucrează în 
orașul — „copilul favorit" al Pentagonului, 
Orlando, din Florida, la uzinele Martin Ma- 
rietta care scot ultimul tip de rachete Per- 
shing li. Ce gindesc despre munca lor cerce- 
tätorii şi tehnicienii acestor uzine de coș- 
mare? Răspunsurile lor au fost diferite, dar 
ale spectatorilor de bunä-credintä, care au 
văzut într-una din proiecţiile festivalului din 
acest an filmul intitulat ironic Orașul viselor 
— Orlando, răspunsul a fost unul singur: o 
lume nebună, nebună își pregătește sinucide- 
rea şi măcar acum, în ceasul ultim, să fim 
conștienți de acest pericol. Un alt film — 
apocalips, ca cel a! lui Coppola, realizat chiar 
ta casa lui de producţie de către doi tineri re- 
gizori și prezentat intr-un program specia! de 
la ora 12 noaptea — tocmai bun pentru „coş- 
marul de la miezul nopții“ — se intitula stra- 
niu Koyaanisqatsi cuvint care (ni s-a expli- 
cat) înseamnă in limba pieilor roşii: O viaţă 
nebună, o viaţă trăită in dezechilibru, in de- 
clin, la întîmplare, fara control, inconștientă. 
Si iat-o, această lume accelerată în proiecţie, 
lume minată de o nebunie interioară, inghe- 
suindu-se în metrou, urcind și coborind sute 
de scări, agitindu-se fara rost, cu pachete in 
braţe, îngropaţi în pachete, oameni trecind 
unii pe lingă alții fără să se vadă, să se pri- 
ceapă, să se ajute, apărind și dispărind ca în- 
ghititi de neant, lăsind în urmă metropola 
goală, cu zgiriie norii neatinși, oraș fantomă 
bintuit de fantome, cufundat în tăcere, in 
groază. Uimitoare panoramice filmate de sus, 
din helicopter îmbrățișează peisaje stranii de 
munti impietriti, schelete calcinate, dintr-un 
great canton înspăimintător prin liniștea lui 
ca de pe altă lume. După o muzică electro- 
nică nebună si ea, tăcerea instalată în final se 
intinde ca un coșmar din care nu te mai poti 
trezi, ai striga dar nu te aude nimeni, plonjezi 
în vid, în neființă, în eternitate. Mai optimist, 
filmul premiat, reluat în proiecția festivități, 
Ridică-te și protestează“, iti răsună în urechi, 
mai incurajator. În sfirsit, sunet, sunet ome- 
nesc, cintecul devenit film, filmul devenit 
premiu, premiul devenit porumbel al păcii s! 
a! solidarităţii popoarelor Alice MÁNOIU 


filmului 


leit-motiv al 
i: meri 


lui Gopo, Trei 


HH: 33 


33 


$5 RA $5 is 

iple 
mnt! 
il jija ji yl T 
ien olo pets i iir pto E 
i il hg x ji — it c 
uta: i a A ET HUH 
is DE il li pfn | jm ii 


| H Tien 
Ey Hi iii iii I 
ER his ne ili ji 
i : | " ; 


Hh B jili ili 
! 


E58 


iH 


true 


i NEEN 


a Scenariul, Constantin 


i pen 


ii i 
i] 
A 
Ü 


de lun 
ae n cu ui arena si pentru adolescenf, 


in vacantà 
itala.ro 


ig 


Muschetarii 


nbi yi 
ipu Tet jin nas 
"i $ E ass tk n T h i 


a piu cu care se peau Benzile 
uy deer m 
e eins DE ME AE 
| -—HÓà 4 știau sa 


m 
3 
= 
zi 
= 
Sa 
m" 
E 
`= 
° 
O 
e 
< 
E 
o 
e 
3 


än, Anca 


//biblioteca-d 


ul t 


bh 


š 
bo 


r 


Întoarcerea 
Vlasinilor 
pinà in timpul şi cupă 


Viașinii fiind 


https 


iH yn 


n 


Filmecus 


Hi ° 
i ail siad Ht | 


i 
i 
litri iii lita i 


De dra 


n 
x Mi 
i n m 
| 
ihi 


naristă la toate aceste hime). 


Horia, 


.Intrusul" 


romanul 
baraj 
Scenariul si re- 
M nta ^ 


nu e 
> 


unui viitor 
A 
Mircea Veroiu 


Wir 
Scenariul si regia 


temelia 
Prietenia, ca fortä de luptä 


Dacä dragoste 


scenariul: 


patru decenii de la 
944, filmul, un 
montaj, va utiliza do- 


HETI 
HH hr 
Tm 


8 


scenariul: Nicolae Dragoș. Regia: Virgil Ca- 


„tescu 


povestea Consacrat aniversării a 


0 bucata de piine 
de 
pa. sare actul 
ai lor. 
evadează 
o cimpie 
ajute, 
linia 
acasă, 
de piine 
lingă ii 
„atita timp 


Aniversări istorice. 
Omagiul cineastilor 
Patruzeci de trepte 


nici 


i 


š 


T T | 


| P 


23 August1984 


babă, | 3 

TAHIR tili jit 
EU Hi! i m 
ju: 3d HHR i it 


i ti 
SURH 


- 
elaliile d in- 
a romanilor 


militari şi civili — care apără cu pretu! vie- 


inua 
tii postul de radio). relaţiile cu inamicu! lată 
poveştu 


decisive. 


itantá a faptelor, ci mai ales per 
fre personaje (rezistența eroica 


t 


= 
e 
e 
Q 
"C3 Li 
= 
La 
ade 
eG 
[^ 


capitanul roman 


secunda 


Ista con 
cum? 
hale. | 
Dinu Ti 
inceperea 
(si 
stația 
pornește 


Ni [El jii ii i 


ur LM 
pli iiit mus 


j 


Oi 


23 August 1944 


TT 


| 


doar un fir ai 


na 


W 


i E 
"RU ca . 


LE ET 


T4 


pi : m 


$ 


Miezul fierbinte 


pastorală” 


v 
m 
[W 
&. 
ç 


O 


ji 
N 


$ 


.. 


Il | 
ln: Mi | 
H i ial T 
ne an 
ie i 


HE 


lin 


kf 


N 


GF E 


A 
E 


itala.ro 


Ig 


//biblioteca-d 


https 


p 


în premieră 


E... scriitori — fericitii! — pe care-i re- 
cunosti dintr-o ochire. Privirea nu fuge la ca- 
Tu paginii in cäutarea semnäturii, citesti si 
n tine se rosteste singur numele celui ce a 
scris-o. D.R. Popescu este un asemenea scrl- 
itor. Există regizori — fericitii! — pe care-i re- 
cunoști dintr-o secvenţă, citeva imagini va- 
zute si arătate într-tin fel anume pot tine ori- 
cind loc de semnáturá. Alexandru Tatos este 
un asemenea regizor. Dacă un film de Tatos 
este realizat după un scenariu de D.R. Po- 
pescu, atunci atenţia trebuie concentrată pe 
evenimentul creat de intilnirea a două lumi 
care se unesc intr-un. proces subtil de imbo- 
gätire a sensurilor prin completare. În urmă 
cu cijiva ani, evenimentul s-a numit Dulos 
Anastasia trecea. Acum, Fructe de 
Primul era prilejuit de ecranizarea unei nu- 
vele. Actualul se bizuie pe „o pagină” scrisă 
pentru film. Există o diferență? Și dacă 
există, trebuie neapărat strigată pe nume? 
După părerea mea, nu. Atit ecranizarea, cit și 
filmul pe un scenariu original vorbesc cu 
aceeași tárie despre o întiinire fericită între 
doi artiști care știu și pot vorbi împreună fără 
să se incurce, fără să se dubleze, fără să in- 
cerce să-și acopere glasurile. Doi artisti cu 
m de sine si de celălalt in egală măsură. 
ntilnirea este fericită, iru că între cei doi 
circulă fluidul binecuvintat al înțelegerii reci- 
proce si al intek i împreună. Ceea ce vrea 
să spună D.R. Popescu prin vorbe, vrea să 
spună si Tatos prin imagini. Întilnirea este te- 
ricită, pentru că scriitorul nu are orgoliul bol- 
nav, ci sănătos; orgoliul lui nu este să triumfe 
opera lui, ci opera comună, filmul să triumfe. 
Întiinirea este fericită, pentru că regizorul stie 
să-l citească pe scriitor și să-l traducă în lim- 
bajul filmului, fără să-l trădeze. lar acest lu- 
cru se simte poate mai puternic într-un film 
fără repere literare, ci doar derepopesciene. 
Pentru cá, ce vorbește acest Fructe 
de pădure realizat pe baze strict cinemato- 
grafice, dacă nu despre lumea de idei a scrii- 
torului? Despre nevoia de dragoste, despre 
dorul de puritate, despre visul ascuns in cea 
mai umilă făptură, despre ideal și sacrificiul 
pe care-l cere idealul de la cel ce pornește în 
căutarea lui, despre aspirația spre înalt, care 
începe întotdeauna pe pămint, de la pămint, 
uneori de la rasul pămintului, despre viața 
așa cum este ea și despre viața așa cum și-o 
dorește omul — uneori asa cum și-o face el... 
Filmul începe cu o imagine care cuprinde 
exact ideea de aspirație spre inalt, de ridicare 
deasupra condiţiei date: un vagonet gol urcă, 
urcă încet printr-un tunel de verdeață verti- 
cală, de copaci drepți 
cușul pare fără capăt. Dar oare nu fără capät 
este urcușul unei vieţi de om cit este inca 
viață? Vagonetul pare tras de o putere miste- 
rioasă spre înalt, spre cer, muzica subliniaza 
nostalgic misterul inältärii, nostalgic, pentru 
că autorul stie că zborul acela spre înalt 
n-are mister, el este rezultatul unei mișcări in 
jos, vagonetul gol urcă tras de un vagonet în- 
cárcat cu lemne care coboará mereu, mereu, 
spre un „paradis“ al copilăriei locuit de o 
fata, mamă pentru fraţii orfani de mamă, de 
un tată bătrin și de un cal cu nume de om: 
lon. Un Gheorghe și un lon muncesc aici, în 
creierul munților, în această lume desprinsă 
de lume. Aparent desprinsă, pentru că, în 
fond, lumea este aici, trece mereu prin apro- 
piere, în camionul celor doi certati cu — 
Lumea din afară este prezentă si prin băieții 
care-și fac armata prin preajmă. Lătratul ciF 
nilor și lătratul armelor automate, chiotele 
copiilor și sudalmele unui tată supărat cà i 
s-a incurcat fata cu un militar, ciripitul păsă- 
rilor şi tusea motorului de camion se intil- 
nesc firesc în coloana sonoră, sugerind o îm- 
pletire de lumi, dar și pericolul încă nelàmurit 
pe care ea, împletirea, îi conţine. izolarea 
este de suprafață. Muntele nu este un adă- 
post sigur nici pentru jivine, darămite pentru 
om, darämite pentru fata care-și indeplineste 
rolul de mamă pentru fraţi, ca o prefigurare a 
rolului de mamá a unui Copil-fruct al pádurii. 
Vagonetul acela care traverseazà filmul in 
toate anotimpurile, cind plin, cind gol, cind in 
sus, cind in jos, vagönetu! care aduce lemnele 
sau duce indrägostitii într-o iluzorie cale spre 
cer, este însuși destinul. Pentru fiecare om — 
sugerează blind autorii — destinul are chipul 
lumii pe care o locuiește. Fiecare soartă este 
cum este, dar mai este și cum și-o face omul, 
completează ei, derulind povestea unei fete 
rănită de lumina iubirii în paraleli aproape cu 
povestea unei femei rănită din lipsa iubirii, 
magnificul personaj al fotogratei, creat cu 
dureroasă vibraţie de Mariana Mihul. lubirea 
$i caricatura ei, iubirea si ofensarea ei, iubi- 
rea si ispășirea ei, păcatul din iubire si salva- 
rea prin iubire sint repere familiare nouă în 
opera lui D.R. Popescu. Dar și în opera lui 
Alexandru Tatos, dacă ar fi să amintesc doar 
Mere roșii si Secvenje. Ca si puritatea în 
echilibru cu lipsa de puritate; ca și sublimul 
în luptă cu derizoriul; ca și forța de supravie- 
tuire în luptă cu slăbiciunea; ca si speranța, 
în luptă cu resemnarea; ca și victoria omului 
asupra propriului destin, o victorie pe munţi 
de zgură, dar nu mai puțin victorie pentru 
asta; ca şi simburele de umor, tare dar amar, 
amar, dar tare, rezistent adică, la colții, oricit 


i înalți — fericitii! Ur-. 


de ascuţiţi si de puternici ai vieții. Tatos 
ocrotește cu grija acest simbure comun de 
umor vecin cu ironia, îl cultivă și-l face să ro- 
dească secvențe de o ciudată frumusețe, 
stranii îmbinări de ris si plins, de blindete si 
duritate, de voiosie și tristețe grea. Secvența 
la fotograful de lux din pădure (rapel la o bi- 
juterie literară semnată D.R. Popescu şi nu- 


de protesie şi un găinar de profesie si unul și 
altul visind, in taină, la nunta cea adevărată 
Uritul, grotescul, stupiditatea, derizoriul, to! 
ce însoțește ființa umană în drumul ei spre 
propria-i formă, spre forma ideală este mereu 
arătat, - subliniat, executat. De fapt, executat 
prin devoalare. Personajul gelatinos al frumo- 
sului iubit (Cornel Mihalache), dornic să se 


Fotografia unei „fotografii de familie“ semnată D.R. Popescu şi 
Alexandru Tatos (cu Manuela Boboc, Nicolae Diaconu şi Cornel Mi- 


halache) 


mitä „Fotografii de-familie")-in:care, pe un 
fundal fals, un ecran cu munți pictaţi, se in- 
timplă prima intilnire între Amalia și Simion, 
inceputul unei false iubiri, al unei iubiri pe ju- 
mătate, așa cum sugerează și decorul; sec- 
venta nașterii în gară, in tipetele femeii ii 
concurenţă cu zbieretele șefului de gară, și in 
prezența copiilor adunaţi, curioși, la fereas- 
tră; secvența nunţii pe bani între o mireasa 


` 


așeze intr-un „univers. stabil", drept care se 
sustrage abil din buclucul unei iubiri de-o 
vară, ca o ploaie de vară; personajul opac al 
mamei care se bucură la nunta faisă, dar stă 
ca un cioclu la adevărata nuntă a fiului; per- 
sonajul grotesc al omului cu grapa care 
cere dovezi de feciorie si mirese! de profesie 
si miresei — mama; jalnicul flácàu tomnafic, 
mic afacerist si mare insingurat; fostul pușca 


cronica imaginii 


Dacă povestea fetei seduse și abando- 
nate s-ar fi petrecut la o ar fi avut un 
aer meschin și banal. Destinul ei n-ar fi 
îmbrăcat acea tentă de predestinare pe 
care i-o dă izolarea în mijlocul naturii, 
într-un loc unde se ajunge pe un singur 
drum care urcă spre -cer (minunat 
leit-motiv vizual). Inocenja ei nu s-ar fi 
tradus printr-o mină care-și prinde gingas 
o floare de cimp în păr (prim-plan într-o 
lumină caldă de amurg de vară). Tăria ei 
n-ar mai fi semănat cu neclintirea copaci- 
lor care străjuiesc permanent zarea (com- 
poziția cadrelor dă pondere egală oame- 
nilor și pădurii). Compromisul ei n-ar mai 
fi fost anunţat de trunchiurile acelorași 
copaci, doborili și jupuiti de coajă, care ` 
coboară din cer spre pämint (repetate 
planuri-detalii de o concretete aproape 
tactilá). Plasind povestea in creierul mun- 
filor, natura devine martorul mut al ciclu- 
lui vieţii: zămislirea copilului „din mure", 
nașterea lui în scutecele albe ale zăpezii, 
posibila moarte în imensitatea unui ori- 
zont crepuscular spre care gonesc două 
paralele de fier. Oamenii cu gesturile lor 
simple și mereu aceleași au imprumutat 
cite ceva din măreţia pădurii, din singură- 
tatea cetii și din resemnarea pietrelor. Li- 
niște și echilibru — acestea sint coordo- 
natele cadrelor de o frumuseţe austeră si 
plină de tristețe, tristețea vieților irosite 

Firește, gindul nostru cinefil ne poartă 
uneori spre Siberiada, după cum, in final, 
planul general al nuntașilor, care ies de 
sub plasticul șopronului și pornesc în ur- 
mărirea calului, are o notă fellinianà. Dar 


mai interesante ar fi trimiterile la insasi 
filmografia cuplului Tatos-Mihäilescu. 
Muscata din cerdac, pată insingeratà pe 
fundalul cenușiu al unei zile ploioase, 
amintește de o altă muscatä într-un alt 
cerdac în zorii unei zile de vară din Dulos 
Anastasia trecea. Chipul Manuelei Boboc, 
prin armonia trăsăturilor, puritatea zimbe- 
tului și tristețea privirii, amintește de cel 
al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este 
tipul de frumusețe care sugerează cel mai 
bine realizatorilor acel amestec de ino- 
cenja și obstinare caracteristic ambelor 
eroine). Ca si în Dulos Anastasia trecea, 
există o predilecție pentru portretul femi- 
nin — cu rol de semn de punctuație — 
surprins in diverse momente ale zilei, in 
plină lumină (secvența mulsului) sau în 
semiintuneric (despărțirea de lingă mocă- 
niță). Hora din-virful munților isi află pe- 
rechea într-o altă horă pe malul Dunării. 
lar lumea circiumii, a vinzătorilor de ali- 
mentara și a pozarilor se înrudește în de 
aproape cu cea din 

Cu Fructe de pădure colaborarea dintre 
Alexandru Tatos și Florin Mihăilescu a 
ajuns la cel de al cincilea film. Mai impor- 
tant este însă cà, de data aceasta, se 
apropie de perfecțiune. 


Cristina CORCIOVESCU 


https://biblioteca-digitala.ro 


Fructe de pădure 


riaș pocăit pe linga o responsabila de alimen- 
tara. Într-o balanță imaginară, pe celălalt ta- 
ler. autorii au așezat, cu eerie că talerul 
se va inclina sub greutatea lor, ființa fragilă a 
Amaliei și făptura bolovănoasă a lui Orgon 
Puritatea vulnerabilă, alături de forţă, o forță 
de fier, în stare să dărime orice. Chiar și pre- 
judecátile. Cinematografic, Tatos a încercat 
$i a reusit sa puná in stare de functionare un 
mecanism greu de stápinit: acela al totalei 
lipse de experiență însoțită cu marea expe- 
rientà actoricească. Dacă ar fi făcut un pariu, 
ar fi ciștigat. Bine condusă — dar ce nouta- 
te sa fie asta cà Tatos stie sá-si conducă ac- 
torii protesionişti sau ne — Manuela Boboc 
răspunde cu exactitate milimetrică cerințelor 
rolului, reușind o demonstraţie de forţă si 
maturitate interpretativă. Dacă ar fi să-mi 
sprijin afirmaţia pe o singură secvență, aceea 
a nașterii, piatră de incercare pentru orice ac- 
trijä incercatà, ar t ae ajuns: dar mai sint pri 
virile ei, si tácerile, si zimbetele sperioase, si 
gesturile atit de ale personajului, ale acestei 
Amalii care parcurge, într-o singură vară, 
drumul greu de la nevinovăție la ,pácat", de 
la nio la resemnare. Alàturi de ea, talen- 
tul lui Jon Fiscuteanu nu se risipeste in zadar 
si Grigore, incilcitul sáu personaj isi gáseste 
toată rațiunea de a fi astfel si nu altfel. 
Un film de Tatos inseamná intotdeauna un 
film care tulbură, nelinisteste. miscà gindu- ` 
rile, imbogáteste simtirea, sensibilizeaza. Un 
film de Tătos inseamna un him de atmostera 
Decupat intr-o mișcare amplă, simfonică, fil- 
mat cu extraordinară atenţie la specificul tie- 
cărui moment (imaginea Florin Mihăilescu), 
în decoruri care sporesc rind pe rind poezia 
şi proza filmului (Dragoș Georgescu), cu o 
coloană sonoră care aza tot timpul su- 
medenia de legături posibile intré personaje 
(Sotir-Caragatä), im! it de muzica tan- 
dru-sfisietoare scrisă de Lucian Metianu si 
încredințat unor actori care-şi infeleg exact 
partiturile, care isi iubesc partiturile astfel in- 
cit nu lasă să le scape nici o nuanţă (aș mai 
cita, spre completarea „tabloului“, pe nea 
Ciovică interpretat de lon Besoiu la tensiu- 
nea unui personaj principal, dar si pe Nicolae 
Diaconu, interpretul tatălui, neprofesionist, 
un alt posibil pariu ciștigat pentru Tatos în ce 
privește alianţa intre profesioniști și neprofe- 
sioniști) cu toate aceste date generos oferite 
de regizorul său, Fructe de pădure iși ciștigă 
lesne atmosfera unui film de Tatos. Cu un 
ceva în plus, care-l desprinde din plutonul 
celorlalte. filme ale regizorului, îi dă un aer si 
o aură anume. Ceva tainic învăluie prima 
parte a filmului și impinge povestea într-un 
timp fără timp, într-o eternitate a eternelor 
povești de dragoste. Chiar și după ce miste- 
rul se destramă și povestea își mărturisește 
apartenenţa la zilele noastre, aburul de vesni- 
cie rămine incă ușor agăţat de umerii ei. Se 
prea poate ca la rezistența acestui văl de 
mister să contribuie și multele táceri care se- 
pară vorbele, tăceri pline, pentru că între ele 
se strecoară si gindurile nerostite ale perso- 
najelor, ale autorilor, transmise într-o per- 
fectá stare de comunicare spectatorului. Se 
prea poate ca acel mister să fie întreținut și 
de multele detalii care însoțesc mersul po- 
vestirii şi creează mereu canale de comuni- 
care cu alte idei posibile. La inceput, Amalia 
își poartă cel mai mic frate în brațe si la in- 
trebarea lui Grigore, cind l-a făcut, ii răs- 
punde cu o candoare täräneascä, „joi! si 
este exact felul in care devine ea mamá: de 
pe-o zi pe alta. Simion vine la ea prima oará 
trecind prin jocul copiilor de-a baba oarba, 
tot astfel vine și Grigore în final, dar, printr-o 
inteligentă răsturnare a adevărului, cel care 
intră în joc este Simion. Trenul o duce în 
căutarea lui Simion, pe o cale ferată se culcă 
să moară, copilul îl naște într-o haltă, venirea 
pe lume a copilului se intimplä sub ochii ço- 
pülor, etc. Chiar si lon, calul cel alb care 
trage vagonetul cu lemne, isi joacă rolul de 
creator de atmosferá in această poveste în 
care joacă și cerul, și copacii, și tufele de 
mure, si sucul murelor întins pe degetele fe 
tei. La nunta ei, lon, scapă din grajd și 
zburdă liber cărind după el nuntașii. Imagi- 
nea idealului după care fugim cu toții iar 
atunci cind îl prindem il îinhămâm bine la cä- 


. rufa vieții și îl minăm din urmă, cu biciul. 


