Revista Cinema/1990 — 1998/021-CINEMA-anul-XXI-nr-12-1983

p KIN % 


„Actul Unirii nu este o întîmplare, rezultatul unor momente conjuncturale, ci consecinţa 
unor cerinţe legice, rodul luptei maselor largi populare, hotărite să facă totul pentru a se uni 
într-un stat unitar, conştiente că numai în acest fel îşi puteau deschide calea spre progres, 
spre afirmarea, cu drepturi egale, în rîndul celorlalte popoare şi naţiuni ale lumii“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Ei au făcut Unirea. 
Noi avem datoria să realizăm filmele 
unirii noastre „în cuget si simtiri''! 


Mindria unui început 
cinematografic demn: 
ăzboiul pentru independență 


Cele mai mari forţe actoriceşti ale vremii 
mobilizate într-un singur tel: 
filmul ` Independenţei nationale . 


I. ziarul ,Rampa" înființat de N.D. Cocea 
gäsim (decembrie 1911) aceste rinduri sem- 
nate de V. Scinteie: ,Maestrul Nottara e pe 
cale să facă o operă patriotica redind ràz- 
boiul României pentru independenţă 
printr-un film, astfel cà generaţiile de astazi 
vor învăța istoria luptelor de la 1877, iar viito- 
rimii îi va rämine tabloul viu al viteziei romä- 
nesti". 


In realitate nu Nottara, ci altcineva, era ani- 
matorul acestui proiect, și anume Grigore 
Brezeanu, actor și regizor la Teatrul National, 
fiu al marelui actor lancu Brezeanu. Grigore 
Brezeanu a murit foarte tinár. Era un om de o 
remarcabilä inteligentä si indrágostit de cine- 
matograf. Dacă Ri pentru Independen- 
ja nu a tost, cronologiceste, primul nostru 
ilm artistic, Grigore Brezeanu, a fost, sigur, 
primul regizor cinematografic român, primul 
realizator. Cind a turnat Războiul pentru in- 
dependenţă, el mai avea la activul său două 
filme: Amor fatal (cu Tony Bulandra, Lucia 
Sturdza si A. Barbelian), precum si citeva 
secvente filmate si intercalate in piesa lui V. 
Eftimiu „Înşirte märgärite" (acest spectacol 
mixt Firg = chiar la Teatrul National; re- 
gia pärtii de teatru propriu-zis a; inind lui 
Aristide Demetriade). wes pr - 


Asadar, Grigore Brezeanu avusese ideea 
filmării acestei epopei nationale. EI se adre- 
sează lui Leon Popescu și lui Pascal Vidrașcu 
pentru finanțarea proiectului. Pascal Vi- 
drașcu, care isi facuse studiile la Paris, era 
un om cultivat și de bun gust; Leon Popescu 
era un om pasionat după tot ce era teatru, 
conducea cu pricepere strälucita trupă de 
operetă cu Leonard, Maximilian, Ciucurete, 
Carusi, Florica Florescu etc. Mai tirziu el 
avea să finanțeze multe filme românești, care 
din păcate au ars toate în incendiul de la 
Teatrul Liric. 


Odată resursele sosite, mai trebuiau gasiti 
si tehnicienii. Leon Popescu și Pascal Vi- 
Jrascu se duseră la Paris (Leon Popescu nu 
știa o boabă frantuzeascä) si angajarä doi 
operatori francezi: Daniau si Chagny. Ei lu- 
crau, probabil, mai ales pentru casa Pathé. in 
tot cazul, s-a lucrat cu aparate de luat vederi 
Pathé, aparate care chiar atunci erau departe 
de a fi cele mai bune. Totusi imaginea avea 
» de dnd es — Dealtfel operațiile 
, adicà tul si copier - 

cut la Pathé, la Paris. 7 EENE 


Filmul a tost prezentat in premiera intr-o 
duminicà, 2 septembrie 1912, la cinematogra- 
ful Bd. Palace — sala Eforie vastā incinta 
amenajatä pe amplasamentul fostei piscine 
acoperite, de la bāile Eforiei. Filmul a plācut; 
și a rulat mult. A tinut mai multe säptämini, 
după care a fäcut înconjurul ţării. Publicul 
dorea un asemenea spectacol. Dorea să-si 
revada istoria naţională nu numai montata pe 


2 


scenă, dar și jucată pe ecran. La inaugurarea 
unei mari sali de cinema, la sala Clasic (azi 
„Capitol”) poetul Victor Eftimiu scrisese un 
prolog care exprimă bine sentimentele de 
care vorbeam: „Pe pinza ta aș vrea sä vad 
trecutul/, Cu voievozii toti venind in şir/ Pe 
Nottara jucind Apus de Soare/ Fintina Blan- 
duziei si pe Lear/. As vrea sä väd pe toti ac- 
torii nostri/ Invesmintati in haine strämosesti/ 
Jucind povestea lungä, zbuciumatä/ A plaiu- 
rilor noastre romänesti/ As vrea sä-i väd pe 
toji trecind hotarul/ Mäcar asa, pe-un film rà- 
tăcitor/ Căci dacă nu ni se cunoaște limba/ 
Măcar prin joc sä fim ai tuturor/'. Remarca- 
bilă a fost hotărirea artiștilor, cu Grigore Bre- 
zeanu in cap, de a nu se lăsa la cheremul 
„producer“'-ului. Cei mai eminenti actori ai. 
„Naţionalului“ s-au constituit într-o „United 
Artists" anume pentru turnarea filmului Inde- 
pendentei. Din această companie fäceau 
parte Nottara. Aristide Demetriade, Vasile To- 


* neanu, lon Brezeanu, N. Soreanu, Petre Liciu 


si alții. Ceva iarăşi foarte , modern", care abia 
în ultima vreme, după 1950, a inceput să se 
practice in cinematograf, anume ca mari ac- 
tori, mari vedete, sá-si dea ,concursul" apa- 
rind citeva secunde pe ecran, in roluri de fi- 
guranti, dupá sistemu! ,all stars out", adicä 
„toate stelele la iveală” (ca in Inc lumii 
in 80 de zile al lui Mike Todd). li vedem aici 
pe Toneanu, pe Soreanu, pe Brezeanu, pe 
Barbelian, pe Dutulescu si pe alți actori apä- 
rind in roluri de: „un fläcau", „alt flácáu", „un 
țăran”, „alt țăran“; apoi în roluri de ,tärancä" 
si de „altă țărancă” nume ilustre ca Maria 
Giurgea, Maria Filotti, Elvira Popescu, Ma- 
rioara Färcäsanu, Alexandrina Liniver — 
Gusty, Adelina Mărculescu; doamnele de la 
Crucea Roșie erau interpretate, tot așa de 
scurt de niște stele de prima mărime, ca: 
Aristizza Romanescu, Agepsina Macri, Maria 
Ciucurescu, Ecaterina Zimniceanu, Olimpia 
Birsan. Sonia 'Cluceru, Neli Santa, Angela 
Luncescu. Rolurile principale erau susținute 
de Constantin Nottara in Osman Pașa, de 
Aristide Demetriade în Domnitorul Carol, și 
de Aurel Athanasescu (Chiriac din „Noaptea 
furtunoasá" — 1912) care aici era Penes Cur- 
canul; iar in rolul iubitei acestuia, Rodica, 
frumoasa Jeni Metaxa Doró, prima stea a 
companiei de operetä. Personaje mai seducä- 
toare erau Mihai! Kogälniceanu. interpretat 
de lon Niculescu (Caţavencu in „O scrisoare 
pierdutà"), Primarul (Gh. Ciprian, autorul fai- 
moasei piese „Omul cu mirfoaga"), generalul 
Cernat (I. Dumitrescu), Țarul Rusiei (Pepi 
Machauer), generalul doctor Carol Davilla (i 
Merișescu), generalul Arion (Ghiţă Popescu), 
mitropolitul şi generalul Totieben (in ambeie 
roluri C. Orologea), cei doi doctori de la Cru- 
cea Rosie erau interpretati de excelentul, ac- 
tor Achile Georgescu si de Al. Mihalescu/mai 
tirziu celebru actor de teatru şi film francez). 
Scenariul fusese compus tot de Grigore 
Wrezeanu. Pe baza de... Vasile Alecsandri. 


i 
I 
3H 
ji 
: 
; 


decit istoricä, atunci il vom judeca cu indul- 
gentä. in realitate filmul era bine cumpänit si 


Un strälucit inceputal epopeii 
noastre cinematografice 


proporția de scene războinice si scene senti- 
mentale sau sociale era pläcut dozatä; ba 
chiar, dupá cite ne spune lon Cantacuzino, 
au existat si trucaje moderne, de pildá scu- 
fundarea unui monitor turc pe canalul Máci- 
nului, care fusese fiimat cu machetă într-un 
bazin (din păcate această secvenţă lipsește in 
contratipul de 1 700 metri aflat azi la Arhiva 
Naţională de Filme). Luptele sint în genere 
iscusit filmate, deși uneori se simte interven- 
tia regizorului care poruncește morților (ridi- 
cati prematur) să-și reia poziția orizontală. 

Imul se revede azi nu numai cu induio- 
sare, dar si cu oarecare mindrie, dacă ne mu- 
täm cu mintea la nivelul cinematografic de 


atunci. D. |. SUCHIANU 


Primul film istoric românesc, 


primul mare eveniment al cinematografiei noastre 


| recind in revistä — in 1914 — cele ma: 
importante prezenţe de dincoace de Carpat: 
in viața cultural-politicá a românilor din Tran- 
silvania, contributii marcante la sustinerea 
cauzei nationale, Corneliu Moldovanu situ- 
ează alături de „acel semnal al scriitorilor, 
neuitatele serbări ale literaturii române de la 
Sibiu și Arad din 1911, binefácátorul film ai 
independenţei și reprezentațiile de teatru ro- 
mânesc“. În acest important context cultural 
de o majoră semnificație pentru începuturile 
ore on noastre naționale, scriitorul 
subli că „acest film, care colindă si as- 
täzi sätisoarele de peste Carpaţi, pregătește 
sufletele pentru idealui care se apropie“. Rin- 
durile acestea ce poartă intr-insele patosul 
celor ce pregăteau și aveau să trăiască Marea 
Portal yer hasis k n pini in 
torta si propagandistică a cinemato- 
grafului, cit si satisfactia pentru roadele de 
aceastä naturä pe care difuzarea primului 
film románesc de rá le adusese. 

Cu un an mai devreme, chiar in vara lui 
1913, „Memoriul asupra unui program cultu- 
ral-cinematografic", intocmit de Leon Po- 
în același sens: „Experienţa pe care am fä- 
cut-o cu filmul Războiul pentru in 
— scria producătorul filmului — m-a putut 
încredința de entuziasmul unanim cu care a 
tost primit pretutindeni în ținuturile locuite de 
români, cit de puternică misiune are arta ci- 
nematografului national asupra sufletului ro- 
mânesc“. În numele misiuni, progra- 
mul cinematografic al începuturilor filmului 
românesc își stabilise ca scop de prima im- 

jä „hrănirea idealului nostru ca neam"; 

n numele acestei misiuni, primele noastre 
filme devin instrumente de propagandă natio- 
nală, dincolo de hotarele vremelnice ale unei 
Românii care nu peste multă vreme avea 
să-și desävirseascä unitatea ființei sale natio- 
nale; in numele acestei primele 
noastre filme constituie pentru toți românii 
„un prilej al întăririi mindriei nationale", asa 
cum o sublinia, în același an, 1913, ziarul Li- 
bertatea din Orăștie, un factor activ în ,pre- 
gatirea sufletelor românești pentru idealul 
care se apropie — Unirea”. 

In această perspectiva, ecourile prezentarii 
filmului in Transitvania si Banat sint cele care 


ne permit plasarea adecvatà a cinematogra- 
fului nostru incä din epoca inceputurilor sale 
în contextul general şi pe liniile directoare 
ale culturii nationale din epocă. „De mult nu 
s-a mai pomenit la noi un entuziasm ca cal 
ce s-a ridicat prin reprezentările filmului 
Războiul pentru independență — notează in 
august 1913, un ziar românesc din 
Lugoj („Revârsai de zori”) — publicul nostru 
care la tot pasul își manifesta aptitudinile 
sale prețioase către tot ce e de domeniul ar- 
tei, a ajuns să vadă pe cei mai mari actori pe 
care-i are scena română interpretind rolurile 
märete ale războiului din 1877. [...]trebuie sä 
fim recunoscätori celor care ne-au fäcut sä 
putem gusta aceastä artä genuinä romä- 
nasca in torma reprezentatiilor de cinemato- 


Constient de nobila misiune in care s-a an- 
gajat, Leon Popescu nota — tot in 1913 — 
intr-un memoriu adresat Ministerului Cultelor 
si Instrucțiunii Publice, că „reprezentarea fil- 
mului Războiul s-a dovedit cu 
folosință folositoare inältärii sufletesti natio- 
nale a maselor, atit în țară, cit si printre ro- 
mänii subjugati peste hotare". Acestui memo- 
riu, recent identificat in arhivele noastre, pro- 
ducätorul ii anexeazá o seamä de docu- 
mente, menite sä expliciteze semnificațiile 
exceptionalei primiri de care s-a bucurat fil- 
mul in întreaga țară. Printre acestea, cores- 
pondenta sa cu doctorul Horia Petra Pe- 
trescu, secretarul Astrei din Braşov, în legă- 
tură cu prezentarea filmului in orașul din 
Tara Birsei, considerată de acesta din urmă 
„O școală naţională de primă ordine", merită 
`o deosebită atenție. indemnindu-! pe specta- 
torul român din Ardeal să vadă filmul Inde- 
pendentei, recenzentul său brașovean scria: 
„Fiind un film din glorioasa luptă pentru li- 
bertate a românilor din Regat — pagini strä- 
lucite pentru întregul neam românesc — e 
prea firesc dacă dorim ca filmul acesta să fie 
văzut de toți românii; filmul de care este 
vorba înalță inimile spectatorilor, je dă iubire 
de neam si incredere în viitor“. Viitor care nu 
peste mult timp va deveni realitate: Unirea. 
Acestui ideal i se dedicaseră și cineastii 
nostri in epoca inceputurilor cinematografiei 
nationale. 


B. T. RIPEANU 


Mini 


sisi L 


[irc HGH HEH fll 
TEHNI Hj iut: ab N — E 
PERRETE EE MPE ij 
lp 1 
TUE 
Eid H li 
Bits HL vj ir HE 


asf 
mm 


H 
| x 


rul unor cercetäri pasionante pentru elucida- 
rea împrejurărilor in care, de pe aeroportul 


din focalitate, un avion pilotat de un aviator 


poala re: a pe rq dd em 


t 
HMH UUT lul: 
| ip Hi Hla kiti 

TUAE 
Mili al 
inj 
ia 
lj Mi; miii ii 
ilt ili Mn Wi il iili 

š 


ill ATE 
HI: Hi li Upmali 


niri 
t 


st pa 
ui 


tării | 


- 


cinea 


de 


Márturii filmate despre Unire 


Martorii si márturiile Marei 
filmate de un 
oria 


num = 
i il: 


- 


Dezbaterile 


revistei ,, Cinema" 


A in * 

Un model 
de abnegafie 
(Zidul : 
de Constantin Vaeni, ` 
cu Gabriel Oseciuc) = 


= Intr-ädevär, 

care ne trebuie“ 
de Manole Marcus, 
` cu Narion Ciobanu 
si Catrinel. Dumitrescu 


Personaje model existá! 


Trebuie numai ca cineastii sä le vadă! 


de-a dreptul pe urmele altor prototipuri, din 
alt timp, in umbra reanimatä a unor imagini 
care obligă pe oricare cineast român. 


Prototipuri vechi și noi 


Teodor Crișan, din echipajul 
colegial al ziarului „Crișana” (doar sintem pe 
Crisuri), împreună cu care facem această in- 
cursiune, ne activizează presentimentele: 
Teodor Crișan: Acum, în drum spre Mädä- 
ras, vom trece prin Inand, unde s-a petrecut 
acţiunea din Moara cu noroc. Revista „Fami- 
lia“ a revelat de curind o ipoteză, bazată pe o 
veche mărturie a luptătorului naţional Roman 
Ciorogariu, contemporan cu Slavici, după 
care în această zonă, pe vremuri acoperită de 
păduri de stejar, la intrarea în Inand, la jumá- 
tatea drumului dintre Oradea și Salonta, se 
afia hanul unde s-au intimplat faptele care 
l-au inspirat pe Slavici. Hanul nu mai există, 
dar la inceputul secolului dăinuia. lată, ajun- 
gem la fata locului și, după cum vedeți, uimi- 
tor, acum e o braserie în locul hanului, numai 
că s-a întins satul pinä aici și-au dispărut pä- 
durile. Să coborim. Se spune că aici trăgeau 
paznicii turmelor de porci, eroii din nuvelă si 
din film, oamenii lui Lică Sämädäu, în com- 
plicitate cu hangiul Ghiţă. lar în partea cea- 
laltă, era moara despre care vorbesc și azi lo- 
calnicii. Un argument că aici s-ar fi petrecut 
acțiunea, la Inand și nu la Ineul de lingă 
Arad, ar fi faptul că procesul lui Lică Săma- 
dău se judecă la Oradea, nu la Arad. lar Mă- 
dărasul spre care mergem e legat si el de po- 
veste, pentru că tocmai între Inand și Mädä- 
ras se întindea înainte „pădurea întunecoasă 
de stejari“, cum o numea un poet al timpului, 


boge in ghinda cu care se puteau. hrăni tur- 
mele păzite de Buzä Ruptä, de Säilä Boarul si 
de ceilalţi. 


— Dar cimpia aceasta, fiindcă din păduri 
n-a mai rămas nici urmă, cimpia aceasta 
piată, ce vă spune dumneavoastră, ca poet? 

T.C.: Pe mine mä fascineazä demult, cim- 
pia are farmecul ei, mai apusurile de 
soare sint superbe, ard. Desi elementele pias- 
tice sint mai putine decit la munte sau la 
deal, această orizontalitate indeamnä la me- 
ditatie, e foarte expresivä si mie imi pare räu 
cä filmele romänesti ignorä acest spatiu, pre- 
ferä, chiar atunci cind nu-i deloc cazul, pito- 
rescul turistic al satelor din zona. Sibiului. 

La intrarea in satui Mädäras, poetul preci- 


concrete Paul Magheru, conferențiar la Ora- 
dea care se numea înainte Maghiar, românii 
transilvăneni care poartă azi numele Maghiar, 
cum e și președintele de c ivă pe care 
îl vom vizita, descind din strămoși care se 
numeau pe vremuri, la mijlocul secolului tre- 


cut, Magheru, refugiaţi din Oltenia. 
Teodor ne apare de la inceput mai 

mult decit virtual al unul personaj, 

fiind și un interpret ai propriului său 


Romantism 

revoluționar 

si 

personaje 
la fata 


model 
locului, 


la 
Cooperativa agricolä 
de productie 


din comuna Mădăras, 
judeţul Bihor 


T.M.: Cum sä nu? Dar Mădărasul era” 
înainte un sat sărac, înconjurat de trei mari 
moșii, jumătate din case erau acoperite cu 
paie, cu trestie — noroiul pină la glezne, 
mulți săteni erau analfabeți. Satul era și este 
aproape în intregime locuit de români, avem 
și citeva familii maghiare. 


Eram trei tovarăşi 


— Cum au fost, pentru dumneavoastră 
Loc = pata st td dă 


— Mi-aduc bine aminte cum am făcut noi 
celula de partid, aici în Mădăras, eram trei to- 
varăși, în anul 1946, primăvara timpurie, prin 
luna martie. Eu fusesem secretar la Frontul 
plugarilor din 1945, cind s-a infáptuit reforma 
agrară si-am împărțit țăranilor pámintul stápi- 
nit pinà atunci de mosieri. Aveam 24—25 de 
ani. Lupta a fost si atunci si mai tirziu activă, 
rapidä, dar important era cá, incá dinainte de 
räzboi, mà puteam baza pe cei din sat si mi 
se pare mie cä má iubeau si aveau incredere 
in mine, incá de pe vremea cind eram munci- 
tor agricol, sef de echipä la 17 ani. Numai in- 
crederea si iubirea celorlalți te pot învăța ce 
sä faci si cum sä faci, într-o situație ca aceea 
— altfel nu știam eu mare lucru, de unde, vai 
de mine! De-abia mai tirziu am fácut scoli de 
partid si alte scoli, mi-am insusit experientä, 
in primii ani, mai ales, fiind abonat la „Scin- 
teia", apoi citind mereu, am câutat sä mä 
pertectionez, să pun mina pe carte și sä intru 
mai adinc in probleme. lar in 1949, cind am 
văzut scris in ,Scinteia" cà apăruseră in alte 
părți ale țării primele gospodării agricole co- 
lective, că așa se numeau atunci, eu după 
„Scinteia” m-am orientat și ce-am făcut? Am 
omn toate organizaţiile din sat, intr-o 

— A fost o idee personală, nu o sarcină 
primită de la judeţ? 

— De la nimeni, pentru că totul era la în- 
ceput, numai citind Scinteia“ și știind noi ce 
vroiam să facem. A doua zi, după şedinţa din 
seara trecută, am făcut o adunare populară și 
le-am explicat tuturor țăranilor, în felul in 


care am putut atunci, gindul, ideea. În două 
zile, m-au urmat 247 de familii. Si am trecut 
la treabă, am făcut inventarul viu și mort, ta- 
belul nominal, cum m-am gindit eu, cum vi- 
sasem, si după ce-am fâcut aceste treburi, 
am dat telefon la plasă, că nu se organiza- 
seră incă raioanele, și atunci au venit tovara- 
sii și au convocat din nou si dinșii adunarea, 
ca să se convingă că e bine făcut ceea ce era 
facut. A fost o adunare generală de constitu- 
ire cu adevărat democratică, liber consimfità, 
toti au semnat apoi cererile in fata consiliului 
de constituire, cu o adeziune totală. Adică 
festivitatea mare a fost! Dar eu eram primar 
şi nu mă gindeam că voi fi desemnat să trec 
si să fiu ales ca președinte al gospodăriei. 
Fără ştirea mea au făcut tovarăşii de la cen- 
tru pregătirile pentru trecerea în această 
funcție, pe care de-atunci incoace o indepli- 
nesc fără întrerupere. 

— V-a surprins această mutare? 

— M-a surprins. 

— Era o retrogradare? 

— Nu m-am gindit la asta, n-am făcut nici 
socoteli cu salarizarea, dar eram surprins şi 
mi-era clar c-o să fie mult mai greu ca prese- 
dinte de gospodărie, decit domn la primărie! 
In sfirșit... Tot ce există azi in sat, tot ce ve- 
deti construit s-a făcut de-atunci încoace. Si 
am crescut, cum s-ar spune, odată cu unita- 
tea, și în lucruri bune și în lucruri proaste. In 
1949, aveam o producție de 780 kg. griu la 
hectar, 1300 kg ia porumb, și 11 tone la sfe- 
cia. Retin datele exacte, că lucram la prima- 
rie, deși nu pot să spun cit de mare era gra- 
dul de exactitate, că nu se cintărea totul pe 
vremea aceea. Cert e că n-aveam vaci, n-a- 
veam porcine, nici ovine, aici n-aveam ce nu- 
măra. Azi avem o avere obsteascä de 
aproape 180 milioane lei, producem chiar 
într-un an nefavorabil 4360 kg griu la hectar, 
în jurul a 8000 kg porumb si 41 tone sfeclă, 
avem 1400 de taurine, 4000 ovine, 1000 por- 
cine si crestem anual peste 3 milioane de 
pui, avem trei ștranduri cu apă termală, con- 
strucţii culturale. Unitatea noastră a fost dis- 
tinsä de două ori cu titlul de Erou al Muncii 
Socialiste. 

MS $i dumneavoasträ personal purtaji acest 
titlu. 


Mult mai de preț e iubirea 


Teodor Maghiar: Sigur că, in tot acest räs- 
timp, au fost mai multe etape, fiecare cu ca 
racterul ei deosebit, a trebuit sä fim mereu 
receptivi la nou, si să avem noi înșine iniția- 
tive. Am avut si greutăți mari, momente difi- 
cile, dramatice. 

— pildă. 

— De pildă, o incercare de dizolvare a 
gospodăriei, la patru ani de la înființare, cu 
139 de cereri depuse in timp de 15 zile, in 
1954, cind ne-au scos afară din cămin, pe cei 
din conducere. Cei care au inaintat cereri au 
si fost eliberaţi din gospodărie. Rämäseseräm 
ceva mai mult de jumătate. S-a propus apoi 
să fiu schimbat, de șapte ori a analizat cole- 
giul de partid satul nostru, a trebuit să pre- 
zint o listă cu 12 propuneri de președinți în 
locul meu. S-a convocat o adunare și nu mä 
mai aleseseră nici măcar în prezidiul ședin- 
tei... 

— Atunci nu vä mai iubeau consätenii? 

— Ba da, cä nu ei voiau sä mä scoatä. 
S-au sculat 22 la numär si au spus, tovaräse 
prim, dacä il schi i pe tovarășul Maghiar, 
toti iesim din rie! Eu luasem cuvintul 
primul, cá nu eram deloc de acord cu niste 
idei prin care m-au înțepat, imi puseseră 
niște lucruri în circă, care nu erau adevărate. 
Si după ce au vorbit 12 din cei 22, prezidiul a 
început să se întrebe: — Ce facem cu hotări- 
rea de la regiune? Că se hotărise deja scoa- 
terea, dar au trebuit să facă ce voiau oame- 
ni. 

— Deci iubirea a fost mai tare. Dar vi s-a 
intimplat vreodată sä và confruntat! cu situa- 


Teodor Maghiar, 
Erou al 
Muncii Socialiste: 
„Dacă cineastii 
ar cunoaste 


mai bine tara, 
am avea 


filme mai multe 
si mai bune 
despre ţărani * 


jä mai fără soluție, a trebuit să renun- 
fati la unele idei? 


— Ca să făurești ceva, dacă nu poti singur, 
te mai-consulfi cu alţii, dar tot nu cedezi din 
ideile si principiile pe care vrei sä le finali- 
zezi. 


— Cind o hotärire şi ali și dat ordine 
în consecință, dar vine cineva și vă spune cà 
EA ewe dia i ala an tab s) imd: 
rea 


— Nu, odată ce am hotărit, fie că e bine, 
fie cà e râu, merg înainte. 


