Val Buzoianu — În pat cu Carol al II-lea

II DATE 
“CU CADOL AL DIN 


BUCURESTI, 2015 


Cuprins 


În pat, cu Carol al II-lea! 
Un fost soț gelos 
Prietenul adevărat,... chiar la amarnică nevoie se cunoaşte!“ 

Leguma din grădina Spitalului Municipal 

Rîmaru jr. 
Zbuciumurile călugărului Mischie 
La lucru, cu ziua, la doamna Vitanidis... 
„Dear dr. Barnard...” 
Bietu' Pantelimon Pricopsitu*, voaieristul satului!... 
Terapie de şoc 
Noaptea, în viteza expresului Transilvania... 

Orgasmul 


Nu departe de Dorohoi...* 


Val Buzoianu 


În pat, cu Carol al II-lea!... 


„Sexul este ca jocul bridge: 
dacă nu ai un partener bun alături, 
măcar o mână bună să ail...” 


Mae West 
(ori Woody Allen?...) 


În pat, cu Carol al II-lea!... 


Cu gândurile aiurea împrăștiate de-atâta întristare, Sevasta Boldeanu 
clătea... balanga-balanga, balanga-balanga, balanga-balanga..., mai mult 
decât ar fi fost necesar, borcanul în care urma să pună florile, folosindu-l ca 
pe o vază sărmană; apoi, comodă, ca să nu facă un pas în plus - cam 
puturoasă Sevastiţa! -, vărsă apa tulbure chiar pe țărâna mormântului, într- 
un gest iute, nervos şi necontrolat, deloc pios: „Na de vezi unde-am turnat-o, 
zăpăcita de mine! Măi, măi, măi,... n-am făcut păcat, nădăjduiesc. Şi ce 
dacă-i murdară?... Ei, și eu acuma, sunt mai catolică decât Papa! Tulbure 
sau limpede, împuţită ori nemirositoare, de la gârlă sau robinet, tot apă e şi 
face bine la verdeață.” Merse chinuit cu sandalele elegante cu toc, pe 
pietrişul zdrăngănitor, tocmai la cişmeaua de la capătul aleii, ca să ia apă 
proaspătă de acolo; se întoarse, apoi, la locul de veşnicie al răposatului, cu 
mersul la fel de chinuit,... şontâc-şontâc, şontâc-şontâc,... ca o persoană cu 
handicap, în timp ce pietricelele aleii, însușindu-și ritmul - aveau ureche 
muzicală, pietricelele astea!... -, cântau ascuţit sub pașii ei: hârșt-hârșt,... 
hărșt-hârșt... Răsfiră în borcanul de lângă piciorul crucii garofițele albe, 
culese din grădina casei; scândura troiței se învechea repede, odată cu 
amintirea lui Andrieş Boldeanu, scorojindu-se pe toate fețele, ca mâncată de 
otrava leprei. 

„Să mă reped, domile, până la Azuga, cu o ocazie, ca să văd ce-o fi lucrat 
puturosul de pietrar la crucea de marmură, tocmită şi arvunită acu’ două 
luni şi jumătate; o să mă scol dimineața, mai devreme,... nasol e sculatu” cu 
noaptea-n cap!,... poate rezolv daravera şi, așa, voi fi la prânz 'napoi, acasă, 
la trebile gospodăriei. De-o săptămână s-ar fi cuvenit să fie gata, ca să 
înlocuiesc cu ea pârlita de troiță, mai potrivită pentr-un sărăntoc de mocan 
de la Telega ori Chiojdeanca, nu pentru cel care a fost omul meu fălos, cu 
care m-am împăcat aşa de bine-n viață; dar, veste n-am primit din partea 


meşteşugarului,... s-a-nvățat după de-alde noi, lasă-mă să te las, şi 
macaronarul Bernardino, sosit din cizma italienească: «C-o fi oggi... parcă-i 
aud vorba cântătoare şi-i văd surâsul larg cât valea. ....hai, c-o fi domani,... 


allora, mai bine dopodomani, cara signora! Si, si, dopodomani,... certo, 
dopodomani. Şi trece, bunînţeles, dopodomani-ul așa de certo stabilit, în doi 


3 


peri, în româno-italiană, că toate-s trecătoare, vine alt dopodomani... Ei, dar 
monumente funerare, preoți şi parastase, necazuri şi probleme, asta-i viața 
nefericitei de mine! Cum te-ai dus deodat”, Andrieş, şi m-ai părăsit făr' de 
sprijin ori de apărare, singură-singurică în lumea pestriță şi haină, măi, 
băiatule...” suspina Sevasta, înghițindu-şi lacrima sărată şi făcându-şi iar de 
lucru cu aranjarea florilor în borcanul de castraveți. „Te-ai dus, Andrieş, c- 
aşa ţi-a fost ţie soarta!... Şi-a mea la fel, legată de a ta. Uite ce repede au 
trecut şase luni fără tine, dar împreună cu preoți, dascăli, cântăreți, 
cerşetori, pomeni mai sărace pentru nevoiaşi adevărați,... o strachină cu 
pilaf gras, de pasăre, un copan fript şi-o murătură, o cană cu vin, două 
linguri de colivă, un covrig şi-un măr,... dar şi parastase îmbelşugate,... 
haleală cât cuprinde burdihanul, cozonaci şi cataifuri, băutură după pofta 
inimii, țigarete parfumate şi cafele aromate, brânzeturi și fructe, la discreţie, 
pentru neamuri, prieteni ori cunoştinţe sătule şi petrecărețe; au fost făcute 
una câte una, creştineşte, cum le-a venit rândul, după datină. Te-ai dus,... şi 
eu aşa de singură am rămas; ce-o să mă fac, oare, măi, Andrieş?...” Oftă 
apăsat Sevasta, oftă din adâncul sufletului necăjit... „Ouoooof,... of, of, of, 
maica-măiculița mea!”, de parcă ar fi vrut să afle şi Dumitru Stanboală, 
paznicul locului, despre trista-i soartă şi să-i ofere, poate el, o soluție, că a 
văzut şi auzit destule în cimitirul doldora de morți; dar Dumitru- 
priveghetaru”,... Mitică Strâmbu, cum lumea din Sinaia, Buşteni ori Azuga îi 
zicea, reprezentantul comercial şi omul de încredere local al pietrarului 
toscan Bernardino Bracciolini, nu se vedea deloc prin preajmă - zăcea beat- 
mort de-aseară, prăvălit în coşmelia lui, plin de vomă puturoasă şi bâzâit de 
muşte lucioase, grase şi obraznice -, tot aşa cum nu se vedea nicio altă 
rezolvare pentru trista problemă. Femeia oftă din nou - nu repetăm oftatul 
pentru a nu înnegri inima cetitorului, dacă-i simţitor, desigur, ori pentru a 
nu-l plictisi, dacă-i sâcâit de daraverile lui, dar şi ca să nu risipim hârtia, 
este exact acelaşi oftat, „Ouoooof,... of,... etc.”, încărcat de obidă, ca mai sus! 
-, privi numele de pe cruce care se citea mai greu, căci arşița și gerul, vântul, 
ploile şi zăpada curățau vopseaua caligrafiei, la fel cum timpul ușura 
memoria oamenilor, îşi şterse lacrimile folosind colțul batistei înfăşurat pe 
arătător, grijulie pentru machiajul cochet, îşi puse mănuşile negre 
întinzându-le până dincolo de încheietura mâinii, verifică dungile ciorapilor, 
tot negri şi ei (ah, drăcia de dungă, nici prea groasă, nici prea subţire, ce 
minte americană, iscoditoare, o fi inventat-o, oare?... Când este drept 
aranjată, prin ciupire,... ba ici, ba col6,... după linia piciorului frumos 
îmbrăcat de mătasea cu luciri incitante, face şi mai senzuală gamba!), 
mângâindu-şi în treacăt, cu parşivă plăcere, coapsa ce dădea semne că ar 
vrea să se mai împlinească (da, e firesc să se-ntâmple la o văduvă!...), îşi 
aranjă pălăria de pai, cu panglică neagră, normal, trăgând-o din obişnuință 
pe-o sprânceană, cam şmechereşte pentru doliul ce îl ținea atât de straşnic, 
mai oftă o dată, la fel de adânc... ouoooof! (n-ar fi rău dacă i-ar auzi cineva 
suspinul!... Posibil, vreun domn bine, până în 40 de ani,... niciun an peste 
vârsta critică, când începe administrarea sistematică a doctoriilor, unsul 
încheieturilor inflamate şi oaselor reumatice cu porcării urât mirositoare... - 
put a boşorog alifiile, dom'le, ce s-o mai dăm cotită, întocmai ca şi băşinile 
cam des scăpate! - şi aplicatul ventuzelor ori prişnițelor,... un bărbat 


4 


sănătos, deci, asta înseamnă şi activ sexual, desigur, măcar un raport intim 
complet să se petreacă cu nevasta lui în fiecare săptămână,... poate chiar 
două ar fi mai potrivit... 

„Dg de ce nu trei?...” va repezi femeia întrebarea, cu lăcomie. „Trei să fie! 
O zi, da, una, ba.” 

„„„sau trei, desigur, dacă este dorinţă şi putere; cu cât mai multe, cu atât 
mai bine! Zdravăn făcut să fie domnul, cu patru-cinci degete mai înalt, ca să 
poarte pantofi cu toc alături de el, la o sindrofie... şi chivernisit,... un 
afacerist ori doctor de plasă sau colonelul unui regiment (maior e prea 
puţin!),... parale, parale, parale multe, condiție importantă, că nici ea nu era 
o sărăntoacă, cu palma-n curul gol,... dar făr' de obligaţii, văduv şi el, 
sărmanul, hm, aflat, deci, cu acelaşi rost prin preajmă! Ei, cam multe 
pretenţii a înşirat Sevasta, sigură pe râvnirile ei...) şi se întoarse către ieşirea 
cimitirului, călcând anevoie prin pietriş, ca şi când acum, întocmai ca o 
adolescentă neruşinată, încălțase pentru întâia oară, precis fără de învoirea 
părintească, perechea de sandale cu tocuri înalte a mamei. 

...Timp de opt ani, Sevasta mâncase, alături de bărbatul ei, comisarul 
Andrieş Boldeanu, o pâine bună, albă şi proaspătă, având gustul dulce al 
cozonacului pufos, împănat cu nucă, rahat turcesc, dar şi cacao. Înalt şi 
zdravăn, cu voce rară şi aspră, tot aspru şi la chip, dar cam la fel şi-n suflet, 
după părerea celor care-l cunoşteau, dar nu şi a Sevastei, topită după ochii 
negri, de țigan boldean, trupul bine legat al omului ei şi scula voinicoasă 
dintre picioare, comisarul conducea cu mână de fier postul de poliție din 
Sinaia; nimeni nu mişca în front, fără învoire expresă, în zona lui de interes! 
Aducea o leafă bunişoară Andrieş, numărată în palma nevestei... „Ţine, 
muiere, dar cheltuie mereu cu chibzuinţă!”... şi, grijuliu pentru soarta 
familiei, mai procura două salarii pe diverse căi, fără să supere pe nimeni 
sau să bage mâna în buzunarul statului mai mult decât ar fi fost necesar 
(„Păi, dacă nu curge, ceva tot pică!”, cum vine vorba...), paralele din urmă 
păstrate în bănci sigure (1...) pentru zile negre ce s-ar arăta, vreodată, în 
zare. Aveau casa lor, o vilă în stilul tirolez, adus în zonă de providenţialul 
descălecat al Hohenzollern-ilor,... zestrea Sevastei era casa, cu o curte 
mărişoară în față, dar şi alta, mai mare, în spate, cu pâlcuri de brăduți zvelți 
precum stăpâna lor, iarbă grasă şi flori vesele de munte; mobila din rădăcină 
de nuc, o sufragerie cu şase scaune, un dormitor cu pat dublu şi un salon ce 
avea o canapea, două fotolii, alte şase scaune (ce-o să facă, Maică Precistă, 
cu atâtea scaune?!... Mai erau şi nişte taburete în bucătărie,... vreo patru. 
Ei, ce-o să facă,... un botez, că este tânără, încă, o onomastică, o 
paranghelie,... au fost şi parastasele,... se adună lume, e nevoie de ele, cine 
nu vine bucuros la de-ale gurii şi băutură pe daiboj?... Las” să fie acolo 
scaunele,... ţine-le-n casă, femeie, nu le da pe nimica toată sau, mai rău, pe 
degeaba, primului golan, că nu te-mpiedici de ele şi de mâncare doar nu cer), 
o măsuţă cu cristal gros cât degetul, dar şi o oglindă venețiană uriaşă, 
garnitură completă, frumos lustruită de meseriaşi ce mai ştiau de noblețea 
şelacului, cum astăzi rar găseşti, erau tot zestrea femeii, o moştenire la ţanc 
picată din partea unui unchi prin alianță, un industriaş sas din regiunea 
Prejmerului (păi, neamţului, deştept şi priceput născut, i-a dat Dumnezeu 
maşina pe mână... „Fritz, main her, biteşion, na,... fierătania asta-i pentru 


tumneata!”, când a fost cu împărțeala-n Ceruri; dă şi ăluia, dă şi ăluilalt, că 
stăteau cu mâna-ntinsă, în timp ce milogeala obraznică, țigănească, „Dă, 
Doamne, aci!”, „Dă, bre, Doamne, şi colea,... colea, colea, unde te uiți?..., nu 
te zgârci, ce dracu'...”, se auzea din toate părțile; cioroiului, cu drag de 
dănţuială şi cântare, dar nu de muncă, i-a înmânat cu silă scripca... „Na, 
tigane, să ai ceva şi tu de la Mine, ca suvenir, că tot un suflet eşti, până la 
urmă... şi să n-auz vorbă, pe undeva, c-aş avea ceva cu de-ăștia, mai 
coloraţii, ca tine, să-mi stric aleas-Mi vrednicie! Hai, ia dibla, boaită, şi cară- 
te, că puţi rău, a veche nespălare,... pune-o la subsuoară, până nu mă 
răzgândesc; ho, altceva nu-ţi mai dau, nu te gândi să cerşetoreşti, lasă moaca 
de milog,... hai, hai, gata, cărăbăneala, ţi-am dat un deșt, iar tu-Mi vrei toată 
mâna,... hm, ţigani, nu te pune cu de-alde ei. Du-te, cioară,... vezi să nu-ți 
dau un picior în fund,... du-te, plimbă ursul că ruginește lanţul, cum ziceţi 
voi, şi să nu te mai văz pe-aicea!” ş.a.m.d. Românului, săracul, de ce nu i-o fi 
prosferisit nimica, oare, milostivul Dumnezeu?!...), mai exista în dota 
Sevastei o moşioară cu pământ negru, numai bun pentru agricultură, în 
mijlocul Teleormanului, dată spre lucru unui arendaş de ispravă, cu grijă 
ales, dar şi bine supravegheat, de comisarul Boldeanu, o moară austriacă 
aproape nouă, tot acolo situată şi aflată în seama aceluiaşi arendaş grecotei, 
ca să macine grâul şi porumbul gospodarilor ținutului, dar şi un gater, la 
munte, care să prefacă buştenii groși din fundătura Nehoiului în scândură 
vândută scump în iarmaroacele de la câmpie; fâneața lată, stupina cu 120 
de familii de albine robuste şi livada îngustă, dar tare lungă, de oboseai 
mergând prin ea, cu pomi tineri, meri şi peri, pruni, vişini, cireşi, dar şi 
caişi, aşezate-n marginea Cornului Prahovei, încheiau lista de măritiş - 
ştiuse şiretul de Andrieş Boldeanu ce nevastă să-şi aleagă,... şi cuminte 
(doar el o desfeciorase scurt, viguros şi mulțumit, din prima noapte, fără 
vorbă dulce de amor şoptită ori moale dezmierdare!), şi frumoasă, şi binişor 
înzestrată -, una peste alta, după cum se vede, aveau mai mult grija 
banului, decât dorul lui. O slujnică, Anica, adusă din fundul Botoşanilor, 
locuia la mansardă ajutând la un menaj lesnicios, căci niciun plod nu venise 
pe lume, deşi Andrieş era un bărbat vânjos, ce nu-şi neglija nevasta. Femeia, 
mai tânără cu 12 ani, răspundea cu bucurie râvnirilor bărbatului, se 
potriveau, ce mai încoace şi-n acolo, codoaşele de peţitoare avuseseră mână 
bună, meritându-şi peşcheşul,... toate astea, însă, până într-o nenorocită de 
după-amiază de sâmbătă: comisarul venise negru de supărare de la slujbă 
(un control de la Chestură, sosit pe neaşteptate, fără uzuala prevenire 
camaraderească, nu-i lăudase munca!), mâncaseră zdravăn la prânz, borşul 
dres cu ou, pilaful gras de pasăre şi porția babană de zahăr ars nu picaseră 
uşor nici ele, întocmai precum muştruluiala inspectorilor aroganţi de la 
Capitală,... Andrieş, după câteva ţuici băute, încercase, cu prea mare 
plăcere,... cu cea din urmă plăcere, parcă, mai multe pahare dintr-un vin 
negru, greu şi tare, adus cu sania, la Crăciun, în două damigene pântecoase, 
de un sătean din Tohani, băutura îl făcuse să mai uite de necazuri (o viață 
avem! Que Será, Será, vorba cântecului...) şi ochii începură să i se vânture 
de la pieptul ascuţit şi drăcos la dosul lat şi aşezat al nevestei,... Sevasta 
gustase şi ea din vin, cât să se amețească niţel, ca să fie mai curajoasă în 
pat, căci acolo o ademenea porcul de Andrieş, mângâindu-i țâţele şi ciupind- 


6 


o de sfârcuri, pleznindu-i fundul şi frământându-i pulpele... şi-apoi... În 
cameră era cald,... prea cald, focul ardea cu troznete vesele în sobă, 
încingând teracota ornată cu ghirlande de boboci de trandafir care nu se 
ofileau vreodată şi perechi de amoraşi, rotofei şi fără sex între picioruşele 
durdulii, dănțuind ca bezmeticii, fără odihnă, dar şi fără rost - păi, dacă 
erau asexuațţi, ce rost să fi avut?... -, iar afară ningea spornic cu fulgi mari şi 
deşi, de de-abia se vedea pâlcul de brazi din fața ferestrelor. Aflat deasupra 
femeii năduşite, gemând amarnic între cearşafurile mototolite de zbânțuială, 
sprijinit în braţe în binecunoscuta poziție a misionarului (ca să vezi prin ce s- 
au făcut remarcați misionarii, trimişi pe îndepărtate meleaguri ca să 
propovăduiască, printre sălbaticii fără credinţă, cu totul alte lucruri!... Şi, de 
altfel, dom” comisar, persoană fără imaginație, ca orice polițist rural, de 
altfel, nici nu cunoştea alte poziții; una ştia,... p-asta, a misionarului, una, 
dar bună), Andrieş se repezi plin de patimă, ca pentru o ultimă oară, între 
picioarele primitor desfăcute; Sevasta mugi prelung, a satisfacere, de 
zdrăngăniră geamurile şi sperie servitoarea ațipită în mansarda casei, între 
straturile soioase (Anica stuchi cu amarnică ruşine: „Ar' să ti-auzi tuoți 
veşinii, fa, cum chielălăi ca o căța năsătuli şi năruşânati! Să ti văz io mâni, 
muieri niebuni, cum ai să mai scuoți pi uliți nasu’ aista, obraznicu.:...”, 
adăugând desenul crucii pe pieptul costeliv, ca pe singura pavăză de 
încredere în calea relelor şi ispitelor!), căci mulțumirea venise ca o revărsare 
de ape în primăvară, iar bărbatul se descărcă şi el fierbinte şi abundent 
„zvâc/P”-ul scuipat din membrul gros, mocofănesc, răzbătuse cutremurător 
printre vintrele chinuite... „zvâââc!”, „zvââc!,...” şi iarăşi „zvâc!...”), mai icni 
(„hâc-hoc!... hâc-hoc!...” se auzea acum horcăiala urâtă şi speriată din 
fundul gâtlejului...), ca un fel de rămas bun adresat nevestei, dar şi 
tărâmului ăstuia de lume şi... gata, s-a terminat, ce uşor se-ntâmplă, dar 
numai altora,... comisarul Andrieş Vinicius Boldeanu, de la Postul de Poliţie 
din Sinaia, se prăbuşi mort! (E bine că n-a fost o suferință de-aia, de ani 
întregi, făr' de terminare, cu dat de mâncare cu lingura, ca la plozi, şters la 
gură, dar şi la cur, ţinut puţa măruntă şi bleagă, ca de zgâmboi, în gâtul 
ploştii, pentru urinare,... maică, şi ce sculă mai avea, cândva,... acuma parcă 
a intrat la apă!, sculat și culcat în pat, frecat des pe spinare, ca să se pună 
sângele-n mișcare, spălat mormane de rufe căcate şi pişate, tot ca la plozi, 
dragostea să se preschimbe în silnicie, s-ajungi să-i doreşti un sfârşit grabnic 
nenorocitului: „Ai milă de viața mea și ia-mi-l, Doamne, de pe cap, că-mi 
mănâncă, beteagul, şi zilele ce le mai am, fie-mi iertat gândul necreștin!”) 
Apropiindu-se de casă, Sevasta se simţi trecută de căldură pe la tâmple şi 
subsuori, amintindu-şi de clipele drăcos petrecute sub trupul păros, 
negricios şi bine legat al bietului Andrieş. Hm, avusese bărbat, nu glumă,... 
ce se mai răsuceau, ce se mai ciondăneau, ce se mai tăvăleau, aproape că 
patul cel dublu împreună rupeau (n-o spunem numai ca să întregim rima, 
fiți siguri!), şi-acum femeia ținea minte cum o lovise, în adâncuri, 
descărcarea ultimului obuz slobozit din țeava tunului din carne şi sânge 
plămădit... - faină scula comisarului! - ...ori să fi fost, poate, o salvă-ntreagă 
de artilerie, bubuită în dormitorul lor?!... Da, salvă a fost, precis, după cât de 
prompt şi abundent i-a fost orgasmul. De la moartea soțului, Sevasta nu mai 
cunoscuse alt bărbat; nici n-avea unde, Sinaia-i un orăşel cu trei-patru mii 


7 


de suflete, de nu veneau Hohenzollern-ii, de la dracu' cu cărți, din 
îndepărtata şi întunecata Pădure Neagră, ca să-şi dureze palat în poala 
muntelui cum neamul românesc nu mai văzuse, rămânea doar un sat mai 
mărişor; lumea se ştie pe-aicea, fiecare cască gura, de plictiseală, în ograda 
altuia ca să vadă o găină cu fason de curcă înfoiată ori o capră grasă, cu 
blană lucioasă, care trebuia cât mai curând şi cu orice chip să-şi dea 
duhul,... unde naiba şi cu cine să se ducă în târgul prăpădit?... Ei, de-ar fi 
locuit ea în capitala ţării, în Bucureştii cu lume numeroasă, de toate felurile, 
așezată-n case mari şi frumoase, cu multe caturi și ar fi fost plimbată cu 
trăsura ori cu maşina de piaţă la teatre şi în parcuri, magazine şi restaurante, 
la Moşi şi la Șosea, altfel ar fi stat lucrurile!... Oricum, era şi perioada de 
doliu ce trebuia respectată împreună cu memoria răposatului, altminterea 
ce-ar fi zis oamenii... (La parastasul îmbelşugat de 40 de zile, după datină 
săvârşit, părintele Calistrat Burducea, din neamul Burducenilor din 
apropierea  Mizilului, starețul Mânăstirii  Sinaiei, invitat pentru 
binecuvântarea bucatelor și cinstirea scumpei amintiri a decedatului, îi 
făcuse, la sfârşit, semn ascuns dăscăluşului, împreunând palmele precum 
aripile fâlfâitoare ale unui porumbel, ca să-şi vază de drum după plecarea 
credincioşilor: „la-ţi zborul, muceo,... fâl-fâl, fâl-fâl, fâl-fâl!...” tot şuşotea 
prea-sfântul, abia mişcând buzele-i groase şi unsuroase, izul de vin 
amestecat cu al țuicii de început și al mirodeniilor din bucate răzbătând 
straşnic printre ele. „Şterge-o, să nu te mai văz, neisprăvitule! Şterge-o, 
şterge-o, că nu mai e nevoie de tine şi altfel de trebi am eu acuma-n plan.” 
Rămase ultimul, desigur, ca să discute cu văduva de una, de alta,... multe-s 
de vorbit c-o văduvă!,... încercând cu vocea baritonală, încărcată cu 
bunătate părintească şi milă creştinească, să-şi îmbărbăteze oița necăjită 
din turmă: „Hai să-ți dea taica, mioară scumpă şi nevinovată, o 
binecuvântare,... o meriți. Treci sub patrafir; treci, treci, nu te codi, să-ţi zic 
de bine şi... să vezi ce-o mai fi şi printre cracii mei! Pofteşte, nu te ruşina, se 
poate,... chiar nu vrei să guști nimica bun după atâta post, fetică?!...” - ridica 
el straiul bisericesc, ca pe un acoperiş care să te apere de vicisitudini, 
ademenind femeia dedesubt, în fața prohabului bombat; „Viața-i frumoasă, 
conița mea!...” - şi o ciupitură de sfârcul sânului sublinie afirmaţia tuturor 
bon viveur-ilor; „Ei, morții cu morții, viii cu viii!” - o palmă ștearsă, ca din 
întâmplare, mângâie fundul țuguiat! sau „Toţi ne ducem, o viață avem. Ce-o 
fi dincolo, trăncănim şi noi, ca nerozii, căci nimenea nu ştie, fetişoara dulce a 
taichii! Viaţa, bogată sau săracă, frumoasă ori urâtă, așa cum este ea, n-o 
putem deloc lungi oricât am vrea,... hai să cercăm s-o facem lată în iatacul 
de alăturea! Ce zici?... O lacrimă să nu mai verse ochişorii frumoşi de- 
acuma-ncolo, puică cu pielea albă, mânca-te-aș cu fulgi cu tot!” - o 
strânsoare apăsată a şoldurilor le proba rotunjimea! ş.a.m.d., dezmierdând-o 
cu vorba, dar şi fapta, şi mai alinându-i oful după răposatul comisar. 
Femeia, măgulită de atenţia preacuviosului, se ținuse tare, însă, deşi fusese, 
cum am văzut, la fel de tare ciupită de țâţe, şolduri ori cur, ba şi pupată pe 
obrajii roşii de rușine,... absolut părinteşte, pentru început, desigur; Anica 
belise ochii, necrezând în cutezanța obrăznicoasă a prea cuviosului! La fel de 
tare se ţinuse Sevasta când domnul profesor de fizică şi matematici, Anibal 
Diţă, distinsul director al Gimnaziului din Sinaia, epitrop al bisericii, o 


oprise pe stradă... „Ce plăcere! Iat-o pe binefăcuta doamnă Boldeanu, cea 
mai dulce văduvioară a regiunii, încântarea ochilor mei ageri, încă, dar şi 
păcătoşi!”, exprimându-şi regretele pentru incomensurabila pierdere şi 
sărutându-i mâna ceremonios, fără să-i mai dea drumul, ba chiar 
strângându-i-o puternic sau  mângâindu-i-o galeş până sub axilă, 
încurcându-i părul de sub braț, pe măsura relatării unei anectode făr' de 
perdele trase; ori domnul notar Ferdinand Guriţă, pastor adventist, mereu 
cu cuvinte cucernice şi texte pilduitoare din Scripturi pe buzele subțiri şi 
vinete, tată devotat a şase copii bolnăvicioşi,... da, da, cel cu cabinetul cu 
firmă mare, frumos pictată, de lângă mânăstire, unde văduva rezolvase 
actele succesiunii şi care, cu prohabul ostentativ deschis, o rugase să-l 
invite într-o seară la ea,... mai spre noapte, ca să nu mai fie lume curioasă, 
ciudoasă şi bârfitoare pe străzi,... azi, mâine, poimâine, când s-o putea, nu-i 
grabă,... sigur, sticla de vin, pentru încălzirea atmosferei, nelipsita carte de 
rugăciuni, din care nu vor citi nici măcar un rând... „Jur pe ce-am mai sfânt, 
domniţă!”... şi cartonul cu prăjituri, cu șocolată, le va aduce el,... pentru a-i 
povesti, cu ocazia minunată, despre propriile-i necazuri conjugale. Da, se 
ținuse tare Sevasta, de prea multă ruşine, de ce-ar zice lumea rea a 
târgului...); se gândise altminteri,... pentru mai încolo, desigur,... la un 
anunț, la jurnal, apăruse o rubrică nouă, pentru femeile şi bărbații care îşi 
căutau perechea... „Doamnă văduvă cu domiciliul stabil în Sinaia, tinerică şi 
frumuşică, sănătoasă şi seara devreme acasă, stare materială foarte bună, 
gospodină pricepută, se interesează, numai pentru căsătorie, nu şi concubina], 
de un domn...” aşa şi pe dincolo. „...Fustangii ori sărăntocii facă bine să se 
abție!”, poate o găsi şi ea pe cineva, pe undeva, prin alte părți ale țării, chiar 
prin maghiarimea de dincolo de Întorsura friguroasă a Buzăului (faini 
gospodari sunt unguraşii, multe am avea de-nvăţat de la ei,... sigur, asta 
numai de am vrea s-o facem! Şi noi nu vrem...) sau printre rusnacii împinși 
de vremile tulburi în fundul Basarabiei (ăştia o au p-aia cu votca şi 
basamacul, nu cred că ar fi bine să te-ncurci cu de-alde ei)... ori, de ce nu?, 
la Balcic, la malul mării (încăpățânați peste măsură, tot pe-a lor o ţin mereu, 
poţi să te pui şi-n cap şi-n cur, da? buni grădinari zicese c-ar fi bulgăroii cu 
ceafă groasă...) sau între şvabi (prea multă curăţenie, ordine şi cinste, 
parcă,... nu-s pentru noi!) ori spre Făltişșienii şi Duoruohuoiul cu ovreii 
perciunațţi (admirabili şi chibzuiţi taţi de familie, îţi fac o droaie de plozi... Ițic, 
Șloim şi Moşe, Rașela, Hanna şi Rebeca, dar nu te lasă la greu, cu ei de gât 
atârnaţi, precum românul, ai bază serioasă din punctul ăsta de vedere! Dar 
cu  pravoslavnicia strămoșşească cum rămâne?... Se va consulta cu 
Alexandrina, olteanca ce ţine tarabele cu zarzavaturi, cum se descurcă cu 
Herşcu al ei, ca să împace şi varza şi capra, și biserica şi sinagoga, și 
Crăciunul şi yontifurile. Ei, dar, la urma urmei, Isus al nostru n-a fost tot un 
ovrei de-al lor?...) şi sârbii Banatului (vânoşi, vânoşi, dar cam aprigi la 
mânie...), căci nu putea să stea singură, era femeie tânără, doar, abia ce 
împlinise 34 de primăveri, nu?... Of, of, of, român, bozgor ori rusnac, ovrei 
sau sârb, şvab, bulgăraş..., fie el ce-o fi, dar, trimite, Doamne, bărbat vânos, 
cu sculă țeapănă-ntre craci, să intre iară-n casa ei! 

Două automobile negre, lucioase, fiecare având un steguleț tricolor 
fâlfâind pe aripa din dreapta, urcau panta pietruită a muntelui, clătinându- 


9 


se greoi, scârțâind metalic şi gâfâind astmatic. Rare erau maşinile care 
treceau pe stradă şi alergau fără oprire direct la Peleş, la castel. Cu mâna pe 
portiță, Sevasta privi curioasă în interiorul primului automobil, când acesta 
ajunse în dreptul ei. Avu vreme, căci maşina nu gonea, să-l recunoască, la 
volan, pe regele Carol, impecabil îmbrăcat şi aranjat, scos din cutie, ca de 
obicei; alături, un individ cu fața roşie, pătrățoasă, de țăran de munte, 
transpira cu pălăria îndesată pe cap, căscând ochii în toate direcţiile. Pe 
bancheta din spate, Duduia, Lupeasca, obosită de călătorie - e niţel drum de 
la Bucureşti până la Sinaia, chiar şi pentru mașinile moderne! -, ațipise cu 
gura aprig rujată întredeschisă, cu capul lăsat pe spătar, alături de un 
minunat ogar rusesc care, în semn de respect pentru stăpâna lui, moțăia şi 
el legănat de arcurile moi. Privirea Sevastei se încrucişă cu ochii de neamt, 
ai regelui, albaştri, strălucitori şi reci precum oţelul; surprins de aspectul 
plăcut al femeii de pe trotuar, acesta reduse viteza maşinii, scoase 
portțigaretul din gură şi zâmbi, mustața chevron ridicându-se în timp ce 
saluta scurt, cu pişicheră galanterie. Mirată, dar politicoasă, Sevasta 
răspunse salutului, făcând o reverență amplă, aşa cum fusese cândva 
învățată la Şcoala Normală de Fete din Vestul Ploieştilor; prinse într-un gest 
reflex buchețelul de violete zvârlit de rege. Trecu şi cel de-al doilea automobil 
în care se aflau doi bărbați, fraţii sau alte neamuri apropiate (verişori 
primari, cumva?...) ai agentului din față; erau la fel de zdraveni, pătrățoşi şi 
vigilenţi, la fel de mitocani, la fel de năduşiți sub pălăriile din fetru gros, 
îndesate pe cap, ca să nu le zvârle curentul din maşină. Remarcaseră 
automat, ca profesionişti ai Sigurantei, relația instantaneu creată, uitându- 
se neruşinațţi la femeia frumoasă şi în negru gătită, cu ochii pofticioşi, de 
porc în fața troacei cu lături îmbietoare şi rânjind prosteşte, cu neascunsă 
şmecherie de mahala; galanteria trecuse odată cu primul automobil, în cel 
de-al doilea, deşi era acelaşi model şi-avea arborat pe aripă stegulețul 
tricolor, fâlfâind indiferent la toate, nu mai rămăsese niciun grăunte dintr- 
însa. 

Privind maşinile care se depărtau, Sevasta mirosea violetele, parfumul 
puternic întrecând putoarea gazelor arse şi fixându-i-se la iuțeală, împreună 
cu surprinzătorul gest regal, în străfundul creierului; îşi aduse aminte, într- 
un târziu, că ajunsese acasă, împinse portița de lemn scârțâitor şi intră în 
curte cu buchețelul în mână. „Cu flori am plecat la cimitir, în memoria lui 
Andrieş,... cu flori mă-ntorc, iată,... pentru viețișoara mea, poate! Ce bine mi- 
ar fi stat tolănită în spatele lui Carol, pe canapeaua automobilului luxos, în 
locul ciufutei şi necreştinei de Lupeasca, futu-i maica ei de viaţă!...” 


* 


- ...Da, Adelo, mi-a zâmbit Maiestatea Sa!... Şi-apoi, la iuțeală, galanton 
cum ştie toată lumea că e, zbaaang!... mi-a zvârlit florile; parcă le-ar fi avut 
anume pregătite, lângă covrig, tocma' pentru întâlnirea cu Sevastița 
Boldeanu, zău aşa! Violete de Parma sunt, cred; zii, că tu te pricepi mai bine. 

- Lasă dracu’ parmanezele. Hai că mă-nnebuneşti,... mă-nnebuneşti, 
soro, uite ce chestii ți s-au întâmplat dintr-o dată! izbucni Adela minunată, 
dar şi râcâită de situația petrecută Sevastei, şi nu ei („Când e să n-ai noroc 


10 


în viață, n-ai şi basta, 'tu-i papucii mă-sii! Şi cine-l are e fraier şi nu ştie ce 
să facă cu e€l.”). Abia s-au împlinit şase luni de când l-ai cărat la groapă cu 
tot alaiul, fanfară militară şi trei popi în frunte, pe bietul domn comisar, fie-i 
țărâna uşoară... - vederoasă-nmormântare,... uniforme de gală, şepci şi 
ceaprazuri lustruite şi călcate apăsat cu fierul plin de jar, în seara 
dinainte,... o jumătate de duzină de coroane de flori adevărate, asortate, nu 
de-alea, din hârtie crepunată, ca la mahalagii,... pluton de gardă cu militari, 
țanțoşi și frumoși, cu platoşe, coifuri şi săbii lucitoare, făcuţi toți, parcă, de- 
aceeași mamă,... discursuri ale mai-marilor urbei, pline de regrete,... 

- ...mincinoase,... 

- Mincinoase şi sforăitoare, da. ...salvă de onoare, de adio, slobozită din 
12 puşti deodată,... poooc!... de-a tresărit întreaga Sinaie, speriată şi 
întristată că-şi pierde gardianul,... şi-acu' mai vorbeşte lumea prin târg! Tot 
aşa cum vorbeşte,... c-așa-i lumea, clevetitoare,... că starețul Calistrat 
Burducea, păstorul ăl mare, fălos, fălcos şi voinicos, al turmei din Sinaia, se 
învârte cam prea multişor, dând la ocoale-rotocoale, precum berbecul 
amorezat, pe lângă oița tristă şi singuratică, ha, ha, ha... 

- Adelo, purcea neobrăzată, ruşine să-ţi fie! duse văduva mânuţa la gură, 
ca să-şi ascundă zâmbetul vicios ce-i luminase dintr-o dată chipul, a 
amarnică jinduire. Taci, zărghio! Taci, să nu te-auză careva şi s-ajung de 
râsul târgului. 

Căută repede, făcând privirea roată, vecina curioasă, cu urechile ca la 
asin ciulite şi ochii ca la broscoi beliți, ascunsă după colțuri, nimica să nu-i 
scape. 

- Ei, lasă, lasă, că nu s-a-ntâmplat fapta între voi, sunt sigură; te ştiu 
femeie cuminte, religioasă, pot să bag mâna-n foc pentru tine. Dinspre 
partea prea-cuviosului, însă,... chiar şi cucernici, şi mai către vârsta a treia, 
bărbaţii tot porci sunt! Ochii-şnur le sunt la țâțe, craci şi cur, iar mintea 
înfierbântată, la fofoloancă,... ăsta-i bărbatul! A ieşit ca un fel de snoavă, ha, 
ha,... fără să vreau, desigur. Deci, şase luni s-au scurs de la îngropăciune... 

- Ooooof, da! Şase luni,... taaare luuungi... 

- ...Şİ fleortezi cu regele României, Sevasto! 

- Ei, fleortez pe dracu’... (Aş vrea eu să fleortez cu cineva!) 

- Fleortezi, fleortezi. Bravo, urci treptele către Peleş, nu stai pe gânduri! 
Of, of, of, păi unde n-am avut eu norocul ăsta că, poţi să fii sigură, nu mă 
opream la un fleort nevinovat, de câteva momente doar... - zâmbete-n colțul 
gurii, ocheade dulci și păcătoase, de simpatie, schimbate-n viteza maşinii şi 
buchețelul de parmaneze aruncat la fix, direct în brațe, precum mingea la 
lecţia sportivă! În patul regal, chiar acolo m-aş fi aflat, deja, cu cracii-n lături 
desfăcuți, zău aşa! Ehehei, maică, maică, când e să nu fie ceva... Şi, cum 
zici, dragă,... duduia Nuţica,... Lupeasca, regina fără de coroană, ha, ha,... n- 
a observat nimica-nimicuţa?... Dormea dusă lângă dulăul ei, spui?... Mă mir, 
mă mir tare, că am auzit că-i jaluză foc, scorpia, şi-i mereu cu ochii-n 
paişpe, ca un gardian prudent de bancă, ca să nu-i scape norocu' ce-a 
apucat în mână! 

In căldura blândă a după-amiezii, cele două femei se lăfăiau în fotoliile 
din răchită împletită, cu picioarele goale în iarba grasă, răcoroasă, 
sporovăind vrute şi nevrute. Cafele aburinde, dulcețuri, vişinată, apă rece de 


11 


la izvorul ascuns în fundul curții şi țigarete subțiri, înconjurînd buchețelul 
de violete pus într-o oală de lut, aşteptau pe măsuța rotundă, din aceeaşi 
garnitură cu fotoliile; un flacon cu ojă, trusa de manichiură din piele 
maronie, vata şi sticluța cu acetonă, de curățat unghiile, completau natura 
moartă de pe olanda apretată. Anica, servitoarea, tot aşteptând ca să 
împlinească toanele conițelor, ațipise în leagănul de lemn, potrivit vara 
trecută, la colțul casei, de mâna pricepută a lui Andrieş Boldeanu. Aflată în 
civil acum, Sevasta abandonase negrul care n-o prindea deloc rău (după cum 
afirmase chiar Maiestatea Sa, prin elegantu-i gest, dar şi mitocanii din garda 
personală,... sigur, în alt chip, după posibilitățile lor, mai modeste). Purta o 
rochie subțire, cu flori mici, albe, desenate pe un fond roşu aprins; 
cumpărase, în primăvară, materialul frumos de la o prăvălie ovreiască, plină 
cu de toate, din centrul Ploieştilor, după o tocmeală aprigă şi inutilă - tot ea 
ieşise-n pierdere, ca proasta! Păi, ce, s-ar fi putut altfel?... -, modelul îl 
găsise desenat într-un jurnal împrumutat de la o vecină, de care era mai 
apropiată, iar Jana, croitoreasa, mână-de-aur, împreună cu maşina de cusut 
„Singer”, îl aranjase pe măsurile clientei în doar două probe. In timp ce 
trăncănea cu Adela, prietena ei şi secretara Primăriei din Sinaia, Sevasta, 
folosind pensula îngustă, îşi întindea pe unghiile mari, spatulate, de la 
picioare, oja de culoarea rochiei; tampoane de vată, bine îndesate, îi 
despărțeau inestetic degetele. Adela, „Gazeta de Sinaia”, cum era numită în 
cercul lor, mereu la curent cu toate, era mai mică cu 3 ani decât Sevasta, 
frumuşică foc, „...dar cu prea mult bâzdâc”, după cum zicea gura rea a 
târgului,... nemăritată, deci, era Adela, dar cu o groază de foşti la activ, de 
care îşi amintea cu plăcere, comentându-le performanțele şi făcându-şi 
planuri pentru cei care aveau să vină la rând, fără discuție. 

- Craidon este regele, Sevasto,... se entuziasma fata. ...vorbeşte lumea-n 
gura mare! 

- Vorbeşte, vorbeşte, am auzit şi eu, Adelă dragă; bărbat, nu glumă, e pus 
pe tronul strămoșesc! 

- Da. Este bine dotat, se zice şi, în plus, pentru că veni vorba, să-ți spun 
una şi de la mine: regele Carolicăaldoilea al României Mari ar avea o drăcie 
de boală... 

- Pardon?!... 

- ...- la puţă, dragă, unde crezi? -, boală boierească, normal, nu am auzit 
de aşa ceva la pârliți, nu ştiu cum îi zice, nu vreau să mă fac de râs spunând 
prostii,... eu, dacă nu cunosc, tac, nu mă dau mare, ca alții. Ăăă,... 
diapizm*, parcă, scria într-o revistă că i-ar spune... sau, mă rog, aşa am 
auzit eu nu mai ştiu pe unde; ba ştiu, ba ştiu, a povestit despre asta, cu 
gura ei largă (cu care cred că mai face şi alte drăcii!), într-un cerc de amici 
unde mă aflam şi eu, domnişoara farmacistă Kiki Eleutheriade, de la 
„Richter”. Da, cu diapizm s-ar fi procopsit regele, prin crailâcuri! 

- Diapizm?... Diapizm, ai zis, Adelă?!... Ce boală lumească să fie asta?... 
Diapizm?!... De sifilis am auzit, de şancrul tare, dar şi de cel moale, la fel,... 
de-o blenoragie... brrr!... 

Ciocăni iute, superstițioasă, în lemnul fotoliului. 


12 


- „idem, dar de diapizm... Ce-i aia diapizm?... Nu-s eu cunoscătoare, 
precum deşteapta de Kiki Eleutheriade de la drogheria „Richter”, dar n-am 
auzit, fată, de aşa ceva. 

Sevasta se oprise din vopsitul unghiilor şi privea la Adela, aşteptând 
completarea informațiilor incredibile. 

- ...Diapizm. Hm, nu-mi vine să cred ce spui, continuă tot Sevasta, 
sceptică față de ştirea neaşteptată. Trăncăneşte lumea, poate, că altceva ce 
are de făcut?... Ca noi două acuma, paregzamplă; n-avem treabă, hăndrălăi 
chipeşi primprejur,... ioc!, după-amiaza-i plăcută, somnul de frumuseţe nu 
vrea să ne fure, trăncănim şi noi. Păi, cu atâția doctori în jur, cum să aibă o 
boală ruşinoasă regele nostru?!... Ce să mai zicem atunci de ăştia, de rând, 
care contactează nespălatele, iar de vizita la dispensar nu au auzit?... Nu 
trebuie să mai ai curajul să te încurci cu cineva, însurat sau nu... - fir-ar ea 
să fie de viață, în nimeni nu poți avea încredere!... -, că te căptuşeşti cu vo 
minune de boală... 

- Cu un diapizm! 

- „„.şi te faci de râs prin întreaga Vale a Prahovei. „Ştii, soro, că secretara 
Primăriei are diapizm la scofârlică?...” vor şuşoti cumetrele, pe la colţuri, cu 
bucurie neascunsă. „Ei, nu mai zice; s-a căptușit, până la urmă, Adela 
cu...2... Cum îi spune boalei, fetică?...”, „Diapizm.”, „Aha. S-a umplut cu 
diapizm Adela?!... Păi, dacă nu se mai astâmpără şi tot înșiră la bărbaţi...” 

- Ha, ha, ha!... Noroc de tine, Sevasto, că, în mare doliu fiind, n-ai frică de 
diapizmul ăsta! 


*În vremurile acelea, se vântura vorba prin popor că regele Carol al II-lea, 
regele play-boy, suferea de priapism, cauza apetitului său sexual exagerat. 
(N.A.) 

- Nu-i de glumit, Adelo; cum ţi-o spun ţie, ca la o soră mai mică, la 

fel mi-o spun şi mie, femeie-n toată firea, pentru când mi-o veni iară 
vremea de fleortat, după ce scap de doliul apăsător. Nu, nu po’ să cred aşa 
ceva despre rege. Hm. Da’, mai zii, fată, încă o dată, ca să-mi intre şi mie-n 
cap,... poate întreb pe unul, pe altul, mai deştept, dar nu pe Kiki 
Eleutheriade, că eu cu asta nu vorbesc şi nici de la „Richter” nu-mi cumpăr 
bulinele,... cum îi zice bolii regale?... 

- Diapizm, sau, poate, tiatism. Diapizm, tiatism, aşa ceva, nu sunt sigură. 
Da’ stai să-ți spun mai departe: nu-i o boală ruşinoasă,... să vezi, e altă 
drăcie, Sevasto; după câte am priceput eu, este una din bolile de care toți 
bărbaţii şi-ar dori să sufere,... dacă ar fi posibil, desigur, continua „Gazeta 
de Sinaia” să-şi ofere informaţiile publicului interesat, aflat cu gura căscată 
şi urechile ciulite în direcția zvonaciului (păi, ce, afli toată ziua-bunăziua 
asemenea ştiri?...). 

- Aşaaaaa?!... se minuna Sevasta. Şi cum se înfăţişează, mă rog, boala de 
care zici tu că şi-ar dori toți bărbaţii să fie chinuiţi,... „dacă ar fi posibil, 
desigur”?... 

- Păi, am înţeles că..., am auzit... de la Kiki Eleutheriade, fată cu carte cât 
avem noi două la un loc... 


13 


- la mai dă-o în mă-sa pe domnișoara farmacistă cu cartea ei cu tot! se 
enerva Sevasta față de laudatio-ul supărător adresat duşmancei de la 
„Richter”. 

- N-am, fată, altă informație mai sigură. Ea mi-a spus, deci, că,... atunci 
când se-ndreaptă..., ştii tu ce,... adică..., înţelegi tu,... ce au domnii mai 
ispititor - asta ca să nu-i zic pe nume, că sunt ruşinoasă,... domnişoară de 
provincie, da, mă cunoşti, doar! Nu prea-mi place mie să vorbesc despre..., 
fapta concretă-i pe voia mea! -, ...aşa rămâne chestia pentru ceasuri întregi, 
țeapănă şi fioroasă, orice i-ai face şi cu oricâtă poftă ai chinui-o! 

- Fiuuul!... Zăăăuuu?!!!... Chinuită-n fel şi chip... şi mereu țeapănă,... 
ceasuri întregi, zici?... Nu mai spune, Adeluţo! Cum, stă îndreptată către 
cer... ispita muierilor,... ceasuri întregi, orice i-ai face?!!!... 

De-atâta minunare, Sevasta se oprise iar din vopsitul unghiilor. Nu 
auzise niciodată de o asemenea boală!... Îşi aminti de Andrieş şi de bărbăţia 
lui, care i se păruse totdeauna satisfăcătoare, dar niciodată pentru mai mult 
de jumătate de ceas,... hai să zicem trei sferturi de ceas, şi asta la zile mari, 
bine înghimpată de câteva pahare cu băutură. Acum, însă,... auzi, tu, ce 
chestie,... să rămână țeapănă, în aceeaşi poziție,... să poţi să te bucuri ore 
întregi, fără urmă de oboseală sau slăbiciune,... ore întregi, i-auzi! Să fie cu 
putinţă, oare?... 

Da, da, exact, stă țeapănă ceasuri multe! îşi întări Adela spusele, 
sorbind din păhăruţul cu vişinată. Mmmm, bună o mai făcuşi şi de data 
asta,... eşti al dracu” de pricepută, să tot bei din ea! Am însemnat-o de când 
ai servit-o la parastas; două păhărele pline-ochi am băut, unul după altul, 
pe nerăsuflate, că era carafa chibzuit pusă lângă mine, precum „cârciuma-n 
drum...”, cum zice cântecul! 

- Te-am văzut, fată,... te-am văzut cum, la iuţeală, le-ai suflat! 

- Mi-e teamă că au văzut și alţii... L-aş fi suflat şi pe-al treilea, că-mi 
ardeau buzele, da’ mi-a fost ruşine de ce va zice lumea, după aia, despre 
mine: „Şi curvă, şi bețivă, Adeluţa de la Primărie!”. Poamele sunt din vişinul 
bătrân, din spatele curții, de lângă izvor, nu?... Face fructe bune, cât o mai 
trăi şi el, săracu”, c-am văzut că, după ce s-a prăpădit dom’ comisar, fie-i 
țărâna uşoară, nu l-a mai curățat nimeni de uscăciune; şi ar fi fost cazul. La 
anu”, dac-o mai rodi, să-mi dai şi mie câteva kile de vişine şi rețeta. 

- Îţi dau, să-i fie de pomană lui Andrieș. 

- Bogdaproste. Vreau să fac şi eu, da’ tot cum o faci tu, să am în casă ce 
pune pe masă, când îţi vine cineva, să nu-ţi fie ruşine de mosafir. Mda,... şi, 
cum ziceam, când bărbatul are boala asta, minunată, poate să călărească nu 
ştiu câte muieri nesătule, cum am fi noi două acuma,... ca un 
paregzamplu,... toată ziulica ori noaptea-ntreagă. 

- Ne-ar încăleca şi ne-ar dovedi bărbatul, atât de suferind, sărmanul, pe- 
amândouă, zici?!... Păi, nu-i spune boală diapizmului, Adeluţo; asta nu-i 
boală, drăguța mea, ci, mai degrabă, o binecuvântare. Da, aşa i-aş zice eu, la 
câte jinduiri sunt adunate-n mine acuma. 

Gânditoare, Sevasta îşi reluase vopsitul unghiilor. 

- Eu ştiu?... Poate că sunt şi dezavantaje,... recunoscu Adela, cam jenată, 
lipsa informaţiilor complete. ...doar de-asta este considerată boală. Nu ştiu 
care sunt necazurile, nu mi-a zis nimic domnişoara farmacistă,... 


14 


- Iar începi cu fufa de la „Richter”?... 

- „dar bănuiesc că, în fața unui avantaj ca ăsta, pe care ți l-am 
împărtăşit, nu au importanță. Se poate ţine piept la o groază de femei; cum 
cedează una, harcea-parcea făcută de-atâta amor, pac!, urmează alta, fără 
oprire, fără odihnă, fără cel mai mic semn de slăbiciune! Şi-ţi dau iară un 
paregzamplu, şi mai pe-nţelesul nostru: omul atins de diapizm te-ar călări pe 
tine prima... 

- Pe mine?!... Dar nu se ia, fată, bolicica?... se făcea Sevasta că se sperie, 
chircindu-se în fotoliul ei. Nu se ia, tot aşa, cum se ia o blenoragie... ori... 
brrr!... un sifilis?... 

- Sifilis?!... Puşchea pe limbă! Ce să se mai ia, fată, oricum noi suferim de 
diapizm, ha, ha, ha,... în sens femeesc, desigur. Dar, să revin la 
paregzamplul meu: omul te-ar încăleca pe tine cea dintâi... „Poftiţi la trageri, 
duduia Boldeanu Sevasta!...”, pentru că, vădană-n doliu fiind, eşti cea mai 
stătută dintre noi două. 

- Sunt, sunt, așa-i... Sunt stătută, da, vai de măiculița mea din groapă! 

- Eu m-am multumit acum o săptămână, în camera de oaspeți a Primăriei, 
pe masă, pe pervaz şi în patul de fier, c-un sublocotenent de roşiori, venit în 
permisie ca să respire aer curat în stațiune. 

- Poate vă prindea cineva încovrigaţi şi te făceai de basm, în târg, zăpăcito! 

- Păi, nu-l puteam invita pe roşior ca să mă călărească-n cămăruţa cu 
chirie, cu coana Gica-gură-mare, gazda mea, ascultând la uși. Revin: omul 
cu diapizmul ţi-ar face ţie, cea dintâi, bucuria - observi ce rezonabilă sunt! 

- Da, aşa-i, eşti, înseamnă că te-a încălecat binişor sublocotenentul. Dacă 
erai mai stătută decât mine, nu mai pupam eu locul unu; mersi, Adelo, c-ai 
fost amabilă şi m-ai pus în capul listei! se bucura Sevasta, prinzându-se în 
jocul început de zgubilitica secretară a Primăriei. Ce bine că te-ai învârtit şi 
tu ţii lista cu amatoarele de amor cu domnul Carolică Diapizmescul... Mai 
sunt multe, după mine, la rând, în aşteptare?... 

- Sunt, desigur; păi, cine nu vrea puţă tare?... De cum s-a aflat ştirea, au 
dat buzna și s-au înscris pe foaie, chiar de la 3 dimineața, o groază de dame 
serioase, excelente familiste,... nişte putori adevărate, de fapt! N-ai de ce să- 
mi mulțumeşti, este normal, suntem prietene. ...Când domnul Diapizmescu 
te-ar termina pe tine, ar fi vremea mea la încălecat,... măiculiță, ce 
mulțumire! Aş profita de bunăvoința bolnavului la maximum cu putință şi în 
toate pozițiile imaginate până în prezent; apoi, niţel ostenită, dar mulțumită 
şi plină de bun-simt, m-aş da deoparte şi... lar tu la rând, Sevastă dragă,... 

- Iară eu?!... Oh, dar cu atâtea curve, aşteptând la coadă, nerăbdătoare, 
mi-a venit din nou rândul?!... se minuna văduva, bucurându-se că aşa ceva 
chiar s-ar putea întâmpla, la o adică, numai să ai norocul să-ţi iasă în cale 
bolnavul de diapizm la braţ cu „Gazeta de Sinaia”. Dar ce pleaşcă a mai picat 
pe capul meu! 

- „că nu te-ai săturat din prima tură, după atâtea luni de repaos! (Şi eu, 
oricum, ţi-am zis, sunt mai descărcată, căci am avut aventura, la Primărie...) 
Dă-i călăreală zdravănă, prin urmare, şi la trap, şi la galop, amicei Sevasta 
Boldeanu, văduvioara comisarului Andrieş Boldeanu! 


15 


- Stai aşa! „...călăreală zdravănă... şi la trap, şi la galop”, zici?!... se 
încurcase văduva în termenii de cavalerie. Mă zăpăceşti, Adeluţo; „...la 
galop”,... cine mă regulează, atunci: roșiorul tău ori regele nostru?... 

- Regele, desigur. Fii atentă, fată, ce dracu; concentrează-te! Din fericire 
pentru mine, tu de dai bătută, cotropită de dureri prin părțile intime... 
„Lasă-mă oleacă, să-mi trag suflețelul, că m-ai dat gata, mă, musiu...” şi vine 
vremea mea la aşternut. „A dumitale sunt, herr Carolică! Doar mâna-ntinde 
de mă culege şi puța-nfige-ți în...” l-aş momi, expunându-mi vulva 
aţâţătoare...; că de-aia zice lumea că sunt plină de bâzdâcuri, da' nu mă 
supăr. O-ncasez din plin, deci,... mă ostenesc şi eu, oricât sunt de tânără 
şi... iară desfaci picioarele mătăluţă! 

- Gata, sigur, le desfac, Adeluţo, dacă spui tu... şi, mai ales, dacă vrea 
tovarăşul de desfătări. Poftiti, nu vă sfiiți, domnule Diapizmescu, la Sevasta 
Boldeanu-ntre picioare! Uite, cam aşa ar fi bine să stau răscrăcărată?... 
continua văduva jocul, ridicând poala rochiei şi depărtând vulgar genunchii 
mari şi pulpele cam groase. 

- E bine. Da’ să ştii că am zărit, din zbor, la iuțeală, o blăniță deasă, 
crețulie şi castanie, Sevasto, când stamba ţi-ai săltat-o! Ei, nu te mai jena 
acuma, ce să fac dacă am un spirit de observaţie ascuţit?... Te-am înțeles, 
nu te scuza, e cald şi de-aia nu porți nimic pe dedesubt; nu zici că, dacă te 
apucă cheful, te duci repejor în fundul curţii, în spatele ulucilor, între tufele 
mari, salți rochiţa şi bagi mânuţa direct la... și-o iei la frecătură?... Și între 
pulpele mele e la fel, păcat că nu are cine să verifice; vrei să-ţi arăt ţie?... 

- Ho, zărghio, ruşine să-ți fie pentru asemenea gânduri şi vorbe 
nepotrivite! Ne-aude careva şi zice că suntem de-alea de..., în lipsă de 
bărbați, amândouă... Ne facem de râs, Adelo! 

- Nu ne-aude decât Anica, care-i proastă şi nu ne pricepe tainele. ...Asta-i 
povestea cu regele României Mari. Duduia, se spune, are rezistență la culcuş 
şi îi face față Maiestăţii Sale; în plus, când este cazul, regele trimite țucălarii 
pe străzile Bucureştilor, ca să-i aducă şi nişte curve de meserie, pentru 
împlinirea normei. 

- Nesătulă mai e Maiestatea Sa, Adeluţo! Femei şi iar femei, de toate 
felurile, tinere şi trecute, bogate şi pârlite, creştine şi jidoafce, onorabile şi 
boarfe, se află în braţele regelui! 

- La bărbați n-am auzit c-ar avea bucurie. Este nesătul, aşa-i; păi, dacă 
suferă, sărmanul, de diapizmul minunat! ...E în Capitală una dintre fufe, mai 
ales,... slabă ca o scândură, da’ cu draci, dome, că aşa sunt slăbănoagele, 
glandele lor lucrează altfel, mai năzuros, decât ale muierilor normale,... am 
priceput-o din spusele unui intern, de la spitalul din Azuga, pe care eu l-am 
spurcat acu’ vreo patru ani; Amorin Militaru îi zice doctoraşului,... un 
labagiu, de fapt. Trei luni m-am ţinut cu buburosul şi neîmplinitul ăsta... 

- De la Azuga?!... Nu te-am mai auzit vorbind de el! se miră Sevasta. 
Amorin... şi Militaru?!... 

- Ei, suveniruri dezagreabile! Plăteşte-i chiria şi cărțile scumpe, dă-i de 
mâncare şi de băut, spală-l, îmbracă-l bine că, de, e doctor şi el,... doctorul 
Militaru!..., dă-i şi pizdă, dar şi parale de buzunar, scoate-l în lume,... 

- Oho, da” te-a mâncat Amorașul, după câte mai înșiri! Ce nu face muierea 
pentru sfânta... 


16 


- Face destule, săraca, așa-i; de, ziceam şi eu că mă ia de nevastă! ...până 
s-a-nsurat, interesatul, cu urâta de fată a unui chirurg bogat, doctorul 
Vogoride de la Spitalul Brâncovenesc din Capitală, şi de mine n-a mai vrut 
să ştie. Ne-am întâlnit la Bucureşti, în mai, la Târgul Moşilor,... era cu 
nevestica la brațetă, s-a făcut că nu mă cunoaște; e drept că şi eu eram, tot 
la brațetă, cu un domn impiegat de la stația Chitila. 

- Nici de ăsta nu mi-ai zis! 

- Am întors capul, mândroasă, ca să nu-i dau satisfacţie, dar eram cu 
ochii-sfoară, numai după el; doar trei luni am fost împreună. Gata cu 
rememorările, nu vreau să-mi mai aduc aminte! ...Foamea Neagră-i numele 
de trotuar al curvei regelui, prin cartierul Crucii de Piatră-şi face veacul,... 
dată dracului muiere, cum am zis,... nesătulă, întreg Bucureştiul o ştie, 
oricâtă puţă ar avea ăsteia tot nu-i ajunge; ea îl potoleşte pe Maiestatea Sa, 
când e-n criza de diapizm. Chiar, asta, da, boală boierească! 

Râsetele o treziră pe Anica din aţipeală. Somnoroasă, servitoarea se frecă 
la ochi, privi la conițe şi, cum nimic interesant nu se petrecea acolo, scoase 
cu fereală, din buzunarul rochiei de stambă, albită şi subțiată de purtare, 
acadeaua furată din cămară; o îndesă în gură, lingând-o pe toate părțile, cu 
plescăituri sonore şi pofticioase. 

- Da” ce sugi acolo, Anico, fată, cu zgomotoasă mulțumire, de-auzim şi noi 
de-aicea, dar şi vecinii curioşi de-alăturea?... Ia ai tu grijă şi vezi să nu ne 
faci de râs cu asemenea nepravoslavnice râvniri... 

Fără să înțeleagă spusele, servitoarea se sperie de vorba pişcătoare, 
rămânând încremenită cu acadeaua strânsă între dinți. „Cî buni mai ie, 
mâăiculița mia!... Oari şi-o puni Doamni-n ia di-i aşe di buni?l... Aş faşi şi io la 
fiel în cuhnie, si am la-ndiemâni, pi masi, când poftiesc, numa” di m-aş 
prişiepi oliaci la aşe şieva. Pi şâni si-ntrieb io cum s-o faşi-n gospuodărie 
asieminia aliasi bunătati?...” Dar conițele își reluaseră trăncăneala, uitând de 
poftele pidosnice ale Anicăi; aceasta reîncepu să sugă, cu și mai mare 
plăcere, dulcele verde și sticlos. 


Era una dintre rarele nopți calde, fără fuior de nor pe cer, din verile 
trecute prin Valea Prahovei. Deasupra vârstnicilor Bucegi, puzderii de stele, 
precum o spuzeală, străluceau intens, cu furie sau bucurie,... greu de 
stabilit; într-un joc, câte una, cea mai neastâmpărată, cu siguranță, îşi 
părăsea deodat” suratele,... „Adiós, muchachas!”, arunca ea vorba, peste 
umăr, şmechereşte, ca-n tangourile sud-americane,... „Adi6s!”, ca să se abată 
către Pământ, ca o săgeată argintie, curioasă, nevoie mare, de a vedea ce s-o 
întâmpla și-acolo. „Printre luminițele atârnate de bolta cerului, steaua mea, 
adică cea purtătoare de noroc pentru văduva lui Andrieş Boldeanu, care să 
fie, oare?...” 

Pendula din salon anunţase, melodios, împlinirea celor 10 ceasuri ale 
nopții. Adela îşi găsise un băț cu care să se apere de câinii lăsaţi slobozi din 
curți, ca să-şi facă mendrele, apoi plecase către odăița cu vestibul şi acces la 
bucătărie, din marginea Sinaiei, închiriată la un preţ rezonabil de la doamna 


17 


Gica-gură-mare. Bucuroasă de noaptea de somn ce-o avea în față, Anica, 
servitoarea, o tulise de mult, dar cu voia coniței, în camera de la mansardă. 

În dormitor, Sevasta îşi scosese rochia roşie, presărată cu flori albe; 
rămase goală, era vară şi nu purta desuuri,... nu furou, nu chiloţi, nu 
sutien!, cum „din zbor” Adela remarcase. Patul mare, dublu, king size, era 
piesa principală a camerei. În latura dinspre uşă se afla locul lui Andrieş, 
trist de gol acum; răposatul zâmbea, însă, fără grijă,... scăpase, în fine, de 
griji!, salutând cu pălăria de pai în mână, dintr-o fotografie atârnată pe 
perete, făcută, cândva, la Techirghiol, unde se mânjiseră zi de zi, două 
săptămâni, cu nămol urât şi puturos, dar binefăcător oaselor şi 
încheieturilor. În partea dreaptă, lângă toaleta cu oglindă ovală, frumos 
lucrată după meşteşugul venețian, era locul Sevastei. Oala de ceramică, cu 
două degete de apă pe fund, aşezată pe travertinul noptierei, încerca să 
păstreze mirosul bucheţelului regal. 

Se privi curioasă în oglindă; se îngrăşase nițel!... (La fel o lăudase, 
priceput în de-astea, şi prea-sfântul părinte Burducea, pipăindu-i șoldurile, 
pulpele şi curul: „Te-ai mai întremat oleacă, duduia Sevastiţica! Da’ îți șade 
binişor...”.) Păi, cam aşa-i cu vădanele: „În lipsă de altceva... sau altcineva, 
prin preajmă,... hai să cătăm şi să vedem ce-o mai fi de ronțăit prin rafturile 
cămării, firidele beciului ori la gheaţă, în cutia răcitorului!” Puse mâna pe 
şold, simțindu-l mai rotund sub mângâierea palmei. „De-aicea m-a ciupit 
porcul de prea-sfântul, când am rămas singurei, după pomană; şi tare mi-a 
plăcut!” Îşi apucă fesele („Şi cărniţa lor mi-a răsucit, hulpavul...”), jucându-le 
şi încercându-le greutatea, apoi, încordă piciorul ca să scoată pulpa în relief; 
mda, şi pulpa este mai groasă,... ia uite carne ce-i aici! Numai de-ar avea 
cine s-o apuce strâns, bărbăteşte („Burducea?!...”) ori să muşte ca un dulău 
din ea, până o va face să urle de durere, dar şi de plăcere... Iar ţâţele, ca niște 
piersici dobrogene, babane, să te saturi mâncând din ele, cu sfârcurile 
groase, precum cireşele pietroase (şi pe-astea le probase starețul obraznic şi 
curios!),... numai lapte n-aveau în ele! [,...Lapte, zici,... adică sarcină?!... 
Puşchea pe limbă!”) Se îngrăşase, ce mai încoace şi-n colo, simțise şi la 
rochii, fuste ori taioare, erau fixe pe talie, dacă o ţinea aşa, curând avea să le 
dea drumul, câte niţel, la Jana, cusătoreasa din marginea Tirului cu 
Porumbei, ca să mai încăpă în hainele astea, măcar pentru o vreme,... dar 
nu-i stătea deloc rău, credea ea. Sigur, era moda timpului, trebuie să ai pe 
ce pune mâna la o femeie bine; dacă i-ar fi stat rău, regele nu ar fi luat-o în 
seamă şi, cu atât mai puțin, i-ar fi zâmbit şi aruncat parmanezele, din goana 
maşinii. N-ar fi luat-o în seamă nici cuviosul stareţ, cel cu statura, barba şi 
pletele-i haiduceşti, dar nici stimabilul director al gimnaziului din Sinaia, 
profesorul de fizică şi matematici Anibal Diţă, epitrop al bisericii, persoană 
fină şi cultivată ori priceputul notar Ferdinand Guriţă, cel ce făcea şi 
desfăcea testamente, vânzări-cumpărări, donaţii şi alte acte întortocheate, 
purtător permanent de costum, cămaşă albă şi cravată (ca şi domnul 
profesor, de altfel), pastor al smeriţilor adventişti... sau țanțoşul, încorsetatul 
şi împarfumatul căpitan Aurelian Mistode de la postului local de jandarmi, 
„„„Rică Făr’ de Frică cu Mustaţa-n Furculică, cum cu drag urbea îl alinta; şi 
vor mai fi şi alții. Ah, da, uitase de domnul şef al gării din Sinaia, Albert 
Conduraș, cu uniforma bleumarină, cu petliţe roșii, ca sângele şi cu ochii 


18 


bulbucaţi, gata să-i iasă din orbite când o privea... Îşi mângâie sânii, 
surprinzător de fermi, de aceea niciodată constrânşi să intre în cupele 
strâmte ale sutienului; alintă sfârcurile, aşa cum îi plăcea răposatului să o 
facă, înainte de partida familială de amor; sub presiunea tandră, 
mameloanele se înfiorară, întărindu-se dureros. Andrieş, aflat cu spatele la 
ghiolul lui Techir, continua să privească, la fel de zâmbitor, mulțumit, se 
pare, de cum arăta fosta-i nevastă: „Eşti numa” cum trebuie, muiere! Ia uită- 
te la tine: tac-tu, săracu”, a băgat sămânță bună din zdrânga lui, biata 
mumă-ta a avut grijă, ţinând-o la cald, în pântece, timp de nouă luni şi, la 
soroc, ai ieşit cu de toate. Ce ţi-aş mai face eu, putoarea mea ațâțătoare!...” 
ar fi apreciat el cum stăteau lucrurile, cu tandrețe mitocănească, cârpind cu 
palma grea fesele tari precum crupa iepei. „Mare meşter într-ale amorului 
erai, bre, Andrieş!...” îşi amintea Sevasta de împerechierile casnice, 
pleznindu-se de una singură peste fund. „Mare, mare,... şi tare-mi mai 
plăcea; maică, măiculiță, ce mi-o mai trăgeai cu scula-ți barosană! Eh, ia să 
vedem acuma, ce pot face eu, solo, fără dumneata alăturea, adică.” Coborâse 
mâna către pântecul alb, frământându-l pentru scurtă vreme, ca să ajungă, 
grăbită, în tufa de păr castaniu dintre picioare. Degetul mijlociu alunecă pe 
calea ştiută către clitoris, în timp ce arătătorul şi inelarul, îndemânatece, 
îndepărtară labiile grele. Sevasta se privea în oglindă, făcăluindu-şi cărnița 
roşie şi creață; transpiraţția caldă trecea peste tot corpul, iar deasupra buzei 
superioare, frumos formate, avea broboane fine de sudoare. „Ah, Andrieş... 
Andrieş, de ce m-ai lăsat şi te-ai dus în cerurile înalte de unde nimeni nu se 
mai întoarce vreodată, când era aşa de bine pentru amândoi?... Cum mă mai 
tăvăleai prin tot patul, bărbate,... mă şi mir cum de nu l-am sfărâmat,... 
somiera, însă, va trebui să chem, curând, pe cineva ca să se ocupe de ea,... 
poate şi de mine!, scârțâie arcurile cum mă-ntorc de pe-o parte pe alta, le- 
auzi şi tu, cred, de pe lumea cealaltă,... le simt cum îmi intră-n spinare şi 
şalele mă dor dimineața, când mă scol. Cum ştiai tu să mă aduci în starea 
să zbier de mulțumire, de-o trezeam din cel mai adânc somn şi-o speriam de 
moarte pe puturoasa de Anica, aflată singurică-n cămăruța €i!... Şi-acuma,... 
fără bărbat,... uită-te la mine, femeie-n toată firea, ce-am ajuns să fac, de 
una singură, cu mâna,... căci ce faci cu mâna ta e bun făcut, lozinca 
labagiilor,... cum o făceam la 14 anişori în magazia Şcolii Normale, ascunsă 
printre efecte împuţite! O frec ca să mă mint că sunt iară posedată de tine, 
să mă descarc de dracii adunaţi după luni de văduvie şi să nu-ncep să mă 
cocoţ, ca o smintită, pe pereţii odăii, măi, Andrieş!” Îşi muşcă aprig buzele, 
mai-mai să le-nsângereze. „Paştele mă-sii de soartă nenorocită...” Mijlociul 
părăsise clitorisul roşu ca focul de-atâta frecat şi pătrunse adânc în 
interiorul umed şi fierbinte al vulvei. Sevasta mişca degetul repede, cu 
pricepere... - păi, ce, o făcea pentru întâia oară?... -, intra-ieşea, intra-ieşea, 
intra-ieşea, deloc nu stătea, sperând în sosirea descărcării, după care putea 
să doarmă liniştită. Dar, descărcarea nu sosi de data asta. 

Acoperită de sudoare, se ridică năucită de inutilul chin, rămânând 
aşezată pe marginea patului. Îşi aprinse ultima ţigară din pachet, zvârli pe 
jos, ca o nesimţită, cartonul mototolit, a draci, în palmă, şi trase în piept 
fumul, inhalându-l cu plăcerea unui aliment gustos şi sănătos („Dacă-i 
gustos, cum să fie şi sănătos?!...” se întreabă Murphy, scărpinându-se în 


19 


ceafă), eliberându-l, apoi, prin nările dilatate. Se uită la violete, amintindu-şi 
zâmbetul pişicher al regelui. „Frumos bărbat, fir-ar al naibilor de muieratic! 
Înalt şi lat în spete, cu frizura impecabil briantinată, cu mustăcioara ca peria 
de deasă şi cu ochii strălucitori, albaştri, de pisică, de te sfredelesc şi te 
răscolesc până-n străfunduri, mereu fercheş,... este mai frumos în realitate 
decât în toate fotografiile, meşteşugărite la studiouri! Ei, regele,... cum o fi, 
oare, să te aibă ceasuri întregi, la așternut, bolnav fiind de diapizm?...” Îşi 
aminti de privirile de porci flămânzi ale agenţilor din escortă. „N-ar fi rău să 
mă stăpânească oleacă și unul de-ăsta...; tot bărbaţi sunt şi ei, până la 
urmă, cu sculă-ntre picioare,... săracii. Bărbaţi, da. Greu fără Andrieş, 
mama ci de viață...”, oftă ea, trăgând cu poftă din ţigară. Şi o mai zăpăcise şi 
trăncăneala Adelei. „Păi, unde n-am avut eu nimereala ta, că, poți să fii 
sigură, nu mă opream la un fleort nevinovat.”, zicea secretara Primăriei. Ce 
ar fi trebuit să facă?!... Nu era să se arunce, doară, ca o isterică, în fața 
automobilului, ca să-l oprească pe rege (care era în maşină şi cu Duduia!) şi 
să-ncerce o aventură, în doliu îmbrăcată,... deşi, după cum s-a văzut, n-o 
prindea rău negrul ăsta. Hm, păi te pui la mintea şturlubatecei de Adela?... 
Cum îi spunea bolii nemaipomenite, a lui Carol al României,... diapizm... ori 
tiapizm?... Diapizm, da, a zis „Gazeta de Sinaia. Diapizm;, hm, ce boală, 
domře!... Nu mai auzise de aşa ceva. Te pomeneşti că scârba şi scorțoasa de 


Kiki Eleutheriade de la „Richter”, ...„Dom-ni-șoa-ra far-ma-cis-tă Ca-li-o-pi-a E- 
le-u-the-ri-a-de!” cum se prezenta, înțepată, cu care nu vorbea de când trăia 
bietul Andrieş... - o surprinsese făcându-i ochi dulci, scroafa ordinară, 


comisarului de poliţie, la o sindrofie! -, are un drăguţ suferind de diapizm, de 
ştie atâtea despre asta! Este o ispravă serioasă, desigur, pentru un bărbat, 
să-i stea cocoşul țeapăn, ceasuri întregi, în poziție de drepţi, ca un soldat 
aflat în gardă, la Palat,... o adevărată binecuvântare pentru orice femeie să 
aibă în preajma ei un asemenea mascul! „Chiar să fie aşa de băftoasă 
curvulița de farmacistă şi să aibă un gagic bolnav de diapizm?... Atuncea, cu 
asemenea mulţumire pe capul ei, de ce i-a mai făcut avansuri lui Andrieş?!... 
Ca să nu-şi piardă mâna, boarfa dracului, şi ca să-mi facă mie nervi, de-aia!” 
Poţi să ştii, o avea şi un diapizmat Kiki,... Dumnezeu dă norocul cui nu 
trebuie, unde l-o fi capul când face împărțeala nepotrivită din Cerurile- 
nalte?... Oftă; lângă ea nu se afla niciun fel de bărbat, nici bolnav de 
diapizm, nici fără de boală, era singură de şase luni... Hai să mai încerce o 
dată, poate sosește ceva. Stinse chiştocul, apăsându-l greu, a obidă, în 
scrumieră. „Zău dacă nu-mi vine să-l sting chiar în carnea mea!” scrâșni ea 
dinţii. Privindu-se în oglinda mare, îşi trase ciorapii de doliu, întinzându-le 
mătasea pe pulpe, în timp ce îi prindea cu grijă, ca să nu li se ducă vreun fir, 
în jartiera centurei, neagră şi ea („Nici Matriona, remaieuza venită din 
Basarabia, măritată de curând cu vecinul Neluţă Fotino, mecanic de 
automobile... - Matriona, 22 de ani, Neluţă,... 541... - nu lucrează gratis!”) şi 
încălță o pereche de pantofi negri, cu tocuri, de ocazie. „Ăştia i-am purtat 
ultima oară la nunta vară-mii, Despinica,... parcă ieri a fost! Cum mai trece 
vremea... Dar, uite, s-au dus flecurile, trebuie puse altele noi la domnu’ 
Botică, cizmarul cu dugheana din strada principală, ca să-i mai încalţ o 
vreme.” Cochetă, potrivi iar dunga ciorapilor după linia piciorului, fără 
grabă, ca şi când ar fi ieşit în lume. Se îmbrăca alene, sucindu-se și 


20 


învârtindu-se, arătându-şi şi ascunzându-şi, în acelaşi timp, cărnurile 
ademenitoare, voind, parcă, să zgândărească un ins inexistent în încăpere. 
Îşi înroşi sfârcurile mari, ciupindu-le de câteva ori. Doamne, că bine mai 
arăta, parcă era Dolores Del Rio din reviste... şi nicio urmă de bărbat, prin 
preajmă, ca să se bucure de asemenea muiere!... Părintele Burducea, 
stareţul mânăstirii şi duhovnicul ei, de i-ar bătea acum la uşă, sosit din 
întâmplare,... cioc-cioc, cioc-cioc-cioc şi iar cioc-cioc, precum un tainic 
semnal,... ar lăsa orice urmă de ruşine deoparte, l-ar trage repede înăuntru, 
de braţ... „Hai, hai, intră, porcule,... mă iartă, prea sfinte,... nu zăbovi în 
prag, e lumină chiar și noaptea şi ochi curioşi primprejur; ai nimerit taman 
bine și unde eşti de-adevărată trebuinţă!”,... prin sutana-i urâtă l-ar prinde 
cu mâna sigură de... şi... „Nebună mai sunt, numai sulă tare e-nfiptă-n 
capul meu... şi nimic adevărat între picioare! Of, viaţă, viaţă, legată doar c-o 
aţă... Ia uită-te, încă o dată, la mine, măi, Andrieş, ce damă bine sunt,... 
măcar tu s-o faci, din poza aia, dacă altcineva nu se mai vede pe lângă 
mine...” Îşi mângâie din nou sânii mari, ridicându-i, sărutându-i şi 
muşcându-i pe rând; se lăsă pe spate, în pat, strângându-şi nemilos carnea 
pulpelor prin ciorapii de mătase, desfăcu larg picioarele şi cobori iar mâna 
harnică în ciuful de păr aspru. „La treabă, Sevastă,... de una singură, 
atunci!” 

„„„Fără urmă de reuşită („Și cât am frecat-o, ca smintita!...”), obosită după 
atâta patimă, fără să se mai descalțe, văduva ațipise în mirosul subţire al 
violetelor, amestecat cu cel greu, de muiere încinsă, ce acoperea încăperea. 
Ca prin vis, urechile obișnuite cu liniștea casei auziră scârțâitul uşii de la 
intrare, cu balamalele neunse de mâna de gospodar a lui Andrieş Boldeanu 
(scââââârț!!!...). Parcă încuiase uşa,... da, da, o încuiase precis, după 
plecarea Adelei, că doar nu era zăpăcită. „Vai de mine,... vai de mine şi de 
mine, dar cine să se afle la uşă în miez de noapte?... Vai, să fie cineva, totuși, 
oare?!...” se făcea Sevasta că se sperie, nevricoasă, deși alături nu era niciun 
martor care să-i vadă frica mincinoasă. „Oh, bucurie,... eu chiar nădăjduiesc 
să fie cineva, de-a adevăratelea...” renunţă ea repede la brașoavă. „...şi să nu 
am o nălucire tristă în mintea de muiere singuratică, cu nervii-n pioneze 
fixaţi! Doamne, Dumnezeule mare, ascultă-mi ruga, căci mă știi a fi o bună 
creştină, fie-Ţi milă de una ca mine şi ajută să se afle cineva, în carne și oase, 
la ușa mea: nu, nu Codruța, vecina pisăloagă care uită să treacă pe la 
păcănia „la Constandache - delicatesuri si coloniale” şi vine cu cănița-ntinsă 
ca să-i împrumut ulei ori oțet, orez sau zahăr,... nu ea, te rog din suflet, ci 
părintele Burducea cel vânjos, de exemplu, şi care, împins de patimi 
lumeşti,... om e şi el,... iartă-l, Doamne!, a şters-o pe șestache de la 
mânăstire, lăsându-și fraţii adormiţi şi fără paznic... ori domnul director Diţă, 
profesor de fizică și matematici, cu gura urât mirositoare,... - poate fi chiar 
el, nu mă deranjează duhoarea, zău! -, întors de la şedinţa cu părinţii elevilor 
obraznici... - când mă întâlnesc pe stradă îmi zic, în faţă,... bine-crescuţi, 
vezi, Doamne,... «Săru” mâna, duduia Boldeanu....., având ochii plecaţi sub 
cozorocul şepcii şi fluieră admirativ, apoi, Fiuuu,... bună poamă!, cu ochii la 
dosul meu, onaniștii! -... sau căpitanul ţanţoş de jandarmi Rică Făr’ de Frică, 
prea încorsetat şi împarfumat pentru un bărbat adevărat... - vom verifica, 
mai întâi, e bărbat sau nu e, dacă e să fie el! -, controlând liniștea Sinaiei în 


21 


noaptea neagră... ori urâtul de Ferdinand Guriţă... - parcă-i Moartea, coasa 
de-i lipsește! Ei, şi ce dacă?... Atâta bai să fie...-, întorcându-se de la biroul 
notarial unde a avut de lucru în astă-seară... sau domnul şef de staţie 
Conduraș, cu uniforma frumoasă, bleumarină şi cu şapca pe-o sprânceană 
aranjată, cu ochii ca la broaşte bulbucațţi,... un nod în papură, doar!, care a 
lăsat baltă siguranţa feroviară ca să se abată pe la casa mea,... - cum ar fi ca 
în timpul scurt, petrecut împreună și cu folos, două garnituri de tren, una 
venind de la Ploieşti, alta de la Braşov, ca în problemele tâmpite, de 
aritmetică, vagoanele fiind burduşite cu călători ghinioniști, aflați în 
momentul şi locul nepotrivit, să se ciocnească bot în bot, sărind de pe șine, 
în gara Sinaia?... Hm?... Şi mâine, jurnalele, mulțumite de asemenea 
accident nenorocit, vor înșira pe prima pagină: «Mare catastrofă feroviară pe 
Valea Prahovei! 312 moni, 68 de răniți, 8 dispăruţi, pagube însemnate. Șeful 
de gară, Conduraş Stelică, însărcinat cu siguranța traficului feroviar și plătit 
binişor de stat pentru asta, surprins de anchetatori, în timpul nenorocirii, cu 
izmenele în vine, în patul unei delicioase doamne văduve cu reședința în 
Sinaia) -... ori un tâlhar adevărat,... chiar şi unul periculos,...Terente 
Brăileanul, poate,... oh, da, Terente drăguţțul,... Terente sulărăul, că prea 
vorbeşte frumos lumea despre el şi aventurile cu domnişoare candide în Balta 
Mare a Brăilei,... oricine, oricine, numai bărbat să fie, Doamne, acum, la uşa 
mea!”. Anica, servitoarea, avea odăița destul de departe, dormea şi greu... şi 
nici câinele din curte, vrednic altminteri, nu lătrase a om străin. Sevastei îi 
era frică fără bărbat în casă,... nu, nu, nu-i era, hai să fim sinceri! De ce i-ar 
fi fost?... Încuia uşa seara, înainte de culcare, răsucind cheia de două ori în 
broască, după care o zgâlțâia zdravăn, ca să se asigure că-i bine închisă. Şi- 
atunci,... cum de...?! Cuprinsă de multă speranţă, ghici în lumina puţină 
statura mare a lui Carol ce trecuse furişat pragul, cu mlădierea vânătorului 
aflat pe urma animalului hăituit. Sevasta ţipă a fericită surprindere: 
„Halal!... Nu-i vecina, să-mi ceară zahăr cu-mprumut, părinţelul tulit de la 
mânăstire și nici domnul director ori notarul, căpitanul de jandari, domnul 
şef de staţie ori vreun tâlhar Terente,... chiar regele meu este, iaca dar 
nenădăjduit! $mecherul m-a ochit pe mine, în poartă, când veneam neagră 
de la cimitir, a ochit gardul şi vila, din mersul mașinii, şi s-a repezit încoa”, de 
cum lumea de la Palat s-a dus la culcare. Mulţumesc, Cerule, căci ruga mi-ai 
ascultat şi calcă bărbat împins de minunate gânduri rele la mine-n casă! Fii 
binevenit, Carol de Hohenzollern, în patu-mi de vădană, cu cearşafurile 
frecate nopţi întregi, a grea patimă, între pulpele încinse,... deci, a paradis 
proaspăt mirosind!” Uitând de teamă, sigură de bunele intenții regale, 
îndepărtă pledul subţire şi desfăcu picioarele în semn de adâncă supunere în 
fața Maiestăţii Sale,... exact aşa cum discutase cu Adela, mai devreme! 
Învăluit de mirosul de violete, mormăind în nemțeasca duşmănoasă pe sub 
mustaţa deasă ca pămătuful de bărbierit („În franceză, mein herr, să flirtezi, 
cu folos, cu o doamnă frumoasă, în italiană să stai la taclale interminabile cu 
un vechi amic, în spaniolă să te rogi adânc, umil şi cu smerenie, bunului 
Dumnezeu şi în germană să ameninți cu bătaia, scurt și hotărât, un neprieten!” 
spusese, cândva, bătrânul Carol I-ul, cel ce a înfipt, în glia noastră, piatra de 
temelie a dinastiei Hohenzollern-ilor...), regele se desfăcea la prohab, 
dovedind că bârfele legate de bărbăţia lui aveau o bază temeinică. Nebună de 


22 


bucurie, asmuţită de izul ţâșnit din pantaloni, curajoasă, dar şi curioasă, 
pentru a putea să confirme totul ulterior, Sevasta verifică situația, apucând 
cu mâna regala tărie dintre picioarele Maiestăţii Sale, mângâie cu 
mulțumire, încet, lungimea cărnii forțoase, cu teamă, parcă, de a nu se 
termina, strângând-o cu poftă din loc în loc. „Oh, măiculița mea bună, ia 
uite aicea daraveră de neam ales; e cât un castravete!” Carol frământa cu 
mâinile fine, îngrijite, dar puternice, sânii mari, când lovindu-i unul de 
celălalt, când depărtându-i pentru a-i putea lovi iară; cobori gura şi prinse 
sfârcurile tari, strângându-le cu dinţii, apoi le supse cu înfometare. Se lăsă 
pe vine, apucă pulpele pe dedesubt, desfăcându-le cu pricepere şi muşcă, 
printre jartiere, carnea tare ce izbucnea de deasupra ciorapilor negri, 
potriviți celui mai adânc doliu în care se afla neostoita văduvă. „Da, 
Maiestate, aşa cum faci,... îmi faci bine, mulțumescu-ţi pentru gândurile şi 
faptele frumoase!” Labiile groase ale Sevastei se desfăcură şi ele, odată cu 
pulpele, iar limba monarhului se repezi în clitorisul borcănat. Gemând şi 
chicotind ca o zăltată, femeia simțea, cu adâncă plăcere, mustața chevron 
pişcând, ghiduş, carnea vulvei. „Ai, ai, ai, bârfa lumii chiar e-adevărată, 
Adelo, dragă! Ia uite-mi-l unde-i cu gura acum,... îu, îu, îu! Uite-l ce-mi face! 
Ai, ai, ai!...” Pufăind a aer puțin, Carol îşi răsucea limba între cărnurile 
fierbinți, încercând să nu scape nelinsă nicio bucăţică aromată. „Este mai 
pricepută Maiestatea Sa decât răposatul meu căruia...”, îşi amintea Sevasta, 
fără plăcere acum, unduindu-şi şoldurile, ca la un dans, pentru a se potrivi 
cu limba jucăuşă, „...îi era scârbă de chestiile astea, stuchind ca prostul ori 
de câte ori vreun şugubăț amintea, la un baiaram, chiar şi în glumă, de aşa 
ceva!” După lucrătura abilă, veni prima descărcare, de mult aşteptată. 
Sevasta îşi pierdu orice urmă de stăpânire de sine şi zbieră îndelung, 
precum vita bolnavă, de nevoie-njunghiată în fundul oborului; recunoștea, 
astfel, adânca mulțumire de care fusese cuprinsă. „Huo, niebuna dracu”, mai 
țânie-ți clanța, cî scuoli lumia tuati din valie! Iari ti-a apucat scrântiala-n tuoiu’ 
nuopții, di atâta puofti di bărbat?...” bombănea Anica scârbită, sucindu-se în 
odăița ei şi acoperindu-şi capul cu perna. „Oh, Andrieş, decedatule, fie-ți 
iertate păcatele şi țărâna uşoară, am crezut că te pricepeai într-ale amorului, 
dar aşa ceva n-ai ştiut să-mi faci vreodată,... şi bine ar mai fi fost s-o fi 
făcut-o! Cu teamă îţi trăgeam capu-n jos, între picioarele mele, să te apropii 
de..., poate, totuşi, şi tu..., da' tu, nimic,... te trăgeai înapoi, boule şi 
tâmpitule, de parcă ţi-ar fi fost silă de mirosul şi dulceața trufandalei. Şi eu, 
femeie cu frică de omul meu şi supusă lui, cum am jurat la cununie, la 
biserică, cu naşii lângă noi precum martori, dar şi străjeri, mă cumințeam şi 
renunțam la gândurile pofticioase. Catâr, asta erai! Maiestatea Sa, în 
schimb, numai din limbă, cu multă artă, m-a lucrat... șlip-şlop, şlip-șlop, şlip- 
șlop... - i-auzi cum face! - şi prima mulțumire a sosit! Da, curg, răposatul 
meu,... de ce te miri?...” Desigur, acolo unde se afla, decedatul nu se mira de 
delicioasa lucrătură a suveranului înfăptuită între picioarele văduvei. „Uită- 
te la rege, Andrieş,... uită-te, dacă poți vedea, de sus, de unde eşti acuma... 
Ar trebui să ai o poziție bună pentru privit, ca la panaramă, nu-i aşa?...” 
Sevasta avea dreptate, dacă îndepărtai acoperişul și tavanul, scena putea fi 
urmărită în întreaga ei splendoare. „Uită-te cum pufăie, între pulpe, neamţu' 
sârguincios,...” 


23 


Păi, aşa-i neamțu”, dacă n-aţi ştiut pân’ acum, dragii mei români: blond, 
curat, cinstit, organizat, econom, disciplinat, cu drag de Vaterland-ul lui, dar 
şi de muzică duioasă, de obicei siropoşenii latino-americane, legănat prostesc 
în ritmul ei, când în stânga, când în dreapta, bere, varză, cârnaţi şi 
apfelstrudel, priceput şi sârguincios! (Mă rog, din când în când se mai 
plictiseşte neamţul să fie aşa korekt - doar om e şi el! Cine nu are lipsuri?... - 
şi iscă gâlceavă între naţii, începând cu vecinii, care sunt mai le-ndemână, ca 
să cuprindă rapid întreg globul, cu milioane de morţi și răniți, văduve și 
orfani, pagube de alte milioane,... ba nu, pagubele sunt chiar de multe 
miliarde,... arzând în cuptoare sau asfixiind în camere hermetik închise, 
folosind gazul Zyklon B, neamuri ce nu-i sunt pe plac în asemenea momente 
de amarnică sastisire,... toate astea pentru variaţie, desigur. Nu poți să fii 
korekt la nesfârșit...) Şi te mai întrebi de ce Germania a ajuns departe, iară 
noi... Să fie nevoie, din nou, de-un neamt, din ăsta, în fruntea neamului 
românesc, oare?... 

„„„.„Uită-te ce bine-mi face, neastâmpăratu”,... uite cum îşi răsuceşte 
limba, de mă-nmoi toată! Ar putea fi o lecţie, dar târzie,... ce-ţi mai trebuie ţie 
lecţii, învăţătură, fizică ori matematici, predate de dom” profesor Diţă, acolo 
unde te afli acum?... Regele-i rege, măi, Andrieş, ştie să aprecieze 
trufandaua ce-ntre picioare o are văduvioara ta... şi, da, pentru cum mă 
lucrează, merită întreg respectul!”. Carol, generos, îi apropie penisul gros de 
gură; uitând de orice ruşine provincială („Ei, hai, dacă tot s-a ivit ocazia, să 
văd şi eu cum e cu castravetele, că prea povestea frumos şi cu patimă Adela 
de năzbâtie!...”), femeia îl prinse între buze, apucând cu gura lacomă cât mai 
mult din lungimea lui. „Alelei, mereu mi-am dorit să-ți fac aşa ceva şi ţie, 
Andrieş,... acuma pot să ți le zic pe toate, făr' de frică!, ...cum mă-nvăţa 
Adela, că-i mai mică, da’ ştie mai multe, putoarea! Zicea să nu mă las cu 
una, cu două şi să-ți fac şi eu... cu gura, ca să nu te bucure altele, mai 
deştepte, să mi te zăpăcească şi să-ți iei lumea-n cap, plecând după 
curviştinele pricepute, bune de gură şi rele de muscă şi abandonându-ți 
casa şi femeia cu acte-n regulă luată. Simțeam nevoia, să lucrez... cu gura,... 
nu m-aş fi dat înapoi, mi-ar fi plăcut s-o fac şi cu tine cum i-o fac Maiestăţii 
Sale acum. Chiar mi-am apropiat buzele de bărbăția ta, Andrieş, dacă mai ţii 
minte, dar când am văzut că te-ai uitat urât la mine,... ca prostu”, dom'le, că 
altfel n-am cum să-ţi zic,... n-am mai stăruit, mi-a fost tare teamă să nu te 
mânii, să zici că sunt de-aia... de... şi să-mi plezneşti obrazul cu palma-ţi 
grea. Oh, ce-mi mai place, mi-e teamă să n-o înghit toată! Deşi, ar fi greu la 
cât de mare e... E mai barosană ca a ta, Andrieș, am dreptate?... Dacă ești 
cinstit cu adevărat, nu poţi să spui că nu-i aşa; fii bărbat şi recunoaște: 
regele are scula mai mare ca a ta,... e cât un castravete!” Desigur, Sevastei i- 
ar fi plăcut să aibă lângă ea amândouă falusurile, în poziţie sculată, pentru o 
confruntare obiectivă. „Şi mai cred că acolo, unde te afli tu acuma, Andrieș, 
dragă, nu poţi s-o scalzi, cu braşoave, ca pe-aicea, pe la noi, pe jos - 
Sevastă, io zic că daravera mea, de comisar de politie, e mai lungă ca a 
Maiestăţii Sale! Poate că-i așa, poate nu, dar așa am io, om al legii, părerea...»; 
flăcările, cazanul cu smoală fierbinte, pucioasa etc. sunt la doi pași distanţă, 
doar, gata să te cuprindă la cea dintâi greşeală, ai grijă! Mda... Ziceam că-s 
nepricepută în treburile de aşternut, dar uite, sunt isteață, prind din zbor, 


24 


învăţ repede, regelui meu îi place,... cred că, dacă-mi pun mintea, pot să sug 
şi piroanele de la streaşină! Hâc,... hâc,... aoleu, Andrieş, bărbate, nesătulă 
şi dornică de nou cum sunt, era să mă-nec cu carnea-nfiptă-n gurița mea!” 
Aflat în picioare, la marginea patului, regele continua să-şi îndese penisul 
greu ținând femeia strâns de păr, cu teamă, parcă, de a nu se feri din calea 
lui; în zdrăngănitul medaliilor multe de pe pieptul lat, făcând eforturi 
serioase ca să-şi păstreze poziția neschimbată, se dezbrăca de vestonul 
militar în care-l vedeai frumos echipat în toate fotografiile. O răsturnă pe 
Sevasta, pe spate, desfăcându-i şi mai mult pulpele şi pătrunzând-o cu 
întreaga lungime a falusului regal. Se chinuiră aşa amândoi... - chinuiră şi 
arcurile obosite ale somierei! - până spre dimineața, simptomele diapizmului 
confirmându-se din plin („Te pomeneşti că regele i-o fi făcut fapta şi lui Kiki 
Eleutheriade, cum mi-o face şi mie acum, de ştie atâtea despre diapizm 
scroafa de farmacistă de la «Richter!!...”), cireaşa fiind pusă pe tort când 
Carol întoarse văduva, dintr-o singură mişcare, îi îndepărtă fesele grele şi îi 
introduse penisul în anus, dilatându-l, mai-mai să-l rupă cu atâta 
circumferință. „Te uită ce pățesc, măi, Andrieş!...” icnea Sevasta, muşcându- 
şi buzele până la sânge şi încercând să nu urle de durere, dar şi de amarnică 
plăcere. „Vezi, răposatul meu drag, de ce-i în stare regele nostru, dar şi 
văduvioara ta?... Nu mi-a trecut prin cap, vreodată, că am să ajung s-o fac 
şi-acolo... - aoleo, ce mă doare, tare mare-i şi tare daravera, strâng din 
dinți!... - deşi mă gândeam adesea, Andrieş, când tu erai plecat cu treburile 
de comisar, iar eu stăteam de una singură şi fără de lucru, că şi găurica asta 
trebuie să mai aibă vreun rost, în afară de... Iar ţie, tolomacule,... fie-ți 
țărâna uşoară şi păcatele iertate... - inclusiv ăsta! -, nu ţi-a trecut prin 
minte, în opt ani de căsnicie, că am putea folosi dosul meu lat,... uite ce 
carne e pe el, tâmpitule!, care atâta îți plăcea şi ție, pentru...! A dracului să 
fiu eu, Sevasta Zinaida Boldeanu... - o zic direct, pe ţigăneşte, că acuma 
chiar m-ai scos din sărite, pămpălăule! -, ...dacă mai vezi tu, decedatul 
Andrieş Vinicius Boldeanu, fost comisar la Poliția din Sinaia, vreun parastas, 
o pomană ori o lumânărică aprinsă la biserică sau la cimitir, la mormânt, în 
următoarele 12 luni! Na, că m-am descărcat de câte aveam pe suflet şi-am 
spus-o! Aoleu, da’ nu fac, oare, vreun păcat cu ambiția mea, de muiere prea 
întărâtată după atâta repaos intim?... M-a luat valul și mi-au scăpat vorbe 
rele la mânie. 12 luni,... nu-i cam mult pentru mort, fără pomenire 
creştinească?... Am să rezolv, totuşi, treaba cu crucea arvunită la fra 
Bernardino della Azuga,... ăla cu domani,... e poi dopodomani ale lui. Ei, fac 
păcat... Da’ el, bărbatu-meu, Andrieș Boldeanu, n-a făcut păcate cât am trăit 
împreună, ținându-mă neştiutoare, ca pe-o proastă, nici să dau cu gura, nici 
cu fundu”, nici măcar să primesc o linsoare prin părțile de jos?... Ba da, a 
făcut! Astea sunt păcate adevărate, nu fleacuri pe care nici Cel de Sus, acrit 
de câte drăcii facem pe jos, pe-aicea, care mai de care, nu le mai ia în 
seamă,... bunul părinte Burducea, duhovnicul meu râvnitor, poate s-o 
confirme! Chiar am să-l consult, la mărturisire, într-o duminică rece şi 
ploioasă, când are să fie mai puţină lume. Ooooh, bine mai este şi-acolo, la 
spate,... mă doare, că-i mare castravetele regal,... mă doare, da, dar îmi şi 
place! Aş urla de mulțumire,... o să urlu, curând, căci nu mă mai pot ţine 
de-atâta mulțumire, da” mi-e teamă să n-o trezesc pe Anica-guraliva şi să se 


25 


afle mâine-n târg cine a fost în patul meu şi m-a chinuit noaptea întreagă 
întocmai ca pe-o cățea greu de ostoit. Pân' la urmă, una peste alta, poate-i 
chiar mai bine că te-ai dus, Andrieş şi mai aflu de altele şi eu, ca muiere,... 
că viața-i scurtă, după cum bine ţi-ai dat seama... şi să nu mor, mâine- 
poimâine, ca o proastă, făr' să ştiu de-atâtea!...” gândea Sevasta, amintindu- 
şi, cu mult necaz, de bărbăţția, de-acum modestă, a răposatului. „Mare 
dreptate a avut Adeluţa,... diapizm, da,... faină boala regală! Dar şi daravera 
regelui, ce babană este între bucile mele,... se sucește precum făcălețul în 
ceaunul cu mămăligă vârtoasă! Să se fi bucurat, cumva, şi scroafa de Kiki 
Eleutheriade de la drogheria «Richter, din centrul Sinaiei,... Dom-ni-șoa-ra 
far-ma-cis-tă Ca-li-o-pi-a E-le-u-the-ri-a-de!, cum se prezintă înţepată,... de 
minunea diapizmată?...” 

Chemată de Carol, cu voce joasă, dar autoritară, de stăpân ce îşi adună 
copoii ca să le zvârle resturile cinei, intră în dormitor şi escorta regală, ce 
păzea împrejurimile precaută. „Iaca, na,... ăştia sunt, deja, cu pușcoacele în 
poziţie de tragere!... Dar, unde merge mia, merge şi suta: poftiţi şi voi, flăcăi, 
la madam Boldeanu-Stătuta, "ntre picioare!”, nu se săturase văduva de 
bărbat. Prin mila şi bunăvoința Maiestăţii Sale, o avură, deci, şi cei trei 
mitocani, sub privirea regelui ce fuma răsturnat în fotoliu. Fără 
rafinamentele speciale probate de domnitor, aşa, ca oamenii care îşi făceau 
datoria, erau în misiune, nu la distracţie, fără să-şi scoată pălăriile de pe 
cap, desfăcuți doar la prohab, mitocanii o posedară pe rând, mult mai scurt 
(nu aveau boala boierească! „Doamne, da’ cu alte boli n-or fi pricopsiţi 
golanii ăştia?... Şi-abia ce o sfătuisem pe Adela să aibă grijă, să se apere de... 
şi eu...” Acuma, fie ce-o fi, asta e, cum i-o fi norocul, treaba e pe terminate, 
paloşele, curate ori murdare, fuseseră înfipte, când unul, când altul, în 
aceeaşi teacă, e târziu ca să-şi mai facă griji...), încurajându-se, cu vocea 
îngroşată de tutun şi băutură, cu vorbe rele, spurcate, de derbedei ai 
mahalalei, învăluiți în năduşeala bărbătească; mai și alintau, cu multe ocări 
pestrițe, femeia ce icnea mulțumită de belşugul dintr-o dată apărut, 
pleznind-o peste cur cu dușmănie, răsucindu-și degetele în pulpe şi în 
şolduri, ca dascălul în urechile elevilor neastâmpărați ori mușcând din ţâţele 
mari, precum dulăii. 

„„„Se trezi târziu Sevasta, către prânz, în mirosul leşios al parmanezelor 
ofilite. Cam năucă, cobori din pat, mai-mai să-şi răsucească glezna când 
călcă podeaua; uitase de pantofii cu tocuri... Doamne, dar dormise încălțată, 
ca toanta!... Se uită în încăpere, frecându-şi piciorul prin mătasea ciorapilor 
găuriți şi cu fire duse - la gunoi cu ei, nici Matriona, cât o fi ea de pricepută 
şi nici maşina „Witos” („Remaiați numai cu mașina “Witos!” suna reclama), 
cumpărată cu credit de la bancă, n-are ce să le mai facă! Hm?... Ba nu, nu-i 
aruncă, au costat bani, mătasea-i scumpă, îi va dărui Anicăi, la Crăciun sau 
de Paște, ca să-i poarte prinşi cu jartele de pulpele sfrijite. Era singură în 
dormitor, plecaseră cu toții; nu ştia când, dormise un somn greu, după 
chinul mulțumitor. Privind camera, zâmbi la gândul celor petrecute astă- 
noapte: patul era vraişte, una dintre perne zăcea pe duşumea, cu fața 
sfâșiată (!...), cealaltă stătea într-o margine, ca un sac pe jumătate plin cu 
făină, un castravete gros, zgâriat, decojit şi strivit pe alocuri, cu urme de 
dinți la capete, se zărea printre pliuri („Ei drăcia dracului, da” castravetele ce 


26 


căută în pat, cum o fi ajuns aicea, oare?!... Să-l fi adus Anica, când a 
dereticat şi să-l fi uitat, zăpăcita?...”), veioza se răsturnase, abajurul de sticlă 
colorată rămânând întreg, printr-o minune, cearşaful cu miros aţâţător, 
cules noapte de noapte dintre pulpele ei, se strânsese ghemotoc către o 
latură a patului, descoperind stofa somierei, ruptă în mijloc („Da ştiu că, 
după atâta amară singurătate, am făcut-o lată!... De-ar afla părintele 
Burducea de ce drăcii a fost în stare mioara nevinovată, cu cei patru berbeci 
alături, împungând-o-n fel şi chip... Harcea-parcea m-au făcut nesătuii,... 
da’ nici eu, femeie zdravănă, nu m-am dat de râs și nu m-am înmuiat până 
când ultimul n-a deșărtat în mine!”), în timp ce comisarul Boldeanu privea 
cu amarnică mustrare, de pe malul Techirghiolului... „De-asta mi-ești, 
Sevastă, Paştele şi anafura mamii tale de muiere netrebnică?!...”, gata să 
scape pălăria, de supărare. „Aoleu, Boldene, bine că eşti departe!” se fericea 
femeia de distanța sigură la care se afla de mânia decedatului. „Ce m-ai fi 
călcat tu-n picioare,... uite cum mă cutremur, îți ştiu, încă, de frică, proasta 
de mine, deşi eşti bine astupat în groapă! Una cu pământu”, zob m-ai fi 
făcut, cu frânghia udă m-ai fi încolăcit, comisare, cu bulanu’ gros mi-ai fi 
măsurat curu” şi spinarea, ca pe tâlharii de tine priponiţi, de-ai fi dat peste 
mine călărită de-un bărbat în patul tău, înfundându-mi găurile din dotare, 
cum tu n-ai fost în stare s-o faci!... Mai ţii minte, răposatule, când mi-ai 
scăpat, scurt, dosul de palmă... - pleosc,... nici nu am avut vreme să mă 
feresc! -, de mi-ai spart buza şi m-ai făcut de râs la nunta vară-mii, 
Despinica, şi asta numa” pentru că ţi s-a părut ţie, mare sculă de bărbat, că 
un nuntaş s-a uitat lung la mine,... ăla, năltuțu' şi subţirelu”, din partea 
ginerelui sosit, angrosist la Alba, în Transilvania, cu ochii ca marea şi 
mustața-n furculiță aranjată?... Da? ce să mai zic, decedatule, de m-ai fi 
găsit şi cu alți trei hăndrălăi, aşteptând la uşă, tremurând de poftă, ca 
dulăii, ca să să le vină rândul la cățeaua-n călduri ce-i văduvioara ta?...” 
Parcă i-ar plăcea să-i povestească Adelei despre mulțumirile avute, cu 
amănunte,... „Întâi, regele mi-a făcut aşa,... apoi, aşa, şi prin faţă, şi prin 
spate,... zău, fată să mă crezi, nu mint,... şi sus, şi jos,... nu m-am lăsat nici 
eu, de, stătută de șase luni, și... tot așa, până spre dimineaţă,... dă-i, trage- 
i...”, confirmând spusele deşteptei de Kiki Eleutheriade, referitoare la 
diapizm. O s-o lase cu gura căscată pe secretara Primăriei, care se laudă 
mereu cu câte a încercat şi cu cine le-a încercat. „Cum, Sevasto?!!!...” se va 
minuna Adela, acoperindu-şi gura, a mirare şi oftică grea. „Cuuum?... Cu 
regele?!... Sevasto, tu,... cu regele?!... Nu m-aş fi gândit să vină Maiestatea 
Sa, la poarta ta, ca un muritor de rând... Scuză-mă, nu vreau să te jignesc, 
suntem prietene bune, doar,... dar, regele-i unul! Ai făcut tu, cu el, toate 
astea?!!!... Şi cu gura...?! Bravo, fată,... bravo, ai văzut că nu-i rău să-ți 
gâdile cineva, astfel, amigdalele,... te-ai învăţat repede la prostii, aşa-i?... Păi, 
când eu îți povesteam... Şi ai primit castravetele regal şi-acolo, la spate, pe 
unde, în mod normal, toată lumea nu face altceva decât..., la groapa din 
fundul curții?!!!... Ai dat şi cu dosul, deci,... aproape că nu-mi vine să cred, 
Sevasto! Acolo, la spate, ați făcut-o?!... Lucurile bune se învaţă greu, cele 
rele, în schimb... Bravo, recuperezi timpul pierdut pe lângă nătăfleţul 
comisar, fie-i ţărâna uşoară. Nici eu n-am avut-o înfiptă-n derier, vreodată. 
Auzisem de pe la altele, şi mai năzdrăvane ca mine, cum se face,... cum îţi 


27 


sar ochii din cap, cum răcnești ca disperata, nădăjduind să nu vie careva, să 
te salveze, ca la cinematograf, all” ultimo minuto şi m-am lăudat față de tine, 
ca să mă dau mare, c-am încercat-o şi pe-asta. Da’ nu te-a durut, Sevastă 
dragă?... Până la urmă, în care gaură și-a deşărtat prinosul testiculelor 
Maiestatea Sa?... Şi, după atâta fericit chin, întâmplat cu regele Carol al II- 
lea Diapizmatul, spui că s-au mai urcatără pe tine şi băieții zdraveni de la 
Siguranţă?... Apăi, când începe Ăl de Sus să-ţi dea, îți tot dă, nu se mai 
opreşte: scule peste scule,... mormane de scule! Se ia şi El cu altele, că are 
destule pe cap cu păcătoşi ca noi, şi uită să închidă robinetul ce curge în 
şuvoaie. Ce-ar fi fost, fată, dacă-i opreai pe toți din treabă: «a mai întârziați, 
măi, flăcăi, p-acilea, pe la casa mea, hăi, hăâil...., cât îi cinsteai, pentru 
isprăvile lor, cu o vişinată tare şi aromată, ca o gazdă bună, şi trimiteai 
vorbă, printr-un țânc din vecini, ca să mă reped şi eu, poate...? Numai 
pentru mulțumirea personală să fi fost porcoiul de puţe de astă-noapte, 
egoisto?... Și mai zici că mi-eşti prietenă... Prietenă, prietenă, da’ prietenia 
merge pân’ la sculă! Nu pun la suflet, căci este obişnuinţă între doamne.” 
Dar, nu putea să-i spună aşa ceva, s-ar făcea de ruşine, mai ales că Adela, 
gură-slobodă, ar trăncăni prin târg, de-ar afla întreaga Vale a Prahovei 
despre pățania ei, de la Timiş, de la munte şi până la Câmpina, la şes. 
Sevasta inspiră adânc prin nările dilatate, precum un bot de iapă fremătător, 
căutând, pofticios, din nou, izul de bărbat din dormitor. Mmm!... 
Mmmmmm!... Mmmmmmmm?!!!... În afară de mirosul propriu, de muiere 
stătută, de acela scârbos al violetelor pălite şi al apei împuţite din oală, 
nimic altceva nu se simțea în camera neaerisită; nu mai era nicio urmă din 
odoratul minunatei năduşeli a nespălatelor gărzi regale... 

Descălță pantofii şi, aflată cu ciorapii ferfeniță, cu jartierele desfăcute, 
atârnând trist, ca nişte drapele coborâte în bernă la Primărie, la Comisariat 
şi la postul de jandarmi în zi de mare doliu, dar şi cu castravetele lucios, 
muşcat şi strivit în mână, pentru a-l duce la bucătărie („Nu-l arunc, ar fi 
păcat,... ar fi o risipă. Nu-i bine să arunci, sunt vremuri grele pentru o biată 
văduvă ca mine. Îl curăţ de coajă, ca să n-am silă, căci nu ştiu pe unde a 
zăcut, îl tai în felii subțirele, de-a lungul, torn ulei și oţet pe el, îl frec cu sare, 
presar un praf de piper negru şi-i bun, ca un uordeovri, alături de niţică 
telemea de oaie şi câteva măsline de la Volo aduse; şi-o ţuică bătrână, de 
prună, dinspre Văleni, desigur...”), merse la intrarea casei. Trase zdravăn de 
uşă, ca şi când, lăsată descuiată, la plecare, de mosafirii plictisiţi, osteniți, 
sătui şi grăbiţi, s-ar fi aşteptat să se deschidă dintr-o dată; dar uşa nu se 
deschise, tăindu-i elanul. 

Nici n-ar fi avut cum; cheia era sigur răsucită în broască, de două ori, pe 
dinăuntru, aşa cum o lăsase aseară, târziu, după plecarea Adelei, zisă 
„Gazeta de Sinaia”... 


28 


29 


Un fost soţ gelos 


„Să lăsăm femeile frumoase 
celor lipsiţi de imaginaţie!...” 


Proust 


Un fost soț gelos 


Taxi-ul rablagit se strecura anevoie prin spațiul îngust, ferind 
automobilele parcate alandala, fără respect pentru litera subțirică a legii. 
Scârțâind din încheieturi, „Dacia” galbenă mai parcurse cu aceeaşi viteză 
redusă câţiva metri, traversând un grup de copii ce se jucau gălăgios şi se 
opri după ce încălecă, opintindu-se bătrâneşte, bordura înaltă a trotuarului. 
Piatra lunguiaţă, gri-pestriță şi lucioasă, făcu prrrrr!..., deloc zgomotos, chiar 
înfundat şi se frânse sub greutatea automobilului prăpădit; abia fusese 
montată, pe multe parale, de una dintre societățile comerciale, under cover, 
of course, ale Edilului-Şef al Capitalei... 

- Vă las aici, domnu”... întrebă şoferul, aflat pe vine, acum, pentru a 
cerceta dandanua. Ia te uită, s-a sfărâmat porcăria asta, înlocuită de două- 
trei săptămâni de hoțomanul de dom” primar... şi rabla mea nu cântăreşte 
nicio tonă!... Păi, înseamnă că, dacă urcă pe trotuar, peste bordurile nou 
montate, un Merţan de două mii de kile,... ca să nu vorbim de un „Hummer”, 
ca în filmele cu Schwarzenegger, că s-a umplut Bucureştiul de ele,... nu 
rămâne decât pietriş sub roțile babane. Mai bine lăsau dracului, pe loc, 
bordurile vechi, de pe timpul lui Pake Protopopescu,... dacă nu şi mai de 
dinainte,... oricum erau mai solide ca astea noi. Se lucra serios pe vremuri, 
dom'le, altfel erau oamenii şi de altă calitate erau primarii! 

Deloc interesat de afacerile veroase ale şirului de primari-escroci ai 
Capitalei („Ăştia fac tot ce vor ei, mama lor de nemernici, oricât ne-am 
frământa noi şi oricât ar ţipa presa. Las” că românu” e prost, suferitor şi 
înghite multe,... ați văzut doară că sub Ceașcă nimeni nu sufla în front,... câinii 
latră, caravana șmecherilor trece!”), dar afectat de problema ce îi stătea pe 
cap şi înfiptă în inimă, ca un piron anti-vampir, din lemn bine ascuţit, Jorj 
Kalinderu consultă rapid afişajul contorului din față. Icnind, recuperă 
geanta de voiaj de pe banchetă şi, rotindu-şi vigilent ochii în toate părțile, 
cobori pe străduța din spatele locuinţei. Pescui o bancnotă din portofel și o 
strecură şoferului prin geamul întredeschis. 

- Uite paralele, meştere; mulțumesc şi la reventinde-o! 

Fusese scurt, căci nu de trăncăneală avea chef, cu sufletul cătrănit de 
necaz. Se îndreptă către casă. 

- Ei, domnu” se auzi strigat din urmă. Alo... Alo, domnu”! Domnu”... 


30 


„Ăsta vrea să mă piseze iar cu nenorocita de bordură, nouă şi scumpă, 
abia montată de hoţul de primar, deja sfărâmată?!... Păi, de ce i-am zis eu la 
reventinde-o,... ca să mă lase-n pace!” Speriat că, atraşi de gălăgie, ar putea 
apărea vecinii pe la porţi şi ferestre, recunoscându-l şi deconspirându-i 
urzeala planului secret, Jorj se întoarse repede către maşină. 

- Da?... Ce este, ce s-a întâmplat?... Doar n-ai apucat să distrugi altă 
bordură?!... Păi, dacă o ţii tot aşa, matale ești în stare, de-a lungul unei ture 
prin Bucureşti, să sfărâmi un sfert din bordurile nou montate,... eşti o mană 
cerească pentru edili! 

- „Uitaţi, stimaţi concetățeni, câte borduri stricate avem în oraş...”, se prinse 
şoferul în joc, imitând vocea serioasă a primarului Capitalei, preocupat, vezi, 
Doamne, de situaţia de netolerat. „Trebuie înlocuite imediat,... suntem o 
metropolă europeană, nu vrem să ne facem de râs în lume! Aveţi mare noroc 
că firma mea are pe stoc așa ceva, chiar în acest moment. Voi, fraierii mei 
dragi, care mi-aţi dat votul... și care mi-l veţi da din nou, la următoarele alegeri, 
veţi plătii escrocului care sunt bordurile la un preț dublu... sau triplu... ori 
cvadruplu,... da, da, cvadruplu e mai bine, avem destui bani la buget, să nu 
vă faceţi nicio grijă; de restul mă ocup eu, ca întotdeauna.” 

- Ha, ha, ha, ai umor. Ai zis-o bine, te-ai strâmbat exact ca el, ai reușit 
să-i copiezi până şi moaca de milog; ai stofă de actor, meştere, de ce nu te 
angajezi la „Divertis”?... Hm. Ca să nu ai necazuri, nu mai urca cu mașina 
peste bordură, e simplu; încearcă să oprești la marginea trotuarului. Deşi, 
numai dacă ai călcat piatra, cu piciorul, din greşeală... Ai grijă unde pui 
pasul, fă ochii mari! Chestia asta trebuie să le-o spunem bucureştenilor şi 
navetiştilor, scrisă cu majuscule pe panouri uriaşe: „DRAGI CETĂŢENI, DAŢI 
DOVADĂ DE SPIRIT CIVIC ŞI NU CĂLCAŢI BORDURILE/!”,... ca să nu 
rămânem fără ele, desigur. Mai bine pietonii ar merge direct pe stradă, 
printre maşini, ca să păstrăm trotuarele intacte. Hai, zii, ce este, că doar nu 
m-ai întors din drum din cauza bordurilor?... 

- Mamă, da’ ce grijă aveţi de ele!... Mi-a plăcut poanta cu pancarta, 
spiritul civic nu vă lipseşte. Lăsaţi bordurile, poate să se sfărâme toate că 
ăştia montează mâine altele noi; sunt destule la „Granitul”, plătesc fraierii 
pentru ele. Restul, domnul meu,... poftiți restul, de-asta v-am strigat din 
urmă. Păi, mi-ați dat o hârtie de 500.000,... uite-o!, şi cursa noastră făcea... 

Detaşându-se de gândurile nenorocite care îl frământau, Jorj avu câteva 
clipe de descumpănire, în timp ce fața rotundă încerca să se lungească de 
mirare: mai întâi, taxi-ul, o rablă de „Dacie - 1300”, avea contor funcţional, 
apoi, înainte de începerea cursei, şoferul îl consultase, politicos şi fără 
greşeală gramaticală (părea o persoană educată, cu carte şi umor,... un 
inginer sau un profesor de gimnaziu rămas pe drumuri, de exemplu!), 
asupra traseului dorit pentru a ajunge la destinațţie,... aici, călcată de o roată 
de „Dacie”, o frumuseţe de bordură nou-nouţă, cumpărată de la „Granitul” 
primarului-milionar (că doar Rudolph Giuliano n-o fi vreun înger nevinovat 
într-un city cu miros incitant de dolari, cum este New-York-ul!...), se 
spărsese în două, iar acum, la final, pentru ca cireaşa să fie pusă, ca un moț 
de cacao, în mijlocul tortului, să-ți vină să crezi sau nu... - se vor mai fi 
spart şi alte borduri, desigur, prin Capitală, că de-aia sunt noi, dar nu ăsta-i 


31 


chichirezul! -, taximetristul îl întorcea din drum, ca să-i dea restul de la 
bancnota de 500.000!... 

- Ce spui,... restul, zici?... Ai înnebunit de-a binelea, vrei să-mi înapoiezi 
restul?!... Ce neam eşti, că român de-al nostru, verde, sigur nu ești?... 
Păstrează-l, răspunse Jorj şoferului, fără să se mai apropie de maşină. 
Mulţumesc, păstrează restul, prietene; bea o bere, ia şi doi mititei alături,... 
consideră că am făcut eu cinste, meriți! 

- Mulţumesc, am s-o beau când termin tura. Sănătate! 

- La revedere, pasăre rară, mergi cu bine,... eşti cam pisălog, altfel eşti 
băiat bun, bombănea Jorj, îndreptându-se tiptil, pe vârfuri, către casă, 
precum motanul Tom, gata să-i joace un renghi şoricelului Jerry. Hm, ce 
chestie, dom'le,... toate minunile le-ntâlneşti în țărişoara asta, n-ai timp să 
te plictiseşti, oricât te-ai strădui! Oare ăsta chiar voia să-mi înnapoieze 
restul?!... Nu-i român curat, trebuie să aibă sângele corcit de vreo mamă- 
mare săsoaică, dinspre Sighii, ori de o şvăboaică, din fruncea Banatului! 
(Sigur, ar putea fi vorba şi de o bozgoroaică, din Harghita sau Covasna...) 

Fereastra luminată a dormitorului îl asigură că Viviana, soția lui, era 
acasă. „Până aici toate sunt în plan, așa cum le-am gândit, femeia n-a şters- 
o, încă, la bărbațţi!”, descuia Jorj Kalinderu portița din dosul casei, cu grijă, 
fără zgomot. Ascunse geanta, înghesuind-o într-o tufă de merişor şi îşi 
închise bluzonul de tercot, pentru ca haina să nu-l împiedice la cățărare. 
Camuflat de frunziş, se cocoță pe zid, opintindu-se ca un spărgător 
neîndemânatic; încălecă parapetul şi ateriză direct pe mozaicul terasei. 
„Uită-te la mine,... uite ce drăcii am ajuns să fac la vârsta mea!” se minuna 
el, ostenit de ispravă. „Bine că nu mi-am rupt pantalonii-n fund, la o 
mişcare mai amplă ar fi fost posibil! Cum, oare, aş fi rezolvat situația, că nu 
mi-a trecut prin cap să iau o rezervă, ca s-o am cu mine în aventura asta?...” 
Rămase împietrit, încercând să-şi oprească gâfâiala şi să-și liniştească inima 
suferindă, asigurându-se că prezenţa nu i-a fost remarcată. „Buuun, este în 
regulă; sau, mă rog, este un fel a spune,... cum să zici că e în regulă, când îţi 
pândești soția necredincioasă?...” Se apropie de fereastră; printre faldurile 
perdelei, îşi văzu nevasta care, cu mersul elastic, sportiv, tocmai intra în 
dormitor. „Uite-mi comoara despuiată...” Așa-i, Viviana era goală-pușcă, abia 
ieşise de sub duş, căci acum se ştergea cu un prosop mare şi gros. „Am picat 
bine... Da, da.”, încerca Jorj, fără entuziasm, să se bucure de nedorita 
reuşită. „Începe dichiseala, ca s-o şteargă de-acasă, cuconița mea... Păi, 
dacă-i sigură că tâmpitu' de bărbatu-său este plecat la mama dracului, în 
fundul țării, ca să stoarcă niscai parale şi din pietrele seci de-acolo, ce să 
facă şi ea, săraca, de una singură, în mijlocul Capitalei, cu atâtea tentaţii la- 
ndemână?...” Îşi simți inima accelerându-se de enervare. „Doamne, ţine-mă 
să nu crăp! Cum dracu” de n-am luat cu mine nitroglicerina, când bănuiam 
la ce aventură mă angajez?...” Nu se putu abține, însă, să privească 
pofticios, ca întotdeauna, trupul gol, cu alură sportivă (în fiecare din noi zace 
un voaieurist!): muşchii voinici ai pulpelor încercau să reducă din lungimea 
picioarelor, urcând către şoldurile băiețos de înguste; fesele bombate se 
aruncau țanțoşe înapoi, tot aşa cum mameloanele mari ale sânilor mici (ce 
păreau nişte pectorali dezvoltați), dar teribil de tari (pectorali lucraţi, nu?...), 
căutau, totdeauna cu obrăznicie, în direcția opusă; din peticul de păr 


32 


pubian, dispus nu triunghiular, ca la orice femeie, ci urcând pe pântec, 
bărbăteşte şi desenând un romb, viril de stufos (de câte ori nu-şi rugase Jorj 
nevasta, altfel pedantă, să facă ceva cu părul bogat, de țărancă de la munte! 
Degeaba...), ieşeau labiile vineţii, subțţirele, printre care se arăta, plin de 
mândrie, clitorisul roz-închis, nefiresc de mare, cum Jorj nu mai văzuse. 
Teribil îl excita clitorisul, ca o puță mititică, scos în evidență de carnea 
săracă a labiilor, aflate de o parte şi de alta a lui; întocmai ca un adolescent 
aţâţat, simțea o vânzoleală în cracul stâng... - șopârloiul se trezise! -, 
spionându-şi consoarta despuiată. (Persoană de modă veche, Jorj purta pe 
stânga.) „Oricât de supărat aș fi,... şi acuma sunt, căci am de ce,... aş lăsa 
necazul deoparte şi tot i-aş trage-o, la-nghesuială! I-aş linge clitorisul 
năzdrăvan, pentru început, ca să-l simt cum se întărește şi-mi joacă între 
buze, apoi i-aş penetra forţos sexul strâmt, pentru câteva ceasuri bune,...” 
(ca orice bărbat serios, Jorj se cam dădea mare; ceasuri bune,... hm, 
ceasurile bune ale masculului Kalinderu măsurau jumătate de oră, de fapt,... 
ba, alteori, chiar un singur sfert de oră!) „...sugându-i sfârculoaiele babane.” 
Îi plăcea de nevastă-sa, era o femeie cu un sex-appeal evident. Dar căsnicia 
nu mergea grozav, iar ceva din interior îi spunea bărbatului că motivul era 
viața intimă, deloc spectaculoasă, în realitate. Sigur, Viviana nu se plânsese 
niciodată - ar fi fost greu pentru o introvertită ca ea! -, dar Jorj îi simţise 
nemulțumirea. „Stă în toate poziţiile, în pat, pe masă ori pe podea, exact cum 
o pun eu, îmi face tot ce-i cer, mă lasă să-i fac tot ce poftesc, n-a zis nu, la 
ceva, nicicând, chiar dacă i s-a părut mai ciudat... - deh, am şi eu fanteziile 
mele, nu sunt un bou încălțat, sunt o persoană cu imaginaţie! -, o aud 
gemând incitant,... chipurile, de cumplita excitare,... dar nu i-am citit 
împlinirea adevărată, oricât m-am străduit s-o satisfac!” Deşi între ei era o 
diferență de vârstă mărişoară,... 16 ani îi separau,... se considera un bărbat 
în putere; chiar dacă, grăsuț cum era, nu arăta ca un june prim (îl văzuse 
doar, întorcându-l şi pe-o parte, şi pe alta, destulă vreme, înainte de a-l lua 
de bărbat, ce dracu'...), Jorj Kalinderu avusese, holtei fiind, o groază de 
prietene, care se declaraseră mulțumite de prestaţia lui (sfertul de oră 
nebunatic... sau jumătatea de ceas zvăpăiată, din zilele norocoase şi 
frumoase, de sărbătoare!), îndreptăţindu-l să se considere un fel de macho,... 
mai rotofei, e drept. Tocmai de-aia nu înțelegea de ce acum... Dar, la urma 
urmei, nici nu avea importanță; important era că Jorj simţise că, în viața 
Vivianei, mai exista cineva. „Ce i-o face, dom'le, în plus față de ce-i fac eu, ca 
s-o mulțumească?!... Poate aflu cu ocazia asta.” Se pusese la pândă, deci, 
ros de gelozie, ca să vadă încotro o va apuca nevastă-sa, cu appeal-ul ei 
interesant, la câteva ceasuri de la aşa-zisa lui plecare, după afaceri, prin 
fundul provinciei. 

În dormitor, Viviana Kalinderu îşi freca smocurile de păr ale subsuorilor 
cu un deodorant sec, ignorând suferințele voaieuristului de-afară. „Ca 
lacrima-i de curată mereu,... fizic, desigur,... adultera mizerabilă!” Spre 
mirarea lui Jorj, nevastă-sa, o femeie pedantă, după cum am spus, refuza 
fără explicație să-şi epileze bogatele podoabe axilare; acelaşi lucru se 
întâmpla cu părul de pe picioarele frumos formate, ceara de epilat ungându- 
le o dată pe an! Femeia acționă, apoi, atomizorul flaconului cu colonie 
franțuzească, primită cadou de ziua ei chiar de la Jorj. Spre stupefacția 


33 


urmăritorului, îndreptase jetul mirositor asupra sexului bine dezvoltat; 
desfăcu greu labiile, întorcându-le şi mai greu pe fiecare parte,... am spus că 
erau subțţirele, deci dificil de manipulat! Masturbă carnea rozulie a 
clitorisului, frecând-o cu flaconul. Ochii lui Jorj se făcură şi mai mari; 
desigur, penisul din pantaloni se învârtoșă și mai tare. Orientă un nou jet de 
colonie către ciudatul romb al părului pubian; schimbă direcția şi veni 
rândul fantei feselor să fie pătrunsă de parfum. Bărbatul nu-şi amintea s-o 
mai fi văzut-o făcând figurile astea; ei, dar acum, după asemenea pregătiri, 
cu o ţintă clară - prea îşi înmiresma vulva rozulie, dar şi dosul bombat! -, nu 
mai exista dubiu asupra intentiilor ei! Şi, în fața ochilor minţii înfierbântate, 
luminile din sală se stinseră şi, pe ecran, începu să ruleze un autentic film 
porno: un bărbat de culoare... - hai să lăsăm fleacurile specifice oengeurilor 
super-vocale, care îşi fac de lucru cu toate prostiile, doar nişte tocătoare de 
parale, de fapt,... bărbat de culoare, hm,... un negru, deci, cu pielea 
întunecată, cu tălpile şi palmele galbene, părul creț și lucios (...şi sus, şi jos!) 
şi buzele groase, ca ale gemenelor Vlasov, dar naturale 100%,... ăsta e 
bărbatul de culoare din film! -, mult mai tânăr ca €l,... buzat, suplu, vânos, 
fibros şi musculos, un produs al junglei super-ecologice... - Tarzan!, ...iar 
Viviana, Jane, cu siguranţă -, genul de flăcău care perforează orice, pentru 
ceasuri întregi, fără oboseală sau plictiseală, prin producțiile XXX, apărut de 
nicăieri, gol-goluţ, precum trebuie să fie mereu adevărul, îşi lipise trupul de 
cel al nevestei lui Jorj. Sărutări pătimaşe uneau gurile amanțţilor. „Doamne, 
e ca o ventuză negraciul,... îi suge limba-ntreagă! O să mi-o lase mută, 
precis, după atâta chin, adio french kiss-uri în menajul nostru!” se speria 
Jorj. Apoi, animalul culcă femeia cu neaşteptată delicateţe în patul familiei, 
între aşternuturile curate şi proaspăt călcate („Unde-o regulez eu,... din an 
în paşte și fără prea mult succes,... i-o trage şi el, izbânditor!”), priceput, îi 
desfăcu pulpele tari, ca ale unui alergător de fond şi îşi băgă capul între ele, 
înfigându-şi buzele groase (exact ca ale Vandei Ingrid Vlasov, ale Ebei 
Băsescu ori ale Marinelei Niţu!) şi adăpându-se din sexul împarfumat. 
Excitată de virilul partener, Viviana se contorsiona în toate chipurile („Uite- 
0,... uite-o ce-i place de Kunta Kinte!”), zvârcolindu-se cu disperarea şarpelui 
în laț, chinuind salteaua şi strângând cearşafurile între degetele lungi şi 
subţiri ca nişte grisine. Într-un târziu, negraciul îşi retrase capul creţ dintre 
pulpe, deşi nevasta lui Jorj încercase cu o plăcere nebună să îl rețină acolo. 
„Parcă tot ar mai vrea limbi, nesătula!... lar când este cu mine...” 
Răzbunătoare, Viviana apucase cu gura falusul gros, încercând să nu rateze 
nimic din lungimea impresionantă. „Phii, dar ce pricepută este, poţi să fii 
convins că toată viața numai de-astea şi cu puţălăi de-ăştia, de culoare, a 
făcut! Îmi vine să mă masturbez în faţa scenei, ca un liceean cu revista 
Playboy» alăturea! Chiar că mi-ar fi trebuit o pereche de pantaloni, de 
rezervă, ca s-o am cu mine,... dar şi niște chiloți.” După ce amantul (un 
adevărat porc, după părerea lui Jorj!), dând ochii peste cap de satisfacție şi 
nechezând ca un armăsar, se săturase de amorul oral, trecu la treburi mai 
serioase: apucă pe dedesubt picioarele femeii cu braţele-i voinice, le desfăcu 
larg, le aşeză pe umerii laţi şi îi penetră sexul, prin ciudatul romb al părului 
pubian, cu membrul de dimensiuni exagerate (cum niciun individ normal, fie 
el şi în mijlocul junglei crescut, nu putea să aibă,... trebuia să fie o făcătură 


34 


ordinară, un trucaj made in Hollywood, menit să zăpăcească spectatoarele 
ori să complexeze bieții spectatori... - asta era, desigur, tot părerea 
nefericitului de Jorj!), traversând la iuțeală labiile subţirele; Viviana urla ca o 
apucată, cutremurând termopanele dormitorului... 

Indiferentă la plăsmuirile încinse din mintea urmăritorului de-afară, 
doamna Kalinderu se îmbrăca fără grabă. Îşi acoperise sexul cu o pereche de 
chiloței subțiri și transparențţi, al căror material se mulă pe şolduri - firele de 
păr pubian îl străpunseră instantaneu! -, scoțând în relief protuberanța din 
josul bazinului; şnurul cache-sex-ului, gros cât o aţă dentară, dispăruse 
ascuns de carnea feselor. Nu-şi puse sutien - la dimensiunile sânilor nu era 
cazul. „Parcă n-am văzut-o purtând sutien; o avea vreunul, rătăcit prin 
garderobul uriaș?... Ba da, am văzut-o,... am uitat, căscatul de mine, cu 
atâta supărare pe cap; i l-am făcut cadou chiar eu, acum câţiva ani, de ziua 
căsătoriei,... un cache-sex şi un sutien, set complet, cumpărate de la un sex- 
shop. O groază de parale m-au costat flecuşteţele roş-negre, minuscule şi 
dantelate... Nu zic ce îmi mai crăpa obrazul de jenă, ca unui libidinos 
adevărat, când vânzătoarea tinerică, o adevărată negustoreasă, mi le 
prezenta, în detaliu, folosindu-și trupul pe post de manechin: «a uitari-vă 
aici, domnu’, la mine...» încerca ea să-şi acopere ţâţele cu sutienașul prăpădit. 
4.12... Cum vi se pare?... lar mini-cache-sex-ul nu poate să ascundă mai 
nimic, după cum se observă,.... îşi apăsa ea triunghiuleţul, demonstrativ, între 
pulpe, gâdilându-și, comică, fără vreo jenă, bombonica, prin materialul 
fustiței. « ...exact ce-i trebuie doamnei dumneavoastră. Hm, ce spuneți?...” 
Zăpăcit de vânzătoarea nurlie, de cârpele ațâțătoare şi de penisul din 
pantaloni care reacţionase prompt la scenă, Jorj plătise fără tocmeală suma 
obraznică cerută. „Așa-i, arăta ca o dansatoare de la Moulin Rouge, Viviana, 
echipată cu ele,... asta mi-am şi dorit, de altfel, când i le-am luat,... o altă 
fantezie de-a mea! Ne-am tras-o mulțumitor, astfel stimulaţi; hm, cel puţin 
pentru mine a fost mulțumitor. Apoi, n-am mai văzut-o purtându-le; poate 
cu altcineva...” După îndelungi căutări, femeia alese din şifonier un polo-shirt 
roz-pal, cu crocodilul căscat, mic şi verzuliu, încovrigat în dreptul inimii 
(bumbacul tricoului se lipi de trup, scoțând în relief, cu nesimţire, sfârcurile 
țuguiate! Păi, ce, era cazul să-și reducă din appeal-ul evident, acoperindu-le 
şi turtindu-le cu harnașamentul unui sutien?...) şi o pereche de pantaloni 
bleumarin, cu o croială amplă, bărbătească. „De minune o prind 
combinaţiile sport!...” constată pentru a nu ştiu câta oară Jorj, zâmbind 
amar; o pată umedă i se întindea pe pantaloni, încercând să copieze harta 
Norvegiei dintr-un atlas școlar. „Mi-a plăcut stilul, de când am luat-o de 
nevastă...” Femeia încălță o pereche de pantofi în două culori, negru şi alb, 
cu şiret şi fără toc, cu linie masculină, îşi perie părul tuns scurt, milităreşte, 
privindu-se în oglindă („Are capul lui Dolph Lundgren, dom'le, zău așa!”), îşi 
ordonă cosmeticalele pe măsuța de toaletă, mai găsi timp să îndepărteze o 
cută de pe pat şi ieşi din cameră. 

Discret ca o pisică, dar chinuindu-se cu dimensiunile lui, nepotrivite 
pentru astfel de aventuri, Jorj cobori de pe terasă. Neplăcută mai era 
umezeala cleioasă din chiloţi, îi amintea de năzdrăvanii ani ai adolescenţei, 
cu porţiile infernale de masturbare - o zi da, una pauză! - şi mustrările 
părintești, îngrijorate: „Vezi, bă, tată, să nu orbeşti de-atâta labă! îl 


35 


mușştruluia bătrânul Kalinderu, ştiutor şi în de-astea. „Potoleşte-te, las-o 
dracu’ mai moale, că ai să ajungi, mai târziu, să nu poți să-ţi mulţumești 
nevasta-n pat. Ia şi tu, Jorjele, câte o pauză,... iart-o, măcar din când în 
când.” Ei, a trecut timpul, tată-său cel înțelept era, de mult, la Bellu, în 
cavoul străvechi al Kalinderilor... - parcă, dom’ primar Vanghelie, de la 
sectorul 5, pusese, cândva, ochii pe el! -, iar Jorj era om la casa lui și uite că 
avea ceva probleme, conform prezicerilor părintești. Sigur, acum asta e, a 
scăpat-o, a scăpat-o, numai la o poluţie de asemenea volum nu se gândise!... 
Lăsă geanta dosită între boschețţi, ca să nu-l încurce la urmărire, ieşi pe 
portița din spatele casei, o încuie cu meticulozitatea proprietarului şi se puse 
pe aşteptare. Viviana apăru, curând, din curte şi porni în lungul străzii, cu 
mersul elastic, elegant - pe arcuri călca, dom'le! Cum bine fusese pregătit de 
filmele şi serialele polițiste, vizionate sâmbătă de sâmbătă, în alb-negru, de-a 
lungul vremii („Sfântul”, apoi „Baronul”, „Mannix”, „Incoruptibilii” lui Eliot 
Ness, cheliosul „Kojak” etc.), bărbatul îşi lăsă nevasta să se depărteze, dar 
păstrând ochii lipiţi de ea; începu urmărirea de la distanță, amestecându-se 
printre rarii trecători, în lumina puţină a serii. 

Aşa cum Jorj se aştepta, Viviana ajunse la locuinţa lui Dolce, cea mai 
bună prietenă a ei. „Dolce... Câte mai zăceau în femeiuşca nemăritată, fără 
griji şi plină de parale!...” (N-o înghițise niciodată, dar o acceptase în cercul 
lor de dragul Vivianei.) Vilă cochetă într-un cartier şic, cabriolete roşu- 
Ferrari, schimbate la fiecare trei ani, casă de vacanţă la Bran, cu parc 
englezesc, grădină de legume şi livadă de un hectar şi jumătate, tustrele eco, 
tratate cu cel mai minunat gunoi de grajd din zonă și niciun fel de chimicale, 
căci ăsta-i trend-ul, dar şi piscină şi teren de tenis cu o instalaţie electrică de 
talia unui stadion de fotbal, pentru o nocturnă petrecută, eventual, o dată la 
15 ani, nu mai des, garderobă cu semnătura unor stilişti cunoscuți prin 
prețurile obraznice practicate (Dolcica nu-l suferea pe înfumuratul şi 
mitomanul de Botezatu! Şi Jorj la fel, aveau, deci, un punct comun), ceasuri 
„Patek Philippe” ori „Vacheron Constantin” adevărate, cumpărate de la 
mama lor, din Elveţia, cu certificate de autenticitate, care costau cât o 
garsonieră frumușică din centrul Bucureştiului, parfumuri şi bijuterii de la 
case faimoase (avea chiar şi o garnitură completă - lanț cu medalion, inel, 
brățară şi cercei - făcută de designerii bulgari de la „Bulgari”! Doar Jorj, 
complet afon în domeniu, putea crede că există vreo legătură între Bulgaria 
şi bulgarii italieni...), masor şi antrenor de fitness programați s-o viziteze de 
două ori pe săptămână printr-un abonament deloc ieftin („Cine ştie ce o mai 
primi, în cadrul abonamentului, de la golanii ăştia!...”), prânzuri ori cine în 
restaurante bine cotate de revistele mondene, vacanțe pe diverse paralele ale 
globului, numai în compartimentul business class şi la hoteluri de 5 stele, 
niciodată angajată într-un serviciu, cu carte de muncă şi plata asigurărilor 
(„Pun prinsoare, pe bani buni,... adică, valută forte,... că Dolcica n-are habar 
de fleacurile astea! Asigurări,... hm.”), un corp excelent proporţionat, cap 
frumos, de păpuşică Barbie („Ce-i al ei, e-al ei,... îl are!”), totdeauna proaspăt 
coafat, vorbă moale şi tărăgănată, cam sâsâită („Siii sceee maai sfaaaci 
sduuumneeeataaa, sdraaagăăă sJuooorjiicăăă, diiin sneeeamuuul sveeechi 
aaaaal skaaalindeeeriiilor?...”), gesturi leneşe, învăluitoare, n-o vedeai 
grăbindu-se nici măcar claxonată în draci şi copios înjurată de şoferii- 


36 


mitocani pe zebra din fața „Hilton”-ului domnului Copos: „Păi, dacă și-n 
p...lă te mişti așa...” ori plângându-se de ceva, căci viața-i mergea strună,... 
asta era Dolce, o adevărată pisicuţă; nu torcea, e drept, în rest făcea de 
toate, de îşi permitea chefurile costisitoare! Dar Viviana dispăruse, deja, 
printre tufele de tuia ce ornau curtea; intrase în vilă. Şi, din nou, Jorj cel 
gelos se puse la pândă, ca un detectiv amator ce era,... amator, amator, dar 
bine pregătit de televiziune,... plimbându-se dintr-un capăt în celălalt al 
străzii mici, dar cu privirea prudent lipită de casă. 

„„Trecuseră 40 de minute, fără ca cineva să intre sau să iasă din 
reşedinţa frumoasă a Dolcicăi. Chiloţii și pantalonii lui Jorj începeau să se 
usuce, devenind scorțoşi. Ploaia măruntă, de început de toamnă, 
străpunsese frunzişul. „Te pomeneşti...” se zgribulea detectivul, ca un vrăbioi 
bătrân, între trunchiurile a doi copaci. „...că înăuntru se aflau bărbați de 
dinainte de sosirea Vivianei şi eu stau, ca un prost, în ploaie, în timp ce 
fetele, nebunatice... Ce sex oral i-o mai aplica nevastă-mea unui hăndrălău, 
chiar în timpul ăsta! Ei, dar îmi place, nu-mi place, îmi convine sau nu, hai 
să vedem cum se petrec lucrurile de-a adevăratelea, că de-asta am urzit 
aranjamentul...” Se strecură pe poarta descuiată în curtea cu multă verdeață 
şi se apropie de casă, ascunzându-se printre tufele înalte. Privi spre 
fereastra camerei de zi a vilei; era lumină bogată în living... „Mda, au 
musafiri şi petrec clipe nemaipomenite în interiorul cochet al domnişoarei 
Dolce.” La multe se gândise Jorj,... la multe, da, dar la un sex-group, în 
cuibuşorul de nebunii, nu!... Trecut de un nou val de căldură din cauza 
stării de tensiune în care se afla - n-ar fi fost rău dacă şi-ar fi luat 
nitroglicerina cu el! Pastilele de nitroglicerină, dar şi pantalonii de rezervă,... 
asta înseamnă prevedere! -, se agăță cu mâna de zidul casei, sprijini piciorul 
de ornamentul ferestrei de la demisol (iar îşi aminti speriat că i se puteau 
rupe pantalonii în fund. Ei, acum asta e, o să vadă after cum o s-o scoată la 
capăt!) şi se săltă greoi în muşchii brațelor, reuşind să privească pe 
fereastră. 

Ochii, şi-aşa bulbucați ai gelosului de Jorj Kalinderu, se făcură şi mai 
mari, încercând să cuprindă scena în întreaga profunzime; elastici, rezistară, 
însă, la efort, fără să pleznească. În schimb, inima lui, mai slabă, dar şi fără 
ajutorul nitroglicerinei, nu avu aceeaşi şansă şi se sparse în mii de bucăți; 
părăsit de viață şi complet vânăt dintr-o dată, trupul mort se desprinse din 
îmbrățişarea cu piatra rece a zidului, prăvălindu-se cu un zgomot surd pe 
pavajul curții! 

Ultima imagine pe care emoția puternică o imprimase pe retină, ca un 
aparat de fotografiat „Leica”, o arăta pe pisica de Dolce, cu trupul bine 
proporţionat, complet despuiat, întins pe o piele de vacă argentiniană. Se 
alarmase degeaba nenorocitul cel gelos,... degeaba, degeaba, căci nu era 
niciun bărbat în încăpere! 

Fotografia naturală (de câte surprize minunate este în stare natura,... 
vizionaţi „Discovery Channel”, „Nature” ori „National Geographic”, nu vă mai 
uitaţi la toate porcăriile și o să-mi daţi dreptate!) o mai arăta doar pe Viviana, 
văduva Kalinderu de-acuma, goală şi ea, cu capul cu părul tuns scurt, 
milităreşte (chiar că aducea cu americano-scandinavul Dolph Lundgren!), 
strecurat între pulpele cărnoase ale stăpânei casei... 


37 


38 


Prietenul adevărat,... chiar la amarnică nevoie se cunoaşte!“ 


„Personal, 

dacă mă-ntrebaţi pe mine, 

nu ştiu mare lucru despre sex, 
căci am fost măritată 

mai tot timpul.” 


ZsaZsa Gabor 


Prietenul adevărat,... chiar la amarnică nevoie se cunoaşte!* 


Renée se ridică de pe canapeaua mare, pe măsura livingului uriaş şi, cam 
timidă, se apropie de Tiberiu. 

- Este caraghios, ştiu..., spuse ea, zâmbind, încurcată de situația 
neobişnuită. Aşa e, ai dreptate, se-mplinesc patru luni de când facem amor 
împreună şi... Da, recunosc, prietene, că nici eu nu m-am obişnuit cu toate 
astea; nu sunt mai brează, degeaba îţi aduc reproşuri... Asta-i adevărul, da! 

Femeia era la fel de înaltă ca Tiberiu. Pantalonii subțiri, din mătase 
violetă, îmbrăcau cu eleganță picioarele lungi, frumos formate, fesele 
proeminente şi şoldurile rotunde. La fiecare mişcare mai amplă a trupului 
superb, prin deschizătura adâncă a bluzei se vedeau sânii goi, mari şi 
elastici, care, exhibiționişti, încercau să se facă văzuți în deplasarea lor 
bezmetică; unul ieşise complet afară, la un moment dat,... asta imagine 
interesantă! Fără chef, Renee îl introduse la loc, într-un târziu, alături de 
fratele mai cumințel (profită de ocazie şi, în treacăt, îi frecă mamelonul 
pentru un pic de excitare). Mângâie, apoi, cu voită indiferență, pectoralii 
bărbatului, reliefați metodic la sala cu aparate; ciupi și sfârcurile țuguiate, 
cu ocazia asta. 

- Au! Ce-ţi veni?... părea că se supără Tiberiu (nu prea tare). De ce eşti 
obraznică, Ren6e?... Poftim, îți fac la fel şi eu! ciupi și el, răzbunător, un 
sfârc, după ce acoperise sânul cu palma, palpându-l şi încercând să-i simtă 
tăria. („Mişto ţâţe! N-au aflat, încă, ăia, de la Playboy», că le-ar dedica un 
număr întreg al revistei.) Ei, ia zi, cum îţi place mameleala, ca-n adolescenţă 
aplicată?... 

- Ohoho! De ce mă mai întrebi, prostule scump?!... Sigur că-mi place, mă 
excit de mor când o faci, mi s-a zburlit și clitorisul! Vrei să ţi-l arăt cât de 
zburlit este?... 

Grăbite, mâinile chiar se pregăteau să dezbrace pantalonii eleganti. 

- Nu pofteşti, mă, să vezi un clitoris zburlit>!... se minuna Renée de 
atitudinea cam placidă a lui Tiberiu. Măcar ciupeşte-mă şi de celălalt sân... 
sau, dacă vrei, ţi-i scot afară pe-amândoi. 

- Exhibiţionisto! 

