Studii_16_nr_2_1963_Caracterul Rascoalei din 1655 in Tara Romaneasca

REVISTA ve ISTORIE 





ANUL МЕ — 196 З 


www.dacoromanica.ro 


ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ВОМТМЕ 
SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI 


studiu 


REVISTĂ pe ISTORIE 


2 


ANUL XVI 
1963 


EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMIÎNE 


www.dacoromanica.ro 


„STUDII – REVISTĂ DE ISTORIE 
APARE DE 6 ORI PE AN 


COLEGIUL DE REDACŢIE 


Acad. Р, CONSTANTINESCU-IASI (directorul Colegiului 
de redacţie); EUGEN S'ANESCU (redactor-şef); асай. 
A. OTETEA; М. BERZ\, Т. BUGNARIU, У. MACIU, 
ST. PASCU, membri corespondenţi ai Academiei В.Р.В.; 
Г. BANYAI; У. CHERFSTESIU ; TITU GEORGESCU; 
У. POPOVICI 


Redacţia : Bucureşti, B-dul Aviatorilor nr. 1 
Telefon : 18.25.86 


www.dacoromanica.ro 


SUMAR 


STUDII 


У. LIVEANU, În legătură cu activitatea P.C.R. în rîndurile şomerilor în preajma 
luptelor din ianuarie-februarie 1933....... Ла “© Ж Ж 


L. BOICU, Despre structura socială а orâsului inöldóvenest la mijlocul sec. а XIX-lea 
L. DEMÉNY, Cu privire la caracterul răscoalei din 1655 în Tara Rominească . . . . 


NOTE $1 COMUNICĂRI 


І. РОТА, Durata excesivă a zilei de muncă în industria Romîniei între anii 1934 — 1940 
V. CURTICĂPEANU, Documente noi despre Ariton к, а revoluţionar şi om 
de cultură (1890—1920) . . . . . . . . . . = Па! ое ча аа a 
CORNELIA BODEA și PAUL CERNOVODEANU, Materiale noi pensu ООА 
lui Nicolae Bălcescu (П) .......... Pat Вы 
GEORGETA TOTOIU, Rolul logofătului Ivan Norocea. în viaţa politică a tarilor 
готіпе їп а допа jumătate a sec. al XVI-lea . . . юса Жа ia 


DAMASCHIN MIOC, Date noi cu privire la Macarie tipograful 
STUDII DOCUMENTARE 


Cercetările de istorie universală în Republica Democrată Germană (Eugen Stănescu) 


VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 


Conferinţa internaţională de studii sud-est europene de la Minchen (noiembrie 1962) 
(Em. Condurachi şi Eugen Stănescu); Sesiunea generală a Academiei R.P.R. 
(Р. Oprescu) ; Alegerea de noi membri ai Academiei R.P.R. ; Analiza activităţii știin- 
tifice a Institutului de istorie din București pe anul 1962; Sesiunea de comunicări 
a Direcţiei monumentelor istorice (К. Florescu) ; Muzeul Scheilor din Braşov (С. Ni- 


colescu); Cronică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . «. 
RECENZII 
„ * , Cronicarii munteni. Ediţie ingrijită de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de 


* Eugen Stănescu, vol. I—II, București, E. P. Г. 1961, CXXXII + в +8 Г. 
planse (Și. Pascu) r 

KIRIL LAMBREV, Начало на работничеекато ` професионально scene в 
България 1878 — 1891 (Începuturile mișcării muncitoreşti şi sindicale în 
Bulgaria 1878—1891), Edit. Academiei de Științe Bulgare, Sofia, 1960, 224 р. 


(I. Babici) аа э: № 
„ * „ Historia Slaska, tom. L vol. i `2, Wroclaw, 1 `1960, 1961, 625 Я 488 р. (Р. Р. 
* Panaitescu) Ste à з а В жы ла Ж.О ш la 


www.dacoromanica.ro 


Рак. 





255 
281 
307 


339 


357 


373 


409 
429 


441 


449 


+461 


lhe new Сатьг уе Modern History, Volume У, The ascendancy of France 1648 — 
1688. Edited by L'.1.. Carsten. asta University Press, 1961, Е р. 
(Р. Simionescu) . E A 


REVISTA REV ISTELOR 


„„Studii si cercetari stiinfifice. Istorie”, Acad, R.P.R., Filiala lași, An. X, fasc, 1—2, 


„История С.С.С.Р.”, Academia de Ştiinţe a U. R. S. S, Institutul de istorie, Moscowa, 


„®тїтлрїс Lrarpsiyg Восаутіубу Srovÿäv” (Anuarul Societăţii de studii bizantine), 


1959; an. XI, fasc. 1 și 2, 1960; an. XII, fasc. THa, 19917 an; XIIL, fasc. 
1 91 2. 1962 (Al. Уазие)..... И 


nr. 1 6, 1962 (Al. Vianu) 


Atena Tip. Myrtiadis, XXVII (1957), XXVIII т (1958), XXIX (1958), XXX 
(1960 1961) (Gh. Cronf) . 


INSEMNARI 


Astoria Rominiei, — С, CIHODARU, Observaţii crilice asupra insemnărilor „toparhului bi- 


zanlin”, „Studii şi cercetări ştiinţifice”, seria istorie, an. XII, fasc. 2, Iaşi, 
1961, р, 259 271 (P. D.); E. ȘULMAN, Русско-молдавское боевое содру- 
исество (1735 173922), sub redacţia lui N. A. Mohov, Ed. ,,Stiinta”, Aca- 
demia de Științe a R.S.S. Moldoveneşti, Chişinău, 1962, 65 р. (С. 5.). Istoria 
LRS.» — М. I. RADOVSKI, Антиох Кантемир и Петербургская Акаде- 
мия Наук. Изд. Академии Наук С.С.С.Р., Институт истории естествозна- 
чия и техники, Moscova-Leningrad, 1959, 113 р, (S. І.) ; Istoria universală. — 
„ Сточчите борби на работническата класа в България (Luptele gre- 

Viste ale clasei muncitoare din Bulgaria), Профиздат, Sofia, 1960, 608 р. (I. В.); 
* , Slownik taciny Sredniowiecznej ш Polsce (Dicţionarul limbii latine medievale 
din Polonia), tom. І, fascicolele 1—8 (literele А — В), Wroctaw-Cracovia-Varşovia, 
1953 1958, 1214 р. a. С.); SZYMON DATNER, KAZIMIERZ LESZCZYNSKI, 
Zbrodnie okupanta hillerowskiego na ludnosci cywilnej w czasie powstania Warsza- 
wskiego w 1944 roku (w documentach) (Crimele ocupanților hitleristi împotriva 
populației civile în timpul răscoalei din Varşovia din anul 1944 — în documente), 
Wydawnictwo Ministerstwa Obrony Narodowej Warszawa, 1962, Wydanie I, 443 
p. (M. M.); A Magyar Tudományos Akadémia Dunántúli Tudományos 
Intézete : „Ertekezések” 1960 (Institutul de Ştiinţe Transdanubian al Academiei 
Maghiare de Ştiinţe : „Studii, 1960), Budapesta, 1961, 388 p. (I. Т.); Т. А. 
KASTANDOPOULOS, 'Avâptzs Рлүблхоолос̧ — "0 moattixdc — 6xotwwwvtarhg 
ó S&rxvontnc (Andreas Rigopoulos omul politic, socialistul, intelectualul), 
extras din „llsAorowmotaxh rpwroxpowă”, Atena, 1960, р. 239—243 (0. С.); 
А. 2. MANFRED, Очерки истории Франции XVII — XX вв. Сборник 
<татей, Ed. Academiei de Științe a U.R.S.S., Moscova, 1961, 616 р. (А, L.); 
* „ Maximilien Robespierre. 1758— 1794, Prefata de Georges Lefebvre, sub 
îngrijirea lui Walter Markov, Berlin, Riitten und Loening, 1961, 606 p. şi un 
portret (I. V.); PHILIPPE ERLANGER, La vie quotidienne sous Henri IV, Paris, 
Hachette, 1958,256 р, (5. C.); „“, Atti del XXXIX Congresso di Storia del Risor- 
qimento Italiano, Roma, 1961, 585 р. (А. 1.); JACQUES HEERS, Gênes au XVe 
siècle. Activité économique et problèmes sociaux, Ecole pratique des Hautes etudes, 
Vie section. Centre de recherches historiques, Paris, 1961, S.E.V.P.E.N., 741 р. 
(С. 5.). Bizantinologie. DÉMÉTRIUS CYDONÉS, Correspondance, publiée раг 
Raymond J. Loenertz, Città dal Vaticano, 1—1956 (XVI + 219 p.), II—1960 
(XXIV + 496 р.) (Gh. С.); FRANZ DOLGER, Regesten der Kaiserurkunden des os- 
trănischen Reiches, 4 Teil, München, 1960, ХХХ + 165 p.(Gh. C.); С. TAN- 
KOVA-PETKOVA, Българо-византийските отношения при управлението 
на Тервел и Кормесий (Raporturile bulgaro-bizantine în timpul domniei lui 
Tervel si Kormesios), Изследования в чест на Марин С. Дринов, Sofia, 1960, 
р. 615 620 (Е. Fr.); Н. GLYKATZI AHRWEILER, Les forteresses construites 
en Asie Mineure face à l'invasion Seldjucide, în Akten des ХІ Internationalen Byzan- 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 





476 


481 


490 


498 


tinislen Kongresses. Мипейеп, 1958, Editura С.Н. Beck, München, 1960, р. 182 189 
(Е. Fr.) ; Bibliografie, Arhivistică, Muzsografie, — ,*, Библиотеки в Румынской 
Народной Республике, Бухарест Изд. ‚,Меридианы’”, 1961, 80 р. + 7 pl. 

* , Les bibliothèques dans la République Populaire Roumaine, Bucarest, 
Meridiens- Editions 1961, 76 р. + 7 pl. , * , The Libraries in the Rumanian 
People's Republic, Bucharest, Meridiens, 1951,68 р. +7 pl. (М. T.); ,", ‚„,Годиш- 
ник на Българския библиоградски Институт Елин Пелиңь” (Anuarul 
Institutului bibliografic ,,Elin Pelin”), vol. УП, Ѕойа, 1961, 378 р. (A. C.); 
„ * „ Извори ға историју првог српског устана. Грата ua К ылы 
архива. Книга І. 1804—1808. (Izvoare pentru istoria primei răscoale sîrbeşti. 
Material din arhivele din Zemun (Semlin). Volumul 1. Эе Publicat de 
Arhiva istorică din Belgrad. Belgrad, 1955, 634 р. (5. 1.) + . 





505 


www.dacoromanica.ro 


ÎN LEGĂTURĂ CU ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RÎNDURILE 
ŞOMERILOR ÎN PREAJMA LUPTELOR DIN 
IANUARIE -FEBRUARIE 1933 


DE 


V. LIVEANU 


Luptele din ianuarie-februarie 1933 s-au caracterizat; prin mobili- 
zarea în jurul muncitorilor ceferisti și petrolisti a celor mai largi mase 
populare, printre care si şomerii, În articolul de față ne propunem să pre- 
zentăm unele aspecte ale activităţii desfășurate de către Partidul Comunist 
din Romînia în rîndurile şomerilor în perioada premergătoare evenimente- 
lor din februarie 1933, activitate care a pregătit mobilizarea şomerilor 
în sprijinul marilor lupte ale muncitorilor ceferisti și petrolisti 1. 

În timpul crizei economice din 1929 — 1932 șomajul a luat în Ro- 
minia proporţii extrem de mari. Din statisticile oficiale reiese că, în 
diferitele sectoare, în 1930 — 1932 au fost concediati 29,7 % din salariaţii 
angajaţi în 1929 în industria mare (transformatoare şi extractivă) şi la 
C.F.R.2, Chiar ві unii economiști burghezi recunoșteau că numărul munci- 
torilor concediati în 1929 —1933 ajunsese la 300 000 3. 

Situaţia şomerilor era neînchipuit de great. O anchetă întreprinsă 
de organe oficiale în 1931 — 1932 în rîndurile şomerilor din Bucureşti 
(sectorul I Galben) constata că „clasa muncitoare şi-a consumat încetul 
cu încetul economiile, fiind silită apoi a-şi reduce standardul de viaţă. În 
primul rînd s-au restrîns la chirii, mutîndu-se în locuinţe mai mici și mai 


2 Ne vom referi la activitatea P.C.R. de după Congresul al V-lea și pină în preajma 
luptelor din ianuarie-februarie 1933. 
2 În legătură cu statisticile privind șomajul în timpul crizei economice din 1929—1933 


ne propunem să revenim într-un viitor articol. 
í 3 М. М. Matheescu, Problema şomajului in Romtnia, „Independența economică”, ап. XII, 
1936, p. 86. 

4 În legătură cu această problemă vezi şi Gh. Surpat, Pauperizarea clasei muncitoare 
din Romtnia burghezo-moşierească, Bucureşti, 1962. 


www.dacoromanica.ro 


256 У. LIVEANU 2 


ieftine, Cînd n-au mai putut rezista, au început reducerea raţiilor alimen- 
tare, cantitativ si calitativ. Rezultatul firesc este mizeria ві apoi boala". 
„Mijloacele de trai ale şomerilor — se arăta în darea de seamă asupra 
rezultatelor anchetei sus-mentionate — sînt atît de reduse, încît 46,2% 
din șomeri trăiesc în locuinţe absolut insalubre ... Ei nu pot să-și per- 
mită elementarul lux de a se odihni fiecare în patul lui ... Se întîmplă 
foarte des ca ei să doarmă pe jos cu rîndul cînd au un singur pat pentru mai 
multe persoane ... Nu e de mirare că în 30% din familii membrii sînt 
serios bolnavi, necesitind un tratament”?. 

La congresul din februarie 1932 al sindicatelor minerilor, un mun- 
citor din Lonea caracteriza astfel situația şomerilor din Valea Jiului: 
„Oamenii noştri rămași fără de lucru şi-au luat traista de grumaz şi au 
pornit-o la drum ; umblă din sat în sat şi din oraş în oraş ... Vă spunem 
sfintul adevăr că la noi oameni, femei şi copii se sting de foame”'?. Tot 
în februarie 1932, cunoscutul politician burghez N. Lupu considera necesar 
să amintească în parlament în legătură cu şomerii : „Chestia gravă care se 
pune este că acum oamenii mor de frig gi de foame. Acesta este adevärul”4, 

După cum se ştie, numai socialismul poate desfiinţa șomajul. În 
{ага noatră, ca şi în celelalte ţări socialiste, victoriile construcţiei socialiste 
au asigurat lichidarea șomajului. În cadrul orînduirii burgheze șomajul 
de masă este însă un fenomen inevitabil. De aceea, date fiind condiţiile 
din ţările capitaliste, clasa muncitoare din aceste ţări formulează revendi- 
carea asigurării contra şomajului, a ajutorului legal de şomaj — plătit 
într-o formă sau alta de către stat şi patroni muncitorilor concediati, de- 
veniţi şomeri. În timpul crizei economice din 1929—1933, clasa munci- 
toare din фата noastră a revendicat adoptarea unor măsuri de natură să 
usureze situația gomerilor : legiferarea unui ajutor de şomaj, încetarea 
concedierilor ş. a. 

Guvernele burghezo-mosieresti au refuzat însă cu consecvență să 
adopte o lege cu privire la ajutorul de şomaj. Autorităţile au adoptat 
sistemul „trimiterii la urmă” a şomerilor, adică a evacuării celor veniţi 
de la ţară în satele din care erau originari. Numărul şomerilor astfel eva- 
спа din centrele şi regiunile industriale a atins multe zeci de mii. După 
declaraţiile prefectului poliţiei capitalei, numai din Bucureşti au fost eva- 
спам 80 000 de șomeri pînă la sfîrşitul anului 19325, În toate centrele indus- 
triale se proceda la їе]. 

Evacuärile forțate nu puteau nici pe departe evita concentrarea 50- 
merilor în centrele și regiunile industriale. Sub presiunea frămîntărilor 
şomerilor, autorităţile burghezo-moşiereşti au fost nevoite să adopte unele 
măsuri în vederea unei așa-zise „asistenţe” a şomerilor. Aceste măsuri nu 


х „Buletinul muncii și Asigurărilor sociale”, an. XII, nr. 10—12 din octombrie— decem- 
brie 1932, Partea I, p. 444. 

3 Ibidem, р. 442—443. 

3 Uniunea muncitorilor din industria minieră din Rominia. Raport către al VII-lea Con- 
gres..., р. 149, 152. 

4 Dezbaterile Adunării Deputaților, sesiunea ordinară 1931—1932, р. 1 564. 

5 „Frontul evenimentelor culturale și sociale”, nr. 5 din 8 ianuarie 1933. 

* С. Banu, Şomajul in Rominia, Bucureşti 1931, р. 25—26. 


www.dacoromanica.ro 


3 ACTIVITATEA P.C.R. IN RINDURILE ŞOMERILOR 


te 
> 


erau însă adoptate pe baza unei legi, şi, departe de a asigura ajutorarea 
obligatorie, permanentă şi eficace a şomerilor, mergeau pe linia filantropiei 
burgheze, a împărţirii sporadice și arbitrare a unor neînsemnate „ajutoare” 
în bani şi în natură. După date oficiale organele de stat au distribuit în 
1929—1931 în contul „asistenţei de şomaj” ajutoare în sumă de 70 882 834 
lei, dintre care 57 140 884 de lei din fondurile statului și restul din contri- 
butii benevole ale particularilor!. 


Chiar dacă am lua drept bune cifrele oficiale asupra șomajului — 
după сате, în 1929 — 1931, media numerică anuală a şomajului a fost 
de 22 184 de șomeri — reiese că ajutorul de şomaj a fost mai mic de З 
lei pe zi. Or, preţul unui kilogram de cartofi era în 1931 de 3,05 lei. Dar 
mai trebuie să ținem seama că numărul real al şomerilor era incomparabil 
mai mare decît cel oficial şi că sumele alocate oficial pentru „asistența 
de şomaj” au ajuns numai în parte la şomeri, servind în mare parte pentru 
îmbogățirea diferiților afaceristi. 

Secretarul general al Ministerului Muncii din guvernul Iorga-Arge- 
toianu scria că „putem pune uneori la îndoială îndrumarea reală a fon- 
durilor în scopul strict al asistenţei şomajului” şi că, la cererile Ministeru- 
lui de a se înainta situații asupra utilizării fondurilor, s-au primit răspun- 
suri vagi „sau nu am primit niciun fel de justificare””?. Iar secretarul gene- 
ral al Ministerului Muncii din guvernul următor, national-täränesc, scria 
că în legătură cu fondul pentru asistenţa şomerilor „nu există nici un con- 
trol, nici o socoteală ... ??3. Arătînd că multi consilieri comunali își în- 
sugeau fondurile pentru şomaj, el mărturisea : „Ем cunosc oameni de toate 
condiţiile sociale care au făcut averi de la воша]”4. 

În timp ce şomerilor зе mărgineau să le azvîrle drept „ajutor” o 
pomană infimă, guvernele burghezo-moșiereşti aveau grijă să verse capi- 
talistilor şi moșierilor „ajutoare” reale în sumă de miliarde de lei. Dacă în 
1929—1931 statul a alocat din fondurile proprii pentru „asistența de 
şomaj” 57 000 000 de lei, numai în 1930—1931, prin așa-numita „preluare 
a portofoliului putred” al Băncii Naţionale, statul a făcut marilor bănci 
gi altor mari întreprinderi și într-o anumită măsură, mogierilor un cadou 
de peste 6,5 miliarde de lei, plătind această sumă pentru achitarea politelor 
lor aflate în portofoliul Institutului de emisiunef. Care a fost în problema 
şomajului atitudinea conducerii Partidului Social-Democrat? După cum 
ве ştie, conducerea Partidului Social-Democrat era dominată atunci de 
liderii social-democrati de dreapta: Flueras, Grigorovici, Mirescu, Ше 
Moscovici ete. Liderii social-democrati de dreapta controlau în același 
timp si conducerea sindicatelor amsterdamistef, afiliate la Confederația 
Generală a Muncii. Social-democratii de dreapta promovau politica ,,im- 





1 Stavri С. Cunescu, Șomajul. Consecințe, cauze, remedii, Bucureşti, 1932, р. 40. 

з С. Banu, Șomajul tn Rominia, Bucureşti, 1931. 

3 V. Papazopol, Oameni, fapte, idei, Bucureşti, 1935, р. 108. 

4 Ibidem, p. 197. 

5 A. Vijoli, Sistemul bănesc în slujba claselor exploatatoare din Rominia, Bucureşti, 1958, 
р. 223—231; М. Maievschi, op. сй., р. 186. 

6 Sindicatele amsterdamiste — sindicatele afiliate la Internaționala Sindicalä, a cărei 
conducere, dominată de social-democratii de dreapta, 151 avea sediul la Amsterdam. 


www.dacoromanica.ro 


258 У LIVEANU 4 


păcării” între proletariat şi clasele exploatatoare pe baza unor concesii mă- 
runte acordate de burghezie, cu alte cuvinte politica capitulării față de 
burghezie, şi, în legătură cu aceasta, se străduiau să evite şi să împiedice 
acțiunile maselor pentru apărarea intereselor lor vitale. Pentru a cîştiga 
încrederea maselor de şomeri, liderii reformiști, folosind largile posibilități 
legale de care dispuneau, se erijau în apărători ai şomerilor, vorbeau des- 
pre necesitatea de a ве veni în ajutorul şomerilor. În practică însă, liderii 
social-democrati de dreapta s-au mărginit la intervenţii pe lîngă Ministe- 
rul Muncii şi la susţinerea de cîteva ori, în februarie-decembrie 1932, în 
parlament, a unui proiect de lege cu privire la instituirea ajutorului de 
şomaj!. Intervenţiile şi proiectele de lege ale liderilor reformiști aveau în 
vedere obţinerea unor mici concesii din partea claselor exploatatoare?, 
dar înseşi aceste concesii nu puteau fi obţinute fără acţiuni de masă. Li- 
derii social-democrati de dreapta se împotriveau însă acţiunilor de masă 
ale şomerilor. În martie 1932, cînd Constantin Popovici, secretarul orga- 
nizatiei regionale din vechea Romînie а P.S.D., a propus organizarea 
unor acţiuni de masă ale şomerilor, Comitetul executiv al P.S.D. a răs- 
puns că „conducerea partidului nu crede oportun scoaterea şomerilor pe 
stradä’3. 

Considerind utilă activitatea liderilor reformisti, guvernele burghezo- 
mosieresti subventionau această activitate, printre altele, tocmai din 
fondul așa-numitului ajutor de şomaj ! Bilanturile publicate de Comitetul 
executiv al C.G.M., dominat de social-democratii de dreapta, recunoșteau 
că în 1931 — 1932 veniturile acestuia au constat în cea mai mare parte 
din subventiile primite de la Ministerul Muncii din aşa-numitul fond de şo- 
тај. În 1931 şi 1932, cota din „fondul de șomaj” primită de la Ministerul 
Muncii reprezintă 64% şi, respectiv, 65% din veniturile Comitetului exe- 
cutiv al C.G.M.4 Formal, aceşti bani urmau а fi împărțiți şomerilor membri 
ai sindicatelor, dar cea mai mare parte a banilor nu erau împărțiți şomerilor, 
ci rămâîneau în mîinile conducerii reformiste а sindicatelor amsterdamiste, 
pe motiv că ... trebuiau reținute cotizatiile sindicale neplătite?. Con- 


1 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, sesiunea ordinară 1931—1932, р. 1 508 si urm. şi, 
sesiunea extraordinară din 1932, р. 233 şi urm.; „Buletinul Muncii şi Asigurărilor Sociale”, 
an. AII, nr. 1 092 din octombrie— decembrie 1932, р. 517. 

2 Proiectul de lege elaborat de social-democratii de dreapta, în loc de a prevedea 
ajutorarea şomerilor pe socoteala patronilor şi a statului burghezo-moșieresc, prevedea са 
partea cea mai mare a fondului ajutorului de şomaj să fie dată de muncitorii ocupați, prin: 
a) retinerile de salarii egale cu cota patronilor şi b) amenzile impuse de patroni muncitorilor, 
ceea ce deschidea calea pentru o nouă reducere de salarii. Pe de altă parte, în cursul dezbate- 
rilor din parlament, din intervenţia lui I. Flueras a reiesit că liderii social-democratilor de 
dreapta erau gata să se mulțumească cu alocarea unor fonduri neînsemnate de către statul 
burghezo-mosieresc. Ajutorul de șomaj prevăzut în proiectul menţionat era foarte modest şi 
de scurtă durată (vezi ,,Sctnteia”, an. II, пг. 5—6 din aprilie 1932 ; ,,Socialismul” ат 20 martie 
1932; Dezbaterile Adunării Deputaţilor, sesiunea ordinară 1931—1932, p. 1565). 

3 Arhiva С. С. al Р.М.В., fond 1, dos. nr. 35, Ша 281. 

4 C.G.M. Raport moral şi material către Congresul General Sindical, [inut la Bucureşti 
in zilele de 28—30 octombrie 1934, Bucureşti, 1934, р. 52, 53, 55, 56. 

5 La congresul din 1931 al Partidului Social-Democrat, Flueras a declarat în mod deschis 
că subventiile din fondul de şomaj primite de la Ministerul Muncii nu se dau şomerilor, ci sînt 
oprite de conducerea C.G.M. (,,Socialismul” din 11 ianuarie 1931 ; vezi şi „Unificarea socialistă” 
din 25 februarie Я 10 martie 1933 şi Arhiva С.С. al P.M.R., fond 5, dos. nr. 916, fila 392). 


www.dacoromanica.ro 


5 ACTIVITATEA P.C.R IN RINDURILE ȘOMERILOR 259 


secintele acestei situaţii nu sînt greu de întrevăzut. Adresîndu-se liderilor 
reformiști ai P.S.D., Constantin Popovici le spunea că „prin subventio- 
narea Confederaţiei cu fonduri pentru şomaj care au intrat în fondurile 
uniunilor și ale Confederaţiei sub formă de restantà a cotelor ati înlăturat 
acțiunea energică de propagandă si agitaţie a maselor”. Acest citat ilus- 
trează şi faptul că înşişi membri ai Partidului Social-Democrat erau ne- 
mulțumiți de politica liderilor reformiști? și se pronuntau pentru acţiuni 
mai energice în vederea satisfacerii revendicărilor maselor, inclusiv ale 
şomerilor. În ianuarie-februarie 1932, de pildă, înşişi muncitorii aflați sub 
influența social-democratilor se pronuntau, la Resita, Valea Jiului etc., 
pentru acțiuni energice în sprijinul revendicărilor şomerilor?. 

De această situaţie a ţinut seama Partidul Comunist din Romînia 
în activitatea sa îndreptată spre făurirea unităţii de acţiune a clasei mun- 
citoare. Partidul Comunist din Rominia a militat cu consecvență pentru 
organizarea luptei clasei muncitoare împotriva concedierilor, pentru 
satisfacerea revendicărilor şomerilor. Problema șomajului şi a luptei pen- 
tru revendicările şomerilor căpătase în timpul crizei economice un deo- 
sebit de ascuţit caracter de masă dat fiind că numărul şomerilor ajunsese 
a fi de ordinul sutelor de mii. Problema şomajului era de un interes arză- 
tor atît pentru sutele de mii de șomeri cît şi pentru oamenii muncii care 
aveau de lucru. Aceasta nu numai pentru că muncitorii care mai aveau 
de lucru erau mereu amenințați de a deveni şomeri, dar şi din cauză că 
pentru succesul luptelor muncitorilor ocupați era necesară coordonarea 
acestei lupte cu acţiunile şomerilor. Într-adevăr patronii räspundeau 
totdeauna acțiunilor muncitorilor ocupați prin amenințarea cu concedie- 
rea 51 cu angajarea în locul lor a şomerilor, prin încercări de a recruta 
spărgători din rîndurile şomerilor. Numai solidaritatea muncitorilor ocu- 
рай cu $omerii putea asigura desfășurarea cu succes atît a acțiunilor mun- 
citorilor ocupați cît şi a acţiunilor şomerilor şi tocmai aceasta a fost prin- 
cipiul care a călăuzit activitatea Partidului Comunist din Romînia printre 
şomeri. 

Poziţia P.C.R. în legătură cu problema șomajului s-a oglindit, 
printre altele, în documentele Congresului al V-lea. Congresul al V-lea al 
P.C.R. a clarificat caracterul şi forțele motrice ale revoluţiei în {ата noas- 
tră, a stabilit în funcţie de aceasta linia strategică 31 tactică a partidului. 
Congresul a îndreptat atenţia partidului spre strîngerea legăturilor sale 
cu masele, şi în primul rînd cu detașamentele principale ale proletariatu- 
lui — muncitorii ceferisti, petrolişti, mineri. În cadrul analizei multi- 
laterale a sarcinilor partidului privind stringerea legăturilor cu masele, 
congresul s-a preocupat îndeaproape și de problemele legate de activi- 
tatea printre șomeri. 


1 „Unificarea socialistă‘, ап. І, nr. 1 din 25 februarie 1933. 

2 La congresul din octombrie 1931 al organizaţiei regionale din Rominia veche a P.S.D., 
raportul politic al comitetului regional arăta, în legătură cu subventiile Ministerului Muncii, 
că ,,de pe urma acestei influenţe atitudinea generală a partidului se resimte. Preocupările oportu- 
niste ocupă un loc prea mare” (,,Socialismul” ат 18 octombrie şi 1 noiembrie 1931). Aceeaşi 
idee а fost expusă și în intervenţiile unor delegați (,,Socialismul” din 1 noiembrie 1931). 

3 Arhiva С.С. al P.M.R., fond 5, dos. nr. 1 112, filele 288—289; fond 69, dos. nr. 6 818, 
fila 16. 


www.dacoromanica.ro 


260 V. LIVEANU 6 


Partidul comunist trasa nu numai calea luptei pentru lichidarea 
deplină а şomajului— prin lichidarea vechii orînduiri — dar și a luptei pen- 
tru satisfacerea revendicărilor imediate, arzătoare ale şomerilor, realiza- 
bile în cadrul relaţiilor de producţie capitaliste. Congresul a combătut 
tactia social-democratilor de dreapta care, căutînd să stăvilească actiu- 
nile şomerilor, preconizau diverse măsuri filantropice!. Arătînd că 
propunerea liderilor reformiști de a institui un „ajutor de şomaj”! pe seama 
retinerilor din salariul muncitorilor ar fi dus la о nouă scădere a salariilor, 
şi venea în ajutorul burgheziei care nu voia să dea nimic pentru înființa- 
rea unui fond de asigurare împotriva şomajului 2, rezolutiile Congresului 
al V-lea al P.C.R. au subliniat în repetate rînduri necesitatea luptei pen- 
tru asigurarea unui ajutor de şomaj pe socoteala exclusiv a statului şi 
a patronilor: ; rezolutiile Congresului al V-lea arătau totodată că diferitele 
forme şi modalități de a obține acest ajutor trebuiau concretizate şi com- 
pletate conform condiţiilor localet. Congresul a subliniat necesitatea 
luptei împotriva concedierilor, pentru reprimirea la lucru a muncitorilor 
concediati. 

Partidul Comunist din Romînia pornea de la premisa că revendi- 
cările imediate ale oamenilor muncii, inclusiv revendicările imediate 
ale somerilor, puteau fi îndeplinite numai prin lupta împotriva cla- 
selor exploatatoare şi a aparatului lor de stat, numai prin acti- 
uni de masă. Pe linia dezvoltării și întăririi frontului unic de jos, pe linia 
creării, în vederea pregătirii 81 conducerii nemijlocite a acțiunilor de clasă, 
a unor organe alese de mase şi strîns legate de acestea, congresul a indicat 
ca principală formă de organizare a şomerilor comitetele de şomeri.Comi- 
tetele de şomeri trebuiau create în locurile unde se adunau $omerii (pieţe, 
birouri de plasare etc.), precum зі pe scară locală. În scopul asigurării 
legăturii dintre acțiunile şomerilor și cele ale muncitorilor ocupați, congre- 
sul preconiza organizarea şomerilor în sindicate, alegerea în comitetele 
şomerilor a unor reprezentanţi ai muncitorilor care lucrează și a unor 
reprezentanți ai şomerilor în comitetele de grevă. De asemenea, congre- 
sul preconiza organizarea unor demonstraţii comune ale şomerilor şi ale 
muncitorilor care lucrau, atragerea şomerilor în pichetele şi gărzile de 
autoapărare cu prilejul grevelor. Аза cum se vede si din materialele Con- 
gresului al V-lea, partidul comunist — înfruntînd condiţiile grele ale ile- 
galitätii—a trasat un program concret de acțiune, de lupiä a maselor 
de şomeri în comun cu muncitorii ocupați pentru interesele lor vitale. 

În unele hotăriri si indicaţii ale Congresului al V-lea al P.C.R., și 
îndeosebi în activitatea practică de după congres, au continuat însă să se 
reflecte tendințe sectariste, oportuniste, privind problemele activităţii 
de masă, tendinţe la a căror combatere au adus o mare contribuţie luptele 


1 Documente din istoria Partidului Comunist ат Rominia. 1929— 1933, vol. III, Bucu- 
reşti, 1956, p. 333. 
Ibidem, p. 335. 
Ibidem, p. 287, 333 şi 334. 
Ibidem. 
Ibidem, p. 287, 288 şi 333—335, 
Ibidem, p. 331 şi 334. 


www.dacoromanica.ro 


= © ь о ы 


м 


ACTIVILAIFA PCR IN RINDURILE ŞOMERILOR 261 


muncitorimii ceferiste şi întreaga desfăşuare a evenimentelor legate de 
acesteal, 


Sporindu-si după congres eforturile în vederea organizării şi mobili- 
zării oamenilor muncii în lupta pentru revendicările imediate, organizaţiile 
de partid și-au concentrat atenţia spre organizarea luptei muncitorimii 
ceferiste, partea cea mai înaintată a frontului proletar. În ianuarie-mar- 
tie 1932, Partidul Comunist din Romiînia a organizat un val de acţiuni 
— demonstraţii, greve ale ceferistilor din Bururesti, Dej, Iaşi, Paşcani, 
Galaţi, Oradea, Turnu-Severin etc. — împotriva celei de-a doua curbe de 
sacrificiu aplicate de guvernul burghezo-moşiere:sc în înțelegere cu experţii” 
reprezentanți ai marilor financiari străini. În cursul acestor acţiuni, des- 
fäsurate în ciuda împotrivirii liderilor reformiști, s-a dezvoltat unitatea de 
luptă a muncitorilor ceferisti, s-a întărit opoziţia roşie din sindicatele 
amsterdamiste de la C.F.R., care într-o serie de centre feroviare principale 
şi-au ales conduceri pe bază de front unic, s-au maturizat condiţiile pentru 
convocarea, pe baza frontului unic muncitoresc, a conferinței pe ţară a 
muncitorilor ceferişti. Conferinţa ре ţară a muncitorilor cefensti, intru- 
nită la 20 martie 1932, la Bucureşti, a ales Comitetul central de acțiune 
al muncitorilor ceferişti ; secretar al Comitetului a fost desemnat tovară- 
şul Gheorghe Gheorghiu-Dej care încă din 1931 milita pentru constitui- 
rea unui organ central de front unic de acțiune al muncitorilor ceferisti?. 
Crearea Comitetului central de acțiune, care, sub îndrumarea conducerii 
partidului comunist, a îndeplinit rolul de conducător şi organizator ne- 
mijlocit al luptei muncitorilor ceferişti, a constituit punctul de pornire 
pentru ridicarea pe o treaptă superioară a mişcării ceferiştilor. „Folosind 
experiența acumulată în organizarea mișcării ceferiştilor, partidul şi-a 
intensificat totodată activitatea în rîndurile altor categorii de munci- 
tori, precum şi în rîndurile şomerilor şi ale päturilor mijlocii”3. 

Pentru a da un impuls acţiunilor şomerilor și unirii lor cu acțiunile 
inuncitorilor ocupați, şi în primul rînd ale ceferistilor, în jurul comitetelor 
de acţiune, Comitetul Central al P.C.R. a decis să organizeze la 15 ianuarie 
1932 ziua națională de luptă a şomerilort. Partidul a legat pregătirea Zi- 
lei nationale a şomerilor cu pregătirea luptei ceferistilor împotriva пой 
„curbe de sacrificiu”. Cu sprijinul organizaţiilor de masă — U.T.C., sindi- 
catele revoluţionare, Ajutorul Roşu, A.M.R.5, partidul a chemat pe şomeri 
şi pe muncitorii care lucrau, în special pe ceferişti, са în zilele de 14 — 15 
ianuarie să demonstreze împreună sub steagul revendicărilor economice 
şi politice, pentru acordarea de ajutor permanent de şomaj de către stat, 


1 Chivu Stoica, А 30-a aniversare a eroicelor lupte din februarie 1933, Bucureşti, 
1963, p. 10. 

2 Ibidem, p. 12. 

3 Ibidem, p. 15. 

4 „„Scinteia”, ап. II, nr. 1, din ianuarie 1932. 

5 Înființat în 1927 sub lozinca „Solidaritatea proletară ajută eliberarea lumii”, Ajutorul 
muncitoresc romin (A.M.R.) era o organizație de masă legală condusă de Р.С.В., care activa 
pentru ajutorarea materială a muncitorilor aflaţi în grevă sau lock-out, a muncitorilor şomeri 
precum si a celor loviți de o catastrofă (inundaţii, incendiu). (vezi „Buletinul Ajutorului munci- 
toresc romin” şi ,,Statutele Ajutorului muncitoresc romin””, în Arhiva С.С. al P.M.R., fond 4, 
dosar. nr. 707, filele 222 şi urm. si 233 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


262 У. LIVEANU 8 


pentru drepturi democratice, pentru „muncă, pîine, libertate”!. În le- 
gătură cu Ziua naţională de luptă a şomerilor au fost răspîndite mii de 
manifeste?, în diferite locuri au 1086 organizate comitete de acţiune ale 
şomerilor’. Ziua naţională de luptă a şomerilor в-а caracterizat prin cioc- 
niri deschise între muncitori şi autorităţile respective, care au încercat să 
înăbușe prin violenţă acțiunile maselor. 

Puternice acţiuni au avut loc în ziua de 14 ianuarie 1932 în capi- 
tală. Comitetul local Bucureşti al P.C.R., străduindu-se să închege frontul 
unic de jos, a iniţiat organizarea unor comitete de acţiune ale şomerilor 
pe sectoare şi а unui comitet local denumit „de iniţiativă” al şomerilort. 
Acesta a organizat în preajma Zilei naționale a şomerilor o serie de acţiuni 
pregătitoare : agitaţie la locurile unde se adunau șomerii5, adunări ale 
ао pe cartiere şi sectoare (їп total șapte adunări) şi demonstraţii. 

пей din ajunul Zilei nationale a şomerilor s-a văzut, pe de о parte, comba- 
tivitatea muncitorilor, iar pe de altă parte planurile guvernului de a înă- 
Баз prin teroare acțiunile şomerilor. La 11 ianuarie, în timp ce se ţinea о 
adunare pe cartier a şomerilor într-un sediu al Ajutorului muncitorese 
romîn, polițiștii au atacat şi au devastat sediul, arestînd 20 de muncitori’, 
La 13 ianuarie gomerii care manifestau în fața Ministerului Muncii pentru 
a li se da ajutor de şomaj au fost atacați de poliție ; a avut loc o ciocnire, 
fiind arestaţi opt muncitori. În aceeaşi zi însă, cîteva sute de şomeri au 
făcut o nouă demonstraţie în fața Primăriei capitalei. Organizaţia de 
partid a capitalei a organizat, în legătură cu ziua şomerilor, şi adunări 
în fața fabricilor la ieşirea din lucru a muncitorilor 10. 

Pentru ziua de 14 ianuarie, organizaţia de partid a capitalei a pregă- 
tit manifestații ale muncitorilor ocupaţii! şi ale şomerilor în mai multe 
puncte ale Bucureştiului, stabilind din timp locurile de adunare, vorbitorii 
cte.12. Tinînd seama de însemnătatea centrală a sarcinii mobilizării la ac- 
tiune a muncitorilor ceferisti, Secretariatul Comitetului Central al P.C.R. 
a indicat ca principala demonstrație din ianuarie să se organizeze în car- 
tierul Grand, la ieşirea de la lucru a muncitorilor Atelierelor C.F.R.- Gri- 


1 „Steagul roșu”, an. II, nr.9 din 15 ianuarie 1932, articolul, Șomajul şi Ziua națională 
a şomerilor (cf. Arhiva С.С. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 3439, Ша 11). 

з „,Scinteia”, an. II, nr. 1 din ianuarie 1932. 

з „„Scinteia”, an. П, nr. 1 din ianuarie 1932. 

4 Ibidem. 

5 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 5, dos. nr. 916, filele 378 si 389. Notele din 10 şi 14 
ianuarie ale Brigazii III a Sigurantei. 

6 „Buletinul Comitetului local M.O.P.R., Secţiunea București” din 15 ianuarie 1932 
(Arhiva С.С. al P.M.R., fond 4, dos. пг. 707, fila 185); „Steagul roșu” din 15 ianuarie 1932. 


? Ib'dem. 

8 Ibidem ; vezi si fond 5, dos. nr. 916, fila 385. 

? Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 9, dos. nr. 916, Ша 385. 

10 „„Sciînteia”, an. II, nr. 1 din ianuarie 1932. 

и Prin muncitori ,,ocupati” înţelegem muncitorii care aveau de lucru. 

12 „Steagul roșu”, an. II, nr. 10 din 15 februarie 1932. Arhiva С.С. al P.M.R., fond 5, 
dos. nr. 916, fila 384. 


www.dacoromanica.ro 


9 ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RÎNDURILE ŞOMERILOR 263 


vițal. În ziua de 14 ianuarie, la ога 2 după-amiază, a avut loc о mare adu- 
nare a şomerilor din București împreună cu muncitorii ocupați — la Piaţa 
Mare (azi Piaţa Ошги)?. „La Halele Centrale — arăta o rezoluţie a Comi- 
tetului capitalei al P.C.R. — s-a ţinut de asemenea о întrunire cu 
mii de muncitori. Au vorbit mai multi огабогі... 3. 

La ora 16, la ieşirea din lucru a muncitorilor Atelierelor Griviţa 
а avut loc o adunare în faţa atelierelor, la care au participat circa 2 000 
de muncitori — gomeri şi lucrători ai Atelierelor Griviţa?. Au vorbit un 
reprezentant al şomerilor, unul al tineretului şi unul al ceferistilor ; ei 
au accentuat necesitatea unirii muncitorilor care lucrează, cu ботаеги. 
Apoi, cu steaguri roşii şi pancarte pe саге scria: ,,Vrem muncă, pîine, 
libertate”, ceferistii şi şomerii au străbătut calea Griviței, respingînd 
atacurile polițieis. O adevărată luptă s-a dat în jurul steagului roşu ре 
care polițiștii voiau să-l smulgă din mîinile muncitorilor. „În cartierul 
Grand — arată rezoluţia sus-amintită a Comitetului local al P.C.R. 
— maselor de șomeri li s-au alăturat muncitorii ceferiști. Au vorbit mai 
multi muncitori, peste 30 de minute, în legătură cu situaţia de la C.F.R. 
şi a întregii clase muncitoare, apoi cu steagul roșu în frunte şi cu cîntecul 
Internaționalei au pornit la demonstraţie. La Halta Griviței, demonstrantii 
s-au ciocnit cu poliția. . .N-a putut fi arestat пісі un muncitor’. 


Demonstrația din 14 ianuarie 1932 constituia un exemplu de acțiune 
desfăşurată în front unic de muncitorii ceferiști şi șomeri, comuniști, so- 
cial-democrati sau fără de partid. 


Participarea în masă а ceferiştilor la demonstraţia şomerilor din 
ianuarie anul acesta în Bucureşti, a arătat plenara C.C. al P.O.R. din 
aprilie 1932, a constituit un aspect al noilor lupte ale ceferistilor, pregătită 
de către partidul comunist 7. 

S-au desfăşurat acțiuni şi în alte oraşe. La Iași, organizaţia de partid 
locală a inițiat crearea unui comitet al şomerilor, care în preajma Zilei 
nationale а gomerilor a organizat adunări pregătitoare ale şomerilor 8. 
La 15 ianuarie, câteva sute de şomeri şi muncitori ocupați, cu steaguri 
roşii şi pancarte — pe care scria: „Vrem pîine şi muncă, nu gloanțe”, 
„Vrem pîine, vrem muncă, jos războiul antisovietic !??3 — au manifestat 
în fața Inspectoratului muncii pentru ajutor de şomaj. Demonstrantii au 
fost atacați de polițiști şi de agenţii Sigurantei, саге au încercat să le 





1 „Steagul roşu”, an. П, nr. 10 din 15 februarie 1932. 

2 „„Scinteia”, ап. II, nr. 1 din ianuarie 1932; „Steagul roşu”, an П, nr. 10 din 15 fe 
bruarie 1932. 

3 „Steagul roșu”, an. П, пг. 10 din 15 februarie 1932. Rezoluţia asupra şomerilor şi а 
pregătirii Zilei naţionale a şomerilor. 

4 ,,Scinteia”, an. П, nr. 1 din ianuarie 1932. 

5 Ibidem, 

6 „Steagul roşu”, an. П, nr. 10 din 15 februarie 1932 ; cf. „Buletinul Comitetului local 
M.P.O.R.”, secţiunea Bucureşti, din 15 ianuarie 1932 şi Arhiva С.С. а. P.M.R,, fond 5, dos. nr. 
916, fila 393, 

7 Documente din istoria P.C.R. 1929—1933, vol. ПІ, р. 458 459. 

8 ,,Scinteia”, an. П, nr. 1 din ianuarie 1932; „Garda roşie a tineretului moldovean” 
(organul Comitetului regional U.T.C. Moldova), an. 11, nr. 1. 

в „„Dimineaţa” din 17 ianuarie 1932. 


www.dacoromanica.ro 


264 У. LIVEANU 10 


smulgă steagurile roşii. Muncitorii au respins însă atacurile poliţiştilor 1 
şi, îndrumați de comuniști, au plecat să manifesteze în faţa primăriei şi 
a chesturii poliţiei (la Iaşi aceste două autorităţi erau învecinate). Aici 
a avut; loc o nouă ciocnire cu poliţia. „Ош cauza opunerii şomerilor de 
a preda steagurile roşii — se arată în raportul din 15 ianuarie 1932 al 
Inspectoratului regional de poliţie din Iaşi — s-a produs o încăierare 
cu loviri reciproce între șomeri și agenţii poliţiei” 2. S-a încins o luptă 
în jurul steagurilor roşii. Au fost arestaţi comuniști şi militanti ai orga- 
nizatiilor muncitoreşti, unii dintre ei fiind însă eliberați de muncitori 
din mîinile agenţilor. Primăria a fost însă obligată ca în aceeaşi zi să 
aloce o sumă pentru ajutorarea şomerilor 3. 

La Ploieşti, unde se afla о mare masă de muncitori petrolisti şomeri, 
comuniştii au decis să folosească pentru acţiunea legată de Ziua naţională 
a şomerilor o adunare convocată la 13 ianuarie de sindicatul localf, 
a cărui conducere se afla atunci în mîinile socialiştilor independenţi 5. 
Conducerea din acel timp a acestui sindicat se împotrivea acţiunilor de 
masă, dar, trimifind la autorităţi o delegaţie cu un memoriu, izbutiserä 
să atragă un număr de şomeri. La adunarea convocată la 13 ianuarie, 
la care au participat cîteva sute de muncitori, organizația de partid a 
mobilizat comuniști și simpatizanți pentru а o transforma într-o mani- 
festatie îndreptată împotriva regimului burghezo-moșieresc % Din însăr- 
cinarea organizației de partid a luat cuvîntul un petrolist $omer, саге а 
arătat că sînt necesare demonstraţii de stradă şi alte acţiuni de masă, 
căci numai așa şomerii îşi vor putea impune revendicările 7. În timpul 
cuvintärii sale, în саге s-a referit şi la situația oamenilor muncii din 
U.R.S.S., muncitorii prezenţi au strigat lozinca „Trăiască statul prole- 
tar ! 8, Reprezentantul socialiştilor independenţi, Al. Spirescu, a răspuns 
că sînt necesare în primul rînd memorii, tratative cu autorităţile şi că nu 
trebuie recurs la mijloace ilegale”, dar muncitorii din sală au început 
să-i strige : „Ма lasă cumetria cu autorităţile şi treci la acţiune” ; ,, Vrem 
piine şi muncă, nu panglice pe gură” °. 


1 ,,Dimineata” din 17 ianuarie 1932. Arhiva С.С. al P.M.R., fond 5, dos. nr. 916, 
fila 416. 


2 Ibidem, fond 5, dos. nr. 916, Ша 409. 

3 Cu privire la acţiunile din Iaşi, cf. ,Lumea” din 16 ianuarie şi ,,Оріпіа’ din 16 şi 18 
aanuarie 1932 Яя Arhiva С.С. al P.M.R. fond 1, dos. nr. 916, filele 409, 416; fond 1, dos. 
пг. 135, fila 21 ; cf. fond 3, dos. пг. 683, fila 239 bis; cf. „Buletinul Comitetului local M.O.P.R.”, 
Secţia București din 15 ianuarie 1932. 

4 Arhiva С.С. al P.M.R,, fond 10, dos. nr. 916, fila 417. 


5 În iulie 1928 din Partidul Social-Democrat s-a desprins o grupare саге a format Par- 
tidul Socialist al Muncitorilor din Rominia; în 1930, noul partid şi-a schimbat denumirea 
în Partidul Socialist Independent, iar în august 1932 a adoptat titulatura Partidul Socialist 
Unitar, Partidul acesta se declara în dezacord cu politica oportunistă a conducerii P.S.D. 
Vajoritatea conducerii acestui partid a promovat o politică reformistă, centristă, camuflată sub 
o frazeologie „de stinga”, Dar în rindul membrilor acestui partid şi la unii din conducători se 
manifesta tendinţa spre unitatea de acţiune preconizată de Partidul Comunist din Rominia. 

6 Arhiva С.С. al P.M.R., fond 10, dos. nr. 946, filele 412—413. 

7 Ibidem, filele 414—415. 

8 Ibidem, fila 414. б 

? Ibidem, Ша 415. 


www.dacoromanica.ro 


11 ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RINDURILE ȘOMERILOR 265 


Diverse acțiuni (răspîndiri de manifeste, arborări de steaguri roşii 
uneori adunări) au organizat comuniștii din Constanţa, Timişoara, Arad, 
Braşov, Cluj, Turda, Oradea, Satu-Mare, Gheorghieni 8. а, 1. 


Cu toate că în activitatea desfăşurată de organizaţiile de partid în 
legătură cu organizarea Zilei internationale de luptă a şomerilor s-au 
manifestat şi anumite lipsuri — concretizate în special în aceea că nu s-au 
organizat peste tot demonstraţii puternice —, această activitate a dat 
rezultate pozitive, care au confirmat dezvoltarea influenţei partidului 
comunist; în mase. 


Acţiunile desfăşurate în legătură cu Ziua internaţională de luptă a 
şomerilor au oglindit creşterea revoltei si a hotärîrii de luptă a muncitori- 
mii, care la Bucureşti, Тая şi în alte localităţi au înfruntat şi au respins 
atacurile poliţiştilor și jandarmilor. Demonstratiile s-au transformat în 
hipte deschise cu autorităţile pentru apărarea libertăţii de întrunire. Au 
fost dezmintite de viață tezele unor elemente oportuniste (ca de exemplu 
grupul Frasin, exclus din partid, dar rămas încă în organizaţiile de masă 
din Bucureşti), care, negînd radicalizarea maselor, se împotriviseră orga- 
nizării demonstrațiilor şomerilor, susținînd că acestea vor degenera în 
acţiuni, „luxiministe”, lipsite de participarea maselor 2. 

S-au conturat; perspectivele largi de unire în acţiuni comune ale 
şomerilor şi ale muncitorilor care lucrau — indiferent de păreri politice —, 
s-a confirmat rolul de frunte pe această linie al muncitorilor ceferisti, 
саге au imprimat demonstraţiei din Bucureşti forța şi combativitatea се 
au transformat-o în principala acţiune desfăşurată în ţară în legătură cu 
Ziua şomerilor. S-a. verificat în practică însemnătatea comitetelor de 
acțiune — în acest caz a comitetelor de acţiune a şomerilor — ca formă 
principală de închegare a frontului unic de jos, ca formă de organizare 
capabilă să asigure dezvoltarea sub conducerea partidului comunist a 
luptei maselor largi muncitoreşti, A fost; demonstrată creşterea capacităţii 
organizaţiilor de partid de а pregăti şi conduce acţiuni deschise ale maselor 
muncitoreşti 3, 

După acţiunile din 14—15 ianuarie, frămîntările şomerilor au con- 
tinuat. S-au făcut progrese în eforturile organizaţiilor partidului comunist 
de a găsi forme variate, adaptate condiţiilor concrete, pentru îmbinarea 
activităţii ilegale cu activitatea semilegală şi legală în rîndurile şomerilor, 
pentru unirea acţiunilor şomerilor cu acţiunile muncitorilor ocupați, în 
special la C.F.R. Experienţa acumulată de organizaţiile я de membrii 


1 „„Scinteia”, an. II, nr. 1 din ianuarie 1932 şi nr. 3 din 15 martie 1932, si în „Steagul 
roşu”, an. П, nr. 10 din 15 februarie 1932 ; Documente din istoria P.C.R, 1929— 1933, vol. III, 
р. 435 Я 486; Arhiva С.С. al P.M.R,, fond 1, dos. nr. 135, Ша 21—22, şi fond 11, dos. 
пг. 2 885, Ша 42). * 

з „Scinteia”, an. II, nr, 1 din ianuarie 1932 şi пг. 3 din 15 martie 1932; „Steagul 
roşu”, an. П, nr. 10 din 15 februarie 1932. 

з înseși organele de represiune se vedeau nevoite să recunoască forţa cresctndä a Parti- 
dului Comunist din Rominia. Într-un referat de sinteză asupra desfășurării Zilei şomerilor, 
Direcţia generală a poliţiei era obligată să constate : „În concluzie, mişcarea comunistă ..., 
cu toate măsurile de prevenire şi represiune luate de autorităţi, continuă să se dezvolte...” 
(Arhiva С.С. al P.M.R,, fond 1, dos. nr. 35, fila 22). 


2 — с, 2460 


www.dacoromanica.ro 


266 У. LIVEANU 12 


partidului comunist care activau la C.F.R. a constituit un ajutor, un exem- 
plu şi un izvor de învățăminte și pentru activitatea în rîndurile muncito- 
rilor şomeri. 


La Bucureşti, de pildă, în ianuarie-februarie 1932 comuniștii şi-au 
intensificat activitatea în rîndurile sindicatului amsterdamist de la C.F.R. 
Întărind opoziţia roşie, străduindu-se să antreneze peste capul liderilor 
reformiști pe muncitorii social-democrati, socialişti independenţi si fără 
de partid, comuniștii care activau în cadrul acestui sindicat organizau 
şedinţe şi consfătuiri comune ale muncitorilor ocupați şi ale şomerilor în 
scopul organizării acţiunilor la C.F.R. 2. Comuniștii din București activau 
de asemenea în cadrul sindicatelor revoluţionare — legale și semilegale — 
denumite ,independente’’ 3, care își aveau sediul principal în str. 
Smîrdan nr. 4. 


De asemenea, la Bucureşti s-a intensificat activitatea Ajutorului 
muncitoresc romîn în rîndurile şomerilor 4 A.M.R. îmbina activitatea 
de ajutorare a şomerilor în spiritul solidarităţii proletare cu educaţia revo- 
lutionarä a şomerilor 5. Călăuzit de îndrumările partidului comunist, 
A.M.R. se străduia să-şi aducă aportul la unirea acţiunilor şomerilor cu 
cele ale muncitorilor ceferisti. Din cele cinci sedii din București ale A.M.R, 
unul se afla în cartierul Griviţa; în acest sediu se țineau unele dintre 
şedinţele și consfătuirile menţionate mai sus ale muncitorilor ocupați 
şi ale şomerilor în vederea organizării acţiunilor la C.F.R. %. În cadrul 
sindicatelor independente şi al Ajutorului muncitoresc, comuniştii au 
antrenat numeroşi muncitori socialişti şi fără de partid energici, combativi, 
care au contribuit la organizarea acţiunilor muncitoreşti, inclusiv ale 
şomerilor. Pe linia dezvoltării unității de acţiune, a organelor frontului 
unic de jos, organizaţia de partid a capitalei a continuat să militeze pentru 
crearea unor comitete de acţiune ale şomerilor. Astfel, cînd în prima 
săptămînă a lunii februarie autoritățile nu au mai distribuit micul ajutor 
săptămînal în alimente repartizat pînă atunci câtorva sute de șomeri, 
din rîndurile acestora s-a format un comitet de iniţiativă pentru organizarea 
unei manifestații de protest în faţa Ministerului Muncii 7. Distribuirea, 
micului ajutor în alimente celor cîteva sute de şomeri a fost reluată. La 
17 februarie, 500 de şomeri din Sectorul II Negru au ţinut o adunare și 


1 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 5, dos. 937, fila 331. 

2 Ibidem, fila 331 v. 

3 Sindicatele revoluţionare care, după dizolvarea sindicatelor unitare, s-au constituit 
sub denumirea de independente” pentru a putea activa în condiţii legale sau semilegale пи 
trebuie confundate cu sindicatele denumite independente înfiinţate de socialiștii independenţi 
(şi care la Bucureşti aveau un sediu principal în str. Smirdan nr. 30) sau de scizionistii desprinși 
din Sindicatele unitare (Müller şi alții). 

4 Vezi si ibidem, fond 5, dos. nr. 915, fila 347. 

5 Un raport din 7 februarie 1932 al Brigăzii III a Sigurantei, consemnind că Ajutorul 
muncitoresc romin organiza ajutorarea şomerilor si conferinţe la care se expuneau ideile 
partidului comunist, trebuia să recunoască faptul că militantii Ajutorului muncitoresc гошт 
„au făcut ca la sediile secţiilor A.M.R.-ului să se adune zilnic cîte un număr apreciabil de 
şomeri” (ibidem, fond 1, dos. nr. 35, Ша 238). 

* Ibidem, fond 1, dos. nr. 121, Ша 90; fond 5, dos. nr. 937, fila 331 v. 

? Ibidem, fond 1, dos. nr. 35, Ша 24. 


www.dacoromanica.ro 


13 ACTIVITATEA P.CR IN RINDURIIE SOMFRILOR 267 


au ales o delegaţie сате a alcătuit şi a prezentat, Ministerului Muncii un 
memoriu cu privire la măsurile necesare pentru ușurarea situației some- 
rilor 1. 

Alegerea comitetelor de acţiune ale muncitorilor ceferisti, Confe- 
rinfa pe ţară a muncitorilor ceferisti din 20 martie 1932, alegerea Comite- 
tului central de acţiune al muncitorilor ceferiști în frunte cu tovarășul 
Gheorghe Gheorghiu-Dej constituiau un exemplu si un impuls şi pentru 
celelalte detasamente ale clasei muncitoare, inclusiv pentru „armata de 
rezervă a proletariatului”, pentru şomeri. De altfel, dintre obiectivele 
de luptă ale Comitetului central de acțiune făcea parte şi organizarea 
acțiunilor împotriva concedierilor, pentru reprimirea la lucru a ferovia- 
rilor concediati ?. Orientarea organizaţiilor de partid de la C.F.R. spre 
activitatea pentru crearea comitetelor de acțiune a constituit un exemplu 
pozitiv, care a contribuit la orientarea pe această linie şi a comuniștilor 
care activau în alte sectoare. Închegarea unităţii de acţiune a muncito- 
rilor ceferisti, faptul că datorită activităţii comuniștilor de la C.F.R. în 
comitetele de acțiune ale muncitorilor ceferisti intrau, alături de comu- 
niști, şi social-democrati, socialiști independenţi şi muncitori fără de 
partid înlesneau închegarea unităţii de acţiune şi în alte sectoare ale 
frontului luptei de clasă a proletariatului. 