Ziua pentru mine 
a fost totdeauna scurtă 


— Vă referiji mereu la probleme de pro- 
ductie. 


Teodor : Dar nu e normal? Nu de 
asta depinde totul? Sá se creeze un belsug, 
sä invingem greutätile? Noi am crezut tot 
timpul că sintem o țară bogată și trebuie sä 
dovedim pină la urmă că sintem. Asta nu in- 
seamnă că nu avem si probleme sociale. 
N-am reușit, de pildă, să reținem o parte din 
tineret in sat. Mai ales că din primele coope- 
rative, în primii ani '50, s-au recrutat foarte 
multe cadre pentru alte sectoare. Încă de la 
început, de la noi din sat au plecat, în vreo 
două toamne, cite 40 de băieţi la diverse școli. 
Päi 80 de fecior: care să iasă dintr-un sat in 
doi ani si să nu se mai întoarcă, e ceva! Si au 
plecat si fetele. Cind eram noi flăcăi, eram 
multi flăcăi in sat. Erau hore, era dans dumi- 
nica, era mare bucurie pentru ei. 


— Acum nu mai sint hore? 
— Nu mai sint. 

— Nici dansuri, larna? 

— Nici iarna. 


Continuare in pag. 20) 


Valerian SAVA 

in colaborare cu 

Dumitru NEGRUTIU 
redactor sef adjunct si 
Dimitrie BALAN 

redactor la ziarul „Crișana“ 


corespondenţă 
din Leipzig 


Filmele lumi 
pentru pacea lumii 


Un festival în care pacea 
a devenit o nobilă obsesie 


| n seara inchiderii festivalului, porumbei de 
aur si de argint — trofeele competitiei — isi 
luau zborul din sala Capitol, deasupra Leip- 
zigulut-gazda, cátre cele cinci continente cu 
premian). si tot în aceeaşi seară pátcundeau 
n tacere pe pamintul Germaniei federale ra- 
chetele cu rază medie, transtormindu-1 într-o 
posibilă rampă de lansare a morţii spre Eu- 
ropa. „Nicht Euroshima", întiineai scris la tot 
pasul, pe zidurile străvechiului oraș studen- 
tesc străjuit de înaltul turn al Universităţii 
Kar! Marx și de clopotul catedralei Sf. Tho- 
mas în care se odihnește Johann Sebastian 
Bach. 

Zilele şi nopţile proiectiilor de la Capitol si 
Casino cu cele 300 de filme documentare, și 
de animaţie venite din 63 de colțuri ale lumii 
au fost tuiburate da vestea pe care orice om 
cu rațiune părea s-o retuze, in numele ratiu- 
nii: votarea in Bundestag a amplasării rache 
telor pe teritoriul RFG. „Festivalul nostru 
avind ca deviză „filmele lumii pentru pacea 
lumii” si drept simbol porumbelul lui Picasso 

este arma noastră impotriva razboiului ce 
se pregateste” conciudea la mitingul de pro- 
test al celor 1 000 de cineasti și gazetar: par- 
ticipanti la a XXVI ediţie a Festivalului inter- 
national de filme documentare si de animatie 
vicepresedintele juriului de la Leipzig, Kari 
Eduard von Schnizler. „intr-un asemenea 
moment, mi-e rusine cà sint nemtoaicä" mär- 
turisea Christine Teelen Venskat din RFG 
„Dar acestor domni cu mánusi albe si consti 
inte negre de la Bonn nu le-a fost deloc ru- 
sine cind au votat impotriva vointei majoritätii 
poporului meu. Vom lupta, pinà cind deviza 
iubitorilor de pace va deveni realitate: afarà 
cu rachetele nucleare de pe pàmintul ţării!” 

Joan Harvey din SUA, cunoscutä actritä si 
regizoare de film, autoarea — printre altele — 
a premiatului la editia anterioará, documentar 
De la Hitier la M.X. (in care descoperä legà- 
tura intre vechile proiecte de rachete din al! 
doilea räzboi mondial si cele mai noi arme 
nucleare) se adresa adunärii si in calitate de 
mamá: „Am șapte copii si nu vreau să-i vad 
în pämint. Indiferent de virsta lor, ei vor ies 
cu mine în stradă, alături de noi toţi și vor 
protesta“ Ridică-te și protestează e cintecul 
care a dat titlul filmului cistigätor al „Porum- 
belului de aur" de anu! acesta semnat de doi 
tineri din RFG: regizorul Klaus Volkenborn si 
operatorul Johann Feindt. In timp ce la Bonn 
se fac pregätiri pentru primirea presedintelui 
Statelor Unite, pe uriasul stadion al Berlinulul 
de Vest se desfäsoarä o puternicá manifesta- 
tie antiräzboinica la care is! dau concursul 
cintáreti si dansatori din toatä Republica Fe- 
deralä, alături de oaspeţi străini. Reportajul 
spectacolului, paralel cu reportajul pregätiri- 
lor de primire, e filmat cu nerv, inteligență 


Cel mai larg front cunoscut în istorie: 
coaliția antifascistă (Anthony Quinn în 


Tunurile din -Navarone) 


meni nu ne ocrotește/. „Tineri, nu vă lăsaţi 
inselati/ Ridicati-vä si protestati* cintă cu 
energie transmisä frenetic stadionului cu mii 
de tineri sculati in picioare si fredonind. La 
același miting filmat iau cuvintul mame cu 
copii în spate, bătrini cu chipuri marcate care 
nu pot spune decit atit: „Ceea ce am trăit noi, 
nu trebuie sä se mai repete". Un fost generai 
NATO avertizează asupra morţii nucleare 


an care nu mai e doar al tineretu 


„Nicht Euroshima! 


e 


€ O cunoscută regizoare americană: 
„am şapte copii si nu vreau să-i văd 
pămînt!“ 


O Aplauze pentru filmul românesc: 
„Si vis pacem para pacem“ 


umor. Fanfara cintä la Bonn, noi nu auzim 
decit sunete distorsionate, o parodie a parāzii 
oficiale. Un politician american incepe sä pe 
roreze — probabil despre „armele defensive" 
— si pe cuvintele lui regizorul monteazä o 
probă de microfon: 1, 2, 3, numárátoare nor- 
mala, încă nu inversă, ca in momentul lansà- 
rii rachetelor. Un tinär cintäret — pantalon! 
de piele, cataramä lucitoare, privire tristă — 
tristă — constată pe note: Nimeni nu ne iu- 
beste/ Europa e prea bätrinä/ Asia e prea de- 
parte/ Africa e prea fierbinte/ Canada cu 
mult prea rece/ Nimeni nu ne intelege/ Ni- 


P. filmului cu mesaj antiráz- 
boinic, in definitiv ia fel ca al oricárui gen 
cinematografic cu tematicá socialá este 
de a-si comunica in chip convingätor me- 
sajul, pástrindu-se fidel, totodatà, modali- 
tätii de expresie originare. Ceea ce, mai 
mult decit o conditie de simultaneitate, 
este o necesarä interdependentä. Dacä ar 
rámine inoperant la nivel artistic, un ast- 
fel de film ar risca sä-si atenueze impac- 
tul ideatic la intilnirea cu spectatorul. Cit 
priveste formula epicä, ea apare, mai in- 
totdeauna ca un contrapunct, dorinta de 
pace fiind sugeratä, adica — prin compa- 
ratie cu imagini evocatoare ale rázboiului. 
Varietatea genului va fi, deci, din acest 
punct de vedere, limitatä, insä depäsirea 
valorică a mediei se va face tot in interio- 
rul seriei. 

Demonstratia e aproape idealä in ciclul 
„filmul si pacea", găzduit in sala „Studio“, 
cu o selectie suficient de acoperitoare 
pentru compartimentele filmului de ráz- 
boi. Cele sase pelicule programate (desi- 
gur, nu singurele sase posibile) sint tot 
a modalitäti de cinema (nici ele uni- 
cele). 

Cap de listä, Mondo umano oferă, de la 
inceput, o perspectivä mai largà proble- 
maticii grave a räzboiului si päcii, inse- 
rind-o tabloului panoramic al eforturilor 
depuse pentru salvgardarea civilizaţiei. 
Montajul imaginilor „de arhivă“, tinind de 
cinematograful documentar, face pene- 
trantă pledoaria filmului pentru o condiţie 
umană demnă, viabilă doar într-un climat 
de pace. Mai mult decit orice ficţiune sau 
chiar reconstituire, autenticul realităţii 
poate cistiga partizani pentru ideea in 
Slujba căreia se pune. Fictiunea, cum isi 
propune să fie subiectul din Sub patru 
„steaguri, deși o ficţiune ușor de revendi- 

cat de istorie, un capitol care — cu sensi- 
bile modificări — ar putea fi extras 
dintr-o pagină sau alta a cronicii de răz- 
boi. Şi reconstituire valorificind, deci, 
cronica însăși, cum o face Tora! Tora! 
Tora! unde imaginaţia este chemată doar 
să pună tuse de culoare acolo unde do- 
cumentul riscă tonalitatea unui proces 


Pentru o lume mai umană 


pregătită în uzinele din Florida: „Oameni, nu 
va lăsaţi inselati“. Vizitaţi Europa atita timp 
cit mai există — se intitula un scurt metraj a! 
tárii-gazdá, remarcabil prin ingeniozitatea, 
concizia şi limpezimea mesajului. Scrisori, 
scrisori din toată lumea, sortate pentru Eu- 
ropa, stampilate, expediate: adresantul e cu- 
noscut, legátura omeneascä stabilità. De 
ajuns un scurt-circuit si scrisorile se chir- 
cesc, calcinate, minunate ilustrate de orase 
pier in flácári, adresele se topesc intr-o mare 
de foc, Europa numai existä, s-ar putea ca 
intreaga planetă sa sară in aer. 


verbal. Nu astfel se intimplá in Tunurile 
din Navarone, dar aici granita cu fictiu- 
nea este mutatà pe teritoriul acesteia, di- 
versiune permisä de caratterul mai episo- 
dic al subiectului de sorginte belicä. Ce 
ie uneste pe ultimele trei pelicule e tenta- 
tia spre expresia dinamicä a actiunii ca 
scop in sine, avind drept rezultat deplasa- 
rea centrului de interes de la problema- 
tica majorä a räzboiului la cea minorä a 
aventurii. Captarea atenției nu se mai 
face la nivelul semnificației, ci la cel al 
spectacolului. O pozitie oarecum aparte, 
fiind preluatä de la un faimos exemplar li- 
terar, ocupä Nimic nou pe frontul de vest, 
ecranizare recidivatà, ceea ce ii máreste 
credibilitatea, indiferent de gradul de in- 
ventie epicà, fie ea a cärtii ori a filmului. 

Ca transferul dintre arte nu-i un handi- 
cap pentru cinema, o dovedeste Zboará 
cocorii, care a fácut dintr-o piesá de tea- 
tru o mostrà de limbaj filmic si de simtire 
artistică. Nu-i necesar întreg filmul — 
desi el este, tot, întreg, o capodoperă — 
pentru a-i defini sensibilitatea cu care 
acuză războiul ca pe o crimă, şi nici pen- 
tru a-i releva plasticitatea sugestivă a 
imaginii cinematografice. E suficient un 
plan, o singură mișcare de aparat, acolo 
unde privirea și emoția ating paroxismul. 
De la prim-planul fetei in autobuz, mer- 
gind să-și caute iubitul la centrul de mo- 
bilizare pentru front, coborind odată 
plonjeu să traverseze bulevardul brăzdat 
de tancuri, pină la un plan depărtat, pier- 
zind-o cu durerea ei in fundul cadrului, 
mică, între șenile și cer... De la un destin 
firav, prins într-o privire care-l ignoră, 
pină la un destin coplesitor, care-l im- 
plică inexorabil o singură mișcare, de 
mecanism și dramatism, o deschidere co- 
nică dinspre. neliniștea solitară spre tra- 
gismul universal. Între un prim-plan si un 
plan de ansamblu, pe traiectoria fluidă 
care le unește, au incäput o istorie și o 
artă. Aceasta poate fi șansa cinematogra- 
tului de a se aplica pe o idee. De pildă, 
ideia nobilă, ideia supremă, a păcii. 


Sergiu SELIAN 


Pacea: ca 


Niciodată Hibakusha! este concluzia (Și ti- 
tiui) unui documentar canadian premiat. Re- 
gizorul Martin Duckworth reușește să-i facă 
pe supraviețuitorii unei explozii nucleare 
să-şi iasă din tăcerea lor de atitia ani şi să-și 
amintească în numele suferinței lor, al peri- 
colului unui alt cataclism nuclear. Mărturii 
zguduitoare ale unor oameni care incerca- 
seră ani de zile să nu-și reinnoiască durerea, 
vorbind, dar care, acum, simt că trebuie să 


. avertizeze, măcar in ultimul ceas, omenirea. 


O altă rază de lumină, de speranţă în ra- 
tiune a pătruns pe ecranul cinematografului 
Capitol" o dată cu filmul românesc semnat 
de Titus Mesaros Si vis p para pa- 
cem prezentat in dimineata zilei de-23 noiem 
brie. Aplauze pentru excelenta idee a filmu- 
lui-parafrazà a dictonului războinic „Si vis 
pace para bellum" si pentru intreaga demon- 
stratie in imagini a felului in care ROMANIA 
si presedintele ei NICOLAE CEAUSESCU isi 
manifestä vointa de a träi in pace si prietenie 
cu toate popoarele lumii. Initiativele si propu- 
nerile de pace ale tärii noastre formulate la 
marile foruri internationale, ca si secventele 
de muncä, de constructie intensä sugerind 
efortul unui popor pasnic care n-a declansat, 
niciodatà un räzboi impotriva altui popor 
transmit sălii un sentiment de echilibru.. li- 
nişte si. încredere in forțele constiente ale 
omenirii. Dar asupra selectiei noastre prezen- 
tate la Leipzig, ca si asupra altor filme din 
acest festival al-pácii si prieteniei vom reveni 
într-un număr viitor. 

Si din nou reälitatea curentă; peste două 
mii de oameni de artă din Leipzig, actori, re- 
gizori, scenografi, scriitori, pictori, ca și oa- 
meni de știință din universitatea Karl Marx 
și-au spus în aceste zile de maximă încordare 
răspicatul lor cuvint împotriva guvernelor mi- 
litariste. În căutarea aceleiași mobilizări de 
conștiințe; două regizoare din S.U.A. au intre-- 
prins o anchetă printre cei care lucrează în 
orașul — „copilul favorit" al Pentagonului, 
Orlando, din Florida, la uzinele Martin Ma- 
rietta care scot ultimul tip de rachete Per- 
shing li. Ce gindesc despre munca lor cerce- 
tätorii şi tehnicienii acestor uzine de coș- 
mare? Răspunsurile lor au fost diferite, dar 
ale spectatorilor de bunä-credintä, care au 
väzut intr-una din proiectiile festivalului din 
acest an filmul intitulat ironic Oragul viselor 
— Orlando, räspunsu! a fost unul singur: o 
lume nebunä, nebuná isi pregäteste sinucide- 
rea si măcar acum, in ceasul ultim, să fim 
conștienți de acest pericol. Un alt film — 
apocalips, ca cel a! lui Coppola, realizat chiar 
ta casa lui de producţie de către doi tineri re- 
gizori și prezentat intr-un program specia! de 
la ora 12 noaptea — tocmai bun pentru „coş- 
marul de la miezul nopții“ — se intitula stra- 
niu Koyaanisqatsi cuvint care (ni s-a expli- 
cat) înseamnă in limba pieilor roşii: O viaţă 
nebună, o viaţă trăită in dezechilibru, in de- 
clin, la întîmplare, fara control, inconștientă. 
Si iat-o, această lume accelerată în proiecţie, 
lume minată de o nebunie interioară, inghe- 
suindu-se în metrou, urcind și coborind sute 
de scări, agitindu-se fara rost, cu pachete in 
braţe, îngropaţi în pachete, oameni trecind 
unii pe lingă alții fără să se vadă, să se pri- 
ceapă, să se ajute, apărind și dispărind ca în- 
ghititi de neant, lăsind în urmă metropola 
goală, cu zgiriie norii neatinși, oraș fantomă 
bintuit de fantome, cufundat în tăcere, in 
groază. Uimitoare panoramice filmate de sus, 
din helicopter îmbrățișează peisaje stranii de 
munţi impietriti, schelete calcinate, dintr-un 
great canton înspăimintător prin liniștea lui 
ca de pe altă lume. După o muzică electro- 
nică nebună si ea, tăcerea instalată în final se 
intinde ca un coșmar din care nu te mai poti 
trezi, ai striga dar nu te aude nimeni, plonjezi 
in vid, in nefiintä, in eternitate. Mai optimist, 
filmul premiat, reluat in proiecția festivitätii; 
Ridică-te și protestează“, iti räsunä în urechi, 
mai incurajator. În sfirsit, sunet, sunet ome- 
nesc, cintecul devenit film, filmul devenit 
premiu, premiul devenit porumbel al păcii și 
a! solidarităţii popoarelor Alice MÁNOIU 


filmului 


leit-motiv al 
i: meri 


lui Gopo, Trei 


"TT 
- H 
ite Lig 


ppr "TT 

iple ippen Et y 

aliii Hill 
pisii 


jq ji LI 
dif š Haan 
india Halti 


TT Hen ennyi 
HET THU 


akku yA 
mo aet ij ida 
TT. uU 


true 


ma NEEN 


a Scenariul, Constantin 


i pen 


i I 
ill T T 


Bini 


de lun 


am avut o 


ani în urmă ohan yi reale alea 
milie, pe fată o chema Daniela Bratu, cu care 


ae n cu ui arena si pentru adolescenf, 


L xL 
lipi j| ERN i 


TEITÄ 


in vacantà 
eee därilor, 


Muschetarii 


mug 
E mini 
iji 3 a à Í n 


Hh ji 
| 
! 


a piu cu care se peau Benzile 
Ma Me „m 
e eins DE ME AE 
| (se orientau dupà semnele cerului), stiau sà 


m 
3 
E 
zi 
= 
Sa 
m" 
E 
`= 
° 
O 
e 
< 
E 
o 
e 
3 


ul tău, Anca 


Întoarcerea 
Vlasinilor 


hili 


š 
= 


r 


pinà in timpul no 


Viașinii fiind 


i ilit 


n 


Filmecus 


Emi ° 
i 8i siad Ht 


i 
i 
litri Et: lita i 


De dra 


n 
x H 
ja UÄ 
; 
ihi 


naristä la toate aceste hime). 


Horia, 


Intrusul* 


romanul 
baraj 
Scenariul şi re- 
M ntaa n 


nu e 
> 


unui viitor 
A 
Mircea Veroiu 


"e 
Scenariul si regia 


temelia 
Prietenia, ca fortá de luptä 


Dacá dragoste 


scenariul: 


n 


Vn # 


Aniversari istorice. 
Omagiul cineastilor 
Patruzeci de trepte 


m Í HEI l 


à = 


Tm i 


23 August1984 
0 bucatá de piine 


PMH IEEE z 
THEE tili (all 
iA e dH i m 
Ht: i$ funt ipti i i 
i i 


gii 


inuá 


'elatiite d in 
a romanilor 


militari si civili — care apără cu pretu! vie- 


tii postul de radio). relaţiile cu inamicu! lată 
poveştu 


= 
e 
e 
Q 
"C3 v 
= 
La 
ade 
eG 
[^ 


capitanul roman 


MET 
li i 
agde 


ur 
pug iil ul 


ti 
petrece 
dupä 
ntrebäri la 
care se 


Emisia con 
AH me! cum? 
film Emisia 

inceperea 
(si 
statia 


j 


Oi 


23 August 1944 


TT 


itanta a faptelor. ci mai ales pe r 
fre personaje (rezistența eroica 


| 


doar un fir ai 


na 


$ 


Miezul fierbinte 


pastorală” 


v 
m 
EP 
&. 
ç 


O 


ji 
"i 


$ 


.. 


Tm 


"ug 
"f 


să 


ni i E 


TERI 


= 


Foto: Victor STROE 


i 


hissin 


in premierä 


E... scriitori — fericitii! — pe care-i re- 
cunosti dintr-o ochire. Privirea nu fuge la ca- 
Teri paginii în căutarea semnăturii, citesti si 
n tine se rostește singur numele celui ce a 
scris-o. D.R. Popescu este un asemenea scrl- 
itor. Există regizori — fericitii! — pe care-i re- 
cunoști dintr-o secvenţă, citeva imagini va- 
zute si arătate într-tin fel anume pot tine ori- 
cind loc de semnáturá. Alexandru Tatos este 
un asemenea regizor. Dacă un film de Tatos 
este realizat după un scenariu de D.R. Po- 
pescu, atunci atenţia trebuie concentrată pe 
evenimentul creat de intilnirea a două lumi 
care se unesc intr-un. proces subtil de imbo- 
gätire a sensurilor prin completare. In urmà 
cu cijiva ani, evenimentul s-a numit Dulos 
Anastasia trecea. Acum, Fructe de 
Primul era prilejuit de ecranizarea unei nu- 
vele. Actualul se bizuie pe „o pagină” scrisă 
pentru film. Există o diferență? Și dacă 
există, trebuie neapărat strigată pe nume? 
După părerea mea, nu. Atit ecranizarea, cit și 
filmul pe un scenariu original vorbesc cu 
aceeași tärie despre o întiinire fericită între 
doi artiști care știu și pot vorbi împreună fără 
să se incurce, fără sä se dubleze, fără sä in- 
cerce să-și acopere glasurile. Doi artisti cu 
m de sine si de celálalt in egalá mäsurä. 
ntilnirea este fericită, iru că între cei doi 
circulä fluidul binecuvintat al intelegerii reci- 
proce si al intek i impreunä. Ceea ce vrea 
sä spunä D.R. Popescu prin vorbe, vrea sä 
spună si Tatos prin imagini. Întilnirea este te- 
ricitä, pentru că scriitorul nu are orgoliul bol- 
nav, ci sänätos; orgoliul lui nu este sä triumfe 
opera lui, ci opera comunä, filmul sä triumfe. 
Întiinirea este fericită, pentru cà regizorul stie 
să-l citească pe scriitor si să-l traducă in lim- 
bajul filmului, fără să-l trădeze. lar acest lu- 
cru se simte poate mai puternic într-un film 
fără repere literare, ci doar derepopesciene. 
Pentru cá, ce vorbește acest Fructe 
de pădure realizat pe baze strict cinemato- 
grafice, dacă nu despre lumea de idei a scrii- 
torului? Despre nevoia de dragoste, despre 
dorul de puritate, despre visul ascuns in cea 
mai umilă făptură, despre ideal și sacrificiul 
pe care-l cere idealul de la cel ce pornește in 
căutarea lui, despre aspirația spre înalt, care 
începe întotdeauna pe pămint, de la pămint, 
uneori de la rasul pămintului, despre viața 
așa cum este ea și despre viața așa cum și-o 
dorește omul — uneori asa cum și-o face el... 
Filmul începe cu o imagine care cuprinde 
exact ideea de aspirație spre inalt, de ridicare 
deasupra condiţiei date: un vagonet gol urcă, 
urcă încet printr-un tunel de verdeață verti- 
cală, de copaci drepți 
cușul pare fără capăt. Dar oare nu fără capät 
este urcușul unei vieţi de om cit este inca 
viață? Vagonetul pare tras de o putere miste- 
rioasă spre înalt, spre cer, muzica subliniaza 
nostalgic misterul inältärii, nostalgic, pentru 
că autorul stie că zborul acela spre înalt 
n-are mister, el este rezultatul unei mișcări in 
jos, vagonetul gol urcă tras de un vagonet in- 
cărcat cu lemne care coboară mereu, mereu, 
spre un „paradis“ al copilăriei locuit de o 
fată, mamă pentru fraţii orfani de mamă, de 
un tată bătrin și de un cal cu nume de om: 
lon. Un Gheorghe și un lon muncesc aici, in 
creierul muntilor, in aceastä lume desprinsä 
de lume. Aparent desprinsä, pentru cä, in 
fond, lumea este aici, trece mereu prin apro- 
piere, in camionu! celor doi certati cu — 
Lumea din afară este prezentă si prin băieții 
care-și fac armata prin preajmă. Lătratul ciF 
nilor și lătratul armelor automate, chiotele 
copiilor și sudalmele unui tată supărat cà i 
s-a incurcat fata cu un militar, ciripitul păsă- 
rilor şi tusea motorului de camion se intil- 
nesc firesc în coloana sonoră, sugerind o îm- 
pletire de lumi, dar și pericolul încă nelàmurit 
pe care ea, împletirea, îi conţine. izolarea 
este de suprafață. Muntele nu este un adă- 
post sigur nici pentru jivine, darămite pentru 
om, darämite pentru fata care-și indeplineste 
rolul de mamă pentru fraţi, ca o prefigurare a 
rolului de mamă a unui copil-fruct al pădurii. 
Vagonetul acela care traversează filmul în 
toate anotimpurile, cind plin. cind gol, cind in 
sus, cind în jos, vagönetu! care aduce lemnele 
sau duce indrägostitii într-o iluzorie cale spre 
cer, este însuși destinul. Pentru fiecare om — 
sugerează blind autorii — destinul are chipul 
lumii pe care o locuiește. Fiecare soartă este 
cum este, dar mai este și cum și-o face omul, 
completează ei, derulind povestea unei fete 
rănită de lumina iubirii în paraleli aproape cu 
povestea unei femei rănită din lipsa iubirii, 
magnificul personaj al fotogratei, creat cu 
dureroasă vibraţie de Mariana Mihuţ. lubirea 
şi caricatura ei, iubirea și ofensarea ei, iubi- 
rea și ispășirea ei, păcatul din iubire și salva- 
rea prin iubire sint repere familiare nouă în 
opera lui D.R. Popescu. Dar și în opera lui 
Alexandru Tatos, dacă ar fi să amintesc doar 
Mere roșii si Secvenje. Ca si puritatea în 
echilibru cu lipsa de puritate; ca și sublimul 
în luptă cu derizoriul; ca și forța de supravie- 
tuire în luptă cu slăbiciunea; ca si speranța, 
în luptă cu resemnarea; ca și victoria omului 
asupra propriului destin, o victorie pe munţi 
de zgură, dar nu mai puțin victorie pentru 
asta; ca şi simburele de umor, tare dar amar, 
amar, dar tare, rezistent adică, la colții, oricit 


i înalți — fericitii! Ur-. 


