Jean Suciu Buchiu — Iertare da, uitare nu — 2005

JEAN SUCIU BUCHIU 


It-RTÎIRt-, Dfl 
UraRO’, NU! 


Editor: Lucian BORLEANU 
Redactor: Dan OGREZEANU 
Tehnoredactare: Ramona ILCENCO 
Coperta: Mona SANDU 
Ilustraţiile din carte sunt 
executate de Mugur Alexandru SIMIONOV 


© Editura Lucman, 2005 


Toate drepturile pentru ediţia de faţă sunt rezervate 
Editurii Lucman. 

Reproducerea parţială sau integrală a textului 
fără acordul editurii este interzisă şi va fi pedepsită conform 
legilor în vigoare. 

Comenzile pot fi trimise pe adresa editurii: 

Editura Lucman 

Bucureşti, Str. Miron Costin nr. 19, Sector 1 
Telefon/fax: 021.222.53.17 
e-mail: [email protected] 
www.lucman.ro 


ISBN 973-723-093-0 


JEAN SUCIU BUCHIU 


ICRTflRC. on 

uratRe, mu 


LUCMAN 


Această carte „IERTARE DA, 
UITARE NU!“ 
este închinată părinţilor mei, 
Maria şi Gheorghe Buchiu 


PREFAŢA 

y 


Un destin tulburător, un om care şi-a jertfit tinereţea, cei mai 
frumoşi ani ai vieţii, pentru un ideal Un om care, lovit de atâtea ori de 
regimuri ostile (nu numai iui, dar întregii naţii române), a reuşit să se 
ridice şi să meargă mai departe, păstrându-şi tot timpul coloana verte¬ 
brală dreaptă. 

Ioan Suciu Buchiu s-a născut la 29 august 1921 la Bucureşti. 
In 1942, pe când era elev ia Liceul “Titu Maiorescu”, a fost exmatri¬ 
culat din toate şcolile din ţară din cauza vederilor sale politice şi ares¬ 
tat. Este condamnat la doi ani de închisoare, pedeapsa pe care nu o exe¬ 
cută în totalitate fiind eliberat condiţionat. în continuare este admis la 
Facultatea de Farmacie în 1942, în acelaşi fiind arestat pentru a doua 
oară şi condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru “activitate politică 
interzisă”. Va fi graţiat în anul 1948 printr-un decret semnat de Lucreţiu 
Pătrăşcanu. Tânărul Ioan Buchiu se angajează ca muncitor necalificat 
lucrând în diverse fabrici şi pe şantiere. Se distinge prin seriozitate şi 
pricepere şi este propus pentru Faculatea de Instalaţii, în anul 1950. Dar 
după numai doi ani este din nou arestat şi trimis la Canalul 
Dunăre-Marea Neagră. Anii 1952-1953 şi-i petrece în lagărele de muncă 
de la Poarta Albă, Galeş, Eforie Nord. Este exmatriculat din facultate 


— 5 



şi urmează Şcoala Tehnică de Mecanici Cazane cu Aburi, Reuşeşte plece 
în SUA în 1987 şi se stabileşte acolo, unde în 1995 devine cetăţean cu 
drepturi depline. în lumea liberă depune o vastă activitate literară 
publicând articole şi amintiri din închisoare în diverse periodice din SUA 
şi Canada. înfiinţează cercuri culturale în comunităţile de români la 
Chicago. 

După ce a publicat în România acum câţiva ani cartea „De la 
linişte la cântec ", loan Suciu Buchiu oferă acum cititorului român o 
nouă carte-document despre o perioadă tumultuoasă a istoriei României, 
încă deschisă la numeroase interpretări. 

Dar, dincolo de evenimentul istoric, cartea este un îndemn la 
iertare, aşa cum lisus Hristos şi-a iertat călăii. în schimb, nu pot fi uitate 
faptele, trădările torţionarilor, unelte josnice ale unor regimuri 
antkomâneşti. 

Suntem datori, alături de loan Suciu Buchiu, să nu uităm aces¬ 
te fapte, iar copiii noştri să le afle întocmai cum s-au petrecut, pentru 
a se purta cu demnitate, ca marii oameni care au ridicat România. 


Dan Ogrezeanu 


% 


O MĂRTURIE 


Motto: 

„Cresc din stropul plânsului fierbinte, 
Noi oceane între noi şi ţara 
Pieptul dă de stâncă înainte, 
Şi-napoi în mlaştină coboară. 
Că dreptatea s-a curvit şi minte. 46 

„Exil 44 , Vasile Posteucă 


De mai bine de doi ani mă chinuiesc să termin această 
carte, şi parcă nu mă hotărăsc s-o fac, pentru că mereu îmi 
sună în urechi cuvintele tatălui meu: „Băiatule, dacă poţi 
să vorbeşti bine de cineva, dă-i drumul, dacă nu poţi să spui 
decât de rău, mai bine taei!“ 

Aceste cuvinte au rămas ea un dicton în mintea mea 
şi, până acum, peste zeci de ani, ele mă zdruncină, pentru 
că această carte arată multe lucruri rele şi îi arată pe cei 
care le-au făcut, Neamului şi Ţării Româneşti. 


— 7 


JEAN SUCIU BUCHIU 


Gând eram în celulă, singur, la etajul trei al Aiudului, 
în fiecare noapte vorbeam în gând cu ai mei şi retrâiam fru¬ 
moasele timpuri ale vieţii de familie: cu mama, tata, fratele 
meu, bunicii, unchii, mătuşile şi verii mei. După moartea 
tatei, s-a aşternut un întuneric peste aceste legături cu cei 
dragi din familie, mai ales că fusesem mutat în celulă cu 
mai mulţi camarazi şi eram avizi de prietenie şi schimb de 
idei, după lunile de celulă petrecute în singurătate. 

Acum, de curând, când îmi dădeam seama că voi ter¬ 
mina cartea şi gândurile mă frământau, am adormit obosit. 
Deodată îmi apare în faţă figura blândă a tatălui meu venind 
spre mine, mă mângâie pe cap, cum avea obiceiul, şi îmi 
spune cu vocea lui domoală: 

— Copilul meu drag, nu te mai zbuciuma atât şi lasă-ţi 
gândurile şi condeiul să continue ce ai început, pentru că 
tot ce spui şi scrii sunt lucruri adevărate, trăite de tine, şi 
ai datoria să le laşi scrise celor care vor veni după tine şi 
care nu au de unde să le cunoască, pentru că adevărul a 
fost mereu ţinut ascuns. 

M-am trezit, iar cuvintele tatălui meu îmi sunau în 
urechi, asemănătoare cu cele spuse de profesorul univer¬ 
sitar doctor Gheorghe Rădulescu, prietenul şi mentorul 
meu, de la care am învăţat foarte multe şi care a fost sin¬ 
gurul om de mare valoare culturală care-mi spunea: 

— Scrie, Jenică, pentru că scrii frumos, cu suflet, ai 
talent şi să nu uiţi că ai datoria ca tot ce mi-ai povestit mie, 
prin ce ai trecut, să laşi generaţiilor viitoare, care nu ştiu 
nimic despre suferinţele îndurate de o întreagă generaţie 
si care au trăit în minciună. 

Astfel m-am hotărât să scriu această carte, chiar dacă-i 
va supăra pe unii cărora le place să se ascundă şi să nu 
privească adevărul în faţă. 


— 8 — 


KrRtflRe, Dfl 
uraRe, NU» 


Titlul acestei cărţi este în contradicţie cu părerile 
filosofului Vasile Băncilă care spunea: „Nu poate exista iertare 
fără uitare 14 . Şi avea perfectă dreptate, pentru că, dacă spui: 
„L-am iertat pe X pentru răul care mi l-a făcut, dar nu-1 uit“, 
nu ai realizat nimic bun. îmi aduc aminte cuvintele mamei 
mele când m-am întors acasă (a treia oara) din lungul drum 
al închisorilor: „Băiatul mamei, acum ai scăpat de necazuri, 
va trebui să ierţi şi să-i uiţi pe toţi care ţi-au făcut rău, dar 
niciodată să nu-i uiţi pe cei ce ţi-au făcut bine, mai ales pe 
cei care te-au ajutat să supravieţuieşti şi să vii sănătos acasă. 11 


Dar în aceasta carte, sunt suferinţe şi crime făcute nu 
unui individ, ci Ţării şi Neamului Românesc, care nu tre¬ 
buie iertate, şi, mai ales, nu avem dreptul să le uităm, avem 
obligaţia să le facem cunoscute generaţiilor viitoare, cu grija 
de a nu le mai repeta, pentru că au fost făcute de români, 
şi de a ne cunoaşte vecinii, iubitori de pământ românesc. 
Mulţi români nu cunosc hoţiile şi crimele înfăptuite de regele 
Carol al II-lea şi de guvernul lui Armând Călinescu, când sute 
de români au fost împuşcaţi fără judecată, şi nici crimele 
făcute de bolşevicii străini şi de români în închisorile şi 
lagărele de sub regimul comunist, unde zeci de mii de 
români au fost ucişi. Istoria va trebui să fie revizuită pe fapte 
adevărate, pentru că mult s-a minţit o jumătate de secol. 

Doamna Cornelia Ardelean, originară din Sighişoara, 
îmi spunea: „lână să te cunosc, ştiam de la şcoală şi din ziare 
că legionarii au fost criminali şi bandiţi. După ce mi-ai povestit 
din anii de închisoare şi lagăre, fără să fi făcut vreo faptă rea, 
ci numai cu credinţa într-un crez de iubire, de Ţară şi Neam, 


— 9 — 


JEAN SUCIU BUCHiU 


§i am continuat cu citirea cărţii tale De la Linişte la Cântec, 
mi-am dat seama că zeci de ani am fost minţiţi de cei care 
au condus ţara şi la urmă au dus-o la prăpastie. “ 

Nu trebuie să-i trecem cu vederea nici pe cei care, 
până la un moment dat, au fost de aceeaşi parte a baricadei, 
dar dorinţa de şefie i-a azvârlit într-o poziţie distrugătoare 
a camarazilor legionari, indiferent că au făcut-o direct 
schingiuind câteva sute de oameni la închisorile Piteşti şi 
Gherla (1949-1952), sau au condus din umbră, ajutând la 
uciderea Căpitanului (1938) şi apoi, după un an, la uciderea 
întregii ELITE legionare (1939) şi în final au băgat la 
închisoare cu miile în 1941-1942 apoi, în 1948-1949, au 
dus la distrugerea celei de-a treia linii legionare. Toate aces¬ 
tea vor fi arătate fără nici un fel de părtinire. 

** ' ' 

Dacă trebuie să nu-i uităm şi să nu-i iertăm pe străinii 
care au omorât români, îe-au furat agoniseala de o viaţă şi 
i-au deportat în Siberia, trebuie să ne întrebăm ce facem 
cu cei cu nume românesc, care au furat şi au distrus Ţara 
Românească, lăsând poporul în sărăcie. Cred că fiecare con* 
ducător, indiferent din ce domeniu provine, trebuie să dea 
socoteală pentru ce a făcut bine sau rău si de ce. Deoarece 
numai faptele vorbesc, nu panglicile electorale pe care le 
scoate fiecare politician. Numai aşa se va putea obţine o 
imagine exactă a ceea ce s-a întâmplat şi mai ales se va şti 
că nimic nu rămâne neplătit, chiar dacă acest lucru se face 
după un oarecare timp. Iar lucrul cel mai important este 
ca exemplele rele să fie ştiute şi pe viitor, pentru a nu se 
mai repeta. 


— 10 









CAPITOLUL I 


O parte din suferinţele Românilor 
după cel de al Il-lea război mondial 

1. „IERTARE DA, UITARE NU“ 

(ce s*a întâmplat într*un sat din Moldova 
la formarea colhozului) 


Motto: 

„Vara cosesc, n-am pâine la iernat, 
cresc iarna boii ca să-i pierd în vară 
Şi-mi cară hoţii ţara hat cu hat, 
eu rămân tot Grigore fără ţară.“. 

Andrei Ciurunga 

Dedic această povestire prietenului meu John Herman, 
director al Societăţii „European Americana 11 din Chicago, 
care a ajutat mulţi români cu locuinţe şi mai ales pe cei cu 
venituri mici cu alimente, prin organizaţia federală. 

Eram copil de nouă ani şi tatăl meu era un gospodar 
înstărit şi bine văzut în sat. Muncea ca toţi ţăranii din zori şi 
până-n noapte ogorul nostru moştenit din străbuni, împre¬ 
ună cu fraţii şi cu surorile mele mai mari. Casa cu grădină, 



12 


ICRTfiRC, DR 
UTO1R6, NU! 


păsările, porcii şi vaca cu lapte erau în grija mamei, pe care 
o ajutam eu împreună cu o sora mai mare cu doi ani. Era spre 
sfârşitul verii şi tata cu cei doi fraţi mai mari aduceau la asfinţi¬ 
tul soarelui o căruţă încărcată cu fân uscat de pe câmp, pe 
care-1 aşezau în podul de la şură, unde băgau şi căruţa peste 
noapte. Mirosea atât de frumos trifoiul şi lucerna, încât eu 
seara nu mă culcam în casă. 

îmi aşterneam un pat de fân în căruţă şi acolo 
dormeam, până începea să dea frigul. Dimineaţa o auzeam 
pe mama în grajd cum mulge vaca şi vorbeşte cu ea, ca să 
aud eu şi să mă scol s-o ajut. Dar îmi plăcea să dorm 
dimineaţa mai mult. Numai că auzeam vocea tatii: 

— Gheorghe, Vasile, înhămaţi caii la căruţă! 

Atunci săream din căruţă, mă spălam pe mâini şi pe 
faţă la fântână, beam cana cu lapte, mâneam felia de pâine 
unsă cu unt şi cu brânză, lăsate de mama pe masă, apoi 
alergam să dau de mâncare la porci şi 1a păsări, apoi, împre¬ 
ună cu sora mea Ileana, făceam curăţenie în grajd. Cel mai 
neplăcut lucru era rănitul la porci. 

Cum terminam treaba, dădeam fuga în uliţă să joc 
ţurca cu ceilalţi copii din vecini. De-abia apucam să batem 
o dată fiecare ţurca, că auzeam vocea mamei: 

Ionică, vino că trebuie să te duci cu mâncare la tata 
la câmp! 

Mama în fiecare zi le trimitea mâncare caldă. Tot dru¬ 
mul până la marginea locului, aveam grijă să nu vărs oala 
cu mâncare, din care ieşeau aburi frumos mirositori. Când 
am ajuns, am întins ştergarul sub nucul cel bătrân, am aşezat 
castroanele, lingurile, am tăiat pâinea, apoi am strigat: 

— Tată, nenea, lele, veniţi la masă! 


— 13 — 


JEAN SUCIU BUCHIU 


După masă strângeam totul şi alergam până acasă, să 
mai apuc să joc ţurca cu vărul Năică, băiatul unchiului Vasile, 
fratele mamei, care era unul dintre cei mai înstăriţi oameni 
din sat. Tot el era primarul satului. Era un om cu carte, făcuse 
liceul la Iaşi, avea rafturi întregi pline de cărţi, iar, când vor¬ 
bea oamenilor din sat, toţi îl ascultau cu mare atenţie. Eu 
îl iubeam mult pe unchiul Vasile care, de câte ori mă vedea, 
mă chema la el şi mă ridica în sus, apoi mă săruta pe amân¬ 
doi obrajii, îmi dădea câteva bomboane şi-mi spunea: 

— Ionică băiatule, să ai grijă de tine, că au venit vre¬ 
muri grele peste ţărişoara noastră, iar tu, după cum am auzit 
de la maică-ta, ai o fire aprigă, să cauţi să vorbeşti cât mai 
puţin, să asculţi şi să bagi în cap, fără să spui ce se discută 
în casă, pentru că au pus comuniştii urechi de ale lor peste 
tot. Vor să ne ia pământurile şi vitele şi să facă şi aici col¬ 
hoz ca-n Rusia. 

— Dar cum să ne ia pământul care este al lui tata şi 
al mamei, primit zestre de la părinţi, şi vitele pe care tata 
a dat bani munciţi din greu, cum spunea aseară mama? 

— Baiatul unchiului, ai grijă ce vorbeşti, pentru că 
la comunişti nu are valoare nici proprietatea pământului, 
nici a vitelor. La ei totul trebuie să fie la un loc şi oamenii 
să muncească pe un salariu, pe care-1 cred ei de cuviinţă. 
Lupta de clasă vrea să distrugă vechea orânduire. Nepotul 
meu, du-te şi te joacă şi să cauţi să nu uiţi ceea ce ai să 
vezi şi ai să auzi. 

Gând eram mai încins cu joaca, aud vocea mamei: 

Ioane, dă fuga şi adună ouăle din cuibar, pune paie 
curate la porci. 

După atâta alergătură, seara cădeam frânt în fânul fru¬ 
mos mirositor din căruţă. 


— 14 — 


16RTRR6, Dft 
UlTîtRe, NU! 


* 

Dar într-o dimineaţă de duminică, m-au trezit voci 
străine care vorbeau tare în curte şi se apropiau de şură. 
M-am ridicat în genunchi, m-am frecat la ochi şi am văzut 
trei bărbaţi îmbrăcaţi ca la oraş, doi oameni din sat şi un 
jandarm cu arma la umăr. Când am văzut că vor să intre 
în şură, m-am trântit în fân şi m-am prefăcut că dorm. Unul 
dintre ei, mai gras, a strigat la tata: 

— Scoate căruţa din şură şi caii şi boii din grajd! Cu 
vaca vedem noi, mai târziu. 

— Aţi venit să ne luaţi munca de-o viaţă, a noastră şi 
a părinţilor noştri, luaţi-le, dar eu nu pun mâna să vi le dau. 

Intrând, doi dintre ei au pus mâna pe oişte, să scoată 
căruţa din şură. Atunci m-au văzut şi au strigat: 

Dă-te jos din căruţă! 

Eu le-am răspuns: 

— Nu mă dau, acesta este patul meu şi eu sunt obosit 
şi mai vreau să dorm, pentru că astazi este duminică şi nu 
mergem la lucru. 

Tata, văzând că unul vrea să dea în mine, mi-a strigat: 

Ionică, dă-te jos şi treci lângă mama. 

Gând m-am dat jos, „urâtul“, mi-a dat un picior în 
spate, de m-am trezit cu nasul în paiele din staul. Mă uit 
la tata şi-I râd negru la faţă de supărare, pe fraţii mei încrun¬ 
taţi şi strângând pumnii, iar mama şi surorile plângeau. Mie 
îmi dăduseră lacrimile, dar nu am plâns, m-am aşezat lângă 
tata şi, încruntându-mă, l-am întrebat: 

— Tată de ce ne iau căruţa, caii, şi boii, nu sunt ai noştri? 

— Ba sunt ai noştri, răspunse tata, dar ni i-au luat 
ca să-i ducă la colectivă. Vor fi ai satului. Fământul se va 


15 




JEAN SUCIU BUCHIU 


lucra în comun şi statul ne va plăti şi ne va da din recoltă 
cât crede el, din ce va produce întregul colectiv. 

— Dar va fi mai bine, am întrebat eu? 

— Ai să vezi tu mai târziu cum o să fie, mi-a răspuns tata. 

Ne uitam cu toţii cum ies pe poartă bunurile fami¬ 
liei: căruţa cu caii şi boii noştri dragi, pe care nu i-am mai 
văzut niciodată. Uitându-ne peste gard am văzut pe uliţă 
trecând alte căruţe şi animale spre primărie. Am intrat în 
casă, ne-am aşezat cu toţii în jurul mesei, într-o tăcere 
dureroasă. Tata a rupt tăcerea spunând: 

Ceea ce am să vă spun acum, aici să moară. Când veţi 
ieşi pe poartă, să nu mai ştiţi nimic. Asearâam vorbit cu dom¬ 
nul părinte şi cu domnul Oneţiu învăţătorul, care au spus că 
bolşevicii vor face colhoz, cu orice risc, chiar dacă vor fi nevoiţi 
să împuşte jumătate din sat. In alte sate unde s-au împotriv¬ 
it întocmirii gospodăriei colective, au adus armata, care a tras 
în săteni omorând mulţi. lână şi în satul Flămânzi de unde a 
început răscoala din 1907 au împuşcat oameni. în Ucraina 
la revoluţia bolşevică din 1917 au omorât cinci milioane de 
ţărani care s-au împotrivit colhozului. De aceea, Ionică, nu 
l-am strâns de gât pe ticălosul care te-a lovit cu piciorul. 

După ce tata a tăcut, m-am dus în grajd şi, văzând-o 
pe văcuţa Joiana singură, am luat-o de gât şi ăm plâns, 
sărutând-o şi mângâind-o. 


Pe înserat mama vine la mine şi, ca niciodată, mă 
sărută şi-mi spune: 

— Ionică, băiatul mamei, ştiu cât de mult îl iubeşti 
tu pe fratele meu'Vasile. Vin cu o rugăminte la tine, du-te 


— 16 — 


16RTHR6, DR 
U1TRR€,NUÎ 


prin spate, prin grădină, în aşa fel să nu te vadă cineva, pen¬ 
tru că tot satul este împânzit de străini şi nu avem voie să 
ieşim pe uliţă. Caută să vezi sau să auzi ce se întâmplă la 
unchiul tău acasă. De azi-dimineaţă sunt acolo ăştia care 
au fost şi la noi şi cine ştie ce grozăvii se mai întâmplă, pen¬ 
tru că Vasile este neînduplecat. 

M-am dus prin grădina din spatele casei şi m-am 
furişat printre ierburi şi copaci, ca să nu fiu văzut. Când 
am ajuns în grădina unchiului Vasile, se lăsase amugul şi 
aproape târându-mă am ajuns în spatele casei. Am văzut 
lumină la ferestre şi am auzit voci din interior. Am ajuns 
lângă peretele casei, sub fereastră, şi m-am ridicat pe vâr¬ 
furile picioarelor, dar nu am putut ajunge să văd înăuntru. 
Atunci am luat o buturugă din stiva de lemne şi m-am urcat 
pe ea. Doamne-Dumnezeule, ce mi-a fost dat să-mi vadă 
ochii! Unchiul Vasile era jos pe duşumea într-o baltă de 
sânge, cu faţa toată roşie. în camera erau cei trei civili de 
la oraş, care ne luaseră căruţă, caii şi boii. Unul mai gras 
striga la unchiul Vasile: 

Chiaburule, ai îndemnat oamenii să nu se înscrie în 
colectiv! Dacă nu semnezi, te omoram în bătaie! 

Urâtul şi celălalt dădeau cu bocancii în unchiul Vasile 
care respira greu şi scuipa sânge. Am mai apucat s-o văd 
pe mătuşa Ioana, soţia unchiului, care într-un colţ plângea 
şi printre suspine spunea: 

— Semnează, Vasile, semnează că altfel te omoară 
ăştia!... 

Pentru că mi-a venit râu de la stomac, am căzut de 
pe buturugă şi de-abia m-am târât până în fundul grădinii, 
unde după un copac am vărsat. înainte de a pleca spre casă, 
am auzit o uşă trântită şi pe cineva strigând: 


_ 17 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Lupescu, directorul Siguranţei, Nicky Ştefănescu, şeful 
Serviciului Secret al Armatei, Mihail Moruzov, prefectul 
Capitalei, Gavrilă Marinescu, inspectorul general al Jandar¬ 
meriei, Ion Bengliu, şi ministrul Justiţiei, Victor Iamandi. 
Regele Carol al II-lea se forţa să-şi ascundă satisfacţia reali¬ 
zării planului său şi luă cuvântul: 

— Plângem cu toţii moartea marelui patriot Armând 
Călinescu, primul ministru al ţării. Acum nu avem timp de 
lacrimi, trebuie să acţionăm. Mişcarea Legionară trebuie 
distrusă, legionarii trebuie omorâţi până la unul! 

— Majestate, dar sunt mulţi, facem baie de sânge? 
întrebă Mouzov. 

Nu mă interesează, daţi ordin să-i împuşte pe cei 
din închisori şi lagăre şi câte trei de fiecare judeţ. 

— Dar cum, Majestate, fără sentinţă judecătorească, 
este crimă în masă, este genocid, interveni Victor Iamandi. 

(Masacrul din noaptea Sfântului Bartholomeu a avut 
Ioc în secolul al XVI-lea, când catolicii francezi au omorât 
sute de hughenoţi, nu în secolul al XX-lea când regele Carol 
al II-lea cerea omorârea fără judecată a sute de legionari.) 

— Din dispoziţie ministerială, semnată de primul mi¬ 
nistru, răspunse regele. 

— încă nu avem prim-ministru. L-aţi desemnat pe 
generalul Argeşeanu, dar el nu a sosit încă şi nu ştim dacă 
va semna ordinul de împuşcare a câtorva sute de oameni, 
spuse Gavrilă Marinescu. 

Semneaza-1 tu, Marinescule, pe Argeşeanu, care n-o 
să spună că n-a semnat. Pentru el, Coroana României este 
un lucru care nu trebuie zdruncinat. Lumea nu trebuie să 
ştie tot ce facem noi şi mai ales adevărul. Iar tu, Moruzov, 


— 196 


16RÎKR6, DR 

uithr e,m 


să-ţi păstrezi pentru mai târziu oamenii tăi dintre cadrele 
Mişcării Legionare. 

Gheorghiţă s-a târât până la tren, unde a adormit ime¬ 
diat ce a intrat în compartiment. A doua zi, a ajuns la stâna 
de la Babarunca, unde a căzut pe pat şi a dormit până a 
treia zi. 

Când s-a trezit, lângă patul lui era Baciul Iancu, care-i 
schimba compresele reci pe frunte şi care îi spuse: 

— Toată noaptea ai gemut, Gheorghiţă, şi ai strigat: 
„Nu-i schingiuiţi, nu-i omorâţi! “ 

— Baciuîe, n-am putut să-mi duc sarcina la 
îndeplinire, am ajuns prea târziu şi tare mă doare că n-am 
putut să le salvez vieţile lor şi sutelor de legionari, care au 
urmat şi au fost ucişi fără a avea vreo vină, ci numai aceea 
de a fi făcut parte dintre credincioşii ce l-au urmat pe 
deschizătorul de drum nou, Comeliu Zelea Codreanu, la 
fel cum primii creştini L-au urmat pe Iisus şi au fost daţi 
pradă fiarelor sălbatice. 

— Ştiu, Gheorghiţă, tot ce s-a întâmplat cu tine, cu 
Miti şi echipa lui. Azi-noapte târziu, a sosit Radu şi ne-a 
povestit tot. Din păcate, previziunile doctorului Săvescu şi 
ale mele s-au adeverit, iar bilanţul este cumplit. Floarea 
Mişcării Legionare, stâlpii lăsaţi de Căpitan să ducă mai 
departe idealurile unei Românii frumoase şi bogate pen¬ 
tru toţi cetăţenii ei, s-a spulberat. într-o noapte (21-22 sep¬ 
tembrie 1939) au fost împuşcaţi fără judecată, după cum 
urmează: 13 la închisoarea Râmnicu Sărat, în frunte cu 
inginerul Gheorghe Clime, 7 la Spitalul Militar din Braşov, 
în frunte cu avocatul Traian Cotiga, 44 la lagărul de la Miercurea 
Ciuc, în frunte cu asistentul universitar Iordache Nieoară, 
32 în lagărul de la Vaslui, în frunte cu avocatul Victor 


• 197 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Gărcineanu, 9 în Piaţa Elefterie din Bucureşti, în frunte cu 
avocatul Miti Dumitrescu. în total 105 legionari. Dar au 
mai fost scoşi din casă noaptea câte trei din fiecare judeţ, 
împuşcaţi în stradă şi lăsaţi acolo - un număr de 1(52 de 
legionari. Totalul legionarilor ucişi a fost de 267. Trebuie 
menţionat că din 72 de judeţe, 11 judeţe au refuzat crima. 
CINSTE LOR! Cu atâţia morţi de valoare, se poate spune: 
CE A AVUT MAI BUN MIŞCAREA LEGIONARĂ ZACE ÎN 
PĂMÂNT. 


3. „FĂRĂ CĂPITAN, FĂRĂ ELITA 
LEGIONARĂ, FĂRĂ IDEAL, FĂRĂ VIS 
ÎN BĂTAIA VISCOLELOR IERNII 44 


Motto: 

„Aţi luminat cu jertfe sfinte 
pământul, până-n temelii, 
căci arde ţara de morminte, 
cum arde cerul de făclii. u 

Radu Gyr, „Imn morţilor 4 ' 


Dedic aceste rânduri vărului meu cu suflet de aur, 
maiorul Andrei Colceriu. 


Tristeţea Crăciunului din anul 1938 după uciderea Căpi¬ 
tanului a fost aceeaşi la Crăciunul lui 1939, pentru că dis¬ 
păruseră stâlpii de la care mai aşteptam o salvare. Stâlpii 
Mişcării Legionare rămaşi după uciderea lui Comeliu Zelea 
Codreanu fuseseră împuşcaţi în noaptea de 21 spre 22 sep¬ 
tembrie 1939. Inginerul Gheorghe Clime, doctorul Ion Banea, 
avocatul Mihai Polihroniade, medicul Paul Craja, poetul Valeriu 


— 199 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Cardu, doctorul în Teologie Gheorghe Furdui, avocatul Alexan- 
dru Cantacuzino, Bănică Dobre, Gheorghe Istrate, asistentul 
universitar IordacheNicoaiă, avocatul Victor Gărcineanu şi mulţi 
alţii nu mai erau, iar golul lăsat de ei era prea mare şi imposi¬ 
bil de înlocuit. Trecusem zilele mohorâte de toamnă şi, o dată 
cu venirea iernii, stăteam m camera mea de la stană şi mă 
rugam pentru cei morţi şi pentru iertare. Nopţile vorbeam 
pe rând cu mama, cu Mirela, apoi îmi apărea în faţă chipul 
blând al Căpitanului şi-l rugam cu lacrimi în ochi să ne ajute 
şi să ne îndrume, pentru că suntem ca o barcă în furtună fără 
cârmă şi fără vâsle. într-o dimineaţă m-am sculat complet 
ameţit de gânduri şi, mergând de unul singur pe munte, deo¬ 
dată am ajuns în faţa unei prăpăstii strigând: „Vreau lângă 
tine, mamă, lângă tine, Mirela, lângă tine, Căpitane! Ce rost 
mai <xre să trăiesc? şi am vrut să sar. Dar parcă mama şi Mirela 
m-au ţinut de mâini şi Căpitanul mi-a apărut în faţă cu mâna 
ridicată şi dojenitor, mi-a spus: „Gheorghiţă, niciodată să nu 
te mai gândeşti să faci aşa ceva. Aceasta este dezertare, fiecare 
trebuie să-şi ducă crucea, cum a dus-o şi lisus Hristos cu toate 
suferinţele 3ale.“ 

M-am întors la cabană şi de atunci am căutat să nu 
mă mai frământ atât, pentru că aveam o sfântă datorie să 
luptăm şi să nu ne lăsăm copleşiţi de tristeţi pe care nu 
le-am făcut şi nu le-am dorit noi. Baciul era plecat în 
Maramureş la rude şi îi simţeam lipsa. EI întotdeauna m-a 
ajutat să ies cu bine din piedicile vieţii. îmi puneam tot felul 
de întrebări. Oare de ce atâta răutate şi nu numai ia cei 
cărora le era frică de Legiune, că le strică afacerile dubioase 
şi ar avea multe de plătit, ci şi la simplii executanţi, ofiţeri 
şi soldaţi din Jandarmerie, comisarii şi agenţii lor, care 
chinuiau şi omorau oameni nevinovaţi? 


— 200 — 


ieRTTiRe, DH 

uixTtRe, mi 


Ge se întâmplase cu conştiinţa acestor oameni, cum 
erau sfătuiţi de şefii lor? Era frica de a nu-şi pierde serviciul 
sau era şi altceva? Ceva pe care nu-1 ştiam şi care trebuia 
să-l aflăm. Şi deodată parcă o lumină mi-a deschis mintea. 
Regele era socotit un mit, ceva de care nu ai voie să te atingi 
şi probabil asta li se spunea. Cei mai mulţi credeau că 
„legionarii omoară poliţişti, jandarmi şi miniştri, chiar şi pe 
rege, deci trebuie omorâţi înainte de a vă omorî ci pe voi-. 
Minciuna a dat roade, au fost ucişi oameni nevinovaţi şi a 
fost distras un ideal de revigorare a românului, care să reali¬ 
zeze o Românie mai bună, mai bogată, mai cinstită, mai fru= 
moaşă şi mai puternică, dorită de multe generaţii. 

Şi mai este ceva care se vede peste tot şi care se 
numeşte INVIDIE, care naşte URĂ, iar ura naşte CRIMĂ, 
Cel mai apropiat exemplu îl formează regele Carol al Il-lea, 
care era invidios pe Căpitan, pentru că tineretul ţării îl 
urma. Regele a dorit ca Zelea Codreanu să-i dea Legiunea, 
oferindu-i în schimb Căpitanului scaunul de prim-ministru. 
La refuzul Căpitanului, s-a dezlănţuit furtuna, s-a pornit 
ura regală şi la prima ocazie regele l-a închis, l-a condamnat 
şi apoi l-a omorât pe Comeliu Zelea Codreanu. 

Stăteam singur şi mă întrebam toate aceste şi altele. 
De exemplu, cine l-a adus pe Carol Caraiman în ţară şi l-a 
făcut rege? (In anul 1930, prim-ministru era Iuliu Maniu.) 
Foarte clare sunt cuvintele prinţului Mircea, fratele lui Carol, 
care spunea următoarele: „Oare cum au putut crede 
oamenii noştri politici că s-ar întoarce fără amantă acest 
om care a dezertat din armată în timpul războiului, s-a auto¬ 
mutilat pentru a nu lupta pe front contra comuniştilor 
unguri, care, deşi avea comanda unui regiment, a fugit 
mişeleşte cu Lupeasca, metresa lui, fără să dea doi bani pe 


— 201 — 





JEÂN SUCIU BUCHIU 


regalitate, soţie, fiu şi părinţi? Plus renunţarea în scris la 
tron.“ Acest dezertor, devenit regele Garol al II-lea a ordo¬ 
nat omorârea a 272 de români, care au fost printre cei mai 
valoroşi oameni ai României (în anii 1938 şi 1939). 

Cu aceste gânduri triste, aproape nu am ştiut că era 
Ajunul Crăciunului. Era o noapte limpede şi prin fereastră 
vedeam cum luna lumina pădurile. M-am ridicat de pe scaun 
şi vroiam să mă duc în casa ciobanilor şi să le fac o urare, 
când aud voci afară. Se deschide uşa şi apar îmbrăcaţi de 
munte şi cu schiurile pe umăr Radu şi Ion. Mare mi-a fost 
bucuria revederii! Ne-am îmbrăţişat şi, după ce s-au dezbr㬠
cat şi s-au aşezat la masă, am auzit colinde la geam. Erau 
ciobanii cu familiile lor, care veniseră să petreacă împreu¬ 
nă Crăciunul. 


Când am deschis uşa şi i-am invitat înăuntru, aveau 
braţele încărcate cu toate bunătăţile, tăvi eu sarmale şi câr- 
naţi aburinzi, bineînţeles brânzeturi, cozonaci şi o dami- 


geană cu vin. Am petrecut împreună până târziu în noapte, 
cântând frumoasele colinde româneşti. 

A doua zi Ion îmi spune: 

— Nea Gheorghiţă, să ştii că toţi prietenii noştri se 


gândesc la tine şi îţi trimit prin mine toată compasiunea 
lor pentru cele două pierderi cumplite pe care le-ai suferit: 
moartea soţiei tale Mirela şi a mamei tale. înaintea vacanţei 
de Crăciun, a venit la mine Aurei şi mi-a spus: „Ioane, te 
roagă tata să treci pe la noi, este tare îngrijorat de nea 
Gheorghiţă. “ Şi m-am dus, la familia Moraru. Aceeaşi primi¬ 
re caioă şi masa întinsă. După-masă domnul Moraru mi-a 
spus: „Ioane, am o mare rugăminte la tine, să te duci şi 
să-l cauţi pe Gheorghiţă, pentru că suferinţele lui sunt atât 
de mari încât nu trebuie lăsat singur. Sunt lovituri pe care 


202 


ieRtRRe, du 
UTOlRe,NUl 


un om le poate îndura, dar sunt altele care te distrug şi 
un suflet şi o minte ca a lui nu trebuie pierdute, acum când 
au fost ucişi toţi cei care au fost mai valoroşi din Mişcarea 
Legionară. Minturile negre zboară asupra legionarilor, de 
când l-au ucis pe Căpitan, care una a lăsat drept cuvânt de 
ordine (linişte totală) ca să poată supravieţui Mişcarea şi 
alta au făcut unii şi este suspectă neascultarea. Du-te şi 
vorbeşte şi cu doctorul Săvescu, care pe lângă inteligenţă 
are şi un suflet mare. Face parte dintre puţinii care nu-şi 
strigă credinţa la colţ de stradă, ci o ţine ascunsă în sufle¬ 
tul lui şi o dă numai celui verificat că o merită. I-a cunos¬ 
cut pe cei mai buni, despre care vorbeşte cu admiraţie şi 
nu crede în posibilitatea înlocuirii lor. Spune şi acum: «Golul 
lăsat de Ionel Moţa nu a putut fi umplut de nimeni.» Du-te, 
Ioane, şi, să ştii, ce-ţi va spune doctorul gândesc şi eu. Toate 
să i le spui lui Gheorghiţă." M-am dus şi pe înserat am ajuns 
la doctor, care m-a primit în biroul lui şi mi-a spus: „Eu 
sunt îngijorat de drumul pe care s-a mers după uciderea 
Căpitanului. Ideea răzbunării a ajuns un ghid (sau poate 
un scop), dar şi mai grav a fost faptul că s-au înţeles greşit 
cuvintele de răzbunare ale Căpitanului. Acea răzbunare nu 
însemna o răzbunare cu pistolul, ea se ridica peste un gând 
atât de mic, era ceva mult mai presus de a ucide. El, 
vizionarul care a văzut drumul greşit al conducătorilor ţării, 
nu se putea gândi la un lucru atât de meschin (la pistol). 
El care mergea pe drumul lui lisus Hristos de ani de zile, 
avea şi gândurile pe acelaşi drum. Cea mai desăvârşită 
răzbunare a înfăptuit-o Domnul nostru lisus Hristos prin 
apostolii lui, care au răspândit Sfânta Credinţă în întreaga 
lume. Tot aşa şi-a dorit răzbunarea Corneliu Zelea 
Codreanu, ca apostolii lui să ducă mai departe gândurile 


203 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


şi idealurile de viaţă, nouă tuturor românilor, şi poate şi 
altor popoare doritoare de Libertate, Adevăr, Cinste şi Drep. 
tate pentru toţi oamenii. lisus s-a jertfit pe El, nici un apos¬ 
tol nu a fost ucis cu El sau imediat după EL Apostolii şi-au 
îndeplinit misiunea lor pe pământ ereându-şi alţi apostoli 
şi ducând Cuvântul Domnului lisus în întreaga lume cunos¬ 
cută atunci. Din păcate cei rnai buni apostoli ai Căpitanu¬ 
lui au fost ucişi după un an, pentru că s-a înţeles greşit 
răzbunarea şi a fost întrebuinţat pistolul, nefiind ascultată 
Circulara nr. 148 din 21 februarie 1938. Căpitanul a spus 
printre altele: «Suntem aruncaţi dintr-un raport de drept, 
într-un raport de forţă. Pe acesta însă, noi nu-1 primim. Noi 
am înţeles să acţionăm în cadrul legii, manifestându-ne 
credinţele noastre. Noi nu voim să întrebuinţăm forţa. Noi 
nu voim să întrebuinţăm violenta. NE ESTE SUFICENTĂ 
EXPERIENŢA DIN TRECUT, CÂND FĂRĂ VOIA NOASTRĂ 
AM FOST ATRAŞI PE CALEA VIOLENŢEI. La orice violenţă, 
noi nu mai răspundem în nici un fel. Suportăm. Şi chiar 
atunci când întreaga naţiune română este tratată ca o turmă 
de animale inconştiente. LOVITURĂ DE STAT NU VOIM SĂ 
DAM.» Această circulară a Căpitanului ne arăta că el nu a 
fost de acord nici cu împuşcarea lui Duca, nici cu omorârea 
lui Stelescu. Impresia mea este că mulţi i-au cunoscut pe 
Căpitan, dar puţini l-au înţeles şi aici se potrivesc cuvin¬ 
tele Mântuitorului nostru lisus Hristos spuse lui Toma 
necredinciosul: «Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut.» 
La fel putem spune: fericiţi vor fi cei care nu 1-au cunos¬ 
cut pe Căpitan şi totuşi au urmat drumul deschis de el, 
înţelegând gândirea lui vizionară, spre o Românie eu o con¬ 
ducere cinstită, demnă, liberă, cu o viaţă îmbelşugată pen¬ 
tru toţi cetăţenii ei indiferent de originea etnică, de religie 


— 204 — 


îeRTTIRe, Dft 
UITBR6,NU2 


şi de apartenenţa politică, o adevărată democraţie, care să 
aşeze ţara noastră România aşa cum merită, alături de ţările- 
surori: Franţa, Italia şi Spania, cât şi de SUA. Ioane, te rog 
să-i mai spui lui Gheorghiţă toate cele de mai. sus şi să adaugi 
că toţi cei care se laudă că prin anumite acţiuni au luat 
sabia neamului şi i-au pedepsit pe unii vinovaţi de subminare 
a intereselor patriei nu au reuşit să schimbe nimic şi mai 
ales nu au ajutat, ci din contră au făcut numai rău Ţării, 
Meamului şi Mişcării Legionare. 44 

Ion a terminat şi toţi trei am rămas pe gânduri pen¬ 
tru că erau adevăruri zguduitoare, spuse cu atâta sinceri¬ 
tate de cei pe care-i apreciam şi îi iubeam. Am simţit nevoia 
să mă destăinui şi eu zicându-le următoarele: 

— Bunii mei prieteni, vă spun cu mâna pe inimă că 
în ultimele luni, singur, aici în mijlocul brazilor şi în liniştea 
munţilor, de multe ori în genunchi cu ochii la cer, rugân- 
du-mă lui lisus Hristos şi la sfinţii mei dispăruţi - mama, 
Mirela şi Căpitan -, m-am gândit mult la cele întâmplate 
şi am căutat să judec totul fără patimă şi ură, împotriva celor 
care ne-au făcut atâta rău. Concluziile mele se aseamană 
cu cele ale doctorului Săvescu. Nici eu nu sunt de acord 
cu răzbunarea cu pistolul. Nu avem dreptul să luăm viaţa 
unui semen de-al nostru, dacă vrem să ne numim creştini. 
In consecinţă nu am fost de acord cu nici o violenţă, cu 
nici o rezolvare cu pistolul. Dacă ne numim adepţi a învăţ㬠
turilor Mântuitorului nostru lisus Hristos, atunci să facem 
ceea ce ne-a învăţat El, care, atunci când Petru a tăiat cu 
sabia urechea unui soldat care vroia să-L aresteze pe lisus, 
a pus la loc urechea tăiată şi i-a îndemnat pe Apostoli să 
fie liniştiţi. La fel Căpitanul a îndemnat legionarii la linişte 
şi ascultare şi a mers mai departe desfiinţând partidul „Totul 


205 






JEAN SUCIU BUCHiU 


pentru Ţară“ şi Mişcarea, ca legionarii să scape cu viaţa din 
prigoană cumplită care sigur că va veni. Ne întrebăm: cine 
au fost cei care nu au respectat ordinele Căpitanului, nici 
înainte nici după uciderea lui, şi de ce au făcut-o, cu ce 
scop sau din ordinul cui? 

S-a aşternut tăcerea şi eram trişti că nu puteam îndrep¬ 
ta nimic. Dându-mi seama că sunt gazdă, mi-am revenit, mi-am 
invitat prietenii la masă. care era încă plină cu bunătăţile 
aduse de ciobani, în Ajun. Acum era Crăciunul şi am ciocnit 
un pahar cu vin. Eram cu toţii obosiţi şi ne-am culcat 
devreme. 

A doua zi, am plecat să colindăm munţii şi pe anumi¬ 
te pârtii am şi schiat. Ne-am întors după mai multe ore 
obosiţi, flămânzi, dar roşii în obraji şi cu veselia care ţi-o 
dă tinereţea şi prietenia. După ce am mâncat, au reînceput 
discuţiile şi Radu a vrut să spună din gândurile lui: 

— Ne cunoaştem de atâta timp, nu prea am avut 
vreme să ne deschidem sufletul pentru că toate furtunile 
au venit peste noi, ne-au încovoiat, dar nu ne-au despărţit, 
împreună am stat uniţi în faţa trăsnetelor care ni i-au luat 
pe Căpitan în noaptea Sfântului Andrei 29-30 noiembrie 
1938 cei trei Nicadori şi zece Decemviri, ca să nu ne lase 
nici un an de linişte şi în noaptea de 21-22 septembrie 1939 
să fie împuşcaţi Apostolii Legiunii în număr de 272. Mulţi 
dintre noi au ajuns să-şi pună multe întrebări, să-şi piardă 
încrederea până şi într-o justiţie divină. Cel mai mare 
reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Miron 
Cristea, de altfel un om foarte cult, a primit să fie 
prim-ministru într-un guvern-marionetă în mâinile regelui 
Carol al II-lea. Prima întrebare: de ce-i trebuia să fie şi 
prim-ministru, nu-i ajungea şefia Biserici Ortodoxe? Nici 


— 206 — 


teRTRRe, Dfl 
UIT71RG, NU! 

nu ştim dacă era admisibil aşa ceva. A doua întrebare vala¬ 
bilă pentru toţi politicienii, dar mai ales pentru reprezen¬ 
tanţii Bisericii Ortodoxe Române: au făcut vreun gest de 
revoltă oral sau scris împotriva împuşcării fără sentinţă 
judecătorească a sutelor de Români? NU! Este trist, dar ade¬ 
vărat. Nimeni nu a zis nimic. Capete plecate. Turmă. O jus¬ 
tificare ar fi aceea a împuşcării primului ministru Armând 
Căiineseu (în ziua de 21 septembrie 1939), de către o echipă 
de nouă legionari prahoveni, care au crezut că astfel răzbună 
omorârea Căpitanului. Toate acestea pentru faptul că 
Armând Căiineseu numise ofiţerii şi jandarmii, cei care tre¬ 
buiau să execute uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu şi 
a încă 13 legionari, în pădurea Tancăbeşti, ordin dat tele¬ 
fonic din Gemania de către regele Carol al II-lea. Predarea 
echipei de legionari conduse de Miti Dumitrescu, care l-au 
împuşcat pe primul ministru şi care au fost schingiuiţi şi 
împuşcaţi imediat a fost o mare greşeală pentru că a adus 
împuşcarea celor 272 de legionari fruntaşi. Nu merita ca 
pentru un nemernic ca Armând Căiineseu să pierdem Elita 
Legionară. Cei care l-au sfătuit pe Miti Dumitrescu să 
acţioneze sunt vinovaţi. 

După câteva zile petrecute împreună, terminându-se 
vacanţa, Radu şi Ion au plecat, iar ultimele lor cuvinte au 
fost următoarele: 

— Nea Gheorghiţă, să ştii că Paştele îl vom face tot 
împreună. Vom reveni la stână. Să ai grijă de dumneata să 
nu te laşi copleşit de gânduri. Să nu pleci nicăieri, prigoana 
nu a trecut şi aşteptăm noi evenimente pe plan mondial. 



4. 1940, ANUL DEZASTRELOR 
NAŢIONALE 

PARTEA I 

DRAGOSTEA N-ARE OPRELIŞTI 


Motto: 

„Inteligenţa nu se măsoară după adâncimea 
eu care descoperi şi disociezi 
adevărul de minciună, ci după perspicacitatea 
cu care poţi salva un adevăr compromis/ 4 

Mircea Eliade 


Dedic această povestire prietenului meu Mugur 
Alexandru Simionov , sculptor şi pictor de mare talent . 


La stână 

A doua zi după Bobotează este ziua de Sfântul Ion şi 
mi-am adus aminte că în această zi îl sărbătoream pe tata, 
uaie se numea Ion. Mama ţinea foarte mult să facem o petre¬ 
cere la care invita toate rudele şi prietenii, ştiind câtă 
plăcere îi făcea tatii. Mai târziu, când ni-arn mărit, mi-a măr¬ 
turisit că întotdeauna a trăit cu frica în sân că-1 va pierde 


— 208 


îeRTHRe, m 

UîraDt; mi 

pe tata de tânăr. Avusese nişte vise pe care ea le considera 
prevestitoare. îmi spunea: 

— Dragul meu copil, am avut întotdeauna presimţirea 
că fericirea căsniciei cu tatăl tău nu va dura mult. Ne iubeam 
cu disperare, încât tremuram de frică să nu-1 pierd pe iubitul 
meu Ionică. Gând eram mai fericiţi că vă aveam şi pe voi 
doi, pe tine şi pe sora ta Ana, vine groaznicul război şi-mi 
ia iubitul şi nu mai vine înapoi niciodată. A căzut ia 
Mărăşeşti în fruntea companiei sale. 

Toate acestea mi ie aminteam stând pe gânduri, în 
camera mea de la stână, când, deodată, aud gălăgie afară 
şi, când ies în uşă, îl văd pe Baciul lancu înconjurat de 
ciobani. Aceştia se bucurau de venirea lui. M-am dus, l-am 
îmbrăţişat şi i-am spus: 

— Bine că te-ai întors, Baeiule, mare nevoie aveam 
de dumneata! Mi-ai lipsit tocmai în momentele cele mai 
grele, când ajunsesem ca o barcă pe valuri fărâ cârmă şi-mi 
era frică să nu mă pierd. Cred că pentru oricine sunt lovi¬ 
turi prea mari să-ţi pierzi soţia, apoi mama şi prietenii dragi 
să fie ucişi mişeleşte. Dar Dumnezeu are grijă de fiecare 
şi au venit aici de Crăciun Radu şi Ion trimişi de familia 
Moraru şi de doctorul Săvescu, astfel că am petrecut Săr¬ 
bătorile împreună alungându-mi gândurile negre. 

— Gheorghiţă, mă bucur că au venit băieţii aici şi 
nu ai fost singur de Sfintele Sărbători de Crăciun. Avem 
multe de discutat, s-a schimbat situaţia în Europa şi în ţară, 
dar acestea toate mai târziu, acum îmi este foame. Haide 
la masă! 

Pe lângă obişnuitele brânzeturi, am avut la masă sar¬ 
male, cârnaţi şi tradiţionalii cozonaci, toate servite de câte¬ 
va fete din sat, venite la părinţii şi fraţii lor de la stână. Una 


— 209 — 




JEAN SUGIU BUCHIU 


dintre ele, subţirică, cu părul lung negru şi cu ochii de 
aceeaşi culoare, intr-un costum naţional cu o bundiţă înflo¬ 
rată, nu-şi mai lua ochii de la mine şi sincer vorbind şi mie 
mi-a plăcut. 

După masă, Baciul m-a luat de umeri şi mi-a spus: 

— Băiatul meu, mai întâi să facem o incursiune în 
trecut, pentru că fără el, nu putem analiza prezentul, care 
devine mereu trecut şi întotdeauna gândurile noastre sc 
duc spre viitor, deoarece dorim ceva mai bun şi mai bine 
decât ce a fost şi ce vedem azi. 

1918 a fost anul în care visele de sute de ani ale 
românilor de a se uni într-o singură ţară au fost realizate cu 
sacrificarea celor 800 000 de ostaşi, care şi-au dat viaţa pen¬ 
tru România Reîntregită, printre care şi tatăl tău căzut la 
Mărăşeşti. Această Unire s-a făcut sub domnia regelui 
Ferdinand, a reginei Maria şi a guvernării Brătienilor. Rom⬠
nia a avut o scurtă perioadă de 20 de ani (1918-1938) când 
a cunoscut în toate domeniile o dezvoltare nemaiîntâlnită, 
Dintr-o ţară eminamente agrară, a început marea industria¬ 
lizare. Fabrica Malaxa livra locomotive Franţei şi Germaniei. 
Exportam cereale şi importam unelte industriale. Industriile 
- chimică, uşoară şi alimentară - au cunoscut un mare avânt. 

Toate au mers bine până în anul 1938 când regele 
Garol al II-lea a introdus dictatura regală şi i-a ucis pe 
Comeliu Zelea Codreanu şi încă 13 legionari (toti 14 fus¬ 
eseră judecaţi şi condamnaţi la ani de închisoare, 
urmând a-şi executa respectivele pedepse). Dar în 
noaptea de 30 noiembrie 1938, au rost scoşi din 
închisoarea Râmnicu Sărat pe motiv de transferare la 
închisoarea Jilava, de către 14 jandarmi, conduşi şi 
instruiţi de doi maiori. Dar pe drum, în dreptul pădurii 


— 210 — 


i&ummon 

mznmmi 


Jâncăbeşti, la un ordin, au fost strangulaţi. Ajunşi la 
închisoarea Jilava, au fost împuşcaţi în spate ca să se jus¬ 
tifice evadarea şi apoi au fost aruncaţi în groapa care 
fususese făcută dinainte, iar peste cadavre s-au turnat 
damigene de acid sulfuric. Procesul-verbal a fost încheiat 
de un colonel procuror. Ordinul de ucidere a fost dat de 
ministrul de interne Armând Călinescu, care primise tele¬ 
fon de la regele Carol al II-lea. Acesta tocmai făcuse o căl㬠
torie în Franţa, Anglia şi ultima oprire a făcut-o în 
Germania la reşedinţa lui Hitler, care era atunci conduc㬠
torul Europei, pentru că toţi tremurau în faţa armatei pe 
care el o crease. Hitler i-a spus lui Garol că pe el îl intere¬ 
sează petrolul şi grâul românesc, şi nu situaţia politică 
internă a României. Ceea ce de altfel dorise să afle Garol. 
Din trenul cu care revenea în ţară a dat ordinul de ucidere 
al lui Comeliu Zelea Codreanu. (Dacă Hitler i-ar fi spus 
lui Garol să nu se atingă de Codreanu pentru că altfel va 
avea de-a face cu armata germană, Garol, care era fricos 
şi laş, nu ar fi îndrăznit să-l ucidă. De unde se vede că Hitler 
nu agrea Mişcarea Legionară şi nici pe Codreanu.) Această 
odioasă crimă a stopat drumul înainte al poporului român. 
Imediat s-au umplut închisorile şi lagărele cu mii de 
legionari (profesori, doctori, ingineri şi studenţi). 

Anul 1939 a fost mai sângeros decât precedentul, 
pentru că împuşcarea primului ministru Armând 
Călinescu (de către o echipă de nouă legionari prahoveni 
conduşi de Miti Dumitreseu dornici să-l răzbune pe Căpi¬ 
tan, care şi-au jertfit vieţile lor tinere) a adus după ea 
uciderea întregii Elite Legionare, în număr de 256, din 
închisori, lagăre şi din casele lor, în noaptea de 21-22 sep¬ 
tembrie 1939 (scoşi în noapte, împuşcaţi, fără judecată, fără 


211 



JEAN SUCIU BUCHIU 


sentinţă). Cred că împuşcarea lui Armând Gălinescu, care 
căzuse în dizgraţia regală, a fost o greşeală pentru că nu 
merita, pentru un ticălos, să pierdem sute de oameni care 
nu aveau egal. Iar acum parcă blestemul morţilor nevino¬ 
vaţi acţionează asupra României (cum se spune ca sabia lui 
Zamolxe drept pedeapsă). într-o Europă dominată de două 
extreme periculoase, pe de o parte ura de rasă a lui Hitler, 
iar pe de altă parte ura de clasă a lui Stalin, la fel de dis¬ 
trugătoare, şi care până la urmă nu se putea să nu se lupte 
între ele, cele două erau acum speculate la maximum de 
cei interesaţi să rupă din România. Pe de o parte ruşii 
(URSS) să ne ia iar Basarabia, care ne mai fusese luată în 
1812, şi Bucovina. Ungurii care de la pacea de la Trianon 
nu făcuseră altceva decât să submineze această pace şi să 
revendice Transilvania, câştigând simpatii, ba cu frumoase¬ 
le unguroaice, ba cu bani, deşi întotdeauna ei au fost în 
minoritate. în ultimul timp şi bulgarii revendică de la noi 
Cadrilaterul (judeţele Caliacra şi Durostor). De altfel aces¬ 
te două fiare (Hitler şi Stalin) au început cu Poionia tot în 
1939, unde, după un război de câteva săptămâni, au înfrânt- 
o şi au împărţit-o. Războiul s-a mutat în Franţa. 

Acum se aude de un pact Ribbentrop-Molotov prin 
care hitleriştii acordă sovieticilor dreptul să ocupe Ţările 
Baltice (Estonia, Letonia, Lituania), Basarabia şi Bucovina 
(care niciodată nu a fost a ruşilor). 


* 


Dar acum să revenim la situaţia din ţară, unde fac¬ 
tori mai greu de descifrat au oprit prigoana. Mai mult, se 
naşte întrebarea de ce acest rege care pornise să distrugă 


— 212 — 


iermm dr 

UlTTlRe, NU! 


Mişcarea Legionară până la ultimul om, acum vrea o cola¬ 
borare cu legionarii. Ceva nu este în regula, trebuie aflat 
ce s-a întâmplat, ce factori au intervenit şi de ce? 


La Palat 

In acest timp în Palatul Regal se purta o discuţie între 
regele Carol al 11-lea şi Ernest Urdăreanu, mareşalul palatu¬ 
lui. Regele, plimbându-se agitat prin cameră, spuse: 

— Crezi că legionarii se vor potoli sau trebuie exter¬ 
minaţi până la unul, pentru că vor să-l răzbune pe Căpitanul 
lor, deci vor să mă împuşte pe mine, duşmanul lor de 
moarte? Eu a trebuit să-l omor pe Codreanu, pentru că 
aproape tot tineretul ţării îl iubea şi în curând toată ţara 
urma să fie a lui, iar eu rămâneam un păduche. L-am chemat 
să-l fac preşedintele Consiliului de Miniştri, iar el să-mi dea 
Legiunea şi m-a refuzat. Nici măcar nu a venit la palat când 
l-am invitat la dineu, după alegerile din 1937, influenţat 
de Maniu. A jucat pe cartea lui Maniu şi a murit. Dacă juca 
pe cartea mea, trăia şi azi. în plus, când eram în străin㬠
tate mi-au fost arătate ziare cu trei atentate legionare, unul 
în Timişoara, altul la Alba Iulia şi al treilea în Bucovina la 
sinagogi şi fabrici. Acestea m-au făcut să dau ordinul de 
ucidere a lui Codreanu în lipsa mea din ţară, pentru că şi 
atentatele au fost comise tot atunci. Am instituit dictatu¬ 
ra şi tremură toţi de frică în faţa mea. lână acum mi-au 
reuşit toate jocurile, şi cel cu Duca, de care vroiam să scap, 
iar legionarii mi-au făcut plăcerea. Dacă-1 întrebau pe 


— 213 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Codreanu, nu-mi reuşea pasenţa, ei nu ar fi admis 
împuşcarea lui. Apoi mi-a fost mai uşor să scap de Călinescu 
(care nu m-a ascultat când i-am cerut ca o dată cu Zelea 
Codreanu să fie omorât şi Maniu), pentru că legionarii eare- 
şi dăduseră seama că nu trebuie împuşcat erau sau în 
închisori, sau morţi. Moartea lui Călinescu mi-a dat liber¬ 
tatea să împuşc toată elita legionară (256 de oameni) care 
reprezenta un mare pericol pentru mine şi Duduia. Din ceea 
ce a mai rămas din conducerea Mişcării Legionare, mai sunt 
câţiva în Germania şi de alţii are grijă Moruzov. Familia 
Godrenilor nu e răzbunătoare. Aşa că stăm bine, Urdărene! 

— Majestate, aveţi dreptate, dar trebuie să ştiţi că 
acum lumea vorbeşte despre aceste crime şi popularitatea 
regelui a scăzut foarte mult. Prea au fost comise multe 
omoruri făiă justificare şi fără o condamnare judecătorească. 
Acum, ca să ne mai redresăm, trebuie să ne oprim, să dăm 
drumul la cei câţiva care au supravieţuit genocidului din 
închisori şi lagăre şi trebuie încercată o destindere, prin 
care vom câştiga mulţi disidenţi, atrăgându-i de partea noastră. 

— Dar cum crezi că-i vom putea atrage de partea 
noastră pe căpoşii de legionari? 

— Foarte simplu! Dumneavoastră ştiţi că pe majori¬ 
tatea românilor îi atrage titlul de ministru şi decoraţiile. 
Cum l-aţi câştigat pe marele istoric Nicolae lorga de partea 
dumneavoastră (când ştim cu toţii că era un antiregalist 
notoriu), cu decoraţii şi cu titlul de consilier regal? 

— Tu cu ce vrei să-i câştig pe legionari, să-i fac 
miniştri şi ce să le mai dau? 

— Doi, trei miniştri adjuncţi sau plini, la ministere 
fără importanţă, va arăta lumii generozitatea regelui şi va 
fi o destindere politică, care este aşteptată de toată lumea, 


214 


\e#mm DU 
mvmeM u 


mai ales că nori negri se îndreaptă spre cerul României atât 
din partea URSS-ului, cu privire îa Basarabia, cât şi din 
partea Ungariei, privitor la Ardeal. Iar bulgarii doresc 
Cadrilaterui. 

— Să ştii că gândeşti bine, Urdărene, ca un adevărat 
politician. Să faci lista cu propunerile şi s-o dai lui 
Moruzov să-i verifice. 


T vy t' triin /V 

O fi/lL/m/ 

La stână Baciul spunea în continuare: 

— Că regele şi camarila au ajuns la asemenea soluţii 
cu miniştri legionari înseamnă că lucrurile stau tare prost 
pentru ei sau aruncă momeala ca proştii să o înghită. Este 
adevărat că au reuşit să ucidă elementele cele mai valoroase 
din Mişcarea Legionară şi să rămânem mai puţini cu trei 
sute. O să vedem cine va primi să facă parte din guvern şi 
de ce. Pentru că în 1937 Căpitanul, care avea lângă el toată 
elita legionară, a refuzat să facă guvern legionar. Trebuie 
să fim foarte atenţi ia ce va face „eminenţa cenuşie 44 a iui 
Carol, care este Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret al 
Armatei, un om cu o vastă experienţă în spionaj, dotat cu 
o inteligenţă vie şi care are agenţii lui în toate partidele. 
Ştie tot ce se întâmplă în ţară şi a avut şi în cadrul Mişcării 
Legionare agenţii lui, pe Stelescu şi pe Vârfureanu. Iar acum 
nu se poate să nu fie şi el implicat în toate aceste manevre. 
Atenţie mare trebuie să avem asupra partidelor istorice 
pentru că în anii de domnie ai lui Carol al II-lea, mulţi 


— 215 





JEAN SUCIU BUCHIU 


— Care eşti, mă, acolo? 

Se lăsase întunericul. într-un suflet am ajuns acasă, 
unde mă aştepta mama în grădină şi, când i-am povestit 
ce am văzut, a început să plângă şi să se vaiete: 

— L-au omorât tâlharii pe Vasile... 

Apoi a intrat în bucătărie unde toată familia aştepta 
veştile. Eu m-am dus la culcare în casă. Nu mai aveam căruţa 
în şură. Rugăciunea din acea seară am închinat-o unchiu¬ 
lui Vasile şi, înainte de a adormi, am auzit-o pe mama eum 
povestea cele văzute de mine în casa unchiului. 

A doua zi am auzit că l-au dus la spital pe unchiul 
Vasile, dar nu au putut să-l salveze şi după câteva zile a 
murit. Tata mi-a interzis să povestesc cuiva ceea ce am văzut 
în acea noapte în casa unchiului Vasile. 

Fratele meu mai mare Gheorghe vorbea cu o fată, 
Florica, şi aveau de gând să se căsătorească. Aşa cum era 
obiceiul la noi, trebuia să se ducă în peţit, adică băiatul 
cu părinţii lui să ceară fata de la tatăl şi mama ei, şi să se 
înţeleagă ce dau părinţii fetei şi ce dau cei ai băiatului, ca 
astfel tinerii să-şi încropească o gospodărie. în familia fetei 
era o problemă mai delicată pentru că tatăl ei murise în 
război şi fratele mai mare rămăsese capul familiei. 

Acest lucru nu era o piedică pentru Gheorghe, el fiind 
bun prieten cu Stan, fratele fetei. Cei doi discutaseră şi se 
înţelesesem cum vor face. Pentru că şi Stan era în vorbă 
cu o fată şi cei doi voiau să se căsătorească, s-au înţeles ca 
să facă odată ambele nunţi. Această înţelegere a fost făcută 
în vremuri bune, înainte de apariţia „demonului 44 colhoz. 
Acum, Gheorghiţă i-a spus tatălui nostru: 

— Tată, eu mă duc să văd ce fac Florica şi Stan, că 
parcă îmi este frică, să nu aibă ceva necazuri cu ăştia care 


— 18 


leRTTiRe, da 

UltflRe, NU' 


au venit să ne ia munca noastră de o viaţă şi care au numai 
faţă de om, dar suflet de fiară. 

Gheorghe s-a dus numai într-o fugă şi, când a intrat 
în ograda viitoarei imirese ce vede? Pe Stan urcat pe mar¬ 
ginea fântânii şi pe Florica şi mama lor plângând şi strigând: 

— Stane, ce faci, pe noi cui nc laşi, nu te arunca, toate 
se vor aranja până la urmă! 

— Nu mai pot, mamă, şi tu, Florico, să mai trăiesc 
fără pământ, fără animale! Ce să fac, să fiu slugă la dârloagă? 

A vrut să sară în fântâna adâncă, dar, tocmai atunci, 
Gheorghe ajunsese lângă el şi i-a apucat de mijloc şi l-a tras 
jos. Amândoi erau voinici, dar fratele meu era mai înalt. 
Florica şi mama ei i-au îmbrăţişat şi sărutat pe Gheorghe, 
apoi pe Stan, care se potolise şi care i-a mulţumit şi el lui 
Gheorghe. 

Nunţile s-au făcut totuşi, dar a mai trebuit să treacă 
un an şi jumătate, iar mirii să fie mulţumiţi cu ce le mai 
rămăsese. 


JEAN SUCIU BUCHIU 


politicieni au părăsit partidele care i-au lansat şi au trecut 
de partea regelui. Aceştia au fost Gheorghe Tătărescu de 
la liberali, Armând Călinescu şi alţii de la ţărănişti. Numai 
familia Brătienilor, Iuliu Maniu şi Gorneliu Zelea Godreanu 
au avut şira spinării dreaptă şi au devenit duşmanii regelui. 