În martie 1932 autorităţile şi-au anunţat intenţia de a suprima, 
complet orice ajutor de şomaj 3. Dată fiind dezvoltarea näzuintei munci- 
torilor ocupați, ca și a şomerilor, spre unitatea de acţiune, ca urmare à 
activităţii desfășurate de comuniști, sindicatele din Bucureşti conduse de 
socialiştii independenţi au considerat oportun să accepte propunerea sin- 
dicatelor revoluţionare de a se întreprinde acțiuni comune pentru satisfa- 
cerea revendicărilor şomerilor. La sediul sindicatelor revoluţionare s-au 
ţinut în martie numeroase adunări cu gomerii, în care s-a subliniat nece- 
sitatea unor acțiuni (demonstraţii $. а.) în front unic a şomerilor din 
capitală pe baza unei platforme comune de revendicări 4. Pentru a con- 
tribui la dezvoltarea unităţii de acţiune, comuniştii şi ceilalţi militanti ai 
sindicatelor revoluţionare, de acord cu conducerea sindicatelor socialiștilor 
independenți, au chemat somerii la adunări în sediul acestora din urmă 
(de exemplu la 14 şi 17 martie), în vederea discutării acţiunilor comune 
ce trebuiau întreprinse 5. S-au constituit comitete de acţiune ale şomerilor 
pe sectoare şi un comitet de acţiune pe întregul Bucureşti, intitulat ,,Comi- 
tetul şomerilor din capitală” 6. A fost elaborată o platformă comună de 
revendicări, discutată în adunări cu şomerii, care, sub forma unui memoriu 
iscălit de şomeri, urma a fi predată Ministerului Muncii de către o delegatie 


1 Arhiva С.С. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 35, fila 265. г 

2 Vezi manifestul din 20 martie 1932 al Comitetului central de acţiune (ibidem, fond 69 
dos. nr. 6 328, Ша 128). 

3 Ibidem, fond 1, dosar nr. 35, filele 314 şi 432. 

4 Astfel de adunări au avut loc la 19, 23, 24, 25 şi 31 martie la 4 aprilie etc. (ibidem, 
filele 82, 374, 85, 314, 323 şi 331). 

5 Ibidem, filele 298, 300, 82 şi 77. 

* Ibidem, fila 432. 


www.dacoromanica.ro 


268 У. LIVEANU 14 


comună à celor două organizaţii sindicale 1. Comitetul de acțiune a räspin- 
dit un manifest care chema muncitorii la acţiuni pentru îndeplinirea 
revendicărilor şomerilor (instituirea unui ajutor de şomaj pe socoteala 
statului și a patronilor, aplicarea unor măsuri pentru ca fondurile alocate 
de stat „asistenței şomerilor” să fie în adevăr folosite pentru acest scop) 2. 
S-au organizat manifestații și adunări ale şomerilor pentru obţinerea 
unui ajutor real, împotriva hotăririlor autorităţilor de a suprima orice 
ajutor de şomaj cu începere de la 1 aprilie. La 16 şi 18 martie, grupuri de 
şomeri, avind în frunte militanti ai sindicatelor respective, s-au adunat 
în faţa Ministerului Muncii și au cerut să li se dea de lucru şi să se legifereze 
ajutorul de șomaj, îndreptîndu-se după terminarea acestor manifestări 
spre sediile Ajutorului muncitoresc готір 3. La 28 martie, cîteva sute de 
şomeri din Sectorul II Negru 4 au trimis delegaţie la autorităţi şi au ţinut 
adunări pentru a protesta împotriva faptului că drept „ajutor de şomaj” 
pe о săptămînă întreagă li s-a acordat ... o singură piine 5. În aceeași 
zi a avut loc o demonstraţie a şomerilor din Sectorul IV Verde, în cursul 
căreia s-au împărțit manifeste îndreptate împotriva pregătirilor de război 
antisovietic 6. A doua zi, la 29 martie, în fața unui oficiu al Ministerului 
Muncii a avut loc în cartierul Griviţa o manifestaţie a circa 1 000 de 
şomeri pentru instituirea ajutorului de şomaj; şomerii au ocupat oficiul, 
ceea ce a dus la o ciocnire cu poliţiştii veniţi să-i evacueze 7. 

La 1 aprilie, în acelaşi scop, în fața Ministerului Muncii s-au adunat 
din nou şomeri din sectoarele II Negru și III Albastru ; au luat cuvîntul 
atît comunişti, cît şi socialiști independentif. După trei zile a avut loc о 
nouă demonstraţie de stradă: șomerii din sectorul II Negru, refuzindu- 
li-se distribuirea unui ajutor în alimente, „au plecat în corpore, în număr 
de 500 — 600, să demonstreze la Ministerul Muncii la primărie şi pe Calea 
Victoriei”?. În fruntea demonstrației se aflau militanti ai sindicatelor 
revoluționare. La 7 aprilie, o delegație aleasă de şomerii din Sectorul 
IV Verde a prezentat un memoriu de revendicări primăriei!!. La 8 aprilie 
a avut loc o nouă demonstraţie de stradă și o adunare a şomerilor din Sec- 
torul II Negru în faţa primăriei de sector. ,„Șomerii au început să se adune 
în Calea Mosilor nr. 115, de unde la orele 16 vor porni spre primăria Sec- 
torului Negru în frunte cu delegații Comitetului de actiune”’12, semnala 


1 Arhiva С.С. al P.M.R., fond 3, dos. пг. 613, fila 257; fond 1, dos. nr. 35, filele 
77 şi 331. 

2 Ibidem, fond 1, dos. nr. 35, fila 432; cf. fila 85. 

$ Ibidem, filele 76, 78 şi 79. 

4 Acțiunile şomerilor se organizau deseori pe sectoare, deoarece distribuirea mizerelor 
fonduri alocate de stat pentru „asistenţa şomerilor” intra în competenţa celor patru primării 
de sector existente atunci în capitală, 

5 Ibidem, fila 315. 

6 ,,Sctnteia”’, an. II, nr. 5—6 din 1932, 

7 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 1, dos. nr. 35, Ша 319. 

8 Ibidem, Ша 94. 

? Ibidem, fila 336 (notă а secţiei а IV-a в Sigurantci din 4 aprilie 1932). 

10 Ibidem, filete 66, 337 şi 338 (note din 4 și 5 aprilie 1932 ale secţiei a IV-a a Sigu- 
rantei). 

п Ibidem, Ша 99. И 

12 Ibidem, Ша 341. 


15 ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RINDURILE ŞOMERILOR 269 


în cursul zilei de 8 aprilie o notă a secţiei a III-a а Sigurantei din Bucu- 
rești. În săptămînile următoare au avut loc şi alte adunări ale şomerilor 
(de exemplu la 15 şi 29 aprilie). 

Acţiunile somerilor au determinat autorităţile să renunţe la planul 
de a suprima complet, în aprilie 1932, ajutorul de şomaj. Comitetul şo- 
merilor din Bucureşti şi-a încetat însă temporar activitatea. Liderii socia- 
lişti independenţi — care în cadrul Comitetului de acţiune căutaseră, 
fără succes, să înlocuiască acțiunile de masă prin tirguieli cu autorităţile — 
au recurs la manevre scizioniste. Pe de altă parte, în sînul organizaţiilor 
de partid în care mai persistau resturi ale sectarismului si oportunismului, 
nu se acorda atenția cuvenită necesității de a ве dezvolta comitetele de 
acţiune ale șomerilor şi de a se asigura activitatea, lor permanentă. 


În ciuda tuturor greutăților, activitatea comuniștilor pentru orga- 
nizarea mişcării şomerilor a continuat. Militantii revoluționari veneau 
în locurile unde se stringeau de obicei şomerii, îi îndemnau să facă de- 
monstratii şi să întreprindă alte acțiuni pentru satisfacerea revendicä- 
rilor lor, îi chemau să sprijine Blocul Muncitoresc-Täränesc, să lupte 
pentru răsturnarea orînduirii capitaliste, împotriva războiului antiso- 
vietic?. Autorităţile represive erau nevoite să recunoască creşterea influ- 
entei comuniștilor printre şomeri. Astfel, relatînd că la 4 august comu- 
niștii au îndemnat un grup de cîteva sute de șomeri strînşi în faţa can- 
tinei din Piaţa Amzei să facă o manifestaţie de stradă şi că a avut loc o 
ciocnire cu poliţia, o notă а S'gurantei semnala : „Menționăm că, dato- 
rită stării de mizerie în care se găsesc astăzi şomerii, comuniştii cîştigă 
în fiecare zi aderenţi”ă. Atunci cînd autoritățile încercau să suprime 
micul ajutor în alimente ce-l dădeau unui număr de şomeri, comuniștii 
din Bucureşti organizau demonstraţii și adunări de protest ale gome- 
rilor în cauză, care impuneau reluarea distribuirii alimentelor (la 7 şi 
22 iulie, 2 august, 25 octombrie etc.)i. 


Act uni ale muncitorilor concediati se desfășurau în întreaga țară, 
Puternice frămîntări au avut loc în legătură cu concedierea muncito- 
rilor de la Atelierele C.F.R. din Dej. Comuniştii din acest oraș care lucrau 
la C.F.R., în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, au dus о 
muncă intensă de organizare a muncitorilor ceferişti. Membrii sin- 
dicatului C.F.R. din Dej, în cadrul căruia se constituise o puternică opo- 
zitie roşie, au ales la începutul anului 1932 о nouă conducere pe baza 
frontului unic, în саге au intrat muncitori comuniști, social-democrati 
şi fără de partid. Noua conducere a sindicatului C.F.R. a organizat în 
ianuarie-martie 1932 o serie de puternice acţiuni ale muncitorilor cefe- 
rigti din Dej. Ca secretar al Comitetului central de acțiune creat la con- 
ferinta ре ţară din martie 1932 a muncitorilor ceferisti а fost ales dele- 
gatul sindicatului din Dej, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub a 
cărui conducere nemijlocită s-au desfășurat pregătirile şi lucrările con- 





1 Arhiva C.C. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 35, filele 103 și 105, 

3 Ibidem, filele 106—110 $1 441, 445 (note ale Sigurantei din mai—august 1932). 
3 Ibidem, fila 113. Cf. fond 1, dos. nr. 133, Ша 24. 

4 Ibidem, filele 108, 115, 427 şi 500—501, 


www.dacoromanica.ro 


270 У. LIVEANU 16 


ferintei. În legătură cu măsurile luate de guvernul burghezo-moşieresc 
pentru a arunca greutăţile crizei economice asupra oamenilor muncii 
si pentru a sancţiona pe muncitorii ceferisti din Dej pentru acţiunile lor 
energice, Direcţia generală a C.F.R., ca răspuns la motiunile votate în 
adunările ceferistilor din Dej în care se formulau revendicări economice 
şi politice, a decis închiderea Atelierelor C.F.R. din acest oraş la 11 aprilie 
1932 si concedierea muncitorilor. 

Muncitorii ceferisti din Dej pe care Direcţia C.F.R. i-a aruncat ast- 
fel în brațele şomajului au făcut o manifestaţie şi alte actiuni de protest 
împotriva concedierii, determinînd Direcţia C.F.R. ca în lunile urmă- 
toare să angajeze o parte din еі la atelierele din Cluj şi Apahida?. Confe- 
rinta regională a muncitorilor ceferisti din Transilvania, organizată de 
Comitetul central de acţiune la Cluj la 8 iunie 1932 si care şi-a desfășurat 
lucrările sub conducerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, a hotărit, 
pe linia stabilirii unei platforme de revendicări саге să ţină seama de 
condiţiile locale si a întăririi legăturilor dintre muncitorii ocupați şi $o- 
meri, intensificarea acţiunilor pentru reprimirea la lucru a tuturor mun- 
citorilor ceferisti concediati din Dej?. Comitetul de acțiune regional ales 
la acea conferință trebuia să se ocupe de organizarea acţiunii. Främin- 
tările ceferistilor din Dej au continuat *, impunind ca muncitorii conce- 
diati de la Atelierele C.F.R.-Dej în aprilie 1932 să fie plasați la alte ate- 
liere C.F.R. din Transilvania 5. 


Experiența activităţii desfășurate în cadrul sindicatelor reformiste 
de către comuniştii de la C.F.R. a fost folosită şi în vederea organizării 
acțiunilor şomerilor. La Ploieşti, comuniştii au continuat să acționeze 
în cadrul sindicatului socialist; independent, singurul sindicat legal al 
petroliştilor. Comuniştii luau cuvîntul la adunările sindicatului, ară- 
Ипа că tîrguielile conducătorilor oportunisti cu autoritățile nu vor aduce 
nimic, se pronuntau pentru acțiuni de masă 6. Cu toate provocările puse 
la cale împotriva lor de oporbunistii din conducerea locală a sindicatului, 
comuniştii au izbutit să cîştige simpatia muncitorilor şomeri 7. La 3 mar- 
tie, de exemplu, la o adunare a şomerilor convocată de sindicatul socia- 
list independent, au luat cuvîntul şi comuniştii, chemînd pe muncitori 
să lupte împotriva regimului capitalist. Somerii prezenţi în sală au räs- 
puns cu lozincile „Jos burghezia !”, „Trăiască comunismul !” 8. Condu- 
cătorii adunării au încercat să ia comuniștilor cuvîntul, dar la cererea 
celor prezenţi în sală a trebuit să-i lase în continuare să expună poziţia 
partidului comunist. 


Arhiva С.С, al Р.М.В., dos. пг. 18 325/21 036, Ша 157; fond 5, dos. nr. 948, filele 
$3 34 


2 Ibidem, fond 5, dos. nr. 947, fila 83; fond 1, dos. nr. 7, Ша 173. 

з Arhiva С.С. al Р.М.В., foto D 885, 954, 955, nota din 19 iunie 1932. 
4 Arhiva С.С. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 6, filele 173 si 181. 

5 Ibidem, fond 5, dos. nr. 948, Ша 83. 

€ Ibidem, dos. пг. 10 749, Ша 101; dos. nr. 10707, Ша 33. = 
7 Ibidem, dos. nr. 10 706, Ша 299. 

8 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


17 ACTIVITATEA P.C.R. IN RINDURILE ŞOMERILOR 271 


La Cluj, comuniștii care lucrau în Atelierele C.F.R. participau 
la, şedinţele cu şomerii convocate de conducerea sindicatelor amsterda- 
miste din localitate, criticau refuzul liderilor reformiști de a organiza ac- 
tiuni de masă ale şomerilor 1, La 15 februarie, la chemarea organizaţiilor 
din Cluj ale partidului comunist şi U.T.C., a avut loc o demonstraţie 
de stradă a şomerilor, cu steag roșu, sub lozinca „РИпе şi muncă”; а 
avut loc o ciocnire cu poliţia, fiind arestaţi mai mulți muncitori 2, La 9 
iunie comuniștii si uteciştii din Cluj au pregătit o demonstrație antirăz- 
boinică 3. La această demonstrație au fost mobilizați numeroşi șomeri, 
inclusiv ţărani veniţi în oraş să caute de lucru 4, Demonstranţii au stră- 
bătut străzile Clujului cu un steag roşu, cîntînd cîntece revoluționare, 
manifestînd împotriva pregătirii războiului imperialist, manifestindu-si 
solidaritatea cu U.R.S.S. 5. Poliţiştii şi jandarmii au atacat ре demon- 
stranti, arestînd 40 dintre ei, 

Demonstratii ale şomerilor au fost organizate de comunişti si în alte 
oraşe. La Constanţa, în ziua de 28 ianuarie a avut loc în fața localului 
Corporatiilor adunarea unor grupuri de şomeri care cereau să li se asi- 
gure plasarea la lucru, iar în caz contrar să li se asigure un 
ajutor în lemne şi alimente’. Încercarea de а face o demonstraţie 
de stradă a fost împiedicată de poliţie 8. La Oradea, în ziua de 18 martie 
s-a organizat în Piaţa Unirii o adunare împotriva scăderilor de salarii, 
a concedierilor, împotriva terorii. Demonstrantii au avut о ciocnire cu 
poliţiştii veniţi să-i împrăştie. Ulterior a avut loc o demonstraţie la care 
au participat; 1 000 de oameni — muncitori, ţărani ș.a. — pentru acor- 
darea de ajutor şomerilor si tăranilor loviți de marile inundaţii din acel 
an ; demonstrantii au protestat de asemenea contra pregătirilor de război 
antisovietic °. Autorităţile comunale s-au văzut obligate să acorde un 
anumit; ajutor bănesc şomerilor și țăranilor loviți de inundații °, La fa- 
brica ,„Astra''— Arad, organizaţia locală de partid a organizat o adunare 
împotriva concedierilor, pentru ajutor de şomaj. 

La 8 iunie, în timp ce se desfăşura la Arad parada oficială organi- 
zată în legătură cu împlinirea a doi ani de la venirea pe tron a lui Carol II, 
a avut loc o manifestaţie organizată de U.T.C. sub lozinca : „Vrem piine, 


Arhiva C.C. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 35, fila 322. 
Ibidem, fila 259 (notă a Direcţiei generale a poliţiei). 
»Tinärul leninist”, ап. VII, nr. 7 din iunie 1932. 
Arhiva С.С. al P.M.R., fond 10, dos. nr. 2 554, fila 195. 
Ibidem ; ,,Tinärul leninist”, ап, VII, nr, 7 din iunie 1932. 
;„Tinărul leninist”, ап, VII, nr. 7 din iunie 1932. 
Ibidem, fila 438, 

Ibidem, fond 5, dos. nr. 916, îilele 394 şi 438. 
„„Scinteia”, ап, II, nr. 5—6 din 1932. 

Ibidem. 

Ibidem. 


© ® ae с poe ш н 


ГА 
Ее 


www.dacoromanica.ro 


272 У. LIVEANU 18 


vrem muncă” 1. Poliţia încercînd să împrăştie tinerii muncitori, „s-a 
încins о luptă între polițiști si demonstranți”! 2. 

Au avut loc demonstraţii sau ciocniri ale şomerilor cu organele 
represive în diferite alte locuri la Prejmer 3 lîngă Braşov, în 6 ianuarie, 
în bazinul carbonifer din județul Dimbovita 4, etc. 

Dezvoltarea, și sarcinile mişcării şomerilor erau analizate cu atenţie 
de conducerea P.C.R. Plenarele din 1932 ale Comitetului Central al 
P.C.R., discutind problemele și sarcinile mişcării revoluționare, ocu- 
pîndu-se în mod special de activitatea partidului în rîndurile muncitorilor 
ceferisti şi petrolisti, au examinat şi problemele activităţii în rîndurile 
celorlalte detașamente ale oamenilor muncii. Plenara din aprilie a С.С. 
al P.C.R. a apreciat că ‚аи succes important al partidului îl constituie 
campania larg desfășurată a somerilor care a cuprins un sir de oraşe... 
şi сате a dus într-un şir de locuri la concesii făcute şomerilor din partea 
guvernului (Iași, Oradea Mare), precum şi atragerea în această campanie 
a muncitorilor ocupați, cu participarea în masă а ceferiştilor din Bucu- 
rești la demonstrație și ici colo şi a țăranilor. ..'%5. De asemenea, plenara 
a relevat, în legătură cu manifestatiile şomerilor, „rezistenţa hotärîitä 
а demonstrantilor față de poliţie". Totodată, plenara din aprilie a atras 
atenţia asupra lipsurilor activităţii partidului printre şomeri, si anume 
asupra caracterului insuficient de sistematic şi permanent al acestei 
activităţi, care mai păstra uneori un aspect de campanie. Din 
această cauză, acțiunile şomerilor erau uneori spontane, răzlețe, fără a 
a ЇЇ organizate si conduse de partid”. Sarcina organizaţiilor de partid 
în această direcție era de a organiza și conduce mișcarea şomerilor, prin 
intermediul comitetelor de şomeri’. 

În legătură cu această sarcină, era deosebit de importantă indicatia 
plenarei asupra necesităţii de a se atrage la pregătirea acţiunilor, în spi- 
ritul frontului unic, muncitorii social-democrati nemulțumiți de poli- 
tica oportunistä a liderilor reformiști 3. 

Plenara din octombrie 1932 a C.C. al P.C.R., ridicîndu-se din nou 
împotriva propunerilor liderilor reformiști de a se institui un „ajutor 
de şomaj” prin retineri din salarii şi preconizind organizarea luptei 

1 „Tînărul leninist”, ап. VII, nr. 7 din iunie 1932. 

2 Un raport telefonic din 8 iunie 1932 al chesturii de poliţie din Arad, dind informaţii 
asupra manifestatiei, arăta că, „în momentul cînd s-a încercat răspindirea lor (а demonstran- 
tilor), o parte din ei s-a opus ordinului polițiștilor” (Arhiva С.С. al P.M.R., fond 11, dos. 
nr. 2 806, fila 70). 

3 Ibidem, fond 5, dos. nr. 916, Ша 434. 

4 Minele din Sotinga, Doicești, Gheboieni, Vulcana, Aninoasa fiind închise complet la 
inceputul anului 1932, „agitația printre locuitori se inteteste si, în noaptea de 9—10 aprilie crt., 
prin sunete de goarnă s-au adunat locuitorii din satele respective spre a porni dimineaţa spre 
oraș pentru a cere redeschiderea minelor”. Jandarmii au împiedicat demonstraţia (ibidem, 
fond 5, dos. nr. 1 112, Ша 296; raport din 11 aprilie 1932 al Prefecturii judeţului Dimboviţa, 
cf. ibidem, fila 295). 

8 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia, 1929— 1933, vol. III, Bucu- 
resti, 1956, р. 442. 

* Ibidem, р. 435. 

7 Ibidem, р. 442 şi 451. 


8 Ibidem. 
* Ibidem, р. 453. 


www.dacoromanica.ro 


19 ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RINDURILE ŞOMERILOR 273 


pentru înființarea ajutorului de somaj pe socoteala statului și a patro- 
nilor şi pentru îndeplinirea revendicărilor zilnice privind ajutorarea 
imediată a şomerilor, a atras din nou atenţia asupra necesităţii legării 
luptei muncitorilor ocupați cu a şomerilor, asupra necesităţii de a se li- 
chida subaprecierea, manifestată de o serie de membri şi organizaţii de 
partid, a activităţii printre şomeri. Alegerea comitetelor de şomeri, arăta 
plenara, constituia problema organizatorică fundamentală a mişcării 
şomerilor şi pus verigă capabilă să asigure lichidarea räzletirii 
si a slăbiciunilor mişcării şomerilor 1. De asemenea, plenara a accentuat 
necesitatea organizării acţiunilor împotriva noilor concedieri la C.F.R. 2. 
(În septembrie-octombrie 1932, Direcţia generală a C.F.R. a concediat 
un număr de muncitori de la Atelierele C.F.R. ,,Grivita’” 3). 

Pe linia acestor hotäriri, organizaţiile de partid au înregistrat în no- 
iembrie-decembrie 1932 succese în direcţia, CHERS mișcării şomerilor 
în jurul comitetelor şomerilor. 

Un rol important în organizarea comitetelor şi acţiunilor someri- 
lor l-a avut Comitetul central de acţiune al muncitorilor ceferisti. Acti- 
unile organizate sub îndrumarea directă a Comitetului central de acti- 
une al muncitorilor ceferisti şi a secretarului său, tovarășul Gheorghe 
Gheorghiu-Dej, în legătură cu noile concedieri de la C.F.R. au constituit 
un impuls pentru întreaga mișcare a gomerilor. Concomitent cu acțiunile 
împotriva concedierilor ale muncitorilor care lucrau la C.F.R. 4 Comite- 
tul central de acţiune al muncitorilor ceferisti a organizat şi acţiuni ale 
muncitorilor ceferisti deveniți şomeri. Tovaräsul Ghcorghe Gheorghiu-Dej 
se ocupa în mod direct de îndrumarea activităţii în rîndurile şomerilor 
proveniți de la C.F.R.5. La o şedinţă din noiembrie 1932 a activiștilor 
sindicatului C.F.R. din Bucureşti care se ocupau cu activitatea în rîn- 
durile şomerilor, ședință condusă de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej, s-a 
hotărît organizarea unor demonstrații ale şomerilor 7, 

În vederea reînviorării activităţii comitetelor de șomeri din Bucu- 
resti, comuniștii au organizat la 12 noiembrie, în Piaţa Amzei, o adunare 
a şomerilor, care „au hotărît ca marţi 15 noiembrie să se aleagă dintre 
gomeri comitete de acțiune pe sectoare” 8. 

Tovaräsul Gheorghe Gheorghiu-Dej a condus în mod nemijlocit, 
în repetate rînduri, și adunările muncitorilor șomeri. Luînd cuvîntul 
la adunarea din 15 noiembrie din Piața Amzei, tovarășul Gheorghe 
Gheorghiu-Dej a chemat pe şomeri să facă demonstrații în faţa Ministe- 
rului Muncii, a primăriei si altor organe de stat, explicîndu-le că numai 


1 Documente din istoria Partidului Comunist din Rominia, 1929 1933, vol. III, 
Bncureşti, 1956. р. 533—534. 

2 Ibidem, р. 533. 

3 Curentul” din 12 octombrie 1932. Cf. Arhiva С.С. al P.M.R., fond 68, dos. nr. 6 168, 
fila 177. 

4 Vezi articolul semnat de У. Ionescu din ,,Studii‘‘, nr. 1, XVI, 1963. 

5 Arhiva С.С. al P.M.R,, fond 1, dos. nr. 35, Ша 137. 

6 În această perioadă, membrii sindicatului C.F.R. din Bucureşti îşi aleseseră deja un 
comitet format pe bază de front unic, în fruntea căruia se aflau membri ai P.C.R. 

7 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 1, dos. nr. 35, Ша 137. 

8 Ibidem, Ша 530. 


www.dacoromanica.ro 


271 У. LIVEANU 20 


prin acţiuni de masă vor putea impune asigurarea unui ajutor real de 
de șomaj !. 

Au mai vorbit încă nouă muncitori concediati de la С.Е.К., acti- 
УЗЫ ai sindicatului C.F.R., chemind pe şomeri la acţiuni de masă pentru 
ajutor de şomaj ?. 

La 17 noiembrie, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat din 
nou cuvintul în fața muncitorilor şomeri adunaţi în Piaţa Amzei, 
care au făcut apoi o demonstraţie în fața Ministerului Muncii 3. 

La 19 noiembrie, la o ședință cu somerii ţinută la sediul sindica- 
tului C.F.R. din Bucureşti, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej „le-a 
vorbit; despre mizeria în care trăiesc somerii”, despre metodele de luptă 
pentru îmbunătăţirea situației lor 4. 

La 29 noiembrie, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, vorbind din 
nou șomerilor adunaţi în Piaţa Amzei, i-a chemat să participe la con- 
sfătuirile muncitorilor ceferisti, la ședințele sindicatului C.F.R. în vederea 
organizării unor acţiuni comune cu muncitorii ocupați 5. Somerii din 
Bucureşti şi-au ales comitete de acţiune pe sectoare, precum si un comitet 
de acțiune pe capitală, care au organizat un şir de acțiuni adunări în 
fața Ministerului Muncii (са de exemplu la 24 noiembrie) şi a primăriei 
(21 decembrie), proteste ale şomerilor cărora li se refuza înscrierea pe listele 
asistenței de şomaj, acestea din urmă ducînd de obicei la ciocniri cu 
poliţia (ca, de exemplu, la 4 şi 19 decembrie). Comuniştii îndemnau зотеги 
ca în acțiunile pentru revendicări imediate să aplice forme de luptă supe- 
vioară, să pătrundă cu forța în localurile autorităţilor şi, în semn de pro- 
test, să refuze a le părăsi pînă la obţinerea unor ajutoare de şomaj. Mun- 
citorii concediati de la C.F.R. care, din însărcinarea partidului, făceau 
agitaţie în locurile unde se stringeau gomerii i-au îndemnat pe aceştia, 
la 23 noiembrie, „să plece in corpore la Ministerul Muncii şi la primăria 
capitalei şi să nu părăsească aceste instituţii pînă cînd nu vor fi satisfä- 
cuti. Somerii manifestindu-si aprobarea față de aceste chemäri, a inter- 
venit poliţia, care a făcut arestări” ?. 

La 22 decembrie, comitetul şomerilor din capitală a organizat o 
puternică demonstraţie a şomerilor în fața Ministerului Muncii pentru 
ajutorul de şomaj. О parte a şomerilor a pătruns cu forța în minister 
si nu l-a părăsit decît siliţi de jandarmi!0. În fruntea celor pätrunsi în mi- 
nister se aflau „cunoscuţi comuniști” 1, 

Cu sprijinul comitetelor de acţiune şi al sindicatelor muncitorilor 
ceferisti s-au ales comitete ale şomerilor şi în alte oraşe. La Cluj, comi- 


1 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 1, dos. пг. 35, fila 138. 
3 Ibidem. 

3 Ibidem, fila 139. 

4 Ibidem, Ша 141. 

5 Ibidem, fila 145. 

% Ibidem, filele 150 şi 608. 

7 Ibidem, fond 68, dos. nr. 6 238, Ша 118. 

8 Ibidem, fond 1, dos. nr. 35, filele 546 și 595. 

? Ibidem, fila 143. 

10 Ibidem, filele 602 şi 149. = 
1 Ibidem, Ша 149. 


www.dacoromanica.ro 


21 ACTIVITATEA PCR ÎN RINDURILE ŞOMERILOR 275 


tetul sindicatului C.F.R., care era format pe bază de front unic şi avea 
în frunte comuniști, membri ai Comitetului central de acţiune si ai co- 
mitetului de acţiune din Cluj, a convocat la 28 noiembrie la sediul sin- 
dicatului o adunare a şomerilor. La această adunare condusă de un mem- 
bru al Comitetului de acțiune al ceferistilor s-a discutat despre crearea 
comitetelor de acţiune ale şomerilor 1. А fost ulterior constituit un comi- 
tet al şomerilor din Cluj, cu delegaţi ai şomerilor de diferite profesiuni, 
care îşi avea sediul în localul sindicatului muncitorilor ceferisti 2. La sfir- 
şitul lunii noiembrie 1932 s-a constituit un comitet de acţiune al şomerilor 
şi la Tg.-Mures 3. 

Combativitatea, hotărirea de luptă a muncitorilor șomeri era ilus- 
trată de puternicele demonstraţii însoţite de ciocniri cu poliţia, des- 
fășurate în diferite oraşe. La Braşov, organizația de partid locală a an- 
trenat alături de comuniști, la acţiuni în front unic pentru ajutor de 
şomaj, peste 1 000 de muncitori șomeri 4 — social-democrati şi fără de 
partid. A fost ales un comitet de acţiune al şomerilor 5. Comitetul de ac- 
tiune a lansat manifeste care chemau şomerii la o manifestaţie în ziua de 
26 decembrie. În această zi, în ciuda interdictiei autorităţilor, s-a des- 
fäsurat în front unic o mare demonstrație, cu placarde avînd lozinca 
„Vrem muncă si pîine”, la care, peste capul social-democratilor de dreapta, 
au participat şi muncitori social-democrati; a avut loc o ciocnire între 
muncitori şi poliţişti 5. | 

La Gheorghieni, în ziua de 5 decembrie, аш inițiativa organizaţiei 
de partid locale s-au adunat în curtea primăriei şomeri din localitate, 
care au semnat un memoriu cerînd plata unui ajutor de şomaj, au pă- 
truns în primărie și au declarat că nu vor pleca pînă nu va veni prefectul 
sau primarul să le satisfacă, cererile”, Încercările poliției de a evacua şomerii 
au eșuat. Somerii cîntau cîntece revoluționare, strigau lozinci: „Jos 
capitaliştii”, „Trăiască Rusia Sovietică”. Șefii autorităţilor locale refu- 
zind să vină la primărie, şomerii au părăsit în cele din urmă localul de- 
monstrind pe străzi. 

Sub impulsul acţiunilor muucitorilor petrolisti s-au dezvoltat, în 
primele zile ale anului 1933, acţiunile şomerilor din Ploiești. În a doua 
jum tate a anului 1932, datorită activităţii organizaţiei de partid locale, 
în uaele mari întreprinderi petrolifere muncitorii şi-au ales comitete de 
acțiune pe bază de front unic. La 2 ianuarie, comitetul de acțiune de la 
rafinăria ,,Огіоп” a organizat o demonstraţie a muncitorilor concediati 
„de această întreprindere, care s-au îndreptat în masă spre Inspectoratul 
muncii spre a protesta împotriva concedierilor (în ajunul anului nou 


Arhiva С.С. al P.M.R., fond 1, dos. nr. 35, fila 565. 
Ibidem, fond 5. dos. nr. 948, fila 87. 
Ibidem, fond 1, dos. nr. 35, fila 583. 
„Scinteia“, an. III, nr. 8, din ianuarie 1933. 
Arhiva C.C. al P.M.R., fond 26, dos. nr. 4232, fila 845. 
Ibidem, fond 5, dos. nr. 890, fila 180; dos. nr. 26, Ша 845;,,Descătușarea”, an. ПГ, 
nr. 11 din ianuarie 1933. 
7 Arhiva С.С. al Р.М.К., fond 1, dos. nr. 35, fila 568; dos. nr. 124, fila 330; fond 10, 
-dos. nr. 2 705, Ша 183. 


e n „ © 19 ы 


www.dacoromanica.ro 


276 У. LIVEANU 22 


fuseseră concediati 400 de muncitori, iar la 2 ianuarie 300}1. La 3 şi 4 ianu- 
arie, cu toate interdicțiile autorităţilor şi atacurile poliţiei, au avut loc 
noi demonstraţii de protest contra concedierilor, ale muncitorilor con- 
cediati de la „Orion” şi a celor rămaşi în lucru 2. 

În legătură cu noile concedieri şi cu noua agravare a şomajului, 
organizația de partid locală a chemat şomerii să-și aleagă comitete de 
acţiune care să organizeze demonstraţii pentru instituirea asigurării de 
şomaj 3. La 12 ianuarie şomerii din Ploiești au ţinut о adunare şi au 
ales un comitet de acţiune spre a organiza lupta pentru obținerea aju- 
torului de şomaj. Peste patru zile, comitetul de acţiune a organizat o 
demonstraţie a şomerilor, care, după ce au manifestat pe străzi, s-au 
strîns în jurul primăriei şi au pătruns înăuntru, de unde poliția i-a eva- 
cuat cu greu 4. 

Acţiunile din prima jumătate a lunii ianuarie 1933 ale muncitorilor 
petrolisti concediati au fost un simptom al frămîntării ce domnea în masa 
muncitorilor petrolişti, un indiciu al pregătirilor de luptă, un preludiu 
direct al marilor lupte duse de către muncitorimea petrolistă la sfîrșitul 
lunii ianuarie şi începutul lunii februarie 1933 5. 


+ 


Astfel, în preajma luptelor din ianuarie-februarie 1933, acțiunile 
şomerilor conduse de Partidul Comunist din Rominia se dezvoltau în 
ritm rapid, în ciuda terorii guvernului burghezo-mosierese şi a mane- 
vrelor liderilor reformiști. Principala formă a acţiunilor șomerilor erau 
demonstrațiile de stradă, în fața autorit-cilor burghezo-moşierești, în- 
sotite uneori de pătrunderea cu forța în sediile unor organe de stat. Por- 
nite sub semnul revendicărilor imediate, arzătoare, ale şomerilor, aceste 
acţ uni îmb nau deseori revendicările economice legate de ajutorul de 
şomaj cu revenăicări politice, cu revendicarea libertăţilor democratice 
şi cu revendicări îndreptate împotriva pregătirilor de război antisovie- 
tic. Manifestatiile şomerilor organizate de Р С.В. duceau de multe ori 
la ciocniri cu poliţia şi jandarmii. Somerii opuneau rezistență atacurilor 
organelor represive, smulgeau uneori din mîinile lor pe cei arestaţi, apărau 
steagurile roşii, demonstrîndu-și în practică combativitatea, hotärirea 
de luptă împotriva regimului burghezo-mosieresc. Lupta şomerilor, 
lupta întregului proletariat, a cărei parte integrantă erau acțiunile so- 
merilor, a constituit factorul care a obligat autorităţile burghezo-mosie- 
resti să accepte unele concesii, să aloce unele fonduri, foarte mici, pentru 
„asistența de şomaj”. 

Este adevărat că, din cauză că în acea perioadă în activitatea parti- 
dului și a conducerii sale se mai manifestau puternice resturi ale opor- 


1 Arhiva С.С. al Р.М.В., fond 5, dos. nr. 807, Ша 76. 
2 Ibidem, filele 99, 100, fond 79, dos. nr. 7602, Ша 9. 
з Ibidem, fond 79, dos. nr. 7 589, Ша 10. 
4 Ibidem. 
5 În ianuarie 1933 au mai avut loc demonstraţii pentru reprimirea celor concediaţi ale 
metalurgistilor din Reșița, de la Astra-Arad, din Brăila, demonstraţii pentru ajutorarea some- 
rilor ale minerilor din Anina etc. 


www.dacoromanica.ro 


23 ACTIVITATEA P.C.R. IN RINDURILE ŞOMERILOR 277 


tunismului, sectarismului, tendințelor de izolare de maset, posibilităţile 
obiective, considerabila creştere a acţiunilor şomerilor n-au fost pe deplin 
tolosite pentru a imprima acestor acțiuni continuitatea, organizarea şi 
întreaga amploare corespunzătoare condiţiilor existente. Tocmai de aceea 
acţiunile desfășurate nu au putut duce la impunerea asigurării ajuto- 
rului obligator de şomaj, iar fondurile distribuite de autorități şomerilor 
în cadrul „asistenței sociale”! de şomaj au fost, în ansamblu, neînsemnate. 
În ciuda greutăților şi slăbiciunilor, caracteristica precumpănitoare, esen- 
tialä a luptei gomerilor a fost tocmai dezvoltarea rapidă, puternică a 
luptei lor revoluţionare Я a influenţei partidului comunist în rîndurile 
lor, care arătau maturizarea condiţiilor pentru ridicarea luptei maselor 
pe о treaptă nouă, superioară. 

Dezvoltarea activităţii Partidului Comunist din Romînia în rîn- 
durile şomerilor şi dezvoltarea acţiunilor acestora constituiau unul dintre 
aspectele particulare ale dezvoltării generale a activităţii partidului şi 
a influenței sale în rîndurile maselor largi populare, aflate în plină radi- 
calizare, oglindeau maturizarea factorilor şi a proceselor care au pregătit; 
organizarea de către Partidul Comunist din Romînia a luptelor munci- 
torilor ceferisti şi petrolişti din ia.uarie-februarie 1933. 


Acţiunile muncitorilor șomeri ilustrează totodată influența pe care 
о avea rsupra celorlalte categorii do oameni ai muncii închegarea uni- 
tätii de acţiune a muncitorilor cefer:sti şi, în general, luptele muncitorilor 
ceferisti. Acţiunile şomerilor oglindeau de asemenea forța exemplului dat 
de formele largi, deschise, variate de mobilizare a maselor aplicate de 
organizațiile de partid care își desfăşurau munca în rîndurile muncitorilor 
ceferisti. Fäurirea comitetelor de acțiune alese de mase ре baza fron- 
tului unic şi în general folosirea formelor deschise de activitate, adecvate 
creşterii combativitätii si stării de spirit revoluţionare a maselor, aplicate 
pe scară largă de activiştii de partid care lucrau la C.F.R. și promovate 
de partid prin intermediul Comitetului central de acţiune au contribuit 
la orientarea spre aceste forme şi a activiștilor de partid care își duceau 
munca în alte domenii, de pildă, în rîndurile şomerilor. Totodată, rolul 
direct pe care l-au avut Comitetul central de acţiune al muncitorilor 
ceferişti şi, sub îndrumarea lui, comitetele de acţiune locale și comitetele 
sindicatelor C.F.R. situate pe platforma unității de acţiune în organi- 
zarea Comitetelor de acțiune ale şomerilor 51 à acţiunilor lor la Bucu- 
resti, Cluj, ș.a. confirmă rolul muncitorimii ceferiste ca detaşament prin- 
cipal al clasei muncitoare, ale cărei acţiuni erau capabile să atragă în 
luptă şi alte largi pături ale oamenilor muncii, confirma justetea orien- 
tării partidului comunist spre concentrarea eforturilor în direcţia orga- 
nizării mişcării muncitorilor ceferişti. 

Activitatea P.C.B. în rîndurile şomerilor, eforturile depuse pentru 
dezvoltarea solidarităţii între şomeri şi muncitorii care lucrau au înles- 
nit în acelaşi timp dezvoltarea grevelor şi luptei muncitorilor ocupați. 


+ Chiar la şedinţa din 31 ianuarie a comitetului local al P.C.R. din Bucureşti s-a apreciat 
că activitatea în rindurile şomerilor și legătura cu comitetul şomerilor nu au fost suficient de 
intense (Arhiva С.С. al P.M.R., fond 1, inv. 8, dos. nr. 116, filele 221—222, 226—227). 


www.dacoromanica.ro 


этн V. LIVEANU 24 


Raportul pregătit de Comitetul central de acţiune al muncitorilor cefe- 
rişti pentru congresul muncitorilor ceferişti proiectat la un moment dat 
pentru sfîrşitul anului 1932 constata că „şomerii în mai multe cazuri 
n-au mers са spărgători de grevă, formînd împreună pichetele de grevă". 

Progresele realizate în activitatea partidului comunist în rîndurile 
şomerilor, acțiunile şomerilor, deseori comune cu ale muncitorilor ocu- 
рай, mai ales ceferisti si petrolisti, desfășurate în 1932, legăturile sta- 
bilite în cursul acestor acţiuni între luptele muncitorilor ceferiști şi ale 
şomerilor au pregătit condiţiile pentru са, în cursul marilor bătălii pro- 
letare din ianuarie-februarie 1933, Partidul Comunist din Romînia să 
mobilizeze alături de muncitorii ceferisti şi petrolişti, împreună cu alte 
categorii de oameni ai muncii, și pe șomeri. 

Studierea activităţii desfăşurate de P.C.R. în rîndurile şomerilor 
în preajma marilor bătălii de clasă din februarie 1933 contribuie la în- 
telegerea condiţiilor în care, în focul luptelor glorioase din 1933 ale mun- 
citorilor ceferisti şi petrolisti, s-a înfăptuit o cotitură în dezvoltarea mis- 
cării revoluționare din ţara noastră condusă de Partidul Comunist din 
Romiînia. 


O ДЕЯТЕЛЬНОСТИ КПР СРЕДИ БЕЗРАБОТНЫХ НАКАНУНЕ 
ЯПВАРСКО-ФЕВРАЛЬСКИХ БОЕВ 1933 г. 


РЕЗЮМЕ 


В статье рассматриваются некоторые стороны деятельности, которую развер- 
пула Коммунистическая партия Румынии среди безработных в период, предшество- 
вавший февральским событиям 1933 г., деятельности, создавшей условия для моби- 
лизации безработных вместе с широкими слоями трудящихся масс на великую борьбу, 
начатую рабочими железнодорожниками и нефтяниками. На основе архивных ма- 
териалов и печатных сведений того времени, описываются выступления безработных, 
организованные КПР в 1932 г. Эти выступления часто развертывались совместно с 
выступлениями занятых рабочих, главным образом рабочих железнодорожников. 
В своей деятельности в рядах безработных Коммунистическая партия Румынии 
использовала опыт, накопленный в организации движения железнодорожников. В 
статье приводятся новые документы относительно деятельности, проводившейся 
среди безработных Центральным комитетом действия железнодорожных рабочих и его 
секретарем товарищем Георге Георгиу-Деж, а также местными комитетами действия 
железнодорожников. Были достигнуты успехи в области создания — по инициа- 
тиве КПР — комитетов действия безработных как органов единого фронта, снизу, 
в который входили коммунисты, социал-демократы и беспартийные. Главной формой 
действия безработных являлись демонстрации, в которых требование пособия по 
безработице сочеталось с политическими требованиями (демократические свободы). 


1 Arhiva Institutului de istorie a partidului de ре lingă С.С. al P.M.R., Cota Db XVI—1. 


www.dacoromanica.ro 


25 ACTIVITATEA P.C.R. ÎN RINDURILE ŞOMERILOR 27 


В течение 1932 г. происходили мощные демонстрации безработных, организованные 
КПР, часто приводившие к столкновениям с полицией, так как безработные оказы- 
вали сопротивление репрессивным действиям властей. Эти выступления подготовили 
почву для проявлений солидарности безработных с борьбой рабочих железнодорож- 
ников и нефтяников в январе—феврале 1933 года. 


L'ACTIVITÉ DU P.C.R. PARMI LES CHOMEURS А LA VEILLE 
DES LUTTES DE JANVIER—FEVRIER 1933 


RÉSUMÉ 


L'étude expose certains aspects de l’activité menée par le Parti Communiste de Rou 
manie dans les rangs des chomeurs au cours de la période précédant les Cvénements de février 
1933, activité qui a créé les conditions nécessaires pour la mobilisation des chomeurs—à câte 
d’un grand nombre d’autres éléments des masses laborieuses — au moment des grandes luttes 
des cheminots et des ouvriers du pétrole. L'auteur expose, sui la foi de documents d’archives 
et de la presse du temps, les actions accomplies par les chomeurs, organisées par le P.C.R., au 
cours de l’année 1932. Plus d’une fois, ces actions étaient menées de concert avec celles des 
ouvriers occupés, notamment des cheminots. 11 est évident d’ailleurs que l’activité du P.C.R. 
dans les rangs des chomeurs а bénéficié dans une large mesure de l’expérience aequise par le 
parti lors de l’organisation du mouvement des cheminots. L'auteur cite des documents 1пб- 
dits concernant l’activité menée parmi les choineurs par le Comité Central d'Action des che 
minots et par son secrétaire, le camarade Gh. Gheorghiu-Dej, ainsi que celle des comités d’ac 
tion des cheminots. Un succès dû à initiative du P.C.R. fut la création des co:nitcs locaux d'ac 
tion des chomeurs, en tant qu'organes du front unique composé de communistes, de sociaux-de 
mocrates et de sans-parti. Le plus souvent, c’est aux démonstrations que les chomeurs avaient 
recours pour soutenir leurs revendications économiques (secours de chomage) et politiques (liber- 
tés démocratiques, cessation des preparations pour la guerre antisoviétique). Au cours de l'an- 
née 1932, les chomeurs ont effectué de puissantes démonstrations organisées par le P.C.R. qui 
occasionnèrent maintes fois des chocs avec la police, les manifestants s'opposant par la force aux 
attaques des organes de répression. Ces actions furent le prélude des actions de solidarité des 
chomeurs qui se produisirent lors des luttes des cheminots et des ouvriers du pétrole en janvier 
février 1933. 


www.dacoromanica.ro 


DESPRE STRUCTURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 
LA MIJLOCUL SEC. AL XIX-LEA 


DE 


Г. BOICU 


Studierea orașului, a originii şi evoluţiei sale, a rolului pe care l-a 
jucat în dezvoltarea economică şi social-politică a societăţii ocupă un 106 
remarcabil în istoriografie nu numai prin importanţa deosebită a proble- 
melor pe care le implică, ci şi prin excepţional de bogata literatură care i-a 
fost consacrată. Apariţia şi răspîndirea unor şcoli şi curente în istorio- 
grafia burgheză pot fi puse în legătură şi cu studiul orașului. Numai cerce- 
tarea şi stabilirea originii şi a evoluţiei orașului medieval au dat naștere la 
numeroase teorii, dintre care cea a lui Henri Pirenne, potrivit căreia 
„oraşele 'sînt opera negustorilor; ele nu există decît prin ei”!, reluată, 
recent de americanul Stephenson ?, а fost larg răspîndită, 

Istoricii marxisti explică însă apariţia şi dezvoltarea oraşelor în 
strinsä legătură cu dezvoltarea forțelor de producţie şi cu procesul sepa- 
rării mestesugului de economia-sătească, acordînd un го] determinant meş- 
tesugarilor. Еі au ajuns la această concluzie pornind de la factorul hotă- 
ritor al procesului de apariție si dezvoltare a orașului : adincirea diviziunii 
sociale a muncii, care a dus la desprinderea meşteșugarilor de economia 
sătească, la întemeierea de către aceştia din urmă a unui nucleu care a stat 
la baza constituirii oraşului în care ei au jucat un rol important. 

Abordată în istoriografia burgheză romînească numai sub aspect 
juridic sau politic, edilitar sau urbanistic, istoria oraşului de pe teritoriul 
patriei noastre а fost înfăţişată într-un cadru strimt, în care analiza facto- 
rilor esentiali şi determinanti ai dezvoltării vieţii urbane nu şi-au găsit 
locul cuvenit. 

Cei mai multi dintre istorici, sociologi si economiști neabordind 
procesul istoric de pe poziții materialiste, nu au văzut în dezvoltarea 


1 Henri Pirenne, Les villes et les institutions urbaines, tom. Т, Paris-Bruxelles, 1939, р. 47, 

3 Vezi critica concepţiei lui Stephenson la I. A. Levitki, Средневековый город 
в кривом зеркале американского историка, în „Средние века”, vol. ПІ, Moscova, 
1951, р. 288 51 игш. 


3 — с. 2460 


282 І. BOICU 2 


forțelor de producţie elementul determinant al transformărilor prin care 
a trecut oraşul, nu au sesizat prefacerile şi evoluţia categoriilor sociale 
specific orăşeneşti care au oferit oraşului acea forţă materială și spirituală, 
care l-au situat mai presus de sat şi i-au dat rolul conducător în socie- 
tate încă în perioada de descompunere a feudalismului. 

Problemele csenţiaie ale istoriei orașelor noastre au fost doar în 
parte lămurite de către istoriografia noastră marxistă, deşi ele, nu-i mai 
puţin adevărat. au fost abordate în mai toate monografiile şi studiile 
consăciute istoriei social-economice si їр mod special în lucrările privitoare 
la luptele de clasă în oraşe, la procesul de sporire a populaţiei orășenești ş.a. 

Cu toate succesele dobîndite în această direcţie, ni se pare totuşi 
de netăgăduit că în privinţa istoriei orașului mai sînt încă multe de făcut. 
Bunăoară, o problemă atît de însemnată ca structura socială a oraşului 
în perioada de ascensiune a capitalismului, problemă prin lămurirea căreia 
s-ar putea preciza locul real al oraşului în viața socială a ţării, rolul real 
al categoriilor sociale oräsänesti în înfăptuirea marilor evenimente istorice 
care au grăbit prăbuşirea regimului feudal este încă insuficient studiată. 


+ | 


Cercetarea structurii sociale a orașului în condiţiile decăderii feuda- 
lismului și ascensiunii capitalismului impune luarea în consideraţie a 
faptului că în societate domnește orașul și nu satul, că dezvoltarea ora- 
sului este legată indispensabil de mișcarea înainte a societăţii de la feuda- 
lism la capitalism 1, că dezvoltarea oraşului în acea epocă nu a fost numai 
un rezultat al transformărilor interne orăşeneşti, ci şi un rezultat al pro- 
gresului social-economic la sate si al luptei de eliberare a țăranilor împo- 
triva feudalismului ; еа mai presupune cunoașterea progreselor ре care 
le-a făcut diviziunea socială a muncii, stabilirea cu o precizie pe cît posibil 
de mare a măsurii în care orășenii sînt rupti de agricultură, a măsurii 
în care categoriile sociale specific orășenești se diferențiază de restul 
populaţiei, poziţia pe care o deţin ele în viaţa economică şi socială a 
oraşului ş.a.m.d. 

Lămurirea acestor chestiuni atît de importante ar fi de dorit să se 
facă prin utilizarea unor izvoare sigure si de prima mînă. Din capul locului 
trebuie să spunem însă că stabilirea structurii sociale a orașului moldove- 
nesc nu poate fi făcută decît cu aproximaţie, dat fiind că statisticile din 
1838, 1845, 1851 51 1859, singurele materiale documentare pe baza cărora 
se роже întreprinde o astfel de operaţie, au multe lipsuri şi imperfectiuni, 
iar erorile în alcătuirea lor ating uneori procentajul de 28% 2. Evaziunea 
fiscală, poziţia refractară a boierimii față de recensăminte 3, confundarea 
categoriilor sociale, neînregistrarea consecventă a boierilor, suditilor şi a 
populaţiei de alt rit decît cel ortodox, ridică în faţa istoricului mari difi- 
cultäti. 
аб ш Rindziunski, Городское гражданство дореформенной России, Moscova, 
1 ‚ 10. 

f Ё N. Şuţu, Opere economice, Edit. ştiinţifică, București, 1957, р. 254. 

Шш J. Neigebauer, Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, 1854, р. 295 

(еа. a П-а). 


www.dacoromanica.ro 


3 STRUCTURA SOCIALA A ORAŞULUI MOL.DUVENESC 283 


În ceea се ne privește, аш încercat să împlinim aceste goluri prin 
folosirea tuturor izvoarelor publicate şi inedite de natură să ne ofere fie 
şi un minimum de certitudine asupra datelor pe baza cărora tragem 
concluzii. Socotim că eroriie care п au putut şi nu pot ЇЇ corectate nu 
modifică concluziile generale care se impun. 


Abolirea monupolului otoman asupra comerţului exterior (1829), 
anularea unor taxe şi practici feudale interne, instituirea prin Regula- 
mentul Organic a unui regim de ordine relativă în administraţie şi finanţe, 
obţinerea de către orăşeni a unor drepturi limitate de autoconducere si 
îndeosebi rapida dezvoltare a producţiei de mărfuri după 1829 şi adincirea 
diviziunii sociale a muncii au avut o puternică înrîurire favorabilă asupra 
dezvoltării orașelor. Acestea continuă să-și schimbe înfățișarea într-un 
ritm mai accelerat decît în epoca preregulamentară, populaţia lor creşte 
vertiginos, în cele mai multe dintre ele ea se dublează în cîteva decenii şi, 
ceea ce-i mai important, structura socială a orașelor suferă prefaceri vizi- 
bile în sensul că un număr sporit de orăşeni se rup parţial şi, într-o oare- 
care măsură, chiar total de agricultură, practicînd îndeletniciri specific 
orăşeneşti. „Dezvoltarea economiei de mărfuri înseamnă — spune Lenin — 
[...] eo ipso separarea de agricultură a unei părţi din ce în се mai mari 
a populației, adică creşterea populației industriale pe seama celei agricole 
[...]; nu ne putem închipui capitalismul fără o sporire a populației 
comerciale-industriale pe seama celei agricole” 1. 

Vechile tîrguşoare își schimbă caracterul medieval de reşedinţă a 
unei autorităţi ; ele devin centre de schimb de însemnătate locală. Cele 
mai multe dintre oraşe sînt centre de schimb de importanţă regională, 
iar unele (Iaşi, Galaţi) de importanţă naţională. Locuitorii ocolului Cirli- 
gătura (laşi) arătau la 1841 că obiectele de care „au trebuinţă le cumpără 
de prin tîrguri” 2. 

Miile de documente din Arhivele Statului Iaşi referitoare la acte de 
proprietate dovedesc că în principalele centre urbane ale Moldovei, я 
în special la Iaşi, bunurile imobiliare, inclusiv şi îndeosebi parcelele de 
teren йїп moșiile orașelor şi „dughenile”, erau angrenate la mijlocul 
veacului trecut într-o mare măsură în circulaţia mărfurilor. Așadar, aveau 
loc transferuri masive de proprietăţi şi posesiuni de la o categorie socială, 
adesea boieri şi mănăstiri, către alta — negustori şi meșteșugari înstăriți. 
În oraşe, ierarhia socială începea să fie apreciată nu după tipicuri feudale, 
ci după criterii materiale. 

Diviziunea socială a muncii, „baza întregului proces de dezvoltare 
a economiei de mărfuri şi a capitalismului”, cum o numeşte Lenin °, 
făcea mari progrese. Avea loc о specializare progresivă a mestesugurilor 
şi a negustorilor, însoţită de un intens proces de diferenţiere şi stratificare 
materială. Negustorii şi meșterii treceau cu repeziciune dintr-o treaptă 
sau stare în alta 4. Unii se îmbogäteau, alții se ruinau. Unii deveneau 


1 V. I. Lenin, Opere complete, vol. 3, Editura politică, Buc., 1961, р. 24. 

3 Arh. St. Тая, Tr. 1759, op. 2008, nr. 1877, 1. 45. 

з У, І, Lenin, op. cit., р. 23. 

4 Vezi pentru anul 1845, Arh. St. Iaşi, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 938 ; Tr. 1768, ор.2018, nr. 880- 


www.dacoromanica.ro 


281 1. BOICU 4 


patroni de ateliere, iar alții lucrători angajaţi. Relaţiile de producţie 
capitaliste tindeau să devină sau chiar deveniseră precumpănitoare în 
principalele oraşe moldovenești. 

Victoria deplină a relaţiilor de producție capitaliste şi progresul lor 
mai lesnicios întîmpinau însă mari obstacole, căci economia Moldovei la 
mijlocul secolului trecut mai păstra încă multe din caracteristicile esențiale 
ale modului de producţie feudal. În principala ramură economică — agri- 
cultura — dominau relaţii de producţie feudale, puterea politică și în 
mare parte cea economică se aflau în mîna marilor proprietari funciari, 
suzeranitatea turcească nu fusese înlăturată. 

Marea majoritate а tîrgușoarelor şi multe din capitalele de ţinut 
(Dorohoi, Vaslui, Fălciu, Romanul pînă la mijlocul sec. al XIX-lea) erau 
proprietăți particulare, boiereşti şi mănăstirești. Locuitorii lor aveau 
obligaţii feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era 
monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență 
era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (piine, 
carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor. Imigrarea 
țăranilor în orașe era împiedicată prin prevederile restrictive ale Regula- 
mentului Organic şi ulterior prin asezämîntul din 1851. În pofida princi- 
piilor proclamate prin Regulamentul Organic, circulația oamenilor precum 
și а mărfurilor se lovea de numeroase piedici (taxe de intrare în orașe, taxe 
asupra desfacerii în pieţe a bunurilor de schimb, taxa rävaselor de drum 
impusă birnicilor, brudina care se plătea la trecerea apelor curgătoare 
ѕ.а.). Mijloacele băneşti nu luau întotdeauna o destinaţie firească. Inves- 
{Ше productive în oraşe, formarea capitalului industrial deci, erau lente 
şi se făceau în proporţii mici. În oraşe dominau capitalul comercial si cel 
cămătăresc. Si la noi, ca pretutindeni, regimul feudal constituia о mare 
piedică în calea dezvoltării oraşelor,. 