de ascuţiţi si de puternici ai vieții. Tatos 
ocrotește cu grija acest simbure comun de 
umor vecin cu ironia, îl cultivă și-l face să ro- 
dească secvențe de o ciudată frumusețe, 
stranii îmbinări de ris si plins, de blindete si 
duritate, de voiosie și tristețe grea. Secvența 
la fotograful de lux din pădure (rapel la o bi- 
juterie literarä semnatä D.R. Popescu si nu- 


de protesie si un gäinar de profesie si unul si 
altul visind, in tainä, la nunta cea adeväratä 
Uritul, grotescul, stupiditatea, derizoriul, to! 
ce insoteste fiinta umaná in drumul ei spre 
propria-i formà, spre forma idealá este mereu 
arătat, - subliniat, executat. De fapt, executat 
prin devoalare. Personajul gelatinos al frumo- 
sului iubit (Cornel Mihalache), dornic sä se 


Fotografia unei „fotografii de familie“ semnată D.R. Popescu şi 
Alexandru Tatos (cu Manuela Boboc, Nicolae Diaconu şi Cornel Mi- 


halache) 


mitä „Fotografii de-familie")-in:care, pe un 
fundal fals, un ecran cu munți pictaţi, se in- 
timplă prima intilnire între Amalia și Simion, 
inceputul unei false iubiri, al unei iubiri pe ju- 
mătate, așa cum sugerează și decorul; sec- 
venta nașterii în gară, in tipetele femeii ii 
concurenţă cu zbieretele șefului de gară, și in 
prezența copiilor adunaţi, curioși, la fereas- 
tră; secvența nunţii pe bani între o mireasa 


N 


așeze intr-un „univers. stabil", drept care se 
sustrage abil din buclucul unei iubiri de-o 
vară, ca o ploaie de vară; personajul opac al 
mamei care se bucură la nunta faisă, dar stă 
ca un cioclu la adevărata nuntă a fiului; per- 
sonajul grotesc al omului cu grapa care 
cere dovezi de feciorie si mirese! de profesie 
si miresei — mama; jalnicul flácàu tomnafic, 
mic afacerist si mare insingurat; fostul pușca 


cronica imaginii 


Dacá povestea fetei seduse si abando- 
nate s-ar fi petrecut la o ar fi avut un 
aer meschin și banal. Destinul ei n-ar fi 
imbrácat acea tentá de predestinare pe 
care i-o dă izolarea in mijlocul naturii, 
într-un loc unde se ajunge pe un singur 
drum care urcă spre -cer (minunat 
leit-motiv vizual). Inocenja ei nu s-ar fi 
tradus printr-o mină care-și prinde gingas 
o floare de cimp în păr (prim-plan într-o 
lumină caldă de amurg de vară). Tăria ei 
n-ar mai fi semănat cu neclintirea copaci- 
lor care străjuiesc permanent zarea (com- 
poziția cadrelor dă pondere egală oame- 
nilor si pădurii). Compromisul ei n-ar mai 
fi fost anunţat de trunchiurile acelorași 
copaci, doborili și jupuiti de coajă, care ` 
coboară din cer spre pämint (repetate 
planuri-detalii de o concretete aproape 
tactilá). Plasind povestea in creierul mun- 
filor, natura devine martorul mut al ciclu- 
lui vieţii: zămislirea copilului „din mure", 
nașterea lui în scutecele albe ale zăpezii, 
posibila moarte în imensitatea unui ori- 
zont crepuscular spre care gonesc două 
paralele de fier. Oamenii cu gesturile lor 
simple și mereu aceleași au imprumutat 
cite ceva din măreţia pădurii, din singură- 
tatea cetii și din resemnarea pietrelor. Li- 
niște și echilibru — acestea sint coordo- 
natele cadrelor de o frumuseţe austeră și 
plină de tristețe, tristețea vieților irosite 

Firește, gindul nostru cinefil ne poartă 
uneori spre Siberiada, după cum, in final, 
planul general al nuntașilor, care ies de 
sub plasticul sopronului si pornesc in ur- 
märirea calului, are o notä fellinianä. Dar 


mai interesante ar fi trimiterile la insäsi 
filmografia cuplului Tatos-Mihäilescu. 
Muscata din cerdac, patä insingeratà pe 
fundalul cenușiu al unei zile ploioase, 
amintește de o altă muscatä într-un alt 
cerdac în zorii unei zile de vară din Dulos 
Anastasia trecea. Chipul Manuelei Boboc, 
prin armonia trăsăturilor, puritatea zimbe- 
tului și tristețea privirii, amintește de cel 
al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este 
tipul de frumusețe care sugerează cel mai 
bine realizatorilor acel amestec de ino- 
cenjà si obstinare caracteristic ambelor 
eroine). Ca si în Dulos Anastasia trecea, 
există o predilecție pentru portretul femi- 
nin — cu rol de semn de punctuație — 
surprins in diverse momente ale zilei, in 
plinä luminä (secventa mulsului) sau in 
semiintuneric (despärtirea de lingä mocä- 
nifá). Hora din-virful munților isi află pe- 
rechea într-o altă horă pe malul Dunării. 
lar lumea circiumii, a vinzătorilor de ali- 
mentara și a pozarilor se înrudește în de 
aproape cu cea din 

Cu Fructe de pădure colaborarea dintre 
Alexandru Tatos și Florin Mihăilescu a 
ajuns la cel de al cincilea film. Mai impor- 
tant este însă cà, de data aceasta, se 
apropie de perfecțiune. 


Cristina CORCIOVESCU 


Fructe de pădure 


riaș pocăit pe linga o responsabila de alimen- 
tara. Într-o balanță imaginară, pe celălalt ta- 
ler autorii au așezat, cu eerie că talerul 
se va inclina sub greutatea lor, ființa fragilă a 
Amaliei și făptura bolovănoasă a lui Orgon 
Puritatea vulnerabilă, alături de forţă, o forță 
de fier, în stare să dărime orice. Chiar și pre- 
judecätile. Cinematografic, Tatos a încercat 
si a reusit sä punä in stare de functionare un 
mecanism greu de stäpinit: acela al totalei 
lipse de experiență însoțită cu marea expe- 
rientà actoriceascä. Dacá ar fi fácut un pariu, 
ar fi cistigat. Bine condusă — dar ce nouta- 
te sä fie asta cà Tatos stie sá-si conducä ac- 
torii protesionişti sau ne — Manuela Boboc 
ráspunde cu exactitate milimetricä cerintelor 
rolului, reusind o demonstratie de fora si 
maturitate interpretativà. Dacä ar fi sä-mi 
sprijin afirmaţia pe o sinqurá secvență, aceea 
a nașterii, piatră de incercare pentru orice ac- 
tia incercatà, ar t ae ajuns: dar mai sint pri 
virile ei, si tácerile, si zimbetele sperioase, si 
gesturile atit de ale personajului, ale acestei 
Amalii care parcurge, intr-o singurä vará, 
drumul greu de la nevinovăție la ,pácat", de 
la nio la resemnare. Alàturi de ea, talen- 
tul lui Jon Fiscuteanu nu se risipeste in zadar 
si Grigore, incilcitul sáu personaj isi gáseste 
toatá ratiunea de a fi astfel si nu altfel. 
Un film de Tatos inseamná intotdeauna un 
film care tulbură, nelinisteste. miscä gindu- ` 
rile, imbogáteste simtirea, sensibilizeaza. Un 
film de Tătos inseamna un him de atmostera 
Decupat intr-o mișcare amplă, simfonică, fil- 
mat cu extraordinară atenţie la specificul tie- 
cărui moment (imaginea Florin Mihăilescu), 
în decoruri care sporesc rind pe rind poezia 
şi proza filmului (Dragoș Georgescu), cu o 
coloană sonoră care aza tot timpul su- 
medenia de legături posibile intré personaje 
(Sotir-Caragatä), imi it de muzica tan- 
dru-sfisietoare scrisä de Lucian Metianu si 
încredințat unor actori care-şi infeleg exact 
partiturile, care isi iubesc partiturile astfel in- 
cit nu lasă să le scape nici o nuanţă (aș mai 
cita, spre completarea „tabloului“, pe nea 
Ciovică interpretat de lon Besoiu la tensiu- 
nea unui personaj principal, dar si pe Nicolae 
Diaconu, interpretul tatălui, neprofesionist, 
un alt posibil pariu ciștigat pentru Tatos în ce 
privește alianţa intre profesioniști și neprofe- 
sioniști) cu toate aceste date generos oferite 
de regizorul său, Fructe de pădure iși ciștigă 
lesne atmosfera unui film de Tatos. Cu un 
ceva în plus, care-l desprinde din plutonul 
celorlalte. filme ale regizorului, îi dă un aer si 
o aură anume. Ceva tainic învăluie prima 
parte a filmului și impinge povestea într-un 
timp fără timp, într-o eternitate a eternelor 
povești de dragoste. Chiar și după ce miste- 
rul se destramă și povestea își mărturisește 
apartenenţa la zilele noastre, aburul de vesni- 
cie rămine incă ușor agăţat de umerii ei. Se 
prea poate ca la rezistența acestui văl de 
mister să contribuie și multele täceri care se- 
pară vorbele, tăceri pline, pentru că între ele 
se strecoară si gindurile nerostite ale perso- 
najelor, ale autorilor, transmise într-o per- 
fectá stare de comunicare spectatorului. Se 
prea poate ca acel mister sä fie intretinut si 
de multele detalii care însoțesc mersul po- 
vestirii şi creează mereu canale de comuni- 
care cu alte idei posibile. La inceput, Amalia 
își poartă cel mai mic frate în brațe si la in- 
trebarea lui Grigore, cind l-a făcut, ii răs- 
punde cu o candoare täräneascä, „joi! si 
este exact felul în care devine ea mamă: de 
pe-o zi pe alta. Simion vine la ea prima oară 
trecind prin jocul copiilor de-a baba oarba, 
tot astfel vine și Grigore în final, dar, printr-o 
inteligentă răsturnare a adevărului, cel care 
intră în joc este Simion. Trenul o duce în 
căutarea lui Simion, pe o cale ferată se culcă 
să moară, copilul îl naște într-o haltă, venirea 
pe lume a copilului se intimplä sub ochii ço- 
piilor, etc. Chiar și lon, calul cel alb care 
trage vagonetul cu lemne, isi joacă rolul de 
creator de atmosteră in această poveste în 
care joacă și cerul, și copacii, și tufele de 
mure, si sucul murelor întins pe degetele fe 
tei. La nunta ei, lon, scapă din grajd si 
zburdă liber cărind după el nuntașii. Imagi- 
nea idealului după care fugim cu toții iar 
atunci cind îl prindem il îinhămâm bine la cä- 


. rufa vieții și îl minăm din urmă, cu biciul. 


„Prinde-l!" este ultima replicá.a filmului, in; 
timp ce calul se salvează, undeva, in atara 
cadrului. 

Prindeti-i! Să-i prindem bine pe acești ar- 
tisti fericiţi, care știu să vorbească atit de fru- 
mos împreună, pentru că astfel, „inhămaţi“ 
alături, ei sint în stare să facă din căruța unui 
film un car triumfal. 


Eva SÎRBU 


Producţia a Casei de filme Patru. Scenariul: Dmitri 
Radu Popescu. Regia: Alexandru Tatos. Costumele: 
Svetlana Mihăilescu. Decoruri: Dragoș Georgescu. 
Montajul: Alex Petrescu. Sunetul: Sotir Caragafà. 
Muzica: Lucian Mefianu. imaginea: Florin Mihäiles- 
cu. Cu: Manuela Boboc, lon Fiscuteanu, Mariana Mi- 
ħut, lon Besoiu, Gabriela Rătescu, Cornel Mihula- 
che. Nicolae Diaconu, Marin Benea, Dinu lancu- 
escu, Doina Tamas, Tudorel Filimon, Stefan Stoian 
Film realizat în studiourile Centrului de producție ci- 
nematograficä ,Bucuresti". 


T m UT itu HTT 


a mi 


i 


HHI il 
n : i s Haki 


MI io] | i i p un 

T ii li v Tm 
D 
vä Lj 


fi 


 eumare a femper a 


Š 

0 
9 

N 

0 

d 
Va 
30 
kal 

O 

t 

0 

LE 
(n 


K Kaa 
^ni 


de la un metru 


se sbe prea n: de ce Ma 


i 
ii ith Ç 
Pauli 
LA I | 
ili hii: 
li amauta 


cronica animatiel 
Cosmosul vázut 


| 


jä ul 


fitis 


ur 


gie. 


ă 


ntre 
a cincea 


; gaca la 25 Je ani nai 


il 


um 


premier 


omin bizari, pi a 
maşină si se raha 
poezia vieţii 
ndabi! al 
letra 


manda, tràznit Eu sint o lebädä A cincea" 


.O neserioasá, o patachina” e gata s-o cata- 


ee lui Pau! Everac H le 


i i 
r 


H agl i n 


 — 


cronica muzicii de film 


prea seriosul administrator. |„ 


ill ip 
Oi ilii i 


Fonduhd astica al füuhd O fbl 


itl 


MH if 
FE yl : | 


strecoara lui Mirea in 
lebada are 


logheze 


de la cronica de premierä 
la perspectiva criticä 


din nou despre „Baloane de curcubeu“ 


Lupta cu fotograma) 


@ can cà, dacä Nicolae Märgineanu 
rämine prea în urmă in Întoarcerea din iad. 
prin citarea unor maniere filmice depâșite 
losi! Demian merge, in schimb, poate prea 
departe în Baloane de curcubeu. 

Tot tragismul condensat în Urgia, tot dra- 
matismul surd din O lacrimă de fată — la 
care ne-am referit în numărul trecut al revis- 
tei — par să se răzbune in pofta celui' mà: 
bun dintre regizorii noștri proveniţi dintre 
operatori de a vedea, de data aceasta, latura 
comică a lucrurilor, feţele ilare ale oamenilor 
turnura fantast-parodicä și miniatural-gro- 
tescă a întimplărilor din același iu socia! 
Dar, în plus, zice autorul într-o de sub- 
sol, la secventa-generic din scenariul său re- 
gizoral, cu o „disimulată ambiguitate”. 

„Disimulată ambiguitate“ e la prima vedere 
o greșeală de exprimare, o tautologie, ur 
non-sens, căci dacă ambiguitatea mai e și di- 
simulată, riscăm să ajungem la gradul zero a! 
comunicării. Nonsensul si barthes-ianu! 
„grad zero al scriiturii” (nu al comunicării) nu 
i se par însă regizorului probe care să-l inti 
mideze sau să-i depășească puterile, iar inai- 
catia sa deconcertantä din fruntea decupaju- 
lui e, fie că sintem de acord, fie că nu, cheia 
formulei de film pe care o incearcă. 

losif Demian descinde pe ulița satului — 
uliţă din care face personajul principal al fi! 
mului — ca și cum, după sfatul lui Canudo 
ar fi „uitat“ totul și chiar scenariul și-l amin- 
tește numai în linii mari. Că story-ul și epica 
îl interesează prea puţin, iar formula filmului 
„de acţiune“ îi e străină era de Dar 
nici personajele, nici definiția cara or, 
nici coerenţa tráirilor si reacţiilor individuale 
— care în ultimă instanţă ar reinstala domnia 
epicului — nu i se par dezirabile. Mai mult, 

= abordarea genului comic, la virsta acestui 
sfirşit de mileniu, îl bucură pe autor ca un 
dorit prilej de a aboli tot ce ține de epică, 
într-un temerar și aproape fantezist pariu cu 
toate limitele și particularitätile general — ad- 
mise ale scolii noastre de film, incä in cäu- 
tare de sine. 

Baloane de curcubeu este, astfel, filmul 
unei „anume priviri“, îngăduindu-și să dizolve 
aparențele curente și consacrate ale con- 
structiei artistice, să sară peste articulațiile ei 
virtuale, inlocuindu-le cu iluzia sau utopia 
sau ambiția unei captäri în direct a realului 
vizibil şi invizibil. A „realului“ în modul în 
care îl pomenea Victor lliu — eseistul revelat 
postum no antologia Biancái Sofiei Iliu si 
George Littera sau incá uitat in periodicele 
timpului: „cine încearcă sä «exprime» realita- 
tea in sine e un prezumtios și un nonartist", 
intrucit „raporturile dintre elementele de viaţă 
care compun o| de artă nu vor cores- 
punde în întregime cu raporturile analoag: 
din lumea reală“, iar modificarea acestor ra 
porturi în artă „poate merge pină la grotesc 
si absurd uneori“ (ultimele asertiuni sint din 
pledoaria regizorului în apărarea comedie: 
Directorul nostru de Jean Georgescu). 

Ulita — un echivalent si o recuperare intir 
ziatá a strázii neorealiste — fiind de data asta 
leit-motivul si reședința predilectä a aparatu- 
lui de filmat al lui losif Demian, din unghiu! 
ei este văzută nunta de la inceputul filmului 
Din uliţă sint fotografiati mirii — Lele Ene 
(Dorel Vișan) și Gia (Magda Catone) — și 
zgomotoșii lor invitaţi, pe alt drum al satului 
coboară in acest timp Bigu (Mitică lancu), 
fostul iubit al miresei care vine de la inchi- 
soare si zäreste nuntasii tot din ulitä. R ul 
biografic, amintirea dragostei dintre Gia si 
Bigu, fie si sub forma succintà a surprizei 
acestuia, cind isi vede iubita ca mireasä a al- 
tuia, reactia mirilor la aparitia celui de-al trei- 
lea — toate notate in decupajul regizoral — 
nu-l mai interesează pe realizator in momen- 
tul turnării filmului. Pe platoul de filmare ex- 
terior, în plein-air-ul curții si al ulitei sătești 
regizorul-fost operator este acaparat de pa- 
siunea instantaneului fotografic, de fotogenia 
anti-idilică a peisajului si a tipologiei rurale, 
de spectacolul social frust al nunții însăși. 
Totul se precipită, pentru că instantaneele fo- 
to-cinematografice se desfășoară in ritmul in- 
dräoit al unei partituri muzicale care şi-a pro- 
pus parcă să prelucreze la rindu-i, pină la ul- 
tima expresie, motivele populare, marcind 
coloana sonoră cu aceeași frecvență cu care 
segmentează pelicula cele 24 de fotograme 
pe secundă. 

Realizatorul aspiră la planul unui comic 
fantast și implicit la o imagine mai cuprinză- 
toare a condiţiei umane locale, nd că 
pentru aceasta nu trebuie să se lase prins în 
capcana intrigii sentimentale. O și părăsește, 
de fapt, cu totul înainte de a începe filmările 
$i nu-i va semnala decit reziduurile, manifes- 
tările bizare, așa cum din toată secvenţa apa- 
ritiei lui Bigu la nuntă nu reține decit descär- 
carea acestuia în gestul mut și totuși grăitor 
de a se institui, pierdut printre nuntași, drept 
cintäret la trompetă. 4 

Dar, retuzind in morfologia si in sintaxa ca- 
drelor inițiale pina si o privire, un tremur sau 


10 


Cel mai bun dintre regizorii 


proveniti dintre operatori, 
in confruntarea cu limitele 
primei sale profesiuni 


un racord revelator pentru sentimentele $i re- 
sentimentele personajelor, regizorul nu re- 
nuntä la rezultatele acestora. Ele se succed 
ulterior intr-o cascadà obscurä: disparitia mi- 
resei de la nuntá, disparitia ei din casa sotu- 
lui, mai tirziu, dispariţia lui Bigu din sat, apoi 
re-aparitia lui — inexpresive, nu numai inex- 
plicabile pentru cineva care n-a citit in prea- 
labil scenariul. E un mister deloc fantastic. 
deci unul nedorit de izor, dar obținut, ca 
un fel de răzbunare a filmului „de acţiune”, 
căruia autorul i-a reprimat materia, fără a-i fi 
putut anula reperele. 


competiţiei. Acest cadru comasat, sintetic, 
rezultă dintr-o serie de renuntäri — renunta- 
rea de a decupa în cadre separate acțiunile 
simultane (printre care și o semnare de acte 
de către preşedintele CAP-ului participant la 
meci) si renunțarea de a implica în joc perso- 
najele principale — Ene și Bigu. Dacă alt 
operator devenit regizor, de pildă Nicolae 
Mărgineanu, s-ar fi aplicat poate să decupeze 
în această secvenţă picioarele jucătorilor, 
mingea de fotbal, picioarele calului, roțile cä- 
rutei pe gazon, actele pe care merge pixul 
președintelui ș.a.m.d, losif Demian proce- 


Din galeria portretelor comice: Dorel Vişan 


Nicolae Budescu si 


În aceste secvențe introductive, totala epu- 
rare a acţiunii epice și sentimentale pare mai 
degrabă efectul unui trac, decit al unei soluții 
artistice funcţionale. Este, credem, tracul tre- 
cerii de la dramatic la comic, tranșată grăbit 
si oarecum expediată, în ideea că trecerea ar 
fi fost amenințată de. orice întirziere pe ve- 
chiul teritoriu, de orice tresărire sentimentală, 
care ar fi trădat legăturile dintre personaje și 
vulnerabilitatea lor la dramă. 

Un exemplu mai aplicat și o comparaţie ne 
vor lămuri poate mai bine. Este cadrul-sec- 
ventä enorm-comic al meciului de fotbal, pe 
terenul rural cu porţi fără plasă, dar cu o cå- 
rutá trasă de un cal, printre jucători, în timpul 


Alexandru Széllves, in 


Baloane de curcubcu 


dează invers. EI isi impune distanța unui unic 
plan ansamblu, o distanță pe care, în ceea ce 
ne privește, o preferäm celeilalte modalităţi. 
Regăsim în reținerea autorului, în simultanei- 
tatea sugestiilor comice, în calitatea întregii 
puneri în scenă, în creditul acordat spectato- 
rului de a re-decupa el însuşi cadrul, o mo- 
dernitate de spirit si de mijloace, care era și a 
primelor sale filme de operator, realizate în 
regia lui Dan Pita și Mircea Veroiu, incepind 
cu Apa ca un negru. 

Impresia noastră e insă că, de data 
aceasta, ruptura cu decupajul. traditional, in- 
spirată ca direcţie, implică o rigiditate și, 
vorba lui Victor lliu, o prezumție paradoxal 


tie, ca eventuala explicatie ar avea prea multe 
implicatii, așa că fotulii moi stăteau sub huse 
roz, perdelele roz stăteau nemiscate, eu la 
tel, căci linzile cit peretele imi faisificau 
PU OE J] pan ce costume de epocă, 
într-un , halat inierei, pe canapeaua 
roz o pernă pictată cu amorasi, o mäsutä de 
farduri cu cristal, pe etajerä cîteva flori de pal 
S CUM DES S un MOL Garii. 
Deasupra aerului roz, un zimbet moale si doi 


ochi intredeschisi, de om bätrin intr-un ta- ` 


blou. Miroase a demachiant, imi aud inima de 
epigon, nu stiu ce m-as fi fácut dacä difuzo- 
rul n-ar fi urlat brusc la mine: „Liniște in cu- 
lise". Si iarági mi-a trecut prin cap un gind 
stupid: cà am träit prea mult, ca sint de-o vir- 
stä cu bátrinii, dar mai am incä prea mult din 
viatä, $i nu stiu cum o sä rezist asa ráu, 
egoist, si plin de interese cum mä stie atita 
iume bunä, asa cá, doamnä Bulandra, nu stiu 
dacä zimbetul meu de tablou va fi linistit ca 
al dumneavoastrá. 


Mircea DIACONU 


si „Întoarcerea din iad“ 


manieristă, o voită efasare a realizatorului, o 
„disimulată ambiguitate“, o jenă în a valora 
efectele și a clarifica sensurile, ca un sno- 
bism întors pe dos. Între repudierea decupa- 
jului tip 1930 și o modalitate încă neconsa- 
crată, experimentul lui losit Demian nu gă- 
^seste, ni se pare, într-un asemenea cadru si 
in secvențele pomenite, un punct de sprijin 
mai ferm si un vehicul mai eficace decit foto- 
grama fixă. Expulzind epicul nu numai din 
film, dar şi din secvenţă, din fiecare cadru, el 
se privează parcă de accesul la dramaturgia 
comicului, iar in fata „teatrului“ la care asistă, 
râmine în prag, în stradă. 

Dacă am fi de acord cu paradoxurile lui 
Roland Barthes, cum că „Fotografia nu se 
apropie de Artă prin Pictură, ci prin Teatru”, 
am putea conveni, prin parafrază (să folosim 
si noi majusculele) că Filmul se poate apro- 
pia de Artă, nu atit prin Fotografie, cit prin 
pătrunderea in Teatrul vieţii, prin reconstitui- 
rea lui. Ceea ce autorul Baloanelor de curcu- 
beu izbutește in multe secvenţe, și atunci 
înalta sa clasă artistică stă alături de cele mai 
concludente demonstraţii ale aptitudinii 
noastre pentru această artă (ședința din seră, 
primirea în aceeași seră a ghicitoarei care 
caută fulgi de dropie căzută la clocit, balul 
de sfirsit de an cu proiecția Vagabondului în 
paralel). izbutește citeodată chiar cind 
această demonstrație se reduce la un singur 
cadru static (romanta „Pe lingă plopii fara 
sot" intonatà in duet în patul conjugal, cu lu- 
mina stinsă — ,Incepi tu?“ — iată o „ambigu- 
itate nedisimulatá"). Izbuteste si cind e vorba 
de cite un singur cadru de trecere, de 
leit-motivul ulitelor satului, cu gardurile si 
-urţile adiacente sau de imaginea liant a altor 
drumuri, din care se vede cä autorului nu-i 
este deloc sträinä arta articulatiilor reflexive 
si poliritmia (drumul cu plopi, la intoarcerea 
presedintelui de la raion, plecarea lui Ene de 
la bal, prin tunelul luminos al altei sere). Ca 
sä nu mai vorbim de galeria fárá egal a por- 
tretelor comice care incepe, desigur, cu me- 
tamorfozarea caricatä a lui Dorel Visan, cu 
ceafa bine tunsă si mustata rebelă, dar nu se 
reduce la personajele principale, ci se intinde 
pinä la cele episodice, cum ar fi, de pildä, te- 
lefonista (Marcela Andrei), cu tonul profesio- 
nal al comunicárilor de serviciu introdus in 
relatiile intime, in compania nu mai putin sa- 
vurosului inginer Cristea (Alexandru Szél- 
lyes). Ca sä scurtäm lista si sã- citäm din 
nou pe Victor lliu, din aceeasi pledoarie pen- 
tru Directorul nostru: „Este greu sä dai o ex- 
plicatie completă și fără nici un echivoc 
acestor «efecte» comice obținute de regizor 
și de interpreţi (...) Dacă s-ar explica totul în 
procesul artistic, ar fi posibil să se intoc- 
mească chiar si rețete, astfel incit oricine ar fi 
în stare să facă operă de artă". 