Baciul a continuat să-şi depene amintirile: 

— Lumea nu ştie că într-o zi în palat a avut loc o dis¬ 
cuţie aprinsă între regele Carol al II-lea şi fratele lui prinţul 
Nicolae. De faţă erau mama lor regina Maria şi baronul 
Stârcea. Principele Nicolae i-a spus regelui: 

— Carol, mai ascultă şi glasul oamenilor cinstiţi, pen¬ 
tru că se vorbeşte că în ultimul timp te-ai îndepărtat de 
linia pe care trebuie s-o aibă un rege! Ai făcut mult rău, 
ce tot ai cu legionarii lui Codreanu? Nu te mai saturi de 
câte crime ai făcut? Ce te tot îndeamnă femeia cu care 
trăieşti? Te-ai îndepărtat de familie şi de toţi oamenii care 
vor binele ţării şi te-ai înconjurat numai de lingăi! 

— Bagă-ti minţile în cap, Nicolae, şi nu mă scoate 
din sărite, mai bine vezi eă ne-ai făcut de râs şi te-ai însurat 
cu o oarecare, o femeie simplă, când aveai obligaţia să iei 
o prinţesă! i-a replicat regele. 

— Adică să fac ce ai făcut tu, să iau o prinţesă cum 
a fost Elena, să-i fac un copil şi apoi s-o dau afară din ţară 
ca pe un nimic şi să mă încurc cu o femeie de cea mai 
proastă conduită, fapt condamnat de toată ţara? Carol se 
făcuse roşu la faţă, tremura tot şi strigă la Nicuiae: 

— Cum îndrăzneşti să mă judeci tu pe mine? şi scoase 
pistolul din buzunar. îţi arăt eu ţie cine este rege în ţara 
asta!... 

Şi, pe când îndrepta arma spre Nicuiae, regina Maria, 
care era alături, s-a aşezat repede în faţa lui Nicuiae şi nu 


— 216 — 


16RTÎ1R6, D?1 
UlTHRe, NU! 


a mai apucat să spună ceva, pentru că glonţul destinat lui 
Nicuiae a lovit-o pe regină. Toată această întâmplare s-a 
încercat să fie ţinută ascunsă, dar până la urmă s-a aflat şi 
nu se ştie cât a contribuit mai târziu acest glonţ la moartea 
bunei şi vestitei regine Maria. Dar această întâmplare este 
mai veche, acum să vorbim despre „politichia" românească 
în acest an, care vine după două toamne în care râurile Ţării 
Româneşti s-au înroşit de sânge nevinovat. Cred că 
oamenii cinstiţi îşi puneau întrebarea cum de mai rabdă 
Dumnezeu atâtea răutăţi şi crime. în schimb, unii aştep¬ 
tau şi doreau să fie miniştri, oameni care păreau să fi fost 
adepţii marelui credincios şi schimbător de drum, Comeliu 
Zelea Codreanu. Moartea lui întunecase nu numai cerul, 
ci şi minţile şi inimile românilor. Bucuria unei vieţi noi, pe 
care el o pregătise, muncind şi construind atât drumuri, 
biserici, diguri şi case culturale, cât şi suflete tari de patri¬ 
oţi neînfricaţi se spulberase. Politica este o mare curvă. 
Acest lucru l-am văzut cu toţii - cum marele istoric 
Nicolae Iorga şi „poetul pătimiri noastre" Octavian Goga 
au fost în politică nişte marionete în mâinile versate ale 
vechilor politicieni sau în mâinile pătate de sânge ale regelui 
Carol al Il-lea. Dar, dragul meu, ajunge pentru ziua de astăzi, 
sunt cam obosit, hai să ne odihnim! Dacă nu-ţi este somn, 
plimbă-te pe afară şi mai stai de vorbă cu ciobanii, pentru 
că trebuie să ştim ce gândesc ei şi mai ales ce se vorbeşte 
prin satele lor de la deal sau de la câmpie. 

I-am spus Baciului noapte bună, mi-am luat cojocul 
şi am ieşit. Am văzut lumină în camera de mese a cioba¬ 
nilor şi m-am îndreptat spre ea. La uşă m-am oprit auzind 
o frumoasă doină cântată din fluier şi acompaniată de câte¬ 
va voci de fete. Mă gândeam că după moartea Căpitanului, 


217 




JEAN SUCiU BUCHI U 


a Mirelei şi a mamei nu am dreptul la distracţie şi la mu¬ 
zică. Dar se deschide uşa şi fata frumoasă pe care o văzusem 
la masă apare în faţa mea şi, când mă vede, îi sticlesc ochi 
de bucurie. îmi spune: 

— Ce bine îmi pare, domnule Gheorghiţă, că veniţi 
la noi. Aveţi şi dumneavoastră nevoie de puţină destindere, 
de puţină muzică, puţină veselie. Prea mult aţi stat singur 
cu gândurile triste. Viaţa îşi cere dreptul ei, sunteţi tânăr. 
Va rog, intraţi! 

înăuntru mai mulţi bărbaţi, femei şi fete stăteau în 
jurul mesei. Cu toţii cântau acompaniind un bărbat voinic 
care cânta din fluier. Când m-au văzut, s-au ridicat în 
picioare şi, după ce am dat mâna cu fiecare, cel mai bătrân 
m-a aşezat lângă el spunând: 

— Domnule profesor, de mult aşteptam să vii între 
noi, ţăranii, şi ne-am întrebat cât timp vei sta în post şi 
rugăciune după pierderea soţiei şi a mamei. Noi, în sim¬ 
plitatea noastră, aflăm şi ştim multe întâmplări care pot 
să-ţi ajute în lupta dumitale pentru dreptate şi adevăr. 
Acum două săptămâni a venit acasă în concediu de boală 
Vasile Vantu, care a făcut armata la jandarmi. Mama lui 
este sora mea. Ea a venit la mine şi mi-a spus: „Grigore, 
vino până la noi, băiatul meu Vasile, care este şi nepotul 
tău şi tu i-ai fost ca al doilea tată după moartea soţului 
meu, vorbeşte singur, spune nişte lucruri groaznice. Sare 
din pat şi strigă: «Nu-Î tăia, lăsaţi-1, nu-1 mai chinuiţi atât!» 
Apoi cade în pat şi adoarme obosit şi transpiraţia curge 
pe el. Vasilieă, băiatul meu, a fost detaşat în septembrie 
anul trecut (1939) la închisoarea Râmnicu-Sărat şi se pare 
că a fost martor fără să vrea la anumite scene de 
schingiuiri, care bau impresionat în aşa măsură încât bau 


— 218 — 


on 

lllXTlRe, NU! 


zdruncinat, poate, pentru toată viaţa. 44 Am fost, 1-arn văzut 
şi m-am crucit cât este de slab, nu are poftă de mâncare 
şi tot timpul se zbuciumă. Am apucat să-i spun că voi aduce 
pe cineva la el, care ba cunoscut pe cel chinuit. Atunci a 
zis: „Adu-1 că nu mai pot să ţin în mine ce am văzut şi mă 
ehinuie, îmi apare în fiecare noapte. 44 Aşa că, te rog foarte 
mult să vii cu mine şi să vorbeşti cu Vasile! Cred că o să-ţi 
spună şi nume şi astfel poţi să-l ajuţi să se facă bine. Dacă 
eşti de acord, mâine seară putem merge. 

Da, vreau neapărat să mergem, pentru eă astfel 
vom afla amănunte de la un martor ocular. Dar mai întâi 
să-i spunem Baciului unde şi pentru ce mergem, pentru că 
este prigoană însă acum să ascultăm puţină muzică, pen¬ 
tru că şi dumneata, nea Grigore, şi frumoasa fată din celălalt 
cap al mesei aţi avut dreptate, izolarea şi singurătatea nu 
sunt bune. Tot timpul te gândeşti numai la cei duşi, pe care 
nu-i mai poţi aduce lângă tine şi încet, încet simţi că te 
roade pe dinăuntru şi te depărtează de lume. 

Târziu, obosit de atâta cântat, am mulţumit gazde¬ 
lor şi m-am dus la culcare. Am fost petrecut până la uşa 
camerei mele de fata care se numea Ioana şi care mi-a zis: 

— Gheorghiţă, eşti un băiat bun şi vreau să fim 
prieteni. 

A doua zi, după ce bani povestit Baciului despre ee 
este vorba, acesta ne-a spus următoarele: 

— Mai întâi să nu intraţi în sat decât noaptea, să nu 
afle altcineva din sat în afara de mama lui că v-aţi dus la 
Vasile. Şi mai ales ce o să aflaţi să ţineţi secret, pentru eă 
este foarte important şi foarte periculos. Dacă ticăloşii află 
că lumea ştie adevărul, sunt în stare de crimă. 


— 219 — 



JEAN SUCIU BUCHI II 


Adevărul cumplit iese la suprafaţă 

Gând am ajuns în sat, era întuneric şi am intrat în 
curtea familiei Vântu, unde se simţea mâna de femeie har¬ 
nică - porcii se auzeau grohăind şi vacile mugeau în grajd. 
Câinn nu ne-au lătrat şi se gudurau pe lângă nea Grigore. 
Am intrat în casă şi în camera din stânga, pe un pat era 
Vasile, căruia mama lui îi dădea să mănânce cu lingura. 
Băiatul era tânăr, blond, foarte slab, cu ochii duşi în fundul 
capului şi parcă îi pierise puterea. Mama lui era o femeie 
voinică şi încă frumoasă cu părul cărunt acoperit de o 
basma, cum au toate ţărăncile căsătorite. 

Când ne-a văzut, a lăsat castronul şi lingura pe masă 
şi a venit spre noi spunând: 

îţi mulţumesc, Grigore, că ai venit şi l-ai adus pe 
domnu! Gheorghiţă. Are o faţă de om bun, în care am 
încredere că va putea să-1 ajute pe Vasile să se însănătoşească, 
pentru eă nu-1 doare nimic şi doctorul a spus că starea iui 
vine de la lucrurile pe care le-a văzut şi l-au zdruncinat la cap. 

Eu nu sunt doctor, ci doar un prieten. Am să caut ea 
Vasile să scape de imaginile dureroase care le-a văzut şi care 
continua să-l subjuge. Va trebui să apară o împăcare cu sufe¬ 
rinţa celui chinuit şi numai atunci Vasile se va putea linişti 
Eu voi încerca. Acum vă rog să mă lăsaţi singur cu el. 

M-am aşezat pe pat, i-am luat mâna stângă în mâna 
mea şi cu dreapta l-am mângâiat pe cap spunându-i: 

~ Vasile, este lângă tine Gheorghiţă, un bun prieten 
ai celui văzut de tine că era chinuit de ofiţerul care-i stri- 
ga m timp ce-î lovea: „Vorbeşte!" Ce mai spunea ofiţerul? 


— 220 


ieRTÎIRe, DR 

LiraRe, mi 


— „Clime, Clime, spune că tu ai dat ordin să fie 
omorât primul ministru Armând Gălinescu! Dacă spui, eşti 
liber." 

Vasile s-a ridicat în capul oaselor şi a strigat: „Nu daţi 
în el, nu-1 tăiaţi!" Ochii îi priveau fix şi mâinile parcă vroiau 
să oprească pe cineva. L-am luat în braţe, l-am aşezat pe 
pernă şi, mângâindu-1, i-am vorbit: 

— Vasile, domnul inginer Clime era un om foarte bun 
şi poate nu ai aflat că a fost împuşcat împreună cu alte sute 
de legionari. înainte de a muri, a spus: „Noi murim pen¬ 
tru credinţa noastră sfântă în Iisus Hristos, în renaşterea 
României şi în Căpitan. Ii iertăm pc toţi cci care nc-au chi¬ 
nuit şi ucis. Vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu!" 

Deodată Vasile se ridică, se uită la mine atent şi mă 
întreabă pe un ton normal: 

— Tu l-ai cunoscut pe domnul Clime? Ai fost prieten 
cu el? 

Da, Vasile, l-am cunoscut pe domnul inginer Clime. 
Era un om minunat, mai în vârstă decât mine, dar era pri¬ 
eten cu toată lumea, dc aceea era iubit şi ascultat. Am fost 
împreună cu dânsul în colonia de muncă legionară de la 
Carmen Silva în anul 1936. Domnul Clime a fost în Spania 
unde a luptat cu o echipă de legionari împotriva comuniş¬ 
tilor. Din echipă au făcut parte avocaţii Ionel Moţa şi Vasile 
Marin, care au murit acolo în Spania ucişi în 13 ianuarie 
1937 de o bombă la Majadahonda. A fost arestat o dată cu 
Corneliu Zelea Codreanu care era Căpitanul Mişcării 
Legionare. A fost închis şi condamnat la cinci ani de 
închisoare, pe care i-a executat la închisoarea Râmnicu 
Sărat, unde l-ai întâlnit tu în noaptea de 21 septembrie 
1939. După uciderea Căpitanului în 30 noiembrie 1938, 


221 — 





JEÂN SUGliJ BUCHIU 


inginerul Clime a rămas conducătorul Mişcării Legionare. 
Ce a răspuns domnul Clime la întrebarea ofiţerului, dacă 
a dat ordinul de împuşcare a lui Armând Călineseu? 

Atunci Vasile mi-a relatat următoarele: 

„Nu, nu am dat acest ordin, pentru că am fost împotriva 
omorârii lui Armând Călineseu, aşa cum m-am exprimat 
întotdeauna 14 , a răspuns domnul Clime. 

— Spune, Clime, că tu ai dat ordin, pentru că, după 
Codreanu, tu eşti acum conducătorul Mişcării Legionare 
şi de tine ascultă şi cei din libertate! l-a presat ofiţerul. 

— Nu am dat acest ordin, v-am spus că eram împotri¬ 
va lui. Ştiţi voi bine cine a dorit moartea lui Călineseu! 
Regele, pentru că nu mai avea nevoie de el, îşi îndeplinise 
misiunea şi cu Moruzov. Acesta ştiuse să-i împrumute 
maşina blindată şi l-a trimis pe şoferul credincios în con¬ 
cediu, cum probabil şi pe alţii pe care nu-i ştim. 

— Lasă, că ai să spui tu! 

Ofiţerul a ieşit şi l-a adus pe un om în halat alb, cu 
o mutră de troglodit, probabil un criminal, care avea un bis¬ 
turiu în mână. Ofiţerul a reluat: 

— Voi doi, soldaţi, tineţi-1 pe deţinut de scaun să nu 
se mişte. Acum o să-l scalpăm ea pe pieile roşii americane. 
Sanitaruîe, fă-ţi meseria. 

Individul care avea o figură de bestie, cu fruntea 
îngustă şi ochii zbanghii, a ţinut capul domnului Clime cu 
mâna stângă şi cu dreapta, în care avea bisturiul, a făcut 
o tăietură deasupra frunţii. Sângele ţâşnea, domnul Clime 
gemea de durere şi se zbătea. îngrozit, am scăpat mâna 
domnului Clime şi am căzut la pământ. L-am mai apucat 
să văd prin ceaţă pe ofiţer cum a scos baioneta cu mâna 
dreaptă, iar cu stângă i-a ţinut mâna domnului Clime şi i-a 


— 222 — 


ItRLRRC, Dfl 
U!tflRe,NUl 


străpuns-o cu baioneta. Atunci eu am leşinat. Când m-am 
deşteptat eram în spital şi lângă mine stătea un ofiţer supe¬ 
rior, care mi-a zis: 

— Caporal Mmtu Vasile, ai un concediu medical de 
trei luni şi cu ele ai terminat stagiul militar. Te duci acasă 
şi nu spui la nimeni ce ai văzut, pentru că este periculos 
pentru tine şi familia ta! 

Aproape nu ştiu cum am ajuns acasă, ajutat de nişte 
oameni buni. Când m-a văzut mama în ce hal eram, a izbuc¬ 
nit în lacrimi, crezând că nu mă mai fac bine. Eu de-abia 
aşteptam să spun cuiva apropiat de cel care fusese chinuit 
tot ce am auzit şi tot ce am văzut şi cât de mult au chinu¬ 
it oameni nevinovaţi. Acum, pentru eă m-am destăinuit, mă 
simt uşurat de o grea povaiă şi orice voi suferi nu-mi pasă, 
ameninţarea maiorului nu mă mai înspăimântă. O dată cu 
destăinuirea, a ieşit din mine tot răul, toată boala. îţi 
mulţumesc, Gheorghiţă! Pot să vină mama şi nea Grigore. 

Cei doi au intrat imediat. 

— Mamă şi nenea, m-a făcut bine prietenul 
Gheorghiţă, care a ştiut ca un înger, prin bunătate, să mă 
scape de chinul cel groaznic al răutăţii omeneşti. Acum să 
ne rugăm cu toţii lui Iisus Hristos, care a suferit pe cruce, 
să-l aibă în grija lui pe domnul inginer Clime care a fost 
martirizat, iar după chinuri a fost împuşcat împreună cu 
alţi legionari din închisoarea Râmnicu Sărat. 

L-am îmbrăţişat pe Vasile şi i-am spus: 

— De astăzi înainte, Vasile, eşti frate cu mine! De câte 
ori o să avem nevoie unul de celălalt ne vom căuta şi ne 
vom ajuta. 

Mama lui Vasile şi nea Grigore m-au îmbrăţişat şi nu 
am putut pleca până nu am băut o ţuică în sănătatea lui 


223 





JEAN suav BUCHIU 


Vasile şi am luat masa ca la români, cu sarmale, cârnaţi şi 
vin. La întoarcere, la stână ne aşteptau cu toţii şi s-au bucu¬ 
rat de vestea bună despre vindecarea lui Vasile, iar Ioana 
mi-a sărit de gât şi m-a sărutat pentru că Vasile era vărul 
ei, ea fiind fata lui nea Grigore. Iar Baciul nu s-a putut opri 
să nu spună: 

— Gât de grele ar fi vremurile, dragostea nu poate 
fi oprită! Poate în curând să avem aici la stâna noastră şi 
o nuntă... 

Ioana s-a ruşinat şi a fugit. 


Apare o nouă dragoste 

Din ziua aceea plimbările prin munţi şi muncile la stână 
le făceam împreună cu Ioana, care terminase liceul şi se gân¬ 
dea să dea examen la Facultatea de Ştiinţe Naturale. Auzin- 
du-mă deseori oftând, Ioana îmi spunea cu glasul ei blând: 

— Gheorghiţă, sufletul tău plânge după Mirela! Tre¬ 
buie să te duci şi să pui flori la mormântul ei şi ia al mamei 
tale şi să te rogi. Să stai câteva zile numai cu ele de vorbă, 
pentru că sufletele lor un timp stau în apropierea locurilor 
dragi şi te caută. Cred că vrei să pleci acum, prigoana s-a 
mai domolit şi aerula miroase a primăvara. Du-te să-ţi 
deschizi sufletul la mormântul soţiei şi la mormântul mamei 
tale, care te-au iubit atât de mult! 

Ai dreptate, Ioana, azi-noapte mi-au apărut în vis 
Mirela şi mama! Erau împreună şi se ţineau de mână, 
spunându-mi: „Gheorghiţă, noi amândouă te-am iubit mult! 


— 224 — 


ICRtBRG, DR 
UITTIR6, NU! 


Tu nu poţi veni la noi şi ai o datorie să trăieşti şi să duci 
la bun sfârşit misiunea pe care ţi-a încredinţat-o Dumnezeu, 
pentru că fiecare om are o misiune pe pământ. Tu trebuie 
să-ţi trăieşti viaţa în continuare şi să primeşti bucuriile care 
ţi le oferă viaţa. Ai stat luni de zile numai în rugăciuni, cu 
gândul Ia noi şi la Căpitan. Ai avut parte de atâta suferinţă 
că ne gândeam să nu cumva să-ţi pierzi minţile. Acum, că 
te-ai refăcut, nu alunga o dragoste care ţi se oferă. Fata de 
lângă tine are un suflet curat şi te iubeşte sincer." M-am 
trezit, m-am închinat şi m-am rugat. Acum vreau să vorbesc 
cu Baciul şi apoi îmi fac bagajele si plec. 

Ioana m-a sărutat şi mi-a urat: 

— Gheorghiţă, îţi doresc drum bun şi să te întorci 
sănătos! Te aşteptăm cu toţii! 

Baciul m-a primit cu braţele deschise: 

— M-am gândit mult la toate zvonurile şi la contribuţia 
pe care o avem fiecare, mai mică sau mai mare, direct sau 
indirect, la defăşurarea unui eveniment, pentru că este uşor 
lucru este să spui că altul este vinovat. Este foarte greu să 
recunoşti şi vinovăţia ta. Să căutăm să analizam cele ce se 
vor întâmpla cu obiectivatate şi să ascultăm mai multe păreri. 
De aceea aşteptăm să vină Radu şi Ion să ne spună şi ei ce 
ştiu, să le punem pe toate cap la cap şi să tragem concluzi¬ 
ile. Dar pentru aceasta trebuie să aşteptăm vacanţa mare. 
Acum poţi pleca, pentru că nu mai este pericol pentru tine 
şi trebuie să-ţi faci datoria faţă de soţia şi mama ta. Şi eu 
am fost la mormântul soţiei şi al băiatului meu, m-am rugat 
şi să ştii că m-am simţit uşurat şi întărit sufleteşte. 

Am stat câteva zile la părinţii Mirelei, unde în fiecare 
zi, ceasuri întregi, m-am rugat la mormântul ei. Am făcut 
acelaşi lucru la mormântul mamei. Sora mea împreună cu 


225 




JEAN SUC1U BUCHIV 


soţul şi copiii s-au bucurat că am stat la ei câteva zile. După 
ce am pus flori şi am aprins lumânări la mormintele Mirelei 
şi al mamei, am fost la biserică şi am aprins două lumânări, 
una pentru Căpitan şi a doua pentru domnul Clime, rugân- 
du-mă în faţa altarului pentru sufletele lor dragi de mar¬ 
tiri. Am trecut şi prin Ploieşti şi am vorbit cu nea Florin, 
care mi-a confirmat că foştii legionari Bideanu şi Noveanu 
au intrat în cabinetul Tătărescu, ca subsecretari de stat, şi 
se mai aşteaptă să fie primţi şi alţii. Nu se cunoştea păre¬ 
rea profesorului Ion Codreanu, tatăl Căpitanului, şi a fraţilor 
lui care fuseseră martori la multe evenimente. La fel, nu 
se cunoştea atitudinea celor din Germania unde grupul 
legionar era condus de părintele Ion Dumitreseu Borcea, 
fost secretar general al Mişcării Legionare şi comandant. 
El fusese în Spania împreună cu Ionel Moţa, Vasile Marin, 
inginerul Clime, prinţul Alecu Cantacuzino, Ion Totu, 
conduşi de generalul Zizi Cantacuzino, unde au luptat în 
armata generalului Franco împotriva comuniştilor. 

Cu aceste veşti m-am întors la stână. De-abia aştep¬ 
tam s-o văd pe Ioana. 

In prima zi, m-am plimbat cu Ioana prin pădure. Când 
ne-am aşezat să ne odihnim pe o pătură, Ioana s-a uitat în 
ochii mei şi mi-a spus zâmbind: 

— Gheorghiţă, văd că ţi-a făcut bine drumul la cei 
dragi. Se vede că te-ai liniştit, acum parcă eşti altul. Ţi s-a 
limpezit privirea, gesturile sunt mai calme şi simt că şi inima 
ţi s-a încălzit şi este deschisă pentru o nouă iubire. Sinceră 
să fiu, până acum te vedeam rupt de viaţă, trăind numai în 
trecut, pentru că ai pierdut ce-ţi era mai drag pe lume şi 
ai fost la marginea prăpastiei. Vroiai să te duci lângă cei 
dragi cât mai repede. Te-am înţeles, pe de o parte te-am 


— 226 


16RTRR6, DR 
UttîlR 6,W! 


admirat, pe de altă parte m-am îngrozit, pentru că toţi de 
aici, şi eu, începusem să ţinem Ia tine şi ne gândeam că te 
vom pierde în curând. Acum însă eu te primesc cu braţele 
deschise, pentru că din primul moment când te-am văzut, 
m-am îndrăgostit de tine şi nu numai inima m-a împins spre 
tine, dar şi mintea care nu m-a înşelat niciodată. 

Am luat-o în braţe pe Ioana şi printr-un lung sărut 
am pecetluit dragostea noastră. Apoi am plecat la stână să-l 
anunţăm pe Baciu. Am intrat în camera lui şi i-am spus: 

— Baciule, te rugăm să ne dai binecuvântarea dumi- 
tale pentru logodna noastră, eşti pentru noi tatăl spiritual, 
pentru că aici la dumneata, ne-am cunoscut! 

— Dragii mei, eu nu sunt preot să vă dau binecu¬ 
vântarea, dar, dacă mă consideraţi un părinte pentru voi, 
şi eu mă bucur că mi-a dat Dumnezeu acum la bătrâneţe 
doi copii mari, frumoşi şi îndrăgostiţi. 

Ne-am aplecat să-i sărutăm mâna, iar el ne-a luat în 
braţe, ne-a sărutat şi a adăugat: 

— Trebuie să respectăm datina din bătrâni, aşa că, 
Gheorghiţă, va trebui să te duci la părinţii ei şi să le ceri 
mâna Ioanei. De altfel, nea Grigore parcă a avut o presim¬ 
ţire, pentru că este plecat în sat, aşa că viitorul tău socru 
te cunoaşte bine. 

— Mă duc chiar mâine. 

Ioana a plecat imediat acasă siă le dea vestea 
părinţilor. 

A doua zi, ceva mai târziu, am plecat şi eu spre casa 
părinţilor Ioanei. Mai fusesem în sat, să mă întâlnesc cu 
Vasile, dar atunci a fost noaptea şi în grabă. Era un sat fru¬ 
mos, aşezat la poale de munte, cu casele din cărămidă roşie, 
tencuită şi zugrăvite proaspăt cu var, acoperite eu ţiglă. 


227 



JEAN SUC1U BUCHIU 


Curţile erau mari, pline cu păsări, iar câinii, când au simţit 
un străin, au început să latre. Se auzea grohăitul porcilor, 
se vedeau staulele şi grajdurile în care erau boii şi caii. Când 
am intrat in curtea casei Ioanei, doi câini ciobăneşti au sărit 
să mă sfâşie, dar, când au auzit vocea Ioanei, s-au potolit, 
s-au apropiat de mine şi m-au mirosit. Ioana a venit spre 
mine, m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat. Din acel moment câinii 
se gudurau pe lângă mine. Eu i-am mângâiat şi ei se fre¬ 
cau de picioarele mele. îărinţii Ioanei ne aşteptau în pri¬ 
dvor. Amândoi m-au îmbrăţişat şi m-au sărutat, iar nea 
Grigore, tatăl Ioanei, mi-a spus: 

Copilul meu, noi ne cunoaştem de la stână şi am 
«mat ue uiai înainte despre toate suferinţele prin care ai 
trecut. Ioana ne-a povestit cum ţi-au omorât soţia şi apoi 
la câteva zile ai pierdut-o şi pe mama ta. Noi ne rugam la 
Dumnezeu să te scape şi să te întorci sănătos la stână. Parcă 
Dumnezeu ne-a ascultat ruga şi, nu numai că te-a adus săn㬠
tos, dar ne-a dat acum şi un băiat pe care l-am dorit din- 
totdeauna. Numai acum ne simţim cu adevărat bogaţi, de 
când ne-a spus Ioana că vreţi să vă căsătoriţi. Nu numai că 
suntem de acord, dar ne bucurăm şi te primim cu tot sufle¬ 
tul m familia noastra. Acum să intrăm în casă şi să ciocn¬ 
im un pahar de ţuică, cum este obiceiul din bătrâni* 


5. 1940 ANUL DEZASTRELOR 
NAŢIONALE 

PARTEA all-a 

(continuare la DRAGOSTEA N-ARE OPRELIŞTI) 

ÎNCEPUTUL VERII LUI 1940 


Motto: 

„Neamule fără noroc, 
pururi în furtună, 
tu haiduc Codrean 
mi-ai lăsat icoana/* 

„Balada Codrului “ de Radu Gyr 

Dedic această povestire profesorului doctorii docent 
Ion Gherman, luptător neînfricat pentru drepturilor românilor 
din Ţinutul Herţa , Bucovina de Nord şi Basarabia. 


La Stână 

Radu şi Ion mi-au spus că pot să mă duc în Bucureşti 
fără frica de a fi arestat. Mi-am luat rămas-bun de la nea 
Grigore şi de la ceilalţi ciobani, cu care devenisem prieten, 
şi la urmă de la Baciu, care m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: 


229 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Gheorghiţă, băiatul meu, chiar dacă se spune că 
nu mai este prigoană, nu te arăta prea mult şi caută să afli 
totul despre situaţia ţării noastre aduse la marginea prâ- 
pastiei de regele Carol al II-lea şi camarila lui. Ce este cu 
Pactul Ribbentrop-Molotov? Mai ales vreau să-mi aduci toate 
veştile şi tot ce se cunoaşte despre cel care acum figurează 
pe post de conducător al Mişcării Legionare, Horia Sima, 
al cărui nume nu figura printre marile personalităţi cunos- 
cute din jurul Căpitanului, Află dacă mai sunt în închisori 
legionari şi cine s-a mai întors dintre legionarii refugiaţi 
în Germania din 1938, unde se găseau şi câţiva oameni de 
valoare ca preotul Dumitrescu-Borşa, Constantin Papanace, 
Văleriu Trifă şi alţii. Nu uita, te aşteaptă familia Moraru şi 
doctorul Săvescu. Drum bun şi să te întorci sănătos! 

La uşă mă aştepta Ioana, care avea ochii în lacrimi. 
Mi-a luat rucsacul şi mi-a spus: 

. ~ Iubitu l meu, te conduc până la şosea, apoi mă duc 
acasă. Mama mi-a spus că trebuie să-mi pregătesc trusoul 
pentru nunta de la toamnă şi zilele trec repede. Nu uita 
că trebuie să mai fac o dată repetiţia materiei din progra¬ 
ma analitică pentru examenul de admitere în facultate, cu 
toate că am făcut cu tine o trecere în revistă a întregii 
matern şi^ te-ai declarat mulţumit. Acest lucru mi-a dat 
încredere în mine şi curaj. Să te întorci repede, Gheorghiţă' 

La şosea ne-am despărţit şi sărutul ei parcă nu mai 
vroia să se sfârşească. 


230 


leRTTlRe, D/l 
UlTTfRG, mi 


•JV- 


La fermă 

Din Gara de Nord am luat tramvaiul 26 până la Obor, 
de unde am continuat cu tramvaiul 7 spre Pantelimon. De 
la capătul tramvaiului, am mers pe jos până la pod, de unde 
am coborât în lunca unde păşteau vaci şi, prin spatele gr㬠
dinii spitalului Pantelimon, am ajuns la ferma familiei 
Moraru. Nici nu am apucat să bat în uşă, că s-a şi deschis 
şi Aurel, băiatul cel mic, mi-a sărit de gât zieându-mi: 

— Te-am văzut pe geam că vii, nea Gheorghiţă! Vai, 
ce bme îmi pare că te văd şi arăţi bine! Se cunoaşte că ai 
respirat aer curat de munte. 

Intrând în casă, Aurel a strigat: 

— Mamă, tată a sosit nea Gheorghiţă! 

Imediat au apărut doamna şi domnul Moraru, care 
aveau mâinile murdare de pământ. Lucraseră în seră, care 
era lipita de casă. M-au îmbrăţişat spunându-mi: 

Gheorghiţă, băiatule, te aşteptam să vii! Radu şi Ion 
ne-au povestit despre viaţa voastră acolo la stână şi ca o să 
te vedem in curând, când ai să ne dai o veste bună. 

Mi-am dat seama că băieţii le povestiseră despre noua 
mea dragoste şi perspectivele ei. 

Da, am răspuns eu, acolo sus în vârf de munte, am 
cunoscut-o pe Ioana. Este o fată minunată! Ne-am logodit' 
şi sperăm să faOem nuntă lâ toamnă. Am fost mai întâi la 
mormântul Mirelei şi al mamei şi m-am rugat câteva zile. 
Am simţit că dragele mele dispărute îmi aprobă căsătoria 
cu Ioana. 

— Bravo, băiatul nostru! Ai suferit destul, nouă ne 
era frică să nu te pierdem... Acum să ciocnim un pahar cu 

— 231 - 




JEAN SUCIU BUCHIU 


vin în cinstea logodnei tale! Să ne aşezăm la masă! m-a invi¬ 
tat doamna Moraru. 

N-am apucat să ne aşezăm bine la masă, când se aude 
o bătaie în uşă. Aurel deschide uşa şi apare doctoral Săvescu, 
care, când mă vede, zâmbeşte şi spune: 

— Gheorghiţă, câteodată avem nevoie de un prieten, 
când îl aştepţi ca pe Dumnezeu, iar atunci când apare ştii 
că vei avea cui să-i spui ce te frământă. Şi sfatul lui va fi ca 
un balsam pentru sufletul nostru, care nu a încetat să plângă 
după Căpitan şi după Elita Legionară. Nici una din valorile 
legionare rămase în viaţă nu-şi asumă răspunderea să treacă 
în faţă şi să ia în mâini frâiele conducerii mişcării, sunt cu 
toţii debusolaţi şi acum există pericolul că un nechemat, 
un profitor şi doritor de şefie, să strice tot ce a clădit Căpi¬ 
tanul cu migală şi sânge timp de peste 15 ani. Dar văd că 
ne aşezăm la masă şi s-a pus vin în pahare! Probabil că săr¬ 
bătorim ceva? 

— Da, doctore, ai dreptate! răspunse domnul Moraru. 
Află şi dumneata că Gheorghiţă s-a logodit acolo la munte 
cu o fată pe nume Ioana şi la toamnă fac nuntă, iar eu cu 
soţia mea ne înscriem naşi. Ce zici, Gheorghiţă? 

— Mă bucur foarte mult, îmi faceţi o mare cinste mai 
ales că sunteţi aproape părinţii mei, pentru că pe cei ce 
mi-au dat viaţă i-am pierdut. îl mai am pe Baciul Iancu, care 
a fost pentru mine un adevărat tată, care mi-a şters lacri¬ 
mile când am plâns şi m-a încurajat când eram disperat. 

-— Să trăieşti, băiatul nostru! a urat doamna Moraru. 
Să trăiască şi Ioana, să vă iubiţi şi să faceţi copii frumoşi, 
pentru că ţara are nevoie de tineri, după ce a pierdut atâţia 
feciori frumoşi şi înţelepţi. 


— 232 — 


leRTHRe, Da 
UtTTlRe, NU’ 


Am ciocnit câte un pahar cu vin, iar toţi m-au felici¬ 
tat şi îmbrăţişat. După masă am început discuţiile, iar eu, 
dornic să aflu veştile de care eram interesat, am întrebat: 

— Ce este cu Pactul Ribbentrop-Molotov şi care este 
atitudinea celor care conduc ţara acum, regele dezertor, 
guvernul marionetă şi consilierii regali care-1 pupă în fund 
pe Garol al II-lea, pentru că este dictatură regală din 1938? 

— In primul rând, acest pact reprezintă cadoul lui 
Hitler pentru Stalin, şi care este format din Estonia, Letonia, 
Lituania şi Basarabia, ea să aibă linişte în răsărit, pentru 
că este ocupat cu războiul din apus cu Franţa. Acest acord 
secret germano-sovietie arată dezinteresul pentru Basarabia 
noastră românească. Hitleriştii, care caută să nu aibă litigii 
cu sovieticii, care vroiau o Moldovă până la Munţii Carpaţi, 
au astfel o graniţă puternică. Aşteptăm acum sfârşitul 
războiului din apus, pentru că, dacă Franţa va rezista şi va 
opri înaintarea armatelor germane, atunci ruşii vor prinde 
curaj. Atitudinea guvernului este dictată de rege şi acesta 
a fost toată viaţa un laş. încă din primul război mondial, 
când era colonel, în loc să-şi conducă regimentul în lupte, 
a dezertat şi a fugit la Odessa cu Zizi Lambrino şi s-au căs㬠
torit acolo cu preot şi martori. Acum, când este ameninţat 
din toate părţile cu dezmembrarea ţării, caută să se împace 
cu adversarii politici şi să-i bage în guvern ca să scoată cas¬ 
tanele din foc cu mâna altuia, lână şi de legionari are nevoie, 
chiar dacă până mai ieri îi decima cu sutele. Te rog, doc¬ 
tore, să expui dumneata mai departe situaţia actuală, 
încheie domnul Moraru. 

— Urdăreanu, mareşalul palatului, a încercat cu 
ţărăniştii lui Maniu şi a fost refuzat, la fel Brătienii liberali 
s-au eschivat, mai ales că guvernul actual este condus de 


— 233 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Guţă IStărescu, fost liberal. Urdăreanu a reuşit să-i convingă 
pe Noveanu şi Bideanu, doi legionari mai cunoscuţi, sc㬠
paţi din prigoană, să intre în guvernul Tătărescu, pentru 
destindere şi mai ales pentru împărţirea răspunderii, pen¬ 
tru că se aşteaptau în următoarele zile evenimente mari. 
Mai este ceva foarte important, venirea în ţară a unui grup 
dintre refugiaţii legionari din Germania în frunte cu Horia 
Sima însoţit de Niculae Ktraşcu. Dar ceea ce mi se pare 
foarte curios este faptul că din echipa sosită nu face parte 
nici una din figurile mai de valoare ca preotul Dumitrescu- 
Borşa, Constantin Papanace sau Viorel Trifa. Tare sunt curios 
să aflu care a fost atmosfera acolo, în grupul legionar din 
Germania. (Se poate afla din cartea părintelui Dumitres- 
cu-Borşa intitulată „Gal Troian intra muros“.). Eu l-am 
cunoscut bine pe Papanace, are o minte limpede, era foarte 
apreciat de Căpitan pentru felul cum judeca diverse situa¬ 
ţii dificile şi mereu îi cerea părerea. 

— Ce s-a întâmplat cu grupul venit din Germania? 
Cum a intrat în ţară şi dacă, au fost arestaţi, unde şi ce 
tratament au avut? am întrebat eu. 

— Au fost arestaţi de jandarmi când au trecut graniţa 
din Iugoslavia în România. Duşi la postul de jandarmi pen¬ 
tru identificare, Horia Sima a recunoscut cine este după 
ce a fost dat cu capul de pereţi. Imediat a fost dus Ia 
Timişoara şi, în urmă ordinului primit din Capitală, a fost 
pus în tren spre Bucureşti în vagon special cu pază mili¬ 
tară. La Comandamentul Jandarmeriei a avut loc prima dis¬ 
cuţie cu generalul Bengliu, şeful Jandarmeriei pe ţara. în 
aceeaşi zi a avut în acelaşi loc o întrevedere cu ministrul 
de Interne Ghelmegeanu. Este dus apoi la sediul Siguranţei, 
unde în fiecare zi Horia Sima a avut cu Nicky Ştefăneseu, 


— 234 — 


leRtape, dr 

m mm mi 


directorul Siguranţei, şi cu Mihail Moruzov, şeful Serviciu¬ 
lui Secret al Armatei. Interogatoriile s-au petrecut altfel 
decât în trecut, arestatul neprimind nici o palmă. Acum 
va trebui să aflăm şi natura discuţiilor, ce i se va cere şi ce 
va da în schimb. Săptămâna viitoare ne vom întâlni aici şi 
vom povesti ce am aflat, pentru că acum trebuie să plec, 
am examene la facultate aproape în fiecare zi. Tu, Gheorghiţă 
stai aici câteva zile. Te poţi plimba prin parcuri, dar nu sin¬ 
gur. Paza bună trece primejdia rea! 

A doua zi de dimineaţă i-am scris o scrisoare Ioanei. 
Apoi zilnic am ajutat familia Moraru la udat grădina şi în 
seră, la plivit şi sădit răsaduri. Serile îl ajutam pe Aurel la 
lecţii. Mai mult ca să-mi reamintesc meseria, reciteam 
cărţile clasei a şaptea de liceu, care atunci era penultima 
clasă. Nici nu ştiu cum a trecut săptămâna şi a venit ziua 
când a apărut iar doctorul Săveseu. între timp domnul 
Moraru mai ieşise prin oraş probabil şi ca să adune diverse 
veşti şi zvonuri care circulau cu mare viteză. După ee ne-am 
aşezat la masă, domnul Moraru a vorbit primul: 

— Doctore, dă-i drumul la noutăţi, toţi suntem nerăb¬ 
dători să te ascultăm! 

— Dragilor, ţara este la mare ananghie. Sovieticii ne-au 
dat un ultimatum, să ne retragem trupele şi administraţia 
în patru zile din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul 
Herţa, ultimele două nefiind vreodată ale ruşilor, Guvernul, 
care este o marionetă în mâna regelui, a adunat consilierii 
regali să decidă ei. După ce regele dăduse ordin de 
retragere, fără luptă, de la frontiere, jucând teatru, Iorga 
striga că „regele nu este pentru retragere 1 '! Aceşti clovni 
de circ nici măcar nu fac o plângere împotriva ocupării 
samavolnice a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa (care 


235 




2. „O ALTĂ NĂVĂLIRE BARBARĂ“ 

(ce s-a întâmplat în 1940 în Basarabia, 
Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa) 


Motto: 

„Ţara mea de dincolo de ţară 
eu privirea umedă de jind, 
te-am purtat în mine pribegind, 
ca pe-o flacără ce arde pe comoară." 

Andrei Giurunga 


Dedic această povestire scriitorului Paul Goma, 
creatorul primului Sindicat Liber în România, luptător 
consecvent pentru eliberarea Basarabiei sale natale de sub 
jugid bolşevic şi al urmaşilor lor actuali, fost deţinut politic. 


— Vasilieă, dragul meu, ia-ne şi pe noi cu tinei Cum 
crezi că vom putea trăi despărţiţi, Dumnezeu ştie cât timp, 
pentru că vor veni peste noi multe necazuri, iar războiul 
bate la uşă. Balaurul roşu din răsărit se uită la noi cu ochi 
hrăpăreţi, parcă aşteaptă să vină iar peste noi, aşa cum a 


— 20 


16RTflRe,Dtf 
UrtdRe, NU! 


mai făcut-o de atâtea ori. Nu ştiu ce să mai cred, tatal tău 
care este primar şi în casa căruia stăm, ne spune mereu, 
atât nouă, cât si consătenilor: „Nu vă faceţi griji. Patria noas¬ 
tră România nu ne va lăsa să fim iar cotropiţi de hoardele 
barbare din răsărit, Armata Română este pe Nistru, cu arma 
în mână, va apăra hotarul străbun.“ Ţie ţi-a venit ordin de 
concentrare la o unitate militară de elită: Regimentul de 
\ânători de Gardă din Bucureşti. Astăzi ne despărţim, simt 
o nelinişte, o teamă, pentru viaţa noastră, a tuturor care 
rămânem aici. Toţi oamenii din sat se îngrozesc gândindu-se 
la ce se poate întâmpla dacă vin hoardele barbare din răsărit 
peste noi. Noi ştim ce s-a întâmplat în ultimii douăzeci şi 
trei de, ani dincolo de Nistru - Siberia sau moartea pentru 
toţi patrioţii, la-ne cu tine, nu lăsa pradă bolşevicilor pe 
soţia ta şi pe fata noastră. 

S-a aruncat la pieptul lui şi-l săruta cu lacrimi în ochi 
şi cu disperare în glas. Vasile o săruta şi o mângâia spunând: 

— Dragă Ileană, v-aş lua pc tine şi pe fetiţa noastră, 
care-mi sunteţi cele mai scumpe fiinţe de pe lume, dar nu 
pot. Aici la tata şi mama aveţi de toate şi, dacă totuşi se 
va întâmpla, ceea ce nu cred, să fiţi pregătiţi, să aveţi căruţa 
încărcată cu strictul necesar, cu caii înhămaţi şi să căutaţi 
cât mai repede să treceţi Prutul. Guvernul va avea grijă să 
anunţe populaţia din timp. Mai ales tata, fiind primar, va 
avea mult de suferit dacă-1 găseşte aici armata sovietică. 

— Dragul meu Vasilieă, îmi amintesc de sublocotenen¬ 
tul Comeliu Ştefănescu, comandantul tău de pluton, care te-a 
instruit şi care te-a felicitat când ai obţinut gradul de sergent. 
Ai putea să-l rogi să-mi găsească un loc de muncă la rudele 
lui din comuna Ştefăneşti, unde spuneai că s-a născut. Tu ştii 
că eu nu mă dau înapoi de la muncă, şi la câmp şi acasă. 


21 — 






JEAN SUC/U BUCHIU 


nu erau trecute în Pactul Ribbentrop-Molotov) ca să rămână 
scrisă pentru viitor. (A cărei necesitate se vede astăzi pen¬ 
tru că sunt în continuare ocupate de Ucraina (n.a.) în 
schimb românii din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinu¬ 
tul Herţa sunt trimişi cu sutele de mii în vagoane de vite 
în Siberia şi dincolo de Cercul Polar, mulţi dintre ei lăsân- 
du-şi oasele prin acele ţinuturi îngheţate. (Astăzi se spune 
că trăiesc în Siberia peste un milion de români basarabeni 
care au o casă de cultură la Vladivostok (n.a.). 


La palat 

Regele Carol al II-Iea căruia îi cam tremura fundul 
de frică, adunase toată camarila formată din: mareşalul 
palatului, Ernest Urdăreanu, directorul Siguranţei, Nicky 
Dumitrescu, şeful Serviciului de Informaţii al Armatei, 
Mihaiî Moruzov, prefectul Capitalei, generalul Gavrilă 
Marinescu, inspectorul general al Jandarmeriei, general Ion 
Bengliu, şi ministrul de Interne, Mihail Ghelmegeanu. Eminenţa 
cenuşie, doamna Elena Lupeseu, care pe lângă calităţile de 
femeie bună cunoscătoare a defectelor bărbăteşti, se spune 
că avea mari calităţi de spioană - îşi aducea aportul ei în 
alcov şi în discuţiile ea de la om la om. Era o femeie frumoa¬ 
să eu părul roşu, ceea ce întotdeauna a atras bărbaţii. Regele 
se uită eu atenţie la fiecare, căutând să le descifreze gându¬ 
rile ascunse, şi spune: 

îndureraţi de cele întâmplate, pierderea teritorii¬ 
lor româneşti, fără voia noastră, trebuie să rămânem uniţi 
în jurul Coroanei României. Aproape toate partidele aruncă 


— 236 


IGRT71R6, Dtt 

uitam nw 


vina pentru cele întâmplate asupra noastră şi vor să ne vadă 
la pământ, considerându-ne principalii vinovaţi de distru¬ 
gerea ţării. De aceea trebuie să ne facem cât mai mulţi ali¬ 
aţi, chiar dintre foştii noştri duşmani, legionarii. Doresc să-mi 
expuneţi pe rând cele aflate, ce s-a întreprins în sensul celor 
discutate anterior (relatate în „Anul dezastrelor naţionale" 
(n.a.) şi pe cine ne putem baza. începe tu, Urdărene, pen¬ 
tru că te-ai ocupat de asta: 

— Majestate, aşa cum am mai spus, situaţia este 
foarte grea şi continuă să se înrăutăţească. Am tatonat din 
nou toate partidele. Maniu şi Mihalache cu ţărăniştii lor nici 
nu vor să audă de o împăcare, la fel liberalii, Brătienii, nu 
vor să discute cu noi. Singuri legionarii au acceptat. Ei 
doresc o destindere sau, cum spun ei, terminarea prigoanei. 
Am discutat cu doi dintre ei, Noveanu şi Biaeanu, care au 
acceptat să intre în guvernul Tătărescu, cu obligaţia de a-i 
pune în libertate pe legionarii supravieţuitori din închisori 
şi lagăre. In ceea ce-i priveşte pe legionarii veniţi din 
Germania, ei au fost arestaţi la graniţa cu Iugoslavia de către 
jandarmi şi aduşi la Jandarmeria din Capitală, unde gene¬ 
ralul Bengliu şi ministrul Ghelmegeanu au discutat cu şeful 
lor, Horia Sima. 

— Majestate, de cum au trecut graniţa, legionarii au 
fost arestaţi. Liderul lor, Horia Sima, imediat a fost adus 
în Capitală şi am stat puţin de vorbă cu el, în care timp 
mi-am dat seama că este diferit de legionarii pe care i-am 
cunoscut în trecut, interveni generalul Bengliu. 

A urmat ministrul Mihail Ghelmegeanu: 

Eu, Majestate, l-am întrebat pe Horia Sima de ce a 
revenit în ţară şi ce gânduri are. Cu care ocazie am cons¬ 
tatat că-şi dă seama de situaţia grea în care se află ţara şi 


— 237 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


vrea să influenţeze orientarea politică spre Germania. După 
discuţie l-am trimis la Siguranţă. 

în continuare, directorul Siguranţei, Nicky Ştefănescu, 
spuse: 

— Din prima zi am căutat să-l cunosc bine pe Iloria 
Sima, despre care ştiam că a fost mereu urmărit, dar nu a 
fost arestat până acum. Am întors relaţiile noastre cu 
legionarii pe toate fetele. S-a dovedit foarte binevoitor şi 
înţelegător. Când i-am cerut lista cu toţi legionarii din ţară, 
care să vină la noi şi să depună pistoalele, ca să-l putem 
crede că este ataşat nouă şi în special regelui, ne-a dat lista 
şi pe rând au venit legionarii şi au discutat cu el în casa 
mea particulară, respectând dispoziţiile date de Horia Sima. 
In concluzie, cred că-1 putem elibera fără teamă. De altfel 
şi domnul Moruzov a stat de vorbă cu el şi vă va spune ce 
au vorbit şi care e părerea dânsului despre Horia Sima. 

— Da, Majestate, am discutat mai ales că-I cunoşteam 
mai de mult. Şi părerea mea este că putem avea încredere 
în el. Este diferit de Codreanu şi, mai mult, cred că n-ar fi 
rău ca Majestatea Voastră să-l primească în audienţă ca să 
■vă faceţi o părere personală despre el. Poate că ar putea 
intra în guvern. Sunt convins că va accepta, este o fire 
ambiţioasă dornică de afirmare, adăugă Moruzov. 

— Aş vrea să cunosc şi părerea dumitale, general 
Gavrilă Marinescu! Mai ceru regele. 

— Majestate, eu nu am stat de vorbă cu Horia Sima, 
astfel că nu-1 cunosc şi nu am o părere personală despre 
el. Dar eu nu am încredere în nici un legionar. Noi toţi am 
fost consideraţi duşmanii lor de moarte şi nu cred că şi-au 
schimbat părerea peste noapte, mai ales că nu a trecut mult 
timp de când îi torturam şi îi împuşcam. 


— 238 — 


teRtHRe, DR 
UlTTIRe, NU’ 

Regele i-a cerut lui Urdăreanu să tragă el concluziile 
necesare. Acesta a luat cuvântul: 

— Majestate, eu mă asociez părerii domnului Moruzov, 
de a-i acorda o audienţă lui Horia Sima şi chiar un post de 
secretar de stat în guvern. Suntem într-o situaţie disperată 
când avem nevoie de câţi mai mulţi partizani, indiferent 
de culoarea politică, iar legionarii în trecut au avut mare 
priză în ţară, aproape în toate judeţele. 

— Bine, Urdărene, aranjează-i urgent o audienţă lui 
Horia Sima, apoi vorbeşte cu lătărescu să dea imediat decre¬ 
tul de graţiere pentru legionarii care mai sunt în închisori 
condamnaţi şi de eliberare a celor din lagăre. Voi, ceilalţi, 
nu vedeţi că ne-a ajuns cuţitul la os? Cum i-au ajutat englezii 
pe polonezi? I-au lăsat în mâinile lui Hitler şi Stalin, care 
au împărţit Polonia. Iar acum Franţa e pe ducă, a capitu¬ 
lat în faţa puternicei armate germane. Nimeni nu ne ajută 
dacă nu ne ajutăm singuri! Indiferent câte sacrificii vom 
face, va trebui să supravieţuim, să ne salvăm pe noi cu ce 
va rămâne din ţară şi probabil că legionarii au mai multă 
priză la Hitler decât ceilalţi politicieni, care au fost şi au 
rămas filo-englezi. 


La Siguranţă 

Horia Sima este scos din celulă şi este condus în biroul 
directorului Siguranţei. Discuţiile s-au purtat asupra tre¬ 
cutului, în special cum a scăpat Sima de arestări. Apoi direc¬ 
torul l-a întrebat: (pag. 187 din „Sfârşitul unei domnii 
sângeroase 11 de Horia Sima (n.a.). 


239 — 



JEAN SUCIU BUCHiU 


Ce rost au avut cele trei atentate din noiembrie 
1938 (o bombă explodează la sinagoga din Alba-Iulia, arde 
o fabrică de cherestea din Bucovina şi atentatul de la Teatrul 
Evreiesc din Timişoara) şi cine le-a ordonat:? 

— Comandamentul legionar de prigoană se compunea 
la vremea aceea din următorii: Vasile Cristescu, preotul 
Dumitrescu-Borşa, Horia Sima, Constantin Papanace, 
Niculae lătraşcu şi Alexandru Cantacuzino, a răspuns Sima. 

— Ce aţi crezut că realizaţi cu ele în timpul când 
regele era plecat în străinătate? 

— Aceste atentate au fost programate în această 
perioadă, pentru a pune guvernul în imposibilitatea de a-1 
executa pe Corneliu Codreanu în lipsa regelui din ţarâ. 
Creând un climat de tensiune pre-revoluţionară, a răspuns 
Sima. 

— DACĂ NU S-AR FI COMIS ACESTE ATENTATE, 
L-AŢI FI AVUT PE CODREANU ŞI ASTĂZI ÎN VIAŢĂ, i-a repli¬ 
cat Nicky Ştefăneseu (Pag. 189 din cartea lui Horia Sima 
„Sfârşitul unei domnii sângeroase" (n.a.). 

In altă zi directorul Siguranţei i-a spus: 

— Domnule Sima, trebuie să ne înţelegem, situaţia 
grea a ţării nu mai permite să ne sfâşiem între noi. 
Dumneata reprezinţi la ora actuală factorul esenţial în acţi¬ 
unea de destindere între rege şi mişcare. 

— Domnule director, dacă situaţia ţării reclamă cola¬ 
borarea mea, puteţi conta pe loialitatea mea! a răspuns 
Sima. 


240 — 


16RTRR6, Dfl 
U1TRR6, NUJ 


La fermă 

Doctorul s-a oprit cu un oftat şi o linişte tristă se aşter¬ 
nuse peste noi. Domnul Moraru care trecuse prin mai multe 
încercări decât noi toţi (luptase în primul război mondi¬ 
al), zise: 

— Am o cunoştinţă care lucrează ia Siguranţă şi 
m-am dus la ea ieri-seară cu o sticlă de coniac de cinci stele, 
care ştiu că-i place. Ne-am aşezat la un pahar de vorbă. 
Mi-a spus că acum cei de la „Brigada Legionară" nu prea 
au aşa mult de lucru şi stau mai mult de vorbă şi povestesc 
despre ce se întâmplă în Siguranţă. Horia Sima a fost adus 
la Siguranţă, ţinut în celulă, iar în fiecare zi a fost scos la 
director, unde au discutat trecutele relaţii dintre Legiune 
şi Siguranţă, mai ales după toate cele întâmplate cu 
Codreanu. Nicky Ştefăneseu i-a cerut lui Horia Sima lista 
cu toţi legionarii din ţară care au pistoale, pentru că numai 
aşa va putea să aibă încredere în el. După ce Siguranţa a 
primit lista, i-am adus pe rând pe legionari la Sima care 
i-a primit în casa particulară a lui Nicky Ştefăneseu şi i-a 
convins să predea pistoalele. După terminarea acestei ac¬ 
ţiuni, Horia Sima a mai stat de vorbă cu Moruzov. A fost 
pus în libertate şi i s-a pregătit o audienţă la rege, după 
care a fost făcut subsecretar de stat la Propagandă. Au fost 
eliberaţi cei care mai rămăseseră în închisori şi lagăre, printre 
care şi doctorul Şerban Milcoveanu, una din puţinele va¬ 
lori legionare rămase în viaţă din vechea gardă, şi Radu 
Budişteanu, eminent avocat ai Baroului bucureştean. 


— 241 



JEÂN SUCIU BUCHIU 


Din nou la palat 

întrevederea lui Horia Sima cu regele a fost carac¬ 
terizată printr-o dorinţă a ambilor de a se înţelege şi a găsi 
un câmp de vederi comun pentru a putea ieşi din impasul 
în care se găseau eu toţii, rege, guvern şi opoziţie, uitând 
trecutul sângeros. Astfel, au fost de acord că în locul par¬ 
tidului „Frontul Renaşterii Naţionale" să apară un partid 
sub denumirea de „Frontul Naţiunii". La ieşirea de la rege, 
în biroul lui (unde se afla şi aghiotantul acestuia, locote¬ 
nentul Vasile Grigoriu, care era băiatul unui bun prieten 
al nostru şi care ne transmitea tot ce era mai important), 
Urdăreanu îl întreabă: 

— Ei, domnule Sima, ce impresie ţi-a făcut Majestatea 
Sa regele? 

— Domnule mareşal, sunt copleşit, mai întâi de 
tinereţea lui, apoi de judecata lui clară. Apoi, libertatea de 
care m-am bucurat, pentru a-i expune toate problemele, 
inclusiv cele mai dificile. E un om de înţeles. Sunt copleşit. 
N-am să uit niciodată acest moment. Trebuie să facem totul, 
şi dumneavoastră, şi noi, ca să salvăm situaţia regelui, ca 
girant al unităţii şi independenţei naţionale. Regele este 
un om încântător, o personalitate fascinantă. De o vastă 
cultură, perfect cunoscător al mecanismului statal şi de o 
inteligenţă superioară tuturor oamenilor politici ai 
României pe care i-am cunoscut. (Pag.250 din cartea lui 
Horia Sima intitulată „Sfârşitul unei domnii 
sângeroase Dacă la peste 50 de ani, Horia Sima a scris 
asemenea lucruri, vă las să-l judecaţi pe autor. (n.a.). 


— 242 — 


leRTRRe, Dfl 

uraRe; mi 


Din nou la fermă 


Doctorul continuă: 

— Eliberat, Horia Sima a menţinut legătura cu 
legionarii din ţară, pentru că în trecut era utilizat pentru 
aceeaşi funcţie, nefiind cunoscut în Capitală. Fusese şeful 
judeţului Timiş şi apoi şeful regiunii Banat. 

Acum a obţinut semnăturile unor legionari de a intra 
în Partidul Naţiunii. L-a convins pe bătrânul profesor 
Codreanu să semneze primul şi cu aceste semnături s-a 
prezentat la palat la Urdăreanu, care a mers cu ele la rege. 
Când a ieşit i-a spus lui Sima: 

Majestatea Sa regele este foarte mulţumit de aderarea 
masivă a legionarilor. 

Apoi Sima a trimis o delegaţie la Berlin, ca să explice situa¬ 
ţia din ţară legionarilor de acolo şi să le ceară să revină în ţară. 

Situaţia politică era dezastruoasă Tot ce făcuse Tituiescu era 
praf şi pulbere, atât Mica înţelegere, cât şi înţelegerea Balcanică, 
iar Societatea Naţiunilor murise singură. Jocul duplicitar al minis¬ 
trului de Externe Gafencu era plătit acum cu ruperea României. 
Ungurii şi bulgarii se declaraseră de la început de partea Axei şi 
aveau mai multă trecere la Hitier. Iar ruşii făcuseră un pact cu nemţii 
şi se aştepta reacţia lor, după sfârşitul luptelor din vestul Europei. 
Atât Stalin, cât şi Carol au sperat într-un război de lungă durată în 
Franţa, dar victoria rapidă a Germaniei şi capitularea Franţei le-au 
încurcat planurile. în schimb obrăznicia rusească s-a afirmat prin 
faptul că în ultimatumul dat de sovietici era menţionat, pe lângă 
Basarabia şi Bucovina de Nord, şi Ţinutul Herţa. în acelaşi timp, 
sovieticii nu au respectat termenul de patru zile şi armatele lor au 
intrat imediat în Basarabia, Bucovina de Nord şi în Ţinutul Herţa. 



6. „DUMNEZEU NU BATE CU PARUL“ 

(Povestită de scriitorul Sergiu Marinescu, 
fost deţinut politic) 


Motto: 

„Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: 
Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc. “ 

(Luca. cap. 6, versetul 27) 


Dedic această povestire scriitorului şi ziaristului Aurel 
Sergiu Marinescu. 


într-o seară pe când stăteam la un pahar de vorbă cu 
câţiva cunoscuţi în sala mare de la Câmpul Românesc, mă 
uitam pe peretele din stânga, unde în mijlocul fotografiilor 
domnitorilor vestiţi ai Moldovei şi Munteniei tronau 
fotografiile regelui Fcrdinand şi a reginei Maria şi oftam 
după acele vremuri. Poate că perioada 1920-1930 a fost cea 
mai bună epocă a României reîntregite sau, aşa cum a spus 
unul din cei mai mari şi buni politicieni ai ţării Ion Brătianu: 
„Generaţiile viitoare vor invidia această epocă în care noi 
trăim!" A avut perfectă dreptate. Pentru că, dacă în urm㬠
torii zece ani economia a mers bine, ticălosul rege Carol 


— 244 — 


ieRtîIRe, DH 

UIT71RC, NIU 


al Il-lea, cu concursul primului ministru Armând Călinescu, 
a făcut ca sute de români nevinovaţi să fie împuşcaţi fără 
judecată. 

Deodată unul dintre prieteni mă scoate din visare 
zicând: 

— Jenică, nu ne-ai spus nimic de viaţa ta în Celularul 
şi la Zarea Aiudului, înainte de a ajunge noi acolo după 
cinci-şase ani. Am aflat despre maiorului Muntcanu şi direc¬ 
toratul lui din povestirile unor camarazi pe care i-am găsit 
acolo şi trăiseră evenimentele, dar vrem să ne povesteşti şi 
tu cum a fost. 

— Nu am vorbit despre lunile trăite Ia Zarea Aiudului. 
A fost o răzbunare a maiorului Munteanu şi a colonelului 
Petrescu împotriva acţiunii celor trei „muşchetari“care cre¬ 
deau că prin demascarea faptelor acestor ticăloşi vor putea 
realiza o schimbare în bine în viaţa de închisoare. Dar a 
ieşit exact pe dos. Viaţa noastră în închisoare s-a înăsprit 
în mod groaznic, încercându-se distrugerea noastră fizică 
prin înfometare. Am descris parţial întâmplările în cartea 
mea „De la Linişte la Cântec". Atunci au început chinurile 
în închisoare, având aprobarea directorului general al peni¬ 
tenciarelor, colonelul Petrescu, care mai târziu a fost făcut 
general de guvernul comunist şi folosit în procesele 
mareşalului Ion Antonescu şi al lui Iuliu Maniu, preşedin¬ 
tele Partidului Naţional-Ţărănesc, şi în multe alte procese. 
In acele vremuri toţi directorii de închisori erau elemente 
deochiate din procuratura militară. Zilele treceau şi 
numărul boabelor de fasole din ciorba de la masa de prânz 
se micşora mereu, iar cu turtoiul (pâinea) când era rece 
puteai să baţi cuie cu el. Numai seara arpacaşul ne mai ţinea 
în viaţă. Şi ceea ce a fost cu adevărat o salvare au fost ceapa 


245 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


şi pâinea pe care mi le-a trimis Marin Vieţaşul, prietenul 
meu de drept comun, prin ţiganul Vrabie, şeful vidanjorilor 
din închisoare. Pentru că acolo la Zareă nu ni s-au dat pături, 
stăteam şi dormeam pe o rogojină, care după câteva săp¬ 
tămâni rămăsese o zdreanţă, şi pe scândură. Ne făcusem 
răni la şoldurile din dreapta şi din stânga, neputând dormi 
decât pe spate sau pe burtă. 

— Nu crezi că ar fi cazul să ne povesteşti şi nouă ce a 
fost acea acţiune cum ai botezat-o tu a „muşchetarilor* 1 pen¬ 
tru că am impresia că ai cam cocoloşit-o, nu ai spus tot ade¬ 
vărul, zise Aurel Marinescu, care este pasionat de istorie. 

— Ai dreptate, sincer să vă spun, nu prea mi-a plăcut 
acţiunea lor „teribilistă 11 . Mircea Cătuneanu, Traian Comă- 
nescu şi Leny Vespasian erau „muşchetarii 11 . Şi acum ce s- 
a întâmplat? La vorbitor, în acelaşi timp, veniseră prietenele 
a doi dintre ei şi o soţie. Tot atunci era în control în 
închisoarea Aiud colonelul Petrescu, directorul general al 
închisorilor. Gând cele trei doamne s-au prezentat pentru 
vorbitor, primul gardian le-a cerut biroul populaţiei ca să 
vadă dacă au acelaşi nume cu deţinutul cu care vor să vor¬ 
bească şi să-şi decline gradul de rudenie pentru că aşa scria 
ia regulament. Soţia a dovedit cu acte şi a fost lăsată la vor¬ 
bitor. Dacă nu mă înşală memoria, era soţia lui Leny Ves¬ 
pasian. Celorlalte două, primul gardian le-a spus să meargă 
la director şi să obţină aprobarea pentru vorbitor. Erau două 
tinere drăguţe şi fâşneţe. Când au intrat la director în birou, 
era acolo şi colonelul Petrescu. După recomandările de 
rigoare, cei doi ofiţeri s-au purtat foarte galant şi imediat 
le-a fost aprobat vorbitorul. Le-au poftit să i-a loc şi le-au 
mai spus că după vorbitor le roagă să revină ca să poată dis¬ 
cuta anumite lucruri legate de posibila eliberare a 


246 — 


ieRxnRe, dh 

UÎT71Re,NlU 


logodnicilor lor. Erau nişte basme! Toate acestea s-au aflat 
de la un deţinut de drept comun, care făcea curăţenie în 
birouri. După vorbitor, logodnicele au revenit să mulţu¬ 
mească directorului, iar el împreună cu colonelul le-au invi¬ 
tat la masă în casa directorului, unde era aranjată o gustare 
cu antreuri, fripturi, ţuică şi vin din belşug. S-a aflat pen¬ 
tru că în închisoare orice întâmplare nouă se cunoaşte 
foarte repede. A fost o petrecere cu cele două tinere, toată 
noaptea, până a doua zi, când băieţii de la bucătărie duceau 
alte fripturi şi din oraş alte sticle de vin. S-a mai spus că 
aveau muzică si s-a dansat chiar pe masă. Poate au făcut 
striptease..., au povestit oamenii care serveau la petrecere. 
Nu mai ştiu câte zile au trecut până la „revolta muşcheta¬ 
rilor 11 , dar într-o după-amiază am auzit că toţi trei sunt în 
audienţă la direcţie. Deodată auzim ţipete dinspre birouri, 
ceea ce însemna că erau bătuţi cu cureaua până la sânge. 
Atunci, ca la o comandă, am început să batem în uşă şi să 
strigăm: „Ii omorâţi, tâlharilor, opriţi bătaia, cerem un 
procuror! 11 Era un zgomot infernal, care cred că se auzea 
în tot Aiudul, mai ales că atunci, în 1943, Celularul era cea 
mai înaltă clădire din oraş. Obosit, m-am culcat. Atunci 
eram singur în celulă în „Legea Tăcerii 11 . Parcă prin somn 
am auzit că cineva a deschis uşa, dar nu m-am trezit. A doua 
zi pe o parte din noi ne-au dus la Zarcă. Mai târziu am aflat 
eă s-au ghidat după varul căzut de la uşă pe podea, pentru 
că uşa la interior era căptuşită cu tablă văruită. De aceea 
s-a deschis usa în noapte. La toţi ne-a fost trecut în registru 
„revoltat 11 . Astăzi, după atâţia ani, îţi pui întrebarea, pen¬ 
tru ce au suferit cei trei bătaia şi noi ceilalţi pedeapsa la 
Zarcă având regim de distrugere prin înfometare luni de 
zile? Pentru două curve? Acolo în celulă la Zarcă, pe 


247 




JEAN SUCIU BUCHIU 


duşumea, mi-am păstrat mintea şi sufletul intacte datorită 
acelor oameni minunaţi care au fost inginerul Vasile Ionescu, 
Ghiţă Jacota, nea Fanică Vlădoianu, Virgil Maxim şi alţii, 
a căror prietenie era căldura care a topit toate suferinţele. 
Dar au trecut lunile, a plecat maiorul Munteanu, a venit 
un nou director şi am revenit în Celular, care acum se 
împărţise astfel: la parter erau câţiva oameni mai simpli 
care se înscriseseră în Partidul Comunist, la etajul unu şi 
doi eram noi cei care eram pentru linişte, destindere şi care 
lucram în ateliere şi apoi în colonii de muncă. La etajul 
trei era instalat un grup condus de Victor Biriş şi care avea 
ca locotenenţi pe Mircea Cătuneanu şi Traian Comănescu 
şi alţi câţiva tineri, care prin aşa-zisa atitudine „vitejească" 
doreau să submineze acţiunea inteligentă de destindere pe 
care o conduceau Ilie Niculescu, Şerban Rogojanu, Trifan, 
Marian şi alţii. Aceştia din urmă obţinuseră să lucrăm în 
ateliere, primind astfel pe lângă mâncare mai bună şi drep¬ 
tul la pachet şi vorbitor, iar cea mai importantă victorie a 
fost ieşirea din închisoare la muncă în coloniile de la Galda 
şi Giuguzel pe care le-am descris în prima mea carte, „De 
la Linişte la Cântec". 