„Prinde-l!" este ultima replicá.a filmului, in; 
timp ce calul se salvează, undeva, in atara 
cadrului. 

Prindeti-i! Să-i prindem bine pe acești ar- 
tisti fericiţi, care știu să vorbească atit de fru- 
mos împreună, pentru că astfel, „inhămaţi“ 
alături, ei sint în stare să facă din căruța unui 
film un car triumfal. 


Eva SÎRBU 


Producţia a Casei de filme Patru. Scenariul: Dmitri) 
Radu Popescu. Regia: Alexandru Tatos. Costumele: 
Svetlana Mihăilescu. Decoruri: Dragoș Georgescu. 
Montajul: Alex Petrescu. Sunetul: Sotir Caragafà. 
Muzica: Lucian Mefianu. imaginea: Florin Mihäiles- 
cu. Cu: Manuela Boboc, lon Fiscuteanu, Mariana Mi- 
ħut, lon Besoiu, Gabriela Rătescu, Cornel Mihula- 
che. Nicolae Diaconu, Marin Benea, Dinu lancu- 
escu, Doina Tamas, Tudorel Filimon, Stefan Stoian 
Film realizat în studiourile Centrului de producție ci- 
nematograficà ,Bucuresti". 


T m UT itu HTT 


a mi 


HHI 


. jl 
MI 


HH 


x. : Hadi ia | i i ni un 


ihi [i ilt mil 
II "m jl 


ii an == LI 


itala.ro 


 eumare a femper a 


i aš 


fr 
Sfere, sfere muzicale... 


€— 


EE d 


//biblioteca-d 


de la un metru 
https 


se sbe prea n: de ce Ma 


ii 
ii sili — 
T 

"m li] 


cronica animatiel 
Cosmosul văzut 


| 


jä ul 


fitis 


ur 


gie. 


ă 


ntre 
a cincea 


; gaca la 25 de ani nai 


uit T 
du" 


- i i 
ii Ta i | 


Sä: 
sit 
3 


premier 


omin bizari, pi a 
mașină şi se PAL 
poezia vieţii 
ndabi! al 
Tetra 


manda, tràznit Eu sint o lebădă A cincea” 


.O neserioasá, o patachina” e gata s-o cata- 
neva 


ee lui Pau! Everac H le 


9 ae 


pi Ë wy 

i ii fse en 3 

| ilini balili; 
HES i fin itin tiit 


mi 
r 


H agl i n 


cronica muzicii de film 


prea seriosul administrator. |„ 


ill ip 
Oi iiti 


lebada are 
Fundalul muzical al filmului O lehbädä 


Second WI da îi 


itl 


logheze 


de la cronica de premiera 
la perspectiva critica 


din nou despre „Baloane de curcubeu“ 


Lupta cu fotograma) 


S humaan cä, dacä Nicolae Märgineanu 
rämine prea în urmă in Întoarcerea din iad. 
prin citarea unor maniere filmice depâșite 
losi! Demian merge, in schimb, poate prea 
departe în Baloane de curcubeu. 

Tot tragismul condensat în Urgia, tot dra- 
matismul surd din O lacrimă de fată — la 
care ne-am referit în numărul trecut al revis- 
tei — par să se răzbune in pofta celui' mà: 
bun dintre regizorii noștri proveniţi dintre 
operatori de a vedea, de data aceasta, latura 
comică a lucrurilor, feţele ilare ale oamenilor 
turnura fantast-parodicä și miniatural-gro- 
tescă a întimplărilor din același iu socia! 
Dar, în plus, zice autorul într-o de sub- 
sol, la secventa-generic din scenariul său re- 
gizoral, cu o „disimulată ambiguitate”. 

„Disimulată ambiguitate" e la prima vedere 
o gresealá de exprimare, o tautologie, un 
non-sens, cáci dacá ambiguitatea mai e si di- 
simulată, riscăm să ajungem la gradul zero a! 
comunicării. Nonsensul si barthes-ianu! 
„grad zero al scriiturii” (nu al comunicării) nu 
i se par însă regizorului probe care să-l inti 
mideze sau să-i depășească puterile, iar inai- 
catia sa deconcertantá din fruntea decupaju- 
lui e, fie că sintem de acord, fie că nu, cheia 
formulei de film pe care o incearcă. 

losif Demian descinde pe ulița satului — 
uliţă din care face personajul principal al fi! 
mului — ca și cum, după sfatul lui Canudo 
ar fi „uitat“ totul și chiar scenariul și-l amin- 
tește numai în linii mari. Că story-ul și epica 
îl interesează prea puţin, iar formula filmului 
„de acţiune“ îi e străină era de Dar 
nici personajele, nici definiția cara or, 
nici coerenţa tráirilor si reacţiilor individuale 
— care în ultimă instanţă ar reinstala domnia 
epicului — nu i se par dezirabile. Mai mult, 

= abordarea genului comic, la virsta acestui 
sfirşit de mileniu, îl bucură pe autor ca un 
dorit prilej de a aboli tot ce ține de epică, 
într-un temerar și aproape fantezist pariu cu 
toate limitele si particularitátile general — ad- 
mise ale școlii noastre de film, încă in cáu- 
tare de sine. 

Baloane de curcubeu este, astfel, filmul 
unei „anume priviri“, îngăduindu-și să dizolve 
aparențele curente și consacrate ale con- 
structiei artistice, să sară peste articulațiile ei 
virtuale, inlocuindu-le cu iluzia sau utopia 
sau ambiția unei captäri în direct a realului 
vizibil şi invizibil. A „realului“ în modul în 
care îl pomenea Victor lliu — eseistul revelat 
postum no antologia Biancái Sofiei Iliu si 
George Littera sau incă uitat în periodicele 
timpului: „cine încearcă să «exprime» realita- 
tea în sine e un prezumțios și un nonartist", 
intrucit „raporturile dintre elementele de viaţă 
care compun o| de artă nu vor cores- 
punde în întregime cu raporturile analoag: 
din lumea reală“, iar modificarea acestor ra 
porturi în artă „poate merge pină la grotesc 
si absurd uneori“ (ultimele asertiuni sint din 
pledoaria regizorului în apărarea comedie: 
Directorul nostru de Jean Georgescu). 

Ulița — un echivalent și o recuperare intir 
ziată a străzii neorealiste — fiind de data asta 
leit-motivul și reședința predilectă a aparatu- 
lui de filmat al lui losif Demian, din unghiui 
ei este văzută nunta de la inceputul filmului 
Din uliţă sint fetografiati mirii — Lele Ene 
(Dorel Vișan) și Gia (Magda Catone) — și 
zgomotoșii lor invitaţi, pe alt drum al satului 
coboară in acest timp Bigu (Mitică lancu), 
fostul iubit al miresei care vine de la inchi- 
soare si zäreste nuntasii tot din uliţă. R ul 
biografic, amintirea dragostei dintre Gia si 
Bigu, fie si sub forma succintà a surprizei 
acestuia, cind isi vede iubita ca mireasă a al- 
tuia, reacția mirilor la apariţia celui de-al trei- 
lea — toate notate in decupajul regizoral — 
nu-l mai interesează pe realizator în momen- 
tul turnării filmului. Pe platoul de filmare ex- 
terior, în plein-air-ul curții şi al ulitei sătești 
regizorul-fost operator este acaparat de pa- 
siunea instantaneului fotografic, de fotogenia 
anti-idilică a peisajului și a tipologiei rurale, 
de spectacolul social frust al nunții însăși. 
Totul se precipită, pentru cá instantaneele fo- 
to-cinematografice se desfășoară in ritmul in- 
drácit al unei partituri muzicale care şi-a pro- 
pus parcă să prelucreze la rindu-i, pina la ul- 
tima expresie, motivele populare, marcind 
coloana sonoră cu aceeași frecvență cu care 
segmentează pelicula cele 24 de fotograme 
pe secundă. 

Realizatorul aspiră la planul unui comic 
fantast și implicit la o imagine mai cuprinză- 
toare a condiţiei umane locale, nd că 
pentru aceasta nu trebuie să se lase prins în 
capcana intrigii sentimentale. O și părăsește, 
de fapt, cu totul înainte de a începe filmările 
si nu-i va semnala decit reziduurile, manifes- 
tările bizare, așa cum din toată secvenţa apa- 
ritiei lui Bigu la nuntă nu reține decit descär- 
carea acestuia în gestul mut și totuși grăitor 
de a se institui, pierdut printre nuntași, drept 
cintäret la trompetă. 4 

Dar, retuzind in morfologia si in sintaxa ca- 
drelor inițiale pina si o privire, un tremur sau 


10 


Cel mai bun dintre regizorii 


proveniţi dintre operatori, 
în confruntarea cu limitele 
primei sale profesiuni 


un racord revelator pentru sentimentele și re- 
sentimentele personajelor, regizorul nu re- 
nuntä la rezultatele acestora. Ele se succed 
ulterior într-o cascadă obscură: dispariția mi- 
resei de la nuntă, dispariţia ei din casa sotu- 
lui, mai tirziu, dispariţia lui Bigu din sat, apoi 
re-aparitia lui — inexpresive, nu numai inex- 
plicabile pentru cineva care n-a citit in prea- 
labil scenariul. E un mister deloc fantastic. 
deci unul nedorit de izor, dar obținut, ca 
un fel de răzbunare a filmului „de acţiune”, 
căruia autorul i-a reprimat materia, fără a-i fi 
putut anula reperele. 


competiţiei. Acest cadru comasat, sintetic, 
rezultă dintr-o serie de renuntäri — renunta- 
rea de a decupa în cadre separate acțiunile 
simultane (printre care și o semnare de acte 
de către preşedintele CAP-ului participant la 
meci) si renunțarea de a implica în joc perso- 
najele principale — Ene și Bigu. Dacă alt 
operator devenit regizor, de pildă Nicolae 
Mărgineanu, s-ar fi aplicat poate să decupeze 
în această secvenţă picioarele jucătorilor, 
mingea de fotbal, picioarele calului, roțile cä- 
rutei pe gazon, actele pe care merge pixul 
președintelui ș.a.m.d, losif Demian proce- 


Din galeria portretelor comice: Dorel Vişan 


Nicolae Budescu si 


În aceste secvențe introductive, totala epu- 
rare a acţiunii epice și sentimentale pare mai 
degrabă efectul unui trac, decit al unei soluții 
artistice funcţionale. Este, credem, tracul tre- 
cerii de la dramatic la comic, tranșată grăbit 
si oarecum expediată, în ideea că trecerea ar 
fi fost amenințată de. orice întirziere pe ve- 
chiul teritoriu, de orice tresărire sentimentală, 
care ar fi trădat legăturile dintre personaje și 
vulnerabilitatea lor la dramă. 

Un exemplu mai aplicat și o comparaţie ne 
vor lămuri poate mai bine. Este cadrul-sec- 
ventä enorm-comic al meciului de fotbal, pe 
terenul rural cu porţi fără plasă, dar cu o cå- 
rutá trasă de un cal, printre jucători, în timpul 


Alexandru Széllves, in 


Baloane de curcubeu 


dează invers. El își impune distanța unui unic 
plan ansamblu, o distanță pe care, in ceea ce 
ne privește, o preferàm celeilalte modalităţi. 
Regăsim în reținerea autorului, în simultanei- 
tatea sugestiilor comice, în calitatea întregii 
puneri în scenă, în creditul acordat spectato- 
rului de a re-decupa el însuşi cadrul, o mo- 
dernitate de spirit si de mijloace, care era și a 
primelor sale filme de operator, realizate în 
regia lui Dan Pita și Mircea Veroiu, incepind 
cu Apa ca un negru. 

Impresia noastră e insă că, de data 
aceasta, ruptura cu decupajul. tradițional, in- 
spirată ca direcţie, implică o rigiditate și, 
vorba lui Victor lliu, o prezumție paradoxal 


tie, ca eventuala explizație ar avea prea multe 
implicații, asa cá fotolii moi stăteau sub huse 
roz, perdelele roz stăteau nemiscate, eu la 
tel, căci linzile cit peretele imi faisificau 
Pe en J] pan ce Cosme de epocá, 
intr-un , halat inierei, pe canapeaua 
roz o pernă pictată cu amorasi, o mäsutä de 
farduri cu cristal, pe etajerä cîteva flori de pal 
e CUM DES S un MOL Garii. 
Deasupra aerului roz, un zimbet moale si doi 


ochi intredeschisi, de om bátrin într-un ta- ` 


blou. Miroase a demachiant, imi aud inima de 
epigon, nu știu ce m-aș fi făcut dacă difuzo- 
rul n-ar fi urlat brusc la mine: „Liniște în cu- 
lise“. Şi iarăși mi-a trecut prin cap un gind 
stupid: că am trăit prea mult, că sint de-o vir- 
stă cu bătrinii, dar mai am încă prea mult din 
viață, şi nu știu cum o să rezist așa rău, 
egoist, și plin de interese cum mă știe atita 
lume bună, așa că, doamnă Bulandra, nu ştiu 
dacă zimbetul meu de tablou va fi liniștit ca 
al dumneavoastră. 


Mircea DIACONU 


https://biblioteca-digitala.ro 


si „Întoarcerea din iad“ 


manieristă, o voitá efasare a realizatorului, o 
„disimulată ambiguitate“, o jenă în a valora 
efectele și a clarifica sensurile, ca un sno- 
bism întors pe dos. Între repudierea decupa- 
jului tip 1930 și o modalitate încă neconsa- 
crată, experimentul lui losif Demian nu gă- 
^seste, ni se pare, într-un asemenea cadru si 
in secvențele pomenite, un punct de sprijin 
mai ferm si un vehicul mai eficace decit foto- 
grama fixă. Expulzind epicul nu numai din 
film, dar şi din secvenţă, din fiecare cadru, el 
se privează parcă de accesul la dramaturgia 
comicului, iar în fața „teatrului“ la care asistă, 
râmine în prag, în stradă. 

Dacă am fi de acord cu paradoxurile lui 
Roland Barthes, cum că „Fotografia nu se 
apropie de Artă prin Pictură, ci prin Teatru”, 
am putea conveni, prin parafrază (să folosim 
$i noi majusculele) că Filmul se poate apro- 
pia de Artă, nu atit prin Fotografie, cit prin 
pătrunderea in Teatrul vieţii, prin reconstitui- 
rea lui. Ceea ce autorul Baloanelor de curcu- 
beu izbutește in multe secvenţe, și atunci 
înalta sa clasă artistică stă alături de cele mai 
concludente demonstraţii ale aptitudinii 
noastre pentru această artă (ședința din seră, 
primirea în aceeași seră a ghicitoarei care 
caută fulgi de dropie căzută la clocit, balul 
de sfirsit de an cu proiecția Vagabondului in 
paralel). izbutește citeodată chiar cind 
această demonstrație se reduce la un singur 
cadru static (romanta „Pe lingă plopii fara 
sot“ intonată în duet în patul conjugai, cu lu- 
mina stinsă — „Începi tu?“ — iată o „ambigu- 
itate nedisimulatá"). izbutește și cind e vorba 
de cite un singur cadru de trecere, de 
leit-motivul ulifelor satului, cu gardurile și 
-urţile adiacente sau de imaginea liant a altor 
drumuri, din care se vede că autorului nu-i 
aste deloc străină arta articulaţiilor reflexive 
şi poliritmia (drumul cu plopi, la întoarcerea 
președintelui de la raion, plecarea lui Ene de 
la bal, prin tunelul luminos al altei sere). Ca 
să nu mai vorbim de galeria fără egal a por- 
tretelor comice care începe, desigur, cu me- 
tamorfozarea caricată a lui Dorel Vișan, cu 
ceafa bine tunsă si mustata rebelă, dar nu se 
reduce la personajele principale, ci se întinde 
pină la cele episodice, cum ar fi, de pildă, te- 
lefonista (Marcela Andrei), cu tonul profesio- 
nal al comunicărilor de serviciu introdus în 
relaţiile intime, în compania nu mai puţin sa- 
vurosului inginer Cristea (Alexandru Szél- 
lyes). Ca să scurtäm lista și sã- cităm din 
nou pe Victor lliu, din aceeași pledoarie pen- 
tru Directorul nostru: „Este greu să dai o ex- 
plicatie completă și fără nici un echivoc 
acestor «efecte» comice obținute de regizor 
și de interpreţi (...) Dacă s-ar explica totul în 
procesul artistic, ar fi posibil să se intoc- 
mească chiar si rețete, astfel incit oricine ar fi 
în stare să facă operă de artă". 

Alteori însă și, din păcate, în momentele 
cardinale ale inceputului filmului, virsta de 
operator a regizorului incearcă o cale în- 
toarsá, desi cu totul altfel, în altă perspectivă 
decit la ai operatori deveniti regizori. losif 
Demian regizor, un regizor in toata pute- 
rea cuvintului, in prima linie valorică a cine- 
natografiei noastre, de la cel dintii film sem- 
jat autonom. Dar si pentru el cultul fotogra- 
nei e, citeodată, dacă nu un handicap, ca in 
intoarcerea din iad al lui Nicolae Mărgi- 
eanu, o limită ce se cere mereu forțată, cel 
puţin cu aceeași sagacitate cu care autorul 
Lacrimii de fată a sfidat, de la inceput, epicul 
şi literaturizarea, suficientele filmului „de ac- 
tiune". , 

Ultima experienţă a regizorului, policier-ul 
Lovind o pasăre de pradă, ne întărește în 
această convingere și oarecum ne întristează. 
Căci nu ne aşteptam ca recrudenja virstei 
operatoricesti să fie atit de virulentă, n-am fi 
vrut să apară ca o fatalitate in evoluţia singu- 
rului dintre operatori care se situase de la 
prima tentativă autonomă alături de cei mai 
buni dintre regizorii noștri. Ca și Nicolae 
Mărgineanu, în prea lăudata secvenţă a fron- 
tului din filmul sus-pomenit, losif Demian isi 
construiește, el, întreg acest film ocazional 
pe un artificiu pur fotografic și operatoricesc, 
in speţă un decupaj făcut numai din prim 
planuri. Strălucită probă de virtuozitate, dar 
ata încă un prilej de a ne aminti, in acest 
timp inițial -neepuizat, paradoxul dupa care 
Fiimul s-ar apropia de arta nu atit prin Foto- 
grafie, cit prin „Teatru“. 

Da, oricit de mulți vor ridica din umeri, prin 
teatru, în sensul cel mai larg, inclusiv acela 
de „teatru“ al existenţei cotidiene, prin ceea 
ce inseamnă teatrul ca știință a construcţiei 
si expresiei dramatice. Pentru că, în această 
etapă încă formativă a şcolii noastre de film 
— dacă ne referim la factorii determinanti, nu 
la producţiile de serie, academiste sau co- 
merciale — contează foarte mult și sint ex- 
trem de active antecedentele realizatorilor, 
sintem încă aproape de sursele primare ale 
cinematografului. Nu intimpiätor, figurile cele 
mai proeminente, prin noutate, in peisajul 
nostru cinematografic, au fost in ultimii ani 
un operator — losif Demian si un regizor de 
teatru — Alexa Visarion. Este, parcá, reedita- 
rea polaritätii inițiale a cinematografului: Lu- 
miere-Melies. 

Este, poate, un ultim apel — patetic — la 
realizarea unei intirziate sinteze, care trebuie 
sä fie o transfigurare. 

