Tudor Arghezi — Poarta neagra

TUDOR ARGHEZI 


POARTA 
NEAGRĂ 


BUCUREŞTI 
EDITURA „CULTURA NAŢIONA L A 


2, PASAJUL MACCA, 2 


www.dacoromanica.ro 


Cele cuprinse în prezenta carte 
se raportează la moravuri vechis 
cara, de: sigur, au dispărut. 


www.dacoromanica.ro 


PRELUDIU 


Orașule, pe care te iubesc, ce-ai să aduci 
tu țărilor unite laolaltă sub putredul tău 
prestigiu ? Ce-ai să dai tu milioanelor de oa- 
meni, cari vin la tine ca la o cetate sfântă? 
Ce miruri porți în mâinile tale de noroiu, ca 
să le ungi sufletul şi să li-l] întărești? 

Din închisoarea de unde te privesc peste 
cântecul broaștelor din smârcurile ce mă des- 
part de tine, îmi dau seama, oraşul meu, de 
reverie şi de suferinţă, că tu mai avut ce face 
cu mine, că nu ţi-a păsut de inima mea, că 
nădejdiile mele te-au ofensat, 

Am fost în tine un locuitor supărător și 
wai trimis între puști, cu ordinul ca să mă 
gândesc la trecutul meu ca la o greșală și la 
visurile mele ce te priviau, ca la o crimă, 
M'ai zidit aci, unde-ţi trimiți escrocii, hoţii 
de buzunare, spărgătorii și bandiții, lângă 


— 1 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cimitirul unde-ţi trimiţi dricurile ca niște 
calești de mireasă, în vecinătatea casei, unde-ţi 
trimiți nebunii; m'ai zidit în regiunea ta de- 
şartă, în infernul tău, ale căruia munci, le-ai 
învecinat cu o pustietate, 

Trecutul meu, ascultă, nu am să mi-l tă- 
găduesc, nici după ce un tribunal de popi 
m'au osândit pentru ceruri, nici după ce o 
poruncă m'a pedepsit pentru oameni, nici 
după ce furia putregaiurilor tale s'a răscolit, 
ca să-mi aducă în șoaptele sufletului, cuvin- 
tele de părere de rău. Au putut cei de o 
seamă cu mine, lucrători și canoniţi ai ideii, 
să se lepede de prizonierul tău, să-l alunge 
dintre dânșii, să-l blesteme și să-l bârfească ; 
oraș al încercării și al neputinţii, insulă de 
liliac şi de mătrăgună, baltă stătătoare a 
purulenţei, în care se îneacă din sbor şi 
se fac leșuri toate păsările ce vin tinere pe 
deasupra apelor și de printre munţi. Cloacă 
de nenufari, 

Dar mă gândesc la viaţa ta, capitală a 
unei țări întinse, prin care trec astăzi, pe 
mijloc, Alpii și șerpii mari ai norilor negri, 
Cum te înfăţișezi tu astăzi, când fruntariile 
s'au depărtat și holdele noastre ating răsă- 


— 8 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ritul, amurgite de apus? Ce suflet şi ce pu- 
teri așezi tu la temelie? Ce sânge bate în 
vintrele tale? 

Mă adâncesc în tine şi caut, cetate cu 
gloată numeroasă, o elită care să-ţi dea 
dreptul să te ,mândrești că din tine a purces 
în cele patru unghiuri ale lumii cântecul de 
adunare laolaltă a întregii odrasle. Tu ai 
vorbit cu înlesnire toate limbile drumeţilor 
și te-ai supus obiceiurilor lor, trecând dela 
unele la celalte, ca dela o zi la ziua viitoare, 
încălțându-ţi simţirea cu cismele sau cu pan- 
tofii celui mai de curând sosit. Sufletul tău 
e ca bucătăria ta: toţi i-au lăsat câte ceva, 
halvaua și stridiile, porcul și fazanul, sarma 
lele şi pateul, Mavrocordat şi Paul Verlaine, 
mastica şi șampania (goât américain», tutunul 
turcesc şi marylandul, papucii sultaner și 
tocul Louis XV. 

Ai hipodrom ca Londra şi Parisul, bătaie 
de flori ca Nissa, rulete ca Monte-Carlo, mo- 
diste pariziene, croitori englezi, băcani greci, 
grădinari bulgari, misiţi armeni și evrei ai 
cluburi și tripouri, automobile, covoare per 
sane, dancinguri și varieteuri; ai o Academie 


à la Richelieu. 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Dar n'ai avut niciodată, nici un sfânt și 
nici un scelerat strălucit. Și tu wai dat nici 
pe Eminescu nici pe Anton Pan, nici pe 
Creangă nici pe Veniamin Kostachi, nici pe 
Cantemir, nici pe Kogâlniceanu. Tu mai 
putut să dai un Domnitor. 

Ai o bibliotecă închisă cititorilor, pentru 
şoareci. Ai câteva sute de biserici în care 
cântă greerii de vecernii. Ai arhierei, ne- 
gustori de acatiste şi de cadavre, ai episcopi 
care fac negustoreselor măritate copii şi vă- 
duvelor lepădături. Ai profesori fără stu- 
denți și studenți fără profesori și ai mulți 
copii fără tată. 

Ai restaurante, hoteluri și o sumedenie de 
case închise. 

Nu voiu exagera nimic, orașul meu iubit 
şi ticălos, de o ticăloşie minusculă. Mă voiu 
duce însă din casă 'n casă, în toate casele 
tale mari, din club în club, din local în local, 
şi voiu spune ce am văzut. Voiu însemna cu 
o cruce mesele numeroase la care mănâncă 
doi domni și o doamnă elegantă. Unul din 
ei e soțul doamnei și celălalt e însoţitorul, 
care plătește restaurantul, teatrul, chiria, 
bijuteriile şi echipajul nobilei căsnicii fără 


— 10 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


descendență. Soţul consumă mulţumit și în 
vreme ce pierde la cărți, însoţitorul îi dis- 
trează perechea într'un alcov împrumutat. 
Voiu face iarăș un cârd deosebit din soţii 
bătrâni, dregători în societate, cari întrețin 
pe cheltuiala lor vigorile tinerilor insepara- 
bili, prepuși la egalizarea temperamentului 
soţiei tinere şi luxoase. 

O, Metropolă! Ziua nimeni nu stă acasă 
și noaptea nimeni nu-i în casa lui. Fiecare 
bărbat îndulceşte singurătatea voită a femeii 
prietenului său și femeile, adunate în casele 
cu perdelele groase, slujesc ritului tău pentru 
bani. Îmi este neuitată sinuciderea acelui 
bărbat frumos şi de-o construcţie fizică uriaşă, 
care ascuns cu viţiile lui într'un apartament 
cu tripoul în față şi cu camerele spre curte, 
a desmierdat fără să știe trupul fiicei lui, 
plecată la școală. Uritul te alungă totdeauna 
într'altă parte, nomad. Medicul, omul de 
știință, omul politic, advocatul, inginerul, pro- 
fesorul își lasă vatra goală și nevestele lor își 
lasă întâmplătorii copii pe seama unguroaicii. 

Cu ştirea soţului, femeia unui factor în- 
semnat vilegiaturează în societatea unui şef 
de partid, care va îmmulți onorurile cuvenite 


— H — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


soţului. Cu știrea soţiei bărbatul se bucură 
de grațiile servitoarei. Incepătorul se înru- 
dește noaptea cu femeia şefului său. Băr- 
batul divorţează de nevastă şi se căsăto- 
rește cu sora ei, cu care a concubinat, unind 
într'un acoperământ, ca fii ai lui, pe verii 
născuţi din încăierarea cu un singur mascul, 
a două surori — şi-i cea mai înaltă culme de 
cavalerism și moralitate, la care poate ajunge 
unul din cetăţenii tăi aleşi. Căci de obiceiu 
nu se simte nevoie nici de primul divorţ nici 
de a doua căsătorie, idila merge paralel. 

S'au văzut în tine învăţaţi măsluind căr- 
ţile, ca să poată sustrage zestrea proaspătă 
a unui partener și apărători împărțind cu 
hoţul, drept onorariu juridic, bocceaua cu 
lucruri furate. 

Mănâncă porcește scumpa mea cetate şi te 
împreună ca muștele și gândacii, din sbor 
sau între molozuri. 

Şeful familiei deboșează pe verișoară, pe 
soacră, pe mătușe, pe cumnată, pe nepoată. 
Mă duc la un cunoscut și dacă nu-i iau soţia, 
mă provoacă ea să încerc. Vine prietenul la 
mine şi-mi acostează nevasta, după ce des- 
brăcându-se de blană, a frecat cu spinarea 


— 12 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


țâţele servitoarei. Il primeşti bine şi el se 
crede pensionarul autorizat al bunurilor în- 
tregii familii. Unchiul se informează la ne- 
poată de câte ori e strânsă în braţe ın timpul 
unei nopţi și acest unchi s'a întâmplat să fie 
şi Mitropolit. 

Când se întrunesc la ceaiu în saloanele tale, 
soțiile cetăţenilor tăi distinși comentează 
forma, lungimea și elasticitatea unui atribut 
la persoanele încercate, după cum bărbații 
fac, în colţul lor, confidenţe asupra facultăți- 
lor secrete ale doamnelor măritate, din ve- 
cinătatea canapelelor pe care fumează agale. 

Ceeace mă revoltă la spectacolul tău ne- 
rușinat, de universală și neîncetată streche, 
nu e în primul rând tinereţea care se iro- 
sește pe canal, creşterea copiilor, nelepădaţi 
la timp în casele tale bogate, căci toate 
acestea le plătești cu bătrâneţea precoce și 
cu putregaiul. Mă revoltă consimţirea gene- 
rală și liniștea normală a monstruosului tău 
coit. Nici o dramă, nici o tragedie nu isbuc- 
neşte din smârcul, în care zeci de mii de 
broaște zac încălecate. 

Mă revoltă că nici măcar cuvântul €înșe- 
lăciune» nu caracterizează starea de pria- 


— 13 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


pism desgustător a cetăţenilor tăi. Mă re- 
voltă lipsa de pasiune, absența dragostei, 
absenţa inimii, a curajului și a primejdiei 
din actele elitei tale presupuse. Soţiile nu-și 
ucid bărbaţii, bărbaţii nu-și ridică din pă- 
mânt coarnele ca să-și împungă adversarul, 
fetele seduse nu-și răpun seducătorul, Urăsc 
în tine indiferența care devine o carieră, 
urăsc în tine sfatul și tactul prudenţii. Fata 
sedusă şi cu averi își găsește întotdeauna 
bărbatul care să-i dea în schimbul traiului 
comod și al evoluţiei sociale, condusă de 
legăturile alianţei, numele lui, tot așa după 
cum fetele slute, cocoşate, foanfe şi cu al- 
beață îşi găsesc arhitecţii, medicii şi pro- 
fesorii de cari au trebuinţă. 

Urăsc în tine tiparul, după care situațiile 
cele mai complicate și mai scârnave se aran- 
jează fără morţi, ca o afacere între moște- 
nitori libidinoși. Urăsc în tine, oraș care 
făgăduiai reveriei mele trepte de ascensiune 
fără sfârșit, identificarea sufletelor cu banul 
abject. Pasiunile tale sunt microscopice, ne- 
bunia ta e cunoscută numai în forma pa- 
raliziei generale, sângele tău e păstrat cu 
îngrijire. 


— l4 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Asasinatele tale apar în forma minoră a 
pungăşiei prudente. Morţii tăi mor de in- 
digestie sau de cantaridă, niciodată de un 
vârtej de patimi, de o răscoală de suflet. 
de o vijelie. Și după cum năzuinţele se li- 
niștesc cu un scaun în Parlament și cu o 
sinecură, avânturile tale amoroase sfârșesc 
printr'o sogețeală cuminte. Eşti o capitală 
care detesteri toate excesele, și în cute- 
zanță, şi în răutate, și în revendicare, și 
în bunătate. Eşti un oraș cu măsură, un 
oraş intermediar, un oraș samsar. Nu crezi 
în nimic, nu nădăjduiești nimic. 

In plină tragedie istorică bărbaţii tăi de 
seamă, bătrâni şi gârbavi, se căsătoresc vlă- 
guiți cu femei tinere, cari știu că vor apar- 
ţine altora. Când trupul nu mai ajută pe 
marii tăi cetăţeni, sufleţul lor nici atunci 
nu se vindecă de luxură. Obsedat de lubri- 
citate, el a luat forma, încă de mult, a unui 
singur oxgan. 

Pentru simțea ta degradată, o. ceta ea 
mea, când se va cutremsura pământul, ca să 
te doboare și să te învieze pură, ca pe La- 
zăr, în tinerețea, naivitatea şi lumina pe 
care le merită ţărâna ta binecuvântată? 


15 


www.dacoromanica.ro 


BOERII 


Temniţa e plină de «boeri» Hoţii profe- 
sionali numesc boer pe orice purtător de bu- 
zunare şi de portofel, proprietate a purtăto- 
rului. Răsboiul a scos boerii la iveală și i-a 
vărsat în depou. Foști miniștri și foști de- 
putaţi, bancheri politici, restauratori, care 
au jucat un rol într'o culoare, într'un județ, 
într'o uliţă sau într'o casă, ziariști, socialiști, 
comuniști, samsari, boeri de categorii nume- 
roase, contradictorii și excluziviste. 

Rolul adeseori a fost presupus ori dedus. 
Niciodată modelul moral, ideal și mecanic, nu 
a funcționat mai perfect şi mai unanim, și 
omul de sidef și de fildeș, ideea cristalizată, 
lipsită de păr și de sudoare, și de jur împre- 
Jur lustruită, cu toate circonferinţele mate- 
matic egal depărtate de centru, stau dina- 
intea noastră vii. 


— 18 = 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Oamenii politici, ca niște arhangheli meta- 
lici purificaţi prin focul marilor argintării, 
sunt singurele inocențe ale momentului, din- 
tr'o întreagă țară de oameni de suferință și 
de îndoială, frământaţi în gigantica fiertură 
de sânge și ţărînă. Și alături de duzina lor 
infailibilă sunt considerabili numai morţii, 
pentrucă nupenai există ca să vadă, să cân- 
tărească și s ccompare. Și mai rămâne va- 
labil pentru discursuri şi presă un singur cu- 
vânt articulat cu trei unice silabe: «poporul», 
Oamenii în carne şi oase, condensaţi în cu- 
vânt, sunt cu toţii vinovaţi, la o rubrică 
oarecare, şi pe lângă boeri temniţele gem de 
tărani şi muncitori, 

Unui industriaș de fier i se aduc ouă fierte 
tari, pe care din pricină că locuieşte cu alți 
sapte, opt boeri întrun dormitor, fericitul 
posesor le păstrează încuiate în geamantan. 
Când i se face foame peste zi și în afară de 
mesele comune, el scoate un ou, îi sfărâmă 
coaja și îl mănâncă în singurătate, stând pe 
pat ca un sătean pe buturugă. Ouăle lui au 
o valoare inexprimabilă și nu seamănă cu 
nici un fel de alte ouă de pe lume. Tovarășii 
de odae își pun ouăle, dacă se întâmplă să li 


= |. E 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


se aducă, la îndemâna tuturora, ca niște cepe 
pe marginea ferestrei. Ouăle industriașului 
de fier par ouate de găini fenomenale, ge- 
niale, care vorbesc nemţește și ar fi învățat 
tabla înmulţirii. Ouăle au într'însele inimă 
şi creer, tecnică și matematici, și posesorul 
lor, când le mănâncă, spintecate în două şi 
în patru, are aerul că dumică ceva neînchi- 
puit de personal şi s'ar păreă că le ouă el, 
Îndustriaşul, sub plapumă, noaptea; că sunt 
eșite din găoace personală, din orificiul lui, 
unic, delicat și rumen. 

Nici pâinea lui nu e ca toată pâinea. Coltucul 
industriașului se chiamă franzelă și franzela 
lui e mai albă decât oricare alta. Sorbind, 
mai mult decât mănâncă, ființa industria- 
şului cu ochi albaștri sub ochelari şi cu mu- 
staţa ca fuiorul ştiuleților de porumb, parti- 
cipă la bucurii deosebite, al cărora mare trecut 
rămâne nespovedit. Vin din sticla lui nu 
bea, fiind un protivnic al băuturilor cu 
alcool și preferând, când i se astupă înghi- 
ţitoarea, ca la rațele înnecate cu mălai, să 
se servească din vinul altuia sau să consume 
apă cu cana. De fumat, el fumează numai 
ţigările vecinilor, de teamă să nu se înveţe, 


— 18 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


purtând ţigările sale proprii, și să nu-şi 
strice sănătatea, E sănătos şi idealul lui este 
să întreacă, fotografiat în pielea goală, este- 
tica anatomică a unui oarecare Miller, inven- 
tatorul unui sistem de a se înfrumuseța 
mușchiulatura, semănând pe pântec cu ră- 
dăcinile de copac înodate. El se cheltuiește 
în mișcări repetate, dimineața la sculare; 
singura risipă care nu costă parale. 

Şi e un bărbat frumos, după estetica unei 
neveste, mutilată în formele-i scheletice și în 
portreul ei de cadavru, animat cu nuanțele 
carminului violet de drogherie. Romanul lui 
este cu zestre şi cu văzut și plăcut. Când 
ochii soţiei, în vizitele la penitenciar, se 
opresc ca niște fluturi spălăciţi pe frizura mu- 
stăților lui cu scârlionţi, femeea are un spasm, 
care se rezolvă, evident, într'un supliment 
de umezeală secretă. Ea cade în reverie, pe 
scaunul tocit al cancelariei, şi în transa ei 
mistică amoroasă seamănă cu un crocodil de 
menajerie, anemiat pe o scândură de amin- 
tirile natale și de subtalimentare. Industria- 
şul se bucură de situaţia de «mein Schatz» 
şi «Schatzli» al familiei, și se găsește mândru 
de ea, când dis-de-dimineaţă, Duminica, îşi 


— 19 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


face mustaţa cu fierul şi își rade gușa de 
purcică, pentru primirea săptămânală a soției. 

El se alătură strâns de nevastă, pe acelaș 
scaun, şi îi șoptește ceva de sigur porcesc, în 
ureche, căci ea pâlpâie şi se pierde—și 
par'că i-ar spune confidenţial: «Ştii, meine 
süsse Kätchen, că a mai crescut»... Şi focul 
subit ca un chibrit al privirii ei, repede stins, 
zice: «Fritzi», cu o langoare infinită. 

Inainte de a i se cunoaște patetica lui 
avariţie, tovarășii de dormitor îi turnau bu- 
curos “n pahar din vinul lor. Mai târziu, ei 
au ajuns indiferenți la apelurile ochilor lui 
de cicoare, fixați pe clondire, și l-au lăsat să 
se mulţumească staruitor cu produsul robi- 
netului, ridicat dintr'o găleată. Adeseori, el 
a făcut elogiul apei, cu privirea ţintă la dopul 
unei sticle cu vin, 

Vinul cel ma mult şi mai bun îl aduce 
familia unui coleg de odae, mare proprietar 
de bodegă și care a fost în timpul ocupaţiunii 
un căpitan fără sabie și cu epoleți. Personaj 
blând şi timorat, însă adunat cu toatere- 
sursele lui morale în jurul tejghelei, ca zidul 
umed cu temeliile în mocirlă, smăltate de 
reflexe şi suveniruri de cer, dimprejurul în- 


20 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


chisorii, el caută să împace cu zâmbetul și 
moliciunea iritația presupusă a tovarășilor 
săraci, scuzându-se în atitudini de cedare, 
că s'a îmbogăţit, nu din altceva, ci din vin 
cu sifon. 

Băutura făcând parte din beneficii, el a 
cheltuit-o în primele săptămâni fără mare 
economie. De ce-i închis, și chiar de prietenii 
lui politici, nimeni nu ar putea să știe. 

Retragerea trupelor românești a lăsat Ca- 
pitala păzită de 400 de jandarmi subt co- 
manda acestui căpitan, care pe lângă o bo- 
degă personală, trebuiă să păzească și două 
alte localuri de mâncat și de băut, aparţi- 
nand fraţilor lui. Stilul lui de ţal, format 
la mulţumirile însoţite de curbetă şi la nu- 
mărarea restului tras pe marmură cu buricul 
degetului mijlociu, se împăca tragic și trist 
cu uniforma de căpitan. Cu două zile înainte 
de retragere, el studiă telegrafia fără fir, care 
nu se știă niciodată exact unde se găsește, în 
pălărie, în vârful umbrelei sau în șoșoni și se 
preferă să-i fie bănuită existența tot într'un 
fir oarecare. De câteori echipa noastră de 
cercetători n'a rămas interlocată, după un 
denunț binevoitor al unui vecin, dinaintea 


MERE. | E 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


unei frânghi de rufe dintr'un pod sau luând 
contact cu cele patru sârme cari ţineau echi- 
librul unui burlan de fum! In momentul de 
a primi ordinul retragerii, un ofiţer își in- 
struiă ofiţerii subalterni, mai informaţi decât 
el, cum se apără un oraş de pe balcon și 
dindărătul unei uși, servindu-se de patru car- 
toane murale în culori, aduse din străinătate. 

Căpitanul de bodegă își cedase inamicului 
tesacul și revolverul și umblând încins cu o 
curea printre jandarmii lui figuranti, care 
purtau pe braţ o inscripţie nemţească, re- 
fuzată de mai mulţi, s'a gândit că nu ar fi 
rău, din punctul de vedere comercial, să se 
puie bine cu inamicul. E] luă de acasă o 
cutie cu ţigări de foi de cea mai fină cali- 
tate și făcu o vizită șefului poliţiei germane, 
Zâmbetul lui blajin, ochii lui cenușii, ma- 
niera lui extrem de îndulcită şi un limbaj ger- 
manic depărtat de surse, fură înţelese tocmai 
în momentul când căpitanul scotea cutia cu 
ţigări, ca o consecinţă a târcoalelor precedente. 

Șeful poliţiei sări de pe scaun și-i aruncă 
țigările "n cap, afișând a doua zi pe toate 
zidurile orașului, o publicaţie care înfieră 
tentativa de corupțiune. 


— 99 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— Așă mitocănie, n'am mai pomenit! se 
plângeă bodegarul. Şi se pretinde om civili- 
zat! Puteă să-mi spuie că nu fumează... 

Intro atmosferă de acuzaţie vagă, nede- 
finită, ca întrun păinjeniș, este cuprinsă 
toată lumea, și tot ce s'a putut expediă la 
închisoare în primele zile, până ce s'a luat un 
contact cu greutăţile vieţii, a fost expediat. 
Cine a rămas liber n'a mai fost închis niciodată, 
indiferent dacă avea ceva să i se reproşeze, 
sau nimic. Dar aceia care încăpuseră într'o 
închisoare, trebuiau conservaţi, dintr'un sen- 
timent poate analog cu imposibilitatea și de 
a vinde şi de a dărui o haină pe care ai pur- 
tat-o, sau o blană veche, dela bunici. Inter- 
calarea în sensibilitate a orgoliului profe- 
sional și funcţionarea sentimentului de sime- 
trie, te obligă pe deoparte să ţii ceeace ţi-a 
venit fără motiv, şi pe de altă parte, sau cu 
atât mai mult, să echivalezi cu o activare din 
ordinea faptelor punerea în libertate, de 
pildă a unui deţinut. Căci situaţiunile intră 
atunci în legea gravitațiunii şi se satelizează 
nimic cu nimic şi ceva cu altceva, minutul 
atrage ora, ora împiedecă ziua, ceasul se face 
an şi intenţia onestă parcurge codul penal, 


— 23 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


lipindu-se de fulgii aripelor ei cât de puţin 
din făinișul prin care a trecut. 

Codul penal e la fel cu tratatul de medicină 
universal, care se recomandă express și sănă- 
toșilor şi bolnavilor să nu-l studieze, ca să 
nu devie mai bolnavi și alţii să nu fie conta- 
minați de morbi imaginari. Examinate cu le- 
gile și cu patologia, toate societăţile omenești 
ar trebui împărțite în două unice categorii, 
una destinată spitalului și alta pușcăriei, și 
omenirea nu ar mai avea nici guverne, nici 
curăţitori de bătături. In vederea unei stări 
de spirit ideale care ar desfiinţa toate velei- 
tăţile de individualitate, ar reduce gândirea 
la tip și atitudinea la model, ar mai trebui 
ca legile să fie învăţate pe dinafară în tot 
timpul cursului primar și secundar, pentru ca 
insul să știe din vreme că toate clipele zilelor 
lui au un corespondent, fie la poliţie, fie la 
primărie, fie la fisc, fie la balamuc, fie la 
tribunal, și că starea de libertate și de jude- 
cată proprie nu poate fi trăită normal, după 
erorile culturale, decât în lumea cealaltă, pre- 
gătindu-se populaţia excluziv pentru viaţa 
de apoi. Probabil că numai în absența unui 
buget considerabil s'ar proceda cu lectura, 


— 94 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


educaţia și inculcarea. Într'o societate echi 
librată din punctul de vedere financiar, stilul 
sar exprima convenabil dela început și ca- 
tegoric, toți noii născuţi trebuind încadrați 
după înțărcare în niște închisori. 

Inchisoarea nu ar constitui, în sine, un mare 
desagrement. Culcat la oră și sculat la oră, 
hrănit cât de puţin la oră, îmbrăcat de Stat 
cu cămăși cu ștampilă, strămutat din închi- 
soare în închisoare cu ordin și gratuit, purtat 
cu baioneta, tratat cu o medicină simplifica- 
toare, de toate bolile, cu sare amară, viața 
devine aritmetică și organizată. 

Să taci când ai voi să spui ceva, e o educaţie 
a gurii, și să gemi când te descurajezi, e o per- 
fecţionare a mecanismului sentimentelor de- 
sordonate. Catechismul bunului deţinut e şi 
simplu și moralizator ; gardianul, primul gar- 
dian, grefierul, arhivarul, directorul general, 
vor fi primiţi în poziţia militară a drepţilor, 
cu un surâs unanim. Mulţumit? Mulţumit! 
nu mulțumit, fericit! Bun băiat! Ochiul 
bunului deţinut nu vede nimic, nu cântă- 
rește nimic, nimic nu împletește, ca şi al bu- 
nului cetăţean... Dacă, paralel, informează 
ierarhic asupra gândurilor tovarășilor lui de 


— 25 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


satisfacţii... şi născoceşte, cu un grăunte de 
imaginaţie, evenimente mici, accentuând o 
stare de spirit exprimată vag, el începe să facă 
parte sentimentală şi supranumerară din con- 
ducere, detașându-se progresiv din cârduri, 
către elită. Conducerea pedepsește riguros nu 
numai tendința evadărei, care-i o modalitate 
morală platonică și abstractă, dar fenomenul 
mai curent al calomniei, exagerat de suscep- 
tibilă la părerile pure ale deţinuţilor. Dacă 
s'a zvonit că se fură în administraţie, din pri- 
cină că acest zvon nerușinat e cotidian, se 
caută originea lui cu însetoșare. Închiși în 
genere pentru furt, deţinuţii trebuesc scoși 
de sub influența nefastă a unei asemenea 
obsesii, afară din toate mărginirile ei. Un 
funcţionar superior, mai ales la pușcărie, nu 
ştie să fure şi nici nu poate să fure: nu-l lasă 
inima. S'a furat petrol? S'a furat dela bucă- 
tărie? Dela îmbrăcăminte? Dela rufărie? 
Trebuie să se dovedească. Și dovada se face: 
hoţii sunt tot deţinuţii, pentrucă a minţi 
este a fura, și ce te poţi aștepta dela hoți? 
Inchisoarea e un laborator în care se pot 
urmări în amănunte, pe o suprafață de ac- 
ţiune redusă la minimum, în borcane și epru- 


=n = 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


bete, năzuinţele curate și pasiunile triviale 
din viaţa reputată slobodă. Pe deoparte, con- 
ducători inspirați dela înaltele principii fixe 
ale civilizaţiei, şi pe de alta, o gloată de cri- 
minali și inconștienți. 

O singură neplăcere comportă închisoarea, 
că nu poţi ieși când vrei. Sau la ușă stă 
noaptea un lacăt cu zăvor, sau în timpul 
zilei porțile sunt păzite. Câteodată, prin des- 
chizătura porţii mari, se zărește drumul: o 
căruţă cu un câine după ea, trece la vale. Ai 
voi să fii ţăranul cu căciulă, din paiele căruţei, 
şi ai atunci impresia că ţăranul e liber, că nu-l 
păzeşte nici un zăvor, că nu-l mărginește nici 
un zid şi nici un gardian, și numai pe la toacă, 
atunci când începe numărătoarea, îți aduci a- 
minte că zidurile lui sunt doar mai depărtate şi 
că zăvoarele lui se văd numai din când în când. 

Un vârf de pom scuturat își mișcă ramura 
din creştet, de după zidul al doilea al tem- 
niței, Până la el, dela ziduri, e poate o jumă- 
tate de metru de pământ. Pomul e dincolo, 
afară, și legile lui sunt cel puţin aceleaşi cu 
ale codrului, deadreptul, fără Judecată și 
interpretare. S'a oprit o cioară "n ramura lui 
— şi a zburat... 


— 97 — 


www.dacoromanica.ro 


OASELE 


Doi câini s'au pripăşit, mirosind boerii, la 
închisoare. Ei vin de două ori pe zi, la vremea 
mesii, după oase. Oasele scăpând prevede 
rilor legiuitorului, deţinuţii nu sunt obligați 
să le înghită. Ei pot să le arunce prin gratia 
ferestrei în curte, oase mici de pasăre și ciolane 
de rasol. Căutătura de inele de aur a unui 
câine flocos le așteaptă, cu botul în pământ. 
Boeru nu mănâncă dela cazan și sunt, în 
portia neconsumată, vreo sută cincizeci. Tă- 
cerea lor elegantă asupra capitolului de în- 
treținere a unui număr de pensionari absenţi 
din bucătărie și prezenţi numai în registre, 
atrage surâsul necurmat al Direcţiei, mulțu- 
mită și recunoscătoare în numele Statu- 
lui. Desigur că la proces procurorii mi- 
litari vor argumenta pentru răscumpărarea 
greselilor deținuților abstinenți, cu meritele 


— 99 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


de economie dobândite la penitenciar, și cu 
sacrificiul lor pentru finanţele publice, rele- 
vate de direcțiune. 

Intr'o seară, la îngânarea ceasurilor cu 
bătaia mânăstirească a orologiului clopot- 
niții, se aude un zgomot precipitat de luptă. 
Dedesubtul ferestrei s'au încăerat două fan- 
tome: un deținut cu câinele pribeag. Deți- 
nutul, un băiat vânăt şi înfometat, dispută 
oasele cu dulăul. Câinele l-a pus jos și-l mă- 
celăreşte. Mușcat de obraz, flămândul scapă 
printre lemne, târîș. Zăbrelele ușii sunt în- 
cuiate pe dinafară și nu i se poate da dușma- 
nului câinelui însângerat nici un ajutor. Cum 
de se găsește slobod în temniță, după încuierea 
dormitoarelor? E un «servitor dela per- 
sonal». Servise masa unui funcționar și Be 
ducea la camera de gardă. 

Atacul deţinutului a fost pe temperament, 
reproducând în temniţă atacul din libertate. 
El putea să ceară printre zăbrele o bucată de 
pâine şi friptură — dar a preferat să-și me- 
r'te mâncarea şi să fie mușcat. 

Emoționat de sentimentul ordinei sociale, 
proprietarul bodegii face demonstraţia pre- 
zenței naturale a respectului de proprietate și 


29 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


de capital și la organismele cele mai înapoiate, 
ilustrând cu fapta câinelui toată teoria drep- 
turilor câştigate. El dă dulăului, printre ba- 
rele de fier, o bucată de carne, scoasă cu osul 
ei, dintr'o cratiţă cu varză. 

— O să vedeţi că mulţumeşte! zice bode- 
garul, întinzând câinelui bucata. 

Asistenţii ar fi dorit să fie teoria contrazisă, 
câinele îmbucând friptura dimpreună cu 
degetele și briliantele generosului donator. 

Donatorul avusese dreptate. Câinele i-a 
lins mâna respectuos. 

— Acest simţământ de recunoștință nu-l 
întâlneşti la oameni, adause proprietarul bo- 
degii. Cumnatul meu, pe care îl întreţin de 20 
de ani, a umblat, pe vremea Nemţilor, să 
puie mâna pe bodega mea. 

Intro lume de câini, bodeparul ar fi în- 
tâlnit, neapărat, clienţi punctuali și chiriași 
solizi pentru proprietăţile lui, cu sute de apar- 
tamente, 

— Chiar simţul religios, pe care păcătoșii 
de oameni îl batjocoresc, se găsește neştirbit 
la animale, mai zise bodegarul, dus cu gândul 
într'o viață superioară. Vaca nu se culcă 
niciodată — am văzut-o cu — dogmatizează 


— 30 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


marele comerciant, — fără să facă semnul 
crucii, pe podină, cu copita... 

Această descoperire încă neutilizată în do- 
vedirea sentimentului pentru Biserică, este 
primită de tovarăși cu un zâmbet subtil, care 
tăgăduindu-i substanţa, îi afirmă conţinutul. 
Bodegarul are în geamantan 12 sticle cu vin 
bun și în familie doi Episcopi... 


— 31 — 


www.dacoromanica.ro 


SEVER DIMITRIU 


E un băiat cu figura deschisă ca o mână 
cinstită ce ţi se întinde hotărît. În palma 
figurii lui, citeşti pe linia albastră a ochilor 
depărtaţi de laturile nasului puţin ridicat, cu 
buza intr'un circonflex de Pierrot, o fire pro- 
fund onestă și o feciorie morală de mireasă, 
crescută între plante și animale și zări. Tâm- 
plar de meserie, mai sărac decât tovarășii 
lui socialişti, care îl chinuiesc și de care tră- 
ieşte izolat, fără să se folosească de subvenţia 
partidului, cu care ceilalți duc o aproximativă 
viaţă linișt tă de burghezi, Sever a intrat în 
atelierul de haine al penitenciarului și a în- 
văţat croitoria. Plecat pe masa unei mașini 
de cusut, el lucrează toată ziua la uniformele 
ocnașilor şi a parvenit să confecționeze, sub 
direcțiunea lui Dimitroff, patriotul bulgar, 
care, student, a ucis pe Mihăileanu, și care 


— 32 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


le croieşte, 12 costume pe zi. Dela un leu, 
plata socialistului Sever, a crescut, s'a întreit, 
s'a înzecit. 

Uşa celulei lui deschisă, atrage prin sim- 
plicitatea sănătoasă a tânărului muncitor care 
o locuiește. Intri la el întâmpinat de zâmbetnl 
de acuarelă al persoanei lui întru tot sim- 
patică. li mulţumeşti pentru o reparaţie fä- 
cută, întrebându-l cât eşti dator și silindu-te 
să-i învingi rezistenţa. 

— Dacă nu vrei să primeşti bani, o să-ți 
dăruiesc o carte, îi zici. 

— Bucuros, o carte da, răspunde Sever. 

Și cum intraseși în celula lui, unde nu e loc 
pentru două persoane, Sever şi-a pus mâna pe 
geamantanul de sub masă, îl urcă în pat și 
cu o expresie de confidenţă adâncă, șoptește: 

— Am să vă arăt ceva. Știu că are să vă 
facă plăcere, Şi deschide geamantanul, care 
se despică în două încăperi egale, și înainte 
de a i se putea vedea interiorul, Sever 
ridică o cămașe nouă și spune: 

— Mi-am cumpărat o cămaşe nouă... 70 de 
lei. Şi o pereche de pantaloni... 60 de lei. Și 
două perechi de ciorapi. Și 3 gulere. Şi o 
cravată... 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Ca un copil, el își arată darurile aduse 
noaptea din stele și prin zăpadă, în traista 
uscată şi păstrătoare a lui Moș Crăciun. 

— O să-mi cumpăr cu încetul tot ce-mi 
lipsește... Vreau să intru în rândul lumii și 
eu... Nu aveam nimic. 

Te despărțeşti de acest atentator la sigu- 
ranța Statului, condamnat la câţiva ani de 
muncă silnică, fără să răspunzi decât printr'o 
strângere de mână mută și cu o lumină în 
genele sufletului mişcat. 


www.dacoromanica.ro 


NOAPTE DE ARGINT 


De câteva nopti, miraculoase prin senină- 
tate și profunzime, păzeşte soarele alb al 
lunii, până ?n zori cristalul eternității. Puș- 
căria, unde te întorci, cu zidurile ei albe, în- 
cremenește în sideful argintat al luminii, pare 
o vastă expoziţie de ireală pictură. Clopot- 
nita, biserica, spitalul, celulele, poarta, gar- 
durile, sentinelele din curte, copleșite de cu- 
loare metalică; dovlecii albi, culcaţi pe burtă 
şi comunicând între dânșii prin vinele ple- 
șuvite de foile mari ale tulpinilor târî- 
toare, ca prin niște tuburi de transfuziune; 
totul, și porumbii înfășuraţi ca niște steaguri, 
pare aci zugrăvit, aci sculptat, când sfânt 
ca poezia, când fermecător ca un vis. 

Și visul durează noaptea întreagă, în 
timpul mutării lente a lunii pe curba tăriei. 
Și, închis în sânul acestui splendid mister, in- 


— 95 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


spirator de intuiţii și dăruitor de sigurante 
secrete, omul, fericit că vede și cunoaște, se 
înfrăţeşte pe deasupra dușmăniei și ticăloșiei 
comune, cu ceeace a fost întotdeauna mai 
curat și mai frumos în conștiința uneori ge- 
nială și câteodată dumnezeiască a lumii, 


www.dacoromanica.ro 


IERARHIA FISCALĂ 


Directorul general ia dela toţi directorii 
şi contabilii locali. Directorii şi contabilii iau 
dela aprovizionare. Directorii mai iau dela 
primul gardian și dela portar, care își plă- 
teşte locul ea şi «Primul. Primul ia dijmă 
din cei 20% asupra câștigurilor realizate de 
hoţi la jocul de cărţi și «barbut», procente 
încasate de gardienii respectivi. Mai ia Pri- 
mul arendă pentru acordarea monopolului de 
cismărie, de văxuit ghetele, de bărbierit, dela 
un hoţ care exploatează pe deţinuţii de me- 
serie. Concesionarul general e deţinutul An- 
ghel al Chiranei. Mai ia «Primul dela ceauși, 
care iau dela hoţii fără experienţă, câte o 
taxă de dormit, 25 bani, 50 bani de pat, o 
industrie de iarnă. Se mai ia dela vânzarea 
pâinilor prin fraudă deţinuţilor, cu 4—5—6 
lei pâinea, fabricată în închisoare. Un fune- 


— 37 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ționar registrator e asociat cu deţinutul 
Botez, plastograful, care ţine biurou de acte 
şi advocatură în interiorul temniţei. Acesta 
scrie petiţiile a câte 50 de bani şi 2 lei bucata 
şi le înmulțește în așa chip că face petiția să 
fie prezintată la cancelarie în câte 3-4 
exemplare. Orice petiție adusă registra- 
torului, scrisă deadreptul de deţinuţi, res- 
pinsă ca nefiind «bună» și deținutul e trim's 
la Botez. Plastograful Botez e și împrumu- 
tător pe amanete, bancherul închisorii. Do- 
bânda e de doi lei la pol pe săptămână. Botez 
mai vinde și cărți poştale, timbre şi plicuri. 

Portarul din poarta doua vinde hârtie și 
«coaley. Gardianul Nuţu, cumnatul contabilu- 
lui, vinde tutun şi ţigări cu preț ridicat. 

Primul gardian mai încasează dela toţi de- 
ţinuţii «cu situaţie» câte o leafă lunară, echi- 
valentă cu o chirie. 

La sosirea nonilor deţinuţi se face selec- 
ţiunea. Cei cu situaţii sunt trimiși însă cu 
toată turma la deparazitare: baie, tundere cu 
mașina, raderea subsuorilor şi a pântecului, 
etuvă. În drum către etuvă, noul deţinut 
«cu situație» disperat, cade la învoială cu 
conducătorul. Operația se chiamă «a mișca 


— 38 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


din urechi ». Scăpat de toaletă, el trebuie să-și 
asigure un pat cu saltea și un anturaj; în- 
tr'altfel, e silit să doarmă la «carantină», pe 
scânduri, în societatea pungașilor şi spărgă- 
torilor de profesie, care peste noapte îl deva- 
lizează. Mișcând din urechi, i se dă ce cere. 

Dacă nouii arestaţi vin târziu — drumul e 
lung și praful adânc — ei cad în stăpânirea 
Primului de noapte, care îi perchiziționează. 
Sumele şi obiectele grămădite pe masă, se 
povesteşte că se înjumătăţesc. Cei care n'au 
avut nimic, mau lăsat nimic, din avariţie 
sau timiditate, tot mai au ceva ascuns. Pe 
aceștia îi iau în primire ceaușii, instruiți. 
Locul de ceauș — scutire de corvezi, amicali- 
tate cu administraţia, autoritate asupra dor- 
mitorului — se plătește. 

Din când în când, Directorul se adresează 
unui deţinut cu stare și-l buzunărește sub 
formă de împrumut, de câteva mii de lei. 
Alteori, ameninţarea de a fi strămutat un 
condamnat cu dare de mână la penitenciarul 
de destinație, dă acelaş rezultat. Amenin- 
țările când vin dela Direcţia Generală se 
numesc tordine precise» și se regulează în 
afară de zidurile închisorii, nu se știe unde. 


— 39 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NIAGRĂ 


Destul că ordinul precis «se contramandează 
până la noi ordine), 

Cantinierul incasează pe o marfă proastă 
cu prețul înzecit asupra celui mai scump, la 
calitatea cea mai bună din comerțul liber —- 
în medie, 1000 de lei zilnic. Lăptarul iaurgiu, 
vinde de câteva sute de lei pe zi. Pe lângă 
direcțiunea generală participă la beneficii, în 
progresiune descrescândă, directorul, primul, 
ete. Cu aceşti furnizori zilnici nu există nici- 
odată nici o nemulţumire, nici o plângere, 
nici un scandal. 

Magazinerul are beneficiile lui pentru co- 
stumele, cămășile si obiectele, puține la 
număr, pe care le poate furniza magazia lui. 
Găzarul îşi plătește locul şi libertatea de a 
circula prin închisoare ; de obicei loc mecanic, 
rezervat pentru șofeurii care au călcat un 
pieton și l-au ucis. 

Hotii, la rândul lor, fac liste de subscripţie, 
ca și funcţionarii, cărora le moare ritmic un 
membru at familiei. 

Gardienii, pentru o sticlă de lampă, pentru 
un fitil, o mătură, o cutie de vax, un săpun, 
o cutie de lapte, o pungă cu zahăr saucu cafea, 
încasează de trei ori prețul plătit și așteaptă. 


— 40 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


un bacșiș de minimum 5 lei la un obiect 
adus din oraș. In schimb, ei scad pretul 
mărfurilor, plătite uneori din buzunar, fur- 
vizate funcţionarilor și date uitării. 

Așa e viața unei închisori de corecţiune, 
distribuită în numele Justiţiei și al prin- 
cipiilor de drept, ca să păzească societatea 
de răufăcători şi pe aceștia să-i îndrepteze. 


— 4l — 


www.dacoromanica.ro 


DOCTORUL CONSTANTINESCU 


Client al unui birt de centru, medic de 
nevroze, terapeut al lui Alex. Davila, fercheș, 
elegant, scurt, de o tăetură de chelner. Vesel 
întotdeauna, falacios că practică medicina 
numai pentru somităţi şi gratuit, ca medicii 
fără arginţi din calendar, prieten cu toată 
lumea, legat cu actorii, slăbiciune de mare 
temperament, Citează pe Freud, ca pe un 
coleg, în care n'ar aveă toată încrederea, şi 
pe Kreppelin, ca un tiraj decolorat al celui 
dintâi. Are pentru (știință) un suris de crai 
sceptic, căruia i se vorbește de grațiile se- 
crete ale unei curtezane de bipodrom. Ver- 
sat, pilduitor, expert, «Doctorul trăia din 
reputația lui făcută printre actori, care la 
masa dela Continental îi adresau cu timi- 
ditate întrebări relative la stomac şi intes- 
tine, conștienți că asemenea probleme sunt 
nedemne de un savant, 


— 42 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— Ce face doctorul? 

— E medic la spitalul Pantelimon. 

— Din ce trăiește? 

— E bogat. 

— De unde vine? 

— E foarte bogat. E un tip original. 

Se povesteau despre el anecdote de mare 
învăţat, ca despre distracţiile lui Henri 
Poincaré, şi un respect general învăluia 
ființa lui aleasă, în mijlocul tenorilor, care 
în faţa științei pure cedează și ei. Doctorul 
apărea în ușa restaurantului, cu foi de caet 
în mână, intra salutând cu un deget, zâm- 
bind ca un portret, înainta ca într'un mare 
laborator și dând mâna cu cei dela masa 
artiştilor se așeza în capul mesei și preda un 
curs, 

Intro zi, o rețetă pe care o dăduse el, a 
fost înapoiată dela farmacie, cu observaţia 
că «Doctorul Constantinescu) e necunoscut 
în indexul medical, ÎIndignat, proprietarul 
reţetei aleargă la farmacie să puie la locul 
lui pe farmacist, un conspirator, desigur, la 
metodele de vindecare ale doctorului. Far- 
macista, o domnişoară blondă, afirma că dacă 
există un doctor Constantinescu, el trebuie 


— 42 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


să profeseze o altă știință decât medicina: 
dogăria sau biliardul, pentru motivul că nu 
ştie să scrie o rețetă. Cutare produs chimic, 
din care doctorul dozase trei grame, se admi- 
nistrează cu centimiligramul și reţeta lui ar 
putea ucide un elefant. Ochii se cască mari, 
rătăcesc şi salută pe domnișoara. 

Doctorul Constantinescu era un escroc cu 
obscurităţi sentimentale. Nici la Pantelimon 
nu exista un doctor Constantinescu, nici în 
spital, nici în laboratorul spitalului. De aceea 
tinstrumentele» lui de lucru fuseseră «rechi- 
ziționate). De aceea dialogul lui violent cu un 
ministru al instrucției publice, care voind 
să-i ofere o catedră la universitate, voia de 
fapt să întoarcă știința umană în apele poli- 
ticei, Societatea lui cu actorii, titlurile. eru- 
diţia, voiajurile lui de studii, averea lui, totul 
era un element, variat de o gentilă escro- 
cherie. Te îndoiai că există și Wundt cu 
care el a ducrat», și chiar limba germană. 

Intârzierile lui la masă la Continental, unde 
nu se adăpa cu vin niciodată — higiena medi- 
cului stăpân pe sine! — întârzieri de câte 
2 ore, până la golirea restaurantului și a pro- 
priei lui mese, erau urmate de recriminările 


— 44 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cu lovituri de pumn între farfurii, ale patro- 
nului, care răcnea că nu mai poate lăsa să 
se lungească un cont, de peste câteva mii de 
lei. Doctorul era invitat să nu mai puie 
piciorul în restaurant. Birtașul renunţa la 
datorie. 

In ceeace priveşte mâncarea, Doctorul 
nu era zadarnic psiholog. Intra în restau- 
rant când mesele erau pline, dacă ieşia 
din el după ce se goleau. Patronul nu 
putea să-și turbure o clientelă care plătea, 
interzicând în public savantului să se așeze. 
Zbierătul patronului, el îl primea sătul, cu 
capul plecat, cu un surâs înţelegător și 
pentruca seara să reapară în sacoul lui pe 
şoldurı, în ghete de lac şi în jiletcă albă. 

De atunci, de un an şi jumătate, doctorul 
fu văzut la Văcăreşti; într'o seară, cu pălăria 
în mână, dinaintea gardianului care-i punea 
chestiunea de rigoare: 

— Ce-i cu tine, mă? 

Venise pe jos, prin praful greu al şoselei, 
între baionete, în convoiul de servitoare și 
servitori, arestaţi pentru furtul unei părechi 
de ghete dela stăpân. Pantofii lui aveau un 
număr mai mare decât piciorul, pălăria de 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


paie era neagră de vechime, gulerul rupt, la 
o cămașă jegoasă. 

A doua zi, doctorul se preumbla prin curte 
cu foi de caet în mână; studiind... chestii de 
psihologie. Și, a trecut o lună, au trecut două 
luni... 

Doctorul vânduse, ca să trăiască pe tro- 
tuarul Căii Victoriei, mobilierul unei case ce-i 
fusese încredinţată de nişte refugiați în Mol- 
dova. Acum a devenit umorist. S'a împrietenit 
cu hoţii și bandiții pușcăriei, pe care îi 
admiră, cu falsiticatorii de monedă, ca la 
Continental cu actorii. 

Câteodată e întrebat: 

— Bine, dar ai stat prea mult aici. De ce 
nu cauţi să... pleci? 

— Ce să fac în București ?, răspunde doc- 
torul, plictisit de tară, cu o voce care trece 
dincolo de bine și de rău. Vreau de-aci să 
plec la Paris, unde am o rudă, pe marele 
fiziolog Babinski... 

«Doctoruly are știința până și în sânge. 

— Bine, dar, nu e cam puturos, să stai în 
puşcărie, pentru ce stai dumneata ? 

«Doctorul» bâlhâie, clipeşte iute din o- 
chi, uită cuvintele, își pierde marţialitatea. 


— 46 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Totuș, pe un ton filosofic însă peltic, adaugă: 

— Stima... So-so-socie-tă-tă-ţii, mă la-la-să 
re-re-ce,,. 

— Cum asta, «mă Doctore), ca să zic așa? 

— Păi, păi, păi... ce-ce-ce să fa-fac?.. 

Și «Doctorul», care începe să creadă că mo- 
bilierul familiei reclamante îi aparținuse de 
drept, pornește într'o tiradă comunistă. 
A devenit maximalist. Când tribunalul, 
considerând că Victor Constantinescu, zis şi 
doctorul Constantinescu, a vândut scaunele, 
canapelele și bucătăria unei familii, îl con- 
damnă la doi ani închisoare corecțională, 
doctorul e în stare să ia poza și să strige: 

— Trăiască revoluţia socială !.. 


— 47 — 


www.dacoromanica.ro 


GENERALUL AVERESCU 


Un soldat în gardă, e eşit din front la 
raport si s'a plâns colonelului că stă de zece 
ani sub arme și că şi-a lăsat copiii mici și nu-i 
mai cunoaște, că n'are cine să-i lucreze pă- 
mântul, cerând, să fie trimis pe front sau 
demobilizat, că de unde nu, el și cu camarazii 
lui părăsesc cazarma și cu arme cu tot se duc 
la vetre. 

E interesant mijlocul prin care colonelul 
și-a potolit soldaţii, hotărîndu-i să mai aștepte. 

— Rămâneţi pe loc, băieţi, le-a spus colo- 
nelul — mai staţi 15 zile și se va alege cu voi. 
Aşa vrea şi generalul Averescu. Căutaţi să 
nu-l supăraţi. 

Auzind de generalul Averescu, soldaţii s'au 
liniștit pentru răgazul dat. Proporţiile popu- 
larității generalului întrecea şi comicul şi 
fantasticul. 


— 48 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Dar ceeace arată pe de altă parte că re- 
zerva generalului Averescu, a început totuș 
să facă să șovăie speranţele, e următoarea 
întrebare, pe care a pus-o ieri un soldat de 
santinelă câtorva deţinuţi dintre «boeri». 

— Mă rog, ce credeti d-v., mai e cu noi 
ghinăraru, sau ne «vinde» și el? 


— 49 — 


www.dacoromanica.ro 


LAMPA 


Dimineața însorită, moare pe turle pe la 
nămiezi. O înserare precoce umbrește lumea 
şi se îngroașe. La 4 și Jumătate ciorile țin 
sfat zgomotos în ulmii din fața celulelor, 
croncănesc în cor, se ridică "n aer grămezi 
şi cad iarăş în arbori, ca într'o groapă un 
pământ aruncat în vînt, odată cu o sută de 
lopeţi. 

Pe clopotnița plumburie, învelită de curând, 
alte ciori se așează pentru noapte, pe reliefu- 
rile religioase ale frizei de sus, cele mai de 
sus adăpostite de streașina rece. Ele își caută 
atitudinea repaosului, ca niște bolnavi, își 
găsesc cu greu cel mai comod echilibru, pe 
care și-l părăsesc mereu protestând, ca și 
cum îngerii pe creștetul cărora sălășluiesc se 
mișcă, le smulg aripile negre și le mușcă 
de ghiare. 


— 50 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Ca şi ciorile, deţinuţii se pregătesc de 
noapte, încercându-și ferestrele, prin ciur- 
ciuveaua cărora înfige vântul săbii. Gea- 
murile joacă "'n ramă. Multe din ele sunt 
improvizate din bucăţi de sticlă, spânzurate 
unele de altele prin câte un cârlig de tinichea, 
strecurat ca un S, între cioburi. Prin colțuri 
geamul lipsește cu totul. Găurile pătrate ale 
așilor, cu o poliţă de o palmă, exterioară, 
dedesubt, uzate de timp şi de vechia lor în- 
trebuințare, răspund deadreptul în ploaie 

alamalele, făcute pentru cercetarea exte- 
ioară a interiorului, ţin slab în putregaiuri. 
Intr'o viaţă trecută ochelarul lor a căzut și 
la unele ghișeuri a mai rămas sprinceana de 
fierărie, intercalată în orbita ușii, ca să mic- 
soreze și mai mult debitul luminii zilei. Odi- 
nioară, regimul celular consista în a ţine 
închis pe deţinut tot timpul, ca o fiară; a-i 
servi pâinea și apa prin grătarul ușii, a-l 
controla pe lucarnă, de proporţiile unui 
ceasornic deșteptător, la fiece oră din zi și 
noapte. 

Acest grătar se învelește acum cu ziare, se 
căptuşeşte cu cârpe și trebuiește totuș ținut 
liber, într'un provizorat permanent, pentrucă 


— 5] = 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


broasca deschide ușa numai pe dinafară. Ca 
să ieși din celulă, trebuie să scoţi brațul 
prin lucarnă până la subsuoară și să cauţi cu 
pipăitul capul de umbrelă al zăvorului cu 
resort, 

Pregătirile de noapte au pus brusc pe pro- 
gram nevoia inexorabilă de petrol, Găzarul, 
care trece cu o găleată de combustibil lichid, 
e întins în toate părţile, chemat la spital, 
la celule, la secţia femeilor, în acelaș timp. 
Mizeria lămpilor furnizate de administrație 
s'a complicat cu mizeria petrolului lampant, 
un petrol negru păcuros, care strică fitilul, 
afumă cilindrul cu o funingine grasă și-l 
sparge. Câţiva au scăpat suferinții de a nu 
putea ceti la fumul unei lămpi în agonie, adu- 
cându-și lămpile şi petrolul de-acasă, și cură- 
țindu-şi cu de-amăruntul lumina. 

Lampa, cel mai bun tovarăș al singurătăţii, 
e pentru puțină lume zeul domestic ce trebuie 
să fie. În închisoare o iubeşti ca pe o soţie 
devotată şi frumoasă, făcându-i buzele, mân- 
găindu-i limba, ștergându-i sudoarea minerală 
din noaptea trecută, strecurată pe şoldu-i de 
verde cristal, purificându-i vitrina circulară 
de sticlă, în care își va expune încă odată 


— 5 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


splendorile de aur. Vorbeşti cu ea, cu lampa 
ta, cu soţia ta, ca unei bijuterii compusă cu 
inspiraţie și cu speranță de un argintar mi- 
gălos. 