- „şi tu suge-mi mameloanele. Apoi, am să-ţi extrag rapid, dintr-o 
mişcare, penisul din pantaloni,... 


39 


- Nimfomano! 

- ...am să-l excit, frecându-l iute şi, când va dobândi poziția sculată, am 
să îl introduc între sâni şi... Hm, ce spui, vrei calule oleacă de ovăz?... Nu 
vrei, mă,... ovăz?!... Eşti anormal, frate, zău, ce armăsar nu pofteşte ovăz?!... 

Neinteresat, în mod inexplicabil, de furajul preferat al tuturor căluţilor din 
lume, bărbatul nu răspunse invitației şi nici vexațiunii; şi mai apatic, scoase 
mâna din decolteu, retrăgându-se şi reintrând în muţțenie. Renée oftă, 
clătinând capul („Cu ce să-l mai momesc, dacă nici ovăz, de cea mai bună 
calitate, nu vrea?... Ăsta nu-i cal, e catâr.”), dar refuză să se dea bătută; se 
apropie din nou de Tiberiu, îi descheie nasturii cămăşii şi îşi plimbă buzele, 
din loc în loc, pe părul aspru al pieptului lat, îndeplinind, parcă, o fericită 
îndatorire. 

- Of, Tibi... Tremuri tot, băiatule... şi doar te-am sărutat sau te-am ciupit 
de sfârcurile care mă excită ca pe un bărbat! constată femeia, disperată. 

- lar începi?... 

- Ai un suflet aşa de complicat... Of, tremuri, prietene, uită-te la tine: 
ditamai omul tremură precum frunza plopului în bătaia vântului lângă o 
muiere care abia l-a atins - ţi-am făcut, mă, altceva?... -, mai mare ruşinea! 
Nu te-am sărutat franțuzeşte, ca să-ți simt limba zvârcolindu-se în gura 
mea, ca o vrăbiuţă prinsă-n pumn,... 

Vârful roşu al limbii se arătă printre buze, pregătindu-se, parcă, de un 
french-kiss serios. 

- „Nu ţi-am pus mâna pe penis sau testicule ca să te masturbez, ca în 
filmele porno livrate pe cabluri,... 

Indecentă, mâna lui Renée se deplasa rapid, în aer, stânga-dreapta, ca o 
suveică, cu pumnul pe jumătate strâns, frecând un falus imaginar, bine 
dezvoltat. 

- „„„nu ţi-am frământat fesierii, pentru o excitare amicală,... 

Amândouă mâinile palpau acum, pofticioase, în aer, niște fese inexistente, 
dar care ar fi trebuit să fie al dracului de proeminente! 

- „„„nu am încercat un amor oral,... 

Gura frumos rujată se deformase, urmând o circumferință închipuită, 
impresionantă. 

- nu ţi-am arătat clitorisul meu zburlit,... 

Degetul mare indica locul cu pricina, ascuns în pantalonii de mătase, 
mimând în același timp un frecuş molcom asupra bucăţicii de carne. 

- „practic, nu ţi-am făcut nimic! Şi tu tremuri... lar eu, femeie-n toată 
firea, nu ştiu ce să mai fac ca să rezolv în vreun fel situația teribil de 
tâmpită, fir-ar să fie!... Înţeleg, însă, ce se petrece cu tine, pentru că, îți spun 
sincer, şi eu simt la fel îmbârligăturile din viața noastră. 

- Mă-ndoiesc, Renee, o ţinea Tiberiu pe-a lui, cu încăpățânare. Da, mă 
îndoiesc. Nu poţi să realizezi, draga mea, cât de jenat sunt de încurcătura în 
care mă aflu! Fac dragoste cu tine, îți dai seama?... Fac dragoste de patru 
luni cu tine, Renée,... în cele mai cumplite futaiuri, de două-trei ori pe 
săptămână chiar,... cu tine, soția celui mai bun prieten! Cred că s-au scris 
duzini de romanțe despre povestea care ni se întâmplă nouă acum,... este, 
deci, vremea romanței noastre! Există în colecția maică-mii o vechitură de 
vinil, „La femme de mon ami” îi zice, la care ea ţine mult,... mă-ntreb de ce, 


40 


oare,... tot cu o istorie de-asta, cântată în franțuzeşte de un miorlăit de-ți 
vine să-l iei la palme, ca să aibă măcar o justificare pentru chelălăiala 
imposibilă. 

- Enrico Macias, cumva?... 

- Îl ştii?!... Da, Macias îl cheamă pe gurist, un fel de creol magrebian, 
arabo-evreu,... 

- Interesantă combinaţie! 

- „„creţuliu, buzat, unsuros şi libidinos,... 

- Arabo-evreu! 

- „„„care făcea furori, săltând furourile cucoanelor exaltate ale anilor '50- 
'60. Am văzut nişte afişe prin Bucureşti, în legătură cu un concert; mai 
trăieşte omul, deci, nu l-a achitat amicul a cărui nevastă o regula, plin de 
remușcări mincinoase și falsă tristeţe: „...Mais moi je n’en ai pas le droit/ Tu 
es la femme de mon ami” etc. Vrăjeli! N-am dreptul, dar ţi-o trag, gagico, şi 
clasic, şi în gură, şi în fund, până-ţi sar capacele,... parce que tu es la femme 
de mon ami, cam așa devine chestia. Te mai şi miri, Renee, de starea în care 
mă aflu. 

„Zău, tipul ăsta este mai rău decât muierile surescitate ale mijlocului de 
secol XX, mă scoate din sărite cu lamentările interminabile,... dezvoltă atâta 
teorie, absolut inutilă, pentru un nenorocit de subiect! Fac dragoste cu tine, 
Renee, soția celui mai bun prieten al meu. Tu es la femme de mon ami... So 
what?... Cu cine ar fi vrut să şi-o pună, mai potrivit, după părerea lui, decât 
cu o femeie serioasă, la femme de son meilleur ami?... Cu o piţipoancă de 19 
de anișori, venită din Transnistria cu foamea-n gât, pentru care tot ce zboară 
se mănâncă, gata să-i strice casa bietului om?... Foarte bine că lami de mon 
mari mi-o trage mie, femeie coaptă, cumpănită, la gospodăria mea aflată! 
Dacă n-aş avea nevoie de el, în situaţia nefericită în care mă găsesc, nu mi-aş 
complica viața. Ce să fac?... Poate că ar trebui să-i ofer, ca un cadou - o 
mită! -, câteva şedinţe la un psiholog, pentru temperare.” Sâcâită de 
pisălogeala lui Tiberiu, femeia se întoarse şi îşi reluă locul de pe canapea, 
mutând pernele mici, fără rost, dar cu grija stăpânei casei. 

- Of, Tibi, Tibi, chiar nu ştiu ce să mai fac, cum să mă descurc cu tine. 
Tibi,... mormăia Renee, cu ciudă, mai mult ca pentru sine. ...trebuie depăşit 
momentul. Hai să mai discutăm, ca să disecăm mai profund stările noastre 
sufleteşti. Fiecare dintre noi să-şi facă o atentă introspecție,... ne comunicăm 
concluziile şi ne mobilizăm amândoi, astfel, în deplină cunoştinţă de cauză. 
Da?... Trebuie! Altfel... 

Tremurul din voce îl făcu pe Tiberiu să-şi privească mai atent prietena; 
consternat, observă lacrimile care împânziseră dintr-o dată ochii mari şi 
frumoşi, făcându-i, parcă, şi mai frumoşi! „Încet-încet, mi se rupă inima 
slabă când o văd, o aud şi o simt în starea asta şi apare din nou în mine 
fireasca nevoie de a poseda-o în toate chipurile, exact ca pe o curvă ordinară 
şi nesătulă, cu un trup şi-o meserie care ar băga şi un sfânt în amarnică 
belea!” 

- TŢi-am spus, Tibi,... reuşi eleganta „curvă ordinară şi nesătulă” să 
continuie, printre suspine. ...trebuie să depăşim momentul, nu există altă 
cale, dragul meu! Este o situaţie specială ce ni se întâmplă acum; tare 
specială, da,... tocmai de-aia nu avem de ales, prietene. Înţelege, noi nu 


41 


facem dragoste împreună... - linişteşte-ţi, omule cu sufletul atât de curat, 
conştiinţa zbuciumată! -, pentru că nu ne iubim ca doi amanți; dacă ar fi 
aşa,... da, atunci am avea o problemă serioasă, care ar afecta prietenia şi, 
bineînțeles, familiile noastre. Nu ne iubim, Tibi, ştii asta. 

- Sigur, nu ne iubim, o ştiu foarte bine, dar ne-o tragem până ne rupem 
în două! 

- Ei, ne-o tragem, pe dracu... Mai mult ne lamentăm, după cum se vede și 
aude, decât să ne regulăm sănătos! ...Eu, ţin ca o nebună la bărbatul meu, 
sunt o soție credincioasă, dedicată casei, mă cunoşti de-atâta vreme; tu, la 
rândul tău, îți iubeşti nevasta, copiii, pentru care, ca orice om normal, eşti în 
stare de sacrificiu. Aşa că, noi doi, încercăm să..., da, încercăm să procreăm, 
în cel mai firesc mod! Ăsta este sprijinul pe care ţi l-am cerut deschis,... şi 
Alfons, şi eu; nimic altceva, atât. Sigur, recunosc, rugămintea către tine, cel 
mai bun prieten, nu este obişnuită, dar... Nici situația în care ne aflăm, eu şi 
bărbatul meu, nu este normală şi plăcută. Ştii bine cum stau lucrurile,... te- 
am făcut părtaş, fără vrerea ta, e drept, la intimităţile noastre, ni s-a părut 
firesc să ne consultăm cu tine. Da, aşa este, din păcate: eu şi Alfons, soţul 
meu iubit, nu putem avea copilul pe care ni-l dorim atâta, Tibi! 

Strigătul disperat, ca un reproş adresat Cerului totdeauna nedrept, 
aproape că sfâşie inima bietului Tiberiu. „Când o aud răcnind cu atâta 
patos... Duoooar uuuuun cuooopil îmi duooooresc!:, de parcă ar fi zdrahoanca 
de Maia Morgenstern cu tiradele ei, sonore şi interminabile, la Nottara... - 
ce mai cur a făcut şi boşoroaga asta! -, nu mai fac față şi cedez, ca prostul: 
«Bine, dragă prietenă, haide atunci să ti-o trag iară, dacă asta ţi-e vrerea, aşa 
de patetic exprimată!) Ei doar un biet om sunt şi eu, la urma urmei...” - „Je 
ne suis qu’un homme...” lălăia, cândva, Alain Barrière, pe scena Cerbului de 
la Braşov, declanșând delirul publicului românesc. 

- „Voi aveți patru copii, frumuşei şi isteți, în casă, încerca Rene, 
vărsându-şi din amar, să-şi recapete controlul. Patru copii, Tibi,... iar eu... 
duoooar uuuuunul îmi duooooresc! 

„Exact, exact, bravo... Duoooar uuuuunul...)”, se distra Tiberiu, în gând, 
de propria-i intuiţie. „...asta aşteptam şi, iată, a sosit! Duoooar uuuuunul...P” 
Ce am ajuns s-o mai cunosc de când o regulez...” 

- Ştiu, aprobă el, cu voce tare. Chiar e prea plină casa noastră,... patru 
copii,... o clipă de linişte n-ai: unul vrea la plimbare cu tricicleta, dar zbiară 
că i s-a stricat soneria şi este posibil să-l amendeze poliția, reținându-i şi 
câteva puncte din permis... „Nu-i de glumă cu oamenii legii, cineva să-mi 
repare soneria chiar acum! Ah, ce lipsă de meseriaşi este pe piața 
românească,... iar școlile profesionale n-au candidați, dacă vă vine să credeţi! 
Numai în România este posibil așa ceva.”,... altul trebuie să se joace în parc, 
la groapă, cu găletuşele şi lopăţelele,... are un sac întreg!, dar insistă să-şi 
cheme şi camarazii aflați cu domiciliul în Militari, Pipera, Chitila, Fundeni 
ori Berceni... „Se poate, sper, căci am nevoie de companie. Omul este un 
animal social,... Aristotel a spus-o, cred şi n-am motive să-l contest.”,... 
domnișorica noastră cântă la chitară și muzicuţă, în acelaşi timp, de mama 
focului, convinsă că-i talentată... „Ei, cum vă place?...”, chinuindu-se să 
imite tremolo-urile whisky-flavoured ale lui Willie Nelson,... „Slow down old 
world,/ Slow down...”, îndeamnă ea, ba poartă şi o bentiță roşie în jurul 


» 


42 


capului, ca indienii americani, făcând o criză de nervi când o rătăceşte prin 
casă... „Unde-mi este eșarfa shoshone?... Nu pot cânta fără ea, fraţilor, mă 
reprezintă,... Doamne, dar nimica nu găseşti în casa asta, totul este vraiște! 
Oh, abia aştept să mă mut la cuibuşorul meu...”,... iar ultimul,... cel mai 
mare, desigur,... l-am surprins într-un început de masturbare... „Nu ştiu ce 
fac cu puţica, tati,... e bine sau nu că o frec,... dar îmi face plăcere!” 

- A sosit vremea frecuşului, tăticule. Trece timpul, Tibi... 

- Trece. „Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească!”, dragă 
Rene€e,... cunoşti vorba din popor; şi poporul are înțelepciunea lui, valoroasă, 
după ce generații întregi au trăit diverse experienţe, de obicei nefericite. 

- Taci, şi nu mă supăra mai tare, amintindu-mi în momentele de 
cumpănă pentru Alfons şi mine de înțelepciunea populară! Mă vezi în ce 
stare mă aflu... 

- Ziceam şi eu... 

- Auzi la el: „Cine are să-i trăiască, cine nu...”. Îţi dă mâna să vorbeşti,... 
aveţi patru copii, o bogăţie, pentru care vă invidiez, într-un mod 
prietenesc,... poate singura bogăţie adevărată de pe pământul ăsta! Ia 
ascultă tu, aici, la mine: la ce ne foloseşte faptul că, eu şi Alfons, suntem 
acționari principali la cinci firme super-prospere care au grase şi eterne 
contracte cu statul român (asfaltări de mântuială, urmate de reparaţii 
trimestriale,... îndiguiri masive în zone seci, deşertice,... canalizări la mare 
adâncime, exact după asfaltările scumpe,... defrișări în locuri unde, prin 
grija domnului Attila Verestoy, nu mai există niciun arbore,... deszăpeziri, 
de-a lungul unor ierni sărace în zăpadă, căci clima este în încălzire,... sigur, 
pentru asta suntem dijmuiţi, corect şi pe rând, de fiecare partid aflat la 
putere, ca să rămânem în cărți, adică s-avem acces permanent la 
distribuirea caşcavalului bugetar, cum vine vorba),... am înscris câte două 
sereleuri pe numele socrilor şi ale părinților mei (parte egală pentru fiecare, 
special le-am împărțit aşa, ca să nu se certe cuscrii!),... 

- Bună găselniță,... bravo. Aţi făcut-o la sugestia contabililor și avocaţilor, 
desigur, pentru liniştea familiei. Eu nu m-am gândit la așa ceva. Tot ce avem 
este pus pe numele Monei şi al meu... şi cuscrii nu au pe ce să se certe; sau, 
mă rog, au reuşit ei să găsească ceva, până la urmă. 

- Păi, ce să facem, trebuie să trăim cât mai legal. ...hotelul de la Sinaia şi 
motelul din Costineşti,... vila din Iancu Nicolae, de am reuşit să speriem 
clanul machedonilor cu proporțiile ei, dar şi ale piscinei olimpice, cu valuri 
artificiale,... 

- Da, sunt daţi dracului de pizmoşi armânii, să nu cumva să ai „...oi mai 
multe,/ Mândre şi cornute,...” ca ei, că-i poznă mare!... 

- Lasă machedonii în pace. ...blocul din Cotroceni cu şase etaje plus al 
şaptelea retras (două apartamente şi o garsonieră per nivel!) şi hardughia 
asta, din Primăverii, pentru care ne vine factura de gaz metan cât pentru o 
scară întreagă a unui bloc ceauşist din Prelungirea Ghencea (şi să vezi cât o 
să ne coste, curând, încălzirea, dacă îi mai zgândărim, ca proştii, pe ruşi şi 
foştii noştri frați ne vor scumpi iară gazele! În schimb, gazele noastre, 
extrase chiar de noi, din Podişul Transilvaniei, ni le vând francezii... - gazele 
noastre, auzi! -, iar pe celelalte, din Marea Neagră,... că România-i țară 
bogată, săraca,... o să le cumpărăm pe bani şi mai grei de la partenerii 


43 


strategici americani. Astea afaceri deştepte, suntem tari la vândutul ieftin şi 
la cumpăratul scump,... neam de negustori, ce mai!),... viluța de 750 metri 
pătrați din Halkidiki, cu cele 14 hectare de livadă de măslini şi o sfoară de 
vie de numai 12 pogoane (cu struguri dintr-un soi anume, pentru prepararea 
stafidelor), dar şi apartamentul din Albena (am luat şi în Bulgaria ceva, n-a 
costat mult și e la doi paşi, o zvârlitură de băţ,... să fie acolo, cum zice omul 
gospodar) cu livingul de 120 de metri pătrați (metri pătraţi utili, nu 
construiți!),... casa de lângă Viena, un peplusdoi modest, cumpărată ca un 
refugiu pentru vremuri de restrişte în Balcani,... iahtul fabricat în Italia, cu 
două punți şi aspect de bombardier „Stealth”, de speriem, când ieşim în larg, 
delfinii şi braconierii turci ori bulgari cu năvoadele pline de calcan,... cu 
sufragerie, living cu bar şi plasme de ultimă generație, dar şi patru 
dormitoare, fiecare cu grup sanitar,... fermele de la Cochirleanca,... colecția 
de motociclete, mândria lui Alfons,... 

- Şi mie îmi plac motocicletele bărbatului tău! Mă mai lasă, când are el 
chef, să mă dau cu câte una şi fac turul cartierului, atrăgând priviri 
admirative pe care mi le agăț țanţoş, în stânga pieptului, ca pe niște decoraţii 
nemeritate. „Indianul”-1938, mai ales, este slăbiciunea mea! Dacă se 
hotărăşte s-o vândă... 

- Eşti primul pe listă; sau, dacă te porți frumos,... adică, mă regulezi cum 
trebuie şi ne rezolvăm problema, „Indianul”, care îți place atât de mult, ar 
putea fi o răsplată pentru eforturile tale! Am să vorbesc cu Alfons. Nu face 
ochii mari,... ai început să salivezi, deja; salivezi la gândul că vei încăleca 
motocicleta de colecţie sau pe mine?... 

- (Cu un corp ca ăsta, și tu poţi face parte dintr-o colecţie valoroasă, fato; 
ai tot ce-ţi trebuie...) „Indianul”-1938,... cadou, spui?!... se minuna Tiberiu 
de pleașca neașteptată. Glumești, cumva, dragă Renee?... 

- Arăt ca o persoană pusă pe şotii, în momentele astea, cruciale pentru 
viaţa mea?... Nu glumesc, mă, parole d'honneur. „Uite, Alfonsică, bărbăţel 
scump, amicul Tiberiu m-a regulat de m-a spart în ultima vreme, vizitându- 
mi absolut toate găurile; m-a lăsat şi borțoasă, dragul de el, deci, cred că ai 
putea să-i oferi una dintre motocicletele colecţiei tale, ca o recompensă 
binemeritată; mă refer chiar la Indianul'-1938.” Fă-ţi datoria, Tibi, călăreşte- 
mă serios, trage-mi-o cât mai des, însărcinează-mă şi vei călări, apoi, 
propriul „Indian”! ...tăbăcăria din Jilava,... 

- Mai aveţi, dom'le, tăbăcăria aia?!... Am crezut că v-a închis-o Agenţia de 
Protecţie a Mediului; pute al dracului, a toate porcăriile, manufactura,... nici 
nu poți să treci prin preajma ei! De câte ori ajung în zonă la voi mă gândesc, 
închizând geamurile automobilului și strâmbând nasul în direcția opusă... 

- Păi, dacă-i tăbăcărie adevărată, tradițională şi ecologică, a ce vrei să 
pută, frate,... a parfum franţuzesc?... Sigur c-o avem. Ei, ne-au închis-o... Au 
încercat, i-am omenit,... că asta voiau fomiştii de la Mediu... şi prelucrăm în 
continuare  pieile de bovine pentru turci. ...terenurile din Otopeni, 
Corbeanca, Snagov şi Pârâul Rece,... vila „Leonardo” de la Lugano, 
construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe malul lacului cu același nume, 
în Elveţia... - alături locuiesc niște mitocani de miliardari ruși! -, cele patru 
turme de oi, două de capre... - preparăm și exportăm în Germania doamnei 
Merkel, sub ambalaj original, franțuzesc, faimoasa brânză de capră! -, dar şi 


44 


păşunile alpine din Transilvania; parcă avem şi două pensiuni agro-turistice, 
nu mai ştiu sigur... Da, da, le avem şi le administrează, cam păgubos pentru 
noi, un văr de-al lui Alfons. Suntem vecini cu prințul de Walles, Charles, 
moştenitorul tronului Marii Britanii, care are şi el nişte proprietăţi în stil 
tradițional; în stilul tradiţional maghiar sau săsesc, nu românesc, desigur, 
căci noi nu le avem cu stilurile. L-ai vedea pe Alteța Sa... 

- Pe Charles?!... 

- Da. ...cumpărând, de exemplu, în satul Cheraftei sau Fârţănești, din 
județul Galaţi, ori în Loloiasca-Prahova, o cocârță super-pitorească din 
chirpici, cu uşa din trei scânduri strâmbe, legate cu sârmă, cu coşul gata să 
cadă, acoperită cu tablă ondulată, găurită, ciordită de la saivanele unui fost 
C.A.P., înconjurată de cotineţe aflate într-o rână, copiind arhitectura 
originală a unei stâne, încropite din resturi de materiale inteligent 
recuperate, gata să se dezmembreze la prima sclifoseală de vânt?... 

- Uuuuf! Parcă povesteşti despre un slum din India lui Gandhi... Nu, nu 
prea l-aş vedea făcând așa ceva pe Charles, mai ales că are solide cunoştinţe 
de arhitectură. ...Dar, mă surprinzi, de unde ştii tu de satele astea,... 
Cheraftei,... Fârțănești?!... Loloiasca-Prahova e mai aproape, desigur. 

- Avem nişte gheșefturi şi pe-acolo,... patru cazane de fiert ţuica! Ne-a 
bătut la poartă, odată, săracul... 

- Pardon?!... Sună ca un vers dintr-o poezie sămănătoristă: „Ne-a bătut la 
poartă,... săracul...”. Nu mă lua repede, te rog, că mă zăpăceşti,... nu pot 
procesa așa de rapid atâtea informaţii surprinzătoare. V-a bătut la poartă... 
Charles?!... Ce sărac spui că v-a bătut la poartă?... Doar nu săracul de 
Charles Phillip Arthur George Mountbatten-Windsor, prinţ de Walles, 
Rene?!!!... 

- Almanahul Gotha!... Măi, Tibi, dar o ai pe-asta, cu genealogia,... m-ai 
dat pe spate! se minuna femeia de asemenea cunoștințe speciale. Charles 
Phillip Arthurică..., restul nu l-am mai reţinut, tu cum de-ai reușşit?... Da, 
chiar el era, ex-hasbândul Daianei. Ştiai că în ebraică daian înseamnă 
judecător?... 

- Nu ştiam, pe vremea mea nu se învăţa ebraica la școală; în prezent în ce 
clasă se studiază?... Şi care-i legătura dintre Daiana și ebraică?... 

- Ei şi tu acuma, te-ai apucat să despici firul în patru; dacă ţii s-o ştii, află 
că presa britanică de scandal a stabilit-o, deja. ...Charles, deci,... tatăl lui 
William şi al roşcatului zbanghiu de Harry,... ne-a bătut la poartă; era 
singur, fără hidoasa de Cămila. Îţi dai seama ce interesant ar fi fost dacă era 
şi ducesa de Cornwall cu el?... 

- Ducesa de Cornwall, Renâe,... la voi, la ţară?!... 

- Ar fi avut cine să sperie copiii din zonă, ţiganii noștri fiind plecaţi, cu 
treburi, în Franţa, Italia şi Marea Britanie. (Mai ţii minte cum ne speriau 
babacii, când eram mici-mititei?... „Taci, să ne te mai aud smiorcăindu-te,... 
te dau la ţigan, dacă nu eşti cuminte!”) M-a rugat politicos... - inglismean 
educat, de! - să-i împrumut o căniță de zahăr pentru ceaiul englezesc de la 
ora 5, că rămăsese-n pană,... ceilalți vecini şi prieteni,... contele maghiar şi 
nevastă-sa, adică,... erau plecați la neamurile din Voivodina,... cooperativa 
este la mare distanță, treci de un deal şi o vale şi, probabil, că prințul nu 
avea decât lire sterline în portofel, deci nu putea să plătească pentru un kil 


45 


de zahăr; nu era mai bine dacă intrau şi britanicii în spaţiul euro?... Dar, ei, 
nu şi nu,... eurosceptici până la capăt! Ia uită-te la noi, ce ne chinuim s-o 
facem,... ba-n 2014, ba-n 2015, ba-n 2018 şi ei... Ne chinuim până când o 
dispărea euro-ul de pe piaţă! l-am răspuns eu vecinului Charles când a 
bătut civilizat cu piatra-n gard, că eram prin curte, dădeam cu mătura. Ei, 
nu te minuna aşa, îmi făceam de lucru, ca să-mi mai pun sângele în 
mişcare. Mă strigă Alfons, aflat într-un şezlong, pe prispă: „Cu cine 
trăncăneşti acolo, Ren6e?...”, „Ei,...” zic, oarecum jenată de termenul 
trăncăneală folosit de bărbatu-meu, care credea că vorbesc cu un derbedeu 
alcoolic ce ne mai deretică prin gospodărie. „...nu trăncănesc, Alfons, 
scumpule, ci schimbam o vorbă şi câteva impresii cu vecinul nostru, Alteța 
Sa, prințul Charles...” 

- ... de Walles, Phillip Arthur George Mountbatten-Windsor. Erai la 
portiță,... vorba cântecului,... cu Charles, prințul moştenitor al tronului Marii 
Britanii?!!!... continua Tiberiu să se minuneze, nevenindu-i să-şi creadă 
urechilor. Maică Precistă, mă laşi cu gura căscată,... dar ce mai vecini aveţi, 
frate! În Elveţia,... la Monte Carlo,... la Londra, miliardari ruşi, azeri ori din 
Kazakhstanul plin de petrol, iar în Ardealul nostru,... Charles Phillip Arthur 
George Mountbatten-Windsor, prinț de Walles! Când am să-i povestesc 
Monei... 

- Sigur, l-am împrumutat cu zahăr, ca-ntre vecini, că tot se laudă 
românul că-i ospitalier. Oricum, până în prezent, n-am văzut zahărul înapoi; 
bine că nu i-am dat un kil întreg, deșteapta de mine! 

- Fă o plângere la Ambasada Marii Britanii, poate mai recuperezi ceva. 

- Mda, o să-mi fac timp. ...Dar, să revin: deținem o echipă de fotbal în 
divizia B. (Alfons vrea să mai cumpere alta, din Onoare şi să o ridice măcar 
la nivelul diviziei C. 

- Zău?!... Păi, dacă aveţi parale de investit, mai bine cumpăraţi direct 
Rapidulețul de la zgârie-brânză, cârpă-n cur, maţe-fripte de Georgică Copos... 
- cacofonia este absolut intenţionată! 

- E o idee; dă bine, nu-i aşa, să fii patronul unei echipe de fotbal, te simți 
ca play-boy-ul de Bernard Tapie cu „Olimpique Marseille”-ul lui! Alfons a 
uns pe cine trebuie la Liga de Fotbal,... a dat, săracul, şi-n stânga, a dat şi-n 
dreapta, pe la toți miticii cu mâna-ntinsă aflați; păi, poţi să rezolvi ceva 
altfel?... Ştii şi tu cum merg treburile, unge osia ca să nu scârțâie roata; dai 
şi lucrurile sunt pe calea cea bună),... podgoria producătoare de riesling 
italian de la Pietroasele, județul Buzău, condusă de un manager australian 
(nu am ştiut până acuma, crede-mă, ce podgoreni de valoare sunt 
australienii!... Ştiam de francezi, ştiam de spanioli, de italieni,... de 
portughezi, desigur, dar... Nici nu bănuiam că se cultivă viță de vie în 
Australia, doar de vinul lor, făcut din kiwi, auzisem ceva),... tablourile şi 
bijuteriile mele cumpărate numai de la case consacrate şi însoţite de 
certificate solide de autenticitate,... cireada de vaci olandeze şi făbricuța de 
produse lactate,... rețeaua de stații de benzină,... duzina de haine de blană 
naturală pentru care până şi doamna Copos mă invidiază, sărmana, cât ar fi 
de ocupată şi năduşită cu frământatul şi coptul cozonacilor, poalelor-în-brâu 
şi colacilor, din zori şi până noaptea târziu... 


46 


- Şi Monci îi place vizonul tău! „Mă prăpădesc după mantoul lui Renâe,... 
aş face moarte de om, crede-mă, ca să-l am!”, deşi are şi ea, cel puţin, 6 
bucăţi în garderob. Să vezi ce o s-o mai enervez când îi voi spune că tu ai o 
duzină întreagă! Aşa-s femeile... N-a aparținut blana minunată, cândva, 
Lenuţei Ceaugşescu?... 

- Ba da, a ei a fost. Avea gust, tovarăşa... Am cumpărat-o de la o licitaţie 
trucată, eu fiind în cărți băgată de către organizatori, cumătrul verișoarei de- 
al treilea a lui Alfons conducea vânzarea. Vizonul l-aş face cadou Monei, fără 
reținere,... - pentru tine „Indianul”-1938, mândria colecției lui Alfons, iar 
pentru nevastă-ta blăniţa tovarăşei Elena Ceauşescu -, asta se va întâmpla, 
desigur, atunci când ne vom linişti cu toţii, pentru că ne-am rezolvat cu bine 
oful. 

„Nicio speranţă...” se amăra Tiberiu, cu discreţie, în adâncul sufletului. 

- Ţinte tare şi trage-mi-o, Tibi,... uuuun cuooopiiil îmi duoooresc de la 
tiiine!... (Special am zis-o, căci ştiu te distrează.) Dar, să continuu: ...abatorul 
de la Tecuci unde sacrificăm măgarii zonei şi a căror carne o exportăm în 
Italia, ca să pregătească acolo salamurile fine şi scumpe, ce fac deliciul 
gourmets-ilor internaționali,... dar şi pensiunea pentru câini şi pisici de la 
Moara Vlăsiei,... patru automobile de ultimă generație, fiecare în valoare de 
peste 115.000 de euro (fără TVA, bineînțeles!) şi conturile secrete (cât or mai 
fi, oare, de secrete?...) din băncile elvețiene, cipriote şi... 

- Dacă mai trăncăneşti, nu vor mai fi secrete! avertiză Tibi, cu amicală 
complicitate. 

- Da, ai dreptate, trebuie să-mi pun lacăt la gură, căci şi pereţii au urechi 
astăzi! ...Parcă, tot ce am înşirat ar fi o declaraţie pentru Administrația 
Financiară,... mi s-a făcut frică, ştii şi tu cum e cu fiscul, sper că n-am uitat 
nimic! Ei, bine, da, suntem în „Topul celor 300” stabilit de ziariştii de la 
„Capital”, dar nu ştiu pe ce poziție. Spune-mi, însă, la ce folosesc toate astea 
nefericiților de noi, prietene drag, dacă printre picioarele noastre nu mişună 


ghemotoacele care ţie îți umplu casa?... Cui o să rămână averea... - ai auzit 
câte am declarat... şi am făcut-o la repezeală, fără să mă consult în prealabil 
cu contabilii,... e clar, deci, că mi-au scăpat destule -,... cui?... 


Îşi şterse alte lacrimi cu un şerveţel parfumat, grijulie pentru machiajul 
impecabil al feţei; dovedind un interesant spirit de economie, specific celor 
bogaţi - căci aşa se face averea, nu risipind, cum cred sărăntocii! -, folosi 
acelaşi şervețel ca să-şi sufle nasul care, solidar cu ochii, tocmai lacrima şi 
el (prin vârful înroşit). 

- Oh, Tibi, sunt o femeie zdravănă, sănătoasă. Uită-te la mine, Tibi!... Uite 
ce are fata aici! 

„Pleosc, pleosc, pleosc!”, pleznea Renée crupa tare, demonstrativ; apucă 
țâţele ascuţite, pe dedesubt, cutremurându-le și înghesuindu-le sub nasul lui 
Tiberiu; își desfăcu și pulpele senzuale, ca și când ar fi fost goale, nu 
îmbrăcate de pantalonii din mătase violetă, încercând să-şi expună şi sexul 
bombat. 

- Hm, ce zici?... voia ea, grăbită, să afle opinia amicului. Uite ce trup 
frumos şi sănătos am! Ce spui, mă?... 

- Ce să spun?... Ce să mai spun, Renée?... Ştii foarte bine că te plac. Eşti 
o bucăţică nemaipomenită şi orice bărbat dotat corespunzător în sălaşul 


47 


pantalonilor şi întreg la minte ar vrea să-şi facă mendrele cu o putoa..., 
pardon,... cu o doamnă ca tine. Dacă ai da un anunț la ziar, la rubrica 
„Întâlniri pe fir”, însoţit de o fotografie, într-o poziţie grăitoare... 

- Lasă-l dracului de ziar şi rubrica de rendez-vous-uri! De curvăsăreală 
îmi arde mie,... ce sunt eu, după părerea ta, nimfomană sau târfuliță de doi 
bani, porcule?... 

- Nu te enerva; am zis şi eu, nu am dat cu parul..., bâguia Tiberiu, 
intimidat de agresivitatea bruscă, dând chiar un pas înapoi. „Dar iute mai 
trece de la o stare la alta!...” 

- Uite ce idei îţi vin, când eu, sărmana de mine... Chiar vrei să mă scoţi 
din sărite?... Nu pricep de ce faci atâtea mofturi. Sunt ca o iapă bună de 
prăsilă... sau, pentru că tot a venit vorba, mai devreme, ca una dintre vacile 
olandeze din cireada noastră. (Mă rog, poate că m-am lăsat dusă de val cu 
exemplul ăsta.) Ei, dar ia stai tu aşa,... apropo de prăsilă şi de văcuțe, mi-am 
adus aminte că mai avem ceva.:... 

- Bănuiam, mi s-a părut cam scurt inventarul; mă miram să am nişte 
prieteni aşa de pârliți. 

- „.„„şase tauri, domle,... da, avem şi şase tauri cu o zestre genetică de cea 
mai bună calitate, aduşi cu vaporul din fundul pampasului argentinian! Nu 
ţi-am povestit de ei?... 

- Ţi-a scăpat, probabil,... deşi, fiind vorba de tauri... 

- Mereu preocupată de problema spinoasă a împerecheatului nostru, am 
uitat. 

- Tocmai de-aia n-ar fi trebuit, Renée, dragă; cum ai putut tu să uiţi așa 
ceva?... 

- Mă rog,... am uitat, am uitat. ...O frumuseţe de vite, nu altceva! Să vezi 
tu, Tibi, ce bine dotați sunt tăuraşii argentinieni... 

- Cred, cred,... aşa sunt taurii, în general, bine dotați. Eu n-am auzit de 
un taur prost dotat. 

- Ăla e bou, nu mai e taur. Am studiat argentinienii, cu atenţie şi plăcere, 
un week-end întreg petrecut la țară, stând pe vine până am înțepenit. 

- Statul pe vine este cea mai potrivită poziţie pentru observarea 


podoabelor. 
- Da; incomodă, dar potrivită. M-am uitat la fuduliile senzual 
bălăngănitoare,... „zbang!” alunecau într-o parte, la o mişcare, „zbang!” o 


luau bogăţiile astea, cu mare viteză, în cealaltă parte, la următoarea 
mişcare,... au tot ce le trebuie taurii noştri, ca să-ncalece, ca la carte, şi să 
mulțumească pe deplin, când va veni vremea, desigur, văcuțele din cireada 
olandeză. (Numai de aş fi fost şi eu o vacă!...) 

- Mă mir, scumpo, că nu mi-ai povestit de ei până acum! Un subiect 
foarte interesant,... cu asemenea mândreţe de testicule... 

- Vezi, m-a luat valul şi am uitat de materialul genetic argentinian; aşa 
se-ntâmplă şi cu declaraţiile pentru fisc şi, după aia, dai din colț în colț şi nu 
mai ştii cum să afli cine cunoaşte pe cine, cine-i neam, chiar şi prin alianţă, 
cu cine şi poate să-ţi facă legătura necesară, contra cost, fireşte, căci brânza 
se vinde pe bani şi trebuie să mituieşti pe omul potrivit, ca să scapi de 
beleaua în care ai intrat,... dacă eşti căscat, desigur. 


48 


- Da, şi mie mi s-a întâmplat; o avere am cheltuit achitând şpăgile ca să 
ies cu fața curată din rahatul consistent în care singur şi la fix m-am 
introdus. 

- Ce-şi face omul cu mâna lui... (onanie-i zice!). Alfons este un soț 
minunat şi se achită rezonabil de problema sexuală, n-am ce-i reproşa,... îl 
cunoşti de peste douăzecişicinci de ani, ați copilărit împreună. Să-ţi zic o 
chestie intimă şi nostimă (ție pot să ţi-o spun pentru că sunt sigură că 
moare în tine): când facem amor şi îl excit la culme, de nu mai ştie de el, 
săracul, şi este gata să juiseze aruncând sperma, ca o fântână arteziană - îi 
place să-l masturbez vreme îndelungată. Cunoşti de ce sunt în stare! -,... 

- Ei, mie-mi spui ce faci tu când pui mâna pe ceva... 

- ...mă strigă Artemiza, frate! 

- Cum, Rene€e?!... Te strigă din pat, excitat la culme,... când îl masturbezi, 
de are sperma gata să țâşnească... ca o fântână arteziană,... Artemiza?!... 
căsca gura Tiberiu minunat. Artemiza?!!!... Păi, pe maică-sa o cheamă 
Artemiza... 

- Exact, Artemiza, soacră-mea; aşa-i bărbatu-meu, mai mămos. ...Şi îi 
place să adoarmă la pieptul meu, după partida de sex familială, cu unul 
dintre mameloane în gură. Mă rog... Dar, nu am rămas niciodată gravidă în 
şase ani de căsnicie, desăvârşită din celelalte puncte de vedere, după cum 
vezi. Asta este drama vieții mele... Asta! Medicul a spus, după analize şi 
controale amănunțite, că eu n-am nimic în neregulă: „Madam, ești numai 
bună de însămânţat, întocmai ca o tarla agricolă, abia pregătită,... felicitări. 
Sculă nouă îţi trebuie, caută-ți doar alt mascul,...” Te-am găsit pe tine! ,... 
lasă mustrările de conștiință și pune repede cracii-n lături!” La Alfons este, 
deci, problema. Tu ai patru copii, Tibi,... patru copii! Vrem şi noi unul. 

„Duoooar uuuuun cuooopil îmi duooooresc!, nu ştiu cum de a uitat să 
adaoge...” 

- Duoooar uuuuun cuooopil îmi duooooresc! dovedi imediat Renée că se afla 
pe aceeaşi lungime de undă cu partenerul ei. De-asta insist pentru ajutorul 
tău. Sigur, există şi alte posibilități, nu mi le reaminti, sunt la curent cu 
toate. Bineînţeles că ne-am gândit la fiecare dintre ele, ţi-am mai spus. Dar 
pot să ştiu eu, oare, dacă, peste câțiva ani, copilaşii concepuţi în eprubetă, 
cu atâta tehnologie, entuziasm şi o groază de parale, nu vor fi afectaţi de 
cine mai ştie ce maladie specifică procedeului?... Nu, nu pot. S-au văzut 
atâtea, doar, adu-ţi aminte, dragul meu, de anii '50 şi de scandalul 
Thalidomidei... 

- Brrr!... se cutremura Tiberiu la îngrozitoarea evocare. Thalidomida,... nu 
mai pronunța cuvântul cumplit! Da, am văzut nişte fotografii, într-o 
publicaţie germană, cu copii afectaţi de... Hai s-o lăsăm baltă, mă-nfior! 

- Păi, vezi. ...lar ca să înfiez un bebeluş, plin de tarele părinților 
biologici,... n-am curajul, nu mă încumet, pentru că nu vreau să-mi dau, ca 
o nebună, cu pumnii-n cap, peste nişte ani, văzând pe cine am crescut în 
casa mea, în cine am investit bani, timp, sentimente şi pentru cine mi-am 
sacrificat tinerețea. Şi-atunci,... atunci, da, ne-am gândit la tine. De fapt, 
dragului de Alfons i-a venit ideea, mie nu mi-ar fi trecut prin cap niciodată 
una ca asta. „Calea firească este simplă şi sănătoasă!” zicea el. „O să ne 
ajute Tibi, desigur,... uite-l ce copii frumoşi, zdraveni şi isteți are! Posedă 


49 


gene faine, băiatul, precum tăuraşii argentinieni, aduşi cu vaporul de la 
dracul cu cărți. Mă voi zbate să-l conving să renunțe la reţținerile fireşti, 
dictate de prietenia veche,... îl voi ruga, deci, să te reguleze şi să te 
însămânțeze Renee, dragostea mea, să bage în tine sperma lui de un înalt 
nivel calitativ, de patru ori verificat, la fiecare ţânc produs de el şi Mona; vom 
avea, astfel, succes garantat! N-o să ne lase Tibi în nevoia în care ne aflăm, 
nefericiții de noi, este amicul nostru cel mai bun. Ne va înțelege necazul, ţi-o 
va înfige zdravăn între pulpe şi...” 

- Mi se pare mie sau ești cam vulgară?... 

- Nu sunt, știi că nu-mi stă în fire; doar îl citam pe Alfons. 

- Renée, vreau să vă ajut,... de altfel, cred că mi-am arătat bunele intenții, 
nu?... Sunt la voi acasă sâmbăta dimineața şi este clar pentru ce mă aflu 
aici,... ca să ţi-o înfig zdravăn, să ţi-o trag, să te regulez,... 

- Cine vorbea de vulgaritate?... 

- „exact cum doreşte soțul tău şi să-ți ofer, ca un adevărat prieten, din 
sămânța pe care o apreciaţi, încerca Tiberiu să se explice, stânjenit, foindu- 
se în fotoliul în care se aşezase. Am fost şi rămân cel mai bun amic al vostru, 
desigur, iar voi sunteți cei mai buni amici ai mei! Am înțeles situația delicată 
şi, la rugămințile insistente ale lui Alfons şi ale tale: „Regulează-mi nevestica 
scumpă, Tibi, te implor,... eşti ca şi fratele meu!”, „Trage-mi-o, cumnate, fă- 
mi un copil şi-ţi voi fi veşnic îndatorată!”, „Tiberiu, ai suflet de creştin şi nu 
ne lăsa în necaz!...”, de câte ori am auzit astea, oare?..., în ciuda reticențelor 
mele... - absolut fireşti, recunoaşte! -, ...am acceptat să fac amor cu tine, 
soția prietenului meu (şi iar mă duc cu gândul la romanţele care au stors 
kile de lacrimi cu tema asta, foarte posibilă, e-adevărat, dar atât de tâmpită 
şi de exploatată!). Dar, uite, Renée, au trecut patru luni de când tot 
încercăm... - patru luni de chinuri, spaime serioase şi fireşti mustrări de 
conştiinţă - ...şi nimic! 

- So what... Mai trebuie încercat! decretă femeia țipând. Se va rezolva 
situația, sunt sigură! M-au consultat cei mai buni ginecologi la Viena (am 
fost chiar la spitalul unde s-a operat Bășe pentru problemele de la coloană... 
sau, mă rog, ce dracu” o fi avut el; crezi că, după o intervenţie chirurgicală la 
coloana vertebrală, mai ai poftă să te dai cu snoumobilul la Predeal, ca un 
puștănel zgubilitic de 12-13 anişori?...), dar şi la Stockholm şi Paris, am 
făcut analize şi teste şi nu există niciun fel de problemă, sunt aptă pentru 
procreat, Tibi, asta a fost concluzia! La Alfons este necazul, nu la mine, este 
opinia precisă şi generală. Nu am rămas gravidă prin împerechierea cu tine 
în aceste patru luni... - vorbeşti cu atâta obidă de parcă ar fi patru ani lunile 
astea, prăpădite! - ...pentru că am făcut dragoste pe apucate şi, mai mult ca 
sigur, în afara perioadei propice pentru... însămânțare. 

- Sexul este subiectul nostru, nu agricultura... 

- Ei, şi tu acuma... lată explicaţia! Trebuie să gândim pozitiv, prietene, 
dacă vrem ca lucrurile să meargă bine. Gândirea pozitivă are o valoare 
specială în rezolvarea celor mai complicate situații! Toată această energie, 
benefic emanată de mințile noastre... 

- Hai, Renée, fii serioasă, sper că nu crezi tâmpeniile astea, doar un 
excelent subiect pentru cărțile ieftine, cu autori americani, abandonate fără 
regret în tren sau într-o sală de aşteptare, ricană Tiberiu pe seama mult 


50 


discutatului subiect. Gândire pozitivă, energii benefice,... hm. Ar merge 
treaba prea uşor, în astfel de condiţii,... o groază de lucruri complicate s-ar 
rezolva foarte simplu, folosind gândirea pozitivă. 

- Aşa, așa. 

- De exemplu, televiziunea publică ar anunţa la telejurnalul de seară, la 
ora de maximă audiență: „Breaking news! Breaking news, fraţilor!... 
Comunicat special! Stimaţi telespectatori, mâine la ora 8 fix,... potriviți-vă 
ceasurile la zecime de secundă!, toată lumea zdravănă la minte şi chiar 
băşiștii să se concentreze serios şi să gândească pozitiv la suspendarea 
preşedintelui Republicii și la admiterea României (...şi Bulgariei, hai să-i 
ajutăm şi pe vecini, dacă tot ne vor merge treburile aşa de bine gândind 
pozitiv!) în binecuvântatul spațiu Schengen!” Crezi tu că, mobilizându-ne 
energetic, la ora 8 sharp, am scăpa pur şi simplu de hăhâit sau ne-am 
plimba prin Europa, împreună cu megieşii bulgari, braț la braț, fără griji, 
fără clasicele resentimente naţionale şi fără vreun control la documente şi 
papornițe, la frontiere?... Poţi să gândeşti pozitiv, la fel de bine cum poți 
gândi negativ, noi de chior nu scăpăm decât cu ajutorul şi vrerea lui 
Dumnezeu,... 

- Nu te cunoșteam aşa de bun creştin!... 

- ...că Europa de Vest şi America îi sunt alături, nu știu de unde atâta 
dragoste pentru el. 

- Nici nu bănuieşti?... 

- Ba da. ...Cât despre mult râvnitul spaţiu Schengen, până nu le dăm 
dezinteresaţilor din Vest ce ne-a mai rămas de dat,... 

- O mai fi rămas ceva, pe care n-au reușit să pună, încă, mâna?!... 

- „nu vedem ausvaisul! Beleaua sau eşecul se vor produce cu precizie 
dacă sunt cosmic programate să se petreacă, fără să se împiedice de 
energiile emanate de sufletele frământate sau creierele încinse... 

- Mă rog, asta-i opinia ta. (După cum practici amorul, îmi păreai o minte 
mai deschisă, mă dezamăgeşti că gândeşti aşa.) Trebuie să mai încercăm, 
prietene,... ajută-mă! Ajută-ne! nu se dădea Renee bătută. Ştiu că eşti 
ocupat, ai familia ta, afacerile tale, preocupări destule, dar este absolut 
necesar să facem zilnic sex,... 

- Păi, ce dracu facem de patru luni încoa”?!... 

- „„„nu mult, pentru că nu ai timp, două-trei ore, şi vor creşte substanţial, 
desigur, şansele de a rămâne însărcinată. Uite, Alfons se duce la cinema 
acum,... este atât de delicat,... special ne lasă singuri, scumpul meu soț, ca 
să încercăm să... Vrea şi el să fie tată! Nu fi egoist şi înțelege-l pe bietul 
Alfons, dar şi pe nefericita de mine,... ţi-o poţi permite tu, care eşti de patru 
ori tată! 

Dând din mână a oarecare lehamite, Tiberiu oftă amărât; se ridică din 
fotoliu şi începu să se plimbe prin living, de colo-colo, măsurându-i cu pasul 
când lungimea, când lățimea, ca şi când l-ar fi interesat suprafața precisă a 
încăperii. 

- Of, Renee, Renée,... uite care-mi este temerea: mă gândesc, plin de 
groază... brrr!, la ce s-ar întâmpla dacă Mona, soția mea, ar afla de povestea 
care se petrece între noi! spuse el, scuturându-se înfiorat de gândul cumplit. 


51 


Singurul serviciu pe care vei putea să mi-l mai faci ar fi să mă identifici în 
liniştea şi răcoarea de la morgă... 

- Asta-i gândire negativă! 

- Păi, ar putea crede nevastă-mea... sau altcineva... că facem amor,... ne- 
mperechem, ar fi mai corect spus,... cu acordul soțului tău, care este şi 
prietenul meu, ba chiar încurajați de el... „Băi, puturoşilor, dar voi când aveţi 
de gând să v-o mai trageţi?... Parcă, stabilisem împreună ceva,... hai, dom'le, 
treci la treabă și regulează-mi nevasta!”, doar cu gândul la... o însămânțare 
sănătoasă?... Renee, te asigur că, dacă Mona ar afla situaţia, prietenia 
noastră, un lucru frumos şi rar,... prietenia noastră, care ne leagă solid de 
atâția ani,... Eminescu şi Creangă, Quasimodo şi Esmeralda, Ceauşescu și 
Arafat, Pif şi Hercule, Romică Tociu şi Cornel Palade, Ahile şi Patrocle, Marx 
şi Engels, Cei trei mușchetari, Andreea Marin și Mihaela Rădulescu, Tom 
Sawyer şi Huck Finn, Asterix și Obelix, Siegfried und Roy... 

- Am înţeles, am înțeles,... prietenia noastră; şi?... Zii, vorbă-lungă, odată, 
ce se va întâmpla cu prietenia noastră, nemaipomenită,... Quasimodo şi 
Esmeralda, Marx şi Engels, Stan și Bran,... că mă înnebuneșşti de-a binelea! 

- Nu bănuiești? ...prietenia noastră, ei bine, se va duce, într-o clipită, pe 
Apa Sâmbetei, alunecând direct de-acolo în canalul plin de zoaie! 

- Mona nu va afla niciodată nimic! îl asigură femeia, neclintită în 
planurile ei. Nu are cum să afle, gândeşte-te!... Nu ştim de înțelegere decât 
noi trei - eu, tu şi bărbatul meu; şi niciunul dintre noi nu are vreun motiv ca 
nevastă-ta să afle ceva. Legătura noastră... - mă refer la aceste simple 
împerechieri, care ne dau atâtea bătăi de cap! În jur este un futai 
generalizat,... Bianca Drăgușanu cu Botezatu (?!...), cu Victor şi cu prințul 
Cristea, Mădălina Ghenea cu Gerard Butler, Remus Truică cu Patricia Kaas, 
Andreea Tonciu cu fotbalistul Mitea, juniorul Bănică cu Răduleasca, cu 
Andreea Marin, cu Lavinia Parva etc., Dani cu Răduleasca, Stanoevici cu 
Răduleasca, Răduleasca cu Felix Baumgartner, Valentina Pelinel cu Cristinel 
Boureanu, dar şi cu Cristi Borcea, din când în când, Romaniţa cu avocatul..., 
Mutu cu...,. nu mai ştie nici el cu cine, Adriana Săftoiu cu Peter Imre,... 

- Aşa zic tabloidele! Nu-i sigur. 

- Şi de ce ne-am îndoi, mă rog?... ...toată lumea şi-o trage fără probleme, 
din pură plăcere, nu din obligație, cum este cazul nostru, numai noi, care 
chiar o facem dintr-o serioasă obligaţie, ni le creăm singuri... -, legătura va 
înceta, deci, imediat ce voi avea copilul. Că, doar, nu vom rămâne pe vecie 
împreună, precum Marks and Spencer, şunca şi ouăle, C A, Ilf şi Petrov, 
pantofii şi şireturile, Adriana Bahmuţeanu şi Silviu Prigoană, țiganu' şi 
scânteia, Băşe şi Udrea,... 

- Opreşte-te! 

- „„„Stela şi Arşinel, sarmăluţele şi mămăliguța, Wilbur and Orville Wright, 
fonta şi oţelul... 

- Ho! 

- „etc. Da, vom reveni la starea inițială, adică, doar buni amici: vizite, 
când la unii, când la alții, cu mâncare şi băutură până crăpăm, aniversări 
cu muzică finalizate dimineaţa, ca să ne ştie întreg cartierul,... 

- Precum parangheliile ţigăneşti... 


52 


- Exact. ...plimbări cu copiii prin parcul I.O.R., Herăstrău sau Băneasa 
(căci, mulțumită ţie, vom avea şi noi plodul nostru!), week-end-uri şi vacanțe 
petrecute pe iaht sau în viluța din Halkidiki ori în apartamentul de la 
Albena, Bulgaria, o ieşire sâmbata seara la un local, ca să vedem ce bucătar 
nou a fost importat din Franţa, o înmormântare... - poate scap de scorpia de 
soacră-mea, Artemiza şi, cu ocazia asta, de obsesia lui fiu-său! - ...şi un 
parastas, vreun spectacol, că, uite, agenţiile de impresariat aduc toți obosiții 
şi terminații,... 

- Da, a fost şi Tom Jones, şi Adamo, şi Ricchi e Poveri... 

- Îhî; vine, curând, şi Al Bano cu Romina după el. ...mă rog, chestii 
normale. Ştii foarte bine că poți conta pe discrețţia lui Alfons, ca şi pe a mea, 
de altfel, suntem oameni de onoare. Mona nu va şti niciodată nimic, Tibi, 
copilaşul, la fel şi el, iar secretul va merge cu fiecare dintre noi în propria-i 
groapă! Este interesul nostru la mijloc, al lui Alfons şi al meu. 

Bărbatul se apropie de fereastra deschisă spre grădina casei, îşi sprijini 
mâinile pe lemnul stratificat, finisat într-un atelier din Bavaria - păi, cine 
dracului e în stare să facă aşa ceva la noi?... Treaba de mântuială este 
cuvântul nostru de ordine! - şi privi parcul de dimensiuni potrivite, cu 
peluzele de gazon des ca o mochetă. Un grădinar vesel, cu fața congestionată 
şi o cutie de bere în mână, tundea iarba, atacând viraje periculoase cu un 
tractoraş viu şi frumos colorat, răcnind ca un apucat... „Schumacher!”, 
„Hamilton!” ori „Button!”, în timp ce tovarăşul lui, chicotind, la fel de 
binedispus, alimenta cu apă iazul umbrit de cetina unor brazi argintii (plin 
de imaginaţie şi haz, grădinarul folosea capul furtunului ca pe un penis în 
deşertare, hlizindu-se în fața trecătorilor, dar mai ales a doamnelor şi 
domnişoarelor de pe stradă...). Cei câţiva bolovani mari, scobiți de ploi şi 
vânturi, aduşi de pe valea unui râu, erau cu grijă răspândiți prin grădină de 
mâna pricepută şi costisitoare a unui arhitect-peisagist bucureştean. Şapte 
pitici din piatră albă păzeau înțepeniți în cele mai nostime chipuri liniştea 
grădinii şi a casei. Mda, chiar aşa, de ce nu s-ar juca un copilaş zdravăn şi 
isteț aici?... 

Tibi... Tibi, te superi dacă, în timpul ăsta,... în timpul încercărilor 
noastre... camaradereşti, le-aş zice eu, că noi doi amanți, este clar, nu ne 
considerăm,... ca să mai schimbăm atmosfera, îți spun Alfons?... îi 
întrerupse gândurile Renée, lipindu-se tandru de umărul solid; mâna 
insidioasă îşi făcea loc ca să intre în prohabul pantalonilor. M-aş simți mai 
bine, cred. Ce zici?... Alfons,... hm?... 

- Poftim, cum vrei să-mi spui, Renee?... Alfons? Alfooons?!!!... Vrei să nu 
uit nicio clipă, când ne chinuim făcând sex, ca animalele, că eşti soția celui 
mai bun prieten al meu?... răspunse Tiberiu, privindu-şi disperat partenera. 
Of, abia aştept să rămâi însărcinată, Renee,... o să-mi dau toată silința, te 
asigur,... o să te penetrez cu scula mea țeapănă... - acolo eşti cu mâna acum 
şi încerci să mă exciți, perseverento! - ...în cele mai sălbatice partide de 
amor, până o să-ți iasă ochii din cap şi urechile-ţi vor ţiui, îți promit,... zilnic 
o s-o fac, cum văd că ţi-o doreşti,... 

- Îmi doresc să mă străpungi zi de zi, oră de oră, clipă de clipă, Tibi, ai 
mare dreptate! 

„„o să te călăresc precum un armăsar o iapă-n călduri... 


53 


- Da, da, da,... călărește-mă! 

Renée se şi aplecase, în binecunoscuta poziie a caprei, pentru a fi imediat 
încălecată. 

- „sau o să mă cațăr pe tine, exact ca tăuraşii latino-americani, atât de 
bine dotați, pe frumugşelele văcuţe olandeze,... 

- Sigur, sigur, sigur,... caţără-te! Uite cum stau, Alfons! 

- Alfons?!... Aha, am înțeles. ...o să-ți cedez, cu toată amiciția, căci de 
dragoste nu poate fi vorba, este clar, ...o să-ți cedez, deci, kile-ntregi..., ba 
nu, o să torn în tine găleți pline-ochi de spermă proaspătă, încărcată cu 
spermatozoizi sănătoşi, ca să aveți copilul pe care vi-l doriți... 

- Mulţumesc, mulțumesc, mulțumesc,... toarnă! Îmi vine să-ţi sărut 
mâinile... sau penisul. Haide, gata cu trăncăneala, scoate-l şi pune-l la 
treabă! Oh, da, râvnesc la sperma ta injectată-n mine, prietene! 

- „„„Şi să se termine istoria asta, care îmi dă fiori. Punct! De acord, spune- 
mi şi Alfons,... spune-mi Alfons, da,... spune-mi cum vrei tu, Renée,... 
Grigori Rasputin, Johnny Steel, Terente Brăileanul... şi dacă, după cum se 
vede, altă cale nu există, hai să nu pierdem timpul, că mai am şi alte treburi 
şi să ne facem, din nou, doar datoria! 

Se întoarse şi, dintr-o dată hotărât de propriul discurs, cuprinse femeia 
cu brațele, sărutând-o sârguincios. Înviorată, Renée se contopi cu pieptul 
lat, frământându-i muşchii puternici şi răspunzând cu acelaşi sârg 
sărutului. Mângâie, apoi, carnea dintre picioarele zdravene (găsise 
prohabul!), în timp ce gura partenerului renunțase la sârguința inițială ca să 
treacă la pasiune acum, căutând spatele urechii şi ceafa acoperite de firele 
de păr blond. Mâinile se strecurară sub pantalonii de mătase, apoi sub 
chiloţii subțiri, desfăcând fesele calde şi intrând în despicătura şi mai caldă 
dintre ele; frecară anusul fin, încercând să-l pătrundă cu vârful degetului. 
Femeia pătrunsese şi ea cu mâna în pantalonii lui Tiberiu, apucând penisul. 

- la uite ce-i aici! 

- Puţa mea, ce vrei să fie?!... 

- Ohoho, se pare că ţi s-au redus grijile şi inhibiția, constată Renee, cu 
ochii umezi de mulțumire, trăgând de carnea lungă, încântată de 
descoperirea aflată între picioarele amicului familiei. Inhibiţia..., da, s-a 
redus. În schimb, uite ce creşte, prietene, zdrăngănea ea falusul, cu bucurie. 
Ce încărcătură consistentă de spermatozoizi este concentrată în ştiulete,... 
găleata de spermă pe care o vei deşerta în mine!,... 

- Hai, să-i zicem găletuşă, totușşi..., se sfia, oarecum, Tiberiu, de atâta 
laudă. O găleată înseamnă zece litri, iar o găletușă, de plajă... 

- „ce probă minunată că lucrurile merg bine se află-n mâna mea! Mă 
vrei, Tibi, nu a fost şi nici nu este vreun dubiu! 

- Sigur, te vreau, tăria cocoșului este o dovadă palpabilă! 

- De-aia îl palpez şi eu atâta. Oh, Tibi... - pardon,... Alfons! Aşa îţi zic în 
momentele astea - ...şi eu te vreau! Alfons, soțul meu iubit, ce mare s-a făcut 
falusul tău!!! Ohohoooo... Lasă-mă să-ți dau jos pantalonii. 

- Poftim,... scoate-mi nădragii, nevastă dragă! 

- (Mă bucur pentru că ai intrat în rol.) Îmi place să te dezbrac. Aaaa, dar 
nu porţi chiloți, ticălosule drag şi scump! 


54 


- Port, cum să nu, dar nu i-ai observat tu; mi i-ai scos chiar odată cu 
pantalonii, Renée! 

- Zău?!... Dar iute de mână mai sunt! ...Şi, ca să nu pierdem timpul,... ai 
zis că mai ai şi altele de făcut,... dezbracă-mă. Repede, căci trebuie să-ţi aplic 
sex oral! 

- Imediat, imediat,... repede, repede, desigur, dacă-i vorba despre o felaţie 
sănătoasă! Dar,... 

- Ce împiedicat și guraliv ești. Hai, frate, mai ţine-ţi gura, detextilează-mă 
odată şi lasă-mă să-mi folosesc doar eu gura! 

- „nu pot să te dezbrac dacă nu dai drumul penisului! Mă împiedic de el, 
Renee!... 

- Scuză-mă; poftim, l-am eliberat. Poţi să-mi rupi hainele, îmi este plin 
garderobul şi mai sunt destule în mall-urile bucureştene ori în cele din 
Milano, Londra sau Dubai. Rupe-le, auzi,... mă excită! ...Bine, bine, ai 
dreptate, şi dezbrăcatul lent are farmecul lui, ne întărâtă mai al dracului; şi 
ştiu că eşti un tip chibzuit, cu un simț dezvoltat al economiei, care mă 
caracterizează şi pe mine, de altfel,... când sunt în stare normală de 
funcționare, desigur. 

Pe şolduri rămaseră chiloţii înguşti, care abia acopereau sexul bombat; 
smocuri rebele de păr creț își făceau loc afară, pe lângă marginile ondulate 
ale cache-sex-ului. Tiberiu mângâie proeminenta din josul bazinului, încurcă 
nostim ciufurile şi ciupi şiret prima labie ieşită, pe jumătate, din chiloţei,... 

- Au, ce-mi faci, derbedeu scump?!... 

„împingând materialul subţire în fanta îngustă. În acest timp, cu 
sârguința unei menajere adusă cu bani grei, dar şi cu relaţii, din 
îndepărtatele Filipine, Renée freca membrul gros şi dur al prietenului de 
familie, încercând, parcă, să-i dea un luciu; pentru a-şi uşura munca, 
trimise un scuipat, delicat şi precis, pe carnea tare. 

- Ptiu! Minunată retevei ai, mă, băiatule,... şi extraordinar de prompt în 
reacții! De câte ori îmi apare în fața ochilor, mă extaziez ca şi când l-aş vedea 
pentru întâia oară. Dacă nu m-ar excita frecatul, n-ar fi cazul s-o fac! 
Scuipatul meu nu este o mitocănie, nu sunt în stare de așa ceva, ci are două 
scopuri precise: unu/. micşorarea coeficientului de frecare, așa cum la ora 
de fizică am învăţat. la uite cum îmi zboară mâna, precum un patinator pe 
luciul ghețţii...; doi/. protejarea sculei de deochiuri,... nu râde, se întâmplă,... 
eu, una, cred în ele şi mă feresc cum pot. Atâta ar mai trebui, să rămân şi 
fără puţa ta şi fără spermatozoizii tăi,... ptiu, ptiu, ptiu, piei drace! (Poate că 
n-ar fi rău să leg un șnur roșu în jurul ei, ca la un mărţișor.) Îţi place cum ți- 
o masturbez, Alfons?... 

Sânii mari tremurau greoi la fiecare mişcare; bărbatul sărută în treacăt, 
dar cu poftă, cireşele pietroase ale sfârcurilor. Apoi, Renée se culcă pe 
canapea, iar Tiberiu îi trase chiloţii de-a lungul picioarelor, mângâind şi 
frământând carnea fierbinte. Apucă pulpele şi săltă bazinul, aducând sexul 
înfoiat în dreptul gurii; buzele desfăcură labiile, iar limba se abătu viguroasă 
asupra clitorisului care ieşise, de unul singur, la contraatac, cu minunata 
inconştiență ce numai un erou putea s-o aibă. 

- Oh, linsul mă face să-mi pierd uzul rațiunii! Liiingeee-măăă! Cât de bine 
mă cunoşti, prietene. Alfons... Îmi place, Alfons! se arătă Renée mulțumită 


55 


de lucrătură. Ce bine-mi faci, iubitule, ce priceput eşti,... oooh! Liiingeee- 
măăă! 

Limba atingea scurt clitorisul, apoi se retrăgea, din nou îl atingea şi iar se 
retrăgea, cu o iuțeală incredibilă; bazinul unduia incitant, silind gura 
pătimaşă să-l urmeze. 

- Vreau şi eu,... oh! Vreau, Alfons, să te eliberez de gândurile rele, şoptea 
Renee. Sunt nevasta ta... - jocul ăsta ne va uşura sarcina, ai să vezi! Posedă- 
mă, atunci, profită de mine, profită de corpul meu, este al tău, cu acte în 
regulă obținut; fă-mi, deci, tot ce-ţi trece prin minte, lasă-ţi liberă fantezia, 
să nu ai vreo inhibiție alături de nevestica ta cooperantă,... fă-ţi, într-un 
cuvânt, datoria de mascul al familiei, Alfons şi, cu niţel noroc, o să avem 
copilul ce ni-l dorim atâta! 

Şi bărbatul, temeinic impulsionat, părăsi clitorisul încins şi urcă pe 
canapea, deasupra trupului acoperit de o transpiraţie subțire, plăcut 
mirositoare. Falusul ajunse în dreptul gurii lui Renâe,... 

- Aha, al meu este; nu-l mai bălăngăni, dome, şi lasă-mă să-l înhaţ! 

„în timp ce gura lui Tiberiu poposea în vârful unghiului încântător, 
format de picioarele lungi, îndoite din genunchi; buzele apucară din nou 
clitorisul umed de doritor, iar capul penisului fu cuprins, dintr-o mişcare 
hotărâtă, de gura pofticioasă a femeii nerăbdătoare. Limba încolăcea carnea 
dură, iar dinţii încercau să o muşte, fără să strângă prea tare. 

- Nu vreau să vă deranjez..., se auzi din uşa livingului sotto-voce-ul 
grijuliu al adevăratului Alfons. Phii, dar ce scenă sexy ați creat,... bravo, 
hărnicuţii mei! Hm, aţi trecut la sexul oral; bine, fie, faceți-o şi p-asta. Nu, 
nu vreau să fiu ironic, feri-m-ar păcatele,... nu te uita urât, Renée, dar eu, 
după cum ştii, nu am beneficiat de aşa ceva din partea ta. 

- Mmmmm,... mmm,... mmmm!... 

- Ce spui?... Nu, nu este un reproş, dragostea mea, nu te mai enerva şi 
nu mai vorbi cu gura plină! 

- Mmmmm,... mmm,... mmmm!... 

- Nu-ţi înțeleg boscorodeala; zici, probabil, ceva legat de sexul oral. Sigur, 
într-o situație ca asta, sunt necesare toate stimulentele,... de ce n-ar avea 
nevoie şi Tibi de ele, ca orice bărbat?... Aplicaţi-le, atunci. Zău, ce bine îmi 
pare când vă văd aşa, îmi dau lacrimile, îmi vine să aplaud; chiar mă excit 
niţel! 

- Mermimă,... Mamfons,... cu mestiile mastea... miar amum! (text care ar fi 
trebuit să sune, de fapt, rostit cu gura liberă, fără un cârnat în interior, cam 
aşa: „lermină,... Alfons,... cu chestiile astea... chiar acum!”), îşi tempera 
Renée bărbatul, exprimându-se dificil, din cauza cărnii morfolite, dar plină 
de plăcere şi mulțumire sufletească. 

- Ceva mi-a tresăltat în pantaloni! Vreţi să vedeţi ce?... 

- Mar mu mu mai mimio mumine, Mamfons! 

(Traducere mot à mot: „Dar tu nu ai nicio ruşine, Alfons!”) 

- He, he, am început să te înțeleg; mă distrează, Renée, cum vorbeşti cu 
un penis în gură. 

- Meti mitet! Mi mai mimtu mumomumui, găsea femeia vreme să-și 
aprecieze soţul. 


56 


(Adică, în aceeași traducere mot à mot, precisă: „Eşti isteţ! Și ai simţul 
umorului.”) 

- Ha, ha, ha, ce nostimă eşti! N-aş fi crezut că... Dar, scuzaţi-mă, uite ce 
porc sunt,... aşa-i, ar trebui să-i fie ruşine voaieuristului din mine! Vă rog să 
vă faceţi că nu m-aţi auzit. În timp ce voi munciţi, vă chinuiţi ca să-mi oferiţi 
un urmaş, eu... Chiar ca un porc nesimtit mă comport! 

- Meim mom miu! 

(Traducere,... în engleză, de data asta: „Shame on you!”) 

- Sorry. Procreațţi liniştiți, scumpilor, iau cheile automobilului şi plec 
imediat, ca să-mi pierd timpul la un cinematograf ori la o cafenea de fiţe, din 
Calea Dorobanţilor. Mda, mi-e jenă de atitudinea mea: voi..., aici, cu atâta 
treabă, dar şi probleme pe cap, sunt convins că nu-i uşor, iar eu... merg la 
cinematograf, ca să mă distrez! Mă rog, acum asta este. Da, iertați-mă. Uite, 
plec, ca să nu vă mai rețin. 

Fără să se oprească din acțiune, prietenul familiei îl salută pe Alfons, 
făcându-i, cu degetele dispuse în V, semnul churchillian al victoriei, o 
coroniță deasupra vulvei încinse. Cu oarecare regret, însă, şi afectată de 
observația de mai adineaori, Renée, ascunsă de fesele lui Tiberiu, scoase din 
gură capul falusului, se linse pe buze, ca după un desert delicios şi, precum 
orice nevastă iubitoare, îi atrase atenția soțului: 

- Hm, hm... Hm, hm... Zău, câteodată, Alfons, parcă ţii cu tot dinadinsul 
să mă faci să mă simt prost,... 

(Nu mai este cazul de traducere, gura a fost complet dezobturată!) 

- „„„deşi, în general, eşti o persoană delicată. Uite, poftim, ca să nu mai 
primesc remarci neplăcute,... cu musafiri de față, Alfons!,... am îndepărtat 
scula oțelită din cavitatea mea bucală. Parcă ai avea chef de discursuri, 
scumpule... şi nu ştiu, zău, dacă este momentul,... vezi cu ce mă ocup, aici, 
împreună cu amicul,... şi asta la sugestia ta. Hai, du-te, acum. Este oră de 
vârf, fii atent cum conduci, Alfons! Sunt pline străzile de smintiți cu permise 
de conducere în regulă, care nici nu au intrat în sala de examen (l-ai văzut la 
telejurnal pe cumătrul Bercea, faimosul şi balaoacheşul Mondialu',... nu știa 
carte, dar a trecut cu brio salal!...) şi de alți smintiți care conduc 
automobilele cu sufletul împăcat, fără să aibă nici permisele astea, ilegal 
obţinute. Oh, Doamne, câte carnagii se întâmplă pe şoselele înguste şi 
găurite! 

- Nu-i rău că sunt găurite, Renée, asta înseamnă că avem de lucru; le vor 
repara, în continuare, firmele noastre, cât mai prost cu putinţă, pe banii 
fraierilor,... adică, ai contribuabililor. Linişteşte-te, dragostea mea, şi iartă- 
mi remarca referitoare la vorbitul cu gura plină. Lasă-mă pe mine, sunt băiat 
mare, pot să-mi port de grijă. Voi fi atent cum conduc cu gândul la urmaşul 
nostru care se pregăteşte să alunece, poate, chiar acum, pe tobogan! Dar, fiți 
şi voi atenţi ce faceți acolo. 

- Suntem, Alfons... Suntem, vezi, doar, ce conştiincios ne ocupăm de 
sarcină. Nu mă mai fierbe... - vreau să mi-o trag cum trebuie, Alfons, vreau 
să rămân gravidă,... devin isterică! - ...şi du-te la treburile tale. 

- Da, sigur; bine, linișteşte-te, mă duc. Ştiţi,... v-aş ruga,... poate o lăsaţi 
mai moale, însă, cu sexul oral. Este foarte plăcut, am auzit, dar nu cred că 
varianta asta de amor ajută în mod special la împlinirea țelurile noastre. Ce 


57 


să caute, fir-ar ea să fie de treabă, spermatozoizii lui Tibi între amigdalele 
tale, Ren€e?!... Păi, acolo, în fundul gâtului, trebuie să ajungă ei, oare?... 
Hm?... Te-am pus în încurcătură și nu găsești răspunsul?... 

- Alfons... 

- În altă parte este locul lor, fetiță dragă şi, la vârsta ta, ştii foarte bine 
unde. Un copil,... un urmaș,.. să rămână cineva şi după noi, ne doream, 
parcă,... iar sexul oral, care vă-ncântă, nu ştiu dacă... 

- Alfons, pliiiiz,... cărăbăneala! 

- Dom'le, dar ce se mai schimbă lucrurile, făcea soțul urechea toacă la 
rugăminţile disperate. Când vine vorba de amor, auzi comentându-se, în jur, 
de către persoane aşa-zis serioase, numai despre sexul oral ori sexul anal, 
chestii intrate în practica zilnică. Sper, dragii mei, că nu v-aţi spurcat şi la 
sexul anal, hm?... Tăcerea bruscă, amestecată cu oareșicare jenă, mi se pare 
suspectă,... ai explorat şi fundul splendid al nevesti-mii, Tibi?... De ce nu 
răspundeţi, mă rog?... 

- Alfons, biteșion... 

- Sexul obişnuit, sexul clasic, cum i-am observat, cândva, pe bunii mei 
părinți practicându-l, zgâindu-mă prin crăpătura uşii, ca orice puşti 
curios,... 

- Asta făceai, Alfons?!... Bravo, dom'le, bravo. 

- Dar, ce, voi n-aţi făcut la fel? ...măicuţa mea, Artemiza, stând culcată în 
patul mirosind a săpun ieftin, ger şi fier de călcat încins, cu furoul roz, pătat 
şi descusut, având partea din față pudic săltată,... nu despuiată ori sexy 
semiimbrăcată, aşa cum prezintă doamnele unele reviste,... cu ochii închişi 
de amarnică ruşine, cu pulpele, fleşcăite şi de varice marcate, depărtate de 
mâna nehotărâtă a soțului Alcibiade, dar cu gura strânsă, ca o pungă, 
pentru a-i fi numai un pic pupată... - dacă se poate, chiar deloc! -... 

- Să înţeleg că french-kiss-urile nu erau la modă în vremurile acelea?... 

- „şi tăicuțul meu cocoțat deasupra ei, echipat cu ciorapi căzuţi pe 
gleznele umflate de problemele reumatice şi cardiace, cu pijamale vărgate, 
larg croite, din diftină sănătoasă, călduroasă, puţind a naftalină, organe 
genitale rar spălate şi transpirație iute... - ca şi acuma, nici atuncea nu se 
omora lumea cu îmbăiatul! -,... 

- Vrei să ne scutești de amănuntele menite să taie cheful de amor?... 

- Lasă-l, Renée, să-și termine ideea, se băgă şi Tiberiu în discuţia 
familială. Lasă-l, poate pleacă după aia. Hai, spune-ne, amice, cum o făceau 
babacii tăi, pasionali și odoriferi. 

- Bine, îl las; este de neoprit, de altfel. Zii, Alfons mai departe... 

- „„„tăicuțul meu sprijinit în braţe, penetrând cu cocoşelul urât 
mirositor,... 

- Vomităm, scârbosule!... 

- „ieşit prin spaţiul dintre doi nasturi ai pantalonilor şi care, cam de 
nimica stimulat, după cum v-am relatat, se chinuie să obţină tăria necesară 


pentru a fi introdus în orificiul consacrat,... penetrând păsărica, adică... - nu 
gura, dragii mei,... da, subliniez, nu gura... şi nici anusul, Doamne fereşte!... 
ale doamnei de dedesubt..., - sexul milenar, deci, binecunoscut şi agreat de 


părinții, bunii şi străbunii noştri, că de-aia suntem astăzi pe lumea asta, a 
dispărut, parcă. Hm, şi se mai miră lumea că a scăzut natalitatea... 
> > 


58 


- Of, Alfons, guralivule, ce imagine interesantă ne-ai creionat din câteva 
fraze meşteşugite! Se vede că te-ai chiombit atent la minutele de amor ale 
părinţilor tăi, săracii. (Amor să fi fost ce ne-ai descris?!...) Cu unul ca tine în 
casă nu se putea vorbi, cred, despre prea multă intimitate. Dar, guralivul 
meu drag, chiar acuma, când vreau să fiu regulată, ca să contribui la 
sporirea natalității, ţi-ai găsit să analizezi problemele demografice 
naționale?... i se pare că suntem un neam obsedat de sexul oral şi de cel 
anal?... 

- Suntem. 

- Aşa-i, de aceea, dă-mi voie, te rog, să-nhăț iar falusul, pentru o sfântă 
felaţie, căci timpul trece, nu aşteaptă. 

- Poftim, înhață-l. (Am vorbit la pereţi, până acum...) Au, dar ce l-ai 
muşcat, Renée, pofticioaso!... ţipă Alfons, speriat, ca şi când propriul falus ar 
fi intrat în gura aprigă a soției, și nu drugul prietenului. Sper că nu te-a 
durut, Tibi. ...Păi, auzi vorbindu-se altceva de către star-urile naționale 
invitate la teve?... 

- Ăsta o ia de la capăt, cu practicarea sexului oral și anal! 

- Vezi prin jurnale ori reviste alte recomandări pricepute decât cele 
referitoare la asta?... Desluşeşti, în public, altfel de înjurături savuroase 
decât cele legate de folosirea gurii sau a fundului în scopuri exclusiv 
sexuale?... Este foarte posibil ca,... după părerea mea, desigur,... îşi 
continua Alfons, imperturbabil, disertația, privind interesat cum femeia lui 
chinuia penisul mare. ...în condiţiile astea, într-un viitor deloc îndepărtat, 
locul firesc folosit pentru copulație să se atrofieze, frate,... să nu vă mirati, 
da, se va astupa, nemaifiind utilizat. 

Nici Renée şi nici Tiberiu nu se arătau miraţi de constatările lui Alfons, 
încercând să-și vadă, minuţioși, doar de îndatorire. 

- Va rămâne o găurică pentru făcut treaba mică... 

- Chiar mă întrebam, să ştiţi,... pe unde s-o mai putea face, atunci...? 
băguia Tiberiu, printre labiile umede. 

- În schimb, gura şi anusul, fiind tot mai mult folosite, conform noului 
trend... - trăiască sexul oral şi cel anal!... -, vor lua proporţii neobişnuite, 
căci funcția creează organul! 

- Vai, Alfons,... scoase Rene iar falusul din gură, auzindu-se o pocnitură, 
întocmai ca la destupatul festiv al şampaniei. ...astăzi manifești o limbuţie de 
apostol adevărat! Hm... Și mai văd că ai timp şi chef să dezvolți interesante 
teorii evoluționiste. Nu vrei să ne laşi, iubitule, ca să putem şi noi... să..., 
după cum vezi...? 

- Treaba voastră; faceţi cum credeți, faceți-o şi pe-asta, numai să fie bine! 
Hai, Tibi, nu te lăsa,... ştiu că nu-i uşor, dar dă-i înainte, prieten drag, şi 
regulează-mi nevasta,... scoate ce-i mai bun din tine! 

- O fuck cu plăcere, Alfons,... mai găsea timp Tiberiu să-şi liniştească 
prietenul, în atâta vânzoleală și trăncăneală. ...o fuck în toate chipurile, 
dragul meu. Contează pe mine şi pleacă odată; când vei reveni, îți vei găsi 
muierea fuck-ută ca după manualul de specialitate! 

- Da, fă-o, te implor! Oh, Doamne, cât ne mai dorim să avem un copil!... 
Renée, dar obrajii tăi, frumos îmbujoraţi, parcă ar fi foale de fierărie, mă 
surprinde felul cum lucrezi cu falusul lui Tibi! Aşa, dragostea mea, trage cu 


59 


foc, pompează, scumpo,... „Trageți la pompe,/Haznaua s-o golim,/ Şi cui nu-i 
place,/Să pupe unde ştim....”, cum zice imnul pompiştilor,... pompează, este 
termenul potrivit, deşi, mi se pare cam tehnic pentru o partidă de amor,... 
pompează zdravăn, poate stimulezi ieşirea spermatozoidului cu noroc. (Dar, 
uite ce idee mi-a venit: propun să-i spunem Bingo ghiduşului, ca un nume 
de cod; ce ziceţi?...) Încearcă, da, să pui cât mai multă pasiune, Renée,... 
deşi, după cum văd, nu este nevoie de îndemnurile mele; văd că pui, fato, o 
pasiune... mamă-mamă!... Poate, de data asta,... o ovulaţie spontană, dacă o 
fi existând aşa ceva,... - aud şi eu tot felul de chestii, că mă interesez pe 
unde pot, citesc în revista „Felicia” pe care o găsesc la dentist, în sala de 
aşteptare ori aflu de la OTV-ul lui Dan Diaconescu în Direct -, se va întâlni, 
sper, la momentul potrivit, ceea ce-ţi va oferi Tibi... - la spermatozoidaşul 
Bingo, mă refer - ...cu ce ai tu în părțile intime, se vor cupla indestructibil şi, 
după cele nouă luni... sau după şapte, în fine,... poate fi şi prematur născut, 
va recupera, ulterior, în incubator,... copilaşul,... urmaşul,... moştenitorul 
nostru... 

- Oh, Alfons..., gemu Renée, înfiorată de vibraţiile penisului ce îl păstra în 
mână, ca un microfon de scenă, la 2-3 centimetri de gură, doar, gata să-l 
înhaţe iar. Da, avem grijă. Lasă, omule, sfaturile şi discursurile acum. Nu 
este nevoie, vezi că ne descurcăm, uite ce falus puternic are Tibi! Faină 
sculă,... vai de mine şi de mine, ce tărie minunată!!! 

- Te cred pe cuvânt. Dar să nu uiţi, iubire, că şi eu am, ca şi Tibi, tot între 
picioare,... la fel... 

- Vrei să mă ocup acum și de scula ta, Alfons,... chiar ţi se pare momentul 
potrivit?... Îmi ajunge una, deocamdată,... adică, a lui Tibi. Bă, te pomenești, 
că pofteşti un sex-group, cu mine, între voi doi?!... Revino-ţi, obsedatule,... 
porc pervers ce eşti, ce chefuri ciudate ai,... soţ serios eşti tu?!... Lasă-mă să- 
mi văd de treabă, uite ce excitată sunt. Sexul oral are rostul lui, ştii şi tu, 
dragostea mea, ai mai citit... - revista „Felicia”, de la cabinetul stomatologic, 
nu spune nimic în sensul ăsta, doar redactorii practică la greu aşa ceva, ce 
dracu?... -, ai mai auzit, ai mai văzut în filmele XXX, ziceai că eşti băiat 
mare. Noi n-am făcut sex oral,... 

- Nu, n-am făcut... 

- „„.„e-adevărat; nu se face cu soțul, toată lumea o ştie. 

- Daaa,... nu se face?!... Eu n-am știut-o. 

- Aşa este, nu... cu soţul,... de-aia există amanți pe lumea asta! Ufff, m-am 
înroşit, mă jenez, mă comport ca o adolescentă, vorbind cu tatăl ei despre 
lucruri neortodoxe... şi nu este momentul. Hai, du-te la film ori la cafenea şi, 
poate, dacă eşti băiat ascultător, data viitoare încercăm sexul oral, să vedem 
cum îți place şi ție. Hm?... Cum mi-ar sta mie, femeie serioasă, să am înfipt 
în gură penisul bărbatului meu?!... Bagă-l, scoate-l, decalotează-l, linge-l 
bine şi cu poftă şi ia-o de la capăt,... mai linge şi sacul cu testicule, scapă, 
fato, o limbă şi în anus, că-i place şi-l excită, toate astea până când... 
șmaaak!... şi șmaak!... şi iar șmak!... ai juisa din plin, aproape înecându- 
mă,... ei, cum ți s-ar părea?... 

- Nu ştiu. Dacă lui Tibi îi place aşa de mult, poate că şi mie..., deşi sunt o 
persoană tradiționalistă. Mereu mă gândesc la mama şi la tata, la patul lor... 


60 


- Mda, abia ne-ai povestit despre orgiile din famiglia Borgia; atunci n-o 
lua de la capăt, Cesare, per favore! 

- „„„şi la atmosfera paşnică în care şi-o trăgeau, cam patru minute 
maximum, când îşi aminteau de obligaţie,... o dată per trimestru, după 
statisticile mele, de băiețel curios. Nu i-am remarcat făcând sex oral şi i-am 
supravegheat atent, fii sigură! O vezi tu pe soacră-ta cu penisul lui taică- 
meu în gură?!... Bine, o să facem o probă amândoi, cândva, când situația ne- 
o va permite, Renee. 

- Hm. Vom vedea. Alfons, nu ne mai încerca răbdarea acum, te rog, şi dă- 
ne voie să ne străduim cu folos. Distracţie plăcută la cinematograf, iubitule! 
Aş fi mers şi eu la filmul ăsta, să stăm strânşi, unul lângă altul, ca doi 
îndrăgostiți sadea, să ronțăim floricele vechi şi uscate, foşnind enervant 
punga, să sorbim zgomotos, cu două paie din acelaşi pahar, coca-cola trezită 
şi cu apă îndoită şi să ne sărutăm, în timp ce tu îmi strecori mâna sub fustă, 
încercând să ajungi cu degețelul şi cu orice chip la..., ca nişte adolescenți,... 
am citit numai cronici favorabile despre el; o să-mi povesteşti la întoarcere. 
Hai, du-te odată şi lasă-ne să ne facem datoria. Căci aşa a fost de când e 
lumea: unii, cu munca, alții, cu distracţia! 

- Bine, Renée, vă las; mă duc. Mda, echitate nu a existat şi nu va exista, 
probabil, într-o lume strâmb întocmită. 

- Oh, te-ai apucat să filozofezi acum! ...Continuă, prietene,... linge; sunt 
excitată ca o cățea în călduri aflată într-un cerc de dulăi,... este formidabilă 
lucrătura cu limba ce-ntre picioare mi-o aplici! 

- Limba lui Tiberiu..., între picioarele tale, Renée?!!!... uitase din nou 
Alfons că este gata de plecare. 

- Chiar între ele. Păi, ce crezi tu că face Tibi,... doarme?... Vezi cât avem 
de lucru, Alfons, nu?... Te uiţi ce bine mă linge,... i se-nvârte limba ca o 
morişcă! E o artă şi asta, să lingi sexul unei femei. Oh, e bine aşa, sunt 
impecabil excitată și umectată, potrivită pentru penetrare... Aş vrea, când ai 
să fii mai disponibil, Tibi, să-l înveți şi pe bărbatu-meu tehnica de lucru cu 
limba, este nemaipomenită! 

- Mi-ar place să învăţ ceva special,... se arăta soțul deschis la noutate, 
uitând iar de cinematograf. ...chiar şi „tehnica... nemaipomenită de lucru cu 
limba...” a lui Tibi, cum spui, Renée! Vreau să te mulțumesc, curând, cum o 
face el. 

- Ooooh, așa, Alfons! ...Nu, nu cu tine vorbeam, bărbate,... - du-te la 
cinema, nu mai sta cu ochii căscați cât cepele! Să-ţi fie ruşine, 
voaieuristule!... -, ...cu Tibi vorbeam. Avem o înțelegere, Alfons a devenit 
nume de cod, precum Bingo pentru spermatozoidul cu noroc,... ca să-mi fie 
mai uşor, îți dai seama că situația nu este la-ndemână pentru mine,... - oh, 
ce falus puternic are băiatul ăsta! -, ...nu este simplu să fac sex cu prietenul 
tău şi de-aia îi zic Alfons, ca să am impresia că sunt cu tine, soțul meu. 

- Aha, aha, am înţeles! se lumină Alfons la minte şi la chip. Cum ar veni, 
nu-ți este prea comod să ţi-o tragi cu cugetul împăcat şi cu prietenul 
familiei, vrei să spui... M-am prins! Alfons, deci?... 

- Exact. Dar, du-te, adevăratule Alfons, vei avea timp şi ocazii destule să 
te familiarizezi cu minunata artă a cunniligus-ului şi să înveţi din capitolul 
ăsta. Du-te, deci, distrează-te şi lasă-ne să ne facem datoria! Ei, ce faci, 


61l 


stană de piatră,... nu pleci, tot te zgâieşti la noi?... Tibi, uite,... dacă Alfons, 
soțul meu iubit şi prea curios, pe care astăzi l-am descoperit a fi şi 
voaieurist, perversul, nu părăseşte încăperea în următoarea sutime de 
secundă, te rog să-l ignori complet şi să te ocupi de mine ca şi când nu ne-ai 
fi cel mai bun prieten, care vrea să ne ajute creştineşte să avem un urmaş, ci 
un actor ticălos de filme porno, împins de remuneraţia atrăgătoare, de 
rezervorul de testosteron plin-ochi şi atras de trupul meu superb, de actriță 
în producţiile XXX: dă-mi limbi, prietene, inclusiv în anus,... 

- Vai de mine! se sperie Alfons. Şi în anus se dau limbi, măi, fraţilor?!... În 
anus, dragii mei?!!!... 

- Chiar acolo, chiar acolo. Se dau, desigur, ai să te convingi imediat, când 
ai să-l vezi pe Tibi învârtindu-și limba între fesele mele. 

- Dar, nu credeţi că linsul în derier este neigienic?... Eu nu vreau să îţi 
dau limbi în anus, Renee. 

- Igienic, neigienic, ai să-mi dai, când va veni rândul tău în preajma 
fundului meu. Încearcă, nu fi catâr şi ai să vezi dacă mai ai vreun gând 
pentru igienă când lingi așa ceva. ...muşcă-mă de pulpe până le învinețeşti, 
Alfons, suge-mi sfârcurile şi înhață-mi țâţele, trage-mi-o şi între ele,... 

- Să ţi-o tragă între țâţe, Renee?!... Ai înnebunit de-a binelea, iubito! tot 
se speria Alfons de propunerile ciudate - în accepțiunea lui. Poţi să-mi 
aminteşti când am făcut noi amor între..., între țâțele tale, Renée, dragostea 
mea?... 


- Între ţâţe,... - păi, dacă nu vrei să te cărăbăneşti la cinematograful ăla, 
nenorocit! - ...între țâțe, da. ...sodomizează-mă, Tibi,... 
-m 


- Nu te uita aşa, Alfons! Nu face ochii mari, nu căsca gura, este o simplă 
propunere de a mi se strecura falusul în anus. 

- Dar ai un anus strâmt, scumpo; ţii minte ce chin cumplit a fost când cu 
clisma, tu fiind înfundată ca o criptă nedeschisă de-o sută de ani?... Și acum 
vrei ca Tibi să-ţi introducă acolo ditamai penisul?!... 

- „.„juisează, prietene, când îţi vine şi acoperă-mă cu spermă fierbinte. lar 
eu îți aplic ţie, Alfons,... 

- Mie?!... 

- Lui Tibi, mă,... lui Tibi, nu ţie! Îi spun Alfons pentru că,... ţi-am explicat; 
concentrează-te, de câte ori vrei să-ţi mai zic?... 

- Scuză-mă. Da, da, am înțeles, îi zici Alfons ca să ţi-o tragi fără mustrări 
de conştiinţă. 

- Exact. ...iar eu îţi aplic ție, Alfons, în contrapartidă, felații până te 
saturi, french-kiss-uri la discreţie şi o să-ţi ling anusul şi testicolele babane, 
uite, chiar aşa!... 

Şi Renee, cu ochii mari, sfidători, ațintiți asupra bărbatului ei, îşi plimba 
ostentativ limba pe bilele lui Tiberiu, plescăind sonor, a mare încântare. 

- Mmmmm, minunat mai e să lingi aşa ceva! pedepsea ea voaieuristul 
neruşinat de alături, care nu voia să se dea plecat. Nu te jena de soțul meu, 
Alfons, poţi să mă şi sodomizezi cu scula-ţi uriaşă,... trage-mi-o şi în anus, şi 
între sâni, şi în vulvă, şi în gură, animalule,... trage-mi-o în toate părţile, 
cum îți vin la îndemână. O să ne facem că bărbatul meu cel pisălog nu este 
cu noi. După aia, Alfons, dacă te simţi ostenit, cât timp îţi tragi sufletul, eu o 


62 


să mi-o trag cu grădinarii din curte, ba chiar şi cu câţiva trecători mai 
voinici de pe stradă,... aflându-mă, deci, pe post de cutie poştală a 
cartierului. Ce părere ai, adevăratule Alfons?... 

- Spun că eşti doar nostimă, iubita mea soţie! 

Liniştit de bunele sentimente de alături, zâmbind la auzul micilor răutăți 
(simțul umorului trebuie să ţi-l păstrezi şi într-o astfel de ocazie; asta 
înseamnă, de fapt, să ai umor!) şi privindu-şi recunoscător prietenul aflat în 
acțiune, soțul ieși din cameră, închizând uşa încet, fără zgomot. 

- Nu-mi pare bine c-a plecat, mă excita când ne privea! L-ai văzut cum se 
uita, în timp ce tu îmi lingeai clitorisul?... Sunt un pic exhibiționistă, nebuna 
de mine, nu?... Aşa,... continuă, Alfons. Continuu și eu,... îşi plimba Renée 
limba pe anusul de deasupra, în timp ce carnea vineție se încrețea atinsă de 
lucrătura pricepută; recuperă capul falusului, strângând buzele în jurul lui 
şi decalotându-l cât mai mult cu putinţă, mai-mai să-i rupă aa. 

Neobosită, limba lui Tiberiu scormonea tainița dintre picioarele femeii, 
încercând să nu scape din explorare nicio bucăţică de carne acrişoară. Apoi, 
acesta se ridică, se întoarse şi intră între picioarele larg desfăcute; sprijinit 
în braţele întinse, lăsă membrul puternic să-şi facă loc, de unul singur, în 
sexul care îl aştepta cu labiile desfăcute, de-atâta aprigă dorință. 

- Oh,... gemu Renée, strașnic pătrunsă. ...ce-mi faci, prietene! Îmi place, 
Alfons, cum mă penetrează,... cum mă desface,... cum se-nfige, ca o pană-n 
mine, falusul voinic! Mă simt femeie dorită,... uite cum mă cutremur!!!... 
Suntem un cuplu desăvârşit! Chiar că-mi pare rău că l-am trimis pe Alfons 
la cinema,... mi-ar fi plăcut să fie cu noi, ţin mult la el, doar,... să vadă cum 
ne străduim, să fie sigur şi să nu-mi mai aducă reproşuri că nu ne facem 
treaba cu seriozitate. Îmi fac şi eu reproşuri, la rândul meu,... mă cunoşti, 
îmi ştii caracterul,... îmi fac reproşuri că am practicat sexul oral numai cu 
tine... - oh, ce bine mă posezi, prietene!... - şi, poate, ar merita şi el, bărbatu- 
meu,... măcar aşa, din când în când, ca un desert de sărbătoare,... da, ca să 
vadă cum este. 

- De fiecare dată când te penetrez, încerc aceeaşi plăcere ca prima oară 
când am făcut-o, Renee; parcă eşti tot mai strâmtă, dragă prietenă... - să fie, 
oare, valabilă teoria expusă de soțul tău?... (Mă refer la organul nefolosit 
care se va atrofia.) Şi, trecând la polul opus: ţi se pare că gura ta, după atâta 
sex oral, a devenit mai largă?... Mie, parcă, nu. Hm, să fie aşa?... Ori, fundul 
frumos, să se fi lățit după sodomizările crunte din ultima vreme?... Aici, 
însă, răspund da, fără ezitare! Ai un derier tot mai tentant, Renee. ...Să-i 
oferi un sex oral, ca un desert de sărbătoare, lui Alfons, ai zis?... Dar tocmai 
i-ai promis-o, parcă?... 

- Da, aşa este, i-am promis-o; ai o atenție distributivă; deşi păreai a fi pe 
altă lume, când îmi gâdilai clitorisul, ai reținut spusele mele. Sigur, i-am 
promis sex oral, dar, am spus-o ca să-l fac să plece, ca să ajungă la timp, la 
film. Totdeauna m-au enervat persoanele nesimţite care, întârziind la un 
spectacol, deranjează spectatorii ca să-şi ocupe locurile aflate, normal, la 
mijlocul rândului. 

- Ai dreptate. Te calcă pe vârfurile pantofilor lustruiți, îți dau pe jos 
hainele aflate pe genunchi, îți răstoarnă punga cu floricele şi îți varsă 
paharul cu suc pe pantaloni. 


63 


- Exact. ...Aşa, intră-n mine, nu mă cruța, fă-mă fărâme, Alfons! Hm,... - 
eu ştiu?... -, mai bine nu, totuşi,... la sexul oral mă refer,... n-aş vrea ca 
bărbatu-meu să-şi schimbe părerea despre mine, aşa că o să uit 
promisiunea la înghesuială scăpată, iar el se va jena să-mi amintească; ştii 
ce persoană delicată este. Oricum, toată lumea este de acord că..., deci, şi 
bărbatul meu,... sexul oral nu este pentru soți. Tu... cu Mona... o faceți,... 
din când în când, măcar?... 

- Nu, nu; cum aş putea, oare,... cu nevastă-mea?!... Respect tradiţia, 
desigur. Păi, am mai fi avut astăzi patru copii, ca o familie middle class 
americană?... Ai dreptate, aşa ceva nu se practică în căsnicie; ai auzit, doar, 
cum descria Alfons unul dintre rarele rapoarte sexuale ale părinților lui. 
Bănuiesc că are şi Mona un amant pentru... Ei, am glumit, Renée. Sexul oral 
este rezervat pentru tine. 

- Mulţumesc, Alfons. Mai iute, te rog, dragule! Şi mai iute vreau acum! 
Înfige-te, Alfons! Măiculiţa mea, ce penetrare puternică,... tu nu ai carne 
între picioare, Alfons, ci un drug de oțel! Sexul oral, însă, va rămâne, în 
continuare, o modestă recompensă pentru strădaniile tale prieteneşti. Sigur, 
ca soț, bărbatu-meu nu poate să se bucure de aşa ceva. Tu, în schimb... 
Dar, aş vrea odată, când vei avea timpul, dar şi starea necesară, să-i dai o 
lecţie de cunnilingus lui Alfons al meu. 

- Cui vrei să-i dau eu lecţii, Renée?! Lui Alfons... oh! prea... bună... oh! 


Maică... Precistă?!!!... bolmojea Tiberiu, muncind infernal, întocmai ca un 
salahor pentru o bucată de pâine. Lui Alfons?!!!... Zici că... - eşti de-a dreptul 
fenomenală, femeie, te-aş călări zile-ntregi!... - ...vrei să-i dau lecţii de 


cunnilingus... bărbatului tău?!... 

- Călăreşte-mă, jocheule voinic, cine ori ce te reține?... Doamne, dar ce 
sănătos mi-o tragi! Este imposibil ca, după atâtea eforturi, să nu rămân 
gravidă.... și al tău va fi „Indianul”! 

„Bine-ar fi...” se amăra Tiberiu la auzul promisiunii. 

- ...Da, una sau mai multe lecţii, câte va fi cazul, Alfons are nevoie de aşa 
ceva, l-ai văzut cât de atent ne privea. Practici minunat cunnilingus-ul, Tibi, 
te apreciez, aceeaşi părere o are şi clitorisul meu, iar orgasmul ce va sosi 
curând va confirma şi... mi-ar plăcea ca şi bărbatul meu să se apropie de 
acelaşi nivel de folosire a limbii, în sex, ca al tău! Nu fi egoist, te rog, şi 
învață-l şi pe el ceea ce tu cunoşti atât de bine; câteva şedinţe ar fi 
suficiente, cred. 

- Sigur, îl voi instrui... 


- Eu, întinsă pe pat ori pe podea... - mai bine pe podea, căci, pentru trei 
persoane, aflate într-o astfel de acțiune, este nevoie de mai mult spațiu -... 
- ...pe podea. 


- ...cu picioarele desfăcute şi cu genunchii flectaţi, aş fi un fel de material 
didactic ideal,... iar voi v-aţi înghesui la mine,... magistrul şi învățăcelul,... 
primul explică şi practică, ...demonstrativ, bineînțeles, al doilea, cuminte, 
dar şi atent, se uită la ceea ce face magistrul, bagă la cap mişcările, nu are 
voie să rateze niciuna şi, apoi, îşi bagă nasul şi limba la mine, jos, şi execută 
ce a învățat. Alfons prinde repede, în general, nu trebuie să-i spui un lucru 
de şapte ori,... o ştiu pentru că, la rândul meu, l-am învăţat destule... - mi-a 
mărturisit că eu l-am dezvirginat! - ...şi la facultate a fost un student 


64 


bunişor. Mda. S-o faci, Tibi, te rog mult, eşti cel mai bun prieten al soțului 
meu. 

- Bine, Renée, am s-o fac, pentru asta există prieteni! Am să-i dau 
meditații de cunnilingus, tu fiind materialul didactic pe care îl vom explora, 
pe podea, cu limbile, metodă şi meticulozitate; deşi mi-ar fi plăcut să rămân 
singurul capabil să te satisfacă şi în felul ăsta. 

- Mulţumesc, egoistule. Ştiu că pot conta pe tine. Oh, iubitule,... şi mai 
adânc vreau! Aşaaaa, adânc de tot apasă-te-n mine,... parcă nu mă mai 
satur! Ooooh! Aşa, Alfons,... exact, asta-i mişcarea! Și tu prinzi repede, 
istețule, ce-mi place şi cum mi se potriveşte,... - e normal după patru luni de 
activitate sexuală comună. Aşa, aşa, intră-n mine, fără milă. Dacă ție ţi se 
pare sexul meu mai strâmt, ei află că şi mie mi se pare falusul tău mai mare, 
la fiecare nouă întrevedere. Te pomeneşti că teoria susținută de Alfons,... 
funcția care creează organul,... se confirmă! 

Ascultător, penisul intrase cu viteză în cuptorul de plăceri dintre pulpele 
fine, apoi se retrase, păstrându-şi acolo capul gros. Veni din nou, mai 
repede, iar sexul femeii, fără să se lase mai prejos, se repezi în întâmpinarea 
lui cu şi mai mare grabă, opunând voinice contre; frecvența scurtelor 
întâlniri creştea,... hâț-hâţ,... hâț-hâţ,... hâț-hâţ..., icniturile menţinând 
ritmul... 

- Alfooons..., auzi Tiberiu şuieratul femeii la culme excitată. Oh, Alfons, 
singura mea dragoste, eşti divin, iubitule! Să nu mă laşi neterminată, cum o 
faci din când în când, din pur sadism,... dă-i înainte! Oh, ce bine e!... Ce 
bine este să te potriveşti cu propriu-ți bărbat şi să nu ai nevoie de un amant! 
Câte femei au, oare, un asemenea noroc?... Eu, una, îl am, după cum se 
simte între picioarele mele,... sexul tău intră ca într-o mănuşă într-al meu,... 
o şansă la un milion, probabil, o asemenea potrivire! Nu te opri, dragostea 
mea şi străpunge-mă cu scula magnifică, cabalină! Oh, da... Oh, da, ce bine 
mă simți. Alfons!!!... Alfooons, acum!... Te simt şi eu, la fel de bine, fericita de 
mine! Da, te simt... Vine!... Vine!... Și-nainte, şi-napoi,... dă-i așa! Acum, 
prietene,... acum, acum, acum, bag-o până-n plăsele!!! Înfige-mi-o!!! Exact, 
așaaaaa!... Cuuuuuurg, Alfons, bărbate! Cuuuuuurg!... (Cred că m-ai spart, 
de-aia curg așa!) 

Urletul venise odată cu orgasmul năvalnic, în timp ce trupul lui Renée 
vibra precum coarda arcului lui Cupidon. Viguros, Tiberiu iuți mişcarea 
falusului... hâţ-hâţ,... hâț-hâţ,... hâț-hâţ..., exact ca mai sus; femeia își 
încolăcea brațele după gâtul lui, sărutându-l şi zgâriindu-i spatele lat cât 
una dintre autostrăzile ce urmau, sub cele mai variate guvernări şi cu cele 
mai fanteziste cheltuieli, să se construiască în corupta Românie. (Desigur, 
firma „Bechtel”, apropiată de preacinstita administraţie americană, îşi avea 
contribuţia ei aicea...) 

- Ai fost grozav, iubitule, mărturisea Renée, după câteva minute de 
linişte, potopită de-o copleşitoare satisfacție. Ce orgasm divin am avut, nu 
mă opresc din tremurat, sunt ca o gelatină proaspătă,... uită-te tu la mine! 
Un orgasm autentic, nu simulez nimic; cu Alfons o fac adesea, recunosc,... 
mai joc teatru în patul familial! Să vezi şi să auzi contorsionări și chiote 
prefăcute, de parcă suntem la rodeo; dar ce femeie are orgasme adevărate, 


65 


100%, în amorul conjugal?... Sunt sigură că nici Mona, nevastă-ta, nu are 
descărcări complete, chiar în partida de sex cu tine petrecută. 

- Crezi, Rence?... găsi Tibi puterea de îngrijorare familială, gâfâind ca 
după parcurgerea celor 42 de kilometri ai maratonului. Uite, nu m-am 
gândit că se poate ca nevastă-mea... să... 

- Precis; se poate, îţi spun eu. Îţi mulțumesc, Tibi, a fost minunat, eşti 
foarte priceput,... îți mulțumesc şi, uite, pentru că vreau să mă revanşez, 
coboară gura şi gustă din rezultatul muncii tale. Desfac şi mai mult pulpele, 
pentru un acces uşor,... poftim. Îmi place cum mă mușşti; poţi să-mi faci 
vânătăi, Alfons nu se va supăra, fiind sigur că tu le-ai produs. Aşa, aşa,... 
așa, aşa, linge-mă, ia din plin, nu fi reținut,... este destul, nu te jena,... lipăie 
ce curge, totul este pentru tine, o picăturică să nu rămână între labii, nu 
trebuie să-mparți nimic cu nimeni, dulăule. (Dacă ar fi rămas Alfons, l-aş fi 
pus şi pe el să guste, să vedem cum îi place. Va trebui să-l obişnuim cu 
limbile, să nu îmi uiţi rugămintea.) Cum ţi se pare, a fost grozav cum mi-am 
dat drumul?... Am avut senzaţia că se cutremură pământul... 

Corpul femeii trepida, în continuare, din cap şi până-n picioare, 
confirmând spusele pătimașşe. 

- O descărcare totală, da, asta înseamnă un orgasm adevărat! Îmi place 
cum mă ai, Alfons, soțul meu desăvârşit! Dar, ia să văd şi eu acum ce-ai 
recoltat tu de la mine... 

Şi Renée aplică un serios french kiss, gustând, ca un veritable fin 
connaisseur, prin intermediul partenerului, din propria-i descărcare. Acesta 
îi înapoie sărutările şi o parte din secreția recoltată, limbile încurcându-se în 
culoarul creat de buzele contopite. Rămase prăbuşit peste trupul care vibra 
tot mai încet. Dar, fără să-l lase să se dezmeticească, Renée se ridică, se 
întoarse cu spatele şi, sprijinindu-se în genunchi şi coate, îşi expuse pulpele 
lungi şi albe, fesele rotunde, anusul vineţiu şi sexul roz desfăcut, deja, plin 
de dorință. 

Tiberiu privi gânditor carnea frumoasă, care îl aştepta alături; mângâie 
încet, dar apăsat, fesele mari, le muşcă de porțiunea cea mai țuguiată, 
lingând anusul în treacăt („Chiar, parcă i-a mai crescut fundul,...”), apoi 
strecură degetul în sexul umed [(,...iar bombonica asta, zău, e şi mai strâmtă, 
trebuie s-o folosesc mai des, ca să se lase!”); cu secreția vaginală recoltată, 
ca pentru o analiză medicală, unse rozeta vineţie dintre fese, o linse din nou, 
arătătorul penetrând, oarecum indiferent, în orificiul mic. 

- Nu, nu, Alfons,... nu acolo! îi atrase Renee atenţia, precaută şi fermă, 
ghicind gândurile necurate. Ne propusesem să facem un copil şi nu cred că, 
sodomizându-mă, perversule... Nu mai răsuci degetul, renunță la provocări! 
Oh, Alfons,... ooooh, îmi place ce-mi faci, aşa cum mi-a plăcut şi ultima 
oară. N-am avut curajul să-i spun lui Alfons cât de minunat m-ai sodomizat, 
cînd el ştia foarte bine care este țelul întâlnirilor noastre. Or, sexul anal nu 
cred că... Da, recunosc din nou, pentru că asta dorești... - satisfacție de 
mascul, nu?... -, a fost incredibilă sodomizarea la care m-ai supus 
săptămâna trecută, m-a încântat, o să mai vreau, eşti priceput într-ale 
amorului. Îţi aduc aminte că tu mi-ai deflorat derierul, tu ai fost primul, 
Alfons, până la tine nimeni nu a pătruns în fundul meu (...în afară de 
termometrul copilăriei, ştuțul pentru clismă şi degetul medicului, cu ocazia 


66 


tuşeului rectal, ca să respectăm adevărul istoric). Şi primul nu se uită, cum 
spune literatură romanţioasă. Ce strâmtă și neştiutoare era găurica, acum 
câteva săptămâni!... Iniţial, ai vrut să-mi introduci o umbreluţă în anus şi s- 
o deschizi pentru a-mi destinde muşchii. Ții minte?... 

- Ei, am glumit, Renée; chiar crezi că ţi-aş fi înfipt umbrela,... elegantă, 
neagră, englezească,... în anus?!... 

- Eu ştiu?... Poate nu ca o perversitate, ci pentru a-mi relaxa muşchii şi a 
ne face poftele; cred că da. Cum ar fi fost ca Alfons să intre în cameră, ca să- 
şi recupereze, ca de obicei, cheile automobilului (ăsta-i motivul favorit al 
voaieuristului neruşinat, ca să caşte ochii şi gura când încercăm să 
procreăm!) şi să mă vadă cu umbrela înfiptă în anus?... N-a fost, însă, cazul, 
căci penisul robust a făcut treaba umbreluţei şi am fost pronto deflorată şi în 
derier. la-ţi mâna că mă înnebuneşti, frate!... Hai, fii băiat cuminţel, scoate 
degetul şi să ne vedem de treabă. Te rog, Alfons... N-ai nicio şansă să 
introduci altceva în anus, să ştii, obsedatule,... n-am să te las şi, de altfel, n- 
avem lubrefiantul, la îndemână, care să te ajute să pătrunzi într-un spațiu 
atât de mic. Dar, tare îmi mai place ce-mi faci, ai reușit să mă exciţi! Uffff,... 
uite, dacă insişti, totuşi,... într-unul din dulapurile din baie este... crema, cu 
care să-ți ungi scula,... pe exterior, dar şi găurica mea,... pe interior, desigur; 
după aia, înfige-mi în poponeţ bastonul! 

- Aha, bravo, devii cooperantă. Lucky me,... se bucura Tiberiu de reuşită. 
„„„perseverența este totdeauna răsplătită! O să ţi-o trag imediat în derier. 
Lubrifiantul,... crema,... unde spui că este pusă?... Zii, fetiță dragă,... în baie, 
în..., da?... Mulţumesc pentru că eşti înțelegătoare cu chefurile mele, mai 
speciale (deşi, după informaţiile lui Alfons, nu mai sunt deloc speciale, toată 
lumea le practică). N-am să abuzez de bunăvoința ta şi am să-ți vizitez 
derierul apetisant doar pentru câteva minute,... minute bune, desigur; adică 
vreo trei sferturi de ceas! Un fund că ăsta nu poate fi ignorat. Haide... Unde 
zici că este lubrifiantul ascuns?... 

- Se află în dulapul cu uşă de cristal; vezi, căscat cum eşti, să nu aduci 
crema pentru hemoroizi! Da, este acolo unde ţinem jucărioarele erotice, între 
setul de falusuri egiptene din lut, bilele gheişelor, dispuse perechi-perechi, în 
ordinea descrescătoare a diametrului şi trusa de vibratoare americane. Nu 
deranja nimic, este la-ndemână. Falusurile nu sunt făcături, sunt antichităţi 
veritabile, piese de muzeu, foarte scumpe, deci; ai grijă să nu spargi vreunul; 
eu te aştept în poziţia asta, care te inspiră. Mda, poate că nu e rău,... pentru 
variație,... să mă sodomizezi. Hai, hai, du-te, împiedicatule, şi trage-mi-o şi-n 
cur odată! 

- Sigur, sigur, Renée,... mă duc, dragă prietenă, ce bărbat te-ar putea 
refuza?... se bucura Tiberiu, nevenindu-i să se dezlipească de fundul 
splendid și frământându-i carnea feselor; de-atâtea manevre, un pârț, ca o 
sirenă de vapor, scăpă din găuricea vineție, incitând atmosfera cu mirosul 
fresh de ou clocit. 

- Pardon! se făcea Renée că se jenează, fără rost. Scuză-mă, dar, de atâta 
emoție... 

- Nu face nimic, nu face nimic, se întâmplă, draga mea. Tot ce provine de 
la tine este binevenit. Mmmmm, plăcut miros!... Da, derierul tău trebuie 


67 


onorat de fiecare dată. Orice bărbat de bun gust, care apreciază... Imediat 
mă ocup, Renée! 

- Haide, înfige-mi-o! Tare sunt pofticioasă... şi nici nu am rămas gravidă, 
încă! Dar, fiindcă veni vorba de sarcină,... nu! Nu te mişca, băiete, stai aici, 
cu mine. Nu te duci nicăieri şi nu aduci nimic, Alfons, s-a zis cu 
sodomizarea! 

„Phiii, abia de-o zăpăcisem şi-o păcălisem şi eram gata-gata să-i penetrez 
fundul țeapăn!...” se foia Tiberiu pe canapea, ofticat de eşecul neaşteptat. 
„Câteva secunde dacă aş fi fost mai iute, trăncăneam mai puțin, nu-i 
chinuiam fesele îngereşti şi nu mă extaziam atâta la băşină, rezolvam şi 
capitolul «Sodomizare», mama mă-sii de treabă!... Fițoase mai sunt 
muierile,... Ba o vreau şi-n fund,... haide, penetrează-mă, nu sta pe gânduri, 
uite ce excitantă sunt,... ba nu, ba nu, m-am răzgândit, renunţ la perversităţi, 
sunt o femeie serioasă, trebuie să rămân gravidă,... o vreau doar în 
bombonică, în stilul clasic, deci... dar şi în guriță, bineînțeles). Şi ce chef 
nebun de sex anal, între țuguiatele astea, aveam astăzi!...” 

- Mi-ai explicat că aveți patru copii, frumuşei şi isteți, pentru că în familie 
practicați sex clasic,... iar cu mine, Tibi, vrei şi... Da, bărbatu-meu are 
dreptate, lumea a înnebunit, domnule,... sexul oral şi sexul anal sunt baza 
în amorul vremurilor noastre! 

- Sex oral, sex anal,... după ce am reușit, cu greu, să-l împingem pe 
Alfons la cinematograf, împreună cu teoriile lui, revoluţionare, acum o iei tu 
de la capăt?... răcnea Tiberiu, apucându-se cu mâinile de cap. 

- Preludiul înseamnă, de fapt, sex oral practicat, la greu, de ambele părti, 
pentru ca finalizarea să se petreacă, ca o explozie, nicăieri altundeva decât în 
rectul partenerei. Chestiile clasice,... cocoşelul domnului înfipt, cu dragoste 
sinceră, fără gânduri murdare, în păsărica doamnei, cum o făceau socrii 
mei, ...tata Alcibiade i-o trăgea din an în paşte mamei Artemiza, după 
informaţiile voaieuristului de Alfons, ...au dispărut! Nu pot rămâne gravidă 
practicând masiv sex oral şi anal, sălaşul spermatozoizilor nu trebuie să se 
afle nici între amigdalele mele şi nici în rectul meu, este şi la mintea 
cocoşelului de care vorbeam mai adineaori! Şi, conform aceleiaşi teorii a lui 
Alfons,... 

- Ce teoretician a devenit amicul Alfons, îl citezi, văd! 

- Lasă-l în pace, are dreptate. ...sexul meu, puţin utilizat, se va atrofia, ai 
să-l simți tot mai mic la fiecare nouă încercare,... 

- Şi ce-i rău în asta?... Sexurile mici sunt la mare căutare! 

- „„până se va obtura complet! În acest timp, gura şi fundul, folosite de 
tine,... căci am lămurit, deja, bărbatu-meu nu beneficiază de ele,... 

- Dar elaborează teorii halucinante despre ele! 

- ...mi se vor dezvolta; voi avea, deci, o gură largă ca a lui Whoopi 
Goldberg, dar şi o mândrețe de fund lat, ca al Mahaliei Jackson! 

- Şi tu crezi că doamnele astea practică, în mod curent, sex oral şi anal?... 

- Gata, nu mă mai duce în ispită, nu o să mă sodomizezi astăzi, oricât mi- 
ar plăcea şi mie s-o facem, e limpede?... Uite de ce eşti în stare, domnule,... 
uite ce poți să faci din mine: mă exciţi,... mă zăpăceşti, bineînţeles,... nu mai 
ştiu de interesul meu şi, slabă de înger, ca orice muiere, cedez, punându-mi 
fundul la bătaie! După aia, îmi reproşezi că nu am rămas gravidă,... păi, 


68 


cum să rămân gravidă, fir-ar să fie de viaţă, cu atâta sex oral şi anal, din 
greu practicat?!!!... Cum?... Hm?... Taci, Alfons, nu prea ai răspuns, gură- 
bogată, nu-i aşa?...) Deci, altă dată, iubitule,... altă dată, dacă ţii cu tot 
dinadinsul, o facem, pentru că ăsta-i trend-ul,... ţi-am spus că nu-mi 
displace nici mie. Uite, îți promit..., şi ştii că mă țin de promisiuni, ţi-am 
promis sex oral, mă conformez şi, la fiecare întâlnire, ai parte de sex oral, mă 
ustură şi gura,... îţi promit, deci, că, după ce rămân însărcinată, va veni şi 
recompensa asta. 

- Îţi mulțumesc pentru promisiune; oricum, este mai bine decât nimic. 

- Cu plăcere. În ultimele trei luni de sarcină, când voi fi greoaie şi dificil 
de manipulat, vom folosi anusul, de câte ori o să ţi-o doreşti; şi sex oral, 
bineînțeles, cât cuprinde gurița mea,... cam mare, deja?... Scoate degetul din 
găurică acum. Uite ce ascultător poţi să fii, când vrei, desigur. Şi îndrăzneşti 
să mă întrebi de ce nu am rămas gravidă, Alfons, în cele patru luni de 
chinuri! (Îţi place cum miroase degetul, perversule...) 

Bosumflat pentru că fusese prins cu şoalda, Tiberiu renunţă la planurile 
de sodomizare. Linse degetul şi apucă şoldurile late, trăgându-le în 
întâmpinarea falusului; iute ca săgeata Cupidonului de care am vorbit mai 
devreme, penisul pătrunse în sexul alunecos, natural şi minunat lubrefiat. 
Renee îşi aruncase și ea, cu toată forța, carnea doritoare împotriva înaintării 
de berbece, fesele potrivindu-se între şoldurile bărbatului. Un pocnet 
excitant, provocat de ieşirea aerului comprimat... - mai degrabă, o pleznitură 
ce amintea de pârțul scăpat în vâltoarea evenimentelor! - salută impecabila 
unire. Apoi, cele două sexe se depărtară, pentru a se aduna, din nou, la 
repezeală, cu şi mai multă dorinţă; o altă pleznitură (tot un pârț, dar inodor, 
exact ca cel de sus!) incită şi mai tare partenerii. Agățate de sfârcuri, mâinile 
lui Tiberiu susțineau sânii grei, încercând să-i oprească din mişcarea 
smintită. 

„„„Se chinuiră aşa aproape trei ceasuri. Canapeaua protesta zgomotos, dar 
scârțâiturile plângăreţe nu făceau decât să stimuleze şi mai abitir cuplul 
dezlănțuit, mobila urmând, curând, să se dezmembreze, precum fosta 
Uniune Sovietică! 

- Alfons! urlă Renee, repezindu-şi iarăşi, bezmetic, bazinul înapoi. Vai, 
dar abia acum am observat,... nu am închis ferestrele! Unde mi-o fi fost 
capul, zăpăcita de mine,... ce gândesc grădinarii care tund peluzele... - de- 
aia nu termină treaba şi plimbă tractoraşul, chiar sub fereastră! -, dar şi 
vecinii,... ce cred că se petrece aici, în miezul zilei?... Îmi este ruşine, Alfons. 

- Ei, şi tu, acum,... mai lasă ruşinea deoparte. 

- Suntem cunoscuţi ca nişte persoane onorabile şi n-aş vrea să... Nu are 
rost să mai închid ferestrele, faptul este consumat, ce s-a petrecut s-a 
petrecut, iar ce-a fost de auzit s-a auzit! Dar,.... dar,... oh!... Cred că... 
Ooooh,... Alfons,... acum!!! Dă-i dracului de grădinari... - căraţi-vă, labagii 
ordinari! - ...şi dă-i dracului de vecini, dă-o dracului de onorabilitate şi dă-l 
dracului de cartier şic! Poate să zică lumea ce-o vrea,... vorba cântecului: 
„„.„„poa” să zică/ Că sunt nebună...”, interesul familiei mai presus de orice! 
Dacă va fi cazul, după asta,... măcar pentru o vreme,... ne vom muta în vila 
din lancu Nicolae sau la Halkidiki. Haide, nu te opri, vino, este momentul, 


69 


- Renée, dar ce se întâmplă cu tine?... să făcea Tiberiu, hâtru, că nu 
pricepe situaţia. Tremuri, te zgâlțâi, dai ochii peste cap, spume la gură..., nu, 
spume nu faci, încă,... te simţi bine, scumpo?... Parcă, nu erai epileptică... 
sau isterică?!... Te simţi bine, Renee,... este totul în regulă?... Vreau să te 
înapoiez în stare bună soțului tău, nu doresc reproșuri din partea lui: „Păi, 
bine, măi, Tibi, eu ţi-am dat o nevastă impecabilă, iar tu îmi returnezi...” 

- Du-te-n mă-ta mare şi nu-ţi bate joc de mine, porcule, mai ales în clipele 


astea, demenţiale! Aoleuoleu, alt orgasm!!!... Eu, isterică, cum poţi să spui 
aşa ceva?... Aoleuuuuu, înnebunesc de-a binelea!... Isterică, mi-ai zis, futu- 
te-n cur să te fut de lăbar?!... Aoleuoleu!!!... Aoleuoleuoleu!!!!!... Isterică, 


mă?... (Nu mi-ar strica o cămașă de forță.) 

- N-avem la-ndemână! 

- N-avem,... n-avem. Acum, dragul meu, Alfons! 

Odată cu răgetul de leoaică, interiorul umed şi fierbinte deveni şi mai 
umed şi mai fierbinte, înfăşurând intim falusul. Fluierături, chiote de 
entuziasm, tropăituri, „Avanti o popolo, alla riscossa...” şi aplauze se auziră 
sub fereastra deschisă, dar şi din mijlocul străzii: „Brava, futăcioşilor, ați 
început-o de dimineața,... ţineți-o tot aşa!” răcnea cineva, felicitând finalul 
zgomotos. „Bine că măcar voi aveţi vreme şi stare de-un futai, de asemenea 
calibru, în ţara asta!”;, „N-o ierta, băiete, că asta şi vrea, putoarea! Să mă fi 
văzut şi pe mine, cât de drept stăteam în şa, acum vreo 55 de ani...” 
rememora altcineva,... cel cu „Avanti o popolo...”, desigur; „la-o de la capăt,... 
ia-o, trebuie să mai poți, flăcău, eşti în miezul zilei de-abia, mai este vreme 
de un număr, două, până se întoarce omul ei,... mobilizează-te, dacă nu vrei 
să te pleznească ori să te zgârie cățeaua!” se auzeau încurajările 
camaradereşti; „Dar, de nu mai merge,... şi se întâmplă,... înhaţă pastiluta 
albastră, nu te jena, prietene!”, oferea soluția un sfat bărbătesc, plin de 
experiență; „Poate că n-o are, dome, la el...”, se îndoia un individ, 
cotrobăind prin buzunare. „Uite, nici eu n-am...”; „Posibil, posibil. O vorbă 
zi-ne atunci, flăcăule din casă şi-ţi cumpărăm bulina!” venea sugestia 
amabilă din grupul adunat în fața gardului. Numai oameni de bine se aflau 
în stradă,... cu suflet, săritori, creştini adevăraţi, gata să dea o mână de 
ajutor celui în nevoie aflat!... 

„Uite-o cum şi-a dat drumul,... uite-o cum se cutremură din încheieturi, 
ca o marionetă şi cum dă ochii peste cap,... mi-e teamă să nu leşine, ţicnita! 
Bravo mie... Ar fi bine s-o pleznesc de câteva ori, ca s-o liniştesc. ...Da, da, 
vă mulțumesc pentru aprecieri, domnilor grădinari şi stimați trecători!” 
gândea Tibi, privindu-şi partenera, aflată ca după o criză de epilepsie. „A fost 
greu, dar am mulțumit-o şi de data asta,... oare, câte orgasme i-am provocat 
nesătulei?... Te pomeneşti că o zăpăcesc cu călăreala şi mă fac, curând, cu 
Indianul, mândria amicului Alfons?... lar Mona va rămâne cu gura căscată, 
prezentându-mă acasă cu vizonul atârnat pe umeraș! Dar, să mă opresc din 
îmbătatul cu apă rece,... deh, nu se mai poate.” 

În aceeaşi clipă, în interiorul vaginului extraordinar umectat, femeia simţi 
penisul trepidând forțos... - vrrr!..., vrrr!..., vrrr!... parcă era chiar vibratorul 
nr. 6, din trusa made in U.S.A., folosit la capacitatea maximă! - şi lovitura 
jetului de spermă [ieşit ca din furtunul pompierului!) care îşi trimitea 


70 


spermatozoizii sănătoşi, plini de viață, la întâlnirea cu ovulele doritoare de 
împerechiere. 

- Oh, numai de-ar fi şi Bingo strecurat, dragul de el, printre ce mi-ai 
donat, Alfons! 


- „„„Eşti un adevărat prieten! se arăta Alfons mulțumit, abia întors de la 
cinematograf, strângând mâna lui Tiberiu. Eşti frânt de muncă, o femeie ca 
nevastă-mea nu-i uşor de satisfăcut,... muiere, nu glumă! Soarta a fost 
darnică cu mine, mulțumesc zeilor: și o nevastă frumoasă, deșteaptă, 
credincioasă, dedicată căsniciei şi o avere cu 2 cifre urmate de 6 zerouri,... în 
euro, desigur... - nu spun care sunt primele 2 cifre, e secretul meu! Bine-a 
zis cine a zis că „Banul trage la ban și păduchele la ţigan!” - ...şi un camarad 
de nădejde, adică tu, pe lângă toate astea. 

- Mulţumesc pentru apreciere, plecase Tibi ochii, cu modestie, așteptând 
parcă atârnarea unei decorații de pieptul frumos bombat. 

- Contez pe tine; şi, cu niţel noroc, poate reuşim în încercarea noastră! 
Am consumat duzini de teste, o groază ne-au costat răspunsurile la 
întrebările firești, pline de speranţă: „Te pomeneşti, Renée, că ai rămas şi nu 
este doar o banală întârziere!... Hai spune, nu mă mai fierbe, ce zice testul, 
iubito, voi fi şi eu tată?...”; deținem un card de fidelitate la farmacia din colț 
şi avem astfel o reducere a preţului piperat! Când apar în magazin şi cer, 
sigur pe mine, un set de 12 teste de sarcină... 

- leşi mai ieftin cu duzina! 

- Îhî. ...aud şoşotind farmacistele, dându-și coate, invidioase: „Pssst, 
pssst,... iar a apărut futăcioasul neastâmpărat!”, „Care futăcios, dragă?...”, 
„Ei, care,... play-boy-ul călare pe splendoarea de Indian'-1938!”. Cât am fost 
plecat de-acasă, am păstrat în memorie poziția în care erați pe canapea; 
nevastă-mea îţi aplica un minunat sex oral,... 

- Oh, da, Renée este foarte pricepută în felaţii,... confirmă Tiberiu. 
„felicitări! Puţine femei mi-au chinuit falusul atât de plăcut... 

- „„.„exact ca-n filmele marcate cu cei trei X! 

- Exact, exact! 

- Hai, Tibi,... şi tu, Alfons, mă faceţi să mă rușinez, se îmbujora Rene, 
adolescentin. Sexul oral te obsedează, bărbate, mai frânează-ți entuziasmul! 

- ...Țineți minte cum mă excitasem, privindu-vă?... nu renunţa Alfons la 
rememorările ațâţătoare. Dacă aş mai fi rămas alături de voi, m-aş fi 
masturbat la cinematograf, întocmai ca un puști super-excitat, deşi acțiunea 
filmului era legată de holocaust. Mai mare ruşinea, zău aşa! 

- Holocaustul armean?!... 

- Ei, holocaustul armean... Cui îi pasă de holocaustul armean, în afară de 
tine, preocupat de istorie?... Şi, apropo de filme, m-am gândit că, poate, n-ar 
fi rău să facem şi noi unul, ca un suvenir. 

- Hm?... Da, da, să facem un film, nu vă miraţi, legat de această 
încercare. După cum arătaţi între aşternuturi şi la cât de pricepuţi sunteți, 
s-ar vinde ca pâinea caldă! Problema este de discreție asupra protagoniştilor, 


71 


în rest... Zău, măi, fraţilor, nu-i rea ideea: o dată cu copilul dorit, facem şi 
bani cu afacerea asta; vindem filmul Ministerului Educaţiei şi 
Învățământului, de exemplu. Sigur, este o sugestie. Nu cunoşti pe nimeni, 
Tibi, la Învățământ?... 

- La Învărământ?!... 

- La Învărământ. Ungem pe cine trebuie,... adică, îi dăm procentul firesc... 

- 15%, oameni suntem,... „Fii ohm cu mine şi, desigur, voi fi şi eu ohmcu 
tine” - legea lui Ohm! 

- „şi introducem filmul în rețeaua şcolară, ca un material educativ 
modern. Acoperim astfel cheltuielile cu botezul copilaşului, educația 
preşcolară, aniversările zilelor de naştere la McDonald's, împreună cu colegii 
de grădiniță, meditațţiile pentru engleză şi germană... - are Ministerul destule 
parale! -, hăinuţele de fiţe, lecţiile de înot, arte marțiale, tenis, dans şi bune 
maniere şi, în funcție de succesul filmului, taberele din străinătățiuri, taxele 
Şcolii Americane din Tunari şi ale after-school-ului tot acolo situat, cursurile 
pentru obținerea permisului auto,... 

- „taxele universitare de la Harvard, Stanford ori M.I.T., primul 
automobil englezesc, un cabriolet de sport, cheltuielile cu nunta, că i-o veni 
şi lui vremea de însurătoare, cu luna de miere, botezul primului născut... şi 
mai ce?... Ho, Alfons, opreşte-te! interveni Renée, iritată de spiritul mercantil 
al soțului ei. Numai la bani îți este capul, măi, băiete, eşti un adevărat om de 
afaceri... 

- Mersi. 

- ...banul mai presus de orice! Auzi la el: producție de filme porno având 
ca protagonişti propria nevastă,... o femeie normală, serioasă, de casă, şi cel 
mai bun prieten, la fel de serios şi ăsta,... poate ies parale şi de-aici! Şi asta 
pentru că ne-ai văzut încrâncenați într-un simplu „69, Tibi lingându-mi 
vulva super-inflamată, iar eu un creând un vacuum, cu gura, trăgând cu foc 
şi spor din feavă,... nu-i aşa?... Bravo, felicitări pentru idee, eşti eficient, 
două lovituri dintr-un foc: şi bebeluşul dorit, şi paralele nu mai puţin dorite! 

- Bine, bine, nu te mai ambala atâta, am glumit, Renée, ca să destind 
atmosfera. Când văd cât de stresaţi şi obosiţi sunteţi, ce să fac şi eu, cu 
altceva nu pot să vă ajut. Şi, la urma urmei, poate ne mai gândim,... în 
business, în politică şi în viață, în general, nu trebuie să spui nu, dintr-o 
bucată, mai ales că ies bani bunişori din filmele XXX. Să vedem pe cine 
cunoaştem la Învățământ, sau la Turism şi Dezvoltare, că au primit multe 
parale de la buget... 

- Nu ca la Învățământ! 

- „„.„şi aruncă cu ele în stânga şi-n dreapta, că doar n-au muncit ei pentru 
bani,... aşa că de ce n-ar arunca şi-n buzunarele noastre, numai larg 
deschise să le ținem. ...Am glumit, Renee, nu te uita urât la mine! Dar, cred 
că, în curând, canapeaua va trebui recondiționată... sau chiar înlocuită! 

Pleznind pielea moale, Alfons se trânti cu fundul pe mobilă, făcând să 
scârțâie sinistru scheletul de lemn. 

- Poftim de-auzi şi vezi cum face la cea mai mică solicitare! 

- Alfons!... strigă iar Renée, privindu-şi mânioasă soțul, cu indignarea de 
mai adineaori. Dar eşti complet lipsit de tact, măi, băiete! Ai început cu 
filmul pentru adulți... - la chestia asta aş mai reflecta şi eu, parcă, m-ai pus 


12 


pe gânduri,... la urma urmei, chiar, de ce n-am îmbina utilul cu plăcutul?... 
Am o cunoștință, mare sculă la Ministerul Învățământului, este fina fratelui 
Preşedintelui,... 

- Ăştia au o groază de neamuri!... 

- „„„n-are decât bacalaureatul, obținut în a patra sesiune la un liceu de 
renume din Ciorogârla, dar conduce cu mână de fier indivizi cu câte două 
facultăți şi doctorate la Cambridge sau Harvard luate; s-ar putea să ne ajute, 
contra unui procent rezonabil, bineînţeles,... 

- 15%! 

- 15%. ...convingând factorii decizionali pentru cumpărarea filmului. 
„„„Apropo de canapeaua stricată în timpul chinurilor comune: păi, unde voiai 
să facem amor, domnule, ca să-ţi aducem ţie, pe tavă, la nas, un copil,... pe 
jos, ca animalele?... Asta-i părerea depre mine, soţia ta şi despre Tibi, 
prietenul nostru cel mai bun?... Sau, poate, trebuia să ne tăvălim goi-puşcă, 
prin grădină, ca să ne vadă şi să ne încurajeze, ca pe nişte exhibiționişti, 
grădinarii aflați la treabă, dar şi trecătorii atârnați de gardul nostru?... 

- Mi s-a părut mie sau, la un moment dat, încinsă de situaţie, ţi-ai 
manifestat dorința, nevestică dragă, de a fi posedată şi de ei,... de grădinari, 
vecini, trecători, de-a valma,... dorindu-ți rolul de cutie poştală a 
cartierului?... zâmbi Alfons, clătinând capul, malițios şi mustrător, oarecum. 

- Am spus-o, dar în glumă, desigur, ca să te fac să pleci la cinematograf, 
să te distrezi, în timp ce eu mă regulam, ca disperata, ca să rămân gravidă. 
Ai auzit cum am fost aplaudată, anunțând, cam zgomotos, sosirea 
orgasmului final?... Nu erai prin împrejurimi?... Mâine-poimâine, folosind 
astfel peluza, conform propunerii ciudate, ne vedem în „Cancan” ori ne 
anunţă cunoştinţele că există pe „Youtube” un filmuleţ interesant, cu mine 
straşnic călărită de prietenul familiei. Hm, asta vrei?... Unde-i discreţia pe 
care i-am promis-o lui Tibi?... 

- Nu mă mai beşteli atâta, Renée, mă faci să mă simt prost, zău așa! 

- Ei, Alfons, Alfons, Alfons... Bine că n-ai ajuns în dormitor ca să vezi 
starea patului conjugal!... 

- Parcă nu v-aţi tras-o şi în pat astăzi?... 

- Dar ştiu, frate, că ne ţii socoteala! interveni şi Tiberiu în discuţie, amuzat 
de îngrijorarea lui Alfons. 

- Așa cum o ţine şi Renée pe-a mea acum! 

- Oh, scuză-mă, nu mi-am dat seama! se fâstâcea femeia de observaţia 
impertinentă a soţului, eliberându-i socoteala în grabă. ...Ha, ha, te-ai 
îngălbenit! Uită-te, Tibi, la el ce figură a făcut! Te-ai speriat, Alfons, la 
gândul că am stricat şi patul... Stai liniştit, eşti la curent, astăzi nu am fost 
să vorbeşti aşa în faţa lui Tibi?... După câte face pentru noi, după cât mă 
încalecă, pe deşălate, de-i iese sufletul şi pleacă crăcănat de-aicea, după cât 


de bine îmi înfundă găurile, în timp ce tu te distrezi... - mai-mai să te 
masturbezi în intimitatea cinematografului, juniorule, chiar pe subiectul 
cumplit al holocaustului! Asta perversitate... -, plimbi cățelul sau depeni 


amintiri cu camarazii, prin berării ori cafenele, nu cred că Tibi merită aceste 
reproşuri! 


73 


- Nu a fost niciun reproş. Scuză-mă, Tibi, am fost deplasat; am vrut, 
poate, să subliniez cât apreciez eforturile voastre, legându-mă de canapeaua 
pe care... ați deşelat-o, măi! Păi, e necesară muncă zdravănă pentru aşa 
ceva... 

- Bine că îţi dai şi tu seama, în cele din urmă, că-i vorba de canoneală, nu 
de distracție! 

- Sigur. Deci, asta făceam: vă apreciam eforturile,... într-un mod mai 
aparte, e drept. Nu are nicio importanţă starea în care ați adus canapeaua, 
bine că ați deşelat-o, bravo; este o dovadă că vă faceți datoria. Deşelaţi-o în 
continuare, dezmembrați-o, praf s-o faceţi, până ne vedem visul împlinit! 
Abia aştept, Tibi, să mă anunți solemn, alături de Renee: „Alfons, s-a 
rezolvat! M-am chinuit eu ce m-am chinuit, mi-am julit socoteala în acţiune, 
ti-am distrus o parte din mobilier, mi-am epuizat rezerva de testosteron 
dintre picioare, te-am trimis la plimbare cu câinele, la cafenele şi la 
cinematograf, mi-am subțiat limba lingând vulva şi anusul cu toată pofta, 
dar, am reușit, până la urmă, și ţi-am lăsat nevestica-ți scumpă cu burta la 
gură! De-acum poţi arunca testele de sarcină, femeia ta este sigur borţoasă.” 
şi „lubitule, slavă zeilor, port în pântece copilul dragului de Tiberiu, cel mai 
bun prieten al nostru; mi-a făcut-o, futăciosul scump, în cele din urmă! 
Sunt canapele de vânzare în magazine, trebuie să trăiască şi fabricanţii de 
mobilă şi avem destui bani ca să înlocuim mobilierul, după ce ne va sosi 
urmaşul. Îţi mulțumesc încă o dată, prietene şi vino să te sărut pentru că-mi 
regulezi atât de conştiincios soţia! 

- Fac orice, totdeauna, pentru voi, Alfons. „Servesc Republica!” cum 
ziceam, ostaş în termen fiind, pocni Tiberiu călcâiele milităreşte, aplecând 
fruntea pentru a-i fi pupată. Vreau să vă ajut, voi susține, deci, multe 
partide de amor cu Ren6e,... iataganul meu, de ienicer adevărat, se va 
împlânta tot mai des între cracii superbi ai nevestei tale, de-ar fi să-mi dau 
şi duhul călare, doar pentru asta sunt făcuți prietenii! 

- Şi eu îți mulțumesc, Tibi, adăugă Renée, lingându-şi buzele senzuale şi 
cuibărindu-se în brațele soțului, pe canapeaua obosită. 

Masturbă socoteala iară, prin pantaloni, la iuțeală, cu nostimă 
inconștiență, ca dintr-o familială obișnuinţă, fără ca Alfons să mai reacționeze 
în vreun fel anume. 

- „Că bine mai ziceau bătrânii, prietenul la nevoie se cunoaşte! 

Soneria din hol se auzi țârâind. 

- Cine să fie?... Măăă, dar ce mai sună! se miră Alfons. Ia lasă-mi penisul, 
iubito, ca să pot vedea cine este la ușă. 

- Mi-ar plăcea să-l masturbez, ridicându-l la cotele maxime, să-i fac la fel 
lui Tibi, cu cealaltă mână și să vă așez falusurile, unul lângă altul, pentru o 
comparaţie obiectivă. Ei, ce ziceţi, flăcăi, suportaţi competiţia cinstită,... care- 
i cel mai mare și mai tare din parcare?... 

- Potoleşte-te şi lasă-ne membrele în pace. Aştepţi pe cineva?... 

- Îmi pare rău că nu vreţi; sunteţi cam plicticoşi. Mi-ar fi plăcut să am 
două penisuri recte lângă mine, ar fi fost stimulativ. ...Nu, pe cine naiba să 
aştept, tu crezi că am chef de musafiri după atâta muncă?... Un duş şi un 
somn bun, de după-amiază, ca să las spermatozoizii lui Tibi să se cunoască 
mai bine cu ovulele mele,... poate scoate Bingo capul şi..., doar asta-mi mai 


74 


doresc acuma; iar, după aia, urmezi tu, Alfons! Vreau să facem amor câteva 
ceasuri, ca să nu sufere viața de familie, oricum n-avem alt program. Voi 
lăsa spermatozoizii tăi să se lupte pentru teritoriu cu ai lui Tibi, aflați deja în 
mine; cel mai bun să-nvingă... - normal că va fi al amicului nostru, 
laboratorul de analize a stabilit-o! - şi să rămân cu burta la gură, ca o femeie 
normală! Alfons, îți sticlesc ochişorii la gândul că ai putea primi sex oral... 
Perversule! Pervers nerușşinat ce-mi eşti!... 

Soneria se auzi iar, la fel de grăbită. 

- Cred că sunt grădinarii care şi-au terminat, în sfârşit, treaba (odată cu 
noi, obsedaţii!...) şi îşi vor plata. Eu nu aştept pe nimeni. Tocmeşte-te cu ei, 
bărbate, ştii cum sunt ăştia, se aruncă la preț, după ce au apreciat valoarea 
proprietății noastre şi vor, desigur, să ia pielea de pe noi. 

- Nevastă-mea!... Aoleu, da, Mona este la ușă, nu grădinarii hrăpăreţi! sări 
Tiberiu speriat, amintindu-şi că demult nu mai era un burlac fără nicio grijă. 
M-a întrebat, la plecare, pe unde am de gând să mă duc; i-am spuscă mă 
abat pe la voi şi... dacă are drum... Am zis-o la plezneală, fără să gândesc... 
şi uite că a avut drum, fir-ar să fie gura mea bogată! Ea este la uşă,... 
măiculiță, ce căscat sunt! Un pic dacă îți mai întârzia, Renée, orgasmul final, 
precis ne găsea Mona încrâncenați pe canapeaua lui Alfons!... 

- Şi tu mă îmbiai cu sexul anal... 

- Sex anal?!... Ce vorbiţi acolo despre sexul anal?... se sperie Alfons, 
ignorând soneria din hol. Ai tentat-o, Tibi, cu sexul anal pe soția mea, ai vrut 
să-i pătrunzi anusul?... 

- Păi, uită-te oleacă la fundul ei... 

- Mă uit! 

- „..şi îţi răspunzi singur la întrebare. Cine nu ar vrea să i-o tragă și în...? 

Alfons studie rapid, dar atent, derierul nevesti-sii, ba chiar îl plezni 
pentru a-i verifica tăria. 

- Obraznicilor! se indignă Renée de discuţiile neelegante, purtate la 
spatele ei. 

- Ai dreptate; ai îmbiat-o, desigur, şi la sex anal... 

- Ei, dar de sodomie îmi arde acum, chiar cu o parteneră mortală, ca 
nevastă-ta, şi cu un derier formidabil, ca al ei?... A ieşit cu copiii în oraş, 
precis; m-au prins problemele voastre şi am uitat de Mona! Dar să nu uitaţi 
şi voi ce v-am rugat: oameni buni,... fraţilor,... prieteni dragi, vă implor, aveţi 
grijă, nicio vorbă scăpată, nici în glumă, nicio aluzie ori vreun apropo,... sex 
anal, sex oral ori sex clasic, orice fel de sex,... nici cel mai mic gest care ar 
putea săăăă... Doamne, mulțumescu-Ţi că n-ai adus-o, mai devreme, ca să 
vadă rodeo-ul în care am stat cocoțat pe iapa sălbatică... 

- Frumos mai vorbeşti despre soţia mea! 

- Scuză-mă, Alfons, am intrat în panică și nu mă mai pot controla, m-a 
luat gura pe dinainte. Mona este la uşă! De ce m-am băgat în chestia asta, 
oare?... Pentru prieteni şi prietenie am făcut-o, ca să ajut şi eu, punându-vă 
la dispoziţie scula, căci „Bine faci, bine găseşti”, altruist nefericit ce sunt! 

- Dar, dacă vorbim de înțelepciunea populară, absolut bogată, de 
„Facerea de bine, futerea de mamă!” ai auzit matale?... râcâia hâtrul de 
Alfons situația şi aşa tensionată. 


75 


- Mai ai chef de glumă, amice?!... Nu știu dacă aţi aflat, dar vârsta de 
apariţie a primului infarct a scăzut; ori accidentele vasculare cerebrale... 
Atenţie, deci: secret total, altfel, mă nenorociti! 

- Linişteşte-te şi nu-ți mai face atâtea griji. Tu ia de bun doar primul 
proverb: „Bine faci, bine găseşti!”. Îţi mulţumim încă o dată, ne faci un mare 
bine trăgându-i-o cu atâta râvnă nevesti-mii; răsplata va veni, desigur, este 
în firea lucrurilor. Păi, ce, tu ai impresia că poporul a scornicit proverbul ăsta 
așa, tam-nisam?... Nu, prieten drag, au existat numeroase experienţe 
similare, de-a lungul a veacuri de istorie zbuciumată,... 

- Lasă-ne cu istoria acum, Alfons. Cineva se află la ușă și tot sună! 

- „ca să apară un asemenea panseu. Am înțeles, vei avea discreție 
completă, este interesul comun. Ai încredere, tot aşa cum şi noi avem 
încredere în tine, prieten bun ce eşti! 

Soneria sună din nou, impacientată. 

- Vin, vin,... I'm coming, sunt on my way! 

Surâzând amuzat de temerile nefondate, Alfons dispăruse către intrarea 
casei. 

- Îţi mulțumesc încă o dată, Alfons, dragule,... - oh, iartă-mă! - ...Tibi, de- 
acum, şopti Renée, cu glasul sugrumat de emoție, zâmbind recunoscătoare 
şi mângâind, cu adolescentină pudoare, testiculele ascunse în pantalonii 
prietenului de familie. 

- Apucatul podoabelor a devenit un automatism la tine, Renée! 

- Nu exagera. Cum ar fi fost ca să am o astfel de scăpare, în fața Monei, şi 
să-ți zic Alfons, zăpăcita de mine?... Am să fiu mai atentă, mă voi concentra 
mai serios, promit; trebuie să mă controlez. ...Doamne, ce coaie babane ai, 
parcă ar fi nişte mineole! Oh, scuză-mă, n-am vrut să fiu vulgară, m-am 
lăsat condusă de entuziasm,... că tot vorbeam de self-control! Mulţumesc, 
deci, prietene, şi sper ca, de data asta, vreunul dintre spermatozoizii 
puternici, pe care-i simțeam zbenguindu-se... - la Bingo mă refer - ...să fi 
ajuns unde trebuia şi să se împerecheze, în fine, cu cel mai doritor dintre 
ovulaşele mele. 

- Da, şi eu sper, Renée, reținu Tiberiu mâna, cu amiciţie, între picioare. 
Dar dacă, totuşi, nu..., mai încercăm, dragă prietenă, o să vin des la voi, 
chiar dacă Alfons este plecat, îi avem binecuvântarea. Nu înşelăm pe nimeni, 
o să facem temeinic amor, până când vom reuşi! Va veni şi ziua aceea,... 
trebuie să vă ajut, n-o să mă las cu una, cu două, sunt un om de încredere; 
şi îmi doresc „Indianul”-1938, mor de plăcere când îi aud motorul 
supraturat! 

- Exact aşa fac şi eu când îmi soseşte orgasmul! 

- Da, imiţi perfect motorul Indianului, ambalat la maximum; 
rrrrrooooaaarrr!... 

- Stai să fac la fel,... just for fun, își umfla Renee pieptul superb 
reprezentat, întocmai ca Montserrat Caballe pe scenă, pregătindu-se pentru 
urletul sinistru. 

- Acum?!... Ferească Dumnezeu! Vrei să ragi, a orgasm împlinit, acum, 
când s-ar putea să fie nevastă-mea la ușă?... 

- Bine, nu te speria, n-o voi face. N-am să rag şi gata, se dezumflase 
imediat femeia. 


76 


- „„Te-aş mai ruga, însă, măcar din când în când,... la sexul anal mă 
refer, este una dintre slăbiciunile mele,... - astăzi mi-ai tras clapa, şmechero, 
şi ce ți-aş mai fi vizitat anusul rotat! -, ...ca şi sexul oral, de altfel. 

- Şi bine că ţi-am tras-o, ca o înţeleaptă, căci, dacă mai făceam şi sex 
anal, Nu-ştiu-cine-este-la-uşă... - să nu fie chiar nevastă-ta!... - ne-ar fi 
surprins încovrigați, ca două cotarle în mijlocul maidanului! Superbă 
imagine, nu?... 