Cu excepţia oraşelor Тая, Galaţi, Bacău, Focșani şi a tîrgurilor 
Neamţ si Piatra Neamţ care, toate la un loc, aveau cîteva fäbricute cu 
un număr total de lucrători се nu depășea cifra 300, în restul oraşelor 
si al tîrgurilor din Modova funcționau cîteva zalhanale-manufacturi 
(Huşi), cîteva zeci de ateliere ale cooperatiei capitaliste simple, 6 tipo- 
grafii (3 la Iași, 2 la Galaţi și una la mînästirea Neamţ) şi 2 litografii 
(laşi)!. Rezultă, așadar, că în orașele moldovenești domina în ramura 
producţiei industriale mica producţie de mărfuri. Afirmația ni se pare 
de netăgăduit si ea poate fi demonstrată prin numărul mic al mestesu- 
garilor de treapta I-a şi a II-a. În forma de producţie а cooperatiei capi- 
taliste simple pot fi sigur încadrați numai meșteșugarii de treapta I-a 
şi parte din сеа de a II-a, căci Marx consideră cooperatia capitalistă, 
simplă o „formă de muncă în care un număr тате de persoane lucrează 
una alături de alta...” 2. Or, după cum se ştie. majoritatea covîrşitoare 
a atelierelor industriale din Principatele Romîne nu aveau mai mult 
de 1 — 3 lucrători salariați. Chiar dacă numărul celor care pot fi plasați 
între patronii de ateliere ale соорегайе capitaliste simple ar spori prin 


1 Arh. St. Тая, Tr. 1772, ор. 2020, nr. 16 587 (nepaginat). 
3 К, Marx, Capitalul, vol. I, ed. a Il-a, E.S.P.L.P., Buc., 1957, р. 345. 


www.dacoromanica.ro 


5 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 285 


adăugirea mestesugarilor de rit mozaic şi suditi (a căror clasificare nu 
apare în statisticile moldoveneşti), credem că raportul nu s-ar modifica 
sensibil în favoarea cooperatiei capitaliste simple. 

Predominarea în oraşe si tîrguri în domeniul produtiei industriale 
a micii producții, slaba dezvoltare a cooperatiei capitaliste simple şi în- 
deosebi a manufacturilor, precum şi faza de început; în care se afla indus- 
tria mecanică explică caracterul meșteşugăresc-negustorese și într-o ma- 
sură rural al orașului moldovenesc. Ruptura totală a orașului de sat nu 
se produsese, căci numai industria mecanizată ,,...a desävirgit victo- 
ria orașului comercial asupra satului” 1, 


În cele ce urmează ne propunem ca, după o expunere statistică 
succintă si pe categorii fiscale a populației principalelor oraşe și tîrguri 2 
din Moldova la mijlocul sec. al XIX-lea, să precizăm pe cît posibil mai 
detaliat configurația socială 3 a oraşului moldovenesc, forţa economică 
şi politică a diferitelor categorii sociale orăşeneşti, sporirea populaţiei 
pe calea imigrării în orașe ş.a. 


În fruntea orașelor moldovenești se afla Iașul, care ni se înfäti- 
şează la jumătatea secolului trecut şi ca unul din cele mai populate centre 
urbane din răsăritul Europei. El depășea Kievul 4, Belgradul, Sofia si 





1 К. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 3, Edit. politică, Bucureşti, 1958, р. 62. 

2 În perioada care face obiectul studiului nostru nu s-a făcut o deosebire precisă, pe baza 
unor criterii sigure, între oraș și tîrg. În statistici, tirgurile erau trecute la un loc cu oraşele: 
40 de oraşe si tirguri în 1832, 44 în 1849 si 78 în 1859 (vezi Documente privitoare la istoria eco- 
попса а Rominiei 1766— 1861. Moldova. Seria А, vol. II, Direcţia generală a Arhivelor 
Statului, Bucureşti, 1960, p. VII). Încercările ulterioare ale istoricilor şi sociologilor burghezi 
de a delimita cele două notiuni au rămas infructuoase. Istoricii marxisti definesc oraşul pornind 
de la indicatia lui Marx că „baza oricărei diviziuni a muncii dezvoltate si întreţinute prin mij- 
locirea schimbului de mărfuri este separatiunea dintre sat şi oraş. Se poate spune că întreaga 
istorie economică a societăţii se rezumă la evoluţia acestui antagonism” (К. Marx, Capitalul, 
vol. I, ed. а III-a, E.S.P.L.P., București, 1957, р. 370): Astfel, de exemplu, A. A. Zimin (Состав 
русских город XVI в.) în ,‚,Исторические записки”, nr. 52, (1955) р. 337) trece cen- 
trele importante negustoresti şi mestesugäresti în rindul orașelor; У. У. Stoklitkaia-Teres- 
kovici (Originea orașului feudal in apusul Europei, în „Analele romîno-sovietice. Istorie” пг. 2, 
1955, р. 49) socoate oraşe acele așezări în care predomină meșteșugarii. Deosebirea între tirg 
Я oraş este făcută cu multă preciziune de Е. У. Gutnova în recenzia la cartea lui І. A. Le- 
vitki, Города и городское ремесло в Англии X—XII ee., Moscova, 1960, recenzie publicată 
în ‚Средние века”, vol. ХХ (1961), р. 242. Împärtäsind părerea lui Levitki şi a majorităţii 
specialiştilor sovietici, E. Gutnova ia mestesugurile drept criteriu al deosebirii între oraș și tirg. 
Tirgul este, înainte de toate, un centru de schimb ; oraşul este o aşezare în care s-a separat deja 
un nou domeniu al producţiei materiale : mestesugurile. Acesta este criteriul principal al deose- 
birii, nu însă şi unicul căci altfel am descoperi multe oraşe cu ,,caracter sătesc” şi multe sate 
cu „caracter orăşenesc” (vezi P. G. Rindziunski, op. сй., р. 12). La elementul principal саге 
defineşte oraşul — mestesugurile — mai trebuie adăugate $1 altele: specificul vieţii orăşeneşti 
(centru administrativ, cultural, urbanistică, situaţia juridică a locuitorilor săi în epoca de destră- 
mare a feudalismului etc.). Pornind tocmai de la aceste criterii vom deosebi în cursul expunerii 
noastre orașele de tirguri. În Moldova, în acea epocă, tirgul, spre deosebire de oraş, era într-a- 
devăr aproape exclusiv un centru de schimb. 

3 Delimitarea categoriilor sociale o vom încerca pornind de la categoriile fiscale. După 
cum se ştie, recensămintele populaţiei în acea epocă erau alcătuite în funcţie de categoriile 
fiscale, nu sociale. e 

4 La 1840 Kievul avea му Засототатсе,хо, Видавницто Академии 
наук Украинскои Р.С.Р., tom. 1, Kiev, 1960, р. 281). 


256 L. BOICU 6 





Tabelul 

Populaţia principalelor oraşe ale Moldovei 

Capi de 
-7 ТЕБЕ 5 
Mestesugarii sa Re е З 
clasificați pe trepte Negustorii clasificați pe stări 5 S 
Orașele д E 
Total Total | а= 
1 п III | Calie tam. 1 п III Calfe tar, а Е 





























16 | 508 |1 055 |1 580 


1а$1 1 8 33 378 748 |1167 |6 178 
Botoșani 2 16 306 | 542 | 866 1 14 193 | 235 | 443 |2 464 
Galaţi 5 21 373 317 | 716 4 18 407 | 341 770 | 234 
Roman 17 64 178 207 | 466 15 3 136 55 259 584 
Bacău — 1 162 56 219 1 | 11 93 52 157 | 435 


* Tabelul a fost întocmit după datele catagrafiei din 1845 a oraselor gi а tirgurilor moldovene. Catagrafia 
ве află la Arh. St. Iaşi, Tr. 1423, ор. 1619. Catagrafia fiind incompletă, an am putut extrage pentru toate orașele date 
care 84 пе îngiduie stabilirea precisă a numărului locuitorilor lor. Tabelul întocmit de noi respectă formularul catagrafii- 
lor. În felul acesta, avem posibilitatea să facem comparaţiile care se mpun în vederea analizei modificărilor pe саге 
le auferi structura soolală a oraşelor. De altfel, o olasificare numerică a populaţie: po stări sociale este imposibilă pentru 
acea epocă. Datele ре care ni le oferă statistica sint mai aproape de realitate decit oricare alt izvor de această natură. Ele 
por fi utilizate attt psntru ooreoturea informațiilor furnizate de pidi d- Ч. Sutu, J. Neigebauer (ор. cit., р. 802), Al.D. Moruzi 
( Ргојтдз el liberté, Galatz. 1861) Dictionnaire universel théoriuue е! pratique du commerce et de la navigation, tom. П. 














Tabelul 
Popalatia tirgurilor Molnești 
Capi de 
2 
Mestesugarii Negustorii а Š 
Б 
Tirguri S E 
Treapta Starea Е 
Calte | Totai ——————————| Calie | Total | о ә 
1 | n | mn | u |m AS 
Tg. Ocna — — 10 22 32 — | 2 21 18 41 42 
Moinești — — 30 9 39 — | 1 23 66 90 178 
i і 


* Arh. St. Jagi, Tr. 1423, ор. 1619, пг. 912. 
A Lı totalul indivizilor trebnie adăugaţi, pentru fiecare tirg Їп parte, citiva zeci де boieri gi funcţionari 


netnscrişi în catagrafii, 


era mai mic decât Bucureşti cu aproximativ 10 000 de locuitori. Între 
1820, cînd Iaşul avea 21 000 — 22 000 de locuitori 1, și jumătatea vea- 
cului, populaţia lui a sporit; de aproximativ trei ori. De altfel, în epoca 


1 Vezi „Ioan Neculce. Buletinul muzeului municipal Iași”, Fasc. 3, (1923) р. 4—5. Nu- 
mărul locuitorilor orașului Iași în acei ani l-am calculat adäugind şi cei 158 de boieri (vezi p.18 
a aceluiaşi număr din „Buletinul Ioan Neculce”), care n-au fost incluși de către alcätuitorii 


statisticii. 


www.dacoromanica.ro 


STRUCTURA SOCIALĂ A ORAȘULUI MOLDOVENESC 287 


~i 


1 
Ла jumătatea veacului al XIX-lea * 


familie 


Stări nesupuse dărilor 


Sudi- | Birni- | Căpă- Ticani Beje- Total Total aproxi- 











ti | сй | Шей re nari | Siugi | puyi. EclesBaut|Védu- (famili | mativ indi- 
boie- legiati astici | MINE" | У. 
rești volnici| Orfani 
993 |1264 — 187 — 237 146 264 278 129 |12.418 63.000 
289 558 105 34 — 39 44 96 162 228 5 348 27.000 
1430 662 329 45 72 25 74 69 143 126 | 4695 24.000 
53 400 58 97 — 53 37 37 129 136 | 2.309 12.000 
70 226 147 — 61 12 22 23 42 78 | 1.492 8.000 


Paris,1863,p. 1806,ctt8i,tndeosebl, pentru aprecierea critică a stirilor. adesea fanteziste, puse în circulație de călătorii străini. 

A Totalul indivizilor a fost făcut prin înmulţirea cu cinci a totalului numărului de familii, procedeu unanim 
admis 81 a cărei justete a fost pe deplin confirmată. El este totuşi aproximativ şi întotdeauna cu citeva sute mai mare. 
decit rezultatul înmulţirii cu cinci a numărului de familii. Cele citeva sute reprezintă numărul aproximativ al boierilor şi 
funcționarilor, саге n-au fost înregistraţi în statistică. Їп catagrafia din 1845 nu а fost înregistrat nici numirul familiilor 
de rit mozaic din orașul Iași. Acest număr, inclus în tabaluil nostru, l-am luat din sämile vistierie! pe anii 1846—1847 
(Analele Parlamentare ale Romîniei, Р. 8 II-a, t. XIV, р. 401, 6. ХУ, р. 897), sămi care au fost întocmite după catagrafia 
evreilor din 1845—1846. 


2 
și Tg. Ocna Іа 1845 * 
familie 
Nesupuşi dărilor Ф 

a. < 
Sudi- | Bir- |Căpă-| Beje- Е зн: Alte Total | 5 > q 
ţii | шей | шен | nari |5 5 < | Ват! | Ecle- |Nevol-| Vä- 3 fam. |= & > 
ЕЯ cate- | Total ЗЕ 
аня siasticil nici | duve gorii 5 E 
55° EKS 
25 132 | 142 | 78 997®| — 81 210 | 203 | 80 574 |12579| 6 287 
4 95 10 = — — — 33 — 76 109 | 525 |2625 


© Іп catagrafie, la această rubrică, apare numărul indivizilor 91 nu al familiilor. 
© Aproximativ, 


regulamentară, aproape toate oraşele moldoveneşti își dublează popu- 
latia, iar unele tîrguri, ca de pildă Fălticeni, şi-o măresc de peste patru orit. 

Creșterea populaţiei urbane, un fenomen caracteristic perioadei de 
destrămare a feudalismului şi de ascensiune a capitalismului, are loc 
pe calea sporului natural şi pe calea imigrării externe şi interne. 


1 În 1832, Fălticeni avea 898 de familii, iar în 1849 peste 3 400 de familii. Arh. St. Iaşi, 


Tr. 1763, ор. 2012, пг. 2095 f. 386 şi Tr. 885, op. 1011, пг. 7. În tabelul din acest din 
urmă dosar lipsesc 80 de birnici, pe care i-am adăugat la totalul general, 


www.dacoromanica.ro 


288 ш Е. BOICU 8 


Dictonul : „aerul de oraș te face liber” (adică liber de servitutile 
feudale) era aplicabil şi la noi în acea epocă într-o bună măsură, în con- 
ditiile cînd la sate dominau relaţiile de producţie feudale, „robia clăcii”. 
Spunem numai într-o bună măsură deoarece în Moldova acelei perioade, 
spre deosebire de apusul Europei, nu toate oraşele erau libere. „Trecerea 
de la sat la oraş — cum remarcă pe bună dreptate un istoric — a avut 
loc şi în capitalism, dar în feudalism ea avea o mai mare însemnătate — 
era trecerea spre' libertate. ..”, deşi ţăranul strămutat în oraş nu găsea 
acolo libertatea pe care o căuta 1. Ea era însă singura posibilitate de care 
dispunea țăranul spre a deveni un mic producător liber. 

Trecînd la oraș, chiar în orașele aflate în proprietate feudală, tà- 
ranul devenea liber de obligaţiile feudale în măsura în care se rupea 
de agricultură — baza relaţiilor feudale — şi practica negotul sau meş- 
teşugurile. Această trecere, spre care năzuiau numeroşi țărani, deşi în 
perioada de care ne ocupăm devenise relativ mai lesnicioasă са urmare 
a stabilirii între sat şi oraş a unor legături nemijlocite, era totuși împie- 
dicată de către marii proprietari funciari feudali interesaţi în sporirea 
braţelor de muncă pe moşii. În această privință, măsurile restrictive 
prevăzute de Regulamentul Organic şi Așezămîntul din 1851 au cons- 
tituit obstacole peste care ţăranii nu puteau trece decît jertfind bunurile 
lor mobile şi chiar imobile (plata datoriilor, a birului şi a cläcii, con- 
stringerea la vînzare ре preţuri derizorii а ,,averii”). 

Numărul cererilor de strămutare în orage sporea, însă într-o astfel 
de măsură, încît boierimea a încercat mai întîi să-şi impuie punctul de 
vedere potrivit căruia strămutarea nu putea avea loc în cazul cînd tä- 
ranii nu ‚ат fi lipsiţi de pămînt la o moşie” 2, iar mai tîrziu a invocat о 
dispoziţie inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de 
la sat la sat şi nu de la sat la oraş. Constrîngerea economică, folosirea for- 
tei, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata 
birului, coruperea autorităţilor de care depindeau aprobarea strămutării, 
procedura si sistemul complicat al întocmirii formalităţilor de strămutare 
în care erau implicaţi ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, pro- 
prietarii sau posesorii ş.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraş. În 
aceste împrejurări, ţăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind 
în orașele mai mari, în special în capitală, unde îşi pierdeau urma găsind 
scăpare fie în corupţia poliţiei, fie în protecţia unui stăpîn influent, fie 
intrînd în rîndul numeroșilor „oameni fără căpătii” pe care poliţia n-a 
reuşit niciodată să-i înregistreze pe toţi. 

Fuga le crea însă o existență precară; de aceea țăranii foloseau un 
procedeu prin care reuşeau să escamoteze prevederile restrictive ale stră- 
mutării, fortind într-o oarecare măsură lucrurile. Și anume, ei cumpărau 
în prealabil locuri şi construiau dugheni în orașe, rămînînd să plătească 
birul la satele de unde plecaseră pînă ce erau înscrişi în oraş la prima 
catagrafie. Pe această cale au reuşit să obţină strămutarea în 1852 şi 


1 Р, а. Rindziunski, ор. cit., р. 14. 

3 Documente privitoare la istoria economică а Rominiei, Oraşe şi tirguri 1776— 1861. Mol- 
dova, seria A, vol. II, Direcţia generală а Arhivelor Statului, București, 1960, р. 150 şi urme 

з Arh. St. Iași, Tr. 17725010700 ; 


9 STRUCTURA SOCIALA А ORAȘULUI MOLDOVENESC 289 


1857 în oraşe numeroşi ţărani din ţinuturile Neamţ, Tecuci, Putna, 
Covurlui 1. 

La 1856 s-a constatat că în decurs de cîțiva ani s-au strămutat 
la Galaţi din satul Slobozia Cornii 126 de locuitori 2. Alcătuitorii cata- 
grafiei din 1838 au descoperit că în oraşul Iaşi vietuiau 3, provenind din 
sate, 353 familii de birnici, 33 calfe, 4 negustori, 19 meşteri ș.a. În orașul 
Botoşani, din totalul de 558 familii birnice existente în 1845, 218 familii 
birnice4 erau „venite din alte locuri” în decurs de 7 ani. În orașul Bacău 5, 
între 1832 şi 1838 au intrat 90 familii birnice şi 4 mestesugari din sate, 
iar între 1838 şi 1845 au venit din sate și s-au stabilit în oraş 164 familii 
de birnici şi cäpättieri, 4 de negustori м 18 de meșteșugari 6. In oraşul 
Galaţi s-au stabilit între 1838 — 1845, provenind din sate, 72 familii 
de negustori din ţară, 87 de mestesugari şi 261 de birnici din sate, 57 
din alte tîrguri şi 29 de peste graniţă 1. Si exemplele ar putea fi sporite 
prin cercetarea imigrărilor în toate oraşele 8. Socotim însă că informaţiile 
de mai sus sînt suficiente pentru a demonstra că imigrarea ţăranilor 
clăcaşi în orașe era în acea epocă un fenomen social răspîndit şi caracte- 
ristic pentru dezvoltarea orașelor în condiţiile destrămării feudalismului. 


Cauzele strămutării ţăranilor în oraşe sînt peste tot aceleaşi: ten- 
dinta de desprindere din cadrul relaţiilor și al obligaţiilor feudale, împi- 
lările, abuzurile arendașilor şi proprietarilor ș.a. Cercetările întreprinse 
de autorităţi în 1856 în legătură cu descoperirea cauzelor pentru care 
s-au strămutat în Galaţi ţăranii din satul Slobozia Cornii confirmă afir- 
тайа noastră. Un revizor întrebînd pe unul din ţăranii strămutați asu- 
pra cauzei care l-a determinat să-și părăsească satul, acesta din urmă 
i-a răspuns că „trebuie să se mai uşureze muncile către proprietate, deşi 
nu lucrează mai mult decît gläsueste așezămîntul” si că „dreptatea ва 
este în Galaţi” ?, 

Din sate se strămutau în oraşe şi țărani înstăriți și ţărani zisi „co- 
daşi”. Cei dintii, de obicei, reușiseră са săteni să înjghebe ‚ап negot” 
şi se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, 
că orașul este mai prielnic desfăşurării activităţii lor de negustori. Vis- 
tieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă stră- 
mutarea, căci pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei şi numai ei asi- 
gurau într-o măsură mai mare decît restul consătenilor achitarea ei. 
De cele mai multe ori, încercările vistieriei rämîneau infructuoase, căci 
țăranii „truntaşi” dispuneau de mijloacele necesare pentru înlăturarea 


1 Arh. St. Iași, Tr. 1772, ор. 2020, пг. 25 299, 39 680, 39595, 16 781, 33 192. 

2 Ibidem, nr. 33 192 (nepaginat). 

3 Arh, St. Iași, Tr. 1316, ор. 1488, nr. 1293. Calculele privind proveniența celor înscrişi 
în catagrafie au fost făcute de noi prin adunarea tuturor mentiunilor din recensămintele privi- 
toare la cei mutaţi în oraș. Adeseori, datele cifrice au fost stabilite prin urmărirea în catagrafie 
a fiecărei persoane în parte. 

4 Arh. St. Iași, Tr. 1423, op. 1619, nr. 859. 

5 Ibidem, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1218, 

6 Ibidem, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 912. 

? Ibidem, ор. 1619, nr. 951. 

8 Vezi catagrafiile orașelor din 1838, 1845 și 1851. Arh. St. Iaşi, Tr. 1423 si 1316 


9 Arh. St. Iași, Tr. 1772, о Jä $ Sâ орану 


290 L. BOICU 10 


piedicilor din calea strămutării. Cealaltă categorie de ţărani, „codaşii”, 
vedeau în strămutarea în oraşe principala cale de ieşire de sub jugul 
clăcii şi al numeroaselor datorii si obligaţii, cale pe care în cazuri 
extreme nu ezitau să apuce. 

De cele mai multe ori, о dată strămutați în orașele zise libere, clä- 
casii deveneau „liberi de clacă”, dar situaţia lor nu se îmbunätätea po- 
trivit näzuintelor lor. Numai puţini dintre ei ajungeau meșteșugari 1 
şi negustori și mai puțini proprietari sau posesori de ateliere şi „dugheni”, 
şi anume cei mai înstäriti?, majoritatea celorlalți intrau în rîndul birni- 
cilor. Între 1832 şi 1838, dintre ţăranii strămutați în Iași, 353 de familii 
au pătruns în rîndul birnicilor şi numai 23 între negustori şi meşteri 3. 
La Bacău, între 1838 şi 1845, 104 familii de ţărani au intrat în categoria 
birnicilor şi numai 18 în categoria mestesugarilor 4. Chiar dacă acest 
raport ar putea suferi unele modificări în favoarea acestei din urmă ca- 
tegorii prin adăugarea ţăranilor mestesugari şi negustori neînscrişi în 
bresle, sîntem cofivinşi că concluzia noastră ar rămîne pe deplin înte- 
meiată şi chiar confirmată. 

Unii dintre ţăranii înscrişi printre birnicii oraşelor se îndeletniceau 
cu agricultura dacă reușeau să ia în posesie un lot de pămînt din moşia 
orașului, alții practicau cărăușia dacă îşi păstraseră boii, cei mai multi 
însă lucrau vremelnic ca angajaţi „pe la unii şi alţii”. Iată, de pildă, cu 
ce se îndeletniceau cei 61 de birnici veniţi în despărțirea a III-a a oraşului 
Iași între 1845 — 1851: 2 erau păzitori, 3 fanaragii, 4 sacagii, 2 coti- 
gari, 2 ciocli, 9 chelari, 11 vizitii, 1 portar, 21 rindasi, 2 argati, 1 slujitor 
la spital, 1 grădinar și 2 „slujind la dugheni” 5. аеоси lor în 
oraşe au fost determinate de lipsa unei industrii ajunsă la acel stadiu de dez- 
voltare în care absorbirea brațelor de muncă imigrate din mediul sătesc 
devine una din condiţiile dezvoltării ei. In aceste împrejurări, puţini 
dintre țăranii imigrati în orașe izbuteau să se angajeze în industrie. Ma- 
joritatea lor îngroşa rîndurile celor „mai de jos” categorii sociale oră- 
genesti, dînd structurii sociale a orașului moldovenese un caracter spe- 
cific. Aceasta explică şi numeroasele cazuri de părăsire a orașelor, in- 
stabilitatea, celor care ajunşi în oraşe n-au găsit libertatea pe care o căutau. 

Rolul hotăritor însă în fixarea specificului social-economic al ora- 
şului moldovenesc l-au avut mestesugarii şi negustorii, îndeosebi meş- 
tesugarii. Aceştia din urmă aveau о însemnătate coviîrşitoare în viața 
economică şi socială a orașului nu numai prin numărul lor, ci şi îndeo- 
sebi prin locul pe care îl ocupau în producția orășenească. Datorită lor 


1 Noţiunea de mestesugar cuprinde pe cea de meșter si pe cea de calfă — adică ea desig= 
neazä o categorie de oameni ce practicä un mestesug. 

з Emigrau și țăranii mai fnstäriti pentru a scăpa de clacă şi în cazul cînd intrau în con- 
flicte cu proprietarii si posesorii. Din satul Slobozia Cornii au emigrat la Galaţi în curs de un ап 
„cei mai de frunte locuitori ai satului” tocmai din această din urmă cauză. Arh. St. Iași, Tr. 1772, 
op. 2020, nr. 33 192. 

3 Arh. St. Iași, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1293. 

4 Ibidem, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 912. 

5 Ibidem, Tr. 1768, op. II. 2018, nr. 883. 

6 între 1838 si 1845, din oraşul Birlad au fugit 62 de meşteri şi cafe. Arh. St. Тая, 
“Tr, 423, op. 1619, nr. 962, 


www.dacoromanica.ro 


11 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAŞULUI MOLDOVENESC 291 


“oraşul, spre deosebire de tirg, era înainte de toate un centru al producției 
meşte şugăreşti. 

n primele cinci oraşe ale Moldovei, ca însemnătate economică, 
familiile mestesugarilor alcătuiau peste 30% din totalul familiilor (vezi 
tabelul 1). În Iaşi ei formau peste 32% din totalul familiilor, în Botoșani 
peste 33%, în Galaţi peste 27%, în Roman peste 31% şi în Bacău peste 
26%, (vezi tabelul 1). În cele 5 oraşe, numărul familiilor de negustori 
depășea cu puţin pe cel al meșteşugarilor (aproximativ 8 360 familii 
meșteşugari fată de 9 153 familii negustori) 1. 

În tîrguri, raportul între numărul mestesugarilor si al negusto- 
rilor este cu mult mai mare în defavoarea celor dintii, chiar în acele tîr- 
guri care au un caracter meşteșugăresc mai pronunțat (vezi tabelul 2). 

Numărul mestesugarilor este în continuă creștere, procesul atin- 
gînd la jumătatea secolului trecut punctul culminant. Aceasta rezultă 
din sporul mestesugarilor moldoveni (fără mestesugarii de rit mozaic 
si suditi)?. In Iaşi, numărul familiilor lor creşte de la 691 în 18353 
şi de la 1580 în 1845 la 3 024 în 1859 — 1860, în Galaţi — de la 716 în 1854 
la 3 32 în 1859 — 1860, în Bacău — de la 85 în 18384 si 219 în 1845 
la 468 în 1859 — 1860, în Roman — de la 466 în 1845 la 1 018 în 1859 — 
1860, în Botoşani — de la 866 în 1845 la 1 390 în 1859 — 18605. 

Acest proces de creştere are loc pe cale naturală (fiul moștenește 
de regulă meseria tatălui), pe calea imigrării după cum am văzut mai 
sus și îndeosebi pe calea dobindirii de patente de meșteri sau certificate 
de calfe de către oameni reprezentind categorii sociale orăşeneşti care 
năzuiau să obţină o situaţie materială superioară. În catagrafiile orașelor 
din 1845 şi 1851 se menționează intrarea în rîndul mestesugarilor în 
cursul celor șapte ani ce despart o catagrafie de alta a unor „indivizi 
scäpätati” : un privilegiat, doi mazili, un ruptaș (Tecuci), 16 negustori 
säräciti, 12 rupte ale vistieriei, 5 mazili (Huşi), sau promovarea în rîndul 
meșterilor а 80 calfe, 41 de însurätei (Tecuci) si 10 birnici (Huşi) 6. În 
orașul Iași, alcătuitorii catagrafiei din 1845 au descoperit în rîndurile 
mestesugarilor 574 „familii пог”. 

Dezvoltarea relaţiilor de tip capitalist, ai căror purtători sînt mai 
ales mestesugarii şi negustorii din oraşe, descompunerea breslelor ş.a., 
au determinat şi grăbit procesul de diferenţiere şi stratificare socială a 
meșteşugarilor. Prin Regulamentul Organic ei fuseseră împărţiţi în trei 


1 Tabelul cuprinzind meșteșugarii şi negustorii din Moldova în 1853, publicat în „Ioan 
Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iași”, fasc. 7 (1928), p. 145, are înregistrate numai fami- 
lile de mestesugari şi negustori indigeni. Raportul între numărul mestesugarilor în orașe şi 
restul populaţiei l-am stabilit {їпїпа cont de faptul că aproximativ 1/3 din totalul familiilor 
de rit mozaic şi sudite şi cel putin 1/2 din numărul familiilor de ţigani erau mestesugari. 

4 „n catagrafii, îndeletnicirile sînt menţionate numai la moldovenii de rit ortodox. 

3 Arh. St. Iaşi, Tr. 875, op. 997, nr. 280, î. 3—20. 

4 инст, Tr. 1316, ор. 1488, nr. 1218. 

! Pentru latele din 1845 vezi tabelul 1, ventru cele din 1859—1860 vezi Din lucrările 
statistice ale Moidovei. Cap. II. Роршайипеа ре 1859— 1860, Тая (1862), р. 108—109. Și aici, 
ia rubrica meseriași, sînt trecuţi numai indigenii de rit ortodox, aşa încit comparatiile sint 
posibile. 

$ Arh. St. Iași, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 938; Tr. 1768, ор. 2018 nr. 880. 

! Ibidem, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 1015, 1017, 1018. 


www.dacoromanica.ro 


292 І, BOICU 12 


trepte, în funcţie de starea materială, plus calfe, făcîndu-se deosebirea 
între meştegugarii ce posedau ateliere şi cei care lucrau cu braţele din loc 
în loc 1. Trecerea meșterilor de la o treaptă la alta, sau de la starea de meg- 
ter la cea de calfă şi invers, este un fenomen frecvent, cauzat de schim- 
bările care se produc în starea materială a mestesugarului. Meşterii cu 
dugheni ,,scäpätati” sînt reînregistrati de cätre visterie la calfe, adicä 
la mestesugari fără dugheni, iar calfele înstărite obţin patente. 

Aceste prefaceri, transformări în starea materială, si socială а mes- 
teşugarilor, care demonstrează progresele pe care le-au făcut relaţiile 
de producţie capitaliste în orașe, n-au fost de natură să schimbe în mod 
substanţial raportul dintre cooperatia capitalistă simplă şi manufactură, 
pe de о parte, și mica producţie pe altă parte. Aceasta din urmă a conti- 
nuat să rămînă predominantă în economia orășenească. 

În 1845, în cinci din cele mai importante orașe ale Moldovei nu- 
mărul mestesugarilor moldoveni (fără mestesugari de rit mozaic şi 
suditi) de treapta ша era de 25, de treapta a doua — 118, în schimb 
numărul celor de treapta a treia era de 1527 (vezi tabelul 1). Dacă avem 
în vedere её numai meșteșugarii de treapta întîia si în parte cei de treapta 
a doua pot fi încadrați în cooperatia capitalistă simplă, atunci concluzia 
că forma predominantă de producţie în domeniul industriei în orașul 
moldovenesc era mica producție ni se pare de netăgăduit. Raportul n-ar 
suferi modificări sensibile nici dacă am avea posibilitatea să includem 
în calculele noastre date privind clasificarea mestesugarilor de rit mo- 
zaic şi suditi, căci majoritatea covirsitoare a celor dintii îndeosebi o forma 
säräcimea boccegiilor, a coropearilor şi a precupetilor, Așadar, în Mol- 
dova, ca şi în Rusia din perioada de sfîrşit a sec. al XVIII-lea și înce- 
putul celui următor?, micul producător a continuat să rămînă la jumă- 
tatea sec. al XIX-lea tipul predominant al industriei orăşeneşti. 

În aceste împrejurări, apare pe deplin explicabilă şi legătura care 
mai exista între multi dintre meşteşugari şi îndeletnicirile specific ru- 
rale. Este adevărat că aceste din urmă sînt complementare pentru meg- 
tesugari, dar ele sînt evidente și ne obligă să luăm în consideraţie faptul 
că de cele mai multe ori multi mestesugari orăşeni erau rupti numai partial 
de agricultură. Parte din ei mai posedau vite şi făceau agricultură pe tere- 
nurile care le aparțineau în moşia orașului. Din acest punct de vedere, 
ei dau o altă notă specifică structurii sociale a oraşului moldovenesc, 
firească pentru oraşele aflate în zone agricole si rămase în urmă în pri- 
vinta dezvoltării sociale, tocmai pentru că în agricultură dominau rela- 
{Ше de producţie feudale, în condiţiile transformării domeniilor agri- 
cole în centre de producţie cerealieră pentru piaţă. Aceste zone, în care 
ве încadrează într-o foarte mare măsură şi Moldova, şi în care ocupaţia 
principală a locuitorilor era agricultura şi creşterea vitelor, au avut o 
puternică înriurire asupra vieţii social-economice urbane. în sensul că ре 
primul plan era situat comerțul, nu industria. Particularitatea princi- 
pală a acestor oraşe consta în marea răspîndire pe care o aveau înde- 


1 Analele Parlamentare ate_Romtaiei, tom. I, Pa II, р. 150—151. 
2 P. б. Randziunskii. AN WW 4lacorOmani 


13 STRUCTURA SOCIALĂ 1 ORAȘULUI MOLDOVENESC 293 


letnicirile sätesti în rîndul populaţiei orăşeneşti. Această observație ве 
aplică într-o mai mică măsură Iaşului, un mare centru meşteşugăresc — 
negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte oraşe mai mici 
şi tirguri din zona agricolă a Moldovei. 

Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă, 
dimpotrivă. Dacă patentarii (meşterii de treptele întîia şi а doua) pot 
şi trebuie să fie încadraţi în clasa burgheză aflată în proces de formare 
şi dezvoltare, în schimb patentarii de treapta a treia şi mai ales calfele 
alcătuiesc o categorie socială distinctă, formată din mici meșteșugari 
„dughengii”! şi calfele, îndeosebi lucrători salariaţi din care s-a recrutat 
o parte a acelor elemente sociale care au stat la baza constituirii prole- 
tariatului. Numărul lor, cum e şi firesc, depăşeşte ре cel al meșterilor 
patentari. În cinci din principalele oraşe ale Moldovei (vezi tabelul 1) 
numărul calfelor mestesugari moldoveni (fără calfele de rit mozaic şi 
sudite) la 1845 este de 2 681, pe cînd cel al meșterilor patentari de 1 670. 
(În realitate, numărul calfelor este mai mare căci, de regulă, calfele sub 
25 de ani па erau înregistrate). 

Alături de mestesugari, negustorii alcätuiau o altă stare socială 
care ocupa un loc dominant în viaţa socială şi economică a orașelor. Prin 
schimbul de mărfuri, prin relaţiile de afaceri ре care le întretineau şi 
cu care cuprindeau întreg teritoriul ţării, ei dădeau orașelor caracterul 
unor centre de legătură în procesul formării pietii interne. Numărul 
negustorilor a crescut cu repeziciune la mijlocul sec. al XIX-lea într-un 
raport direct proporţional cu dezvoltarea economiei de märfuri şi adin- 
cirea diviziunii sociale a muncii. În cinci din cele mai importante centre 
urbane moldoveneşti ei alcătuiau la 1845 peste 34%1 din totalul popu- 
latiei. La Iaşi, numărul familiilor de negustori formează peste 38% din 
totalul familiilor, la Galaţi peste 36%, la Botoşani peste 34%, la Bacău 
peste 27% şi la Roman peste 35% (vezi tabelul 1). Împreună cu mes- 
teșugarii, familiile negustorilor ating procentajul de peste 64% din totalul 
familiilor din primele, ca însemnătate economică, cinci oraşe ale Mol- 
dovei. Numărul familiilor de negustori de rit ortodox crește în Iaşi de la 
574 în 1835 2 la 1167 în 1845, în Bacău de la 74 în 1838 3 la 157 în 1845. 
În deceniile patru si cinci ale secolului trecut, numărul acestor negus- 
tori se dublează în cele mai importante oraşe. Ritmul creşterii numă- 
rului lor este aproximativ acelaşi cu cel al mestesugarilor. La sporul ne- 
gustorilor de rit ortodox ar trebui adăugat şi cel al negustorilor de rit 
mozaic gi numai în felul acesta am putea lua cunoştinţă de proporţiile 
reale, şi mult; mai mari decât cele pe care le indică datele de mai sus, ale 
măririi numărului de negustori. 

Diferentierea şi stratificarea socială a negustorilor se reflectă şi 
ea foarte limpede în catagrafiile epocii. În 1845, în orașele Iaşi, Boto- 
şani, Galaţi, Roman 51 Bacău vieţuiau 29 de familii de negustori indi- 


1 Proporția a fost stabilită potrivit procedeului folosit la calcularea raportului între numă- 
rul mestesugarilor si restul populaţiei orăşeneşti. 

2 Arh. St. Iași, Tr. 875, ор. 997, nr. 208, {. 3—20. 

3 Ibidem, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1218. 


www.dacoromanica.ro 


294 L. BOICU 14 


geni de starea întiia, 129 de starea а doua, 1207 de starea a treia şi 1431 
de calfe (vezi tabelul 1). Aşadar, o situaţie asemănătoare cu cea în care 
se aflau meșteșugarii. Îngisi negustorii făceau deosebire între ,,clasul 
cel mai di sus negutitoresc” gi cel mai de jost. 

La negustori, са 81 la mestesugari de altfel, procesul diferentierii 
si stratificärii merge către descresterea numărului celor aflaţi în starea 
intüa şi a doua şi către sporirea numărului celor aflaţi în starea a treia. 
La Iaşi de pildă, numărul negustorilor indigeni de starea întüa a scăzut 
de la 11 în 1838 la 8 în 1845, la Bacău, în aceeași perioadă, el a scăzut 
de la 3 la 1, iar a celor de starea a doua de la 42 1а 33 în Iaşi și de 
la 18 la 11 în Bacău 2. Dacă mărirea numărului negustorilor aflaţi în 
starea a treia este firească (el creşte prin imigrarea ţăranilor în orașe şi 
prin intrarea în rîndul patentarilor а calfelor şi a altor indivizi ,,scäpä- 
taţi” sau „ajunşi”), în schimb reducerea destul de mare а пий шиі 
negustorilor de starea întîia şi a doua pare un fenomen excepţional, de 
vreme ce transformările social-economice prin care treceau oraşele în 
acea epocă aveau ca urmare nu numai ruinarea unora, сі şi înavuţirea 
altora. Este adevărat că mestesugarii și negustorii înstăriți treceau Не 
în rîndul boierilor, fie, îndeosebi, în rîndul suditilor, atraşi fiind de avan- 
tajele şi privilegiile de care se bucurau cele două categorii. Eforia ога- 
şului Iași, de pildă, a constatat ° in 1833 că „toţi fruntașii negutitorilor 
fiind sudiți”, nu are posibilitatea să aleagă un mai mare staroste (sta- 
rostele tuturor breslelor de negustori din Iaşi) de negustori, care tre- 
buia să fie indigen. Trecerea lor la cele două categorii mai sus menţionate 
era operată în catagrafie, aşa că descreşterea numărului patentarilor de 
starea I-a apare limpede. Numai că, de fapt, nu este vorba de о descres- 
tere reală, ci de o schimbare a poziţiei sociale cu menţinerea îndeletni- 
cirilor anterioare. 


Ruperea de agricultură a negustorilor a atins în acea vreme ace- 
lași grad ca şi al megteşugarilor. Ea a avut loc într-o mai mare măsură 
în Iaşi, Galaţi şi într-o mai mică măsură în celelalte orașe din zona agri- 
colă. Îndeosebi negustorii care nu-şi aveau prăvăliile în centrul oraşelor 
cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pămînt din moșia orașului 
şi aveau gi vite. În moșia orașului Bîrlad, de pildă, se afla în 1856 о ,,hlizä 
a negutitorilor” 4, adică o porţiune de moșie cultivată de negustori. 
Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau 
mărfurile cu propriile lor vite, să îi cultivat pămînt nu numai pentru 
hrana familiilor lor, ci şi pentru furaje. Dar, са şi mestesugarii, ei practi- 
cau agricultura sau creşterea vitelor ca îndeletniciri complementare. 
Faptul că problema aprovizionării orașelor cu alimente constituia în acea 
epocă o chestiune de importanţă capitală pentru eforii și Ministerul de 


1 Arh. St. Тая, Eforia Тая, nr. 44/1849, 1. 25. 


2 Pentru anul 1838 vezi Arh. St. lași, Tr. 1316, ор. 1488, nr. 1293 şi 1218 (calculele 
au fost făcute de noi). Pentru anul 1845, vezi tabelul 1. 


з Arh, St. Тай, Eforia Iaşi, dos. 29/1833, f. 31 si Tr. 875, op. 997, nr. 279, 1. 44. 
4 Ibidem, Tr. 1785, ор. Г 2035, nr. 1949, 1. 2. 


www.dacoromanica.ro 


15 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 295 


Interne devedeste că o parte a negustorilor şi mestesugarilor, care alcä- 
tuiau majoritatea populaţiei în principalele oraşe, erau rupti total de 
agricultură. 

Ruperea totală de agricultură a mestesugarilor şi a negustorilor 
a fost un proces îndelungat, саге nu s-a încheiat nici în acea epocă şi nici 
în deceniile ulterioare. El făcuse însă la mijlocul sec. al XIX-lea pro- 
grese evidente. În oraşul Bacău, де pildă, la 1859 — 1860 seaflau 677 
familii de cultivatori 1. În moșia orașului însă, aveau loc de hrană numai 
425 de locuitori 2. | 

Ca м în cazul meşteșugarilor, şi la starea social-fiscală a negus- 
torilor trebuie făcută o distincţie între calfe si patentari. Cei dintii erau, 
în marea lor majoritate, salariaţii celor din urmă. Numărul calfelor de- 
păşea la 1845 în cele cinci oraşe menționate la tabelul 1 numărul paten- 
tarilor indigeni : 1431 calfe de negustori indigeni față de 1365 negustori 
patentari indigeni. 

Starea de mijloc 2, în sensul medieval al noţiunii folosită şi apli- 
cată în izvoarele epocii, cuprindea pe lîngă negustori și mestesugari сеа 
mai mare parte a populaţiei de rit mozaic şi a suditilor. Numărul celor 
dintîi a sporit prin imigrație, iar al celor din urmă pe calea atragerii ele- 
mentelor indigene între beneficiarii stării de subordonare în care se aflau 
țările noastre faţă de Poartă. Trecerea elementelor indigene la sudetie 
se explică, pe de o parte, prin siguranța insuficientă pe care o oferea re- 
gimul feudal moldovenesc afacerilor comerciale, iar pe de altă parte, 
prin dorința unora de а se îmbogăţi la adăpostul protecţiei străine. 

La 1845, în oraşele Iaşi, Botoşani, Galaţi, Roman și Bacău se aflau 
aproximativ 2 835 de supuși străini (vezi tabelul 1). Numai în orașul 
Iaşi, numărul familiilor de suditi a crescut de la 705 în 18204 şi de la 
993 în 1845 la 1092 în 1859 — 18605. Procesul de creştere a vumărului 
de suditi a durat pînă către sfârşitul celui de-al VI-lea dece niu al sccolului 
trecut, cînd, ca urmare a evenimentelor саге au dus la întărea autono- 
miei țării, „tragerea din sudeţie” a început să facă progrese în toate ora- 
şele Moldovei cu excepţia capitalei, unde își aveau resed nta agcntii con- 
sulari gata oricînd să facă acte de autoritate în această malere şi unde 
supuşii străini mai puteau trage foloase de pe urma situaţiei lor juridice. 
Pînă în acea epocă, oraşul şi portul Galaţi a continuat să aibă, între ота- 
şele Moldovei, cel mai mare număr de suditi (1430 familii în 1845), ccea 
ce este şi explicabil pentru un centru comercial internațional şi în bună 
măsură cosmopolit. 

Şi evreii și suditii erau înscrişi în catagrafii aparte din motive 
fiscale. 

Este adevărat că şi unii şi alţii erau în majoritate covîrşitoare ne- 
gustori şi mestesugari, dar aici diferenţierea, cu cele două extreme — 


1 Din lucrările statistice ale Moldovei ..., loc, cit. 

2 Arh» St. Iași, Tr. 1772, ор. 2020, nr. 43 578, f. 15. 

2 Adică, categoriile sociale situate pe scara socială între țărănime și boierime. 
4 „Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi”, fase. 3 (1923), р. 4-5. 
5 Din lucrările statistice ale Moldovei ..., loc. cit. 


www.dacoromanica.ro 


296 L BOICU 16 


mizeria şi bogăţia —, apare mai limpede, în ciuda situației juridice excep- 
tionale pe care о aveau зааци м în pofida faptului că autorii catagra- 
fiilor nu i-au împărţit nici pe unii nici pe alţii în trepte, în funcţie de starea 
lor materială. 

Într-o copie, reprezentînd o încercare neterminată de a clasifica 
pe stări populaţia de rit mozaic şi suditii din Iași în 1860, sînt men- 
tionate la despărțirea a IV-a 828 familii de evrei, din care numai 25 erau 
de starea I-a şi 49 de a II-a t. Dintr-o altă catagrafie 2 de la jumătatea 
veacului, neterminată, cuprinzind 638 capi de familie evrei din Boto- 
sani, rezultă că 407 familii nu aveau nici dugheni, nici case proprii. Băr- 
batii practicau peste 70 de îndeletniciri, de la croitori de haine feme- 
iesti și ţărăneşti, pînă la „negustori din picioare” (fără dugheni), slugi 
şi шө 

n despărțirea а II-a аш Iași la 1860 se aflau 159 de negustori 
suditi 3, din care numai 29 erau de starea I-a si 22 de-a II-a, restul fiind 
de starea a III-a si calfe. Între cei dintii se numără Leiba Cana cu 10 000 
galbeni venit anual şi Pavli cu 4 600 galbeni. 

Şi populaţia de rit mozaic şi suditii alcătuiesc categorii sociale 
orăşeneşti eterogene, rupte în marea lor majoritate total de agricultură. 
Ее au constituit elemente de adincire a diviziunii sociale a muncii, a căror 
contribuţie în procesul de separare a orașului de sat, de consolidare 
şi dezvoltare a funcțiilor economice specific orăşeneşti a fost foarte în- 
semnată. 


O altă categorie de locuitori ai oraşelor, avînd cele mai felurite 
ocupații, şi care constituia o parte a populației orăşeneşti legată de agri- 
cultură într-o măsură mai mare decît altele, o formau birnicii. În 1845, 
în cinci din principalele orașe din punct de vedere economic ale Moldovei 
birnicii alcătuiau 11% din totalul familiilor (vezi tabelul 1). În Iaşi, 
procentul familiilor de birnici, față de totalul familiilor, era de 10,3%, 
în Botoșani — 10,4%, în Galați — peste 14%, în Roman — peste 17%, 
în Bacău — peste 15%, şi procentajul în favoarea lor sporeşte în raport 
invers proporțional cu gradul de dezvoltare a fiecărui tîrg sau oraș 
în parte. 

Creşterea numărului de birnici în oraşe s-a făcut îndeosebi pe calea 
imigrării ţăranilor. În orașul Iaşi, în 1838 existau 1750 de birnici creg- 
tini. Între 1832 si 1838, în rindul lor au intrat 353 birnici provenind 
din sate si 35 din alte tîrgurit. Pînă la 1845, numărul lor a scăzut la 1264 
ca apoi, pînă la 1859 — 1860, să crească la 34355. În Botoşani, din cei 
258 de birnici existenți la 1845, 218 erau „veniţi din alte locuri”, dar, 
în aceeaşi vreme, 176 au fugit din oraş, iar la Galaţi, din cele 662 de 
familii birnice, 261 de familii de birnici şi căpătiieri au imigrat din sate, 


1 Arh. St. Iaşi, Tr. 1768, ор. 2017, пг. 2801, f. 63. 

2 Ibidem, Tr. 696, op. 772, nr. 1548 (nepaginat). 

3 Ibidem, Tr. 1768, ор. 2017, nr. 2801, f. 65 şi urm. 
4 Ibidem, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1293. 

5 Din lucrările statistice ale Moldovei... , loc. cil. 

$ Arh. St. Iași, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 859. 


www.dacoromanica.ro 


17 STRUCTURA SOCIALA А ORASULUI MOLDOVENESC 297 


57 din alte tîrguri si 29 de peste graniță 1. La Bacău, numărul birnicilor 
scade de la 334 în 1838 ? la 226 în 1845 3. 

Situaţia birnicilor se caracterizează printr-o mare fluctuatie. Aceas- 
ta зе datorește stării lor materiale precare, care-i constringea să se mute 
dintr-un loc în altul, în speranța îmbunătăţirii soartei lor. Evaziunea 
fiscală şi tendința de a scăpa de beilicuri 4 sînt alte motive care explică 
instabilitatea lor. 

Scăderea vertiginoasă a numărului de birnici de la o catagrafie 
la alta, ca de pildă la Iași şi Bacău între 1888—1845, nu trebuie pusă 
numai pe seama nestatorniciei lor, ci trebuie avut în vedere şi politica 
fiscală, desele schimbări în sistemul încasării capitatiei. Este de netă- 
gäduit însă că în acea epocă avea loc o sporire absolută a populaţiei bir- 
nice, în condiţiile cînd imigrarea ţăranilor în oraşe apare ca un fenomen 
social real şi confirmat. 


Situaţia materială precară a birnicilor rezultă din îndeletnicirile 
lor. О parte dintre ei, îndeosebi cei statorniciti de mai multă vreme în 
orașe sau originari acolo, practicau agricultura si creșterea vitelor pe 
moşiile orașelor. Multi însă se ocupau cu cäräusia, harabagilicul, erau 
argati, zilieri ș.a.m.d. Am văzut mai sus cum toţi cei 61 de birnici stră- 
mutaţi în despărţirea a III-a a orașului Iaşi între 1845 — 1851 au fost 
angajaţi ca argati, vizitii, sacagii, rîndaşi, portari etc. 

Birnicii oraşelor, în majoritate covîrșitoare, locuiau în mahalale 
confundate adesea, în cursul operaţiilor de fixare a cislelor şi beilicuri- 
lor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al 
mahalalelor, ci şi de ocupațiile celor care le locuiau. 


Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni 
care cresteau vite pe imaş pentru negot, care reușiseră să acumuleze о 
oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceştia din urmă 
promovau fie în rîndul mestesugarilor patentari, fie în cel al negusto- 
rilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci între 1832 — 
1838, cînd între meșteșugari au intrat 80 de birnici mahalagii 5. În Iaşi, 
la 1861, dintre cei 2384 mahalagii cu case în Tătăraşi € numai 300 aveau 
vite mari. Între acei mahalagii 10 erau proprietarii tuturor oilor (3025) 
care pästeau ре imas. Vitele erau crescute şi îngrăşate numai pentru 
piața orășenească. Distribuţia pămîntului nu s-a făcut într-un mod 
echitabil, după necesităţi, ci în funcţie de suma pe care orășenii о avan- 
sau eforiei, aşa încît, în cele din urmă, şi pămîntul se concentra în mîna 
oräsenilor mai înstăriți, mai ales că şi pămîntul intrase în circulaţia mär- 
furilor, începuse să fie vîndut şi cumpărat. Pentru cultivarea acelor 


1 Arh. St. Iași, Tr. 1423, ор. 1619, nr. 951. 

2 Ibidem, Тг. 1316, ор. 1488, nr. 1218. 

8 La data întocmirii catagrafiei, 129 de birnici erau ,,fugari”’. Arh. St. Iaşi, Tr. 1423, 
op. 1619, nr. 912. 

4 Cu excepția a 90 de birnici, restul birnicilor din oraşul Birlad fugiseră în 1845 pentru а 
scăpa de obligația muncii la şosele. Arh. St. Iaşi, Tr. 1316, op. 1488, nr. 217, î. 86. 

5 Ibidem, nr. 938. 

в „Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi”, Fasc. 4 (1924), р. 57. 


Е" www.dacoromanica.ro 


298 L. BOICU 18 


loturi ajunse în proprietatea unui orăşean mai înstărit trebuiau braţe 
de muncă salariate, năimite cum se spunea în acea epocă. 

Cei mai mulţii dintre birnici, chiar dacă aveau în posesie mici lo- 
tari de pămînt, practicau cele mai felurite îndeletniciri. Ei erau socotiți 
„oameni de adunătură nişte săraci, carile toţi se găsesc argati pe la 
unii şi alții, negăsind (e vorba de 90 de birnici din Birlad —n.n) la ei un 
bou măcar” 1, Dintre birnicii orașului Roman, parte au pribegit „ca 
unii ce s-au aflat nişte slugi şi săraci”. În 1843 mai rămăseseră 242 bir- 
пісі „Я din aceştia numai 9 erau fruntaşi”, iar ceilalţi „„mijlocaşi” si 178 
„codaşi”, afară de 10 surugii?. Ispravnicul ținutului Neamţ aprecia 
la 1855 că ,,birnicii mahalalelor de la tîrguri sînt cei mai ticälogi läcui- 
tori, dacă la un număr de 373 birnici din Piatra nu ве găsesc decît zäci 
părechi de boi” 3, 

În lipsa unei industrii dezvoltate, în stare să absoarbă braţele de 
muncă care nu găseau o plasare productivă, birnicii erau nevoiţi să în- 
groaşe rîndurile slugilor, angajaţilor vremelnici și ale lumpenproleta- 
riatului. Puţini dintre ei pătrundeau, pe de o parte în rîndurile burghe- 
ziei orăşeneşti în dezvoltare, iar pe de altă parte în rîndurile lucrătorilor 
din ateliere sau în cele cîteva instalații mecanice. 

Una din urmările descompunerii sistemului feudal era ,,pauperi- 
zarea populaţiei din orașe gi sate, care apare ca un element însoțitor al 
epocii de trecere de la feudalism la capitalism. Orașul atrăgea către sine 
oamenii ce-și pierdeau mijloacele de întreţinere” 4. În Moldova, o ase- 
menea categorie o formau căpătiierii, adică oamenii fără căpătii, fără 
domiciliu stabil, fără ocupaţii certe. Din rîndul lor se recrutau slugile şi 
argatii, ,vagabonzii” și cersetorii, dar multi dintre ei erau salahori, lu- 
crători ,naimiţi cu ziua”. Puţini ajungeau calfe sau negustori și meg- 
teșugari de ultima treaptă. Unii se angajau însă lucrători la diverse ate- 
liere. Aceştia din urmă alcătuiau împreună cu lucrătorii din industrie 
81 calfe nucleul social din care se va desprinde ulterior proletariatul aflat, 
în acea epocă, la începuturile formării sale. 


Numărul lor este în continuă creştere, deși aceasta nu rezultă lim- 
pede din catagrafia din 1845, ceea ce este şi firesc dacă avem în vedere că, 
ei n-au putut fi înregistraţi în toate oraşele, ca de pildă în Iași. Într-un 
referat al «fatului din 13 decembrie 1856 ве nota că „aici în capitalie 
viețuiesc sute de indivizi fără nici o garantie despre conduita lor şi fără 
a plăti un ban la casa statului...” 5. Alături de еі, în oraşele mai mari, 
se aflau о mulţime de ,,vagabonzi” (adică oameni fără acte”) şi ,,potlo- 
gari”. Numai la Таз, în mai 1858 comisia de cercetare a „vagabonzilor”? 
a descoperit printr-o acţiune neterminată 402 vagabonzi” $. Ei erau 


1 Arh. St. Iaşi, Tr. 1316, ор. 1488, nr. 217, f. 86. 

3 Documente privitoare la istoria economică a Rominiei. Oraşe şi tirguri. Moldova. Seria A, 
vol. 11, Buc., 1960, р. 274. 

3 Arh. St. Iaşi, Tr. 1772, ор. 2020. ш. 34134 (nepaginat). 

4 Р, G. Rindziunskii, op. cit., р. 172. 

5 Arh. St. Iaşi, Tr. 1772, ор. 2020, nr. 35 605, f. 1. 

є Ibidem, nr. 42 896 (nepaginat). 


www.dacoromanica.ro 


19 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAŞULUI MOLDOVENESC 299 


atît de numeroși si în Galați, încît secretariatul de stat comunica departa- 
mentul din lăuntru că „liniştea publică era ameninţată” 1. 

Numărul real al căpătiierilor, ,vagabonzilor” в. а. în principalele 
orage nu poate fi stabilit, fie 81 numai datorită faptului că tocmai în cel 
mai mare oraș al ţării, Iași, ei n-au putut fi înregistraţi. Este neîndoielnic 
însă că ei ating un procentaj destul de ridicat, dînd oraşului moldovenesc 
caracteristica proprie tuturor orașelor în perioada descompunerii feudalis- 
mului şi ascensiunii capitalismului. 

După ţiganii mănăstirești şi bejenari, al căror număr în oraşe este 
destul de mic și al căror rol în viaţa socială a oraşului este neînsemnat, 
ultima categorie fiscală care apare în catagrafii este cea a stărilor nesupuse 
dărilor. Membrii lor alcătuiau la 1845 în cinci din cele mai importante 
oraşe ale Moldovei peste 0,90% din totalul familiilor. Cei mai numeroşi 
sînt bătrînii şi nevolnicii, apoi văduvele şi orfanii, eclesiasticii, slugile 
boiereşti şi privilegiatii (căpitani, polcovnicei, în general ranguri mărunte, 
scutiți de obligaţii fiscale pentru serviciile aduse statului). Numărul lor 
real era cu siguranță mai mare, dat fiind că, de pildă, slugile boiereşti 
erau mai numeroase decît пе lasă să înțelegem catagrafiile. În curţile 
boiereşti de la orașe se pătrundea foarte greu, şi era și mai greu să se 
obțină ingäduinta de a le catagrafia ? „fără scăpări din videre”. 

La cele de mai sus se cuvine să adăugăm faptul că între stările 
nesupuse dărilor n-au fost incluși slujbasii si boierii. Deşi numărul acestor: 
din urmă era relativ mic (3323 în 1853) 3 ei mai jucau în orage nu папа} 
un rol social-politic important, ci şi unul economic. 


În Iași, la 1852, din cei 9 proprietari de dugheni de clasa I-a numai 
doi erau negustori, restul — toţi boieri. Dintre ei, logofătul D. Cantacuzino 
avea 10 dugheni (plus alte 8 de clasa a II-a), Lascar Cantacuzino — 10 
dugheni, Postelnicul Grigore Codreanu — 8 dugheni в. a. Din cei 82 de 
proprietari de dugheni de clasa a II-a, aproximativ jumătate erau boieri 4, 
La 1841, mănăstirile din Iași posedau în capitală 157 de dugheni si locuri 5, 
iar mitropolia avea în 1852 nouă dugheni de clasa I-a 6. 


Este însă neîndoielnic că, în acea epocă, marii boieri proprietari 
de prăvălii îşi aveau mai toate prăvăliile arendate, și mai devreme sau mai 
tîrziu arendaşii deveneau și proprietari. Pînă atunci însă, o bună parte 
din profit revenea celor dintîi si din acest punct de vedere ei constituiau 
o piedică în calea acumulărilor băneşti în mîna burgheziei. 


Ar fi o greșeală să extindem caracterizarea situației economice şi 
sociale a marilor boieri din oraşe asupra întregii boierimi, căci marea majo- 
ritate а boierimii nu avea comun cu boierii mari decît rangul. Cei mai multi 
dintre aceştia din urmă erau şi prin concepţie şi prin îndeletniciri burghezi, 
са să nu mai vorbim de o mică parte a boierimii, așa-zisă liberală, din 


Arh, St, Iaşi, Tr, 1772, op. 2020, nr. 40438, 1. 1. 

Vezi J. Neigebauer, op. cit., р. 301. 

Arh, St. Iaşi, Tr, 1772, ор, 2013, nr, 28 251, 1, 55—81. 