Servitorul Marin Gureşoiu, a învăţat să 
aibă acest cult pentru «Păpuşica» și în stima 
lui el cuprinde și pe mătușa lămpii de luminat, 
lampa de încălzit și de fiert, care de când 
şi-a stricat crisantema flacării albastră îl 
dezolează ca o floare ce se usucă în celulă și 
a căreia virginitate s'a ofilit, 


— 3 — 


www.dacoromanica.ro 


UN ULCER IDEAL 


Sâmbătă, a fost achitat de Curtea cu juri, 
un frate rămas în viață al unui avocat, mic 
politic și escroc, sinucis. Sinucisul s'a sub- 
stituit proprietarului unui imobil dat lui în 
păstrare, un oarecare Veleanu, refugiat în 
Moldova, i-a vândut proprietăţile şi a trăit 
fericit cu fratele lui până la descoperirea ro- 
manului. Afacere vulgar trivială, cu intrigi de 
foileton de bilci, asortată pentru emoţiile 
literare ale birjarilor şi băieților de băcănie. 
Cel încă în viaţă trăia dela înălțimea unui lux 
straniu, un gust funebru, afișat cu imper- 
tinența atâtor inepuizabili bandiți ai localu- 
rilor scumpe din București. 

Sinucisul avea veleităţi și precocități de 
ministru. In afacerea lui era un capitol al 
cămășilor de mătase (300 de bucăţi), un ca- 
pitol al costumelor (vreo sută), un capitol de 


— 54 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


sonde petrolifere, de păduri miniere, ca- 
pitolul unei gazete proiectate cu un escroc 
mai norocos şi, însfârșit, capitolul vinurilor 
otrăvite. Suplimente: O nevastă adorată, 
plus un număr divers de femei adorate, 
exagerat, la activul incolor al unui advocat 
bolnav de bube stomacale şi de hemoragii 
ale intestinelor, plus patima jocului de cărți. 
Individul, sărac și pus pe un permanent 
efort de expediente, cu ambiţii care-i rodeau 
fizicul antipatic și-i nutreau focul de paie al 
desnădejdei, era complet şi prezinta tipul 
lacheului, care-și însușește blazonul, crava- 
tele şi țigările stăpânului în călătorie. 

Individul şi-a tăiat vinele picioarelor în 
ba'e. Nu fără ca mai întâi să aranjeze 
situaţia juridică a fratelui nesacrificat, pe 
care l-a însărcinat să atenteze aparent la 
viaţa câtorva persoane, dăruindu-le sticle 
cu vin, otrăvit cu sublimat. După o normă 
de mecanică și rezistență a materialelor 
justiţiei, familiară unui advocat, crima ab 
soarbe delictul, asasinatul covirgeşte escro- 
cheria și se judecă la Juraţi. 

Socoteala i-a izbutit. Moștenitorul băii 
de sânge, arestat acum un an și jumătate, 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


a fost instruit pentru crimă. Sâmbătă i-a venit 
în ajutor, antipatia de maimuţă bolnavă pe 
care o exală ca o dubhoare, unul din pro- 
curori, un pianist, care s'a improvizat magis- 
trat cu scopul de a se căsători cu o fată bogată. 

Ca să fie judecat, inculpatul a fost scos din 
spitalul Colţei, unde izbutise două luni să fie 
internat de către justiție, sub pretextul unui 
ulcer teoretic la stomac. Fratele lui, sinucis, 
suferise de un ulcer adevărat și reproducân- 
du-l mental pentru propria lui rânză, al doilea 
frate îi cunoștea din experienţă patologia, 
căreia îi veni ajutorul comicei lui fantezii. 

Piesa trebuia jucată până la capăt și a 
fost jucată cu îndărătnicie. Subiectul s'a 
culcat în pat, într'o celulă a spitalului din 
închisoare, a încetat să mai mănânce, a luat 
cu regularitate o băutură neagră, mucegăită 
la suprafață, preparată de un subchirurg 
local. Vărsăturile și le-a obținut abundente, 
compuse din bale lungi. Ca să convingă de 
necesitatea transportării lui într'un spital din 
oraș, unde regimul închisorii înceta şi bol- 
navul teatral era scutit de injuriile periodice 
ale diverșilor cercetători cari vizitau închi- 
soarea; ca să creeze o atmosferă de compă- 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 
ce, Cc cec cec u 


timire în închisoare pentru nenorocirile lui 
fizice, măşti ale nenorocirii morale, invita, cu 
neglijenţă, din când în când, pe câte un 
deținut, şi se plângea acestuia, «ca unui pă- 
rinte». Din întâmplare, bolnavul vărsase din 
amfora lui cu bale fabricate, o cantitate mare 
de gelatină, pe care nu avea cine să i-o șteargă 
de pe asfaltul celulei. Pentrucă figurantul 
era în orele lui de suferinţă și pictor, copiind 
flori ignobile pe mătase, după un model li- 
tografic, el își compunea vărsătura cu paleta, 
relevându-se pictor și mai prost. Probabil că 
balele şi le pregătea din apă cu sirop, la 
mașina de spirt. În interiorul câte unui clăbuc 
de asemenea imaginară vomitură, el doza cu 
pensula culoarea. Contrastul dintre zeama 
apoasă a scuipatului şi individualitatea vop- 
selii în ulei, izbea numaidecât. La o vizită 
importantă, el exagerase, introducând într'un 
scuipat confecţionat un tub întreg de carmin, 
de un roșu imposibil, strecurat în siropul ul- 
ceros. Ochiul de icoană al pacientului făcea 
eforturi de vaporozitate și vocea, aproape 
stinsă, cerea mângâierea: Spitalul Colțea. 

Figură de Pierrot tîmpit, simili-mirat de 
ce i se întâmplă și resemnat. 


— 5? 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


La vecerniile de Sâmbăta, smerit în faţa 
Născătoarei de Dumnezeu, el își punea semnul 
crucii pe piept, pe umeri şi pe frunte, cu o 
bucurie de flămând, care dumică spre gură 
miez de pâine albă, rupt cu vârful degetelor 
din gaura unei jimble calde. 

A fost scos din spital în ajunul judecății, 
Vineri, când cu figura lui de bolnav factice, 
se târa prin curtea temniţii ca un animal 
înjunghiat. Își fabricase și un gest adecuat: 
strângându-și stomacul cu brațul, în așa fel 
că încheietura interioară a cotului, ajun- 
gându-i în dreptul buricului, corpul lui era 
silit să se cocoșeze din şale, atârnând cu 
pieptul înainte. Efectul stării lui maladive 
se mai manifesta prin călcarea răscăcărată. 
In vederea ședinței de a doua zi, insul nu 
neglijase nici un amănunt și purta pantalonii 
cocoloșiți prin presiunea saltelei, învârtiţi ca 
niște burghie. La obiecţia că un inculpat nu 
se prezintă așa judecătorilor săi, vocea lui 
extraterestră răspunse catacombal: 

— Așa mi-a dat hainele dela spital. Au 
fost la etuvă, 

Azi, achitat, escrocul a fost să se arate la 
închisoare. In două zile s'a vindecat ulcerul, 


— 58 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


s'a întărit vocea, figura s'a îngrăşat; ochiul 
a redevenit obraznic, ca în societatea de- 
functului frate, și semeț. 

P. S. Un alt advocat care a izbutit pe 
calea sinucigaşvului prin rețete deosebite, 
a golit apartamentul mortului de cărţi, mo- 
bilier şi tablouri, şi le-a însușit, şi a ușurat 
și buzunarul văduvei, de câteva sume de 
bani cu ajutorul unui manuscris al sinu- 


cigaşului. 


— 59 — 


www.dacoromanica.ro 


O COMEDIE 


Magistraţii dela Curtea marţială, uneori 
civili strămutați în uniformă, suferă de darul 
prieteniei cu devotament. Comisarul regal 
N. s'a distins întodeauna prin dragostea lui 
excesivă fată de clienţi. 

— Ei, ce mai faceţi băieţi? Imi pare bine 
că vă văd sănătoși. N'aveţi idee cât sufăr 
pentru voi! Nu-i nimic: răbdare. O să vie 
vremea să vă spun totul. Iscălește, te rog, 
hârtia asta. 

Clientul iscălește. 

— Mă rog. domnule comisar regal, ce am 
iscălit ? 

Nimic... O simplă formalitate... Ştii... 
generalul... era nemulțumit de «calificare». 
Să nu se spuie că v'am arestat degeaba. S'au 
mai adăogat câteva articole din codul penal, 
la cele deja știute... Şi o să mai adăogăm... 
Formalităţi... 


— 60 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


In ziua mandatului, lansat după arestare, 
si care prevedea transportarea la închisoare. 

— Dar asta ce e, domnule comisar regal? 

— Nu e nimic, băieţi, o simplă formali- 
tate... Aveţi răbdare... Sufăr îngrozitor. Dar 
aș vrea mai bine să fiu în locul vostru. Ieri 
am avut o scenă din pricina voastră. Am 
spus: lată haina mea: v’o restitui... 

Nu vă pot spune mai mult... O să vie ziua! 


În ziua procesului: 

Advocaţii pledează incompetența. Curtea de- 
liberează într'un colţ: membrii ei nu sunt de 
acord. Cu majoritate, Curtea se declară com- 
petinte. Bun, 

Preşedintele (un colonel): Vă rog, domnule 
advocat, intraţi în fond. 

Advocaţii: Ne găsim chiar în fond, domnule 
președinte. 

Preşedintele: Da? Atunci continuaţi. 


Advocaţii cer punerea în libertate a acuzaților. 
Curtea deliberează într'un colț: membrii ei nu 
sunt de acord. Cu majoritate, curtea declară 
imposibilitatea punerii în libertate. Sentinelele 
fac o mișcare de arme că au înţeles. 


ëil 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Comisarul Regal: 

Nu e nimic. E spre binele vostru. O 
simplă formalitate. Voi sunteţi băieţii mei 
scumpi şi eu lupt pentru voi. Cât sufăr! nu 
vă faceţi idee. Sărutări de mână cucoanei. 


La rechizitoriu. Comisarul Regal: 

— Cer condamnarea la moarte. 

După rechizitoriu. 

— Formalităţi... Nu e nimic... 

Pauză de două ore pentru masă. 

Deţinuţii. — Nu luăm o ţuică? 

— Păi, suntem în stare de arest. 

— Ce-are-aface ? 

— Sentinelele... 

— Nu-i vezi că râd şi ei? 

— Ne ducem la masă, băieți... La 2 suntem 
îndărăt, Fiţi fără grijă. 

Sentinele: Umblaţi sănătoși. 


La băcănia din colț. 

Deţinuţii: Zece ţuici şi o măslină! 

Curtea se găsea și ea la ţuică. 

Deţinuţii: — Poftim ! E şi Curtea Marţială. 

— Sunt oameni de treabă: s'au întors cu 
spetele. 


— 68 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Băcanul: Zece ţuici! 

Curtea (din ungherui de lângă saon): 
Noroc, băieți! 

Deţinuţii (din ungherul de lângă brânza de 
burduf): Să trăiţi! 


La sentință după masă. 

— Fiţi tari, măi băieți. Aș vrea să am o 
condamnare ca a voastră. Vă face onoare. 
Acum, duceți-vă la hotel cu soțiile voastre, 
am să viu și eu numaidecât. Veţi continua să 
ramâneți la hotel... Şi nici să nu vă mai gân- 
diți la asta. O formalitate. O bagatelă. Las'că 
vă voiu spune eu totul la timp. La revedere! 

Strângeri cordiale de mâini, aproape îm- 
b ățișări... 


— 53 — 


www.dacoromanica.ro 


ORGANIZAREA 


A tout seigneur tout honneur... În capul 
pușcăriei domneşte Directorul, ales dintre 
funcționarii penitenciarelor din ţară, de Di- 
rectorul general, inamovibil și subaltern al 
Ministerului de Justiţie. E] primește, seara, 
raportul primului gardian, care a primit îna- 
intea lui raportul tuturor gardienilor, adunați 
la trei lovituri de clopot, în gangul întunecos, 
dintre cele două porti ale temnitei. Gardianul 
prim se prezintă, trânteşte călcâiele milită- 
reşte şi fără să surâdă, debitează o frază în 
care se plasează obligatoriu numărul deținu- 
ţilor găsiți la numărătoarea de seară, efec- 
tuată de el cu asistența funcţionarului de 
serviciu al cancelariei și a ofițerului sau a 
sergentului din gardă. Directorul primeşte 
raportul cu o înfățișare de idol deranjat și 
ochii lui, privind pieziș, măsoară vârful mu- 
stățilox urcate la nivelul pleoapelor și încheie 


64 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


acest act de autoritate, primitoare de oma- 
giul celor mici, cu blagoslovenia unui sa- 
cramental: 

— Bine! poţi să pleci. 

La care, adeseori, el adaogă în șoaptă o 
dojană, referitoare la ceeace se chiamă în 
stilul decent mama și capătă în genul apos- 
trofal forma lexică «mă-ti). 

Nevasta lui, care tocmai toarnă supa în 
f rfurii, se opreşte, respectoasă în faţa unei 
atitudini, expresivă de atâta putere concen- 
rată și de atâta armonică ierarhie. 

Directorul a parcurs ierarhia în întregul ei, 
de la functia inițială de gardian şi portar. 

Imediat după Director, vin doi funcţionari 
cu autoritatea egală, dar cu atribuţii deose- 
bıte, contabilul și grefierul, însărcinări care 
altădată se cumpăneau în mâinile unei sin- 
gure persoane. Despărțirea puterilor mulțu- 
meşte principiul admis în dogme şi asigură 
totodată Directorului general, în ființa con- 
tabilului, un pion mai lesne de manipulat; 
căci dacă se detaliază însărcinările conta- 
bilului, dictator al aprovizionărilor, cumpă- 
rător de lemne, de petrol, de făină, de fasole, 
cartofi, ceapă, furnizate cu vagonul: receptor 


— 65 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


al ştofelor şi încălțămintelor: depozitar al 
tuturor cantităților, supraveghiate de un 
cumnat sau de un nepot, se înţelege și mai 
bine nevoia ca subalternul să fie cu stric- 
tete supraveghiat de șef. 

Contabilul se bucură de o situaţie indepen- 
dentă în inchisoare și atârnarea lui de direc- 
torul local este iluzorie. De altfel, el are 
familia cea mai bine, cea mai des și cea mai 
variat îmbrăcată, în timpul unei singure zale, 
Soţia lui se arată în câte 4-5 culori deosebite, 
dela o apariţie la alta, și cele două fetițe ale 
lor sunt proprietarele, cochete și ele, ale unei 
garderobe de curcubeu, din care lipsesc numai 
landoul și guvernanta engleză. Din zorii zilei 
până seara, închis în biuroul lui special, con- 
tabilul nu face decât să alinieze cifrele și să 
puie de acord facturile cu registrele şi cu 
dispariţ le lui în oras, la Direcţia generală, 
unde se duce şi de unde vine cu o mapă 
subsuoară, umflată de hârtii strânse în 
cataramă, 

Contabilul e un om liniștit, măsurat, care 
ştie ce vrea şi ce face, vârit cu râvnă pro- 
fesională în celula lui de miere, pentru chel- 
tuirea căreia nu e nevoie de nici o convor- 


— 66 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA LAGRĂ 


bire, de nici o distractie, de nici un moment 
pierdut. Contrariu tuturor funcționarilor, ın- 
cepând cu Directorul și sfârșind cu copastul 
cel frumos, prevăzut cu șapte scarlionţi pe 
frunte și cu o mustață redusă la două pen- 
sulări subt nas, contabilul n'are nici un păs, 
nici o dorinţă de comunicat. Trece cu nările 
lui mici și groase, cu pantalonii lui de pe- 
pene galben, asoriaţi cu o jiletcă albă, cu 
un sacou negricios și cu o cravată albastra. 
T “ece şi salută, dela biurou acasă și de acasă 
a b'urou, printre copacii inchisorii, întotdea- 
una pe acelaș drum, fără o abatere de un 
pas în dreapta sau stânga. E ca un propne- 
tar de moșie, care a contractat cu Dumnezeu 
o recoltă constantă și care se simte garantat. 

Ceilalţi funcţionari se plâng cu toţii de 
1 suficiența lefii. Unii dintr'înșii recurg în 
temniță, de la hoți, la împrumuturi, pe care 
nu le plătesc, la cereri aproape directe de 
bani, în schimbul unui surâs pe zi, al une’ 
concesii de gratuităţi. Contabilul nu s'a plâns 
niciodată de nimic, n'a schimbat cu nimeni 
o singură vorbă, decât foarte silit. Abia i se 
cunoaște glasul şi o singură data când a vor- 
bit, din întâmplare, cei care l-au auzit au fost 


—- 67 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


mișcaţi de stricta mărginire de rubrică în 
centime a intelectului lui. 


Grefierul, administrativ vorbind, e un alter 
ego al directorului, pe care-l înlocuiește în tot 
ce e formalitate goală, hârtie, încarcerare, 
liberare, corespondenţă, comunicaţie telefo- 
nică, circulări, citaţii, parchet și tribunal. 
Primul gardian, un șiret care-și cunoaște oa- 
menii, a vorbit de e], lucru neobișnuit, ad- 
mirativ, afirmând cu satisfacție că e «băiatul 
cel mai cinstit din închisoare); ceeace con- 
stitue un merit însemnat, nu s'ar putea să 
se spuie că și în ochii Directiei generale, de 
care atârnă avansările lui viitoare. 

Inalt cât o scară de zugrav de fațade, cu 
picioarele imens de lungi, ras la faţă și pletos 
în creștetul capului, grefierul e un cumulard, 
care iscălește registrul de ieşire, cântă din 
mandolină şi scrie poezii. Nesatisfăcut în ce 
privește arta, dar bun funcţionar, sătul de 
meserie, sufletul grefierului simte îmbol- 
dirile academice şi are impresia nestrămutată 
că ar putea să fie un mare poet sau romancier, 
Ca să dea o dovadă permanentă de extracția 
lui intelectuală deosebită, el şi-a fixat și o 


— 68 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


estetică individuală a costumului. Haina lui, 
cu detalii preţioase la mâneci, se despică 
mult pe bust, prelungind gulerul până la 
stomac, deasupra cărui stomac reversul 
gulerului se unește în doi nasturi îmbrăcaţi 
în culoarea ștofei costumului, ca să fugă 
iarăşi despărțindu-se, pe dedesubtul buzu- 
narelor până la spate, unde haina, modelată 
pe trunchi, comite câteva fantezii de croială 
şi de cute, necunoscute în arhitectura croi- 
toriei comune, 

Pantalonii largi pe pulpe, cad în strâm- 
toare pe genunchi și continuă strâmtându-se 
şi adoptând volumul piciorului, ca un ciorap, 
până la încălțăminte, în interiorul cărora 
dispare marginea lor misterioasă. Insă curmat 
aparent la genunchi și deasupra carâmbului 
de câte o bentiţă, cracul poartă pe desenul 
musculaturii, proeminent prin postav, câte 
un șir de nasturi de ştofă. Buzunare curme- 
zişe decorează oblic şi haina și pantalonii, iar 
de gulerul cămeșii atârnă o lavalieră de mari 
dimensiuni, ale căreia vârfuri ajung la 
pântec, și mai jos, ca aripele unei găini 
tăiate, atârnată pe piept. 

Personagiul întreg al grefierului, deloc in- 


— 69 — 


www.dacoromanica.ro 


POART. NEAGRA 


comodat ^n deghizamentul lui, pare un fante 
chemat de pe o carte de joc îa pușcărie, 
sau afirmă o profesie pierdută, de astrolog 
sau de vânător prin câmpiile Atlantidei, 
evocând fluturi cu coarne, omizi qua- 
drupede. Raportat la timpurile noastre, gre- 
fierul înfățișează un prinţ planetar, depus de 
un vis care continuă în realitate, în cancela- 
ria penitenciarului central. 

A cetit două din poeziile sale; una de 
dragoste (Vecina de peste drum» și ata 
patriotică, populată cu atributele clasice ale 
eroismului: munții, Ungurii, pieptul fără de 
moarte, tricolorul, codrii verzi, oștenii viteji, 
suferind însă de-o incorectitudine de gra- 
matică, peste care critica literară a unui 
deţinut e obligată să treacă lin și indulgent. 

Culoarea tuturor costumelor grefierulu: 
este de pâine de secară și halva. 


In cancelaria cu mai multe birouri înșirate 
pe o sală lungă, muncesc toată ziua un număr 
considerabil de scribi, semi-scribi și supra- 
scribi, organe subalterne ale grefierului, de 
toate vârstele, cărora situația de agenţi ai 
pușcăriei încă din leagăn le-a surâs. Intr'un 


— 70 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGR 


biurou, stau aplecate pe câteva mese triste 
cele cinci sau șase figuri ale registraturii, care 
compulsează enciclopedia temniţei, ca niște 
savanţi cu obrazul de capră. Mobilierul e la 
fel cu al tuturor birourilor publice, adunat 
cu bucata din vechituri, scaune contradic- 
torii, mese de scris aruncate de alte admini- 
staţii, care şi-au reformat lemnăria, zdrenţele 
câte unui vechi așezământ pentru construit 
arhiva vreunei parohii, vreunui regiment, 
sau registrele unui perceptor. Dulapuri de 
toate înălțimile și culorile, pentru dosare, sta- 
luri fără fund în câte două picioare, în gaura 
cărora, ca să se așeze, funcţionarul înţepe- 
neşte o perină şi un carton, Pe dedesubtul 
scaunelor atârnă barba de pai despletită a 
desemnului mili-poligonal, tocit de fesele 
mcă în viaţă sau răposate, care uzându-le 
s'au uzat. Unele scaune gem și sar, apucate 
de un automatizm, spontan ca niște strapon 
tine şi te ciupesc; altele, debilitate, osificate 
de 'ncurabile reumatizme și podagre, așteap- 
tă cu resemnare moartea prin incinerare, 
Cine poate scri cu deamăruntul viaţa unu: 
fotoliu decrepit, cu antice năzuințe de este- 
tică şi titluri, la care a renunţat! Cine poate 


d — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


reconstitui tinerețea unui biurou sau a unui 
dulap printre care functionarii rod hârtia cu 
un dinte de fier, ca niște șoareci, şi se mută 
cu lenea inexpresivă a păduchilor de lemn? 
Scuipători stagnate, în care se îneacă mu- 
curile de ţigări aruncate cu regret din gură, 
când în focul lor sfâriie mustaţa prăjită, apar 
ca niște piscine încremenite pe sub picioarele 
meselor strâmbe, mânjite de aruncătura ar- 
tistică, gen guașă și émail, a câte unui albuș 
sirupos, bășicat și textil, vărsat ca dintro 
ceașcă cu clăbuc, din gâtlejul amar de mahor- 
că al copistului respectiv. De altfel, zgomotul 
particular de fabricaţie, în fundul gurii în- 
chise, cu colaborarea regiunilor depărtate ale 
nasului, a fleșcăitei gelatine, se repetă la in- 
tervale, când la un birou când la altul, ca un 
efect firesc al muncii intelectuale. 

— «Hârr face arhivarul, adunându-şi 
conținutul nasului în gură. «Flş!» răspunde 
copistul, golindu-și gura de acelaș conţinut. 
Și în zilele de toamnă ploioasă, pe care le 
cântă poetul, în mirosul de câine al hainelor 
ude, aceste două voci și unice guturale sânt 
ca bătaia continuă a orologiului vieţii de can- 
celarie. 


— 79 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Funcţionarul cel mai armonizat cu acest 
cadru de vechituri sterile, din care este ab- 
sentă orice preocupare de frăgezime și gust, 
miraculoasă pentru a face dintr'o atmosferă 
moartă o vietate, este acel biet funcţionar 
înalt, și el ajuns pân'aci în uniforma lui de 
răsboiu, verzuie decolorată, palid și imobil 
la faţă, ca un strigoiu, din mustaţa căruia 
atârnă, curbă întotdeauna, macaroana moale 
a unei ţigări răsucite în degetele stacojii. 
O privire ieșită de soare, ca un tapet de hotel 
de provincie mică, albăstrește nedeslușit 
ochii lui învăluiţi în pleoape veştede mari, 
de flanelă obosită. E un om în vârstă de 35, 
de 45, sau de 55 de ani, a căruia înălțime, 
intimidată de a fi prea mare, în raport cu 
salariul, pe când d-l director pentru 800 de 
lei pe lună, fără sporul de scumpete, poartă 
un trup pe jumătate cât al lui, se cocoșează 
artificial din spinare, din șolduri, din ge- 
nunchi, din toate câte puţin. Picioarele lui, 
înfășurate de spirala moletierei militare, sânt 
ca acele scoici lungi de piatră, în care pare 
să fi locuit odinioară niște burghie, și dau 
naștere închipuirei că sânt confecţionate deo- 
sebit, cu strungul, și înșurubate în gaura pie- 


— 78 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


zișe a genunchiului. Înfăţişarea lui integrală 
îti dă impresia că a fost conservat sărat și 
că singura lui hrană a fost fumul de tutun, 
ca pentru plantele nordice ceața. 


Titlurile de slujbă ale acestor functionari 
variază cu scopul luxos de a da aceleiași în- 
sărcinări nume deosebite și din pedantul ad- 
ministrativ spirit fals de metodă, care des- 
parte omogenitatea pe categorii și multiplică 
nula cu ea însăș. Gardienii-scriitori, gardienii 
telefoniști, inspectorii, subinspectorii, co- 
pistii, registratorii-arhivari sânt denumirile 
unuia și ale aceluiași lucru, plătit cu una și 
aceeaș leafă, indiferent de vârstă și de profe 
si nea iniţială. Șeful biuroului e un zugrav 
de case, care şi-a reluat meseria, scările, ṣa- 
blonul și bidineaua. Telefonistul de zi e un 
băiat de 18 ani, un aventurier juvenil, în 
costumul de matelot care i-a servit în echi- 
pajul unui vapor cu escală la Toulon. Tele- 
fonistul de noapte, o păpușe cu mustăți, cu 
capul de faianţă, se bucură de farmecul unui 
nume de insectă sau de societate anonimă 
medicamentoasă, «Mandravela », frate cu 
negustorul dela răspântia Văcăreștilor cu $o- 


— 14 — 


www.dacoromanica.ro 


LOARTA NEAGRĂ 


seaua. El merge sărind ca un vrăbioi și te 
face să crezi că e purtat de niște picioare 
foarte scurte, a căror deschizătură măsoară 
un unghi egal, de o palmă. La telefonul, fixat 
în zidul cabinei, tălpile lui se înalță cu greu- 
tate pe vârful încălțămintei, ca pantofii unei 
baletiste, și gura lui ridicată la nivel, cade 
din când în când din pâlnia aparatului, descu- 
rajată, ca să se ridice din nou, printr'un efort 
general al articulaţiilor cu scârţiitori, ca greu- 
tățile unui ceasornic de părete. Toţi aceștia 
compun cancelaria, care ţine la zi şi la oră 
socoteala prizonierilor marelui așezământ, în 
cifră mijlocie de șapte-opt sute indivizi; 
Hotelul Cod. Controlează cu rândul pa- 
chetele vizitatorilor, primesc și înmânează 
citatii, transmit hârtiile, notează hberaţii, 
nouii sosiți și morții. 

Cât despre arhiva istorică a Văcăreștilor 
construiți cândva şi nu se prea ştie de ce, 
mânăstire și reședință domnească, ea na 
existat şi nu există Și desigur că a tre- 
buit inventată. Caligrafiată de un pens onar 
al închisorii, plastograf de meserie și în afi 
nităţi. cu ştiinţa istoriei, — și încadrata în 
cabinetul directorului, ca un tablou, se poate 


15 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ceti, e adevărat, o cronică scurtă a Văcă- 
reștilor, însă întemeiată pe singurul document 
al basmului, care trece din generaţie de pun- 
gași în generaţie de pungași, prin gura tim- 
pului şi circulă în zidurile închisorii. 

Un bileţel cu care se prezintă câte un con- 
damnat de serviciu, de pe galeria cancelariei, 
îţi cere, de obiceiu (până Sâmbătă, la leafă), 
două linguriţe de zahăr, trei linguriţe de 
cafea sau (suma de un pol». Iscălitura care 
termină textul, redactat în stilul subcomisar 
şi grefă de ocol, merită singură sacrificiul 
cerut, Linia literei finale trece prin arabescuri 
studiate, se întoarce asupră-și de câteva ori, 
descrescând spre stânga și construieşte sub 
numele solicitatorului un brandenburg întor- 
tochiat, ca la cheotoarea paltonului sau la 
buzunarele decorate cu arnici ale unui cojoc 
sau cioarec de gală. 

Se zăresc figuri anonime în cârdul funcţio- 
narilor. Ici, unul poartă un cap fără ochi, ca 
statuile, lătăreț la bărbie; colo, celuilalt, de 
o frumuseţe de coafor, întreţinută luxos, i se 
frizează părul castaniu dealungul cărării cu 
un puf umflat şi creț pe o sprinceană; con- 
ştiinţa că e irezistibil dă atitudinei lui, hră- 


— 76 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nită cu 225 de lei pe lună, călcătura monu- 
mentală a unui tambur major. 

Fidelitatea față de pușcărie a acestor oa- 
meni, care vânează o situaţie, leneș compusă 
în timp, miră; dar miră şi mai mult situaţia 
de gardian decât a funcţionarilor, care câte 
odată pleacă răzbiţi, după situaţii mai bune. 
Sânt gardieni cu câte 15 şi 20 de ani de ser- 
viciu, cu câte 30 de ani slujiţi zi cu zi, oră cu 
oră. Mult mai grea decât slujba propriu zisă, 
care consistă într'o amiciţie cu toţi hoţii puși 
sub privegherea lui, în încuiarea şi descuiarea 
ușilor, în comandarea curăţeniei prin dormi- 
toare și curţi, e otensa permanentă la care 
gardianul este supus din partea superionlor 
lui, directorul, contabilul, primul-gardian, 
grefierul, arhivarul, agentul sanitar, supra- 
scribii, scribii, telefonistul, cu nevestele lor... 


"PP = 


www.dacoromanica.ro 


RELAȚII 


Un ofiţer sosit la comandamentul gărzii, a 
plasat sentinelele desfiinţate la venirea «poli- 
ticilor) în penitenciar, dealungul sălii, unde 
se plimbă toată noaptea pașii de plumb, 
împiedicând lucrul și lectura. Ca să impresio- 
neze, din timp în timp sentinela își mani- 
pulează încărcătorul cu zgomotul special, 
sau nasul i se zugrăvește turtit pe geamu- 
rile ferestrii. 

O răceală complicată cu guturai intens și 
cu tuse, te ţine în pat câte o zi întreagă. 
Seara, deţinutul Ciobanu, întrebuințat de 5 
ani la infirmerie, și care și-a pierdut oile în 
1913, administrează cu mainele lui de sta- 
tuie un masagiu fenomenal și decorează 
spa ele și pieptul cu rotogoale vinete de 
ventuze, ca și cum te-ar îmbrăca de bal 
mascat cu o piele de domino cafenie. 


— 48 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


El povestește, apăsându-și plastic degetele 
mari pe sgârciuri, cum i s'a prăpădit mă- 
garul, cum i s'au rătăcit berbecii şi oile cum 
i-au căzut într'o râpă. Evocă mieii și tarla, 
colindă în fiecare noapte peisajul lui sufle- 
tesc într'o pâclă de praf. 

Oaia Gherghina și berbecul Dascălul fă- 
ceau parte din sufletul lui și-l păzeau culcaţi 
lângă el, ca niște câini. Mâncând nişte căpă- 
ţâni de varză, păscute într'o grădină de zar- 
zavat, aceste mioare de credinţă s'au umflat 
şi au murit cu ochii la el. A fost semnul de- 
zastrului adevărat. 

După pierderea târlei, Ciobanu a dat în 
nebunie și crezând că Diavolul, care pe vre- 
muri mai fusese trimis în niște porci, i-au 
răpit avutul și poezia, el s'a pus să ucidă 
oamenii asemănători cu Dracul. O uitătură 
piezişe îi revela numaidecât prezența Ne- 
c ratului în om și degetele lui, acum pri- 
cepute la masaj, se puneau pe beregata 
insului şi o sfărâmau ca o ţeavă goală de 
fluier. 

— Mai încet, camarade Ciobanu! gâfaa 
pacientul la mijlocul povestirii, înnăbușit cu 
pipăitul, care trăgând vinele cefii şi cerbicea 


— 79 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


genunchilor, ilustrau basmul sentimental re- 
petat al fostului baci. 

— Bine că mi-aţi spus ! răspundea Ciobanu, 
ca să mă opresc, Intr'o zi, în spital, am strâns 
de gât un «prevenit», fără să mă gândesc... 
Să-mi faceţi semn, de câte ori vă doare,... 


— 80 — 


www.dacoromanica.ro 


VIZITĂ ACASĂ 


Plecat în camionul automobil al închi- 
sorii pe la 10, însoţit de un gardian și o sen- 
tinelă, un soldat din Teleorman. Drumul a 
fost o sărbătoare solară, cu muzica vântului 
în spaţiu și cu dansul solemn al copacilor, 
îmbrăcaţi în mătăsuri umflate, șuierătoare, 
Sensaţia libertăţii se compune la fiece pas, 
pe toate străzile, dealungul cheiului, în Piaţă, 
mvadată de miile de culori în mișcare, din 
toate piedicile, relevate cu injuriile şi obser- 
vatiile de filosofie mecanică ale șoferului, în 
fata mașinii. Căruţele țărănești care ţin în 
deobște stânga, și valurile lor uriașe de colb 
înveselesc ca pe un copil jucăriile mobile. 
La răspântia Văcăreștilor cu gârla, într'o 
îmbulzeală imensă de animale, de roţi și de 
oameni mici, așezați în căruţe, evenimentul 
emoţionant, citit pe fețele martorilor în- 


— 81 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


groziţi, al amenințării de-a strivi sub tăvă- 
lugii roţilor duble de cauciuc carul plin de 
lume, al unor ţărani cu căciuli și barișuri, 
a provocat rîsul și bucuria de pericol, în 
spectacolul vieţii nereglementare, fără Direc- 
tor, fără gardian şi fără clopot. 

— In piaţă, în piaţa mare, am parcurs încet, 
un teatru vast de popor şi mărfuri, 
tesute unul cu celelalte ca într'un covor. 
Pătlăgele roșii, în movile și pardoseli, proas- 
pete și noui, se întindeau în toată zarea 
pieţii, ca niște grămezi de purpură, vândute 
cu cântarul de mână, pe trotuare, într'un 
iarmaroc pentru împărați din Orient, Har- 
buzii verzi, cu dungi întunecoase de aqua- 
relă, şi pepenii galbeni, cu coaja despicată 
simetric, păreau mitrele cu zmalţuri şi 
smaralde şi capitonate cu velură, destinate 
Suveranilor veniţi să-şi facă un echipament 
pe măsură și să se întoarcă în patria lor, 
în faetoane pe două roţi cu fân, trase 
de un cal. Castraveţii, ca nişte cârnaţi 
de satin, pătlăgelele vinete, îmbrăcate în 
faianţă, cartofii în uniformă de postav, 
verzele de dantelă, dovlecii ca niște cobai, 
umpleau gheretele de scânduri, în adăpostul 


— 82 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cărora descurcând barba pătrunjelului și cân- 
tărind pe pârghii de un cot catifeaua și lâna 
fasolelor verzi, negustoreau precupeții în șor- 
uri albe, despărțiți de public printr'o tri- 
bună de morcovi cărămizii și ridichi carmine. 

Scoborînd din maşină cu însoțitorii, unul 
cu pușca încărcată și celălalt beteag de un 
ochiu, cu ochiul încreţit în jurul unei sfori 
de muci, am pus piciorul pe scara unei grefe. 
Am găsit acolo pe nevastă-mea, Un locote- 
nent în plină explozie de personalitate, ca 
legumele pe lângă care trecusem, își expunea, 
dela distanţă, frecându-şi coada mustăților, 
pozele plastice cu mâna pe şold, cu pieptul 
statuar, cu un dinte de aur, cu un zâmbet, 
ale bărbatului cu (fizic plăcut». 

După o formalitate care a fost amânată, 
ca să fie săvârşită seara și un ordin dat în 
consecinţă sentinelii, m'am dus cu simplici- 
tate acasă, unde am petrecut toată ziua, cu 
familia şi cu câinii mei, consemnând soldatul 
într'o cameră cu o canapea, cu ţigări și hrană. 
Ostenit, l-am găsit peste cinci minute pe 
bravul meu paznic, adormit după o întreagă 
noapte de gardă în penitenciar. E un sătean 
inteligent, de meserie rotar, încovoiat de 10 


— $83 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ani de arme și care a stat un an încheiat pe 
frontul cel mai primejdios al Moldovei. 

Trei generaţii înconjurau marea familie. 
Bunicul, plugar muncitor şi cuminte; fiul, 
literat şi pușcăriaș; nepotul, chipeș engle- 
zesc; şi acest tablou, în care s'a servit 
mâncarea unei femei tinere, și harnice, şi 
pabarul cu vin, a mișcat ca o cină de taină. 

S'a bucurat Pussy, care nu-şi recunoaște 
stăpânul bine decât acasă, în mobilierul 
propriu. A dansat frenetic Fetiţa, cei doi 
câini ai mei — și... a cântat gramofonul 
pastorale elvețiene şi coruri de rugăciuni 

Când mi-a sosit pe seară, gardianul, căruia 
îi dădusem drumul, înlocuindu-i șapca peni- 
tenciarului cu o pălărie de acasă, ne-am în- 
tors cu camarazii mei, duși pe la casele lor 
şi ei, în congediu de pușcărie, cu un popas, 
pentru o ultimă cinstire a gardienilor cu bere 
şi mititei și alt popas în cortul de pânză al 
unui fotograf. 


— Vizită a Directorului general însoţit de 
un pictor, căruia i-a luat mai târziu nevasta. 
Au stat în celulă un ceas. Nu mai văzusem pe 
acest «băiat bun» cu figura dulce și cu sufletul 


— 94 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


lăptos, de la proces, când a depus împotriva 
unui deţinut și a plâns intimidat în şedinţă. 
De trei ori mai grasă decât atunci, făptura lui 
plină ca o sedilă de caș, umple cu reliefuri 
grele şi moi, atârnate, niște haine de o cu- 
loare de sac. Doi ochi mari cu expresia mă- 
lăiaţă a prunelor prea coapte, rivalizează în 
culoare cu câlțăria neagră a unei bărbi de 
popă de ţară, umflată pe fălci. 

După o conversaţie, cu pauze imense, în 
care ne uitam unul la altul, ca să reînceapă 
întrebările sfârşite şi să se repete, ca un 
căscat egal de foarfeci, aceleași răspunsuri, 
ne-am ales cu impresia că am stat o în- 
treagă oră într'o baligă unsuroasă. Tot ce a 
rămas din istorisirile vizitatorului, care-i un 
artist, a fost episodul unui butoi cu vin 
fraudulos, excelent, pe. care l-a cumpărat 
întreg cu 100 de lei... 


— 85 — 


www.dacoromanica.ro 


DOMNUL MINISTRU 


— Poftiți că vă chiamă d-l Ministru! 

eșim în grabă: din dreptul ușii, directorul 
şi primul gardian ne arată cu braţul întins, la 
capătul sălii, pe d-l Ministru. Facem cincizeci 
de pași pân'acolo și ne primește cu o mână 
cordială Ministrul A... care în Consiliul de Mi- 
niștri a fost de două ori contra punerii 
noastre în libertate...» 

— Ce-ai făcut? 

— Ca omul, domnule Ministru, am scris 
cu niște slove, pe nişte hârtie. 

— Bine, dar ce-ai scris? 

— Orice-aş fi scris domnule Ministru... 

— Ce talent! exclamă ministrul, întorcân- 
du-se către doi însoțitori ai lui, un arhitect 
și un pictor miniaturist, aduși pentru repa- 
rarea celor două biserici ale închisorii. Mi- 
nistrul își însoțește exclamaţia admirativă cu 


— 86 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


gestul, schiţat între gură și piept, al unei re- 
clame de muștar. 

Ministrul ne măsoară și tace, tace și ne 
măsoară, ne măsoară și tace. E un ministru 
puţin elocvent și fără vocabular. Ar începe 
o serie de întrebări, dar nimerește numai o 
vorbă dela început. Cât... Când... Adică... 
Pentru... Insfârşit, isbutește o întrebare în- 
treagă: 

— Cu cine mai ești? 

— Cu cei câţiva camarazi, pe care-i vedeți 
plimbându-se pe lângă biserică. Li auziţi? 
tocmai confecționează acțiunea unui roman 
de aventuri. 

— Ăla e Dumitru Teodorescu? 

— Da, ăla, care a pomenit numele lui 
Fustel de Coulanges. 

— Eminent băiat ! zice, universitar, Minis- 
trul Şcolilor, încurcat în superlative. 

— Foarte eminent! precizează D-l Minis- 
tru, după o pauză, în care a scotocit. 

— Altfel, nu o duceți rău aici... Desigur 
scriţi... Uite, eu am îmbătrânit... Ministrul 
scoate pălăria și-și arată părul alb. 

— Suntem câte odată de invidiat... 

— Ha-ha-ha! râse Ministrul. Mâine in- 


37 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


terviu negreşit la Consiliul de Miniștri, ca să 
vă dea drumul... Să știi că interviu... La re- 
vedere! 

După strângeri de mâini, Ministrul și în- 
soțitorii scoboară scara. Ministrul repetă, 
ca la o ieșire din scenă: Ce talent! Ce talent! 

Imediat, toţi reapar în curte, în dosul bi- 
sericii, din cerdac. Ministrul se întoarce către 
noi, arătând biserica: 

— Aici poci să faci studii... 

Punem mâna la gură şi strigăm, ca să 
audă: 

— Am prefera să le facem mai la vale... 

Şi imediat Ministrul, râzând și salutând cu 
mâna, mișcată ca o batistă: 

— Negreșit !... 

Ne înclinăm pe balustradă. Gardienii, 
directorul, Ion nebunul, nu mai pricep nimic. 
Nici noi nu ne prea batem capul. 


www.dacoromanica.ro 


LEGĂTORUL DE CĂRȚI 


Atelierul de tipografie și cartonaje al în- 
chisorii e vast şi pustiu, O lumină de mizerie 
se distribuie, cu praful, printre mese și mașini, 
Presa de strâns, din mijlocul încăperii, și sub- 
alternele ei, teascuri mai mici, maşinile de 
cusut cu aţă de oţel şi cele de tăiat, par, cu 
câte un braț ridicat în aer, niște sentinele 
mute, cu pușcă. 

Apropiindu-mă de o mașină, care amintea 
forma unei ghilotine — sub impresia umbrei 
din atelier, tăcerea sălii imense mi se păru 
că are utilitatea ei, că face parte intenţională, 
cu dinţii și cuţitele aparente, puse în servi- 
ciul ocult al închisorii, din procedură, coduri 
și principii. Și, cum, întorcându-mi capul 
spre sud, zării crucile cimitirului din dealul 
de peste drum, avui viziunea unei săli închi- 
zitoriale de tortură, în care se schilodesc fără 


— 89 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


vaet picioarele, se laminează trupurile, se 
scurtează degetele și se scâlcie în toate mă- 
dularele ei, pentru ivirea secretului pe buze, 
ființa omenească naufragiată. 

Distrat, căutai urme de sânge prin măse- 
lăria roţilor de transformat cadavrele în 
sfoară şi sârmă și văzui podeaua vânătă şi 
grasă de petrol. Un gândac îmbrăcat în piele 
neagră nouă își ducea sarcina vieții cu greu- 
tate, împiedicat în picioare rigide, ca limbile 
de ceasornic. Împrejurul unui şurub unsuros 
el părea meșterul mascat al acestui organ de 
mașină, pusă probabil în funcțiune de sfor- 
țările combinate ale unui întreg conclav de 
gângănii, slujitoare voinţii administrative și 
Diavolului, împăratul insectelor. 

Intr'o tinichea de lipit cu cocă, descoperii 
materia cerebrală a victimelor osândite la 
stoarcerea capului şi a oaselor de măduvă. 
Lămpi atârnate de arcuri arătau că execu- 
cuţiile au loc de preferinţă noaptea. 

Dar silueta unui om în fundul sălii, mă 
aduse la realitate, cu un sentiment de plăcere. 
Omul lucra, cu spatele la mine, așezat pe un 
scaun la o masă, peste care sta cu luare 
aminte aplecat. Ceafa lui galbenă și slabă, 


— 90 —— 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


coatele lui cu coltuce uscate, indicau tuber- 
culoză. Il bat pe umeri și tresare, întorcând 
o faţă uimită spre mine: 

— M'aţi speriot! îmi zice lucrătorul cu o 
rostire afectată. 

Acul lui împungea în cotoarele așezate la 
linie, ale unui vraf de cărţi strânse cu șuru- 
buri de lemn. 

— Dumneata ești maestrul atelierului? 

— lo. 

— Deţinut sau liber? 

— Deţinot. 

Rostindu-și răspunsul, legătorul de cărți 
scoase un suspin de auto-compătimire, care 
dovedea cât se iubeşte. Un pesimism factice 
se zugrăvea pe figura lui artificializată și exo- 
tică. Gura i se deschidea englezeşte și fruntea 
lui încreţită de trei zbârcituri dese și scurte, 
ce-i ridicau sprâncenile ca pe firul unui șular, 
înodai la rădăcina părului şi de nas, dădea o- 
chilor aspectul că suportă cu încăpățânare lu- 
mina orbitoare a unui incendiu. Dinţii lungi se 
strângeau oblic în jurul unui punct gol din 
faţă, ca la rozătoare, și, vorbind, maestrul legă. 
tor părea că suge obonboană care-l sileşte săal 
tereze silabele și să le dea o aparenţă de dialect. 


91 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— Cum ai ajuns aici? îl întreb, 

— Pentru omor, răspunse cu gura în- 
chisă legătorul, și par'că vocea lui afectată 
spunea: borom-borom, 

— Ai omorît ca să furi? 

— No, den iobire, Vocea lui, împrumutând 
un timbru romantic rostește: No, birim-bi- 
rim, 

— Ţi-ai ucis nevasta ? 

Legătorul ridică mânile și împingându-și 
fata *n palme, răspunde: 

— Em iobit o fata, pe chere am prens-o cu 
altol. 

Caut să-l mângâi, sfătuindu-l să-și mode- 
reze remușcările, cu gândul că l-a mânat o 
fatalitate, care uneori îţi comandă să te scu- 
funzi şi să nimicești ce-ţi este scump. 

Preocuparea lui e alta: 

— Minimol pedepsii e de cenci ani, afirmă 
legătorul de cărţi cu pronunția lui, fără să-și 
descleşteze fălcile. Remușcarea încă nu se 
întâlnise cu sensibilitatea lui judiciară. 

— Eu cred că o să te achite. E o crimă din 
gelozie. 

— Der a fost premeditato. M'am dos co 
coţitul en bozonar la ea, hotorut să ispră- 


— 992 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


vesc. I-am spus fetei: em fogodoieşti co te 
indrepți? Și mi-a res en feță și ma focut 
tompit. 

— Atunci ai dat cu cuțitul. 

— Coţit ? oite, era cot braţol meo de long. 
Trei lovitori. Doue en pept şi-a treia en spa- 
te. Oltima i-am dat-o dopăce căzose jos. 

— Juraţilor o să le fie milă de dumneata, 
mă căsnesc să-i răspund fară scârbă. 

— Dar mai eram și insorat... 

Bruta se deslușise. 

— Insurat cu o femeie, înjunghiai pe alta? 

— No mai troiam enso co nevesta. De cond 
am cunoscut-o pe (reposata) acum doi ani, 
n'am mai dat pe-acasă, no am mai avot cu 
nevesta nici olegotoră. Legătorul de cărţi re- 
ducea legăturile soțului la o legătură de regis- 
tru, ș' spiritul lui astfel luminat, n'avea 
DIMIC sa-şi reproşeze. 

— In imbaj judecătore c, e o faptă de sce 
lerat ceeace ai făcut d-ta, observ legătorului 
d cărți care pe-o voce căutată, de amintir’ 

ericite, îmi spuse cu emoție: 

— Eram on biiat detreabă. No m ași fi 
potot oita com tai o goină... Nama ot vic'i 
no am fomat, n'am jocat corți 


— 98 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— ţi plăceau însă femeile străine... 
— No am fost viţios, no am fumat, repeta 
legătorul, obsedat de virtuţiile cetăţeanului 


nefumător. 

Consolarea supremă a legătorului de cărți, 
în ceasul când asasinase, rămânea virtutea că 
nu fumase,. Printr'o dispoziție de spirit, co- 
mună tuturor deținuților care au trăit în 
intimitatea îndelungată a crimei lor, legătorul 
de cărţi pierduse noțiunea răspunderii lui 
principale şi din tendinţa, poate inconștientă, 
de-a şi-o micșora, se înfricoșa de gravitatea 
amănuntelor, fapta lui se diviza gi subdiviza, 
pulverizată, teama începea să se manifesteze 
aiurea decât pe terenul crimei, judecata se 
schimonosise, raționamentul devenea inad- 
misibil și absurd, 

— E en dosarol meo declaraţia onoi onchi 
al foetii, pe care mi-e roșine să v'o reprodoc... 
Dar nu e adevorat, vo jor. Nici no se potea, 
Inchipoiţi-vo co ași fi encercat și co aşi fi 
reoșit să-i leg feotii moinile la spate, com 
declară unchiul. Vo întreb: mar fi dat din 
picere? S'ar fi losat, dopă ce aș fi legat-o? 
Pentruco ajunsese o destrăbălată care se 
întindea co toţi bărbaţii, am ameninţat-o 


94 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— so mă scuzaţi — co voi cumpera on 
salam... Dar atot a fost, o ameninţare... No 
e adevărat că aşi fi făcut ceva cu el, no-i 
adevărat! răgi legătorul, uşurat de mărtu- 
risirea părţii din crima lui, care îi apăsa 
mai greu cunoștința. 

— La urma urmei ai ucis... Eşti dator să-ţi 
primeşti osânda cu resemnare... Te-ai simți 
bine, achitat de crimă ? 

Un fulger de speranţă străbătu privirea 
legătorului de cărţi. 

— Credeţi co mo achită şi de acozarea cu 
salamol? 

— De câtă vreme ești arestat? 

— De doue loni... Regimol de-aci mo slo- 
bește, no dorm, am ajons on schelete... Mo 
gondesc la fetița mea de un an și jumătate. 

— Mai ai şi o fetiţă? De ce nu te-ai 
gândit la ea înainte de asasinat? 

— Şi eram un băiat așa de bun... Coștigam 
200 de lei pe zi... no aveam vițiuri, no jocam 
cărți, no fomam... Qite ce am ajons: nomai 
osol și pelea... 

— Dar nevasta dumitale ce zice? 

— De chestia cu salamol? 

De crimă, dobitocule ! zbierai la legător. 


— 95 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


De crimă, nătărăule! Nu de salam, nici de 
fumat, nici de calitățile tale monumentale. 
Ce zice nevastă-ta, că ai părăsit-o ca un 
măgar? Ce zice că te-ai înădit cu alta, ca 
un porc? Ce zice că ai trăit cu asta doi ani, 
fără să te mai îngrijești de casa ta, și că ai 
omorît-o? Ce zice nevastă-ta că ai ucis pe 
femeia care nu te iubea, pe care ai voit să 
o silești să te iubească ? Spune-mi dobitocule, 
spune-mi canalie, spune-mi blestematule, ce 
zice nevastă-ta de asta? 

Și, crescendo, lipii două palme pe figura 
lui îndulcită de o blândeţe îngerească. 

Legătorul s'a sculat în picioare, respectuos 
în fața ofensci. 

— Ce so zico, so trăiţi? Vine Joia şi Do- 
minica la penetenciar şi-mi adoce de-ale mon- 
corii. Şi-a luat casă și ține pe fata reposatei 
la ea, zise legătorul de cărți, tremurându-i 
buza și bărbia de descurajare și plângând. 

El credea că zicându-i puşcăriei peniten- 
ciar, închisoarea putea să pară o instituţie 
de binefacere. Și, liniștindu-se, adause: 

— lo cred c'o so-mi dea dromol... 


— 96 — 


www.dacoromanica.ro 


COMUNITATE 


— Supărătoare în captivitatea noastră e 
promiscuitatea gravă a cârdului. Ne vedem 
acuzaţi laolaltă cu un soi de confrați care 
n'au din profesiune decât porecla, şi cu mulți 
necunoscuţi de noi, puși să ne grupeze Per- 
sonagii tamponate de coada unui tren de 
marfă abjectă, născute în cârciumă, căzute 
dintr'o ladă ambulatorie de gunoaie, stârpi- 
turi poetice, tocite linguri vechi de lemn li- 
terare, vase greţoase, cu un smârc de con 
ţinut artistic pe fund. Un ibric soios pur- 
tător de barbă, o damigeană cu ochelari 
etichetată bombastic. Avem sensația că sân- 
tem purtați, legaţi, fără să ne putem degaja, 
pe o căruță cu imondice, către un depou de 
fecale comun. Un miros va face explozie din 
butoiul cu noroaie grase, când i se va scoate 
astupușul anal. 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Seriozităţi ridicule, voci pribege, cântate 
pe un ison milog, cerșetori mâncaţi de viermi, 
ciupiţi de molii, canalizaţi de cârtiţe, cu 
organele sufleteşti cuprinse subt colonii ce- 
nușii de raci de umezeală cuirasaţi, multipezi 
ca niște stele lungi. 

Fiinţe fără creer, ca dopurile de plută, fără 
trup întreg, avortoni, schilozi. Unuia scund, 
cu gură de englezoaică bătrână, contractată 
într'un surâs permanent, i se cocoşează între 
doi ochi cu pleoape de găină, un nas de care 
ai vrea să tragi ca de mânerul de lemn al unui 
sertar cu șoareci. E autor delicat de femini- 
tăți palpitante și desleagă într'o limbă odi- 
oasă problemele sufletești din căsniciile alam- 
bicate. 

Altuia i s'a lipit de jghiabul gurii o perucă 
de barbă, prin rariștea căreia se văd, ca prin 
zăbrele, conturele unui cap, sărac de mate- 
riale. Glasul lui clocește lung până să sune 
și se arată ca din paie și ţoale, trăgănat su- 
fletește. E stricat de lecturi nemestecate, 
ismenit cu sinceritate, ca un pelerin învățat 
să mănânce din mirosul bucătăresei şi rămas 
ticul de a se apleca unsuros la lucarna 
de la subsol. E critic de artă și nuvelist. 


— 98 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Critică muzica, pictura, tipărește volume şi 
traduce. Deaceea şi-a lăsat şi câlţii. Toţi pic- 
torii sânt admirabili pentru capacităţile lui 
și toate tablourile admirabile, sau minunate 
sau foarte expresive, sau de-o artă... «cum 
foarte rar se întâlneşte ). 