7 Valerian SAVA 


NONO1OS nauna 
¿guna 


Əilnios o i-nu ‘d 'ejejueunoop WJI EPE 
ES 4898) ES OI ¿iUa 1$ ejooes ejsed ap 189 
PJSE |NZED u! 398} JOA 92 'eqenu! HAA "ed 
"gueujO! BJWij UI MQJOA Ba |nuul' 
go JOJON 'eeun)joe 82e4jed os seo 92 ul !Š 
e1epundejju! 92 ui jezi2eJd B-s nu `An09dsə; 
nègo u! jeujij e-s nu *eAnoedse) gejepuud 
-oau e| jeuj e-s nu 'red ui red uip ‘ese 15 
„Wej u! goun e enseou eeJepuudemu! gIpu! 
~-i} "rou ej 1-29 əBələlu! ea es 'oiunu 139912 nu 
goep 'jnaojoeJ4ip eunjui OS d” „HUU 1109 
-~Z NN 'aued Eye UI 1-89 wadiz nu 'jniozibe; 
1$ ezeo/ueue es "red" ,zened eje UI 1-89 1)99 
-1Z 1$ 1918 jew "ejeod es nu erse ‘miod 
-ip. ezeo^Jeue es "ipd" "BANI; exepuudegur o 
y EA BIISEOABBULINP eejepuudejjul ep EqJo^ 
9,92 wiy weese nu !:Ou.'jniozi6o) ezeoz 
-1981d 'mg* i$edep SOJ ne jou e] 'gujseou 
?ejopuidejjui no 2seAujod es nu AII ee; 
-SV 8jojoedse 'jnj0j2eJIp LISISUI "ied" 82112 
ayedse ej$iu !$ je es gej Wy UI joujuoo un 
192) gs ejeod às nu 'jniozibe) epundsei "ie a" 
„991449 ejedse ej$iu rjeAe "je Əz- 'nuru 
-39S ui "184" IN NIJEUBOS VAINIO B| Puld "uod 
-xə 'eijonpoud ep ap '0160j0uys) xnj3 IO 
-Sı 'B[BJOUILU gde '9jojeo :10)OAeu!Iq ap WAX 
— [149PUUdAJU! jn10j2eJig "e ep gijeujsnpur 
e1epundejju! aww o-nu!t tu e ep enua 
n2 ‘wej UIP $210 un-4jur eijoedsoud u! ejje os 
BILLY ep ediuoe O “ue Bah ND Buun uj 
601819 
-ƏS WS DIDUIACIA OP JONEHJEDO] ajawnu sii 
-seou ejeu UI 92 eg ""(ejeudeo op) əuedəp 
Ww e$e i$ PUOJAIIEN NES EIDUBIEA 9| 20W 
ul "'OUEJIIN nes ijodeN ej eualei: 
1 nes eisen EI 92ənəd ejeod 
əs eeunije n$eznjugejj @lƏəuul ui 
nes JOISAJOURIN e| EeJeo$ejsoep ƏS ui 
€eunijoe eo eunds es oseys es nu iizejbu3 
"uq Up ejejueurue^e BJEO$Pjsep 
əs 20| 62 UI muys eoseasa)y — eonpap 
ES JOJUOUJJOOS 'souno PIAS un BAWNI nu vo 
najued 949 XZ 'JS "ud '20 :9|iqeujosapu! tels 
-a1qe no euejnoujeuju! ep ejnoejd ne ejesc$ 
ed nes 128115 ed gnon eJ82 epui$EW. 918 


(u&139 əd “waso! 9] nu es 


-SIN uejejS IS euoje) epBew NO 'noseuig seep euew :ei6eu "nueepnores 


Ənəd |nueue2S *ejui$uoo eudosd no seje ew „ep 


iew eun) ngua pea Baid 


9p 198008 1j e eseeoe puio I$ eo 'nudoud 
əunu un nws ej es e-u eum u! onu 
-iu nnued Jep ‘eseou eunwoo" nes ,nJisou 
Ines" '.nujsou jn$gJ0* nunijoe |n20| 2sawnu 
Ələ[euosiəq 'DYLIÖOIJ VIE} 'exeoyedipu! eoe;d 
gig} 'eumu gig} jeJeueB UI 'jnosounoeu jes 
un-4ut nes Seo un-Jjui 'eyed eye u! 'eepun 
ejdumu; es 'n$enong ui ejdwnu; es nu 82 
2989 JO| 'eunuoue JUIS JE20| 915928 jep 
'ejeunJ i$ euequn Heje saap up 1urDguut 
jede gAnoedseJ soda uip ejeult ui 'Jeleaope 
3 "n$enong :ejgyje20, gunBuis o „ep '9)80) 
ap — unpzeA i$ *josqns 1$ "jos I$ 'eyep I$ 'unp 
-gd i$ 'eeu i$ 'unu 1$ "unjeep 1$ "IA I$ “junu, 
1$ “dur i$ “eajoazenop je :njnjooes e aie) 
-PWNI enop & UI 'eo^P EIUPWO PO ledo»sep 
JOA 13 ‘Measg BING no ejueuxejej| eunu 
-€1 JOA u$euun 'ejseou !uej eluiuodoj 'iue 
ep 1982104] wnn UL esnpoid nse „oja 
-jj ezeq ed 'BUNINSUODSI OI es InqƏ3 BA "ru 
-ejnuu nes ejooes op Jeuinu un ejsed poe a 


95 eq 


= 


"JWNU un NE gj o[o$e1Oo 34260], 
"Iq 
"In]npiqourojng e oije[noujeum op 2[2in0e[d ednp 
JIJSEOU 10[3SE10 o[oumu urmomnj ES 


:g1ejunjoaAur 


gpeie$ o undoud ou ənseou oou 


991]S?Jp 83490, nu 
9913seuiouodo3 ijedopisuo9 


DISIUTWOA |nuuj!j UI g2seauguio. equi 


,Oqeoq enop 'qoq un” mwy naued 
June, OGION - 6;/80UO OP 2WO0jdic e 


„lepow ges" (nuyu, nujued n2seque$ 
nujg :njnjozibe) - e;eouo ep Bwodig e 


„Bdn ep jEuuies" mwy nujued n5səlgnsi 
URIIPY injniozibe) - 9/80UO sp BWOdIO e 


„BIUEWOH UI euer 
ep unmedigo" Mwy nnusd nseuebulued 
eue 1928021691 - aovo ep euojdig e 
X 

„BUOJep e| 10109 
1) qns" inintuly eias nijued numəleoəs 
nayung injnaozibeJ - eeouo ep Bwojdig e 


,J82ugo" Nnw; nuued n2eow 
noue] inmnuozfa: — 9e0uo ep gunojdig e 


* 


,1/0$0q0] ININ” 
Mwy n4ued zejog euog oeueij6oueos 
eieurue ep eousejd najued nuueJg e 


Aben sofa) ‘Sezseb; npeu 
'moseuepbog ouez 'oejepueg nwo 
AB NMU ie. Oee ap ininan 
-99109 - e/jeurue ep uy njued gnus e 


,S19AluUn je un — einjao" mw 
-Jy ej eeulBew! nnued says unumsuo5 
Injnjojejedo 18 ,jepujoo we i$ SO) we 
9pun ed" 1$ "eur ajdsap ijeyyv" sojowy 
eauiGeuu Nuad noseung e2244W In[n40]8J 
-edo :onboe xe - eurbewi nijued jniueJd e 


,GSEOunJj ƏSIA yuseDB e oui" 
injeues njjued nugeyQ ion] 19180]108 - 
uj ep eepi nes neues nijued jniuelg e 


„Jepuijo> 
WP I$ 350) we epun ag" |nuuțiy nnuəd uen 
-eQ njueune injnIoziBes - ewud ejedo e 


„Ou um eyed eye! 


39" Mwy najued NISBURUWION ueq 
1102021684 - /epjodes-uij nnued 1711814 e 


,Ieuouieui sjaw 
-Siug9əWw"” nw nnuəd jeusml umioz 
injnaozibe) 18 ,eue2uuds 1$ eue ənuiq' 
mwy nnuod nosadog eov Tninioziíə; 
:onbəe-xə Jijijunis wy naued nIwosg « 


. IlAodod pipu 
-097 eibe) ‘Poa gnop ej ojugo jeg ININWIIJ 
- pojoe no [egeujpnos njjued |niweid e 


p6es nog ep vezi 
-20) €jUEA(SURA| up eyB4Q INNWI - 70/2 
-Jojouje nes gue ep uj njjued niueJd e 


UNS" nwy nnuod $04es 
-ƏW smi ININIOZIDaL 1$ jesas” Inun 
nüuəd nəsoW dop ininozi6a :onbee 
-xə — J4Bjuewnoop uj nijued niue e 


Jejueunoop MNW Mu 
-awop u! PIYLIÖOILUEUII aijeeo ep aa 
AND es eDeenur niued URJJOH IOl 
1946021501 - MINNI je jereds niue e 


"jy jueuin2op Ini 

-nwy jniuaurop u! gorjei6ojeuiauio 118819 
jog es BDeou najued i$ „dwn 

ut )e1p0dojny"^ 18-„eseau!W“ eju nnued 
mbani JOIN 01n1021681 - nnuad BeN e 


0358349169 PÖHAINNYUNE ejaiuipeseig 


injniovrzoduo2 - 


dejo no eejejungjuo 


$8. tJerueudueAe 


NOSINYLS eunepew 


"ejunjéuoo e Pjeoluipios 
BAE] u) euin NI 'soJeJnp Zed un ',j8A[OZ8J 
zeo" un epunose əş soun e PIND 9489 
-ay ans `əjə5ələlu! epjeo IS ejuabrjajui 
‘wea uud Si6en jewiue uosep op əun| 
gjseooe euegduino ui u!) (UBSIA 13100) nes 
jnpunoes 1$ (noseoDeN 261029) A^u2ejep 
jnuujeq 'Snoundeuluoo 'injniojoe je jelue 
-Nnu uy injnoof eje:ojep 'eansme 20jeBuiA 
-uoo eiSeidxe pumos i$ JW jo: jsede ui 
ajsese 181 JOAOUIA-BWIJOIA BOILINÖIJWY 
141400 n$eoe PUNISE Ənzuoodi eu) "IN 
-nfeuosjed P ejej eye O e199))94 |iqg10u0 
innueojejoo jetjeiBenin jnsee no 
eonjed ebjnuss əə NI ejua ai 
ej ‘wno ap EINISOA uj "ejuepaeid pug} 
-uio 'JOIUOHS ed PILYE NINI 'eunjneq 
9p ejejons EISINDI u! 294) eunj ep JEIdAN 
"eyoefui 2o umnowy -epzni 
esu! esaginds poueo2umnu i$ goded” no 
Purnd-e$ooes NI 111U9ASI pluƏA99S "unu 
-gWe əy ezeozibaJ euijejed Sje; ojeup 
-uej o ep ' E) 'LYDLI LOIA 91$81s9^ 
əunənq op 30149  "unisuuo4d ajesad 
-SOU '12|np EPIPULID 10| &aJej9jrieo ui pund 
10dy "epejd 28aJBIuIO 181 'uojpoos! INLD 
1991 1$ zuno: 149O „anp Ajəq ep 
"roue ndiyo gzeƏjOlAU! ejejsnu) O ‘gn 
-ednue eqejbep iew ased 'eonede ‘aseo 
-inueq jndeou! ej 'es enG: "uej2e ed 184 
iew ej$eqzeJ 92 Aiseudxe 1$ jejue[e) JOB 
‘noue EIUN nj aanas auede enG 
-14 O ‘qnd ej ezud no „„oniupoed” euog 
-ao UIO {elem UI eJejupe ap uəupxə 


un e ej$najeu ejepipue5 'soiqnp mu 
ids unjewi MSOGespu! jejedso-in^eje ‘qre 
injnsapa2aw je Jyosəsod In;ueBəjə 'Janvea 
ep uenf-uog ININBUWO; 'ugoqe» mes 
-O^g) najonu ep aje6ej 10041pu! un6y oseu 
-mu es enoejje ep 12115 ea 
"(guas 20$n i$ ejezejoue ewew 'ejuers 
-uO2ur-jsioDe esnyew 'eAngonpe ejes oil 
esuodsa ep uujepeu FILI '(|n10)20p) 
eunsew 1520998 U| !jBAOUIA !Š WPIA 
'exejdiuoo efeuosjed 'ejepun5əs əyə 
-iduuoo ap ajliguo ed *eosiuw as oibojojed 
ininzeiu .eejeidoude U) "ejejou ewy U! 
1e3gdun 10/99 „40jeesop“ gejeExeuo2 uud 
ejpJnjonujs SOIUBDUI ejse ,oun|" ejseeoy 
waja el ejunuosd es nu 292 2eznoe 
"BIPAOUIA 14902) 2sejeid Ə)jg5 ueq nu 
Saa ueq uud 'əsəjəlui uud ejqejndiueu 
'uni9iqels ep geupew ESIUOU| awn) o 
aundwoo *(10198-10Z1694 NIIN] ep iƏ!jələ; 
j£ maw ye) uegada jnonuejne und 
gleia puud 39 ajejuod ep əuəle6 eean 
-U| 'ejiqeunuoqe 10/0492 L OIXB|jOIA o-nu! 
In1O18199dS puidijdwi 'BA29]09 aula 
ap. eapyuqesuodsəy 'ejnzqiuo Dunjep 
-ui *'epeioOS-OuiSd ejueujeje no nupeo 9189 
-a. geU! (NIOZ 'rejnonied siamun 
un (me) ep ewuoej O ingep ep nu) 
ui 1$ eo) eDnse^u! e ap jednooejg "ejui 
-aj8) ep uejd wud jseoe ap ojoouip 9991) 
19jnoged  ejueuodiuj BAE e poipes 
geuipnineJ6 uud i$ 92 1911149 „aweyos 
Beje|qnp und ejiqeieujn^ asa Ininupuəos 
e PIUSIJEUIWIIO BP eejeundojg 'ajeljueis 
-qns ieu) BJUOD 1$ OJd rjnosip BIOdWOa 
Nini [je 3Sijijod NUOJIJ 'evuansuoo 
-ui B]EHD21[AWO09-2] UD SUOD B18]191/dW09 
"1911BAOLIADU-101]BAOUIA = 191)8/91  BIANSE 
ujebojajui ap uid '(juasede) ,1010110d" un 
nueəpno9]eS Əd ININJOHNOIS nueueos 


ad puinijsuoo 'ue injseoe JOJAISNAI VINI 
-eJe es uenuaQ JISO] |N40Z168 ep esnpuo> 
ediuyoe *epe1d op asesed o pui o] uu | 


JO|HE)91idiə]uir 
[nonuane uud 
ge puud 33 
9)əniod op 
JUA O 


9Jepun93s ije3iorjduioo 
"ui pulo 


DA 


epe„d ap a1esed o pu!Ao1:“ £| 


Jepunoses ininleuosuad e2iuo.u> 


aouo ep LWO e 


,81n2u02* 
nwy ur jejeadjeju! njos naued juosja 
mpnej2 Ninoe - e;eOuO 8p Bwojdig e 


„ua un pun 
-dei$y* Nnw eeuiDeur najued wa 
1400 1N1N401818d0 - sj80uO ep Bwojdig e 


,UISEdeN" I$ ¿qes ep In! ya 

solauițij BouDeui nauad va ueBea 

ƏSLA 1N|NIOIEJBÄO - e/eouo ep Pwojdig e 
n 


IEAULUWOI NNj je e2ibOJOOGp! 
9218]S0 JOJIJOJBA BOJBAOWOJA |$ PoJezijeuP 
u: Eygesoep si/jnqujuoo nnuəd modo 
VUHOJSII IN NINILDI — 11917149 [nnuelg e 


* 
,unouipe uip 
BoISUN" Nu; najued nəsəbioə9 BUY 
198NBJUOW - /ejuou! njjued [NIWBIJ e 


,EISEedeN" 
Inu ej EJOUOS PuPOJOO njjued e3019 
8€J09IN - &/OUOS PUPOJO2 NUSA [NWI e 


,n9sejny] JBN — 10} 
-WA ut pulea wo Up)" Mujy najued. nugeur 
+A npidwod 'niniozibai - euud B1000 e 


,810d 
-&buiS najued fediuoe un" nwy. 2917 
-nw najued pS sea Š , ejsedeN" Nmu 
-p BOIZNW nijued sons jony :10114011200 
-W09 onbəe-xə - BIIZNW n4jued niueJgd e 


,81quun I$ ruuum]" AL 
Ininjeues eje unj3io ejequie ej Jojeuinisoo 


Pejezweoe) nujued vsojuew euer] eunjsoo 
ap ijuod - eunjsoo nuued jniuueJd e 

„asqun $ 
IMI AL ininigues eje unjoio ejequie ej 
ajezieej ejunjo2ep njjued nuejou OJISEA 
Əininje!5ouəos - unjo28p njjued jniuejd e 


10640" Inul) up BIUBUY 

es ep Iniouliu6uj" In uip ŝepayo 

jo) Nuad nasayngivy WO Ninoe 

- Puijnoseu! 848j84d48ju! Nuad niueJd e 


,Suedep w eBjeuw vwjebuy" Mwy ui 
ejeGuy (no: nayued 18287 euuoq jue 
- ulunuej eeJ8deju! nuued jniu8ld e 


„Sin2u09” 
Inul eourBewi njjued nəsəun@d PEIA 
injnaojesedo - euibeuj njjued jniueld e 


,91qum i$ unun?" njeues 
e| OIEZIJEAI epueue»s naued jomodod sm 
“AA. 1njn4ojs - nueuaos nijued [NWAI e 


,8lue^oes" MMW 
-jy 1604 nijued sowy napuexary Injn20216 
-31 1$ „sanouo9“ Nnw ei6e najued elid 
ueg injnioziBe) - 6/56) njjued jnnueld e 


„AUN 1$ juun" Mines je yoe op 
INMAN - nuni je jeroeds jniueid e 
soiei6ovewaul9 (Əljgeej5 |niueuop 

ui ayejamoe es eBeojui nauad i$ „suaid 
* (nu nnuod odo 

nosedog uol 00107160) ugid ojojP Ww e 


SiprueuA auBiceu) inn ajoiu:pasald 


jenowbun7 


0861 NI9V Əli!ul9J4d 


"AM I | UE 
TT EE o b UNE 
H THI JUAN ll ns k i ate ie 
t ulii ue o ln Aa EE 
vip Misit illii p td iij i uen dit Jit iri 
TE hi it iili i iis SIE Hn PIPRI RT 


TEN til $2855 an E | ni Jasi + PEEB: = 
Ex n ji i jul jj ia | i i H: | al vikt H = 
a lj iul | PII p iit E 
n N: t e i ° ii so Hg : ip HBR s s 
a" | NMM . : 
a Kandili "i — ppi S 
= m amma ll RI | i HL i il = 
: HE E he š ai š s i i Ib Ubi - 
iiM jubes ia "S Mt se ipi = 
Lipid IE jl ub Pb EI kahi ir n 2 
TIT 3H du li i^ sul im um HI li HE le ți TT Í li = 
ig H ial ih TUHTI THE "i Hu Hitt | liit 


totul” 


înseamnă 


publicul” 


v 
a 
9 
a 


h^ 
= 
e 
v 
(5 
= 


singur spectator 
Parrichi si 


un 


„Și 


acum, aici" 


azi, 


oc pentru 


„Nu putem exista fără el“ 


(Marga Barbu 


tine” 


lingă 


„Spectatorul d 


lubim publicul? Bineintel 


TEENETUUCUETEBEUTTTTCNETNNE TETTE m) nfi 

SY E] ät | Kon Mgt män ey | Mete |; | (yl! | e 

o|h: Milt d eine item Pants i ihid Wir: Ha | o 

sid d {iip if sez D pun distin] IHE ste ift ylsi a p 

Sa H HEISE HR li "his JEHA Í h ERE E EE DHT si m 

HE 1 m THE: xpi j ue its Lp DRH? 

p ia ilhana n 8E let gib juli th lin ite Hirst :il 9 
ipi in iig Hiss IHIRDHIETUHESTIEHHIPATEUE H ds gu bu 2 

| t d | sb ud piipun Tg jr mel n Tul ii iij jali mur rs 

O ij i : nein UT f HIHAT £3 zr ills HT jin Ë: ip "i "nl s: Tu 2 
rr. * sa + ifla BET E ELE Brie FEL! sai S 

zin ae apiy a iine oii 1a î Niilin i i 

e Hug S Briq 4 aji ei UR ali prr i d 

S si ill illita nghe "b HH jili il: SUTTA tp häi = 

B hbri? Hui dba iir pen Im N iii jai 

€Z | sasa Heil] 2584 EEE F nag si z f$ n" uu 18 oj iib + Ht 

£: n ul ht al ipn | HH! i i ibi i i i ana T 

E i unl MIB gap, tti elis de tire HIEN 

CD | OPI REIS lil E di s PHHH = < Bis ihhh hul 

a] li hs Hi i: Hi ie li qb, yli = i [tă ! "3 

e| ia: BE fish Hd Tun. E HEUSER dieslibisd BH I H: 

= f t£ l sania TPM PTP iasi i : HIE BB ribi HH RE ija 
Inu A S ME ME o 


van. Regia Mircea Moldovan. Cu 


Stockholm'83 


ar putea oferi pietii suedeze trei- patru filme 


Institutet, doamna Siv Nilsson, a directorului 
aceluiași Institut, domnul Goran Inguifstoa, à 
rectorului Institutului de actore, domnul 
Oke ta si a directorului firmei VID- 


udentes 
waja citeva filme, dintre care "unul, Buletin 
de București I-au și cumpărat, si cind noi am 
ajuns la Stockholm era deja subtitrat in sue- 
deză, gata de a fi lansat pe rețeaua comer- 
i după ce au luat cunoștință cu 
sistemul nostru de predare și partial cu rezul- 
tatele sale, oaspeții noștri ne-au invitat, pe 
profesorul Gheorghe Vitanidis și pe mine, la 
Dramatiska Institutet. Astfel, cele șapte zile 
petrecute la Stockholm ne-au dat posibilita- 
tea să cunoaștem la rindul nostru activităţile 
multiple ale ilor noștri profesori și ale 
studenţilor de la Dramatiska Institutet si de la 
Institutul de actorie. Cu acelasi prilej la intil- 
nirile zilnice avute cu colegii suedezi, le-am 
împărtășit din experiența noastră artistică și 
ica. Astfel profesorul Gheorghe Vita- 
nidis a vorbit depre ,Particularitätile celor 
două forme de expresie artistică: teatrală si 
cinematografică; iar subsemnatul despre „Ac- 
torul contemporan obligat să-și exercite pro- 
fesiunea în fața spectatorului traditional dar 
si în fata aparatului de filmat si pe platoul de 
televiziune.“ 

— Institutul suedez este diferit organizat 
de al nostru, compietează Gheorghe Vitani- 
dis, în ciuda unor specializări mai numeroase 
ale secțiilor — de regie, operatorie, produc- 
tie, machiaj, sunet — nu există o secție de 


Karlovy Vary'83 


e știam era că Tourfilm este un festival 
de film turistic, desfășurat în Cehoslovacia, 
că festivalul durează cinci zile, că noi vom 
pierde prima zi şi că avem două filme romă- 
nesti trimise. 