Alteori însă și, din păcate, în momentele 
cardinale ale inceputului filmului, virsta de 
operator a regizorului incearcă o cale în- 
toarsá, desi cu totul altfel, în altă perspectivă 
decit la ai operatori deveniti regizori. losif 
Demian regizor, un regizor in toatä pute- 
rea cuvintului, in prima linie valorică a cine- 
natografiei noastre, de la cel dintii film.sem- 
jat autonom. Dar si pentru el cultul fotogra- 
nei e, citeodatä, dacă nu un handicap, ca in 
intoarcerea din iad al lui Nicolae Märgi- 
'eanu, o limită ce se cere mereu forțată, cel 
putin cu aceeasi sagacitate cu care autorul 
Lacrimii de fată a sfidat, de la inceput, epicul 
şi literaturizarea, suficientele filmului „de ac- 
tiune". , 

Ultima experientá a regizorului, policier-ul 
Lovind o pasäre de pradä, ne intäreste in 
aceastä convingere si oarecum ne intristeazä. 
Căci nu ne aşteptam ca recrudenja virstei 
operatoricesti sä fie atit de virulentä, n-am fi 
vrut sä aparä ca o fatalitate in evolutia singu- 
rului dintre operatori care se situase de la 
prima tentativă autonomă alături de cei mai 
buni dintre regizorii noștri. Ca și Nicolae 
Mărgineanu, în prea lăudata secvenţă a fron- 
tului din filmul sus-pomenit, losif Demian isi 
construiește, el, întreg acest film ocazional 
pe un artificiu pur fotografic și operatoricesc, 
in speţă un decupaj făcut numai din prim 
planuri. Strălucită probă de virtuozitate, dar 
ata încă un prilej de a ne aminti, in acest 
timp inițial -neepuizat, paradoxul dupa care 
Fiimul s-ar apropia de arta nu atit prin Foto- 
grafie, cit prin „Teatru“. 

Da, oricit de mulți vor ridica din umeri, prin 
teatru, în sensul cel mai larg, inclusiv acela 
de „teatru“ al existenţei cotidiene, prin ceea 
ce inseamnă teatrul ca știință a construcţiei 
si expresiei dramatice. Pentru că, în această 
etapă încă formativă a şcolii noastre de film 
— dacă ne referim la factorii determinanti, nu 
la producţiile de serie, academiste sau co- 
merciale — contează foarte mult și sint ex- 
trem de active antecedentele realizatorilor, 
sintem încă aproape de sursele primare ale 
cinematografului. Nu intimpiätor, figurile cele 
mai proeminente, prin noutate, in peisaju! 
nostru cinematografic, au fost in ultimii ani 
un operator — losif Demian gi un regizor de 
teatru — Alexa Visarion. Este, parcä, reedita- 
rea polaritätii initiale a cinematografului: Lu- 
miere-Melies. 

Este, poate, un ultim apel — patetic — la 
realizarea unei intirziate sinteze, care trebuie 
sä fie o transfigurare. 

7 Valerian SAVA 


NONO1OS numung 
¿guna 


Əilnios o i-nu ‘d "SIEIUBWNIOP WJI EPE 
ES 4898) ES 99 ¿iUa 1$ ejooes ejsed ap 189 
PJSE |NZED UI 398} JOA 92 'eqenu! jon "ed 
"gueujO! BJWij UI HJJOA Ba |nuul' 
go JOJON 'eeun)joe aoened os seo 92 ul 15 
e1epundejju! 92 ui jezi2eJd B-s nu `An09dsə; 
nègo u! jeujij e-s nu *eAnoedse) gejepuud 
-oau e| jeuj e-s nu 'red ui red uip ‘ese 15 
„Wej u! goun e enseou eeJepuudemu! gIpu! 
~-i} "rou ej 1-29 əBələlu! PA es 'oiunu 139912 nu 
goep 'jnaojoeJ4ip eunjui OS d” „HUU 1109 
-~Z NN 'aued Eye UI 1-89 wadiz nu 'jniozibe; 
1$ ezeo/ueue es "red" ,zened eje UI 1-89 1)99 
-1Z 1$ 1918 jew "ejeod es nu erse ‘miod 
-ip. ezeo^Jeue es "ipd" "BANI; exepuudegur o 
y EA BIISEOABBULINP eejepuudejjul ep EqJo^ 
9,92 wiy weese nu !:Ou.'jniozi6o) ezeoz 
-1992d 'mg* i$edep SOJ ne jou e] 'gujseou 
?ejopuidejjui no 2seAujod es nu AII ee; 
-SV 8jojoedse 'jnj0j2eJIp LISISUI "ied" 82112 
ayedse ej$iu !$ je es gej Wy UI joujuoo un 
198) gs ejeod às nu 'jniozibe) epundsei "ie a" 
„991449 ejedse ej$iu rjeAe "je Əz- 'nuru 
-39S ui "184" IN NIJEUBOS VAINIO B| Puld "uod 
-xə 'eijonpoud ep ap '0160j0uys) xnj3 IO 
-Sı 'B[BJOUILU gde '9jojeo :10)OAeu!Iq ap WAX 
— [149PUUdAJU! jn10j2eJig 1918 ep gijeujsnpur 
e1epundejju! aww o-u: tu e ep enua 
n2 ‘wej UIP $210 un-4jur eijoedsoud u! ejje os 
BILLY ep ediuoe O “ue Bah ND Buun uj 
601819 
-ƏS WS DIDUIACIA OP JONEHJEDO] ajawnu sii 
-seou ejeu UI 92 eg ""(ejeudeo op) euedep 
Ww e$e i$ PUOJAIIEN NES PIOUG|JBA 9| 20W 
ui "'OUEJIIN nes IJOAEN ej eualei: 
1 nes eisen EI 926Jjed ejeod 
əs eeunije n$eznjugejj ejeuj ui 
nes JOISAJOURIN e| EeJeo$ejsoep ƏS ui 
€eunijoe eo eunds es oseys es nu iizejbu3 
"uq Up ejejueurue^e BJEO$Pjsep 
os 20| 62 UI muys eoseasa)y — eonpap 
ES JOJUOUJJOOS 'souno PIAS un BAWNI nu vo 
najued 949 XZ 'JS "ud '20 :IAEIISSAPUI tels 
-a1qe no euejnoujeuju! ep ejnoejd ne ejesc$ 
ed nes 128115 ed PINDI eJ82 epui$EW. 918 


¿ue od 


**ulirsoi 2] 


-SIN uejejS IS euoje) epBew NO 'noseuig seep euew :ei6eu "nueepnores 


Ənəd |nueue2S *ejui$uoo eudosd no seje ew „ep 


iew eun) ngua pea Baid 


9p 198008 |j e eseeoe puio I$ eo 'nudoud 
əunu un nws ej es e-u eum u! onu 
-iu nnued Jep ‘eseou eunwoo" nes ,nJisou 
Ines" '.nujsou jn$gJ0* nunijoe [190] 2sawnu 
Ələ[euosiəq 'DYLIÖOIJ VIE} 'exeoyedipu! eoe;d 
gig} 'eumu gig} jeJeueB UI 'jnosounoeu jes 
un-4ut nes Seo un-Jjui 'eyed eye u! 'eepun 
ejdumu; es 'n$enong ui ejdwnu; es nu 82 
2989 JO] 'eunuoue JUIS JE20| 915928 ep 
'ejeunJ i$ euequn Heje saap up 1urDguut 
jede gAnoedseJ soda uip ejeult ui 'Jeleaope 
3 "n$enong :ejgyje20, gunBuis o „ep '9)80) 
ap — unpzeA i$ *josqns 1$ "jos I$ 'eyep I$ 'unp 
-gd i$ 'eeu i$ 'unu 1$ "unjeep 1$ "IA I$ "Ijunw 
1$ “dur i$ “eajoazenop je :njnjooes e aie) 
-PWNI enop E UI 'eo^P BIUPWOH PO ledo»sep 
JOA 13 ‘Measg BING no ejueuxejej| eunu 
-€1 JOA u$euun 'ejseou !uej eluiuodoj 'iue 
ep 190218 wnn UL esnpoid nse „oja 
-jj ezeq ed 'BUNINSUODSI Ə es InqƏ3 BA "ru 
-ejnuu nes ejooes op Jeuinu un ejsed poe a 


nu es 


= 


95 eq 


"JWNU UN NE gj o[o$e1Oo 34260], 
"Iq 
"In]npiqourojng e oije[noujeum op 2[2in0e[d ednp 
JIJSEOU 10[3SE10 o[oumu urmomnj ES 


:g1ejunjoaAur 


gpeie$ o undoud ou ənseou oou 


991]S?Jp 83490, nu 
9913seuiouodo3 ijedopisuo9 


DISIUTWOA |nuuj!j UI g2seauguio. equi 


,Oqeoq enop 'qoq un” mwy naued 
June, OGION - 6;/80UO OP 2WO0jdic e 


„lepow ges" [Nw nujued n2seque$ 
nujg :njnjozibe) - e;eouo ep Bwodig e 


„Bdn ep jEuuies" mwy nujued n5səlgnsi 
URIIPY injniozibe) - 9/80UO sp BWOdIO e 


„BIUEWOH UI euer 
ep UNIBFIJO" Mwy naued nseuebulued 
eue 1928021691 - aovo ep ewodig e 
X 

„BUOJep e| 10109 
1) qns" MINWIY eias nijued nussjeoes 
nayung injnaozibeJ - eeouo ep ewojdig e 


,J82ugo" Nnw; nuued n2eow 
noue] inmnuozfa: — 918040 ep 2Wordig e 


* 


,1/0$0q0] ININ” 
Mwy n4ued zejog euog oeueij6oueos 
eieurue ep eousejd najued nuueJg e 


ABeN sofa) ‘Sezseb; npeu 
'moseuepbog ouez 'oejepueg nwo 
AB NMU ie. Oee ap ininan 
-99109 - e/jeurue ep uy njued gnus e 


,S19AluUn je un — einjao" mw 
-Jy ej eeulBew! nuod says unumsuo5 
Injnjojejedo 18 ,jepujoo we i$ SO) we 
9pun ed" 18 "eu aidsap ijeyyv" sojowy 
eauiGeuu Nuad noseung VOIN In[n40]8J 
-edo :onboe xe - eurbewi nijued jniueJd e 


,GSEOunJj OSIA yuseDB e oui" 
injeues njjued nugeyQ ion] 19180]108 - 
uj ep eepi nes neues nijued jniuelg e 


„Jepuijo> 
WP I$ 350) we epun ag" |nuuțiy nnuəd ueru 
-eQ njueune :njn1ozibej - ewud ejedo e 


„Ou um eyed eye! 


39" Mwy najued NISBURUWION ueq 
1102021684 - /epjodes-uij nnued 1711814 e 


,Ieuouieui sjaw 
-SIUBDON" Mwy Nuad 19u40j umioz 
injnaozibe) i$ ,eue2uuds 1$ eue ənuiq' 
mwy nnuod nosedod eov Tninioziíə; 
:onbee-xe. 2/usij$ wy naued jnuuejd « 


. IlAodod pipu 
-097 eibe) ‘Poa gnop ej ojugo jeg ININWIIJ 
- pojoe no [egeujpnos njjued [NIWBIG e 


p6es nog ep vezi 
-20) €jUEA(SURA| up eyB4Q INNWI - 70/2 
-Jojouje nes gue ep uj njjued niueJd e 


UNS" nwy nnuod $04es 
-ƏW smi ININIOZIDaL 1$ jesas” nun) 
nüuəd n3sow (edo :njniozibe) :onbee 
-xə — J4Bjuewnoop uj nijued niue e 


Jejueunoop MNW Mu 
-SWOP u! PIYLIÖOILUEUII aijeeo ep aa 
AND es eDeenur niued URJJOH IOl 
1928021694 — Ininuni je jereds [NILBIJ e 


vejuawndop Ini 

-nwy MIUBWOP u! POylIÖOJEUWISUIO 118819 
jog es BDeou najued i$ „dwn 

ut )e1p0dojny"^ 18-„eseau!W“ eju nnued 
mbani JOIN 01n1021681 - nnuad BeN e 


0358349169 PÖHAINNYUNE ejaiuipeseig 


injniovrzoduo2 - 


dejo no eejejungjuo 


$8. tJerueudueAe 


NOSINYLS SUHEPEIN 


"ejunjéuoo e PI2IIJIPIJOS 
BAE| u) awn NI 'soJeJnp Zed un ',JENjOZAI 
zeo" un epunose əş jolñunuij e PINI 9489 
-ay ans `əjə5ələlu! epjeo 15 ejuabrjajui 
‘wea uud 215en jewiue uosep op awnj 
gjseooe euegduino ui UI) (VESIA 13100) nes 
jnpunoes i$ (noseoDeN 961089) A^u2ejep 
jnuujeq 'Snoundeuluoo 'injniojoe je jelue 
-Nnu uy injnoof eje:ojep 'eansme 20jeBuiA 
-uoo eiSeidxe pumos i$ JW JOS jsede ui 
ajsese 181 JOAOUIA-BWIJOIA BOILINÖIJWY 
141400 n$eoe PUNISE Ənzuoodi eu) "IN 
-nfeuosjed P ejej eye O e199))94 |iqg10u0 
innueojejoo jetjeiBenin jnsee no 
eonjed ebjnuss əə NI ejua ai 
ej ‘wno ap EINISOA uj "ejuepaeid pug} 
-uio 'jeiuoy$ ed PILYE NINI 'eunjneq 
9p ejejons EISINDI u! 294) eunj ep JEIdAN 
"eyoefui 2o umnowy -epzni 
esu! esaginds poueo2umnu i$ goded” no 
Purnd-e$ooes NI 111U9ASI BJUBADAS "unu 
-gWe əy ezeozibaJ PUIDIEd Sje; ojeup 
-uej o ep ' E) 'LYDLI LOIA 91$81s9^ 
eunonq ep 30149  "unisuuo4d ajesad 
-SOU '12|np epipueo 10| &aJej9jrieo ui pund 
10dy "epejd osejBjuio 181 'uojpoos! INLD 
198). 1$ zuno: 149O „anp Ajəq ep 
"roue ndiyo ezeai0!Au! ejejsnu) O "en 
-ednue eqejbep iew ased 'eonede ‘aseo 
-inueq jndeou! ej 'es enG: "uej2e ed 184 
iew ej$eqzeJ 92 Aiseudxe 1$ jejue[e) JOB 
‘noue EIUN nj aanas auede enG 
-14 O ‘qnd ej ezud no „„oniupoed” euog 
-ao UIO {elem UI eJejupe ap uəupxə 


un e ej$najeu ejepipued 'soiqnp mu 
-1ds unjewi 19soBespui jejedso-in^eje ‘qre 
injnsapa2aw je JOSasod n;ueDejo 'Janvea 
ep uenf-uog jnoneuuo) 'ugoqe» mes 
-O^g) najonu ep aje6ej 10041pu! N6y oseu 
-mu es enoejje ep 12115 ea 
"(guas 20$n i$ ejezejoue ewew 'ejuers 
-uO2ur-jsioDe ESNJBW 'eAngonpe ejes oil 
esuodsa ep uujepeu FILI '(|n10)20p) 
eunsew 1520998 U| !jBAOUIA 18 WPIA 
'exejdiuoo efeuosjed 'ejepun5əs əyə 
-iduuoo ap 31I1g10 ed *eosiuw as oibojojed 
ininzeiu .eejeidoude U) "ejejou ewy ur 
1e3gdun 10/99 „40jeesop“ gejeExeuo2 uud 
ejpJnjonujs SOIUBDUI ejse ,oun|" ejseeoy 
waja el ejunuosd es nu 292 2eznoe 
"BIPAOUIA 14902) 2sejeid Ə)jg5 ueq nu 
Saa ueq uud 'əsəjəlui uud ejqejndiueu 
HUTIDIJEIS. ep ejeuioEu! BSIYDUI awn) o 
sunduioo *(10198-10Z1694 NIIN] ep j01je194 
j£ maw ye) uegada jnonuejne und 
gleia puud 39 ajejuod ep əuəle6 eean 
-u| 'ejiqeunuoqe 10/0492 L OIXB|jOIA o-nu! 
;n10]ej9eds puioijduui 'BA29]09 aula 
ap PA EU[PGJESUOASIH 'ejnzqiuo Dunjep 
-ui *'epeioOS-OuiSd ejueujeje NI nupeo 9189 
-a. geU! (NIOZ 'rejnonied siamun 
un (me) ep mwuoe, O ingep ep nu) 
ui 1$ eo) eDnse^u! e ap jednooejg "ejui 
-aj8) ep uejd wud jseoe ap ojoouip 9991) 
19jnoged , eJUBIOdUI BAE e PIIPES 
geuipnineJ6 uud i$ 92 1911149 „aweyos 
Beje|qnp und ejiqeieujn^ 9159 Ininupuəos 
e PIUSIJEUIWIIO BP eejeundojg 'ajeljueis 
-qns ieu) BJUOD 1$ OJd rjnosip BIOdWOa 
Nini [je 3Sijijod NUOJIJ 'evuansuoo 
-ui B]EHD21[AWO09-2] UD SUOD B18]191/dW09 
"1911BAOLIADU-101]BAOUIA = 191)8/91  BIANSE 
ujebojajui ap uid '(juasede) ,1010110d" un 
nueepnojes Əd ININJOHNOIS nueueos 


ed puinijsuoo 'ue injseoe JOJAISNAI VINI 
-eJe es uenuaQ JISO] jn402168) ep esnpuo> 
ediuoe *epe1d op ojesed o pui o] uu i 


Jo[1£394d.19jut 
[noguojneg uud 
gfera puud 2 
9)əniod op 
JU O 


9Jepun93s ije3iorjduioo 
"ui pulo 


DA 


epeJd ap a1esed o pu!Ao1:“ £| 


Jepunoses ininleuosuad e2iuo.u> 


aouo ep LWO e 


,81n2u02* 
nwy ur jejeadjeju! njos naued juosja 
mpnej2 Ninoe - e;eOuO 8p Bwojdig e 


„ua un pun 
-dei$y* Nnw eeuiDeur najued wa 
1400 1N1N401818d0 - sj80uO ep Bwojdig e 


,UISEdeN" I$ ¿qes ep In! ya 

solauițij BouDeui nauad iA ueBea 

ƏSLA 1N|NIOIEJBÄO - e/eouo ep Pwojdig e 
n 


IEAULUWOI NNj je e2ibOJOOGp! 
9218]S0 JOJJOJBA BOJBAOWOJA |$ PoJezijeuP 
u: Eygesoep si/jnqujuoo nnuəd ndo 
VUHOJSII IN NINILDI — 11917149 [nnuelg e 


* 
,unouipe uip 
BoISUN" Nu; najued nəsəbioə9 BUY 
198NBJUOW - /ejuou! njjued [NIWBIJ e 


,EISEedeN" 
Inu ej EJOUOS PuPOJOO njjued e3019 
8€J09IN - &/OUOS PUPOJO2 NUSA [NWI e 


,n9sejny] JBN — 10} 
-WA ut pulea wo Up)" Mujy najued. nugeur 
„9 npidwod 'niniozibai - euud B1000 e 


,810d 
-&buiS najued fediuoe un" nwy. gz 
-nw najued pS sea Š , ejsedeN" Nmu 
-p BOIZNW nijued sons jony :10114011200 
-W09 onbəe-xə - BIIZNW n4jued niueJgd e 


,81quun I$ ruuum]" AL 
Ininjeues eje unj3io ejequie ej Jojeuinisoo 


Pejezweoej nujued oojugew euer] eunjsoo 
ap :ejuojd - eunjsoo nuued jniueJd e 

,O1quun $ 
IMI" AL ininigues eje unjoio ejequie ej 
ajezieej D[UMIODAP njjued neo OJISEA 
Əininje!5ouəos - unjo28p njjued jnuuejd e 


10640" mwy up BIUBUY 

es ep Iniouliu6uj" In uip Seayn 

jo) nijued nasayngivy WO 'nin.oloe 

- Pujjnoseu! 848j84d48ju! Nuad niueJd e 


„auedep ww eBjew vwjebuy" Mwy ui 
ejeGuy (no: nayued 18287 euuoq jue 
- ulunuej eeJ8deju! nuued [NUBId e 


„Sin2u09” 
Inul eourBewi nyuod nəsəun@d PEIA 
injnaojesedo - euibeuj njjued jniueld e 


,91qum i$ unun?" njeues 
e| OIEZIJEAI epueue»s naued jomodod sm 
“AA. 1njn4ojs - nueuaos nijued [NWAI e 


,8lue^oes" MMW 
-jy 1604 nijued sowy napuexary Injn20216 
-31 1$ „sanouo9“ Nnw ei6e najued elid 
ueg injnioziBe) - 6/56) njjued jnnueld e 


„AUN 1$ juun" Mines je 4010949 op 
INMAN - nuni je jeroeds NWI e 
soiei6ovewaul9 (Əljgeej5 |niueuop 

Ui ayejamoe es eBeojui nauad i$ „suaid 
* (nu nnuod odo 

nosedog uol 00107160) ugid ojojP Ww e 


SiprueuA auBiceu) inn ajoiu:pasald 


jenowbun7 


0861 NI9V Əli!ul9J4d 


N MI |^ — aM 
pi vill ij LUT ini | aili il ili jns ft iibi HD osi 
VENE il iai "id N MT lj tal Milupa x a 
ei eki = Hi în jah aul $ 
an Au MII a ui hi deer i 


i. ii THR i zali 58852 Huu £ | lit s HP: $324 jä 
pt N um ij i m ui ÎN! | | ini ilii 
het " sa HITLER $438 BERTI PE 3 
UE ua por EST S 
it figa inh il jit Hl: via Jin i L p E j n 
Ur Hanah Meikki LII AA mi 


ial ul Ea M NET Yama 
jos Mul] Ur aire TUL ll SUE Suh 1 qui 
[iis i il hki resp bi se inl dle ce nip 
"uu "m ME. 
"ats inii fiii agite d "ith HA 


totul” 


înseamnă 


publicul” 


v 
a 
9 
a. 


h^ 
= 
e 
v 
(5 
= 


singur spectator 
Parrichi si 


un 


„Și 


d 


Irina PETRESCU 
Într-o zi de vară ieseam cu Poldi din Parcul 
träsk $i ne indreptam spre casa. Pe linga 
J douà doamne care ne-au ps 
sä nu fim insi 


ca să iasă in intimpinarea celor care se chel- 


Omului care-și părăsește dormitorul si cartea 
tuiesc pentru el. 


| pentru e 


ICU 


| poate face simţit şi intr-o sali de cinema 


ntilnesti ace- 


lic Niciodata. fie 
sä 


pub 
wa 


si 


We ja cinema 


nseamná pu 


exista public 


bine pe 
atr. 


acum, aici" 


an, 


oc pentru 


TM 


i i 


THS 
“hihi 


153 


HE 


s 
„Îi “i 


ru, 


HPRH 
Ai 


E 


ii 


lii 
Ht 
lä 


H 


„Nu putem exista fără el“ 


(Marga Barbu 


ast 


TIE E 
ili 


AT 
WE 


Ett. 
TUT T 


ips 


de 


tine” 


lingă 
lubim publicul? Bineintel 


„Spectatorul d 


33224 


MIN 


T m 


de actorii: Fiorina 


emoția artisticä 
spectator si e 
spectatorii au, de 


4 9 


bare vor räspun 
Cercel, 


a 
E 
5 
E 
E 
3 
ë 
E 


artistul care isi produce si con- 


— taki ug 


kl i i 


realizate 
Adeväratele evenimente 


van. Regia Mircea Moldovan. Cu 


Stockholm'83 


ar putea oferi pietii suedeze trei- patru filme 


Institutet, doamna Siv Nilsson. a directorului 
aceluiași Institut, domnul Goran Inguifstoa, à 
rectorului Institutului de actore, domnul 
Oke ta si a directorului firmei VID- 


udentes 
red citeva filme, dintre care "unul, Buletin 
de București I-au și cumpărat, si cind noi am 
ajuns la Stockholm era deja subtitrat in sue- 
dezà, gata de a fi lansat pe rețeaua comer- 
i dupá ce au luat cunostintä cu 
sistemul nostru de predare și partial cu rezul- 
tatele sale, oaspetii nostri ne-au invitat, pe 
profesorul Gheorghe Vitanidis si pe mine, la 
Dramatiska Institutet. Astfel, cele sapte zile 
petrecute la Stockholm ne-au dat posibilita- 
tea sä cunoastem la rindul nostru activitätile 
multiple ale ilor nostri profesori si ale 
studentilor de la Dramatiska Institutet si de la 
Institutul de actorie. Cu acelasi prilej la intil- 
nirile zilnice avute cu colegii suedezi, le-am 
împărtășit din experiența noastră artistică și 
ică. Astfel profesorul Gheorghe Vita- 
nidis a vorbit depre ,Particularitätile celor 
douà forme de expresie artisticá: teatralá si 
cinematografică; iar subsemnatul despre „Ac- 
torul contemporan obligat să-și exercite pro- 
fesiunea în fața spectatorului traditionai dar 
si în fata aparatului de filmat si pe platoul de 
televiziune.“ 

— Institutul suedez este diferit organizat 
de al nostru, compietează Gheorghe Vitani- 
dis, în ciuda unor specializări mai numeroase 
ale secțiilor — de regie, operatorie, produc- 
tie, machiaj, sunet — nu există o secție de 


Karlovy Vary'83 


e știam era că Tourfilm este un festival 
de film turistic, desfășurat în Cehoslovacia, 
că festivalul durează cinci zile, că noi vom 
pierde prima zi şi că avem două filme romă- 
nesti trimise. 