Altul e lung ca o sfoară, de care spânzură 
o pereche de ghete cu jambiere — şi înodat 
în 3-4 locuri moi. Merge sucit și — în acelaș 
timp jumătate de faţă și jumătate de profil. 
O cuvântare neînţeleasă, bâlbâită, care se 
rezolvă continuu în sunetele hur, fulă, goate, 
mistă, amestecate înainte și îndărăt. Şi aceste 
nenorocite cuvinte stropesc din articulațiile 
labiale un necurmat excrement bălos, de care 
trebuie să te ştergi pe ochi, pe haine, pe pă- 
lărie. E critic dramatic şi Don Juan artistic, 
are puncte de vedere și... cfonccepții. 

Ne-am rezervat o latrină. Ca şi cum criti- 
cul ar purta în intestin un pulverizator, 
păretele, după trecerea lui, e stropit zilnic 
fin de sucul lui roşu. Individul e totdeauna 
palid. Seamănă sânge. Anusul lui e o floare 
ce-și pierde polenul lichid. 

Venim la reportajiul politic, făcut de un 
zăbăuc puţin mai mare ca o broască, și care 


— 99 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ridică spre ascultători o privire diagonală de 
câine corcit și o frunte zbîrcită des. Sa- 
lută ciung, trimițându-ţi o guriță. Degetele 
nu ajung să prindă ţigarea, picioarele nu 
se pot întinde să calce un pas întreg, bros- 
coiul umblă în romb și se mișcă în trapez 
şi unghi ascuţit. Caşicum buzele l-ar frige, 
gura lui se repetă în sorbituri repezi şi 
dese, ca în vârful unei lingurițe cu ceai fier- 
binte. Natura l-a făcut să ronţăie nuci și 
ghindă în vârful unui copac. Serie și ţine 
țara în curent cu gândirea politică a direc- 
torului C. F. R. şi-a ajutorului de Primar. 
Seara, scoaterea ciorapilor. Unul nu-i 
scoate niciodată. Ciorapii șchiopului sânt cei 
mai ostentativi, cu toate că șchiopul e și ur 
mare crai, care afirmă că (nu poate fără 
femeie). Ciorapii lui, de două ori mai lungi 
ca laba piciorului, poartă petice, ca niște 
continente în cleiul sudorii şi atârnă de 
căpătâiul patului, în vreme ce picioarele se 
bucură, cu noduri și incalculabile înmugu- 
riri, de o libertate refuzată intelectualului 
lor posesor. Faţa șchiopului exprimă atunci 
o bucurie de curmală care și-a evacuat sîm- 
burele ce-o înţepa. Sânt cele mai fericite 


— 100 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


momente ale vieţii sale, în care ar primi cu 
satisfacție o scrisoare de dragoste, ca să o 
citească uscându»-şi tălpile și jucându-i pe 
călcâie baera Jegoasă dela ismene. Când 
rămâne desbrăcat, ca să-și tocmească hai- 
nele lângă ciorapi, șchiopul pare un mons- 
tru marin ieşit cu coada între picioare pe 
uscat. Umblă; şi e când mai înalt, când 
pe jumătate; dispărând și apărând printre 
paturi. 

Șchiopul n/are rufe, are însă pasiuni. In 
afară de pasiunea sexului, patima cărților îl 
devoră, și a măsluirii. Felul cum își linge 
degetele înainte de-a distribui popii şi agii, 
echivalează cu o ejaculare din zece penise 
ungulate. Ochii i se strâng și spiritul lui 
devine zglobiu și turbulent, calamburul face 
apel la buna lui stare sufletească, mono- 
silabe entuziaste scapă gâtlejului, acoperit 
de-o coajă verzuie de bube dulci — și câte 
o înjurătură. Șchiopul e proprietarul unei 
impertinenţe de accente și mișcări, al unei 
ușurințe de-a intra în intimitatea răscăcă- 
rată a jucătorilor lui, comparabilă cu in- 
disciplina porcului. Seara, el prăjește la 
sobă, pe o farfurie de fier, ceapă și cârnaţi 


— 101 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


pentru mirosul delectat de fumul seului prost, 
al celor 15 conlocuitori. 

Grupuri de câte trei-patru inși, atraşi prin 
afinități, se desfac din total. Pe şoptite, ei 
își împărtășesc impresiile și stupiditățile, 
izolat, şi la masă grupul se ceartă pe o 
frimitură de salam, 

Bătrânul J. face «pipi» într'o sticlă, pe care 
o ţine sub pat și din când în când o bagă în 
plapomă cu o destoinicie exemplară. El zice 
duios (pi-pi), cu nevinovăția puilor de vrabie 
fără fulgi și explică pentruce între sticla lui 
şi sticlele de apă, din care beau oaspeţii acestei 
menajerii, nu se poate face confuzie nicide- 
cum. La rigoare, continuă să explice fără 
răutate, bătrânul, conţinutul se poate cu- 
noaște după gust. 

* 

Bătrânul are un milion avere şi-i avar ca 
un smochin uscat. Obişnuit să nu cheltuiască, 
el e rezervat şi'n consumarea articolelor gra- 
tuite, Cuvântul puțin e singurul de care face 
risipă. El zice: m'am plimbat puțin, mă duc 
să iau puțin aer; să beau puțină apă: să 
citesc puțin, împrumută-mi cartea dumitale 
puţin. Poate că aerul să devie exigent și 


— 102 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


apa să-i încarce conştiinţa cu o datorie 
pe care ar fi silit să o plătească. Milio- 
nul bătrânului s'a fătat cu încetul, îm- 
puiat din economii fabuloase, aliat unui mic 
capital moștenit. Timp de 30 de ani redactor 
fidel la o foaie liberală, el a trăit «de ma 
plume» și tezaurizând informațiile, articolele, 
într'o memorie monumentală, care ştie en- 
glezește, franţuzește şi nemţește, el a strâns 
mușuroi, alături de grămada aurului său, o 
întreagă cultură de Weltspiegel și Times, fără 
să-și improvizeze opiniuni personale. Venitul 
banilor lui s'a adăugat an cu an la capital iar 
călătoriile anuale și le-a făcut pe socoteala 
Statului naţional-liberal. Bătrânul poliglot 
mai cunoaște chestiunile economice, chestia 
țărănească și cântă la pian ca o blondă cu 
ochii de safir, O juvenilitate comică scutură 
organele lui bine conservate. Pentrucă e scump 
tutunul, el fumează două-trei ţigări pe zi, 
frânte dintr'o singură ţigare fără carton, pre- 
ferând retezarea exactă, pe care o face cu un 
cuţit, ca să nu piardă niciun praf, dimineața. 
A fuma mai mult, e nesănătos. Acest principiu 
nu se aplică ţigărilor căpătate, pe care higienis- 
tul le golește de fum cu un sălbatec apetit. 


— 103 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Subiectul lui idilic de conversaţie con- 
sistă în cele două operaţii ce i-au fost făcute 
nevestei sale, în Elveţia, «din care una ceza- 
riană). Cuvântul cezarian îi împrumută par'că 
un prestigiu, de care-i conștient. El intră ca 
incident periodic în toate frazele lui. La 
vârsta de 70 de ani operaţia nevestei, o 
doamnă venerabilă cu ghete bărbătești, ai 
căreia ochi din profil poartă două perdele 
păroase de piele cu ciucuri, lăsate până la 
pleopa inferioară, e o dată comparabilă cu 
civilizația egipţiană. Ca să economisească 
tălpile ghetelor sale bărbătești, doamna vine 
să-şi vadă soţul o singură dată pe zi, pe la 4, 
între cele două mese, și calcă încet. E poate 
că şi o nouă economie de mâncare. Insoțită 
de o fetișcană rumenă, purtătoarea unui coș 
acoperit, în care se găsesc mai multe șer- 
vete decât alimente, ea trece solemnă ca un 
cal de dric mascat și cu panașul negru în 
creștetul capului. Servitoarea se plânge că- 
prarului din coridorul hotelului, că nu se 
satură niciodată ; Doamna e scandalizată că 
servitoarele mănâncă mult, o intimitate pe 
care o destăinuieşte zilnic soțului jignit. 

— «Vous savez, ma dame est une femme 


— 104 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


très instruite), afirmă soţul. El îi citește arti- 
colele sale în locul cafelei cu lapte, asupra 
petrolului şi a porumbului, pe care doamna 
le găsește suculente — articole scrise dis de 
dimineaţă ; căci culcându-se din motive de 
sănătate și consumaţie electrică, de vreme, 
bătrânii sunt foarte matinali. Dacă dorm, se 
cheltuiește lumina soarelui în deșert : «l faut 
en profiter». 

Familia nu are copii. Soții au adoptat o 
nepoată, care nu se ştie încă dacă va moşteni, 
întrucât testamentul depus la o Bancă își 
schimbă materia anual. Soţia își adminis- 
trează singură averea și soţul aparte averea 
lni. În vederea morţii, ei s'au aranjat ca unul 
să moștenească pe celalt și cu fiecare an nou, 
el îşi freacă palmele, electrizat de o tinerețe 
nouă de o zi, constatând că a mai câștigat 
un an. 

Bătrânul povestește cu plăcere, cum s'a 
îngrijit de mormântul lui și al nevestei, 
încă de mult, şi cum a reușit, grație calității 
lui de «ziarist» să realizeze o economie de 
1-8 mii de lei în paguba cimitirului israelit, 
plătind groapa în care va fi scoborît numai» 
o mie de lei, reducere folosită şi în străi- 


— 105 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nătate, întotdeauna, la tariful căilor fe- 
rate. Bilete gratuite, scrisori de recoman- 
daţie, omul nostru nu neglijează nimic ca să 
se instruiască, să vadă Roma, Parisul, Lon- 
dra, Berlinul, Viena, localităţile de munte 
şi termale, «toujours accompagné de ma 
femme)». 

Dimineaţa, bătrânul ziarist îşi face toaleta 
într'o cămașe scurtă şi în chiloţi până la ge- 
nunchi; economie: doi coţi de pânză. Câteva 
mișcări gimnastice—nu prea multe —și 
apoi se tunde... El se tunde după cum se linge 
câinele, singur. O lungă experienţă i-a des- 
voltat pipăitul în așa fel, încât la inspectarea 
cu buricul degetelor a capului, de jur îm- 
prejur, el descoperă firul care a putut crește 
peste noapte mai lung și, prinzându-l la ceafă 
şi ţinându-l cu mâna stângă pe loc, apropie 
cu mâna dreaptă foarfeca de punctul fixat, 
deschide foarfeca și taie. Taie puţin; numai 
atât cât trebuiește... 

Pentru «cucoana» lui, bătrânul are cultul 
Madonei, recompensat printr'o autoritate se» 
veră, Făt bătrân, spiritul lui de un ramolis- 
ment agreabil, dă târcoale de motan cu coada 
ridicată. Stăpâna placidă, tronează în mers 


— 106 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


și pe scaun cu gravitatea unei divinități 
caricaturale. O parte din venerația soțului 
se datorește averii personale a soției. 

Masa lui, pe care și-o plăteşte el, e de-o 
frugalitate păsărească. Laptele și-l însoțește 
pe la orele 11 dimineaţa cu zgârieturi de 
brânză, din care ciupește, pe subt un ziar, ca 
să nu ispitească vecinii, cu un vârf de lin- 
guriţă. Cu mâncarea străină bătrânul in- 
telectual e mult mai puţin indiferent. Așa, 
descoperind odată depus în balconul odăii 
lui, la răcoare, un castron cu mezeluri ce 
nu-i aparțineau, cu toate că erau orele 9 
dimineața, când na se mănâncă toba sau 
cârnații, el a devorat lacom în câteva minute 
un volum de came, ca de două kilograme. 
Şi când proprietarul pachetului găsindu-l în- 
ghiţind cu frenezie, îi atrase delicat atenția 
că mezelurile fuseseră ale lui, bucuria pe care 
a încercat-o îi alterase într'atât echilibrul, 
încât bătrânul ziarist, jucând o isterie con- 
vulsivă a stomacului, de vreme îndelungată 
nesatisfăcut, răspunse bucuros și fericit: 
«Mais c'est bon, c'est délicieux». 

In capul bătrânului se petrecuse un fe- 
nomen de semnalat. El știa că pachetul ve- 


— 10. — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cinului fusese depozitat cu învoiala lui, de- 
cuseară, pe betonul balconului. Ştia că pa- 
chetul din stânga, foarte voluminos, separat 
de bunurile lui mici, aparţinea unui vecin. 
Nu ştia însă ce se găseşte în castronul acoperit 
cu pânză şi ziare. Dimineaţa, când împins de 
curiozitate, ridicase acoperământul, specta- 
colul şuncii și al tobei provocă la el o eclipsă, 
o violentă obsesiune, incitată de aroma căr- 
nurilor afumate și de dorința continuu în- 
frânată, de a se hrăni odată bine, și-i prinse 
ochii în farfurii. Gura i se deschise mașinal, 
braţele lui mașinal transportară, de pe balcon 
pe masă, castronul întreg, în care își scobori 
mașşinal o mână crispată. El făcea un salt. 
involuntar uriaș, dela habitatul lui la șuncă 
și tobă. Cu burta la pământ, el înghiţi ca 
un șarpe, toate bucăţile apetisante ale veci- 
nului. Înstinctul fu atât de puternic la 
acest căpcăun gentil, bine crescut şi cu o 
educaţie de formă excesivă, încât la sfârşit, 
beat de satisfacţie, economistul își șterse fără 
să-şi dea seama gura unsuroasă cu mâneca 
jachetei, un costum scump, de 120 de lei, 
făcut acum șeaisprezece ani. 

Faptul s'a petrecut ca în vis, un vis din 


— 108 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


care, căzut apoi în amorțire și prudență, bă- 
trânul nu s'a mai trezit niciodată, cu toate 
aluziile crude în circulație zilnic prin odaie în 
auzul lui. 

Tot așa, hipnotizat, besmetic de flacăra 
unui rug de aur și bijuterii, omul cinstit o 
viaţă întreagă, sparge vitrina luxoasă și fură. 

* 

Noaptea, lampa din mijlocul tavanului 
pune o vagă sinistră gălbinare pe păreţii, 
vopsiți până la înălțimea omului, cu catran. 
Extremităţile vastei odăi fug departe, în 
două nopți interioare, în care nechiază gobo- 
lanii. Un fum greu de tutun prost și acru de 
mirosul mâncărilor, amestecate, în urma că- 
ruia picioarele prizonierilor oferă un desert 
gratuit, urzește atmosfera. Unul mai gândeşte 
la o aventură a lui, întins pe scândurile dure 
ale patului, aproape să adoarmă. Orchestra 
sforăiturilor e în preludiu. Vioara însoțește 
basul și câte o lovitură de trombon sau de 
tobă mare deşteaptă brusc pe concertist. 
Cineva se torturează să taie sub paltonul ce-l 
învelește, un buștean cu un fierăstrău uriaş. 
Unii vorbesc în somn, altul scrâșnește din 
măsele ca și cum rumegă sâmburi. Gura unuia 


— 109 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


care își scoate dinţii şi doarme cu gingiile 
„goale, face un zgomot plescăitor de sugaci, 
căruia îi scapă ţâţa și-i fug buzele ca să prindă 
bumbul din nou. 

La ferestrele de sub tavan, armate cu bare 
perpendiculare de fier, viscolește. De patru 
zile, sunt momente de tăcere. în care ne sur- 
prindem cu toţii ascultând talazele zăpezii, 
clătinate ca niște draperii de postav peste 
noi. Și fără să ne mirăm de tăcerea noastră, 
ne uităm unul la altul și înțelegem că 
fiecare din noi se gândește la ai lui... E unica 
singurătate trebuincioasă, de care ne folosim, 
această pauză adâncă în zgomotul zilii. Din 
când în când, vocea sentinelii, smulsă din 
gură, de uragane, strigă sentinelii următoare, 
ca într'o izbucnire nestăpânită de bucurie: 

— Număruu șaaaptee biiineee!... 

Liniştite, ploșnitele, înțelese cu moartea, 
cu justiția, cu pușcăria și cu eternitatea, 
apar pe cearşafurile celor cu cearșafuri, ca să 
ospăteze. Consumatorul șuncilor vecinului 
le poate oferi, de noapte, un sânge mai 
gustos. Și deasupra celor 15 oameni ador- 
miţi laolaltă, nu se oprește nici o viziune 
alta decât a ploșniţei suverane, stăpânitoarea 


— 110 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


închisorii, și nu apare decât umbra palidă a 
celor trei grații locale: tifosul, variola şi 
foamea, în zăbranice grele. 

Dincolo, în firida spitalului, aşteaptă să fie 
ridicate mâine șapte cadavre nude, ronțăite 
de șobolani. 


— 111 —- 


www.dacoromanica.ro 


HOŢUL ŞI VRABIA 


Un condamnat din rândul celora, pe care 
Statul îi îmbracă în uniformă de zebră, ca 
să ispășescă un temperament rău orientat 
și-i hrănește în locuri păzite de ostași luați 
dela brazdă — cu scopul unic de a-și curăți 
păduchii, de a mătura închisoarea şi odăile, 
în așteptarea sfârșitului osândei, — un con- 
damnat tânăr ținea în mâna lui groasă un 
pui de vrabie, căzut dintr'o turlă a bisericii, 
din cuib, Pe faţa deţinutului, aplecată spre 
convulsiunile aripilor puiului de vrabie, se 
zugrăvea o milă și o bunătate, pe lângă care 
surâsul suav al Gioccondei părea o murdărie. 
Toată fiinţa lui, concentrată ca un elan în- 
tr'un singur gest, se grupase în scânteile se- 
nine ale ochilor. 

N'aș putea spune cine era sufletește mai 
inocent din cei doi copii, ocnagul și puiul de 
vrabie, în momentul când i-am descoperit. 


— 112 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— Săracul! spune ocnașul arătând biserica 
A căzut din pacostea asta de casă. Se zbate 
şi suferă și, căzând, uite că şi-a strâmbat și 
grumazul. 

Intr'adevăr puiul de vrabie, sta răstignit 
în palma lui, ca un bolnav care vrea să vadă 
lumea din targă și nu poate să-și ridice capul 
îndeajuns. Ochii puiului, negri şi fixaţi cu 
tenacitate în ochii mei, nu puteau să exprime 
durerea cîrcelului ce-i încleștase mica făptură. 
Romanul acestui zburător care și-a rupt aripa 
în ziua când s'a bizuit să încerce unda aerului 
şi a luminii cu ea, m'a emoționat și am rămas 
sub sentimentul meu de tristeţe toată ziua. 
M'am gândit ce am putea face puiului de 
vrabie, ca să i se deslege mădularele și mi-am 
dat seama că nimic. Intervenţia pipăitului 
omenesc era impracticabil și misterul durerii 
lui prea mare ca să cutezi a i-l cerceta. 


—iĝ— 


www.dacoromanica.ro 


STOIAN DIMITROF 


Am găsit într'o celulă pe asasinul lui Mi- 
hăileanu. După 18 ani de muncă în ocnă, 
individul prezintă o figură energică și în 
capul puternic o minte lucid agresivă. Scurt, 
rumen, cu o privire ca un sigiliu, Bulgarul 
macedonean pare, în costumul vărgat, de 
pușcăriaș, din care se impun o jiletcă ce- 
nușie și o cravată corect înodată, un Englez 
din colonii. De loc sfios, dimpotrivă concen- 
trat ca un acid, el pare stăpânul pușcăriei și 
al societăţii şi pentru fiecare categorie, 
condamnaţi, funcţionari, oameni politici, el 
are o părere izvorîtă dintr'o lungă convorbire 
cu sine însuș. Se supără când un gazetar îl 
întreabă dacă munca silnică pe viaţă echi- 
valează cu o periodă de 25 de ani, răspun- 
zând, că e de mirare să nu se cunoască ceeace 
trebuie în primul rând să intereseze un ziarist, 
administraţia justiţiei... 


— 114 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Cineva găsește că Bulgarul are tip dom- 
brozian» și nu-şi ascunde antipatia. Dimitrof 
spune, cu o satisfacţie vendicativă: 

— Sunt victima patriei mele). 

— Dar Statul d-tale nu face nimic pentru 
d-ta? întreabă alt ziarist, care pune obișnuit 
la contribuţie registrul măturătorilor Primă- 
riei, cassa sgrgenților de oraș, calitatea de 
agent acoperit al Siguranţei Generale şi sub- 
vențiile de critic dramatic al teatrelor parti- 
culare. Dimitrof răspunde: 

— Să cerşesc ţării mele ceva? Se poate? 
Imi câştig existența muncind: am învăţat 
croitoria şi sunt mulțumit. Ce-mi datorește 
mie Statul bulgar? In 1913 am evadat ca să 
mă duc pe front să-mi apăr patria şi am fost 
prins: un fost lucrător al meu în atelierul 
central al penitenciarelor, m'a vândut: mă 
refugiasem în satul lui și era aproape să trec 
Dunărea. Drept răsplată, după această eva- 
ziune, am fost retrimis patru ani, la salină. 

Stoian Dimitrof se joacă zâmbind cu anii, 
ca și cum n'ar stăpâni numai închisoarea și 
toate ocnele, dar și vecia. 


— 115 — 


www.dacoromanica.ro 


TREI IEZI 


Două figuri discordante şi simpatice ale 
pușcăriei, iezii castanii, cu spinările bălțate 
de o pată albă. Işi plimbă ziua întreagă 
printre răzoare picioarele păroase, terminate 
cu o spintecătură în părul labei, și urechile 
ascuţite cu vârfurile încovoiate în sus. Iezii 
ţipă până la scăpătatul soarelui după o mamă 
nevăzută, ca şi Iancu nebunul, care pe a lui 
a ucis-o. Îngrijește de ei un copil condamnat, 
pe care iezii îl cunosc. Câteștrei dorm noap- 
tea în sala minorilor, într'un pat, ca nişte 
fraţi, ca niște gemeni, copii de capricorn, ai 
aceluiaș țap vânăt, pămâtul, şi ai aceleeași 
capre, cu ugerii plini de lumină, bălana 
pădure pestriță. 


— 116 — 


www.dacoromanica.ro 


VIAȚA IN OCNE 


Mărăcineanu, e un sculptor în lemn fără 
educaţie specială dar de o precizie manuală 
uimitoare, condamnat la muncă silnică pe 
viaţă pentru a fi manifestat trăgând în jude- 
cătorii, care-i dăduseră o pedeapsă cu mult 
mai mică. Acul lui de oţel taie din aba- 
nos cutii de mânuși, tabacheri, țigarete și 
obiecte de birou, înfrumuseţate cu chenare, 
volute şi împletituri, întortochiate ca literele 
de capitol din vechile cărți bisericeşti. 

Vinovăţia lui Mărăcineanu a rămas ne 
demonstrată până în ziua de azi și singura 
dovadă a crimei săvârşite asupra unei bă- 
trâne ar fi fost o cravată punctată, pe care 
un om oarecare, întâlnit în preajma imobilu- 
lui, unde se petrecuse asasinatul, o purtă la 
cămașă, identică după mărturisirea inconsis- 
tentă a unui trecător, cu cravata lui Mărăci- 


— 11 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


neanu. Era un timp, într'adevăr, de justiție 
romantică, moștenită de curţile marțiale, 
când un nasture vorbeă mai bine decât o 
minte şi o cravată puteă să se lipsească de 
îndoială și de psicologie, Mărăcineanu a fost 
atât de sigur că în cele din urmă va fi achi- 
tat, încât verdictul de osândă la câtiva ani 
de ocnă l-a scos din fire, şi nefericitul a tras 
câteva focuri în blazonul aristocratic al 
Inaltei Curți de Casaţie, care nu a voit să 
anuleze hotărîrea instanţei osânditoare. 
Sunt mii de secunde, în care un om își 
poate mărturisi isprăvile, fără greutate. Timp 
de o viață, osânditul a fost cercetat şi în 
somn, ca să se surprindă o similitudine de 
quasi-afirmare. Concentrat în individul lui, 
resemnat, corect în purtări şi migălos de 
cinstit, funcţionarii numeroaselor peniten- 
ciare prin care trecuse, aveau despre deţinutul 
lor convingerea integrală a nevinovăţiei, ca 
şi toţi ocnaşii cu care a viețuit. Și când un 
vechi puşcăriaş jură pe ceva, el nu jură za- 
darnic. Totuș, dubitativul se înfățișa ca un 
sentiment corectiv în mintea şi a celor care-l 
pretuiau mai exact: cine primește ideea în- 
treagă, fără izbucnire sau fără groază, că 


— 118 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


un om nevinovat expiază păcatul unui asasin 
necunoscut ? 

I s'au întins toate cursele şi a fost destră- 
mat în toate firele lui. Înocenţa lui a rămas 
tuturor evidentă și toți directorii de închisori 
au ţinut, pentrucă sunt Români și pentrucă 
Românii sunt esențialmente buni și adversari 
ai excesului, să răscumpere povara jus- 
tiţiei printr'o pomană românească. Interven- 
tiile pentru graţierea lui au fost nenumărate 
şi probabil că numai însufleţirilor în atmos- 
fera cărora a trăit, se datorește optimismul 
fundamental al lui Mărăcineanu, mai energic 
decât amărăciunea lui și tinereţea unui fizic 
de o putere de basm. 

Mărăcineanu a făcut 18 ani din osândă, 
din care 7 în sare. 

In timpul ocupaţiunii germane, el a fost 
grațiat de generalul Mackensen, s'a însurat, 
are o soţie italiancă acortă și un copil frumos. 
El a gustat libertatea doi ani de zile. După 
retragerea armatei de ocupaţie, Mărăcineanu 
a fost arestat și readus în închisoare sub 
acuzarea de l&se-patriotism, că nu trebuia 
să primească graţia dela Nemţi... El fusese 
pus în libertate la Doftana. 


— 119 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Se auzeau, povestește Mărăcineanu, împuș- 
căturile tot mai apropiate ale răsboiului și 
soldaţii din gardă se îngrijorau că nimeni 
nu mai venea să-i schimbe, In urmă, sol- 
daţii au plecat, au părăsit pușcăria gar- 
dienii, funcţionarii, o zi şi o noapte, de a 
rămas ocna fără pază și deţinuţii au plecat 
și ei cu traista ?n spate, câte unul, 

— Dumneata vii, Mărăcinene ?... îl între- 
bau ocnașii. Dacă rămâi, te las cu bine. 
Mărăcineanu sta pe loc și nu-i venea să(fugă). 

In ocne, condamnaţii tăind în stânci se 
opresc uneori și latră: hau-hau! ca nişte câini 
şi urlă ca lupii, de câte ori unul din ei face 
o glumă. In ocna veche a Doftanei, care-i 
un cavou, înainte de construirea «castelu- 
lui», condamnaţii munceau şi dormeau în 
sare și ieșiau numai de Paşti și de Crăciun 
la lumina zilei, ca să-și vadă atunci rube- 
deniile. Mulţi din ei au orbit. 

Un preot vizitator, scoborit într'un lătrat 
general al ocnașilor, în salină, s'a rugat să fie 
scos, înspăimântat că a intrat în iad de viu. 

Deţinuţii fumează tot ce întâlnesc, foi de 
cărți, scrisorile, rogojinile. Unul își fuma 
părul. învăluit în petice de ziar. 


— 120 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Deţinuţii aduși dela ocne, unde trăiesc 
laolaltă sau individualizaţi în celule, se tem 
de singurătate și au halucinații. Deţinutul 
vede un câine cu clopoțel umblând prin 
celulă și dispărând la primul semn al crucii, 
sau o femeie care-l trage de picioare jos 
din pat; sau simte un genunchi că îl striveşte 
prin pătură pe piept. 

Unii au simţit genunchii Necuratului apă- 
sându-i, de-a rândul, pe coșul pieptului, pe 
coaste şi pe pântece și s'au luptat să scape, 
rămânându-le între degite și părul sălbatic 
de maimuţoi sau de urs al monstrului care 
i-a călcat, 

Intre condamnaţii Curtilor marţiale eră un 
căpitan de carieră, din cavalerie, osândit pe 
viață la ocnă pentru o lipsă imperfect stabi- 
lită, din cassă, de o sumă de zece mii de lei 
şi câteva zeci de centime. Ofiţer bogat, el 
lăsase la moșie o nevastă muzicantă și trei 
fetițe de o distinsă frumusețe. La ocnă, el a 
trăit în celulă cu tre bandiți dintre cei mai 
autentici. Unul, cu desăvârşire bestial, po- 
vesteă cum şi-a violat fetele, la intervale 
aducând elogii celei mai mici, în vocabularul 
lui, pentru sensualitatea ei: fetița aveă opt 


— 131 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ani! Fostul ofiţer venindu-i să plângă şi 
camarazii lui de celulă observându-i triste- 
tea şi descurajarea, l-au ameninţat cu răn- 
gile de fier, dacă nn participă la veselia lor 
şi dacă nu ride. Și fostul ofiţer a ris... Să nu 
insistăm nici asupra consecințelor condam- 
nării ofițerului, dar în treacăt putem face 
însemnarea că, grațiat, și pus în libertate, 
el și-a regăsit soţia într'un balamuc, fetele 
prostituate pe trotuar și moșia vândută de 
cămătari... 

Un miracol. Azi la ora 12 jum Mărăcineanu, 
după 18 ani de temniţă, a fost pus în liber- 
tate! A ieşit pe poartă escortat de boeri, de 
socialişti, de gazetari și de o ceată de deți- 
nuți, specialiști în buzunare și spargeri. E o 
bucurie generală, ca într'o zi frumoasă de 
Paști. Graţierea și libertatea lui Mărăcineanu 
coincid cu onomastica directorului Stănescu, 
Sf. Mihail, impresionat și el ca de un dar. 
Funcţionarii, gardienii, deţinuţii, toţi fac ova- 
ţii celui liberat, care, copleșit de fericirea 
ce-l isbeşte, păşește strimb, palid, concen- 
trat în linia aspră a capului lui energic şi cu 
profilul de bronz. 


Peste un ceas va fi acasă lângă copilul lui, 


— 122 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


lângă nevasta lui, o italiancă blondă, cu fi- 
gura martirei Tatiana, ostenită de suferințe și 
care nu-l așteaptă... Mărăcineanu are numai 
31 de ani şi e de o rezistenţă fizică și morală 
de mare clasicism. 

La 11 şi 20 de minute nu se știă nimic. La 
ll și jumătate intră automobilul Ministrului 
de justiţie, trage în curte și din el coboară 
vreo T persoane, printre care Ministrul, pro- 
curorul general, Miclescu, un justițiarsimpatic, 
şi primul procuror. Directorul «dă raportul» 
pe cele trei trepte dela intrare și convoiul se 
îndreaptă spre celula lui Mărăcineanu, celula 
No. 20, fostă celulă politică timp de 6 luni. 

— Mi-a purtat noroc, spune Mărăcineanu, 
mulțumit că celula a putut contribui cu o 
moleculă la schimbarea influențelor misteri- 
oase astrale. La urma urmei, în confuziunea 
esenţială a ințelegerii noastre, pusă în fața 
spectacolului de taine al existenţii, supersti- 
ţia are drept la un loc și merită să fie res- 
pectată ca o credinţă. 

Reprezintanţii magistraturii n'au voit să-i 
dea drumul condamnatului fără o ceremonie. 
In curtea interioară a temniţii au fost adu- 
naţi în careu toți hoţii și li s'a tinut un 


— 123 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


discurs în care li s'a spus că «Societatea nu 
vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui» 
şi citindu-li-se decretul de grațiere, înterca- 
lat în discurs, măsura Regelui le-a fost 
prezintată ca o recompensă a purtărilor bune 
ale celui grațiat. 

Inspăimântat de rigorile unui destin vio- 
lent și tenace, inocenţa lui Mărăcineanu se 
transformase în frică de oameni şi autorități. 

Mărăcineanu și-a făcut bagajele într'o le- 
gătură. Un socialist, un tipograf inteligent, 
izbit de o criză de entuziasm infantil, trece 
printre picioarele oamenilor pe scară, ca să 
ajungă să-l felicite, întâiul. Directorul se 
oprește grav, primește urările de ziua lui, și, 
emoționat, își face un merit personal din gra- 
țierea fostului său pensionar. 

Încercări de a cere graţierea lui Mărăci 
neanu, au fost des repetate. La fiece vizită 
de magistrat, cu o tenacitate, în umilinţă, 
împietrită, deţinutul s'a înfățișat cu pălăria 
în mână la poarta interioară; povestea pro- 
blemei lui juridice a fost expusă cu o regulari- 
tate devenită monotonă, reexpusă, reluată, 
comentată, adăogită, prescurtată, după îm- 
prejurare. De 18 ani, Mărăcineanu îşi reedi- 


— 124 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tează «chestiunea», în sute și mii de exem- 
plare grăite, cu o eleganţă și acurateță de 
mașină de fabricat thibrituri și asupra lui 
Floratos, singurul lui comparativ în carne și 
oase, Mărăcineanu nu are decât o inferiori- 
tate: că nu știe să scrie memorii și «motive 
de casare», cu care cel din urmă a mobilat 
arhivele tuturor instanţelor pe unde a tre- 
cut: 36 de dosare în patru ani de arest pre- 
ventiv: volumul Enciclopediei. 

Unii ocnași pe viață se îndrăgostesc de 
femeile, de prin satele dimprejur, și pot do- 
bândi libertatea să se vadă cu ele prin 
vecinătatea ocnei. Alţii își dispută condam- 
naţii tineri, pentru tovărășia cărora intră 
în luptă. Condamnatului tânăr, i se oferă 
avantagiile meseriei ce-o are fiecare deținut, 
e luat în celulă, învățat să meșteşșugească. 
Sânt tovărășii care durează ani de zile şi se 
sfârşesc cu divorţul... E momentul tragic, 
în care cel ce părăsește căsnicia își împarte 
cu cel ce rămâne, sculele şi marfa lucrată. 
Un deţinut a vroit să evadeze într'un sac, 
luat la spinare de un gardian, care-l de- 
nunţase, după primirea preţului de vehicu- 
lare... 


— 195 


www.dacoromanica.ro 


MARIA NICHIFOR 


Pârită de către stăpânii ei, de furt, Olteanca 
Măria Nichifor, cu fire semeață de cucoană, 
a intrat în pușcărie gravidă. Fără dovezi dar 
din pricina presupunerii că tăcerea ei natu- 
rală de lacăt încuiat, era un început de do- 
vadă, Măria s'a pomenit în mijlocul «secției 
femeilor) ca un mânz într'o cireadă de bivo- 
lite mânjite cu nămol. Intrând, ea s'a dat un 
pas înapoi, strângând pumnul, ca şi cum ar 
fi trebuit să lovească. Domol, gardianul a 
împins-o în curtea cu femei și ea s'a ferit să 
intre, ţinându-se pe lângă uluci, ca pe malul 
strâmt al unei mocirle, în care pasul trebuie 
făcut cu băgare de seamă. 

— Haide, apropie-te, mironosițo! au în- 
demnat-o femeile profesiunii. Dacă nu ţi-a 
fost ruşine să furi, aici rușinea e de prisos. 
Ia stai colea şi spune-ne cum ai făcut... 


— 126 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Incolţită de herghelia muierilor din curte, 
asezate la rând la curățitul fasolelor de păs- 
taie, şi al cărora fizic abject se succede între 
hibrid incolor şi bestialitate pronunțată, 
Măria dete bocceaua gardiencii. In legătură, 
ea strânsese portul gorjan cu năframa de 
borangic, care-i da Duminica un aer de îm- 
părăteasă, scoborîtă dintre căprioare și mis- 
treți, în ziua slugilor din București. Şi de- 
getele ei începură să depene boabele de fasole 
din păstăi, ca niște metanii. Și s'au deșirat 
toate fasolele până s'au isprăvit și a sosit 
vremea verzei, a pătlăgelelor roșii, a mură- 
turilor și la curățirea tuturor legumelor de 
iarnă Măria a luat cu inimă parte. 

— Ai furat au ba, Mărio? întreba careva 
din când în când. Stăpânii tăi s'au plâns de 
nişte haine. 

— 'Ţoale eu? Aleagă-se praful! blestema 
făcându-și cruce, Măria. 

Și a trecut toată toamna. Și a trecut toată 
iarna. In primăvara anului următor, Măria 
dete născare unui prunc, cel dintâi prunc 
născut în temniță. Era de șapte luni închisă 
preventiv și nu fusese chemată la nici o 
înfăţoșare. Ştirea că un fiu al omului a 


— 127 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


văzut lumina zilei în închisoare, trecu prin 
sufletul celor opt sute de hoți prizonieri ai 
dreptăţii cu o emoție nemai încercată. Erau 
între ei tâlhari temuţi, cu lanţuri de mâini 
și încătușaţi de picioare, târându-și de ani 
de zile, ca niște Prometei, sculaţi din stânca 
de sare și clătinați în mers, povara de fier. 
'Spărgători fioroși, asasini, pungași de buzu- 
nare, escroci, zlătari și găinari, în uniforma 
cu tichie și cu tunică vărgată, toţi au simţit 
la venirea ciudată pe lume a unui copil fără 
vină, în mijlocul lor, o căldură în inimi, o to- 
ropeală surâzătoare a încruntării lor şi ființa 
lui ca un ajutor trimis de Dumnezeu. 

Botezul s'a slujit după liturghie în biserica 
temniții, călugărească, şi hoţii, prezenţi în 
unanimitate, au dat răspunsurile la ectenii, 
au cântat Axionul, Sfinte Dumnezeule și cu 
voci catifelate: Prea Sfântă Născătoare de 
Dumnezeu, miluiește-ne pre noi. Singur preo- 
tul periferiei era un cetăţean liber, venit la 
b'serică din oraș; restul: corul, ţârcovnicii, 
cititorii, canonarhii și publicul aveau dela un 
an închisoare până la munca silnică pe viaţă, 
toate calificările pravilei penale. 

Darurile primite de copil au fost numeroase. 


— 128 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


El a căpătat linguri de lemn scobite la 
ocnă, picioare de ouă cu încondeieri arse, 
metanii de păr de femeie bălană, mărgele de 
miez de pâine, colorate cu scursoarea burla- 
nelor de pe acoperișurile vopsite. Mitică lău- 
tarul i-a dăruit o vioară nouă cu sunetul bun, 
fabricată în cinstea lui, Mărăcineanu un ți- 
garet și un sfeșnic iar un falsificator de bani, 
un ban de argint adevărat, agăţat cu un 
ciucure de mărţișor, ca să-i poarte noroc. 

Către Paști, Măria Nichifor, care căpătase 
drepturi în urma îndoielilor administraţiei că 
ar fi putut să fie vinovată, se putea preumbla 
prin curtea temniţei cu pruncul la sân, ca o 
Madonă. Un respect îngrijorat pentru mater- 
nitatea ei, făcea cancelaria atentă și hoţii la 
ivirea ei printre plantaţii, aveau o sfială care 
venea din instinct, 

A trecut un an și jumătate și ar fi putut să 
treacă o viaţă dacă direcţia temniţii nu căuta, 
pe căile lungi ale ierarhiei, să aducă aminte 
arhivarilor care o uitaseră, că în pușcărie 
se găsea o femeie nejudecată și un copil fără 
mandat de arestare. Repede, de astă dată, 
Măria Nichifor fu citată, judecată și, în fața 
unui dosar gol, condamnată la 15 zile închi- 


— 199 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


soare. Era într'adevăr greu de pus în libertate 
simplă o femeie bănuită de furt. Și, după 
condamnare, s'a putut afla că stăpânii își 
găsiseră boarfele furate, într'un dulap, în 
care, distraţi, le puseseră într'o seară de dans. 

Măria și-a ascultat verdictul de osândă cu 
ochii la țâţa din care sugea cu poftă, ples- 
căind, un mare dolofan de băiat, cu privirea 
adâncă albastră — și mulţumită că peste 15 
zile va putea să-și poarte copilul din flori, 
dincolo de bolțile cu broaște și chei grele ale 
pușcăriei. Intr'a șaisprezecea zi, ea își luă 
rămas bun dela hoaţe, dela hoţi, sprijini co- 
pilul cu capul pe un umăr cusut cu figuri 
de mătase, își reluă bocceaua cu năframa 
şi se îndreptă spre cancelarie. 

— N’a venit încă mandatul de punere în 
libertate, femeie !îi zise funcţionarul. Mai stai 
că trebuie să vie. Măria maistete un ceas, 
mai stete un prânz. 

— N'a mai venit, cum îi spuseşi ? 

— Incă n'a venit. 

Și mai stete o cină și mai stete o zi și mai 
stete douăsprezece zile, când copilul, care 
i-se îmbolnăvise, muri. In a treisprezecea zi, 
pruncul ieși singur, dus de căruța morţilor, 


130 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


trasă de un cal, la cimitir — şi Măria rămase 
cu bocceaua ei și cu darurile copilului în tem- 
nița închisă. A. cineisprezecea zi sosi și man- 
datul. Ea mai fusese uitată odată. 

Pe poarta cea mare dinafară a temniţei, 
Măria Nichifor șovăi să iasă, palidă, nepu- 
tincioasă să facă pasul de tot. Şi se opri 
dinaintea zidurilor cu turle de sentinele, 
de-asupra cărora se ridicau celelalte turle ale 
bisericii și mai sus turla mare a cerului alb de 
toamnă. Peste drum, mai departe, se vedea 
cimitirul. In dreapta, în jos, scobora drumul 
la oraș... Capitala. 


— 131 — 


www.dacoromanica.ro 


UN SOCIALIST 


Sânt pe o sală cu ziariştii, în cinci celule, 
cinci socialiști. Unul e croitor, natură vătă- 
mată, voce aspră de cuţit ştirbit în sticlă, 
ins în apogeu de stupiditate, îmbrăcat (mai 
bine» decât ceilalți, după un jurnal mexican, 
cu pantalonii lărgindu-se ca o pâlnie pe ghete. 
Are ochi urduroși, gura uscată ca o pilă şi se 
simte președintele societăţii viitoare. Pensiu- 
nea închisorii şi condamnarea politică l-au 
aristrocratizat şi au dat acestei calfe cu acul 
şi cu maşina de călcat, un dispreţ suveran 
pentru tot ce-l înconjoară. E sentențios și 
infailibil. I se cuvin toate drepturile şi şi-le 
reclamă. Societatea viitoare îi pare în funcţie 
de croitorie, cu sclavi intelectuali. Un pro- 
fesor are să-i curețe ghetele, un bancher îi 
va spăla ciorapii, iar un director de minister 
are să-i poarte sufertaşul dela depoul social 
la nevastă şi înapoi. 


— 132 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Troţehi e după părerea lui un tovarăș care 
lucrează la mașina de cusut, iar Lenin unul 
care dă croitorului aţă. Revoluţia însă i-a 
deșteptat sufletul și l-a învățat să excludă 
cu desăvârșire din societatea viitoare ingi- 
perii, chimiștii, pictorii, scriitorii, gramatica 
şi abecedarul, putregaiuri. Revoluţia va in- 
venta ştiinţe noi şi va renunţa la cultura de 
pân'acum, burgheză. Istoria nu există, căci 
laudă isprăvile popoarelor, ale oamenilor po- 
litici și împăraţilor; ori ce-i aia popor, de 
vreme ce toate popoarele sânt rude și ce-i 
aia om politic și rege, când adevărul se com- 
pune din tovarăși? Astronomia se ocupă cu 
stelele și planeţii, când proletariatul cere opt 
ore de lucru şi două, trei Duminici pe săptă- 
mână, Chimia servește la fabricarea pastelor 
de dinţi, a parfumelor, a pudrei şi a săpunu- 
rilor, a culorilor de zugrăvit tablouri, covoare, 
articole prin care stăpânește capitalismul. 
Şcolile fac burghezi, bibliotecile îi întreţin, 
cărţile... prea multe cărți !... O singură carte 
există: (Capitalul) lui Marx, care-i însă prea 
gros de citit și Bazele social-democraţiei, tra- 
dusă de tov. Gherea şi publicată într'un 
extras de 25 bani. Filosofie, economie, poli- 


— 133 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tică, finanţe, drept, istorie, religie, toate 
acestea s'au suprimat odată cu capitalismul. 
Dreptul e unul, al proletariatului, al croito- 
rului. Religia? noi sântem atei. O să ne 
batem joc de Dumnezeu ca de un animal 
primitiv şi pe popi îi vom pune la jug și la 
spălatul privăţilor social-democrate. Pentru 
ca să nu se redeștepte niscai apucături bur- 
gheze în societatea noastră viitoare, vom 
arde tot ce s'a scris și tipărit în regimul capi- 
talist. Căci atunci adevărul va fi unul singur, 
al Statului, al statului socialist. Destrăbălarea 
de azi cu credințe contradictorii și obiceiuri 
va înceta. Va fi o credinţă tip şi un obicei 
model, un costum raţional şi o încălțăminte 
raţională. Moda, adio modă! Mi-e scârbă de 
varietate: într'o internaţională exactă toţi 
oamenii vor fi şi la fizic și la moral, absolut 
la fel. 

Vom suprima, între altele, și muzica bur- 
gheză și teatrul burghez, care nu mai au nici 
un rost. Afară de imnul Internaționalei nu 
văd ce-a dat muzica omenirii. Cât priveşte 
teatrul, întemeiat pe luptă, pe averi, pe ran- 
guri, pe psicologii, pe conflicte, el rămâne o 
amintire parșivă. Conflictele, deși nu vor mai 


— 134 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


exista, se vor regula în faţa tribunalului cor- 
poraţiilor, compus dintr'un tovarăș maga- 
zioner, cu tovarășele soţii. Cine va trage o 
palmă unui fost burghez va bine merita dela 
Internaţională, iar proletarii între dânșii nu 
vor şti să se ia la palme pentrucă sunt frați 
şi egali, și nu vor ajunge cu degetele la obrazul 
tovarăşului, braţele și mâinele lor fiind de o 
lungime egală. 

Croitorul meu are un drum drept de urmat 
și-l parcurge iute. El mai ține de societatea 
burgheză prin aceia că-l serveşte în închi- 
soare o slugă, că a învățat să joace șah 
la închisoare, şi că-l hrănește partidul, pentru 
care a suferit, strigând la o întrunire: (Trăiască 
revoluţia socială» și atât. 

Croitorul e croitor. Un guvern, a ştiut să 
facă însă dintr'o calfă un reformator, a iden- 
tificat creierul lui idiot cu o ideie, la iz- 
bânda căreia lucrează inteligente alese, con- 
damnându-l la șapte ani de muncă silnică în 
calitate de socialist. 


— 135 — 


www.dacoromanica.ro 


PĂDUCHII POETULUI 


Suavul poet al braţelor întinse din în- 
tuneric la lumină pentru culegerea buche- 
telor impalpabile de rouă și zăpadă sele- 
nară; cântăreţul tuturor corindoanelor, al 
vălurilor delicate, pe cari le desfășoară azu- 
rul; sufletul de rubin și ametist purta în- 
totdeauna o neagră pomadă, sub unghiile 
voluminoase, câteva luni o cămașe, dormea 
întotdeauna şi luni întregi îmbrăcat, încălțat 
cu aceeaș pereche de ghete și cu aceiași 
ciorapi. Intotdeauna ființa lui exala un mi- 
ros tare de lături cu ardei şi-ţi închi- 
puiai cu groază regiunea lui anală, ca un 
peisaj deranjat în unda lui cleioasă, de miş- 
cările profunde ale mormolocilor misterioși. 
Intotdeauna dintii lui au fost negri ca aba- 
nosul, cu rădăcinile sempitern îngropate în 
mâzga groasă, și verde ca un mucigai, a 


— 136 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


fostelor alimente, măcinate cu câţiva ani 
înainte. Carnaţiunea de ivoriu a poetului 
gingaș al ceţii și al capelurilor lui Watteau 
şi Fragonard întotdeauna a puţit a hoit și 
a saci cu viermi. Pantalonii Îui au atârnat 
întotdeauna în noroi, rupți pe margini ca 
o ţoală: lăbărţaţi din fese ca o traistă. Și 
s'a remarcat cu oroare fructul abundent 
al pântecului, constipat de lene câte două 
săptămâni, deșertat în calâpuri compacte de 
câte 10 kgr. câte cinci și șase calâpuri în 
porcelanul latrinii. Erau ca niște masse 
mari de smochine pietrificate, cărămizii, fără 
forma clasică, lenitivă ; căzute ca dintr'o gaură 
de cuptor şi din sfincterul rupt. Între tova- 
rășii de promiscuitate, tovărăşia merge până 
la latrină. Toate acestea au fost întotdeauna 
și mai toată lumea care a cunoscut această 
privighetoare nocturnă a artei poetice și pe 
acest bijutier de acurateţi cristaline, le cu- 
noaște. Dar poetul, să aibă păduchi, nimeni 
n'ar fi cutezat să afirme. 

Fuseseră, este drept, bănuielile din iarna 
trecută, când confrații aceluiaș dormitor 
evitau patul lui, o saltea grasă, acoperită 
cu o pătură pătată, ca niște drumeţi cari 


— 137 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nu vor să se odihnească în mămăliga unei ba- 
legi ospitaliere. Se şoptea că poetul se 
scarpină m sân, se scarpină'n cap, și co- 
legii se fereau de sânii și de capul lui fru- 
mos, îmbrăcat cu plete splendide. 
Directorul a chemat în cancelarie trei 
camarazi și le-a ținut următoarea cuvântare: 
— Domnilor, mă vedeţi sfios în faţa d-voa- 
stră, dar dacă v'am rugat să veniţi aci, este 
ca să vă fac atenţi asupra halului de mur- 
dărie în care se găsește unul din colegii 
d-voastră. E vorba de d-l Coleg care-i plin de 
păduchi şi care a umplut de păduchi pe... 
servitorul dela celule. I s'a căutat în pat 
și în pat s'au găsit păduchi. Ca să-mi 
evit neplăcerea de a comunica direct cole- 
gului d-voastră, — Directorul apăsa drăcește 
pe acest cuvânt de (coleg)— că trebuie să se 
spele şi, ca să nu se nască vreo susceptibili- 
tate profesională la d-voastră, din faptul că-l 
chem la respectarea regulamentului, care în 
lipsa unei concepţii personale în materie 
de curăţenie interzice păduchii, vă rog pe dv. 
să interveniţi ca d-l Coleg să ia o baie, 
să-şi trimită așternutul la etuvă, să-și cu- 
reţe celula. li pot da rufe noui, așternut 


— 138 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nou, pătură nouă și, dacă nu are— după 
câte văd — și haine noui, 

Când i s'au transmis dorințele directoru- 
lui, poetul s'a supărat pe colegi, ca pe nişte 
instigatori, Dar cum la dorințele directorului 
s'au adăugat recomandaţiile lor, foarte ex- 
prese și amenințătoare, poetul de safir, de 
azur și de argintul lunii s'a supus, Câţiva 
gardieni i-au transportat păduchii la baie și 
la etuvă, 

Poetul s'a întors dela etuvă întinerit cu 
10 ani: tocmai timpul de când trupul lui 
nu se mai spălase, 


— 189 — 


www.dacoromanica.ro 


MARIN GUREȘOIU 


De câteva zile, camaradul bolnav doarme 
în celulă singur, fără supravegherea servi- 
torului, un băețandru achitat de Curtea cu 
Juraţi. Crizele lui pot izbucni în mijlocul 
nopții, lipsite de asistența altei puteri 
decât a lacătului exterior dela ușă. Lampa 
cu petrol stă toată noaptea aprinsă, dea- 
supra patului bolnavului, iar vecinul lui, 
de care îl despart numai scândurile cu inter- 
vale luminoase ale unui dreptunghiu în zid, 
fost vreodată un leagăn de ușă, se teme 
de singurătatea vecinului şi de pericolul 
unui incendiu, 

Marin Gureșoiu a fost convins să doarmă 
la el lângă sobă, la căldură bună. El a 
primit propunerea cu bucurie. Și-a luat pă- 
turile subsuoară și, escortat de patru ca- 
marazi, s'a îndreptat prin întunericul curții 


— 140 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


către odăi. Pe drum, Gureşoiu a fost instruit 
pentru eventualitatea unei crize. El avu 
atunci o dezamăgire, făcută să înțeleagă 
cu atât mai puțin cu cât concepea boala 
mai greu. Se opri prin întuneric și întoarse 
capul către gazda lui de peste noapte, pe 
care o vedea aparent sănătoasă. Ideia că e 
bolnav de un beteșug curios, cu întoarcerea 
ochilor pe alb, cu bolborosiri și inconștiență, 
îl mira mai întâiu, apoi puse stăpânire pe 
creerul lui. Din momentul acesta bolnavul 
îi apăru în continuă criză. Ajungând la ușa 
lui, Gureşoiu, ţăran din Vlașca, îndesat ca 
un brotac şi purtând un cap ridicol, urît 
şi amuzant, ca de pui de câine, pe mutra 
căruia se desinează strânsă şi diformată prin 
concentrare, caracteristicile viitoare ale du- 
lăilor ciobănești, avu o ezitare neremarcată 
exact, Tocmai i se spunea: 

— Dacă vezi că-i vine rău, nu te speria, 
întoarce-te cu spatele la el. 

Acest îndemn sfârși prin a înmuia cu 
totul echilibrul lui Gureșoiu, care se simţi 
clătinat, la fizic şi la moral. Gura lui de 
plugar mut, se fortificase într'o tăcere dură. 
Ochii i se încruntaseră, subt fruntea lui mică, 


141 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


turtită pe linia părului tuns cu mașina. Nu 
îndrăsnea să-și arate nici frica, nici curio- 
zitatea de a se lămuri asupra răului descris, 
şi intră cu bolnavul în odaie. Lacătul fu 
închis definitiv cu cheia gardianului, în bel- 
ciugele ușii. 

— Noapte bună, Marin Gurezoiu! 

— Sărut mâna! bombăni el, cu un accent 
de înjurătură. 

De-acum Gureșoiu știa că va rămâne până 
a doua zi între patru ochi cu bolnavul, şi din 
spusele generale pricepuse rău, că în timpul 
nopţii se va întâmpla neapărat fenomenul 
inexplicabil, pe care căuta să şi-l imagineze. 
Se întreba cum va fi? o luptă cu el, o muncă 
lungă și silită, o spargere de lucruri prin 
odaie? Nu ştia. Agitat de această problemă 
gravă, Gureșoiu, își așternu fără inimă pă- 
turile lângă sobă, cuprins de o sudoare rece 
şi își urmări tovarășul de odaie cu o atenţie 
minuțioasă. Acesta își desveli patul cu li- 
niște, se desbrăcă și vrând să-și facă toa- 
leta, îi spuse lui Gureşoiu, terorizat: 

— Tu întoarce-te cu spatele, că vreau să 
mă spăl... 

Gureșoiu nu mai auzise că un om se 


— 18 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


spală când se culcă şi crezu că începe criza. 
El n'avu decât puterea să-l întrebe pe cel 
ce se pregătea de spălat, cu lacrimile în ochi: 

— Domnule, sărut mâna, nu-mi dai voie, 
te rog, să fac o ţigare? 

Tremurându-i degetele, Gureșoiu răsuci 
tutun într'o foiţă, cu ochii mai mult la bolnav, 
decât la degetele lui paralizate în tabachere și, 
gata să urle, îndată ce va fi sigur că a început 
criza. Oftiând adânc, el trase din ţigare 
suspine mari de fum, în vreme ce îşi ima- 
gina că se petrec, în spatele lui întors, 
scenele unei formidabile nebunii. 