— Când te-ai eliberat de la Aiud şi te-ai întors acasă 
în Bucureşti n-ai căutat să te răzbuni pe maiorul 
Munteanu? 

— Nici măcar nu m-am gândit vreun moment la acest 
lucru, pentru că poporul român în marea lui înţelepciune 
spune: „Răzbunarea e arma prostului", iar „Dumnezeu vede, 
dar nu bate cu parul". 

— Atunci înseamnă că tu nu mai ştii ce s-a întâm¬ 
plat eu maiorul Aurel Muntenu? 


248 — 


ieRrflRC, DR 
U1VHRC, NU? 


— Nici nu m-a interesat, dar într-o zi fratele meu Florian 
îmi spune (fratele meu venise de mai multe ori la mine la 
Aiud, uneori a fost lăsat să discute cu mine, alteori nu a 
primit aprobare): „Ştii cu cine m-am întâlnit pe stradă şi 
m-a oprit?" „Nu, nu ştiu, cu cine?" „Cu maiorul Munteanu, 
era îmbrăcat civil şi mi-a spus următoarele: «Ce face fratele 
tău? Ştiu că este liber, aş avea mare nevoie să vină şi să 
spună, să dea declaraţie ce bine m-am purtat cu deţinuţii 
când eram directorul închisorii Aiud. Pentru că înainte de 
a fi director şi după, am fost procuror şi unii nemulţumiţi 
m-au dat în judecată pentru fals şi luare de mită, nişte 
oameni răi.»" Atâta neruşinare, era de aşteptat de la un tic㬠
los, a uitat cum s-a purtat cu noi şi câţi s-au îmbolnăvit. 
De ce nu cere referate de bună purtare de la foştii deţinuţii 
comunişti, cu care chiar că s-a purtat bine la Aiud? Dar 
probabil că avea prea multe rele făcute şi cineva nu l-a 
iertat, nici nu l-a uitat. 

— Acum să-ţi spunem noi unde l-am întâlnit pe 
maiorul Munteanu, tot la Aiud, zise Petrică Popa. Acesta 
împreună cu Aurel Marinescu au făcut mulţi ani 1a Aiud, 
până în 1964. 

— Cum la Aiud?... Ce făcea acolo? am întrebat eu 
curios. 

— Ce putea să facă în celula de la Zarea la etaj, ulti¬ 
ma pe stânga şi avea colegi de cameră câţiva legionari şi 
mai vechi, şi mai noi, care ştiau toată povestea lui. 

— Cum, în celula în care eu era să-mi dau duhul, din 
cauza lui, a acestui drac cu chip de om? 

— Da, dragul meu, era bolnav şi-l îngrijeau legionarii, 
iar el îi ruga în genunchi să-l ierte. Ce mai spui de asta, 
nu te aşteptai? 


— 249 — 



JEAN SUCiU BUCHIU 


— Aşa ceva n-aş fi crezut că voi auzi vreodată. îmi 
apare în faţa ochilor mama, cernită, cu lacrimi în ochi. 
Venise la vorbitor după moartea tatii şi, deşi avea aprobări 
de la direcţia penitenciarelor ca să-mi dea alimente şi 
îmbrăcăminte, maiorul Munteanu nu i-a dat voie să-mi dea 
ceva 

Câtă dreptate are românul când spune: „Dumnezeu 
nu bate cu parul! “ 








CAPITOLUL IV 


Nici focul, nici apa nu distrug 
un ideal, ci omul 
sau 

Sfârşitul începutului 


Motto: 

„Am mers pe o cale bătută de vânt 
cu ziua strivită-ntre dealuri, 
cu chiciuri la glezne în pasu-mi mărunt, 
chircit prohodesc idealuri. “ 

Radu Budişteanu 


Dedic această povestire prietenului meu, inginerul 
Dănuţ Chereji. 


La 1 septembrie 1940 bilanţul, era dezastruos — ne 
roseseră ximie Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa 
de către sovietici, Nord-Estul Transilvaniei de către ceilalţi 
hrăpăreţi, ungurii, şi două judeţe, Caliacra şi Durostor din 
Dobrogea, de către bulgari. Numai „prieteni 14 în jur. Pe toate 
aceste graniţe am avut armată înarmată să apere frontierele 
ţării, însă nu s-a întâmplat aşa, nu s-a tras un foc de armă 
din cauză că „viteazul“rege dezertor Carol al IMea a dat 
ordin de retragere, fără a se opune nici o rezistenţă. 


— 252 — 


ieRîTiRe, on 

uraRe,NUi 


Din primele zile ale lunii septembrie au început mani¬ 
festaţiile împotriva regelui, autorul moral al tuturor dezas¬ 
trelor. Pe 3 septembrie dimineaţa comandantul legionar 
Dumitru Grozea s-a urcat pe statuia lui Mihai Vitezul şi a 
ţinut un discurs scurt în care a îndemnat lumea strânsă să 
meargă la palatul regal şi să ceară abdicarea regelui Carol 
al Il-lea. S-a format coloana care la început dacă avea câteva 
sute de oameni, iar când a ajuns în piaţa din faţa palatu¬ 
lui regal eram mii. Toţi oamenii scandau: „Jos regele Carol 
al IMea, vrem să abdice, pentru că a mai abdicat şi când 
era prinţ moştenitor! îl vrem pe tânărul rege Mihai! Vrem 
libertate şi frăţie românească! Jos dictatura regală care a 
adus numai moarte şi dezbinare între oameni!“ 

Palatul regal era înconjuat de armată, soldaţii erau 
cu puşca la ochi în spatele sacilor de nisip şi din loc în loc, 
câte o mitralieră, lângă care stătea în picioare un ofiţer. 
Dacă s-ar fi dat ordin acestor ofiţeri să tragă, din miile de 
tineri care eram acolo nu ar mai fi rămas unul în viaţă. în 
palat în dreptul ferestrelor se aflau regele Carol al Il-lea, 
generalul Ion Antonescu şi generalul Coroamă. Cu toţii se 
uitau şi vedeau lumea adunată şi auzeau ce strigă mulţimea. 
Atunci regele, foarte nervos, i se adresează generalului 
Antonescu cu următoarele cuvinte: 

— General Antonescu, ai auzit ce strigă derbedeii? 
Iimediat să dai ordin armatei să-i împrăştie şi, dacă nu vor, 
să tragă în ei... 

— Majestate, eu nu pot să dau ordine, generalul 
Coroamă este comandantul armatei din Capitală, răspunse 
generalul Antonescu. 

— General Coroamă, dă ordin imediat să se tragă în 
aceşti derbedei! ceru furios regele. 


— 253 




JEAN SUCiU BUCHIU 


— Eu, Majestate, să dau ordin să se tragă în tineretul 
român? Niciodată, ei sunt viitorul neamului românesc! Destul 
sânge nevinovat a curs în ultimul timp în ţara noastră. 

— în acest caz, ce este de făcut, ca să potolim 
spiritele? întrebă regele mai calm. 

După ce s-au uitat unu la altul, generalul Antonescu 

a zis: 

— Majestate, situaţia ţării a ajuns atât de grea încât, 
ca să prevenim ceva mai rău, trebuie să ascultăm vocea 
poporului! 

— Cum adică, ei cer abdicarea mea în favoarea fiu¬ 
lui meu Mihai! Asta să facem? 

— Da, Majestate, aceasta ar fi cea mai bună soluţie. 


* 


între timp Horia Sima care fusese ministru adjunct 
în cabinetul Tătărescu şi apoi ministru plin la Culte în guver¬ 
nul Gigurtu, îşi dăduse demisia şi plecase la Braşov să orga¬ 
nizeze acolo răscoala, cu ocuparea postului de radio de la 
Bod, care a eşuat producându-se victime. Aştepta, îmbr㬠
cat în costum de ţăran, să fugă în teritoriile ocupate din 
Ardeal şi apoi mai departe. (De altfel, marea lui speciali¬ 
tate era fuga, care, chiar dacă este ruşinoasă, este săn㬠
toasă.) 

Chiar când pleca spre graniţă, este chemat înapoi de 
gazda sa, dr. Polony, care l-a informat că generalul Ion 
Antonescu conduce ţara şi că se poate întoarce la 
Bucureşti. După ce regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea 
fiului său Mihai şi a dat toate prerogativele de conducător 
al statului lui Ion Antonescu, mareşalul l-a numit pe Horia 


254 — 


16RTRRC. DU 

mmm, NU’ 


Sima viceprim-ministru. Regelui Carol al II-lea i s-a apro¬ 
bat să plece din ţară cu bunurile personale. 

Generalul Ion Antonescu i-a spus lui Horia Sima urm㬠
toarele: 

— Mi-am dat cuvântul să-l las să plece, dar tu nu ai 
nici o obligaţie faţă de el. Poţi să-l opreşti cu oamenii tăi, 
să-i faci o percheziţie şi să-i confişti lucrurile luate din pa¬ 
trimoniul naţional: tablouri şi obiecte de aur. A golit pala¬ 
tul regal. 

Ce a făcut Horia Sima care ar fi avut ocazia să-l facă 
pe Carol a! II-lea să plătească uciderea Căpitanului? I-a spus 
preotului Boldeanu, pe care l-a însărcinat cu această pro¬ 
blemă, următoarele: 

— „Fă ce-ţi spune mareşalul. Pune-i pe legionari să 
percheziţioneze vagoanele şi să dea jos tot ce aparţine sta¬ 
tului. DAR NU TE MINGE DE REGE! Odată operaţia ter¬ 
minată, LASĂ-L SĂ PLECE! Ţine-i sub control pe toţi 
legionarii care vor fi pe teren, CA SĂ NU TRAGĂ CINEVA 
ÎN EL. Răspunzi pentru aceasta!" (Din cartea lui Horia Sima 
„Sfârşitul unei domnii sângeroase", pag. 487 (n.a.).) 

Doamne, ce grijă l-a găsit pe Horia Sima de Carol al 
II-lea, cel care a ordonat uciderea Căpitanului în 30 noiem¬ 
brie 1938, tot el a ordonând uciderea a 272 de legionari 
în noaptea de 21-22 septembrie 1939. Acum era momen¬ 
tul să se facă un proces în care să afle lumea întreagă 
crimele făcute de această minciună de rege, cât şi toate 
faptele lui ruşinoase cu dezertările şi amantele. A ratat voit. 
Cum de mai sunt legionari care îl venerează pe Horia Sima? 
Horia Sima era interesat doar de funcţii. În afară de 
viceprim-ministru al guvernului a fost numit prin decret 
regal „şeful Mişcării Legionare", la fel ca un funcţionar 


255 — 



JEAN SUCIU BUGHIU 


— Bine, fată dragă, am să vorbesc cu dom’ sublocote¬ 
nent, acum trebuie să plec, trec mai întâi pe la mama şi 
apoi pe la tata la primărie. 

Mama era în gradina de zarzavat din spatele casei şi 
uda straturile, împreună cu Ion, fratele meu mai mic. Gând 
l-au văzut, s-au repezit la el şi l-au îmbrăţişat şi l-au săru¬ 
tat, iar mama a spus: 

— Dragul meu copii, să ai grijă de tine, tu eşti viitorul 
stâlp al familiei şi te duci departe de casă! Noi cu toţii îţi 
vom duce dorul. 

— Mamă, te las cu bine şi te rog să ai grijă de Ileana 
şi de Maria. 

— Da, dragul meu, ele sunt acum copiii mei. 

— Acum trebuie să trec pe la tata la primărie şi apoi 
plec la gară. 

— Te duc eu, pune geamantanul în căruţă, spuse 
Ileana. 

—- Merg şi eu cu voi, la tata mare şi la gară, zise Maria, 
fetiţa lor. 

S-a dus la primărie să-şi ia rămas bun de la tatăl lui. 
Cum l-a văzut, primarul s-a ridicat de la masa de lucru, 1- 
a îmbrăţişat şi i-a spus: 

— Băiatul tatii, sunt mândru de tine că te duci să-ţi 
faci datoria pentru ţară. Să nu fii îngrijorat de soţie şi de fetiţă, 
de care voi avea grijă şi eu, şi mama ta. Acum am vorbit cu 
prefectul de la judeţ, care mi-a spus că sunt tratative între 
ruşi şi nemţi. Nu se cunosc rezultatele, dar sunt temeri din 
cauza politicii duplicitare a regelui Carol al II-lea şi a guver¬ 
nului. Mi-a comunicat că, în cazul cedării Basarabiei, vor fi 
acordate patru zile pentru retragerea trupelor şi a adminis¬ 
traţiei. Noi în două zile putem fi peste Prut, în ţară. 


— 22 


16 RTHRe,DB 

UlT7fRe,NtU 


— Tată, ai mare grijă, pentru că primul care va avea 
de suferit eşti dumneata, ca primar al comunei, ştii foarte 
bine cum privesc bolşevicii administraţia românească, drept 
burgheză şi cotropitoare a pământului rusesc. Eu nu vreau 
să te pierd, nu numai pentru că eşti tatăl meu cel drag, 
dar şi pentru că eşti un român cum nu sunt mulţi şi de care 
ţara are nevoie. 

— Vasile, să nu uiţi niciodată: „Pentru ţară şi neamul 
tău, nici o jertfă nu este prea mare“. Ca a celor 800 000 
de români care şi-au dat viaţa în primul război mondial pen¬ 
tru realizarea României reîntregite. 

După ce şi-a îmbrăţişat tatăl, Vasile s-a urcat în căruţă 
alături de soţia şi fata lui şi au plecat spre gară. lână la 
sosireâ trenului, Ileana şi Maria au stat numai în braţele 
soţului şi tatălui. Gând s-a urcat în tren, Vasile avea ochii 
plini de lacrimi, iar jos pe peron, Ilenei şi Măriei le curgeau 
lacrimile şiroaie din ochi. Soţia lui avusese un vis urât şi 
nu a vrut să i-1 povestească, pentm a nu-1 întrista. După ce 
trenul a dispărut, mama şi fata au plecat spre casă. Trecând 
în căruţă pe uliţele satului, Ileana se uita la casele frumoase 
proaspăt zugrăvite, cu grădini în care lucrau tinerii, iar 
bătrânii şedeau de vorbă pe bănci. Erau o armonie şi o 
linişte, care, parcă, nu prevesteau nimic bun, aşa cum văzuse 
ea în vis - casele în flăcări, iar oamenii morţi pe străzi. Dar 
nu a putut să-i povestească nimic lui Vasile 


■» 


Au trecut lunile şi a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov, 
încheiat între Germania nazistă şi Uniunea Sovietelor, care 
prevedea cedarea către Soviete a următoarelor state: Estonia, 


— 23 — 


JEAN SUCIU BUCHIU 


superior al statului. Ar fi trebuit să fie ales şef al Mişcării 
Legionare de către adunarea generală a tuturor coman¬ 
danţilor legionari, în frunte cu întemeietorii, şi totul să se 
facă în şedinţa lărgită cu cât mai mulţi legionari. 

O altă mare greşeală a fost acceptarea de numire a 
României Stat Naţional-Legionar, când numărul legionarilor 
reprezenta doar un mic procent din poporul român. Iar această 
denumire era un angajament de proporţii pe care nu avea cine 
să-l susţină pentru că sutele, Elita Legionară, zăcea în pământ. 

Despre această epocă, Horia Sima scrie cartea „Era 
Libertăţii". (Din păcate râu înţeleasă şi râu aplicată. Vom 
vedea mai târziu exemple zdrobitoare.) Această carte, fru¬ 
mos scrisă, are prima parte închinată deshumării cadavrelor 
Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor de la Jilava şi aduc¬ 
erea lor la Biserica Sfântul Ilie Gorgani. Au urmat slujbele 
religoase şi decorarea martirilor. După care s-a organizat 
reinhumarea lor in Mausoleul de la Casa-Verde alături de 
Moţa şi Marin, cu o mare manifestaţie. 

Acum după ataţia ani şi mai ales după aşa-zisa revo¬ 
luţie din decembrie 1989, acest loc sfânt pentru poporul 
român şi mai ales pentru legionari nu mai există şi osemin¬ 
tele martirilor au fost scoase. Voi pune o întrebare: „Ştie 
cineva unde sunt la ora actuală osemintele acestor martiri 
ai Neamului Românesc?" 

In noaptea când au fost dezgropate cadavrele Căpi¬ 
tanului, Nicadorilor şi Decemvirilor din groapa de la Jilava, 
spune Horia Sima în cartea lui „Era Libertăţii", tot atunci 
legionarii revoltaţi de cele văzute în groapa deschisă s-au 
dus şi i-au împuşcat pe cei 64 de deţinuţi închişi la 
închisoarea Jilava, printre care erau cei care-i omorâserâ 
pe Căpitan, pe Nicadori, pe Decemviri şi alţi legionari. 


— 256 — 


16R T71R6, Dfl 

UtTHRe, NU’ 


Foarte frumos scrie poetul Vasile Posteucă despre 
acest eveniment: „Da... în noaptea aceea la Jilava s-a împli¬ 
nit voia lui Dumnezeu, învierea lui Corneliu Codreanu şi 
pedepsirea fulgerătoare a călăilor lui. Cei care mureau în 
noaptea aceea sub gloanţe, în cazematele de lângă Jilava 
nu cădeau din vrerea pământească, ca rezultat al unei uri 
sau sete de răzbunare, ci sub biciul implacabil al destinu¬ 
lui, al vrerii lui Dumnezeu, pentru a restaura ordinea şi 
respectul în lume." 

Splendid scris, dar complet greşit din următoarele 
motive: prima greşeală ca fiind un stat Naţional-Legionar, 
primii care trebuiau să respecte LEGEA erau legionarii şi cu 
aceasta faptă au introdus haosul. Al doilea motiv - legionarii 
sunt creştini şi prima lege a creştinismului este SĂ NU UCIZI! 
Al treilea motiv are efect de bumerang şi sună astfel: tu care 
ai suferit de schingiuiri şi gloanţe, dacă faci acelaşi lucru, 
schingiuieşti şi omori, eşti la fel cu schingiuitorul şi nu mai 
poţi să ceri dreptate. Iar, oricât L-am invoca pe Dumnezeu 
că a fost voia Lui, să nu uităm că Iisus Hristos a spus: „Iubeşte 
pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" Şi când era pe cruce a 
spus „IARTĂ-I DOAMNE, CĂ NU ŞTIU CE FAC." Şi nici un 
apostol nu l-a răzbunat pe Iisus. 

In cartea lui, Horia Sima caută să spună că nu ştia 
nimic şi nu s-a implicat în această acţiune, deşi o aproba 
total. Fără să vrei, stai şi te întrebi ce fel de şef al Mişcării 
Legionare era că nu ştia nimic, de ce îl ignorau toţi şi nu-i 
spuneau nimic. Arunca vina pe generalul Antonescu că ar 
fi vrut să-i scape pe aceşti criminali deţinuţi la Jilava, 
(paginile 159-162). 

Crimele de la Jilava au mărit disensiunile dintre gene¬ 
ralul Ion Antonescu şi Horia Sima, ajungându-se aproape 


257 



JEAN SUCIU BUCHiU 


de ruperea relaţiilor. Generalul şi-a dat seama că totul merge 
haotic şi a solicitat şefia Legiunii, pentru a pune ordine 
acolo unde era haos. Lucrurile însă s-au ameliorat o dată 
cu venirea la preşedinţie a lui Neubacher (din partea legaţiei 
germane) care a reuşit să-i împace pe amândoi. 

A apărut acum una din cele mai grele probleme: 
sechestrarea de către necunoscuţi a profesorilor Nicolae 
Iorga şi Virgil Madgearu. Această problemă s-a ivit într-o 
dimineaţă din două direcţii - când familia lui Madgearu a 
telefonat la preşedinţie şi informaţia de la Nicolae lătraşcu. 
Horia Sima, dacă pleca imediat în căutarea lui Iorga şi a 
lui Madgearu, pentru că era viceprim-ministru şi şef al 
Legiunii, poate îi salva. Dar a plecat în căutarea lor seara, 
deci după 12 ore, pentru că, spunea el, a trebuit să stea 
de vorbă cu generalul, ca să se împace. Spune mai departe 
că tot generalul este vinovat de aceasta. 

PLECARE TÂRZIE CARE A ÎNSEMNAT MOARTEA 
PROFESORILOR NICOLAE IORGA ŞI VIRGIL MADGEARU! 
(Pag. 196 din voi II „Era Libertăţii 11 de Horia Sima. n.a.). 

Un asemenea eveniment nu trebuia neglijat şi 
întârziat pentru nimic în lume. Cel mai bine ilustrează acest 
eveniment profesorul Codreanu, tatăl Căpitanului, care, 
atunci când a aflat despre omorârea lui Nicolae Iorga şi Virgil 
Madgearu, i-a dat telefon lui Horia Sima şi i-a spus urm㬠
toarele: „CE AŢI FĂCUT, MĂI, NENOROCIŢILOR, NU L-AŢI 
OMORÂT PE IORGA, AŢI OMORÂT MIŞCAREA LEGIO¬ 
NARA! 11 (Transmise mie de către Cătălin Zelea Codreanu, 
fratele Căpitanului). 

A doua zi când eram la scoală şi am auzit despre 
această oribilă crimă, îmi era ruşine să mai ridic ochii la 


— 258 


U!t7lRe,NlU 


colegii mei. Când m-a văzut colegul şi camaradul meu 
Mircea Niculescu, m-a luat de umeri şi mi-a spus: 

— Jenică, ce s-a întâmplat nu este din vina ta sau a 
mea şi trebuie aflat cine sunt cei ce i-au omorât pe 
Nicolae Iorga şi pe Virgil Madgearu, pentru că nu-ţi vine 
să crezi că au fost legionari. 

— Mircea, ai dreptate, dar fapta este făcută acum 
după împuşcarea celor închişi la Jilava fără judecată. Toate 
acestea cad în sarcina legiunii, pentru că România s-a inti¬ 
tulat Stat Naţional-Legionar. Să vedem ce măsuri se vor lua 
de cel care conduce legiunea, lumea aşteaptă. 

După orele de şcoală, când am ajuns acasă, îl găsesc 
pe tata în camera mea stând în fotoliu cu o carte în mână. 
Mă vede, el se ridică mă îmbrăţişează şi-mi spune: 

— Jenică dragă, vreau să stăm puţin de vorbă, pen¬ 
tru eă şi eu, ca majoritatea oamenilor, am fost foarte şocaţi 
de ultimul eveniment, care a avut loc ieri într-o pădure din 
judeţul Prahova, şi anume uciderea profesorilor Nicolae 
Iorga şi Virgil Madgearu, doi oameni de cultură care duse¬ 
seră mândria ţării româneşti peste graniţe. Au fost ucişi 
mişeleşte de către o echipă de legionari, care apoi au fugit. 
Nu pot să-mi ştiu copilul făcând parte dintr-o orgranizaţie 
care se ocupă cu asemenea fapte oribile. 

— Tăticule, ai dreptate, aceşti oameni sunt nişte 
criminali ordinari! Ei în nici un caz nu sunt legionari, pen¬ 
tru că aceeia care l-au împuşcat pe primul ministru I.G. 
Duca s-au predat. Au fost legionari deci, au încălcat legea 
şi şi-au primit pedeapsa legala, la fel cei ce l-au împuşcat 
pe primul ministru Armând Călinescu, s-au predat şi au fost 
imediat împuşcaţi. Cei care i-au omorât pe profesorii 
Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, NU s-au predat, deci nu 


259 — 




JEAN SUCiU BUCHIU 


sunt legionari, dar această nedreptate o vor purta ea o sabie 
asupra capului legionarilor foarte mult timp. Poate că 
timpul va arăta cine sunt autorii morali. 

— Băiatule, tu ştii, când a fost ucis Căpitanul vostru, 
am plâns cu toţii, aproape întreg poporul român îl iubea 
şi-l venera aşteptând de la el realizări mari, cum a spus Moţa: 
„Să faci, Căpitane, o ţară ca Soarele sfânt de pe eer!“, iar 
acum după ultimile evenimente, Legiunea şi-a pierdut 
aproape tot capitalul câştigat de Codreanu. Ţara nu mai 
este cu Legiunea. Lumea aşteaptă să vadă ce măsuri se iau 
împotriva celor care i-au omorât pe profesori. 

(Peste ani în luna iunie a anului 1952 am fost pen¬ 
tru a treia oară arestat şi dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră 
pentru muncă. în aceeaşi lună şi acelaşi an familia lui 
TYaian Boeru din Constanţa, şeful echipei de criminali care 
i-au ucis pe profesorii Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, a 
primit paşapoarte să meargă în Germania.) 

întrebare: Traian Boeru era legionar sau bolşevic pen¬ 
tru că guvernul care i-a dat paşapoarte familiei era bolşevic? 

Aflăm din cartea lui Horia Sima „Era Libertăţii 4 ' volu¬ 
mul al II-lea pagina 206 în capitolul intitulat „Faţă în faţă 
cu făptuitorii": Sima i-a întâlnit pe făptaşi în fosta casă a 
Elenei Lupescu din Aleea Vulpache, în prezenţa lui Ilie 
Niculescu şi Traian Borobaru. Echipa era formată din şeful 
ei, inginerul Traian Boeru, director la Institutul Naţional 
al Cooperaţiei şi Ştefan Cojocarii, Ion Ţucan, Traian Iorga, 
Otto Schweninger, Ttidor Dacu, Ştefan laeobuta şi Ion Atanasiu. 

Acum câteva cuvinte ale lui Horia Sima: „Starea mea 
sufletească, în momentul ce i-am întâlnit, era crispată de 
mânie şi durere. Nici nu le-am întins mâna. îşi dau oare 


— 260 


leRrrtRC.Dfl 

mmm, nu» 


seama de nenorocirea pe care au provocat-o mişcării? Cum 
se vor justifica? Vor avea remuşcări şi se vor căi?" 

A vorbit Traian Boeru, bineînţeles că nu regreta, 
punând accentul pe răzbunare. 

Aici este marea greşeală, credeau că răzbunarea se 
face cu pistolul. Foarte mulţi l-au văzut pe Căpitan, mulţi 
l-au ascultat vorbind, dar puţini l-au înţeles. Cuvântul lăsat 
de el, ca să fie răzbunat, avea înţelesul lăsat de Iisus Hristos 
şi acesta însemna răspândirea cuvântului Evangheliei în 
întreaga lume. La fel, Căpitanul a dorit să fie răzbunat prin 
răspândirea cuvintelor şi idealurilor lui către românii de 
pretutindeni. în nici un caz cu pistolul aşa cum de altfel a 
scris în circulare. 

In următoarele capitole din aceeaşi carte, Horia Sima 
povesteşte despre înţelegerea dintre el şi mareşalul Ion 
Antonescu de a muşamaliza totul, adică să nu fie judecaţi 
legionarii care i-au împuşcat pe deţinuţii de la Jilava şi pe 
cei care i-au împuşcat pe profesorii Nicolae Iorga şi Virgil 
Madgearu, precum şi să nu mai fie deferiţi justiţiei nici cei 
care au schingiuit şi omorât legionari în prigoana cerută 
de Carol al II-lea. Totuşi Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei, 
i-a solicitat lui Horia Sima să-l predea justiţiei măcar pe 
Boeru pentru liniştirea opiniei publice, dar acesta a refuzat. 
După ce un capitol întreg arată toate greşelile lui Nicolae 
Iorga şi care sunt adevărate, urmează un capitol intitulat 
„Şi dacă n-ar fi fost Jilava" în care apar următoarele cuvinte: 
„Din perspectiva Legiunii, gloanţele ce-au răsunat în 
noaptea de 26/27 noiembrie la Jilava au fost de mare aju¬ 
tor pentru a asigura supravieţuirea Mişcării." întreb eu - 
cât timp a mai supravieţuit Mişcarea? O lună şi jumătate, 
pentru că între 21-23 ianuarie 1941, s-a terminat totul. 


261 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Atunci Horia Sima l-a „ajutat 14 pe Ion Antonescu să scoată 
din istorie Mişcarea Legionară şi s-o bage iar în închisori. 
Iar întreb - era mai importantă împuşcarea generalilor, 
coloneilor, comisarilor deţinuţi la Jilava sau Iorga şi 
Madgearu decât Carol al II-lea, care a ordonat uciderea 
Căpitanului? Şi dacă stăm strâmb şi judecăm drept, nu erau 
mai vinovaţi decât Iorga şi Madgearu cei care l-au adus pe 
Carol Caraiman pe tronul României în 1930? Cine au fost 
aceştia? Mai întâi marele şi vestitul Iuliu Maniu care era 
prim-ministru. Istoricul Alex. Mihai Stoenescu scrie în 
cartea „Istoria loviturilor de stat în România 44 voi. 2, la pagi¬ 
na 262, următoarele: 

„în planul restauraţiei carliste, care ne interesează pe 
noi, Maniu va da curând primele semne ale nuanţării ter¬ 
menilor înţelegerii cu Carol Caraiman pentru lovitura de stat 
din mai 1928, căutând să obţină de la acesta promisiunea 
că va renunţa la legătura cu Elena Lupescu şi că odată pus 
pe tron va domni constituţional. “ Şi continuă în pagina 263: 
„Carol Caraiman nu era omul monarhiei constituţionale, 
iar evoluţia situaţiei internaţionale anula şi factorul timp, 
atât de necesar stabilităţii ţării. Maniu este în realitate vino¬ 
vat de această gravă eroare politică, cu consecinţe pe ter¬ 
men foarte lung, deoarece a ştiut că fostul prinţ se dovedise 
incontrolabil şi nedemn, pe de o parte, în timp ce pe plan 
extern Europa era martora unor transformări spectaculoase 
ale politicii continentale, pe altă parte." 

Pe cât de frumoase au fost zilele de 3, 4, 5 şi 6 sep¬ 
tembrie 1940 când Ion Antonescu împreună cu legionarii 
au reuşit să-l dea jos pe regele Carol al II-lea şi să-l arunce 
la groapa de gunoi a istoriei, dar fără să plătească crimele 
făcute, pe atât de triste şi dureroase au fost zilele de 21, 


262 — 


16RLHR6, OR 
UÎTHR6, NU? 


22 şi 23 ianuarie 1941, când s-a destrămat în chip ruşinos 
alianţa legionarilor cu mareşalul Ion Antonescu. Pe de o 
parte un număr mare de legionari au intrat pe drumul greu 
al închisorilor. O parte mai mică au fugit în Germania. 
Aşadar, începutul frumos a avut un sfârşit dureros. Putem 
spune SFÂRŞITUL UNUI ÎNCEPUT, care s-a văzut încă de 
la început că nu a mers bine. O vorbă bătrânească spune: 
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL. Iar într-o urâtă discordie de 
genul celor ce s-au întâmplat în România acelor vremuri 
nu putem arunca vina numai pe unul, pentru că aceeaşi vină 
o poartă şi celălalt. Atunci era şi pericolul invaziei sovieti¬ 
cilor care de-abia aşteptau o răzmeriţă. De altfel, peste şase 
luni a început războiul în răsărit. Din păcate Horia Sima 
nu şi-a recunoscut nici o vină. Mareşalul Ion Antonescu după 
ce a eliberat Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, 
a purtat un război greu până la Stalingrad. Nu cred în păre¬ 
rea unora că mareşalul a dat ordin ca legionarii de pe front 
să fie trimişi în linia întâi pentru a fi împuşcaţi, pentru că 
pe toţi care i-am cunoscut şi au fost pe front s-au întors 
sănătoşi acasă (Zahu Pană, dr. Milcoveanu, Radu Gyr, avia¬ 
torii Teodor Negulici, Manole Adoichiţei, Nicu Rotaru, 
Vintilă Ardelea, majoritatea dintre ei legionari cunoscuţi). 
Pe timpul dictaturii antonesciene, deşi era război, un munci¬ 
tor sau funcţionar român putea cu salariul pe 2 ore să 
mănânce într-un restaurant, o masă. A fost trădat de regele 
Mihai şi predat duşmanilor (sovieticilor) şi după un simu¬ 
lacru de proces a fost condamnat la moarte, socotit crimi¬ 
nal de război şi murind ea un erou. A făcut şi el o greşeală 
lăsându-i în închisori pe legionari ca o moştenire pentru 
comunişti. în schimb Horia Sima a fugit în Germania în 
portbagajul maşinii unui ofiţer german şi acolo a făcut 


— 263 



JEAN SUCIU BUCHIU 


lucruri care i-au lovit pe legionarii din ţară sau din 
Germania (fuga în Italia şi guvernul fantomă de la Viena), 
iar după război s-a stabilit în Spania, la Madrid, unde a reuşit 
să formeze o sectă, „Simismul“. Simiştii nu sunt vinovaţi. 
Un fost simist, după ce a aflat tot adevărul şi tot ce a făcut 
Horia Sima, mi-a spus următoarele: 

— Aici la noi în America nu am ştiut şi nu am 
primit broşuri decât de la Horia Sima. Nimeni nu a venit 
să ne spună altceva, noi am fost nişte soldaţi disciplinaţi, 
deşi am văzut şi noi multe nereguli şi mai ales felul în care 
Horia Sima distribuia gradele legionare celor care îi 
trimeteau bani. Exemplul secretarei doctorului Alexandru 
Ronnett este elocvent. Ea era nemţoaică şi ştia trei vorbe 
româneşti. Intr-o zi doctorul îi spune: „Trimite şi tu ceva 
bani lui Horia Sima la Madrid“. Secretara i-a trimis o sută 
de dolari. Peste o lună a primit gradul de „instructor 
legionar". 

Putem spune că în 128 de zile s-a destrămat cel mai 
frumos ideal al Neamului Românesc. 


A fost SFÂRŞITUL ÎNCEPUTULUI. 






ANEXĂ 


Părerile unor oameni de cultură 
despre prima mea carte 
„DE LA LINIŞTE LA CÂNTEC 
ŞI ALTE POVESTIRI “ 

Domnul profesor doctor docent ION GHERMAN 

Dragă Domnule Jean Suciu Buchiu 

Am primit frumoasa dumneavoastră lucrare „De la 
Linişte ia Cântec şi alte povestiri 44 şi nu am lăsat-o din mână 
până n-am citit-o cu multă atenţie şi cu mult interes. 

Este o carte de suflet şi o carte document care va da 
mult de gândit atât nouă celor de azi, cât şi celor care vin 
după noi. \ă felicit pentru tot ce aţi reuşit să strângeţi cu 
talent între paginile ei şi aşteptăm şi alte lucrări asemăn㬠
toare. Este bine să rămână ceva după noi, şi ceea ce este 
scris, aşa cum aţi scris dumneavoastră această lucrare, 
rămâne sigur. 

încă o dată vă felicit şi vă îmbrăţişez cu căldură. 

Al dumneavoastră, Ion Gherman 


266 — 


leumm.on 

mvnmwi 


Poetul, scriitorul şi jurnalistul 
GEORGE GEORGESCU 

Când Orfeu, fiul regelui tracilor Oiagros şi al muzei 
poeziei şi elocintei Caliope, a coborât în infern pentru a o 
readuce pe pământ pe Euridice soţia sa moartă, el a reuşit 
cu ajutorul lirei şi cântecelor sale, cu ajutorul cărora 
îmblânzea fiarele sălbatice, să impresioneze zeii infernu¬ 
lui. în universul concentraţionar prin care a trecut în câteva 
rânduri, Jean Buchiu a descoperit efectele binefăcătoare 
ale muzicii, revărsate asupra propriei persoane, pe care le- 
a descris în câteva povestiri din cartea sa intitulată „DE LA 
LINIŞTE LA CÂNTEC 44 . 

Amintirile din locurile de detenţie prin care l-a pur¬ 
tat destinul, adunate cu migală în acea carte apărută de 
curând sub egida unei edituri din ţară, poartă incontesta¬ 
bil pecetea autenticităţii. Cele patruzeci de povestiri, deşi 
nu excelează în preţiozităţi stilistice cuceresc în schimb prin 
sinceritate şi autenticitate. Citind această carte, participi 
efectiv la drama care a mutilat destinul miilor de tineri căro¬ 
ra li s-au retezat cu brutalitate aripile, mulţi dintre ei plătind 
cu viaţa dragostea faţă de neamul românesc şi integritatea 
plaiurilor strămoşeşti. Arestat pentru prima oară la vârsta 
de nouăsprezece ani, Jean Buchiu avea să treacă în timpul 
celor trei dictaturi prin lagărele şi închisorile de la Prefec¬ 
tura Capitalei, Malmaison, Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Canalul 
Dunăre-Marea Neagra. Din toate aceste locuri sumbre de 
detenţie în care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai tinereţii, 
el a păstrat imagini şi impresii, dar mai ales profile umane 


— 267 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


ale celor cu care a împărţit soarta de condamnat. Cu mult 
talent şi înţelegere pentru fiecare caz în parte, el i-a creio¬ 
nat în cartea sa în care sunt descrise scene cumplite, 
demonstrând până la ce treaptă de degradare umană pot 
coborî unele fiinţe înrăite de o politică a urii. „Numai rug㬠
ciunile, poeziile şi prietenii au făcut ca la terminarea 
regimului celular să ies întreg la minte“, mărturiseşte el 
într-una din povestirile de la Aiud. Cântecul şi teatrul au 
constituit o pasiune care l-a ajutat în detenţie să 
supravieţuiască. Probabil era un reflex al necesităţii de a 
contracara liniştea ce li se împusese ca o condiţie „sine qua 
non“ a regimului tăcerii obligatorii din penitenciare. 
Această măsură restrictivă devenise atât de chinuitoare, 
încât deţinuţii politiei au învăţat de nevoie tehnica vorbirii 
între ei când se întâlneau în curtea închisorii, fără a mişca 
buzele („Liniştea' 1 , pag. 12). Dintre deţinuţii de drept 
comun întâlniţi la Aiud în anii 1943-1948, „Marin Vieţaşul“ 
(pag. 14) impresionează prin tragedia pe care a provocat-o 
omorându-şi soţia surprinsă în patul conjugal cu primarul. 
Tot în celebra închisoare de la Aiud, celebră datorită regimu¬ 
lui de exterminare aplicat cu cruzime deţinuţilor politici, 
î-a cunoscut pe doctorul Ghersenkron, condamnat la 25 de 
ani de temniţă pentru activitate comunistă. Dovedind multă 
înţelegere pentru suferinţele deţinuţilor, chiar pentru cei 
care făceau parte din Mişcarea Legionară, acesta l-a tratat 
şi vindecat de o gravă intoxicaţie cu injecţii primite de la 
„Ajutorul Roşu 11 şi de la „Joint 11 , dovedind astfel că nici în 
regim de detenţie nu uitase jurământul lui Ilypocrate. După 
eliberare Jean Bukiu l-a întâlnit în libertate, dar, acesta 
dezamăgit profund de procedeele de promovare a non-valo- 
rilor de către noua orânduire comunistă, i-a declarat că va 


268 — 


UIT71R6, mi 

părâsi România. Datorită umanismului de care a dat dovadă 
în raporturile eu ceilalţi deţinuţi, autorul îi va păstra veşnică 
recunoştinţă. („Dr. Ghersenkron 11 pag. 18). 

Arestat la o vârstă fragedă, el păstrează un adevărat 
cult pentru părinţii şi fratele său, eroul aviator Florian 
Buehiu. Atât pe mama, cât şi pe tatăl său îi descrie în culori 
impresionante, folosind accente adolescentine („Mama la 
vorbitor 11 , pag. 62). 

Moartea tatălui său, de care se simte vinovat, i-a creat 
un complex de vinovăţie şi demoralizare care era să-l coste 
viaţa dacă nu ar fi fost ajutat de deţinuţii de drept comun 
eare-1 iubeau şi respectau datorită firii lui sincere şi deschise. 
Aceştia i-au adus alimente şi l-au hrănit când a zăcut aproape 
lipsit de cunoştinţă. („Ţiganul Vrabie 11 , pag. 65). 

Cruzimea comandanţilor şi paznicilor din penitencia¬ 
rele prin care a trecut, este menţionată în câteva reuşite 
schiţe de portret. Astfel în povestirea „Martir şi Erou 11 este 
relatat modul bestial în care a fost maltratat de gardieni 
farmacistul Mircea Cătuneanu, care a decedat apoi în urma 
tratamentului inuman la care fusese supus de către 
autorităţile comuniste instalate la conducerea închisorii din 
Aiud. După înlocuirea comandantului acestei renumite 
închisori, s-au produs câteva schimbări care au îmbunătăţit 
puţin viaţa deţinuţilor. A luat fiinţă un atelier de tâmplărie 
la care au început să lucreze condamnaţii, cărora li s-a per¬ 
mis să interpreteze în oraş piesa de teatru „Horia 11 . începând 
din anul 1946, după ce ştirile despre teroarea din univer¬ 
sul concentraţionar român au ajuns în occident, unde s-a 
pus problema încălcării celor mai elementare drepturi ale 
omului în România, deţinuţilor li s-a permis să lucreze la 
câmp, ceea ce a dus la ameliorarea sănătăţii lor („Galda 11 , 


— 269 


JEÂM SUCIU BUCHIU 


pag 119). în această perioadă, datorită tineieţii iui, Jean 
Bukiu, a cărui condiţie fizică se îmbunătăţise, s-a bucurat 
de o idilă de dragoste cu o unguroaică. („Mesentea“, pag. 
126). 


* 


în anul 1952 Jean Buchiu a fost arestat a treia oara, 
ridicat chiar de la biroul unde lucra şi deportat la Canal, 
unde a fost repartizat intr-o cabană după ce a fost ţinut câteva 
ore în ploaie pentru apel. („Poarta Albă“, pag. 143). Acolo 
avea să-i cunoască pe „Cei doi panamezi 1 ' (pag. 157), care, 
deşi aveau cetăţenia statului Panama, au fost arestaţi de 
autorităţile comuniste şi trimişi la Canal, după ce li se însce¬ 
nase un proces. în povestirile „Ancheta 11 (pag. 202) şi 
„Jeanne d’Arc a României 11 (pag. 208) şi „La Crematoriu 
(pag. 211), Jean Buchiu reuşeşte să atingă dramatismul, 
descriind ancheta, torturile şi arderea de vie în cuptorul 
Crematoriului „Cenuşa 11 , a tinerei Nicoleta Nicuiescu. Lec¬ 
tura acestor povestiri este mult îngreunată datorită încăr¬ 
căturii emoţionale pe care o încearcă cititorul parcurgând 
paginile în care sunt descrise metodele bestiale folosite în 
închisori pe vremea dictaturii detestatului rege Carol al Il-lca. 
Ele au fost egalate şi chiar depăşite în timpul ocupaţiei 
sovietice a României, când elitele neamului au fost lichi¬ 
date la scara naţională. Poate doar metodele folosite de 
tribunalele inchizitoriale ale Evului Mediu au depăşit felul 
în care tot ce a avut mai bun poporul român a fost jertfit 
datorită unor politici criminale ce urmăreau lichidarea 
totală a valorilor. încheind lectura cărţii „De la Linişte la 
Cântec 11 , mi-am pus întrebarea: de ce autorul ei, de care 


270 — 


ÎCRXTlRe, DH 

mmm mi 

mă leagă o prietenie sinceră, mi-a mulţumit pentru „cura¬ 
jul 11 de a-i face recenzia? Cauza să fie lucida analiză a eveni¬ 
mentelor politice din timpul celor trei dictaturi în care 
Mişcarea Legionară a fost decimată? Poate a făcut acest 
lucru cu prea multă obiectivitate şi luciditate, respectând 
adevărul istoric. Jean Bukiu numeşte adevăraţii vinovaţi şi 
chiar dacă nu-i menţionează nominal pe cei care au trădat 
conceptele politicii „Căpitanului 11 , îi poţi identifica eu 
uşurinţă. Mai cu seamă dacă ai trăit în mijlocul acelor 
momente incandescente ale istoriei noastre, care au cons¬ 
tituit începutul dezastrului. 

El nu-i considera eroi pe asasinii primului ministru 
I.G. Duca şi face aluzie clară la greşelile săvârşite de cei care 
au preluat conducerea Mişcării Legionare după asasinarrea 
lui Cornel iu Zelea Codreanu. Nu este un fanatic extremist, 
deşi a fost arestat la o vârstă în care raţiunea este înlocuită 
uneori de pasiuni şi patimi. Este drept că a avut marea şansă 
de a-1 avea lângă el pe fratele lui Florian, „un erou eu piep¬ 
tul plin de decoraţii 11 , aşa cum îl descrie în câteva schiţe, 
care l-a îndrumat şi călăuzit tot timpul. Acest frate a fost 
de fapt îngerul lui călăuzitor. Dacă totuşi a omis ceva, a 
fost menţiunea că atât Ţurcanu, cât şi ceilalţi torţionari 
care au schingiuit, mutilat şi ucis o mulţime de deţinuţi 
politici, cât şi informatorii organelor de opresiune au 
provenit din rândul celor condamnaţi. Aceştia s-au purtat 
în închisori mai crud chiar decât organele de anchetă ale 
securităţii. Poate că în volumul al doilea pe care îl pregăteşte 
Jean Buchiu, care menţionează posibilitatea trădării lui Mihai 
Viteazul şi a lui Tudor Vladimirescu de către unii dintre 
adepţii lor, va face precizări în legătură cu cei care au tr㬠
dat idealurile lui Gorneliu Zelea Codreanu şi s-au 


— 271 — 





JEAN SUCIU BUCH1U 


înregimentat în rândurile colaboraţioniştilor regimului 
comunist, dând o mână de ajutor la opera de lichidare a 
elitelor neamului nostru. Astăzi adevărul, aşa cum este el, 
trebuie scos la lumină, pentru că generaţiile care vor pre¬ 
lua ştafeta din mâinile noastre să poată analiza fenomenul 
represiunilor sângeroase, care au aruncat o pată neagră pe 
istoria noastră contemporană. 


Profesorul din Washington Nicolae Dima 
- „O CARTE ZGUDUITOARE “ 

îmi este foarte greu să scriu pe scurt despre o carte 
de amintiri din închisoare, cu atât mai mult cu cât am tre¬ 
cut şi eu prin unele din aceleaşi închisori. Şi îmi este greu 
să încep pentru că lectura cărţii m-a făcut să-mi amintesc 
din nou de un deţinut martir pe care nu l-am văzut nicio¬ 
dată. în vara anului 1956, când de-abia împlinisem 20 de 
ani, am ajuns şi eu la închisoarea Aiud. 

După ce am trecut prin secţii am fost repartizat în 
fabrica închisorii, de unde am fost însă scos sub bănuiala 
(adevărată de altfel) că stabilisem legături cu soldaţii din 
paza exterioară, care uneori ne aduceau ziare. Am fost dus 
din nou în secţia a doua, dar de acolo am fost pedepsit de 
multe ori în neagra celularului. în celular erau închişi 
legionarii, iar noi, cei tineri de pe secţii, eram îngroziţi de 
regimul inuman la care erau supuşi aceştia. 

îmi amintesc că în subsolul celularului erau patru 
caverne separate de beton, ferecate cu uşi de metal. Regimul 
de pedeapsă era brutal. Nici un mobilier, cu excepţia ţinetei 


— 272 — 


leRtHRe, D?i 

mmm NU! 


şi a unui vas cu apă. Un mic turtoi zilnic şi masa obişnuită 
o data la trei zile. Seara la ora zece ţi se aducea un pat de 
metal şi o pătură zdrenţuită. în condiţii speciale se stingea 
becul de deasupra uşii şi totul devenea un întuneric de 
infern. Şi totuşi, nu aceste pedepse m-au îngrozit. într-o 
pedeapsă de două săptămâni a fost adus în celula vecină 
un tânăr legionar pe care îl chema Jeravlev. Era din Banatul 
Sârbesc şi autorităţile îi sârbizaseră numele. Prin anii 1935- 
1936, când avea doar 17 ani, fugise de persecuţia sârbilor 
şi se stabilise în ţara sa de vis, România. De la început însă, 
setea de dreptate naţională l-a împins spre Mişcarea 
Legionară, dar regimul carlist l-a tratat mai rău decât îl 
tratasem sârbii. „De la vârsta de 17 ani trăiesc în prigoană, 
mi-a mărturisit el prin uşa de metal. De peste 15 ani mă 
ştiu în închisoare. Nu ştiu când voi scăpa de aici, dar atunci 
îmi voi schimba numele în Popor, aşa cum se numea bunicul, 
pentru că sunt şi vreau să rămân Român 11 . Vorbeam prin 
uşa de metal într-un întuneric negru şi într-o linişte 
neverosimilă. Cât timp am stat împreună am schimbat 
multe idei, dar de multe ori am avut impresia că nu trăiesc 
în realitate, că visez, că-mi vorbeşte cineva dintr-o altă lume. 
Jeravlev mi-a cerut să-i spun „frate 11 , dar mi-a fost teamă 
să mă înfrăţesc cu cineva pe care nici măcar nu îl vedeam. 
Mi-a fost teamă să mă înfrăţesc cu cineva din celularul 
legionar. Şi ce m-a îngrozit cel mai mult era faptul că stătea 
închis de prin 1942, de pe vremea României libere de 
altădată. Şi mă întrebam înmărmurit, cum e posibil aşa 
ceva? Cum e posibil ca un român să fie aruncat şi uitat în 
închisoare în propria ţară şi la o vârstă atât de tânără? Şi 
aici se face legătura cu povestea şi cartea recent publicată 
de confratele Jean Suciu Buchiu. Odată am avut şi eu 20 de 


— 273 — 



JEAN SUCIU BUCHiU 


ani, vârsta la care tinerii sunt practic copii. Cine şi de ce 
l-a condamnat pe fratele Jean Buchiu la 25 de ani 
închisoare, atunci când el avea 21 de ani? Cine are deptul 
în această lume să ţină un om în închisoare timp de opt 
ani numai pentru că împărtăşeşte alte idei decât ideile 
autorităţilor? Cum a răbdat bunul Dumnezeu asemenea 
nelegiuiri? Ştiu că Divinitatea va face dreptate şi că autorii 
crimelor vor plăti scump pentru faptele lor, dar durerea 
celor suferite de oameni ca Jean Buchiu sfâşie inima citi¬ 
torului chiar şi acum, după scurgerea a 60 de ani. 

„DE LA LINIŞTE LA GÂNTEC“ nu este uşor de recen¬ 
zat şi de aceea consider prezentele rânduri doar o semnalare 
şi un îndemn pentru lectura cărţii. Personal, mă cutremur 
la gândul că acei tineri-martiri erau copii când au fost arestaţi. 
Mă cutremură fărădelegile comise de Carol al Il-lea cu 
Siguranţa şi Jandarmeria lui. Mă cutremură inumanitatea 
unor ofiţeri şi funcţionari din vechiul regim regal al României. 
Mă întreb, de exemplu, ce 1-a determinat pe acel căpitan 
Munteanu, comandantul închisorii Aiud în 1942, să se poarte 
atât de bestial? Ce s-a ales de acel om mai târziu? Şi mă 
întreb, oare acel colonel Petrescu, descris de autor tot la Aiud 
în 1942, este acelaşi cu vestitul general Petrescu de la Tri¬ 
bunalul Militar din Bucureşti, care a condamnat la moarte 
floarea tineretului român în anii comunismului? Mărturia 
autorului este zguduitoare şi de multe ori pare de necrezut. 

A fost într-adevăr legionară Nicoleta, arsă de vie în cre¬ 
matoriu? Dacă aşa stau lucrurile, istoria va trebui rescrisă. 
Au fost oamenii lui Caro! ai H-iea atât de inumani şi de iaehei 
fără scrupule ea să comită orbeşte crimele pe care le-au 
făcut? Atunci nu avem de ce să ne plângem de comunişti. 
Aş fi dorit ca autorul să fi organizat cartea mai precis din 


274 — 


iemmw 

u\xn$e,m 


punct de vedere cronologic şi să fi oferit relatări concrete 
referitoare la arestările, condamnările şi eliberările sale. Aş 
fi dorit ca cronica propriu-zisă să fi fost mai bine separată de 
naraţiunile pe care autorul le cunoaşte de la terţe persoane. 

Altfel, este de admirat faptul că autorul are curajul 
să-şi mărturisească credinţa legionară. Şi este lăudabil fap¬ 
tul că el descrie sincer şi cu omenie cazul unor colegi de 
închisoare evrei, ca de exemplu doctorul Ghersenkron de 
la Aiud care s-a purtat cu o mare demnitate umană. Este 
de asemenea frumos faptul că autorul îşi aminteşte şi de 
deţinuţii oropsiţi de drept comun din care unii au ajuns la 
închisoare în urma unor crime pasionale ori prin înscenările 
unor duşmani din timpul abuziv al regelui Carol al Il-lea. 
Autorul face parte din generaţia celor cărora li s-a furat nu 
numai tinereţea şi nevinovăţia, dar li s-a furat viaţa. Ca 
roman, aş vrea să-mi cer eu iertare pentru comportarea 
fraţilor noştri abrutizaţi, care au cauzat suferinţe de 
nedeseris, numai că şi eu am gustat din amarul aceleiaşi 
vieţi. Ca şi creştin, Jean Suciu Buchiu, ajuns acum la vârs¬ 
ta bilanţului, recomanda iertarea. Aici nu mai sunt de acord 
cu ei. Dumnezeu îi iartă numai pe cei care-şi recunosc 
păcatele, se căiesc şi-şi cer iertare. Când şi-au cerut iertare 
acei oameni nelegiuiţi descrişi de autor? 


— 275 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Letonia, Lituania, iar din România - Basarabia şi nordul 
Bucovinei. în baza acestui tratat, are loc Ultimatumul Sovietic 
dat României în 26 iunie 1940, prin care se cerea evacuarea 
celor două provincii, adică retragerea forţelor armate şi a 
funcţionarilor administraţiei de stat în termen depatru zile. 

în acest timp, la Bucureşti regele dezertor Carol al 
II-lea convoacă guvernul, reprezentanţii armatei şi consilierii 
regali în vederea luării unei decizii. Propunerea generalu¬ 
lui Ion Antonescu de a se respinge ultimatumul şi de a se 
apăra cu orice preţ integritatea României (se putea rezista 
pe Nistru unde erau masate regimentele româneşti), nu a 
întrunit votul majoritar. în schimb, propunerea de a se ceda 
Basarabia şi Bucovina de Nord este aprobată de guvern, rege 
şi consilieri, cu menţiunea specială de a nu se opune nici 
o rezistenţă şi a nu se răspunde la provocări. Termenul acor¬ 
dat pentru retragerea Armatei Române era de numai patru 
zile, dar el nu a fost respectat. Armatele sovietice au inva¬ 
dat Basarabia şi Bucovina de Nord numai după două zile 
pe 28 iunie 1940. 

Nu se organizase un plan de retragere a armatei, a 
administraţiei şi a populaţiei civile expuse deportării şi chiar 
decimării. în schimb, din ţară şi din aceste teritorii se orga¬ 
nizaseră bande înarmate de agitatori comunişti, care să ajute 
armatele invadatoare să facă „ordine 11 . Aceste bande care 
arborau steaguri roşii au atacat în unele oraşe basarabene 
armata română în retragere, au smuls epoleţii de la ofiţeri, 
au lovit soldaţii cu bâtele. Vizând că armata nu ripostează, 
au omorât soldaţi şi au batjocorit onoarea armatei. 

Regimentul de Vânători de Gardă, care era înregimen¬ 
tat în cazarma din oraşul Soroca, a ieşit pe poarta cazărmii 
cu steagul în frunte, alături fiind căpitanul Petrescu Florin, 


24 — 


ieRTTiRe, dîi 

uimm nw 


urmat de sublocotenentul Comeliu Ştefănescu (locotenentul 
Vasile Dumitrache fusese trimis cu un raport la Statul-Major). 
Era lume multă pe stradă, femeile plângeau şi bărbaţii cu 
pălăria în mână se închinau şoptind „Doamne-Dumnezeule, 
ce ne vom face de acum încolo? 11 . Deodată dintr-o casă apar 
cinci tineri cu şepci proletare, cu un steag roşu, se reped 
la steagul tricolor şi vor să-l smulgă din braţele stegarului 
care se lupta şi nu-1 lăsa din mână. 

Un derbedeu ridică ciomagul să dea în cel care purta 
steagul, când, din front, zboară o puşcă şi patul îl pocneşte 
pe agitator drept în cap, de-1 lasă lungit la pământ. Atunci 
când ceilalţi comunişti se reped la căpitan şi la sublocote¬ 
nent, trei soldaţi, în frunte cu sergentul Vasile Boga, au ieşit 
din front şi cu paturile puştilor i-au pocnit şi i-au trântit 
la pământ, de unde s-au Sculat cu greu şi, şchiopătând, l-au 
ridicat pe primul căzut şi au luat-o la fugă. 

Poporul de pe margine i-a felicitat: 

— Bine le-aţi făcut, au ştiut să mănânce pâine 
românească douăzeci şi trei de ani şi acum vor să-i omoare 
pe cei care i-au primit cu braţele deschise! 

în zilele următoare, atât ziua, cât mai ales noaptea, mii 
şi mii de refugiaţi treceau Prutul în ambarcaţiuni improvizate 
sau înotând. Mulţi basarabeni care au vrut să scape după 
sosirea trupelor sovietice au fost împuşcaţi când căutau să 
fugă peste Prut. Regimentul din care făcea parte Vasile Boga 
trecuse în ţară şi aştepta ordine. Vasile, care ceruse permisi¬ 
unea de la comandantul lui, sublocotenentul Comeliu 
Ştefănescu, îi întreba pe toţi refugiaţii dacă este cineva dintr-un 
sat apropiat de satul lui, Dumbrăvioara, din apropierea 
Chişinăului. Dar nimic, parcă pe ai lui îi înghiţise pământul. 
Târziu, după câteva luni, santinela de la poartă a strigat la 


— 25 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Costin Dacus Florescu, 

membru al Asociaţiei Scriitorilor Români 

şi artiştilor Plastici 

Jean Buchiu 

O carte, un scriitor, o carte încărcată de amintiri tra¬ 
gice şi plină de sensibilitate a unui luptător pentru ţara lui 
şi pentru credinţa creştina. 

Multe au fost suferinţele şi eroismul celor care au tre¬ 
cut prin prigoană satanizaţilor şi a slugilor lor. lână la urmă 
au învins dreptatea şi crucea şi cu timpul vor triumfa şi 
vechile idealuri ale unor generaţii de sacrificiu. Multe jertfe 
au fost şi vor mai fi. Dar... cu fruntea sus păşi-vom înainte! 

Să nu uităm că ţara aceasta a noastră este „Rom⬠
nia Mare“ de la Nistru până la Tisa şi din Hotin la Ecrene. 

Aşa să nc ajute Dumnezeu! 

P.S. Iubite Jean, era de datoria ta să scrii o carte şi 
ai scris-o. 


— 276 — 


?£RT51Re, Dft 

uimmNW 


Adina Sas Simeniak , o tânără poetă cu un talent 
deosebit care a publicat câteva cărţi în care domină cre¬ 
dinţa în Iisus Hristos. Ea scrie următoarele în revista 
„Creştinul în acţiune 14 : 

„De la Linişte la Cântec şi alte povestiri 11 de Jean 
Suciu Buchiu 

De curând am avut bucuria să-l cunosc pe domnul 
Jean Suciu Buckiu, scriitorul profund, cu un stil scriitoricesc 
care cucereşte orice suflet iubitor de carte. Iubiţi cititori, 
vă recomand cu mare căldură cartea „De la Linişte la 
Cântec şi alte povestiri 11 care a văzut de curând lumina tipa- 
trului. 


277 — 




JEAN SUCIU BUCH1U 


* * * * * * 

Profesorul Ion Gheorgheosu, la prezentarea cărţii „De 
la Linişte la Cântec şi alte povestiri 4 * la Casa de Cultură din 
oraşul Caransebeş 

Cartea cetăţeanului american de origine română Jean 
Suciu Buehiu constituie o nouă şi elocventă dovadă a chin¬ 
urilor şi suferinţelor pe care le-au îndurat în închisori sute 
de mii de intelectuali, în lupta lor neobosită pentru a-şi 
apăra convingerile politice. Trei arestări, trei pribegii prin 
închisori şi lagăre de muncă, prima la 19 ani şi ultima la 
30, au constituit fondul literar al celor 40 de povestiri, 
acoperind o perioadă între anii 1938, anul arestării lui Cor- 
neliu Zelea Codreanu şi până în anul 1953, anul morţii lui 
Stalin. 


— 278 — 


mmm m 
uimRe,W! 


CUPRINS 


PREFAŢĂ 5 

O MĂRTURIE ? 

CAPITOLUL I 

O parte din suferinţele Românilor 
după cel de cd II-lea război mondial 

1. „IERTARE DA, UITARE NU“ 

(ce s-a întâmplat într-un sat 

din Moldova îa formarea colhozului) ţ 2 

2. „O ALTĂ NĂVĂLIRE BARBARĂ 44 
(ce s-a întâmplat în 1940 în Basarabia, 

Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa) 20 

3. „TRĂZNEA, IP, MOISEI 44 

(ce s-a întâmplat în comuna IP în 1940 

când hortiştii maghiari au înfăptuit multe crime. 

La fel în comunele Trăznea şi Moise) 34 


279 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


4. „CĂBEŞTI" 

(un sat din Transilvania unde se vede 

comportamentul comuniştilor şi ee au vrut 

să facă şi să schimbe) 42 

5. „FUGA" 

(reuşita „evadare“ a fraţilor Babetti din 

Oraviţa - Banat prin Iugoslavia în Austria) 53 


CAPITOLUL AL II-lea 
O parte din suferinţele 
unei generaţii (de legionari) 

1. „CEA MAI TRISTĂ ZI DE TOAMNĂ" 

(Uciderea prin strangulare a lui 
Corneliu Zelea Codreanu, 

Căpitanul mişcării legionare, împreună 
cu încă 13 legionari 

- Nicadorii şi Decemvirii) 60 

2. „TABĂRA" 

(O tabără legionară cu trei elevi de 

liceu în prigoană, la Padina din Bucegi, 

vara lui 1940) 70 

3. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE" DE AUTOR 
PARTEA I 

(Prima arestare, manej, Malmaison, Văcăreşti, 

Jilava şi înehidoarea de la Râmnicu-Vălcea) 79 


— 280 — 


4. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE" DE AUTOR 
PARTEA a Il-a 

(A doua arestare: siguranţa, Malmaison, 

Aiud, coloniile de muncă 

de la Gălda şi Ciuguzel) 97 

5. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE" DE AUTOR 
PARTEA A III A 

(A treia arestare: Canalul Dunăre-Marea Neagră, 

lagărele Poarta Albă, coasta Galeş 

şi Eforie Nord) ^5 

6 . VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE 
„ULTIMA ARESTARE" 

PARTEA A IV-A 14? 

7. „BISERICANI" 

(Cum s-a vindecat autorul 

de tuberculoză) jgg 


CAPITOLUL al III lea 
Legiomirii în prigoană. 

Povestiri din viaţa lui Gheorghiţă Cârciunaru 
1. „MIRELA" 

(Moartea Mirelei, soţia lui 
Gheorghiţă Cârciumaru, 

la spitalui închisorii Văcăreşti) 169 


281 





2 . „BACIUL IANCU“ 

(Baciul de la stâna Babarunca, 

Ioc de refugiu, de salvare şi prietenie) 183 

3. „FĂRĂ CĂPITAN, FĂRĂ ELITA LEGIONARĂ, 

FĂRĂ IDEAL, FĂRĂ VIS 

ÎN BĂTAIA VISCOLELOR IERNII 4 199 

4. 1940, ANUL DEZASTRELOR NAŢIONALE 
PARTEA I 

DRAGOSTEA N-ARE OPRELIŞTI 208 

5. 1940 ANUL DEZASTRELOR NAŢIONALE 
PARTEA all-a 

(continuare la 

DRAGOSTEA N-ARE OPRELIŞTI) 229 

6. „DUMNEZEU NU BATE CU PARUL“ 

(Povestită de scriitorul Sergiu Marinescu, 

fost deţinut politic) 244 

CAPITOLUL IV 

Nici focul, nici apa nu distrug un ideal, 
ci omul 

sau Sfârşitul începutului 252 

ANEXĂ 

Rtrerile unor oameni de cultură 
despre prima mea carte 
„DE LA LINIŞTE LA CÂNTEC 

ŞI ALTE POVESTIRI" 266 


— 282 — 






Două generaţii de Români (51 de ani) au trăit în întuneric şi 
minciună, de la dictatura regelui Carol al 2-lea. Din păcate, foa te 
puţini ştiu că a fost o perioadă (1918-1938) între cele două războaie 
mondiale, când generaţia de atunci crescută în spiritul Eminescian 
al iubirii de cultură, de neam şi ţară au creat valori culturale 
recunoscute pe plan mondial. 