Ce nu știam, era că unul dintre cele două 
filme nu intrase in concurs, că celălalt fusese 
programat in ziua așa-numită culturală (cînd 
majoritatea participanţilor prezentau filme în 
două staţiuni turistice apropiate), cá, de fapt, 


avanpremieră '84: Bocet vesel. 


Un film inspirat din piesa „Bocet vesel pen- 
) de e Andras 


Süto Andra si Micon Moldo- 
Florina 


„Cinematografia dumneavoastră 


„Buletin de Bucuresti"subtitrat în suedeză 
şi lansat cu succes pe reţeaua comercială 


—À == 


Comedia rämine genul favorit al publicului de pe orice meridian: 
Draga Olteanu-Matei şi Octavian Cotescu in Buletin de Bucureşti 


actorie. Studiul profesiunii de actor face 
obiectul unui Institut separat, in asa fel incit 
studentii de la Dramatiska Institutet isi pregä- 
tesc spectacolele si filmele cu actori sau 
trupe profesioniste special angajate. În urma 
contactului cu invátámintul nostru artistic si 
al bunelor rezultate constatate la noi, la fata 
locului, protesorii suedezi ne-au spus că in- 
tentioneazä să înceapă colaborarea între cele 
două Institute, adică între studentii-regizori, 
operatori etc. și studentii-actori. 

— Au fost de asemenea extrem de intere- 


sati să afle, continuă Octavian Cotescu, că ia 
noi la IATC există și un curs special despre 
particularitátile de joc în fața aparatului de 
filmat, cum este cel ţinut de profesorul Mir- 
cea Mureșan la catedra de actorie. 

— Este si unul dintre motivele, sublinieaza 
Gheorghe Vitanidis, pentru care gazdele 
noastre s-au arätat dornice sä inceapä cit 
mai repede un schimb intre profesori si cla- 
sele lor de studenti si IATC, si de asemenea 
sä invite citiva profesori de la noi sä tina 
cursuri la Dramatiska Institutet. 


Despre cineturism si nu tocmai 


Un premiu special 
al juriului pentru 
documentarul romänesc 
» Virtuti bucovinene" 


admisul nu va fi prezentat nici in ziua aceea 
anuntatä, ci intr-o alta,in care in program 
era prevăzut altceva, altundeva, altcindva. 
Drept care a fost o pură intimplare noro- 
coasă că mi-am văzut proiectat jumătate din 
propriul film, Virtuţi bucovinene. E bine si 
așa mi-am zis căci altfel, in ceea ce este im- 
portant, festivalul s-a dovedit a fi o competi- 
tie serioasă, sigur una dintre cele mai impor- 
tante în domeniu şi întrecerea și-a onorat fru- 
mos ambițiile — acelea de seriozitate — prin 
filme de valoare și profesionalism in dez- 
bateri, prin marcante personalităţi și printr-o 
larg-cuprinzátoare participare (toate ţările so- 
cialiste, S.U.A., Canada, Japonia, Finlanda, 
Danemarca, Olanda, Franţa, Elveţia, Austria, 
Grecia și altele). 

Ce-am mai aflat, a fost că Tourfilm se află 
la cea de-a 16-a ediţie, că militează pentru o 
mai bună cunoaștere şi înțelegere intre po- 
poare, pentru coexistentá pașnică și cá in 
lume — deci si la Karlovy-Vary,se poartă „vi- 
deo"; că delegaţia noastră (mică) — două 
persoane — nu răstoarnă carul mare si că 
delegația mare — 15 persoane — ia premiul 
cel mare; că pe timp de festival, o zi de 
muncä de 16 ore trebuie consideratä mo- 
destă și cá la Karlovy-Vary conţinutul de 
„festiv“ pe care il subintel termenul „festi- 
val" isi mai păstrează ii acoperirea. 

Ce-am vee important din punct de 


vedere profesional,s-ar putea rezuma in trei 
tendinte, orientäri actuale in documentarul 
turistic. Le-aș numi; 

Ce-a fost. „A fost" publicitarul pur. Re- 
clama hotelurilor și restaurantelor, a läcasuri- 
ior de agrement sau sportive, a bazei mate- 
riale, a confortului în sensul concret, palpa- 
bil. O reclamă inteligent făcută, cu meșteșug 
ireprosabil si miiloace moderne, și totuși ine- 
ficientä. Căci un hotel, de pildă, oricît ar fi el 
de elegant, si oricit ar fi el, filmul, de convin- 
gátor in acest sens — nu poate fi mobilul sau 
motivatia unei vacante. Nu poate fi scop pen- 
tru turism ci doar mijloc turistic. Un mijloc ce 
va fi inevitabil utilizat dacä turistul, atras de 
un ,ceva" specific, particular, va cälätori in 
spaţiul la care filmul se referá. Vázind că nu 
prea intilnesc in Festival astfel de filme, và- 
zind cum sint primite cele — putine — ce mai 
erau, mi-am amintit cite fiime mai considerá 
din päcate necesar sá-i explice virtualului tu- 
rist cà va gási hoteluri cu paturi, restaurante 
cu mincare, orchestre cu muzică, sau altfel 
de pleonasme, reusind sä-i creeze privitorului 
neplăcuta senzaţie cá e subestimat. 

Ce este. „Este“ o modalitate clasicistä si — 
imi pare mie — cuminticä de a gindi acest 
gen de film; modalitate considerată depășită 
de multi, dar practicată destul. ,Este" deci o 
insiruire a totului și a toatelor pe care le 
poate oferi din punct de vedere turistic o 
țară, un spațiu geografic. Filmul „prezintă“ 
„ilustrează“, ,consemneazä", ,popularizeazä", 
exhaustiv si... cam atit. O informare deci, 
aparent completă şi complexă, de fapt o in- 
greunare lipsită de profit real, a memoriei 
spectatorului. Cum e si firesc, intr-o atare 
abundență de amănunte nesemnificative, la 
privitor nu ajunge însuși esentialui; el nu re- 
ține exact acel argument — aspectul inedit, 
unic — despre spațiul investigat ce l-ar putea 
determina să opteze pentru acesta. Nici nu-i 
de mirare din moment ce filmul este folosit 
ca un simplu pliant turistic filmat. 


convorbirea avută că institutul 
toin imperi acei clá- 
Institutul de film — respectiv 

suedeză, cu Casa filmului — res- 


Am aflat in 
de dramá din Stock 


dire cu 
v pms pn 
sinai: Ba pica ao, 
gman y $i Alexander, 
par yrit 


K de bine utilate pentru 
dar unde filma și regizori prote- 
filmat Ingmar Ber- 
. Precizarea locativä 
$i pentru progra- 


de gazde 
aceseqi säptäminä 
de la 
de filme 


bivalent = rod 
pro- 
prezentarea reet Dramatiska Insti 
tutet a M REL. román a se- 
leciionate cu prilejul vizitei făcute la 
regti iilum Dé an. Au lcu aee 
prezentate: Buletin de Bucuresti, Concurs, 
Saltimbancii, Întoarcerea din iad, Proba de 
microfon, Vlad Tepes, Sfirgitul nopții, Quo 
Vadis Homo Sapiens, Angela merge mai de- 
rte. 
e A fost doar un prim test, precizeazá 
Gheorghe Vitanidis, care va fi urmat in luna 
decembire de prezentarea acestor filme in 
faja criticilor si a tuturor distribuitorilor sue- 
dezi in vederea lansärii lor in circuitul comer- 
cial. Domnul Axelsson apreciind: .Cinemato- 
grafia románeascá ar putea oferi pietii sue- 
deze cel putin 3-4 filme pe an." 
consemnărilor criticilor, m-am 


pentru copii și tineret“; /ntoarce- 
rea din iad pom ,expresia plasticá si atmo- 
sterä"; Răutăciosul adolescent pentru „tipul 
bergmanian al narațiunii“;de asementa au 
plácut foarte mult Concurs si Proba de mi- 
crofon. 

— A fost cum spuneam, precizeazä Octa- 
vian Cotescu, doar o primä luare de contact 
pe care colegii suedezi doresc sä o perma- 
nentizeze. Dealtfel gazdele ne-au coplesit cu 
ospitalitatea lor. Doamna Siv Nilsson, rectorul 
Institutului domnul Goran ingultSson, directorul 
institutului si domnul Tage Axelsson, di- 
rectorul firmei V:DCOC — au ținut fiecare sa 
ne. aibă ca oaspeţi la ei acasă, tot așa cum au 
organizat în cinstea noastră o recepție la 
Casa filmului. 

— Au fost micile gesturi, conclude Gheor- 
ghe Vitanidis, pentru a arăta prețuirea față de 
mișcarea artistică si culturală din tara noas- 
tra, față de școala românească de artă dra- 
matică, si care au subliniat dorința de a sta- 
bili un contact permanent intre scolile noas- 
tre de teatru si film, contact pe care colegii 
suedezi de la Dramatiska Institutet doresc 
să-l aibă în viitor si cu alte ţări, dar care au 
ales să-l înceapă cu România. 


„Impresii consemnate de 
Adina DARIAN 


Ce-ar trebui sä fie (si este deja), după cum 
au dovedit-o majoritatea filmelor, după cum 
au confirmat-o opțiunile juriului: este încer- 
carea de a defini specificul, esentele, gräun- 
tele de unicitate ce caracterizează un anumit 
loc, o ţară, universul de gindire și simtire al 
unui popor. Scopul declarat al filmului turis- 
tic este, desigur, a aduce spectatorul acolo, 
in locul unde filmul îl cheamă. Care ar putea 
fi acel motiv, suficient de puternic să o facă, 
dacă nu acel „ceva“ particular, fapt inedit sau 
poate exotic, amănuntul de negăsit altun- 
deva. Doar un astfel de argument, cred, are 
capacitatea de a crea starea aceea emotio- 
nală capabilă de a genera atașamentul spec- 
tatorului fata de spațiul investigat, de a-l in- 
fluenta, pe cale artistică. În acest fel, deci, 
mijloacele specifice pe care filmul le presu- 
pune sint folosite in mod specific. Filmele 
premiate (de-ar fi sä amintesc doar Budapes- 
ta—Marele Premiu Sau De la Sf. Petersburg 
la Leningrad care a obţinut argintul, sau fil- 
mul Olandezii—Floarea' de bronz) au aparti- 
nut acestei tendinte de a aborda documenta- 
rul turistic. Mä bucur sä pot spune: filmul 
nostru (al meu si al colegului operator Tibe- 
riu Lazăr) în încercarea sa de a descifra per- 
manente etnice în spaţiul bucovinean, de a 
înțelege universul spiritual al oamenilor locu- 
lui, s-a înscris în același mod de a gindi fil- 
mu! documentar. Festivalul — spun organiza- 
torii — observatorii fideli, participanţii „abo- 
nafti", a crescut mult în ultimul timp in exi- 
gentä și profesionalism. Probabi! că așa este, 
dacă profesionalism cinematografic se nu- 
mește faptul cë discuţiile se cantonau cu 
regularitate în zona problemelor de strictă 
natură artistică depășind invariabil aria sim- 
plului fenomen turistic; dacă exigenţă s-ar 
putea numi adevărul că micile-mari descope- 
riri ale festivalului s-au referit la posibilităţile 
si mijloacele de înnoire a limbajului cinema- 
tografic in general, la filmul documentar nu 
numai si nu neapärat turistic. Probabil cà asa 
este din moment ce — prin valoarea filmelor 
— competiția s-a dovedit a fi într-adevăr o în- 
trecere a talentului si a artei. 


Sabina POP 


Madeira'83 


 Prezenti la prima 


intilnire mondialá a regizorilor de film 


Z. peste Atlantic, încerc sä vad prin hu- 
bloul din dreapta unde mä aflu — inutil — ri- 
mic de recunoscut. În mijlocul oceanului. 
Nici un reper, Apă şi cer. Atit. Am senzaţia cà 
e o călătorie fara sfirșit. Îmi vin în minte ima- 
ini din filmul lui Kubrick, Odiseea 

. Apoi mă inváluiesc cadre din filmul la 
care lucrez acum... nu au nici o. legătură cu 
spațiul in care mâ.gasesc, dar eu doresc sä 
le dau dimensiunea oceanului şi a cerului... 
Apare in sfirsit insula Madeira, Aici, pentru 
prima oară în istoria cinematografică, 160 de 
regizori reprezentind circa 50 de ţări, s-au re- 
unit într-o adunare mondială. E așteptat să 
vină Orson Welles — marele cineast a promis 
să fie președintele reuniunii — vor fi patru 
zile de discuţii despre condiţia regizorilor de 
film din lumea întreaga. Costa Gavras a venit 
deja. O echipă a televiziunii portugheze il 
caută pentru un interviu. Celebrul regizor 
face destăinuiri extrem de interesante. Joris 
Ivens e decanul de virstă al adunării, va im- 
plini peste o iună 85 de ani. Un omulet sprin- 
ten şi jovial se mișcă ușor, încerc să văd in 
ochii lui filmele pe care le-a făcut... Sena 
străbătind Parisul... Mircea Mureșan, sintem 
doi români acolo, asta ne dă senzaţia de de- 
legatie, Mircea Mureșan deci, mi-l prezintă pe 
Pierre Kart. lar apoi pe Karlsen Henning, un 
danez cu barba albă, cel care a făcut filmul 
— după celebrul roman „Foamea“ — incerc 
să leg cu el o conversaţie, dar gindurile lor 
cred că sint captate de ceea se va discuta la 
reuniune. Undeva o văd pe Vera Chytilova, e 
împreună cu Jiri Menzel. Le știu bine filmele. 
Ajung lingă ei, schimbăm citeva vorbe, vreau 
să aflu la ce lucrează în prezent. Sint priete- 
nosi, Menzel se uită pe ecusonul meu. (E tre- 
cut numele si tara). „Te cunosc, ţi-am vazut 


Mannheim'83 


A... la a 32-a ediţie, desfășurată in fie- 
care an si condusä incä de la inceput de 
Hanns Maier si Fee Vaillant, gazde primitoare 
si de subtilà competentä, Säptämina interna- 
tionalä a filmului de la Mannheim s-a desta- 
Surat si anul acesta pe o largä si variatà pa- 
letä la Planken-Kino-Center, continind un 
concurs international pentru filme artistice de 
lungmetraj de debut, pentru filme documen- 
tare de lungmetraj, pentru filme de scurtme- 
traj, indiferent de gen, pentru filme de televi- 
ziune si, in fine, un concurs pentru filmeie 
realizate de cinematografiile tinere, in care 
s-au încadrat producţii realizate in Volta Su- 
perioară, lran, Ecuador, Nicaragua, Egipt, Fi- 
lipine, Martinica și Angole. Totodată a avut 
loc o retrospectivă Pasolini, în cadrul Zilelor 
culturii italiene, găzduită de oraș, s-au pre- 
zentat și proiecţii de informare, proiecții 
ad-hoc, proiecţii de filme pentru copii, sau 
pentru tineri părinţi. 


În sălile de la Planken-Kino-Center era ast-- 


fel foarte greu sä alegi la ce sä mergi si spec- 
tacolele se țineau lanț de dimineaţă pina 
seara tirziu, noaptea avind loc într-o berärie 


de vizavi discuţii cu realizatorii, care durau ' 


pină aproape de dimineaţă. 

Marele Premiu al orașului Mannheim, pen- 
tru filme de lung metraj de debut, l-a obținut 
filmul sovietic ie bărbătească, poves- 
tea unui copil turkmen de 9 ani, venit în va- 
cantä la bunicul lui, prilej de descoperire a 
universului sătesc și a vieţii in contact direct 
cu natura. Regizorul se numeşte Usman Sa- 
parov. În palmares s-au impus de-a lungul 
anilor și promotorii școlii cehoslovace: Vera 
Chytilovă (1963), Jan Nemec (1964 — cu 
Diamantele ji) sau Jiri Menzel (1966 — 
cu Trenuri păzite), anii '70 fiind domi- 
nati de debuturi ale cineaștiior maghiari: 
Gyula Maâr (1974), Istvan Dárday (1975), Gá- 
bor Body (1976), Bela Tarr (1979). Din ce am 
văzut anul acesta, am remarcat fimul elveţian 
Curse de ciini, de Bernard Safarik, o comedie 
tristă despre soarta unui imigrant ceh in EI- 
vetia, a cărui dezrädäcinare il duce într-un 
adevărat neant de existenţă; filmul grecesc 
Angelos (inger) o cutremurâtoare dramă pe 
fundalul unei crime in mediul cel mai josnic 
posibil. Realizatorul George Kantakouzinos 
joacă aici, pe muchie de cuţit, o dramă gro- 
zavă şi cvasi-patologică în același timp, dar 
cu forța unui autor pe care poate un subiect 
mai paie uman l-ar face mai puţin antipa- 
tic. Filmul iugoslav Numai de data asta, sem- 
nat de Dragan Kresoja, regizor provenit din- 
tre cineamatori, născut în 1946, este o istorie 
dramatică a unui tinăr al cărui tată are o 
funcţie foarte importantă iar ei ra 44 mai 
mult, întimplător, la închisoare. Oferindu-i-se, 
la intervenţia tatălui, un week-end de către 
respectiva instituție, el trăiește violente aven- 
turi existenţiale. Sotia lui are acum un prie- 


fiimele", îi spun de Vară capricioasă si de 
Trenuri strict supravegheate. Zimbeste nos- 
talgic. Apoi devine glumet. Tu ce fel de filme 
faci? Glumesc si eu, glumim amindoi. Pe 
Gheorgi Stoianov, actualul președinte al 
Uniunii Cineastilor din Bulgaria il cunosc din 
anul 1969. Ne-am intilnit atunci la Kozeck. in 


Italienii îl au printre ei pe Bellocchio, cel 
cu „pumnii in buzunar“, și pe Pontecorvo 
care a făcut Bătălia pentru Alger. 

Polonezii au venit cu artileria grea: Skoli- 
movski, care acum lucrează la Londra dar re- 
prezintä Polonia la reuniune, si Zanussi. Vor- 
bim mult despre asociaţiile noastre. despre 


Pentru a exista, arta are nevoie de pace. 
lată concluzia unanimă 
a participanţilor din 50 de ţări 


Ungaria, la un festival de filme studențești. 
Acum s-a mai ingräsat putin dar si-a pästrat 
agilitatea. Stä de vorbä cu Marcel Martin, ma- 
rele critic. Ni-l prezinta. Marcel Martin imi 
vorbeste de filmele románesti. A vàzut multe, 
printre ele chiar citeva ja care am lucrat si 
eu. Nunta de piatră, Duhul aurului, Filip cel 
Bun. Are o bună părere despre ele, deși mi 
se pare cam reținut. Tot timpul are regretul 
că n-a ajuns să cunoască mai profund cine- 
matografia noastră, ceea ce imi creează sen- 
zatia că-i ráminem obligati. 

Delegaţia maghiară e ceva mai numeroasa; 
sint patru regizori — Szabo, Kovacs, Rozza, 
Kezdi. Pe Rozza l-am mai intilnit la Manilla, 
în Filipine. Toţi au filme importante la activ 

Pentru englezi văd din catalog că vor veni 
Anderson şi Lester. Amindoi imi amintesc de 
perioada Free cinema-ului, cind filmele lor 
erau considerate piese de studiu pentru cine- 
matografia mondială. 


În prim-plan: 


Ocolul lumii 
într-o săptămînă 
cu zeci de filme 

și premii 
şi un invitat român: 
filmul ,Intilnirea 
din päminturi* 
dupä Marin Preda 


ten, si copilul lui îl recunoaște de fapt, pe 
acesta, drept tată. Fratele lui este într-un os- 
piciu, iar prietenul cel mai bun, care a fost 
eliberat odată cu el din inchisoare, un om cu 
totul deosebit. moare in masina lui. Un film 
straniu, dramatic si plin de culoare, pätrunzä- 
tor, dovedind in persoana realizatorului säu o 
minä sigurä si o prospetime creatoare de 
realá intensitate. Regizorul grec Kantakouzi- 
nos, născut în 1943, fost asistentul Agnés-ei 
Varda a realizat filme de scurtmetraj de tele- 
viziune in Grecia și Franţa. Elveţianul Ber- 
nard Safarik a studiat filosofia i literatura 
comparată, scrie proză scurtă și făcuse pină 
acum documentare la televiziunile din Elveţia 
și R.F.G. E născut în 1948. Trei regizori, care 
au început drumul in cinema pe cäi spinoase, 
dar care au o puternică amprentă personală, 
fără mare preocupare pentru stil dar cu un 
mod: de a povesti dramatic, nepreväzut si in- 
cisiv. 


Între filmele prezentate de tinerele cinema- 
tografii, s-a impus premiului celui mai impor- 
tant, pe drept, francezul Christian Richard, ti- 
när profesor la IATC-ul haut-voltez din Oua- 
gadougou, realizind un | fără cu- 
vm despre ms tir Pk de- 

conationalii lor, negustori sclavi: 

altora. Un film de o rară plastică și o 
intensä tesäturä dramaticä, intr-un timp re- 
tras pe la sfirsitul secolului al XIX-lea. Un 
film de mare prospetime distins de asemenea 
de juriu a prezentat Iranul, Casa domnului 
de Mahmoud Samiy, un regizor 

absolvent de la „Munchener Hochschule für 
Film. und Fernsehen". Ca si filmul haut-vol- 
tez, un ,artistic*de lungmetraj — tot fara cu- 
vinte — despre consecinţele revoluţiei ira- 
niene, despre e oferite oamenilor 
simpli, un film original, dezvăluind men- 


schimburile de delegaţii pe care ar trebui sä 
le facem mai des. Zanussi mä întreabă de 
Ecaterina Oproiu. Toată lumea îi spune iui 
Skolimovski „boxerul“. Asta după Bariera si 
Waikover. Într-adevăr are aerul unui pugilist, 
desi in ochii lui albașitri vezi toată poezia Po- 
loniei. 

Agnes Varda nu-mi aminteste deloc de fil- 
mul ei Fericirea. Par douà lucruri ce nu se 
pot combina. René Clément e mult mai 
aproape de Parisul se cutremură decit de ne- 
muritorul Gervaise. Printre americani se re- 
marcă Donovan si celebrul Jerry Schatzoerg, 
cel care a fácut Sperietoarea. Acesta din 
urmá aduná de fiecare datà in jurul lui foarte 
multá lume, desi poartä pe cap tot timpul o 
pálárie mare din fetru maro. si ochelari de 
Soare in asa fel incit sä nu vezi nimic din ex- 
presia fetii, asta spre deosebire de Jean 
Claude Brialy, actorul devenit regizor, care-si 


opera prima 


talitatea si sufletul generos al unui simplu 
muncitor, care trăiește viața cu frenezie și 
farmec, iubindu-și semenii și tratindu-i cu na- 
turalete drept frati, in sensul cel mai adinc, 
impártindu-si întotdeauna, putinui, cu ei. Un 
limbaj original, neasteptat a folosit si filmul 
angolez No Caminho de Estrelas, dedicat 
memoriei eroului eliberärii nationale, dr. 
Agostinho Neto. Impresionant si scurt metra- 
jul ecuadorian Vinzätorii de de pe 
Chimborazo, despre viata unor i i care 
taie blocuri de gheaţă de pe un ghețar aflat 
la peste 4000 de metri altitudine, ca sà le in- 
carce pe catiri si sä le vindä la tirg, afacere 
plätitä foarte prost, dar pe care ei o fac, färä 
— ca niște moderni interpreţi ai lui Si- 
sif. 


La scurtmewaj, premiul Joseph,von Stern- 

lau luat americanii, cu SL-1 de Diane 

Orr si Larry Roberts, reconstiturea accidentu- 

lui cu explozia unui reactor nuclear portabi! 

intr-o îndepărtată localitatea din Idaho, care 

a qim moartea a trei oameni, la 3 ianua- 
rie 1961. 


La scurt metraj unde am venit și eu cu În- 
tiinirea din päminturi, dupä Marin Preda, au 
fost prezentate laolaltă filme artistice, cu 
filme documentare, filme de reconstituire, fil- 
me-dezbatere, și diverse formule de amestec. 
Cel mai impresionant a fost noul film al lui 
Agnes Varda Ulise, de 29 de minute, film 
care este povestea unei fotografii făcută de 
regizoare la o prospectie, prin 1955: fotogra- 
fia infätiseazä un bărbat gol, un copii goi, si 
o capră moartă pe malul mării. Reconstitui- 
rea vremii respective, ca și descoperirea 
acum a E eei poi umane din fotografie 
dau prilejul unei priviri asupra timpului, a 
mării din fotografie ca spațiu cosmic, a ideii 
trecerii prin Waja ca o aventurä pe mare si 
punind deasupra tuturor in luminä marea no- 
blete a unei mame — mama copilului din fo- 


tografie, o spaniolä de la Paris. 


Marele premiu pentru documentarul de 
lungmetraj l-a obținut filmul danezFiul veci- 
nului tău, realizat de Flindt Pedersen 
şi Erik Stephensen, un film despre tortură. 
Despre Rezistenţa din Grecia în timpul dicta- 
turii militare. 


Reväzind filmele lui Pasolini si väzind între 
ele, desigur, si altele pe care nu le väzusem, 
tot timpul a existat pentru pde aces- 
tui mare cineast intrejinind o une de sti 
si puternicá personalitate, o adeváratà scoalä 
pentru cei tineri, fiindcă Pasolini a fost si rä- 
mine școală de stil și amprentă de geniu in 
lumea aceasta atit de multicoloră și diversă 
care este filmul. 


Dumitru DINULESCU 


arată tot timpul fata şi suride täcind cu ochiul 
luindu-te tot timpul complice. 

Sint mult sud-americani, brazilieni, chi- 
lieni, argentinieni, cubanezi, iar printre ei tro- 
reazä mozambicanul Ruy Guerra (cel care a 
tacut Pugtile) — poartă plete lungi si e in 
alertä de parcä ar avea o puscä in minä. Vor- 
besc aceeași limbă: portugheza, cu ei mai e 
şi Miguel Littin-chilianui care lucrează în 
toată America de Sud, i-am văzut ultimul fitm 


. fácut in Cuba. Mai sint prezenţi si ali regizori 


din Africa, Asia, Australia, Europa etc. 