Ce nu știam, era că unul dintre cele două 
filme nu intrase in concurs, că celălalt fusese 
programat in ziua așa-numită culturală (cînd 
majoritatea participanţilor prezentau filme în 
două staţiuni turistice apropiate), cá, de fapt, 


avanpremieră '84: Bocet vesel. 


Un film inspirat din piesa „Bocet vesel pen- 
) de ire Andras 


Suto Añas si Micon Moldo- 
Florina 


„Cinematografia dumneavoastră 


„Buletin de Bucuresti"subtitrat în suedeză 
şi lansat cu succes pe reţeaua comercială 


— == 


Comedia rämine genul favorit al publicului de pe orice meridian: 
Draga Olteanu-Matei şi Octavian Cotescu în Buletin de Bucureşti 


actorie. Studiul profesiunii de actor face 
obiectul unui Institut separat, în așa fel încit 
studenții de la Dramatiska Institutet isi pregă- 
tesc spectacolele si filmele cu actori sau 
trupe profesioniste special angajate. Ín urma 
contactului cu invátámintul nostru artistic si 
al bunelor rezultate constatate la noi, la fata 
locului, profesorii suedezi ne-au spus cà in- 
tentioneazä să inceapá colaborarea între cele 
două Institute, adică între studentii-regizori, 
operatori etc. si studentii-actori. 

— Au fost de asemenea extrem de intere- 


sati să afle, continuă Octavian Cotescu, că la 
noi la IATC există și un curs special despre 
particularitátile de joc în fața aparatului de 
filmat, cum este cel ţinut de profesorul Mir- 
cea Mureșan la catedra de actorie. 

— Este si unul dintre motivele, sublinieaza 
Gheorghe Vitanidis, pentru care gazdele 
noastre s-au arătat dornice să înceapă cit 
mai repede un schimb între profesori și cla- 
sele lor de studenti și IATC, și de asemenea 
sä invite citiva profesori de la noi să tina 
cursuri la Dramatiska Institutet. 


Despre cineturism si nu tocmai 


Un premiu special 
al juriului pentru 
documentarul romänesc 
» Virtuti bucovinene“ 


admisul nu va fi prezentat nici in ziua aceea 
anuntatä, ci intr-o alta,in care in program 
era prevăzut altceva, altundeva, altcindva. 
Drept „care a fost o pură intimplare noro- 
coasă că mi-am văzut proiectat jumătate din 
propriul film, Virtuţi bucovinene. E bine si 
așa mi-am zis căci altfel, în ceea ce este im- 
portant, festivalul s-a dovedit a fi o competi- 
tie serioasă, sigur una dintre cele mai impor- 
tante în domeniu şi întrecerea și-a onorat fru- 
mos ambițiile — acelea de seriozitate — prin 
filme de valoare și profesionalism in dez- 
bateri, prin marcante personalităţi și printr-o 
larg-cuprinzátoare participare (toate ţările so- 
cialiste, S.U.A., Canada, Japonia, Finlanda, 
Danemarca, Olanda, Franţa, Elveţia, Austria, 
Grecia și altele). 

Ce-am mai aflat, a fost că Tourfilm se află 
la cea de-a 16-a ediţie, că militează pentru o 
mai bună cunoaștere şi înțelegere intre po- 
poare, pentru coexistentá pașnică si cá în 
lume — deci si la Karlovy-Vary,se poartă „vi- 
deo"; că delegaţia noastră (mică) — două 
persoane — nu răstoarnă carul mare si că 
delegația mare — 15 persoane — ia premiul 
cel mare; cà pe timp de festival, o zi de 
muncă de 16 ore trebuie considerată mo- 
destă si că la Karlovy-Vary conținutul de 
„festiv“ pe care il subintel termenul „festi- 
val“ isi mai păstrează i acoperirea. 

Ce-am uman: important din punct de 


vedere profesional,s-ar putea rezuma în trei 
tendințe, orientări actuale în documentarul 
turistic. Le-aș numi; 

Ce-a fost. „A fost“ publicitarul pur. Re- 
clama hotelurilor și restaurantelor, a lácasuri- 
lor de agrement sau sportive, a bazei mate- 
riale, a confortului în sensul concret, palpa- 
bil. O reclamă inteligent făcută, cu meșteșug 
ireprosabil si miiloace moderne, și totuși ine- 
ficientä. Căci un hotel, de pildă, oricit ar fi el 
de elegant, si oricit ar fi el, filmul, de convin- 
gátor in acest sens — nu poate fi mobilul sau 
motivaţia unei vacante. Nu poate fi scop pen- 
tru turism ci doar mijloc turistic. Un mijloc ce 
va fi inevitabil utilizat dacă turistul, atras de 
un „ceva“ specific, particular, va călători in 
spaţiul la care filmul se referă. Vázind că nu 
prea intilnesc în Festival astfel de filme, vā- 
zind cum sint primite cele — puţine — ce mai 
erau, mi-am amintit cite fiime mai consideră 
din păcate necesar să-i explice virtualului tu- 
rist că va găsi hoteluri. cu paturi, restaurante 
cu mincare, orchestre cu muzică, sau aitfel 
de pleonasme, reușind să-i creeze privitorului 
neplăcuta senzaţie că e subestimat. 

Ce este. „Este“ o modalitate clasicistä si — 
imi pare mie — cuminticä de a gîndi acest 
gen de film; modalitate considerată depășită 
de multi, dar practicată destul. ,Este" deci o 
insiruire a totului și a toatelor pe care le 
poate oferi din punct de vedere turistic o 
țară, un spațiu geografic. Filmul „prezintă“ 
„ilustrează“, ,consemneazä", ,popularizeazá", 
exhaustiv si... cam atit. O informare deci, 
aparent completă şi complexă, de fapt o in- 
greunare lipsită de profit real, a memoriei 
spectatorului. Cum e si firesc, într-o atare 
abundență de amânunte nesemnificative, la 
privitor nu ajunge însuși esentialui; el nu re- 
ține exact acel argument — aspectul inedit, 
unic — despre spațiul investigat ce l-ar putea 
determina să opteze pentru acesta. Nici nu-i 
de mirare din moment ce filmul este folosit 
ca un simplu pliant turistic filmat. 


https://biblioteca-digitala.ro 


convorbirea avută că institutul 
toin imperi acei clá- 
Institutul de film — respectiv 

suedeză, cu Casa filmului — res- 


Am aflat in 
de dramá din Stock 


dire cu 
v reg pio 
sinai: Ba pica ao, 
gman ly $í Alexander, 
par yrit 


K de bine utilate pentru 
dar unde filma și regizori prote- 
filmat Ingmar Ber- 
. Precizarea locativä 
$i pentru progra- 


de gazde 
aceseqi säptäminä 
de la 
de filme 


bivalent = rod 
pro- 
prezentarea reet Dramatiska Insti 
tutet a M REL. román a se- 
leciionate cu prilejul vizitei făcute la 
regti iilum Dé an. Au lcu aee 
prezentate: Buletin de Bucuresti, Concurs, 
Saltimbancii, Întoarcerea din iad, Proba de 
microfon, Vlad Tepes, Sfirgitul nopții, Quo 
Vadis Homo Sapiens, Angela merge mai de- 
rte. 
e A fost doar un prim test, precizeazá 
Gheorghe Vitanidis, care va fi urmat in luna 
decembire de prezentarea acestor filme in 
fata criticilor sí a tuturor distribuitorilor sue- 
dezi in vederea lansării lor in circuitul comer- 
cial. Domnul Axelsson apreciind: .Cinemato- 
grafia románeascá ar putea oferi pietii sue- 
deze cel puţin 3-4 filme pe an." 
consemnărilor criticilor, m-am 


pentru copii și tineret“; /ntoarce- 
rea din iad pom ,expresia plasticá si atmo- 
sterä"; Răutăciosul adolescent pentru „tipul 
bergmanian al narațiunii“;de asementa au 
plăcut foarte mult Concurs şi Proba de mi- 
crofon. 

— A fost cum spuneam, precizează Octa- 
vian Cotescu, doar o primă luare de contact 
pe care colegii suedezi doresc să o perma- 
nentizeze. Dealtfel gazdele ne-au copleșit cu 
ospitalitatea lor. Doamna Siv Nilsson, rectorul 
Institutului domnul Goran ingultSson, directorul 
institutului si domnul Tage Axelsson, di- 
rectorul firmei V:DCOC — au ținut fiecare sa 
ne. aibă ca oaspeţi la ei acasă, tot așa cum au 
organizat în cinstea noastră o recepție la 
Casa filmului. 

— Au fost micile gesturi, conclude Gheor- 
ghe Vitanidis, pentru a arăta prețuirea față de 
mișcarea artistică si culturală din tara noas- 
tra, față de școala românească de artă dra- 
matică, si care au subliniat dorința de a sta- 
bili un contact permanent între școlile noas- 
tre de teatru și film, contact pe care colegii 
suedezi de la Dramatiska Institutet doresc 
să-l aibă în viitor si cu alte ţări, dar care au 
ales să-l înceapă cu România. 


„Impresii consemnate de 
Adina DARIAN 


Ce-ar trebui să fie (si este deja), după cum 
au dovedit-o majoritatea filmelor, după cum 
au confirmat-o opțiunile juriului: este încer- 
carea de a defini specificul, esentele, gráun- 
tele de unicitate ce caracterizează un anumit 
loc, o ţară, universul de gindire și simtire al 
unui popor. Scopul declarat al filmului turis- 
tic este, desigur, a aduce spectatorul acolo, 
in locul unde filmul îl cheamă. Care ar putea 
fi acel motiv, suficient de puternic să o facă, 
dacă nu acel „ceva“ particular, fapt inedit sau 
poate exotic, amănuntul de negăsit altun- 
deva. Doar un astfel de argument, cred, are 
capacitatea de a crea starea aceea emotio- 
nală capabilă de a genera atașamentul spec- 
tatorului fata de spațiul investigat, de a-l in- 
fluenta, pe cale artistică. In acest fel, deci, 
mijloacele specifice pe care filmul le presu- 
pune sint folosite in mod specific. Filmele 
premiate (de-ar fi sa amintesc doar Budapes- 
ta—Marele Premiu Sau De la Sf. Petersburg 
la Leningrad care a obţinut argintul, sau fil- 
mul Olandezii—Floarea' de bronz) au aparti- 
nut acestei tendinte de a aborda documenta- 
rul turistic. Mă bucur sa pot spune: filmul 
nostru (al meu si al colegului operator Tibe- 
riu Lazăr) în încercarea sa de a descifra per- 
manente etnice în spaţiul bucovinean, de a 
înțelege universul spiritual al oamenilor locu- 
lui, s-a înscris în același mod de a gindi fil- 
mu! documentar. Festivalul — spun organiza- 
torii — observatorii fideli, participanţii „abo- 
nați“, a crescut mult în ultimul timp in exi- 
gentä și profesionalism. Probabi! că așa este, 
dacă profesionalism cinematografic se nu- 
mește faptul cë discuţiile se cantonau cu 
regularitate în zona problemelor de strictă 
natură artistică depășind invariabil aria sim- 
plului fenomen turistic; dacă exigenţă s-ar 
putea numi adevărul că micile-mari descope- 
riri ale festivalului s-au referit la posibilitățile 
si mijloacele de înnoire a limbajului cinema- 
tografic în general, la filmul documentar nu 
numai și nu neapărat turistic. Probabil că așa 
este din moment ce — prin valoarea filmelor 
— competiția s-a dovedit a fi într-adevăr o în- 
trecere a talentului și a artei. 


Sabina POP 


Madeira'83 


 Prezenti la prima 


intilnire mondialá a regizorilor de film 


Z. peste Atlantic, încerc să vad prin hu- 
bloul din dreapta unde má aflu — inutil — ri- 
mic de recunoscut. În mijlocul oceanului. 
Nici un reper, Apă şi cer. Atit. Am senzaţia ca 
e o călătorie fara sfirșit. Îmi vin în minte ima- 
ini din filmul lui Kubrick, Odiseea 

. Apoi mă inváluiesc cadre din filmul la 
care lucrez acum... nu au nici o. legătură cu 
spațiul in care mâ.gasesc, dar eu doresc sä 
le dau dimensiunea oceanului şi a cerului... 
Apare in sfirsit insula Madeira, Aici, pentru 
prima oară în istoria cinematografică, 160 de 
regizori reprezentind circa 50 de ţări, s-au re- 
unit într-o adunare mondială. E așteptat să 
vină Orson Welles — marele cineast a promis 
să fie președintele reuniunii — vor fi patru 
zile de discuţii despre condiţia regizorilor de 
film din lumea întreaga. Costa Gavras a venit 
deja. O echipă a televiziunii portugheze il 
caută pentru un interviu. Celebrul regizor 
face destăinuiri extrem de interesante. Joris 
Ivens e decanul de virstă al adunării, va im- 
plini peste o iună 85 de ani. Un omulet sprin- 
ten şi jovial se mișcă ușor, încerc să văd in 
ochii lui filmele pe care le-a făcut... Sena 
străbătind Parisul... Mircea Mureșan, sintem 
doi români acolo, asta ne dă senzaţia de de- 
legatie, Mircea Mureșan deci, mi-l prezintă pe 
Pierre Kart. lar apoi pe Karlsen Henning, un 
danez cu barba albă, cel care a făcut filmul 
— după celebrul roman „Foamea“ — incerc 
să leg cu el o conversaţie, dar gindurile lor 
cred că sint captate de ceea se va discuta la 
reuniune. Undeva o văd pe Vera Chytilova, e 
împreună cu Jiri Menzel. Le știu bine filmele. 
Ajung lingă ei, schimbăm citeva vorbe, vreau 
să aflu la ce lucrează în prezent. Sint priete- 
nosi, Menzel se uită pe ecusonul meu. (E tre- 
cut numele si tara). „Te cunosc, ţi-am vazut 


Mannheim'83 


A... la a 32-a ediţie, desfășurată în fie- 
care an și condusă incă de la inceput de 
Hanns Maier și Fee Vaillant, gazde primitoare 
si de subtilă competenţă, Säptämina interna- 
tionalä a filmului de la Mannheim s-a desta- 
Surat si anul acesta pe o largă și variată pa- 
leta la Planken-Kino-Center, continind un 
concurs internaţional pentru filme artistice de 
lungmetraj de debut, pentru filme documen- 
tare de lungmetraj, pentru filme de scurtme- 
traj, indiferent de gen, pentru filme de televi- 
ziune si, in fine, un concurs pentru filmeie 
realizate de cinematografiile tinere, in care 
s-au încadrat producţii realizate in Volta Su- 
perioară, lran, Ecuador, Nicaragua, Egipt, Fi- 
lipine, Martinica și Angole. Totodată a avut 
loc o retrospectivă Pasolini, în cadrul Zilelor 
culturii italiene, găzduită de oraș, s-au pre- 
zentat și proiecţii de informare, proiecții 
ad-hoc, proiecţii de filme pentru copii, sau 
pentru tineri părinţi. 


În sălile de la Planken-Kino-Center era ast-- 


fel foarte greu sà alegi la ce sá mergi $i spec- 
tacolele se țineau lanț de dimineaţă pina 
seara tirziu, noaptea avind loc într-o berărie 


de vizavi discuţii cu realizatorii, care durau ' 


pină aproape de dimineaţă. 

Marele Premiu al orașului Mannheim, pen- 
tru filme de lung metraj de debut, l-a obținut 
filmul sovietic ie bărbătească, poves- 
tea unui copil turkmen de 9 ani, venit în va- 
cantà la bunicul lui, prilej de descoperire a 
universului sătesc și a vieţii in contact direct 
cu natura. Regizorul se numeşte Usman Sa- 
parov. În palmares s-au impus de-a lungul 
anilor și promotorii școlii cehoslovace: Vera 
Chytilovă (1963), Jan Nemec (1964 — cu 
Diamantele ji) sau Jiri Menzel (1966 — 
cu Trenuri păzite), anii '70 fiind domi- 
nati de debuturi ale cineaștiior maghiari: 
Gyula Maár (1974), Istvan Dárday (1975), Gá- 
bor Body (1976), Béla Tarr (1979). Din ce am 
vàzut anul acesta, am remarcat fimul elvetian 
Curse de ciini, de Bernard Safarik, o comedie 
tristă despre soarta unui imigrant ceh in EI- 
vetia, a cărui dezrădăcinare il duce într-un 
adevărat neant de existenţă; filmul grecesc 
Angelos (inger) o cutremurâtoare dramă pe 
fundalul unei crime in mediul cel mai josnic 
posibil. Realizatorul George Kantakouzinos 
joacă aici, pe muchie de cuţit, o dramă gro- 
zavă şi cvasi-patologică în același timp, dar 
cu forța unui autor pe care poate un subiect 
mai paie uman l-ar face mai puţin antipa- 
tic. Filmul iugoslav Numai de data asta, sem- 
nat de Dragan Kresoja, regizor provenit din- 
tre cineamatori, născut în 1946, este o istorie 
dramatică a unui tinăr al cărui tată are o 
funcţie foarte importantă iar ei ra ad mai 
mult, întimplător, la închisoare. Oferindu-i-se, 
la intervenţia tatălui, un week-end de către 
respectiva instituție, el trăiește violente aven- 
turi existenţiale. Sotia lui are acum un prie- 


fiimele", îi spun de Vară capricioasă si de 
Trenuri strict supravegheate. Zimbeste nos- 
talgic. Apoi devine glumet. Tu ce fel de filme 
faci? Glumesc si eu, glumim amindoi. Pe 
Gheorgi Stoianov, actualul președinte al 
Uniunii Cineaștilor din Bulgaria îl cunosc din 
anul 1969. Ne-am întilnit atunci la Kozeck, in 


Italienii îl au printre ei pe Bellocchio, cel 
cu „pumnii in buzunar“, și pe Pontecorvo 
care a făcut Bătălia pentru Alger. 

Polonezii au venit cu artileria grea: Skoli- 
movski, care acum lucrează la Londra dar re- 
prezintă Polonia la reuniune, și Zanussi. Vor- 
bim mult despre asociaţiile noastre. despre 


Pentru a exista, arta are nevoie de pace. 
lată concluzia unanimă 
a participanţilor din 50 de ţări 


Ungaria, la un festival de filme studențești. 
Acum s-a mai ingräsat puțin dar şi-a păstrat 
agilitatea. Stă de vorbă cu Marcel Martin, ma- 
rele critic. Ni-l prezinta. Marcel Martin imi 
vorbește de filmele românești. A văzut multe, 
printre ele chiar citeva la care am lucrat și 
eu. Nunta de piatră, Duhul aurului, Filip cel 
Bun. Are o bună părere despre ele, deși mi 
se pare cam reținut. Tot timpul are regretul 
că n-a ajuns să cunoască mai profund cine- 
matografia noastră, ceea ce imi creează sen- 
zatia că-i ráminem obligati. 

Delegaţia maghiară e ceva mai numeroasa; 
sint patru regizori — Szabo, Kovacs, Rozza, 
Kezdi. Pe Rozza l-am mai intilnit la Manilla, 
în Filipine. Toţi au filme importante la activ 

Pentru englezi văd din catalog că vor veni 
Anderson şi Lester. Amindoi imi amintesc de 
perioada Free cinema-ului, cind filmele lor 
erau considerate piese de studiu pentru cine- 
matografia mondială. 


În prim-plan: 


Ocolul lumii 
într-o săptămînă 
cu zeci de filme 

și premii 
şi un invitat român: 
filmul ,Intilnirea 
din päminturi* 
dupá Marin Preda 


ten, si copilul lui îl recunoaște de fapt, pe 
acesta, drept tată. Fratele lui este într-un os- 
piciu, iar prietenul cel mai bun, care a fost 
eliberat odată cu el din inchisoare, un om cu 
totul deosebit. moare în mașina lui. Un film 
straniu, dramatic și plin de culoare, pätrunzä- 
tor, dovedind în persoana realizatorului său o 
mină sigură si o prospeţime creatoare de 
reală intensitate. Regizorul grec Kantakouzi- 
nos, născut în 1943, fost asistentul Agnés-ei 
Varda a realizat filme de scurtmetraj de tele- 
viziune in Grecia și Franţa. Elveţianul Ber- 
nard Safarik a studiat filosofia i literatura 
comparată, scrie proză scurtă și făcuse pină 
acum documentare la televiziunile din Elveţia 
și R.F.G. E născut în 1948. Trei regizori, care 
au început drumul in cinema pe cái spinoase, 
dar care au o puternică amprentă personală, 
fără mare preocupare pentru stil dar cu un 
mod: de a povesti dramatic, nepreväzut si in- 
cisiv. 