Poate primul ar fi poetul, filosoful şi profesorul Lucian Bl aga, 
care a fost dat afară de la catedra universitară sub comunism. fj 

Al doilea tot de aceeaşi mărime a fost prof. univ. de filosofîe 
Nae Ionescu, care a creat o şcoală din care au ieşit valori, carejbu 
strălucit în ţară şi peste hotare. | 

Lui Mircea Eliade i-au fost citite romanele şi nuvelele, jpu 
nesaţ, iar astăzi sunt căutate şi citite cărţile lui de „Istoria Religiilo|j-“, 
pe care a predat-o ca profesor la Chicago University timp de 35 jde 
ani, iar astăzi sălile de curs îi poartă numele. t 

Din aceeaşi şcoală a făcut parte şi Emil Cioran despre c^ire 
Francezii au spus că este cel mai mare filosof modern francez de 
origine română. ! 

Mircea Vulcănescu, despre care colegii lui spuneau că are cea 
mai strălucită minte, dar nu s-a putut afirma, pentru că a murit în 
temniţa Aiudului sub comunişti. I 

Petre Tutea, profesorul şi filosoful, căutat de tineretul, dornic 
de cultură, a făcut 13 ani de închisoare. ]l 

Constantin Noica a deschis o şcoală filosofică de la Păltiniş, 
unde veneau mulţi oameni de cultură să-l asculte. 4 

Nu putem să-l uităm pe dramaturgul Eugen Ionescu care a tlţst 
ales în Academia Franceză. M 

Au mai fost multe valori culturale pentru care îmi cer iertare 
că mi-au scăpat. i 

. Noi, puţinii supravieţuitori ai acelor vremuri cumplite avem 
datoria de a lăsa generaţiilor viitoare adevărul despre toate c|le 
întâmplate atunci, pentru că poate numai aşa vor înţelege Români| şi 
vor judeca singuri prezentul cu oamenii şi faptele lor, în lumina ui|ui 
trecut dejertfe sfinte, rămânând ceva şi pentru cei ce vor veni. 

www.lucman.ro 

[email protected] 

ISBN 973-723-093-0 


























JEAN SUCÎU BUCHIU 


un soldat care tocmai ieşise din dormitor să-l anunţe pe ser¬ 
gentul Vasile Boga că îl căuta un basarabean scăpat din „raiul“ 
sovietic. Când s-a dus la poartă, pe cine vede Vasile, pe 
Gheorghe Nieolae, vecinul lui, un bărbat tânăr şi curajos! 
Bineînţeles, s-au îmbrăţişat şi prima întrebare a fost: 

— Gheorghiţă, cum ai reuşit să scapi, ce este cu ai 
mei, au reuşit să scape sau i-au prins ticăloşii? 

La întrebările lui Vasile, Gheorghiţă a lăsat capul în 
jos şi, când l-a ridicat, se vedea pe faţa lui, suptă de multele 
necazuri şi suferinţe, cum două lacrimi curgeau. El a spus: 

— Vasile, fii tare, pentru că trebuie să-ţi spun adevărul! 
Cat este de dureros, nu-1 pot ascunde... Primul care a căzut 
împuşcat în curtea casei a fost tatăl tău, lovit de un NKVD-ist venit 
cu doi soldaţi sovietici şi cu unul din comună. îl ştii tu pe beţivul 
de Mihai Eftimov, care l-a arătat pe tatăl tău, strigând în ruseşte 
că „el este primarul comunei 41 . Pe mama ta şi pe fratele tău 
Ion, împreună cu tatăl, mama şi sora mea, i-au pus într-un 
bou-vagon şi i-au trimis în Siberia. Soţia ta cu fetiţa şi soţia 
mea cu băieţelul, împreună cu majoritatea nevestelor şi copiilor 
s-au ascuns în marea pivniţă a lui nenea Grigore şi mătuşa Ana 
Punici, care aveau casa aceea mare şi unde fuseseră cazaţi ofiţerii 
din armata sovietică. Ştiind bine ruseşte, pusese steag roşu la 
poartă făcând pe comunistul. Dar nu, erau doar oameni buni 
care vroiau să salveze vecinii. însă nu a fost să fie aşa, pentru 
că Eftimov, aflând, s-a dus la NKVD-işti şi le-a spus că duşmanii 
clasei muncitoare sunt ascunşi în pivniţa soţilor Punici. Atunci 
soldaţii au venit, au ridicat chepengul ascuns sub covor şi i-au 
mitraliat pe toti din pivniţă, iar pe gazde le-au spânzurat în curte. 
Ticălosul trădător a crezut că va primi casa cea mare ca dar al 
trădării, dar nu i-au dat nimic. Eu în tot acest timp eram la 
pădure la tăiat de lemne cu verii mei, îi ştii tu pe Dumitru şi 


26 — 


lERTdRe. DR 

wvRRe, m 


pe \&sile, şi am aflat toate acestea prin Leana, femeia aceea 
curajoasă care-1 bătuse pe Ion din satul vecin, care a vrut s-o vio¬ 
leze, şi l-a băgat în spital, iar de atunci nu mai îndiăznea nimeni 
să se atingă de ea. Acum, într-o seară, când venea spre casă, 
un soldat sovietic beat s-a legat de ea şi a primit o porţie de 
bătaie, de a zăcut o săptămână, iar ea s-a refugiat la noi în 
pădure. Am reuşit toţi patru, umblând noaptea şi ascunzân- 
du-ne ziua, să ajungem în libertate în România noastră, aju¬ 
taţi cu mâncare şi haine de oameni buni. 

în tot timpul povestirii, Vasile a rămas încremenit ca 
o statuie. Nici o lacrimă nu i-a apărut în ochi. în schimb 
şi-a strâns pumnii şi a murmurat: 

— Doamne-Dumnezeule, tu eşti bun şi drept, ajută-ne 
pe mine şi pe toţi cărora le-au fost omorâte pe nedrept 
fiinţele cele dragi să le putem plăti aşa cum merită acestor 
bestii cu chip de om. 

Apoi l-a întrebat pe vecinul lui: 

— Gheorghe, ce ai de gând să faci acum, ai unde să 
te duci, ai pe cineva în ţară? 

— Nu, Vasile, nu am pe nimeni, cei cu care am venit 
s-au dus la rude, numai Leana a rămas cu mine şi vrem să ne 
căsătorim când vor veni vremuri mai bune. Nu ai vrea tu să 
vorbeşti cu ofiţerii să mă primească şi pe mine în regimen¬ 
tul tău, deşi nu am făcut armata. Trebuia să mă încorporez, 
dar au venit bolşevicii peste noi. Iar pe Leana s-o angajeze la 
o familie a unuia dintre ofiţerii tăi, este fată muncitoare. 

— Vasile, stai aici, mă duc la birou să vorbesc cu dom¬ 
nul sublocotenent Corneliu Ştefănescu, care este pâinea 
lui Dumnezeu. 

Sergentul Vasile Boga a vorbit cu şeful lui, după care 
s-au dus amândoi la căpitan. Acesta a fost de acord să-l 


— 27 — 





JEAN SUCIU BUCHIU 


încorporeze pe Gheorghe, mai ales că nu de multe zile veni¬ 
seră noii recruţi şi putea începe cu ei pregătirea militară; mai 
cu seamă că era basarabean refugiat. Sublocotenentul 
Comeliu Ştefănescu a trimis-o pe Leana la mama lui în 
Bucureşti, cerându-i acesteia, printr-o scrisoare, să-i găsească 
de lucru. Cum era mare nevoie de braţe dc muncă, i-a găsit 
imediat de lucru la o vecină. 

în câte o seară când era liber, Vasile mergea la plu¬ 
tonul unde fusese repartizat Gheorghe şi asculta povesti¬ 
rile acestuia despre ce s-a întâmplat în Basarabia lor dragă. 
Din primele zile, au început arestările şi deportările în Siberia 
ale tuturor persoanelor socotite suspecte (foşti în România 
primari, preoţi, funcţionari şi familiile lor), iar casele şi toată 
averea lor intra în patrimoniul statului sovietic. Au fost depor¬ 
taţi circa 300 000 de basarabeni şi în locul lor au fost aduşi 
200 000 de ruşi. Bisericile au fost transformate în cluburi, 
grajduri, magazii etc. Aparatele de radio au fost confiscate 
şi au fost înlocuite cu difuzoare, care transmiteau progra¬ 
mul de ştiri şi muzică de la Sfatul Popular. A început colec¬ 
tivizarea agriculturii, s-au înfiinţat organizaţii de partid 
bolşevic, s-au ars cărţile cu caractere latine din toate biblio¬ 
tecile şi s-a introdus alfabetul chirilic. Cei care s-au împotri¬ 
vit au fost arestaţi, schingiuiţi şi de cele mai multe ori 
împuşcaţi, iar cadavrele lor au dispărut. 


* # 


22 IUNIE 1941, ZIUA REÎNTREGIRII 

De două luni Regimentul de \!nători de Gardă se afla 
pe poziţii de luptă, pe malul drept al Prutului, în nordul şi sudul 
satului Ţiganca. Avioanele de recunoaştere româneşti aduceau 


28 — 


16RT71R 
UIT71R6, NU! 


informaţii şi fotografii aeriene care arătau că malul stâng al 
Prutului este ocupat de mari unităţi ale Armatei Sovietice. 

Statul-Major German primise informaţii că Stalin a 
ordonat ca puternica ofensivă a armatelor sovietice să se 
declanşeze pe un front de la Marea Baltică la Marea Neagră 
pe 6 iulie din acel an. 

Starea morală a ostaşilor români era excelentă. întrea¬ 
ga armată aştepta cu nerăbdare să pornească la luptă pentru 
a recuceri pământurile româneşti ale Basarabiei şi Bucovinei 
şi să-i dezrobească pe fraţii lor de peste Prut. în aceiaşi timp, 
doreau să răzbune ruşinea capitulării fără luptă, retragerea ordo¬ 
nată în iunie 1940 de ex-regele trădător Carol al II-lea. 

Şi a sosit ziua muît-aşteptată, când posturile de radio 
au emis pe toate undele în interiorul ţării şi pe linia fron¬ 
tului Proclamaţia către ţară a generalului Ion Antonescu. 


„LA LUPTA SFÂNTĂROMÂNI, în faţa DUM¬ 
NEZEULUI STRĂivIOŞILOR NOŞTRI, în faţa istoriei şi a 
veşniciei româneşti, mi-am hiat azi răspunderea de a 
smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost răpit prin 
silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfân¬ 
tă de redobândire a drepturilor neamului. (...) Români, 
ca să răzbunăm nedreptatea, ca să cinstim numele de 
România, cu Dumnezeu înainte! Urmaţi-mă, Războiul 
Sfânt a început. VĂ ORDON, TRECEŢI PRUTUL! 

General ION ANTONESCU:“ 

Sublocotenentului Gomeîiu Ştefănescu i s-a încredin¬ 
ţat misiunea de onoare, ca plutonul lui să fie primul care 
să treacă Prutul pe podul de vase, construit în acest scop. 
Bucuros de misiunea încredinţată, el a împărtăşit ostaşilor 


JEAN SUCIU BUCHiU 


săi această cinste care li se făcuse şi în fruntea plutonului 
încadrat de cei doi sergenţi, Vasile Boga şi Gheorghe 
Adoichiţi, înarmaţi cu câte o puşcă-mitraliera, au pornit la 
atac pe podul de vase. Gând au ajuns aproape de malul stâng 
au văzut că podul era distrus. înainte de a coborî în apă, au 
fost întâmpinaţi de un puternic foc de arme automate şi o 
ploaie de grenade. O grenadă a explodat în stânga sublo¬ 
cotenentului Corneliu Ştefăneseu rănindu-1 grav la braţul 
stâng, dar a scapat cu viaţă datorită porthartului, pistolu¬ 
lui şi a binoelului pe care îe avea în partea stângă, aşchiile 
grenadei izbindu-se de ele. Cei doi sergenţi şi-au descărcat 
armele. în direcţia atacului şi soldaţii au aruncat grenade 
în cuibul camuflat de mitraliere sovietic, care a fost distrus. 

Sublocotenentul Corneliu Ştefăneseu împreună cu ser¬ 
gentul Vasile Boga, şi el grav rănit la piciorul drept, au fost 
transportaţi înapoi pe malul drept al Prutului la un spital 
de campanie. Sublocotenentului Corneliu Ştefăneseu i s-a 
amputat imediat mâna stângă de deasupra cotului. S-a încer¬ 
cat salvarea piciorului drept al sergentului Vasile Boga, care 
avea o mare rană deschisă cu osul rupt în mai multe locuri. 
Ambii au suferit pierderi de sânge, s-au făcut trasfuziile nece¬ 
sare şi au fost transportaţi cu un tren special la Bucureşti. 

I-am vizitat pe amândoi la Spitalul „Saint Vincent de 
Paul“, care era plin de răniţi. Acolo am întâlnit şi un alt prie¬ 
ten, Dumitru Spreitzer, din Regimentul „Mihai Viteazul 44 , 
cu mâna dreaptă paralizată. 

Toţi răniţii aveau moralul ridicat şi erau entuziasmaţi 
pentru felul cum erau priviţi ca primii eroi şi cum elevii şi 
elevele de liceu le aduceau flori şi cutii cu bomboane. Dar 
eu mă gândeam ce lovitură a fost pentru Corneliu 
pierderea mâinii pentru că era un foarte bun pianist (iar 

— 30 — 


Î6RTBR6, Dfl 

uim$e,wi 


mai târziu la el acasă l-am văzut la pian cum îl închide şi-şi 
şterge lacrimile, pentru că atunci a închis viitorul lui de 
pianist pentru totdeauna). Celălalt prieten, Tică Spreitzer, 
era desenator şi pictor de talent. 

Vasile, în final, a rămas cu piciorul drept paralizat, 
fiind nevoit să meargă în cârje. După vindecarea rănilor, o 
parte din răniţi au fost duşi la sanatoriul din Predeal pen¬ 
tru refacere. Printre ei a fost şi sergentul Vasile Boga, care 
primise între timp Virtutea Militată Clasa a Il-a , un cos¬ 
tum militar nou de vară, ienjerie de corp şi încălţăminte 
ortopedică. Şi-a pus decoraţia pe piept şi semnul auriu de 
invalid pe mână. Zilnic, el căuta să meargă cu cârjele ca 
să se obişnuiască şi era plăcut impresionat când pe stradă 
era salutat de oamenii cu care se întâlnea. A primit şi pen¬ 
sie de invalid gradul I. De când a fost internat în spitalul 
de la Predeal, aproape în fiecare noapte îi apăreau în faţă 
soţia cu fetiţa pline de sânge, parcă îl mustrau că nu îe-a 
luat cu el şi le-a lăsat să le omoare bolşevicii (îşi aducea 
aminte că acestea au fost ultimele cuvinte ale soţieie sale). 
Slăbise şi nu mai avea răbdare, parcă cineva îi Împingea să 
plece să se ducă în sat şi să facă tot ee trebuia. 

în luna octombrie, i-a spus doctorului că se simte 
recuperat şi că vrea să i se facă ieşirea din spital, deoarece 
abia aşteapta să se întoarcă în satul lui din Basarabia, care 
este acum eliberat de Armata Română. La plecare a fost 
condus la gară de colegii de salon, cu care s-a îmbrăţişat, 
pentru că toţi îl iubeau pentru bunătatea şi blândeţea lui. 
La Iaşi, vagonul lui a fost ataşat la trenul de Chişinău. 

In capitala Basarabiei, când a coborât din tren, a avut 
surpriza sa fie aşteptat de un sergent care l-a salutat şi 
La spus: 


31 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


— Camarade, Comenduirea de la Predeal ne-a anunţat 
eă veniţi şi vă aşteptăm eu maşina să vă ducem în satul natal. 

Când a ajuns în sat şi a văzut casele şi grădinile neîn¬ 
grijite şi grajdurile goale, totul în paragină, deşi trecuse numai 
un an de ocupaţie sovietică, Vasile s-a dus mai întâi la casa 
sa. A bătut la uşă şi i-a deschis bătrânul Cristache, omul de 
încredere al tatălui său, care, văzându-i, l-a îmbrăţişat şi l-a 
invitat în casă, unde erau soţia, fata şi nepotul. Când l-au 
zărit, l-au îmbrăţişat, iar moşul a început să povestescă tot 
ce s-a întâmplat la venirea bolşevicilor. Cu toţii au izbucnit 
în iacrimi. Bătrânul a spus printre altele: 

— Vasile, băiatul tatii, să fii mândru de tatăl tău, pen¬ 
tru că, atunci când au intrat doi soldaţi sovietici în curtea 
lui, împreună cu un străin cu şapcă pe cap şi cu Timofte, 
care făcea pe ghidul, domn primar avea căruţa încărcată 
să plece în ţară pentru că nu trecuseră decât două zile şi 
mai avea două până la terminarea evacuării. L-au întrebat: 
„Cine eşti tu şi ce vrei să faci?“ „Eu sunt Ştefan Boga, pri¬ 
marul satului, sunt român şi voiam să mă duc în România, 
pentru că nu a trecut termenul de evacuare, mai avem două 
zile.“ Atunci omul cu şapcă a scos pistolul şi a tras mai 
multe gloanţe în tatăl tău, care a căzut mort la pământ. 

Gazdele l-au invitat pe Vasile să mănânce, dar el le-a zis: 

— Oameni buni, \ă mulţumesc, dar nu-mi este foame, 
eu am venit să fac dreptate, ai mei de acolo de sus strigă 
la mine că nu s-a făcut dreptate. Criminalii, atunci când 
nu sunt pedepsiţi de lege, trebuie pedepsiţi de cei cărora 
le-au fost omorâţi cei dragi - tata, mama, soţia şi. copiii. 
Eu astăzi sunt justiţia care condamnă şi executorul pedep¬ 
sei. Mai este în sat Eftimov, nu a fugit cu sovieticii? Şi unde 
locuieşte acum? 


— 32 — 


ieRTflRe, DR 
UîTHRe,NlU 


— Nu, a rămas în sat, nimeni nu s-a legat de el, nici 
poliţia... Stă tot în capul satului dinspre lac. 

Vasile şi-a luat cârjele, a murmurat „Doamne, ajută! 
“ şi s-a dus. 

Se înserase când Vasile a ajuns la casa lui Eftimov. 
Pe fereastră se vedea lumină. A bătut în uşă, aceasta s-a 
deschis şi Eftimov a ieşit din casă. Când l-a văzut pe Vasile, 
trădătorul a încremenit. Lângă uşă era rezemată de perete 
o sapă. Vasile o ia în mână, o ridică şi cu toată forţa îl izbeşte 
în cap pe Eftimov, care se prăbuşeşte la pământ cu capul 
despicat şi moare pe loc. Sapa îi cade din mână lui Vasile. 
Acesta s-a dus la postul de jandarmi şi a povestit şefului 
de post cele întâmplate. 

— L-am omorât pe Eftimov, mi-am răzbunat soţia şi 
fata moarte din cauza lui. 

Apoi s-a prăbuşit la pământ. Când şi-a revenit, nu a 
mai vorbit, rămăsese mut şi cu mintea rătăcită. A fost inter¬ 
nat într-un spital de boli nervoase. 

în schimb, ceilalţi doi prieteni ai săi şi-au purtat cu 
demnitate infirmitatea. Corneliu Ştefănescu s-a înscris ia 
Academia Comercială, pe care a absolvit-o printre primii 
şi a fost mulţi ani contabil-şef, iar Tică Spreitzer, prin răb¬ 
dare şi perseverenţă, a reuşit nu numai să scrie cu mâna 
stângă, ci chiar să deseneze şi să picteze. 



3. „TRĂZNEA, IP, MOISEI“ 

(ce s-a întâmplat în comuna IP în 1940 când hortiştii 
maghiari au comis multe crime. La fel în comunele 
Trâznea şi Moise) 

Motto: 

„Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ şi 
toate acestea doar pentru că unica vină 
a nenorocitelor de victime este aceea de a fi români. 
Mă ruşinez că m*am născut secui maghiar şi reneg 
faptul că am îmăţat prima oară 
să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiara/ 4 

Ferenszy Gyorgv 


Dedic această povestire sutelor de români torturaţi 
şi ucişi de horthyştii maghiari în anul 1940 în Ardealul cedat 
(printre care şi Gheorghe şi Florica Crişan, bunicii Aureliei, 
care acum este soţia celui care scrie aceste rânduri). 

în casa familiei Săbăduş din Şimleul Silvaniei domnea 
aceeaşi îngrijorare ca în toate casele de români din partea 
de nord a Ardealului cedat după odiosul tratat de la Viena, 
când Ribbentrop şi Giano, miniştri de Externe ai Germaniei 
naziste şi Italiei fasciste, împreună cu Molotov, ministrul de 


34 


ie nmm dh 
mxme,wi 


Externe al Uniunii Sovietice, au obligat România să cedeze 
Ungariei, partea de nord-est a Transilvaniei. 

Guvernul român al regelui Garol al 11-lea a dat ordin 
armatelor române care erau la graniţa cu Ungaria să nu 
opună nici o rezistenţă şi să se retragă, fără a trage nici un 
foc de armă. Iar românii ardeleni, văzând că Armata Română 
se retrage de la graniţa pe care trebuia s-o apere, strigau: 

— Cum, plecaţi? Şi pe noi cui ne lăsaţi, barbarilor 
lui Attila, să ne chinuiască şi să ne omoare? 

Soldaţii se uitau la ofiţeri şi cu toţii aveau ochii plini 
de lacrimi. Imediat ce Armata Română s-a retras pe noua 
frontieră, trupele horthyste împreună cu o serie de orga¬ 
nizaţii paramilitare au intrat în Ardeal, având ca lozincă 
frazele lui Ducso Csaba, teoreticianul holocaustului, care 
sunau astfel: „îl voi suprima pe fiecare valâh care-mi iese 
în cale. Voi aprinde satele noaptea, satele valahe! Voi trage 
în sabie toată populaţia, voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide 
până şi copiii din leagăn!“ 


Ion Săbăduş era controlor la Căile Ferate şi, fiind un 
°m corect, muncitor şi cunoscând foarte bine limba 
maghiară, a fost păstrat în funcţie şi după ocuparea Ardealu¬ 
lui de Nord. Soţia lui, Ana, era foarte fericită pentru că avea 
de un an şi jumătate o fetiţă frumoasă, cuminte şi veselă, cu 
care se juca toată ziua. Ana era singurul copil al soţilor 
Gheorghe şi Florica Crişan, care aveau o gospodărie bine 
închegată în comuna apropiată Ip. Familia Crişan era una dintre 
cele mai bogate din comună şi avea, într-o casă separată, o 
familie de români care le lucra pământul şi via. Gheorghe şi 


— 35 — 


JEÂN SUCIU BUCHIU 


Florica veneau foarte des la Şimleu şi le aduceau Anei şi lui 
Ion din produsele gospodăriei lor. Iar acum, când se născuse 
nepoţica, veneau şi mai des şi toată dragostea lor o ofereau 
Aureliei. In acea zi, bunica Florica era cu nepoţica în braţe 
şi îi spunea Anei: 

— Fata mea, săptămâna viitoare să vii la noi la Ip, să-mi 
aduci fetiţa şi s-o laşi o săptămână ia noi, să ne bucurăm de 
ea, că taie tristă viaţă ducem noi acolo. Mai ales de când au 
devenit iar stăpâni ungurii în Ardealul românesc. Nu mai poţi 
să scoţi un cuvânt românesc. Dacă eşti auzit, te reclamă şi se 
vorbeşte că au arestat oameni şi nu se mai ştie nimic despre 
ei. Tu ştii că noi am avut şi prieteni unguri. Tatăl tău spunea: 
„Sunt unguri buni cum sunt şi români buni.“ Dar acum parcă 
totul şi toţi s-au schimbat. Ungurii nu ne mai salută. 

Se înserase şi se auziiă câinii lătrând, apoi gudurându-se, 
ca şi cum ar fi venit cineva cunoscut. Se deschide uşa şi intra 
bunicul Gheorghe, palid la faţă şi obosit. Se aşază pe un scaun, 
oftând. Ana lăsă lucrul la bucătărie şi împreună cu mama 
Florica, care se sculase de pe laviţă şi ţinea nepoţica în braţe, 
se îndreptară spre bunic şi amândouă într-un glas întrebară: 

— Ce necazuri ai întâmpinat pe unde ai fost, tată? 

Se aşternuse o linişte dureroasă. în sfârşit bunicul 
răspunse. 

Florică, şi tu, Ană, au venit vremuri de urgie pentru 
poporul român. Aşa cum au suferit străbunii noştri, am ajuns 
să suferim şi noi sub crunta ocupaţie horthystă. Am căutat să 
vorbesc cu noile autorităţi, pentru surplusul de recoltă, aşa 
cum făceam în trecut. Peste tot baţi la uşi închise, când aud 
că eşti român. Dar ce este mai grav e că, pe lângă trupele hor- 
thyste, au venit organizaţii teroriste ca Turani Vadaszok (Vân㬠
torii din Turania) şi altele, în care au intrat şi unii localnici. 


— 36 


ie$tR$e,DR 

UlTTfRe, NU! 

Se opri ca să-şi tragă sufletul. Deodată se deschise 
uşa şi apăru Ion, cu ochii umflaţi, vânătăi pe faţă şi hainele 
rupte. Ana a sărit de gâtul lui plângând şi printre suspine 
apucă să-l întrebe: 

— Ioane, ce s-a întâmplat, cine te-a lovit? Stai jos şi 
povesteşte. 

Tată, mamă şi tu, Ană, eram în tren ca de obicei, 
într-un vagon plin. Doi români de la munte mă întreabă în 
româneşte „dacă trenul este direct pană la Oradea sau vor 
trebui să-l schimbe şi unde“, Eu le-am răspuns tot în 
româneşte. Atunci doi unguri din compartiment au început 
să mă înjure şi să dea în mine şi, până să sară românii să 
mă apere, am încasat câteva. Vk trebui să fiţi foarte atenţi, 
să vorbiţi numai ungureşte şi să staţi în casă cât mai mult. 
Iar voi, mamă I lorica şi tată Gheorghe, ar trebui să rămâneţi 
la noi în casă la Şimleu şi să nu vă duceţi un timp ia voi în 
comună la Ip. După cum i-am auziţ vorbind pe unguri în 
tren, în special românii de la sate sunt în mare pericol. 

Nu pot, Ioane, să-mi las gospodăria, toată munca 
mea de o viaţă întreagă, pradă hoţilor. Iar acum când avem 
de cules porumbul, de cosit trifoiul şi lucerna, de pregătit 
butoaiele pentru must... Doar ştii că vine culesul 
strugurilor, zise într-o suflare tata Gheorghe plimbându-se 
nerăbdător prin cameră. 

Tată, tată, lasă averea, dacă murim nu mai are pen¬ 
tru noi nici o valoare. Acum în aceste vremuri grele, tre¬ 
buie să căutăm să supravieţuim şi să-i lăsăm pe ei să ia totul, 
Poate se vor sătura şi ne vor lăsa în pace, spuse Ion după 
Ce -Şi spălase faţa şi-şi schimbase cămaşa. 

Bătrânul se opri din mers, se uită la ceasul de pe 
Perete şi zise: 


— 37 


JEAN SUCIU BUCHiU 


—Ai dreptate, Ioane, dar am acasă şi familia de români 
care lucrează la mine, au un copil de patru ani şi nu-i pot 
lăsa de izbelişte. Eu i-am adus, eu răspund de ei şi vreau să 
\ăd care este situaţia la faţa locului. Dacă este gravă, voi căuta 
să venim cu toţii la voi până se vor potoli lucrurile. Eu plec 
chiar acum, tu, Florico, vii cu mine sau rămâi aici. 

— Vin cu tine, Gheorghe, nu pot să te las singur, toată 
viaţa arn fost împreună, iar, dacă tu vrei să-ţi aperi moşia 
cu arma în mână, aşa cum mi-ai spus că au făcut strămoşii 
noştri, şi eu voi sta lângă tine. Copii, să ne îmbrăţişăm şi 
să sperăm că ne vom revedea curând! 

în timp ce se îmbrăţişau, toţi aveau ochii plini de lacrimi. 
Ion le-a deschis poarta şi căruţa cu cei doi bătrâni a ple¬ 
cat în întuneric, pentru totdeauna. Ana nu a dormit toată 
noaptea, a avut coşmaruri, şi-a văzut casa părintească în 
flăcări şi părinţii pe prispă, plini de sânge. A strigat în somn 
şi Ion s-a sculat şi a căutat s-o liniştească, s-o îmbărbăteze 
prin cuvinte de care nici el nu era convins. In sufletul Iui 
era numai îngrijorare, dar căuta să nu-1 vadă Ana. 
Dimineaţa, Ana i-a făcut mâncare Iui Ion şi i-a pregătit 
pachetul pentru drum. Ea nu a putut pune în gură nici o 
bucăţică de pâine. La plecare l-a îmbrăţişat şi i-a spus: 

— Ioane, ai grijă de tine, caută să afli ce s-a mai întâm¬ 
plat, mai ales despre satul Ip. Eu am presimţiri negre... 

— Ano, să nu ieşi din casă, să laşi perdelele trase, ca 
şi cum nu ar fi nimeni în casă, tu cu fetiţa să staţi în came¬ 
ra din spate seara, pentru a nu se vedea lumina din stradă, 
îţi aduc eu acum găleţile pline cu apă. Nu mă întorc decât 
mâine dimineaţă. 

Toată ziua Ana nu a ieşit din casă. După ce i-a dat de 
mâncare fetiţei, a stat numai lângă geam, poate aude ceva. 


— 38 


ft^TdRe, m 

IÎ1THR6, NUJ 

Pe înserate, a auzit o bătaie uşoară în uşa din spate. 
A deschis, era vecina şi prietena ei, care, speriată, i-a spus: 

— Ano, am auzit împuşcături şi am văzut maşinile 
armatei horthyste îndreptându-se spre sate. 

— Maria, sunt tare îngrijorată, tu ştii că părinţii mei 
locuiesc în comuna Ip şi acolo sunt mulţi unguri. Unii din¬ 
tre ei sunt dornici de a pune mâna pe averea părinţilor mei, 
care sunt printre cei mai bogaţi săteni. Degeaba i-a rugat 
Ion să nu mai plece de la noi, s-au dus la ei acasă. De atunci 
nu pot nici să dorm, nici să mănânc ceva, stau ca pe jăratec. 
De-abia mâine dimineaţă vine Ion de la serviciu. 

— Ano, mă duc şi eu acasă, trebuie să sosească şi omul 
meu de la muncă. Odihneşte-te, că tare arăţi răvăşită. 

După ce i-a dat fetiţei să mănânce şi a culcat-o, Ana 
s-a aşezat în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului cu 
Iisus în braţe şi s-a rugat: pentru părinţii ei, pentru Ion, 
pentru fetiţă şi pentru toţi românii din Ardealul cedat. De 
oboseală a adormit pe scaun lângă patul fetiţei. A sărit spe¬ 
riată când a auzit uşa deschizându-se. 

Era Ion, galben ca lămâia, cu umerii aduşi şi ochii în 
pământ, parcă neavând curajul să ridice privirea. Ana 
rămăsese în picioare şi se uita la el, tăcută. Apoi se repezi, 
îl prinse de braţe şi strigă: 

Ioane, uită-te la mine şi spune odată ce s-a întâmplat 
cu mama, cu tata, eu nu mai pot! 

Izbucni într-un plâns cu sughiţuri. 

Ion o luă în braţe, o strânse la pieptul lui şi îi şopti 
la ureche: 

— Ano, Ano, draga mea, s-au dus, i-au omorât tâlharii 
în noaptea de 13 spre 14 septembrie. Regimentul 201 din 
Budapesta motorizat şi însoţit de trupe şi de formaţiuni ai 


— 39 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


organizaţiei teroriste Nernzetorseag au violat fetele, au sfârte¬ 
cat copiii eu baionetele, după reţeta Sucso Csaba, iar restul 
au fost împuşcaţi, până la 157 de români, şi pe toţi i-au arun¬ 
cat în groapa cu var de lângă biserică. După o pauză con¬ 
tinuă: La fel au fost schingiuiţi şi ucişi români la Trăsnea, 
unde s-au identificat numai şaizecişi opt de cadavre. Iar la 
Mnişei treizeci şidoi români au fost împuşcaţi, printre care 
erau şi doi evrei. 

Deodată Ion simte că Ana a leşinat şi o aşază pe pat. 
Aude că fetiţa plânge, o ia în braţe, o sărută şi o duce la 
bucătărie unde îi dă de mâncare. 

Fetiţa întreabă: 

— Ce face mămica, doarme? 

— Da, fetiţa tatei, doarme mămica, pentru că este 
foarte obosită. 

Apoi dădu o fuga pana la vecina şi o ruga: 

— Dragă Maria, stai puţin cu Aurelia, pentru că Ana 
a leşinat şi dau o fugă până la doctor să-l aduc să o con¬ 
sulte, pentru că a căzut ca lemnul când a auzit că horthyştii 
i-au omorât părinţii. 

— Bine, Ioane, fugi repede şi adu doctorul, am eu grijă 
de fetiţa. 

După ce a consultat-o, doctorul Coman i-a făcut o 
injecţie şi Ana şi-a revenit. 

La plecare doctorul i-a spus lui Ion: 

— Domnule Săbăduş, soţia dumitale a avut un şoc 
foarte puternic, s-ar putea ca toată viaţa să aibă probleme 
cu inima. Va trebui să fie menajată, ferită de oboseli şi 
supărări. Să ia în fiecare zi doctoriile pe care i le-am dat, 
peste o lună vin s-o văd din nou. 


— 40 — 


leRLflRe, DH 
UlTTlRe, NU> 


— Domnule doctor, horthyştii i-au omorât părinţii, 
aşa cum au omorât alte sute de români din Ardealul de Nord, 
şi nu a putut rezista. Când a aflat, a închis ochii şi, dacă 
nu era în braţele mele, cădea. \ă mulţumesc din suflet că 
aţi venit! 

— Domnule Săbăduş, o parte din vina celor ce se 
întâmplă la noi aici în Ardeiul cedat o poartă şi guvernul 
de la Bucureşti în frunte eu regele Carol al 11-lea, pentru 
că a fost dictatură regală din 1938. în primul război mon¬ 
dial, s-au jertfit pentru Transilvania între 1916-1918 peste 
800 000 de români şi s-a putut înfăptui România Mare sub 
domnia regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Astfel Transilvania 
a revenit la patria-mamă. Acum s-a dat ordin să nu se tragă 
un foc de armă pentru apărarea graniţelor ţării cucerite cu 
atâta sânge şi armata să se retragă pe noua graniţă, lăsând 
milioane de români pradă barbarilor. Tot din ordinul odio¬ 
sului rege Carol al II-lea, s-au retras armatele de pe Nistru, 
în vară, lăsând milioanele de români din Basarabia , Bucovina 
şi Ţinutul Herţa pe mâna barbarilor bolşevici, care i-au dus 
cu sutele de mii în Siberia, de unde mulţi nu s-au mai întors. 
Dar nu este principal să câştigi o bătălie, cel mai important 
lucru este să lupţi pentru dreptatea ta, pentru Ţara ta, pen¬ 
tru Neamul Tău Românesc. îţi mai spun că de acum înainte, 
numai Dumnezeu ne mai poate ajuta. 



4. „CĂBEŞTP 4 

(un sat din Transilvania unde se vede comportamentul 
comuniştilor şi ce au vrut să facă şi să schimbe) 


Motto: 

„Acesta-i centrui lumii; satul meu... 
La marginea iui Taica Dumnezeu. 
De-aicea-ncep cosminele şi plaiul 
în care mai demult fusese raiul. 46 

Vasile Posteucă 


Dedic această povestire prietenului şi omului plin de 
credinţă Copil Teodor. 


M-am născut în comuna Căbeşti din judeţul Bihor, 
ia o depărtare de 12 kilometri de oraşul Beiuş. Am început 
ucenicia la fabrica „Fraţii Friederich“ din Timişoara, care 
în vara lui 1944 a fost bombardată şi atunci m-am mutat 
la febrica „Mociani“ din oraşul Beiuş, ceea ce pentru mine 
însemna o apropiere de casă. 

La această fabrică patroni erau fraţii Ioan şi Gavril 
Mociani. Ioan era un om bun, în special cu noi ucenicii, 
dar Gavril era de o răutate nemaipomenită. în noiembrie 
1946 Gavril a fost ales secretar de partid în oraşul Beiuş. 


— 42 — 


leRTHRe, ou 

UITARC, MU 


Ioan, care ştia câte parale face Gavril, i-a atras atenţia să 
nu cumva să se atingă de noi, ucenicii. Dar o întâmplare 
neprevăzută a schimbat cursul vieţii inele. 

In vara lui ’47 am fost trimis cu o maşină de treierat 
în comuna Delani. Pentru chiria maşinii, patronii încasau 7% 
din grâul treierat. Era într-o joi când a venit Ioan să-şi încaseze 
cota de grâu. A pus sacii în camion şi deasupra lor s-a aşezat 
el cu o doamnă din Beiuş, care l-a rugat s-o ducă la oraş. La 
o curbă, şoferul neatent a căutat să se ferească de căruţele 
care veneau de la târg şi, intrând în şanţ, a răsturnat maşina. 
Ioan şi doamna au căzut şi au murit pe loc. A fost mare jale, 
mai ales printre ucenici, care l-am plâns pentru că fusese 
un om bun. 

De atunci Gavril s-a pus cu bătaia pe noi, înjurându-ne 
şi lăsându-ne deseori plini de sânge. Nu am mai putut răbda 
şi ne-am plâns la sindicat, dar nu s-a luat nici o măsura, pen¬ 
tru că-1 apăra partidul. 

Atunci m-am mutat la Oradea. 


Satul meu Căbeşti era, până la venirea comuniştilor 
un colţ de rai. Copil fiind, vedeam satul frumos, bogat, plin 
de oameni harnici şi gospodari înţelepţi, care trăiau în 
armonie. Casele erau curate, date cu var în fiecare prim㬠
vară. Curţile erau pline de flori şi pomi fructiferi, iar în 
spatele caselor se cultivau zarzavaturi. Străzile erau fără 
gropi, deoarece sătenii le astupau cu pietriş, copacii de pe 
uliţe erau curăţaţi şi trunchiurile văruite. Dealurile din jur 
erau pline de vii cu soiuri altoite. Mai erau în sat două gatere, 
care aveau randament şi aduceau venit comunei. Aveam un 


43 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


parc frumos cu stejari bătrâni şi pomi fructiferi, pe care 
fratele meu şi cu mine îi curăţăm. în parc în după-amiezile 
de duminică se plimbau sătenii şi vorbeau mai liniştiţi decât 
la cârciumă. Toamna, după strângerea recoltei şi culesul 
strugurilor, a poamelor şi gătarea vinului şi a palincăi, înce¬ 
peau jocurile, hora şi cântecele care ţineau duminicile până 
seara târziu. 

Dar viaţa îmbelşugată a comunei a luat sfârşit o dată 
cu înfiinţarea gospodăriei agricole colective, care nu s-a făcut 
uşor. Oamenii din sat nu au vrut să semneze aderarea la col- 
noz şi atunci mulţi au fost luaţi noaptea cu duba neagră, 
bătuţi, iar cei mai îndărătnici au stat un timp în închisoarea 
din oraşul Făgăraş. Femeile care îndemnau în gura mare băr¬ 
baţii să nu semneze au fost păruite în mijlocul satului de 
activişti de partid veniţi de la oraş. lână la urmă, au făcut 
colectivizarea şi au luat de la ţărani pământul, vitele şi acare¬ 
turile. L-au făcut secretar de partid pe Dănilă, sărăntocul 
comunei, care, văzându-se şei, a început s-o dea pe băutură, 
femei şi a legat prietenie cu agentul agricol Nae Pop, care 
n-avea nimic în comun cu agricultura, fusese tinichigiu la 
oradea. Aceştia doi, împreună cu primarul Zăvoianu Ştefan 
s-au întovărăşit la băutură, pe care de cele mai multe ori le-o 
dădea câte un chiabur care mai avea în pivniţă un butoi de 
vin sau de palincă. Veneau cu capul plin de „idei“ de la 
şedinţele de partid şi au căutat să le pună în practică. 

Prima aplicare a ideilor comuniste a fost scoaterea 
viilor de pe dealuri şi plantarea de pomi fructiferi, în spe¬ 
cial meri, dar care n-au dat rezultatul scontat pentru că 
pământul nu era bun pentru o asemenea cultură. 

Cele două gatere unde lucrau oameni din comună au 
fost desfiinţate. 


— 44 — 


mtnm or 

UÎTflRe, NU! 


Au tăiat stejarii bătrâni şi pomii fructiferi din parc şi 
primarul a vândut lemnele în satul Goila, unde avea o 
ţiitoare. Comuniştii „tăiau şi spânzurau“, vorba românului. 


Prin mijocul comunei trece râul Valea Roşie, care avea 
pe maluri, sădiţi de părinţii şi bunicii noştri, copaci puternici 
şi montate întărituri din pietre şi cărămizi pentru a feri satul 
de inundaţii, care se produc, spuneau bătrânii, când se topesc 
brusc zăpezile de pe dealuri şi munţi. 

Intr-o zi agentul agricol Nae Pop, plimbându-se pe 
malul râului şi văzând întăriturile făcute de ţărani, nu i-a 
plăcut şi s-a sfătuit cu ceilalţi doi tovarăşi că malurile ar 
trebui aranjate fără îndiguiri. Atunci primarul a spus: 

— Trebuie să facem adunarea generală a comunei şi 
să supunem la vot, altfel vom putea avea reclamaţii la partid 
şi atunci vine ancheta. 

A doua zi „poştaşul “ eu trompeta a anunţat: 

— Tot românul să vină la primărie, pentru că se vor 
face comunicări urgente! 

După ce s-a adunat tot satul, primarul a dat cuvân¬ 
tul secretarului de partid care a spus: 

— Tovaiăşi, ne-am adunat cu toţii ca să ascultăm pro¬ 
punerea tovarăşului Nae Pop, agentul agricol al comunei. Dau 
cuvântul tovarăşului Pop. 

— Dragi consăteni, trăim cu toţii în această comună 
Şi cu toţii dorim ca ea să arate cât mai bine. Trebuie să ne 
străduim ca partidul să fie mândru de noi şi pentru aceasta 
Va trebui să facem anumite schimbări ca să fie mai arătoasă. 
Este ceva care o urâţeşte, ceva care nu arată frumos şi aceasta 


— 45 — 




JEAN SUCIU BUCHiU 


este acea îndiguire de pe malul râului, pe care va trebui s-o 
desfiinţăm. Pentru aceasta voi cere ajutorul de la judeţeană 
să ne dea un buldozer ca să curăţăm malurile râului. 

După care a luat cuvântul secretarul de partid: 

— Sunt cu totul de acord cu propunerea tovarăşului 
Nae Pop, care corespunde cu linia partidului. 

In încheiere primarul a zis: 

— Tovarăşi, această acţiune face parte din strădania 
noastră în întrecerea socialistă şi cred că sunteţi de acord. 
Are cineva de spus ceva? 

S-au văzut numai capete plecate, unele aveau încă urme 
de vânătăi de la „munca de lămurire* 4 a tovarăşilor. Numai 
un ciomag s-a ridicat deasupra oamenilor. Era al lui Baciu 
Grigore, aşa cerea el să vorbească. Era cel mai ascultat om 
din comună până la venirea comuniştilor. I se spunea „înţelep- 
tul“. Oamenii i-au făcut loc să treacă în faţă şi el a spus: 

— Vorba veche spune că „dacă nu ai un bătrân să-l 
cumperi**, dar eu am venit singur să vă spun lucruri pe care 
nu aveţi de unde să le ştiţi, pentru că nu le-aţi trăit. Părinţii 
şi bunicii voştri au făcut îndiguirea malurilor râului Valea 
Roşie, pentru că experienţa vieţii ne-a făcut să înţelegem 
că, atunci când apele vin mari, nimic nu ie mai poate opri 
dacă nu ai făcut ce trebuia din timp. Distrug totul, case şi 
ogoare, vite şi oameni. Este adevărat că în ultimii ani nu 
am avut inundaţii, pentru că nu am avut primăveri calde 
care să topească zăpezile de pe dealuri, dar pot veni oricând, 
aşa că nu distrugeţi nimic din ceea ce au făcut înaintaşii, 
pentru că să nu uitaţi în viaţă totul se plăteşte - şi binele 
şi răul. 

Astfel le-a spus moşneagul, apoi s-a întors şi a ple¬ 
cat. Oamenii, după vorbele Baciului, au început să murmure 


46 


ieRTftRe, on 
mmm, NU! 


şi să spună între ei: „Moşul a avut dreptate**, „Nimic nu tre¬ 
buie dărâmat. “ 

Văzând că lucrurile au luat o altă întorsătură, primarul 
s-a aplecat spre secretarul de partid şi spre agentul agri¬ 
col care se cam îngălbenise şi le-a spus: 

Trebuie să fim tari, să băgăm frica în ei, altfel pier¬ 
dem partida! Lasaţi-mă pe mine să le vorbesc! 

După care s-a adresat mulţimii: 

— Tovarăşi, moş Gavrilă a avut dreptate, în ultimul timp 
nu au mai fost inundaţii, deci nu trebuie să fim îngrijoraţi. 
Noi avem sarcină de partid să facem comuna noastră fruntaşă 
pe judeţ şi angajamentul hiat de noi în numele vostru nu 
poate fi abandonat. Cred că nimeni nu este împotriva hot㬠
rârilor partidului. Sunteţi de acord, este cineva împotrivă? 

Liniştea se aşternuse peste adunare, nimeni nu a avut 
curajul să spună ceva. 

Atunci primarul continuă: 

— Secretar, scrie: propunerea de înfrumuseţare a 
comunei a fost aprobată în unanimitate de întreaga adunare 
a cetăţenilor comunei Căbeşti. 

Peste câteva zile, Nae, agentul agricol, a apărut în 
comună cu un buldozer, împreună cu un mecanic. Aproape 
două luni a durat distrugerea îndiguirii de pe cele două 
maluri ale râului. Strângerea lemnelor şi a pietrelor, cât şi 
curăţirea malurilor au căzut tot în sarcina bieţilor ţărani. 

După terminarea „lucrării**, agentul agricol împreună 
cu priniarul |i cu secretarul de partid au serbat evenimen- 
. tul la cârciumă. Au ciocnit paharele şi primarul a grăit: 

— Să închinăm acest pahar în cinstea victoriei din 
comună, a partidului în drumul lui spre socialism şi apoi 
spre societatea comunistă! 


— 47 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Au băut până seara târziu şi au plecat spre casă cu 
unul dintre camioanele colectivei. Toţi trei s-au urcat în 
camion, în spate, în picioare cu sticlele de vin în mână cân¬ 
tând. Nu au ridicat oblonul din spate al maşinii şi la o curbă 
s-au trezit într-o băltoacă, ţinând sticlele strâns în mâini. 
Nici ei, nici sticlele n-aii păţit nimic. 

* « ® 

Pe un deal dintre comuna noastră şi satul Joseni era 
un monument frumos din marmură albă, format dintr-o 
cruce mare şi o piatră comemorativă, înconjurate de stâlpi 
tot de marmură, legaţi cu un lanţ de fier. Acest monument 
fusese construit după primul război mondial în cinstea înfăp¬ 
tuirii României Mari, visul de veacuri al Neamului Românesc. 
In acest loc veneau ţăranii aproape în fiecare duminică, într- 
un fel de pelerinaj, se închinau şi puneau flori la picioarele 
crucii. 

Intr-o zi primarul bea în cârciumă la masă cu tovarăşul 
Durlă Mihai, recent cooptat în partid, şi îi spune: 

— Măi Durlă, îţi aminteşti ce am învăţat ia şcoala de 
partid, unde ni s-a spus că „religia este opiu pentru popor“ 
şi le ia minţile, pentru că sunt proşti şi nu vor să asculte 
de noi? 

— Da, ai dreptate, primarule, nu-i vezi că în fiecare 
duminică se duc la biserică şi, mai rău, fac pelerinaj la monu¬ 
ment? Parcă au devenit mai credincioşi în ultimul timp. Ce 
putem face să le mai potolim dragostea lor de cruce şi de 
Hristos? Primarule, o să fim întrebaţi la şedinţa de la 
judeţeană de partid ce am făcut ca să îndepărtăm oamenii 
de biserică şi de monument. 


48 


l6RT?lRe,Dfl 

uimm, mi 

— Ştii ce mă gândesc? Cred că ar fi bine dacă într-o 
noapte dărâmăm crucea de la monument, propuse primarul. 

Eu zic, primarule, ca mai întâi să dărâmăm placa 
comemorativă şi să aruncăm vina pe cele câteva familii de 
unguri care trăiesc în comună că au fost împotriva Unirii. 
Astfel creăm şi discordie între români şi unguri, ea să mai 
scăpăm partidul de atâtea înjuraturi. 

— Ai dreptate, Durlă, mâine noapte acţionăm. 

Noaptea următoare înarmaţi cu târnăcoape, cei doi 
se îndreptau spre monument, dar, trecând prin apropierea 
casei lui Ion Eftimie, câinii i-au simţit şi au început să latre. 
Ion a ieşit din casă, i-a văzut şi a deschis poarta dând dru¬ 
mul la câini, care au început să alerge după ei lătrând. 

„Eroii 11 noştri au aruncat târnăcoapele şi au rupt-o 
la fugă de le sfârâiau călcâile. Astfel monumentul a scăpat 
de la distrugere. 

w * 


După ce a luat fiinţă colectiva, primarul împreună cu 
agentul agricol au împărţit bărbaţii şi femeile în echipe de 
lucru la câmp. Aceşti conducători comunişti ai comunei sc 
duceau lunar la şedinţe de partid unde primeau diverse 
instrucţiuni. La ultima şedinţă li s-a spus să fie vigilenţi, 
deoarece duşmanul de clasă poate să acţioneze şi să dea 
foc la recolta de grâu sau să fure porumbul colectivei de 
pe câmp. Atunci, ei au aranjat să se facă de pază noaptea 
pe câmp. Cine să stea de păză? Bătrânii care nu mai pot 
munci. După o săptămână, i-a venit rândul la paza porum¬ 
bului tatălui meu şi unui alt bătrân, dar spre ziuă, când au 
venit în control, primarul şi agentul agricol i-au găsit pe 


— 49 — 



JEAN SUCIU BUGHIU 


bieţii bătrâni dormind. Drept pedeapsă, i-au dus pe 
bătrâni în satul apropiat, Joseni, şi i-au legat de un copac 
pe drumul care ducea la oraş şi unde îi vedeau toţi oamenii 
care treceau pe acolo. Puseseră şi o pancardă pe care scria 
„Au dormit în post 44 . Iar bătrânii plângeau de ruşinea care 
li se făcuse. 


«• * * * * 


Beţiile repetate ale celor trei conducători comunişti 
ai comunei şi faptul ca se legau dc nevestele oamenilor au 
lăcut să se umple paharul răbdării ţăranilor. Printre cei 
bătuţi la colectivizare era şi Gheorghe Utu, un român 
zdravăn şi cu o ură mocnită împotriva comuniştilor. El s-a 
dus într-o noapte la băiatul cel mare al „înţeleptului 14 şi i-a 
spus următoarele: 

— Mai Ioane, cât o să mai răbdăm să-şi bată joc de 
noi aceşti ticăloşi care conduc comuna? Trebuie să mergem 
la tatăl tău şi să-l întrebăm ce trebuie să facem ca să scăpăm 
fără necazuri de aceste bestii cu chip de om. Vorbeşte şi cu 
fraţii tăi, sa fim cat mai mulţi, dar toţi să fie mormânt ca 
să nu afle partidul. 

— Bine, Gheorghe, am să vorbesc chiar în seara asta cu 
tata şi mâine seară să vu să-ţi spun parerea dânsului şi ce vom 
hotărî să facem să scăpăm comuna de aceste spurcăciuni. 

A doua seară, în jurul mesei încărcate de mâncăruri şi 
vin, erau toţi patru, feciorii lui Badea Grigore împreună cu 
Gheorghe Uţu. După ce au ciocnit un pahar cu vin. Ion a zis: 

— Am vorbit cu tata, care mi-a spus următoarele: „îmi 
pare bine că v-aţi deşteptat şi nu v-aţi dat cu comuniştii 
în al doilea vând vreţi să faceţi ceva bun, dar nimeni nu trebuie 


— 50 — 


leRTARg, D« 
umtR6 ,nu> 


să Ştie în afară de voi ce aveţi de gând. Ca să reuşiţi în 
realizarea acestei dorinţe, în afară de păstrarea secretului 
ei, vă trebuie şi o bună organizare. Iată ce vă sfătuiesc eu 
ca nimeni să nu-şi dea seama că a fost ceva aranjat, ci a 
fost ceva spontan. Peste o săptămână toată comuna va săr¬ 
bători Ziua Culesului, cum este ştiută din bătrâni. Atunci, 
dimineaţa va fi parada grâului cu fete şi băieţi, iar după-masă 
dans cu lăutari la hora din faţa bisericii. Pe înserat bărbaţii 
se adună cu toţii în cârciumă şi beau până târziu în noapte. 
Voi ştiţi că beţivii cei mai mari sunt primarul, secretarul de 
partid şi agentul agricol, care, din cauză că sunt alcoolici, 
se îmbată repede şi de acest lucru trebuie să aveţi voi grifă. 
După care începeţi o ceartă cu băieţii lui Ion Avram, cu care 
nu va aveţi bine şi toată lumea ştie că de-abia aşteptaţi să 
vă luaţi la bătaie. Să începeţi bâlciul, la care se vor băga 
cu toţii. Voi trebuie să aveţi grijă ca majoritatea loviturilor 
să le încaseze cei vizaţi. Este de ajuns să primească aceştia 
trei primid pumn de la voi, pentru că ceilalţi vor avea grifă 
să vă completeze din plin, dar aveţi grijă că şi voi să aveţi 
vânătăi pe faţă. La ancheta care se va face peste câteva 
sile, va trebui să spuneţi că nu ştiţi ce s-a întâmplat, pen¬ 
tru ca eraţi beţi-turtă. “ 

Sfatul „înţeleptului 44 a fost respectat întocmai şi 
lucrurile au ieşit mai bine decât se aşteptau. La aşa-zisa 
petrecere a lipsit secretarul de partid care era la o femeie 
din satul vecin. Dar ceilalţi doi, primarul şi agentul agri- 
c °l, au fost în aşa hal bătuţi şi călcaţi în picioare încât a 
trebuit să-i ducă la spital cu ambulanţa. Ancheta s-a făcut 
de Securitatea din Oradea. Toţi tinerii anchetaţi aveau ochii 
umflaţi şi vânătăi pe faţă, iar declaraţiile lor erau aproape 
toate ia fel, nimeni n-a dat vina unul pe celălalt. A mai fost 


51 — 




JEAN SUCiU BUCHIU 


un ajutor nesperat, şi anume că la judeţeană de partid se 
primiseră o serie de reclamaţii împotriva primarului, agen¬ 
tului agricol şi a secretarului de partid* Ancheta s-a încheiat 
în favoarea ţăranilor din comuna Căbeşti şi toţi cei trei tic㬠
loşi au fost înlocuiţi cu oameni mai şcoliţi şi cu mai multă 
înţelegere a nevoilor cetăţenilor din comună. 

A urmat o iarnă cu zăpadă multă, iar în primăvară au 
sosit zile călduroase care au topit zăpezile de pe dealuri şi 
au umflat albia râului Valea Roşie. Aşa cum prevăzuse 
„înţeleptul 44 , s-au inundat comuna şi semănăturile şi s-au 
pierdut vite. 

Dar poate că, într-o oarecare măsură, inundaţiile din 
comuna Căbeşti au deschis ochii celor care trebuiau să-i 
aibă deschişi tot timpul la nevoile şi necazurile oamenilor, 
în scurt timp, a început o masivă muncă de îndiguire a 
tuturor râurilorŢării Româneşti şi a fluviului Dunărea. 


5. „FUGA“ 

(reuşita „evadare 44 a fraţilor Babetti din Oraviţa - Banat 
prin Iugoslavia în Austria) 


Motto: 

„O grea povara poartă-n spate 
şi-n inima-i zdrobită bate. 
Un dor nestins de libertate. “ 

LV. George 


Aceasta povestire este dedicată bunului meu prieten 
Pavei Babetti. 

O dată cu începutul dictaturii regelui Garol ai Il-Iea, 
din primăvara lui 1938 şi cu procesele înscenate lui Cornel iu 
Zelea Codreanu, urmate de arestările, schingiuirile şi omo¬ 
rurile contra legionarilor, au început şi românii să-şi păr㬠
sească ţara natală. 

lână atunci, în ţara noastră, România, îşi găseau 
refugiul foarte mulţi vecini - evrei fugiţi din Rusia sau Polonia 
din cauza progromurilor, care aveau negustoriile lor pe 
Lipscani cu îmbrăcăminte şi încălţăminte; bulgari care cul¬ 
tivau zarzavat în jurul Capitalei; grecii deschiseseră vestitele 


— 53 — 



JEAN SUCIU BUCHSU 


lor plăcintării, iar în prăvăliile armenilor cafeaua mirosea 
de departe. Libertatea îi atrăgea pe oameni şi cu toţii tr㬠
iau în bună înţelegere. Legenda spune că Ţara Românească 
era vizitată des de Dumnezeu care împreună cu Sfântul 
Petru colindau satele, erau poftiţi în casele gospodarilor şi 
se bucurau eă numai aici în această parte a lumii auzeau 
între doi oameni care se întâlneau cuvintele „DOAMNE, 
AJUTĂ!“ în loc de bună ziua, atât la întâlnire, cât şi la 
despărţire 

Dictatura regală a distrus libertatea şi a înfiinţat pen¬ 
tru prima data la noi lagărele pentru deţinuţii politici, care 
aveau vina de a gândi altfel decât regele şi camarila lui, care 
conduceau ţara şi nu se mulţumeau numai s-o fure de toate 
bogăţiile ei, dar îi şi batjocoreau, chinuindu-i pe românii 
adevăraţi şi pe familile lor. 

Dar o dată cu venirea bolşevismului, adus de tancurile 
sovietice, a început cea mai cumplită dictatură, a comunis¬ 
mului. Care, atât cât a putut supravieţui, a omorât în jur 
de 60 de milioane de oameni, în lumea întreagă. Holocaustul 
comunist nu are egal în lume şi totuşi se tace, este consi¬ 
derat un subiect „tabu“. După ce a avut loc „procesul nazis¬ 
mului la Nuerenberg“, ar fi trebuit să se realizeze „proce¬ 
sul comunismului 41 , cerut de toate popoarele care au sufe¬ 
rit zeci de ani teroarea comunistă, dar conducerile statelor 
nu vor să-l aprobe pentru că cine ştie ce ar mai ieşi la iveala. 

în anii următori revoluţiei bolşevice (1917), din Rusia 
au fugit milioane de oameni. Mulţi au căutat scăparea în 
România. Atunci guvernul a întărit graniţa de la Nistru cu 
soldaţi. Printre ofiţeri a fost şi Gib Mihăescu, care cu această 
ocazie a scris frumosul roman „Rusoaica 44 . Dar cea mai reală 
descriere a vieţii din „raiul 44 bolşevic o face poetul şi 


54 


16RUHR6, Dft 

U1THR6, NU] 


romancierul dr. Vasile Voiculescu în nuvela „Sacul de cartofi 44 , 
în care un tânăr evreu Iţic fuge în Rusia sovietică pentru a 
cunoaşte comunismul la el acasă şi se întoarce după doi ani 
în România sătul şi înfrânt de ticăloşia pe care a găsit-o acolo. 


* 


M-am născut în comuna lam dc lângă Oraviţa, foarte 
aproape de Iugoslavia. Eram patru băieţi în familie şi părinţii 
erau fericiţi că au băieţi voinici, care să-i poată ajuta la 
gospodărie, pentru că tata lucra la GFR şi avea un salariu 
mic cu care nu putea face faţă nevoilor familiei. De aceea 
eu şi fratele meu mai mare ne străduiam la şcoală să fim 
bursieri, iar în vacanţe ajutam la muncile câmpului şi în 
gospodărie. De mic mi-a plăcut mecanica şi am făcut şcoala 
de mecanică fină, fiind repartizat la absolvire la o fabrică 
de ciorapi, unde erau maşini noi germane care cereau o 
deosebită pricepere. Deşi îmi plăcea munca, a trebuit să 
plec în armată pentru că împlinisem vârsta. In armată am 
văzut alte aspecte ale acestui regim de teroare comunistă, 
unde libertatea de exprimare nu există. Nu puteai să zici 
nimic, se umpluseiă închisorile cu cei care nu erau de acord 
cu minciunile şi lipsurile în alimentaţie. Intr-o seară, în dor¬ 
mitor, a avut loc o discuţie între camarazi, iar unul dintre 
soldaţi a spus: 

— Ce tot vorbesc unii de îmbunătăţirea vieţii, la noi 
acasă şi în tot satul până la venirea comunismului aveam 
de toate în gospodărie! Acum de când cu colhozul nu mai 
a vem nimic. 

De a doua zi acest soldat a fost chemat la biroul com¬ 
paniei şi a dispărut, nu l-am mai văzut niciodată. 


55 — 




JEAN SUCIU BUCHiU 


în armată am lucrat un timp şi pe camion. Şoferia 
mi-a ajutat mai târziu, în America. 

Gând m-am întors acasă, am cunoscut viaţa grea şi 
fără nici un orizont, pentru că nici unul din familie nu făcea 
politică. Nu am intrat în partidul minciunii. Toţi cunoscuţii 
care intraseră în Partidul Comunist numai pentru a par¬ 
veni erau toate lichelele comunei şi ale oraşului. Am con¬ 
statat că salariul nu-ţi ajuta să poţi întemeia o familie. Pe 
de altă parte, părinţii aşteptau un ajutor. Cunoşteam familii 
care aveau băieţi, ca mine, şi care fugiseră în Occident, unde 
reuşiseră să se descurce şi să-şi ajute familiile din ţară. Atunci, 
deodată, m-am gândit şi mi-am zis: „Ce, eu nu sunt în stare 
să mă aranjez în altă ţară? Am curajul necesar să fug, nu-mi 
este frică şi nu mă dau înapoi de la orice muncă, mai ales 
când este plătită, nu batjocorită, ca la noi.“ 

Peste câteva zile am vorbit cu fratele meu mai mare 
şi i-am spus: 

— Ionică, tu vezi ce greu o ducem, muncim cu toţii 
şi nu suntem în stare să facem faţă nevoilor vieţii. Eu vreau 
să plec în străinătate. Ce părere ai, vii şi tu cu mine, fiind 
doi ne va fi mai uşor să răzbim, să muncim să facem bani 
şi să-i ajutăm pe bătrâni? 

— Nu ştiu, măi Pavele, aş vrea să plec şi eu cu tine, 
dar îmi vine greu să mă despart de Lenuţa şi de copil. Tu 
eşti singur, nu ai obligaţiile unui om căsătorit. 

— Da, dar nu după mult timp vei putea să-ţi aduci 
soţia şi copilul, iar împreună veţi avea o viaţă fericită. Şi, 
pentru că vreau să batem fierul cât este cald, eu trec, chiar 
azi la sârbi şi pentru că nu am bani te rog să vii tu la vărul 
nostru Sima, din satul Suşca, să-mi aduci bani, dinari, ştii 
tu de unde şi cât, tu treci uşor de frontieră cu paşaportul. 


56 — 


ieRTfiRe, OR 
UlTflRe, Nil! 


După această discuţie am plecat, aşa cum m-aş fi dus 
la plimbare, pentru că făcusem de mai multe ori repetiţie 
şi drumul, paza frontierei, cunoşteam totul ca-n palmă. 

Când am ajuns la sârbi, am văzut că porumbul lor era 
mult mai înalt ca la noi în ţară. Am ajuns la locul indicat 
şi după câteva ore a apărut cu banii Ionică şi discutând nu 
ne-am dat seama că nu se mai poate întoarce în ţară. Tre¬ 
cuse timpul prevăzut în paşaportul lui. Ne-am dus la vărul 
nostru, care speram să ne ducă până la graniţa cu Austria, 
dar nu l-am găsit acasă. întrebând prin vecini ce este cu 
el, ne-au spus că a intrat într-o încurcătură cu o femeie mări¬ 
tată şi este intr-un mare necaz. L-au prins, l-au bătut de l-au 
băgat în spital. Astfel am rămas numai noi doi şi cu mare 
greutate am reuşit să ajungem la Belgrad. De acolo am luat 
trenul spre graniţa cu Austria, unde doream să ajungem. 

Ne-am dat jos din tren la Maribor, oraşul de graniţă din¬ 
tre Iugoslavia şi Austria. Aici, ca mulţi naivi, am crezut că 
putem merge prin oraş fără frică, uitând că n-avem acte. Şi, 
când ne era lumea mai dragă şi mergeam fără grijă pe stradă, 
vedem că apar în capul străzii doi poliţişti. Ne dăm seama că, 
dacă ne legitimează, nu avem nici un act, ne vor aresta şi ne 
vor trimite la Belgrad. Acolo ne vor băga la închisoare, de unde 
mulţi au fost trimişi în România şi atunci, bineînţeles vom primi 
multă bătaie de la grăniceri, pe lângă judecarea pentru tre¬ 
cerea frauduloasă a frontierei. Puteam primi condamnări între 
doi şi cinci ani de închisoare. Şi, în timp ce nă retrăgeam către 
cealaltă parte a străzii cu privirea în pământ, ne rugam lui 
Dumnezeu ca la ultima speranţă de salvare, murmurând: 

— Doamne-Dumnezeule! Tu, care eşti atât de bun 
ajută-ne şi în momentul acesta, trimite un înger din cer 
să ne salveze, pentru că altfel suntem pierduţi! 


— 57 



JEÂN SUCIU BUCHIU 


Deodată auzim o voce, care parcă ne striga ceva şi 
când ridicăm ochii vedem în faţa noastră o femeie care ne 
făcea semne să mergem către ea şi, ajungând aproape de 
noi, ne-a spus: 

— Bine aţi venit, copii mei, vă aşteptam! 

Iar întorcându-se către poliţişti, le zise: 

— Nu este nici o problemă, vin la mine! 

Poliţiştii au salutat şi s-au întos, iar apoi au plecat. 

Această femeie ne-a luat la ea acasă şi, după ce ne-a 
ospătat, ne-a arătat drumul spre graniţă şi ne-a explicat cum 
să mergem numai prin locuri ferite. I-am mulţumit şi am 
sărutat mâna acestui „înger salvator 1 ', pentru care ne rugăm 
să fie sănătoasă toată viaţa. 

Am plecat pe înserat prin porumbiştile înalte şi printr-o 
pădure, unde ne-am şi odihnit câteva ore. Ziua am ajuns 
la marginea unui oraş şi, când am văzut curăţenia străzilor, 
ordinea caselor, parcă simţind aerul de libertate, am zis: 

— Ioane, suntem în Austria, totul este altfel aici, am 
scăpat din „raiul bolşevic". Acum, băiatule, să ne rugăm: 
„Mulţumim Ţie, Doamne-Dumnezeule!“ Multă sănătate să- 
i dea bunul Dumnezeu mătuşei Maria din Maribor, care ne- 
a salvat. 