Discuţiile se învirt mereu în jurul acelorași 
și acelorași probleme. Despre „cinematogra- 
ful dominator, cel care impune nota, conti- 
nutul, prețurile etc. și care la ei e in mina ci- 
torva distribuitori de filme, mai ales ce! ame- 
ricani., Vorbim și despre cinematograful „do- 
minat — cel care nu are posibilitatea sä se 
manifeste, sä se exprime, sä devinä cunoscut 
pentru cä e dominat de primul. 

Aud din ce in ce mai des vorbindu-se de 
„audio-vizual”, este termenul la modă. Se 
vorbeste foarte mult de pirateria de casete, 
filme furate pur si simplu si introduse pur si 
simplu in imensa retea de videocasete. Cind 
Mircea Mureșan a propus ca 1985 sä se de- 
clare anul international al cinematografului, 
cineva a propus ca cinematograful, ca ter- 
men, să fie inlocuit cu termenul de „Mijloace 
audiovizuale”. A fost o mare reacţie în sală, 
majoritatea regizorilor sustinind menţinerea ` 
bätrinului termen inventat de Lumière. Si ci- 
nema à rámas, deocamdatá. Cine stie ce ne 
va rezerva viitorul. Problema cooperárii intre 
cinematografiile lumii, intre culturile popoa- 
rellor a fost, de asemenea, un punct in care 
deciziile au fost luate in unanimitate — toli 
pronuntindu-se pentru cooperare, pace, inte- 
legere mutualà si intrajutorare la nivelul cine- 
matografiei si al „mijloacelor audiovizuale“. 
Sigur cà au fost mulli absenfi-evident din cei 
merituosi, dar prima intilnire mondialà a regi- 
zorilor de film s-a tinut. Si cinematografia 
noastrá a fost prezentá. Dan PITA 


Prezente româneşti 
peste hotare 


Trei premii la festivaluri internajionaie 
pentru filmele noastre 


bucovinene in regia Sabinei Pop a 
obținut Premiul special al juriului ia Festivalul 
Tourfilm'83 de la Karlovy Vary. 

Tema 13. Bätrinejea,dupä un scenariu $i in 
regia lui Cornel Diaconu in debut, a fost dis- 
tins cu Marele premiu al Festivalului interna- 
fional de la Bilbao (Spania) 

În jungia verde de mătase de ion Bostan a 
fost distins cu Premiul pentru 'scurtmetraj la 
Festivalul international al filmului de la Carta- 
gena (Spania). lon Bostan nu este pentru 
prima datä laureat la acest festival. Anul tre- 
cut i s-a decernat Mentiunea specială pentru 
Morunul uriaș. 


o Festivalui filmului istoric — Revi Malmai- 
son (Franța) 

In suburbia parizianä a avut loc de la 26 
noiembrie—3 decembrie un festival și un co- 
locviu international dedicate filmelor pe teme 
istorice. Burebista de Gheorghe Vitanidis, 
dupá un scenariu de Mihnea Gheorghiu, a 
reprezentat istoria noastră de ieri și cinema- 
tografia noastră de azi. 


din socialiste — Magdebu. 
Ao) țările agdeburg 


In prelungirea seminarului Kar! Marx a avut 
loc și un schimb de experienţă între cineastii 
țărilor socialiste. Din partea țării noastre au 
participat la discuţii Mircea Mureșan și Car- 
men Handra. 


Festivalul filmului „nuovo cinema" latino-a- 
merican — Havana (Cuba) La cea dea V-a 
ediție a acestui prestigios festival a fost invi- 
tat ca oaspete de onoare președintele Aso- 
ciatiei cineaștilor, regizorul lon Popescu 
Gopo. În prelungirea festivalului (10—20 de- 
cembrie), lon Popescu Gopo va participa la 
Simpozionul international al filmului de ani- 


NE NDENBURG (R.D.G.) 
Pentru a lua cunoștință de filmele colegilor 
documentariști din R.D.G la lucrările festiva- 
lului au participat regizorii Copel Moscu si 
Kiamil Kiamil. 


Rubrica realizatä de Adina DARIAN 


Filmul, document al epocii 


Gurierul 


aventura 
scenariului 


'e attia ani, cititorii i 


0 inginerá propune 


un film de nevázut... 
Ne-am gindit, deci, ca o dată, intr-un ultim număr al anului, sa aiba loc o 
näzdrävänie, o mica fantezie redacțională, una din acele surprize pe care 
mai fiecare o pune la cale, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru a face plä- 


cere prietenilor säi: ce-ar fi ca,o dată pe an, torii sa nu fie, intr-ade- 
isorile lor expresive sä le 


I şi întrebările scrisorilor adunate pe un col de birou, 
ale cinefiliei pe care o înţelegem, inainte de toate, 
mai cuprinzătoare. lar dacă regizorii, scenariștii si 

ii pentru viitoarele lor realizări, sau fie si un spi- 
să le dea inspiraţie în munca lor creatoare — cu i 
cronica 


scolarului 


cronica 
microbistului 


Suporterii lui Dinamo 
propun 
o poantă fellinianä 


n 


noi, 
in intrebárile 
rui 


HEUS 


Ver! Srreep (aici intre Kevin 
Kline si Peter Mac Nicol) E — Luky Skywalker 


Documentul, sursa a filmului 


revistei ,, Cinema", sursä a filmului 


Acţiunea se petrece pe ogoare. lon, condu- 
cátor de atelaj 0 iubeste pe Saveta, tot pe Sa- 
veta o iubeste si Leonte. Desi la ultimul bal 
Saveta a dansat un numár egal de hore cu 
Leonte si cu lon, ea il preferä pe lon; asta si 
pentru cá Leonte, fiind plecat si ocupat cu 
desávirsirea studiilor, ii scrie tot mai rar. Dar 
Leonte isi eri o studiile și se întoarce 
în sat ca tractorist. Calitate în care o iubește 
la fel de fierbinte pe Saveta. Care nu 
răspunde iubirii lui și continuă să se plimbe 
cu atelaju! lui lon. Acest lucru il lasă mut de 
durere pe Leonte, care nu mai transportă 
cartofii la bază. Întreaga producție de cartofi 

-a CAP-ului e în pericol. Mare suspans. Aici 
intervine organizaţia de tineret care convoacă 
o ședință în care Savetei i se explică situaţia 
și este criticată pentru nereceptivitate la nou 
(ea preferind perimatul atelaj în locul tracto- 
rului Universal 650 M). Saveta își insușește 
critica si isi cumpără din proprie iniţiativă ti- 
ta discul „Dragu'mi-i bädita cu tracto- 
rul”. 

Leonte lucrează acum cit zece și o plimbă 
pe Saveta (dar numai în afara orelor de servi- 
ciu și pe jos, nu cu tractorul), plimbări în tim- 
pul cărora se vor schimba cuvinte de dra- 
goste si Leonte ii va spune si citeva din ca- 
răcteristicile tehnice ale mașinii (ceea ce o va 
face pe Saveta să- divinizeze pe Leonte, nu 


mult. Sintem un grup de elevi de la Liceul in- 
dustrial din gp în clasa XI-B., tineri 
din secolul XX. Corect? Dar să inträm in su- 
biect. 

O dată cu treapta a lima, s-au făcut clase, 
am primit colegi noi. La noi în clasă a venit 
un coleg. Popa Costinel. A fost în clasa 
noastră de la început, de ce n-a rämas? Pro- 
fesoara de matematică dorea să fie la dinsa 


`, micul extraterestru, 
lucrind de Anul Nou la ordinator... 
(desen semnat Tim) — 


pe tractor). lon isi dà seama cit de bine se 
potrivesc cei doi tineri si isi aminteste cá la 
ultimul bal a dansat si cu vecina lui, mulgä- 
toarea Jenifer, de care se indrágosteste ne- 
buneste exact in períoada aráturilor de 
toamná. Filmul are happy-end: nuntile celor 
două perechi. Mama lui Leonte apare la „pa- 
har dulce“, cind anunţă că respectivul CAP a 
cistigat diploma: de fruntaș pe ramură la că- 
ratul cartofilor. (Darul nu se va anunța, păs- 
trindu-se tenta educativă a filmului). Lăutarii 
intonează melodia „Mama lui Leonte“, iar un 
pian general ne arată bucuria membrilor coo- 
peratori care se prind în hora staccato. Fil- 
mul se încheie in aplauzele realizatorilor.“ 

Autoarea, N. Gagniuc, inginer la IMMUM 
Baia-Mare, str. Luminișului 9, ap. 88, 
Baia-Mare, ne precizează in final: „Acest si- 
nopsis e în siguranţă la dumneavoastră, n-are 
nici o şansă să ajungă la o casă de film, deci 
filmul nu se va face. lată un nou cistig pentru 
cinematografia noastră!“ (N.R.: Un cistig pen- 
tru ,Curierul" nostru ar fi ca N. Gagniuc sä 
ne mai scrie la fel de acut si de inteligent...) 

Speräm cu totii ca in 1984, sä nu vedem 
filme impovärate de poncifurile si sabloanele 
satirizate de, inginera din Baia-Mare. Formu- 
larea unei asemenea je face parte or- 
ganicá din urárile de bine pe care ni le adre- 
säm nouà ingine si filmului románesc. 


în clasă. Bun, pina aici nimic râu. Cind a in- 
ceput practica agricolá, Costinel a venit cu 
noi, a muncit aláturi de noi, a indrágit ace- 
leași cintece, obiceiuri. Într-un cuvint, s-a 
atașat atit de mult de noi, încit refuza să se 
gindească că ar putea să fie transferat la o 


altă clasă. L-am îndrăgit cu toții şi-l vrem ina- . 


poi. Astăzi, cind am început cartea, ne-a pă- 
răsit cu lacrimi în ochi și n-a putut nimeni 
să-l ajute. De aceea, vă rugăm insistent, ta- 
ceti ceva pentru ca băiatul acesta să revină in 
rîndurile noastre. E sigur că ni se va da drep- 
tate. Nu vă cerem decit să publicaţi un pasaj 
din scrisoarea asta. Noi vă mulțumim ori- 
cum!" 

Repetäm, pe plic, scrie clar: „Revistei Ci- 
nema"! Dar de ce nouă? Ziceam că sintem 
trecuţi demult de vremea acestei superbe ex- 
presii: începerea cărţii. incapabili sä formu- 
läm vreun verdict în acest caz, mărturisim cu 
aceeași modestie că niciodată nu ne-am gin- 
dit ca scrisul nostru de cronicari ai filmului 
să aibă asemenea consecințe, trăind o sec- 
ventä pe care, hotărit, n-am găsit-o încă in 
nici un film românesc, descrisă cu o exacti- 
tate a patetismului stingaci și profund, la 
care prea puţini profesioniști ai scenariilor 
ajung: refuzul de a se gindi că te-ai putea 
despărţi de ai tái: „L-am indrägit cu toții și-l 
vrem înapoi”. ) 

..Care a fost ultimul film românesc cu elevi 
de azi? Parcá, parcá, ii spunea Jachetele gai- 
bene... 


cronica 


Eiaon 


Santierul 
vrea imaginatie 


..Unde o fi baraca F 32 nr. 5, unde-o fi 
apartamentul 24 al barácii F 32? — cert este 
cà n-am primit niciodatá o scrisoare din co- 
lonia Brazi, jud. Hunedoara. Cind deschidem 
scrisorile, prima privire ni se duce la semnä- 
turá. Semnátura e de cele mai multe ori ge- 
nericul filmului pe care il vedem citind o scri- 
soare. Si atunci ce ni se poate scrie dintr-o 
baracă a unui șantier, în plină vară — fi-va 
„un suris în plină vară”? Semnatara e o ingi- 
neră stagiară, Carmen Tureschi. Pe cuvint, 
ce-i poate trece prin minte unei inginere sta- 
giare din colonia Brazi? Ce poate fi „dincolo 
de Brazi?” (Nr.: În toamnă, am primit de la 
Timiș Paulina, str. Victoriei 91. Borșa, o scri- 
soare de imensă timiditate în care fiecare 
rind era o scuză si care ne ruga: ,Cindva, de- 
mult, s-a rulat un film, se numea Dincolo de 
brazi, aș vrea să-l vizionez pe micul ecran. 
acceptati-mi scuzele, ştiu câ v-am cerut 
foarte mult”, încheind cu această frază în 
care străluceşte un lapsus adorabil. „Vā cer 
inca o data iertare, si doresc la intreg perso- 
najul multá sänätate, fericire si putere de 
muncă“, aláturindu-ne și 3 ilustrate din 
Borsa, „orașul unde m-am näscut"...) 
Revenind ia Brazii de lingá Hunedoara, ci- 


tim: 

„Mă aflu in fata ultimului exemplar al revis- 
tei „Cinema“. Tocmai am citit articolul tova- 
rășului Romulus Căplescu și mărturisesc că 
m-a dezamăgit critica nemiloasă la adresa 
seriei Star War. Oare regizorii nu mai au voie 
să se joace, să fie năstrușnici? În fiecare om 
există un copil, la orice virstă. Cred că el este 
acela care se entuziasmează in faja acestor 
filme (e drept, condimentate cu prea multe 
super-arme). Dar, oare, Fät Frumos nu se 
rázboia cu zmeii (cu mijloace ceva mai bátri- 
nesti, sábii, cai...) si nu era frumos? Sá tre- 
cem peste „conflictele armate" și sä admiräm 
realizarea mäiestritä a efectelor speciale, sim- 
prasa si naivitatea degajate de povestioarä 

morocänosi, nu ne plictisim? Cred cà 
pofta de distractie nu trebuie stävilitä sau 
dispretuitä. Ea este a noasträ, a tuturor, este 
omeneascä. Tovaräse Cäplescu, läsati-mä sä 
fac o nebunie, | i-mă să-mi placă War 
și să aștept cu nerăbdare urmarea! Moda S.F 


este trecătoare, ca și moda disco, dar ne 
place. Şi atunci? Mentionez că atunci cind 
sint „serioasă“ știu să apreciez filme ca Sibe- 
riada lui Mihalkov, Dueligtii lui- Scott (pe 
acestea douä le gäsesc cele mai frumoase 
din cele väzute in ultimul timp), Plesá neter- 
minatä... si alte splendori cinematografice. 
Tin sä mulțumesc redacției pe această cale 
pentru revista la care tin cel mai mult, pentru 
cá existä atit de frumos si pentru cá ne incitä 
la dialog... Nu stiu dacá mi se va ráspunde, 
dar am vrut sä stiti". 

O garantäm si pentru noi, si pentru pretui- 
tul nostru colaborator Romulus Cäplescu, cä 
am. vrea sä gäsim in viitoarele filme romä- 
nesti, un personaj ca aceastä stagiarä care, 
undeva, pe un santier de la poalele Retezatu- 
lui, pune tot. sufletul pentru o pledoarie în 
numele imaginaţiei și fanteziei. Ne plac sta- 
giarii care, construind, au totodată puterea să 
scrie pe hirtie: „în fiecare om există un copil, 
la orice virstă“. Și pentru a nu cădea în idi- 
lism să consem — căci în orice scenariu 
valabil sint întotdeauna două păreri care se 
intruntă — cä asemenea scrisori ca aceea ve- 
nită din baraca F 32 se „ciocnesc“ zilnic în 
„Curierul“ nostru cu altele, fie și mai puţine, 
dar la fel de semnificative care susțin exact 
invers, în numele aceleiași adolescente. lat-o 
pe aceasta, din luna octombrie, intitulată: 
„Eu... semnată Andreica Florinela, str. Vasile 
Dumitrescu 28, București: 

„Filmele stiintifico-fantastice, și mă refer la 
Războiul stelelor și imperiul contraatacă, sint 
filmele dorite numai de copii intre 6 si 10 ani, 
care nu le înțeleg, dar care sint atrași de ceva 
care li se pare extraordinar, o tehnică pe care 
ei nu o pot exprima sau explica; dar, după 
cum se stie, majoritatea spectatorilor, aceia 
între 16 și 75 de ani, doresc ceva mai serios.“ 

Dar ce înseamnă serios? Florinela Andreica 
nu ezită s-o spună: 

„Am întrebat deseori; colegi mai mari si 
mai mici: ce intelegeti printr-un film bun? 
„Un film bun, afirmă unii, este acela care are 
un început și un sfirsit". După părerea mea, 
au-greșit enorm, un film bun trebuie să aibă 
un conținut convingător, să te tacă sä tráiesti 
acele clipe si in el sä te revezi tu însuţi, fiind 
inspirat din viața de toate zilele“. 

Lăsaţi-ne și pe noi să vedem, în această 
ciocnire de idei, un episod dintr-un serial, N 
care l-am numi: „Ce e un film bun?", la fel 
dacà nu si mai interesant cá nu spunem care. 
Sá vedeti, dupá aceastä scrisoare a Florinelei 
Andreica, ce va urma... 


Rubrica 
<Filmul, document al epocii — 


Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 


de Radu Cosașu 


cimpul — da. Ultima lui scrisoare începe asa: 
„E tirziu si sint frint de oboseală pe motive 
de destăcut porumbul. Dar nu mă las pină nu 
vă scriu citeva cuvinte despre „Misterele Bu- 
curegtilor". (N.r.: Foarte bine. Printre cititorii 
noștri, Cureliuc e specialistul numărul 1 al fil- 
melor de capá, de spadă, de scapă cine 
le, de cai și vai, de Gemma și gemete). 


cevene: „Alex Torres a fost prea aspru pe- 
depsit. I-am luat apărarea. Rezultatul? Toate 
reprezentantele sexului complet. opus au vrut 
sä mă linseze”.) Plus obiceiul lui salutar de a 
scrie în priză directă cu viaja, consemnată in- 
totdeäuna printr-un amănunt revelator, ca în 
bunele filme. Cureliuc nu bate cimpii. Dar 


matografelor din Suceava, pină la scenariile 
filmelor cu cow boy ai lui John Wayne. Cure- 
liuc e inepuizabil în lamentatii, imputări și en- 
tuziasme de cinefil. Plus un haz al lui, scurt 
— tot ce scrie el e concis, fulgerător ca un 
K.O., — si secret. (lată o relatare a lui despre 
„Bulevardul Paulista”, pe ulițele localităţii su- 


cronica 
din lacrimă 


De ce a fost omorit 
Buză-de-lepure? 


„Am plins când 25 
a murit Buzä-de-Iepure...* ` 

"(Anamaria Caloianu 
din Hunedoara) 


zaji 


un film asa cum mi-am dorit demult. 
(Nr.: oho, asta se aude rar din pixul lui). Rea- 
lizătorii filmului au făcut multă risipá de fan- 
tezie. Am o singurá observatie: de ce a tre- 
buit să fie ucis Buză-de-lepure, alias Cseh 
Szabolcs? Este cea mai mare gresealä a lui 
Eugen Barbu si Nicolae Paul Mihail. Päcat cá 
regizorii nu se înghesuie să- distribuie pe 
Cseh Szabolcs, un Giuliano Gemma al nos- 
tru. De ce?" 


X 


Scrisoarea nu cuprinde decit o singurà mi- 
rare, pentru noi. Datatà 7.10.1983, e stampi- 
lată la oficiul postal — in 15.10.1983. Sä fi lăsat 
impetuosul Cureliuc o sáptamina între scriere 
si expediere? Misterele mari ale Märiteii Mici. 
O säptäminä mai tirziu, pe 22.10. primim 
insä, in aceeasi directie a Buzei-de-lepure, o 
misivä si mai si, semnatä de o debutantä in 
„Curierul“ nostru: Ana-Maria Caloianu, str. 
Mesteacänului 12, BI. 10, sc. B, et, ap. 31, 
Alba lulia.: 

„Am vizionat filmul regretatului regizor 
Doru Năstase, Misterele Bucureștilor. Märtu- 
risesc că mi-a plăcut foarte mult cum a inter- 
pretat Cseh Szabolcs. Am fost de două ori la 
acest magnific fiim ce se poate compara cu 
Războiul stelelor, poate chiar mai mult. Ul- 
tima oară am plins cînd l-au omorit pe Bu- 
zà-de-lepure". 

Lacrima la cinema-document al epocii? 


S-o spunem mäcar in ultima zi a anului: 
dacá, vreodatá, ni s-ar solicita un scenariu 
despre Curlerul revistei noastre, unul din 
eroii acelui film ar fi, indiscutabil, Colea Cu- 
relluc din localitatea Märiteia Mică, jud. Su- 
ceava. Printre noi, e cunoscut, cum se zice, 
ca un cal breaz. Nu-i stău pe măsură decit 
Nicolae Cazacovschi din Bacău (ultima scri- 
soare a acestuia ne aduce ideea că el ar fi ci- 
titoru! „de ce"-ist, adică omul care întreabă 
tot timpul „de ce?") și Alexandru Jurcan din 
Ciucea, cu avantajul pentru sucevean, că 
adresa i se scrie singură; ai spus Cureliuc, ai 
şi bătut la mașină — Märiteia Mică. L-am in- 
tilnit si în alte publicaţii. dar nouă ne face 
plăcere să credem că nicăieri și nicicui nu i 
se „plinge“ ca nouă că nu-l publicăm pe cit 
ne scrie, că nu dăm atenţie tuturor, dar abso- 
lut tuturor. observaţiile lui cinematografice 
care se întind de la orarul și repertoriul cine- 


; LN yA 
pae „n T. 
i | 
^ - ss" 
s = i v 
n T s 
w N d ? 
— - 
w ⁄ unoe a tost prezenta! Fanny şi, Alexander documentar, dar un fals documentar, căci nal! de ia Cannes, 1963. dar tot revelaţie a 
> a insemnat un mare moment de cinema- Zelig poate trece drept documentar, dar lui Andrei Tarkovski. 
/ ze s adevărat. Un documentar despre o per- fel 
aa soană care ar fi putut sä trăiască prin anii 
2 ^ ES '20—'30—'40 si care ar fi fost un caz in is- 
e toria psihiatriei. Este povestea unui om 
cu o bizarerie psihanaliticá: cu 


tie largă o operă senină și frumoasă. 
Pornind de la o povestire de Tolstoi, 
cum remarcă unul din comentatori. Ba- 
mii sint o demonstraţie despre influența 

T ividului”. 


francez este cea mai importantà reali- 
zare a sa de la acel mult pretuit Au 


W Nostaighia de Andrei Tarkovski a 
fost deci principalu! concurent al filmului 
ee i i săli lui Bresson la Marele premiu al Can- 
or Kostalevski din filmul Si Í subt i i ' | mes-ului "83. După unele opinii, Mostat- 
ri captive care a rulat si pe ecranele i 

noastre 


Ig 


| 

5 
R 
= 
3 
3 
$ 
8 
3 


Vaporul merge mai departe de Fel- 
şi Alexander al lui Ber- 
ori Zelig a! lui Woody — au 


| 
| 


i 
H 
id 
ii 


Ti 


sij 
H 
: 
i 


| 
| 
: 
ii 
T 


E 
i 
1! 
i 


di 

1 
Ja 
i 


pää 


li 
N 
ji 


i 
| 
z 


H. 
| 
| 
š 


i 
j 
; 
H 
"e 


š 
8 
Ë 
d 


" 
| 
i 


Nu e nuntă la Dallas e chiar acasă la J.R. si mireasa e chiar fiica 
.ráului" care in viața de toate zilele se spune cà e foarte cumsecade 
şi familist 


i 
| 
i 
i 
i 


i 
i 
i 
: 
: 
i 


š 
š e 
Sia? 


in 
2 

si 

zi 
di 
i 


: 
HE 
11 
E 
| 
E 
i 
i 


Y 
isi 
ia 


şi, 


ü 
i 
is 
i 


cozi la bilete de cinema: la Zelig si la 
Fanny și Alexander. 

Se schimbă ceva probabil sí in gustul 
hollywoodienilor. 


| 
| 


A 
: 
| 
L 


` 
] 
t 
p 
" 


W Banii de Robert Bresson a fost con- 
siderat o revelatie la Festivalul internatio- 


Altä foto de familie: mama cu fiul, Catherine 
Deneuve la 40 de ani cu Christian Vadim la 20 de 
ani. Bonne anniversaire! cum le-ar cinta Aznavour 


In viatä deloc James Bond: 
Sean Connery cu soţia 


in care 
( e protagoniștii Revoluției franceze de 
la 1789 Robespierre. se schimbă unghiul 
ge investigație pentru a urmari evoluţia 
lui Danton, O data cu aceastá optiune in- 
treaga atmosferă a narațiunii cunoaste o 
schimbare iar conflictul se incarcá prin 
infuzia spiritului popular. a multimilor. cu 
bucuriile, exaltärile si deznädejdiile lor. 
multimi care îl urmăreau şi pentru care 
Danton era un idol, la un anumit moment 


al evenimentelor. 

Filmul a fost prețuit atit pentru efortul 
de reconstituire pe care ka izbutit, dar 
mai ales pentru faptul că dilată si sensul 
şi trimiterile evenimentelor de la care 


ru, 
ntr 


ne- 
Ja 


Kellv si 


Grace 


Stewart 


: de surisul lor 
N 


e 


m 


interpretatä pe viu de o orches- 
din seara respectivä evenimentu! 
räsunet al Festivalului. 