- Brrr, ai dreptate. Oh, nu ştiu ce se întâmplă, dar... Mâna ta, care umblă 
la mine, jos, este de vină! Renée, te doresc din nou! 

- Perfect, trage-mi-o atunci. 

- Uite, doar m-ai masturbat nițel,... hâț-hâţ, hâț-hâţ, hâț-hâţ, în joacă, 
precum o fetiță obraznică şi fițoasă şi mi s-a întărit penisul! 

- Da, eşti prompt în reacții. Am simţit şi eu, pipăindu-l şi mângâindu-l, că 
se-ntâmplă ceva; Tibi, neastâmpăratule, într-adevăr, ce erecţie puternică!!! 
strângea femeia falusul, prin pantaloni. Alfons... sau Tibi... - drace, cum să- 
ți mai spun, oare?... 

- Zi-mi Tibi, căci am ieşit din schimb, se pare. 

- M-am zăpăcit. lartă-mă, dar,... oh!... vreau să rămâi în schimb, vino 
repede în dormitor şi... trage-mi-o!!! 

- Potoleşte-te, Renée; persoana de la intrare este soţia mea căreia îi 
datorez credinţă şi respect! 

- Poate... sau nu. Conform calculului probabilităților, şansele ca Mona să 
fie la uşă, întreținându-se cu Alfons... „Ei, cum ți se pare, Mona, scumpo, 
gazonul tip Wimbledon de pe peluza noastră?... Să mai adaog, după părerea 
ta, niţel îngrășământ în primăvara următoare?... Dar crezi că brăduții argintii 
au mai crescut?... Faţă de brazii obișnuiți, ăștia sunt mai delicaţi şi se înalță 
mai greu.” sau „Aoleu, Jana, menajera, a uitat să strângă rufele de pe 
frânghie! Scuze, Monica, sunt jenat că trebuie să-mi admiri boxerii, inclusiv 
pe ăia, găuriţi în fund și definitiv îngălbeniţi între picioare, fluturând ca nişte 
drapele cu doi craci în bătaia vântului!”, ...şansele, deci, sunt fiftififti, adică, 
favorabile nouă. 

- Ce socoteli faci, Renee, zău așa: „...fiftififti, adică, favorabile nouă.”! Eşti 
tare în calculul statistic. 

- Lasă-mă să-ți desfac fermoarul, altfel, îl rup cu dinții şi să te văd, după 
aia, cum ajungi acasă cu prohabul făcut ferfeniță! Să profităm de forma 
minunată în care se află penisul şi să adăugăm un nou lot de spermatozoizi 
proaspeţi în mine; lasă-mi câţiva şi între amigdale, ca o amintire, până la 
următoarea şedinţă, care va fi chiar luni, sper. 

- Luni?... o sfeclise Tiberiu, la auzul informației neaşteptate. Luni, zici?... 
Păi, luni, Renée, dragă,... cred că... 


77 


- „suntem programațţi la amor, ca să rămân gravidă! îşi completă femeia 
partenerul, sigură pe sine şi cam iritată. Ori facem o treabă, ori ne 
astâmpărăm dracului, nu te mai dai a fi cel mai bun prieten şi mare sculer şi 
n-o mai facem. Parcă-ţi doreai „Indianul”-1938, al lui Alfons... şi vizonul 
meu, o blană de colecție, de mare valoare, pentru Mona?... De ce oftezi?... Nu 
mă dau în lături ca să folosim acum,... un pic, măcar,... şi anusul strâmt 
(ei?...), ca să depozităm, ca o rezervă, câțiva dintre zglobii tăi în rect. (Fac ce 
pot, după cum vezi, să te tentez, ca să mă mai posezi încă o dată, Tibi!) 
Măiculiţă, m-au apucat poftele, clipocesc, de parcă n-am făcut amor de o zi 
întreagă; dacă mă mişc, ai să auzi, ciuleşte urechile! Haide, linge-mă, pentru 
început, ca să vezi ce se întâmplă prin părțile mele intime. 

- Renée, am aflat de-a lungul a trei ceasuri, cât a durat partida de sex, 
zgomotos salutată de grupul din stradă, ce se întâmplă cu tine; sunt la 
curent! Ştii că te doresc şi eu; ți-aș da jos chiloțeii, ţi-aş depărta pulpele, ţi-aş 
desface lăbiuţele, ţi-aş excita vulva cu degeţelul, te-aş linge cu mare plăcere 
chiar acuma, dar,... 

- Poftim, linge-mă, de ce mai stai?... Treaba ta, Tibi, o să-l pun pe Alfons 
să mă lingă, cum s-o pricepe şi el, săracul; şi, dacă mă superi în continuare 
cu încăpățânarea ta, o să-i sug şi... Nu te mai ține, dom'le, de prohab, ca un 
disperat, că nu vreau să ţi-o mănânc! (Ba nu, mint, aş vrea.) Ce, eşti copil?... 
se enerva femeia, agățată de pantaloni. Haide, să ne-apucăm de lucru: un 
scurt cunnilingus la început şi mă voi descărca pe limbuţa zglobie... 

- Dar mi s-a iritat limba, Renee, de-atâta linsoare!... Abia de mai pot să 
vorbesc; nu-ți par peltic în exprimare?... Chiar că-ţi place cunniligus-ul! 

- Sigur, îmi place. ...un amor oral, mai lung, dar să nu te descarci decât 
parțial în gurița mea, pasională,... 

- Sunt foarte satisfăcut, deja, de ce i-a făcut gurița pasională, penisului 
meu, la fel de pasional, mulțumesc; mi s-a umflat de la solicitare... 

- ...0o penetrare între fese,... 

- Asta, da,... în fine, o idee bună! Mă surprinzi plăcut. Şi aşa umflat, tot ţi 
l-aş înfige acolo, chiar acum! 

- „aici nu mai vorbim de descărcare... şi, la sfârşit, o răzbatere între 
picioarele mele,... - uite, le desfac! -,... 

- Iar desfaci picioarele, scumpă Renee?... privea Tiberiu, descurajat, 
coapsele mari, ostentativ şi neruşinat deschise. 

- „finalizată cu cedarea unei găleți de spermatozoizi... - ăsta este planul 
pentru următorul ceas de-amor! Ei, prieten drag,... magistre priceput în 
chestiile astea, ce zici de ofertă?... Haide, nu te lăsa rugat, pune-mi zăbala, 
încalecă-mă, înfige-ţi pintenii şi călăreşte-mă din nou, voinicule, ca pe-o 
iapă-n amarnice călduri! 

- Da, sigur, ne vom chinui, ca să rezolvăm... şi să fiți mulțumiți. N-ai 
grijă, îți voi lăsa spermatozoizii pe unde vrei şi nu vrei, am să-i împrăştii cu 
amiciție şi generozitate, am suficienți, doar, încerca Tiberiu să-şi liniştească 
prietena ce părea că se apropie de o criză de isterie. Lasă-mi penisul,... te rog 
frumos, Renée, ca să nu ne surprindă cineva. Hai, fii fată înțelegătoare, abia 
de te-am posedat în toate chipurile, ce dracu”! 

- Mai puţin cel anal! „Abia de te-am posedat în toate chipurile...”, își 
îngâna Renée partenerul. ...nu te mai umfla în pene, te rog. 


78 


- Da, mai puțin cel anal, ai dreptate. Uite cum facem, iubito... 

Bărbatul se chinuia să desfacă degetele ce strângeau penisul prin stofa 
pantalonilor. 

- Lasă-l! Poate oricând să intre cineva; necunoscând secretul nostru, 
puţini ar înțelege... bunele intenții, mânate de gânduri curate. Opreşte-te, 
Renee, nu mă mai masturba,... vrei să-mi pătez pantalonii?... Este păcat să 
pierdem, fără rost, orice picătură de spermă, nu?... Da, vom mai încerca, 
până când vom reuşi să aveți bebeluşul! Şi nu uita de rugămintea mea 
sinceră: mici şi dese reprize de sex anal intercalate cu... 

- Bine, bine, am înțeles, poţi să-mi penetrezi toate găurile,... vezi cât de 
cooperantă sunt. Mulţumesc, dragul meu prieten, pentru înțelegerea ta. Ufff, 
ce erecție formidabilă! lartă-mă, Tibi, dar nu pot să-i dau drumul falusului, 
îmi este lipit de mână cu prenadez! 

- Să vezi ce te lipesc eu, Ren6e,... fără prenadez! Mă scoţi din sărite cu 
încăpățânarea ta! 

- Ei, uite că nu-i dau drumul! se răsti femeia, teribil de ațâțată, cu ochii 
strălucind de amarnică pasiune. ...Nici ideea lui Alfons, cu filmul patimilor 
noastre, nu-i rea, cred că m-aş simți special ca actriță porno. Dacă nu îl 
vindem vreunui minister... - deşi, ce dracu’ nu poți vinde statului, împărțind 
bacşişuri grase?... -, măcar să facem filmul pentru noi, ca o amintire, cum 
spunea şi bărbatu-meu... şi, peste ani buni, când n-o să mai fim tineri şi o 
să avem nevoie de stimulente, o să stăm la gura sobei şi o să ne excităm, 
uitându-ne la... Mi s-a încleştat în mână,... vreau, dar nu pot, să-i dau 
drumul! 

- Lasă-l odată, Renee! Cum prinzi un penis, te loveşte strechea, femeie 
smintită! 

- Şi nu ţi se pare normal?... Nu sunt smintită, sunt o persoană obişnuită, 
cu reacţii fireşti. De ce să pierdem timpul, Alfons?... Hai să mergem în 
dormitor, ca să..., să mai încercăm,... o dată, măcar; folosim patul, 
canapeaua fiind harcea-parcea făcută, după spusele lui Alfons. Ooooh, m-a 
cuprins un chef nebun de a-mi fi penetrate orificiile din nou!... Hm, facem o 
încercare, ce zici?... Nu uita că mâine este duminică şi nu o să ne vedem, iar 
până poimâine este vreme lungă. „Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine!”, pentru 
că vorbeai de înțelepciunea populară; „Las-o pe poimâine...” va adăuga 
românul chibzuit, cu experiență de viață. „...sau las-o baltă, de tot, că 
oricum nu interesează pe nimeni!” Ia să vezi tu ce o să mă doreşti în zilele 
următoare, când vei fi departe şi o să te tenteze, fără discuţie, o masturbare 
având ca suport amintirea corpului meu... Sau o să profite Mona, poate îl 
faceţi voi pe al cincelea, dacă eu nu rămân gravidă, sărmana de mine. Hm,... 
sunt cam pizmoasă, iartă-mă. 

- Ha, ha, ha. Cum ai spus că eşti, Renee?... 

- Pizmoasă, pizmoasă, am pronunţat clar, nu sunt peltică, ca tine, deși 
mi-am folosit şi eu, din plin, guriţa. Haide, Tiberică,... la fapte! Îl trimitem pe 
bărbatu-meu să ude gazonul, deşi asta au făcut grădinarii,... la film nu vrea 
să mai meargă, s-a săturat, zice că a văzut toate filmele, şi bune, şi proaste, 
din Bucureşti,... fericitul! 


79 


Femeia îl privea rugător pe Tiberiu, cu ochii mari şi umezi, întocmai ca ai 
unei căprioare aflată la primul rut, agățându-se, ca de o speranţă, de 
penisul zdravăn al lopătarului de alături. 

- Uite..., propuse ea înfierbântată de ideea nu tocmai originală. Dacă 
avem noroc şi la uşă nu este nevastă-ta... Sunt sigură că nu este Mona! 

- Cum poţi să fii așa de sigură?!... 

- Sunt grădinarii, frate, se tocmeşte bărbatu-meu cu ei, ca să nu 
rămânem în fundul gol după ce îi plătim. ...Ori îl trimitem să plimbe câinele 
vreo două ore,... 

- Ziceai ceva de-o oră! Ai lungit-o acum?... 

- O oră, două, vedem noi. ...se va duce cu siguranţă, dragul de el, atât de 
mult îşi doreşte un copil; sau, de ce nu, îl lăsăm să stea cu noi, ca să se uite 
cu ochii bulbucațţi, ca la broaşte, voaieuristul, să fie sigur de seriozitatea 
strădaniilor comune şi să ne încurajeze, eventual,... de parcă de asta avem 
nevoie. Prin bunăvoința ta, magistre, ar putea fi, pentru Alfons, prima lecţie 
de cunnilingus,... ţii minte ce te-am rugat, nu?... 

- Oooofff! 

- Îl expediem, apoi, să-şi citească tabloidele în grădină şi să ţină galeria 
străzii la distanță. Am să te las să mă şi sodomizezi, după un sex oral 
serios... - două cireşe puse pe acelaşi tort pentru cel mai bun prieten al 
familiei noastre! -, dacă penisul tău se arată cooperant. Sigur, de ce să mint, 
nici mie nu-mi displace sexul anal. Haide, dacă ai sânge în instalaţie şi nu 
apă chioară... 

- ...Ori Zer,... 

- „ori zer, bagă-mi un copil în pântece! Trage-mi-o, te implor, Alfons,... 
trage-mi-o din nou, iubitule. Trage-mi-o, trage-mi-o, trage-mi-o, de câte ori 
să-ţi zic, surdule, insensibilule... şi impotentule?... 

Dar uşa se deschise şi... 

- Monal... 

- Bună ziua la toată lumea! salută soţia lui Tiberiu, stricând dintr-o dată, 
cu inconştientă cruzime, planurile urzite alături. Ei, dar ce gălăgie faceți, 
despre ce trageri să fie vorba, asupra cărui subiect nu vă înțelegeţi, iară?... 
Aveţi-vă ca fraţii, bine v-am găsit, prieteni! Speram să mai fii pe-aici, Tibi... 

- Da, da,... sigur, aici sunt, Mona. Trageri, zici?... Mda, trageri... Ei, 
schimbam o vorbă cu Renee,... spunea săăă... tragem linia,... da, pentru 
nişte socoteli mai vechi,... ăsta era subiectul; fleacuri, desigur,... nimic 
important. Păi, unde puteam să fiu, scumpo?... Ţi-am zis, la plecare, că 
vreau să-i salut pe prietenii noştri. 

- Bună, Mona,... bine-ai sosit. De mult nu ne-am văzut, ce surpriză 
plăcută ne faci! se bucura, complet fals, Renée („Sper că n-a remarcat nimic 
inoportuna asta?...”), înghițindu-şi dezamăgirea împreună cu o grijanie 
legată de măicuța Monei, dosită la doi metri sub pământ; eliberase în viteză 
falusul lui Tiberiu, făcându-şi de lucru acum, casnic, plină de firesc, cu 
aranjarea pernelor canapelei, în fața musafirei. Ce mai faci, măi, Mona?... 

Luîndu-şi repede seama, însă, Renée îşi domină zăpăceala şi se întoarse 
în întâmpinarea prietenei, urmată de Tiberiu; „ţoc!”, „ţoc!” se pupară 
doamnele cu dragoste, reuşind să nu se atingă niciun pic. „Nu, n-a observat 


80 


nimic, se pare,... cine ştie la ce sculă îi este și ăsteia capul,... ca și mie. Mai 
are dreptate şi scumpul de Tibi, trebuie să fim prudenti.” 

- Ce să fac?... răspunse Mona, sărutându-şi în treacăt şi bărbatul. Sunt 
prinsă cu casnicia și problemele ei. Avem gospodărie grea, dom'le,... şase 
guri de hrănit, plus servitoarele; nu-i uşor. Astăzi, sâmbătă dimineața 
fiind,... deci, mai liberă,... am fost cu ăia mici la un film de desene animate, 
apoi i-am condus la lecţia de înot; aflându-mă prin apropiere, mi-am zis că 
nu ar fi rău să trec pe la voi, ca să schimbăm o vorbă, să mai aflăm de una, 
de alta. 

- Bine-ai făcut! Ne-ar fi plăcut şi mai mult dacă ai fi adus trupa cu tine, 
ştii doar cât iubim copiii!... 

- Ei lipseau aici! Sunt ruptă de oboseală la un sfârşit de săptămână în 
care, dacă ar fi posibil, ar trebui să mă odihnesc şi eu, ca toată lumea; după 
cum bine vedeţi, nu este posibil... Asta fac! se plânse musafira, aşezându-se 
comod într-un fotoliu. Uite, Tibi, dragule, stai şi tu aici, lângă mine. 

Tiberiu se aşeză supus, camuflându-şi cu greu umflătura din pantaloni; 
Alfons remarcase situația incomodă şi, amabil, grijuliu şi recunoscător, 
produse o diversiune, atragând atenția musafirei către altă direcție, până la 
intrarea lucrurilor pe un făgaş normal. 

- Nu bei ceva, Mona, ca să mai uiţi de groaza de probleme cu care te 
confrunți?... îmbie gazda, arătând spre barul bine garnisit. Chiar, nu sunt 
uşor de hrănit atâtea guri în familia voastră. Voi doi mai mâncaţi pe la 
restaurante, pe unde apucațţi, în timpul zilei, ca vai de voi; apropo, la 
„Doina”, la „Noblesse”, la „Vacamuu” ori la „Osho Fish” cum se mai 
mănâncă?... la un păhărel, ca să te remontezi, uită-te tu la stimulente... 

- Mmmm, ia să vedem, se îndreptase Mona, curioasă, către bar, căzând în 
capcana diversionistului Alfons. Măi, dar chiar aveţi de toate! Nu, nu, Alfons, 
„Chivas”-ul de 12 ani nu-mi place,... de 18 ani n-aveţi?!... Este singurul care 
merită gustat, să ştii de la mine. Mă mir că v-a scăpat. Păi, cam aşa-i la noi, 
în România,... abundență! Ştiaţi că Jeffrey Franks, de la misiunea fe-me-i,... 
omul şcolit la trei universități americane din Ivy League şi care învârte cu 
lopata porcoaie de parale, dar care poartă pantofii găuriți în talpă, când a 
sosit la Bucureşti şi a văzut automobilele de pe străzi, a fost convins că 
maşina națională este „Range Rover”-ul, şi nu „Logan”-ul?... 

- „Range Rover”-ul?!... Exagerează domnul Franks, cum să fie „Range 
Rover”-ul mașina noastră naţională?!... 

- Sigur, sigur,.. exagerează americanul! 

- Păi, în București sunt la fel de multe merane, Audi-uri, dar și B.M.W.- 
uri,... 
- ...la fel de multe „Bentley”-uri şi „Porsche”-uri,... 

- „..„Ferrari-uri şi „Jaguar”-uri, trebuia să caște mai bine ochii omul fe- 
me-i-ului, că de-aia l-au trimis şefii lui aici. Ei, o fi trecut şi el, în grabă, pe 
Radu Beller ori prin Primăverii, ca să bea o cafeluţă la un local de fiţe, alături 
de Syda şi Eba, Poponeţ, Gina Pistol, Pepe şi Raluca Pastramă, Irinel şi Oana 
Zăvoranu... 

- Ba nu, ba nu, a mers şi în Cotroceni, Aviatorilor ori Kiseleff, dar şi în 
cartiere mai puţin selecte. „Range Rover'-uri şi iar (Range Rover'-uri, negre şi 


81 


impecabil lustruite!” zicea mormonul Jeffrey Franks. (I-a atras atenția unul, 
cu o domnişoară buzată la volan...) 

- Ha, ha, ha. Bine că nu i-a ieşit în cale şi „Lamborghini”-ul cu care se 
vântură prin urbe pârlitul de Honorius!... 

- Abundenţă, da, este în Românica... - deşi „Chivas”-ul vechi vă 
lipseşte,... ăsta-i un reproş, Alfons! -, dar toţi, de la vlădică până la opincă, 
ne plângem de sărăcie; sigur, nu este cazul vostru, o să vedeți imediat la ce 
mă refer. ...Nu, mulțumesc, gin nu beau niciodată. Parcă, regina-mamă a 
Marii Britanii a trăit peste 100 de ani, - fie-i țărâna uşoară! - încercând zilnic 
câteva păhărele din băutura asta; eu, una, nu mă omor după ea. Mă uitam 
aseară la tivi,... 

- Mai ai timp de tivi?!... 

- Ei, aşa, printre picături şi doar cu coada ochiului, înainte de a adormi 
ruptă-n două de oboseală. Mă uitam, deci, la tivi, nu mai ştiu pe ce canal,... 
că aicea voiam să ajung, ...la nişte nenorociți cu 12 copii de undeva, din 
Moldova, de mai sus de Vaslui. N-aveţi idee ce se mai miorlăiau de lipsuri, 
dându-se pârliți autentici, deşi încasau alocaţia de la stat,... țineți-vă bine şi 
fiți atenţi,... de 12 ori, nu-i aşa?... 

- Da, da, ai dreptate. O alocaţie înmulțită cu 12 face o sumă lunară 
frumuşică, care pe oricine ar tenta! 

- Este?... (Aoleu! Pentru că veni vorba, am uitat să ridic de la oficiul poştal 
alocaţia pentru ultimele 3 luni...) Cârcotim în fel şi chip, dom'le, asta-i 
realitatea: ba că nu-i aia, ba că nu-i ailaltă,... ba că nu avem morfină pentru 
canceroşi, ba că gazul metan şi curentul electric se scumpesc pe zi ce 
trece,... ba că Băşică şi gaşca fură ca-n codru, ba că nici ăilalți, de dinaintea 
portocaliilor, nu s-au lăsat mai prejos, că de-aia a câştigat alegerile, în 2004, 
unul fără de carismă cum e Băge, că se săturase lumea de matrapazlâcurile 
şi aroganța lui Năstase-patru-case,... ba că-i secetă, ba că sunt inundații,... 
ba că sistemul sanitar funcționează prost, ba că vrem să-l privatizăm, 
vânzându-l pe nimica toată știm noi cui,... suntem neîntrecuți, ca neam, în 
chestiile astea! ...Da, Alfons, ai dreptate, excelentă idee, un „Martini” este 
foarte potrivit; un „Martini”, dar şi cu o măslină în el, aşa cum bea lumea 
bună din filmele americane. Văd că aveți pahare noi pentru „Martini”,... ați 
uitat, însă, să le dezlipiți etichetele. 

- Etichetele?!... Aoleu, n-am observat... 

- Pune-ţi, Renee, dragă, menajera la treabă, că-i cam puturoasă. Chestia 
cu măslina în paharul cu „Martini”..., sunt snoabă, este?... Snoabă, dar şi 
terminată, zău aşa! Dragul de Tibi, soțul meu şi prietenul vostru bun... 

Cu buzele nostim ţuguiate, Mona îşi sărută bărbatul pe vârful nasului, în 
timp ce Alfons turna băutura în pahar. 

- „a avut grijă şi m-a pricopsit cu patru copii, de mă simt ca 
moldoveanca cu cei doisprezece şobolani şi... ocupă-te de ei, fetițo! Am 
început şi eu să mă plâng, ca tot românul. Unul dintre puştii noştri, de 
exemplu, doreşte să-i citesc o poveste cu zâne bune şi frumoase, dar fără 
balauri, căci dihăniile îl sperie, după ce a văzut filmul lui Spielberg,... 

- L-am văzut şi eu de 30 de ori, în ultimele 4 luni! sări Alfons, încercând 
să nu verse „Martini”-ul din paharul conic, cu piciorul subțire, incomod de 
lung. Mie mi-a plăcut: spectaculos, efecte speciale interesante, trucaje 


82 


uluitoare. Scena cu avocatul halit de dinozaur m-a uns pe inimă, să fi fost 
de-adevăratelea nu era rău. 

- Nu ştiam că te interesează așa de mult filmele, Alfons. 

- Ei, mă interesează, nu mă interesează, eu trebuie să le vizionez! 

- 21... Parcă ai fi critic de cinema. ...altul vrea să facă pipi, chiar în timpul 
ăsta, dar numai la olița model IKEA, albastră cu floricele galbene, a 
surioarei, care refuză s-o împrumute pentru că tocmai tronează pe ea, 
împuțind dormitorul şi, oricum, ştie că lucruşoarele astea sunt personale, 
nu se dau de la unul la altul; domnişoarei trebuie să-i spăl urechile ca să nu 
încolțească fasolea acolo şi să mă facă de râs la chindergardăn,... 

- Ce frumos şi cu cât drag vorbeşti de copilaşii tăi, Mona! se entuziasma 
Renee, la gândul că, în curând, după atâta sex profund, petrecut cu soțul 
prietenei, ar putea deveni și ea mămică. Oh, ce mi-aş dori să am problemele 
tale... 

- O să le ai, îți va veni vremea, bănuiesc că lucrezi la asta. 

- Bineînţeles, bineînțeles, mi-o trag de câte ori pot... 

(„„„.chiar cu coiosul de bărbatul tău!” adăugă Renée, în gând, cu 
nejustificată maliţiozitate.) 

- „iar cel de-al patrulea, cel mai mare, normal, îmi cere detalii despre 
viața sexuală a șerpilor, prin comparaţie cu a broaştelor țestoase de apă. (Mă 
documentez pe „Nature Channel!” și pe Internet ca să fac față întrebărilor.) 
Simt că mă apucă pandaliile! Să n-aveţi impresia că cele două bone 
importate, una din fundul Filipinelor, cealaltă de la Bangkok, din Thailanda, 
plus bucătăreasa şi menajera,... astea sunt de-ale noastre, autohtone, una 
ardeleancă, alta bănățeancă,... îmi sunt de mare ajutor; eu rămân baza,... 
cârcaşul, adică,... în casa noastră! 

- Ei, sigur, dacă nu pui tu mâna să faci ceva, ceilalți, deşi sunt bine 
plătiți... După cum ai remarcat, menajera nu a dezlipit etichetele de pe 
pahare; le voi răzui eu, în după-amiaza asta, după partida de sex cu 
bărbatul meu... 

- Aveţi planuri mari, deci, pentru după-amiază... 

- Da. ...şi i le voi arăt puturoasei: „Cum îţi plac acum, Jano, paharele de 
“Martini?... Nu ţi se pare că arată altfel, oare?... M-am făcut de râs din cauza 
puturoşeniei tale, nesimţito! Să-ţi mai torni un păhărel ştii s-o faci, când stai 
răsturnată în fotoliu, zgâindu-te la telenovele, dar să pui mâna la treabă...? 
Te ard cu 10%, la salariu, fato!” Da, eu trebuie să le rezolv pe toate. Mie-mi 
zici, Mona!... 

- M-am săturat, vă spun cinstit; să nu mai aud de ştrengarii mei! Uneori, 
stau şi mă gândesc dacă nu era mai bine fără..., ca voi, dome, nicio grijă n- 
aveți, trăiţi fericiți unul pentru altul. Vreţi să faceți shopping-ul la Milano, 
Londra ori Dubai,... sus, în primul avion care decolează şi, peste 3-4 ceasuri 
de zbor, vizită de voie în magazine,... vă vine pofta să vă prăjiți la soarele din 
Halkidiki,... urcați într-un automobil uriaş şi comod din garaj, achitaţi, în 
tranzit, șpăgile cerute tradițional de vameșii și poliţiştii bulgari şi, la prânz, 
sunteți pe plajă,... vi s-a făcut chef de o porție de calcan proaspăt, de voi 
pescuit,... îmbarcarea rapidă pe iahtul personal şi trei zile plutiți, 
nederanjați de nimeni,... poate de braconierii turci ori de domnul Copos 
aflat, ca şi voi, pe bărcuţa lui, în largul mării! Este aşa sau nu... 


83 


- Mona, dragă..., interveni Alfons în discuţie. ...lucrurile nu stau cum 
spui tu. Ne dorim mult un copil şi depunem eforturi pentru a-l avea. 

- Ei, mai lăsați-mă, dădu soţia lui Tiberiu din mână, a lehamite. Ştiţi, ca 
să nu mai avem probleme în viitor... - patru ne sunt suficiente. Nu vreau să 
ajung ca iepuroaica de la Vaslui, cu duzina de guzgani prin preajmă! Deşi, 
dacă socotim câte parale încasează de la stat şireata de moldoveancă...-... 

- Nu uita să mergi la oficiul poştal pentru a ridica alocaţiile! îi aminti 
Renée prietenei, grijulie. 

- Sigur. ...m-am gândit, la un moment dat, să-mi fac o operație de legare 
a trompelor. 

- Nu este cea mai bună soluție, Mona. Vorbeşte lumea că legarea 
trompelor are urmări în timp,... cel puţin neplăcute. 

- Aşa am auzit şi eu. Ai şanse să te îngraşi după chestia asta, 
spun unii; alţii, te sperie cu boli, prin zona de jos. O fi aşa, n-o fi, noi am 
rezolvat problema, de ceva vreme, alegând altă cale. V-a zis Tibi?... Nu le-ai 
spus nimic, măi, discretule?... 

Galben ca ceara, Tiberiu negă, scuturând capul cu necontrolată spaimă. 

- Păi, vă pun eu imediat la curent: acum cinci luni, parcă,... îşi începu 
Mona povestea, fără să observe disperarea ce-i cuprinsese subit soțul. ...da, 
da, era începutul lui martie, după ce mi-am schimbat automobilul,... 
apăruseră „Audi”-urile noi,... SUV-urile „Q7”, parcă sunt autobuze, nu?..., 
şi-mi doream unul; cu ăsta am venit, de-abia am reuşit să-l parchez într-o 
stație, negăsind alt loc disponibil. L-am parcat, după nu ştiu câte manevre, 
dirijată de câţiva binevoitori... „Ia, cocoană, volan dreapta un sfert de tură! Un 
sfert de tură nu înseamnă o optime, cât ai luat dumneata,... mai ia nitel, 
proasto” Şi, proasta, adică eu, a mai luat, până la un sfert de tură. 
„Buuuun,... acu”, imediat stânga! Stânga,... stânga, complet, femeie,... parcă ai 
din lemn făcute mâinile! Aşa, aşa,... dă-n spate,... dăi, dăi,... dăi, dăi,...”, 
dădeam, dădeam, conform indicaţiilor, „...merge, merge,... ia niţel volan 
dreapta,... n-ai julit-o decât oleacă de scheletul stației, e ochei,...”, păi, cum e 
ochei, dacă am julit-o?!..., „...merge, merge, acum ai pierdut oglinda stângă, 
de-aia s-a auzit zgomotul,...”, oglinda,... vai de mine?..., „...face, pe puțin, 400 
de euroi,...”, ştiu cât face o oglindă de „Q'7” şi va afla şi bărbatu-meu!, „...lasă 
că ai cu ce s-o plăteşti, eşti plină de parale,...”, de-aia e bine să te plimbi cu 
„Logan”-ul, nu bate la ochi, „...dâi, dăi,... ai înfundat portbagajul, bravo. Nu! 
Nu! N-ai unde să mai dai înapoi că ai proptit-o în stâlpul de iluminat public, 
toanto!”, oh, ce rău îmi pare, dar chiar în tine voiam s-o proptesc, boule!, „Nu 
trebuie să te bagi, ca să faci bine...”, facerea de bine..., „Exact, exact, nu ești 
complet proastă. Lasă, nu vă plâng eu pe de-alde voi, Dana Săvuică, Monica 
lui Irinel ori Romanitza,... pagubă-n ciuperci, precis aţi achitat full cascoul” 
Nostim, nu?... Apropo, de binevoitorii ăştia: ce se întâmplă, frate, la voi pe 
stradă de este atâta lume, excitată, parcă, adunată la un loc?... 

- Aha, deci ţi-ai tras un „Q7”, Mona?... se amări Renée, ignorând 
întrebarea prietenei. N-am ştiut, nu mi-ai spus nimic,... şi mai zici că mi-eşti 
amică adevărată!... Auzi, Alfons, dragule, vreau şi eu un „Q7”, exact ca al 
Monei, doar culoarea să difere! O să-l vedem în staţia de troleibuz, unde l-a 
parcat, o să ne prezinte performanțele şi vom cumpăra unul, cu acelaşi 
pachet de dotări, dacă nu se poate ceva în plus. 


84 


- Lasă-l dracului de „Q7”, Renee,... crezi că „Navigator”-ul tău este mai 
prejos?... sări Mona în ajutorul lui Alfons, văzându-i chipul dintr-o dată 
crispat („Aoleu, să cumpăr şi un :Q7> pentru flotila noastră?...”). Parcă asta 
conduci, un „Lincoln Navigator”, cât o locomotivă „Pacific” de mare, nu?... 
Te-am văzut acum o lună, în parcarea de la „Hilton”; te bălăcăreau unii, cu 
două „Logan”-uri nenorocite, pentru că ocupasei câteva locuri dintr-o dată. 
Poţi să faci şi mutări de mobilier cu hardughia ta, dacă vrei să scoţi parale. 

- Da, da, ar fi o idee,... felicitări, Mona! îşi freca mâinile Alfons, bucuros 
de diversiunea creată. Când te nimereşti, Renée, în zona unui hipermaket şi 
vezi pe unii, săracii, că se învârt de colo-colo şi nu au cu ce transporta un 
frigider, o cadă de fontă, lemne de foc, brichete şi peleţi, un boiler electric, un 
mesteacăn în hârdău, un şifonier ori mobila unei bucătării, un rezervor 
elegant pentru hazna, 100 bucăţi de lemn câinesc, pentru un gard viu,... îţi 
vei oferi imediat serviciile, cu amabilitate: „la uitaţi-vă, poporenii mei, ce 
mașinuţă pune doamna la dispoziţia voastră! Nu vă place?...” şi amărăștenii 
vor căsca ochii cât cepele la „Navigator”, fericiți de pleașca picată-n cap. 
„Unde aţi vrea să vă ducă doamna șofer,... Bragadiru, Fundeni-Fierbinţi, 
Corbeanca, comuna Berceni, Baloteştii ori Chiajna, Ciorogârla,... ia ziceţi?... 
Hai, hai, nu vă codiţi, că n-o să iau pielea de pe voi. Ne înţelegem, sunt 
vremuri grele pentru toți, chiar și pentru politicieni,... oameni suntem, 
doar.”, şi te întorci aici, în Primăverii, cu un ban în buzunar, cinstit câştigat 
şi deloc impozitat! 

- Este?... Nu uitaţi că eu v-am dat ideea şi am dreptul la comision. 

- 15%. 

- 15%, de acord. ...Deci, acum cinci luni, cum începusem să vă povestesc, 
mi-am obligat partenerul să meargă la un specialist, să-şi facă o simplă 
vasectomie. A costat câteva mii de euro la o clinică particulară israeliană din 


Dorobanţi... - 5-6 mii, Tibi?... - ...şi gata, dom'le, nu mă mai doare capul! 
- Pardon?!... Paaar-dooon?!!!... bâguia Renee, privind uluită când la 
Mona, când la Tiberiu. Vasectomie?!!!... Vasectomie!!!... Tibi,... Tibi, prietenul 


nostru bun... şi de încredere,... fratele nostru... Tibi?!... Alfons... Alfons, ai 
auzit spusele Monei?!... Vasectomie?!... 

-PIN 

- Cum, Tibi?!!!... Acum cinci luni, Tibi,... la începutul lui martie, după 
cum spune Mona, i-ai cumpărat ei, mai întâi, „Audi”-ul Q7,... cât un camion, 
de de-abia a reuşit, sărmana, să-l parcheze în stația de autobuz... - de ce n-o 
face Primăria, oare, stațiile mai mari?... - şi-apoi,... apoi, ați plătit cash 
câteva mii de euro israelienilor din Dorobanți pentru... Tibi!!!... Cash,... 
israelienilor..., 5-6 mii de euro, fir-ar să fie?!!!... 

- Şi ce dacă am plătit 6 mii de euro israelienilor?!... veni rândul Monei să 
se mire. Cuiva trebuia să plătim operația, nu?... Noi am plătit frumugel, cu 
inima şi portofelul larg deschise, israelienilor care ne-au rezolvat problema la 
clinica din Dorobanți; a fost o reuşită, pot spune. Da. Ce e cu voi?... 
Israelienilor, da. Doar nu sunteți, mă, antisemiți?.... 

- Cum să fim,... antisemiți?... An-ti-se-miţi, ai zis, Mona?... Vai de maica 
noastră,... numai Băşică aruncă afurisenia asta asupra duşmanilor politici, 
când nu mai are altfel cum să-i desființeze: „Este un antisemit!” 

- Ei, nu este cazul meu... 


85 


- Nu suntem antisemiți, cum poți să crezi așa ceva despre noi, Mona, 
dragă?... Este ca altădată, când te lichida cineva, aruncându-ţi în faţă (cu 
martori, desigur): „Chiabur îmbuibat!” sau „Legionarule!” ori „Duşșman de 
clasă!”; o ştiu de la babacii mei. Acum ţi se spune simplu „Antisemitule!” şi 
poţi să fii sigur că ai încurcat-o. Antisemiţi, hm,... ferească Dumnezeu să te 
audă cineva! Deci, ţi-ai făcut vasectomie la israelienii din Dorobanţi, la 
începutul primăverii,... Tibi?!!!... 

Renee şi Alfons se priveau zăpăciţi, nevenindu-le să creadă cele auzite; 
îngrozit, Tiberiu căuta o gaură de şoarece, în care să se ascundă cât mai 
repede. 

- Nu v-a spus nimic?!... se mira şi Mona, ocupată cu „Martini”-ul ei, fără 
să remarce agitația şi tensiunea iscate în încăpere. Ei, ca orice mascul 
vanitos, s-a jenat, probabil, de situație tăuraşul meu... 

Şi, plină de mulțumire pentru remediul găsit, îşi sărută iar soțul. 

- Păi, bine, măi, Tiberică, celor mai buni amici ai noştri puteai să le 
povesteşti prin ce-ai trecut, nu trebuia să te jenezi aşa, ca un adolescent cu 
caş la gură şi acnee purulentă pe obrăjiori-ți trandafirii. Când le-am ascuns 
noi, lor, ceva, introvertitule?... 

- Chiar la începutul lui martie, când aţi cumpărat, pe şestache, superbul 
„Q7”, cât un camion de mare,... mormăia încremenită Renee, rămasă cu 
privirea pierdută în gol. ...în timp ce eu mă foloseam, ca o pârlită, de vechiul 
„Navigator”. 

- Da, asta a fost rezolvarea problemei noastre: vasectomia! îşi întări Mona 
spusele, pentru a nu lăsa dubiu asupra soluției alese. Vasectomie, dragi 
prieteni,... ieftin şi bun. 

- Vasectomie, spui,... în Dorobanţi, la...? 

- „la israelieni, da. (Nu începeţi, măi, iar cu „...israelienii din 
Dorobanţi...”, ce nu sunteți zdraveni la cap?...) Şi de-atunci facem amor, 
dom'le, fără restricţie. Când îmi vine pofta, nu stau pe gânduri, alung copiii 
prin curte, la joacă,... „Cărăbăneala, kids, căci măicuţa și tăicuţul au treabă 
acuma!”,... cu bona filipineză ori thailandeză după ei, mă despoi la iuțeală, 
mă trântesc pe unde apuc, de preludiu nu am nevoie, desfac picioarele sau 
întorc fundul, depinde de cheful de moment, şi-mi pun bărbatul să stea 
cocoțat pe mine, fără teamă de necazuri! (Deşi, ca un amănunt intim... - 
vouă pot să vi-l spun, nu mă jenez! - ...Tibilică este cam ostenit de câtăva 
vreme! Hai, măi, nu te ruşina, se mai întâmplă; stressul afacerilor, 
probabil... ori... Sper să n-ai vreo amantă, ticălosule, am să pun un detectiv 
pe urmele tale, să ştii!...) Păi, altfel nu se mai putea, căci la noi, anul şi 
copilul, oameni buni! 

- Vasectomie... 

- Da, da, vasectomie. Am ajuns ca, de frica unui nou plod în echipa 
noastră, să-mi cumpăr un vibrator cu care să înlocuiesc riscantele servicii 
ale lui Tibi. 

- Ţi-ai cumpărat și vibrator... 

- Este cel mai puternic model al gamei, un „Westinghouse” original, 
consumă curent cât o maşină de spălat profesională şi are 25 de programe, 
în funcție de poftele de moment. Săreau siguranțele de la tabloul electric, 
folosindu-l,... 


86 


- Săreau siguranțele... 

- „„„înainte de operaţia petrecută la israelienii din Dorobanţi! (Pliz, amicii 
mei, nu vreau să aud, din nou: „La israelienii din Dorobanţi, Tibi, prietenul 
nostru bun şi de încredere?!!!...”). 

- La israelienii din Dorobanţi, Tibi, prietenul nostru bun şi de 
încredere?!!!... 

- Dar nici eu nu mă lăsam: fugeam, despuiată şi desculță, la parter,... țac, 
țac, ţac, apăsam pe clapetele de la tablou, curentul electric alerga din nou 
prin cabluri către aparatul minunat, urcam treptele în goană şi ia-o, fetițo, 
de la capăt, cu vibratorul înfipt în vulvă, dacă eşti speriată de o nouă 
sarcină! Acum nu mai am nevoie de maşinărie, îmi ocupă degeaba locul în 
casă. Dacă te interesează, Renee,... ca o schimbare, din când în când,... 

- O mașinărie... 

- „ţi-o ofer cu plăcere, este păcat s-o arunc, a costat o groază de parale, 
căci este un model performant, de top. (Când cumpăr, sunt adepta 
proverbului scoțian: „Sunt prea sărac ca să îmbrac haine ieftine!” Cumpăr 
lucru bun, dome, să ţină, nu mă zgârcesc la bani.) Deşi, nu cred că un 
astfel de cadou este igienic. 

- (La sex-group-uri, când aceeași sculă intră prin mai multe guri şi vulve 
căscate, nu-și mai pune nimeni problema de igienă.) Îţi mulțumesc, Mona, 
pentru atenția amicală, dar am şi eu, ca orice femeie educată, o trusă de 
vibratoare performante în dulăpiorul din baie. Le folosesc câteodată,... ca și 
colecţia de falusuri din lut, nişte antichităţi splendide și, desigur, autentice,... 
când sunt singură acasă, - ce să fac şi eu?... -, Alfons fiind plecat cu 
afacerile multă vreme. 

- Este normal să ai un vibrator în gospodărie, tot așa cum trebuie să ai o 
mașină de tocat, o râșniţă de cafea ori o piuliă pentru piper-boabe. Până la 
urmă, o fi avut nițică dreptate şi muolduovianca aia, de se miorlăia pe sticla 
tivi-ului, înconjurată de cei 12 mucoși... „Uamini buni, naviem aia, naviem 
ailalti, naviem nişi di unili,... statu” român iesti un stat-pungaş, numai sî ia 
ştie, di dat nu ni dă mai nichica... şi nişi măcar autuostrăzi din aistia, cum 
pâni şi-n Albania igzisti, nu cuonstruieşti...” Uite, dacă tu nu-l vrei, îi trimit ei 
vibratorul, la Vaslui, prin „FanCourier”. Să nu crezi că-i complet proastă și 
nu ştie cu ce se mănâncă... 

Şi Mona sorbi din paharul cu „Martini”, ronțăind măslina culeasă cu 
vârful limbii, în timp ce Renée şi Alfons continuau s-o privească 
înmărmuriți. 

- Mmmm... Bun „Martini”-ul, îmi place. Dar, sinceră să fiu, nu pot să 
spun că-mi place şi ideea tâmpită, cu măslina trântită-n băutură, cine-o mai 
fi avut-o, oare, ca să-şi bată joc de snobi, că alt rost nu-i văd?... lar paharele 
„Martini” au un design imposibil,... ia uită-te ce picior înalt au, dar şi ce 
cupă largă! Dacă nu eşti atent,... zbang!... te trezeşti cu băutura pe fustă ori 
pantaloni. ...Măi?... Dar de ce vă uitaţi aşa la mine?!... Hm?... Ce, n-am 
pronunțat corect?... Va-sec-to-mi-e am spus, nu?... 

- Vai de noi şi de noi! Va-sec-to-mie, Tibi, prietenul nostru de 
nădejde?!!!... Şi eu, proasta de mine, îţi promisesem „Indianul”... și blana 


87 


- Vasectomie, da, asta a fost. Pentru ce atâta mirare şi lamentare?!... Ce 
bâgui acolo, Renee,... vorbeşti în dodii, care indian şi care blană a Lenuţei?... 
Ce-i cu voi, dom'le, de ce-aţi rămas aşa, cu feţele atât de lungi?... Tibi, 
iubitule, eşti galben ca ceara! Ţi-e rău, Tibi?... Nu vă simțiți, mă, bine,... ați 
mâncat ceva, ce nu v-a priit sau...? Vreţi să vomitaţți?... Mergeţi la baie, 
băgaţi degetu' pe gât şi deşertaţi-vă; o să vă simţiţi mai bine. Nu vreţi?... 
Doamne, dar ce se întâmplă aici?!... Sper că faceţi o glumă tâmpită cu mine 
şi suntem la „Camera ascunsă”,... mă speriaţi, zău așa, dragi prieteni! 
Spuneţi! Să sun la 1122... Ce este, mă, cu voi?!... Uite, poftim, sun la 112! 


*După o idee nostimă a lui Horacio Altuna, grafician argentinian. Atenţie: 
doar ideea este a lui Altuna, restul îmi aparține! Am spus-o cinstit, ca să nu fiu 
vreodată acuzat de plagiat, ca d-l Mang ori ca d-l Ponta. 


88 


Leguma din grădina Spitalului Municipal 


„Bărbaţii îşi doresc din tot sufletul 
o virgină 

care să se comporte 

ca o târfă în 

pat.” 


Edward Dahlbert 


Leguma din grădina Spitalului Municipal 


Parkingul Spitalului Municipal, ticsit de automobile în timpul zilei, de nu 
găseai liberă o fâşioară de asfalt, de jumătate de metru lată, unde să garezi 
scuterul de la „Delivery Pizza”, pentru 10 minute măcar, era aproape gol 
acum, la ora 22, când începea tura de noapte. Precaută, asistenta Ana 
Cialera oprise maşina la câţiva paşi de clădire, în lumina puternică ce 
răzbătea din hol; astfel, spărgătorii de automobile îi vor ocoli, prudențţi, rabla 
şi vor cotrobăi după roţile de rezervă cu anvelopele uzate, cricurile strâmbe 
de-atâta folosinţă ori trusele cu scule desperecheate pe la celelalte maşini, 
parcate în periculosul întuneric. (Mă rog, asta era părerea ei... „Aşa aș face 
eu: aş ochi o maşină fățoasă, de şmecheri, numai pe o stradă dosnică şi în 
beznă cufundată, m-aş chiombi în stânga şi-n dreapta şi, când mi-ar veni 
mai bine,... acum!, i-aş demonta rapid Sony-ul, „Blaupunkt”-ul ori “Pioneer- 
ul super-performant, plus cele 6 boxe, ca să înlocuiesc cu ele anticul 
Predeal, cu 2 lungimi de undă, fixat cu şuruburi solide în bordul dăcioarei 
mele,... din 1987, dom'le. O fac, o fac, până la urmă, ca să ascult şi eu o 
muzică cumsecade pe banii altora, mai avuţi ca mine! Dă-i dracu pe 
șmecheri, nu suferă nicio pagubă, oricum au full-casco la mașină.” se 
îmbățoşa asistenta, convinsă, totuşi, că n-ar fi în stare de asemenea 
ispravă.) 

Trase geanta mare de pe banchetă şi trânti portiera care, încăpățânată, 
refuză să se închidă complet. „Rabla dracului!...” scăpă înjurătura, printre 
dinți, Ana fioroasă, privind ușa cu ciudă. „lar s-a stricat; şi de-abia a reparat- 
o neisprăvitul de la service... sau asta a pretins când mi-a încasat paralele.” 
«Gata, s-a rezolvat,... nicio treabă nu mai aveți de-acuma cu portiera asta! 
Sunteţi bună de cinste, desigur...» garantase el, cu siguranță imbecilă. „Maică, 
măiculiţă, cu ce criză de competenţe o să ne confruntăm, curând!... Ăia, mai 
isteți, în stare să rezolve cumsecade o problemă, s-au cărăbănit pe alte 
meleaguri, ca s-o facă acolo pentru alții,... spanioli, italieni, englezi, francezi 
ori nemţălăi... şi, dacă a mai rămas vreunul, pe-aici, ăsta-i cu bagajele în 
vestibul, gata de plecare. Păi, nu ne-a sfătuit aşa, binevoitor, jucătorul de la 
Cotroceni: «Duceţi-vă, dragi compatrioți, unde vi se pare că e mai bine,... ubi 
bene ibi patria, doar de-aia v-aţi dobândit dreptul la liberă circulație! Duceţi- 


89 


vă, răspândiți-vă în patru zări, lăsaţi goală țara strămoșilor voştri, picior de 
românaş să nu mai rămână, ca să poată veni alții aici... Care să fie ăia, 
oare?!... Ai să dai cu tunul,... bum-bum!, barabum!,... ca la Mărăşeşti, 
Mărăști, Oituz, ţi-o zic eu, căci văd cum merg lucrurile, ca să-l găseşti pe ăla 
care să ştie ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie ceva făcut. Şi individul 
ăsta (cu atâtea calităţi e bun de prim-ministru, domle,... să-l înscăunăm 
rapid, altul ca el nu mai găsim!), plin de mofturi şi fițe,... normal, fiind aşa 
de curtat de o groază de lume!, pielea de pe tine o să ţi-o ceară ca să 
beneficiezi de serviciile lui. Ei, dar la omul sărac nici boii nu trag!...” 
Redeschise portiera, îşi luă avânt... acu’ să vezi! ...şi o lansă către caroseria 
veche care, serios lovită, se cutremură din toate încheieturile - „Se alege 
praful de ruginitura mea, dacă mai repet figura!”; în urma tratamentului 
aplicat, zăvorul, întocmai ca un lider sindical aflat sub presiune politică (...şi 
amenințat cu controlul averii), acceptase să intre în locaşul lui. Femeia privi 
atentă uşa care se încadrase în linia laterală a automobilului, se declară 
mulțumită şi răsuci cheia în broască, verificând-o prudent, ca de fiecare 
dată (deşi, o „Dacie”, ori o încui, ori n-o încui, tot aia e!). 

Trăgând de geanta în care ceva metalic se lovea de o sticlă, zdrăngănind 
enervant în cadența pașşilor, intră în holul pustiu al clădirii. O aştepta încă o 
tură de noapte în Secția de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului 
Municipal. Scorpia de soră-şefă, Mimi Dănciulescu (nu scăpa nicio ocazie, 
tâmpita, ca să se laude cu o presupusă rudenie, prin bărbatu-său, cu 
Danciu-gol de la „Dinamo”), îşi făcuse obicei în a o repartiza numai în 
schimbul al III-lea, Ana, fără soț şi copii, („Fericito! Nu bărbat, nu căţel, nu 
purcel, n-ai nicio grijă, capul nu te doare!”), putând fi, deci, prezentă pentru 
serviciul de noapte. A protestat, nu prea sonor, în limitele bunei cuvine, dar 
fără rezultat; s-a resemnat („Parcă vorbeşti la pereţi!”), ca să se obişnuiască, 
în cele din urmă, cu numeroasele ture de noapte, ca şi cu celelalte necazuri 
ale ei. 

Îndreptându-se către ascensor, răspunse la salutul unui medic rezident 
apărut din casa scărilor. 

- Săru' mâna, duduia Ani! 

- Bună seara, dom” doctor. 

O asistentă de la Chirurgie II, frumuşică foc, machiată cam exagerat, 
impecabil apretată din cap şi până-n picioare, chiar şi la ora târzie („Phiii, 
parcă-i scoasă din cutie, pițipoanca!”), cobori din lift, val-vârtej, după care, 
ignorând-o pe Ana („Asta nu zice nici bonjur, nici futu-te-n cur!), o apucă, 
precum copoiul, pe urmele calde ale vânatului; ei, o ceartă între amorezi, 
probabil. „Să nu te miri că doctoraşul o fi însurat,... chiar nu sunt la curent 
dacă este sau nu,... o avea un bebeluş pe-acasă, iar râia de asistentă,... 
numai sfârc şi pară, urlă hormonii-n ea, dracul îmbrăcat în haine de muiere, 
teribil de tentantă, deci, recunosc cinstit,... se pregăteşte să-i strice căsnicia! 
Nu s-a nimerit şi prin perimetrul meu vreunul de-ăsta, uşor de fraierit, ca să- 
i încurc socotelile vechi și să-și facă altele noi, cu mine...” 


Ascensorul din oțel inoxidabil, oglinzi şi aluminium... - marca 
„Schindler”,... dar fără nicio legătură cu „Lista lui...”, cu o groază de oscaruri 
în palmares, suspecte față de pelicula mediocră... -, montat odată cu 


reabilitarea clădirii („Dacă nu soseau fondurile europene, ne cădeau tavanele 


90 


în cap şi se alegea praful și pulberea de asistența noastră medicală!...”), se 
opri lin, fără zdruncinătură, la etajul al IV-lea unde funcționa Secţia de 
Anestezie şi Terapie Intensivă. Uşile se deschiseră cu un fâşâit discret în fața 
culoarului luminat de  neoanele palide. „Nemaipomenită maşinărie, 
«Schindler, ăsta...”, se minuna asistenta, cu gândul la liftul mizerabil din 
blocul în care locuia. „...aspectuoasă, dar şi eficientă! Nemţească, după 
nume,... «(Schindler;,... ori elvețiană sau austriacă; tot un drac, o spiță sunt 
toți, deşi nu se țin de neamuri!”. Trăgând de geanta zdrăngănitoare, ieşi din 
ascensorul perfect, îndreptându-se către cabinetul asistentelor. 

Cu câţiva ani trecută de prima junețe, mai înaltă decât majoritatea 
femeilor, Ana Cialera îşi purta talia cu oarecare semeție. Dar, mândria 
pentru propria-i ținută, o reminiscență a tinereţii trecute, se oprea aici: 
sânii, fermi şi potriviți ca mărime, erau ascunşi între umerii ce dădeau 
premature semne că ar vrea să se încovoaie; croiala neinspirată a fustelor 
sau rochiilor acoperea urât şoldurile voinice şi fesele bombate - mai potriviți 
păreau a fi ginşii! -, iar pantofii, niciodată cu toc [,„...şi-aşa sunt ditamai 
prăjina, tocuri îmi trebuie?...”), aveau comoditatea drept singură calitate, 
reuşind să strice, fără tăgadă, linia unor picioare altfel frumoase; părul 
şaten, înspicat de fire albe, ocolit de mâna coafezei, avea o linie neclară, iar 
fața, cu început de ofilire, nu era acoperită de fard. În mod evident, Ana 
dovedea lipsă de interes față de felul cum arăta, spre neglijență, în timp ce 
răutăcioşii scăpau, pe la colțuri, termenul „şleampătă”, când făceau o 
referire la ea: „Păi Cialerica de la A.T.I. cum se scoală dimineaţa, dă cu 
oleacă de apă pe faţă... și pe gât, probabil,... flișc-flașc,... poate şi pe la 
subsuori, nu-și ia în seamă părul precum mopul uscat, rămâne îmbrăcată 
cu pijamaua, ca să facă economie la ţoale, încalță saboţii de spital şi-așa o 
vezi ieşind pe stradă!” 

După ce străbătuse cu paşi mari şi iuți lungimea culoarului pustiu, de 
parcă ar fi vrut s-o măsoare cu compasul picioarelor, ca un topometrist, 
intră în cabinetul asistentelor, fără să bată la uşă, precum una de-a casei. 

- Ahaha, iată-te; bine că ai ajuns, în cele din urmă! o luă în primire mai 
tânăra colegă, Nona Marinescu, aflată în spatele biroului metalic alb. Şi te- 
am rugat, doar, să vii mai devreme în seara asta! Of, Ana, Ana,... mi-ai 
promis ieri... sau ai uitat, ce naiba?... 

Nou-sosita aşeză geanta pe taburetul acoperit cu vinil, imitând o piele de 
crocodil (albastru?!...), crăpat în mai multe locuri şi cu buretele ieşit afară 
după atâta folosință. 

- Bună, Nona, îşi salută ea colega. Şi eu mă bucur să te văd la fel de 
mult. Nu, n-am uitat, n-am ajuns să mă savarinizez;, nu te mai enerva atâta 
pentru zece minute de întârziere, îți saltă colesterolul! Mi-a pornit greu 
rabla, de-aia am ajuns acum. A trebuit să chem un vecin, ca să arunce un 
ochi la ea,... la ora nouă fără un sfert; l-am scos din casă în halat şi papuci, 
îți dai seama ce l-am deranjat pe bietul om?... Nevastă-sa s-a uitat strâmb la 
mine,... probabil că reacţia mea ar fi fost aceeaşi, dacă cineva ar fi venit 
seara, târziu, la bărbatu-meu şi...: Domnu’ Benone, dragă,...” 

- Benone îl cheamă pe mecanic?... se hlizea Nona, uitându-și repede 
supărarea. Haios nume,... Benone! 


91 


- Nu ştiu cum îl cheamă, de fapt; am scornicit şi eu, la iuțeală, un nume, 
pentru farmecul scenei. Ba nu, ba nu, așa îl cheamă, Benone. „Domnu 
Benone,...”, deci, „...trebuie să plec la slujbă, unde mă aşteaptă ca să preiau 
schimbul colega şi prietena Nona Marinescu,... nu cred că ai auzit de ea,... 
care are after nişte aranjamente cu un playboy; Dacia mea dă rateuri, dar 
nu şi semne de pornire, de-aia te deranjez la ora asta. N-ai vrea, scump 
vecin, să vii, cu un patent și o şurubelniţă, chiar şi în pijamale, nu te vede 
nimeni... - şi dacă te vede, ce?... Câte cucoane nu apar, la Megalmage-ul din 
colțul străzii, în capot, papuci şi părul pe bigudiuri aranjat?... -, ca să te 
uiți..., poate faci o minune cu sculele personale şi-mi porneşte rabla?... Mă 
voi revanşa, cu o injecție în curul dumitale sau al soției, dacă va fi nevoie, 
ori, poate,... cu o partidă de sex, domnu” Benone... - e mereu nevoie! -, în 
ghena de gunoi, când ne întâlnim pe palier,... eu, cu poalele săltate, matale, 
cu brăcinarele-n vine, dar puţica frumos ridicată lângă dosul meu, cam 
mare,... dacă nu-ţi par ofilită şi dacă mai simți nevoia!...” 

- Nostim dialogul, chiar asemenea parascovenii ați vorbit?!... Și te bate 
gândul, deci, să v-o trageţi prin ghenă, cu sacii cu gunoaie lângă voi?... Cam 
perverși vecini, cam perverși. 

- Mda. Pitoresc, nu-i aşa?... Se înfundase un jiclor, am înțeles; omul meu 
a suflat în el, de i-au ieşit bojocii;, benzina este de vină, după spusele 
domnului Ben cel Blând, deşi, n-ar trebui, căci o cumpăr pe bani grei numai 
de la „Shell”, de, parcă, aş avea un abonament tocmit la firma asta. De ce 
naiba „Shell”-România trebuie să fie de altă calitate decât „Shel/-urile din 
restul Europei, zău dacă ştiu... 

- Răspuns simplu şi previzibil: pentru că la „Shell”-România lucrează 
operatori de-ai noştri, fato, pe care-i doare-n paişpe sau în pix, cum vrei s-o 
iei, de calitatea benzinei ce o vând, de ce se-ntâmplă carburațţiei din cauza 
asta şi, în general, de orice altceva,... în afară de propriul lor câştig, desigur! 
Nu ştiai?... Şi, dacă nu-ţi convine situația, n-ai decât să-ți faci bagajul - văd 
că ai o geantă cu tine! -, să-ți traduci între timp, dar repejor, diplomele, ca 
alte milioane de conaționali şi să pleci la lucru, cu o companie aeriană low- 
cost, prin Olanda, de exemplu... În Olanda, da, unde-i sediul lui „Shel/”- 
mamă, de care văd că eşti legată - se pot obține în Ţările de Jos, la nivelul 
tău de calificare, cam 1500 de euro pe lună, după cum vorbeşte lumea; plus 
gărzile! ...Ei, dar toate astea trebuiau să se întâmple exact astăzi, când am şi 
eu un amărât de aranjament! reîncepu lamentarea Nona Marinescu, 
gesticulând cu nostimă exasperare. Nici ieri, nici mâine, nici altădată, 
dom'le,... nenorocitele de jicloare ale limuzinei „Dacia 1300” a domnişoarei 
Anei Cialera, asistent principal la Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a 
Spitalului Municipal, au fost programate, de o forță malefică, să se înfunde 
cu precizie chiar astăzi, la orele 21, când tocmai te pregăteai să mergi la 
serviciu! Şi l-ai mai deranjat şi pe vecinul Benone, sărmanul, în pijamale 
echipat... 

- Limuzina „Dacia 1300”, zici, ofticoaso?... se dădea Ana enervată de 
sarcasmul amical. Limuzină, hm... Aşa-i, e lung drumul de la „Dacia” mea la 
un Bemveu, de exemplu, marca favorită a țiganilor,... 

- Diesel, neapărat! 


92 


- ...Bemveu diesel, desigur,... nu-l voi parcurge niciodată; dar şi mai lung 
e, Nona dragă, drumul de la Nimic, marca limuzinei dumitale, cu motorul cu 
6 cilindri, dispuşi în V, şi tapițerie din piele, la „Dacia” mea, 1300, model 
1987! Ţi-am zis-o, ca să nu-mi mai jigneşti maşinuţa. Ei, dar tu ai mereu 
aranjamente, nu numai astăzi, Nona, fericito, îi aminti asistenta, zâmbind, 
necăjitei colege. ...aşa că nu-ți mai face atâtea probleme. Ce bărbat normal 
la cap, dar şi în pantaloni, n-ar aştepta o fată ca tine?... 

- Sper să mă aștepte, normalul meu... 

- Hai, curaj, că nu-i nimic pierdut. Să uităm acum de domnul Benone și 
de jicloarele limuzinei... - a fost bună când te-am dus, cu ea, la țară, la tac-tu 
şi la mă-ta, n-ai stat să aştepţi în vânt şi ploaie, la rată sau prin gări, 
înghesuită ca ultima pârlită, ori la „la-mă, nene, şi pe mine, că uite ce bine 
făcută sunt!”, încărcată cu paporniţe cu brânză, urdă şi smântână, pătrunjel 
şi leuştean din grădină culese, dar pişate de căţei şi pisici,... bio, deci,... 
porumb pentru floricele, mălai și făină, ouă şi găini proaspete, ecologic 
hrănite-n bătătura casei, nu-i aşa?... Echipează-te, amorezul te aşteaptă; la 
felul cum arăţi, suceşti şi capul unui eunuc, Nona, darămite... Apropo, cu 
cine şi unde spui, mă, că ieşi, iară?... 

Sâcâită, colega îşi aduna repede portcheiul, trusa de pixuri colorate şi alte 
mărunțişuri, împrăştiate pe sticla mesei. 

- Vino în vestiar, să ne schimbăm, propuse ea, aruncând privirea peste 
umăr, ca să se asigure că n-a uitat nimic. Îţi povestesc acolo... şi mai câştig 
ceva timp. 

Ana ridică geanta grea, urmându-şi colega. 

- Ce naiba cari în traista aia, aşa de umflată?... se interesă Nona, fără 
curiozitate, îndesându-și în buzunar agenda cu sigla „ProTV”-ului imprimată 
pe copertă. Doar nu ţi-ai pregătit băgăjelul şi îţi iei valea, înaintea mea, către 
Vest, cu prima cursă „CarpatAir”, chiar mâine dimineața, cum au fost 
sfătuiți sanitarii din România?... 

- Ai făcut un fix cu cărăbăneala în Vest, ca tot românul căruia i s-a acrit 
de bogata, frumoasa şi nefericita lui țărişoară; de fapt, cred eu, românului 
nu de țărişoara cea binecuvântată cu de toate de bunul Dumnezeu... 

- Ne-a dat destule, Săracul, ba ne-a băgat și-n traistă, ca s-avem... 

- „ar trebui să i se acrească, ci de sine însuşi! 

- Aferim, subscriu. 

- Mda. ...Ce am în geantă ești curioasă să afli?... Ei, doar câteva lucruri, 
de care am nevoie mâine, când ies din tură, la prima oră. Hai, spune odată, 
că mor de curiozitate... Cu cine zici, dragă, că te întâlneşti?... 

În vestiar, Nona îşi scoase halatul alb; rămase îmbrăcată cu sutienul şi 
chiloţii, amândouă câte o bucăţică doar din acelaşi material alb, imprimat 
cochet cu figuri geometrice verzi. Un miros fresh, de deodorant sport 
(„Rexona”?...), învăluia intim trupul frumos şi curat. 

- Îţi spun,... dar rămâne între noi, să n-aud vreo vorbă, pe undeva, 
despre... 

Ana îşi privi lung prietena, cu ochii scânteind de amicală indignare. 

- Mă, Nona, ţie nu-ți e ruşine?... Nu-ţi este?!... Aşa-i, eşti cam neruşinată, 
de mult m-am prins; dar, ce să fac, chiar şi neruşinată, eşti tot prietena mea 
şi nu mă lepăd de tine. Spune-mi, când s-a mai auzit prin spital ceva din 


93 


discuţiile noastre, ca să să-mi faci acum recomandarea idioată?... Hm?... Zii 
cinstit! Când?... 

Nitel încurcată, nefiind prea sigură de cât de enervată era Ana, Nona îşi 
privi la rândul ei colega. 

- Ai dreptate, nu ştiu ce mi-a venit de-am spus asta. Da, mi-e ruşine,... 
deci, nu sunt aşa de neruşinată, hm?... E-adevărat, tu ai fost totdeauna 
discretă, recunoscu ea. Numai că eu, gură-spartă cum sunt,... eu sunt de 
vină! Lansez confidenţțe în stânga şi-n dreapta, trăncănesc, ca proasta, cu 
alte proaste... - simt nevoia să mă dau mare, nu? E o trăsătură a neamului, 
fiind mărunți şi neînsemnațţi!... -, deşi ştiu cât de invidioasă este lumea, iar 
după aia mă mir că se bârfeşte pe seama mea. Ăăăă,... cu cine mă- 
ntâlnesc?... Hm,... să-ți spun, să nu-ţi spun?... 

Prietena se uita strâmb de-alături. 

- Bine, îți spun, nu te mai zgâi așa la mine. Sigur că-ți spun; am glumit 
doar, ca să te irit, îmi place să enervez omul, sunt o perversă. Sunt perversă 
nu numai pentru că practic la greu amor oral şi anal, dar îmi place să te şi 
necăjesc! Păi, cu doctorul Zăvoianu mă întâlnesc, dom le! 

- Cu cineee,... cu doctorul Zăvoianu?!... Mă lași mască, fată dragă. Asta-i 
playboy-ul tău, urâtu” de Zăvoianu?!... 

- Păi,... Zăvoianu, da. 

- Vai de mine şi de mine! Poţi să ţi-o tragi în toate găurile, în vulvă, în 
gură sau în anus,... (ba chiar şi-n urechi!) şi nimeni nu te consideră astăzi 
perversă pentru atâta lucru, ci o femeie normală, amatoare de variație; dar 
dacă vrei să faci sex, sub orice formă, cu Zăvoianu, ascultă la mine, chiar 
eşti perversă! 

- Ce spui, mă, acolo?... 

- Doar într-o puşcărie de femei, condamnate pe viață toate, credeam că ar 
putea avea succes un nasol ca ăsta! Dar, uite că nu-i aşa: tu, bunăoară, nu 
eşti puşcăriaşă, ai destui tipi în jurul tău cărora le curg balele şi te 
întâlneşti, totuşi, cu Zăvoianu! O gagică frumoasă ca tine, măi, Nona,... ia 
uite, tată, țâțe, cur şi craci la tine! 

Ana şterse la iuțeală, cu admirație, o palmă peste fundul săltat al 
prietenei. 

- Zici că ţi-o tragi şi-n anus?... Merită și el o penetrare, la cât de bine 
făcut este. 

- Au! căscase ochii Nona la fesa lovită. Bă, dar ce palmă grea ail... 
Normal, eşti ditamai muierea. Te pomeneşti că-mi apare vreo vânătaie şi nu 
este momentul potrivit. Ce-ţi veni, dragă, de m-ai altoit aşa?!... 

- A fost un semn de apreciere. Păi, câte femei au ce-ai tu aicea?... Şi tu..., 
cu Zăvoianu, mă?!... Ohoho, de-aia nu suflai nicio vorbă, bănuiai reacția 
mea. 

De atâta mirare, Ana uitase să-şi mai dezbrace hainele de stradă. 

- Da, cu Zăvoianu. E urât, spui?... rămase Nona pe gânduri, uitând la 
rândul ei să se îmbrace de plecare. Şi ce dacă-i urât?... îşi reveni ea repede, 
totuşi. Oricum, un bărbat trebuie să fie niţel mai frumos decât dracu',... nu 
ştiu unde am auzit vorba asta. 

- Nişte nasoli ca Zăvoianu au scornicit-o, te asigur eu. 


94 


- Este un tip de viaţă doctorul Zăvoianu, căruia-i place să se distreze... şi 
sper să facă dragoste destul de bine. Vom vedea. Mâine, la bârfa de seară, 
vei avea puse pe tavă toate informațiile despre calitățile lui reale. 

- Nu te agita, nu sunt interesată; numai când îl văd... Apoi, dacă şi 
bocciul ăsta face pe playboy-ul...! 

Grimasa de pe fața Anei imită un început de vomare. 

- Degeaba zici tu, scârboaso, încerca Nona să ţină piept atacului, fără 
prea mult curaj. ...o groază de asistente şi chiar doctorițe sunt moarte după 
Zăvoianu. Este un tip interesant... 

- Zăvoianu,... zău, dragă?... Poate pentru că posedă un „B.M.W-X6”, 
totdeauna abia lustruit,... are, precis, un abonament la spălătoria auto din 
colț!, şi face cadouri domnișoarelor frumoase, am auzit, nu se lăsa adversara 
nasolului de doctor. 

- Ana, drăguţo, dar răutăcioaso, tot aşteptând sosirea prințului călare pe 
armăsarul alb, viaţa trece, nu stă pe loc: azi e luni şi ne ofticăm că începe o 
săptămână de lucru, mâine-i deja duminică şi ne bucurăm că dormim mai 
mult, dacă nu ne aflăm în gardă,... acum suntem în ianuarie, la cap de an, 
cu reducerile mincinoase de prețuri, în mall-uri, şi decembrie... - „Jingle 
Bells”, „Merry Christmas!”, „O Tannenbaum...”, „Rockin? Around the 
Christmas Tree”, „Feliz Navidad” şi alte căcaturi de-ale societăţii de 
consum... -, sfârşitul aceluiaşi an, care parcă ieri a început, ciocăne la uşă: 
„Cioca-boca, cioca-boca, cioca-boca,... fetelor, puturoaselor, treziți-vă, că 
fuge vremea!”. Suntem, încă, tinere, credem noi, dar pensia-i colea... 

- Să ne luăm gândul de la pensie, pe viitor! 

- Așa-i; nu va mai avea cine să ne-o plătească. Rectific, atunci: să zicem, 
în loc de pensie..., vârsta de pensionare-i colea! Zboară timpul, ce mai şi de 
întors nu se mai întoarce, n-ai pe nimeni lângă tine, fato, şi... N-ar fi rău 
dacă ai prinde un armăsar între picioarele zdravene, un prinț nefiind posibil, 
după cum s-a văzut până acuma! 

- Interesantă prezentare pentru fugit ireparabile tempus!... Bă, nu te mira 
de vorbele mele, eu aparţin ultimei generaţii care a făcut carte, nu glumă, la 
şcoală,... „Dacă nu ştii, te învăţ,... dacă nu poţi, te ajut,... dar, dacă nu 
vrei...”, asta era deviza pedagogiei comuniste,... da, am luat și cafteală! Am 
avut în program ore de latină... 

- Cafteală n-am încasat, dar nici latina nu s-a lipit de mine. 

- Cum de nu s-a lipit, noi fiind un neam latin?... 

- În familia mea nu se vorbea latineşte... 

- „In patria nostra multae silvae sunt...”, așa începea prima lecţie şi tare 
frumos suna latina înaintaşilor! Cu gura căscată am rămas când am citit: „In 
patria nostra...”. „Mamă ce deşteaptă sunt,...” m-am minunat eu de mine 
însămi. Cred că eram printr-a opta sau a noua. „...înțeleg, deja, latinește!”. 
...Cu doctorul Zăvoianu te întâlneşti, carevasăzică... 

Cu gândurile furate, probabil, de ideea prinsului unui mustang între 
picioare, Ana Cialera privea trupul suplu al Nonei, nervos de-atâta 
nerăbdare. Carnea tânără, cu pielea ieftin bronzată pe terasa blocului, 
contrasta cu griul trist al vopselei de ciocan cu care erau acoperite 
dulapurile din vestiar (şi de pe tot plaiul românesc, de altfel). 


95 


- Bine. Ana, încă o dată, te rog,... toată discreţia, da?... Nu te mai uita, 
mă, urât la mine! Insist pentru că Zăvoianu este însurat; nevastă-sa este 
caraghioasa aia, cu un neg păros deasupra buzei... O cunoşti?... 

- Cum dracu” să n-o cunosc?!... Cine n-o ştie pe doctoreasa Zăvoianu de 
la Registratură?... 

- Da, aia cu gura mare, de umileşte pacienţii pe care îi simte având mai 
puţină carte; se dă doctoreasă pentru că lucrează într-un spital, e îmbrăcată 
în halat alb şi e nevasta lui Zăvoianu, deşi este o simplă funcționară. O 
tâmpită,... singurul lucru pe care l-a învăţat de la bărbatu-său este aroganța 
medicului. ...Şi nu-mi trebuie scandal, nu vreau să stric casa nimănui, sunt 
o persoană serioasă. O facem de câteva ori, pentru plăcerea amândoura, 
până ne plictisim, e clar?... 

Ana îşi dezbrăca hainele de stradă. Alături de corpul frumos, bine 
mirositor şi fremătător al Nonei, trupul ei, cu desuuri ieftine, mohorâte şi 
desperecheate, nu strălucea prin nimic; conştientă de asta, parcă, îl acoperi 
repede cu halatul alb, luat din dulap. 

- Mai întâi, mergem la un local, îşi deşerta sacul cu informaţii Nona 
neobosită, în timp ce scotea de pe umeraş bluza din mătase super- 
transparentă şi agresiv decoltată. Îţi place bluza asta?... Şi mie; ar trebui să o 
port fără sutien. 

- Să vezi creştere spectaculoasă a ratei violurilor atuncea! 

- Am luat-o de la reduceri,... minus 70%! 

- Chilipir! Nici la cumpărături n-am noroc... 

- Poate chiar la „Velvet” mergem. Eu zic că trebuie să mă grăbesc şi uite 
ce mai stau la trăncăneală, dându-ți detalii. Ai fost vreodată acolo?... 

- Vorbim, dar te şi-mbraci, în acelaşi timp. La „Velvet”, ai spus?... Ăsta-i 
localul şic, de lângă palat, unde un fel de mâncare e cam şapte-opt sute de 
mii, o salată, două-trei sute de mii, un tiramitsu, vreo sută cincizeci de mii, o 
sticlă de vin, de-al nostru, costă cel puţin opt-nouă sute de mii,... ? 

- „iar una de vin franțuzesc sau italian cam două milioane?... completă 
Nona lista de preţuri. Da, de ăsta e vorba. „Velvet”. Mă surprinzi, eşti bine 
informată pentru o persoană care nu frecventează localurile; te pricepi, măi, 
Ana! 

- Ei, mă pricep pe dracu! I se făcea, de curând, reclamă localului, într-o 
revistă de week-end, acordându-i-se numărul maxim de stele. Sigur, nu am 
fost niciodată la „Velvet” şi nici nu văd vreo perspectivă. Cu salariul meu de 
bugetar, plus toate ciubucurile, am trecut doar pe trotuarul din fața lui... 

- Păi, ce, tu crezi că eu intru acolo pe banii mei?... Ha, ha, ha... Nu, 
drăguţo. Zăvoianu, omul cu „B.M.W.” - ul X6, frumos spălat, plăteşte, 
desigur,... de-aia-i chirurg într-un spital mare şi cu o clientelă pe măsură. 

- Da, dar pe mine nu m-a invitat nimeni la „Velvet”, Nona... sau la oricare 
alt restaurant. Eu şi fizicul meu nu atragem în asemenea măsură încât să... 

- Mda... Oricum, nu-i decât vina ta, ţi-am mai spus-o. Nu ştiu, parcă nu 
te interesează deloc cum arăţi, ai devenit teribil de neglijentă în ultima 
vreme, Ana! ...lar după aia mergem la mine şi... Zău, ar trebui să mai ieşi 
prin lume, să vezi, să cunoşti,... să... Ştiu, ai avut dezamăgiri şi ghinioane, 
dar cine nu le-a avut, la urma urmei?... 


96 


Ana terminase de încheiat nasturii halatului, încălță o pereche de saboți 
albi („Chiar, ai dracului mai sunt olandezii ăştia,... uite ce chestie practică, 
comodă şi solidă, în afară de «Shell, morile de vânt şi casele plutitoare, au 
mai inventat! Ca să nu mai vorbim de Cartierul Roşu, culturile de lalele, 
legalizarea drogurilor sau de faimoasa Zaan Cocoa,,... cum să nu se 
cărăbănească lumea către ei?...”), îndesă geanta în dulapul îngust, răsuci 
cheia de două ori, zdrăngăni uşa de tablă ca să se asigure că este închisă 
cum trebuie - la fel procedase şi cu portiera „Daciei”! - şi se întoarse către 
colega ei; Nona era îmbrăcată de stradă şi se ruja acum, privindu-şi buzele 
țuguiate în oglinda veche, cu argintul sărit pe la colţuri, fixată în peretele 
vestiarului. 

- Ştii, Nona, la cei 37 de ani ai mei, cinstind vorbind,... stam şi mă 
gândeam şi eu, de una singură, că am destule momente de-astea, ...nu-mi 
mai doresc altceva decât un copil; sper să nu fie prea târziu. Ultimul avort l- 
am făcut la 28 de ani, la Polizu, că n-am vrut să mă ştie tot Spitalul 
Municipal. Da, aş vrea să am un copil, cred că mi-ar schimba într-adevăr 
viața. 

- Un copil?!... se mira colega-asistentă, cu grijă pentru gura frumos 
rujată. Păi, Ana, ca să faci un copil, drăguțo, dacă mai ţii minte, ar mai fi 
necesară prezenţa cuiva, nu?... Căci, pentru dragoste, ca şi pentru scandal 
ori pentru tangoul argentinian trebuie să fie prezente cel puțin două 
persoane; peste două, devine un sex-group, o panaramă sau o horă! Şi tu zici 
că, de o jumătate de an, n-ai mai avut pe cineva în stare să... 

- Da, aşa este. N-am avut de mult o relație, mai serioasă, care... Dar asta 
vreau, un copil! Îţi zic şi eu ţie, căci altcuiva n-am cui să-i spun: chiar dacă, 
după cum merg treburile, nu voi avea un soț, vreau să am un copil,... un 
copil frumos, sănătos şi deştept, pentru care să merite să trăieşti,... un copil 
reuşit, pe care să mi-l facă un bărbat deosebit! 

Surprinsă de patetismul ivit în vocea Anei, Nona își privea lung colega, 
uitând se mai admire în oglindă. 

- Măi, Ana,... un copil,... ce spui acolo?!... Şi de unde, mă rog, vrei să iei 
bărbatul ăsta, tatăl posibilului tău copil, aşa de deosebit şi gata să se 
încarce dintr-o dată cu asemenea responsabilitate?... Hm?!.... Nu vezi că 
mintea domnilor nu mai este la însurătoare?... Probabil că, din cauza 
situației economice nenorocite, fără siguranța zilei de mâine, sunt tot mai 
puțini cei care intră într-o căsnicie adevărată. Concubinajul este la ordinea 
zilei, ce a fost mai prost în Occident aia am importat şi noi, în primul rând. 
Cuplul se păstrează bine sudat cât sunt de împărțit mici bucurii,... se împart 
studențeşte şi cheltuielile menajului,... ferească Dumnezeu să iasă cavalerul 
în pierdere!, şi când este vorba să se împartă şi vreun necaz, că vin şi astea, 
desigur, se rupe sudura care părea solidă, se face repede bagajul şi o apucă 
fiecare pe drumul lui, cu bocceluța în mână, pentru un nou rost în altă 
parte. Copii nu se mai produc, decât în țările lumii a treia ori de către ţiganii 
noştri, căci nu sunt decât un balast care ar îngreuna şi mai tare situația. 
Dar, ai cumva pe cineva anume în vedere,... care a apărut în ultima vreme în 
viața ta şi despre care eu, confidenta number one, nu ştiu nimic?... Ori te 
gândeşti să apelezi la serviciile unei bănci de spermă?!... Că citeam un 
articol într-o revistă de specialitate, la care este abonată doctorița Greavu, 


97 


despre băncile de spermă de peste ocean; este posibil să se înființat şi la noi, 
dar nu sunt eu la curent. Hm, ce spui?... 

Ana Cialera tăcea încurcată. „Am vorbit mai mult decât trebuia, gură- 
bogată ce sunt...” 

- Nu, n-am. N-a apărut nimeni în viața mea, îşi recăpătă ea controlul. Ţi- 
am spus-o pentru că asta îmi este dorința,... irealizabilă, deocamdată, ştiu. 
Sau, poate..., dar să lăsăm ideile mele de ultimă oră. Trebuie să mă apuc de 
treabă, că de-asta mă plăteşte contribuabilul român,... la fel ca şi pe 
preşedinte, guvern sau parlament, ca să muncim cu spor şi folos pentru el. 

- Bravo, felicitări pentru spiritul civic! 

- Mulţumesc. Tu, în schimb, şterge-o la rendez-vous. Zi-mi, ce asistentă şi 
ce medic este de gardă cu mine, pe secție, în noaptea asta?... 

Cu gândul rămas la discuția de adineaori, Nona nu răspunse imediat. 

- Mda, ai dreptate, deschise ea, totuşi, gura. Un copil ţi-ar schimba viața, 
e-adevărat, dar... Mi-ar schimba-o şi pe-a mea! Poate fac unul, cu doctorul 
Zăvoianu, în noaptea asta... Doamne fereşte, Ana, am glumit, desigur! Bine, 
o să mai vorbim cu altă ocazie, este o problemă asupra căreia merită să 
reflectăm serios,... împreună, în apartamentul meu cu două camere 
comandate, confort II, cu un pahar de vin roşu în față,... basarabeanul 
„Cricova” are un raport preț-calitate acceptabil, ca să ne dea mai multe idei. 

Câteva puf-puf-uri se răspândiră din colonia franțuzească în spatele 
urechilor şi în jurul gâtului Nonei. 

- Ce spuneai, oare?... Ah, da,... garda! Micki Dolofana este perechea ta în 
noaptea asta. A sosit, a făcut un duş şi s-a culcat, deja; ţi-a transmis să nu 
te pună dracul s-o trezeşti sub niciun motiv, că-i ostenită;, te descurci cum 
ştii, de una singură, dacă apar urgențe,... despre ea, pot să moară-n 
cumplite chinuri bolnavii din jumătate de secție! A fost plecată în fundul 
Maramureşului, la neamuri, ca să-şi aducă de-ale gurii. Face economii şi ea, 
cum facem şi noi,... ştii că bărbatu-său este militar plecat în Kandahar, ca să 
apere interesele româneşti de-acolo; oare ce interese avem noi în Afganistan, 
vai de maica noastră de pârliți?!... Ce-ai mai întrebat?... Doctorul 
Ziemermann conduce garda. 

- Bine, am s-o las să doarmă pe Dolofana ostenită, chiar n-am niciun chef 
să-i aud gurița clopoţind. Mmmm, frumos miroase parfumul tău,... marfă de 
calitate, se cunoaşte că nu-i traficat! Am şi eu unul, la fel de bun, cred; nu 
mă prea dau cu el, îl păstrez pentru o ocazie, poate-o apărea într-o zi. 
Doctorul Ziemermann?... Mai trăieşte, dragă, doctorul Ziemermann?!... Noi 
de fosila asta nu scăpăm; Gică Petrescu, săracu”, bântuia de trei sferturi de 
veac prin lumea revistei, aşa cum face acum Ziemermann prin lumea 
medicală! Trebuia să iasă la pensie de cel puțin12 ani şi să emigreze în 
Israel, nu-i aşa?... Păi, atunci când cadrele medicale tinere o şterg, în 
direcția opusă, în Occident, ca să lucreze pe bani buni acolo, nu-ți rămâne 
altceva de făcut aici decât să te foloseşti de alde Ziemermann, nu?... Mă rog, 
fie încă o tură cu el,... parcă aş avea de ales. Altfel, ce mai este prin secție?... 

- Nimic special. Mimi Dănciulescu, oacheşa asistentă-şefă, nu-ți 
transmite salutări, dacă asta te interesa. În schimb, vrea să stea de vorbă cu 
tine ca să-ți spună, cu siguranţă, că vei rămâne în schimbul de noapte încă 


98 


două săptămâni; în acest timp, colegele noastre, dragele de Cecilia, Renata şi 
Adorata, trebuie să fie prezente în patul conjugal, cu cracii daţi în lături,... 

- Zău, devii obsedată, Nona! 

- „„„noapte de noapte, alături de bărbăţeii lor. Păi, dacă au bărbați... Mda. 
Astăzi au fost cinci operaţii, iar pacienţii sunt aici, acum, fără probleme 
deosebite, îşi prezenta Nona raportul, în continuare. Băiatul pe care l-a adus 
ambulanta ieri,... moldoveanul din Tecuci, zidarul care a alunecat de pe 
schelă,... a fost şi el operat; şi-a revenit, este mai bine, mă bucur pentru el. 
În schimb, beţivanul,... scandalagiul bătut de ţigani în restaurant, o să crape 
probabil în câteva ceasuri; tot țigan e şi el, s-au caftit neamurile între ei! 
Chiar nu pricep de ce mai intervine poliția şi nu-i lasă să-şi spargă capetele 
şi să-şi rupă oasele în linişte,... am face astfel serioase economii la buget. 

- Nu-mi mai zice de derbedeu, a primit ce merita de la ai lui. Ai dreptate, 
poliția ar trebui să-i lase să se masacreze pe-ndelete, ba chiar să le creeze un 
spațiu special pentru asta - un stadion dezafectat sau un combinat 
abandonat; sunt destule. „Poftiţi, stimaţi concetăţeni romi, ciomăgiţi-vă aici, 
în mod organizat! Statul român, deşi sărac, dar foarte grijuliu cu 
dumneavoastră, v-a pus totul la dispoziţie, conform cerințelor Uniunii 
Europene: săbii, furci, sticle şi fitile pentru cocktailurile Molotov... şi benzină, 
desigur,... deşi benzina aţi putea-o aduce chiar voi, extrasă din conductele 
perforate,... topoare, pistoale cu bile, coase, vitriol,... sunt şi câteva 
calașnicoave calibrul 7,62, cu muniţie de război uşor de procurat, pentru 
caracterele şi mai aprige ale neamului, măciuci, calupuri de dinamită, cuțite, 
boxuri, grenade de mână,... întreg arsenalul! Fiţi cuminţi, folosiţi-l și tocaţi-vă 
meticulos în acest spaţiu de siguranţă până când niciunul nu mai rămâne în 
picioare.” - şi staborul să stabilească, ulterior, pe cheltuiala neamului, nu a 
mea şi nici a ta, a cui e vina, vii sau morți. Că au parale cu ghiotura, ai 
văzut doar ce automobile scumpe, palate frez, verde fistic, bleu gendarme 
sau galben-canar, cu acoperişuri stil pagodă, argintii şi kile întregi de 
aurăraie dețin! L-ai văzut, desigur, şi pe porte-parole-ul lor, umflatul și 
buburosul de Medelin,... ce de brățări şi ghiuluri mitocănești are pe mâini... 

- Sunt morţi după tot ce luceşte, frate! Moștenire asiatică... Mie îmi place 
şi de pitoreasca casă regală,... de balabusta de regină, cu cele șapte rânduri 
de fuste, unul peste altul, fiecare în alte culori,... de guşaţii prinți moștenitori, 
niște imbecili prețioşi. 

- Mda. Oricum, pe noi nu ne interesează; dă-i în mă-sa, cu averea lor cu 
tot! N-aş schimba viața mea, așa cum este ea, cu a niciunuia din ei. ...Şi 
actorul, Nona?... 

Vocea Anei se dorea a fi neutră, încercând să ascundă orice urmă de 
emoție. 

- Actorul?... Actorul,... ăăă..., nimic nou, răspunse Nona, în timp ce îşi 
verifica, din ochi, inventarul poşetei. Este la fel cum îl ştii,... o legumă în 
grădina Spitalului Municipal. Comă profundă, ce vrei, nicio reacție la 
stimuli. Nu găsesc oglinjoara,... am lăsat-o acasă, probabil; mi-o împrumuţi 
pe-a ta?... Ţi-o dau înapoi când ne vedem mâine seară, oricum n-ai nevoie de 
ea în noaptea asta,... cocheto! Cum, n-ai nici tu o oglindă, oglinjoară, cine-i 
cea mai frumoasă fetişoară din țară?... Păi, ai dreptate, la stilul tău, de ce ți- 
ar trebui aşa ceva?... Îl mai încearcă doctorii, din când în când, pe actor, dar 


99 


fără vreun rezultat; pentru că veni vorba, să-ți zic o chestie nostimă: acum 
câteva zile le-am surprins, în tura de dimineața, pe nebunele de infirmiere... 
- Nina şi Dorina, dragă, despre ele-i iar vorba! - ...probându-l, în felul lor, în 
timp ce îl spălau, dacă este complet inert. Înțelegi ce vreau să zic, nu?... 

- L-au masturbat, adică?!... L-au masturbat curvele?!... Ei, nu mai spune, 
asta au făcut nemernicele de infirmiere?!... se minună Ana de neruşinarea 
fetelor de serviciu. Mă, dar pline de tupeu şi nesimţite mai sunt! 

- Da, l-au masturbat. Şi, după câte am înțeles din chicotelile dezamăgite, 
n-a apărut niciun răspuns, deşi mâinile abile au lucrat-o în fel şi chip pe 
vedeta noastră; zicea trăznita de Nina că au folosit nu numai mâinile... Te-ai 
prins ce-au mai folosit, da?... 

- Guriţele, bănuiesc... 

- Exact. Ha, ha, ha... Guriţele, da,... sex oral! „Am luat-o și oleacă la m..-e, 
poate-poate, cine ştie...” se hlizea Dorina tălâmba, cu gura largă cât un 
spoiler auto. Păi, dacă nici sexul oral nu l-a trezit... Absolut nimic, ăsta a 
fost răspunsul! Oricum, cred că şi la parametri normali de funcționare, omul 
ar fi reacționat identic. Păi, ce, vedeta asta era de nasul infirmierelor,... îţi 
dai seama cam ce cucoane i-au trecut prin aşternuturi?... 

- Sigur, la calibrul lui... Vedetă, de! 

- Or, numai mirosul nespălatelor de Nina şi Dorina ar fi fost suficient ca 
să anihileze orice urmă de bunăvoință din partea pacientului. Dar, frumos 
bărbat, Ana, nu-i aşa?... Uite, cu unul ca ăsta, în stare de funcționare, 
bineînţeles,... da, ar merita să faci un copil! În vremurile bune, însă, fără să 
vreau să te jignesc, nu te-ar fi luat în seamă individul. 

- Aşa de nasoală sunt, mă?... 

- Ei... l-am urmărit, cândva, un interviu, la televizor,... era un încrezut, 
mamă, mamă! Zice-se că ar fi lucrat la un film cu Nicolas Cage; nu îmi aduc 
aminte să-l fi văzut, merg rar la cinematograf. O fi plimbat o tavă cu 
mâncare şi băutură, pe-acolo, ca să nu moară de foame ori sete Nicolas Cage 
şi apropiații lui. Hm, asta-i viața, ieri, în culmea gloriei, astăzi... Uite ce a 
putut face un accident stupid! Păcat. Acum nu se mai interesează nimeni de 
starea lui. 

- Morţii cu morții, viii cu viii! 

- Deşi este un mort viu, încă, nenorocitul, până când şi-o lua cineva 
inima-n dinți şi păcatul pe suflet şi l-o decupla, ca dintr-o greşeală, de la 
aparate. Să nu te miri dacă va face asta chiar Guvernul, considerând-o o 
măsură de economisire pentru bugetul Sănătăţii. De unde să mai aibă bani 
şi statul dacă s-au plătit de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate 
peste o sută cincizeci de milioane de euro pentru un program de calculator 
care nu a funcționat şi nu va funcționa vreodată?... O sută cincizeci de 
milioane,... mi se face rău, teribilă grijă există pentru banul public! 

- Da, am urmărit şi eu scandalul, la tivi. Noroc cu ăştia, de la antene, că 
mai aflăm câte ceva din matrapazlâcurile petrecute în țara românească. 
Chiar, o sută cincizeci de milioane,... euroi, nu roni Îţi dai seama în ce 
buzunare, de cel mai înalt nivel, au intrat paralele plătite de fraierii ca noi?... 

- Îmi dau foarte bine seama cum s-au îngroşat conturile elveţiene, cipriote 
sau din Bahamas-ul prieten! Dacă angajau un mucos de vreo douj de ani, 
năuc, cu privirea pierdută şi cu fumurile etnobotanicelor în cap, care se 


100 


plimbă nopţi întregi, ca pe bulevard, în cele mai secrete informaţii ale 
Pentagonului, N.A.T.O. sau C.I.A.-ului şi-i puneau în palmă vreo două sute 
de mii de euroi, nu mai mult... „la vino, bă, muceo, ’ncoa, mânca-te-ar 
tata,... na paralele, asta-i treaba de făcut şi, în maximum trei luni, să vii cu 
programul de calculator super-funcţional, că altfel plătesc un basarabean 
să-ţi ia gâtul, băga-te-aş în mă-ta mare de neisprăvit!”, ...țâşti-bâşti-ul, cu 
gândul la viitorul „Porsche”, la alcool şi la cocaină, la „Bamboo” şi la 
„Chaboo”, dar şi strașnic speriat de moldoveanul vânjos şi blondiu de peste 
Prut,... 

- Tolea Ciumac! 

- Ciumac! ...lua banii, pupa Guvernul pe guriță şi portofel, „ţoc-ţoc”, ca 
mulțumire, şi făcea o treabă pe cinste pentru mărunțţișul ăsta. 

- Păi, cum s-ar mai fi umflat conturile secrete?... 

- Așa-i. Dar, gata cu trăncăneala, degeaba lătrăm noi, caravana tot trece! 
hotări Nona, dintr-o dată grăbită. Sper să mă aştepte Zăvoianu al meu. Am 
şters-o, draga mea! Restul de informaţii le găseşti în caietul de tură, iar 
spray-ul anti-gândaci la locul lui, sub masă. Mai este o rezervă în dulap, am 
cumpărat-o ieri, aşa că poți să faci față oricărui asalt. Este rândul tău să ne 
aprovizionezi cu spray-uri; nu uita, dacă nu vrei să ne mănânce de vii 
carcalaciil... 

Nona îşi luă poşeta, pregătindu-se să iasă pe uşa vestiarului. 

- Deci, în afară de gândăceii roşii şi iuți, spaima construcțiilor ceauşiste, 
nu cred să te mai deranjeze cineva. Țiganul dă ortu’ popii repede,... dacă n-o 
fi murit, deja, verifică după ce plec eu,... aşa că vei avea o noapte liniştită, îşi 
asigură ea, din nou, colega. A mea, în schimb, sper să nu fie la fel de 
liniştită; ba, atât eu, cât şi hormonii mei zglobii, ne-o dorim cât mai 
zbuciumată, chiar şi în compania „urâtului” de Zăvoianu, cum îi zici matale! 
Ştii povestea cu vulpea care este de părere că strugurii copți sunt aguridă, 
fiind prea sus pentru talia ei scundă?... (Deşi, tu ai o talie înaltă.) O ştii, 
nu?... Nu te mai încrunta aşa, am glumit. Hai, ciao, invidioaso... 

Şi, în sfârşit, asistenta ieşi, nu mai înainte de a-şi pune arătătorul pe 
buze şi de a trimite o bezea către colega ei mai puțin norocoasă. 

Ana încuie uşa vestiarului, apoi, se îndreptă către camera de gardă. 


Trecuse miezul nopții. 

Conştiincioasă, asistenta mai făcu un tur prin secție, ca să se asigure că 
totul este în ordine. Beţivanul crăpase, într-adevăr, cadavrul ajunsese în 
răcoarea de la morgă, rudele fuseseră anunțate, urmând să-l ridice la prânz, 
după autopsie („Să vezi chelălăiala dracului, clăbuci la gură, poale săltate, 
datul cu pumnii în cap, tăvăliri pe asfalt, ameninţări cu răzbunări până la al 
paișpelea neam, panaramă şi isterie, bodigarzi, mascaţi şi care de televiziune 
în curtea spitalului! Au şi telejurnalele ce arăta la ediţiile de seară...”). 
Telefonă la Chirurgie; colega îi răspunse somnoros că nu existau urgente, 
urându-i grăbită o noapte bună. Plictisită, Ana se privi în oglindă, cu gândul 
la spusele Nonei; încercă să-şi aranjeze părul. „Are dreptate, sunt 
neglijentă,... se poate spune, pe bune, că sunt chiar şleampătă, cum ar fi zis 


101 


urâta de nevastă a lui Zăvoianu!” Nemulțumită, întoarse spatele propriei 
imagini, stinse lumina şi ieşi pe culoar. Bătu la uşa medicului de gardă, ca 
să afle eventuale instrucțiuni; răspunsul a fost doar un sforăit trepidant, 
dublat de pârțuri sonore („Ce putoare trebuie să fie în cameră,... ai putea 
muri gazat, ca la Auschwitz, cu faimosul Zyklon B. Dacă face întrerupătorul 
electric o scânteioară sare coşmelia în aer! Ei, dar, mâine-poimâine ajung şi 
eu ca Ziemermann, nu mai e mult după cât de repede trece vremea.”). 
Scârbită de băşinosul medic, dar mai mult de viața ei, de fapt, asistenta se 
îndreptă către vestiar - de camera în care dormea Micki-Dolofana nu avu 
curajul să se apropie („N-am chef să-i aud gura!”), luă geanta din dulapul 
metalic, încercând s-o facă să nu zdrăngăne şi ieşi pe culoarul pustiu. 
Liniştea nopţii era tulburată doar de zumzetul continuu, sâcâitor, al 
tuburilor de neon şi, din când în când, de sirena disperată a unei 
ambulante. 

Intră într-o rezervă. O lumină violacee, săracă şi nesănătoasă, acoperea 
camera cu aparate complicate, cu ecrane verzi, fosforescente. Încremenit, 
actorul,... leguma, stătea întins în patul alb. Fire şi tuburi subțiri legau de 
viață trupul tânăr şi robust prin mijlocirea aparatelor sofisticate; alt tub, mai 
gros, îndoit ca un baston, era introdus în gură, trimițând aer în plămâni, cu 
un şuierat uşor. Asistenta se apropie de pacient şi îi mângâie obrazul neras; 
dar, cufundat în somnul de moarte, bărbatul rămase nemişcat la 
dezmierdare. 

Ana deschise geanta şi scoase două sfeşnice, o sticlă de şampanie, pahare 
şi o frapieră - astea zdrăngăneau! Le îngrămădi pe noptieră. Aprinse 
lumânările; fumul subţire, parfumat, se răspândi prin cameră, înlocuind 
treptat mirosul nesănătos de spital. Asistenta ieşi; se întoarse cu o pungă cu 
gheaţă și răsturnă zgomotos cuburile în găletușa argintie, observând chipul 
imobil din pat. Scoase un CD-player din geanta mare şi muzica lui Joe 
Cocker, lentă şi ireală, parcă, alunecă în încăpere. „Baby, take off your 
coat...” îşi începuse anglo-saxonul ruga, cu vocea hârşâită şi tărăgănată. 
Ascultându-i dorința - păi, ce, poţi să nu-i faci pe plac?...-, femeia desfăcu 
nasturii halatului, lăsându-l să cadă pe pardoseală, peste saboții de spital. 
„Baby, take off...” se arăta nemulțumit Joe Cocker... „Mai scoate, honey, 
dracului ceva, nu vezi ce înfofolită ești, încă”, insistând pentru despuierea 
totală, ca un pisălog, stimulat de vreun drink... - sigur, putea fi stimulat şi 
de o doză de cocaină! Supusă, Ana îl ascultă din nou (un star trebuie luat în 
seamă!), deschizându-şi sutienul, care ateriză peste halat. „Aha, devine 
interesant,...” Alunecară şi chiloţii („...şi mai interesant...”), de-a lungul 
pulpelor robuste, fără rugăminte; eliberat, sexul se înfoie imediat, ca trezit 
dintr-un somn greu, odihnitor, printre firele de păr aspru ivindu-se, mirată 
şi curioasă, carnea roză, încrețită, ca o creastă bleagă de cocoș. Ana scoase 
din geantă o centură roşie, îngustă, cu aspect fragil, pe care o încinse forțat 
deasupra şoldurilor mari - n-o mai folosise de multă vreme,... sigur, se 
îngrăşase între timp, carnea tare izbucnea la marginile ei. Apoi, rulă pe 
mână o pereche de ciorapi; îi îmbrăcă întinzându-i pe pulpe, roşul lor 
scăzând în intensitate şi prinse marginea, mai groasă şi frumos brodată, de 
portjartier, materialul acestuia dilatându-se pe pielea mată. Încălță în locul 
saboților butucănoşi o pereche de pantofi înguşti, cu vârfuri ascuţite, cu 


102 


tocuri exagerat de lungi şi subțiri, cam demodați, e drept - nu-i mai ceruse 
îngăduința d-lui Cocker... Lumina pâlpâitoare a lumânărilor scălda trupul, 
încercând să-i dezvăluie, cu indiscreție, ascunzişurile tot mai tentante. 
Puținele haine de pe corp îi schimbaseră întreg aspectul: picioarele 
căpătaseră o altă linie, părând mai lungi pe tocurile înalte; fibra pulpelor era 
senzual scoasă în evidenţă de ciorapii roşii; fesele rotunde, ca nişte jumătăți 
de mingi de volei, se săltaseră cu obrăznicie în spatele şoldurilor zdravene ce 
izbucneau din  strânsoarea  harnaşamentului-portjartier; umerii se 
îndreptaseră, iar sânii, scăpați din îmbrățişarea sutienului şi nevrând să se 
lase mai prejos, se umflaseră mândri, sfârcurile lor, ca înroşite de o emoție 
puternică („You're a hot chick, honey”, Joe Cocker dixit), căutând la 
bărbatul aflat în patul metalic. Asistenta aşeză trusa de machiaj pe polița de 
faianță de deasupra chiuvetei; mâinile lucrau abil, întinzând fardurile 
colorate pe față, în timp ce mirosul de cosmeticale, atât de feminin, umplea 
încăperea, intrând şi în nările pacientului. Albastrul acoperi pleoapele, 
negrul sublinie genele, chipul şters metamorfozându-se şi căpătând o 
senzuală violenţă; rujul de buze sublinie vulgaritatea neaşteptată a feței. Ana 
îşi perie părul, schimbându-i cu greu linia, din mişcări insistente. Flaconul 
de colonie franțuzească, un folos necuvenit primit de la un pacient mai cu 
dare de mână, îşi trimise spray-ul în spatele urechilor, amestecându-se cu 
mirosul lumânărilor şi fardurilor din cameră. 

„You can leave your hat on...” acceptă, totuşi, o concesie, Joe Cocker, cu 
vocea-i tristă. (Stau și mă întreb,... n-ar fi fost mai corect, oare, „You may 
leave...”, ca o formă politicoasă de adresare, un fel de permisiune acordată... 
„Poți să-ți ţii găina pe cap, soro, dacă ţi se pare elegantăl...”, aşa cum am 
învăţat în clasa a V-a, la şcoală?... Hm, ce ziceţi,... „You may...”?... Acuma, 
dacă nici englezul n-o şti bine englezeşte, cine să mai ştie?... Hai să nu ne 
mai dăm cunoscători... - vin tot eu, care am stârnit controversa, cu 
împăciuirea! Eu fac hora, eu o stric... - şi să spunem ca în cântec: „You can 
leave your hat on...”, adică „Păstrează-ți, fată, găina ce te face așa făloasă!”) 
Pacientul zăcea aparent insensibil la ce se petrecea în jur. Ana desfăcu 
sârma care asigura dopul, agită sticla şi pluta rotundă ţâşni ca un glonț, 
lovindu-se de tavan. Turnă puţină şampanie în pahare, lichidul gâlgâind 
sonor; vărsă o picătură sau două pe buzele bărbatului, având grijă să nu 
schimbe poziția tubului-baston; dar băutura rece alunecă pe bărbie, fără să 
trezească vreo reacție. Se aplecă, presându-şi sânii de pieptul pacientului; 
adună cu limba picăturile de la colțul gurii, în timp ce mirosul coloniei din 
spatele urechii pătrundea în nasul inertului partener. Răsuflarea femeii 
învălui fața odată cu un potop de vorbe obscene, incitante. Vârful limbii 
ataca gâtul, bărbia, buzele, ochii şi părul bărbatului. Asistenta îşi apucă 
sânul stâng pe dedesubt şi introduse mamelonul între buzele uscate; sfârcul 
se întări în asprimea lor. Cu mâna aflată între propriile picioare, pătrunse 
adânc cu degetul în vulvă, mişcându-l şi umezindu-şi cotlonul; îşi masturbă 
şi clitorisul, frecând carnea fină („Va merge mai uşor penetrarea...”). Luă cu 
grijă mâna pacientului şi masă cu palma desfăcută pieptul, apoi şoldul, 
coborând pe pulpa îmbrăcată de ciorap; materialul fâşâi provocator. Apropie 
de nările bărbatului degetul folosit la masturbare, plimbându-l când la una, 
când la alta, ca pe un flacon cu săruri pentru muierile istericoase; introduse 


103 


printre buze, până la limbă, degetul încărcat de secreție călduță. Bărbatul 
continua să zacă cu ochii închişi, dar broboane de transpiraţie i se 
aşternuseră pe fruntea frumoasă... Ana remarcă schimbarea şi îşi strecură 
mâna sub cearşaf, plimbând-o pe corpul robust. Se opri în josul bazinului, 
între coapse şi degetele apucară falusul aflat la început de erecţie, frecându-l 
lent, dar sigur. Femeia surâse scurt, a parşivă mulțumire („Ei, cam asta ar fi 
trebuit să faceți şi voi, Nina şi Dorina, putorilor ordinare, dacă ați fi avut 
ceva în căpăţânile proaste!”), simțind carnea consistentă ce intrase în 
vibraţie, semn al vieţii care nu voia să părăsească trupul. Îndepărtă 
cearşaful, acoperind cu gura jumătate din lungimea membrului întărit; 
limba lingea încet, iar dinţii strângeau, încercând să muşte. Decalotă falusul 
cu buzele, îl acoperi la loc... şi iar îl decalotă şi îl acoperi la loc; astfel 
stimulat, falusul se făcu şi mai mare. Asistenta urcă în patul metalic, 
încălecând cu atenţie trupul pacientului. Îşi desfăcu labiile umezite de 
masturbare, dar şi de poftă; oftând intens şi continuându-şi monologul 
obscen cu vocea-i şuierată, se lăsă pătrunsă de carnea rigidă („...cu unul ca 
ăsta,... în stare de funcționare, bineînțeles,... da, ar merita să faci un copil! 
În vremurile bune, însă, fără să vreau să te jignesc, nu te-ar fi luat în seamă 
individul.” zicea Nona, înainte de întâlnirea cu Zăvoianu. Păi, dacă în 
vremurile bune nu s-a putut, uite că se poate acum, domle,... better late 
than never! cum ar spune, de alături, cântând, britanicul de serviciu). 
Bazinul cobori până când fesele apăsară pântecul bărbatului, apoi se ridică 
păstrând înăuntru capul gros al membrului. Ana se asigură că nu atingea 
firele şi furtunaşele care legau corpul de aparate şi, alintându-şi metodic 
sânii, repetă mişcarea; mameloanele căpătaseră consistenţă, ieşind în relief 
şi se întunecară la culoare. Cu mâinile inerte, dar tot mai calde, ale 
bărbatului, îşi mângâie şoldurile, apoi clitorisul umed; reuşi să păstreze una 
dintre mâini lipită de pulpă, strecurând-o cu greu sub bareta porțjartierului 
şi introduse din nou, în gura pacientului, degetul ce îi explorase interiorul. 
Respira cu excitare, repetând obscenităţile în liniştea deplină a nopții. 

Între vintrele fierbinţi, doritoare de împerechiere, simţea penisul puternic, 
la fel de fierbinte, al actorului aflat în coma profundă. „Nu ştiu cum o fi scula 
nasolului de Zăvoianu şi în ce orificiu al Nonei este înfiptă acum, dar asta, 
din mine, e teribil de puternică! Dacă tot am adus-o, cu atâtea eforturi, la 
asemenea tărie şi dimensiuni, cred că pot s-o utlizez până dimineața, la 
ieşirea din tură,... sigur, dacă nu apare vreo urgenţă în secție şi îmi strică 
socotelile. Mai-mai că aş încerca şi o penetrare anală... - este ideal de tare 
membrul! -, ...cum îmi recomandă perversa mea prietenă; nesătulă mai 
sunt,... sentimentul este normal, cred, după atâta repaus. Când mi-am tras- 
o, oare, ultima dată?... Nici nu mai ţin minte. Acum trei luni, parcă, 
împreună cu cabanierul de la Bâlea Lac. Dar nu, nu se poate, piei, ispită! 
Ţin'te tare, Ana, păstrează poziția decentă şi lasă perversitățile; să rămân 
gravidă, ăsta-i țelul,... s-o nimeri, mai târziu, vreunul capabil să-mi aplice şi 
un sex anal, ca să pot comenta cu Nona, pentru un schimb de impresii...” 

„„„Căpăţâna pleşuvă, acoperită cu piele groasă, pistruiată şi încrețită 
precum coaja unei nuci, se strecurase prin uşa întredeschisă a rezervei slab 
luminate, iar privirea decrepită, pe jumătate adormită, a doctorului 
Ziemermann Israel, medicul de gardă al Secţiei de Anestezie şi Terapie 


104 


Intensivă, încremenise în spatele ochelarilor demodațţi, încercând să 
înțeleagă ce se petrecea în patul de spital; poziția personajelor, gemetele, 
zgâlțâiturile şi scârțâiturile constituiau indicii nu tocmai sigure în lumina 
lumânărilor. Dar uşa se deschise mai mult şi capul mare, cu părul blond- 
platinat, vâlvoi, al asistentei Micki Dolofana, întoarsă de la Sighetu- 
Marmaţiei, cu fața buhăită de somn nedemachiată şi marcată de cutele 
pernei, apăru deasupra medicului; Micki pricepu imediat, însă, situația: „la 
te uită ce i-a trecut prin minte Cialerei!... Mi s-a părut mie, în drum spre 
closet, că aud muzică, în liniştea nopţii... Vai de mine, dacă n-aş vedea cu 
ochii mei, n-aş crede! Uite-o cum a încălecat mortu’, nebuna,... uite-o cum se 
lucrează singură, dar cu mâinile lui şi ce şi-o trage!... Păi, dacă n-a găsit şi 
ea unul întreg, se regulează cu cadavru” viu, care n-are de ales, că nu i-a 
cerut nimeni părerea şi nu se poate opune în niciun fel, săracul! Ce desuuri 
mişto are, parcă-i o curvă de lux, din reviste; n-arată rău, ca să fiu cinstită! 
Haina face pe om, am zis-o întotdeauna; ar fi cazul să investesc nişte bani în 
țoale,... dacă Cialera arată sexy aşa echipată, de ce n-aş arăta și eu la fel?... 
De unde, însă, atâtea parale?... Da’ ce dracu’ o fi meșterit, priceputa, ca să 
salte membrul mortului la cotele de penetrare?!... Că le-am auzit şi pe 
boarfele de Nina și Dorina că ar fi încercat ceva, în direcţia asta... şi nimic. 
Vrăji ori descântece, legături drăcoase cu forțele întunericului, ca la vracii 
din Caraibe, mama Omida, Vanessa Zăvorancei ori chiar Mercedesa, să fie 
implicate, printre muzică, lumânări şi şampanie?... Doamne, când le voi 
povesti mâine, după raport, la fete,... cu gura căscată le las, la fel cum sunt 
şi eu acuma! Oh, dar, fii atentă, Micki,... fii atentă la mişcare și reține tot ca 
să ai ce-mprăştia prin întreg spitalul! A scos-o dintre craci... - mamă, ce 
sculă! Păi, dacă-i odihnită... Felicitări, Ana, ai lucrat-o impecabil,... acuma o 
strecori şi-n cur?!...” Stimulată de scenă, Micki încerca să răzbată cu mâna 
prin prohabul pantalonilor doctorului Ziemermann. „Hai, tătăiță, mânca-ţi- 
aş puţica... - unde s-o fi rătăcit, bre, oare?... -, să-ncerc şi eu, cu matale, 
poate-ţi fac vreo bucurie,... da” şi mie una, că-s stătută al dracului; bărbatu- 
meu e de şase luni plecat la naiba cu cărți, în Afganistan, ca să apere iudeo- 
creştinismul şi interesele lui, acolo! Da’ tot bărbat eşti şi matale, tătăiță... 
sau te fac eu acuşica unul. la să văd, reuşesc să fiu dibace, ca Ana, cu 
mortu-n păpuşoi?... Eu vrăji nu mă pricep să fac, descântece păgâne nu ştiu 
a zice, - a adus şi muzică, dom'le, nebuna, dar şi lumânări mirositoare... şi 
şampanie, ca să creeze atmosferă! -, sunt o ortodoxă paşnică şi fricoasă, nu- 
s meşteriță-n farmece, deci, dar... Stai, bre, dom” doctor, de ce-ai sărit aşa?... 
Mi-ai povestit, cândva, mângâindu-mi cracii, la mine acasă,... că n-am găsit 
alt ogeac, sărmanii de noi,... că-ți plac muierile bine făcute; ţi-ai pierdut 
proteza, muşcându-mă, ca nebunu”, de pulpă, sus, chiar lângă bombonica 
mea dulce-acrişoară, ţii minte?... Da’ unde e, bre, puţica aia?!... Aha, am 
găsit-o! Aoleu, dar mică şi moale €,... păi, dacă e doar o râmă bleagă, cum să 
fie altfel?... Hai, hai, s-o lăsăm pe Ana, cu bucuria-ntre picioare şi să 
mergem la camera de gardă, poate ne facem şi noi o bucurie. Dacă 
şleampăta a reuşit cu mortu’, de ce n-aş reuşi şi eu cu matale, care eşti viu, 
chiar dacă la vrăji nu mă pricep?... Uite-o, acuma a scos-o din cur... - 
mamă, ce-o mai freacă! Mor cu zile, tot ţeapănă şi lucioasă a rămas! - ...şi o 
bagă-ntre craci. Ei, domnu” doctor Ziemermann, boşorog-boşorog, dar te-ai 


105 


prins ce face Ana călare pe mortu' nostru şi te-ai trezit la viață, bărbate, aşa- 
19... Haide-atunci, că sunt şanse,... te ajut şi eu. Bravo, te-ai concentrat, 
tătăiță, şi ai intrat cu mâna la fix, în chiloţii mei; n-ai uitat locul! Poate ne 
vede dracului cineva şi ne facem de poveste în spital,... Ana cu mortu’, în 
rezervă, eu cu dumneata, în camera de gardă,... cine mai ştie ce-o fi şi prin 
saloane,... o să zică lumea că-i tractir în Municipal! Ei, dar m-ai ciupit de 
labie,... mă surprinzi, grăbitule, m-ai şi penetrat cu deştulețul precum 
gheara, de artroză deformat! Hai, poate săltăm râma şi-o introducem la 
mine, jos. Oh, domnu” doctor Ziemermann, îți lingi degetul... Da, da, ştiu ce 
mai vrei să lingi, ai s-o primeşti imediat! Pofteşti şi french-kiss-uri, moşule, 
de mă mozoleşti atâta?!... Aoleu, da’ ce-ţi mai pute gura,... suge și mata o 
mentosană, din când în când! Ne încuiem în camera de gardă, eu mă pun cu 
cracii-n lături, iar dumneata... Te-am înţeles, te-am înțeles, vrei şi sex oral, 
ca s-o săltăm, ca ultima oară când am făcut amor, ca nebunii, cinci 
minute,... faine şi alea, în lipsă de altceva!,... tot la spital, aşa-i?... Sigur, am 
să te las să mă lingi, ne place la amândoi. Ştii ce-aş mai vrea în noaptea 
asta?... Să facem un filmuleţ, bre, cu telefonul,... un selfie, dumneata aflat 
cu gura-ți largă între picioarele mele şi frământându-mi cracii, bucile şi 
țâțele,... ca să-l trimit pe linia frontului, în bătaia focului, în Afganistan, 
dobitocului de sergent-major care este bărbatu-meu: „Uite, Gicule, fraiere 
dragă, cu ce mă ocup în lipsa ta!”, poate lasă musulmanii în pace, ca să-şi 
vadă de Jihad-ul lor şi pe americani să-şi dinamiteze singuri, ca nişte 
terorişti serioşi, zgârie-norii şi se întoarce acasă, să aibă grijă de nevasta-i 
nefutută. Stai, bre, domn” doctor, de ce-ai sărit iară aşa, ce ai?!... Doar nu ți- 
am zgâriat, în vânzoleala cotrobăielii, testiculele-ți bătrâne?... Gata, gata, m- 
ai giugiulit suficient... - ce-ţi mai place, porcule!... -, hai să mergem în 
camera de gardă, ca să ne apucăm de treabă, ne-am excitat destul căscând 
ochii la Cialera şi gagicu” ei! Bre, să fiu a dracului dacă arată rău şleampăta! 
Te-a zăpăcit şi pe matale, aşa-i?... A reuşit să învie leguma din grădina 
Spitalului Municipal! Phii, când voi povesti pozna, la fete, mâine dimineața, 
după raport... Aoleu, ce-ai făcut?... Ai scăpat o başină, a mare emoție, 
domnu” doctor! Mmmm, ce puturoasă €,... bine că nu a fost şi zgomotoasă, ci 
pe tăcute lansată, că o speriam pe Ana şi amantu' ei, deranjându-i din 
partida de amor!” 


106 


Rîmaru jr. 


„Sunt un amant aşa de bun 
pentru că exersez foarte mult 
de unul singur!” 


Woody Allen 


Rimaru jr. 


Cu gesturi stângace, nepricepute, de anormală timiditate adolescentină,... 
împlinise, totuşi, 34 de ani, neisprăvitul!, şi cu inima bătând... zdupa- 
zdup!..., zdupa-zdup!... mai-mai să-i spargă pieptul de-atâta spaimă, Gogu 
Rimaru (atenţie: se ortografiază cu î din i, precum numele legendarului 
înaintaș!) se încurajă de unul singur: „Mişcă-te, bărbate, odată, ce naiba! N- 
ai vână în tine, eşti neam de molâi, bă?... Hai, hai, şo pe ea,... încalec-o!” şi 
îmbrățişă femeia. „Uite c-am făcut-o!...” nu ştia el dacă să se bucure sau să 
se îngrijoreze de ispravă. Se aştepta ca, dintr-o clipă într-alta, să fie respins, 
să fie bruftuluit... „Mă, dar ţie nu-ţi este jenă deloc, te dai la mine aşa, pe 
față, drept cine mă iei?... Sunt nevasta prietenului tău, anormalule! Ia uită- 
te la el...” şi să încaseze perechi de palme răsunătoare... „Poftim, fir-ai al 
dracului de râmar,... na, ține!”, pleosc!, pe un obraz, pleosc!, şi pe celălalt, 
pentru simetrie,... le-ar fi meritat, desigur, încărcându-l de grea şi amarnică 
ruşine, fără a mai putea să apară, cu fruntea sus şi zâmbetul pe buze, în 
cercul de amici comuni. Spre surprinderea lui, însă, Anduţa, nevasta 
amicului Nicki, nu schiță nici enervare, nici supărare, nici palmele lipite nu 
se produseră, lăsându-l să întârzie cu gura şi nasul prin păr suficientă 
vreme pentru a-i simți căldura şi parfumul. Mai mult chiar, deşi năuc, Gogu 
simți şi sânii tari frecându-i-se de piept,... la iuțeală, e drept; phiii, faină 
înaintare! Ei, dar are şi sutienul contribuţia lui, desigur, la tăria 
tulburătoare, o fi căptuşit cu un burete mai gros. Într-un târziu, femeia se 
retrase cu oarecare regret, desprinzându-se cu şmecheroasă abilitate din 
strânsoarea brațelor. 

- Gata, ai făcut-o şi p-asta,... cumințeşte-te acum, decise ea, fără 
entuziasm, aranjându-şi părul, ca orice cochetă ce se vrea surprinsă în cea 
mai bună formă. la uită-te, măi, la el!... împunse Anduţța musafirul cu 
arătătorul, adresându-se, peste umăr, unui interlocutor imaginar, ce părea 
că freamătă, ca martor, la vederea scenei petrecute. M-ai tulburat cu 
purtarea ta, Gogule! Cine ar fi zis că, sub masca de timid, gata să roşească 
pentru te-miri-ce,... de licean sperios, aş spune, care a reuşit să păcălească 
atâta lume, s-ar ascunde un Casanova?... 

- Eu, Gogu Rimaru,... 

(Așa, așa,... exact, cu îdin i!) 


107 


- „.„„Casanova?!... Chiar o ziseşi, de data asta! Hm, Casanova... A fost o 
simplă îmbrăţişare,... un banal pupic, prietenește şi la iuțeală aplicat, deloc 
senzual şi fără de păcat, deci. Hai, nu exagera, ca să mă faci să mă simt şi 
mai prost, se ruşina Gogu, roz în obrăjiori, evitând să-şi privească prietena 
şi fâțâindu-se fără rost, neştiind ce ar trebui să facă în continuare - să spele 
putina, poate i se uită obrăznicia sau să rămână pe loc, ca să dreagă 
busuiocul pălit?... (Deşi, tot înțeleptul, prin multe în viaţă trecut, ştie că o 
poznă de-asta o laşi dracului așa, cum ai produs-o, ca un nătărău ce eşti, 
căci nu mai poate fi dreasă, ci, eventual, amplificată!) 

- Păi, bine, măi, băiete, eu, fiind singură şi disponibilă, te-am chemat ca 
să discutăm despre..., despre... - uite! Nici nu mai ştiu despre ce voiam să 
discutăm, că m-ai zăpăcit cu gestul necugetat, doar din sânge şi carne sunt 
făcută -, ...iar tu,... don Juanule... 

- Mai adineaori eram Casanova, iar acum sunt don Juan, hai?... 

- Casanova, don Juan,... doi curvari latini! La fel şi tu. Zău, Gogule, după 
cum mi se pare mie, profiți de lipsa soțului meu. 

- Cum zici?... Profit de...2... Eu?!... 

- Chiar tu! Nicki,... cu treburile, săracul, ca orice bărbat serios, care se 
gândeşte la binele şi problemele familiei,... cum şi de unde îşi îmbracă 
nevestica șturlubatică, în ce casă pe-plus-cel-puțin-unu-şi-mansardă şi în ce 
cartier bine-cotat o culcă, cu ce companii aeriene o plimbă-n lume şi la ce 
lanţ de hoteluri o cazează, ce automobil de ultimă generaţie şi de la 25.000 
de euro (fără TVA!) în sus foloseşte în deplasări, la ce restaurante o hrăneşte 
şi pe la ce cluburi scrântite, de fiţe, o distrează, sărmana, ca să nu moară de 
plictiseală,... 

- „Bamboo” şi „Chaboo” sunt cele mai la modă! 

- Eşti bine informat! ...iar tu, Gogu Rimaru, prietenul familiei,... tu, un 
cocoş țanțoş înfoiat, cu hormonii inflamați,... „Cucurigu, boieri mari...”, 
pardon, „Cucurigu, boieroaicelor, singurele şi stătute,... iată-mă-s!”, ...te 
fâțâi şi ataci frontal prin poiata cu o singură găinuşă, şi aia speriată şi făr' 
de apărare! Ca să nu fie vreun dubiu, chiar sărăcuța de mine este găinuşa 
înfricoşată din fabulă,... da, „puicuța” care trebuie îmbrăcată, hrănită, 
plimbată, distrată, culcată şi trezită-n pupături, cu un cocoș rect alături. 

- Ha, ce zici acolo,... un cocoșel rect?!... Ce vorbeşti tu despre cocoșei, 
Anduţo, draga mea prietenă?!!!... 

- Ți s-au aprins felinarele, cocoşule cu cocoş între picioare, hai?... Ei, cine 
îmi eşti tu, Rimarule, Rimarule... 

Rămas pe gânduri dintr-o dată, bărbatul îşi găsise locul într-un fotoliu, 
surprins în continuare de reacția blândă față de gestul îndrăzneț. 

- Păi, cine să fiu?... Uneori, intru în criză de identitate şi scormonesc, 
adânc, în mine: „Cine sunt eu, oare, Gogu Rimaru?...” Multe persoane, când 
mă prezint, ca o persoană educată... „Gogu Rimaru, mă cheamă! Încântat de 
cunoştinţă.”, fac ochii mari cât cepele, rămân cu gura căscată, privindu-mă 
lung şi cam ciudat şi durează niţel până se adună la loc. Oare de ce?!... Şi 
mai vii şi tu, acuma, şi te întrebi, gânditoare: „Ei, cine îmi eşti tu, Rimarule, 
Rimarule...” ...Anduţo, găinuşă scumpă, te rog să mă ierți, se ridică el 
deodată din fotoliu, întorcându-se către vestibul, gata de plecare, evitând să- 
şi mai privească gazda. Chiar nu ştiu ce mi-a venit de m-am dat la tine,... 


108 


mă simt prost, mi-e jenă, uită-te cum m-am înroşit ca para focului! lartă-mă! 
Nu vreau şi nici nu pot să fiu eu cocoşul cel țanțoş din povestioara ta. 

Deşi făcuse paşi către ieşire, Gogu reveni în fotoliul din care se ridicase. 

- Eu..., continua el să se explice. ...trec printr-o pasă proastă. Nu ştiu ce 
este cu mine,... o depresie, probabil. Mulţi suferă azi de depresii; iar neamul 
Rimarilor s-a chinuit mereu cu așa ceva. Am avut un înaintaş faimos 
(...apropo de criza de identitate, de care îţi vorbeam),... Ion Rimaru,... 

(Exact, exact,... Rimaru! Cu îdin i.) 

- „.„la fel, săracul. Nici cu nevastă-mea nu sunt într-o relaţie prea bună; 
am să-ți povestesc altădată, pe-ndelete, acum n-am starea necesară. Dar, 
fiind chestii personale, nu cred să te intereseze... 

- Ba da, ba da, cum să nu, protestă Anduţa. Mă interesează tot ce este 
legat de tine, inclusiv neamul tău legendar, Ion,... eşti prietenul meu şi al lui 
Nicki, doar. 

- Mulţumesc; este important să ai prieteni adevăraţi. Neamul era, de fapt, 
unchiul lui taică-meu,... Ion Rimaru,... nu l-am cunoscut, nu ştiu mare 
lucru despre el, decât că a fost un personaj interesant; s-a prăpădit de mult, 
am să caut informaţii prin arhive. ...Dar, ce s-a petrecut mai adineaori a fost 
o scăpare, i se putea întâmpla oricui. 

- Desigur, desigur, orice bărbat normal simte nevoia să se dea la o damă 
bine. 

- Aşa este cum ai spus tu, sunt un timid,... la fel ca unchiul tatei (...cam 
trag spre partea lui!). Dar să te fereasă Cel de Sus de curajul timidului... 

(...apropo de unchiul pomenit!) 

- „..şi de norocul ageamiului, cunoşti proverbul! încerca să se încurajeze 
bărbatul. Şi de-aia, probabil, mi-am pierdut controlul şi am vrut să mă dau 
drept cocoşul cel țanţoş din poiată - nici nu-i de mirare în fața unei puicuțe 
bine făcute ca tine, cu un sex-appeal de excepţie... 

- Zău, măi, băiete?!... Zăăău?!!!... Aşa crezi tu că este appeal-ul meu, de 
excepţie?... se răsfăța Anduţa, dând capul pe spate, aruncându-şi sânii 
înainte, la atac şi clătinându-și zulufii încântători. 

- Precis. Cu siguranță se dau o groază de bărbaţi la tine, nu sunt eu 
primul care reacționează astfel. Nu te supăra pe mine; uite, plec acuma. 

Şi iar se ridică Gogu din fotoliul cel greu încercat de-atâta fâțâială... 
aşează-te, ridică-te,... aşează-te, ridică-te,... şi se miră lumea de cât de 
repede se strică mobila modernă. Ei, dar ce lucruri solide se făceau pe 
vremuri,... de exemplu: aspiratorul sovietic „Ceaika”, cu aspectul hidos de 
bombă aeriană, dar care nu cunoștea noţiunea de „defect!”, cumpărat de la 
contrabandiştii basarabeni pentru 6-700 de lei,... scaunul în X, florentin, din 
lemn de nuc, care costase nu cine ştie ce la „Consignaţia” de la Hanul cu Tei 
şi care avea în spate trei generații de proprietari, toţi sub formă de oale și 
ulcele, în prezent,... pantofii „Guban”... 380 lei!, cu calapodul comod şi 
elegant, râvniţi de cucoanele gătite, care mergeau, după ceva purtare, la 
cizmarul din colț pentru a le aplica flecuri şi tălpi noi,... de 3-4 ori se repeta 
operaţia asta, până să ajungă la gunoi încălțările d-lui „Guban”!,... frigiderul 
„Zill”, ce se găsea numai în magazinele Cooperaţiei Săteşti (trebuia să-l achiţi 
cu mii de ouă de găină, nu cash, căci nu de hârtie avea nevoie statul 
socialist!) - şi azi îl afli în stare de funcţionare la un pensionar amărăștean!,... 


109 


la fel şi radio-ul cu tranzistori „Vef” ce prindea atât de bine parşiva „Europă 
Liberă”, după orele 17, cu cele 5 extensii de lungime de undă (1.850 de lei! 
Era o sumă frumușică pentru vremurile alea...) - de-a dura puteai să-l dai, 
pe trepte, şi tot funcţiona sovieticul! -,... alendelonul râvnit de junii vremii, 
lansat... de Alain Delon, desigur, în filmul „A fost cândva un hoţ...” - să fi fost 
pelicula o campanie de promovare disimulată?... -, confecționat din piei 
velurate, de oaie românească, la Oradea, care nu apărea niciodată în vitrina 
magazinului, căci pleca foarte iute la export, spre disperarea doritorilor,... 
sau camera foto „Praktica” (5.500 de lei, echivalentul a două salarii 
bunișoare) importată din fostul redege şi care folosea lentile de cea mai bună 
calitate nu de la Karl Zeiss Jena, ci de la fostul I.O.R. din Bucureşti (numai 
parcul cu acelaşi nume mai supraviețuişte astăzi!)... - şi-acum am una, prin 
pod abandonată, dar gata să facă poze de aceeași bună calitate, sunt 
convins; păi, o viață de om funcționau toate astea, nu ştiai de service-uri 
fără piese de schimb ori de meseriaşi indolenţi („Cumpără, dom'le, altul şi p- 
ăsta aruncă-l dracu’ la gunoi,... trăim într-o societate de consum!”), ba, dacă 
te arătai niţel grijuliu cu ele, le lăsai moştenire, în bună stare, urmaşilor! 

- Te-aş ruga ceva, însă,... îndrăzni, delicat şi politicos, Gogu Rimaru. 
„„„deşi nu cred că ar mai fi cazul să-ţi cer vreun favor, după cele întâmplate. 
Nu te supăra, dar aş vrea, dacă se poate, să rămână între noi tărăşenia cu 
cocoşelul înfoiat şi găinuşa terorizată de ce i-ar putea face cocoşelul 
cocoşelului cu pricina! Hm, ce zici, e posibil să ştergem cu buretele şi să nu 
transpire nimic din cele întâmplate între noi doi?... 

- Dar ce s-a întâmplat, la urma urmei, așa de special, între noi doi?!... Nu 
ai rupt hainele de pe mine, ca un violator,... 

- Când pronunţi cuvântul ăsta se-ncrâncenă carnea pe mine, nu știu de 
ce! 

- ....hnu ţi-ai folosit guriţa senzuală, ca să mă exciţi într-un sălbatic french- 
kiss ori într-un cunilingus susținut, nu mi-ai pus membrul în palmă, 
obligându-mă la o masturbare prietenească, nu ai pretins o felaţie 
îndelungată ori un 69... Nu s-a întâmplat nimic, prietene, încă. 

(„...încă?!...” ciuli Rimaru urechile mari.) 

- Deci, e posibil. Dar, stai, măi, omule, nu te grăbi aşa, că-mi strici 
aranjamentul, îl întoarse femeia din drum pe Gogu pintenogu'”, apucându-l 
strâns de-o aripă şi plantându-l în acelaşi fotoliu. Stai aici, nu pleca. Să-ţi 
ofer ceva, ca să te mai linişteşti: o bere rece,... că aşa trebuie să fie berea, 
„rece, iar femeia caldă,... pe mine... - ei, nu sări iar, am glumit, mă, ca să-ți 
arăt că nu sunt supărată pe tine! -,... un pahar de vin,... am un molan adus 
de Aspazia, verişoară-mea, din Oltenia,... o minune!, sau ceva mai tare, care 
să te pună la loc, pe şine?... 

- Nu, nu, mulțumesc, nu te deranja, nu pricepea Gogu de unde mai avea 
Anduţa bunăvoință faţă de el. Cred că am inoportunat prea mult şi ar fi 
vremea să fac paşi în noapte. 

- Da’ repede mai treci, Gogule, dintr-o extremă într-alta! Acum câteva 
clipe erai cocoțat pe mine, aproape că ţi-am simţit ghearele-nfipte în copane 
şi-acum... Doar nu vrei să pleci aşa de repede?... Mai stai. Te-nţeleg, se 
întâmplă, nu-ți face atâtea probleme. Ai încercat şi tu, să vezi,... dacă tot e 
singură, poate merge treaba cu Anduţa, nu?... 


110 


- Da, aşa, dădu Gogu din cap, fără să-şi privească partenera de 
trăncăneală. Am vrut să văd,... ţine, nu ţine,... te laşi sau nu,... ţi-o trag ori 
ba! 

- Păi, aşa fac toți bărbaţii, mă, Gogulică Rimărică, cine nu poftește să i-o 
tragă nevestei prietenului cel mai apropiat?!... 

- Corect! 

- Nu eşti nici primul şi nici ultimul n-ai să rămâi care a încercat aşa ceva 
cu mine. Am înțeles, nu-i plăcut să afle lumea de ce acte de bravură eşti în 
stare vizavi de nevestele amicilor, când aceştia nu sunt acasă; deci, n-am să 
te fac de râs pe nicăieri, am să-mi țin gura (chestie dificilă, dar am să-mi dau 
silința!),... da, povestea va rămâne între noi. Eşti mulțumit acum?... Nu spun 
nimic la nimeni, gură pecetluită, promit, ştii că sunt om de caracter; oricum, 
te-am iertat. Nu pleca, te rog, avem atâtea de discutat,... 

- Despre ce, oare?... 

- „„„numai să-mi aduc aminte despre ce trebuia să vorbim. Rămâi, nu este 
nicio problemă,... asta, bineînţeles, dacă te porţi ca un om civilizat. 

Încercând să se distanţeze oleacă de ispită, Gogu răsfoia automat 
programul TV al unei reviste de week-end, aflată pe măsuţa de lângă fotoliu, 
parcurgând rapid titlurile serialelor „National Geographic”. „Măcar ăsta este 
un canal serios, ai ce vedea aici. Mmmm...?! Dar, ia te uită ce serios este și 
ce lucruri mortale ai de văzut: «Sfârşitul lumii în 10 modur»... interesant, 
interesant, deşi un singur mod ar fi suficient ca să scăpăm de toate grijile,... 
(Țigani în America,,... şi aici poţi să dai de ei?!... Bravos, etnie. Na de mai 
emigrează în State!,... Al doilea război mondiab,... în fine ceva mai relaxant, 
cu trimitere la cel de-al treilea... şi ultimul, probabil,... Bomba atomică... 
asta-i chiar relaxant, Hiroshima, Nagasaki,... Apocalipsa. Eşti Gata5,... cum 
dracu” poţi să fii gata de Apocalipsă?,... «Clipe de coșmarn,... despre ce o mai fi 
vorba?..., «Escroco... aici e clar despre ce e vorba, titlul este edificator!” Parcă 
dintr-o dată liniştit de atitudinea plină de înțelegere a femeii, abandonă 
revista cu titluri ademenitoare şi îndrăzni să ridice din nou privirea, ca să-și 
vadă interlocutoarea, aflată pe canapea, zâmbindu-i larg, într-o nouă 
chemare,... hai, măi,... mişcă-te!, ce-i contrazicea spusele de adineaori. O 
considerase dintotdeauna pe Anduţa o femeie interesantă, frumoasă, teribil 
de atrăgătoare, o adevărată bombă sexy - craci, țâţe, cur, cu de toate o 
dăruise bunul Dumnezeu! De câte ori asculta „Sex Bomb”-ul lui Tom Jones 
primul gând ce-n minte-i venea chiar către Anduţța-cea-bine-făcută se- 
ndrepta! - şi nu putea concepe ca cineva cu asemenea calități să mai aibă, 
pe lângă ele, şi o doză de moralitate (la ce ar folosi un asemenea balast?...). 
Nedumerit, bărbatul privea picioarele dezgolite de rochie; „Păi, frate dragă, 
vai de viața mea, dar şi de păcatele mele, ia uită-te ce genunchi superbi, ia 
uite ce copane rotunde şi senzuale are găinuşa, dar am şi eu în fața 
ochilor,... ca să nu mai zic de ce-o fi ascuns între ele..., uite carne 
apetisantă... Dacă nici asta nu este o invitaţie clară, o poftire-n toată regula: 
«Nu te-ar interesa, cumva, dragă Rimarule, pentru că pari cam posomorât, dar 
şi disponibil, în ultima vreme, să vezi ce am eu, Anduța, nevasta prietenului 
tău, între picioarele care ar merita să fie prezentate în mensualul „Hustler”, de 
exemplu?...», atunci ce naiba putea să fie?!...” 


111 


- Aşa că rămâi în fotoliu, Goguţă! infirmă Anduţa chemarea ce părea atât 
de evidentă. Acolo să stai. 

- Aicea stau, cum zici tu. 

- Aştept să te porți ca un gentleman, cum te-am cunoscut până acum... 

- Aşa suntem noi, neamul Rimarilor, gentlemani din tată-n fiu! Unchiul, 
Ion Rimaru... 

- „.„.şi să nu profiţi de lipsa bărbatului meu, pe unde o umbla cu afacerile 
lui, de mă lasă singură cu un armăsar focos ca tine?... Să punem punct la 
jocul ăsta, nu numai pentru astăzi, ci pentru totdeauna,... asta-i părerea 
mea, de femeie serioasă. Da, da, nu te uita aşa la mine, precum uliul la 
puiul de găină... şi, mai ales, la picioarele mele,... o să-ți curgă balele, 
curând, sau o să-ți iasă coşuri galbene pe faţă, adolescentule! Nu te las să te 
apropii,... păstrează distanța, Gogule, ca în fața ghișeului unei bănci,... 
rămâi în fotoliu şi ține-te bine de el, căci, după cum s-a văzut, devii 
obraznic... şi periculos, cucoşule. 

Dar, într-un nou gest care nu avea nicio legătură cu spusele de adineaori, 
găinuşa îşi trecu limba roşie peste cioc,... pardon!, peste buze, umezindu-le 
din plin. Nu-şi scăpa din ochi vecinul, precum vânătorul prada, urmărindu-i 
reacțiile. Şi Gogu,... o bucăţică de fier atrasă de magnet!,... se ridică din 
fotoliul greu încercat, venind către femeie, în timp ce aceasta se foia, 
căutându-şi o poziție mai bună pe canapea; rochia se ridică pe pulpe, lăsând 
să se vadă culoarea chiloțeilor („Îmi arată desuurile, vai de mine! Cum s-o 
mai iau şi pe-asta, oare?!...” înghițea în sec bărbatul, nod după nod, cu 
greutate). 

- Sau, poate, tu ai dreptate şi nu eu şi este mai bine să pleci; este mai 
sigur aşa,... da, da, şterge-o, Gogule! se răzgândi Anduţa, fără să-şi strângă 
picioarele. Du-te acasă, la Gina, du-te la nevastă-ta! O să purtăm altă dată 
discuţia,... altă dată, da, când va fi şi bărbatu-meu aici, ca să nu mai apară 


niciun pericol. Hai, du-te, acum,... dismiss!,... şterge-o!,... valea!,.... spală 
putina!,... roieşte-o!,.... plimbă ursul că rugineşte lanţul, mai pe româneşte 
zis. 


Năucit de atitudinea neclară a Andutței, „Du-te-ncolo, vino-ncoace,/ Lasă- 
mă şi nu-mi da pace!”, vorba românului, Gogu era, deja, alături de femeie, 
ca şi când, dimpotrivă, spusele ei ar fi fost o nouă şi evidentă chemare: „Hai, 
bre, cucoşule,... hai, curaj, suntem singurei în casă! Vino şi pune-ți gheara 
pe găinuşă!...” Îşi înhăţă inima în cioc..., în dinți, pardon - fie ce-o fi! It’s Now 
or Never, Rîmarule! Păi, uite-o, domnule, cât de răscrăcită stă! Uite-o... - şi 
privi fix, ostentativ, între picioarele Anduţei, săltând cu degetul tivul rochiei 
şi încercând să vadă ce se petrecea prin ascunzişuri. 

- Anduţo, dacă tu vrei să plec,... înghiţi el, cu serios efort, alt nod din gât. 
„„.„eu plec. Dar, poate că n-ar fi rău să mai rămân ca să..., ca să vedem ce s- 
ar putea întâmpla şi... 

Degetul îndrăzneț continua să ridice marginea rochiei. 

- Şiii,... când spuneai căăă... Mda, când spuneai că se întoarce Nicky 
acasă?... strângea Gogu informaţii, ca un ceist* veritabil, aşteptând ultima 
ştire pentru a trece la un nou şi definitiv atac. 

Anduţa nu răspunse; se uita lung la bărbat, muşcându-şi, a nerăbdare, 
parcă (după părerea sărmanului Gogu!), buzele frumos arcuite. 


112 


- Hm, ce spui?... Nu mă pot concentra, nu ştiu ce am ori ce-o fi cu 


*C.[. - Serviciul de Contrainformaţii al Armatei. (N.A.). 

mine,... stai prea aproape, asta e! Fă, te rog, un sfert de pas înapoi... sau 
schițează un gest de retragere; o să cred, astfel, că am făcut tot posibilul 
pentru a evita, ca o femeie serioasă... Nu vrei, văd,... deci, nu te laşi. De cine 
vorbeşti, băiatule?... gângurea ea, cu mintea nesigură, lăsându-şi mâna să 
cadă, tragând poala rochiei şi acoperind doar jumătate din coapsele 
frumoase. De Nicky?... 

- De Nicky, da. Când se întoarce acasă?... 

- Păi, ştii,... bărbatu-meu, ar trebui să vină,... după spusele lui... 
Hmmm?... Nu-mi aduc aminte, nu ştiu când vine. Haide, m-am răzgândit, 
nu 

vreau să pleci, Gogule... - nici eu nu mai ştiu ce vreau de la tine, când te 
văd aşa băiat frumos! -, ia loc pe canapea, nu prea aproape, fii cuminte şi 
hai să stăm de vorbă. 

Ascultător, Gogu se aşeză, fără să-şi dezlipească privirea de la pulpele 
Anduţei. „Frumoase copănașe are găinuşa din poiată! Ar fi putut, foarte 
simplu, să şi le acopere,... măcar niţel, numai dacă ar fi voit, desigur. Dar 
ea, nu... «Uită-te, cucoşule, cască ochii, că ai ce vedea!” 

- Sigur, stăm de vorbă, acceptă el propunerea. lartă-mă pentru pentru 
purtarea de adineaori, n-o să se mai întâmple, continua să trăncănească 
gura lui la întâmplare, fără o consultare prealabilă cu capul (ori cu inima!). 

Carnea dezgolită nu-i dădea pace cu niciun chip; fremăta, trimițând prin 
porii pielii o umezeală fină, cu miros curat, dar al dracului de ațâțător. 
Pierzându-şi iar controlul... - un biet om şi el, doară, din carne şi sânge 
plămădit, la fel ca vecina de canapea! -, Gogu se pomeni cu mâna strecurată 
între picioarele Anduţei. 

- Ahaha, te-am prins, neastâmpăratule! strânse femeia coapsele, 
bucuroasă (?!...), reținând mâna obraznică în spațiul cald, ca într-o plăcută 
menghină, ce se voia, altfel, a fi o pedeapsă pentru neruşinatul gest. Păi, ce 
te-am rugat mai devreme, Gogule?... Stai, nu scoate mâna, mă, speriatule şi 
repezitule, că-ţi faci de ruşine neamul,... mai las-o, cât să-mi termin 
beşteleala. Ce am hotărât amândoi, acum câteva momente?... Ce ai spus tu, 
Gogu Rimaru, prietenul meu, dar şi al soțului meu,... tu, de unul singur, cu 
gura ta, nu a altuia, fără să te fi forțat cineva,... ce ai spus mai înainte, da, 
când te căiai ca un păcătos care suferă din cauza faptelor lui ticăloase?... 
Hm?... Ce caută, atunci, mâna între picioarele mele şi încearcă să-mi 
frământe carnea într-un mod delicios?... 

- Delicios, zici?!... Delicios?... Chiar îţi place, Anduţo?... 

- Da. Nu ai găsit alt loc, în casa mea, pe-plus-unu-şi-mansardă, unde s-o 
pui?... (Ho, stai! Când am spus „alt loc”, n-am vrut să zic mai sus, între 
pulpe, către bombonică, unde te chinui să răzbaţi acum. Păi, la următoarea 
mişcare, tu ajungi cu mâna îndrăzneață... sau măcar cu un deget chiar în 
sexul meu, băiete! Doritor cum este, mititelul, să nu te miri că asta şi 
aşteaptă,... pentru început, desigur.) Scoate-o, Goguţă, imediat,... - la mână 
mă refer, mă, nu te gândi la ce ai înăuntrul pantalonilor! -, scoate-o rapid, 
dacă nu vrei să mă supăr definitiv pe tine! 


113 


Dar Gogu, zăpăcit şi încins de jocul neclar, făcu urechea toacă şi răsuci 
mâna mustrată, depărtând pulpele ce încercau să rămână strânse, fără a 
opune, însă, cine ştie ce rezistență. Rochia se adunase în jurul taliei, 
descoperind şoldurile, în timp ce bărbatul trăgea în jos, cu cealaltă mână, 
chiloțeii transparenti. 

- Rimarule! ţipă Anduţa, speriată de intenţiile tot mai evidente ale 
bunului prieten de familie. Rimarule, ce vrei să faci tu?... 

(Păi, cam ce ar putea face un Rimaru, de viță veritabilă, aflat lângă o 
duduiţă atât de tentantă?!... Hm, ce ziceţi?...) 

- Profiți că suntem singuri, eu nu-ți opun rezistenţă, fiind o biată femeie 
încărcată de pofte firești şi nu are cine să-mi ia apărarea?... Am crezut că 
glumeşti, că este o joacă... nevinovată, ca orice joacă... - găinuşa şi cocoşelul 
fâțâindu-se nebunatici, unul după altul, prin poiată („Oare nu fug prea 
tare?...” reflecta puica șovăielnică. „Şi n-ar fi cazul să mă-mpiedic,... 
întâmplător?...”), ca într-o fabulă frumos pilduitoare! La Fontaine, Krâlov ori 
Donici au scris, pare-mi-se, porcărioare de-astea... -, o hârjoneală haioasă 
care nu merge departe. Şi tu,... Gogule?... 

Bărbatul ridică privirea năucă („Şi eu, ce, sărmanul de mine?!... Eu, 
ce?...”), oprindu-se din acțiune; dar, în clipa următoare, decis,... - ajunsese 
destul de departe, uite unde avea mâna înfiptă,... păi, cale de întoarcere nici 
că mai exista! -, trase chiloţii descoperind sexul zburlit. 

- Aoleu! se făcu el a cădea pe spate, în faţa surprizei păroase, umede și 
incitant mirositoare, aflată la două degete distanță, sub nasul lui. Ce 
minune mică-mititică-i aicea, între copănaşele puicuţei mele! răzgâia el 
pămătuful crețuliu, suflând uşor şi cu tandrețe, pentru a-i zburli zulufii şi a 
recâştiga bunăvoința Anduţei. Chiar, ia uite ce-ai tu aici... 

- Ştiu foarte bine ce am între picioare, Gogule, sunt informată, nu trebuie 
să-mi explici sau să-mi atragi tu atenţia! nu ceda nici jumătate de pas 
Anduţța, părând a se enerva tot mai tare. l-auzi la el,... ce am eu între 
picioare... Ştiu, da?... M-a lămurit mămica mea, pe îndelete, când a sosit 
vremea, adică, acum douăzeci şi ceva de ani,... „minunea mică-mititică” a 
mai fost admirată şi de alții înaintea ta, inclusiv de bărbatu-meu, posesorul 
legal, în prezent,... că, doară, nu era să te aştept pe tine, Gogu-Pintenogu, 
marele mascul, cu teancul de informaţii sub braţ; „minunea mică-mititică... 
între copănaşe”, hm,... am fost şi la ginecolog cu ea, ca s-o prezint, pentru 
controalele periodice, ca orice femeie civilizată, aşa că nu trebuie să-mi 
povesteşti despre asta, e clar?... Vrei să mă laşi să-mi trag chiloțeii şi rochița 
la loc, să-mi acopăr ruşinica, ca o persoană decentă, iar tu să-ți vezi de 
treburile tale, ca un bărbat serios?... 

- Sigur, te las. Dar, de multă vreme doream să o văd şi eu,... 

- Nu mai spune, Gogule!... Nu mai spune. Auzi la el: „...doream să o văd și 
eu...”. Numai tu nu mi-o văzuseși, cocoşule! 

- „..precum ceilalți care au admirat-o ori domnul doctor, aflat toată ziua 
cu nasul în..., fericitul! 

- N-aveai decât să te faci ginecolog, obsedatule, cine te-a oprit?... Așa ai fi 
aflat că, pe lângă puţinele rușinici fermecătoare, cum este a mea,... 

- Fermecătoare,... da! se extazia Rimaru jr. în faţa vulvei splendide şi divin 
mirositoare. 