Sgomotul apei din lighean îl sperie, și 
toată pielea lui îngheţă brobonată. Pocnetul 
săpunului alunecat pe scânduri, i se păru 
odată ca o detunătură de pușcă și a doua 
oară ca unghiile unui ţap ce s'ar fi pus să 
sară prin odaie. In tăcerea de după baie, 
trecură prin capul lui Gureşoiu toate nă- 
lucile câte se puteau singure naște, din împre- 
unarea variată a întunericului cu lumina și 
mintea lui înţelese că e la mijloc o diavolie 
înspăimântătoare. 

Dar Gureşoiu şedea aşa cu fața la pă- 
rete şi nu avu nici curajul să-și arunce 


— 143 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


mucul de ţigare ce-i sfârii pe buze și pe 
care-l sugrumă între degete, păstrându-l fre- 
cat în palma închisă, ca o muscă. 

Un sgomot nou. Râcâiau par'că picioarele 
patului podeaua. Gazda se culcase. O ghiaţă 
nouă se coji pe spinarea lui Gureșoiu. Apoi 
auzi foile unei cărţi răsucindu-se și după o 
altă pauză, își auzi vocea lui răguşită, ca 
venind dinlăuntrul sobii, îndrăsnind să în- 
trebe: 

— Pot să mă întorc, sărut mâna? 

Distrat de lectură şi uitând de noul său 
musafir, patronul nu auzi întrebarea. O tă- 
cere de cavou se instală în odaie, în care 
inima lui Gureşoiu bătea ca un clopot. 
Atunci, el își făcu proiectul să se întoarcă, 
și își împărți proiectul în mai multe părți: 
va scoate întâiu o mână pa care și-o strivea 
sub șale, apoi, încet, un picior amorţit, apoi 
va sgârci piciorul ca să se ridice și numai 
după ce se va fi sculat pe vine va executa 
ultima parte din proiect, întorcându-și capul, 
ca să vadă. I se părea că boierul stă mut 
în spatele lui, gata să-l pocnească n cap 
cu un lemn, pe care-l ţinea, pe semne, ri- 
dicat: asta e criza. Şi se vâri repede până 


— 144 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


la frunte sub pătură, ca un puiu sub cloşca 
lui. Şi mai stete așa câtva timp și iar își 
amărunți proiectul. 

Când isbuti să se scoale pe vine, răzimat 
de soba caldă, Gureşoiu găsi pe cititor cul- 
cat în dosul unei cărţi în care se aprofun- 
dase și-l privi o secundă, pitit în problema 
lui. Punctele cari continuau să tulbure min- 
tea lui Gureşoiu, erau îndeosebi două: cum 
se arată boala gazdei și când începe criza; 
a început și bolnavul se găsește în plină 
aiureală sau va începe mai târziu? Şi 
dacă a început? când a început şi ce 
fel de momente vor urma de aci înainte? 
Spiritul lui Gureşoiu se găsea nepregătit la 
complicațiile neprevăzute ce trebuiau să aibă 
loc şi simţurile falsificate de fantezie erau 
halucinate. 

Mișcarea unui picior ce-i amorţise trezi pe 
cititor din lectură şi-l făcu să-şi scoată pieziș 
o parte a obrazului din carte. 

Era ceasul deciziv. Gureşoiu, fără să-l slă- 
bească din ochi și ţintind singurul ochi ce se 
vedea al boierului, se întări din toate mă- 
dularele și își dete drumul în sus, frecân- 
du-și spinarea de sobă. Privirea lui exprima 


— 145 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


teroarea uriașe a unui iepure încolțit. Gu- 
reșoiu ar fi voit să se deschidă soba ca să 
fugă deandaratele pe coș. Ochiul fix al celui 
din pat, împăienjenit de imaginile paginii 
pe care o citea, contempla fără să vadă, 
orientat către Gureşoiu. Acesta pipăi pe la 
spate rezistența ușii, din părete. De sigur 
că acum criza începuse și el se putea aștepta 
la cele mai monstruoase forme ale boalei, pe 
care nu voia să le cunoască, neputincios, ca 
un copil care-și mărturiseşte înfrângerea prin 
lacrimi. Gureșoiu începu să plângă și să se 
roage, inconștient de zădărnicia rugăminţii 
lui. Lacătul uşii fusese încuiat de temnicer 
de două ceasuri. 

— Lăsaţi-mă, sărut mâna, să-l chem pe 
Oancea! zise Guregoiu. 

— Ai înebunit mă, Marine? întrebă stă- 
pânul. 

— Mi-e frică, sărut mâna. Lăsaţi-mă să-l 
chem pe Oantea că n'o să-mi mai fie frică. 

— Ce Oancea, mă? 

In loc să răspundă, Gureşoiu deschizân- 
du-și ochii şi mai tare, amuţi cu gura căs- 
cată şi un leșin îi moleși picioarele. S'ar 
fi zis că fiinţa lui se desumfla ca un balon 


— 146 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


care se strânge, așa se cocoloși deodată în 
colțul sobii, stupefiat. Buzele lui voiră să 
articuleze ceva, oprite de înec. Bolnavul 
dăduse cartea la o parte și își arătase toată 
figura. Gureşoiu nu-l mai recunoștea. Va să 
zică, boala consista în transformarea omului 
într'alt om, un om necunoscut, cu care el 
nu se mai putea înţelege. Va să zică, atacul 
bolii însemna strămutarea în trupuri noui a 
bolnavului și metamorfozarea lui dealungul 
nopţii va fi infinită. Mereu se va culca în 
pat unul, ca să se ridice din așternut un 
altul, Această magie sinistră îi apăru în toată 
fantastica ei putere, atunci când boierul în- 
țelegând spaima servitorului, isbucni într'un 
mare hohot de râs, Râsul lui îi păru atât de 
hidos, încât Gureșoiu, disperat și pe jumă- 
tate nebun, se vâri sub pătură, singurul lui 
refugiu, și dispăru cu iuţeala unui șobolan, 
zguduit de gemetele unui plâns, deslănțuit 
ca o cataractă. 

Cochet, cu toate crizele lui, manifestate 
odată pe lună, bolnavul obișnuia ca la 
culcare, să-și puie, în toate serile, mustăţile 
într'un bandaj agăţat de urechi. 


— 147 — 


www.dacoromanica.ro 


ALFONSO 


Alfonso, deţinut politic, s'a făcut culpabil 
de fapt, prin nimic alta decât prin tempera- 
mentul lui de îngâmfată impertinenţă, ames- 
tecată cu o mare lașitate. El se umflă și 
îngălbeneşte în aceeaș secundă, plânge și 
scrâșnește din măsele, ameninţă și cere ier- 
tare. 

Ordonanţa de dare în judecată îl arată 
tocmai pe el, cel chemat la o situație socială 
și politică, pregătită încă din scutece şi oala 
de noapte cu blazon, (nedemn și slugarnic, 
cu spinarea veșnic încovoiată). Procurorul a 
avut, fără să-şi dea seama, o expresie croită 
pe măsură. Pentru ce un necunoscut, martor 
in proces face cu mâna pe cruce depoziţia, 
care nu eră de cadrul procesului, că l-a văzut 
repezindu-se din pragul unui teatru strălucit 
de becuri electrice, ca să deschidă uga unui 


— 148 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cupeu cu autorități? Pentru ce tocmai la 
acuzat o asemenea mărturie stranie, pare 
adevărată ? 

Personagiul a fost achitat pentru aceleași 
motive, răsturnate, pentru care alţii au fost 
osândiți. 

După achitare, Alfonso a dat o reprezin- 
tație de triumf. A luat un automobil și a 
parcurs singur pe canapeaua mașinei, calea 
Victoriei toată, distribuind saluturi inutile, 
provocând luarea aminte a trecătorilor şic, 
gesticulând, demonstrând: 

— Eram nevinovat! Uitaţi-vă la mine! 
Sunt Alfonso! 

Entuziasmul lui Alfonso a indispus și pe 
indiferenți. 

Jubileul a durat dela Poştă la Şosea şi 
mapoi, neîmpărtășit, O sângeroasă umilință 
pentru orgoliul autorului. El întelege să se 
umilească singur, socotindu-şi bucuriile și 
expansiunile ca o probă de artă politică ^n 
conduita vieţii însă în patru ochi. 

El înţelege să-şi silească muma, o mumă 
excepțională și o nefericită bătrână — să 
urce scara Doamnelor de onoare, ca să 2 se 
închidă ușa de un fecior tot atât de trufaș 


— 449 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ca şi propriul ei fiu. El întelege să joace 
o scenă de dramă şi de descurajare intensă 
în fața bătrânei, pentru ca această biată 
femeie, indirect determinată de ticălosul ca- 
botin ce-i posedă ca un duh necurat copilul, 
să-i aducă 500 de lei întrun plic. Intelege 
să cadă în genunchi, când intră în odaia lui 
procurorul ca să-l întrebe de sănătate. El 
înţelege să sugereze foarte lăturalnic îndure- 
ratei mame preocuparea constantă de a nu 
lipsi din colțul străzii la nici o ieşire din 
ședințele consiliului de răsboiu, a preziden- 
tului, penibil impresionat de această insis- 
tenţă. El ţine ca din gura familiei Curtea să 
afle de câte două ori pe zi că genialul ei 


produs nu va fi condamnat. 
Şi, pezevenchiul, câtă furie factice deslăn- 


ţuește, când bietei mume, neatentă la mena- 
jamentele pe care și le prepară singur fiul, 
îi scapă mărturisirea suspinată a unui de- 
mers nedemn, a unui gest rușinos, a unei 
cereri ce trebuiă să izbutească dacă puteă 
să fie formulată. 

Mama lui, e ceeace-i calul flămând şi oste- 
nit sub biciul căruțașului beat, regele ani- 
malelor ; e fiinţa lui de tortură, aceea care-i 


— 150 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NFAGRĂ 


ştie viaţa, căreia nu-i poate nimic ascunde 
şi căreia totul îi poate fi cerut confidenţial; 
să se târască, să fie dispreţuită, să sângere 
pentru el. Câte mișelii se petrec între acest 
copil, disperat de fațadă şi de glorie, și muma 
lui, se zărește când surprinzi colţul de perdea 
ridicat. O lacrimă e ștearsă ca o greșală în 
momentul când ai intrat prea repede în 
mijlocul actului, o privire în timpul convor- 
birii, ridicată cu o muţenie patetică și moartă 
către ceruri, un oftat în punctul psicologic 
al unei fraze. 

Ea îl iubeşte cu o pasiune, pe care el o 
ştie în stare de crimă. E fiul adorat, licheaua 
strălucită a pântecului ei. Eforturile ei în 
tot timpul deținerii şi procesului — luni 
de zilnică trudă, de intervenţii — păreau 
drumul  Maratonului, la capătul căruia, 
eroina, ajunsă ca un cadavru, pe care singură 
ținta finală îl mai ţineă în picioare, erai 
sigur că se rostogolește inanimată. lată o 
femeie, care și-ar fi câştigat veşnica odihnă 
glorios. 

Alfonso, trăeşte cu o femeie cu buzele 
groase. In fața mumei lui, care suportă falsul 
menaj, ca o renunțare mai mult în folosul 


— 151 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NLAGRĂ 


tiraniei fiului teribil şi adorat, ei se rosto- 
golesc ca doi porci în pat, în patul odăii 
rechiziţionate de autorităţi pentru deţinuţii 
lor. Acolo trăiesc cei doi porumbei toată ziua, 
toată noaptea, columba stând în pat şi ce- 
rând farfuria cu cârnaţi, columbul fumând 
țigările şi aruncând mucurile pe jos. Dar 
Alfonso se aţâţă şi se simte ofensat când 
hotelierul îi aduce aminte că e prizonier, 
Atunci el se dedă unui scandal înfiorător. 
Orgoliul micșorat de luni de zile în promiscui- 
tăți rușinoase, se răsbună și răsbunarea lui 
Alfonso e sgomotoasă, 

O slăbiciune surprinsă determină la Alfonso 
o prăbușire, de care se apără vociferând, 
îndată ce sunt mai mulți spectatori de faţă, 
În prezenţa unuia singur, care face o aluzie 
oblică și sigură, Alfonso abdică, arătând ce 
poate mistui el alături de un om căruia îi da- 
torește vreuna din spetezele fațadei sale. 

El s'a născut cabotin și parazit, Cu o na- 
turaleță perfectă, mănâncă la masa tuturora 
și cere să fie servit. Joacă pentru ca să 
câștige parale și calculează ce a câștigat. 
Trăiește cu femeile de moravuri, fără să dis- 
puie de bani și mai ales cu moravurile fe- 


— 152 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


meilor ; și intrând în linia lui sufletească să 
nu se supere dacă e înșelat, el glumeşte. 

Alfonso deține monopolul tuturor infor- 
maţiilor şi relaţiilor. O veste adusă pe altă 
cale decât canalul lui, îl aruncă în agonie 
morală; el se crede atacat, învins și des- 
fiinţat — şi, evident ştirile străme nu pot să 
fie adevărate. Lui totdeauna lumea îi eră 
închipuit favorabilă, cu el fenomenul vieții 
se petreceă excepţional. Și aveă vești pentru 
gura mare și informaţii pentru șoptit la 
ureche, pe care le debită individual tuturor. 
Câte o ştire sau observaţie te priveă per- 
sonal, ţi-o încredință ceremonios: o intrigă, 
o porcărie. 

Indiscret ca o muscă, Alfonso se îmbolnăveă 
când doi camarazi găseau oportun să vor- 
hească la o parte. Ochii lui se rotunjeau de 
invidie; nările i se umflau. Scos din fire, 
te aşteptă singur şi, nebun, te întrebă brusc: 

— Ce ţi-a spus Ionescu? Spune drept. 

Perplexitate. Răspunsul potrivit la această 
injoncţiune îl rușină cumplit şi Alfonso su- 
fereă ca o insectă străpunsă și fixată cu ac, 
în jurul căruia îi înnoată picioarele. Eră cu 
neputinţă ca Alfonso să bănuie că se poate 


— 153 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


vorbi fără el, altfel decât împotriva lui. El 
se credeă făcând parte din toate cuvintele, 
ca aerul, și se munceă să reducă toate con- 
vorbirile la stricta lui individualitate, să izo- 
leze pe camarazi, să-i puie să joace într'o 
intrigă vastă, ca niște mosoare, depărtate, 
ce s'ar depănă pentru îngroșarea unui singur 
fir. Li eră ciudă că-ți mângâiai câinele, că te 
întreţineai într'un colț de odaie cu nevasta, 
fără participarea lui. 

Ceeace compensează această natură e o 
facilitate de hazuri, un torent de gium- 
bușuri, un talent reproductiv  sensaţio- 
nal. Seara, Alfonso, imită cu brio pe unul 
din camarazi sau vorbeă ca Maiorescu, ca 
I. Lahovary, ca Alex. Marghiloman. Acest 
băiat, înzestrat cu toate resursele pentru a 
distră o societate continuă și numeroasă, e 
totuş tuturor antipatic. Figurile de teatru 
care operează şi pun în mare ilariiate o în- 
treagă adunare se sfărâmă lesne, la o mișcare 
a sufletului, care trece prin splendidul decor 
al verbiajului ca o gânganie murdară. 

Alfonso nu-și poate menţine în opinia celui 
care împărtășește viaţa cu el, o fizionomie 
stabilă ; dela o zi Ja alta, impresia nu durează, 


— 14 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nu se suprapune în sensul ei propriu. Brode- 
riile lui dispar dela o cusătură la alta. Ai 
sensaţia că umbli pe un teren de făină. 
Ii făgăduești ceva și e primul om care îţi 
înlesnește obiecţiunea: 

— Trebuie într'adevăr să mă tin de cu- 
vânt? Probabil că nu. 

I se aduc lui Alfonso acuzaţii publice de 
felul acesta: a insultat armata, a insultat 
pe Rege, a calomniat pe Regina. Nu-i acuzat 
de o critică adăpostită de o judecată, de o 
idee. Nu! Se zice: Alfonso a insultat pe 
Regină. Şi cine zice, știe cum ar fi putut 
Alfonso să o insulte. Din lichelism, din 
nevoia de a se arătă spiritual, din pricina 
unei trăncăneli ușoare. 

Alfonso dovedește că nu a insultat armata, 
nici țara, nici Coroana. Aduce documente din 
care se vede că el nu a fost atât de vinovat 
cum s'a spus. Ce-are aface! nu-l crede nimeni, 
enervează genul lui, nu culpa lui. Nu gluma 
supără, dar sentimentul că gluma e a lui. Un 
martor a afirmat că Alfonso e capabil de 
«orice», fără dreptate materială, dar cu o 
justificare intenţională minunată, fără să fi 
fost întrebat asupra capacităţilor morale ale 


— 155 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


acuzatului. A fost o izbucnire naturală. Și 
nu seriozitatea atrage pe oameni. Nu! dar 
sentimentul că un om anume poate într'o 
împrejurare dată să fie concordant cu exi- 
genţele ei. 

Alfonso e un nenorocit. Tezaure de scântei 
ies pe coșul lui şi totuș crezi că focul lui 
nu arde și coşul lui scoate fum fără vatră. 
El nu-și va schimbă niciodată situaţia, căreia 
îi e predestinat, de a amuză, pe secundar, 
lăsând în urmă un depozit de plictis gros. 


156 — 


www.dacoromanica.ro 


DEGETUL 


În camionul automobil s'a petrecut un 
accident. Un gardian eră transportat dela 
gară la penitenciar. Stând în picioare, 
rezimat în interiorul camionului, gardianul 
fumă privind cerul albastru. Verigheta însă, 
dela mână, i se agăță de mașină, prinsă în- 
trun interval de scânduri, îi fu zmucită 
brusc şi părăsi degetul, desbrăcat și de carne 
ca de o teacă. Degetul rămase în verighetă 
și verigheta în automobil. Leşinat, gardianul 
e dus din drum la spital. 

Îstorisind accidentul și dând amănuntul 
că scheletul degetului a rămas intact, șoferul 
scoase din buzunar un petic de hârtie în 
care eră înfășurat un deget cu verighetă. 
Asistenţii impresionați au întors capul. 
Unii sunt palizi, alţii scuipă. Aspectul unui 
deget al cărui os s'a descălțat de carne cu 


— 157 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


violenţă, enervează și doare într'adevăr, iar 
ideea că obiectul accidentului poate fi purtat 
în buzunarul dela jiletcă, înfășurat în hârtie 
de ziar, e stranie și macabră. Trebuie adaus. 
pentru obţinerea efectului, șoferul, un om 
bătrân şi slab, neras de câteva zile, cu 
ochii cenușii, cu straele murdare, liniștit în 
manipularea corpului delict; ca și cum ar 
fi explicat, desfăşurând și înfăşurând la loc 
îmbrăcămintea moartă a unui deget viu, pur- 
tat în buzunarul de la ceasornic, modelul nou 
al unui șurub cumpărat pentru garaj. 


— 158 — 


www.dacoromanica.ro 


GREVĂ DE OCNAŞI 


Doi oameni expediaţi aci din Ocnele Mari, 
ca şefi de revoltă, ca de-aci să fie trimiși în 
pedeapsă disciplinară de trei luni la Doftana, 
s'au baricadat într'o celulă și refuză să iasă. 
Doftana e o închisoare celulară, cu celulele 
zidite în sare și de unde, după câteva luni. 
un condamnat nu mai poate ieși decât cu 
picioarele înainte. 

Se apropie ora de plecare. Ofiţerul aduce 
garda și cere telefonic avizul comandantului 
de corp, care-i răspunde prin vocea gene- 
ralului comandant să se puie la ordinele 
direcţiei. In faţa gangului interior al tem- 
niţei armata pare adunată pentru asediul 
unei fortărețe. Soseşte din oraş directorul, 
cu pălăria tare. Exerciţiul funcțiuni într'un 
moment atâta de grav îi cere autoritate și 
directorul trimite să i se aducă șapca neagră 
cu tresele de aur, pe care o pune cu ceremo- 


— 159 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nialul de gesturi şi atitudini al unui prelat. 
Figura lui exprimă o energie gata să izbuc- 
nească, După un moment de tăcere, la care 
asistă ziariștii, socialiștii și soldaţii, recules 
directorul rostește, dând comanda și cu- 
vântul istoric: 

— Morți sau vii trebuie să iasă! 

Simte că-i lipsesc prestigiului său un cal 
arab și un steag de mătase albastră cu albine 
de aur — dar neavând nici armăsar, nici 
drapel, înaintează la atac, dând năvală pe jos. 

Ce s'a petrecut în temniţă ? Hotii ridicați 
pe gardurile căzărmilor respective, au huiduit 
pe director. Un zgomot de lanţuri se apro- 
pie ; camionul automobil care va transporta 
pe cei doi ocnași, trage în fata gangului. lese 
directorul victorios, care adresează parola: 

— Vă rog, domnilor retragep-vă. 

Dar socialiștii Diaconescu și Himson au 
fost prinși în temniţa interioară și trântiți 
la gherlă pentru a fi instigat pe ocnași să 
refuze de a părăsi închisoarea. Gherla va 
dură 25 de zile, dictată dela Direcţia Gene- 
rală şi ea coincide cu ziua în care primii 
deputaţi socialiști intră, aleși fără candida- 
tură, în Parlamentul românesc. 


— 160 — 


www.dacoromanica.ro 


UN PROIECT DE ZIAR 


Floratos expune «planul financiar» al unui 
proiect de ziar, care consistă în a câștigă 
ât mai mulți cititori, pierzând cât mai multe 
parale. 
Să i dăm cuvantul în materie de speciali 
t te: 
Fiecare exemplar al tuturor numerelor 
a purtă un bon. Sunt 365 de numere pe an? 
— Desigur, şi din când în când ch'ar 366. 
— Perfect. Acum: Plătește cıtıtorul 25 
e bani de foaie? 
— Certamente, prețul foilor fiind ac m 
25 de bani. 
— Ma urmărești cu atenție, nu este așă? 
— Cu cea mai încordată atenţie. 
Ei bme, la finele anului cititorul îmi 
aduce 365 de bonuri, și-i restitui de 365 de 
ori câte 25 de bani, adică tocmai atat cât a 


161 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


plătit el ziarul, plus 5°, dobândă — în total 
97 de lei. Iată combinaţia! 

Floratos a înebunit. Geniul lui financiar 
a descoperit tocmai nasturgle de încheiat 
pantalonii. 

— Vezi dumneata, domnule Floratos, pre- 
tul unui abonament e astăzi de 60 de lei 
anual, iar dumneata ca administrator, vinzi 
cu 17 bani foaia pe care peste un an vei 
plăti-o 25, ceeace nu înţeleg de fel, dar ceeace 
nu mai înţeleg absolut de fel, este că mai 
plătești și o «dobândă». Eu găsesc mult mai 
comod și mult mai odihnitor să nu scoţi 
nici un ziar. Pune un redactor în balconul 
hotelului Continental și roagă-l să arunce pe 
fereastră câte un milion de lei în ziue de 
Paşti. Vei aveă mângâierea că ai făcut ca și 
cum ai fi scos şi un număr în culori. 

Dacă ăsta ţi-e proiectul financiar, o să-mi 
dai voie să te felicit cu rezervă. 

- Bine, dar e admirabil! răspunse totus 
Floratos, 

Atunci s'a propus un ziar în 48 până la 
120 de pagini cartonat zilnic cu marochin 
flexibil, purtând pe cotor numele incrustat 
cu aur al cumpărătorului. Acesta va fi obligat 


— 162 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


să plătească chioșcarului prețul ziarului în- 
tr'o monedă de 25 de bani, la care va primi 
un rest de 1,40 plus o păreche de ghete. 
Iarna ghetele vor fi ambalate într'o pereche 
de șoșoni sau galoși rusești. 

Cine va adună primăvara la redacţie zece 
perechi de șoşoni tociţi, va primi o vilă la 
Sinaia cu mobilierul complet și menajeră 
tânără plătită pe 12 ani, 

Cu acest proiect tirajul ziarului va creşte 
sigur și va depăși tot ce se poate închipui. 
Toată chestiunea este să știi cu câteva zile 
mai înainte, numele cititorilor care vor 
cumpără succesiv gazete, ca să le fie im- 
primat cu aur pe scoartele de marochin 
flexibil. 

Ca să câștige averi fabuloase, omul devine 
inventiv, 


— 163 — 


www.dacoromanica.ro 


PETRE GATUI 


A murit în spitalul penitenciarului ţăranul 
Petre Gatui după un efort de energie re- 
marcabil: 14 zile de post integral, fără pâine 
și fără apă. 

Registrul închisorii cuprinde următoarele 
date: 

«Născut în Sofia — Bulgaria. Etate: 58 
ani, căsătorit, soţia în viaţă împreună cu 
1 copii. Domiciliaţi în județul Ilfov, co- 
muna Grădinari. Părinţi: Ilie şi Ileana, 
morți. De naţionalitate bulgar, supus român. 
Decedat în spitalul îachisorii Văcărești pe 
ziua de 9 Maiu 1919, ora 13,30 de melancolie». 

Melancolia defunctului s'a manifestat din 
momentul depunerii lui. A șasea zi s'a ra- 
portat spitalului că un om dela rezervă își 
dă pâinea de pomană și refuză să se hră- 
nească. Spitalul a căutat să se convingă: 


164 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Am auzit că nu vrei să mănânci. 

— Nu vreau să mănânc; de ce m'aţi închis 
iar ? 

— Când ai mai fost închis? 

— Un an și jumătate înaintea răsboiului 
am stat în arest preventiv și nemții m'au 
pus în libertate. 

— Ce-ai făcut? 

Imi omorîsem soacra, care mă supăra 

— Dacă nu mănânci, dacă nu bei, ai să 
cazi la pat şi ai să mori. 

— A ât aştept şi eu. 

— In ultimele lui zile, povesteşte agentul 
sani ar Rădulescu, care l-a studiat până ce 
ş -a dat duhul, Petre Gatui puţea îngrozitor... 
Stiţi... maţele alea fără sucuri, stomacul 
a a care se usca, explica științificește agentul 
sanitar, gesticulând ca un fiziolog și silin- 
du-se să se facă înțeles ca un savant vul- 
garizator. 


— 165 — 


www.dacoromanica.ro 


PROCESUL ZIARIȘTILOR 


Un epizod caracteristic a fost instituit în 
procesul ziariştilor de advocatul (Ştefan An- 
tim), un nume derivat din Wexler. E un 
om inteligent și cinic, negricios ca un ţigan, 
cu gura umflată subt o mustață țepoasă, 
tunsă și rară ca o perie de unghii, uzată la 
lustruitul mașinii de gătit. 

Argument: «Am fost lăsat în teritoriul 
ocupat pentru a servi Statul român, mo- 
bilizat la Siguranţa generală». 

Un advocat a precizat sarcinile date clien- 
tului său de către Siguranţa generală mai 
bine, documentându-se cu un certificat spe- 
cial, emanatie a ministrului de interne, pe 
care l-a depus confidenţial, fără să-l citească, 
pe masa Curţii. Curtea ia cunoștiință de 
misteriosul act, cercetează fizionomia lui 
Antim cu surpriză, căutând par'că să con- 


— 166 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


frunte trăsăturile sensaționale de agent 
provocator, cu modelul în carne şi oase: 
puturoasă carne, puturoase oase. 

Certificatul e înapoiat, strâns pe cele patru 
muchi ale hârtiei și dispare în buzunarul 
fericitului proprietar, care își păstrează fără 
să se uite nici în dreapta, nici în stânga, o 
a ‘tudine de vită înjunghiată însă asigurată. 
Textul confidential impune președintelui, 
un colonel incult şi incolor. Președintele 
e scoală și îl salută. Ochii camarazilor îl ard 

spate și în ceafă, pe Wexler. El iese din 
s lă cu capul plecat, ca un câine țărănesc, 
l g t subt căruţă și cu ochii închiși. 

Wexler Antim a scris, după mărturia lui, 
articole care concordau cu campaniile duse 


A 


de presa guvernului, în Moldova. 

El a fost primul ziarist care a scris și 
a publicat în teritoriul ocupat, și fondatorul 
primei gazete apărute. La câteva ceasuri 
upă ocuparea Capitalei el s'a înfățișat nu 
se știe unde şi s'a instalat în redacția zia- 
rului «Bukarester Tagblatt», care în primele 
timpuri a apărut în două limbi cu textul 
identic, Antim Wexler a recrutat și primul 
personal al ziarului, și directorul succesor 


— 16 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Seltzer, care a (fugit) în streinătate nu se 
ştie cu ce sprijin, la înapoierea trupelor, și 
s'a întors mai târziu nesupărat de niciun fel 
de cercetare judiciară, a fost o emanaţie a 
lui. El a insistat luni de zile pe lângă redac- 
torii și colaboratorii succesivi, a1 gazetei, să 
ia contact cu foaia, cu o camaraderie tenace, 
a cărei origină suspectă apare abia în pro- 
ces. Agentul provocator trebuia să-și jus- 
tifice însărcinarea, 

In proces, Wexler Antim s'a bucurat de 
menajamente stranii. Atunci când trebuia 
să fie arestat cel dintâiu, numele lui apare 
în dosar pe la finele lui Ianuarie, la treiluni 
după arestarea redactorilor și a colaborato- 
rilor teatrali sau literari externi, și cu 
totul evaziv, cu prilejul unei declaraţii laco- 
nice, de trei rânduri. Numele lui fusese de 
atâtea ori citat de unii din cei tinstroiţi», 
încât nu se putea ca personagiul să fie absolut 
înlăturat, măcar de formă, din proces. El n'a 
fost nici un moment arestat și la judecată 
s'a prezintat cu hniștea şi libertatea unui 
agent în funcțiune, poate adus până la ușa 
Curţii cu automobilul chiar al Sigurantei. 

Instrucţia procesului a fost o comedie, ca 


— 168 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tot procesul. Niciodată, nici un prevenit n'a 
fost întrebat de articolele pe care le-a scris 
şi cu ce nume semnase. Certitudinea cu care 
ins ructorul a afirmat în rechizitoriu, ampli- 
ficand acuzaţia din ordonanța de urmărire: 
faptul de a fi lucrat cu inamicul şi nimic mai 
mult, cu învinuiri de doctrină politică, nespri- 
jnită de niciun articol în dosare — proprie- 
tatea articolelor și a pseudonimelor, se înte- 
me'au pe informaţii în afară de dosar și 
mformatorul fusese agentul Antim Wexler, 
a vocat, 

Smgura circumstanţă, de care s'au folosit 
cei mai mulţi implicaţi, intenţionat introdusă 

interogatoriu, pentru a li se întinde tuturor 

punte de trecere, atârnă de o întrebare şi 
n răspuns. 

— Ai scris ? sună întrebarea. 

— N'am scris, a răspuns marea majoritate. 
Cum în acest proces nu s'a găsit nici un co- 
acuzat, care să tăgăduiască afirmațiile avan- 

agioase și să dea mărturie contrarie, majo- 
ritatea, adică toţi care au tăgăduit, au fost 
ach taţi. 

Intr'un elan de lichelie, care la unii a mers 
pană la lacrimă, n'au lipsit nici aceia care 


— 169'— 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


au manifestat viguroase sentimente filo- 
antantiste, gata să cânte în ședință, marșul 
englezesc cu cimpoiul scoţian. 

Au fost condamnaţi 5 ziarişti. Ei au răs- 
puns: 

— Am scris! Şi s'au justificat. 

— De ce aţi spus că aţi scris, dragă? 
reproșă o autoritate. 

— Pentrucă nu putem minţi, au răspuns 
condamnaţii. 

Curtea, în proces, a osândit sinceritatea și 
adevărul. 


— 170 — 


www.dacoromanica.ro 


PROCESUL SOCIALIȘTILOR 


Din ziua de 13 Decemvrie 1918 când au 
fost ucişi cu mitraliera vreo 60 după unii, 
peste o sută după alții, și aruncați în depozit 
prin curţile şi gangurile din dosul Teatrului 
Naţional, socialiștii, aleși dintre șefi, fură 
arestaţi, fură duși la poliţie şi bătuţi la ex- 
terminare, Barba lui Moscovici şi spinarea 
aceluiași, picioarele şi coloana vertebrală a 
tovarășilor Frimu, mort de pe urmele bătăii 
primite pe şale şi rărunchi, şi Cristescu, plus 
mădularele numeroase ale comitetului exe- 
cutiv, au fost îndelung îngrijite la Spitalul 
Văcăreștilor, ca să-şi recapete plastica pier- 
dută. 

Socialiștii au cunoscut atunci faza de pro- 
pagandă revoltată și starea de spirit ostilă 
necesară. Totul în guvernul liberal eră con- 
sacrat putred și abuziv. 


— 171 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Vizita socialiștilor ardeleni Flueraș și Ju- 
manca a fost primită la închisoare cu o ri- 
dicare răsboinică de braţe, iar auzul ministru- 
lui de justiție Buzdugan, venit întru târziu 
ca să se asigure de starea sanitară a închisorii, 
avù de suportat o mitralie furtunoasă de 
grindină sistem Marx. 

Faza intrase, e adevărat, cel puţin din 
partea guvernului, într'o transformare care 
nu întârziă să rodească. Dejà se făcuse 
propunerea ca doi socialiști să încapă în gu- 
vern, onoare pe care şefii au refuzat-o. Din 
spital, ei fură mutaţi în sala antropometrică, 
din curtea personalului, pentru ca două zile 
mai târziu să fie așezați într'o încăpere și 
mai agreabilă, în biurourile direcțiunii, eva- 
cuate brusc, 

Duși la curtea marţială între baionete, 
pentru cercetări, socialiștii cântau în cor la 
ieşire și la intrare, cântece revoluționare. 

Socialiștii fură aduși la hotelul nostru din 
Capitală, fiind hotărîtă data procesului lor. 
Păziţ de o gardă numeroasă, ca garnizoana 
unei cetăți, puși în imposibilitate de a co- 
munică, fie -cu ziariștii, fie cu familiile; pri- 
mind merindele cu autorizaţia de fiece far- 


— 179 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


furie, a ofițerului comandant al etajului lor, 
din mâna jandarmilor înghesuiți în man- 
sardă ; escortați individual pe săli, de câte 
doi şi trei jandarmi cu baioneta la armele 
încărcate ; porniţi dela hotel la Curte în in- 
teriorul unui cordon puternic de arme, so- 
cialiștii erau obiectul unei severităţi, care 
cu ziariștii, aproape liberi și în timpul pro- 
c sului cu desăvârşire liberi, nu se prac- 
1 case. 

După câteva ședințe, doi socialiști, Cris- 
escu și Bălineanu căzură bolnavi... Se 
făcuse înţelegerea între guvern şi partid. 

La întrebările ziariştilor, puse dela o fe- 
eastră la alta, peste curtea d'ntre galeriile 
hotelului: 

— Ce aveţi? 

Cristescu răspundeă, zămislind cuvinte: 

— «Comedită). În câteva zale suntem li- 
ben!.. 

La una din şedinţe, procurorul regal pro- 
puse disjungerea procesului. Autorii princi- 
pali fură scoși din cauză și lăsaţi în proces 
numai complicii, care se văzură condamnaţi 
la 8, 7 și 5 ani de muncă silnică. 

Guvernul adoptând târziu procedeele ami- 


173 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cale impuse de situaţia socialistă internaţio- 
nală, a isbutit — cum era de așteptat —să în- 
moaie mișcarea și să arunce peste membrii 
comitetului executiv umbră şi suspiciune. 
Cristescu e acum zilnic la Ministerul de Interne 
şi vine în inspecţie la închisoare în automo- 
bilul Ministerului. Disidenţii sunt gata să pri- 
mească orice loc în minister, cu riscul de a 
părăsi chiar partidul, în calitatea lor de disi- 
denţi. In sânul partidului se remarcă o obo- 
sire a flamurii roșii şi o trecere către un so- 
cialism cu două culori suplimentare. Pro- 
gramul alcătuit de congresul recent, a fost 
complimentat ca o operă pacifică, de către 
însuși guvernul care a împușcat manifes- 
tația din 13 Decemvrie. 

Perspectivele celei mai bune colaborări, se 
deschid pe zi ce trece, mai mult. Se repetă 
manevra din prima mișcare socialistă înă- 
buşită prin procedee de colaborare. Insă 
numai pe jumătate. Colaborarea e numai o 
speranţă socialistă excitată de guvern..... 


— 14 — 


www.dacoromanica.ro 


MITICĂ LĂUTARUL 


Un ţigan tânăr, croit cu o demnitate fi- 
zi ă solemnă, de amforă înaltă care se ri- 
s ește, ca un vas de cioburi lipite, la contac- 
tul cu apa fiartă, îndată ce te însufleţește 
mila de el. Dacă ar fi rămas mut și cu mâna 
stângă înţepenită din născare sub bărbie, 
M tică ar fi un invalid admirabil. Profesează 
dmtre hoţii, pe cea mai dispreţuită, după 
găinărie: Mitică e borfaș. Pândeşte hainele 
şi rufele întinse pe frânghie și fuge cu ele în 
b aţe, pe nerăsuflate..... până la Văcărești. 
Rec'divist multiplu, rentabilitatea speciali- 
tă ii lui e mediocră. Banii pe care îi capătă 
din vânzarea unei părechi de ghete furate 
ar putea să fie câștigați văxuind-o o sin- 
gură dată. Recidiva lui, mai mult pasională 
decât tâlhărească, se naște și se consumă 
a doua zi după punerea în libertate, după 


— 175 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


o condamnare de doi ani, și chiar pe dru- 
mul de ieșire dintre penitenciar şi oraș. 
Când vede un crac de pantalon, o mânecă 
sau un cearșaf, Mitică își pierde şi amin- 
tirea şi echilibrul, se repede, înșfacă și fuge. 
Până pe seară se întoarce de unde plecase, 
la penitenciar. 

Acest ridicul devastator al ordinei sociale 
are însă un dar muzical dumnezeiesc. El 
se deosibeşte de profesioniștii zgomotului 
prin totala lui inconștiență artistică, de vițel 
naiv și de copac. Vioara face parte din mă- 
dulările lui, ca somnul și ca pofta de mân- 
care, iganul cerșeşte cu ea, înzestrat de 
neputința lui sublimă, sporul de pâine, 
redusă la porţie reglementară și ciugulită 
de condeiul contabilităţii, trebuincios ani- 
malului său infometat și elastic. 

Plouă, Cântărețul e desculț în stofa rece a 
pământului ud, şi cântă, Ochii lui neliniștiţi, 
se așteaptă din dreapta şi stânga la ivirea 
regulamentului, care nu-i dă voie. Capul 
lui joacă din resortul gâtului, necurmat, de 
jurîmprejurul curții plantate cu porumbi 
înalți. Şi în punctul de întretăiere al senti- 
mentelor zbuciumate de nesiguranţă, arcușul 


176 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


se taie cu suspinul viorii. Lăuta lui, scapă 
intuiţii și preştiinţe şi ţi se pare uneori că 
au clipit ochii de piatră ai lumii necunos- 
cute și că o secundă au rămas deschiși. 

Arcușul destrămat cuprinde la atingerea 

lui cu coardele informe, improvizate din 
z rente de sfoară, silința, stilul și amără- 
nea unei biblioteci. Primul gardian apare: 
totul se face ghem — și suspinele şi fulgerii 
s umea — și ţiganul se ascunde tremurând, 
c vioara, sub zeghea vărgată a Statului 
n formist. 

Când, insensibil, paşii primului gardian, 
ju g până la urechea lui beată de emotii, 
‘oara îi stă sub bărbie, Cântecul se încheie 

brusc cu agonia viorii, trântită de un stâlp 
e piatră și despicată în țândări și surcele. 
Pr mul gardian e antimuzical, ca și regula- 
entul închisorii, care concepe exercițiul 
zicii ca un viciu, ca o pederastie a sufle- 
tului, ca o evadare nepermisă din z durile 
temniţii, grele, 
Ţ'ganul îşi contemplă trist cenușa viorii 
și cu câteva palme puternic ștampilate pe 
gură, se depărtează lent, şi deja preo- 
c pat să-și fabrice o nouă vioară, Ca vechii 


— 177 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


artişti, pe care vocaţia îi făcea ingineri și 
industriași, ca Leonardo Da Vinci, Mitică 
lăutarul îşi construiește singur uneltele cu 
briceagul, din câteva scândurele. Deobicei. 
o cutie de ţigări de foi dăruită de un fu- 
mător şi o ramură de salcie îi ajung ca să 
înjghebe vioara și arcușul. În buzele lor, 
el orânduește firele unei şuviţe de păr, din 
coada calului palid, bolnav, care trage, din 
spital, căruţa morţilor la morgă. Vioara lui 
de două şchioape, arcușul lui de o palmă, 
sunt proporţionate pe statura unei pisici. 

A doua zi, se apropie Mitică din nou cu 
subsuoara zeghii umflată și scoate iarăș din 
sân cutia lui cu bijuterii abstracte. Mătăsuri 
moi se deapănă dintr'însa, furtuni de stele 
se iscă, dansuri de fluturi și icoane cerești 
se învârtesc în jurul magului, care le far- 
mecă și le stăpânește. El ghicește conţinutul 
fiecărei muzici pe care o aude urechea lui 
inspirată, fredonată pentru întâia oară. 

Ti fluieri o arie, o uvertură, un motiv, încă 
la începutul ei nesigur, și lăutarul Mitică a şi 
reconstituit întregul, pe care-l cântă cu o 
intuiție impecabilă. Ne uităm la figura lui ne- 
tulburată, la mâinile lui, care se joacă și fac 


— 178 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


miracole fără să știe, şi încercăm un sentiment 
de absurditate complicată și râdem, loviți 
de o ilaritate divină. Țiganul nici nu bă- 
nuiește că a descoperit pe Wagner, că a in- 
ventat pe Beethoven, că a refăcut pe Gou- 
nod, cu degetele lui triviale, care-şi permit 
luxul vulgar de a fura ismenele de pe 
garduri și de-a sparge dulapurile cu fracuri. 

Auzul ţiganului știe să desfacă sunetul, 
să pulverizeze tonul, să oprească din fiinţa 
lui de polen brut numai atâta cât îi trebuie 
pe coarde; știe să amestece aromele ultime 
ale unei note cu nuanțele degradate ale al- 
teia, cu măestria simplă și cu simplicitatea 
mcultă și delicată a păianjenului, faur de 
giuvaiere pentru muște... Mângâierea velurii, 
licărirea aurului, străluciul cristalelor, trec 
rând pe rând și combinate pe strunele de 
cârpă ale meșterului Mitică... 

Un singur gardian îi acordă artistului pro- 
tecţia lui, magazinerul Stegaru, un Oltean 
care poartă n inima lui, străină de meserie, 
orchestra Jiului tumultos. In (Magazia cu 
efecte», în care lucrează câteva ore pe zi, 
Stegaru se închide cu Mitică pe dinlăuntru 
cu cârligul, și făcându-și socotelile cu creio- 


— 149 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nul, înmuiat pe alocurea în gură, ascultă 
lăuta, ale căreia sunete mai înalte, străbat 
din când în când afară, ca din fundul unui 
cavou, în care s'a deșteptat vecinicia... 

Când va ieși, peste alt an, din pușcărie, 
în care zace de un an și jumătate, Mitică 
lăutarul n'o să aibă nici haine negre nici 
ghete de lac, ca să apară în localurile unde 
muzica se plătește; și nici vioară. Sufletul 
lui încovoiat între două îmboldiri opuse, va 
trece de partea furtului de boarfe și patru zile 
Mitică tiganul va purta pălărie şi pantofi 
de ciocoi, ca un ţigan aristocrat. Politia va 
pune mâna pe el încă odată şi o dată mai 
mult el va fi judecat de niște domni cu 
încălțămintele cumpărate şi în costum de 
comandă. 

— Ce-ai făcut mă ţigane? De ce ești 
închis? 

— la, pentru nişte haine, boierule. M'a 
pârît unul, care le-a furat...... 


Puţini la număr sunt hoţii care să-şi măr- 
turisească vina. 

Cei mai mulți au intrat în temniță din 
întâmplare. Mai toți au fost pârîți că au 


— 180 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


furat, de unul care umblă în libertate. Dacă 
această imagine a martiriului lor de deţinuţi 
vine din tendința obişnuită de a desființa 
sau micșora cauza detenţiunii, răspândind-o 
printr'o neostenită reclamă gi un permanent 
afiș, sunt foarte numeroase cazurile când 
imaginea e justă. Judele de ocol suferă tot 
atât de tendinţa de a osândi pe nevinovaţi 
ca și hoţii de a se socoti condamnați pe 
nedrept. Inchisorile ospitalizează mulți ino- 
cenți și cu aproximaţii evidente inocențe. 
Cel mai lesnicios act este să ţii luni întregi 
şi ani întregi oamenii luaţi dela treburile 
lor, în închisoare, pentru ca la judecată să 
le dai o osândă de 15 zile, foarte des 
mult mai mică decât «prevenţa). Cine ce 
răspundere are că răpește muncii şi dato- 
riilor pe un cetățean? 

Cine controlează ? Ce organ de supraveghe- 
re a felului cum se judecă sau se păstrează 
în temniţă un prevenit, există? Nici unul. 
Dacă presa se ocupă de aceste stiluri, perso- 
nagiile de Stat înfierează şi vorbesc de ca- 
lomnie, presa e numită tulburătoare a or- 
dinei de Stat și tratată cu termenul rușinos 
de revoluţionară. Și unele guverne cer 


— 181 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


unui judecător nou să-și înscrie în carnetul 
activității lui pentru avansare, cât mai nume- 
roase condamnări. Când nenorocitul de ma- 
gistrat nu are sprijin politic, și pentruca or- 
dinea socială să nu fie câtuş de putin tul- 
burată și toate acţiunile să se acorde, con- 
damnările cad, în orașe, asupra oamenilor 
de muncă și la ţară, în conflictele dintre 
proprietar și țăran de preferinţă asupra celui 
din urmă. Procedând într'altfel, magistratul 
care a intrat în carieră cu o doză de visuri și 
cu o conștiință neștirbită de amestecul în 
politică prematur, se vede mutat din locul 
lui la plângerea primului negustor de vinuri 
alegător din parohia județeană. 

— Să-ţi fac un cântec boierule, propune 
tiganul. 

— Fă-mi un cântec! 

Mitică tiganul e un băiat de 18 sau 20 
de ani, voinic şi frumos, cu o gură puturoasă 
de usturoiu, gătită cu mărgăritare. Are în 
temniţă o reputaţie de dingău» și propune 
cui i-a cântat de mai multe ori, plăcerile 
pe cari pipăitu-i labial expert se recomandă 
că știe să le procure în schimbul unei hârtii 
de 5 lei. Se povestește mai mult despre 


— 182 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


viciul îndoit al lăutarului Mitică. Buzele lui 
spurcate și limba lui negricioasă printre dinţii 
de fildeș, cad uneori în rugăciune în faţa unui 
hoţ care le-a plăcut, cerând cu pasiune să fie 
lăsate să guste din fructul întărîtat al băr- 
băţiei. 

Sensualitatea ţiganului este primită. In 
temnița plină de scrâșnirea surdă a stăpâ- 
nirii de sine silite, tinereţile oneste ale atâtor 
flăcăi cu organele puternice, a cărora crân- 
cenă virilitate de brută prizonieră, respiră 
printre gratii sudoarea ardeiată, adusă de 
vânt din închisoarea femeilor, pot fi fără 
greutate seduse de ochii galbeni de șarpe ai 
ticălosului lăutar, când mai ales ele se gă- 
sesc singure într'un loc ascuns cu flacăra 
lor desmierdătoare. Impotriva rigorilor ad- 
ministraţiei. care pedepsesc fără cruţare pe- 
derastia și masturbarea întovărășită ; împo- 
triva corecţiunilor aspre; împotriva basto- 
nadei și a izolării îndelungate în beciuri, 
pervertită prin răzbunările juridice ale so- 
cietăţii şi răsculată, natura izbutește să-și 
cucerească drepturile ei, de multe ori cu 
efracţie și violență. S'a petrecut cazul acelui 
minor evreu, urît ca un diavol, ros ca un 


— 183 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tap şi murdar, violat tocmai la reînființarea 
Palestinei de potența exuberantă a unei 
brute creştine, spre indignarea și ofensa pre- 
venitului Alcalay, un ortodox din Israel, 
arestat, mijlocitor de grâne, chel și buzat, 
care numără în permanenţă boabele mari 
ale unui șir de metanii, purtate cu mâna 
la spate, deasupra feselor groase, 


— 184 — 


www.dacoromanica.ro 


O VIZITĂ CU OCHELARI 


O vizită a unui ins cu ochelari şi mole- 
tiere, în figura căruia, construită — s'ar fi 
zis — din cârpe lipite, se recunoaște par'că 
un individ care-şi complică stupiditatea cu 
titlul de scriitor. Mă întâmpină pe galeria 
cancelarie: cu nişte ochi rotunzi de Pierrot 
jigărit. Prima mișcare este să fug. 

— Pe lângă că am dorit să vă cunosc, 
am venit să vă fac şi o rugăminte, zise, 

Odată un asemenea vizitator, un poet 
cu fizionomie de cal, mi-a cerut parale...! 

— Am venit să vă cer o colecţie completă 
din revista d-voastră, zise pexsonagiul. 

Am avut sensaţia mterioară că ochii mei 
şi atitudinea mea întreagă exprimă o alie- 
nație mintală subită. Nu-mi venea să cred 
că am auzit bine. Vense pe jos ca să-mi 
ceară în pușcărie colecția unei reviste Mă 


— 185 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


uitam la uimitorul meu vizitator cu te- 
roare, cu admiraţie şi cu ură. 

— Şi ce vrei să faci cu ea? 

Insul lăsă ochii în jos, cu o pudoare ju- 
cată şi răspunse cu buzele înbălate de un 
surâs caramel. 

— O să vedeţi când o apărea... Imi tre- 
buiesc nişte... Am căutat la Academie și 
nu sunt toate numerile... Lipsesc. 

Când «o apărea). Prin urmare individul vrea 
să scoată o «lucrare». Individul «prepară» ceva 
şi vrea să administreze elogii. O nevoie 
greu stăpânită mă împingea să-l rog să se 
puie de-a bușile jos și să-i dau cu picioa- 
rele în cap. Simţii că îngălbinesc. 

«Retră gându-se), individul, ostenit de dru- 
mul prin arșiţă, făcut pe jos, şi pe care 
acuma îl va face înapoi, are un cuvânt po- 
trivit cu împrejurarea: 

— Mă iertaţi că v'am deranjat... 


— 186 — 


www.dacoromanica.ro 


PICTORUL ȘTEFAN LUCHIAN 


Un actual ministru plenipotenţiar bogat 
e un amator de artă de merit. Acum vreo 
16 ani, pictorul Luchian, găsindu-se «fără 
franc), viitorul domn, ministru numai de 
justiție, i-a înlesnit lucrul, punându-l să-i 
zugrăvească apartamentul...... 

Să nu ne închipuim că artistica Excelenţă 
cerea, aprinsă de o pasiune medievală, de 
Papă sau Doge, fresce sau picturi ade- 
vărate pentru păreţii domiciliului său. Nu; 
Luchian trebuia să execute o simplă lucrare 
de chivuţă, șablonând o friză și trăgând 
câteva linii simetrice peste spoială. 

In mijlocul travaliului său, care consista, 
credem, și din curățirea parchetelor, după 
ce zugrăveala fusese efectuată, Luchian fu 
lovit de paralizie şi silit la răstignirea pe 
pat. E] scrise estetului său mecenat, ru- 


— 187 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


gându-l să-i plătească cei 300 de lei cât 
i se cuvenea pentru cheltuelile bidinelei. 

Generosul protector îi răspunse că a fost 
nevoit să dea cei 300 de lei zugravului care 
a continuat opera întreruptă. 

Au mai trecut șapte ani. Excelenţa sa luă 
cunoștință, într'o zi, cu adâncă revoltă și 
compasiune puternică, de situaţia lui Lu- 
chian, care zăcea, tot paralitic. Acest om 
trebuia ajutat şi de grabă. Nu poate să 
fie lăsat un artist victimă nepăsării sau fero- 
cităţii epocii. Sufletul viitorului ministru ple- 
nipotenţiar se simţea culpabil de indiferența 
lui involuntară de până atunci, față de ar- 
tist, şi se scuza de distracţia în care trăise, 
ca de o crimă. Acest act odios din partea 
unei conștiințe artistice, care admiră fru- 
mosul ca pe un element eminamente cul- 
tural, trebuia reparat numaidecât, Minis- 
trul căzu pe gânduri, medită mult, şi ieși 
din reveria lui cu un pachet subsuoară. 

In chiar ziua aceea, Luchian primea prin- 
trun servitor pachetul și o scrisoare dela 
Excelenţa Sa. 

Servitorul îi puse artistului pachetul în 
pat şi îi dete în mâinile slabe scrisoarea. 


— 188 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Luchian încercă să despoaie de hârtie pa- 
chetul. 

Degetele lui pipăiră, nesigure şi curioase, 
niște stofă, și apoi desfăcură scrisoarea. 

— Domnule Luchian, îi scria Ministrul. In 
nefericirea care te loveşte, m'am gândit la 
d-ta, că ești lipsit de mijloace și datoria 
mi-a poruncii să te ajut. Iti trimit aci ală- 
turat o păreche de haine nu prea uzate. 
Te rog, folosește-te de ele, şi nu te socoti 
prea obligat. Al d-iale: V. A. 

Excelența Sa trimitea cele mai intime ale 
sale daruri, ofrandă artistului sărac și omagiu 
artei picturale; -ceva rupt din fiinţa lui: 
pantalonii, în cari jucaseră sânii caritabile- 
lor sale buci. 

Se înţelege că aducătorul primi îndată și 
nădragii și scrisoarea ministrului în cap, plus 
o imprecaţie vulgară, în care se vorbea re- 
trospectiv, în vederea unei reinstalări, de 
pântecul ce lepădase României un așa mr- 
nistru plenipotenţiar. 


— 189 — 


www.dacoromanica.ro 


PICTURA LUI LUCHIAN 


Am abordat astăseară cu Floratos un 
punct jenant în profesia de publicist, în- 
tâlnită cu cariera lui de amator de tablouri, 
şi eliminat cu îndărătnicie până azi, din con- 
versaţia cu el: punctul Luchian. 

Intr'unul din ultimele numere ale unei 
reviste, consacrat artistului, mort în urma 
emoțiilor provocate de un judecător de in- 
strucție, care în urma plângerii lui Floratos 
privitoare la autenticitatea contestată a unui 
tablou—tFlori galbene)—iscălit Luchian, voia 
să aresteze pe pictor, paralitic de nouă ani în 
pat și pe scaun, fusese, cum se zice, înjurat 
Floratos. Nu uitasem articolul morţii lui Lu- 
chian iar Floratos își aducea aminte de el. Din 
timp în timp, el vorbea de articol, elogios. 
Alteori, câte un vechi număr al revistei apărea 
din întâmplare, bine vizibil, pe o masă, pe 


— 190 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


un dulap. Situaţia era delicată. Floratos aș- 
tepta explicaţii. 

Fără să se vorbească de revistă, discuţia 
porni dela pictură. Floratos credea să fie un 
cunoscător plastic expert. 