De bucurie ne-am îmbrăţişat. 










CAPITOLUL AL Il-Iea 


O parte din suferinţele 
unei generaţii (de legionari) 


1. „CEA MAI TRISTĂ ZI DE TOAMNĂ“ 

(Uciderea prin strangulare a lui Corneliu Zelea 
Codreanu, Căpitanul mişcării legionare, împreună 
cu încă 13 legionari - Nicadorii şi Decemvirii) 


Motto: 

„încă-o toamnă, încă-o moarte, încă, 
frunze, flori uscate, tremurând; 
numai tace în liniştea adâncă 
răzvrătit, amarul unui gând." 

Sergiu Măndinescu 


Această povestire o închin memoriei bunicului meu 
Anastase Buchiu. 

întotdeauna venirea toamnei, cu ploi şi vânturi reci, 
cu copacii desfrunziţi, cu dispariţia florilor, îmi aşternea 
în suflet o tristeţe de multe ori neînţeleasă, până la căderea 
primei zăpezi, când natura îşi îmbracă haina nouă şi albă. 


— 60 — 


îeRTHRe, Dh 
IUTHR6, NU’ 

în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1938 eram la şcoală 
şi din clasa liceului se vedea prin ferestrele mari cum ploaia 
batea cu putere în geamuri. O stare sufletească deosebită 
parcă îmi strângea inima. Undeva se întâmplase o nenoro¬ 
cire cuiva drag, simţeam cum o greutate mă apăsa, cu o pute¬ 
re copleşitoare. în timpul orelor nu mă puteam concentra 
la profesori şi la lecţiile lor pe care le-am îndrăgit întotdeauna, 
pentru că Liceul „Titu Maiorescu" a avut aproape în per¬ 
manenţă cei mai buni profesori din Capitală, adevăraţi apos¬ 
toli ai neamului. Nu-mi puteam menţine atenţia încordată. 
Gândul zbura spre cei arestaţi, spre Căpitan, spre cei care 
sufereau de foame, de frig, schingiuiţi între zidurile reci ale 
temniţelor. Mă forţam să mă adun şi să fiu atent la lecţii, 
dar nu reuşeam. Mă găseam la ora preferată, de istorie, eu 
minunatul profesor Gheorghe Lazăr, dar gândul meu era 
departe. Pentru o clipă am închis ochii şi mi-a apărut în faţă 
chipul luminos al Căpitanului, care dispare, şi un nor negru 
i-a luat locul. Când, deodată, îmi aud numele strigat şi coleg¬ 
ul de bancă, bunul Saporta Fernando, îmi şopteşte: 

— Jenică, te cheamă domnul profesor la catedra! 

Mă ridic, îmi revin şi mă duc la catedră, unde dom¬ 
nul profesor îmi şopteşte: 

— Măi băiatule, ce este cu tine? Te-am observat, te 
niţi pe geam şi oftezi. Fii atent, trăim vremuri grele, tre¬ 
buie să te fereşti pentru eă pe zi ce trece prigoana este mai 

cumplită! 

Apoi, cu voce tare: 

— Tfe rog să fii atent la lecţie, ora viitoare te voi asculta! 

în recreaţie nu aveam nici un chef de distracţie ca 
altădată. în curtea mare a liceului, sub îndrumarea profe¬ 
sorului de sport Ion Gheorghiu, amenajasem terenuri de 


— 61 — 




JEAN SUCIU BUCHSU 

fotbal, de volei, de baschet, pistă de alergări şi groapă de 
sărituri, unde făceam de obicei in pauză un set ia plasă întinsă. 
Colegii strigau la mine: 

— Hai, Jenică, să te joci cu noi, avem timp, este 
recreaţia mare! 

— Nu, nu pot, nu mă simt bine, cred că am răcit. 

Stăteam pe o bancă şi în continuare mă gândeam la 
cei în suferinţă, când o mână mă bate pe umăr, mă uit şi-l 
văd pe Dan, şeful Frăţiei de Cruce, care-mi şopteşte: 

_ După scoală ne vedem cu toţii în parc. 

La terminarea orelor, ne-am întâlnit în parcul de lângă 
liceu cei şase fraţi de cruce. Dan ne spune: 

— Diseară la ora şapte la mine acasă, în acelaşi loc, 
aranjaţi-vă sosirea ca de obicei, la trei minute unul de 
celălalt, suntem în aşteptarea unor veşti foarte importante. 
Tbţi stăm cape jăratic, arestările continuă şi s-au făcut unele 
abateri de la liniştea ordonată. Trebuie să recunoaştem că 
avem o teamă, o piatră pe suflet, să nu i se întâmple ceva 
Căpitanului, care este în mâinile celor care îl duşmănesc 
şi îi doresc moartea. în primul rând regele Carol al II-lea 
şi urmează primul ministru Armând Călinescu cu toată 
camarila. 

Ne-am potrivit ceasurile şi am plecat. Când am ajuns 
acasă şi am deschis uşa, am auzit vocea mamei: 

Jenică, spală-te pe mâini şi treci la masă, a venit şi 

tata. 

După masă tata m-a întrebat ca de obicei dacă m-a 
ascultat la vreo materie şi a adăugat: 

— Dacă mai ieşi şi te duci undeva, să te întorci 
devreme, pentru că astăzi este Sfântul Andrei şi este ziua 
unchiului tău. 


16RTF1R6, DR 

UlTTlRe, Nil! 

Mi-am făcut la repezeală lecţiile şi am fugit la tram¬ 
vai, pentru a ajunge la timp la Dan acasă. 


Cu liftul de serviciu am urcat la ultimul etaj, unde Dan 
avea o garsonieră separată de apartamentul familiei. Am 
intrat în cameră, unde era un pat, un birou, patru scaune 
şi o bibliotecă plină de cărţi. Am sosit ultimul, băieţii erau 
aşezaţi pe pat şi pe scaune şi, ca niciodată, nu vorbeau. Era 
o linişte mormântală, de rău-augur, care pusese stăpânire 
pe noi. La celelalte întâlniri, Dan şi Mircea, care erau cei 
mai buni matematicieni din liceu, rezolvau probleme mai 
dificile de algebră pentru noi ceilalţi. După care, drept mulţu¬ 
mire, eu le recitam o poezie de Eminescu sau Coşbuc, iar 
Buti Stănescu ne citea dintr-o revistă franţuzească. 

După câteva minute, Dan rupse tăcerea şi zise: 

— L-am lăsat pe Nicu, fratele meu, să asculte ştirile 
la radio şi să vină să ne spună tot ce s-a comunicat. 

Deodată auzim bătăi în uşă. Dan întreabă: 

— Cine e? 

— Eu, Nicu, se auzi o voce răguşită. 

Dan deschise uşa şi Nicu intră' cu lacrimi în ochi şi 
aproape fără glas, spuse: 

— L-au omorât, l-au omorât bandiţii pe Căpitan!... 

Toţi am izbucnit în lacrimi şi eu am strigat: 

— Nu, nu se poate să se întâmple asa ceva, este peste 
putinţă să credem că a dispărut Căpitanul! Aşa vor duşmanii 
să ne pierdem speranţa într-o lume mai bun şi dreaptă. 

— Unde eşti, Tu, Doamne, de ai lăsat să fie omorât 
c el mai credincios fiu al Tău din ţara asta? strigă Mihai. 


62 — 


— 63 — 



JEÂN SUCIU BUCHIU 


Iar Buti, căzând cu capul pe pernă şi cu ochii în lacrimi, 
spuse: 

— O ţară întreagă îl iubea, toţi românii îl aşteptau 
ca pe un izbăvitor. Doborându-1 înseamnă că sunt prea mari 
şi puternice forţele răului la noi în România şi au sprijin 
din exterior sau ordin. 

— La radio când au anunţat, nu au dat nici o expli¬ 
caţie? a întrebat Dan care şi-a revenit primul şi şi-a şters 
lacrimile. 

— Ba da, au spus că atunci când erau transferaţi de 
la închisoarea Râmnicu-Sărat la închisoarea Jilava, Căpi¬ 
tanul împreună cu alţi 13 legionari au încercat să evadeze 
şi au fost împuşcaţi. 

— Ce minciună mârşavă! am strigat cu toţii. 

Peste noi toţi se aşternuse o linişte tristă. Ne-am şters 
lacrimile şi am rămas cu privirile pierdute. Tot Dan rupse 
tăcerea spunând: 

— Această crimă nu are egal într-o Europă civilizată, 
la mijlocul secolului al XX-lea. Ticălosul de rege Carol al II-lea 
i-a dat ordin lui Armând Călineseu, primul ministru, să-l ucidă 
pe Cornelia Zelea Codreanu şi acesta a transmis mai departe 
ordinul regelui spre executare şefului Jandarmeriei, genera¬ 
lul Bengliu,. Dar se naşte întrebarea cum de a avut curajul 
să dea un asemenea ordin când ştim că acest rege nu este 
prost, ci fricos. în timpul primului război mondial, când era 
prinţ moştenitor şi colonel al unui regiment, a dezertat şi a 
fugit la Odessa unde s-a căsătorit cu Zizi Lambrino. Ce apobări 
şi ce îndemnuri a avut acest criminal de rege ca să îndrăz¬ 
nească să-l omoare pe Comeliu Zelea Codreanu, Căpitanul 
Mişcării Legionare? în această lună, noiembrie, Carol al II-lea 
a fost la Paris şi la Londra unde cu siguranţă cercurile financiare, 


64 — 


I6RTHR6, Dk 

Ut TORC, NU? 

duşmanii naţionalismului românesc, au aprobat tot ce făcuse 
până atunci şi l-au încurajat să continue cu decapitarea puter¬ 
nicului naţionalism românesc, care nu este altul decât 
Mişcarea Legionară. Dar Europa la această oră este dominată 
nu de Paris sau Londra, ci de Berlin. Regele neîncoronat al 
Europei este Hitler, conducătorul Germaniei naziste, care are 
cea mai puternică armată şi de care se tem toţi. Ultima escală 
a regelui Carol al II-lea a fost la Berecktesgaden la Hitler, cu 
care a luat masa şi au avut o lungă conversaţie, în care Hitler 
a spus că pe el îl interesează petrolul şi grâul românesc. Regele 
servil i-a răspuns că-i pune totul la dispoziţie. Hitler a adău¬ 
gat că EL NU SE BAGĂ ÎN TREBURILE INTERNE ALE 
ROMÂNIEI. Cu alte cuvinte, nu mă interesează ce faci cu 
Mişcarea Legionară şi cu Codreanu. Pentru că dacă ar fi spus: 
„Rege, să nu te atingi de Codreanu! “ acest rege fricos nu ar 
fi avut curajul să-l omoare pe Căpitan. 

Atunci Buti şi-a şters lacrimile zicând: 

— E clar că, numai la consimţământul tacit a lui 
Hitler, Căpitanul a fost omorât. Să îndrăznească cineva să 
mai spună: „Codreanu a fost omul nemţilor." în concluzie, 
putem spune că atât nazismul, cât şi comunismul sunt 
duşmanii celor care-şi iubesc ţara şi neamul şi vor să fie 
liberi şi independenţi. 

Mircea, care tăcuse tot timpul, zise: 

— înainte de a fi arestat şi condamnat, Căpitanul, 
care era un vizionar, ştia că se va dezlănţui o prigoană 
cumplită. Pentru că-şi iubea oamenii cu care lucra, în numai 
zece ani reuşise să facă din Mişcarea Legionară o forţă care 
s e impusese pe plan spiritual şi politic, fiind admirată de 
românii buni şi urâtă numai de eei care nu iubeau cinstea, 
aderârul şi dreptatea. Gândurile îl chinuiau, nu ştia cum 


— 65 






JEÂN SUCIU BUCHIU 


să facă să-i salveze pe legionarii din închisori şi pentru aceas¬ 
ta a dat încontinuu circulare pentru linişte şi nici un fel 
de activitate şi mai ales nici un fel de acţiuni de provocare, 
pentru că Armând Gălinescu atât aştepta, ca împreună cu 
madam Elena Lupescu Wolf, să-l convingă pe regele Garol 
că şeful nostru Codreanu trebuie omorât neapărat. Din 
păcate, şi marele istoric Nicolae Iorga, care fusese câştigat 
de rege prin decoraţii şi titlul de consilier regal, dăduse 
exemplu! canadian că numai împuşcarea şefului haitei de 
lupi îi împrăştie pe ceilalţi. Aşa că peste sfaturi şi aprobări 
din apus şi din ţară, s-au adăugat şi cele trei atentate din 
luna noiembrie 1938. O bombă explodează la sinagoga din 
Alba-Iulia, la o fabrică de cherestea din Bucovina are loc 
un incendiu şi se încheie cu atentatul de la Teatrul Evreiesc 
din Timişoara. Toate acestea erau în fond nişte nimicuri, 
care nu s-au soldat cu victime sau pagube importante, dar 
parcă au fost făcute de duşmanii Mişcării Legionare, ca la 
momentul potrivit să-i dea apă la moară lui Armând 
Gălinescu, contribuind la uciderea Căpitanului. 

Dan se ridică, îi spune lui Nieu să se ducă şi să mai 
asculte comentarii la radio, iar nouă ne-a zis: 

De acum încolo, căutaţi să nu vorbiţi nimic despre 
cele întâmplate cu ceilalţi colegi, să căutaţi să ascultaţi şi 
să reţineţi veşti şi păreri, fără să le comentaţi. Pericolul este 
foarte mare, se urmăreşte distrugerea Mişcării Legionare 
prin omorârea tuturor legionarilor. Anulăm excursia pe 
munte în grup, iar întâlnirile noastre vor înceta pentru un 
timp. Vă voi anunţa eu când voi avea veşti importante să 
vă comunic. Plecaţi la fel, la trei minute unul de celălalt. 

Eu m-am ridicat primul, i-am îmbrăţişat pe fiecare şi 
le-am zis: 


— 66 — 


leummon 
mmm Nui 


— Mă grăbesc pentru că tata mi-a spus să vin repede 
acasă. 

Şi am plecat. 

Vroiam cât mai grabnic să fiu singur şi să pot plânge 
în voie. Când am ieşit din bloc, pe bulevardul Magheru, mă 
uitam la oamenii care treceau pe lângă mine şi unii intrau 
sau ieşeau din magazine şi din restaurante, ca şi cum nu 
s-ar fi întâmplat nimic. Aş fi dorit să-i văd pe toţi plângând 
moartea Căpitanului şi strigând: „Vrem dreptate, să fie 
pedepsiţi exemplar toţi ucigaşii lui Comeiiu Zelea Codreanu 
şi ai camarazilor lui!“ 

Totuşi parcă nu mai auzeam lumea râzând ca altădată, 
oamenii mergeau cu capul plecat, nu se ascundeau, dar nici 
nu vroiau să fie văzuţi la faţă, toţi aveau ceva pe suflet. Ce 
oare? Parcă nu vroiau să li se vadă neputinţa de a acţiona 
şi a opri răul pentru că era prea mare şi puternic şi se întin¬ 
dea ca o pecingine peste „ţara oamenilor buni“ şi vroia să- 
i schimbe. 

Am plecat pe jos prin ploaia măruntă, să mă liniştesc, 
am ajuns în Piaţa Victoriei şi am luat-o pe Şoseaua Kiseleff. 
Ploaia încetase, dar începuse un vânt care scutura frunzele 
castanilor. Simţind pe faţă picăturile de apă am murmurat: 

— Şi voi, dragii mei, îl plângeţi pe Căpitan... 

Când am intrat în curte, am văzut lumină în 
sufragerie şi în salon. Am păşit pe culoar în vârful picioarelor 
Şi, văzându-le pe mama şi pe tanti Diţa în salon, m-am dus 
la dânsele, neavând curajul să dau ochii cu tata deoarece 
întârziasem. Când m-au văzut, amândouă m-au îmbrăţişat 
plângând şi spunând: 

— Lasă, băiatul nostru, că Dumnezeu vede şi nu lasă 
nimic nepedepsit! Am auzit cu toţii la radio ce crimă s-a 


67 



JEAN SUCIU BUCHIU 


făcut, du-te în camera ta, îţi aducem acolo să mănânci pen¬ 
tru că în sufragerie tata şi nenea Andrei nu vor să-i vedem 
plângând. 

M-am trântit în pat, dar nu puteam să adorm. Căutam 
să închid ochii, dar îmi apărea în faţă chipul frumos al Căpi¬ 
tanului, plin de sânge, dar cu mâna ridicată şi palma spre 
noi, parcă vroia să ne spună ceva şi să ne oprească de la anu¬ 
mite lucruri, poate de la răzbunarea care era atunci în minţile 
tuturor. 

Uşa se deschide şi-î văd pe tata că intră, mă sărută 
pe frunte, mă mângâie pe păr, se aşază pe pat lângă mine 
şi-mi spune: 

— Dragul tatii, l-au omorât pe cel mai bun om din 
această parte a lumii, pe vizionarul în jurul căruia s-au strâns 
multe din valorile cinstite ale neamului românesc. Dar, cu 
cât binele şi frumosul se ridică spre culmi mai înalte, cu 
atât răul şi urâtul luptă mai cu putere şi din păcate reuşesc, 
pentru că prostia şi lăcomia sunt mai puternice decât 
inteligenţa şi modestia. Ceea ce vreau în mod special să- 
ţi spun despre datoria generaţiei voastre faţă de memoria 
şi testamentul lui Corneliu Zelea Codreanu este să căutaţi 
să-i realizaţi idealurile şi visurile, iar aceasta o puteţi face 
numai prin însuşirea temeinică a tuturor valorilor create 
de oameni în ştiinţă, literatură şi artă. Numai după ce veţi 
ajunge şi voi ingineri, doctori, profesori sau oameni de ştiin¬ 
ţă cu o valoare recunoscută, numai atunci să spuneţi că 
tot ceea ce vreţi să realizaţi este ca munca voastră să fie 
făcută pentru ajutorarea şi ridicarea Neamului Românesc 
pe cele mai înalte trepte de cultură şi civilizaţie şi toate 
să fie făcute aşa cum ne-a învăţat Corneliu Zelea Codreanu, 
Căpitanul nostru, în litera pildelor şi învăţăturilor lăsate 


— 68 — 


leRtHRe.DA 
UlTTfRe, NU! 


de Iisus Hristos. Aceasta să fie „răzbunarea* 1 voastră, şi nu 
alta! Pentru că, dacă unii se gândesc la „răzbunarea cu pis- 
tolul“, ei vor face cel mai mare rău Mişcării Legionare. 
Jenică, să ţii minte că toate cele ce ţi le-am spus au o mare 
valoare, pentru că ţi le spune nu tatăl tău, ci omul care şi- 
a pierdut tatăl de la varsta de 8 ani, tocmai datorită greşitei 
înţelegeri a răzbunării. Tatăl meu, după ce ne-a adus în 
Bucureşti pe mama, Maia (bunica) voastră, pe fratele meu 
lancu de 11 ani şi pe mine, şi-a luat puşca şi iataganul şi 
cu alţi prieteni a trecut din nou Dunărea, să se răzbune pe 
turcul care-i luase casa, pământul şi animalele. Este ade¬ 
vărat că s-a răzbunat, dar şi eu am rămas fără tată tot într- 
o zi tristă de toamnă. 


2. „TABĂRA" 

(O tabără legionară eu trei elevi de liceu în prigoană, la 
Padina din Bucegi, vara lui 1940) 


Motto: 

„Prin lacrimi punem pod genunii, 
din lacrimi înviem mereu, 
şi împletind din lacrimi funii 
ne priponim de Dumnezeu . 44 

„Lacrimi 44 , Radu Gyr 

Dedic această povestire prietenului meu, Costin Dacus 
Florescu, sculptor ; pictor ; poet, scriitor şi erou aviator, care 
a fost condamnat la 17 ani de închisoare . 

în ultima zi de şeoaiă a anului 1940 când era sărb㬠
toarea de sfârşit de an, la sfârşitul lunii iunie, ca întotdeauna 
mama era lângă mine. Dan, şeful Frăţiei de Cruce din liceu, 
vine şi îi sărută mâna mamei pe care o cunoştea, ca tot liceul 
de altfel, apoi se aşază lângă mine şi-mi şopteşte: 

— Te aştept în parc pe bancă, trebuie să discutăm 
mai multe probleme. 

—- Bine, voi veni imediat după terminarea serbării, 
am răspuns eu, gândindu-mă că a trecut destul de mult timp 
de când nu mă mai chemase. 

— 70 —* 


ICRtflRe, DR 
uraRe,NU> 


După ce s-a terminat festivitatea, discursul domnului 
director, cu împărţirea premiilor şi cu recitările din poeziile 
lui Mihai Eminescu, mi-am luat rămas-bun de lâ colegii de 
clasă cu promisiunea de a ne vedea la ştrand. I-am spus 
mamei că Dan vrea să-mi spună ceva şi apoi voi veni acasă. 
M-am dus în parc unde mă aştepta Dan. M-am aşezat lângă 
el pe bancă. După un moment de tăcere, i-am auzit spunând: 

— Dragă Jeane, au trecut peste noi lovituri cumplite, 
am plâns împreună la vestea uciderii Căpitanului nostru drag 
şi la nici un an acelaşi rege criminal cu camarila lui ne-au 
ucis toată elita legionară, peste 250 de oameni. In tot acest 
timp, prigoana a fost cumplită, de aceea nu te-am mai 
chemat nici pe tine, nici pe ceilalţi. Au fost prea mulţi morţi 
nevinovaţi. 

— Dane dragă, nu i-au ucis numai pe aceşti oameni 
minunaţi, pe care-i urmam fără să şovăim, dar o dată cu ei 
ne-au ucis şi visul şi ne-au luat speranţa într-o Românie 
strălucitoare. Eu, să-ţi spun sincer, nu mai am ochi pentru 
fraţii mei români, aş vrea să mă duc undeva în codru să nu 
mai văd pe nimeni, să mă bucur de frumuseţea naturii eare 
nu face rău nimănui şi a animalelor care sunt mai bune 
decât oamenii. 


— Jeane, gând la gând eu bucurie, vorba tatălui meu, 
eu sunt la fel de dărâmat şi nu mai am chef de nimic. Şi 
eu vreau să mă duc pe munte, mai am un prieten, linei, 
care gândeşte la fel ea noi şi ar vrea să meagă şi el. Aşa că, 
dacă eşti de acord, vom pleca toţi trei pe munte în excur¬ 
sie eu cortul şi ne vom instala undeva, la radina în apropiere 
de Peştera Ialomicioara, unde este şi un schit cu o biser¬ 
ică mică şi câţiva călugări bătrâni. Eu am mai fost acolo 
în trecere şi mi-a plăcut. Drumul va fi greu pentru că pe 


— 71 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


lângă rucsacul cu alimente vom duce pe rând şi cortul, care 
este greu. Aş vrea să stăm cam două săptămâni. Tu ai mai 
urcat în Bucegi, la Babele sau la Cruce? 

— Nu, eu nu am mai urcat niciodată pe munţi, pen¬ 
tru că ai mei m-au dus de mic copil la mare, la soare şi la 
nămol, dar de-abia aştept să merg, sunt de acord, chiar dacă 
nud cunosc pe Tinel. 

Am stabilit că peste două zile să ne vedem în Gara 
de Nord, pe peronul trenului care mergea la Sinaia, am fixat 

vi r\ru ti T*r\î rlA^tiTTl îmnrurivtir vî cirn r>] f±(\!AT 

UX VX AJLV W.X1X XXXX X/XCX vJ' X W-XXX ^/XWVCXW VtVCXUU.» 

Cum am ajuns acasă, le-am spus alor mei ce am de 
gând şi cu cine voi pleca la munte. Mama a fost de acord, 
pentru că-1 cunoştea pe Dan şi familia lui şi în al doilea rând, 
pentru că terminasem clasa a şaptea cu note bune la toate 
materiile. 

La gară, fratele lui Dan l-a ajutat să care cortul. L-am 
cunoscut pe Tinel, care era un tânăr foarte finuţ şi care vroia 
să se facă ofiţer aviator. 

In compartiment am avut norocul să fim singuri şi 
să putem vorbi deschis. Dan, al cărui tată avea relaţii în 
lumea miniştrilor, ne spune: 

— Se vorbeşte de o destindere, au fost cooptaţi unul 
sau doi legionari ca miniştri în guvernul Tătărescu şi se mai 
aşteaptă să intre în guvern şi unul venit din Germania. 

—- Oricât aş vrea eu, nu pot să înţeleg cum de accep¬ 
tă foştii legionari ai lui Godreanu să facă parte dintr-un 
guvern pe care-1 conduce tot regele, cel care i-a omorât pe 
Căpitan şi elita legionară. Se ştie, Căpitanul a refuzat 
preşedinţia guvernului, propusă de regele Carol al ILlea, 
atunci când avea toată elita legionară cu el. De ce o fac cei 
de acum? Vor spune că pentru Legiune, dar nu ştii dacă 


72 — 


teRTHRe, DPI 


nu o fac pentru ei, să aibă un portofoliu într-un minister. 
(Boala unor politicieni români ca în „Scrisoarea pierdută“ 
a lui Caragiale.) Mie nu-mi place ce se aude. 

— Ai dreptate, Jeanc, nici mie nu-mi place ciulamaua 
asta care sună fals. Acum, când vede că se împute situaţia 
politică în Europa, criminalul de rege vrea să scoată cas¬ 
tanele din foc cu mâna altuia, şi proştii muşcă momeala. 

— Mare este micimea de caracter a unor oameni! Unii 
îşi vând conştiinţa pentru o tinichea de decoraţie şi pen¬ 
tru o denumire pompoasă, ca marele istoric Nicolae lorga, 
pe care l-a câştigat regele Carol al II-lea cu decoraţii şi 
numirea sa în funcţia de consilier regal. Marele romancier 
Mihail Sadoveanu era subjugat de un curcan zilnic şi o 
damigeană de vin, plus preşedinte şi alte denumiri atrăg㬠
toare. Oamenii de caracter au fost puţini, îi poţi număra 
pe degete, cum au fost: Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, 
Tudor Vladimirescu, Alexandru loan Caza, Minai Emines- 
eu, familia Brătieniîor, Ionel Moţa şi Vasile Marin, Corneliu 
Zelea Godreanu, preotul profesor Stăniloaie şi alţii. 

— Aveţi dreptate amândoi, dar acum să mâncăm câte 
un sandviş, pentru că în curând ajungem la Sinaia şi începe 
urcuşul greu. Eu voi duce la început cortul, apoi Tinel şi 
la urmă Jean, care trebuie să ia o piatră în gură, pentru că 
urcă pentru prima oară pe munte. 


Toate bune şi frumoase: natura cu brazi falnici şi 
râuleţul care sclipea din stâncă în stâncă, până ce am simţit, 
după o oră de dus cortul în spate, că-mi vine să-l arunc în 
prăpastie. Era greu şi eu nu eram obişnuit, dar mi-am spus 
că nu pot să mă fac de râs şi că trebuie să-mi dovedesc băr¬ 
băţia. Dacă ei au putut să-l ducă, trebuie să pot şi eu. Am 
ajuns cu bine la Padina, după ce am trecut pe lângă cabana 


73 


JEÂN SUCIU BUCHIU 


Babele, fără să ne oprim, aşa ne fusese convenţia. Imediat 
ne-am apucat de treabă, am montat cortul şi am adunat crengi 
de brad pentru saltea. Dan a făcut focul, pentru că imediat 
s-a făcut seară şi ne-a dat câte un ceai cu pâine cu unt, brânză 
şi salam, după care ne-am culcat şi am dormit tun. Eram 
foarte obosiţi. Dimineaţă, Dan ne-a sculat şi ne-a spus: 

— Să mergem jos la râu şi să ne spălăm cu apă rece, 
iar la întoarcere să cântăm „Sfânta tinereţe legionară' 1 . 

După masa de dimineaţă, Dan a scos din rucsac trei 
cuţite şi o mică toporişcă, zicând: 

— Vom face o cruce din lemn pe care vom atârna 
portretul Căpitanului, (fotografie pe care tot el a adus-o), 
şi după aceea vom ţine şedinţa legionară. 

Am montat crucea pe o latură a cortului şi acolo, cu 
braţele ridicate, am strigat „Prezent!" pentru toţi legionarii 
noştri dragi ucişi mişeleşte. Din ochi ne picurau lacrimi,, 
luminând chipurile tinere, în amurgul care arunca ultimele 
raze peste brazii pădurii veşnice. 

în fiecare zi am ţinut şedinţa legionară, cu cântece 
şi evocarea momentelor mari din viaţa Mişcării Legionare 
şi a personalităţilor care au dus în toate colţurile ţării duhul 
Căpitanului şi trăirea legionară în cuiburi şi tabere legio¬ 
nare, când s-au construit poduri, drumuri, cămine cultu¬ 
rale, cămine de studenţi, biserici, cabane în munţi (pe Rarău 
pentru bolnavi) şi diguri la staţiunea Carmen Silva de la 
Marea Neagră, muncind luni de zile, sute de legionari a\ân- 
du i îp frunte pe Căpitan şi pe generalul Zizi Cantacuzino, 
erou din primul război mondial. 

în prima duminică am mers la biserică, am asistat la 
toată slujba, i-am cunoscut pe cei doi preoţi care slujeau 
şi ne-am împrietenit cu Damian călugărul, un bătrân drept 


— 74 — 


îeRtRRe, DH 
U1THR6, NU! 


ca bradul, cu o barbă albă mare, care ne-a invitat să locuim 
în căsuţa lui, pentru că se făcuse frig şi nu mai puteam 
dormi în cort. Ne-am mutat la părintele Damian, care avea 
mai multe paturi şi un cămin unde făcea foc cu lemne. Acolo 
ne era şi nouă cald. lărintele Damian ne-a făcut mămăligă 
la ceaun, cu brânză şi slănină prăjită, şi astfel am avut o 
masă bogată. 

A doua zi, Dan mi-a spus să merg la o stână din 
apropiere, să cumpăr caş, brânză sau ce voi găsi. M-am dus 
şi, când am intrat în curtea casei de la stână, au sărit la 
mine doi câini mari, albi, frumoşi, care au început să latre, 
de am crezut că mă sfâşie. A ieşit în uşa casei o femeie 
voinică, frumoasă, în costum naţional, care a strigat la câini, 
iar aceştia s-au potolit imediat. Mi-a dat o strachină mare 
plină cu brânză, dar nu mai ţin minte dacă mi-a luat bani 
pe ea. Mi-a mai dat apoi să beau o cană cu zer, care era 
foarte bun, după ce m-a întrebat curioasă de unde suntem 
şi ce căutam în creierii munţilor. 

în zilele următoare am făcut plimbări în împrejurimi 
şi în peşteră, unde am intrat cu făclii, pe care le cumpăram 
de la un alt călugăr. în peşteră am găsit o hrubă pe unde 
se intra pe brânci şi unde am continuat să ţinem şedinţe 
şi să cântăm. 

în ultima duminică, la intrarea în biserică, vedem 
două fete care ne făceau râzând semne cu mâna, iar, când 
au ajuns lângă noi, au sărit de gâtul lui Dan şi al lui Tinel. 
După slujbă am mers cu toţii, la noi, la părintele Damian, 
unde am luat masa îmbunătăţită cu slănină şi câmaţi aduşi 
de fete. După masă, fetele au plecat, pentru că locuiau la 
Poiana Ţapului şi nu vroiau să le prindă noaptea pe drum. 
Ele au devenit logodnicele lui Dan şi Tinel. 


— 75 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Gând am plecat şi noi, ne-am luat rămas-bun de la 
părintele Damian, i-am mulţumit şi i-am sărutat mâna. El 
ne-a strâns în braţe, ne-a mângâiat pe păr şi ne-a spus: 

— Copiii mei, mi-aţi făcut o mare bucurie în aceste 
câteva zile cât aţi stat aici. Am trăit şi eu ca odinioară, cum 
trăiam cu familia mea, pe care Dumnezeu a vrut s-o ia la 
Ei. Eu vă mulţumesc şi să fiţi foarte atenţi, că vin vremuri 
grele, războaie cu mulţi morţi. Să aveţi mare grijă, şi mai 
ales tu, Jean, vei avea mult de suferit, tu, Dane, vei pleca 
departe, iar tu, Tinele, vei zbura printre nori. V-am văzut 
pe fiecare în nopţile mele, când mă rog la Iisus Hristos şi 
El mă ajută împreună cu Maica Lui Sfântă să văd ce nu se 
vede şi să înţeleg ceea ce nu se înţelege. 

Am fost impresionaţi de marea dăruire creştină 
a părintelui Damian, care chiar avea o figură de sfânt 
când ne vorbea. Noi am mai stat două zile şi am mers 
la Babele şi la Cruce, după care am coborât drumul spre 
Poiana Ţapului, unde băieţii spuneau că rămân un timp la 
logodnice. 

Gând am ajuns la cascada Urlătoarea, ne-a prins o 
ploaie care ne-a udat până la piele. Când am ajuns în oraş, 
am intrat într-un restaurant, care la ora aceea era gol. Ne-am 
scos hainele ude şi le-am aşezat pe scaune în jurul sobei 
calde, să se usuce, şi am scos din rucsac cămăşi uscate şi 
le-am îmbrăcat. Un chelner, pe care-1 cunoştea Dan, nc-a 
fiert vin negru cu zahăr, scorţişoară, cuişoare şi boabe de 
piper, iar după ce am băut o cană mare nu am mai simţit 
răceala. Bineînţeles că am luat şi masa, pentru că ne era 
tare foame. 

Înainte de a ne despărţi, Dan mi-a spus: 


— 76 — 


î€RtflR6, DR 
UlTflRe, NU! 


— Jeane, eu voi pleca la studii în Germania, aşa că 
tu vei rămâne şeful Frăţiei de Cruce de la Liceul „Titu 
Maiorescu". Să te ajute Dumnezeu să ai vremuri bune, 
dar nu prea cred. Cine ştie dacă ne vom mai vedea 
vreodată? 

Şi aşa a fost, nu ne-am mai văzut niciodată. Aceasta 
a fost o tabără legionară de prigoană. Nu ştiu dacă au mai 
fost şi alte tabere în vara anului 1940, pentru că au urmat 
evenimentele din 3 septembrie, la care am luat parte, descriind 
întâmplările separat, în această carte. 

Peste mulţi ani, când eram cu fratele meu pe Calea 
Victoriei, în dreptul cofetăriei Capşa, un bărbat frumos se 
opreşte în faţa noastră, apoi se repede la fratele meu îl 
îmbrăţişează şi îi spune. 

— Floriane, ce bine îmi pare că te văd, nu ne-am văzut 
de ani de zile, de când tu erai sublocotenent şi ai venit la 
mine la şcoala de ofiţeri de aviaţie şi mi-ai adus o scrisoare 
şi un pachet de la Malvina, care acum este soţia mea! 

— Da, Tinele, ai dreptate au trecut anii peste noi, 
cu toate necazurile şi războiul. Să ţi-1 prezint pe fratele meu, 
Jean, care nu de mult a scăpat de la Aiud. 

Eu îi dau mâna, îi zâmbesc şi îi spun: 

— Dragă Tinele, nu ne-am văzut de mulţi ani, dar eu 
nu te-am uitat nici pe tine şi nici pe Dan cu care am fost 
la munte. 

— Măi, bată-te să te bată, tu eşti, măi băiatule, acum 
te recunosc! Să ştii cât m-am chinuit, ani de zile, să-mi 
amintesc cine era al treilea eu noi la munte. Nu aveam pe 
cine să întreb pentru că de Dan nu mai ştiu nimic. Mă bucur 
că eşti frate eu Florian, prietenul meu din aviaţie. 


— 77 — 




JEAN SUCSU BUCH1U 


— Tinele, despre Dan ştiu eă a fost în Germania la 
studii, apoi în Franţa, unde a terminat Facultatea de Gon- 
strueţii şi ar fi ajuns undeva prin America de Sud. 

La despărţire ne-am îmbrăţişat cu promsiunea de a 
ne revedea, ceea ce s-a şi întâmplat, la mesele pe care le 
organizau foştii aviatori români, la restaurantele Lido şi 
Progresul, unde mă lua şi pe mine fratele meu Fiorian. 


3. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE 44 
DE AUTOR 

PARTEA I 

(rrima arestare, manej, Malmaison, Văcăreşti, Jilava şi 
închidoarea de la Râmnicu-Maleea) 


Motto: 

„Misiunea Istoriei este de a explica trecutul pentru a 

înarma viitorul / 4 
Serban Milcoveanu 


uedic această povestire fratelui meu Fiorian Buchiu 
care a venit după mine prin toate închisorile C^căreşti, Jila¬ 
va, Aiud, Galda, Ciuguzel şi Canal Poarta Alba , 8 ani). 


Au trecut de la evenimentele ce vor fi povestite în cele 
trei părţi peste 60 de ani şi totuşi ele îmi apar în faţa ochilor 
parcă s-ar fi petrecut acum câteva zile, iar eroii şi locurile 
le văd aşa cum erau atunci şi, mai mult decât atât, ele nu 
ma lasă m pace. lâna nu le voi aşterne pe hârtie, nu-mi voi 
găsi liniştea, pentru că sunt toate întâmplări pe care mulţi 
nu numai că nu le cunosc, dar ştiu despre ele neadevăruri 
scrise şi repetate mereu. 


— 79 



JEAN SUCIU BUCHIIU 


Toate cele trei părţi sunt descrise aşa cum au fost, 
toate întâmplările sunt adevărate, toţi eroii au existat şi cei 
mai mulţi au numele lor adevărate, nimic nu este inventat. 

Era în seara de 22 ianuarie 1941. De-abia mă sculasem 
din pat după o lungă boală. Răcisem şi făcusem un păc㬠
tos dc lumbago, la care se adăugase şi o stare nervoasă, 
mă durea groaznic capul, nu mai puteam auzi nici un fel 
de zgomot, nu puteam asculta radioul, nici vorbărie multă. 
(Fuseserăm chemaţi fraţii dc cruce să mergem cu întreg 
convoiul de legionari sa conducem coşciugele cu osemintele 
Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor de la biserica 
Gorgani la Casa Verde, dar în Piaţa Victoriei, am stat mult 
timp. Nu am mai putut înainta şi era frig, burniţa, iar noi 
eram îmbrăcaţi numai în cămăşilei verzi. După câteva ore 
am fost trimişi acasă.) Cu toate îngrijirile mamei, am zăcut 
peste două săptămâni, lipsind de la şcoală (eram în clasa 
a opta - ultima la Liceul „Titu Maiorescu“). Noi locuiam 
atunci pe strada Clucerului nr. 15, din Parcul Delavrancea, 
de lângă Şoseaua Kiseleff, într-un cartier foarte liniştit, mai 
departe de centrul aglomerat şi zgomotos al Capitalei. După 
moartea bunicilor şi mutarea unchiului meu Aristide cu 
Lelia, soţia lui în Bucureştii Noi, la fabrica de şampanie 
Bazilescu, ne mutasem în casa mare, împreună cu unchiul 
Andrei şi mătuşa Diţa. Mama, \ăzându-mă atât de bolnav, 
îmi aranjase patul în ultima cameră, lângă baie. Era came¬ 
ra cea mai retrasă, în care nu se auzea nici un zgomot, nici 
o vorbă din casă. A venit şi ziua când m-am simtit mai bine 
şi mama m-a întrebat dacă pot să vin să mănânc în 
sufragerie, pentru că în timpul bolii mâncasem numai în 
pat. Imediat ce am intrat în sufragerie la masă, am auzit 
împuşcături afară, în oraş. Am fost surprins şi nedumerit 


80 — 


teRTnRe, d n 

mm Re, nu» 

şi, neînţelegând ce se întâmpla în oraş, am întrebat-o pe 
mama: 

— Ce este în oraş, mămico? De ce se trage, cine trage 
şi în cine? 

— Se aude că sunt mari neînţelegeri între generalul 
Ion Antonescu şi conducerea legionarilor, care au dus la 
manifestaţii de stradă şi apoi la împuşcături. Nu este bine 
ce se întâmplă, să se împuşte român pe român, aşa ceva 
nu s-a mai întâmplat. Lumea este înspăimântată, se spune 
că sunt morţi şi multă armată în oraş. Vecina de alături ne-a 
spus că umblă tancurile pe anumite străzi. Aici în cartierul 
nostru este linişte, dar am ieşit la poartă în stradă şi se aud 
împuşcăturile dinspre Piaţa Victoriei şi Parcul Bonaparte. 
Aşteptăm să vină George (tata) să ne spună ce este. Nici 
fratele tău Florian nu a venit acasă de câteva zile, este în 
cazarmă. (Fratele meu făcea armata la Aviaţie.) 

Mama şi mătuşa Diţa m-au întrebat: 

— Cum te simţi, Jenică, te mai doare spatele? Dar 
capul? Acum poţi merge? 

— Nu, nu mă mai doare spatele, nici capul. Pot să 
merg, am făcut şi mişcări de gimnastică uşoară. 

Mătuşă Diţa, sora mamei, îmi spune: 

A fost la noi un tânăr, ieri şi azi-dimineaţă, când tu 
dormeai. A spus că îl cheamă Vasile Pop. N-am vrut să te 
sculăm. A zis că eşti aşteptat la sediul FDC din Aleea Vulpache, 

Până atunci nu mai fusesem chemat niciodată şi nici 
nu cunoşteam pe nimeni acolo. îmi dădeam totuşi seama 
că s-a întâmplat ceva în oraş şi eram curios să ştiu ce este. 
După ce am mâncat, le-am spus mamei şi mătuşei: 

— Deşi nu sunt perfect refăcut, totuşi mă duc să văd 
de ce m-au căutat şi ce vor. 


— 81 — 





JEAN SUC IU BUCSmS 


Se auzeau împuşcăturile în continuare şi mama mi-a 
spus eu lacrimi în ochi: 

Jenică, stai acasă nu te duce nicăieri pentru că 
nu ştim ce este în oraş! S-ar putea să se lupte legionarii 
cu rmata şi nu este bine, mereu se trag focuri de armă şi 
nu am prea multe amănunte. Nu te duce pentru că am pre¬ 
simţirea că vei avea de suferit dacă pleci. Aşteaptă-i să vină, 
George sau Florian, ca să ne spună ce este în oraş. Sigur 
că ei ştiu mai multe ca noi şi, numai după ce vei cunoaşte 
adevărul, să te hotărăşti ce faci. 

— Mămieo, nu te supăra, dar trebuie să mă duc. Dacă 
m-au căutat şi mi-au lăsat vorbă că mă aşteaptă înseamnă 
că au nevoie de mine şi nu pot să mint că nu ştiu. 

Cred că erau şi curiozitatea şi un donquijotism tânăr. 
Nu a trecut însă mult timp şi mi-am dat seama că această 
neascultare a sfatului mamei mele a avut urmări foarte grave 
asupra viitorului vieţii mele, cât şi al multor tineri care ar 
fi putut da ţării şi neamului mai mult decât să se chinuiască 
între zidurile reci ale temniţelor, să-şi distrugă cariera prea 
de timpuriu. Am dat ochii cu ticăloşiile unora şi în acelaşi 
timp cu frumuseţea sufletească a altora. 

Le-am lăsat plângând pe mama şi pe tanti Diţa şi am 
plecat, cu lacrimi în suflet, dar crezând că nu mă dezmint 
de drumul ales. Am trecut Parcul Delavrancea, am ajuns 
la bufetul din Şoseaua Kiseîeff, am lăsat la stânga Statuia 
Aviatorilor de pe Şoseaua Jianu şi am ajuns pe Aleea 
Vulpache, unde era sediul FDC pe ţară. La toate mă uitam 
cu drag, pentru că era drumul meu timp de 8 ani spre liceu 
şi parcă presimţeam că mult timp nu am să-l mai văd. 

Pe tot drumul, rar am zărit oameni trecând grăbiţi 
spre casă, iar împuşcăturile se intensificau spre Calea 


82 




l6RTflRe,Dîl 

UraR€,NUl 

Dorobanţi şi în Piaţa Victoriei, unde se vedeau multe lumini. 
Am intrat într-un hol, unde erau mai multe scaune şi o masă 
într-un colt, pe care era un vas cu flori şi o scrumieră. Am 
văzut trei elevi de liceu, (toţi elevii de liceu din România 
erau îmbrăcaţi în uniformă kaki). Am dat mâna şi mi-au 
spus următorele: 

— Noi ne cunoaştem din tren. în toamnă am mers 
la Iaşi, la Serbarea Legiunii, şi eram în compartimentul al㬠
turat şi, dacă vă aduceţi aminte, aţi venit şi ne-aţi cerut să 
strângem ţoale pistoalele şi le-aţi luat spunâdu-ne că într-un 
compartiment s-au jucat de-a poliţiştii cu pistoalele şi a fost 
împuşcat un băiat, din joacă. Ne-aţi dat înapoi pistoalele 
abia când arn ajuns la Bucureşti. 

— Da, îmi aduc aminte şi mă întreb ce rost a avut 
dispoziţia să fim înarmaţi, când era România Legionară. De 
cine trebuia să ne apărăm şi, mai ales, că noi eram nişte 
copii neştiutori, după cum s-a şi văzut? 

Un alt tânăr, dar ceva mai mare ca noi, probabil student, 
a venit în hol dintr-o cameră alăturată şi m-a întrebat cum mă 
cheamă şi de la ce liceu sunt. După ce i-am spus, a zis: 

Aşteaptă aici, alături de camarazi, o să vă spunem ce 
avem dc făcut. 

Apoi a plecat în camera de alături. 

Se auzea un radio din camera cealaltă. Ţin minte ca 
acum cuvintele: „Generalul Dragalina vine cu armata spre 
Capitală pentru a-i ajuta pe legionarii asediaţi în sediile lor...“ 
Probabil că spunea mai multe (minciuni), dar a trecui multă 
vreme de atunci, dar repet, era seara de 22 ianuarie!941. 

Telefonul si vocile din celelalte camere se auzeau 
destul de clar. Acolo erau: Ilie Şmultea, şeful de atunci pe 
ţară al FDG-ului, Dumitru Tărăoiu, fostul şef, şi Decebal 


— 83 — 








JEAN SUC IU BUCHIU 


Andrei. într-un târziu (noi moţăiam pe scaune, cred că se 
apropia miezul nopţii), apar din camerele celelalte mai mulţi 
studenţi şi cei trei şefi enumeraţi mai sus. Unul din ei ne 
spune: 

— Trebuie să mergem în casa de peste drum, ca să 
ne apărăm sediul, pe care vor să ni-1 ia. 

Nu au spus nici de ce, nici de către cine. Casa de vizavi 
era un palat, pe urmă am aflat că era casa lui Malaxa. Gel 
mai mult m-a impresionat sala de teatru cu scenă şi stalul 
cu scaune, pe care nu mă aşteptam s-o văd într-o casă par¬ 
ticulară, mai ales că eu eram îndrăgostit de teatru. Camerele 
erau foarte curate şi frumos mobilate. Şefii ne-au aranjat 
câte doi, un student şi un elev, cu o armă de vânătoare şi 
câteva cartuşe, în câte o cameră la un geam care dădea în 
stradă. Gând am rămas singur cu studentul pe eare-1 chema 
Mihai Georgescu, nu m-am putut opri să nu-1 întreb: 

— Dumneata ai fost cu şefii şi trebuie să ştii cine o 
să ne atace şi cu ce. Eu nu ştiu nimic ce s-a întâmplat pen¬ 
tru că de aproape trei săptămâni am zăcut în pat cu un lum- 
bago păcătos. Nu am aflat nici de ce s-a tras cu puştile în 
oraş, nici cine a tras şi în cine. 

— Cred că armata. După cât am auzit şi eu au fost 
atacate Prefectura şi sediile legionare, probabil cu tancurile. 
Vor să-i scoată de acolo pe legionarii care doresc să-şi apere 
sediile. 

— Dar tu ce cartuşe ai în puşca asta de vânătoare cu 
două ţevi? Eu o cunosc pentru că unchii mei toţi sunt vân㬠
tori. Cartuşele de vânătoare au alice pentru prepeliţe sau 
pentru iepuri şi pot fi mai mari, pentru porci mistreţi sau 
urşi. Gu ele vreţi să tragem în tancuri? Nu crezi că este o 
copilărie? 


84 


mmm,on 

UlTftRe,NU! 


— Ba da, dar dispoziţiile se execută, nu se discută. 
Ilie Smultea care este şeful FDG-ului, execută ordinele 
Comandantului Horia Sima. 

— Dar nu crezi că disciplina, de care se face atâta 
caz, nu trebuie să fie prostie? De ce trebuie să ne luptăm 
eu armata? Nu este a noastră, românească? în 3-5 septem¬ 
brie anul trecut, când am făcut manifestaţiile în Piaţa 
Palatului, cerând abdicarea regelui Carol al II-lea, parcă văd 
cum era înconjurat palatul de armată, soldaţii înarmaţi cu 
puştile în spatele sacilor de nisip şi, din loc în loc, câte un 
post de mitralieră, cu un ofiţer în spate. Dacă generalul Ion 
Antonescu şi generalul Coroană, care erau alături de rege 
în palat, ar fi dat ordin să se tragă în noi, în manifestanţi, 
nu rămânea nici unul în viaţă (după cum era dorinţa 
regelui). Dar generalii amândoi au fost alături de noi, de 
manifestanţi, de legionari. Au refuzat să dea ordin să tragă 
armata în noi şi i-au cerut regelui să abdice, ceea ce s-a şi 
întâmplat. Se naşte acum întrebarea - de ce am devenit 
duşmani? După numai cinci luni de guvernare, generalul 
Antonescu a îmbrăcat până şi cămaşa verde, iar statul a fost 
denumit Naţional-Legionar, cu şef al guvernului şi conduc㬠
tor al statului generalul Ion Antonescu, iar viceprim-minis- 
tru Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare. lână aici 
toate bune şi la locul lor. Din păcate această căsnicie nu 
a durat nici şase luni, n-a avut lună de miere şi s-a trecut 
la divorţ. Se ştie că la un divorţ ambele părţile sunt vino¬ 
vate. Dar, în caz politic, o parte, dacă vrea să facă pe revo¬ 
luţionara şi se rezumă la manifestări cu lozinci, cântece şi 
răzmeriţă, fără un suport în masele populare, sau mai bine-zis 
un suport pe care l-a avut, dar nu a ştiut să-1 păstreze şi l-a 
pierdut prin comportament neserios, pistolari şi poliţie 


— 85 — 




JEAN SUCIU BUCHÎU 


legionara cu greşeli capitale, atunci greşeşte. Te întrebi ce 
scop are răzmeriţa, cu cine te lupţi? Cu armata ta română, 
cu fraţii tăi! Pentru ce nu are alături nici poporul, nici arma¬ 
ta şi nici măcar un scop nobil, rămâne unul meschin, con¬ 
trar preceptelor Căpitanului, care a spus: „Nu voi veni nicio¬ 
dată la putere prin violenţă, ci numai prin voinţa întregu¬ 
lui popor român. “ Iar de cealaltă parte, generalul Ion 
Antonescu are, pe lângă armată, şi opinia publică de partea 
sa, mai ales după împuşcarea fără judecată a celor închişi 
ia Jilava (care erau, ee-i drept, criminalii care au schingiuit 
şi omorât în timpul prigoanelor carliste, din Jandarmerie 
şi Siguranţă). Dar trebuiau judecaţi şi justiţia să decidă, 
să fie condamnaţi pentru nelegiuirile făcute, care erau toc¬ 
mai uciderea fără judecată şi fără condamnare. înseamnă 
că ai făcut şi tu aceleaşi ticăloşii ca aceia care au împuşcat 
legionari şi atunci înseamnă că eşti la fel ca ei, nu eşti mai 
bun. împuşcarea profesorilor Nicolae lorga şi Virgil 
Madgearu a fost o lovitură de trăsnet pentru întreg poporul 
român, care, cu toate slăbiciunile lui, îşi venerează 
oamenii de valoare. (Indiferent că mai târziu s-a aflat că 
aceia care i-au omorât pe cei doi profesori de renume mon¬ 
dial nu erau legionari, ci oameni în slujba Moscovei sau a 
altora. Pata a rămas pentru că era regim Naţional-Legionar. 
Un stat nu se răzbună, lasă justiţiei sarcina de a-i pedepsi 
pe vinovaţi.) Dar greşeala mare a lui Horia Sima a fost că 
nu i-a predat justiţiei pe cei opt criminali care au omorât 
doi bătrâni profesori, pentru că ancheta ar fi scos la iveală 
cine a fost în spatele lor, cine i-a îndemnat. Horia Sima i-a 
lăsat să plece (Aşa cum scrie în cartea lui intitulată „Era 
Libertăţii“, tipărită în 1986. La pagina 206 scrie că nu l-a 
predat nici măcar pe şeful echipei, pe Traian Boeru, aşa cum 


— 86 


l6RTTrtRe, DR 

mmm mi 


i-a cerut ministrul Justiţiei, Mihai Antonescu. La paginile 
217-218 Horia Sima spune: „Nu puteam preda camarazii 
mei justiţiei. “) Aceşti criminali erau camarazii lui? (Spune-mi 
cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti.) Nici măcar nu a 
văzut că există un pericol pentru ţară în vecinul de la răsărit, 
care de-abia aştepta să se întâmple o răzmeriţă ca să poată 
interveni prin ocuparea întregii ţări. Iar pe plan extern gene¬ 
ralul Antonescu a avut aprobarea conducerii germane, care 
avea soldaţi în România. Se pune întrebarea - cine ar fi 
câştigat din această încleştare între fraţi? E clar că numai 
comunismul rusesc, care atât aşteapta şi care poate şi-a 
băgat coada. Gând te erijezi în conducător trebuie să ai o 
viziune clară a situaţiei, nu se merge la întâmplare, numai 
de dragul şefiei, să sacrifici vieţi omeneşti, iar „Ideea 
Legionară 11 care fusese ridicată sus, prin jertfele a sute de 
martiri legionari şi mai ales a Căpitanului, s-o compromiţi, 
s-o batjocoreşti. începi să te îndoieşti de sănătatea minţii 
acelui om, pe post de conducător. 

— Dragul meu, ai dreptate, am primit oprobriul pu¬ 
blic după omorârea profesorilor Nicolae lorga şi Virgil 
Madgearu, dar ştii că profesorul Ion Godreanu, tatăl 
Căpitanului, i-a telefonat lui Horia Sima imediat ce a auzit 
de uciderea lui Nicolae lorga şi a lui Virgil Madgearu: 
„Ce-aţi făcut, măi nenorociţilor, nu l-aţi omorât pe lorga, 
aţi omorât Mişcarea Legionară! 11 Iar a doua zi, a sosit o 
echipă de pramatii din poliţia legionară, care manifestau 
şi vorbeau urât în faţa casei familiei profesorului Godreanu. 
Atunci vecinii i-au alungat cu pietre pe derbedei. 

Am rămas amândoi pe gânduri. Puşca alunecase de 
pe canapea pe covor, apoi i-am dat un picior şi s-a dus sub 
canapea. Afară se auzeau împuşcături din ce în ce mai 


— 87 



JEAN SUCIU BUCHIU 


aproape, în Parcul Bonaparte, care avea străzi cu nume de 
capitale de ţări ca Londra, Paris, Sofia etc. 

(N-am aflat decât peste ani, când m-am întors din lun¬ 
gul drum al închisorilor, că în acea noapte se putea, din 
cine ştie ce greşeală, ca armata să fi tras în noi. în acea 
după-amiază de 22 ianuarie 1941, fratele meu venise învoit 
de la cazarmă ca să lucreze la întreprinderea „Inginer Panteli“ 
unde era contabil şi care avea sediul pe strada Londrei Ia 
numărul 33. Gând a terminat treaba, se făcuse noapte, era 
târziu. A închis biroul şi a ieşit în stradă, ca să vină acasă, 
dar nu a apucat să facă doi paşi că din partea cealaltă a 
străzii, unde era un sediu legionar, o rafală de gloanţe s-a 
izbit în copacul de lângă el. Florian era în uniformă de avia¬ 
ţie, cu şapcă şi haină de piele, iar cei ce au tras cine ştie 
ce au crezut. S-a strecurat pe lângă un zid, gloanţele con¬ 
tinuau să şuiere, a făcut la stânga pe o stradă, reuşind să 
intre în Bulevardul Jianu, unde a văzut mulţi demonstranţi 
care se uitau curios la el, un ofiţer neînarmat, dar nu s-au 
legat de el.) 

Gând a ajuns acasă, a aflat de la mama că am plecat 
la sediul FDG şi nu am mai revenit acasă. A fost foarte îngri¬ 
jorat de soarta mea, gândindu-se ce era el să păţească şi 
cum a scăpat de gloanţele legionarilor. 

Se făcuse ziuă când s-a auzit zgomotul tancurilor pe 
caldarâm, oprindu-se în dreptul clădirii unde eram noi (pro¬ 
babil că cineva le spusese că în clădire sunt tineri legionari). 
I-am spus iui Georgescu că ar fi bine să ascundă puşca, pen¬ 
tru că degeaba o aveam. 

Am auzit cum au deschis uşa de la intrare şi doi ofiţeri 
împreună cu doi soldaţi au intrat în hol şi unul dintre ofi¬ 
ţeri, mai voinic, care avea grad de căpitan, spuse zâmbind: 


— 88 


îeRtnRe, dr 

uraRe,Nui 


— Măi, voi tinereilor, lăsaţi joaca de-a războiul şi ieşiţi 
afară! Ar trebui ca părinţii voştri să vă dea câteva la fund, 
când veţi ajunge acasă. (Am sperat atunci că ne dă drumul!) 

Noi am ieşit din camere şi ne pregăteam să coborâm 
scara, când, deodată, Tărăoiu, din susul scării de la ultimul 
etaj, trage cu puşca de vânătoare în jos, spre ofiţerii care 
de-abia intraseră. 

N-am înţeles ce a însemnat această împuşcătură, asta 
a fost apărarea sediului FDG? 

Atunci căpitanul, puţin răstit spuse iar: 

— Credeam că aţi înţeles cu totii că s-a terminat toată 
această poveste urâtă şi-mi pare rău că unii dintre voi sunt 
cam căpoşi. în cazul ăsta, vă predăm mai departe. 

Eram în total patrusprezece inşi, care înconjuraţi de 
trei soldaţi şi un locotenent, am ieşit din clădire şi am intrat 
pe Şoseaua Jianu, mergând spre Piaţa Victoriei, unde era 
Preşedinţia. Ne-au urcat într-o maşină şi ne-au dus într-un 
manej (unde se făceau înainte diverse dresaje cu caii pen¬ 
tru paiăzi şi care erau ale vechii cavalerii). 

Uitându-mă în jurul nostru, în manej, am început să-mi 
fie ruşine, pentru că erau mii de oameni, ţigani, borfaşi, 
toată scursura societăţii, care se certau între ei, strigau pe 
limba lor şi se vedea că se acuzau reciproc. Ei spărseseră 
geamurile la prăvălii şi furaseră din magazinele evreilor, iar 
vina era aruncată pe legionari. S-au adus paie pe care ne-am 
aşezat. Deşi nu ne cunoşteam, am rămas în grup şi parcă-1 
aud pe Decebal Andrei spunându-ne: 

— Trebuie să facem închisoare, că este cea mai bună 
şcoală legionară, aici se formează omul nou, legionarul. 

Din păcate după mulţi ani dc închisoare, când am 
ieşit, am auzit că Decebal Andrei, revenit în ţară şi lucrând 


— 89 — 




JEÂN SUCIU BUCHIU 


la reorganizare cu Niculae Ktraşcu, (1946-1948), a făcut 
mult râu unor camarazi. Printre aceşti camarazi care au avut 
de suferit a fost şi Dragoş Voinic. El era curierul din Austria 
în ţară şi a fost trădat - Deeebal Andrei împreună cu gene¬ 
ralul Nicolski l-au aşteptat la graniţă şi i-au predat 
autorităţilor. A suferit chinuri cumplite în închisoarea 
Piteşti, rămânând un schelet ambulant, (putea rivaliza cu 
cei de la Auschwitz). 

Drept recompensă, lui Deeebal Andrei i s-a dat dru¬ 
mul să plece în Argentina la familie. 

Cele de mai sus mi le-a povestit chiar Dragoş Voinic, 
când, împreună eu unui dintre fraţii Bălăneseu, au fost aduşi 
ia Chicago de Michael Ronnett, acum câţiva ani. 

Când, a doua zi de dimineaţă, m-am ridicat şi am 
făcut câţiva paşi ca să mă dezmorţesc, râd un domn în pal¬ 
ton negru că-mi face cu mâna. Când s-a apropiat, l-am 
recunoscut pe avocatul Ştefănescu, tatăl prietenilor şi 
vecinilor noştri Corneliu şi Mili. Ne-am îmbrăţişat şi el 
m-a întrebat: 

— Jenieă, cum de ai ajuns aici? Pe mine m-au luat 
de pe Calea Victoriei, când veneam spre casă, cu mai multă 
lume. Nu vii să stai eu mine ca să vedem cum scăpăm? Tu 
ştii că eu cunosc legile şi ştiu ce să spun ca să ne dea dru¬ 
mul să plecăm acasă. 

— Domnule avocat Ştefănescu, mă bucur că v-am 
întâlnit şi râ mulţumesc din suflet că vreţi să mă scăpaţi 
şi pe mine din această cloacă neplăcută, dar eu sunt cu un 
grup de elevi şi studenţi. Chipurile, apăram sediul Frăţiilor 
de Cruce, din Aleea Vulpache, şi sincer să fiu aş sta cu dum¬ 
neavoastră în credinţa că vom scăpa repede, dar ce să le 


— 90 — 


ieRTîiRe.Dfl 

UITARC, NU» 

spun, eă-i las aici pe camarazii mei şi cu mi-am găsit o por¬ 
tiţă de scăpare? Mă vor socoti un laş. 

— îmi pare râu, Jenieă, că nu vii cu mine, am să-i spun 
lui Florian, fratele tău, că te-am văzut şi unde. Să dea 
Dumnezeu să scapi, dar mă cam îndoiesc dacă este vorba 
de un grup mai mare. 

Am stat multe zile în mizeria şi frigul din manej, când 
mi-au degerat degetele de la picioare, pentru că aveam cio¬ 
rapi subţiri şi pantofi de stradă. Ne scoteau la WC-ul din 
curte, care era un şanţ lung, şi ţi-era frică să nu aluneci pe 
marginea îngheţată şi să cazi în groapa plină de murdării. 

Intr-o zi, au venit mai mulţi ofiţeri şi au început o 
triere, punând câteva întrebări, cam de genul: De unde 
te-a luat armata?, Cu cine erai? şi Dacă aveai armă? 

Când mă uit mai bine la un ofiţer, înalt, voinic şi cu 
ochelari, mi-am băgat capul între mâini de ruşine. Nu 
vroiam să mă vadă, m-ar fi recunoscut - era un profesor, 
prieten bun cu unchiul Aristide şi venise deseori la noi la 
masă împreună cu Mitică Mociulski. Dacă m-ar fi văzut şi 
recunoscut, precis îmi trăgea două palme, mă scotea de 
acolo şi mă trimitea acasă. Aşa mă gândeam şi-mi 
spuneam, dar cum să-mi las camarazii să sufere în conti¬ 
nuare şi eu să scap? Am reuşit să mă feresc pentru a nu 
mă vedea, până a plecat. 

Ne-au mutat la Malmaison, care era vizavi de manej. 
Primul lucru — ne-au băgat hainele la etuvă pentru că mane¬ 
jul colcăia de insecte. Am făcut baie şi am intrat în camere 
mai calde. 

A doua zi de dimineaţă, în coloană, ne-au dus la 
judecătorie, care era amenajată în Casa Studenţilor din stra¬ 
da Plevnei. Dar pe drum am primit plata pentru credinţa 




JEAN SUGiU BUCNSU 


în cinste şi adevăr. într-un fel de aranjament, îngrămădeală, 
Smultea şi Tărăoiu dispar în mulţimea care stătea pe mar¬ 
ginea străzii. Decebal Andrei şopteşte: „Erau şefi, trebuiau 
să scape.“ Dintr-o dată mi-u venit în minte lucruri citite şi 
auzite cum ar fi: „Atunci când se scufundă vaporul, ulti¬ 
mul care părăseşte vaporul este căpitanul. “ Or, aici şi acum 
s-au răsturnat vechile obiceiuri, noi marinarii am rămas 
ultimii şi căpitanii au fugit primii, aşa cum am aflat mai 
târziu că a făcut şi şeful lor, Horia Sima, ascunzându-se în 
portbagajul maşinii unui ofiţer german care pleca acasă, 
în Germania, iar miile de legionari au înfundat ani de zile 
închisorile. în contrast, Căpitanul Comeliu Zelea Codreanu 
(în 1938), care avea un avion la dispoziţie ca să plece în 
străinătate, deşi ştia că va fi arestat, judecat şi apoi ucis, 
a refuzat să plece şi a acceptat toate chinurile şi moartea 
ea un martir. 

La proces am avut o mare surpriză, însoţită de bucurie 
şi întristare. La un moment dat, grefierul vine de afară şi 
îi spune preşedintelui: 

— Domnule preşedinte, trei domni profesori vă roagă 
să-i primiţi ca martori, deoarece sunt aşteptaţi la palat, fiind 
profesorii Majestăţii Sale regelui Mihai. 

Preşedintele aprobă să intre şi când îi văd pe distinşii 
mei profesori Mircea Perieţeanu de limbă franceză şi asis¬ 
tent universitar, Gheorghe Lazăr de istorie şi la urmă, direc¬ 
torul Nicolae Gheorghiu, care preda geografia. 

Primul care a vorbit a fost profesorul Mircea 
Perieţeanu, care a spus: 

— Tânărul Buehiu Jcan este elevul meu de aproape 
8 ani de zile, deci se poate spune că-1 cunosc bine. Nu face 
parte dintre premianţi, nici dintre codaşi. Dar are calităţi 


16RT8R6,DB 
UtTHRC, NU! 


pe care nu le au ceilalţi elevă. De exemplu, când întreb la 
o lecţie mai grea care este ideea pe care autorul a urmărit 
s-o sugereze, dar fără a o scrie, cel care o găseşte repede 
şi întotdeauna este elevul Buehiu Jean. în afară de aceas¬ 
ta, se străduieşte să citească în franceză în afara programei 
analitice, în special literatură dramatică. 

A continuat profesorul Gheorghe Lazăr care întot¬ 
deauna la şcoală ne făcea lecţii de un înalt nivel cultural. 
Acesta a declarat: 

— II cunosc bine pe elevul Buehiu Jean şi pot să vă 
declar fără nici un fel de modestie că la istorie este foarte 
bun, chiar îndrăgostit de această materie, pentru că la 
sfârşitul orelor de-abia pot scăpa de întrebările pe care mi 
le pune. în afară de asta, are un talent dramatic deosebit. 
A jucat în piesa „Irozii 14 unde a avut rolul principal, pe Irod, 
iar în piesa regizată de profesorul Florescu, în latină, după 
cartea „De Bello Galico“, a jucat tot rolul principal, pe 
Cezar. 