114 


„„pe care le examinează un ginecolog... „fericit”, cum zici tu, mai are de 
văzut, zi de zi, sărmanul, o groază de fofoloance grase și chele, hidoase și 
nespălate, cu aspect de melc ieşit din cochilie şi care constituie, de fapt, baza 
nefericitei lui meserii. 

- Brrr, aşa o fi, cum zici. Dar, a ta,... asta care e acum sub nasul meu,... 
tare frumoasă mai e, mică, umedă şi încrețită, ca o smochinuţță foarte 
coaptă, ce trebuie neîntârziat culeasă,... mânca-o-ar tata!, dar şi excitant 
odoriferă,... mmm, hormonii îşi fac treaba, cum mă şi aşteptam, de altfel. 
Dacă n-am avut inspiraţia să mă fac ginecolog, hai, atunci,... să..., amândoi. 
Păi, ce vrei să faci din mine, Anduţo, chinuindu-mă, precum Cerul Mare pe 
sărmanul Iov?... Şi, la urma urmei, tot un om sunt şi eu... 

- Rimarule,... te rog, lasă prietenia, ginecologia, omenia, Cerul şi lasă-l şi 
pe lov şi pildele biblice, cam nepotrivite când tu te pregăteşti să mă violezi, 
parcă; am dreptate, chiar vrei să mă violezi?!... 

- Ştiu şi eu ce să zic?... M-am ambalat, sunt excitat, cocoșul mi-a tresărit 
între picioare,... neam de Rimari, de,... da, te-aş viola cu plăcere, Anduţo, 
dragă, de ce să mint?... 

- Zici că m-ai viola, mă?... Bravo, eşti un bărbat cinstit, nu umbli cu 


şoalda, ca majoritatea domnilor,... „Ce să spun, Anduţo?... Și te-aș viola,... și, 
parcă, n-aş face-o, că ești nevestica prietenului meu...”, nu, tu mi-ai zis-o 
direct... „Vreau să ţi-o trag, gagico!”,... îți apreciez sinceritatea. Dar, crezi că 


sărmanul lov a fost un violator al vremurilor biblice?... Vrei, oare, să mă 
brutalizezi fizic şi verbal, ştiind că, singură acasă fiind, nu fac față unui 
mascul puternic ca tine şi, apoi, să-ţi înfigi... hââârșt!... penisul solid în sexul 
meu delicat, ce pare a-ți plăcea atâta?... Hai, fii băiat cuminte. Poate sunt şi 
eu de vină,... aşa este, m-am angrenat, alături de tine, într-un flirt 
nevinovat. Sunt femeie, îmi place să flirtez,... 

- Cui nu-i place hârjoneala?... 

- ...mi se întâmplă şi mie să-mi încerc, din când în când, măcar, puterea 
farmecelor personale: „la să văd, dome, mai sunt în stare să atrag pe 
cineva,... un tânăr pensionar ori un adolescent buburos, pentru 
dezvirginare?...”. O fac,... din plictiseală, probabil, dar am greşit, recunosc, şi 
nu se cade, suntem vechi prieteni. Tu şi Nicky aţi fost colegi de serviciu,... 
familiile noastre se cunosc şi... Lasă-mă, Gogule! Vai, dar nu pierzi timpul, 
mi-ai rupt chiloţii cu dinţii, sălbaticule! (Fiuuu, excitantă figură, îmi place, 
nu mi-a mai făcut nimeni aşa ceva, recunosc.) Şi erau cumpăraţi dintr-un 
mall din Dubai, garnitură completă, împreună cu sutienul pe care nu ai 
apucat să-l vezi, încă! Gogule! Gogule, vrei să-mi vezi şi sutienul?... 

Cu lacrimile şiroind pe obraji, ca la comandă, Anduţa se zbătea fără curaj 
în strânsoarea braţelor puternice. Mâna ei ajunse - întâmplător?... - între 
picioarele bărbatului, verificând cele ce se petreceau acolo. Prins în 
viermuială, Gogu nu sesiză gestul curios; îşi băgase capul între pulpe, 
încercând să-şi strecoare limba în sexul mirositor, reuşind să încurce, 
deocamdată, părul pubian, des şi crețuliu, aflat la intrarea grotei. 

- Gogule, ce vrei să faci?... Aoleu, ai început un cunnilingus,... mmm,... 
ca un fel de preludiu, nu-i EI Te rog, Gogule! Gogule! Păi, dapa chestia 
asta,... la lucrătura cu limba, mă refer, după ce ai să mă zăpăceşti şi mai 
tare, sărmana de mine, răscolindu-mi interiorul intim, de n-am să mai fiu în 


115 


stare să răspund de faptele mele, ai să pofteşti să mă şi... Nu glumeşti, nu te 
astâmperi, văd,... chiar vrei să mă siluieşti, Rimarule, violator nenorocit! 
(Deşi, n-am văzut în niciun film un viol precedat de un cunnilingus; orice 
viol se petrece în grabă, dom'le, începând cu înfigerea directă a penisului 
în..., nu stă nimeni să dezmierde vulva cu ochii, degețelul sau cu limba! 
Trebuie să-ți explic eu lucrurile astea, bă, siluitor tâmpit?...) 

Încercând să pară disperată, Anduţa căra un potop de pumni capului 
aflat între picioare. Indiferent la durere, Gogu lingea sexul fierbinte precum 
un căţel laptele din strachină („lipa-lip!, „lipa-lip!, „lipa-lip!...” făcea el, cu 
plăcerea căţelandrului lacom), deschizându-şi din mers prohabul; scoase 
penisul în erecție prin spaţiul strâmt, ca să mai încaseze imediat o palmă 
zdravănă peste obraz. „Aoleu, ce mi-a tras-o,... fata asta nu se joacă şi nici 
de glumă nu ştie! E drept că ce fac eu acuma nu pare o glumă...” Un zâmbet 
de satisfacție lumină chipul Anduţei, în timp ce observa capul de piele-roşie 
al membrului rect îndreptându-se către triunghiul din josul pântecului. 

- Să nu îndrăzneşti, Rimarule! continua ea să se arate agresivă, însă. 
Bagă-o la loc, auzi?... Să nu îndrăzneşti, nemernicule, să înfigi chestia aia, 
aşa de urâtă şi de mare, în mine; parcă-i Joe Indianul, duşmanul de moarte 
al lui Tom Sawyer şi Huck Finn! De-asta ai venit la noi, ca să mă violezi?... 

- Nu, nu, să nu crezi așa ceva! Ce părere proastă ai despre mine, Gogu 
Rimaru... - şi ne cunoaștem de-atâta vreme! -, ...cum să vin chitit ca să te 
violez?... N-am venit cu gândul ăsta, încerca bărbatul să se explice răbdător, 
continuându-şi, totuși, treaba începută. Tu m-ai chemat, dacă ţii minte... 
„Nu vrei să treci pe la mine?...” mi-ai spus la telefon, ca şi când mă invitai, 
politicoasă, la un ceai sau o cafeluţă şi o felioară de chec cu fructe confiate,... 
iar eu, la fel de politicos, n-am făcut decât să dau curs invitației, că nu-i 
frumos să refuzi. 

- Aicea ai dreptate: nu-i frumos să refuzi o invitaţie. Când ai dreptate, ai! 

„Sigur, Anduţo, vin cu plăcere, de ce nu?...”, ţi-am răspuns. Pe 
parcursul discuţiei noastre, însă, şi zgândărit de tine... - asta-i părerea mea, 
nu te supăra, te rog. M-ai zgândărit, femeie! -, mi-a apărut un impuls 
interesant în minte, dar şi în pantaloni,... un impuls de a... 

- Termină cu teoria impulsurilor, lasă trăncăneala şi bag-o la loc, porcule, 
am zis! ...Vai de mine ce dotare de excepție posezi,... ia uite ce-i acolo! 

Fără să iasă dintre picioarele săltate, Rimaru jr. îşi cobori privirea, 
uitându-se la penis. 

- Mda, mi se pare destul de mare şi mie; este într-o formă bună astăzi. 

- Este, aşa-i, bravo! Bag-o, ascunde-o în pantaloni, să n-o mai văd, că 
mă-ngrozesc. Uite cum îmi bate inima! Pune mâna pe sânul meu ca să simți 
starea în care m-ai adus. Nu pe amândoi sânii, mă,... nu mă cobzări, porc ce 
eşti, nu asta ţi-am cerut! Uită-te la el, măgarul, ce vrea să-mi facă, deşi nu 
mi-a scos sutienul. 

- Scuză-mă, Anduţo, m-am zăpăcit; ţi-l scot imediat. Tare supărăcioasă 
mai eşti... 

- Potoleşte-te! I-auzi la el... Cum să-mi scoţi sutienul, nerușşinatule?... Ce 
crezi tu, că eu sunt de-alea, de...? Numai pe stângul pune mâna, aşa, ca un 
medic care mă supune unui control mamar,... - fără să-mi cauţi mamelonul, 
aţâţatule! -, ...pe stângul, da, pentru că acolo este inima şi am vrut să simţi 


116 


cât de tare-mi bate de spaima necinstirii mele. Mă-ngrozesc, Gogule, da, de 
dimensiunile uriașe ale chestiei dintre picioarele tale, hidoasă şi mizerabilă, 
ca de râmar adevărat; ar putea penetra, curând, vulva excitată de expertul în 
limbi ce eşti! 

O nouă palmă şterse nasul bărbatului, însângerându-l. La fel de atentă, 
Anduţa continua să observe starea penisului. Fără să ia în seamă durerea, 
întărâtat de opoziția femeii, Gogu îşi luă inima în dinți pentru asaltul final 
(„Acum!”) şi reuşi să introducă, printr-o mişcare precisă, capul falusului 
între labiile roze. Picăturile de sânge scurse din nas se întinseseră pe pulpele 
Anduţei și prin părul pubian, exact ca la o splendidă deflorare. 

- leşi afară, animalule! Ai să vezi ce-o să-ți facă bărbatu-meu când va 
afla... N-o să spăl sângele, am să-l păstrez pe craci până se va întoarce 
Nicky, ca să i-l arăt şi lui,... mă excită şi pe mine!, pentru că nu se poate să 
nu-i spun una ca asta! „Uite, Nickyşor, scumpule, ce am păţit,... uite ce mi-a 
făcut prietenul nostru, Goguţă Rimaru, în lipsa ta!...” Tot aşa, însângerată 
(am să iau şi chiloţii rupți cu mine, într-un plic sigilat!), voi merge la poliție, 
ca să depun plângere... „Declaraţie. Subsemnata, Anda...., CNP..., CI seria..., 
nr. ..., cu domiciliul în Buc., sect..., strada... nr. ..., declar că la data de...., 
am fost supusă unui viol absolut sălbatic de d-l Gogu Rimaru, prieten bun 
de familie,...”; dar şi la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” am să 
merg, ca să-mi scot certificat cu timbru şi să te port, după aia, prin tribunale 
până ai să-nfunzi, pentru ani grei, ocna. 

-  Exagerezi, Anduţo. Poliţia,... Institutul „Minovici”,... tribunalul,... 
ocna?!... 

- Nu exagerez, bă, deloc; asta meriţi! Dar, înainte, o să te spintece 
bărbatu-meu când va afla cum m-ai violat, porcule ce eşti! Arşice are să te 
facă, cu briciul neascuțţit o să te castreze... hârşa-hârşa, hârşa-hârşa,... 

- Hârşa-hârşa, hârşa-hârșa,... cu briciul neascuţit,... ţi-ai ieșit din minţi, 
Anduţo?!... se înfiora Gogu, speriat de posibilitatea înfiorătoare. Măcar de-ar 
folosi un „Solingen” tăios, la castrare, suntem, doar, prieteni buni,... familiile 
noastre se cunosc, nu?... Hârșa-hârșa, hârșa-hârşa,... exagerezi tot mai tare, 
zău! 

- „iar eu am să-ți atârn fuduliile de gard, la uscat, precum o gospodină 
rufele stoarse. (Aoleu, chiar aşa, ce fudulii superbe ai, Gogule, trebuie s-o 
recunosc! Ce-i al tău, e-al tău.) O să le stea foarte bine, arse de soare, bătute 
de vânt şi stropite de ploaie; alături am să-nfig o pancartă mare, de mânuţța 
mea frumos caligrafiată: „Acestea sunt testiculele lui Gogu Rimaru- 
siluitorul!” 

- Morbidă imaginaţie ai, femeie! 

- Vor fi admirate, cu siguranţă, de toate cucoanele care trec pe stradă: 
„Dragă, mie mi se pare că astea sunt fudulii puse la uscat. Ce zici, văd 
bine?...”, „Fudulii... la uscat, spui?!... Am auzit de rufe puse la uscat, de 
prune şi miez de nucă... sau frunze de tutun puse la uscat, struguri pentru 
stafidire, dar... Vezi foarte bine, draga mea,... da, şi eu spun la fel: o pereche 
de fudulii, tare frumuşele, sunt atârnate de gard! Deşi, este ciudat, scumpo, 
nu crezi,... fudulii puse la uscat în mijlocul Bucureştilor?!... N-am mai 
întâlnit.”, „Da, da, sunt fudulii veritabile,... uite, scrie clar pe pancartă: 
«Acestea sunt testiculele lui Gogu Rimaru-siluitorul!, Cine o fi fost fericita 


117 


» 


, „Rimaru, zici?!... Rimaru, Rimaru-siluitorul,... îmi este familiar 
"etc. (Ca să ţină în timp, le 


siluită?... 
numele, venit din anii frumoşi ai tinereţii mele.” 
voi da cu sare şi să le voi pune la fum, oleacă... 

- Testiculele mele..., cu sare... şi puse la fum, Anduţo?!... 

- ...dar numai folosind rumeguș curat de mesteacăn.) Scoate-ţi, mă, 
nemernicule, mădularul, îți spun pentru ultima oară! 

Din Gogu Timidu”, aşa cum apropiații îl cunoşteau, nu mai rămăsese 
nicio bucăţică, însă. Apucase pulpele Anduţei, săltându-i picioarele pe 
umeri, mâinile lui frământau carnea transpirată, mai-mai s-o rupă de-atâta 
plăcere; unul dintre tocurile pantofilor i se înfipse în umăr, iar celălalt îi 
zgârie pielea gâtului; dar Gogu nu luă în seamă durerea şi introduse şi mai 
tare membrul în adâncuri; drept răspuns, femeia strânse zdravăn picioarele 
în jurul gâtului, încercând aplicarea soluției finale, adică sugrumarea 
atacatorului, soluție care, ulterior, în fața instanțelor de judecată, putea fi 
justificată printr-o legitimă apărare. 

- Te omor! Auzi?... Teee omooor!!! leşi din mine, violatorule! Ieşi, 
Rîmarule,... ieşi! O clipă să nu mai rămâi, chiar acum să ieşi! Auzi?... leşi 
sau te omor de-ar fi să-nfund puşcăria pentru tot restul vieţii! 

Unghiile încercară să zgârie obrajii, oprindu-se la timp, atente. Fără să 
schițeze vreun gest de apărare, bine agăţat de picioarele desfăcute, bărbatul 
se retrase o idee, pentru ca în clipa următoare să-şi arunce şi mai mult 
membrul în sexul strâns. Repetă mişcarea la iuțeală,... hâța-hâţa, hâţa-hâţa, 
hâţa-hâţa,... în timp ce, ca răsplată, primea palme grele şi amarnice ocări. 
Dar, firescul se produse curând şi, în fața impecabilei tării, interiorul se 
umezi, acceptând, cu arătată plăcere, carnea grea a falusului puternic. 
Mirate, palmele rele se opriră, apucându-se, cu neaşteptată tandreţe, de 
spatele lat, iar şoldurile veniră dintr-o dată,... bucuroase, parcă,... într-o 
zvâcnitură scurtă şi viguroasă, o contră autentică („Hâu!” se opintise Anduţa 
instinctiv...), în întâmpinarea berbecelui. 

- Oooooh, asta a fost, Rimărică, Rimărică,... îngâima femeia fericită, 
copleşindu-şi din senin, cu gesturi drăgăstoase, partenerul și mai zăpăcit 
acum. Da, asta a fost. Ce-mi faci tu, Rimarule,... prieten drag, vorba 
cântecului. Că uite, nici nu mai pot să... mă opun, atât de slabă am devenit; 
ca o cârpă am ajuns, cu scula ta înfiptă până-n plăsele, în mine. Oh!... Aşa, 
haide... Nu te mai lovesc, n-are rost să mă mai opun, violează-mă în pace, 
băiatule, fă ce vrei din mine. Nicki nu vine în seara asta, te-am minţit. Are 
treabă în provincie, cu afacerile lui; a găsit pe undeva, se pare, un nou 
furnizor de europaleți, la un preţ bun de achiziție. Păi, când cumperi en 
gros... 

- „ieşi mai bine, la preţ, fără discuţie, completă Gogu informaţia, 
dovedind oareșcari cunoștințe şi în comerțul en gros, în timp ce își împingea 
pistonul între pulpele primitor desfăcute. E priceput Nicki, nu-i duc grija, are 
spirit de comerciant; să-l lăsăm la treburile lui, atunci, poate face vreo 
ispravă acolo... şi noi alta, aici. 

- Da, Goguţă, poți să mă siluiești ceasuri întregi, după pofta inimii. Păcat 
că n-avem un europalet, la-ndemână, ca s-o facem chiar pe el cocoţaţi,... un 
gând bun pentru reuşita lui Nicki, aflat la treabă pentru bunăstarea familiei! 
N-avem, n-avem, acuma ce să facem, continuăm așa, cum am pornit-o. 


118 


Mmmm, ce bine e, cu tine-n mine! Să terminăm liniştiți, deci, ce am început, 
pe canapea, dacă un europalet negeluit nu avem ca să-mi pun fesele pe el. 

- Anduţo, dacă ţii la treaba asta, cu europaletul,... te excită, probabil, 
înţeleg, ti-ar înțepa fundul,... mă duc în garaj, poate găsesc vreunul, se oferi 
Gogu amabil, comportându-se politicos, cum am văzut că-i stă în fire, ca un 
gentleman autentic ce violează o doamnă la fel de veritabilă. ...sau mergem 
acolo împreună, ca să continuăm... 

- Nu, lasă, rămânem aici; ai început siluirea mea aici, o finalizăm tot aici. 
Eşti drăguţ, violatorule, dar, cu gândul la bărbatu-meu, ca o soţie devotată, 
chiar şi cu penisul tău înfipt în mine, amorul făcut pe un europalet a fost o 
toană,... o fantezie! 

- Cu toţii avem fantezii... 

- N-o fac în mod curent pe europaleţi, deşi sunt nevastă de angrosist de 
europaleți. Haide, atunci, Gogu Rimaru, dă-i înainte, te rog, cu violul 
minunat! 

Picioarele se sprijineau pe umeri, ajutând bazinul să se unduiască în 
încercarea de a fi bine pătruns de carnea tare, în timp ce mâinile Anduţei se 
prinseseră sigure de brațele bărbatului, amplificând balansul; canapeaua 
cumpărată de la „Mobexpert” ținea isonul, scârțâind din încheieturi, a mare 
bucurie. 

- Îmi place cum mă violezi,... ai violul în sânge! 

(Neamul Rîmarilor, de...) 

- Nu sunt prima pe care o violezi atât de bine, nu-i aşa?... 

- Hai, mă, Anduţo, zău,... drept cine mă iei?... Sunt o persoană de 
calitate, aparţin doar klanului Rimaru! 

- Ai experienţă, siluitorule, se vede; la câte doamne le-ai mai tras-o, astfel, 
oare?... Timiditatea, roşeala feței, bâlbâiala sunt o mască; ăsta care-i în mine 
acum, necinstindu-mă, este adevăratul Rimaru, prietenul familiei mele! Nu 
te opri, necinsteşte-mă mai departe; sigur, de-acum încolo ce facem 
amândoi, aici, nu mai poate fi considerat un viol, căci m-am dăruit ţie,... ca 
o variantă a sindromului Stockholm. Dar, dacă simţi nevoia, putem continua 
scena siluirii: vrei să mă brutalizezi,... fă-o, răstoarnă-mă pe podea, pe masă 
ori pe canapea; penetrează-mi orificiile cu sălbăticie de animal, cu mădularul 
hidos, pe maşina de spălat rufe, pe masa din bucătărie ori pe congelator, în 
orice poziție, fără jenă... 

- Ai uitat de europalet, Anduţol!... 

- Sau pe un europalet din lemn negeluit, desigur, de Nicki cumpărat; 
zbiară la mine, zi-mi curvă ordinară, putoare de două parale, boarfa 
cartierului,  centuristă ori cățea nesătulă, înjură-mă; scapă-mi, la- 
nghesuială, câteva perechi de palme, dacă ţi se pare că ar trebui să fiu mai 
cooperantă, dar fără să-mi laşi semne. 

- Oh, Anduţo, cum crezi că aş putea eu, Gogu, din neamul gentlemanilor 
Rîmaru, să dau în tine, o fată atât de frumoasă şi, pe deasupra, nevasta lui 
Nicki, prietenul meu cel mai bun?... Hai, să continuăm aşa,... adică, blând, 
chiar drăgăstos,... aici, în living, pe canapeaua elegantă, ca nişte persoane 
civilizate. 

- Perfect, facem cum spui tu, folosirea brutalităţii a fost o simplă 
propunere. Dacă nu vrei să mă molestezi, ca într-un autentic viol, nu-i nicio 


119 


problemă; este opţiunea ta. Nu cumva te-ar incita şi mai mult să mă zbat în 
braţele tale, ca o femeie care se opune de a fi necinstită?... Hm?... Fac ce vrei 
tu, Goguţă,... pot să urlu ca o apucată care n-are chef de sex şi pot să-ţi 
trag, dacă doreşti, două perechi de palme răsunătoare. la să văd, îți mai 
sângerează nasul?... Dar să ne oprim, ca să-ți dai jos pantalonii. Hai, mişcă- 
te, de ce eşti aşa de împiedicat,... nu-mi place să pierd contactul! 

În fine, nădragii zăceau pe podea, frumos adunaţi în jurul gleznelor. 

- Bun. Intră repede, la loc. 

- Intru, Anduţo. 

- Mamă, ce mişto a alunecat în interior, ca peştele în apă! Acum vreau o 
mişcare scurtă,... exact, aşa. ...Da, sângele de pe pulpe m-a excitat şi pe 
mine, am remarcat cum ţi-a vibrat falusul, râmar scump ce eşti! M-am simțit 
ca la 13 ani, când m-a dezvirginat profu' de mate, care mă medita, în 
particular, ca să trec cu bine admiterea la liceu; mai era şi dirigu meu, pe 
deasupra,... aflat deasupra mea! 

- Aoleu?! se lovi Gogu peste frunte, minunându-se de cele aflate. Ai fost 
deflorată la 13 anişori?!... Doar o adolescentă erai,... un copil,... nici nu erai 
complet formată! 13 ani, când fetiţele se joacă cu păpuşile Barbie... 

- Dar şi de-a mama şi de-a tata s-au jucat. 

- Mda, aşa-i, şi de-a mama şi de-a tata... N-am bănuit, zău, că ai pornit-o 
aşa devreme; şi chiar cu profu’ de matematică, care mai era şi dirigintele tău, 
nemernicul, ai făcut-o pentru întâia oară?!... 

- Da, cu el. Şi nu-i mai spune nemernic, te rog, avem o groază de amintiri 
frumoase împreună. Trebuia să fie cineva primul, nu?... Sigur, mi-am 
început viața sexuală din timp, căci am fost o fetiță rea şi precoce: la 5-6 
anişori mă uitam prin gaura cheii, teribil de curioasă, cu păpușica sub braţ, 
la mămica şi tăticul meu aflați în clipele intime... - nu-ți mai spun că babacii 
erau al dracului de gălăgioşi, deci n-aveam cum să ratez momentul, iar 
ofticoşii de vecini ne băteau cu un fier în țeava caloriferului, când se 
producea orgasmul familial! -,... 

- Ei, oftica e boală grea... 

- „iar vecinii sufereau de ea!, ...pe la 8-9 mă hârjoneam şi mă ciupeam 
cu băiețeii, suflând în prezervative și transformându-le în baloane colorate - 
cel mai mult ne plăceau cele cu rizuri şi aromă de ciocolată! -,... ei mă 
apucau de mameluțe, pulpiţe şi poponeţ, eu le căutam testiculaşele şi 
cocoşelul în pantalonii scurţi, când ne jucam de-a v-aţi ascunselea prin 
boscheţii parcului,... 

- Bravos, copil precoce! 

- „la 10-11 mă masturbam jumătate de ceas în fața oglinzii ori a 
televizorului urmărind filme XXX, cu spielhosen-ii în vine lăsaţi, până mi se 
aprindea clitorisul,... 

- Aici te-am întrecut! Eu am început-o mai devreme... 

- „iar la 13 anişori..., abia de ţi-am zis ce mi s-a întâmplat. Doar cu 
matematicile stăteam mai prost, în rest... Nu ţi-am povestit niciodată?... 

- Nu; până acum, nu. 

- N-am avut ocazia. Număra peste 60 de primăveri boşorogul de diriginte 
al clasei mele, nimeni nu-l credea în stare de asemenea pozne, n-ai văzut 
individ mai inofensiv. Asta-i mişcarea, da,... mulțumesc, prietene, ai prins-o, 


120 


te-nfigi impecabil în mine! Nici dinți în gură nu avea, scuipa când vorbea, 
avea smocuri de păr în nas şi urechi, sprâncenele zburlite ca la draci, îi 
mirosea cumplit gura, avea tensiunea mare, sărmanul,... - de dragul lui am 
învățat să folosesc tensiometrul, ca o infirmieră de nădejde -, ...când făcea 
efort scăpa un pârț,... două, trei... ori o rafală completă de Kalaşnikov,... pâc, 
pâc, pâc, pâc, pâc, pâc!... - îți dai seama ce putoare ar fi fost în cameră dacă 
profu’ era acuma, în locul tău, între picioarele mele... -, iar ochiul drept îi 
fugea de la făină către slănină, adică nu eram sigură dacă se uita la vulva 
mea, inflamată de excitare, sau la şifonierul deşălat din colțul camerei,... ai fi 
zis că nu mai aşteaptă decât moartea ori pensionarea! 

- Interesant portret pentru primul amant din carieră! 

- Nu te pripi, nu te pripi, nu da cu băţu-n baltă. ...Să vezi tu, Goguţă, 
când a scos prăpăditu”, din pantalonii diformi şi nespălațţi, în fața ochişorilor 
mei de şcolăriță, o mândreţe de mădular, în jur de 20 de centimetri şi gros 
ca un caltaboş, nu exagerez nimic,... 

- Aşa-i, m-am pripit. 

- „într-o poziție impecabil rectă,... porcul şi libidinosul! Tot aşa era 
penisul profului, ca al tău, care mă sfredeleşte acum şi tare e frumos în 
hidoşenia lui!... 

- Ei, nu exagera, al meu nu are 20 de centimetri, este un penis normal, 
de 17 centimetri; mi l-a măsurat Gina, înainte de însurătoare, explicându-mi 
că minimul acceptabil pentru ea este de 16,5 centimetri, întâi m-a 
masturbat, falusul s-a întărit şi lungit cum trebuie, mi-a aplicat o felaţie 
serioasă, ca să fie sigură că s-a ajuns la cotele maxime şi se poate păstra aşa 
pe durata evaluărilor,... abia, apoi,... „la să aflăm, Rimarule, dragă, de cine 
îmi leg eu viaţa...” A fost o pregătire corectă şi o măsurătoare cinstită, n-am 
de ce mă plânge; am fost cotat, deci, cu jumătate de centimetru deasupra 
baremului Ginei. Dacă ai o riglă sau o ruletă, verificăm împreună acurateţea 
măsurătorii nevesti-mii. Eşti amabilă, însă,... mulțumesc pentru aprecierile 
făcute..., se arăta Gogu, în continuare, un partener politicos de discuţie. ...şi 
mă bucur că ţi-am trezit atâtea amintiri minunate. 

- Ai o sculă splendidă, Goguţă! Poate nu de aceeaşi lungime ca a 
dezvirginatorului meu,... 

- Nimeni nu-i perfect. 

(„Al dracului boşorog!...”) 

- ...dar grosimea ei este pe-aproape. N-am să uit întreaga viaţă cum, cu 
blândeţea şi tactul unui dascăl de modă veche,... - chestiile astea, delicate, le 
avea din plin, era un fel de domn Trandafir al vremurilor de azi... -, m-a 
convins la iuțeală că sunt suficient pârguită şi mi-a venit vremea să fiu 
culeasă de pe cracă de cineva priceput (adică de el...), ca să nu cad pe jos şi 
să mă calce porcii în picioare; mi-a explicat, apoi, ce urma să se petreacă, ce 
aveam de făcut împreună,... nu mă refer la rezolvarea problemelor de 
geometrie, ipotenuze, catete, teoreme... sau a împuțitelor de exerciții de 
algebră, ecuații de gradul unu şi doi, soluții, că nu-mi era mie capul la ele! 
Eram mică şi proastă, Gogule, dar trupeşă şi cu destui draci pentru vârsta 
mea, de-am reuşit să-l zăpăcesc pe bietul om. Mmmm, te simt bine! Parcă-ţi 
vibrează mai abitir falusul când depăn amintirile... 


121 


- Păi, sigur, povesteşti frumos şi cu lux de amănunte, interesante şi 
incitante; ai har. Îmi imaginez scena meditaţiilor la matematici, văd un film, 
parcă,... iar cocoşelul cucoşului tău,... adică, al meu, reacţionează în 
consecință, după cum cred că simți. 

- Aşa-i, simt. ...Nu m-a dezvirginat dintr-o dată domnu” diriginte,... 

- Delicat, individul... 

- „ci a făcut-o pe-ndelete, de-a lungul a câteva şedinţe plătite de bietu” 
taică-meu, care era convins că sunt serios meditată la mate, continua 
Anduţa depănarea amintirilor. Se vedea că-i place de mine, dar şi deflorarea, 
în sine, îl pasiona; mi-a făcut-o, ce mai, porcul bătrân! Iară mie, după asta, 
nu-mi mai trebuia mâncare ori băutură, odihnă sau distracție,... învățătură, 
admitere la liceu, nici pe-atâta,... slăbisem, ochii mi se duseseră în fundul 
capului, nici nu vedeam pe unde mergeam,... pluteam, parcă, şi de-abia 
aşteptam următoarea meditaţie cu trecutul amorez! Mi-o trăgea minunat 
boşorogul, făcea față foarte bine,... uneori, după un rendez-vous, nu mai 
urcam în şaua bicicletei „Pegas” o săptămână întreagă! Mi-a predat noţiuni 
precise despre sexul oral... - nu-ți mai zic ce gust avea penisul lui, căci nu se 
omora cu spălatul -, dar şi despre cel anal;... 

- Şi despre cel anal?!... Foarte priceput dom’ profesor... şi rafinat în 
gusturi. 

- „„.îi plăcea la nebunie dosul meu,... 

- Cui nu i-ar plăcea!... 

- Eşti drăguţ, mulțumesc. ...avea o vărguţă cu care îl altoia de câte ori 
greşeam din învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie... 
„Anduţo, scroafă mică, nu stai suficient cabrată! şi hârşt!... îmi aplica o 
nuia pe fesa dreaptă... 

- Ei! Te-am simţit vibrând la amintirea nuielușei! 

- „sau „Fetiță vicioasă, şarpe cu clopoței adevărat, hienă mereu 
flămândă, de câte ori să-ți mai zic: nu mă stimulezi destul, maimuţo!”, 
hârşt!... mă ardea nuieluşa rea peste fesa stângă. 

- Iar ai tresăltat! 

- Parcă îl aud şi acum... lar eu urlam de plăcere, ca o nebună scăpată de 
la Bâălăceanca. Mi-a descris, pe viu, toate poziţiile cu avantajele şi 
dezavantajele lor... „Uite, acuma facem aşa, fii atentă,... eu, întins pe 
spate,... stai să mă las încet, şcolărițo, că mă dor oasele și încheieturile... şi 
tu... Data viitoare te învaţă tata altceva, ca pe copilul lui...”, mi-a arătat ce 
înseamnă o lucrătură, cu limba, prin cotloanele mele intime, unde rămânea 
un ceas întreg, făcând aplicaţii serioase; şi-avea o limbă pe măsura 
mădularului! Uneori, dacă nu i-aş fi simțit-o răsucindu-se, aş fi zis că dirigu” 
a adormit sau a murit. Aşa am trăit pentru prima oară-n viață un orgasm!... 
Ei, bine, dragă Gogule, rablagitul ăsta, cu scula bătrână şi limba mereu 
tânără,... 

- Neagoe Basarab! 

- ...mi-a provocat o groază de orgasme,... curgeam ca un robinet stricat, 
zbieram şi mă cutremuram ca posedată de demoni, exact ca-n „Exorcistul”, 
dacă ai văzut filmul! Şi-acuma îl mai regret, când am o dezamăgire la 
aşternut. 


122 


- Mi-ar plăcea să te aud şi eu cum făceai, se arătă Gogu curios de 
talentele vechi, adolescentine, ale Anduţei. 

- Va veni şi asta, de la sine; nu vreau să te sperii de la început, mă ţin, nu 
mă dau, încă, în spectacol. ...Mda, primul nu se uită niciodată! Aveam o 
prietenă pe scara blocului, Micşunica Gavrilachi, de o vârstă cu mine - eu 
stăteam la etajul III, ea la VII; frecventam aceeași școală, dar în clase diferite. 
Fusese dezvirginată în subsol, printre conducte, robineţi, boxe cu troace 
împuțţite, şobolani, păianjeni şi gândaci, tot pe-atuncea, când am păţit-o şi 
eu, dar autorul a fost un coleg de clasă, Vinăncoa Arthurică,... chiar ăsta era 
numele lui!, un mucos ca şi ea. Schimbam impresii, ca fetele, la un pahar de 
vorbă şi o sămânță, la intrarea blocului şi o lăsam cu gura căscată, 
povestindu-i ce făceam eu cu domnu” diriginte. Habar n-avea, săraca, ce-i 
aia sex oral, deşi stătea cu gura căscată, cu ce se mănâncă cel anal, ce 
înseamnă un lins, făcut pe-ndelete, ori cum se manifestă un orgasm veritabil 
într-o partidă serioasă de amor. 

- Tu, Anduţo, în schimb, le-ai ştiut pe toate, din vreme, ca un om mare, 
slavă Celui de Sus! 

- Sigur că le-am ştiut, după atâtea meditații serioase. Mă umfla râsul 
când, la rândul ei, vecina Micşunica, de la etajul VII, simțea nevoia să-mi 
relateze cum decurgea propria partidă de amor: ăla micu’, mucosul,... 
amantul, vreau să zic, Arthurică Vinăncoa - da, dom'le, ăsta era numele lui, 
nici vorbă de poreclă! -, se cocoța pe ea, roşu ca un rac fiert de excitare, 
pătrundea, după nițică bălmăjeală,... c-o fi aci, c-o fi colea,... cu puțulica în 
orificiu, dădea din fundul sfrijit de câteva ori... hâța-hâț, hâța-hâț, hâța- 
hâţ,... scuipa în interior... pruşşşşt!, ca un cotoi întărâtat şi răcnea victorios: 
„Gata, treaba-i terminată, m-am ușurat! Văzuşi, gagico, ce repede te-a 
dovedit Arthurică Voinicosu'?... Ha, ha, a durat juma’ de minut lucrătura!” 
se mândrea el, ca prostul. „Speedy Gonzales în carne şi oase! Ai avut timp să 
simți și tu ceva, nu-i aşa?... Zii, mă, Micşunico, c-ai simțit, te rog eu mult! 
Dacă zici,... uite, îți dau o ciungă numa’ oleacă mestecată.” Micşunica, fată 
bună, inimoasă, dar şi cu gândul la ciunga niţel molfăită,... 

- Adică, mai avea aromă în ea... 

- „îi făcea plăcerea şi zicea că, dacă se gândeşte bine,... da, da, a simţit 
ceva (probabil mirosul de varză acră, stricată, dintr-o putinică!). ...Prietena 
mea, tot mai interesată de subiect, m-a rugat s-o duc la meditații, la profu’ 
meu, căci se simțea cam slabă la mate. „la-mă, Anduţo și pe mine, măcar o 
dată, la domnu” de geometrie și algebră; pare o persoană serioasă. Sunt 
nepregătită, în clasă nu înțeleg mare lucru,... nu îmi este mintea la carte, ci 
la puţă,... mi-e teamă de-o corigenţă, dar şi de chelfăneala de-acasă, am 
nevoie de meditații! Nu vreau pe gratis, fată, nu sunt pomanagioaică, am cu 
ce plăti; am strâns din alocaţie, de la sorcovă, mi-a mai dat şi nășica la 
sărbători şi cu ce mi-a rămas de la cumpărături...” 

- Sunt convins că nu i-ai făcut lipeala! 

- Mă crezi proastă, Gogule?... „Până aicea, gagico, scula mea e a mea şi-o 
păstrez cât este necesar, iar puța prăpădită a lui Speedy Gonzales e a ta, pe 
mine nu mă interesează, nici măcar ca o curiozitate. Fă ce vrei şi, mai ales, 
ce poţi cu ea!” Mă maturizasem, vezi, ştiam cum să pun problema; am avut o 
reacție de femeie în toată firea, nu-i aşa?.... Am mai trăit cu profu”, în secret, 


123 


până după bacalaureat, deci vreo patru ani; nu s-a prins nimeni de relația 
noastră, nu tocmai potrivită şi petrecută, cel mai adesea, în cabinetul prăfuit 
de matematică al şcolii, între planşe şi cuburi sau piramide din material 
plastic, dar şi în closete ori în cabina portarului,... nu s-a prins nici nevastă- 
sa, fetele lui, care erau mai mari ca mine, mămica ori tăticu'. Făcea față 
foarte bine, cum ţi-am spus,... boşorog-boşorog, da’... Sigur, şi eu învățasem 
destule, între timp, cu ajutorul lui, bineînţeles... - nu la exerciții de algebră 
ori probleme de geometrie mă refer! - şi îl stimulam serios, de mi-era teamă 
să nu-l lovească damblaua ori infarctul - precaut, mă învățase cum să-i bag 
sub limbă nitroglicerina! Da, da, când apărea necazul, îi scoteam limba afară 
din vulva, gurița sau anusul meu,... mă rog, unde se afla în momentul 
suferinţei,... i-o săltam şi introduceam sub ea, printre clăbuci, pastila 
salvatoare. 

- Printre clăbuci, spui?... se strâmba Rimaru, jr., dezgustat. 

- Da, printre clăbuci. Mă obișnuisem, crede-mă, nu-mi era scârbă! Îl 
lăsam liniştit o jumătate de ceas, ca să-şi revină - nu eram absurdă, să fi 


tăbărât imediat pe el: „Trage-mi-o,... trage-mi-o din nou, dirigule!...” ca o 
nehalită -, îi aplicam sexul oral stimulator, cum bine mă şcolise şi... „Hai la 
treabă, tataie!...” M-au mai prelucrat, printre picături, şi nişte vecini tare 


amabili, că mă vedeau, săracii, că eram cu caşul la gură şi aveam nevoie de 
educaţie ca de aer. (Goguţă, da’ minunat mai e violul ăsta!) Mă instruiau pe 
rând, cum puteau şi ei şi cum mă prindeau disponibilă, în parcul din 
vecinătate ori prin vreo fundătură sau printr-un pod de casă părăsită, ca să 
nu îi afle fufele de neveste; şi, uite aşa, am ajuns încet-încet să fiu în stare 


- Anduţo, te-o fi lăsat el gravidă, da’ şi tu mă laşi pe mine cu gura şi mai 
căscată decât pe Micşunica Gavrilachi, de la etajul VII, gagica lui Arthurică 
Vinăncoa! N-aş fi zis că ai avut o aşa de precoce şi tumultoasă viață 
sexuală,... păi tu, fetița mea, ar trebui să-ți aşterni pe hârtie „Amintirile din 
copilărie”, să vezi cu câtă seriozitate vor fi studiate! 

- Ei, eram şi eu mică... A trecut vremea. Îl mai visez şi-acum pe dirigu”, 
Dumnezeu să-l ierte, că s-a prăpădit răpus de un infarct, ocupându-se de o 
fetiță de nouă anişori, nepoţica unor cumetri...; îl visez cum se prăvălea 
peste mine, ca un copac doborât de securea tăietorului de lemne, strigând 
cât îl țineau băierile bătrâne: „Mona Lisa, am nevoie de o felaţie sănătoasă, 
fetiță dragă!...” - Mona Lisa o chema pe mezina lui. 

- Brrr!..., se cutremura înfiorat Rimaru jr. şi, odată cu el, trupul frumos 
al Anduţei, dar mai ales sânii ei bogați. Doamne, cum de-ai reuşit, oare, să 
ne faci aşa de stricați?... 

- Aruncăm şi noi vina, pentru nemerniciile noastre, pe Cel de Sus, 
săracul... După visul care se repetă, am orgasm în somn, îmi dau drumul, 
înmuindu-mi chiloțeii,... urlu de-l trezesc pe bietul Nicki şi-i spun, apoi, că 
am avut un coşmar. Sigur, a fost un domn adevărat profu”, foarte 
responsabil, nicio grijă n-am avut, căci s-a ocupat el de rezolvarea 
problemelor ginecologice, dar şi de intrarea mea la liceu - doar am trecut 
prin sala de examen şi am zis bonjour, mes professeurs comisiei de la probele 
de matematică; iar pentru proba de limbă română dragul de dirigu' m-a 
pasat cu bunăvoință colegului de specialitate, care m-a meditat de câteva ori 


124 


înaintea examenului de limbă şi literatură..., cu aceeaşi seriozitate, chiar 
fără să-i mai ceară bani lui bietu' tăticu. Am făcut o economie, astfel, la 
bugetul familiei... 

- Anduţo, opreşeşte-te cu amintirile, că mă aduci în pragul infarctului şi 
eu n-am nitroglicerină! Slavă Domnului că admiterea la liceu a constat în 
două probe, matematică şi română; ce s-ar fi întâmplat, copil frumos, dacă 
ar fi trebuit să susții concursul la 5-6 materii,... fizică, geografie, chimie, 
istorie, limbi..., hm?... 

- Şi la limbi... 

- Memoriile lui Casanova ori povestirile lui Boccaccio, cele „Onze mille 
verges” ale lui Apollinaire sau „Fantezia de primăvară” din literatura română 
ar fi fost cam ca poveştile fraților Grimm... „Hansel şi Gretel”, „Scufita 
Roşie”... sau ale lui Andersen... „Mica sirenă”, „Răţuşca cea urâtă”, „Fetiţa cu 
chibrituri”, față de trăirile tale din preajma admiterii la liceu. Oh, dar faci 
amor ca un înger, fato! Sigur, nu știu prea bine cum şi-o trag îngerașşii, dar,... 
bănuiesc... 

- Mulţumesc, îmi dau şi eu silința cât pot; la fel îmi spunea și dirigu”, 
săracul: „Nu te mai saturi de sculă, înfometato!” sau „Ventuzo, eşti genială!” 
ori „Numai când sunt călare pe tine nu mă gândesc la moarte!”. Apropo de 
profu’ de română: pentru că țineam, totuşi, la vecina Micşunica de la VII... - 
crescusem împreună, cu cheile de gât atârnate,... eu mâncam din fasolea 
lor, ea din spanacul nostru, împărțeam în pauză, la şcoală, mărul pe din 
două și punga cu pufuleţi, mestecam, cu rândul, ciunga, beam, o gură eu, o 
gură ea, din sticla de cola, ne-am cumpărat prima apă de colonie 
bulgărească asociindu-ne la cheltuială, eu jumătate, ea jumătate, am avut o 
pereche de chiloţi, mai sexy, comună,... o purtam când eu, când ea, în 
funcţie de împrejurări,... erau vremuri grele, dom'le, inflație, lipsuri multe, 
nu ca acuma,... am evadat pe litoral tot în tandem, călătorind cu nașul şi 
revanşându-ne cu un sex oral în toaleta vagonului, ea spunându-le babacilor 
mei că mergem să ne recreem la țară, la mă-sa mare, ca s-o ajutăm la vite, 
eu mințindu-i pe șubrezii ei că ne ducem la o tanti de-a mea, la culesul 
castraveţilor! -, ...ei bine, pentru că, vezi de ce, ţineam la ea, i-am făcut o 
surpriză şi am luat-o cu mine la o meditaţie de limba română; când s-a prins 
profu”, colegul dirigului, de ce am sosit amândouă, pe nepusă-masă, i s-a 
luminat fața, au început să-i râdă ochişorii şi să-i ardă obrăjiorii... „Bine-aţi 
venit, pupezelor, mânca-v-ar tata să vă mănânce cu pene, cu tot!...”; ne-a 
oprit la lecție, ne-am despuiat rapid tustrei - Micşunicăi nu-i venea să 
creadă! Mă bombănea că de ce nu i-am spus din timp, ca să-şi schimbe 
chiloțeii cu cealaltă pereche, păstrată curată în şifonier,... la fel şi ciorapii, 
care aveau câteva găuri... Sutien, din fericire, nu purta, ca să-i fie îngălbenit 
sub braţe! -, el s-a băgat între noi, în patul mare şi... ne-au zburat fulgii la 
tustrei, desigur! Ăla a fost momentul când Micşunica Gavrilachi de la etajul 
VII... - eu stăteam la III, cum ţi-am zis -, ...nu a mai vrut să ştie nimic despre 
drăguţul ei, bietul Arthurică Vinăncoa,... Speedy... 

- ... Gonzales, da. Mă omori, fato!... 

- Bine, mă opresc aici. (Arthur, trădat în dragoste, a avut mai multe 
tentative de suicid,... e normal, după atâtea telenovele vizionate: mai întâi, a 
folosit o lamă de bărbierit „Gilette”, de la tat-su, că el nu era încă de 


125 


bărbierit, cam tocită, ca să-şi reteze venele... şi a rămas cu cicatrici sinistre 
la încheietura mâinilor şi la beregată, apoi a vrut să se spânzure cu un dres 
putred de-al maică-sii, pe post de ștreang... şi a reușit să-şi rupă un picior, 
strâmbându-și definitiv coloana vertebrală,... ba chiar s-a aruncat în fața 
unui „lrabant”, pe stradă,... un vintage car, desigur, cu sistemul de frânare 
şi reflexele şoferului impecabile, din păcate... și, de data asta, un braţ și 
celălalt picior au fost triplu fracturate, rămânând veşnic deformate,... câteva 
luni a vuit cartierul! Astăzi, Lagardere îi zice lumea, funcționează pe post de 
curiozitate la un circ ambulant. Pe Micşunica Gavrilachi de la etajul VII 
fleacurile astea n-o mai interesau, povestea de mini-amor, cu pierderea 
virginității în subsolul infect al blocului, era de domeniul trecutului. M-am 
întâlnit cu ea acum juma’ de an într-un mall; arăta foarte bine,... elegantă, 
înfloritoare, poșetă „Burberry London” de câteva mii de euroi, ochelari fițoşi 
„Persol” - 550 euroi, un „Bentley Continental” - peste 175.000 euroi, abia 
spălat şi polișat o aştepta în parcare,... măritată cu un fotbalist cu contract în 
Emirate. 

- Cu Mirel Rădoi, te pomeneşti?!... 

- Nu ştiu cum îl cheamă; ea n-a vrut să-l urmeze acolo,... călduri mari, 
restricţii musulmane de neacceptat pentru o creştină modernă, nu tu un 
adulter, urmat de scandal, nu tu o duzină de whisky-uri on the rocks ori un 
litru de cocktail-uri elegant servite pe terasa unui restaurant, să fii mahmur 
jumătate de săptămână, nu tu liniure de bună calitate, de tras pe nas, să 
ajungi after la camera de gardă, gata să-ţi dai duhul, plictiseală etc.,... sunt 
necivilizaţi islamiştii, dom'le,... fundamentalişti, dă-i dracului,... noi, creştinii, 
le dăm clasă,... a rămas aici, deci, ca să aibă grijă de casă și să investească 
paralele soțului. Mai apare din când în când prin „Cancan”, alături de un 
neisprăvit de gigolo sau de alte parașute, ca şi ea; după ce terminăm violul, 
am să-ți arăta ziarele, le-am păstrat). Ei, asta e, deci, Gogule, povestea 
adolescenţei mele. 

- Absolut interesantă, am ascultat-o cu urechile ciulite, penisul rect şi tot 
interesul! 

- Da, cu dinţi sau fără, cu infarctul ori damblaua colea, cu rafale lungi şi 
dese de pârțuri,... 

- Kalaşnikovul! 

- ...dar cu o sculă şi o limbă de acelaşi calibru, care ar face invidioşi mulți 
bărbaţi tineri - nu este cazul tău! -, primul nu se uită niciodată. Dar să 
lăsăm rememorările, ţi-am povestit destule; te-am surprins?... Hai, nu mai 
sta cu gura căscată, precum Micșunica în copilărie,... închide-o; avem 
treabă, gata cu trecutul. Uite, pentru că am ajuns aici, pot să-ți spun tot 
adevărul; adevărul adevărat, gol-goluț, cum e penisul tău acum, este că te- 
am păcălit, Gogule! 

- Anduţo?!!!... se opri bărbatul din acțiune, rămânând cu falusul introdus 
complet în sexul mic; femeia profită de ocazie, dar şi de poziție, pentru a se 
răsuci, când în stânga, când în dreapta, în pironul înfipt între pulpe. Oh, ce 
artă ai în tine, divin te mai mişti! Dar, ce vrei să spui cu asta,... m-ai păcălit, 
Anduţo?!... 

- Ce te uiţi aşa la mine?... Da, te-am păcălit. ...Nu, mă, nu de storia cam 
lungă cu profu’ de matematici e vorba; asta-i adevărată în întregime, chiar 


126 


aşa a fost de la cap la coadă, şi cu colegul de română şi de viciu, şi cu tinerii 
binevoitori din vecini, şi cu Micşunica Gavrilachi, fosta gagică lui Arthurică 
Vinăncoa, actuala doamnă... 

- Rădoi?... 

- Parcă, nu; dar n-are importanţă. ...Fii liniştit, sunt o fată serioasă, nu-i 
păcăleală aici. Uite care-i păcăleala: am vorbit cu nevastă-ta... despre voi. 
Ştii cum îi place Ginei să trăncănească, la fel şi mie; mi s-a plâns că nu prea 
eşti bun de nimic, la pat, în ultima vreme! 

- Scroafa! Scroafa, scroafa, scroafa!... Asta ţi-a spus scroafa despre 
mine?... se sufoca Gogu Rimaru, dând şi mai tare din fund, serios lovit în 
mândria de bărbat şi încercând să dovedească contrariul spuselor soției 
decepționate. Gina, nevastă-mea, ţi-a zis aşa ceva?... Futu-l... 

- Nu, nu pe ea,... pe mine, te rog, exact cum ai început. lubeşte-mă, fute- 
mă, trage-mi-o,... zii cum vrei tu, dă-i înainte, da, că o faci foarte bine. ...Şi 
că, în curând, spunea nevastă-ta, va trebui să-şi ia un amant, sărmana. De 
ce faci ochii aşa de mari?... Nu te opri din treaba noastră, da?... Dă-i înainte, 
Gogule; vorbim, dar ne împlinim şi datoria. Dacă vrei, îți ofer imediat un sex 
oral, nu mă dau în lături,... cere-mi-o, când simți nevoia. O să te urci pe 
pereți, prietene! ...Asta e, nu trebuie să te superi, acum n-ai să fi tu nici 
primul şi nici ultimul încornorat de pe lumea asta. Că nu mai poate fără..., 
zicea Gina... 

- Nevasta mea,... să-şi ia amant?!... Nu mai poate să trăiască... fără ce?... 
Fără s-o călărească un amant aşa cum te călăresc eu pe tine acuma?!... Eşti 
sigură că ai auzit bine, Anduţo?... Eşti sigură că despre Gina Rimaru-i 
vorba?... Daaaa?... se strofoca bietul Gogu, năucit de noutate. Bine, draga 
mea nevastă, stai că ajung eu acasă şi-ţi dau la amanți pe spinare şi peste 
bot până te vei sătura! 

- E şi ea tânără, simte nevoia, dacă n-o face acum, cu tine, atunci când şi 
cu cine, vremea trece şi nu se mai întoarce,... ea mai frumoasă n-o să se mai 
facă, ştii cum e cu chestiile astea, nu se oprea Anduţa din prezentarea 
informațiilor supărătoare. Am fost curioasă, chiar aşa să fie?... Un bărbat 
tânăr să nu mai fie în stare să...? Sigur, se poate întâmpla dintr-o mie de 
motive,... o să vezi, curând, ce vreau să zic. Domnii se plictisesc repede de 
aceeaşi duduie, asta-i, de fapt, cauza apatiilor;, nu degeaba spune Murphy: 
„Până şi pe lângă cea mai frumoasă muiere există cel puțin un bărbat care s- 
a săturat de farmecele ei!”. Gogule, de-aia te-am chemat, am vrut ca să 
verific dacă e adevărat şi, poate, sub o formă sau alta, să te ajut. 

- Mulţumesc, Anduţo. Totdeauna ai fost o persoană amabilă, săritoare... 

- N-ai de ce. Pentru asta există prieteni, nu-i aşa?... Oh, dar bine te mai 
descurci cu mine, Gogule! Gina nu-i decât o proastă. Cum spune proverbul 
spaniol?... „Succesul în amor...” 

- Ca şi eşecul... 

- „aparține numai doamnelor.” Deci, cunoşti proverbul. În cazul tău, 
succesul îmi aparține, iar eșecul Ginei, este clar; sunt gata să confirm, 
nevastă-ta-i de vină! Stai nemişcat şi lasă-mă să mă despoi complet. 

Fără să piardă legătura cu falusul violatorului, Anduţa se ridică în coate, 
scoţându-şi rochia peste cap, cu dificultate. 

- Hai, c-am reuşit să mă detextilez! 


127 


Carnea pieptului bogat izbucnea din sutienul roşu, greu stăvilită. Femeia 
desfăcu închizătoarea, cupele sărind în lături; răsuflând uşuraţi, sânii mari, 
ca nişte grapefruit-uri (absolut naturali, niciun fel de silicoane nu se aflau 
prin zonă!), cu sfârcurile rozulii (există grapefruit-uri roz, nu?...), turtite ca 
nişte butoane de sonerie, se mişcară incitant la tremurarea de frison a 
trupului. 

- Saltă-mi mameloanele! ceru ea partenerului, deranjată de aspectul bleg 
al sfârcurilor. De obicei, sunt ascuţite ca nişte muguri în primăvară, dar 
acum, strânse prea mult de sutien... Fă-le ţuguiate, te rog. 

Menţinând picioarele pe umeri, Gogu se aplecă şi acoperi cu gura rozeta 
unui sân; limba zgândări sfârcul, întărindu-l şi trecu apoi la celălalt, 
mozolindu-l la fel de serios. 

- Ei, se prezintă altfel, acum, excitate; mulțumesc. Oh, Gogule, ce crezi 
tu, că eu sunt contorsionistă ca să stau aşa?... se plânse, cu plăcere, Anduța 
de poziția incomodă, dar admirându-şi mameloanele săltate. Oooh, sunt 
nemaipomenit penetrată de penisul tău puternic! Necazul e că, în poziția 
asta, nu-ți pot aplica o felație, ca să vezi cu cine stai de vorbă. O lăsăm pe 
mai târziu... - de acord?... -, căci trebuie să primesc o notă şi pentru asta. Şi, 
dacă tot am ajuns la confidențe, să-ți zic şi de-ale mele, ca la un prieten 
adevărat: Nicki, bărbatu-meu, este într-o situație tâmpită,... cum zicea Gina 
despre tine. 

- Păi, nu vezi, femeie, că nu sunt într-o astfel de situaţție?... se enerva 
Gogu Rimaru de neadevărul evident, muncind din greu pentru a dovedi 
contrariul afirmațiilor nevesti-sii. Facem sex de o jumătate de oră, cred, fără 
întrerupere... şi suntem departe de final. Apoi, urmează numărul 2, numărul 
3..., nu?... Mi-ai spus că eşti mulțumită de felul cum mă descurc cu tine; ţi 
se pare, deci, că sunt „într-o situație tâmpită”?... 

- Nu te enerva. N-am zis „...că eşti tu” într-o situație tâmpită, ci „...că ai fi 
tu”, explica Anduţa, înțelegătoare şi răbdătoare. Chestie de nuanţă, fii atent, 
ce naiba. (Nici nu-ți dai seama cât mă excit când îți simt testicolele 
bălăngănindu-se şi atingându-mi fesele,... bine mai e să fii violată ca în 
manualele de specialitate!) Nu ştiu ce este cu el,... la Nicki mă refer. Am 
încercat de mai multe ori să facem sex, am aplicat stimulente, amor oral cât 
cuprinde gura mea, lenjerie sexy de la cele mai scumpe magazine, dar şi un 
body din latex, cumpărat din Amsterdam (aproape 300 de euroi m-a 
costat,... dacă mai puneam 200 puteam să cumpăr o maşină second- 
hand!)... 

- Aha, splendid, să mi-l arăţi şi mie, îmbrăcat pe trupul minunat, care, în 
plină formare, l-a dus în greu păcat pe bietul dirigu” Îmi plac chestiile astea, 
mă excită al dracului. 

- Pe cine nu excită?... (Pe Nicki, poate...) De-aia sunt făcute, ca să excite. 
ŢI-l arăt, normal; numai să-l îmbrac şi să vezi cum îţi sare țâmburuşul, fără 
să-l ating! ...Am pus muzică în surdină, filme cu porcărele, şampanie la rece, 
am montat o bară în dormitor,... ţi-o arăt şi pe-asta!, şi i-am executat un 
dans lui bărbatu-meu, ca o stripteuză autentică; nu râde, fac orice pentru 
binele familiei! Că aşa sunteţi voi, bărbaţii: te coafezi impecabil la cel mai 
tare hair-stylist,... 

- La frizerul Marian Cotoi, cumva, cu salonul de la Lizeanu?... 


128 


- Ei, la Marian Cotoi... ... te machiezi ca o actriță de cinema,... 
- La make-up-artistele fițoase, de la „ProTV”?... 


- Ei, la fiţoasele „ProTV”-ului... ... te îmbraci elegant de la o casă mare de 
mode,... 

- La croitorul Botezatu?... 

- Ei, la Botezatu... ... încalți pantofi de 500 de euro perechea,... 


- De la cizmarul Mihai Albu?... 

- Ei, de la Mihai Albu... Bă, mă lași să-mi termin ideea?... Dar ce 
cunoscător ești, Gogule! ...asortezi la ei o poşetă care costă cât o maşină 
second-hand bunişoară,... 

- De la prăvălia „Prada”?... 

- Bă, băiatule, te potoleşti odată?... ...te împarfumezi cu chestii 
franțuzeşti, originale,... 

- De la drogheriile „Gucci”, „Nina Ricci” ori „Yves Saint-Laurent”?... 

- Eşti incorigibil, omule. ...doar ca să auzi: „Ce mai cur are şi gagica asta!” 
Totul se reduce la cur, deci, nimeni nu vede altceva! 

- Poate, cracii şi țâțele?... 

- ...l-am oferit şi sex anal lui Nicki... 

- Vreau şi eu! 

- Vrei, că vezi ce fund superb am; de-asta te-ai dat la mine. („lotul se 
reduce la cur...”, am mai spus-o.) ...Fără succes, mortu-n păpuşoi, Gogule! 
„Viagra” n-am vrut să-i administrez, încă! Păi dacă o luăm de-acum cu 
„Viagra”, mai târziu, spre vârsta a treia, pe ce mai contăm, ca să mai am şi 
eu câte o mică bucurie?... Că de violuri serioase, cu prietenii familiei, n-o să 
mai am parte, zbârcită, plină de celulită, cu curul şi țâțele fleşcăite! Apoi, 
pentru un timp, l-am lăsat în pace, ca să nu-l necăjesc şi mai tare. Starea 
tâmpită poate fi cauzată şi de stress-ul afacerilor: treburile merg prost, 
concurența s-a întețit, toată lumea vrea să exporte europaleți pretutindeni 
pentru că-i o afacere comodă, nu trebuie decât să ne tăiem complet pădurile 
(oricum nu mai avem multe, o să fie ca-n Sahara, curând, la noi),... taxele se 
înmulțesc, garda e pe urmele tale, nici nu ştii pe cine dracu’ să ungi că stau 
toți cu mâna-ntinsă, ca milogii la poarta bisericii,... riscuri, o groază,... 
muncă destulă, desigur... 

Fără să mai asculte trăncăneala, Gogu trecea iar cu gura, de la un sân la 
celălalt, încrețind carnea mameloanelor care, din „butoane de sonerie”, 
deveniseră ascuţite, acum, precum mugurii de brad primăvara, dar nu verzi 
ca aceştia, nu..., ci roşii ca frăguțele-n toiul verii; şoldurile lui se ridicau şi 
coborau, introducând şi scoțând penisul din sexul plin de umezeală 
fierbinte. 

- Eşti meseriaş, Gogule, îmi place cum mă ai! M-am folosit de informațiile 
nevesti-tii, am citit prin reviste, am văzut în filme,... am pregătit deci, pe- 


ndelete, scena cu violul, te-am atras în capcană, adică,... „Hai, Gogule, nu 
vrei să treci pe la mine?... Sunt singură şi stăm de vorbă liniștiți, la un 
pahar, despre una, despre alta...”, te-am zgândărit cum am putut mai bine; 
te-am lăsat să mă pipăi, că ai pe ce pune mâna la mine,... mi-am dezgolit 
ostentativ pieptul şi pulpele... - ia uite ce-are fata aici! -,... ţi-am arătat 
culoarea chiloților, ca să-ţi demonstrez că nu sunt o pudică,... te-am 


129 


întărâtat şi cu vorba, că sunt bună de gură (deşi, nu ţi-am demonstrat-o în 
totalitate...), doar trebuia să fac un violator din tine! 

- Da, m-ai râcâit binișor, recunoştea bărbatul, cam jenat. lar eu, Gogu 
Rimaru, un biet naiv, din faimoasa familie a Râmarilor, nu m-am prins și ți- 
am căzut în plasă, acționând, spre ruşinea mea, ca un violator autentic... M- 
ai păcălit, ce mai! 

- Am fost sigură că vei marşa,... inconştient, desigur şi, uite, am aplicat în 
neplăcuta ta situație terapia violului,... 

- Ai și găsit omul potrivit: pe mine, Rimaru, jr.! 

- „căci în fiecare bărbat zace un potenţial violator, el doar trebuie 
descoperit. Eu, cu talentele mele ascunse, te-am descoperit pe tine, Goguţă, 
din familia Rimarilor, şi, iată, treburile merg bine! Nu te tentează, mă, să-ți 
aplic un sex oral, ca să vezi ce meseriaşă sunt?... Nu?!... Nu-ţi vine să ieşi 
din mine, asta €,... e prea bine unde te afli, m-am prins. 

- M-ai ghicit, acceptă Gogu intuiţia Anduţei. Normal că o să vreau o 
felaţie, nici nu știi cât îmi place,... 

- Tu crezi că există bărbat căruia să nu-i placă?... Eu, una, nu am 
întâlnit. 

- ...poate încercăm astăzi; mergem în dormitor şi încropim un „09”, ca să 
ne dăm drumul amândoi, fiecare în gura celuilalt, exact în acelaşi timp! 

- Gogule, intră mai adânc! Realizăm şi un „69”, desigur. Mai repede 
vreau; da, aşa. Şi mai repede acum! Da, da. Ooooh, ce bine merge!... Nu cred 
că am să mai rezist în poziția asta, deşi îmi place tare mult. Vreau să te urci 
deasupra şi să-mi strecori penisul între sâni,... îți place şi ţie, nu-i aşa?... 
Este excitant să-l văd cum intră şi iese dintre țâţe, ai spațiu suficient la cât 
de mari sunt. Cum ţi se pare, pieptul meu?... 

- Cum să mi se pară?... Este minunat: mare şi tare, sfârcuri ascuțite,... 
când nu sunt turtite, ca butoanele de sonerie... 

- Mă, neruşintule! 

- ...- ei, am glumit şi eu, Anduţo, nu te supăra! -, ...piele fină etc.... Şi 
înainte, de câte ori se ivea posibilitatea, îmi strecuram, cu plăcere şi 
curiozitate, privirea în vâlceaua decolteului. 

- Te-am simțit uitându-te ca un porc nesimțţit la ţâțele mele; sigur, şi eu, 
dracul travestit în muiere, ţi le băgam sub nas: „la vezi, Gogulică, ce are fata 
aici!”. ...Şi când ai să juisezi,... dar mai rezistă, te rog,... poftesc să prind 
jetul de spermă fierbinte direct în cerul gurii, Gogule. Aş vrea să rămâi cu 
mine toată noaptea. Îi telefonezi Ginei şi-i spui că ai treabă pe undeva. N-o 
să fie nicio problemă, te asigur eu; n-o să sufere dacă doarme singură. Păi, 
la cât de fraier te crede ea... Stai, bă, nu te mai irita aşa că faci dracului 
infarct! Asta e, ai să vezi tu cum rezolvi problema acasă, plin de tact şi 
înțelegere, că doar n-ai să-ți strici bunătate de căsnicie pentru atâta lucru. 
..„.Da, cum îţi spuneam, aşa-i cu Nicki. La medic nu am fost, încă; vanitos 
cum e, îl ştii, nu cred că o să-l consulte un doctor. O vreau între sâni, cum 
ţi-am zis! Gogule, să nu laşi treaba începută şi neterminată, asta este deviza 
mea! (Dar, desigur, nici să te termini prea repede nu-i bine.) 

- Aşa nu-i bine, altminteri nici pe-atât, cum s-o mai dau şi eu... 

Gogu se ridicase, aşezându-șşi falusul natural lubrefiat între sânii 
Anduţei. Femeia îi adună, apucându-i pe dedesubt şi strângând la mijloc 


130 


carnea lunecoasă şi tare; se uita la ea cu privirea încrucișată din cauza 
distanței mici, încercând, fără succes, s-o atingă cu vârful limbii. 

- Oh, Anduţo, că bine mai e şi-aicea!... începu bărbatul să-şi mişte 
bazinul, ridicând şi coborând penisul în spaţiul strâmt; şi, aflat în poziția cea 
mai de sus, femeia reuşi să-l lingă, la repezeală. Ei, dar ai făcut ce-ai făcut 
şi...| 

- Zii că nu ţi-a plăcut, râmar scump ce eşti! 

- Ba mi-a plăcut. Uite, ţi-l ridic iară, fii atentă și linge-l,... acum! Bravo, ne 
coordonăm perfect. Sexul oral trebuie, însă, făcut pe îndelete. Dar ai nişte 
țâţe al dracului de tari, mă înnebuneşti de-a binelea! 

- Nu-i aşa?... Mă bucur că te pot zăpăci, prietene, cu țepenoasele mele. 

- Chiar țepenoase adevărate! Nu văd rostul sutienului la cât de tari sunt. 

- Păi, ce, vrei să sară bărbații pe mine, pe stradă?... Ştii că, pe undeva, 
printr-unul din statele americane, dacă violatorul, plin de căință, dovedeşte 
în fața instanţei că violata nu purta, în momentul faptei, sutien sub tricoul 
mulat pe tors sau chiloți sub pantalonii lipiţi de fese este absolvit de vină?... 

- Zău, aşa stă treaba la americani?!... Se consideră, deci, că bietul siluitor 
a fost stârnit de victimă. 

Orice referire la un viol îi provoca juniorului Rimaru o stare ciudată, de 
cutremurare, ca un fel de remember ori un déjà vu, din străbuni sosit, pe 
neştiute căi. 

- Da, e bine, Gogule, constată femeia mulțumită, în timp ce membrul gros 
se freca de sâni, când urcând către gură,... - încerca să-l înhațe cu dinții 
ascuțiți și ochii cruciş adunați, speriindu-l pe Gogu! -, când coborând către 
ombilic... - Anduţa avea o grimasă de nemulțumire, întocmai ca un trapezist 
neîndemânatic, care a ratat apucarea şi îşi priveşte partenerul adunat pe 
făraş de îngrijitorii sictiriți de atâta mizerie. Aş vrea să rezolv şi problema lui 
Nicki, într-un fel; ştii cât ţin la el, e bărbatul meu, doar, şi la bine şi la rău. 
La medic nu a vrut să meargă, ţi-am spus şi nici nu cred că l-ar ajuta. 
Doctorul îi va recomanda stimulentele din poşta electronică, o ştiu fără să 
plătesc paralele pentru consultaţie. Mişcă-te mai iute, Gogule! Oh, dar 
frumos se vede penisul tău cum pătrunde şi iese dintre sâni!... Uite-l cum se 
decalotează... şi, roşu de ruşine, pentru că a îndrăznit să mi se arăte astfel, 
mie, unei doamne, iar se acoperă la loc, capul de indian,... din fier să fii şi 
tot îți sar capacele! (lar eu nu sunt o doamnă de fier.) Când vei simți nevoia 
să juisezi, anunță-mă ca să deschid gura mare, să nu scap nimic! Şi, 
oricum, o luăm de la capăt, ai să vezi ce surprize te aşteaptă. Îţi prezint 
dansul la bară, ca o trestie îmi voi undui formele prin fața ta; pun pe mine 
latex-ul, să mi se vadă țâţele şi fundul şi mai excitant; ne încrâncenăm într- 
un „09, de nu mai ştii care e unul şi care e celălalt,... avem o noapte 
întreagă în fața noastră. lar tu,... tu,... uite ce bine te descurci, prietene! Nici 
nu i-ar fi trecut prin cap Ginei aplicarea unei astfel de terapii... 

- Să vezi ce terapie îi aplic eu nevesti-mii, direct pe spinare! se enerva iar 
bietul Gogu de necazurile casnice. Spui că voia să-şi ia un amant?... 

- Aşa zicea. Asta nu înseamnă că şi-a tras un ibovnic, deja!... Este o 
chestie de perspectivă... sau, poate, a fost o vorbă aruncată-n vânt, la 
supărare. Ce mai, s-a dat prea repede bătută în problema voastră. Aşa că n- 
o mai bate şi tu,... las-o. 


131 


- Auzi... Nevastă-mea,... amant?... 


- „Nevastă-mea,... amant>?”,... mare scofală!... Un amant, da. ...Ştii, m-am 
gândit la diverse variante pentru a rezolva necazul lui Nicki,... am 
imaginație, după cum vezi. La medic nu a vrut să meargă... - vanitate 


masculină, cum să mărturisească el: „Doctore, de câtăva vreme nu mi-am 
mai văzut penisul în poziție rectă; şi nici soţia mea, sărmana.”?... Mai mare 
ruşinea! - ...şi cum nici eu nu am încredere în medic, cea mai potrivită 
soluție mi s-a părut a fi... 

- Să nu-mi zici de rostopasca care vindecă 113 boli şi niciuna sau ceaiul 
de leuștean, 100% rata de însănătoşire în cazul afecţiunilor hepatice ori de 
aloia vera care lecuieşte orice! se arăta speriat Gogu de arhicunoscutele 
remedii populare. 

- Ei, rostopască... Nu vezi ce bine am rezolvat problema ta, de una 
singură, fără sprijin?... 

- Care problemă, Anduţo, dragă?... Parcă, lămurisem... 

- Bine, bine, scuză-mă, nu ai avut nicio problemă; poate, în imaginaţia 
Ginei. ...M-am mobilizat, deci, am adunat informaţii, am reflectat serios, m- 
am sucit, m-am învârtit (...aşa cum o fac în puța ta acum!) şi a sosit 
iluminarea: cui nu-i place, dom'le, să se uite la alții...? Cine nu s-a zgâit prin 
gaura cheii ori printr-o fereastră sau prin uşa întredeschisă,... bărbat ori 
femeie?...- (Apropo, ştii care este definiția melomanului?... Nu, p-asta precis 
n-o ştii: melomanul este persoana care, auzind o soprană cântând în baie,... 
„Ah, ce comic, la, la, la.../Ah, ce comic...” ...se apropie tiptil de gaura cheii 
şi... lipeşte urechea de ea! Bună, nu?...) „Eşti fată deşteaptă, Anduţo!” m-am 
congratulat eu, mulțumită de idee, altcineva nefiind prin preajmă pentru a- 
mi recunoaşte meritele. Hai, nu te mai mira, ai să afli imediat în ce constă 
planul. Pentru că eşti timid,... deşi, după cum te descurci cu mine, n-aş 
zice,... ca să nu te sperii, Gogule, stricând urzeala, am să te pregătesc 
pentru surpriză: tot o terapie,... naturală, curată, fără intervenţia 
medicamentelor, o să folosim în continuare. 

- Rostopasca, leuşteanul, aloe vera?!... 

- Mă laşi?... Stai liniştit, totul se află sub control. Poftim, Nicki, bărbate! 

Cu penisul aflat între sânii superbi şi în ciuda seriosului preambul, Gogu 
rămase blocat de spaimă, privind la zdravănul soț al Anduţei ce intrase vesel 
în încăpere. (Ca un bun creştin ce sunt, nu doresc nici celor mai aprigi 
duşmani ai mei să se afle într-o situație ca asta!) Scos din pantaloni, 
membrul lui Nicki, în poziție rectă, studia cuplul de pe canapea... 

- Salutare, Gogule! Şi nu te speria, flăcău... Eficientă ideea ta, Anduţo! se 
arăta soțul bucuros de reuşita dintre picioare. Ai avut dreptate, voaieristul 
din mine a reacționat şi am depăşit momentul,... eşti o fată deşteaptă, cu 
capul plin de drăcii. la uitați-vă, măi, ce am şi eu aicea! 

Ţinându-l de la rădăcină, Nicki bălăngănea demonstrativ penisul tare sau 
îl rotea, expunându-l mândru şi fericit. 

- Hm, ce ziceţi,... exact ca-n vremurile frumoase! Uite, uite, uite, marfă a- 
ntâia, scoasă pe tejghea şi din prăvălia lui Nicki, tot cum ai şi tu, Gogule, 
înfiptă între țâţele nevesti-mii. 

- Vai de mine, Nicki..., îngâima bietul Rîmaru jr., cu gura uscată de frică, 
fără să mai aibă puterea să-și extragă penisul din carnea sânilor pietroşi. Să 


132 


mă scuzi, dar,... n-aş vrea să crezi, prietene, că... eu şi soția ta..., chiar aici, 
la voi, în casă... 

- Hai, lasă trăncăneala, n-avem vreme de pierdut; te-am scuzat. Uite, 
dom'le, ce-i între picioarele mele!... Îţi mulțumesc, băiatule,... 

Nicki şterse o palmă camaraderească pe spatele încremenit al prietenului 
familiei. 

- nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine. Hai, flăcău, revino-ţi; vrei să-ţi aduc 
un pahar cu apă?... N-are rost spaima asta, totul a fost regizat de Anduţa,... 
cu acordul meu, normal,... deci, situaţia este sub control. 

- Linişteşte-te, Gogule, nu este nicio problemă, interveni şi femeia, 
speriată de reacţia spăimoasă a siluitorului, continuând să-şi ţină sânii 
strânși în jurul penisului imobil. Curaj, ești neam de Rimari, băi, nu uita! 

- Da, așa-i,... sunt un rîmar și eu... 

- Aveam nevoie de participarea cuiva de încredere ca să depăşesc 
momentul..., continuă Nicki. ...jjenant pentru orice bărbat. Deh, se mai 
întâmplă; mi-a povestit Anduţa, că a aflat de la Gina, că şi tu... 

- Eu?... Ţi-a povestit Anduţa de mine?... Păi,... mda, şi eu..., găsi Gogu, în 
final, puterea de a fi cinstit, sperând a obţine compasiunea amicului. 

- „Să vezi tu cum împuşcăm doi iepuri dintr-un foc!” mă asigura nevastă- 
mea, care a pus totul la cale. „Vă rezolv eu pe-amândoi, o să vedeți!” V-am 
urmărit de pe verandă, a fost mai ceva ca un film porno de calitate. M-a 
excitat teribil, Anduţo, povestea cu deflorarea la 13 anişori de către profu” de 
matematici... şi cum te mai încălecau flăcăii amabili, din vecini, prin 
grădinile publice... ori profu” de română, colegul de cancelarie al dirigului... - 
c-aşa sunt colegii,... se-ajută! Uită-te unde este înfiptă puţa colegului meu 
acum... -, dacă nu te-aş fi cunoscut bine, aş fi crezut-o! 

Păstrându-şi sânii adunaţi în jurul falusului şi mişcându-se în fel şi chip 
pentru a fi mai excitantă, deloc deranjată de prezența bărbatului ei, ba chiar 
stimulată şi potopită de amintirile frumoase, din adolescenţă, femeia zâmbea 
discret, cu ascunsă parşivenie. 

- Ca bârna de tare mi s-a făcut penisul la gândul că erai fata 
cartierului,... ia uite-l! Hm, ce ziceţi?... Nu se poate să nu ațâțe pe oricine, în 
vreun fel, noutățile despre poama care a fost, cândva, nevastă-sa; după cum 
vedeţi, şi pe mine! Doamne, dar ştiu că m-ai lăsat mască, cu amintirile,... 
cred că şi obrazul Monikăi Tățoiu, cât este el de gros, ar crăpa de ruşine... 

Oare?... 

- ...la evocarea trecutului interesant! (l-am citit un interviu într-o revistă; 
povestea fără jenă despre adolescenţa ei tumultoasă,... cam ce i-ai povestit și 
tu lui Gogu, în particular, însă, şi în scop terapeutic, desigur.) Ce mai 
încoace şi-ncolo, ai condus bine jocul, perfectă regie, da! Iar ţie n-am ce să-ți 
reproşez, prietene, ai avut o reacție firească; altfel, neluându-mi nevasta în 
seamă, ai fi jignit-o (şi pe mine!). 

- Nu aş fi niciodată în stare de aşa ceva! adună Gogu ceva forță ca să-și 
mai dreagă din imagine. Te respect mult, Nicki,... la fel și pe Anduţa... 

- Totul a mers cum trebuie, am depăşit momentul nefericit, şi tu, şi eu. 
Asta, da, terapie, curată, sănătoasă,... nici un drog nenorocit prin preajmă! 

- Rostopasca?!... 


133 


- Hai, gata, că faci şanţ cu rostopasca și cu leușteanul ori cu... Dar, lasă- 
mă şi pe mine, Gogule, te rog, cu nevastă-mea. 

- Sigur, Nicki... Imediat. Dacă-mi dă voie Anduţa să extrag penisul dintre 
țâţele ei superbe,... eu mă dau deoparte și... 

- Bravo, fată înțeleaptă,... continua Nicki congratulările. ...data viitoare, 
dacă vrea şi Gogu, o chemăm şi pe Gina să participe, că suntem prieteni 
buni, familişti serioşi,... să vedeți ce chestie frumoasă o să iasă! 

Şi, de-atâta bucurie pentru rezultatele obținute prin originala terapie, 
şoldurile Anduţei zvâcniră, săltând fesele cărnoase de pe canapea, iar sânii 
mari se strânseră şi mai tare în jurul penisului înțepenit; obosit de 
activitatea susținută, stimulat de frecuşul cu pieptul cald şi speriat de 
încărcătura de evenimente, Joe Indianul nu mai ţinu cont de nimic şi se 
descărcă intempestiv, împroşcând cu presiune, precum furtunul scăpat din 
mâna unui grădinar căscălău, fața femeii, umerii, pieptul mare, dar şi 
spătarul canapelei, cu jeturi lungi şi grele de spermă lipicioasă: pruuușşșșt, 
pruuuşşşt, pruuușșşt!... 

- Aoleu, prietene, dar ce-ai scăpat-o!... se îngrozea Nicki, dându-se înapoi 
deodată, ca şi când chiar el ar fi fost autorul cumplitei greșeli. Măiculițăăă, 
te-ai făcut de tot râsul, Rimarule,... ai trântit mucii-n fasole, cum s-ar zice!... 

- Ce poznă îmi făcuşi, Gogule!... se enervă şi Anduţa, ştergându-i, plină de 
draci, o pereche de palme partenerului împietrit de disperare. Bine, bă, 
neisprăvitule, de ce nu ai niţică grijă şi strici totul, ca prostul, în final?... Nu 
te-am rugat eu să mă anunțţi când juisezi, ca să ţin gura deschisă şi să nu 
scap vreo picăturică din spermulicea aşa de hrănitoare?... Ai uitat, mă, 
retardatule?... 

- Oleacă dacă te mai ţineai, bă, Gogule... Aoleu! 

- Eu, Anduţo... Mă iartă, te rog,... şi tu, Nicki... 

- Vezi ce-ai făcut pe canapeaua de la „Mobexpert” cumpărată?... Fiuuu, 
cât ai deşertat aicea,... jumătate de kil,... sper că nu pătează! Ce mă fac, cu 
ce naiba se curăţă, oare?... 

Printre atâta necaz, Anduţa mai avu starea să-şi ridice unul dintre sâni şi, 
răsucindu-şi limba, să lingă din sperma consistentă care îl ungea din plin. 

- Buuun. (Mai rău mă oftic acum, când am gustat-o!) Cum se poate, bă, 
Nicki, să fie cineva aşa de tolomac?... 

- Eh, se mai întâmplă, nevastă. Iartă-l şi tu, acuma,... e prietenul nostru 
vechi. 

- Mergi în debara, ia cîteva cârpe, un burete şi șpreiul pentru întreținerea 
pielii şi încearcă să ştergi kilul de spermă. Ia uite, tot mai curge, nu s-a 
oprit,... dar plin ţi-a fost, Gogule, rezervorul! Hai, Nicki, du-te, nu mai căsca 
gura, eşti gazdă, doar; de ce ai rămas, frate, cu ochii ca două faruri aprinse- 
n noapte?... Nu-i altceva decât spermă,... foarte multă, e-adevărat. Te 
excită?... Să aduci şi un prosop din baie, ca să mă şterg. Păi, dacă m-ai fi 
văzut tu, în adolescența tumultoasă, când juisau pe mine junii cartierului... 

Falusul lui Nicki zbârnâia şi mai tare!... 

- Perfect, e-n regulă! observa Anduţa situaţia, găsind tact didactic ca să-și 
încurajeze bărbatul, printre atâția nervi. Ai o reacţie impecabilă, Nickișor, ți- 
ai revenit, felicitări, dar nu te mai uita la isprava lui Gogu, e deprimant. Eu 
ar fi trebuit să casc gura în fața jetului de spermă, nu tu,... asta, desigur, 


134 


dacă amicul m-ar fi anunţat din timp: „Anduţo, îmi vine să juisez, fă gurița 
mare!” Adu lavete şi un detergent, să vedem cum rezolvăm necazul. Gogule, 
dragă, asta se cheamă ejaculare precoce,... cunoşti, bănuiesc, poate să-ţi fie 
ruşine... 

- Ştiu, Anduţo..., intra la apă prietenul Gogu Rimaru, de jenă. Chiar îmi 
este, iartă-mă! Oh, ce-am făcut... lartă-mă și tu, Nicki, dacă poţi, pentru că 
am juisat pe soţioara ta,... vai de mine, dar am umplut-o cu spermă! la te 
uită ce-am făcut şi pe canapeaua dela „Mobexpert”!... Lăsaţi-mă pe mine s-o 
curăţ. Adu ceva,... cu care să şterg... 

Nicki ieşi din încăpere, păstrându-şi oiștea ridicată. 

- O fi avut şi biata Gina nițică dreptate când te bârfea că..., bombănea 
Anduţa necăjită, privind seva consistentă, alburie, care se întindea pe trup, 
dar şi pe canapea. 

- Nu-mi mai aminti de nevastă-mea... 

- Ai să-ți plăteşti greşeala prin încă trei-patru numere, ca să te înveți 
minte, pe care ai să mi le tragi, cu pauze scurte, în noaptea asta. Stai, 
Rimarule, nu te speria, ai să faci față! Te ajută şi bărbatu-meu, desigur. Este 
rândul lui,... tu vei mai sta pe margine, ca să-ţi tragi sufletul, să priveşti şi să 
ne încurajezi, dacă va fi cazul. 


135 


Zbuciumurile călugărului Mischie 


De ce ar trebui să ascultăm 
sfaturile Papei în materie de sex?... 
Ziceţi! 

Dacă Prea Sfântul ştie ceva despre 
subiect, ei bine, vă spun eu, 

n-ar trebui să știe absolut nimic!” 


B. Shaw 


Zbuciumurile călugărului Mischie 


in memoriam dr. Vasile Voiculescu 


Trecând pădurea, cărarea şerpuia stingheră pe versantul muntelui, 
încercând să-i îmblânzească panta abruptă. Cu fiecare metru cuprins cu 
hotărâre între picioarele robuste ale călugărului Mischie, mânăstirea din vale 
se făcea mai mică, rămânând în urmă încărcată de tristețe la gândul oii 
rătăcite (desigur, în cazul de faţă, am face bine să zicem chiar... berbecului 
rătăcit), iar din construcţiile ei, ascunse în aburul subțire al dimineții 
răcoroase, abia se ițeau, între brazi, ţigla roşie a turlelor şi, din când în când, 
prin spărturile desişului verde, câte-o pată din zidul gros ce-o înconjura 
ocrotitor. 

Aflat în floarea vârstei, cu barba stufoasă oleacă încărunțţită, înalt şi lat în 
spete, cu toiagul noduros în mână, ca să lovească cu curaj şi mânie, de-o fi 
nevoie, în zăvozii stânelor din munte şi cu desagii din țesătură groasă în 
spinare, Mischie iuți pasul, ca omul ce se grăbea să iasă în întâmpinarea 
grijilor şi să le dovedească mintenaș. Răsuflarea-i era liniştită, căci bărbatul 
se afla, cum abia am povestit, în deplină putere, dar gânduri multe i se 
învolburau în cap, precum frunzele uscate, stârnite de vântul rece al 
toamnei târzii. Se opri, deodată, ca împiedicat, nu din cauza înțepăturii în 
inimă ori a junghiului de la picior... - cu timpul, sosesc și astea, n-aveţi grijă! 
Sunteţi juni, încă, feţii mei... -, ci potopit de ciudate închipuiri. Întoarse 
capul către vale; mânăstirea nu se mai vedea, dar se auzeau clopotele 
chemând călugării la slujbă şi pe Mischie cel Răzvrătit înapoi, acasă. Într-o 
adiere deloc molcomă, iscată prin cerurile înalte, brazii bătrâni îşi plecară 
vârfurile în aceeaşi parte, ordonați ca o sotnie făr” de crâcnire supusă în fața 
vărvărescului polcovnic. Peste creasta zimțată ce unduia în suflarea 
vântului, se vedeau în vale firul apei repezi (bogată-n păstrăvi, ştiuci şi 
raci...), ce râurea cu energia monotonă a unei obişnuințe fără săvârşenie, dar 
şi podul de lemn ce o trecea, carele mari, scârțâind amarnic de grea povară, 
trase de boi indolenți (boii tot boi, ce vreţi!...) şi țăranii slăbănogi, la fel de 
indolenți, muierile voinice şi harnice (ah, femeile astea,... femeile cu pieptul 


136 


bogat, abia ţinut în loc, din învolburarea obraznică, de iia subțirică şi, deci, 
zăpăcitor de străvezie, dar şi cu şoldurile ospitalier de late...), ieşite, 
sărmanele, cu rufe la spălat, cirezile de vite şi turmele de oi urcând alene, în 
sunet blând şi leneş de talangă, către păşunea cu iarbă grasă, încercuite de 
dulăi lățoşi, zbânțuindu-se liberi şi fericiți, dar urmate de flăcăiandri 
deşirați, buburoşi, nespălaţi, căscălăi, vicioşi și puturoşi, fetele gureşe şi 
nurlii... - sfârcul şi para adunate într-un singur mănunchi, dracul îmbrăcat 
în haine de muiere, păcatul pus la-ndemâna oricui! -, purtând donicioare 
pentru culesul fructelor pădurii (fetelor, fetelor, cu mirosul crud de lapte, dar 
şi lămâiță dosită la subsuori, cu viclene rosturi...). Totul arăta minunat în 
lumea pe care călugărul o părăsea, dornic să-i uite ispitele, ploaia aurie de 
raze fericite ale soarelui strălucitor răsfrângându-se peste verdele cetinei 
mirositoare a brazilor, dar şi peste păşunile din valea-ntinsă, peste livezile 
(de unde venea țuica tare, de două ori fiartă în căzănelul de aramă 
țigănească, ce-mbătrânea netulburată peste ani, furând,... abia ce-am zis de 
arapinele hoţomane!, fără a supăra pe cineva, puţin câte puțin, din aroma 
lemnului de dud al butoiașului încălat!) şi viile încărcate cu poamă (oh, 
licoarea lor, tare, dulce-amăruie, ca frunza de nuc şi cu buchetul plin, 
așezată în poloboace pentru a fi limpede băută abia spre Sfintele Paşti, ce 
uşor şi cu plăcere îți pierdea mințile, te făcea să lepezi necazurile,... - huş, 
huş, rămâneți în urmă păcosteniilor, duceţi-vă,... boală, sărăcie, credite la 
bănci,... păi, nu te-a învăţat ăl bătrân, citindu-ți rar din Scripturi, să nu iei şi 
să nu dai parale cu-mprumut?..., secetă, foc la şura de paie, de la un chiştoc 
de ţigarcă ori revărsări de ape furioase, fuga nevestei zburdalnice c-un 
ibovnic fălos,... tot satul știa de peripeţia lor, numai tu, tontule, habar n- 
aveai! «Nu știe bărbatul ce ştie tot satul!,... copii neascultători... - şi te- 
mpingea, cu inima neîndoită şi pasul săltat, uitând şi bruma de credință ce- 
o mai aveai, către nesăbuite fapte; viața-i frumoasă, dragii mei, s-o trăim, 
aduceţi, aşadar, ciorile de lăutari, muzica să cânte, curgă vinul în bărdace, 
hora să pornească, duduind pământul!), coroana bogată de lumină învelind 
în briantă mantelă ogoarele din depărtare, felurit colorate de holdele grele 
(din care se făcea pâinea albă, pufoasă, dar şi mămăliga aburindă... - 
mămăliga! Deriziunea pusă de pizmătari pe fruntea românului: «Neamul 
vostru de mămăligari!...» -, rotunde ca niște sori, daruri dumnezeieşti 
adevărate, puțin meritate şi la fel apreciate; tot din belşugul holdelor se 
încărnau, mereu peste măsură, orătăniile din ogradă, purceii şi vițeluşii cu 
carnea dulce şi săţioasă...). Rezemat în măciuca groasă, cu fruntea- 
ncruntată către cele-nşirate ce, parcă, nu se mai terminau şi molfăind, făr’ 
de poftă, doar o crenguţă de brad, rostogolind-o printre dinți dintr-un colț al 
gurii către celălalt şi 'napoi, la loc, de-acolo, călugărul privi apoi la 
drumeagul care cobora către mânăstire; dangătul clopotelor nu contenea, 
rostindu-şi vrerea-n dungă: „Vin”, bre, frate Mischie ‘napoi! Vină, zărghiu ce 
eşti, la noi, acas"... Vin”, bre, frate Mischie ‘napoi! Vină, zărghiu ce eşti, la 
noi, acas"...”. Dar, dintr-o dată decis (pentru a câta oară?...), fugarul făcu 
urechea toacă, nemaiauzind chemarea îmbietoare, trânti un scuipat mare 
(...şi copt de galben!) în țărână, la gândul dulceței otrăvite a celor lăsate-n 
urmă („Duc'-se toate-ntre cracii măiculiței lor, să nu mai auz de ele!” sictirea 
Mischie în sine, nu tocmai pios, brusc uşurat de-atâta hotărâre), îşi îndesă 


137 


potcapul soios peste claia de păr, la fel de soioasă, în coadă de cal adunată, 
strânse în pumn măciulia toiagului şi întoarse scăfârlia de la valea cu 
minunățţiile ademenitoare, îndreptându-şi privirea către creasta fără urmă 
de bogăție, dar curată, a muntelui. „la uite... Uită-te, megieşe, bre, mândrețe 
ce am eu, acum, aci, în față! Hai, mișcă-te către noua-ţi casă, bobocule de 
pustnic, nu sta pe gânduri și repede așează-ți pașii unul înaintea altuia!” se 
îmbărbăta călugărul, împingându-se singur de la spate, nefiind urmă de 
megieş primprejur, care să-l îmboldească în vreun fel. „Păi, tot către sus, 
atuncea, Mischie, încotro ai pornit-o disdedimineaţă! Fii bărbat şi nu te lăsa 
adăstat, căci vremea trece răpide, la fel ca și viața pe lângă tine.” Săltă sacii 
grei, se răsuci pe tocurile potcovite ale bocancilor, făcând să scrâşnească 
amarnic pietrişul din cărăruie (dinţii din gură îi ţinură isonul şi scrâşniră, la 
fel de amarnic, de hotărâre!) şi îşi continuă calea. 

Abia târziu, spre miezul zilei, călugărul ajunse la locul sihăstriei, ostenit 
de drumul anevoios - nu era tocmai aproape! Mângâiat de adierea de vânt 
strecurată printre razele soarelui, luminişul, cât palma doar de-ntins, îl 
primi cu bucurie, ca şi cum numai pe el l-ar fi aşteptat de-o veşnicie, în 
înțeleaptă linişte, pe spinarea muntelui. După anii petrecuţi între frații 
călugări, Mischie era departe acum de mânăstire, departe de lume şi de 
ispitele pe care zidurile groase de piatră şi porţile de stejar în fier bătute nu 
le puteau opri cu niciun chip intrarea; era departe de toți şi toate, aşa cum 
singur şi-o dorise, în ciuda sfaturilor binevoitoare ale părintelui stareț şi ale 
fraților mai vrâstnici: „Da”, crezi că bine faci, sfinția ta, cu deciziunea asta,... 
nepotrivită, după opiniunea noastră?... Hm?... N-ar fi bine să mai chibzuieşti 
mătăluţă lucrurile oleacă, oare?... Şi dacă nu te-ai repezi, precum berbecul, 
de parcă diavolul cu furca-i ascuţită te-ar împinge... «Du-te departe, 
Mischie,... lasă-ți tovarășii, dar și sfânta mânăstire,... du-te-n munte, du-te-n 
pustnicie! ...şi te-ai consulta şi cu protopopul, om bătrân, cu un morman de 
minte adunată în atâta trai pe lumea asta, ce-ar fi?... Încearcă, bre, nu te 
zori,...” nu se lăsau fraţii,... c-așa sunt fraţii iubitori. „...ţine post negru o 
săptămână, apă şi pâine, nimic altceava, nici pe-ascuns nu băga de dulce-n 
gură, hoţomanule, limpezește-ţi gândurile și vezi, abia atuncea, care-i 
hotărârea potrivită.”; era aici, sus, sub vârf de munte, mai aproape de cer şi 
de râvnita lui neîntinare, doar el cu sufletu-i zbuciumat şi gândurile ce nu-i 
dădeau pace. 

În borta ce îi va sluji drept adăpost de-acum încolo, tăiată-n stâncă de 
răbdătoarele capricii ale vremii şi chitită-n sigură taină de călugăr cu multe 
luni înainte, înjghebă din câteva scândurele o măsuţă ce-o înțepeni lângă 
peretele rece; orândui pe coaja lemnului blidul de pământ ars, lingura din 
metal îngălbenit, cuțitul cu plăselele imitând, cu nepriceperea ţiganului 
fierar, un peştişor urât, cu solzii scoşi în relief, funia groasă de cepe roşii, 
dar şi cea subțire, purtătoarea căpățânilor de usturoi binefăcător, ulciorul 
gol, pentru apă, câteva turte şi bucăţile de slănină prăfuită cu roşie boia, 
învelite într-un ştergar vărgat, soios şi el de-acuma, două smocuri de 
crenguțe de brad, frumos şi proaspăt mirositoare, ce ascundeau fiecare şase 
păstrăvi lucioşi, bine-afumaţi ca să se păstreze în timp, săculețul cu mălai şi 
ceaunelul de tuci înnegrit, bucata de urdă acoperită de-o foaie de jurnal şi 
ulcica ciobită în gură şi la mâner de-atita purtat, plină cu lapte covăsit (ce 


138 


natură moartă interesantă s-ar putea aşterne cu o pensulă şi vopsele ieftine, 
dar şi cu scump har de la Dumnezeu, pe pânza aspră a unui viitor tablou!), 
toate cărate-n desagi. Se adunase greutate, chiar și pentru unul mai tânăr, 
darămite pentru €l,... de-aia-l dureau şalele acum! Suflet delicat, Mischie ieşi 
din adăpost, ca să se întoarcă cu un bucheţel de flori firave; îl cufundă în 
apa adunată în scobitura din perete. leşi iară; rostogoli înăuntru un bolovan 
albicios, rotunjit de ploi şi vânturi, ca un fel de tamburet. Amnarul şi 
lumânările le puse la loc uscat, lângă intrare, precum şi bucăţile strâmbe de 
săpun, urât mirositor, ca să le aibă la-ndemână, pentru îmbăierea lunară 
(că, doară, nu era să stea nespălat, precum ţăranii cei netoţi!), în altă 
scobitură, mai largă, mai adâncă, aşeză, întocmai ca pe-o policioară, cărțile 
bisericeşti, vechi şi zdrențuite de parcă erau din vremea Marii Schisme. 
Grijnic, lampa şi bidonașul cu gaz le dosi mai hacana - ferească Cel de Sus 
de-un foc! Apoi, îşi încropi culcuş din cetină şi iarbă în fundul bortei, într-un 
loc ferit de curent (pe Mischie îl cam chinuiau durerile de măsele şi, 
prevăzător, se păzea de necaz), îl probă, ca să se asigure că şi-a săvârşit 
trebuința şi înghesui, pe de lături, nişte schimburi ponosite, ca să-i ţie de 
cald, mai către iarnă; tot acolo puse sticla cu uleiul pentru candelă. Şi ieşi 
iară, în mijlocul luminişului („Da ce te mai fâțâi, bre, frate Mischie, când 
înăuntru, când afară! Ce nu ţi-o da pace?... Zău, viermi mulţi în popou parc- 
ai avea, prea sfinte!” - megieșul vorbise, oare?...), se răsuci către toate zările 
(„Viermi, viermușori!...”), urmărind calea sigură a soarelui pe boltă (mulțumi 
Cerului şi cu ocazia asta, cu pioasă recunoştinţă, pentru preţiosul dar 
primit) şi stabili încotro era răsăritul; acolo este, precis,... da, de-acolo vine 
lumina, căldura şi speranţa! În sfârşit, cu gesturi mângâioase, de amant 
platonic al celor imaculate, aşeză în adăpost, la locul potrivit, la capătul 
stratului încropit, iconița cu lemnul ros de carii rele, vegheată de flăcăra 
firavă a candelei. Închise intrarea, înțepenind câteva trunchiuri subțiri, ca o 
uşă, anume pentru asta grijite şi dosite în tufele mari, încă de-acu două luni 
de zile. 

Gata trebile! Făcu ochii roată, cercetând cu ochi pricepuţi, de gospodar, 
puţina avuţie ce-o adunase într-un ceas de trudă; apoi, se uită cu adâncă 
mulțumire la singurătatea deplină ce-l înconjura; mai mult de-atâta nici că-i 
trebuia!... Astfel întărit în noua viaţă şi ostenit de drumul lung, de rânduirea 
averii sărace, de aerul tare de munte şi de gândurile ce nu-i dădeau pace, 
Mischie se lăsă să alunece în culcuşul verde, încercându-i moliciunea; şi 
parfumul bogat al cetinei, amestecat cu mireasma ameţitoare a fânului, îl 
învăluiră în poala largă, făcându-l să se simtă ca în mult-râvnitul sân al 
biblicului Avram. Că bine mai este, Doamne, aicea, lângă Tine... 

Slavă Cerului, căci te-ai liniştit, părinte, că ne lua amețeala, ca de 
băutură multă, privindu-te cum te fâțâiai ba-năuntru, ba-n afara sălaşului! 
Călugărul uitase de lumea ce o părăsise, de lumea care, aflată la poalele 
muntelui, era departe acum ca să-l ajungă cu ademenirile ticăloase, de care- 
i era atâta frică; lepădat de griji şi împăcat cu sine, adormi îndată, cu fața 
luminată de zâmbetul curat al unui prunc. 

Apăi, după cum se vede, puţin și ieftin ne mai trebuie pentru a fi fericiți, 
dacă stăm să gândim lucrurile, Prea Curată Maică!... Tot ce-i bun pe lume e 
fără de parale şi-i nobil dar din parte-Ți, numai că nu luăm seama și când, în 


139 


fine, luăm, e târziu! De ce atuncea nu ne-o zici mai des, căci înțelegem 
anevoie şi uităm grabnic, precum ucenicii grei de cap, Maică răbdătoare cu 
zamparagii ca noi?... Pune-ne împiedicare cu picioru-Ţi sfânt, oprindu-ne 
din goană, trage-ne urechile până le faci lungi, ca la măgari și plezneşte-ne 
peste faţă, precum dascălul şcolarii, ca să rămână urma degetelor Tale pe 
obrajii noştri: „Ho, pătimașilor,... ho, nesătuilor,... ho, descreieraţilor,... unde 
alergaţi aşa, cu toţii?!... Încotro aţi luat-o, unde vă mai duceţi?... Nici voi nu 
ştiţi, de-aia ați rămas cu gura largă, a mirare, în fața Mea. Oleacă, doară, de 
staţi şi-n jur priviţi,... oleacă, nu mult! Ascultaţi-Mă, cât timp vă trageţi 
răsuflarea: fericirea-i aci,... aci, aci, la-ndemână, precum găina din ogradă, 
căscațţi ochii şi cătaţi după ea, se vede şi de către chiori, căci şi ei trebuie să-şi 
aibă porţia, am făcut parte fiecăruia, dinadins am pus-o aproape, ca să nu 
fugiți departe, trecându-vă zilele, și-așa puţine.” Dacă Tu nu ne oprești, Prea 
Curato, din goana făr' de rost, cu puterea, dragostea și înțelepciunea Ta, noi 
n-o s-o facem decât în clipa cea din urmă când, oricum, nu mai putem fugi, 
căci nu mai avem încotro, inima și picioarele nu ne mai țin și nu mai există 
trebuinţă de vreo mulțumire... Ei, dar degeaba vorbeşti cu de-alde noi, cine-Ți 
dă ascultare, Înţeleapto,... nu ne trebuie vorbele Tale, nimeni nu doreşte 
sfaturi, lumea vrea parale, după asta fugim cu toţii,... rămâi cu bine acum, 
am luat-o iară la picior! 

„„„Se trezi peste două ceasuri de somn adânc, de nimica tulburat. Năuc, 
pustnicul se frecă la ochi şi îndepărtă firele de iarbă lipite de ceafă şi obraji, 
privind cu subită spaimă pereții întunecaţi ai bortei reci, care nu semănau 
cu cei albi, calzi şi primitori, ai chiliei de la mânăstire, zugrăviți cu var şi 
trudă înainte de Sfintele Paşti. „Unde să fiu eu, oare?!...” se speria Mischie, 
agitat ca pruncul care nu-și zăreşte maica alăturea. Dar se dumiri... „Aha, 
aha, sunt la mine acas”, megieşe, bre!”, fericindu-se din nou de singurătatea 
ce-i va fi, de-acum încolo, unic tovarăş. Se ridică în capul oaselor, se 
scărpină pe piept, prin lâna creaţă, făcând să scârțâie pielea groasă şi 
'nnădușită, slobozi fără seamă câteva pârțuri sonore... - păi, cine-l auzea, ca 
să se facă de batjocură?... -, „poc! poc! poc! poc! poc!...” făceau la curul lui 
băşinile, precum rafala rară a mitralierei Maxim, din dotarea sotniilor lui 
Ceapaev (hm?!... Oare, nu trebuia...? Nu, nu, era doar o alarmă falsă, nu era 
grabă către tufişuri, nu venise vremea deşărtatului maţelor!), căscă zdravăn, 
cu sănătoasă poftă, îşi curăță urdorile din colţul ochilor şi se-ntinse până îi 
trozniră încheieturile în liniştea austerei locuinţe (şi mai scăpă un ultim 
pârț, rătăcit prin străfundul măruntaielor: „Poc!” făcu el, ca o simplă 
puşcătură). Cu puterile refăcute, cu pântecele liniştit şi aşezat, Mischie luă 
ulciorul, ieşi din bortă şi se îndreptă către izvor, descâlcindu-şi barba şi 
târşâindu-şi bocancii cu forma broaştelor strivite de bolovanul mare. 

Se opri în mijlocul pâlcului de cireşi, încărcaţi de poamă bogată; foamea-i 
dădea ghes, cuțite rele împungeau stomacul, iar şoricei flămânzi cronţăneau 
din el,... parcă s-ar căţăra în copaci, după fructe, întocmai ca un flăcăiaş 
zurliu! Hm?... Dar, cireșele negre din pomi erau roşii pentru că erau verzi, nu 
erau, deci, bune de mâncat - mai era pân” la cules; nu-i nimic, are timp, 
deocamdată o să-şi astâmpere foamea cu altceva,... uite, a și găsit! Se bucură 
copilăreşte la vederea frăguțelor, ca nişte picături de rouă roşie, ce pătau, cu 
divină inspirație, ici şi colo, iarba de la picioare: „la te uită, megieşe, bre, alt 


140 


dar ce-i aicea, chiar sub nasul meu! Astea-s bune de halit, nu mai trebuie să 
aştept ca să se coacă...” îmbrăţişa el, cu bucurie, fără de vreun megieş-martor 
alături, tabloul minunat de pe pământ, dând să se aplece pentru cules. Ca 
trăznit, însă, de vocea cântătoare ce răzbătea dinspre iazul în care se aduna 
apa izvorului,... „Ho, da” asta ce-o mai fi?!...”, Mischie uită de foamea şi setea 
ce îmboldeau, de parfumul şi aroma fructelor aşternute-n față, măruntă, dar 
minunată răsplătire pentru rosturile pioase ce-l aduseseră pe creasta 
muntelui. Precum vițelul tras de lanț, se apropie de brădetul ce îi acoperea 
privirea; dădu la o parte, cu înceată fereală, ramurile țepoase, ca s-o vadă, 
cu mirarea florilor firave ale deşertului în fața ploii neașteptate, mirare 
căptuşită cu un pospai de spaimă,... ca s-o vadă, deci, pe Mara, nevasta 
pădurarului de la ocol, venită pe munte la cules de fragi, pesemne (cireşele 
negre nefiind coapte, deocamdată,... adică erau roşii pentru că erau verzi, 
după cum ne-am lămurit); cânta o doină de dragoste... „Lia, lai, lai, lai,/Cine 
mă aude cântând, măi,/ Cine mă aude cântând, măi,/Ei, zice că n-am 
niciun gând...”... în timp ce se scălda, despuiată, aşa cum mumă-sa, cândva, 
o lepădase pe astă lume. Două căpriţe alb-negre, neastâmpărate şi-o junică 
roşcată, venite cu femeia, desigur, o ascultau doinind, tocând, între fălcile 
harnice precum melița, verdeața de sub tufe; minunată scenă pentru un 
goblen atârnat în casa mare, la vază, ca să oftice mosafirii cei pizmași! 


Cutremurat ca de frisonul de fierbințeală... „Brrrr,... brrrr,... brrrr, mi-e 
pielea precum a găinii, şi nu-i iarnă, ci-i mijlocul verii... O, Doamne, da’ ce-o 
fi cu mine, aşa, dintr-o dat'?!...” călugărul se zgâia la trupul tânăr, cu un fel 


bizar de desfătare,... incestuoasă, orice ar însemna această vorbă..., mai 
degrabă gras decât slab, cu umerii rotunzi peste care se vărsa părul bogat, 
de nimfă, cu firul tare ca sârma, cu brațele ca nişte şerpi groşi, vicleni şi 
ademenitori, din subsuoara cărora ieşeau smocuri ghiduşe de păr aspru şi 
negru, cu țâțele mari şi grele, ca nişte pepenaşi buni de pus în putinică, la 
murat, pentru vreme de iarnă, bălăngănindu-se la cea mai mică mişcare, cu 
pântecul alb, vârtos bombat în jurul buricului adânc şi iute mirositor, 
precum fântâna necurăţată de gospodarii lenevoşi, ascuns în lățimea 
şoldurilor, cu picioarele lungi şi voinice, dar cu gleznele neaşteptat de 
subțiri, ca de capră de munte, cu pulpe cărnoase, adunate una lângă 
cealaltă, frecându-se la mers cu foşnitură ispititoare, dar și cu pielea, dintre 
ele, tocită și roșie, de frecătură, ca la vite..., din susul cărora se ițea..., se 
itea, deci,... (ei, oameni buni și mata, megieşe, bre, țineți-vă, dacă aveți tărie- 
n VOi,... acu’ i-acu')... 

- Oh, Cerule... şi Tu, Neîntinato, mă feriti şi nu mă lăsați pe mine, un biet 
păcătos ce îşi caută doar tihna sufletească..., încerca să se ție şi Mischie 
(fără să fi auzit chemarea de mai sus!), cerşindu-şi îndurarea şi aşternându- 
şi crucea pe piept, cu trei degete strânse mănunchi, speriat de faustiana 
aspirație de a opri fermecătoarea clipă-n loc, dar şi înfiorat de tremurările ce 
veneau dinspre iaz (şi, desigur, dinspre muierea dezbrăcată ce continua să 
cânte fericită... „Lia, lai, lai, lai,/Cine mă aude cântând, măi,/ Cine mă aude 
cântând, măi,/Ei, zice că n-am niciun gând...”). ...ş-aveți Voi milă de un 
suflet ce... 

„„„din susul cărora se ițea, ca să nu uităm spusa-ncepută şi să nu ne 
enervăm cetitorul cu asemenea întrerupere („la zi, dom'le, odată, ce dracu’ se 


141 


itea acolo,... vorbă lungă ce eşti! Că, doară, nu vei fi plătit matale după 
numărul de slove înşirate cu plaivazul pe hârtie...”), ...se ițea, da, tufa 
triunghiulară, bogată şi creață ca un cap urât de harap, ce ascundea, cu 
neaşteptat de delicată pudoare, esența a tot ce exista pe lumea asta! „Ei, 
da,...” aş zice eu, ușurat. „...am spus-o! A meritat aşteptarea, ițeala asta, 
dragi cetitori?...” 

Simțind cum, sub sutană, între picioare, se petreceau grabnice 
transformări împotriva propriei voințe, dar conform legilor nesmintite ale 
firii, pustnicul întoarse cu greu capul de la ispită, privind către vale, spre 
locul unde, departe, sub cetina deasă, se ascundea mânăstirea; se uită şi 
mai jos, spre sat, fără să vadă nimic, însă - era prea mare distanța, doar 
jumătate de zi îl costase drumeția. Cu necaz privi apoi la poteca ce ducea la 
grota rece şi întunecoasă, unde se aciuase, ca pustnic. Dar, părând că 
ignoră chinurile ce torturau prin preajmă, Mara continua să-şi cânte doina... 
„Lia, lai, lai, lai,/Cine mă aude cântând etc...”, fără urmă de sinchisire pe 
lumea asta, plină de griji, de altfel („Gospodărie, avere, copii, dragoste, boală, 
necazuri, viaţă şi moarte,... de ce să mă frământ atâta?... Las” că le 
rânduieşte bunul Dumnezeu pe toate!'). Mischie îşi simțea bărbăţia săltând 
mârlăneşte pânza sutanei şi trăgându-l cu forță către muiere, arătând, 
astfel, precum acul sigur (şi cam gros!) al busolei unei corăbii, altă cale de 
urmat, decât aceea pe care şi-o alesese. Sufla greu călugărul, înfrânându-se 
cu ultimele puteri. Se uită iară către adăpostul sihăstriei, oftă a amarnică 
neputinţă înghițind anevoie din uscăciunea limbii,... oftă iar, a înfrângere 
prea repede asumată şi depărtă crengile brădetului, zgâriindu-și mâinile, 
fără a simți durere; păşi împleticit către iazul aducător de vremelnice 
mulțumiri, dar şi de veşnice păcostenii... 

Nimfă a ochiului verde ce privea strălucitor spre cer, Mara tocmai ieşise 
din apă - chiar acum! -, aplecându-se ca să ia din vârfurile tufei ştergarul 
împodobit cu flori de mac de mâna-i pricepută; bucile lucioase se lățiră şi 
mai mult, normal, în fața bietului pustnic, precum baloanele umflate cu aer, 
la iarmaroc, iar despicătura strâmtă dintre ele, capabilă s-adune de pe jos 
paraua, se crăpă devoalând scâlba sidefată! La auzul freamătului, femeia 
tresări ca speriată, iar țâțele grele îi ținură isonul, cutremurându-se viguros. 
Nici gând ca blestemata ispită să-şi acopere din goliciunea ademenitoare, să 
tipe îngrozită după un ajutor care, oricum, n-avea să vină... „Văleu, văleleu, 
săriți, oameni buni,... tâlharul, zărghitul, siluitorul, i-aicea, aracană de 
mine!”, ori s-o ia la goană, cu spaimă, către ascunzişul pădurii, cu caprele şi 
junica ţopăind, înțepându-şi şi zgâriindu-şi picioarele în mărăcini, ca să 
dispară ca o nălucă,... nu, nu, niciun gând de aşa ceva! Din contră, brațele 
albe cu picături de apă ce alunecau pe piele lăsând dâre lucioase se 
deschiseră în semn de bun sosit, fața renunțase la minciuna subțire, 
luminându-se la vederea bărbatului ce venea îndepărtând şi călcând tufele 
din cale, întocmai ca un căprior atins de izul primei iubiri, sânii mari se 
făcură şi mai mari, în timp ce sfârcurile se învineţiră, ca de o nestăpânită 
furie, dorindu-şi de fapt să pocnească de-atâta poftă, iar pântecul rotunjor 
unduia deja în valuri mici şi ademenitoare, împreună cu șoldurile late, ca 
pus în mişcare de-o bine rostuită maşinărie înlăuntrul lui dosită. 


142 


- Dumneata erai, prea sfinte?... încercă moale femeia să-şi arate 
neadevărata mirare, plină de-un zâmbet de mulțumire (100% veritabil, de 
data asta!), gura întredeschisă lăsând să se vadă dinții mari şi albi, 
puternici, de iapă ce necheza fericită către armăsarul ce tropăia greoi spre 
ea. M-am speriat,... c-aşa dă bine să fie muierea, mai sperioasă, hai,... o fi 
lotrul ori vreo dihanie în preajma mea?... Dar sfinţia ta erai, fie-ți binevenită 
sosirea şi... la uită-te! Da, priveşte, părinte, la mine, ca să nu pierdem 
vremea... 

Alunecă încet pe spate, în iarba bogată, desfăcându-şi într-o ospitalieră 
chemare pulpele groase şi peticul de blană creaţă, cu perle mărunte de apă 
ciorchine atârnate; despicătura umedă de poftă de dragoste, adunată ca 
două arce de carne vineție, groase şi urâte, dar al dracului (iertare, prea 
sfinte!...) de ademenitoare, se dezveli deodat” uitând de mincinoasa ruşinare. 

- Vină, atunci..., pofti ea bărbatul cu acelaşi glas ca mierea de dulce, cu 
care, mai devreme, doinise în marginea apei: „Lia, lai, lai, lai,/Cine mă aude 
cântând, măi,/ Cine mă aude cântând...”. 

Şoldurile se repeziră scurt către călugăr într-o zvâcnitură chemătoare. 

- Vină-ncoa, la Mara... Haide, nu sta,... vină! 

Dar, juncana roșcată, obișnuită cu vorba stăpânei şi sătulă, probabil, de- 
atâta iarbă... - tot ce-i mult nu-i bun -, părăsi păscutul şi răspunse cea 
dintâi poftirii, sosind în trap mărunt ca să lingă coapsa udă. 

- Nii, d-acilea, boală! lovi Mara, rânzoasă, cu piciorul peste botul fin. 
Nii!... Ce crezi că pe tine te-am chemat?... Animalu-i tot animal. Haide, 
părinte, lasă, rogu-te, sfiiciunea mânăstirească și... fii animal cu mine! 
Priveşte aci... 

Femeia undui iar, cu veche pricepere, pântecul rotund şi odată cu el 
odorul vânăt dintre picioare, mustind de dorinţă, într-o caldă şi de nerefuzat 
poftire. Țâţele nu se lăsară mai prejos („De ce-am fi noi mai proaste?...”) şi 
participară la chemare, carnea multă tremurând precum piftia pregătită-n 
ultimele zile ale Postului Crăciunului, mereu prea lung, parcă! 

- „Te-am aşteptat,... vrei să crezi ori ba, asta-i doar treaba domniei 
tale,... ca să mă ai acum şi-aicea, ascunşi sub poala codrului de uităturile 
pizmoase! 

Sutana se-nălțase deja peste brădet, zburând greoi, întocmai ca uliul 
bătrân deasupra puilor de găină lipsiți de apărare; iedele se depărtară, 
fugind şi behăind subţire din gâtlej, speriate de ciudata bahahuie; la fel şi 
Sorina, vițeaua cea roşcată. Pantalonii de dimie căzuseră, strângându-se în 
jurul bocancilor precum burduful dezumflat al unei armonici vechi; astfel 
împiedicat, dar împins de pofte rele, de june cu coşuri coapte pe obraji, 
Mischie se prăvăli peste trupul ce-l aştepta pe jumătate ascuns în iarba 
mare. 

- Îu, aoleu, prea sfinte, da’ greu mai eşti matale; bărbat adevărat se află 
peste mine, nu sfrijitură bolnăvicioasă! Las”, nu te sfii, nu-i, bre, nimica, ai 
picat bine, unde trebuie şi la clipa potrivită. Aşa, părinte,... îşi încuraja Mara 
voinicul, făcându-şi, bătăioasă, loc sub el. ...şi hai acu' să scoatem 
bulendrele. Da’, lasă-mă pe mine,... hai, lasă-mă,... - dă-te, bre, oleacă, într- 
o parte,... dă-te, parcă nu-ţi mai vine să cobori din şa! -, tare eşti împiedicat. 
Poate te-oi fi zăpăcit şi eu, că nu mai am răbdare, sunt smintită de cum 


143 


adulmec bărbatul,... uite, mor de focul dragostei. Mooor! Sunt muiere tânără 
doară, simți cum trupu-mi arde?... Tăciuni mocnind, o groază, am băgați 
sub piele, numa’ să sufli-n ei,... fu, fuuu,... fu, fuuu, nu mult, ca să se 
aprindă,... iar între picioare... la pune mâna,... pune mânuţa cu curaj, nu te 
scăndăli, față bisericească! Da, da,... așa, aşa. Bine-ţi mai împingi, bre, 
deştul,... oh, ce-mi place cum îmi faci trebuința, zărghita de mine! Zii, simți 
umezeala adunată, de-atâta poftă de bărbat?... Dacă mişti deştul, 
zgândăriciosule,... - nu te opri acuma, ca de-o stânjeneală, mai mișcă.-l,... 
mișcă-l precum lingura în oala cu prune fierte, pentru magiun, îmi place! -, 
„„„mMă umezesc şi mai tare la ruşinea dintre pulpe, să ştii. Să-ţi scot şi 
ghetele... 

Întors pe spate de mâinile puternice - voinică femeie, nu glumă!-, în 
vreme ce Mara îi descălța cu grăbire bocancii grei, Mischie privea resemnat 
văzduhul senin și lingea degetul băgăcios, întocmai ca o înghețată pe băț cu 
urme de ciucalată în ea. „Aiaiaiaiai,...” îi zbârnâia caltaboșul la gustul acrișor. 
„„„„de ce, oare, megieşe, bre, lumea nu-i drept tocmită şi ce-i aşa de 
paradiziac pentru păcătoşi nu este şi pe placul Cerului mereu parcă prea 


pretenţios?...” se căina călugărul, neputându-se împăca cu toate, şi cu 
pământul de dedesubt, care prosferisea ademeniri minunate („Ia uite cine-i 
acuma cu mine,... uite trup acilea, cu carne multă şi tremurător 


îmbietoare... şi uite cum de se pregăteşte şi carnea mea pentru împătimirile 
următoare!”) şi cu bolta neîntinată care oferea o groază de promisiuni, din 
păcate pentru lumi de aiurea, de nimenea văzute, căci paradisul este 
totdeauna altundeva, dar adesea pomenite; megieşul din mintea lui Mischie 
nu răspunse, ţinându-şi gura cu încăpățânare („Păi, dacă tăceai, filozof 
rămâneai!”), nevoind a se pune rău cu Cerul pentru a-i face pe plac 
păcătosului şi văzându-şi ca omul chibzuit de treburile lui. 

- Cam puturoase-ţi sunt, prea sfinte, încălțările, aracan de mine! strâmba 
din nas femeia. Nu te omori cu spălatul, mai mult de dereticarea sufletului 
te grijeşti; călugăr, de... Stai să zvârlu ciuboatele, ca să nu ne strice cheful 
de iubială. 

Pentru scurtă vreme, în timp ce îşi sucea degetele murdare scoțând 
viermuşori de negreală dintre ele, călugărul îşi aminti cu necaz de socotelile 
cu pustnicia, în munte pregătită. (De ai, vodată, omule, capriciul să-l faci pe 
Dumnezeu să râdă, încearcă să-l destăinui din planurile tale!...) Dar de ce 
nu se acoperă, făr' de vestire, cerul limpede cu nouri negri şi grei şi nu se 
porneşte o furtună din acelea, de-a lungul a multe săptămâni şi luni, cu 
puhoaie nestăvilite de apă, cu mii de tunete şi trăznete, ca-n vremurile 
biblice, când Noe nu ştia, sărmanul, încotro să-ndrepte lotca împovărată... 
şi-apoi un fulger... buuuum! - cel mai mare, da, încărcat de grămezi de volti, 
chiar pe ăsta l-ar merita Mischie! - ...să se abată ca un paloş de foc asupra 
păcătosului, lovindu-l ca o năpraznică răsplătire pentru netemeinicie, 
împuţinându-l la un canceu de cenuşă?... Pentru scurtă vreme îi trecuse 
prin cap gândul spăimos, căci potopul nu apărea, fulgerele ucigaşe nu 
soseau din senin, pământul nu avea plan de cutremurare pentru cine mai 
ştie cât timp de-acuma-ncolo, soarele lucea vesel, ca atunci când, jucăuş, 
scăpase precum mingea din mâna Făcătorului, lăsându-L cu gura căscată 
de-asemenea obrăzniceală, păsărelele ciripeau gureşe, căprițele Marei 


144 


behăiau, mulțumite de iarba dulce a pădurii, gângăniile bâzâiau şi înțepau 
sâcâitor tot ce avea sânge cald în el, sălbăticiunile se-mperecheau prin 
tufişuri, junica Sorina lingea deștele împuţite ale călugărului, văduva neagră 
își halea concubinul ce-i împlinise râvnirea, potolindu-şi foamea cu el acum, 
florile..., mă rog, mă rog, chestii de-astea, mai bine cântate de lira măiastră a 
poeților, nu de-alde noi,... iar mădularul voinic căta şi el, plin de curiozitate 
şi fără de căinţă, tot către cerul rămas la fel de limpede şi impasibil. Să fie cu 
putinţă să scape de pedeapsă, oare?!... 

- Hai să scoatem şi nădragii, îşi urma femeia planul, nevăzând nimica din 
frământările de alăturea. 

Se ocupa, iute şi dibace, dar cam strâmbând nasul de târşâiala 
pantalonilor diformi şi soioși, la fel de puturoşi ca şi bocancii descălţaţi. 

- Aşa, aşa,... saltă curul oleacă,... te mişti cam greu, parcă,... dă-te într-o 
parte,... stai să trag și cracul ăsta,... gata! E mai bine acuma, eşti mai lejer,... 
ne e mai la-ndemână treaba ce-o avem în săvârşire. Părinte, părinte... Cât 
m-am gândit, părințele scump, la bărbăția dumitale..., îngăima ea, cu ochii 
lipiti de membrul al cărui cap, gros şi umed, ca de dihanie din alte lumi 
sosită, privea la trupul gol din fața lui. 

Mara se aplecă peste Mischie sărutându-l pe pieptul păros, în timp ce 
carnea, învârtoşată de dorință, se strecurase prin cercul vinețiu, fără 
diriguirea mâinii, pătrunzându-l nemilos şi drăgăstos, în acelaşi timp, 
răscolind şi umezind şi mai tare măruntaiele fierbinți. 

- Maică, măiculițăăă!... răcni deodat” muierea, a uimeală și mulțumire, dar 
mușcând, rea, gura călugărului, ca de-un aprig pârţag. 

Brazii de pe creasta muntelui se cutremurară de zbierătul de căpială, iar 
văile hăuliră, la unison, muzicale, ca o corală; iedele și viţica se opriră din 
păscut, cătând curioase şi temătoare în jur. 

- Aşa, prea sfinte..., bolborosea iubăreața acum, zărghită de desfătare, 
mozolind pielea cu miros amețitor (transpirație abundentă veche 
nespălare!...). Aşa! îşi aruncă ea trupul, icnind „hâc!”, înaintea fericitei tării. 
Am visat mereu... să fiu... cu dumneata. Am tot visat,... de-atuncea, de când 
te-ai uitat la mine,... cu ochii adânci, ca miezul de noapte făr' de lună, dar 
cu nouri aducători de ploaie grea,... atuncea, da, când, cu alte muieri din 
sat, am fost la clacă, să culegem poama din livada mânăstirii,... atuncea 
când, privindu-te, la rândul meu, mi-am zis: „Malacului ăsta, de părinte,... 
voinic bărbat, da,... uite, îi curg balele după curul, ţâţele şi cracii mei şi vrea, 
porcul, să mă aibă, precis, la aşternut!”. Ţii minte?... „Să mă dau lui, 
oare?...” m-am întrebat ca o muiere cu minte, dar şi îndelungat stătută. Oh, 
părinte, da’ bine mai e cu dumneata! Şi-am zis: „Să mă aibă atuncea când s- 
o putea, că nu-i golan, ci-i față bisericească, c-am nevoie de bărbat vânjos şi 
destoinic între picioarele mele, dar nici casa să nu-mi strice cu patimile-i 
nărăvaşe!” Da, am visat cu ochii deschişi, când omu’ meu sforăia alături, ca 
o vită ostenită,... nici n-aveam la ce gândi altceva şi nici ce face, că doară nu 
era să-i stric odihna; a doua zi, la-ntâiul cântat de cucoş, trebuia să plece iar 
la treabă, la pădure. Şi-n visu’ meu aşa ţi-am văzut scula ce-i acu”, în mine: 
mare, groasă şi sforțoasă,... ca de cal, da, ca să mă desfacă fără milă, jos, 
precum pana de fier butucu' de lemn de stejar, tare şi noduros. Aşa am 
crezut totdeauna c-o ai,... mare şi... Oh, da, ca de armăsar cu crupa 


145 


despicată,... d-ăla, de la inglezii de peste mare, adusu de gospodarii din 
ungurime, oameni mai isprăviți ca noi,... le-ai văzut averile peste zidurile 
înalte ale curților ascunse,... plini mereu de griji, c-aşa-i la omu’ gospodar, 
griji destule, nu numai mulțumire,... dar plini şi de parale, cu râvnă 
adunate! Noi, vlahii, suntem mai sărmani, desigur, dar şi mai împăcaţi de 
viață, prin înţelepciunea subțire,... aşa-i, mehenghiule, zii?... Că multe ştii... 
La ce ne trebuie nouă casele făloase, armăsarii faidoşi, cabrioletele cu roți 
din lemn, cântând frumos, straiele nemțeşti dichisite, paralele cu elastic de 
chiloți strânse şi în sipete ferecate, moşiile mari, cu sfoară ordonate, precum 
o companie de melitari, când...? Bine e, părințele drag, cu carnea dumitale 
înăuntru, ‘n mine,... dă-le-n pustii de averi și griji, ducă-se, asta-i 
mulțumirea cea adevărată! Nii d-acilea, boală, şi nu-mi mai linge curul, asta- 
i treaba hărăzită doar prea-sfântului. 

Cu mâinile puternice şi pricepute ce încropiseră mai devreme, din câteva 
lemne, măsuța şi uşa de la intrarea-n grotă, dar şi care adunaseră florile de 
munte într-un buchețel, călugărul apăsa fesele grele în întâmpinarea 
falusului. Se udase tot de apa care se scurgea de pe trupul Marei, fără să-i 
simtă însă răcoreala. Barba şi mustăţile aspre se frecau de carnea tare a 
țâțelor, buzele groase şi uscate morfoleau sfârcurile puternice, dinţii de lup 
jucându-se cu ele, ca şi când ar vrea să le apuce şi să le sfâşie, dar fără să le 
facă vreun rău, cu-adevărat, în cele din urmă. 

- Da, părinţele, este bine, trăncănea femeia mulțumită de lucrătură, gura 
ei făcându-şi loc prin barba pustnicului. Oh, părinte, tare îmi place cum 
miroşi! Am auzit mai demult, prin sat, vorbele,... c-ai vrea să intri-n 
sihăstrie. De-abia m-am spălat şi-am năduşit,... păi, e de muncă aicea! Da’ 
şi eu îs muiere harnică, nu ţi-e ruşine cu mine, nu mă las cu una, cu 
două,... duc treaba pân’ la capăt! Am tras cu urechea la moară şi l-am auzit 
pe călugărul ăla, bătrânu”, cu nasu” ca un castravete, venit cu căruța ca să 
macine grâul mânăstirii, că astăzi ar fi ziua. Şi-atunci mi-am spus că nu se 
poate s-o rupi de-a binelea cu noi,... cu lumea de jos, din vale, adică... şi-am 
venit după sfinția ta. Am luat iedele cu mine şi pe Sorina; i-am zis așa junicii 
că-i roșcată ca soarele la asfintit; junica și caprele,... le-am mânat ca să am 
un rost pe munte, de mă va vedea cineva urcând poteca. luțeşte-te şi 
despică-mă, nu te lăsa! Dă-te oleacă într-o parte, ca să intre mai bine-n 
mine bărbăția; aşa, aşa,... da. Am fost ca o umbră, te-am pândit de la poarta 
mânăstirii şi m-am lipit de dumneata; nu m-ai simțit, deşi ţi-am stat în 
cârcă tot drumul,... să ştii că spun adevărul curat! Oh, părinte, când mă 
pătrunde scula dumitale,... maică, măiculițăăă!... 

Şi iară hăuli corala văilor, răspunzând imediat mugetului de muiere 
înfierbântată. 

- „nu mă gândesc la altceva decât că aşa s-or bucura şi iepele, când 
intră-n ele mădularul gros şi lung al armăsarului primăriei; înnebunesc 
muierile satului, uitându-se cu ochii cât cepele de mari cum se-mperechează 
pe islaz - scuipă degeaba, a scârbă velită, putorile dracu... Ştii, sunt 
mulțumită că te-ai gândit să te sihăstreşti. Lasă-mă să mă iuțesc şi eu 
oleacă, acu',... uite-aşa! Ce zici, îţi place de Mara cea Ilubăreaţă?... Îs ferice c- 
ai părăsit mânăstirea, că-s” jaluză,... aşa, părinţele, eşti al meu şi numai al 


146 


meu. Uf, tare mai îmi place cum mă ai,... uf, uf, uf... şi iarăşi uf! Maică, 
măiculițăăă!... 

Noul strigăt nărăvaş fu înnăbușit însă de gura părintelui speriat, care o 
astupase, iute şi pătimaş, pe cea a Marei; dar văile cu ureche muzicală 
preluaseră deja notele ’nalte şi hăuliră scurt, de data asta. Îndătinate, 
caprele şi junica nu se mai sinchisiră, continuându-și rumegarea-n tihnă. 

- Îu, mi-a plăcut, prea-sfinte, cum mi-ai vârât limba-n gură, ca când eram 
din nou nevârstnici, şi ce-ai mai răsucit-o! ...Măcar pentru o vreme o să ştiu 
doar eu unde te afli și am să viu cu crăpelniţă şi udătură tare la dumneata, 
continuă muierea trăncăneala, uşurată oleacă, parcă, de zbierătul de 
descărcare. Omul meu e mai mereu plecat, cu treabă, sărmanu”, ca s-aducă 
ce pune pe masă, mie şi la plozi. Oh, părinte! Oh... Te-am văzut cum ţi-ai 
dereticat sălaşul de pustnic,... eşti ticăit ca o muiere... şi te-am privit cum 
dormeai, prin crăpătura lemnelor; când te-ai sculat şi-ai pus mâna pe ulcior, 
am fugit înaintea sfinției tale aci, la iaz... - zdupa-zdupa, zdupa-zdupa, 
făceau picioarele grăbite, duduind pământul! -, ...ca să te aştept despuiată, 
cum muma m-a făcut. Bine le-am brodit, aşa-i?... 

Mulțumită de socoteală, Mara îşi strânse dintr-o dată măruntaiele, 
adunându-şi cu ales şi încercat meşteşug cercul fierbinte în jurul 
mădularului gros, ca şi când ar fi voit să probeze dacă n-a scăzut ceva din 
falnica-i tărie. Aşteptă să vadă mulțumirea pe chipul bărbatului şi, parşivă, 
repetă mişcarea, strângând scurt şi iute carnea bucilor grele, dar şi a 
înlăuntrului pântecelui durduliu. 

- M-ai simțit cum am făcut, nu-i aşa?... Ehehei, meserie adevărată are 
Mara-n ea! Caznuajietă*-i zice, nu-ş' dacă ai aflat până acuma. O cocoană de 
la târg, o bozgoroaică arzoaică, pentru care spăl, calc și deretic prin casă de 
două ori pe săptămână, m-a învățat de ea. Tot aşa-i şi cocoana, ca mine, 
zbenguincioasă! Pe lângă soț, mai nătăfleț și mult plecat prin lume cu 
daraveri destule, are de schimb un domn ofițer, un maior țanţoş de artilerie 
cât stâlpul de înalt, ce-o calcă mulțumitor, precum cucoșşul găina din poiată. 
S-a despuiat în fața mea coniţa, ca să mă şcolească; mândră muiere, ca 
spuma laptelui de albă! M-a pus să-i înfig deştul în..., știi dumneata unde, 
nu zic că mi-e ruşine... şi-a strâns zdravăn, deodat”, din încheieturi,... hop!; 
şi-a mai făcut-o iară,.. hop!,... cu deștu' meu 'năuntru,... şi iară..., „Simţit-ai, 
Mară,... zii!...” Sigur, am simţit strânsoarea, ce-s' eu, vo nesimţită?... Apoi, 
m-a dezbrăcat, s-a zgâit pe-ndelete, m-a mângâiat pe ţâţe, cur şi craci, pe 
gură m-a pupat oleacă, nebuna de coniţă, şi a băgat şi ea deştul la mine, jos, 
între picioare: „la să văz eu ce-ai priceput, toanto...” M-a pus, ca la școală, să 
fac ca ea. „Bine, bravo, ai prins mișcarea, nu ești chiar toantă, cum am zis. 
Hai, nu te sfii, place la bărbaţi!” ...Şi-am învăţat; la carte n-am fost eu bună, 
două clase abia de le-am trecut, da’ la pozne... Caznuajietă! Dar, părinte..., 
îşi aminti drăguța, zvârcolindu-se cu arătată plăcere. ...să-ți mai zic ceva: a 
rămas de la nepotu” lui bărbatu-meu,... Fănuş, dacă-l ţii minte, băiatu' ăla, 
bălăioru”, de de-abia i-au răsărit tuleiele,... flăcăul, părinte, ce a fost cu mine 
la mânăstire, la slujba de Paşti, de el e vorba,... e elev la Alba, caporal, la 
şcoala melitară,... a rămas, cum spuneam, o carte cu poze de-alea,... ştii 
dumneata, mai deocheatele. Am văzut şi la părintele Afanasie aşa nişte poze; 
le-a găsit moaşa Rafira când a cătat în traista lui, ce a uitat-o, prostu’ 


147 


bătrân, la moară. A zis, mai dintâi, şi ea, sărmana, c-o fi o carte de 
rugăciuni, vreo biblie ori..., când colo... Stuchea moaşa la vederea lor, ca 
mâța-nfuriată! Da’, zbenguicios mai eşti, părințele, n-ai astâmpăr, se vede 
că-ți place de Mara, eşti ca un mânzoc zăpăuc! la uită-te la el cât de 
nebunatec e, cu totu’ înfipt în mine! Stai să-ţi mai fac oleacă caznuajieta 
bozgorească. Maică, măiculițăăă!... 


*Casse-noisette, de fapt. (N.A.) 

De-atâta fojgăială cu muierea şturlubatecă - când deasupra, când 
dedesubt, când pe-o parte, când pe alta, când călare, când pe jos, când pe 
față, când pe dos! -, maţele lui Mischie scăpară un pârț sonor, de zburară 
păsările din cracă, rău speriate, ca de puşcătură: poooc! La fel de speriate se 
arătară iedele și Sorina, junica cea roșcată, uitând iar de haleală şi fugind 
care încotro. 

- Apăi, să-ţi fie de bine, prea-sfinte! ură Mara reverenţioasă, dar veselită 
de ispravă. M-am spăimântat oleacă, luată pe nepusă-masă, ha, ha, ha. Îi, 
că puțicios mai €!... întoarse ea capul, a şagă, îndreptându-şi nasul către 
ozonul tistaş al brazilor bătrâni. Las”, nu-i nimic, nu te ruşina, suntem 
singuri şi afară, la aer curat, se duce repede duhoarea. Ei, da’ şi eu, dând 
din cur şi şale după dumneata, era să slobod unul, tot aşa de tunător, da? m- 
am ţinut,... am strâns mai bine dosul decât sfinția ta, caznuajieta coniței m- 
a pregătit din vreme! Şi, cum îți ziceam, înainte de a scăpa băşina, tare mi-a 
plăcut una dintre pozele din cărțulie, că m-am uitat la ele,... p-ascuns, e 
drept, ca să nu mă vază careva. Mă duceam în şură şi mă zgâiam la carte, 
foaie cu foaie. Aş vrea şi eu,... tot aşa, ca ăia, de-acolo,... să... Da’ să-ţi zic 
cum era-n poză, ca să pricepi mai bine: el, unu mare şi lat în spete, ca 
dumneata, stătea întins,... ea, neruşinata,... - o scroafă de muiere! Putoare, 
ce mai... -, se cocoțase peste el, da? de-andoaselea, că gura ei ajunsese la 
mădular, muşcându-l ca pe un castravete... sau caltaboş, aşa de babaroasă 
era scula; am stuchit de scârbă ca moaşa Rafira când m-am uitat. Părinte, 
nu sta, te conjur, căci nu voim a ne sta norocul, nici nu ştiu de când nu mi- 
a mai fost aşa de bine! Da”, poate, vrei să mă-ntrebi ce făcea el cu gura, că 
de ea ţi-am zisă, doară; vrei să afli?... Uite că-ţi spun, deşi mi-e cam ruşine: 
găliganul o pupa,... al dracu’ om,... iartă-mi vorba rea!,... în fel şi chip, pe- 
acolo, pe jos,... chiar aşa! Ştii,... zău, părinte, am sfiiciune, față bisericească 
ce eşti,... de câte ori m-ai spovedit şi împărtăşit nici nu mai țiu minte,... da’, 
după cum ne aflăm acuma, cred că po’ să zic totuşi mai departe: m-am uitat 
la pozele alea şi m-am gândit după aia că... mi-ar plăcea şi mie să probăm 
asemenea drăcie, de nu ţi-e scârbă sfinţiei tale să dai cu gura pe jos! Nu-ţi 
e?... Nu-ţi e, că mă cunoşti curată, abia de-ai văzut cum m-am lăiat în iaz,... 
trece săptămâna şi iară-mi dau cu apă şi săpun de mine pregătit în 
gospodărie, în ceaunul mare, pus pe pirostrii; conița bozgoroaică m-a învăţat: 
„Să te speli, Mară, măcar când vii la mine,... să nu miroși a grajd şi a 
sudoare, nesimţito, auzitu-m-ai?... Să te speli cu săpun, să dai la subsuori, 
picioarele să le speli, jegoaso,... între buci, la fel, dar și la pitulice.” 
Cuuum?!.... m-am spăimântat eu. La..., și acolo se spală muierile, conița 
mea frumoasă?!... „Da, se spală, toanto; la pitulice, Mară! Să speli şi 
hainele... şi pe copii să-i speli, că nu e lucru rău.”. Şi nici mie nu-mi e scârbă 


148 


să fac aşa, cum făcea putoarea cu caltaboșu' ăluia din poză, să ştii. Ti-aş 
muşca mădularul,... haţ!,... nu m-aş da în lături, deşi îl simt de-aicea cum 
duhneşte; trebuie să văz cum e. „E bine să guşti din toate-n viață!” zicea 
maica, Dumnezeu s-o ierte, după ce gustase din mulţi bărbaţi ai satului, da’ 
şi din satele vecine. N-o fi rău, dac-o făcea şi el, şi ea, în poză, nu?... Stai, 
părinte,... - ho, năbădăiosule, nu te grăbi, că nu vreau în clipa asta să-l 
apuc!... - că prea-mi place ce facem amândoi acu’. Când mai viu la 
dumneata, pe munte, o să pun la fundul traistei cărțulia ce-o uită Fănuş, 
elevu'-melitar-caporal, ca să ţi-o arăt... şi... ne uităm la ea, să-nvățăm din 
poze; să cercăm... să..., ca orăşenii care ştiu atâtea; la târg lumea află repede 
de toate şi-i mai făr' de ruşine,... n-o fi rău ori vreun păcat şi mai mare să 
cercăm şi noi... 

Uitând de planurile de sihăstrie, fără să mai privească către cer, de teamă 
să nu întâlnească, în cele din urmă, căutătura dojenitoare şi prevestitoare de 
rele răsplătiri (potopul, trăznetele, cutremurul...), zăpăcit şi de poveştile 
drăcoase ale Marei, Mischie oftă din străfunduri („Bine e, măiculița mea! 
Bine,... bine de tot, da? şi mare păcat, megieşe, bre!...”), încolăcindu-şi 
braţele voinice pe după mijlocul îngust şi fierbinte al muierii ce se răsucea 
întruna, ca zvârluga-nfiptă-n acu’ undiţei... 

Aflată la doi paşi de ibovnici, Sorina, deştept botezată după sângeriul 
soarelui la apusul unei zile de trudă amarnică pentru muritori, scăpă o 
balegă mare și molcuţă, încărcată de verzitură, răspândind stropi grei în jur. 
Ca vorbite, fără vrere de a se lăsa mai prejos, dar mai delicate decât 
nesimţita de văcuţă (vacă, de!...), iedele behăiră şi dară drumul în iarba grasă 
la câte o litră de măsline negre şi lucioase, tari și mărunțele. Dobitoacele tot 
dobitoace, ce vreți!... 

Fără prevestire,... aşa, ca din senin,... o nouă pocnitoare, cu rezonanţa 
trombonului fanfarei militare, țâşni dintre bucile părintelui! („Să fie de vină 
pacostea de prune uscate ce de dimineață am îmbucat, ca prostu”, înainte de 
bărdaca de lapte acru băută... sau pofta stârnită de scârna boalelor, lângă 
noi deşărtată?... Ori, ruşinea ce-i pe drum, la spatele meu, o fi un blestem, 
mai mărunt oleacă, pentru necumințenia-mi juvenilă?!...” se speria 
călugărul, foindu-se pe sub muiere.) Scăpase bubuitura, e drept, dar nu 
scăpase singură! 

- Maica ta, prea sfinte, dar, ce-i, bre, spârcăiala asta?!... se sâia Mara, 
scârbită de împroşcătura maroniu-închisă şi al naibii de puturoasă. Ce 
amestecătură nepotrivită ai băgat în dumneata de...? Aoleu, uite ce m-am 
mânjit! 

Strâmbându-și nasul şi gura, femeia privea cu silă mâna scăpată în 
zeama împuţită, ce se prelingea printre degete, acum. 

- Îmi vărs maţele,... oaaaaahhh! Niii, Sorino, boală, ia uite moșcoleală ce 
mi-a venit și de la balega ta! Şi-abia m-am spălat, cum m-a îndrumat 
bozgoroaica,... ce de săpun am cheltuit, 'tu-i parascovenia mă-sii! lartă-mi 
vorba rea, prea sfinte... 

Retrăgându-şi mădularul şi dând de-o parte, cu amarnică supărare, 
adâncă stânjenire şi mare iuțeală, trupul greu, Mischie o luă la fugă către 
desiş, alunecându-i piciorul gol în balega proaspătă a Sorinei. 

Hm?!... 


149 


Mda. Iaca, megieşe, bre, pedeapsa de Sus venită!... 


150 


La lucru, cu ziua, la doamna Vitanidis... 


„Măicuța mi-a spus, cândva, 
că sexul este lucrul acela, 
murdar, urât, oribil... brrrl..., 
pe care trebuie să-l fac 
numai cu cei pe care-i iubesc 
din tot sufletul.” 


Diane von Fürstenberg 


La lucru, cu ziua, la doamna Vitanidis... 


- Mai lasă, Gelule, ziarul şi vezi de ce plânge copilul! se stropşea Alinuţa 
la bărbatul ei, exasperată de indolenţa crasă de alături. Afurisit om mai eşti, 
unde mi-au fost ochii când m-am măritat cu tine?!... Săptămâna chioară 
există, frate dragă, cine-a zis vorba asta,... ca şi „...ăla, de-a pus cârciuma-n 
drum,...”, „...n-a fost om nebun!...”. Mă vezi doar că muncesc până mă frâng 
în două! 

- Păi, te văd, da, bombăni Gelu, fără să ridice ochii din jurnal. 
Munceşti,... nu sunt chior, văd. Nu cumva ăsta-i rostul femeii?... 

- Zău, mă?... De la 4 dimineața, când m-am trezit, m-am ridicat din pat 
tiptil, pe tine nu te-am deranjat,... 

- Te-am simțit, să ştii. 

- Taci! ...te-am lăsat să dormi mai departe, am călcat vraful de rufe din 
baie, am spălat altele, murdare, din coşul de nuiele, ca să nu se-mpută 
acolo,... sunt atârnate pe sârma din balcon, uită-te la ele! 

- Ți s-au lipit de mâini şi blugii mei, cumva?... se interesă Gelu, cam 
arțăgos, neinteresat de imaginea reconfortantă a rufelor spălate în familie, 
aşa cum stă bine unor persoane onorabile. Ţi-am spus de-acum o 
săptămână să-i iei în seamă, ca să am cu ce ieşi și eu, ca lumea, pe stradă; 
sau, poate, se ivește ceva şi trebuie să merg la un interviu, pentru 
angajare,... decent îmbrăcat, desigur. 

- Sunt pre-spălaţi din fabrică, dar și spălaţi acum, de mine, iar mâine vor 
fi şi frumos călcaţi, stăpâne, aranjaţi pe umeraş, în şifonier; poţi să te prezinți 
elegant la orice interviu! ...Am dat cu aspiratorul peste cei 54 de metri pătrați 
utili ai apartamentului, am făcut lună şi bucătăria, am apucat vreme, după 
aia, să intru sub duş, m-am dat cu şprei şi colonie, ca să nu-ţi fie silă să te 
apropii de mine... - strălucesc ca un bănuț abia ieşit de la Monetărie... - şi 
tu,... puturos foc, parcă ai fundul lipit cu prenadez de fotoliu, nici cu 
perechea de boi nu te mai trage nimeni de-acolo, Gelule! 

În bucătăria strâmtă, cu mobilierul „Bonanza” afumat de aragazul care se 
străduise să încălzească întreg apartamentul de-a lungul iernilor ceauşiste, 
femeia pregătea piureul de fructe cu o remarcabilă pricepere; chior să fi fost 
şi tot vedeai cât de abil se mişcau mâinile harnice!... Ca antrenate de un 


151 


expert în ergonomie, lucrau cu eficienţă, fără să facă vreun gest în plus, dar 
nici unul în minus, când curățind cu cuțitul coaja galbenă într-o fâşie 
continuă, în spirală, ca să dea, apoi, pe din două, perele nici prea tari, dar 
nici prea moi, când frecând pulpa alburie pe răzătoarea de sticlă groasă; 
pasta zemoasă, care nu arăta însă deloc apetisant, se aduna în farfurioara 
de pe fundul căreia abia de se mai ghicea capul şmecheros, frumos colorat, 
al rățoiului Donald. 

- Gelule, cu tine vorbesc! insista Alinuţa, fără să se oprească din treabă. 
Eşti surd?... Hai, mă, dacă n-ai murit în fotoliu,... 

- Ba da, am murit; încep chiar să mă-mput! 

- „„„du-te şi vezi ce vrea smiorcăitul, atâta şi nimic mai mult te rog să faci, 
puturosule! 

Bărbatul lăsă să-i cadă din mâini foile „României libere”; acestea se 
răspândiră pe carpetele persane, paginile „Micii publicități” abia cercetate 
privind în sus, către cititor. Covoraşele frumoase, dar puternic uzate, ce 
acopereau podeaua, tesute din lână 100%, românească la fabrica din 
Cisnădie, dispărută acum, aminteau stăpânilor casei de vremuri mai bune, 
nu de mult apuse; la fel şi mobila camerei de zi, cu stofa roasă a fotoliilor şi 
a canapelei, asortată la culorile carpetelor. Perdelele, achiziționate de 
dinainte de Revoluţie, cu ajutorul Odetei, verişoara primară a lui Gelu, direct 
de la fabrica din Pașcani (însoţite de binecunoscuta reclamă a timpului 
„REFUZAT LA EXPORT”, fireşte!), dublate de draperiile frumos pliate, trădau 
prezența mâinii pricepute a Alinuţei, dar şi a gustului educat de albumele 
supercolorate ale firmelor vest-germane „Neckermann” şi „Quelle”. (Înainte 
de '89, se plătea vaporenilor care aduceau clandestin revistele în țară... - 
inclusiv simpaticilor fraţi contrabandişti Băsescu, chiar ei au recunoscut-o, 
rânjind șmecherește! - 3-400 de lei per exemplar şi asta la un salariu mediu 
cuprins între 1700 şi 2000 de lei lunar! Ba, fără exagerare, termenul 
necherman pătrunsese în lexicul uzual, făcându-şi loc, cu coatele, aici, 
printre slavonisme, turcisme, maghiarisme, franțuzisme și englezisme, ca un 
sinonim pentru impecabil: „Am avut parte de nişte zugravi de toată 
isprava,...” de exemplu. (Unde o fi găsit așa ceva,... zugravi de ispravă?!!!) 
„„„„hecherman a ieşit garsoniera mea confort III, din Baicului, după 
renovare!”, adică pereţii erau netezi, muchiile drepte, vopseaua uniformă, 
fără pete, linia orizontală o confirma bula de aer dintre reperele polobocului, 
idem şi cea verticală, faianţa..., la fel şi gresia, parcă te-ai fi aflat în Refegeul 
de toți râvnit! Bineînţeles că tot verişoara Odeta, descurcăreața familiei, 
procura albumele prin relaţiile ei.) Gelu se ridică greoi din fotoliu, fără 
tragere de inimă, întocmai ca un bătrân rablagit, chinuit de artroze, deşi 
abia împlinise 35 de ani. Intră în camera copilului, privind încruntat 
omulețul care, caraghios de neîndemânatec, se chinuia să treacă tractoraşul 
din material plastic viu colorat, fără o roată şi cu parbrizul lipsă, exact prin 
spaţiul strâmt dintre două scaune. Îl ajută fără chef, răsuflând uşurat când 
copilul încetă plânsul, satisfăcut de intervenţie. Îi mângâie creştetul capului, 
încercând să ordoneze părul moale, ca de pisică, într-o frizură modernă, de 
adolescent; dar copilul ignoră intenţia şi, deplasându-se cu iuțeală în patru 
labe, întocmai ca un mic animal, se pierdu printre mobile, împingând jucăria 
şolchie. Gelu părăsi camera, împăcat cu sine („...atâta şi nimic mai mult te 


152 


rog să faci şi tu!” îi ceruse Alinuţa mai devreme) şi se opri în uşa bucătăriei; 
îşi privi nevasta care orna acum piureul cu felii subțiri de pară, aşezându-le 
pe marginea farfuriei, precum petalele unei flori. 