Vezi Listele caselor şi а dughenilor capilaliei, Iaşi, 1853, partea а 11-а, р. 1—2. 
Manualul administrativ al Principatului Moldovei, tom. I, laşi, 1853, р, 193—199. 
Listele caselor şi a dughenelor capitaliei, р, a Il-a, р. 1—2. 


ac » оь = 


300 1. BOICU 20 


care s-au recrutat cadrele conducătoare ale mişcărilor social-politice cu 
caracter burghez. Eforia orașului Таз, referindu-se în 1833 la unii negustori, 
arată că deşi primiseră „numiri de boieri... nu se leapădă de cea întîi 
a lor ființă” 1. Casierul din 1855 al cămării ocnelor fusese funcţionar al 
isprăvniciei, făcuse avere, „de dînsul cîştigată, în moşii şi binale”, iar 
pentru slujbele aduse statului 1 se conferise rangul boieresc de sulger, 
rang pe care-l arbora demonstrativ şi de pe urma căruia trăgea foloase. 
În cele din urmă el a ajuns însă, ca reprezentant al tîrgoveţilor, membru 
şi președinte al eforiei Tg. Ocna 2. D. Căliman, deşi avea în 1846 rang de 
boier, era librar. 

Aşadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omo- 
genă. Boierimea mică, şi în parte cea mijlocie, se afla, fie şi partial, ре 
poziții economice și politice burgheze. Şi ea forma majoritatea covirsi- 
toare a boierimii. 


Se cuvine să subliniem că raportul între categoriile sociale orășenești 
existente în acea epocă în principalele oraşe, amintite mai sus, nu poate 
îi extins, cum е şi firesc, şi asupra celorlalte orage si tirguri. Cu cît funcţia 
economică, productiv-industrială a orașelor şi tîrgurilor este mai mică, 
cu cît ne coborim pe scara ierarhiei urbane, cu atît greutatea specifică a 
elementelor sociale specific orășenești este mai redusă, iar diviziunea 
socială a muncii mai putin avansată. Problema pămîntului, a locului de 
hrană în tîrguri şi orașele mai mici constituia o chestiune de importanță 
capitală, chiar în tîrgurile cu activitate industrială mai avansată, ca de 
pildă Tg. Ocna 3 şi Piatra 4, fără să mai vorbim de micile tîrguri particu- 
lare, în care majoritatea populaţiei o formau birnicii clăcași, care se ocupau 
cu agricultura şi unde trona atotputernicia monopolurilor şi a privilegiilor 
proprietarilor feudali 5. Tirgovetii aveau reglementate relaţiile cu proprie- 
tarii pe baza unui hrisov asemănător chartei pe care orășenii din Europa 
apuseană о obțineau în evul mediu de la rege în vederea asigurării inde- 
pendentei lor. Numai că la noi hrisovul era obţinut de proprietarul feudal 
al tirgului şi nu de tirgoveti. 

n Tg. Ocna, numărul familiilor birnice la 1845 depäsea aproape de 
două ori numărul familiilor de meşteşugari şi negustori şi era aproximativ 
egal cu cel al mestesugarilor şi negustorilor indigeni, al familiilor de rit 
mozaic si al celor sudite luate la un loc (vezi tabelul 2). În Moineşti, numă- 
rul birnicilor depăşea pe cel al meşteşugarilor şi negustorilor indigeni. 
Ceea ce caracterizează aceste două tîrguri este numărul mare al nevolni- 
cilor (infirmilor) şi al văduvelor în raport cu totalul populaţiei (233 şi 
respectiv 203); aceasta ca urmare a condiţiilor inumane în care munceau 
lucrătorii salinelor. 





1 Arh, St. Iaşi, Eforia Iași, dos, 29/1833, 1. 62—63; dos. 279, ор. 997, f. 39, Tr. 875. 
2 Arh. St. Iaşi, Tr. 1772, op. 2020, nr. 45552, î. 16. 
3 Vezi Chestia domeniului Tg. Ocna, Buc., 1900, р. 9 şi Arh. St. Buc., Ministerul Agri- 
culturii, Fondul bunuri publice, dosar 651/1855, f. 7. 
4 Arh. St. Iaşi, Tr. 1772, ор. 2020, nr. 39 518, f. 1. 
| 5 Vezi condiţiile în care viețuiau locuitorii Tg. Piatra. Arh. St. But., Ministerul de 
Interne — Moldova, dos. 716/1859. 


www.dacoromanica.ro 


21 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 301 


La mijlocul secolului trecut, Tg. Ocna arăta ca „o mahala îndestul 
de întinsă a vreunei capitale”. Acolo existau doar cîteva case bine zidite !. 
La 1849, în Tg. Piatra, situat într-o regiune unde materialul de construcţii 
ве putea obține cu ușurință, se aflau numai 20 case de piatră, iar restul 
— 220 — erau din lemn şi 800 de lut 2. 


Tîrgurile erau, înainte de toate, centre de schimb, mai mari sau 
mai mici ; aceasta explică şi rămînerea lor în urmă sub raportul evoluţiei 
economice şi sociale în condiţiile stăpînirii lor de către feudali dar, totodată, 
si premisele favorabile ale dezvoltării lor urbanistice, căci un centru de 
schimb se putea transforma mai ușor într-un oraş decît un sat. 


Este limpede că structura, socială a oraşului moldovenesc la jumă- 
tatea sec. al XIX-lea oglindeşte fidel ultima etapă a istoriei Moldovei din 
perioada feudală şi prima din cea capitalistă, care se caracterizează la noi 
prin slaba dezvoltare a formelor industriale mai evoluate (cooperatia 
capitalistă simplă, manufactură) prin predominarea în oraşe a micii pro- 
ductii pentru piaţă şi a capitalului cămătăresc şi comercial 3, prin împletirea 
pe plan social a elementelor feudale cu cele capitaliste. Este și firesc deci 
ca structura socială a oraşului să fi fost foarte complexă. Birnici agricultori, 
cărăuşi, argati, vagabonzi, calfe, mestesugari, negustori, zarafi, bancheri 
şi cămătari, slugi si boieri, ofiţeri și funcţionari alcătuiau о societate 
pestriță specifică unei perioade de tranziție. La 1840, „Iașii însuși — spune 
Alecu Russo — este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, 
de palate şi de magherniti împrejmuite de ogrăzi nemäsurate ; pe ulițele 
lui furnică lucruri de la ţară, lux îmbelşugat, echipagii repezi, livrele, 
toalete pariziene ori vieneze, zdrente franco-moldave, fizionomii vesele, 
aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populaţia 
lui de 60 000 suflete e tot aşa de felurită ca şi costumele şi un observator 
de moravuri, stînd la fereastră o jumătate de ceas, ar avea de observat 
destul, ca să poată face cunoştinţă cu zece popoare și să călătorească 
totodată în Franța, Germania şi în Orient... Ori cum ar fi, bunul nostru 
oraş începe a-şi schimba straiul oriental”4. Prefacerile aveau loc într-un 
astfel де ritm încît, după 10 ani, W. de Kotzebue aprecia, ехасетта, că 
„Orice urmă de oraș oriental s-a şters, numai turcul care vinde rahat la 
poarta mitropoliei şi-şi linge degetele vinzîind a mai rămas” 5. 


La jumătatea veacului trecut, tipul ideal al oräsanului era burghezul, 
„un om ca oamenii”, care trebuia să fie, potrivit „regulilor obștești”, 
abonat „la un cabinet de lectură”, să bea șampanie, să fie îmbrăcat după 
ultima modă, să poarte baston rococo şi pumnal cerchez, să scrie cu 


1 Alecu Obreja, Ocnele Moldovei, în N. Sutu, Мои statistice asupra Moldovei, tradu- 
cere cu adăogire de T. Codrescu, Iaşi, 1852, p. 152. 
2 Arh. St, Iași, Tr. 1772, op. 2020, nr. 16587 (nepaginat). 
. -între mica producție pentru piaţă şi dominaţia capitalului comercial există о 
legătură cauzală necesară” — У. І. Lenin, op. cit., р. 353. 
4 Alecu Russo, Газй şi locuitorii lui în 1840, în „Viaţa Rominească”, ап. УП (1912), 
vol.'XXVI, р. 295, 300. 
5 W. de Kotzebue, Lascăr Viorescu, Buc., 1892, р. 71. 


www.dacoromanica.ro 


302 | 1. BOICU 33 


„condei de oțel”, să joace şah, să danseze polca şi să aibă pe biroul său 
cel putin o duzină de albumuri caricaturale si de cărţi ilustrate” 1, 

Această mentalitate este foarte semnificativă. Ea reflectă marile 
transformări prin care trecuse oraşul moldovenesc, transformări care ridi- 
caserä pe primul plan al vieţii urbane burghezia. 

Burghezia orașului moldovenesc nu forma însă în acea epocă о 
pătură socială avind toate atributele clasice ale burgheziei în momentul 
istoric al preluării puterii de stat pe cale revoluţionară. Principala particu- 
laritate a burgheziei moldovenești în acea epocă rezulta din slabele ei 
legături cu formele mai evoluate ale industriei si ale capitalului, în legätu- 
rile ei de interese cu o parte a boierimii. O astfel de burghezie nu era şi 
n-a fost capabilă să provoace o ruptură hotärîtä cu regimul feudal. Cind 
spunem formele mai evoluate ale industriei, nu ne referim la marea indus- 
trie mecanizată, a cărei dezvoltare are loc în condițiile dominării relaţiilor 
capitaliste, ci la cooperatie capitalistă simplă şi la manufactură, care 
ating punctul culminant al evoluţiei lor în perioada de descompunere a 
feudalismului si de trecere la capitalism. Or, tocmai slaba dezvoltare a 
celor două stadii ale industriei în Moldova, menţionate mai sus, insufi- 
cienta creditului, preponderența capitalului cämätärese şi a micului negot 
au lipsit burghezia din Moldova de o bază materială corespunzătoare 
menirii sale în acea perioadă. Aceasta explică si alianța ei cu o parte a 
boierimii şi rolul pe care l-a jucat; această din urmă pătură socială în eve- 
nimentele epocii. 

Categoria socială a marii burghezii din oraşele Moldovei era com- 
pusă din cîţiva mari bancheri, antreprenori care luaseră în regie monopo- 
lurile desfacerii bunurilor de larg consum în orașe si cîțiva negustori de 
cereale şi mărfuri de lux. Multi dintre ei erau legaţi într-o măsură mai 
mare sau mai mică de boierimea feudală, de procedeele tipic feudale 
aplicate în domeniul aprovizionării cu hrană a orășenilor, beneficiind, 
de pe urma îngrădirii liberei concurente. Numai unii din cei care îşi pla- 
saseră banii în întreprinderi ale cooperatiei capitaliste simple, în instalații 
mecanice sau practicau un negot international militau pentru desființarea 
hotărită a regimului și a relaţiilor feudale. 


Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte 
a meșterilor şi negustorilor patentari de starea I-a şi a II-a 3. a., саге 
beneficiau şi ei de regimul feudal în măsura în care aveau acces la dobîn- 
direa monopolului asupra unor antreprize, la conducerea breslelor şi a 
eforiilor. Ei puteau fi aleşi în acest din urmă organ cînd depășeau vîrsta 
de 30 de ani, aveau un capital negustoresc de 25 000 lei, o casă şi erau 
pămiînteni 2. O dată ajunşi în fruntea eforiilor, ei se foloseau de poziţia 
lor pentru a-şi spori veniturile prin indiferent ce mijloace 31 nu arareori 
deveneau aliați ai regimului împotriva „obştei” care i-a ales. „А. cere 
dreptate — se plingeau 40 de locuitori ai oraşului Focșani împotriva 


1 Vezi N. A. Bogdan, Din trecutul comerțului moldovenesc şi mai ales a celui ieşean, 
laşi, 1925, p. 142. 

2 Vezi Regulamentul Organic al Moldovei, т Analele Parlamentare ale Rominiei, tom. I, 
р.а II-a, Bucureşti, 1890, р. 130. 


www.dacoromanica.ro 


23 STRUCTURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 303 


eforilor în 1849 — era a o pierde şi a fi izgonit de tulburător de linişte 
publică” 1. Dacă orăşenii îndrăzneau să se plingä de conduita eforilor, 
aceştia din urmă apelau la ispravnic si arătau „că unii din noi vorbim 
împotriva cîrmuirii şi că facem comploturi” 2. Cei mai multi însă, patroni 
de ateliere sau de prăvălii mai mari, se situau pe poziţii antifeudale, 

Aceste două categorii formau în oraşe aşa-zisul patriciat, în înțelesul 
tîrziu al noţiunii 3, care însemna bogați, spre deosebire de restul comuni- 
tății — săracii. 

Majoritatea covirsitoare a burgheziei orăşeneşti o constituia însă 
mica burghezie : patentarii de treapta sau starea a treia, micii negustori 
şi mestesugari din afara breslelor care practicau negotul cu amănuntul, 
sutele de ambulanți, miile de crîșmari, bacali, lipscani в. а. Numai în 
oraşul Iaşi, la 1845, din cei 1167 negustori şi calfe indigene, 264 erau 
cîrciumari, 173 erau rachieri, 182 bacali 4 ș.a.m.d., adică în cea mai mare 
măsură negustori care vînd produse rezultate din activitatea agricolă, nu 
industrială. Alcătuind în oraşe majoritatea din totalul familiilor cu înde- 
letniciri specific orăşeneşti, ei dădeau oraşului particularitätile caracte- 
ristice unor centre de producție şi schimb dominate de mica producţie 
destinată pieţii. Toţi aveau. de suferit de pe urma regimului feudal, de ре 
urma privilegiilor starostilor de bresle şi practicilor 5 instituite în pro- 
ductie si desfacere. Ei luptă împotriva starostilor, împotriva proprieta- 
rilor de case şi loturi de teren pentru care plăteau bezmăn. 

Ideile, concepţiile lor politice și economice în măsura în care poate 
fi vorba de concepţii, nu depășeau cercul îngust al intereselor lor. „Micul 
burghez — spune Engels — reprezintă comerțul intern şi comerțul de 
cabotaj, meşteşugul, manufactura bazată pe munca manuală — ramuri 
ale economiei care au un cîmp de acţiune limitat şi care necesită capitaluri 
neînsemnate a căror rotație зе înfăptuieşte încet şi care generează о concu- 
renţă slabă şi pur locală... Micul burghez este conservator de îndată се 
clasa stăpînitoare îi face concesii oricât; de neînsemnate...” 6, Acest mare 
adevăr este pe deplin confirmat la noi de mişcarea breslaşilor din Iaşi în 
1846, ale căror revendicări s-au mărginit la o mai justă repartiție a sarcini- 
lor fiscale, la înlăturarea abuzurilor prilejuite de catagrafii. 

În Moldova, mai mult decît în Tara Romîneascä, burghezia era 
slabă datorită lipsei de omogenitate, datorită intereselor contradictorii 
izvorîte dintr-un tratament fiscal și juridic inegal care îi färimitau forțele, 
abătînd-o într-o oarecare măsură de la direcția către care trebuiau să se 
îndrepte loviturile еі: regimul feudal. 

Cei аПа{ în bresle erau opusi celora саге izbutiseră să iasă din 
bresle si în felul acesta să scape de obligaţiile breslasilor şi de sub controlul 


1 Arh, St. Iaşi, Тг. 1772, op. 2020, nr, 16 708, f. 2, 

2 Ibidem, 

3 Vezi Erich Maschke, Continuité sociale et histoire urbaine médiévale, în ,, Annales Econo- 
mies, Sociétés, Civilisations”, nr, 5, sept.-oct., 1960, р. 940. 

4 Arh, St, Тая, Tr, 1423, op. 1619, nr, 1015, 1016, 1017, 1018, 1019, 
` 5 Vezi de pildă condiţiile în care făceau comerţ micii negustori ambulanți din Iași. Arh, 
St, Iași, Tr. 1772, op, 2020, nr. 14410. 

6 Karl Marx, Fr, Engels, Opere, vol, 7, Edit. politică, Bucureşti, 1958, р. 46, 


www.dacoromanica.ro 


304 1, BOICU 24 


starostilor. Meșteşugarii și negustorii breslasi indigeni ве socoteau nedrep- 
tätiti faţă de cei de rit mozaic care, nefăcînd parte din breslele lor, îi 
concurau și le „smomeau” lucrătorii şi calfele, iar toţi la un loc se situau 
pe o poziție potrivnică faţă de suditii care beneficiau de un regim cu 
totul excepţional, formînd un adevărat stat în stat. Pentru a nu plăti 
patente şi a scăpa de celelalte obligaţii, cei mai bogați dintre meșteri 
şi negustori treceau în rîndul suditilor släbind în felul acesta forța păturilor 
sociale antifeudale, căci cei mai multi dintre suditi nu aveau interes să 
lupte împotriva unei stări de lucruri de pe urma căreia aveau atîtea 
avantaje. Їп felul acesta, capacitatea de luptă antifeudală a orașului a 
fost diminuată, deşi, incontestabil, el a rămas totuși principala forță de 
soc antifeudală. Trecerea de la feudalism la capitalism nu s-a produs 
însă pe cale revoluţionară, şi una din explicaţii ne-o oferă chiar structura. 
socială a orașului moldovenesc la mijlocul veacului al XIX-lea : elemen- 
tele burgheze, deşi numeroase şi majoritare în principalele oraşe, erau 
färimitate, slabe. 


O СОЦИАЛЬНОЙ СТРУКТУРЕ МОЛДАВСКОГО ГОРОДА 
В СЕРЕДИНЕ XIX В. 


РЕЗЮМЕ 


Автор, основываясь на неопубликованных переписях середины ХІХ B., глав- 
ным образом на результатах переписи населения Молдовы в 1845 г., делает много- 
численные уточнения, касающиеся роста городского населения, наплыва крестьян 
в города, социально-экономической роли городских сословий и социальной струк- 
туры главных молдавских городов. 

Он приходит к заключению, что в 30—50 годы население молдавских городов 
удваивается в результате экономических преобразований, имевших место в княжест- 
вах после 1829 г. В 1845 г. в Яссах насчитывалось около 60 тыс. жителей, в Бото. 
шани 27 тыс., а в Галаце 24 тыс. 

В пяти главных в экономическом отношении городах Молдовы семейства ре- 
месленников составляли свыше 30% общего числа семейств, семейства торговцев 
— 34 %, а семейства «бирников» — 11 %. Остальная часть населения состояла из 
людей без крова (без определенного местожительства и занятий), «бродяг», а танже 
представителей привилегироваиных сословий (бояр, государственных служащих и 
т.д.) и других. 

В cepemune ХІХ в. молдавский город является ремесленно-торговым центром, 
в отличие от местечка, чьей главной функцией оставался товарообмен. 

Автор приходит к заключению, что ремесленники и торговцы, представлявшие 
собой больщинство населения главных городских центров, были уже частично отор- 
ваны от сельского хозяйства, которым они занимались дополнительно. 

Особое место в статье занимает исследование экономической и социальной роли 
городской буржуазии. Слабость городской буржуазии автор объясняет тем, что в 
большинстве своем опа была связана с зачаточными формами промышленного (мелко- 


www.dacoromanica.ro 


25 STRUCIURA SOCIALĂ А ORAȘULUI MOLDOVENESC 305 


товарного) производства и капитала (ростовщического), что ее силы ослаблены вслед- 
ствие политического и экономического неравенства, из-за чего имели место трения 
и даже противоречия между членами цехов и ремесленниками, не входившими в цеха. 
между судитами (иностранными подданными, пользовавшимися определенными при- 
вилегиями) и остальной частью ремесленников и торговцев. 

Главной же причиной отсталости городов в социальном отношении являлся 
феодальный строй, замедлявший темпы развития как свободных городов, так и, осо- 
бенно, городов и местечек, составлявших частную феодальную собственность. 


REMARQUES SUR LA STRUCTURE SOCIALE DES VILLES 
MOLDAVES AU MILIEU DU XIXe SIÈCLE 


RESUME 


S’appuyant sur un certain nombre de statistiques inédites et en particulier sur le 
recensement de la population moldave de 1845, l’auteur fournit d’intéressantes précisions sur 
Paccroissement de la population urbaine, l'immigration paysanne dans les villes, le rôle social- 
économique des différentes catégories sociales urbaines, ainsi que sur la structure sociale des 
principales villes de la Moldavie. 

La conclusion qui se dégage de cette étude est qu’à la suite des transformations économi- 
ques qui eurent lieu dans les Principautés après 1829, les villes moldaves virent doubler le chiffre 
de leur population entre 1830 et 1860. Ainsi, en 1845 Jassy comptait environ 60 000 habitants, 
Botoşani 27 000, Galatz 24 000. 

Dans cinq des principales villes de quelque importance au point de vue économique, les 
familles des artisans représentaient plus de 30 %, celles des commerçants 34 % et celles des autres 
contribuables 11 % du nombre total des familles. Le reste de la population était formé de nomades, 
sans domicile stable nii occupations dufinics, de e vagabonds », ainsi que de ceux qui faisaient 
partie des états privilégiés (boïards, fonctionnaires d'Etat, etc.). 

La ville moldave nous apparaît, vers le mili и du ХІХ siècle, comme un centre à la fois 
artisanal et commercial, à la différence des bourgs, dont la principale fonction demeure l’Cchange 
de marchandises. 

Une autre constatation à laquelle aboutit l’auteur est que les artisans et les commerçants 
qui composaient la majeure partie de la population urbaine, n’avaient pas entièrement abandonné 
l’agriculture, que beaucoup d’entre eux continuaient de pratiquer comme occupation accessoire. 

Une place à part est réservée à l’analyse du rôle économique et social de la bourgeoisie 
urbaine. La faiblesse de cette bourgeoisie est attribuée par l’auteur au fait qu’elle était liée 1 
plus souvent aux formes inférieures de la production industrielle (petite production de mar- 
chandises) et du capital (capital usuraire) ; son rôle était en outre réduit par suite du rcgime poli- 
tique et juridique inégal auquel elle était soumise, се qui donnait lieu à d’incessantes frictions 
et même à des conflits entre les membres des corporations et les métiers libres, ainsi qu'entre 
les sudiți, sujets étrangers bénéficiant d'un régime privilégié, et le reste des artisans et co- 
mmerçants. 

Néanmoins l’état d’arrièrement social des villes avait pour cause première le régime fio- 
dal, qui freinait le rythme du développement des villes en général et plus particulièrement celui 
des villes et bourgs appartenant à un seigneur féodal. 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


CU PRIVIRE LA CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 
ÎN TARA ВОМЇМЕАЅСА 


DE 


L. DEMÉNY 


Răscoala populară din 1655 în Тата Romînească, cunoscută în js- 
toriografia romînească sub numele de răscoala seimenilor, а fost în gene- 
ral putin cercetată. De fapt, lucrările lui N. Iorga 1, care s-a ocupat mai 
îndeaproape de istoria acestei mișcări, unele studii ale lui N. C. Beje- 
naru 2 şi articolele semnate de I. Minea, care privesc numai partial 
răscoala, epuizează în fond tot ceea ce а dat vechea istoriografie romi- 
nească în acest domeniu. Cercetarea acestui eveniment important din 
istoria medievală a poporului romîn nu a progresat prea mult nici în cer- 
cetările mai noi 4, 


1 М. Iorga, Răscoala seimenilor impotriva lui Matei Basarab, ,,Analele Academiei Romine”, 
Seria a II-a, tom. XXXIII (1910—1911), Memoriile secţiunii istorice, р. 187—211 ; în afară de 
acest studiu, N. Iorga a adus o contribuţie de seamă la studierea răscoalei în general, în volu- 
mele IV, V şi IX ale colecţiei sale Studii şi documente cu privire la istoria rominilor. În pre- 
fața volumului IV al colecţiei amintite, М. Iorga а dat cea mai amplă sinteză în istoriografia . 
romineascä -veche despre această temă. 

2 N. С. Bejenaru, Răscoala seimenilor (1655) şi stabilirea supremaţiei politice alui Rákóczy 
asupra Țării Romineşti, „Агшуа”, laşi, ХХХІ (1924), nr. 3—5 (iulie— octombrie), р. 239—242 
Я ХХХІІ (1925) nr. 2 (mai), р. 99—115; idem, Constantin Șerban Inainte de domnie, ibidem, 
XXXI (1924), nr. 1, p. 14—26; idem, Constantin Șerban domn, ibidem, XXXI (1924), nr. 3—4, 
р. 227—239; idem, Constantin Vodă Şerban față de imperiali şi cazaci, „Revista Arhivelor”, 
vol. I, nr. 1—3 (1924—1926), p. 400—404. 

3 I. Minea, Contribuţii la domnia lui Constantin Vodă Șerban, „Buletinul Institutului de 
istorie a rominilor «A. D, Xenopols** Iași, 1941, nr. 1, p.27—40 ; idem, Urmările militare ale 
celei de-a doua luptă de la Soplea, ibidem, 1942, nr. 1, р. 61—70. 

În monografia întocmită de У. Costächel, Р. P, Panaitescu şi A. Cazacu (Viața feudală tn 
Tara Rominească şi Moldova sec. XIV— ХУІІ, Ed. stiintificä, Bucureşti, 1957), în paragraful 
special consacrat luptei de clasă, se afirmă că ,,in veacul XVII au existat mai puţine răscoale 
täränesti cu caracter mai larg, ţăranii serbi deşi mai asupriti recurg la răscumpărare sau, dacă 
n-o pot obţine, la fugă. Aceasta se datoreşte faptului că domnul are acum oaste permanentă 
de mercenari, cu care reușește să apere interesele boierimii şi să impună cu forța supunerea 
ţăranilor”. Marea mișcare populară din 1655 este caracterizată în această lucrare într-un mod 
cu totul greşit ca o ,,miscare a mercenarilor” (р. 207—208). Această apreciere a mişcării repre- 
zintă un pas înapoi chiar faţă de unele aprecieri făcute în vechea istoriografie, mai ales în lucrările 
lui N. Iorga. Menţionăm că, de fapt, tot ce se scrie despre întreaga mişcare în paragraful amintit 
mai sus se rezumă la această apreciere unilaterală. 


www.dacoromanica.ro 


308 1. DEMENY 


ә? 


Abia în ultimul timp a apărut о lucrare special consacrată răs- 
coalei din 1655, care prezintă mai cu seamă evenimentele din Bucureşti 
din timpul mișcării, unul din centrele importante ale luptei si rezistenței 
răsculaților t, Autorul lucrării, bazîndu-se în genere ре publicaţiile 
de izvoare şi lucrări mai vechi, aduce totuşi unele materiale documentare 
noi, mai ales în ce privește participarea şi rolul maselor în această mis- 
сате. Lucrarea lui Р. I. Cernovodeanu are meritul de a readuce în atenția 
cercetătorilor o temă care merită să fie studiată cu multă atentie?. 


În volumul III al noii sinteze а istoriei Romîniei, răscoala populară 
din 1655 este tratată într-un paragraf special, prezentîndu-se succint, de 
pe pozițiile concepției marxist-leniniste, principalele aspecte ale acestei 
mișcări 3, 

Cit priveşte caracterul mișcării, care va sta în centrul studiului 
de faţă, a fost foarte contradictoriu şi în general unilateral prezentat 
în vechea, istoriografie. Astfel, A. D. Xenopol considera că ea a fost în- 
dreptată „mai mult contra boierilor sfătuitori de rău decît în contra 
domnului” 4 şi nega caracterul antiotoman al răscoalei, sustinînd chiar 
că „Poarta, văzînd că gîndul răsculaților nu este îndreptat în contra ei, 
se grăbeşte a reînnoi către Racoți ordinul de a nu intra în țară” 5, Xenopol 
a adoptat în linii generale o poziţie nestiintificä faţă de răscoală ê. Este 
important să arătăm însă că pe lingă afirmaţia eronată că răscoala ar fi 
fost „provocată tot de grecii introduşi de Matei Basarab în ocîrmuirea 
Munteniei”, A. D. Xenopol a recunoscut că mișcarea n-a fost numai о 
răscoală a „mercenarilor străini”, şi că seimenii care au pornit acțiunea 
au fost sprijiniți de „oștirea de ţară, dorobantii ce erau încuscriți 
şi în legătură cu ei”7,. 

La începutul sec. al XX-lea, istoriografia romînească а făcut unele 
progrese în studierea răscoalelor din anii 1654 — 1655 în Тата Romi- 
nească şi Moldova prin cercetările lui N. Iorga. O dată cu cercetarca ar- 
hivelor străine și descoperirea a o serie de documente noi incluse în d fe- 
ritele volume ale colecției de Studii şi documente cu privire la istoria то- 
mâmilor, N. Iorga a căutat să folosească si principalele publicaţii străine 
unde se aflau materiale documentare referitoare la răscoalele d п 1654 — 
1655. Astfel, N. Iorga a reușit să dea la începutul secolului nostru o bază 
documentară mai largă studiilor sale despre mişcările din 1654 — 1655. 
Acest fapt i-a permis să lărgească cunoştinţele despre principalele aspecte 


1 Paul Г. Cernovodeanu, Răscoala seimenilor şi dorobanților din Bucureşti la 1655 (Bucu- 
rești, 1962) apărută în colecţia Muzeului de istorie a orașului București. 

2 Lucrarea amintită a lui P. I. Cernovodeanu a fost pozitiv apreciată si în paginile reviste: 
»Studii”, nr. 4, ап. ХУ (1962), р. 1066—1067. 

3 Istoria Rominiei, vol. III, partea I, cap. IJI (redactat de P. P. Panaitescu). 

4 A, D. Xenopol, Istoria rominilor din Dacia traiană, ed. а III-a, vol. VII, Висигезь, 
î. a., р. 154. 

5 Ibidem, p. 166. 

6 Sint semnificative în acest sens caracterizările date de A. D. Xenopol răsculaților ca: 
„„firea sălbatică a mercenarilor”, „periculoasa răscoală” etc. El susținea că, în timpul mișcări, 
răsculații „pradă Я pustiază așa de inspäimintätor precum пи o făceau nici turcii, nici tătarii ? 
(cf. А. D. Xenopol, ор. cit., vol. УП, р. 152—156). 

7 Ibidem, p. 55. 


www.dacoromanica.ro 


3 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN ТАКА ROMINEASCĂ 309 


şi evenimente ale răscoalelor amintite, să restabilească unele evenimente 
din desfăşurarea mişcării din 1655 și să aibă o viziune mai largă asupra 
caracterului ei. ` 

În ciuda concepţiei sale idealiste, N. Iorga a reuşit să surprindă 
faptul că, dincolo de ,,zburdäciunea unor pretorieni ajunși obraznici... 
față de un domn zgircit”, existau cauze mult mai profunde — după el —, 
în primul rînd politice, care au dus la izbucnirea acestei mişcări 1. Cu toate 
că n-a cercetat mai profund şi n-a înțeles motivele social-economice 
ale mișcării, el а fost primul în istoriografia romîneascä care a constatat 
că răscoala a fost sprijinită de masele largi populare 2. Tot lui Iorga îi 
aparține prioritatea în istoriografia rominească de а fi constatat faptul 
că prin înfrîngerea de la Soplea răscoala n-a fost înăbuşită si că rezistența 
răsculaților a continuat, concretizîndu-se, printre altele, şi într-o serie 
de ciocniri care au avut loc după bătălia din 26 iunie 1655 de pe Teleajen 
între răsculați şi detașamentele boiereşti şi ale voievodului muntean, spriji- 
nite de oastea lui Gh. Rákóczy al II-lea rămasă pe lîngă Constantin Şerban, 

După cercetările lui N. Iorga vechea istoriografie romîneascä n-a 
făcut progrese mai remarcabile în studierea mișcării populare din ţara 
noastră de la mijlocul secolului al XVII-lea. Deși N. С. Bejenaru a scris 
şi a publicat o serie de studii referitoare la domnia lui Constantin Şerban, 
cit pr veste informaţia științifică el a adăugat puţine elemente noi faţă 
de lucrările lui N. Iorga, iar în privinţa generalizărilor Я a aprecierilor 
evenimentului, rămîne tributar concepțiilor subiectiviste, idealiste. N. С. 
Bejenaru a încercat să reducă toată răscoala la luptele politice dintre 
diferitele facţiuni boierești şi la sfera relaţiilor politice dintre Constantin 
Şerban și Gh. Rákóczy al II-lea. El explica izbucnirea nemulțumirilor 
şi frământărilor în sînul armatei muntene la sfîrșitul domniei lui Matei 
Basarab prin acţiunile lui Constantin Şerban pentru răsturnarea domnuluit. 

N. C. Bejenaru susține în mod eronat că nu cauze interne, de ordin 
social şi profunda nemulțumire a maselor față de exploatarea feudală, 
agravată de birurile din ce în ce mai grele, au dus la mișcarea din 1655, 
ci ea a fost rezultatul unor provocări ale lui Gh. Rákóczy al II-lea, care 
căuta să supună politicii şi influenței sale şi pe Constantin Şerban 5. 

С л N, Iorga, Răscoala seimenilor impotriva lui Matei Basarab, loc. cit., p. 201. 

2 Idem, Studii şi documente cu privire la istoria rominilor, vol. IV, București, 1902, 
р. CCLXIII—CCLXV, idem, Istoria rominilor, vol. VI, Monarhii, Bucureşti, 1938, р. 211 si 214. 

3 М. Iorga, Studii şi documente..., vol. IV, р. CCLXXII—CCLXXIII; idem, /s{oria 
rominilor, vol. VI, p. 214. 

4 М. С. Bejenaru, Constantin Șerban Vodă înainte de domnie, Arhiva”, ХХХІ, nr. 1, 
р. 20, N. С. Bejenaru nega chiar $1 faptul că neplata lefilor a constituit cauza imediată a izbuc- 
nirii nemulțumirilor în sînul oștirii lui Matei Basarab. După autor, evenimentele au fost ,,mon- 
tate” de un ,,regizor” care era Constantin Şerban, iar ,,scopul răscoalei пи era căpătarea de lefi, 
ci aceasta ега un mijloc de care trupele se serveau pentru răsturnarea domnului”, ibidem, 
p. 21—22, 

5 М. С. Bejenaru scria în legătură cu aceasta : „Astfel, văzină Rákóczy că uneltirile sale 
de la Poartă nu duc la nici un rezultat, și-a intensificat intrigile printre boierii cunoscuţi lui, 
din principat pentru ca aceștia prin acţiunea lor dimprejurul domnului să provoace o miscar 
a trupelor seimenilor contra stăpinirii Я care mișcare аг aduce sftrsitul domniei lui Constantin 
Șerban. Această răscoală şi izbucni la începutul anului următor” (cf, Răscoala seimenilor (1655) 


şi stabilirea supremației politice a lui Rákóczy asupra Таги Rominesti, „Arhiva” ХХХІ, nr. 3—4, 
р. 210—242). 


www.dacoromanica.ro 


310 L. DEMENY 4 


Pe о poziţie şi mai subiectivistă s-a situat I. Minea, care a căutat 
să explice o mișcare socială de proporţii aşa de mari, cum a fost răscoala 
din 1655, prin slăbiciunea lui Constantin Șerban. După Minea, ,,Con- 
stantin Şerban prin domnia sa ar fi putut începe o lume nouă. Pentru ca 
să realizeze aceasta ar fi fost nevoie ca să creeze forme noi în viaţa de stat, 
să statornicească pacea internă prin împăcarea dintre boieri şi armata 
permanentă". Nepriceperea sau poate chiar lipsa dorinţei lui Constantin 
Şerban de a „împăca clasele”, de a crea o ,„armonie” între ele, iată care: 
ar fi — după Minea — cauzele principale ale răscoalei din 1655 2. Minea 
nu pomeneşte nici un cuvînt despre acţiunea sau atitudinea maselor în 
timpul răscoalei. Avînd, în general, o poziţie ostilă şi neîntelegätoare faţă 
de răsculați, el prezenta în ава fel evenimentele, încît rolul hotärîtor în 
istoria, ţării îl atribuie boierimii. În primul rînd boierii au fost aceia — după 
Minea — care au cîștigat bătălia de la Finta; fără boieri, considera el, 
nu se putea „conduce фага”. Cu toate aceste aspecte negative, trebuie 
arătat că I. Minea a susţinut teza rezultatului negativ al bătăliei de la 
Soplea. El arată, pe bună dreptate, că după 26 iunie 1655, Tara Romi- 
nească, cu toată hotărîrea de a opune rezistență, nu mai avea la dispo- 
zitie o armată bine instruită şi bine echipată cu care să facă față nevoilor 
mari de apărare a ţării 3, fapt care a fost relevat şi de N. Iorga încă în 19154, 


Făcînd о privire de ansamblu asupra tot ceea се a realizat vechea 
istoriografie romînească în studierea mişcării din 1655 se poate spune 
că în lucrările istoricilor amintiţi, dar mai ales în cele ale lui N. Iorga 
şi A. D. Xenopol, s-au adus unele contribuţii parţiale pozitive. Au fost 
cercetate mai pe larg aspectele politice interne ale răscoalei, precum și 
unele probleme referitoare la relaţiile dintre cele trei ţări romîne, şi în- 
deosebi cele privind legăturile politice dintre Tara Romîneascä si Tran- 
silvania, 

În linii generale aceleaşi trăsături caracterizează și lucrările isto- 
ricilor burghezi maghiari care B-au ocupat de această temă în mod specialë 
sau în cadrul unor lucrări monografice referitoare la istoria Transilvaniei 
de la mijlocul sec. al XVII-lea. Trebuie să arătăm însă că aceste lucrări mai 
sînt deficitare şi din cauză că majoritatea istoricilor burghezi maghiari, 
vorbind despre evenimentele legate de răscoala din 1655 în Тага Romi- 
nească şi de intervenţia lui Rákóczy, prezentau în mod apologetice poli- 
tica externă a principelui Transilvaniei. O poziție mai obiectivă dintre 


1 I, Minea, Urmările militare ale celei de-a doua lupte de la Soplea „Buletinul Institutului 
de istorie а romfnilor «A. D. Xenopol», Iași, nr. 1, 1942, р. 68. 

2 Este semnificativ în acest sens afirmaţia lui І. Minea conform căreia Constantin Serban 
„„n-a putut realiza împăcarea internă. Nici nu ştim dacă а încercat-o. Cind îl constatän activind 
îl vedem că făcuse alegerea ! era hotărît să conducă ţara, cum o condusese Matei Basarab, cu 
boierii şi clerul înalt. Astfel, s-a ajuns la revoluţia militară din februarie 1655” (ibidem, 
p. 68—69). 

3 Ibidem, p. 70. 

4 N. Iorga, Istoria romfnilor din Ardeal si Ungaria, vol. 1, Bucureşti, 1915, р. 255. 

5 I. Kemény, II. Rákóczy György havasalföldi gyôzôdelme, ,,Üj Magyar Múzeum”, 1859, 
1, р. 502 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


5 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN ТАКА ROMINEASCĂ 311 


istoricii maghiari burghezi a avut în expunerea evenimentelor legate 
de răscoală istoricul pozitivist Szilágyi Sândor?. Studiind istoria Tran- 
silvaniei în strînsă legătură cu istoria celorlalte două ţări romîne, Szi- 
lâgyi, mai ales prin vasta ва activitate de publicare a izvoarelor, a adus 
o anumită contribuţie la cunoaşterea epocii cercetată în genere şi a răs- 
сое! din Tara Romîneascä în special. Nici Szilágyi însă nu a înţeles 
cauzele profunde şi caracterul social, antifeudal al răscoalei. 

Constatăm deci ca o trăsătură general valabilă tuturor lucrărilor 
burgheze referitoare la răscoală sau a celor care măcar parţial se ocupă 
de mișcare, că în ele nu s-a dat o interpretare corespunzătoare adevărului 
istoric în ce priveşte cauzele şi caracterul evenimentelor din 1655 în Тата 
Romîneascä și că se bazau pe o documentare insuficientă, ceea се a con- 
tribuit si ea la această trăsătură a vechilor lucrări. Studierea atentă a 
izvoarelor narative şi documentare ne permit să dezväluim modul uni- 
lateral și nestiüntific al unor încercări ale istoriografiei burgheze de a pre- 
zenta izbucnirea răscoalei ca rezultat al unor evenimente sau fenomene 
cu caracter întîmplător, să dezvăluim cauzele adinci sociale ві politice, 
caracterul antifeudal şi antiotoman al uneia din cele mai mărețe mişcări 
populare din istoria ţării noastre în epoca feudală. Cadrul studiului de 
faţă nu ne permite să abordăm multiplele aspecte ale acestei mari miş- 
cări, dintre care multe vor trebui să fie luminate abia în cursul cercetä- 
rilor viitoare 2. Ne propunem doar să aducem о contribuţie la lămurirea 
cauzelor imediate, a caracterului antifeudal și antiotoman ale mişcării 
populare din 1655 din Tara Romînească, precum şi la scoaterea în relief 
a participării maselor ţărăneşti asuprite și a populaţiei orașelor şi tîr- 
gurilor la răscoală şi acestea în lumina unor izvoare noi, îndeosebi tran- 
silvănene, necunoscute pînă acum în istoriografia romînă sau folosite 
insuficient. 

Ne referim aici în primul rînd la corespondența dintre pașa de la 
Silistra, Gheorghe Stefan. Constantin Şerban şi Gh. Rákóczy al II-lea 
cu privire la pregätirea intervenţiei armate îndreptate împotriva răs- 
coalei din Tara Romîneascä, corespondența dintre Gh. Rákóczy al II-lea 
şi solii săi de la Poartă, documente în mare parte editate 3, dar şi unele 


1 Introducerea lui Szilágyi la vol. ХІ din Monumenta Comiliala Regni Transsylvaniae, 
Budapesta, 1886, р. 33—37; şi lucrările Transilvania el bellum boreo-orientale, vol. І, Budapesta, 
1890, р. 359—365; 11. Rákóczy György 1621 — 1660, Budapesta, 1891, р. 118 — 126. 


2 În coiaborare cu N. Stoicescu, cercetător la Institutul de istorie al Academiei R.P.R., 
pregătim o топовгаїіс consacrată mişcării populare din 1655 izbucnită în Tara Rominească, 
în care ne propunem să tratăm pe larg multiplele aspecte ale temei. 


3 Meritul de a fi cercetat și publicat cel dintii aceste izvoare îi revine istoricului transil- 
vănean din a doua jumătate a sec. al XIX-lea Szilâgyi Sândor într-o serie de publicaţii de izvoare 
pe care le-a întreprins privitoare la perioada domniei celor doi Rákóczy, perioadă care a constituit 
obiectul cercetărilor sale. Vom enumera aici numai principalele publicaţii ca Transsylvania et 
tellum boreo-orientale. Acta et documenta, vol. I, Budapesta, 1890; А két Rákóczy fejedelem 
családi levelezése (Corespondenta familială a celor doi principi Rákóczy) în colecţia Monumenta 
Hungariae Historica. Diplomataria, vol. XXIV, Budapesta, 1875; Okmânyldr 11. Rdkoczy 
György diplomacziai üsszekôttetéseihez (Culegere de documente privitoare la legăturile diplomatice 
ale lui Gh. Rákóczy al П-еа), în Monumenta Hungariae Historica. Diplomataria vol. XXIII, 
Budapesta, 1874. Levelek és okiratok 11. Rákóczy György diplomacziai Gsszekôltetései történetéhez 


www.dacoromanica.ro 


312 1. DEMENY 6 


scrisori inedite care ве află în arhivele din Transilvania cercetate de noi. 
De asemenea, am analizat mai pe larg izvoarele narative, cronicile să- 
sesti 1 și maghiare din Transilvania care au fost insuficient folosite în 
vechea istoriografie pentru studierea mișcării din 1655, deși ele conțin 
informaţii ample şi foarte preţioase despre temă ?. 


Cercetările efectuate în anii regimului democrat popular au reuşit 
să lămurească o serie de aspecte majore ale profundelor transformări 
economice, sociale şi politice în istoria Moldovei şi Ţării Romînesti în 
prima jumătate a sec. al XVII-lea. Ре baza acestor cercetări pot fi schi- 
tate principalele aspecte ale agravării situaţiei social-economice şi juri- 
dice a producătorilor direcţi şi a creșterii obligaţiilor celor două ţări față 
de Poartă; toate acestea avind repercusiuni însemnate asupra situaţiei 
populaţiei, atît le oraşe cît si la sate. 

În unele lucrări mai noi se consideră chiar că „secolul al XVII-lea 
marchează о nouă perioadă în istoria economiei feudale” 3. Pătrunderea 
din ce în ce mai mult a relaţiilor de marfă-bani și antrenarea din ce în ce 
mai accentuată a domeniului feudal în aceste relaţii au creat noi posibili- 
täli pentru boierime şi biserică în mărirea veniturilor lor şi în consecință 
în agravarea exploatării feudale a țăranilor dependenţi. Creşterea exploa- 
tării feudale (boiereşti şi mînăstireşti) are loc în sec. al XVII-lea pe două 
căi principale. Ре de o parte, sînt mărite obligaţiile în dijmă я mai ales 
cele în muncă ale țăranilor dependenți, pe de alta, se lărgeşte domeniul 
feudal, noi şi noi categorii sociale decäzind în situaţia țărănimii йере ndente. 





(Scrisori şi documente referitoare la istoria relaţiilor diplomatice ale lui Rákóczy al II-lea) 
în ,„„Târtenelni Tár” (Magazin istoric) 1889; Tôrôk-magyarkori dllamokmânylâr (Culegere de 
documente statale, din perioada turco-maghiarä) vol. III în colecţia Monumenta Hungariae 
Historica; Monumenta Comilialia Regni Transilvaniae, vol. XI, Budapesta, 1886. La aceste 
publicaţii ale lui Szilágyi s-au adăugat unele documente noi publicate în colecţia lui А. Veress, 
Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Țării Romineşti, vol. X, Асіе şi scrisori, 
București, 1937, şi în publicația lui Г. Сара, Documente istorice transilvane, vol. І, 1599—1691, 
Cluj, 1910. 

1 În afară de cronica lui С. Kraus, Siebenbürgische Chronik des Schăssburger Sladischreibers, 
în Fontes Rerum Austriacarum. Scriptores, vol. III şi IV, Viena, 1862—1864, amintim urmă- 
toarele cronici braşovene și säsesti : Chronik von D. Nekesch — Schuller; Diarium des Herrn 
Laurentii Kusch сепіитоігі Согопепѕіѕ; Historische Anmerkungen, Kalenderaufzeichnungen ; 
Ех fragmentis diarii domni Magistri Martini Albrich, pastoris Rosonensis, publicate toate în 
colecţia Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, vol. IV, Braşov, 1903, р. 240—241, si vol. VI, 
р. 57, 112, 129, 145—146. 


2 Este caracteristic faptul că aproape nu există cronică redactată în а doua jumătate 
a sec, al XVII-lea în Transilvania în care să nu se vorbească de răscoala din 1655 şi de inter- 
ventia lui Rákóczy pentru înăbușirea mişcării. Dintre cronicile latine si maghiare ne-au reţinut 
atenţia în special următoarele care conţin relatări din cele mai ample: Nagy Szabó Frencz, 
Kronikâja avagy az Erdély orszägi іӧгіёпеіек leirása (1580— 1658) (Cronica sau descrierea isto- 
riei ţării Ardealului de Nagy Szab6 Ferencz), copie contemporană în Biblioteca documentară 
Teleki din Tg. Mureş, cota: f. 1077 b; Szaldrdi János, Siralmas magyar kronikdja kilencz 
könyvei (Cele nouă cărți a cronicii maghiare) editat de Kemény Zsigmond, Pesta, 1853 ; Ioannis 
Com. de Betlen, Comentarii de rebus Transsilvanicis proximis ab abitu Gabrielis Bellenii triginta 
quatuor annis gestis. Viena, 1776, idem, Rerum Transsylvanicarum libri quatuor (1629— 1663) 
f. 1. 1664. + 


3 У, Costăchel, Domeniul feudal, în lucrarea Viaţa feudală..., р. 251. 


www.dacoromanica.ro 


7 CARACIERUL RĂSCOALEI DIN 1655 IN TARA ROMINLASCĂ 313 


Prima jumătate a secolului al XVII-lea este caracterizată în cercetările 
mai noi са о perioadă în care decăderea țărănimii libere şi procesul de 
transformare а еі în țărănime dependentă s-a intensificat. Se formează 
Зотепи boiereşti si mînästiresti care cuprind zeci de sate 1. 
Exploatarea boierească şi bisericească, deşi foarte apăsătoare, re- 
prezenta însă numai o parte a obligaţiilor ţărănimii dependente. Paralel 
cu exploatarea feudală propriu-zisă, au crescut obligaţiile față de stat, 
care cuprindeau şi acele pături ale societăţii care nu erau supuse exploa- 
tării feudale directe. În lucrările mai noi referitoare la epocă s-a demon- 
strat caracterul extrem de apăsător şi continua agravare a obligațiilor 
fatä de stat. Cercetările cu privire la evoluţia cantitativă a haraciului 
plătit de Tara Romîneascä si Moldova Porții Otomane au dovedit că 
haraciul si alte obligaţii au cunoscut o sensibilă creştere în prima jumă- 
tate a sec. al XVII-lea, ajungînd să reprezinte o dublare față de perioada 
războiului de eliberare purtat în timpul lui Mihai Viteazu 2. Apäsätoarea 
dominație otomană şi creșterea obligațiilor țărilor romîne față de Poartă 
şi în special a obligaţiilor Moldovei şi Țării Rominesti în prima jumătate 
a sec. al XVII-lea, au avut consecinţe grave nu numai asupra dezvol- 
tării economice generale a acestor-täri, ele reprezentînd principala îrînă 
a progresului economic, dar au avut; repercusiuni din cele mai adinci 
îndeosebi pentru dezvoltarea socială internă a Moldovei si a Таги Romi- 
neşti. Fiscalitatea excesivă care apăsa țărănimea dependentă si celelalte 
pături producătoare ale societăţii a constituit cel de-al doilea factor de 
căpetenie în înrăutățirea situaţiei social-economice a producătorilor di- 
recti. Cercetările recente au adus în circuitul ştiinţific dovezi grăitoare 
asupra caracterului deosebit de apăsător al birului pentru populația ru- 
rala 3. Îndeosebi reforma fiscală din vremea lui Matei Basarab şi aplica- 
rea ei a reprezentat o înăsprire a situaţiei birnicilor. Creşterea obligati- 
ilor față de Poartă, în special începind din deceniul al treilea al 
sec. al XVII-lea 4, a avut drept rezultat introducerea unor dări noi, cres- 
terea cuantumului celor vechi și înmulțirea ratelor de plată a birului, 
ajungîndu-se pînă la a fi lunare. Preocuparea clasei stäpinitoare, în 
frunte cu domnul ţării, de a perfecționa permanent sistemul fiscal, pentru 
a asigura încasarea dărilor, în cazul de faţă a birului pe seama producă- 
torilor direcţi, reflectă faptul că fiscalitatea excesivă a provocat vii ne- 


1 Cu privire la evoluţia proprietății feudale cf. Şt. Ştefănescu, Evoluţia proprietății 
feudal» tn Tara Romineasä plină în secolul al XVII-lea, ,,Studii”, nr. 1, an. ХІ (1958) р. 
53—67. Vezi de acelaşi autor critica concepţiilor burgheze despre relaţiile feudale în articolul: 
Date cu privire la problema relațiilor feudale pe teritoriul Țării Rominesti în istoriografia romt- 
nească, „Studii? nr. 1, ап. X (1957) р. 199—221. 

2 Cf. М. Berza, Haraciul Moldovei şi Țării Romlneşti în sec. ХУ— ХІХ, în Studii şi 
maleriale de istorie medie, vol. II, Bucureşti, 1957, р. 17—22 ; idem, Variafiile exploatării Таги 
Rominesti de către Poarta Otomană {п sec. XVI—XVIII, „Studii”, nr. 2, ап. ХІ (1958), 

‚ 59—73. 
Р 3 Cf. Damaschin Mioc, Despre modul de impunere şi percepere a birului tn Tara Roml- 
nească pină la 1632, în Studii şi materiale de istorie medie, vol. II, p. 49—117; idem, Reforma 
fiscală din vremea domniei lui Matei Basarab, „,Studii”, nr. 2, ап. XII (1959), р. 53—85. 


4 D, Mioc, Reforma fiscală, .., „,Studii”, nr. 2, an. XII (1959), р. 53. 
5 Ibidem, p. 54. 


$ — с. 2400 


www.dacoromanica.ro 


314 L. DEMENY 8 


mulţumiri în sînul maselor și împotrivirea lor crescîndă. Măsurile de intro- 
ducere a dării numită taler, confiscarea averilor celor fugiţi de biruri, 
lărgirea sferei solidarităţii fiscale erau menite să asigure stringerea ope- 
rativă şi la timp a dării față de stat. Acest sistem nou a asigurat prin 
măsurile de constrîngere luate de organele statului, creşterea cuantumului 
dărilor şi prin urmare înăsprirea exploatării ţărănimii 1, 

În condiţiile intensificării exploatării feudale şi a apăsării fiscale, 
cînd marea majoritate a ţărănimii nu mai putea să facă față obligaţiilor 
mereu în creștere, fuga ţăranilor devine un fenomen și mai frecvent. Fuga 
apare în anii premergători răscoalei populare ca una din formele princi- 
pale ale manifestării luptei ţăranilor împotriva exploatării feudale si a 
fiscalitätii excesive. Numai în perioada anilor 1636 — 1650 sînt cunoscute 
65 de menţiuni documentare privitoare la fuga de bir. Este semnificativ 
că din cele 65 de cazuri, mai mult de jumătate, adică 34 de documente, 
se referă la spargerea şi fuga a 39 de sate de moşneni, ceea ce demon- 
strează situaţia extrem de grea în care ajunsese țărănimea liberă și încer- 
carea acesteia de a scăpa de apăsarea birului. Era frecventă şi fuga indi- 
viduală, cât și cea în grup а rumiînilor de pe domeniile mînăstireşti si boje- 
resti 2. În faţa fenomenului fugii în masă a ţăranilor, Matei Basarab adoptă 
o serie de măsuri cu totul excepţionale, menite să consolideze legarea 
de glie a ţărănimii dependente, măsuri care vor îngrădi şi posibilităţile 
țăranilor liberi moșneni de a părăsi satul. 

Prima jumătate a sec. al XVII-lea reprezintă o etapă nouă în pro- 
cesul de aservire a ţărănimii, nu numai prin intensificarea procesului 
de ruinare a ţăranilor liberi şi prin intensificarea exploatării celor depen- 
denti, сі şi prin consolidarea legării țărănimii de pămînt, de moșie, de 
stăpînul feudal 8. Spre sfîrşitul domniei, Matei Basarab a încercat să 
supună la obligaţii faţă de stat şi acele pături sociale care în virtutea obli- 
gatiilor lor militare se bucurau de anumite scutiri fiscale. Aceste măsuri 
alături de puternicile contradicții și frămîntări care existau între oraşe 
şi stăpînii feudali, între orașe şi domnie & au dus la încordarea situaţiei 
sociale în Tara Romîneascä, la ascutirea contradictiilor de clasă. Răs- 
coalele si främintärile locale au început să ia proporții, creșteau nemul- 
tumirile în sînul ţărănimii dependente şi libere, în sînul diferitelor cate- 
gorii ale armatei lui Matei Basarab, în sînul oraşelor %, unde se afla un 
mare număr dintre elementele militare nemultumite 5. Pe fondul acestor 
profunde nemulțumiri se va maturiza din ce în ce mai puternic mişcarea 
populară, care va primi, cum era și firesc, un pronunţat caracter social, 
antiboieresc, antifeudal şi în acelaşi timp, antiotoman. 


1 D. Мос, Reforma fiscală..., „Studii”, nr. 2, ап. ХИ (1959), р. 73—74. 

3 Mai pe larg despre fuga țăranilor, ibidem, р. 75—81. 

3 Cf. P. P. Panaitescu, Dreptul de strămutare a țăranilor în țările romine (рта la mijlocul 
sec. al XVII-lea), în Studii şi materiale de istorie medie, vol. І, Bucureşti, 1956, р. 105 — 120. 

4 Lia Lehr, Organizarea administrativă a oraşelor din Tara Rominească în anii 1501— 1650, 
»Studii”, nr. 2—3, an. IX (1956), р. 57—59. 

5 cf. St. Olteanu, Meşteşugurile din Bucureşti în secolele XVI şi XVII, „,Studii”, nr.5, 
an. XII (1959), р. 108—110. 

6 М. Stoicescu, Rolul curtenilor şi slujitorilor din Tara Rominească şi Moldova са instru- 
mente de reprimare a luptei țărănimii, ,,Studii”, nr. 3, an. ХУ (1962), р. 631—649. 


www.dacoromanica.ro 


9 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN TARA ROMINEASCA 315 


Cît priveşte cauzele imediate ale răscoalei izbucnite în sînul armatei 
Таги Romîneşti, atît cronicile muntene, cît si cele. moldovene şi transil- 
vănene relatează aproape unanim că seimenii şi dorobantii s-au răsculat 
în urma încercării lui Constantin Şerban de a desființa, corpul de seimeni 
şi a-i transforma pe aceştia în țărani dependenţi. Astfel în Istoria Țării 
Româneşti faptul este relatat în felul următor: „Că au chemat Costan- 
din vodă pre toţi căpitanii de dorobanţi şi iuzbaşii şi ciaușii vätasi 
şi cetaşii, de s-au sfătuit cu dînșii zicîndu-le : Fetii miei, tuturor am făcut 
ce s-au căzut, şi roşiilor și tuturor cetelor si voao. Încă una mai trebu- 
iaşte să facem. Să scoatem din mijlocul nostru pre siimenii sîrbi, că па 
iaste țării nici de un folos. Răposatul Matei vodă i-au strîns pentru vräj- 
mașul Vasilie vodă. Тат eu acum, au dat dumnezeu de n-am nici un vrăj- 
maş și m-am împăcat cu toate ţările... Si mai bine voi da acéle lefi si- 
imeneşti voao şi feciorilor voştri. Deci ei cu un cuvînt fură bucuroși și 
ziseră toţi : aşa să Не! Şi într-acéiasi zi au făcut Costandin vodă masă 
mare de i-au ospătat şi i-au dăruit cu coftirii si cu atlaze şi cu postave 
bune!”. În continuare cronica relatează faptul că „neamul dorobănțesc”, 
fiind „în rudenie”! cu seimenii, în ziua de 17 februarie s-a ridicat alături 
de aceştia împotriva domnului я a boierilor 2. Este important de reţinut 
că cronicarul menţionează faptul că dorobantii şi seimenii s-au ridicat 
împotriva boierilor socotindu-i „că sînt hicléni și ei au sfătuit pre Cos- 
tandin vodă să scoată pre siimeni”” 3. În Istoriile domnilor Țării Romiâ- 
nesti a lui Radu Popescu, care, de fapt dintre cronicele interne, conține cea 
mai amplă relatare despre mișcarea din 1655, aceste evenimente şi fapte 
sînt prezentate şi mai detaliat. Sînt aici o serie de elemente noi față de 
relatarea din Letopisețul Cantacuzinesc. După Istoriile domnilor Таги 
Româneşti, principalul motiv pentru care Constantin Şerban intenționa 
să lichideze pe seimeni consta nu atît în faptul că el, stabilind relaţii 
bune cu vecinii, nu ar mai fi avut nevoie de corpul seimenilor, ci pentru 
„са să aibă odihnă ţara”! 4, adică să înăbușe frămîntările în sînul armatei 
care continuau încă de la sfîrşitul domniei lui Matei Basarab. Că acesta 
era sensul încercării lui Constantin Şerban de a lichida pe seimeni, ero- 
nica nu lasă nici o îndoială. Constantin Şerban „au socotit — relatează 
tot cronica lui Radu Popescu — în oarece chip să potolească nebuniile 
dorobantilor şi ale seimenilor, ca să nu mai facă acele hotesti lucruri 
ce făcuse în zilele lui Matei vodă, de-l batjocoriea si ucidea boierii și 
alte nebunii. .. ci s-au sfătuit cu mestesug să scoată pe seimeni din tarä’”. 
Nu lipseşte nici din această cronică afirmaţia categorică că seimenii si 
dorobantii răsculați au considerat pe boieri drept sfătuitori ai lui Con- 
stantin Şerban în încercarea de а lichida corpul lor : „S-au sculat cu toţii, 


1 Istoria Țării Romineşti, 1290— 1690. Letopiseful Cantacuzinesc, ediţia critică întocmită 
de С. Grecescu şi D. Simonescu, Ed. Acad. R.P.R., București, 1960, р. 120—121. 