Directorul Nicolae Gheorghiu, care era sclipitor de 
inteligent, a luat cuvântul: 

— Vreau să vă povestesc o întâmplare din clasa lui 
Buehiu. Era toamnă, la începutul şcolii. Eram încântat că 
zugrăvisem clasele şi totul arăta frumos. Ca de obicei, con¬ 
trolam fiecare clasă în recreaţie. Când ajung în clasa lor, 
văd peretele din spatele clasei stricat, avea o gaură mare, 
era urmarea unei lovituri de scaun. M-am făcut galben de 
supărare şi le spun elevilor: „Voi nu ştiţi cu câtă greutate 
şi cheltuială am reuşit să facem şcoala curată şi frumoasă 
şi voi o distrugeţi! Să-mi spuneţi cine a făcut gaura în 
perete! Dacă nu spuneţi, am să vă pedepsesc pe toţi!“ Am 
văzut că s-a ridicat o mână. întreb: „Ce este, Buchiule, ce 


— 93 — 






JEAN SUCIU BUGHIU 


vrei să spui?“ „Domule director, eu sunt convins că aceia 
care s-au jucat şi au stricat peretele se vor ridica şi vor spune 
că ei a făcut-o, pentru că nu se poate să sufere cei nevino¬ 
vaţi- în al doilea rând, dacă-mi permite-ţi, cea mai bună 
pedeapsă va fi aceea ea să repare ei peretele sau să plătească 
reparaţia. în acest caz, vor afla părinţii lor şi bineînţeles 
îşi vor primi răsplata în familie." Să ştiţi că nu m-am putut 
opri să nu-1 felicit pentru această matură judecată. Dacă 
elevul Buchiu Jean este aici în faţa dumneavoastră, sunt 
convins că nu a făcut nimic râu şi poate apare aici numai 
dintr-un respect pentru o idee, în care a crezut. 

După ce am fost scoşi din saiă, camarazii mi-au spus: 

— Jenică, au vorbit atât de frumos, profesorii tăi, 
încât suntem siguri că vei fi achitat. 

M-au „achitat" cu doi ani închisoare corecţională, pe 
care i-am făcut în rate, o parte atunci la închisoarea de la 
Rârnnieu Vâlcea şi restul peste 11 ani în 1952-1953 la 
Canalul Dunăre-Marea Neagra. 

Mai târziu peste ani în cartea lui Horia Sima intitu¬ 
lată „Era Libertăţii" (în care toţi din jurul lui sunt vino¬ 
vaţi, numai el nu are nici o greşeală), la pagina 354 este 
scris un ordin pc care l-a dat legionarilor să înceteze ime¬ 
diat orice luptă. „Legionarii vor părăsi de îndată instituţi¬ 
ile publice ocupate şi vor reintra în viaţa normală. Cer ca 
acest ordin să se execute fără şovăire şi cu cea mai mare 
stricteţe. Vreau ca în cel mai scurt timp ţara să-şi reia aspec¬ 
tul normal. Horia Sima Bucureşti, 23 ianuarie 1941, ora 5 
dimineaţa." 

în acea zi şi la acea oră, toate instituţiile erau ocu¬ 
pate de armată, iar legionarii arestaţi. Se pune întrebarea 


— 94 — 


ICRTRRe, m 

tirade, nu> 


firească de ce nu a dat acest ordin cu o zi sau două mai 
devreme, când ar fi fost eficient şi poate miile de legionari 
scăpau de închisoare, care a durat ani şi ani de zile, în care 
timp mulţi şi-au lăsat oasele prin cimitirele închisorilor. Iară 
să vrei, te duce gândul la Căpitanul nostru Comeliu Zelea 
Codreanu, care în 1938 a desfiinţai Mişcarea Legionară şi 
partidul „Totul pentru Ţară", cu scopul de a-i feri pe 
legionari, pe care-i iubea foarte mult, să sufere din nou în 
închisori schingiuiţi şi chiar să fie omorâţi. 

După judecată ne-au dus iar Ia Malmaison, care era 
închisoare de tranzit. A doua zi ne-au mutat la închisoarea 
Văcăreşti, care fusese mănăstire, zidită de fanariotul 
Nicolae Mavrocordat. Mănăstirea avea în mijloc o biserică, 
care era un unicat prin stâlpii interiori în spirală. La 
închisoarea Văcăreşti am putut primi vizite - mama, tata 
şi Florian. Acolo a putut veni şi Traian Rădulescu, prietenul 
meu, eu verişoara lui Bibi, eu care eram prieten şi ne sim¬ 
patizam foarte mult. Am fost foarte impresionat, a fost 
prima legătură cu familia şi prietenii, lucru care m-a mai 
întărit după decepţiile cu aşa-zişii camarazi. 

Apoi ne-au dus la închisoarea Jilava, care era un fort 
sub pământ, construit cu mult timp în urmă, pentru 
apărarea Capitalei de turci. Acolo era foarte frig şi din cauza 
umezelii (curgea apa pe pereţi), mi s-au umflat amigdalele 
şi nu mai puteam mânca, numai gargara cu sare m-a făcut 
bine. Am fost bucuros când am scăpat din Jilava şi am fost 
dus la penitenciarul din frumosul oraş Râmnieu Vâlcea, unde 
o conducere foarte cumsecade ne ţinea toată ziua în curte 
la soare. Aici am avut vorbitorul cel mai bun, când a venit 
mama, am stat cu dânsa ore întregi de vorbă, în cabinetul 


— 95 — 




JEAN SUCIU BUCHiU 


directorului, care împreună cu contabilul erau oameni 
foarte de treabă. De aici m-am eliberat prin graţierea dată 
de generalul Ion Antonescu. Gând am plecat, am mulţu¬ 
mit directorului, contabilului şi gardienilor închisorii care 
s-au purtat atât de frumos cu noi, deţinuţii. 

în drum spre gară, ne-am oprit la o cofetărie să 
mâncăm o prăjitura. Am intrat şi ne-am aşezat la o masă. 
Cofetăria era frumoasă şi foarte curată. O tânără drăguţă 
ne-a întrebat ce dorim şi ne-a servit cu câte o felie mare 
de tort de ciocolată. In timp ce mâneam, am observat la 
o masă un ofiţer german care avea în faţă un platou cu 
multe prăjituri din care mânca şi nu se mai sătura. Atun¬ 
ci mi-am dat seama că germanii au dus în ţara lor o viaţă 
foarte austeră. 

Era spre sfârşitul veri lui ’41. 


4. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE 44 
DE AUTOR 

PARTEA a H-a 

(A doua arestare: siguranţa, Malmaison, Aiud, coloniile 
de muncă de la Gălda şi Ciuguzel) 


Dedic această povestire prietenilor mei Aurel 
Moraru şi Traian Rădidescu care în anii de detenţie şi-au 
făcut drum > au venit la noi acasă şi au ajutat-o moral şi 
material pe mama. 

Ieşind din primul an de închisoarea de la Râmnicu 
Vâlcea (fiind graţiaţi de generalul Ion Antonescu, toţi care, 
pe lângă pedeapsa mică nu se făcusem vinovaţi de jaf sau 
crimă), am ajuns în sânul familiei, unde bucuria mamei 
(care n-a vărsat o lacrimă; întotdeauna, ea şi bunica nu-şi 
manifestau nici durerile, nici bucuriile, pentru că ele au 
condus familia în furtunile vieţii) era doar umbrită de 
lacrimile tatei, ale mătuşii şi unchilor mei. Chiar a doua 
zi m-am dus la liceu ca să văd cum pot termina clasa a VIII- 
a, ce examene trebuie să dau şi să mă pregătesc pentru 
bacalaureat şi intrarea într-o facultate. Era spre sfârşitul 
verii şi nu l-am găsit la liceu decât pe directorul Niculae 
Gheorghiu care mi-a spus: 


— 97 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


— Dragul meu, trebuie să faci o cerere la Ministerul 
Învăţământului, ca să-ţi aprobe continuarea clasei, pentru 
că am primit dispoziţii precise şi nu putem trece peste ele. 

M-am dus acasă şi mama imediat a făcut o cerere la 
minister. Nu au trecut multe zile şi am primit răspunsul, 
care a fost ca o lovitură de măciucă. Acesta suna astfel: „Se 
elimină din toate liceele din ţară elevul Buchiu Jea.n,“ 

Mama, tata, tanti Diţa şi nenea Andrei într-un glas 
m-au întrebat: 

— Ce ai să faci acum, unde tc duci, cu ce ai să te 
ocupi? 

Mas întâi mă duc îa directorul liceului, Niculae Ghe- 
orghiu, care ţine la ruine şi-mi va spune ce să fae, după aceea 
am să caut ceva de lucru, pentru că eu nu pot să stau să 
nu fac nimic. 

Gând m-am întors acasă le-am zis mamei şi tatei cuvin¬ 
tele domnului director: „Băiatul meu, lasă să treacă puţin timp 
şi la anul să dai examenul de clasa a VlII-a în particular, pen¬ 
tru că acolo nimeni nu întreabă cine eşti şi de unde vii.“ 

Aşa am făcut, am dat în primăvară examenul de clasa 
a Vili-a în particular şi imediat bacalaureatul, iar în toam¬ 
nă am dat examen la Facultatea de Farmacie si pe toate le-am 
luat de prima dată. Venea pe la mine foarte des Mihai 
Zamfirescu, câteodată cu Mircea Morărescu, alteori singur, 
şi mă pisau să mă duc la ei la Frăţia de Cruce de la Liceul 
„Spira Haret“, pentru că nu se înţeleg cine să fie şeful Frăţiei 
şi nu se ceartă numai Zamfirescu cu Sotirescu, cei doi can¬ 
didaţi, ci şi toţi ceilalţi fraţi de cruce, împărtindu-se în două 
tabere. 

Eu mereu le spuneam că nu este treaba mea, deşi 
eram şeful grupului, este problema lor, să ajungă la o 


— 98 — 


ledtnmon 

UIT71R6, Nlll 


înţelegere. Dar, neajungând la o împăcare, am cedat cererii 
şi m-am dus la şedinţa din casa colonelului Vlad, care avea 
doi băieţi în această frăţie. Ţin minte că l-am rugat pe fiecare 
să-şi exprime punctul de vedere asupra neînţelegerii. Tre¬ 
buia să ajungem la un numitor comun, dar unii îl vroiau 
pe Sotirescu şef, spunând că este mai dinamic decât 
Zamfirescu, alţii ţineau cu Zamfirescu pe care-1 socoteau 
mai sincer, mai deschis. Eu, probabil pentru că nu mi-a pl㬠
cut toată vânzoleala fără noimă, le-am spus că nu sunt dic¬ 
tator să-l numesc pe şeful lor care trebuie să fie cel mai 
bun şi acceptat de toţi. Poate ar trebui să se gândească la 
altcineva şi să mă anunţe când au găsit omul salvator. Dar 
nu am primit nici o veste şi a trecut un an, dar se va vedea 
mai târziu ce urmări catastrofale a avut această şedinţă. 


* 


Intre timp, un frate de cruce, din clasa a Vil-a, Horaţiu 
Petrescu, coleg cu Adrian Cristian, când ne-am reîntâlnit 
şi i-am spus că vreau să lucrez undeva pentru că deocam¬ 
dată sunt dat afară din liceele României, mi-a spus să am 
răbdare că va vorbi cu ai lui. A doua zi a venit la mine acasă 
şi mi-a spus: 

Jenică, vino cu mine la birou la mama, cred că ea 
poate să-ţi găsească un serviciu. 

Am plecat amândoi şi pe Calea Victoriei am intrat într-un 
bloc mare, unde era vestita societate „Mica", care aparţinea 
omului de afaceri (şi politician de dreapata) Gigurtu. 

Acolo, într-un birou foarte elegant, lucra mama prie¬ 
tenului meu, care, foarte amabilă, după ce m-a întrebat de 
ce am fost închis, unde şi cât timp, ne-a spus: 


— 99 — 


JEAN SUCIU BUCHIU 


— Luaţi loc şi aşteptaţi-mă aici câteva minute, mă 
duc să vorbesc cu cineva din conducere. 

După aproape 30 de minute s-a întors, s-a aşezat la 
birou, a scris ceva pe o hârtie, a pus-o într-un plic şi mi-a zis: 

Dragul meu băiat, s-a aranjat, te duci la Fabrica 
Unio-Chimica, ţine de noi, şi dai scrisoarea asta directoru¬ 
lui. Vei fi încadrat ca muncitor, dar vei lucra la birou. 

I-am sărutat mâna doamnei şi i-am mulţumit. Am luat 
scrisoarea şi am plecat cu prietenul meu, căruia i-am mulţu¬ 
mit foarte mult. A doua zi m-am prezentat de dimineaţă 
ia fabrică, pe Şoseaua Viilor în spatele Parcului Garol. în 
afară de director, mai erau doi ingineri evrei. Mi-1 mai 
amintesc doar pe doctorul Frolich cu care am devenit prie¬ 
ten şi care făcuse Facultatea de Farmacie şi pe cea de Chimie 
Industrială, şi care m-a convins să urmez şi eu aceleaşi facul¬ 
tăţi. La început am lucrat la birou, făceam bonuri de mate¬ 
riale şi clasam în dosare corespondenţa. După un timp m- 
au trecut la laborator. Se apropia Crăciunul (1941) şi într-o 
zi, directorul i-a adunat în sala mare pe toţi salariaţii şi a 
spus următoarele: 

Ştim că în iarnă o duceţi mai greu, mai ales că vine 
Crăciunul şi Anul Nou, când se fac mai multe cheltuieli şi 
conducerea întreprinderii s-a gândit să vă vină în ajutor prin 
cumpărarea a mai multor porci, care vor fi vânduţi dum¬ 
neavoastră, cu plata la anul, în rate lunare, a unei jum㬠
tăţi de porc sau mai puţin. 

Astfel toţi salariaţii au plecat acasă cu genţile pline 
cu carne proaspătă de porc pentru Sărbători. In anul urm㬠
tor în luna martie directorul ne-a adunat iar pe toţi şi 
ne-a spus: 


— 100 — 


teRTHRe,DH 

uraRe,Nit.' 


— Ţin să vă anunţ că după efectuarea bilanţului con¬ 
tabil, care a ieşit pozitiv, conducerea firmei a hotărât să 
treacă toate cheltuielile cu porcii cumpăraţi la profit şi 
pierdere, aşa că nu aveţi nimic de plată. 

De altfel, când trebuia să lucrăm ore suplimentare 
eram plătiţi dublu. Mergeam la restaurantul din apropiere 
să mâneam prânzul: o ciorbă şi felul doi, beam şi o bere 
cu salariul pe două ore. Dar nu trebuie să uităm eă era 
război. 

A 

Intr-o zi, pe lângă frigul iernii mai bătea un vânt puter¬ 
nic, era crivăţul care venea din Rusia de unde au venit toate 
relele. Uitându-ne pe geam, am văzut că ningea, viscolea 
şi pe stradă erau patru oameni (evrei) care stăteau zgribu¬ 
liţi cu mături lungi în mână, cu care trebuiau să cureţe 
şoseaua de zăpadă. Cu încă un coleg de birou, ne-am dus 
la director şi l-am rugat să ne dea voie să-i aducem pe 
oamenii îngheţaţi din stradă să se încălzească în fabrică, 
unde aveam o magazie liberă încălzită. Directorul imediat 
ne-a dat voie şi a dat bani să se facă un ceai cald cu pâine 
§i salam pentru oamenii îngheţaţi. Portarul avea reşou şi 
oală de făcut ceai. Ne-am dus să stăm de vorbă cu aceşti 
oameni şi în timp ce se încălzeau au început să vorbească. 

Lnul dintre ei îşi scoase mănuşile, îşi frecă mâinile 
§i spuse: 

Noi, evreii din România, trebuie să-i mulţumim 
generalului Antonescu pentru că nu a trimis nici un evreu 
în lagărele de exterminare la Auschwitz sau altele, cum a 
făcut Horthy în Ungaria şi Petain în Franţa. 

— Mai mult, nu ne-a trimis nici în Rusia, unde mor 
ln râzboi atâţia români, spuse al doilea. 


— 101 — 






JEAN SUCIU BUCHIU 


— Şi să ştiţi că multor evrei fugiţi din Ardealul de 
Nord, ocupat de unguri, le-a dat paşapoarte în alb să plece 
într-o ţară liberă, spuse al treilea. 

— Ştiţi de ce noi trebuie să fim mulţumiţi că ne-a 
pus să măturam străzile de zăpadă? Atunci când Hitler i-a 
cerut generalului Antonescu să-i dea evreii din România, 
acesta i-a spus următoarele: „Evreii din România sunt 
cetăţeni români şi ajută frontul antisovietic muncind “, 
spuse al patrulea. 

Aceşti oameni nu ştiau cum să ne mulţumească pen¬ 
tru simplul fapt că s-au putut încălzi şi au mâncat ceva. 




Acasă la noi veneau mulţi băieţi şi fete. Era obiceiul 
ca în perioada de iarnă să ne distrăm, noi tineretul, la 
ceaiuri, sâmbăta seara sau în zilele onomastice, în familie 
şi cele mai multe serate se făceau la noi acasă, pentru că, 
pe lângă sufrageria foarte mare, unde, dacă mutam masa 
şi scaunele, se putea dansa, era şi marea bunăvoinţă a 
părinţilor mei, care încurajau aceste petreceri şi ne ajutau 
cu prăjituri. Atunci Jenny Cartianu m-a învăţat să dansez, 
iar Traian Ţârcolea ne cânta din vioara romanţe şi tot felul 
de cântece. încă de tânăr era un maestru, conducea orches¬ 
tra liceului, iar mai târziu a fost unul dintre conducătorii 
orchestrei „Ciocârlia“, călătorind în toată lumea. Gând 
ţineam ceaiul la familia Ştefănescu, ne cânta Corneliu la 
pian, pentru că şi el era foarte talentat, dar apoi în război, 
ca ofiţer, şi-a pierdut braţul stâng la trecerea Prutului, iar 
de atunci nu a mai cântat niciodată. în timpul vacanţei de 
vară, fratele meu Florian împreună cu Tilică Popa şi sora 


— 102 — 


ieRîîiRe, oh 

mvnne, mi 


lui Sily, Milly şi fratele ei Corneliu Ştefănescu, Angliei 
Constantin şi cu mine am alcătuit o echipă de teatru jucând 
piesa „Doctor fără voie” de Moliere. La şcolile primare şi 
Liceul de fete „Eliade Rădulescu 11 sălile erau pline de elevi, 
eieve şi mai ales familile lor din cartierul nostru, Barbu 
Delavraneea, şi aplauzele nu mai încetau, mai ales când s-a 
întâmplat un fapt inedit. 

tratele meu tlorian avea rolul principal în această 
piesă. La un moment dat se ascunde într-un dulap, aşa era 
roJui, publicul vedea şi uşa, şi spatele dulapului şi, când a 
vrut să iasă nu a mai putut, pentru că uşa se blocase. Atunci 
are inspiraţia să desfacă două scânduri din spatele dulapu- 
lui §1 * cse P e acolo. Toată lumea nu mai putea de râs şi aplau¬ 
da în continuare. 


Mama îi cunoştea pe toţi tinerii care veneau Ia noi 
acasă, îi poftea în sufragerie şi stătea cu ei de vorbă mai 
înainte de a mă chema pe mine sau pe fratele meu. într-o 
zi mi-a spus următoarele: 

— denică dragă, vreau să-ţi spun ceva foarte impor- 
tant. Eu îi cunosc pe toţi colegii şi prietenii tăi şi ai lui 
Monan, băieţi şi fete: Mircea Niculescu, Mihai Partenie, 
Aurel Moraru, Traian Ţârcolea, Traian Rădulescu, Corneliu 
ştefănescu, Tilică Popa, Vasile Antonescu şi fetele Jenny şi 
felia Cartianu, Geta Popescu, Milly Ştefănescu şi surorile 
objanski. Nu am nimic împotriva lor, sunt fete şi băieţi 
oarte buni. Dar sunt doi fraţi înalţi, Mircea şi Dragoş 
oiârescu, cu care te rog să nu mai ai de-a face, pentru 
Ca vor băga într-un mare bucluc. 


— 103 






JEAN SUC IU BUCHSU 


Din păcate, nu am urmat sfatul mamei şi nu a tre¬ 
cut mult timp şi am avut foarte mult de suferit. Se făcuse 
toamnă şi mă pregăteam pentru facultate, de-abia aştep¬ 
tam să fiu prezent ea student cursant într-un amfiteatru 
plin de fete şi băieţi. 

într-o zi, mi-ain luat liber câteva ore de la fabrica şi, 
după ee am trecut pe la facultate, pentru a mă uita pe lista 
de examen, unde am văzut că eram al patrulea ca medie, 
am trecut pe la doamna Gonstantinescu, mama prietenu¬ 
lui şi camaradului meu Dinu, care murise stupid, din 
greşeala unui doctor de la Spitalul Elias, care, printr-o injec¬ 
ţie, i-a provocat cangrenă gazoasă şi prietenul meu a murit 
rapid nemaiputându-se face nici o intervenţie. Dinu era un 
tânăr dotat eu o inteligenţă deosebită, dar avea în tot 
timpul iernii o durere persistentă de cap, când stătea mai 
mult în spital (scria poezii bune şi nuvele de la vârsta de 
14 ani), dar care recupera în primăvară lecţiile la scoală, 
fiind printre primii în clasă. Mă duceam des pe la părinţii 
lui, ca să-i mai încurajez, şi atunci m-au oprit la masă. 

Am dat acasă telefon şi i-am spus mamei că iau masa 
la părinţii lui Dinu, să nu mă aştepte. 


«-*■**■ 


Când am ajuns acasă, de la uşă m-au luat în primire 
doi agenţi. Mama şi mătuşa plângeau. Aceştia m-au dus la 
Siguranţă şi m-au băgat într-un birou. Nu ştiam ce au cu 
mine, mai ales că în ultimul an mă ocupasem numai de 
învăţătură şi de slujba pe care o aveam la Unio-Chimica. 
Am rămas cu gura căscată când comisarul Curelea ma 
întreabă: 


104 


ieRm®e,Dn 

uiwRe f m 


— Tu ai condus şedinţa legionară în ziua de..., în casa 
colonelului Vlad, cu întreaga unitate de fraţi de cruce de 
la Liceul „Spira Haret“? 

Trecuse mai bine de un an de la acestă şedinţă, 
aproape că uitasem de ea. Ceea ce nu am reuşit să descifrez 
niciodată a fost faptul că fraţii Vlad nu au fost arestaţi, nici 
judecaţi. Iar, în al doilea rând, de ce Mircea Morărescu a 
scris într-un caiet despre această şedinţă şi numele celor 
care au participat? Caietul a fost găsit de oamenii Siguranţei 
la o percheziţie. 

în timp ce eram la începutul anchetei, stăteam pe 
un scaun în faţa biroului comisarului, când aud uşa 
deschizându-se. Comisarul Curelea se scoală, se duce la 
uşa întredeschisă şi aud şoptit: „El este şeful cel mare?“ 
întreabă comisarul. O voce cunoscută răspunde: „Da, da, 
el este şeful. “ 

Nu pot să spun numele celui care vorbea cu comisa¬ 
rul pentru că nu i-am văzut faţa şi poate m-a înşelat auzul. 
Comisarul se întoarce, îmi dă două perechi de palme şi zice: 

— Să nu cumva să-mi spui că nu eşti tu şeful grupu¬ 
lui 4 şi să faci bine să mi-i spui şi pe ceilalţi şefi, pentru că 
altfel nu ieşi teafăr de aici. 

— Domnule comisar-şef, eu am fost cu un an în urmă 
şeful grupului 4, dar de un an de zile nu mai am nici o 
legătură cu frăţiile de crace, pentru că m-am ocupat numai 
de şcoală, bacalaureat şi examenul de la facultate, i-am 
răspuns. 

— A, faci pe neştiutorul cu mine! Şi m-a luat iar la 
palme. Aţi început iarăşi să vă organizaţi, te pomenesţi că 
rine în ţară neisprăvitul de Horia Sima să mai facă o 
gogomănie ca în trecut. 


— 105 — 




JEAN SUC1V BUCHIU 


Şi iar m-a luat la palme de-mi curgea sânge din nas. 

S-a oprit din bătaie, dar cu o riglă mă lovea peste 
degete. Mă dureau mâinile mai tare decât faţa. Se deschide 
uşa şi un alt poliţist intră şi îi spune ceva la ureche, în timp 
ce eu îmi ştergeam cu batista faţa plină de sânge. Am auzit 
cuvintele comisarului. 

— Bine, aduceţi-le aici şi spuneţi-le celor doi domni 
că vin îndată să vorbesc cu dânşii. 

Comisarul şi-a îmbrăcat haina, şi-a potrivit cravata, 
şi-a pieptănat părul şi înainte de a ieşi pe uşă mi-a zis: 

— Du-te în baia din spatele biroului meu şi spală-te 
pe faţă. Şterge-ţi de sânge cămaşa şi haina. 

M-am dus în baie şi ini-am spălat bine la lavoar faţa 
cu săpun şi batista. Apoi haina şi cămaşa, m-am uitat în 
oglindă (se vedeau urmele bătăii) şi m-am întors în birou, 
unde au intrat doi poliţişti eu două lădiţe de lemn, pe care 
am putut distinge scris cu negru ŞAMPANIE BAZILESCU, 
care era denumirea fabricii unde era director unchiul meu 
Aristide. Această şampanie m-a scăpat de bătaia din con¬ 
tinuare. După un timp, a revenit comisarul, care mi-a spus: 

— Ia să văd cum araţi, aranjează-ţi haina, şi să nu spui 
unchilor tăi ce ai primit de la mine. 

Apoi s-a dus la uşă, a deschis-o şi a spus: 

— Domnilor, poftiţi în biroul meu, aici este şi nepotul 
dumneavoastră, cu care stăteam de vorbă. Deşi este în timpui 
anchetei, şi nu este voie la vizite, totuşi vă las să vorbiţi. 

Au intrat pe uşă nenea Gogu cu statura lui impun㬠
toare, împreună cu nenea Aristide. S-au uitat la mine, m-au 
îmbrăţişat şi mi-au spus: 

— Măi Jenieă, iarăşi ai facut-o pe maieă-ta să plângă 
toată ziua? Nu ţi-a ajuns ce a fost anul trecut, când ai 


— 106 — 


16Rt:flR6, Oh 
U lTflRe, NU> 

scăpat uşor? Acum avem impresia că ai încurcat-o rău de 
tot. Acum pare că este un grup mai mare de tineri şi comisa¬ 
rul nu ne-a dat nici o speranţă că o să vă dea drumul acasă. 
\ă întocmeşte dosarul şi-l va trimite la judecată, la tribunalul 
militar. Ne-a spus că sunt în luna aceasta ordine mai severe, 
pentru voi, legionarii, decât în alte luni. 

— Nenea Gogu şi nenea Aristide, şi de data aceasta, 
mămica a avut o presimţire şi mi-a atras atenţia de cei ce 
îmi vor face rău, numai că eu am uitat şi prevestirea dânşii, 
şi pe cei eare-mi vor fi cauza acestei noi arestări, cu con¬ 
secinţe ce nu pot fi încă estimate, dar eu presimt că vor fi 
grave. 

Mi-au mai spus că au văzut că am fost bătut, dar spe¬ 
rau că de azi înainte nu mă vor mai bate. Să fiu liniştit că 
ei vor căuta să fiu ajutat la proces, angajând un avocat bun. 
Mi-au mai spus că fratele Flori an este pe front cu escadri¬ 
la, dar eă, atunci când are permisie, vine acasă. După ce 
am semnat declaraţia că luasem parte la şedinţa cu Fraţii 
C de la Liceul „Spini Harct“, m-au trimis la celulă, unde 
am stat cu polonezul Ian Kaminski, până s-a terminat 
ancheta cu toţi participanţii la acea şedinţă. 

Apoi ne-au dus la Malmaison. Aici l-am cunoscut pe 
cel mai minunat om, inginerul Vasile Ionescu, cu care am 
stat apoi în celulă la Aiud ani de zile şi care împreună eu 
studentul Ghiţă Jacotă au fost cei mai buni prieteni ai mei. 
Ne-am iubit ca fraţii şi, când am fost bolnav la Zarea Aiudului, 
m-au îngrijit şi m-au salvat de la moarte. Niciodată n-am 
să-i pot uita pe aceşti camarazi deosebiţi. Numai ei mi-au 
redat încrederea în oameni, pe care o pierdusem. Pentru 

— 107 — 




JEAN SUCIU BUGH1U 


că uneori întâlneşti fiinţe cu chip de om, la care răspun¬ 
sul la bunătate şi la deschiderea sufletului este invidia şi 
ura ascunsă sau pe faţă. Mai făceau parte din echipa lui 
Vasile Ionescu şi farmacistul Mircea Cătuneanu şi Gheorghiţă 
Cârciumaru, un mare patriot şi un luptător legionar cum 
sunt puţini. Deoarece aveam celulele alăturate, mi-a povestit 
nopţile la fereastră, după ce se culca gardianul de gardă, 
toată viaţa lui tumultuoasă de legionar neînfricat, cu toate 
suferinţele de neînchipuit ale unui suflet sensibil — i-a mură 
soţia (Mirela) în urma schingiuirilor de la Prefectură şi după 
o săptămână i-a murit şi mama. Mai erau un ofiţer şi un 
student la Drept cărora le-am uitat numele şi poetul de un 
mare talent Constantin Aurel Dragodan, ale cărui versuri 
nemuritoare din poezia „Rugăciune pentru vrăjmaşi 
parcă îmi sună şi acum în urechi: 

„Palidă, ura-ngrozită-napoi se trăgea, 

Ca un duh necurat ce fugise din mine. 

Ca-n vis, în beznă lisus a-nceput să lumine, 

M-a luat de mână şi-am ieşit pe poarta temniţei, grea. 

Judecata a fost şi ea rapidă, avocaţii au vorbit frumos, 
dar inutil deoarece condamnările erau date prin ordin. La 
proces ne-a dus încătuşaţi. Când m-a văzut mămica, în sala 
tribunalului, nu s-a mai putut abţine şi a strigat: 

— Ce, sunteţi criminali, de ce vă ţin încătuşaţi, nişte 

copii care nu aţi făcut nimic rău!? 

Erau în jurul mamei toţi părinţii camarazilor mei care 

au zis şi ei: „Aşa este, are dreptate! ^ 

Imediat un comisar a venit şi ne-a desfăcut cătuşele. 
M-am uitat în sala de judecată, înainte de a veni completul 


— 108 — 


îCRtîiRe, m 
UlTflRe, Mii 


de judecători, şi în fundul sălii pe o bancă l-am văzut pe 
tăticul cu capul în mâini. M-am dus la dânsul, I-am 
îmbrăţişat şi i-am spus: 

— Tăticule, nu fi supărat, o să scăpăm şi de data aceas¬ 
ta, pentru că nu am făcut nimic rău. 

M-a sărutat cu lacrimi în ochi şi mi-a răspuns: 

— Băiatul tatii, am muncit din greu toată viaţa numai 
ca să vă văd pe voi, cei doi copii ai mei, că aţi terminat cu 
bine liceul şi facultatea, pentru că eu, copil sărac şi fără 
tată, n-am putut merge mai departe cu învăţătura. Voi sun¬ 
teţi bucuria vieţii mele, dar acum parcă mi s-au tăiat toate 
speranţele. îmi este teamă că nu am să mai apuc să te văd 
iar acasă. 

M-a impresionat că l-am văzut că era alb complet, el 
care avusese un păr, negru frumos. N-am mai putut vorbi 
pentru că intraseră judecătorii. 

Din păcate, tata a avut dreptate, din acel moment nu 
l-am mai văzut niciodată. Cei din familie nu i-au spus ce 
condamnare am primit, ştiind cât ţinea la mine şi cât de 
sensibil este. Peste un anumit timp s-a dus la judecătorie, 
a plătit un grefier şi a aflat condamnarea mea. Din clipa 
aceea, a căzut la pat şi nu s-a mai sculat. Când a venit la 
mine la Aiud, mămica mi-a spus că tot timpul plânge şi 
înainte de a muri tata a strigat: „Unde este Jenică, copilul 
meu? Mi-1 omoară tâlharii! “ 

Pentru suferinţele mele îi iert pe toţi, dar pe cei vio- 
vaţi de moartea tatălui meu nu-i voi uita şi nici nu-i voi ierta 
vreodată, dar cel mai vinovat sunt eu. 

Noi ne aşteptam la pedepse mici, de 2 până la 5 ani, 
Pentru acţiunea copilărească pe care o făcusem. Spre marea 
Mea surpriză, s-au dat condamnări foarte mari. Pe min t-- 


— 109 — 



JEAN SUCIU BUCHiU 


m-au condamnat la 25 de ani, „muncă silnică 11 cea mai mare 
pedeapsă. Câte 15 ani le-au dat lui Zamfirescu şi Sotireseu, 
iar celorlalţi, cărora le-am uitat numele, 10 şi 5 ani 
închisoare 

Fraţii Vlad nu au fost nici judecaţi, nici condamnaţi. 

De ce au fost atât de mari condamnările în decem¬ 
brie 1942? 

Imediat am aflat că tuturor legionarilor judecaţi în 
această lună li s-au dat de asemenea pedepse grele, cu mulţi 
ani de închisoare. Toată echipa V. Ionescu, M. Cătuneanu, 
Gh, Cârciumaru şi A. Dragodan etc. a primit câte 25 sau 
20 de ani muncă silnică. Iar adevărul l-am aflat mai târziu: 
în această lună decembrie a anului 1942 fugise din Germania 
în Italia Horia Sima, care avea azil politic cu obligaţia de 
a nu părăsi Germania. Această fugă a stârnit o furtună, 
mult-aşteptată de duşmani. 

Siguranţa a lansat zvonul că vine în România să facă 
revoluţie. De ce a fugit nu ştiu şi mă întreb dacă el ştie, 
pentru că Mussolini l-a trimis înapoi pachet în Germania, 
lui Hitler. Doar era în plin război. Iar ca urmare imediată 
conducerea Germaniei i-a băgat pe cei 400 de legionari care 
erau refugiaţi şi lucrau în fabricile germane în lagărele de 
la Buchenwald şi Dahau, împreună cu evreii, polonezii etc. 
Iar în timpul bombardamentelor americane, o parte au 
murit şi alţii au fost răniţi grav, cum a fost inginerul Aurel 
Ionescu (fratele lui Vasile Ionescu) a cărui rană nu s-a vide- 
cat niciodată. 

A doua oară tot lui Horia Sima, trebuie să-i mulţu¬ 
mim pentru aceste condamnări mari. Trebuie să fac menţiu¬ 
nea că, după ce am petrecut ani grei de foamete şi izolare 
la Zarea (43 şi 44 menţionate în cartea mea „De la Linişte 


110 


ieRtHR6,Drt 

luznmmî 

la Cântec 11 ), sub direcţia maiorului Munteanu, a sosit memo¬ 
rabila zi de 23 august 1944, când iar o camarilă regală, de 
data aceasta formată din generalii Sănătescu, Aldea şi alţii 
din jurul regelui Mihai I, au comist o nouă trădare şi vân¬ 
zare a ţării şi a conducătorului ei, mareşalul Ion Antonescu, 
pe care l-au predat balaurului roşu din răsărit. Nici o ţară 
din lume nu l-a predat duşmanilor pe conducătorul ţării şi 
al armatei. Guvernul Finlandei, când Stalin l-a cerut pe 
mareşalul Manenheim, să-l predea drept criminal de război, 
pentru că fusese conducătorul armatei filandeze în 
războaiele eu sovieticii (la fel ca mareşalul Antonescu) a 
răspuns: „Noi nu avem criminali de război, ci numai eroi. 11 
După un timp, mareşalul Manenheim a fost ales preşedin¬ 
tele Finlandei. 

în 1940 Caro! al II-lea a predat fără luptă sovieticilor 
Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa, şi bulgarilor judeţele 
Caliacra şi Durostor, iar în toamnă, Nord-Estul Ardealului 
ungurilor, fără să se tragă măcar un foc de armă, (fiindcă 
nu este important să câştigi, important este să lupţi, cum 
au făcut polonezii), cu urmări dezastroase, mii de români 
ucişi în Basarabia şi Bucovina şi alte sute de mii deportaţi 
în Siberia, iar în Ardeal, în satele Trăznea, Ip şi Moisei, sute 
de români au fost schingiuiţi, ucişi şi aruncaţi în gropi cu 
var, de către barbarii horthyşti. în continuare fiul lui Carol 
al II-lea, Mihai I, a dat toată ţara sovietelor fără armistiţiu 
Şi au fost luaţi prizonieri 130 000 de ofiţeri şi soldaţi români, 
care au fost trimişi în Siberia, ţinuţi în lagăre patru ani, 
unde mulţi dintre ei au murit. Prietenul meu căpitanul Ionel 
Orbescu s-a întors cu plămânii bolnavi şi răni la cap (urmare 
a împuşcăturilor), care mai târziu au dus la paralizarea sa. 


— 111 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


în cazul în care camarila regală nu făcea această cacial- 
ma la 23 august şi nu se grăbea, mareşalul avea pregătit un 
armistiţiu cu sovieticii, chiar pe 26 august, în înţelegere cu 
Partidul Naţional-Ţărănesc şi cu Partidul Liberal. Dar nu 
s-a făcut şi atunci ruşii au ocupat România ca învingători, 
furând tot ee găseau în cale. După un timp, a aparut şi o 
graţiere pentru toţi deţinuţii politici, în care se exceptau 
crima, jafui şi incendierile. Cum în condamnările noastre 
nu era scris decât activitate politica interzisa, noi i^giOnâiii 
ne încadram perfect. Aşa cum îmi spunea prietenul meu doc¬ 
torul Gersenkron (evreu comunist), care întocmea tabelele: 


„Jenică, eu mâna mea tc-am trecut pe hstă,“ 

Dar, la întoarcerea de la Bucureşti a maiorului 
Munteanu, directorul închisorii Aiud, acesta a lăsat numai 
comuniştii să plece acasă, fiind eliberaţi prin graţiere, iar 
pentru noi, legionarii, a adus o hârtie de la Ministerul de 
Interne că suntem exceptaţi de la graţiere (era ceva com¬ 
plet ilegal) şi bineînţeles ne-am întrebat de ce. 

Nu a durat mult timp până să aflăm că Hitler era pe 
ducă, Horia Sima a făcut guvern legionar la Viena, care, 
bineînţeles, nu a realizat nimic şi s-a stins o dată cu ocu¬ 
parea totală a Germaniei de către Aliaţi. 

După ani de zile, când am ajuns în America, l-am între¬ 
bat pe doctorul Alecu Ronnett care fusese tot timpul 
războiului în Germania: 

_Măi Alecule, de ce a mai făcut Horia Sima guvern 

la Viena, când totul era pe ducă, cu Hitler cu tot? Tu mi-ai 
spus că erai printre intimii lui. 

_ţăi încă nu fusese preşedintele unui guvern şi atunci 

a putut să fie, nu a vrut să piardă ocazia. Nu-1 interesa nimic 
altceva, decât persoana lui şi şefia. 


112 — 


legmw, dr 

I1ÎTHR6, NU! 


Vedem acum cum şi a treia oară tot lui Horia Sima 
trebuie să-i mulţumim că ne-a ajutat să facem în continuare 
alţi ani de puşcărie. Inconştienţa este foarte gravă atunci 
când faci lucruri care afectează viaţa şi sănătatea altora. 
Ai voie să faci ce vrei cu persoana ta, dar când acţiunile 
tale fac rău semenilor şi chiar îi duc la închisori şi moarte, 
atunci nu meriţi decât întreg oprobriul public şi să apari 
în faţa instanţei de judecată a oamenilor. 

* * * * * 


în celularul legionar al Aiudului anilor ’43, ? 44 şi '45, 
erau multe bisericuţe eu şefi: Trifan şi Marian, Ilie 
Nieuleseu, Rogojanu, Stere Mihalexe şi la urmă Victor Biriş, 
care venise târziu ia Aiud, dar care vroia să-i înroleze pe 
cât mai mulţi în gruparea lui simistă, sectară. II lua pe 
fiecare la plimbare, îl dăscălea, spunându-i că numai el ţine 
steagul legionar sus, ceilalţi toţi nu mai sunt legionari, sunt 
colaboraţionişti ai guvernului comunist, acceptând să 
lucreze în ateliere, la fabrică şi în colonii de muncă. A reuşit 
să strângă pe lângă el câţiva tineri de prin Banat. Singurii 
oameni maturi erau Mircea Cătuneanu şi Gomăneseu. Nici 
un grad legionar nu a făcut parte din secta lui. 

Eu nu le dădeam importanţă pentru că nu meritau 
şi mă ocupam cu formarea terenului de volei de dimensiuni 
normale şi a unui teren de fotbal cu dimensiuni mai mici 
pentru şapte jucători în fiecare echipă, toate acestea în 
curtea din spatele celularului. La început, s-au înjghebat 
echipe pe provincii: Muntenia, Moldova, Banat, Ardeal şi 
Prahova. După câteva jocuri de antrenament, am trecut la 
meciuri oficiale, după ce Muntenia s-a comasat cu Moldova 


— 113 — 





JEAN SUCIV BUCHIU 


şi cu Prahova, iar Ardealul cu Banatul. Finala s-a jucat între 
Muntenia şi Ardeal şi, pentru că eu eram căpitan la Muntenia, 
mi-au revenit cupele atât la volei, cât şi la fotbal, deoarece 
am câştigat finalele. Cupele au fost făcute în atelierul lui 
Marcoci. încă le păstrez cu sfinţenie. Jocurile aveau loc 
duminica şi erau o mare distracţie pentru toţi deţinuţii şi 
chiar şi pentru gardienii care veneau şi aplaudau o dată cu 
toţi ceilalţi. 

Dispăruseră jocurile de noroc ale celor de drept 
comun şi spectatorii se împărţiseră pe simpatii. Astfel, toţi 
tinerii ne simţeam bine, în afară de câţiva bănăţeni, pe care-i 
zăpăcise Biriş de cap. 

într-o zi vine la mine llie Niculescu şi mă întreabă: 

— Jeane, tu cu cine eşti? 

_Nu vă înţeleg, domnule Niculescu, cum adică eu 

cu cine sunt? Cu iegionarii. 

— Bine, bine, ştiu asta, dar aici, în celularul Aiudului, 
ştii şi tu că sunt oamenii împărţiţi, ideile diferă de la un 
grup la altul. 

— A! Vreţi să spuneţi că din ce bisericuţă fac parte 
şi cu care şef? 

— Da, cam aşa ceva, mai ales că tu eşti plin de iniţia¬ 
tivă şi cu sportul, şi cu piesa de teatru şi majoritatea tineri¬ 
lor te ascultă. 

— Domnule Niculescu, eu sunt cu toţi legionarii din 
celular şi nu fac parte din nici o bisericuţă. 

_Dar nu se poate să fi în mai multe luntrii, trebuie 

să te fixezi la una. 

— De ce să fac parte dintr-o bisericuţă şi să fiu 
duşman cu celelalte? Nu, niciodată nu vreau să mă uit urât 
la camarazii mei pentru că poate gândesc altfel decât mine. 


— 114 — 


16 R mm,DH 
wmmNW 


Trebuie să existe libertate de gândire pentru că nu suntem 
toţi la fel şi, în al doilea rând, în loc să vă gândiţi să aveţi 
cât mai mulţi partizani în fiecare bisericuţă, mai bine să 
vă gândiţi la unirea tuturor. Dar pentru aceasta trebuie mai 
întâi conducătorii bisericuţelor, s-o lase mai moale cu şefia, 
care a ajuns o boală, şi să fim uniţi cu toţii. Să urmărim 
acelaşi scop, în primul rând atât cât stăm aici să ducem o 
viaţă acceptabilă (să nu murim de foame ca la Zarea), să 
primim pachete şi vorbitor şi să lucrăm ceva în închisoare 
sau în coloniile de muncă, unde vom avea mâncare mai 
bună, aer şi mai multă libertate la vorbitor, iar scopul prin¬ 
cipal să fie eliberarea noastră cât mai repede din temniţă, 
care distruge fizic şi moral cele mai frumoase caractere. 

Situaţia în celular se cristalizase şi divizarea se făcuse 
de la sine astfel: 

- la parter se aranjaseră câţiva care ceruseră direcţi¬ 
unii închisorii să fie separaţi, pentru că ei s-au făcut comu¬ 
nişti şi nimeni nu se lega de ei. 

- la etajele unu şi doi erau majoritatea legionarilor 
cu toţi comandanţii şi cu toate valorile care se găseau 
închise la Aiud. 

- la etajul trei, Biriş se retrăsese cu cei câţiva tineri 
bănăţeni, alături de Gătuneanu şi Comănescu, şi nu vroiau 
să lucreze sau să meargă în coloniile de muncă. 

Acum am să relatez o întâmplare mai puţin nostimă. 

într-o zi îl văd pe Marin Popescu făcându-şi bagajul 
Şi-l întreb: 

— Ce faci, Marin, te muţi? Ai găsit alţi prieteni mai 
buni decât Vasile şi decât mine? Unde te-ai aranjat? 

— Mă mut la etajul trei. 


— 115 




JEAN SUCIU BUCHIU 


— De ce, Marin, ce faci acolo, te-a convins Gomănescu? 

— Noi acolo „ţinem steagul sus“. 

— Bine, Marin, faci ce vrei, dar nu faci bine! Acolo 
voi vă credeţi superiori tuturor celorlalţi legionari. Cu ce 
sunteţi voi mai grozavi decât sutele de camarazi care au 
suferit poate mai mult ca noi şi, mai ales, nici nu ştim ce 
ne mai aşteaptă? Trebuie să căutăm să ne îmbunătăţim 
viaţa, frumos şi corect, fără trâmbiţe şi tobe, care nu folo¬ 
sesc nimănui. Noi o să plecăm în colonia de muncă, şi eu 
şi Vasile ne-am înscris pentru prima colonie, tu ai să stai 
după gratii, ascultând peroraţiile mincinoase ale lui Biriş, 
care nu ştim cine este, ce hram poartă şi în numele cui 
vorbeşte. Nu vezi că nici un grad legionar nu-1 urmează? 
Umila mea părere este că Biriş suferă de boala groaznică 
a şefiei şi, văzând că majoritatea oamenilor de valoare îl 
desconsidera, s-a hotărât să facă pe grozavul, în detrimen¬ 
tul unităţii, 

A plecat Marin, dar nu a trecut o lună de zile şi, când 
mă spălam, după un meci de fotbal, la o chiuvetă aproape 
de scara din spate, îl văd pe Marin cu bocceaua în spate 
coborând scara şi-l întreb: 

— Ce faci, Marin, vii la noi? Se va bucura Vasile şi 
bineînţeles şi eu. 

— Nu, nu vin la voi, mă duc la parter. 

— Ce te-a găsit, măi băiatule, nu mai „ţii steagul sus“, 
sau s-a înroşit de ruşine? Oricum, mai întâi nu m-ai ascul¬ 
tat şi te-ai dus la Biriş, unde voi ăştia, grozavii, spuneaţi eă 
sunteţi cei mai buni legionari. Acestă dorinţă de a fi mai bun 
decât ceilalţi este destul de răspândită. Dar acum fă-mă să înţe¬ 
leg, acolo sus vă consideraţi cei mai buni legionari şi îi descon¬ 
sideraţi pe toţi ceilalţi dacă nu răi, oricum mai puţin buni 


118 


leRTHRe, DR 

mmm NUi 


decât voi, ăştia cu steagul sus. Vreau acum să înţeleg ce te 
face să treci la o extremă, care nu are nimic în comun cu 
legiunea, ei, din contră, este socotită complet contrară? 
Comunismul în general este foarte dăunător societăţii 
româneşti şi mai ales credinţei noastre creştine. Comuniştii 
sunt atei. Cum îi consideraţi voi de acolo, de sus, pe comu¬ 
nişti? Băieţi buni, de te-ai hotărât să treci la ei şi să-i laşi 
acolo sus pe „vechii prietenii Eu cred că ţi-a scris taică-tău 
să te înscrii la comunişti, pentru că a aranjat să te scoată 
din închisoare. Dar tu nu ştii că toţi aşteptăm să ieşim pe 
baza unor graţieri, fără compromisuri, ca o completare a 
amnistiei, care nu ne-a fost aplicată cinstit. Tu îţi dai seama 
ce urât este să trădezi Legiunea şi să treci la comunism? 

In 1945, o dată eu schimbarea directorului închisorii 
Aiud, toţi deţinuţii au început să lucreze în fabrică şi în 
ateliere. Eu am făcut cu prietenii mei Ghiţă Jaco ta, Mişu 
Mihalcu, nea Fănică Vlădoianu, care ne distra eu glumele 
lui, Mitică talentatul care ne-a făcut desenele şi alţii căro¬ 
ra le-am uitat numele un atelier de jucării, iar ea mentor 
îl aveam pe inginerul Vasile lonescu. Le-am scris celor de 
acasă că am nevoie de scule şi vopsele. 

Imediat fratele meu a mobilizat toţi prietenii şi rudele 
şi a obţinut de la cumnatul lui, Dinu Beroniade, scule. Mama 
s-a dus la Unio-Chimiea, unde eu am lucrat, şi a vorbit eu 
dr. Frolich. Când i-a spus că sunt închis şi pentru ee, nu i-a 
venit să creadă, iar, când i-a spus eă am făcut la Aiud un 
mic atelier de jucării, acesta, foarte impresionat, i-a dat 
mamei câteva bidoane cu vopsea, pe care mi le-a adus fratele 
meu, împreună cu sculele. Materialul cu care lucram era 
placaj, pe eare-1 obţineam din deşeurile aruncate de la fa¬ 
brica de tâmplărie a lui Ilie Niculeseu. 


— 117 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Ne-am organizat bine, unii tăiau la traforaj, alţii ajus¬ 
tau, alţii asamblau şi Mişu vopsea. 

Am lucrat câteva luni de zile şi am făcut multe jucării 
(maşini, trenuri, autobuze), dar, când am dorit să-i între¬ 
băm pe cei din conducerea închisorii cum putem face să 
scoatem jucăriile în oraş la vânzare, ni s-a răspuns că tot 
ce se poate face este să le dăm închisorii, iar cei care am 
lucrat vom primi câte o pâine în plus. Atunci, ne-am sf㬠
tuit şi am împărţit jucăriile la cei care au lucrat, lichidând 
atelierul. Era o batjocură ce ni se propusese. 

între timp reprezentanţi de frunte ai noştri (Rogojanu, 
Niculescu, Trifan şi alţii) au reuşit să obţină să jucăm piesa 
de teatru „Horia“ (era o aniversare a răscoalei moţilor 
conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan), în oraş, la Liceul 
„Betlem‘*. Eu am avut două roluri, al unui bătrân atins de 
nebunie, eare-1 urmărea pe baron cu toporul pentru că-i 
necinstise fata, şi al doilea rol, al tânărului Ion, băiatul lui 
Horia. Am recitat şi poezia „Marna 11 de George Coşbuc. Se 
pare ca am avut mult succes, deoarece, în afară de aplauze, 
a venit în culise un grup de elevi şi eleve de la liceu şi ne-au 
felicitat şi ne-au întrebat cu ce ne-am ocupat înainte de 
închisoare. 

Deoarece nu mai era mult şi se formau coloniile de 
muncă, ne-am înscris cu toţii pe tabele. Am lucrat la Galda 
de Jos şi la Aiudul de Sus în 1946, la Ciuguzel şi satele din 
jur în 1947. 

In acest an, au început graţierile pe tabelele 
întocmite în biroul închisorii, unde lucra printre alţii şi prie¬ 
tenul meu Bucur Ştefan din Bacău, care mi-a spus: 

— Jenieă, să ştii că pe fiecare tabel care a plecat de 
aici la Bucureşti te-am trecut, dar, când a venit tabelul 


— 118 


ieRîTIRe, DR 
MTHRe, NU! 


aprobat, tu erai tăiat, aşa că, vezi, poate fratele tău să 
rezolve ceva. 

Le-am scris alor mei şi, când a plecat acasă dragul 
meu Vasile lonescu (cumnatul lui, avocat, a reuşit să-l bage 
în amnistia de la 23 august), l-am rugat să treacă pe la ai 
mei şi mi-a spus: 

— Jenieă, nu era nevoie să-mi spui, pentru că după 
ce-i voi vedea pe mama, tata şi fraţii mei, primul drum va 
fi la mama ta. 

Intre timp, mama şi fratele meu, cu prietenii lui, mai 
ales comandorul de aviaţie Teodor Negulici (om de mare 
suflet, care ne-a ajutat foare mult, deoarece cunoştea mulţi 
oameni din MI), au ajuns la Ministerul de Interne şi la Justiţie 
să discute cu secretarii miniştrilor şi în final chiar cu mi¬ 
nistrul respectiv. Gând mama a reuşit să obţină audienţă la 
ministrul de Justiţie, Lucreţiu lătrâşcanu, acesta i-a spus: 

— Doamnă Buchiu, dacă tot ce mi-aţi scris în acest 
memoriu este adevărat, băiatul dumneavoastră va fi liber. 

S-a ţinut de cuvânt şi în februarie 1948, a apărut 
Monitorul Oficial în care, printre alţii, eram şi eu graţiat 
de restul pedepsei. 

Fra tele meu Florian a venit şi m-a luat de la Aiud (din 
păcate peste câteva luni, Lucreţiu Eătrăşcanu, marele patri¬ 
ot, a fost arestat şi după un timp împuşcat, invidia şi ura 
altora omorând u-i). Gând am ajuns acasă, m-am oprit la 
poartă nedumerit. Casa mare din dreapta, unde locuiam, 
nu mai era. Aflasem din scrisori că în bombardamentul din 
4 aprilie 1944, două bombe căzuseră pe casă. Totuşi, ima- 
gmea veche îmi persistă în memorie. Le-am găsit pe mama 
Şi tanti Diţa albite complet. Trecuseră şase ani de când ple¬ 
casem de acasă pe drumul închisorilor, pentru a doua oara. 


— 119 — 




JEAN SUCIU RUCHIU 


După câteva zile, într-o seară, la cafea, mama mă 
sărută şi-mi spuse: 

— Dragă Jenică, a venit la noi inginerul Vasile lonescu, 
prietenul tău din închisoare, şi mi-a vorbit despre tine şi 
nu te-am recunoscut. Parcă-mi povestea viaţa altcuiva. După 
ce ai suferit la Zarea luni de zile de foamete, ai mai fost 
foarte rău bolnav, dar te-ai făcut bine cu ajutorul colegilor. 
Ai fost foarte iubit de colegii din închisoare, ai făcut echipe 
de volei, de fotbal şi mai ales ai jucat în piese de teatru şi 
ai declamat poezii, care au adus lacrimi în ochii spectato¬ 
rilor. De-abia m-am abţinut să nu plâng de bucurie şi de 
supărare că ţi-ai irosit anii de studii prin închisori, când 
colegii tăi de liceu şi-au dat şi doctoratul M-a mai rugat 
Vasile, dacă n-o să ai ce face, să te duci la el la ţara, la casa 
părinţilor lui (în satul Slobozia Moară) şi să stai o săp¬ 
tămână, două. 

Nu-1 primiseră în serviciu, deşi era un inginer emi¬ 
nent, care lucrase doi ani în Germania). Acum lucra pămân¬ 
tul familiei ara, semăna, secera, cosea şi culegea rodul 
muncii lui. îmi era un dor nespus de Vasile şi numai după 
două zile în Bucureşti, m-am dus la el acasă. Acolo am 
cunoscut-o pe mama lui, care era îmbrăcată în costum 
naţional, pe tatăl lui, care fusese directorul şcolii din sat 
şi acum era pensionar, şi pe fratele lui cel mic, care era 
farmacist în sat. L-am ajutat la muncile câmpului şi la 
gospodărie şi am petrecut două săptămâni de vis, mai ales 
că venea zimic Gigea Stanicei, o veche şi bună prietenă a 
lui Vasile, profesoară în Bucureşti, care se transferase în sat 
ca să fie alături de el (venise după el şi la colonia de munca 
de la Galda). Printre lucrurile pe care le-am făcut la Vasile 
acasă a fost ţuică la cazanul satului, ceea ce era ceva nou 


— 120 — 


l6RC7lRe, DR 

înmmw! 


pentru mine, nu mai făcusem aşa ceva niciodată. Am strâns 
toate corcoduşele din grădină şi le-am pus în butoaie. După 
mai multe zile, Vasile îmi spune: 

— Jenică, la noapte mergem să facem ţuică, suntem 
programaţi la miezul nopţii la cazan, pentru că este foarte 
mare aglomeraţie. Mergem cu Gigea. 

Noi făceam focul, adusesem crăci uscate şi, când a 
început să curgă ţuica, Gigea a venit cu un pui fript şi pâine 
caldă, am mâncat şi am băut ţuică, care nu era prea tare. 
Peste câteva zile, când am plecat acasă, Vasile mi-a dar un 
coş plin cu bunătăţi, pentru mama. 

Era sfârşitul primăverii anului 1948 şi nici nu am ajuns 
bine în Bucureşti, când, în Gara de Nord, o prietenă şi cama¬ 
radă, Elena (nimeni nu-i ştia adresa şi numele de familie, 
de mică avea experienţa prigoanelor din familie), studen¬ 
tă la Drept, îmi sare de gât şi-mi şopteşte la ureche: 

— la-mă de braţ şi să mergem în spatele gării, ca să-ţi 
spun anumite lucruri foarte grave care se întâmplă acum 
în facultăţi. 

Am ieşit din gară şi am luat-o pe Griviţa în jos, spre 
Buzeşti. 

Mie îmi pierise glasul. Eram liber de câteva luni şi 
mă îngrozeam să fiu iar anchetat şi dus cine ştie unde. 
Elena, care mă cunoştea bine, m-a înţeles şi a continuat 
să povestească: 

— Au început arestările legionarilor, Securitatea vine 
cu liste întocmite nominal îi ridică şi nu mai revin, sunt 
foarte dur anchetaţi, bătuţi şi schingiuiţi. Aşa au făcut la 
Drept, la Litere şi la Medicină, de alte facultăţi nu ştiu nimic, 
nici de Farmacie, dar trebuie să te fereşti. Nu te mai duce 
pe la nici o facultate, unii au lăsat totul şi au plecat din 


— 121 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Bucureşti, s-au ascuns. Tu trebuie să te fereşti chiar dacă 
s-au întâmplat anumite lucruri când tu erai în închisoare 
şi nu ştii nimic despre ele. 

— Ce anume să ştiu? Că, sincer să fiu, m-am săturat 
de câte gafe fac unii în detrimentul altora... 

Tu nu ştii că Nicolae Eătraşcu, actualul secretar al 
Mişcării Legionare, a venit din Germania, bineînţeles tri¬ 
mis de Horia Sima să facă un „pact de neagresiune 44 cu 
comuniştii, cu Ana Pauker adică. Lau dat maşină, casă la 
Şoseaua Kiselcff, iar el s-a crezut deştept şi că Securitatea 
este proastă şi a început reorganizarea pe ascuns în 
facultăţi. 

Stau şi mă gândesc, cum nu şi-a dat seama că asta 
căutau comuniştii şi-l urmăreau pas cu pas şi astfel au avut 
pe liste a treia linie legionară, reuşind să distrugă şi ceea 
ce mai rămăsese din Mişcarea Legionară. Prima linie 
legionară a elitei (265) a ucis-o Garol al Il-lea după 
împuşcarea lui Armând Călinescu de către echipa Miti 
Dumitrescu, o mare greşeală (se spune dirijată de Horia 
Sima), pentru că nu merită ca pentru un ticălos să pier¬ 
dem sute de oameni minunaţi. 

A doua linie legionară au distrus-o închisorile şi 
războiul, iar a treia linie am văzut mai sus cum a căzut în 
mâinile Securităţii, datorită lui Nicolae Eătraşcu. Apoi la 
Piteşti, Gherla şi Canal, prin criminala reeducare, unii au 
fost omorâţi în chinuri, alţii s-au sinucis sau au înnebunit 
din cauza torturii, care a durat peste doi ani. 

Citiţi ce spune poetul Eugeniu Magireseu: 

„Mi-au zdrobit oasele . plămânii ficatul. Ţurcanujuca 
încălţat pe oasele mele, pe rinichii mei ceva ce nici apo¬ 
calipsul nu poate concepe . “ 


— 122 


ieRîTtRe, DH 

mmm nu ? 


Iar în poezia „Ruga“ poetul zugrăveşte suferinţa: 

„L-au bătut până făcură scurtă 
Şi s-au rânduit ca la arman, 

Mii de pumni în cap, în piept, în burtă, 

Fluiera ciomagul pe ciolan. 

Spumegau de ură ca nebunii: 

«Spune tot, înjură-L pe Hristos; 

Şi demască-ţi bunii şi străbunii, 

Dumnezeul tău de ofticos!» 

Martirizat, cu rănile deschise, 

Pe lespezile goale, trupul drept 
In noaptea aceea 
Serafim murise. 

Târziu, când zorii iarăşi revărsară 
Umbla un zvon că Serafim eu-ai lui, 

S-adună-aici în noaptea Paştelui, 

Şi ţin, cântând, şedinţa legionară. 44 


Tot ce s-a întâmplat în închisorile Piteşti şi Gherla 
s-a aflat în străinătate. Radio Europa Liberă şi ziarele străine 
au început să relateze cele întâmplate. Atunci comuniştii 
au făcut un proces şi şi-au împuşcat uneltele (torţionarii) 
în frunte cu Ţureanu, diavolul reeducării. 

S-a editat şi o carte de 924 de pagini cu anchetele şi 
procesul intitulată „Memorialul Ororii 44 (documente ale pro¬ 
cesului REEDUCĂRII din închisorile PITEŞTI şi GHERLA.) 


— 123 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Se spune totuşi că nici un sacrificiu făcut pentru ade- 
\ăr şi dreptate nu a fost inutil şi fiecare picătură de sânge 
este ca o sursă de energie nevăzută. Nu ştim când vor apărea 
la suprafaţă ideile măreţe pentru care au fost făcute, la fel 
ca Sângele Mântuitorului nostru lisus Hristos, care de peste 
2000 de ani este viu în sufletele milioanelor de oameni care 
cred în El şi aşteaptă dreptate şi adevăr îa toate popoarele 
din întreaga lume. 


5. „VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE“ 

DE AUTOR 

PARTEA A III A 

(A treia arestare: Canalul Dunăre-Marea Neagră, lagărele 
Poarta Albă, coasta Galeş şi Eforie Nord) 


Dedic această povestite foştilor mei colegi şi prieteni 
Sckeiner Martin, Vernică Andrei, amândoi decedaţi, şi 
Vernică Ştefan, Babeş Nicolae, care, în timpul când am fost 
în lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, au ajutat-o 
pe mama moral şi material 

M-am dus cu Elena la mama acasă, dar nu a intrat 
decât ea, ca să vadă care este situaţia, dacă a venit cineva 
să mă caute. Eu am aşteptat-o în Piaţa Filantropia, care era 
la doi paşi. A revenit repede şi mi-a spus că nu este nici un 
pericol şi pot să merg. Când m-a văzut mama, m-a îmbrăţişat 
şi mi-a spus: 

— Un timp va trebui să dispari de acasă şi mai ales 
de la facultate, poate poţi să stai la Traian câteva zile. întrea¬ 
bă-!, el ţine mult la tine. 

— Jenieă, mulţi studenţi s-au înscris să meargă la 
muncă voluntară la Bumbeşti-Livezeni la un mare şantier 
de construcţie a unui drum pentru calea ferată prin munţi. 


125 — 





JEAN SUCiU BUCHIU 


Durează două luni, va fi probabil greu, dar acolo nu te va 
căuta Securitatea §i poate vei primi un carnet de brigadier, 
care în vremurile de acum, de cumplită prigoană, este foarte 
bun, m-a sfătuit Elena. 

— Băiatul meu, Elena este o fată minunată, de acum 
trei zile a venit la mine şi a întrebat de tine, spunâdu-mi 
tot ce se întâmplă acum în facultăţi, despre cumplitele 
arestări ale studenţilor legionari, aşa că eu cred că este bine 
să-i asculţi sfatul, mai ales că nu ai vrut să fugi în străin㬠
tate, deşi ai avut multe propuneri. Ai spus că nu poţi să 
mă laşi singura aici, fără un sprijin, dar nici nu mai vreau 
să te văd pentru a treia oară în închisoare. Ar fi prea mult 
pentru mine, mai ales după ce l-am pierdut pe tatăl tău! 

— Bine, dragele mele, voi merge în brigadă la 
Bembeşti-Livezeni, dar mă duc mai întâi la Traian, să dis¬ 
cut cu el şi să văd ce-mi spune. 

Eram la colţul străzii lui Traian, când aud un lătrat 
cunoscut. Mai erau trei case până la el şi căţelul, care nu 
mă văzuse de şase ani, m-a recunoscut. L-am îmbrăţişat pe 
Traian, iar el m-a sărutat şi şi-a arătat bucuria de a mă 
revedea (ceea ce nu am văzut la toate fostele mele 
cunoştinţe). Am stat câteva nopţi la Traian, care se căs㬠
torise cu Marieta şi locuiau împreună cu părinţii lui. Aceştia 
mă iubeau şi m-au primit eu o mare dragoste. între timp, 
m-am dus şi m-am înscris să merg pe şantier. Am făcut câteva 
vizite la verişoara mea Blanche şi soţul ei, Bebe Borel, un 
tânăr arhitect minunat, care mi-a dat bocanci şi haină de 
ploaie pentru şantier. A avut dreptate pentru că acolo am 
lucrat şi pe ploaie. (Vreau să menţionez eă vărul meu Bebe 
Borel a venit la mine la Aiud în 1945, mi-a adus alimente, 
când era ofiţer şi mergea spre front.) 


126 


mmmon 
uimie, mi 


Am piecat toată brigada de studenţi cu trenul până 
la Petroşani, de acolo cu maşinile la şantierul de barăci, unde 
eram cazaţi. Chiar de-a doua zi, am plecat pe jos la locul 
de muncă (ceea ce am făcut apoi in fiecare zi, era un drum 
lung) repartizat brigăzii noastre, care trebuia să încarce 
în vagoneţi bucăţile de stâncă dislocate de mineri cu 
pieamerul. Uneori veneau la vale spre noi pietre mari. Chiar 
dacă noi nu terminasem de încărcat vagoneţii, o luam la 
fugă pentru a nu ne lovi bolovanii. Mâncare era suficientă 
şi seara se organizau şezători, foc de tabără şi cântam. Con¬ 
ducerea şantierului o deţineau tinerii muncitorii UTC-işti, 
care se uitau cam chiorâş la noi, studenţii. După mai mult 
de o lună, ne-au mutat în comuna Petreşti, să construim 
un pod. Am observat eă nimeni nu se bagă la cărat sacii 
ue ciment către cele două lăzi (li se părea o muncă foarte 
grea) de unde veneau sa-x ia cu roabele, pentru cele două 
locuri unde se turna beton la picioarele podului. M-am dus 
eu şi cărarn în spinare sacii de ciment până umpleam cele 
două lăzi şi apoi intram în magazie şi mă culcam pe saci. 
până venea un coleg şi-mi spunea că s-au golit lăzile, atunci 
iai ie umpleam şi apoi mă culcam. Treaba mergea foarte 
bine, eram cazaţi într-o şcoală. Era foarte curat totul, 
paturile, masa şi celelalte. în ultima zi de şantier, când ne 
pregăteam de plecare, vine un şef şi spune: 

Au venit două vagoane cu pietriş şi trebuie descăr¬ 
cate imediat. 