- Nu-l mai bibili atâta, că nu-l duci la expoziţie... 

- Gata, am terminat. Ce frumos a ieşit! anunţă Alinuţa, mândră. Păi, când 
pun eu mâna să fac ceva... Îți place, nu-i aşa,... vrei să guști?... M-am 
chinuit, dar merită. Decât să-i dau copilului să mănânce chimicalele de la 
hipermarket, al dracului de aspectoase, în culorile curcubeului vopsite, dar 
scumpe şi otrăvite de cei care vor răul neamului românesc,... şi sunt destui 
din ăştia!, mai bine îi pregătesc eu piureurile naturale, din fructe proaspete, 
de la piață cumpărate. Apropo de fructele proaspete, ştii de unde sunt perele 
aduse?... Hm?... Din Turcia. 

- Păi, mai sunt proaspete dacă vin tocmai din Turcia?... 

- „tocmai din Turcia?...” Păi, unde e, frate, Turcia asta?... Ai învățat la 
geografie, la școala generală,... în clasa a șasea sau a șaptea; e la doi pași de 
noi. De-aia ne cotropeau sultanii, toată ziua, bună-ziua, când ne era lumea 
mai dragă, pentru că eram puşi la-ndemâna lor! Ai auzit vreodată de un 
conflict al otomanilor cu Cuba lui Castro?... Nuuu. Cu China lui Mao?... 
Nuuu. Dar cu Africa de Sud, a lui Nelson Mandela?... Nici pe-atât. Păi, 
îmbătrâneau dracului ienicerii până ajungeau la ăştia, le pierea orice chef de 
cafteală, cât ar fi fost ei de copii de suflet ai lui Allah. Aşa, cu noi, era 
simplu,... doi pași, o zvârlitură de băț sau o alergătură de iapă până crapă. 
„a mai ia-o la picior, Sinan-Paşa, către megieşii români,...” poruncea 
sultanul căscând alene, în timp ce se scărpina oleacă-n fund. „...treci repejor 
Dunărea, că, poate, mai e întreg podul genialului ăla, de Apolodor din 
Damasc...”, Podul Prieteniei nu fusese construit, încă, „...şi adu niște sipete 
cu gălbiori, că-i cam goală visteria, ceva de-ale gurii, da’ şi niscai pileală 
bătrână de Drăgășani, că-s cămările pustii și budanele seci; mai adu şi niște 
domnie de pe centură, de n-or fi plecat toate-n Vest, că s-a veștejit haremul 
nostru.” ...Sigur că sunt proaspete perele; mai puţin de-o zi face tirul până la 
Bucureşti,... are şi instalație frigorifică. Nu-ţi mai spun la ce preț le-am 
cumpărat că mă faci albie de porci, sunt sigură. 

- Ar fi interesant de ştiut. Hai, zii acum, dacă tot ai început să vorbeşti. 
După ce abia ne descurcăm cu banii... Cât ai dat, cheltuitoareo, pe perele 
din Turcia importate?... 

- Nu-ţi zic; nu insista, secretul meu, treaba mea, banii sunt câştigaţi de 
mine, de una singură, prin muncă cinstită, aşa că lasă-mă-n pace cu 
curiozitatea. Vezi ce-nseamnă să te ia gura pe dinainte?... 

- Pe tine te-a luat gura pe dinainte, nu pe mine. 

- Nu-ţi spun, ce nu ştii nu doare. Dar să-ți mai zic alta: am văzut la 
hipermarket pere aduse chiar din Argentina,... peras argentinas scria pe 
cutie, Gelule,... 

- Lasă-le dracu’ de pere argentiniene, că astea nu aveau cum să fie 
proaspete. Argentina-i la capătul lumii! 

- Aşa-i. ...tot aşa cum am văzut morcovi - morcovi, dom/le,... ca nişte puţe 
roşcovane şi mereu țepene,... sigur, acuma nu toate puțele sunt aşa de 
țepene,... morcovi, deci, nu altceva! - importaţi din Africa de Sud! Dar ce, 
nici perii nu mai fac pere în amărâta asta de țară?... Sau, poate, nici n-or 


153 


mai exista peri, i-or fi tăiat cretinii,... n-ar fi de mirare la cât de tâmpiţi 
suntem! Băga-mi-aş picioarele, importăm totul, noi nu mai suntem în stare 
să producem nimic. Nu mai avem unde că nemernicii care ne conduc vând 
tot ce a fost fabrică, uzină ori combinat; au vândut şi livezile, viile sau 
ogoarele la primele lifte care le-au pus verzişorii în palmă (să nu uităm de 
flotă! Vorba aceea, ce-n şcoala primară am învăţat-o: „Să nu uiţi, Darie...”. 
Chiar că nu trebuie să uităm, că roata se-nvârteşte,... dar multe mai avem 
de ținut minte! Să le crestăm pe răbojul strămoşesc atuncea...). Mama lor de 
lude!... Păi, cred că după Isus, săracul, Iuda ar trebui să fie cel mai 
cunoscut personaj al lumii ăsteia, nu-i aşa?... 

- Este, aprobă scurt Gelu. 

- Isus a fost unul, dar lude avem o groază, și în stânga și în dreapta 
politică; abia așteaptă să ne vândă, n-ar mai apuca ziua de mâine, precum 
prolificul lor tătic, ca să se bucure de arginții mizerabil câştigaţi! Dar, hai că 
m-am ambalat prea tare, de-atâta mânie proletară, ca la o şedinţă de partid 
adevărată. 

- Se vede că în tinereţe ai fost secretara organizației U.T.C. de la 
„Pionierul”. Păi, când te pornegşti, Alinuţo,... 

- „nu mă mai opresc; de-aia m-au uns secretară,... tovarășa secretară a 
Organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din intreprinderea „Pionierul”, 
Alinuța Bivolaru,... că eram bună de gură. Băăă, nu te gândi numai la felaţii 
când zic ceva de gură! Uite, Gelule, pun acum piureul în frigider; i-l dai 
copilului pe la zece şi jumătate, dar îl scoţi afară cu vreo juma” de oră mai 
devreme,... piureul, nu copilul, căscatule!, ca să nu-l doară după aia în gât şi 
s-o luăm de la capăt cu tusea seacă, interminabilă, cu medicamentele, 
doctorii şi cheltuielile de speriat pentru nişte pârliți ca noi. Ai grijă să-l 
mănânce tot. Dacă face mofturi,... deşi am văzut că-i place piureul, de-aia 
m-am chinuit atâta, ca să i-l prepar,... îl mai minți şi tu, cu o poveste sau cu 
o jucărioară. Vezi, nu ceda, fii mai încăpățânat ca el,... nu-i greu pentru 
tine,... şi fă-l să mănânce piureul. 

Atârnă şorțul de uşa bucătăriei şi trecu grăbită pe lângă soţul ei, 
încercând, parcă, să nu-l atingă; intră în dormitor şi îşi scoase rochia de 
casă. 

- Să-nţeleg că te pregăteşti s-o ştergi acum?... se interesă Gelu, urmându- 
şi consoarta în cameră. 

- Înţelegi foarte bine; eşti băiat isteţ, te prinzi repede,... trebuie să găseşti 
şi tu, curând, ceva de lucru, cu atâtea calități. Sigur că plec, confirmă 
Alinuţa, dintr-o dată sâcâită şi fără chef. Plec,... ştii doar că azi merg la 
şmotru. Ce am fost... tovarășa Alinuta Bivolaru, secretara Organizaţiei U.T.C. 
a fabricii „Pionierul”... - păi, la noi se lucra pentru „Adidas” sau „Le Coq 
Sportif’! - şi ce-am ajuns,... o pârlită de femeie de serviciu, cu ziua! Aşa trece 
gloria lumii, ziceau romanii. Mă duc la doamna din Dorobanți,... Vitanidis,... 
deşi sunt, deja, frântă de oboseală. Verişoară-ta, Odeta, m-a pus în legătura 
cu ea; i-am spus că suntem în şomaj şi eu, şi tu, că stăm prost cu banii şi 
nu m-ar deranja să fac menajul pentru o familie cu dare de mână, oricât de 
grea ar fi gospodăria şi oricât de mare sculă am fost, cândva, la utece. Odeta 
s-a conformat: „Ai picat la tanc, Alinuţo,... îți aranjez eu ceva, imediat, ca să 
mă pomeneşti câte zile vei mai trăi!”. Şi mi-a aranjat, ştii ce relaţii are Odeta, 


154 


chiar pot s-o pomenesc pentru lipeală. Fuck, deci, menajul, cum mi-am 
dorit. Plăteşte bine,... are afaceri doamna Vitanidis, stăpâna mea, deşi nu 
îmi este clar cu ce se ocupă. Nici Odeta nu ştie, că am întrebat-o,... pe 
cucoană nu am îndrăznit, însă. Şi, la urma urmei, nu mă interesează, atâta 
timp cât îmi numără, în palmă, valută curată; îmi dă pentru o zi de muncă 
25 de dolari americani, verzi şi frumoşi, noi-nouţi, de parcă acum au ieşit pe 
porțile Rezervei Federale! Ce vrei mai mult, bărbate?... 

Gelu se aşezase pe marginea patului. 25 de dolari americani, noi și 
frumoșşi,... păi, ce putea să mai vrea, oare?... Privea corpul nevesti-sii, 
acoperit doar de chiloţii ieftini, din Obor cumpăraţi, ce copiau inspirat (şi 
clandestin, desigur!), linia zveltă, sexy, a unei colecții faimoase de lenjerie 
intimă,... made in China (căci Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, iar 
chinezeii, mititei şi harnici, s-au ocupat de restul)! Trupul femeii, cu 
rotunjimi ispititoare, cam agresive,... nu, e greşit, erau chiar foarte agresive 
rotunjimile (Alinuţa dădea vina pe sarcina de acum doi ani, propunându-şi... 
„Uite, de săptămâna viitoare,... mai precis de luni dimineața, de la micul 
dejun, ...o cafea neagră şi o felioară de pâine prăjită, ca să nu mă doară 
stomacul...” ...să scape de kilogramele care o făceau să arate atât de 
senzuală, încât din cinci bărbaţi care o întâlneau pe stradă patru întorceau 
imediat capul după ea, al cincilea având probleme cu vederea... sau 
mentale),... trupul ei, deci, putea fi comparat cu o bombă gata să explodeze 
chiar în nasul fericitului de artificier venit ca s-o dezamorseze. 

- 25 de dolari, ai spus?!... se făcea Gelu că se minunează, măsurând cu 
ochii sânii mari, rotunjiți după naştere, cu sfârcuri groase, apetisant scoase 
în relief de lunile grele de alăptare. „Dacă ar vedea redactorii de la Playboy» 
țâțele astea, mortale, absolut naturale, silicoane nu există, precis i-ar 
propune nevesti-mii nişte şedinţe foto, al dracului de bine plătite!” 25 de 
dolari, sunt bani buni, aşa-i. Oricum, nu-mi place că am ajuns să trăim aşa, 
făcând tu pe menajera. 

- Păi, ai vreo altă idee pentru supraviețuirea noastră, ca familie?... se 
interesă Alinuţa fără curiozitate, sigură de răspunsul care nu venea, în timp 
ce îmbrăca tricoul de bumbac, uitând să-şi strângă sânii babani într-un 
sutien. Dacă ai, gata, mă astâmpăr,... „Good bye, Lenin!,... pardon, good- 
bye, doamna Vitanidis, am rupt-o cu dumneavoastră!”... şi nu mai plec 
nicăieri, ca să-mi rup spinarea; stau cu tine acasă, poate ne regulăm şi noi, 
în baie sau pe balcon, când adoarme mititelu”,... spune-mi şi facem cum zici 
tu. Chiar, niţel amor n-ar strica, dacă tot e de făcut ceva pe-aicea! 

„De amor îmi arde mie, fără un sfant în buzunar?... Dacă aş găsi o 
relaţie... - Odeta?!... - care să mă introducă la Playboy ori Hustler», chiar şi 
edițiile româneşti, ar accepta, oare, nevastă-mea să pozeze pentru €i?... Sunt 
convins că s-ar plăti multe parale - verzituri - pentru o şedinţă foto cu 
Alinuţa mea, goală-pușcă în mijlocul cadrelor!” 

- ...Ca să supravieţuim, fuck eu deocamdată menajul prin alte gospodării, 
Gelule; nu mă deranjează, dacă aduc bani buni acasă. Am fost ce am fost, s- 
a dus, dar m-am adaptat la vremurile actuale. Nu ne descurcăm prea rău, 
nu-i aşa?... 

- Dar nici prea grozav... 


155 


- Ei, de ce ești cârcotaș, căci nu-ţi stă bine?... Nu suntem restanțţieri la 
întreținere, ca să ne fie jenă de vecini când îi întâlnim pe scara blocului, 
plătim la timp şi celelalte angarale şi nu mâncăm deloc prost; pot să iau 
până şi pere din import, ca să-i prepar fiului tău piureul! E drept, nu ne mai 
cumpărăm boarfe,... poate eu ar trebui să mă plâng de-asta, dar n-o fac, şi 
nu plecăm nicăieri, nici vara, nici iarna. Fir-ar a dracului de treabă,... mai ţii 
minte cum era înainte de '89, acum câţiva ani?... 

- Cum să nu? Am devenit nostalgici, Alinuţo... 

- Da. Vara mergeam, Gelule, în concediu, la mare, cu „Dacia” noastră 
break, albastru-Canada; tovarășul Garoafă, primul de la sectorul de partid, 
mi-a aprobat s-o cumpăr: „Sigur, tovarășa, cum să nu se poată pentru 
dumneavoastră, așa o duduiță scumpă?...”. Era cam libidinos, tovul, trebuie 
să recunosc; amabil, dar libidinos. 

- Adică?!... se îngrijoră soțul, tardiv. Libidinos?!... 

- Ei, şi tu, acuma; libidinos, nelibidinos, m-a rezolvat. ...„Break şi 
albastru-Canada să fie pentru dumneavoastră, tovarăşa Alinuţa!”, că de-abia 
apăruse, pe piaţă, culoarea, iar break-urile se vindeau numai în valută, la 
shop. 

„Ce întrebare tâmpită am pus şi eu!... Libidinos, nelibidinos,... a venit 
Alinuţa mea, cea descurcăreaţă, cu aprobarea-n dinţi, pentru break și 
albastru-Canada, de-am lăsat mască neamurile şi pe toți cunoscuţii?... A 
venit. O întrebare complet nepotrivită,... am fost lipsit de tact, da.” 

- Mergeam, nu în Antalia, ci la 2 Mai, cu cortul, Gelule; nu era rău... 
Apoi, petreceam câteva zile la munte, într-o casă a sindicatelor, destul de 
mizerabilă, cu servicii inexistente, dar teribil de ieftină. 

- S-au dus dracului,... şi le-au împărțit, între ei, jmekerii vremurilor noi! 

- larna..., rememora Alinuta. ...ne mai luam 6-7 zile libere şi ne repezeam 
iar la munte, ca să ne dăm cu sania şi să ne ozonificăm plămânii, mergeam 
cu trenul, căci circulaţia rutieră era oprită de nen-tu Nicu până la trecerea 
ghioceilor; tot pe la casele sindicatelor ne cazam, că eram membri cotizanți, 
doar; asta se întâmpla în ajunul Crăciunului... - sigur, nu pomenea nimeni 
de Crăciun, că nu dădea bine! -, apoi, făceam o punte, dacă mai ţii minte, şi 
petreceam şi Revelionul la munte... - de ăsta se discuta fără frică -, 
împreună cu gaşca care s-a dezintegrat acum, ajungând în cele patru colțuri 
ale lumii. 

- Tania şi Lucian sunt în State, lângă Detroit, ca tot românul,... începu 
Gelu bilanțul prietenilor împrăştiați de soartă pe mapamond. ...Delia şi 
Mădălin,... tocmai în fundul Australiei, de mi-a povestit coana Caliopia că a 
zburat trei zile, cu trei escale, la Amsterdam, Singapore şi Sydney, ca să 
ajungă la ei, umflându-i-se picioarele, ca butucii şi înverzindu-i-se slănina, 
telemeaua şi cârnații,... palinca a rezistat!, Mihaela şi gălbejitul cu ochii 
oblici,... în Japonia, la Kyoto, parcă, iar Sorana şi Bebică, mai aproape, la 
Manchester, în Anglia. N-a mai dat niciunul un semn de viață, nici măcar o 
felicitare, de sărbători, de teamă că ne-am putea autoinvita la ei! Eram ca 
frații, cândva, parcă... 

- Prieteniile sunt ca fotografiile, când se învechesc se rup. Mda. ...Şi, cum 
nu ne era suficient de bine, cu atâtea vacanțe pe cap, și vara, şi iarna, în 
decembrie, '89, am pus de-o revoluție, într-o minunată solidaritate 


156 


muncitorească, bine stimulați de „agenturili” de care ne povestea cu tâlc, la 
televizor, pelticu”, cu scorpia alături. 

- Iar noi nu-l credeam, săracul, că avusese grijă „Europa Liberă” şi „Vocea 
Americii” să ne pregătească serios, seară de seară, ținându-ne cu urechea 
lipită de tranzistor, pentru ce ei erau informați, cu multă vreme înainte, că 
avea să vină - păi, ce ştiam noi de Marea Finanță Mondială, de masoni de 
rangul al 33-lea, de Teoria Conspiraţiei, de grupul Bilderberg, de toate 
matrapazlâcurile lor?... - şi râdeam ca proştii de bietul Secretar General al 
Partidului. Abia acuma, târziu,... chiar prea târziu, ne-am prins de mişcare; 
așa ne pică fisa, nouă, la români, mai greu, deşi ne dăm deştepţi, daţi 
dracului, cu fiecare ocazie. 

- ...Cohortele de olimpici internaţionali de la matematică, fizică, chimie și 
informatică, poala de medalii obținute la Salonul de Inventică de la Geneva, 
plus tataia Iustin Capră călare pe trotinetele electrice, informaticienii de la 
„Microsoft” care l-au învăţat româneşte, vezi, Doamne, pe bietul Bill Gates ca 
să se poată înţelege cu ei și mulțimea de fete frumoase care nu au câștigat 
niciodată un miss internaţional, dar de care te împiedici pe străzile 
noastre!... 

- Ăsta-i șablonul. Dacă suntem atât de grozavi, de ce suntem așa de 
proști, oare?!... ...Erau şi sunt destui cu ochii ațintiţi pe aurul din Apuseni, 
pe cuprul de la Moldova Nouă, pe petrolul și gazele din Marea Neagră. 

- Parcă ai fi geolog; nu-i rău că citeşti ziarele. ...Ne descurcăm, totuşi, 
Gelule, e important,... îşi încurajă Alinuţa bărbatul, bătându-l pe umăr. 
„„.plutim, nu ne ducem la fund, ca alții. Ai văzut ce a pățit cumnatul tău, cu 
afacerile păguboase... Se dădea mare biznismen,... toată ziua prin trenuri ori 
automobile, cu gheşefturi, rulmenţi, whisky traficat, baterii de baie sau 
bucătărie, bere „Efes”, coşuri din rafie, haine din piele, prosoape de bumbac, 
halva, la Izmir şi Stambul,... şi-acuma... rahat turcesc se află în punga lui! 
Mă rog, nu-i treaba mea. Noi o să vedem ce-o să facem, mai târziu. Poate 
găseşti şi tu, pe undeva, de lucru; imposibil să nu fie nevoie şi de un 
tehnician metrolog... ori de un administrator sau un portar la o instituţie, că 
nu-ți cad galoanele. (Oricum, nu le ai!) Dar, fiindcă veni vorba, ia zi, e vreo 
noutate la „Mica publicitate”?... 

Bărbatul ridică din umeri, fără să răspundă, mutându-şi privirea de la 
nevasta harnică şi descurcăreaţă la podeaua camerei cu paginile răsfirate ale 
ziarului. 

- Păi, atunci, Gelule, dragă, dacă aşa stau lucrurile, nu-mi rămâne decât 
s-o şterg mai repede şi să m-apuc de treabă, ca să nu mă pună pe liber 
madama, stabili Alinuţa, hotărâtă, strecurându-şi în poşetă o sacoşă. Aoleu, 
să nu uit: vezi dacă femeia a desfundat ghena de gunoi... 

- N-a desfundat-o. 

- Atunci fă-o tu! 

- N-o desfund eu; de ce plătim femeia?... 

- Ba da, o desfunzi, nu se poate să mai stăm aşa, ca nesimțiţii; și aruncă 
mizeria din găleată, că miroase-n casă. Bă, tare mai sunt împuțiți moldovenii 
de deasupra noastră!... Ieri, cucoana aia, care nici bună ziua nu ştie să dea, 
a aruncat pe burlan zeamă şi resturi de varză acră, rămase de-astă iarnă, de 
duhnea toată scara,... şi mai miroase şi-acum. El zice că-i inginer, iar ea se 


157 


ține că-i economistă, dar dacă vezi ce mizerie e-n apartamentul lor o iei la 
fugă! Mă rog, treaba lor, gospodăria lor, gunoiul lor, numai să nu-mi vină 


mie, pe țevi, gândaci roşii de la ei. Strânge şi tu ziarul,... - arată-te mai 
civilizat decât vecinii moldoveni! -, ...nu vezi că de-abia am terminat 
curățenia?... 


- Da, îl strâng, aduna Gelu, supus, foile gazetei. Îl strâng,... uite, Alinuţo. 

- De ce trebuie să-ți atrag eu atenţia şi n-o faci chiar tu, din proprie 
inițiativă?... Mda, aşa eşti croit, aşa te-a lăsat Dumnezeu; ești crucea mea şi 
trebuie s-o port. Nu te bosumfla,... am glumit, mă,... am glumit! Nu mă 
aştepta devreme, căci trec pe la piață, cum scap de la șmotru; fac eu 
cumpărăturile, din Obor. Mi-e al dracului de scârbă de Obor,... e mizerie, 
mitocănie, hoţie la cântar,... într-un cuvânt o țigănie cumplită, dar toate 
sunt mai ieftine şi ai de unde să alegi acolo, ăsta-i adevărul. O să-mi rup iar 
mâinile, trăgând de cumpărături prin autobuze şi tramvaie, dar ce să fac... 
Mai ai de gând să repari rabla noastră?... Ai grijă de ăla micu”, atâta te rog; 
ia-i jucăriile într-o sacoşă şi scoate-l în parc, ca să se mai joace şi cu alți 
copii la groapa cu nisip, că-i place acolo,... dar verifică atent, mai întâi, să 
nu fie rahați de câine ori seringi zvârlite de drogați - fii cu ochii pe copil, 
Gelule! - şi, după ce-i dai să mănânce de prânz,... ai ce-ţi trebuie în 
frigider,... culcă-l neapărat. Dar mai vorbeşte cu el, mă, ai văzut cum te 
ascultă,... jucaţi-vă împreună după ce se trezeşte, fă-i chefurile, niţel măcar, 
nu sta ursuz. E o perioadă împuțţită, e-adevărat, nu ne-am aşteptat la ea, 
credeam că o să curgă şuvoaie de lapte şi miere pe la rigole,... aşa-mi 
imaginam capitalismul! Şi nu numai eu m-am arătat naivă, deşi, ca fostă 
secretară a organizației tineretului comunist,... deci, bine îndoctrinată, n-ar 
fi trebuit. Hm, hai că o să treacă şi asta, Gelule, mai este vreme să răsară 
soarele şi pe ulița noastră. Dacă, după capitalismul interbelic, a venit 
socialismul, după socialismul postbelic, continuat cu comunismul, a venit 
din nou capitalismul, după capitalismul ăsta, post-comunism, chiar, ce-o 
mai veni, oare?... 


Ascunsă în iedera bogată, casa mare, construită în anii '30 ai secolului 
XX, în stilul Brâncovenilor iubitori de neam şi țară, era situată în zona 
super-centrală a Dorobanţilor. Obloane groase, din stejar strâns în fiare 
meşteşugit forjate, acopereau ferestrele, ca şi când înăuntru s-ar fi 
desfăşurat o activitate conspirativă. Alinuţa sună... bzzz!..., cineva strecură o 
ocheadă prin vizetă şi uşa, făcută tot din stejar robust, interesant 
îmbătrânit, se deschise repede. „Să vezi că acum mi se cere parola, dar şi 
semnul de recunoaştere, ca în filmele cu partizani!... Parola!...»” 

- Bine-ai venit! Hai, intră, Alinuţo, se bucură doamna Vitanidis de sosire, 
uitând de vigilenţă şi renunțând, deci, la verificarea semnelor secrete. Intră 
repede, este toată lumea adunată, te aşteptăm de o jumătate de oră, fato! Of, 
este ca un făcut, când ai mai multă treabă, chiar atunci... Grăbeşte-te, 
Alinuţo! 

- Mă grăbesc, mă grăbesc. Scuzaţi-mi întârzierea, dar, până le-am 
pregătit ceva de mâncare alor mei,... că dacă sunt plecată toată ziua... Pe 


158 


autobuze nu poţi conta, iar cu rabla de „Dacie”,... un vintage car, în 
prezent,... nu-mi permit să circul; m-ar lăsa lefteră plata benzinei și a 
reparațiilor. 

- Las” că, în curând, dacă ne merg afacerile în ritmul ăsta, ai să conduci 
un Meran, cu rezervorul plin-ochi cu motorină! 

- Să v-audă Cel de Sus! 

- Încurcături şi necazuri, am înţeles,... dar grăbeşte-te, acceptase 
patroana scuzele, aflată deja cu gândul în altă parte. Te iert pentru că eşti 
prea valoroasă pentru mine; eşti foc de pricepută, am verificat, cu Mădălin, 
înregistrarea; suntem mulțumiți, să ştii. 

În mijlocul livingului uriaş era înjghebată o cameră mai mică, din panouri 
albe, din gipscarton, dispuse pe cadre metalice; patru reflectoare scăldau 
spaţiul astfel delimitat într-o lumină supărător de bogată, în timp ce restul 
încăperii rămăsese ascuns în penumbră. Un pat din alamă, înfăşat în 
cearşafuri scumpe, de satin, se afla în camera improvizată; pe marmura 
noptierei erau aşezate, de o mână de scenograf, o lumânare în formă de falus 
voinic, înfiptă într-un sfeşnic vechi, din bronz,... secolul al XVIII-lea, 
probabil,... reprezentând o vulvă înfoiată, câteva banane într-o fructieră din 
porțelan, una dintre ele îmbrăcată de un prezervativ rozuliu, cu rizuri 
circulare, proeminente, o cravaşă din piele împletită, o cutie cu chibrituri 
lungi, pentru aprinderea unui şemineu inexistent, o sticlă cu vin roşu, 
destupată, trei pahare de cristal, fiecare cu un deget de băutură pe fund şi o 
scrumieră, din cristal şi ea, pe care se afla o ţigară de foi, Romeo y Julieta, 
Habanos SA, Cuba, cât un castravete de mare. Deasupra patului, pe peretele 
din carton, trona o litografie de la începutul secolului al XX-lea înfățişând o 
domnişoară cu un mijloc ca de viespe, dar cu un piept de doică, cu şolduri şi 
fund de vădană (va trece vreme până la idealul aceluiaşi secol: 90-60-90!), 
goală puşcă, care, aşezată într-un fotoliu, încerca să mai ascundă din 
ruşine, trăgând pe pulpele babane nişte ciorapi groşi, închişi la culoare, cum 
numai cea mai sclerozată baborniță ar purta astăzi. Mădălin, operatorul 
video slăbănog, cu barbă rară şi părul înnodat într-o coadă de cal, proba o 
cameră cinematografică, urmărind patul gol. Doi bărbați despuiați, până în 
35 de ani fiecare, unul blond, altul exagerat de brunet, potriviți de înălțime, 
cu trupuri atletice, de sportivi care abia renunțaseră la activitatea 
competițională, păroşi ca nişte maimuțe şi machiați pentru filmare, se 
plimbau prin penumbra livingului, indiferenți la nuditatea lor; țigănosul 
răsucea o pereche de cătuşe, cu îndemânare de gardian. 

Neluată în seamă, Alinuţa se dezbrăca repede, într-un colț al livingului. 

- Şi cum mă echipez acum, doamna Vitanidis?... se interesă ea, complet 
despuiată, aşezându-şi cu grijă hainele personale pe un umeraş. Alaltăieri, 
la finalul şedinţei de filmare, rămăsesem goală, nu-i aşa?... 

- O femeie modernă, care vrea să scoată din minţi un bărbat, nu trebuie 
să rămână complet goală, cum zici tu, decât în cada băii, Alinuţo! În rest, va 
păstra ceva pe ea,... un flecușteţ colorat, o jartieră roşie ori neagră, strânsă 
pe pulpă, de exemplu,... sutienul, totdeauna transparent şi de dimensiuni 
reduse, ciorapii,... atenţie, niciodată dres, ca matroanele,... mai mare 
ruşinea, ferit-a sfântul!, dresurile ar trebui desființate prin decret 
parlamentar: 


159 


Parlamentul României 
Decret-Lege 
1. ... din ... 

privind interzicerea purtării dresurilor în spațiile publice 

de către femeile până la 60 de ani..... 

...deci, numai ciorapi pentru portjartier, chiar cu dungă, ori foarte închiși, 
ori foarte deschişi (şi ciorapii, şi portjartierul având aceeaşi culoare, 
desigur!)... 

- Am înțeles, doamna Vitanidis,... ciorapii şi portjartierul având aceeași 
culoare... 

- Stai, că n-am terminat; se mai poate păstra un lănțişor de aur, frumos 
înfăşurat în jurul gleznei, ca să-i sublinieze fineţea sau altul, ceva mai gros, 
pe şolduri,... un cache-sex îngust ca lama cutțitului și transparent, precum 
sutienul,... pantofii, cu toc înalt şi vârful ascutit,... ceva care să contribuie la 
sporirea appeal-ului, deci. Să vedem ce scrie la catastif, cât de despuiată 
rămăseseși, că memoria înşală şi ajungem de râsul concurenței. Apropo, mi- 
am amintit de o chestie nostimă, petrecută cândva la Hollywood... Ia fiți voi 
atenţi! 

Echipa se opri din activitate, ciulind, respectuoasă şi disciplinată, 
urechile, către patroană. 

- ...Povestea s-a petrecut într-un film de epocă cu plicticosul de Rudolf 
Valentino, ...latin lover-ul distribuit în rolul principal, bineînţeles, fiind en 
vogue la vremurile acelea. Vreţi să credeți sau nu, un beduin-figurant, 
echipat tradiţional, a apărut într-un prim-plan cu cămila de căpăstru 
purtată, dar şi cu un ceas-brățară modern la încheietura mâinii, 
neremarcat, deci, de echipa de tehnicieni, acțiunea filmului desfăşurându-se 
în Arabia secolului al XIX-lea (chiar before Lawrence of Arabia...)! Da, da, aşa 
a fost, strict autentic, uite că se poate întâmpla şi la case mari. Mmmm,... 
încalță pantofii, Alinuţo, hotări doamna Vitanidis, după ce consultase atent 
un notes. Vezi, pantofii de lac negru, cu catarame,... sunt în garderob... - ce 
dezordine cumplită e şi-acolo! Dacă nu fac eu o treabă, păi n-o face nimeni 
altcineva, deşi este binişor plătit, zic eu, ca s-o facă! -, ...sunt în partea 
dreaptă. La sfârşitul filmărilor, dacă totul iese cum ne dorim, îți fac cadou 
pantofii, ca o primă,... sunt foarte frumoşi, nu-i aşa?... Vor fi ai tăi, oricum 
au fost cumpăraţi pe măsura ta, merg foarte bine, alături de o rochie 
elegantă, la o ţinută de ocazie; la fel de bine merg, în intimitate, când faci 
amor,... sigur, nu cu un tăntălău, ci cu un domn priceput şi cu fantezie, care 
ştie să aprecieze așa ceva. Vreau să fii mulțumită, după cum vezi; nu m-am 
arătat niciodată meschină, nu cred că ai ce să-mi reproşezi,... aşa mi-e mie 
firea, generoasă. Continuăm, deci. 

Alinuţa încălța pantofii, încântată. „Faină marfă, într-adevăr,... făcută de 
o firmă mare, italiană,...” 


Fratelli rossetti 

Lavorazione a mano 

Parabiago, milano 

„„citea emblema aurie, precis imprimată, întinzându-şi piciorul, ca să 
poată vedea mai bine. „...ia uite piele bună ce-i aicea,...”, mişca ea degetele 


160 


în încălțări, „...mănuşă, nu altceva!... şi talpă de talpă, peste 150 de dolari 
costă la un magazin de lux. Drăguţă femeie, doamna Vitanidis, aşa.-i,... 
chiar, nu-i înțelept s-o supăr!” Numai să vadă ce explicaţie o să dea acasă, 
asupra provenienţei, orice fraier se prinde,... - deci, şi bărbatu-său! -, de la 
prima vedere, că nu sunt cumpăraţi de la „Bucur Obor”, pe te-miri-ce; 
trebuie să potrivească o găluşcă credibilă ca s-o înghită Gelu mai uşor. 

Doamna Angelica, coafeza echipei... - hair-stylist îi zicem fandosit acum, 
strâmbându-ne gura şi încurcându-ne limba, cât mai saxon! - o pieptăna, 
împrăştiind din plin fixativ, în timp ce Nela, machieuza... - make-up artist - 
ul, of coursel!... - se ocupa meticuloasă de fața Alinuţei. 

- Dă-mi voie, păpuşă,... o rugă coafeza mustăcioasă, cu o voce groasă, 
virilă, făcând un semn de relaxare către vulvă. ...să te aranjez şi în partea de 
jos, ai auzit ce-a spus madama. Nelo, eşti gata cu boirea?... Bine,... arată 
bine fătuca,... lasă-mi-o mie pe mână acum. 

Alinuţa se așeză pe spate, cu picioarele desfăcute şi femeia îi zburli, cu 
pieptenul şi peria, părul pubian, întârziind acolo mai mult decât ar fi fost 
cazul; o boare de fixativ stabili poziția cârlionţilor îngereşti, ce mărgineau 
labiile. „Oare de ce coafeza asta, dacă tot lucrează în branşă, n-o pune pe 
colega Nela să-i epileze mustața haiducească?!...” 

- E mai bine acum, se declară mustăcioasa mulțumită, aflată cu nasul 
între pulple actriţei, la nici 10 centimetri de vagin; aruncă o ocheadă în jur 
şi, convinsă că nu erau privite, ciupi scurt, cu vârful degetelor, carnea fină şi 
roză. 

- Au! se manifestă sotto voce Alinuţa, cu frică de patroană, surprinsă de 
neaşteptatul gest. („Ei, numai asta n-o mai păţisem aici! Poftim...”) Dar, ce 
vă veni, doamna Angelica?!... 

- Taci, mânca-ți-aş bombonica umedă, călduță şi,... sunt convinsă, 
acrişoară,... 

La evocarea minunatului gust, ce îi trezea, desigur, amintiri speciale, 
coafeza înghiţi în sec, gânditoare, plimbându-și limba peste buze. 

- ...că ne-aude sau se uită careva la noi! N-a fost deloc „...dintr-o dată”, 
cum zice gurița ta, ce acum, pe loc, ți-aş ţuca-o; am avut o scăpare şi eu, ca 
tot omul, pe care de multă vreme o pritocesc. Ştii, în intimitate... - sper să 
ajungem amândouă, curând, şi-acolo... - ...mi se spune „domnul Gică”, nu 
doamna Angelica. 

- Domnul Gică, doamna Angelica?!... 

- Gică, da. 

- Când eram mică-mititică, bunicii aveau un cal, în gospodărie, pe care îl 
chema Gică,... devenise Alinuţa nostalgică la auzul interesantului nume. Îi 
studiam scula bălăngănitoare ori de câte ori mamaia nu era prin preajmă, ca 
să mă altoiască pentru obrăznicie. Ulterior, l-au vândut pe nimica toată unor 
şătrari simpatici. 

- Şătrari simpatici, zici?!... Mda, studiai scula calului,... de mititică 
promiteai! Sigur, Gică este un nume frumos, ai înțeles ce trebuia să înţelegi, 
sper, mai ales că ţi-ai amintit de căluţul vacantelor la bunici petrecute şi de 
membrul lui cabalin. (Vai de copiii de astăzi, crescuţi între blocuri și asfalt, 
nefericiţii! Poate la televizor să vadă şi ei un cal, iar scula lui, 
„bpălăngănitoare”, care ţi-a atras atenţia, ca oricărei fetițe cuminţi,... pe 


161 


nicăieri!) Bine că nu mi-am băgat şi limba între picioarele frumoase, ai fi 
zbierat ca o apucată şi ne-am fi pierdut pâinea amândouă. Of, măiculiță, ai o 
carnație superbă, păpuşă!... 

Palma dezmierda pe ascuns interiorul pulpelor. 

- Ce bine ai pusă carnea,... ofta mustăcioasa, sedusă de tablou. ...ca să 
se bucure hândrălăii ăştia, cu puţele căzute. Te-ai uitat ce blegi sunt sculele 
lor?... 

- N-am apucat... Aoleu, sunt blegi puţele colegilor?!... 

- Sigur; uită-te şi mai vorbim. Mă omori cu zile, fetico... Gică zici că-l 
chema pe căluţul bunicilor?... Oooof, of, of, ce ți-aş mai face eul... 

- Şi ce mi-aţi face, mă rog?... se dădea Alinuţa naivă, zâmbind cu 
parşivenie şi săltându-și jucăuș vulva roză către nasul coafezei. Hai, spuneţi, 
dacă tot aţi început... sau arătaţi-mi,... da, da, arătaţi-mi! Ei, dar ia te uită,... 
doamna Angelica, nerușinată ce sunteţi, eu am glumit,... ce îmi faceţi cu 
limba?!... Luaţi gura de-acolo, doamna Angelica! 

- Domnul Gică..., îşi lingea buzele poznașul domn Gică. Gică, la fel ca pe 
căluţul copilăriei tale. Mai dulce e sărutul de furat, zice poctul!... 

- Nu mai aveți nicio ruşine, văd! Eu am luat-o ca pe o glumă, iar 
dumneavoastră... Opriţi-vă, nu mă mai frecaţi,... o să să mă excitați! 

- Aşa de repede, păpuşă?... zâmbea coafeza (ori frizerul?!...), țuguindu-şi 
buzele şi formând o bezea, pe sub mustață, pentru a o trimite către vulvă. Ce 
zici, facem şi noi două ceva, cândva?... Dacă am fi fost singure acum, ți-aş fi 
arătat şi altele... 

- Doamna Angelica,... 

- i-am spus: domnul Gică,... numai pentru intimi, normal. 

- „„„lăsaţi-mă cu parascoveniile astea! se indigna, de formă, Alinuţa, abia 
ținându-şi râsul şi păstrând tonul coborât, de teamă să nu fie auzite. Sunt 
femeie serioasă, doar... 

- Nu te ambala aşa de tare. Ştiu că eşti serioasă, păpuşă; de-aia te afli 
aici, în studio, goală-puşcă şi cu picioarele în lături, aşteptând să te 
penetreze derbedeii,... pentru că eşti o femeie serioasă şi seara devreme 
acasă! Măi, măi, măi... Uite, poate îți vine o idee deşteaptă în cap ori suflet,... 
am să-ți scriu numărul meu de telefon pe o hârtiuţă şi o strecor, când nu mă 
vede nimeni, în poşețica ta,... tot aşa cum mi-aş strecura şi limba în vaginul 
de vis! Ai să vezi ce bărbat serios sunt... Of, of, of, de-abia mă mai țin să nu 
fac vreo poznă! ...Să fie acolo, şi hârtiuța cu telefonul, şi limba mea, a 
dracului de neastâmpărată, ca să ştii de unde să mă iei, la o adică. 

- Ați înnebunit de-a binelea, doamna Angelica!!! încerca Alinuţa să nu se 
prăpădească de râs, înainte de a începe treaba cu bărbaţii adevăraţi din 
culise. Luaţi seama să nu vă audă careva, până la urmă... 

- Zi-mi domnul Gică, nu uita, de vrei să-mi faci plăcere. Aşa scriu şi pe 
bilețel... 0724.332.2..., Gică! Tu poţi înnebuni pe oricine, păpuşă... Da, 
doamna Vitanidis, poftiți..., se întoarse coafeza, simțind prezența madamei la 
spatele ei. Totul este în ordine, exact aşa cum aţi cerut, este gata de filmare 
domnişoara! Uitaţi-vă la părul pubian,... cum reuşeşte să scoată în evidență 
carnea vulvei apetisante, dar și clitorisul încreţit,... labiile impecabil arcuite, 
de parcă au silicon în ele,... buricul adânc din mijlocul pântecului,... 


162 


uuuf!..., iar cele câteva fire de păr lungi, învolburate pe rozeta perfectă a 
derierului... 

După verificarea finală, pe de-a întregul, Alinuţa intră în cadru odată cu 
cei doi bărbați, sânii mari, rotunzi ca nişte portocale (absolut naturali!), 
tresăltând la fiecare pas, ignorați complet, însă, de întreaga echipă (ba nu,... 
apreciați doar de biata coafeză!). Se lăsă pe spate între cearşafurile din 
material scump („Of, bine mai e în patul ăsta!... Ce pui de somn aş trage 
acum, sătulă de munca de acasă”); sexul ei, cu părul pubian aranjat de 
surprinzătoarea doamnă Angelica - sau domnu’ Gică, pentru intimi... -, se 
desfăcu, întocmai ca o floare roz. Fără să-l ia în seamă, ţigănosul prindea 
mâinile Alinuţei, cu cătuşele, de bara de la capătul patului; apoi, la fel de 
plictisit, cu gândurile aiurea, fără să privească trupul dezbrăcat, apucă între 
buze unul dintre sfărcuri şi se jucă cu limba pe el, întărindu-l evident. 
Femeia simțea o căldură subțire prin adâncimea subsuorilor. Partenerul 
aplică acelaşi tratament şi celuilalt mamelon. Cu sfârcurile dureros întărite, 
Alinuţa strânse fără să vrea picioarele, răsucindu-şi trupul, în timp ce 
căldura plăcută cobora către şale. „Deşi sunt ruptă de muncă, reacționez 
destul de bine. Băga-l-aş în mă-sa de ţigan, dacă n-ar fi bani în joc,... 
supraviețuirea familiei mele!, n-ar pune mâna pe mine. Mai bine aş lăsa-o pe 
doamna Angelica... ori domnul Gică să mă lucreze cum ştie ea... sau el, mai 
bine. Ce dracu’ să fac şi eu, nu am de ales, cineva trebuie să plătească 
facturile casei,... dar şi perele din Turcia pentru ăla micu” domnul Gică 
precis nu-i în stare s-o facă! De altele, este în stare, desigur...” Blondul se 
ridicase şi, fără să remarce frământările colegei de platou, cu mâinile înfipte 
în şolduri (buzunare n-avea!), îşi aprecia munca cu ochi de meseriaș. 
Machieuza îşi aminti de ceva, înghiontită de coafeză, intră în cadru şi înroşi 
sfârcurile groase, folosind rujul de buze, excitând şi mai mult actrița. Din 
spatele camerei de filmare, Mădălin, operatorul, se chinuia să cadreze scena, 
mormăind ceva, mereu nemulțumit, despre condiţiile de lucru, probabil. 
Penisul moale al celuilalt bărbat se freca de coapsa Alinuţei. 

- Stimuliazi-mi, fitti, oliaci, se rugă el, prudent, de colega din pat, după ce 
machieuza ieşise din cadru. 

Vorbea cu accent moale, basarabean, cu spusa tărăgănată, grăbită doar 
de invaziile turco-tătare, lumea zorindu-se şi înghiontindu-se zăpăcită, căci 
trebuiau arse recoltele bogate, otrăvită apa rece și curată a fântânilor adânci, 
exploatate gazele de şist în colaborare cu „Chevron” sau „Texaco”, împărțind 
frățeşte profiturile,... muolduovienii, cca 3%, restul pentru binevoitorii 
parteneri străini, folosind orice fel de tehnologie, chiar și oleacă poluantă, ca 
să rămânem și fără gazele astea, la fel ca şi fără recolte,... mai trebuia distrus 
şeptelul robust abia refăcut în ultimii ani, când hoardele păgâne se mai 
odihniseră, renunțând la incursiuni, mutat tezaurul la Moscova, în condiţii 
de maximă siguranţă, pentru a nu fi prădat de armatele germane agresoare, 
dar pentru a fi abandonat for ever acolo... - o fi avut şi regina Maria, alături 
de regele Ferdinand, zis Întregitorul şi cel Loial, o groază de merite în istoria 
statului român, dar cu chestia asta chiar au dat-o în bară! Doamne, ce 
idee,... să duci averea ţării în Rusia!... De la nemți mai vedeam înapoi, 
ulterior, câte ceva, dar așa... -, ascunse fecioarele frumoase în peşteri, pentru 
a nu fi depucelate de invadatorii cu ouăle încărcate cu testosteron (mai bine 


163 


doseau dracului tezaurul în peşterile astea, în locul fecioarelor, ar fi fost mai 
sigur!), tocat lemnul pădurilor, sub formă de parchet ori surcele pentru 
aprins focul, infestată pânza freatică cu cianurile de la Roşia Montană din 
Transilvania, soră şi vecină etc., etc.! 

- Hai, acuma,... fii drăguți,... fă şieva şi tu pientru mini, la iuțiali,... fă şieva 
şi icşiti-mi, nu vuoiesc a mă vidie patruoana aşie,... si-ar putiea ca pientru 
urmâtuorul film sî cauti pi altşinieva,... si nu ti miri, fiti. Nu pria-s în fuormi 
azi,... am fuost di siervişiu asti-noapti - mi bucur cî mai am un siervişiu stabil, 
ca sî mai trimit şieva parali şi acasi, la riestu’ familii, la Dubăsari! - şi nî-am 
putut închidi nişi măcar un uochi, la slujbi. Ba, a mai triebuit si mî uocup şi di 
muieria mia, diminiați, înainti di pliecari, ca sî nu si simti nieglijati, sărăcana 
di ia şi sî-nşiapi ripruoşurili şi suspişiunili. Ştii şi tu, doari, cum ie cu lucrurili 
aistia. Văz că patruoana nuoastri iesti tari grăbiti... şi nişi nu-i în toani pria 
buni, dişi ție ţi-a făcut în dar uo pieriechi di pantuofi cari cuosti, prieşis, uo 
groazi di parali. Îţi stă ghini cu iei,... ghini, ghini, nu ti rușâna, uoricum ai şi 
craşi frumuoşi, fitiți. Ai faşi parali buni în Italia,... ţi-o zâc io, m-am prieumblat 
şi pi-acuolo uo vriemi buni. Mai am liegături pientru fuolosinți, ai putiea sî 
ajunji prin ieli chiar la pietrieşirili lu” ramuolitu” di Silviu Bierluscuoni. ...Pi 
nuoi, în schimb, nişi nu ştii şi ni-a mai bruftuluit cucuonița dinainti di a vini 
mătăluți!... Haidi, fietici, ajuti-mi, ti ruog,... si vidiem şie putiem faşi pientru 
puțulica mia. 

Înţelegătore, Alinuţa începu să maseze penisul, prinzându-l între 
genunchi. 

„Nu sunt singura frântă de muncă... După cum se prezintă de bleagă 
puța lui Vitali Chieptini, n-o să meargă uşor lucrurile pe-aici.” privea ea 
îngrijorată falusul moale. „Cine mai ştie când terminăm treaba; și eu care 
speram să ajung şi la piață!... Hmmm,... sunt obosită, dar mă excit binişor, 
deja, iar colegul meu... Oooh!... Ce ţi-e şi cu chestiile astea,... când am plecat 
de-acasă numai la sex nu-mi era capul, cu smiorcăitul mic, cu mâncarea lui 
şi cu daraverile gospodăriei,... pe bărbatu-meu nici nu l-am văzut prin cale, 
deşi nu ne-am tras-o, parcă, de câteva săptămâni... şi tare-mi mai plăcea 
cândva...; şi-acum, am uitat dintr-o dată de toate, de cum m-am culcat între 
aşternuturile fine şi mi-a morfolit borâtul sfârcurile,... chiar am chef de 
amor! Numai de aş avea cu cine s-o fac, căci sunt cam coborâte-n bernă 
drapelele! Ei, dar, la urma urmei, dacă altă şansă nu apare, o pun la treabă 
pe doamna Angelica... ori, mai bine zis, pe domnul Gică mustăciosul! Fac şi 
eu haz de necaz. Trebuie să-l ajut pe Vitali, poate terminăm mai repede, ca 
să ajung şi la piață, după aia. Ce scârbă mi-este de Oborul plin de 
pensionari împiedicaţi şi duşi cu sorcova, dar şi de țigani şmecheri, hoţi, 
obraznici, agresivi şi scandalagii,... - ţigani! -, numai pentru prețurile bune 
mă mai duc acolo. Auzisem că Primăria va desființa piața,... mai durează, 
cine ştie ce bani publici, de tocat, sunt în joc; o să mai fac cumpărăturile, în 
Obor, încă o bucată de vreme. N-ar fi fost rău dacă întocmeam o listă, ca să 
nu-mi scape ceva şi s-o iau mâine de la capăt.” Speriată că mai avea atâtea 
de rezolvat, îşi intensifică eforturile, frecând iute penisul cu genunchii 
(coafeza o privea cum se chinuia, strâmbându-se înciudată). De pat se 
apropiase şi celălalt bărbat, blondul, cerând aplicarea aceluiaşi tratament: 


164 


- Uite, colega,... am nevoie să-mi faci şi mie,... ca lui Vitali, dacă nu te 
superi. 

Alinuţa oftă disperată: 

- Păi, bine, mă, fraţilor, în condiţiile astea, nu mai finalizăm filmulețul de 
15 minute nici mâine dimineață! la gândiţi-vă, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi 
trebuit să colaborăm la „Pe aripile vântului” ori la „Război și pace”, ambele în 
câte două serii! Poftim, uitați-vă la mine,... 

Îşi desfăcu larg picioarele, eliberând penisul întărit al lui Vitali şi săltând 
de câteva ori bazinul, într-o încercare de a demonstra forma bună în care se 
afla; sexul umed şi rozuliu se deschise şi mai tare în fața colegilor sâcâiți şi 
indiferenți. (Doamna Angelica, în schimb, privea nervoasă de pe margine. 
„Futu-vă rasa-n cur de neputincioşi!” bombănea ea, pe sub mustață. „Faceţi- 
mi loc, labagiilor, ca să vă arăt eu cum trebuie să meargă lucrurile!”) 

- „deşi sunt muncită, ca şi voi, sunt deja excitată,... am nevoie de 
bărbat,.. 

(„Vin eu, tâmpito!” se consuma nervos coafeza. „Bărbaţi sunt ăștia?!...”) 

- „sunt gata de a fi penetrată în toate orificiile, poate începe filmarea; 
aştept să vă fac față, să moară de ruşine concurența scandinavă! lar voi..., 
voi veniți rupți de muncă şi vreți să dați randament?... 

- Mai încet, lasă morala, că nu de asta avem nevoie,... ciocu’ mic, cum se 
zice în politică. Ţi-e uşor să vorbeşti, fato! se supără țigănosul, fără să ridice 
tonul, de frică de a nu fi auzit de patroană. Muncită, nemuncită, uite, te 
aşezi în pat, desfaci picioarele şi... intrați, flăcăi! Sigur, intrați,... dacă aveți 
cu ce. În timp ce la noi,... după cum vezi, lucrurile nu stau la fel. 

- Văd; la voi stau cu totul altfel. Haide, vino, să te prind cu gura, ce naiba 
să fac,... altfel nu mai ştiu cum să mă descurc, împăcă tot Alinuţa lucrurile, 
cu gândul la programul încărcat al zilei. Faceţi cinste cu 10% din câștiguri, 
să nu vă codiţi după ce v-aţi văzut cu sacii urcați în căruţă! Hai, vino. Cum 
termin filmarea aici, trebuie să fug la piață, pentru cumpărături. Mişcă-te, 
să nu te vadă doamna Vitanidis aşa, că... 

Oftând din nou, Alinuţa prinse cu gura falusul celui de-al doilea bărbat. 
„În condiţii normale, în loc de sex oral, i-aş trage un picior în testicole,... aşa, 
însă, dacă doamna Vitanidis plăteşte bine, pot să-i aplic oricâte sexuri orale. 
Are, însă, balaoacheşul dracu”, o sculă care, când este în forma firească, nu 
ca acuma, chiar merită s-o chinui oleacă!” Fără să se poată folosi de mâinile 
legate, lucra repede, pricepută, şi cu gura, şi cu pulpele, antrenând 
membrele colegilor,... lucra cu eficiența cu care preparase piureul de pere, 
mai devreme, acasă. În mijlocul livingului se crease un cadru interesant de 
filmare, fără nicio intervenție regizorală. 

- Ei, ia să văd, copii, ce faceţi..., intră şi doamna Vitanidis în camera 
improvizată, urmărind detaliile scenei. Mă bucur, Angelico,... se adresă ea, 
peste umăr, coafezei. ...că n-ai neglijat aranjarea părului pubian; uite-l ce 
frumos stă aşezat,... ca o inimioară înconjoară vulva, scoțând-o splendid în 
evidenţă! 

- Vă mulţumesc, doamna Vitanidis; am folosit un fixativ de cea mai bună 
calitate. Sigur, şi mie mi se pare că... 

- Ochii spectatorilor pe el şi pe vagin vor fi pironiţi! (Dar, am impresia, 
Angelico, că şi ai tăi sunt tot acolo orientați; vezi să nu-ţi iasă din orbite!) 


165 


„Nimic nu-i scapă patroanei,...”, se îngrijora Alinuţa de atâta atenţie. 
„are ochi şi la ceafă, precum mizerabila de soacră cu cele trei nurori!” 

- Frumoasă scenă, îmi place, își arăta, din nou, doamna Vitanidis 
mulțumirea faţă de activitatea susținută a angajaţilor. Faină improvizație, 
Alinuţo, eşti expertă! 

„Bine că i-am promis pantofii, drept cadou, cu o nimica toată mi-am 
stimulat simbriașul; uită-te cu câtă sârguinţă lucrează!” 

- „.„„Nu-mi răspunde, nu vorbi cu gura plină, că nu-i frumos. Ai talent 
gârlă, îți place ce faci, se vede, pui şi suflet, ai putea ajunge departe, dacă 
eşti serioasă şi laşi deoparte necazurile casnice. 

„Mai şi laudă, din când în când, că nu costă parale... Ia uite-o cum se 
umflă-n pene,... ia uite cu câtă energie pompează la scula magraonului și 
cum o freacă pe cealaltă, a basarabeanului!” 

- Este importantă seriozitatea în domeniul nostru de activitate, aici nu-i 
loc pentru fluşturatici şi diletanti! O să-ți găsim un nume interesant de 
scenă; nu vreau să te jignesc, dar Alinuţa Bivolaru parcă-i nume de 
parlamentar sadea: Bivolaru, Văcăroiu, Ciobanu, Boureanu, Păcuraru, 
Căpraru,... neamurile ăstora numai pe lângă cirezi și turme au stat! Linda 
Sexista, de exemplu, este mai bine... sau Brianna Gâtadânc,... mă rog, ceva 
percutant; Gina Anusstrâmt îți place?... Dau bine cei doi de es, unul lângă 
altul, pe generic, este mai cosmopolit, aşa cum erau cei doi de te la răposatul 
Florian Pittiş, nu?... A fost o idee, o să ne mai gândim, o să consult un 
specialist în imagine. ...Şi mai pune-l şi pe bărbatul tău la muncă,... la 
treburile casnice mă refer,... dacă vrea să fie soț de vedetă. (Dar nu cred că 
bănuieşte el ce fel de vedetă este nevastă-sa!...) Mădăline, băiatule, se 
întoarse patroana către operator. ...parcă e prea reuşită scena, ad-hoc 
creată, ca s-o ratăm! Hai, trage cadrul, deşi nu este în plan; o să vedem 
după aia cum şi unde îl folosim. 

„„„Acoperiți de lumina reflectoarelor, actorii lucrau intens, plini de 
pricepere: Alinuţa-Linda Sexista, întinsă pe pat, cu picioarele larg desfăcute, 
era penetrată de penisul basarabeanului; pentru a-și păstra echilibrul, Vitali 
se agățase de rama de alamă, zdrângănind infernal scheletul metalic. 
Celălalt actor, ţigănosul, rămăsese cu falusul gros în gura Briannei 
Gâtadânc, frământându-i acum, cu râvnă, sânii, dacă ar fi existat în 
scenariu un al treilea partener, am fi pomenit ceva şi despre Gina 
Anusstrâmt,... cu cei doi de es unul lângă altul, aşa cum erau cei doi de te la 
răpostaul Florian Pittiş. „Hai că merge!” gândea mulțumită Gâtadânc, 
muşcând penisul vânăt; în acelaşi timp, perfect coordonată, îşi săltă 
şoldurile rotunde în întâmpinarea membrului lui Vitali. „Rupem patul cu 
călăreala! Ei, și ce, face parte din consumabile. Dacă m-ar vedea Gelu de ce 
performanțe sunt în stare în afara familiei, deşi sunt sculată de la 4 
dimineața şi am terminat o groază de treburi casnice,... iar cu el nici nu mai 
ştiu de când...” Gândul o excită şi mai tare pe Alinuţa. „Gelu stă cu copilul în 
parc, la groapa cu nisip şi eu mi-o trag aici, cu doi mameluci deodată, pe 
bani buni!... Nu-i trece prin cap că nevastă-sa câştigă parale ca o curvă 
profesionistă, ca să-şi țină gospodăria. Păi, am achita, altfel, întreţinerea 
apartamentului, abonamentul la R.A.T.B., perele turcești pentru piureu... şi 
tot restul?... Noroc că filmele, cu mine distribuită în rolul principal, vor fi 


166 


vizionate în Japonia, Noua Zeelandă şi Australia, departe de Europa de Sud- 
Est şi de lumea care mă cunoaște, după cum am înțeles de la doamna 
Vitanidis. Le vor vedea precis Mihaela şi gălbejitul ei ori Delia şi Mădălin, în 
țările de emigrație! Ei, şi ce?... Se vor oftica, precum românul, pentru că am 
ajuns vedetă... - samuraiul a uitat de bushido şi a prins, desigur, stilul 
nostru, de la nevastă-sa, fosta mea prietenă! Merge bine, băieţii şi-au intrat 
in formă,... oh, ce penisuri puternice sunt înfipte-n mine! Dacă Mădălin, 
operatorul, n-ar fi aşa de prăpădit,... deşi poți să ai surprize serioase şi 
plăcute cu astfel de indivizi,... mai-mai că m-ar tenta să-l primim în echipă 
(da” cine ne mai filmează, atunci?...), ca să am cele trei orificii simultan 
astupate. Apare şi orgasmul,... orgasm adevărat, nu simulat, ca în viața de 
familie,... îl simt cum se-apropie pas cu pas, cătinel-cătinel,... da, vine, 
vineee€... însoțit, bineînțeles, de gama de zbierete autentice, niciunul 
contrafăcut, de-o să dărâmăm panourile deodat! (Parcă, n-am văzut 
maşinişti, prin preajmă, ca să repare decorul, de-o fi nevoie! În schimb, 
smintita de doamna Angelica/domnul Gică, uite-o/uite-l ce figuri face 
zgâindu-se cum mi-o trag,... o să leşine, curând, de-atâta poftă, 
mustăcioasa/mustăciosul dracului!) Te pomeneşti că am noroc şi, dacă n-o 
să intervină patroana în cadru, ca data trecută,... și ca acum două dăţi,... și 
ca acum trei dăţi etc., o să-mi fac cumpărăturile în Obor...” 

Dar, gând la gând, cu bucurie... - telepatia funcţionează, dom'le, nu-i de 
glumă, Alinuţa ar trebui să fie mai atentă la gândurile ei! -, ...doamna 
Vitanidis, femeie de peste 55 de ani, bine păstrată, cu ochii strălucitori lipiți 
de trio-ul în acțiune, îşi lepăda hainele, zvârlindu-le la repezeală pe unde se 
nimerea. 

- Vreau să particip şi eu, copii,... un pic, măcar! îşi anunţă ea, bucuroasă, 
echipa. 

„S-a ales praful de orgasm! Întreruperile mă termină, dom'le, ca pe orice 
muiere delicată; ajunsesem pe culme, vibram ca o coardă, sexul meu aştepta 
să pocnească precum o grenadă în nasul băieților, doamna Vitanidis, 
dragă,... ar trebui să mă înţelegi, eşti o femeie cu experiență, ...şi eram gata 
să-mi dau drumul, ca o muiere-n aprige chinuri, de doi hăndrălăi încercată.” 

- ...Mereu îmi propun să-mi văd de treburile mele, să nu mă amestec 
unde nu-mi fierbe oala,... se scuza patroana, arătând a păstra totuși o 
fărâmă de bun-simt. 

„Şi de ce n-o faceţi, doamna Vitanidis?... De ce n-o faceţi?... Că nu vă 
obligă nimeni să participaţi, cu orice chip, la un sex-group: «Doamna 
Vitanidis, stimată patroană a studiourilor porno,... poalele-n cap, cracii-n lături 
dispuși şi vulva frumos expusă, la-naintare!” continua Alinuţța să se 
burzuluiască,... în gând, desigur (păi, ce, îți dă mâna să te burzuluiești pe 
propriul patron?...). 

- „„„să am în cap doar datoria, casa şi afacerile care ne mențin studioul pe 
linia de plutire şi avem o pâine asigurată în vremurile astea, aşa de 
căcăcioase, se scuza ea, niţel jenată de intervenţia într-un scenariu care se 
desfăşura altminteri impecabil. Aşa îmi zice şi Paulică, bărbatu-meu: „Stai, 
femeie, liniştită, nu te mai băga, renunță la regulat, că ai și tu o vârstă,... îţi 
creşte tensiunea, faci dracului infarct ori un accident vascular; lasă-i să-şi 
facă meseria, că de-aia îi plăteşti aşa de gras!” 


167 


- E-n eroare gravă, dom’ Paulică, al dumneavoastră! se băgă blondul în 
vorbă, ca o adevărată limbă-n cur, fără să se oprească însă din îndesarea 
viguroasă a penisului în gurița Briannei Gâtadânc. Arătaţi mortal, doamna 
Vitanidis, sunteţi în formă, aveţi nevoie de multe futaiuri de-acum încolo. 

- Așa-i duamna patruani, avieți un cuorp minunat, mulți bărbați vă duoresc, 
nu triebuie si rienunțaţi la siex, miai alies că avieți studioul aista și pie 
angajaţii lui, gâata mierieu si vă siervieasci, încerca şi Vitali Chieptini să ţină 
pasul cu colegul lui la trasul limbilor în cur. Păi, șie criedieți dumniavuastri că 
cofietarul nu mânânci din prăjăâturili pi cari chiar iel li cuaşi?... 

„Românul, până nu trage el câteva limbi în derierul cuiva, nu poate să 
trăiască!” Alinuţa, având gura blocată, nu putea scoate nicio vorbă, desigur, 
aşa că trăncănea doar în gând, cu sine însăşi. „Bine zice domnul Paulică, ca 
un om bătrân şi înțelept,... mai puţin chestia cu plătitul gras; este loc pentru 
o mărire de salariu. Ascultaţi-vă bărbatul, doamna Vitanidis, staţi în banca 
dumneavoastră şi lăsaţi-mă să mi-o trag doar eu cu ortacii!” 

- Degeaba trăncăneşte Paulică, eu mă excit foarte repede,... 

„Asta-i beleaua!...” 

- „„aşa-i felul meu, aşa sunt croită, mai sunt şi voaieuristă pe 
deasupra,... dar cine nu este, oare?,... 

„Mda, cine nu este voaieurist?... Şi eu mă uitam, pușştancă fiind, la 
verișoară-mea când și-o trăgea cu colegii de clasă.” 

- „iar statul deoparte este mai presus de voința mea,... cam slabă, e 
drept. Irlandezul Oscar Wilde spunea, parcă: „Pot să rezist la orice, domle,... 
la orice, la orice, da,... mai puţin tentației!” 

„Mare om a mai fost şi Oscar Wilde ăsta! Chiar, tentaţiei nu i se poate 
rezista. Felicitări, sunteţi o femeie citită, stimată patroană.” 

- Aşa e şi cu mine, din păcate. 

„Din păcate, da...” 

- Şi, apropo de tentaţie: grupul vostru este foarte tentant! 

„Cred şi eu! Doi hăndrălăi cu puţele cât cotul regulează cu foc o putoare 
de calibrul meu,... ce tablou mai frumos vreţi?...” 

- Haideţi, doamna Vitanidis,... poftiţi aici, alături de noi; păi, unde merge 
mia merge şi suta! invita ţigănosul rămas cu penisul în gura Briannei 
Gâtadânc. 

- Dia, dia,... hai cu nuoi, duamna pâatruani, îşi arăta şi basarabeanul 
ospitalitatea tradițională. 

- Mădăline... Trage, măi, băiatule, şi scena cu mine în cadru, se bucura 
doamna Vitanidis de amabilitatea angajaţilor. Nu ştiu ce vom face cu ea,... 
lui Paulică precis am să i-o arăt, îi plac filmele astea,... 

„Cui nu-i plac?...” 

- „zice că am arta în sânge! Hai, Vitaliuşka, las-o pe Alinuţa,... deşi e 
greu de lăsat o fată ca ea. 

„Pune-i-o, molduoviene, atunci şi madamei, că-i gata să lepede de atâta 
poftă!” 

- Eşti nemaipomenită, Alinuţo, ai un corp ce ar duce şi un pustnic în 
păcat,... 


168 


„Mulţumesc, doamna Vitanidis. Şi, dacă sunt aşa de apreciată de 
studiourile dumneavoastră, ce-aţi zice de-o mărire de salariu, fie ea şi 
mititică?...” 

- ... până şi eu, femeie matură, serioasă, cu o orientare sexuală bine 
definită,... mereu am fost moartă după bărbaţi!, sunt tentată de farmecele 
tale! 

„Hait!” nu ştia Alinuţa, încă zăpăcită de nepotrivita întrerupere, dacă să 
se sperie sau să se bucure de declaraţia neașteptată. „Ia întrebaţi-o, doamna 
Vitanidis, câte ceva, despre ideea asta, şi pe doamna Angelica...” 

- Ocupă-te şi de mine, Vitali! De mine, Vitâaliușkâa, patroana ta, care, 
deşi nu mai este de calibrul Alinuţei, îți dă totuşi o pâine bună de mâncat! 

- Da, duamna Vitanidis, mă uocup imidiat cu şia mai mari plăşieri. Ia sî 
viedieți dumniavuastră acuşăâca cum uo sî vi mulțumiasci cuocuoşielu” lu’ 
Vitalie Chieptini... Şi-uo si-i mai placi lu” duomnu’ Paulici şiena cu nuoi duoi, 
aşe di ghini încrânşienaţi! 

În fine, patroana, rămasă rapid goală-puşcă, dar cu o jartieră roşie, strâns 
şi artistic plasată pe pulpa stângă (conform propriilor îndrumări!), intrase, cu 
vioiciune adolescentină, în cadrul de filmare, îmbrățişată de basarabean; îi 
apucă repede membrul,... „Stai, Vitâaliușkâa, să-ți aranjeze măicuţa 
cosoraşul!”,... şi scuipă pe el o flegmă consistentă, masturbându-l inutil, cu 
o iuțeală incredibilă,... așa cum se face în toate filmele genului. O adevărată 
artistă, madama!... 

„Aoleo, s-au dus dracului planurile mele, cu Oborul, pot să le pun cruce 
de-acuma,... ia uită-te ce-i face muolduovinașului... Uită-te! A intrat rapid în 
pâine, femeia, din prima secundă, n-a avut nevoie de încălzire,... a înhăţat 
scula şi... ia-o la labă! Să vezi cât se lungeşte treaba cu participarea 
nesătulei, o să plec deşălată şi crăcănată de-aici, călărită în toate poziţiile şi 
verificată minuțios prin găuri, mai ceva ca la doctor! După asta, aş putea 
cere o mărire de salariu, pentru condiţii speciale de lucru - Grupa l-a să 
apară ştampila în cartea mea de muncă; e de bun-simţ! Mai bine l-aş suna pe 
Gelu într-o pauză, să se ducă el după cumpărături, băga-mi-aş picioarele în 
ea de viață, că eu nu mai ştiu când ajung şi-acolo.” amânase Alinuţa necăjită 
sosirea orgasmului, derutată de schimbarea de scenariu; căscă totuşi gura şi 
mai mare, din instinct şi cu ciudă, pentru a fi mai bine pătrunsă de falusul 
țigănosului. „Hai, nu dormi în post, mişcă-te, puturosule, că de-aia eşti 
plătit,... nu te-neca precum rromul la mall Uite pentru ce am făcut noi 
revoluţia aia, în '89...” 

Frământată cu sârg de Vitali, patroana icnea, răsucind nemilos unul 
dintre mameloanele Alinuţei. 

»--Şi, oricum, ruptă de oboseală după atâta muncă şi chinuri plăcute, nu 
ştiu cum aş mai fi cărat sacoşele, prin tramvaie şi autobuze, din fundul 
Oborului şi până acasă. Mda, la prima pauză o să-l sun pe Gelu, ca să-l 
trimit la Obor,... Doamne, ce de văicăreli o să-mi audă urechile!..., şi îl ia şi 
p-ăla micu” cu el, ca într-o plimbare.” 


169 


- Daaa?... răspunse Gelu la telefon. ... Bună, Odette! Îmi pare bine să te 
aud, verișoară, gând la gând, şi eu voiam să iau legătura cu tine. ... Sigur că 
pot să vorbesc, sunt acasă doar cu neastâmpăratul ăsta. ... Da, e sănătos, 
mulțumesc,... face numai drăcii. Trebuie să fii cu ochii după poponeţțu' lui,... 
acu-i aici, acu-i dincolo, acum bagă mânuţa în priză ori îşi trage radioul în 
cap... sau se mânjeşte cu rahatul din oliță. Creşte, la anul îl ducem la 
grădiniță, alți bani, altă distracţie! ... Da, Alinuţa mea e plecată la treabă, la 
doamna din Dorobanţi... - tot un fel de treabă este şi ce face ea acolo, nu?... 
Vitanidis o cheamă, ca pe regizorul de dinainte de Revoluţie. Există vreo 
legătură între ei, eşti la curent?... ... Îţi mulțumesc pentru lipeală, aveam 
mare nevoie de parale. ... Nu, bă, nu mă deranjează, am depăşit faza cu 
masculul vanitos, tâmpit şi fanfaron: „Eu aduc banii, eu vă pun pâinea şi 
băutura pe masă, eu achit angaralele, futu-vă muma-n cur la toți, atunci 
doar eu tai şi spânzur pe teritoriul meu!”, dacă nevastă-mea vine cu mălai 
atât de bun. ... Sigur, mă abureşte că primeşte 25 de dolari pe zi. ... Ei, fac şi 
eu pe prostu” şi mă prefac că o cred. Cât o fi de mare dolarul nu poți să ţii o 
casă şi trei persoane cu 25 de dolari, primiţi de două ori pe săptămână. Nu- 
ți mai spun că surprind prin garderobul ei nişte lucruşoare scumpuţțe pentru 
bugetul nostru,... din întâmplare, nu că aş căuta special pe-acolo. Tac, nu 
zic nimic, merită şi ea atâta, săraca, la cât munceşte! ... Da, câştigă bani 
frumoşi. ... Nu, nu, Odeta, ţi-am spus, am uitat fițele de bărbat vanitos ori 
gelos; păi, astea-s vremuri nasoale, ştii bine că eu nu am de lucru, aşa că nu 
fac mofturi vizavi de slujbele nevesti-mii. ... Ei, o las să creadă că sunt un 
fraier uşor de dus de nas, că nu bănuiesc nimic şi că merge în Dorobanţi ca 
să frece lună, cu ceară, podelele, să calce la dungă rufele şi să spele 
geamurile pentru 25 de dolari pe zi. Dar, eşti sigură, Odeta, că filmuleţele nu 
vor fi difuzate şi în Europa sau, mai precis, în România, prin cablu, ca să ne 
facem de cacao pe la vecini, neamuri ori cunoştinţe?... ... Îhî, bine, bine, m- 
ai liniştit, merg pe mâna ta. Mai spune-mi, Odeta, prin relaţiile tale,... mă 
laşi cu gura căscată câtă lume cunoşti!, ...nu poți să-mi faci o intrare la 
„Playboy” ori „Hustler”, la revistele pentru adulți?... ... Ei, am eu o chestie,... 
mi-a venit în cap uitându-mă la Alinuţa cum stătea despuiată în dormitor, 
înainte de-a pleca la muncă; ar putea poza pentru revistele pentru bărbaţi! 
... Da, da, aşa-i, are un trup senzual, văd cum se uită masculii, pe stradă. ... 
Cuuum, îi înțelegi?!!!... ... Zici că şi pe tine te-ar tenta?!... ... Cu ea voiai să 
vorbeşti, de fapt, despre...?! N-am bănuit, Odeta, că ai porniri de-astea; şi 
nici bărbatu-tău, cred. ... Da, înțeleg, este o fantezie. Sigur, avem cu toții 
fantezii, dacă nu suntem complet idioţi; eu, bunăoară, aş face-o cu soacră- 
mea... ... De ce te miri?... Este bine conservată, are și sex-appeal,... dar aş 
face-o numai de față cu tata-socru, ca să ne privească. Asta-i o fantezie,... 
nu-i spune Alinuţei. ... Cred că nu s-ar da nici soacră-mea în lături, am mai 
avut schimburi de ocheade ori vorbe în doi peri,... a fost un pui de lele la 
vremea ci! ... Mda, e bună Alinuţa,... păi, dacă-i fata soacră-mii! Iar tu..., de 
gustibus... Revenind însă la corpul ei super-excitant, de ce nu l-am exploata 
sub toate aspectele?... ... Fă, te rog, Odette, săpături şi vezi cine cunoaşte pe 
cine şi mi-ar putea asigura o intrare la revistele de profil. ... M-ai lăsat 
mască cu mărturisirea ta, nu m-aş fi gândit că până şi pe tine te tentează... 
Uite, acum, pe loc, mi-a venit o altă idee: dacă mă rezolvi... - şi sunt sigur, 


170 


după cum te cunosc, că mă rezolvi repejor! -, ...îți promit că-i zic Alinuţei şi 
poate... ... Sigur. Păi, ce, ştii de unde sare iepurele?... Nu ştii, dom'le, 
niciodată. 


171 


„Dear dr. Barnard...” 


„Bül Clinton a mințit în fața anchetatorilor, 
nu-i dubiu. 

Un bărbat uită multe, 

dar nu va uita 

niciodată 

o partidă de sex oral!” 


Barbara Bush 
(Chiar să fi zis așa ceva?!...) 


„Dear dr. Barnard...” 
in memoriam dr. Christiaan Barnard 


Îl chema Constantin Dumitrescu, la fel ca pe alte zeci de mii de românași 
obişnuiţi. Sau, poate, Dumitru Constantinescu?... Poate. Până acum, la cei 
48 de ani împliniţi, fusese unul dintre miliardele de anonimi de pe pământul 
mare,... un fel de John Smith, looser-ul de care amintesc americanii cu 
dispreț, un Hans Schneider care acoperea, cândva, peste 16% din ordonatele 
(die deutsche Ordnung!...) registre ale Wehrmacht-ului, Pierre Dupont-ul ori 
Jean-Paul Durand-ul de care erau pline, în anii '50, '00, ai secolului trecut, 
cărțile de telefon, groase, ale Parisului (sigur, înainte de masiva sosire a 
maghrebienilor,... chestie măruntă, insignifiantă, față de viitorul descălecat 
comun al hoardelor de țigani români și bulgari în capitala Franţei, la 
sfârşitul anilor '90 şi la începutul mileniului al III-lea!) sau Ivan Ivanovici 
al... 

Constantin Dumitrescu al românilor, deci. Dar, la fel de bine, l-ar fi putut 
chema Ilon Georgescu sau George Ionescu, Vasile Teodorescu sau Teodor 
Vasilescu, Matei Mihăilescu sau Mihai Mateescu, nu?... Uneori, până şi el, 
sărmanul, luat pe nepusă masă, se uita zăpăcit în biroul populației ca să se 
asigure care-i era numele. Puținele rude şi cunoştinţele, căci prieteni nu 
avea, îi spuneau Tică; nu era o alintare, nu, ci îi ziceau aşa pentru că venea 
la îndemână, era mai simplu să-i spui Tică, decât Costică, desigur. Asta nu 
lămurea lucrurile, căci Tică putea să provină şi de la Dumi-Trică. Trică,... 
Tică, destul de aproape, nu-i aşa?... 

Ca un prăpădit ce era, măsura 1,68 metri (cu tocurile pantofilor cu tot), 
cântărea 60 de kilograme, avea picioarele subțirele şi cam crăcănate, o chelie 
pronunțată, restul de păr era şaten, la fel şi şuvița care pornea de la urechea 
stângă ca să ajungă la dreapta, urmărind ceaunul cheliei, cu meșteșug 
pieptănată; ochii înguști, plângăcioşi, erau de un albastru-spălăcit, saşii şi 
cu pleoapele bulbucate, nasul baban, iar trăsăturile adânci ale feței 
asimetrice aminteau de-o de babă cătrănită de vicisitudinile vieţii. Hm, ce 
ziceţi?... Da, da, aşa-i, v-aţi prins repede, sunteţi isteţi, Constantin 
Dumitrescu aduce cu preşedintele-jucător - mai nou, nemaiavând susţinere 


172 


populară, ci un solid sprijin extern, presa ostilă îl numește guvernator! Vocea 
anonimului Tică era, însă, pițigăiată, ca mereu strâns de nişte chiloți 
cumpăraţi, din greşeală, cu trei măsuri mai mici,... da, nimic din vocea 
şefului statului, oleacă baritonală, rară şi apăsată, de om care ştie ce are de 
făcut, nu era şi în gura lui Tică. (Se îngraşă de satisfacție dom” preşedinte- 
guvernator sau ce dracu’ o mai fi el până la sfârșitul mandatului sau sfârșitul 
natural când se autointitulează aşa: șeful statului! Mareşalului Antonescu i se 
spunea șeful statului, dar Mareşalul...; nu, nu vă încingeţi neaoş, româneşte, 
nu putem vorbi acum despre meritele lui, pentru că, în secunda următoare, 
vom fi acuzați... J'accuse!..., pe toate canalele mass media, de antisemitism, 
fireşte. Teribilă chestie, pervertitoare, este puterea!) 

Prin ce 48 de ani ai vieţii lui Tică trecuseră doar două femei (n-am 
numărat-o şi pe maică-sa), neimpresionate de frumusețea lui inexistentă, de 
bărbăţia ştearsă sau de personalitatea care nu s-a făcut vreodată 
remarcată,... deşi, ca să fim cinstiți, niciuna dintre doamnele astea nu era 
departe de calapodul numit constantinghedumitrescu. Pe Gherghina din 
Târgu Jiu, Gica alintată în initimitatea căminului de nefamilişti, lucrătoare 
angajată cu contract de colaborare la o firmă de deratizare, o cunoscuse la 
21 de ani, când se liberase din armată şi îi venise vremea să se aşeze la casa 
lui, iar pe Păuna,... ăsteia Niţa, fără dragoste, îi zicea,... Pău-Nia de la 
Botoşani, casieră la un abator de păsări, cu carte de muncă şi plata lunară a 
asigurărilor, la 34, după prima criză de gastrită, urmată de spitalizarea la 
Fundeni, la clinica grăsanului profesor Oproiu. Atât. Trecuseră ca nişte 
năluci,... zburaseră fetele, da,... fără să-i vină vreuneia prin cap ideea să 
rămână cu el mai mult de trei-patru săptămâni; dispăruseră, şi una, şi alta, 
şi Gherghina, deratizoarea gorjancă, şi Păuna, casierița moldoveancă, căci 
nu se mai văzuse niciodată cu ele, măcar aşa, din întâmplare, la 
cumpărături, într-o piață agroalimentară,... Delfinului, din Pantelimon, de 
exemplu,... ori la o distracție,... cum ar fi fasolea cu ciolan și păhărelul de 
ţuică servite în Plumbuita, de Întâi Mai-ul Muncitoresc, chiar de şmecherul 
primar al Sectorului 2 al Capitalei (în cele mai evidente scopuri electorale, 
bineînțeles). Cine știe prin ce Spanie, Italie, Olandă, Belgie ori Irlandă s-or 
face oral înţelese acum fostele prietene ale lui Tică Dumitrescu?... 

La sărbătorirea sfertului de veac trecut surprinzător de repede de la 
absolvirea liceului (Doamne, dar ce mai zboară timpul,... aproape că nu-i 
persoană să n-o auzi minunându-se de fugărela smintită a anilor!... Uite, eu, 
bunăoară, ca mai ieri băteam, prin colbul maidanelor, împreună cu tovarăşii 
mei, o minge dezumflată şi peticită, îmbrăcat în pantaloni scurți, din tercot, 
de mama croiţi şi tenişi chinezeşti, albaştri, găuriţi în vârf, cu degetul mare 
ieşit afară, ca un cartof nou, cu genunchii ferferință făcuți de-atâtea căzături 
şi acuma, când pasiunile şi resursele s-au domolit, în spate adunându-se 
amintiri, plictiseală, frustrări, regrete, ranchiună, tulburări de andropauză, 
depresii şi experiență de care, normal, nu are nimeni trebuință, aştern pe 
hârtie istorioara asta), Tică a stat singur în ultimul rând al amfiteatrului de 
fizică, descifrând textele scrijelite pe pupitre şi pereţi: 

„M...ie lu scroafa de mate care ma lăsat corijent”, 

„Copos la pârnaie”, 

„O iubesc de mor pe Flory”, 


173 


„Eu pe Mery”, 

„Leo trag la ambele coarde!”, 

„Moarte ţiganilor”, 

„Pleaca Gigi!”, 

„F...t in cur labagii care citesc”, 

„Mitică la mititică” etc. 

Niciunul... dar niciunul!... dintre foştii colegi sau vreunul dintre profesorii 
pensionari prezenţi la şcoala din provincie nu-şi amintea de el; doar 
catalogul, zdrenţuit şi cu margini boțite, scos din arhivă pentru această 
ocazie, nu-l uitase, consemnând pe foaia îngălbenită, cu o scriere veche, 
demodată (a fostului profesor de caligrafie, Albert Demetriade, aflat la 
adăpost sigur şi rece, la doi metri sub pământ), aplicată cu tocul, tuş negru 
şi peniță „Klaps”, numărul matricol, numele, inițiala tatălui şi prenumele: 
nr. 135. fila:18. vol.!!. Dumitrescu Gh.Constantin. (sau, poate, Constantinescu 
Gh.Dumitru?...). Ba nu, ca să respectăm adevărul, la un moment dat Tică a 
fost luat în seamă; în amfiteatru s-a auzit, în câteva clipe de linişte, 
şuşoteala mirată a două absolvente, fostele lui colege: „Fii atentă, dragă, ce 
seamănă arătarea din ultimul rând cu râia de care noi nu mai scăpăm! A 
fost în clasa noastră?!...”, „Nasolul ăla?... Ha, ha, dar ce ochi ai,... seamănă! 
Nu cred să ne fi fost coleg, nu-mi aduc aminte de el,... o fi cineva de la 
administraţie.”, „Parcă-s” făcuţi de-o mamă! Dacă-l vede careva, mai deştept, 
de la sepepe, îl înhaţă ca să-l facă sosia guvernatorului.”, „Fii sigură. Îl educă 
pe fraierul ăsta,... nu mult, că nici guvernatorul, cum îi zici tu, n-o are cu 
educațţia,... îl îmbracă frumos, îl încurajează cu câteva pahare de whisky ca 
să hăhăiască autentic şi-l plantează, mirosind așa de natural, la un colț de 
masă, la o reuniune, la Bruxelles, că tot nu se uită oficialităţile la el. În 
timpul ăsta, râia, cum spuneai, aflat la spritz, la Golden Schlitz, cu eteriștii 
alături, încropeşte la planuri «...din cuțite şi pahară...», vorba poetului pe care 
în şcola asta am învățat-o.” 

În blocul în care locuia, nelipsiţii pensionari, cam totdeauna la curent cu 
ce se petrecea prin zonă,... şi zona de interes era întinsă!, abia de-i 
cunoşteau existența,... „Constandin Dumitrescu, zici matale?... Constandin 
Dumitrescu?!... Nu cumva Dumitru Constandinescu,... mmm?.... Mda, 
Constandin Dumitrescu,... Constandin Dumitrescu,... cred că i-am văzut 
numele pe lista cheltuielilor cu întreținerea,... ar putea să fie scălâmbul care 
seamănă cu..., îmbrăcat ca un cioclu, de la etajul...”, deşi, ținând seama de 
curiozitatea lor, este dificil de crezut. Dar Tică trudea din greu pentru o 
bucată de pâine, aşa că pleca la slujbă dimineaţa, la prima oră, când 
pătrâneii leneveau în aşternuturile nu prea curate - acum transportul în 
comun funcționează cel mai bine, nu-i aglomeraţie, iar autobuzele vin lanţ, 
unul după altul, ca să nu se piardă prin oraș! - şi se întorcea seara, târziu, 
când vecinii sforăiau între aceleaşi cearşafuri insalubre - oricum nu îl 
aştepta nimeni acasă, de ce-ar fi venit mai devreme, oare?... Şi din nou, la 
ora asta, transportul în comun se mișcă cum trebuie; în restul zilei... Dacă 
ar fi murit subit, bietul de el,... un infarct, un accident vascular cerebral 
sau, de ce să n-o zicem şi pe-aia, populară... „I s-a terminat, dom'le, aţa. 
Gata, pân’ aci i-a fost!...”, nu i-ar fi remarcat nimeni lipsa şi ar fi fost 
îngropat, pe cheltuiala Primăriei, desigur - păi, pe-a cui altcuiva?!...-, după 


174 


ce mirosul de cadavru în descompunere, emanat din garsoniera confort II 
(...nesporit, bineînțeles), situată la un ultim etaj, pe bulevardul Macaralei, ar 
fi adus colocatarii şi autoritățile în pragul exasperării - dacă beleaua s-ar fi 
petrecut într-o vară toridă, ăla erai! (Doamne, dar importantă trebuie să fi 
fost macaraua asta, de a dat numele unui bulevard din Capitala țării!... Păi, 
sigur că a fost şi rămâne un utilaj de bază pentru construcții, ia apucă-te să 
ridici un bloc fără macara, doar cu cârca îndoită, să vedem, poţi?... Darămite 
un cartier întreg,... Floreasca, Giuleștiul și Griviţa, Pantelimonul, Colentina 
sau Titanul, Militarii ori Bercenii,... mamă, câte avem de înşirat!, Bucureştii 
Noi, Vitanul, Drumul Taberei,... Circurile Foamei, metroul,... aşa cum se 
petrecea înainte de '89?...) 

La serviciu, unul dintre birourile cu pereţi gri ale firmei de salubrizare 
„Rosal Group” (gri-ul este şi culoarea vieții lui Tică Dumitrescu!), eroul (21...) 
nostru încerca să-şi facă treaba conştiincios, fără a fi luat, normal, de cineva 
în seamă. Când, din pură întâmplare, îşi aducea o contribuţie specială la 
îndepărtarea gunoaielor Capitalei, colegii de birou primeau senini laudele, 
un strâns călduros de mână din partea patronului Vrigoană, o bătaie pe 
umăr, de încurajare... „[ine-o aşa, amice!”, uneori şi niscai prime,... sigur, 
nu cine ştie ce,... mărunţiş, care, de fapt, i s-ar fi cuvenit lui; dar, de ce să nu 
recunoaştem cinstit, că şi atunci când făcea o boroboaţă,.... făcea destule, 
căscălău cum era!, şi mormanele de gunoaie rămâneau pe loc, ca o parte a 
cotidianului bucureştean, aceiaşi colegi, lăudaţi de superiori şi umflați în 
pene mai devreme, încasau în spinările îndoite bastoanele pe care chiar el le- 
ar fi meritat, de data asta. Nimeni nu ştia când Tică pleca în concediu... - 
secretara uita că i-a întocmit formele financiare şi le-a pus cu mânuţa ei, cu 
degete lungi şi unghii lăcuite, în mapa patronului, la semnat -, nimeni nu îi 
remarca înapoierea, era atât de puţin luat în seamă încât nu-şi găsise loc 
nici pe listele disponibilizaților, în urma crizei economice fără precedent! 

Acum, însă, un accident de circulație îi schimbase complet viața (căci n- 
aduce anul ce aduce ceasul, e ştiut, dom'le!): un şofer beat, altul, mai puțin 
abil,... dracul trebuie să fi fost şi el prin zonă (dar, unde nu e dracul?...), 
altfel nu se poate... şi, în mijlocul îngrămădelii, el, bietul Constantin ghe 
Dumitrescu, aflat la momentul nepotrivit într-un loc la fel de nepotrivit,... 
adică, între cele două automobile intrate în coliziune! În timp ce bărbaţii 
îmbrăcați în combinezoane roşii-galbene se chinuiau, harnici şi pricepuţi, să 
taie cu scule complicate caroseriile contorsionate ca să-l scoată din belea, 
Tică, ghemuit în poziţia fetusului, reflecta ce norocos este că preşedintele- 
jucător... sau, mă rog, guvernatorul, n-a apucat să distrugă, în cadrul 
ciudatei reformări a statului, serviciul de urgenţă sanitară abia creat. (Dacă 
este să meargă cumsecade ceva în țărișoara noastră, primul lucru ar fi acest 
compartiment, care funcţionează după standarde vestice,... formezi 112 la 
telefon, te ţii tare să nu crăpi și, în câteva minute, te trezeşti alăturea cu o 
ambulanţă și nişte băieți dotați cu cele necesare, care chiar știu ce au de 
făcut cu ele; al doilea este, desigur, Banca Naţională şi, în cele din urmă,... 
pe locul trei, adică,... presa de tot felul şi de toate culorile.) Deşi greu de 
crezut pentru poliţiştii brigăzii rutiere care văzuseră destule ca profesionişti, 
pentru echipajul SMURD, trimis urgent la eveniment de doctorul palestinian 
Arafat, singurul român care s-a arătat capabil să pună pe roate, şi la 


175 


propriu, şi la figurat, un asemenea serviciu - au mai încercat, desigur, şi alții 
să rezolve spinoasa problemă; au tocat paralele statului... -, cât şi pentru 
gloata de gură-cască de primprejur, care văzuseră, dar şi auziseră, la fel de 
multe, la rândul lor - „Bă, fii atent ce seamănă cu..., nenorocitu” ăla, întins 
pe asfalt, între maşini!... Uită-te la el,... până şi şuvița de păr, de panaramă, 
care-i atârnă în vârful nasului... Leit chioru”!” -, eroul a scăpat cu bine din 
tărăşenie: nicio fractură, hemoragii, nici pe-atâta, capul i-a rămas în starea 
inițială de funcționare, adică mediocră, poate câteva zgârieturi pe ici, pe colo, 
lucruri fără importanţă,... rămăsese întreg, în general; mda, întreg,... întreg, 
dar fără niciuna dintre prăpăditele de podoabe, secționate de o tablă din 
caroserie, ascuţită ca un bisturiu... hârşt! (am amintit că dracul, expert şi în 
astfel de parascovenii, îşi făcea veacul prin zonă...), podoabe pe care, în 
talmeş-balmeşul creat, nu s-a mai învrednicit nimeni să le recupereze de pe 
asfaltul intersecţiei. (Seara, târziu, când circulația a scăzut în intensitate, 
câinii flămânzi au hăpăit fuduliile terciuite, curăţțind bine strada; 
administrația „Rosal”,... mai precis, domnul Vrigoană cu Pahmuţeanca lui, 
nu vor mai conta multă vreme pe serviciile lui Tică Dumitrescu, care urma 
să intre, desigur, într-un prelungit concediu medical.) 

„„Întins pe patul alb, înconjurat de un ciopor de medici şi asistente, Tică 
urmărea cu frică mâinile profesorului, şeful Secţiei de Urologie a spitalului; 
întorceau, cu meticulozitate, pe toate părțile, testicolele uriaşe şi penisul pe 
măsura lor, ce îi fuseseră transplantate într-o autentică premieră mondială 
(pe propriile riscuri, asumate sub iscălitură, după cum reieşea din foaia de 
observație, boţită după atâtea consultări). 

- Mda, este bine,... mormăia medicul, mai mult pentru sine. ...chiar foarte 
bine. Să vedem acum şi sutura de sub testicole; am nevoie de un ajutor. 

- Eu! sări imediat o domnişoară doctor rezident, dornică de a intra oleacă 
pe sub pielea valoroasă a profesorului. 

- Mulţumesc, Anne Lise. Fii bună, te rog, şi saltă cu toată atenţia sacul cu 
bilele pacientului. 

- Cu mare plăcere, domnule profesor! se repezi domnișoara, cu chipul 
Albei ca Zăpada. O secundă să aveţi răbdare, nu este uşor de apucat. Gata, 
se află în mâinile mele,... se bucura ea de reușită, cu entuziasm tineresc. 
...poftiți, l-am ridicat! Oh, dar este agreabil de greu săculețul cu biloaiele... 

- Agreabil de greu?!... Dar de ce să-l salte Anne Lise, dom” profesor, care 
este începătoare în meserie și să n-o fac eu, cadru medical cu experienţă?... 
Pot să-l ţin foarte bine, în această poziţie, cât doriţi, își oferea serviciile o 
doamnă doctor primar, întinzând braţele din rândul al doilea al grupului, ca 
şi când ar fi vrut să smulgă testicolele din mâinile norocoasei domnișoare. 

- Păi, dacă-i aşa, eu cred că sunt şi mai potrivită..., interveni altcineva, 
făcându-şi loc cu coatele. Daţi-mi voie, daţi-mi voie,... am fost angajată în 
spital odată cu domnul profesor,... sunt o veterană, nu se poate da cu 
piciorul, dintr-o dată, la atâta experienţă! 

- Pot să le ţin şi eu, dacă nu se supără nimeni, se oferi, cam timid, un 
domn doctor, având ceva din chipul expresiv al lui Boy George. 

Rezidentei norocoase, strângând aprig testicolele, i se umplură cu lacrimi 
ochii mari şi frumoși, nevinovaţi ca ai unei căprioare, la auzul ranchiunii 
colegiale. 


176 


- Potoloţi-vă! interveni ferm profesorul, restabilind ordinea. Am zis Anne 
Lise... Anne Lise şi nu altcineva va rămâne cu testicolele în mână! Îţi râd 
ochişorii, copilule... 

- Este un interes pur profesional, am multe de învăţat de la 
dumneavoastră, recunoscu sinceră și serioasă rezidenta, neputându-şi frâna 
o uitătură de deochi către asistenţa pizmuitoare. 

- Atunci, dacă rămâne ea cu testicolele în mână, pot să ţin eu penisul, pe 
durata întreagă a consultului?... se interesă o altă voce. Obturează câmpul 
vizual... 

- Ei, dar parcă aţi înebunit! Am zis să vă potoliţi. Saltă mai sus picioarele, 
domnule pacient,... şi mai sus,... mai sus,... e bine acum, stai aşa, 
răscrăcărat, da. Totul pare în regulă, vindecarea decurge normal, nu văd 
nimic îngrijorător. Lasă testicolele jos, Anne Lise. Aaa-nneee Li-seeeee, wake 
up! Tes-ti-co-le-le, domnişoara doctor,... ai rămas cu ele în mână; nu mai 
este nevoie să le ţii aşa, lasă-le jos, te rog. Mulţumesc. Mda,... dragă domnule 
Dumitrescu,... 

(...sau Constantinescu?... Nu, nu,... întâmplător este bine,... Dumitrescu, 
da.) 

- „vrei să te ridici din pat acum?... îşi rugă profesorul pacientul, cu vocea 
melodioasă, fără să-şi dezlipească privirea de suturile chirurgicale hidos 
scoase în relief de sfoara cu care erau înfăşurate (exact ca la alcătuirea din 
bucăţi a lui Frankenstein, una luată de la un cadavru, alta, recuperată de la 
altul!). Sprijiniţi-l, fetelor! 

Ajutat de două asistente afectate şi durdulii, copleşite de importanţa 
situaţiei, bolnavul cobori încet din pat; întâi un picior fu aşezat sigur pe 
podea („Un pas mic pentru om, unul mare pentru omenire.” cum a fost 
învățat să zică Neil Armstrong, de către condeierii de la NASA!), apoi celălalt, 
cu frică, de a nu se sparge, parcă. Şi, aflat cu pantalonii pijamalei căzuți, 
Constantin ghe Dumitrescu de la rezerva no. 16 simți, pentru întâia oară în 
viață, că între picioarele lui exista cu adevărat ceva: o pereche de testicole 
zdravene, de dimensiunile şi forma unor ouă de curcă bine îndopată, 
suspendate, ca într-un leagăn, în învelişul de piele groasă, urât încrețită, 
precum nuca de cocos,... săculețul Annei Lise!, şi un falus lung şi noduros, 
ca o rădăcină de viță bătrână, bălăngăneau de colo-colo, cu mitocănească 
nesimţire, prin fața înlemniților spectatori! După momente de încremenire 
totală, tăcere deplină şi completă stupefacție - musca se auzea bâzâind, 
năucă şi ea! -, un fluierat de admiraţie scăpă, nepoliticos, e drept, dar 
oportun, desigur, spărgând liniştea de catedrală, o infirmieră obeză, ascunsă 
după tocul uşii - doar ochii bulbucaţi i se vedeau, căci locul ei, sărmana, nu 
era acolo! -, îşi făcu crucea pe pieptul bogat, ținut în loc de halatul murdar, 
unul dintre bodyguarzi, acoperit de complexe şi, în consecinţă, înnegurat de 
gânduri suicidare, ieşi în fugă, împiedicându-se pe trepte, domnişoarele şi 
doamnele respirau cu greutate, simțindu-şi gura uscată, dar şi o umezeală 
neaşteptată prin cu totul alte locuri, un cârd de ţigănci cu basmale, fuste şi 
şorțuri în multiple culori vopsite, alese cu bunul gust care a făcut şi el etnia 
celebră (de câte ori, vizavi de asemenea combinaţii interesante, n-am auzit, 
oare, cu admiraţie rostit: „Ce mai țigănie!...”), dar şi un adolescent cu pălărie 
sobră, neagră şi mare cât roata carului, veniți în spital ca să aline din 


177 


suferința unui neam, încercau să vadă minunea pe deasupra capetelor, 
înghesuindu-se şi cârâind precum un stol de ciori ce anunța zăpada iernii,... 
în timp ce amarul invidios al bărbaților plutea răutăcios, dar cu deplină 
neputinţă, prin rezerva no. 16. Într-un târziu, după ce fuduliile cu aspect 
sinistru, frankensteinian, îşi făcuseră de cap stârnind aerul şi variate 
sentimente în sufletul asistenței, mâna medicului se hotări să le oprească 
din foiala impertinentă. 

- Dacă doriţi, pot să le menţin în poziţia asta, domnule profesor! îşi oferi 
iar ajutorul Albă ca Zăpada, enervant de săritoare, politicoasă şi amabilă. M- 
am obişnuit, deja,... şi ele cu mine, sunt sigură. 

- Suntem și noi pe-aici, Anne Lise..., mârâi nervos cineva din grup. 
Putem, foarte bine, să ne ocupăm de un penis şi o pereche de testicole, chiar 
dacă sunt de dimensiuni excepţionale. 

- Mulţumesc, dragii mei, dar de-acum mă descurc singur. Gata! Hai, 
astâmpărați-vă, zăpăucelor și mocofancelor,... parcă a dat strechea în voi! Ia 
uite ce veselie, pe ele.... Opriţi-vă, urâtelor, gata cu zbenguiala, v-aţi dat 
destul în spectacol! 

Scrutătoare, privirea profesorului scana de sus în jos, din stânga în 
dreapta, din față în spate, podoabele minunate. 

- Mda, nu se remarcă respingerea transplantului; totul este în regulă. Ei, 
dar, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, aş putea spune că,... din punct 
de vedere chirurgical, cel puţin, ...operaţia a reuşit! anunţă profesorul, calm 
şi modest, cu dragostea Creatorului, eliberând podoabele hidoase şi rotindu- 
şi ochii prin asistenţă. 

Echipa izbucni în aplauze, chiote şi fluierături, salutând anunţul cu 
multă satisfacție, îndreptățită mândrie şi tinerească frenezie (dihonia 
colegială dispăruse,... doar pentru moment, desigur!) şi făcând să trepideze 
noptiera şi dulapul de tablă ale rezervei no. 16; odată cu metalul, intrară în 
vibrație, din cauza nu mai ştiu cărui fenomen fizic, şi noile fudulii ale lui 
Constantin Dumitrescu: zbrrr!, zbrrr!, zbrrr! Se auziră urale, în timp ce Anne 
Lise săruta cu profund respect organele transplantate și, apoi, obrajii veștejiţi 
ai profesorului („Limbă-n cur, limbă-n cur!...” bombăneau pizmoșii); cineva 
intonă primele acorduri de la „Mulţi ani trăiască!...”; în colțul opus, un 
nenorocit de snob,... Boy George?..., se chinuia, complet afon, cu „For he’s a 
jolly good fellow!” al lui... (Şi te mai miri de înfricoșătorul „Halloween”, de 
lubricul „Valentine's day” și de altele, de același calibru, din import!... Unde 
să mai aibă loc, printre ele, şi slavonicescul „Dragobete”, gingașul „Mărţișor” 
ori bietele şi frumos mirositoarele „Florii” autohtone?...) 

- Mulțumesc,... mulțumesc, dragii mei colaboratori, acceptă profesorul 
aplauzele, cu aceeaşi modestie. Vasilica, te-am văzut, degeaba te ascunzi! se 
adresă el infirmierei grase. Ţi-ai satisfăcut curiozitatea,... te înțeleg, nu sunt 
absurd, sper că eşti mulțumită. Nu roşi, eşti femeie în toată firea, doar! Vei 
avea destule de povestit cu suratele, dar acum, gata, du-te la treabă, fato şi 
nu mai pierde timpul, că s-au adunat suficiente ploşti, de golit, pe secție. 

- Săru' mâna, dom” profesor,... gâfâia grăsana asudată, a mare emoție. 
„„că m-aţi lăsat să văz minunea. Bogdaproste. Mi s-au cocoţat anii în 
spinare, dar degeaba; abia azi m-am lămurit şi eu ce-i aia o p...ă adevărată! 
Numa’ ştifturi au igzistat pe lângă nefericita de mine. 


178 


- Ei, parcă numai pe lângă tine..., murmură trist cineva din asistenţă. 

- Da, mă duc la ale mele, da-v-ar Cel de Sus tot binele din lume pentru ce 
ați săvârşit aicea. Ferice de putorile care s-or bucura de podoabele 
prăpăditului ăsta! Săru' mâna, dom’ profesor, sunt mândră să golesc de 
căcat şi pişat ploştile secției dumneavoastră. 

- Să-ţi fie de bine, Vasilica. Mai rog să părăsească rezerva şi celelalte 
persoane care nu au legătură cu activitatea noastră. Aşa, așa, faceţi pașii 
mari,... vă mulțumesc pentru că nu m-aţi obligat să chem mascații cu gazele 
lacrimogene, bastoanele şi gloanţele de cauciuc pentru a vă evacua. Mda,... 
fetelor, deschideţi ferestrele, trebuie aerisită camera. Prin urmare, putem 
spune, dragii mei, că operația noastră,... acest transplant de organe genitale 
masculine, este o premieră medicală mondială, continuă el după restabilirea 
liniştii. Ce a făcut doctorul Christiaan Barnard acum 40 de ani în Africa de 
Sud, în domeniul cardiologiei, uimind lumea - ehehei, ce-a mai trecut 
vremea,... 

(lar clişeul cu pricina!) 

- eram şi eu pe-atuncea un liceean meditat serios la anatomie, fizică şi 
chimie, care se pregătea de admiterea la Medicină. Aşa se intra la o facultate 
de prestigiu, Anne Lise, nu pe baza dosarelor, ca astăzi! -, ce au realizat 
medicii chinezi aşezând precis, la locul lui, un antebraț secționat şi redându- 
i funcțiile, ce a înfăptuit şcoala de chirurgie plastică spaniolă, transplantând 
o față unui pacient care avea nevoie de aşa ceva - parcă, şi dumneata, dragă 
domnule Constantinescu,... 

- Dumitrescu! îşi corectă Anne-Lise, timidă, maestrul. 

- „„„domnule Dumitrescu, ai nevoie de o față nouă! -, ei bine, am săvârșit 
şi noi astăzi, aici, în România, în domeniul genital. Suntem primii de pe 
mapamond care am realizat un astfel de transplant! N-aş vrea însă să 
anunțăm nimic, deocamdată, până când nu lămurim oficial, în urma unui 
test medical serios, dacă organele grefate şi-au reluat funcțiile. 

- Adică?... se interesă pacientul Tică Dumitrescu, cu o voce complet 
schimbată, neaşteptat de joasă, de bariton (testosteronul lucrează, merge 
treaba, deci!), speriat de rezultatul operației. Dacă şi-au reluat funcțţiile...? îşi 
cobori el privirea îngrijorată asupra organelor uriaşe, impresionante, dar 
absolut blegi. Pe cât de babane sunt,... ce mai sculă lungă şi groasă, ce mai 
testicule mari şi bălăngănitoare, binecuvântat a fost în viaţă nenorocitul de 
cioban!, s-ar putea, oare, să nu le reia şi să zacă, pe vecie, în poziţia asta, 
nefericită, bună doar pentru făcut treaba mică?... Mă speriați. 

Privindu-şi pacientul cu înțelegere, simpatie şi chiar afecțiune, chipul 
distins al profesorului fu luminat de un zâmbet generos şi mulțumit, 
dezvăluind dinții frumoşi, de porțelan. 

- Nu te speria, nu cred că este cazul. Vreau să spun, dragă domnule... 
Aoleu, mereu tresar când îţi văd chipul,... dar ce mai semeni cu urâtul de...! 
Nici frate-său, deşi este la fel de hidos, nu seamănă atât de bine cu el; asta 
pentru că vorbeam de transplantul de față, efectuat în Spania, mai sunt și 
alţii care au nevoie de aşa ceva. Dacă te-aş vedea dându-te cu săniuţa, ca un 
ştrengar, pe un derdeluș, la Predeal sau pleznind cu palma duşumeaua unei 
spelunci, ca un magraon lângă o pirandă ce-şi roteşte fustele ameţitor ori 


179 


dacă te-aș zări la o bodegă, cu spriţul în faţă, cu chipul transpirat, alături de 
alți pierde-vară, aș jura că eşti chiar..., în carne şi oase! 

- Eu, dom” profesor,... cu parangheliile,... nu prea... 

Da, eşti o persoană decentă, se vede, n-ar fi rău să candidezi la 
următoarele prezidențiale, poate te  sponsorizează patronul, domnul 
Vrigoană. ...Vreau să spun, deci, că Soarta, cu toane ciudate,... că aşa-i 
Soarta!,... în locul a ceea ce ţi-a răpit în accident..., îşi lămurea medicul 
pacientul. ...ți-a înapoiat acum, cu vârf şi îndesat - ia uite ce-i aicea! -,... 

Şi degetele profesorului, abil strecurate între picioarele pacientului, 
săltară testicule dintr-o dată; solidar, dar nu la fel de zglobiu, penisul 
execută şi el, greoi, mişcarea. 

- ... prin darul acesta, de la nefericitul de cioban, făcut harcea-parcea în 
creierul munților de o ursoaică furioasă! Da, nu se observă niciun fel de 
intenție de respingere, prietene, chirurgical lucrurile stau bine, organele s-au 
integrat în trupul dumitale, precum un altoi pe o cracă de corcoduș, repetă 
medicul constatarea, după ce opri penisul şi testicolele din bălăngăneala 
nesimțită, aplicându-le bobârnace. („Au! Au! Au!...” îşi înghiți Tică durerea, 
politicos şi recunoscător.) Până aici este bine, deci. Asta nu înseamnă, 
desigur, că organele sunt funcționale,... înţelegi ce vreau să spun?... Sunt o 
persoană realistă, nu mă îmbăt cu apă rece. Nu te speria însă, trebuie să 
funcţioneze; vom vedea, le vom testa în condiţii variate, precum un nou 
model de S.U.V., înainte de a fi scos pe piaţă. Ca să fac cunoscută 
premiera,... continuă profesorul, ...vom folosi procedura ştiinţifică standard, 
realizând seria completă de teste. (Ferească Cel de Sus să ne facem de râs! 
Atâta ar aştepta concurenţa,... cu câtă satisfacție prost disimulată ne-ar mai 
consola colegii din centrele universitare de la Cluj, laşi ori Timişoara! „Aţi 
dat-o-n bară, ați dat-o-n bară, ați dat-o-n bară, domnilor doctori din 
Capitală!...”) Şi, dacă lucrurile merg bine şi testele o vor confirma, ne vom 
înscrie la viitorul congres de specialitate de la Vancouver, în Columbia 
Britanică, cu o lucrare având subiectul ăsta. Tii, dar ia uite ce idee mi-a 
venit: ce-ar fi ca, în locul diapozitivelor, posterelor și al laptop-urilor, al unui 
potop de imagini şi informaţii impersonal prezentate în fața asistenţei 
plictisite, cu gândul la următoarea pauză de cafea, la turul oraşului în 
double dekker şi la cina festivă cu șampanie şi caviar, să-l luăm cu noi pe 
pacientul nostru, cu penisul şi testicolele lui,... 

- Alături de ele, aș putea să vin şi eu la congresul din fundul Canadei?... 
se interesă imediat rezidenta Anne Lise, avidă de cunoaştere și afirmare. 

- Dacă este vorba despre fundul cuiva, fie el şi al Canadei, sunt foarte 
interesat,... deci, pot să merg şi eu cu dumneavoastră?... se băgă iar în 
discuţie, tot mai curajos, şi medicul Boy George. 

- Puteţi. ...ca să vadă lumea medicală internațională, pe viu, cum stau 
lucrurile cu medicina românească?... Sigur, asta ar fi posibil numai dacă ne 
ajută un sponsor, domile,... mda, poate chiar firmele care ne vând aţă 
chirurgicală proastă la prețul calității de vârf,... sfoară mai potrivită ca să 
facem noduri marinăreşti ori să legăm pachete cu ea. Prin urmare, aş vrea, 
dragă domnule..., scuză-mă, nu mai ştiu cum te chemă, mă încurc în nume. 

- Constantinescu, dom” profesor, îl ajută Tică pe maestru. 


180 


- Ba nu, Dumitrescu vă cheamă! interveni Anne Lise, politicoasă, sigură, 
îndatoritoare şi atotcunoscătoare. Dumitrescu, Dumitrescu, vă spun eu 
precis,... aşa vă cheamă! 

- Dar, pe toate le ştii, fato..., mormăi o voce enervată din asistenţă. Nu-ţi 
mai tace guriţa aia... 

- Aşa-i, domnişoară doctor, am greşit,... m-am zăpăcit de-atâta îngrijorare. 
Dumitrescu, mă cheamă! Dumitrescu ghe Constantin. 

- Dumitrescu, da. Aş vrea, deci, să verificăm serios, supunându-te 
sistematic testelor, reluarea funcţiilor noilor organe. Spune-mi, domnule 
Constantinescu... 

- Dumitrescu, dom” profesor... 

- „domnule Dumitrescu, ai avut vreun disconfort psihic, cât de mărunt, 
văzându-te pricopsit cu fuduliile uriaşe?... Eşti speriat ori derutat, a existat 
un atac de panică sau ai plâns de bucurie, udând perna,... simți nevoia unei 
consilieri psihologice, te-ar ajuta aşa ceva?... 

- Consiliere psi...ho...?! Nici nu ştiu ce-i aia. Pentru ce, mă rog?... 

- Pentru surpriza cu care v-aţi trezit îmbogăţit, peste noapte, domnule 
pacient! săltă iarăși Anne Lise, demonstrativ, bucăţile de carne. Pentru astea. 
lar consilierea psihologică înseamnă când un specialist te sfătuieşte, cu 
vorba bună... 

- Anne Lise, vrei să ne lași să strecurăm şi noi câte o vorbă, bună sau rea, 
măcar din când în când?... se auzi vocea de mai dinainte, la fel de enervată. 

- Nu, dom” profesor şi domnişoară doctor, nu am disconfort,... nu sunt 
speriat, nu am nevoie de consiliere. Sunt mulțumit de ceea ce am acum între 
picioare; desigur, va trebui să-mi cumpăr, de la „Europa”, un set nou de 
chiloți... 

- „cu 3 numere mai mari! apreciase deja Albă ca Zăpada, din ochi, 
calibrul noilor podoabe ale pacientului. 

- Poate sunt cam urâte fuduliile,... iertați-mă!,... 

- Nu sunt urâte deloc! Cum puteţi să spuneţi așa ceva?!... 

(Anne-Lise vorbea, desigur.) 

- ...dar, prin forma, dimensiunile și greutatea lor, îmi dau o stare de bine. 
Dacă vor lucra cum trebuie... 

- Aicea-i aici! Aș putea să masturbez pacientul, domnule profesor, ca să 
verificăm acuma dacă..., sări în ajutor aceeaşi Albă ca Zăpada, rămasă cu 
mâna pe falusul hidos, gata să înceapă proba concludentă a frecușului. 

- Şi dacă l-aş masturba eu?... se burzului altcineva din staff-ul medical, 
simțindu-se frustat de omniprezența rezidentei săritoare. Vrei să ne lași 
oleacă în pace, bună Anne Lise,... la fel și penisul din mână?... 

- Dacă nu deranjează pe nimeni, pot să comit şi eu o mică onanie, chiar 
în faţa întregului colectiv, interveni Boy George. 

- Dar, suntem și noi pe-aicea, dacă-i vorba de masturbare, pentru 
început! 

Gâlceava era gata-gata să reînceapă în rezerva no. 16, mai multe perechi 
de mâini fiind hotărât îndreptate către colosalul obiect al dihoniei. Speriat, 
Tică se retrase un pas, acoperindu-și instinctiv podoabele cu mâinile („Ăştia 
sunt în stare să-mi smulgă transplantul dintre picioare, trebuie să fiu 
prudent!”). 


181 


- Terminațţi! tăie scurt elanul autoritatea profesorului, restabilind imediat 
ordinea. Opriţi-vă, nu îl masturbează nimeni; mai așteptăm. 

- Aştept şi eu probarea, zău aşa, ca să mi se ia piatra de pe inimă!... 
Mulţumesc pentru grijă, domnule profesor, dar nu-mi trebuie psiholog. 

- Perfect, e-n regulă. Nu vom apela, așadar, la psiholog; oricum, doar în 
filmele americane pare să aibă o oareşicare valoare, în rest... Da, aveţi 
dreptate, stimațţi colegi, în curând o să avem nevoie de cel puţin un voluntar, 
care să ne ajute la verificarea funcționalității transplantului; dar, să mai 
lăsăm să treacă câteva zile, totuşi, pentru o vindecare chirurgicală completă. 

- Un voluntar?!!!... Asta credeţi că este problema, domnule profesor,... un 
voluntar?!... Suntem o groază de voluntărie aici,... se auzi din grup vocea 
Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu. 

- Ba, chiar, şi voluntari destui suntem!... se repezi iar Boy George. 

- „„„gata să ne oferim serviciile, gratuit şi dezinteresat! Anne Lise, vrei să 
laşi dracului mâna jos, ştim cu toţii că eşti iarăși prima pe listă; ţi-am 
apreciat, deja, altruismul, scumpă şi enervantă colegă! 


Aflat sub ploaia duşului, primul permis după complexa operație, Tică îşi 
privea curios podoabele, cadoul din partea ciobanului hăcuit de fiară. 
Întoarse atent, şi pe față şi pe dos, testicolele mari, cu pielea groasă, 
deformate ca nişte găluşti cu prune; îşi plimbă palma pe cusăturile 
chirurgicale sinuoase, cu teamă de a nu strica lucrarea profesorului şi 
palpă, apoi, centimetru cu centimetru, penisul reliefat de venele noduroase, 
gata să pleznească în orice clipă. „Phii, dar faină sculă are acum Constantin 
ghe Dumitrescu, gunoier-şef la :Rosal-ul domnului Vrigoană!” Şi, dintr-o 
dată, tot pipăindu-și comoara, Tică avu strania senzație că i s-a micşorat 
mâna. „Hait! Dar asta ce-o mai fi?!...” Se uită temător, răsucind-o când pe-o 
parte, când pe alta; nu, nu s-a micşorat,... rămăsese la fel mâna, nici mai 
mică, nici mai mare nu se făcuse după intervenția chirurgicală,... păi, care 
ar fi putut fi legătura între mână şi..., aşa-i, aşa-i, era la fel, dar... „Ehehei, 
altele şi-au schimbat măsurile, nu mâna mea!” se bucura Tică, aflat în 
continuare în cada duşului. Ce chestie, domle,... ce i s-a putut întâmpla 
dintr-o dată băftosului! Chiar, bine-a zis cine-a zis: „N-aduce anul ce aduce 
ceasul!”. Şi uite ce fudulii i-a adus ceasul!... De l-ar vedea aşa pricopsit Gica- 
deratizoarea gorjancă ori Niţa-casierița botoşeneancă, şi-ar mai lua zborul, 
fără o ultimă privire, în urmă, de adio?... Dar funcţionează cumsecade noua 
sculă, oare?... Podoabele sunt de dimensiuni incredibile, e-adevărat, dar 
dacă nu lucrează ca între picioarele împuţite ale ciobălăului, degeaba! Şi 
dacă s-ar masturba oleacă, ca-n armată, de probă, cum a propus săritoarea 
domnişoară doctor, cu ochii frumoşi ca ai unei căprioare (inima şi 
tesosteronul îi dădeau ghes să treacă la acţiune), ar face rău?... Adună 
arătătorul şi degetul mare de la mâna dreaptă într-un inel, pe care nu reuși 
să-l închidă în jurul penisului; încercă masturbarea, deplasându-l desfăcut 
către capătul cărnii blegi, dar se opri, speriat; nu cumva strică munca 
minunată a profesorului cu lăbăreala pripită?... Lasă, mai bine se 
astâmpără, se poate înfrâna, că nu moare dacă nu se masturbează acum, cu 


182 


imaginea frumoasă a domnișoarei rezidente în minte. Neobişnuit cu 
greutăţile care îi atârnau între picioarele subțirele („Poate ar fi fost bine să 
ascult de profesor,... cu consilierea psiho...”), începu să se foiască în stânga 
şi-n dreapta, mândru de sine, antrenând falusul şi testiculele în mişcare, 
doar aşa, ca să le simtă mai bine tăria, greutatea şi dimensiunile 
excepționale. Îşi drese noua voce, „Hm, hm,... hm, hm... hm, hm...”, ca s-o 
audă cât de bărbăteşte suna în spațiul strâmt al băii. „Parcă sunt 
preşedintele-guvernator sau ce dracu' o mai fi el până la sfârșitul 
mandatului!... «Să trăiţi bine,... fraierilor şi dobitocilor!” imita Tică sloganul 
campaniei electorale,... mă rog, cu oarecari variații asupra temei. „Tare uşor 
de păcălit sunteți, pot să vă duc de nas cât vreau şi cum poftesc, căci aveți 
memoria scurtă şi nu vă-nvățaţi minte niciodată. Păi, cum să vă-nvățaţi minte, 
dacă sunteți așa de tâmpii?...”” se prostea Tică, compunând pe loc un 
speech, ca domnii Fota sau Lăzăroiu, și imitându-l pe jucătorul guraliv, fiind 
sigur că nu era auzit de nimeni. Astfel încurajat de agreabilele constatări şi 
plin de o virilă siguranţă de sine („Prostii!... Cu ce-am între picioare acuma, 
nu-mi este necesară consilierea.”), îngână câteva frânturi din melodia-i 
favorită „În sat, la Aninoasa...”. 

leşi cam prea repede din cadă, căci penisul şi traista cu bilele, antrenate 
de una dintre legile fizicii uitată după bacalaureat, se loviră de perete: 
„Puf,... puf!” se auzi un zgomot înfundat. Tică înghiți durerea printre 
înjurăturile rostite cu vocea-i groasă; va dura până când se va obişnui cu 
noile dimensiuni, trebuie să fie mai atent. În timp ce se ştergea cu prosopul, 
observă că şi părul de pe corp i se îndesise („Ce mai lucrează 
testosteronul!...”), o blană în toată regula acoperea pieptul costeliv, ca o 
platoşă din lână creaţă, iar picioarele şi braţele subțirele, la fel de păroase, îl 
făceau să arate ca un cimpanzeu prăpădit. Maică, măiculiță, dar câte 
schimbări se petrecuseră de când cu operaţia!... „Sunt funcţionale 
podoabele, altfel nu se poate! Abia de mă ţin să nu încerc o masturbare... 
Bine ar fi fost dacă profesorul ar fi lăsat-o pe Anica-Lizica să mi-o facă cu 
mânuțţa ei, în fața colectivului de cadre medicale; orice problemă ar fi apărut, 
aș fi fost rapid depanat cu atâţia medici în jur. Eh, arată bine rezidenta,... 
țţâţe, craci, curişor, dar şi o guriță espre făcută, parcă, pentru... Cred că nu i- 
am fost indiferent.” (Şi, totuşi,... psihoterapeutul propus de dom” profesor..., 
n-ar fi fost rău, poate...?) 

Mulţumit de noutăţile apărute în viaţa lui, cu prosopul fluturând pe umăr 
şi săpunul învelit într-o hârtie groasă, ca o săpunieră improvizată, Tică porni 
spre rezerva no. 16, lălăindu-și cântecelul favorit: „În sat, la Aninoasa, era o 


horă mare,/O horă prea frumoasă, în zi de sărbătoare,...”. Dar, pe culoarul 
prost luminat şi pustiu - personalul medical, însărcinat cu supravegherea 
bolnavilor, dormea de mult! -, apăru doamna directoare administrativă a 


spitalului, o femeie înaltă, bine făcută, blondă, spre 35 de ani - avea ceva, 
nu numai coafura, din faimoasa Marilyn Monroe! Aşa era poreclită în 
instituție,... Merlin! -, totdeauna îmbrăcată elegant (singura abatere erau 
pantofii, funcţionara purtând modelul cu tocuri-cui, exact ca ai actriței 
americane, picioarele părând, astfel, interminabile) şi lăsând în urmă o dâră 
de parfum de calitate. Mereu plictisită, sosea la serviciu pe la orele 10, deşi 
programul administrativ începea la 7,30; conducea cu gesturi leneşe, de 


183 


femeie răsfăţată, ultimul model de automobil „Jaguar”, british racing green, 
cu aceeaşi scârbă cu care ar fi pilotat un nenorocit de „Trabant”, cu 
caroseria din carton presat. Privirea ei scruta în permanenţă linia orizontului 
pe deasupra capetelor, căutând modificări în sistemul solar, neobservând, 
deci, pigmeii majoritari pe Terra; nu se ciocnea de nimeni, însă, pentru că 
ținuta-i impozantă era de la distanță remarcată, precum Turnul Eiffel la 
Paris, Kremlinul la Moscova ori Big-Ben-ul la Londra, toți ferindu-se grăbiţi 
şi intimidați din calea ei. Un aer distrat şi gânduri legate de un colț al 
galaxiei îi acopereau chipul; de fapt, singurul lucru care o preocupa într-o 
măsură serioasă era propria şi neprețuita ei persoană. 

Abia ieşit din baia cu aspect mizerabil (faianță veche, iremediabil pătată, 
crăpată şi ciobită, înnegrită şi mucegăită pe la rosturi, mozaic fisurat din 
vremurile regretatului Carol Davila,... alt român de ispravă, precum 
ayatollahul dr. Arafat!, instalaţii sanitare ruginite şi desperecheate, parțial 
funcționale, care apăruseră în „Glissando”-ul lui Mircea Danieliuc ca o notă 
de autenticitate...), târşâindu-şi papucii desperecheațţi şi scorojiți, cu trupul 
prăpădit, de om care n-a încercat să facă sport vreodată, jalnic îmbrăcat de 
pijamaua de spital, cu bluza zdrențăroasă care se închidea cu sforicele în loc 
de nasturi şi cu pantalonii a căror margine descusută se oprea deasupra 
gleznelor subțiri ca nişte creioane, Tică înghiți melodioara ce o îngâna şi, 
precum ceilalți pigmei ce populau Pământul, se trase respectuos şi umil din 
calea impozantei cucoane. Dar, spre surpriza pacientului înlemnit în poziția 
de  drepți,... salutul regulamentar mai lipsea!, doamna directoare 
administrativă catadicsi să se oprească, adresându-i-se cu voce amabilă, 
emoționată chiar, încărcată de curiozitate şi nefirească simpatie: 

- Bună seara, domnule... Bună seara. Scuză-mă că te inoportunez... 
Mata... ăăă... Aoleu, dar urât mai eşti, prietene!... Bine că este culoarul 
luminat, cât de cât, altfel infarct făceam, de frică, pe întuneric. Ce semeni, 
dom'le, cu..., am auzit eu vorbindu-se prin spital,... bucăţică ruptă, da! Mă 
rog, ghinionul dumitale; deşi, dacă stau şi gândesc bine, ţi-a oferit Soarta şi 
destul noroc, de curând, nu-i aşa?... Ştii ce vreau să spun. Deci, mata ești 
Dumitru Constantinescu..., domnul Dumitru Constantinescu, pardon,... 
domnul Constantinescu, da, de la rezerva no. 167... 

- Bună seara. XĂăăă..., încerca Tică să se adune, surprins şi zăpăcit de 
atenția acordată. Scuzaţi-mă, dar mă pierd când mi se aminteşte de 
asemănarea cu... Adesea, mă-njură lumea când mă vede la o coadă, la un 
hiper-market, împingând un cărucior cu de-ale gurii şi apă minerală în el. 
„la uitaţi oameni buni cine este aici, alături de noi, la rând, dornic să facă o 
nouă baie de mulțime! Ce spuneţi ce curajos a redevenit omul care promitea, 
cândva, randevuuri cu tepe multe în Piaţa Universităţii?...”, sunt luat fără 
milă peste picior. „Dar, ai renunțat la tărie, căpitane Val-Vârtej, chiar numai 
apă minerală ai cumpărat?!... Niciun rachiu, nicio votculiță sau un rom n-ai 
ascuns prin cărucior, printre altele, cum au şi pârliții de-alde noi?... Hm?... 
Nu ne păcăleşti, matroz, ştim că whisky-ul te aşteaptă, deja, la Cotroceni, ţi 
l-au adus din vreme sepepiştii, că de-aia îi plătim noi aşa de bine.” sunt 
chestionat de public. 

- Mi se pare firesc, trăim într-un stat democrat, totuşi; poporul trebuie fie 
la curent cu toate şi are, desigur, ultimul cuvânt. 


184 


- Are pe dracu'-ghem,... vai de mama lui de popor! „Ei, dar, ia spune...” 
nu se lasă lumea, ținându-se scai de mine; unii, cu figuri de tâmpiţei, vor să 
ne pozăm împreună! „...chiar ai impresia că trăim bine, cum ne-ai urat când 
ne-ai trombonit prima oară?... la uitați-vă la el, oameni buni, ce haine 
ponosite poartă! La ce second hand le-ai găsit, bre?... Le asortezi cu (Logan- 
ul care te aşteaptă în parcare,... împreună cu 3 B.M.W--uri seria 7, încărcate 
de sepepişti, nu?... Vrei să te dai de-al nostru, din popor, pişicherule!... Eşti 
dat dracu”, dom'le, ce-i al dumitale, e-al dumitale: ai făcut ce-ai făcut şi, cu 
iaurt, cu gogoşele..., ne-ai prostit şi a doua oară! Nu te umfla aşa-n pene, un 
neam ca al nostru nu-i greu de fraierit,... meritul dumitale este că, 
şmecheraş cum eşti, te-ai prins repede de asta. Haideţi, fraţilor, să ne tragem 
în poză cu €l,... poate-o fi chiar ultima, cine ştie, şi capătă, astfel, în timp, 
valoare...” Exact, aşa pățesc, astea sunt comentariile, nimic n-am inventat, 
pe cinstea mea. Nu vă mai zic ce se întâmplă când apare presa!... Am ajuns 
să târguiesc doar la băcănia din colțul străzii; am făcut armata cu patronul, 
aşa că ăsta-i obişnuit cu fața mea, de bidon turtit, şi nu mă ia peste picior. 
Eh... Dar,... cum ați zis, stimată doamnă?!... Constantinescu?... Eu,... 
Constantinescu?!... 

- Domnul Constantinescu! M-am corectat imediat: domnul 
Constantinescu, am spus. Ce voce interesantă ai!... Nu numai că semeni la 
chip cu el, dar şi vocea... Parcă îl aud vorbind apăsat, chiar lângă mine, ca 
omul care le ştie pe toate! 

- Eu?!... 

Intrigat şi mirat, Tică se întoarse căutând fără rost o altă persoană, mai 
demnă de a fi luată în seamă. 

- Cu mine vorbiţi?!... întrebă din nou, deşi pe culoar nu mai era altcineva. 

- Da, cu dumneata, confirmă directoarea, deja sâcâită de atitudinea 
modestului interlocutor. Eşti cumva domnul Constantinescu..., pacientul 
Constantinescu căruia, în premieră mondială, spre mândria spitalului 
nostru şi a ştiinţei medicale româneşti, profesorul i-a transplantat...? 

- Aşa e,... de la rezerva no. 16 sunt, se bâlbâia Tică, surprins de atenția 
ce părea să i-o acorde importanta femeie. Sigur, mie mi s-au implantat, cum 
ziceţi,... în partea de jos, sunteți la curent,... nişte organe. (Nu precizez ce fel 
de... organe,... este o chestie personală, intimă, nu vă supăraţi pe mine.) 
Dar, nu sunt domnul Constantinescu. Eu... Pe mine mă cheamă 
Dumitrescu! 

- Constantinescu, Dumitrescu... Mă rog, fie şi domnul Dumitrescu, 
acceptă modificarea, cu uşurare, doamna directoare. 

„Bine că nu te cheamă domnul Băşică, tâmpitule! Nu m-aș fi mirat prea 
tare.” se hlizea ea, în gând, păstrându-şi aerul preocupat. 

- Deci, ocupi rezerva no. 16 şi ai căpătat un nou set de organe... intime, 
nu-i aşa?... Da. Hm,... cum să-ți spun?... 

Întrerupând-o, doi brancardieri bine dispuşi pătrunseră gălăgios pe 
culoar, împărțind o sumă măruntă de parale, pe principiul „Una mie,... na, 
bă, una şi ţie, da” să-i dăm una,... după ceafă, şi lu’ popa Ilie!”. Îl zăriră doar 
pe Tică, fără să-şi remarce superioara, ascunsă de latura unui fişet, şi-l 
salutară zgomotos, ca pe o veche cunoştinţă: 


185 


- Aaaa, să trăieşti şi la mai mare, dom” preşedinte! Zău, al dracului mai 
semeni, meştere, cu urâtu/,... ha, ha, ha, semeni mai bine chiar decât 
seamănă frac'su cu el! Tot un nasol şi ăla,... cine-o fi speriat-o pe măicuța 
lor, însărcinată?... Este că toată lumea care te întâlneşte vrea să se pozeze cu 
dumneata, cu telefonu’ mobil?... „Săru' mâna, domn’ preşedinte, da-v-ar 
Dumnezeu sănătate...” îți urează cetăţenii patriei, cu bunăvoință ticăloasă, 
deși în sufletul lor te-njură ca la ușa cortului și te-ar strânge cu dragoste de 
gât, dându-te de-a dura de pe Dealul Cotrocenilor,... c-aşa-i românul, vorba 
cântecului, te pupă-n față şi te muşcă de cur, pe la spate. „...n-aţi vrea să ne 
tragem într-o poză, cât mai sunteți pe foncție, ca să mă dau mare la 
cunoscuţi?...” 

- Şi ce-ar fi rău, Vandame, dacă ne-am fotografia și noi cu omu”, așa cum 
fac neisprăviţii de care trăncănești?... se interesă colegul brancardier, cu 
ochii lipiţi de chipul familiar. Am să-mi minciunesc neamurile că sunt chiar 
cu..., în poză! Uite, scot mobilu’... 

- Bă, eşti prost?... 

- Bă, eşti nebun la cap?... 

- Lasă-l dracu’ de mobil, este timp, Aliodore, că doară nu l-o externa 
mâine pe dom” președinte al nostru. Urmează probele de foc, se vorbește de 
Gianina Curdefier, ca pereche,... probe şi iar probe: merge treaba ori nu 
merge, se scoală daravera sau nu se scoală, rămâne ţeapănă cât trebuie ori 
se blegeşte când ţi-e lumea mai dragă, astea-s întrebările științifice care-l 
macină pe dom” profesor. He, he, he, bună fată Gianinuţa, ai bază serioasă 
pe ea în asemenea isprăvi! ...Bravo, să-ţi fie de bine, norocosule, eşti bun de 
cinste cu ce-ai acum între picioare! Nu te-am văzut, însă, ieşind cu nimica 
pe punte,... pardon, pe tejghea; fă o cinste, este obiceiul pământului,... scula 
nouă trebuie udată, vorba meseriașilor adevăraţi! E o bodegă în spate,... ne 
ştie Guriţă, patronul, suntem clienți vechi,... de-acolo venim acuma; mai 
facem câte-o treabă în timpul programului, că suntem bugetari corecţi;, nu-i 
scump deloc când aude de Aliodor şi Vandam,... un vinuţ, o ţuiculiță, un 
romuleţ, o votculiță sau un coinecel. Au! Aoleu, săru' mâna, doamna 
directoare,... ghinion, vai de maica noastră,... ne iertaţi, da? cu ochii la omu” 
spitalului, să nu ne scape, nu v-am observat! se domoliră brancardierii, 
descoperindu-şi abia acum superiorul ascuns în umbră. Săru' mâna! 
Aliodore, mişcă-ţi fundu”, nu mai căsca gura, ca prostu” şi hai la culcare, că 
doamna directoare are probleme, nu stă după noi. Aliodore, cu tine vorbesc, 
mă! Vom discuta altădată cu norocosu'. Este, doamna şefă, că omu 
seamănă, ca dracu”, cu... Gata, săru' mâna, m-a luat gura pe dinainte,... 
seamănă, nu seamănă, nu-i treaba mea. Am dispărut, căci în spatele calului 
şi în fața şefului nu-i bine să întârzii! 

- Aşa-i, ştiţi să le ziceţi; se poate conta pe voi, Vandam şi Aliodor, îi măguli 
directoarea pe brancardieri, bătându-l pe umăr pe cel mai apropiat şi 
împingându-l ferm, în lungul culoarului. O să vă trec pe ştate, la următoarea 
primă, chiar meritaţi. 

- Săru' mâna! (20% din primă e partea dumneavoastră, știm...) 

- Bine, bine,... ţineţi-vă gurița mai închisă, nu trebuie să afle toată lumea 
socotelile noastre. Hai, la culcare, e târziu, puturoşilor,... cărăbăniţi-vă. 
Mâine dimineața, când ieşiţi din tură, mergeţi să rezolvațţi alte gheşefturi la 


186 


Guriţă, ca să trăţiți şi voi, aşa că odihniți-vă temeinic în garda de noapte. 
Bună seara, băieți, faceți paşii mari, dispăreţi şi lăsați-mă cu treburile mele 
pe cap. 

Sanitarii dispărură conform îndemnului, îmbrâncindu-se unul pe celălalt. 

- Devii celebru; păi, dacă te ştiu Vandam şi Aliodor, te ştie lumea toată. 
Dar, să intru în subiect,... revenise femeia la Tică, după ce rămăseseră 
singuri. ...avem puțin timp la dispoziție. Sunt directoarea administrativă a 
spitalului, m-ai văzut pe-aicea. Uite ce vreau să te-ntreb: te-ar deranja,... 
dragă domnule Constantinescu... 

- Dumitrescu... 

- „domnule Dumitrescu, da. lartă-mă, m-am zăpăcit în fața unei 
persoane sortite celebrității de-acum înainte. Te-ar deranaja dacă, în 
interesul ştiinţei, bineînțeles, şi... chiar al țării... 

- În interesul ţării?!... se minuna Tică, surprins de începutul de discurs. 
În interesul ţării?!!!... Oh, să fie vorba aici de interesul României?!... l-ar mai 
putea păsa cuiva, oare, în vremurile astea, de interesul bietei noastre 
țărişoare?!... 

- Nu, nu fi tâmpit; scuză-mă că-ţi zic aşa, dar m-ai enervat cu atâta 
naivitate! Aşa-i, nu-i pasă nimănui de interesul României... - cui dracu” îi 
pasă de interesul ţării?... -, fiecăruia îi pasă, normal, doar de propriul 
buzunar. Mie, însă, îmi pasă, domnule, sunt o rara avis, după cum ai să vezi 
imediat, căci este o chestie de mândrie naţională această realizare care, sper, 
se află înfiptă între picioarele dumitale. 

Spre uimirea lui Tică, mâna importantei femei umbla fără jenă la 
prohabul pijamalei! 

- Chiar că ai ceva aicea, bravo! Am aflat că mâine i se va testa 
funcționalitatea şi aş vrea să fiu cea dintâi care să... - cum să mă exprim, 
oare? - ...să fac verificările, ca o avanpremieră,... să nu existe dubiu asupra 
înfăptuirii talentatului profesor... şi, cum sunt egoistă din fire, să culeg eu 
caimacul! 

- Caimacul?!... Adică,... 

- Îhî. Exact, ai priceput bine. Dar să revin la întrebare: te-ar deranja 
dacă,... una peste alta, ca să n-o mai lălăim atâta, vorba lungă sărăcia 
omului (mă minunez că înțelepciunea unui popor căruia-i place trăncăneala 
a produs un asemenea proverb!),... te-ar deranja dacă ai veni în biroul 
meu?... Nu te speria, n-o să se întâmple nimic rău, doar lucruri de rutină, 
care se petrec între un bărbat şi o femeie şi prin care, bănuiesc, ai mai 
trecut. 

Făcu ghiduş cu ochiul, în timp ce înfățișa, vulgar, mijlociul de la mâna 
dreaptă pătrunzând ţeapăn, sugestiv, în cercul degetului mare unit cu 
arătătorul, de la stânga. „Văd bine, oare?!...” se minuna pacientul, în faţa 
unui gest cu o semnificaţie clară, nemaiîntâlnit din copilăria petrecută cu 
derbedeii şi boarfele, pe malurile Cociocului. 

- Hm?... Lasă codeala de adolescentă ademenită în garsoniera primului 
curtezan şi ia-o înainte,... a treia uşă pe dreapta. Este târziu, ştiu, dar am 
făcut drumul la spital, în seara asta, ca să te întâlnesc,... în avanpremieră, 
cum spuneam. 


187 


- Aţi venit special ca să..., ca să mă întâlniți?!... se mira Tică, cu vocea 
groasă, prezidențială, împins de la spate de  sâcâita directoare 
administrativă. Nu este o greşeală?... Chiar pe mine, Constantin ghe 
Dumitrescu, de la rezerva no. 16, voiați să mă-ntâlniți?!... 

Intră primul în birou, iar Merlin după el, atingându-i tocurile tocite ale 
papucilor de-atâta grabă. 

- Să fie o greşeală?... se întrebă femeia la rândul ei, cu subită îngrijorare, 
aprinzând lumina în încăpere. 

Îl scană rapid, din cap şi până-n picioare, cu pricepere de geambaş, fără 
să-şi ascundă dezamăgirea constatărilor. 

- Of, da, o greşeală este posibilă. Zăpăcită cum sunt, am făcut o confuzie, 
desigur; e vorba de altcineva, clătină ea capul, descurajată. S-ar putea să 
mai fie internată o duzină de Dumitreşti, loneşti ori Constantineşti, Popeşti, 
Mihăilești sau Vasileşști, la un nume ca ăsta o eroare este probabilă. Nu, 
nu,... nu este nicio greșeală! se răzgândi, însă, imediat, femeia. În spital a 
fost efectuat un singur transplant de organe genitale masculine (primul din 
lumea-ntreagă!),... 

- Aşa am priceput și eu. Pot să plec acuma?... 

- „„„dumneata susții că eşti beneficiarul, ocupi rezerva no. 16,... te-au 
remarcat şi brancardierii, după cum semeni cu..., te-am pipăit între picioare 
şi am simţit o boşoalcă faină, toate se pun cap la cap, deci. Nu pleci nicăieri, 
lămurim imediat cum stau lucrurile. Nu e complicat, nu trebuie să facem o 
anchetă sau să întrunim o comisie de experți, bine plătiți, ca să încărcăm şi 
noi bugetul țării cu cheltuieli suplimentare, domnule Constantinescu... sau 
Dumitrescu, ca să aflăm dacă este sau nu o greşeală. Adevărul va ieşi la 
iveală precum uleiul deasupra apei. Este simplu şi, mai ales, ieftin,... uită-te! 

Spre surprinderea lui Tică, doamna directoare administrativă trase de 
elasticul pijamalei, rupându-l cu uşurinţă. Pantalonii o luară imediat la vale 
şi, aşa cum intuise femeia, adevărul ieşi la iveală în toată splendoarea, odată 
cu moștenirea primită din partea generosului oier. 

- Vai de mine şi de mine! Vai!!! Chior să fii şi tot vezi, nu este nicio 
greşeală, mon cher! stabili Merlin, măsurând din ochi fuduliile pământii la 
culoare, cu gust înconjurate, însă, de moţurile vegetației părului pubian. 
Deşi greu de crezut, după primele impresii... - ce mai înşeală aparențele,... 
să nu te iei niciodată după ele! -, dumneata eşti omul, domnule Constantin 
ghe Dumitrescu de la rezerva no. 16! 

Se lăsă în jos, pentru a admira mai de aproape transplantul. Fusta scurtă 
dezveli genunchii mari, rotunzi, urcându-se pe pulpe. Pe neaşteptate, un 
cling-cling, de clopoței la gâtul renului Rudolf atârnaţi, se auzi în birou; ochii 
lui Tică se făcură cât cepele! Ignorând clinchetul ciudat, doamna directoare 
administrativă luă în palmele adunate o parte din penis,... atât cât încăpea, 
restul dând pe-afară!, ținându-l aşa şi minunându-se cu delicatețea unei 
persoane binecrescute, de data asta: 

- Ohoho, dar uite ce-ai aici, stimate domnule Dumitrescul!... Uite,... 
poftim, uită-te şi dumneata!... 

Ca un şcolar ascultător, îndrumat de doamna învăţătoare, Tică se holbă la 
penisul hidos, aflat în sălaşul mâinilor frumoase. 


188 


- Mă uit. Aveţi grijă că mă gâdil. Hi, hi, hi,... ați făcut-o dinadins, ca să 
mă veseliți și să nu mai fiu încordat, așa-i?... M-am uitat, doamnă, şi când 
am fost la baie. Sigur,... da, ăsta este noul meu... organ. Săltați-mi 
testicolele, ca să le văd şi pe ele, căci sunt ascunse de caltaboş şi de ciuful 
de păr. Aşa, mulțumesc, tare plăcut le simt cum bălăngăne. Da, tot ale mele 


sunt acum şi coaie..., scuzați-mă, bădăran ce sunt!, ale mele sunt şi 
testicolele, îmi aparțin de la operaţie. 
- Aşa-i, sunt ale dumitale, norocosule,... ai văzut cu câtă pizmă te 


felicitau brancardierii! Păi, cum să fie vorba, mon cher, de o greşeală?... 

Frumoasa Merlin sărută falusul ciobănesc cu respect (un omagiu adus 
ştiinţei medicale româneşti), dar şi cu pasiune controlată, înconjurând cu 
buzele cărnoase, abundent rujate, circumferința impresionantă; și iar se auzi 
clinchetul firav al clopoțeilor, spre mirarea lui Tică!... („Cling, cling, 
cling?!!!...”) 

- Mmmm..., scoase ea penisul din gură, mânată de dorința de a comunica 
primele impresii, după câteva clipe de mozoleală. ...parcă, alături de mirosul 
neplăcut, medicinal, de pe scula care capătă tărie,... 

- Oh, da, se-ntăreşte... Mi se scoală, e semn bun, doamna directoare! 

- Felicitări! ...se simte gust de jintiță, zău aşa,... 

- ...dar şi miros de telemea, de bârsană ori ţurcană, ...mioriță laie,/ laie, 
bucălaie..., hrănită cu iarba munților noştri curați, încă. (Stai să vezi ce 
curaţi vor fi când va începe exploatarea intensivă a aurului la Roșia 
Montană, folosind splendida tehnologie pe bază de cianuri!) Păi, ce, ar putea 
produce acelaşi miros, înnebunitor, brânzica „Feta”, de exemplu, fabricată şi 
ambalată super-igienic în aseptica Danemarcă?... Poate peştele stricat să 
mai fie în stare... ori varza acră din putinică sau stârvul şobolanului în miez 
de vară. Oh, ce-mi plac chestiile astea, autentice, româneşti şi ecologice, 
nealterate de dezagrementele civilizației moderne! 

Un inel roşu se imprimase pe pielea membrului, ca o mărturie a scurtei 
felaţii aplicate. Femeia cântărea bilele îmbrăcate în sacul de piele groasă, tot 
săltându-le în palmă, cu pricepere de zarzavagioaică. 

- Tiii, dar greuşoare, greușoare sunt,... 3-400 de grame fiecare,... bate 
chiar spre juma’ de kil bucata! constată ea, după ce, în prealabil, depusese 
sărutări caste pe testicule, ajutându-se şi de limba-i jucăuşă pentru a ațâța, 
totuşi, situația. (Şi, din nou, rujul aprins îşi lăsă urmele pe carnea tot mai 
tare, dar şi clopoţeii făcură iar, bucuroşi, „cling, cling cling,”! „Aud bine?!...” 
se minuna Tică.) Mmmmm, mă-nebuneşte mirosul,... dacă aş închide ochii, 
aş avea zgândăritorul sentiment că mă aflu în preajma unui oier veritabil. 
Culmea, parcă ieşeai din baie când te-am întâlnit,...te-ai spălat, deci, dar 
putoarea ciobănească s-a păstrat impecabil! A pătruns în pielea groasă, nu 
se pierde cu una, cu două. Ei, dar ia să ne uităm şi mai bine,... se scoală, se 
scoală, se scoală zdrânga de poveste! 

- Slavă Cerului că mi se scoală, doamna directoare administrativă! se 
bucura și Tică, ridicând ochii încărcați de recunoștință către tavan. Mi-a fost 
teamă să nu apară vreo complicaţție şi să rămână bleagă, pe vecie, ca un 
zurzur fără de rost. 


189 


- Ehehei, uite ce-i aici,... uite ce set de organe genitale se află impecabil 
încastrat de mâinile de aur ale profesorului! Ce-nseamnă ştiinţa, dom'le,... la 
ce performanțe s-a ajuns,... mamă, ce țeapănă mai este, mă excită! În 
curând, vei apărea pe canalul „Discovery Science”... 

- Pe „Discovery Science”,... credeţți?... Pe mulți i-am auzit lăudând 
programul, chiar în transportul în comun. Ştiţi ce se mai trăncănește, de la 
un capăt la altul al liniei,... de plictiseală, desigur; adică, dumneavoastră nu 
ştiţi, căci circulaţi cu automobilul; eu n-am mașină. Toată lumea care stă cu 
gura căscată la telenovele afirmă telectuală că se uită la „Discovery”! 

- Dacă nu greşesc, profesorul Lascăr de la Floreasca a operat o tumoră 
spectaculoasă,... cântărea câteva kile,... intervenţia fiind prezentată de 
canalul „Discovery”. Lumea va afla şi de dumneata, la fel ca de Lascăr, vei 
deveni vedetă, deci,... 

- „precum Irinel Columbeanul sau Liviu Vrigoană şi Ariadna 
Vahmuţeanu, patronii mei... 

- „ori panarama de Ţânţăreanu din Corbeanca, papagalul Mazăre şi Gigi 
Becali, gura bogată din Pipera. Ar trebui, mon cher, să-i mulțumeşti 
maestrului pentru lucrarea de excepție... 

- Am pregătit plicul, doamna directoare administrativă; toate economiile 
mele sunt băgate-n el! 

- Aşa, aşa. Dar şi nefericitului de cioban trebuie să-i mulţumești; poate îi 
găseşti familia,... caut-o,... cu siguranță nevasta lui, păcurărița, care, cu o 
generozitate ieşită din comun, şi-a dat acordul pentru prelevarea 
organelor,... 

- Păi, ce era să mai facă cu ele?!... 

- „îl regretă. Ce să facă cu ele, zici?... Putea să le păstreze la capătul 
patului, într-un borcan de 5 kile, cu formol, ca un suvenir. Fă ceva pentru 
ea, sărmana... 

- Hm... Ar fi potrivit, credeţi, ca, în mare doliu fiind, să i-o trag cu sculele 
fostului ei bărbat?... 

- Mai întrebi?... Trage-i-o, omule! 

- Nu m-am gândit, recunoscu Tică ruşinat. Sigur, nu am avut timp, 
încă,... deşi timp pentru a-mi valora fuduliile am avut. Voi chibzui la 
îndemnul creştinesc şi... 