Pinà si maestrul suspansului a avut 


EE ti 

a i HEL eaa 
ip i illi Es | piji Ke 3 BU ili hib HE 
c: HKI KEL 
EE pui i THARE NU | 


iji 1 H: 


Care 


$ 


in direct din New York 


Dupá un sezon estival al cárui protagonist 


AME un ETIS 
cz: p dI nui 
i^i iin J 35 jul ipn WR Higa 
. usitatum 
z rit tins RHR HOHA 

= al 8 U Ë: | his i id z g EE 
= iivili ile MIRRE RI, 
JB E ii ili 
Bia i HH aja si 3 is si icit 


con- 


mal pre- 


LTE HIN 


despre 


Ich nu s-a lásat 


li 


E TET R 


352 


HHI 
HND] Hl 


ză 


Raquel We 


i 


lia 


i 


HOI 


i H ijr 
i ibi 
THE Mil 


Fotograme 
din realitate 


"nent ti 


detro 


Olivier 


sá 


a incercat 
Laurence 
A 


taine 


Un cuplu care 


D 
Li 


(Jerem 


, 


in 


reusit 


avis 


) 


lui 
oanna | 


Fon 
J 


SI 


Joanei 
Brett 


amintirea 


ipta 
belit mE 
ie au 


T 


Ba: 


HEH RHEE 

HH fiii hhi] 
SHA IHI nt 
il, ti i iji 


sim 


i sint putin ait- 


de añadata, 


care-i trăim. 
ar 
în favoarea 
ondes 
"xad s 
gem eques rdc etc 
säptämini in urmä, 


iste 


K- 


ill hil 


in memoriam 


A... al nostru putea fi azi Mihai Viteazul. 
$i miine Nea Märin; ieri searä, era räu, vampir 
$i al dracului, intr-o comedie a lui Baranga si 
poimiine te pomeneai cu el fraier si miliardar 
— intr-o farsä cu olteni, la care lumea se in- 
grämädea, ca in zilele de tirg la Báilesti. Lu- 
mea se bulucea să-l vadă, il urmărea cu privi- 
rea pe stradä si in trenuri gi mai toti tincii de 
pe sträzile Capitalei, jucind fotbal intre 
blocuri, i se considerau nepoti, ca Sucä, si 
imitau dictia precipitatä a frazelor lui. Amza 
inventase fraza rostitä de douä ori, acea ,bä- 
tuta pe loc", odată ca să-ţi intre in cap näz- 
dräväniile la care se inhäma, a doua oarä ca 
sä ai pläcere de limba ce-o vorbesti. Dupä 
Caragiu, cel mai mare muzician al cuvintului 
românesc, nici un actor la noi nu și-a mai im- 
pus vorba, ca melodie personală si inimita 
bilă precum a făcut-o Amza, iscodind în to- 
pică un fel de a gindi, de a simţi, de a fi a! 
unui loc si al unui sufiet. A riscat să devină 
pitoresc. A riscat si a cistigat. Lumea îl iubea 
La „Mască și fără mască“, Amza era imediat 
descoperit fiindcă nimeni nu avea sarmul si 
viclenia lui, robustetea și sclipirea ochilor lui, 
care iradiau și topeau masca. Ce să mai facă 
masca atunci cind Nea Mărin povestea cum 
se innegurase cerul de căciulile oltenilor 
aruncate în aer la victoria Craiovei asupra 
frantuzilor din Bordeaux? Fuseserăm cu toții 
acolo, ce naibal.. EI ne-o relata precum 0 
träisem, ca într-un fel de „balade și idile” la 
juveti... Amza era popular, în cel mai fericit 
sens, acela al puterii de a exprima o umani- 
tate, o omenie clară și dezmierdatä prin haz 
și farmec. Putea juca atitea deoarece deținea 
puterea populară, a mai fiecăruia din noi, de 
a juca de toate și de a le duce pe toate, de la 
măreție pină la bonomie, de la tinerețe pinä 
la bätrinete. În Amza — ca în toti actorii sem- 
nificativi ai generaţiei sale extraordinare — 
ne regăseam citeva din disponibilitätile esen- 
tiale si necesare mișcării prin ograda noastră 
dragă, cind impulsul de a domni peste livadă, 
cind elanul spre uliţă, cind plăcerea de a bate 
un cui într-o ulucă. Era în el ceva gospodă- 
resc și navetist, patern și fratern, de unchi și 
de unghi drept, tenace și hitru, era dintre 
acei actori seriosi care ştiu că nimic nu se 
poate face fără o anume sacră neseriozitate, 
cum îi zic unii, dar care nu e altceva decit o 
formă a generozitätii de talent. Puţini au aliat 
atita energie solemnă de viteaz cu atita orali- 
tate familiară, de compartiment de „trin“. lu- 
bea viața, pînă la ultimul butuc si via-o pres- 
curtare a vieții — pină la ultimul pahar de 
zaibär , din care știa să extragă vitalitate si 
franchete. Avea acel tip de joc foarte eficace, 
secret în teoriile sale, simplu dar inaccesibil 
multora, denumit în toate cășile „a ști săi 
meargă la inimă“. Se putea da în stambă, lă- 
sindu-ţi convingerea că are acasă o stofă din 
care-și poate face un costum la care să te 
uiti, uite-agal... Nu ascund că mie mi-a plăcut 
cel mai mult într-un rol la care prea putinise 
refereau cind, rar, îi conspectau arta, căci 
Amza devenise o axiomă a succesului care 
nu se mai demonstra: rolul lui Petrescu din 
„Puterea și adevărul“ al lui Noli și Titus, pen 
| tru a vorbi pe numele mic, ca între prieteni, 
cum se cuvine cind îl plingem pe Amza. Era 
un tip necunoscut pină atunci nici de actori, 
nici de dramaturgia noastră: inginerul devo- 


Personaje 


model există! 


(Urmare din pag. 4) 


— Dar dumneavoastră personal, in timpul 
liber, aveţi unele pasiuni, vă rezervaţi unele 
plăceri? Sau n-aveţi timp liber? 

— Timp liber n-aş putea spune că am, de- 
cit cînd mä duc seara acasă, cind pot pune 
mina pe presă si pe televizor. Imi place să joc 
șah, cind am cu cine și cind nu sintem in 
campanie. 

— lar simbăta, duminica? 

— Aici sint și duminica, la sediu sau pe 
cimp sau altundeva, în gospodărie. De fapt, 
să vă spun un secret, nici nu știu altceva de- 
cit unitatea, ce mai! Unitatea, casa şi ședin- 
tele! Sint ales in 27 de organisme centrale, 
judeţene și locale, inclusiv in consiliul de 
conducere al ziarului ,Crisana", impreună 
cu care văd că faceți această incursiune. Am 
ce face, nu mă pot plinge, timp liber insă mai 
puţin 

— Cind vorbeaţi despre horele tinerilor de 
altădată, ați spus că erau „o mare bucurie 
pentru ei“. Dar pentru dumneavoastră nu 
erau? Erafi foarte tinär, nici atunci n-aveaţi 
timp, timp de dragoste? > 

— Timp, ca sä fiu sincer, sintem intre bär- 
bati, n-am prea avut niciodatà. Ziua pentru 
mine totdeauna a fost scurtä. lar pe vremuri, 
cind eram tinär, ședințele se făceau seara si 
durau mult. Ca sä nu mai vorbesc cä in acesti 
34 de ani, de cind sint președinte CAP, 
mi-am luat concediu numai de vreo 5 ori, ce- 
ielalte concedii le-am petrecut in unitate. Mi-a 


20 


Albulescu si Vrabie, aducea fiorul acelei tato- 


Lumea îl 


tat, bănuit si devastat pe nedrept in anii di- 
naintea Congresului al IX-lea, trăind o 
moarte civilă — de nenumarate ori, un bun 
prieten m-a întrebat dacă l-am văzut pe Amza 
in „Cadavrul viu“, cindva, și de fiecare dată 
cind îi spuneam că nu, omul exclama: „Era 
extraordinar!” — ca după aceea, să revină la 
viață, demn, întreg și sigur pe mișcări. Amza, 
intre creaţiile autoritare și im ile ale lui 


nări încordate in a descoperi într-o robustete 
de caracter, loialitatea unei idei. E intotde- 
auna grea o asemenea lovitură de daltà între 
grandilocvenjà $i scrișnet. Era stingaci și cu 
atit mai convingător, era sărac în instrumen- 
tatie dar fixa, din soväialä și soväialä, unul 
din sentimentele fundamentale ale vremii 


iubea.. 


noastre: a te pästra intreg si mai ales curat 
prin „noroitudinea lumii“, după o expresie a 
unui scriitor venit dinspre  Țindărei. Amza 
avea energia inspiraţiei pentru asemenea ro- 
luri dintr-o bucată, sănătoase și dure. 

Lumea il indrăgea, fiindcă Amza o magne- 
tiza și o imbuna. Multe teorii nu-s de făcut, 
multe vorbe nu-s de zis. În lumea de trișuri și 
trucuri a spectacolului, nimic nu e mai auten- 
tic și mai limpede decit ca un actor să fie iu- 
bit. Restul e mimä, grimă, rimă, ramă fara 
dramă. Moartea unui actor iubit e intotde- 
auna o durere lentă a cetăţii. 


Radu COSASU 


placut mereu sä mä tin de treabă, ăsta a fost 
şi este felul meu de a fi Poate e greșit, că e in 
dauna sănătății și nu numai a ei. Dar, ştiu eu 
ritmul. dinamica timpului, cerințele... Eu 
cind vin de la vreo şedinţă, de la Oradea 
prima dată vin la unitate si de-abia dupa 
aceea acasă, de-abia după aceea sint liniştit 
N-aș putea träi altfel, nu știu ce sä vä spun 
Îmi place să väd cu ochii totul, să-mi dau 
seama că e bine 


Cine-a făcut hanu-n drum 


— La ce virstä v-aţi căsătorit? 

— De tinär, la 20 de ani, inainte de a pleca 
in război. lar apoi, intrind în treburi... Dum- 
neavoastră, ca oameni de artă care vă ocu 
pati de sufletul omului, îmi puneţi niște între 
bari fireşti, la care trebuie să vă răspund to! 
omeneste: cînd ajungi sä cunoști viața si sä 
înţelegi plăcerile ei, e prea tirziu. Si dacă la 
un moment dat ai fost într-un fel, așa trebuie 
să si rămii, ca să fii totuși om. Din 1945 în- 
coace, mereu am fost atras în luptă, în 
muncă, în fiecare lună, în fiecare säptäminä, 
aveam cite un obiectiv de atins, cite o reali- 
zare de obținut, că așa a fost revoluţia asta, 
vreind-nevrind. Mereu eram mobilizați sau ii 
mobilizam noi pe alţii si de multe ori mun- 
ceam împreună cu soția, care a devenit și ea 
membră de partid, iar pină prin 1957 eram 
numai vreo 17 membri în comună, citeva pe- 
rechi, ca sä mä intelegeti. 

— Perechi? 

— Sot si sotie, eram mai multi, care ne in- 
telegeam, eram prieteni. Ne-am impäcat bine 
dar ne-a pärut räu cà nu am avut copii. Si ne 
pare ráu si acum, simtim cà imbátrinim mai 
repede, fárà copii. 

— Nu e numai o stare a dumneavoasträ, e 


a satului, care nu are tineri, chiar dacà a avut 
copii. Sinteti un erou pozitiv, exemplar, de 
pildä sintelí un exempiu că viaja nu e ro- 
tundá, nu e sferá periectă, e contradictorie, 
iar succesele se dobindesc printr-o lege a 
compensatiilor. 

— Sint constient de asta, färä aceastà con- 
ştiinţa n-am fi făcut revoluția si tot ce avem 
azi. Dar cu cit omul e mai evoluat, cu atit stie 
mai mult despre dragoste. A evoluat si satul, 
din acest punct de vedere, nu mai e o rușine 
să iubești, cum era înainte. Uneori poate nu 
ne place cum procedează tinerii — zic poate 
— dar, tot poate, ei fac bine, cum fac. 

— Noi v-am descoperit pe dumneavoastră, 
ca prototip al unul personaj de film, dar incă 
nu vedem in satul dumneavoastră, filmul. 

— Tot dumneavoastră trebuie să-l desco- 
periti. Eu nu vreau să-i critic pe scriitori sau 
pe cineasti, dar probabil că, dacă coborau 
mai mult jos și colindau prin ţară, dar nu nu- 
mai ca vizitatori, am fi avut nu numai filme cu 
țărani, dar si multe probleme mai bine clarifi- 
cate. 

— Potreceti din cind in cind? 

— Cind am cu cine. 

— Cintati la petreceri? 

— Cintäm de toate, cintäm ce ne place, 
fiecare ce stie, cintece populare, romante. 

— De piidă. 

— ,Cite fete-s pe izvor/Toate-mi- spun sä 
mà insor/Numai una-i pe islaz/Aia-mi spune 
sä mä las". Am construit, cu mijloacele noas- 
tre si un han. 

— La Moara cu noroc? 

Teodor Maghiar: Nu, acela-i la Inand, dar 
nu are incă această firmă. Pentru al nostru 
am adoptat cintecul: ,Cine a fácut hanu-n 
drum/Nu i-a fäcut de nebun/Ci ka fácut de 
cuminte/Cine-o intra-n el sä cinte". 

— Và mulțumim, petrecere plăcută, ia 


muli ani! 


calendar pe celuloid 


Istoria filmului 
in... decembrie 


1895 — Prima reprezentatie cu public a ck 
nematografului marcheazà aparitia unei nol 
arte, singurá dintre toate care isi cunoaste cu 
exactitate ziua de naștere. În vederea acestei 
proiecții, tata! fraților Lumière se ocupă de 
închirierea (contra sumei de 30 de tranci pe 
zi) „Salonului indian", o mică sală aflată la 
subsolul luxosului restaurant parizian 
,Grand-Café", în care va înlocui cele citeva 
mese de biliard cu aproape 100 de scaune 
Proiectatà din spatele unei ecran de 1,50 pe 
2 metri, imaginea sosirii unei tren în gară va 
ingrozi spectatorii, fäcindu-i sä se retragă 
speriați în scaune de teamă sä nu fie zdrobiţi 
de roţile locomotivei. Casierul, un fotograf, 
prieten de familie, va reuşi cu greu sä vindä 
în prima zi doar... 35 de bilete la cele patru 
spectacole ce durau fiecare 20 de minute 
Seara, frații Lumiere abia reușesc să-și achite 
cheltuielile curente. A doua zi însă publicul 
forma în fata intrării o coadă de 3—400 de 
metri, iar ulterior 2500 de spectatori se vor 
imbulzi zilnic la proiectiile despre care intreg 
Parisu! va vorbi două luni după memorabila 
seară din decembrie. Asaltat de numeroasele 
cereri, „Clanul Lumière va pune gratuit la 
dispoziția solicitantilor pelicula cit și noui 
aparat denumit ,cinematographe". 


1912 — La scurt timp după cererea Procu- 
rorului general al Curţii de apel din Roma de 
a desființa cinematografele și „oribilele spec- 
tacole de film", Vaticanul ia măsuri discipli- 
nare împotriva preoților ce găzduiau proiecții 
de film în biserici. lar după aproape jumătate 
de secol, in 1960, după ce Papa va cere sä 
vadă filmul La dolce vita de Fellini, ieşind 
consternat de la proiecție, îl va declara „inac- 
ceptabil din punct de vedere moral“; Oficiul 
Catolic va interzice credincioșilor să-l vadă, 
stirnind astfel surisul marelui regizor. 


1913 — „Artiştii sint cit se poate de expre- 
sivi" va nota laconic Mihail Sorbul după pre- 
miera de la cinema Clasic din București (azi 
Capitol) a filmului Oţelul răzbună a! cărui 
protagonist și regizor era Aristide Deme- 
triade. Prin această spectaculoasă dramă cu 
numeroase bătăi și urmăriri în avion, tren si 
automobil, fostul interpret din Războiul Inde- 
pendentei si societarul Nationalului bucures- 
tean, Aristide Demetriade, isi face debutul in 


regia de film 


1923 — 30 decembrie — Realizat din fondu- 
rile unei societăți din Haga de către un regi- 
zor german (fost scenarist), un director de 
producție olandez, un machior neamt și doi 
operatori berlinezi, filmul Tigáncuga de la ia- 
tac (premieră la cinema Clasic) reunește pe 
genericul său artisti de frunte precum Elvira 
Popescu, Petre Sturza, ion Morţun si lon lan- 
covescu, alături de care debutează doi tineri 
actori de 19 si respectiv 24 de ani: Jean Ge- 
orgescu și lon Finteșteanu. Asistentul de re- 
gie Jean Mihail (şi el debutant) va descrie 
în memoriile lui seara premierei, cind „lațada 
cinematografului Cfasic era pavoazatä cu Cu- 
lorile nationale, sala era toatá imbräcatä in 
covoare si näpäditä de flori, se inmultiserä 
becurile electrice, se märise orchestra 


1924 — 8 decembrle — in Capitalä, cinema 
Viaicu prezintă împreună cu patru filme inter- 
pretate de celebrii Charlot, Fatty, Zigotto si 
fratii Fratellini, comedia romäneascä Millonar 
pentru o zi,cu care debuteazá, ca scenarist si 
regizor, tinárul de numai 20 de ani Jean Ge- 


orgescu. 


1925 — 25 decembrie — Produs de serviciul 
foto-cinematografic al armatei si destinat mai 
mult educaţiei soldaţilor, filmul Datorie si sa- 
crificiu (regia lon Sahighian) include, pentru 
prima oară la noi, cum vor remarca istoricii 
citeva actualități filmate în timpul războiului 
la Mărășești. Mărăști si Oituz. In rolul titular 
apare, ca debutant in film, George Vraca, iar 
in cel secundar, lon Fintesteanu 


Cornel MEDVEDOV 


note de regizor 


i n 1912 se implineau 35 de ani de la 
Independenţă -şi doar 18 de la invenţia cine 
matogratuiui. E gloria unei țări cá a avut oa- 
meni care să-i sărbătorească libertatea prin 
ceea ce avea să devină arta secolului. Inca 
Griffith nu-şi crease capodopera (Nașterea 
unei națiuni — 1915), Th.H. Ince îndrăznește 
in 1914 să reconstituie poematic Bătălia de la 
Gettysburg, Charlot nu-și fäcuse primii pas: 
(1914) si Leon Popescu si Grigore Brezeanu 
animatori de teatru, indräznesc sä reproduca 
pentru o națiune, prin cinematograf, actul de 
naștere scris cu singe al României moderne. 
Nu pe o scenă, nu cu decoruri pictate, ci pe 
cimpii adevărate, in nisipurile Craiovei, in for- 
turile de la Bâneasa. reconstituiri cu vocaţia 
realismului, cu militari adevăraţi și machiaj 
minuţios reproducind tipologii de acum isto 
rice! Ce demon al inceputului de secol l-a 
impins pe Leon Popescu sä investească 
„peste .000 de lei" buni in jocui unor um- 
bre, în această fragilă peliculă pe care, at-g, 
o vedem aici, intr-o cutie? Şi pe Grigore Bre- 
zeanu ce l-a făcut sa urce in trasuri toată 
trupa de actori a 2—3 teatre și să mobilizeze 
trupele a 2—3 regimente?! O, stația cine- 
ma-ului bintuia de-acum lumea, dar acest 
oameni aveau o idee atit de puţin formată 
despre film, incit te intrebi ce instinct, ce 
atracţie, dincolo de orice putință și prudență 
il impingea la o întreprindere nu numai ambi- 
tioasä și riscantă, dar ceea ce era si mai şi 


Independenţa României, 


ncà nemaivăzută! Intuiau ei nemurirea unor 
'antasme pe pinzä?... Sperau ei sa ridice săi 
n picioare în explozii de entuziasm, patriotic 
desigur, generate de forta fascinanta a ceea 
ce avea să devină arta maselor? Și oare ce 
era artă aici, in această peliculă de început, 
cu naivitätile și neindeminärile ei?... Nu 


O coincidenţă 
demnitatea 


s-a născut la noi 


programul lunii). Dar sintem in 1912 și... totul 
venea de ia sine. 


Aceşti actori care-și parasiseră cabinele 
comode, chiar somptuoase, ale Nationalulu: 


pentru bivuacurile ostasesti aveau ei consti- 
nta nașterii celei mai no! arte? intrucit aveau 


semnificativă: 
unei arte 
odată 


cu mindria unei naţiuni 


care isi 


särbätorea si prin film 


un moment crucial: Räzboiul independentei 


cumva tocmai aceastä credintä in ceva nou 4 
nemaitäcut?... Această candoare a infruntassi 
u neantul? Dar nu acesta e orgoliul incepu- 
tului de artá a filmului?... Fenomenul unei 
nonsalante care nu se mai poate reedita decit 
1 sacrificii imense... (Vezi Roma lui Fellin in 


vä recomandäm ciclul: Dupä 25 de ani 


C. înseamnă un sfert de secol într-o artă 
care nu a împlinit încă o sută de ani? In prin 
cipiu, un interval de timp minim pentru o per- 
spectivă critică cit de cit corectă și obiectiva 
Ciudätenia e că anumiţi 25 de ani par mai 
lungi decit allii si cà, de pildä, intre anui c! 
nematografic 1955 si anul cinematografic 
1980, distanta este mult mai mare decit intre 
1958 si 1983, dupä cum 1958 este mai de- 
parte de 1955 decit de 1961 Nu este o festä 
datoratä propriei noastre subiectivitäti, ci un 
fenomen explicabil prin insäsi istoria cinema- 
tografului. Dacă anul 1955 tine prin pelicu- 
lele, temele si realizatorii säi de epoca, sä-i 
spunem, ciasică a filmului, 1958 marcheazá 
intrarea in epoca lui modernă, mai precis 
momentul schimbării gărzii, al predării ştate- 
tei între ieri si azi. Nume pină atunci necu 
noscute isi fac apariția în forță, tinere spe- 
rante devin. tinere certitudini, cinematogratii 
periferice (geografic şi valoric) atrag atenția 
asupra lor, apar noi curente. 

Astfel. 1958 cunoaște explozia noului va! 
francez Prin intrarea în scenă a patru dintre 
regizorii lui principali: Claude Chabrol cu 
Frumosul Serge, Louis Malle cu Amantii, 
Francois Truffaut cu Les mistons,și Jean Luc 
Godárd cu Charlotte și omul ei. Ei contesta 
primii cinematograful inchistat si sclerozat al 
anilor '40 care se mai credea incä glorios, ei 
inoveazä primii limbajul si tehnica cinemato- 
gratică, ei impun primii supremaţia regizoru- 
lui gäsindu-si modele peste ocean și printre 
realizatorii realismului poetic al anilor '30. 

Dincolo de Canalul Minecii se pregătește o 
altă ieșire din matca genurilor și temelor tra- 
ditionale. Primul semna! este Drumul spre 
inalta societate, ecranizare a romanului unui 
„tinăr furios”, John Braine, de către un regi- 
zor mai puţin furios, Jack Clayton, care reali- 
zează însă un dur tablou de moravuri și de 
caractere al provinciei engleze. 

Anul 1958 presimte apariția filmului politic 
(care va face vogă abia peste un deceniu) in 
versiunea sa americană prin melodrama lui 
Stanley Kramer pe tema segregaliei rasiale 


stop-cadru 


P... d'orchestra pe care Fellini |-a turnat 
în şase sáptàmini pentru televiziunea italiană 


are o intrigă simplissimă: instrumentiștii unei 
mari orchestre simfonice se revoltă impotriva 
dirijorului și, recurgind la multă si felurità 
violență, îl înlocuiesc cu un metronom. În 
toiul haosului și al anarhiei dezläntuite, zidu- 
rile clădirii se năruie sub loviturile unei 
imense bile negre. Pinä aici este caligrafiatà 
Clar parabola unei planete și a pericolului ce 
o amenință. Reapare însă dirijorul care, im- 
cu orchestra obedientă acum, reiau 
melodia „da capo", ca și cind nimic nu s-ar fi 
intimpiat. Apoi, încă o piruetă dialectică, ace- 
„ lași dirijor trece de la indicaţiile de partitură 
la urletele binecunoscute ale unui dictator de 
tragică amintire. Si luminile se sting toate, in 
timp ce Hitler își răcnește discursul pe limba 
“maternă, într-un întuneric absolut. 
La o primă lectură, Fellini a trecut deci clar 


(Lanţul), si, mai important in versiunea sa 
italiană, prin debutul lui Francesco Rosi cu 
Sfidarea, denuntare a mafiei napolitane care 
controlează piețele orașului. 

De altfel, Rosi nu este singurul nume nou 
care apare acum și care va marca evoluţia ul- 
terioară a cinematografului. Mai este si An- 
drei Tarkovski care realizeazä, tof in acest 
an, scurtmetrajul Compresorul si vioara, mai 
este și Roman Polanski, căruia filmul-parabo- 
la Doi oameni gi un dulap ii aduce consacra- 
rea internationalà, mai este si Vojtech Jasny 
care debutase cu citiva ani in urma, dar care 
abia acum realizeazä primul film important 
din cariera sa, Dorința. Aceste trei nume se 
ieagă si de un alt fenomen emblematic pen- 


25 de am^ 
Cenusd sí diamant; q 
un film mereu 
> fn prima linie — * 
a cinematografiei -- 


0 repetitie de orchesträ, un examen de constiinta 


pragul propriilor probleme, amintiri, eresuri, 
necazuri și obsesii ale atit de personalului 
său univers, pentru a se recunoaște parte du- 
reros integrată într-o lume care tremură din 
toate încheieturile. Fellini nu se mai amuză si 
nu ne mai amuză, ci a intrat, fără nici o disi- 
mulare,de data asta, în rindul lucizilor decla- 
rati care isi pun si ne pun întrebările cele mai 
nelinistitoare despre lumea noasträ. Intuitiv, 
artistic, el traduce intr-o metaforä simplä si 
usor de descifrat o situatie de fapt deloc se- 
nina. Denotindu-si clar sensurile, filmul se 
vrea direct, in stilul cel mai ia indeminä al 
unei anchete de televiziune. Dar tocmai 
aceastä aparentä simplitate a denotatiei pro- 
prie stilului informativo-descriptivo-tel ic 
cu care Fellini s-a acomodat încă de la 

nii este marele clenci al acestui film. Pătruns 
astfel in intimitatea căminului, Fellini se adre- 
sează fiecăruia în parte; televiziunea nu are 
public, ci doar spectatori individuali, interlo- 


ei noțiunea de „actor de film" atunci cind asa 
ceva nu existase pe aici, incä? Si, totuși, ia- 
tà-| pe lon Manolescu, tinárul de mare talent 
de atunci, comentind peste un an: „Actori: 
români joacă cu mult natural in filme si cu 
dragoste vădită”. lar bătrinul lancu Petrescu 


film din 1912 


t reduceau ei din teatralul lor zilnic (din 
care nu ne-a rámas nimic), in fata cutiei pa- 
trate cu un ochi sticios si o manivelä neierta- 
toare? Înregistrăm pentru eternitate, nu?... Si 
dacă o făceau, în virtutea cărui instinct? Da, 
ceea ce vedem pe ecrane acum nu sint acto- 
rii Demetriade, Nottara, Brezeanu... ci actorii 
de film Aristide Demetriade, Constantin Not- 
tara, lon Brezeanu, lon Niculescu... și ceilalți, 
toţi pina la ,starletele" fermecătoare cu nume 
deja celebre în teatru: Maria Filotti, Elvira 
Popescu, Maria Ciucurescu... Aristizza Roma- 
nescu. Cum miine spectatorii de cinematecă 
nu-i vor vedea pe actorii teatrului nostru de 
azi, ci pe actorii de film cu aceleași nume... 
Mitul filmului se nástea odată cu mindria 
unei naliunm in sarbatoare și in istoria ei mo- 
derna se înscrie deja cinematograful! Nostal- 
gic, un alt lon Niculescu reia puste 20 de ani 
firul fiimulu: consacrat eroismului şi liberta- 
tii cu Ecaterina Teodoroiu, ambiţie nobila 
tinind la reconstituirea suflului unui alt mi- 
racol al supraviețuirii. Si azi, cind pe ecranul 
unde umbrele atitor capodopere isi disputa 
gratia, apar din nou animate speranțele 
celor din 1912, celor din 1931, avem din nou, 
datorită lor, certitudinea că această che- 
mare a filmului era aceea a unei necesitäti 
vitale a epocii... era o nouă luptă cu nefiinta... 