Povestirea tabloului contestat s'a interca- 
Jat dela sine și cu desvoltările ei juridice şi 
artistice, a ocupat întreaga seară. In dreptatea 
pe care și-o arogă argumentând în materia 
proprietății artistice a operii de artă, Floratos 
e ajutat cu o parțialitate voită, de oaspeţi. 

Deci, i s'a oferit de către negustorul Pascu 
Finkelstein lui Floratos, un tablou de Lu- 
chian, pe care l-a plătit 3000 lei. Toţi pic- 
torii cari îl frecuentau — Floratos era cel mai 
frecuentat om politic, după Take Ionescu — 
au admirat tabloul. Floratos şi-a dat însă 
seama — afirmă el — neinspirat de nimeni, 
că între tabloul lui Luchian şi tablourile 
pictorului Cornescu sunt asemănări izbi- 
toare. Se știe că ucenicul Cornescu a fost 
legat de aproape de Luchian și că i-a servit 
adeseori de gevalet. Chemat, Cornescu a 
afirmat că tabloul era de Luchian. Chemaţi, 
alți pictori au afirmat că tabloul lui Luchian 
era de Cornescu. Atunci Floratos chemă pe 


— 191 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


negustorul Pascu, îi arătă asemănările și 
Pascu afirmă că într'adevăr tabloul era de 
Cornescu. Conform unei învoeli anticipate, 
Pascu își reia tabloul rămânând să numere 
cumpărătorului cei 3.000 de lei cu care fusese 
plătit, Cumpărătorul aşteaptă, telefonează, 
trimite vorbă, somează. Peste două săp- 
tămâni, Floratos depune plângere împotriva 
lui Pascu, nu a lui Luchian — aceasta e apăra- 
rea lui Floratos — și judecătorul numește o 
expertiză, pe care Floratos o și plătește cu 
300 de lei, ceeace nu mai vine în apărarea 
lui. Ce s'a mai făcut el nu ştie, căci Verzea, 
directorul general al poştelor, închis și el 
acum în acelaș penitenciar cu Floratos, subt 
o acuzare mai gravă, ceeace vine de astă 
dată în apărarea lui, a pus să-l aresteze și 
de atunci contactul lui cu lumea încetează. 

Prin urmare, F. nu e vinovat de nimic 
din cele ce s'au petrecut cu Luchian; el a 
depus o plângere de escrocherie și fals con- 
tra lui Pascu Finkelstein. Ce interesant sună 
atari substantive în atare împrejurare! 

Că lucrurile s'au întâmplat exact așa, pare 
plauzibil. Insă Floratos nu l-a socotit pe 
Luchian inocent de fals şi escrocherie ; ceeace 


— 192 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


reiese din argumentarea lui generală, privi- 
toare la un caz de escrocherie, la care ar 
participa şi autorul eventual al unui tablou. 
E] nu primește ca întemeiat răspunsul că 
paternitatea unei opere de artă, împotriva ori 
cărei expertize, o mărturisește irefutabil decla- 
raţia autorului interogat. Luchian, odată, 
întrebat de mine, despre tablou, mi-a răspuns 
că tabloul e de el. Alt criteriu nu există 
pentru autentificarea unei lucrări, atâta timp 
cât autorul trăiește. Controversa începe după 
moarte, ca în chestia Rodin, de actua- 
litate acum la Paris. Poţi să crezi pe 
pictor sau nu, e însă absurd să nu-l crezi 
pe cuvânt. Floratos pune chestia pe terenul 
Dreptului și al Cumpărătorului, pe când în 
speţă ea se pune pe terenul artei. Cumpără- 
torul, presupus artist în gusturi, își plăteşte 
plăcerea de a avea un tablou, indiferent 
cine l-a iscălit și indiferent de preţ. 

Dar cum stă lucrul cu negustorul de ta- 
blouri, care îl cumpără ca să-l revândă (și 
să câștige 1000%) se întreabă F? Tot așa, 
exact ca la amatorul de artă, care sub su- 
gestia familiei şi a cunoscuţilor ajunge să 
nu-i mai placă tabloul şi cade în consi- 


— 193 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


derente secundare, de autenticitate, ş. a. 
m. d, 

Iarăşi ceeace jignește principiile de drept 
ale lui F. e paternitatea incontestabilă a 
operii de artă executată sub supravegherea, 
indicațiile şi intervenirea finală a artistului. 
Cornescu era un auxiliar al lui Luchian, care 
îi ducea mâna pe trei sferturi paralizată, 
Ucenicul umplea unele spaţii cu culorile com- 
puse după ordin, sprijinea propria mână 
a maestrului pentru schițarea unui efect. 

Lumina unui znop întreg de albăstrele 
era obținută, la sfârșitul lucrării, cu adao- 
sul unui singur punct de culoare, Acest 
impalpabil zbenghi., de dimensiunile unui 
ochi de șarpe, trebuia frământat pe paletă 
de însăș mâna maestrului și transportat 
în tablou de însuș pipăitul lui. Ca să-l ca- 
pete, între sforțare şi neant, pictorul își 
încrunta puterile ca natura, care scrîșnind 
profund și dramatic din toate epocile și 
materialele-i brute, izbutește să puie pe 
aripa unui fluture aproape microscopic, un 
sfert de centimiligram de țărână selenară. 
Și ca să-și ducă pensula până în dreptul 
peticului de pictură ales şi ca să poată 


— 194 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


împunge odată, cu pensula pânza, artistul 
avea nevoie de biruința cumplită, de o se- 
cundă, asupra nefiinţei şi răstignirii. 

Antenticitatea operei de artă nu mai 
trebuieşte stabilită juridic, 

— Vine un moment, spune Floratos, când 
colaborarea auxiliarului crește pe cât scade 
a maestrului. De cine-i tabloul astfel lu- 
crat? 

Incontestabil că de maestrul, care a pri- 
veghiat lucrul auxiliarului, a primit să fie 
iscălit el în colțul tabloului și afirmă — 
afirmă mai ales —- că tabloul e opera lui. 
Şi dacă mâna lui bâjbâie, ochiul potriveşte 
şi măsoară culoarea. Luchian erà mai ales un 
colorist și atâta timp cât a mai putut împinge 
pensula între patru petale, purtată de mâna 
ucenicului şi lovită de maestru în coadă, pen- 
tru nimerirea efectului căutat, pictura sem- 
nată cu numele lui era pictura lui. Princi- 
piile de drept autorizau pe judecătorul de in- 
strucție să facă abstracţie de mărturisirea 
artistului şi să caute să deosibească în con- 
ştiinţa lui o parte de individualitate con- 
damnabilă, supusă expertizei şi sustrasă pro- 
prietăţii artistice. Luchian nu va fi crezut 


— 195 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


când va confirma că tabloul e de el, şi vor 
trebui crezuţi negustorii, amatorii de artă, 
deputaţii, senatorii, directorii și secretarii 
generali. 

Să presupunem că după moartea lui Lu- 
chian, care și-a însușit paternitatea tabloului 
contestat, se documentează că a minţit: ce-i 
de făcut? Răspuns: să te îndoeşti de va- 
loarea expertizei, ale cărei motive nu le 
cunoşti și să te menţii cu orice risc la recu- 
noaşterea artistului. Dreptul se bagă în toate 
bucatele, indiferent dacă le face greţoase, 
Independent de profitul mai mare sau mai 
mic al negustorilor de tablouri și de carac- 
terul de marfă, pe care îl capătă opera de 
artă în momentele vânzării, ceeace se cere 
să fie tinut în seamă e scopul final al vânzării: 
iubirea de artă, plăcerea ultimului cumpărător 
de a-și odihni ochii pe un tablou, pe care 
cumpărătorul l-a găsit conform cu gusturile 
sale. Plăcerea estetică e un scop final. Plăce- 
rea estetică e convențională în toată arta; 
ea preţuieşte numai întrucât o încerci. 

Tangent pe punct a venit în discuţie 
proprietatea indefinită a unui tablou, care 
vândut de artist sub imperiul necesităţii cu 


— 196 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


100 lei, se vinde peste 15 ani cu o sută de 
mii de lei. Artistul sărac, vede cum simplii 
paraziți ai picturii se înavuțesc cu opera 
lui dată pe nimic. Ce-i rămâne artistului? 
Gloria, se răspunde. El nu are nici un drept 
asupra unei proprietăţi, care se vinde cu pre- 
turi fantastice din pricina semnăturii? Pierde 
el orice legătură materială cu invenţia lui, 
brevetată cu numele lui și numai cu el? 

— El e în cazul unui proprietar care și-a 
vândut locul, fără să știe că un cumpărător 
va descoperi săpându-l, o mină de aur. 
Exact. Insă “traficul cu lucrările de artă e 
organizat după cele mai stricte reguli ale 
exploatării prin asasinat. Negustorul cu 
«flair» monopolizează toată opera unui ar- 
tist din anii de mizerie, o tezaurizează, o ţine 
ascunsă, şi-i dă drumul cu ajutorul presei 
și al tuturor mijloacelor de cari dispune un 
cămătar profesionist. 

Artistul în plină vogă se vede cenzurat 
pe piaţă de propria lui operă trecută, pe 
care exploatatorul o debitează la intervale 
în prăvălia lui. Insă dobânda la capitalul 
învestit în tablouri cine o plăteşte, întreabă 
advocatul? Recunoașteți că relaţiile dintre 


197 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


artist şi cumpărător sunt dezordonate şi că 
ele trebuiesc supuse unui contract, care până 
azi nu există nicăiri. 

Asupra acestei ultime chestiuni nu ne-am 
putut înţelege nicidecum. 


198 — 


www.dacoromanica.ro 


+ P. P. CARP 


Eri a murit Petre Carp la vârsta de vre-o 
80 de ani, bolnav și sleit, Omul despre care 
s'a spus că este cel mai cinstit, ca un su- 
prem elogiu, și un caracter, moare cum a 
şi trăit, absent din ţara lui şi, detaliu si- 
metric, în momentul în care opusul lui, 
Take Ionescu, a intrat în ţară cu o soţie 
tânără la braţ. Dela victoria aliaților, Petre 
Carp n'a produs decât o judecată, și aceea 
strict verbală și intimă strict, că «Victoria 
nu-i așa de apropiată cât se pare; dim- 
potrivă). A venit guvernul Coandă, urmat 
de guvernul Brătianu. In Bucureşti, au func- 
ționat Curțile marţiale și teroarea. A urmat 
prigoana, arestarea, condamnarea partiza- 
nilor părerilor lui sau ai unei părți din pro- 
gramul carpist, de politică externă. Bă- 
trânul dela Țibănești, retras la moșie, a ră- 


— 199 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


mas indiferent. Se spune și rămâne de con- 
trolat, că Petre Carp a cerut două audienţe 
la Rege, care i-ar fi fost refuzate, şi că în 
cele din urmă i-a adresat Regelui o scrisoare, 
asumându-și toată răspunderea politicii din 
teritoriul ocupat. Istoria, dacă nu va avea 
altceva de făcut, va elucida această pro- 
blemă a finalului vietii omului reputat «de 
caracter), 

Ai vrea să lauzi pe unchiașul care și-a 
încheiat toate actele politice cu așezarea 
monoclului agresivă, în fereastra frunţii, și 
cu o glumă; și care în 60 de ani de viață 
politică a fost autorul unui singur rol și al 
câtorva discursuri şi episcopul unei reverii 
politice eterne între Clemenceau şi Platon. 
Dumnezeu să-l ierte, dacă a greșit. 


— 300 — 


www.dacoromanica.ro 


NOAPTEA IN INCHISOARE 


In tăcerea de după miezul nopţii, păzită 
de nemișcarea bolții cerești se aude glasul 
de piculină al cucuvăii şi oftatul chiuit al 
simpaticului huhurez, care se înscrie în grafica 
auzului cu o broderie aurie pe un câmp de 
catifea. Din caerul negru al nopţii, se des- 
prind, ca niște fire și şuvițe pestriţe, țânțari 
și fluturi, grăbiţi să danseze până la moarte 
în jurul une: proaste lămpi de petrol. Un flu- 
ture îmbrăcat cao panteră, așteaptă pe părete, 
cu aripile strânse și pare o emanaţie locală 
în mimetism cu desenul și culoarea costu- 
mului condamnaților. Noaptea este între 
ruptă de vociferările violente ale unui de- 
ţinut, la orele 3, nebun sau înebunit. 

După o ceremonie întreagă de sentinele, 
de gardieni, de flacări mișcătoare, nebunul 
a fost scos din sala comună şi transportat 


— 201. 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


la gherlă, pe cât se pare, de unde i se aude 
vocea — un tenor puternic — cântând par'că 
imnul acestei nopţi extraordinare, prima 
noapte fără ploaie, desfășurată ca o perdea 
de aur, deasupra lumii și a pridvorului 
celular. 


— 22 — 


www.dacoromanica.ro 


REVOLUŢIA SOCIALĂ 


Răspândindu-se știrea că partidul socialist 
are de gând să manifesteze în număr mare sub 
zidurile Văcăreștilor, închisoarea a fost trans- 
formată astăzi, până la 3 d, a. în fortăreață 
puternic apărată. Incă de azi noapte, mai 
multe companii de armată și de vânători 
de munte, au luat în stăpânire terenul, pen- 
tru o luptă sângeroasă. Mai mulți ofiţeri, 
un procuror, un comisar regal, directorul ge- 
neral — simpaticul şi perfidul Lonescu-Mariţa 
— au și luat masa de prânz în curtea peniten- 
ciarului, Instrucţii severe au fost date, Circula- 
ţia, din închisoare în curtea personalului, a 
fost oprită și interzise deasemeni au fost și 
vizitele la vorbitor. Era să se oprească și 
împărțirea pâinilor în penitenciar. 

Totul luase expresia de gravitate a unei 
ore solemne, Ofițerii inferiori se prezintau, 


— 208 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


după scurte dispariţii, șefilor, raportând 
în poziţie, evenimentele secundei. Gardienii 
umblau meditativi, ca niște berze cu șapcă; 
în cuprinsul autorității lor copacii păreau 
profund preocupaţi, scrutând impenetrabila 
mască a directorului, care cu chipiul oficial 
în cap și cu mâinile la spate, măsura tro- 
tuarul interior. 

Se pregătea de atac întreg personalul. 
Armata era retranșată între ziduri. Mitra- 
lierele fură puse la punct. Procurorul ași 
repeta mental somaţia, de care avea să 
atârne viaţa sau moartea valurilor socialiste. 
Directorul a fost surprins în privată, repe- 
tând câteva mișcări patetice, din frunte, din 
braţe și din mușchii picioarelor, pe care nu le 
putea executa dinaintea autorităţilor adu- 
nate, 

Ziarele deținuților politici fuseseră supuse 
fericitei măsuri de a fi oprite în cancelarie. 
Sentinelele înaintate pândeau mișcările ina- 
micului. Portarul închisorii respingea scurt 
pe oricine voia să intre, pentru ca nu cumva 
în pălăria nevestelor să se introducă tunuri 
și în fustele lor cete revoluționare. 

Așteptarea fu lungă. Dela 8 ore dimineaţa 


204 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


până la 12. Zarea se întindea liniștită în 
dogoarea fertilă a soarelui fierbinte. Apă- 
rătorii ordinei și ai citadelei, încercau sen- 
timentul decepţiei celei mai grele și al ne- 
milosului ridicul. La 121/4—l toţi paznicii 
Statului se așezară la masă, unde mâhnirea 
lor căuta compensaţii în inima paharelor și "n 
blidurile concave. 

Toată ziua n'a venit nimeni. Valoarea 
ostășească n'avu să se măsoare decât cu 
plictisul. Soldații intonară în cor: “Ţaţo 
nu te supăra). Portile închisorii fură deschise 
vizitatorilor. Ziarele se distribuiră. Nici un 
dușman, nici un revoluționar, nici un picior 
de bolșevic. Inchisoarea își recăpătă pe la 
4, fizionomia obișnuită şi toată lumea, mi- 
litară şi civilă, a ris, trebuindu-i un con- 
cret, de Domnul Director. 


— 205 — 


www.dacoromanica.ro 


CURŢILE MARŢIALE 


Romeo Grigorescu e numele unui loco- 
tenent arestat, nepot al generalului Eremia 
Grigorescu, dela Mărășești. Fiind mobilizat 
la Cartierul general și venind în București, 
avu un diferend banal cu un căpitan, dela 
Comenduirea pieţii, pentru o femeie, Căpi- 
tanul îl ia cu el la comenduire, îl dă în 
judecată pentru insulta superiorului, pasi- 
bilă de 5 ani de închisoare, și-l arestează 
la închisoarea militară, unde stă 60 de zile 
şi este achitat, pe motivul că la data in- 
sultelor era demobilizat şi prin urmare 
civil: Unchiul lui, generalul, îl demobilizase 
cu efect retroactiv. Achitatul e pus în li- 
bertate și pregătindu-se să plece la ţară, la 
moşia tatălui său, fratele generalului, nepo- 
tul e arestat din nou, pentru... fals. 

În ce consista falsul? 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Inainte de insulta superiorului, locotenen- 
tul dăduse ordonaţei sale un congediu de 
4 zile, iscălind un bilet de voie fără ștam- 
pilă. Soldatul, întors la serviciu cu o în- 
târziere de 14 zile, e arestat. Căpitanul in- 
sultat, dela comenduire, află că ordonanța 
locotenentului Grigorescu e la închisoarea 
militară, îi cercetează biletul și se duce la 
Curtea marţială, arătând că fiind demobi- 
lizat la data biletului și prin urmare civil 
şi data biletului așezându-se între data de- 
mobilizării antidatate și data insultei, loco- 
tenentul nu avea dreptul să semneze un bilet 
de voie unui soldat... 

P. S. — Generalul Eremia Grigorescu s'a 
prezintat personal la Curtea marţială în şe- 
dință, la judecarea nepotului său și juriul 
militar a putut înregistra pentru sine, cel 
mai injurios rechizitoriu de bună cuviință 
şi inteligenţă, pe care un acuzat nu l-a auzit 
niciodată. 


— Germanul Badt, un broscoi cu oche- 
lari, e ţinut în prevenţie de 7 luni, acuzat 
că a fost văzut în Zeppelinul care venea 
noaptea să bombardeze Capitala... 


— 207 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


— Băcanul Zografi, un Albanez, a fost 
ținut arestat pentrucă la intrarea trupelor 


de ocupaţie în București a salutat cu pălăria. 
— Un atentat la viaţa unui general. Jan- 


darmul X din batalionul din București a 
fost victima acestei acuzaţii, extrem de gravă 
pentru un militar, în urma denunţului chiar 
al generalului. Jandarmul, în timpul opririi 
trenului în care călătorea și un general, a 
ieșit pe peron și în așteptarea pornirii din 
nou a locomotivei — era în epoca întârzie- 
rilor, din lipsă de combustibil —a început 
a se distra prin vecinătatea gării, trăgând cu 
pușca. 

La judecată, jandarmul recunoaște a fi 
tras în gară, cu pușca, însă nu într'un ge- 
neral, ci într'o cioară. 


—O0 fată sa certat cu un flăcău «pe 
vremea nemților». Trei luni prevenţie. La 
proces, fata e achitată. 


— 208 — 


www.dacoromanica.ro 


PLUTONIERUL 


Custodele închisorii militare era un lup- 
tător de profesie, fioros, uriaș, Sonda, care cu 
un pumn putea să spargă zidul. Indiferent, el 
bătea pe toţi deținuții, cel puțin odată, la so- 
sire, Dacă deţinutul avea spectatori, Sonda lua 
cu sine pe deţinut, ca un păiajen o muscă, îl 
târa într'o odaie depărtată și acolo tăbăra pe 
el, cu pumnii şi cu varga. Cei de jos ın- 
țelegeau îndată situaţia, după torentul de 
urlete ce se auzea, și intra într'înșu o spaimă 
de moarte. 

Intr'o seară, luptătorul Sonda s'a mscr s 
la luptele dela Alhambra, unde un atlet 
mai puternic decât el, l-a făcut de rușne. 
Revenind trist la cazarmă s'a sculat de cu 
noapte și a bătut, ca să se răzbune, zece de- 
ţinuţi, cum ar fi mâncat un birjar zece 
mititei. Dintre alte fapte de arme ale cele- 


— 209 — 
14 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


brului bătăug, se citează o ucidere din bătaie 
şi nebunia unui deţinut bulgar, căruia i-au 
sărit minţile sub pumnul lui Sonda. 

Plângerile împotriva lui înmulţindu-se la 
exces, Comenduirea a delegat, ca să-și achite 
conștiința, un maior pentru anchetă. An- 
chetatorul se înfățișează însoțit de Sonda 
prin toate sălile închisorii. Răspunsul deţi- 
nuților a fost invariabil, ca și întrebarea 
maiorului. 

Intrebarea maiorului: Cum? Se bate aci? 

Răspunsul deţinuţilor: Vai, d-le maior! 
dar cine să bată? 

Maiorul a plecat din închisoare, și mai 
încredinţat decât trebuie să fie un magistrat 
militar, că arestaţii calomniază, 

Deţinuţii sunt în orice caz niște biete 
brute lașe. 

Intr'o sală, erau închiși 86 deţinuţi, din 
care numai 12, culcaţi transversal și gură 
lângă gură, puteau să doarmă în paturi. 
Ceilalţi, pe un spaţiu extrem de redus, se dis- 
tribuiau, lipiţi unii de alţii, pe sub cele 2 paturi 
din odaie și pe jos, jumătate din trupul unuia 
culcat pe jumătate din trupul vecinilor. Celor 
86 deţinuţi le era interzis să părăsească odaia, 


— 910 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


închiși cum erau cu lacătul pe dinafară. O 
singură dată aveau îngăduință să iasă câte 
unul, între sentinele, dimineața, și după ie- 
şirea fiecăruia, până la întoarcerea lui, la- 
cătul era din nou încuiat. Ceremonia dura 
câteva ore și niciodată nu ajungeau cei 86 
de arestați de toate vârstele să se evacueze 
în latrină. Cismele și bocancii multora ser- 
veau în odaie, grele dimineaţa, ca niște ciu- 
bere, pline. 

Făcându-se scandal de către socialiști, 
tratamentul celor 86 deţinuţi ajunse la 
urechile plictisite ale autorității militare, 
care orândui o anchetă, anunţată evident, 
din vreme. Camera fu repede decongestio- 
nată, arestaţii fură distribuiți câte mai pu- 
jini de odaie. La sosirea unui colonel, totul 
era în ordine relativă. 

Socialiștii deținuți, indignați, săriră înain- 
tea colonelului. 

— Domnule colonel, în camera aceasta am 
fost până ieri 86. 

Colonelul ia notă și întreabă pe unul din 
cei 86, mutat acum într'altă odaie: 

— Câţi eraţi ieri în odaie? 

Intimidat, deţinutul încă privindu-l în 


211 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ochi pe Sonda, pe care nu era sigur dacă 
cifra lui îl va satisface, 

— Eram... eram... patruzeci... 

Un socialist: Nu-i adevărat. Eram 86!) 

Colonelul se adresează altui deţinut, care 
stăpânit de aceeaș laşitate dar încurajat pu- 
ţin de negarea socialistului, răspunde, adăo- 
gând zece. 

— Am fost cincizeci... d-le colonel. 

Socialistul: Vă afirm d-le colonel, că 
au fost 86. 

Atunci colonelul se întoarse către un al 
treilea deţinut, un negustor, care mai spo~ 
rește numărul deţinuţilor din odaia din ajun. 

— Eram, d-le colonel... vreo 60, vreo... 
70... 

Și cum deţinutul voia să continue și 
ameninţa să se urce până la cifră, colo- 
nelul, contrariat, întoarse spatele şi se de- 
părtă, lăsând restul nerezolvat. 

Sonda obișnuia să supuie pe toţi noii 
veniţi, întâi unui interogatoriu și pe urmă 
corecţiunii cu pumnul. La sosirea socialiș- 
tilor la închisoarea militară el procedează 
la fel şi socialiștii îi atrag atenţia că intero- 
gatoriul e treaba judecătorilor de instrucție. 


— 912 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Autorizat, fără de dovadă, să procedeze 
după cum l-o tăia capul, Sonda răspunde: 

— Aici se face adevărata instrucție şi cine 
vine aici vine ca să fie bătut... Crucea și! 
Dumnezeul mă-ti de socialist. 

In sfârșit, plângerile curgând cu miile la 
autoritatea militară, luptătorul Sonda e scos 
din slujbă și «retrogradaty, numindu-se în 
funcţia de grefier la Curiea marţială... Acolo, 
într'o seară, a aşteptat până la orele 81; când 
se goliră toate cabinetele parchetului și în 
deplină siguranţă că nu-l aude nimeni, a 
luat cu sine doi ţărani deţinuţi, i-a băgat 
în privată și pe un spațiu de trei metri pa- 
traţi i-a bătut pe amândoi, până i-a leşinat 

Să fie Sonda un pervers înăscut, care nu 
poate trăi, ca un Neron devenit plutonier, 
decât în spectacolul schilodirilor şi în vaetul 
suferinţii ? Să fie un caz de sugestie colectivă ? 

L-am cunoscut pe Sonda. Un om puţin 
la trup și slab, politicos afară dm cale, 
cu vocea sfioasă, blând și prietenos, Răsfoia 
o carte de versuri și avea preferinţele lite- 
rare cele mai delicate... 

In 1913, la întoarcerea trupelor d'n Bul- 
garia, am fost adus să seriu un șir de ar- 


— 918 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ticole împotriva unui colonel, întemeiat pe 
mărturiile, impresionante prin culoare de 
adevăr, ale unui întreg tren de soldaţi, ale 
cărora nume și adrese fuseseră cu de-a- 
măruntul consemnate în caetul meu de bu- 
zunar. 

Chemat la Parchet, mi s'a cerut numele 
informatorilor, pe care am refuzat să-l co- 
munic. Pus faţă ?n faţă cu colonelul, oribil 
de brutalizat—în numele drepturilor şi al 
omenirii — mi-a venit să mă spânzur. Colo- 
nelul plângea și mă găseam dinaintea celui 
mai blând și părintesc om de treabă. Nu 
ştiam ce să fac. Am voit să-i sărut mâna. 
M'aş fi băgat cinci ani slugă la el fără 
simbrie, numai să pot să-l împac. Nu fu- 
sesem niciodată într'o stare sufletească atât 
de contradictorie şi acest eveniment a con- 
stituit primul meu mare desgust de presă 
şi de meseria de preslaș.... 

Colonelului i-a fost de-ajuns cea mai ief- 
tină dintre compensaţii şi cea mai stupidă, 
după o calomnie abjectă: o desminţire. 

Dar am căutat și eu o compensație mo- 
rală, umblând timp de 2 luni, în tot ju- 
dețul Argeș, de unde erau soldaţii, ca să 


— 214 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


găsesc pe câţiva din ei. Privirea lor fusese 
atât de înflăcărată, accentul lor atât de 
veridic, tempo naraţiunii atât de logic în 
plastica lor povestire de suferinți îndurate, 
încât aveam dreptul să le fac cel puţin 
imputarea că s'au servit dolosiv de măștile 
tragediei. 

Toate numele și toate adresele fuseseră 
false... 


— 215 — 


www.dacoromanica.ro 


SCENĂ LA JILAVA 


Se anunţă inspecția unui general și deți- 
nuţii sunt puși pe două rânduri ca să-l pri- 
mească. Dejinuţii socialiști se grupaseră lao- 
laltă. Generalul apare în capul frontului care 
izbucnește la sfârșitul liniei într'un imn de 
bună sosire. Generalul e mulțumit. Inain- 
tează salutând și surâde. O închisoare atât 
de disciplinată, cu deținuți atât de bucuroşi 
de vizita lui, îl măgulește. El încetinează pasul 
şi se oprește în dreptul fiecăruia. 

Deodată însă generalul păleşte și ochii lui 
încruntaţi se îndreaptă către corul dela coada 
coloanei. Urechile lui aud tot mai distinct 
cuvintele imnului cântat; se supără, dă or- 
dine ; maiorul comandant al închisorii se gră- 
bește să se scuze, primește cu amărăciune 
un potop de insulte, gesticulează de disperare. 

Liniștiţi, socialiștii cântau în onoarea gene- 
ralului inspector, «Internaționala». 


— 216 — 


www.dacoromanica.ro 


BUBI 


După reprezintaţia de adio, dată într'o 
seară de Duminică, strălucita trupă zilnic 
ovaţionată frenetic, s'a retras în viaţa pri- 
vată, prin apartamentele ce înconjoară circul 
şi fac un singur corp cu el. E o curte în- 
gustă, cu strâmtori, circulară, gâtuită între 
colţurile ieșite ale edificiului şi gardul îm- 
prejmuitor şi subt învelitorile treptate, de 
pagodă, cu streașini adânci, căsniciile per- 
sonalului, cu ferestrele joase, par niște cui- 
buri de cârtiţe și șobolani, în care un meșter 
păianjen ar fi introdus, pe fire, lumina... 

Rațele își leagănă mingea pântecului ca 
niște crapi ieşiţi pe uscat. Gâştele popu- 
lează cu mișcări de preotese curtea de no- 
roi și gunoi pe lângă uși, pardosită cu bo- 
lovani rotunzi ca pepenii stricaţi. 

Câteva găini urmăresc, ciugulind pămân- 


— 217 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tul, liniile unui desen imaginar și bucuroase 
că au descoperit un tezaur, acolo unde nu 
se găseşte nimic, zgârie cu entuziasm pămân- 
tul cuminte, pe când ochiul subit inspirat al 
lebezilor de ogradă se surprinde contemplând 
deacurmezișul, cu o atenţie mistică, cerul 
în care se ascunde Dumnezeu, deasupra cir- 
cului vopsit cu catran şi terminat cu un 
minaret pitic. Contemplarea intermitentă a 
gâştii sfârşeşte repede printr'o aplecare pe 
burtă, urmată de aruncarea instantanee a 
unui scuipat mocirlos și de o fericită bătaie 
din pene. E stilul ei de-a-și exprima impre- 
siile, primite cu gâtul ridicat în ipoteză, 

Trei porci tineri murdari, din care unul 
creţ, cu o simpatică privire de voie bună, 
în capul lui satiric, rătăcesc de jur împrejurul 
templului cu paiaţe, cu coada înodată strâns 
deasupra ochiului fesei și cu cheotoare, ca 
sfoara unui pachet de cârnăţărie. 

Ilustra călăreaţă de școală înaltă, care a 
recoltat dealungul stagiunii urale, cât zece 
deputaţi, când cu un picior pe șeaua calu- 
lui şi cu celalt în vânt, zbura pe subt ochii 
lungii ca nişte migdale ai elevilor din ga- 
lerie ; cuceritoarea de inimi, abia înveştmân- 


— 918 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tată într'o fustă diafană, cu zeci de volane 
și petale, umflată ca o crizantemă, trece acum 
drumul în papuci și broboadă, purtând pe 
farfurie o bucată de brânză, cumpărată din 
colț. Seducătoarea călăreaţă și baletistă e 
cocoșată, are un nas zbârcit, un păr aspru 
ca fânul şi trei copii... 

Dela fereastra de hotel, care ne servește 
de închisoare, urmărim viaţa familiilor tă- 
bărîte de jurîmprejurul circului, ca într'un 
bazin cu apă deplasarea mormolocilor și 
a vioaielor lipitori. 

Fiecare membru al familiei, amestecată 
acum cu gâștele, cu tapajul bariton al ra- 
telor, cu basul porcilor şi cu găinile, e un 
număr cunoscut din circ. Stareţa căsniciei din 
faţă, e băbuţa cea mică, o domnişoară de un 
cot, cu bărbia ceva mai ridicată dela pământ 
ca a unui răţoi. Figurează deobiceiu la spec- 
tacol, într'un șir de șapte «iliputani», bărbaţi 
și femei, o scenă pastorală elveţiană, însoţită 
de doina vacilor și de refrenul ei gutural. 
Mi-aduc aminte de o atitudine a trupei, 
în care băbuța bătând ușor din palme, cu 
braţele înclinate deasupra capului, ridica și 
piciorul într'o schiţă de dans pe loc. Acum 


— 219 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


o cunosc în aspectul ei gospodăresc zdren- 
tuit. Ea conduce întreaga gospodărie, cu o 
autoritate evidentă. E o persoană harnică, 
nervoasă și siciită, ca o vrabie în neîncetat 
neastâmpăr. Învârtită pe creștetul craniului, 
aparent prin păinjenișul părului pleșuvit, ea 
nu poartă o cosiţă mai groasă decât coada 
porcului ce se fudulește cu această mustață 
de carne de-asupra buzei anale. Cochetăria 
contrastând cu şorțul soios o reţine dimi- 
neața câte puțin la oglindă, pentru ca 
d-șoara să-și vâre sub cosița capului o turtă 
mică de păr străin bălai, încâlcită ca perina 
de călcâi a unui papuc. 

Sculată de dimineată, d-şoara iese cu un 
pumn de grăunţe în poala ei cât un buzunar 
și hrănește animalele, printre cari se pierde 
ca o pasăre clocitoare. Ea poate intra în 
coteţul găinilor ca un cocoș, fără să-și plece 
capul. Infășurată întrun șorţ lung, ngidă 
pe şolduri şi pe umeri, grasă sub bărbie, 
d-şoara pare un copil artificial, în vârstă 
de 40 de ani, care se mișcă graţie unui re- 
sort întors odată pe zi, 

Sub comanda ei se găseşte, afară de ani- 
malele bătăturii și de o servitoare cu gles- 


— 220 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nele groase și cu pielea picioarelor roșie ca 
sfecla, un căţel, un copilandru de căţel. E 
un pui stângaci vânăt și gălbui de du- 
lău de neam prost. Capul mare și fălcos a 
luat-o înaintea trupului cu cel puţin două 
luni, aşa că puiul de câine și-l poartă cu 
oarecare greutate, îngrijorat de echilibru și 
cu o seriozitate comică, ridicat pe încheie- 
tura gâtului. El pare îmbrăcat până la 
umeri ca la circ, cu un cap artificial, de 
câteva ori mai voluminos decât capul lui 
adevărat. 

Intre căţel şi d-şoara pitică e o alianţă și 
un conflict permanent, care umple toată 
ziua cu manifestările lor, Incă neobișnuit cu 
paza regulilor de bunăcuviinţă și încrezător 
cu naivitatea unui neofit în hbera funcţiune 
a organelor sale, cățelul își depune uleiurile 
pe covoarele din casă. De mai multe ori pe 
zi, se aude stridența glasului ascuţit de 
fluier, în care se zbat alternativ pitpalacul 
și ocarina, și când îţi ridici ochii de pe carte 
și te uiţi într'acolo, îl vezi părăsind odaia cu 
o grabă scâlcie, cu un pas întrerupt de insu- 
ficiența picioarelor, prea strâmbe pentru 
fugă, sărind şi urmărit de nuiaua cât un 


— 221 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


băț de chibrit a d-goarei, care apare în uge 
cu ochelari. Nuiaua se agită fără să-l lo- 
vească, amenințătoare în aer, ca bagheta 
de polcă a unui șef de orchestră. Căţelul 
însă a înţeles că nuiaua nu-i un obiect de 
desfătare şi închipuindu-şi că-l ustură, dacă-l 
ajunge, se simte obligat să puie efectul 
înaintea cauzei şi ţipă cât îl rabdă gura, 
căznindu-se să treacă pragul uşii cu cea 
mai mare velocitate pe care i-o permite 
corpul caricatural. Ca să i se modifice rassa, 
cățălandrul a suferit operaţia tăierii cozii și 
a urechilor şi pare deghizat într'o formă 
grotescă, mijlocie între pasăre, pește şi 
cornut, 

Duminica, domnişoara, îmbrăcată cu haine 
noui, stă pe un scaun scurt, cu spată, în- 
tr'adins construit pentru d-sa şi citeşte, 
sub gutuiul înflorit, o carte nemțească. Toți 
ai casei au plecat de acasă: dresorul de cai, 
călăreaţa de înaltă școală, baletistele și clow- 
nul August, un domn înalt, blond, grav ca 
un inginer, ocupat în timpul săptămânilor 
de vacanţă cu tesălatul porcilor ce vor 
intra mai adânc în sânul familiei, sub formă 
de cârnaţi și cărnuri afumate pentru iarnă. 


— 229 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Vasele stau şterse în dulapuri, furculițele 
în cutia lor, servitoarea a plecat și ea la 
plimbare. Singură domnișoara și cățelul, 
ghemuit la picioarele ei, încălțate cu pantofi 
albi de copil, sunt acasă. Ușa dela bucătărie 
e închisă, ca dulapurile. Păsările şi porcii 
sunt în cotețe. Domnișoara se bucură de o 
stăpânire integrală a domiciliului şi are or- 
goliul unui camerist de jurnă, care se plimbă 
în zilele de sărbătoare, pe coridoarele Băncii 
Naţionale. 

Figura ei curată exprimă o satisfacție cins- 
tită. Mai citeşte puțin, se mai uită puțin 
la pomi, toţi înfloriți, la liliacul albastru 
peste garduri și când câinele, ireverențios, 
îşi plimbă botul ca o mașină de tuns în 
jurul șezutului, cu piciorul ridicat la umăr, 
ca să-și prindă purecii și să-i toace pe loc, 
domnișoara se apleacă, îi scoate capul, de 
urechi, din intimele lui preocupări și mus- 
trându-l cu degetul, gros cât un bob de ghindă, 
ca un preot protestant, îi vorbeşte românește: 

— Bubi, de tce nu stai fromos? 


— 228 — 


www.dacoromanica.ro 


FLAȘNETARUL 


Cât mi-e de drag bătrânul flașnetar care-și 
aduce flașneta, sicriul, subt fereastra mea, 
mă salută și cântă. Intre flașneta veche şi 
flașnetarul bătrân şi repertoriul lui, compus 
din șase arii, pe care nimeni nu le mai cu- 
noaște, s'a întemeiat o solidaritate, ca și cum 
s'au născut gemeni împreună. Aceeaş culoare 
îi îmbracă pe câteși trei. Pălăria bătrânului 
e roșcată ca flașneta, și flașneta lua e cenușie 
ca pălăria, cele șase cântece s'au descompus 
ca forma hainelor, ca încălțămintea; un ma- 
terial ciudat, uniform, a rezultat din tran- 
sformarea lentă și din pătrunderea unora cu 
celelalte a lemnului flașnetei, a tovalului ciu- 
botelor, a pielei flașnetarului. Singuri ochii 
foarte albaștri ai bătrânului pun două pete 
de mozaic în acest grup de vechituri turnat 
ca dintr'o bucată de fontă. 


— 224 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Cântecele flașnetei s'au uzat în concor- 
danţă cu lemnul, marșul se aseamănă cu 
valsul şi mazurca aduce cu romanța, așa cum 
ajunge de seamănă leiţi într'o coabitare în- 
delungată baba cu moșul şi cu ei amândoi 
pisoiul, și cum se identifică după o logodnă 
depărtată, când unul din soţi a şi murit, 
inelul căsniciei cu degetul ce-l poartă... 

Vehiculul cu care își împinge uncbiașul 
flașneta, e o împărechere totuș eterogenă de 
organe. Roţile au slujit cândva unui cărucior 
de copil, care poate că de atunci a ajuns ge- 
neral sau ministru și poate chiar să se fi 
întors în ţărână... Legată cu o frânghie ce și-a 
schimbat consistenţa, pe postamentul inform 
al roatelor și dedesubtul flașnetei, zace pân- 
tecul unui fost violoncel, cu gâtul rupt acum 
o sută de ani. În compunerea monstruosului 
instrument — o căruţă care cântă — bătrânul 
a cugetat că o vioară moartă poate da sono- 
rități unei flaşnete în agonie. 

Muzicalitatea flașnetei a rămas ca niște 
voci de tinichele aruncate, de sticle ce se 
sparg, de amnare scăpărătoare, de chei multe, 
de scârțâiri de uși — şi toate aceste glasuri 
împărechiate se urzesc unele cu altele, într'o 


— 225 — 


tu 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


armonie, la ale căreia semi-tonuri strîmbe, 
se adaugă tonuri noi care nu aparțin nici 
unei game vii și par suvenirea ultra- 
terestră a unor ființe de mult defuncte, 
scheletele imateriale ale unor vibrațiuni di- 
spărute din zgomotul lumii, unde totuș de 
la veac la veac, trecute de pe o vioară pe 
alta, cântecele se mențin și se păstrează, ca 
niște diamante exacte. 

Flaşnetarul face înconjurul orașului într'o 
săptămână şi dimineţile de Sâmbăta, când 
soseşte cu barba lui afumată de mohârcă și 
surâde balconului meu, de unde îi va sbura 
tainul, înfășurat în hârtie, ca un fluture 
alb, el pare că vine de departe, din Italia cu 
monumente cenușii ca şi flașneta, din Na- 
poli, din Venezzia, din Roma, unde poate că 
a cântat în ajun sub fereastra unui prelat din 
Vatican. Între el și mine, care-l privesc în- 
vârtind manivela lui cu imnuri în putrefacție, 
s'a legat o prietenie mută, în care vorbește 
mai expresiv și mai adânc decât cuvintele 
cele mai bine găsite, limba peltică a flașnetei, 
întrun stil de monumente risipite. El mă cu- 
noaşte poate, de treizeci de ani, ca un to- 
varăş cu care am trăit, mi-a zîmbit la toate 


— 226 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ferestrele pe unde m'am mutat, și acum la 
închisoare, ca un Dumnezeu cu barba albă, 
egal de bun pentru toţi argaţiilui pământeni. 

Deasupra flașnetei, în colivie, stă bo- 
sumflat un cobay cu ochii rotunzi şi negri ca 
două mărgăritare. Lângă el cutia cu noroace, 
din care iese pentru spiritele neliniștite un 
bilet tipărit, galben, verde sau alb, după 
sexul și după vârsta cercetătorului, ispitit de 
intenţiile misterioase ale destinului. Ce a 
putut înfrăţi muzica și norocul în mintea 
bătrânului flașnetar? 

Plecat cu ploile toamnei și cu cocorii, re 
tras departe, poate schimbat în Moș Crăciun, 
ca să pregătească, poate, jucăriile copiilor, 
de iarnă, bătrânul meu se întorcea odată cu 
rândunelele, acelaş de anul trecut, cu aceeaș 
trăsurică şi acelaş repertoriu. Zâmbetul lui 
surâdea ca și cum nu ne văzusem din ajun. 
Il așteptaseră caișii ca să înflorească subt 
binecuvântarea cântecelor lui, vechi ca psal- 
tirea. Il aşteptam eu cu ochii în făşiile al- 
bastre ale azurului... arborate la toate eta- 
jele cerului ca să-l primească. 

Anul trecut au înflorit grădinile fără ca 
flașnetarul să fi venit. A trecut vara toată. 


— 227 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


A trecut toată toamna, au plecat berzele, s'au 
scuturat penele copacilor în așteptarea lui. 
Și sau întors rândunelele încă odată. Și au 
înflorit caișii, salcâmii, fără povestirea lui de 
bine, şi sărbătorile Paştilor au trecut iarăş 
fără s'audă flașneta, deasupra căreia sta pitit 
un cobay alb cu capul roșu şi cu ochii de 
mărgăritar...... 


— 998 — 


www.dacoromanica.ro 


CUIBUL RÂNDUNICII 


Când omul va îngrămădi atâta știință încât 
să nu-i mai rămâie inteligenţi lui nici un mis- 
ter, cum va mai primi el să trăiască, să se su- 
puie și să aștepte desfășurarea și finalul unei 
vieţi de mainainte cunoscute? 

Omul are norocul că găsește la fiecare veac 
drumul și după ce a dat în direcţia unei sin- 
gure erori toată cultura pe care inteligenţa 
ui putea să o producă, adoptă cu ușurință 
alta, croieşte un drum nou, după o desco- 
perire, sau se întoarce la altul, părăsit de- 
mult, cu alte speranţe. Omul are norocul că 
poate greși cât mai des fără părere de rău, 
cu neadormitul vis de o perfecţiune actuală 
și viitoare. Omul are norocul că se distrează, 
că face războiae pentru o idee — el crede — 
pentru un instinct; că munceşte mai mult 
decât cercetează şi că moare în definitiv la 


— 229 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


timp, aducând câte foarte puţine firimituri, 
într'o mie de ani, din marele necunoscut. 
Credinţa cu care rândunica își construiește 
cuibul sub streașina mea, din noroiul de peste 
drum, aglutinat cu paie, aduce aminte de 
casna oamenilor de a-și zidi palate și de a 
dura proprietăţi, din care nu se alege nimic. 
O prăjină lungă va sfărâma cuibul într'o zi, 
când stăpânul casei își va da seama că piatra 
dela intrare se acoperă cu scuipatul cui- 
bului din dreptul ei. Dacă ar ști rânduneaua 
că munca ei va fi sfărâmată, că puii-i vor 
fi doborîţi, nu s'ar mai iubi, n'ar mai cloci 
ouăle, ci singuratică în mijlocul unei lumi de 
profunde și definitive singurătăţi, ar aştepta 
pe crucea bisericii să pice de slăbiciune și ne- 
putinţă, protestând împotriva naturii, care 
se joacă de-a zburătoarele, prin greva tu- 
turor organelor ei. Dacă ar ști de moarte și 
de viața căreia își pregătește odrasla, îngră- 
dită de instinctele și de viaţa pisicii, rându- 
nica n'ar mai străbate zările către zonele 
calde, nu și-ar mai osteni aripile, n'ar mai 
prinde muștele şi fluturii aerului trandafiriu, 
n'ar mai culege din zbor, căzând amenință- 
toare şi primejduită, bobul de apă cu care se 


— 930 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


adapă din unda marilor lacuri, ciupite în li- 
niștea zilei de ciocul dibaci. 

Dar natura se zbeguie cu făpturile ei până 
la capăt. Le închide, ca niște cutii fru- 
moase și le deosibește conţinutul, așa încât 
să nu poată comunica fiinţă cu fiinţă, des- 
părțind zburătoarele între ele și pe ele de 
celelalte fiinţe și așezând în constituția funda- 
mentală a vieţii împotrivirea speciilor, agra- 
vată de dușmănia individuală. 

Chiar între oameni, câţi se aseamănă între 
dânșii ca să se poată înţelege? Câţi vorbesc 
pe deantregul aceeaș limbă? Unul singur își 
cunoaşte limba lu și nimeni nu i-o poate în 
totul pricepe. O carte ar ajunge în toată 
lumea căci tot ce se poate gândi despre lume 
încape într'o singură carte. Nu! Mii de cărți 
nu deslușesc din tine nici începutul. 

Mii de rândunele construiesc în fiece pri- 
măvară, ca Dumnezeu, din lut și scuipat, 
acelaș cuib, fără să știe nimic şi milioane 
de oameni improvizează cu speranța înju- 
mătăţită, că poate să mai fie ceva... 


— 231 — 


www.dacoromanica.ro 


TRIFOIUL 


Am un ghiveci cu trifoi în fereastră. In 
capătul firelor lungi, pe care un miracol le 
ţine în picioare, se deschid câte trei foi de 
fir, ca naște umbrele. 

Il păstrez în geam trifoiul, căci mai bine 
decât altă plantă, îl văd zilnic trăind. Dimi- 
neața firele lui se apleacă și rămân aplecate 
către soare. Seara, firele sunt drepte și foile 
s'au întors, cu o încântătoare pudoare. Le 
văd închizându-se şi deschizându-se și a- 
ceastă acţiune neînsemnată a unei plante 
nespus de gingașe, ce-și strânge ființa în faţa 
umbrei și pare că doarme noaptea odată cu 
pasările, cu albinile și cu vacile albe, far- 
mecă și turbură. 

Ce ești tu și cum ne-am întâlnit ca să-mi 
dai mie sensaţia pe care spiritul o respinge, 
că cineva te-a făcut și pe tine și pe mine și 


— 292 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


că în faţa unui fir diafan de iarbă cărţile și 
inteligența trebuie să capituleze ? 

Cum te bucuri tu, ca şi mine, de lumină 
şi te întristezi de întuneric? Ce ai tu, care 
nu mă cunoşti și nici nu poți să știi dacă 
sunt, cu mine, care te privesc cu uimire și 
necaz fără să te înțeleg? Ce cauţi tu pe lume 
şi ce căutăm noi amândoi? 

Cărturarul te numește plantă şi-ţi zice ție 
trifoi— și mie om. Şi mai mult nimic. 

Fiecare cu numărul lui. 


— 259 — 


www.dacoromanica.ro 


TORTURA 


Toţi copii fură, cum fură câinii, mâţele, 
maimuţele, cărora instinctul de proprietate, 
produs de civilizaţie, li-i necunoscut, Eu când 
furam câteodată un pumn de zahăr sau câ- 
teva bonboane, se deslănţuia în mine și peste 
mine o întreagă dramă, ca o cataractă, și 
niciodată n'am fost mai nefericit ca după 
realizarea unui act, care îmi făgăduise o plă- 
cere. Dulceţurile furate îmi ardeau mâna în 
care le țineam ascunse în buzunare şi preo- 
cuparea mea tenace, consista în a duce la 
loc ceeace dosisem, pândind momentul de a 
nu fi surprins în vinovăția mea îndoită, 

Sensaţiile, scrupulele încercate cu bonboa- 
nele, au rămas la maturitate în ce priveşte fe- 
meia. O iubeşti, te învierșunezi, şi în ceasul 
când îți aparţine, te-ai întristat. Ai mistuit-o. 

E ceva care îți turbură toate plăcerile pre- 
supuse, pe cale de a fi realizate; ceva inex- 


— 984 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


plicabil, ca și cum pe lespedea sufletului, 
aşternută pentru mulțumire şi odihnă, o 
mână satanică a gravat sentinţa, pe care o 
citeşti de câte ori vrei să te aşezi cu o carte sau 
cu o amantă: «tu nu ai acest drept). 


Ce neam nesfârşit de sclavi îngenunche în 
tine, când vrei să te bucuri? Din ce iobăgie 
seculară apare azi sufletul tău, când vrei 
să-l împărtășești cu o mulțumire ? Te-ai 
născut solidar cu sentimentul că ai numai 
datorii și că trebuie să le suporţi pe cele 
mai grele, cu atât mai docil cu cât jertfa se 
prevede mai grea. 

Tu nu vei fi nici bogat nici sus așezat, pare 
să dăscălească o voce interioară. Tu vei purta 
jugul unei conștiințe de rob şi vei robi, făr'a 
te plânge, familiei tale, femeii tale, copiilor 
tăi, şi mai ales unui trecut, pe care nu-l 
cunoști, ivit în idei şi sentimente; nu din 
plăcere nici din neplăcere, dar pentrucă așa 
trebuie să fie. Duminica ta nu va fi Dumin'că, 
căci atunci vei fi chemat la o muncă mai 
aspră. Grădina ta nu va fi o grădină parfu- 
mată şi un așternut delicat de culori, pen- 
trucă nu vei avea timpul să vezi și să simţi. 


— 235 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Tu vei cugeta mereu la altceva decât la ceeace 
faci, absent de pretutindeni unde gândești că 
ești. Ospăţul pe care ţi l-ai pregătit nu mai 
are gust, odată ce ţi l-ai întins pe faţa mesii. 
Pendula cu sunetul adânc, pe care ţi-ai 
cumpărat-o, încetează de a te mai zgudui cu 
glasul ei, îndată ce-ţi aparține. Ajunge ca un 
lucru să fie al tău, ca să-şi piardă și gustul și 
fiinţa. Toate în tine dispar, într'un mormânt. 

Și totuș viaţa îţi place — pentrucă nu o 
trăești; cu toate că în toate bucatele și sucu- 
lenţele, ți se oferă, odată cu arta care le-a 
pregătit o muscă sau un fir de păr. Tu aștepți 
cu solemnitate ca să-ţi treacă toate pe dina- 
inte, pentru consolarea de a te gândi, după ce 
au trecut, că au stat o secundă dinaintea ta. 

Îți place viața nu pentru tine ci pentru 
alții şi pentru dânsa. Asistent neputincios la 
spectacolele care te domină sau te revoltă, 
vei răsfoi cărțile ei cu imagini necontenite, în 
tăcere. Fiece clipă vine cu o imagine proprie. 

Din când în când, concorzi două imagini 
sau încrucișezi două idei și-i singura ta răzbu- 
nare de a fi sclavul veşnic și misterul impene- 
trabil al capriciului divin sau vulgar, graţie 
căruia te-ai ivit. 


— 236 — 


www.dacoromanica.ro 


RUGĂCIUNE 


Mă rog ţie, Doamne, și nu știu cui mă rog 
și de ce mă rog. Sufletul mi-e plin deo bo- 
gată durere, ca o corabie de mărgăritare 
ce-și poate pierde tezaurul la o răscolire de 
talaze. Durerea mea trebuie să o împăr- 
tășesc cuiva și nici un om nu-i în stare să 
mi-o priceapă şi nu are auzul de care sufletul 
meu simte nevoie. 

Știu că este ca şi cum aș fi un nebun în 
faţa unui pustiu și că mă închin vântului și 
tăcerii, cu plopii şi cu apele singuratice. Dar 
încă fac rugăciunea mea către tine, punct 
întunecat de lumină din întuneric, căci îmi 
trebuie un tovarăș, îmi trebuie un stăpân 
pe care nu-l găsesc, o patrie ca să nu semene 
cu pământul, un împărat cu care să vorbesc, 
o cifră. 

Mă rog Ţie pentrucă ţi-s stelele frumoase, 


— 287 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


pentrucă ai urzit azurul, pentrucă ai făcut 
caprele şi copacii și ţi-ai distribuit ființa în 
toate seminţele și în toate ființele, cu cari 
fără voia mea mă simt legat, fie că știi tu 
sau nu știi. Mă rog ie Doamne, să nu mai 
fiu eu însumi. 


— 938 — 


www.dacoromanica.ro 


GÂNGĂNIILE 


Noaptea năvălesc în lumina lămpii mii de 
insecte, pe care o mână invizibilă pare că le 
aruncă pe fereastră, ca niște confeti, Vin din 
ceruri, din cuiburile lu luminoase, sau sunt 
ele înşile stelele, ale cărora stoluri adânci trec 
în vârteje multicolore pe deasupra noastră 
neîncetat? 

Insectele zboară și ies, ori şi cum, din în- 
tunericul care le fabrică și le dă drumul ca 
unor imense valuri de sămânță de mister. Din 
tiparele lor până în lampa mea arzătoare, în 
a căreia dogoare aripile impalpabile, de pul- 
bere dantelată diafană, se topesc în scrumuri 
de aur, ele s'au țesut din cele mai fine și mai 
provizorii materiale din câte a descoperit 
natura și fiecare e lucrată ca o bijuterie de 
geniu. Smalţului verzui și transparent, cati- 
felei cărămizi, pieilor ce le alcătuiesc, unse cu 


— 239 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


lacul capricios al pensulei aeriene, artistul din 
întuneric le-a adaus câte un corset de mătase, 
câteva fire nervoase ale picioarelor și elitrelor 
şi în toate aceste compoziţii microscopice a 
pus esența și mai ușoară și mai tainică, a 
unui suflet de sine stătător, care le îngăduie 
să se înalțe, să se miște, să se poarte dintr'un 
loc într'altul, să-și aleagă flacăra ce le va 
mistui. 