- Da, chibzuieşte, mon cher,... chibzuieşte şi trage-i-o până îi sar ochii din 
cap, ca să-i arăţi că bărbatul ei trăieşte,... într-un anumit fel, desigur; sau, 
poate, ar merita un parastas răposatul pentru moştenirea lăsată! Dacă nu te 
descurci financiar, voi contribui şi eu şi aducem un sobor de preoți la 
eveniment; se poartă, ai văzut la telejurnale, dar o şi merită defunctul oier. Îl 
invităm şi pe Preafericitul... (poate-i exagerată ideea asta, totuşi,... m-am 
lăsat dusă de entuziasm). Trage-i-o zdravăn, atunci, păcurăriţei,... da, da, 
trage-i-o, când îi prezinţi condoleanţele, trist și cu capul plecat, dar şi cu un 
şnur negru, cu respect înfășurat, la rădăcina penisului baban! Păi, mulți 
bărbaţi au între picioare ce ai dumneata, acum, mon cher?... 

Fără avertisment, doamna directoare administrativă se dezbrăca în grabă, 
după ce, precaută, încuiase uşa biroului. Sărmanul Tică se sperie de-a 
binelea! Nu fusese niciodată atât de aproape de-o astfel de femeie,... Marilyn 
adevărată, cel care o poreclise avusese ochi, nu glumă! Gico, gorjanco şi tu, 


190 


Niţo, moldoveanco, unde sunteţi acuma, oare?... Penisul ciobanului, însă, nu 
prezenta nicio reticență în fața situației, modificându-şi proporțiile, şi-aşa 
impresionante, de la o clipă la alta,... comportament mitocănesc sadea! 

- Ei, da, merge treaba, testiculele pompează din greu, testosteronul a 
luat-o la vale, uită-te cum se umflă penisul! Eşti mulțumit, nu-i așa?... Câtă 
viață-i în €l,... mă cutremur! Să mă controlez, totuşi, sunt gata de o criză de 
isterie... şi sunt o femeie educată, care nu vrea să se dea în spectacol. Oooh, 
da,... să respir adânc... şi să număr până la zece, ca să-mi recapăt controlul. 
Hm,... cinci,... opt... şi zece, aşa. Mmmm, ce control să-mi recapăt când iară 
am fost lovită de mirosul împuțit şi excitant, de stână veche, care n-are nicio 
legătură cu igiena elementară?... Apropo de igienă: nu ştii ce fericiți suntem, 
mon cher, că nu vedem cum se prepară apreciata şi ecologica telemea; 
altminteri, n-am mai pune gura pe brânză! 

- Ce vreţi să spuneţi?... se interesă Tică intrigat, uitând să-şi mai admire 
organele minunate dintre picioare. Ziceţi să nu mâncăm nici telemea?!... 
Mezeluri, am înţeles,... sunt făcute din toate porcăriile, chimicalele şi E-urile 
otrăvite,... la fel şi dulciurile, ca și pâinea,... iar legumele sunt crescute în 
soluri înveninate şi coapte prin metode nesănătoase, în Turcia, Iordania sau 
Spania, noi nemaiavând nicio seră, proştii de noi. 

- Noi nu mai avem nimic! 

- S-au dus toate. În cazul meu, holtei fiind... - nu ştiu dacă v-am spus-o - 


- Nu, nu mi-ai spus-o, dar starea dumitale civilă nu mă interesează. 

- Am vrut să fiu cuşer cu dumneavoastră. ...nu gătesc, sunt nepriceput,... 
o bucată de brânză, plus nişte roşii, o ceapă şi un castravete, legumele fiind 
totdeauna româneşti, din Obor cumpărate, înseamnă un prânz deloc scump 
pentru mine. Sunt mort după telemeaua de oaie, doamna directoare! 

- Da?... Ei, bine, atunci n-am să-ți dau amănunte, nu insista,... bucură- 
te de telemea şi de salata de roşii, ce nu ştii nu doare, mon cher. Dar, sigur, 
dacă eşti curios, pune-ţi imaginaţia la treabă: stânele sunt, în general, pe 
munte amplasate, aici apa nu este la-ndemână, iar săpunul și detergențţii 
nici pe-atât,... - ne apropiem încet-încet de miezul problemei, te prinzi unde 
bat?... -, ciobănaşii merg la privată, adică în tufişuri, ca tot omul, fireşte, 
poate chiar în timpul preparării brânzei care spui că-ți place, nici hârtia 
igienică nu este ceva obişnuit la stână..., - hm, ţi se luminează minţişoara?... 
-, nemaivorbind că, atunci când există vreun ziar ori foile unui maculator 
şcolar, se rup în timpul utilizării, degetele pătrunzându-ţi drept în...! 

- Vai, doamnă directoare!... 

- Nu-mi spune că nu ţi s-a întâmplat, folosind hârtie igienică de cea mai 
bună calitate, dispusă în trei straturi, cu miros de piersică bulgărească, 
floare de tei din cartierul Tei ori frăguță din Tirolul austriac. Este așa?... 

- Sigur, se întâmplă... să ajungi cu degetele în... 

- Prinşi de muncă, flăcăii cu unghiile îndoliate uită, normal, să se spele pe 
mâini când revin de la privată, ca să nu zic că așa ceva nu intră în obiceiuri! 
(Apa se-aduce cu greu pe munte, cu sacaua.) Nu-ţi mai spun despre vasele 
folosite, curățate cu grijă şi poftă doar de dulăii stânei,... asta înseamnă un 
produs 100% ecologic, pe care lumea se-nghesuie să-l aibă pe masă și 
plăteşte o groază de parale la târgul de la Muzeul Ţăranului Român! Să-ţi mai 


191 


zic şi de urina de oaie, în căușş colectată, și introdusă în brânză, ca să-i 
confere un gust și mai autentic?... 

- Urină de oaie în telemeaua mea?!!!... 

- Doar un pic, nu mult, pentru gust. Gata, gata, mon cher, chiar nu-ți mai 
spun nimic, de-aici încolo foloseşte-ți imaginația. Dar de ce faci fața aşa de 
lungă, nu ai să-mi zici că nu ştiai... sau nu bănuiai...? Dar, să ne întoarcem 
la treburile noastre; să inspir încă o dată mirosul dintre picioare,... 
mmmmm, splendid,... izul bate, fără dubiu, cele mai zgândăritoare 
parfumuri erotice! Am făcut digresiunea aşa de lungă, având ca subiect 
brânza, ca să-mi recapăt cât s-o mai putea din control. Dragă domnule 
pacient al rezervei no. 16, treaba merge bine, temerile îți sunt nejustificate, 
scula s-a întărit! Poftim... 

Doamna directoare bălăngănea penisul demonstrativ, strângându-l de la 
rădăcină. 

- Felicitări! Îl respectam pe profesor şi până acuma, dar, de astăzi, respect 
şi mai mult profesionalismul şi experiența autorului minunii ăsteia. Uite ce a 
reuşit să facă din nişte testicule şi un penis recuperate de la un biet cioban, 
făcut harcea-parcea de o ursoaică deranjată din obiceiurile ei!... 

Hainele scumpe fuseseră aruncate prin birou. Pe corpul excelent 
proporţionat, cam plinuț după gusturile unora, exact cum trebuie după 
părerea bărbaților normali (Marilyn Monroe adevărată, v-am spus, deja,... 
chiar şi J.F.K. avea o părere bună despre ea!), rămăsese doar un mini-set, 
bikini + sutien, care nu voia şi nici nu putea să acopere mare lucru, reuşind, 
doar, să facă trupul şi mai atrăgător. 

- Cum îți par, mon cher?... se interesă Merlin, răsucindu-se pe tocuri, 
când într-o parte, când în alta şi aranjându-şi coafura cu cochetărie. 
Pieptul,... 

Săltă sutienul cu sânii ascuţiţi, pentru a fi mai bine văzuți... 

- „„„şoldurile,... 

„roti lasciv bazinul, într-o figură din dansul din buric,... (şi iar se auzi 
clinchetul vesel!),... 

- „„.fesele,... 

„.vibră scurt carnea fundului... 

- ... pulpele,... 

„„.Şi urcă piciorul pe scaun, conturând glezna subțire, gamba fusiformă şi 
coapsa plină. 

- ...„hm?... Sper că sunt pe gusturile dumitale. Dar, ia dă-mi voie să văd 
mai bine... 

Aplecată către bazinul sfrijit, plină de o tandreţe ce cu greu ai fi bănuit-o 
la dânsa, doamna directoare masturba alene, dar viguros, cârnatul ce o 
privea cu mitocănie mocănească, mustind de neascunsă poftă. 

- Uite..., se bucura ea, juvenil, strângând falusul din loc în loc. Un 
adevărat sculptor în carne maestrul,... uite aici membru zdravăn, de 
excepție! Unde eşti tu, Rodin... şi voi, Brâncuşi ori Henry Moore, ca să 
admirați...? 

- Ăştia cine mai sunt, doamna directoare?!... 

- Ei, nişte posesori de penisuri. Artă, dom-le, i-aici,... coloana infinitului i- 
aş zice minunii ce-o ai acum între picioare. Cred, totuşi, că va fi necesară o 


192 


chirurgie plastică... - nu te speria, se face şi asta! -, ...mai târziu, desigur, 
după vindecarea completă a transplantului. Brrr, chiar, parcă eşti 
Frankenstein, progenitura ciudatei de Mary Shelley, aşa, din bucăţi de carne 
reconstruit! 

Cu ochii sticlind de fermecare, doamna directoare administrativă 
bălăngănea mădularul (vâââjjj..., vâââjjj..., zburătăceau curenții, săltând 
hârtiile de pe birou!), cu satisfacția unei fetițe obraznice şi alintate ce şi-a 
primit, în fine, jucăria gălăgios râvnită. 

- Dar problemele estetice sunt fleacuri, pe mine situația mă excită mai 
mult aşa! recunoscu ea, cu mulțumire. Este o chestie specială să faci amor 
cu... - scuză-mă! - ...Frankenstein! Da, artă-i aicea, între picioarele dumitale, 
da,... dar şi ştiinţă; a făcut paşi gigantici ştiinţa, sunt impresionată! 
Profesorul a convocat mâine colectivul secției pentru a proba funcționalitatea 
organelor transplantate; urmează să ţi-o strecoare în aşternut pe domnișoara 
Gianina Curdefier, ca să vadă concret, merge treaba sau nu merge,... înţelegi 
ce vreau să zic. O ştii pe Gianina?... 

- Da, înţeleg. Nu, nu, n-o cunosc pe domnișoara Curdefier. Ce nume haios 
are,... cu rezonanțe franţuzești... 


- Mă faci să râd,... „rezonanţe franţuzeşti”, ha, ha, ha,... păi, dacă pronunţi 
şi dumneata, aşa de preţios, cuuurdeofeeer... - ai făcut niţică franceză în 
şcoala primară, nu?... -, despre Ferentari este vorba, frate. N-o ştii pe 


Gianina?!... Mai mare ruşinea, eşti internat aici de două săptămâni şi n- 
------- ai aflat, încă, de faimoasa Gianina Cuuurdeofeeer?... Este o liftieră cu 
un apetit sexual ieşit din comun,... a stricat, fără intenţie rea, casele a patru 
medici primari,... cu specialiștii nu se-ncurcă, câștigurile lor fiind mărunte; 
cu atât mai puţin cu rezidenţii,... coate-goale adevărate! A încercat s-o facă şi 
cu profesorul, evident,... doar este punga cea mai groasă, dar nu i-a mers 
şi... Da, Gianina a fost convocată pentru probele de foc; venind eu aici, însă, 
în seara asta, le-am luat-o înainte,... de ce să laşi pe mâine, ce poți face 
azi?... Las-o pe poimâine, poate nu mai este cazul s-o faci deloc! Prin aceste 
ore suplimentare, acum prestate, am să săvârşesc testele de care vorbeam, 
deşi nu intră în atribuțiunile mele; și asta fără ca să cer un supliment la 
salariu, o leafă de bugetar amărât având şi eu, redusă cu 25%, ca ceilalți, 
da!... După poziția absolut rectă a penisului, se pare că totul este în 
regulă,... asta ar fi prima constatare ştiinţifică; o bifez în memorie, 
deocamdată: 1. falusul pacientului Constantin ghe Dumitrescu a căpătat o 
duritate impecabilă într-un timp scurt,;... Zău, ce tărie fantastică are,... piatră, 
nu altceva,... piatră,... cremenea care face să sară scântei, despre ea-i vorba 
(simt că şi din mine sar smocuri din aceleaşi scântei!), piatră din creier de 
munte românesc, o altă constatare ştiinţifică: 2. duritatea falusului se 
apropie chiar de a pietrei... Sunt impresionată de munca profesorului, am 
mai spus-o şi o repet cu entuziasm! Păi, cu ce există aici... 

Eliberă penisul care, scăpat din strânsoare, avu reacția unui arc, lovindu- 
se cu un zgomot sec de ombilicul lui Tică (pufff!, de exemplu) şi aruncând în 
jur stropi mari şi grei (pleosc!, pleosc!, pleosc!... se lipeau pe unde apucau!). 

- „ai să faci furori, mon cher, stabili doamna directoare, competentă, 
ştergând cu limba picăturile vâscoase ce-i aterizaseră, printr-un noroc, chiar 
pe buze. Hmmm,... grasă,.... bună,... ideală consistenţă,... 


193 


- Vă place, hai?... se arăta Tică fericit de aprecieri. Mi s-a părut şi mie 
potrivită, după cum am auzit-o lipindu-se de guriţa dumneavoastră. 

- Da, îmi place. ...o altă constatare ştiinţifică, să tot înghiți aşa ceva! Am 
bifat-o în memorie, bineînțeles, şi pe-asta, căci n-avem timp de notițe în 
caietele de sarcini. Deci: 3. sperma pacientului, gustată de parteneră, 
persoană competentă și impanială, are consistenţa ideală pentru a fi cu 
plăcere ingerată. 

- Dar, după aia, vom completa şi scriptele profesorului, sper?... se 
îngrijora Tică, conştiincios. 

- Sigur. ...Calea Dorobanţilor, cu cafenelele ei, îţi va fi la picioare, curând, 
mon cher. Monica, Bianca, duzinele de Andree (nu-mi spune că naşii au avut 
imaginaţie folosind Andreea la botezul a cohorte întregi de fetițe, azi 
domnişoare sau doamne în toată firea! Andreea Esca, Andreea Marin, 
Andreea Berecleanu, Andreea Ibacka, Andreea Tonciu, Andreea Bănică, 
Andreea Bălan, Andreea Mantea, Andreea Raicu,... 

- Opriţi-vă! Mă mir că l-aţi uitat pe Andrea Bocelli. 

- ...mă opresc căci n-avem timp să le-nșirăm pe toate.),... vei avea de unde 
alege! Apoi, într-un spirit democratic, ai să te-ndrepți către mahala şi ai să 
dai acolo de scandalagioaica măicuță a Queridei, dar şi de Magdalena, 
Marijuana ori Nichita. Dă-mi voie, ca printre două vorbe, să-ţi ling falusul. 

- Poftiţi. 

- Vorbim, dar şi muncim, toate etapele testului ştiinţific trebuie parcurse. 

Limba încolăci capul penisului urât, apoi se întoarse către rădăcină, 
parcurgându-i pe îndelete lungimea; dinţii ascuţiţi muşcă circumferința 
uriaşă! 

- Aoleu, da’ crudă mai sunteți! se plânse bietul Tică. Vai de mine ce m-aţi 
înhăţat! 

- Lasă fleacurile, nu te miorlăi şi fii bărbat. Chiar nu pot să-i aduc niciun 
reproş sculei, oricât de chițibuşară aş fi! ...Ba, până şi Dezbrăcatu.... 

- Dezbrăcatu”?!... Vorbiţi de Băbălin Co-te-za-tu..., de superbul,... de 
adulatul, de faimosul, de binecunoscutul..., de ale cărui isprăvi, fiţe şi 
tatuaje sunt pline publicaţiile de scandal?!!!... 

- Exact, de el vorbesc, de scumpul de Băbălin. Sper că nu crezi 
tâmpeniile debitate de mitomanul și narcisistul ăsta, cam trecut, deja,... 
aventurile rocamboleşti cu contese italiene inexistente, la fel ca şi copiii din 
flori pe care îi are, vezi, Doamne, împrăștiați pe meridiane, bolile închipuite 
de care suferă ca să-şi atragă simpatia cititorilor tabloidelor?... Dezbrăcatu,, 
da, în fața dotării dumitale, va renunța la fițele de super-macho, de burlacul 
dorit de starletele de doi bani şi îşi va recunoaşte, umil şi public, orientarea 
sexuală adevărată, implorându-ți favorurile: „Trage-mi-o, Tică, animalule 
iubit,... trage-mi-o în toate chipurile, mie, femeii tale doritoare!” Adică, lui. 
Nu face figura aşa de lungă, ăsta-i bărbatul, n-ai ştiut?... Sigur, nu ai avut 
legături cu viața mondenă până acum; vei avea, curând! Mda, devin 
invidioasă. Uite, chiar şi eu, înainte de a te pierde,... căci va veni şi ziua asta, 
cu siguranță, sunt realistă, mon cher, nu te voi putea păstra doar pentru 
mine oricât mi-aş dori-0,... cererea pieței este foarte mare, oferta, absolut 
limitată, ştiu,... vreau să-nhăț caimacul; adică, să fiu prima posedată de 
noile instrumente,... s-o las cu buza umflată și vulva dezumflată pe Gianina 


194 


Cuuurdeofeeer, ...ca să le verific funcționalitatea, conform caietului de 
sarcini, să realizăm o avanpremieră şi să-i facem o surpriză maestrului, 
confirmând, astfel, valoarea muncii depuse de el şi echipa lui, cu abnegație. 
Haide, deci, uşor-uşor, copăcel-copăcel, pas cu pas, analitic şi sistematic, să 
ne-apucăm de treabă,... adică, să ne-o tragem, mon cher, să bifăm rubricile 
testului şi mâine, la raportul de gardă, să punem cu mândrie pe masă 
caietul cu toate sarcinile îndeplinite: „Am făcut-o! Domnule profesor, 
doamnelor şi domnilor medici, stimat colectiv ştiinţific, renunțaţi la serviciile 
domnișoarei Gianina Cuuurdeofeeer! Să meargă la treaba ei, în cabina 
liftului, chiar din clipa asta,... acolo îi e locul! Hai, Gianina, uşcheala! Mi-am 
tras-o noaptea întreagă și în toate poziţiile, am făcut-o cu conștiinciozitate, ca 
un funcţionar destoinic ce sunt, n-am ratat nimic; aveţi aici, deci, rezultatele 
activităţii mele, petrecută cu pacientul Constantinescu...” 

- Dumitrescu..., mormăi Tică automat. 

Ochii lui se holbau la corpul ce strălucea îmbrăcat în mini-desuurile 
firmei „Palmers”; şuvița de material lucios, care reprezenta chiloțeii, depăşea 
prin prețul ei, fără exagerare, chenzina primită de la „Rosal Group”, iar 
sutienul mic ce, alături de cache-sex, intra în capacul unui stilou... Pacientul 
mai căscă ochii, la fel de uimiţi, la propriul penis, care, dintr-o clipă într- 
alta, îşi sporea volumul, fără inhibiție, în fața desuurilor scumpe, ba 
dimpotrivă, stimulat de prezența lor; îşi da pe față intenţiile absolut 
porcoase, îndreptându-se chitit către trupul frumos şi mângâind, deja, cu 
umedă tandrețe, pielea fină a pulpelor. 

- Eşti cam mic de înălțime, constată femeia, privind în jos, la Tică, deloc 
deranjată însă de situație. Ei, lasă că nici Toulouse-Lautrec nu era Victor 
Slav şi făcea harcea-parcea prostituatele pariziene! 

Doamna directoare administrativă se cocoțase pe birou, desfăcând 
pulpele şi îndepărtând exact cât trebuia din materialul mini-chiloțeilor 
„Palmers”, într-o şi mai tentantă invitație. („Cling, cling, cling!” se auzea iar 
dintre picioarele frumoase...) 

- Vino, deci, domnule Constantinescu... 

- Dumitrescu. Sau, pentru că am ajuns aici,... este destul de intim testul 
pe care ne pregătim să-l parcurgem,... ca să nu vă mai încurcați în nume, 
vin cu propunerea: faceți-mi hatârul şi ziceți-mi simplu Tică! 

- Să-ţi zic Tică,... pot să-ți spun, deja, pe nume?!... se excita în toate 
chipurile şi cu orice ocazie frumoasa Merlin. 

(„Cling, cling, cling!...”) 

- Avansăm repede în relația noastră. Mulțumesc,... Tică. Oh, Tică,... ce 
nume interesant, absolut original şi... foarte bărbătesc. N-am mai cunoscut 
pe nimeni să-l cheme aşa. Da,... interesant. Sigur, îți spun Tică! Scuză-mă 
pentru că te masturbez atâta, o fac însă dintr-o obişnuinţă, unii dintre foştii 
mei parteneri trebuiau serios stimulați; văd că nu este cazul de îmboldire în 
situația dumitale,... 4: nu se impune stimularea specială a pacientului, falusul 
se ridică repede, de la sine;... dar mi s-a lipit de mână scula, nu-mi vine s-o 
mai las! Şi, când ai în palmă așa ceva, nu poți decât s-o freci, instinctul 
primar îşi spune cuvântul! Dar, ne fâțâim fără rost,... adică ne învârtim în 
jurul cozii, cum vine vorba,... iar timpul trece repede. Suntem doi oameni în 
toată firea, care încearcă să facă sex, ce naiba, aşa că intră în mine, ca să 


195 


vedem cum funcționează podoabele grefate. Hai, frate, penetrează-mă şi nu 
te mai codi, nu se va sparge nimic, te asigur. Penetrează-mă, fără reținere, 
eşti un bărbat adevărat acum! 

Braţele frumoase, dar şi viguroase, îl prinseră pe Tică de umerii slabi, 
apropiindu-l de birou. Crăpătura roză dintre picioarele femeii se deschisese 
împreună cu smocul de păr vopsit auriu (acelaşi obicei îl avea şi adevărata 
Marilyn Monroe!). Cling, cling, cling!... Şi, privind minunat cele trei inele 
mici, de aur, fixate unul deasupra celuilalt pe creasta clitorisului, 
zdrăngănind la fiecare mişcare, abia acum îi pică fisa lui Tică de unde 
provenea clinchetul zglobiu; tiii, nemaipomenită idee, câte le mai trec 
oamenilor prin cap, ia te uită unde şi-a atârnat doamna directoare 
administrativă zurzoarele!... 

- Te-am surprins, mon cher?... 

- Da, da. Foarte simpatice sunt ineluşele,... felicitări! N-am mai întâlnit 
aşa ceva,... recunoştea Tică, zgâindu-se la cărnița cu verigile zdrăngănitoare. 
„„„desigur, nici nu mă pot îngâmfa cu o experienţă în domeniu. Îmi place 
găselnița dumneavoastră! 

- Mă bucur, era doamna directoare mulţumită de surpriza partenerului. A 
fost un chef de-al meu,... îti dai seama cât am stat, la montaj, cu cracii-n 
lături şi cu clitorisul săltat?... Uită-te, mulțumeşte-ţi curiozitatea,... poftim, 
apropie-te, deschid şi mai mult pulpele! Îţi par excentrică?... 

Tică se lăsase pe vine, ca să poată privi mai bine acuarela: fire de secreție 
vaginală, străvezie, tensionate de clitorisul împodobit ce ieşise din vizuină, 
uneau, ici şi colo, printre ineluşe, labiile întredeschise de dorință; cârlionţi 
aurii, ca aranjaţi cu drotul, subliniau rozul cărnii fine, încreţite; la fiecare 
mişcare mai amplă, sexul clipocea („Şlika, şlika... şlika, şlika!” răzbătea din 
spaţiul încins...), umezit de o poftă nebună, după atâta parlamentare; inelele 
țineau isonul, „cling, cling, cling!”, completând sonor tabloul senzual. 

- Pentru că eşti acolo, linge-mi aurul, te rog. 

- Sigur, sigur, îl ling imediat; aur curat aveţi între picioare! 

Şi Tică, ascultător, mozolea conştiincios clitorisul, făcând să cânte cu foc 
ineluşele subțirele. 

- Îhî, îhî, aşa. Mmmm!... Nu eşti un expert în lins, mon cher, dar te 
descurci; uuuuuf, ce mă mai excit! Nu te lăsa, linge, linge, linge! („Cling, 
cling, cling!”) Ai ureche muzicală (te-am auzit cântând sub duş!), mă lingi 
exact în tactul bătut de bijuterii! Ochei, suficient pentru moment, sunt 
excelent lubrefiată, reluăm mişcarea mai târziu. Hai, intră, îl pofti din nou 
femeia, bărbia ei indicând locul de scotocit. Nu te lăsa atâta invitat, intră... 
Eşti un bărbat în toată regula cu podoabele care-ţi bălăngăne printre 
picioare... şi bălăngăne foarte plăcut şi printre-ale mele! Mon cher, nu sta pe 
gânduri, timpul nu lucrează în favoarea noastră, înfige-te-n mine, te rog. 

Mâinile se proptiră în fesele sfrijite, apropiind partenerul de birou. 
Penisul ciobanului... - dar, gata, s-o rupem cu trecutul! Se impune 
rectificarea precisă,... penisul lui Tică, de-acum - ...penisul lui Tică, deci, 
pătrunse în vulvă, frecându-se de materialul moale al cache-sex-ului şi 
întărindu-se şi mai zdravăn în aceste condiții super-stimulative. 

- Când fac amor, îmi place să păstrez o piesă de lenjerie pe corp... şi 
totdeauna pantofii. O femeie adevărată nu trebuie să coboare de pe tocuri,... 


196 


nici măcar în pat; doar în jacuzzi, desigur. Spune-o și la altele, trebuie 
educate şi româncele noastre. 

Zi-le-o Gherghinei și Păunei, educă-le pe ele, hai... 

- ...Mi se pare că sunt mai excitantă aşa! explica Merlin, cu bunăvoință. 
De-aia nu mi-am dezbrăcat cache-sex-ul. Am dreptate?... Dar gros mai e 
falusul ăsta, mon cher Tică; nu cred că am mai întâlnit aşa ceva! 

Degetul mare şi mijlociul, adunate întocmai ca un calibru pentru 
măsurare, încercau să închidă un cerc în jurul penisului butucănos; nu 
reuşiră altceva decât să preseze inelele de aur, amuţindu-le pentru câteva 
momente. 

- lar lungimea lui... Oh, parcă nu se mai termină lungimea 
impresionantă! se plânse încântată doamna directoare, simțind cum 
interiorul ei se umezea şi mai tare, odată cu pătrunderea fiecărui centimetru 
de carne. Şi nu s-a ajuns la fundul sacului... 

Privea minunată între picioare, remarcând cu satisfacție amestecată cu 
necaz că, afară, mai rămăsese destul din penisul atât de urât, dar şi de 
frumos, în acelaşi timp. Deodată, însă, fără preaviz, femeia se simți 
electrocutată de un curent puternic, ca de scaun electric, trupul i se 
cutremură străbătut de frisonul de temperatură mare, se auzi iar 
zdrăngăneala inelelor mici, precum o alarmă de panică, năuceala îi învălui 
creierii şi, în clipa următoare, descărcarea abundentă o luă furtunos la 
vale!... 

- Orgasm!... Orgasm!!!... Orgaaaaaaaasm!!!!!... urlă ea ca o apucată ori 
precum  crainicul sportiv Ilie Duobre („Gooooouuuooooooooooooool!”), 
comentând o reuşită mediocră din Divizia lui Mitică. Mi-a sosit orgasmul, 
Ticăăăă!... Un orgasm absolut neaşteptat, mon cher!!! Vai de mine şi de 
mine... 

- Orgasm, orgasm, am înţeles, bravo pentru sprinteneală, dar nu mai 
zbieraţi, că o să ridicăm în picioare întreg spitalul! 

Femeia reuşi să-şi înăbuşe strigătul de satisfacţie, dar şi de ruşine, 
pentru promptitudinea nedorită, muşcând până la sânge umărul slab al 
partenerului. 

- Doamnă directoare, ce-mi faceți?!... urlă şi Tică, la rândul lui, uitându-și 
îndemnul de mai sus. Sunteţi nebună?... Mă doare, doamnă directoare 
administrativă. Uite ce mi-aţi făcut!... Mi-a dat şi sângele... 

- Mmm...., mmmmm! Mmm... Oh, iartă-mă, mon cher,... aşa-i, mă 
comport ca o smintită. A fost o pornire vampirică,... suntem neam de 
Dracule, nu?... Cu asta ne lăudăm în lume, ăsta-i adevăratul brand de ţară, 
care n-a costat nimica, mulţumită binecuvântatului de Bram Stocker! În 
drum spre carotidă, locul favorit de secătuire a victimei de hemoglobină, am 
reuşit să mă controlez,... parțial,... şi m-am oprit la umăr. 

- M-aţi fi omorât cu mușcătura sălbatică, la carotidă! 

- Nu ştiu ce-i cu mine. Cred că şi asemănarea dumitale cu... joacă un rol 
în tărăşenia asta,... mă cutremur când îți privesc fața boccie! „Doamne,...” 
îmi zic eu, teribil de excitată, surprinsă, dar şi speriată, uitându-mă la 
dumneata. „...chiar cu el am ajuns să mi-o trag în noaptea asta?!... S-o fi 
şters-o iar de la Cotroceni, sărind pârlezul, după fete, țapul bătrân şi vicios, 


197 


cu chip de babă beată şi, acum, este aici, cu mine?!...” Am şi avut un 
orgasm, fără atenţionare! 

- V-am simţit cum v-aţi dat drumul, învăluindu-mi penisul într-o pânză 
umedă şi fierbinte. Am crezut că aţi urinat, din greșeală! 

- Ooooh, mon cher Tică, iartă-mă! Dă-mi voie să-ți ling rana, precum o 
cățea credincioasă, ca să opresc sângerarea. Mmmm, dar nu-i rău sângele 
dumitale, mă simt ca o vampiriță! Curg toată, vacă ce sunt,... pune-mi 
mâna, jos, dar ai grije de ineluşe. Simti cum curg?... (Linge-ţi degetul, o să-ţi 
placă. Hai, bagă-l în gură. Hm, ce spui, e bun, nu-i aşa?... Dă-mi să sug şi 
eu, ca pe cel de-al doilea fel de mâncare; primul a fost sângele,... supa, 
adică! Mmmm, ce bună sunt la gust, Tică!...) Auzi clipoceala excitantă dintre 
pulpe?... Curg ca un robinet stricat, mai mare ruşinea, mon cher. Nu-mi 
strânge labiile, lasă-mă să curg chiar dacă se va păta parchetul, îmi face 
bine... - oh, ce orgasm spontan am avut! -, ...nu mi s-a mai întâmplat de la 
15 ani, când profita de inocenţa mea unchiul din partea mamei. Avea şi ăla o 
sculă!... (El s-a ocupat de educaţia mea sexuală; îmi aduc aminte, mereu şi 
cu plăcere, de adolescenţă.) Mon cher Tică, abia de-ai pus mâna pe mine şi 
m-a pătruns doar o parte din lungimea şi grosimea transplantului şi mi-am 
dat drumul, ca o debutantă într-ale amorului, nesimţita de mine! 

- Dimpotrivă, aş zice că sunteţi chiar prea simţitoare; nu-i nimic, doamnă 
directoare, se întâmplă. Nu trebuie să vă ruşinați pentru atâta lucru, se 
arăta Tică înțelegător, încercând să consoleze femeia, deranjată de situație. 
O descărcare ca asta este nimerită, mai ales pentru partener care se va simți 
încurajat. Aş zice, ca să mă umflu-n pene, că multumirea dumneavoastră, 
rapidă, se datorează vredniciei mele. 

- Aşa este, mon cher. Scula năstruşnică este motivul orgasmului 
prematur. 

- Mersi. Supărător ar fi fost ca eu să am o ejaculare nepotrivită și, de 
emoție sau de excitare în faţa unui trup minunat ca al dumneavoastră ori de 
abstinență îndelungată,... zbang, țââââșșșt,... țââșșt,... țâșt,... ați fi primit 
juisarea drept în păsărică! 

- Ce frumos i-ai spus,... păsărică!... „Păsărică mută-ţi cuibul și te du...”, 
frumoasă melodie! 

- Da. Cred că m-aţi fi luat la palme, m-aţi fi zgâriat şi m-aţi fi stuchit ca o 
mâţă-nfuriată, m-aţi fi dat de-a dura pe scări şi m-ați fi aşteptat, 
rostogolindu-mă, la parter, căzând de pe ultima treaptă, ca să-mi aplicaţi o 
duzină de şuturi în testicole,... na, na, na!... şi, la final, na!, încă unul, 
ultimul, al 13-lea, drept în cur, ca oricărui neisprăvit în stare doar de o 
nenorocită de juisare precoce, nu-i aşa?... 

- Oh, desigur, mon cher, aşa te-aş fi pedepsit.Te-aş fi pleznit, te-aş fi 
muşcat, te-aş fi zgâriat şi şuturile, de care vorbeai, în testicule și cur ţi le-aș fi 
aplicat! 

- Aş fi meritat-o! Păi, am avut destule insuccesuri, de ce să nu 
recunosc?... Cum pătrundeam şi eu între picioarele unei femei cu fosta mea 
puţă (ăsta-i termenul potrivit pentru ce-am pierdut în accident - o puţă!... De 
ex-testiculele mele, ca două ouşoare de prepeliță, nu are rost să mai vorbim), 
mă excitam ca un puștănel, fiind foarte stătut şi şmak! venea juisarea, deşi 
îmi ştiam meteahna şi mă țineam cât puteam. Dar, n-o să mi se mai 


198 


întâmple de-acuma, după cum simt; ia uite-aici zbârnâiala dracului!... 
Vedeţi cât de ţeapăn a rămas penisul, deși dumneavoastră ați avut un 
orgasm în toată regula?... 

- Mă bucur că mulțumirea a fost atât de grabnică,... dar, m-aţi muşcat 
cumplit de umăr, doamnă directoare!... 

Surprins, parcă, de propria-i îndrăzneală („Oare merit eu, Tică 
Dumitrescu, mărunt funcţionar la Rosal-ul strângător de gunoaie al 
domnului Vrigoană şi domnișoarei Ariadna, să fac amor cu o femeie ca 
doamna directoare administrativă a ditamai spitalul?... Chiar că seamănă cu 
actrița aia,... nu-mi amintesc numele ei,... care încălzea aşternuturile unui 
preşedinte american! Seamănă, dom'le, aşa cum aduc şi eu cu..., de mă- 
njură lumea pe unde mă vede.”), Tică se retrase din umezeala binefăcătoare 
a sexului de vizavi; îşi făcu repede curaj, însă, şi intră din nou în grota 
lubrifiată, forțând nota, de data asta, în încercarea de a fi cuprinsă cât mai 
mult din lungimea membrului său. 

- Ce vrei să faci din mine, mon cher, înfigându-mi fără milă asemenea 
mădular?... (Sper să-mi recapăt controlul şi să nu te inoportunez cu un al 
doilea orgasm.) M-ai pătruns mai mult acum,... - auzi anunţul ineluşelor?... 

» 
noroc că sunt elastică jos,... simți şi dumneata, nu-i aşa?... Vino, deci, se 
poate mai profund, chiar dacă am un fund săltat - nu-i bărbat să nu-mi 
remarce poponețu.”... şi câţi şi-ar dori să îl pleznească, de câteva ori, măcar! - 
„ sunt destul de adâncă şi pot fi mai mult pătrunsă, Tică. Ce nume frumos 
ai! Da, am redobândit controlul asupra mea. Oh, da... Tică, urlu iară, s-a 
dus dracului controlul meu! Da, aşa! Pătrunde-mă mai adânc, mon cher,... 
nu lăsa nimic afară din lungimea mocănească, ar fi păcat. 

Mai curajos, pacientul Constantin ghe Dumitrescu de la rezerva no. 16 se 
înfigea, nemilos, în sexul doamnei directoare administrative a spitalului; ca 
din întâmplare, oleacă dezechilibrat, se agăță de sutienul fin, schițând o 
încercare de îndepărtare a acestuia. 

- În față, Tică..., îl informă Merlin, încurajând tentativa. Scoate-l, ca să-mi 
vezi şi ţâţele,... o să-mi păstrez doar cache-sex-ul pe mine, pentru sporirea 
appeal-ului. (Ti-am spus că-mi place să rămână ceva pe trupul meu.) 
Mozoleşte-mi sânii! ...Sutienul meu se deschide în față, domnule, ce naiba! 
Este acolo o mică închizătoare pe care... 

- Doamnă directoare administrativă, iertați-mă,... se scuza Tică, încurcat 
de piesa de lenjerie. ...dar chiar cu încuietoarea mică, de care vorbii, mă 
chinui acuma! Nu ştiu ce ar€,... nu reuşesc să... 

- Mai încearcă! Oh, dar nepriceput mai eşti! Ce, mon cher, n-ai mai 
întâlnit aşa ceva?... 

„Nu-mi amintesc să le fi văzut pe Gica ori Niţa, gagicile tinereţii mele, 
având sutiene de-astea în dulapul lor... Păi, Niţa de la Botoșani, sărmana, 
purta chiloţii tetra pe care scria duni: şi sâmbăta seara!... Gica nu purta 
deloc.” 

- Rupe-l, dome, sfâşie-l dracului cu dinții, fă praştie din el, n-are 
importanță câte parale m-a costat (deşi prețul este invers proporțional cu 
dimensiunile!), dacă nu se desface! Da, da, vezi că te-ai descurcat,... doar 
eşti băiat mare. Aruncă-l, de ce-ai rămas cu el în mână?... 


199 


Bine direcționat, Tică reuşise să deschidă bucăţica de material fin, 
eliberând doi sâni de dimensiuni sub ceea ce am numi potrivite, dar teribil 
de ascuțiți, ca nişte pere pădurețe, cu sfârcuri roşii, la fel de ascuţite. 
Mărunţel fiind, ajunse cu gura între ei („Trebuie să am grijă să nu mă-nţep!”) 
exact în momentul în care penisul pătrunse cu toată lungimea în sexul 
doamnei directoare. 

- Tică! urlă aceasta, străpunsă de falusul mocănesc, strângându-şi 
fioroasă partenerul. Ah, m-a durut ce mi-ai făcut, dulău de stână ce eşti,... 
dar şi eu prea m-am lăudat cu cât de atotcuprinzătoare sunt! O chestie ca 
asta, însă, nu poți s-o cuprinzi pe de-a întregul, oricât ţi-ai dori-o şi oricât de 
elastic ti-ar fi sexul. M-a durut, zăvodule, dar mi-a şi plăcut, e drept. Mi-a 
fost teamă să nu mă perforezi cu sfredelul, vierule, şi să ieşi pe partea 
ailaltă, printre fese. Dar, a fost bine, mon cher. 

Se cutremură din nou de excitare, privind peticele de păr creţ ce se 
frecau, în semn de salut, precum doi musulmani, dar libere de prejudecăți 
religioase; inelușele zdrăngăneau bucuroase și ele. Pacientul se retrase, 
scoțându-şi penisul printre pielita roz care nu voia să se desprindă de el, 
însoțindu-l ca manşonul unei bătrâne doamne; membrul nu apucă să iasă 
complet, când Tică îl repezi iar în sexul căscat, încercând să apuce cu gura 
sfârcurile ascuţite ce îi jucau, ca nebunele, în fața ochilor. Masa se zgâlțâi 
puternic, fax-ul prăvălindu-se pe podea. Tică se sperie de zgomotul produs 
de aparatul care se făcuse bucăți-bucăţele; rămase, totuşi, cu penisul 
introdus în interiorul fierbinte. 

- Lasă fax-ul, Tică. Lasă-l, nu-i nicio pagubă, o să-l dau la casare la 
primul inventar - îl vezi cât de casat este, deja, nu este cazul să întrunim 
comisia de casare a instituției! - şi voi achiziționa altul, mai performant, doar 
are bugetul de stat parale de cheltuit pe toate prostiile. Singura comunicare 
care mă interesează acum, însă, este între noi doi... şi, după cum se vede, 
legătura este bine făcută, mon cher, îl simt înfipt comme il faut, falusul tăul!... 
Să sperăm că n-o să mă perforeze şi n-o să ajung la ginecolog pentru 
reparaţii capitale. Haide, lasă aparatul şi ocupă-te de mine! Oh, dacă ai fi 
mai puternic, m-ai ridica şi m-ai plimba înfiptă în..., prin încăpere; sau pe 
culoarele spitalului... 

Întărâtat de trupul ce vibra de dorinţă, de imboldurile verbale şi de anii 
de tristă abstinenţă ce îi purta în spinare (întocmai ca pe un rucsac burduşit 
cu lucruri inutile), dar şi de testosteronul pompat de ouăle de curcă, Tică se 
năpusti asupra femeii cu toată forța, răsturnând-o pe biroul mare. Se cocoță 
pe mobilă, sprijinindu-se în genunchii slăbănogi şi măturând, cu o singură 
mişcare, ce mai rămăsese pe masă (văzuse figura pe canalul rezervat 
adulților, i s-a părut virilă şi acum a pus-o în practică!). Picioarele lungi ale 
funcționarei se încrucişară după mijlocul subţire, iar tocurile-cui se agățară 
unul de celălalt, precum o siguranță suplimentară. 

- Te-am prins, n-ai şansă de scăpare; la treabă, mon cher, să finalizăm 
testul! 

- Poftiți, atunci, doamnă directoare! răcni Tică din rărunchi, cutremurând 
pereții cu vocea lui, aspru de bărbătească, şi repezindu-şi din nou, fără milă, 
berbecele în sexul flămând. Dacă asta vreți, poftiți... Asta aveţi! 


200 


Dar, după atâta vânzoleală bezmetică,... bag-o, scoate-o!, bag-o, scoate-o!, 
bag-o, scoate-o!, cache-sex-ul îşi reocupase poziția inițială, acoperind fanta 
inflamată a vulvei; prins în vâltoare, Tică nu remarcase schimbarea 
petrecută şi membrul puternic, înainte de a pătrunde din nou în sex, se 
împiedică în materialul fin; îl perforă imediat, făcându-l ferfeniță, mini- 
chiloțeii arătând acum ca un himen după o splendidă deflorare („Cling, cling, 
cling!” salutară inelele bucuroase, păcălite, de fapt, de falsul eveniment). 

- Faci totul praf, nimic nu-ţi rezistă, animalule! Pentru o clipă, am avut 
un flash-back cu dezvirginarea mea. Ştii, mi-ar fi plăcut, totuşi, să fi fost şi 
astăzi neatinsă şi dumneata, mon cher, cu falusul de poveste, să... Ei, dar ai 
făcut ce-ai făcut şi m-ai lăsat fără chiloți, berbecule! 

Din dorința de a nu rămâne mai prejos, doamna directoare îşi repezi şi ea 
bazinul, cu un zvâcnet puternic, în întâmpinarea membrului; urlă de durere, 
dar şi de mulțumire, ca posedată de cei mai răi demoni! Un bufnet confirmă 
contactul trupurilor; clopoţitul nu se mai auzi, căci inelele fuseseră strâns 
prinse în forfoteală. Sprijinit în genunchi şi coate de lemnul tare al mesei, 
Tică morfolea sânii ascuțiţii şi sfârcurile fierbinți... 

- Aşa, suge-mi sânii, suge-mi-i ca şi când ai fi un bebeluş aciuat la 
pieptul meu; dacă tot nu am avut copii până acuma... (Cred că aş fi o 
mămică bună,... o să ne mai gândim, poate facem un bebe, ca să-mi rămână 
un suvenir de la dumneata. Mai am acasă un cocker auriu şi nebunatic,... 
Felippe, primit cadou de la unul dintre viceguvernatorii Băncii Naţionale, un 
papagal vorbitor, gură bogată,... Adolf, un dar de la ministrul Apărării, o 
tarantulă puturoasă, păstrată într-un borcan de sticlă,... Cruela, o amintire 
de la preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman,... trei peştişori roşii, de 
la..., da, vreau şi un bebeluş de la dumneata, pentru colțul meu viu. 
Paraschiv ori Minodor, cu drag l-aş boteza în credința străbună, un nume 
neaoş, românesc,... uite ce bine îmi funcționează instinctele!) 

Tică iuțise mişcarea penisului; testiculele grele se zbenguiau ca nebunele, 
lovind când masa... boc, boc!..., boc, boc,... când fesele strivite ale 
partenerei... puf, pufl..., puf, puf... şi încercând să se elibereze din învelişul 
de piele groasă; inelele ţineau isonul, zdrăngănind ritmic! Ațâţată la culme, 
femeia se chinuia ca să apuce bilele de carne, zbierând nestăpânită. 

În urma zbănţuielii, biroul cedă, încheieturile desfăcându-se deodată, ca 
vorbite, şi cei doi se aflară imediat pe podea. Cu fesa stângă adânc tăiată de 
plasticul fax-ului distrus, doamna directoare ţipă isteric din nou... 
„Oaaaaaaaaah!”, în timp ce descărcarea dintre picioare o luase furtunos la 
vale. Plăcut chinuită de durerea înfiorătoare, femeia îl întoarse pe Tică, 
țintuindu-l pe podea, printre dosare, pixuri, agrafe, radiere, ace, creioane, 
pioneze, capsatoare etc. Aflată deasupra bărbatului acum, începu o serie de 
mişcări scurte, dar iuți, de ieşire şi intrare în falusul puternic, stimulându-şi 
orgasmul. 

- Ce spui cum alunecă din mine numărul 2, fratele bun al neaşteptatului 
număr 1, de mai adineaori?... se interesă doamna directoare de acuitatea 
simțurilor lui Tică. Ce zici cât de năvalnic coboară?... M-a excitat şi tăietura 
din fesă, mon cher,... 

- Dar ce nu vă excită pe dumneavoastră... 


201 


- „„durerea ascuțită, mirosul de sânge amestecat cu izurile sexurilor 
doritoare şi ale articolelor de birotică aflate-n jur. Va trebui cusută carnea 
fesei, cu siguranță, atât de adâncă-i rana, după cum o simt. O să refuz 
anestezia,... voi obține un orgasm în timpul intervenției, pe masa de 
operație, în mâinile chirurgului! Morfoleşte-mi sfârcurile şi suge-mi-le; voi 
încerca, astfel, divina senzație a alăptatului. N-ar fi rău să fii alături de mine 
în sala de operaţie, ca să mă ţii strâns de mână, în timp ce eu te-aş putea 
ține, la fel de strâns, de..., cu teamă, parcă, să nu-mi scape minunea de 
falus. Oh, domnule Tică,... Tică, de fapt, aşa voiam să-ți zic..., sunt convinsă 
că simţi, mon cher, ce se petrece, din nou, în sexul meu,... şi dacă nu simți, 
auzi,... mi-am dat iar drumul, fericita de mine! 

Convulsii cumplite, amintind de o criză de epilepsie, scuturau trupul, 
antrenând partenerul în mişcarea sacadată; zurgălăii fixați pe clitoris se 
manifestau solidar, păstrând ritmul îngrozitor! Un muget prelung... 
„Muuuuuaaaauuuuuu!!!...”, de vită chinuită de înțepăturile ţânţarilor seara, 
în balta din marginea Prutului, urmat de chițăituri scurte şi dese, de 
şobolan prins în cursă, confirmau descărcarea femeii. 

- Alt orgaaaaaaasmmm,... 

(...şi iar dementul de Ilie Duobre, aflat la microfonul „Radiodifuziunii 
Române”. Dom'le, dar pe tăntălăul ăsta nu-l mai scoate nimeni la pensie?!...) 

- „.„.„da,... între picioarele mele! Un orgasm, ca la carte, cu golire completă. 
Vai, dar ce se întâmplă cu mine?!... 

- Nu mare lucru; doar v-o trageţi sănătos, doamna directoare 
administrativă! 

- „Îmi place cum mă posezi,... brrrr! M-au avut, mon cher, indivizi din 
high-life-ul românesc, V.I.P.-uri, nu glumă,... uite c-am ajuns şi la 
confidente! (Cred, Tică dragă, că dacă mă mai chinui un pic - a spune că mă 
chinui e un façon à dire, dacă-mi înţelegi vorba franţuzească -... 

- N-o-nţeleg! Eu, cu cartea,... stau cam prost. 

- Las-o baltă. ...vine şi al treilea orgasm, strâns legat de ăsta care, parcă, 
nu s-a terminat; poate, juisezi şi dumneata, în acelaşi timp cu mine.) Da. Şi 
cum spuneam, mon cher, în această criză de sinceritate, provocată de un 
moment inocubliable,... 

- Iar nu-nţeleg inubliableul ăsta!... 

- Nu-i nimic. ...am fost amanta unor secretari de stat şi miniştri, a unui 
primar de sector,... nu-ți spun care, rămâne să ghiceşti, dar pe Piedone 
exclude-l din variante,... 

- Vanghelie cu vanghelioanele să fie norocosul?!... 

- Ptiu, drace, mă crezi perversă?... ...a unor parlamentari din toate 
taberele eşichierului politic, ce-mi pasă mie de-i stânga, centrul ori dreapta, 
eu, una, n-am culoare dacă persoanele sunt la putere şi se bucură de banul 
public ca într-o republică bananieră (bănuțţi de care am profitat şi eu, alături 
de amanțţii mei, în diverse feluri,... de-aia-i ban public, nu?),... am fost iubita 
unor oameni de afaceri importanți, care apar la televizor sau pe prima 
pagină a ziarelor, pozând în persoane integre, în minunațţi capi de familie,... 
niște mafiosi ordinari, de fapt. M-au avut actori, generali, sculptori,... - chiar 
şi un director al F.P.S.-ului a fost amantul meu -, ...medici de renume, cu 


202 


clientelă grea, cu dare de mână, contabili cu conturi grase în bănci străine şi 
pictori consacrați... pentru care am şi pozat,... 

- Ca pâinea caldă s-au vândut tablourile! 

- „„unul dintre capii Mitropoliei,... 

- Tot un biet om este și Preasfinţitul! 

- ...prin a cărui generozitate super-creştină deţin în prezent o minunată şi 
scumpă colecţie de obiecte de cult, liderul sindical al minerilor din Valea 
Jiului (el mi-a cumpărat vila din Sinaia, cu bani din cotizaţiile ortacilor cu 
plămânii ciuruiți de silicoză,... „un fleac, doar...” după cum se referea, 
cândva, maestrul Sergiu Nicolaescu la ciuruiala asta. Te voi invita, într-un 
week-end, pe Valea Prahovei,... facem o orgie acolo!),... negraciul chipeș de la 
„Prima TV”, Ciucalată îi ziceam, gustându-i batonul dintre picioare,... Irinel 
Columbeanul, de am avut o păruială pentru el, în plină stradă, cu 
Romanitza,... directorul de la Vama Portului Constanţa... - îți dai seama?... 
Şmenurile zonei de coastă se fac numai prin intermediul omului ăsta; îi are 
pe băieții deştepţi în mână şi îi joacă cum vrea el, ca pe marionete, cât sunt 
ei de deştepţi! -, ...era să uit de doi şefi ai unor servicii secrete, oameni de 
ispravă,... unul cu dublă cetăţenie, pentru siguranţă,... 

- A doua fiind care?... 

- Nu te interesează. ...pe care nația contează ca să doarmă liniştită şi îi 
plăteşte, ca atare, din bugetul prăpădit al statului, bărbaţi de nădejde, deci, 
şi care, după primul pahar, habar nu mai au de noțiunea de secret de stat şi 
trăncănesc ca țațele pe şanţ ori Monika Țăţoiu la talk-show-uri; aşa am aflat 
cine se află în slujba Mossad-ului, cine este pe statele de plată ale C.I.A.-ului 
ori cine face drepți la Ambasada Federaţiei Ruse. Te-ar interesa, mon cher?... 

- Nu, nu! se speria Tică de informaţiile periculoase, oprindu-se din 
pistonare. Vai de mine!... Mossad-ul,... C.I.A-ul,... Federația...?!... Mulţumesc 
frumos, dar mai bine nu,... nu mă bag în de-astea! Oricum, mie, angajat la 
„Rosal”-ul domnului Vrigoană și al domnișoarei Ariadna Pahmuţeanca, datele 
nu-mi folosesc la nimic. Sărac şi curat, bine zice poporul nostru, trecut prin 
atâtea! 

- Informaţia înseamnă putere, nu e rău s-o dețţii; şi, cu asemenea dotare 
în pantaloni, vei aplica informaţia, adică, nu vei mai rămâne multă vreme la 
salubritatea clanului Vrigoană. ...Mă rog, cum vrei, treaba dumitale; pe 
sprijinul meu vei conta oricând; am relaţii, te pot împinge în sus cu ele. 

- Eu, în schimb, nu prea am carte,... doar bacalaureatul obţinut la un 
liceu agricol... 

- Dă-o dracului de carte, nu fi tâmpit, cui îi trebuie astăzi carte?... Un 
dobitoc a ajuns ministru la Interne, o tăntăloaică, bună de gură..., directoare 
la Loteria Statului,... un nătărău mititel, dar gomos, fandosit şi zgomotos,... 

- Așa sunt mititeii! 

- „care edita nu ştiu câte cuvinte per minut,... prim ministru, iar 
parașuta... Câte exemple vrei să-ţi mai dau?... Ai o sculă care face cât cinci 
facultăți la cursurile de zi absolvite, omule! 

- Ei, am mai auzit şi de masterate, doctorate... 

- Scula dumitale le bate pe toate. Și, la urma urmei, procurăm noi o 
diplomă, ca să ai și carte! Ce, asta-i o problemă?... „Cantemir”, „Spiru Haret” 
şi „Hyperion” să trăiască, abia așteaptă să înhaţe banii! ...M-a avut chiar 


203 


unul dintre procurorii Republicii (nici n-ai idee, mon cher, câte secrete 
importante mi-a dezvăluit între două orgasme!), faimosul Cile Sămănaru, 
înainte de a intra la mititică (o făceam în grajduri, printre armăsarii focoşi, în 
fața nasului având numai zdrângi cabaline! Ştii ce era nostim la individul 
ăsta?... Purta desuuri feminine, domile,... 

- Cile?!... 

- Cile. ...numai portjartiere avea o jumătate de duzină în garderobul 
secret! lar măicuţa lui, blond la păr vopsită, ne supraveghea atent, sprijinită 
în baston, când ne-mperecheam printre animale. Am vrut, după aia, să-l 
încerc şi pe Puţu, prâslea, că se tot miorlăia pe lângă mine: „Poftesc şi eu, 
tanti Merlin...” - ştiu că aşa sunt poreclită! - „...măcar o dată, să văz cum e 
cu dumneata!”, dar Poliţia Română a fost mai promptă ca mine şi l-a 
arestat),... preşedintele unui fond de investiții pe care, cu ajutorul meu 
(normal!), l-a falimentat într-un mod magistral (cu ocazia asta mi-am 
cumpărat „Jaguar”-ul pentru care sunt atât de pizmuită... şi alte chestii 
despre care, mă rog, n-are rost să discutăm acuma!),... tot felul de şmecheri 
ai zilei, aleşi pe sprânceană, unul şi unul. 

- Sunt bucuros, doamna directoare administrativă, că, pentru prima oară 
în vieţişoara mea, eu, Constantin ghe Dumitrescu, funcţionar inferior pe 
ştatele „Rosal”-ului, mă aflu pe aceeaşi listă cu oameni atât de grei... 

- Este normal, moştenirea pe care o deţii între picioare îți asigură acum un 
alt statut; să nu te miri dacă Pahmuţeanca îi trage un şut handicapatului şi 
se dă la dumneata, curând!... Hai să-ți mai zic una, la repezeală: dacă n-aş fi 
vrut să declanşez un scandal public, cu iz politic, deşi un scandal în plus nu 
ştiu dacă mai înseamnă ceva în balamucul național, te asigur că aş fi fost în 
stare să-l scap, în doi timpi şi trei mişcări, chiar şi pe... Ştii-dumneata-cine,... 

Şi gura-bogată a Merlinei se închise, a taină, pentru câteva clipe, căci 
pereții au urechi, mai multe şi mai ascuţite decât înainte de '89 (electronica 
a făcut progrese!), în timp ce sprâncenele frumos desenate se ridicară, 
indicând un personaj situat pe culmile politichiei. 

- „adică, pe ăsta, cu care semeni aşa de bine, de intru în sperieţi când te 
privesc,... să-l scap, da, de fufa venită din satul celebru pentru cârnațţii 
condimentați. Te-ai prins despre cine e vorba?... 

Tică dădu din cap, ducând speriat degetul la buze. 

- Sssst! M-am prins, sigur, dar să nu mai vorbim despre..., doamna 
directoare administrativă. Cine şi-o trage cu cine nu este treaba noastră. 

- Este, nu este, eu o spun nu ca să mă laud, ci ca o dovadă de sinceritate, 
față de dumneata. ...Da, mon cher, ţi-am prezentat, la iuțeală, o dare de 
seamă a inventarului meu colorat - amanțţii doamnei Chatterley, despre care 
nu ştiu dacă ai auzit vorbindu-se, erau nişte copilaşi nevinovați, mai 
potriviţi, poate, să cânte într-un cor bisericesc! Însă, recunosc cinstit, cu 
mâna pe inimă, cum m-au satisfăcut aici, în seara asta, testiculele şi falusul 
ciobanului... - oh, iartă-mă, ale dumitale sunt podoabele,... dumneata, mon 
cher, eşti proprietarul lor! - ...nu a reuşit nimeni s-o facă. Mă refer la latura 
sexuală, căci satisfacţii materiale am avut destule, după cum ţi-am 
mărturisit. 

Ce chestii ciudate se întâmplă!... Oierul, mort de-a binelea și dat uitării 
de-ai lui... - morţii cu morţii,... -, putrezeşte în pământul unui cimitir, cu 


204 


carnea stârvului ronțăită de viermii voraci,... în timp ce fuduliile lui, din 
aceeaşi carne făcute, aflate la mare distanţă, în Capitala țării, între picioarele 
altcuiva şi în cea mai bună formă, se bucură de viaţă - ...viii cu viii! 

- Da, a fost încă o descărcare minunată în trupul şi în sufletul meu. Cred 
că mi se vede mulțumirea pe chip, nu-i aşa?... Eşti mare, într-adevăr; hm, 
hm,... după partida asta de amor, ar trebui să-ţi zic chiar Marele Tică! 


- Să-mi ziceţi Marele Tică?!!!... Mie, Constantin ghe Dumitrescu de la 
„Rosal”-ul domnului Vrigonă?!... Eu, Marele Tică?!... Săru' mâna pentru 
apreciere... 


- Dar, la fel de mare este şi profesorul, căci el ţi-a proțăpit impecabil, după 
cum se simte, sculele între picioare. 

- Da, desigur,... sunt bine proțăpite. 

- Îl voi felicita mâine, când voi recunoaşte spăşită, afişând o falsă 
vinovăție, cele întâmplate între noi doi,... că i te-am suflat Gianinei 
Cuuurdeofeeer,... la desfăşurarea testului mă refer. Acum, Mare Tică, vreau 
să mă întorc cu spatele, să schimbăm poziția, pentru variație. leşi din 
mine... 

- Să-mi extrag scula, doamnă directoare?... voia Tică să se asigure că nu 
va greşi următoarea mișcare, iritându-și inutil partenera. 

- Deşi mi-e al dracului de neplăcut să pierdem contactul intim, chiar şi 
pentru câteva clipe,... da, extrage-o! (Și-apoi, bag-o repede la loc,... pe la 
spate, desigur.) 

Zis şi făcut! Într-o fracțiune de secundă, Merlin era întoarsă către podea, 
sprijinindu-se în coate şi genunchi, ca un luptător de greco-romane, 
arcuindu-şi talia, dar şi cabrându-şi posteriorul superb; adânciturile de 
deasupra feselor, către mijloc, sporeau senzualitatea poziției; sexul roz, 
mititel, mustind şi zdrăngănind voios, se arăta printre carnea pulpelor, 
înconjurat de fire de păr creț; cercul anusului, trasat precis, ca de compasul 
unui geometru, apăruse şi el, colorat într-un roz închis, sidefiu, umed şi 
dilatat, ca o invitație mută pentru acțiuni neortodoxe. 

- Poftim. Ce zici, Tică, de poziție?... Cum îți place?... 

- Da, sigur, staţi foarte frumos aşa,... aveți un corp minunat! Arătațţi... - 
cum să zic, oare? - ... arătați..., arătaţi ca o statuie... greacă. Sunt zăpăcit, 
îmi găsesc greu vorbele; şi, oricum, eu nu sunt un guraliv... şi nici cult. Am 
isprăvit liceul cu dificultate, la cursurile serale şi fără frecvenţă, iar 
bacalaureatul l-am luat după mai multe încercări,... achitând o şpagă, 
bineînţeles. 

- Fleacuri! Nu te jena, nu eşti singurul,... şpaga şi copiatul să trăiască! Din 
fericire, profesorii sunt şșpăgari modeşti, pretenţiile lor au fost totdeauna 
reduse. 

- Da, nu m-a costat mare lucru: o pereche de curcani frumoşi,... de curte, 
bineînţeles, cam 12 kile bucata,... 

- 1221... Frumoși, frumoși. 

- „i-a avut mama-n bătătură... „a-i, maică, d-acilea şi fă-ţi treaba!”,... 

- Săraca mama... Mama, tot mamă! 

- ...0 damigeană cu molan, alta cu ţuică,... cam slăbuţă, e drept, producţie 
de-a noastră, autohtonă,... chestii ecologice, a fost prima condiţie impusă, 
„„.şi trei milioane vechi. 


205 


- Hm, doar trei milioane, zici?!... Ieftin, ieftin. 

- Altă valoare aveau, însă, banii pe-atuncea. 

- Sigur. 

- A meritat cheltuiala, am și eu o patalama în buzunar. ...Vă vine 
impecabil poziția,... dacă-mi permiteti; fesele sunt țuguiate, carnea tare stă 
bine pusă pe ele, chiar că aveţi un fund frumos! admira Tică, respectuos. 
Singurul lucru care îmi trece prin devlă, când mă uit la el, este să-l pocnesc, 
doamnă directoare administrativă! lertați-mă, dar ăsta-i adevărul adevărat. 

- Nu-i aşa?... Felicitări pentru sinceritate. Pocneşte-l, mon cher, atunci,... 
fă-o, nu te reţine! Hai, nu fi timid, lasă-ți palma grea, de bărbat adevărat, să- 
mi cârpească fundul! Ţi-am mai spus, mulți ar vrea s-o facă. (Şi mulți o fac. 
N-ai idee câte palme încasez pe stradă... Am remarcat domni cu pretenții de 
seriozitate care îmi ard o leapșă într-o sală de şedinţe, în mijlocul mall-ului, 
la slujba de duminică dimineața, în biserică, printr-un hipermarket sau în 
foaierul Operei, sperând să nu fie remarcați de cunoştințe!... Atâta au intrat 
în cotidian palmele ce ajung pe fundul meu, încât nu mă mai deranjează.) 
Hai, altoieşte-mă! 

- Sigur, aş face-o, doamnă directoare administrativă, ca toți derbedeii de 
care vorbeațţi, dar îmi este teamă să nu vă doară, căci rana este deschisă,... 
curge, încă, sânge. Simţiţi, nu?... Chiar vreţi să vă cârpesc obrăznicătura de 
popou?... 

- Bineînţeles; ce, ai impresia că mă joc cu chestiile astea?... Sunt o 
persoană serioasă, speram că ţi-ai dat seama până acum; hai, cârpește-mi 
curul odată! își sălta doamna directoare, în draci, derierul pe sub nasul lui 
Tică, pentru a-l zgândări și mai tare. Nu-ţi face probleme cu rana, ţi-am spus 
că durerea mă excită. Mi-ar mai plăcea să-mi torni niţică şampanie în 
scobiturile de deasupra feselor şi să o lipăi de-acolo; ce zici?... Tot aşa cum 
mi-aş dori să-mi torni tărie pe rană, ca să mă usture şi să-mi sară ochii din 
cap! Îţi par niţel mazochistă?... Nu cred, mă încadrez între limitele 
normalului. Da, pocneşte-mă peste fund, Mare Tică, întocmai ca un 
derbedeu autentic sau ca un bunicuț aflat cu nepoţica, la plimbare, prin 
parc. Te rog eu frumos, fă-o,... mă excită de mor! 

Convins dintr-o dată (nu-i frumos să te laşi rugat, mai ales de o femeie!), 
Marele Tică îşi luă avânt şi plezni zdravăn, repetat şi cu plăcere crescândă, 
fesele bombate, când pe stânga, când pe dreapta,... pleosc-pleosc!, pleosc- 
pleosc!,... spre satisfacția doamnei directoare; cling-cling!, cling-clingl!... 
făceau ineluşele clitorisului în ritmul palmelor aplicate. 

- Aşa, aşa,... e bine,... bravo, îmi place! Trage-mi-o, tăticule, căci o merit, 
sunt o fetiță rea, neascultătoare şi obraznică, mereu cu gândul la prostioare 
de tot felul..., îşi subțiase femeia vocea, alintându-se precum o copiliță. ...şi 
nu-mi vine să mă astâmpăr deloc. O fetiță, da, căreia îi trebuie aplicată o 
corecție serioasă,... cafteşte-mă, tati scump, nu sta! 

- Nu stau, nu stau,... poftim, ţine, obrăznicătură! intrase Tică în joc, 
comportându-se ca un tătic sever, care-şi dorea ca singurul copil să ajungă 
ceva în viață; își altoia, deci, fetița peste fesele țepene, bazându-se pe 
principiul străbun: „Eu şi cu mă-ta din dragoste te-am făcut, puiul meu 
iubit,... eu cu mâna mea, acum şi aicea, te achit!” 


206 


- „„„Ştii că, în clasa a patra, după ce am aflat la ora de citire de grăsanul 
domn Vucea şi de aventurile lui, visam că eram posedată pe catedră sau pe 
pupitrele din clasă de venerabilul dascăl?... revenise doamna directoare la 
vocea obişnuită. 

- Asta visai, putoare mică, în loc ca gândurile tale să fie la învăţătură?... 
se enerva şi mai tare Tică, rămas în pielea tăticului nefericit. Poftim, 
atuncea,... 

Pleosc, pleosc,... pleosc, pleosc! Cling, cling,... cling, cling! 

- „ţine, ca să mai visezi și altădată asemenea trăznăi năbădăioase! 

- Au, tati,... mă doare!... Nu, nu te opri, Tică, mor de durere, dar şi de 
plăcere! Mulţumesc, tăticul meu drag. ...Tortura din coșmar era puța prea 
scurtă a dascălului care, împiedicată de burdihan, reuşea cu greu şi doar cu 
moțul subțirel să-mi pătrundă sexul; îți dai seama că mă perpeleam, la foc 
mărunt, întreaga noapte, agitându-mi în gol bazinul?... Pe colegul de bancă 
de la vremea aceea, Îngeraş Ioanide, un blonduţ cu burtică (ca domnul 
Vucea), sânişori, şolduri şi poponeț de domnişorică... - sindrom adipozo- 
genital am aflat, mai târziu, că se numeşte starea asta! -, cu pielea rozulie şi 
ochişorii albaştri,... de îngeraş, desigur, de-aicea şi porecla idioată, doream 


să-l conving să-mi lingă vulva dezvoltată,... pubertatea, bat-o vina!, şi 
aproape că am reuşit, dar tâmpitul de Îngeraş, gură-bogată, i-a povestit 
peltic maică-sii despre planurile noastre,... ale mele, de fapt, cerându-i 


cuminte învoirea de a mă linge precum o înghețată [...zicea el); a ieşit un 
scandal teribil, îţi închipui,... părinţii părţilor au fost chemaţi de urgenţă: „Să 
nu îndrăzneşti, vicioaso, să vii mâine la școală fără tac-tu şi mă-ta!”, a răcnit 
apucata de directoare,... a avut loc o confruntare la secretariat, adică o 
simulare a celor dorite de mine a se petrece împreună cu colegul durduliu, 
au fost prezenți un inspector școlar, presa, dar şi un psiholog şi mi s-a 
efectuat, ulterior, un control ginecologic pentru a se demonstra integritatea 
himenului!... Ce spui de toate astea?... 

- Chiar așa ai vrut să faci, curvă mică şi al dracului de pătimaşă, 
împreună cu colegul tău, de bancă?... răcni tăticul, scos din minţi de poftele 
ciudate ale progeniturii. 

- Oh, ce frumos mi-ai zis, tati scump,... curvă! se bucura Merlin, pentru 
că Tică îşi juca atât de serios rolul de părinte disperat. Vorbele tale, delicate, 
îmi apropie un nou orgasm. Arde-mă,... arde-mă serios, o merit! Mă excit tot 
mai tare, mon cher, la gândul curat că eşti chiar tăticul meu, de-a 
adevăratelea, şi acum suntem în mijlocul unui incest. Mi-ar fi plăcut teribil 
un incest autentic, nu imaginar,... păcat că tăicuțul meu s-a prăpădit aşa de 
repede! 

- Dar mi-aţi zis ceva şi despre aventura cu unchiul, care v-a găurit pentru 
întâia oară himenul... 

- Aia n-a fost incest. Fii serios, unchiul era fratele mamei, rudă de-al 
doilea; deci, nu se pune. 

- Hm,... eu ştiu ce să zic?... 

- Nu, dom'le, nu se pune; nu a fost incest, a fost un fleac. ...lar când se 
apropia Crăciunul, îl aşteptam pe Moşul cu nerăbdare, ca orice copil, dar nu 
pentru sacul burduşit cu daruri plicticoase, cum îşi doreau fetiţele şi băiețeii 
cuminței, ci la gândul zgândăricios că aş putea fi violată în toiul nopții 


207 


Crăciunului, chiar de de bărbosul şi burtosul ăsta, în sania de Rudolf 
tractată. Mi se părea că Moşul aduce, oarecum, cu învățătorul Vucea... 

- Ei, nu, că mă bagi în boale, copil afurisit! reintră Tică în rol, disperat de 
comportamentul deviant al progeniturii. Îmi vine să te strâng de gât, 
detracato, când îți aud dorinţele anormale!... 

- Chiar vrei să mă sugrumi, tati,... se entuziasma fetia, cu ochișorii 
aprinşi ca doi cărbuni de atâta fericire. ...sau o spui că să mă încerci, să vezi 
până unde merg năstruşniciile mele?... Aşa ceva n-am mai probat; o să mai 
vedem, cu altă ocazie. (Păcat că n-ai o curea lată, de pantaloni, ca un tătic 
autentic... sau ca Moş Crăciun, ca să-mi măsori fără milă, de câteva ori, 
posteriorul, pentru obrăzniciile spuse. Mi-ar place să simt catarama pe 
carnea feselor! Ei, zău, dar cum să ai curea la pijama?!...) Aşa, cârpeşte- 
mă,... învinețeşte-mă,... mor de satisfacție. Au! Aoleu! M-am înțepat într-o 
pioneză. ...Hai, intră din nou în mine şi plezneşte-ți, tăticule drag, fetița 
neruşinată peste fese, că simt cât de mult îți place şi dumitale s-o faci! Oh, 
ce mi-aş fi dorit un incest adevărat!... 

- Poftim, na, ţine, atunci, putoarea mică a tatei! 

Tică îşi înhățase partenera de şolduri, strângându-le zdravăn carnea. 
Împinse mădularul mocănesc în sexul iritat de chin, împreună cu o cantitate 
de aer; o pleznitură salută penetrarea completă. După semnalul primit, îşi 
retrase pistonul lubrefiat de secreția consistentă, mai colectă o cantitate de 
aer din atmosfera învecinată şi o împinse iar, cu forță, în măruntaiele 
fierbinți, până când o nouă pleznitură anunţă sfârşitul cursei... şi tot aşa... 
(„Cling, cling, cling!... Cling, cling, cling!...”) 

- E foarte bine, tehnica zgomotoasă m-a scos totdeauna din minți,... dă-i 
înainte, mon cher! Şi, nu uita, mai scapă-i, tăticule drag, copiliței tale pe care 
tocmai o posezi, câte-o palmă peste fese, din când în când, măcar,... fundul 
meu chiar cere palme! 

- Cere, cere, al dracu” cur! Mie-mi ziceţi?... 

- lar dacă te tentează şi ai gust pentru aşa ceva poți să-mi penetrezi şi 
anusul. 

- Pardon, copila tatei?! Pardon?!!!... 

- O mai fac şi-acolo, incestuosule. Doar de-aia ne-a dotat natura cu trei 
găuri,... ca să le folosim, fie pe rând, fie deodată, după gustul fiecăruia (dar 
şi după numărul partenerilor de alături!). Monotonia m-a deranjat 
totdeauna. Dar ai grijă, te rog, penetrarea anusului cu penisul dumitale nu-i 
o glumă până şi pentru o femeie ca mine. Dacă vrei s-o faci am o cremă, 
pentru lubrefiere, în poşetă; am venit pregătită pentru test. Ar fi alt punct, 
cred: 6. proba de sodomizare;... din caietul de sarcini impus de profesor. Ce 
zici, vrei?... Te-ai înroşit ca o fată mare la auzul primului banc fără perdea; 
înseamnă că este o noutate, n-ai penetrat, încă, astfel de locuri! 

- Da, așa este, n-am penetrat..., cum ziceţi. Ştiţi, până acum,... în maniera 
populară: muierea răscrăcită, eu deasupra,... numai în... și destul de rar. 
Sigur, s-au schimbat multe, lumea nu stă pe loc,... poate, de acum încolo... 

- Eşti timid, mi-am dat seama de cum te-am cunoscut. Ooooh, nu te opri 
din acțiune! Da, da, aşa, dă-i înainte, mon cher. Sigur, sodomia este o 
chestie de gust şi de gustibus..., cum spuneau romanii, care nu se dădeau în 
lături de la..., să nu discutăm. Deci, dacă în vine îți curge sânge de roman 


208 


adevărat şi nu de dac,... dovedeşte-mi-o şi aplică-mi o sodomizare sănătoasă! 
...Mă rog, este opțiunea ta, eu, una, ţi-am pus anusul la dispoziție. Oricum, 
putem încerca altădată experiența, când ne vom cunoaşte mai bine. Ştii, am 
vrut, cândva, să fac amor cu profesorul,... nu că aş fi avut vreun interes 
meschin, gen Gianina Cuuurdeofeeer,... îl respect atât de mult, poate de-aia 
mi-ar fi plăcut s-o fac şi cu el, dar, când mi-am dat seama că gusturile lui... 
Ah, mon cherl... Mon cher, vine valul altui orgasm... - al câtelea o fi, oare, că 
le-am pierdut şirul?... Aaaah!... Te implor să nu te opreşti! Oooooh!... Şi te 
mai implor... - da, te implor, Mare Tică, aflat într-o minunată poziție, la 
spate... -, plezneşte-mi fundul! Plezneşte-mi-l, mon cher, până îl învinețeşti! 
O fetiță ca mine,... 

Îşi subțiase din nou vocea, vorbind precum domnişorica vicioasă de 
adineaori. 

- „„.„cu atâtea obiceiuri rele, cum ar fi incestul şi sodomia, merită din plin 
caftită! 

Scăpat întreg din harababură, un telefon începu să ţârâie strident, 
blocându-i pe cei doi şi întrerupând noua descărcare aflată pe drum, către 
ieşire; enervată de intermezzo-ul neaşteptat, doamna directoare ridică 
imediat receptorul, într-un gest reflex. 


209 


- Alo?... ... Bună seara. Da, da, eu sunt, directoarea administrativă, 
doamna contabil-şef! ... Sigur, sunteți bine informată, ca întotdeauna. Oh!... 
... Dar, mult vă mai interesează persoana mea, se pare,... (lipi receptorul de 
piept) ...turnătoarea dracului! ... (din nou, cu voce tare, în pâlnia receptorului) 
Da, după cum se aude, cu el sunt aici. ... Cuuum?!... Se aud şi ineluşele 
clopoțind?... Hm, ştiţi că am ineluşe de aur,... un piercing izbutit, pe clitoris; 
păi, ce dracu nu ştiţi dumneavoastră despre mine, stimată doamnă contabil- 


şef>... ... Pacientul?... Se află la spatele meu - oooohhhh!!! - şi, normal, mă 
posedă în poziția pe la spate, spre informarea completă a dumneavoastră, 
dacă doriți să cunoaşteţi amănunte, doamna contabil-şef. ... Nu, doamna 


contabil-şef, nu sunt, încă, sodomizată, deşi m-am arătat interesată; facem 
sex tradițional, pentru moment, în ortodoxa poziție pe la spate,... zisă și 
capra, în popor, acceptată de majoritatea conservatorilor. ... Da, da, 
pacientul Constantin ghe Dumitrescu de la rezerva no. 16 a trecut testul 
privind funcționalitatea organelor transplantate, a lucrat minunat profesorul 
şi echipa lui, adevărate mâini de aur! Eu, una, am avut, deja, câteva 
orgasme bune,... că văd că trebuie să vă dau raportul,... şi, dacă mă lăsați în 
pace, mă voi descărca iară! Eram pe cale de a o face... oooh!..., dar telefonul 
dumneavoastră m-a blocat, chiar acum v-a venit să mă sunațţi! Vă daţi 
seama ce simt, bănuiesc că ştiţi ce-i aia un orgasm adevărat, ca femeie ar 
trebui să mă înțelegeți. ... Da, aşa-i, sunteți inoportună. ... Bine, am 
priceput, nu vă mai scuzați şi dați-mi voie să continuu în timp ce vorbim, ca 
să nu se piardă timpul prețios. Hai, Tică, dă-i înainte, nu te lăsa,... adică, 
dă-mi pe dinapoi,... (lipi receptorul între perele pădurețe ale sânilor, apoi îşi 
scărpină cu el unul dintre sfârcuri, râcâind pielea din jur) ...că asta-i vorbă 
lungă, o ştiu eu, îmi mănâncă zilele de-atâta vreme, doar. Păi, dacă stăm 
după ea... (din nou, în pâlnia receptorului) Este divin, într-adevăr, individul!... 
În amintirea eroului lui Scott Fitzgerald,... aţi citit „Marele Gatsby”, 
bănuiesc... ... Aha, aţi văzut doar filmul, care dintre variante: cea cu virilul 
Robert Redford sau cealaltă, mai recentă, cu borcănatul de DiCaprio?... ... 
Aha. Deci, în aminitirea Marelui Gatsby i-am zis omului nostru Marele Tică! 

Nu, nu ştiu când termin, doamna contabil-şef, dar, poate, terminăm 


convorbirea, ca să-mi văd de treabă. ... Nu, n-am uitat că, în interesul 
ştiinţei, desigur, şi, conform ierarhiei din spital, dumneavoastră urmați la 
rând în îndeplinirea testului ştiinţific... - surpriză, Tică, dragă! -, dar mai 


vreau să verific, nu sunt pe deplin edificată,... ştiţi că sunt o persoană care 
îşi face datoria cum trebuie; de-aia sunt eu directoarea administrativă a 
spitalului şi nu Gianina Cuuurdeofeeer! ... Cuuum?... Vi se pare că am un 
accent special, franțuzesc, când pronunt Cuuurdeofeeer?... Se poate, se 
poate. ... Mai am, prin urmare, nevoie de timp. Vai, dar mă posedă 
formidabil individul ăsta! ... Nu, nu vreau să vă perpelesc la foc mărunt cu 
declarațiile mele, nu sunt sadică, cum ziceţi, a fost doar o constatare. Are, 
într-adevăr, un penis excepţional, doamna contabil-şef, care, în momentul 


ăsta, se află cu totul introdus în mine; a fost o altă constatare. ... Credeţi că 
sunt prea adâncă, dacă m-a pătruns complet?... Mă complexaţi. ... Vreți să 
verificați dacă sunteţi la fel de adâncă?... ... Nu, nu am uitat că, după 
dumneavoastră, urmează doamna soră-şefă. Altă surpriză, Tică! ... Este şi 


doamna soră-şefă alături, la fel de nerăbdătoare?... Bine, vă sun eu când 


210 


sunt gata; sau trimit vorbă prin cineva. Nu, vă sun, rămâneți lângă aparat, 
căci nu am pe cine să trimit, personalul se odihneşte la ora asta, nu mai este 
nimeni treaz. Oh, vai de măiculița mea, n-aş fi crezut vreodată,... după 


experiențele amoroase prin care am trecut... că... ... Sigur că termin în 
noaptea asta, drept cine mă luaţi?... Ce sunt eu, după părerea 
dumneavoastră, doamna contabil-şef,... o nimfomană?... ... Daaaa?... Ei, 


atunci, am să rămân toată noaptea aici, împreună cu Marele Tică, ca să dau 
o justificare părerii proaste pe care o aveţi despre mine. Uite, îl voi ruga să 
mă sodomizeze măcar o oră; unde am pus, oare, crema aia?... Ştiţi, doamna 
contabil-şef, la dimensiunile podoabei Marelui Tică, nu se pune problema 
unei penetrări anale fără lubrefiant. Vom bifa, astfel, şi testul de anduranţă 
din caietul de sarcini: 7. actul sexual având ca protagonist pe pacientul 
Constantin ghe Dumitrescu s-a desfășurat în condiţii ideale, fără cel mai mic 
semn de slăbiciune, de-a lungul a ... ore. (Lipi iar receptorul între sâni.) Hai, 
Tică, s-o băgăm în sperieţi, simulând o sodomizare! Deşi, zău dacă înțeleg eu 
de ce trebuie doar s-o simulăm... (Vorbi tare, pe lângă receptor.) Din păcate, 
Tică, dragă, nu găsesc lubrefiantul, dar o să folosim pachetul de unt din 
frigider. Îţi înfigi falusul în el,... este chiar „President”,... aşa cum a făcut-o 
Marlon Brando într-„Un tango la Paris”! Ați văzut, cumva, şi filmul ăsta, 
doamna contabil-şef?... Este un film de artă, nu un jeg cu porcărele, 
aparține cinematecii. ... Bine, bine, nu vă speriați aşa, vă scuz. Dacă vă 
purtați frumos, ca o persoană binecrescută, renunţ la sodomizare şi la 
copierea ideii lui Marlon Brando. Auzi, lasă untul, Tică, căci oricum este 


înghețat, impropriu pentru lubrefiere. ... Ce spuneți?... ... După cum îl văd, e 
tare ca bolovanul omul ăsta, face față în continuare, fiți sigură. 
Cuuum?!!!... Nu v-ar deranja dacă, împreună,... dumneavoastră, doamna 


soră-şefă, eu şi pacientul...?! Nu ştiu ce să zic... O să mă gândesc, căci sunt 
o persoană normală şi îmi plac orgiile, dar, parcă, nu şi ideea de a-l împărți 
cu altcineva pe nemaipomenitul domn Tică!... Mi-e teamă să nu exagerăm,... 
să nu forțăm,... a trecut puţin timp de la operaţie şi să nu stricăm totul cu 
poftele nesăbuite. De-aia n-am fost hotărâtă nici eu în privința penetrării 
anale. Este posibil ca mâine dimineaţă, conform programului profesorului, 
să-l testeze şi Cuuurdeofeeer, asta după ce l-am solicitat eu în fel şi chip,... 
mai puţin cel anal, desigur. De aceea, ar fi bine, cred, să reflectați dacă este 
potrivit să-l zbuciumați şi dumneavoastră, şi doamna soră-şefă, pe omul 
nostru, tot în noaptea asta. N-ar fi rău să amânațţi proba cu o zi, două,... 
trei, să-l mai lăsăm în convalescenţă,... să auzim şi părerea profesorului 
după această primă parte a testului efectuată de mine. ... Ei, zău, dar nu 
cred că este cazul ca, pentru propunerea pe care v-am făcut-o, ca o ființă 
rațională, să înjurați ca la uşa cortului!... Faceţi ce faceţi şi vă dați în petic, 
doamna contabil-şef. ... Nu văd ce amestec are mama mea, grijania şi morții 
cei... - Dumnezeu s-o ierte, şi pe ei la fel, fie-le țărâna uşoară! - ...în problema 
asta, doamna contabil-şef, ar trebui să vă fie ruşine pentru limbajul de 
Ferentari folosit! Bine că nu vă văd, v-aţi săltat precis poalele-n cap, ca o 
minoritară ce sunteți! Aveam alte pretenţii de la dumneavoastră; parcă aţi fi 
Geanina Cuuurdeofeeer. ... Poftim, atuncea, nestimată doamnă contabil- 
sefl... 


211 


Şi, fără nicio grijă pentru bunurile pe care le avea în administrare, 
directoarea trânti receptorul de podea, plasticul lui spărgându-se în bucăţi, 
încheind, astfel, o discuţie ce părea să nu se mai sfârşească vreodată. 

- Nu sunt indiferentă la soarta bunului obştesc, îi atrase ea atenţia 
partenerului, grijulie pentru propria-i imagine. ...dar mă scotea din sărite 
cucoana, cu trăncăneala prostească. Ştii că, în finalul discuţiei,... atunci 
când am propus, cu înțelepciune, să reprogramăm partea ei din test, ca să 
evităm o suprasolicitare a dumitale,... devenise agresivă, putoarea 
ordinară?... Să fi auzit ce era la gura ei!... Bine că nu mai avem telefon, mon 
cher,... mi-am închis din timp mobilul. Aşa, Tică, dă-i înainte. Da, aşa. 
Ooooh, Tică! Îţi simt mădularul strecurâdu-mi-se în cotloane, ca şi când ar 
vrea să-mi iasă prin esofag. Nu, nu încetini mişcarea, nu m-ar deranja dacă 
mi-ar ieşi prin esofag, ar fi o experiență nouă. Dar,... oh, ce palme mi-ai tras, 
mi-ai învinețit poponeaţa! 

- Păi, nu dumneavoastră mi-ați zis,... mie, tăticului grijuliu,... să vă 
pedepsesc ca pe o copiliță cu apucături rele, cu gândul până şi la a face sex 
cu domnul Vucea pe băncile clasei ori cu bietul Moş Crăciun în sanie... sau 
chiar cu renul Rudolf, în iesle ori de a fi linsă pe jos, de Îngerașul loanide?... 

- Aha, chestia cu Rudolf şi ieslea mi-a plăcut, dovedeşte că ai imaginație. 
Palmele altoite pe fundul meu,... sigur, sigur, ştiu, tăticule, este vorba de 
educaţie; ţi-ai pedepsit obrăznicătura ce-şi doreşte atâta sex! În plus, ai găsit 
o bucurie, ca majoritatea derbedeilor care mă cârpesc, în a-mi mângâia, 
astfel, fesele. Mâine va trebui să pun o pernă pe fotoliu, ca să pot lucra la 
birou, ca să-mi căştig pâinea cea de toate zilele. Mă-ntreb cum m-aş fi simțit 
dacă mă sodomizai... 

- Păi, vedeți... 

- Bine, desigur. Aşa, dă-i înainte, Mare Tică,... dar pe dinapoi, să putem, 
în fine,... să ne descărcăm... oooohhhh.... liniştiți. Şi pentru că veni vorba de 
dinapoi, mă gândesc, mon cher, dacă n-ar fi potrivit, totuşi, să mă 
sodomizezi, după asta,... nu mult, măcar o jumătate de oră... ori trei sferturi 
de ceas, ca să am satisfacția că nu mi-a rămas nicio gaură nevizitată. Am 
văzut în caietul de teste şi proba no. 6, de folosire a organelor transplantate 
în scopul sodomizării partenerei... sau partenerului. 

- Nu mai spuneți, aţi văzut-o în caiet?!... 

- Am văzut-o precis! Nu mi s-a părut, ai încredere în mine. Hm, ce zici, 
încerci?... Fii bărbat şi sodomizează-mă, mon cher! Nu poţi pleca la congresul 
din Canada,... la Vancouver, parcă?..., fără să bifăm şi verificarea no. 6. 

- Eu ştiu ce să spun?... se codea Tică, neoprindu-se, totuşi, din activitate, 
dar fixând, cu privirea cam ciudată, orificiul anal al partenerei. 

- Nu spui nimic, sodomizează-mă, pur și simplu! nu se lăsa doamna 
directoare administrativă, participând, însă, cu aceeaşi râvnă la raportul 
sexual... normal, deocamdată. Dacă solicită participanții la congres să vadă, 
pe viu, cum te descurci şi la proba asta şi n-ai să fi pregătit cum trebuie?... 
„a să vedem cum se comportă realizarea din Balcani la testul de 
sodomizare!” vor cere precis, în gura mare, ofticoșii de participanți. 

- Poate mă fofilez şi scap de..., încerca Marele Tică, rămas în poziţia pe la 
spate, să găsească o portiță de scăpare. 

- Exclus; fofilarea ţine aici, în Balcani, acolo... 


212 


- Ei, a început să ţină şi-acolo; îmi povestea văru-meu, tăietor de lemne în 
Canada, că... 

- Vezi-ţi, mon cher, de treabă; ăștia sunt în stare de orice când e vorba de 
sodomizare! Adu-ţi aminte de anii '20, de afacerea insulinei şi de 
descoperitorul ei, românul Paulescu,... tot niște canadieni pizmoşi și-au băgat 
coada şi atunci, şparlindu-ne de sub nas Premiul Nobel pentru Medicină şi 
lăsându-ne cu buza umflată. 

- Insulina?!... Paulescu?!... Nu sunt la curent; v-am spus că nu am multă 
carte la bază. Dar, de ce aţi folosit italicele pentru canadieni»... se arăta 
cârcotaș Tică, pistonând viguros în continuare. 

- Ei, şi tu acuma... Canadieni, da. „Credem că acest test... no. 6, este 
absolut necesar pentru omologarea transplantului românesc în «Cartea 
Recordurilor”, vor spune congresmenii de la Vancouver, încercând să ne 
pună beţe-n roate. „Să fie clar, dacă premiera românilor nu rezistă la 
sodomizare, nu omologăm nimic!” Ştii că America-i plină de poponari, 
urmaşii vajnicilor cowboys singuratici,... „I'm a lonesome poor cowboy...”, 

Neoprindu-se din contre nici să-și tragă răsuflarea, Merlin îngâna câteva 
frânturi din faimoasa melodie country. 

- ...doar ei, preeria nesfârşită şi văcuţele dragi,... deci cereri vor fi destule, 
desigur. Nu spun că, printr-un refuz sau un eşec al probei no.6, te-ai face 
dumneata de râs, problema este că s-ar face de tot rahatul ştiinţa medicală 
românească în fața poponarilor americani! 

- Da, am auzit vorbindu-se de ei... Sunt o forță! 

- Așa-i, sunt. Nu mai vorbesc cât ne facem de râs când apare Bășică al 
nostru pe la manifestările internaţionale vorbind engleza de şofer de tir, cu 
cele mai interesante construcții gramaticale şi cel mai ciudat accent sârbo- 
moldoveano-irakian - ce mi se pare haios este că omul este chiar mândru de 
cum se descurcă în limba lui Shakespeare şi-i dă înainte... „Dă-i-nainte cu 
tupeu/Haaaai, ai, ai/ Şi-ai să vezi că nu e greu...”, vorba Pepitei lui 
Bosquito! (Ceașcă, săracul, era mai modest şi mai înțelept,... 

- Deh, tot îl regretăm pe Ceașcăl... 

- „.„„nu pleca nicăieri fără Sergiu Celac*, la remorcă.) Aş vrea să practicăm 
oleacă de sodomizare şi ca să-i facem în ciudă necivilizatei doamne contabil- 
şef... 

În uşă se auzi, însă, o ciocănitură nervoasă, speriind partenerii și 
blocându-i din activitate. 

- Hait! Acum cine o mai fi?... 

- Doamna directoare administrativă!... ţipă de pe culoar vocea 
profesorului, furioasă şi pițigăiată. 

Ciocănitura se repetă, și mai energic. 

- Doamna directoare administrativă, răspundeţi imediat, vă rog! Ştiu 
precis că sunteți înăuntru împreună cu pacientul meu, domnul 
Constantinescul!... 

- Dumitrescu, dom” profesor! răcni Tică, corijându-l pe maestru, în timp 
ce frumoasa blondă, indiferentă la suferința celui aflat de cealaltă parte a 
uşii, muşcându-şi buzele ca să nu urle şi plină de-o plebee sudoare, îşi 
împingea fesele într-un ritm infernal. Constantin ghe Dumitrescu! 


213 


- Pardon; Dumitrescu, aşa-i, mă încurc în numele astea. Am fost chemat 
de-acasă: „Veniţi urgent la spital, căci Merlin...” - scuzați-mă, dar aşa vă 
spune lumea - „...vă călăreşte-n draci bolnavul cu transplantul, zdrăngăne 
clopoțeii precum zurgălăii la sanie, iarna!...” 

- Of, trebuie să-mi scot, până la urmă, podoabele cântătoare din 


* Sergiu Celac - diplomat de carieră, a fost translatorul oficial al lui Nicolae 
Ceaușescu. (N.A.) 

clitoris! se necăjea doamna directoare de răutatea fără margini a 
oamenilor. Nu mai am nicio intimitate, cum fuck o mişcare mă află toți! 

- Pisica nu prinde şoareci cu clopoțeii atârnaţi la gât..., sfătuia de afară 
profesorul, plin de înţelepciune. ...sau, mă rog, în alte părți. Ştiu, deci, 
doamna directoare administrativă, că vă aflați înăuntru cu pacientul 
Constantin ghe Dumitrescu, de la rezerva no. 16, oftă chinuit maestrul, fără 
a mai încerca să-şi ascundă gelozia ce străbătea pefeleul uşii. ...şi v-am auzit 
vorbind de o sodomizare! Of, o sodomizare,... persoane de gust mai erau 
romanii!... 

- Ei, ce mai zici acum, Mare Tică?... Hm?... Nu sunt singura cu asemenea 
pofte. 

- ...Am aflat de la asistenta-şefă, Vivi Şovăială, că v-aţi ascuns aici,... era 
cu ochii-n lacrimi, sărmana, pentru că i-aţi luat-o iar înainte: „Îşi face 
mendrele, în birou, împreună cu sulărăul dumneavoastră,... clopoțeşte întreg 
etajul anunțând destrăbălarea lor!” 

- Măi, măi, măi... Of,... gata, renunţ la moft! se resemnase, dintr-o dată 
hotărâtă, doamna directoare. Uite, Tică, după ce încheiem partida asta de 
sex, scot clopoţeii ca să nu se mai ştie nimic despre mine; am să desfac larg 
picioarele și tu ai să să-i demontezi, unul câte unul, cu buzele, limba și cu 
dinții. 

- Cu buzele, limba și cu...?! Prea mă credeţi abil, doamna directoare! 

- Mi-a spus, de altfel, şi portarul unde suntețţi,... îşi vărsa oful, în 
continuare, profesorul. ...v-a pârât, bineînțeles, şi doamna contabil-şef, 
aflată în pragul unei crize de isterie, dar şi infirmiera de serviciu, 
brancardierii din schimbul trei care sunt, deja, bine trotilați,... 

- Cuplul Vandam-Aliodor! Las” că mă ocup eu de guralivii ăștia... 

- Ei doi! ...liftiera Zizi de la Corbeanca, paparazzii de la tabloidele 
bucureştene, dar şi din Serbia, Marea Britanie, China, Australia şi Italia, 
ascunşi sub streaşină, prin dulapuri ori în camera liftului, fochistul, cuscra 
bolnavului Ciocioneacă de la salonul 12, body-guard-ul de pe etaj şi chiar 
țiganii,... 

- Nu cumva ar trebui să-i numim rromi?... Mâine-poimâine, dacă 
purtarea lor merge în ritmul ăsta, aşa cum singuri şi-au zis rromi, după ce 
vor face de cacao şi rrom-ul în stilul specific neamului, îşi vor zice franci, 
itali, vikingi ori iberi,... aţi văzut doar cum Adrian Copilu-Minune și-a 
schimbat numele în Adrian de Vito, c-așa i-a venit lui pe chelie!... 

- „rromii, da, care cotrobăie meticuloşi, zi şi noapte, prin noptierele 
bolnavilor sau vestiarele personalului,... mi-au spus că sunteți aici! Toată 
lumea este cu ochii pe pacientul meu, pe premiera mea mondială. ...Hait! 
Anne Lise, dar ce cauţi aici, la ora asta?!... Anne Lise, nu te ştiam a fi de 


214 


gardă,... pleacă imediat şi așteaptă-mă în faţa biroului! Tu mai lipseai... (Oh, 
Doamne, cât de nesăbuite devin femeile când sunt împinse de pofte,... numai 
de nu s-ar fi stricat nimic din munculița mea!) Să vedeţi ce va fi mâine la 
gura domnişoarei Curdefier, convocată special pentru testarea pacientului, 
când va afla că a venit degeaba. Dar, doamna directoare administrativă,... 
mult stimată şi totdeauna grăbită colegă, nu credeți că, în interesul ştiinţei 
şi... ca o răsplată pentru munca mea, poate chiar eu ar fi trebuit să fi probat 
cel dintâi funcționalitatea organelor grefate?... 

- Dumneavoastră, dom” profesor?!... 

- Ei, ce îți spuneam, Mare Tică?... Și să vezi când ai să ajungi în America 
cow-boy-lor singuratici... 

„I'm a lonesome poor cowboy...” 


215 


Bietu' Pantelimon Pricopsitu*, voaieristul satului!... 


„Un orgasm poate fi 
simulat impecabil,... 
o erecţie, însă, 
niciodată!” 


Anonim 


Bietu' Pantelimon Pricopsitu*, voaieristul satului)... 


Ascunse în şopronul încins de căldura miezului de august, trupurile 
goale se luptau cu fericită îndârjire, încurcând izurile lor cumplite cu 
mireasma fânului de curând cosit. 

Potrivit de-nălțime, subțţirel, dar vânjos după munca grea a câmpului şi 
cârca, cu ziua, la depozitele privatizaților din marginea târgului, năclăit de 
sudoarea chinului, Nicuţă îşi luă avânt şi îşi repezi, cu duşmănie, parcă, 
podoabele bărbăteşti între pulpele durdulii ale Varvarei Pricopsitu,... hâââc!, 
făcu el, bărbătos; femeia primi cu neascunsă dorință minunata tărie,... 
„Vină,... vină, flăcăiașu' mamii,... pupa-te-ar maica să te pupe! Parcă şi 
sculişoara ta, ţeapănă, aş cam pupa-o oleacă...”, încercând să se desfacă mai 
mult, gata să se rupă-n două de pofta de a fi pătrunsă. La atingerea 
trupurilor, ibovnicii gemeau a amarnică istovire, precum ortacii uniți în 
strădanie de priveghetarul socotit: „Aşa-aşa, flăcăi! Nu vă-necaţi la mal, 
precum tiganul... Înc-o opinteală,... da? una zdravănă, măi!... şi țuica tare vă 
așteaptă-n ţoiuri.”, „Hai, acuma! Da, da, acum, voinicii mei!... Het-rup, hei- 
rup/ Cad stânci de fier/ În lupta dusă de...”, „Nu te lăsa, fârtate, pe tânjală, că 
oleacă mai e, doară, pân’ la gătarea trebii! Simbria-i pe masă, bine socotită, 
numa-n buzunare s-o-ndeşi.” ș.a.m.d. 

- Dadă  Varvară..., bodogănea Nicuţă printre icniturile sacadate, 
aruncându-şi iară carnea țeapănă în umezeala fericită. Mai încet, rogu-te; ce 
orăcăi ca broscoiul în marginea bălții, seara?... Ţin'te. N-auzi?... Ţinte şi nu 


mai face „Hi-ho!, hi-ho!, hi-ho!...”, ...că doară nu eşti zăltată! Cum ai simțit 
izu’ de bărbat, cum dosul ori țâțele ţi-am pipăit şi ţi-am înfipt, apoi, 
mădularu-ntre craci, te-a lovit strechea! Nu mai chelălăi, nebuno,... - a 
dracu’ muiere eşti, dădico, zău! - ...că aud vecinii şi, mai pe-nserat, nu mai 


târziu, că vorba zboară, află satu-ntreg cu ce ne-ndeletnicim acu”, aci, în 
fânarul lui neica Pricopsitul!... 
Fără să ia în seamă povața înțeleaptă a flăcăiașului isteţ, agățată de 


*De-aveţi o oareşcare trebuință, întrebaţi de Pi-Pi,... aşa îl ştie lumea toată 
din vale. (N.A.) 


216 


umerii osoşi şi răsucindu-se prin iarbă, femeia gemea tot mai repede şi 
parcă 

dinadins mai ațâțător; „Hi-ho!, hi-ho!, hi-ho!...”, gâfâia, din greu muncită. 

- Of, Nicuţă,... răspunse ea mustrării într-un târziu, printre vaierele care 
aduceau acum cu chițăiturile iepuroaicei rănită de pușca vânătorului („Iiii!, 
iiii!, iiii!... Iiii!, iiii!, di”). 

- Bre, da’ taci dracu’ odată! se stropşi iară băiatul, şi mai supărat, ciulind 
urechile către o posibilă mişcare în vecini. Ne facem de căcat, în lume, dadă, 
zău aşa! 

- „tu crezi că io mă pot ţine, când îi aşa de bine?... Ce-s io, după 
socotința ta, nătăfleaţă,... mută?... Şezi, mă, cuminte; şezi, n-are cin’ să ne 
audă, ţi-am spus, doară. Ooof, Nicuţăăăă... Of! N-are, muceo, căci am trimis 
copchii la Tiţa, cumnată-mea, ca o muiere mintoasă ce sunt, na,... vecinii..., 
alde lu” Cuică i-am auzit plecând la câmp, cu noaptea-n cap, ca să frământe 
glodu’, ca proştii, făr’ de folos, na,... garoii lu’ Fărâmiță sunt la mangleală, la 
tăntălăii din Dimieni,... garoii tot garoi, na!,... Diţa, şontoroaga, e la apă 
dusă, cu rufele, na,... iar Pantelică al meu,... na! Ce ne pasă?... Că bine mai 
e, Nicuţă, zbenguindu-ne prin fân! Of, nu te lăsa şi nu mă ierta, 


2 


Răcnetul ascuțit spărgea timpanele junelui temător, precum clarinetului 
aflat în gura nepriceputului. 

- Dădico, rogu-te,... sări el, din nou. ...abia am zis să te ţii, ce pizda mă- 
sii... şi mata... Nu mai răcni, fa, muiere! la-auzi la ea,... i-auzi cum face, ca 
trenu’ când dă să intre-n gară... Taci! Ori vrei să te pleznesc, să-ți umflu 
muianu'?... 

- Măi, măi, măi, ia uite cum se trezeşte bărbatu' din tine! se bucura 
Varvara, ca o cloşcă, de purtarea îndrăzneață a cocoşelului scăpat din 
găoace, de câteva săptămâni doară. Abia de mă munceşti de o juma’ de ceas 
şi vrei să-mi umfli muianu”, ca un stăpân adevărat?!... Bine, mă, plezneşte- 
mă, dacă aiasta ţi-e pofta şi-ţi sunt mulțumitoare. Da’ plezneşte-mă să-mi 
muti fălcile... trosc-trosc,... nu mă mângâia; îmi place palma grea, de bărbat 
vânos, mai abitir mă-nfierbânt când sunt în istovitoare patimi! 

- Alta acum, na... Ptiu, drace, ţi s-a făcut de scărmăneală, femeie zăludă! 
Nu ţi-a tras destule neica Pantelimon?... Hai?... Că te-o fi prins când cu 
unul, când cu altul, n-oi fi eu primul cu care-i pui cornițe, ca la draci? ...Nu 
sunt, dadă, vecinii acasă, dar s-or întoarce şi ei când nu te-aştepţi, o ţinea 
Nicuţă pe-a lui, speriat de-mprejurări, dar încă răbdător. Poate trece careva 
pe drum... lipa-lipa, lipa-lipa... şi tare s-o înspăimânta de orăcăiala matale: 
„Da'” ce se-aude la Pricopsitu-n ogradă, ce-o fi cu răcnetele şi vaierele, că nu 
şi-o fi luat iar femeia-n fabrică?!... Să trag cu urechea ori să alerg la post, să- 
i zic domnului șef ori ajutorului, ca să-i despartă?...” 

- Aşa, aşa, flăcău, dă-i înainte, cu fapta, nu cu vorba, lasă ciocu’,... da, 
da, aşa vreau! se făcea Varvara că nu aude supărarea tovarăşului, văzându- 
şi de treabă, împăcată de lucrătura dintre picioare. Nen-tu Pantelimon,... ti- 
am zis, este departe, cu Dumitru al Sofronicăi din deal, la pădure, cu caru’ 
după lemne, că acugşica trece vara,... 

- Trece timpul, dadă,... trece... 


217 


- „„„precum Regimentul 10! ...toamna-i colea, nici de ea nu ştii cât de 
răpide se duce şi, uite, te trezeşti cu iarna în mijlocul uliței, cu gerurile 
cumplite de crapă pietrele... şi trebuie lemne multe şi tari ca să-nfundăm 
sobele cu ele, ca să ne-ncălzim, nu?... Bagă la cap, învață de la o muiere 
aflată de ani mulţi, cu folos, la casa ei,... da? bagă şi-n mine, flăcăiaş, bagă 
scula tare precum lemnele ce le aduce Pantelimon acas”! Aşa face omu’ 
gospodar,... de adusu' lemnelor era vorba; las” că-ţi vine rându' să vezi şi de 
aistea, când ai să fii om la ziditura ta. Acu”, însă, înfige-ți-o, Nicuţă, în dada 
Varvara-flămânda,... nu sta că-ți stă norocu! Iară boii de la căruţă,... boii 
merg încet, mă, unu’ se duce hăis, altu’ o ia către cea,... merg ca boii, habar 
n-au de calea dreaptă, ai văzut şi tu,... 

- Nu mă pricep la boi, că noi avem o droagă, c-un măgar, Sulică, pus 
între hulube; nu trage ca boii lui Dumitru al Sofronicăi din deal, evident, dar 
consumă mai puţin asinul nostru. 

- „aşa că vine târziu bou’ meu,... ăăă,... omu’ meu, am vru’ să zic. Cât 
despre vecini, abia de-am spus ce-i cu ei,... i-am luat la rând, că văz că te 
frământă, chiar acuşa-acuşica, când avem o treabă de gătat. Le-am rostuit 
bine, flăcăiaş, dinainte de a-ți ţine calea, că am oareşcare esperență în 
daraverile aistea, nu-s toanta satului, cum crezi tu. Nu-ţi mai face griji şi dă- 
i, muceo, "nainte, 'ntre cracii mei, mânca-ți-aş gurița, ca zacăru”, a dumitale! 

Mai liniştit de vorbele sigure („O şti şi muierea ceva! Că nu-i proastă 
dada,... multe şi pe mulți a-nvârtit! Păi, degeaba trăncănește lumea despre 
isprăvile-i neisprăvite?...”), flăcăul apucă țâţele grele, cu pielea albăstrită de 
vinişoarele adunate ca o plasă rărită în jurul sfârcurilor urât de vinete. Se 
juca Nicuţă, lovindu-se peste gură cu carnea moale şi încercând să sugă, ca 
plodul înfometat, din mameloanele cu păr pe pielea încrețită. Dar, ca potopit 
de-o amintire, uită deodat' de jocul cu pieptul bogat şi îşi repezi iar mijlocul 
îngust către trupul învăluit în fân. Varvara se desfăcu în fața bărbăţiei, o 
înhăță şi strânse picioarele voinice în jurul taliei subțirele, răcnind de se 
cutremura şopronul („Nu-ţi mai tace gurița, Paştele mă-tii de femeie! Iar te-a 
apucat orăcăiala, scrântito...” se speria flăcăul de zbieretele pătimașe); 
păstra, hulpavă, daravera capturată în interiorul arzător, ca plita sobei în 
mijlocul lui Gerar, burduşită cu lemnele tari, aduse acasă, cu caru’, tocmai 
din inima pădurii, de bărbatu-său cel harnic în tovărăşie cu Dumitru al 
Sofronicăi din deal. Înţepenit straşnic în strânsoare, băiatul se lăsase în voia 
năzuroasei perechi care, cu părul lipit de tâmple, cu gura căscată de icneala 
neîntreruptă lăsând să se vadă doi dinți lipsă, dar şi alții, grijuliu, în fier 
îmbrăcați, la dentistul de la oraș, cu ochii dați peste cap şi clipind la iuțeală, 
începu o mişcare scurtă,... na-nainte, na-napoi!..., na-nainte, na-napoi!..., 
eliberând jumătatea cărnii dintre picioare, ca s-o cuprindă la loc, la fel de 
repede. 

- Oh, mânca-l-ar mama pe el, de băiat de ispravă,... îngâna Varvara, 
potopită de desfătare. ...o fată mai mărişoară, de seama ta, de-aveam, ţie ţi-o 
dădeam, mă, de nevastă, aşa de drag îmi eşti! 

- l-auzi! Săru' mâna, dadă,... săru' mâna, se bucura cavalerul de laudă. 
Mă făceai un ginere, adică... 


218 


- Te făceam. Da, Nicuţă, m-aş fi 'cuscrit cu mumă-ta şi cu tact-tu, făr' de 
fasoane şi pretenţii de avere. lo şi cu Pantelimon al meu v-am fi grijit 
nunta,... mâncare, băutură, lăutari,... 

- Când zici „lăutari” vorbeşti de ciorile tebeciste, din marginea 
Dimienilor?... 

- Cătam alţii de aiştia nu-ţi sunt pe plac. ...daruri alese către nănași,... 

- Adică, pijamale-nvărgate nănașului şi furou rozuliu, tivit cu dantelă, 
nănașei?... 

- Așa. ...toate numa” pe cheltuiala noastră! Ginere de-mi erai, te-aş fi avut 
în bătătură, la-ndemână,... să pui mâna pe mine - adică, pe soacră-ta, cum 
ar veni vorba... - ori de câte ori m-ar fi-ncercat poftele de muiere 
şturlubatecă. Te-aş fi silit să-mi salți poalele, unde te prindeam mai 
despunibil: în beci, de-o pildă, lângă putinica cu brânză, de pute precum 
fofoloanca mea,... 

- Ha, ha, ha, că bine-ai zis-o, dadă,... pute! 

- „„„da” şi-n pod, unde umblăm ca să coborâm lâna pentru tors, încâlcită 
şi mirositoare cum îs floacele,... 

- Put, put! 

- „în grajd, dând tain şi apă la vite, printre balegi,... da? şi-n şură, 
răsturnațţi în paie, că, întocmai ca de-o mâncare nesățioasă, aş simți io iară 
nevoia de daravera ta,... 

- De ce, oare, nu mă mir?... 

- „„„în spatele closetului puţicios, după ce ne uşurăm de scârnă sau pişăt 
ori în magazia de lemne, cu iz iute, de rahați de şobolani, cât spargem o 
buturugă ca s-o punem pe foc,... parcă de foc aş mai avea nevoie când mi-s 
toată numa” pară! Da’ trăncănim degeaba, mâncat-te-ar mama, că n-am fată 
de măritat - Domnica mea-i cuminte, frumuşică foc şi isteaţă, ca mă-sa, da-i 
mică, nu umblă cu băieţii... -, aşa că nu-i de-a fi mulțumire, ginere nu po’ să 
te fac, soacră n-am cum să-ţi fiu. 

- Ce să facem, dadă?... Nu se poate, nu se poate. 

- „Ce să facem, dadă?...” Muşcă-mă de ţâţe, Nicuţă, ceru Varvara, moale, 
potopită de plăcerea ce îi ţinea măruntaiele năclăite. Asta facem, na! Chiar 
ginere de nu-mi eşti,... muşcă-mă, flăcăiaş, nu te sfii! 

Ascultător, băiatul prinse sfârcurile între buze, mustaţa zgâriind petele 
rotunde din jurul mameloanelor. Limba linse guguloiul vineţiu şi dinții 
ascuțiți, de lup tânăr, muşcară din carnea țâței, până când Varvara, 
mulțumită, chirăi de plăcuta durere: 

- Îuîuîuîuîu, ce bine-mi faci, măi, plodule! 

- Taci, dracu”, fa,... tacă-ți gura! Na! se enervase din nou băiatul, ştergând 
o pereche de palme strașnice peste botul muierii. 

- Aiasta-i mardeala, brava; mă încinge, îmi creşte apetitu’ de sculă tare! se 
bucura, într-adevăr, Varvara de palmele încasate. Încinge-mă, Nicuţă, aşa- 
mi place, da' nu am, mânca-te-ar mama, cu cine mă-ncurca! Auzi, flăcăiaş, 
ia ascultă la dad'ta, să-ți zic una: o ştii pă Aritoneta... - nu se poate să n-o 
ştii, nu beli ochii, că toată lumea o cunoaşte! - ...Aritoneta lu’ Mânzală,... 
aia, mă, băiete, de s-a ținut cu fecioru” lui Paraschiv Bunăziua?... 

- Aritoneta, zici?!... Aritoneta, de a trăit cu Bunăziua junior?... De Aristică 
vorbeşti mata?... Neica Aristică, portarul echipei de fotbal,... ăla de a apărat 


219 


un unşpemetri la meciul cu Gliganii. Ce bătaie a ieşit!... Fotbal s-a jucat, nu 
s-a jucat, căci nu se pricepe nimenea, nici măcar domnu’ Piţurcă de la 
națională, cât o fi el de umflat, dar bătaia a fost pricepută, ca la 
cinematograf! Îți place fotbalul, dadă?... 

- Fotbalul?... Fotbalul, mă,... unde fug tăntălăii după o băşică... - de ce 
nu le-o da mai multe, eu nu pricep! -, fără rost și fără să-i împingă careva de 
la spate?!... Nu-mi place neghiobia,... cum să-mi placă?... Fotbalul,... ce tot 
îndrugi, tâmpitule?... Mie-mi place aşa,... cu tine. 

- Aritoneta, spuneai?... mormăia Nicuţă, cu ochii pierduţi într-un colţ al 
fânarului. Aritoneta?... Aia, coconoasa, bre, de-i dusă şi funcționează la 
italieni?... 

- Da; nu te mai minuna de parcă n-ai fi dup-acilea şi n-ai cunoaşte întreg 
satul. Aritoneta. Da’ nu mai e la talieni, s-a-ntors acasă şi toacă paralele ce 
toată lumea ştie cum le-a strâns. ...Mă, Nicuţă, noi vorbim, mai aflăm una, 
alta, da? facem şi treabă, că de-aia ne-am adunat,... îndeasă-n mine, 
flăcăiaş; ascultă la dada, că-s de vârsta mă-tii: nu te lăsa pe tânjală, înfige-o! 
Aşa,... înfige-o, înfige-o!... 

- O înfig, o înfig, nu vezi, nu simţi, nu auzi şi nu miroşi?... se burzuluia 
cocoşelul, mișcându-se îndrăcit între cărnurile fierbinţi ale cloştii bătrâne. Că 
nu dorm ca santinela-n post... Ți-o înfig,... na, na, nesătulo,... na, da? nu mai 
zbiera, nebuna dracului! 

- Zbier, căci mi-o împlânţi până-n străfunduri! ...Da”, hai c-o las mai 
moale, de aşa ţi-i vrerea.Taineam cu Aritoneta,... ea-i umblată, a văzut şi a 
păţit destule, ştie multe,... vorbeam, ca femeile, mai aflu şi io ce-i prin lume, 
că foaie nu citesc, că cartea nu s-a lipit de mine în ăle trei clase cât am 
umblat la şcoală şi la televizor nu mă uit, că stă stricat, în cutia lui,... ce să 
facem şi noi?... Aăă, Nicuţă... Nicuţă, mi-e rușine, nu-mi vine să-ţi mai zic! 

- Hai, bre, dadă, dacă tot ai început, ce dracu”, lasă ruşinea, zii! 
...Doamne, da’ ai, femeie, nişte ţâțe,... o avere! se entuziasma flăcăul sugând 
zgomotos din pieptul uriaş. Ia uite,... uite ce-i aicea!... Na de vezi cum le fac! 
Phiii,... uite! juca el, nebunatec, carnea multă. 

- Bine că-ți plac, pui de râtan ce eşti. Aşa, aşa,... muşcă, suge,... muşcă, 
suge... 

- Plac, plac! Mă zgâiam în spatele curții noastre, printre uluci, la fetica 
mijlocie a lui Vârnă Aţâţatu,... 

- La Valerica?... 

- „aia, de-i la şcoală, la internat; Valerica, da. Se spăla la lighean, înainte 
de a merge la biserică, la slujbă,... ca două nucşoare de prăpădite are țâţele, 
sărmana! Da’ astea, ale matale, abia într-o târnă să-ncapă, deodată, 
amândouă. Sigur, eşti muiere matură, ai turnat copchii, eşti trecută prin 
ciur şi dârmon,... nu-i a glumă cu pieptul matale! Ei, s-o vezi şi pe-a lu’ 
Aţâţatu,... pe Valerica,... după ce-o da de..., că-i vine vremea,... s-o vezi ce s- 
o mai schimba şi nucşoarele s-or preface în piersicuţe ori pepenaşi umflați 
de coacere! explica Nicuţă, ca omul trecut prin multe şi care, acum, le ştie, în 
sfârşit, pe toate. Oricum, şi-așa, mititele, m-au stârnit, puţica mea s-a întărit 
bine şi... normal, m-am pornit! Îţi dai seama, dadă, ce-am făcut cu mâna, în 
spatele gardului?... 


220 


- Ce-ai făcut, Nicuţă?... Ce-ai făcut, mă?!... Îu, ai luat-o la..., 
destrăbălatule, cu neîmplinita lui Aţâţatu în faţa ochilor! Ptiu, nerușinatule,... 
ai să rămâi fără vedere, ai să-nnebuneşti, scula n-o să ţi se mai ridice în 
noaptea nunțţii,... las-o mai moale cu laba, auzi tu?... Ptiu, ptiu. La fel îi spui 
şi lui Corneluş al meu, când îl prinz şi pe el, ascuns în vreun cotlon... 

- Ei, dadă, dacă, după împlinirea celor nouă luni de stat în pântec, mai 
rămâneai oleacă în maica Elisaveta, de am apucat-o şi eu... - ce mă mai 
pleznea, plod fiind, când mă prindea la furat de poame, haina! -,... 

- Fie-i iertate păcatele măicuţei! își făcu repede Varvara crucea, pe carnea 
pieptului gol, în memoria pomenitei. 

- „„„jeşeai toată, din cap şi până-n picioare, numa’ țâțe!... Ha, ha, ha... 
Da”, zii, bre, odată, cum stă treaba cu Aritoneta, că-mi mănânci nervii, 
perpelindu-mă aşa. 

- Eu te perpelesc, secătura dracului?... Da” tu ce-mi faci mie, 'te-n cur pe 
mă-ta de lăbar, când îmi zici, în amănunţire, cum te benoclai la nucile 
Aţâţatei, cu sculişoara strânsă-n pumn?... Hai?... Auzi putoarea de Valerica, 
cum se spăla la lighean, fără ruşine, ziua, în ochii lumii!... Tat-su, Aţâţatu, 
ştie, oare?... Putori, putori,... s-a umplut lumea de putori, nu mai au loc de 
ele muierile cumsecade ca mine. Bine, îți spun, Nicuţă,... da”, dacă tot îţi 
plac țâțele mele, nu sta; uite, prostule, ce gogoloaie am, nu ca prăpădita de 
Valerica! 

- Ai, ai, eşti pricopsită; de-aia vorbesc flăcăii satului... 

- Vorbesc, Nicuţă?!... Adevăr grăiește gurița ta, flăcăule,... vorbesc de bine, 
de mine, tovarășii tăi, zici?... Le plac, mă, adică?... Zii, mă! se-nfoia Varvara- 
mândroasa, rotindu-şi ochii, cu bucurie de drăcoiaică din fundul iadului 
scăpată şi dând mai abitir din cur. 

- Placi, placi, putoare bătrână. Păi, eu, bunăoară, de ce sunt acuma la 
matale acas"?... Pentru că te plac. 

- Mda, sigur, mă placi. ...Auzi, Nicule,... dacă te saturi vodată de mine şi 
nu-mi mai calci în bătătură, să zici, rogu-te, la tovarăși că sunt despunibilă, 
da?... Că nu te doare gura. 

- Nu mă doare; zic la toţi: „Varvara lui Pantelimon Pricopsitu” e cea mai 
despunibilă muiere din sat,... pe ea, flăcăi, încălecaţi-o!” E bine aşa?... 

- E bine; așa să zici. 

- Așa am să zic. Hai să te muşc de ţâțe acuma; dau şi cu limba pe ele, 
dacă-ți convine,... uite, na!... Na, na, şi-n stânga,... mmmm, na, na, şi-n 
dreapta,... mmmm, na, na, şi-n sus,... mmmm, na, na, şi-n jos,... mmmm, ţi 
le spăl cu scuipat. Buuun, să-ţi sug sfârcurile,... mmmmm,... mmm,... 
mmmmmm!... Na, eşti mulțumită?... Hai, bre, dadă, zii ce-aveai de zis! 

- Îţi zic, că mi-am luat inimioara nebunatecă-n dinţi: trăncănea fata lu 
Mânzală, Aritoneta, că talienii ar avea pofta de-a pupa muierile jos, între 
picioare,... una nu le scapă, când o au! 

- Unde, bre?!... 

- Acolo, mă... - ce te uiţi, ca prostu’... - ...unde-i mădularu' înfipt, 
acuma, şi-l freci când înainte, când înapoi, că zdravăn îl mai îndeşi, Nicuţă, 
mânca-te-ar maica de băiat de zacăr! 

Şi, ca să nu fie îndoială, Varvara indică precis, cu arătătorul orientat în 
jos, locul atât de agreat de talienii cei pupăcioși. 


> 


221 


- Ptiu, drace! se trase flăcăul, stuchind la auzul măscării, întocmai ca o 
mâță-nfuriată. la stai,... adică, cum devine cazul?!... Doară n-ai râvni 
matale, muierea lui neica Pantelimon Pricopsitu, nevastă serioasă, de om 
isprăvit, cum te ştiu, cu griji pe cap, să bag eu gura jos, ca să pup arătarea 
puturoasă?!... Zii, bre, asta ai pofti?... 

- Da; chiar aiasta aş pofti, muceo! confirmă Varvara hotărâtă. Cum îmi 
lingi țâţele, cum îmi lingi sfârcurile, cum îţi ling eu gurița ca zacăru”, de mă- 
nfior ca când eram o fetişoară neșştiutoare, să mă lingi şi jos oleacă, Nicuţă, 
puiule,... cum făceau talienii norocoasei de Aritoneta, de era s-ajungă nora 
lui bietu’ Paraschiv Bunăziua. 

Mai-mai să-l ia plânsul, flăcăul privea fără curaj părul creț, încurcat, 
printre care se ițeau labiile groase - doi limacşi! -, năclăite de-o mâzgă 
consistentă; strâmbă nasul, a silă, faţa copilăroasă schimonosindu-se ca a 
unei păpuşi de cauciuc. 

(„Duhoarea alcătuită din toate mirosurile pământului îmi străbătu până-n 
creieri. Nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime 
râncedă, a peşte sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat,... nu 
mirosea a nimic din toate astea, dar mirosea a toate astea la un loc!...” scria 
sfiiciosul Calistrat Hogașş,... referindu-se la cu totul altceva, desigur.) 

- Bre, da’ ce înseamnă femeia!... cugeta băiatul, aflat pe gânduri, dar cu 
faţa rămasă strâmbă, de la scârbă. Eu îmi dau silința să te mulțumesc,... 
înfig, scot,... înfig, scot,... înfig, scot,... nu mă las, sunt gata să-mi dau 
sufletul, parcă-s” pistonul de la pompa Kama ce trage apa pentru udat 
grădina, că mi-ai zis cât eşti de stătută, sărmana, iar matale..., matale, 
muiere chibzuită, cum vine vorba, uite ce mă pui să fac: să dau și cu gura, 
că moțu' nu-ți mai ajunge! Dă-i, bre, dracu’ de italieni, cu năravurile lor... 
Am auzit şi la tovarăşii mei, la discotecă, nu-mi zici o noutate aflată de la 
Aritoneta, dar nu-mi bag gurița acolo,... - am şi periuță şi pastă de dinți 
acasă, în pahar, ca-n reclama de la televizor! -, mi-e silă! 

- Ce te mai fandoseşti, plodule! Ce te mai fandosești... E şi la noi o 
perioară, d-aiasta, în gospodărie. „Am și periuţă și...”, îngâna, rânzoasă, 
Varvara. O ţinem lângă căldare, la-ndemână, ca să nu se piarză. Da’ pastă 
pentru măsele nu mai avem; a rămas tubul, scorojit şi ruginit. Stai, Nicuţă, 
nu te trage,... ce mă-ta mare ai ieşit din mine?... Vrei să te pleznesc?... la 
uită-te la el, ce s-a mai speriat din nimica toată! Intră la loc, flăcăiaşu' 
mamii,... intră că nu-i bine să stai afară, să te prinză corentul... 

Şi Varvara, apucându-l pe Nicuţă de umeri, îl lipi de pieptul bogat, 
mădularul alunecând precum şarpele lucios în viziuina umedă şi fierbinte. 

- Aşa, băiatule, stai năuntru, la mine, deocamdată, că stai bine. Hm, îţi 
place?... Da”, ce crezi tu, Nicuţă, c-ar fi rău să cercăm..., cum zicea 
Aritoneta, fată umblată, ...să dai cu gurița, pe jos, să vedem cum e, poate ne 
place?... Hm?... Pă cine altcineva vrei tu, mă, să pun să facă aşa, ca să simt 
şi io cum simțea Aritoneta când era pe unde era, cu picioarele desfăcute şi 
cu talienii-ntre ele?... Îl vezi tu, flăcăiaşu' mamii, pe tăntălău' de bărbatu- 
meu, pe nen-tu Pantelimon, cu botu-ntre cracii mei?... Îl vezi?... Hai, nu sta 
cu gura căscată, ca tontu/,... coboar-o la păsăroiacă şi linge, mânca-l-ar 
mama de flăcăiaş ascultător,... hai, vorbim, da” şi lucrăm. 


222 


- N-o cobor deloc şi nu ling nimic! Dădico, nu vreau să te văd mâhnită, 
da’ mi-e silă, zău, de aşa ceva! Mi-e silă tare, aşa-s eu, mai scârnav; cum să- 
mi bag, bre, gura acolo?!... Păi, eu, dacă găsesc un fir de păr în mâncare,... - 
unul singur, nu un ghemotoc, că matale ai o chică între craci! - ...şi în 
mâncarea mămițicăi aflu destule, îmi dau maţele afară ca să aibă gâştele ce 
piguli în bătătură. Hai să ne vedem de treabă, da’ tot aşa, dădico, civilizat, 
cum ne aflăm acuma, unul într-altul, ca oamenii cu minte. la să mă joc cu 
țâțele, c-am văzut că-ți place. Te pui la mintea italienilor?... Nu-s ei ăia de 
mănâncă toată ziulica tăiței ori macaroane, pulpe de broască râioasă, brânză 
stricată, de ţi-o ia nasul din loc, cu putoarea de picioare nespălate, scoici şi 
melci slinoşi ori carne de măgar, tocată în salamuri?... 

- Aia or fi, deşteptule, şi nu mă mai pisa la cap cu prostiile aistea. Că 
mănâncă aia, că mănâncă ailaltă,... treaba lor ce mănâncă! Ce talienii se 
uită la ce punem noi în strachină?... l-ai auzit tu, vodată, criticând caltaboşul 
ori toba în care băgăm, la Crăciun, toate căcaturile?... Sau mâncărica 
noastră, gătită primăvara, din urzicile pe care s-au pișat, din belșug, javrele 
ori mâţele satului?... Eu de altceva îţi ziceam, nu de potol. Hm,... Nicule?... 
Nicuşooor?... Bine, sclifositule, nu vrei, nu vrei, deşi mă gâdilă palmele să-ţi 
altoiesc câteva, când nu m-asculți! se amăra femeia de încăpățânarea 
băiatului. Aritoneta spunea că a fost tare bucuroasă de desfătările ce-i 
făceau talienii, pupând-o la... şi aş fi voit şi io, dacă tot te-am prins, să văd, o 
dată, măcar, cum e schepsisul. Hai, mă, Nicule,... hai, mă, Nicuşor, mânca-l- 
ar mama, îți dau de-un pachet de ţigări, la terminare,... pleci de la mine 
mulțumit, cu papiroase-n buzunare şi c-o sticlă de ţuică, de prună, în 
traistă;, ce scofală ar fi de-am cerca fapta, amândoi, hm?... Uite, puiule, tragi 
aer în piept... uuuuuuuf!..., ca când te-ai da după raci, la fundul gârlei, 
cobori gurița dulce la păsăroaică, strecori limba, o-nvârteşti de câteva ori, ca 
să văz şi io cum e şi tu să guşti cum stă treaba şi, după aia, dai drumul la 
aer... puuuuuffff!, cum de-ai sfârșit isprava; nimica rău n-ai să simți. Ce 
zici?... 

- Nu, dadă, nu vreau! Lasă-mă cu poznele... 

- Eşti june şi tu, mă, Nicuță, se schimbă lucrurile pe lume, vin alte 
timpuri, nu se mai face patima cum o făcea tactu-mare când se aburca, a 
grabă, pe mă-ta mare, că se zorea să dea mâncare şi apă la vitele şi 
orătăniile din bătătură!... tot încerca femeia înduplecarea tovarăşului. Hai, 
Nicuţă,... hai, făr’ de frică. Nu vrei?... Bine, bine, scârbosule. Da’,... auzi 
tu?... Să-ţi spui alta, atunci: Aritoneta zicea că, după ce terminau talienii 
treaba, o puneau pe ea să... Uite, Nicuţă, dacă nu pofteşti să dai cu gurița la 
mine, jos, nu vrei matale să mă laşi să-ncerc eu, să-ți prind mădularu-n 
plisc, după cum a povestit talianca?... Mie nu mi-e scârbă, ca ție... 

- Dadă Varvară, da’, parcă, ai înebunit astăzi, ce pasca mă-sii!... îl luau 
dracii şi mai tare pe Nicuţă, de chefurile ciudate ițite alăturea. Ce pozne îţi 
mai vin în cap! Ce visezi noaptea, când neica Pantelimon trage la ghioase, 
ziua... 

- Ho, diliule,... ho! Sigur că visez, ce să fac altceva, Pantelimon sforăind 
ca porcu-n cocină?... S-o fac cu mâna,... șlic-şlic, şlic-șlic,... de una singură, 
cum o faci tu între uluci, cu ochii şi sufletu' la curvulicea mică a lui 
Aţâțatu?... Așa am ajuns?!... Hai?... Taci, nu zici nimic, catâru' dracu’... Păi, 


223 


dacă tu, cavaler, eşti aşa căpățânos, ce pretenţie să am de la Pricopsitu?... 
Cum să-i spun lui, om bătrân, să-mi pupe înfoiata... ori să-nhăţ eu, în gură, 
mădularul bleg şi puţicios, cum m-a învățat Aritoneta?... Cum?... Oh, 
Nicuţă,... aşa! Muşcă-mă de țâțe, flăcăiaş! Muşcă mai departe... - de câte ori 
să-ţi zic, tontule?... -, muşcă că te pleznesc, de nu-mi dai ascultare! Îmi ies 
din fire când te văz sanchiu... şi am tensiune, mă, iau bulinele cu pumnu”! 

- Ai tensiune, dadă, precum mămiţica?!... Îu! Nu te zădări, atunci, că nu-i 
de bine,... şezi binişor, şezi binișor. 

- Cum să nu mă zădărăsc?!... De-aia nu vrei, de-ailaltă nici pe-atâta, păi, 
unde ajung cu tine, de ce te-am mai chemat aicea?... (Te-aş zice mă-tii, când 
stăm seara la poartă, la taclale, că eşti mofturos şi nu-mi urmezi vorba de 
muiere coaptă, da? nu se cade...) Învineţeşte-mi carnea, Nicuţă, să n-ai 
oprire, că nen-tu Pantelică nu se uită la țâțoancele mele! 

- Prezent, aicea sunt, muieruşca mea! Nu mă uit io la... ţâţoancele cui?!... 
Varvară?!!!... speria ibovnicii vocea rară, groasă şi dogită, a numitului 
Pantelică. 

Da, da, Pantelică,... adică, Pantelimon Pricopsitu,... Pi-Pi, cum lumea din 
vale îl știa, chiar de el e vorba, cel plecat cu carul după lemne, la pădure, în 
tovărăşie cu Dumitru al Sofronicăi din deal şi care, după spusele femeii 
aflată cu Nicuţă-n crâncenele patimi, trebuia, foarte sigur, să se întoarcă 
acasă abia... 

- Varvară!... Varvară?!... Da’ cu cine să fii tu, fimeia mea, în şopron?... 
Nicuţă, oare, tu ești, flăcăiaş,... tu, călare..., călare pe muma copilaşilor 
mei?!!!... Ce faceți aicea, despuiaţi?!... Preacurveală, hai?... Nepricopsiţilor, 
mânca-v-ar gaia,... amândoi, în şopron, încurcându-mi fânu”, în miezul zilei! 
Preacurveală, hai?... 

Îngroziţi de moarte, curvarii înțepeniseră cu ochii şi gurile căscate la 
conturul amenințător din lumina deschizăturii şopronului. Dar, femeie cu 
„oareşcare esperent’, după cum se lăudase, Varvara îşi recăpătă destul de 
repede cumpătul şi, îmbrâncindu-l pe Nicuţă,... 

- Aoileo, oleo, oleo, fir-ar dracul al dracului să fie, a sosit Pantelică al 
meu!... Dă-te, muceo, d-acilea,... dă-te, mă, de pe mine, ieşi odată,... dă-te 
răpide, că te cârpesc, nesătulule și împiedicatule! 

„„„se trase din strânsoarea moale a brațelor acestuia, descoperindu-i cu 
neruşinare bărbăţia. 

- Pantelimoane! ţipă femeia către umbră, uitând patimile, făcându-se că 
tremură ca porumbiţa la vederea uliului, gata de zborul în picaj aducător de 
mari necazuri. Ce cați, Pricopsitule, acas"?... Ce caţi, mă,... ce cați?... Că 
doară n-ai apucat s-ajungi în inima pădurii, să-ncarci ditamai caru’, cu 
lemne bune, tari, bine-alese, unu” şi unu” şi să te-ntorci aşa dă răpide, dar- 
ar boala-n tine?... Ori te-ai aciuat la crâşmă, cu beţivu' de Dumitru, fir-ar al 
dracu” şi aista, că s-o găsit tusea şi cu junghiu”, şi la pădure n-aţi mai 
ajuns?... Ei, da' lasă tu că-i spun io Sofronicăi din deal de pacostea de 
Dumitru al ei! Îi spun, îi spun, nu mă las! Ți-l fac în toate felurile şi pe aista 
şi să vezi papară de la apriga de Sofronica; o ştii cum e când se-aprinde, la 
mânie. 

- Că tu oi fi altfel!... Uite, ţi-a pornit melita... 


224 


- Să taci! Acu’ să taci! Aoleo, Pantelimoane, da’ io n-am, mă, bază pe tine, 
că una spui şi alta faci! 

- Bază... pe mine, zici, Varvară?!... se roşea şi înverzea, pe rând, fața 
bărbatului, precum felinarele ce dirijau maşinile în răspântia de la oraş. 

- Bază, da. Eram precisă, Pricopsitule, capu” nici că mă durea în vreun 
fel, că acuma eşti la dracu’ cu cărți, în mijlocul codrului,... - ăla de-i frate 
bun cu rumânu'”, că de-aia-l toacă vlahu’ cu drujba-i unsă şi ascuțită, 
încărcată cu benzină şi cu lanțu-ntins, de-atâta dragoste cântată-n doine şi 
balade, pân” n-o mai rămânea ciot, cracă ori fărâmă de copac unde să-şi facă 
sălaş pribeagul... - şi tai lemne, cu Dumitru, ca doi rumâni adevărați,... 
aiasta credeam, bărbate şi... Zău, mai răpide am bază pe copchilu' de 
Nicuţă, decât pe tine; ce m-am înţeles cu el aia a ieşit! Ăăă... Pantelică, 
bărbățelul meu, da’ vreau să ştii, aicea nu-i nici ce vezi şi nici ce-ar putea 
crede mintea ta, bărbate! 

Dar încornoratul, fără să audă spusele nevestei, rotindu-şi ochii mari, 
scoşi din orbite de furie, apucase furca pusă la-ndemână, lângă peretele 
şopronului. 

- Varvară,... m-ai trimis drept în fundul pădurii, muiere netrebnică... 
„Du-te, Pantelică, prostu’ meu, dacă-i şi Dumitru al Sofronicăi din deal 
despunibil, şi umpleţi caru’ cu lemne, că nu ştii cât dă răpide trece vara...”, 
își maimuțărea Pantelimon Pricopsitu femeia necredincioasă, agitând furca. 
„„ca tu şi cu mucosu”' aista,... aci, în fânu' meu, strâns cu trudă, ca s-am cu 
ce hrăni vitele la iarnă, să... 

- Nea Pantelimoane,... nene Pi-Pi-lică,... 

- Pi-Pi-lică mi-ai zis, Nicuţă?... Pi-Pi-lică?!... Să nu-mi spui tu mie aşa, 
mucosule! 

- Îngăduinţă, am greşit. ...Nea Pantelei,... neică Pantelică care eşti ca tatăl 
meu, nu da! urlă băiatul, căzând înfricoşat pe spate, cu mădularul rămas 
țeapăn între picioare. Nu te mânia aşa că... nici n-am încurcat prea tare 
fânu”! Uită-te, am avut grijă de munca mata şi nu ne-am tăvălit decât în 
marginea asta a grămezii. 

Cu furca-n mâini, ca când ar vrea s-adune iarba împrăștiată, ignorând 
trupurile despuiate, Pantelimon cerceta din ochi, gospodărește, hrana vitelor 
pentru iarna lungă ce avea să vină. 

- „„.Vezi, bre?... Restu’ e cam la locul lui, cum l-ai lăsat, frumos aranjat. 
Ce, eu nu ştiu ce-i munca?... Mie-mi zici, care m-o sculat taica de când a 
cântat primu” cucoş şi m-o împins, hain, la treabă?... (Şi la treabă am ajuns!) 
Nu da, nea Pantelimoane, că faci păcat! Las-o dracu’ de furcă, pune-i dinţii-n 
pământ. Dacă dai, intri la ocnă! Şi pentru ce?... Pentru ce atâta supărare, 
fir-ar ea să fie de viață?... Pentru nişte iarbă ce-am zăpăcit-o, împreună cu 
dada Varvara,... păi, se face aşa ceva? Ai copchilaşi de crescut... 

Surd la spusele împăciuitoare, Pricopsitu ridicase furca, nehotărât cu 
cine să-nceapă țepuiala. Privea acum, cu mânie, la trupurile ce, pripit 
ruşinate, încercau să-şi ascundă goliciunea printre caierele de iarbă uscată. 
Dar fața lungă şi ascuţită ca fierul coasei, arsă de soarele greu al verii şi 
bătută de vânturile aspre ale iernii, brăzdată de lipsuri, griji şi nevoi, dar şi 
de viciile vechi ale băuturii proaste şi mahorcii usturate, pierdu hidoşenia 
cruntei supărări, acoperindu-se ca prin minune de-o pruncească curiozitate. 


225 


La fel de speriaţi, dar tare mirați acum, ibovnicii se holbau la Pantelimon 
Pricopsitu, fără să îndrăznească a-şi părăsi ascunzişul vremelnic. 

- Cu Nicuţă eşti în şopron, Varvară..., mormăia rar bărbatul. 

- Păi, cu Nicuţă,... doar îl cunoşti. Da”, tu cu cine-ai vrea să fiu?... Cu un 
străin de la oraş,... cu un golan, azi aci, mâine colea, cu palma-n cur şi 
foame de parale, care să ne strice casa, familia şi rostul?!... Nuuu, Pantelei,... 
Nicuţă e de-al nostru, băiat cuminte, curăţel, neam de gospodari,... uite ce 
bine-a grijit fânul,... de mic îl știm amândoi. 

- Te ţii cu Nicuţă, putoare, aşa cum mi-a şoptit soru-mea, Tița. 

- Alelei, aiasta era! se lumină la chip femeia, înfigându-și mâinile în 
şoldurile grase și bucurându-se de ştire, ca de-o ispravă. Tița, scroafa de 
cumnată-mea, a trăncănit, carevasăzică,... mă gândeam eu! Tiţa!... 

- Şi io, tâmpit cum îs, am beştelit-o,... „Gura, ţăţică! Să nu te-auz vorbind 
de rău de Vărvăruşca mea... Să nu te auz!”, ...să mă lase-n pace că... nu eşti 
tu de-alea. Da, uite, în drum spre pădure, s-o frânt osia... 

- Dracu”, numai el e de vină! dispera de necaz biata Varvară, pleznindu-și 
carnea grasă a șoldurilor şi sărind, pe loc, precum mingea, de nevricale. 

- ...- pââârrr! a făcut lemnu” vechi, ca din senin, şi-n dreapta o lunecat 


căruța... -, mare năcaz pică pe capu’ nostru, aşa că m-am socotit cu 

tovarăşu' meu, Dumitru al Sofronicăi din deal: „Tu cum zici să facem, frate 
> > > 

Mitrică?...”, „Păi cum să facem?...” se scărpina el în ceafa-i groasă. „Oi, oi, oi 

>> > > > > 


ce mai dănănaie,... eu de unde să ştiu cum o fi mai bine de făcut, cumetre 
Pantelică?... Cu cine, mai priceput, să ne cisluim noi, aci, în mijlocul 
pădurii?... la dă-ncoa o gură de rachiu, poate ne mai luminăm la minte.”. 
Bine luminaţi de udătura tare, am părăsit caru’ lângă drum, ca să ne- 
ntorcem după scule, în sat şi... dracu”, că numa” el e-n stare de asemenea 
poznă, ai dreptate, m-o adus, dară, mai devreme, 'napoi, acas”, ca să te 
găsesc cu mucosu”, aşa 'ncrâncenată!... 

Dinţii subțiri ai uneltei îndepărtară, cu neaşteptată grijă, fânul de pe 
trupul gras al femeii, înfiorându-l de spaimă, dar şi de răceala de gheaţă, 
parcă, a lemnului ascuţit. Pantelimon privea lung, cu interes, când dintr-o 
parte, când dintr-alta, la josul înfoiat al pântecelui rotund, de parcă-l vedea 
pentru întâia dată; ochii i se pierdură în peticul de blană creaţă, încercând 
să treacă de grosimea lui şi să pătrundă în carnea vineţie ce se ghicea 
ascunsă. Îşi mută anevoie privirea de la trupul nevestei ce-i apărea, acum, 
ciudat de străin, dar ademenitor, întocmai ca al unei muieri necunoscute; se 
uită lung, apoi, cu posomoreală, la carnea mare, țeapănă, aflată între 
picioarele lui Nicuţă („Uite-o cum stă de-ncremenită... şi de câtă vreme stă 
aşa! Am sosit, pe nepusă masă, în ogradă,... i-am prins încovrigați, precum 
cotarlele,... m-am amărât, că nu-i lucru mărunt să-ți afli în păcat muierea 
crezută credincioasă,... am mai trăncănit io, cu mânie, la supărare,... au 
trăncănit şi ei, la spaimă... şi scula țâncului tot voinică a rămas, mama ei de 
viață! Ei, bătrâneţe, bătrânețe, ce te-aş mai schimba, chiar acușşica, pe-un 
ceas de tinerețe,... bine-a zis cine-a zis vorba!”) 

- Nu băga furca-n noi, Pantelică! se tânguia Varvara, cu lacrimi 
mincinoase în ochi. Nici n-am vrut să... să... Da’ ce-s io culpeşă, la urma 
urmei?... Tu ai plecat cu Dumitru al Sofronicăi din deal după lemne, că 
iarna nu-i departe, doară, după cum taineam cu flăcăiaşu”, învățându-l câte 


226 


ceva, că are să fie şi el, curând, gospodar,... io eram singură-singurică, făr' 
de treabă prin bătătură, copchilaşii erau duşi la Tiţa... - fir-ar gura ei, aia 
rea, a dracului să fie!... Dau io peste putoarea aiasta,... dau io, curând, nu-ţi 
fie frică şi să vezi păruială şi trânteală, prin țărâna uliței... „Na şi na, 
clănțoaico! Na şi peste cur, na şi peste față, na și pe spinare, ce dacă mi-ești 
cumnată>?”,... ca s-o mai ia pe dinainte, şi altădată, melița stricată! Să n-o 
mai văz că-mi calcă-n ogradă, măcar că mi-e neam, prin tine... 

- De țăţica să nu te-atingi, curviștino! Să nu te-atingi, usca-ţi-s-ar mâna! 
Că ea m-a crescut, sărmana, cu ce-a avut ori n-a avut, după ce maica şi 
taica s-au stins, fie-le țărâna uşoară... 

- Lasă, lasă, am io grijă,... auzi tu ce să zică ea de mine, cumnata ei 


bună! ...S-o-ntâmplat şi Nicuţă a trecut p-acilea,... io am vrut să mă 
mândresc cu tine... „la să vezi tu, Nicuţă, flăcău”' mamii, ce bărbat de ispravă 
are dada Varvara!”... adică, tu, Pantelică, tu erai bărbatul de ispravă... 


- Chiar aşa, de bine, să fi zis lu’ Nicuţă, de mine?!... nu-i venea să creadă 
Pricopsitului spusele parşive ale nevestei. 

- Da, aşa. ...şi i-am arătat cât fân ai strâns, ca un om harnic ce eşti, ca s- 
avem ce da de mâncare la vite, la iarnă. „Uită-te aci, Nicuţă,... uite iarbă şi 
colea,... ce zici, flăcău' dadii?... la spune tu, la fel e şi la tac-tu-n ogradă?...”, 
apăi, ne-am ghiduşit niţel... - nu te zgâii, Pantelimoane, aşa de crunt! Păi, ce 
naiba era să facem, mă, dacă tu erai dus departe, în siguranţă, către pădure, 
cu Dumitru al Sofronicăi din deal şi noi eram singuri-singurei p-acilea?... -, 
numa’ ce-am pus mâna, oleacă, unul pe altul,... Nicuţă, întâi, pe ţâţele şi 
curul meu, de parcă bucile voia să-mi crape... 

- Pe țâţe şi buci, Vărvăruşco?!... se sufoca bietul Pantelimon, cu lacrimi în 
colțul ochilor, la gândul frământării crunte a femeii lui. 

- „..ş-apoi, în față, sub poalele-mi largi, ca dintr-o greşeală. 

- Sub poale, mâna ţi-o băgat, mucosu”?!... 


- Sub. ...lo... - muiere, de!... -, ca dintr-o altă greşeală, repede, la 
prohab... - păi, unde să te duci cu mâna, zgâitule, în altă parte, la un 
june?!... 

- Mda,... la... 

- La prohab, sigur! Nu ne-a trebuit mult,... după cum ştii, Pantelică, sunt 
stătută bine,... Nicuţă, cavaler, doară el cunoaşte, sărmanul, ce face 


noaptea, de unv’ singur, în patul lui ori ziua-n amiaza mare, în fundul 
grădinii, după uluci, zgâindu-se la fetele lu’ Vârnă, când se spală despuiate, 
ca nesimțitele, la lighean,... nu mai ştie lumea de ruşine, adevăr îţi zic, 
Pantelimoane! 

- Da, da, Varvară, nu mai e sfiicioasă, ca altădat”, când tinerei eram şi 
noi... 

- Aşa-i. ...Ne-am înfierbântat, i-am simțit scula țeapănă bălăngănind ca 
limba clopotului bisericii, da’-n sus săltată, mai mult nici c-a trebuit... 

- Deh, te cred, muiere! Mă uit şi io la ea, că-i chiar aicea,... ţeapănă, cum 
zici... 

- „ŞI... dă-i la preacurveală, cât cuprinde!, iaca poznă, fie-mi iertate 
păcatele, dacă vezi tu c-aş avea vreunul! Am încercat să-mi mulțumesc 
mosafirul, cum bine şade gazdei de neam bun. Zii, mă, vezi, atuncea, urmă 


221 


de vină la mine, bărbate, ori la mucosu' de Nicuţă?... Ce taci, ca mutu, 
acuma, da’ fără să lași furca aia din mână?... 

- Ştiu şi eu, Varvară, ce să zic când tu dai din meliță atâta?... 

- Păi, vezi că nu-i vo vină; doar un copchil e şi el, răpide s-a pierdut cum 
a dat cu nasu” de izu’ de muiere. 

- Da, bre, nea Pantelică,... bâguia Nicuţă. ...m-am zăpăcit,... m-am.... Ce 
să mai spun acuma?... 

- Pantelimoane, înainte de a face poznă, să ne ştie lumea, gândeşte-te la 
copchilaşii noştri, bărbate, că au nevoie şi de tată şi de mamă,... tre’ să-i 
creştem amândoi, altminteri nu se poate! Ăla mare, Corneluş, mai are un an 
pân” să-i pregătim cufăraşul cu lăcăţel, că-l ia melitar, iar ăia, micii... Şi,... 
cum zicea Nicuţă, am fost grijulii cu munculița ta, nu ne-am bătut joc de ea. 
Uită-te, bărbate, "n jur, lasă supărarea că nu-i a bună... şi nici nu-i încurcat 
prea tare fânu”! 

Luminat de lămuririle pricepute și înmuiat binişor de îndemnurile 
mieroase - uitase, parcă, şi de iarba încâlcită! -, Pricopsitu continua să 
privească trupurile goale cu ochii bulbucați, tot mai interesați şi aprinşi de o 
lumină nouă, cu neaşteptate luciri diavoleşti, care-i schimbaseră întreg 
chipul. 

- Nicuţă,... deschise el, în sfârşit, gura ca iasca de uscată, după ce mărul 
lui Adam, urât de ascuțit, făcuse o cursă în sus, ca să aibă de unde cobori la 
loc, către rădăcina gâtului vânos. Muceo,... ia ascultă acilea... 

- Da, Nicuţă, ascultă la nen-tu! sări Varvara în ajutorul omului ei. 
Ascultă, flăcăiaş, că... 

- Ascult, nea Pantelimoane,... spune ce vrei; o vorbă să zici şi fac ce 
pofteşti, căuta flăcăul să se învoiască cu duşmanul. Uite, îți cosesc,... pe 
degeaba, buniînţeles,... fâneaţa de la deal, din spate, de lângă grădina Dinicăi 
Mitroaica, c-am văzut când veneam încoace, către dada Varvara, că nu te-ai 
atins de iarba de acolo... 

- Păi, când să le fac singur, pe toate, măi, nătărăule?!... Dă de mâncare şi 
apă la animale, rânește după ele, curăță coșul că scoate soba fum, cosește 
fânu”, adu-l acasă, rânduieşte-l, ca să aveţi unde vă drăgosti voi,... 