Între filmele prezentate de tinerele cinema- 
tografii, s-a impus premiului celui mai impor- 
tant, pe drept, francezul Christian Richard, ti- 
när profesor la IATC-ul haut-voltez din Oua- 
gadougou, realizind un | fără cu- 
vm despre ms tir Pk de- 

conationalii lor, negustori sclavi: 

altora. Un film de o rară plastică și o 
intensă țesătură dramatică, într-un timp re- 
tras pe la sfirsitul secolului al XIX-lea Un 
film de mare prospețime distins de asemenea 
de juriu a prezentat Iranul, Casa domnului 
de Mahmoud Samiy, un regizor 

absolvent de la „Munchener Hochschule fur 
Film. und Fernsehen". Ca și filmul haut-vol- 
tez, un ,artistic*de lungmetraj — tot fara cu- 
vinte — despre consecinţele revoluţiei ira- 
niene, despre e oferite oamenilor 
simpli, un film original, dezvăluind men- 


https://biblioteca-digitala.ro 


schimburile de delegaţii pe care ar trebui sa 
le facem mai des. Zanussi ma întreabă de 
Ecaterina Oproiu. Toată lumea îi spune iui 
Skolimovski „boxerul“. Asta după Bariera si 
Waikover. Într-adevăr are aerul unui pugilist, 
desi in ochii lui albașitri vezi toată poezia Po- 
loniei. 

Agnes Varda nu-mi amintește deloc de fil- 
mul ei Fericirea. Par douà lucruri ce nu se 
pot combina. René Clément e mult mai 
aproape de Parisul se cutremură decit de ne- 
muritorul Gervaise. Printre americani se re- 
marcă Donovan si celebrul Jerry Schatzoerg, 
cel care a fácut Sperietoarea. Acesta din 
urmá aduná de fiecare datà in jurul lui foarte 
multă lume, deși poartă pe cap tot timpul o 
pălărie mare din fetru maro si ochelari de 
soare în așa fel încit să nu vezi nimic din ex- 
presia fetii, asta spre deosebire de Jean 
Claude Brialy, actorul devenit regizor, care-și 


opera prima 


talitatea și sufletul generos al unui simplu 
muncitor, care trăiește viața cu frenezie și 
farmec, iubindu-și semenii și tratindu-i cu na- 
turalete drept frati, in sensul cel mai adinc, 
impártindu-si întotdeauna, putinui, cu ei. Un 
limbaj original, neasteptat a folosit si filmul 
angolez No Caminho de Estrelas, dedicat 
memoriei eroului eliberárii nafionale, dr. 
Agostinho Neto. impresionant si scurt metra- 
jul ecuadorian Vinzătorii de de pe 
Chimborazo, despre viața unor i i care 
taie blocuri de gheaţă de pe un ghețar afiat 
la peste 4000 de metri altitudine, ca să le în- 
carce pe catiri și să le vindă la tirg, afacere 
plătită foarte prost, dar pe care ei o fac, fara 
— ca niște moderni interpreţi ai lui Si- 
sif. 


La scurtmewaj, premiul Joseph,von Stern- 

lau luat americanii, cu SL-1 de Diane 

Orr si Larry Roberts, reconstiturea accidentu- 

lui cu explozia unui reactor nuclear portabi! 

intr-o îndepărtată localitatea din Idaho, care 

a qim moartea a trei oameni, la 3 ianua- 
rie 1961. 


La scurt metraj unde am venit și eu cu În- 
tiinirea din păminturi, după Marin Preda, au 
fost prezentate laolaltă filme artistice, cu 
filme documentare, filme de reconstituire, fil- 
me-dezbatere, și diverse formule de amestec. 
Cel mai impresionant a fost noul film al lui 
Agnes Varda Ulise, de 29 de minute, film 
care este povestea unei fotografii făcută de 
regizoare la o prospectie, prin 1955: fotogra- 
fia infätiseazä un bărbat gol, un copii goi, si 
o capră moartă pe malul mării. Reconstitui- 
rea vremii respective, ca și descoperirea 
acum a E eei poi umane din fotografie 
dau prilejul unei priviri asupra timpului, a 
mării din fotografie ca spațiu cosmic, a ideii 
trecerii prin Waja ca o aventura pe mare si 
punind deasupra tuturor in luminë marea no- 
blete a unei mame — mama copilului din to- 


tografie, o spaniola de la Paris. 


Marele premiu pentru documentarul de 
lungmetraj l-a obținut filmul danezFiul veci- 
nului tău, realizat de Flindt Pedersen 
şi Erik Stephensen, un film despre tortură. 
Despre Rezistenţa din Grecia în timpul dicta- 
turii militare. 


Revázind filmele lui Pasolini și vázind între 
ele, desigur, si altele pe care nu le vázusem, 
tot timpul a existat pentru pde aces- 
tui mare cineast întreţinind o une de sti 
si puternică personalitate, o adevărată școală 
pentru cei tineri, fiindcă Pasolini a fost și ră- 
mine școală de stil și amprentă de geniu în 
lumea aceasta atit de multicoloră și diversă 
care este filmul. 


Dumitru DINULESCU 


arată tot timpul fata şi suride fácind cu ochiul 
luindu-te tot timpul complice. 

Sint mult sud-americani, brazilieni, chi- 
lieni, argentinieni, cubanezi, iar printre ei tro- 
neazà mozambicanul Ruy Guerra (cel care a 
tacut Pugtile) — poartă plete lungi și e in 
alertă de parcă ar avea o puşcă in mină. Vor- 
besc aceeași limbă: portugheza, cu ei mai e 
şi Miguel Littin-chilianui care lucrează in 
toată America de Sud, i-am văzut ultimul fitm 


. fácut in Cuba. Mai sint prezenţi si ali regizori 


din Africa, Asia, Australia, Europa etc. 

Discuţiile se invirt mereu in jurul acelorași 
și acelorași probleme. Despre „cinematogra- 
ful dominator, cel care impune nota, conti- 
nutul, prețurile etc. și care la ei e in mina ci- 
torva distribuitori de filme, mai ales ce! ame- 
ricani. „Vorbim și despre cinematograful „do- 
minat — cel care nu are posibilitatea să se 
manifeste, să se exprime, să devină cunoscut 
pentru că e dominat de primul. 

Aud din ce în ce mai des vorbindu-se de 
„audio-vizual”, este termenul la modă. Se 
vorbește foarte mult de pirateria de casete, 
filme furate pur și simplu și introduse pur si 
simplu în imensa rețea de videocasete. Cind 
Mircea Mureșan a propus ca 1985 să se de- 
clare anul internaţional al cinematogratului, 
cineva a propus ca cinematograful, ca ter- 
men, să fie inlocuit cu termenul de „Mijloace 
audiovizuale”. A fost o mare reacţie în sală, 
majoritatea regizorilor sustinind menţinerea ` 
bätrinului termen inventat de Lumière. Si ci- 
nema a rămas, deocamdată. Cine știe ce ne 
va rezerva viitorul. Problema cooperării între 
cinematografiile lumii, între culturile popoa- 
rellor a fost, de asemenea, un punct în care 
deciziile au fost luate în unanimitate — toli 
pronuntindu-se pentru cooperare, pace, inte- 
legere mutuală si intrajutorare la nivelul cine- 
matografiei si al „mijloacelor audiovizuale“. 
Sigur cà au fost mulli absenfi-evident din cei 
merituosi, dar prima intilnire mondialà a regi- 
zorilor de film s-a tinut. Si cinematografia 
noastrá a fost prezentá. Dan PITA 


Prezențe româneşti 
peste hotare 


Trei premii la festivaluri internaționale 
pentru filmele noastre 


bucovinene in regia Sabinei Popa 
obținut Premiul special al juriului ia Festivalul 
Tourfilm'83 de la Karlovy Vary. 

Tema 13. Bätrinejea,dupä un scenariu si in 
regia lui Cornel Diaconu in debut, a fost dis- 
tins cu Marele premiu al Festivalului interna- 
fional de la Bilbao (Spania) 

În jungia verde de mătase de ion Bostan a 
fost distins cu Premiul pentru 'scurtmetraj la 
Festivalul international al filmului de la Carta- 
gena (Spania). lon Bostan nu este pentru 
prima dată laureat la acest festival. Anul tre- 
cut i s-a decernat Mentiunea specială pentru 
Morunul uriaș. 


o Festivalui filmului istoric — Reuíl Malmai- 
son (Franța) 

În suburbia pariziană a avut loc de la 26 
noiembrie—3 decembrie un festival și un co- 
locviu international dedicate filmelor pe teme 
istorice. Burebista de Gheorghe Vitanidis, 
după un scenariu de Mihnea Gheorghiu, a 
reprezentat istoria noastră de ieri și cinema- 
tografia noastră de azi. 


din socialiste — Magdebu. 
Ao) țările agdeburg 


In prelungirea seminarului Kar! Marx a avut 
loc și un schimb de experienţă între cineastii 
țărilor socialiste. Din partea țării noastre au 
participat la discuţii Mircea Mureșan și Car- 
men Handra. 


Festivalul filmului „nuovo cinema" latino-a- 
merican — Havana (Cuba) La cea dea V-a 
ediție a acestui prestigios festival a fost invi- 
tat ca oaspete de onoare președintele Aso- 
ciatiei cineaștilor, regizorul lon Popescu 
Gopo. În prelungirea festivalului (10—20 de- 
cembrie), lon Popescu Gopo va participa la 
Simpozionul international al filmului de ani- 


NE NDENBURG (R.D.G.) 
Pentru a lua cunoștință de filmele colegilor 
documentariști din R.D.G la lucrările festiva- 
lului au participat regizorii Copel Moscu si 
Kiamil Kiamil. 


Rubrică realizată de Adina DARIAN 


Filmul, document al epocii 


Gurierul 


aventura 
scenariului 


'e attia ani, cititorii i 


0 inginera propune 


ua film de nevazut... 
Ne-am gindit, deci, ca o data, intr-un ultim numar al anului. sa aiba loc o 
näzdrävänie, o mica fantezie redacțională, una din acele surprize pe care 
mai fiecare o pune la cale, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru a face plă- 


cere prietenilor säi: ce-ar fi ca,o dată pe an, torii să nu fie, intr-ade- 
isorile lor expresive să le 


| şi întrebările scrisorilor adunate pe un col de birou, 
ale cinefiliei pe care o înţelegem, inainte de toate, 
mai cuprinzătoare. lar dacă regizorii, scenariștii si 

ii pentru viitoarele lor realizări, sau fie si un spi- 

să le dea inspiraţie în munca lor creatoare — cu i 
cronica 


scolarului 


cronica 
microbistului 


Suporterii lui Dinamo 
propun 
o poantá fellinianá 


n 


noi, 
in intrebárile 
rui 


HEUS 


Ver! Srreep (aici intre Kevin 
Kline şi Peter Mac Nicol) E — Luky Skywalker 


Sar 


Kg. 


blioteca-digitala i 


Documentul, sursa a filmului 


revistei „Cinema“, sursă a filmului 


Acţiunea se petrece pe ogoare. lon, condu- 
câtor de atelaj o iubește pe Saveta, tot pe Sa- 
veta o iubește și Leonte. Deși la ultimul bal 
Saveta a dansat un număr egal de hore cu 
Leonte și cu lon, ea il preferă pe lon; asta si 
pentru că Leonte, fiind plecat și ocupat cu 
desăvirșirea studiilor, îi scrie tot mai rar. Dar 
Leonte își eri o studiile și se întoarce 
în sat ca tractorist. Calitate în care o iubește 
la fel de fierbinte pe Saveta. Care nu 
răspunde iubirii lui și continuă să se plimbe 
cu atelaju! lui lon. Acest lucru il lasă mut de 
durere pe Leonte, care nu mai transportă 
cartofii la bază. Întreaga producție de cartofi 

-a CAP-ului e în pericol. Mare suspans. Aici 
intervine organizaţia de tineret care convoacă 
o ședință în care Savetei i se explică situaţia 
și este criticată pentru nereceptivitate la nou 
(ea preferind perimatul atelaj în locul tracto- 
rului Universal 650 M). Saveta își insușește 
critica și izi cumpără din proprie iniţiativă ti- 
ta discul „Dragu'mi-i bädita cu tracto- 
rul”. 

Leonte lucrează acum cit zece și o plimbă 
pe Saveta (dar numai în afara orelor de servi- 
ciu și pe jos, nu cu tractorul), plimbări în tim- 
pul cărora se vor schimba cuvinte de dra- 
goste și Leonte îi va spune si citeva din ca- 
răcteristicile tehnice ale mașinii (ceea ce o va 
face pe Saveta să- divinizeze pe Leonte, nu 


mult. Sintem un grup de elevi de la Liceul in- 
dustrial din gp în clasa XI-B., tineri 
din secolul XX. Corect? Dar să intrám în su- 
biect. 

O dată cu treapta a lima, s-au făcut clase, 
am primit colegi noi. La noi în clasă a venit 
un coleg. Popa Costinel. A fost în clasa 
noastră de la început, de ce n-a rámas? Pro- 
fesoara de matematică dorea să fie la dinsa 


`, micul extraterestru, 
lucrind de Anul Nou la ordinator... 
(desen semnat Tim) — 


pe tractor). lon isi dà seama cit de bine se 
potrivesc cei doi tineri si isi aminteste cá la 
ultimul bal a dansat si cu vecina lui, mulgä- 
toarea Jenifer, de care se indrágosteste ne- 
buneste exact in períoada aráturilor de 
toamnă. Filmul are happy-end: nunțile celor 
două perechi. Mama lui Leonte apare la „pa- 
har dulce“, cind anunţă că respectivul CAP a 
cistigat diploma: de fruntaș pe ramură la că- 
ratul cartofilor. (Darul nu se va anunța, păs- 
trindu-se tenta educativă a filmului). Lăutarii 
intonează melodia „Mama lui Leonte“, iar un 
pian general ne arată bucuria membrilor coo- 
peratori care se prind în hora staccato. Fil- 
mul se încheie in aplauzele realizatorilor.“ 

Autoarea, N. Gagniuc, inginer la IMMUM 
Baia-Mare, str. Luminișului 9, ap. 88, 
Baia-Mare, ne precizează in final: „Acest si- 
nopsis e în siguranţă la dumneavoastră, n-are 
nici o şansă să ajungă la o casă de film, deci 
filmul nu se va face. lată un nou cistig pentru 
cinematografia noastră!“ (N.R.: Un ciștig pen- 
tru ,Curierul" nostru ar fi ca N. Gagniuc sä 
ne mai scrie la fel de acut și de inteligent...) 

Sperăm cu toții ca in 1984, sä nu vedem 
filme împovărate de poncifurile și sabloanele 
satirizate de: inginera din Baia-Mare. Formu- 
larea unei asemenea e face parte or- 
ganicá din urárile de bine pe care ni le adre- 
sam nouà ingine si filmului románesc. 


în ciasa. Bun, pina aici nimic râu. Cind a in- 
ceput practica agricolă, Costinel a venit cu 
noi, a muncit aláturi de noi, a indrágit ace- 
leasi cintece, obiceiuri. Într-un cuvint, s-a 
atașat atit de mult de noi, încit refuza să se 
gindească că ar putea să fie transferat la o 


altă clasă. L-am îndrăgit cu toții şi-l vrem ina- . 


poi. Astăzi, cind am început cartea, ne-a pă- 
răsit cu lacrimi în ochi și n-a putut nimeni 
să-l ajute. De aceea, vă rugăm insistent, ta- 
ceti ceva pentru ca băiatul acesta să revină în 
rîndurile noastre. E sigur că ni se va da drep- 
tate. Nu vă cerem decit să publicaţi un pasaj 
din scrisoarea asta. Noi vă mulțumim ori- 
cum!" 

Repetäm, pe plic, scrie clar: „Revistei Ci- 
nema"! Dar de ce nouă? Ziceam că sintem 
trecuţi demult de vremea acestei superbe ex- 
presii: începerea cărţii. incapabili sä formu- 
lam vreun verdict în acest caz, mărturisim cu 
aceeași modestie că niciodată nu ne-am gin- 
dit ca scrisul nostru de cronicari ai filmului 
să aibă asemenea consecințe, trăind o sec- 
ventä pe care, hotărit, n-am găsit-o încă in 
nici un film românesc, descrisă cu o exacti- 
tate a patetismului stingaci și profund, la 
care prea puţini profesioniști ai scenariilor 
ajung: refuzul de a se gindi că te-ai putea 
despărţi de ai tái: „L-am indrágit cu toții și-l 
vrem înapoi”. ) 

..Care a fost ultimul film românesc cu elevi 
de azi? Parcă, parcă, îi spunea Jachetele gai- 
bene... 


cronica 


e a 


Şantierul 
vrea imaginaţie 


..Unde o fi baraca F 32 nr. 5, unde-o fi 
apartamentul 24 al barácii F 32? — cert este 
cà n-am primit niciodatá o scrisoare din co- 
lonia Brazi, jud. Hunedoara. Cind deschidem 
scrisorile, prima privire ni se duce la semnä- 
turá. Semnátura e de cele mai multe ori ge- 
nericul filmului pe care il vedem citind o scri- 
soare. Si atunci ce ni se poate scrie dintr-o 
baracă a unui șantier, în plină vară — fi-va 
„un suris în plină vară”? Semnatara e o ingi- 
neră stagiară, Carmen Tureschi. Pe cuvint, 
ce-i poate trece prin minte unei inginere sta- 
giare din colonia Brazi? Ce poate fi „dincolo 
de Brazi?” (Nr.: În toamnă, am primit de la 
Timiș Paulina, str. Victoriei 91. Borșa, o scri- 
soare de imensă timiditate în care fiecare 
rind era o scuză si care ne ruga: ,Cindva, de- 
mult, s-a rulat un film, se numea Dincolo de 
brazi, aș vrea să-l vizionez pe micul ecran. 
acceptati-mi scuzele, ştiu câ v-am cerut 
foarte mult”, încheind cu această frază în 
care străluceşte un lapsus adorabil. „Vā cer 
inca o data iertare, si doresc la intreg perso- 
najul multă sănătate, fericire si putere de 
muncă“, aláturindu-ne și 3 ilustrate din 
Borsa, „orașul unde m-am näscut"...) 
Revenind la Brazii de lingă Hunedoara, ci- 


tim: 

„Mă aflu în fata ultimului exemplar al revis- 
tei „Cinema“. Tocmai am citit articolul tova- 
rășului Romulus Căplescu și mărturisesc că 
m-a dezamăgit critica nemiloasă la adresa 
seriei Star War. Oare regizorii nu mai au voie 
să se joace, să fie năstrușnici? În fiecare om 
există un copil, la orice virstă. Cred că el este 
acela care se entuziasmează in faja acestor 
filme (e drept, condimentate cu prea multe 
super-arme). Dar, oare, Făt Frumos nu se 
războia cu zmeii (cu mijloace ceva mai bátri- 
nesti, săbii, cai...) și nu era frumos? Sá tre- 
cem peste „conflictele armate" și să admiräm 
realizarea măiestrită a efectelor speciale, sim- 
prasa si naivitatea degajate de povestioara 

morocànosi, nu ne plictisim? Cred ca 
pofta de distracție nu trebuie stavilita sau 
dispretuitä. Ea este a noastră, a tuturor, este 
omenească. Tovaráse Cáplescu, läsati-mä sä 
fac o nebunie, | i-mă să-mi placă War 
și să aștept cu nerăbdare urmarea! Moda S.F 


este trecătoare, ca și moda disco, dar ne 
place. Şi atunci? Mentionez că atunci cind 
sint „serioasă“ știu să apreciez filme ca Sibe- 
riada lui Mihalkov, Dueligtii lui- Scott (pe 
acestea douä le gäsesc cele mai frumoase 
din cele văzute in ultimul timp), Piesă neter- 
minatä... si alte splendori cinematografice. 
Tin să mulțumesc redacției pe această cale 
pentru revista la care tin cel mai mult, pentru 
că există atit de frumos si pentru cá ne incită 
la dialog... Nu știu dacă mi se va răspunde, 
dar am vrut să știți“. 

O garantäm si pentru noi, si pentru pretui- 
tul nostru colaborator Romulus Căplescu, că 
am vrea să găsim în viitoarele filme romä- 
nești, un personaj ca această stagiară care, 
undeva, pe un șantier de la poalele Retezatu- 
lui, pune tot sufletul pentru o pledoarie în 
numele imaginaţiei și fanteziei. Ne plac sta- 
giarii care, construind, au totodată puterea să 
scrie pe hirtie: „în fiecare om există un copil, 
la orice virstă“. Și pentru a nu cădea în idi- 
lism să consem — căci în orice scenariu 
valabil sint întotdeauna două păreri care se 
intruntă — cá asemenea scrisori ca aceea ve- 
nită din baraca F 32 se „ciocnesc“ zilnic în 
„Curierul“ nostru cu altele, fie și mai puţine, 
dar la fel de semnificative care susțin exact 
invers, în numele aceleiași adolescente. lat-o 
pe aceasta, din luna octombrie, intitulată: 
„Eu... semnată Andreica Florinela, str. Vasile 
Dumitrescu 28, București: 

„Filmele stiintifico-fantastice, și mă refer la 
Războiul stelelor și imperiul contraatacă, sint 
filmele dorite numai de copii intre 6 si 10 ani, 
care nu le înțeleg, dar care sint atrași de ceva 
care li se pare extraordinar, o tehnică pe care 
ei nu o pot exprima sau explica; dar, după 
cum se stie, majoritatea spectatorilor, aceia 
între 16 și 75 de ani, doresc ceva mai serios.“ 

Dar ce înseamnă serios? Florinela Andreica 
nu ezită s-o spună: 

„Am întrebat deseori; colegi mai mari si 
mai mici: ce intelegeti printr-un film bun? 
„Un film bun, afirmă unii, este acela care are 
un început și un sfirsit". După părerea mea, 
au-greșit enorm, un film bun trebuie să aibă 
un conținut convingător, să te tacă sä tráiesti 
acele clipe.si in el să te revezi tu însuţi, fiind 
inspirat din viața de toate zilele“. 