Trei fluturi de aceeaș mărime, tăiați cu 
foarfeca după un patron identic întrun 
atlas de o culoare necunoscută, stau ca trei 
triunghiuri echilaterale pe păretele meu. 
Capul lor e o minune. In puful palid mărunt 
şi bogat ce-l acoperă, sticlește ca două rubine, 
focul sumbru, cu amintiri de metal, al ochilor 
desinaţi în orbita lor auriferă cu preciziunea 
și amănunţimea florilor de câmp. Cei trei 
fluturi stau ca niște echere. Câte trei dungi 
brune şi în zigzag le acoperă transversal 
aripile, largi la bază, iar stofa lor poartă în 
țesutul ei linii de relief imperceptibil, sute de 
raze geometrice întâlnite în punctul ascuţit 
ce ascunde capul, ca un vârf. 

Noaptea îmi trimite mai întâiu câte un 
model din fiecare zburătoare, pe care apoi îl 


— 240 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


repetă. Cele mai frumoase sunt și cele mai 
puţine. Într'o ninsoare de țânțari de sute din 
acești purici înaripaţi, care intră pe fereastră 
sărind, sunt numai trei fluturi de aur și nu- 
mai două imponderabile mărunte libelule.... 

Risipirea nopţii risipește și insectele care, 
îngânându-se noaptea cu ziua, se duc la cui- 
burile lor necunoscute, strânse în împărăţia 
lor miraculoasă la vn apel. Şi, noaptea viitoare 
altele le înlocuiesc, alte forme, alte culori, 
alte temperamente, dela domniţa de ghiaţă 
încremenită ca o fantomă în mantaua:i al- 
băstruie în ungher, până la gângania ne- 
bună, în luptă cu umbra ei pe tavan. 

In timpul zilei insectele zburătoare sunt 
mai puţine și poezia părăseşte spatiul, ca 
să lase să bâzâie musca. 

Poezia obscură și lină a nopţii priește mai 
mult păstrării intacte a comorilor mişcătoare. 
Ziua aparţine insectelor încălțate și căpușii 
devorante. Specii noui, uimitoare, inventate 
instantaneu împuiază văzduhul şi iarba. 
Unele imită racul, altele contrafac în pro- 
porții infinitezimale atitudinea păunilor, rapi- 
ditatea cailor, grația lebezilor cenușii, săritura 
broaştelor în rugă de ploaie. 


—21— 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Dar în mijlocul horelor de fluturi încinse 
în jurul lămpii, apare, să-și expuie plosca in- 
fectă de sânge, ploșnița, matroana cu șoldu- 
rile umflate, ţaţa pușcăriei. Târtiţa ei trivială 
e mistuită însă în focul lumânării cu care 
am următit-o de aproape: facla adevărului 
arzător. 


— 942 — 


www.dacoromanica.ro 


DANABASY 


Danabasy a fost condamnat de un fost 
prieten, la un an şi jumătate închisoare pentru 
o schiță de palmă. Prietenul era de profesie 
judecător. A fost aproape numai o intenţie de 
palmă, căci l-a atins în diagonală ; fostul prie- 
ten refuzase martorii trimiși pentru cererea 
unei, cum se zice, satisfacţii. Prietenul 
e un maniac și titlul lui de căpetenie l-a 
constituit o închisoare de câteva luni dată 
de nemți, care au găsit mijlocul să-l facă, 
subt ocupaţie, glorios. Există oameni li- 
niştiţi, care n'au păcătuit împotriva fricii 
de moarte cu nimic și care își asumă și me- 
ritele florilor de pe mormântul Eroului Ne- 
cunoscut. 

Fostul prieten fiind la cenzura scrisorilor 
la poștă deveni un rafinat al spionajului, pe 
care îl descoperea şi la muște, și își începu 


— 949 — 


18* 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cariera de dictator profetic denunțându-şi 
colegii. El a «prins» o carte poștală a lui 
Danabasy, mobilizat și el la cenzura scriso- 
rilor, carte în care se pomenea de o doamnă 
X. Danabasy fu pârît în toată forma și 
arestat. La percheziţie, s'a găsit asupra lui un 
carnet cu iniţiale, cu adrese şi cu o cifră de 
bani înscrisă în dreptul fiecărui rând: dovadă 
certă a spionajului. Era însă o listă de numele 
prescurtate şi adresele câtorva persoane, pro- 
fesioniste sau amatoare, însoţite de tariful 
respectiv... Danabasv se vede a fi fost un Juan 
cu contabilitate în regulă și care dintr'o 
noapte consacrată poeziei reţinea costul, lă- 
sând altora, mai prozaici, colecţionarea ade- 
văratelor corpuri delicte, bucle de păr și 
panglici dela cămășile de noapte. Priete- 
nul, în aplicarea instinctului său subit de 
agent gi detectiv diletant, dăduse un greș 
lamentabil, răscumpărat mai târziu prin re- 
venirea la judecătorie, unde s'a petrecut 
răzbunarea tardivă a celui condamnat la 
un an și jumătate de închisoare pentru o 
palmă. 

Danabasy pentru schița lui de palmă a 
fost chiar arestat și ţinut șapte zile în închi- 


— 944 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


soare preventivă până azi. Capul nippon cu 
ochelari, adus între baionete, pe o lapoviţă 
imensă și galoșii plini cu noroi dau atitudinii 
lui un aer de stampă, în care personagiul 
şi-a pierdut uneltele de bambuz și undiţa, 
într'un lac măsliniu. 


www.dacoromanica.ro 


IONAȘ 


Ionaș era amantul unei soţii cu consimță- 
mântul bărbatului, un om de felicitat. Prin- 
zând-o cu un al treilea, Jonaș bătu soțului 
telegrama următoare: «Venez vite. Elle nous 
trompe». Fidelitatea dublă era atinsă grav. 

Altădată, lonaș era ministru, și fu primit 
în gara Buzău de câteva personagii oficiale. 
Stând în mijlocul lor, pe peron, și primind 
raportul situaţiei, Excelenţa era preocu- 
pată de o problemă decorativă, în care se 
adâncise. Cu bastonul, ministrul lărgea pro- 
porţiile unui scuipat mare, ce-i zăcea la pi- 
cioare, construind împrejur, din materia com» 
ponentă, un peisagiu de arabescuri. 

Nu se știe al cui era scuipatul pe care 
importantul factor al Statului îl întindea cu 
vârful bastonului. Dacă el isvorise convul- 
sionat cu degetele din nasul cleios al unui 


— 946 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


frânar, ministrul conservator își arăta astfel 
şi preferinţele pentru democraţie, pe care de 
obicei și le-a ascuns. Dacă, ceeace se crede, 
gălușca de pe peron aparținuse persoanei sale, 
atunci insistența de a frământa-o după ce a 
pierdut-o, dovedea admiraţia pentru frumu- 
seţea operilor proprii, un gust estetic și re- 
gretul de a lăsa în urmă, în prada hazardului, 
provincial, o perlă lichidă, produsă de stri- 
dia gurii Excelenței sale. 


— 947 — 


www.dacoromanica.ro 


GINECOLOGIE 


Cazul unei familii. Tatăl de 60 de ani, 
are un fiu însurat ṣi o fiică măritată, şi 
locuiesc astfel trei familii împreună. Nevasta 
fiului și fiica bătrânului, dau anual naştere 
câte unui copil. Dar mai face copii şi ne- 
vasta bătrânului, mama fiului însurat și a 
fiicei măritate. Cam în aceeaș lună sunt în 
aceeaș casă trei familii cari nasc: mama 
face surori şi fraţi pentru copiii ei; unchi 
și mătuși pentru copii copiilor ei. Unchii 
au aceeaș vârstă cu nepoţii şi uneori sunt 
cu câteva zile mai tineri. 

A se urmări lanţul de rudenii... 


— 248 — 


www.dacoromanica.ro 


UN VIZITATOR DE MARE LITERATURĂ 


Și Miercuri o vizită cumplită, Un tanăr cu 
pleoapele înodate de o ușoară conjunctivită, 
care-i pune în jurul ochilor două cercuri de 
Jumări. Faţă leproasă, păr mare, unsuros, 
de culoare dubioasă, dat pe ceafă. Din când 
în când, floaca frontală se lasă pe ochi ca o 
perdea, ceeace nu displace tânărului estet, 
care și-o așează la loc, scuturându-și capul 
de jos în sus, fără să puie mâna, ca un 
acrobat care mănâncă o plăcintă cu mânile 
la spate, din tavă direct. Ca să-şi reia părul 
atitudinea comandată, tânărul face o mișcare, 
ca de refuz, bruscă, mai întâiu de fakir care 
se concentrează, însoțită de o tremurătură a 
umerilor, apoi capul și-l repede în sus ca un 
înotător care spintecă valurile: valurile sunt 
pletele lui ce-și restabilesc astfel direcţia spi- 
cului. Detaliu odios, gura plină de frumuseți, 


— 249 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


de formule şi de dinţi stricaţi a tânărului 
vizitator, pute ca și cum ar vorbi o brânză 
stricată, aninată. Ghicești în gingia putredă a 
vizitatorului abcese în funcţiune și un stomac 
fără intestine, în care fermentează armonia 
fecalelor, începând din înghiţitoare. 

A venit să mă vadă pentrucă nu mă vă- 
zuse de mult și în ajunul unei călătorii pe 
care o întreprinde. Admiră, recunoaște, 
sprijină și comentează cu un spirit critic 
ambarasat de etichete, în articole publi- 
cate sub un titlu general care începe cu 
4Noi...). Insă băiatul nu vrea să-și piardă 
independenţa artistică și intelectuală şi te 
tratează pe ici, pe colo cu o democratică 
egalitate. Poate că numai atitudinea ta 
rău interpretată, posomorită, de victimă 
disperată, îl împiedică să-ţi ofere un «mä», 
să-ţi dea cu «tu» ca dela monument la 
monument, împietrite în aceeaș glorie îm- 
preună. Suporti, cu o politeță mâriită, ba- 
gajul de boarfe ce ți se descarcă în cap 
din cufărul cu sdrerțe al tânărului tău 
coleg de imortalitate. In precocitatea lor 
filosofică, fesele lui să tot aibă 20 de ani. 
Dar uneori o injurie vulgară ți se strânge în 


— 250 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


gură ca o flegmă de tuse pe care abia o 
împiedici să scape... Idolii, îţi zici cu scârbă, 
trebuie să fie răbdători, și rabzi. Rabzi până 
ce vizitatorul binevoește să-și isprăvească 
repertoriul. 

Starea mea sufletească e ca de cerb prins 
într'un coteţ de găini. Cu neputinţă să mă 
mișc, aştept, şi toată activitatea mea se 
rezumă în gestul de a fumă, de a-mi mângtia 
fundul pălăriei așezată pe genunchi. 

Intreb uneori: 

— E noroi? Sau alteori: 

— A. plouat ieri și în Bucureşti? Şi tână- 
rul răspunde cu întrebarea îngrozitoare: 

— Ce aţi mai scris? 

Odată, acest camarad pe terenul muzelor, 
mi-a adus la hotel, unde eram întiile luni 
închis, o serie de «portrete» ca să mi le 
citească şi între ele se găsea şi portretul 
meu, cu care ar fi voit să înceapă. 

— Pân'aci! am răcnit — și tulburarea mea 
aţâțată a făcut atunci un gest desnădăjdvit, 
de acar în primejdie de a fi călcat de tren, 
de o elocvență, pe care autorul portretului 
meu moral și literar nu a înţeles-o, dar 
căreia i s'a supus. O singură linie din 


— 251 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


portret și aș fi făcut o crimă. Cracii criti- 
cului admirativ ar fi ieșit agitându-se dela 
etajul al doilea pe fereastră. 

Povestind sentimente de contradicţie și de 
exasperare în care te pune o asemenea si- 
tuaţie, ai sensația că ai căzut într'un butoiu 
cu clei, din care nu mai poţi ieși cu nici 
o opintire. Eşti mâzgălit şi mortificat,. 


— 252 — 


www.dacoromanica.ro 


BALABAN 


Noaptea și dimineața s'au petrecut de 
veghe în zguduirile cu zgomot ale ocnașului 
Balaban, un «vieţaș» nebun. Celula lui, pe 
o galerie în continuare cu galeria celulelor 
politice, galeriile sunt despărțite cu o ușe 
uşoară de magazie care nu se încuie nico- 
odată. 

Ieri, Balaban ceruse d'rectorului general 
pe un ton imperativ să fie strămutat la 
ocnă, de unde a fost scos fără voia lui. 
S'a plâns de mâncarea din penitenciar, pro- 
vocând din partea directorului general răs- 
punsul desconcertant: N'ăi vrea să-ți dau 
pui fripţi? 

Până astă noapte, Balaban s'a mărgin't 
să-și manifesteze nebunia prin cântece în 
mijlocul nopţii. Balaban e un Hercule tâ- 
năr şi mărunțel, cu mușchii umflati, ca nişte 


253 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


saci cu nisip, la pulpe, la umeri, la braţe. 
O linie formidabilă conturează trupu-i de 
taur, terminat printr'un cap de Napoléon, 
cu ochii albaștri, închiși în litera exotică 
a sprincenelor negre. 

Intenţionat sau sincer — medicul crede că 
Balaban e un farsor — la orele 12 noaptea, 
după un somn liniștit, repertoriul lui ciudat 
începe să se desfășoare. Cântece cu ison bi- 
sericesc, urmate brusc de un fluierat de gară, 
urmat de monoloage. Uneori, Balaban apos- 
trofează în întunericul celulei pe cineva, pe 
care-l dă afară cu strigătul: «Pleacă, îţi zic! 
du-te, du-te !y răstit cu o voce afectată de ac- 
tor de provincie, și această scenă dintre un 
ocnaș nebun şi marele întuneric durează câte 
un sfert de oră, după care începe cântecul: 

«Nu pot crede nu pot creeede 

Nici nu eeeste de crezut...). 
şi urmează un ropot de aplauze bătute cu 
palme ca de fier. 

Vecinul de celulă al lui Balaban, un in- 
giner cadaveric, al căruia cap transparent, cu 
ochelari, plutește pe sfoara interminabilă a 
unui trup imens, răsucit ca un cearșaf ce se 
stoarce, te gândești că trebuie să fie în agonie. 


— 204 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Pe la orele 3 din noapte, trezit și el, 
Iancu, nebunul reputat al temniţei, intră 
de la gratiile spitalului, într'o polemică vio- 
lentă cu Balaban, care prin întunericul 
nopții, tăcută ca un cimitir, îl așteaptă să-și 
termine toate frazele, ca să răspundă și 
el revoltat, până la capăt. Intre cei doi 
nebuni atenția pune o înțelegere tragi- 
comică, aceea de a urma o luptă verbală 
disciplinată. Injurăturilor pornite din spital 
ca un torent, Balaban le răspunde ca o umbră 
istorică: «Ciiineee... ești tuuu...?) 

Spre dimineaţă, armat cu capacul de fier 
al privăţii celulare, Balaban înteţeşte lovitu- 
rile până atunci rare, cu care încerca re- 
zistența ușii. 

Pe la 5 ușa cedează. Arma nebunului a 
prăvălit-o și Balaban iese pe galerie. Sentine- 
lele fug, gardienii fug ! Balaban scoboară scara 
răcnind, circulă gesticulând prin curte şi fä- 
cându-se deschiderea temniţei întregi, hoţii se 
grămădesc în perspectiva spațiului şi-l urmă- 
resc. Balaban se întoarce, sparge ușa altei 
celule, zmucește şi rupe din rama de piatră 
a balconului paraclisului grilajul decorativ de 
fier. El strigă pe socialişti, pe ziariști, cari se 


— 255 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 
ri ai eat 


strecoară câte unul pe scară şi se retrag în 
papuci și cămeși în curte, în așteptarea unui 
atac, însoţit de asasinat. Ca de vânt, uga ce- 
lulei No. 23 e smulsă din loc deși încârligată 
pe dinăuntru și... apare verde și aproape în 
pielea goală, o nouă specie de nebun, creiată 
instantaneu, un coleg. Balaban se îndrepta 
spre celulele noastre. Socialistul Sever a 
mâncat o palmă. Socialistul Coniţ, un tipo- 
graf, socialiștii Nistor și Bogdan, croitor şi 
tapiţer, mai prudenti, măsoară de o jumă- 
tate de oră distanţa, prin curte, care-i separă 
de poarta temniţii, evoluând când înainte, 
când înapoi, după pericolul ce se apropie sau 
se retrage. Socotind că tactica cea mai bună 
consistă în a nu ne arăta pe cerdac, aşteptăm 
înapoia ușii, lângă un ciocan. 

Garda militară cu puștile încărcate, dis- 
păruse ca şi gardienii, la prima scrâșnire 
uriașe de dinţi, cu care se ivise în gura-i 
strânsă Balaban pe cerdac. Temniţa pre- 
zinta aspectul unei revoluţii. Cei 700 de 
hoţi din închisoare puteau să plece liniștiți 
pe porti, fără să-i întrerupă nimeni. Dispăruse 
întreaga ierarhie, stratificată la direcţia unei 
închisori. 


— 256 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Puterea fără margini a lui Balaban e 
numai fizică. Privirea care-i rezistă îl intimi- 
dează. leșindu-i înainte nebunul Iancu, ho- 
tărît să-l înjunghie cu un briceag de scobit 
urechile şi dinții. Balaban e apucat de 
groază. 

In sfârșit, hoţii se hotărăsc să-l astâmpere 
pe Balaban, în momentul când nebunul ră 
zimat de umerii unui copil, pe care l mân- 
gâia, începuse să-l amenințe cu o privire 
încruntată. Eroul zilei e banditul Lache, 
vestitul șef de bandă, care după 18 ani de 
ocnă a fost adus să-și sfârșească osânda 
de 20 de ani aci. Lache e un ţigan mărunt, 
stropit cu găuri de vărsat, nervos și slab, 
cu o căciulă mare, al căreia mop e vârit 
cu o eleganță specială înăuntru. Ageri- 
mea de maimuţă a ochilor lui și mersul lu’ 
cu călcătura felină, pe vârful degetelor, ca și 
cum încheietura călcâiului i-ar sta în mj- 
locul tălpii, aduc aminte lupul şi hiena. 
Darul lui de comandă îl face ascultat şi 
stăpân asupra tuturor hoţilor care îl privesc 
cu admiraţia terorizată a tinerilor începă- 
tori, pe poetul mare încă în viață trecând 
pe bulevard. Lache ia deodata atitudinea 


257 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tigrului ridicat în două picioare ca să sară, 
urcă scara iute, iese înaintea lui Bala- 
ban, care în plină vociferare se oprește 
speriat, holbează ochii și, paralizat, se lasă 
apucat de mână şi strâns de tălpile de fier 
subțire ale banditului Lache. 

Stăpânit, Balaban îl urmează pe scări, e 
scos din curte. Atunci reînvie bărbăţia sol- 
daţilor și gardienilor, care apar cu funii. Se 
apropie hoţii şi socialiștii. Balaban e răs- 
tignit pe pământ, spre cea mai mare părere 
de rău și a lui Lache, silit să-și arate auto- 
ritatea, și a celorlalți hoţi de carieră. Ne- 
bunul Iancu strigă: În lanțuri! La gherlă! 
Hoţii, adresându-se socialiștilor şi ziariştilor, 
clatină din cap. 

— N’are, bietul, cu d-voastră nimica, Ură- 
şte pe gardieni. 

Un lanţ leagă un braţ de un picior al lui 
Balaban, închis la gherlă, unde în așteptarea 
curierului care îl va transporta în patria lui 
plăcută, la ocnă, el și-a sfâșiat hainele și își 
întinde lanţul pe mușchii goi de hercule des- 
puiat, 

Socialistul Bogdan care protestează și când 
e soare și când nu e, şi când îi e bine şi când 


— 258 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


îi e rău, se supărase teribil că Balaban nu-l 
lăsa să doarmă şi îi amenința existenţa. 
Acum, el se revoltă de ce Balaban e în lan- 
turi. Logică de tapiţer. 

Primul gardian, Negoiţă, i-a răspuns: 

— Atunci să-i dăm drumul prin curte. 

— Mă opun! a replicat Bogdan. 

Balaban a asasinat lent, cu rari lovituri 
de cuţit și cu progresive strangulări, o bă- 
trână călugăriţă, care refuza să-i spuie unde 
ţinea banii ascunși. 

Iar ca să poată pătrunde în chilie, a imitat 
noaptea vocea şi sgâriîitul pisicii, deasupra 


pragului ușii... 


— 259 — 


17% 


www.dacoromanica.ro 


HAINELE DOMNULUI DIRECTOR 


D-l director e un bărbat mijlociu, negru 
la faţă, cu pielea albăstrie, ruptă şi dreasă 
peste tot, ca un ciorap cârpit cu ghemuri 
deosebite, Pe obraji, pe bărbie, pe lângă 
buze, masca lui prezintă găuri reprizate pe 
dedesubt, sau nodurile superficiale ale unei 
înseilături grosolane, executată cu un ac 
prea mare și cu un bumbac prea gros de o 
mână nepricepută. Faţa lui pare îmbrăcată 
într'un tricou cu două găuri pentru ochii 
permanent înflăcăraţi, Pleoapele poartă rând 
pe rând umflătura vânătă şi roşie a unei 
invizibile ţepi de viespe, cu care s'a luptat 
peste noapte în timpul unui vis urît de 
blefarită, Intr'adevăr, dimineata d-l director 
se deşteaptă fără să fi avut simptome de 
cu seara, cu privirea îndoită, un ochi normal 
şi celalt scoborît către nară, ceeace dă capului 
o atitudine de ochitor fără pușcă, 


— 280 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Ceafa d-lui director, mai totdeauna supu- 
rează, dintr'o plagă neagră cu conturul ne- 
regulat de mocirlă, și trandafirie în mijloc, 
ca și cum ar fi primit deasupra gulerului 
lustruit dela cămașe, flegina cu miez, sfâ- 
șiată din plămânul unui tuberculos. Dar 
acest cap, acoperit cu mitra directorială — 
şapcă neagră cu trese de aur pe catifea vișinie 
şi cu două chei încrucișate pe frunte —e con- 
știent de importanţa lui și semeţ. Mătura 
unei mustăți aspre se zbirlește cu vârfurile 
în sus, deasupra buzelor violete, proemi- 
nente, prin umezeala cărora organul gros și 
posomoriît al d-lui director grăiește. Acest 
organ rosteşte înjurătura cu o înlesnire care-i 
aproape o politeță D-l director știe că e o 
persoană energică şi o mână de fier. 

O întreagă carieră de pușcărie se boltește 
ca o zare în perspectiva trecutului pe 
care l-a străbătut până la treapta supe- 
rioară, de unde acum comandă fulgerii ca 
un zeu, grad cu grad, tresă cu tresă: «Sunt 
Directorul Unei Instituţiuni», repetă el ca un 
ecou al destinului, de câte ori i se pare că 
nu Sar şti îndeajuns cât e de însemnat rolul 
lui social. Și această declaraţie o face de două 


— 261 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ori pe zi, cu pălărie sau cu șapcă, în aparta- 
mentele deţinuţilor săi, ajutându-se cu gestul 
mânii drepte, la ale căreia degete strălucesc 
inelele mari cât bobul de măslină și mai cu 
seamă unul cu inima neagră, înconjurată de 
briliante şi de proporțiile unui lacăt de puş- 
culiță. 

D-l director e însă cochet. Costume cenușii, 
costume cernite și bleu-marin îi mângâie 
trupul fălos. Croitoria de sub direcţia asa- 
sinului Dimitroff e în permanenţă ocupată, 
ca și cismăria închisorii, cu împodobirea per- 
sonalității sale, pășind majestuos în încălță- 
minte subţire, galbenă sau neagră. In mij- 
locul curții, pavată cu bazalt, fiinţa lui se 
contemplează singuratică în obiecte și îşi zice, 
privind clopotnița, legătoria de cărţi, birou- 
rile, brutăria și dincolo de ziduri: «Toate 
acestea sunt ale mele. Cum aș face să mi 
se simtă autoritatea și puterea și mai mult ?) 
Din când în când un deţinut se strecoară 
cu căciula în mână prin faţa lui şi la fiecare 
marcă de respect, bărbia lui de stăpânitor 
se ridică puţin. 

E în costumul lui gri. D-i director se 
măsoară cu mulțumire și îşi scutură mâneca 


— 262 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


hainei inutil, de o umbră, își alungă o cută. 
Cele două degete ale mâinii drepte prind 
marginile manșetei şi acordat cu acest gest, 
întregu-i corp se mișcă rigid și face o pi- 
ruetă. In cracul stâng al pantalonului se 
rotunjește greu, atributul virilităţii, ca un 
mușchi suplimentar, acoperit în interior cu 
mătasa cămăşii de culoarea foii de porumb, 
vizibilă la guler şi piept. 

Domnul director pleacă în oraș. E seară. și 
pune cu migală mânușile de aţă cenușie, 
interesat, la fiecare deget, de forma splendidă 
pe care o capătă încălţat, frecându-le cu 
un lung masaj satisfăcut, dela rădăcină la 
vârfuri, și beat de plăcere, ca și cum s'ar 
masturba la cinci organe deodată, înrădă- 
cinate ca bananele pe un singur ciorchin. 

In inima lui, d-l director își zice orgolios: 
«Cine ar fi crezut să ajung ce sunt?) Și în 
spiritul lui triumfător şi fermecat se topesc 
Napoleon, Bismark şi Regele, ca niște stâr- 
pituri. 


— 268 — 


www.dacoromanica.ro 


O FATA PLÂNGE 


A mai înebunit ın închisoare o fată bătuta 
la comisar. In spaţiul tăcut al închisorii, în 
faza de liniște și nemișcare, nebunia fetii 
isbucnește într'o plângere tristă de agonie, 
care, fără tranziţie, devine cântec melan- 
colic tărăgănat strigăt de ajutor! aju- 
tor! ca şi cum în celula în care e în- 
chisă și unde sfâșiindu-și hainele, virgina- 
la-' pudoare a rămas cu totul goală, ar locui 
patru fiinţe cu patru naturi și patru voci de- 
osebite. Viziuni de groază se succed cu vi- 
ziuni simpatice cari atrag în feluri atenţia 
nebunei. 

După cântec, fata pare să fie o ţărancă. 
In vocea ei se străvede câmpul, cântă cio- 
cârlia, trec boii şi carele gi praful dureros 
al satelor pustii. 


— 264 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Trebuie aflat de ce a fost dusă la poli e, 
de ce şi de către cine bătută și de ce inch să 
la Văcăreşti, această femeie tânăra, d s- 
părțită pe vecie de câmpul ei și de oa- 
meni, prin brutalitatea fără răspundere a 
unui funcționar. 


265 — 


www.dacoromanica.ro 


PRUNCII 


Am văzut azi un copil de 9 ani, condamnat 
la 15 zile închisoare pentru crima inocentă de 
a fi poftit la o cutie de rahat și de a fi fu- 
rat-o. S'a găsit un negustor destul de legalist 
ca să-l denunțe și o autoritate destul de 
senină, ca să-l aresteze și să-l osândească, 

Consecinţă: copilul a fost sedus de către 
un individ de 40 de ani, un Bulgar, ce- 
dând foamei, pe care Bulgarul i-a astâmpă- 
rat-o cu o bucată de brânză. Actul s'a 
petrecut de câteva zile. Copilul s'a sfiit până 
azi să se plângă. Anusul lui e cu desăvârșire 
rupt și o gangrenă s'a declarat în punctul 
violentat. 

E un copil naiv şi cuminte, pe care Codul, 
răzbunătorul prestigiului social, a ţinut să-l 
amelioreze. La gherlă, unde a fost izolat 
Bulgarul, ar trebui aruncat în fiare şi negus- 
torul de rahat. 


— 266 — 


www.dacoromanica.ro 


O INCERCARE DE EVADARE 


Pe la orele 9 seara, după închiderea tem- 
niței, la 8, când nu mai sunt liberi până la 
10 decât deţinuţii politici, o goană de pi- 
cioare face auzul atent și un ropot are loc 
într'un colț al curţii personalului către pri- 
mul gardian. Se disting cuvintele: fiare, să 
vie garda, evadare, dintr'un ghem de mur- 
mure. O lună curată albește păreții de var 
printre petele gălbui ale arborilor goi, după 
o ploaie care a curs trei zile și trei nopţi 
dintr'un cer plumburiu. 

Primul gardian, luat de un gardian de 
noapte şi de infirmierul Rădulescu, se în- 
dreaptă în pas alergător către interiorul 
temniţei. La 91/ în tăcerea profundă a nopţii, 
căreia lumina lunii îi dă un ton de eterni- 
tate, începe clopotul să sune. Pentru întâiag 
dată liniștea nocturnă e tulburată. Semnal. 
Se face numărătoarea deținuților din nou. 


— 267 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Sublocotenentul gărzii, un ofiţer înalt, 
străbate umbra curții pavate, cu luciul 
cozorocului de lac: salută. Mai mulţi soldați 
trec în grabă spintecând cu baioneta de 
argint întunericul albastru al spaţiului în- 
tunecat de copaci. Curtea de piatră și bolta 
celor două porţi consecutive ale temniţii. 
Celulele de Techirghiol în temnița din fund. 
Lucarnele lor dealungul galeriei, stau lumi- 
nate simetric, ca niște aștri de aur pătraţi. 

Un deţinut care trebuia să fie închis în 
dormitorul lui la ora lui, a fost zărit um- 
brind păretele alb al spitalului, așternut cu 
o încremenită velință de atlas, şi tupilân- 
du-se în catifeaua ascuţită a celor câţiva 
molifţi. L-a văzut Slavici şi mai de aproape 
a fost văzut de un ţigan, închis într'o celulă 
vecină şi care, supărat de ploșniţe, scosese 
nasul prin gaura cu gratii a ușii, ca să mi- 
roasă noaptea şi să contemple stelele din 
dreptul ochilor. zăbrelite. 

lată d'rectorul, care tocmai sosit din oraș 
cere lumină şi roagă să fie însoţit. Grup de 
patru. Se încearcă poarta de zăbrea de fier, 
croită 'n semicerc, la gura boltită a piv- 
nitii de subt spital și cineva spune că cer 


268 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cetarea pivniţei s'a făcut. În odaia cimentată 
a morților nu e nici o urmă de evadare, 
Primul gardian de noapte arată locul pe 
unde presupusul evadat ar fi putut ieşi — 
şi pe lângă care puteai trece de nenumărate 
ori fără să-l bănueşti. Totuș, semnele evadării 
sunt distincte și dovedesc inteligenţa celui 
care a fugit sau stă pitit undeva pe aici, în- 
tr'un păejeniș. E o fereastră de pivniță, care 
răspunde și în pivniţă şi, printr'un capriciu de 
arhitectură, și (între ziduri). Ea scobeşte zidul 
la nivelul solului şi se arcuiește până la înăl 
țimea unui om. Gratui foarte rare îi îm- 
părțesc lumina, ţesută cu sârmă ghim. 
pată împletită des. Sârma a fost desfăcută 
pe un dreptunghiu spre pământ și un gol 
a fost practicat dedesubtul barei orizontale 
care desparte fereastra în două și pe suht 
care evadatul a putut să se strecoare. El 
a fost cu picioarele goale, căci ca să nu se 
întepe apăsând cu talpa în mănunchiul 
de ghimpi ai sârmii, pe deasupra căreia 
trehuia să alunece, prevăzător şi pregătit, 
pusese peste sârmă doaga de nuele a unui 
coș împletit, pe care picioarele lui s'au spri- 
jinit în efortul executat de corp ca să treacă 


— 269 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


printr'un vid îngust, ca pe o pedală. A is- 
butit să fugă? Cine poate să spuie? 

Fapt este că nu a fost prins. Fapt este că 
un om umbla tupilat prin curtea spitalului, 
în lumina lunii, după ce dormitoarele fu- 
seseră închise. 

Zăvoarele ușilor din spaţiul imens de dor- 
mitoare al închisorii, sunt date acum rând 
pe rând înapoi cu bătaia ciocanelor care le 
fac să funcţioneze de două ori pe zi. Deţinuţii 
sunt vizitaţi unul câte unul şi identificați. 
Zăvoarele sunt iarăși bătute cu ciocanul la loc 
și lacătele trântite în verigele lor, reîncuiate. 
După un ceas de control la flacăra roșie a fa- 
clelor urmate de șepci, de capele, de baionete 
și de convoiul zmeilor pe care-i deşteaptă feș- 
tilele dealungul, pe păreţi, zgomotul se poto- 
lește, nu lipsește din cifra totală nici un hoț. 
Și totuș unul a rămas afară, în dogoarea lunii. 

In tăcerea restabilită a nopţii, din curtea 
argintată a spitalului sperie tunetul brusc al 
unei voci: 

— Caţaveico, adu-mi geamantanul ! 

E strigătul familiar al lui Iancu nebunul, 
pe care luna, fermecătoarea somnambulilor, 
îl împiedică să adoarmă. 


— 210 — 


www.dacoromanica.ro 


VISUL UNUI PROLETAR 


Croitorul Nistor plictisit de foarfecă şi de- 
getar, a trecut într'o seară de Aprilie înflo- 
rit pe la club. Acolo un tovarăș cu barba 
de câlț auriu și cu ochii de un albastru 
rece, de cuţit, vorbea de pe tribună necăjiţilor 
sociali, adunaţi întrun miros cu origini 
exprimate. Respirau subsuorile, picioarele și 
tainele păroase ale întregului corp, de acord, 
şi toate nuanțele aerului închis în jurul ora- 
torului contribuiau la o armonie olfactivă 
comparabilă cu un jazz de miasme. Văz- 
duhul de tramvai și de sală de așteptare de 
gară, se îngreuia cu aroma de mahorcă și 
ceapă, cu adieri de usturoi și cu emanaţia 
caprină a hainelor, plouate de bura monotonă 
a străzii, dintre reverberele de gaz. 

Incet, încet, sala se umplu de figuri sclipi- 
toare, care după o zi de treabă veneau să 


— 21 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


se împărtășească liniștite cu vorbele sufle- 
teşti ale nouii religii. Aplauze mari acope- 
reau ca o surpare de pietre în prăpastii, 
aluziile mai tari ale neobositului tribun, 

Nădejdile călătoare ale omului, devenit 
omenire, se înfățișau de astădată în formă 
concretă și auditonul putea să le facă o 
socoteală pe ceasornic, 9 ore de câte trei 
ori pe zi, însemnând în dreptul lor un 
salariu şi un tarif. Precizia idealului şi a 
dorului de mai bine, făcuse un progres 
evaluat aritmetic, l 

Croitorul Nistor se simţi minunat de bine 
în această mare colegialitate, în care figu- 
rile surâdeau între ele și el își amintea ca un 
vis urît înjurăturile din timpul zilei primite 
dela patron și clientelă pentru o păreche de 
pantaloni tăiată pieziş. Când oratorul zise 
întru târziu (jos burghezia», croitorul Nistor, 
fără să priceapă tocmai sensul exact al 
acestor cuvinte, dete un strigăt intuitiv şi 
răspunzând «Bravo tovarășeb) se simţi din- 
tr'odată ridicat în primele rânduri ale lup- 
tătorilor sociali, 

La sfârşitul conferinţii pe care o ascultase 
cu o confuză beţie a sufletului, se înfățișe 


— 212 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


secretarului și plătind cotizaţia de neofit, se 
înscrise în rândurile partidului muncitoresc, 

De atunci el se duse şi participă la toate 
manifestaţiile, cumpără şi citi broșurile de 
propagandă ale partidului. Cunoscu, pe câte 
unul, pe toţi fruntașii mișcării, pe care îi 
întâmpina colegial, cu «tovarăşe», cărora le 
zicea pe nume, şi se adresa, liber cu «tu» şi 
cu «mă», mai ales acelora dintr'înșii îmbră- 
cați mai bine, cu oarecare distincţie bur- 
gheză, ale cărora mâini, neînţepate la înse lat, 
nefripte la fierărie, purtau unghiile curate, ca 
niște domnișoare, și mânuşi de piele. O sus- 
piciune generală plutea asupra acestor câţiva 
fruntaşi: advocaţi, profesori, «intelectuali», 
şi doctori în medicină. Ei păreau niște uzur- 
patori, niște transfugi incapabil ai burghe- 
ziei, adăpostiţi cu scopuri ascunse, în bor- 
deiul muncitorilor, şi destinaţi să compuie 
clientela partidelor de exploatare. 

Mai ales că dela un timp încoace, numărul 
acestor pui de burghezi creștea m sânul miş- 
cării, pe măsură ce în societate alții mai 
ageri, mai bine înrudiți sau mai lingăi, 
ocupaseră locurile râvnite. Câţiva ingineri 
cerură înscrierea colectivă chiar din închi- 


273 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


soare, în partid. Câţiva ziariști se alăturară 
partidului muncitoresc. Mai mulți condam- 
naţi politici trecură ostentativ, ca să pe- 
depsească Societatea, subt steagul roșu, pen- 
tru care nu există inamic naţional, ci ina- 
mici de clasă. 

A fost caracteristică pentru croitorul Nis- 
tor trecerea la socialism a unui fiu de boier, 
care profesase până n ajun doctrina con- 
servatoare pură a boierului, a jandarmului, 
a biciului și a împăratului și străbătuse mai 
multe partide burgheze cu o neliniște poli- 
tică egală. Și, aceluia îi zicea tovarășe cu o 
vădită agresiune, care se adresa batistei lui 
parfumate, ţigărilor lui scumpe, automobilu- 
lui ce-i legăna fiinţa, între închisoare și judecă- 
torul de instrucţie, tripoului de unde va veni 
în viitor la club cu tânăra lui soţie, după 
câteva ore în şir de poker sau de bridge. 

Acesta era socialist după cum unele puști 
sunt de salon. Socialismul lui îl făcea boie- 
rilor mai simpatic, pentru că mai artistic 
primejdios şi cucoanelor mai dorit, din pri- 
cina sângelui revoluţionar, care-i va stropi 
într'o zi de baricade, cravata și plastronul 
de chelner. La masa verde dela clubul spor» 


— 24 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tiv ca şi la ceaiul dela 4 dat de d-na Stârcu, 
unde se întrunea tot ce sexul sensibil avea 
mai ales, Vulpișor Potache, dăruit cu o abun- 
dentă obrăsnicie şi posedând lecturi literare, 
desena în suspinele feminine ale audito- 
rului decoltat, conturele grevei generale și 
expunea pe un fotoliu Louis XV, dictatura 
proletariatului, încratându-și pumnul şi fi- 
gura și îmbucând după aceea, cu un surâs 
satisfăcut, o bonboană de ciocolată cu sâmbu- 
rele de ananas. 

Toate acestea, croitorul Nistor le simţea 
însomnorat și neputându-și exterioriza sen- 
timentul sigur că intelectualii partidului 
umblă după scaune de deputaţi, într'o cri- 
tică susţinută îşi permitea cu dânșii numai 
limbagiul unei camaraderii exagerate și ati- 
tudinile servitorului care-și provoacă stà- 
pânii. Picior peste picior, el cerea ttovară- 
şului») o țigare aurită, pe care boierul socia- 
list i-o oferea dintr'un buzunar de piele, in- 
crustat cu marca familiei, în argint — și 
se lăsa, impertinent, să-i fie tigarea și 
aprinsă. 

Uneori, cu capul lui din întuneric, croi- 
torul înjgheba «o chestie» în care «tovarășul» 


- 275 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


trebuia prins cu rușine. Il întreba ce l-a 
determinat să devie socialist, să se amestece 
cu robii de pe moșiile părinților lui, tocate 
la cărți. Și atunci, Vulpișor Potache, în 
picioare, în fața croitorului răsturnat şi 
sceptic, îi făcea o profesie de credință so- 
cialistă arzătoare și exagerată, îi vorbea în- 
delungat despre supra-valută, despre mași- 
nism, despre regimul capitalist, condamnat 
să dispară, îi definea mizeriile uzinei și cri- 
zele de producțiune, armata de rezervă a 
proletariatului, cum s'a format proletariatul, 
ce viitor îl așteaptă. Și stabilea, ca niște 
corolare absolute ale conservatismului, prin- 
cipiile socialiste, căutând odată ma' mult 
să se autogestioneze că între aristocrație 
și democrație nu-i decât un moment: atitu- 
dinea în care te culci şi socoteala cu care te 
scoli, 

Croitorul Nistor râdea în hohote la această 
demonstraţie matematică şi gâdilat de tă- 
mâia pe care i-o aducea boierul la picioare, 
el îi arunca în nas, ca niște pumni, fumul 
țigărilor lui încălțate cu aur... 

— Quil est embêtant cet animal-lă! ob- 
serva Vulpișor Potache în auzul discret al 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


soției lui, la ieşirea din vorbitor. Și enervat, 
ochii lui Vulpișor se umpleau de lacrimile 
contrarietății... 

— Ne pleure pas, Voulpichor, c'est le 
progrès social qui le veut. Tu seras depute, 
je te'n assure... 

Cât despre croitorul Nistor, credințele lui 
erau definitive și lapidare. Lumea mcepea 
dela Karl Marx care se rostește câteodată 
pe oltenește, Marsc. Până la Marx fusese 
mtuneric, și ca să păstrăm cuvintele hu, 
ncurcătură de meaţe. Toată omenirea era 
alcătmtă din vite mai mari sau mai mici. 
Toţi umblau după ceva pe care nu-l găseau. 
Dacă nu venea Marx, și astăzi omenirea s'ar 
fı găsit tot în această stare de plâns, ca un 
ac fără ureche sau ca un mosor fără aţă 
Dela Marx încoace există mașina de călcat 
şı maşina de cusut. Căci până la Marx pä- 
mântul era locuit numai de burghezi şi ni- 
mic nu-i mai de disprețuit decât «burghezia». 

Burghezai erau un popor burtos, cu favo- 
rite, care a născocit astronomia, chimia, 
dreptul, literatura, matematicile, pictura, 
pentru apăsarea muncitorimii. Burghez e si- 
nonim cu asasin, cu vierme, cu mucegai, cu 


— 277 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRA 


excrement, lisus Cristos a fost un burghez 
nebun. Dumnezeu: un temnicer pentru stă- 
pânirea croitorilor, a tinichigiilor, a tâmpla- 
rilor, a tipografilor, a tapiţerilor, a proleta- 
riatului. 

Homer, Sf. Pavel, Goethe, Balzac, niște 
intelectuali scârboşi. Școala: o fabrică de 
burghezi. Universitatea: o porcărie. Numai 
porcării burghezești. Istoria lumii e istoria 
burghezimii. Popoarele sunt fraţi și surori, 
oamenii egali, nu poate exista un om mai 
inteligent ca altul. Această invenţie a bur- 
ghezîmii a dărimat-o Marx. Cine știe să ci- 
tească e intelectual și se pricepe în politică 
şi în conducerea Statelor. Dacă citeşti pe 
silabisite și scrii un cuvânt întrun sfert 
de ceas sau nici nu citeşti nici nu scrii, e 
egal: alfabetul e o cursă a burgheziei, cu 
toate că nu e rău să-l ştii. Învățătura lui 
Karl Marx nu are nevoie de știință: o afli 
la club şi din ixperiență. 

Noi, muncitorii, avem toate drepturile. In- 
ţelegem prin muncitori pe toţi aceia cari 
lucrează cu cotul şi cu genunchiul. Restul nu 
sunt muncitori și trebuiesc desființaţi. Pro- 
fesorii, inginerii, arhitecţii, pictorii, serii- 


— 978 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


torii, filosofii vor fi în prima zi a revoluţiei 
sociale împușcați sau trimiși să măture ma- 
halaua, în vreme ce proletariatul, expulzân- 
du-i din case, se va muta în ele el. Vom sparge 
bisericile şi vom face săli de întrunire. Teatrul 
va fi gratuit. Restaurantele vor fi de geaba. 
Cofetăriile și cîrciumile deasemenea ; și cine- 
matograful. 

In ziua revoluţiei sociale croitorul Nistor 
își va pune hainele de Duminică și va ieși 
în piaţa Teatrului, își va alege un automobil 
şi va zice: acest automobil e al meu. Se va 
duce la palatul Regal şi trimițând garda 
acasă va zice: casa asta e a mea şi a neves- 
tii. Cu nevasta la braţ, se va duce în pră- 
vălii și îi va alege câteva costume pe 
sprinceană, după care va da pe negustori 
afară, luînd cheile magazinelor în buzunar. 
Apoi își va duce acasă trei piane electrice, 
care cântă singure, zece gramofoane și va 
disolva Consiliul comunal, numind tovarăși 
ca să dirijeze. Ministerul de externe va fi 
desființat și diplomaţia anulată. Va fi supri- 
mat tot statul burghez. Dela ceasornicar 
va lua 7-8 ceasoarnice cu două capace şi un 
deșteptător, ca să aibă; dela negustorul de 


— 3279 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ghete 20 de perechi de încălțăminte de toate 
culorile şi o pereche în trei culori cu. bizeț 
de lac; se va aproviziona cu cămăși, cu 
ciorapi și în sfârșit şi cu batiste. 

Şi după ce va fi regulat treburile orașului. 
va ieși la ţară și va spune ţăranilor: 

— De azi înainte, nu mai mâncăm po- 
rumb, nici pâine neagră: cultivați grâu pen- 
tru cozonaci și cornuri. 

Şi când îl vor întreba țăranii: 

— Cine ești d-ta boierule, el va răspunde: 

— Nistor; atât. Câmpul nu mai e al 
vostru ci al Statului, adică al vostru și al 
nostru, al croitorilor, tinichigiilor, vopsito- 
rilor, tapiţerilor... 

Şi se va sui în automobil și va pleca 
man departe, vestind țăranilor că a venit la 
putere şi împărțindu-le cocarde roșii 

Nistor crede cu emoție și sinceritate și cu 
căldură în acestea toate și trăiește ca să le 
împlinească. 


280 — 


www.dacoromanica.ro 


FLOAREA ȘI GENERALUL 


Venind Sâmbătă în mspecţie generalul 
comandant a văzut un deţinut cu o cri- 
santemă la butonieră. 

— Ce va să zică asta? întreabă generalul 
pe grefier. 

Grefierul are ideia să scuze pe deținut: 

— Vedeți, d-le general, deţinutul nu e un 
condamnat, e numai un prevenit. 

Incurcat în raporturile cari trebuie sa 
existe între condamnați și botanică, intre 
cnsantemă şi prevenit, grefierul se pierde 
în pauze îngânate, încearcă să facă definiția 
condamnaților, a preveniţilor și a florilor 
și termină încetul, pe subt cuvinte, con- 
struind cu gesturi anapoda o circonferinţă, 
două circonferinţe, o întreagă spirală și sa- 
lutând în sfârșit prin încovoierea insului său 
înalt, ca un biciclist care a trecut călare, 


—- 981: — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


în goana pedalelor gi cu ochii închiși pe sub 
o boltă joasă, frecat cu spinarea de cărămizi. 

Răspunsul colonelului V. la o altă între- 
bare a generalului, adversar pe semne al flo- 
rilor lui Dumnezeu şi care văzuse pe masa 
pregătită de cină a socialiștilor, un buchet 
întrun vas, a fost mai bun: 

— Sărbătoresc, d-le general, victoria lui 
Bela Kuhn. 

Intr'adevăr, Bela Kuhn tocmai fugise 
din republica sovietică ungurească. 


— 982 — 


www.dacoromanica.ro 


INFIRMIERUL POKORNY 


Mărunt, incolor, cu privirea fostă cenușie 
şi grupată în colțurile ochilor către nas, fostul 
bancher, condamnat pentru bancrută fraudu- 
loasă, prigonit pe vremuri de un ziarist de- 
mocrat, se agită ziua întreagă foarte grăbit, 
cu varii îndeletniciri, de mai multe ori pe 
ceas, între spital și cancelarie şi dela cance- 
larie la spital. Eri și-a făcut și ultimele salu- 
tări deacurmezișul curții, cu familia lui, din 
care cea mai sentimentală era o femeie bă- 
trână, de statura lui, desigur muma lui, 
cu buzele intrate într'o gură goală de dinţi 
şi cu o particularitate caracteristică a figurii. 
Ascuţită cu exagerare, bărbia ei avea pro- 
porţiile unui biet cioc. 

Infirmierul Pokorny ţine socoteala scrisă 
a tratamentelor ordonate de doctor, pe un 
registru, asistă la bandaje, notează purulen- 


— 283.— 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ţa şi temperatura, scrie şi iscăleşte bonuri, 
distribuie medicamente şi umblă, umblă cu 
o eternă foaie de hârtie în mână, pe care o 
transportă de câteva ori pe zi din spital la 
cancelarie şi invers. 

Funcţiunile din închisoare, atribuite deţi- 
nuţilor sunt ca un joc de copii, în care 
băeţii sunt medici, șefi de tren şi ofiţeri; 
suluri de hârtie și celuloid, goale pe dinlă- 
untru, limitate pe un spațiu de 500 Metri 
pătrați. 

In spital sunt vreo 20 de tuberculoși, hră- 
niți dela cazan şi tratați de medici cu tonice 
șI aperitive. Pentru acest sistem de însănăto- 
şire medicul vine cu regularitate pe bicicletă, 
se arată plin de profunzime profesională, 
un soi de Păcală diplomat, foarte respec- 
tuos cu ordinea stabilită și care pentru 
3-400 de lei pe lună salariu nu se revoltă, 
nu se plânge. Vine, clopotul vestește vizita 
medicală, deţinuţii se grămădesc, Pokorny 
scrie; registrul se umple, bolnavii mor și 
furgonul morgii circulă intens; cel mai ocu- 
pat dinte autorităţi. 

Intre tuberculoși, unul e izolat într'o celulă 
din regiunea spitalului, un inginer, al căruia 


— Wå — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


hoit va aparține în curând, pe vecie, curtii mar- 
ţiale care l-a depus. E o caricatură înaltă, 
despre care nu se mai poate spune înaltă; un 
imens manechin, cu o distanță între ghete și 
șapcă, acoperită de maţul unui corp de mai 
mulți metri dubli. Corpul poate să rămâne în 
loc încă o bucată de vreme după ce picioarele 
s'au ridicat de pe scaun, şi au pornit, che- 
mate de un vizitator la cancelarie, de obicei 
tatăl, un domn, și acela lung dar mai spătos. 
care intră pe poarta temniţii cu un geaman- 
tan. Sunt oameni pentru numărul cărora s'ar 
părea că nu există nici pătură de culcat, nici 
uși de intrare și care par destinaţi să doarmă 
deanpicioarele în umbra bisericilor, răzimaţi 
cu capul de turlă si să profeseze meser'a de 
stingători de stele. Oameni sfori, oameni ca- 
targe, oameni telegraf, care când se opresc 
pe loc par nişte plopi uscați, îmbrăcaţi cıvıl 
şi cu o pălărie basculând în vârful ramurii 
celei mai subţiri, ca o cioară. Păsările i-ar lua 
drept niște fantome vegetale, in care găsesc 
loc de cuiburi vrăbiile și liliecii şi dacă ar fi 
pasionaţi după călărie e1 ar fi siliți să alerge 
pe girafe și echinozauri. 

Bolnavul dela spital e ca un șarpe ambu- 


— 285 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


lant și mai are şi ochelari pe figura lui gal- 
benă cantalup. Picioarele lui în mers sunt 
încrucișate ca un semn de multiplicare, ce se 
descompune și recompune continuu, înmul- 
tind la infinit inutilitatea vieţii cu pătratul 
rădăcinii neantului. 

Doctorul, etern ocupat să ronțăie semințe 
de floarea soarelui și dovleac, puse în buzele 
lui mari, în serviciul unei frunți înguste, scrie 
diagnosticul: tuberculoză de gradul III-lea 
şi tuberculoză la intestine. Şi curtea marțială 
instruiește,.. 


-— 286 — 


www.dacoromanica.ro 


SOCIALISTUL 


Croitorul Nistor, calfă de croitor, s'a trezit 
într'o zi arestat și închis, judecat şi osândit 
la muncă silnică pe 10 ani. El înțelese vag că 
e martirul unei idei și își puse pantalonii lui 
cei mai frumoși la proces și ghetele cu nasturi. 
O estetică particulară a socialistului Nistor 
îl îndemna să adopte un model de pantaloni 
mexicani, largi la gură deasupra ghetelor ca 
nişte pâlnii turtite. Comisarul care-l anche- 
tase întâi, l-a acuzat de spirit revoluționar 
gi la proces, luând o atitudine mândră și sfi- 
dătoare, croitorul strigă de câteva ori: 

— Jos burgheziia, trăiască socialismul! a- 
pucat de un mare lirism. Ziua ședinții fiind 
o sărbătoare a societăţii viitoare, el voi să 
dea burghezilor din sală şi militarilor cari îl 
judecau, o mare lecție de socialism. 

«Noi socialiștii, zise el, vrem»... şi se făcu 
deodată un mare întunerec besnă în capul 
lui, «vrem, noi socialiștii, fiindcă, trăiască 


— 287 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tovarășul Rakowschi, precum am spus, noi 
suntem socialişti. Burghezii şi capitalismul, 
care adică este societatea burgheză de azi, 
înseamnă asuprirea clasei muncitoare și uni- 
rea proletariatului, steagul roșu al interna- 
ționalei, trăiască revoluţia. Nu mai vrem să 
fim exploataţi și socialismul științific și Marx 
şi capitalismul şi burghezia, cerem 8 ore de 
muncă. Suntem bolșevici. Societatea bur- 
gheză se stinge, jos capitalismul, trăiască 
determinismul economic.» 

Juriul dete din umeri. publicul dete din 
umeri, numai croitorul, visător înflăcărat şi 
palid, rupea din gura lui cuvintele bolboro- 
site, ca şi cum un clește nevăzut i-ar fi extras 
câte o măsea cuvântătoare. Sforţarea lui 
arăta ca Nistor ar vrea să spuie mereu 
ceva pe care nu-l nimerește, și la cuvintele 
«votul universal» se așeză pe scaun 

Președintele: Nu mai aveţi nimuc de spus? 

Nistor, (satisfăcut și conștient că a băgat 
cuțitul — cum zicea el — în burghezîmea din 
sală) zise: Trăiască revolutia socială ! 

Socialiștii prezenţi trecură printr'o amară 
decepţiune. Ei învățaseră pe croitor un di- 
scurs, pe care i-l dăduseră scris ca să-l reciteze 


— 288 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


la ședință, dar Nistor convins că discursul 
e prost și umilit să primească de-agata proza 
unor simpli intelectuali, avocaţii partidului, 
— a voit să facă el un discurs propriu, mai 
tare şi mai vehement. 

Partidul se văzu nevoit să-i servească o 
pensie de 25 de lei pe zi şi mâncarea ; încă un 
martir care-i încărca bugetul! 

La puşcărie, un ministru de justiţie, care 
își da seama de ridicolul situaţiei de a face 
croitori și tapiţeri mucenici și căuta să pa- 
cifice partidul, stabili pentru ei un regim po- 
litic. Din ziua închiderii, croitorul fu conștient 
că a devenit om de Stat şi nu mai puse mâna 
pe foarfecă și ac. Dela burghezii din închisoare 
învăţă jocul de şah, care deveni unica lui pre- 
ocupare, afară de aceea de a mânca de două 
ori pe zi din bucatele aduse de partid din oraș. 