- Ruşine, Pantelică, pentru vorba necugetată! 

- „„„abate-te oleacă şi la crâşmă, pentr-un ţoi,... două, mai sapă prin 
grădină, udă grădina, mătură bătătura, abate-te iar la crâşmă,... 

- Fi-ţi-ar crâșma a dracu”, să-ți fie, sugătorule!... se oțări Varvara la 
bărbatu-său, cu ochii scăpărând de aprinsă mânie. Doamne, cine o fi pus-o 
n drum?... 

- Doar un om nebun! adăugă imediat, ştiutor, Pantelimon. Deh, ce să fac şi 
eu?... ...îndreaptă gardu’, că stătea să cadă, culege poamele din livadă și 
pune-le la putinică, pentru rachiul de la primăvară, aleargă la pădure, după 
lemnele pentru iarnă, cu tovarăşu' meu, Dumitru al Sofronicăi din deal, 
astupă gaura din 'coperiș... 

- Nu, singur nu poţi să le faci pe toate; așa-i, e mult de muncă lao 
gospodărie pricopsită. Şi Corneluş, al matale, n-o are pe-asta, cu cârca. 

- N-o are, n-o are. Corneluş..., cu pileala... şi barbutul. 

- Ia lăsaţi-mi băiatu-n pace! se înfoia cloșca de Varvara, apărându-și puiul 
vicios. la uită-te la ei... 


228 


- Îl lăsăm, dădico. ...De-aia am trecut pe-aicea, nea Pantelică, ca să-ţi dau 
o mână de ajutor. Îţi culeg restul de prune io, singur-singurel, şi-ţi fac 
țuiculița, la primăvară, la căzănelul nou, al taichii,... ăla, roşiaticu”, de 
aramă frumoasă, luat pe parale multe de la şatra de căldărari ce-a poposit în 
primăvară, de Paşti, pe izlaz. 

- Am vrut să iau şi io unu”, da nu m-am înțeles cu ei, la preţ; multe 
parale, da. 

- O fac pân” la ultima picătură, arzând numa” şi numa’ din lemnele 
noastre, o surcică nu vreau de la dumneata.,... 

- Nici n-am de unde să-ţi dau; m-ai văzut întors, muceo, cu vreun lemn, 
de la pădure?... 

- „„„deşi nu mai avem prea multe, că ne-au zulit țiganii din ele, başca 
patru găini, un sac cu făină, altul cu mălai, perechea de curcani cu 
mărgelele înfoiate, fala mămițicăi, bicicleta mea, cam deşălată de-atâta 
călăreală, doi desagi cu sămânță de floare, nişte jante strâmbe, de Dacie, 
numai bune de încălțat o droagă şi cinci blăni de oaie, neargăsite, aflate-n 
bătătură! 

- Ai dracu” ţigani,... auzi tu, Pantelică, de ce sunt în stare!... încerca 
nevasta să abată atenţia bărbatului. Ţiganu-i tot țigan. Spunea Aritoneta lu” 
Mânzală,... ştii c-a fost în Italia, la produs,... că şi pe talieni, sărmanii, i-au 
spăriat ţiganii... 

- Şi pe francezi, şi pe spanioli, şi pe englezi, dadă. ...Ca să nu mai zic că, 
în noaptea de dinainte de a-şi lua calabalâcul, garoii ne-au manglit perele 
din şopron. Da, da, ne-au furat poamele care mergeau c-o ţuică, una n-a 
rămas, mama mă-sii de treabă! Ce zici, bre, nea Pantelimoane, ne-nvoim?... 
Ori, uite, dacă vrei mata, îți jugănesc... 

- De jugăneală spui ceva acolo, flăcăule?!... Jugăneală,... he, he, he,... 
auzit-am bine?... Unde o fi, oare, custura mea pentru jugăneală,... ştii ceva 
de ea, Varvară?... 

Speriat de păsărica ce-i zburase din guriță, Nicuţă îşi înghiți ideea, 
pleznindu-se peste buze. 

- Nu lua în seamă, neică, rogu-te, ce am zis acuma! ...da' nu da, bre, n 
noi! 

Pantelimon coborise furca, înfigându-i dinţii în pământ. Apucă un smoc 
de iarbă şi, fără să-i scape din ochi pe cei doi, începu să-l molfăie între fălcile 
pătrate, ca de potaie aflată la pază, în pragul măcelăriei. 

- Mă, Nicuţă..., căscă el gura, după oleacă de molfăială. Lasă-mă-n pace 
cu aburelile tale: fânul,... prunele,... rachiul,... lemnele,... blănile,... 
orătăniile şi poamele ciordite de şătrari. (Păi, ce, au trăit vreodată, ăştia, din 
altceva?...) Taci, nu vreau să te mai auz! Iar tu, Varvară, muiere netrebnică... 

- Pantelimoane?... Zii, Pricopsitule, mânca-ţi-aş gura, ce vrei de la mine, 
omu” meu, bucuria şi nădejdea zilelor mele... 

- Tacă-ţi fleoanca, curviştină bătrână! la uite la ea: Aritoneta lu’ 
Mânzală,... talienii,... ţiganii,... „mânca-ţi-aş gura ta...”,... „bucuria şi 
nădejdea zilelor mele...”. Să nu te mai auz! Mă, nu-ş' de ce, da’ io..., hm, 
hm,... mi-e şi ruşine parcă să vă zic! Om bătrân ce mă aflu, şi... Uite ce 
vreau io, acuma, de la voi... Da. Ăăăă... Mă, io, Pantelimon Pricopsitu, vreau 
ca săăă... - cum să spun?...- ...s-o luaţi de la cap şi... şi, da, să vă- 


229 


mperecheaţi iar,... acu”, în fața mea! Aşa să faceți, cum v-am găsit, mai 
înainte: preacurveală curată,... amândoi, unul peste altul, în fân. Tu, 
Varvară, muierea mea, să ţii răscrăcărate picioarele alea, grasele, ca de 
purcea îndopată pentru tăierea Ignatului, iară €l,... Nicuţă, să..., aşa cum 
erați când am ajuns acasă şi v-am găsit încălecați, n-aş mai fi ajuns în ziua 
de azi! 

- Dă-ți cu palma peste gură! sări femeia, ca târşâită, vezi, Doamne, de 
afurisenia scăpată la supărare. Să nu mai zici asemenea vorbă necugetată, 
bărbate dragă. 

- Ei, te-a găsit grija de mine. ...Aoleo, Nicuţă şi Varvară, mă doare inima 
că, dac-o luați de la capăt, îmi zăpăciți şi mai rău iarba,... că-i munca mea 
aci, sudoarea mea şi junghiurile din şale ce nu mă lasă,... da’ aiasta vreau să 
faceți voi, acuma! 

Mai mult miraţi decât speriați, ibovnicii se priviră lung, fără să înțeleagă 
dorința ciudată a încornoratului. 

- Pantelică..., îşi chemă femeia bărbatul, cu vocea toată miere. 
Astâmpără-te, omule! Copchilaşii noştri, făcuți în tinerețe, cu dragoste,... 
gospodăria, averea şi viețişoara noastră, Pricopsitule,... atâția ani, unul 
lângă altul, nu-nsemnează nimica pentru tine?... Daaaa”, ce-ţi veni, mă?!... 
Ce zici tu că vrei să facem noi acuma, Pantelimoane?!!!... 

Sprijinit în furcă şi cu firele de iarbă între buze, soțul înşelat privea 
bărbățţia flăcăului, care nu se hotăra să piardă din tărie, căutând la peticul 
de păr de sub pântecul dolofan al Varvarei (făcut din colaci umflați, precum 
aluatul dospit, înghesuiți unul peste altul, la fel ca la omuleţul bălan şi 
nurliu din reclama Mişlen). 

- Vreau s-o luați de la capăt, Varvară şi tu, Nicuţă! repetă Pantelimon 
dorința, scurt şi hotărât, cu vocea joasă, stânjenit şi speriat să nu-i fie auzit 
cheful şi de vecini. Nu-ş', mă, ce-mi veni, da’... 

Sudoarea îi curgea ţăranului pe la tâmplele adânc scobite. 


- „parcă mi-e drag să mă uit la voi,... despuiaţi, gata din nou de 
preacurveală. Mi-o şi trecut năcazul de-atâta chef, ca să vă văz aşa. Da, da, 
luaţi-o de la capăt! Hai, mă, nu staţi înțepeniţi, ca bolovanii, - auziți?... - că 


bag furca-n voi! 

Şi, ca să-şi întărească spusele, dar fără supărare, Pantelimon ridică 
unealta; dinţii lungi zgâriară pielea albă a femeii necredincioase. Varvara 
ţipă, uitându-se mai mult mirată decât înfricoşată la dârele subţiri de sânge 
ivite pe pulpa grăsană; se săltă din fân, înhăță carnea tare a lui Nicuţă şi şi- 
o strecură între picioare. 

- Uite, Pantelică,... zise ea, temătoare, înainte de a prinde podoabele, pe 
de-a întregul. ...te-ascult. Că aşa-s io muiere supusă, nu-ţi ies ție din vorbă, 
bărbăţel harnic şi de nădejde. (Fir-ar al dracului de drac, cu osia lui, ruptă 
pe drumul de ducere, nici măcar pe ăla de întoarcere, c-aşa ar mai fi fost 
vreme pentru...!) Da”, chiar aiasta vrei tu să facem noi, adică io şi cu Nicuţă, 
mă, Pricopsitule?!!!... 

Neîncrezătoare în cheful năstruşnic al bărbatului, Varvara se retrase din 
tăria mădularului, păstrându-l, însă, la-ndemână, în palmă, în siguranţă. 

- Aiasta vrei, Pantelică?... aştepta ea cu nerăbdare adeverirea, fără să 
piardă legătura cu flăcăul. Hai?... Zii, omule, mai răpide,... zii şi nu mă 


230 


fierbe, că-s” din carne doară şi io şi nu po’ să stau făr' să fac nimica lângă 
drăcia lu” Nicuţă! Uită-te, Pantelimoane, la daraveră,... 

Zdrăngăni daravera, încercând să justifice alunecarea în amarnicul 
păcat. 

- „uite, Pantelică, probă de sculă ce are mucosul, că-mi vine să-l 
pleznesc! M-a cotrobăit cu ea, pe jos,... 

- Aoleu, Varvară!... 

- „„.ţâţele mi-a lins şi de sfârcuri m-a mușcat un ceas întreg, înainte de a 
veni tu,... 

- Vai, muierea meal!... 

- „„„bucile le-a frământat, să mi le rupă... - m-am înmuiat toată, de la 
mozoleală şi minţile mi le-am pierdut, ca o fetișcană ori ca o muiere 
stătută,... da’ nu te mânia iară! -,... 

- Alelei, femeie!... 

- „„„ne-am năcăjit destul când ne-am găsit, apoi, tustrei în fânar,... tu 
întorcându-te, ca nătântocul, pe nepusă-masă, de la pădure... - tâmpit şi 
bou ce eşti! Ai venit răpide acasă, tropa-tropa, tropa-tropa,... de parcă colaci 
calzi, aburinzi, te-ar fi aşteptat pe cuptiori -, ne-am sfădit destul, c-aşa-i într- 
o gospodărie,... 

- Păi, nu-i de sfadă după câte ţi-a făcut Nicuţă, în lipsa mea?... 

- „sunt și necazuri, nu numa’ bucurii şi... vezi ce țeapănă a rămas 
zdrânga lui în tot timpu” înşirat?... 

- Văz. Vârsta, Varvară,... murmura Pantelimon, cuprins de melancolie. 
Păi, şi eu, dacă mai ţii minte...; da' nu mai ţii, că a trecut multă vreme. 
Vârsta, da. 

- Ce muiere-n toată firea, ca mine, crezi tu, omul meu, c-ar fi scăpat din 
mână ocazia de a-i face o încercare, strecurând-o între craci?... Poate 
proasta de cumnată-mea, Tiţa. 

- Nu te mai lua de țaţa, săraca, atâta-ţi spui! 

- Ce-i pentru ea e pus deoparte, n-ai grijă: i-o ard pe cocoaşă ţăţicii tale de 
le prima-ntâlnire! Daaa’, zii, mă, odată... - ce taci ca mutu”, ruşinat şi aflat 
pe gânduri acuma?... -, vrei să mă vezi cu Nicuţă..., cum ne..., amândoi?!... 

- Da, Varvară, vreau! Nu mai trăncăni, fa, atâta,... tacă-ți dracu” melița şi 
bagă la loc, în tine, mădularu”! Dacă s-o frânt nenorocita de osie şi m-am 
întors, ca tâmpitu”, şi v-am dibuit, vreau să văz cum faceţi, pe-ndelete. Nu 
ştiu de ce, da’... Poate pen’ că n-am mai văzut la alţii,... decât la iepuri, la 
câni şi la vite; şi la mâțe, da, în grădină. Îmi place să văz, acu-mi luai 
seama,... m-au trecut la subsuori apele de mulțumire, femeie! Şi, zău că mi- 
e ruşine să vă zic, că-s om bătrân, da’... la uitaţi-vă aicea! Uitaţi-vă, mă, ce-i 
la mine, acilea, jos! 

Cu faţa înroşită ca de amarnică ocară, bietul Pi-Pi, cum cu drag lumea îl 
alinta, înfățişa umflătura dintre picioare. Muierea îşi cobori privirea zăpăcită 
către pantalonii decolorați, întinşi dinăuntrul lor; împinsă de instinct, 
îndreptă mâna către prohab ca pentru o pipăială, vrând să se asigure că nu-i 
tămăşag dosit acolo. 

- Dracia dracului, chiar că-i săltată de-adevăratelea şi scula ta, Pantelică! 
se plezni femeia peste gură, a uimeală. Tiii, minune,... e tare, mă! Aoleu, 


231 


cum de-ai făcut, Pricopsitule, pupa-ți-aş gurița ta,... de... Numai te-ai uitat 
oleacă la noi cum..., așa despuiaţi, și...2]... 

Căscat, Nicuţă se zgâia şi el la umflătură; mustața-i firavă se încreți, ca 
mijind un zâmbet pişicher. 

- Nici nu ţiu minte de când nu s-a mai întâmplat să mi se€..., continua 
Pantelimon mărturisirea, privind la gogoloi și verificându-i cu palma tăria 
neașteptată. E vârtoasă, voinicie adevărată! Tu ştii precis, Varvară, de când 
nu s-a mai săltat, c-aveai socoteală şi mă beşteleai de câte ori nu se...: „Da, 
bleaga aia nu se saltă odată?... Oh, Pantelică,...” te miorlăiai ca mâţa-n 
călduri. „...s-a dus juma’ de an de când n-am mai văzut sculată pocitura 
dintre craci; ce eşti tu, mă, bărbat, ori ce mă-ta mare eşti?... Zău, de n-aş fi 
trecută şi cu copchilaşii tăi de gât atârnați, m-aş duce-n lume după altul; 
după altul, da, bărbat adevărat, cu sculă faidoşă-n nădragi,... bărbat, nu 
rahat!” Adică, eu, Pantelimon Pricopsitu, eram un fel de găinaţ în bătătură, 
după socotinţa ta. Aşa ziceai, am dreptate?... 

- Ai; când ai, ai. Da’ nu tre’ să pui la suflet, Pantelimoane,... multe zice 
omul la mânie, ştii vorba. 

- O ştiu; aşa-i, erai cam mânioasă. Păi, acuma, aiasta e. Cum am zis, bag- 
o, fa, odată, la tine, jos; p-a a lu’ Nicuţă, toanto!... (Om vedea mai încolo ce- 
om face şi cu a mea, de-o rămâne destulă vreme tot aşa de tare.) Bag-o, nu 
mai sta,... înfige-te, Varvară! 

Deloc speriată acum de furcă, femeia se lăsă iară pătrunsă de bărbăţia lui 
Nicuţă; îşi lipi buzele groase de gura uscată a flăcăului, mozolind-o pătimaș. 

- I-a dat Cel de Sus gânduri bune zăltatului,... hai la treabă, muceo, 
mânca-te-ar mama, să terminăm ce-am început! Uiuiui, ce mulțumire 
pentru mine! Dac-aşa vrea Pantelică,... bodogănea ea, printre pupătările 
lipicioase. ...atunci io ce să fac?... Uite, mă înfig în mădularu' tare, că-s 
muiere ascultătoare. Da”, stai tu, Pantelimoane,... 

Varvara se trăgea, cu paşi mărunți şi anevoioşi, înspre bărbatul ei, cu 
flăcău cu tot, precum cotarlele împerecheate pe maidan. 

- „..şi fă-o-ncoa. Hai, vină, ce-ai înţepenit, prostule?... Îți place cum mă 
vezi, cu Nicu, aşa-i, porc bătrân?... 

- Îhî; place de mor, Varvară! 

Pantelimon, cu uitătura pironită pe trupurile goale, tremura ca atins de 
fierbinţeala guturaiului de primăvară. Îşi şterse cu dosul palmei sudoarea 
frunţii și a obrajilor scofâlciţi, înghițind cu greu, nod după nod. 

- Şi mai aveai nerușşinarea să mă beșteleşti pe mine: „putoare...”, „muiere 
netrebnică...”, „curviștină de doi bani...”, tot clănțănea nevasta. Îţi place, îţi 
place, porcule ordinar,... boşorog cu patimi de june,... sulică bleagă,... 
pardon, vârtoasă! Vină, că mi-e greu să mă mişc, cu flăcăiaşu' înfipt între 
craci,... cum ţi-e pofta ţie. Păi, dacă s-a ivit asemenea împrejurare, 
nenădăjduită... şi daravera ta..., ar fi păcat ca să n-o folosim, după aia... 

- O folosim, o folosim,... vreau să te-ncalec şi io; apăi, de când nu m-am 
mai suit pe mormanu” de carne grasă, Vărvărușcol!... 

- Bine că recunoşti, ipotentule... 

Femeia prinsese în mâna-i bătătorită gogoloiul lunguieț, dosit în 
pantaloni, frământându-l vajnic acum. 


232 


- Tare e, Pantelică, mască mă lași, omule! Nu eşti chiar ipotent, am glumit 
oleacă. Uite ce-i fac mădularului tău; poate îl păstrez așa pân’ la urmă, 
frecându-l... şi-l băgăm, oleacă măcar, după aceea, ca să mai văz cum e şi 
cu el. Se va-ntâmpla, bunînţeles, după ce-l mântuiesc pe mucos, cum a fost 
vrerea espresă a dumitale. 

- Aşa facem, femeie înţeleaptă, cum zici. 

Zăpăcit de căldura măruntaielor Varvarei şi de trăncăneala celor doi soţi, 
flăcăul uitase de amenințarea de alături; înhățase nevasta de pliurile groase 
ale şoldurilor şi o trăgea din nou, la fel de viguros ca mai înainte, în tăria 
dintre picioare. 

- Te zgâieşte liniştit, bre, nea Pantelimoane, la ce-i fac muierii dumitale, 
dacă aşa-ţi place să vezi. 

- Place, Nicule, recunoștea încornoratul aţâţat. Place, place, place, aoileo, 
maica mea,... îmi place de mor, nu știu ce-i cu mine, vai de păcatele mele şi 
de ruşinea mea!... 

- Da’ ce pofte ai, bre, ce-ascunde omu-ntrânsul!... Trăncănea dom” şef de 
post la bufet, într-o seară, c-ar fi unii de le e drag să caşte ochii la... alții 
cum se... Da' nu m-am gândit că şi tălică eşti din ăia... (Mă rog, nu te critic, e 
treaba dumitale, nu mă bag io în gospodăria altuia, unde nu-mi fierbe oala). 
Să ştii, bre, că-ţi cosesc fânul de lângă grădina Dinicăi și ţi-l aduc acasă, cu 
droaga trasă de Sulică, numa’ să-mi zici precis unde să-l descarc. 

- Aşa să faci, Nicule, că rău mă apasă junghiurile-n spinare de-atâta 
muncă! se plângea Pantelimon, apucându-se de şale, fără să scape din ochi, 
însă, perechea iubăreaţă. Păi, dacă tot îmi chinui femeia, atâta să faci şi tu 
pentru gospodăria noastră; nu numa” cu distracţia, flăcăule... Uite, pui fânu' 
în marginea dinspre coșar, acolo e potrivit; îl pui adunat, ca să ocupe niţel 
loc. Varvară îi mai zici şi tu, printre chirăituri, ce fel şi cum, dacă io nu sunt 
acasă... 

- Îi zic, Pantelimoane, îi zic. Da’ ce socoteală ai în devlă, unde şi când vrei 
să pleci, omu’ meu?... Hai?... Să-mi spui precis de data aiasta: „Uite, 
Vărvăruşco, muiere iubăreaţă, eu plec la ora..., mă-ntorc a doua zi... sau a 
treia, la ora... fix, nu mai devreme...”. 

- Acolo pun fânul, cum spui, nene Pantelică. Dacă vrei, cât las măgarul 
să-şi tragă sufletul, mă ocup şi de data Varvara, ca s-o mai domolesc. Ce-am 
zis, am zis, la mine vorba-i vorbă, îs băiat corect; fac treaba. Îl ştii şi pe taica 
ce fel de om e, la fel şi mămiţica, sunt neam bun, deci,... poţi avea bază pe 
mine. Da’, bre, nea Pantelică, te rog eu frumos, să nu-i spui taichii de 
ispravă, că mi-o trage pe cocoaşă de nu mă văz! Ştii că-i rău la supărare şi- 
are şi mâna grea. Uf, dădico,... şi dumneata..., da? repede te-ai umezit iară- 
ntre craci! 

- Păi, tu îți freci daravera în cărnurile mele intime şi ai vrea ca io să 
rămân tot uscată, prostălăule?... Se vede că-i necopt, Pantelică, şi nu 
cunoaşte în d-aistea, întreținea nevasta complicitatea cu bărbatul ei. Are de- 
nvățat mucosu”, da” aicea sunt ca să-l ajut! 

- Noroc cu tine, Varvară, că eşti ştiutoare, săritoare şi ai un suflet milostiv! 

- Creştină adevărată! ...Nu vezi, mă, Nicuţă, cum o ţiu şi p-aiasta, a lu 
nen'tu Pantelei, ca să nu piarză-n tărie,... frec la ea ca gospodina pusă pe 


> 


233 


muncă. De-aia m-am umezit, e de bine, nu-i de rău, plod nătărău ce eşti! 
(Doamne, zău, cu cine am ajuns să-mi mulțumesc inima fierbinte!...) 

- Ai o muiere pe cinste, neică! Vorbeau flăcăii, când ne adunam la o bere, 
o tablă şi o sămânță, în spatele Primăriei: „Ce ziceți, mă, băieţi, de boarfa lu’ 
Pi-Pi-lică Pricopsitu?...” 

- Pi-Pi-lică?... Să nu te mai auz, mucosule, că-mi spui aşa că-ți scot dinţii 
din guriţă! se răsti Pantelimon, la auzul poreclei nesuferite, răsucind 
ameninţător furca în mâini. 

- Iertare, rogu-te; m-a luat gura pe dinainte. ...Da? o ochisem şi io, nu 
trebuia să-mi spună alții de dada Varvara, că n-am orbu’ găinilor. Halal 
femeie! 

- Mersi. 

- Îmi plăcea de ea, grăsună ca o purcică, cu mersu’ agale, parcă-i rața 
prin bătătură când cată la tocătură, de-i saltă când un şold, când ălălaltu”,... 
cu țâţțele umflate ca ugerul vacii când soseşte de la islaz, seara,... 

Gogoloiul din mâna femeii zbârnâia, spre mirarea neascunsă a acesteia! 

- „„.uită-te, bre, nea Pantelică, şi matale la ele! Îți place cum le joc?... 

- Uuuufff,... place, place, Nicuţă! Mai joacă-le, mă,... joacă-le! Maică, ce 
țâţe mândroase,... 

- Este?... 

- „„„bine făcută-i Varvara mea! Și curul... 

- „e cât baniţa! Da, îți ochisem muierea, neică. Să ştii că şi pe taica 
părintele l-am prins cu ochii beliți după dosul dadei! 

- Prea sfântul?!... se mândrea Pricopsitul de izbânzile consoartei. Se uita 
prea sfântul nostru, cu poftă bărbătească adevărată, la curul lat al 
Vărvăruşcăi?!... Şi la ţâţe?!... Zău, mă, plodule,... aşa-i?!... 

- Zău,; se uita, porcul. Că coana preuteasă parcă-i schiloadă,... ai văzut-o, 
numa” piele şi oase, zice lumea c-ar fi ofticoasă, săraca. Da’ rămâne între noi 
povestea cu părintele, nea Pantelimoane, da?... Că nu vreau să intru în gura 
babelor satului şi să nu mă mai spăl cu toată apa gârlei. 

- Mai tacă-ţi fleanca, muceo,... moară stricată,... că mă faci de baftă față 
de omv’ meu! se aprinse la față, a ruşine, Varvara. la uită-te la el, bărbate: 
după trăncăneala lui prostească, juma” din comună umblă după dosul meu! 
Ai remarcat tu aiasta, Pantelică?... 

- Nu, n-am remarcat,... cum zici, da’ nici nu m-am uitat cu luare aminte; 
am să fiu mai cu ochii-n paișpe de-acuma! 

- Hm, noroc că, la tine, nu ţine mult ambiţu”! ...Că altă muiere n-o fi în 
satul nostru, cu cur şi țâțe bogate ca ale mele?... Tot țeapăn a rămas 
făcălețul tău în mâna mea,... bravo! Îl frec bine, de-aia. Vezi-ţi de treaba ta, 
Nicuţă, nu mai trăncăni, gură bogată ce eşti; fă ce te-a pus nen-tu să faci cu 
mine,... fă bine, pe-ndelete şi să nu-ncerci să ieşi din vorba omului meu, 
mucosule, că io, cu mâna mea, te pleznesc de nu te vezi! 

- Las”, dădico, nu te ruşina așa,... tare-i ruşinoasă, nea Pantelimoane,... 
să vadă ce mai nevastă are. Şi, la urma urmei, taica părintele tot om e şi el, 
din sânge şi carne este plămădit ca şi noi, ăilalți muritori! Şi nu mă mai 
plezni cu mâna aia, că ai altă treabă cu ea acuma. Ha, ha, ha, freacă bine, 
dadă Varvară,... freacă, pricopsito, lustruiește făcăleţu”' gospodăriei, dacă, în 


234 


fine, s-a sculat! ...Da, îți ochisem muierea, neică, de ce să mint, când te văd 
băiat salon?... Zău, nu-i a glumă cu dada Varvara,... 

- Arătoasă, arătoasă-i fimeiuşca!... Îuîuiuiu! Parcă nici n-am zărit-o în 
ograda mea până acuma..., înnebunise de-a binelea gospodarul Pantelimon 
Pricopsitu la vederea muierii despuiate, aflată-n amarnice patimi. N-o lăsa 
din sculă, Nicule, că tare-mi place când vă văz! 

- ...brava, fiicitări! Da”, bre, nea, Pantelică, parcă mi-e nu ştiu cum,... că 
sunt simţit din fire,... eu..., cu femeia matale, iar dumneata vrei să stai aşa şi 
să te zgâieşti la noi cum... n€...? Uite, dacă pofteşti... - şi, după cât de mare a 
rămas umflătura din mâna dadei, văz că da, pofteşti! -, mă dau la o parte şi 
te las pe tălică să-ncerci, să vezi cât de bine e, bre. Ţi-am zis că-s băiat 
corect, ai văzut că nici fânu” nu l-am încurcat prea tare. O iei matale oleacă 
şi-o chinui pe dădica, că ai auzit ce dojane-ți aducea şi ţi-e nevastă cu acte-n 
regulă, la primărie scrise,... 

Varvara tresări surprinsă de tocmeala de alături. 

- ...0 mai iau eu iară, după aia, că abia ai aflat că mi-e ibovnică, fără acte, 
e drept,... iar o iei matale, dacă mai poțţi,... din nou eu, că, uite, sunt june, 
pot şi-o vreau pe muierea matale,... şi dă-i, şi trage-i-o,... şi dă-i, şi trage-i- 
0,... şi tot aşa, până s-o sătura dada Varvara, săraca, de sculă. 

- Da” vezi tu, muceo, că nu-i treabă la-ndemână cu de-alde mine..., zbură 
o păsărică din gura femeii, fără chibzuială. 

- Ei, sigur, n-o să fie uşor; ţi-e nesătulă nevasta, neică, după prea mult 
repaos. Nu-i vina mea, ştii bine. Muierea nu trebuie nesocotită, aşa vorbesc 
bătrânii. Dar, ce să faci şi matale cu atâtea pe cap.,... ba la câmp, ba-n 
ogradă, ba la pădure,... că pe Corneluş n-ai bază. Ce crezi că la taica şi la 
mămițica-n gospodărie n-o sta treaba la fel?... Să vă mai zic una,... da’, 
rămâne între noi vorba. 

- Spune, Nicuţă, se trezise interesul Varvarei pentru noutate, fără să se 
oprească din drăgosteală. Zii, zii, între noi rămâne vorba,... între noi, dar şi 
tot satul! 

- Am bază, ştiu. Păi, l-am văzut de vreo două ori, cum ar fi acuma, pe 
vecinu’ Vârnă Aţâțatu sărind gardu’ din spate la noi, în ogradă, când taica 
nu era acasă; s-a dat la mămițica, porcu”, ce crezi că-i greu?... Şi mămițica-i 
făcută bine, ca dada Varvara; i-a furat ochii lu’ Ațâţatu,... da? şi Ațâțatu 
mămițicăi, sărmana, c-ați văzutără ce zdravăn bărbat mai e! 

- Cu unghiile ochii ți-i scot, Ațâţatule, curvar nenorocit! mormăia Varvara 
furioasă. Te-ai dat la Veta, c-o aveai în spatele casei, la-ndemână,... iară 
mie-mi ziceai că... 

- Hai, dădico, să vină şi nea Pantelică, săracu”, că e omu’ matale doară, să 
te... şi el, dacă s-a rupt osia, să mai vadă cum e-ntre cracii graşi. Desfă-te, 
lipitoare bătrână,... hai odată, ca să trec mai hacana! 

Dar femeia făcu urechea toacă şi strânse cleştele pulpelor scurte, nevoind 
să dea vrabia din mână pe cealaltă vrabie, ce se învâltorea, ca nebuna, în 
pantalonii omului ei. „Uite ce-i la el, între picioare,... uite borcănătură!... Nici 
când l-am luat de bărbat pe nătăflețul aista, de Pantelimon Pricopsitu... - nu 
degeaba-i zice lumea Pi-Pi, e chibzuială în poroclă! -, n-avea daravera cum e 
acuma în mânuța mea! Dacă i-aş scoate-o din nădragi şi aş muşca-o ca pe 
un caltaboş fierbinte, la Crăciun, cum zicea Aritoneta că făcea pe sub 


235 


poduri, cu talienii, buni plătitori pentru desfătare?... Îl sperii precis pe 
Pantelimon! Cine-ar fi crezut că-i cu putință să-i mai văz săltată scula 
pârlită?... Minune! Cu ce poftă se uită la carnea mea porcu’ bătrân... - ia 
uite-l, zgâitul, ochii mari ce-i face! -, de parcă mă vede despuiată pentru 
întâia oară!... Nu s-a uitat așa pohtaci la mine nici în noaptea nunții, când 
eu ziceam că eram fată şi el se pregătea, zăpăcit, încurcat şi-mpiedicat, să- 
mi săvârşească împlinirea! (Noroc că eram împlinită, de câteva luni, de 
sulărăul de văru-meu mai mic, Demetrică Pălălaie,... mic, da tare 
zbenguincios era când prin spatele ogradei mă prindea, Dumnezeu să-i ierte 
păcatele, că de mult l-au mâncat doctorii şi cancerul prin spitalele Sucevei!) 
Am avut dosită sub pernă, în noaptea nunții, sticluța cu sânge de porumbel, 
cum maica m-o învățat şi l-am înşelat pe cavalerul meu cu roşeala întinsă 
între pulpe şi pe aşternuturi. S-a bucurat prostu”, văzând însângerarea şi a 
dus cearșafurile afară, rânjind la lumea adunată, ca să se laude: a uite cine 
mi-s io în satu’ aista şi ce fată mare am luat de nevastă. Am ţinut doliu-n 
sufletu” şi trupu’ meu după verişoru' Demetrică,... o lună întreagă n-am 
cunoscut desfătare cu bărbat... - a meritat sula lui o cinstire ca aiasta! - și, 
când s-a ostoit aleanul şi a început să mă mănânce iară aricioaica... - parcă 
eram nebună! -, l-am făcut cu vânturosu' de Ațâţatu pe Corneluş, lumina 
ochilor mei; i l-am pus repede în braţe Pricopsitului, fără să-i las vreme de 
chibzuială: «Uite, tăntălăule, ce flăcău ţi-am dăruit!. Ei, au trecut anii şi s-a 
dus tinerețea... Porcu’ de Vârnă nu mai vrea să știe de mine, la Cornelușş nici 
nu se uită... Dă-l în pizda mă-sii de copchil de gard,... ce e-n ograda mea 
făcut?..., mă mai ţiu cu aducerile-aminte şi cu câte un mucos, momit c-o 
ţuică ori un pachet de mahorcă. Azi, însă, chiar de-a dat omu’ meu peste 
mine, aflată c-un flăcău în fân, am noroc! Cum îl termin pe Nicuţă, îl iau la 
treabă şi pe Pantelimon, sărmanul, asemenea ocazie nu-i de-a fi rătăcită! 
Dar, l-aş pune, la-nghesuială, zăpăcit cum e, să dea oleacă şi cu gura...” 

Prins de jocul fierbinte, Pantelimon nu auzea vorbele mieroase, 
îmbietoare, ale hâtrului de Nicuţă şi nici gândurile nevestei nu putea să le 
citească. Privea năuc, cu mulțumire, sprijinit în coada furcii, cele două 
trupuri cu iarbă pe pielea lipicioasă, zbenguindu-se fără odihnă; privea cu o 
lăcomie ce n-o mai încercase sânii grei ai nevesti-sii, striviți de pieptul 
robust al băiatului, carnea multă a feselor („Doamne, da’ ce cur boboşat are 
Vărvăruşca mea! La fel şi țâțele... ori cracii groşi... Trebuie să-l iert pe Nicuţă, 
s-o zăpăcit, săracul!”), izbucnind printre degetele murdare ce-o apucaseră, 
şoldurile mari ce unduiau, când în față, când în spate, pulpele albe („Aşa să 
fi fost dintotdeauna carnea putoarei de muiere... sau fofoloanca, înfoiată ca 
ghemul de câlți, încurcat de mâţele jucăuşe?!...”) ce strângeau picioarele 
flăcăului, subțiri şi păroase ca ale unui maimuţoi; privea cu ciudată şi 
neoprită poftă trupurile apropiindu-se fără odihnă, unul de celălalt, bufnind 
la atingere, ca să se depărteze şi să revină, apoi, contopindu-se cu amarnică 
dorinţă într-unul singur; şi mai privi iară-n jos, crucindu-se a adâncă uimire 
şi multă mulțumire, la boşoalca dintre picioare; căuta să sfâşie, cu curaj şi 
obidă, docul pantalonilor sărmani şi să-şi ia zborul din mâna nevestei 
pătimașe!... 

Dar, fraţilor trecuți prin multe, și bune, şi rele, poate exista pe pământul 
mare bucurie deplină, de durată,... aţi întâlnit-o careva din voi, spuneți, aveţi 


236 


ştire de-aşa ceva?... O clipă doară de-nseamnă fericirea,... s-a duuusss!..., 
vremelnice-s toate, Faust a știut-o şi mâna a întins-o atunci, cu disperare, ca 
s-apuce timpul... haţ!... de pulpana-i fluturândă, oprindu-i goana: „Stop! Ho, 
stai, secundă minunată,... nu dispărea, te conjur, măsură a unei lumi 
ciudate,... rămâi încremenită în astfel chip, rămâi așa cum ești şi nu te duce!” 

Timpul nu se poticneşte, însă, de nimica, nimenea şi niciodată piedică nu- 
i poate pune. Frecat zelos de gospodină și zăpăcit de priveliştea din faţă, 
făcălețul lui Pantelimon Pricopsitu, care nu auzise de Faust şi de aspiraţiile 
lui, depăşi momentul - îşi trăise clipa prea frumoasă! - şi începu să vibreze pe 
nepusă-masă; o ţinu aşa câteva clipe,... zbârrr, zbârrr, zbârrr,... zvâcni, apoi, 
în palma strânsă a nevestei, precum șopârloiul capturat,... zvâââc, zvââc, 
zvâc!, ca să se înmoaie dintr-o dată, uşurat. Lacrimile o podidiră pe Fausta 
Pricopsitu, mâhnită tare: „Răpide a mai trecut bucuria...” 

Umezeala se-ntindea pe docul pantalonilor sărmani, încercând să copie, 
patrioată, întortocheala fruntariilor 
străbune... 


237 


Terapie de şoc 


„Când un bărbat face sex 
cu o prostituată 

plăteşte femeia nu pentru 
serviciul prestat, 

ci ca să plece 

mai repede după aceea.” 


Anonim 


Terapie de şoc 


Femeia se uită iar prin localul mic, deşi ştia că era gol de ceva vreme - 
rămăsese singurul client! -, apoi, plictisită de aşteptare, cercetă lumea 
puţină de pe stradă, printre abțibildurile „Tuborg”, „Ciuc”, „Heineken” sau 
„Stella Artois” lipite pe geamul mare al vitrinei - cu atâta reclamă pe capul 
nostru... prietenii știu de ce... trebuie să bea doar „Bergenbier” ori „Carlsberg” 
...probably the best beer in the world sau „Neumarkt” cu ...gustul puternic şi 
amărui... am devenit o nație de băutori de bere, obezitatea ne paşte, 
pancreasul este în pericol şi viitorul podgoriilor româneşti este incert! În lipsă 
de altcineva, clienta spionă cu coada ochiului barmanul din spatele tejghelei: 
hm, spre vârsta a treia,... trecut, deci,... a fost ceva de capul lui, cândva,... 
nu cine ştie ce, dar a fost,... tată de familie acum, cu buget strâns, aspru 
chivernisit de o nevastă aflată la menopauză, îndesată ca o chiftea plină de 
zgârciuri, nespălată, îngălată şi rea de gură,... absolut banal, nu are ce să-ţi 
spună de la el, nu-i capabil să producă niciun text,... poate vreun clişeu, 
auzit la tovarășii lui,... nu prezintă interes, deşi, fără să aibă o justificare 
(doar rămăşița de vanitate uitată-n el!), e convins că trebuie luat în seamă, 
aşa cum credem toţi despre noi-înşine,... întâlneşti destui de-ăştia, pe stradă, 
treci pe lângă ei fără să-i observi deloc. Consultă ceasul elegant de la mână 
şi, niţel nervoasă, scoase o ţigară doar aşa, ca să facă ceva, mototolind 
pachetul gol şi aruncându-l apoi în scrumieră. Îşi recăpătă însă controlul şi, 
cu gesturi voit leneşe, răsfățate, chiar incitante, adresate nimănui 
deocamdată, ca un fel de exercițiu parcă, apucă ţigara king size între buzele 
cărnoase, acoperite de un roşu carmin atent aplicat. Barmanul o aprinse 
repede cu un chibrit,... o tactică veche, de apropiere de o femeie, fumătoare, 
desigur („la să vedem, poate merge ceva cu muierușca, sunt bărbat bine, 
încă.”), aplecându-se peste tejghea; profită de ocazie şi îşi cobori privirea 
păcătoasă în decolteul generos („Faine ţâţe, nici prea mari, da’ nici prea 
mici,... potrivite, da...” cântărea el cum stăteau lucrurile. „...şi ar trebui să 
fie tari la dimensiunile astea! De s-ar putea, ce le-aş mai frământa cărnița, 
ce le-aş mai descânta şi botul meu, cel pofticios, printre ele, cu plăcere, mi- 
aş băga!”). Un zâmbet ironic scăpă femeii, confirmând că ocheada pofticioasă 


238 


fusese înregistrată („Încearcă şi el, săracul,... poate ține, totuşi...”); în clipa 
următoare, mulțumi scurt şi rece pentru foc, printr-o înclinare a capului, 
curmând obrăznicia vecinului. Rămasă pe gânduri, trase puternic din țigară, 
transformând în scrum câțiva milimetri din capătul alb. Privi paharul din 
față; plictisite şi ele de aşteptare, cuburile de gheaţă, două aisberguri 
mititele, se topeau încet, precum frații mai mari afectați de controversatul 
fenomen al încălzirii globale, clătinându-se în lichidul incolor şi aburind 
sticla paharului. 

Neluat în seamă, barmanul se întoarse la buteliile cu etichete colorate, 
rânduindu-le în rafturi, ca să-şi facă de lucru în lipsa clienților. Verifică, 
apoi, grijuliu, curăţenia mozaicului podelei; puteai să lingi bobiţe de mac de 
pe el! De fapt, se aplecase din nou, mai mult decât era necesar, ca să 
privească pe sub sprâncenele stufoase, cu ochii parşivi, picioarele dezgolite 
de fusta scurtă a femeii de la capătul tejghelei („N-ar trebui să le țină mai 
strânse, oare?...”). Le cântări cu priceperea cunoscătorului: nu erau picioare 
de manechin, lungi şi subțiri („...chiar nişte bețe,... parc-ar fi brațele mele! 
Ce mănâncă, Doamne, fetişoarele astea, pentru a-şi menţine trâmbițatul 90- 
60-90?!...”), ca să admiri pantofii ce le încălțau, calitatea ciorapilor senzuali 
ori să scoată în evidență eleganța rochiei mulată pe coapse. Nu. Erau 
picioarele unei femei întâlnită pe stradă, într-un mall sau la rând, la 
Administrația Financiară, pentru plata până la 31 martie a dărilor anuale 
(10% reducere oferă statul contribuabilului conştiincios pentru 
promptitudine!...), drăguță foc şi interesantă, cu oase lungi şi nu tocmai 
subțiri, acoperite cum trebuie cu carne, pe care voiai să le mângâi de la 
degetele frumos formate, cu unghii spatulate, îngrijite de mâna atentă a 
pedichiuristei şi până la şoldurile cam late,... să strângi uşurel carnea 
picioarelor astea, între buricele degetelor şi podul palmei, ca într-o 
muşcătură a calului, ca să-i simți tăria aşteptată, să cauţi, repede şi curios, 
ceşcuța prost ascunsă (pentru a fi repede găsită!...) în spatele genunchiului, 
bănuindu-i adâncimea caldă, totdeauna un pic transpirată şi cu atât mai 
ispititoare, să-ți plimbi buzele pe pulpe, să le simți cum, nervoase, surprinse 
şi nerăbdătoare, tresaltă de excitare, pielea fină schimbându-se în 
țărăneasca piele a găinei şi cum, mai apoi, ţi se deschid în față, oferindu-ți şi 
restul ce-l aşteptai, normal, şi trebuia să vină. Şi, sub apăsarea privirii 
insolente, femeia îşi pierdu din control şi desfăcu genunchii,... nu mult, mai 
era până la neruşinare, dar îi desfăcu, încă un semn că înregistrase 
jinduirea bărbatului de după tejghea. „Asta se joacă cu mine, precum pisica 
cu şoarecele, şi vrea să mă-ntărâte, precis!” înghiți el nodul ce i se pusese în 
gât. Barmanul era sigur, n-o mai văzuse până acum în localul lui. Cam 
ciudată este femeia asta!... Deşi era îmbrăcată provocator şi fardată agresiv, 
ca şi când şi-ar fi dorit să nu lase vreun dubiu asupra meseriei ce o practica, 
treceai, însă, destul de greu şi cu mirare, peste eleganța din purtarea eci, 
afişată fără ostentație. Mai devreme, doi-trei clienți o priviseră lung și 
impertinent, de la distanță, admirându-i decolteul larg şi picioarele expuse, 
fără să îndrăznească, totuşi, să intre în vorbă cu ea. 

În sfârşit, uşa de sticlă se deschise, clopoţelul de deasupra ei cântă scurt, 
anunțând noi musafiri şi, spre mulțumirea barmanului, un bărbat intră în 
local odată cu zgomotul stins al străzii. Îşi roti privirea prin barul gol, apoi 


239 


veni la tejghea, cocoțându-se neîndemânatic chiar pe scaunul de lângă 
femeie. 

- Bună seara, salută el, având grijă să privească în față, doar către 
barman. Nu se-nghesuie lumea pe-aici, la ora asta, se pare!... Criza se simte 
prin toate locurile. Hm, păi dacă-i criză, o singură votcă aş vrea, ca o măsură 
de austeritate autoaplicată. Atât. Da, dă-mi, te rog, o votcă cu apă tonică şi o 
felioară de lămâie verde care să plutească prin amestecul ăsta. 

- Sigur, vine imediat votca dumneavoastră,... vineee! 

Înviorat... - oricum, o votcă este mai mult decât nimic; şi, după prima 
votcă, poate, foarte bine, să fie cerută a doua, căci pofta vine mâncând şi 
setea tot bând! -, ...barmanul se execută cu promptitudine, studiindu-şi 
noul client, cu indiferenţă bine afişată. Spre 40 de ani, nu mai mult,... figură 
de intelectual, cam fără vlagă („...ostenit de prea multă carte! Nici atâta 
şcoală nu-i sănătoasă, dom'le... Uită-la mine: după clasa a opta, n-am reușit 
să intru la liceu, căci nu m-am omorât cu învățatul, am urmat doi ani la 
profesionala din Viilor, meseria ospătar, am fost prevăzător şi m-am oprit. 
Gata, ho, destul, ajunge cu ştiinţa! mi-am zis. Ai grijă de tine, băiete, 
păstrează-te...”), ochelari cu ramă scumpă, potriviți cu fața lungă, ceas, la fel 
de scump, la încheietura mâinii („Cât un Logan costă un ceas frumos ca 
ăsta!”), cravata asortată cu costumul fin, de la „Steilmann”, pantofii,... mda, 
după restul ținutei, căci nu putea să-i vadă, ar trebui să fie „Clark's”, 
probabil, peste 150 de euro perechea [,„...salariul meu pe jumătate de lună, 
tu-i papucii ei de viaţă! De câte ori i-am admirat, oare,... degeaba, desigur,... 
în vitrina de la «Otter-ul de vizavi?...”), făcuți din aceeaşi piele ca şi cureaua 
de la pantaloni,... posibil avocat, medic sau CEO la o firmă cu capital străin 
(ce-i plăcea termenul ăsta, de curând aflat din „Libertatea”,... CEO! Sună 
bine.), o persoană educată, prosperă pentru vremurile astea; este clar, nu 
bea, de obicei, se vede după cum apucă paharul, cu gesturi speriate, iar 
băutura tare o soarbe cu înghițituri mici, încercând să le controleze pe 
fiecare din ele,... stresat de munca de răspundere (păi, dacă-i CEO?...) sau 
din alt motiv, că sunt destule - psihologii au apărut şi la noi, ca în filmele 
americane! -,... simte, uneori, nevoia unei evadări (destul de rar i se 
întâmplă, căci nici pe el nu l-a mai văzut barmanul aici) la un local sau,... de 
ce nu?, chiar împreună cu femeia asta, care are un şic nepotrivit cu meseria 
ce pare să o practice. Barmanul înregistrase amănuntele (spiritul de 
observație nu-i lipsea! De, meseria...), ca şi când, după plecarea bărbatului, 
uşa de sticlă se va deschide iară, în local intrând, anunţat vesel de acelaşi 
clopoțel, detectivul Humphrey Bogart în persoană - un client nou, slavă 
Domnului! -, cu fața de gloabă ostenită, zgribulit şi trist, chinuit de o criză 
de hemoroizi, reumatism ori gastrită (păi, dacă toată ziua îl vezi cu paharul 
de tărie-n mână, pufăind din ţigara înfiptă-n gură şi niciodată ronțăind un 
măr ecologic, o gogoaşă fără zahăr ori un covrig buzoian uscat!...), îmbrăcat, 
vară-iarnă, cald-frig, secetă-ploaie, în acelaşi trenci ponosit (oare, l-o da, 
dom'le, din când în când, măcar, la spălat, la o curăţătorie?...), strâns cu 
cordonul pe talie şi cu pălăria bine îndesată pe cap, ca să nu i-o sufle vântul 
ori ca să nu-l tragă curentul şi să piardă Hollywood-ul o vedetă de calibru. 
Îşi va arunca privirea cercetătoare la singura femeie din bar,... - să fie 
alături, cumva, Lauren Bacall, the skinny girl cu rădăcini evreieşti în 


240 


Moldova, în neamul de băcani Bacalu ori, poate, Ingrid Bergman, suedeza 
căloasă şi ne aflăm în pitoreasca Casablancă marocană?!... -, şi îi va pune 
întrebări bartender-ului tocmai despre individ, mai mult mârâind, decât 
vorbind, cuvintele scăpându-i, unul câte unul, printre dinți (ăsta era stilul 
lui Bogart şi lumea se dădea în vânt după el, prin anii '50-'60! Astăzi, doi 
bani nu mai face...), mai înainte, însă, i-a stimulat bunăvoința cu o 
bancnotă verde, de 20 de dolari, ținută la vedere şi foşnind frumos între 
degete - că americanii au simțul banului, nu-l împrăştie, precum pârliții 
noştri care, după ce s-au văzut cu parale-n buzunar, vor să se dea mari 
dând peste nas apropiaților: „la te uită cine am ajuns eu; mai zii ceva, de 
poţi, acuma!...”. 

- Bună seara. Apropo de votcă: cred că, înainte de plecare, nu mi-ar strica 
nici mie una mică..., încercă femeia să intre în vorbă. Te-am auzit, este 
criză,... austeritate, adică,... prin urmare, o votcă cer şi nimic mai mult. Ar 
putea să mă binedispună şi, poate,... Ce spui, domnule dragă?... 

Bărbatul se întoarse spre ea, descoperindu-i, parcă, abia acum prezența; 
privi cu îngrijorare (21...) sânii dezgoliți şi mai mult de bluza decoltată. („Ei, 
bravos, bine că i-ai observat şi matale, în cele din urmă, că eu sunt de multă 
vreme cu ochii alunecați acolo!” plescăia pofticios barmanul. „Sigur, meştere, 
te-ai prins, are nişte țâțişoare splendide vecina; ce mi-ar mai plăcea să le văd 
fără sutienul ăsta, care, desigur, are farmecul lui, strângând bustul bine 
făcut! Hm, n-ar trebui să mă mir de-o pleca, fetica, împreună cu 
pămpălăul...”) Da, aşa era, breteaua subțire a sutienului negru sporea 
albeața pieptului. Privirea bărbatului alunecă pe picioarele încălțate de 
ciorapii tot negri („Descoperă lumea, cască ochii mari, uită-te, că ai la ce te 
uita! Ce copane are vecinica,... n-o scăpa, meşteraşule, ascultă-mă pe mine 
că-s trecut prin mai multe decât dumneata! Ia-i şi o votcă, ia-i şi două, ia-i şi 
nouăzeci şi nouă, fă-mi vânzare... şi mai vezi după aia către ce se-ndreaptă 
lucrurile.”), fusta scurtă şi strâmtă ridicându-se niţel, dar cu atât mai 
provocator, deasupra marginii lor şi dezvelind, astfel, exact cât trebuia din 
carnea pulpelor („Mi se face rău! O mişcare dacă mai dezvoltă,... una 
singură, deloc amplă!... fusta i se saltă complet de se va vedea nu numai 
ceşcuța, ci toată vesela din galantar şi scoală mortu’ din groapă, zău aşa!”); 
femeia înălță amuzată sprâncenele, înregistrând sclipirea de poftă din 
privirea vecinului, dar şi jinduirea libidinoasă a barmanului ațâțat. 

- Despre o votcă ziceam, domnule, aminti ea, zâmbind cu ciudată 
mulțumire. Nu vreau un cocktail cu ingrediente scumpe, nici un pahar de 
şampanie bine răcită „Dom Perignon”-1996,... 

(„Dar cunoaşte udătura,... e fată umblată, se pare;1996 o fi fost un an 
special pentru strugurii lui Dom Pérignon! Sau a zis-o și ea la plezneală, că 
cine se pricepe la Dom Pérignon: în țara românească; nu știu,... n-am avut 
în barul meu,...”) 

- „ori un „Armagnac” servit la temperatura camerei,... 

(„...iar armaniak... sau cum i-o zice, nici pe-atâta!”) 

- „„„căci este criză doar, abia de-ai spus-o. O votcă rusească doresc! Tot 
aşa vreau şi eu băutura, ca asta pe care-o ai în față,... amestecată cu apă 
tonică şi cu felioara de lămâie verde, cu miros de ţinuturi subtropicale, 
plutind fără grijă prin ea. 


241 


Bărbatul făcu un semn barmanului, ce îşi privea nedumerit clienţii („Da' 
ce persoane simțitoare am de servit în seara asta! Hm,... grija lor pare a fi 
plutitul felioarei de lămâie, cu miros de tropice, în paharul cu votcă rusească 
amestecată cu apă tonică!...”), simțind în aer un început de flirt, neclar şi 
ciudat; se execută imediat, punând pe tejghea un alt pahar cu băutură, cu 
felia verde în el, dar nu înainte de a-l lua pe celălalt, cu cuburile de gheață 
topite în lichidul trezit după atâta aşteptare. Privirea i se întâlni cu ochii 
mari şi frumoşi, agresiv machiaţi, cam zeflemitori, ai clientei; şi, pe nepusă 
masă, vicioasă, aceasta scoase vârful limbii printre buzele roșii, plimbându-l 
de-a lungul lor, fără teamă de a-i fi remarcat gestul şi de vecinul de scaun. 
Sânii ascuțiți se îndreptaseră într-o contră provocatoare tot către barman, 
obraznici ca şi limba, („Să fi fost o impresie, doar?!... Asta vrea să mă 
întărâte, chiar cu pămpălăul de față! Așa-i mai aţâţătoare treaba, de fapt...”). 
Dar, ignorând frământările bartender-ului, clienta se întoarse către vecinul 
ei, cu paharul în mână; ciocniră, cam nervos, femeia urmărind cu coada 
ochiului şi privirea-i parşivă când un bărbat, când pe celălalt, în timp ce îşi 
înmuia buzele în lichidul rece, fără un chef anume, ca dintr-o obligaţie. 

„„„Băuturile rămaseră pe tejghea, abia atinse. („Păi, să le pun la loc, în 
sticle,... astea nu-s” vremuri de risipă!” stabili, chitros, barmanul.) Avocatul, 
medicul sau CEO-ul la o firmă cu capital străin plătise consumațiile, lăsând 
un bacşiş generos [(,„...aproape 50% din valoare! Mda, nu e un obişnuit al 
localurilor.”). Politicos, ajutase femeia să coboare de pe scaunul înalt şi, 
însoțiți de privirea curioasă a barmanului şi rânjetul şmecher, invidios, dar 
şi nedumerit, ieşiră, salutaţi de clopoțel, pierzându-se în noapte. „Du-te la 
treabă, norocosule, că ai de lucru cu doamna Sfârc Pară! De nu intrai în bar, 
a mea era şmecheroaica, ai văzut-o cum mă zgândărea,... şi cu limba, şi cu 
țâțele, şi cu cracii! Ei, lasă că mai trece pe-aicea, dracul de muiere,... a simțit 
ce fel de bărbat sunt, că nu-i fraieră,... are şcoală-n ea! Hai, du-te, numai să 
fii în stare să faci față la cerințe. Noroc, meştere!” 


..- O facem aici?... îşi îmboldea femeia partenerul, arătând spre tufele 
mari din spatele blocurilor. Ne ascundem printre boschețţi,... sunt deşi, nu 
ne vede nici dracul,... îmi salt poalele, tu te desfaci repejor la pantaloni şi o 
strecori direct în... Sau putem folosi gura mea; o felaţie, hm?... Mă rog, cum 
îţi place ţie. 

Temător, el se uită la stânga, apoi la dreapta; ridică ochii, căutând 
fumătorul ce trebuia să-şi omoare plictiseala şi plămânii la un balcon. 

- Aici s-ar putea să ne vadă cineva, mi-e teamă. Mergem, mai bine, pe 
străduțele de lângă Bordei, propuse cam nesigur. Ajungem repede, traficul s- 
a redus substanțial. Nu-i nimeni lângă lac, la ora asta... sau, poate, doar 
alții, ca noi, dar care ne vor ignora, dintr-o solidaritate de amorezi, desigur. 

- Mergem acolo, acceptă femeia propunerea, strângând încurajator şi cu 
nefirească afecțiune brațul partenerului; își aduse aminte de ceva şi îimpunse 
bărbatul cu sânii tari. 

Urcară în automobil; imediat ce portierele se închiseră, acoperi cu palma 
mâna care acționa starterul. 


242 


- Nu mai am răbdare, de fapt. Bordeiul este departe; e de mers până 
acolo,... o pierdere de vreme... şi rezolvăm problema şi aici, cred, în maşină. 
Trage-mi-o acum! 

- Sigur, încerc... 

- Dacă nu apăreai în local, nu m-aş fi dat în lături s-o fac cu barmanul; i- 
am remarcat balele, de poftă, când mă dezbrăca şi mângâia cu privirea, ca 
un porc ordinar. 

- Asta făcea barmanul,... îi curgeau balele, despuindu-te cu ochii?... 
Acum îmi spui?... 

- Sigur, l-am zgândărit şi eu, recunosc; altfel, nu ar fi îndrăznit. 

- Sunt convins. Frumos... 

- Da. Mi-ar fi plăcut să mi-o trag cu el, s-a purtat ca un bărbat normal 
care doreşte o femeie; poartă-te la fel şi tu. 

- Încerc, ţi-am spus, de-aia suntem aici, amândoi. 

- l-aș fi cerut să închidă localul, că n-avea clienți de servit şi să mă 
servească pe mine, pe o masă ori cocoțată pe tejghea, pentru a-mi aplica un 
cunnilingus serios. Îmi place cunnilingus-ul, aş sta ceasuri întregi cu un 
bărbat între picioarele mele... sau cu o femeie,... 

- De ce nu? ...lingându-mi vulva. Şi, apoi, aş fi obligat barmanul să mă 
penctreze până la prima descărcare, după care i-aş fi cerut să revină la 
cunnilingus. 

- Îți place să fii linsă, se pare... Hm. Chiar aşa de mult îți place?... 

- (Ar trebuie să ştii.) Da. Sper să-ţi vină şi ţie pofta să mă lingi. 

- Îmi vine... 

- N-am făcut-o cu barmanul, vreau s-o fac cu tine,... cu cineva trebuie s-o 
fac. Am nevoie de bărbat acum. Sunt femeie tânără, hormonii mei lucrează 
la întreaga capacitate, cred că îi auzi cum bâzâie... şi vreau bărbat, este 
firesc,... asta aşteptam în bar, să sosească cineva care să-mi placă; şi tu îmi 
placi. Am nevoie de sex ca o descărcare hormonală, sănătoasă, altfel, cu 
atâția draci adunați şi neeliberați, devin isterică, îmi pierd controlul şi nu 
mai răspund de mine: te voi zgâria sau îţi voi rupe hainele, de enervare, te 
voi lăsa fără chiloți și te voi mușca de penis şi testicole, dacă îndrăzneşti să 
mă refuzi ori dacă întârzii să mă mulțumeşti! 

- Nu te vedeam aşa de agresivă... Aparenţele înşeală. 

- Totdeauna. Asta e. Te-am avertizat: sunt nimfomană, nu ratez ocazia să 
fac amor cu cine-i pe placul meu,... de-aia te-am pescuit în bar!, şi îmi 
rotunjesc, astfel, veniturile în vremuri grele. Înţelegi, cred, doar vorbeai mai 
adineaori despre criză. Îţi fac confidenţe, deşi ne cunoaştem de-o jumătate 
de oră, prietene. Hai la treabă, atunci. 

Strecură sub fustă mâna bărbatului, împingând-o în sus, pe carnea goală 
de deasupra ciorapului. 

- Fii mai îndrăzneț. Te ajut?... Hai, curaj, mângâie-mă! Simt plăcerea de a 
fi mângâiată pe pulpe, aproape de sex. Pune mâna, atinge-mi şi vulva,... 
ciupeşte-mi-o! Îți place?... Hai, dome, fii mai curajos, aşa stă bine unui 
bărbat. 

Desfăcuse vulgar genunchii, pentru ca mâna să poată urca pe pulpe. 


243 


- Fă-o. Îhî, exact aşa, mângâie-mă. Uită-te, am picioare frumoase. Hm?... 
Uită-te mai bine, se văd cum trebuie în lumina străzii. Poftim... 

Mişcându-şi şoldurile ca să se ajute, femeia ridică şi mai sus fusta, fără 
ruşine, triunghiul bombat al cache-sex-ului negru făcându-şi apariția în 
josul bazinului, între carnea pulpelor. 

- Ce zici, îți plac?... Nu trebuie să te jenezi, dacă îţi plac, recunoaşte şi 
basta. Ia uită-te! Hm?... 

- Îmi plac. 

- Şi barmanul mi-a admirat picioarele, înainte de sosirea ta. O mulțime de 
bărbaţi întorc capul după mine, pe stradă. Chiar dacă nu îi văd, îi simt; sau 
îi aud, pentru că fluieră în urma mea, porcii. 

- Interesant! 

- Da. Plac la multă lume picioarele mele; recunoaşte şi tu, hai, că sunt 
frumoase,... te-am observat, în bar, cum le măsurai cu privirea. 

- Am recunoscut, deja; îmi plac, sunt frumoase. 

- Acum, mângâie-le de-adevăratelea, cu mâna. Strânge-mi carnea. Hai să 
ne-o tragem odată, aici, în maşină... sau chiar pe capotă,... hm?... Văd că ți- 
e teamă să nu ne vadă cineva. Tare mai eşti fricos; ori ai avut, cândva, o 
experiență neplăcută şi a rămas spaima înfiptă în tine?... Eu, însă, aş face-o 
cu aceeaşi poftă, oriunde şi oricum, fără inhibiţie! 

- Observ. 

- Cred, adesea, că sunt exhibiționistă,... 

- Şi eu. 

- „nu numai că nu m-ar deranja să mă vadă cineva în plină acţiune, ba, 
dimpotrivă, m-ar incita spectatorii, cu ochii bulbucațţi, adunaţi în jurul meu 
şi susținându-mă cu sfaturi porcoase, sonor şi vulgar exprimate: „Hai, fato, 
înghite-o,... pari a avea un esofag croit pe măsură. Uite, exact aşa,... bravo! 
Se vede că te pricepi, nesătulo!”, „Desfă şi mai mult picioarele,... acum!” ori 
„Lasă-l, păpuşă, să te ia şi pe la spate, la un cur săltat ca al tău, ar fi păcat 
să ratezi poziția din străbuni venită!”. 

- Incitant, da. 

- Strânge-mi carnea, chiar dacă mă doare. Te simt, te exciți, nu-i aşa?... 
Uite, oriunde am face-o, aş fi mulțumită să primesc mai întâi cunniligusul,... 
mor după aşa ceva! 

- Știu, deja. 

- Deşi, un cunnilingus în automobil este dificil, eu m-aş îndeletnici în 
timpul ăsta cu practicarea unui sex oral, la fel de bine susținut, care îţi va 
face mare plăcere, ca oricărui bărbat normal - asta-i poziţia „69”, în care 


fiecare se ocupă de partener folosindu-şi gura... -, urmat de o penetrare 
profundă. 

Apucase carnea prin stofa subțire a pantalonilor, frământând-o în toate 
chipurile. 


- Îţi creşte scula, se simte la mână,... sunt o fată pricepută! Nu-i nimeni 
primprejur..., întoarse ea capul, cercetând vecinătăţile. ...căci văd că asta 
este o problemă pentru tine. 

- Dar pentru tine nu este! 

- Nu mai iese lumea din casă la ora asta, dom'le; în plus, mă excită teribil 
s-o fac în maşină! Ideea că noi ne iubim aici, la doi paşi de alții care... spală 


244 


rufe, de exemplu, îşi numără banii de coşniță sau se ceartă pe tema asta, 
încropesc o cină din resturile găsite în frigider ori şterg la fund un copilaş 
plângăcios,... da, mă excită! Nu mă lăsa să aştept, vreau s-o facem aici şi 
acum! Dacă asta constituie un argument, ceea ce nu cred, uitându-mă la 
automobilul şi la hainele tale, te-ar costa mai puţin rendez-vous-ul... 

Scoase ochelarii bărbatului, aşezându-i pe bord şi îl învălui cu răsuflarea 
fierbinte, sărutându-l cu buzele rujate. 

- Nu vreau să-mi laşi urme, îi atrase el atenţia, retrăgându-se deloc 
speriat, însă. După asta merg direct acasă,... 

Se uită la ceasul de la mână, din obişnuinţă, deşi la bordul maşinii se 
afla un ecran palid luminat, care indica şi ora. 

- ...am întârziat destul, se pare, şi... 

- N-am să-ți las nicio urmă. Am să verific cum stau lucrurile la sfârşit şi, 
dacă este cazul, îți voi curăța eu urma compromițătoare. Mă pricep, meseria 
te învață multe. Acum uită de urmele de pe cămaşă, uită de casă, de nevastă 
şi de altele,... eşti cu mine, o femeie pe care vrei s-o ai! 

- Da, vreau... Chiar vreau! 

- Detaşează-te atunci şi, dacă spui că te grăbeşti, hai să ne bucurăm de 
clipele astea care sunt mereu puține! 

Limba ei lingea gâtul, ca să se încurce apoi în pavilionul urechii; simți în 
nări colonia bărbătească, de calitate („Totdeauna mi-a plăcut parfumul 
ăsta,... Balafre», parcă,... de la Duty free--ul de la Otopeni cumpărat. Ce 
păcat că Lancome nu-l mai produce...). Îşi strecură mâna prin 
deschizătura pantalonilor, zgâriindu-se în dinţii fermoarului; se ocupa cu 
pricepere, întărind carnea dintre picioarele partenerului. „Uite că e posibil să 
am noroc în seara asta...” Cobori capul pe lângă schimbătorul de viteze şi 
gura apucă penisul abil extras prin prohab. 

- Ei, dar, pentru o clipă, mi-a fost teamă să nu cuprinzi cu buzele, din 
prea multă poftă, iuțeală ori nebăgare de seamă, chiar tija schimbătorului de 
viteze! 

- Very funny, Sirl... scosese femeia falusul din gură pentru a răspunde. 
Mmmm,... mă ţii de vorbă şi mă opreşti din treabă. Sigur, ar fi fost posibil, 
căci penisul tău, bine lucrat de mine, şi schimbătorul potrivit de firma 
„Mercedes” în consola asta, prost amplasată pentru ce facem noi acuma, 
sunt de aceleaşi dimensiuni! 

- Ţi se pare?... Exagerezi,... ha, ha,... dar ai umor. Îţi mulțumesc pentru 
complimentul nostim, m-ai făcut să mă simt mai sigur pe mine. 

- Nu văd motivul nesiguranţei... 

- Ziceam şi eu... Nu vom ajunge atunci pe străduțele de la Bordei, 
murmură resemnat bărbatul, mângâind cu prea multă tandrețe părul 
capului dintre picioare. Oh, îmi place ce-mi faci cu gura, eşti suspect de 
pricepută! Nu ştiu cine ar putea rezista în fața unui argument solid cum este 
sexul oral,... niciunul dintre prietenii ori cunoscuții mei, cu siguranţă! Toţi 
îşi doresc sex oral, numai despre asta vorbesc. Nu mă mugşca aşa de tare! 
Sigur că-mi place, dar mă şi doare cum m-ai apucat, cam sălbatic, cu dinții. 
Şiii... cred că aş putea găsi o scuză, ca să întârzii, ceva mai mult, în seara 
asta. 


245 


- Nu, nu mai ajungem la Bordei, scoase iar femeia penisul dintre buze. 
Te-a durut când ţi-am înhăţat capul, spui?... Îmi pierd controlul când practic 
sex oral,... gura mea, rea, mi se pare un loc potrivit pentru orice falus în 
erecție, aşa cum este al tău acuma. Ai amintit ceva şi despre prietenii şi 
cunoscuții tăi, mari amatori de..., sigur, i-aş putea mulțumi şi pe ei, cândva; 
le voi face un preţ bun. ...Da, vei găsi o minciună ca să i-o plasezi soției la 
întoarcerea acasă,... nevestele înghit multe (mai puţin penisul familiei,... 
dintr-o decenţă casnică, desigur; nu că nu și-ar dori-o!), tot aşa cum eu aş 
vrea să înghit sperma ta la juisarea finală. Se zice că face bine... şi la ten, şi 
la altele; o legendă, probabil... 

- Ai un ten frumos, l-am remarcat în bar; s-ar putea să nu fie o legendă. 

- Hm. Văd că te-ai hotărât, ai cedat destul de repede aşa de bine 
stimulat... - păi, ai dreptate, cui nu-i place sexul oral? Mie-mi zici... -, iar 
falusul tău are reacţia aşteptată,... frumos s-a mai întărit în gura mea! 

Masturba carnea tare, ca dintr-o profesională obişnuinţă (chestia asta,... 
mâna care freacă penisul,... dă bine în filmele porno, nu-i aşa?...) 

- „..„şi dacă o putem face şi-aici,... ai să vezi ce grozav o să fie, nu văd ce 
rost mai are să... 

Şi buzele cuprinseră din nou membrul, când decalotându-l, când 
acoperindu-l la loc, încercând să sublinieze valoarea sexului oral într-o 
partidă de amor. Limba îl încolăci precum şarpele prada, după care se 
plimbă pe întreaga lungime, în timp ce mâna cu degete subțiri apuca bilele 
testiculelor, probându-le mărimea. Clientul încerca să ridice complet fusta,... 

- Până la urmă, se pare că-ți plac picioarele mele, căci văd că te tot 
împiedici de ele. Poftim, domnule dragă... 

„ar femeia îl ajută, săltându-şi şoldurile şi eliberându-şi pulpele din 
strânsoarea stofei. Carnea tare țâşni vibrând de deasupra benzii elastice care 
ținea în loc ciorapul, apoi din fesele exagerat de bombate, tensionate de 
chilotul mic; un miros de piele încinsă, nu de mult spălată cu un săpun fin, 
umplu spațiul închis al automobilului. 

- Vreau să-mi mângâi sexul,... pune mâna pe el! 

Ameţit și speriat, bărbatul îndepărtă şnurul cache-sex-ului şi atinse 
anusul, din grabă. 

- Sexul, am zis, nu curul. Sexu-i sex, curu-i cur! 

Mâna apostrofată se strecură rapid în vulva eliberată de chiloți; degetele 
pătrunseră cu delicateţe, explorând carnea caldă şi umedă. 

Femeia îşi ridică cu grijă capul, ca să nu se lovească de volan. 

- Mă descurc greu, după cum vezi, în aplicarea sexului oral într-un spațiu 
aşa de mic; mai ales că vreau să-ţi ling şi testicolele. Scaunul se putea da, 
parcă, mai în spate..., îi ceru ea şoferului. Haide, ţi-am spus doar ce vreau să 
fac,... să-ți ling podoabele. Dă scaunul,... da?... Şi atinge-mi clitorisul cu 
degetul, îmi place. 

- Da, se dă scaunul, aşa-i. Linge-mi testicolele, poftim. 

Bărbatul acţionase o manetă ascunsă şi, proptindu-şi picioarele în podea, 
pe lângă pedale, împinse scaunul înapoi cu greutatea trupului, mărind 
spaţiul de manevră. 

- Iar în ce priveşte clitorisul tău,... 


246 


Degetul mare şi mijlociul îndepărtaseră labiile subțţirele pentru ca 
arătătorul să poată atinge creasta de cocoș dintre ele. 

- „uite! Şi mie îmi place s-o fac. 

- Şi-o faci foarte bine, mă exciți minunat. Uuuuuffff! Ce mi-ar fi plăcut să 
poți să-l lingi! ...Hai, să-ţi zic o anecdotă: „leri am dat limbi unui clitoris ca 
un castravete!...” se laudă un tip, aşa cum vă placeți la toți s-o faceți; nu-mi 
spune că nu ţi s-a întâmplat, că nu te cred. „Un clitoris aşa de mare?!...” se 
minunează interlocutorul, căscând ochii pofticios. „Nu, nu aşa de mare,... ci 
aşa de acru!” veni răspunsul făptaşului. 

- Eşti preocupată de clitoris... 

- Doresc să fii şi tu la fel; sau chiar mai mult. Ei, dar este mai comod aşa, 
acceptase femeia modificările petrecute, ridicându-se de pe banchetă şi 
strecurându-se, cu greu, totuşi, între volan şi partener. Îmi place 
automobilul tău; este mai spațios decât altele în care am făcut amor,... 

- Normal, este un „Mercedes”... 

- „dar nu suficient, din păcate, ca să-mi aplici cunnilingus-ul ce mi-l 
doresc atâta. Apropo de bancul de mai înainte, clitorisul meu este doar 
acrişor, nu acru, ca un castravete, mi s-a spus. Dar, pentru că tot vorbim 
despre el, am putea cobori din maşină, m-aş întinde pe peluză şi, într-un 
spațiu deschis, m-ai lucra pe-ndelete, cu limba... Bine, bine, ţi-am înțeles 
temerile. O s-o facem altă dată, ca să te convingi cât de acru sau acrişor 
este. Mă suni când vei avea chef: „Scumpo, vreau să te ling,... cât costă 
şedinţa de o oră?...”. 

- Vrei să te ling o oră întreagă, femeie?!... 

- Şi mai mult, dacă există putere și bunăvoință. Mă suni tu, deci, dacă-ţi 
va mai face plăcere. Îţi voi da la sfârşitul aventurii numărul mobilului meu, 
poate ne vedem, în alte condiții, mai prielnice pentru practicarea unui 
pervers „69; de exemplu, îi ceri garsoniera unui coleg pentru 2-3 ore sau 
închiriezi o cameră la un motel din jurul Bucureştiului - nu costă mult,... 60 
de lei, pentru 2 ore în care nu ne deranjează nimeni,... avem şi o sticlă de vin 
roşu, din partea casei, inclusă în preț - ...şi, aflați în siguranţă, linişte şi 
tihnă... Chiar trebuie să te învăţ eu, domnule?!... Renunț să-ți ling 
testicolele, este dificil. Ia să vedem,... urmează penetrarea! 

Cu fața către şofer, îndepărtând marginea chiloților fini, femeia desfăcu 
pulpele şi cuprinse în sexul umed întreaga lungime a penisului întărit. 

- Oh, la fix a intrat! Ai un falus voinic, eşti pe măsura mea croit. 

Mâna dreaptă o sprijinise de portieră, iar stânga pe genunchiul 
bărbatului, ajutându-se ca să se ridice şi să coboare în membrul țeapăn. 

- Este bine, ai un falus impecabil. Îmi place s-o fac în maşină, cu 
necunoscuți dotați, ca tine, ţi-am mai spus. 

- Crezi că sunt dotat?... 

- Eşti, eşti. ...Şi-mi mai place să-mi simt carnea, vie şi fierbinte, 
atingându-se de manetele şi butoanele din plastic mort şi rece... 

La coborâre, bazinul avea şi o mişcare de alunecare pe orizontală, 
încercând să cuprindă mai mult din lungimea penisului; începuse lent, ca să 
accelereze la fiecare nouă cursă, scuturând automobilul. 

- Merge bine, îmi place, te simt cum trebuie în interiorul meu! Să ştii că 
am sâni, în partea din față, la trei degete de nasul tău; sunt dotată cu de 


247 


toate,... şi sunt frumoşi şi ăştia. Barmanul i-a remarcat până la sosirea ta; 
am avut grijă ca să-i arăt, în limitele decenţei, desigur; cu alte cuvinte, doar 
sfârcurile nu mi le-a văzut, în rest..., asta înseamnă, la mine, decentă! Până 
să apari în local, m-am gândit cum mi le-ar linge sau suge, chiar mă 
excitasem! Oh, îmi place cum mă cotrobăie penisul voinic! Ooooh, aşa, 
domnul meu. Stai că te ajut eu, dacă vrei să-mi desfaci bluza; poftim. Cu 
sutienul, însă, trebuie să te descurci singur, poziția în care mă aflu nu-mi 
mai permite colaborarea; uite cum mă lovesc de volan, deși mi-o tragi în 
ditamai Meranul. Ooooh! Bravo,... da, eşti abil. Ei, îți plac sânii mei, sunt 
frumoşi, nu-i aşa?... Linge-mi sfârcurile, dacă nu poți să-mi lingi clitorisul, 
ca o compensație. Da, e bine,... chiar foarte bine, răsuceşte-le cu limba,... nu 
mă interesează sensul, poți s-o faci în cel trigonometric, în cel orar sau în 
ambele sensuri, simultan. Exact,... exact, aşa! Suge-mi-le, acum. Ooooh, 
perfect. Aşa ar fi făcut şi barmanul, dacă nu apăreai în local. Pot petrece 
ceasuri întregi alături de un bărbat, lingându-mi sfârcurile şi obțin chiar 
orgasm, în formula asta! 

- Acelaşi lucru spuneai despre cunniligus, mai adineaori... 

- Da, spuneam; şi ce?... Aia-i una, asta-i alta. Am nevoie de cât mai multe 
orgasme,... orgasmul înseamnă sănătate curată! Şi după ce ne săturăm de 
sex,... continua să vorbească femeia, fără să se oprească din acţiune. ...dar, 
te avertizez, nu va fi uşor,... 

- Sunt convins. 

- „să plec undeva, în noapte, cu o nouă sută de euroi în portofel, alături 
de altele economisite pentru a-mi cumpăra o poşetă „Gucci” (obrazul subţire 
cu cheltuială se ţine!), căci se apropie vremea promoţiilor,... să nu mai ştiu 
nimic de tine, să rămâi o amintire pierdută într-un sertar prăfuit al 
memoriei. (Cum ţi se par textele servite?... 

- Te descurci foarte bine, ai stofă de textier.) 

- Dar, nu ţi-am comunicat tariful: este o sută de euro în cap, domnule; 
fără bon de casă, desigur! 

- Şi fiscul?... 

- Fiscul nu pupă nimic, afacerile astea nu sunt încă impozitate. Se 
chinuie impotenţii din parlament să ne-o tragă, dar nu au reușit până în 
prezent. 

- Păi, dacă sunt impotenti... 

- Statul nu-și ia, deci, partea. Tariful a fost o sută cincizeci până acum o 
lună şi mi se ofereau banii, fără tocmeală, de către cunoscătorii adevărați, 
bărbați pretenţioşi; ţinând cont de criza de care vorbeam, mi-am redus 
onorariul la o sută, sumă rotundă, ca o femeie rezonabilă ce sunt. Toată 
lumea trebuie să trăiască. O sută de euro,... hm?... Sper că nu ți se pare 
mult... 

Îşi aruncă şoldurile către bărbat, sexul cuprinzând iar, în întregime, 
membrul puternic; labiile se frecau de stofa moale a pantalonilor. Mişcări 
scurte şi tot mai iuți pregăteau venirea orgasmului, solicitând suspensiile 
automobilului. 

- Haide,... suntem potriviți, eşti peste medie dotat, nevastă-ta trebuie să 
fie mulțumită să aibă în pat un asemenea bărbat,... îmi place cum mă 
posezi, domnule! Rămâi cu gura între sâni şi linge-i. Linge-i! Cred că simți, 


248 


se apropie,... soseşte o descărcare care îți va confirma satisfacția mea. 
Încearcă să-ţi laşi pantalonii mai jos, ca să nu se păteze când îmi voi da 
drumul; se petrece din abundență, ca la o femeie sănătoasă,... curg, de-a 
dreptul! Of, greu ne mai descurcăm!... Poate că n-ar fi fost rău dacă o 
făceam împreună cu barmanul, în local, toți trei! Te excită ideea de a mă 
împărți cu altcineva, o simt între picioare, ţi-a zbârnâit penisul când am 
spus-o! Rămâi în poziția asta, este situația ideală, se pare, în lipsa unei 
limuzine americane de zece metri lungime, cu şofer cu uniformă zgâindu-se 
la noi, în oglinda retrovizoare, cu bar bine garnisit şi canapele moi; lasă-mă 
pe mine să mă ocup de restul, până la descărcarea completă. 

Pierdut, clientul lingea sfârcurile, apucându-le, din mers, cu dinţii, în 
timp ce frământa pulpele calde; carnea se acoperise cu pete roşii, ce urmau 
să devină vineții, curând. 

- Încă un pic şi... Nu te mişca, păstrează poziţia, se potriveşte cu 
interiorul meu. Nu te mișca, am zis! Lasă-mă pe mine să mă mişc, da?... 
Oooo, ce mişto mi-o tragi!... Mă gândesc să-ţi fac o reducere de preţ. Ei, nu te 
bucura aşa, n-o lua de bună, a fost o vorbă aruncată-n vânt... Trebuie să-mi 
vină orgasmul, e pe drum, îl simt cum se apropie; şi, după asta, nu ne oprim 
până nu mai numărăm alte două-trei, sunt incluse în aceiaşi bani; la suta 
de euro mă refer. Ai acceptat prețul, da?... Nu te mişca, lasă-mă pe mine să 
mă ocup de... Îl simt cum se apropie. Mă atingi unde şi cum trebuie,... oh, ce 
bine ne potrivim. Rupe-mi carnea, îmi place... şi linge-mi sfârcurile, o să-mi 
stimulezi şi mai mult sosirea orgasmului. Da, vine... Acum! Da... Gata! 
Acum, domnule! Chiar acum. Curgeee!... Curgeeeee!... Oh, dar ce mai 
curg,... precis ţi-am pătat pantalonii. Îmi merit banii, cred că eşti de acord cu 
mine; nu are rost, deci, să-ţi fac o reducere la asemenea calitate a serviciului 
prestat. 

...Bărbatul îşi ridica fermoarul pantalonilor. 

- Mai este cazul să verific dacă au rămas urme de ruj pe cămaşa 
amantului de ocazie?... se interesa femeia zâmbind, sărutându-şi, niţel cast, 
partenerul. Nu?... Oricum, tot în responsabilitatea mea cade spălatul ei. Am 
intrat în pâine, domnule, şi ţi-am servit eficient, conform sfaturilor primite, 
textele ieftine, de circumstanţă; au, se pare, valoarea lor indiscutabilă în 
situația noastră. 

- Au, desigur, textiero. 

- Mi-am jucat bine rolul, nu-i aşa?... Spune, ţi-a plăcut de profesionista 
pe care ai avut-o în brațe?... 

- Mi-a plăcut. Rolul ţi-a venit ca o mănuşă, păreai o doamnă cu 
experiență,... ai fost o surpriză; poate chiar prea surprinzătoare ai fost!... S-a 
văzut că mi-a plăcut, nu-i aşa?... 

- Aşa-i, s-a văzut şi, mai ales, s-a simțit între pulpele învineţite, acum; 
uită-te ce mi-ai făcut, sălbaticule! 

- Este un reproș sau o apreciere?... 

- O apreciere, of course. Penisul tău este într-o formă impecabilă, cum şi- 
ar dori orice femeie în căsnicie. A avut dreptate psihoterapeutul şi, în 
condițiile astea, cam speciale, s-a ajuns la capăt. Dar şi eu m-am arătat un 
demn învățăcel al maestrului și i-am pus în practică terapia. Ce ţi-e şi cu 


249 


inhibițiile bărbaţilor stresaţi de atâtea probleme!... Uuuf, sunt satisfăcută, 
da, de rezultat: membrul binefăcut,... 

Mângâia subiectul discuţiei, ascuns în pantaloni acum. 

- ...a atins dimensiunile optime şi m-a lucrat pe îndelete, şi sus, şi jos, ca 
în vremurile bune care, sunt convinsă, au revenit! 

- O spui ca să mă încurajezi,... se arăta bărbatul, încă, nesigur. ...face 
parte din terapie, ştiu. Te-a instruit psihoterapeutul în şedinţele la care ai 
participat singură... 

- Deloc. O spun pentru că aşa este, afişa femeia o convingere 
reconfortantă, în schimb. Sunt în întregime descărcată, sunt satisfăcută, se 
vede pe chipul meu,... - nu uita că mi-ai rămas dator cu o partidă de 
cunnilingus! -, m-ai simțit trepidând, cacealmaua nu merge, aşa că 
terapeutul îşi merită onorariile! Ce-a fost, însă, apropoul legat de şedinţele la 
care am participat singură, fără tine?... Eşti niţel gelos?... Nu-i rău. Ai şi pe 
cine, consilierul este un bărbat plăcut şi elegant, ştie multe, ai văzut doar ce 
invitat este la talk-show-uri, la televiziuni,... dar tot o sută de euro l-ar costa 
şedinţa de sex - protejat! - şi pe el, fii sigur. Trăim o criză serioasă, astea nu 
sunt vremuri să faci cadouri! 

- Bine, bine, am înţeles, încerca bărbatul, cam iritat, să încheie discuţia. 
Haide, ieşi din rol, nevastă, s-a încheiat terapia. 

- Da, redevin consoarta preocupată de treburile casnice. Fiindcă veni 
vorba de plăți,... la şedinţele de psihoterapie, mă refer... ştiu că ți se par 


exagerate... 
- Sunt, dar important este că, după mulțumirea ce-o arăţi - oricum, eşti o 
soţie rezonabilă! -, omul nostru, „...plăcut şi elegant,... care ştie multe...”, şi- 


a făcut treaba! 

- Ca şi tine. Dai un ban, da’... Sexul în automobil, nu mă încântă, însă, 
deşi filmele anilor '50 îl promovează. Nu ai loc de manevră... - e drept, 
maşinile americane erau mai spațioase decât „Mercedesul” tău, iar locul 
favorit de acțiune era bancheta din spate, unde n-ai schimbător de viteze pe 
care să-l confunzi, în grabă, cu un falus în erecţie,... nici volan ori frână de 
mână -, mi-a fost dificilă şi aplicarea sexului oral. Ca să nu mai spun că se 
poate ivi oricând, dom'le, cineva, primprejur, ai dreptate şi ne facem de 
păcănie,... ba apărem fotografiați în tabloide... - tu, trăgându-ți nădragii, 
prinzându-ți moțul în fermoar şi având un rictus nefericit pe chip, iar eu, 
încercând să-mi acopăr sfârcurile zbârlite, deliciul onaniştilor zilei! Ăsta a 
fost motivul pentru care n-am insistat s-o facem pe peluză; sigur, aş fi avut 
avantajul spaţiului, al pulpelor bine desfăcute,... al tău, strecurat cum 
trebuie între ele,... n-aş fi ratat cunniligus-ul! De ce te strâmbi aşa?... Ţi-am 
spus că-i acrişor şi nu acru. Ştii că-mi place să fiu linsă jos,... la fel ca şi pe 
sâni, m-ai mulțumit de atâtea ori, doar. Aşa că, data viitoare, aplicăm planul 
Biss. 

- Planul B?!... Avem, deja, un plan B în vedere?!... 

- ... trimitem copiii în week-end, împreună cu bunicii, la munte ori la mare 
şi, în liniştea, curăţenia şi siguranța locuinţei, încercăm, cu tot arsenalul la 
îndemână, terapia aventurii extraconjugale: eu voi juca rolul casnicei, 
frumuşică foc, dar neregulată, fără treabă prin gospodărie şi acrită de 
monotonia vieţii, de un bărbat veşnic ocupat cu afacerile şi fără chef când 


250 


vine târziu, acasă, de nişte copii obraznici, răi şi mofturoşi, de socrii guralivi, 
curioşi, pisălogi şi plicticoşi,... o femeie, deci, neglijată şi plină de draci, iar 
tu vei fi poştaşul care sună totdeauna de două ori, instalatorul chipeș ori the 
cable guy, fără de obligaţii şi griji, dar bine dotat în pantaloni, gata de-o 
aventură în timpul serviciului. 

- Ai imaginaţie, nevastă... 

- Mă ajută televiziunea, tabloidele, dar şi romanele erotice. Ba nu, am 
greşit! După indicaţiile psihoterapeutului, locuința noastră nu este locul 
potrivit, ne trebuie altceva, mai ilegal. 

- Nu crezi că este suficient de ilegal... incitant, deci,... femeie măritată şi 
cu copii fiind, cu responsabilități, adică,... să ţi-o tragi în gospodărie, ziua în 
amiaza mare, cu poştașul ori cu the cable guy cel bine făcut?... 

- Nu, vreau altceva, şi mai ilegal! Se poate. Vorbeşte cu un coleg burlac, 
ca să-ți dea cheia de la apartamentul lui şi, în condiţiile astea, aplicăm 
scenariul C:... 

- Până la ce literă ajung scenariile?... 

- „terapia amorului clandestin practicat pe teren neutru! (Ar rămâne cu 
gura căscată amicul să afle că, de fapt, vrei o partidă de sex, la el acasă, 
chiar cu... nevastă-ta!) Sunt sigură că te va înţelege şi te va ajuta, se poartă 
între bărbaţi, ca o solidaritate masculină. Îi vei povesti după aia, cu lux de 
amănunte, toate picante, cum a decurs aventura; şi, dacă va fi tentat de 
priceperea mea şi el, nu mă voi da în lături să... Am glumit! Sau, dacă nu 
vrei să te complici, mergem la un motel, în jurul Bucureştiului, arătându-ne 
discreți, întocmai ca un autentic cuplu adulterin: intri tu primul in the lobby, 
negociezi condiţiile la recepţie, scurt şi cu voce joasă, apoi, când îmi faci 
semn, intru şi eu, rapid, cu capul înfășurat într-un batic, cu gulerul ridicat 
la balonzaid și cu ochelari mari de soare pe nas, chiar dacă afară toarnă cu 
găleata,... o apuc direct pe culoar, către cameră, fără să mă uit în stânga sau 
în dreapta, fără să scot o vorbă... 

- Te pricepi... 

- Trebuie să mă pricep, ca să rezolvăm problema. Mai ne gândim ce o să 
facem,... o să mă consult cu chipeşul psihoterapeut, într-o nouă şi scumpă 
şedinţă,... - îmi place să te irit! Tot o formă de terapie... -, este timp, pentru 
săptămâna asta ne-am îndeplinit obiectivul! 

Se uită la afişajul verzuliu de la bordul maşinii. 

- S-a făcut târziu. 

- Bine, vom mai vedea cum procedăm. 

- Trece repede timpul când te ocupi cu folos de chestiile astea! Gata, 
avem şi altele de făcut, hai să mergem acum, stimate client şi dragul meu 
bărbat, să ne luăm copilaşii acasă. Cobori doar tu din maşină, ca să nu se 
sperie socrii mei, văzându-mă aşa de ciudat îmbrăcată. Verifică să fii închis 
la prohab, ascunde-ţi pata de pe pantaloni şi încearcă să ai un aer decent, 
adică opusul cuiva care soseşte direct de la curve, cum vine vorba; deşi, ți- 
am curățat pata, cu două şervețele. Unde le-am azvârlit, oare?... Să nu le 
găsească copiii! Le cauţi când ajungem acasă şi le arunci la gunoi. Da?... Ah, 
era să uit: dă-mi, dom’le, suta de euro, te rog! 

- Ziceai ceva de o reducere?... 


251 


- Mai este până la sezonul reducerilor. Am muncit pentru bani şi îi merit, 
nu crezi?... Nu, nu vreau hârtii de 50, vreau una singură şi frumoasă, de 
100. Nu ai?... Bine, nu-i nimic, dă-mi-le atunci pe-astea două, de 50. Poate 
că, pentru siguranţă, ar fi trebuit să-ți cer banii de la început, ce-i în mână 
nu-i minciună, aşa-i obiceiul în breaslă, am înțeles. N-am făcut-o, însă, 
pentru că am dorit să vezi, mai întâi, calitatea serviciilor... şi chiar mi-ai 
părut o persoană demnă de încredere, prietene! 

Revenind în joc, bărbatul întinse banii, nu mai înainte de a săruta mâna 
nevestei, cu afectuosă recunoştinţă; şi automobilul elegant demară lin pe 
aleea din spatele blocurilor, urmărind lumina farurilor... 


* 


P.S. ...- Până pregătesc eu copiii de culcare, adu-mi poşeta din maşină; 
zăpăcită de aventură, am uitat-o pe bancheta din spate. Şi, vezi, adună 
şervețelele folosite... 

În lumina plafonierei automobilului, bărbatul ridică sutienul mototolit, 
călcat în picioare; îl apropie de nări, inspirând mirosul nevesti-sii, adună şi 
ghemotoacele de hârtie subțire, scorțoasă, apoi, recuperă conținutul poşetei, 
răsturnat din cauza unei manevre brugte. Îi atrase atenția un formular cu 
antetul „Anunțului Telefonic”; soția lui completase câteva rânduri la rubrica 
„Întâlniri pe fir”: 

„Vino să mă satisfaci, prietene, se poate, sunt disponibilă! 

Doamnă, 34 de ani - arată ca de 28, fără exagerare, vă veți convinge! - 
serioasă, educată, curată, cu un corp care ar face ca şi un sfânt să alunece în 
păcat - și au alunecat destui, fiți siguri! -, uşor nimfomană, satisfac, numai la 
locul clientului, cerințele clasice, dar accept ore întregi de cunnilingus susținut 
şi prestez sex oral - poziţia 69 este, favorita mea -, pentru domni curati, 
serioşi şi generoşi. Sunt deschisă la experienţe noi, chiar ciudate. Manifest 
răbdare şi înțelegere în situații speciale (tarif aparte... +40%!). Posed 
experiență în psihoterapia unor tulburări sexuale (erecţie incompletă, apatie, 
ejaculare precoce etc.). Asigur şi pretind discreție. Tarif ferm, nenogociabil: 100 
euro/rendez-vous/persoană (calitatea a costat totdeauna!); pentru doi 
parteneri serviţi simultan - 200 de euro; pentru trei - 300 de euro ş.a.m.d. 
(atenţie, este posibil, deci, ș.a.m.d.!) Promoţii nu există! Întâlnire ferm 
prestabilită, numai prin SMS, la numărul... sau email...” 

Câteva hârtii de 100 de euro erau ordonate în portofelul deschis. Să fi fost 
o jumătate de duzină?... Intrigat şi nervos, bărbatul le numără iute, din 
obişnuință; ba nu, erau 700. Alte două bancnote, de 50 de euro, fuseseră 
înghesuite, în grabă, deasupra lor... Deci, 800 în total. (Și când găsești banii 
pe stradă tot îi numeri.) 

Nu-i un câştig rău pentru vreme de criză!... 


252 


253 


Noaptea, în viteza expresului Transilvania... 


„Jocul 

dragostei 

nu se amână niciodată 
pe motiv de întuneric!” 


Anonim 


Noaptea, în viteza expresului Transilvania... 


Roza Pop răsuci cheia în broasca made in Germany („zbang! zbang! 
zbang!” zdrăngăniră zăvoarele grele, răzbătând fiecare în locaşul lui. O 
groază de parale costase maşinăria cumpărată de la o firmă de renume, 
numai de s-ar arăta şi spărgătorii bucureşteni impresionați de calitățile 
nemțeşti!), după care, grijulie, ca întotdeauna, apăsă mânerul cromat, în 
timp ce zgâlțâia uşa, cu forță, asigurându-se că totul era în regulă,... mă rog, 
aşa spera ea, cel puţin. Mulțumită de rezultat, îşi petrecu după umăr geanta 
de voiaj şi cobori cele patru etaje în cuşca liftului vechi, fabricat între cele 
două războaie din panel acoperit cu furnir de cireş, lustruit ca o mobilă 
adevărată, dar care se cutremura înspăimântător acum, la trecerea de la un 
palier la altul, mai-mai să se dezmembreze de-atâta zdruncinătură. Ajunsă 
teafără la parter, Roza nu rezistă tentațţiei,... ar fi fost prea mult pentru 
meteahna veche!..., şi îşi desfăcu larg trenciul în fața oglinzii din hol; 
ținându-l depărtat de corp, ca pe o mantie, se admiră pe îndelete, 
răsucindu-se pe tocurile pantofilor, fără să-i pese că oricând putea intra 
cineva... - un vecin încărcat de sacoșe cu cumpărături, de exemplu, puștii- 
distribuitori de materiale promoţionale ori pizza-boy-ul grăbit să scape de 
comanda ce-i frigea degetele -, ba chiar simțind o plăcere curioasă la gândul 
ciudat: „Hai să mai stau un pic,... un pic, un pic, că nu supăr pe nimeni, 
poate apare o persoană interesantă şi-i fac figura-mi favorită!”. Dar în scara 
blocului nu intră nimeni, drept care, dezamăgită de pustietate (,...şi suntem 
peste 7 miliarde pe Pământ!”), renunță să mai piardă timpul - ca să nu 
piardă și trenul, ca o căscată ce era! -, îşi strânse haina în jurul şoldurilor 
mari, scoțându-le în evidență linia senzuală (super-platinata Mae West 
spunea, cândva, la Hollywood, cui voia şi avea timp s-o asculte: „Drumul cel 
mai... drăguţ, of course, dintre două puncte este linia... curbă!”), înnodă 
cordonul şi ieşi în stradă. 

Circulaţia se rărise. Pe la orele 20-20,30, traficul scade în intensitate; 
bucureşteanul,... sărac-bogat, tânăr-bătrân, muncitor-intelectual, neam 
casnic, se pare,... se retrage în cochilie ca să vegeteze, după cina copioasă, în 
fața televizorului. Dar un automobil apăru repede, totuşi, pe alee şi femeia îl 
opri, făcându-i un semn hotărât cu mâna, remarcând ortografia nostimă a 
plăcuței de deasupra parbrizului: TACSI!... 


254 


- Bună seara. La Gara de Nord! ceru Roza, aşezându-se plină de spirit 
democratic şi curaj lângă şofer, pe locul cunoscut statistic ca fiind rezervat 
mortului. 

- La gară vă duc, domnița mea! acceptă comanda bătrânelul de la volan, 
bucuros de un nesperat client la ora târzie. Legaţi-vă centura, vă rog frumos; 
nu trebuie să avem probleme nici cu legea, nici cu oamenii ei care, ascunși 
pe după colțuri, aşteaptă să greşim ceva, ca să ne umfle paralele din 
buzunare şi punctele din permis. 

Poalele trenciului se depărtaseră când frumoasa domniă se aşezase, 
descoperindu-i picioarele (fusta trebuie să fi fost atât de scurtă încât nu se 
zărea nicio bucăţică din materialul ei); domnia nu se grăbi, însă, să-şi 
închidă haina, urmărind cu coada ochiului reacția tacsimetristului, printre 
talismanele creştine - made in China budistă! -, atârnate de oglinda 
retrovizoare. Dar, spre dezamăgirea ei, şoferul ignora carnea dezgolită, 
arătându-se, în schimb, teribil de preocupat doar de ceea ce se petrecea de 
cealaltă parte a parbrizului, în lumina cam chioară a farurilor obosite. 

- Şi încotro ați pornit-o la drum de seară?... se interesă, totuşi, 
tacsimetristul de planurile clientei, cu un ton familiar, de vechi cunoştinţe. 

- Păi, merg până la Cluj, domile, ca să rezolv nişte treburi de familie, 
răspunse Roza cu acelaşi ton, aşezându-se mai bine în scaun; îşi dezveli şi 
mai mult picioarele, desfăcând şi mângâind pulpele, cu calină inconştienţă. 

Dar şoferul îşi vedea de treabă, ca şi când nimic neobişnuit nu s-ar fi 
petrecut alături, nedezlipindu-şi privirea de pe parbriz, decât pentru a 
supraveghea farurile ce apăreau şi dispăreau în oglinzile retrovizoare. „Cu 
moşulică ăsta nu fac mare lucru...” se lămurise femeia, acoperindu-şi 
genunchii frumoşi cu geanta de voiaj. „Parcă are ochelari de cal, numai în 
față vede, tolomacul!” 

- Ia te uită unde stau ascunşi polițiştii!... izbucni „tolomacul”, mirându-se 
de ingeniozitatea oamenilor legii. Paştele mamii lor! Scuzaţi-mi mitocănia, 
domniţă... Păi, dacă mă punea dracu” să n-o las pe băbătia aia să treacă pe 
zebră, mişcându-şi alene fundul grăsan, atâta-mi trebuia,... mă înhățau 
curcanii! O amendă m-ar fi aşteptat, adică ce-am câştigat astăzi, în 10 ore de 
alergătură, consumând benzină şi uzându-mi maşina, prin Bucureşti, 
Pipera, Berceni şi Mogoşoaia, ar fi intrat în gaura neagră care sunt 
buzunarele statului... 

- Başca punctele de penalizare plus suspendarea permisului pentru 30 de 
zile! turnă Roza gaz pe foc, cu bună știință. 

- Başca! Sigur, astea s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi plasat şpaga în 
celălalt buzunar, al caraliului, băga-l-aş în mă-sa de nehalit! Scuzaţi-mi 
mitocănia, domniţă... Dar i-am văzut unde se aciuaseră, mulțumescu-Ți 
Doamne,... trimise el un sărut evlavios celor cincizeci de talismane 
bălăngănitoare. ...am ochi buni, încă. 

„Pe naiba!” se stropşi Roza, în gând, amuzată de lăudăroşenie. „Ochi 
buni, hm,... nici nu vezi cracii goi ai domniei de lângă tine, bă, rablagitule, 
darămite să mai vezi şi caraliii, aflați şi under cover, şi la distanţă! Te 
pomeneşti că, în curând, fanfaronule, îmi povesteşti ce succes ai la dame, cu 
puţica-ți precis bleagă!...” 


255 


- Sunteţi ardeleancă, deci..., revenise şoferul la culegerea inofensivă de 
informaţii, dictată de curiozitatea vârstei a treia. V-am simțit vorba moale; 
greu scapi de un accent... Toate se pierd în timp, accentul, însă, rămâne până 
la moarte. Nu ştiu unde am auzit spusa deşteaptă,... 

(O parafrazare după Cioran?!... Aşa de citit să fie tacsimetristul2...) 

- „mi-a plăcut şi, uite, boşorog-boşorog, dar am reţinut-o! Nici cu 
memoria nu stau prost. 

„Dar cu gagicile cum stai, bă, sculă bătrână?... Ia zi,... hai, deşartă-ţi 
sacul, ca flăcăii aflaţi la un pahar, dacă tot ne-am pus pe confidente!” 
trăncănea Roza singură, în minte. „Zii, mă, ceva şi de dame, că dă bine la 
orice vârstă!” 

- Mergeţi cu treburi pe-acasă, carevasăzică?... continua şoferul, însă, să 
se intereseze de planurile de călătorie, neputând să audă întrebarea 
indiscretă, legată de viaţa-i intimă. La Cluj vă duceţi, nu?... 

- Da, la Cluj merg; am nişte probleme de familie... 

- Păi, normal, de când cu vremurile astea, toată lumea are probleme de 
familie: pământuri, făbricuțe, case, vii, păduri, locuri de veci, fânețe, livezi,... 
- moşteniri, nu?,... - avem o groază de proprietăți de împărțit la frați, surori, 
unchi, nepoți, mătuşi, veri până la gradul al doişpelea,... adică, toate, la un 
loc, nu înseamnă altceva decât procese, șpăgi şi avocaţi! Înainte de 
Revoluţie,... sau ce-o fi fost chestia aia, din decembrie, '89,... nu mai ştiam 
cum să declarăm la cadre, pentru dosarul propriu, ce origine sănătoasă 
aveam fiecare, cât de prăpădite şi chinuite ne-au fost neamurile, ce greu au 
dus-o, amărâții, pe timpurile cumplite ale regimului burghezo-moşieresc cu 
crunta exploatare a omului de către om... - mi-au rămas înfipte-n cap vorbele 
de la şedinţele de învățământ politic! V-am zis că stau bine cu memoria. 

„Numai cu puta nu spui cum stai, boşorog introvertit ce ești!” 

- lar acuma, unde te uiţi, numai de proprietari dai! Au răsărit ca 
ciupercile după ploaie,... nici n-avem în România, aşa de mică, atâtea 
proprietăți cât să-i mulțumim pe pretinşii proprietari! Poate, pe la bulgari, 
prin Cadrilater, să mai fi rămas pământ de împărțit... ori dincolo de Nistru 
sau în Banatul sârbesc. Suntem un neam de proprietari, ce mai încoace şi- 
ncolo!... Proprietari, dar şi daraveri peste daraveri,... normal, căci suntem 
certăreți, ai dracu',... avocaţii să trăiască ca să ne-mpace, da’ nu mai înainte 
de a lua şapte piei de pe spinarea noastră! Şi când ajungeţi la Cluj,... mâine 
dimineaţă, nu?... Uită-te la ăsta, cu autocamionu”, futu-l în cur şi pe el, da’ şi 
pe mă-sa,... scuzaţi-mi mitocănia, domniţă. Uite cum merge, dome, bou’, 
când pe-o bandă, când pe alta, fără să semnalizeze,... de două ori era să 
intru-n el! Nu-l vede poliția, băga-l-aş undeva,... scuzați-mi mitocănia, 
domniţă. Pe mine, dacă eram în locul lui, rapid m-ar fi înhățat şi m-ar fi 
amendat; sunt şi ghinionist, e drept. N-are tâmpitu' treabă cu regulile de 
circulaţie, futu-l în gură,... scuzaţi-mi mitocănia, domniţă. Aşa-i la volan, 
mai scapi, de nervi, şi câte-o de-asta,... altfel, sunt o persoană politicoasă. 

- Am observat. 

- Mersi. Te descarci, frate, c-o înjurătură, căci, altminteri, îţi explodează 
inima sau creierii și praful se alege de tine. Parcă-i şoseaua lui tat'su mare! 
..„.Da” aveţi bilet la vagonul de dormit?... Că pân’ la Cluj e cale lungă, nu poți 
să stai o noapte întreagă, ţeapăn, în capu” oaselor, că te ia amețeala! 


256 


- Ba poți! Am stat destule nopți „în capu’ oaselor”, cum zici dumneata, 
moțăind, ca o pârlită, pe bancheta tare de la clasa a II-a, şi nu m-a luat nicio 
amețeală. 

- Sunteţi tânără,... mai merge, încă. 

- Nu, n-am bilet la vagonul de dormit, îi satisfăcu iar curiozitatea Roza, 
răbdătoare. Costă mult un bilet până la Cluj, la vagonul de dormit; nici 
clasa-ntâia, cu prețurile umflate, nu-i de mine, darămite vagonul de 
dormit!... Bine că au desființat comuniştii, când au venit la putere, clasa a 
III-a de la Căile Ferate Române, căci, altfel, numai cu asta aş fi călătorit. 

- Toate-s scumpe, domle, în ziua de azi. Eu, ca să vă dau un 
paregzamplu, dacă n-aş avea călătoriile gratuite pe calea ferată,... că-s 
pensionar, cu taxiul doar scot un bănuț în plus,... n-aş mai călători cu 
trenul; că merg la țară, în Dâmboviţa... Bă, căscălăule, unde te uiţi când eşti 
cu covrigu-n mână?... Îmi zic mereu să las ciocu' mic în trafic, că dau peste 
un nebun cu pistolu' la el şi... Aţi văzut la televizor ce se întâmplă. Am şi eu, 
desigur, ca orice şofer normal, un levier sub scaun,... de-ăla cu care dai jos 
anvelopa de pe geantă,... pentru situaţii încurcate pus la-ndemână. Să vi-l 
arăt. 

Şoferul ţinea cu o mână volanul, cam nesigur, iar cu cealaltă cotrobăia 
sub scaun. 

- Ei, lasă acuma, încercă Roza să-i tempereze elanul, niţel îngrijorată. Ştiu 
cum arată un levier. 

- Unde naiba l-am pus?... Nu-l găsesc. Trebuie să fie în portbagaj, asta 
înseamnă că nu-mi este la-ndemână, la o nevoie. Da’ nu poți compara, frate, 
pistolul derbedeului cu levierul subțirel, al omului cumsecade! ...Am 
recuperat pământul lui socru-meu, Dumnezeu să-l ierte! Nu cine ştie ce,... 
patru pogoane a avut, că era amărăştean, fie-i țărâna uşoară. la priviți la 
maşina din dreapta,... uite lux ce-i aici! 

- Da, este un „Mercedes” superb, prezidenţial. Parcă acuma a ieșit de la 
spălătorie, ce mai lucește! 

- E dat cu poliș, de-aia luceşte așa. Avem o groază de-astea prin Bucureşti, 
le întâlnesc toată ziua, sunt cum erau „Daciile-1300” altădată. Nu există la 
fel de multe Merțane la Viena sau Berlin, sunt sigur; poate la Moscova ori 
Leningrad să fie, că ruşii sunt şi mai mafioți ca noi. Munceşti o viațţă-ntreagă 
fără să mănânci, să bei, să te-mbraci, să mergi şi tu, ca tot omul, la o 
distracție, într-o stațiune, să achiți întreținerea la bloc şi impozitele la 
Administraţia Financiară şi n-ajungi să plăteşti limuzina, paştele mă-sii de 
viaţă!... Scuzaţi-mi mitocănia, domniță. E de-ai lui Becali, precis. Ai dracu’ 
machedonii, ciobani-ciobălăi, mocani-mitocani, da’ sunt plini de parale şi-n 
prezent, aşa cum au fost şi-nainte de '89, după urma oilor!... Sigur, au alte 
afaceri astăzi. Ori este Irinel, dom'le... Da, da, Columbeanul este, precis, că 
prea nu se vede nimenea la volan şi maşina nu-i teleghidată, ca-n filmele cu 
agentul James Bond! 

- Da”, să ne-ntoarcem la sărăcia noastră, dă-i dracu” p-ăştia, cu banii lor 
şi pe agentul „Bond. James Bond...”. 

- Vă plac filmele de aventuri! 


257 


- Sunt moartea mea, cu altceva nu pierd timpul, domniţă. ...Păi, ce, era 
să las să ia alții pământul?... L-am dat să-l lucreze la asociaţia din sat şi... 
Mai scot un ban, da’ nu cine ştie ce, că-s nişte hoți şi ăia, anafura lor de..., 
scuzați-mi mitocănia, domniţă,... măcar cât s-achit impozitele grele către stat 
şi să-mi iau o înghețată. He, he, he... Şi, fiind intraţi în Uniunea Europeană, 
dacă vor mai creşte prețurile la imobiliare, cum zice lumea, vând pământul 
la străini,... europeni, chinezoi sau arăbeţi, nu mă interesează ce neam sunt, 
dacă plătesc bine; chiar la ungurași îl vând, că am văzut că sunt dispuși să 
ne cumpere ţărişoara, la bucată. 

- Ăştia cumpără numai în Ardeal, restul nu-i interesează; ungurii sunt 
deştepţi, politica lor e clară, numai guvernanţii noştri nu o pricep. 

- Se prefac că nu o pricep, cozile de topor! Păi, cine altcineva decât 
străinii, harnici şi serioşi, să lucreze pământul românesc, pentru care moşii 
şi strămoşii s-au caftit cu liftele din regiune, de-a lungul vremurilor?... Ştiţi, 
oare, că legionarii, când depuneau jurământul de credință, primeau un 
săculeț, cu pământ în el, urmând să-l poarte viața întreagă atârnat la gât?... 

- Interesant. N-am ştiut. 

- Eu ştiu pentru că taica, săracul, a fost în Legiune... şi, după aia, 
normal, în vilegiatură, la Canal şi în câteva puşcării;, n-a mai ieşit om întreg 
de-acolo! Credeţi că mai suntem noi în stare să frământăm cernoziomul 
gliei?... Poți să sapi cu cazmaua la cinci metri adâncime, da’ un român 
fraier, să aibă chef să pună mâna pe plug ori sapă, nu găseşti. Mai bine 
moare de foame... Uitaţi-vă,... la Galaţi, de exemplu: Ceașcă a adus ţăranii 
din împrejurimi, i-a încartiruit în blocuri şi i-a şcolit cum s-a putut, făcându- 
i vajnici oțelari, la Combinat; după '89, afacerea a cumpărat-o pe nimica 
toată indianul Mitalstil, - că ne lămurise „Europa Liberă” ce gaură neagră era 
intreprinderea şi cum trebuia să scăpăm rapid şi cu orice chip de ea -,... a 
eliminat firmele-căpușă şi a dat afară trei sferturi din personal... 

- Sunteţi la curent! 

- Între doi clienţi citesc presa ori ascult radioul. ...Indianul a pus pe liber 
chiulangii, beţivanii, neisprăviţii,... şomeri, în prezent, adică, spărgători de 
seminţe în fața blocului; câţi credeţi că, dintre ei, au plecat înapoi, la ţară, 
unde aveau pământ şi case, ca să trăiască din roadele bio ale gliei?... 

- Bio, aţi zis?!... Dar ştiu vă pricepeţi. 

- Bio, bio,... presa mă şcolește, v-am spus. Aoleu, iertați-mă, n-am văzut 
groapa, vai de bucşele şi amortizoarele mele, sănătate să aibă dom” primar 
cel şmecheraş al Capitalei, că şi eu l-am votat, ca tot prostul, băga-l-aş pe 
unde a ieșit,... scuzaţi-mi mitocănia, domniţă. Trebuie să ne vindem ţara, nu- 
i aşa?... Păi, de-aia ne-a dat Dumnezeu o țară frumoasă şi bogată, ca s-o 
dăm pe nimic primului venetic întâlnit: „Ia-o tu, bă, liftă, silvuple, că mie nu 
îmi face folosinţă şi dă-mi, la schimb, doar o pereche de mici ori cremveşi, cu 
mutardă de Dijon alăturea...” 

- Mutardă de Dijon?!!!... 

- „i-o bere, desigur; asta poate să fie românească, dar rece! Nu te mira, 
venitură, nu-mi trebuie mai mult... la-mi țara, că nu-mi place să am griji pe 
lumea asta!” ...şi să rămânem, precum golanul, ce-i în gură şi pe sulă..., 
scuzați-mi mitocănia, domniţă,... adică, altfel zis, făr' de griji, dar şi fără 


258 


nimic. Nu-i vedeți pe ăştia,... au început să se certe cum să scape de 
mormanul de aur, ce ni l-a pus Dumnezeu, drăguțul,... 

Şi iar trimise şoferul credincios o bezea încărcată cu recunoştinţă către 
smocul de talismane neastâmpărate. 

- ...de mii de ani, la Roşia Montană. Încearcă şmecherii să ne lămurească 
la radio, televizor şi-n ziare - chiar şi pe Preşedinte l-am auzit ţinându-le 
partea! Comisionul, fir-ar el al dracului să fie!... -, ce afacere am face,... aur 
curat, nu altceva!, concesionând zăcământul super-bogat pentru treij' de mii 
de ani şi pentru un nenorocit de procent din câştiguri unei firme canadiene - 
dacă-i întrebi pe canadieni despre ea, habar nu au! -, firmă în spatele căreia 
numai dracul este informat cine se află. 

- Mi-e teamă că-i chiar dracul! Mda, şi mie mi se pare suspectă insistența 
cu care este tratată problema, reuşea Roza să mai strecoare câte o vorbă. 
Nici intervenția Preşedintelui n-avea ce căuta acolo,... e lobby în toată regula! 
Nu-i corect. 

- Aşa-i (...deşi, nu ştiu ce-nseamnă lobiul de care aţi zis). Să lăsăm şi noi 
ceva, în afară de iazurile otrăvite, cer şi subsol infestat, la copii, la nepoți, la 
strănepoți, la ăia, care vor veni după urma noastră, nimeni nu se gândeşte. 
Ei, da’ noi suntem prea mici ca să avem vreun cuvânt de spus, jocurile se fac 
în alte părți, la alte mese! ...Copii n-am, aşa că n-am cui să las banii 
câştigaţi după vânzarea pământului. O să-i toc eu şi cu bătrânica mea pe 
mâncărică, băuturică, plimbărele în stațiuni, la munte,... că marea, cu atâta 
soare, nu mai e de noi,... ne vizităm şi neamurile din provincie, care mai 
sunt în viaţă, facem parastase pentru decedați, ne cumpărăm şi-o boarfă, 
dregem locul de veci de la „Reînvierea” - două cripte! -, ca să fie pregătit când 
va sosi clipa din urmă,... şi se duc bănuții, ca să n-avem grija lor. Că nici nu 
ştii, zău, ce-i mai rău pe lumea asta: să duci doru’ banului ori să ai grija 
lui... Da”, hai că, din vorbă-n vorbă, ne-am luat mai cu una, mai cu alta... - 
„Ai o gură bogată, ca de muiere, mă, Artimoane!” zice baba mea - ...şi-am 
ajuns la gară! 

- Artimon, vă cheamă?!... Nostim. Îmi pare bine de cunoştinţă. Poftim 
banii, Artimoane! 

- Mersi, mersi, domniţa mea. ...Da, Artimon; naşu' a fost lipovean, fie-i 
țărâna uşoară; şi mai ortodocși ca noi sunt lipovenii! Ei, ca vântul şi ca 
gândul v-a adus Fiețelul meu,... am maşină bună, tocmai ce-am luat, fără 
intervenții, itepeul pentru doi ani de-acuma încolo! Dumnezeu să mă țină 
sănătos, la fel şi pe dumneavoastră. Drum bun şi treburi cu noroc s-avețţi 
prin Transilvania strămoşească, domnița mea! (Dacă nu ne-or înhăța-o, 
curând, unguraşii cei deştepţi...) 

...Tocurile Rozei ciocăneau ritmic pavajul peronului. 

„Nu prea-i lume în trenul ăsta...” privea ea, nemulțumită, prin ferestrele 
vagoanelor. „Te pomeneşti că bat drumul până la Cluj degeaba, obsedată ce 
sunt?...” 

Îşi găsi compartimentul şi locul rezervat la clasa a Il-a, cercetând 
plăcuțele lipite lângă fiecare uşă. (Călători plictisiți de drumurile lungi 
răzuiseră, ici-colo, cu o unghieră şi curajul oferit de anonimat, câte o cifră de 
pe plăcuțe, ca să încurce lucrurile într-o țară în care, oricum, ele erau bine 
încurcate.) Înăuntru, un ochelarist nostim în jur 60 de ani, singurul călător, 


259 


rotofei şi mărunțel, se căznea să-şi urce valiza grea pe poliţă, înălțându-se la 
maximum pe vârfurile pantofilor şi ridicându-şi braţele, întocmai ca un 
baschetbalist afro-american care introducea mingea prin inelul strâmt al 
coşului. 

- Bună seara, salută Roza, căutându-şi locul. 

- Bună seara, bună seara, răspunse meigicgionsonul caucazian, atârnat 
de poliţă, uitându-se bucuros la nou-sosită, de parcă s-ar fi temut să 
călătorească singur în compartiment. Efff, mititel, mititel, dar am reuşit 
până la urmă!... 

Zâmbind cu înţelegere pentru soarta tristă a scundacilor („Un metru 
cincizecişicinci, mai mult nu are piticul bun de pus între flori, în grădină! E 
cam nasol să fii aşa de mărunţel, să vezi lumea uitându-te numai de jos în 
sus.”), Roza îşi aruncă dintr-o mişcare sacul de voiaj lângă bagajul vecinului, 
demonstrând, pe scurt, avantajul înălțimii. Fără să-şi dezbrace trenciul, se 
aşeză pe banchetă, vizavi de rotofeiul care, cochet, îşi pieptăna acum părul 
rar, cu mişcări încete, meticuloase; îşi scutură mătreața de pe umerii 
sacoului, împrăştiind-o peste tot, cu nesimţire. Roza se uită pe fereastră la 
puştii zdrențăroşi și slăbănogi de pe peron, ce inhalau aurolac din nişte 
pungi argintii, doi cameramani blonzi, cu alură sportivă, îi încurajau 
oferindu-le sticle mari cu „Coca Cola”, țigări şi gumă de mestecat, în timp ce 
se chinuiau să-i filmeze din toate unghiurile posibile. „Şi mâine seară, 
probabil, CNN-ul, Euronews-ul ori BBC-ul vor prezenta încă una din 
dramele unei ţărişoare din Estul Europei...” gândea Roza, înciudată. „Porci 
mai sunt occidentalii ăștia, de plictiseală fac așa ceva!... De parcă la ei n-ar fi 
drogați, alcoolici şi duşi cu sorcova destui. Filmați-i, frate, pe-ai voştri, aveți 
suficient material acasă, economisiți banii plătiți pentru transport, mâncare 
şi cazare şi lăsaţi-i în pace pe nenorociții noştri! N-aş fi zis, înainte de '89, că 
sunt în stare de astfel de mizerii, pentru că nu-i cunoşteam deloc; Ceauşescu 
nu-i primea în ţară şi bine făcea! Da, da... Acum îi cunosc, din păcate, i-am 
văzut făcându-şi veacul pe la noi, veniți să împartă alimente vechi ori 
medicamente expirate, sprijin spiritual prin secte fâsâite sau să ne dea 
împrumuturi, cu sila, cu dobânzi uriaşe, ca să ne aibe la mână... şi, printre 
toate astea, să culeagă informaţii pentru oficinele de spionaj! Când eşti 
bogat, frumos şi mulțumit de viață, adică ţi-a dat Dumnezeu de toate, mai 
puţin molime, inflații, vecini periculoși, cutremure, politicieni incompetenti, 
secete, corupție și inundaţii, ai putea fi mai îngăduitor cu alţii, care n-au 
avut aceeaşi şansă...” Privi şi pe cealaltă fereastră, de dincolo de culoar; 
câțiva provinciali amărâţi, zilieri pe şantierele din Bucureşti, cu siguranţă, 
beau pe rând, tovărăşeşte, dintr-o sticlă de o jumătate de litru, făcând haz 
de cine mai ştie ce necazuri. „P-ăştia i-au ratat băieţii de la CNN, unde le-or 
fi fost ochii?... Urechile le-ar rupe Ted Turner dacă ar şti! Ce bine ar fi dat şi 
zilierii români, murdari, obosiţi și alcoolici, pe sticla tivi-urilor din livingurile 
elegante ale Vestului Europei sau din State, după prezentarea prealabilă a 
prăpădiților de aurolaci!...” Scârbită,... un rictus îi strâmbase fața, ...de firea 
împuțită a vesticilor pe care, cândva, îi admirase atâta, ca pe nişte semizei 
adevărați - meritul profesioniştilor de la Hollywood, „Europa liberă” ori 
„Vocea Americii”! -, femeia scoase o cărțulie din trenci şi, încercând să pară 
cufundată în lectură, începu să-şi studieze tovarăşul de călătorie. „Nu este 


260 


ce 


tocmai ce aşteptam... “ stabili ea, după o sumară analiză. „Mititel, grăsutț, 
somnoros... - uite-l ce ochi mici face! Sper să n-adoarmă prea repede -, 
reumatic, cardiac, hipertensiv, aflat la andropauză,... vârsta, ce vrei!,... fără 
multe parale-n buzunare... - ce hăinuțe uzate şi ce pantofiori stâlciați 
poartă! -, ...intelectual, totuşi,... contabil, agronom, învățător ori veterinar, 
de-aia-i aşa echipat, ca un bugetar,... în curând, probabil, bunic, dacă nu 
chiar este, deja. Are, însă, ceva ciudat în el, individul!... Nu ştiu ce, nu-mi 
dau seama despre ce-o fi vorba, dar este o chestie oarecum cunoscută. Uite-l 
cât de parşiv mă studiază,... în treacăt, vezi, Doamne,... de după ochelarii à 
la Leon Troțki, deşi vrea să pară că nu o face! Mă rog, pentru moment, asta 
este,... ăştia-s oamenii, cu ei trebuie să defilăm, alții, după cum se vede, n- 
avem de unde să luăm. Încerc o încălzire uşoară şi dacă nu..., ne uităm şi 
prin altă parte. Poate urcă cineva mai interesant la Ploieşti... sau la Braşov, 
măcar.” 

După semnalul „Glasul roţilor de tren...”, lansat din difuzoarele gării, 
locomotiva („...făcută la fosta «Electroputere Craiova,...”, o remarcase Roza, 
alături de peron. „...intreprindere vândută pe nimica toată unor arăbeți 
libidinoşi!”), sătulă de aşteptare, se înhămă la treabă, trăgând vagoanele 
uriaşe după ea, încet-încet, mai întâi, apoi, prinzând putere şi curaj, din ce 
în ce mai repede. Curând, prin fața ferestrelor defilau pe partea dreaptă, în 
lumina puţină a serii, blocurile murdare şi urâte ale Griviței, iar pe partea 
stângă, celelalte, la fel de murdare şi urâte, ale Giuleştiului; uitată de toți şi 
toate, o reclamă de dinaintea Revoluţiei, vopsită pe un perete uriaş, îndemna 
călătorii Căilor Ferate la consumul peştelui oceanic. „Hm, peşte oceanic... 
Cu ce naiba să mai pescuieşti când flota s-a dus de multă vreme, bine 
cârmită de şmecherul timonier, către Apa Sâmbetei, de unde nimic nu se mai 
întoarce  niciodată?...” În legănatul vagonului, rotofeiul de vizavi,... 
contabilul, agronomul, învățătorul ori veterinarul,... moțăia cu bărbia 
sprijinită în palmă, ignorând peisajul trist, luminat, ici-colo, de becuri 
chioare; din când în când, deschidea ochii mici şi rotunzi, fixându-i scurt, 
dar insistent, asupra Rozei, prin ochelarii cu ramă de sârmă. 

După Chitila, controlorul îşi făcu apariția în compartiment. 

- Bună seara. Biletele dumneavoastră, vă rog! ceru el hotărât, în timp ce 
agita către călători cleştişorul strălucitor, semn al autorității cheferiste. 

- Biletul?!... Biletul... 

Buimac şi speriat, rotofeiul se cotrobăia prin toate buzunarele, dar Roza 
întinse prima tichetul funcţionarului căilor ferate. 

- Mulţumesc, doamnă, se arătă acesta surprinzător de politicos. Cluj, 
deci... Aveţi ceva de mers în noaptea asta. lar dumneavoastră, domnu ”?... 

Vecinul reuşise să-şi găsească biletul; cleştişorul clănțăni din nou, 
perforând cartonaşul. 

- Mulţumesc. Noapte bună şi drum bun! ură funcţionarul, sfârșind seria 
politețurilor, în timp ce închidea uşa compartimentului, cu zgomot de bile 
rostogolindu-se pe o şină metalică. 

- Totdeauna îmi este frică să nu pierd biletul, deschise rotofeiul discuția, 
explicând agitația ce îl cuprinsese adineaori. De-aia îl ascund atât de bine, 
uite-aşa cum fac acuma, îi arătă vecinei, introducând tichetul într-un 
buzunar secret. Îl dosesc în fundul căptuşelii,... închid sigur năsturelul,... 


261 


poftim, ca la prohab, ca să nu mă fac de râs, în lume, cu șobolanul scos la 
aer!,... 

- 21... ciuli femeia urechile. „Ai ajuns cu mâna la prohab, mititelule?... Dar 
ai un şobolan straşnic, de ascuns în spatele prohabului, ca să-l ţii atât de 
bine ferecat?...” 

- „după care uit, desigur, unde l-am pus! 

- Şi mie mi se întâmplă, recunoscu Roza, mirându-se de chestia cu 
prohabul şi șobolanul, dar zâmbind amabil şi încercând, astfel, să-şi 
pregătească atacul vicios. Ei, dar dacă a trecut controlorul şi aţi asigurat 
năsturelul,... ca la prohab, nu cred să ne mai deranjeze cineva până la 
Ploieşti; am putea închide lumina, să ațipim... 

- Se poate, da, acceptă rotofeiul propunerea, suspect de grăbit şi bucuros. 
Numai că, vă rog pe dumneavoastră să... Vedeţi, mititel cum sunt, eu n- 
ajung pân” la comutator! 

„Te pomeneşti că zglobiul adoarme înainte de a stinge eu lumina!” Roza se 
ridică în picioare şi, ca dintr-o mişcare a vagonului, îşi lovi gambele 
puternice de genunchii prăpădiți de alături. 

- Oh, scuzați-mă! Sper că nu v-am lovit prea tare, se arătă ea îngrijorată, 
încercând o apropiere şi mai mare de vecin. Nu ştiu cum s-a întâmplat de..., 
zbănţuiala trenului şi... 

- Da’ nu-i nicio problemă, acceptă rotofeiul situația, după ce prinsese 
strâns şoldurile femeii, ca şi când ar fi dorit s-o sprijine. Că doară nu m-aţi 
omorât. Aşa-i în tren, se-ntâmplă; cui nu-i place, n-are decât să-şi ia maşină 
mică! (Sigur, dacă are cu ce.) 

Cu fața către culoarul pustiu (...din păcate!), Roza acționă comutatorul şi 
lumina se stinse. Îşi dezlegă cordonul cu gesturi imperceptibile, descheie 
încet, unul căte unul, nasturii trenciului - exact ca ai unui prohab bine- 
nchis! -, îl desfăcu şi, privind în noapte, îşi lipi sânii goi de geamul rece al 
uşii compartimentului; strivite de suprafața tare, sfârcurile se zbârliră de 
excitare!... Roza îşi lipise şi pântecul de acelaşi geam şi, odată cu el, freca de 
fața lucioasă părul pubian tuns numărul zero, întocmai ca o bilă de răcan. 
Carnea fină a sexului se înfioră la contactul neprietenos, clitorisul mic 
săltându-şi capul, surprins de tratamentul la care era pe neaşteptate supus. 
Ce fain ar fi fost dacă cineva s-ar fi aflat pe culoar și ar fi privit-o cu ochii 
beliți de plăcere!... „Cineva,... pe culoarul vagonului,... poate chiar mai mulţi 
călători,... cam obosiţi, căci s-a făcut târziu,... dar toţi cu ochii zgâiţi la 
mine!” Gândul o excită cumplit, cutremurându-i trupul. „Cineva... se uită la 
mine,... la trupul meu, pe jumătate despuiat!” Dar, cum culoarul era tot 
pustiu, fără urmă de voaieuriști, femeia se desprinse de uşă, abandonând-o 
deodată, ca pe un amant lefter şi care, prin urmare, nu mai era deloc şi de 
nimeni dorit; dintr-o mişcare, se întoarse către vecinul rotofei, expunându- 
şi, cu poalele trenciului date în lături, goliciunea trupului mare, frumos şi 
fremătător, de nimic acoperit sub haina bej!... (Aduce corpul Rozei, oare, în 
vreun fel, cu acela al lui miss Roberta Anastase, preşedinta Camerei?...) 

În întunericul subţire al compartimentului, exhibiţionista Roza Pop ţipă 
surprinsă la vederea penisului scurt, dar nefiresc de gros... - șobolanul! -, 
flancat de testicule exagerat de mari, scos prin prohabul inform şi masturbat 
alene de rotofeiul zâmbăreț,... da, da, chiar de posibilul bunicuţ reumatic, 


262 


cardiac,  hipertensiv, aflat precis la andropauză,... necazuri de-ale 
bătrâneţii,... contabilul, agronomul, învățătorul sau veterinarul, bugetarul 
autentic cu haine şi încălțări ieftine şi vechi, dar cu ochii aprinşi de năravul 
greu în spatele ochelarilor demodaţi, din sârmă argintie, tot aşa cum 
purtase, cândva, şi Leon Davidovici Troţki,... Leiba Bronștein, de fapt!, 
tovarăşul de revoluţie al lui Vladimir Ilici Lenin!... 

„Surpriză! Surpriză, şi de-o parte, dar şi de cealaltă! Bine te-am găsit, 
colega,...” voia să-i vorbească Rozei, parcă, privirea vicioasă, strălucitoare. 
„ce mică-i lumea, nu-i aşa?!...” 


263 


Orgasmul 


„Psihologul închisorii 

în care sunt găzduit 

m-a întrebat dacă socotesc sexul 
o treabă murdară. 

I-am răspuns că da, desigur, 
dar numai atunci 

când este cum trebuie făcut!” 


Woody Allen 


Orgasmul 


Întocmai ca la o pătrundere în forță a unui kommando poliţist în vizuina 
unui interlop, în jurul orei 3 dimineața (atunci când grijile ne-au părăsit pe 
toți,... inclusiv pe nemernicii de gangsteri!, simțurile ne sunt adormite şi 
somnul este cel mai dulce...), uşa cabinetului se deschise brusc, lovindu-se 
de perete cu un pocnet ca de bombă... zboooaaang!..., speriind de moarte 
atât pe asistenta-secretară ce tocmai îşi pudra năsucul,... 

- Maică Precistă, dar ce se-ntâmplă?!... Brigada Anti-Drog să fie, D.N.A.- 
ul, Fiscul?... 

„„cât şi pe singurul pacient din încăpere care frunzărea, trist şi absent, o 
revistă cu coperţile lucioase, frumos colorate, dar şi boțite de folosinţă. 

- Doamna Lili, bună ziua! salută, sonoră şi precisă, impetuoasa intrusă, 
întocmai precum percutantul: „Poliţia! Nu mişcă nimeni!”, auzit, adesea, la 
telejurnalele de seară. Bună ziua şi dumitale, domnule. Oh, ce bine că am 
reuşit să ajung aici!... Ştiu că nu am programare astăzi, nu vă enervați, 
doamna Lili,... v-am remarcat sticlirea din ochi; controlați-vă şi afişați 
zâmbetul profesional, plin de înțelegere,... fie el şi fals; PanAm smile - ul, 
despre el vorbesc! Este cazul s-o faceţi, ne aflăm într-un cabinet de consiliere 
psihologică, unde vin persoane cu probleme dificile. Am nevoie de un sprijin 
de specialitate chiar acum, să ştiţi! 

Tânăra cu chipul frumos bronzat, dar răvăşit de nervozitate, acoperit de o 
transpirație subțire ce îi sporea senzualitatea şi așa excesivă, se proțăpise cu 
picioarele larg și cam indecent desfăcute în fața biroului; încerca, astfel, să 
obţină o poziție stabilă pentru a face față contraatacului ce mocnea vizavi. 

- Bună ziua, doamnă Pârşoagă-Pigulea, răspunse automat la salut 
asistenta-secretară, după ce îşi revenise din sperietură; trânti imediat 
cosmeticalele de geamul gros al biroului, mai-mai să-l spargă de enervare. 
Ei, drăcia dracului,... ei, nu, că asta-i bună! continuă ea după ce, 
superstițioasă, simulase scuipăturile tradiționale în decolteul bluzei. M-aţi 
înnebunit cu apariţiile intempestive până şi pe mine, cadru de specialitate, 


264 


care am văzut destule în viață, doamnă Amalia Pârşoagă-Pigulea,... fir-ar ea 
să fie de viață! Nu numai că nu aveți programare în agenda noastră,... 

- Așa-i, n-am. Am recunoscut-o de la început, nu am umblat cu șoalda: 
„Că să vedeţi, că nu ştiu ce,... c-o fi, c-o păţi,... că dacă n-ar fi, nu s-ar 
povesti...”. N-am, ce să fac. 

- Lăsaţi ipocriziile şi nu încercați să mă duceţi cu preșul! Reiau: ...nu 
numai că nu aveţi programare, dar aici este cineva care urmează să intre 
acum la profesorul Froidstein şi... Uitaţi, ca să nu ziceți iar că inventez, ca 
ultima oară când, să ştiţi, m-ațţi jignit cu afirmaţia, dar am trecut cu vederea 
ofensa, pentru că am urmat un program de control al furiei la maestrul 
nostru; după cum se vede, este necesar când ai de-a face cu asemenea 
persoane... 

Degetul cu unghia lungă şi roşie, ascuţită precum un vârf de lance, se 
îndreptase, hotărât şi acuzator, spre pieptul frumos reliefat al nou-sositei, 
încercând să-l străpungă dintr-o lovitură de moarte, pentru a lichida 
problema enervantă odată pentru totdeauna. Carl Gustav Jung şi Sigmund 
Freud, aşezaţi camaraderește, unul lângă celălalt, priveau scena cu interes 
profesional, ca martori încremeniți în ramele atârnate pe pereții antecamerei. 

- „„.„Uitaţi, deci, domnul inginer Calboreanu,... 

Ridicându-se pe jumătate din scaunul-scoică, asistenta-secretară îl 
indica peste pupitru, cu acelaşi deget-vârf de lance, pe bărbatul corpolent 
care urmărea discuţia aprinsă, cu ochii bulbucațţi de îngrijorare. 

- „are probleme la fel de urgente, adică acuză o depresie cumplită, 
sărmanul,... 

- Depresia - maladia vremurilor noastre! completă imediat doamna 
Pârşoagă-Pigulea, ştiutoare în de-astea, precum păţitul. 

- „„„deşi afacerile-i merg cum trebuie, lucru nemaipomenit acum, când 
măruntul şi cheliosul timonier (Doamne, da’ ce mai simte neamul românesc 
trebuința unui tătuc care să controleze totul, să nu fie nevoit poporaşul din 
Carpați să-şi pună oleacă creierii la treabă, dar să poată vegeta în pace, cu 
gândurile aiurea, la pastoral, la transhumanță, la tradiționalele sărmăluțe,... 
turceşti şi preparate din carne de vacă, la origine!, bere şi mititei, ingurgitate 
pe un fond de manele,... dar şi cu sufletul mereu lângă mioara-i favorită! 
Cum să-nvețe, astfel,... ceva, măcar, nu mult,... din propria, ciudata şi 
nefericita lui istorie?)... 

- Doamna Lili, sincere felicitări pentru ascuțţitul simț al observației; ce 
analiză scurtă, dar precisă, a neamului ați întocmit la iuțeală, din câteva 
vorbe bine alese! îşi congratulă, pişicheră, doamna Pârşoagă-Pigulea 
adversara, încercând de fapt să obțină doar scăderea vigilenței de vizavi. 
Aparținând stirpei noastre, după ştiinţa mea, v-aţi folosit de o atentă şi ageră 
introspecție, nu-i aşa?... Reuşiți mereu să mă surprindeți, stimată doamnă 
Lili! 

- Nu mă ironizațţi, vă rog, se prinsese, însă, de intenţie secretara vigilentă. 
„„„În vremurile astea, deci,... - ca să nu-mi rătăcesc şirul ideilor, căci asta 
urmăriți, probabil, întrerupându-mă atât - ...când căpitănaşul cu şapca 
pusă şmechereşte pe-o sprânceană (aşa-i, mare şmecher e căpitanul, dar, 
din păcate, nu toți au aflat-o, încă!), duce amărâta noastră corabie de colo- 
colo, bușşind-o serios de maluri,... 


265 


- Precum Francesco Schettino, cu „Costa Concordia” lui! îi veni 
instantaneu în minte doamnei Pârșoagă-Pigulea naufragiul de lângă insula 
Giglio. 

- Nu; eu mă gândeam doar la un mus cu lumânările mucilor sub nas, 
aflat la prima beţie cruntă care-l face să se simtă lup de mare. ...taxele către 
stat ale firmelor domnului Calboreanu, sunt achitate la zi,... vă dați seama 
ce contabili pricepuţi are?... Are şi o amantă minunată, doar cu 28 de ani 
mai tânără,... 

- Ohoho, bravo, felicitări şi pentru dumneavoastră, domnule Calboreanu! 
28 de ani diferență,... frumoasă bucăţică de timp! Bănuiesc că şi bucăţica 
este la fel de frumoasă... sau, măcar, senzuală. Mă surprindeți, ca şi doamna 
Lili; n-aş fi zis, la prima vedere, că... 

- „„„bine aşezată într-o superbă garsonieră ultracentrală,... 

- O garsonieră ultracentrală?... Ce informată sunteţi, doamna Lili! 

- „„„mobilată cu gust şi cu multe parale de la „Rovere”, continua, 
imperturbabilă, expunerea situației asistenta-secretară. Amanta minunată 
conduce un „X5” cât o locomotivă, superaccesoriat, cadou din partea 
domnului Calboreanu, normal. 

- Cunosc prețurile de la „Rovere Mobili”, m-am aprovizionat şi eu de la ei! 
se bucura doamna Pârșoagă-Pigulea de găsirea unor cunoştinţe comune. lar 
întreținerea maşinii vă costă o avere, domnule Calboreanu!... Eu conduc un 
„B.M.W. X6”, cu caracteristici apropiate de „X5”-ul călărit de amantă şi 
numai taxele către fisc se ridică la... 

- Nevasta domnului Calboreanu, femeie plină de tact,... tot nu se lăsa 
secretara-asistentă. ...se face că nu ştie de existența costisitoarei 
concurente,... 

- Aşa trebuie să procedeze o doamnă! Fiţi prudent şi discret, domnule 
Calboreanu,... 

- Încerc, desigur,... se fâstâcea pacientul la evocarea propriei intimităţi. 

- „cum stă bine unui bărbat, sfătuia Amalia Pârşoagă-Pigulea, amabilă și 
competentă. Ibovnica-i ibovnică, dom'le, iar consoarta-i consoartă, fiecare 
are locul ei şi acolo trebuie să rămână. Soţia dumneavoastră să nu afle într- 
un mod prea concret de tânara amantă, bine întreținută! 

- „„„copiii sunt la casele lor..., turuia doamna Lili. 

- Din nou, felicitări! Şi câți copii aveţi?... 

Calboreanu răspunse automat întrebării, ridicând trei degete, întocmai ca 
un elev cuminte şi sârguincios, aflat într-o școală a României de dinainte de 
'89, unde se făcea carte şi educaţie serioasă, după cum trăncănesc 
nostalgicii (...pe la colțuri, nemaifiind cozi interminabile la benzină sau 
alimente). 

- Trei,... bravo! Parcă ați fi o familie occidentală, numai ăştia fac, în serie, 
câte trei copii, există, probabil, vreun ajutor financiar special, pentru 
numărul 3, din partea autorităților, că altă explicație nu văd. Eu îmi doresc, 
cum scap de problemele pentru care mă aflu acum, aici, să am câţiva copii 
în casa mea, se entuziasma doamna Pârșoagă-Pigulea față de situația aflată 
în ograda domnului Calboreanu. Altfel, dacă nu ne trezim la timp, în 
următorii 50 de ani... - mulți o spun! - ...rromii, cu câte 8-10 puradei per 


266 


familie, vor fi majoritari,... deja, fac legea,... iar România noastră se va 
ortografia, foarte elegant, cu doi de rî,... Rromânica! 

Domnul Calboreanu aproba, dând din cap, speriat de pericolul evident 
(precum întreaga Europă!). 

- Sigur, asta se va întâmpla dacă nu vor reveni aici evreii români, cum se 
vorbeşte. Vă dați seama ce babilonie va fi atunci?... Românii nu-i suferă pe 
maghiari, evrei şi pe țigani; maghiarii au ce au cu românii de câteva sute de 
ani, dar şi cu ţiganii, iar dacă se întorc evreii, vor avea, desigur, ceva de 
împărțit şi cu ăştia; țiganilor le sunt indiferenți şi românii, şi maghiarii, şi 
evreii,... ei o ţin pe-a lor, adică, îi fură, înjunghie, măciucăresc, escrochează 
şi înjură pe toţi, la un loc, fără discriminare; evreii reîntorşi nu vor avea mai 
nimic cu românii care, oricum, pleacă din ţară - sunt, deja, trei milioane 
emigrați care vor lua, curând, după ei, în calea bejaniei, alte două 
milioane,... neamuri, prieteni, cunoştinţe! -, ba, îi vor stimula, în diverse 
chipuri, să se cărăbănească în continuare, tot aşa cum se cărăbăneau ei 
prin anii 40 -'70 ai secolului XX, către Tara Sfântă; dar evreii vor avea, în 
schimb, ceva cu maghiarii care, aflați la polul opus românilor, nu vor să 
plece dintr-o țară aşa de frumoasă şi bogată, binecuvântată cu de toate de 
bunul Dumnezeu: „Păi, dacă au plecat românii, care ne-au mâncat sufletul 
secole întregi...” - sigur, şi românii spun același lucru despre maghiari - „...ce 
rost ar avea să plecăm şi noi acum?... Nu degeaba se întorc evreii, trebuie să 
fie un şpil,... noi rămânem!” -, ba, dimpotrivă, vor să se înmulțească, 
devenind disponibil locul vlahilor; desigur, în final, evreii vor avea ceva cu 
țiganii... - cei care au rămas, restul fiind aşezaţi în Vestul Europei, pe 
Champs Elysee, in Trafalgar Square ori pe Les Rambles din Barcelona - 
pentru că toată lumea are ceva cu țiganii; aceștia, rămânând fără români, 
doar cu maghiarii, se vor lua şi de evrei, de plictiseală, devenind antisemiţi; 
la rândul lor, maghiarii, majoritari în România golită de români... 

- Stop! Doamnă Pârşoagă-Pigulea, teoria dumneavoastră m-a năucit; 
opriți-vă! ...Şi nu ați pomenit nimic de minoritatea turco-tătară, de greci, 
armeni, ucrainieni, sârbi, lipoveni, saşi ori şvabi... Nu, pe saşi şi şvabi îi 
excludem, căci atâta şi-au dorit în perioada ceaușşistă reîntoarcerea în 
Vaterland, încât, acum, au uitat complet de mazerleandul românesc. 

- Problema este complexă, zău așa... 

- Nu o s-o rezolvăm noi. ...Dar, să revenim: cei trei copii ai domnului 
Calboreanu l-au făcut bunic de câteva ori, reluă doamna Lili inventarul. 

- Bravo, bravo, bravo,... de trei ori, bravo! Câte un bravo, din inimă rostit, 
pentru fiecare copil care a făcut, la rândul lui, copii. Să mai zică cineva că 
românii nu produc plozi,... ba chiar îi ţin în ogradă, fără să-i tranzacționeze 
pe piaţa liberă!... Sunteţi o persoană împlinită, domnule Calboreanu! 

- Mulţumesc, dar... 

- Una peste alta, ca să n-o mai lungim, toate-i merg din plin şi de-aia a 
sosit depresia,... 

- Ei, asta nu-i bine,... se arătă doamna Pârşoagă-Pigulea înțelegătoare 
față de serioasa problema de sănătate. O depresie... 

- „„„pentru anihilarea căreia aşteaptă, după cum vedeţi, să fie invitat în 
cabinet, aşa că, zău!, nu se poate să..., încerca să concluzioneze asistenta 
lunga expunere. Şi, de altfel, maestrul Froidstein nu este un psiholog de 


267 


duzină, oricând la dispoziția dumneavoastră. Măcar un telefon să fi dat în 
prealabil, doamnă Pârşoagă-Pigulea, cunoaşteţi regulile casei! 

- Le cunosc; dar, nu v-am sunat pentru că n-am prevăzut evenimentul 
întâmplat şi... starea... care m-a cuprins, pe neaşteptate. Oricum, când am 
ajuns în halul ăsta, n-aveam telefonul mobil cu mine; l-am uitat acasă sau 
cine mai ştie pe unde... Este al şaselea aparat pe care îl rătăcesc în ultimele 
două luni şi nu a costat niciunul sub 800 de euro bucata; o spun nu ca să 
mă laud, ci ca să vedeţi în ce stare sunt! Dar, dacă asta este problema,... la 
lipsa programării, mă refer,... mi se pare o chestie minoră. Domnule 
inginer..., se întoarse tânăra femeie către celălalt pacient, schimbând 
direcția atacului, ca un tactician priceput. 

Luat în vizor pe nepusă masă, Calboreanu se sperie şi mai tare, 
strângându-se în colțul canapelei şi regretând lipsa carapacei protectoare a 
țestoasei. 

- sunt convinsă că problemele mele sunt mai mari şi mai ciudate decât 
ale dumneavoastră. Mă jenez să vi le prezint, chiar succint,... sunt, totuşi, 
intime. Aşa că, fiți cavaler şi permiteți-mi să intru eu cea dintâi în cabinet! 
Este o urgență, mi s-au întâmplat lucruri neaşteptate care necesită o 
consiliere imediată. Uitaţi în ce stare de agitație mă aflu,... 000,... sunt o 
femeie cu bufeuri! Bufeuri, la prima tinerețe,... ați mai întâlnit aşa ceva?... 
Cred că nu, amanta dumneavoastră nu are bufeuri, desigur. Am transpirat 
sub braț! (Nu vă depărtaţi, n-am ajuns să put, folosesc un deodorant bun, 
capabil să-mi controleze transpiraţia de-a lungul întregii zile, cum spune 
reclama de la televizor.) Puţină înțelegere, vă rog,... am mare nevoie de 
psiholog acum, domnule inginer! 

Fără să-şi fi recăpătat darul vorbirii, Calboreanu privea către secretară, 
rugător şi cu speranță, cerându-i ajutorul; dar doamna Lili, după ce flutură 
mâna pe lângă tâmplă, într-un gest semnificativ, ridică din umeri a 
neputinţă, desfăcându-şi brațele şi decolteul, plină de dezolare. 

- Dar,... reuşi pacientul să se mobilizeze în cele din urmă, trântind revista 
pe canapea, ignorând dezgolita pereche de sâni ce îi pâlpâia în față şi 
încercând să-şi apere de unul singur dreptul primului venit. ...am şi eu o 
groază de treburi! Timpul meu este drămuit, aşa că nu cred că este posibil 
să... Mă aşteaptă afacerile, stimată doamnă,... la fel ca şi amanta cu 28 de 
ani mai tânără... - aşa-i, ai nevoie de stimulente de la o vârstă încolo! -... şi 
nepoțeii... ori nevasta, căci doamna Lili v-a prezentat întreaga mea 
intimitate, precis şi în detaliu. 

Cu un zâmbet şiret pe chip, doamna Pârşoagă-Pigulea se aşezase pe 
canapea, abandonând războiul în favoarea diplomației; fără a mai lua în 
seamă prezența secretarei, se lipi de bărbat şi, într-un gest neaşteptat de 
tandru, îi luă mâinile într-ale ei. 

- Domnule Calboreanu,... 

Vocea femeii devenise caldă şi învăluitor şoptită, senzuală, ca a unei 
operatoare de hot-line. 

- „„„iubite domn Calboreanu, nu mă poți refuza! 

Secretara-asistentă privea înmărmurită scena aflată în desfăşurare, vizavi 
de pupitrul ei. „Ei, nu, că asta le întrece pe toate!” 


268 


- Şi dumneata ai probleme; uite, te afli într-un cabinet de consiliere, 
pentru că toate îți merg din plin şi, atunci, apar necazurile. Sunt în aceeaşi 
situație! Şi eu, ca şi dumneata, sufăr de depresie; doar motivele ei sunt 
diferite, în rest depresia-i depresie,... mama mă-sii de viaţă legată c-o aţă! Te 
rog frumos, domnule coleg de suferință... Nu vreau să mă enervez mai tare! 
Păi, dacă nici noi nu ne înțelegem şi ajutăm, ce să mai vorbim de...? 

Sprâncenele frumos arcuite făcură un semn, deloc discret, în direcția 
doamnei Lili. 

- Hm, ce spui?... Haide, te rog. De ce te lași așa de greu?... Fii cavaler și 
cedează-mi rândul, insist! 