Lăsaţi-ne și pe noi să vedem, în această 
ciocnire de idei, un episod dintr-un serial, N 
care l-am numi: „Ce e un film bun?", la fel 
dacă nu si mai interesant cá nu spunem care. 
Să vedeţi, după această scrisoare a Florinelei 
Andreica, ce va urma... 


Rubrica 
“Filmul, document al epocii — 


Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 


de Radu Cosașu 


cimpul — da. Ultima lui scrisoare începe asa: 
„E tirziu si sint frint de oboseală pe motive 
de desfácut porumbul. Dar nu ma las pina nu 
vă scriu citeva cuvinte despre „Misterele Bu- 
curegtilor". (N.r.: Foarte bine. Printre cititorii 
noștri, Cureliuc e specialistul numărul 1 al fil- 
melor de capá, de spadă, de scapă cine 
le, de cai și vai, de Gemma și gemete). 


cevene: „Alex Torres a fost prea aspru pe- 
depsit. I-am luat apărarea. Rezultatul? Toate 
reprezentantele sexului complet. opus au vrut 
sä mă linseze”.) Plus obiceiul lui salutar de a 
scrie în priză directă cu viaja, consemnată in- 
totde&una printr-un amănunt revelator, ca în 
bunele filme. Cureliuc nu bate cimpii. Dar 


matografelor din Suceava, pina la scenariile 
filmelor cu cow boy ai lui John Wayne. Cure- 
liuc e inepuizabil în lamentatii, imputări și en- 
tuziasme de cinefil. Plus un haz al lui, scurt 
— tot ce scrie el e concis, fulgerător ca un 
K.O., — si secret. (lată o relatare a lui despre 
„Bulevardul Paulista”, pe ulițele localităţii su- 


cronica 
din lacrimă 


De ce a fost omorit 
Buză-de-lepure? 


„Am plins când TY 
a murit Buzi-de-lepure..." ` 

"(Anamaria Caloianu 
din Hunedoara) 


zaji 


un film așa cum mi-am dorit demult. 
(Nr.: oho, asta se aude rar din pixul lui). Rea- 
lizătorii filmului au făcut multă risipă de fan- 
tezie. Am o singură observaţie: de ce a tre- 
buit să fie ucis Buză-de-lepure, alias Cseh 
Szabolcs? Este cea mai mare greșeală a lui 
Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail. Păcat că 
regizorii nu se înghesuie să- distribuie pe 
Cseh Szabolcs, un Giuliano Gemma al nos- 
tru. De ce?" 


x 


Scrisoarea nu cuprinde decit o singura mi- 
rare, pentru noi. Datatë 7 10.1983, e stampi- 
lata la oficiul postal — in 15.10.1983. Sa fi lasat 
impetuosul Cureliuc o sáptamina între scriere 
si expediere? Misterele mari ale Märiteii Mici. 
O saptamina mai tirziu, pe 22.10. primim 
însă, în aceeași direcţie a Buzei-de-lepure, o 
misivă și mai şi, semnată de o debutantă în 
„Curierul“ nostru: Ana-Maria Caloianu, str. 
Mesteacănului 12, Bl. 10, sc. B, et, ap. 31, 
Alba lulia.: 

„Am vizionat filmul regretatului regizor 
Doru Năstase, Misterele Bucureștilor. Märtu- 
risesc că mi-a plăcut foarte mult cum a inter- 
pretat Cseh Szabolcs. Am fost de două ori la 
acest magnific fiim ce se poate compara cu 
Războiul stelelor, poate chiar mai mult. Ul- 
tima oară am plins cînd l-au omorit pe Bu- 
zà-de-lepure". 

Lacrima la cinema-document al epocii? 


S-o spunem măcar in ultima zi a anului: 
dacá, vreodatá, ni s-ar solicita un scenariu 
despre Curlerul revistei noastre, unul din 
eroii acelui film ar fi, indiscutabil, Colea Cu- 
relluc din localitatea Märiteia Mică, jud. Su- 
ceava. Printre noi, e cunoscut, cum se zice, 
ca un cal breaz. Nu-i stău pe măsură decit 
Nicolae Cazacovschi din Bacău (ultima scri- 
soare a acestuia ne aduce ideea că el ar fi ci- 
titoru! „de ce"-ist, adică omul care întreabă 
tot timpul „de ce?") și Alexandru Jurcan din 
Ciucea, cu avantajul pentru sucevean, că 
adresa i se scrie singură; ai spus Cureliuc, ai 
şi bătut la mașină — Märiteia Mică. L-am in- 
tilnit si în alte publicaţii. dar nouă ne face 
plăcere să credem că nicăieri și nicicui nu i 
se „plinge“ ca nouă că nu-l publicăm pe cit 
ne scrie, că nu dăm atenţie tuturor, dar abso- 
lut tuturor. observaţiile lui cinematografice 
care se întind de la orarul și repertoriul cine- 


n LN yA 
pae aj T. 
EE E | 
^ - ss" 
s = ; v 
n T s 
w N d ? 
— - 
w ⁄ unoe a tost prezenta! Fanny şi, Alexander documentar, dar un fals documentar, căci nal! de ia Cannes, 1963. dar tot revelaţie a 
> a insemnat un mare moment de cinema- Zelig poate trece drept documentar, dar lui Andrei Tarkovski. 
/ ze s adevărat. Un documentar despre o per- fel 
.. soană care ar fi putut să trăiască prin anii 
2 ^ ES '20—'30—'40 si care ar fi fost un caz in is- 
e toria psihiatriei. Este povestea unui om 
cu o bizarerie psihanalitică: cu 


tie largă o operă senină și frumoasă. 
Pornind de la o povestire de Tolstoi, 
cum remarcă unul din comentatori. Ba- 
nii sint o demonstraţie despre influența 

T ividului”. 


francez este cea mai importantă reali- 
zare a sa de la acel mult prețuit Au 


W Nostaighia de Andrei Tarkovski a 
fost deci principalul concurent al filmului 
ee i i săli lui Bresson la Marele premiu ai Can- 
or Kostalevski din filmul Si f subt ; i ' | mes-ului '83. După unele opinii, Mostat- 
ri captive care a rulat si pe ecranele i 

noastre 


lg 


| 

$ 
R 
= 
3 
3 
$ 
8 
3 


Vaporul merge mai departe de Fel- 
şi Alexander al lui Ber- 
ori Zelig ai lui Woody — au 


| 
| 


i 
H 
id 
ii 


Ti 


sij 
H 
: 
! 


| 
| 
: 
ii 
T 


E 
i 
1! 
i 


di 

1 
Ja 
i 


pää 


li 
N 
ji 


i 
| 
z 


H. 
| 
| 
š 


i 
j 
; 
H 
"e 


š 
8 
Ë 
8 


" 
| 
i 


Nu e nuntă la Dallas e chiar acasă la J.R. si mireasa e chiar fiica 
răului” care in viața de toate zilele se spune cà e foarte cumsecade 
şi familist 


i 
| 
i 
i 
i 


i 
i 
i 
: 
: 
i 


š 
š e 
Sia? 


in 
2 

si 

zi 
di 
i 


: 
HE 
11 
E 
| 
š 
i 
i 


Y 
isi 
ia 


şi, 


ü 
i 
is 
i 


cozi la bilete de cinema: la Zelig si la 
Fanny și Alexander. 

Se schimbă ceva probabil şi in gustul 
hollywoodienilor. 


| 
| 


A 
: 
| 
L 


` 
] 
t 
p 
" 


W Banii de Robert Bresson a fost con- 
siderat o revelaţie la Festivalul internatio- 


Altă foto de familie: mama cu fiul, Catherine 
Deneuve la 40 de ani cu Christian Vadim la 20 de 
ani. Bonne anniversaire! cum le-ar cinta Aznavour 


În viață deloc James Bond: 
Sean Connery cu soţia 


in care 
( e protagoniștii Revoluției franceze de 
la 1789 Robespierre. se schimbă unghiul 
ge investigație pentru a urmari evoluţia 
lui Danton. O dată cu această opțiune in- 
treaga atmosferă a narațiunii cunoaște o 
schimbare iar conflictul se încarcă prin 
infuzia spiritului popular. a multimilor. cu 
bucuriile, exaltările și deznădejdiile lor. 
multimi care îl urmăreau şi pentru care 
Danton era un idol, la un anumit moment 


al evenimentelor. 

Filmul a fost prețuit atit pentru efortul 
de reconstituire pe care ka izbutit, dar 
mai ales pentru faptul că dilată și sensul 
şi trimiterile evenimentelor de la care 


ru, 
ntr 


artistului 


asurzitor, 
eroii 
talentul 


în direct din New York 
zgomotul 
în care 
şi 


a fost 
un festival 
onestitatea 


După un sezon estival al cărui protagonist 
au fost 


D 
Li 


ne- 
Ja 


(Jerem 


detro 


Olivier 


Kellv si 
sä 
, 
in 


reusit 


Grace 
Stewart 
JA VIS 


I 
L 


: de surisul lor 
a incercat 


Laurence 
A 


s 
taine 


e 
a 


m 


interpretatë pe viu de o orches- 
din seara respectivă evenimentul 
răsunet al Festivalului. 

lui 

oann 


Fon 
J 


SI 


di 
UT i 


Pinà si maestrul suspansului a avut 


Un cuplu care 


Joanei 
Brett 


amintirea 


AN [EEE 2 
WANUNA il MIREN iti n TEE jin kakne [: 
| jj iji ii feil vk E tj lakt ettii] hi ii = 
Ë j Hh auis : hun š Hali] HHRH E : si] i 8 Bp TE Ë Hh riti o 
n ji NETE RATEL a [ii jean la E HA IONA AH 
Puii a bal | ikina hei s 
iţi Ja; chup TETIERE 
ii i its URALI li (iud T ici E 
ping jetta teii dpt & 
plita E HUET RHEA EB RHHHHHNI LI £ 
UNA E iae — 
H - phu: ARR E: Fl alil 


con- 


mal pre- 


LTE HIN 


despre 


Ich nu s-a lăsat 


: ut ji "finis x / 
+ iu iti ; x 


in memoriam 


A... al nostru putea fi azi Mihai Viteazul. 
$i miine Nea Mărin; ieri seară, era rău, vampir 
si al dracului, într-o comedie a lui Baranga şi 
poimiine te pomeneai cu el fraier și miliardar 
— într-o farsă cu olteni, la care lumea se in- 
grămădea, ca în zilele de tirg la Băilești. Lu- 
mea se bulucea să-l vadă, il urmărea cu privi- 
rea pe stradă si în trenuri și mai toți tincii de 
pe străzile Capitalei, jucind fotbal intre 
blocuri, i se considerau nepoti, ca Sucă, si 
imitau dictia precipitată a frazelor lui. Amza 
inventase fraza rostită de două ori, acea „bă- 
tuta pe loc", odată ca să-ţi intre in cap náz- 
drăvăniile la care se înhăma, a doua oară ca 
să ai plăcere de limba ce-o vorbești. După 
Caragiu, cel mai mare muzician al cuvintului 
românesc, nici un actor la noi nu și-a mai im- 
pus vorba, ca melodie personală si inimita 
bilă precum a făcut-o Amza, iscodind în to- 
pică un fel de a gindi, de a simţi, de a fi al 
unui loc si al unui sufiet. A riscat să devină 
pitoresc. A riscat si a cistigat. Lumea îl iubea 
La „Mască și fără mască“, Amza era imediat 
descoperit fiindcă nimeni nu avea sarmul și 
viclenia lui, robustetea si sclipirea ochilor lui, 
care iradiau și topeau masca. Ce să mai facă 
masca atunci cind Nea Mărin povestea cum 
se innegurase cerul de căciulile oltenilor 
aruncate în aer la victoria Craiovei asupra 
frantuzilor din Bordeaux? Fuseserăm cu toții 
acolo, ce naibal.. El ne-o relata precum o 
träisem, ca într-un fel de „balade și idile” la 
juveti... Amza era popular, în cel mai fericit 
sens, acela al puterii de a exprima o umani- 
tate, o omenie clară si dezmierdatá prin haz 
și farmec. Putea juca atitea deoarece deținea 
puterea populară, a mai fiecăruia din noi, de 
a juca de toate și de a le duce pe toate, de la 
măreție pina la bonomie, de la tinerețe pina 
la bátrinete. În Amza — ca în toti actorii sem- 
nificativi ai generaţiei sale extraordinare — 
ne regăseam citeva din disponibilitätile esen- 
tiale şi necesare mișcării prin ograda noastră 
dragă, cind impulsul de a domni peste livadă, 
cind elanul spre uliţă, cind plăcerea de a bate 
un cui într-o ulucă. Era în el ceva gospodă- 
resc și navetist, patern și fratern, de unchi și 
de unghi drept, tenace și hitru, era dintre 
acei actori seriosi care ştiu că nimic nu se 
poate face fără o anume sacră neseriozitate, 
cum îi zic unii, dar care nu e altceva decit o 
formă a generozitätii de talent. Puţini au aliat 
atita energie solemnă de viteaz cu atita orali- 
tate familiară, de compartiment de „trin“. lu- 
bea viața, pînă la ultimul butuc si via—o pres- 
curtare a vieții — pina la ultimul pahar de 
zaibàr , din care știa să extragă vitalitate și 
franchete. Avea acel tip de joc foarte eficace, 
secret în teoriile sale, simplu dar inaccesibil 
multora, denumit în toate cășile „a ști săi 
meargă la inimă“. Se putea da în stambă, lă- 
sindu-ţi convingerea că are acasă o stofă din 
care-și poate face un costum la care să te 
uiti, vite-asa!... Nu ascund că mie mi-a plăcut 
cel mai mult într-un rol la care prea putinise 
refereau cind, rar, îi conspectau arta, căci 
Amza devenise o axiomă a succesului care 
nu se mai demonstra: rolul lui Petrescu din 
„Puterea și adevărul“ al lui Noli și Titus, pen 
| tru a vorbi pe numele mic, ca între prieteni, 
cum se cuvine cind îl plingem pe Amza. Era 
un tip necunoscut pină atunci nici de actori, 
nici de dramaturgia noastră: inginerul devo- 


Personaje 


model există! 


(Urmare din pag. 4) 


— Dar dumneavoastră personal, in timpul 
liber, aveţi unele pasiuni, vă rezervaţi unele 
plăceri? Sau n-aveţi timp liber? 

— Timp liber n-aş putea spune că am, de- 
cit cînd mä duc seara acasă, cind pot pune 
mina pe presă si pe televizor. Imi place să joc 
șah, cind am cu cine și cind nu sintem in 
campanie. 

— lar simbăta, duminica? 

— Aici sint și duminica, la sediu sau pe 
cimp sau altundeva, în gospodărie. De fapt, 
să vă spun un secret, nici nu știu altceva de- 
cit unitatea, ce mai! Unitatea, casa şi ședin- 
tele! Sint ales in 27 de organisme centrale, 
judeţene și locale, inclusiv in consiliul de 
conducere al ziarului ,Crisana", impreună 
cu care văd că faceți această incursiune. Am 
ce face, nu mä pot plinge, timp liber insă mai 
puţin 

— Cind vorbeaţi despre horele tinerilor de 
altădată, ați spus că erau „o mare bucurie 
pentru ei“. Dar pentru dumneavoastră nu 
erau? Eraţi foarte tinăr, nici atunci n-aveaţi 
timp, timp de dragoste? ^ 

— Timp, ca sá fiu sincer, sintem intre bár- 
bati, n-am prea avut niciodatà. Ziua pentru 
mine totdeauna a fost scurtá. lar pe vremuri, 
cind eram tinär, ședințele se făceau seara si 
durau mult. Ca să nu mai vorbesc că în acești 
34 de ani, de cind sint președinte CAP, 
mi-am luat concediu numai de vreo 5 ori, ce- 
ielalte concedii le-am petrecut în unitate. Mi-a 


20 


Albulescu si Vrabie, aducea fiorul acelei tato- 


Lumea îl 


tat, bănuit si devastat pe nedrept în anii di- 
naintea Congresului al IX-lea, trăind o 
moarte civilă — de nenumarate ori, un bun 
prieten m-a întrebat dacă l-am văzut pe Amza 
in „Cadavrul viu“, cindva, și de fiecare dată 
cind îi spuneam că nu, omul exclama: „Era 
extraordinar!” — ca după aceea, să revină la 
viață, demn, întreg și sigur pe mișcări. Amza, 
intre creaţiile autoritare și im ile ale lui 


nări încordate în a descoperi într-o robustete 
de caracter, loialitatea unei idei. E intotde- 
auna grea o asemenea lovitură de daltà între 
grandilocvenjà $i scrișnet. Era stingaci și cu 
atit mai convingátor, era sárac in instrumen- 
tatie dar fixa, din soväialä și soväialä, unul 
din sentimentele fundamentale ale vremii 


iubea.. 


noastre: a te păstra intreg si mai ales curat 
prin „noroitudinea lumii“, după o expresie a 
unui scriitor venit dinspre  Țindărei. Amza 
avea energia inspiraţiei pentru asemenea ro- 
luri dintr-o bucată, sănătoase și dure. 

Lumea il indrăgea, fiindcă Amza o magne- 
tiza și o imbuna. Multe teorii nu-s de făcut, 
multe vorbe nu-s de zis. În lumea de trișuri și 
trucuri a spectacolului, nimic nu e mai auten- 
tic și mai limpede decit ca un actor să fie iu- 
bit. Restul e mimă, grimă, rimă, ramă fara 
dramă. Moartea unui actor iubit e intotde- 
auna o durere lentă a cetăţii. 


Radu COSASU 


placut mereu sä mä tin de treabă, ăsta a fost 
şi este felul meu de a fi Poate e greșit, că e in 
dauna sănătății și nu numai a ei. Dar, ştiu eu 
ritmul. dinamica timpului, cerințele... EL 
cind vin de la vreo şedinţă, de la Oradea 
prima dată vin la unitate si de-abia dupa 
aceea acasă, de-abia după aceea sint liniştit 
N-aș putea trái altfel, nu știu ce sa và spun 
Îmi place să väd cu ochii totul, să-mi dau 
seama că e bine 


Cine-a făcut hanu-n drum 


— La ce virstă v-aţi căsătorit? 

— De tinär, la 20 de ani, inainte de a pleca 
in război. lar apoi, intrind în treburi... Dum- 
neavoastră, ca oameni de artă care vă octu 
pati de sufletul omului, îmi puneţi niste între 
bari firești, la care trebuie să vă răspund to! 
omeneste: cînd ajungi sä cunoști viața si sä 
înţelegi plăcerile ei, e prea tirziu. Si dacă la 
un moment dat ai fost într-un fel, așa trebuie 
să si rămii, ca să fii totuși om. Din 1945 în- 
coace, mereu am fost atras în luptă, în 
muncă, în fiecare lună, în fiecare säptäminä, 
aveam cite un obiectiv de atins, cite o reali- 
zare de obținut, că așa a fost revoluţia asta, 
vreind-nevrind. Mereu eram mobilizați sau ii 
mobilizam noi pe alţii si de multe ori mun- 
ceam împreună cu soția, care a devenit și ea 
membră de partid, iar pină prin 1957 eram 
numai vreo 17 membri în comună, citeva pe- 
rechi, ca sä mä intelegeti. 

— Perechi? 

— Sot si sotie, eram mai multi, care ne in- 
telegeam, eram prieteni. Ne-am împăcat bine 
dar ne-a părut rău că nu am avut copii. Și ne 
pare rău și acum, simțim că imbátrinim mai 
repede, fără copii. 

— Nu e numai o stare a dumneavoastră, e 


a satului, care nu are tineri, chiar dacă a avut 
copii. Sinteti un erou pozitiv, exemplar, de 
pildä sintelí un exempiu că viaja nu e ro- 
tundá, nu e sferá periectă, e contradictorie, 
iar succesele se dobindesc printr-o lege a 
compensatiilor. 

— Sint conştient de asta, fara această con- 
stiintä n-am fi facut revolutia si tot ce avem 
azi. Dar cu cit omul e mai evoluat, cu atit știe 
mai mult despre dragoste. A evoluat si satul, 
din acest punct de vedere, nu mai e o rușine 
să iubești, cum era înainte. Uneori poate nu 
ne place cum procedează tinerii — zic poate 
— dar, tot poate, ei fac bine, cum fac. 

— Noi v-am descoperit pe dumneavoastră, 
ca prototip al unul personaj de film, dar incă 
nu vedem in satul dumneavoastră, filmul. 

— Tot dumneavoastră trebuie să-l desco- 
periti. Eu nu vreau să-i critic pe scriitori sau 
pe cineasti, dar probabil că, dacă coborau 
mai mult jos și colindau prin ţară, dar nu nu- 
mai ca vizitatori, am fi avut nu numai filme cu 
țărani, dar si multe probleme mai bine clarifi- 
cate. 

— Petreceţi din cind in cind? 

— Cind am cu cine. 

— Cintati la petreceri? 

— Cintäm de toate, cintäm ce ne place, 
fiecare ce ştie, cintece populare, romanțe. 

— De piidă. 

— „Cite fete-s pe izvor/Toate-mi- spun să 
mà insor/Numai una-i pe islaz/Aia-mi spune 
sa mà las". Am construit, cu mijloacele noas- 
tre si un han. 

— La Moara cu noroc? 