2 Ibidem, p. 121. 

8 Ibidem 

4 Istoriile domnilor Țării Rominesti, ediţie critică îngrijită de С. Grecescu, Ed. Acad. 
R.P.R., Bucureşti, 1963, р. 112. в. 

5 Ibidem, р. 112. ` И 


www.dacoromanica.ro 


316 L DEMENY 10 


dorobantii, scimenii, asupra boierilor să-i ucigă, vinuindu-i că ei sînt pri- 
cina de îndeamnă pe domn să scoată seimeanii din ţară”. 

Cronicile moldovene si transilvănene, cu unele excepţii, sînt mai 
sărace în informații despre motivele imediate ale izbucnirii răscoalei. 
Astfel Miron Costin, dînd relaţii ample despre mişcare 2, nu spune nimic 
despre cauzele imediate ale izbucnirii ei. La fel se prezintă și majoritatea 
cronicilor săscşti din Transilvania? sau cronica maghiară a lui Nagy 
Szabó Ferencz 4. Dintre cronicile transilvănene cele ale lui Szalârdi János 
şi George Kraus conţin și de data aceasta cele mai ample informaţii des- 
pre cauzele imediate ale izbucnirii răscoalei din 1655. Este interesant 
faptul că relatările acestor cronicari transilvăneni coincid în multe pri- 
vinte cu cele aflate din cronicile muntene. Astfel Szalârdi vorbeşte despre 
faptul că Constantin Şerban s-a sfătuit cu boierii în privința lichidării 
seimenilor, prezentînd însă această acţiune ca o necesitate din cauză 
că vistieria Таги Rominesti ar fi fost golită 5. Spre deosebire de cronicile 
muntene, Szalârdi aduce şi elementul nou si anume că „ei (seimenii) fiind 
lăsaţi la vatră nu au vrut însă să se împrăștie, plata lor încă cereau, care ne- 
făcîndu-se, ci dimpotrivă le era arătat drumul lăsării la vatră, din această 
cauză înfuriindu-se, că boierii ar fi trădătorii lor, au început să esclame, 
în sfârșit complotînd... au început lupta împotriva boierilor şi a dom- 
nului” 6, 


Cu toate că relatarea cronicarului sighisorean С. Kraus despre cau- 
zele imediate ale răscoalei este mai succintă decît însemnările cronica- 
rilor amintiţi mai sus, ea prezintă un deosebit interes. Kraus vede cauza 
nemulțumirilor profunde ale seimenilor şi rosilor, precum şi cauza imediată 
a izbucnirii violente a acestor nemulțumiri faţă de boieri şi domn nu numai 
în încercările acestora de a refuza plata lefilor şi de a lichida pe seimeni, 
ci şi în faptul că, „la îndemnul princepelui Rókóczy si a unor boieri, Con- 
stantin vodă a vrut să facă birnici pe mai multi seimeni şi roşii, lipsin- 
du-i de libertăţile lor'?. După Kraus această intenţie fiind cunoscută 
seimenilor şi rosilor, ei „n-au putut suferi aceasta şi zilnic s-au gîndit 
cum ar putea să se răzbune pe boieri... şi pe vodă însuşi” 8, 

Un interes deosebit prezintă în privinţa cauzelor imediate ale răscoalei 
din Тага Romîneascä însemnările cronicarului sas David Herman, care 
arată că : „cu circa douăzeci şi cîţiva ani în urmă”! era în Serbia un război- 


1 Istoriile domnilor Țării Romineşti, р. 112—113. 

2 Miron Costin, Letopiseţul Țării Moldovei de la Aron vodă incoace, ed. critică de Р, Р. Pa- 
naitescu, Bucureşti, 1944, p. 177—183. 

3 cf. Quellen zur С schl-hle der Stadt Brasso, vol. IV, р. 240—241. 

4 Nagy Szabó Ferencz Kronikdja, avagy az Erdély orszägi lărlenelek leírása (1580— 1658), 
Mss. Biblioteca documentară Teleki din Tg. Mureș, cota î/1077 b, fila 157. 

5 Szalârdi János, Siralmas magyar kronikâja, Pesta, 1853, р. 280. 

* Ibidem, р. 280 —281. 

1 Siebenbürgische Cronik des Schăssbiirgen Sladischreibers Georg Kraus în Fontes Rerunt 
fustriacarum. Scriplores, vol. III, р. 230. Textul cronicii lui Kraus а fost folosit de noi în 
traducerea lui Gheorghe Duzinchevici şi Eugen Reus Мира, care se găsește în curs de publicare 
la Editura Academiei R.P.R. Aducem şi pe această cale multumirile noastre celor doi traducători 
pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziţie traducerea. 

8 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


11 CARACTERUL RASCOAI FI DIN 1655 ÎN TARA ROMINEASCA 717 


піс cu numele de Simion; acesta а venit în Тага Romînească cu multi 
oameni liberi care s-au angajat să servească în armata cu plată a domnului 
muntean. Cronicarul arată că aşa s-a format corpul de seimeni, care 
erau cu toţii oameni liberi, dar după un timp „mulţi dintre ei ajung ca şi 
alţi valahi” în situaţia de ţărani dependenţi 51 iobagi (Unterthanen und 
Leibeigenen). Cronicarul relatează că о parte a seimenilor stătea la ţară, 
iar alta în jurul domnului. Ei sînt din ce în ce mai mult supuși la obli- 
gatii fiscale crescînde. Li se cerea un ,,starker Prondienst” şi „ein grosser 
Zinse” pe an, ceea се a fost refuzat de către seimeni. Atunci domnul 
țării la sfatul boierilor a hotărît să-i gonească în Serbia. La această 
măsură seimenii se opuneau cu toată hotărîrea şi șeful lor a fost arestat. 
După ce au încercat fără rezultat să-l elibereze pe comandantul lor, seimenii 
pornesc un atac furibund împotriva boierilor și a voievodului. Astfel a 
izbucnit răscoala din 1655 în Tara Romînească. Elementul nou şi foarte 
important care apare este relatarea despre încercarea boierimii şi а 
domnului muntean de a readuce pe seimenii liberi la situaţia ţăranilor 
dependenţi, la situaţia ruminilor!. 

Din toate aceste informaţii ale cronicarilor, cu toate că ele sînt 
expuse de pe poziții duşmănoase răsculaților si favorabile clasei stäpi- 
nitoare, se desprind uncle din cauzele profunde ale nemulțumirii maselor 
şi motivele imediate ale izbucnirii răscoalei în rîndurile armatei care nu 
putea să nu aibă un ecou larg în sînul maselor țărănești împilate de 
boieri şi biserică, asuprite de statul feudal. Se reflectă foarte clar în 
aceste relatări politica domniei şi a clasei boierești de a arunca toată 
povara birurilor crescînde asupra maselor populare. 

Ruinarea masivă a täranimii libere şi încercarea clasei dominante 
de a readuce la situaţia de birnici şi de ţărani dependenți şi acele 
categorii sociale care se bucurau de anumite libertăţi şi scutiri a avut 
drept rezultat că nemulțumirile şi frămîntările în cadrul acestor categorii 
sociale au devenit deosebit de puternice, ca la prima ocazie să izbucnească 
într-o răscoală antiboierească si antifeudală violentă, pornită în cadrul arma- 
tei, care, pe fondul exploatării feudale apăsătoare și a nemulțumirilor gene- 
гаје, să se transforme într-o mișcare largă populară, cuprinzînd toate 
păturile asuprite ale societăţii muntene. 


Răscoala a izbucnit la Bucureşti în a doua jumătate a lunii februarie 
16552. Ea a pornit din cadrul armatei, ridicîndu-se în primul rînd seimenii, 
dorobantii Я roșii. În curînd însă mişcarea a cuprins și celelalte categorii 
ale armatei, avînd un larg ecou în sînul maselor țărănești și orăşeneşti. 

Furia răsculaților a fost îndreptată în primul rînd împotriva boie- 
тїшїї. Cronicarul Radu Popescu relatează că răsculații seimeni si doro- 
banti „pe domn l-au necinstit cu cuvinte proaste, iar ре boiari, cîti n-au 
putut scăpa din mîinile lor, i-au omorît”. Cronicarul dă numele a 14 
boieri mari ucişi, afirmînd că „alți boieri mulţi” au fost lichidati de către 


1 М. Iorga, Studii si documente..., vol. IV, р. 127—128. Vezi si A. Veress, Сіліесе 
istorice vechi ungureşti despre готіпі, Bucureşti, 1925, р. 34, nota 2. 

2 Izvoarele conţin informaţii contradictorii cu privire la data izbucnirii răscoalci. Analiza 
lor detaliată o vom {асе în cadrul unui studiu ce este în pregătire. 


www.dacoromanica.ro 


318 L. DEMENY 12 


răsculați cu această ocazie. Cu vădită dușmănie de clasă scria cronicarul : 
»Decii încruntîndu-se în sînge, se făcură ca neşte cîini turbati; căuta pe 
cine vor musca şi începură casele boierilor a le jefui şi nu numai ale boie- 
rilor, ci şi ale altora şi bisericile jăfuea: odäjdiile, potirile, discosile, 
cărțile, lua de le vindea pen tîrg; pe mulţi preoţi îi scotea de plete de 
unde făcea liturghie şi-i bătea ; icoanele le ardea să scoatä aurul şi pen 
prestoale căuta de găsiea moaşte sfinte şi le lepăda, zicînd că sînt ѓагтесе’”. 


51 mai largă şi mai completă este relatarea Letopisetului Canta- 
cuzinese despre acţiunile răsculaților. După ce se arată că răsculații 
„începură a sudui pre domnu-său, Costantin vodă. Si făr nici o milos- 
tivire abäturä... în boiari, de-i ucidea ca pe nişte dobitoace” 2, cronicarul 
enumeră numele а 15 boieri uciși de răsculați. Cronicarul sighisorean 
G. Kraus spune că 32 de boieri au fost ucişi, el dînd numele a 13 
boieri, după care spune: „şi alți multi al căror nume trebuie să fie 
identificat ulterior” 3. Gh. Rákóczy, în scrisoarea sus pomenită, amin- 
teste de 25 de boieri, ucişi de seimeni, pe lîngă răpunerea vieţii lui Predaf, 
cronicarul Szalärdi vorbeşte de 17 boieri uciși împreună cu soțiile şi 
copii, iar în Historische Anmerkungen se spune că au fost răpuşi cu ocazia 
izbucnirii răscoalei circa 20 de boieri. Atacul violent împotriva boierilor 
exploatatori s-a răsfrînt nu numai asupra boierimii mari din jurul 
domnului sau a celor aflați în Bucureşti. Miron Costin arată: „Şi nu 
numai în București, ce și la ţară, la multe case, perit-au multi boieri şi 
negustori jecuiti de dînşii””. Dar această relatare nu lipseşte de fapt 
nici din cronicile muntene sau transilvănene. Cît de puternică şi violentă 
a fost izbucnirea nemulțumirilor din sînul armatei muntene o dove- 
deşte si faptul că nu există nici o cronică scrisă în a doua jumătate a 
sec. al XVII-lea în ţările romîne care, vorbind de răscoală, să nu pome- 
nească de încercarea răsculaților de a lichida boierimea. 


Răscoala însă nu s-a mărginit numai la lupta împotriva boierilor 
şi în parte a domnului țării. Izvoarele contemporane menţionează că 
răsculații s-au ridicat chiar din primul moment şi împotriva bisericii 
exploatatoare. În acest sens este semnificativă relatarea Letopisetului 
Cantacuzinesc. Räsculatii, relatează cronica, ,,cälcarä si sfintele biserici 
ale lui dumnezeu încă, slujind preoţii sfinta liturghie. Iar ei intrară în 
biserică de-i scotea de păr afară şi-i dezbräca de veșminte. Şi au jefuit 
sfintele biserici şi préstoalele. 51 ша potirile de au vărsat jos sfintul 
sînge şi trup al domnului nostru Isus Hristos. Şi sfintele moaşte le călca 
cu picioarele şi zicea că sînt farmece. Tot се au aflat în bisérici au luat. 


1 Istoriile domnilor Țării Rominesti, р. 113. 

2 Istoria Țării Rominesti, р. 121. 

3 Fontes Rerum Austriacarum. Scriplores, ПТ, р. 231. 

4 А, Veress, Documente... vol. X, р. 287 („căci au omorît vreo 25 dintre boieri cum 
ne aduce ştirea, iar înainte de aceea a rămas гариза şi viața domnului Preda, poate că i-au omorit 
şi soţia şi fiul”). 

5 Szalârdi János, op. cil., р. 281. 

8 „Kaum hat sich in diesem Monat das Landvolk in der Walakei empört, und etlich 20 
Bojaren niedergehauen”! (cf. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, vol. УТ, р. 57). 

7 Miron Costin, ор, сИ., р. 178. 


www.dacoromanica.ro 


13 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN TARA ROMINEASCĂ 319 


Numai pietrile goale au lăsat. Sfintele veşminte făcutiu-le-au muerilor şi 
fételor chinteşă””!. Aceste fapte, după cum am văzut şi mai sus, au fost 
relatate şi în cealaltă cronică munteană, Istoriile domnilor Țării Romi- 
nesti. Dar ştirile despre acţiunile răsculaților îndreptate împotriva bise- 
ricii exploatatoare nu lipsesc nici din cele transilvănene 2. O dată cu 
bisericile erau atacate şi mănăstirile, aşa cum semnalează cronica lui 
G. Kraus 3. Despre atacul răsculaților îndreptat împotriva mănăstirilor 
vorbesc şi unele documente interne. Astfel, într-un hrisov dat de Constantin 
Şerban mănăstirii Tirnovul din Bucureşti, la 11 august 1655, se arată 
că „s-au sculat dorobantii şi seimenii şi călăraşii acolo la Bucureşti şi 
asupra domniei mele şi asupra boierilor domniei mele de au călcat 
curtea domnească si au prădat mănăstirile si toate bisericile (subl. noastră 
— L.D.) cîte au fost în orașul București ... de au luat tot ce au aflat 
întru dînsele”!. Documentul relatează că răsculații au atacat şi „mănăstirea 
Tirnovul şi au luat cărțile şi гарізеїе cîte au avut pentru moşiile mănăstirii” 
(subl. noastră — Г.Р.). Relatări despre atacul îndreptat împotriva mänäs- 
tirilor nu lipsesc nici din alte documente interne 5. 


Este deosebit de semnificativ faptul că acţiunile răsculaților nu s-au 
limitat numai la o luptă dîrză împotriva clasei feudale în ansamblul ei 
(boieri, domn, biserică), ci s-au răsfrînt şi asupra unor elemente exploa- 
tatoare orăşeneşti. Acest fapt este relatat pe scurt și de Miron Costin; 
dar cea mai interesantă şi mai semnificativă din acest punct de vedere 
este din nou știrea cuprinsă în Letopisețul Cantacuzinesc. Cronicarul, 
situîndu-se pe poziţiile marii boierimi, acuză pe răsculați pentru urmă- 
toarele fapte : „întîi uciseră pre... boiari”; „a doao, batjocorirä рге 
domnul lor”; iar „a treia, călcară şi sfintele biserici”, şi, în sfîrşit, „a 
patra, au dat jaf caselor boiereşti si neguţătorilor şi tuturor câţi știia ei că 
să biruesc si au bucate”? (subl. noastră — L.D.). 

Reiese clar din cele relatate că răscoala n-a fost numai o mişcare 
întreprinsă de „,pretorieni” îndreptată numai împotriva unor elemente 
ale boierimii mari sfătuitoare ale lui Constantin Şerban în încercarea 
acestuia, de a lichida pe seimeni. Ea n-a fost; un complot de palat ivit în sînul 
clasei dominante și provocat de factori externi — cum susțineau unii 
istorici burghezi. Mișcarea izbucnită în armată a cuprins din primul 
moment mase populare orăşeneşti și sătești largi şi, cum s-a văzut ат 
cele expuse mai sus, a fost îndreptată împotriva boierilor, a domnului țării 
şi a bisericii, într-un cuvînt, împotriva întregii clase feudale, precum şi 
împotriva elementelor bogate și în primul rînd a negustorilor mari de 
la oraşe. Faptul că răscoala nu s-a limitat numai la București sau la 
împrejurimile acestui oraș şi că ea a cuprins nu numai armata țării 


1 Istoria Țării Romtnesti, р, 122—123. 

2 Cf, Kraus, în Fontes Rerum Austriacarum, Scriptores, vol, III, р. 231, 

3 Ibidem, 

4 СЕ. Paul І, Cernovodeanu, op. cit., р. 60 si 62. 

5 М. Iorga, Studii şi documente..., vol, IV, р, CCLXIN-—CCLXIV, vol. У, р. 443 doc. 
пг, 18, 

6 Miron Costin, op. cit., р. 178. 

? Istoria Țării Romineşti, р. 122—123. 


www.dacoromanica.ro 


320 L DEMENY 14 


este relatat aproape în toate izvoarele contemporane. În Istoriile domnilor 
Țării Romînești faptul este surprins în felul următor : „Ca aceste lucruri 
făr de leage făcea dorobantii, seimenii si alți slujitori, de cuprinsease 
răotatea lor toată јата, atît cît se mira bieţii boiari ce тот să facă, ci fugiea 
care încotro putea scăpa”! (subl. noastră — L.D.). G. Kraus arată că 
„multă oaste de ţară trecuse de partea lor” şi că răscoala a devenit atît 
de periculoasă, încît nici Constantin vodă Şerban nu se simțea în siguranță, 
cu toate că — aşa după cum relatează cronicarul — el avea oști de lefegii 
unguri, polonezi, cazaci, dragoni 81 soldaţi tot timpul în permanentă stare 
de alarmă şi gata oricînd de acţiune. Voievodul și boierii — arată în 
continuare G. Kraus, — erau stăpîniţi ziua şi noaptea de о mare frică 2. 
Într-un alt loc, С. Kraus, afirmînd și mai categoric că răscoala izbucnită 
în armată a avut sprijinul celor mai largi mase populare, spune : „În 
Tara Romiînească izbucnește o răscoală care ia proporţii din се în ce 
mai mari. Marea majoritate a ţării trece de partea seimenilor'!5 (subl. 
noastră — L.D.). Este demn de remarcat faptul că în Însemnările istorice 
din Braşov răscoala este caracterizată drept o ridicare a poporului de 
la ţară 4. 

Astăzi, nu putem prezenta încă un tablou complet al răspîndirii şi 
întinderii răscoalei în provincie. Dispunem însă de unele date şi în acest 
sens. Astfel, într-un document din 8 aprilie 1655, deci încă la începutul 
răscoalei, se semnalează că rumînii din Dobriceni si Bărbătești s-au 
„răsvrătit” împotriva mănăstirii Arnota : ,,8i acea carte, şi acel zapis au 
fost la Preda, vornicul, si au perit acum, cîndu cu această răzvală, cu toate 
cărțile lui, iar după aceia voi în pismă ati mersu la mînăstire de ай 
umblat să prindeti egumenul şi pre ай călugări, să-i ucideti, я ай 
jäfuit metofurile sfintei mănăstiri, de ай luat tot ce ati găsit; dar 
neste hoți ca voi, cu a cui învăţătură şi cu ce semetie umblati voi să 
ucideti călugării, şi jäfuiti voi bucatele mănăstirii ?” 5 

Într-un alt document, tot din 1655, se semnalează izbucnirea unor 
frământări în jurul Bucureștiului. Un гаш аш Dudesti, cu numele 
Gavrea, „s-a sculat... cînd s-au sculat slujitorii ţării de au tăiat boiarii 
şi au jehuit toate casele boierilor şi au jehuit casa boiarului Domniei mele. . . 
şi au luat și toate cărţile si zapisele Radului... şi au fugit în alte ţări 
ca un om rău şi hiclean” 8. În jalba rumiînilor din Drägesti pe Argeș, 
din 1 februarie 1656, în care ei cereau la Divan în faţa lui Constantin 
Şerban judecarea, se arată : „pre vreme ce s-au sculat slujitorii ţării pre 
boierii de i-au tăiat și le-au jăhuit casele si mănăstirile si bisericile si 
toată {ата (subl. noastră — L.D.), atunce au jăhuit şi casa jupînesei Stancăi 
şi i-au luat cărţile şi zapisele si au fost luat și cărţile ce au avut de rămas 
pre partea din Drăgeşti” 7. 


1 Istoriile domnilor Таги Romineşti, р. 113. 

2 Cf. Fontes Rerum Austriacarum. Scriplores. vol, III, р. 231. 

8 Jbidem, p. 235. 

4 Cf. Historische Anmerkungen, în Quellen zur Geschichle der Stadt Brasso, vol. VI, р. 57. 
5 М. Iorga, Studii şi documente..., IV, р. CCLXIII—CCLXIV. 

€ Paul I. Cernovodeanu, op. cil., р. 67. 

7 Ibidem, р. 67-68. 


www.dacoromanica.ro 


15 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN [АКА ROMINIASCA 321 


Chiar şi din aceste date răzlețe şi afirmaţii ale cronicarilor зе des- 
prinde tabloul răspîndirii. cu iutealä a răscoalei în toată ţara și faptul că. 
ea a cuprins masele largi populare. Despre caracterul general al mişcării 
în toată Tara Romînească vorbeşte şi faptul relatat în mai multe cronici 
si într-o serie de izvoare documentare că boierii, pentru a scăpa de mîna 
răsculaților, au fugit în masă la pașa de la Silistra, în Moldova sau în 
Transilvania. Brașovul și Sibiul, aşa cum se va întîmpla şi cu ocazia 
răscoalei lui Tudor, au servit boierilor fugari drept refugiu, de unde ei 
unelteau împotriva mișcării populare. 

Clasa dominantă din Tara Romîneascä, în frunte cu domnul ţării, 
era cu totul neputincioasă în fața unei izbucniri a nemulțumirilor populare 
într-o asemenea proporţie. Boierii şi domnul nu dispuneau de data aceasta 
de acea forță де constrîngere care era de obicei armata și care în multe 
cazuri salva însăși existenţa clasei feudale în fața unor răscoale populare 
țărănești, pentru că mişcarea a pornit din însăși sînul armatei. Garda 
de lefegii a domnului şi cetele boiereşti nu puteau opune nici o rezistență 
în faţa unei forte numerice zdrobitoare şi în genere bine organizate. 

În primul moment al izbucnirii răscoalei, boierii şi domnul ţării au 
cerut ajutor din afară pentru înăbuşirea mişcării. Kraus arată în legătură 
cu aceasta că, din cauza creșterii din ce în се а mişcării, „,... vodă şi 
boierii ceilalți n-aveau siguranța vieţii, domnul căuta posibilităţi pentru 
a opri răul și trimitea pe ascuns însemnate daruri pașei de la Silistra, care 
era cel mai aproape de Tara Romînească, și solicita în același timp ajutor 
şi de la Rákóczy” 1. Cronica munteană Istoriile domnilor Таги Rominesti 
arată şi еа că „domnul văzînd că nu se va putea potoli acest lucru (răscoala 
— п.п.) într-alt chip, s-au sfătuit cu boiarii ca să aducă oști striine 
asupra lor, să-i tae să-i omoare, cu de tot fealiul de cazne si au trimis 
o seamă de boiari la Rakoti, craiul Ardealului, alţii la Stefan vodă din 
Moldova (şi aşa au scos cuvînt că au fugit boiarii fără știrea domnului), 
сагі mergînd pe acolo, au rugat ре acei domni să vie cu oştile lor să bată 
pe cei făcători de rău'2. Semnalăm aici că nu există nici o cronică а 
vremii care, vorbind de acest eveniment, să nu fi pomenit într-o formă 
sau alta de solicitarea ajutorului extern de către boieri şi domnul Țării 
Romiînești, sau de faptul că Sultanul a ordonat pregătirea intervenţiei. 


Vestea izbucnirii răscoalei în Tara Romînească a ajuns foarte repede 
în ţările vecine. Ea a fost dusă de boierii care căutau, prin fuga lor peste 
hotarele ţării, să scape de sabia răsculaților ; ea se reflectă şi în cores- 
pondenta diplomatică a vremii. Silistra, Braşovul, Sibiul, Iașul şi Timi- 
goara sînt primele locuri unde această veste a ajuns chiar în primele zile 
ale pornirii mișcării. În a doua jumătate a lunii martie vestea izbucnirii 
răscoalei în Tara Romîneascä a ajuns la Constantinopol, Varşovia, Brati» - 
lava, de unde mai tîrziu la Viena si Veneţia şi în alte orașe şi țări епгорепез. 


1 С. Kraus, în Fontes Rerum Austriacarum, vol. III, р. 230. 

2 Istoriile domnilor Țării Romineşti, р. 113—114. 

з În corespondenţa purtată de Rákóczy cu unii magnați din Ungaria, din Bratislava, 
cu regele Poloniei si cu cazacii lui В. Hmelnițki, în rapoartele reprezentanţilor dogelui venețian 
la Bratislava 31 Viena, încă în lunile martie—aprilie apar ştiri despre izbucnirea mişcării în Тага 
Romîneascä. 


www.dacoromanica.ro 


322 І. DEMENY 16 


La dieta din Cluj, ţinută spre sfîrşitul lui februarie, se anunţase deja 
convocarea unei diete parțiale extraordinare în vederea examinării situa- 
tiei din Tara Romineascä şi a măsurilor ce urmau să fie luate de către 
principe pentru a sprijini boierimea și domnul ţării vecine în înăbuşirea 
mișcării izbucenite acolo. La 12 martie 1655, Gh. Rákóczy, îngrijorat 
de desfäsurarea evenimentelor în Tara Romiînească, scria : „de vreo patru 
zile au început să ne aducă în două rînduri veşti cu toate că nu a venit 
nici scrisoarea de la voievodul din Tara Romîneascä, пісі omul nostru, 
ceea, се nu o рибет tălmăci ca un semn bun... O parte din boieri au fugit 
în munţi, unde pot aștepta în siguranță, ceea ce dacă e adevărat e 
neapărată nevoie să veghem asupra gloatei obraznice aţiţate” 1. 

În calitate de mare feudal și domn al unei țări vecine cu care ве 
intretineau strînse legături, Gh. Rákóczy al II-lea era îngrijorat де desfä- 
surarea răscoalei în Tara Romînească si își exprima teama са nu cumva 
răscoala să se răspîndească şi în Transilvania. La 22 martie 1655 el scria 
de la Mirăslău : „Situația în Tara Romîneascä este grea şi acuma... 
Voievodul fără întrerupere anunţă prin strigăte ca toată lumea să fie 
liniştită. Și раза Sciaus este supărat pe ei (pe răsculați — n.n.), întrucât 
lotrii au tăiat mulţi turci (subl. noastră — L.D.), pînă cînd (răsculații) 
nu vor fi tăiaţi pînă atunci linişte permanentă nu va fi” 2. Unul din cola- 
boratorii apropiaţi ai lui Rákóczy, Andrei Klobusiczki, seria principelui 
la 23 martie 1655 din Bratislava: „Întîmplarea din Tara Romiînească, 
nu este un lucru mic, mă tem să nu se răspîndească mai departe dacă 
nu va fi cumva, înăbușită, la ce — după cît am înțeles — Măria Ta уа 
avea grijă” 3. Încă la sfîrşitul lui martie, Gh. Rákóczy al II-lea luase 
unele măsuri pentru a preîntimpina eventuala întindere a răscoalei şi 
în Transilvania și pentru a pregăti în acelaşi timp intervenţia armată 
împotriva răsculaților. Pe la sfîrşitul lui martie și începutul lui aprilie 
s-au stabilit relații strînse între рава de la Silistra, reprezentantul porții 
şi Gh. Rákóczy ре de o parte şi Constantin Şerban și Gheorghe Stefan 
pe de alta, pentru a coordona toate acţiunile clasei dominante din cele trei 
țări romîne cu ajutorul otoman pentru а înăbuşi răscoala. Cu excepţia 
lui Rákóczy, însă, nici unul dintre aceşti reprezentanţi ai clasei feudale 
nu dispunea de forța militară suficientă pentru a ţine piept unei mișcări 
populare de proporţia celei din Тага Romîneascä. Gheorghe Stefan se 
temea de posibilitatea reizbucnirii frământărilor în însăşi oastea ва. Раза 
de la Silistra, care era chemat să aplice hotărîrea Porții privind înăbu- 
şirea răscoalei, nu dispunea de o armată suficientă; în aceeaşi situaţie 
se găsea și раза de la Timișoara, iar Poarta era frămîntată de lupte 
interne puternice şi angajată în război cu Veneţia. Singurul care putea 
să mobilizeze o armată bine organizată, supusă pentru a executa voința 
clasei dominante, era Gh. Rákóczy al II-lea, principele Transilvaniei. Era 
firesc în aceste condiţii ca toate firele organizării intervenţiei armate 
împotriva mişcării din Tara Romînească să ducă la curtea princiară 
din Transilvania. i 


1 A, Veress, Documente. .., vol. X, р. 287. 


2 5, Szilâgyi, Transilvania et bellum boreo-orientale, vol. I, р. 384. 
3 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


17 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN TARA ROMINEASCA 323 


Răscoala din Tara Romînească cuprinsese întreaga ţară. Este 
caracteristic în acest sens relatarea cronicarului sighişorean ©. Kraus 
«ате arată că, paralel cu solicitarea ajutorului din afară, Constantin Şerban 
„s-a străduit cum ar putea linişti pe seimeni şi roşii pînă la sosirea 
ajutoarelor, la care se aştepta. Voievodul a dispus ca zilnic să se anunțe 
prin strigături ca toată lumea să fie liniştită” 1. Cu toate acestea, situaţia 
voievodului, cu atît mai mult a boierilor, ега foarte nesigură 2. 


Răscoala izbucnită în cadrul armatei Таги Romînesti а avut în 
perioada de la izbucnire şi pînă la bătălia de la Şoplea o anumită evoluţie. 
Ea a cuprins în această perioadă nu numai mase largi ale ţărănimii şi 
oräsenimii asuprite, dar la mișcare au aderat o serie de elemente ale 
micii boierimi şi chiar unele elemente ale boierimii mari. Tocmai din 
această cauză compoziţia socială a mișcării a devenit foarte complexă, 
am spune Chiar eterogenă, ceea ce s-a reflectat; negativ nu numai în 
desfășurarea ulterioară a evenimentelor (în special în timpul bătăliei 
de la Soplea), ci şi în caracterul mişcării. Aderarea unor elemente ale 
boierimii la mișcare era determinată de anumite interese personale sau 
de grup, sau pur şi simplu de motive de oportunitate. Este semnifi- 
cativă în legătură cu acest ultim motiv relatarea cronicarului Kraus, care 
arată că în urma izbucnirii violente a răscoalei „mulţi boieri fiind foarte 
înfricosati şi ingroziti trec de partea seimenilor 51 roşilor” 3. 

Acei boieri care au aderat la mişcare reprezentau tocmai elementul 
care din însăşi interiorul ei acționa împotriva maselor räsculate si se 
folosea de toate posibilitățile spre a trăda mişcarea. Din rîndurile acestora 
au apărut acele elemente care au uneltit alături de boierii pribegi de pe 
lîngă Rákóczy şi Gheorghe Stefan sau раза, de la Silistra, ajutînd acestora 
în organizarea intervenției armate. 

După dieta parţială din 28 aprilie 1655, în care s-a hotărît inter- 
ventia armată a principelui din Transilvania împotriva mișcării din 
Тага Rominească 4, pregătirea nemijlocită a intervenţiei a intrat în 
ultima sa fază. În mai, voievodul Țării Rominesti, în scrisoarea sa către 
Rákóczy, сеге urgentarea intervenţiei; peste cîteva zile soseşte solul 
principelui Transilvaniei de la pașa din Silistra anuntînd ре Rákóczy 
despre hotărîrea Porții cu privire la necesitatea înăbuşirii răscoalei 5 
În aceeaşi zi este expediată scrisoarea lui Váradi, solul lui Rákóczy la 
Constantinopol, în care se transmitea hotărîrea Porții si aprobarea actiu- 
nilor lui Rákóczy de a înăbuşi mişcarea în Tara Romînească, „oricine 
ar face, numai să poată să ducă pînă la capăt, să liniștească pe aceia 


1 Fontes Rerum Austriacarum. Scriptores. vol. ПІ, р. 231. 

2 Scrisoarea lui Rákóczy din 4 mai 1655 şi scrisoarea trimisului lui Rákóczy în Tara 
Romineascä, Petru Budai, conţin o serie de informaţii cu privire la evoluţia răscoalei în această 
perioadă : cf. Szilágyi, А két Rákóczy György fejedelem családi levelezése, în seria Monumenta 
Hungariae Historica, Diplomataria, vol. XXIV, p. 491. şi Szilágyi S., Levelek és okiratok, 
în „Történelmi Таг”, 1889, р. 664—665. 

8 Fontes Rerum Austriacarum. Scriptores, vol. III, р. 231. 

4 Monumenta Comilialia Regni Transilvaniae, vol. ХІ, р. 224, si Fontes Rerum Austria- 
carum. Scriplores. vol. III, p. 232. 

5 $. Szilâgyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. I, р. 395. 


www.dacoromanica.ro 


324 L DEMENY 18- 


(pe răsculați — L. D.) si să-i pedepsească pe lotri, va face un lucru plăcut 
puternicului împărat ??1. 

La 20 mai 1655, o delegaţie numeroasă de boieri munteni soseşte 
la Rákóczy cerînd acestuia să intervină şi să înăbuşe mişcarea din Tara 
Romiînească. În frunte cu vlădica Ignatie, Gheorghe vel dvornie, Dicul 
biv spătar, Stroe logofătul, Constantin biv vistiernic, Preda vel logofăt 
gi încă 28 de boieri semnează scrisoarea adresată lui Rákóczy. În acest 
document deosebit de important pentru stabilirea caracterului şi amploarei 
mișcării din Tara Romîneascä se scrie următoarele : ,ntimplindu-ne-se 
întru ţara noastră a să face neste lucrurile riale dentru neste oameni 
streini, carii... începură a îngreuiarea şi а stricarea raiaoa pre-a lumina- 
tului şi prea puternicului Împărat cu jacuri si cu hoţii, păn mai о färgärä, 
după aceaia să apucară de noi, cari dam şi rădicam haraciul cinstitului 
Împărat, de începură a пе jäcui și a пе prăda casele şi bucatele si 
avutiile noastre, păn întrară şi cu sabiia în noi, în doo trei rändure, de 
omorără atăta samă de boierime, dentru mijlocul nostru... asăjderea și 
pre noi, gonindu-ne са să ne omoare, scoasereră-ne şi den ţara noastră, 
şi, ce avum, mult putän, tot пе luară, Deč unii dentru noi scăpăm în 
pămîntul cinstitutului Împărat, la poala Маме! Sale lu Siiaus раза al 
Dărstorului, alţii, la раза de la Temesvar (Timişoara), alţii prin Moldova, 
alții scăpăm şi aici” 2. Arătînd toate acestea, delegaţia cerea, în numele 
lui Constantin Şerban si a boierimii mari muntene, lui Rákóczy să inter- 
vină cu armata sa pentru înăbușirea mişcării maselor. În timp ce răscu- 
latii se ridicaseră nu numai împotriva boierimii, a domnului şia mănăs- 
tirilor, dar și împotriva asupririi otomane, în numele clasei dominante mun- 
бепе, delegaţia de boieri urgenta lichidarea mișcării populare „ca să fie 
{ага iarăşe supusă şi plecată prealuminatului Împărat, şi să dăm hara- 
ciul Împăratului” 2. Apare cît se poate de limpede caracterul de clasă al 
politicii şi al acţiunii marii boierimi faţă de interesele vitale şi indepen- 
denta țării. Scrisoarea boierilor munteni adresată lui Râkcezy la 20 mai 
1655 constituie un act de acuzare la adresa acestei boierimi. Ea avea 
menirea să urgenteze, să susţină planurile duşmanilor externi ai răscoalei, 
planuri ce se elaborau tocmai în acea perioadă pînă la cele mai mici 
detalii. 

Räsculatii, ата de pregătirea intervenţiei dinspre Moldova şi 
Transilvania la sfîrşitul lui mai, îşi concetrează forţele în două locuri 
principale, la Tîrgovişte si lîngă Focşani. La Tîrgovişte, în vechea 
capitală а ţării, răsculații seimeni şi dorobanţi şi-au întocmit tabăra 
si s-au pregătit de luptă întărindu-se în șanțurile săpate încă în timpul 
lui Matei Basarab în jurul cetăţii domnești. Răsculaţii, organizîndu-se 
mai bine în interior, au căutat şi ei sprijin din afară. 


Cercetări recente au dovedit cu toată certitudinea că între răsculații 
seimeni gi cazacii lui Bogdan Hmelnițki au existat legături strînse încă 


1 $, Szilágyi, Levelek és okiralok ... în „Történelmi Таг”, 1889, р. 665—666. 
2 М. Iorga, Studii şi аоситепіе..., vol. IV, р. 34. 

3 Ibidem, p. 35. 

4 $. Szilágyi, Transsylvania el bellum boreo-orientale, vol. І, р. 398—399. 


www.dacoromanica.ro 


19 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN ТАКА ROMINEASCĂ 325 


înainte de bătălia de la Soplea 1. Într-o scrisoare а lui Gheorghe Stefan, 
din 22 mai 1655, către Gh. Rákóczy al II-lea se semnala faptul că sei- 
menii răsculați au trimis o solie la hatmanul cazacilor zaporojeni. Gheorghe 
Ştefan vorbeşte despre informaţiile primite de la solul său pe lîngă Bogdan 
Hmelnițki, informaţii obţinute de la un cazac fost slujitor la Suceava, 
care cunoştea bine limba romînă si care în momentul respectiv se afla 
la curtea lui Bogdan Hmelnițki. Acest cazac, aflîndu-se în relații bune 
cu solul voievodului moldovean, îi furniza unele informaţii pe care 
acesta nu le putea obține pe altă cale. El rclatează solului lui Gheorghe 
Ştefan că seimenii din Tara Romîneascä au trimis о solie la Bogdan 
Hmelnițki cu o scrisoare în сате еі se angajau са, în cazul în care hat- 
manul va dori să-i aibă în ajutor, ei vor porni într-un număr de 12 000 
luînd cu sine toate armele de foc ale voievodului Constantin 51 vor chema 
alături de ei multi sîrbi si bulgari şi în felul acesta vor porni în ajutorul 
hatmanului 2. Din informaţiile obținute de Gheorghe Ştefan şi transmise 
de acesta lui Rákóczy în scrisoarea amintită, reiese şi răspunsul pe саге 
l-au primit seimenii la propunerea lor şi la solicitarea ajutorului căzăcese 
împotriva duşmanilor lor externi. 

Este cunoscut faptul că relaţiile dintre Gheorghe Ştefan şi cazacii 
lui Bogdan Hmelnițki, după evenimentele din 1653, erau încordate. 
Tinind seama de aceasta și de pregătirea lui Bogdan Hmelnițki pentru 
participarea la războiul împotriva Poloniei, alături de Rusia, hatmanul 
oastei căzăcești zaporojene i-a sfătuit pe seimeni ca deocamdată să nu 
întreprindă nimic, pentru că el nu poate acorda sprijinul necesar, iar 
trecerea lor printr-o ţară al cărui domn îi este dușman va fi foarte grea. 
În același timp Bogdan Hmelnițki promitea că, imediat după terminarea 
expediției îndreptate împotriva Poloniei, el va întoarce armele spre 
duşmanii seimenilor 81 va acorda sprijinul necesar lor. ,, El hatmanul însuşi 
— scria Gheorghe Stefan lui Rákóczy — se află în tabără împotriva 
polonilor şi dacă gîndurile lui vor fi realizate 51 va putea să obţină victoria 
asupra polonilor, el vrea să se stabilească mai întîi la Lvov, iar de acolo 
va trimite oaste în ţara noastră (Moldova — n.n.), atunci (seimenii) 
vor putea să treacă la el cînd va vizita pe dușmani şi pe prieteni” 3. Reiese 
foarte clar din toate aceste relatări deosebit de prețioase că paralel cu 
pregătirea intervenției externe se pregătea o coaliție a forțelor luptei de 
eliberare de sub jugul străin, a cazacilor lui Bogdan Hmelnițki și a räscula- 


1 L. Demény-Mescova, Relaţiile seimenilor cu cazacii lui Bogdan Hmelnifki іп timpul 
răscoalei populare din 1655 în Țara Rominească, în Studii privind relaţiile romino-ruse 
vol. III. 

2 S. Szilágyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale vol. І, р. 396—397. 

з Ibidem. În studiul amintit a lui L. Demény-Mescova, se aduc si alte dovezi despre 
legăturile seimenilor răsculați cu cazacii. Astfel se arată că solul lui Gheorghe Stefan la curtea 
lui Bogdan Hmelnițki а fost întrebat de Vihowski, diacul hatmanului, dacă „voievodul Moldovei 
va permite acelor seimeni din Тага Котіпеаѕсӣ să treacă prin {ага sa la hatman de prietenia 
acestora față de hatman”. Se arată că într-o scrisoare din 4 iunie 1655 adresată Porții de către 
Gh. Rákóczy al II-lea, acesta denunța planul de alianță a seimenilor răsculați cu cazacii. Ra- 
poartele trimisilor lui Rákóczy la Poartă conţin şi ele informaţii ample cu privire la legătura 
cazacilor си seimenii răsculați. Astfel, într-o scrisoare a lor din 23 iulie 1655 scriau lui 
Rákóczy că „s-a adeverit că lotrii din Тага Rominească au purtat corespondenţă cu cazacii”. 


www.dacoromanica.ro 


326 1. DEMENY 20 


tilor din Tara Romîneascä. Planurilor clasei dominante din cele trei 
țări romîne şi ale Porții Otomane li se opunea, în felul acesta, un plan de 
joncțiune a armatelor lui Bogdan Hmelnițki cu oastea răsculaților, 
Aceste informaţii din scrisoarea amintită a lui Gheorghe Ștefan 
cu privire la relaţiile răsculaților din Tara Romîneascä cu cazacii sînt 
confirmate ві de alte documente şi ştiri. Solii lui Rákóczy la Constantinopol 
şi solul său care tocmai în lunile aprilie şi mai făcuse o călătorie la cazaci 
confirmau știrile despre aceste relaţii !. Alianţa dintre cazaci 81 seimeni 
era îndreptată în primul rînd împotriva lui Gheorghe Stefan și Gh. Rákóczy, 
dar еа a avut şi un caracter antiotoman. Acest fapt este surprins 
în una din scrisorile lui Gh. Rákóczy al II-lea adresată pașei de la Silistra 
în cursul lunii mai, deci atunci cînd principele Transilvaniei a aflat 
despre legăturile seimenilor răsculați cu cazacii. În această scrisoare Rákóczy 
arăta, că exista pericolul са răsculații din Тата Romînească, dar în special 
geimenii, după ce vor fi nimicit; „stările suspuse ale țării” şi vor proceda 
la fel şi cu „voievodul ţării numit de Împăratul otoman”, se vor putea uni 
cu „0 asemenea ţară de unde vor putea să facă multe neplăceri puterni- 
cului Împărat” 2. Nu este greu de observat că aluzia se făcea la Ucraina 
lui Bogdan Hmelnițki reunită cu statul centralizat rus. Cazacii zaporojeni 
reprezentau singura ţară a cărei forță militară simpatiza și se angaja să 
sprijine pe seimeni. Caracterul antiotoman al alianței seimenilor din Тага 
Romînească cu cazacii lui Bogdan Hmelnițki poate fi deslusit şi din alte 
izvoare. Astfel, după bătălia de la Soplea, Bogdan Hmelnițki este foarte 
nemulțumit де acţiunile lui Gh. Rákóczy al II-lea, care de fapt aveau 
drept rezultat; lichidarea forței militare a Țării Romîneşti și îi reproşa 
acestuia că el, Bogdan Hmelnițki, ar fi ştiut ce să facă cu o asemenea 
forță militară cum era cea а Țării Romînesti, dar în special cu vitejii 
seimeni, el ar fi ştiut împotriva cui să-i folosească 3. Este iarăşi usor să 
surprindem că Bogdan Hmelnițki făcea aluzie la turcii cotropitori, știut 
fiind că ţările romîne ocupau un loc important în planurile lui antiotomane. 


Descoperirea la sfîrșitul lunii mai, de către Gheorghe Ștefan şi 
Gh. Rákóczy, a relaţiilor dintre seimeni 8 cazaci a făcut ca pregătirea 
intervenţiei armate împotriva răsculaților să Не urgentată atît de Poartă, 
cît gi de celelalte forte reacționare. Pe lîngă o serie de motive interne 
din Moldova şi Transilvania, cauza determinantă care a făcut ca declan- 
garea intervenţiei să aibă loc în iunie a constat în situația externă care 
în acel moment era cea mai favorabilă forțelor care pregăteau intervenția 
şi foarte nefavorabilă răsculaților. Acest lucru este limpede exprimat de 
Gheorghe Stefan în scrisoarea sa din 29 mai către Gh. Rákóczy în care 
scria: ,,... numai să nu întîrziem cu acest lucru (înăbuşirea răscoalei 
în Tara Romîneascä — n.n.), întrucît acum şi noi avem posibilităţi 
îavorabile, pentru că oștile vecinilor noştri s-au potolit, polonezii sînt 
în pierdere, cazacii pînă acum încă nu s-au adunat în tabără, tătarii s-au 


1 Mai pe larg cf. L. Demény-Mescova, art. cit., р. 8. 
2 S. Szilágyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. І, р. 541—542, 
3 L. Demény-Mescova, art. cit., р. 12—13 gi 15. 


www.dacoromanica.ro 


21 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 IN TARA ROMINEASCA 327 


îndepărtat; de aici... timpul se poate schimba uşor, iar noi în mijlocul 
acestor ţări aflate în războaie sîntem expuși pericolului” 1. Astfel a fost 
ales momentul înfăptuirii intervenţiei tocmai cînd forțele căzăceşti nu 
puteau da ajutorul necesar seimenilor. Considerăm deci că nu este întîm- 
plător faptul că tocmai 1% sfîrşitul lunii mai şi începutul lunii iunie pregă- 
tirile în vederea punerii în aplicare a planului interventionist s-au inten- 
sificat, atît din partea paşei de la Silistra, cât si din partea lui Rákóczy 
şi a lui Gheorghe Ştefan. 

Planul acestei intervenţii a fost elaborat încă în cursul lunii mai 
şi el se poate reconstitui din corespondența dintre Rákóczy şi раза de 
la Silistra. Conform acestui plan, la o anumită dată fixată de comun 
acord (precizată ulterior pentru 27—28 iunie), răsculații din Тага Romi- 
nească urmau să fie atacați din mai multe părți. Rákóczy intenţiona să 
pornească cu oastea sa prin pasul Buzăului sau eventual prin Bran, 
îndreptindu-se spre Ploieşti si Bucureşti; раза de la Silistra urma să 
treacă Dunărea şi să înceapă atacul dinspre Giurgiu; Gheorghe Stefan, 
cu oastea sa, avea ca sarcină să atace din direcţia oraşului Focşani îndrep- 
tîndu-se spre Rîmnicu-Sărat — Buzău — Gherghița; de aici, unindu-se 
cu oastea transilvăneană, să înainteze spre București, unde se presupunea 
că sînt concentrate toate sau cel putin principalele forte ale răsculaților. 
Cît priveşte раза de la Timişoara, care în acel moment nu dispunea de о 
armată necesară unui atac împotriva Țării Romînesti, el trebuia totuşi 
să concentreze toate forțele sale militare la frontiera ţării, creînd impresia 
unui atac în direcţia ținutului Mehedinţi. Acest plan constituie şi el o 
mărturie despre amploarea mișcării din Tara Romîneascä, mai ales dacă 
adăugăm datele cu privire la efectivele ce urmau să fie mobilizate împo- 
triva răsculaților. Rákóczy urma să pornească şi a şi pornit cu un efectiv 
de 30 000 de soldaţi şi, după unele izvoare, cu 12, după altele, cu 24 de 
tunuri, iar Gheorghe Ştefan cu oastea sa de 15—17 mii, avînd în ajutor, 
din partea tătarilor, un detașament de circa 1 500 de soldaţi ; pașa de la 
Silistra, împreună cu detaşamentul condus de Constantin Şerban, care 
urma să i se alăture într-un anumit moment al desfășurării evenimentelor, 
dispunea, după anumite izvoare, de circa 3 000 de ostași, iar la frontiera 
de vest a ţării, раза de la Timişoara concentra circa 1 000 de soldaţi?. 
Este deci vorba de o armată care ajungea pînă la 50 000 de soldaţi care 
urmau să fie mobilizați gi au gi fost mobilizați împotriva răsculaților. 

La vestea apropierii oștilor interventioniste, răsculații 181 organi- 
zează forţele, iau măsuri de apărare, iar populaţia ţării, care îi sprijinea, 
este chemată să se retragă spre bălțile Dunării, ducînd cu sine tot ce 
avea. Izvoarele atestă că țărănimea a sprijinit din plin acţiunea räscula- 
tilor. Mai ales în momentul trecerii oastei lui Rákóczy se constată în 
Tara Romîneascä o nouă activizare a forțelor sociale angajate în mişcare. 
С. Kraus constată acest fapt arătînd că atunci „cînd știri despre aceasta 
(pornirea lui Rákóczy cu armata sa spre Тага Romineascä — n.n.) sosesc 


15. Szilágy, Okmânytâr II. Rákóczy György diplomacziai üsszekôltetéseihez, р, 180—181. 
2 Idem, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. I, р. 542. 


www.dacoromanica.ro 


328 L DEMÉNY 22 


in Tara Romiînească, izbucnește o răscoală care ia proporții din ce în 
ce mai mari. Marea majoritate a țării trece de partea seimenilor” (subl. 
noastră — L.D.h. 

Cunoscînd planurile înaintării ostilor lui Gh. Rákóczy şi Gheorghe 
Ştefan şi faptul că aceste oști trebuia să se unească lîngă Gherghița pe 
data de 28 iunie şi de aici să pornească împotriva oastei răsculaților, 
aceştia au hotărît să iasă în întîmpinarea lui Rákóczy nimicind pe rînd 
otile interventioniste încă înainte de a se uni. Ei silesc pe Constantin 
Şerban să pornească de la București, alături de ei împotriva lui Rákóczy. 
Constantin Şerban însă părăseşte la Gherghița oastea răsculaților fugind 
cu о serie de boieri la раза de la Silistra. În aceste condiţii, răsculații 
seimeni şi dorobanţi proclamă ca domn pe Hrizea, care preia conducerea 
oastei răsculate si porneşte spre Ploiești. La data de 26 iunie, nu departe 
de Ploieşti, în satul Soplea pe malul Teleajenului, armata lui Rákóczy а 
fost atacată prin surprindere de răsculați. Atacul violent şi viguros al 
răsculaților a pus într-o situație grea oastea lui Rákóczy şi а fost un 
moment în desfăşurarea bătăliei — aşa cum ne înfăţişează izvoarele — în 
care părea probabilă victoria răsculaților, deși oastea lui Rákóczy era 
mai numeroasă şi era mai bine organizată. Pînă la urmă însă, oastea 
răsculaților a suferit o grea înfrîngere. Principala cauză a înfrîngerii a 
constat; în trădarea răsculaților de către elemente boiereşti alăturate la 
mişcare. Cronicile interne vorbesc de două momente decisive în desfă- 
şurarea bătăliei, cînd boierii trădaseră pe răsculați. În primul rînd este 
vorba de trădarea comandantului artileriei seimenilor, Buliga aga. Acesta 
a plasat în așa fel artileria oastei răsculate, сате era mai puternică decît 
cea а lui Rákóczy, încît proiectilele treceau pe deasupra pedestrimii prin- 
cipelui care s-a putut apropia fără vătămare de această artilerie şi a 
capturat tunurile răsculaților. În același timp are loc o trecere directă 
a unor detașamente conduse de boieri de partea lui Rákóczy. Aceste 
trădări au dezorganizat sistemul de apărare şi ordinea de luptă a răscu- 
latilor făcînd posibilă victoria oastei lui Rákóczy. A început un groaznic 
măcel în rîndurile răsculaților. Forţele reacționare triumfau. La 27 iunie 
Gheorghe Ştefan se unește cu Rákóczy, peste cîteva zile cei trei domni, 
Gheorghe Ştefan, Constantin Şerban și Gh. Rákóczy, sărbătoreau în 
tabăra de lîngă Gherghița victoria obținută, 


Deși victoria de lîngă Soplea a constituit o lovitură puternică dată 
principalelor forte militare ale răsculaților, și o dată cu aceasta forței 
armate a Țării Romînesti, totuși rezistența şi împotrivirea răsculaților 
n-a fost cu totul lichidatä. Tocmai acest fapt l-a făcut ре Gh. Rákóczy 
al II-lea să lase la dispoziția lui Constantin Şerban şi a boierilor munteni 
un puternic detașament de ostaşi (pînă la 3 000 de soldați) pentru a 
lichida, complet rezistența răsculaților. Rezistenţa locală a răsculaților 
care зе retrăseseră după bătălia de la Soplea spre Bucureşti, la sud de 
Bucureşti şi în bălțile Dunării, avînd un sprijin puternic din partea 
maselor, a avut în unele momente caracterul unei ridicări generale împo- 


1 Fontes Rerum Аиѕігіасагит. Scriptores. vol. III, р. 235. 


www.dacoromanica.ro 


23 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 14 ТАВА ROMINEASCA 329 


triva boierimii, a domnului ţării şi a armatei lui Rákóczy aflată în slujba 
acestora, Însesi cronicile interne menţionează că împotrivirea maselor 
din Тага Romîneascä a continuat şi după înfrîngerea din 26 iunie 1655. 
Astfel Letopiseţul Cantacuzinesc relatează: „lar ei (răsculații —n.n.), ca 
nişte îndräciti, nu să mai asäza, ci umbla tot turburati. Si să strinsä 
care de unde era; o dată la Bucureşti, altă dată la Brăila, ca să vie cu 
armă asupra domnu-său” 1, De altfel, despre rezistența seimenilor şi a 
dorobantilor după Soplea vorbeşte si Miron Costin si alţi cronicari. Chiar 
unul dintre comandanții oastei învingătoare de la Şoplea scria către un 
nobil din Transilvania la în iulie 1655: „Drumul este de temut, nici nu 
pot umbla sigur din priciria lotrilor” 2. Rákóczy, în înţelegere cu ceilalţi 
doi voievozi, a fost nevoit să ia unele măsuri militare împotriva răsculaților, 
Încă în ziua de 2 iulie, un detaşament de 5 000 de soldaţi ai lui Rákóczy, 
sub comanda lui I. Boros, s-a îndreptat spre Bucureşti 3, avînd de înfruntat 
detașamente de călăraşi si dorobanţi în bătălia de lîngă Bucureşti şi de 
la Daia 4, Detaşamente ale voievodului moldovean şi cel al tătarilor sub 
comanda lui Rustem Mirza erau şi ele în urmărirea răsculaților. 


La 9 iulie, Gh. Rákóczy al II-lea şi, cu cîteva zile înainte, Gheorghe 
Stefan au început retragerea forțelor lor militare din Tara Rominească ; 
Rákóczy, abia reușind să treacă munţii, era informat de către Boros 
despre reizbucnirea mișcării. Acesta scria principelui Transilvaniei la 
16 iulie: „ne aduc ştiri din toate părțile că populaţia ţării din nou ве 
adună” 5. Mişcarea a reizbucnit şi de data aceasta în oraşe şi s-a răspîndit 
repede în întreaga ţară. Boros arată că acționau în special cälärasii, 
susținuți de seimeni şi dorobanţi si de către ţărani si orăşeni, inițiatorii 
mişcării fiind căpitanii oraşelor Bucureşti, Ploiești, Gherghița я Daia. 
Aceşti căpitani, adunați împreună cu comandanții seimenilor şi doroban- 
tilor rămaşi în viață după bătălie, au şi hotărît ca imediat се Rákóczy 
va părăsi ţara să pornească la răscoală ©. Alte centre de rezistență erau 
la Roşiorii de Vede si Tirgşor?, dar în special la Craiova, „Той aceia 
care au reușit să scape după bătălie s-au adunat din nou acolo, lîngă 
Dunăre la sud de Craiova” scria Boros la 16 iulie lui Rákóczy 8. Främin- 
tările în sînul populaţiei Țării Rominesti, dar în special în rîndurile 
armatei răsculate, s-au întețit ре la mijlocul lunii iulie 1655 datorită 
şi faptului că Hrizea în aceste zile urma să fie expediat din Tîrgovişte spre 
Transilvania. Mai ales seimenii și dorobantii nutreau mari speranţe în 
eventuala eliberare a lui Hrizea. Este semnificativ faptul că chiar în 
orașul Tîrgovişte, considerat de Constantin Şerban citadela puterii sale, 


1 Istoria Țării Romineşti, р. 126—127. 

2 A. Veress, Documente..., vol. X, р. 226. 

з 5. Szilágyi, A két Rákóczy György fejedelem családi levelezése, în MonumentajHungariae 
istorica, Diplomataria, vol. XXIV, р. 494. » 

4 S. Szilágyi, Okménytér II. Rákóczy György diplomacziai ôsszekôltetéseihez, р. 208, 

5 Idem, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. I, р. 416. 

в Ibidem, р. 416. 

7 Ibidem, р. 415. 

8 Ibidem, р. 416. 


ава www.dacoromanica.ro 


330 1. DEMENY 24 


în ziua în care Hrizea sub paza unei escorte puternice a fost scos din 
închisoare si expediat; spre Transilvania, au avut loc vii manifestări de 
simpatie a populaţiei față de Hrizea. „Cînd a ieşit din curte — scria 
Boros: lui Rákóczy — îl plîngeau oamenii, se plecau înaintea lui şi-l 
sărutau ; bine că l-a prins раза şi l-a trimis în mînile noastre, căci zău 
că toată țara s-ar fi sculat pe lîngă dînsul si l-ar fi privit са pe voievodul 
ei, și ar fi м murit lîngă el”!. Cit de gravă era considerată situaţia 
din Тата Romînească în aceste zile de către reprezentanţii clasei feudale 
ne-o dovedeşte elocvent solicitarea unui nou ajutor din partea lui Rákóczy, 
a unei noi intervenții militare. La 16 iulie 1655 Boros scria în acest sens 
lui Rákóczy : ,, Voievodul şi boierii mă roagă ca Măria Ta să scrii domnu- 
lui Acațiu Baresai, ca acolo sus la Jiu, în munţi, să aducă cel putin 
1000 de oameni şi Măria Ta de ai trimite cîteva porunci, care să fie 
răspîndite printre lotri” 2. Si Constantin Şerban se adresa la 18 iulie lui 
Rákóczy pentru ajutor: ,,Ne-ar plăcea si nouă — scria el — dacă 
Măria Та ar da poruncă oastei de un anumit număr să fie gata la vamele” 3 
care treceau dinspre Transilvania spre Тага Romîneascä. 