Eu m-am revoltat şi am zis: 


— 127 — 




JEAN SUCiU BUCHIU 


După atâta muncă, nici în ultima zi nu suntem lăsaţi 
să ne odihnim. 

Un student mi-a şoptit: 

— Te-am cunoscut de cum te-am văzut. Noi nu avem 
voie să ne revoltăm, dacă vrem să supravieţuim... 

I-am strâns mâna şi nu am mai zis nimic, avea dreptate. 

După ce am primit carnetul de bragadier, în care era 
scris că am lucrat la Şantierul Bumbeşti-Livezeni două luni, 
am plecat la Bucureşti cu un tren rezervat studenţilor. 

Lucrurile se mai liniştiseră cu arestările, pentru că 
avuseseră loc în toată ţara, la toate universităţile şi după 
anchete cumplite, cu bătăi şi schingiuiri, se umpluseră 
închisorile. într-o seară vine la mine în cameră fratele meu 
Florian şi-mi spune: 

— Vino la mine, am un coleg de serviciu care te 
cunoaşte bine şi vrea să-ţi vorbească. 

— Bine, vin îndată, dar cine este, cum îl cheamă? 

— Ai să vezi tu, dar hai mai repede! 

Gând m-am dus, pe cine văd, pe Emil Novac, cu care 
fusesem închis la Aiud! Ne-am îmbrăţişat şi mi-a spus că 
este şi el liber de mai multă vreme şi acum a găsit de lucru 
în cooperativa unde lucra şi fratele meu. 

La un moment dat îmi spune: 

— Jenică, tu te-ai eliberat mai de curând (în ’48) şi 
poate nu ştii ce a fost pe aici, nu ştii de venirea lui Nicolae 
lătraşcu din Germania în 1946, care a făcut un pact de nea¬ 
gresiune cu Ana Pauker, deci cu comuniştii . Aceştia i-au dat 
o maşină şi casa lui Titulescu, de la Şoseaua Kiseleff. în acest 
timp Nicolae lătraşcu împreună cu alţii au început să reor¬ 
ganizeze Mişcarea Legionară în special în facultăţi. Dar a 
fost o mare greşeală, mai mult, o totală inepţie, pentru că 


128 


lURTÎlRe, Dfl 
UtTHR£ NU1 


el s-a considerat prea deştept şi pe securişti i-a considerat 
proşti... A fost exact invers, pentru că peste tot erau oamenii 
lor infiltraţi, în afară de acei legionari care au devenit agenţii 
lor. Fii atent: într-o zi, vine la tutungeria unde o înlocuiam 
din când în când pe soţia mea, cine crezi, Decebal Andrei, 
care a fost eu tine în primul proces şi care venise din străin㬠
tate cu lătraşcu şi se apucasem să repornească activitatea 
legionară. îmi spune: „Novacule, noi, legionarii cei vechi, 
trebuie să ne întâlnim din nou să începem activitatea, să 
recrutăm tineri de la universităţi, să întărim Legiunea şi 
să trecem la acţiune. Va veni şi comandantul Nicolae 
lătraşcu, el este secretarul genera! al Mişcării Legionare.“ 
„Măi Decebal, de unde vii tu, din străinătate? Ai trăit bine 
acolo, aţi venit aici ca să faceţi pe şefii, vă zgândărea do¬ 
rinţa de şefie! Nu vii ca mine din temniţe, să fi trăit cum 
am trăit noi fără mâncare şi fărâ căldură la Jilava sau la Aiud. 
Mai bine du-te de unde ai venit şi, dacă nu vrei, poţi să te 
duci în aia mătii, pentru că o să distrugeţi iar oamenii, o 
să-i băgaţi în închisori şi în moarte, fără să realizaţi nimic! “ 
A plecat, măi Jenică, cu capul între umeri, nu a mai zis 
nimic. Din păcate am avut dreptate, anul acesta în prim㬠
vară, au arestat cu miile, mai ales din facultăţi, dar mi-a 
ajuns la urechi că lui Decebal Andrei i-ar fi dat drumul Secu¬ 
ritatea să plece din ţară, bineînţeles nu degeaba, ci în urma 
anumitor servicii (o trădare mare), îmi spuse Novac. 

— Dragă Emile, îţi mulţumesc că m-ai pus la curent 
cu anumite lucruri pe care nu le ştiam. 

Ceea ce a făcut Nicolae Eătraşcu este o mare crimă, 
a băgat în temniţe tineretul studenţesc şi pe alţii, care 
constituiau a treia linie legionară, pe care o va distruge, 
inconştient. Aceste suflete tinere nu ştiu dacă au 


129 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


supravieţuit cumplitei vieţi din închisori, pentru că s-au dat 
duşmani pe faţă ai comunismului, care omoară, nu iartă. 

Ceea ce a reuşit să facă acţiunea lui lătraşcu-Sima a fost 
să întărească Securitatea, deoarece considerau că Mişcarea 
Legionară vrea să se reorganizeze, prezentând un pericol. 

Pentru că-i avea pe liste şi pe cei vechi, care trecuseră prin 
iadul închisorilor îi urmăreau pe toţi, erau filaţi, simţeai că nu 
eşti liber nici un moment. întreaga ţară devenise o închisoare. 

De altfel, în anii următori, am auzit mai multe de la 
un fost camarad Petrescu, de la Aiud, cu care mă întâlneam 
doar în piaţă la Obor, la coadă, unde puteam vorbi 
cumpărând zarzavat sau fructe. Mi-a povestit despre 
cumplita reeducare de la închisorile Piteşti şi Gherla, unde 
supliciile au ţinut ani (1949-1951) şi întreceau prin 
degradare umană închipuirea unei minţi normale. Iniţia¬ 
torii erau conducătorii Securităţii şi directorii închisorilor, 
având ca executanţi o echipă de deţinuţi torţionari, con¬ 
dusă de Ţurcanu, un fost student de la Facultatea de Drept 
din Iaşi, membru de partid, cu trecut neclar. Dintre cei mal¬ 
trataţi unii s-au sinucis, alţii au înnebunit, mulţi au murit. 

S-a reuşit spălarea creierelor prin schingiuiri repetate, 
pentru eă nu s-a putut rezista nici fizic, nici mental. Pe 
aceşti oameni care au trecut prin reeducare şi au scăpat 
nu avem dreptul să-i judecăm, cel mult să ne plecăm 
capetele şi să îngenunchem în faţa suferinţelor lor. 




Trecuseră patru ani de la eliberarea mea, după cei şase 
ani petrecuţi în temniţa Aiudului. Lucram la întreprinderea 
Sulzer (elveţiană naţionalizată) care apoi şi-a schimbat 


130 — 


leRTfiRe, Da 

tiraRe, mu 


numele în „21 Instalaţii",pe strada Pictor Verona, lângă 
vestitul cinematograf Aro. 

Unchiul meu prin alianţă, Constantin Floriţă, care 
acum lucra casier la această întreprindere, m-a recoman¬ 
dat conducerii şi am fost angajat ca muncitor. Am lucrat 
aproape un an la atelier şi pe şantiere, după care am fost 
trimişi, mai mulţi tineri, la o şcoală de normatori. 

După absolvire am fost repartizat la biroul de normare, 
la început, numai împreună cu Sheiner Martin, într-o cameră 
mică. lângă grădina din spatele birourilor. Stând împreună 
săptămâni şi luni, ne-am povestit trecutul şi am devenit buni 
prieteni. Marti, cum îi spuneam noi toţi prietenii lui, mi-a 
povestit cum, în urmă cu câţiva ani, făcea armata la Craiova. 
Lra plutonier şi aştepta sa-1 facă sublocotenent în rezevă. 
Dar intr-o zi, după ce intraseră hoardele bolşevice în ţară, 
a fost chemat la biroul regimentului şi un ofiţer rus l-a între¬ 
bat dacă este de origine etnică germană. După ce Marti a 
răspuns că tatăl iui era sas din Ardeal, a tost luat şi trimis 
tn mineie de fier dm Magnitogorsk. Acolo doi ani a lucrat 
în mină şi alţi doi ani la suprafaţă. Veneau la el ruşii din 
sat, unu cu un scaun rupt, altul cu un ceas stricat, şi-l rugau 
să le repare. Iar când el le spunea că nu este tâmplar, nici 
ceasornicar, ruşii îi răspundeau: „Da, dar eşti neamţ." 

Intr-o zi, în ora de pauză, stând pe o bancă din gradi¬ 
nă, împreună cu fraţii Vernică Ştefan şi Andrei, Scheiner 
Martin, nea Nae Gocan, secretarul comitetului sindical de 
pe şantier, Orlando Giacomo, secretam! organizaţiei de par¬ 
tid, împreună cu Gheorghe Wăgner, şef de echipă, le-am 
spus următoarele: 

Ştiţi la ce ni-am gândit? Că, în ioc să ne petrem 
timpul liber la „Şantierul nr. 1“ (adică la restaurantul Aro, 


— 131 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


din apropierea întreprinderii), am putea să ne şi distrăm, 
făcând şi exerciţii fizice pe un teren, jucând volei. 

— Bine, bine suntem de acord, răspunse Andrei. Dar 
unde? Trebuie să ne afiliem la un club, să plătim cotizaţii, 
să joace cine vor ei şi cu cine etc., pentru că au şi ei juc㬠
torii lor, or, noi, care suntem colegi, vrem să fim împreună. 

— lăi asta vreau şi eu, dar, ca să putem juca împreu¬ 
nă, trebuie să facem terenul nostru şi noi să dispunem de el. 
Pentru aceasta va trebui să ne sacrificăm câteva zile timpul 
liber şi avem nevoie de ceva bănuţi ca să putem construi aici 
în această grădină un frumos teren de volei, în partea stângă, 
rămânând destul loc pentru rondurile de flori sau altceva. 

— Idea lui Jenică este nemaipomenit de bună şi necesară 
şi pe linie de activitate sindicală, ne putem lăuda că am dus acti¬ 
vitate, poate obţinem şi fonduri, a răspunns nea Nae Cocan. 

— Şi eu sunt de acord să facem un teren de sport 
aici în mijlocul Capitalei. Ar fi nemaipomenit de binevenit! 
Toată lumea cred că va fi de acord. Eu voi obţine aprobare 
de la conducere, urmând ca imediat să ne apucăm de lucru. 
Eu mă voi ocupa la început de nivelarea terenului, chiar 
de mâine. Vom fi aici mobilizaţi voluntar după-amiezele, 
spuse Orlando Giacomo. 

— Am să mă interesez de o plasă şi cei doi stâlpi la 
un preţ mai acceptabil, am zis eu. 

Toţi ceilalţi au spus că ne vor ajuta şi cu muncă, şi cu 
bani, ca să cumpărăm ce ne trebuie. Fratele meu Flori an ne-a 
ajutat tot timpul cât am lucrat şi a rămas jucător în echipă. 

După o săptămână eram gata cu terenul şi am început 
primele jocuri între noi. Nu peste mult timp au venit să 
joace cu noi echipele altor întreprinderi (19 Instalaţii). 


132 


16RTHR6, Dfl 
UiTflRe.NU’ 


Meciurile erau urmărite de salariaţii de la noi şi de la cele¬ 
lalte întreprindri, aşa că aveam şi galerie. 

Am făcut şi o echipă de fete dintre salariate şi fetele 
unor colegi. Ne-am înscris şi în campionatul orăşenesc şi 
ne-au omologat terenul pentru campionat. 

între timp, serviciul Organizarea Muncii se mărise, 
avea şapte salariaţi şi un sef de şerviciu. 

Mai aveam la etaj un grup de proiectări unde lucrau 
mai mulţi ingineri şi desenatori, atât bărbaţi, cât şi femei. 
Intr-o zi frumoasă de primăvară, în pauză, când noi prietenii 
stăteam şi vorbeam în grădină făcând planuri pentru 
viitoarele meciuri de volei, vine Ia noi o doamnă, Mihaela 
de la Proiectări, şi ne spune: 

— Dragii mei, cred că aţi observat, că sunt nelipsită 
de la meciurile voastre de volei, când îl aduc şi pe soţul meu. 
Apreciez ce aţi făcut şi de aceea vin cu o propunere. Hai 
să facem şi teatru, să jucăm o piesă de teatru! Am un coleg 
care a scris ceva, o piesă scurtă, o comedie, şi vine după 
masă să ne-o citească. Să împărţim rolurile şi să începem 
să repetiţiile. Sunteti de acord? 

Noi, după ce ne-am uitat unul ia altui, am răspuns într-un 
glas: „Da!“ Ne-am întâlnit, am citit piesa, am primit roiurile 
şi am făcut repetiţie. Eu eram americanul Truman, îmbr㬠
cat în frac, cu papion la gât şi cu pălărie înaltă cu steagul 
american lipit pe ea, cu picioarele pe un birou mare şi vechi 
care era plin cu săculeti pe care era scris 1000“. 

A fost o comedie care a plăcut până şi muncitorilor, 
care, râzând, după spectacol îmi cereau să le dau şi lor 
dolari. Spectacolul a avut loc tot în grădină, unde am adus 
scaune din birouri. Au asistat şi mama cu fratele meu şi 
mai mulţi prieteni. 


— 133 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


După un timp, s-a anunţat că avem birou de Cadre 
şi va trebui ca fiecare salariat să-si facă autobiografia şi s-o 
depună la acest birou. Gel mai afectat am fost eu, pentru 
că aveam multe bube şi ştiam că apărarea cea mai bună 
este să spui adevărul. Astfel că am scris în autobiografie 
despre condamnările mele şi închisorile pe unde am tre¬ 
cut şi am depus-o la Cadre. Nu au trecut multe zile şi 
inginerul-şef Brătescu (evreu), un om pâinea lui Dumnezeu, 
îl cheamă pe şeful serviciului OM la el în birou şi îi spune: 

— Damiane, şeful de ia Cadre mi-a cerut să-l dau afară 
pe Buchiu Jean pentru că a fost legionar. Ce părere ai dum¬ 
neata, pentru că eşti şeful lui? 

— Domnule inginer-şef, Buchiu este cel mai bun salari¬ 
at al meu. Nu precupeţeşte timpul, la sfârşit de lună stă la 
încheierea situaţiilor, până noaptea târziu, are singur patru 
şantiere, ceilalţi au câte două. Dacă îl daţi pe el afară, atunci 
\ă rog să-mi primiţi demisia. 

In aceeaşi zi, inginerul-şef a trimis un curier să-l aducă 
de pe şantier pe secretarul de partid Orîando Giacomo, 
Când acesta a venit, inginerul-şef Brătescu i-a spus: 

— Giacomo, Cadrele mi-au cerut să-l dau afara pe 
Buchiu Jean, pentru că a fost legionar. Ce părere ai? 

— Domnule inginer şef, despre Buchiu Jean pot să vă 
spun că este o mândrie că-1 avem printre noi. El a fost anima¬ 
torul realizării terenului şi a echipelor de volei, cât şi a serii 
de teatru unde a avut roiul principal. Muncitorii îl iubesc, facem 
o greşeală dacă-1 dăm afară. A greşit în tinereţe, dar noi tre¬ 
buie să căutăm să ni-1 apropiem, nu să ni-1 facem duşman. 

A doua zi, inginerul Brătescu s-a dus la minister şi a 
cerut audienţă la ministru, căruia i-a spus următoarele: 


134 — 


îeRTHRe, Dtt 
lllTHRe, Niu 


— Din cauza celui de la Cadre, pe care l-aţi trimis, 
eu nu pot să-mi realizez planul, pentru că-mi dă afară toţi 
oamenii buni. Trebuie schimbat. 

Peste câteva zile omul de la Cadre este schimbat cu 
doamna Rogoz, o minune de femeie, ea fiind ajutată de doi 
oameni la fel de buni; Jean Vraciu şi Milo Haimovici. Au mai 
trecut câteva luni, când într-o zi Milo vine în biroul unde lucram 
şi mă ia de braţ spunându-mi să mă duc cu el în gradină. 

Acolo pe bancă îmi zice: 

— Jeane, tu nu mă iubeşti pe mine şi-mi pare tare 
rău. Credeam că suntem prieteni... 

— Cum se poate să spui aşa ceva, nea Milo, când ştii 
foarte bine că mergem în grup la o bere cu Jean, Ştefan, 
Andrei, Marti, nea Nae, Nicu, fratele meu şi eu dumneata! 
Niciodată n-ai lipsit din mijlocul nostru. (Eu nu mi-am dat 
seama imediat că ei glumeşte şi eram puţin contrariat.) 

— M-a chemat inginerul-şef şi mi-a spus să-ţi fac un 
dosar de cadre în aşa fel ea să te poată numi şef de şantier. 
Eu trebuie să am ia dosar câteva recomandări bune despre 
tine, dar de ce mă trimiţi prin tot oraşul ca să i-au reco¬ 
mandări pentru tine, când ele pot veni în buzunarul meu? 
(De-abia atunci am înţeles ce vrea.) 

— Nea Milo, eşti un om minunat, în câteva zile ai 
toate referinţele în buzunar la mata. 

Intr-o zi suntem chemaţi la Cadre Veronica Ştefan, 
Scheiner Martin, Babeş Niculae şi eu, unde doamna Rogoz 
ne spune: 

— Aveţi aici în faţă formulare pe care trebuie să le 
completaţi şi să aduceţi două fotografii ca să vă înscrieţi 
la Facultatea de Instalaţii, la fără frecvenţă. Munciţi, învăţaţi 
şi aşa progresaţi. 


— 135 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


I-am mulţumit doamnei Rogoz şi chiar de a doua zi 
am completat şi am predat toate formularele. Nu au tre¬ 
cut multe zile şi am primit legitimaţia de student, anul î 
la Instalaţii. întreprinderea noastră se mărise foarte mult, 
devenise trust şi toate şantierele mari au devenit între¬ 
prinderi, două în Bucureşti şi în provincie: unul Sa Iaşi, unul 
la Constanţa, unul la Timişoara şi unul la Petroşani. O parte 
din personal era format din cadrele care erau acolo pe 
şantier, dar se completau cu oameni din trust. 

Intr-o zi ara fost chemat de inginerul-şef care mi-a 

spus: 

— Băiatule, când am vrut să-ţi dau un şantier, ca să 
scapi de normare, am primit dispoziţie să deschid între¬ 
prinderea de la Petroşani. A trebuit să trimit ce avem mai 
bun, acolo sunt şantiere grele şi problema mare este la nor¬ 
mare, unde sper să te descurci ca şef de sevieiu. 

Aşa că mi-am făcut bagajele şi mi-am luat doi norma- 
tori, pe Gică şi pe Gostică, şi am plecat la Petroşani, cen¬ 
trul minier al \ăii Jiului, unde era sediul şi aveam şantiere 
la Petrila, Vulcan, Lupeni şi Urieani. De la început ni s-a atras 
atenţia să nu umblăm noaptea, mai ales când minerii primesc 
salariul, pentru că atunci se îmbată, au loc certuri, bătăi şi 
chiar scot cuţitul. 

Fără să vrem, am fost nu numai martori la o bătaie, 
ci chiar implicaţi într-un scandal. Intr-o duminică seara, am 
mers mai mulţi colegi de la birou şi câţiva şefi de echipă 
la un restaurant grădină din centrul oraşului, să mâncăm 
un grătar şi să bem o bere. Mesele erau în jurul unui ring 


136 


ÎGRÎ71R 

uimmmi 


de dans. Auzim unele discuţii în contradictoriu, care 
dovedeau că unii băuseră cam mult, şi la un moment dat, 
vedem halbele zburând de la o masă, peste ring, la altă masă. 
Imediat pe ring s-a încins o bătaie în lege. Partea proastă 
a îost că unii bătăuşi, oeţi, au venit la mesele noastre ne-au 
făcut veneţiei şi ne-au înjurat, repezindu-se la bătaie. 

Cu noi era un şef de echipă tinichigiu, Georgică, un 
tanar pirpiriu, dar cunoscut ca mare boxer - lovea cu o mare 
viteză şi imediat culca adversarul la pământ. Aşa că beţivii 
care au venit la masa noastră să ne bată nici n-au ştiut când 
au fost întinşi pe ring, la orizontală. Tocmai ne pregăteam 
să plecăm când apare o maşină a Miliţiei. Trei miliţieni intră 
în gradină şi discută eu câţiva localnici, care arătam spre noi, 
zicând că am făcut scandal şi i-am bătut. în special arătau 
spre Georgică. Miliţienii vin la masa noastră, nu vor să asculte 
argumentele noastre şi ne spun că-I arestează pe Georgică 
pentm scanda! şi bătaie. Dar, când miliţienii vor să ramă mâna 
pe el, ne trezim şi eu ei la pământ, iar Georgică îi ia şi îi 
aruncă m maşină, in oi am plecat direct la birou, unde un 
meşter bătrân ne-a spus să-i facem foaie de drum imediat 
lui Georgică, ea să nu-! găsească Miliţia în Petroşani, eă atun¬ 
ci o să-l omoare în bătaie. A doua zi, când a venit şeful 
Miliţiei cu doi martori care fusesem la restaurant şi au între¬ 
bat de Georgică să-I aresteze, directorul nostru le-a spus eă 
pe cel eare-1 caută nu este salariatul nostru, venise de la alt 
şantier, duminică, la oraş. 

O întâmplare interesantă a avut loe eu săpătorii de 
pământ de la şantierul Urieani, unde trebuia montată o con¬ 
ducta ae aducţiune, pe o lungime de zeci de kilometri şi 
pentru care era necesar un şanţ pe toată lungimea respec¬ 
tivă. Se găseau greu săpători de pământ, pentru că munca 


— 137 — 





JEAN SUCIU BUCHIU 


era foarte grea. Pe şantierele din Bucureşti lucrau la săparea 
şanţurilor cei din Bolintin, dar aceştia nu vroiau să vină la 
Petroşani. S-a apelat la trustul de construcţii care ne-a reco¬ 
mandat un aşa-zis „antreprenor 4 *, care poate să aducă săp㬠
tori de pământ foarte buni, din Deltă. Astfel au sosit la 
Uri câni 15 lipoveni, cărora li se spunea „excavatoare cu 
barbă 44 . Erau foarte pricepuţi şi foarte muncitori, dar şi mari 
băutori, după o lună ţuica şi vodca dispărând din magazine. 
Se sculau la ora 4 de dimineaţă şi munceau până la ora 12 
apoi mâncau şi se odihneau până la 5 după-amiaza, când 
lucrau pe răcoare până se însera. Bărbatul săpa şi nevasta 
sau băiatul mai marc arunca pământul din şanţ săpat cu lopata, 
într-o zi de salariu, sună telefoanele la birourile întreprinderii 
şi inginerul-şef mă cheamă la el şi-mi spune agitat: 

— Hai repede în maşină, să mergem la Uricani, s-au 
revoltat lipovenii, vor să-l omoare pe „antreprenor 44 , pen¬ 
tru că i-a minţit şi le fură munca. El s-a refugiat şi s-a închis 
în magazie, care este asediată şi săpătorii spun că, dacă nu 
venim, vor da foc magaziei. 

Când am ajuns acolo am văzut mulţi oameni adunaţi 
în faţa magaziei. Magazionerul care ne telefonase s-a apropiat 
şi ne-a spus următoarele: 

— Domnul Anastasiu (aşa îl chema pe antreprenor), 
a venit în fugă, mi-a cerut cheile, s-a închis în magazie, 
strigând că vor să-l omoare lipovenii. Era beat. 

Inginerul-şef le-a spus săpătorilor: 

— Ştiţi cu toţii că sunt inginerul-şef al întreprinderii 
unde lucraţi. Am venit cu şeful organizării muncii ca să ne 
spuneţi durerile dumneavoastră şi, dacă sunt greşeli, să le 
îndreptăm. Va rog să-mi spuneţi ce s-a întâmplat 


138 


16 RXÎ 1 R 6 , DR 
UI NU! 


Unul dintre săpători, cu o figură frumoasă şi 
inteligentă, ne-a spus următoarele: 

— Tovarăşe inginer-şef, Anastasiu, toată ziua este plecat 
pe la casele oamenilor şi seara vine beat. El este obligat să 
se îngrijească de noi, care muncim din greu, să ne repare 
sculele, să avem apă la locul de lucru, să întocmească situa¬ 
ţia cantitativă a lucrului nostru lunar, care reiese din măsur㬠
tori. Luna aceasta, nu a făcut măsurătorile, le-a întocmit 
din burtă şi din care cauză nu am primit decât o parte din 
drepturile noastre. Este un mincinos şi un escroc. 

— Dar ce caută el pe la casele oamenilor? întreabă 
inginerul-şef. Poate să ne spună cineva? 

Se apropie de noi un bărbat care se vedea că este din 
partea locului şi care a zis: 

— Eu sunt localnic şi vecin cu oamenii la casele căro¬ 


ra s-a dus domnul Anastasiu. Avea nişte hârtii mari, spunând 
că sunt planurile pe unde va trece conducta de aducţiune. 
La mulţi ie spunea că în pian conducta trece pe sub casa 
şi că va trebui dărâmată sau casa, sau magazia. Iar oamenii 
î! rugau să nu Ic strice locuinţa. După ce le promitea că o 
să facă tot posibilul să mute traseul conductei, oamenii îl 
cinsteau eu băutură şi mâncare, unii i-au dat şi bani, iar el 
se făcea eă desenează pe plan, schimbând traseul conductei. 
Inginerul-şef s-a dus la uşa magaziei şi a strigat: 

— Domnule Anastasiu, sunt inginerul-şef Vasilescu, 
te rog deschide imediat uşa şi ieşi afară! 

Se deschide uşa şi apare Anastasiu care se clătina şi, 
când a încercat să spună ceva, inginerul-şef i-a tăiat-o, zicând: 

_ Hnirintl 1P tp Himi OPOCO îti font Ko^oinl ci tfnni r\n 

1 1W W ...1. 1.1 \ T • .1 

ia cern raia sa-ţi iei iicinciareă. rvu mai avem nevoie cie ser¬ 
viciile dumitale! 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Anastasiu, cu ochii în pământ, a plecat. 

Intorcându-se către lipoveni, inginerul-şef Vasilescu 
le-a spus: 

— Acum vom merge să facem măsurătorile la faţa 
locului. II aveţi aici pe tovarăşul Buehiu care va întocmi foile 
de acord şi veţi primi în câteva zile diferenţa de salariu. Veţi 
numi pe unul dintre dumneavoastră care să rezolve ce tre¬ 
buia să facă Anastasiu şi care va primi zilnic 4 ore de regie 
pentru treaba care o va face pentru întreaga echipă. Sun¬ 
teţi mulţumiţi? 

A 

Intr-un glas toţi săpătorii au strigat: „Să trăiţi tovarăşe 
inginer-şef, suntem mulţumiţi!“ 




Birourile noastre erau intr-o baracă mare, într-un loc 
mai retras din oraş. La biroul de salarizare lucra o doam¬ 
nă foarte frumoasă, pe nume Mioara Mîlcu, de care, din 
prima clipă de când am văzut-o, impresionându-mă foarte 
tare, în scurt timp m-am şi îndrăgostit. Era prima mea 
dragoste după ieşirea din închisoare şi a fost atât de puter¬ 
nică încât nu puteam sta o zi fără s-o văd şi în afara orelor 
de serviciu. Ceea ce a fost deosebit de adevărat şi surprinz㬠
tor era faptul că acelaşi sentiment îl avea Mioara pentru 
mine. Era căsătorită şi avea un copil Adrian, dar era 
despărţită de şot. 

De prima data când ne-am văzut, ne-am plăcut şi în 
fiecare zi ne căutam unul pe altul. Când plecam pe şantiere 
de-abia aşteptam să revin s-o văd. Atât dc mult ţineam la 
ea, încât uitasem aproape de toată lumea. Nu mai doream 
să mă duc la Bucureşti, să-mi văd familia. I-am scris mamei 


— 140 — 


leRTfiRe, da 
U1THRC, Ml! 


că am întâlnit fiinţa iubită şi ea mi-a răspuns în scrisoare 
că s-ar bucura să-i dau amănunte, să-i trimit o fotografie 
şi, când vin la Bucureşti, să vin cu ea, pentru a o cunoaşte 
şi familia. Eu trebuia să mă duc cel puţin o dată pe trimestru 
la trust, să fac un referat despre mersul serviciului. Dar, 
pentru că nu vroiam să mă despart de Mioara nici o zi, nu 
m-am dus şi l-am trimis pe Costică, normatorul meu, cu 
referatul la trust, unde şeful serviciului OM era prietenul 
meu, Scheiner Martin. Acest lucru s-a întâmplat cam de 
două ori, când, după câteva luni, primesc o scrisoare de la 
Martin, în care mă întreba ee s-a întâmplat cu mine, pen¬ 
tru că Jenică Vraciu i-a spus că se discută la Cadre anu¬ 
mite lucruri în defavoarea mea. 

Nu trece mult timp şi apare doamna Rogoz, şefa 
Cadrelor, la noi la Petroşani. M-am bucurat pentru că o 
ştiam un om cu judecată şi discernământ. Venise să afle 
ce este între mine şi Mioara. A stat de vorbă cu amândoi. 
Ne-a spus când să plece că s-a lămurit că noi doi ne iubim 
şi vrem să ne căsătorim, iar în asta nu-i nimic rău. Cel care 
ne-a vorbit de rău la trust a fost un om rău, ne-a mai spus 
doamna Rogoz. Acesta era Costică, căruia îi făcusem atâta 
bine (când a vrut şeful serviciului să-l dea afară ca incapa¬ 
bil, eu l-am salvat şi l-am învăţat tot ce era necesar în 
meserie). Vorba românului „Facerea dc bine se răsplăteşte 
cu înjurături*'. Totuşi, cei de la partid, unde Costică mă tur¬ 
nase, au cerut să fiu mutat de la Petroşani, astfel s-a făcut 
o rocadă. Scheiner Martin a venit în locul meu şi eu am 
trecut în locul lui la Bucureşti. Despărţirea de Mioara a fost 
foarte grea, şi pentru mine, şi pentru ea, amândoi jurân- 
du-ne că în cel mai scurt timp vom fi împreună. 


— 141 — 



JEAN SUCiU BUCHIU 


Dar nu am apucat să stau acasă decât sâmbătă şi 
duminică, pentru că luni de dimineaţă, când am ajuns la 
trust, am fost chemat la inginerul-şef. în biroul lui mai era 
un tânăr. 

— Domnule Buchiu, domnul locotenent vrea să stea 
de vorbă cu dumneata. Eu \ă las pentru că am treabă, spuse 
inginerul-şef şi plecă. 

— Domnule Buchiu, eu sunt locotenentul Popescu 
de la Miliţia Capitalei şi vreau să ştiu următoarele: ai fost 
condamnat doi ani la închisoare în ‘41 şi nu ai făcut decât 
o parte din pedeapsă, restul pedepsei fiind graţiată? 

— Da, domnule locotenent, aveţi perfectă dreptate. 

— Atunci îmi parc forte rău, dar a ieşit o hotărâre, 
graţierile făcute de mareşalul Ion Antonescu au fost anu¬ 
late şi toţi în această situaţie vor trebui să execute restul 
pedepsei prin muncă la Canal. 

— Domnule locotenent, mi se nare ea tot ceea ce-mi 
spuneţi este nu numai foarte curios, dar şi complet anapo¬ 
da. Dumneavoastră, comuniştii, aţi fost împotriva mareşalu¬ 
lui Antonescu, considerându-l chiar criminal de război. Atunci 
firesc ar fi trebuit ca toate condamnările lui să fie abrogate 
şi anulate definitiv. Dumneavoastră aţi făcut exact invers, 
aţi considerat bune condamnările mareşalului Ion Antonescu 
şi le reactualizaţi. După mine este o anomalie. 

— Vreau să-ţi mai spun ceva, cu titlu de informaţie, 
că acela care a descoperit acest lucru, acum când nu mai 
sunt braţe de muncă la Canal, a primit drept recompensă 
cinci zeci de mii de lei. care reprezintă salariul meu pe doi 

. _ w ± . ._i _- * . , ^^ >£ i r* t i , 

aill, ucii'ti U Ca a ti iiiiiS io. gliALUiLfci ia Kjicxii'ctx Atxn u.c; 

mii de oameni. Aşa că trebuie să mergi la Canal. 


îeRtflRe, da 
uitnRe,NW 


La ieşirea din trust, m-a dat în primirea unui miliţian, 
să mă ducă la Comandamentul de Miliţie al Capitalei. Pe drum 
m-am rugat de miliţian să trec pe acasă, ca să-mi iau câte 
ceva de îmbrăcăminte, pentru că venea toamna şi eu eram 
într-un pantalon subţire, o cămaşă şi o bluză de vară, dar aces¬ 
ta nu a vrut. Astfel că am făcut toamna şi jumătate din iarnă 
cu îmbrăcăminte de vară. Nu pot zice eă nu am avut noroc. 
Doi muncitori cu care am stat o zi şi o noapte la comanda¬ 
ment mi-au dat unul o căciulă şi altul nişte mănuşi. Unul 
era muncitor de la Malaxa şi celălat la ITB. Fuseseră şi ei 
legionari şi mi-au povestit cum trăiau în acel capitalism, cum 
Malaxa venea prin ateliere se uita la fiecare cum lucrează şi 
apoi chema mucitorii reperaţi de el şi le spunea: „Pe tine te 
trimit şase luni la specializare în Germania, pe tine trei luni 
şi pe tine un an. Nevestelor le voi da leafa voastră şi lemne 
pentru la iarnă, voi o să trăiţi acolo din diurnă. 11 

In lagărul de la Poarta Albă, un vechi prieten, Vasile 
Cristeseu, mi-a dat o haină. In iarnă, pe viscol, prietenii mei, 
colonelul Ţieu Mircescu şi profesorul Titi Dumitrescu, în 
drum spre locul de muncă, şi-au scos fularele groase de la 
gât şi mi-au înfăşurat mijlocul şi gâtul. 

Nu voi putea uita niciodată Sâmbăta Paştelui, când 
are loc învierea Domnului nostru Iisus Ilristos. Era obiceiul 
ca în fiecare noapte să fie cineva de planton şi când trecea 
ofiţerul de serviciu în control să-i raporteze astfel: 

— Domnule locotenent, în timpul serviciului meu nu 
s-a întâmplat nimic deosebit. 

In noaptea aceea de înviere a fost de planton minu¬ 
natul poet Andrei Ciurunga, numit „poetul Canalului" pen¬ 
tru eă acolo şi atunci a scris versuri nemuritoare mai ales 
despre „Canal". 


- 143 — 



JEAN SUCIU BUCH1U 


„Aici am ars şi-am sângerat cu anii, 
Aici am rupt cu dinţii din ţărână, 
Şi-aici ne-am cununat cu bolvanii, 
Câte-un picior uitat sau câte-o mână. 
Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene, 
Am dat cu veacuri, înapoi lumina; 
Amare bezne-am aşternut pe gene, 

Şi le-am gustat în inimi rădăcina. 
Istoria ce curge acum întoarsă 
Va ţine minte şi-ntre foi va strânge 
Acest cumplit Danubiu care varsă 
Pc trei guri apă şi pe-a patra, sânge. 
Iar cântecele smulse din robie 
Vor ctitori, cu anii care vin, 
în cărţile pe care le vom scrie, 

O nouă Tristie, la Pontul Euxin. u 


Astfel că, atunci când a venit ofiţerul, Andrei Giurun- 
ga a dat raportul astfel: 

— Să trăiţi, domnule locotenent în timpul serviciu¬ 
lui meu „A ÎNVIAT IISUS HRISTOS“! 

Ofiţerul la început a rămas cu gura căscată, apoi a 
strigat: 

— Soldat, ia-1 pe ăsta şi du-1 la carceră, o să-i arătăm 
noi pă Hristos, o să-i treacă pofta de înviere, mama lui de 
legionar! 

Am fost în lagărul principal Poarta Albă, unde am 
lucrat la montat traverse de cale ferată şi la transportat 

beton cu roaba, ia un picior de pod. Transferat in lagărul 


Poarta Gaieşuiui, am avut norocul să mă bage un 
la atelierul de reparaţii 7-8 la tehnic. 


— 144 — 


16RtflRe, Dfl 
UlTîlRe, NU» 


Ce se întâmplase? Pe drumul dintre cele două lagăre, 
lung şi greu, văd în faţa mea un om care ţâra foarte greu 
două geamantane. Atunci i-am spus să-mi de mie unul, pen¬ 
tru că eu nu am bagaje. Era inginerul-şef de la atelier. 

Când m-am eliberat, peste un an, în 1953, datorită 
unui proces intentat de mama, fratele Florian şi cumnata 
Nuşa, care era avocată, şi cu ajutorul unui procuror mili¬ 
tar, m-au trimis de la Galeş la Poarta Albă, să-mi iau cecul 
pentru ce am muncit un an de zile. Am primit un cec cu 
70 de lei, care nu acopereau drumul cu trenul de la Canal 
la Bucureşti. 

Au trecut anii, eram acum căsătorit cu Mioara şi eram 
foarte fericiţi. 

Intr-o zi, de Anul Nou, aveam musafiri şi bineînţeles 
era veselie şi muzică. Cineva bate la uşa din spate, care 
dădea în holul din faţa bucătăriei. 

Mioara strigă: 

— Jenică, vezi tu cine bate la uşă, pentru că eu sunt 
acum cu servitul la masă. 

Mă duc, deschid uşa şi văd un tânăr negricios, îmbrăcat 
militar, pc care nu l-am recunoscut imediat şi care îmi spune: 

— Să trăiţi, domnule Buchiu! Eu sunt Costică, m-aţi 
uitat, a trecut niţică vreme de când nu ne-am mai văzut. 

— A, tu eşti, Costică? Este adevărat că timpul are o 
caracteristică, ne schimbă pe toţi şi ar fi bine dacă ne-ar 
schimba şi caracterul, nu numai înfăţişarea. Pofteşte în casă, 
pentru că avem musafiri, vom sta de vorbă în bucătărie. 

L-am rugat să ia loc şi l-am servit cu mâncare, bău¬ 
tură şi prăjituri. M-am scuzat un minut, m-am dus în 
sufragerie şi i-am spus Mioarei: 


— 145 



JEAN SUCIU BUCHIU 


—Ştii cine a venit să mă vadă? Gostică! 

Atunci ea mă întreabă: 

— Tu nu l-ai dat pe scări în jos? 

— Nu, l-am omenit ca la o casă de români şi în zi de 
sărbătoare. Mă duc să văd ce spune. 

în bucătărie, Gostică terminase de mâncat şi am tunat 
vin în două pahare şi am ciocnit cu el în cinstea Anului Nou. 
Apoi l-am întrebat: 

— Gostică, de ce ai făcut fapta aceea urâtă unui om 
care ţi-a făcut numai bine? Nu-mi place să amintesc celui 
căruia i-am făcut bine, dar tu ai răsplătit binele cu rău. De 

ce, Gostică? 

Gostică a început să plângă şi mi-a răspuns: 

— Te rog, nene Jeane, să mă ierţi! Ăştia de la UTG 
mi-au băgat în cap că unul ca mine trebuie să fie şeful ser¬ 
viciului, nu mi-am dat seama de marea diferenţă intelec¬ 
tuală între dumneavoastră şi mine. Acum trebuie să plec, 
pentru ca sunt în permisie şi vreau să mă duc şi la părinţi, 
încă o dată, te rog să mă ierţi! 

— Bine, Gostică, te-am iertat, dar îmi pare rău că nu 
pot uita întâmplările trecutului şi Dumnezeu să te ajute 
în viitor! Iar tu niciodată să nu mai faci rău cuiva. 


6. VĂZUTE, AUZITE ŞI TRĂITE 
„ULTIMA ARESTARE “ 

PARTEA A IV-A 


Motto: 

„Loviţi-1 înainte, faceţi-1 să vorbească, 
îmi pierd chiar cunoştinţa 
Aici-n Securitate, 
Dar iarăşi îmi revin, 
Căci inima mai bate. 44 

Constantin Aurel Dragodan 

Dedic această povestire memoriei bunului meu prieten 
Ionel Orbescu. 


Cei doi bruneţi loveau pe rând, când în faţă, când în 
stomac. Gând se opreau obosiţi ziceau: 

— Spune, mă, ce ţi-a cerut don’ căpitan Gavrilă! Altfel 
suntem nevoiţi să dăm în tine până spui. Fână şi nouă ne 
este frică de omul ăsta şi nu vrem să te nenorocim, iar el 
este o fiara. 

îşi puseseră mănuşi de box, că aşa îi învăţase căpitanul, 
„ca să nu lase urme". Loviturile lor nu erau date cu prea 


147 



JEAN SUCIU BUCHIU 


multă putere, îmi încordasem stomacul şi faţa o întorceam 
când la stânga, când la dreapta ca să nu mă lovească în nas, 
căci ştiam că imediat avea să-rni curgă sângele. 

îmi ziceam tot timpul în gând: „Pe mine nu mă doare, 
nu mă doare, nu mă doare!“ La un moment dat se trânteşte 
uşa de perete şi intră căpitanul Gavrilă şi strigă: 

— A spus ceva, mă prăpădiţilor, a recunoscut ce i-am 
cerut? Ce faceţi voi aici, îl mângâiaţi? 

— Să trăiţi, domn căpitan, am dat în el de ne dor 
mâinile! Spune că nu ştie nimic şi ce i-aţi cerut dumnea¬ 
voastră nu este adevărat. 

— Cum, nu vrei să spui despre prietenul tău Traian 
Rădulescu, că a fost legionar? El s-a lăudat la prietenii lui 
din Buşteni şi Braşov cu bunul lui prieten Jean Buchiu. 
Atunci lasă, acum ai să-ţi primeşti porţia de la mine... 

11 văd că se repede la mine, ridică pumnul drept, care 
parcă era o ghioagă, şi, ea să mă apăr, ridic umărul stâng 
şi-mi aplec capul. Lovitura a fost atât de dureroasă şi put¬ 
ernică în umăr, (care fusese lovit cu ani în urmă la un meci 
de rugby), încât am urlat şi am căzut leşinat. 


* 


Cu mai mulţi ani în urmă, când eram eiev de liceu, 
jucam rugby împreună eu frale meu Florian. Ne plăcea foarte 
mult, pentru că, în afară de alergare, trebuia să judeci rapid 
situaţia în teren şi să găseşti soluţia cea mai bună. Echipa 
noastm era formată numai din elevi, majoritatea colegi de 
clasă ai fratelui meu, şi în plus, îl aveam pe Tilică Popa, un 
vecin şi prieten bun, foarte voinic. Jocurile aveau loc pe 
terenul federaţiei de la Şoseaua Kiscleff. Echipa noastră R.C. 


— 148 — 


tCRTÎlJ^Dfl 
UITTIRC, NU2 


13 juca în cadrul categoriei Promoţie, unde erau echipe mai 
vechi şi mai puternice decât a noastm. (Aceste amintiri mi-au 
revenit în minte brusc la al doilea leşin.) M-am trezit pe 
marginea terenului de rugby. Fratele meu Florian lângă mine 
îmi punea o batistă udă cu apă pe frunte, mă mângâia, mă 
întreba dacă mă doare şi toţi colegii de echipă erau în jurul 
meu. Umărul stâng mă durea cumplit. Imediat am dus mâna 
dreaptă la el. Tilică, prietenul nostru bun, după ce îmi pipăie 
umărul, spune: 

Trebuie să-i punem la loc umărul, lasaţi-mă pe mine! 

Cu amândouă mâinile mi-a luat umărul, a tras şi mi 
l-a pus la loc. 

Am urlat de durere, dar acum totul revenise la normal. 

Bineînţeles am urmărit meciul de pe tuşă. Era cel mai 
greu meci pe care îl susţinea la Promoţie echipa noastră 
R.C. 13, cu puternica echipă a Griviţei Roşii. Noi conduceam 
cu 3-0, printr-o lovitură de pedeapsă transformată de Gică 
Cristescu, dar în acel moment a scăpat de la înaintare cu 
mingea Clinciu de la Griviţa şi se îndrepta spre buturile 
noastre. Dacă marca, aveau 3 puncte, iar dacă transforma 
eseul aveau 5 puncte şi, pentru că meciul era spre sfârşite, 
câştigau şi treceau pe locul întâi în clasament. Toate aces¬ 
te gânduri mi-au trecut ca fulgerul prin minte. Eu jucam 
ariei, adică fundaş. Dacă trecea de mine, marca la centru. 
Când l-am văzut că vine spre buturi cu mingea în mână, 
m-am aruncat drept în faţă la picioarele lui şi el a ridicat 
genunchiul, m-a izbit în umăr, iar eu am căzut leşinat. Pe 
urmă, când mi-am revenit, am întrebat: 

— Dar cu Clinciu, ce s-a întâmplat, a marcat? 

Florian mi-a răspuns: 


149 - 



JEAN SUCIU BUCHIU 


— Nu a mai putut marca, deoarece a căzut şi el la 
pământ din cauza loviturii. A scăpat mingea în faţă, făcând 
astfel „en avant“ şi meciul s-a încheiat în favoarea noastrâ. 

Dar eu n-am mai călcat niciodată pe terenul de rugby 
de la Arcul de Triumf din Şoseaua Kiseleff. 

Un timp m-a durut mâna stângă, dar m-am refăcut 
repede şi am trecut la volei, pentru că acolo loveam mingea 
cu dreapta. 


■0- -K- 


M-a trezit un şuvoi de apă pe faţă şi, deschizând ochii, 
m-am pomenit în beciul Securităţii pe ciment şi-mi curgea 
sânge din nas, iar mâna stângă cu umărul mă dureau 
cumplit, ca odinioară după meci. Am oftat, că nu mai sunt 
pe gazonul stadionului. 

Căpitanul striga la bătăuşi: 

— Aţi văzut, ma nepricepuţilor, cum se loveşte un 
nemernic care nu vrea să spună ce trebuie? ia ascultă, mă 
Buchiule, tu crezi că noi ou ştim că tu erai mare sef de 
grup FDC şi aveai atâtea licee? Aşa că nu se poate să nu-i 
li făcut pe cel mai bun prieten al tău frate de cruce. 

— Domnule căpitan, Traian nu a fost niciodată în 
Frăţia de Cruce, el este foarte bolnav, s-a accidentat la şira 
spinării şi i s-a făcut operaţie cu o bucată de os din picior. 

—Atunci de ce umbla eu legionarii de pe Valea Prahovei, 
din Buşteni şi Poiana Ţapului, şi Braşov, mai ales cu o ne¬ 
vastă a unui grad legionar care este închis? 

— Domnule căpitan, trebuie să vă spun eu de ce 
umbla un bărbat după o lemeie care este singură. Părerea 
mea este că a vrut să se culce cu ea, mai ales că până acum 


— 150 — 


ÎCRUBRC, DB 
UITARE NU? 


l-am ştiut foarte cuminte şi poate că a dorit şi el o schim¬ 
bare. (Am avut norocul că nu peste mult timp a ieşit soţul 
din închisoare şi a venit la Traian acasă şi i-a făcut scandal 
că a trăit cu soţia lui, a strigat de-au auzit vecinii.) 

Căpitanul vine lângă mine, îmi dă două palme de mi-a 
zdruncinat capul, şi-mi spune: 

— Bine, nu vrei să spui ce vreau eu, nu te mai bat, 
dar să ştii că, dacă te trimit la Piteşti sau la Gherla, ai să 
intri în morişca bătăilor pe care le fac colegii tăi, deţinu¬ 
ţii, şi din ele nu mai scapi teafăr. 

Nu a apucat să mai spună ceva, pentru că s-a deschis 
uşa şi a intrat un bărbat în civil, înalt, blond, cu părul puţin 
cărunt şi ochii albaştri, o figură de om blajin. Căpitanul l-a 
salutat „Să trăiţi, domnule col...!“ şi s-a oprit la un semn al 
celui care intrase. A continuat „...nea Vasile“. Acesta i-a spus: 

Domnule căpitan, sunteţi aşteptat în biroul 5. 

Căpitanul a salutat şi a plecat. 

Domnul în civil, colonel sau nea Vasile, se uita la mine 
şi îi întrebă pe cei doi: 

— Ce este, măi, aici, abator, să-l umpleţi de sânge, 
sau anchetă? 

— Să trăiţi, domnul căpitan ne-a spus să-l facem să 
recunoască tot ce vrea dânsul! 

— Acum puteţi să plecaţi, nu am nevoie de voi, am 
să vă chem eu. 

Şi ei au ieşit pe uşă. 

— Dumneata, te rog să te speli pe faţă de sânge, vezi 
că ai săpun şi prosop la lavoarul de după perdea şi apoi te 
rog să iei loc pe scaunul din faţa biroului. 

După ce m-am răcorit şi m-am spălat, am luat loc pe 
scaun. Picioarele îmi tremurau. M-am gândit imediat că 


— 151 — 






JEAN SUCIU BUCHIU 


ancheta va lua o altă turnură, o altă metodă. Să fiu în ton 
am spus: 

— Vă mulţumesc, că m-aţi considerat om, această apă 
care mi-a spălat sângele de pe faţă mi-a spălat şi jignirea 
primită. 

— Tinere, vreau să-ţi spun câteva lucruri care te vor 
ajuta în viaţă. Ştiu tot trecutul tau şi mai ales încăpăţânarea 
ta ia Aiud, unde nu ai vrut să semnezi o hârtie de desoli¬ 
darizare şi pentru care era să-ţi dai duhul la Zarea. Este 
adevărat că în libertate te-ai încadrat şi ai muncit bine, mai 
aies pe şantiere, unde nu ai precupeţit timpul când nevoile 
o cereau. Dar politic, nu ai făcut nimic, nu ai intrat în par¬ 
tid, nu ai arătat că ţi-ai schimbat convingerile vechi. Eu nu 
am să te trimit nici la Piteşti, nici la Gherla, cum proba¬ 
bil te-a ameninţat căpitanul, nici nu avem forma legală pen¬ 
tru aceasta. Ai ispăşit greşeala tinereţii cu destui ani de 
închisoare, mai ales că ai fost condamnat de regimul miti- 
tar şi ai fost graţiat de regimul nostru. îţi dau ultimul sfat, 
iscăleşte tot ce îţi cer ofiţerii de aici, ca să nu mai fi supus 
la maltratări. 

— Vă rog să-mi permiteţi să vă spun că nu voi putea 
semna minciuni, nu voi putea să spun că Traian Rădules- 
cu a fost legionar când nu a fost. 

Bine, accept cu această menţiune. Dar să. nu spui 
nimănui unde ai fost şi de ce. 

Apoi a plecat. 

A venit un tânăr care mi-a pus în faţă o hârtie în care 
era scris că declaram că nu voi spune nimănui unde am fost 
şi pentru ce anume, pe care am semnat-o. După care am 
fost condus cu ochelari negri la ochi până la ieşire, apoi 
am plecat acasă. 


— 152 — 


teRTîiRe, o n 

mvnm nu ] 


* 


Acum vreau să spun când şi cum am fost arestat de 
patru ori. 

Prima dată am fost închis cu grupul FDC şi m-am 
întors acasă după şase luni. A doua oară am fost arestat de 
acasă şi m-am întors după şase ani, a treia oară am fost luat 
direct de la serviciu şi m-am întors după un an. Acum, a 
patra oară, am fost arestat din Gara de Nord când trebuia 
să plec în delegaţie la o fabrică de textile din oraşul Piteşti, 
unde aveam o echipă de cazangii la repararea unui cazan 
de abur de presiune. Când m-am întors la secţia de cazane 
de la Atelierul Regional Industria Bumbacului unde 
lucram, i-am spus prietenului şi colegului meu Ionel Orbescu 
ce mi s-a întâmplat şi că de-abia acum înţeleg de ce şeful 
atelierului m-a tot întrebat când plec la şantierul de la 
Piteşti, pentru că au acolo nevoie de mine, şi cu ce tren 
plec. Ionel era un om minunat, cu o familie la fel de bună, 
doamna Măriuca, o doamnă de mare calitate, cu cei doi 
copii, Radu şi Ionuţ. 

Ne vedeam şi după orele de serviciu, la el acasă sau 
la mine, şi mai ales mergeam vara, duminica, la ştrandul 
Florcasca, care era în apropierea casei lui Ionel, care venea 
cu cei doi copii, Radu şi Ionică, iar eu cu Adrian şi cu soţia 
mea Mioara. Stăteam toată ziua la soare şi în apă. Locul 
nostru preferat să discutăm politică era mijlocul lacului, 
unde nu ne asculta nimeni. Ionel îmi spune după ce copiii 
au înotat mai departe în larg: 

— Jeane, să fii foarte atent, pentru că Securitatea 
nu a putut să-şi realizeze scopul, să nu te întâlneşti cu foştii 


153 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


tăi camarazi şi să nu spui nimănui despre ancheta la care 
ai fost supus. 

— Nici lui Traian, să nu-i spun nimic, Ionele, pentru 
că este vorba de el? 

— Nici lui să nu-i spui nimic, pentru că a fost atât 
dc copil încât să se laude la străini cu tine. Pentru că acolo 
unde a fost el şi a vorbit, unul a cântat la Securitate. 

Ionel era cu câţiva ani mai mare ca mine şi a făcut 
liceul militar şi şcoala de ofiţeri bursier. Avea gradul de căpi¬ 
tan în Armata Română, când a căzut prizonier la Iaşi împre¬ 
ună cu cei 130 000 de ofiţeri şi ostaşi români la 23 august 
1944 şi s-a întors din prizonierat bolnav grav de plămâni 
şi cu dureri la cap din cauza rănilor. S-a dus imediat ia mama 
lui la Sălişte, unde dânsa avea o gospodărie frumoasă, era 
văduvă din primul război mondial. Aici, la ţară la aer curat 
şi cu multă slănină şi lapte, s-a făcut bine. Am lucrat împre¬ 
ună opt ani, dar intre noi nu a avut loc niciodată nici cea 
mai mică discuţie în contradictoriu sau neînţelegere. Radu, 
copilul Iui cel mare, picta şi sculpta minunat, toată casa 
liind plină dc tablourile şi sculpturile sale. Din păcate, Radu 
era surdo-mut, pentru că a fost conceput la întoarcerea din 
prizonierat, când organismul lui Ionel era foarte slăbit. în 
schimb, fratele mai mic Ionuţ, conceput mai târziu când 
Ionel era refăcut, vorbeşte foarte mult, şi pentru Radu. 

intr-o zi, îl văd pe Ionel supărat şi-l întreb: 

Ce este, Ionele, s-a întâmplat ceva? Acasă sunt toţi 

bine? 

Nu, Jeane, sunt toţi sănătoşi, numai Radu nu vrea 
să asculte şi să facă ce-i spun eu. 

— Dar ce i-ai cerut să facă şi el nu a vrut, când îl ştiu 
un tânăr tare cuminte? 


— 154 — 


leRTSRe, on 

UlTflRe, NU! 


— Jeane dragă, tu ştii că am fost ofiţer de carieră şi 
am rămas prieten cu alţi colegi de-ai mei, care acum sunt 
colonei. Unul dintre ei are o fată frumoasă şi cuminte. Am 
aranjat cu tatăl ei ca Radu şi fata să se căsătorească. Ea l-a 
plăcut pe Radu (care era frumos, brunet cu ochi albaştri), 
dar el nu vrea să se însoare, deşi a împlinit treizeci de ani. 

Dragă Ionele, dacă nu vrea, lasă-1 în pace, cine ştie 
ce noroc va avea şi el. 

Nu a trecut mult timp şi pe stadionul Dinamo, din 
şoseaua Ştefan cel Mare, a avut loc un marc concurs sportiv 
internaţional al surdo-muţilor şi acolo, în tribună, Radu a 
cunoscut o fată grecoaică, tot surdo-mută, care s-a îndr㬠
gostit de cl şi venea după Radu din Grecia în fiecare săp¬ 
tămână ca să-l vadă. Au făcut căsătoria civilă în Bucureşti, 
la Primăria sectorului I, unde am fost şi eu cu soţia. Căs㬠
toria religioasă au făcut-o în Grecia, la o biserică mare din 
Atena, oraşul în care s-au şi stabilit. Ea era desenator tehnic 
şi Radu avea şcoala de tehnician dentar. Amândoi câştigau 
bine, au doi copii, un băiat şi o fată, care sunt normali, aud 
şi vorbesc. Au reuşit să-şi cumpere o casă, iar Ionel şi doam¬ 
na Măriuca erau încântaţi de viaţa din Grecia, care era o 
ţară liberă, nu ca a noastră subjugată de eomunism. 

Când s-au întors şi l-am văzut pe Ionel, i-am spus: 

— Ai văzut, Ionele, de ce nu a vrut Radu să se însoare 
atunci când ai vrut tu? Şi bine a făcut. Poate vă duceţi şi 
voi în Grecia, în curând ieşiţi la pensie şi e mai bine acolo. 

— Nu putem, Jeane, aici îi avem pe mama şi pe Ionut 
cu familia lui. 

într-o seară, am un primit telefon de la doamna Măriuca, 
care plângând mi-a spus: 


155 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


Jeane, îţi dau o veste tare tristă, Ionel a paralizat, nu 
se mai poate mişca, doctorii spun că probabil iănile de la 
cap din război să-i fi atins un centru nervos. Cred că ar fi 
bine să vii să mai stai de vorbă cu el, ştii cât de muit ţine 
la tine. 

M-am dus imediat şi apoi, cum aveam un timp liber, 
mă duceam şi o mai ajutam pe doamna Măriuca să-l ducă 
pe Ionel la baie. Căutam să-l distrez cu povestiri de pe 
şantiere, dar avea o mare tristeţe. După două luni, doam¬ 
na Măriuca mi-a anunţat vestea cea mai tristă: 

— Jeane, a murit Ionel... Era greu cu el paralizat, dar 
cel puţin era aici. tara el totul mi se pare fără sens, fără rost. 

La înmormântare mi-a părut bine că au venit foarte 
mulţi colegi, muncitori şi tehnicieni de la Atelierul 
Regional, în frunte cu directorul Roth. între timp, eu mă 
transferasem la vechiul Trust de Instalaţii, unde inginer-şef 
era prietenul meu Ştefan Vernică. 


O ÎNTÂMPLARE ÎN TRAMVAI 

Intr-o zi frumoasă de vară am plecat de la trustul TIMB 
(care luase fiinţă din comasarea Trustului 21 Instalaţii şi 
a Trustului 19 Instalaţii) de pe strada Bibliotecii nr. 4, din 
spatele statui lui Mihai Viteazul, unde mă chemase la o 
şedinţă inginerul Vasile Dumitrescu, şeful seviciului CTC, 
de care depindea laboratorul de sudură, pe care-1 con¬ 
duceam. Inginerul Vasile Dumitrescu era foarte inteligent 
şi un om foarte bun. 


— 156 — 


ICRTHRC, Dn 
uit?iRe,NU’ 


De la trust ajungeam în cinci minute la biserica Sfân¬ 
tul Gheorghe, unde întorcea tamvaiul 21 care mă ducea 
până acasă, pe Colentina. Era ora când lumea se întorcea 
de la serviciu, astfel că era foarte mare aglomeraţie. M-am 
urcat la clasa a doua şi încet am ajuns în mijlocul vagonu¬ 
lui. La un moment dat, un tânăr îl împinge pe un om în 
vârstă şi îi spune următoarele cuvinte: 

— Mai staţi pe acasă, bătrânilor, că din cauza voas¬ 
tră nu mai avem loc în tramvaie şi tot din cauza voastră nu 
mai găsim alimente în magazine! Goliţi prăvăliile! (Proba¬ 
bil că aşa li se spunea la şedinţele UTC.) 

Neputând să rabd felul în care tânărul i-a vorbit 
bătrânului, i-am zis următoarele cuvinte: 

— Tinere, nu-ţi este ruşine să insulţi un om în vârstă? 
Cine tc-a învăţat să spui asemenea minciuni? Să ştii un 
lucru, că dacă vrei să scapi de cuvintele urâte spuse de un 
tânăr ca tine, ţie, când vei fi bătrân, nu ai decât o singură 
posibilitate, să mori tânăr. Iar acum ar trebui să-i ceri iertare 
domnului pe care l-ai jignit. 

Toată lumea, care până atunci tăcuse, acum a început 
să murmure: 

— Da, domnul are dreptate, tinerii nu mai au nici 
un respect faţă de cei în vârstă. 

Un om a venit şi mi-a strâns mâna. Tânărul s-a dat 
jos din tramvai la prima staţie. 

Din păcate şi acum, după ce comunismul a fost arun¬ 
cat la lada de gunoi a istoriei, sunt jigniţi cei bătrâni. (în 
SUA, bătrânilor li se spune „seniori 14 şi li se acordă tot 
respectul cuvenit.) 




7. „BISERICANF 

(Cum s-a vindecat autorul de tuberculoză) 


Motto: 

„Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi 
cu fruntea grea, în pulberea amară. 

Şi dacă-nvii în cântecul de azi, 
e c-ai murit în lacrima de-aseară...“ 

„Antiteze...“, Radu Gyr 

Dedic această povestire marelui romancier şi erou avi¬ 
ator Radu Theodoru, 

Intr-o zi, când eram cu toţii la o bere la restaurantul 
Ar o, Nicu Babeş ne spune: 

Ce ziceţi, măi băieţi, să mergem la policlinica noastră 
a constructorilor unde este doctorul Buicliu să ne facem cu toţii 
radiografia la plămâni, mai ales că unii dintre noi cam tuşesc. 

Ne-am dus cu toţii la policlinică şi doctorul Buicliu, 
de o amabilitate rară, ne-a făcut ia toţi radiografia pul¬ 
monară şi dintre toţi pe mine m-a oprit şi mi-a spus: 

Tu stai la urmă că vreau să te mai controlez o dată. 

După al doilea control, doctorul îmi spune: 


— 158 — 


ICRCTRe, Dfl 
UltflRC.NU! 


— Măi băiatule, tu ai o cavernă de mărimea unui ban 
de 25 în partea de sus a plămânului stâng. Va trebui să 
facem şi o tomografie. Uite aici trimiterea pentru tomo¬ 
grafie la Spitalul Colentina şi după rezultat vii la mine să 
stăm de vorbă. Primul lucru care trebuie să-l faci imediat 
este să te laşi de fumat! (Atunci, pe loc, am aruncat ţigările 
şi bricheta.) 

Cu rezultatul tomografiei, m-am întors la doctorul 
Buicliu care mi-a dat următoarele sfaturi: 

Băiatule, eşti tânăr, dacă nu mă asculţi va fi rău de 
tine! Primul lucru -trebuie să stai un timp la munte într-o 
staţiune cu brazi, să mănânci bine, dar, pe lângă o friptură 
în sânge, să bei un pahar de vin negru. Ai nevoie de multă 
plimbare prin pădurea de brazi şi să nu stai la soare. După 
o lună, să vii la mine la control. 

I-am mulţumit doctorului foarte mult. Eram tare 
necăjit şi nu ştiam cum aş putea rezolva problema pentru 
că, sincer vorbind, îmi era frică de sanatoriile de tuberculoşi, 
în care nu aveam încredere. Mă gândeam ce o să fac după 
ce fratele meu fusese trimis la munca de jos, pentru că-şi 
dăduse demisia din armată (aviaţie) şi de-abia găsise o sluj¬ 
bă prost plătită de contabil la o întreprindere din Braşov. 
Ii aveam în întreţinere pe mama, pe mătuşa şi pe unchiul 
meu care era orb. Toţi trei erau în vârstă şi nu aveau nici 
o sursă de câştig decât salariul meu şi al fratelui meu. Dacă 
aş fi intrat în concediu medical, nu aş mai fi făcut faţă banii. 
Mai dădeam meditaţii la matematică unui elev de liceu. 

Vedeam eu că băieţii tot şuşoteau între ei, dar cre¬ 
deam că au întâlnire în grup cu fetele la care eu nu mă 
mai duceam. Intr-o zi intră în biroul nostru de normare 
maestrul constructor Belu şi se aşază pe un scaun din faţa 


— 159 



JEAN SUCIU BUCHIU 


biroului meu. Noi ne cunoşteam bine pentru că mai 
lucrasem împreună cu ocazia construirii unor puţuri prin 
câteva sate din Câmpia Dunării. Toată întreprinderea ştia 
că nea Belu este un om vesel, un meseriaş şi prieten cu 
inginerul-şef Brătescu, care-i dădea să execute lucrările mai 
deosebite. Iar el mă alegea pe mine să-i fac normarea 
lucrărilor de Ia şantiere. Mă uit la el şi-l întreb: 

— Nene Belelule, ai deschis un şantier nou şi ai nevoie 
de mine? Să ştii că sunt tare supărat, sunt bolnav dc 
plămâni, am o cavernă. Nu ştiu ce să mă fac... N-am nici 
o ieşire? 

— Măi Jeane, de aceea a venit nen’tu Belu la tine, 
pentru că a găsit soluţia salvatoare! Te ia cu el la munte, 
pe Valea Bistriţei, am vorbit cu domnul inginer-şef Brătescu 
şi este de acord. Plecăm poimâine cu trenul până la Piatra 
Neamţ şi cu maşina până la şantier care este pc malul 
Bistriţei. Jeane, ţie, care eşti îndrăgostit de natură şi ai colin¬ 
dat munţii, o să-ţi placă, aşa că fă-ţi bagajele pentru mai 
multe săptămâni, poate o lună. 

— Dar unde este şantierul, lângă ce localitate şi ce 
vom face acolo? 

— Ţi-am mai spus, pe malul Bistriţei, unde trebuie 
să montăm două mari rezervoare de beton în terenul pietros 
de pe malul stâng al râului pentru alimentarea cu apă a sana¬ 
toriului Bisericani, care este sus pe munte. 

Sanatoriul Bisericani dacă nu mă înşel este pen¬ 
tru bolnavii de plămâni. 

Da, dar noi nu vom avea de-a face cu sanatoriul, doar 
în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente a şantieru¬ 
lui şi semnarea situaţiilor de plată. Avem o cabană amena¬ 
jată lângă locul de montare a rezervoarelor. Lucrarea a fost 


— 160 


It'RTTlRt-. DA 
U IT71R6, NU» 


începută acum şapte luni şi domnul inginer-şef Brătescu 
este supărat că de atâtea luni nu s-a montat nici măcar 
jumătate din primul rezervor şi s-au cheltuit o groază de 
bani cu muncitorii zilieri din preajma locului. A fost schimbat 
fostul şef de lucrare. Trebuie să mergi acum cu mine la dom¬ 
nul inginer-şef care vrea să-ţi dea anumite instrucţiuni. 