Savel STIOPUL 


Predarea ştafetei 


tru anii '60-'70: apariţia școlilor cinematogra- 
'ice nationale. De mentianat aici că în 1958, 
lulian Mihu și Manole Marcus semnează til- 
mul lor de debut Viaţa nu iartă, aducind si in 
cinematograful românesc semnele acestei 
tendințe de înnoire. 


Premiantii anului sint Wajda (la Veneția 
pentru Cenuşă și diamant), Bergman (la Can- 
nes pentru Voi fi mamă) și Kurosawa (la Ber- 
iin pentru Fortăreața ascunsă). Simpla alätu- 
rare a acestor trei maeștri, pe atunci încă la 
început de drum și a acestor trei filme de re- 
Terinjä demonstrează importanța lui 1958 
pentru ce avea sä se intimple in următorul 
sfert de secol. 


cutori pe care regizorul îi abordeaza cu acea 
cordialitate a sa, deja binecunoscută. Dar o 
face pentru a pune fiecăruia în parte întreba 
rile cele insidioase, cărora el nu le-a gasi! 
nici un răspuns, obligindu-i cu perfidie la 
aceeași neliniște. 

Imprevizibilul si neconvetionalu! Fellini nu 
ezitä sä atace fronta! toate prejudecätile con- 
fortabile. pe care educatia, traditia, istoria, re- 
ligia, arta, le-au sedimentat in noi si, adresin- 
du-se umanitätii noastre primordiale, dintr-o 
datä neapäratä de tot ce ne-a ut oferi civi- 
lizatia noasträ, sä intrebe fiecare in parte 
ce facem cu aceastá civilizatie, cu aceastä 
Culturá, cu aceastä artä, cu cei din jur, cu noi 
ingine? Si toate acestea in linistea unui cä- 
min, fost confortabil pinä la sosirea acestui 
musafir incomod: Prova d'orchestra — Fellini. 


Georgeta DAVIDESCU 


Sä nu se creadà cà in fata acestei ofensive 
véchea gardá se dä asa usor bätutä. Jean 
Becker realizeazà penultimul sau film, Mont- 
parnasse 19, in care frámintatul Modigliani 
are chipul lui Gérard Philipe. Orson Welles, 
in dublä ipostazä de actor si regizor, concepe 
un tenebros film polițist, memorabili, printre 
altele, prin prezenta Marlenei Dietrich 
ntr-una dintre ultimele ei aparitii pe ecran. 
William Wyler isi continuá cu succes seria 
marilor sale westernuri prin Ferma din Arizo- 
na, si, in sfirsit, maestrul suspansului, Alfred 
Hitchcock ne oferá una dintre capodoperele 
sale, Amefeala. 

In domeniul comediei, lucrurile erau mai 
demult transate. Prin aparitia actorului-regi- 
zar Jacques Tati (care în 1958 realizează Un- 
chiul meu! si a atitor interpreti de renume 
Bourvil, De Funes, Sordi etc). centrul de 
greutate al .genului se cam mutase in Europa 
[poate char o data cu sosirea lui Chaplin ia 
bordul vasului„Queen Elisabeth"). Așa incit 
filme ca Nevăzut, necunoscut; Veneţia, luna 
$i tu; Soții in oraș nu sint decit exerciţii in ve- 
derea marilor creaţii ce aveau sä vină. 

Desigur că o oglindă cit de cit completă a 
anului ar trebui sa amintească și citeva titluri 
care azi nu mai au decit o valoare pur nostal- 
gica: Pisica iși scoate ghearele — pentru 
ochii unei actrițe demult uitate. Francoise Ar- 
noul, Oglinda cu două fețe pentru alti ochi, 
mereu prezenți si care nu se pot uita (Mi- 
chele Morgan), Bătrinul gi marea, pentru ma- 
rea creaţie a lui Spencer Tracy. Rosemarie 
pentru senzualitatea Nadjei Tiller, dar si pen- 
tru promisiunea unei revitaiizäri a cinemato 
grafului vest-german, care avea sä se pe- 
treacá abia dupa 1965. 

Cine ar fi spus in 1958 cà un singur an 
poate conta atit de mult pentru evolutia cine- 
matografiei mondiale? Poate peste 25 de ani 
vom afla mai multe lucruri si despre acest '83 
pe care acum il considerăm doar o cifrà in 
plus in lungul sir al unor ani de tranzitie. 


Cristina CORCIOVESCU 


P 


Somptuozitatea sarjatá tipică lui 
Fellini lor) si 


(Gi 


Valentina 


spiri 


Cortese 


I eroic 


Is 


intre pastora 


db ecrane 


por, in miinile ofițerilor taristi. Cine este omu! 


i] 
1 
i 


Din nou principiul dominoului 
funcționează ireprosabil 
(O afacere murdară) 
NEM Maat le tacă E a 


av 


iugosl 


ips — 


ilmulu 


aa 


aro spo | 


jc at jäitä i 


E 


TIT 


i gi ii pi ji HH š HE i ELE 
il Hi FI lit mun | 
iili HHE H: TIAE 
E iri i 
iiti 4L din 1 I II im 
E RAR = 
š ij 


dis puta iu i 


THE in 


i "pilar UE 
ad ET 


TT 
li i ji is Ë 8 


o | 

im 

pi 
ii Pad sul 


Dragostea şi Revoluţia | : 


TT 


Pis 


iu 
i TAULUUN 
E map al "nn 


0 altá fat 


câutat dintre cei cinci suspecți? Anchetarea 
personajelor bănuite, foarte pitorești de al- 
tminteri, conţine izbutite momente de sus- 
pans si, in final, recunoaştem cà regizorul 
este stápin pe tehnica pácálelii. Numai in ul- 
tima secventä este dezváluità identitatea cá- 
läuzei si, meritul filmului, mai ales aici isi are 
sursa. 

Dana DUMA 


Producţie a studiourilor Moslilm. Un fiim de Ale 
xandr Kosarev. Cu: Stepan Emelianov, Irina Korot- 
kova, Pictor Veliaminov, Serghei Martinov, Oleg Li, 
Leonid Markov. 


; 0 afacere murdará 


] Familia pare fericită: fetița e drăguță, táticu' 
| e cuminte, mämica e secretarä la primärie. 
Nici o boare de neliniste. Policier-ul se insta- 
leazä o datä cu un microfon in baie si cu un 
polițist ametitor de tenace pe urmele mämi- 
chii 

O retea de droguri prinsese in ucigátoare- 
le-i tentacule, orasul-port (mediteranean) in 
care, cum se spune, se petrece acţiunea. De 
ani de zile. politistul cel tenace studiază re- 
teava fara sa-i dea de capăt. A sosit ceasul! 
Ne afläm într-un policier-politic: vinovatul, 
creierul, virtul. Domnul Heroină, nici nu pu- 
tea fi altul, afl! de la bun început, decit „un 
cetățean mai presus de orice bânuială“: pri- 
marul în persoană. Mai trebuia „doar“ dove- 
dit. Cu acest „doar se indeletnicește filmul, 
metodic şi aplicat. respectind cu sfințenie re- 
teta policier-ului de serie. De serie. dar uneori 
mai mult decit afit Saltul peste medie se dato- 
reaza in acest caz in exclusivitate importului 
de naturalete si de fior sentimental, pe nume 
i Marlene Jobert. Prezenţa ei produce un feri- 
cit dezechilibru printre cliseele genului. Ui- 
tind parcä in ce film se afia, aparatul de fii- 
mat ii soarbe pe-ndelete chipul. Un gros-plan 
al ei e mai ,tare" decit o urmárire pe o autos- 
tradă; rețeaua de droguri se retrage in planul 
doi, in prim plan ràmine figura inteligent-ino- 
centă a unei femei obișnuite. care iși pierde 
„Cu această ocazie” sora. soțul, slujba — 
toată calma ei viață de pină atunci. Principiul 
dominoului, forța irezistibilă a reacției în lanţ, 
a tunctionat si de asta dată ireprosabil Vic- 
tima se făcuse vinovata de inocentä.. ta 
Marlene Jobert, interpretează aici starea de 
normalitate. A fi norma! intr-o lume dere- 

glatä, ce teribil handicap: 
Eugenia VODA 


Ka <a Jo wam 


w 


Producţie a studiourilor franceze. Un fim de Alain 
Bonnot. Cu: Marlene Jobert, Victor Lamoux, Patrick 
Bouchite, Etienne Chicot. 


izbucnește tragedia 


frumoasă, muncitoare și cinstită, purtase do- 
liu un an întri dar acum legäna in albie 
pruncul altui bărbat. infruntarea dintre cei 
doi nu intirzie. Infruntare bărbătească, farà 
violente si lașitate ca intre doi oameni in 
toată puterea cuvintului dintre care unul fă- 
cuse frontul iar celălalt, rămas acasă, făcea 
acum dreptate țăranilor. 

Dar viaţa ii scuteste de alegere. În satul 
abia eliberat de urgia nazistă se împart pă- 
minturile. Stegulete roșii fluturä victorios la 
capetele tärusilor pregätiti sä mäsoare noile 
hotare pe mosia pinä mai ieri a boierului. Dar 
vremurile nu se lasa croite asa de usor. Viito- 
rul se desparte cu greu de trecut iar in pre- 

« > zentul tulbure bandele de contrarevolutionari 
purtind haine de piele si pusti-mitralierä vin 
sä innäbuse setea de pämint a täranilor: 
„Cine a împărțit páminturile?" Bărbatul Sabi- 
nei! Care bărbat? 

intrăm într-un labirint existenţial de o mare 

Ë finete psihologicà, parcà pe urmele acelui 
antonionian ,de profesiune reporter" si asisi- 
täm din nou la farsa tragicá dictatä de tran- 
sferul de identitate. Nimeni nu poate prelua 
destinul altuia fără sä și-l asume pina la ca- 
pát. Hazardul dirijează pașii. Victimä va cà- 
dea nu cel cu adevärat cäutat. Dar moartea 
este din nou prezentá. Ca o pedeapsä. Cine 
poartä vina? Dragostea? Soarta? Rázboiul? 

Film sobru, puternic (in ciuda citorva lun- 
gimi) observind viaţa in micile amănunte, ca 
si in marile cotituri, fácind loc intre pastoral 


$i eroic, tragicului. 
Adina DARIAN 


nema), Nicolae Cristache /Fiacăra), 
Dana Duma (Animafilm), Anna Halasz 
A Het) Florica Ichim (Romania 
liberä), loan Lazär (Scinteia tineretu- 
lui), George Littera (/ATC), Alice Mā- 
noi (Cinema), Magda Mihäilescu (/n- 
formația), Stefan Oprea (Cronica - 
asi), Aura Puran (Arhiva naționala de 
- ank), Cà- 
lin Stánculescu /Luceafărul), Natalia 
Stancu (Scinteia), D.I. Suchianu (Ro- 
mania literară). Nicolae Ulieru /Sap 
mina), Tudor Vlad /Tribuna - 

ca) 
Coloanele noastre rámin deschise de- 
opotriva oricărui spectator. 


Sergiu Selian | 


Rubedeniile 


P... cine cunoaste filmele lui Nikita Mi- 
halkov, pentru cei care leagá, automat dar fi- 
resc, numele lui de Sclava Piesá ne- 
terminatá pentru ină mecanică, Cinci seri, 
sau Citeva zile viaja lui Oblomov, Rube- 
denille face figură de pui de cuc apărut in 
cuib de privighetori. Ce legătură să fie între 
subtilele, rafinatele, dureroasele, voluptu- 
os-zbuciumatele sale filme de pină acum și 
buldozerul, táválugul ăsta de intimpläri, con- 
crete, hohotitoare — un hohot plinsu' un ho- 
hot risu' — lipite pămîntului, unui pämint 
anume, pămintul zilelor noastre, traversat de 
trenuri-sägeatä, bätucit de maratonisti şi mo- 
tociclisti, survolat de avioane supersonice si 
supraincärcat de orase, sate, gari, Marusii, 
enerali, pescari, recruti si viitori generali? 
e înrudire posibilă să existe intre persona- 
jele cehoviene şi Marusia asta în permanentă 
stare de explozie, explozie de ris, de plins, de 
furie, de dragoste, de umilinţă, de autoritate. 
de jale, de vitalitate, femeia-tanc pentru care 
viața este o redută de cucerit, iar cind por- 
nești să cucerești o redută n-ai timp de 
„trăiri“, n-ai timp de filozofäri, un tanc nu 
gindeste, un tanc acţionează... 

Se prea poate ca la suprafața lucrurilor Ru- 
bedeniile să nu aibă mare legătură cu restul 
filmelor lui Nikita Mihalkov ceea ce nici n-ar 
fi o crimă, nicăieri nu scrie că un creator tre- 
buie să-și calce pe urme o viaţă, uneori un 
pas alături nu numai că nu strică, ei este 
chiar necesar. Numai cà mie Rubedeniile nu 
îmi apare ca un pas alături. Dimpotrivă. imi 
dă senzaţia unei câlcături apäsate in adincul 
gindurilor puse in mișcare de opera de pinä 
acum a regizorului. 

Ce ne-a cutremurat la Sclava iubirii, dacă 
nu brutala răsturnare de destin a eroinei, tre- 
zirea la realitate, la capătul unui şir de erori 
inconștiente? Dar oare Marusia, râmasă sin- 
gură pe peron după ce fostul bárbat dispare 


Atenţie la gafe 


A... film are o particularitate: porninc 
de la o bandä desenatà originalä (de Andre 
Franquin), el parcurge un drum invers, in 
räspär, de la vársare inspre izvoare. Dupä ce 
a fost erou de caricatură, personajul nostru 
— Gaston Lagaffe — redevine modelul din 
viatä care |-a inspirat pe desenator. ideea nu 
.9 rea, este chiar, comercial vorbind, inge- 
nioasä si poate naște (dacă nu a si făcut-o) 
reinvieri in serie (si in seriale) prin interme- 
diul benzii filmate, a unui procedeu care a 
plecat de la un caricaturist canadian de ziar 
ce a avut generozitatea, pe la inceputul seco- 


„Gaston, asul gafelor”: 
un festin al gagurilo: 


m 


Anul XX1(252) 


Bucuresti, decembrie 1983 


Ecaterina Oproiu 


Se spune cá risul il face pe om 
mai bun. Atuul comediei! 


in multime cu actuala nevastä (si ce dacä ea 
îl lasă sä moară singur, e nevasta lui!) cu ac- 
tualu! copil (si ce dacă e indiferent? E copilul 
lui!) Marusia, după care strigă fiica, după 
care strigă nepoata, după care pare să strige 
tot orașul, de care brusc au nevoie toti si fi- 
ica și nepoata și orașul (căci ce oraș nu are 
nevoie de o Marusie care să-i aducă aminte 
că n-a fost intotdeauna oraș?) Marusia asta 
și ea sclava iubirii, a iubirii de rude, de oame- 
nii ei, nu suferă și ea șocul trezirii la realitate. 
trista si cruda realitate a eșecului? 

Ce ne-a fascinat la cehovianul Piesă neter- 
minată... dacă nu spectacolul iubirii? — iubi- 
rea care nu pune condiții și nici întrebări, 
care nu cere nimic și oferă tot, iubirea dusa 
pină în pinzele albe, pină la sacrificiul de 
sine. Dar oare Marusia, care și-a lăsat 
bărbatul de betiv și muieratic si e gata să-l! ia 
înapoi de bătrin, bolnav și singur ce este, nu 
din acea iubire isi ratează ultima șansă ca 
să-i mai dea lui o șansă de supraviețuire? 
Lui, fostului sot ruda ei, Vovcik cel care nu 
vrea nimic pentru că a hotărit că are tot, tan- 
drä și crudă caricatură de Oblomov... 

Ce legătură să fie între filmele lui Nikita 
Mihalkov de pina acum și filmul de faţă, dacă 
nu legătura sfintă între un artist și ideile lui 
pe care, ori că le plantează în seră, ori că le 
aruncă în cimp, sub cerul liber, totuna, ele nu 
pot naște plantă decit aceea a lui. 

De la Sclava iubirii și pina la Rubedeniile, 
Nikita Mihalkov nu osteneşte să povestească 
despre dragostea gravă și dureroasă pentru 
că iertătoare, despre multele chipuri ale sfi- 
şierii, despre nevoia împăcării — cu sine, cu 
lumea, cu viaja — despre nevoia de sacrifi- 
ciu, despre, mai ales despre, vinovăția fără 
vină care, de la Dostoievski cetire, există în 
fiecare om, pereche cu iertarea, pereche cu 
înțelegerea, fie și la urma urmelor, fie și 
într-un tirziu care poate, totuși, nu e prea tir- 
zu... 

Chiar asa? Rubedeniile, comedia asta dul- 
ce-acrisoarä spre amar la care rizi tu, rizi Ha- 
rap Alb, dar plinsul e colea, la colțul ochiului. 
numai că nici cu plinsul nu se poate trăi o 


lului, să-i liniștească niţel pe cititorii supuși 
bombardamentului de ştiri, pe cit de senza- 
țonale pe atit de stressante, smulgindu-le, 
cotidian, cite un suris. Drept care a început 
sä povestească — in desene însoțite de texte 
scurte, explicative — tot soiul de istorioare 
comice şi cu „va urma”. Așa a apărut banda 
desenată. Succesul a fost prompt, oh pu- 
blicitará l-a insfácat din mers, revistele pen- 
tru copii și-au descoperit o nouă vocaţie 
(vezi, de pildă, faimosul — azi-,Pif"), au ince- 
put să apară cärtulii, apoi volume, apoi to- 
muri, „romane” (cu predilecție de aventuri), 
în care scrisul nu era decit un adjuvant al 
ilustratiei. Al desenului. Al imaginii. Aceste 
benzi desenate au făcut ocolul lumii și și-au 
cistigat — incepind cu copiii, dar nu numai 
cu ei — un public avid de distracţie. De amu- 
zament in pastilutä. De smile în digest. De 
surogate, surogate,- surogate... 

Gaston Lagaffe nu este Fifi la Plume. Desi 
distrat si häbäuc, el nu pluteste peste tot si 
peste toate dintr-un prea plin de poezie, de 
romantism, ci dintr-un exces de ,tehnicism". 
Incapacitatea lui — simpatică, dealtfel — de 
a se adapta la viață vine dintr-o prea mare 
capacitate de adaptare „la epocă“. Nu are 
vreme să iubească, pentru cá tot timpul tre- 
buie să scornească. 

Tipul de comic pe care ni-l intätiseazä Ro- 
ger Mirmont este foarte departe de ticurile 
unui De Funés sau de grimasele unui Jerry 
Lewis, de pildă. Gaston Lagaffe este un tinär 
oarecare, blind si sters, dar cu tot atit spirit 
inovator infipt in cap .ite ghinioane de inven- 
tator poartä in sac. Prilej de o satirä — ce-i 
drept; nu chiar täioasä ca un brici — la 
adresa sloganurilor societätii de supercon- 
sum, saturatä de supergadgeturi, de super- 
trusturi, de sup acistiguri (cind nu sint super- 
pierderi). De o superslugärnicie a milioanelor 
in fata miliardelor (toti au falitii lor). Ce isi 
propune filmul este, insä, o performantá greu 
de atins, Atenţie la gafe s-ar putea traduce, 


Rodica Tapalagă și lon Dichiseanu 
doi dintre talentatii 
interpreti ai unei distribuții 
de zile mari 


din „Dragostea și revoluția“ 
Fotografie de Victor STROE . 


ata începe la orice virstă. Dacă n-ai 
rubedenii... (Nonna. Mordiukova in Ru- 
bedeniile) 


viață, asa cë mai bine iubiti-vä („| love you, | 
love you", poate nepotica asta electrizantä 
are si ea o genä de Marusie in trup) si ierta- 
ti-vä si, mai ales, impäcati-vä, fie si asa pe o 
cale ferată, care, se stie, pina la urmă tot 
desparte om de om, sä fie el, filmul ásta sur- 
prinzátor in viaţa lui Nikita Mihalkov, chiar , 
pui de cuc in cuib de privighetoare? 

Dar dacá nu e? Dacá, sá zicem, este o 
Sclava iubirii a zilelor noastre? Dacă este o 
Piesă neterminată... pentru o pianină meca- 
nică modernă? Dacă este un Oblomov de 
azi? Dacă mai ales, dacă, ceea ce vrea să 
spună Nikita Mihalkov atunci cind în loc să 
facă dramă cu accente de comedie face co- 
medie cu accente dramatice dintr-o povestire 
tragică în adincul ei, este doar că altele sint 
iernile şi altele zăpezile, dar că nimic din spi- 
ritul „zăpezilor de odinioară” nu s-a pierdut, 
ci a trecut în urmași. In rudele de gind. In ru- 


bedenii. În Rubedeniile... 

Eva SIRBU 
Pr a studioului Mosfilm. Scenariul: Viktor Me- 
rejko. Nikita Mihalkov. Imaginea: Pavel Lebe- 


sev. Muzica E. Artemiev. Cu: Nonna Mordiukova, 
Svetlana Kriucikova, Andrei Petrov. Ivan Bortnik 


in intentiile autorilor, cu un continuu Atentie! 
Gag! Se poate? Nu cred cä se poate. Nu se 
poate ca de la primul pina la ultimul minut, 
pe o lungime de peste 2200 de metri de peli- 
culä, sä intretii o návalà, o avalansä, o Nia- 
gará, un Vezuviu in eruptie de goange, de 
gaguri, de gafe. Nimeni, nici mácar cei mai 
inventivi, mai näbädäiosi, mai inteligenti, mai 
nästrusnici (și mai buni cunoscători ai psiho- 
logiei publicului), gagmeni ai secolului (cine- 
matografic), Stan si Bran, nu s-au incumetat 
sä-si tinä, neintrerupt, spectatorii in hohote 
de ris, mai mult de citeva minute. După care, 
obligatoriu, trebuia sä urmeze pauza. Relaxa- 
rea, J de aer intru recuperarea räsuflärii. 
A sufiului. Actul comic, ca si cel tragic, are 
nevoie de respiro. Unul din secretele faimo- 
sului suspans hitchcockian era gradatia. Nu 
numai scara blocului se urcä treaptä cu 
treaptá! 

Totusi Atentie la gafe! isi onoreazä, intru- 
citva, ambițiile. Dar nu este cazul să-i repro- 
säm izorului Paul Boujenah (autor si al 
adaptärii cinematografice) cà nu este Chaplin 
sau cà filmul sáu nu este Timpuri moderne 
(sau noi). Dacă izbutește sä ne facă sä ridem 
din cind in cind, adeseori sä zimbim si nu o 
datä, ne place ori ba, sä ne recunoastem nis- 
caiva cusururi, inseamnä cä truda lui n-a fost 
in van. Se spune cá risul il face pe om mai 
ingäduitor, iar voiosia îi menţine junetea de 
spirit. Haideti, asadar, sä ridem oameni buni. 
Cine stie? Poate devenim mai generosi! Mai 
puţin artägosi. Sä ridem, deci: Ha! Ha! Ha! 
Cu o conditie, insä: atentie la gate! 


Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor Iranceze. Film inspirat ain 
banda desenată originală „Gaston Lagaffe" de Andrd 
Fronguin. Adaptare de Paul Boujenah si Francis Lax 
Dialoguri de Francis Lax. Regia: Pau! Boujenah. Cu: 
Roger Mirmont, Marie Anno Chazel, Daniel Prevost. 
Lorraine Braco, Francois Maistre. 


CINEMA, 
Piara Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


E:emplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafica 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat i3 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — București 


HF 


38 


mau, datorită intervențiilor ei pasionale si pa 
Sionante in mitinguri de solidaritate cu pe- 
fon grec aflat — atunci — in cusca dictaturii 
militara. Ani de-a rindul. marea actriță des- 
cendentă, dealtfel, 


lui pie după răsărit, imită cind pe impre- 


sioniști, cind pe 


mtilisti; ia prinz, dezlàn- 
tuie un hi m e n 
nervura 


oranj din parcul cu bânci roșii. parcet. cu 
adolescenţi acrobafi — se merge numai pe 
roata din spate a bicicletei! — cu pusti zurba- 


care se pregătesc sä ii 
je pară e 


ca burelu şi dispar ca mustele sub jetui de fiit 
— iată deci o consecvenja demna de 10aia 
admiraţia, mai ales tinind seama de enor- 
mele dificultăţi materiale care au trebuit es- 
caladate nu o dată. - P 
Festwaiul timului se impune in cadrul 
acestui mare oras ca o reaiitate foarte 


ia de buni negustori a greci- 
sau poate tocmai din cauzà - 


Noul film grec 
intr-o largä ofensivä. 
Tinta? 
Recuperarea publicului 


realitatea in vis. 
Filmul cel mai popular: Rembetiko (Kostas 
Ferris). Titlul indică un gen de muzică popu- 


Melina Mercouri vedetă 
de anvergură internațională. 


dar mai ales artist-militant 


p. a decadei, au 
apartinut acestui nou val, val stirnit de maes- 


JHE 


d: 
i 


doar punctul de vedere al unui fes- 
o atitudine cvasi-generală. Este 


cere a filmului grec cu fața ia public. Nu e o 


„reîntoarcere artificială. Nu este o încercare 


vocatii. Oficialitatea şi comuni- 
acceptă ca un dat firesc piuralitatea de 
i ie. fil ificil, filmul 
bineinteles, va face parte in 


despre trupul uman etc. etc.). 
intoarcerea la public nu inseamnä exclu- 


SER 1 
iid 


i 


T] 
li 


š 


58 


sens dostoievskian, ci cu rapel 
gedii grecești, al căror ecou se face simtit 


a 


Culturii si Educaţi