Nistor luă, cu încetul, dela fiecare câte 
ceva, Se desvăță să se radă și chemă băr- 
bierul pușcăriei, care rădea pe burghezi. 
Stând cu capul răzimat de spatele scaunului, 
văzuse un burghez punând sub ceafă o perină 
și puse și el una. Părul îl purtă tot mai lung 
până ce își fasonă un cap de «intelectual. Își 
pierdu privirile în văzduh şi începu să scrie 


— 289 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


poezii şi maxime ca aceasta: (Dumnezăul 
meu este denamita). Mânile i se albiră după 
câteva luni de închisoare, Soţia lui, lucrătoare 
într'un atelier de cravate, nu-i mai plăcea. O 
privea cu răceala unui zeu, subit conștient de 
valoarea lui, Auzise cuvântul teul» şi-l repeta 
convorbind cu nevasta lui, uimită de atâta 
învăţătură şi nobleţă căpătată la închisoare, 
vorbind de «eul» lui. Cratiţele și pachetele cu 
mâncare, pe care i le aducea soţia, nu mai 
cunoscură pipăitul degetelor lui. Un deținut 
inferior, vulgar, nepolitic, îi slujea de ser- 
vitor, și croitorul Nistor, imitând pe burghezi, 
îi punea în mână câte un bacşiș. Persoana 
lui devenea pe măsură cu vremea mai pre- 
ţioasă, Croitorul ajunse la cochetărie, făcân- 
du-şi degetele cu pila de unghii, punând o 
floare la cheotoare. 

Desigur că după terminarea închisorii, 
echivalentă cu universitatea, situaţia lui în 
partid şi în societate nu mai poate rămâne 
aceeaş, Omul politic are nevoile și preocu- 
pările lui, deosebite de ale simplilor munci- 
tori — şi Nistor gândește la un mandat de 
deputat cu indiferența orgolioasă a celui ce 
ştie că merită recompense mai mari. 


— 290 — 


www.dacoromanica.ro 


FETICA 


O fată de 11 ani a furat bani. Un judecător 
a anchetat-o şi arestat-o şi o cameră de 
punere sub acuzare i-a confirmat mandatul. 
Din suma furată, a cărei importanţă variază, 
după informator, între doi poli și 4000 de 
lei — în momentul arestării copila își cum- 
părase obiectul dorințelor ei celor mai vii: 
doi castraveți, ca să-i mănânce cu sare. 

Am văzut-o escortată de soldaţi ca într'o 
gravură de propagandă. Numai că şi soldaţii 
şi gardienii și gardiencele care o însoțeau la 
«secţia femeilor), mai inteligenţi de cât au- 
toritățile, și surprinși cu toţii de micimea 
nouei arestate și atrași de figura ei extrem 
de simpatică, o escortau ca la un botez, cu 
glume și cuvinte mângâietoare, care arătau 
copilei că pușcăria e un loc mai bun decât se 
povestește, preferabil în orice caz stăpânului 


— 291 — 


13 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


legalist, dela care a furat cu naivitatea gi 
instinctul unei mâțe, și care a trimis-o la 
închisoare, 

Cineva a chemat copila și a pus-o să-și 
povestească isprava. Copila a produs o schiţă 
inocentă a furtului săvârşit, gingașe ca un 
pastel. 

— De data asta, am să te iert, îi răspunse 
cineva, ca un judecător suprem, de care atârnă 
soarta tuturor hoţilor din Bucureşti. Dar dacă 
ai să mai faci odată, am să-ţi tai o mână şi 
dacă mai faci și a doua oară, îţi tai și un picior. 

— Nu ţi-e milă? a întrebat copila. 

— 'Ție nu ţi-a fost milă, când ai furat? 

— Nu e tot una, a răspuns cu vioiciune 
hoața mică. Dacă tai piciorul, curge sânge și 
doare. 


— 992 — 


www.dacoromanica.ro 


VORBITORUL BOERILOR 


Cancelaria era plină dealungul păreţilor de 
familii tăbărite la grefă şi deosebite unele de 
altele prin grupuri, alcătuite fiecare în jurul 
câte unei singure persoane, punctul de 
atenţie al ochilor și de orientare al cape- 
telor, ridicate sau aplecate. Un tată, un frate, 
un soț închis, prizonier al unui dreptaș 
mterpret al unei acuzaţii, organizată pe 
schema unui text de lege sumar, surâde și 
gesticulează evocaţiilor de libertate. Femeia 
unuia cu capul mare, de câine cârn, pe niște 
picioare ca două buzdugane, buzată, cu mă- 
selele de aur, frizează cu pipăitul ei mărunt 
și distrat, în prezența copiilor îmbrăcaţi în 
alb, părul ridicat şi încremenit pe creştet ca 
o cremă de şocolată al soțului ei, negustor de 
cereale, om cu dare de mână, respectat și 
dușmănit în orașul provinciei lui și cu minte, 


— 298 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Mai tânără, mai frumoasă şi mai elegantă 
pe soldurile-i înalte, blonda nevastă a celui- 
lalt a străbătut ziua caniculară de astăzi, cea 
mai fierbinte din vară, până la penitenciar, 
cu pleoapa unui ochiu umflată pe pupila al- 
bastră, ca mușcată de o viespe. Soţul ei, 
cocoşat pe un taburet cu picioarele scurte, 
o fixează prin ghiața ovală a ochelarilor de 
aur, prins de nasul cu vârful subţiat şi pre- 
lungit înainte şi puţin în sus, ca un bot de 
tapir cu barba roșcovană. 

Un fost vânzător de mătăsuri, acuzat de 
tentativă de dezerțiune şi condamnat la 20 
de ani de muncă silnică, şi care a făcut doi 
în ocnă, domina lângă două femei negricioase 
și shârcite, basul numeros al vocilor armo- 
nizate, cu sopranul lui neobișnuit de subţire, 
de sticlete. Capul de filosof al unuia, chel, 
gros, apare lângă pălăria nevestissi, ca o lună 
în umărul idilic al unei îndrăgostite. 

In colţul din dosul ușii așteaptă silueta 
germanică, vastă, a unui copil bălan, care nu 
are decât 15 ani. Privirea lui sigură și clară, 
carnaţia lui sănătoasă, abondentă înăuntrul 
gulerului dela cămașe, desfăcut și resfrânt 
peste gulerul hainei, iradiază onestitatea și 


— 294 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


un curaj liniştit. Tatăl lui, de o înfăţişare vi- 
guroasă și energică, intră cu luleaua în coliul 
gurii şi încruntat pe cadrul de metal al sticlelor 
dela ochi: d-l Tenhof. O strângere de mână 
scurtă, o sărutare rapidă — ună singură — pe 
obrazul fiului şi urmează un dialog, abreviat 
de expresia privirii, în care tatăl comandă 
grav, numerotând seria dorințelor lui pe de- 
gete, de patru ori, şi fiul afirmă, după fiecare 
punct, printr'un gest şi o mișcare a capului 
că a priceput şi va face întocmai. Convor- 
birea sfârșește prin remiterea geamantanului 
cu alimente, printr”o sărutare identică primei, 
şi fiul iese, salutând cu o politeță de bronz, 
rezervată, adunarea. 
Ea s'a petrecut repede şi în picioare. 


— 295 — 


www.dacoromanica.ro 


NEBUNII 


Nebunul Balaban a fost întors dela Măr- 
cuta, unde era internat de câteva zile. E slab 
și se plânge că a fost foarte bătut. Vorbește 
curent, dar deodată pasul cugetării lui alu- 
necă pe câte o coaje de portocală și mintea 
lui Balaban se răstoarnă. Cere o muscă... 

— Dati-mi o muscă în mâna dreaptă. 

Sau pretinde că vorbeşte englezește. 

A spart o celulă, a mai spart una, și a 
umplut păreţii cu sânge. Medicul, psicologul 
închisorilor, un oarecare d. Stoenescu, un cap 
fără mutră, cercetează și pune diagnosticul: 
«nebunie simulată». 

Nebunul Iancu se ceartă toată noaptea cu 
cucuvăile, pe care le ia drept niște femei 
adunate în copaci ca să-l ocărască. E curios 
că şi cucuvăile, în strigăte, la rândul lor îi 
răspund. Ele strigă (cu-cu-ea), și Iancu sila- 


— 296 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


biseşte: «Ca-ţa-vei-co), In limbajul nebunului, 
cațaveică e sinonimul femeii. 

Iancu are preludiile crizei de epilepsie 
caracteristice. Inconșştient, el nu mai recu- 
noaște, amenință. Un psihiatru, în arest pre- 
ventiv, afirmă că într'o asemenea criză 
epilepticii ucid. 

Toate acestea n'au nici o importanţă. Alie- 
nistul Stoenescu e neclintit în concluzia lui: 
simularea — și universal. Inainte de a-i retri- 
mite la ocnă, de unde au fost aduși pentru 
maladie mintală, i-a pus cu toate acestea 
în observaţie). In acest scop a fost izolat 
cu gard un șir de odăi. Intro celulă, cu pari 
întrun colţ, a fost închis Balaban. Intr'o 
cameră e un biurou și un scaun. Observaţia 
medicală o face lacătul dela uge, scaunul sau 
biuroul sau un infirmier. Bravul medic a 
preparat 12 ani pasta de dinţi și pudra 
de orez într'un laborator, ştie să puie ventuze 
şi scoate măselele poate că mai bine decât cu 
cleștele, cu ciocanul. Observațiile a 700 de de- 
ţinuţi și ale tuturor câți, în oarecare măsură, 
pot să deosebească un nebun de un om normal, 
nu sunt științifice, deși ei au trăit luni de zile, 
şi zi și noapte laolaltă cu nebunii care simulea- 


— 297 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ză, Savantul Stoenescu însă decide, Ștergân- 
du-și ochelarii cu batista și scobindu-și cu 
degetul nasul, bărbatul de ştiinţă al Direc- 
tiei generale, din lună în lună, când își plimbă, 
la iscălirea ştatelor, silueta prin închisoare, 
răspunde invincibil: simulează. 

Intro bună zi, nebunii se vor azvârli cu 
capul în jos din cerdac. In fața cadavrului 
lor, eminentul neurolog va nota, surâzând: 
«Nu v'am spus eu că simulează ?) 


298 — 


www.dacoromanica.ro 


CONVOIUL 


Pe la 6 își face intrarea convoiul, între 
baionete, al nouilor deținuți. La rândul celor 
leșiți în fiece dimineaţă pentru a fi cercetaţi 
la Parchet sau judecaţi, se adaogă, seara, nu- 
mărul arestaţilor din ajun. Unii dintr'înșii 
intră cu călcătura sceptică şi distrată a celui 
care a mai fost și a mai văzut. Zâmbetiul lor 
afirmă o familiaritate ceremonioasă cu por- 
tarul Ilie, care de 15 ani păzeşte în acelaș loc, 
cu obrazul fraged şi mustaţa încolăcită scurt, 
cavoul uriaș al fostei mânăstiri. Ochii revăd 
satisfăcuţi, zidurile, bolțile ce se succed, pe 
drumul podit cu bazalt, clopotniţa cu ciori 
negre pe capete albe de heruvimi de ten- 
cuială — și pe pardoselile curate dintre atâtea 
clădiri, văruite proaspăt, recunosc cu o uşu- 
rare, un confort nebănuit în mahalaua de 
mlaștină cu mortăciuni de acasă. 


— 299 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Alţii au intrat aci, acum pentru întâiaș 
dată. Demoralizaţi de câteva nopţi petrecute 
la Poliţie și de înghesuiala prin smârcurile 
îndelungate ale distanţei, între gardieni și 
soldați, au ajuns inconștienţi și ridiculi. Ei 
sunt ca dopurile smulse dela sticla lor, care 
a conţinut șampanie și coniac și trebuiesc 
potrivite pe sticle de oţet şi gaz. Sosesc ca 
niște fantome, bolnave de o nebunie tăcută. 
Inşiraţi ca pe sfoară, grupul lor merge când 
pitit, când sculat mai sus decât îngăduie 
statura, și în obscuritatea care-i deformează, 
ei par schiţaţi cu cărbune, cenușii şi mâzgâliți, 
după iconografia bizantină, pe un părete 
foarte vechi şi fără dimensiuni, de biserică 
ruinată, fără turle. 

Datina cere ca, intrând, procesiunea să se 
descopere, ca în faţa unui altar ; neofiţii unui 
cult, care se închină la ceasornic. Nouii sosiți 
sunt chemaţi la realitate de vocea injurioasă 
a (Prrimului de noapte». Cuvântul, rostit 
cu dublu r, indică puterea șefului gardian. 
Primul de noapte e un personaj încălțat cu 
jambiere, fudul de ghetele lui cu nasturi și 
cu tocuri înalte, subţiri. In veriga lui sună o 
sută de chei şi, ca un simbol, prin verigă 


— 300 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


trece biciușca. Primul de noapte are toată 
nfățişarea mândră a unui călăreț descălicat, 
Călcâiul lui înaripat joacă mărunt, solidar 
cu agerimea pantalonului croit pe reliefuri, 
şi biciuşca îi bate pulpa, ca o flagelaţie de 
trufie, În fața lui stă dimpotrivă, răscăcărată, 
arătarea molâie a unui gardian bălan imberb, 
cu pleoapele bătrâne, cu gâtul pântecos, cu 
şoldurile dărăpănate, care suge în obrocul 
mânii ţigara, trecută, pe la spate, din gura 
sălcie a unui deţinut în gura lui de spân. 

Când primul începe să ia (în primire», la 
lumina unei vâlvătăi imense de șomoioage 
de grăsimi, prestigiul lui imens se știrbește 

e registru. Paginile catastivului sunt scrise 
cu o caligrafie gătită de mâna cu unghii 
răsfățate, ale grefierului cu zulufi, indesci- 
frabilă pentru Prim. 

Geniul grefierului lucrează initialele ca 
niște broderii, inventând în text, gulere, pi- 
cioare și căciuli de fantezie. Litera B în regis- 
trul Cancelariei se răsfață ca un mitropolit cu 
două burţi. M dansează cu pene de struț la 
cap, într'un stol de fluturi, realizaţi din zboruri 
de puncte. Singura care refuză să se supuie 
ingeniozităţilor artistice ale grefierului e li- 


— 301 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tera 0, ca o gaură și ca un colac —și tot ce 
poate complica simplicitatea covrigului a- 
cestei majuscule, e o pulverizare exterioară 
de molecule de susan, care-i dă înfățișarea 
bizară de verigă cu păr. 

Ca să izbutească lectura numelui lui Gheor- 
ghe Trișcă, zis şmecherul, zis Napolion, Pri- 
mul repetă silabele și le gângăveşte, în ilari- 
tatea depărtată a grefierului, din ușa cance- 
lariei, care cu un ifos răzimat ironic, de 
Adonis, își freacă un cârlig de păr, lăsat pe 
frunte mai lung. lar ca să puie cruce numelui 
strigat, căruia îi răspunde un «zent» de curs 
secundar, venit cu volubilitate din grupul 
prizonierilor — Primul duce la gură şi în- 
moaie de mai multe ori, buricul unui creion 
aplecat pe registru, rămânându-i gura violetă 
şi amară, ca şi cum ar fi mâncat unsoare de 
copite, 

Mișcare generală... După ce s'au așezat 
rândurile şi a început strigarea, iată sosind 
la lumina pâlpâie, dintr'un întuneric de uși 
zguduite, capul unui amiral, cu trese late de 
aur. Deloc grăbit, însă energic în pasu-i ar- 
tistic, se apropie Directorul, bosumflat și 
tanțoş. Fascinaţi de metalul sclipitor al șepcii, 


— 30 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


noii sosiți au o viziune despre cum ar fi să se 
petreacă judecata din urmă, în ceruri închise 
cu zăvoare şi cu apel nominal. Ei trăiest o 
repetiție generală de Apocalipsă, străbătuţi 
de-o emoție sfântă. care le dă intuiţia că toţi 
au avut dreptate, şi Popa de-acasă, și Jan- 
darmul și Subcomisarul și Judecătorul de 
Instrucție. Prin urmare, din veac, totul e ti- 
cluit iar Poliţia și Parchetul merg mână în 
mână cu Infernul și cu Dumnezeu. Și fiecare 
Își zice fără cuvinte şi numai în sentiment, 
stupefiat de acest mare acord universal: 

— M'a luat dracul! 

Și când gardienii, din spatele frontului de 
a estaţi, şoptesc, zărind pe Director şi îndrep- 
ându-și repede ţinuta: 

— Vine Ţiganul! 

Nouii sosiți mestecă reflecţia că şi îngerii 
profesează porecla şi calomnia. 


— 303 — 


www.dacoromanica.ro 


DIRECTORUL 


Directorul se înfățișează ca un țigan ade- 
vărat. La culoarea pielii, care nu dă loc la 
nici o îndoială, se adaogă expresia, tonul, 
grimasa de parvenit. Ochii lui refuză să se 
uite, gura lui refuză să stea sau să se miște 
normal, nasul lui refuză să primească ideia 
că ar avea două nări și că suflă cu organele 
identice de prinprejur. Figura lui, în genere 
şi în detaliu, exprimă o nemulțumire fără 
motiv și fără scop. Par'că aerul îi pute, îi 
înțeapă ochii şi îi otrăveşte limba. Parcă 
Directorul ar voi și să fie și să nu fie, plictisit 
că este şi desgustat că n'ar mai fi. Persoana 
lui se pare mai presus de cunoștință, ca într'o 
filosofie — şi carnea lui, înecată de puroaie, 
ce se vădesc la pleoapele umflate de-o con- 
junctivită neagră, la colțul vânăt al gurii, la 
grumazul constelat de buboaie variate, are 


— 304 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


sensaţiile unei plămădiri superioare, ceva 
cam între Patriarhul Constantinopolei şi Re- 
gele Italiei. 

Fiinţa Directorului face ocolul într'adins al 
curții pe lângă ziduri și apare din fund, între 
cele două rânduri de deținuți, ca să guste o 
intrare triumfală de dramaturg, În cor, deţi- 
nuții strigă: 

— Trăiţi l.. iti.. 

Unele glasuri au rămas în urmă, pentrucă 
au început să vocifereze, prin surprindere, 
mai târziu. Urechea Directorului e supărată, 
ca un auz de şef de orchestră. 

Acum Directorul se vede dela cap până 
la vârful picioarelor, cu trupul scump întreg. 

El vine să facă cercetarea. 

Directorul își proclamă gulerul lustruit, 
hainele călcate cu dungă, ghetele de lac, ce-l 
strang îngrozitor, inelele gigantice din dege- 
tele înmuiate în briliante cu aur. 

Cercetarea domnului Director privește «mai 
ales) două categorii de oameni: recidiviştii și 
neofiții. Vocea lui mustră deopotrivă, în 
cuvinte nescrise, evocatoare de Dumnezei, 

e mamă, de organe anatomice și sexuri, şi pe 
cei care au mai fost și pe cei abia sosiți, Inte- 


— 305 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


rogatoriul lui e nemilos, relativ la familie, la 
rangul ei social, la studii și funcțiuni, cu 
scopul de a stabili contrastul cu pușcăria şi o 
lecţie individuală de morală. Indiferent dacă 
răspunde sau nu, indiferent de ce răspunde 
şi de felul cum răspunde, noul venit este 
în sfârşit bătut, în calitate de nou venit, iar 
recidivistul în calitate de recidivist. 

Bătaia consistă întrun asortiment de 
palme ajustate, trimise în figura clientului 
cu îndoitul efort al braţului și al pieptului ce-l 
împinge. Întâia palmă este expediată cu o 
mare putere mecanică, pentru motivul că in- 
dividul se găseşte sosit în închisoare. A doua 
palmă e puiul viguros al celei dintâi. A treia 
palmă este dată pentrucă pălmuitul s'a ferit. 
A patra palmă rectifică pe a treia. A cincea 
palmă este chemată de a patra. A șasea 
palmă stabilește ritmul și cu douăsprezece 
palme se obţine simetria. 

Inelele Directorului au jucat rolul boxului 
blindat. Vasalul rămâne vânăt, însângerat şi 
strivit. Inchisoarea are în fund o infirmerie. 


— 306 — 


www.dacoromanica.ro 


UN PREVENIT CONTABIL 


Un tânăr zvelt, îmbrăcat corect, chiar cu 
oarecare lux, într'un costum de mătase câ- 
nepie, se afirmă la interogatoriu, contabil 
într'o Bancă şi își arată, în termeni politicoși, 
mirarea că este arestat. La primirea celei 
dintâi palme figura lui fină, încadrată de 
procesiunea lungă a hoților de buzunare, ex- 
primă o stupefacţie negrăită. Crezuse că e o 
eroare. După a doua palmă, dată cu ră- 
gazul necesar indicaţiei că nu trebuie să se 
înșele, el isbucnește în hohotul de plâns al 
uimirii desnădăjduite și în acest moment 
cumplit, și ca o supremă chemare de leagăn, 
sufletul lui, strâns până la pruncie, îngână: 

— Mamă! 

D-l director dă drumul palmelor urmă- 
toare. Etica lui e revoltată. Un bărbat în 
toată firea, incapabil să suporte bătaia, 
chiamă ca să-l ajute icoana măsii. 


— 307 — 
20° 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Observaţia directorului are succes. Hoţii 
îl aprobă cu veselie; ceeace iscă o atmosferă 
de colegialitate de clasă între convoiul de- 
ţinuţilor şi funcţionari. 

Deţinuţii, în mare parte cu picioarele 
goale, sunt întinaţi de noroiul cenușiu al 
şoselii străbărute. Câte o pâine jumulită de 
coajă pe drum, iese din câte o subsuoară 
pelicată. Ferfenița pantalonului a aiuns pe 
un picior gol, la genunchi, iar pe celălalt a 
rămas la nivelul unei încălțăminţi abstracte. 
Câțiva ţărani, netulburati în muta lor gravi- 
tate, privesc și ascultă cu un aer de prinți 
liniștiți, în opinci, scufundaţi în căciuli. 


— 308 — 


www.dacoromanica.ro 


FEMEI 


Două femei fac un grup osebit 1 convo. 
Una e urită, cu înfățișarea de brută mons- 
truoasă a tuturor muierilor din închisoare, 

site de graţie, şi la care sexul, comparabil 
cu o rană, cu o gâlcă, cu un sgârci, sau 
c un intestin, nu comunică fizicului lor nici 

atracție, ochilor nici o scânteie, pasului, 
m'șcărilor, niei o poezie. Burdufuri de hoit 
p ost, saci de vicii şi de atrofii, femeile 
închise, recrutate din slugile hoaţe, nu pre- 
antă interes; perversiunea lor aparține 
ntotdeauna cretinismului și niciodată insu 
„rilor de rafinament femenin, 

Cealaltă, e o fată de vreo 17 ani, pe ju- 
mătate goală în cârpele sfâșiate, în cari 
este ipotetic îmbrăcată. O privire aproape 
frumoasă, animată de un accent halucinat, 
se strecoară printre genele prinse în gălbe 


-— 809 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nușul umed al permanentelor urdori. Gura 
ei, spintecată ca de briciu, e îngropată dea- 
supra bărbiei. Când surâde cu cochetărie, 
printre gingiile vinete fără dinți, i se stră- 
vede limba, ca un limbric în cuibul bălos. 
Părul, galben ca polenul, contrastează cu 
figura murdară, pestriță pe pomete. Ochii 
ei caută atenţia absentă a primului gardian, 
cu moletierele verzi și tocurile subţiri. 
Sculaţi în sdrenţele pieptului, bumbii sâ- 
nilor dau, într'o duhoare de vechi spălă- 
turi de vase, impresia virginităţii trupului 
ei neastâmpărat şi hidos. Răspunsurile-i sunt 
recitate cu o aiureală zâmbitoare și cu ci- 
nismul candid al unei inocenţe primitive. 
E ca un mânz degenerat, care gesticulează 
artificial și s'a trezit vorbind. Se deduce din 
povestirea ei, că a servit 5 ani gratis fa- 
milia numeroasă a unui cârciumar bătrân din 
Balcani, ca fată 'm casă, ca bucătăreasă, ca 
spălătoreasă și ca guvernantă, și că în gos- 
podăria stăpânului ei, s'a simţit fericită. 
Domnişoara cânta la piano «Tosca» şi ea o 
asculta, transportată, cu lingura de supă în 
brațe. Văzându-i camea înmugurită, instinc- 
tele peninsulare ale bătrânului evoluau libi- 


— 310 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


dinoase. Intro seară, pe când familia era la 
cinematograf, ea s'a văzut silită să-l refuze, 
în vreme ce, gâfiind, patronul îi strecura 
în palmă darul, scos din tijghea, al unei 
hârtii de 2 lei. Insă nobilul orgoliu oriental 
rănit, s'a răsbunat. Acuzată de furt, copila 
fu arestată. Intrun avânt de tinereţe incon- 
ştientă, buzele ei arse de mizerie, fac o 
destăinuire. Deţinuta ar fi preferat pe fiul 
cârciumarului, un tânăr frumos şi elegant, 
cu părul creţ de berbec și care scrie poezii. 

Directorul o ascultase cu șapca lui de 
amiral dată pe ceafă, fără să o «plesnească» 
măcar odată... La o fereastră de sus, lumi- 
nată, apar culorile unui papagal. Şi o voce 
leneșă, de sirenă, cântă din cadrul ferestrii: 

— Mişule, vino la masă... 

E doamna directoare, groasă, în capotul 
de catifea verde cu pieptul galben şi cu o 
creastă roșie de mătase în cap, gravidă de 
6 luni. Atenţie respectuoasă, vocile tac, ati- 
tudinile se 'ndreaptă. Directorul se întoarce 
transfigurat către fereastra dintre frunze. 
Sirena s'a ascuns cu o intenţie de farsă 
inocentă și din pervazul ce-o maschează, 
îngână: 


— 311 — 


www.dacoromanica.ro 


POABTA NEAGRĂ 


— Cucu!... Misule !... Cucu! 

Şi când directorul deschide ușa, ea, de 
pe scară, împunge cu deștiul și face din 
întuneric: 

— Bum! 


— 382 — 


www.dacoromanica.ro 


INCARTIERUIREA 


Pâlcul întreg și-a luat porţiile de palme 
apelul e terminat, nouii sosiţ” încep să se 
desmeticească şi o comandă îi clatină din 
loc şi-i duce 'n faţa porţii a doua, a temniţii 
adevărate, o poartă imensă, de lemn gros, 
încadrată de bolta cu ceasornie. O poartă 
mai scundă se deschide din poarta mare 
înlăuntru, ca un fund de cutie, și deținuții 
intră în negura ei, ca pe gaura cheii. E 
gangul de sub clopotniță, unde convoiul 
face al doilea popas, pentru percheziţii, 
gang închis între două porţi, poarta pe care 
convoiul a intrat și poarta încă nedescuiată, 
prin care deţinuţii se vor scufunda definitiv 
în temnița mare. 

La o masă cn lampă uriașă şi regastru 
așteaptă în coate un alt gardian, a căruia 
menire este să înscrie. conţinutul buzunarelor. 


— 313 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Alţi gardieni caută buzunarele. Un rând de 
lanţuri monumentale și de cătușe decorează 
umbra uriașă a gardianului de serviciu. 

Interogatoriul reîncepe. E amuzamentul 
suprem al celor ce primesc. Și prima între- 
bare, după un discurs de injurii colective, 
retuşate de înjurătura individuală, așezată 
sau după cuvântul întrebător sau la mij- 
locul frazei sau la sfârșit, dacă întrebarea e 
scurtă, este monoton aceeaș: 

— Când ai mai fost pe-aici?... Pe tine te 
cunosc... 

Că a mai fost, că n'a mai fost: fiecare nou 
sosit spune că vine pentru întâia oară și 
fiecare iese, la percheziţie, bătut din nou. 

Contabilul bătut de director şi-a calculat 
situaţia și a luat hotărîrea să se acomodeze. 
El şi-a formulat speranța timidă că proce- 
dând ca la Bancă, prevenitor și gentil, nu 
ca faţă de un client ce-şi preschimbă polita, 
dar de un deputat care intră să-și încaseze 
un comision, calăii lui se vor simți obligați 
la o atitudine ceremonioasă, Ceeace-l preo- 
cupă evident este să dea acestor psihologi 
impresia că el nu e un hoţ ordinar, că nu sea- 
mănă cu nici unul din tovarășii lui de drum, 


— 314 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cu care contrastează panamaua și costumul 
lui de soie crue, şi că în definitiv el nu e 
câtuș de puţin vinovat; că o năpastă l-a 
copleșit pe neașteptate, ajutată de pisma 
unui director de serviciu, din pricina unei 
dactilografe. 

E dealtfel punctul de vedere, sincer sau 
prefăcut, dar în deobște sincer, al tuturor 
deținuților. Nici unul nu-şi explică arestarea 
și deținerea şi noţiunile tuturora sunt obscu- 
rate, fie din cauze morale congenitale de pa- 
ralizie a unui sector de sensibilitate, fie din 
cauza convingerii exacte că dacă ei au furat 
ceva, alții au furat ṣi fură mai mult, fără 
să-şi piardă libertatea. In mintea lui de- 
zorientată, fiecare hoț citează hoţiile mai 
mari, autorizate de onoruri şi de situaţii 
sociale și se mângtie cu concepţia că furtul 
e starea normală vie a Societăţii. Și faptul 
că judecătorul îl întreabă numai despre fur- 
tul lui, cu excluziunea oricăror altor furturi 
bine cunoscute de el, pe deținut îl bucură 
ca o viclenie secretă, cu care se găseşte de 
acord. 

Contabilul, voind să degajeze personali- 
tatea lui adevărată, cade în exces bom- 


— 315 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


bastic, vecinii lui îl batjocoresc iar gar- 
dienii îl privesc chioriș. Onoarea unui gar- 
dian de pușcărie coasistă întru a nu face 
impresia că poate să fie prostită şi se apără 
de o asemenea eventualitate cu palmele, cu 
picioarele și cu pumnii. Un marxist din 
convoi atrage violent atenția contabilului 
că nu toţi cei de față sunt pungași sau vi- 
novaţi și că în închisoare stau şi deţinuţi 
de o extracţie superioară celor ce măsluiesc 
registrele contabilităţii, deţinuţii politici. 

Contabilul își cere scuze, cu desăvârşire 
năucit de suma neroziilor ce-și închipuie că 
a făcut și de terenul pierdut în stima pun- 
gaşilor, cu care din acest moment va trebui 
să vieţuiască, Se bâlbiie, se împleticeşte și 
ar voi să retracteze, 

Când îi vine rândul, scoate din buzunar 
un portmoneu de mătasă albastră, cu o 
monogramă de aur. 

— E «caramagiw», definesc doi pungași de 
buzunare. 

— De unde l-ai şterpelit? întreabă altul, 
cu observaţia că în tramvaie portmoneele sunt 
deobicei de proastă calitate și că numai în 
marile restaurante circulă asemenea giuvaere. 


— 316 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Pipăindu-l, gardianul întreabă, ca să în- 
scrie în registru: 

— Cât ai în el? 

— 900 de lei, mă rog, răspunde dulce 
vocea contabilului de Bancă, 

La numărătoare, gardienii au găsit însă 
suma de 120 lei, şi chiamă pe contabil mai 
aproape, 

— D-ta, de-acolo, fă-te "'ncoace. Va să zică 
şi minți? 

Contabilul de Bancă încă nu a înţeles. El 
afirmă sus şi tare că are 900 de lei în port- 
moneu. Un torent de stoluri de palme cade 
pe obrajii lui, uşor umflaţi de atingerile d-lui 

irector şi hoţii, dimpreună cu socialistul, 
participă cu aprobări unanime la bătaia 
«Domnișorului». Gardianul perchezitor s'a 
sculat din coate, dela masă, ca un boxeur 
în ring. Convoiul se retrage la păreţi și lasă 
arena liberă în mijlocul încăperii, pardosită 
cu piatră, ca unei partide de luptă, pe când, 
din turla de deasupra, bat orele de bronz 
lente, ca un semnal solemn de gong. 

Cismele gardianului perchezitor şi-au și 
pus de câteva ori botul în stomacul, în ga- 
lele și?'n spinarea tânărului contabil de 


317 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Bancă. Pumnii lui l-au ajuns de repetate 
ori în fălci cu duritatea silexului colțuros. 
Inebunit, contabilul se aplică la necesităţile 
cele mai urgente şi se opreşte o secundă din 
cursa ce-l poartă într'un vârtej de picioare 
și de ghionţi, ca să scuipe un albuș sanghi- 
nolent. Ochii lui spăimântați caută zadarnic 
loc de scăpare. El ar voi să zboare, să se 
arunce în sus, ar voi să facă explozie ca o 
bombă, pentru ca botul cismelor d-lui gar- 
dian să nu-l mai întâlnească ci să treacă 
prin el ca printr'un fum. Convoiul înșirat 
la zid, surîde. Când cade într'un perete, 
tovarășii îl aruncă înapoi, ca pe o minge cu 
picioarele, și contabilul de Bancă, în orice 
direcţie ar nimeri-o și în orice punct s'ar 
afla, se isbește neapărat de cismele celui ce-l 
preumblă, 

Şedinţa se încheie cu o formă legală. 
Contabilul a recunoscut că portmoneul lui 
conţinuse suma de 120 de lei. 

Sunt orele 8. Ultima poartă a temniţii se 
deschide și ea, în fața bisericii din mijlocul 
fostei mănăstiri. Se procedează la «depara- 
zitare»). Contabilul ar vrea să zacă la pământ. 
In două ore ființa lui s'a transformat cu totul 


— 318 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


și nu mai are nici amintire. Nu mai ştie cum 
l-a chemat şi nu mai știe să plângă, I se 
pare atât de imposibil tot ce i s'a întâmplat 
încât începe să creadă că el e altcineva, 
un bandit bătrân sau un gardian sau o 
vacă sau un papuc de pâslă. Intre fotoliul 
de puf din biuroul dela Bancă și cismele 
gardianului se desfăcuseră secole și civili- 
zaţii, A mai avut o singură tresărire a 
omului vechiu, când, jupuindu-l de haine 
ca să-l îmbăieze, un gardian a dat ordinul: 

— La piele! 

Mașina de tuns a intrat lacomă cu dinţii 
ei deschişi în părul negru ondulat, suculent 
de sănătate, și după câteva scârţiiri palma 
contabilului trecu ca” n vis pe ghiuleaua ca- 
pului, aspră ca o dăsagă umflată de un 
dovleac. Apoi, un briciu mușcător pustii 
toată podoaba bărbăţiei lui. Căzut în leșinul 
personalităţii, el nu aude glumele pieilor 
goale desfătate de duşa caldă și nu simte 
în aburul întunecos al sălii imense, pătată 
de plămădeala de foc a unei singure lămpi 
cu petrol, nici gândacii mâncându-i săpunul 
uscat pe buric. 


— 319 — 


www.dacoromanica.ro 


STĂRI SUFLETEȘTI 


In buzunarul sufletului găurit, contabilul 
se anevoiește să-şi adune mărunțţișul pierdut 
al amintirilor unei zile încheiate. Se apleacă 
ici după un gologan, dincolo după cinci pa- 
rale şi de cele mai multe ori izbeşte cu de- 
getele curate francul gelatinos al unui scuipat, 
Din toate lucrurile, petrecute totuș cu pre- 
ciziune, lipsește, în ora când le rechiamă, ca 
să-și exprime abjectul conținut, din fiecare 
un fragment — şi el le reconstituie pe câte 
jumătate goale. Intervalul uimirii se taie 
egal cu câte o linie de viziune plină. 

Contabilul avea despre sineș impresia că 
pe de o parte ar fi fugit în pas gimnastic 
în interiorul unui pustiu circular îngrădit 
cu stinghii, iar că pe de altă parte ar fi 
trecut pe acolo, în acelaș timp, pe dinafară, 
şi că gar fi zărit prin zăbrele alergând 


— 320 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


vărgat cu dungi: o dungă de realitate lângă 
o dungă de ficţiune. Toată urzeala imaginilor 
în cari suferinţa lui se coase pestriță, îi lasă 
o sensaţie de secol lichid și de peisaj încrețit. 

Și, par'că, uneori, el ar fi fost și nişte 
cărţi rânduite frumos, prăvălite însă în- 
trun mare întuneric cu cadavre, Și par'că 
tot el ar fi fost și niște șoareci şi par'că şoarecii 
ar fi ciupit div cărţi și din paginile ilustrate 
în culori. O muscă verde, stârnită de mias- 
ma besnei, dar sfioasă de întuneric și ume- 
zeală, cântă par'că, în sita lucarnei, Și musca 
tot sufletul lui ar fi fost. 

In reconstituirea zilei, gândul contabilu- 
lui de Bancă elaborează cu o unghie, alene, 
schițe slabe de gravură, începute și numai- 
decât aruncate, ca pe nişte scoici de talc și 
spermanţet unsuros, cu speranţă și cu des- 
gust. Dar și din speranţă şi desgust el simte 
tot numai o fracțiune sau numai indicaţia 
exterioară fugitivă a unui sentiment, în- 
cercat într'un viitor care ar fi trecut, întors 
câteodată pe jumătate înapoi. Sensibilitatea 
lui se găsește alterată ca exactitatea vizuală 
a unui om înecat într'un fluviu limpede de 
mare capitală şi numai pe trei sferturi mort. 


— 321 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


De dedesubtul undei, ochii aceluia citesc 
într'un turn cu orologiu, ceasurile de jos în 
sus... 

— De ce a fost el arestat? De ce a fost 
închis? Pentru ce a fost bătut? 

Contabilul se complace în verificări tulburi 
şi înţelesul lui mat se aţintește stăruitor în 
câte o problemă care degradează insul: 

— Cine l-a bătut întâi? Directorul sau 
gardianul? Și de ce a fost bătut atâta timp 
şi atât de tare? 

Pentrucă a isbutit să-l bată şi să-i slu- 
țească mândria, lașitatea lui fizică împru- 
mută acestor doi magistrați noui o auto- 
ritate, de care totodată bravura lui se răs- 
vrătește. 

—- Arestat... Bătut... Director... Gardian... 

Definiții: Ce-i un Director ?.. Ce-i un Gar- 
dian ?... 

Silabisiri: Gar-di-an... 

Apoi rostirea sunetelor izolate: A... i... 
as pai e Dau 


Nimic nu mai are nici un sens!... Însă 
cuvântul «bătut», întipărit pe toate organele 


lui cu deamănuntul, ivește o jale nemaipo- 


— 322 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


menită. Ca numele unui decedat de curând, 
în familie, seara, când rudele se regăsesc 
la cină singure şi nu s'au deprins încă pe 
cine să-l mai servească cel dintâiu. 

— Nu se poate! Nu se poate ! Nu se poate! 

Răcnind, contabilul sare de jos în picioare, 
din mocirla lui de săpun, gesticulează o apă- 
rare violentă și pornește prin aburul înecă- 
cios al sălii de baie, la o luptă imaginară și 
târzie, atlet de piatră albă pe o streașină 
de templu. 

Puterea lui se desinează integrală, ageră 
și covârșitoare, pe un trup de mineral elas- 
tic. Dedesubtul mușchiului închis ca un briu 
viu peste pântec, ea se strânge bărbătește 
într'un ciorchin abrupt. Ura i se deslănțuie 
însă, ca un mizer cataclism. El se învierșu- 
nează că a răbdat pedeapsa bătăii fără să 
lovească. Acum, el ar fi în stare a rostogoli 
zimbrii cu pumnul, izbiţi între coarne. Slo- 
bod de legile sociale transpuse în costum; 
betelia şi cusătura mijlocie a nădragilor: 
ca să împiedice avântul; subsuorile jiletcii și 
ale vestonului: ca să reție ridicarea profetică 
a braţelor; mănușile: ca să comprime mâi- 


nile și să le ducă legate; gulerul: jug pe 


— 323 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


grumaz ; încălțămintea: ca să strice mânia 
şi să armonizeze pasul celui ce purcede drept; 
pălăria: graniţă obştească a frunţii; trupul 
contabilului, de o frumuseţă cruntă, se re- 
găseşte în instinctele adevărate, poruncite 
din adânc, din pământ... 

Un sfârșit de zi, de altă zi, irizează și în- 
cepe să-l preocupe, fără motiv şi consecinţă... 
Gândurile lui se strecoară unele într'altele, 
contradictoriu, se compun în desordine ab- 
surdă, ca şi cum i-ar fi cântate, din patru, 
cinci apartamente deodată, cu ferestrele des- 
chise peste o grădină uscată, melodiile deo- 
sebite ale căsniciilor de prin etaje, cu flaut, 
celo, armoniura și vioară... 

Din geamul unui vagon, cu care se vede 
călătorind, ochii lui urmăresc în apusul de 
aramă bălţată, zborul aplecat al unui corb 
singuratic, întârziat în luminișul crepuscular, 
Din când în când, pasărea se împleticește 
din linia lui oblică pe orizont. Corbul tre- 
cuse pe deasupra trenului, demon de ca- 
tifea, vast în uniformă neagră. Alunecase 
peste uscăturile cenușii ale toamnei. Se de- 
părtase. Și deodată corbul șchioapătă pe 
câte o aripă. 


— 324 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


De mai sus de el, dintr'un zbor paralel cu 
al lui, scoboară scurt, la timpuri, ca o să- 
geată vie, o pasăre mai mică. Loveşte cor- 
bul cu ciocul în cap şi pleacă. Şi se întoarce 
iarăş ciocnindu-l. Și se depărtează iarăș. Clă- 
tinat din masiva lui stabilitate, până în 
marginea zării, corbul va trebul să cadă 
ucis. Ceeace-l zguduie pe amintitor, în această 
necunoscută mare tragedie vesperală dintre 
două nevinovăţii, una lentă și docilă și alta 
agresivă şi agilă, este debilitatea lăuntrică 
a uriașului corb, jucărie neputincioasă a unui 
puiu de uliu asasin, resemnarea la fatali- 
tatea că trebuie prăvălit din cerurile înalte 
și devorat de un gândac. 

— Inchideţi geamul că se face frig! 

E ordinul șovăitor al unui pasager din 
compartiment, cu gâlcile în bandaje și care 
depune uneori, cuprinsul unei guri cuviin- 
cioase, în cleiul vânăt al unei batiste cu 
monogram. 

— Nu te-ai mai îmbrăcat, mă? 

E apostrofa gardianului dela baie. 

Un moment ridicată, fiinţa morală a con- 
tabilului de Bancă se desumflă ca o spumă, 
cade ca o minge pe un acoperiș povârnit, 


— 325 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


trece în scursori prin întunericul jghiabului 
și al burlanului de ploaie. 

Teroarea execuției, la comandă răstită, 
îl ia în stăpânire. 

Cămașa, pantalonul, ciorapii şi ghetele 
sunt reintegrate pe om. Cu pardesiul de 
culoarea halvalei, cu cravata şi bretelele 
pe umăr şi braţ, el intră în convoiul, condus 
prin închisoare de o feștilă cu fumăraie, 
aprinsă în vârful răsucit al unei sârme. 
Lampagiul oficial poartă costumul cu ti- 
chie, desinat cu vărgi, al închisorii. E un 
fost şofeur, vinovat de moartea unui ad- 
vocat sfărîmat în botul mașinii. El străbate 
cu procesiunea lui nocturnă curțile vinete, 
coridoarele expresioniste și arcadele pitite, 
ca preotul unui rit grotesc, Mâna lui dreaptă 
înalță feşștila iar stânga duce căldărușa cu 
petrol, în care, cu bumbacul în jos, așteaptă 
feştilele de rezervă. Lampapiul botează cu 
funingini toată închisoarea și participă, ca 
factor administrativ asimilat, la predarea 
dormitoarelor și a celulelor pe rând, şi, în 
drumul lui către dormitoare, convoiul noui- 
lor sosiți, legănaţi de focul intermitent al 
feștilei, pare că scoboară în infern. 


— 326 — 


www.dacoromanica.ro 


STREAJA DE NOAPTE 


Doi gardieni, reprezintând Guvernul și pu- 
terile civile, dau în seama puterii militare, 
înfățișată printr'un sergent şi opt ostași cu 
baioneta la armă, paza de noapte a puș- 
căriei. 

Se face apelul nominal al unui dormitor. 
Numele lui Ion Câţă este citit pe registru, 
cu toate poreclele lui boierești, zis Ciocoiul, 
zis Alfons, zis Marghiloman. Arestaţii pri- 
mesc apelul smirna, în atitudine, rânduiţi 
în dreptul paturilor ce le-au fost destinate, 
și, în iluzia unei simpatii fără consecinţi 
din partea Armatei, ei se silesc să maimu- 
țărească poziţia «drepţi» la perfecţiune. 

Ion Câţă, zis Marghiloman, nu cuprinde 
în sumarul lui fizic și oratoric nimic din 
câte ar putea să amintească figura provo- 
cătoare a ilustrului bărbat de curse. Pe ju- 


— 327 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


mătate despuiat și subțiat până la cartilage, 
descompus şi sperios, el învăluie alaiul for- 
țelor executive Îîntr'o contemplare abstractă 
de apostol jigărit. Vina lui Ion Câţă, zis 
Alfons, e țigănească: furt de izmene, de pe 
frînghie, Detaliu umilitor, Câţă a fost prins 
înainte de a fi putut fugi cu albiturile furate, 
muierile au închis poarta şi au tăbărit pe 
Alfons cu zece reteveie, 

— De ce îţi zice așa, mă băiete? întreabă 
sergentul. 

— Îmi mai hlichle hli Chlirhliac, răspunde 
Câţă cu naivitate, 

— Îi mai zice şi Chiriac, traduce un deți- 
nut, familiarizat cu limbagiul exotic al lui 
Marghiloman. 

Sergentul bagă de seamă că (Marghilo- 
many) pătimește de o gravă insuficiență a 
pronunțării și de o infirmitate dublă. Limba 
lui răscoaptă, lipită "n fund, gelatinează cu- 
vintele și le beșică, iar buzele, automatizate 
de ritmul repeţirii, întorc silaba de câte 
două ori. 


— 928 


www.dacoromanica.ro 


AGHIUŢĂ 


«Aghiută» reapare pentru a patrusprezecea 
oară într'un dormitor. Procurorul nu a putut 
tămădui labele acestui geniu monstruos, de 
nevroza lor naturală. Aghiuţă profesează 
specialitatea, de «scorțar), care consistă întru 
a îndemna buzunarele să-și verse fulgerător 
conținutul în profitul lui, fără ca proprietarul, 
transportat de admiraţie în fata câte unui 
monument din Capitală, să prindă de veste. 
Aghiuţă operează în toate punctele unde 
cultura și conștiința națională s'au aliat în- 
tr'un monument, la Ateneu, la Teatrul Na- 
tional, la Cercul Militar și cele mai multe 
şanse i le-a oferit până azi Mihai Viteazul, 
pentru memoria căruia profesează un res- 
pect deosebit, 

Mutră de 60 de ani, pe un trup de 15, 
Aghiuţă leagănă pe niște umeri slăbănogi un 


— 329 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


craniu de gigant, prins de un gâtlej ca un 
belciug. El se înfățișează ca un ciocan cu 
coada ruptă din mijloc, ca un șurub cu piulița 
prinsă în ghevint sau ca un balon umflat, de 
orificiul căruia spânzură un vierme. Pare 
zbârcit într'un borcan cu spirt și îmbătrânit 
la vârsta de avorton. Gura, fără buze, ca un 
plic, nu știe să grăiască. Râsul ei e ca o linie 
decorativă scămoasă pe o spinare de păianjen. 
Privirea fugară chioriș e maladivă de prea 
multa lumină a masalalei și pleoapele sânt 
strânse ca niște cheotori. Dela nasul umed, 
atrofiat, ocolindu-i bărbia cocoloșită, obrajii 
spânzură putrezi pe două linii duse adânc, 
curbate pe bot. Buza de sub nări e mare cât 
fruntea și fruntea, păroasă până'n sprâncene, 
e-a unui cap de pisică. 

Aghiuţă, cel mai idiot dintre hoţi, este cel 
mai dibaci. Ca să petreacă la exerciţiul abili- 
tăţilor lui excepţionale, boerii îl desfid să 
le fure lucrurile din buzunare și Aghiuţă li le 
fură întotdeauna, fără greş. Buricele dege- 
telor lui se lipesc de obiecte ca lâna de scaețţi, 
mânile lui le imprimă o nerăbdare, le hipno- 
tizează cu o ameţeală magnetică uimitoare: 
ceasornicele, inelele, acele de cravată, porto- 


— 330 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


felele doresc instantaneu să treacă în pose- 
siunea irezistibilă a lui Aghiuţă. 

In timpul nopţii, Aghiuţă execută dorin- 
tele ceaușului din dormitor, jefuind pe nouii 
sosiți, culcați îmbrăcaţi și adormiţi. Ceaușul, 
ales de Direcţie dintre hoţii, remarcabili prin 
puterea pumnului, dintre aceia care strivesc 
un cap sau dogesc un piept sau înfundă 
câteva coaste dintr'o singură lovitură, re- 
prezintă noaptea într'un dormitor ordinea şi 
disciplina, aplicate pe loc. Descântate de 
Aghiuţă, încălțămintele părăsesc picioarele 
dulce și hoţul, în luptă cu victima lui ador- 
mită, se acomodează elastic, ca un șarpe mut, 
cu mișcările și zvârcolirile ei. Când cel ador- 
mit dă semne că ar putea să se trezească, 
ceaușul suflă 'n lampă, lărgind jefuitorului 
sfera de acţiune. La nevoie, el dă pe tăcute o 
mână de ajutor, strângând victima de boaşe. 
Sufocat de durere, prizonierul leșină cu un 
suspin confundat cu visul, 

Alte ori, o luptă adevărată se încinge pe 
întuneric, o luptă în care noul sosit, stupefiat 
de un atac neînțeles, atribuit diavolului din 
Sf. Scriptură, nu se apără și nu loveşte, ci 
numai își schimbă atitudinile şi aşteaptă des- 


— 331 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


făşurarea crizei, înspăimântat. Descălțarea şi 
desbrăcarea lui sunt atunci violente și radi- 
cale. La reaprinderea lămpii, jefuitorul începe 
să se desmeticească și să priceapă un adevăr, 
pe care nu va îndrăzni niciodată, înainte de 
punerea lui în libertate, să-l formuleze — și 
atunci numai pe tăcute. 

Un sistem ingenios de-a fura pantalonii 
unui (fraier) e acela al «întoarcerii cu acub. 
El permite desbrăcarea unui tovarăș adormit, 
la lumină, și jocul acului și al adormitului, 
purtat în toate direcţiile de vârful ce-l în- 
ţeapă cu destoinicie, este egal cu o voluptate. 
Hoţul, așezat pe marginea patului, vizează 
punctul ascuns, înțepând ușure în punctul 
opus. Adormitul se desface odată și revine 
la o poziţie anterioară. O nouă împunsătură, 
dozată, corectează poziţia. Experimentând 
sensivitatea subiectului, acul învaţă împunsă- 
tura eficace şi la fiece înțepătură, corespunde 
deşertarea unui buzunar, descheirea unui 
nasture sau ieșirea unei părți a cracului din 
pantalon, de pe individ. 

Câteodată, contactul electric al acului, mâi- 
pile calde și febrile ale operatorului și fante- 
ziile somnului, vizitat de imagini, au putut 


— 382 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


să determine beţia simţurilor și să le înșele, 
punând o piedică de zăvor la desbrăcarea 
unui ins... Alte ori, gemete guturale și mân- 
gâieri, în fraza cărora se strecura numele di- 
minuitiv al unci femei rugate, cuprinsă goală 
în absorbirea fierbinte a demenţii sensuale, 
se însumau într'un final tumultuos de con- 
vulsii şi într'o agonie zbătută... 

Pipăitul lui Aghiuţă ştia să exploateze cu 
rafinament și situaţiile speciale, 


— 338 — 


www.dacoromanica.ro 


LACĂTE 


După apelul din dormitor, autorităţile trec 
în dormitoarele următoare. Ușa cu povara ei 
de fierării este trântită adânc: ineluctabilă 
clipă a emoţiei cotidiane. Prizonierii şi-au dat 
seama că sânt cu adevărat despărțiți de 
lumea întreagă și în puterea exclusivă a ne- 
cunoscutului întreg. Câteva zăvoare mari 
sânt bătute deacurmezișul ușilor, pe dinafară, 
cu ciocanul. Zăvoarele refuză, broaștele mur- 
mură, cheile scrâşnesc, lacătele muşcă — in- 
juriile și blestemele fierului în serviciul silit 
al dreptății. 

Pe drumul de scânduri al coridoarelor în- 
gheţate, alaiul se depărtează și până la ziuă 
nu se vor mai auzi din dormitoarele moarte, 
dealungul lui, decât pasul măsurat al senti- 
nelei, schimbul gărzilor şi rondul... 

Iarna, se întovărăşeşte însă jalea pe mii de 


— 334 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


flaute metalice de orgi ale vântului, cu pustie- 
tatea infinită a tăcerii. Inchisoarea este nă- 
vălită de miile de arătări născocite ale spaimei, 
în joc şi zburdălnicie cu inima prizonierului. 
Sute de viori funebre cântă triumfale la o 
fierăstruie puternic blindată, din fundul dor- 
mitorului, lângă tavan. din care cad mărgele 
de umezeală. Prin geamul de sus, se uită 
înlăuntru satanii mărunţei, improvizați din 
resorturi și sticlă și care spionează cu ochii 
cât pumnul luminișul vânăt al încăperii. 
Urechile lor ciulite, păroase, ascultă chiar 
gândurile hoţilor încremeniți în frig. Unghia 
de curcă a câte unuia zgârie ghiața din geam. 
Altul lovește geamul cu pumnul și fuge... 

Ca să se încălzească fără combustibilul 
costisitor al închisorii, mai mulți hoți s'au 
asociat să tremure laolaltă, pe așternutul de 
lemn, înghețat ca o lespede mormântală. 
Ei aud alergările în cete ale miilor de pitici 
urâţi și cafenii, pe acoperișul alunecos, unde 
se dau pe ghiață şi în tobogan, în hohote, în 
aplauze și în urale, tocmai din vârful turlelor 
cu cruci, până'n spital și cimitir. 

Dar instrumentele de alint, preferate ale 
iernii, sânt tobele mari. Împărăţia nopţii 


— 335 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


împresoară toată închisoarea cu timpane, 
ca să tortureze cu perversitate moralul oa- 
menilor din pușcării, Și între tobele cât niște 
tancuri se intercalează giganticele tipsii, 
chiuie ocarina, purtată cu carul cu boi şi 
plânsul fără nădejde al piculinii. lar prin 
simfonia tuturor orchestrelor, adunate lao- 
laltă și în deslănțuire universală, se aude 
geamătul ca de moarte, pulverizat de uragane 
al sentinelelor din turnuri, care-și răspund, 
din turn în turn, pe zidurile exterioare, că 
supraviețuiesc, Un oftat se "'mprăştie uneori 
pe coridoare: sufletul canonit al sentinelelor 
din interior, răzbite de îngheț. 

— Că rău m'ai blestemat măicuţă, Dum- 
nezeu să te ierte !... 