Ne-am dus la secretară, care ne-a spus că inginerul-şef 
ne aştepta. Cum am intrat, inginerul-şef Biătescu s-a ridi¬ 
cat de pe scaun, ne-a dat mâna şi ne-a poftit să luăm loc. 
Mi-a zis: 

— Domnule Buchiu, am o mare rugăminte la dum¬ 
neavoastră amândoi, pentru că ştiu că \ă înţelegeţi bine. 
Să faceţi la Bisericani o treabă bună şi rapidă. Am primit 
reclamaţii din partea spitalului că lucrarea a fost tergiver¬ 
sată prea mult. Dumneata să-mi prezinţi o lucrare scrisă 
inginereşte, pentru că eşti student la Construcţii, cu desene 
şi măsurători, pentru că este un unicat la noi în ţara şi vreau 
s-o prezint ministrului. Dumneata stai pc şantier cât ai 
nevoie şi cât ai să te simţi bine. De tot ce ai nevoie îmi trimiţi 
vorbă prin nea Belu. După ce ai să închei lucrarea, am şi 
alte şantiere. 

Mi-am făcut geamantanul şi mămica cu tanti Diţa şi 
nenea Andrei îmi spuneau cum să am grijă de mine şi să le 
scriu, pentru că-mi vor duce dorul. Dragostea din familia noas¬ 
tră devenise foarte puternică, după atâţia ani petrecuţi în 
închisoare, şi ne chinuia despărţirea. Acum, după ce 
revenisem acasă, simţeam căldura alor mei cum îmi aştep¬ 
tau venirea în fiecare zi de la serviciu şi în felul cum pregăteau 
masa şi pacheţelul cu mâncare de la ora zece. Toată leafa o 
ridica mămica, mie îmi ajungeau banii de deplasare. 


161 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


După două zile, dimineaţa la ora şapte, eram în 
rapidul de Moldova împreună cu nea Helu. Ne aşezasem în 
vagonul-restaurant la geam şi comandasem caşcaval la 
capac, care ne plăcea şi mie, şi lui nea Belu. Gând priveam 
frumuseţile ţării pe geam, nea Belu îmi spune: 

Măi băiatule, tc ştiam şi te plăceam cum judeci 
fiecare lucrare, dar nu ştiam că eşti atât de iubit de colegii 
tăi. Gând au aflat că eşti bolnav de plămâni, au alertat toată 
întreprinderea, s-au dus până la inginerul-şef Brătescu şi 
i-au cerut concursul. Iar Brătescu mi-a spus mie, mai ales 
că-mi dăduse şantierul Bisericani şi eu mă şi gândisem la 
tine să te iau de acolo. Am să-ţi spun un secret pentru că 
suntem prieteni. Brătescu este evreu botezat de mine, cred 
că şi tu ai constatat ce om bun este. 

Am ajuns seara pe şantier şi, obosiţi, ne-am culcat 
în cabana care avea mai multe camere pentru dormit şi una 
care servea de birou. De-abia am apucat să aud râul curgând, 
ca am şi adormit. A doua zi de dimineaţă, când am ieşit 
din cabană, am rămas ca împietrit de frumuseţile din jur, 
respirând aerul cu miros dc brad. Bistriţa curgea vijelioasă, 
limpede precum cristalul şi parcă simţeai şi auzeai vocile 
oştenilor marelui Ştefan cum îşi îndemnau caii la luptă. 

Copaci de jur-împrejur, şi pe un mal, şi pe celălalt. 
Iar râul făcuse în dreapta şantierului la circa douăzeci de 
metri un golf adânc căruia îi vedeai fundul. M-am dus lângă 
el, m-am aşezat în genunchi, am luat apă în pumni şi ini-am 
stropit faţa. Am simţit o răcoare binefăcătoare care parcă 
mi-a alungat gândurile negre şi m-a întărit. M-am închinat 
şi am rostit în şoaptă: 


— 162 — 


16RTHR6, Oh 


Doamne-Dumnczeule Iisuse Hristoase, îţi mulţumesc 
că m-ai adus în aceste locuri minunate care mă vor face 
bine după calvarul îndurat Ia Canal! 

Glasul lui nea Belu m-a scos din gânduri. 

Jeane, vino la cafea, ca să mergem apoi la lucru! 

După masa de dimineaţă ne-am dus la cele două 
rezervoare mari din beton, care stăteau ca nişte ridicături 
modeme nepotrivite cu decorul pitoresc din jur, care aştepta 
ca ele să fie ascunse în pământ unde le era locul. Aveau o 
înălţime de aproape patru metri şi un diametru de doi metri 
şi jumătate. In primul rezervor am intrat urcând şi coborând 
o scară metalică. Acolo lucrau trei muncitori care cu dălţi 
lungi şi cu ciocane spărgeau piatra pe care o scoteau afară 
cu găleţi şi un scripete. Mi-am făcut imediat o idee despre 
ee trebuie făcut şi am spus: 

Nea Belu, m-am lămurit. Dacă vom continua aşa, 
putem să ne dăm demisia, că ne apucă Crăciunul! în primul 
rând, trebuie adus un motocompresor cu cel puţin două 
picamere. Ăsta este primul lucru, al doilea, va fi necesară 
o macara cu motor electric care să facă faţă pietrelor dis¬ 
locate şi să le scoată din rezervor. în felul acesta garantez 
că într-o lună terminăm primul rezervor şi începem la al 
doilea. Aşa cum te ştiu expeditiv, pleacă, du-tc mai întâi la 
partid aici la oraş, apoi la şantierul de construcţii şi fă rost 
de motocompresor. Nu pierde timpul, fugi chiar azi! 

A doua zi de dimineaţă, vine nea Belu la cabană şi 
furios îmi spune: 

— Nu putem să băgăm pe râpă motocompresorul, nu 
avem drum, s-a împotmolit. Ge facem, este pericol să se 
răstoarne şi se distruge, cine plăteşte? 


163 




JEAN SUCIU BUCHIU 


— Ne-a scăpat din vedere faptul că nu avem drum 
pe această parte până la şantier şi este o râpă periculoasă, 
dar pe partea cealaltă a râului este drum să ducem acolo 
motocompresorul şi tragem conducta de aer pe sub 
Bistriţa. 

Bravo, Jcane, ai găsit soluţia să ieşim din încurc㬠
tură, am plecat! 

După masă am şi avut motocompresorul în partea 
cealaltă a râului şi am cărat ţeava ca să aducem aerul 
comprimat la rezervoare. A doua zi am terminat şi, când 
spre seară am auzit picamerele lucrând, ne-am liniştit. Nea 
Bclu a desfundat o sticlă cu vin negru zicând: 

Jeane, acum să cinstim un pahar cu vin pe care-1 
merităm după atâta muncă şi zbucium! 

Dar nu ne-a fost dat să ne bucurăm mult timp pen¬ 
tru că a doua zi, când s-a dat drumul la motocompresor, 
picamerele nu mergeau. Ce se întâmplase? Ne-am speri¬ 
at. Am intrat imediat în râu pe linia conductei de aer şi 
o găsesc la mijloc ruptă. Iar neglijasem ceva. Uitasem de 
plutele cu buşteni care treceau mai ales noaptea şi care 
au agăţat şi au rupt conducta. Imediat cu muncitorii am 
schimbat conducta, săpand un şanţ în care am pus ţeava 
acoperind-o cu pietre. Din ziua aceea nu s-a mai oprit 
lucrul până seara. Nici nu s-a sfârşit luna şi am putut da 
gata montat pentru instalaţii şi intrare în funcţiune 
primul rezervor, spre bucuria noastră şi a ingierului-şef 
Brătescu care ne-a propus pe nea Belu şi pe mine la o 
primă substanţială. 


164 — 


leRtflRg.Dfl 
UltflRe, NU> 


între timp scriam acasă, ca să-i liniştesc pe ai mei şi 
să le spun mai ales că mă simţeam din ce în ce mai bine. 
Am primit şi eu scrisori din care aflasem că fratele meu 
reuşise să se mute în Bucureşti la cooperaţie. 

Nea Bclu l-a adus şi pe un nepot de-al lui, Mihai, care 
terminase liceul şi aici ne mai ajuta mai ales cu aducerea 
alimentelor de la cantina sanatoriului, care însemna urcarea 
şi coborârea de pe munte. Se făcuse cald şi făceam baie în 
râu, înotând în golful din apropiere. Duminicile mergeam 
cu tânărul Mihai sus la sanatoriu, unde uneori se dădea câte 
un film şi, pentru că aveau un teren de volei în curtea sana¬ 
toriului, am început să facem două echipe cu doctorii tineri 
şi cu surorile. La început am jucat fără miză, apoi pe prăjituri 
de la cofetăria care era deschisă în fiecare duminică. 
Aproape zilnic făceam plimbări prin pădurea de brazi din 
jurul sanatoriului, în timpul cărora întâlneam bolnavi sau 
doctori şi surori. 

Deseori, nea Bclu venea cu carne de porc şi făceam 
câte un foc seara cu frigărui şi fripturi udate cu vin bun 
de Nicoreşti. 

Trecuse o lună de când nu mă mişcasem de pe şantier. 
Lucrarea mergea bine şi la al doilea rezervor, astfel că într- 
o zi vine nea Belu şi-mi spune: 

— Dragă Jeane, cum stai cu lucrarea tehnică pe care 
ţi-a cerut-o inginerul-şef Brătescu? 

— Bine, nea Belu, am terminat şi desenele cu măsur㬠
tori, şi partea de descriere. Bineînţeles, nu sunt decât schiţe 
în creion. Dacă vrea în tuş, lc voi face la trust pe coală de 
desen şi partea de vorbărie o voi da la dactilografiat. 


165 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


Tc-am întrebat şi pentru că la Contabilitate ar fi 
zis cineva „ce, îl ţinem pe banii statului pe Buchiu în sana- 
toriu?“. 

— Bine, nene Belu, mâine plec la Bucureşti. Cred că 
nu mai este nevoie de mine aici şi, ceea ce este foarte impor¬ 
tant, mă simt foarte bine. cred că m-am însănătoşit. 

Când m-am întors la trust, primul drum a fost la 
inginerul-şef Brătescu, căruia i-am dat dosarul cu desenele 
şi descrierea lucrării de la Bisericani. După ce a răsfoit 
dosarul, mi-a spus: 

— Buchiule, sunt mulţumit de treaba pe care ai făcut- 
o acolo, iar dosarul tău este bun. Am să-l dau eu la dac- 
tilografă şi schiţele la o desenatoare să le tragă în tuş. 

— Domnule inginer-şef, să ştiţi că acolo ne-ara pus 
capul la contribuţie pentru a găsi soluţiile cele mai bune 
şi am reuşit să nu vă facem de râs. Cred că peste cel mult 
o lună şi jumătate şi cel de-al doilea rezervor va putea fi 
pus în funcţiune. Alţii în şapte luni nu au prea făcut nimic. 
Aceste ultime cuvinte nu aş fi vrut să le spun, dar am auzit 
că s-a şoptit că m-am dus acolo ca să stau la odihnă la 
munte. 

Lasă, Buchiule, nu-ţi face probleme, tu nu ştii că 
gura lumii n-o astupă decât pământul? 

A doua zi am mers la policlinică la doctorul Buicliu, 
care, după ce m-a controlat la plămâni, mi-a spus: 

— Băiatule, te felicit! M-ai ascultat, se vede că ai fost 
la munte. A dispărut caverna, s-a produs minunea aştep¬ 
tată! Cred că ai stat cu sufletul la gură. 

Domnule doctor, vă mulţumesc foarte mult! Aveţi 
dreptate, eram înpăimântat, credeam că această boală este 
uneori incurabilă. 


— 166 — 


iCRtTiRe.D n 
UlVRRe, m! 


Acasă, ai mei mă aşteptau în sufragerie la masă şi, 
când am intrat zâmbitor şi cu braţele deschise, le-am zis: 
Sunt sănătos, nu mai am nimic. 

Au sărit în braţele mele sărutându-mă. 




CAPITOLUL al III lea 


Legionarii în prigoană. Povestiri din 
viaţa lui Gheorghiţă Cârciumaru 


1. „MIRELA“ 

(Moartea Mirelei. soţia lui Gheorghiţă Cârciumaru. 
la spitaiui închisorii Văcăreşti) 


Motto: 

„Mai departe, rnai departe, 
Mai încet, tot mai încet, 
Sufletu-mi nemângâiet 
îndulcind cu dor de moarte...“ 

Mihai Eminescu 


Dedic această povestire memoriei Mioarei Buchiu. 

în altă seară, nea Gheorghiţă mi-a continuat povestire 
lui şi a Mirelei. După terminarea „Răzbunării 4 * (recitiţi 
povestirea „Răzbunarea Legionară** din cartea „De la linişte 
la Cântec**), m-am urcat în trăsură, împreună cu Aurel şi 
Ion şi am plecat spre Ferma. Domnul Moraru ne aştepta în 
faţa casei. (Am aflat că tot timpul se plimbase prin curte 


— 169 — 
















JEAN SUCIU BUCHIU 


nerăbdător.) Gând m-a văzut, a venit înaintea mea, s-a uitat 
adânc în ochii mei şi apoi m-a îmbrăţişat zicând: 

Gheorghiţă, băiatul meu, mi-ai făcut o mare 
bucurie, ai mers pe linia Căpitanului şi a lui Ionel Moţa, 
care tot timpul au fost slujitori credincioşi ai lui Iisus Hristos,’ 
care i-a iertat pe cei care L-au lovit şi L-au răstignit. De 
altfel şi Ionel Moţa, şi Corneliu Zelea Godreanu au murit 
ca nişte martiri. 

— Dragă domnule Moraru, de unde ştiţi ce s-a petre¬ 
cut în pădure? V-a spus cineva ca i-am iertat pe bătăuşi? 

— Nu, nu mi-a spus nimeni, nici nu avea cine, pen¬ 
tru că voi sunteţi primii care aţi revenit din pădure, dar 
ochii, ochii tăi vorbesc, Gheorghiţă! Ochii sunt lumina sufle¬ 
tului. Arătau întunecaţi şi răi când ai plecat să-i judeci pe 
ticăloşi, acum sunt luminoşi şi blânzi. 

- Aveţi dreptate, simt o mare mulţumire sufletească. 
Pe cât eram plin de dorinţa de răzbunare şi de ură când am 
plecat Ia judecata din pădure, pe atât de liniştit şi plin de 
bunătate sunt acum, parcă aş îmbrăţişa pe toată lumea. Căpi¬ 
tanul şi Mirela mi-au apărut înaintea ochilor şi mi-au îndru¬ 
mat sufletul şi mintea spre bunătate, spre iertare, spre Iisus. 

— Am impresia că ai aflat şi ceva despre Mirela? între¬ 
bă domnul Moraru, care parcă ghicea ce este în sufletul 
meu. 

Da, am aflat că trăieşte şi se este la spitalul 
închisorii Văcăreşti. Acum trebuie să ne gândim cum voi 
putea ajunge la ea ca s-o văd şi să aflu cum se simte. 

Domnule Moraru şi nea Gheorghiţă, aşteptaţi câte¬ 
va zile să vorbesc cu câţiva doctori, să aflăm cine are acces 
în Spitalul Văcăreşti şi apoi să facem un plan de intrare 
acolo, spuse Ion, care tăcuse şi îi ascultase pe ceilalţi. 


— 170 — 


ieRtflRe; dr 

LlltRfte, Ml! 


Nu am mai continuat discuţia, pentru că apăru doamna 
Moraru în uşă spunând: 

Toată iumea la masă, ciorba se răceşte! 

Am mai stat în linişte, ascuns la ferma „Bătrânului 1 ', 
muncind mai multe zile, alături de Aurel în gradină şi dis¬ 
cutând despre soarta tragică a Mişcării, care îi pierduse pe 
Moţa şi Marin în Spania, în lupta cu bolşevismul distrug㬠
tor al creştinătăţii, pe Căpitan, Nicadorii şi Decemvirii ştran¬ 
gulaţi mişeleşte, pe profesorul Vasile Cristescu, trădat şi 
împuşcat pe stradă, pe Nicoleta Niculescu arsă de vie în Cre¬ 
matoriul din Bucureşti (recitiţi povestirea „Jeanne D’Arc 
a României" din volumul „De la Linişte la Cântec"), pe 
Sterie Ciumeti schingiuit şi omorât Ia Prefectura Bucureşti. 
Elita legionară rămasă în viaţă îi avea în frunte pe ingine¬ 
rii Gheorghe Clime, Eugen Ionică, avocaţii Aurel Serafim 
şi Augustin Micu, prinţul Alexandru Cantacuzino, Mihai 
Polihroniade, Niculae Totu, Traian Cotiga, Gheorghe 
Pavelescu şi Ion Herghelegiu, pe doctorii Paul Craja, Ion 
Banea şi Şerban Milcoveanu, pe profesorii Sima Simulescu, 
Gheorghe Istrate şi Bănică Dobre, Nicoară Iordache, asis¬ 
tent universitar. Ei şi mulţi alţii zăceau în închisori şi lagăre, 
din ordinul regelui Carol al Il-lea şi a primului ministru 
Armând Călinescu, iar ţara înfricoşată era la picioarele lor. 

Câţiva fugiseră în străinătate. Cei mai mulţi stăteau 
în casele lor cu teama în suflet, aşteptând desfăşurarea 
evenimentelor. într-o zi a venit şi Ion să lucreze în grădină 
cu noi şi la un moment dat m-a întrebat: 

Nea Gheorghiţă, nu crezi că, după uciderea Căpi¬ 
tanului, unii legionari şi-au pierdut moralul şi alţii activează 


— 171 


JEAN SUCIU BUCHIU 


contrar dispoziţiunilor dc linişte transmise de domnul Clime, 
singurul conducător, după împuşcarea lui Văsile Cristeseu 
şi luga în Germania a părintelui Dumitreseu Borşa? 

Ioane, tot ceea ce se face contrar dispoziţiunilor de 
linişte ale domnului Clime, eu provocări sau, şi mai grav, 
cu răzbunări, poate avea rezultate dezastruoase, poate fi 
ucisă toată elita legionară din închisori şi lagăre şi atunci 
Mişcarea va intra pe mâna unor aventurieri dornici de şefie 
care o vor distruge. Cred că se trece printr-o perioadă dezas¬ 
truoasă în politică, în aproape toate partidele tiădarea îşi 
spune cuvântul hotărâtor. Uitaţi-vă la ţărănişti, unde Maniu, 
marele patriot şi cel mai cinstit politician cum a spus 
Codreanu, este trădat de Armând Călinescu, care împreu¬ 
nă cu alte lichele din partid au trecut de partea regelui Carol 
al II-lea. La liberali, Guţă Tatărescu îi părăseşte pe Brâtieni 
care erau împotriva Iui Carol şi la fel intra în slujba regelui 
criminal. Dar problema este mult mai gravă, până şi repre¬ 
zentanţii Bisericii Ortodoxe făcându-se părtaşi la crimă 
Patriarhul Miron Cristea a acceptat să devină prim-ministru 
al guvernului criminal. Ce credeţi ca mi-a spus o profesoara 
colega la liceu, după uciderea Căpitanului? „Dacă l-au ucis 
pe Corneliu Zelea Codreanu, românul care nu a vrut decât 
dreptate, cinste şi adevăr, nu mai merită să continui să 
trăieşti m această ţară, în mijlocul acestui popor, din rându¬ 
rile căruia nici un politician sau vreun reprezentant al Bise- 
ricn nu a ridicat glasul împotriva unei asemenea crime 
nemaiîntâlnite într-o ţară civilizată europeană în mijlocul 
secolului al XX-lea.“ 

Ceea ce mă îngrozeşte este executarea acestei crime 
de doi maiori ai Armatei Române, fără a avea un ordin 
judecătoresc, să se preteze să execute un ordin verbal de 


172 — 


ieRtHRe, DR 

uivn^mi 


strangulare, dar şi soldaţii care au ascultat orbeşte de 
ordinul ofiţerilor. Acestea arată o ticăloşie înnăscută, spuse 
Ion şi, după ce-şi luă la revedere de la toată lumea, plecă. 

Trecuseră mai bine de zece zile, când într-o seară, toc¬ 
mai ne aşezasem la masă, auzim că bate cineva în uşă. Aurel 
se duce, deschide şi intră Ion împreună cu un domn înalt, 
cu ochelari, părul puţin cărunt, de o distincţie deosebită. 
După ce amândoi au dat mâna cu toată lumea, au fost poftiţi 
să ia ioc la masă. Ion a făcut prezentările de rigoare, 
spunând: 

Domnul profesor doctor Săvescu face practică 
împreuna cu studenţii săi şi are acces la Spitalul Ocăreşti. 
I-am spus care este problema noastră şi este hotărât să ne 
ajute. Aş dori să-l ascultaţi. 

_ ' n tâi, să gustaţi din ce am pus pe masă şi pe 

urmă discuţiile, a intervenit doamna Moraru. 

După masă domnul doctor ne-a relatat următoarele: 

Cunosc cazul doamnei Mirela, care a fost adusă 
de la rrefeetură în stare gravă în urma avortului provocat 
de o traumă puternică şi care, în urma pierderii unei can¬ 
tităţi mari de sânge, este încă în comă. Am reuşit prin trans¬ 
fuzii şi perruzii să constatăm o ameliorare şi sperăm ca în 
câteva zile să iasă din comă. A doua problemă, destul de 
grea, este de a ajunge acolo soţul, adică domnul Gheorghiţă 
Cârciumaru, să-şi vadă soţia. Pentru aceasta va trebui făcut 
totul cu mare prudenţă, pentru că altfel cade toată reţeaua 
şi vor avea de suferit mulţi oameni nevinovaţi, dar 
binevoitori. Pentru aceasta am discutat cu Ion, care a lucrat 
în acest sens şi care vă va da toate amănuntele necesare şi 
vă va spune ce a făcut până în prezent. 


— 173 — 


JEAN SUCIU BUCHIU 


Ion scoase din servietă mai multe carnete şi un pachet 
şi spuse: 

— Nea Gheorghiţă, în primul rând trebuie să-ţi găsim 
o nouă identitate, o adresă şi chiar o nouă fizionomie, pen¬ 
tru că dumneata eşti o persoană cunoscută de Siguranţă şi 
eşti dat în urmărire. Probabil vreun „binevoitor" te-a tur¬ 
nat că faci parte din comandament. De aceea avem aici un 
buletin de identitate pe numele Cornel Tanăseseu şi locuieşti 
în strada Barbu Delavraneea nr. 14, la mansardă, unde ai 
două intrări. Proprietar este familia Ştefănescu. Pe buletin, 
vom pune fotografia lui Cornel Tanăseseu, Pentru aceasta 
sunt necesare câteva schimbări. Ţi-am adus o mustaţă pe 
care va trebui să ţi-o lipeşti, vopsea pentru păr ca să devii 
blond şi ochelari fumurii fără dioptrii. Acum să trecem la 
treabă pentru că am adus şi aparatul de fotografiat. 

Rămăsesem cu gura căscată la băiatul ăsta care era 
nemaipomenit, se gândise la toate. DI Moraru zâmbea, pen¬ 
tru că-1 cunoştea bine pe Ion. Doamna Moraru m-a luat de 
mână şi a spus: 

— Hai, Gheorghiţă, şi tu, Ioane, în baie ca să vopsim 
pănd, să lipim mustaţa şi să faci apoi fotografia, în care va 
apărea un oarecare Cornel Tănăsescu. 

După ce s-au făcut toate operaţiile, m-am uitat în 
oglindă, am văzut un bărbat blond cu mustaţă, în care nici 
eu nu l-am recunoscut pe fostul Gheorghiţă Cârciumaru. 

Ion a zis: 

— Mâine developez rolfilmul şi voi lipi o fotografie 
pe buletinul de identitate şi alta pe legitimaţia de asistent 
medical de la Spitalul Central, iar poimâine vei primi ambele 
legitimaţii, nea Gheorghiţă. Domnul doctor vrea să vă mai 
spună ceva. 


— 174 


teRtflRt'.pfl 
UlTflRe, NU! 


— Da, vreau să-ţi spun, nea Gheorghiţă, a vorbit atuci 
doctorul, că vei intra în camera pacientei eu aparatul de 
electrocardiogramă pe care va trebui să ştii să-l manevrezi. 
Pentru aceasta, mâine să vii la mine la spital, să te intro¬ 
duc la laborator şi doctorul Simioneseu, care este de-al nos¬ 
tru, te va învăţa mânuirea aparatului. 


După aproape două săptămâni, Gheorghiţă Cârciumaru 
alias Cornel Tănăsescu a intrat în camera de spital unde 
Mirela, slabă şi palidă, dar tot frumoasă, cu ochii deschişi 
şi trişti, era întinsă în pat, cu tuburile de la mână ataşate 
la pungile de pe stativ. Mi-am aşezat alături aparatul pen¬ 
tru elcctro-cardiogramă, apoi, după ce am făcut operaţiile 
premergătoare, m-am apropiat de Mirela şi i-am şoptit: 

— Iubirea mea, sunt eu Gheorghiţă soţul tău, spune-mi 
cum te simţi? 

Deodată faţa Mirelei s-a îmbujorat şi cu glasul slab 
mi-a zis: 

— Iubitul meu, tare dor mi-a fost de tine şi n-am vrut 
să părăsesc această lume, până nu te aud şi să te mai văd 
o dată, pentru că tu ai fost bucuria vieţii mele, tu şi copilul 
nostru pe care l-am pierdut în urma loviturilor primite! Dar 
numai vocea ţi-am recunoscut-o pentru că figura ta schim¬ 
bată n-are nimic comun cu Gheorghiţă al meu. Ea este aşa 
făcută pentru a nu te recunoaşte cei de la Siguranţă? 

— Da, dragostea mea, să pot ajunge la tine am făcut 
această schimbare! îţi fac o electro-cardiogramă şi voi veni 
din nou. Ceea ce te rog este că tu trebuie să lupţi să te 
faci bine şi să putem trăi fericiţi mai departe. Doctorii te 


— 175 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


vor ajuta şi vor face tot ce este posibil să te salveze, dar 
trebuie să-i ajuţi şi tu! 

— Bine, Gheorghiţă, deşi nu mai am putere să mai 
lupt, parcă toată lumea s-a dărâmat în jurul meu. Am obosit. 

Mirela a închis ochii şi epuizată a căzut într-un somn 
adânc. 

Doctorul Săvescu, care-i luase tensiunea şi pulsul, îmi 
spuse: 

Domnule Tânăsescu, să mergem în laborator şi să 
analizăm datele obţinute. 

In laborator a adăugat: 

— Gheorghiţă, fii tare, nimeni nu trebuie să observe 
ceva! Vezi că este pază pe coridor, pentru că aproape toţi 
bolnavii sunt deţinuţi politici. Noroc că ai ochelari, pentru 
ca eşti galben ca lămâia şi ţi-a tremurat vocea tot timpul. 

Domnule doctor, vă daţi seama că Mirela este viaţa 
mea, este sufletul meu, fără ea sunt ca o frunză pe apă! Ce 
mai pot face dacă îmi pierd sufletul? 

Dragul meu băiat, te înţeleg, dar îţi aduci aminte ce 
a spus Căpitanul, că fiecare dintre noi are o misiune pe acest 
pământ, iar cei care s-au angajat în Mişcarea Legionară sunt 
datori să lupte pentru binele Ţăni şi al Neamului Românesc, 
să sufere prigoane şi chinuri şi dacă este nevoie să-şi dea chiar 
viaţa. T\i mai ai multe de îndurat şi de făcut, aşadar, capul sus! 
Vom reveni să facem o nouă electro-cardiogramă poimâine, 
pentru că trebuie să mai treacă o zi. 

Ajuns la noua casă am plâns. Asta mi-a făcut bine, 
aproape m-a liniştit. Fericirea revederii Mirelei era întunecată 
de teama de a o pierde. Simţisem că dorinţa de viaţă dispăruse 
din corpul ei. Nu loviturile o distruseseră, ci altceva, ce nu 
înţelegeam şi de aceea de-abia aşteptam s-o revăd. Nu am 


176 — 


ICRGIRC, Dfl 
UirîlRt-, Nil! 


închis ochii toată noaptea. Nu vedeam înaintea mea decât 
chipul ei drag, iar lacrimile îmi curgeau pe obraji. în genunchi 
în faţa icoanei Sfintei Fecioare Maria m-am rugat ore 
întregi să mi-o salveze pe Mirela. Acelaşi lucru l-am făcut în 
faţa icoanei lui Iisus, unde am şi adormit. 

A treia zi eram la laborator dis-de-dimineaţă, înainte 
de deschidere, ca să iau aparatul. 

Tocmai când făceam pregătirile necesare, apare doc¬ 
torul Săvescu care-mi spune: 

— Gheorghiţă nu trebuie să-ţi arăţi sentimentele, 
indiferent ce se va întâmpla! Noi vom căuta să facem tot 
ce este omenesc posibil s-o salvăm pe Mirela. Din păcate 
ficatul şi pancreasul sunt într-o stare foarte rea, de aceea 
nu suportă o alimentaţie normală. 

Cum am intrat în cameră, am observat că Mirela ne 
aştepta. Se pieptănase, se ridicase pe pernă cu faţa spre 
uşă, iar când m-a văzut s-a îmbujorat la faţă. Când am pus 
mâna pe mâna ei, am simţit o uşoară strângere şi am văzut 
în ochii ei o lumină de bucurie. Am întreebat-o: 

— Iubirea mea, cum te simţi? Vreau să te faci bine 
şi să fugim undeva la munte, departe de oraş, la stână la 
Babarunca unde ne aşteaptă Baciul şi băieţii cu toate 
bunătăţile. 

— Gheorghiţă, te rog să-mi spui cum a murit 
Nicoleta. Pentru că am văzut-o în vis. 

— De unde ştii tu că a murit Nicoleta, pentru că 
aceasta s-a întâmplat după ce tu ai fost dusă la spital? 

— Pentru că, atunci când am fost între viaţă şi moarte, 
ea, Nicoleta, mi-a apărut înconjurată de flăcări. Eu vorbesc 
în fiecare noapte cu ea. După tine, pentru mine Nicoleta 


177 — 


JEAN SUCIU BUCHiU 


a fost cea mai scumpă fiinţă şi ştiu că ea, acolo sus, este 
alături de Căpitan şi ceilalţi camarazi ai noştri. 

— Dar, dragostea mea, tu trebuie să te faci bine, să 
putem trăi împreună mai departe, să putem transmite gen¬ 
eraţiilor viitoare crezul nostru legionar, de la Căpitan şi 
Moţa. Da, Nicoleta a fost arsă de vie la crematoriu, de aceea 
ai văzut-o înconjurată de flăcări. 

— Numai aşa puteau să distrugă o fiinţă atât de puter¬ 
nică. Da, dragul meu, tu ştii cât de mult am dorit să fiu împreu¬ 
nă cu tine, să avem copii pe care să-i creştem într-o Românie 
liberă, fără politicieni corupţi şi fără vânzători de ţară. 

S-a oprit obosită şi după câteva minute a reluat: 

Dar nu s-a putut, mult mai tari au fost şi sunt cei 
care mint şi înşală oamenii decât cei ce spun adevărul. Arsă 
de vie, Nicoleta Niculescu a devenit o Ioana D’Arc a 
României (citiţi povestirea cu acelaşi nume din cartea „De 
la Linişte la Cântec 11 ). Eu nu mai am putere să lupt, pe mine 
mă cheamă Nicoleta, care mi-a spus aseară: „Mirela, te 
aşteptăm să vii la noi în cer, ai suferit destul pe pământ 
între oameni răi.“ 

Epuizată, a închis ochii şi capul s-a aplecat spre dreap¬ 
ta. Am crezut că s-a dus, dar mai respira uşor. A deschis 
ochii şi a şoptit: 

Nu pot să plec, Gheorghiţă, acolo, nu pot să te las 
aici... Ştiu cât ai să suferi şi vreau ca tu să lupţi mai departe 
pentru idealul nostru legionar. 

Şi a căzut într-un somn adânc. 

Cu greu, îmi reţineam lacrimile. Doctorul o exami¬ 
nează pe Mirela şi pune mâna pe umărul meu să mă 
întărească. Am reuşit să mă aplec şi să sărut mâna Mirelei, 
care era aproape rece. Doctorul mi-a spus: 


— 178 



16RTRR6, Dfl 
UITRR6, HI! 

— Gheorghiţă, tu nu vezi că ea nu poate să părăsească 
această lume, deşi suferă, pentru că tu eşti lângă ea! 

— Şi ce trebuie să fac, domnule doctor? am întrebat 
printre lacrimi. 

— Să mergem, a trecut timpul de vizită. 


* 


în laborator, doctorul mi-a spus următoarele: 

— Cu toate crimele lui şi cu toate arestările legio¬ 
narilor, Armând Călinescu a căzut în dizgraţie, iar regele 
ar dori să aibă soarta lui Duca, şi de aceea a trebuit să moară 
Nicoleta. 

Ea primise următorul ordin de la domnul inginer 
Clime care rămăsese conducătorul Legiunii, după omorârea 
profesorului Vasile Gristescu, şi care se găsea în închisoarea 
Râmnicu Sărat: „Să nu se încerce răzbunarea Căpitanului, 
prin împuşcarea lui Armând Călinescu, pentru că acest lucra 
este dorit de regele Carol al H-lea şi de duşmanii Legiunii, 
ca să aibă justificare pentru uciderea elitei legionare din 
închisori, lagăre şi din libertate. “ 

Siguranţa, Prefectura de Poliţie şi Serviciul Secret al 
Armatei creaseră toate condiţiile ca împuşcarea lui 
Armând Călinescu să nu întâmpine greutăţi. Moruzov îi 
urmărea pas cu pas pe legionarii din ţaiă şi din străinătate, 
având oameni peste tot. Regele i-a cerut maşină blindată 
cu împrumut primului ministru iar şoferului credincios lui 
Călinescu i-a dat concediu. 

Pericolul era iminent pentru că unii legionari trăiau 
cu gândul răzbunării Căpitanului, dar aceasta poate nici nu 
era judecată, ci doar un dor nebun de Căpitan, crezând că, 


179 






JEAN SUCiU BUCHIU 


acceptând moartea, se apropie mai mult de el. Nu-şi dădeau 
seama că prin acest gest necugetat fac jocul duşmanilor, 
distrugând viitorul Legiunii, prin dispariţia elitei legionare. 

Simţeam că doctorul căuta să mă facă să nu mă gân¬ 
desc tot timpul la Mirela. Ea îşi terminase misiunea pe acest 
pământ şi nu mai avea putere fizică, ticăloşia oamenilor îi 
tăiase orice speranţă în această lume. Ea simţea mereu 
atracţia celeilalte lumi, unde cei dragi o chemau şi unde 
dorea să ajungă. Singura oprelişte eram eu, care nu o 
puteam urma pentru că nu sosise încă timpul. 

— Doctore, cred că ai dreptate, pe Mirela nu o ţine în 
viaţă decât prezenţa mea. Vreau să-i spun că, dacă nu o pot 
urma imediat, să fie sigură că voi face totul să ajung lângă 
ea cât mai repede. Singur nu am dreptul să-mi iau viaţa. 

— Gheorghiţă, am vorbit cu directorul spitalului şi 
mi-a comunicat că rigorile de închisoare nu mai sunt vala¬ 
bile pentru cei în pragul morţii, cum este Mirela, aşa că vom 
merge din nou mâine la ea şi vei putea să-ţi iei rămas-bun. 


A doua zi când am intrat în spital, nu mai erau soldaţi 
pe coridor şi uşa era deschisă la camera Mirelei. \ăzându-ne, 
ea a zâmbit şi mi-a luat mâna şi a dus-o la buze spunând: 

Dumnezeu mi-a ascultat ruga şi mi te-a trimis, Ghe¬ 
orghiţă! Aşa plec împăcată din această lume, în care tu ai 
fost cea mai mare bucurie a vieţii mele. Am o rugăminte, 
să-i anunţi prin cineva pe părinţii şi fraţii mei şi să le trans- 
miţi dorinţa mea, să mă înmormânteze alături de scumpii 
mei bunici din cimitirul satului şi sujba de înmormântare 


180 


16RTHR6, DH 

mxme, nu * 


s-o ţină părinteleVasile. S-o pomenească şi pe Nicoleta, pe 
care au ars-o de vie tâlharii. 

In timp ce Mirela vorbea, eu îi sărutam mâinile şi 
lacrimile îmi curgeau pe faţă. Am simţit sărutul ei pe frunte, 
pe gură si apoi a căzut cu capul într-o parte, pe pernă, când 
am auzit ultimile ei cuvinte: 

Gheorghiţă, te voi iubi şi dincolo de mormânt. 

Şi apoi a închis ochii pentru totdeauna. 

Am vrut să urlu de durere şi să strig: „De ce mi-ai 
luat-o Doamne? 11 

In genunchi, lângă patul ei, plângând, am jurat că 
numai pe ea o voi iubi toată viaţa. 

— Gheorghiţă, sterge-ţi ochii şi stai drept. Nu tre¬ 
buie să observe nimeni durerea ta. După ce vei îndeplini 
ultima dorinţă a Mirelei, va trebui să pleci la stână la 
Babarunca şi să stai acolo un timp, până te mai întăreşti 
sufleteşte şi se mai potoleşte prigoana, când vom avea parte 
de evenimente noi. Nu ştiu de ce, dar parcă simt că se 
pregăteşte ceva. Fii precaut, ne pândeşte o nenorocire! 

Seara m-am dus la familia Morarii şi, cum am intrat 
în curte, îl \ăd pe Aurel la fântână. Dăduse drumul la motor 
să ude grădina. Mă vede, vine la mine şi mă îmbrăţişează. 

— Nea Gheorghiţă, ce s-a întâmplat, eşti galben şi 
ai ochii aşa de trişti!... S-a prăpădit Mirela? 

— Da, Aurele, am pierdut-o pe Mirela azi-dimineaţă, 
a murit în braţele mele. 

— îmi pare tare rău, s-o odihnească Dumnezeu în 
pace! Vino în casă să le spunem mamei şi lui tata. 

Gând au auzit doamna şi domnul Moraru eă Mirela 
a murit, m-au îmbrăţişat amândoi cu lacrimi în ochi, iar 
doamna mi-a spus: 


181 





JEAN SUC IU BUCHÎU 


Gheorghiţă, băiatul nostru, lovitura pe care ai prim- 
i -o este cea mai grea. Pentru oameni ca tine, fiinţa iubită 

. “ mă ' P ° ate h mlocuită - Mirel a a fost viaţa ta, ea era totul 
întreaga lume, iar dezechilibrul produs poate dărâma chiar 

o mima tare ca a ta. Dar tu ai o datorie sfântă să 
supravieţuieşti, să poţi duce mai departe visul vostru Iar 
memoria ei va trai în lume atâta vreme cât vei fi tu în viaţă 

pnntr^acZT d0am " ei M0 ™ TU 

- \ă mulţumesc din suflet, n-am crezut că-mi sunteţi 
aşa de buni pnetem şi împreună cu doctorul Săvescu mi-aţi 

„ d r“ spre “ tea suprarie! “ irb •—i 

MireJeTsă G aflr1 hiîă ’ aCUm 83 te **&&& ^ familia 

Mirelei sa afle despre moartea ei şi să se ocupe de înmor- 

mantare aşa cum s-a pomenit din bătrâni 

si am Vmt ° a Aurel sS '' ««câ P* Ion 

Şl acesta pe Radu, care să se ducă în satul Stoenesti la 

parmşii Mirelei să aranjeze înmormântarea aşa cum a dorit 

zzt.xr * lângJ bunici ' siujba « ină <“ 

Vasile ţi s-o pomenească şi pe Nicoleta 

desenat”» ^ , CaUt Să flu §i eu aoo| o în 05» fel să nu fiu 
■ p . urtle, aceştia sunt banii pentru înmormântare 
m-a„ ajutat ş, doctorii Săvescu ş, Simioneseu, am mai reu^ 


2. „BACIUL IANCU“ 

(Baciul de Ia stâna Babarunca, loc de refugiu, de salvare 
şi prietenie) 


Motto: 

„Plâng ochii lacrimi calde până seacă. 
Şi-ajunge pieptul scorbura uscată, 
In urma celor care astfel pleacă 
Să nu se mai întoarcă niciodată." 

Vâsiie Ivlilitaru 

Dedic această povestire doctorului Şerban Milcoveanu, 
un om de mare cultură, unul dintre puţinii supravieţuitori 
dintre oamenii de valoare din vechea gardă a lui Comeliu 
Zelea Godreanu. 


Ajuns obosit fizic şi distrus sufleteşte la stâna de la 
Babarunca, Gheorghiţă Cârciumaru intră în casa Baciului, 
care, când l-a văzut, l-a îmbrăţişat şi i-a spus: 

Mă bucur că te revăd, Gheorghiţă, dar citesc pe faţa 
ta că ţi-a pierit dorul de viaţă, pentru că ai pierdut-o pe 
Mirela, care era sufletul tău şi este adevărat că este foarte 
greu să trăieşti fără suflet. Eu am trecut prin aceste 


— 183 — 






JEAN SUCIU BUCHIU 


momente şi te înţeleg foarte bine. După moartea băiatu¬ 
lui meu, poate ţi-am mai spus, soţia mea nu a mai avut puterea 
să ia viaţa in piept şi s-a topit ca o lumânare, cerându-mi 
iertare că mă lasă singur să lupt mai departe cu greutăţile 
vieţii. Moartea amândurora a fost pentru mine cumplită. 
Mă întrebam dacă mai am vreun rost în viaţă. Stând în rug㬠
ciune, parcă Iisus Hristos m-a întărit gândindu-mă la sufe¬ 
rinţele mamei Sale, Sfânta Fecioară Maria, care parcă îmi 
spunea: „Avem o datorie sfântă să trăim cât ne-a dat 
Dumnezeu zile şi să facem numai bine cât putem mai mult.“ 
La fel, Căpitanul nostru drag şi-a dăruit toată viaţa Nea¬ 
mului său Românesc şi ca Iisus nu a precupeţit nimic şi a 
fost ucis la 39 de ani, la aceeaşi vârstă la care a murit marele 
nostru poet Mihai Eminescu, cel mai mare gânditor român. 
Căpitanul putea să scape, a avut la dispoziţie un avion să 
plece în străinătate, dar a refuzat. Din închisoare a avut 
ocazia să evadeze, la fel, a refuzat, a socotit toate acestea 
ca pe o „TRĂDARE“, şi a spus: „Cum puteam să-mi las 
Legiunea în închisori şi lagăre şi eu să mă bucur de liber¬ 
tate r Mai ştiu că tu, Gheorghiţă, împreună cu Mirela aţi 
avut ocazia să fugiţi în străinătate şi aţi refuzat, ia fel ca 
profesorul Vasile Cristescu, Acum după uciderea Căpitanu¬ 
lui împreună cu cei 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), 
nu trebuie numai să plângem şi să cădem cu capul în ţărână, 
ci trebuie să ne gândim ce valori au rămas în viaţă şi ce să 
facem ca să-i păstrăm ca să ducă mai departe idealurile 
lăsate moştenire de către Căpitan în făurirea unei Românii 
a cinstei, dreptăţii şi adevărului prin continuarea Mişcării 
Legionare. Cei care prin faptele lor, prin modestie, prin 
inteligenţă şi cultură se află în fruntea Mişcării Legionare 
sunt următorii: profesorul Vasile Cristescu, inginerul 


— 184 


ieRTTiRe, on 

UITRR6, NU» 


Gheorghe Clime, doctorul Ion Banea, avocatul Nicolae Totu, 
avocatul Mihai Polihroniade, medicul Paul Craja, profesorul 
Sima Simulescu, inginerul Aurel Serafim, avocatul Traian 
Cotigă, inginerul Eugen Ionică, ofiţerul Emil Siancu, avo¬ 
catul Ion Belgea, poetul Valeriu Cardu, doctorul în teolo¬ 
gie Gheorghe Furdui, prinţul Alecu Cantacuzino, licenţia¬ 
ţii Bănică Dobrc, Gheorghe Istrate şi Pihu Grigorc, avocatul 
Ion Herghelegiu, medicul Dumitru Constantinescu, asisten¬ 
tul universitar Nicoară Iordache, inginerul Augustin Micu, 
avocatul Gheorghe Paveîeseu, sculptorul Gheorghe 
Teodoreseu, avocatul Victor Gârcineanu, avocatul Stahu 
Teodor, avocatul Teodor Tudor, inginerul Gheorghe 
Nicolicescu, inginerul Petre Roşianu. Aceştia şi mulţi alţii 
formează „ELITA LEGIONARA 11 , de care trebuie să avem 
grijă ca de ochii din cap, pentru eă duşmanii în frunte cu 
regele Garol al Il-lea, care ţine aceşti oameni minunaţi în 
lagăre şi închisori, de-abia aşteaptă o greşeală din partea 
legionarilor ca să-i ucidă, pentru că le este frică de ei. De 
aceea va trebui ca toţi legionarii să stea liniştiţi să nu 
provoace nici un fel de nereguli, aşa eum s-au făcut în 
noiembrie 1938 (când s-au pus trei bombe în trei oraşe) 
care au dus la omorârea Căpitanului. Acum, după 
împuşcarea din faţa casei unde era găzduit profesorul Vasile 
Cristescu, care fusese desemnat de către Căpitan ca şef al 
Mişcării Legionare, a rămas inginerul Gheorghe Clime 
(închis la Râmnicu Sărat) conducătorul Mişcării în prigoană. 
El a transmis tuturor legionarilor să stea liniştiţi să nu facă 
nimic şi mai ales să nu caute să-l răzbune pe Căpitan, 
omorându-1 pe primul ministru Armând Călinescu, cel care 
a fost mâna ce a executat ordinul lui Carol al Il-lea de a-1 
ucide pe Căpitan, pentru că această nesăbuită acţiune va 


— 185 — 




JEAN SUCIU BUCHIU 


aduce uciderea întregii elite legionare. Acest ordin a fost 
dat Nicoletei Niculescu, comandanta cetăţuilor legionare. 
Ea nu a putut transmite acest ordin mai departe tuturor 
legionarilor pentru că a fost trădată de studentul de la Medi¬ 
cină Mihai Yârfureanu. A fost arestată, apoi schingiuită şi 
la urmă arsă de vie la Crematoriul Bucureşti (devenind o 
Ioana D’Arc a României). Astfel ordinul domnului inginer 
Clime a întârziat să fie adus la cunoştinţă. Noi am aflat de 
acest ordin şi, în acelaşi timp, despre pregătirea unei echipe 
prahovene sub conducerea lui Miti Dumitrescu, pe care-1 
cunoşti, pentru a-1 împuşca pe primul minstru Armând 
Călinescu şi apoi să se predea. Acum trebuie să oprim 
această acţiune negândită, ale cărei urmări vor fi dezas¬ 
truoase pentru Mişcarea Legionară. „Nu avem voie să sacri¬ 
ficam ELITA LEGIONARA şi echipa de eroi-martiri, prin 
împuşcarea unui ticălos ca Armând Călinescu. “ Ştim că la 
ora actuală toate acestea sunt cunoscute de Siguranţă şi 
de Moruzov. Regele s-a săturat de Armând Călinescu şi ar 
vrea să scape de el, aşa cum a făcut şi cu I.G. Duca, prin 
acţiune legionara. Pentru aceasta i-a ordonat lui Moruzov 
sa-i schimbe şoferul credincios şi să-i ceară cu împrumut 
maşina blindată iui Călinescu, ceea ce s-a şi făcut. Moruzov 
ştie ce se întâmplă în Mişcarea Legionară, are oamenii lui 
peste tot. Acest ordin al domnului Clime nu a ajuns la Miti 
Dumitrescu şi echipa lui, de aceea m-am gândit la tine să 
cauţi sa ajungi la Ploieşti la echipă şi să-i opreşti din acţiune. 
Te-am ales pe tine pentru că-i cunoşti pe băieţi, ai lucrat 
cu ei şi te respectă. Acum va trebui să te odihneşti în 
noaptea asta şi mâine dimineaţă să pleci, poate îi mai prinzi. 
Deocamdată nu ştim cine a ordonat şi aprobat această acţi¬ 
une. Am auzit doar că bărbatul care se tot plimbă între 


— 186 — 


leRTHRe, DH 

UITHR6, NU? 


România şi Germania, Horia Sima, ar fi spus eă toţi cei din 
închisori sunt o armată pierdută. Nu se putea o inepţie mai 
mare sau un joc mai dubios. Acum du-te la culcare, mâine 
ai mult de alergat! 

A doua zi de-abia se luminase de ziuă şi Gheorghiţă 
cobora muntele spre gară. A coborât din tren în gara Ploieşti 
Sud, când îl vede pe Radu care se repede spre el, îl îmbr㬠
ţişează şi îi zice: 

— Gheorghiţă, tare rău îmi pare că ai pierdut-o pe 
Mireia, Dumnezeu s-o odihnească în pace! Acum aproape 
că nu ştiu cum să-ti mai dau. altă veste tristă. Mama ta. eare 
te iubeşte atât de mult, este pe moarte şi mi-a transmis 
prin cumnatul tău, Vasile, să te duci s-o vezi pentru că nu 
poate să moară până nu te mai îmbrăţişează o dată. Du-te 
imediat, uite aici nişte bani de care o să ai nevoie. 

— Bine mă duc imediat, amân cu o zi misiunea de a 
ajunge la echipa Miti Dumitrescu ca să-i conving să renunţe 
la împuşcarea lui Armând Călinescu cu consecinţele ei 
dezastruoase. 

Se lăsase întunericul şi Gheorghiţă intră în curtea 
casei părinţilor săi. Câinele l-a cunoscut şi a început să se 
gudure, apoi să-i sară în braţe, ştiindu-se iubit. Gheorghiţă 
l-a mângâiat şi a vorbit cu el ca altădată: 

Măi, Bătrâne, şi mie îmi pare bine că te văd, dar stai 
cuminte să nu simtă cineva eă am venit! 

Câinele parcă a înţeles şi i s-a culcat la picioare. 
Ggheorghiţă a intrat în casă şi în camera mamei era lumi¬ 
na aprinsă. Mama era în pat, palidă, iar sora lui stătea lângă 
ea pe un scaun. Când a intrat în cameră, mama a tresărit 
şi a şoptit: 


187 — 






JEAN SUCSU BUCHIU 


— A venit scumpul meu băiat, mulţumescu-Ţi Ţie, 
Doamne că mi l-ai adus pe Gheorghiţă! 

După ce şi-a îmbrăţişat sora, s-a aşezat în genunchi 
lângă pat, a luat mâna mamei sale, a sărutat-o şi a spus: 

— Măicuţă scumpă, sunt aici lângă dumneata, iartă-mă 
că am întârziat atât de mult să vin, este grea lupta, mamă, 
şi poate ai aflat că Mireîa s-a dus într-o lume mai bună. 

— Da, copilul meu drag, am aflat tot ce s-a întâm¬ 
plat, sora ta a fost tot timpul lângă mine. Vino în braţele 
mele să te sărut, că nu pot pleca din această lume, acolo 
sus unde mă aşteaptă tatăl tău, care şi el veghează asupra 
ta. Cred că este mândru că lupţi pentru o Românie mai fru¬ 
moasă, mai bună pentru toţi românii, pentru care şi el şi-a 
dat viaţa la Mărăşeşti. 

După ce l-a strâns la pieptul ei cu ultimile puteri, a 
căzut pe pernă şi a aţipit. Ana, sora lui, l-a luat de braţ şi 
au ieşit amândoi în pridvor unde ea i-a spus: 

— Gheorghiţă, să ştii că mama a căzut la pat când 
a auzit eă a fost omorât Codreanu şi atunci mi-a zis: „Ana, 
fata mea, îmi este frică pentru viaţa lui Gheorghiţă al 
meu. Acest guvern care a făcut o asemenea crimă, 
uciderea lui Codreanu, este capabil şi de alte crime. Te 
rog să mă ţii la curent cu tot ce afli despre legionari." 
Când i-am spus că a fost arestată Mirela, a căzut din nou 
bolnavă, iar acum câteva zile a aflat despre moartea ei 
şi nu s-a mai putut da jos din pat. Tot timpul întreba: 
„Când vine Gheorghiţă? De ce nu mai vine? Spune-i să 
vină, îl cheamă mama lui!“ 

Gheorghiţă plângea cu lacrimi amare, pentru că 
simţea că va pierde şi a doua fiinţă dragă. 


188 


tejŢCARe, dh 
lUVHRe,NlU 


Câinele îi lingea mâinile parcă şi el lua parte la sufe¬ 
rinţa familiei. Sora lui l-a mângâiat, l-a sărutat pe fratele 
ei, spunându-i: 

— Gheorghiţă, ai primit lovitură după lovitură, mă 
întreb cum de mai rezişti. Trebuie să ai grijă de tine! îmi 
pari preocupat şi de altceva. 

— Dragă surioară, am primit însărcinarea să mă duc 
să opresc o echipă de legionari prahoveni, condusă de Miti 
Dumitrescu (avocatul, îl ştii tu), să-l împuşte pe Armând 
Călinescu, primul ministru, pentru că aceasta va duce la 
omorârea tuturor legionarilor din închisori şi lagăre şi pro¬ 
babil şi a altor legionari nevinovaţi. 

Ana zise: 

— Hai să mergem în casă să vedem ce face mama şi 
apoi să hotărâm ce avem de făcut. Vasile, bărbatul meu, vine 
mâine de pe şantier. 

Când au intrat în cameră, mama se deşteptase şi le 

şopti: 

— Copii mei dragi, veniţi unul de-o parte, celălat de 
cealaltă parte, să vă am în braţe când voi trece în cealaltă 
lume, pentru că voi sunteţi ee am avut mai scump pe acest 
pământ, de când l-am pierdut pe tatăl vostru, care a fost 
şi a rămas singurul bărbat pe care l-am iubit toată viaţa şi 
la care vreau să mă duc acum, pentru că mă aşteaptă... îl 
văd cum stă cu braţele deschise. Vin, Ionică! Vin acum! 

I-a sărutat pe frunte pe copii şi imediat i-a căzut capul 
pe pernă. Şi-a dat sufletul împăcată cu această lume în care 
a iubit şi a suferit mult. 

Copiii plângeau şi îi sărutau mâinile apoi au luat 
lumânarea aprinsă şi-au aşezat-o în mâinile mamei lor. Pen¬ 
tru eă se luminase de ziuă, Gheorghiţă îi spusese surorii lui: 


— 189 




JEAN SUCIV BUCHiU 


— Ana dragă, eu trebuie să alerg să văd ce pot face 
la Ploieşti. S-a făcut ziuă şi nu trebuie să fiu văzut. Mă întorc 
la noapte să facem cele cuvenite pentru înmormântare. Ţine 
aceşti bani, or să-ţi trebuiască... 

în acest timp, o maşină este oprită ia poarta de intrare 
în curtea Palatului Regal. Ofiţerul de serviciu se apleacă, 
se uită în interiorul maşinii, salută şi îi dă drumul să intre 
Din ea coboară Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de 
Informaţii al Armatei Române, putem spune mâna dreap¬ 
tă a regelui Garol al II-lea. La intrarea în palat, alt ofiţer 
îl opreşte, este recunoscut şi lăsat să intre în palat, unde 
este întâmpinat de majordomul de serviciu, căruia îi spune: 

— Te rog anunţ-o pe Majestatea Sa că am de comu¬ 
nicat ceva urgent. 

Ii iese în întâmpinare mareşalul palatului, Ernest 
(Jrdăreanu, care ii strânge mana cu afecţiune şi îi şopteşte: 

— Fii atent, regele este nervos! Numai duduia (Elena 
Lupescu), îl mai potoleşte. Parcă îi este frică de ceva. 

Imediat sunt lăsaţi să intre în apartamentul regelui, 
care îi aşteaptă în picioare, în halat. îl întreabă pe Moruzov: 

Ce este, ce s-a întâmplat? Pentru că tu nu mă de¬ 
ranjezi decât atunci când ai cules lucruri de mare impor¬ 
tanţă şi urgenţă. 

Majestate, este pregătită echipa de legionari care 
trebuie să-l împuşte pe domnul prim ministru, Armând 
Călineseu. 

Ce ai făcut cu maşina şi şoferul lui Călineseu? 

I-am cerut cu împrumut maşina blindată pentru 
Majestatea Voastră câteva zile şi şoferului i-am dat concediu. 
Acum are altă maşină şi alt şofer. 

Călineseu ştie ceva despre iminenţa complotului? 


— 190 — 


Î6RTHR6, Dh 
UI ŢARC, NU! 


— Am căutat să nu i se spună adevărul. 

— Câţi agenţi are cu el când iese în oraş? 

— Trei agenţi îl însoţesc până la maşină, pentru că 
în maşină nu suportă pe nimeni. Agenţii îl urmează în altă 
maşină, care se poate rătăci, sunt oamenii mei. 

Gheorghiţă a ajuns în Ploieşti şi a mers la casa unde 
ştia că era cazat Miti Dumitreseu. Acolo era locuinţa lui 
nea Florin, un bun prieten al Mişcării. După ce-1 îmbrăţişează 
şi îi sărută mâna doamnei, Gheorghiţă îl întreabă: 

— Nea Florine, unde este Miti, pentru că am un ordin 
pentru el de la domnul inginer Gheorghe Clime, care este 
conducătorul de prigoană al Mişcării Legionare. 

— Dragul meu Gheorghiţă, alaltăieri seară, Miti şi eu 
băieţii au plecat spre Bucureşti, erau nouă cu toţii, şi 
spuneau că pe tine te aşteaptă să fii al zecelea. 

— Aşadar, dacă veneam ieri, tot nu-i mai găseam aici, 
pentru eă alaltăieri seară am primit şi eu ordinul să vin aici 
şi ieri-dimineaţă eram în drum spre dumneata. Radu m-a 
oprit şi mi-a spus că mă aşteaptă mama care este pe moarte, 
aşa că aseară am fost la mama, care a murit în braţele mele. 
Trebuie să-ţi spun, nea Florine, că acum o săptămână, soţia 
msâ. Mirela, la fol a murit în braţele mole. Câteodată şi ou 
mă mir cum am mai avut putere să vin să-l caut pe Miti. 
Dacă îl găseam era poate salvată viaţa a sute de legionari, 
care vor fi omorâţi după ce Armând Călineseu va fi împuşcat 
de Miti şi băieţii lui. Nu ştiu ce să mai cred, parcă s-a făcut 
contract cu cea cu coasa sa vină să ia câţi mai mulţi 
legionari. 

— Gheorghiţă, Miti când a plecat mi-a spus urm㬠
toarele cuvinte cu lacrimi în ochi: „Nea Florine, sărută-mă 
pentru ultima dată. Mă duc la moarte sigură, dar sper 


— 191 — 



JEAN SUCIU BUCHIU 


să-l răzbun pe Căpitan! Nu mai pot trăi alături de acest crimi¬ 
nal odios numit Armând Călinescu, care este primul ministru 
al ţării. Va muri el şi voi muri şi eu! Aceşti tineri vor şi ei să 
moară cu mine. Dacă nu facem acest gest de răzbunare, nu 
merităm să ne numim urmaşii Căpitanului, care ne-a dat un 
ideal în viaţă şi care a vrut ea România să nu mai fie batjo¬ 
corită de vecinii hrăpăreţi ea ruşii, ungurii, bulgarii şi de 
românii trădători. Prea ne este plină istoria de trădări, de 
capete plecate în faţa crimelor făcute de cei de la putere." 

— Nea Florine, cele spuse de Miti sunt adevărate, dar 
mă miră ca Miti, un tânăr inteligent, să aibă această gândire 
simplistă. Mai întâi cine este marele vinovat, cine a dat 
ordinul de ucidere a lui Comeliu Zelea Codreanu? Armând 
Călinescu? Nu! El a fost doar unealta docilă, deci ar tre¬ 
bui omorât autorul principal, regele Carol al Il-lea. Dacă 
nu poţi să faci asta sau să-i împuşti pe amândoi în acelaşi 
timp, te laşi păgubaş. Deoarece primul gând care trebuia 
să-i apară era următorul: care vor fi consecinţele acestei 
acţiuni asupra Mişcării Legionare? Şi aici nu mai este iertare 
pentru că nu poţi să sacrifici minunata ELITĂ LEGIONARĂ 
pentru omorârea unui ticălos ca Armând Călinescu. Acum 
nu ştiu dacă Miti Dumitrescu a fost influenţat de cineva 
sau a primit ordin şi nu ştiu dacă asta se va afla mai târ¬ 
ziu. Pentru că marele câştigător va fi Carol al Il-lea. Va scăpa 
de Armând Călinescu aşa cum a scăpat şi de I.G. Duca, tot 
prin mână legionară, dar acum va reuşi să distrugă Mişcarea 
Legionară, pentru că, dacă-i va omorî pe toţi fruntaşii 
legionari din închisori şi lagăre, Mişcarea nu se va mai putea 
reface mult timp. Un om de valoare pierdut înseamnă mult, 
dar sute de oameni de caracter (care sunt foarte rari), 
să-i pierzi dintr-o dată pe toţi este ceva cumplit. 


— 192 — 


ICRTRRe. Dfl 
UlTflRe, NU! 


Toate acestea le-a spus Gheorghiţă oftând, că nu şi-a 
putut duce la îndeplinire misiunea dată de Baciul Ianeu. 
Cu toţii tăceau îngânduraţi, aşteptând veşti despre ce se 
va întâmpla. 

Soţia lui nea Florin vine din cealaltă cameră şi le 
spune: 

— Veniţi în sufragerie să luaţi o gustare şi să dăm 
drumul la radio, poate auzim ceva noutăţi. 

Când erau la masă se aude un hârâit la radio şi apoi 
o voce tânără anunţă: 

L-am pedepsit pe primul ministru Armând Călinescu 
şi am răzbunat astfel uciderea lui Comeliu Zelea Codreanu, 
a Nicadorilor şi a Decemvirilor. 

Apoi s-a auzit un hârâit scurt. 

Noi, deşi ne aşteptam la aşa ceva, am rămas încre¬ 
meniţi. Nimeni nu a putut un timp să scoată un cuvânt, 
într-un târziu auzim vocea doamnei: 

— Doamne-Dumnezeule, ce s-o fi întâmplat cu băieţii? 
Erau toţi atât de tineri şi frumoşi!... 

Apoi, deodată s-a auzit vocea crainicului: 

— O echipă de nouă legionari prahoveni l-a împuşcat 
pe primul ministru Armând Călinescu şi pe şoferul acestuia. 
Toţi aceşti tineri au fost imediat executaţi şi cadavrele lor sunt 
expuse pe locul unde a fost împuşcat primul ministm. 

La toţi trei ne curgeau lacrimi din ochi şi nu puteam 
să scoatem o vorbă. Prima care şi-a revenit a fost doamna: 

— Acum se va porni o prigoană cum n-a mai fost, 
regele Carol al Il-lea vrea să distrugă Mişcarea Legionară. 

— Ceea ce este cel mai grav lucru pe care-1 va face 
regele va fi uciderea tuturor legionarilor din închisori si 
lagare, aşa cum ne-a spus Gheorghiţă, zise nea Florin. 


— 193 




JEAN SUCIU BUCHHJ 


~ Doamnă şi nea Florine, vă mulţumesc pentru toate 
eu trebuie să plec. 

Unde te duci, Gheorghiţă? Este foarte periculos 
pentru tine, s-ar putea să te cunoască cineva. îţi dai seama 
că acum sunt puşi pe răzbunare? 

Ştiu, nea Florine, dar mai întâi mă duc să-l văd pe 
Miti, care mi-a fost prieten, şi pe camarazii lui, apoi tre¬ 
buie să ajung la înmormântarea mamei mele, după care mă 
retrag un timp la munte, singur. 

— Bine, baiatul meu, dar ai grijă de tine, spuse nea 
r lorin. 

A A -juns m Bucureşti, pe cap purtând o pălărie mare, 
avand mustaţă şi ochelari fumurii, Gheorghiţă merse pe 
străzi până văzu în colţul Pieţei Elefterie lume multă adunată 
şi jandarmi pe margine. Atunci fu convins că acolo sunt cei 
asasinaţi. Se apropie încet şi reuşi să vadă cele nouă cadavre 
pe ale căror feţe nu se mai distingeau nasul sau gura. Cu 
greu reuşi să descopere cadavrul iui Miti. Apoi Gheorghiţă 

se retrase lângă un gard, se închină şi fu martor la o scenă 
deosebită. 

O femeie bătână cu părul alb, ieşit pe lângă basmaua 
ce-i acoperea capul, a vrut să pună o lumânare aprinsă lângă 
trupurile celor morţi, după datină. Când o văzu, un jandarm 
intre cei ce păzeau morţii o îmbrânci, zicând: 

Femeie, de ce pui lumânare acestor criminali care 
l-au omorât pe primul ministru al ţării? 

— Lasă, maică, aşa este creştineşte, când omul se 
duce m altă lume, să-i lumineze drumul o lumânare şi să 
aiba un ban sa plătească vama de trecere dincolo, unde mai 
devreme sau mai târziu ne ducem cu toţii, şi buni şi răi. 
Daca ne-am gândi din când în când că nimic nu este veşnic 


— 194 — 


UtTÎIRe, NU! 

şi toţi suntem trecători în lumea aceasta, am fi mai buni 
unii cu alţii. 

— Du-tc, bătrânico, acasă, închină-te la icoane şi în 
biserică, acolo poate este pace şi bunătate, aici este crimă, 
răutate şi răzbunare, şopti soldatul în care bătea o inimă 
de român şi avea, poate, o mamă la care se gândea când a 
văzut-o pe bătrână. 

în timp ce bătrâna o luase pe o stradă laterală, Ghe¬ 
orghiţă se rezemă de gard. Simţea că totul se învârteşte în 
jurul lui şi stomacul îi ajunge în gât. îl cuprinse o stare de 
vomă şi trecu mai mult timp până îşi reveni şi putu pleca 
clătinându-se. Nici în trenul care-1 ducea spre casa părin¬ 
tească, nu reuşi să-şi revină. Imaginea cadavrelor mutilate 
ale camarazilor îi revenea în faţa ochilor. 

în convoiul de înmormântare al mamei sale avu sur¬ 
priza să-i vadă alături de Vasile şi Ana pe Radu şi pe Ion. 
După terminarea slujbei de înmormântare, Gheorghiţă i-a 
îmbrăţişat pe toţi şi le-a spus: 

— O să vă rog să mă iertaţi, dar nu mai pot să stau 
cu voi, sunt complet epuizat sufleteşte... Mă duc sus la 
munte. 

Sora lui, Ana, l-a sărutat şi i-a spus printre lacrimi: 

— Frate dragă, să ştii că oricând vei găsi un loc de 
odihnă la casa surorii tale. 

Radu şi Ion într-un glas l-au sfătuit: 

— Gheorghiţă, numai sus la munte, la Baciul Iancu, te 
vei putea reface! Numai acolo îţi poţi întări trupul şi sufletul. 
Nu uita că noi toţi avem nevoie de tine şi vom veni să te vedem. 

La Palatul Regal era adunată toată camarila, în frunte 
cu regele Garol al Il-lea, din care nu lipsea mareşalul palat¬ 
ului Ernest Urdăreanu, alături de care erau roşcata Elena 


195 —