În Tara Romînească lupta răsculaților continua. La mijlocul lunii 
iulie, locuitorii din Tîrgul de Floci au opus o puternică rezistenţă deta- 
şamentului tătarilor condus de Rustem Mirza, care urmărea pe răsculați 
si jefuia ţara. Însuşi comandantul detasamentului tätäräse a fost ucis 
în luptă 4. Răscoala a fost sprijinită ві de bäiesi, probabil de la ocnele 
de sare ale Таги Romînesti, împotriva lor fiind trimise detașamente ale 
boierilor şi voievodului 5. Acest avînt al mișcării a fost vremelnic oprit 
de clasa dominantă în urma măsurilor luate împotriva răsculaților cît 81 
datorită caracterului local, färîmitat, al împotrivirilor în această perioadă. 
Ele au dovedit însă profundele nemulțumiri care mocneau în sînul marii 
majorităţi a populaţiei. Tocmai de aceea potolirea mișcării pe la sfârşitul 
lunii iulie era numai vremelnică, am spune chiar aparentă. În Tara Romi- 
nească circulau diferite știri și zvonuri cu privire la succesele armatei 
căzăceşti. Cei asupriti priveau cu simpatie succesele militare ale cazacilor 
lui Bogdan Hmelnițki în războiul dus împotriva Poloniei, iar răsculații 
aşteptau armata căzăcească pentru a-și uni forțele împotriva duşmanilor 
țării. Boros arată într-o scrisoare către Rákóczy că „sosirea cazacilor 
aici nu se află în secret pentru că... este o săptămînă și jumătate că 
se vorbeşte deschis despre ea...” 6. La începutul lui august sosise chiar 
о solie căzăcească în Tara Romîneascä care а fost cu multă simpatie 
primită de populaţia țării 7. 


1 S. Szilágyi, Октапуаг II. Rákóczy György diplomacziai ăsszekălieteseihez, р. 206; 
trad. la N. Iorga, Studii şi documente. .., vol. IV, р. CCLXXII. 

2 S, Szilágyi, Transsylvania el bellum boreo-orientale, vol. І, р. 417. 

3 Idem, Okmânytar II. Rákóczy György diplomacziai âsszekătteteseihez, р. 210. 

4 Ibidem, p. 212. 

5 Ibidem, р. 214—216. 

6 $. Szilágyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. І, р. 423. 

1 Cf, L. Demény-Mescova, art. cit., р. 15. 


www.dacoromanica.ro 


25 CARACTERUL RASCOALEI DIN 1655 ÎN ТАКА ROMINEASCA 331 


La 8 august izbucnește din nou о puternică mişcare în Tara Romi- 
nească şi de data aceasta cu centrul la Bucureşti. La 9 august 1659 
Boros înștiințează pe stäpînul său, Rákóczy : „În mare grabă trebuie să 
scriu Măriei Tale... aseară ne-au dus ştirea că aproape 300 de călărași 
s-au adunat la Bucureşti dintre lotri, de aceea şi omul voievodului, logo- 
fătul Radul aflîndu-se acolo cu 300 de cälärasi si el abia a reuşit să fugă, 
din fața lor” 1, Primele ştiri despre reizbucnirea mișcării la Bucureşti 
primite de către Boros la Tîrgovişte nu erau încă sigure. În cursul zilei. 
de 9 august, Boros se informa mai amănunţit şi scria lui Rákóczy : 
„Astăzi au sosit din nou şase oameni de încredere tot din Bucureşti şi 
eu am fost chemat de voievod 51 boieri și îndată ce am intrat între ei, 
mediat; am recunoscut că sînt cu înfăţişare speriată; ei mi-au spus că 
din nou ne-a sosit un om al nostru domnule Boros; se zice că s-a 
înmulţit dușmanul şi sînt vreo cinci sute; dar dumneata să scrii princi- 
pelui ca si lui Toma Basa repede”! 2. Dar nici cele relatate de boieri şi 
voievod nu reprezentau adevărata situație la București. Boros a luat 
legătura directă cu cei sosiți de la Bucureşti care arătau că aici soseau 
„din toate părţile, de unde zece de unde şase, tot аба se adunau”, numărul 
răsculaților ridicindu-se după aprecierea acestor martori oculari la circa 
două mii de oameni. Răscoala izbucnitä în Bucureşti la 8 august începea 
să ве răspîndească în ţară fiind activ sprijinită: „Cred, Măria Ta, că 
populația ţării a ştiut aceasta, întrucît ieri, azi noapte şi azi toţi, toţi 
aleargă (2е010)??3. La cererea boierilor şi a voievodului muntean, fiind 
şi el îngrijorat de reizbucnirea шо Boros ве. adresa lui Rákóczy 
cerînd grabnic ajutor militar și muniții 4 În același timp, Boros se adresa 
şi lui Toma Basa, comandantul oștilor de graniţă ale lui Rákóczy, să eue 
pe drumul Rucärului şi să vină în mare grabă” 5. 


Rákóczy, primind scrisoarea lui Boros, s-a adresat unor е, ai 
consiliului princiar cerînd părerea acestora în privința măsurilor ce urmau 
să fie luate în legătură cu situaţia creată în Tara Romînească. La 12 august 
1655, Ioan Kemény, comandantul suprem al oastei transilvănene gi 
unul dintre cei mai apropiaţi sfetnici ai lui Rákóczy, a si trimis la cererea 
principelui răspunsul său scris în care propunea о serie de măsuri excep- 
tionale în vederea, pregătirii pentru о nouă intervenţie în Tara Romînească. 
Kemény arată că „este de temut că situaţia se va agrava”, fiind îngrijorat 
de o eventuală răspîndire a mişcării nu numai în Tara Romînească, ci 
şi în Moldova, pe care el o considera foarte posibilă dacă nu vor fi luate 
măsurile necesare pentru înăbuşirea ei. Kemény propunea lui Rákóczy 
să fie trimisă o solie la cazaci care să ceară lui Bogdan Hmelnițki. să, nu 
intervină în sprijinul răsculaților, să fie trimisă poruncă comitatelor са 
să se pregătească de război ; din părțile aflate în vecinătatea Таги Romt- 
nești să fie trimise urgent detașamente în Тага Romineascä pentru: 3 


S. Szilágyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. 1, р. 427. 

Ibidem, .. П 
Ibidem, р. 428. 
Ibidem, р. 427. 
Ibidem, р. 428—429. 


= со ы н 


www.dacoromanica.ro 


332 Е. DEMENY 26 


acordă ajutor prompt oastei lui Boros şi voievodului muntean, вй se ia 
toate măsurile necesare în vederea asigurării cu muniții şi alimente a deta- 
gamentului lui Boros, să fie pregătită armata de mercenari a principelui 
pentru a putea porni la expediţie în orice moment. 

Izvoarele care ne stau la dispoziție nu пе permit să înfätigäm un 
tablou mai detaliat asupra acţiunilor răsculaților. Nu cunoaştem încă desfä- 
gurarea evenimentelor în zilele imediat următoare reizbucnirii răscoalei 
de la Bucureşti. Ştim doar că acțiunile răsculaților se desfăşoară în primul 
rînd în regiunile aflate la sud de oraşul Bucureşti, în jurul Călugărenilor 
şi în părţile bălților Dunării. Aici şi-au îndreptat; voievodul Таги Romîneşti 
şi Ioan Boros toate forțele lor militare pentru înăbuşirea mișcării. La 16 
august 1655 Constantin Şerban se afla în tabără la Călugăreni. În aceeaşi 
zi ei încearcă să nimicească oastea răsculaților printr-o bătălie decisivă, 
însă nu reușesc. Räsculatii sînt sprijiniți de țărănime. „Toată {ага şi 
țărănimea vor să se ridice împotriva noastră” — scria Boros, din tabăra 
de la Călugăreni, judelui primar al oraşului Braşov, cerînd și acestuia ajutor 
armat 1. Încercarea lui Boros şi а lui Constantin Şerban de a lichida 
răscoala printr-o bătălie decisivă nu reuşise. „Aici, în locul în care sîntem 
— scria Boros lui Rákóczy de lîngă Călugăreni la 16 august —, nu putem 
să facem nimic întrucît duşmanul scapă din fața noastră” ?. După cît 
se pare, răsculații duceau lupte de härtuialä şi, în faţa acestei tactici, 
Boros şi armata sa rămîneau neputincioase. Boros trimitea detagamente 
puternice pînă la Dunăre, dar nici aceştia nu reuşau să pună mîna pe 
răsculați, cum se exprima el, întrucît aceste detaşamente „nu văd nici 
un duşman” 3. În schimb Boros este informat că o bună parte dintre 
dorobanţi s-a retras în regiunile bălților Dunării, „dar pe acelea noi nu 
le putem scoate”. 

Paralel cu luptele ce se dădeau în jurul Călugărenilor, răsculații, 
într-un număr apreciabil — izvoarele pomenesc de un detaşament de 
două mii —, opuneau o vie rezistență în jurul tirgului Roşiorii de Vede. 
Boros informa pe Rákóczy că marele vornic cu un detaşament puternic 
tocmai în aceste zile ale lui august se afla în urmărirea răsculaților care 
acționau în jurul tîrgului Roșiorii de Vede *. 

Şi în această perioadă a răscoalei, forța militară principală care 
opunea rezistență rămîneau dorobantii şi seimenii. Mai rar sînt amintiți 
în izvoare călăraşii ; după cît se pare detașamentele lor nu se angajează 
în lupta deschisă împotriva voievodului gi a armatei lui Boros. În schimb, 
cunoaştem că cei mai multi din comandanții lor duceau tratative cu 
Constantin Şerban pentru a se supune ordinii voievodului. Trebuie arătat, 
de altfel, că tactica tratativelor era una din metodele folosite de voievod 
si boieri pentru а dezbina forțele răsculaților. Aceeaşi tactică a fost 
folosită şi faţă de roșii care, după cît se pare, au reprezentat în general 


15. Szilágyi, Transsylvania et bellum boreo-orientale, vol. І, р. 430. 

2 Idem, Okmânytâr II. Rákóczy György diplomaczai ăsszekătieteseihez, р. 228. 
3 Ibidem, 

4 Ibidem, р.228—229. 


www.dacoromanica.ro 


27 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN ТАКА ROMINEASCA +33 


un element mai soväielnic în timpul întregii mișcări din Tara Romîneascä. 
Însuși Rákóczy se folosea de unii boieri pribegi aflaţi la curtea sa care 
aveau о anumită influență în rîndurile rosiilor, cum era Preda, pentru 
a-i determina să nu se ridice împotriva boierilor şi a voievodului 
muntean 1. 

În urma incursiunilor făcute de armatele lui Constantin Şerban şi 
ale lui Boros în direcţia Călugărenilor şi de cele aflate sub comanda marelui 
vornic în direcţia tîrgului Roșiorii de Vede, pentru urmărirea cetelor de 
răsculați, împotrivirea armată a răsculaților a intrat în faza de declin 
şi о dată cu aceasta şi mişcarea din Тата Romiînească a fost în ansamblu 
înăbuşită. Dacă la bătălia decisivă de la Şoplea cauza principală a înfrîn- 
gerii răsculaților a constat în trădarea unor boieri și a unor comandanți 
aläturati la mişcare, în faza de după această bătălie una din cauzele 
principale ale înfrîngerii si lichidării împotrivirii răsculaților a fost fărămi- 
tarea locală și: izolarea diferitelor cete ale lor. În felul acesta, cetele 
räsculate au putut fi mai uşor urmărite şi lichidate în parte de forțele 
concentrate ale boierimii, voievodului şi а detaşamentului condus de 
Boros şi Gaudi. Rînd pe rînd, pînă la sfîrşitul lunii august, principalele 
cete ale răsculaților au fost lichidate. După această dată izvoarele nu mai 
pomenesc de împotriviri armate ale răsculaților. Lichidarea seimenilor și 
dorobantilor şi în parte a călăraşilor a fost înfăptuită de către boieri şi 
voievodul muntean cu ajutorul forțelor militare interventioniste, dar în 
special cel al lui Gh. Rákóczy al II-lea. О dată cu aceasta clasa dominantă 
a dat o puternică lovitură și luptei antiotomane a țărilor romîne. A fost 
în fond lichidată acea forță militară în Tara Romîneascä care era capa- 
bilă să opună rezistenţă armată față de turci. А fost dată o lovitură 
puternică însăşi forței armate a sistemului de alianţă care se închega între 
cele trei ţări romîne. Gh. Rákóczy al II-lea, Gheorghe Ştefan şi Con- 
stantin Şerban actionînd în interesul îngust de clasă al boierimii și al 
nobilimii mari, orbiti de dușmănia de clasă faţă de puternica mișcare 
populară, au diminuat însăşi temelia acelei mișcări antiotomane care se 
va declanșa în țările romîne în anii ce au urmat răscoalei şi în frantea 
căreia se vor situa domnii celor trei ţări. Iar atunci cînd unii dintre ei 
își vor da seama că fără participarea maselor populare purtarea cu succes 
a luptei antiotomane era imposibilă, era deja prea tirziu. 


Din cele spuse, se desprind cîteva concluzii cu privire 1% caracterul 
mişcării populare din 1655 în Тага Romînească. În primul rînd, apare 
foarte clar caracterul larg şi complex al mişcării din punct de vedere al 
forțelor ei motrice. Nu este deci vorba nici de lupta dintre diferitele 
facțiuni boiereşti, care s-ar fi folosit de „mişcarea mercenarilor”, şi nici 
de o mişcare restrînsă a oastei, à „,pretorienilor de pe lîngă domnie”, 
ci de o largă mişcare populară. Răscoala a izbucnit într-adevăr în sînul 
armatei, dar ea a fost larg sprijinită de țărănimea dependentă şi liberă, 


15. Szilágyi, Okmânylâr II, Rákóczy György diplomacziai osszekôttetéseihez, р. 230. 


www.dacoromanica.ro 


334 п, L DEMÉNY 28 


de oräsenime şi băieşi, ceea ce de fapt a asigurat şi succesele ei, lunga 
ei. durată 81 capacitatea de rezistență îndelungată şi puternică а răscu- 


‚ ЈафЦог față de forțele concentrate ale clasei dominante din cele trei țări 


romîne, sprijinite de Poartă. 

Cercetarea listelor de închinări va putea desigur aduce multe aspecte 
uoi cu privire la participanții la răscoală, dar această analiză nu o putem 
face în articolul de faţă 1. Deşi mişcarea din 1655 în Tara Rominească 
nu poate fi considerată drept o mişcare ţărănească medievală, avînd о 
serie de träsäturi deosebite faţă de răscoalele ţărăneşti, totuşi trăsătura 
dominantă a ei, pe lingă unele elemente de ordin politic-statal, o constituie 
caracterul său social. Mişcarea din 1655 este în primul rînd o manifestare 
foarte puternică si violentă a luptei de clasă. Ea a fost îndreptată în primul 
гіпа împotriva boierimii, a exploatării bisericești, a elementelor bogate 
şi exploatatoare de la oraşe şi împotriva domnului. Este interesant pentru 
ucest aspect antifeudal al mişcării felul cum argumenta curtea princiară 
a Transilvaniei, prin opera polemică а lui Basirius, necesitatea inter- 
ventiei armate în Tara Romînească : ,,Bellum vero Transalpinum quod 


‚ attinet, bellum istud revera fuit sociale ac proinde iustum simul ac honori- 


ficum ; socios enim et juvemus, non tantum ipsa fides et religio pactorum 
jubet, sed etiam ipsum jus naturae, quae cognationem quandam inter 
homines constituit ... Attamen id ipsum bellum Transalpinum etiam cum 
consensu regni in partialibus comitiis Alba Juliae habitis susceptum fuit, 
ео quod dirigeretur contra rebelles legitimum dominum suum vi et armis 
„excutere molientes, quod etiam excusso partes regni nostri Transylvaniae 
ipsi Transalpinae finitimae in manifesto invasionis atque devastationis 
fuissent periculo ; etenim Tune tua res agitur, paries cum proximus ardet” 
(subl. noastră — Ļ.D.) 2. 


Este interesant de notat că unele izvoare, în special externe, vorbesc 
despre mişcarea din Tara Romînească ca despre o răscoală a popoli” 3, 
„popoli et li soldati” 4, iar în alte izvoare se vorbeşte de „popoli rebelli” 5 
sau Landvolk” 6. 


Mişcarea din Тага Romînească a avut, în acelaşi timp, după cum 
s-a văzut în cele spuse mai sus, un pronunțat caracter antiotoman. Poarta 


1 Se ştie că una din condițiile tratatului încheiat dintre Gh. Rákóczy II я Constantin 
Şerban prevedea obligativitatea voievodului muntean de a supune pe toți participanții la răs- 
coală rămaşi în viață după bătălia de la Soplea să depună jurămînt de credință principelui 
Transilvaniei. La depunerea jurämintului au fost obligate în primul rînd diferitele corpuri mili- 
lare. Jurämintul sau închinarea se făcea în faţa reprezentantului comandantului lui Rákóczy 


»aflal în Tara Rominească şi se alcătuia о listă cu numele tuturor care se închinau sau depuneau 


jurămiîntul. Listele acestea se trimiteau lui Rákóczy. În mare parte ele au fost publicate — cf. 
Thalléczy Lajos, 11. Rákóczy György és a'szemények, în „,Szâzadok” 1892, р. 449—456; N. Iorga, 
Studii şi documente. .., vol. IV, p. 35 şi urm. 

2 L. Kropf, Basire védirala. Vdlasz az „,Innocentia Transylvaniae” czimii rôptratra, ,,Tôr- 
télnelmi Таг”, 1888, р. 520 521. 

3 Cf. raportul lui Battista Маш: către dogele Veneţiei în Hurmuzaki, Documente, vol. IX, 
partea 1, р. 64. 

4 Ibidem, р. 62. 

5 Ibidem, p. 65. И 

6 Historische Anmerkungen т Quellen zur Geschichle- der Stadt Brasso, У. VI, р. 57. 


www.dacoromanica.ro 


29 CARACTERUL RĂSCOALEI DIN 1655 ÎN ТАВА. ROMINEASCĂ 335 


à depus toate eforturile pentru înăbușirea răscoalei, jucînd un rol impor- 
tant în organizarea intervenţiei militare. În legătură cu aceasta, este inte- 
resant răspunsul pe care l-a dat Basirius în scrisoarea sa polemică, 
la acuzările adversarilor politici ai lui Rákóczy: „Ооо enim sine 
consensu Portae bellum Transalpinum gestum fuisse asserunt, hujus 
affectate calumniae falsitatem palpabilem evincunt auxiliares Satrapae 
sive Bashae Silistriensis ad bellum istud facilius conficiendum praepa- 
ratae et quatriduo post victoriam ad nos adductae... Quid quod idem 
Basha Silistriensis ducem conspiratorum ipsum Herizam ad se transfugam 
in manus nostras tunc victrices tradidit ipsum, imo etiam ad belli huiusce 
societatem Rusti Merza cum copiis a M. Chamo Tartarorum nobis suppe- 
ditatis ad nos (sed etiam demum triduo post victoriam nostram) adven- 
tavit pro suppetiis; nec mirum, si tam Tartari quam Turcae ad belum 
hoc Transalpinum nobiscum concurrebant, siquidem bellum istud, utpote 
in socii defensionem fundatum fuit in tenore articuli УП"! Athname 
nobis anno 1649 concessi” 1. 

Este cît se poate de elocventă împletirea răscoalei împotriva boie- 
rimii, a bisericii și a domnului, în general, împotriva exploatatorilor, cu 
lupta antiotomană, ambele aspecte constituind două laturi indisolubil 
legate una de alta ale acestei mișcări populare. 


О ХАРАКТЕРЕ ВОССТАНИЯ 1655 г. В ВАЛАХИИ 


РЕЗЮМЕ . 


Народное движение 1655 г. в Валахии было сравнительно мало изучено. Ра- 
боты историков А. Д. Ксенопола, Н. Беженару, И. Muua и особенно Н. Йорги co- 
действовали выяснению некоторых сторон политической истории восстания. Но из-за 
своих идеалистических взглядов и классовой позиции эти историки в общем одно- 
сторонне представляли восстание, не исследуя его глубоко социальный характер. 
Лишь в годы народно-демократической революции были достигнуты более значи- 
тельные успехи в изучении этого вопроса. 

Автор назтоящего исследования после краткого историографического обзора 
рассматривает общие и непосредственные причины этого крупного восстания, вспых- 
нувшего во второй половине февраля 1655 г. в войске Валахии. В статье подробно 
исследуется, главным образом на основании трансильванских источников, размах 
движения, его антифеодальный и антитурецкий характер. Автор указывает, что хотя 
восстание и началось в армии, главным образом в рядах сейменов (наемных пеших 
солдат) и в частях доробанцев, оно вызвало широкий отклик в народных массах. Он 
с полной достоверностью устанавливает, что в движении принимали широкое участие 
<вободное и независимое крестьянство, горожане, некоторые слои мелкого боярства. 
Доказывается, что восстание было направлено против бояр, господаря и церкви. 
Автор использует ряд новых убедительных источников, относящихся к изгнанию 


1 L, Kropf, art. cit., р. 521. 


336 1. РЕМЕМУ 30 


бояр, к упорной борьбе с эксплуатацией, осуществляемой боярами, монастырями и 
богатыми городскими куцпами. Первый раз в историографии ставится вопрос об анти- 
турецком характере восстания 1655 г. в Валахии. Указывается, что повстанцы отка- 
зались платить харач и изгоняли сборщиков податей. Во время восстания происходили 
бурные выступления, направленные против представителей Турции в Валахии. В 
связи с антитурецким характером восстания ставится и вопрос об отношениях вос- 
сгавших сэйменов с запорожскими казаками Богдана Хмельницкого, недавно иссле- 
дованный в румынской историографии. Союз, предложенный восставшими сейменами 
Богдану Хмельницкому, усиливад антитурецкий характер движения. 

Автор приводит новые сведения о размахе и ходе восстания. В этом отношении 
характерен тот факт, что для подавления движения были мобилизованы крупные 
военные силы трансильванского князя, молдавского воеводы, паши из Силистры, а 
также паши из Тимишоары. Восстание могло быть подавлено лишь благодаря мощному 
военному вмешательству. Автор указывает, что хотя в решительном сражении при 
Шопле (26 июня 1655 г.) между повстанцами и тридцатитысячным войском князя 
Г. Ракоци ІІ главная военная сила восстания была сломлена, сопротивление повстан- 
цев, однако, продолжалось и в течение июля и августа, когда происходили новые вы- 
ступления в различных областях страны. 

Лишь к концу 1655 г. движение было подавлено классом феодалов при помощи 
поддержки, оказанной им извне. 

Исследование этого крупного народного движения опровергает также ложное 
положение буржуазной историографии о так называемом патриархальном характере 
феодальных общественных отношений в Молдове и Валахии и о том, что в перпод 
феодализма в этих государствах будто бы не существовало классовой борьбы. 


LE CARACTERE DE LA REVOLTE VALAQUE DE 1655 


RESUME 


La révolte populaire dont la Valachie fut le théâtre en 1655 а été assez peu étudiée jus- 
qu'ici. Des historiens tels que А. D. Xenopol, N. Bejenaru, I. Minea et surtout N. Iorga se sont 
attachés à élucider certains aspects politiques de la révolte, mais, du fait de leur conception 
idéaliste et de leur position de classe, les travaux de ces historiens donnent, dans l’ensemble, 
une vue unilatérale du soulèvement, sans en analyser le caractère profondément social. Ce n’est 
que sous le régime de démocratie populaire que les recherches consacrées à ce mouvement révo- 
lutionnaire ont réalisé de sérieux progrès. 

Après un bref exposé historiographique, l’auteur examine les causes générales et immé- 
diates du soulèvement de vastes proportions qui éclata en février 1655 dans les rangs de l’armée 
valaque. Se fondant notamment sur des sources transylvaines, il met en lumière l’ampleur de l’in- 
surrection et son caractère à la fois antiféodal et anti-ottoman. Partie de l’armée, notamment des 
rangs des seimeni (corps de mercenaires formant la garde princière) et de l’infanterie, la révolte 
eut un retentissement considérable dans les masses populaires et bénéficia du concours d’une 
grande partie de la paysannerie libre et de la population urbaine, ainsi que d’un certain nombre 
de petits роїагаз. La révolte était dirigée contre la caste des boïards, le voïvode et Eglise, comme 
le prouvent de façon concluante une série de sources inédites relatives aux actions violentes 


31 CARACTERUL RASCOALEI DIN 1655 IN TARA ROMINEASCĂ 337 


entreprises pour l’expulsion des boïards et à la lutte acerbe des révoltés contre l’exploitation exer- 
cée par les boïards, le clergé et les riches commerçants des villes. L’auteur est le premier de nos 
historiographes à mettre en évidence le caractère anti-ottoman du soulèvement de 1655. Les 
révoltés refusent de payer le tribut perçu par la Porte et pourchassent les collecteurs d'im- 
pôts. On signale même au cours de la révolte des actes de violence contre les représentants de 
l'Empire ottoman en Valachie. C’est également sous cet aspect anti-ottoman du mouvement 
qu’est examiné le problème des relations entre les seimeni révoltés et les Cosaques Zaporogues de 
Bodhan Khmielnitsky, récemment étudiées par l’historiographie roumaine. L’alliance préco- 
nisée par les seimeni rebelles avec Bodhan Khmielnitsky met en pleine lumière l’aspect anti-otto- 
man du mouvement. 

De nouveaux témoignages illustrent l'ampleur et le développement de la révolte. 11 est 
particulièrement intéressant de signaler à cet égard que, pour venir à bout du mouvement, des 
forces militaires considérables furent mobilisées par le prince de Transylvanie, le voivode de 
Moldavie, les pachas de Silistra et de Timisoara, et que la révolte ne fut étouffée qu’au prix 
d’une intervention militaire de grande envergure. La bataille décisive entre les révoltés et les- 
30 000 hommes du prince Gh. Rákóczi II fut livrée le 26 juin 1655 à Soplea. Malgré la défaite 
infligée aux insurgés, ceux-ci continuèrent leur résistance au cours des mois de juillet et d’août, 
et de nouvelles émeutes se produisirent dans différentes régions du pays. 

Ce n’est qu’à la fin de 1655 que le mouvement put être étouffé par les forces conjugutes. 
intérieures et extérieures, de la classe féodale. 

L’étude de ce vaste mouvement populaire infirme une fois de plus Га thèse fallacieuse de 
l’historiographie bourgeoise touchant le caractère soi-disant patriarcal des relations sociales 
féodales en Moldavie et en Valachie et l’inexistence d’une lutte de classe dans ces pays, à l’épo- 
que féodale. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI COMUNICĂRI 


DURATA EXCESIVĂ A ZILEI DE MUNCĂ 
ÎN INDUSTRIA ROMÎNIEI ÎNTRE ANII 1934—1940 


DE 


Т. РОТА 


În perioada dintre cele două războaie mondiale, datorită crizei 
generale a capitalismului cînd toate contradicţiile acestuia s-au ascuțit 
şi agravat tot mai puternic, dezvoltarea anarhică 81 unilaterală a econo- 
miei Romîniei s-a accentuat din ce în ce mai mult. Criza economică de 
supraproductie din 1929—1933 care a cuprins întreaga economie natio- 
nală, slaba dezvoltare a industriei în perioada istorică următoare, dezvol- 
tarea uniunilor monopoliste în condiţiile menţinerii unor rămăşiţe de 
exploatare semifeudale în agricultură ilustrează înăsprirea contradictiilor 
orînduirii burghezo-mosieresti din Rominia. 

Dar cu tot caracterul ei înapoiat economia Romîniei era о economie 
a stadiului imperialist al capitalismului în care procesul concentrării şi 
centralizării capitalurilor, procesul concentrării producţiei s-au desfä- 
surat ca procese legice. Goana claselor exploatatoare după cît mai multă 
plusvaloare, goană facilitată de către însuși statul burghezo-moşierese 
prin nenumăratele sale măsuri*, a impulsionat procesul de concentrare 
şi centralizare a capitalurilor, de concentrare a producţiei şi, pe această 
bază, a dus la dezvoltarea monopolurilor şi la creşterea puterii lor. 

După criza economică din 1929—1933 pînă la al doilea război mon- 
dial, principalul în dezvoltarea industrială a ţării — aşa cum arăta „Lupta 
de clasă” — „consta nu în progresul industrial absolut ci în deplasarea 
dezvoltării în direcţia industriei de armament şi în general a celei legate 


* Scutirile şi reducerile de impozite $1 taxe vamale acordate unor întreprinderi indus 
trialc, protectionismul vamal şi acordarea de credite avantajoase, decretul din iulie 1936 pentru 
înfiinţarea de întreprinderi pentru produse nefabricate în ţară, legea din mai 1937 pentru regle- 
mentarea şi controlul cartelurilor sînt numai citeva din măsurile luate de stat în această perioadă 
în vederea consolidării marilor întreprinderi capitaliste. 


www.dacoromanica.ro 


340 1, PUIA 2 


de furniturile de război...” 1. Demascînd faptul că un rol de prim ordin 
în pregătirea războiului l-au avut vîrfurile oligarhiei financiare 51 subli- 
niind că pericolul de război trebuie arătat necontenit şi în toate manifestă- 
rile sale, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej scria în 1933 : ,,...uneltirile räzbo- 
iului se fac nu numai la Paris ci si la Bucureşti, iar între urzitorii războ- 
iului nu sînt numai industriaşii Detterding, Schneider, Loucher etc. ci 
si domnii Auschnit, Mociornita, Lemaître etc.” 2. 

Finanţarea industriei de război s-a realizat prin mărirea bugetului 
statului, prin alocarea unei tot mai mari părți din venitul national, prin 
împrumuturile de înzestrare și prin diverse alte impuneri. Toate acestea 
au însemnat jefuirea şi exploatarea sălbatică а maselor populare, aruncarea 
tuturor cheltuielilor de război pe seama oamenilor muncii. Banca Naţională 
a Romîniei a fost principalul pivot de sprijinire financiară a statului. 
Dările de seamă ale B.N.R., care nu erau publicate oficial, sînt docu- 
mente care dovedesc din plin complicitatea acestei instituţii cu reprezen- 
tantii regimului burghezo-moșieresc. Astfel, în darea de seamäa B.N.R. 
ре 1941 se afirma: „clipa mult așteptată... (dezlinţuirea războiului 
antisovietic — n.n.) a sunat în acel moment... şi trecerea de la eco- 
nomia de расе la сеа de război s-a făcut grabnic datorită mäsurilcr de 
pregătire luate din vreme de guvern şi de către Banca Naţională” 3. 

Ca urmare a unei asemenea politici financiare a crescut producţia 
industrială în industria metalurgică, textilă, extractivă şi chimică, ramuri 
legate de necesităţile producţiei de armament și echipament militar. 
În cadrul acestor ramuri atenţia statului burghezo-moșieresc s-a îndreptat 
mai ales spre industria metalurgică, care treptat a devenit nemijlocit 
ramura legată de producţia în vederea războiului. Dacă la Societatea, de 
Credit Industrial ponderea finanțării industriei metalurgice era în anii 
1924—1932 între 20—25% din totalul creditelor acordate, în anul 1941 
aceasta reprezenta 47%, din creditele furnizate industriei 4. 

Încă cu mult înainte de război, în afară de ,,Arsenalul Armatei” 
(Bucureşti), „Arsenalul naval” (Galaţi), uzinele „Copșa Mică şi Cugir”, 
produceau armament toate întreprinderile metalurgice mai importante. 
Uzinele „Мааха?, grupul „,Titan-Nadrag-Calan”, uzinele ,,Astra” gi 
Т.А.В. din Braşov , S.E.T. din București fabricau — satisfăcînd comen- 
zile statului — material rulant, care de luptă, tunuri şi alte arme auto- 
mate. Concernul „Везфа?? a devenit principala bază a industriei de arma- 
ment. De altfel, într-una din adresele trimise de U.D.R. primului ministru, 
în cursul anului 1936, se arăta : „U.D.R. este gata să execute pentru M.A.N. 
orice comenzi de munitiuni de la calibrul de 37 mm pînă la calibrul de 
150 mm sau mai mare... U.D.R. a expus Ministerului Armamentului 
acest punct de vedere încă în cursul anului 1935 cînd a solicitat о mas 
mare comandă de munitiuni, socotind o astfel de comandă ca unica solu- 


1 „Lupta de clasă”, august, 1938, р. 37. 

2 „Buletinul Comitetului de acţiune contra războiului”, nr. 6 din 4 februarie 1933. 

3 Arhiva Băncii Nationale a Romîniei, Dosar пг. 25/1942 (Darea de seamă ре 1941 pre- 
zentată adunării generale). 

4 „Probleme economice”, nr. 5, 1962, р. 99. 


www.dacoromanica.ro 


3 DURATA ZILEI DE MUNCA ÎN INDUSTRIE 341 


ţiune ce ar permite uzinelor noastre o pregătire temeinică pentru ciclul 
complet de fabricație : material de artilerie şi muniţiuni” !. La rîndul lui 
marele industriaș N. Malaxa, asigurînd guvernul de concursul uzinelor 
proprii pentru producția de munifiuni, spunea: „Uzinele Malaxa 

acceptă să construiască stațiunea de încărcare de proectile şi de fo- 
coase...” 2. În anul 1936 Ministerul Armamentului indica societăţii 
R.I.M.M.A. (care cuprindea și uzinele statului de la Hunedoara)... „să 
concureze la fabricarea de proiectile...” 3, iar fabricilor ,Lemaitre” si 
э› Wolff”? să producă unele părți pentru asamblarea proiectilelor *. 

Sub influenţa pregătirilor de război cît şi a unor măsuri protectio- 

niste s-a dezvoltat şi industria textilă. Marile întreprinderi din această 
ramură lucrau — sublinia „Lupta de clasă” — pentru comenzile de echi- 
pament si furnituri militare făcute de statul burghezo-mosieresc 5. 
' Ramurile industriei care produceau pentru consumul populaţiei 
au bătut pasul pe loc, iar în unele ramuri producţia a scăzut. Industria 
alimentară, cea mai importantă ramură în perioadele anterioare, acum 
se afla în declin. Întreprinderile aparţinînd acestei ramuri lucrau numai 
cu o parte restrînsă din capacitatea lor de producţie. 

Din cele spuse mai sus reiese că sporirea producţiei de război, 
crearea industriei de armament; și echipament militar s-a făcut pe seama 
reducerii simţitoare a producţiei bunurilor de consum și în primul rînd a 
unei yamuri atît de importante pentru traiul oamenilor muncii, cum е 
industria alimentară. Aceasta a-determinat o puternică reducere a consu- 
mului maselor populare, o inräutätire tot mai accentuată a condiţiilor 
lor de trai. ` 

Strîns legat de dezvoltarea industriei de război, o trăsătură caracte- 
ristică a economiei Romîniei era ,,...concentrarea colosală a industriei, 
dezvoltarea monopolurilor, creşterea colosală a capitalului monopolist... 
si acapararea de către el a tuturor ramurilor fundamentale și a posturilor 
de comandă în economia naţională și în stat...” 6. 

Concentrarea si centralizarea tot mai puternică a capitalurilor т 
perioada premergătoare celui de al doilea război mondial este dovedită 
de către înseși datele statistice burgheze. Pînă în anul 1939 capitalul 
societăților anonime pe acţiuni a crescut cu aproximativ 116,2% faţă 
de 19287. Mult mai rapidă a fost; însă creşterea capitalului tuturor 
societăților industriale mai mari. Comparativ cu anul 1928, pînă în 
1939 capitalul social al acestora a crescut; de la 46,1 miliarde lei la 
56,9 miliarde lei, procentual creşterea fiind de 188,5% 8. Concentrarea 


1 Arhivele statului Bucureşti, Dep. Pantelimon, dosar nr. 15/1936 (nepaginat). 
2 Ibidem. 

3 Ibidem. 

4 Ibidem, 

„Lupta de clasă”, 1938, р. 24—25. 


Ibidem, p. 40. 
Indicele este calculat ре baza datelor din „Statistica Societăților Anonime din Rominia”, 
vol. XXII, 1940, Bucureşti, 1942, р. 2—3. 

3 Ibidem, р. 56—57. 


че = 


www.dacoromanica.ro 


342 L PUIA 4 


şi centralizarea capitalurilor a favorizat, în acelaşi timp, concentrarea; 
producţiei. În această perioadă s-au dezvoltat; unele întreprinderi într-o 
asemenea proporţie încît furnizau majoritatea producţiei din ramura 
respectivă. Astfel, în industria petrolieră numai 5 mari societăți dădeau 
în anul 1935 peste 70%, din întreaga producţie de ţiţei. Cele două mari 
uzine din industria metalurgică — Reșița şi Cälan — produceau cea mai 
mare cantitate de fontă şi oţel din producţia ţării şi aproximativ 70% 
din producţia laminatelor. Producţia de aur, în anii premergători războ- 
iului, era dată într-o proporţie de peste 60% de puternicul concern ‚,М1еа??1. 

Dezvoltarea industriei capitaliste însoţită de procesul concentrării 
şi centralizării capitalurilor a dus atît la creşterea numerică a clasei 
muncitoare, cît și la concentrarea acesteia în întreprinderi capitaliste mari. 
În anul 1929. în industria mare prelucrătoare, potrivit „Anuarului Sta- 
tistic al Romîniei 1939 —1940??, ale cărui date sînt doar orientative, existau 
176 879 muncitori, în anul 1935 numărul acestora crescuse la 206 100, 
pentru ca în anul 1938 să ajungă la 255 336 muncitori 2. 


Creşterea numerică a muncitorilor a fost însoţită de concentrarea 
acestora în mari întreprinderi capitaliste. În 1928, în industria prelucrä- 
toare, reveneau în medie aproximativ 61 muncitori pe întreprindere, iar 
în 1939 media crescuse la aproximativ 84 muncitori pe întreprindere 3. 


Acest proces de creştere numerică şi de concentrare a muncitorilor 
în întreprinderi capitaliste mari s-a desfăşurat în condițiile intensificării 
exploatării clasei muncitoare şi a înräutätirii continue a nivelului ei de 
trai, ceca ce a adîncit şi mai mult contradicţiile dintre clasa muncitoare 
şi exploatatori. 

În perioada de după criza economică din 1929—1933 burghezia şi 
mosierimea, speriate de amploarea eroicelor lupte ale ceferistilor și petro- 
listilor din ianuarie-februarie 1933, au luat noi măsuri pentru intensifi- 
carea teroarei împotriva maselor muncitoare. 


Exploatarea clasei muncitoare s-a agravat în această perioadă, 
deoarece oligarhia financiară din Вошла se orienta categoric spre fascismf, 
iar pe plan extern, spre alianță cu Germania hitleristă în vederea dezlăn- 
tuirii războiului antisovietic. Virfurile oligarhiei financiare — îndeosebi 
marii industriasi interesaţi în dezvoltarea producţiei de război ваге le 
aducea profituri mari — impuneau statului „raporturi economice mai 
strînse cu Germania”, în care vedeau ,,...posibilitätile de dezvoltare 
normală ale economiei romînești”” 5. Această politică n-a apărut întîmplă- 
tor, ci, aşa cum explicau chiar unii reprezentanți ai oligarhiei financiare : 


1 „Industrie şi comerţ”, 15 aprilie 1940, р. 14. 

2 „Anuarul Statistic al Romîniei, 1939—1940”, Bucureşti, 1940, р. 478—479. 

3 Pentru anul 1928 media a fost calculată pe baza datelor prezentate de М. N. Constanti- 
nescu si Т. Paul în „Analele institutului de istorie a partidului de pe lingă С.С. al Р.М.В.”, 
nr. 3/1962, iar pentru anul 1939 prin prelurarea datelor din ,,Indicatorul industriei rominesti 
1939 1940” din ,,Revista de statistică'* nr. 4/1963. 

4 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, ediţia a IV-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, 

. 378. 

4 5 Arhivele statului Bucureşti, Dep. Pantelimon, Fond. ,,Malaxa”, Dosar nr, 27/1936 
(nepaginat). 


www.dacoromanica.ro 


5 DURATA ZILEI DE MUNCĂ IN INDUSTRIE 343 


„Problema capitală care domină totul este lupta împotriva bolşevismului?”!, 
iar Romînia trebuia, să constituie ‚о barieră împotriva comunismului... "72. 

Starea, de asediu şi teroarea asupra maselor muncitoare ca metode 
de guvernare a ţării s-au intensificat în perioada premergătoare războ- 
iului?. Un manifest din 1935 al P.C.R., demascînd politica teroristă 
dezläntuitä asupra maselor muncitoare, scria că: ,,...printr-o serie de 
legi şi măsuri, guvernul liberal pregăteşte drumul dictaturii fasciste şi 
al războiului, drum de exploatare, de terorizare a maselor din întreaga 
tarä...”’4, În asemenea condiţii, regimul de muncă din Rominia s-a 
înăsprit continuu. 

Unul din factorii importanţi prin care continua să se agraveze 
situaţia clasei muncitoare a fost durata excesivă a zilei de muncă din 
industrie. Burghezia, folosind teroarea, presiunea șomajului, concedierile 
masive, a impus muncitorilor o zi de muncă extrem de lungă. De aceea, 
în întreaga perioadă dintre cele două războaie mondiale, printre revendică- 
rile clasei muncitoare în lupta ei împotriva capitaliștilor, respectarea 
zilei de muncă de 8 ore a fost mereu prezentă. 

Se ştie că în anul 1920 Rominia a semnat convenţia privind sta- 
bilirea zilei de muncă de 8 ore în stabilimentele industriale, convenție 
încheiată la Washington în 1919 cu ocazia unei conferințe internaţionale 
a muncii. Totuşi, pînă în anul 1928 guvernele burghezo-mosieresti nu au 
adoptat nici o măsură pentru consacrarea zilei de muncă de 8 ore. Prin 
Defen ocrotirii muncii minorilor și a femeilor şi durata muncii”, adoptată 
în aprilie 1928, în articolul 34 se arăta: „În întreprinderile industriale 
de orice natură... durata normală de muncă efectivă, scăzîndu-se timpul 
de repaos, se stabileşte la 8 ore pe zi sau 48 ore săptămînal”5. Dar еп 
toate că s-a adoptat oficial această lege, în anii următori muncitorii au 
continuat luptele lor pentru ziua de muncă de 8 ore, deoarece capitalistii, 
în goană după cît mai multă plusvaloare absolută, impuneau o zi de 
lucru mult mai lungă. Articolul 37 şi capitolul Ц al legii cuprindeau о 
serie de dispoziţii din care rezultă posibilitatea, folosirii unei zilei de muncă 
mai mare de 8 ore. În acest sens se arăta că „... limita zilei de 8 оге 
poate fi depășită... cu condiţia ca limita säptäminalä a orelor de lucru 
să, fie respectată și limita zilei să nu treacă de 10 ore” €. Prin modificarea 
adusă legii în 1932 limita celor 10 ore a fost redusă la 9. Nerespectarea 
de către capitalisti a legii cu privire la durata zilei de muncă era asi- 


1 Arhivele statului București, Dep. Pantelimon, Fond. „Malaxa“. Dosar nr. 27 1936, 
(nepaginat). 

а Ibidem. 

3 Documente din Istoria Parlidului Comunist din Rominia 1934 1937, E.SP.L.L,, 
București, 1957, p. 209. 

4 Gh, Surpat, Pauperizarea clasei muncitoare din Rominia burghezo-moşierească, ГА. 
ştiinţifică, 1962, p. 203. 

- 5 „Monitorul Oficial” din 13 aprilie 1928. Cu privire la durata muncii în întreprinderile 
comerciale, „Indicatorul muncii” din 1938 arăta că nu exista un regim legal pentru ziua 
de muncă ; „momentul punerii în aplicare este lăsat la dispoziţia Ministerului Muncii” („Indica 
catorul muncii”, febr. 1938, р. 72). În agricultură „durata muncii — seria publicaţia amintită 
va fi întotdeauna limitată la timpul се se scurge între răsăritul şi apusul soarelui” (Ibidem. 
p. 91—92). 

8 Codul muncii, 1940, р. 69. 


www.dacoromanica.ro 


344 І, РМА € 


guratä deci de sprijinul statului burghezo-moşieresc. De aceea legii duratei 
muncii i s-au adus modificări în decembrie 1932, august 1938 şi octombrie 
1939. Guvernul autoriza Ministerul Muncii să poată aproba ,,Ca între- 
prinderile industriale şi de transport, care au de executat comenzi în 
legătură cu înzestrarea armatei şi apărarea naţională, să poată lucra un 
număr de ore suplimentare mai mare”! decît cel prevăzut de art. 34 
din „Legea pentru ocrotirea muncii minorilor si femeilor si durata muncii” 
din anul 1928 şi art. 1 al legii din 11 octombrie 1932 care aducea o serie 
de modificări legii anterioare. Această lege prevedea că, їп între- 
prinderile care produceau pentru armată, prelungirea zilei de muncă 
peste 8 ore putea să aibă loc deocamdată pe mai mult de 3 luni în cursul 
unui an. 

Într-adevăr, burghezia, şi apologetii ei făceau toate sfortärile, opu- 
nîndu-se introducerii zilei de muncă de 8 оге. Declarîndu-se împotriva 
aderării guvernului romîn la convenţia internaţională pentru reglemen- 
tarea problemelor de muncă, apologetul burgheziei şi dușman al clasei 
muncitoare Stefan Zeletin spunea: „Cu 8 оге de muncă nu s-a ridicat 
nici o ţară civilizată” 2. Acesta susținea necesitatea unei zile de muncă 
prelungite nu pentru „a ridica” ţara la civilizație, ci pentru a asigura pro- 
fituri cît mai mari capitaliştilor. ,,De un regim de 8 оге nu poate fi vorba 
— scria același apologet al burgheziei — dacă фага noastră nu vrea să зе 
sinucidă” si că „ţara care ar admite o asemenea absurditate — si Romi- 
па о comite — se osindeste la o veșnică înapoiere şi sărăcie” 3. 

Marii industriasi se ridicau deschis împotriva zilei de muncă de 8 
оге, Președintele U.G.I.R. arăta că regimul de muncă trebuie să fie lăsat 
la „înțelegerea fiecărui capitalist în parte. Adresîndu-se, în anul 1934, 
Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Asigurărilor Sociale, președintele UGIR 
spunea : „Аё legile existente cît şi situația de fapt... cer ca în intere- 
sul bunului mers al industriei, fiecare întreprindere să-şi păstreze întreaga 
libertate de a proceda în această privință (respectarea sau nerespectarea 
zilei de 8 ore de muncă — n.n.) conform intereselor ei” 4. 

Iată şi protestul categoric al marilor industriasi, stăpînii indus- 
triei carbonifere, împotriva reducerii zilei de muncă din minele de căr- 
buni: ,,... ne pronuntäm în modul cel mai hotărît — scriau aceştia 
într-o adresă trimisă ministrului Muncii, în anul 1935 — contra ideii ca 
{ата noastră să adere la convenţia internațională prin care să se reducă 
durata muncii în minele de cărbuni...” şi ,,...exprimăm speranța că 
guvernul nostru se va călăuzi de considerentele exprimate de noi şi va 
avea grijă de interesele economice nationale, în primul rînd” 5, 


1 „Monitorul Oficial”, din 19 octombrie 1939, 

2 Stefan Zeletin, Politica muncii, în ,,Dreptatea socială” nr, 20 din 15 noiembrie 1923, 
p. 462. 

3 Ibidem. 

4 Arhivele statului Bucureşti, Dep. Pantelimon, Fond, U.G.LR., Dosar nr, 31/52, 
1934 (nepaginat). 

5 Ibidem, Dosar nr, 11/54, 1935 (nepaginat). 


www.dacoromanica.ro 


7 DURATA ZILEI DE MUNCĂ IN INDUSTRIE 345 


Aceste interese economice ,,nationale” însemnau de fapt а adinci, 
prin orice metode, exploatarea clasei muncitoare, de a stoarce cît mai 
multă plusvaloare destinată consolidării economice și politice a burgheziei. 

Pregătirile de război au afectat direct durata zilei de muncă şi în 
general regimul de muncă. După criza economică din 1929 — 1933, în 
întreprinderile capitaliste, durata zilei de muncă s-a menţinut între 10 
pînă la 12 și chiar mai multe ore. 

Durata zilei de muncă, în principalele ramuri ale industriei, era 
în anul 1938 următoarea! : 





коз В Numărul u 
Ramuri industriale ma orelor de muncă 





pa zi 
Industria de panificaţie 14 — 18 
5% forestierä 12 — 16 
» textilă 10 — 16 
а extractivă 10 — 16 
Ps metalurgică 10 — 14 


Așadar, ziua de muncă de 8 ore nu se aplica în niciuna din ramu- 
rile industriei. Cît priveşte limita minimă a zilei de muncă se remarcă 
faptul că ea era de 10 ore în industriile metalurgică, extractivă şi textilă, 
În schimb în industriile forestieră. și alimentară, care cuprindeau între- 
prinderi mai mici, cu un număr relativ redus de muncitori, era impusă 
o zi de muncă excesiv de lungă, 


Ziua de muncă varia însă nu numai de la o ramură la alta, ci şi 
de la un grup de întreprinderi la altul. În unele întreprinderi ziua de muncă 
era de 8 ore, în altele de 10 şi 12 ore. Dar chiar la aceeaşi întreprindere 
în unele perioade se lucra 8 ore pe zi, în altele 10 sau 12 ore. Variația mă- 
rimii zilei de muncă reflecta raportul de forţe în lupta dintre muncitori 
şi capitalisti. 

În cel mai mare centru carbonifer al țării — Valea Jiului — în 
condiţii deosebit de grele, minerii munceau în medie cîte 12 — 13 ore pe zi 2. 

Nerespectarea zilei de muncă de 8 ore era recunoscută pînă şi de 
cei mai autorizaţi în această problemă, şi anume de reprezentanții inspec- 
toratelor de muncă. În majoritatea rapoartelor întocmite cu ocazia vi- 
zitelor făcute întreprinderilor industriale se consemnează durata de peste 
8 ore a zilei de muncă. 

Astfel, pentru cel mai mare centru industrial al ţării — București — 
inspectoratul muncii arăta, în 1938, că: „În industriile din Bucureşti 
durata normală de muncă era de 10 — 12 ore chiar în întreprinderile 
mari” 3, Astfel, în industria morăritului, 4 întreprinderi din cele 6 ins- 
pectate lucrau în două echipe а 12 оге ; în industria cauciucului ве lucra 


1 Gh. Surpat, op. cil., р. 155. 
з „Buletinul muncii” vol. ПІ, 1939, р. 650. 
з „Inspecţia muncii”, 1938, р. 28. 


7 — с, 2460 


www.dacoromanica.ro 


346 1. PUIA 8 


normal 12 оге; în industria textilă 10 — 12 оге; în boiangerii si cură- 
tätorii chimice 12 — 16 ore; în metalurgie 10 — 12 ore etc. 1 

În întreprinderile din Galaţi, alt centru industrial al ţării, ,...lu- 
crătorii muncesc cîte 10 — 12 оге ре zi” fără a mai vorbi că ,,...munca 
se efectuează în condițiuni cu totul neigienice dăunînd astfel sănătății 
acestei categorii de oamenii nenoriociti...” 2. „Peste legile în vigoare — 
se semnala în presa locală — patronii marilor industrii crează noi legi 
şi noi regulamente” 3. 

Din ancheta făcută în municipiul Cluj, în anii 1937 — cu privire 
la durata muncii în întreprinderile industriale, care cuprindeau aproxi- 
mativ 30 000 de muncitori — reiese că lucrau peste 48 оге săptămînal 
aproape un sfert din numărul muncitorilor calificatii şi aproximativ 13% 
din numărul celor necalificaţi 4. Orele suplimentare — arată ancheta 
amintită — ,,...nu numai că nu sînt plătite cu plusurile fixate de lege, 
dar în majoritatea cazurilor nu sînt plătite de fel” 5. Pentru 85% din 
numărul muncitorilor calificaţi şi pentru 99% din cei necalificaţi nu se 
plăteau orele suplimentare. Introducerea de către capitalişti a sistemului 
orelor suplimentare constituia în fond o prelungire a zilei de muncă. 
Dacă ţinem seama că sistemul orelor suplimentare se practica de obicei 
la întreprinderile unde se declara că se lucrau doar 8 ore, este clar că în 
practică ziua de 8 ore devenea o raritate. Prelungirea zilei de muncă 
constituia pentru capitalişti un mijloc eficace de a obţine cît mai multă 
plusvaloare. 

Unele ramuri ale industriei materialelor de construcție, ca industria 
sticlei, cărămizilor şi ие, fiind încadrate, prin lege, în industriile sezo- 
niere, nici măcar nu erau cuprinse în legea cu privire la durata muncii, 
adoptată în mod oficial. Articolul 39 al legii din 1928, cît şi modificările 
aduse acesteia în 1932 arătau că la industriile sezoniere „repartiția orelor 
normale nu este obligatorie, ea ве face pe săptămînă” в. Pornind de la 
acest fapt, U.G.I.R. atrăgea atenţia inspectoratului muncii din Braşov, 
care hotărise ziua de muncă — în ramurile amintite mai sus — la 9 ore, 
asupra unei ,greseli” de interpretare a legii duratei muncii. 

Folosindu-se de impreciziunile legii cu privire la durata muncii 
şi dînd fel de fel de interpretări diverselor articole ale legii, patronii ară- 
tau că în industriile cu caracter sezonier repartiţia orelor făcîndu-se pe 
săptămîni ,,... cu atît mai putin se poate limita repartiția orelor de lucru 
la 9 ore pe zi”7, Cu alte cuvinte pe cale legală ziua de muncă era mai 
mare de opt ore. 

Este interesant de luat în considerație laudele capitaliștilor care 
încercau uneori să demonstreze că există muncitori care lucrează sub 48 


1 „Inspecţia muncii”, 1938, р. 28. 

2 „„Ancheta”, Galaţi, 13 septembrie 1935. 

3 Ibidem. 

4 Т. У. Bindea, Condijiunile de muncă şi de trai ale muncitorilor din Cluj, 1939, р. 14. 

5 Ibidem. 

6 Arhivele Statului Bucureşti, Dep. Pantelimon. Fond. U.G.I.R. dos. nr. 31/52, 1934 
(nepaginat). - 

7 Ibidem, 1939 (nepaginat). 


www.dacoromanica.ro 


9 DURATA ZILEI DE MUNCĂ ÎN INDUSTRIE 347 


de ore ре săptămînă. Aceasta nu însemna însă nicidecum că ziua de muncă 
ar îi fost mai mică de opt ore. Fenomenulse datora. ,,. . . caracterului sezo- 
nier al unora din activităţile de producţie industrială” 1, în sensul că unele 
întreprinderi lucrau numai cîteva zile pe săptămînă. 

Lucrîndu-se numai cîteva zile pe săptămînă, aceasta nu schimba 
cu nimic tendința capitaliştilor de a prelungi cît mai mult ziua de muncă 
pentru zilele cînd întreprinderile funcționau. Aşa cum a arătat К. Marx : 
„Cu cît se încheie mai puţine afaceri, cu atît trebuie să fie mai mare 
cîştigul din afacerea încheiată. Cu cît timpul în care se poate lucra e mai 
scurt cu atît trebuie să fie mai lung timpul de supramuncă” 2. 

Din cele spuse pînă acum cu privire la durata zilei de muncă în 
industria Romîniei rezultă că muncitorii, pe a căror exploatare capita- 
ligtii îşi bazau bogăţia şi puterea economică, erau supuşi unui regim de 
muncă din cele mai insuportabile. „Ziua de muncă de 8 ore este desfiin- 
tată — se arăta în documentele P.C.R. — şi introdusă ziua de muncă de 
10 — 12 — 14 ore, protecţia muncii tinerilor şi femeilor este valabilă 
numai pe hîrtie, condiţiile contractelor de muncă sînt mereu înrăută- 
tite cu ajutorul teroarei polițiste...” 3. 


O serie de organe de presă arătau existenţa, în întreprinderile capi- 
taliste, a unei zile de muncă adesea mult mai îndelungată decît cea ară- 
tată în anchetele oficiale întocmite de inspectorii muncii. Trebuie precizat 
că cele mai multe întreprinderi nu puteau fi vizitate de inspectorii muncii 
din cauza că aceştia erau în număr redus. Astfel, pentru regiunea București 
existau în anul 1938 numai 8 inspectori la un număr de 18 467 întreprin- 
deri şi ateliere mestesugäresti 4 şi evident că aceștia nu putea cuprinde 
numărul mare al întreprinderilor. 

Sub titlul: Fabrica Malaga — ocnă de muncă silnică, ,,Scînteia?? 
scria că „М. Malaxa... a impus muncitorilor ziua de lucru de 11 ore 
(schimbul de zi) şi 12 ore (cel de noapte). S-au impus şi ore suplimentare, 
dar nici coeficientul de 25%, la primele două ore, nici cel de 50% de după 
acestea nu se plăteşte” 5. La fabrica ,,Lemaître”, unde lucrau în 1934 
peste 350 muncitori, durata muncii era de 11 ore, iar ,,...ucenicii mun- 
севе ca hamalii 10 — 11 ore, din care numai opt ore sînt plătite, orele 
suplimentare nu li se socotesc..." ©. Cu ocazia unui control al Camerei 
de muncă, efectuat în 1938, au fost găsiţi, la turnătoria fabricii „Industria 
electrică romînă” din București, lucrători care se aflau în producţie de 
18 ore 7. 

Ziua de muncă în întreprinderile apartinînd industriei textile ега 
de asemenea extrem de lungă. Numai în Bucureşti lucrau în 1938 peste 
10 000 de muncitori textilişti în întreprinderi în care „în loc de cele opt 


1 T. У, Bindea, op. cit., р. 14. > 
2 К. Marx, Capitalul, vol. І, E.P.L.P., Bucureşti, 1953, р. 264. 
3 Arhiva Institutului de istorie a partidului de pe lingă С.С. al P.M.R., Cota Ab XXIV-3, 
inv. 1097. 
„Lumea nouă”, nr. 16 din 18 septembrie 1938. 
„Scinteia”, 8 septembrie 1939, р. 11. 
„„Constructorul”, 14 octombrie 1934. 
„Lumea romiînească”, nr. 415 din 27 iulie 1938. 


www.dacoromanica.ro 


Ф 


Tec 


348 î PULA lu 


ore legale se lucra zilnic 10 — 12 ore” 1, Despre ziua de muncă, excesiv 
de lungă, de la Atelierele Centrale de Confectii ale armatei din Bucureşti, 
ziarul „Drumul femeii” arăta, în 1935, că lucrätoarele „intră dimineaţa 
la 8 şi ies seara la 5” 2, că „lucrează de dimineața pînă seara nemiscate, 
nici capul nu pot să-l ridice...” 3. Nici muncitorii textilisti din Тая nu 
se bucurau de un regim de muncă mai bun. „Patronii, din dorinţa de îm- 
bogätire — arăta un manifest al P.C.R. în 1938 —, din dorinţa ca cîs- 
tigurile lor să fie din ce în ce mai mari, au făcut din noi niște sclavi care 
lucrăm 12 — 16 ore pe zi”. La fabrica de postav din Azuga „tirania 
ве desfăşoară în toată deplinătatea prin teroare, muncitori fiind supuşi 
la munci istovitoare, prestate uneori şi 11 — 12 ore, cu salariu de mizerie 
cruntă...” 5, scria în 1937 ziarul ,,Gazeta Ploiestilor”. Despre ziua de 
muncă din industria cauciucului, la fabrica ,,Bazalt” de pe şoseaua Pan- 
duri (Bucureşti), ziarul „Drumul femeii” seria în 1935 că „зе lucrează, 
în sezon mai slab cîte 12 ore jumitate pe zi, de la 7 dimineaţa la 9 seara, 
cu о pauză de un ceas şi jumătate la prînz” 6. Acelaşi ziar scria: „După 
lege, în Romiînia se lucrează numai 8 ore ре zi. Totuşi cine nu ştie că la 
« Balcan » se lucrează 11 şi 12 ore, la « Venus » 12 ore, la « Dimbovita » 
11 оте, la « Catelli » 12 ore, la «Zamfirescu » 10 — 11 ore”?. 