Spre stupefacția încremenitului domn Calboreanu, tânăra femeie îi aşeză 
mâna pe unul dintre genunchii rotunzi, calzi şi transpirați de-atâta agitație, 
dezveliți de fusta scurtă; copleşit de uimire, bărbatul nu încercă să o retragă 
de pe carnea îmbietor de încinsă!... 

- Se poate, da, domnule inginer?... continua doamna Pârșoagă-Pigulea să 
stăruie, privindu-şi interlocutorul cu speranță. Uite, ca să înţelegi starea 
cumplită, vreau să-mi simți şi bătăile accelerate ale inimii; poftim, domnul 
meu, ia uite zbănțuială cardiacă: zdupa-dup, zdupa-dup, zdupa-dup,... care 
se îndreaptă, desigur, către cel puţin un preinfarct! 

Şi cealaltă mâna a domnului Calboreanu fu apăsată de sânul stâng, 
pentru a înregistra, prin palpare, chinurile prin care trecea cordul atât de 
solicitat. 

- Simțiţi?... (Nu vi se pare că sânul meu este plăcut de tare?... Nu port 
sutien. Hm?...) Hai, ziceţi ceva, că doar nu v-ţi înghiţit limba... ori vreți să fac 
un preinfarct, în timp ce îmi răsuciți mamelonul... sau, de ce nu, chiar un 
infarct complet?... Vreți să mă aveți pe conştiinţă, domnule Calboreanu?... 

- Eu..., nu..., nu vreau..., cum să zic?... se oprise Calboreanu, încurcat, 
din frământarea protuberanţei care câştiga în tărie între degetele lui. 

- Doamnă Pârșoagă-Pigulea,... interveni asistenta, recăpătându-şi graiul, 
sâcâită de insistenţele exagerate ce se vehiculau alături. ...vă rog frumos să 
vă potoliți; şi n-o să faceți preinfarct, vă asigur eu. Potoliţi-vă, altfel, voi lua 
măsuri; nu ştiu dacă o să vă placă planurile mele vizavi de purtarea 
dumneavoastră. Lăsaţi-l în pace pe domnul Calboreanu, ce naiba! În ritmul 
ăsta, o să-l răsturnați pe canapea, o să vă cocoțaţi pe el, o să-l desfaceţi la 
pantaloni... 

- Very good ideea! Da, am să-i extrag penisul, bucuria domnişoarei 
amante cu 28 de ani mai tânără... 

- „.„.şi o să-l violați; şi toate astea s-ar petrece, culmea, într-un cabinet de 
consiliere psihologică! V-am spus că domnul Calboreanu are propriile 
necazuri şi nu are nevoie de altele. Iar dumneavoastră, domnule Calboreanu, 
luaţi mâna imediat de pe pieptul tentant al doamnei! Nici nu ştiu, de altfel, 
dacă maestrul Froidstein, care abia a sosit... 

Uşa cabinetului se deschise şi, atras de tărăboiul din antecameră, intră 
Sigmund Froidstein (Sig, pentru apropiați, dar nu şi pentru pacienți...), cel 
mai en vogue psiholog bucureştean al momentului. 

- Bună dimineața, oameni buni. Lili dragă, dar de ce răcniți aşa?... se 
interesă el de agitația matinală. Doamna Pârșoagă-Pigulea,... domnule 
inginer Calboreanu... Ce se întâmplă, măi, fraților, aici?!... 


269 


Apariția profesorului avu darul de a linişti dintr-o dată spiritele, slavă 
Cerului; musca se auzea bâzâind, lovindu-se bezmetic când de oglindă, când 
de portretele maeștrilor psihanalizei moderne. (La un moment dat, gângania, 
obosită, probabil, şi presată de nevoile fireşti, alese tabloul lui Freud pentru 
a-şi părăsi cu nesimţire excrementele acolo, precum surata ei, obraznică şi 
iresponsabilă, care se căcase, cândva, cu aceeaşi nesimţire, chiar pe 
portretul Maiestăţii Sale, împăratul Franz Jozeph I-ul al Austro-Ungariei, în 
„Peripeţiile bravului soldat Svejk”! Carl Gustav Jung părea că se bucură de 
alegerea gânganiei...). Antecamera arăta ca una din scenele Muzeului 
Figurilor de Ceară al madamei Marie Tussaud: doamna Pârşoagă-Pigulea, 
bunăoară, încremenise (greu de crezut, dar adevărat!) apăsându-i mâna 
domnului Calboreanu de sânul stâng şi strângând zdravăn pulpele pentru a 
reține cealaltă mână; pe jumătate întors, bărbatul, întocmai ca un băiețel 
surprins cu lingura în borcanul cu dulceaţă, privea înspăimântat chipul 
înmărmurit al psihologului, fără să schițeze, însă, nicio tentativă de a 
renunța la apropierea plăcută de vecina de canapea; secretara-asistentă, pe 
jumătate ridicată din scaun şi încremenită în poziția asta, cu o sticlire de 
mânie în ochi la adresa decisei paciente, sparse gheața într-o încercare de a 
lămuri lucrurile: 

- Sorry, maestre, dar n-am mai putut controla situaţia. Nu sunt o 
pârâcioasă, dar trebuie să aflați adevărul: doamna Pârșoagă-Pigulea este de 
vină, ca întotdeauna! 

- De mică am fost învățată că este urât să umbli cu pâra, mârâi 
împricinata, printre dinți. Păcat că n-au fost şi alții educați în același sens... 

- Doamna Pârșoagă-Pigulea, da,... care, trebuie s-o ştiţi şi pe-asta, nu are 
programare astăzi, dar, fără pic de jenă, în stilul caracteristic, vrea să intre 
la consultaţie chiar acum, înaintea domnului Calboreanu. Păi, eu de ce 
dracu’ mai sunt pusă aici, în antecameră?... De momâie, maestre?... 

Uitând de începutul de tandrețe, doamna Pârșoagă-Pigulea se ridică în 
picioare, îndepărtând mâinile domnului Calboreanu ce păreau a se simți tot 
mai bine pe trupul agitat. 

- Ţineţi-vă mâinile acasă, domnule! îşi ruşină ea deodată vecinul. 

- Mă scuzati, dar,... dumneavoastră... ați... 

- Mă bucur să vă văd, domnule Froidstein! schimbă tânăra femeie din 
nou, la fel de flexibilă, direcţia atacului, ignorându-și total colegul de 
canapea, dar şi de suferinţă. Bună dimineaţa. Am mare nevoie de consiliere, 
de psiholog,... am nevoie de dumneavoastră! Aşa-i cum spune „momâia”, 
ştiu,... 

- Doamnă Pârşoagă-Pigulea, vă rog... Dar nu aveţi niciun fel de ruşine! Ei, 
ce v-am spus, maestre,... o vedeți?... 

- Scuze, am fost răutăcioasă. ...n-am programare, de-aia mă cert cu 
dânsa, care este neînțelegătoare, dar trebuie să stăm de vorbă amândoi, 
acum! Asta voiam să-l conving pe domnul,... cum îi zice,... să-mi cedeze 
rândul. Am nevoie, au apărut elemente noi în situația mea, este o urgenţă.,... 
nu v-aş fi deranjat doar aşa, ca să mă aflu-n treabă; sunt o femeie delicată, 
simțită, mă cunoaşteţi bine. 

- Chiar prea bine, din păcate, surâdea doamna Lili, nefericită. „...o femeie 
delicată, simţită...”, doamna Pârşoagă-Pigulea a noastră?!... Ha, ha, ha... 


270 


- Vă rog, maestre, nu mă lăsaţi în ananghia în care mă aflu! 

Bombănind în barbă, psihologul îşi clătina capul chel, în formă de ou. 

- Of, doamnă Pârşoagă-Pigulea, doamnă Pârşoagă-Pigulea, nu vă 
dezmințiți reputaţia. De-abia am sosit, nici n-am apucat să-mi trag sufletul; 
totdeauna am avut parte de pacienţi nerăbdători! Cine dracu’ m-o fi pus să- 
mi aleg meseria asta, care-mi aduce atâta nefericire?... 

Din senin, psihologul aplică un şut coşului de gunoi, proiectându-l în uşa 
de la intrare; hârtii şi alte mărunțţişuri se răspândiră pe podea. 

- Vai, maestre!... încerca asistenta, speriată, să facă față situaţiei ce 
câştiga din nou în amploare. Domnule profesor, dar ce v-a apucat aşa, 
deodat'?... Vai de mine şi de mine, dar... Numai doamna Pârşoagă-Pigulea e 
de vină! 

- Eu?!... se sperie şi pacienta, la rândul ei. De ce eu, mă rog?... 

- Dumneavoastră! Şi suntem abia la prima oră a zilei,... păi, dacă am 
început-o aşa... 

- Ce m-a apucat?... urlă maestrul psiholog, rotindu-şi privirea mânioasă 
la cei aflați în încăpere şi care se făcuseră, dintr-o dată, parcă, mai mititei. 
Mă întrebi ce m-a apucat, Lili, când vezi ce se întâmplă aici... Nicio 
nenorocită de programare nu poate fi respectată pentru că apare, mereu pe 
nepusă-masă, când ţi-e lumea mai dragă, când toate par a fi în făgaşul lor,... 
doamna Amalia Pârşoagă-Pigulea!... Păi, ce să-mi vină, Lili, draga mea?... Ce 
să-mi vină?... Puteam să fiu balneolog, pediatru ori un reumatolog de 
valoare, nefericitul de mine..., răcnea psihologul, amintindu-şi de 
începuturile profesionale. ...și aş fi stat la distanță de doamna Pârşoagă- 
Pigulea! Bănuiesc că reumatismele nu vă chinuie, stimată pacientă, iar copii 
ştiu că nu aveți... 

- Nu, nu am copii; reumatisme, nici pe-atâta. Vor veni, cu timpul,... deh, 
bătrâneţe, haine grele! Îi povesteam domnului Calboreanu că îmi doresc 
câţiva copii, căci am cu ce să-i cresc şi vreau să ajut la creşterea populaţiei 
patriei; îi voi avea numai după ce îmi rezolv problemele pentru care mă aflu 
aici, de-aia sunt aşa de grăbită. Dacă mi le rezolv acum, cu sprijinul 
dumneavoastră - prin reducere la absurd! -, diseară ori mâine dimineața am 
şi rămas însărcinată! Maestre, dar chiar o persona non grata am devenit eu 
pentru cabinetul dumneavoastră?!... 

- Ei, doamnă Pârşoagă-Pigulea... ... Sigur, nici medicina muncii n-ar fi fost 
rea,... specialități liniştite, deci, unde ai de-a face cu oameni normali. Dar 
eu, nu, psihologie şi iar psihologie! M-am găsit eu, Sigmund Froidstein,... 

(Sig, pentru apropiați...) 

- „buricul pământului, să rezolv chichirezele tuturor ciudațţilor,... 
scuzați-mă, stimaţi pacienţi. Vocaţia, asta-mi căutam, dom'le. Da, n-am făcut 
altceva decât să-mi urmez pasiunea vieții şi uite unde am ajuns!... 

Epuizat de scurta, dar intensa, criză de nervi, maestrul alunecă cu 
încetinitorul pe canapea, alături de domnul Calboreanu; tăcut dintr-o dată, 
rămase cu ochii pierduţi în murdăria de pe podea. Nimeni nu îndrăznea să 
tulbure liniştea care se aşternuse asupra antecamerei. 

- Mă rog, acum asta e,... deschise el gura, într-un târziu. ...mi-am urmat 
chemarea, vocație-i spun unii, şi ce-am căutat aia am găsit: sunt psiholog, 
iată, şi trebuie să vă fac față! Să ne apucăm de treabă, atunci. 


271 


Calmat de terapia autoaplicată, se întoarse către domnul Calboreanu. 

- Aveţi bunăvoința şi... Un dram de înțelegere pentru starea specială a 
doamnei Pârșoagă-Pigulea vă solicit. Va dura câteva minute discuţia cu 
dânsa; bănuiesc despre ce este vorba, nu suntem la prima situație de acest 
fel. 

Privirea malițioasă a maestrului se fixase pe fața pacientei. 

- Hm?... Nu-i aşa că am dreptate, stimată doamnă Amelie Pârşoagă- 
Pigulea?... Observaţi, sper, că nu sunteţi o persona non grata, de vreme ce vă 
invit la consultaţie înaintea domnului Calboreanu. 

- Domnule Froidstein,... şi eu... Programarea pe care doamna Lili mi-a 
propus-o alaltăieri şi n-am făcut altceva decât s-o accept, integrând-o precis 
în spaţiul disponibil al agendei, era pentru ora..., încercă un protest timid 
Calboreanu, ciocănind cu degetul ceasul de la mână. ...iar afacerile mele... şi 
depresia... Mă rog, dar dacă aşa considerați... 

Cu o beatitudine inexplicabilă pe chip, ce urma rapid crizei nervoase 
încheiate, psihologul îşi mirosea distrat mâna, înspirând, parcă, un parfum 
de calitate. 

- Vă mulțumesc pentru înțelegere, domnule, dădu el drumul aerului, cu 
un şuierat de încântare, ignorând protestul slab. Repet, nu va dura, ştiu că 
vă grăbiţi. Lili, adună mizeria, suntem într-un cabinet de psihologie, nu într- 
o cocină de porci! Ei, dar ia te uită, avem şi prezervative folosite pe-aici... Ei, 
Lili, Lili... 

Privind asistenta îmbujorată, Froidstein răsucea plasticul zbârcit, cules 
de pe podea. 

- Hm, hm,... păi, maestre,... hm, hm, maestre ați uitat că... aseară, la 
plecare...? încerca să se justifice Lili, niţel speriată, privind cu oarecare jenă 
către pacienţii rămaşi cu gurile căscate în fața săculețului încrețit şi scorțos, 
precum coaja unei smochine. Hm,... hm, maestre?... Aseară, deci...? Vai, ați 
uitat de seara trecută... 

- Dar ce s-a întâmplat, aşa de memorabil, seara trecută?... se băgă în 
discuţie, precum musca-n lapte, doamna Pârşoagă-Pigulea, mutându-şi 
privirea de la psiholog la asistenta-secretară. Hm?... Un prezervativ folosit, 
nu-i mare scofală (să fi fost o duzină,... da, atunci m-aş fi dus cu gândul 
direct la o orgie pentru care au fost luate măsurile elementare de 
precauțţie!),... doamna Lili, greu de crezut, dar a rămas cam blocată în fața 
unui obiect cu o destinație precisă - prezervativul! -,... o tensiune suspectă a 
pogorât în antecameră,.... m-aţi făcut curioasă. 

- Nu-i treaba dumneavoastră să ştiţi ce s-a petrecut aici seara trecută! îşi 
revenise doamna Lili, punându-şi iar la punct adversara. la nu vă mai băgați 
nasul peste tot şi, mai ales, unde nu vă fierbe oala. Zău, da’ chiar trebuie să 
ştiţi dumneavoastră ce puţă... - Doamne, iartă-mă, ce prostii vorbesc! - ...ce 
penis, da, a capişonat prezervativul?... Poate, dacă dați cu limba prin 
interiorul lui... 

- Maestre! se indigna doamna Pârşoagă-Pigulea de ideea impertinentă. Aţi 
auzit-o pe doamna Lili, asistenta dumneavoastră,... ați auzit ce-a spus?... Să 
dau cu limba...? 

- Lili, potoleşte-te şi nu începe iar cearta! Ce dracu”, abia de ne liniştirăm 
şi vreți s-o luăm de la capăt?... Ai urmat degeaba programul de control al 


212 


furiei, Lili,... ia, uite, ce-ţi veni în minte: să dea cu limba pe prezervativ! 
Controlează-te şi renunţă la propunerile astea, ciudate şi indecente. Iar 
dumneavoastră, doamnă Pârşoagă-Pigulea, mai frânați-vă curiozitatea. 
...Dar, ce nu trebuia să uit, oare, Lili?... 

Asistenta, doar niţel ruşinată de muștruluiala blândă, făcu cu ochiul, într- 
un semn tainic, umflându-şi pieptul şi unduindu-şi şoldurile rotunde. 

- Hm?!... Oh, da, ai dreptate, ce căscat sunt!... Da, sigur, mi-am amintit, 
se calmă psihologul. Adună mizeria, Lili. Mi-am amintit, drăguţo, nu face 
boticul de iepuraş Playboy supărăcios. Phii, chiar, ce mai seară, m-am simțit 
precum Hugh Hefner,... apropo de iepuraşul Playboy! 

- Hugh Hefner şi iepurașul Playboy?!... M-am prins! murmură doamna 
Pârşoagă-Pigulea, înghiontindu-şi colegul de pe canapea. V-aţi prins și 
dumneavoastră?... 

- ...Şi, dacă nu apărea, pe nepusă-masă, inoportunul de bărbatul tău,... 

- Aoleu!!! Nasol,... nasol momentul! își înghionti iar doamna Pârşoagă- 
Pigulea colegul, cutremurându-şi întreg trupul, ca de o spaimă cândva trăită. 
Bărbatul sosit, pe nepusă-masă,... aoleu! 

- „ca să te ia cu maşina, ar fi fost şi mai grozavă seara trecută! Dar, 
haideţi, doamnă Pârșoagă-Pigulea, lăsaţi curiozitatea,... honni soit qui mal y 
pense, cum bine spus-a britanicul rege Edward al III-lea... şi poftiți înăuntru 
ca să auzim despre ce este vorba, de data asta! 

- Ahahahahaha!... 

Victorioasă, tânăra surâdea maliţios asistentei-secretare şi resemnatului 
domn Calboreanu („Ei, cine-i călare pe situație acum?...”), arătându-le 
mijlociul mâinii orientat către tavan; intră doar după ce, vindicativ, mai 
înțepă de câteva ori aerul cu acelaşi deget şi, fără altă invitaţie, ca un 
obişnuit al locului, se prăbuşi pe sofaua din cabinet. 

- Uuuuf! Mersi, maestre, susură ea satisfăcută, căutându-şi o poziție 
comodă. Uite că puteți deveni amabil,... dar numai după parlamentări 
serioase! Îmi este mai bine, deja, mersi mult, vorba bucureşteanului. Mor 
după expresia asta, o auzi cât e ziua de mare, pe unde vrei şi nu vrei! Ha, 


ha,... mersi mult. De ce n-or zice barem merci beaucoup franțuziții 
dâmboviţeni?... 
- Mersi mult, merci beaucoup,... vă dau dreptate, scumpă doamnă 


Pârşoagă-Pigulea, a apărut ceva nou în situația dumneavoastră: aveţi o 
problemă cu merst-ul acum! 

- Treaba lor, zică fiecare cum o vrea, numai să nu uite să mulțumească. 
Aţi vrut să fiți sarcastic cu mine,... hm. Apropo, să vă spun una, bună: ce i-a 
zis ambasadorul Franței premierului Emil Boc când acesta, grijuliu, l-a 
sprijinit, la recepţia din 14 iulie, francezului făcându-i-se rău de la canicula 
din Bucureşti?... Hm, ce i-a spus?... Nu ştiţi. Vă zic eu; ambasadorul francez 
i-a mulțumit premierului român: „Mersi Bocul!...” Bună, nu?... 

- Doamna Pârșoagă-Pigulea, chiar vi se pare un moment potrivit, cu 
domnul Calboreanu tremurând alături, de nervi şi nerăbdare, pentru a-mi 
povesti cele mai recente bancuri?... 

- Speram să gustați anecdota; şi am vrut să mai destind atmosfera. Bine, 
ne întoarcem la miorițele noastre: uite, n-aş fi forțat nota venind 
neprogramată, dar, după cele întâmplate în dimineața asta, aveam nevoie să 


273 


stăm de vorbă. Dacă nu mă primeațţi, aş fi mers la un alt cabinet; asta-i 
economia de piață, iar concurența este motorul ei! 

Psihologul ocupă locul de lângă capătul sofalei, mirosindu-şi din nou 
mâna, în timp ce închidea ochii de plăcere. 

- Cum spuneațţi?... mormăia el. M-aţi fi abandonat?... Doamnă Pârşoagă- 
Pigulea, nu m-aş fi mirat prea tare dacă ajungeați la concurenţă; 
recunoştința-i pasăre rară. Cine spunea... - Nietzsche?... - că „Gratitudinea 
este o boală a câinilor”?... Mă rog, ar fi fost propria alegere. Vă ascult, deci, 
spuneți-mi care este problema atât de urgentă; bănuiesc că a intervenit ceva 
nou, căci nu pot aprecia vechile neplăceri ca pe o urgenţă reală. 

După foiala sâcâitoare, pacienta îşi găsise poziția ideală pe canapea, 
ignorând fusta scurtă ce îi dezgolise picioarele frumoase. 

- Astăzi aş prefera să staţi în partea astălaltă, ca să vă pot vedea, să ne 
privim în ochi,... pacientul şi psihologul..., propuse ea. ...şi chipul 
dumneavoastră să-mi dea siguranța şi încrederea de care am nevoie. 

Încercând să-şi smulgă un fir de păr dintr-o nară, domnul Froidstein își 
muta scaunul, împingându-l cu piciorul. 

- Poftim, stau aici. Uf, ce usturime!... se plânse el, răsucind între degete 
firul gros de păr. Vă reamintesc, însă, că nu avem timp ca să ne fâțâim pe 
canapeluța domnului Freud; în antecameră aşteaptă cineva,... domnul 
Calboreanu, căruia i-ați luat rândul printr-un gest nepoliticos şi... Prin 
urmare, vă rog... 

- Păi, cum să vă spun?... 

Doamna Pârşoagă-Pigulea păru tentată să se scarpine în creștetul 
capului, a încurcătură; nu o făcu, însă. 

- Maestre... Hm. Ce am pățit în această dimineaţă este atât de 
surprinzător, încât... Nu ştiu cum să-mi încep povestea! 

- În cel mai simplu mod: începeţi cu începutul! recomandă psihologul. 
Dar, concis şi la obiect, doamnă Pârşoagă-Pigulea, pentru că, vedeți 
dumneavoastră, timpul nostru...; şi nu numai despre timp este vorba acum. 

Femeia oftă, trecându-şi degetele prin păr, ca pe dinţii rari ai unui 
pieptene. 

- Da, sigur, voi fi concisă, acceptă ea imboldul. În principiu,... ştiţi,... 
ăăăă... nu este chiar ceva nou,... 

- Pardon?!... 

- .„..partea specială va apărea la finalul relatării, de aceea trebuie să vă 
înarmați cu răbdare, maestre. 

- Nu vreau să mă înarmez cu nimic, doamnă Pârşoagă-Pigulea; cu atât 
mai puţin cu răbdare, auziţi?... Cu nimic! 

- Îmi pare rău că trebuie să vă irit, dar, una peste alta,... deşi lucrurile s- 
au petrecut într-un alt context, mai aparte,... nu ştiu cum să vă spun ca să 
nu săriți ca ars,... tot problema orgasmului m-a adus şi astăzi la 
dumneavoastră! 

- Orgasmul! ţipă maestrul, pleznindu-şi genunchii. Eram sigur că despre 
asta-i vorba!... Groenlanda se topeşte bucăţică cu bucăţică, de nu mai au 
urşii polari unde să-şi facă igloo-ul, dolarul american, care a fost valuta forte 
pentru un secol, va fi detronat de yuanul chinezesc şi va deveni o amintire 
pe piaţa financiară, fundamentalismul islamic câştigă teren, iar creştinii dau 


274 


înapoi, moscheile vor umple vestul Europei, măreaza Franță va deveni o 
colonie a fostelor colonii... 

- Citat din Vladimir Vladimirovici Putin! 

- Exact! ...şi-apoi, pionierii islamici, nemaiavând spaţiu, o vor apuca 
iavaș-iavaş spre Estul Europei (normal că vor ajunge şi la noi!),... celebrul 
peak oil a fost atins, aţi aflat-o, probabil, şi vom vedea urmările pe plan 
energetic, recesiunea economică s-a instalat în lumea întreagă, Uniunea 
Europeană, de-abia formată, este pe cale de dezintegrare, euro-ul nu va mai 
avea valoare nici pentru numismați, după cum ne asigură economiștii 
americani, România a rămas singura țară căscată care vrea să adere la zona 
euro, pe cale de dispariție, Grecia, Spania, Italia vor intra în faliment, iar 
dumneavoastră... Dumneavoastră, doamnă Pârşoagă-Pigulea, aveţi ca unică 
preocupare orgasmul şi nimic altceva! Orgasmul, orgasmul, orgasmul!... 
Plutea în aer,... îl simțeam,... îl auzeam clipocind între picioare, parcă,... 
mirosea [iertați-mi naturalismul!),... da, da, până şi eu aştept să sosească 
orgasmul dumneavoastră,... mult aşteptatul orgasm al doamnei Amelie 
Pârşoagă-Pigulea! 

- Ce să mai spun despre mine, atunci... (Îmi place tandreţea cu care îmi 
rostiți, uneori, numele, în franțuzeşte,... Amelie!) Vă rog, însă, nu vă 
ambalațţi iară... şi nu vă mai uitaţi aşa de urât, căci mă stresați,... calmați- 
vă, ce naiba! De ce atâta supărare când aduc vorba despre orgasmul 
meu?!... Este o problemă ca oricare alta; dacă n-aş fi avut-o, nu aş fi venit la 
cabinetul dumneavoastră şi, prin urmare, nu ați fi încasat onorariile grase. 
Vreți să vă dau eu ceva ca să vă liniştiți?... Am „Xanax”, „Prozac” și 
„Distonocalm” în poşetă. Nu?... Bine, cum vreți, dar potoliți-vă, ce dracu! 
Ori, dacă medicamente nu poftiți,... mi se pare normal, psiholog fiind, uite, 
vă aplic eu o terapie; am adunat suficientă experienţă, vizitând cabinetele de 
psihologie. Este vorba de voință, îmi spuneați, cândva. Dacă aveți şi 
dumneavoastră o problemă... şi văd că vă frământă destule, începând cu 
încălzirea globală, nenorocitul de peak oil, consecinţele activităților oculte ale 
Marii Finanţe Mondiale şi celelalte,... treceţi pe canapeluţă, în locul meu; am 
să vă ascult cu toată răbdarea. Eu, în schimb, o fac gratis, de amorul artei. 
Bravo, v-aţi încruntat la mojicia... intenționată, de altfel; a făcut parte din 
terapie, ați uitat, deja, de celelalte necazuri; mă pricep, este?... E mai bine 
acum, rămânem fiecare pe locul lui. Să revenim la problemele mele, doar de- 
aia mă aflu aici şi pentru asta îmi veţi umfla paralele. Puţină răbdare vă 
cer,... da?... O iau de la capăt, atunci, aşa cum m-aţi sfătuit. 

- Dar, doamnă Pârşoagă-Pigulea,... mai încercă Sigmund Froidstein (Sig, 
cum spuneam, pentru apropiați...) să protesteze, tot mai slab, însă. 
.„„„domnul Calboreanu, care este şi el pacientul meu, aşteaptă alături, stând 
ca pe ghimpi,... iar dumneavoastră vreți s-o luaţi cu povestitul de la 
calendele greceşti. 

- Bine, bine, n-o să reiau istoria angoaselor sexuale ale adolescenței, nu 
vă speriați, se arăta doamna Pârşoagă-Pigulea înțelegătoare faţă de timpul 
limitat al psihologului. Dacă aş avea condei şi vreme, aş scrie un roman 
despre asta şi s-ar vinde ca pâinea caldă; sau l-ar folosi un regizor celebru, 
ca scenariu, pentru o telenovelă de succes. Vă uitaţi la „Inimă de țigancă”?... 
Nuuu, nici măcar din când în când?... Dar la „Înrobită de iubire”?... Nici la 


275 


asta?!... „Carmelita” vă spune ceva?... Da, „Carmelita”... Nuuu?!!!... Nu-mi 
vine să cred, sunteți prima dintre cunoştinţele mele care ignoră 
telenovelele,... păcat. „Isaura, sclava iubirii”,... hm?... Seamănă teribil, sclava 
iubăreaţă de Isaura, cu Andreea Esca, de la „ProTV”! 

- Isaura..., cu Andreea Esca?... 

- Hm?... Povestea mea ar putea deveni o valoroasă telenovelă românească 
intitulată, de exemplu,... 

- Doamnă Pârşoagă-Pigulea, lăsaţi dracului... - uite ce vorbe îmi ies din 
gură! - ...telenovelele, încercăm o nenorocită de terapie aici! îi tot sărea 
țandăra psihologului. Timpul meu, doamnă Pârșoagă-Pigulea, este limitat, la 
fel ca al domnului Calboreanu... 

„Nubila jună şi patimile ei încrâncenate”! TVR2 va difuza câte un 
episod la ora 17,30, în fiecare zi a săptămânii, mai puțin în week-end, 
făcând să pleznească de invidie producțiile latino-americane ori indiene. Dar, 
să trecem la subiect, că staţi pe ghimpi, zău aşa, şi dumneavoastră ca şi 
domnul Calboreanu, în antecameră; de doamna Lili nu vreau să mai 
vorbesc, căci nu-i decât o scandalagioaică de mâna-ntâia. (Poate că n-ar fi 
rău să scăpați de ea şi să angajaţi pe altcineva, cu o ținută mai potrivită 
pentru un cabinet de psihologie; vă amintiți de apropo-ul cu prezervativul! 
Deşi, am văzut că vă leagă lucruri interesante,... sigur, nu e treaba mea,... 
mda.) Să revenim, însă; este vorba despre altceva acum. Uitaţi,... ăăăă... Da! 
La prima oră a dimineţii am făcut sex cu bărbatu-meu. 

- Aţi făcut sex?!... se aprinse imediat o luminiţă în creierul maestrului 
Froidstein. Bravo, doamna Pârşoagă-Pigulea! Interesant; sex,... nu dragoste, 
deci?... 

- Da, sex. Subliniez, fiți atent: am făcut sex cu soțul meu,... sex, da,... nu 
dragoste, să fie clar, exact aşa cum prevedeau indicaţiile terapeutice. Nu am 
uitat ce mi-aţi spus, cândva,... citez: „Dragostea, ca sentiment, este un 
inhibitor al sexualității.” Adevărat?... 

- Foarte adevărat! Situația ideală pentru obţinerea orgasmului este să nu 
simţi decât o atracţie sexuală, perfect animalică, pentru partener,... cum ar 
fi, în cazul dumneavoastră: „Tii, ce pectorali minunați... şi, uite, ce sfârcuri 
iritate are bestia!” (...adică, domnul Pârșoagă-Pigulea) sau „Fesierii sunt tari 
ca piatra şi la fel de bine reliefați,... vreau să-i ciupesc curul de bivol!” ori 
„Are un penis de cal... sau seamănă cu un bulan de polițist; sper să mă 
străpungă ca pe-o iapă!” ...şi niciun fel de sentimente profunde: „Ce caracter 
minunat are omul de lângă mine! Aş putea scrie o nuvelă, dacă nu un roman 
întreg, despre valenţele lui.” sau „Sufletele noastre sunt pereche, nu-i 
dubiu,... sunt de nedespărțit, precum gemenii japonezi, şi acum, şi după 
moarte.” ori „Bărbatul meu îmi este un adevărat prieten, totdeauna mă pot 
bizui pe el!”... şi alte tâmpenii de-astea. Mă bucur ca aţi reținut informațiile, 
este important în terapie. 

- Le-am reţinut şi le-am folosit, că de-aia plătesc atâtea parale. Prin 


urmare, am considerat că soțul meu,... - singura dragoste adevărată a vieții 
mele. Scuzaţi-mi sentimentul! -, ...este cel mai tare gigolo cu care am poftă 
să mi-o trag,... 

- Așa, aşa!... 


276 


- „„„cu care se pot săvârşi, fireşte, perversități - absolut normal, amant de 
meserie fiind, doar nu poți face așa ceva cu propriul bărbat, ce-ar crede, 
săracul, despre nevastă-sa?... - şi cu care, în final, voi avea un orgasm. Oh, 
ce mă mai frământă orgasmul ăsta, sărmănuța de mine!... Ei, bine, am avut 
parte de un ceas de amor susținut, cu dessous-uri fine şi sexi, şampanie 
franțuzească (că aia românească nu mai e bună!) băută pe un fond de 
muzică în surdină și limbaj super-porcos - îmi pare rău că nu ați auzit ce era 
la gura mea, până şi unei curve profesioniste, din fundul Ferentariului, 
aflată la produs, pe centură, i-ar fi roşit obrazul! 

- Este foarte interesant ce-mi spuneţi, dar ați putea fi mai concretă?... îşi 
manifesta curiozitatea profesională maestrul Froidstein, lingându-şi un 
deget. 

- Desigur,... cu plăcere, poftiți:... 

Şi doamna Pârşoagă-Pigulea, impulsionată de maestru, în cadrul 
interesantului program psihoterapeutic, începu să scoată nişte răcnete teribil 
de senzuale. 

„Gino, trage-mi-o, vier împuţit! Trage-mi-o, până-mi simt plombele 
jucându-mi în gură!” (pe bărbatu-meu îl cheamă Maxim Pârşoagă-Pigulea,... 
Max, adică, dar în pat îi spun Gino, pare un nume de gigolo);... 

- Înţeleg. 

- Maestre?!... băgă Lili capul în cabinet, speriată de urletele pacientei. 

- Suntem în terapie, Lili; lasă-ne. 

Deşi curioasă, dar bine educată, asistenta-secretară se retrase imediat. 

- ...„Hai, hai, că vreau să ţi-o..., căci văd că testicolele-rezervoare dau pe- 
afară! Dă-mi-o,... dă-mi-o mai repede, dă-mi-o s-0...., altfel, mă arunc pe 
fereastră!”... 

- Încinsă atmosfera din dormitor, bravo! Dar, eliminaţi punctişoarele 
impuse de decenţă și ziceți-o mai pe şleau. 

- Aşa voi face; m-am jenat de dumneavoastră. ...sau „Perforează-mi 
fofoloanca, masculule, cu ştiuletele Pioneer!”,... 

- Fofoloanca,... perforată cu şștiuletele «Pioneer:?!... Cât un știulete de 
porumb Pioneer. este scula gigolo-ului de Gino?!!!... Phiii, dar ce dotare are 
soțul dumneavoastră! 

- Are; dar degeaba, veţi vedea. ...iar din partea bărbatului meu,... adică, a 
lui Gino, amantul: „Hai, putoare ordinară, mişcă-te şi pune-ţi dracului 
fundul îngeresc la treabă!”... 

Scăpată de sub control, privirea maestrului coborâse spre derierul 
îngeresc al pacientei. 

- „„.0ri „Cu câţi ţi-ai mai tras-o zilelele astea, în lipsa mea, cățea nesătulă, 
ca să ai orgasmul nenorocit, care te obsedează atâta?...”,... 

- Căţea nesătulă!... Superb, superb... 

- „sau „Mă excită de mor, târâtură,...” 

- Târâtură!... Splendid... 

- „.„..şoldurile tale, de dansatoare din buric, lată-n cur, basarabeană!”,... 
chestii de-astea, vulgare, deci. Aoleu, dacă mai vorbesc aşa, mă excit iar, 
maestre! 

- Perfect, perfect, excitaţi-vă, este foarte bine, terapia lucrează; sigur, şi eu 
simt niţică excitare, om sunt, doar. Mi-a plăcut tare mult cum v-a alintat 


21I 


soţul,... adică, Gino,... „căţea”, „târâtură”, „basarabeancă”,... foarte stilat! 
Limbajul porcos, super-vulgar, alături de alte rafinamente de același gen, 
este recomandat în situația dumneavoastră, pe care dorim s-o rezolvăm, cât 
de curând. 

- L-am folosit, după cum aţi auzit! Şi, în plus, am mai utilizat, pentru 
variație, vibratoare la capacitatea maximă, de era să cadă rețeaua de 
electricitate a zonei, mi-am băgat şi scos bilele gheişei în vagin până l-am 
făcut roşu ca para focului, mi-au fost legate mâinile de tăblia patului cu 
ciorapii de mătase, exact ca-n film,... - crezându-ne plecați, menajera a 
intrat să facă curat în dormitor şi a rămas cu gura căscată, crucindu-se, 
văzând scena! -, ...i-am aplicat sex oral soțu..., pardon, amantului meu,... lui 
Gino, adică,... la parametrii unei pompe pentru desfundat chiuvetele,... 

- Ce vacuum trebuie să fi creat gura dumneavoastră! 

- Chiar așa! ...iar clitorisul a primit cel mai fin cunnilingus, în timp ce 
parfumuri super-excitante, exotice, ne învăluiau intim,... 

- Mi se par binevenite amănuntele terapeutice... Bravo, Amelie, până aici 
e bine. 

- „„.„adevărate chinuri, deci, de ambele părți. Aflaţi, maestre, că, din nou, 
în aceste condiții super-stimulative, pe care vi le înşir de o jumătate de oră, 
n-am avut niciun orgasm, nefericita de mine!... 

Strigătul disperat o făcu pe Lili să deschidă iar uşa. 

- Dar ce se mai întâmplă, maestre?!... S-a speriat şi domnul Calboreanu... 

- Nimic deosebit, doar vechea problemă a doamnei Pârşoagă-Pigulea: nu a 
avut orgasm, sărmana. 

- Vai!... Lipsa orgasmului distruge orice femeie, oricât de echilibrată ar fi 
ea. 

- Mda. Lasă-ne, suntem în terapie. 

Supusă, asistenta se retrase din nou. 

- Nu ați avut orgasm?... Nuuu?!!!... Aproape că nu-mi vine să cred. Chiar 
mă mir; după preparativele serioase, după ce ați renunțat la ideea de a face 
dragoste,... vorbe frumoase, dezmierdări, săruturi în vârful buzelor, 
giugiuleli idioate şi alte fleacuri de genul ăsta, de Paul et Virginie... şi ați 
trecut la un hard-sex susţinut... „Vreau french kiss-uri până-mi înghiţi limba 
şi mă laşi mută,... trage-mi-o,... călăreşte-mă,... sparge-mă!”,... 

- Așa, aşa! 

- „conform terapiei, îmi închipuiam că mă veţi anunţa cu totul altceva: 
„Maestre, slavă Cerului, mi-a sosit orgasmul, m-am descărcat ca o vacă 
încălecată de taurul comunal,... am reuşit!” Şi eu vă aşteptam orgasmul cu 
sufletul la gură! Nu înțeleg, însă, dacă tot ați început-o aşa,... sex din greu, 
adică..., de ce nu ați invitat şi menajera, ca un stimulent suplimentar, să 
participe la partida de amor, când, intrând în dormitor, v-a surprins 
posedată de domnul Pârşoagă-Pigulea,... Gino, adică, latin-lover-ul 
dumneavoastră?... Trebuia să interveniți în terapie cu propria contribuție, 
lucrurile nu sunt bătute în cuie,... trebuia să aveți inițiativă şi să vă orientaţi 
după situație! Menajera ar fi fost un formidabil factor stimulativ, cred eu. 

- S-o bag pe Didina între Gino şi mine?!... Dumneavoastră, când am 
amintit de menajeră, v-aţi dus cu mintea înfierbântată la o domnișorică din 
Moldova de peste Prut, până în 21-22 de ani, numai țâţe, craci şi cur, fără un 


278 


chior nenorocit în buzunar, dar cu un appeal tulburător şi pentru un eunuc, 
cu o poftă de parale care l-ar lăsa lefter într-o jumătate de an şi pe sărmanul 
Ion Ţiriac... Ei, se vede că n-o cunoaşteţi pe Didinuşca, nu este potrivită 
pentru aşa ceva. Ar fi fost culmea perversității:... 

- Păi, chiar aici, pe această culme minunată, încercăm să ajungem prin 
terapia noastră! 

- ...65 de ani, 1,50 metri în talie, vreo 90 de kile, două lăieri la lighean, 
per an calendaristic, una de Crăciun, cealaltă de Paşte, tot atunci îşi spală și 
boarfele, în aceeaşi apă, normal,... mirosul obişnuit este de transpiraţie cu 
iuțeala ardeiului capia,... un fel de chivuță - nicio legătură, deci, cu 
moldoveanca da-tă dracului din imaginaţia dumneavoastră! 

- Puaaah, mi s-a făcut greață... Opriţi-vă, nu o mai descrieţi pe Didinușca; 
n-aţi folosit-o, n-aţi folosit-o, treaba dumneavoastră, asta e. Dar, doamnă 
Pârşoagă-Pigulea,... explodă deodată psihologul, revenind la realitate. ...nu-l 
putem ţine afară pe domnul Calboreanu pentru pentru obişnuita lipsă a 
orgasmului în partida familială de amor! Oricât de mult v-ar preocupa, nu 
este, totuşi, o urgenţă! Nu aveți orgasm de ani de zile, nu de ieri, de azi, 
problema este cronică, deci,... nu vă îngrijoraţi, încă. Sunteţi în plină terapie, 
ce dracu... Dacă situația persistă şi după..., da, atunci puteți considera, 
într-adevăr, că aveți o problemă! Şi nici măcar atunci pentru că vom încerca 
o altă conduită terapeutică: pică planul A, aplicăm planul B pe care, ca 
profesionişti, îl avem, deja, în vedere şi la îndemână, în buzunar. 
Deocamdată, însă, doamnă Pârşoagă-Pigulea... scumpa mea doamnă Amelie 
Pârşoagă-Pigulea,... 

- Stați! Domnule Froidstein, nu vă ambalaţi şi nu-mi mai ziceți atât de 
dulce Amelie, în speranţa că, muiere slabă cum sunt, o să mă înduioşez şi o 
să eliberez canapeaua şi cabinetul, căci nu mi-am terminat povestea! Abia 
acum vine partea interesantă, aşa că păstrați-vă răbdarea. Ehehei, să vedeți 
ce urmează... - altă telenovelă! -... 

- Vai de mine! 

- ...că doar pentru asta am venit la dumneavoastră. Deci, cum spuneam, 
după nereuşita din amorul conjugal, am plecat în oraş ca să-mi descarc 
nervii şi să-mi uit necazurile făcând shopping. Am mers cu troleibuzul, 
automobilul meu fiind blocat la un service. N-am vrut să-i cer bărbatului 
meu să mă conducă în oraş,... ştiţi, după eşecul din pat, era şi el, sărmanul, 
într-o stare la fel de tâmpită ca a mea. Eu i-am transmis-o, căci suntem un 
cuplu bine sudat. S-a grăbit atunci către treburile lui, ca să se liniştească în 
jungla afacerilor, dacă în propria-i casă nu-i posibil. 

- Da, înțeleg, sunt în aceeaşi situație. 

- Cuuum?!... Şi dumneavoastră..., la fel, cu soţia..., fără orgasm?!... 

- Nu, nu,... vreau să spun că tot cu troleibuzul am venit şi eu la cabinet 
astăzi. 

- Aha, am înţeles. 

- Când ai mai multă nevoie de porcăriile de maşinării, atunci te lasă 
baltă! Ticălosul de Murphy şi legile lui... 

Şi, din nou, Sigmund Froidstein îşi mirosi mâna. 

- Aşa este. ...Dar, mai aveți un fir de păr şi în cealaltă nară, îi atrase 
atenția profesorului pacienta amabilă. Am un spirit de observaţie ascuțit. 


279 


Da, da, chiar acolo; ustură, cred şi eu, dar merită. Dacă azi-dimineaţă v-aţi fi 
uitat mai atent în oglindă, ați fi remarcat, desigur, coşul gălbui, cât un 
ceaun de mare,... este în mijlocul bărbiei,... poți să umpli un ecler cu ce e în 
el! Nu încercați să-l stoarceți acum pentru că o să mă împroşcaţi cu 
conținutul consistent; să dispar din cabinet şi îl goliți, cu presiune, după 
aia,... hââârșșșt!... drept în fața domnului Calboreanu, dacă este atât de 
grăbit să nu rateze şedinţa de psihoterapie. Ha, ha, ha... Veţi fi un băiat 
frumos fără buba asta! Să revenim, însă, la telenovela mea: ei bine, la nicio 
oră după ce am făcut sex cu bărbatu-meu... sau, mai bine zis, cu Gino, 
gigolo-ul... - fără rezultat, cum v-am spus! - ...am obţinut un orgasm în 
troleibuz, maestre! 

Picioarele pacientei de pe sofa se agitară la amintirea incitantului 
eveniment, făcând canapeluța să scârțâie prelung, cu bucurie, la aflarea 
minunatei veşti. 

- Orgasm în troleibuz, doamnă Pârşoagă-Pigulea?!... îşi pocni palmele 
psihologul, a mirare, trecut şi de un ciudat fior. Orgasm în...? Vai de mine, 
doamnă Pârșoagă-Pigulea, să fie o reacție, mai târzie, la terapia noastră?!... 

- N-aş crede. Dar, l-am avut chiar în troleibuz! confirmă femeia, cu chipul 
luminat de fericire. Ce n-a reuşit bietul bărbatu-meu,... animalul de Gino, 
adică,... să-mi provoace de când ne-am căsătorit, în ciuda eforturilor depuse 
şi... ce n-a reuşit nici terapia dumneavoastră, bine remunerată... 

- Doamnă Pârşoagă-Pigulea,... se indignă profesional psihologul. ...nu vă 
grăbiţi cu aprecierile de felul ăsta! Terapia este într-o fază incipientă şi mai 
sunt destule şedinţe în care vom putea să... 

- Ştiu, ştiu, îl linişti femeia radioasă. Aşa este, mai sunt destule, dar şi 
scumpe. Cum spuneam: ...ceea ce n-a reuşit,... deocamdată... - subliniez, 
poftim! Supărăcios ce sunteți, acum n-o să-mi mai ziceți Amelie - 
„deocamdată, deci,... terapia dumneavoastră, a rezolvat în troleibuz, în doi 
timpi şi trei mişcări, un obsedat sexual necunoscut! 

Clătinând capul contrariat, psihologul se ridică din fotoliu, îndreptându- 
se către uşa cabinetului. 

- Orgasm în troleibuz, doamnă Pârșoagă-Pigulea?!... Rămâi cu gura 
căscată în fața unei asemenea destăinuiri! Daţi-mi voie să-l rog pe domnul 
Calboreanu să ne mai acorde câteva minute; şi este atât de ocupat cu 
afacerile lui... Phiii, orgasm în troleibuz, ziceaţi?... Aşa-i, ar putea fi un 
subiect de telenovelă. 


- Păi, vedeţi... 
- Domnule inginer..., își strecurase psihologul capul pe uşă. ...încă cinci 
minute,... nu, mai bine zece, să aveți bunăvoința,... doamna Pârşoagă- 


Pigulea are o problemă dificilă, importantă şi chiar interesantă, din punct de 
vedere profesional. Uitaţi, dacă vă vine să credeți, domnule Calboreanu, în 
dimineața asta, doamna având automobilul defect,... ca şi mine, ce 
coincidenţă!, şi folosind transportul public, a beneficiat în modul cel mai 
surprinzător, nicăieri altundeva decât în troleibuz,... de un... 

- „Orice voi vedea sau auzi în timpul activităţii profesionale sau în afara ei 
în legătură cu viața oamenilor... nu le voi divulga...” - jurământul lui 
Hipocrate, maestre! se stropși doamna Pârșoagă-Pigulea la guraliv. 


280 


- Pardon! ...Oh, dar nu prea cred că vă interesează lucrurile astea, 
domnule Calboreanu, scuzați-mă. M-am lăsat dus de un entuziasm ştiinţific 
şi am vrut să vă explic de ce..., făcându-vă părtaş la... Vă rog frumos, nu vă 
înfuriați, câteva minuţele să mai aveți răbdare şi să aşteptaţi, la fel de 
cumințel cum ați fost şi până acum, da?... Lili, ai grijă de domnul 
Calboreanu,... serveşte-l cu o bombonică cu lapte... 

- Avem numai bomboane fondante. 

- „„.„sau cu o fondantă ori un păhărel cu tărie, va trece timpul mai repede. 

Psihologul reveni lângă sofa; ochii vioi de sub sprâncenele stufoase 
alunecară, fără voie, pe coloanele picioarelor dezgolite. 

- Deci, ați avut orgasm în troleibuz!... îşi aminti el evenimentul, cuprins 
de o bruscă agitație în fața cărnii fremătătoare. Ce interesant!... Aş putea 
scrie un articol pentru revista de specialitate; l-aş intitula, de exemplu, 
„Orgasmul - oriunde, numai în patul conjugal, nu!” de Sigmund Froidstein, 
ph.d. Interesant, nu?... Da, da, da... Şi cum s-a întâmplat?... 

- Păi, pe individ nu l-am văzut la față, reluă doamna Pârșoagă-Pigulea 
firul povestirii întrerupte. 

- Ca într-o telenovelă de care vorbeați: a apărut pe la spate, şi-a făcut 
treaba şi a dispărut, fără să lase urmă! 

- Ba nu, o urmă a rămas,... între picioarele mele; v-am spus că am 
obținut orgasm. Era o aglomeraţie cumplită în troleibuz; ar fi fost imposibil 
să mă întorc, eram lipiți unii de alţii, ca sardelele într-o cutie. Probabil că 
aşa se întâmplă mereu, circul rar cu transportul în comun. La un moment 
dat, am simțit pe cineva care se freca tendențios de fundul meu... 

Pacienta tăcu, rămasă pe gânduri. 

- Da,... cineva se freca, deci, de popoul dumneavoastră. Mai departe! se 
arăta grăbit profesorul să afle mersul peripeţiei. 

- Primul gând venit în minte a fost să mă depărtez, ca să evit un scandal. 
Puteam să ştiu eu cine se afla la spatele meu?... Nu-mi plac chestiile astea. 
Dar, domnule Froidstein scump, imediat o căldură binecuvântată m-a 
învăluit, aşa că am abandonat impulsul inițial şi, cum n-aveam unde să mă 
distanțez de partener, mi-am împins fesele către el, plină de proverbialul 
curaj al timidului... - doar mă ştiţi cum sunt! „Poftim, domnule dragă,... na, 
uite-mi popoul, dacă asta pofteşti!” 

- V-aţi împins fesele către...?! repetă psihologul uimit. În troleibuz?... 
Dumneavoastră?!!!... Vai, doamnă Pârșoagă-Pigulea, nu v-aş fi crezut în 
stare de aşa ceva! Şi mai spuneți că terapia nu dă rezultate... Uite ce 
rezultate spectaculoase dă, bravo! Dar, bănuiesc că ați făcut-o într-un mod 
evident, agresiv, care nu lăsa niciun dubiu asupra intențţiilor...? 

- Da, da, într-un mod agresiv,... ca un fel de contră, cum s-ar exprima o 
persoană needucată. 

- Am înţeles. O contră, deci,... zvâââc! 

- Exact, ăsta a fost gestul,... zvâââc! (Parcă aţi fi fost la fața locului, 
maestre!) Când am priceput lucrătura ce se petrecea la spate, am simțit un 
minunat impuls de a deveni cooperantă, bănuind... sau sperând într-un 
final neaşteptat... sau, mai bine zis, mult aşteptat. Prin urmare,... exact, 
într-un mod agresiv, m-am proptit cu fesele pe individ, jucându-le, când pe 
una, când pe cealaltă, ca să-l stârnesc! Le cutremuram aşa..., ați înţeles 


281 


cum; vreți să vă arăt?... Bine, pricep, nu este momentul potrivit să-mi 
zbucium derierul prin cabinet, cu domnul Calboreanu făcând 13-14 la uşă; 
nu mai vorbesc că ar putea intra doamna Lili, curioasă-foc, în timp ce eu..., 
prin fața dumneavoastră... Dar, să continuu: simțindu-l pe individ, foindu-se 
în ritmul fundului meu, n-am mai avut niciun control asupra mea; și m-am 
împins şi eu în vecin. Apoi,... 

Pacienta tăcu, frământându-şi iar mâinile şi picioarele. 

- Apoi?... o încurajă psihologul, ca dintr-o inerție profesională, holbându- 
se la trupul agitat. 

- Apoi, am simțit ceva, minunat de tare, care încerca să-mi ajungă între 
fese; individul era mai mic de înălțime, aşa, cam de statura dumneavoastră. 

„Minunat de tare”, spuneţi?... Să ne înțelegem bine: „minunat de 
tare”,... despre puța omului să fie vorba, doamnă Pârșoagă-Pigulea?... 

- Da. ...Am mai simţit şi mâna lui care mi se strecura sub fustă; m-a 
ciupit de carnea fundului, măgarul! 

- V-a ciupit de fund?!... Oh, câte se pot întâmpla într-un troleibuz, cu 
atâta persoane primprejur; a-nnebunit lumea, dome, ce mai! V-a ciupit de 
carnea fundului,... pe dumneavoastră, doamnă Pârşoagă-Pigulea?!... 

Degetele maestrului se răsuciră pofticioase, de parcă ar fi avut între ele 
carnea tare a feselor pacientei. 

- Pe mine. Da, aşa m-a ciupit, cum aţi făcut,... v-am simţit mâna pe 
fundul meu, parcă. lar eu, măgărița... sau scroafa de mine, că nu pot să-mi 
zic altfel după atitudinea adoptată, m-am înfiorat, plină de plăcere. Apoi, 
individul a îndepărtat marginea cache-sex-ului şi a încercat să intre în anus, 
cu degetul,... într-un mod delicios. 

- Să intre în anusul dumneavoastră,... cu degetul?!... Individul v-a 
penetrat, deci, anusul în troleibuz, stimată doamnă Pârșoagă-Pigulea, într- 
un mod atât de delicios?!... 

- Exact, o mică şi delicioasă sodomizare a avut loc în transportul public! 
Şi m-am înfiorat şi mai tare, normal, cu degetul lui vârât în... găurica mică- 
mititică; vă mărturisesc, ca la spovedanie. 

- Foarte bine, așa şi trebuie, să-mi ziceţi totul. Psihologul, medicul și 
preotul sunt pe același plan. Dar, apropo de spovedanie, spuneţi-mi, vă 
rog,... mi-a scăpat s-o aflu până acuma,... soţul,... Gino, amantul, adică,... 
vă sodomizează în timpul partidelor de amor?... 

Amelie Pârşoagă-Pigulea negă, clătinând ferm capul. 

- Cum puteţi crede aşa ceva?!... Nu, maestre,... sodomia nu se practică în 
familia noastră. 

- Păi, vedeţi?... Ar fi cazul, poate ne apropiem de orgasmul conjugal, 
uzând şi de acest supliment. Şi, de altfel, eu nu m-am referit la familie, ci la 
partidele de amor petrecute cu amantul,... nesătulul Max,... pardon, Gino! 

- Sodomie?!... Mda, bine, o vom face. Sper să nu-i pară bizară lui Gino 
noua mea pretenţie: „Vezi, masculule, că mai am o găurică disponibilă,... nu 
face ochii mari,... aia din spate, foloseşte-o, se poate! Avem crema pe 
noptieră, este necesară pentru prima penetrare.” 

- Cui îi mai pare bizară, astăzi, o asemenea cerere, stimată doamnă 
Pârşoagă-Pigulea?... Dar reluaţi firul povestirii, vă rog, aveţi har, minunată 
Şeherazadă. 


282 


- Reiau: ...aglomerațţia a favorizat situația, normal! Altfel, nu cred că omul 
ar fi avut curajul,... și nici eu. Ei bine, nu ştiu cum a reuşit individul, dar a 
făcut-o cu o abilitate... profesională, parcă,... ajutat inconştient... sau, poate, 
conştient şi de mine, dar şi de croiala cache-sex-ului. Sunt sigură că n-o 
făcea pentru prima oară, prea-i mergeau bine mâinile! Apoi, mi-a scos 
chiloţii, strecurându-mi mâna în... 

- Vai de mine!!! Chiar v-a scos chiloţii şi v-a strecurat mâna în..., stimată 
doamnă Pârșoagă-Pigulea?!!! Dar cu ce troleibuz ați călătorit?... se interesă 
psihologul, tot mai agitat, mirosindu-şi din nou degetele, într-un gest reflex. 
Mmmm... 

- Maestre, maestre..., băgă iar Lili capul în cabinet, îngrijorată, dar şi 
curioasă. ...domnul Calboreanu dă semne de nelinişte; nu zic mai multe, că 
mă aude. Fondantă n-a vrut să mănânce. l-am oferit o bere şi acum vrea un 
brandy. Brandy nu avem, a mai rămas ceva whisky, un strop de votcă și... 
Astea nu merg după bere. Am rămas și eu, desigur; să mă ofer pe mine,... 
hm?... Dacă nu-i dau nimic, nu mai pot să-l stăpânesc! 

- Linişteşte-l, Lili, fă tot posibilul. Merge, nu merge, oferă-i o votcă, dar nu 
şi pe tine. Mă voi ocupa imediat şi de dânsul. Mai lasă-ne cinci minute,... hai, 
închide uşa,... du-te, Lili. Mulţumesc. Deci, cu ce troleibuz ați călătorit, 
doamnă Pârșoagă-Pigulea?... 

- Cu 85. 

- Cu 85711]... Cu 85, ziceţi?... 

- Da, cu 85. Nu înțeleg de ce vă mirați aşa; este un troleibuz ca toate 
celelalte. Cu 85 am călătorit. Şi, până la urmă, ceea ce simțeam între fese 
minunat de tare şi zglobiu,... 


„„„penetrările îndrăzneţe în zonele mele intime,... mângâierile obsedate ale 
individului în ambianța transportului în comun,... aglomerațţia,... mirosurile 
adecvate,... conjunctura asta, în general, mi-a provocat o stare de excitare 
care a condus, pur şi simplu, la orgasmul pe care de atâta vreme îl aştept, 
nefericita de mine! 

- Vai, doamnă Pârșoagă-Pigulea!... 

Cu privirea strălucitoare de mulțumire, dar pierdută, a dulce 
rememorare, și fără niciun fel de stânjenire, femeia îşi mângâia alene 
coapsele frumoase; un moț de păr, natural răsucit precum o țăcălie de 
seminarist buburos, îşi făcuse apariția hazlie dintre carnea consistentă a 


pulpelor. 
- Dar,... bâgui Sigmund Froidstein, continuând să-şi miroasă mâna, în 
timp ce privea bărbița castanie. ...şi-acum sunteți fără chiloți, doamnă 


Pârşoagă-Pigulea! 

- Păi, v-am spus că mi i-a scos individul, în troleibuz. Au rămas la el 
chiloţii mei, că nu puteam să ne ciorovăim, de față cu atâta lume, ca să mi-i 
înapoieze. Ar fi trebuit să apelez la ajutorul şoferului sau al celorlalți 
călători: „Oameni buni, domnule şofer,... uitaţi,... individul aflat la spatele 
meu tocmai mi-a scos chiloţii printr-o mişcare abilă şi inspirată şi acum 
refuză să mi-i înapoieze,.. ajutați-mă, vă rog, ca să-i recuperez! Şi mai 
sprijiniți-mă şi dumneavoastră, doamnelor dragi, ca să-i îmbrac la loc.”?... 


283 


Hm, cum vi se pare,... eu fiind cumplit de tulburată de orgasmul neaşteptat, 
tremurând ca varga și mușcându-mi buzele, ca să nu rag, ca o vită, de-atâta 
mulțumire?... Ar fi fost cazul, după părerea dumneavoastră de profesionist, 
să fac scandal, ca să-mi recapăt chiloții?... 

Speriat, Froidstein scutură iute capul, imaginându-şi scena grotească din 
troleibuz. 

- În niciun caz, doamnă Pârşoagă-Pigulea! Vai de mine... 

- Mă bucur că sunteți de acord, continuă pacienta, mulțumită de 
aprobarea psihologului. Ştiam eu că am făcut bine abandonându-i în 
mâinile amicului; şi cum o rezervă n-aveam, pe care s-o îmbrac în toaleta 
publică... Nu mi-a trecut prin cap, la plecarea de acasă, că... o să rămân fiu 
dezbrăcată de chiloţi, în oraş; oricum, i-am lăsat cu plăcere individului, ca o 
recompensă pentru strădaniile, dar şi izbânda lui; precis este şi un fetişist 
desăvârşit! 

- Fetişist?... Dar cine nu este, stimată doamnă, fetişist?... Eu, ca psiholog, 
vă confirm că fiecare avem fetişurile noastre, discret şi elegant numite hobby- 
uri. 

- Dacă ziceţi dumneavoastră... Îmi pare rău că n-am putut să stabilesc şi 
un alt tip de legătură, să-i cer sau să-i las o carte de vizită, ca să ne mai 
vedem şi să am parte de orgasme. Din păcate, după evenimentul neaşteptat, 
am fost despărțiți de aglomerațţie... şi, poate, chiar de soartă! Dar, ați căpătat 
un tic, de ce vă mirosiți atâta mâna?... Ba, aţi şi lins-o de câteva ori; nu 
negati, căci v-am văzut! 

Cu ochii aprinşi ca doi cărbuni şi fixați asupra spațiului încins de 
frământare dintre picioarele pacientei, cu obrajii veştejiți îmbujorați juvenil 
şi cu respirația sacadată, psihologul Sigmund Froidstein (Sig, pentru 
apropiațţi...), aflat în transă, parcă, extrase din buzunarul pantalonilor 
chiloțeii din material lucios, negru şi plăcut de moale. 

- Cache-sex-ul! ţipă Amelie Pârșoagă-Pigulea, plimbându-şi privirea 
zăpăcită de la psiholog la bucățţica de lenjerie. 

Doamna Lili, asistenta, deschise iar uşa,... 

- Maestre, dar ce faceţi?!... Oh, în cadrul terapiei pro-orgasm, desigur, i- 
aţi scos chiloţeii doamnei Pârşoa...?!... 

- Afară, Lili)... 

„„.„ca s-o închidă imediat la loc. 

- Chiloţii mei..., la dumneavoastră?!!! Dar cum au ajuns chiloții...?! Îmi 
luasem adio de la ei. Oh, domnule Froidstein,... dumneavoastră, la spatele 
meu...P Dumneavoastră... şi puța zăpăucă ați fost,  deci?... 
Dumneavoastră?!!!... 

- Da, eu, doamnă Amelie Pârşoagă-Pigulea..., bâguia psihologul, intimidat 
şi ruşinat de ispravă. Eu... şi cu ea, zăpăuca,... aşa cum aţi spus. În 
troleibuz..., eu am fost, da. 

- Deci, mâna şi puța dumneavoastră m-au lucrat, zăpăcindu-mă, 
întărâtându-mă și pregătindu-mă pentru orgasm, cum Gino n-a reuşit 
vreodată?... 

Luminată la cuget şi la chip, cu un aer plin de o dulce şi recunoscătoare 
mustrare, Amelie Pârșoagă-Pigulea îşi balansa arătătorul prin fața 
psihologului, precum acul lung și subțire al unui metronom. 


284 


- la, dați-mi mâna s-o miros şi eu! Daţi-mi-o, nu vă mai sfiiți acum, aşa 
de adolescentin, faptul este consumat. Mmmmm,... da, este chiar mirosul 
meu propriu; am să vă ling şi degetul, ca o verificare suplimentară. 
Mmmm,... mmm, aşa este, dumneavoastră aţi fost cu mânuțţa la mine, între 
picioare, nu există dubiu! Aţi făcut-o special, nu-i aşa?... A făcut parte, deci, 
din terapie! conchise pacienta. 

- Special?... Nu. Adică,... da. Cum să spun?... Tratamentul, terapia 
propusă,... sigur, doamnă Pârşoagă-Pigulea, aşa este, aventura din troleibuz 
a reprezentat un alt plan de terapie,... planul B. Sunt un profesionist,... da, 
special am făcut-o! 

- Ați avut, prin urmare, diverse scheme terapeutice pentru a mă scăpa de 
complex, nu?... Dar, nu înțeleg, cum de ați ştiut că maşina mea..., m-aţi 
urmărit?... Ce profesionist desăvârşit sunteţi,... ce surpriză plăcută am 
avut,... ce idee nemaipomenită,... ce gesturi tandre, de amant desăvârşit,... 
cum vi se mişcau degetele, jos... şi puţica dumneavoastră a fost promptă în 
reacție, nu a avut nevoie de masturbare! Vai, vai, vai, ce terapie ați imaginat, 
maestre! 

- Mulţumesc, sunteți amabilă, mă copleşiți cu aprecierile, dar... 

- M-aţi păcălit, da. Atât de abil m-ați lucrat, încât am fost convinsă că, 
lipit de fesele mele, cam bombate, poate, se afla un degenerat care agresează 
femeile cumsecade; şi, când colo,... dumneata ai fost! Bine că nu te-am 
pocnit sau nu i-am aplicat o carată penisului tărişor... şi n-am făcut scandal. 
Aş fi compromis cu impulsivitatea mea, absolut inoportună, acest minunat 
plan terapeutic B, subtil imaginat! Mulţumesc, maestre... 

Lacrimi de recunoştinţă umpluseră ochii pacientei de pe sofa, în timp ce, 
voios şi zemos, sexul ei se expunea privirilor zăpăcite ale psihologului. 

- Şi eu vă mulțumesc, Amelie... Dar, pot păstra cache-sex-ul?... Aşa este, 
sunt un fetișist,... ca orice persoană normală. 

- Desigur, desigur, păstraţi-l; o să vă aduc şi câteva perechi de ciorapi. 

- Nu trebuie să fie spălaţi; îmi plac cei cu dungă, în mod special... 

- Cu dungă şi nespălaţi vi-i aduc, ca să-mi păstreze mirosul, înţeleg 
pasiunea. Ciorapi curaţi puteţi să cumpăraţi de la orice magazin. Voi aduce şi 
un sutien, pentru dumneavoastră,... tot nespălat,... o centură, poate câteva 
obeuri,... folosite, desigur,... 

- Obeuri folosite?... Mă copleșiți! Mulţumesc, mulţumesc. 

- „„„mă rog, tot ce vă face plăcere. Dar ce crezi, domnule Froidstein..., îşi 
aminti doamna Pârşoagă-Pigulea de vechea problemă ce o măcina. ...ţinând 
cont de psihicul meu, atât de labil, pentru a avea acelaşi succes în viitor... - 
căci viitorul este al nostru, nu-i aşa, ghiduşule? - ...tot în troleibuzul 85 va 
trebui s-o facem, oare?... Şi pot să-ți spun Sig, de-acuma,... desigur, în 
intimitate, în transportul public, nu de față cu doamna Lili?... 


285 


286 


Nu departe de Dorohoi...* 


„Iubeşte-ţi aproapele, 

este un simțământ creştinesc, 
dar ai mare grijă, 

nu trebuie să se afle” 


Anonim 


Nu departe de Dorohoi...* 


În dimineaţa de vară uscată din satul adormit, fără picătură de ploaie în 
țărâna uliței ori în praful câmpului, soarele se ridica repede pe bolta cerului, 
ajutând, prin graba lui, la scurtarea zilei (dar ce, mai are ziua 24 de ore, n-o 
simți cât de repede trece?... Dacă nu te scoli la prima geană de lumină, ca pe 
timpurile C.A.P.-urilor sau, mai devreme, la întâiul cântat al cocoşilor, 
precum chiaburii interbelici, nu ai niciun spor la treabă! Şi, desigur, mai 
nimeni nu se trezeşte, ca zărghitu”, cu noaptea-n cap... - ce-i mai dulce ca 
somnul de dimineaţă, frate?... Poate cel de după-amiază,... hm?... -, deci, nu 
există urmă de spor în întreg ținutul, doar paragină, paragină, paragină. 16 
ore, atâta are ziua acum,... 16 ore au mai rămas din cele 24, «pardon?!...), 
din cauza unei parascovenii, frecvența Schumann, zisă, petrecută prin 
măruntaiele Pământului, a scris în foaia „Libertăţii” de alaltăieri - păi, ce 
dracu” înțelegem noi, fără multă carte, din geofizica asta?...). Spre prânz, 
căldura creştea cumplit, săltând 2-3 grade dintr-o dată, satul cufundându-se 
în toropirea ca de saună încinsă de un îngrijitor tembel; aveai să nu mai vezi 
până seara, târziu, suflet de creştin umblând pe uliţă, animal vânturându-se 
în căutarea unui ochi de apă verde, stătută şi împuțţită ori să auzi pasărea 
îngânându-şi trilul, adormit şi sufocat, în crăcile salcâmului bun de pus pe 
foc în iarna următoare... 

- Lăcrămioarooo!... Lăcrimuţooo!... Fă, Laaacrimooo, vecină, hăi!... se 
auzea acum, însă, din uliţă, ţipătul de muiere, acompaniat de lătratul dogit, 
astmatic, „Hau, haul!..., Hau, haul!...”, al lui Samson, dulăul slăbănog legat la 
poartă. leşi, fa, surdo, afară, că n-ai murit, doară!... 

Cu ochii cârpiţi de urdorile lipicioase, dar îmbrăcată cu hainele de toată 
ziua... - aşa se culcase aseară, nu mai ţinuse cont de nimic! -, Lăcrămioara 
Avădanei se zgâia pe fereastră, ca s-o vadă, cu greu, prin geamul murdar, 
nespălat de la ălălalt Paşte, pe vecina dinspre deal, agățată de ulucile 
şubrede. „Leana-i, uite-o!... Aoleo, să vezi că zăltata, aşa cocoţțată, îmi rupe 
prăpăditul de gard şi altul, în loc, n-am de unde pune!” Încercă să iasă 
repede, ca să n-o mai audă zbierând, dracu” ştie din ce pricină, să scoale 
satul şi să-l aducă ciopor aici, ca să caşte gura, a mare sastisire. 

- Da, da, viu acuşica, încerca Lăcrămioara să liniştească lucrurile, din 
mers, zbierând la rândul ei. les, nu mai tipa, Lenuţo, că doarme Ciprian al 


287 


țăţicii! Ţipi tu, urlu eu, latră dulăul,... ridicăm lumea-n picioare! Opreşte-te. 
Ho, Samson, taci şi tu, dar-ar boala-n tine de jigodie afurisită, că-i Leana la 
poartă,... - ce n-o mai ştii? -, ...nu-i gură de străin, prostule. Ce-i, fa?... 

- Necaz! leşi dracu”,... ieşi că ţi-a scăpat curcanu” din curte! abia aşteptase 
vecina, aburcată pe gardul prăpădit, să-nceapă beşteleala, cu vocea-i 
scrijelită. Ai lăsat poarta deschisă, după ce a plecat... cine-o fi plecat, de la 


tine, nesătulo, de cu noaptea-n cap. Uite-l, fa,... - de curcan vorbesc, nu de 
țiitor, nu mai beli ochii, că ăla s-a dus, curviştino! -, ...uite-l, cum a dat 
colțu”,... 


Şi Leana, coborâtă de pe gard acum, arăta cu mâna întinsă în josul uliței 
calea urmată de curcanul vagabond (ca într-o poză à la Mao, Marele 
Timonier,... necăutată, desigur). 

- „uite-l, a luat-o la vale şi, dacă ajunge la magraoni, nu-l mai vezi deloc, 
prăjeală ţi-l fac,... c-o mâncare gătită, cu cartofi mulți în ea, orez sau varză 
şi-o zeamă mai lungă, cu borş și verdeţuri, să le-ajungă trei zile şi lor, ăştia 
nu-s în stare să dreagă! Şi bate-te singură cu ei, după aia, că eu nu mă bag 
martor la pricină, cât mi-ai fi tu de vecină, că n-am nevoie de hărmălaie la 
poartă cu ţiganii! 

„Al dracu” curcan spulberatic mai am!...” îşi trăgea Lăcrămioara, în 
picioarele goale, pantofii de golf „Callaway”, cam prăpădiţi de folosinţă, 
cumpăraţi la mâna a doua şi trimişi de Adelin, bărbatul ei, din Italia; se 
împiedică de găleata portocalie, inscripționată cu îndemnul „Votaţi P.D.L.?, 
îi arse un şut, din mers,... „Na, japiță!...” de-i rupse toarta,... „Și cum mai 
aduc apă cu ea, acuma?... Tâmpită sunt, ce-oi fi avut cu găleata?... 
Portocaliilor trebuia să le dau cu şutul, nu căldării...”, ieşi pe poartă şi o luă 
la fugă prin colbul uliței, cam împiedicată de cuiele multe din tălpi (erau 
încălțări de golf, nu de jogging!), mai-mai să rămână desculță, urmată de 
vigilenta Leana. Ajunseră la colț, la parcul englezesc plătit cu fonduri grele 
de guvenul portocaliu primarului comunei (la fel colorat, normal, ca şi 
găleata luată la şuturi de nervoasa Lăcrămioara), ocupară poziții strategice 
precise, dictate de experienţe similare, de-o parte şi de alta a păsării şi, cu 
interes urmărite de o consăteancă insomniacă, aflată la jogging, „Gu, gu,.. 
gu-gluuu!,... gu, gu,... gu-gluuu!,... hai cu mama,... hai la mama, acasă, să- 
ți dea nişte grăuncioare de-alea, de-ți sunt pe plac,... dar şi câteva, cu o 
joardă, bine ţintite pe spinare, vedea-te-aş în cuptorul meu, nu al garoilor, 


» 


orătania dracu”... gu, gu,... gu-gluuu!...”, aduseră după uluci curcanul 
înfoiat, spre mulțumirea zgomotos exprimată de Samson, cel înnodat la 
poartă. 


- Rămâneai fără el, toanto! tot boscorodea Leana, chiar după ce au văzut 
pasărea asigurată în bătătură. Te-ai încălțat şi cu drăciile astea de pantofi,... 
uite, de-abia te mişti cu ei; vezi, poate te-mpiedici şi-ţi rupi nasu’ obraznic! I- 
ai pus ca să te dai mare, cu ce ţi-a trimis Adelin al tău... 

- Ei, să mă dau mare... Am tras repede-n picioare ce-am găsit în tindă, la- 
ndemână, explica Lăcrămioara, necăjită de şfichiuitura pizmoasă. Da, aşa-i, 
am fost aseară la golf, cu Vica lui Gălbenuş... - că văz că asta te mânca să 
afli, acuş-acuşica, Leană! - şi-am lăsat pantofii lângă uşă, ca să nu intru 
încălțată în casă, cu măslinele caprelor Vicăi înfipte-n cuiele din tălpi. 


288 


Vecina, cu 2-3 ani mai mare, nu mai mult, o privea lung, cu gura 
căscată, a falsă mirare. 

- Ahahaaa, ai fost cu Vica-căprăreasa la golf2!... nu se mai putu ţine 
Leana, ofticându-se acum pe față. Brava, fetelor, brava, vă distrați. Am 
mirosit eu că acolo trebuie să fiți, de când ţi-am auzit cotcodăcind păsările 
de lipsa grăunțelor şi a apei în teică. Şi pe mine de ce nu m-aţi chematără cu 
voi, fa, putorile dracu”?... 

- Aşa-i, am uitat să dau de mâncare... şi să pun apă-n teică, îşi 
recunoştea Lăcrămioara lipsurile, cu fair-play de golfer-girl. De ce nu te-am 
chemat?... Păi, nu te-am luat cu noi pentru că era o partidă serioasă, spre 
profesionism, cu miză,... 

- Zău, fetică?!... Zăăău?... Cu miză, zici?... Era vreun pariu în joc, te 
pomeneşti!... 

- Era! ...iar tu nu ai crose şi nici echipament, fie cumpărate şi la mâna a 
cinşpea; ne descurcăm greu, amândouă, cu acelaşi set de crose. Ai văzut ce 
sâcâială e... „Hai, Lăcrămioară, dă-le odat’, să pălesc băşicuţa, că-i rândul 
meu acuma...”; Vica se zădărăşte când trebuie să ne aştepte loviturile, 
împrumutându-ne sacul Colouei. 

- Îhî, am înțeles,... dădu Leana din cap, amărâtă. ...aş fi fost în plus la 
golf. Hm, Vica,... sclifosită s-a făcut muierea lui Gălbenuş de când a dat 
păscutul caprelor pe joaca golfului! 

- Nu se lasă de capre... - cu ele îşi duce zilele, Gălbenuş fiind la cârcă, în 
Spania! - ...şi le ia cu ea la fiecare partidă; n-a dat, deci, caprele pe golf, cum 
zici tu! Caprele-s capre, golfu-i golf,... împacă şi capra, şi varza, astfel,... 
adică, şi poalele, şi jocul. 

- Bine. Ei, lasă că fac eu rost de ce-mi trebuie, ca să nu mai aştept la mila 
voastră şi-o să joc cot la cot cu voi, profesionistele lu’ peşte!. ...lară ție numai 
la golf ţi-e capul! Curcanul..., noroc cu mine, zăpăcito. 

- Mersi, fetică. Bine că l-ai văzut şi mi-ai zis repede, căuta Lăcrămioara 
să-şi împace vecina oțărâtă. N-a apucat să se depărteze... 

- Sigur că ţi-am spus. Zece kile de carne face curcanul, după ochiul 
meu,... te-ai uitat la el?... N-au fost magraonii sculați şi pe fază,... 

- N-au fost! Ţiganii sunt și mai puturoşi ca noi, Leană... 

- „că ţi-l umflau şi nu-l mai auzeai gugluind în bătătura ta. Păi, cine 
crezi tu c-a ciordit din mijlocul parcului, în miezul zilei, vițeluşul roşcat şi 
durduliu al Anişoarei,... Jerôme îi zicea,... 

- ÎI ştiu pe Jerome! 

- „„„aşa-l cheamă pe drăguțul belgian al fie-sii, Chiva, menajeră la o 
gospodărie de lângă Briuxel, ...de plânge, toanta, de-o săptămână întreagă?... 
„Fir-aş a dracu”, Jermică,...” miorlăie buimaca de Anişoara, sughițând 
amarnic şi amestecând muolduovinieasca noastră cu belgieneasca gagicului 
Chivei. „...unde mi-or fi fost les yeux?... Farmece mi-au făcut les romanichels 
ca să mi te ia! Dans ma maison, avec moi,... chiar dans mon lit trebuia să te 
bag, belgianu” mamii, ca să nu te pierd!” 

- Da”, ce, fată, a fost și Anişoara la Briuxel, la menajera de Chiva, de-o 
rupe aşa de binișor pe belgienește?!... 

- Vara trecută a fost, i-a plătit menajera spezele, în euroi curaţi. ...De 
unde, din ce parte a satului vine miros de friptură?... Hai?... Cine cumpără 


289 


pe datorie, de la Potlogeni, câte-o vadră de vin roşu, la fiecare două zile, vin 
care se trage cu friptura de vițel?... Zii!... La cine se aude muzica, cele mai 
noi manele, Bursuc şi Puștiul, Plodu”' Minune şi Jenică de la Craiova, Parizer 
ŞI... 

- Salam, fată, nu Parizer! Salam,... ce, eşti proastă?... Ha, ha, ha,... auzi 
la ea: Parizer!... 


- Salam, Salam, m-am încurcat în mizeluri. ...şi-i veselie mare de 
dimineața până seara?... Hm?... Cine trece pe uliţă, belind ochii şi lingându- 
şi buzele unsuroase, a mulțumire şi sfruntare?... Spune!... S-a zis cu 


belgianul Jerâme, e de-al trecutului. Închide poarta, nu mai fi căscată, 
fetică, că te costă bani grei zăpăceala. Vezi că eu nu viu la alergare astăzi, 
du-te singură dacă vrei să-ți dezmorțeşti oasele, să-ți pui sângele-n mişcare 
sau să-ți păstrezi forma pentru partidele cu campioana de Vica lu’ Gălbenuş. 
Hai, te las cu ale tale, mă duc de-acuma, că am treabă la casa mea. Ciao. 

Ruşinată, oarecum, de dojana justificată („I s-a auzit trompeta şi de pe 
alte ulițe, fără de tăgadă!...”), Lăcrămioara îşi făcea de lucru cu închiderea 
porții. 

- Ciao, fată; şi... grazie mille. 

(Lăcrămioara Avădanei rupea oleacă de italiană, tot urmărind canalele 
„Rai Uno”, „Rai Due”, „Rai Tre” şi „RomaUno tv”, cu nădejdea că, poate, într- 
o bună zi, Adelin, bărbatu-său, o va invita să-l viziteze în Peninsulă, aşa cum 
menajera Chiva a poftit-o pe Anișoara, la Briuxel! Până acu’ nu s-a ivit 
ocazia...) 

- Ho, Samsonică, stai locului, măi, băiete! certa ea câinele care se gudura 
pe lângă ea, cerşind o vorbă bună, nițică apă în blidul sec sau o bucată de 
mămăligă scorțoasă, în țărână. 

Dintr-o dată miloasă, apucă un ştiulete uitat din recolta de porumb a 
anului trecut şi-l aruncă la fix, între picioarele dulăului. 

- Na, ronţăie, că ai vreme; altceva n-am ce să-ți dau. Dinţi nu ştiu dacă 
mai ai pentru boabele uscate... 

Era să piardă și curcanul,... Doamne, năucă mai era, parcă se prostise, 
numai d-alea, de nefăcut, făcea! Singurătatea, lipsa omului ei, o omorâseră, 
ce mai,... păi ce, e de şagă să rămâi fără bărbat în casă, femeie tânără, la 
nici 35 de ani împliniţi?... Adelin Avădanei plecase la muncă în Italia 
împreună cu alți oameni din sat, dar şi din comunele vecine (se traseră unul 
pe altul, prieteni, neamuri fiind sau după cum se cunoşteau, pe unde 
lucraseră înainte), iar pe-acasă nu mai dăduse de mult; e drept, îi telefona, 
dar rar, că telefonul e scump şi în Italia, îi trimitea scrisori şi vorbă, prin 
unul sau altul (fiecare, cum o întâlnea ca să-i aducă noutatea, o viola rapid 
ori pe îndelete, după cum îngăduiau împrejurările, puterile şi timpul, 
răsturnând-o pe unde se nimerea! Ulterior aflase, din gură în gură... - vorba 
zboară, nu stă! -, ...că la fel pățeau şi celelalte femei din sat când primeau 
veste prin curier de la soţii lor). Adelin o informase că pune ban peste ban la 
o bancă, din ce câştigă, ca să aibă pentru o construcție nouă, acareturi, vite 
etc. şi de-aia nu vine în țară; trimitea şi parale, o dată la două-trei luni sau 
câte un pachet cu boarfe de la magazinele cu preț unic şi dulciuri viu 
colorate, burduşite cu toate chimicalele din lume,... ba trimisese chiar şi o 
maşină! Pe capul Lăcrămioarei, sărmana, rămăsese gospodăria întreagă, nu 


290 


mare lucru, e drept... - parcă poți vorbi de gospodărie în Moldova! Du-te în 
Ardeal pentru aşa ceva. -, başca Ciprian, băiatul de 14 ani al soră-sii, 
Cateluţa, plecată şi asta, împreună cu omul ei, ca să strângă parale în 
insula Ciprului (au înnebunit cu toţii, banii le-au sucit mințţile!), ea, femeie 
de serviciu şi infirmieră ce ştergea la cur boşorogii unui azil pricopsit, dar şi 
hrănindu-i cu aceeaşi mână nespălată, el, culegător de citrice, lucrând pe o 
plantație, din zori şi până noaptea, când fructele abia se mai ghiceau în 
crăcile țepoase. 

Deşi absolvise 12 clase de-a lungul a 15 ani la liceul agricol din Dorohoi 
(din lipsă de bani, bacalaureatul nu-l obținuse. Poate, după ce s-o întoarce 
Adelin cu ceva euroi, sa caute, prin cunoştinţe, pe cineva cu boaşe țepene, să 
le ungă cum trebuie şi să-şi ia bacalaureatul,... nu strică o patalama în 
buzunar!), Lăcrămioara n-avea serviciu; păi, ce serviciu poți să găseşti, frate, 
în fundul Moldovei, lângă un oraş în plină dezvoltare ca Dorohoiul?... Pentru 
o vreme, o plătise Primăria cu te-miri-ce pentru întreținerea terenului 
comunal de golf cu 9 găuri - încasa salariul minim pe economie. Apoi, edilul- 
şef şi-a dat seama că iese mai ieftin dacă tunderea gazonului scump, adus 
din Olanda, rămâne în grija vacilor satului şi a eliberat-o pe Lăcrămioara din 
funcție: „Având în vedere desființarea locului de muncă, ca urmare a..., în 
temeiul prevederilor art. ... din Legea .../2003-Codul Muncii ...” Desigur, fata 
şi-a băgat şomaj - nu-i rău nici ăsta: stai acasă, nu faci nimic, vin bănuţii la 
nas... - şi s-a descurcat un timp; de-atunci,... nimic de muncă, absolut 
nimic. Nu-i de mirare, nu de-asta au plecat cu toţii, după lucru, care încotro, 
prin patru colțuri ale lumii, pe unde văzuseră cu ochii?... Gospodăria era 
mică, cu loc primprejur de 18 prăjini; împreună cu casa de paiantă, era 
zestrea ei, din partea părinților decedați; sigur, nu erau multe de făcut aici, 
că animale nu aveau - e de muncă cu animalele astea,... dă-le mâncare, apă, 
râneşte după ele, cu bălegarul până la glezne, băga-mi-aș picioarele în ea de 
viață! -, păsări..., câteva găini pe care le ţinea pentru ouă şi curcanul 
bezmetic care tot scapă pe poartă, până într-o zi când l-or găbji ţiganii şi-o 
rămâne fără el, ca să se liniştească (exact cum s-a petrecut cu bietul Jerôme 
al Anişoarei!). Grădina de zarzavaturi dispăruse sub asaltul bălăriilor 
viguroase, că munca pământului e grea, murdară,... sapă, întoarce glia, 
sădeşte, mai pune şi niște chimicale, ca să iasă recolta bogată, te uiţi cât e 
ziulica de mare la cer să vezi dacă plouă; dar în sat erau două butikuri ca să- 
şi procure fără efort cele necesare pentru ea şi Ciprian, numai parale să fie. 
Şi paralele soseau, cu întârziere şi nu multe, dar soseau, cam cât le trebuia 
lor, la amândoi; veneau fie de la Adelin, din Italia, împreună cu partida de 
viol, fie, mai rar, de la infirmiera Cateluţa, țăţica, şi de la bărbatul ei, nenea 
Veniamin, culegătorul de citrice. (Să vezi poznă de poveste... - de-aia o 
înfăţișăm şi noi aicea, că-i poznă adevărată! -, acu? două luni, când cu 
nebuna din Bacău, care i-a adus ghemotocul cu bani, într-o batistă, trimis 
din insula Mediteranei: muierea-curier, un duduruz cu statură de artilerist, 
tunsă scurt şi îmbrăcată în kaki, milităreşte, i-a întins valuta, s-a uitat lung 
la Lăcrămioara, ca şi când ar preţălui-o să vadă câte parale face şi, apoi, fără 
vorbă ori vreun semn de pregătire, a răsturnat-o... buf!, încercând s-o 
tăvălească pe podele. Femeia lui Avădanei nu s-a opus, mai întâi din uluială, 
sărmana, apoi din socoteală la iuțeală însăilată... „Poate mai vine cu bani de 


291 


la țața şi nu plătim comisionul la șmecherii de la Western Union....”, reuşind 
să obțină chiar o descărcare între picioare, bine lucrată de limba grea a 
duduruzului din Bacău.) Sigur, când rămâneau în pană financiară se bazau 
pe alocaţia lui Ciprian, plătită conştiincios de sărmanul stat român,... asta 
era chiar ultima salvare! 

Intră în curtea orătăniilor, huşuind curcanul pribeag; găinile se 
împrăștiară, cotcodăcind speriate de păsăroiul agitat, stârnind colbul și 
ascunzându-se sub B.M.W.-ul argintiu, un model al sfârşitului anilor '70, cu 
numere de înmatriculare strâmbe şi ruginite, italiene, încă. „Uite şi la 
macchina tâmpitului de Adelin!...” oftă Lăcrămioara, privind automobilul 
vechi, fabricat în landul Bavaria, după cele mai înalte standarde ale vremii, 
parcat acum lângă cotețul din chirpici şi acoperit cu un strat gros de praf, 
frunze uscate şi găinațuri de pasăre. „Păi, Bemveu ne trebuia nouă, 
măiculița noastră, când plouă prin acoperişul casei, gardul stă să cadă,... şi- 
o să cadă mâine-poimâine, cu Leana cocoțată pe el, iar soba scoate fum?... 
Dacă n-o fi de furat, ca să-mi pice pe cap potera şi alte belele... Chelul şi 
tichia de mărgăritar, alde noi şi Bemveul!” Maşina o trimisese Adelin acum 
patru luni, fără să-i spună nevestei o vorbă, ca o surpriză, printr-un 
consătean, Bogdănel Alstanchii, aflat la muncă tot în Italia şi el; băiatul 
venise acasă pentru câteva zile de concediu, la Paşte, conducând mândru 
automobilul fățos, cu abțibildul „I” lipit la spate, o violase crunt (nu-i de 
mirare la cât era de stătut, sărmanul, căci sexul în Peninsulă costă parale, 
euroi adevăraţi și mulți, nu-i pe gratis, ca acasă! Nu mai ținuse cont că erau 
creştini ortodocși şi se aflau în Sfântul Post al Paştelui, se urcase la iuțeală 
pe femeia tovarăşului şi nu coborâse decât mergând anevoie, crăcănat de 
efort; poate nu-i chiar potrivit termenul „viol”, căci Lăcrămioara Avădanei, 
stătută bine, se arătase cooperantă: „Trage-mi-o, Alstanchii, nu te sfii,...” 
răcnea ea, isterică, cutremurând pereţii coșmeliei, fără să mai țină cont de 
vecini ori de trecătorii de pe uliţă. „...rupe-mi păianjenii de la p...zdă, ca când 
m-ai desfeciora din nou!”, nici nu țipase după ajutor, nici nu se opusese, 
aşezându-se în toate poziţiile propuse, una după alta, de macaronarul 
Bogdănel) şi lăsase Bemveul în curtea din spate, de unde nu-l mai mişcase 
nimeni de-atunci. 

„Greu fără bărbat...” se necăjea Lăcrămioara, amintindu-şi de cât de bine 
o călărise aducătorul automobilului - o săptămână-ntreagă nu se mai ţinuse 
dreaptă în şaua bicicletei „Carpaţi, model 1967! Era fată frumuşică 
Lăcrămioara, blondie şi cu ochi albaştri, precum basarabencele de peste apa 
Prutului (avea ceva din Annika S6renstam, faimoasa golfer-girl suedezo- 
americană!), încă din clasa a şasea se ciorovăiau băieţii care s-o aştepte la 
şcoală, după ore: înăltuță, cu trupul bine legat, dos, picioare şi şolduri 
zdravene, cu carne multă şi tare, piept mic, dar obraznic, ce nu ştia de 
sutien. „Oare, de când nu l-am văzut pe Adelin?... Mda, sunt doi ani. Of, şi 
ce-aş avea nevoie de bărbat în casa mea!..” Deschise portiera, dădu deoparte 
setul de crose pentru începători, cumpărat la mâna a doua și trimise printr- 
un cojudeţean, din Italia, la rugămintea ei expresă (păi, dacă se deschisese 
la marginea satului, lângă crâng, traseul cu 9 găuri, al patrulea din regiune, 
nu era păcat să nu-l încerce oleacă şi ea?... Bineînţeles, curierul, amabil, o 
violă noaptea-ntreagă, de-i săriră capacele, rupând patul vechi cu zbănțuiala 


292 


lor!) şi se lăsă pe spate, pe pernele pline de praf şi pânze de paianjeni - exact 
ca-ntre picioarele ei, cum am povestit mai devreme! Săltă fusta de jeans, 
decolorată, pătată şi descusută, cu fermoarul metalic înțepenit la jumătate, 
desfăcu picioarele murdare (vara nu purta lenjerie intimă - era cald, mai 
făcea, astfel, economie la toale) şi îndepărtă părul mare, des şi crețuliu, 
dezvelind carnea bogată, umedă şi roză a sexului bine reprezentat. „Hai să 
zic că mai sunt şi eu c-un bărbat!... Şi proasta de Leana bombănea c-ar fi 
văzut plecând, disdedimineața, pe cineva de la mine,... păi, cine, Doamne, 
iartă-mă, să fi fost în patu' meu, între picioarele mele, la gura mea ori la 
dosul meu şi eu să n-am ştiință?!...” freca Lăcrămioara cu sârguinţă un 
clitoris gros şi obraznic. Dar, din buzunarul fustei, se auziră, complet 
inoportune, acordurile stridente de la „Yes, sir, that's my baby!...”, săltăreţul 
hit al zgubiliticilor ani '20, întrerupându-i masturbarea. „Adelin să fie, din 
Italia?...” extrase repede femeia telefonul mobil, necăjită de intermezzo, dar 
bucuroasă de surpriză. 

— „Gico, mânca-ți-aş gurițica, mestecă, fa, mămăliga-n ceaun, că mă aflu în 
droagă, pe drum, spre casă şi sunt lihnit de foame...”, auzi o voce 
necunoscută, răguşită şi precipitată, în aparatul cât o cărămidă de mare, 
unul dintre primele modele „Philips”. 

- Bă, futu-te-n cur de lăbar zăpăcit! răcni Lăcrămioara enervată, în 
telefon. Cască ochii la numărul format, că nu-i nicio Gică, nici gurița ei şi 
nici mămăliga-n tuciul ţigănesc pe-aici!... 

- „Şİ mai calcă-mi la dungă, puica mea dulce, chiloţii ăia, negăuriții, că 
trebuie să merg la dispensar, la doamna doctor, ca să mă vază...” 

- Băga-te-aş în mă-ta cu putoarea de Gica ta, cu terciul vostru plin de 
cocoloaşe, cu chiloţii tăi, de tetra, găuriți precis şi jegoşi şi cu ciubucărița de 
doamna doctor a voastră cu tot!” se stropşea fata necăjită de apelul greşit. 
„Aşa se-ntâmplă când ai mii de minute gratuite, lumea are poftă să 
trăncănească: «...mestecă, fa, mămăliga-n ceaun, că mă aflu în droagă, pe 
drum... şi mai calcă-mi la dungă...». Şi eu care credeam că-i bărbatu-meu, cu 
veste din Italia! Na!...” Zvârli telefonul mobil, ţintind găinile curioase, 
adunate în jurul maşinii; cârdul se sperie, împrăștiindu-se şi cotcodăcind 
strident prin poiată. Nervoasă, îşi reluă masturbarea pe pernele prăfuite ale 
automobilului. 

„„După plecarea în lume, după parale, a lui Adelin Avădanei, 
Lăcrămioara, fată serioasă, încercase din răsputeri să nu-şi strice casa, 
ținându-se fără de obligaţie când cu unul, când cu altul; păi, ce era să facă 
şi ea, femeie tânără, de una singură?!... Trăise cu Moţu, băiatul cel mare al 
lui Dinu Potlogeanu, ex-preşedintele ex-ceapeului din sat, ce avea acum 
gospodăria frumoasă din marginea crângului. Cum se lăsa întunericul, 
flăcăul intra ca o umbră pe portiță, de se-nvăţaseră păsările cu el şi nu mai 
cotcodăceau de spaimă, dar şi Samson aflat la post, în curtea din față; o 
chinuia pe Lăcrămioara până spre dimineața, când, deşălat, se furişa 
metecăind acasă, ca să nu-l afle bătrânii ori Codruța, fetişoara cu care era 
logodit, pe la ce gospodării umbla huhurez noaptea. Dar Moţu plecase în 
Spania,... adiós muchachos!... (de parcă ar fi fost Moţa, în '36...), ca să spele 
automobilele murdare de-acolo, să care marfă grea cu spinarea lată în 
depozitele en-gros ori să monteze faianță pe pereții drepți ai caselor 


293 


spaniole... (cum Moţu nu mai văzuse în întreaga Moldovă: „Ce zidari or avea 
spaniolii ăştia,...” se minuna el, adoptând privirea ageră a vițelului în fața 
unei porţi noi. „...în stare să facă peretele nehâit, chiar ca linia bradului şi 
unghiul drept, la vinclu?!...”) şi Lăcrămioara rămăsese singură. Porcul de 
Potlogeanu ăl bătrân, tătânele lui Moţu, trecut prin ciur şi dârmon - fusese 
preşedintele ceapeului, nu uitaţi informația! -, mirosise legătura de 
drăgosteală a lui fiu-său şi, normal, profită de ea: într-o seară, târziu, când 
Lăcrămioara se pregătea de culcare, oftând a amarnică singurătate, se găsi 
cu el în pat; da, da, chiar așa! A vrut să-l respingă, să se lupte pe viață şi pe 
moarte, cu toată forța de care era în stare, să-l zgârie cu unghiile şi să-l 
sfâşie cu dinţii, până i-ar țâşni sângele şiroaie, să-i muşte fioroasă scula 
bleagă, să-i repeadă genunchiul rotund unde-i e rău voinicului (...în 
testicule, adică)... „Na, futu-ţi gura mă-tii!...”, să-l lase fără suflare, să-i 
scoată ochii, să țipe disperată, ca din gură de şarpe, după ajutor, la Leana şi 
Mitruţ, vecinii din stânga casei... „Alelei, săriţi!...”, să vie repede cu paru, 
furca ori coasa, ca la Flămânzi, în nouăsuteșepte, ca s-o scape din brațele 
boşorogului amorezat; dar a simțit cum moşul nespălat, ce duhnea, deja, a 
hoit, încercând s-o mozolească cu gura puturoasă, precum haznaua din 
fundul curții, îi pune în palmă, ca un dar binevenit, o sculă scurtă, groasă şi 
neaşteptat de tare şi s-a ales praful de dârzenia ei. „Asta e acuma, fraţilor şi 
cumnaţilor,...” oftă amarnic iar femeia, înghesuită cu patimă, depărtând 
resemnată pulpele și primind limba în gură, într-un pasional french kiss 
moldovenesc, dar şi zdrânga în străfundurile-i doritoare, în timp ce ea zgâria 
cu unghiile pielea groasă, plină de veruci, a spinării tăbăcite. „...tânăr şi 
frumos ori boşorog şi încovoiat, cum o fi, ce mai e de ales pe seceta asta,... 
am nevoie de bărbat acum, aci, între aşternuturi! Hai, bre, nenică Dinule, 
trage-mi-o, că eşti ca şi tăticu”, fie-i țărâna uşoară,... dacă tot a plecat 
prostu? de Moţu în Spania, ţi-a sosit matale rându”, acum!” Trăise cu 
nespălatul de Potlogeanu, ostenindu-l şi slăbindu-l de două ori pe 
săptămână (află din surse sigure că moşul năbădăios o mai vizita, pentru 
variație, şi pe Codruța, logodnica credincioasă a emigrantului Moţu!) până 
când bătrânul crai cedase de apriga împătimire, lovit de dambla, fiind 
internat la Botoşani (spitalul din Dorohoi fusese închis de Ministerul 
Sănătăţii din motive de economie). Anica Potlogeanca, nevasta, simțţise, 
printre mustăţi, despre legătura tainică a omului ei, zdravăn până acum o 
lună şi jumătate, dar ajuns pe patul de spital, făcut harcea-parcea, mai 
observase lipsa unor lucruri de preț ori parale duse în dar, cu focul dragostei 
cu tot, de amorezatul Dinu ţiitoarei sale (Codruţei nu-i ducea absolut nimic 
moşul hapsân - „Cum să-i dau ceva pentru oleacă de ciocăneală,... dă-on 


mă-sa, e ca și fata mea!” -, fiindcă..., exact, logodnica lui Moţu făcea parte 
din familie...), aşa că, într-o seară, baba se puse drept în calea 
Lăcrămioarei... „Ho, stai aşa, putoare!...”, având un retevei în mână, ca 


mijloc de atac, dar şi de descurajare; după o discuţie scurtă, dar plină de 
înțelesuri adânci... „Hai, fă, vrei să-mi strici tu mie casa?...”, „Dă-te din calea 
mea,... a dracu’ boșoroagă... Rablagitu” tău a venit la mine, să știi, nu de-a 
îndoaselea!”, „Ei, stai că-ţi dau eu acuşica, de cheltuială, neam de boarfă,... 
că şi mă-ta, tot o putoare... și mă-ta mare, la fel.” etc., purtată cu voci 
ascuțite, nervoase, atent ascultate de vecinii ascunşi pe după garduri; 


294 


Lăcrămioara, neînarmată („Doamne, că înţelepţi sunt americanii, nu se 
despart deloc de livolver!” - al 2-lea Amendament...), o luă la fugă în mijlocul 
sfadei (căci „Fuga e ruşinoasă, dar sănătoasă!”, cum bine au stabilit în 
tactica lor militară răzăşii lui Ştefan cel Mare...), urmărită de baba 
scandalagioaică cu reteveiul ei; ajunsă acasă, însă, ibovnica puse mâna pe 
driverul din trusa de crose pentru începători... „Stai să vezi acuma!...” şi avu 
loc un scurt duel (Potlogeanca avea stilul cavalerului Lagardere, în luptă! Nu 
i-a folosit...), în care materialul „Callaway” îşi dovedi superioritatea față de 
reteveiul autohton, făcându-l țăndări de la primul contact; Lăcrămioara 
îndepărtase aprigul adversar, bătând toba pe spinarea cocoşată (de-asta am 
amintit de Lagardere...) şi... se trezi iarăşi singură. Nu trecu mult şi, văzând 
că bărbatu-său nu dădea semne de întoarcere, se cuplă cu profesorul de 
istorie, geografie, matematici, chimie şi lucru manual de la şcoala generală 
din sat, care era şi antrenor de popice în timpul liber. Toate bune şi 
frumoase, dascălul o plăcea al dracului pe Lăcrămioara (o remarcase, 
privind-o din spate, aplecată, după cum lansa bila pe pista construită cu 
aceleaşi fonduri generoase şi portocalii) şi o vizita foarte des, familia fiindu-i 
la Dorohoi, destul de departe, deci; mână pricepută, profesorul repară patul 
rupt (un binevenit material didactic!), la ora de lucru manual, împreună cu 
şcolarii, îl rupse iar, de-atâta caznă, cu Lăcrămioara, îl repară din nou, cu 
aceiaşi şcolari dibaci,... toate bune, da, până când, guvernul, ameninţat cu 
falimentul, şi-a dat seama că a construit prea multe săli de sport în cătune 
populate de boşorogi, parcuri englezeşti pe păşunile alpine, piste de popice în 
albiile pâraielor, stadioane pe pante de deal, patinoare pe litoral ori la 
Herculane Băi, terenuri de golf în locul izlazului comunal, pârtii de schi cu 
telescaune în zonele de şes şi piscine de dimensiuni olimpice în Deltă, 
pentru antrenarea minorității lipovene, în amintirea isprăvilor lui Patzaichin, 
a închis robinetul de la buget, s-a pus pe economii şi a desființat şcoala din 
sat, la fel ca şi spitalul din Dorohoi; aflat fără nicio para chioară în 
buzunare, dascălul a lăsat-o dracului de dăscălie, dar şi bowling-ul, la fel 
familia de la Dorohoi, cât şi pe mult iubita Lăcrămioara şi şi-a luat tălpăşița 
ca să debaraseze mesele şi să spele vasele murdare dintr-un vapor uriaş, 
care se învârtea în croaziere pe Baltica. În patul cu aşternuturi nu prea 
curate, reparat la plecare, ca un dar de adio, de dom” profesor şi foştii lui 
şcolari, i-a venit rândul lui Mitruţ, vecinul. Sigur că Leana, nevastă-sa, şi-a 
dat iute seama că omul ei mai calcă și prin bătătura de alături, ca să rezolve 
necazurile de-acolo; femeie cumsecade, însă, acceptase situația („Îi trebuie 
bărbat şi Lăcrămioarei, pân’ de s-o întoarce Adelin!...”) şi Mitruţ, în plină 
putere, se achita conştiincios de datorie la cele două gospodării. Până în altă 
zi, desigur, când vecinul a găsit de lucru, prin nişte cunoştinţe mai cu suflet, 
într-unul din satele din Bucovina ucraineană - săpa canale de irigații cu 
cazmaua 12 ore pe zi, ucrainienii, aflați departe de influențele Europei de 
Vest, neomorându-se după parcurile englezeşti, terenurile de golf ori pistele 
de bowling, dar înțelegând importanța sistemului de irigații pentru o 
agricultură modernă - şi a părăsit-o şi pe Leana, şi pe Lăcrămioara. Şi cum 
soţul Adelin tot pentru italieni lucra dulghereala ce de la tat-su mare o 
învățase, amânându-şi întoarcerea, nevastă-sa intră în vederile domnului şef 
de post, Neluță Răgălie, becher, dar şi amator de jogging şi patinaj viteză, 


295 


care îşi începu vizitele, dese şi fără perdea, la gospodăria ei. Sosea când îi 
venea lui cheful,... dimineața, lac de sudoare, după câțiva kilometri alergați 
pe aleile parcului englezesc, la prânz, la masă ori seara, la culcare. 
Lăcrămioara era mulțumită, avea bărbat în casă. Ba, polițistul, pentru 
variație, trecea şi în ograda Lenei singuratice (venise rândul Lăcrămioarei să 
se arate generoasă,... „Bine faci, bine găseşti!”, cum zice vorba din bătrâni). 
Dar ce-i de durată pe lumea asta?... Tot mai convins că stă prost cu paralele 
după ce umpluse comunele portocalii cu instalațiile pentru petrecerea 
timpului liber, după ce a achitat generos brand-ul de ţară, reprezentat de 
frunzulița verde (dacă tot era să plătim pe cineva pentru un brand de ţară 
creat, cred că cel mai îndreptățit să ne umfle gologanii ar fi fost inspiratul 
acela de Bram Stoker!), după ce a achitat, fără pic de cârcoteală, o nouă 
serie de rate firmei „Bechtel” și după alte afaceri profitabile, de genul ăsta, 
guvernul a desființat postul de poliție comunal (spre bucuria țiganilor zonei, 
conduşi de interlopul Albano Dangelo Mititică! „Hă, hă, hă, păi acu-i şi mai 
de noi, mânca-v-am pulicile voastre de rumâni!...”) şi domnul şef de post a 
ajuns paznic la ferma unui italian stabilit în Banat (avansă în funcție, 
ulterior, ca badigardul acestuia). Ochii femeilor s-au pironit asupra 
pastorului penticostal, Joe Neberează (părintele ortodox, Afanasie Papacioc, 
aflat spre 90 de ani, îşi dăduse obştescul sfârşit, violat sălbatic de două 
credincioase!); Joe - un ţigan negru precum fundul tuciului, gras de 140 de 
kile, cu picioare groase şi mers de elefant, cu ochii bulbucațţi, gata să-i sară 
din orbite, cu înfăţişare de batracian şi teribil de puturos, cu gura la fel de 
puturoasă, de credeai că are o mortăciune putrezindu-i în stomac, nu-l 
vedeai ieşind pe stradă decât sâmbăta şi duminica - s-a arătat foarte mirat 
de atenţia femeilor, nefiind niciodată, până în prezent, luat în seamă ca 
bărbat. Dar, în câteva săptămâni de la startul solicitărilor, Joe slăbise 15 
kilograme, în următoarele trei, în loc să le pună la loc, ca orice grăsan după 
o cură de slăbire, mai pierdu 20 de kilograme (de îl întrebau cunoştinţele, 
când îl vedeau aşa de prăpădit, pieile atârnându-i: „Bre, da' n-ai fi bolnav 
dumneata, oare?!...”), dar, altfel, întinerise: când mergea, călca precum un 
căprior, abia atingând pământul, parcă plutea, nu altceva; îl auzeai 
fredonând mereu un cântecel de dragoste (niciodată un imn religios!) sau 
fluierând o manea din repertoriul lui Vijelie ori a Minunii de Copil; se dădea 
cu rotilele în mare viteză pe pista betonată din crâng, ca să-şi menţină forma 
surprinzătoare; îmbrăca numai la sărbători mari straiele pastoreşti, în rest 
era în civil, începuse să se poarte ca un gigolo de provincie, ginşi prespălațţi, 
rupți în genunchi şi pe pulpă, dar strânşi pe fund pentru a scoate în 
evidenţă fesierii, ciocate lustruite, să-ți faci mustaţa în ele, tricouri mulate pe 
torsul lucrat la sală, aur..., şi mai mult ca pân” acuma, lanţuri groase la gât, 
ghiuluri pe degete, brățări la amândouă mâinile, dar un singur cercel, în 
urechea stângă, pentru a nu fi luat de bulangiu; nu mai ştia de nevastă-sa, 
grăsana Rebeca Neberează, care, în fața situației, pentru a nu-l pierde şi a-l 
ține la distanță de ispite (Lăcrămioara se bucurase modest, de câteva ori, de 
puța tristă a pastorului), reuşi să-l depărteze de parohie (...şi turma rămase 
fără păstor!), găsindu-i prea-curatului un post de şansonetist pe vasul de 
croazieră unde profesorul de istorie, geografie, matematici, chimie şi lucru 


296 


manual spăla vesela („C-aşa-i românul...” vorba cântecului. ...la nevoie se 
ajută unul pe altul, nu-şi dă în cap!) 

„„„„ Nimic! oftă Lăcramioara, săraca, cu vulva înroşită ca para focului de la 
frecătura sârguincioasă. Vai de măiculița mea, mă ustură de-mi sar ochii din 
cap, de cât am încins-o şi degeaba... Huş d-acilea! alungă ea, nervoasă, 
găina ce-i căuta printre picioare. Te-ai găsit tu, altcineva, mai de soi, nu 
putea să-mi cate-ntre craci?... Nu mi-am dat drumul, nefericita de mine; îmi 
trebuie bărbat adevărat! Să-mi fac de drum la Dorohoi ori Botşeni, ca să caut 
pe cineva în stare să..., o dată pe săptămână. O fi rămas vreunul, de 
sămânță măcar, că doară n-or fi plecat cu toţii, prin Europa!... Mai vorbeau 
nişte surate, la buticul lui Surlă, că s-ar da drumul la scotocirea pământului 
după gazele alea,... de şist.Trebuie să vină lucrători în zonă, atunci,... adică, 
bărbaţi zdraveni, cu chef de muiere; poate, aşa... și mai fac un ban şi eu. Îl 
las mască pe Adelin al meu când s-o întoarce acas” şi m-o vedea cu paralele 
adunate la teşcherea! Dar, dacă încep iar zăltaţii ăia, de la oraș, cu 


hărmălaia... „Nu ne vindem patria!”, „Afară cu multinaţionalele!”, „Șevron, 
sapă la mă-ta acasă, nu la noil’, „Bășe, ai auitat că ești român?..,”, 
Cianurile omoară Roşia Montană!”, „Săraci, da'curaţi” şi altea nerozii d- 
> E ? > >? 5 3 


astea, mai vezi picior de bărbat p-acilea, cu chef de ciocăneală?... Nu mai 
vezi pe nimeni; şi ia-te iar de labă... 

Trăgându-şi fusta peste pulpe, Lăcrămioara se ridică anevoie de pe 
banchetă. „Bine că a avut grijă Adelin şi mi-a trimis Bemveul, unde îmi 
frec... Machină avem, da; altele, însă...”, făcu ea haz de necaz, zvârlind la loc, 
cu opinteală, crosele de golf („le pomeneşti că ajung să folosesc mânerul 
draivărului ca să mă împac, ca muiere!...” privea Lăcrămioara, pofticioasă, 
grip-ul crosei no. 1, trântind portiera şi stârnind şi mai tare praful. Fără să 
ocolească găinațurile zemoase ori uscate, proaspete sau vechi, care 
acopereau bătătura, se îndreptă către casă; din mers, arse un şut, cu obidă, 
dosului chel al unei puicuţe puturoase. 

De amarnică plictiseală şi ca să-şi mai potolească dracii adunaţi în ea, 
Lăcrămioara Avădanei se hotărăse să profite de noile modalităţi de petrecere 
a timpului liber (avea destul!), apărute în sat prin bunăvoința portocalie. 
Începuse practicarea bowling-ului alături de profesorul de geografie, istorie, 
matematici, chimie şi lucru manual - Adelin îi trimisese o bilă prin Rodrigo 
Dumikat, nepotul lui, aflat la lucru în Spania Cidului şi în trecere pe la 
unchiu-său, în Italia (Dumikat a violat-o, desigur, pe Lăcrămioara, conform 
tradiției, la livrarea coletului; nu erau rude de sânge, ci numai printr-o 
întâmplătoare alianță! Nu se pune, deci...) -, apoi, a alergat dimineaţa şi 
seara, pe aleile parcului englezesc, alături de Neluță Răgălie, dom” şef de 
post, care o şi poseda în spatele boscheţilor. Ocupându-se de întreținerea 
terenului de golf, Lăcrămioara se apucă şi de acest sport aparte, rezervat în 
alte țări elitelor; sigur, un antrenor pentru pregătirea ei nu se găsea în toată 
Moldova (nici măcar în cea de peste Prut), dar femeia, cu sprijinul lui 
Ciprian, nepotu-său, a luat informaţiile necesare de pe Internet, s-a uitat la 
partidele postate pe YouTube, ba a mai primit sfaturi din partea unor 
profesionişti faimoşi, amabili şi uimiți la culme de interesul apărut, ca prin 
minune, în fundătura Europei. Plăcut surprinsă, dar şi întristată de lipsa 
informațiilor („Dar ce s-o mai întâmpla iară-n Românika asta?!...”), P.G.A., 


297 


Asociaţia Profesionistă de Golf, şi-a pus problema într-o şedinţă fulger de a 
afla mai multe despre practicarea golfului în Ţările Române şi de a-l include, 
posibil, în circuitele internaționale. Şi, curând, Adelin a trimis din Italia un 
set de crose şi restul echipamentului, pentru începători şi la mîna a doua 
cumpărate, primite şi aşteptate cu bucurie (ca şi violul tradițional!). În timp, 
Lăcrămioara ajunsese la surprinzătoarea performanţă de a acoperi, de una 
singură, fără partener, într-o după-amiază de vară, cele 9 găuri ale traseului, 
căci era unica practicantă a golfului din comună (şi printre cele două din 
Moldova; cealaltă golfer-girl era o distinsă doamnă Ghika din Irlanda, cu 
rădăcini lângă Fălticeni, membră a unor cluburi prestigioase, retrasă în 
liniştea conacului frumos restaurat), se putea spune, deci, că nu avea 
adversar, întrecându-se doar cu sine însăşi. Dar, urâta şi strâmba de Vica 
Gălbenuş, păscându-şi caprele pe peluzele frumoase, udate dimineața de 
aspersoarele californiene şi uitându-se pizmoasă la swing-ul elegant al 
Lăcrămioarei, s-a lăsat contaminată de microb („Di șie aș fi io mai pruasti ca 
vaca aista, a lu’ Avădanei?!...”), a cerut un set de crose omului ei, tovarăș de 
muncă cu Rodrigo Dumikat în ţara lui Severiano Balesteros (l-a primit rapid, 
fiind violată de aducătorul coletului, conform cutumei - nu s-a mai uitat 
curierul la Vica Gălbenuş că e urâtă şi strâmbă, cu barbă şi mustăţi, ciupită 
de vărsat, dar şi plină de negi păroşi, ştiind că partida de amor e gratuită...) 
şi, în curând, spre bucuria domnului primar care justifica, astfel, pe canalele 
teve importanta investiție, juca de la egal la egal cu doamna Avădanei - un 
adevărat talent señora Gălbenuş, ca și colega Lăcrămioara! (La fiecare 
partidă, Vica aducea şi caprele, ca să pască gazonul. Se întâmpla ca, la o 
lovitură,... la cea de început, aia mai puternica, împreună cu mingea 
„Titleist”, să ţâşnească şi un snop de măsline; important era să nu te afli în 
calea lor!) A venit rândul Lenii la terenul de golf: „Viu şi eu la joc, fir-aţi ale 
dracu’ să fiți de putori! Nu mă las, am să mă țiu după voi,... ce-s' mai 
toantă?...” Prin bunăvoința Lăcrămioarei, îi folosea setul de crose - Mitruţ o 
anunţase pe Leana că ucrainienii nu ştiu prea multe despre acest sport şi 
nu-i putea trimite echipamentul necesar (şi nici violul tradițional...) -, dar 
jocul mergea greu în condiţiile astea, la început cu timiditate, apoi, cu tot 
mai mult aplomb. Domnul primar portocaliu, Constandin Ălabrâu (cu tâlc, 
poreclit de consăteni Capone!), fost membru P.C.R., F.S.N., P.D.S.R., P.S.D,, 
P.D., P.R.M., P.N.Ţ.-C.D., P.N.L., din nou P.S.D., (şovinii de udemeriști nu-l 
primiseră în organizaţie, motivând refuzul categoric prin lipsa naţionalităţi 
maghiare!), în prezent membru de nădejde al P.D.L. (...cu gânduri ascunse 
de a reveni, curând, la P.N.L.-ul din cadrul coaliției U.S.L., aflată pe val, se 
pare), era foarte mulțumit, văzând cum sătencele folosesc noile investiții. 
(Într-o seară, trecând prin capătul de lângă pădure al terenului de golf, o zări 
pe Leana care, ambițioasă şi conştiincioasă, exersa swing-ul de una singură, 
după sfaturile Lăcrămioarei, folosindu-i crosele şi mingile, acum disponibile, 
ba chiar şi pantofii în două culori, alb-negru, şi cu cuie multe în talpă; 
domnul primar se opri, o rugă pe Leana să-l accepte în preajma ei, precum 
un veritabil caddie,... femeia, verişoară primară cu Constandin Ălabrâu, 
măicuţele lor surori bune fiind, consimți în fața rugămințţii politicoase,... nu 
dură mult căratul croselor şi cum întunericul pogorâse, asigurând 
intimitate, edilul, aflat, deja, deschis la prohab şi cu puţa bălăngănind după 


298 


fundul impresionant al Lenii, ca un driver într-un splendid swing, încercă 
să-şi violeze ruda, punându-i piedică şi trântind-o pe jos. Voinică, nevasta 
lui Mitruţ nu se lăsă uşor, spre surpriza agresorului: „Vrei să mă violezi, 
Capone?...” zbiera Leana, în liniștea serii, cât o ţinea guriţa, la bărbatul uluit 
de rezistența venită din partea unui neam apropiat. „Şi eu, fraiera, care te- 
am luat de caddie... Chiar vrei să mă violezi, Constandine?!... Pe mine, mă, 
verişoara ta primară, fata sorelei maică-tii?!!!... Pe mine, mă, care ţi-am dat 
votul la alegeri, ca o proastă, dar şi pe-al lui Mitruţ, bărbatu-meu, şi n-am 
văzut nici găleată, nici kilele promise, de ulei, zahăr și măsline ori mantaua 
portocalie, de ploaie, cu inscripția Votaţi P.D.L.P pe spate?... Ei, stai, că-i 
arăt eu viol, portocaliule, acuşa-acuşica...”. Până să se dezmeticească edilul, 
Leana, voinicoasă, era călare pe el! „Dacă vrei viol, Constandine, îți dau viol, 
căci mi-e peste mână a refuza un neam apropiat... Poftim, vere! Păi, dacă 
nici între neamuri nu ne ajutăm...”, şi îl posedă cum s-a priceput ea mai 
bine, obligându-l să-i viziteze orificiile pentru cel puţin două ore. Domnul 
primar striga ca din gură de şarpe: că nu mai poate, că îl lasă inima, că i-a 
crescut tensiunea, că are tot penisul numai o rană, că şi gura e la fel, 
precum şi degetul mijlociu folosit ca ajutor, că nu mai încearcă un viol câte 
zile l-o mai lăsa Dumnezeu pe pământ în organizația oricărui partid aflat la 
putere,... mă rog, smiorcăieli de-astea, care nu fac cinste unui bărbat în 
toată firea, cu atât mai puţin unui membru P.D.L., fără ca să-l audă cineva, 
căci se făcuse târziu. Leana nu-l auzea nici ea, violându-l în continuare, ca 
să se sature odată pentru totdeauna, şi el, şi ea, de aşa ceva. Astea se 
petreceau, bineînțeles, pe putting green-ul gratis întreținut de căprițele 
hămesite ale familiei Gălbenuş...) 

...„Hai să-l scol, totuşi, pe puturosul soră-mii, poate pune mâna pe-o 
carte, înainte de-a pleca la şcola aia, de la dracu-n praznic, din Broscăuți; 
deşi, nu ştiu la ce mai foloseşte, azi, atâta carte... Ai văzut la dom” profesor 
de istorie, geografie, matematici, chimie şi lucru manual,... e tobă de carte, 
după câte materii preda zi de zi, da” tot la spălat de blide, linguri şi furculițe 
năclăite a ajuns, tâmpitul!” Intră tiptil în odaie; Ciprian, băiet 'năltuț, dar 
slab mort, burta i se lipea de şira spinării, de parcă mânca o dată pe 
săptămână (altfel, era de speriat cu cât potol băga întrânsul!), aflat cu 
pantalonii pijamalei în vine şi cu „Fata de la pagina 5” în față, freca un penis 
lung, strâmb şi subțţirel... 

- Îu, îu, îu, iaca poznă, m-ai prins, tuşică! se sperie el, roşu ca para 
focului de excitare, fără să scape, însă, puța din mână. M-ai prins... şi mi-e 
ruşine de dumneata. Acu”, ce să fac,... ruşine, ruşine, da’... Hai, că termin, 
lasă-mă oleacă, să-mi aranjez... socoteala. Uită-te, până una-alta, ce frumos 
ţi-am lustruit bila de bouling cu ceară curată de albine, de la biserică 
şparlită,... doar mă pricep la frecat, nu-i aşa?... 

După clipele de uimire în fața neaşteptatei situații, dar fără să ia în 
seamă bila lucioasă, Lăcrămioara se lăsă pradă unui râs nervos: „Eu, 
trântită în ruginitura de Bemveu, în curtea păsărilor şi cu curcanul alături, 
ca să nu mi-l mai ciocardească țiganii, o frec mai-mai să se aprindă focul în 
gospodărie, şi nepotu-meu,... il mio nipote, cum vine vorba italiană, la rândul 
lui, în casă,... la fel, neastâmpăratul, gata să dea foc, şi el, coşmeliei! Hm, 


299 


tuşica şi nepotul, doi frecangii din zona Dorohoiului! Ei, fac şi eu haz de 
necazuri, că altceva ce mi-a rămas de făcut?...” 

- Cipriane... Mă, Cipriane, mânca-i-ar tuşa puțuloanca neîmplinită..., 
continuă ea, cu voce tare, de data asta, dând să pupe băiatul pe guriță, ca o 
recompensă pentru fapta frumoasă. Uită-te ce face cu sculişoara-n pumn, 
neastâmpăratu'!... Eh, ţi-a venit timpul... 

Se proțăpi în fața adolescentului, cu ochii căscați între picioarele ca două 
bețe. 

- Măi, măi, măi..., se tot mira ea, poznaşă, ciupind puțţica cu şmecherie. I- 
a venit nepoțelului vremea... Hai, dă-i înainte, nu te ruşina, freacă, Cipriane, 
eşti băiat mare de-acuma. Freac-o, mă, liniştit! 

Privea cu luare-aminte şi cu început de vrere puța lungă, subțire şi 
strâmbă. 

- Dar ia stai oleacă, ca să mă uit mai bine... Auzi, tu, Cipriane?... Stai, nu 
te mai bâţâi,... las-o, c-o rupi dracului şi alta-n loc nu-ți pune nimeni, ho!,... 
că mi-a venit ceva în cap. Nu te grăbi să termini, avem vreme, că nu dau 
turcii; las-o mai moale, lasă şi curvulicea din ziar şi vin” la tuşta, 'ncoa. 

- Ce spui?... se aduna greu Ciprian, zăpăcit de masturbarea cumplită. Să 
viu... la dumneata?... Da, tuşă Lăcrămioara, viu,... te-ascult, aşa cum m-a 
învățat mămica când a plecat la lucru, la grecoteii de ciprioți. Stai, să-mi 
dau drumul și să mă ușurez... 

- Să nu-ţi dai drumul! sări mătușa ca arsă. Nu! Auzi pretenţie la tontu’ de 
Ciprian: să-şi dea drumul!... Ai, mă, răbdare, e timp; îţi dai drumul cât mai 
târziu,... ăsta-i chichirezu”-n viaţă, ca să fie lumea mulțumită! Ţin'te, deci, 
cât poți. la să mă benoclez mai bine la puţica ce-o freci cu atâta ambiț, cum 
la carte nu te-am văzut a avea. Dă, să vază tuşa, poate... 

- Na, ia-o-n mână! 

Cuminte, aşa cum mumă-sa îl învățase, băiatul, apropiat de tușă-sa, îi 
punea cuviincios, în palmă, cărniţa tare. 

- Mi-e ruşine! dădu el să se retragă, simțind cum degetele strângeau 
membrul, precum driver-ul „Callaway”, la mâna a doua, din Italia, cumpărat. 
Cum să stai dumneata, sora bună a maică-mii, cu puța mea în mână?!... 

- Iaca stau; ce-ţi pare rău în asta?... Că-i a ta ori că-i a altuia, puţa-i puţă 
şi trebuie s-o ţii oleacă-n mână înainte de...! Şezi cuminte, copile, nu te 
ruşina,... sunt precum mumă-ta, nu vezi?... Lasă-mă să mă uit aicea. 

Întorcând-o pe toate părţile, femeia privea descurajată zdrânga care 
pierdea din tărie cu fiecare clipă trecută. „Aoleo, 'oleo, 'oleo, ce se-nmoaie, 
flecuştețu'!... Dacă nu fac repede ceva, nu mai rămâne nimic din puțică. Să 
încerc să-l spurc eu, oare, pe Ciprian?... Să mă chinui, să-i salt măsura şi, 
după aia,... poate, mă bucur oleacă de...? Doamne, da’ femeie nebună mai 
sunt, e băiatul Cateluţii, pe care mi l-a lăsat în grijă, nepotu-meu! S-o fac cu 
nepotu'?... Ei, şi ce dacă-i băiatul soră-mii?... N-o fac eu, precis o face alta, 
mai îndrăzneață şi la fel de stătută, ca mine; la câte muieri sunt în sat, 
cineva tot îl prinde odată, când o fi el mai cu capu-n nori, şi-l spurcă precis! 
Îl spurc eu, atunci; şi ce le spun mă-sii şi lui tat-su, la întoarcere?... 
Părintele, la botez, când scoate pruncul din cristelniță şi-l arată naşului, zice 
mândru: «Tu mi-ai adus un păgân şi eu îți dau înapoi un creştin! La fel îi spun 
şi eu soră-mii: «Mi-ai lăsat un plod prăpădit, neînvățat, neîmplinit, proasto, şi 


300 


eu, muiere chibzuită, uite, ți l-am făcut bărbat adevărat! E rău, oare?... Nu-i 
rău. Deci, îl spurc eu, ca să rămână spurcătoreala în familie; m-am săturat 
să-mi consum dracii la jogging, golf ori bowling, cu alte muieri nebune, am 
nevoie de bărbat! Dar ce, pare Ciprian bărbat adevărat?...” Se uita fără curaj 
la trupul firav, costeliv, la picioarele ca beţele din gard, la brațele subțiri, gata 
să se rupă din încheieturi, la devla nătăfleață, mare cât un dovleac. „Ăsta, 
dacă sufli către el... fuuu!, pică grămadă! Ei, şi eu, acuma,... pare, nu pare 
bărbat, are o puţă între craci, ca orice bărbat?... Are; nu e vreme de mofturi. 
Păi, am de ales fără altcineva prin preajmă?...” 

- Da’ iute mai cade flecuştețu!... oftă biata Lăcrămioara, mai-mai să 
izbucnească-n plâns. Te-ai speriat, mă, că te-am prins şi te spun mă-tii sau 
lui tac-tu, când s-or întoarce acasă?... Nu-ţi fie frică, că nu te zic la nimeni, 
Cipriane. Aşa fac flăcăiaşii, aşa au făcut dintotdeauna şi așa vor face mereu: 
sucesc gâtul puiului, când le vine vremea. A frecat-o şi tac-tu, a frecat-o și 
nen-tu Adelin,... 

- Şi părintele Afanasie, omorât în chinuri grele, de cele două nebune, a 
frecat-o înainte?!... 

- „„„da” cine n-a frecat-o?... Ia, lasă-mă pe mine, să mă ocup de..., s-o frec 
eu, ca femeie-n toată firea, cum ar veni vorba şi, poate, iese ceva din ea, 
până la urmă. 

- Iese, tușă, iese,... ca un fel de zeamă groasă, alburie, precum mujdeiul 
proaspăt... 

Renunţțând la orice problemă de conştiinţă, Lăcrămioara luase 
viermişorul în primire; șuf-șuf, șuf-șuf, şuf-şuf! se auzea frecușul dintre 
picioarele băiatului. 

- Potoleşte-te, mă; ce, te-a apucat tremuriciul?... încerca ea liniștirea 
nepotului. Nu se întâmplă nimic rău, băiatule. Ia ascultă tu la tuşa: nu 
suntem decât noi doi în casă, nu ne ştie nimenea ce facem; şi, dacă îţi ţii 
clanța, n-o să afle nici pasărea cerului; nu zici nici tu, nici eu,... mucles, 
amândoi; ţi-o frec, da; lasă-mă pe mine, că ştiu multe, n-o mai freci tu deloc; 
tu o s-o freci pe-a mea, acolo ai să-ți pui mânuţa, cum te-nvăţ! 

- P-a matale?!... O frec p-a matale?... 

- Pe-a mea, pe-a mea, da’ mai târziu, te ţiu eu la curent. Să nu-ți fie 
ruşine, sunt tuşa ta. Îți place, Cipriane?... 

- Sigur că-mi place, mai e vorbă, nu-şi pierdea, însă, nepotul tremuriciul. 
Mi-o freci aşa de repede şi de bine, îți zboară mâna pe cocoşel,... da, te 
pricepi! 

- Mă pricep, căci sunt femeie-n toată firea, cu bărbat cu cununie luat şi 
aşezată la casa mea. Mă pricep la multe,... ai văzut cât de repede am învățat 
golf şi bouling după regulamentele Internetului! Uite cum creşte puțurica, 
pupa-ți-o-aş! Ca un draivăr Colouei, de tare, o face tuşica... Hm, deci, o frec 
bine, Cipriane?... 

- Foooarte biiine, tuşă! Mă ia cu căldură,... mi-e bine în mâna dumitale. 
Freacă! Uite-o,... uite-o cum creşte la loc! 

- Creşte, creşte, precum aluatu-n mâna gospodinei; se măreşte pentru că 
mă îndeletnicesc cu drag şi meşteşug de ea. Şi are să-ţi fie şi mai bine,... da’ 
nu cumva să scapi vreo vorbă, gură-bogată, auzitu-m-ai?... la uită-te aici, ce 
face tuşa, cu gurița... 


301 


Lăcrămioara se lăsase pe vine, mozolind carnea dintre picioarele 
nepotului; cu mâinile puternice şi oareşcare excitare, încerca să frământe 
coapsele şi fesele sfrijite, în timp ce buzele decalotau şi recalotau, în mare 
viteză, falusul subțire. 

- Mmmm, da’ ce de brânză ai adunat, Cipriane,... ptiu, ptiu, scârboşenia 
dracului! scuipa ea, în toate părțile. De când nu te-ai mai spălat, 
împuţitule?... Zii, îţi place cum lucrează gurița mea?... 

- Îmi place, îmi place. Îmi faci aşa cum am văzut în reviste, pe Internet şi 
la televizor, la programul pentru oamenii mari, când mă uitam cu Gigică, al 
lui tanti Leana. 

- Hm?!... Te uitai cu Gigică la pozele din reviste... şi pe Internet şi pe 
„SuperOne”-ul de la televizor?!... De-aia mă pisai tu să achit la timp 
abonamentul; de mâncare avem, n-avem, de-mbrăcat idem, la fel şi săpun 
pentru spălare, dar cablul trebuie plătit! Bravo, flăcăiaşi,... bravo, uitați-vă, 
aveți ce învăța. la dă să te pupe tuşa Lăcrămioara... - nu te scârbi, mă, am 
scuipat brânzica,... uite-o pe podele! -, ...că tu mi-eşti singurul nepot. Păi, 
dacă eu copii n-am... - mi-e teamă să nu fiu stearpă, n-am rămas grea până 
acuma! -, de cine să am grijă, dacă nu de tine?... 

Lăcrămioara îşi sărută apăsat nepotul, băgându-i limba jucăuşă în gură, 
în timp ce-i strecura mâna sub fustă, între labiile umede de poftă. 

- Simti aricioaica tuşii?... 

- O simt! 

- Oh, Cipriane,... ai băgat degetul înăuntru, şmechere!!! ţipă femeia, 
surprinsă de priceperea neașteptată a flăcăiaşului. („Uită-te la el, măgarul!... 
Şi eu, ca proasta, îl lăsam să-l spurce alta...”) Direct la problemă, bravo! Aşa, 
aşa, mişcă degeţelul, ca când ai desena cerculeţul,... l-ai băgat unde trebuia, 
pricopsitule! Mişcă-l, nu te opri, îmi place. Ooooh!... 

Carnea de pe trupul Lăcrămioarei tremura, a început de desfătare. 

- Da” ție cum îţi place?... se interesa mătuşa, grijulie. la pune mâna pe 
țâţe şi încearcă-le tăria, ca singurul bărbat din casă. 

Împinse cealaltă mână sub bluză, între sâni. 

„Uite-l cum îmi răsucește sfârcurile,... uite-l, mă-ncinge! Ştie să le sugă,... 
mi le suge, mor! Bun şi Internetul la ceva... şi televiziunea... şi Fata de la 
pagina 5. Am ajuns prea departe, cale de întoarcere nu se mai vede; îl spurc 
atuncea, dacă tot m-am înmuiat așa binişor.” hotărî Lăcrămioara, oftând 
resemnată. „Lasă să se bucure şi el de mătuşă-sa; da’ şi ea de el.” 

- Aşa, Cipriane, mângâie-mă între picioare, zburleşte-mi aricioaica! Ştii să 
faci cu degetul, văd. Suge-mi țâţele,... mă, da’ ce le mai frămânți! Te simt că- 
ți place, mânca-l-ar tuşa de porc mic! Și tușii îi place, de-aia tremur ca piftia- 
n strachină, la Crăciun,... sunt excitată, adică! 

Stimulată, puțulica îşi recăpătase forma inițială. 

- Buuuun, stabili Lăcrămioara, bălăngănind-o. Uite-o, e ca lemnul,... tuş- 
ta a făcut-o aşa! Păi, dacă sunt muiere de dulgher, mă pricep la lemne; 
zbârnâie!... Da”, ia dă, s-o mai iau o dată-n gură! 

- Na, tanti,... ia-o. 

- Mmmm,... mmm,... mmmmm, molfăia femeia carnea. ...e mai crudă ca 
altele, da? tot puță e şi asta! Vino acu”, cu gurița între craci şi pupă, 
Cipriane... 


302 


- Aricioaica, da,... o pup cu drag. 

Băiatul, ascultător, se lăsase pe vine şi Lăcrămioara, apucându-l de 
chică, îi îndesa botul în vulva fierbinte; „limpa-limpa,... limpa-limpa,...” 
răzbătea de-acolo, înfundat. 

- Curge! se trase Ciprian, speriat. Curge pe jos, tușă Lăcrămioara,... ca o 
zeamă groasă!... 

- Simt, nu ţipa, că aud vecinii; ce crezi, că sunt nesimțită și am nevoie să 
mă anunțţi tu: „Curge,... curge aricioaica!” Las’ să curgă, e semn bun; sunt 
binișor încinsă, de-aia curge. Linge, nu sta! împingea Lăcrămioara scăfârlia, 
la loc, între pulpe. Aşa, linge,... linge, tolomacule, nu te opri! Curge pentru 
că faci ce-ţi zic, cum te-a învățat mă-ta şi tac-tu, la plecare.... 

- E rea, tușă,... acră de mă ustură limba şi-mi curge nasul, da”, altfel... Şi 
pute: peşte vechi, varză acrită, brânză stricată, zacuscă fermentată, stârv de 
şobolan,... toate la un loc, da” şi păstrate aşa, în căldura aprigă a verii! 

- Ei, şi tu acuma... Scarandiv, mai eşti! Pute, normal, pentru că-i 
nespălată; păi, ce, tu crezi că se clăteşte săptămânal, duminica seara, când 
vine şi rândul primenelii, ca să răceşti?... 

- Nu așa de des, tuşă, da’... 

- Poimâine-i timpul, c-abia de-au trecut două luni de la ultima grijire. 
Încălzim apă la plită şi... Da’ tu zici că zdrânga ta pute mai frumos, mă, de 
faci pe fandositu'?... 

- Mda, pute... O simt că pute când am treabă cu ea, strâmba din nas 
Ciprian, sincer. Şi chiloţii put... şi sunt scorțoşi; trebuie spălați din când în 
când, da’ eşti ocupată. ...În rest, mă simt bine, tuşă Lăcrămioara. Zdrânga s- 
a întărit de mă şi doare,... a venit vremea s-o bag la matale, nu-i aşa?... 

- Ptiu, porcule mic, pe toate le ştii! Băgăm, băgăm... O băgăm jos, uite-mă 
cum tremur de nerăbdare. O băgăm acugşica, Cipriane. Uuuuf, maica mea, 
mooooor!... Da’ îmi pari tot mai meşter... 

- Sunt meşter, tuşă, se şmecherea băiatul, urcându-i-se la cap lăudătura. 
Acuma pot să-ți spun: când venea dom” şef de post, eu şi Gigică al lu’ tanti 
Leana eram ascunşi în odaia de alături, în dulap şi... Ba, odată, ne-am băgat 
chiar sub pat, de dinainte de a sosi dom” Neluţă! 

- Mă, fir-aţi voi să fiți de ştrengari,... se minuna Lăcrămioara de istețimea 
adolescenților. ...uite ce făceau sub stratul meu! 

- Da. ...Şi Gigică zice: „Să vezi tu, Cipriane, dacă dom” şef de post rupe 
patu’ aburcat pe tanti, ne găseşte dedesubt şi să te ţii papară, cu bulanu”, pe 
spinare!” 

- Şi eu care credeam că în căsuţa mea sunt în deplină siguranță! Măi, 
măi, măi... Da”, ai grijă, nipote, să nu se afle de treburile mele intime. 

- Ei, şi matale,... da” ştie întreg satul! La tanti Leana am auzit vorba: „Nu 
ştie bărbatul ce ştie tot satul!” 

- Deşteapta de Leana... 

- Nenea Adelin e departe, săracul, ca să afle de isprăvile matale, intime. 
Nu-ţi face griji, că nu mai are rost. 

- Mda, nu poţi să ai intimitate; trebuie să ştie lumea când, cum și cu cine 
o pui... c-așa-i la noi, în România. (Am să-l descos pe Adelin, ca să văd cum 
stă treaba în Italia.) M-ai lins destul,... bravo, n-a fost rău, pentru început; 
sunt bine înfierbântată, vreau sculişoara ta, între craci mei! Uite, eu mă aşez 


303 


acuma la marginea patului şi tu, Ciprinică, vii peste mine, ca un bărbat 
adevărat, cu puța tare, şi... Hai, hai, că te pricepi, ai învăţat, doară, zgâindu- 
te şi ciulind urechile-ți clăpăuge la nen-tu Răgălie. Bagă repede, puiule, că 
mor aicea, lângă tine! 

Cu picioarele larg desfăcute, Lăcrămioara îşi ispitea nepotul, unduind 
şoldurile, împreuna cu vulva roşcovană; clitorisul ținea pasul și el, ițindu-se 
sau dosindu-se între labiile groase. 

- O bag, tușă, imediat, cum a băgat-o în dumneata şi Bogdănel Alstanchii, 
când a sosit cu Bemveul făţos, de la unchiul Adelin,... şi neica Rodrigo, care 
ţi-a adus bila,... 

- Spaniolul Dumikat! 

- Dumikat. ...şi acela venit cu crosele de golf, de i-au rupt spinarea cu 
atâta greutate - e de la Broscăuți, bărbatu' doamnei noastre, de mate! -,... şi 
Moţu Potlogeanu, da’ şi împuţitu” de tat-su, fie-i țărâna uşoară!, de trebuia 
să lăsăm geamurile deschise, după plecarea lui,... şi Costel Dănănaie... 

- Îu, de Costeluş picioare-împuţite uitasem! se lovi Lăcrămioara peste 
frunte, strâmbând amarnic nasul. 

- „..şi Piccolo Boşcodeală,... 

- Piccolo?!... Nu vreau să aud de el. Nu, de Piccolo n-am uitat, dar ăsta 
nu se pune; nu merită să se pună, mă, Cipriane,... de ce crezi tu că-i zice 
lumea Piccolo?... 

- Dar Paddy Gârjoabă?... Gârjoabă, care-și rupe spinarea cărând marfă-n 
Irlanda?... 


- Paddy, Paddy,... cel cu gospodăria din fundătură... 

- Ştiu. De Paddy am uitat, ca şi de Costeluş, de ce să nu fiu sinceră?... Ei, 
dar cu Pădilică-irlandezul lucrurile stau altfel decât cu Piccolo; avem 
amintiri frumoase împreună... 

Fața Lăcrămioarei se luminase și ochișorii îi râdeau în capul plin de 
drăcoase suveniruri,... 

- Măi, da’ căscată sunt!... 

(„Paddy Gârjoabă şi concediul din vara trecută...) 

- Eeee, îs și mulţi, tușă! ...şi dom’ profesor de istorie, geografie, 
matematici, chimie şi lucru manual, dirig? meu,... neica Mitrut de alăturea 
ori dom” şef de post sau pastorul Neberează de la şleahta țiganilor 
penticostali,... uite, o bag, dacă zici mata. 

- Măiculița mea, pe toți îi ştii, Cipriane! se enerva femeia de lipsa de 
intimitate din propria-i casă, desfăcând şi mai tare picioarele de atâta 
supărare. Unul nu ţi-a scăpat dintre cei trecuţi prin aşternuturile mele! Mda, 
am ajuns să le pierd numărul,... îmbătrânesc, mă lasă mintea, zău aşa! Hai, 
bag-o odată,... bag-o ca să vedem cât de potrivită este, că mă apucă dracii, 
șpionule! 

- Poftim, tuşă Lăcrămioara,... ațin’te, ațin'te,... 

- Mă aţiu! Mă aţiu, bagă! 

- ...bag, uite! 

Şi nepotul, după oleacă de căutare,... „Mai jos, Ciprinică...” era el, cu 
înţelegere, diriguit. „Prea jos! Păi, unde vrei, mă, s-o bagi?!... Doar n-ai de 


» 


304 


gând, desfrânatule,... în...2!”, reuși să introducă puţa în vulva înconjurată de 
părul creț, plină de năclăială. 

- E bine cum ţi-am înfipt-o, tușă?... Hă?... Că fierbinte eşti în aricioaică,... 
se-ntăreşte şi mai mult puţțica, zău! 

- Oh, Cipriane, mooor!!! O fi ea mică,... o fi ea subţirică,... o fi ea 
neîmplinită,... dar sculă adevărată e-nfiptă acu’ în mine,... moooooorrr! Este 
foarte bine. Nen-tu Adelin n-a mai călcat pe-acasă, să se ocupe de muierea 
lui şi de-aia chem când pe unul, când pe altul,... cu grijă, zic eu, ca să nu-mi 
stric nici mie casa, da’ nici pe-a alteia. 

- Eşti înţeleaptă, tuşă, ştiu; de-aia m-au lăsat măicuţa şi tăicuțu”, la 
plecare, în grija dumitale. 

- Sunt. Strânge-mă de țâțe! Satul s-a golit de bărbați, Cipriane, au plecat 
la muncă, la fel ca tac-tu şi ca mă-ta; cheamă în patul tău, dacă mai ai pe 
cine!... 

- Aşa-i, tuşă. 

- Voiam să merg la Dorohoi ori Botşeni, ca să găsesc pe cineva 
disponibil,... să... Aş fi achitat auto-stopul cu desfacerea picioarelor, că cu 
banii stăm prost, de mult n-a mai venit nimica din străinătățuri. 

- M-ai găsit pe mine acuma, tușă; uite ce-ţi fac... pe gratis! 

- Pe gratis, normal, că suntem neamuri; doar nu vrei plată pentru că i-o 
tragi tuşi-tii?!... E bine, da. Bag-o, scoate-o, Cipriane,... hai, osteneşte-mă 
ceasuri bune, ca să mă uşurez de câți draci sunt adunți în mine! la să văd eu 
cum te descurci cu sora mă-tii,... adică, cu tuş-ta Lăcrămioara. Aşa, aşa,... 
merge! Baaag-ooo, nipoooteee,... scoaaate-ooo0.... şi nu te opri până după 
prânz! 

Dornică să-şi stimuleze învățăcelul, mătușa undui bazinul într-o contră 
măiastră, ademenitoare şi agresivă, în același timp; curajoasă, dar 
nepricepută, puţica tărișoară avansă instinctiv în carnea fierbinte, dar îşi 
pierdu dintr-o dată semeția... - lipsită de experiență, masturbată îndelung 
mai devreme, speriată de atâtea evenimente neaşteptate, stimulată de 
căldura umedă a papucului de mătase dintre pulpele Lăcrămioarei - ...şi 
explodă ca o conductă de combustibil perforată, „zvâââk!”, împroşcând 
interiorul încins cu motorină..., pardon, cu spermă şi mai încinsă! 

- Iaca poznă!... răcni femeia, lovită de jet, izbucnind în plâns de disperare. 
Ce-mi făcuşi, mă, Cipriane, Paştele şi anafura mă-tii de tăntălău?... Ce 
pereche de palme îmi vine să-ți trag şi urechile nespălate să ţi le întind ori 
să-ți măsor spinarea cu draiverul..., uite ce-ai făcut cu graba ta!... De-abia ai 
intrat, ai dat din cur doar de câteva ori,... hâţa-hâţa, cu căruţa,... nici n-am 
apucat să mă bucur de... păstaie, hohotea Lăcrămioara, cămășuţa săltându-i 
în spinare. Degeaba ţi-am frecat-o, degeaba ţi-am pupat-o, degeaba ţi-am 
gustat brânzica,... ptiu!,... degeaba, făr' de niciun folos m-am chinuit cu tine! 
De ce ţi-ai dat drumu”, ca prostu'?... Oh, şi-ncepuse bine... 

- Iertare, tuşă! se speriase nepotul, retrăgându-şi imeadiat, de spaima 
perechii de palme, puța bleagă, încărcată cu zeamă lipicioasă. Iertare!!! Nu te 
necăji... şi nu-i spune mămițicăi ori lui tătuțu' ce-am făcut! 

- Fi-ţi-ar de râs blegomeatra! M-ai umplut cu sloboz, fără să-mi faci 
nimica,... uite, mă, dă mujdeiul pe-afară din mine!... Unde-i o cârpă să mă 


305 


şterg, că abia poimâine încălzesc apă pentru spălare?... Îmi vine să te 
pleznesc, Cipriane, să-ți meargă fulgii! 

- Tuşă, iartă-mă! Mi-a scăpat... „mujdeiul”, cum zici, pentru că mi-a 
plăcut intrarea,... m-am încins şi eu, cum te-ai încins şi matale! Sunt prea 
crud, încă; trebuie să mai cresc, aşa a zis şi tanti Leana, când, şi cu ea, am 
păţit la fel,... de mai multe ori chiar, vai de maica mea. 

- Ptiu, drace! Ptiu, ptiu, ptiu!... Ai fost şi cu Leana lui Mitruţ, 
Cipriane?!!!... 

Lăcrămioara își privea încremenită nepotul, nevenindu-i, parcă, să-şi 
creadă urechilor. 

- Şi cu Leana ai fost la aşternut, mă, curvarule ordinar?!!!... Cu Leana, 
mă?!... Ai regulat-o pe Leana, maica tovarăşului tău de joacă, Gigică?!... 

- Ei,... nu pot să zic chiar c-am regulat-o, tușă... 

- Şi mie care-mi era teamă să nu te spurc! Că eşti prea crud,... eşti crud, 
aşa ţi-a zis priceputa de Leana, Cipriane?... 

- Da, așa mi-a spus; și lui Gigică. Suntem necopţi, tușă... 


Patru luni mai târziu, aceeaşi Lăcrămioară Avădanei în aceeaşi 
gospodărie părăginită, dar fără curcan (îl capturaseră şi haliseră hantroii, 
întocmai ca pe bietul Jerôme, vițeluşul roşcat şi durduliu al Anişoarei!), cu 
grădina încărcată de bălării şi mai mari, cu automobilul bavarez ruginit, 
găinățat şi prăfuit în dosul curții şi cu gardul căzut pe jumătate, în acelaşi 
fund trist, uscat şi adormit de Moldovă, încremenit aşa în timp, parcă. 

- Doamne, a mişcat! se speriase Lăcrămioara, pipăindu-şi pântecul 
rotunjit. Sunt borțoasă, iaca bucurie,... alegria, cum ar zice spaniolul 
Rodrigo Dumikat! N-am rămas cu Adelin, bărbatu-meu, n-am rămas cu 
Bogdănel Alstanchii când atât de bine m-a violat, nenorocitul, de-a plecat 
crăcănat de la casa mea, n-am rămas cu pătrățosu' de Moţu Potlogeanu, alt 
spaniol ori cu boşorogu”' şi nespălatu' de tat-său - măiculița mea, da’ ce mai 
retevei scurt, gros şi tare, avea damblagitu”, fie-i țărâna uşoară! -, cu dom’ 
profesor de istorie, geografie, matematică, chimie şi lucru manual, dar şi 
priceput antrenor de bouling, cu Mitruţ al Lenii, vecinul, înainte de a-şi lua 
valea ca să sape şanţuri la ucrainieni - tot mai deştepţi ucrainienii, 
agricultură fără irigaţii nu se face, dom'le! -, cu vânjosu' Neluță Răgălie, dom 
şef de post, cu pastorul Joe Neberează cel zglobiu, dar cu puța mică, de la 
cultul penticostal, de cântă acum la mese, pe vapoare,... cu Costeluş 
Dănănaie, de care uitasem complect dacă nu-mi aducea aminte șpionu' 
Ciprian, cu don Rodrigo Dumikat, nepotul de la țața lui Adelin,... cu Piccolo 
şi Pădilică, n-am rămas cu vătăşeii trimişi de omu” meu, cu vorbă, parale ori 
pacioace, de ziceam că sunt stearpă, nefericita de mine,... da”, uite, pântecul 
a prins sămânţa, a rodit când nu mai aşteptam deloc şi am rămas gravidă!... 
Precis tăntălăul de Ciprian mi-a făcut bucata, nu-i îndoială, că din lipsă de 
bărbaţi numai cu el mă mulțumesc de trei-patru luni încoace. Of, dacă a 
mişcat, nu mai e nimica de făcut, vai de viața mea,... îl las. Acuma, însă, ce- 
oi fi eu, oare, pentru pruncul meu,... și tuşă, şi măicuţă?... lar Ciprian, il 
nipote şi ţiitoru”,... şi văr, şi tăicuţ?... Să vorbesc cu Leana, ca să ne sfătuim. 


306 


Da’ cum să-i zic noutatea lui Adelin, când s-o întoarce acasă, de la muncă, 
din Italia?... 
*Chiar dupi uo întâmplari muoldoviniasci, aieviea pietriecuti!... (N.A.) 


307