— 386 — 


www.dacoromanica.ro 


VARIETĂȚI 


Din punctul de vedere superior, al Justi- 
ției, dormitoarele sânt încălzite, fiecare dor- 
mitor având dreptul la câte opt bucăţi de 
lemne pe zi, distribuite de către d-l Econom. 
D-l Econom oprește însă câte trei bucăți de 
fiecare dormitor. D-l Prim-de-noapte ia câte 
două, d-lui Prim-de-zi i se rezervă un lemn iar 
altul este păstrat pentru a economisi. Lemnul 
cu noduri este destinat dormitorului, ca să 
încălzească aproximativ 30-40 deținuți. 
Acest al optulea lemn rămâne de obiceiu în- 
treg, carbonizat la vârf. Inainte de a se fi 
crăpat de ziuă, hoţul cel mai abil l-a scos 
fumegând din sobă, l-a stins în urină și l-a 
dosit, intercalându-l sub curea, pe corp, la 
piele. Neprevăzuta marfă este negociată, 
între biserică și spital. Acolo își fac plimbarea 
matinală, pe un trotuar de cărămizi, (boerii): 


— 337 — 


9 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


escrocii de marcă şi deţinuţii politici. Preţul 
unei bucăţi de lemn, cumpărată de la «ca- 
marazi» este un leu, mai ieftin cu vreo 25 
la sută decât la gardieni, care procură 
combustibil suficient pentru încălzirea dor- 
mitoarelor boerești. 

Hoţul care a vândut un leu bucata de 
lemn, este un gospodar prevăzător, căci, 
seara, în dormitor, el are nevoie de 25 de 
bani, o taxă de hotel, plătită ceaușului la orele 
4 după amiază. Ca să devie simpatic și tolerat 
în toată ierarhia locală, hoţul de rând trebuie 
să păstreze relații normale cu ceaușul, per- 
ceptorul intim și consilierul tehnic și admi- 
nistrativ din timpul nopţii. Cu ceaușul, re- 
preziutantul cel mai deaproape şi mai vizibil 
al autoriţăţii, nu se glumește. Pasagerul care 
nu a făcut (rost) de 25 de bani pe zi, intră pieziș 
în dormitor, cu o privire învăluitoare pentru 
ceaușul lui. El va petrece o noapte excep- 
ţională. Ceaușul se va ocupa de dânsul atent 
şi continuu, atingându-l cu mâna lui groasă 
şi grea şi bine brănită. 

De câteva ori pe ceas, pasagerul neplătit 
va primi câte o (gutuie). Gutuia consistă în a 
sfredeli craniul cuiva, învârtindu-i bărbie- 


— 388 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


reşte pe pielea capului, unghia mare strânsă 
a pumnului drept. Consecinţă, un simplu 
cucui de fiecare gutuie, sau o gutuie com- 
pletă. După 25-30 de gutui, distribuite pe 
suprafaţa osoasă, primitorul își simte capul 
de zece ori mai voluminos și gingaș la pipăit, 
ca o friptură de rață. 

Gutuia se serveşte cu două garnituri; 
căutarea pârțagului sau frecarea tâmplelor 
în răspăr; cu deosebire că răspărul pârța- 
gului, operat cu tărie în gaura cefii, în punctul 
unde anatomia indică vecinătatea creerului 
mic, pe regiunea părului mărunt, are un efect 
mai accentuat. La tâmple, este ca și cum ai 
fi fost frecat odată cu glaspapir, pe când la 
ceafă ai sensația că lucrează o pilă cu dinţii 
mari, un raşpel sau un polizor. 

Bobârnacul în tidvă, în pielea gâtului sau 
nas, e inocent, cu condiţia să nu te ferești 
prea mult, ca să nu cadă bobârnacul, din 
întâmplare, pe globul ochiului, pe care-l ro- 
şeşte și-l umflă, Sucirea sgârciului urechii e 
mai dureroasă, comparabilă, în serie, cu strân- 
gerea primei falange a unui deget pe articu- 
laţia lui, în interiorul pălmii. Efectul acestui 
ultim act este în deobște un răcnet, precedat 


— 939 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


de o convulsiune, ca la vulpile prinse cu laba 
într'o gingte de fier. 

Sucirea urechii, a vârfului urechii, se 
aseamănă cu arta japoneză: este delicată. 
După o pipăire catifelată a conturului supe- 
rior, încovoi zgârciul puţin, cum ai îndoi o 
petală de roză, şi, strângându-l, îi dai drumul. 
Mai violentă și rezolvată câteodată cu sânge 
la rădăcina dintelui și a măselei, este figura 
pumnului proiectat în lăţime, de jos în sus, 
pe sub bărbie. Această varietate a formelor 
cu care-și tratează pasagerul gratuit inter- 
vine numai de câteva ori în timpul unei 
nopţi şi anume numai atunci când, scufundat 
în reflecţii și ruşinat cu anticipație de asprele 
mustrări ale Primului-de-zi, că nu a știut 
să-şi facă toată datoria, ceaușul se scoală 
brusc din pat şi înaintează... 

Căci nici ceaușul nu-i de capul lui. Și el se 
înlănţuiește în angrenajul social, atârnând de 
câteva roți dinţate, cu care evoluează ar- 
monic. Ca să meriţi postul de ceauș, cată să 
dovedeşti. D-l Prim, când te distinge, îți 
pune în mod fracționat condiţiile, pe care 
le-a consimţit și el, integral, primind un post 
de răspundere dela autoritatea unuia mai 


— 340 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


mare ca el, care la rândul lui a fost numit cu 
o însărcinare. Căci dacă decretele și hârtiile 
au un conţinut general, ceremonia verbală 
însoţitoare a numirii, comportă confidentiale 
preciziuni imperative. Așa că, în ultima ana- 
liză, hoţul, pe care-l închide societatea ca 
să-l izoleze, face încă parte din armonia 
universală, întrucât în dormitorul lui, el ră- 
mâne un factor activ, o celulă utilă regis- 
trului de Dare și Avere. La fardul vândut 
cu câteva sute de lei cutia, pentru uzul 
parfumat al unei cântărețe europene, în 
trecere prin Bucureşti, poate că au contri- 
buit prin osmoză și insinuare atomică, și cei 
(25 de bani pe noapte» ai lui Câţă, zis 
Ciocoiul, zis Alfons, zis Marghiloman : uti- 
litatea obştească a unui număr de 800 deți- 
nuţi pe zi, câţi ospitalizează singura temniţă 
a fostei mânăstiri Văcăreştii. 

Dela dormitoare, o administraţie bine or- 
ganizată ar putea înscri în bugetul ei, a 25 
bani de cap, zilnic lei... 200. 

Din 7 lei pe zi cât are un deţinut bugetar, 
societatea ar putea realiza circa, a 4 lei de 
cap... 3200 lei. 

Dela gaz, fân, materiale, pături, îmbră- 


— 341 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


căminte, etc., s'ar mai putea dobândi pe zi 
cam... 1000 lei. 

Un total de lei 4500 aproximativ pe zi, este 
susceptibil să puie în circulație pentru mân- 
gâierea suferințelor fine, un milion şi jumătate 
de lei anual, dela o singură închisoare, 

Personalul închisorilor fiind însă dezinte- 
resat la extrem, aceste sume se pierd fără 
folos pentru nimeni. Și personalul, la 
dezinteres adaogă cumpătul, sobrietatea. 
Dacă uneori unul din șefii sublimei instituții 
a penitenciarelor, cheltuiesc cu mult peste 
salariu, şi realizează proprietăţi, aceasta se 
datorește, fără pic de îndoială, rezervelor per- 
sonale, averilor părintești, resurselor fami- 
liei, în care născându-se câte un element cu 
vocaţie specială pentru diriguirea duhovni- 
nicească a clasei hoţilor de rând, este lăsat 
ca un pictor, ca un literat, ca un muzicant 
boem, să-și urmeze chemarea de mizerie 
pe socoteala bătrânilor. 


— 842 — 


www.dacoromanica.ro 


VOCAȚII 


Dregătoria supremă a închisorilor e apa- 
nagiul unui pasionat de carieră, care poartă 
titlul modest de Director General al Inchiso- 
rilor. De obicei se aleg la acest post de frunte 
vocaţiile irezistibile, care pe tărâmul lor echi- 
valează cu Socrate sau cu Corneille. Cineva 
se naște Director General de Inchisori după 
cum altcineva s'a născut Crispi sau Mozart: 
e un temperament, o predestinare din eter- 
nitate, un misticism, 

Trebuie să fie în ţară câteva sute de închi- 
sori mărunte şi câteva zeci de pușcării cali- 
ficate. Într'un ocol de ziduri grelc, păzite de 
armată, trăiește o lume supusă unui regula- 
ment şi stăpânită cu toate puterile executive 
reunite, acordate de Stat. Cetăţean mai docil 
prin definiţiune, nu poate să fie ca deţinutul, 
cetăţean al unei republici închisă cu lanţuri, 


— 949 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Peste aceste numeroase roiuri republicane 
împărăţeşte exclusiv, nedisputat și fix, un 
singur personagiu: Directorul General, pă- 
rintele, episcopul, mitropolitul, tatăl acestui 
regat. Subdirectorul, Directorul contabilităţii 
sânt numai Fiii și Sfinţii Duh, contrași în 
tripla şi totuș unica şi nedespărțita lui su- 
premă individualitate. El e Alfa și tot el 
Omega. Guvernele au câte un control oare- 
care: parlamentul şi presa; Directorul Ge- 
neral al Inchisorilor reprezintă în persoana 
lui multifrontală, și activitatea și controlul. 
El e de sine stătător și incomensurabil, mai 
mare decât Armata, mai tare ca Legea, mai 
autonom ca Universitatea, dincolo de Aca- 
demie, de Barou, dincolo de Bine și Rău, so- 
litar și omnipotent în univers. Atâta putere 
în mâna fină şi parfumată a unui singur ins 
e ceva admirabil, un rezultat miraculos al 
acestui echilibru divin de Stat, care știe să 
asocieze contrariile și să separe identitățile, 
după capriciile totuș logice ale biologiei. 
Porunca integrală, cu realizarea ei deplină 
în acţiunea altuia, s'a risipit, ca aşezământ, 
s'a pierdut din toate celelalte organizaţii so- 
ciale. In împărăţia morților legale, adică a 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Direcţiei generale, porunca e tot atât de ne- 
ştirbită ca în epoca lui Carol Magnul și a 
Genezei. Este cu neputinţă să se spună: nu. 

Tronul împărăției osândiţilor este ocupat 
actualmente de fizicul svelt și copilandru al 
unui Director General, căruia i s'a dat în 
poreclă, un nume de fată 'n casă. Mersul lui 
de copilă se divide în pas de dans, pe niște 
picioare mici și febrile, de turturea. Incli- 
narea capului, strecurarea ochilor lui, lungi 
ca migdala crăpată, gurița lui înfiorată, șol- 
durile lui de englezoaică, părul lung, zulufat 
şi retezat deasupra gulerului pur, cravata lui 
graţioasă, mișcările lui în M și W sânt însu- 
şirile tipului la garçonne, Subt plastronul că- 
meșii par'că se descifrează ţâţele noui ale unei 
fete slabe de pensionat și cele trei linii cen- 
trale, ale pantalonului, încrucișate pe un 
pântece plat, par lipite pe sexul neted al unei 
studente adolescente, 

Când vorbeşte, grumazul acestui efeh cu 
părul alburiu, are cochetăria oftatului pose- 
siunii, buzele lui se întreţin cu vârful limbii, 
roză ca la căţeii albi, într'un joc sensual, şi 
corpul lui întreg undează ca draperiile unei 
cadâne. 


— 345 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Mintea sprintenă din căpșşorul gentilului au- 
tocrat, e însă perfidă şi dușmănoasă. Ea 
urzește zilnic o formulă de neliniște şi de ură. 
Directorul închisorii, primitiv, brutal și în- 
fumurat, îl simte încolăcindu-i-se pe braţe şi 
pe înghiţitoare gi însomnorându-l cu ochi de 
şarpe, aţintiţi în ochii lui cu ulcioare și caş. 
Superiorul ţine să-l doboare, subalternul re- 
zistă. De patru ori a fost să-l arunce departe, 
surghiunit între stanele de sare ale unei ocne 
şi de patru ori atacul a dat greș. Vexat și 
ațâţat, Directorul general îi dă ocol, ca o 
mâţă unei colivii cu pitpalac. Laba lui cati- 
felată a fost rănită la un asalt, dar ştie ea că 
victima, până în cele din urmă, îi aparţine. 

Un protector puternic se interpune între 
ei: «mașul care mwa cununat). Ocupând o 
înaltă magistratură, acest personaj poate 
vorbi deadreptul cu primul-ministru şi cu 
ministrul de resort. Pentrucă presa pomenește 
de câtva timp numele magistratului, în legă- 
tură cu o eventuală criză de guvern, subal- 
ternul așteaptă acest eveniment ca să scoată, 
după expresia lui pitorescă,... niște coarne! 
Și Directorul general ezită. În ziua în care 
şi-a dat seama că magistratul ostenit de spe- 


— 346 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ranțe şi-a suprimat dorințele de candidat, 
Directorul general n'a mai făcut decât o să- 
ritură şi victima s'a prăvălit, schițând în 
cădere fulgerul diamantelor mari din inele. 
Cu soția lui gravidă, subalternul s'a trans- 
portat în munţii de sare, ca să-și primească 
fătul între asasini şi atentatorii la pudoarea 
propriilor lor nevârstnice copile. 

Directorul general explică uneori deținu- 
ţilor politici secretul solicitudinii, purtată de 
înaltul magistrat directorului de închisoare, 
căruia i-ar fi dat în căsătorie o tânără croito- 
reasă, destinată în casa magistratului să îm- 
brace pe Doamna și să coasă în taină nasturii 
Domnului. Un titlu atât de imens hrănea în 
inima “Ţiganului» pasiunea desordonată și 
absurdă de-a parveni, din fost gardian de în- 
chisoare, la treapta cea mai de sus a specia- 
lităţii. 

O secundă, într'o seară, visul era să fie o 
realitate. Magistratul fusese chemat la Palat: 
o ediţie specială a suspendat respiraţia lumii 
judiciare şi a închisorii. Directorul, instalat 
la telefon, aștepta comprimat între incerti- 
tudine și siguranță. Vârful cel mai înalt al 
ambiţiunii ameţise massivul. Inchisoarea, cu 


— 34 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


urechea lipită la zăbrele, aştepta și ea, căci 
triumfătorul ar fi parcurs-o răcnindu-și iz- 
bânda și dând ordin ca porţiile de ciorbă să 
fie a doua zi mai mici, 

El a rămas în gura telefonului până la ziuă, 
fără să primească nimic. O altă secundă l-a 
dat peste cap. Căci magistratul a părăsit țara 
brusc, ducându-se la Paris. 

— Sânt foarte supărat, se spovedea la ora 
prânzului, Directorul: nu mai fac politică 
niciodată... 

El era sigur că fusese și bărbat politic. 


— 348 — 


www.dacoromanica.ro 


VISUL UNUI DEŢINUT 


Pe nopţile de urale, de gemete și ecouri, în 
care temnița fluieră ca o ţiteră vastă, hoţii, 
neliniștiţi ca nişte lunatici, sânt posedaţi de 
o singură ideie: evadarea, visul secret al 
fiecărui deținut. Hoţul se visează insinuând 
o pilă în gratii şi măcinându-le ritmic, în mu- 
zica vântului dela ferestre, Sau rupe ușa prin 
apăsarea lentă și stăruitoare a spinărilor din 
dormitor, Pe urmă sare zidul, încolţit de 
sentinele. Focurile sunt stinse de zăpadă în 
ţevi și gloanţele sânt rupte din gura puștii 
de vijelie și vifor. El se va piti în șanțuri, se 
va strecura în cimitir și printre morți, va intra 
în oraș. Toate primejdiile fugii devin bucu- 
riile sacre ale libertăţii, pe care oamenii liberi 
nu le cunosc. Într'o cârciumă murdară cântă 
o armonică și joacă trei muncitori fericiți... Să 
te plimbi pe stradă, să nu te oprească nimeni, 


— 349 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cât vrei, toată noaptea, toată ziua. Să stai în 
drum şi să zici: aci e biserica Sf. Spiridon, 
acolo e Mitropolia, acolo Poşta, Casa de De- 
puneri. Ce frumoasă vitrină! A cui o fi tră- 
sura asta cu doi armăsari! Să câştigi o pâine 
pe zi şi să te bucuri că o alegi din brutărie! 
Să nu te ispitească prisosul nimănuia, să nu 
râvneşti la nimic, dar să te găseşti slobod, 
stăpân pe viaţa ta, culcat de bună-voie, sculat 
de bună-voie, fără clopot şi fără apel nominal. 

Hoţul se gândeşte cât are de alergat într'un 
suflet pân'acasă. Câinele are să-l recunoască 
şi-i va linge mâinile cu care a furat şi care 
i-au fost legate. Are să bată în geam, întâi 
foarte încet şi se va furișa în casă între ai lui, 
hoţi ca și el sau oameni de ispravă. 

In timpul verii, condamnaţii la osândă 
lungă își fac de lucru, grădinărind împrejurul 
celor două pietre albe, mutilate de o spoială 
cu var, resturi de morminte domnești. O tra- 
diţie foarte veche povestește auzului aplecat 
şi îmbătat al deţinuţilor, că o cale subterană 
răspunde în București, într'un mal de râu, pe 
dedesubtul unui mormânt din curtea închi- 
sorii, acoperit cu pământ. Pe-acolo veneau pe 
timpuri boerii păroși, în mânăstire, cu ibov- 


350 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


nicile lor și se ascundeau la egumeni, ca să 
petreacă neștiuţi. Când se va descoperi sub- 
terana, toţi deţinuţii vor putea să plece... 

Deţinutul nu-și împărtășește adevăratele 
lui gânduri, decât la privată, prietenului sigur 
şi tovarășul lui, ce-l atinge cu cotul, așezat 
lângă el, cu nădragi: lăsaţi pe călcâie. In 
acest moment desgustător, de latrină co- 
mună, sufletul lor cel mai curat şi concep- 
tiile sincerităţii, imaginaţia şi pasiunea se 
unesc ca într'o operă de artă și dau ac- 
tului lor vulgar un fel de măreție. In dor- 
mitoare, la muncă, pretutindeni, cuvintele 
deţinuţilor subînţelese și rezervate, se tem 
de «caiafă», un agent deghizat, care face me- 
seria de-a consimțţi să stea în temniţă pentru 
salariu, sau un deţinut curtenitor faţă de 
autorităţile de penitenciar. Acesta dispare pe 
zi câte o jumătate de ceas în cancelarie, unde 
dă raportul amănunțit și indică spiritului de 
observaţie al Direcţiunii, proectele de eva- 
dare. 

Osândiţii pe viaţă, au părăsit orice spe- 
ranţă de fugă, burghezie resemnată a puş- 
căriei; totuș, ei așteaptă o punere în liber- 
tate neprevăzută, înainte de moarte. Zilele 


— 351 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


de Paști și de 10 Maiu pot să le aducă o gra- 
tiere anul viitor. Intr'o ladă, ei şi-au pregătit 
un rând de haine noui, pentru ieșire, o păreche 
frumoasă de ghete, o cravată verde sau 
violetă, o pălărie neagră şi, ca să-şi ofere 
treptat o bucurie în vederea liberării, ei își 
lustruiesc încălțămintele din cufăr, alintân- 
du-le ca pe niște pisici şi ca pe niște persoane 
scumpe, 

Când o intenţie de evadare i-a fost semna- 
lată, administraţia temniței este apucată de 
febrilități solemne şi grave. Autorul proec- 
tului de evadare, e scos din dormitor și vine 
fierarul care-i pune la glesne şi la mâini că- 
tuşe, apoi vinovatul e băgat da gherlă». 

Niciun deţinut neprivilegiat de protecția 
corupătoare a Direcţiunei, nu a denunțat 
niciodată planul unei evadări. Când își dau 
seama că s'au învoit câțiva să o încerce, de- 
ţinuţii adorm adânc, cu inocenţă, lăsând 
activii să opereze. Dacă în vălmășag, vor 
putea şi ei să se strecoare, o vor face bucuros. 
Niciodată ancheta unei încercări de evadare 
nu a izbutit să scoată din gura unui martor 
o dovadă. 

Reverii absurde se leagă de posibilitatea 


— 352 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


unei fugi peste ziduri. La condamnaţii pe 
viață, ideia fugii e un extract mixt al zbo- 
rului cocorilor care se înalță, al zbuciumului 
taurului legat, al ferocităţii mistrețului şi al 
faptei asasinului. În drumul lui după aer 
slobod și lumină nezăbrelită, evadatul ucide 
tot ce i se împotriveşte, 

Deţinuţii povestesc evadări celebre care 
n'au avut loc, mulțumindu-se să-și hrănească 
speranțele cu o literatură orală, în care 
pulsează idealul lor cel mai adevărat, suc- 
cesiv în toate generaţiile pușcăriei. 


23 


www.dacoromanica.ro 


GHERLA 


De regulă, nici o evadare nu isbutește. 
Tentativele plătite cu gherla sânt mai mult 
de ordinul speculaţiei intelectuale şi sancţio- 
nează precugetarea. 

Gherla e supliciul corecțional local. O ca- 
meră strâmtă fără pat, fără ferestre. Vino- 
vatul, în lanțuri, e îmbrâncit înlăuntru, și se 
prăvălește pe pardoseala de piatră, lângă un 
urcior cu apă veche. El va rămâne nemișcat 
atâtea zile câte a hotărît vocea răstită și 
jupuitoare a domnului Director și nu va 
primi nimic «din afară). Pe vremuri, gherla 
se înăsprea cu tortura înțepenirii în butuc. 
Fluierele picioarelor erau încuiate între două 
grinzi găurite, şi pedepsitul zăcea cu spinarea 
pe piatră, ca un om înecat cu călcâile ridicate, 
prinse'n răchiţi. Vieţuitoarele nocturne ale clă- 


dirilor bătrâne, urechelnița fugace și febrilă, 


— 354 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


pe sute de fire monstruoase; gângăniile negre 
împleticite în articulaţii greoaie; jigania lu- 
struită ; făptura cenușie cu pântecul alb a 
gândacului de umezeală; broasca oloagă, 
cuibărită în piatră; melcul imberb; ploșniţa 
cu târtița ardeiată de-o putoare grasă; pă- 
duchele unsuros; burlescul purice și toată 
natura drăcească, făcută pentru oameni, luau 
contact, prin mustaţa tactilă, prin bube sau 
ventuze, prin bale şi zeamă, cu vinovatul de 
ghcerlă. Şoarecii cu ochii de gămălie i se suiau 
cercetători pe obraji iar șobolanul libidinos, 
cu coada bolnavă, își apropia nasul de ființa 
străină. 

La gherlă, hârdăul care întreţine în dormi- 
toare permanenţa gustului de latrină, lip- 
seşte. Când sfincterul oboseşte de încordare 
şi bășica stă să plesnească sub strânsura 
maximă a voinţii, pedepsitul erumpe în celula 
lui cu o explozie generală de fecale. Cerul 
care-şi hrănește pasările și le îmbracă, tri- 
mite jivinilor din crăpături și găuri anemicul 
lui aliment. 

Din când în când, gherla e vizitată furiș, 
prin crăpătura uşii, de interogatoriul Direc- 
torului sau al unui delegat, însărcinat să 


— 355 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


deslege o problemă şi să curme un mister, 
Pedepsitul nu mai are nimic de spus, ca să-și 
scurteze timpul de tortură. Uşa se închide. 
Cancelaria s'a fortificat în considerentul că 
pedeapsa desleagă limba, ca să ţâșnească din 
mizerie și degradare adevărul și lumina. Tă- 
cerea prizonierului îi jignește orgoliul ca o 
încăpățânare: lupta prestigiului cu cerbicia 
celui pedepsit e dusă până la capăt. 

Atunci, dela gherlă, se întoarce în temnita 
diberă» o fantomă cu dimensiunile pierdute, 
cu conturele sfâșiate, un om de ierbar. El 
poate fi lipit pe un perete cu pensula de pap, 
ca un afiș. Privirile lui s'au evaporat, încheie- 
turile i se destramă, carnea e ca un bumbac 
întrebuințat, sângele a devenit ca un praf 
care curge prin vine ca nisipul clepsidrei, 
părul s'a învechit, urechile atârnă, nasul vă- 
dește osul dominant al scheletului, un surâs 
cunoscut se desinează prin pielea și carnea 
transparentă. 

Când îl întâmpină administraţia cu re- 
luarea pentru a suta oară a tiranicului inte- 
rogator, pedcpsitul nu mai poate cunoaște 
nici regula șederii. In sforțările pe care le face 
pentruca linia lui să se întindă reglementar, 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


picioarele se frâng în zigzaguri, şoldul nu mai 
aderă cu pieptul, mișcarea umerilor și a bra- 
telor s'a desolidarizat de ţinuta grumazului 
şi a bărbiei, Fosilul instabil dansează pe un 
metru de pământ ce pare oblic în toate 
unghiurile, se reazimă de uluci, fără să se 
poată ține, vine spre Director, alunecă în 
stânga, se întoarce, într'un dezechilibru si- 
nistru, ca un maimuţoi de carton, cu mişcă- 
rile în dezordine calculată, pornită pe o 
sfoară. 


— 357 — 


www.dacoromanica.ro 


IANCU NEBUNUL 


În temniţa noastră vocifera un nebun fără 
vârstă, Iancu. El ar fi putut să aibă 55 de 
ani, 40 de ani, 35, îndreptăţind şi numele 
de Unchiaș și titlul de Nene, ce i se da, 
deopotrivă, de către deţinuţi. Mersul lui 
tărăgănat, în cămașa cu poalele largi, în- 
cinsă peste ismene cu catarama unei curele, 
se adapta la toate vârstele deopotrivă, ca 
un fluier sau ca un briceag. Tot așa, vocea 
lui, obicinuit domoală, răgușită și mono- 
tonă, care exprima puţinele idei întârziate 
în mintea lui neutră şi uniformă. 

Iancu pășea prin pietrele temniței, cu ca- 
pul povârnit sub povara unei preocupări 
misterioase, care i-l îngreuia cu mitra ei de 
calcar. [i zăreai figura ridicată brusc din 
pământ și masca lui era când senină, când 
întărîtată, 


— 358 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Dulceaţa privirii îl făcea să semene une- 
ori cu nevinovăția îngerilor abstracţi din 
icoanele de smalţ, vândute de bijutieri, 
pentru a fi strecurate pe un lanţ de aur 
subţire, în sus şi în jos, între sânii unei lo- 
godnice blonde. Atunci, un zâmbet plutea 
pe faţa lui înfrumuseţată, ca o nuanţă is- 
cată din nimic, în zorii zilei, pe pâlnia dia- 
fană a unei flori de zorele. 

Alte ori, el scula din pământul negru, cu 
o încetineală hotărită și agresivă, asupra 
trecătorului, o privire dârză de taur cu 
coarnele scurte. Seara, Iancu putea să pară 
bunicul lui Iancu cel de dimineață. Doi 
oameni deopotrivă de tari cu două puteri 
alternative, se luptau în colivia lui de oase, 
şi când zgomotul în interior era mai mare, 
se întâmpla ca adversarii încăerați să se 
prăvălească odată cu bietul trup neputin- 
cios și strâmt, în care își disputau întâie- 
tatea. Prins de convulsiuni uriașe, ca un 
vapor, în care Marea și talazele ei ar fi 
călătorit pe dinlăuntru, Iancu se frământa 
furtunos în ţărână. Câţiva deţinuţi îi imo- 
bilizau braţele și picioarele cu briie roșii, 
unul îl lua la spinare ca pe o albie și pornea 


— 859 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


cu el la spital, unde-l așeza legat în patul 
pardosit cu scânduri şi învălit cu o pătură 
cenușie ruptă. 

Pe figura nebunului, turburată până în 
mocirlele adânci, ale sufletului, se ivea atunci 
tinereţea redeșteptată a ochilor, ca 'ntr'un 
mărgăritar și ca "n pupila galbenă a flori- 
lor de mușeţel, printre genele virginale, în- 
tocmite albe în vârful unui fir. Suriaul i se 
evapora pe buze, fraged, ca o ceaţă alburie, 
întârziată cu greierii, la revărsat, pe un lan 
de grâu somnoros, 

Mă apropiam de patul lui cu țigarea aprin- 
să, pe care Iancu o lua din mâna mea, 
multumind cu o închidere a ploapelor, cu 
o expresie discertă de suveran indulgent. 
Mă apropiam și mai mult de el, cu nevoia 
de a descifra în omăturile lui obscure o 
potecă de orientare către viaţa lui trecută, 
dar Iancu nebunul trecea pe dinaintea mea 
ca un drum, însoţit de două gropi lungi pe 
marginea lui, ca un drum care nici nu în- 
cepe nici nu are sfârşit, făcând din satul, 
prin faţa căruia stă, fără să se miște şi fără 
să ştie nici el, înconjurul lumii. Pe insul lui 
Iancu aș fi putut umbla și merge zile, săp- 


— 360 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tămâni întregi și ani și nu aş fi ajuns 
niciodată. 

In ceasurile de luciditate, el vorbea în- 
tristat de niște copii ai lui, care nu veneau 
la temniţă să-l vadă. Avusese copii? nu avea 
copii? Aveau copiii în mintea lui b semnifi- 
care nebănuită? Când stăruiam să-și ducă 
gândul până la un capăt, Iancu se întorcea 
deodată întreg, ca o foaie de carte, la o 
pagină nouă, spiritul lui urma un angrenaj 
deosebit, ca o roată de mașină, care se 
apucă să se învârtească de-a "ndaratele, 
fără pricină evidentă, sau ca o curea de 
transmisiune alunecată de pe o şaibă. Lumea 
lui era orânduită uneori cu simplicitatea 
unei mese, la care gesticulau câteva păpuși. 
Puşcăria era pentru el o mânăstire, din care 
trebuia să fugă, nu însă complotând împo- 
triva stareţului şi a consistoriului, ci pe 
faţă. El aștepta mereu o trăsură, pe care 
nu i-o trimeteau la timp caiafele şi cața- 
veicele, dușmanii și muierile; spiona intră- 
rile, analiza zgomotele ce veneau din afară, 
cu o pălărie de paie, ruptă, pe cap, cu un 
fost geamantan gol în mână, plin cu borde- 
rouri închipuite. În temniţă ședeau și îm- 


— 361 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


păraţii, care şi ei trebuiau să plece: de ce 
şedeau? de ce aveau să plece? Impăraţii 
erau deţinuţii politici, care vorbeau cu el 
împărătește. La poarta temniții, undeva, 
şedea şi Mitropolitul. 

Intr?o zi, în spital, alături de patul ne- 
bunului, muri un pușcăriaș bătrân, sfârșit 
de cufureală. Din pântecul aceluia, moale 
şi zbârcit ca un ciorap, se scurgea în valuri 
acre, liniștite și continui, zeama sângelui, 
sucurile tainice ale vieţii, ca dintr'un urcior 
răsturnat, și ele s'au scurs și s'au strecurat 
până ce lutul, scorojit de veghe al bătrânului, 
a rămas gol, fără căldură, fără suflet, fără 
suferință. Pe Iancu, agonia calmă, de șipot, 
a vecinului, l-a interesat, fără să înțeleagă. 
Asupra morții, Iancu nu mai avea nici o 
concepţie şi între morți şi vii e] făcea aceeaș 
confuzie ca între deținuți, împărați, caiafe 
și mitropoliți. El părăsi chiuind sala spita- 
lului, urmat de ochii bolnavilor, terorizați 
de moartea din patul bătrânului cufurit. 
Palizi, slabi de neîngrijire, ei îşi dădeau 
seama, în patul lor de scânduri, că sunt 
de două ori prizonierii morţii, în pușcărie 
și în spital, și li se părea că moartea acolo 


— 362 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


e mai sigură şi mai adâncă, mai inelucta- 
bilă şi mai matematic fatală decât în tot 
restul lumii, păziţi de acelaș om, care îi 
pune şi să scuipe și care îi și duce, odată 
morţi, la spinare, fluierând pe treptele dela 
beciul cadavrelor, pardosit cu ciment, un 
cântec de bodegă și de amintiri, De jos, din 
beci, îi lua furgonul, care vine de două ori 
pe săptămână, ca rudele de-acasă. 

Un deţinut, un condamnat, învie până la 
ultima secundă a osândei, în nădejdea, de 
care l-a despărţit societatea prin ceremonia 
legală a unui rit nepăsător și sceptic, Odată 
instalat în spital, timpul își pierde mar- 
ginile și spaţiul i se strânge ca un elas- 
tic, scăpat din întinderea lui, câmpul pe 
care îi alergau visurile se mărginește, lu- 
mea e 'n patul lui, asistat de patru păreţi 
mari, spoiţi cu var. 

Omul se face mic şi porneşte de-a bușile, 
pe brânci, pe de-asupra unui precipiciu hao- 
tic, de-a lungul unei scânduri lungi, înco- 
voiată, îngustă, îngrozit de adâncimile ne- 
gre, în care trebuie să se prăvale. Mirosul 
de petrol şi fenol al spitalului e ca un pre- 
ludiu olfactiv al mormântului. Prin feres- 


— 303 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


trele mari ale spitalului se zărește cimitirul 
pe spinarea măgurii de peste drumuri, plan- 
tat cu cruci, vegetaţie albă de pustietate 
şeasă. Toată viața hoțului bolnav se strânge 
la un pumn de musculițe, care zboară ne- 
văzute de privirea sentinelii din turnuri și 
de paza placidă a gardianului chior. El 
poartă la frunte, brodate într'o ghirlandă de 
lanțuri decorative, două chei de argint pe 
şapca ocolită cu o bandă roşie de postav. 

Când cariola morţilor veni dela Morgă, 
ca să ridice pe bătrânul golit de diaree, 
Iancu nebunul se preumbla prin curtea 
temniţii cu geamantanul lui de borderouri 
și desculț. Doi cai de mizerie mare şi de 
fantezie trăgeau căruța neagră, conduși de 
biciul, lenevos ca un fir de salcie, al unui 
vizitiu posomorit, cu o figură de maimuță 
galbenă. Cozorocul capelei lui cenușii, era 
tras peste nasul turtit deasupra unei guri 
strâmbate spre umăr, cu colțul mustăţilor 
murdar jur împrejur. 

Furgonul se opri dinaintea spitalului. Me- 
todic, vizitiul, care nu era la primul cadavru, 
descărcă furgonul de o ladă lungă de brad, 
oprindu-i capacul în furgon. În acest cosciug- 


— 364 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tip sunt transportaţi toți morții din temniță 
la Morgă și el servește indefinit nouilor can- 
didați la moştenirea Împărăției cerești. Des» 
tul de larg, ca să încapă două-trei cadavre 
deodată, uneori de sex deosebit, el salvează, 
între spitalul temniţei şi Morgă, morala 
formelor sociale şi vădeşte atenția Statului, 
față de supușii lui defuncti, cărora le ia 
hainele și le împrumută cosciugul. 

O bucurie grandioasă izbucni din sufletul 
nebunului Iancu, pe când doi deţinuţi, în 
haine vărgate și tichie, ca diaconii unui cult 
necunoscut, glumind între dânșii, scoteau 
cosciugul, în care bătrânul, căruia i s'a lăsat 
în stăpânire cămașa scrobită de fecale, sta 
smirna, cu braţele încrucișate, în atitudinea 
de-a se strecura, fără să se lovească, printre 
cele eterne. Iancu își îndesă pălăria de paie, 
fără fund, și se repezi pe capra furgonului, 
exclamând cu o claritate neobișnuită: 

—A venit trăsura!... Mă duc!... La 
revedere !. .. 

După ce închise ușa furgonului și o în- 
ţepeni cu ciocul cârligului basculant, vizitiul 
se urcă lângă nebun, luă hăţurile în mână 
şi puse 'n mișcare caii porniti în tropotul 


— 365 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


inegal al copitelor bolnave, către poartă. 
Iancu saluta temniţa îu picioare şi deţinuţii 
râdeau, salutându-l în deriziune. 

La poartă, doi gardieni învitară blând pe 
nebun să se scoboare. El se uită la dânșii 
uimit. Gardienii insistară. Apucară pe nebun 
de-o mână, mâna li se supuse. Ochii nebu- 
nului fixau descurajaţi uniforma portarului 
dela poarta boltită interioară, pe când o 
chee cât un topor intra în broasca porţii 
și se învârti de două ori cu scrâșnetul ei 
subteran. Piciorul se puse pe şina de fier 
a roții și ajutat de gardieni, nebunul sco- 
boriî pe pământ. 

Şi pe când porţile cu vârfurile ridicate 
îşi reînchideau aripile uriașe de lemn, 
treptat şi teatral, Iancu nebunul, cu capul 
plecat, cu geamantanul cu acte târîș, se 
întorcea în spital, plângând, ca un copil, 
al căruia balon se spărsese. .. 


— 366 — 


www.dacoromanica.ro 


PATRIA NOUĂ 


A trecut încă o zi în așteptare incoloră. 
Ceaţa dimineţii impresionase pe camarazii 
matinali, cari au văzut-o pe la cinci, doliu 
de toamnă timpurie, lăsat peste peisagiul 
vizibil din galeria celulelor de sus. Grossu, 
prin ochelarii lui noui, cu sârme de metal 
alb agăţate de urechi, citeşte «Amintirile 
din casa morţilor) în traducere nemţească, 
un volum de formatul cărţilor de rugăciuni, 


şi figura lui rasă și resemnată de preot ca- 
tolic, oftează. 


— Vine toamna! murmură Grossu, cu o 
voce, care trimite iluziilor un salut și le dă 
întâlnire la iarnă, tot în închisoare. 

La prânz, la masă, în casa deţinutului 
Floratos, care va aștepta zadarnic punerea 
lui în libertate pe ziua de azi, după trei 
ani de prevenţiune, se fac proecte, triste şi 


— 367 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


entuziaste. Pe cele triste le exagerează, fidel 
viciului de melancolic și arțag, inteligentul, 
excelentul deţinut Teodorescu, căruia Flora- 
tos îi cedează de urgență, cu începere chiar 
de astăseară, cele două camere pe cari le ocu- 
pa, — el întrebuințează verbul la imperfectul 
speranţei — mobilate cu o sobă de teracotă 
pentru lungile viitoare luni de iarnă. De- 
tențiunea stăruitoare transformă şi pe oa- 
menii cari au fost sindici la Bursă și politici 
şi au luptat dramatic cu viaţa, în nişte 
copii sugaci, capabili să se emoționeze până 
la crize de bunic, de un incident imaginar, 
cu aspect favorabil. 

Condamnaţii la munca silnică pe viaţă, 
de câte ori li se comută pedeapsa, își fac 
un rând de haine noui, pe care le perie 
zilnic, mângâind în ștofa lor carnea suavă 
a libertăţii, şi mai au până la părăsirea 
ocnei, câte cinci şi opt ani de răbdare, şi 
ei stau de vorbă ore întregi cu costumul, 
cu ghetele și cu pălăria, care le vor purta 
trupurile înlănțuite de peștera de sare, prin 
lumea slobodă a lui Dumnezeu. Şi când li 
se pare că timpul durează mult, când teama 
de boală şi moarte le străfulgeră sufletul, 


— 368 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


ei fac socoteala anilor ce mai rămân, greșind 
cu intenție numărul lor. Constant, fiecare 
ocnaş se înșală cel puțin cu un an, îndeobște 
un an în minus asupra restului de osândă. 

Cei mai mulți au pierdut în 18 şi 20 de 
ani orice legătură cu lumea din afară. Sa- 
tele lor s'au obișnuit cu ideia că locuitorii 
osândiți la ocnă nu se vor mai întoarce. 

Lumea îmbătrânește în comună. Câte un 
pomelnic le rostește numele la acatist, cu 
nesiguranță, când la vii, când la morți. 

Osândiţii şi-au schimbat şi natura și genul. 
Cei mai mulți au adunat în ocnă parale, 
au învățat o meserie; cei mai mulți sacrifică 
pederastiei, dormind subt aceeaș pătură cu 
un ocnaș mai tânăr, care când sosește În- 
tre ei, devine obiectul unci licitații imense, 
a pasiunilor sălbatece, a delicatelor atențiuni, 
ofrande, scutiri de muncă, invitații... Ce 
vor face ei părăsind închisoarea, care i-a 
educat pentru o viață de povestiri fantas- 
tice şi de schiţe negre în aguaforte? 

Unii se stabilesc cu meseria profesată în 
exterior, prin împrejurimile închisorii, sta- 
ționează Duminica în dreptul porților, păs- 
trează relaţii cu funcționarii, cu gardienii 


— 369 -— 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


penitenciarului, în care li s'a interzis să mai 
intre; pușcăria e familia lor, patria lor adop- 
tivă, cosmosul particular. 

Se povestește cazul unui ocnaș care aș- 
teptând de 25 de ani cu garderoba lui 
nouă de om liber, zilnic pipăită, în ziua 
punerii în libertate, ieșind din închisoare 
făcu zece pași în afară şi căzu mort în drum. 

De bucurie sau de sentimentul golului 
universal ? 


www.dacoromanica.ro 


OMUL DIN CINCI 


Se petrece cu «boerii» un fenomen curios. 
De câte ori e vorba de unul, se numesc toţi 
ceilalți. Articolele din cod indică pare-se 
vârsta unuia și aceluiaș animal quintufront, 
care poartă numele de «boerii). 

— Cine-i domnul care trece? întreabă 
câte un pușcăriaș nou. 

— Ştii, ziariştii... 

Și noul venit știe numaidecât că între 
boeri sunt cinci ziariști, cari formează lao- 
laltă un soi de grup statuar, cu persona- 
giile gemene şi lipite, unite unele altora, 
prin spete și pe la picioare, prin acelaş 
material de plumb, de bronz sau de sare... 

Nu poate unul să se miște că ceilalți 
patru se resimt. Întinde unul o mână, 
tot blocul se deşteaptă: 

— Ce vrei să faci? 


— 371 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Dacă rămâi singur, cel puţin încă unul 
vine să-ți ţie de urit. Citești o scrisoare 
personală? Ceata întreagă se găsește jig- 
nită că-ți permiți a face dintr'însa un 
«secret». Dacă necesitatea e adevărat că ză- 
mislește organul, cei cinci tovarăși se vor 
trezi într'o noapte legaţi unul de altul 
printr'un maţ fiziologic, care va parcurge 
în cinci direcții deosebite distanțele dintre 
ei. E exclus să se vorbească altfel decât 
în grup. Orice altă prietenie pare suspectă, 
pare o tendință de emancipare, care ţi-e 
totalmente refuzată: 

— Sîntem cinci, afirmă ochii celorlalţi 
patru, suntem ziariștii! Vorbele lor sunt 
aceleași, convorbirile sunt aceleași, materia 
dialogurilor e identică permanent. Te sur- 
prinzi chiar scriind despre aceleași lucruri 
ca alți doi-trei în aceiaşi seară. Un comunism 
desgustător face din cinci un singur ins. 

Fiecare din ziariști vorbeşte la plural. 
Vroind să zică eu, zice noi; când vom fi li- 
beri... Azi ce facem?,.. Trebuie să dăm 
din mâini și din picioare ca să scăpăm... 

De câte ori se trimite o cerere, o scrisoare, 
o petiție, hârtia se acoperă cu cinci iscăli- 


— 372 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


turi şi unul e obligat să vorbească de cele 
cinci personagii jucate de el, ca de un sca- 
mator divers, și unic şi multiplu în acelaș 
timp. Dacă unuia din cei cinci i-ar veni 
porunca punerii în liberate, ceilalți patru 
s'ar năpusti asupră-i și l-ar sugruma, ca să 
nu se știrbească unitatea de cinci. 

Eziţi să faci baie, să-ţi schimbi cămașa, 
obsedat că în realitate speli și primeneşti 
pe ceilalți și că în ligheanul și în baia ta ră- 
mân grăsime neagră și brânză cenușie de cinci 
inși. Ce să-ţi mai aduc? te întreabă nevasta. 
Nu-mi mai aduce nimic, răspunzi, cu sen- 
saţia că nimic nu mai e pentru tine, că tu 
nu mai ești individual, că nici o acţiune a 
ta nu-ți mai aparţine, de vreme ce ești din 
cinci, 

Voi mai putea redeveni vreodată unul, 
te întrebi neliniștit? Voi mai avea dreptul 
de-a acţiona vreodată singur, fără curiozi- 
tatea altora indirectă, ridicată peste umărul 
meu; fără obligaţia de a fi solidar cu alți 
patru, veniți aci din patru regiuni opuse ale 
pământului, să facă ființă cu mine? să-i 
miros cu plăcere când put, să-i ascult când 
vorbesc, să-i suport când glumesc, să dau 


— 373 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


liniștea și singurătatea mea pradă nevrozii 
unuia sterile, analizii altuia, tovărășiei unui 
al treilea și al patrulea individ? 

— Doamne, Dumnezeule, izbăvește făp- 
tura mâinilor tale de complexitate! 


— 374 — 


www.dacoromanica.ro 


ION PETRESCU 


Fiecare deținut «boer», are servitor, ca 
fiece ofiţer ordonanţă. 

Plecându-i servitorul, Floratos a angajat 
dintre deţinuţi pe altul. Băiat harnic, deș- 
tept, cu o figură care exprimă o francă 
sinceritate, cu o gură curată, făcută par'că 
numai pentru corurile de îngeri, noul Ion 
stârnește de câteva zile, ale noviciatului, 
admiraţia colectivă. Genul lui total are viaţa 
şi veselia latentă a unui pui de animal, a 
căruia acțiune e un joc și un echilibru per- 
manent. O privire luminoasă însoţeşte toate 
mișcările lui Ion şi în câteva zile interiorul 
celor două odăi ale lui Floratos a căpătat 
o atitudine nouă, ca și cum o femeie vo- 
ioasă i-ar fi imprimat un ritm de bucurie 
şi un surâs amărunţit. Rapid în concepţie, 
instantaneu în execuţie, Ion, căruia înce- 


— 375 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


puse să i se zică Ionică, nu contenește de 
dimineaţa până seara târziu, din munca lui, 
pe care o pricepe. Poate că degajamentul 
firii avea ceva exagerat şi sonoritatea cu- 
vintelor lui un ton de intimitate nivelatoare, 
care nu făcea parte din programul unui 
servitor. Formele lui verbale «Stai să vezi» 
şi «ţi aduci aminte că ţi-am spus) denotă 
oarecare libertinaj, dar le atribuie fiecare 
extracţiei, pe care o crede țărănească, cău- 
tând într'însele chiar satisfacţii rustice în stilul 
mugetului vacilor şi al fumului din hornuri. 
Astăseară, decepţie generală. Curioși să 
analizeze necunoscutul acestui copilandru, 
care se părea că trebuie să ascundă surprize 
strălucite de naivitate, boerii l-au provocat 
părinteşte să vorbească. Furtul lui dubios 
de niște decoraţii, luate dintr'un pod, părea 
opera unui copil, care ţinea să se joace cu 
niște tinichele şi podul în care decoraţiile 
au fost găsite, era închipuit ca o depedință 
continuă a propriului pod al casei unde lo- 
cuia el și unde s'ar fi dus să caute o ladă 
veche sau câteva căpăţâni de ceapă. 
Impins să vorbească, Ion, cu o naturaleță 
dumnezeiască, a descris o escaladare cu 


— 376 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


spargere categorică, în podul caselor ocupate 
în strada Schastopol de un ministru şi a 
făcut teoria morală a furtului profesional, 
Din ce în ce mai surprinși şi tot așteptând 
ca urmarea povestirii lui să corecteze cele 
spuse, cărora li se putea da o interpretare 
greșită, ascultătorii sfârșiră prin a se uita 
unii la alţii, încremeniţi de stupoare. 

Podul ministrului l-au spart de cinci ori, 
Ion și cu un «coleg», prost, pe care îi pare 
rău că l-a luat cu el. În ziua în care a fost 
prins, el fuma în fereastra podului. Era ora 
9 dimineaţa și sta ascuns acolo dela 10 
seara, din ajun, ca să poată, folosindu-se de 
un moment potrivit, să scoată lucrurile 
furate. Mai furase şase covoare și le vânduse 
cu 7 mii de lei unui profesor de muzică, 
cu nume italian, care s'a (învârtit) cu co- 
misarul secției respective. Prinţul Ghica, 
proprietarul imobilului, locuit într'o aripă a 
lui de ministru, îşi lua tocmai laptele în 
curte; era prin Mai—şi primi scuipatul 
fumătorului din pod în ceașcă. Asaltarea 
podului și prinderea hoţilor, 

Ca să ajungă la pod, hoţii intrau pc scara 
mare, pe care circulau și locuitorii casei și 


— 8377 — 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


care ducea până la învelitoare, şi tot pe 
acolo scoborau și obiectele furate. — Ion e 
respectuos cu ierarhia: 

— M'am dus să-i fur domnului ministru 
caseta cu bani, zise el, pe care am văzut-o 
de trei ori deschisă în faţa mea, dar nu m'a 
ajutat norocul. Bine am făcut că i-am furat 
ce i-am furat, căci (mi-a scris că nu dă pa- 
rale» adaugă Ion. 

— Cum ţi-a scris? ce însemnează asta? 

— l-am dat o petiție, zise Ion. 

— Petiţie?! 

Da, cerându-i ajutoare, de mai multe ori, 
ca să ajut pe bătrânul tată-meu, 

Nu s'a insistat asupra acestui capitol și a 
mecanismului relaţiilor dintre Ion și ministru, 
înțelegând că s'a produs o tentativă de ṣan- 
taj, sau o manoperă de explorare hoţească a 
topografiei sentimentelor. 

Imbătat de sine, Ion mărturisește că mai 
este judecat în lipsă şi pentru alt «fapt», în 
care fiind prins şi-a dat un nume fals și 
pentru care va lua doi ani pușcărie. 

— Nu eram prost, spune el, să-mi dau 
numele meu adevărat. Dar vă întreb pe 
d-vs., pot să fiu măcar ușor condamnat? 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Și acest distinguo: 

— Căci nu era marfă românească, de-a 
noastră: era marfă dela Nemţi. 

Ion furase dela ocupanţi puști, muniții, 
îmbrăcăminte, pături şi bocanci, și se afirma 
patriot și naţionalist. 

Ion e întrebat cum de-i vine să fure, când 
are atâtea însușiri bune de muncă şi de 
rânduială, și e încurajat să facă amendă ono- 
rabilă pentru viitor. 

Ion răspunde cu teoria originală că trebuie 
să furi de câteva ori ca să ajungi om cinstit, 
dând pilda unui pescar din piaţă, care la 
12 ani era în pușcărie pentru primul furt, 
şi care astăzi are bălțile cele mai mari în 
arendă şi e proprietar a cel puţin 22 de imobile. 

— Voi fi un al doilea Titircă, zise hoţul, 
citând numele pescarului. O lovitură de 
6-7000 de lei dela 3 la 6 luni închisoare. 
Faci câteva lovituri de acestea şi-ţi ajung, 
argumentează hoțul cu ochii luminoși, răs- 
punzând cu voce tare unei preocupări tă- 
cute. 

Liniştea povestitorului îngrozește. Nici un 
cinism la el, dar o sinceritate, un entuziasm, 
o determinare spirituală definitivă, congeni- 


— 379 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


tală. Conștiința pedepselor mici, pe cari le 
asigură Codul Penal, hoților, facilitând pro- 
fesia furtului și promovând-o ca o inocenţă, 
în vreme ce trimite la ocnă pe ucigașii din 
pasiune, furie și beţie, trece la generaţii de 
indivizi, face școală, creează o clasă de bandiți 
încurajați să trăiască din parazitism şi pră- 
dăciune și să găsească în ele mijlocul opu- 
lenţei și al imunității. 

Ascultătorii se privesc lung, pe când Ion 
le trimite, ca o pasăre albă, nevinovatul lui 
suris, amestecat întrun clăbuc de fum de 
tutun. 

— Qu'en dites-vous? întreabă cineva cu 
melancolie. 

— Je le ficherai ă la porte, răspunde Flo- 
ratos afectat. 


Lipseşte din prezentul volum un şir întreg de figuri li- 
terara şi politice, care vor întocmi o carte deosebită de 
portrete. 


— 380 — 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Preludiu 
Boerii ...,..... 
Oasele 


Sever Dimitriu ...... 


Noapte de argint 
Ierarhia fiscală . . . 


Doctorul Constantinescu. 


Generalul Averescu . . 
Lampa ...... 


Un ulcer ideal. ... 


O comedie 


Organizarea ...... . 


Relaţii 


Vizită acasă. . . .. ..... 


Domnul Ministru 


Legătorul de cărţi . . . . - 


Comunitate 

Hoţul şi vrabia 

Stoian Dimitrof . . . 
Trei iezi. ..,...- 
Viaţa în ocne . 


Maria Nichifor. ..... . 


Un socialist . . . 


Păduchii poetului, .. . ... 


Marin Gureşoiu 


www.dacoromanica.ro 


112 
114 
116 
117 
126 
132 
136 
140 


POARTA NEAGRĂ 


Degetul ...... ; 

Grevă de ocnași . . . 

Un proiect de ziar . 

Petre Gatui . 

Procesul ziariştilor . d setei te mă 
Procesul socializtilor . . . . .. . 
Mitică lăutarul 

O vizită cu ochelari 


Pictorul Ștefan Luchian. ..... ..... 


Pictura lui Luchiau 

t P. P. Cap ... 

Noaptea în închisoare. 

Revoluţia sotială 

Curțile Marţiale 

Plutonierul. . . 

Scenă la Jilava .........- 


Bubi „cc... PR a e 

Flaşnetarul . . cc... 
Cuibul rândunicii . . cc... 
Trifoiul ........ sin nt E E Co An 


lonaș ..... PR N IN E e E 
Ginecologie .... . a e i 
Un vizitator de mare literatură . 


Hainele Domnului Director . 


O fată plânge . .. ........ Pong 


Pruncii ........ 
O încercare de evadare . 
Visul unui proletar. . . 


Floarea şi Generalul .... . ioni asi a aa. N 


www.dacoromanica.ro 


POARTA NEAGRĂ 


Infirmierul Pokoroy .. .... . .. . . . . . 283 


Socialistul . ... . . acne ay e pe aa cae ua de i 0007 
FPetica ....... e oase ei ape da re e a dea data DO 
Vorbitorul boerilor . . . . . . . . . . . . . . . 293 
Nebunii , - 296 
Convoial. .. .. cal e 309 ee ca 40 va „a 299 
Directorul , . ,... .. fe cat ani d de Do, ie id ae G 304 
Un prevenit contabil. . , . . . . . . . . . . . 307 
Femei. pc tate aoi der cum i dart aan a e rar eat a apa ae E d 309 
Incartieruirea . . ., . . . a E far au a 313 
Stări sufleteşti . . „aan eee 320 
Streaja de noapte ......... raea BAT 
Aghiuţă 329 
Lacăte ....... 334 
Varietăţi. .. cc... .. 337 
Vocații pe g e rai IL cer a a iat, Mă, ae 3M3 
Visul unui deţinut . . . . cc... . 349 
Gherla ........ D A rela A a ie dau a aie and 1 
Iancu Nebunul ........ Ka araa e 898 
Patria nouă , .. ... . .. .. nA eA de 367 
Omul din cinci ... cc. cc... cc... 371 
Ion Petrescu ........ e cae Mata dee aa aie 90 


www.dacoromanica.ro