În industria alimentară, ramură în care existau numeroase între- 
prinderi de dimensiuni mici, ziua de muncă întrecea cu mult durata celei 
folosite în alte ramuri industriale. Astfel, cu ocazia unei anchete efectuate 
în 1934 la cele 50 de brutärii din Bucureşti, în procesele verbale de con- 
traventie încheiate se arăta că muncitorii ,,...lucrează cîte 18 — 20 
ore pe zi, nu au casă, dorm pe cuptor...” 8. i 

Durata muncii de peste opt ore zilnic se aplica nu numai munci- 
iorilor bărbaţi, ci si femeilor şi copiilor ocupați în întreprinderile capi- 
taliste. Se ştie că numărul acestora în industria textilă, alimentară, a 
sticlei, ceramicei etc. era foarte însemnat. În cadrul proletariatului din 
{ага noastră numărul femeilor muncitoare era destul de mare şi în соп- 
tinuă creștere. „O parte însemnată (aproximativ 30%) а proletariatu- 
lui romin — arăta un manifest al P.C.R. în 1934 — se compune din femei 
ocupate în fabrici... precum şi în birouri, magazine, la argätit” 9. Fap- 
tul că ziua de muncă pentru femei şi minori era la fel de lungă ca şi pentru 
adulți а fost recunoscut de însăşi Ministerul Muncii. În 1938, directorul 
general al ministerului, subliniind că regimul de muncă al femeilor nu era 
deloc satisfăcător, spunea că „în loc de cele 8 ore legale se lucrează 10 — 
12 оте; femeile și copiii sînt utilizați la munca de noapte...” 10, 


1 „Lumea rominească”, nr. 553 din 12 decembrie 1938. 

2 „Drumul femeii”, 22 iunie 1935, 

з Ibidem. 

4 Arhivele statului Iași, Dosar nr. 231, 1938, citat după J. Benditer: Politica апйро- 
pulară şi antinațională a burgheziei şi moşierimii romine, ,,Studii”, nr. 2, VII, 1954, р. 58. 

5 „Gazeta Ploieştilor”, 20 iunie 1937. 

в „Drumul femeii”, 20 mai 1935, 

7 Ibidem, Томе aceste întreprinderi erau din Bucureşti. 

в Facla”, пг. 923 din 24 februarie 1934, 

> Documente din istoria P.C.R., 1934— 1937, E.S.P.L.P., 1957, р. 137. 

10 „Lumea rominească”, nr. 553 din 12 decembrie 1938. 


www.dacoromanica.ro 


11 DURATA ZILEI DE MUNCĂ ÎN INDUSTRIE 319 


· Într-o anchetă făcută în 1937 asupra unui grup de 100 muncitoare 
se arăta că circa 60% din muncitoarele anchetate lucrau peste opt ore, 
dintre care aproape 50% între 10 — 14 ore', iar în 1938, 70% din nu- 
mărul ucenicilor cuprinşi în întreprinderile din Bucureşti munceau ne- 
întrerupt între 9 я 16 ore pe zi 2. 


Industria textilă din Capitală cuprindea un mare număr de femei 
(peste 60% din totalul muncitorilor apartinind acestei ramuri) ,,. . .care 
lucrau noaptea în ateliere instalate în localuri insalubre, lipsite de aer 
si lumină” 3. În aceleaşi condiţii lucrau femeile зі copiii angajaţi în fa- 
bricile de textile din Iaşi 4, Despre folosirea minorilor şi crunta exploa- 
tare a acestora de către capitalisti, ziarul „Drumul femeii” seria urmă- 
toarele : „Copii cruzi, rupti din sînul familiei, de pe cîmpul de joacă, 
uneori de la școală, muncesc de dimineaţa pînă seara, chiar noaptea tîr- 
ziu în ateliere şi fabrici; sînt puşi la corvezi grele, nemîncati și bătuți 
pentru ca apoi să-şi odihnească oasele trudite 4 — 5 ore pe noapte în cîte 
o pivniță umedă...” 5. 

Durata excesivă a zilei de muncă era însoţită întotdeauna de con- 
ditii deosebit de grele în care se desfășura munca. In cea mai mare parte 
a întreprinderilor capitaliste nu se acorda repaus — pentru mîncare şi 
odihnă — sau dacă se acorda, acesta era foarte scurt. Ziarul ,, Reporter”, 
din 1937, arată că 57% din numărul femeilor lucrau fără să obţină nici 
o pauză, 2% aveau repaus de un sfert de oră, 16% de o jumătate de oră, 
21% de o oră şi numai 4% aveau un repaus mai mare de o oră ê. În între- 
prinderi, „unde schimburile se succedau la 12 ore, muncitorii nu aveau 
voie să se aşeze jos nici măcar pentru a mînca. Deoarece maşinile nu se 
opreau nici о clipă, ei puneau mîncarea alături, pe ciment, са să poată 
înfuleca fără să părăsească lucrul” ?. Iată, aşadar, numai un exemplu 
— care se referă la industria textilă — de lipsa de repaus în timpul celor 
12 — 16 ore de muncă istovitoare. 


Lipsa aproape totală a unor condiţii de muncă omeneşti n-a putut 
fi ascunsă de capitaliști. Muncitorii lucrau în ateliere întunecoase și umede 
care de multe ori nu erau încălzite în timpul iernii. 

În ce condiţii se lucra la una din marile întreprinderi care producea 
pentru armată — Atelierele centrale de  Confecţii din Bucureşti? 
,-..Sînt numai două ventilaţii în plafon şi nu le dă drumul, spun că 
nu au curent... îi doare capul pe muncitori de mirosul de mangal, de 
multe ori le vine rău, cad jos şi-i scot pe braţe afară” 8. La uzinele „Ма- 
laxa”, саге, de asemenea, executau comenzi militare, se lucra în condiţii 
insuportabile : ,,...acum 3 — 4 săptămîni — se arăta într-o notă in- 


1 „Revista de igienă socială”, пг. 7—8 ат 1937, р. 368. 

з „„Buletinul camerei de muncă”, nr. 1—2, Bucureşti, 1938, р. 22. 

з „Lumea rominească”, nr. 553 din 12 decembrie 1938. 

4 Vezi: „,Studii”, nr. 2, VII, 1954 (articolul Politica antipopulară şi antinafionalä а 
burgheziei si moşierimii гот(пе, de I. Benditer). 

5 „Drumul femeii”, 22 iunie 1935. 

$ Gh. Surpat, ор. cit., р. 165. 

7 „Drumul femeii”, 22 iunie 1935. 

8 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


350 т. PUIA 12 


ternă a întreprinderii, pentru anul 1938 — cîțiva lucrători de la muniții 
au lesinat în timpul lucrului... ; în aceeaşi zi, după masă, cazul в-а repe- 
tat fără ca intervenţia medicală să fie posibilă” 1. 

La lipsa acestor condiţii materiale care să asigure condiţii elemen- 
tare deigienă și securitate a muncii se adăugau teroarea, supravegherea 
atentă a patronilor şi slugilor lor. De altfel, în perioada de după criza 
economică din 1929 — 1933, cînd s-a trecut; deschis la pregătirea răz- 
boiului antisovietic, în întreprinderile capitaliste metodele polițiste şi 
teroarea au devenit condiţii caracteristice în care lucrau muncitorii. 
„N-ai voie să schimbi o vorbă cu vecina. De cum deschizi gura ai parte 
de o ploaie de înjurături...” 2, arăta „Drumul femeii” referindu-se la 
fabrica de cauciuc ,,Bazaltul” din București. „Cel ce ar îndrăzni să ridice 
cuvîntul sau să se plingă, știe ce-l așteaptă” , scria „Gazeta Ploieştilor” 
despre regimul de muncă din fabricile din Azuga. Administratorul dele- 
gat al uzinelor ,,Malaxa” dădea ordine subalternilor: ,,... să se facă 
zilnic poliţie printre lucrători, pentru ca să se poată preîntimpina din 
timp eventualele mișcări subversive ale lucrătorilor” 4. 

Zilele de lucru lungi ale muncitorilor nu erau, în cele mai dese ca- 
zuri, întrerupte nici cel puţin de repausul duminical, astfel încît pentru 
țara noastră a fost caracteristică, pe lîngă durata mare a zilei de muncă, 
şi prelungirea săptămînii de lucru. Deşi exista, încă аш 1925, ,,Legea 
pentru reglementarea repausului duminical şi a sărbătorilor legale”, ea 
era foarte putin respectată de către patroni. De altfel, nerespectarea aces- 
teia de către capitaliști era favorizată de însuși textul legii care arăta 
că se poate suspenda repausul duminical „pentru executarea lucrărilor 
urgente în vederea apărării naționale...” 8. Legii i s-au adus modificări 
în august 1938 şi în octombrie 1939 prin jurnale ale Consiliului de 
miniștri. Acesta din urmă se referea la unele derogări privind repausul 
duminical în stabilimentele industriale ce executau comenzi pentru în- 
zestrarea armatei. Textul legii arăta că ministrul Muncii „este autorizat 
să aprobe lucrul în zilele de duminică şi sărbători legale...” 8. 

Cit de mare era scara nerespectării legii repausului duminical și 
al sărbătorilor ne arată numărul foarte mare de procese verbale de con- 
traventie încheiate de organele aparatului de stat. Bineînţeles că împo- 
triva contravenientilor nu se luau niciodată măsuri eficace. Numărul con- 
travenientilor a crescut de la 7 075 în 1934 la 14 004 în anul 19387. Dintre 
acestea, numărul contravenţiilor la legea repausului duminical si al săr- 
bătorilor legale, a fost de 3 056 în anul 1934 şi de 7 372 în 19388. Numă- 


1 Arhivele statului Bucureşti, Dep. Pantelimon, Fond. ,,Malaxa”’, Dosar пг, 12/1938 
(nepaginat). 

2 „Drumul femeii”, 22 iunie 1935. 

з „Gazeta Ploiestilor’’, 20 iunie 1937. 

4 Arhivele statului Bucureşti, Dep. Pantelimon, Fond ,,Malaxa”, Dosar пг. 12/1938 
(nepaginat). 

5 „Monitorul Oficial’ din 18 iunie 1925. 

6 Ibidem, 19 oct. 1939. 

т „Buletinul Muncii”, an. XIV, vol. II, 1936, р. 137 Я „Anuarul Statistic al Romi- 
niei, 1939 1940”, р. 333. ` - 

8 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


13 DURATA ZILEI DE MUNCĂ ÎN INDUSTRIE 351 


rul mare şi în continuă creştere de contravenţii la legea repausului du- 
minical dovedeşte că acesta nu era respectat de către capitalisti şi că, 
în fapt, se practica pe scară largă săptămîna de lucru de 7 zile. Ceea се 
este însă mai semnificativ e faptul că, folosind organele aparatului de 
stat, capitaliştii obțineau sute de autorizaţii pentru derogäri de la legile 
muncitorești. În cursul anului 1935 s-au acordat 763 autorizaţii de dero- 
gări, din care 589 la legea repausului duminical şi 174 la legea pentru 
ocrotirea muncii minorilor şi femeilor şi la durata muncii 1. Pentru anul 
1936 s-au acordat 534, iar pentru anul 1937, un număr de 968 asemenea 
derogäri ?, dintre care cele mai multe se refereau la repausul duminical. 

Cercetarea legislaţiei muncitoreşti în perioada pregătirii războiului 
demonstrează — aşa cum am văzut — că burghezia şi moșierimea din 
Romiînia au instaurat сеа mai odioasă legislație a muncii. Deși munci- 
torii erau supuși unei zile de muncă extrem de lungi, fără repaus dumini- 
cal, deşi legal ei aveau concediu la odihnă, în practică nu se respecta acest 
drept. Аза cum arăta tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej,: „După о 
istovitoare trudă de ani de zile, muncitorul, de multe ori, în loc de con- 
cediu pentru odihnă, era concediat, adică era trimis la «odihnă » de luni 
de zile, fără salariu, fără posibilitatea de a-și asigura hrana zilnică” 3. 

O dată cu instaurarea dictaturii regale, în 1938, și cu intensifi- 
carea pregătirilor de război, virfurile cele mai reacționare ale burgheziei 
şi mosierimii și-au sporit ofensiva neîntreruptă în direcţia prelungirii 
zilei de muncă a muncitorilor, prin introducerea unui regim de te- 
roare necunoscut pînă atunci. Printr-un decret, din 27 februarie 1940, 
asupra rechizitiilor se stipula că putea fi rechizitionatä pentru muncă 
— în afara mamelor cu copii sub 12 ani, a femeilor gravide, inva- 
lizilor de război, a celor de peste 70 de ani, a unor categorii de functio- 
паті ai statului — ,,...orice persoană civilă, bărbat sau femeie, care 
nu a împlinit vîrsta de 70 de арі...” 4. În martie 1940, printr-o altă 
lege, Ministerul Muncii era autorizat ,,5& decidă mărirea numărului orelor 
de lucru la întreprinderile industriale sau miniere, oricînd necesităţile 
economice de ordin general... vor impune о sporire a producției” 5, 

În sfîrşit, prin „„Decretul-lege pentru stabilirea regimului muncii în 
împrejurări excepţionale” din 24 iulie 1940, se consfințea prelungirea 
duratei zilei de muncă, dacă patronii şi autorităţile considerau acest lucru 
necesar, se suspendau repausul duminical și sărbătorile legale, зе sus- 
pendau temporar concediile. De asemenea, se introducea munca de noapte 
a femeilor pentru toate întreprinderile industriale, comerciale şi de trans- 
porturi 8. Neprecizind cu cît se prelungea durata zilei de muncă peste 
opt ore, capitaliştii aveau toate posibilităţile să prelungească ziua de 
muncă după bunul lor plac. 


1 „Buletinul Muncii”, an. XIV, vol. П, 1936 şi „Anuarul Statistical Rominiei” 
1939—1940”, р. 333. 

2 Enciclopedia Rominiei, vol. III, р. 82. 

3 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, 1955— 1959, Ed. politică, Bucureşti, 1959, р. 64. 

4 „Monitorul Oficial”, din 27 februarie 1940. 

5 Ibidem, partea 1, din 4 martie 1940, р. 1048. 

6 С. Hamangiu, Codul general al Romîniei, vol. XX VIII, partea a II-a, București, 1940, 
p. 1103. 


www.dacoromanica.ro 


352 1. PUIA 14 


La toate acestea se adăuga supravegherea muncitorilor de către 
organele Sigurantei, de organele militare, de agenţi informatori etc. Intr-un 
ordin al Ministerului Apărării Naţionale, trimis întreprinderilor capita- 
liste, se arăta: ‚,...8й se supravegheze cu deosebită grijă activitatea în- 
tregului personal”, ,,...să se observe dacă au loc consfătuiri”, „,...să 
se informeze stăruitor şi neîncetat... de orisice mişcare” şi „să ве ţină 
sub strictă supraveghere elementele dubioase” 1. 

Așadar, teroarea, supravegherea atentă, carcera, însoțeau munci- 
torii, care, lihniti de foame, lucrau un număr nelimitat de ore pe zi- 
Din bruma de legislaţie a muncii existentă mai înainte, în ajunul declan- 
gării războiului antisovietic n-a mai rămas nimic. 

Prin legislaţia dată, burghezia și moşierimea căutau să înăbușe 
mișcarea muncitorească și să asigure marilor industriaşi posibilităţi neli- 
mitate pentru stoarcerea ultimeler surse de energie ale muncitorilor 
şi obţinere, pe această cale, a unor profituri de monopol. 


Studierea problemelor duratei excesive a zilei de muncă folosită în 
întreprinderile capitaliste cât şi , în general, a condiţiilor de muncă, si de 
trai, dezvăluie din plin crîncena mizerie a clasei muncitoare, exploatată 
în chip sălbatic de capitalisti, într-un regim ce se întemeia pe disprețul 
față de toţi oamenii muncii, de ре urma cărora capitaliştii îşi sporeau 
nemäsurat huzurul. 

Dar si în această perioadă, ofensiva patronală împotriva drepturilor 
elementare ale muncitorilor a atras după sine o înăsprire a luptei de clasă. 

Conducînd clasa muncitoare pentru îmbunătăţirea situaţiei sale, 
împotriva prelungirii zilei de muncă, pentru repaus duminical şi condiţii 
mai bune de muncă şi de trai, partidul comunist arăta muncitorilor că 
numai lupta pentru revendicări economice nu poate salva clasa muncitoare 
de exploatarea capitalistă. „Orice luptă pentru cerinţele zilnice — sublinia 
un manifest al P.C.R. — trebuie legată cu lupta împotriva dictaturii 
regale, a Gărzii de fier şi a celorlalte organizaţii fasciste, pentru apărarea 
independenţei ţării ameninţată de imperialismul hitlerist” 2. 

P.C.R., care, în această perioadă, ducea o luptă neobosită împotriva 
fascismului și a pregătirilor de război, a condus în acelaşi timp, în mod ne- 
mijlocit, grevele, demonstrațiile, întrunirile de protest organizate de mun- 
citori, împotriva condiţiilor grele de muncă din întreprinderile capitaliste. 
Acţiunile clasei muncitoare s-au desfăşurat; în condiţiile împletirii reven- 
dicărilor economice si politice în lupta împotriva vîrfurilor oligarhiei finan- 
ciare care promovau fascismul şi pregăteau războiul antisovietic. 

Astfel, în anul 1934 muncitorii din bazinul Comăneşti-Bacău, meta- 
lurgistii de la Schiell-Braşov, muncitorii de la întreprinderile forestiere din 
Ciuc au declarat grevă, cerînd încetarea concedierilor și sporirea salariilor. 
La scurt timp, muncitorii C.F.R.-isti din Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Timișoara 
şi din alte centre feroviare au desfăşurat puternice acţiuni de luptă. Petro- 


1 Arhivele statului București, Dep. Pantelimon, Fond U.D.R., Dosar nr. 55/6, 1941 
(nepaginat). 

2 Arhiva Institutului de Istorie а partidului de pe lîngă С.С. al P.M.R,, cota Ab XXII-13, 
nr. inv. 1015. 


www.dacoromanica.ro 


15 DURATA ZILEI DE MUNCA IN INDUSTRIE 353 


listii din Valea Prahovei, acţionînd în front unic, au părăsit lucrul. Lup- 
tînd împotriva condiţiilor grele de muncă, metalurgistii de la uzinele 
Malaxa” împreună cu cei de la „Titan” au organizat o demonstraţie, 
scandînd lozinci ca: „Jos fascismul, jos războiul” 1. 

Luptele greviste şi antifasciste ale clasei muncitoare au continuat 
şi în anii următori. Între 1935—1936 valul grevelor a cuprins muncitorimea 
din Arad, Timişoara, Bucureşti, Tg. Mureş, Cluj etc. 2. 

Un înalt model de combativitate şi solidaritate proletară l-a consti- 
tuit, în 1935, putenica grevă a celor peste 4 200 muncitori de la fabrica 
»Buhusi” împotriva condiţiilor de muncă si a încercărilor autorităților 
de militarizare a întreprinderii. Regimente de soldaţi aduse din Bacău, 
Iaşi, Piatra-Neamţ, Focşani n-au putut înfrîinge hotărîrea de luptă а 
muncitorilor. Timp de 70 de zile textilistii din Buhuşi au respins 
atacul patronilor 3. 

După datele oficiale, numărul grevelor şi al conflictelor de muncă 
a crescut de la 258 în 1934 la 343 în anul 19364. 


Un prim rezultat al luptei muncitorilor a fost impunerea încheierii 
de contracte colective de muncă, care prevedeau printre alte revendicări 
şi respectarea zilei de muncă de opt ore. Numai în anul 1935 au fost în- 
cheiate 55 contracte colective de muncă care se refereau la un număr 
de 25 267 muncitori 5. Cele mai multe contracte colective au fost impuse 
în industria extractivă (9), metalurgică (9) şi altele, ramuri în care 
muncitorii erau mai bine organizaţi şi unde rezistenţa lor n-a putut fi 
înfrântă prea ușor de către patroni. În februarie 1936, la ,,Resita” 9 000 
de muncitori, la Călan 320 de muncitori au denunțat contractul colectiv 
din cauza concedierilor şi а salariilor mici 8. În martie, acelaşi an, la Arad 
2 600 muncitori textilisti au intrat în grevă. ,,Textilistii de aici — scria 
ziarul « Viltoarea » — se luptă strîns uniţi, romîni, unguri şi şvabi şi după 
exemplul « dermatistilor »? , sînt ajutaţi de masele muncitorești din 
celelalte orașe..." 8. Muncitorii din Valea Jiului au organizat, în aprilie 
1936, numeroase întruniri la Petroșani, Petrila, Lonea, Aninoasa, Vulcan 
şi Lupeni, cerînd sporirea salariilor cu 15% și protestînd împotriva încer- 
cărilor capitalistilor de a închide unele mine ?. 


În ciuda condiţiilor deosebit de grele, create prin instaurarea dicta- 
turii regale şi а febrilelor pregătiri de război, Р.С. В. a reuşit totuşi să orga- 
nizeze şi în anii 1938 — 1940 o serie de acţiuni greviste. Înscsi datele ой- 


1 Lecţii în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., Ed. politică, Bucureşti, 1961, 
p. 349. 

2 Ibidem, p. 364. 

ЗА, Roman, Din istoria luptelor revoluționare ale muncitorilor textilisti de la fabrica 
de postav din Buhuşi, Edit. ştiinţifică, București, 1959. 

4 Conflictele colective de muncă, Bucureşti, 1940, p. 39—41. Precizăm că nici pe departe 
aceste cifre nu cuprind toate grevele și conflictele de muncă care au avut loc în perioada res 
pectivă. Ele se referă numai la întreprinderile care au fost inspectate în anii 1934 şi 1936, 

5 „Buletinul muncii”, an. XVI, vol. I, ianuarie-iunie 1936, p. 138 şi urm. 
‚,УШоагеа”, 9 februarie 1936. 

Se referă la puternica grevă din 1936 a muncitorilor de la ,,Dermata” din Cluj. 
„УШоагеа’”, 1 martie 1936. 
„Avintul”, Petroşani, 12 aprilie 1936. 


www.dacoromanica.ro 





о = «= © 


354 Г. PUIA 16 


ciale ale timpului care, аза cum se ştie, în mod intenţionat au trecut sub 
tăcere multe din acţiunile clasei muncitoare, recunosc că în 1939 au 
avut loc 18 greve şi 321 conflicte de muncă, numărul participanţilor fiind 
de aproape 70 000 muncitori 1. Faptul că statistica burgheză a micşorat, 
în mod vădit, numărul grevelor este cît se poate de evident, deoarece 
într-o notă a Sigurantei statului ве arăta că numai în București în 1939 
au avut loc 24 de greve 2. 

Cu toate că dictatura regală a luat cele mai severe măsuri pentru 
înăbușirea mişcării muncitoreşti, îndreptîndu-şi atenţia îndeosebi asupra 
principalelor centre industriale, nu au putut fi împiedicate acţiunile 
muncitorilor de la Reșița, din porturile Galaţi şi Constanța, din oraşele 
Cluj, Arad, Oradea etc. De asemenea, n-au putut fi împiedicate nici 
grevele muncitorilor din Bucureşti de la ,,Vulcan”, ,,Metaloglobus”, 
„Arsenal”, „Pirotehnia armatei”, ,„Mociorniţa”, „Galia”, „Fichet” 9.2.3. 
Expresie elocventă a creșterii intensității și combativitätii luptei clasei 
muncitoare au fost manifestatiile care au avut loc la 1 mai 1939 în 
aproape toate centrele mari din ţară şi în primul rînd în București. 

În toată această perioadă, P.C.R. acţionînd pentru înfăptuirea 
unității de acţiune a clasei muncitoare, pentru concentrarea forțelor 
democratice contra pregătirilor războiului antisovietic, care era ,,...tot- 
odată războiul nemilos contra maselor muncitoare din Romînia însäsi”4, 
s-a dovedit apărătorul celor mai vitale interese a maselor de oameni ai 
muncii, conducătorul luptei pentru eliberarea clasei muncitoare şi pentru 
independența economică și politică a ţării noastre. 


ЧРЕЗМЕРНАЯ ПРОДОЛЖИТЕЛЬНОСТЬ РАБОЧЕГО 
ДНЯ В ПРОМЫШЛЕННОСТИ РУМЫНИИ В 1934—1940 гг. 


РЕЗЮМЕ 


В буржуазно-помещичьей Румынии одним из важных факторов, усиливавших 
эксплуатацию рабочего класса, являлась чрезмерная продолжительность рабочего 
дия. Поэтому среди требований рабочего класса в его борьбе с капиталистами всегда 
фигурировало требование о восьмичасовом рабочем дне. Несмотря на то, что Румыния 
подписала соглашение о введении восьмичасового рабочего дня, принятое на между- 
народной копферепции 1919 г. в Вашингтоне, до конца 1928 г. в стране не было осуще- 
ствлено ни одно мероприятие в связи с реглементацией рабочего дня. Само трудовое 


1 „Buletinul muncii”, an. XX, vol. I, ianuarie-martie 1940, р. 18 şi Zece ani de domnie ..., 
1940, vol. III, р. 108. 

2 „„Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă С.С. al P.M.R.”, nr, 1, 1962, 
p. 105. 

3 Lecţii în ajulorul celor care studiază istoria P.M.R., Ed. politică, Bucureşti, 1961, 
p .393. 

4 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, 1959— 1961, Ed. politică, “Bucureşti, 1961, 
p. 434. 


www.dacoromanica.ro 


17 DURATA ZILEI DE MUNCĂ ÎN INDUSTRIE 355 


законодательство, принятое в этот период, содержало многочисленные отступления 


от закона о восьмичасовом рабочем дне. Положение особенно ухудшилось в связи с 
усилением военных приготовлений, когда в 1940 г. правительство официально от- 


менило восьмичасовой рабочий день. 

Автор, критически анализируя архивные материалы, официальну10 статистику 
и печать того времени, показывает, что в 1934—1940 гг., хотя в результате борьбы 
рабочего класса рабочий день и не был уже таким длительным как раньше, все же 
он намного превышал восемь часов. Это явление автор прослеживает как на примере 
целых промышленных отраслей, в главных промышленных центрах, так и на 
примере отдельных капиталистических предприятий. 

Исследуемый исторический период, когда промышленность была поставлена 
на службу антисоветской войне, характеризуется чрезмерно продолжительным ра- 
бочим днем, очень тяжелыми условиями работы, а также террором, строгим надзором 
за рабочими, милигаризацией промышленных предприятий. 

Изучение вопросов, связанных с продолжительностью рабочего дня, полностью 
раскрывает жестокую нищету, в которой находился рабочий класс при строе, харак- 
теризующемся явным презрением к трудящимся, труд которых приносил капиталис- 
там огромпые прибыли. 

На наступление хозяев, стремившихся к увеличению рабочего дия, рабочие 
ответили многочисленными выступлениями. Борьба за восьмичасовой рабочий день 
переплеталась в этот период с борьбой, направленной против буржуазно-помещичьего 
строя, против предательской политики верхов финансовой олигархии. Во главе всех 
выступлений рабочего класса находилась и в этот период Коммунистическая партия 
Румынии — защитник жизиениых интересов трудящихся, руководитель борьбы за 
освобождение рабочего класса и за экономическую и политическую независимость 
страны. 


LA DURÉE EXCESSIVE DE LA JOURNÉE DE TRAVAIL 
DANS L'INDUSTRIE DE LA ROUMANIE ENTRE 1934 et 1940 


RÉSUMÉ 


Dans la Roumanie bourgeoise-agrarienne la durée excessive de la journée de travail fut 
l’un des facteurs essenLiels qui contribuèrent à aggraver l'exploitation de la classe ouvrière. Aussi 
la journée de huit heures a-t-elle constamment figuré au nombre des revendications des travail- 
leurs dans leur lutte contre les capitalistes. Bien que la Roumanie eût signé la convention adop- 
tée en 1919 par la Conférence internationale de Washington limitant à huit heures la journée 
de travail, aucune mesure n’a été prise avant 1928 pour l’application de cette convention dans 
l’industrie roumaine. Plus encore, la loi de huit heures une fois adoptée, la législation du tra- 
vail en vigueur prévoyail de nombreuses dérogations à son application. La situation des travail- 
leurs s’est encore aggravée par suite de l’intensification des préparatifs de guerre, et la loi de huit 
heures fut finalement abrogée en 1940. 

A l’aide d'une documentation sérieuse puisée dans les statistiques officielles, Ies archives 
ct la presse de l'époque, l’auteur démontre qu’au cours des années 1934 —1940 la journée de tra- 


www.dacoromanica.ro 


350 1. PUIA Іх 


vail depassait de beaucoup huit heures, bien que, grâce а la lutte de Ја classe ouvritre, elle n'ait 
plus atteint la durée antérieure. Cet état de choses est illustré par des exemples concrets pris dans 
toutes les branches de l’industrie, les principaux centres industriels et un certain nombre de gran- 
des entreprises capitalistes. Ce qui caractérise la période historique étudiée par l’auteur, est que 
dans les conditions créées par la préparation de la guerre antisoviétique, la durée excessive de la 
journée de travail était encore aggravée par des conditions de travail des plus dures, auxquelles 
s'ajoutaient la terreur, une surveillance de tous les instants et la militarisation des entreprises 
industrielles. ` 

L’étude du problème de la durée du travail met en pleine lumière la misère de la classe 
ouvrière sous un régime délibérément hostile aux travailleurs, grâce à l’exploitation desquels 
les capitalistes réalisaient des bénéfices démesurés. 

A l'offensive patronale pour la prolongation de la journée de travail, les ouvriers répon- 
dirent par de nombreuses actions. La lutte pour la journée de huit heures allait de pair à cette 
époque avec la lutte contre le régime bourgeois-agrarien et la politique félonne de l’oligarchie 
financière. Dans toutes ces actions, la classe ouvrière a eu pour guide le Parti Communiste de 
Roumanie, qui s’avéra une fois de plus le défenseur des intérêts vitaux des travailleurs et le 
champion de la lutte pour l’affranchissement de la classe ouvrière et l'indépendance économique 
et politique du pays. 


DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU, 


LUPTĂTOR REVOLUȚIONAR $1 OM DE CULTURĂ 
(1890—1920) 


V. CURTICĂPEANU 


Activitatea lui Ariton Pescariu e puțin cunoscută în istoriografia 
noastră 1. Făcînd parte din conducătorii grupului romîn al P.C.(b) din 
Rusia şi activînd în rîndurile partidului țărănesc revoluţionar romin din 
Moscova în anii 1918—1919, Ariton Pescariu a avut un rol important 
în popularizarea marxism-leninismului în limba romînă, mai întîi în coloa- 
nele ziarului „Foaia ţăranului” (15 febr. 1918—1919), al cărui redactor 
principal a fost, apoi în brosurile apărute în „Biblioteca revoluționară” 
şi în „Biblioteca comunistă” 2, la Moscova. „Foaia ţăranului” a început 
să apară la Moscova din 15 februarie 1918, sub îngrijirea prizonierilor 
romiîni şi cu sprijinul Guvernului sovietic, fiind redactată în cea mai 
mare parte de Ariton Pescariu. Коза’ a jucat un rol important în 
educarea prizonierilor de război romîni, muncitori şi ţărani originari din 
Transilvania. 

„Foaia ţăranului” a continuat să apară în perioada martie— aprilie 
1919 sub acelaşi nume, ca organ al comuniștilor din Oradea, important 


1 Unele date importante aduce articolul publicat de revista ,,Tribuna”, bazat mai ales 
pe informaţii culese de la martori contemporani cu Ariton Pescariu, cf. Al. Keleti, Un luptător 
al clasei muncitoare — Ariton Pescariu, ,,Tribuna” (1957), 26 oct., р, 6, apoi unele 
aprecieri şi elemente noi adaugă articolul Arilon Pescariu (1890— 1920) apărut în „Analele 
Institutului de istorie a partidului de pe lingă С.С. al P.M.R.”, nr. 5 (1959), р. 97—98. Scurte 
referiri asupra activităţii lui A. Pescariu mai fac şi studiile: J. Gall, Ardelenii în mișcarea 
revoluționară a prizonierilor din Rusia 1917—1919, în „Anuarul Institutului de istorie din 
Cluj”, Г (1959), р. 207; В. Deutsch, Din activitatea şi lupta grupurilor revoluționarilor готіп: 
din Rusia pentru apărarea puterii sovietice (1917— 1920), în Studii şi materiale de istorie con- 
lemporanä, vol. II (1962, р. 449). 

2 În perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 25 martie 1919, grupul romin a editat 19 bro 
șuri în 229 000 exemplare, ceea ce dovedeşte propaganda intensă desfăşurată de revoluționarii 
romini în Rusia. Cf. Arhiva de stat a Armatei Roşii, Moscova, fond 803, inv. 19, dos, С. 1, dos. 
30 с. (apud J, Gall, art, citat, р. 212; В. Deutsch, art, citat, р. 450). 


www.dacoromanica.ro 


358 У. CURTICAPEANU 2 


centru muncitoresc. Lozincile : „Тагали şi muncitori din lumea întreagă 
uniţi-vă ! ; „Расе colibelor — război curților domneşti !”, înscrise pe fron- 
tispiciul ziarului, sînt o dovadă a orientării sale internationaliste. 

Răpus în fragedă tinereţe de vîrturile contrarevolutionare ale bur- 
gheziei 51 mosierimii romîne din Transilvania, după întoarcerea sa din 
Rusia socialistă, unde fusese luat prizonier din armata austro-ungară 
in timpul războiului, Ariton Pescariu constituie unul din exemplele cele 
mai concludente ale omului din popor, care, pătruns de ideologia 
marxistă, se ridică fără nici o rezervă împotriva traditionalelor rînduieli 
în care a fost crescut. 

Viaţa plină de lipsuri din anii copilăriei şi ai şcolii, apăsarea socială 
si naţională pe care а simţit-o îndeajuns în Transilvania înrobită monarhiei 
austro-ungare, cît şi atmosfera clericală a Blajului au făcut din entu- 
ziastul şi studiosul elev un element înaintat, receptiv ideilor progresiste cu 
care a intrat în contact în anii studenţiei la București, dar mai ales în 
Rusia revoluţionară, unde a cunoscut nemijlocit leninismul, militînd pentru 
răspîndirea şi triumful lui. 

Încă din clasele superioare de liceu, în anii 1907—1911, Ariton Pes- 
cariu s-a distins ca un elev eminent, apoi prin lucrările proprii citite în 
cadrul societăţii de lectură, al cărui preşedinte era, făcînd totodată parte 
din „comisia critică”! ce avea ca scop corectarea lucrărilor ; s-a impus apoi 
prin aptitudinile sale de orator, rostind ,,7 discursuri” şi finind disertatia 
care в-а bucurat; de multă apreciere : Petru Pavel Aron de Bistra, 1. 

Orizontul larg al vederilor lui Ariton Pescariu iese în evidenţă încă 
din timpul ultimelor clase de liceu prin preocupările ce le manifestă 
pentru viaţa științifică si culturală în general , prin atragerea sa către 
studiul limbilor străine. Se abonează la revistele : „Viaţa Rominească”, 
„Convorbiri critice”, „La Patrie”, cunoaşte operele scriitorilor din „ţară? 
şi e дш mai ales de scrierile lui Т. L. Caragiale, С. Dobrogeanu- Gherea 
ș.a. ? . Setea pentru studiu îl îndeamnă să plănuiască acţiuni îndrăzneţe, 
să 1а ‘contact cu о serie de învățați din București, printre care în primul 
rînd Ion Bianu, directorul Bibliotecii Academiei şi profesor la Universi- 
tate, apoi cu profesorul de limba romînă Iosif Popovici de la Budapesta, 
cere ajutor de la Societatea ,,Transilvania” din București care, după 
cum ве ştie, acorda burse tinerilor transilvăneni în scopul de a-și continua 
studiile. Mai interesantă e calea pe care o apucă în vederea studierii 
limbilor slave, cerîndu-şi anul de „voluntariat” 3 în armata austro- -ungară 
la Zagreb, unde spera să poată urma cursurile universității de aici. În 
acest scop cere sprijinul profesorului dr. Сато Jurmin din Zagreb, reco- 
mandat fiind de profesorul Iosif Popovici din Budapesta. 


1 Pentru activitatea lui şcolară cf, pe larg Raport despre institutele gr. cat. de învățărnint 
din Blaj ре anul şcolastic 1910—1911, Blaj, 1911, р. 40, 85, 86, 114, 521; cf. şi lucrarea 
memorialistică scrisă în spirit romantic a lui Aral Chazi, Conspirația de sub hrubi. În- 
semnările unui fost „student“ oin Blaj, 1931, 67 p. Printre elevii care manifestă tendințe 
de emancipare din mentalitatea închistată a şcolii blăjene, Pescariu, deși sărac, se bu- 
cură de autoritate şi stima celorlalți. 

2 Cf. Alexandru Keleti, art. cit. . 

3 În Austro-Ungaria recruţii care aveau bacalaureatul se bucurau de privilegiul de a-și 
face stagiul militar, cu termen redus, în timp de un an, în localitatea pe care şi-o alegeau. 


www.dacoromanica.ro 


3 DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 359 


№ şi-a putut vedea însă visul împlinit de a urma în timpul stagiului 
militar cursurile la universitatea din Zagreb, deoarece regimentul său 
n-a mai fost cantonat pînă la urmă aici, ci la Carlovitz. 

Nu se descurajează şi învață cu pasiune limbile sîrbă şi croată, în 
timpul său liber. Din mărturisirile proprii reiese că face progrese însemnate 
în însușirea acestor limbi, fiind ajutat de camarazii săi sirbi şi croaţi, 
reuşind în scurt timp să citească o serie de reviste са: ,,Hrvatscki Pokret”, 
»Sovremelnnik”, „Branko Kolo” şi ,,Delo” 1. 

Peste un an, la 20 octombrie 1912, după încheierea stagiului militar, 
îl întîlnim la București, prezentîndu-se la Топ Bianu, cu recomandarea 
canonicului din Blaj, Ion Micu Moldovanu pentru a se putea înscrie la 
universitate 2 

La mai puţin de o lună, referindu-se la aptitudinile şi trăsăturile 
de caracter ale lui Ariton Pescariu, Ion Bianu sublinia într-o corespon- 
dentä către Топ М. Moldovanu : „таг am mai văzut un tînăr mai hotărît 
şi cu mai puternică voinţă de a munci și învăța” 3. Aceasta îl face pe 
Ion Bianu să-i acorde toată atenţia, luîndu-l sub ocrotirea sa şi ajutindu-l 
să intre în unul din serviciile Bibliotecii Academiei ca „scriitor”, apoi 
să-și continue studiile la Facultatea de litere 51 filozofie de la Universi- 
tatea din Bucureşti. 

În ianuarie 1913, Ariton Pescariu pleacă din nou la Zagreb, pro- 
babil pentru aranjarea unor chestiuni militare sau pentru studii unde 
îndeplinește totodată şi unele misiuni încredințate de Топ Bianu pe linie 
de Academie. Îi furnizează acestuia o serie de informaţii asupra vieţii 
culturale sîrbesti, după ce ia contact cu secretarul Societăţii culturale 
şi ştiinţifice „Srpska Matica” 4, constatind că acesta „ar fi foarte bucu- 
гоз să stea în legătură cu Academia noastră” 5. Se interesează de publi- 
сае de istorie, filologie și folclor ale Societăţii şi în special de revista 
acesteia, »Letopis”. Urmăreşte îndeaproape ecoul publicaţiilor Academiei 
Romine în Serbia şi constată cu satisfacţie buna primire a lucrării lui 
Bărbulescu : Les roumains avec les Bulgares, Serbes etc. €. 

Num rea lui Pescariu în postul de „,scriitor” 7 la Biblioteca Acade- 
miei Romîne începînd cu 1 mai 1913 e comunicată cu satisfacţie de Топ 
Bianu lui I. М. Moldovanu ; în aceeași scrisoare Топ Bianu evocă momentul 


1 Scrisoarea lui Ariton Pescariu către Ion Bianu din 31.ХП.1911, Bibl. Acad. R.P.R., 
coresp., nr. 58 782, 

2 Scrisoarea lui І. М. Moldovanu către Ion Bianu аш 20.X.1912, Bibl. Acad. R.P.R., 
согеѕр, nr. 108; vezi şi N. Comsia, Corespondenja dintre Ion М. Moldovanu şi Топ Bianu, ип 
capitol din colaborarea dintre Blaj şi Bucureşti, Blaj, 1943, р. 105. 

3 Scrisoarea lui Ion Bianu către Г. М. Moldovanu din 12/25 nov. 1912, ВЫ, Univ. 
Cluj, coresp, nr. 2051. 

4 Societate literară şi de luminare a poporului prin biblioteci, calendare, prin publicarea 
literaturii de popularizare şi promovarea scriitorilor sirbi. Înfiinţată în 1826, joacă un mare rol 
cultural în deşteptarea naţională a strbilor, în promovarea literaturii nationale; cf. Большал 
Советская энчиклопедия, vol. 38, р. 552. 

5 Scrisoarea lui Ariton Pescariu către Топ Bianu din 5 ian. 1913, Bibl. Acad. R.P.R., 
coresp. nr. 58 783. 

6 Ibidem. 

7 СЕ. adresa semnată de Г. С. Negruzzi, preşedintele Academiei, din 2 mai 1913, Acad. 
R.P.R., msse, пг. 754, Ап/1912, f. 231. 


www.dacoromanica.ro 


360 У. CURTICAPEANU 4 


intrării sale în aceeaşi instituţie culturală, ocrotit de А. Treb. Laurian, 
cu 37 аш în urmă, văzînd în Pescariu ре unul din continuatorii luminiști 
ai generaţiei sale : ‚Аза să ne continuăm unii pe alţii tot mai bine, spre 
luminarea neamului nostru ! ? 1. 

La Academie, Ariton Pescariu se dovedeşte a fi zelos, căci în 25 
aprilie 1913 e numit „scriitor definitiv” 2; se bucură de aprecierea lui 
Топ Bianu care în 1913 îl aminteşte în prefața vol.III al Catalogului ma- 
nuscriselor românești, unde se menţionează şi „contribuția parţială a 
răposatului Ariton Pescariu la analiza materialului din colecţia lui 
С. Bariţ...%%. 


Paralel cu munca de „scriitor? pe care о făcea la bibliotecă, 
Pescariu frecventa cursurile Facultăţii de litere şi filozofie din Bucureşti 
ca student, obţinînd permisiunea de a frecventa säptäminal în timpul 
orelor de serviciu seminariile lui Ovidiu Densuşianu 4. 


Activitatea lui Pescariu la bibliotecă s-a încheiat în vara anului 
1914 o dată cu plecarea sa în concediu în Transilvania, la părinţi, cînd e 
prins de izbucnirea războiului si mobilizat la Blaj, de unde îi scrie lui Bianu 
o postolă la 1 august 19145 făcîndu-i cunoscut că peste о zi urmează să 
plece de aici, după cum s-a si întîmplat, căci, în procesul verbal din 18 
oct. 1914 aflăm că ,,a fost luat la regiment în garnizoana sa la Alba Iulia, 
de unde a trimis veşti...” 6, 


Comisia Academiei întrunită să decidă asupra cazului lui Pescariu 
hotărăşte са: „împiedicat fiind de forță majoră de a se întoarce la 
serviciu” să fie considerat în „concediu permanent” şi „să i se trimită 
leafa regulat”. 

E de subliniat grija pe care i-o poartă lui Ariton Pescariu Biblioteca 
Academ ei, desigur prin aceasta se înțelege Ion Bianu, căci, degi lipsind 
de la postul său de muncă, fiind luat în armata unui stat străin, în Austro- 
Ungaria, numele lui figurează în statele de plată ale Academiei la rubrica 
„scriitor” pînă în februarie 19178. Nu poate fi scăpat din vedere nici 


1 Scrisoarea lui Ion Bianu către Гоп М. Moldovanu, Bibl. Univ. Cluj, coresp. nr. 2 052. 

2 Acad. R.P.R., msse, 1914/A. 7, p. 48. 

3 Catalogul manuscriptelor romineşti, tom. III, întocmit de Ion Bianu și С. Nicolăiasa, 
Craiova, 1923. 

4 Cf. Cererea lui Ariton Pescariu din 20 noiembrie 1913. Acad. R.P.R., msse, 1913/A 11. 
în registrul-matricol pe anii 1911—1912 $1 1912—1913 Ariton Pescariu figurează la nr. 410 ca 
student al facultății de filozofie şi litere, specialitatea : filologie clasică cu următoarele examene : 
limba romină şi filozofia clasică : bilă albă (1913) şi bilă albă (1914); istoria literaturii romine : 
bilă albă (1912—1913); istoria rominilor рїпа la înființarea principatelor (bilă roşie); limba 
paleo-slavă : bilă albă (1914). Cf. Registrul matricol pe anii 1912— 1913, Univ. din Bucureşti, 
Fac. de litere şi filozofie, р. 262, nr. 410. În procesele verbale pentru examenele generale de 
licenţă pe anii 1910—1919 Ariton Pescariu nu este cuprins, ceea ce denotă că, din cauza răz- 
boiului și a plecării sale pe front, nu а reușit să-și încheie studiile la Universitatea din Bucureşti. 

5 Acad. R.P.R., msse, 1914/A. 7, р. 104. 

6 Acad. R.P.R., msse, 1914/А, 7. f. 193. 


1 Delegatiunea nr. 124 din 18 oct. 1914, Acad. R.P.R., msse, 1914/47, fila 246 şi Dele- 
gaţiunea nr. 2178 din 16/29 oct. 1914, Acad. R.P.R., 1914/A. 7, Ша 193. 


8 Cf. Statele de achitarea lefurilor funcţionarilor la serviciul Bibliotecii Academiei Romîne 
pe anii 1913—1917. Acad. R.P.R., msse. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 361 


faptul că i s-a trimis salariul regulat pe front cu mandat postal prin 
banca Marmorosch Blank, iar în prizonierat în ruble 1. 

După februarie 1917 Academia Romînä nu mai ţine legătura cu 
Pescariu. De acum începe activitatea sa revoluționară propriu-zisă deve- 
піра una din figurile cele mai cunoscute ale prizonierilor romini transil- 
văneni care au susținut revoluţia proletară din Rusia. . 

Contactul nemijlocit; cu făuritorii primului stat socialist precum și 
cu comuniştii celorlalte popoare, au făcut din tînărul intelectual, fiu de 
ţăran obidit, un revoluţionar, un comunist de mari nădejdi, ce aştepta 
cu înfrigurare ziua reîntoarcerii sale în rîndul oamenilor muncii de pe 
meleagurile natale, spre a-și închina viaţa și experiența revoluționară 
pentru cauza acestora. 

Desigur, va fi făcut şi el parte dintre multii prizonieri germani, 
maghiari, romini, cehi, sîrbi, polonezi, slavi de sud, din armata austro- 
ungară care s-au înfrățit cu proletariatul rus încă din primăvara anului 
1917 în luptele revoluționare apoi în octombrie 1917 la asaltul Petrogra- 
dului şi al Moscovei, pentru cucerirea puterii de către proletariatul rus. 

Începînd din 23 februarie 1917 îl găsim făcînd parte din Comisia 
a VI-a de recrutare la Darnita lîngă Kiev 2, pentru organizarea unor unităţi 
romîne cu menirea de a contribui la eliberarea Transilvaniei. Nu peste 
mult timp evoluţia lui Pescariu spre comunism este marcată de o bogată 
muncă organizatorică și de o intensă activitate ideologică-politică în rîn- 
durile prizonierilor romîni, în coloanele „Кой ţăranului” şi ale brosurilor 
de räspindire a ideilor revoluţiei în limba romînă. El este ales împreună 
cu Henegaru ca reprezentanți la Congresul foştilor prizonieri ţinut la 
Moscova în 13—18 aprilie 1918, care avea drept scop coordonarea actiu- 
nilor revoluționare ale prizonierilor räspinditi în toate părţile Rusiei. 
În urma congresului „iau fiinţă cele 6 grupuri ale Partidului Comunist 
(bolşevic) din Rusia după limbile pe care le vorbeau prizonierii, unite în 
Federaţia internațională a grupurilor, din străinătate ale Partidului 
comunist din Rusia” 3. 

Activitatea revoluţionară a lui Ariton Pescariu în acest cadru 
se profilează la proporţii nebănuite pînă acum, prin rolul pe care 1-а 
avut, după cum reiese din discursul lui Béla Kun rostit la 4 noiembrie 
1918 la o conferință a comuniştilor maghiari, romîni, sîrbo-croati, fogti 
prizonieri în Rusia din armata austro-ungară. Cu această ocazie a luat 
ființă un organ de conducere comun ce avea ca scop dirijarea mișcării re- 
volutionare din Ungaria м Transilvania şi din саге au făcut parte: 
Károly Vântus, Bela Kun, Ernö Pór, Hariton Beszkârid, < Ariton 
Pescariu > Emil Bozdogh < Emil Bozdog > Mátyás Kôvâcs, Mátyás 
Krisjak, Iván Matuzovits si Ferenc Drobnik”4. 


1 Ibidem. 

3 Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918— 1928, 1, București, 1929, р. 129. 

3 V. Cherestesiu, Pălrunderea ideilor Marii Revoluții Socialiste din Octombrie tn masele 
din Transilvania, în „Anuarul Institutului de istorie din Cluj” (1958—1959) I—II, р. 258—259; 
У. Liveanu, 1918. Din istoria luptelor revoluționare din Rominia, ed. politică, 1960, 
p. 443, 593, 

+ Bela Kun, La République Hongroise de conseils. Discours et arlicles choisis, Budapesta, 
1962, p. 96. 


кишин www.dacoromanica.ro 


362 У. CURTICAPEANU 6 


Asupra misiunii ce revenea comuniștilor în lumina principiilor 
conferinţei din 1918, se subliniază în același document că toţi acei care 
sînt actualmente membri ai Partidului comunist din Rusia si sînt pro- 
veniţi de pe teritoriul fostei Ungarii, trebuie, revenind acasă „să вег- 
vească cauza revoluţiei proletare” 1. 

În aceste împrejurări s-a întors Ariton Pescariu din Rusia împreună 
cu miile de prizonieri ardeleni în focul marilor evenimente şi al luptelor 
revoluţionare аш noiembrie— decembrie 1918, în condiţiile dezmembrării 
putredei monarhii austro-ungare si ale unirii Transilvaniei cu Romiînia. 
Ariton Pescariu s-a înrolat în primele rînduri ale luptei revoluţionare 
de eliberare socială şi naţională a Transilvaniei, aducînd o dată cu expe- 
rienta ва revoluționară, suflul nou al Marii Revoluții Socialiste din Octom- 
brie si hotărîrea fermă de a contribui la cauza maselor populare din 
mijlocul cărora se ridicase. 

Activitatea revoluţionară desfășurată de Ariton Pescariu în regiunea 
Blajului şi în alte oraşe şi sate ale Transilvaniei, propagarea ideii elibe- 
rării naţionale a maselor muncitoare din Transilvania în condiţiile elibe- 
rării lor de exploatare capitalistă s-au soldat cu arestarea sa de către 
vîrfurile reacționare ale burgheziei şi moșierimii romîne care nu doreau 
democratizarea Transilvaniei, ci încadrarea acesteia în regimul burghezo- 
moşieresc monarhic al Romîniei, în care еі să dețină puterea politică, 
pentru a putea exploata în voie masele muncitoare. 

La 6 ianuarie 1919 fruntașul comunist Ariton Pescariu a fost ridicat 
de organele poliţiei din Ciufud, satul său natal si dus dezbrăcat pe un ger 
cumplit pînă la sediul poliției unde a fost bătut cu cruzime. 

Maltratat apoi în închisoarea din Alba Iulia, a putut fi eliberat cu 
multă greutate, la intervenția unor intelectuali progresiști, dar în urma 
schingiuirilor s-a îmbolnăvit grav de plämini. 

A fost internat în spitalul de tuberculosi din Geoagiul de jos de 
unde îi scrie profesorului său Топ Bianu încă din toamna aceluiași an, 
comunicîndu-i dorința de a veni la Bucureşti pentru a-şi încheia studiile, 
ideal pentru саге sacrificase atita energie. 

Sperantele de reîntoarcere în Bucureşti la Universitate îi sînt destul 
de îndepărtate, „abia la primăvară” 2 ceea ce denotă gravitatea bolii 
sale. N-a apucat însă să-şi îndeplinească nici acest din urmă vis căci în 
17 februarie 1920 s-a stins din viaţă. 

Așa a fost răpusă їр faşă una din speranțele vieţii noastre ştiinți- 
fice şi culturale, un comunist cu о mare forță revoluţionară, crescută 
în clocotul marelui Octombrie, tocmai în clipa cînd întrevăzuse zarea 
împlinirii marilor sale idealuri sociale şi naţionale, cînd, revenit în Tran- 
silvania, a găsit un larg avînt revoluţionar în ale cărui prime rînduri s-a 
înrolat cu toată dăruirea, însufletind marile acțiuni țărănești pentru 
ocuparea cu forţa a latifundiilor grofilor maghiari şi a episcopiei greco- 
catolice din acest tinut.... 


1 Ibidem, 
2 Scrisoarea lui A. Pescariu către І, Bianu, Bibl. Acad. В. Р. R., coresp, nr. 58785. 
"8 Din Istoria Transilvaniei, Vol. II, ediţia a Il-a, 1963, р. 535. 


www.dacoromanica.ro 


7 DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 363 


Aceasta a făcut ca el, propagandistul marxism-leninismului printre 
foştii prizonieri romini din Rusia, redactorul înflăcărat al „Foii фага» 
nului” şi luptătorul neînfricat pentru о Romînie a muncitorilor şi t täranilor 
să prilejuiască pentru vîrfurile reacționare din Transilvania care pozau 
pe nedrept în protagonişti ai Unirii, una din ţintele de atac ce s-a soldat 
cu exterminarea за fizică. | 

Lupta lui Ariton Pescariu, alături de lupta tuturor revoluţionarilor 
care şi-au jertfit viaţa pentru doborirea lumii vechi a însemnat aluatul 
din care s-a plămădit gloriosul nostru partid, făuritorul vieţii noi, al Romi- 
niei socialiste. 


Ariton Pescariu către Топ Bianu. ЇЇ informează că se găseşte in Carlovitz pentru a-şi face 
stagiul militar, despre legăturile sale cu profesorul Iosif Popovici din Budapesta, cu profesorul 
croat Gjuro Jurmin, despre preocupările sale peniru studiul limbii croate, contactul cu diferite 
reviste şi publicaţii sirbeşti. 


Karlovac 31 decembrie 1911 


& 


Magnifice D-le Profesor ! 


Nepotul d-voastră, Cornel, îmi spune, că ati binevoit a da atenţie epistolei mele, prin 
care ceream ajutor de la „„Transilvania”! şi vă interesaţi de pasul ce-l fac în vederea studiilor, 
ce voi să urmez. 

De aceea periniteti-mi vă rog să vă aduc la cunoștință, ceea ce am făcut pînă acum. 

Astă primăvară am fost asentat ?. Anul de voluntar l-am cerut în Zagreb. De fapt l-am și 
căpătat. Dar deoarece școala regimentului e în Karlovac a trebuit să vin aici pe aste șase luni. 
Prin aceasta am pierdut — poate mult, căci în Pesta — fiind la ora de lit. rom. cînd am călătorit 
spre Zagreb, DI. prof. Dr, 1. Popovici, cînd a aflat gindul meu, a binevoit a-mi da o epistolă de 
recomandare către dl. prof. universitar Dr. Gjuro Jurmin. 


Dar $1 așa, cu toate că n-am avut пісі un ajutor decit doi colegi sirbi,care ştiu ungurește, 
o gramatică curat croateascä si un Tacitus în original si traducere croată, totuşi pot zice că am 
făcut un progres destul de bunisor. Pricep tot ce citesc şi colegii bucuroşi mă servesc. Citesc foaia 
politică „Hrvatski Pokret”, apoi revistele : „,Sovremenik” din Zagreb, ,,Brankow Kolo” din 
Karlovatz și „Delo” din Beograd. 

În conversaţie încă merge deşi mai greu. Colegii însă sînt hotăriţi să vorbească numai 
croateste cu mine, 

Nădăjduiesc tare, că voi face un bun progres anul acesta. În tot cazul eu îs hotărit nu 
numai să învăţ, dar să fac și studii. La Universitate nu pot urma căci nu-s în Zagreb, dar 
ат de gind са în septembrie să fac examen de maturitate din limbă şi literatura croată ca 
să am pe ce să-mi bazez rugarea, pentru ajutor. i 
1 Societatea culturală ,,Transilvania’” din Bucureşti înfiinţată de Al. Papiu Ilarian. 
2 Recrutat. н | 


www.dacoromanica.ro 


364 У. CURTICĂPEANU 8 


Nu ştiu cum, dar parcă puteri noi s-au sălășluit în mine, o nouă dragoste faţă de studiu 
si o paciintä de fier. Din răsputeri mă silesc să fiu vrednic de atenţia d-voastră. 
După care cerindu-vă atenţia şi bunăvoința şi pe mai departe, rămin al d-voastră, 


recunoscător 
Ariton Pescariu. 


Bibl. Acad. R.P.R. Coresp. nr. 58782 


2 


Ion Micu Moldovanu către Ion Bianu. ЇЇ recomandă pe Ariton Pescariu şi stăruie să-i 
acorde ajutorul o dată cu ajungerea acestuia În București. 


Blaj, 29 oclombrie 1912 
D-le Bianu! 


Cind ai plecat la București, am expediat prin poștă d-lui Laurian, о recomandatie, la саге 
dinsul mi-a răspuns peste mai multe luni și mi-a mulţumit pentru că te-am recomandat. 
Acum merge tînărul Arilon Pescariu pe care ţi-l recomand. Nu ştiu de-l vei putea ocroti 


ori nu; dar doresc са în caz de aşa şi dta să fii aşa de multämit ca odinioară repaosatul 
Г.. < aurianu >. Tinărul este bun $1 stăruie spre bine. Salutare sinceră. 


1. М. Moldovanu 


Scrisoarea a тпа! fost publicată de N, Coman, Согезроп4еща dinire Ion М. Moldovanu şi Ion Bianu, un capitol din 
colaborarea dinlre Blai şi Bucureşti. Blaj, 1943, р. 105. 


3 


1. Bianu către Г. М. Moldovanu. Răspunde scrisorii lui 1. М. Moldovanu în care tsi 
manifestă admirația faţă de Ariton Pescariu şi, totodată, dorința pentru ca acesta să-şi poată continua 
studiile. 


Bucureşti 12/25 noiembrie 191? 
Reverendissime și prea bune, 


De cînd a venit tinărul Pescariu cu scrisoarea dtale mereu am vrut să-ţi scriu, după 
cum se si cuvenia. Dar am tot aminat cu gindul să ajungem la postul dorit cu aşezarea acestui 
excelent tînăr. Pină acum însă nu am ajuns la acest mult dorit post, spre саге ne năzuim din 
toate puterile. Răul este însă că acuma puterile mele s-au timpulinat (vorba Mitropolitului : 
luna fără soare !). Sper totuși că vom ajunge la bun sftrsit şi Pescariu işi va putea face studiile. 
Rar am văzut un tinăr mai hotărit şi cu mai puternică voinţă de a munci Я a învăţa, 


www.dacoromanica.ro 


9 DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 365 


Altfel şi aici lumea este foarte îngrijită de ziua de miine: anul a fost peste măsură 
de ploios, teama de război bagă în griji capitalurile şi mişcarea bănească. 