Teodor Maghiar: Nu, acela-i la Inand, dar 
nu are incă această firmă. Pentru al nostru 
am adoptat cintecul: ,Cine a fácut hanu-n 
drum/Nu i-a facut de nebun/Ci ka fácut de 
cuminte/Cine-o intra-n el sa cinte". 

— Và mulțumim, petrecere plăcută, ia 


muli ani! 


https://biblioteca-digitala.ro 


calendar pe celuloid 


Istoria filmului 
in... decembrie 


1895 — Prima reprezentatie cu public a ck 
nematografului marchează apariția unei nol 
arte, singură dintre toate care isi cunoaşte cu 
exactitate ziua de naștere. În vederea acestei 
proiecții, tata! fraților Lumière se ocupă de 
închirierea (contra sumei de 30 de tranci pe 
zi) „Salonului indian", o mică sală aflată la 
subsolul luxosului restaurant parizian 
,Grand-Café", în care va înlocui cele citeva 
mese de biliard cu aproape 100 de scaune 
Proiectatà din spatele unei ecran de 1,50 pe 
2 metri, imaginea sosirii unei tren in gară và 
ingrozi spectatorii, fäcindu-i sä se retragă 
speriați în scaune de teamă sä nu fie zdrobiţi 
de roţile locomotivei. Casierul, un fotograf, 
prieten de familie, va reuşi cu greu să vindă 
în prima zi doar... 35 de bilete la cele patru 
spectacole ce durau fiecare 20 de minute 
Seara, frații Lumiere abia reușesc să-și achite 
cheltuielile curente. A doua zi însă publicul 
forma în tata intrării o coadă de 3—400 de 
metri, iar ulterior 2500 de spectatori şe vor 
imbulzi zilnic la proiecţiile despre care întreg 
Parisul! va vorbi două luni după memorabila 
seară din decembrie. Asaltat de numeroasele 
cereri, „Clanul Lumière va pune gratuit la 
dispoziția solicitantilor pelicula cit și noui 
aparat denumit ,cinematographe". 


1912 — La scurt timp după cererea Procu- 
rorului general al Curţii de apel din Roma de 
a desființa cinematografele și „oribilele spec- 
tacole de film", Vaticanul ia măsuri discipli- 
nare împotriva preoților ce găzduiau proiecții 
de film în biserici. lar după aproape jumătate 
de secol, in 1960, după ce Papa va cere sà 
vadă filmul La dolce vita de Fellini, ieşind 
consternat de la proiecție, îl va declara „inac- 
ceptabil din punct de vedere moral“; Oficiul 
Catolic va interzice credincioșilor să-l vadă, 
stirnind astfel surisul marelui regizor. 


1913 — „Artiştii sint cit se poate de expre- 
Sivi" va nota laconic Mihail Sorbul după pre- 
miera de la cinema Clasic din București (azi 
Capitol) a filmului Oţelul răzbună a! cărui 
protagonist și regizor era Aristide Deme- 
triade. Prin această spectaculoasă dramă cu 
numeroase bătăi și urmăriri in avion, tren si 
automobil, fostul interpret din Războiul Inde- 
pendentei și societarul Nationalului bucures- 
tean, Aristide Demetriade, isi tace debutul în 


regia de film 


1923 — 30 decembrie — Realizat din fondu- 
rile unei societăți din Haga de către un regi- 
zor german (fost scenarist), un director de 
producție olandez, un machior neamt și doi 
operatori berlinezi, filmul Tigäncuga de la ia- 
tac (premieră la cinema Clasic) reunește pe 
genericul său artisti de frunte precum Elvira 
Popescu, Petre Sturza, ion Morţun si lon lan- 
covescu, alături de care debutează doi tineri 
actori de 19 si respectiv 24 de ani: Jean Ge- 
orgescu și lon Finteșteanu. Asistentul de re- 
gie Jean Mihail (şi el debutant) va descrie 
în memoriile lui seara premierei, cind „lațada 
cinematografului Cfasic era pavoazatä cu Cu- 
lorile nationale, sala era toată imbräcatä în 
covoare $i näpäditä de flori, se inmultiserä 
becurile electrice, se márise orchestra 


1924 — 8 decembrie — in Capitalá, cinema 
Viaicu prezintă împreună cu patru filme inter- 
pretate de celebrii Charlot, Fatty, Zigotto si 
frații Fratellini, comedia românească Millonar 
pentru o zi,cu care debutează, ca scenarist și 
regizor, tinărul de numai 20 de ani Jean Ge- 


orgescu. 


1925 — 25 decembrie — Produs de serviciul 
foto-cinematografic a! armatei și destinat mai 
mult educaţiei soldaţilor, filmul Datorie si sa- 
crificiu (regia lon Sahighian) include, pentru 
prima oară la noi, cum vor remarca istoricii 
citeva actualități filmate în timpul războiului 
la Mărăşeşti. Mărăști și Oituz. In rolul titular 
apare, ca debutant in film, George Vraca, iar 
in cel secundar, lon Fintesteanu 


Corne! MEDVEDOV 


note de regizor 


i n 1912 se implineau 35 de ani de la 
Independenţă -şi doar 18 de la invenţia cine 
matogratuiui. E gloria unei țări cá a avut oa- 
meni care să-i sărbătorească libertatea prin 
ceea ce avea să devină arta secolului. Inca 
Griffith nu-şi crease capodopera (Nașterea 
unei națiuni — 1915), Th.H. Ince îndrăznește 
in 1914 să reconstituie poematic Bătălia de la 
Gettysburg, Charlot nu-și fäcuse primii pas: 
(1914) și Leon Popescu şi Grigore Brezeanu 
animatori de teatru, indräznesc sä reproduca 
pentru o națiune, prin cinematograf, actul de 
naștere scris cu singe al României moderne. 
Nu pe o scenă, nu cu decoruri pictate, ci pe 
cimpii adevărate, in nisipurile Craiovei, in for- 
turile de la Bâneasa. reconstituiri cu vocaţia 
realismului, cu militari adevăraţi și machiaj 
minuţios reproducind tipologii de acum isto 
rice! Ce demon al inceputului de secol l-a 
impins pe Leon Popescu sä investească 
„peste .000 de lei" buni in jocui unor um- 
bre, în această fragilă peliculă pe care, at-g, 
o vedem aici, intr-o cutie? Şi pe Grigore Bre- 
zeanu ce l-a făcut sa urce in trasuri toată 
trupa de actori a 2—3 teatre și să mobilizeze 
trupele a 2—3 regimente?! O, stația cine- 
ma-ului bintuia de-acum lumea, dar acest 
oameni aveau o idee atit de puţin formată 
despre film, incit te intrebi ce instinct, ce 
atracţie, dincolo de orice putință și prudență 
il impingea la o întreprindere nu numai ambi- 
tioasä și riscantă, dar ceea ce era si mai şi 


Independenţa României, 


ncà nemaivăzută! Intuiau ei nemurirea unor 
'antasme pe pinzä?... Sperau ei sa ridice săi 
n picioare în explozii de entuziasm, patriotic 
desigur, generate de forta fascinanta a ceea 
ce avea să devină arta maselor? Și oare ce 
era artă aici, in această peliculă de început, 
cu naivitatile și neindeminärile ei?... Nu 


O coincidenţă 
demnitatea 


s-a născut la noi 


programul lunii). Dar sintem in 1912 și... totul 
venea de ia sine. 


Aceşti actori care-și parasiseră cabinele 
comode, chiar somptuoase, ale Nationalulu: 


pentru bivuacurile ostasesti aveau ei conști- 
nta nașterii celei mai no! arte? intrucit aveau 


semnificativă: 
unei arte 
odată 


cu mindria unei naţiuni 


care isi 


sárbátorea si prin film 


un moment crucial: Rázboiul independentei 


cumva tocmai această credinţă in ceva nou 4 
nemaifácut?.. Această candoare a infruntassi 
u neantul? Dar nu acesta e orgoliul incepu- 
tului de artă a filmului?... Fenomenul unei 
nonsalante care nu se mai poate reedita decit 
1 sacrificii imense... (Vezi Roma lui Fellin in 


vă recomandăm ciclul: După 25 de ani 


C. înseamnă un sfert de secol într-o artă 
care nu a împlinit încă o sută de ani? In prin 
cipiu, un interval de timp minim pentru o per- 
spectivă critică cit de cit corectă și obiectiva 
Ciudätenia e că anumiţi 25 de ani par mai 
lungi decit alţii şi cà, de pildă, între anui c! 
nematografic 1955 și anul cinematografic 
1980, distanța este mult mai mare decit între 
1958 si 1983, după cum 1958 este mai de- 
parte de 1955 decit de 1961 Nu este o festä 
datorată propriei noastre subiectivitäti, ci un 
fenomen explicabil prin însăși istoria cinema- 
tografului. Dacă anul 1955 tine prin pelicu- 
lele, temele și realizatorii săi de epoca, să-i 
spunem, ciasică a filmului, 1958 marchează 
intrarea in epoca lui modernă, mai precis 
momentul schimbării gărzii, al predării ştate- 
tei între ieri şi azi. Nume pina atunci necu 
noscute isi fac apariția în forță, tinere spe- 
rante devin. tinere certitudini, cinematogratii 
periferice (geografic şi valoric) atrag atenția 
asupra lor, apar noi curente. 

Astfel. 1958 cunoaște explozia noului va! 
francez prin intrarea în scenă a patru dintre 
regizorii lui principali: Claude Chabrol cu 
Frumosul Serge, Louis Malle cu Amantii, 
Francois Truffaut cu Les mistons,și Jean Luc 
Godárd cu Charlotte și omul ei. Ei contesta 
primii cinematograful inchistat si sclerozat al 
anilor '40 care se mai credea incá glorios, ei 
inoveazà primii limbajul si tehnica cinemato- 
gratică, ei impun primii supremaţia regizoru- 
lui gäsindu-si modele peste ocean și printre 
realizatorii realismului poetic al anilor '30. 

Dincolo de Canalul Minecii se pregătește o 
altă ieșire din matca genurilor și temelor tra- 
ditionale. Primul semna! este Drumul spre 
inalta societate, ecranizare a romanului unui 
„tinăr furios”, John Braine, de către un regi- 
zor mai puţin furios, Jack Clayton, care reali- 
zează însă un dur tablou de moravuri și de 
caractere al provinciei engleze. 

Anul 1958 presimte apariția filmului politic 
(care va face vogă abia peste un deceniu) in 
versiunea sa americană prin melodrama lui 
Stanley Kramer pe tema segregaliei rasiale 


stop-cadru 


P... d'orchestra pe care Fellini l-a turnat 
în şase sáptàmini pentru televiziunea italiană 
are o intrigă simplissimă: instrumentiștii unei 
mari orchestre simfonice se revoltă impotriva 
dirijorului și, recurgind la multă si felurità 
violență, îl înlocuiesc cu un metronom. În 
toiul haosului și al anarhiei dezläntuite, zidu- 
rile clădirii se năruie sub loviturile unei 
imense bile negre. Pina aici este caligrafiatà 
Clar parabola unei planete și a pericolului ce 
o amenință. Reapare însă dirijorul care, im- 
cu orchestra obedientă acum, reiau 
melodia „da capo", ca și cind nimic nu s-ar fi 
intimplat. Apoi, încă o piruetä dialectică, ace- 
„lași dirijor trece de la indicaţiile de partitură 
la urletele binecunoscute ale unui dictator de 
tragică amintire. Si luminile se sting toate, în 
timp ce Hitler își răcnește discursul pe limba 
“maternă, într-un întuneric absolut. 
La o primă lectură, Fellini a trecut deci clar 


(Lanţul), si, mai important in versiunea sa 
italiană, prin debutul lui Francesco Rosi cu 
Sfidarea, denuntare a mafiei napolitane care 
controlează piețele orașului. 

De altfel, Rosi nu este singurul nume nou 
care apare acum și care va marca evoluţia ul- 
terioară a cinematografului. Mai este si An- 
drei Tarkovski care realizează, tof in acest 
an, scurtmetrajul Compresorul si vioara, mai 
este și Roman Polanski, căruia filmul-parabo- 
la Doi oameni și un dulap ii aduce consacra- 
rea internaţională, mai este şi Vojtech Jasny 
care debutase cu citiva ani in urmă, dar care 
abia acum realizează primul film important 
din cariera sa, Dorința. Aceste trei nume se 
ieagă si de un alt fenomen emblematic pen- 


25 de ami; 
Cenusd şi diamant; q 
un film mereu 
> fn prima linie — * 
a cinematografiei -- 


0 repetitie de orchesträ, un examen de constiinta 


pragul propriilor probleme, amintiri, eresuri, 
necazuri și obsesii ale atit de personalului 
său univers, pentru a se recunoaște parte du- 
reros integrată într-o lume care tremură din 
toate încheieturile. Fellini nu se mai amuză si 
nu ne mai amuză, ci a intrat, fără nici o disi- 
mulare,de data asta, în rindul lucizilor decla- 
rati care isi pun si ne pun întrebările cele mai 
nelinistitoare despre lumea noastrá. Intuitiv, 
artistic, el traduce intr-o metaforá simplà si 
ușor de descifrat o situaţie de fapt deloc se- 
nină. Denotindu-și clar sensurile, filmul se 
vrea direct, în stilul cel mai ia indeminä al 
unei anchete de televiziune. Dar tocmai 
această aparentă simplitate a denotatiei pro- 
prie stilului informativo-descriptivo-tel ic 
cu care Fellini s-a acomodat încă de la 

nii este marele clenci al acestui film. Pătruns 
astfel in intimitatea căminului, Fellini se adre- 
sează fiecăruia în parte; televiziunea nu are 
public, ci doar spectatori individuali, interlo- 


ei noțiunea de „actor de film" atunci cind asa 
ceva nu existase pe aici, inca? Si, totuși, ia- 
tà-| pe lon Manolescu, tinărul de mare talent 
de atunci, comentind peste un an: „Actori: 
români joacă cu mult natural în filme și cu 
dragoste vădită”. lar bătrinul lancu Petrescu 


film din 1912 


t reduceau ei din teatralul lor zilnic (din 
care nu ne-a rămas nimic), in fata cutiei pa- 
trate cu un ochi sticios si o manivelä neierta- 
toare? Înregistrăm pentru eternitate, nu?... Si 
dacă o făceau, în virtutea cărui instinct? Da, 
ceea ce vedem pe ecrane acum nu sint acto- 
rii Demetriade, Nottara, Brezeanu... ci actorii 
de film Aristide Demetriade, Constantin Not- 
tara, lon Brezeanu, lon Niculescu... și ceilalți, 
toţi pina la ,starletele" fermecătoare cu nume 
deja celebre în teatru: Maria Filotti, Elvira 
Popescu, Maria Ciucurescu... Aristizza Roma- 
nescu. Cum miine spectatorii de cinematecă 
nu-i vor vedea pe actorii teatrului nostru de 
azi, ci pe actorii de film cu aceleași nume... 
Mitul filmului se nástea odată cu mindria 
unei naliunm in sarbatoare și in istoria ei mo- 
derna se înscrie deja cinematograful! Nostal- 
gic, un alt lon Niculescu reia puste 20 de ani 
firul fiimulu: consacrat eroismului şi liberta- 
tii cu Ecaterina Teodoroiu, ambiţie nobila 
tinind la reconstituirea suflului unui alt mi- 
racol al supraviețuirii. Si azi, cind pe ecranul 
unde umbrele atitor capodopere iși disputa 
grația, apar din nou animate speranțele 
celor din 1912, celor din 1931, avem din nou, 
datorită lor, certitudinea că această che- 
mare a filmului era aceea a unei necesitäti 
vitale a epocii... era o nouă luptă cu nefiinta... 


Savel STIOPUL 


Predarea ştafetei 


tru anii '60-'70: apariţia școlilor cinematogra- 
'ice nationale. De mentianat aici că în 1958, 
lulian Mihu și Manole Marcus semnează til- 
mul lor de debut Viaţa nu iartă, aducind și in 
cinematograful românesc semnele acestei 
tendințe de înnoire. 


Premiantii anului sint Wajda (la Veneția 
pentru Cenuşă și diamant), Bergman (la Can- 
nes pentru Voi fi mamă) și Kurosawa (la Ber- 
iin pentru Fortăreața ascunsă). Simpla alätu- 
rare a acestor trei maestri, pe atunci încă la 
inceput de drum si a acestor trei filme de re- 
Terinjä demonstrează importanța lui 1958 
pentru ce avea sä se intimple in următorul 
sfert de secol. 


cutori pe care regizorul îi abordeaza cu acea 
cordialitate a sa, deja binecunoscută. Dar o 
face pentru a pune fiecăruia în parte întreba 
rile cele insidioase, cărora el nu le-a gasi! 
nici un răspuns, obligindu-i cu perfidie la 
aceeași neliniște. 

Imprevizibilul si neconvetionalu! Fellini nu 
ezitä sä atace fronta! toate prejudecätile con- 
fortabile. pe care educatia, traditia, istoria, re- 
ligia, arta, le-au sedimentat in noi si, adresin- 
du-se umanitätii noastre primordiale, dintr-o 
datä neapäratä de tot ce ne-a ut oferi civi- 
lizatia noasträ, sä intrebe fiecare in parte 
ce facem cu această civilizație, cu această 
cultură, cu această artă, cu cei din jur, cu noi 
înșine? Si toate acestea în liniștea unui ca- 
min, fost confortabil pina la sosirea acestui 
musafir incomod: Prova d'orchestra — Fellini. 


Georgeta DAVIDESCU 


https://biblioteca-digitala.ro 


Să nu se creadă cà in fata acestei ofensive 
vechea gardă se dä asa ușor bätutä. Jean 
Becker realizează penultimul său film, Mont- 
parnasse 19, in care frâmintatul Modigliani 
are chipul lui Gerard Philipe. Orson Welles, 
in dublă ipostază de actor și regizor, concepe 
un tenebros film polițist, memorabii, printre 
altele, prin prezența Marlenei Dietrich 
ntr-una dintre ultimele ei apariţii pe ecran. 
William Wyler isi continuă cu succes seria 
marilor sale westernuri prin Ferma din Arizo- 
na, si, in sfirsit, maestrul suspansului, Alfred 
Hitchcock ne oferá una dintre capodoperele 
sale, Amefeala. 

In domeniul comediei, lucrurile erau mai 
demult transate. Prin apariția actorului-regi- 
zar Jacques Tati (care în 1958 realizează Un- 
chiul meu! si a atitor interpreti de renume 
Bourvil, De Funes, Sordi etc). centrul de 
greutate al .genului se cam mutase in Europa 
[poate char o data cu sosirea lui Chaplin ia 
bordul vasului„Queen Elisabeth"). Așa incit 
filme ca Nevăzut, necunoscut; Veneţia, luna 
$i tu; Soții in oraș nu sint decit exerciţii in ve- 
derea marilor creaţii ce aveau sa vină. 

Desigur că o oglindă cit de cit completă a 
anului ar trebui sa amintească și citeva titluri 
care azi nu mai au decit o valoare pur nostal- 
gica: Pisica iși scoate ghearele — pentru 
ochii unei actrițe demult uitate. Francoise Ar- 
noul, Oglinda cu două fețe pentru alti ochi, 
mereu prezenți si care nu se pot uita (Mi- 
chele Morgan), Bătrinul $i marea, pentru ma- 
rea creaţie a lui Spencer Tracy. Rosemarie 
pentru senzualitatea Nadjei Tiller, dar si pen- 
tru promisiunea unei revitaiizäri a cinemato 
grafului vest-german, care avea sä se pe- 
treacă abia dupa 1965. 

Cine ar fi spus în 1958 ca un singur an 
poate conta atit de mult pentru evoluţia cine- 
matografiei mondiale? Poate peste 25 de ani 
vom afla mai multe lucruri și despre acest '83 
pe care acum il considerăm doar o cifrà in 
plus în lungul șir al unor ani de tranziţie. 


Cristina CORCIOVESCU 


` 


Somptuozitatea sarjata tipică lui 
Fellini lor) si 


(Gi 


Valentina 


spiri 


Cortese 


2 juu şi 
m JE JI il ul i i 
ure ij e hill E ln 
il li iki git | E 0204 HA 2 
3! i imn 1 HHB! i = iliud KUA 
5 Ju idu t! ui Mi E ni ELE hier " 
d here pl Z3 Ens ITUITTTUTTTTM 
sli ns uM sh pinat | 1588 SHE mi HI. in rii HoH | 
d i a Rt [d a ij 
i mn REL ii iega | jin up 5 iphu nhi ftt ETE 
3 mil în 1 E UUT I] : i dH ji gi TE MH 2 lii ii š 
Jarilta P En ibid | topi Hi d HESI 
I i! i H i m nu ki ali git v 
à ăi | Yi Mi it 
3 mmm E v 
ji m i sgg? EH a ja i 
p 1 ibi E iul aj [inan HE ph 
t i ii hzi n 3 Hi H š KA HIT 
UT 3 2 MRETET 
fi iË BHH: Fiafi*il i s = hah le Ë 
m ETTET m lii il EM = ji n ii si 
— Dd no i || "m mE 
| | HiHi #| iti Hii vit hs iH 
| | Hitt iip E Dm BI DUNT uiis i ut 
ilr i ji š Es i n Lh HD 
vill ° lit i $ 


Ka Cu Pa” wam 


w 


izbucneste tragedia 


câutat dintre cei cinci suspecți? Anchetarea 
personajelor bănuite, foarte pitorești de al- 
tminteri, conţine izbutite momente de sus- 
pans si, in final, recunoaştem cà regizorul 
este stápin pe tehnica pácálelii. Numai in ul- 
tima secvenţă este dezvăluită identitatea cá- 
lăuzei si, meritul filmului, mai ales aici isi are 
sursa. 

Dana DUMA 


Producţie a studiourilor Moslilm. Un fiim de Ale 
xandr Kosarev. Cu: Stepan Emelianov, Irina Korot- 
kova, Pictor Veliaminov, Serghei Martinov, Oleg Li, 
Leonid Markov. 


0 afacere murdará 


Familia pare fericită: fetița e drăguță, táticu' 
e cuminte, mámica e secretară la primărie. 
Nici o boare de neliniște. Policier-ul se insta- 
lează o dată cu un microfon in baie si cu un 
polițist ametitor de tenace pe urmele màmi- 
chii 
O rețea de droguri prinsese in ucigátoare- 
le-i tentacule, orașul-port (mediteranean) in 
care, cum se spune, se petrece acţiunea. De 
ani de zile. politistul cel tenace studiază re- 
țeaua fără sa-i dea de capăt. A sosit ceasul! 
Ne aflăm într-un policier-politic: vinovatul, 
creierul, virtul. Domnul Heroină, nici nu pu- 
tea fi altul, afl! de la bun început, decit „un 
cetățean mai presus de orice bânuială“: pri- 
marul în persoană. Mai trebuia „doar“ dove- 
dit. Cu acest „doar se indeletnicește filmul, 
metodic şi aplicat. respectind cu sfințenie re- 
teta policier-ului de serie. De serie. dar uneori 
mai mult decit afit Saltul peste medie se dato- 
reaza !n acest caz în exclusivitate importului 
de naturalete şi de fior sentimental, pe nume 
Marlene Jobert. Prezenţa ei produce un feri- 
cit dezechilibru printre cliseele genului. Ui- 
tind parcă in ce film se afia, aparatul de fii- 
mat îi soarbe pe-ndelete chipul. Un gros-plan 
al ei e mai ,tare" decit o urmárire pe o autos- 
tradă; rețeaua de droguri se retrage in planul 
doi, in prim plan ràmine figura inteligent-ino- 
centă a unei femei obișnuite. care iși pierde 
„Cu această ocazie” sora. soțul, slujba — 
toată calma ei viață de pină atunci. Principiul 
dominoului, forța irezistibilă a reacției în lanţ, 
a functionat si de asta dată ireprosabil Vic- 
tima se făcuse vinovata de inocenja... ta 
Marlene Jobert, interpretează aici starea de 
normalitate. A fi norma! intr-o lume dere- 
glatä, ce teribil handicap: 
Eugenia VODA 


Producţie a studiourilor franceze. Un fim de Alain 
Bonnot. Cu: Marlene Jobert, Victor Lanoux, Patrick 
Bouchite, Etienne Chicot. 


frumoasă, muncitoare si cinstită, purtase do- 
liu un an întri dar acum legàna in albie 
pruncul altui bărbat. infruntarea dintre cei 
doi nu intirzie. Infruntare bărbătească, fara 
violente si lașitate ca intre doi oameni in 
toată puterea cuvintului dintre care unul fă- 
cuse frontul iar celălalt, rămas acasă, făcea 
acum dreptate țăranilor. 

Dar viaţa ii scuteste de alegere. În satul 
abia eliberat de urgia nazistă se împart pă- 
minturile. Stegulete roșii fluturä victorios la 
capetele tärusilor pregătiți să măsoare noile 
hotare pe moșia pină mai ieri a boierului. Dar 
vremurile nu se lasă croite așa de ușor. Viito- 
rul se desparte cu greu de trecut iar în pre- 

> zentul tulbure bandele de contrarevolutionari 
purtind haine de piele si pusti-mitralierä vin 
să innábuge setea de pámint a ţăranilor: 
„Cine a împărțit páminturile?" Bărbatul Sabi- 
nei! Care bărbat? 

intrăm într-un labirint existenţial de o mare 
finețe psihologică, parcă pe urmele acelui 
antonionian „de profesiune reporter" si asisi- 
tăm din nou la farsa tragică dictată de tran- 
sferul de identitate. Nimeni nu poate prelua 
destinul altuia fără să și-l asume pină la ca- 
păt. Hazardul dirijează pașii. Victimă va ca- 
dea nu cel cu adevărat câutat. Dar moartea 
este din nou prezentă. Ca o pedeapsă. Cine 
poartă vina? Dragostea? Soarta? Războiul? 

Film sobru, puternic (în ciuda citorva lun- 
gimi) observind viaţa in micile amănunte, ca 
şi in marile cotituri, făcind loc între pastoral 


$i eroic, tragicului. 
Adina DARIAN 


nema), Nicolae Cristache /Fiacăra), 
Dana Duma (Animafilm), Anna Halasz 
A Het) Florica Ichim (România 
liberă), loan Lazăr (Scinteia tineretu- 
lui), George Littera (/ATC), Alice Mā- 
noi (Cinema). Magda Mihăilescu (/n- 
formația), Stefan Oprea (Cronica - 
asi), Aura Puran (Arhiva naționala de 
- ank), Cà- 
lin Stánculescu (Luceafarul), Natalia 
Stancu /Scinteia), D.I. Suchianu (Ro- 
mania literară). Nicolae Ulieru /Sap 
mina), Tudor Vlad /Tribuna - 

ca) 
Coloanele noastre rámin deschise de- 
opotriva oricărui spectator. 


Sergiu Selian | 


Rubedeniile 


P... cine cunoaste filmele lui Nikita Mi- 
halkov, pentru cei care leagá, automat dar fi- 
resc, numele lui de Sclava Piesá ne- 
terminatá pentru ină mecanică, Cinci seri, 
sau Citeva zile viaja lui Oblomov, Rube- 
denille face figurá de pui de cuc apárut in 
cuib de privighetori. Ce legătură să fie între 
subtilele, rafinatele, dureroasele, voluptu- 
os-zbuciumatele sale filme de pină acum și 
buldozerul, táválugul ăsta de intimpläri, con- 
crete, hohotitoare — un hohot plinsu' un ho- 
hot risu' — lipite pămîntului, unui pämint 
anume, pămintul zilelor noastre, traversat de 
trenuri-săgeată, bátucit de maratoniști şi mo- 
tociclisti, survolat de avioane supersonice și 
supraincárcat de orașe, sate, gări, Marusii, 
enerali, pescari, recruți şi viitori generali? 
e înrudire posibilă să existe intre persona- 
jele cehoviene şi Marusia asta în permanentă 
stare de explozie, explozie de ris, de plins, de 
furie, de dragoste, de umilinţă, de autoritate. 
de jale, de vitalitate, femeia-tanc pentru care 
viața este o redută de cucerit, iar cind por- 
nești să cucerești o redută n-ai timp de 
„trăiri“, n-ai timp de filozofári, un tanc nu 
gindeste, un tanc acţionează... 

Se prea poate ca la suprafața lucrurilor Ru- 
bedeniile să nu aibă mare legătură cu restul 
filmelor lui Nikita Mihalkov ceea ce nici n-ar 
fi o crimă, nicăieri nu scrie că un creator tre- 
buie să-și calce pe urme o viaţă, uneori un 
pas alături nu numai că nu strică, ei este 
chiar necesar. Numai cà mie Rubedenille nu 
imi apare ca un pas alături. Dimpotrivă. imi 
dă senzaţia unei cálcáturi apásate in adincul 
gindurilor puse in miscare de opera de piná 
acum a regizorului. 

Ce ne-a cutremurat la Sclava iubirii, dacă 
nu brutala răsturnare de destin a eroinei, tre- 
zirea la realitate, la capătul unui şir de erori 
inconștiente? Dar oare Marusia, râmasă sin- 
gură pe peron după ce fostul bárbat dispare 


Atenţie la gafe 


A... film are o particularitate: pornind 
de la o banda desenata originala (de Andre 
Franquin), el parcurge un drum invers, in 
răspăr, de la vărsare inspre izvoare. După ce 
a fost erou de caricatură, personajul nostru 
— Gaston Lagaffe — redevine modelul din 
viață care l-a inspirat pe desenator. ideea nu 
rea, este chiar, comercial vorbind, inge- 
nioasă și poate naște (dacă nu a şi făcut-o) 
reinvieri in serie (si in seriale) prin interme- 
diul benzii filmate, a unui procedeu care a 
plecat de la un caricaturist canadian de ziar 
ce a avut generozitatea, pe la inceputul seco- 


„Gaston, asul gafelor”: 
un festin al gagurilo: 


m 


cinema 
Anul XX1(252) 


Bucuresti, decembrie 1983 


Ecaterina Oproiu 


Se spune cá risul il face pe om 
mai bun. Atuul comediei! 


in multime cu actuala nevastá (si ce daca ea 
îl lasă să moară singur, e nevasta lui!) cu ac- 
tualu! copil (si ce dacă e indiferent? E copilul 
lui!) Marusia, după care strigă fiica, după 
care strigă nepoata, după care pare să strige 
tot orașul, de care brusc au nevoie toti si fi- 
ica și nepoata și orașul (căci ce oraș nu are 
nevoie de o Marusie care să-i aducă aminte 
că n-a fost intotdeauna oraș?) Marusia asta 
și ea sclava iubirii, a iubirii de rude, de oame- 
nii ei, nu suferă și ea șocul trezirii la realitate. 
trista si cruda realitate a eșecului? 

Ce ne-a fascinat la cehovianul Piesă neter- 
minată... dacă nu spectacolul iubirii? — iubi- 
rea care nu pune condiții și nici întrebări, 
care nu cere nimic și oferă tot, iubirea dusa 
pină în pinzele albe, pină la sacrificiul de 
sine. Dar oare Marusia, care și-a lăsat 
bărbatul de betiv și muieratic si e gata să-l! ia 
înapoi de bătrin, bolnav și singur ce este, nu 
din acea iubire isi ratează ultima șansă ca 
să-i mai dea lui o șansă de supraviețuire? 
Lui, fostului sot ruda ei, Vovcik cel care nu 
vrea nimic pentru că a hotărit că are tot, tan- 
dră și crudă caricatură de Oblomov... 

Ce legătură să fie între filmele lui Nikita 
Mihalkov de pina acum și filmul de faţă, dacă 
nu legătura sfintă între un artist și ideile lui 
pe care, ori că le plantează în seră, ori că le 
aruncă în cimp, sub cerul liber, totuna, ele nu 
pot naște plantă decit aceea a lui. 

De la Sclava iubirii și pina la Rubedeniile, 
Nikita Mihalkov nu osteneşte să povestească 
despre dragostea gravă și dureroasă pentru 
că iertătoare, despre multele chipuri ale sfi- 
şierii, despre nevoia împăcării — cu sine, cu 
lumea, cu viaja — despre nevoia de sacrifi- 
ciu, despre, mai ales despre, vinovăția fără 
vină care, de la Dostoievski cetire, există în 
fiecare om, pereche cu iertarea, pereche cu 
înțelegerea, fie și la urma urmelor, fie și 
într-un tirziu care poate, totuși, nu e prea tir- 
zu... 

Chiar asa? Rubedeniile, comedia asta dul- 
ce-acrisoarä spre amar la care rizi tu, rizi Ha- 
rap Alb, dar plinsul e colea, la colțul ochiului. 
numai că nici cu plinsul nu se poate trăi o 


lului, să-i liniștească niţel pe cititorii supuși 
bombardamentului de ştiri, pe cit de senza- 
țonale pe atit de stressante, smulgindu-le, 
cotidian, cite un suris. Drept care a început 
sa povestească — în desene însoțite de texte 
scurte, explicative — tot soiul de istorioare 
comice şi cu „va urma”. Așa a apărut banda 
desenată. Succesul a fost prompt, oh pu- 
blicitará l-a insfácat din mers, revistele pen- 
tru copii și-au descoperit o nouă vocaţie 
(vezi, de pildă, faimosul — azi-,Pif"), au ince- 
put să apară cártulii, apoi volume, apoi to- 
muri, „romane” (cu predilecție de aventuri), 
în care scrisul nu era decit un adjuvant al 
ilustratiei. Al desenului. Al imaginii. Aceste 
benzi desenate au făcut ocolul lumii și și-au 
cistigat — incepind cu copiii, dar nu numai 
cu ei — un public avid de distracţie. De amu- 
zament in pastilutä. De smile în digest. De 
surogate, surogate,- surogate... 

Gaston Lagaffe nu este Fifi la Plume. Desi 
distrat si habauc, el nu pluteste peste tot si 
peste toate dintr-un prea plin de poezie, de 
romantism, ci dintr-un exces de ,tehnicism". 
Incapacitatea lui — simpatică, dealtfel — de 
a se adapta la viață vine dintr-o prea mare 
capacitate de adaptare „la epocă“. Nu are 
vreme să iubească, pentru ca tot timpul tre- 
buie să scornească. 

Tipul de comic pe care ni-l intätiseazä Ro- 
ger Mirmont este foarte departe de ticurile 
unui De Funés sau de grimasele unui Jerry 
Lewis, de pildă. Gaston Lagaffe este un tinàr 
oarecare, blind si sters, dar cu tot atit spirit 
inovator infipt in cap .ite ghinioane de inven- 
tator poartá in sac. Prilej de o satirá — ce-i 
drept; nu chiar táioasá ca un brici — la 
adresa sloganurilor societăţii de supercon- 
sum, saturatà de supergadgeturi, de super- 
trusturi, de sup acistiguri (cind nu sint super- 
pierderi). De o superslugärnicie a milioanelor 
in fata miliardelor (toti au falitii lor). Ce isi 
propune filmul este, însă, o performantá greu 
de atins, Atenţie la gafe s-ar putea traduce, 


Rodica Tapalagă și lon Dichiseanu 
doi dintre talentalii 
interpreti ai unei distribuții 
de zile mari 


din „Dragostea și revoluția“ 
Fotografie de Victor STROE . 


https://biblioteca-digitala.ro 


ata începe la orice virstă. Dacă n-ai 
rubedenii... (Nonna. Mordiukova in Ru- 
bedeniile) 


viață, asa că mai bine iubiti-vä („| love you, | 
love you", poate nepotica asta electrizantă 
are şi ea o genă de Marusie în trup) şi ierta- 
ti-vä şi, mai ales, impäcati-vä, fie si asa pe o 
cale ferată, care, se stie, pina la urmă tot 
desparte om de om, sa fie el, filmul ásta sur- 
prinzátor în viaţa lui Nikita Mihalkov, chiar 
pui de cuc în cuib de privighetoare? 

Dar dacă nu e? Dacă, să zicem, este o 
Sclava iubirii a zilelor noastre? Dacă este o 
Piesă neterminată... pentru o pianină meca- 
nică modernă? Dacă este un Oblomov de 
azi? Dacă mai ales, dacă, ceea ce vrea să 
spună Nikita Mihalkov atunci cind în loc să 
facă dramă cu accente de comedie face co- 
medie cu accente dramatice dintr-o povestire 
tragică în adincul ei, este doar că altele sint 
iernile şi altele zăpezile, dar că nimic din spi- 
ritul „zăpezilor de odinioară” nu s-a pierdut, 
ci a trecut în urmași. În rudele de gind. In ru- 


bedenii. În Rubedeniile... 

Eva SIRBU 
Pr a studioului Mosfilm. Scenariul: Viktor Me- 
rejko. Nikita Mihalkov. Imaginea: Pavel Lebe- 


sev. Muzica E. Artemiev. Cu: Nonna Mordiukova, 
Svetlana Kriucikova, Andrei Petrov. Ivan Bortnik 


in intentiile autorilor, cu un continuu Atentie! 
Gag! Se poate? Nu cred cà se poate. Nu se 
poate ca de la primul pina la ultimul minut, 
pe o lungime de peste 2200 de metri de peli- 
culă, să intretii o návalà, o avalanșă, o Nia- 
gará, un Vezuviu in eruptie de goange, de 
gaguri, de gafe. Nimeni, nici mácar cei mai 
inventivi, mai näbädäiosi, mai inteligenţi, mai 
nästrusnici (și mai buni cunoscători ai psiho- 
logiei publicului), gagmeni ai secolului (cine- 
matografic), Stan si Bran, nu s-au incumetat 
să-și tina, neintrerupt, spectatorii in hohote 
de ris, mai mult de citeva minute. După care, 
obligatoriu, trebuia să urmeze pauza. Relaxa- 
rea, p de aer intru recuperarea räsuflärii. 
A sufiului. Actul comic, ca si cel tragic, are 
nevoie de respiro. Unul din secretele faimo- 
sului suspans hitchcockian era gradatia. Nu 
numai scara blocului se urcă treaptă cu 
treaptă! 

Totuși Atenţie la gate! isi onorează, intru- 
citva, ambițiile. Dar nu este cazul să-i repro- 
sam izorului Paul Boujenah (autor si al 
adaptării cinematografice) că nu este Chaplin 
sau că filmul său nu este Timpuri moderne 
(sau noi). Dacă izbutește să ne facă sa ridern 
din cind în cînd, adeseori să zimbim și nu o 
dată, ne place ori ba, să ne recunoaștem nis- 
caiva cusururi, inseamnă că truda lui n-a fost 
în van. Se spune că risul il face pe om mai 
îngăduitor, iar voiosia îi menţine junetea de 
spirit. Haideţi, așadar, să ridem oameni buni. 
Cine stie? Poate devenim mai generosi! Mai 
puţin artägosi. Sá ridem, deci: Ha! Ha! Ha! 
Cu o condiţie, insă: atenţie la gate! 


Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor lranceze. Film inspirat ain 
banda desenată originală „Gaston Lagaffe" de Andrs 
Fronguin. Adaptare de Paul Boujenah si Francis Lax 
Dialoguri de Francis Lax. Regia: Pau! Boujenah. Cu: 
Roger Mirmont, Marie Anne Chazel, Daniel Prevost. 
Lorraine Braco, Francois Maistre. 


CINEMA, 
Piara Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


E:emplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafica 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat is 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — București 


peste doi ani de guvernare socialista in 

ntea acestui minister se afia omul cel mai 

pentru apirarea intereselor filmului 

grec. Respectiv Melina Mercouri. Din 1955 

Cind a debutat în Stella de Cacoyannis, ea a 
ost recunoscută ca 


mau, datorită intervențiilor ei pasionale si pa 
Sionante in mitinguri de solidaritate cu pe- 
gon grec aflat — atunci — in cusca dictaturii 
mare. Ani de-a rindul. marea actriță des- 
tă, dealtfel, dintr-o familie de cunos 

i cu vederi democratice 


de 

pranumită „Passionaria filmului 
Prin urmare, i la 

oraș al Greciei, un oras inverzit, înflorit, bătut 

de valurile unei mări blinde care dis-dimi- 

ă, înainte de răsărit, semăna cu pinzele 

lui Turner; după răsărit, imită cind pe impre- 


sioniști, cind pe 


ntilisti; ia prinz, dezian- 
tuie un hi i 
nervura 


oranj din parcul cu bânci roșii. parcul cu 
adolescenţi acrobafi — se merge numai pe 
roata din spate a bicicletei! —- cu puști zurba- 
gii, torpile pe patine cu patru roti. Ei traver- 
sează faleza cu viteză de Puliman sub priw- 
rile tandre ale ilor: ea mustăcioasă, 


de foc. Atunci marea, la ora crepusculului, 
nu mai semăna nici cu Turner, nici cu Monet, 
nici cu Seurat ci cu o uriașă, neverosimila, 
pictură de gang. Una din acele pinze pom- 
pieristice, voluptuoase, atit de insistent, de 


ca burelu şi dispar ca mustele sub jetui de fiit 
— iată deci o consecvenja demna de toau 
admiraţia, mai ales tinind seama de enor- 
mele dificultăţi materiale care au trebuit es- 
caladate nu o dată. - 


gură se numește Film Market, dar organizato- 
rii, cu toată tradiția de buni negustori a greci- 
lor — sau poate tocmai din această cauză 


scut agora, agora 
in mijlocâ! unei mulțimi care n-avea somn, 
dar avea un chef nebun de discuţie, de pole- 
mică peripateticä. 


Noul film grec 
intr-o largă ofensivă. 
Tinta? 
Recuperarea publicului 


Filmul cel mai discutat: Răzbunarea (Ni 
Vergitsis). Explicabil. Covirgitoarea majoritate 
a publicului e alcătuită din tineri, dar filmul 
asta discută: condiţia tinerei generati 
ei de a-şi i un ideal. 


sa transforme visul în realitate, 
realitatea în vis. 

Filmul cel mai popular: Rembetiko (Kostas 
Ferris). Titlul indică un gen de muzică popu- 


Melina Mercouri vedetă 
de anvergură internațională. 
dar mai artisi-militant 


ales 


HE 


$. 2 


d: 
& 


departe de a fi terminat Ca si la 
opera lui e învăluită in atmosfera de 


ne te 

încurajează din răsputeri 

i E al culturii și Ma- 

Zaharias, ca nct al ei, pentru cine- 

ie. Este ofensiva pornită de Centrul 

grec, organism esential, 

„filmul de calitate”, „autorii 
non-pubiicitară. 

celei de-a 24-a ediţii a 

precis de reintoar- 


poem 
despre trupul uman etc. etc.). 
intoarcerea la public nu înseamnă exclu- 


H 


l 


pna 
H 
| 
i 
| 


legal și ilegal 
tu! dintre „crimă şi “, înțeles nu în 
sens dostoievskian, ci cu rapel la vechile tra- 
gedii greceşti, al căror ecou se face simtit 
frecvent in ceie mai moderne me a 


exista, in mod incontestabil, ta nor cineasti o 


ii, generatia tinerilor 
acum la vi i Ë 


t speran- 
încă nu s-a carbonizat. Dar, atenţie! 
Ecaterina OPROIU