Ai mei sunt sănătoși. La Academie am pus la cale facerea unui mare şi frumos roeal pen- 
tru bibliotecă cu sală de lucru pentru 129 persoane, sală specială de lucru pentru membrii Acade- 
miei, alta pentru cetirea revistelor nouă, alta pentru lucrarea asupra manuscriptelor, loc de 
depozit de cărţi pentru un milion de volume. Deschidem deci cimp de lucru pentru urmașii căr- 
turari pentru doi secoli $1 mai bine. Anteproiectul a fost aprobat; proiectele vor fi gata în 4—5 
luni. La vară dacă ne lasă cel de sus în pace, sperăm să începem lucrările. 


Al dtale devotat 
ss. 1. Bianu 


Bibl. Univ, Cluj, coresp. mase. nr. 2051. 
4 


Ariton Peseariu către Топ Bianu. 7! informează despre activitatea şi publicaţiile societăţii 
ştiinţifice şi culturale Matica Srpska şi stabileşte un contact între Academia Romină şi această 
asociație. 


Zagreb, 5 ianuarie 1913 


Domnule Protesor ! 


Sint de 11 zile în Zagreb. Nu v-am scris încă pentru că aşteptam să se facă lumină. M-au 
ameninţat cu închisoarea pentru că am întirziat аа. Mare noroc am avut că veneam ат Rominia. 
Un coleg a fnttrziat numai 2 zile, даг fiindcă а fost în Serbia, а fost închis 10 zile. 

După protocolul luat de un maior îs aproape sigur că nu se va întimpla nimica, aşa că peste 
67 zile mă voi putea reîntoarce. 

Am vorbit cu secretarul societăţii „Matica Srpska” din Neoplanta — ar fi foarte bucuroşi 
să stea în legătură cu Academia noastră. Au раб са Па frumoase de istorie, filologie, folclor și 
literatură. Revista ре care o scoate „Matica Srpska”, „Letopis” e una din cele mai bune reviste 
strbesti. Cartea d lui Bărbulescu — а fost primită atît aici, cît şi în Sîrbia foarte bine. Un tinär 
profesor de aici şi foarte bun iiterat, scrie în ,,Sovremenik’’ foarle elogios despre ,,Les roumains 
avec les Bulgares, Serbes, etc”. Domneşte o atmosferă foarte prielnică pentru noi. 

Şi-acum permiteti-mi vă rog să vă urez ,, Sărbători fericite” și fiindcă se impun economii 
totodată : „Ап nou fericit”! | 


Ariton Pescariu 


Bibl. Acad. R.P.R. Coresp. пг. 58783. 


5 


Adresa Preşedintelui Academiei Romîne eătre Ariton Peseariu. Г se comunică primi- 
rea în serviciul Tibliotecii. 


www.dacoromanica.ro 


366 У  CURTICAPEANU 10 


Bucureşti, 2 mai 1913 


D-lui Ariton Pescariu 
Student la Facultatea de filosofie 


Domnule, 


Vă aducem la cunoștință că Academia Romină v-a numit scriitor provizoriu în servi- 
ciul bibliotecii ei cu începere de la 1 Mai curent și cu salariu de 150 lei pe lună. 


Preşedinte 
1. С. Negruzzi 
Secretar general 
D. Sturdza 


Acad, R P.R., mese., nr. 754, Ап/1918, f. 231. 


6 


lon Bianu către 1. Micu Moldovan. Jon Bianu И comunică lui І. М. Moldovanu că Arilon 
Pescariu a jost numit în serviciul Bibliotecii Academiei. 


Bucureşti, 15 mai 1913 


Reverendissime | 


„Am bucuria a-ţi aduce la cunoştinţă că astăzi Ariton Pesrariu а fost numit scriitor în 
serviciul bibliotecii Academiei cu plata de 150 1еї pe lună, începînd cu ziua de ieri. 

Nădăjduiesce că prin muncă stăruitoare acest tînăr, саге mi se pare harnic, va face carieră 
bună în serviciul acestei institutiuni, după cum un alt tînăr ca dinsul, venind acum 37 de 
ani cu scrisoarea d-tale către A. Tr. Laurianu a făcut din darul lui Dumnezeu bună carieră! 

Аба să ne continuăm unii pe alţii tot mai bine spre luminarea neamului nostru | 

Al dumitale cu tot devotamentul şi iubirea 


Г. Bianu 


P.S.: Pescariu nici nu ştie încă ce-l aşteaptă, căci în acest moment nu este la bibliotecă са să-i 
«omunic numirea. 


Bianu 


Bibl, Univ. Cluj, coresp. msse., nr. 2052. 
7 


Ariton Pescariu către direcția Bibliotecii Academiei. Сеге să i se aprobe frecventa- 
геа seminariilor finule de Ovidiu Densușianu la universilale. 


www.dacoromanica.ro 


11 DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 367 


București, 20 noembrie 1913 
Domnule bibliotecar ! 


Subsemnatul vă rog să binevoiti a-mi îngădui să iau parte, Miercurea de la 4—5, la, 
probele de seminar ale domnului profesor Ovidiu Densușianu. 
Primiti vă rog încredințarea deosebitei mele stime. 


Ariton Pescariu de la manuscrise 


D-sale 
D-lui Bibliotecar al Academiei Romtne 


Pr. 20 nov. 1913 
nr. 2206 


DI. Pescariu se arată zelos $1 exact funcţionar; 

de aceia i se dă permisiunea cerută cu condiţia 

înţeleasă și primită de D-sa că ora şi jumătatea 

arătată să o compenseze cu altă oră şi jumătate. 
Bibl, Acad. I. Bianu 


Acad. R.P.R., msse., 1913/А, 11. 
8 


Ariton Pescariu către preşedintele Academiei. Cerc să fie numit definitiv {п postul 
de scriitor la bibliotecă. 


Bucureşti, 25 aprilie 1914 


Domnule preşedinte 


La 1 Mai 1913 fiind numit scriitor provizor la Academia Romină Я acum îndeplinind 
anul, vă rog ca potrivit regulamentului Academiei să fie numit definitiv, 
Primiti vă rog domnule preşedinte, asigurarea stimei mele. 


Ariton Pescariu 
funcţionar la manuscrise 
D-sale 


- D-lui Preşedinte al Academiei Romine 


Conform articolului 8 din Reg. Serviciilor, peti- 
tionarul dovedind aptitudini și pregătirea nece- 
sară mă rog să i se dea numirea de funcționar 
definitiv. 


ss, І, Bianu 


Rezoluţia 


Pr, 25 april. 1914 
nr. 831 


Acad. R.P.R., mase. 1914/А. 7, Г. 48, 


www.dacoromanica.ro 


368 У. CURTICĂPEANU 12 


3 


Pr. 22 iulie 1914 adăugat cu cerneală 


Ariton Pescariu către Ion Bianu; carte poştală prin саге fi comunică plecarea sa 
pe front, 


[Blaj] 1 august 1914 
Domnule profesor, 


Sunt chemat. Miine plec. Cred că nu voi putea fi punctual cu concediul, Atmosfera 
pare foarte încărcată. 
Primiţi vă rog asigurarea adincei stime ce vă păstrez. 
A. Pescariu 
Acad. R.P.R., msse., 1914/А. 7, р. 104. 


10 


Conducerea Academiei Romine constată că Ariton Pescariu se află în garnizoana 
de la Alba Iulia. 


ACADEMIA ROMINA Rep. 17/30 oct. 1914 
пт. 2164 


Bucureşti 16/29 octombrie 1914 


Delegatiunea nr. 2178 


Funcţionarul Bibliotecii Academiei Ariton Pescariu, a obţinut concediu pentru 1—31 
iulie 1914. A mers în Transilvania unde este născut Я fi trăiesc părinţii, 

Acolo l-au apucat declararea de război ; dinsul fiind soldat rezervist în armata austri- 
аса, а fost luat la regiment si pînă în zilele trecute am primit de la dinsul știri că se află 
nemișcat în. Garnizoana de la Alba-Iulia. 

Împiedicat fiind de această forță majoră de а se întoarce la serviciu, i s-a trimes regulat 
leafa. 

Delegatiunea (sic 1) să decidă dacă і se va mai trimite și în viitor sau dacă se va 
socoti locul lui vacant. 

Bibliotecar 
1. Bianu 


Se consideră ca fiind în concediu 
ss. Dr. С. 1. Istrati 


Acad. R.P.R.. 1914/А. 7, fila 193. 


13 DOCUMENTE NOI DESPRE ARITON PESCARIU 369 


11 


Conducerea Academiei Romine constată că Ariton Pescariu fiind plecat {п concediu 
în perioada 1—31 iulie 1914 а fost încorporat în armata austro-ungară; e considerat 
ca јііпа în concediu şi i se trimite salariu. 


ACADEMIA ROMINA 
Nr, 2178 


Delegatiunea nr. 124 
Şedinţa de la 18 octombrie 1914 


Prin raportul înregistrat la nr. 2164 de 1а 17 octombrie curent, D-l bibliotecar а} 
Academiei arată că dl. Ariton Pescariu, scriitor în serviciul bibliotecii, obţinînd concediu de 
la 1—31 iulie 1914, s-a dus în Transilvania spre a-și vedea părinţii ; că acolo l-a prins războiul 
și că dinsul fiind soldat rezervist în armata austriacă, а fost luat la regiment în garnizoana 
de Ја Alba Iulia de unde a trimis vești pînă zilele trecute; că fiind astfel împiedicat de forţă 
majoră de а se întoarce la serviciu, i s-a trimis regulat salariul. 01. bibliotecar referind acest 
caz, roagă Delegatiunea să iea deciziunea ce va crede de cuviinţă cu privire la situaţia acestui 
funcţionar. 

Delegatiunea decide ca dl. Ariton Pescariu să fie considerat ca fiind în concediu. 


Dr, С, I. Istrati 
Dir. administrativ 


Ion Bianu 
D. Onciul 


Acad, R.P.R.. m892.. 1914/47, fila 246. 
12 


Ariton Pescariu către Ion Bianu. 1 Pescariu li comunică lui Ion Bianu starca 
sănătății sale şi îşi exprimă dorința de а veni la București, la universitate. 


Geoagiul de jos, 5 noembrie 1919 
Domnule profesor, 


Vă scriu din sanatoriul de tuberculoşi din Geoagiul de jos, unde mă aflu acum de cinci 
luni. La înscrieri voiam să vin la Bucureşti; dar medicul m-a oprit din cauza călătoriei 
dificile. Mai stau aici pînă la 1 (2) decembrie, dar nefiind pe deplin restabilit, voi fi necesitat 


1 Pescariu îi scrie cele citeva rînduri lui Топ Bianu ре o ilustrată cu creion negru. Se 
pare a fi ultima scrisoare adresată lui Bianu. 


www.dacoromanica.ro 


370 У. CURTICĂPEANU 14 


să rămîn acasă, așa că abia la primăvară, dacă voi putea veni la București. Mă doare că pierd 
atita dar ce să {ас |. 


Vă salut cu profund respect, 


А. Pescariu 
D-sale 


D-lui Jon Bianu, prof. univ. Bucureşti Academia Romină 


Bibl.Acad. R.P.R., Coresp. nr. 58785. 





Ariton Pescariu (1890—1920) 


www.dacoromanica.ro 


15 РОСОМЕМТЕ NOL DESPRE ARITON PESCARIU 371 


НОВЫЕ ДОКУМЕНТЫ O РЕВОЛЮЦИОННОМ БОРЦЕ 


И КУЛЬТУРНОМ ДЕЯТЕЛЕ АРИТОНЕ ПЕСКАРИУ 
(1890 — 1920) 


РЕЗЮМЕ 


В статье приводятся новые свидетельства о пролетарском революционере 
Аритоне Цескариу (1890—1920), развивавшем широкую пропагандистскую деятель“ 
ность по распространению идей ленинизма в Румынии в период первой мировой войны. 
А.Пескариу был сыном крестьянина. Он родился в селе недалеко от г. Блажа и окончил 
тимназию в 1911 г. Отбыв в течение одного года воинскую службу в Загребе, ou 
отправился в Бухарест, где стал работать в Библиотеке Румынской Академии и пос- 
тупил на философско-филологический факультет. В августе 1914 г., когда он находил- 
©я в отпуске у родителей в Трансильвании, он был призван в австро-венгерскую армию 
и отправлен на русский фронт, откуда попал в плен в Россию. Там он стал сторон- 
ником ленинизма и развивал широкую деятельность по распространению через газеты 
и брошюры идей научного социализма среди румынских военнопленных. Он был 
тлавным редактором газеты «Фоая царанулуй» (Крестьянский листок), издававшейся 
в Москве в то время. 

Нахдясь в русскомаплену он стал одним из организаторов румынских 
добровольческих частей, создавшихся с Целью освобождения Трансильвании, а 
в ноябре 1018 г. вместе с Бена Куном и другими комунистами входил в состав 
руководящего органа комунистов, находившихся в плену в России; в заоачи 
зтого органа входило руководство революционным двнжением в Венгрии и 
Трансильвании. 


Документы проливают свет на некоторые менее известные стороны жизни 
А. Пескариу: на его ученическую, культурно-просветительную деятельность в 1907 
1911 гг. в Блажской гимназии и в обществе чтения, на ознакомление Пескариу с лите- 
ратурой Румынии, с рядом журналов и главным образом на связь с некоторыми уче- 
ными — с проф. Поном Биану(Бухарест), проф. Иосифом Поповичем (Будапешт). 
Питая страсть к изучению славянских языков, он окончил университетские курсы в 
Загребе, выучил сербский язык, ознакомился с рядом сербских и хорватских журналов 
(« Hrvat ki pokret », «Современник», «Банко Коло», «Дело»), был связап © культурно- 
просветительным обществом «Матица српска» и добился установления некоторых свя- 
зей между Румынской Академией и этим обществом. 

В статье говорится о деятельности Пескариу в Бухарестском университете, 
где он быт студентом и учеником известных филологов О. Денсушану, Иона Богдана 
и др., о его желании продолжать свое образование по окончании войны, в 1919 г., 
когда он находился в санатории в Джоаждиул-де-жос, после пыток, которым его 
подвергли трансильванские реакционеры за распространение ленинских идей после 
возвращения из России. 

Аритон Цескариу является одной из самых светлых личностей поколения, 
действовавшего накануне великого народного собрания, состоявшегося 1 декабря 
1918 г. в Алба-Юлии, поколения, боровшегося за воссоединение Трансильвании в 
рамках демократической Румынии. 


www.dacoromanica.ro 


372 У. CURTICAPEANU 16 


NOUVEAUX DOCUMENTS SUR ARITON PESCARIU, 
REVOLUTIONNAIRE ET HOMME DE CULTURE 
(1890 — 1920) 


RESUME 


L'article contient des témoignages inédits sur Ariton Pescariu (1890—1920), révolu- 
tionnaire prolétarien qui déploya pendant la première guerre mondiale une vaste activité де 
propagande pour la diffusion des idées léninistes en Roumanie. 


Fils de paysans des environs de Blaj, Ariton Pescariu, fit ses études secondaires dans 
cette ville, Son lycée achevé, il passa une année à Zagreb comme militaire, puis vint à 
Bucarest, où il obtint un emploi à la bibliothèque de l’Académie Roumaine et s’inscrivit à 
la Faculté des Lettres et de Philosophie. Se trouvant en congé chez ses parents en août 
1914, il fut incorporé dans l’armée austro-hongroise et, pendant la guerre, fut fait prisonnier 
par les Russes. Pendant sa captivité il adhère au léninisme et s’emploie activement А 
répandre par la presse et des brochures, les idées du socialisme scientifique parmi les prison- 
niers roumains ; il est en même temps le principal rédacteur de la « Foaia ţăranului », 


Comme prisonnier en Russie, il a été l’un des organisateurs des unités roumaines 
de volontaires en vue pe la libération de ia Transylvanie ct en novembre 1918 il 
faisait partie, avec Béla Kun et d’autres communistes, de l’organc dirigeant des- 
communistes prisonniers de Russie, organe qui conduisait le mouvement révolutionnaire 
de Hongric et de Transylvanie. 


Les documents produits par l’auteur éclairent d’un jour nouveau certains aspects de 
la vie d'Ariton Pescariu, notamment sur le plan culturel, tels que son activité d'élève et 
d’animateur culturel de 1907 à 1911 au lycée de Blaj, dans le cadre de la société de lecture 
du lycée, ses contacts avec la littérature et les revues de Roumanie et en particulier avec 
des hommes de science tels que les professeurs Ion Bianu (Bucarest) et Iosif Popovici (Buda- 
pest). Poussé par la passion des langues slaves, il suit comme auditeur libre les cours de 
l’université de Zagreb, apprend le serbe et lit assidûment une série de revues serbes (4 Hrvatski 
Pocret », « Sovremennik », « Banko Kolo в, + Delo »), il est en contact avec l’association cultu- 
relle + Srpska Matica » et réussit à amorcer des relations entre l’Académie Roumaine et cette 
association. 

A l’Université de Bucarest, où il fait de brillantes études, il a pour maîtres des philo- 
logues réputés comme Ovidiu Densusianu et Ion Bogdan. Le désir de poursuivre ses études 
l'obsède après la guerre, lorsque, еп 1919, il se trouve interné au sanatorium de Geoagiul 
de Jos, а la suite des violences qu’il avait souffcrtes en Transylvanie de la part de Та réac- 
tion, hostile aux idées léninistes dont Pescariu s'était fait l’actif propagandiste à son retour 
de Russie. 

Ariton Pescariu est l’une des plus lumineuses figures de la génération qui atteignait 
l'âge d'homme à la veille de la grande assemblée populaire d'Alba-lulia du Ië" décembre 1918 
et qui milita activement pour la réunion de la Transylvanie à la Roumanie, dans le cadre 
d'un grand pays démocratique. 


MATERIALE МОГ PENTRU BIOGRAFIA LUI 
NICOLAE BĂLCESCU (І) 


DE 


CORNELIA BODEA я PAUL CERNOVODEANU 


Studiile consacrate vieţii şi activității lui N. Bălcescu — datînd 
atît din perioada dinainte de 1944, cît şi din anii regimului democrat- 
popular — se resimt de pe urma informaţiei, pe cît de sărace tot pe 
atît de incerte, cu privire la familia sa, în linie ascendentă sau colate- 
rală, la situaţia materială și socială a înaintaşilor săi, a părinţilor. Contu- 
rarea personalității omului de acţiune, a istoricului sau a ideologului 
revoluționar, așa cum s-a făcut pînă acum, nu răspunde la o întrebare 
firească : ce influență sau ce stimul a putut exercita asupra revolutio- 
narului Bălcescu mediul social în care s-a născut 81 a crescut? Unde a 
putut el constata primele nedreptäti ale orînduielilor vremii sale? Preocu- 
parea aceasta a călăuzit în principal investigaţiile noastre documentare, 
care au condus la stabilirea ascendentei sale — paternă şi maternă — 
pînă în mijlocul secolului al XVIII-lea și la reconstituirea cadrului social 
şi material corespunzător, rezultate care ajută la explicarea unora din 
trăsăturile esenţiale ale caracterului său : dragostea statornică pentru 
masele exploatate si patriotismul activ. 


+ 


Prima cheie care deschide ușile spre drumuri încă nestrăbătute o 
constituie foaia de zestre а Zincăi Bălcescu — mama revoluționarului — 
întocmită la 1 noiembrie 1811 în vederea căsătoriei sale cu Barbu (Petrescu). 
Zinca sau оца Bălceasca aducea în căsnicia pe care o întemeia : 900 stj. 
(adică jumătate) din moșia Bălcești de pe Topolog — Argeş; са la vreo 
12 pogoane de vie, cu case, воргоп, lin, teasc, „cu vase cu tot şi cu 
obratiia de pometuri”, pe Valea Orlitei din judeţul Баас, si 200 stj. (sau 
jumătate) din moşia Gltofani, ce ве айа în partea de nord a moșiei Bälcesti. 


www.dacoromanica.ro 


374 CORNELIA BODEA si Р. CERNOVODEANU 2 


La acestea se adăugau „scule, haine si argintărie” în preţ de 5500 taleri, 
5 ţigani robi, şi altele trebuincioase în casă şi pe lîngă casă 1. 

Logofătul Barbu sau Bărbuceanu (Petrescu) aducea din parte-i o 
vie lîngă Urlaţi — Prahova ?, vecină cu via Zincăi de pe Valea Orlitei, 
şi case în Bucureşti (mahalaua Mintuleasa) 3, închegînd astfel baza mate- 
rială a unei noi familii ce avea să pătrundă în istorie cu numele purtat 
pînă atunci de ascendenta femeninä. 





Fig. 1 
Portretele clitoricesti ale familiei logofătului Stoian Pavel din biserica Icoanei 
(ultima din dreapta Ecaterina Bălcescu). 


1. Fiică а postelnicelului Tănase şi a Ecaterinei sin Stoian Pavel, 
logofăt 2% vistierie 4, mama lui Nicolae Bălcescu a fost nepoata directă, 
după tată, a popii Necula din Bălceşti ; după mamă, strănepoată de frate 
a postelnicului Mihail — din neamul Băbenilor — călugărit sub numele de 





1 Vezi anexa nr. 5. 

2 Vezi mai jos, p. 378—379. 

3 „„Logofătul Bărbuceanu” le cumpărase, la 30 decembrie 1801, de la Costandin cismarul 
şi, la 29 februarie 1808, de la Dinu sin Costandin Ploesteanu, Amänunte în partea a II-a a pre- 
zentärii noastre. 

4 Cf. Biserici cu averi proprii. Seria a II-a. Note istorice şi anexe documentare, publicate 
de P. Girboviceanu, Bucureşti, 1910, p. 36 (Diata lui Panait Băbeanu biv vel sluger, martie 
1808); G. Potra, Documente privitoare la istoria orașului Bucureşti (1594— 1821), București, 
1961, р. 558—560. Vezi de asemenea Arh. St. Buc., Condica domnească 17, f. 110—110v (Doc. 
din 30 nov. 1786). 1 


www.dacoromanica.ro 


3 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (11) 375 


Misail (m. 1777), ctitor al bisericilor Hagiu 1 şi Ceauş David (sau Icoanei) 
din București 2. Stoian Pavel, bunicul Zincăi, figurează el însuşi — cu 
familia ва — pe peretele ctitoricese din dreapta al bisericii Icoanei 3. 

Moşia Bălceşti — avînd iniţial o suprafaţă, declarată, de 1760 stj. 
— a intrat în stăpînirea familiei la 20 aprilie 1766. Popa Necula, bunicul 
Zincăi, o cumpără de la serdăreasa Marioara Canache (născ. Hrisoscoleu), 
cu 880 taleri 4, sumă greu întîlnită documetar — nu паша la vremea aceea, 
dar în genere în toate timpurile — în mîna unui preot; de ţară. Cazul 
popii Necula — ajuns la o situaţie atît de înfloritoare, încât să se strecoare 
între boierii cu moşii mari, să învingă dreptul de protimisis al rudelor de 
neam, al mosnenilor din satele învecinate (Izbäsesti, Corbi, Mängureni, 
Milcoi) sau puterea de cumpărare a mănăstirilor Ilorezu şi Cimpulungul 
— învecinate şi ele prin moșiile Stoiceni şi Mihăieşti — şi să pună stă- 
риите ре 1760 de stînjeni dintr-o dată, constituie o excepţie pentru care 
nu am găsit pînă acum о replică asemănătoare. Putem cita de pildă, 
pentru o vreme relativ apropiată, cîteva cazuri, rare şi ele, ca acelea al 
popii loan sin popa Neagoe ot Bălteni (Vilcea) care dă, în 1752, 150 de 
taleri ре 300 stînjeni de moşie în Bălteni5, al popii Neagu din Bäncesti 
(Buzău), ce obţine în iunie 1763, tot cu 150 de taleri, o parte din moșia 
Cretulestilor din Bäncestif, sau al popii Matei, care acapareazä — între 
1757 — 1159 — părți întregi din pămînturile moşneneşti de la Tărtăşeşti, 
Sărlăiasca si Ротсеазса (Ilfov), pentru împrumuturi nerestituite 7. 
D. Furtună, ocupîndu-se în mod deosebit de starea materială a preotimii 
vomîneşti de-a lungul sec. al XVIII-lea, 8 reuşeşte să descopere numai la 
sfîrşitul sec. al XVII-lea un caz, considerat şi de el cu totul rar, al preo- 
tului Fierea din Băjeşti (Ilfov), ctitorul bisericii cu Sfinţi din București, 
căreia îi testează, la 1696 — între altele — jumătate din moşia Băjeşti, 
jumătate din heleşteu, mori şi cinci pogoane de vie din jud. Saac?. Dar 


1 Cf. Pr. Gr. N. Popescu, Un colf de oraș si un sfint läcas, Buc., 1935, р. 34—38; pentru 
biserica Icoanei, у. Biserici cu averi proprii, ЇЇ, р. 16—20. 

2 Pe ferecätura icoanei de hram din 1682 (eat 7190) — a bisericii Icoanei — citim urmă- 
torul pomelnic al ctitorilor Băbeni din sec. al XVIII-lea: „Ioann: Sofiia: Eleni// 
Mariia: Bălașa: Mariia //Ilinca: Tănasie//Catriina: Alexan<dru> 
ПР ачпа”, (Vezi şi Inscripţiile medievale ale Rominiei, Buc., Ed. Acad. R.P.R. (sub tipar).) 
Potrivit identificărilor bazate pe documentația citată în notele precedente, precizăm că este 
vorba de Ioniţă Băbeanu, logofăt de bresle, cu soţia sa Sofia, născută Nenciulescu și cu fiicele lor 
Elena Hristodor Neculescu şi Maria Const. Neculescu ; Bălașa, sora lui Ioniță Băbeanu, cu cele 
patru fiice ale ei, Maria Const. Predescu, Ilina Dr. Const. Darvari, Catrina şi soțul ei Tănase 
Bălcescu și Păuna cu soţul ei Alex. Lämotescu. 

3 Ilustraţia de la р. 374. La rezugrăvirea din 1889, numele lui Stoian Pavel a fost înlocuit 
— coniundindu-se — cu Pană Bäbeanu, restauratorul lăcașului din 1838. Acesta de altfel figu 
rează pe peretele din stinga, copil. Vezi si N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. I, 
Buc., 1905, р. 284 ; același, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Craiova, 1921, р. 61, 62. 

4 У, anexa пг. 1. у 

5 Arh. St. Buc., М-геа Horezu, Х[8. 

в Ibidem, Episcopia Buzău, Х[108. 

7 Ibidem, Mitrop. Țării Rom., CCCXXXVI/15, 17—19, 24 (doc. din: 7 dec. 1757; 25 
martie 1758; 12 ian. şi 17 mai 1759). 

8 D. Furtună, Preofimea rominească în secolul al XVIII-lea. Starea ei materială, Vălenii 
de Munte, 191 5, 258 p. 

з Ibidem. р. 86—87; Gh. Timuș, Documente relative la Mitropolia din Bucureşti, în „Bis. 
ort. rom.”, XVII, 1893, р. 752—753, 753—755. 


www.dacoromanica.ro 


376 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 4 


nici unul din exemplele enumerate nu ating nici pe jumătate capitalul 
acumulat de popa Necula. — Supoziţia noastră este că în afară de veni- 
turile obişnuite preoțești 1, care puteau acoperi în cel mai bun caz situații 
ca acele amintite mai sus, popa Necula trebuie să fi fost dublat şi de o 
veche experienţă negustorească şi cämätäreascä. 





Fig. 2 
Pomelnicul ctitorilor Băbeni de pe ferecătura icoanei de hram a bisericii Icoanei. 


Cu o asemenea chezăşie, ascensiunea socială a urmaşilor era asigurată. 
Fiul preotului — Tănase —obtine rang de postelnicel ; după ,,räsmerita”” 
sau războiul încheiat; la 1774, e zapciu la plasa Topologului, în care 
calitate îi surprindem o рігӣ cu pîrcălabul de la Izbăşeşti, pentru о pri- 
cină nu tocmai clară, în legătură cu о sumă de bani, reprezentind cisla 
satului pe făină, pe care o încasase cu anticipație de termen 2. În martie 
1779, Tănase postelnicelul este rînduit polcovnie Ја Saac 3, în funcţia 
administrativă nou instituită de Alexandru Vodă Ipsilanti (1774—1782) 
pentru potere sau paza judeţelor. Autoritatea de slujbaş domnesc nu-i 
va servi însă la judecata pe care o poartă cu moșnenii din satul Corbi, 
pentru o extindere a hotarului moşiei sale mai mult; decît era cu cale 
să o facă; după repetate înfätisäri în fața domnului, pricina deschisă 


1 D. Furtună citează şi categoria privilegiată a preoților în funcţii administrative, ca de 
pildă ,,vätäseii preoțești”, „харсШ preoțești”, ibidem, p. 74, n. 2. 

2 CE. Pricina lui „Вади pircălab dă la Izbäsästi sud Argeș cu Tănase postelnicel, pentru 
taleri 50”, din 8 mai 1778 (Arh. St. Buc., Condica domnească 6, 1. 181—1817 ). 

3 У. A. Urechiă, Istoria rominilor, vol. І, Bucureşti, 1891, р. 43, п. 1. 


www.dacoromanica.ro 


5 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI М BĂLCESCU (П) 377 


de moşneni se încheie cu recunoașterea dreptăţii de partea асезфогал, rămi- 
піпа а fi confirmată printr-o hotărnicie 2. 

Ciţiva ani mai tîrziu, Tănase este ,,boier sezätor la București” 3, 
unde căsătoria cu Ecaterina — fiica lui Stoian Pavel şi a Bălaşei Băbeanu 
— îi măreşte averea, veniturile si familia. Urmașii se succed unul după 
altul. Ecaterina şi Tănase au trei fete, pe Safta, Maria sau Uta si pe 
Zinca (Zoi, Zoiţa sau Joița), si un fiu, pe Iancu — nesemnalat pînă acum 
de către biografii sau genealogistii familiei Bălcescu 5. Maria sau Uta se 
va căsători cu paharnicul Costache sau Dinu Tătăranu şi va avea la 
rîndul său șase fete si doi fiit ; Safta, cu medelnicerul Grigore Argintoianu, 
va avea trei fete 7; Iancu — pitar şi subcîrmuitor la plasa Oltului — 
rămîne holtei, iar Zinca se va căsători în 1811 — așa cum am amintit 
în primele pagini — cu logofătul Barbu, sau Bărbuceanu Petrescu. În 
lipsa părinţilor — amindoi decedați la această dată — foaia ei de zestre о 
semnează cumnatul său О. Tătăranu pe atunci medelnicer8. Este inte- 


1 Arh. St. Buc., Condica domnească 4, f. 1167 (documentul din 18 mai 1778), şi anexele 
nr. 2, 3. 

2 Cf. anexa nr. 3, р. 389, п. 1. 

з Faptul acesta trezește ginduri de acaparare a moşiei din partea clucerului Vintilă 
Prejbeanu ce lucra în arendare via de la Tirgoviste, apartinind m-rii Horezu. Acesta propune, 
în martie 1790, să cumpere moșia Bălcești şi să o ofere m-rii în schimbul viei, ca „fiind mai în 
partea locului” şi mai cu folos şi îndeminare m-rii, decit îndepărtata vie de la Tirgoviste, pe 
care în acest caz ar reţine-o el. ideile schimbului se întemeiau pe socoteala că „acea moşie [се] 
să chiamă Bălcești, Я acel boieriu се o are iaste $äzätoriu în București si îi iaste şi dum-lui 
foarte peste mină și cu putin folos, fiind mosiia depărtată”. Arh. St. Buc., M-rea Horezu, 
ХХУІШ 41, 43, 46. (documentele din aprilie 1790 şi 18 februarie 1795), 

4 Între altele, via din Valea Orlitei — citată în foaia de zestre a Zincăi — este partea 
adusă de Caterina, din averea Băbenilor. Cf. Biserici cu averi proprii, Seria II, p. 36; Potra, 
ор. cil., р. 452. 

5 Singura menţiune publicată despre Гапси Bălcescu о găsim într-o scrisoare а 
lui Barbu С. Bălcescu, reprodusă de Barbu Lăzăreanu în ,,Adevärul”, XL, 1927, dec. 2, sub 
titlul Date noi asupra familiei Bălceștilor. Aug. Z. N. Pop, în ale sale recente Contribuţii la bio- 
grafia lui Bălcescu, din „Limbă și literatură romină”, nr. 6 1962, р. 469, menţionează existenţa 
fratelui Zincăi (in împrejurări însă care nu corespund realitatii). Amintim în treacăt că Stefan 
Greceanu іп Genealogiile documentate ale familiilor boierești, І, Bucureşti, 1913, р. 255—258, da о 
gencalogie fantezistă familiei trecută în lucrarea sa sub numele de Balcescu, amestecind neamuri 
de boiernasi originari din Bälcesti-Gorj, Bälcesti Vilcea și din Bälcestii de ре Jaleş, fără пісі о 
legătură de rudenie între ei, şi cu atît mai putin cu înaintașii lui N. Bălcescu din Argeș. 
De altfel, singurul biograf al lui N. Bălcescu, care s-a lăsat convins pînă acum de genealogia 
alcătuită de SL. Greceanu, este Aug. Z. N. Pop, art. cit., р. 468. 

8 Eutrosina măr. dr. Constantin Estiotu, Anica măr. Constantin Buescu, Ecaterina măr. 
dr. Pantazi Exarhu, Elena măr. Ianache Apostol Arion, Sevastita măr. Ioniţă Lăceanu și Mar- 
ghioala decedată la 17 ani; Gheorghe (Iorgu) Tätäranu саз. cu Elisabeta Predescu si Nicolae 
'Tătăranu саз. cu Elena Creteanu. Reconstituire după: Arh. St. Buc., Politia oraşului Bucu- 
rești, dos. 1798/1831, partea III, Culoarea de Galben, f. 757 ; Catagrafia orașului Bucureşti din 
1838 (Catagrafii, ms. 82/1838), Culoarea de Roşu, Mahalaoa Vergului, f. 162; Ibidem, Trib. 
Jud. Ilfov, Secţia Polilicească, dos. 1137511832; Min. Just. — Judiciare, dos. 425 1838 ; vezi şi 
Ilie Corfus, Însemnările Andronestilor, Buc., 1947, р. 75, 82; Analele Parlamentare, vol. VI 
{1835— 1836), Buc., 1895, р. 288. Vezi de asemenea Anexele documentare ale părţii a III-a, 
din prezentarea noastră. 

? Zoe Dr. Dimitrie Paciurea, Elena Costache Izvoranu şi Maria maior Constantin 
Ieronim. Reconstituire după Catagrafia citată, ms. 82/1838, Culoarea de Roșu, Mahalaoa 
Arhimandritului, f. 382 ; Arh. St. Buc., Condica pentru căsătorii (Biserica Sf. Ше Rahova, sub 12 
nov. 1839 si 18 aprilie 1848).—şi Analele Parlamentare, vol. II! (1831— 1832), Buc.,1892, р. 330. 

8 V, anexa nr. 5. 


9 ~ с. 2460 


www.dacoromanica.ro 


378 CORNELIA BODEA și Р. CERNOVODEANU 6 


resant de semnalat de pe acum că în averea dotală a Zincäi intra via 
de la Valea Orlitei ! şi jumătate din moşia Bălceşti-Giltofani, cealaltă 
jumătate a moșiei revenind exclusiv lui Iancu, fără amestecul surorilor. 
Dacă mai ţinem seama şi de suma importantă de 5500 taleri primiţi de 
Zinca în obiecte, zestrea ei, reprezentînd 1/4 din averea Bälcestilor 1а 
1811, este grăitoare pentru saltul material се se realizase în familie 2. 

2. Starea socială 81 materială a tatălui lui Nicolae Bălcescu— Barbu 
sau Bărbuceanu Petrescu — ca și a înaintaşilor săi, este mult mai modestă 
decît a Zincăi. Acest fapt a determinat probabil menţinerea numelui 
Bălcescu în familia nou întemeiată. 

Pe tatăl lui Barbu — Petre căpitanul — îl cunoaștem datorită unor 
pricini de judecată ре care le are, între 1791—1794, cu boierii Urläteni, 
megieşii viei sale de la Urlaţi 3. Proprietatea aceastat — cuprinzînd patru 
pogoane de vie şi 19 pogoane ,,telinä împrejurul viei” — era zestrea Mariei 
— soţia lui — întrucît socrul său, popa Dima, zugravul, o cumpărase în 
1753, de la un Stefan lipţean 5. Din alte împrejurări și documente, am mai 
putut afla că Barbu a avut un frate, Ilie Petrescu (sau Iliutä) 8, el însuși 
fost sames de Gorj 7, şi o soră St: ncuţa măritată la Bucureşti cu Gheorghe 
Mora din ,,mahalaoa Negutätorilor” 8, 


Numele de „căpitan” i-a rămas de la slujba de „căpitan de seimeni” 
pe care a îndeplinit-o, după cum apare de altfel si într-un act de hotăr- 
nicie datînd din septembrie 1776 ?, 


1 Suprafaţa viei, reprezentind zestrea Zincăi, este egală cu partea din aceeași vie, zestrea 
mătuşei ei Elena аг. С. Darvari (Sora Catrinii Bălcescu), În 1791, în {oia de zestre a acesteia, 
via din Valea Orlitei, anume ,,12 pogoane de vie lucrătoare... cu pämintul lor... cu șopron 
şi cu alte trebuincioase, precum să află”, era evaluată la 1500 taleri (G. Potra, op. cit., p. 559). 

2 După moartea lui Iancu Bălcescu — 1851 — moşia revine în întregime Zincăi. 

з ЕШайа Petre căpitanul — Barbu pitarul este atestată într-un document datat 28 nov. 
1832 — (în procesul dintre Zinca Я Costache Urläteanu). „Acest loc, de prigonire, cu sadurile 
de viia се au fost pă dinsul este împresurat de multă vreme din locul vii lui Petre căpi- 
tanul, tatăl pitarului Barbu, soţul jăluitoareipităresei, de Stan 
Urlăţeanu. . .*” (Documentul integral, în anexele de la partea a III-a a prezentării noastre). 

4 Credem că împreună cu via de la Valea Orlitei, forma „via dela Dealu (Mare), 
predilectă în familia Zincăi. Aici s-a născut si Costache, la 21 noiembrie 1813, cel mai mare 
dintre copii. Vezi si scrisorile Alexandrei (Luxita) Florescu Я Sevastitei Bălcescu către N. Băl- 
cescu, din 2 și 18 noiembrie 1852, în N. Iorga, Ultimele scrisori din fară către N. Bălcescu, Bucu- 
resti, 1927, „Analele Acad. Rom.” Mem. Sect. Ist., $. III, t. УП, mem. 10, р. 6, 10—11. Aug. 
2. N. Pop, în art. cit., р. 467—468, nebănuind existenţa viei din judeţul Prahova, identifică 
expresia ,,la deal” din scrisorile amintite cu via de la Bälcesti. 

5 У, anexa nr. 4. 

6 Піе Petrescu locuia їп casa Zincăi, din mahalaoa Bradu-Boteanu. (Arh. St. Buc., Politia 
oraşului Bucureşti, dos. 1798/1831, partea a III-a, Culoarea de Galben, f. 907 ; Catagrafii, ms. 
82/1838, Culoarea de Roșu, Mahalaoa Biserica Albă [!], 1. 10). 

7 La 24 febr. 1836, logofătul Ше Petrescu cerea domnului „pensie pentru slujbele sale 
din copilărie, rămiînind și secat de dambla cînd s-a aflat sames la jud. Gorj în venirea armiei 
rosești [probabil 1828—1829]”. (Analele Parlamentare, vol. VI, (1835— 1836), Buc., 1895, 
р. 280—281). 

8 Documentul din 5 mai 1833 (în seria proceselor cu Urlăţenii) în partea a II-a apre- 
zentării noastre ; cf. și Arh. St. Buc., Politia oraşului Bucureşti, dos. 1798/1831, partea a V-a, 
Comisia Vopselei Negru, f. 1237 ; Catagrafii, ms. 82/1838, Culoarea de Roșu, Mahalaoa Negutä- 
torilor, Ї. 155. 

9 Cf. N. Iorga, Documente prahovene şi dimbovifene privitoare la moşiile lui Scarlat Gre- 
ceanu, în Buletinul Comisiei Istorice a Rominiei, XI, 1932, р. 77, nr. 68. 


www.dacoromanica.ro 


7 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BALCESCU (П) 379 


Un document din 1794, publicat partial de У. A. Urechiă!, amin- 
teste de un Petre căpitanul ,,boiernas mazil” din București, 
„trecut; de 70 de ani”, care cere — şi i se aprobă — „ertare dă dajdie 
şi dă scuteala bucastelor”, fiind „sărac lipit” cu „casă grea şi fată dă vîrstă”, 
avînd pe deasupra şi o datorie de peste 1 000 de taleri. Apropierea între 
situația acestui Petre căpitanul cu aceea a lui Petre căpitanul tatăl lui 
Barbu ni se pare întemeiată; pe deoparte, pe faptul că, în februarie 1796, 
Petre căpitanul tatăl lui Barbu era constrîns să-şi scoată la mezat casa 
din Bucureşti de ‚1а poarta din jos a Curţii cei vechi” — constînd din 
două „odăi cu doaă cämärute şi cu curte” — şi să о vîndă pe 750 
de taleri 2, desigur pentru a face față unor datorii. Pe de altă parte, 
ре faptul că dacă fiica popii Dima era căsătorită — а doua oară? — în 
1766 cu Petre căpitanul, sîntem în drept să presupunem că acest; Petre 
căpitanul, tatăl lui Barbu, nu mai era în plină tinerețe, şi să-i acordăm 
în consecință o vîrstă cu aproximaţie de 40—42 ani. În cazul acesta, 
el putea avea de asemenea — în 1794 — şi „o fată de vîrstă”, ре Stän- 
cuta, amintită 91 în procesul cu Urlăţenii. Dacă am mai admite că şi 
Barbu, la rîndul său, să fi avut vreo 40 de ani în 1811 — 1а căsătoria 
cu Zinca — am putea considera, tot cu aproximaţie, ca dată a naşterii 
Barbului anii 1770. La această dată tatăl său, Petre căpitanul, ar fi 
avut circa 45 de ani. 


Fiind şi Petre căpitanul „şezător la Bucureşti”, moşia sa este rîvnită 
de vecini. Аза se întîmplă că, în 1793, el repetă о plingere mai veche 
împotriva boierului Stan Urläteanu care „ar fi volnicit pe niște oameni 
de au pus saduri de vie” 4 înlăuntrul hotarului său dinspre Valea Bobului, 
са pe via proprie. Pricina se dezbate în fața ispravnicului, a Judecätorescu- 
lui Divan al judeţului şi în fața Divanului domnesc, recunoscîndu-se 
în toate instanțele dreptatea је ог. пі; dar întîmplîndu-se să moară 
pîritul, moștenit rii Urläteni, împotrivindu-se de a executa hotărîrea 
domnească, menţin dosarul deschis. După noi înfăţişări, în 1793—1794, 
în fața Divanului, Alexandru vodă Moruzi porunceşte revizuirea hotarelor 
cu martori. Hotărîrea domnească a rămas însă nepusă în lucrare timp 
de 17 ani, pînă ce în 1811, la sesizarea lui Barbu, determinată probabil 
de căsătorie şi deci de nevoia precizării averii ce-i revenea, Logofetia 
Таги de Sus însărcinează cu executarea hotărniciei pe paharnicul Enache 


1 V, А, Urechiă, Istoria rominilor, vol. VI, Bucureşti, 1893, р. 619—620. Textul integral, 
Arh. St. Buc., Condica domnească 27, f. 5277 —528. 
2 Lui Ioniţă paharnicul (Arh. St. Buc., Condica domnească 314 f. 90v—91), 


8 ,,...Urlätenii ziseră că să mulţumesc acum la arătarea și mărturia ce va da prin blestem 
Anghel uncheaş<ul> ce este fin şi мег lui Petre, і a Radului Butea, fiind oameni bătrîni Я cu 
ştiinţă de stăpînirea si a Urlätenilor şi a socrului lui Petre cäp<itan>, cum şi la arătarea a chear 
soţii lui Petre, a căreia este уйа de zestre şi care are știință mai multă şi adevărată decit toţi, 
ca să arate de unde şi pînă unde fi coprinde уйа ce i s-au dat de zestre și să arate de 
s-au întins bărbatul ei cel dintii, sau cel de al doilea mai mult 
peste zestrea ei, ce i s-au dat de tată-său, sau nu. Și precum vor mărturisi acestiia, ei sint mul- 
tumiti şi odihniti, ca pe acolo să rămiie stăpînirea lui Petre”. (Din Anaforaua marelui logofăt 
Scarlat Ghica, 27 noembrie 1793; Arh. St. Buc., Condica domnească 25, 1. 306 — 3087.) 

1 Din anaforaua marelui logofăt Sc. Ghica, 8 septembrie 1793, ibidem, Condica domnească 
24, {. 444—445. 


www.dacoromanica.ro 


380 CORNLLIA BODEA я Р CERNOVODEANU 8 


Ilăfta. La măsurătoare, я din harta topografică ridicată atunci, а reiesit 
că nu numai via şi pămîntul ce se revendicau de la urmaşii Urläteni, ci 
și alte părţi de pămînt fuseseră încălcate de alţi rivnitori. 

După o nouă stagnare a lucrurilor, în timpul vieţii lui Barbu, 
procesul avea să fie reluat de Zinca în 1831, și purtat de ea mai bine de 
20 de ani în ciuda zbuciumărlor şi alergäturilor de la o instanţă la alta 1. 

Barbu, tatăl lui Nicolae Bălcescu, s-a ridicat în rang social pînă 
la treapta, modestă, de pitar. Ca slujbas administrativ îl cunoaştem 
numai în situația de sames la Dolj, pe scurtul interval din decembrie 
1820 pînă în ianuarie 1821, două luni care au fost deajuns însă să pecet- 
luiască atît soarta lui cît și a familiei sale. Traiul îmbelșugat și cu pers- 
pective materiale, care puteau să atragă după sine pe cele sociale, îl. 
fuce să atingă maxima bunăstării tocmai în ajunul răscoalei lui Tudor. 
La începutul lui iulie 1819 — ca un semn de sărbătorire a evenimentului 
familiar ce se petrecuse cu cîteva zile mai înainte, prin nașterea celui de 
al patrulea copil al Zincăi, Nicolae 2 — modesta aparență a locuinței din 
Bucureşti începea tocmai a se transforma în casă boierească. Barbu pitarul 
plunuise să investească suma de 93503 de taleri pentru о construcţie се 
trebuia să se ridice în decurs de trei luni în mahalaoa Bradului, sau a 
»oteanului, în aşa fel încât să cuprindă cinei odăi și o cămară, o sală mare 
in mijloc Я în față o galerie „cu stilpi chemerlii” 4; la subsol, înspre 
răsărit, „o vărzărie săpată în pămînt”, în partea despre uliţă „un beci 
săpat asemenea”, iar supt odaia mare să se desch dă „un girlici ° cu cer- 
cevea, care girlici să meargă supt case pînă la gîrliciu cel vechi al pimniţii” 
aspuuzind în dosul casei, unde ,,preste cîte trepte va ей afară” avea 
să se facă ,,acoperämint cu stilpi” rămînînd ,,däschis fără 15а”. Plata, 
urma 54 se efectueze în patru sferturi succesive : unul înainte de ince- 
perea lucrului, al doilea cînd să va pune ferestrele, ul treilea cînd să va 
săi îrşi zidirea de roșu şi al patrulea la sävirs tul binulii cînd rămînea să 
se pue geamurile la ferestre. Se mai prevedea că dacă lucrările nu puteau 
fi terminate la soroc, „să rămîie numai odaia cea mare şi sala a să 
tencui în primăvara de atunci” (1820), iar toate celelalte să fie în stare 
„ca Să poată să şază într-însele” 6. 

În aprilie 1820, casele se mai aflau în roșu numai pe din afară, 
în interior fiind gata а-я primi stăpînii. Cheltuielile suplimentare depăşind 
шка cu 1852 de taleri suma prevăzută în contract au pricinuit oarecare 
strimtorare bănească pitarului. Greutățile achitării lor s-ar fi putut 
înlătura — treptat — datorită sporului de venituri realizat din rosturile 
sămeșiei, care promitea a inmulti — la propriu — belșugul din casa Bälces- 


1 Pe larg, în partea a treia a prezentării noastre, într-un număr viitor al revistei „,Studii”. 

2? Data de 29 iunie 1819, o considerăm astăzi sigură, confirmată fiind de cererea 
Autografä a lui Nicolae Bălcescu de Înscriere în armată, ат 13 iunie 1838 (Arh. St. Buc., 
Depart, ostuşesc, dos. 108/1837, f. 147), intărită de mami sa Я de patru martori, toţi 
rude apropiate (dr. С. Estiotu, 1. Arion, dr. A. Arsache şi M. Darvari), 

3 Pentru comparaţie, menţionăm de pildă că paharnicul Alex. Creţulescu lasă să i se 
construiască o casă boierească pe suma de 10 750 de taleri (С. Potra, op. cit, р. 718, пг. 587). 

1 Sustinatori de arcade. 

5 Intrare îngustă în pivniţă. 

6 Amănunte în partea a III-a a prezentării noastre, 


www.dacoromanica.ro 


9 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI М BĂLCESCU (fi) ast 


tilor, recent îmbogăţită prin nașterea lui Nicolae, cel de-al patrulea copil. 
Amînînd scadentä după scadentä, lucrurile au alunecat în curînd pe fägasul 
declinului, aruncînd şi acest litigiu — nerezolvat la moartea pitarului — 
în șirul judecăților fără număr purtate de Zinca, rămasă văduvă си cinci 
copii! la 1825, 

3. Datoriile lui Barbu pitarul. Răscoala poporului care începuse a 
prinde viață o dată cu moartea lui vodă Suţu, în cursul lunii ianuarie 
1821, răspîndise atîta groază între beneficiarii vechii stări de lucruri, 
încît pentru măsurile excepţionale de stăvilire a mişcării, „comitetul pro- 
vizoriu de oblăduire” al boierilor ocîrmuitori pun în joc întîi finanțele 
țării. Primul izvor la îndemînă îl constituiau sămile judeţelor, între care 
Doljul singur contribuia lunar cu aproximativ 9000 de taleri 2. 

Dar pînă nici nu apucaserä a fi adunate sămile pe decembrie 1820 
— ianuarie 18213, trecerea sau prezența lui Tudor prin centrele Я locali- 
tätile înşirate pe drumul Bucureşti — Piteşti — Tg. Jiu — Pades, avu- 
sese darul de a împrăștia oficialităţile şi boierii cei fricosi în toate părțile. 
Izvoarele contemporane relatează că orașul Craiova a început a se 
„sparge” către sfirsitul lui ianuarie 4. ,,Räspindindu-se fara în toate 
părțile — scrie mai tîrziu şi Zinca Bălcescu în una din jalbele sale către 
stăpînire — s-au strămutat si răposat [Barbu — n.n.] din Craiova, rămîind 
o sumă dă bani rămășiță în județ, pă care mai nainte cu împrumutare îi 
și räspunsese la Vistierie” 5. 

Refugiul boierilor si al dregätorilor din fața „norodului cel amärît 
şi dosăd't'% era Sibiul sau Braşovul, peste munţi. Samesul Barbu Bälcescu 
şi-a luat şi el familia si a urmat același drum’, adästind acolo cu toții 
„incetarea apostasiei” pentru „a ieși” din nou în ţară. La întoarcere nu-l 
mai aștepta postul de sameş... ci doar creditorii, care-l ajutaseră să 
împlinească suma ce vărsase vistieriei. Cum însă completarea dajdiilor 
fusese executată, de la locuitori, de către slujbasii care rămăseseră ре loc 
sau de către cei numiţi în urmă, іѕргаупісі Я zapcii, răfuiala trebuia 
începută în primul rînd cu aceștia. 


1 Costache, Maria, Sevastita, Nicolae și Barbu. 

2 Suma este dedusa din ,, Perilipsisul dă socoteala banilor semilor lui aprilic şi та?” 1520. 
Arh. St. Buc., Ad-tive Vechi, Vist. Țării Rom., dos. 2216/b 1820, f. 412. 

3 Din rînduiala încheierii socotelilor pe „,diminii” (adică pe două luni odată) banii pe 
luna decembrie a anului scurs se stringeau împreună cu banii pe ianuarie a anului urmator. 
În nota precedentă, perilipsisul е pe ,,aprilie— mai” 1820. 

4 Din raspunsul Căimăcămiei din Buc., dat Divanului din Craiova la 2 febr. 1821 
(Doc. privind ist. Rominiei. Răscoala din 1821, Buc., 1959, vol. I, р. 219; vol. II, р. 302). 

5 Din jalba Zincăi Bălcescu către Marea Logofetie a Dreptăţii, 1 martie 1832 (у. anexa 
nr. 8). 

6 Din răspunsul lui Tudor către Divan (Documente privind istoria Rominici. Răscoala 
din 1821, vol. I, р. 229). 

7 Informaţia aceasta confirmă pentru prima dată afirmaţia lui Tocilescu — deținută 
probabil de la frații lui Nicolae Bălcescu — că ,,revolutiunea de la 1821 constrinse pe familia 
Bălcescului... a fugi la Braşov”. (Gr. С. Tocilescu, Nicolae Bălcescu. Viafa, timpul şi operile 
sale (1819— 1852), Bucureşti, 1876, р. 27.) 


www.dacoromanica.ro 


382 CORNELIA BODEA şi P. CERNOVODEANU 10 


S-a întîmplat însă să moară Barbu curînd după întoarcere, ceea ce a 
provocat îngrijorare între creditori; şi teama lor că aveau să rămînă 
cu împrumuturile nerecuperate s-a răsfrînt în primul rînd asupra văduvei 
pitarului. De aceea „căutînd cu deamănuntul socotelile răposatului ce au 
avut cu numitu judeţ” 1, Zinca a reconstituit pe baza lor sumele ce avea 
de încasat de la fiecare zapciu de plasă — nouă la număr — la care a 
adăugat, alături de alte sume mărunte, peste 2 000 de taleri ce rămă- 
seseră neîncasati de la paharnicul Jianu şi de la fostul ispravnic Vasile 
Caloithis. Totalul se ridica la 16 143,3 taleri 2. Lista astfel întocmită a 
înaintat-o domnului ţării, cerîndu-si drepturile. 


La avizul Vistieriei, Grigore Ghica vodă a orînduit anchetă între 
birnicii judeţului pentru cunoaşterea adevărului. Însărcinat cu investi- 
gatiile a fost Iancu Bălcescu, fratele jäluitoarei, 3 care a putut dovedi că 
sumele revendicate rămăseseră în mică măsură neîncasate ,,ре la sate”, 
deoarece le adunaseră zapeiii, samesul, „și alte ipochimene се au fost 
slujbasi ai județului atunci” si fuseseră reţinute de ei pe cont propriu 
în total 13 065,63 taleri 4. Cu poruncă domnească, s-a putut recupera 
ceva; celor multi şi tăgăduitori însă li s-a pus în vedere prin anaforale 
întărite de domn — fiind ei înfăţişaţi la Bucureşti marelui vistier, vornicul 
Mihalache Ghica — să-şi achite obligaţiile cu care erau încărcaţi. Aceasta 
cu atît mai mult cu cît — după aprecierile Vistieriei — din totalul sumei, 
4 221,60 taleri trebuiau restituiti statului, reprezentînd „socoteala înpli- 
nirii lefilor lui dechemvrie 1820 şi ghenarie 18217”. 


Problema datoriilor ţării, contractate în timpul răscoalei şi al ocupa- 
{іеі turceşti ce a urmat, ега la ordinea zilei în perioada 1822—1829 6. 
Peste cinci milioane datorie publică se impuneau a fi împlinite. În 
ianuarie — martie 1825, făcîndu-se bilanțul „Casei datoriilor ţării”, в-а 
constatat că se achitase numai jumătate din total. Or, între formulele 
găsite pentru stingerea lor era şi perceperea rămășițelor de däjdii sau а 
banilor pentru lefurile pe 1821 °. 


Moartea pitarului Barbu cădea aşadar tocmai cînd urmărirea dator- 
nicilor putea fi mai "uşoară. Dealtfel, si desemnarea lui Iancu Bălcescu 
ca „cercetător” în judeţ s-a datorat morţii cumnatului său, petrecută 
înainte de luna martie 1825. 

Continuarea răfuielilor cădea astfel tot în grija Zincăi, pe care amenin- 
ţătoarea creştere a dobînzilor şi greutăţile de întreținere a casei ce 


1 Cf. jalba către Marea Logofetie, din 2 februarie 1833 (у. anexa nr, 9). Este de remarcat 
că în toate jalbele pe care le-a înaintat, Zinca arată că a început urmărirea debitorilor, după 
moartea lui Barbu pilarul. O singură dată — în jalba de la 1 martie 1832 — declară că bărbatul 
ei a adresat prima plingere lui Grigore Ghica vodă (Cf. anexa nr. 8). 


3 У, anexa nr. б, п. 1. 

3 Porunca domnului poartă data de 27 martie 1825 (ibidem). 
4 Ibidem, п. 2. 

5 Anatoraua Vistieriei din 27 iunie 1825 (у, anexa nr. 6). 


8 S, Іапсоуісі, Lichidarea mişcării lui Tudor Vladimirescu şi repercusiunile ei іп lumea 
agrară (în Studii şi materiale de istorie modernă, IV — în pregătire pentru tipar). - 


? Ibidem, 


www.dacoromanica.ro 


11 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (П) 383 


avea о obligau să stäruie şi să se zbată pentru lichidarea favorabilă şi 
cît mai grabnicä a socotelilor. 

Dar, dacă în primii ani după răscoală, urmărirea debitorilor era 
îulesnită de către Vistieria Statului !, o dată cu intrarea în vigoare à 
prevederilor Regulamentului Organic, banii геуеп сай de Zinca nu au 
mai fost priviți ca bani publici, ci ca bani particulari, şi în consecință în 
loc de a mai intra în competența forurilor administrative superioare (Vis- 
tieria), dosarul ei a trecut în seama instanțelor judecătoreşti civile — 
potrivit cu sfera de extindere juridică a judeţelor şi cu apartenența 
fiecăruia dintre debitori. Cu toate acestea, după 1829, cînd se constată 
desființarea „Casei datoriilor ţării”, lichidarea rămășițelor datoriei publice 
a intrat în competenţa Sfatului Administrativ și a Obstestii Adunări, 
iar sumele aferente au fost vărsate la Vistierie. Mai mult, după 1830, o 
serie întreagă de boieri veliti si negustori mari şi-au obţinut restituirea 
sumelor împrumutate în 1821, cu dobînzi cu tot 2. 

Pricinile Zincăi au fot repartizate totuşi Divanelor Judecätoresti 
Civile judeţene, la Craiova, la Vilcea sau la Bucureşti etc., după domi- 
ciliul reclamatului. S-a întîmplat însă ca lista debitorilor ei să fie mare, 
iar sumele cele mai importante să fie în тїїш de boieri caftanlii — cu 
imunităţi judecătoreşti — ca paharnicul Stan Jianu, vistierul Stefan 
Zătreanu, stolnicul Barbu Socoteanul, paharnicul Vasile Iconomu (Caloi- 
this) sau vistierul Ianache Serghiades. S-a întîmplat deopotrivă ca din 
lista iniţială să nu poată fi urmărită o mare parte din datornici, fie 
pentru că Zinca nu le cunoştea adresa, fie că unii din ei murind, avuse- 
seră parte de succesori şi mai răi platnici. Aşa că, înfăţişările şi jälbile 
se repetau pînă la istovirea pägubasului, fără alt rezultat; decît acela al 
constatării dobînzilor crescînde. 

Zinca își reînnoia intervenţiile la fiecare schimbare în cîrmuirea 
țării, sperînd de la fiecare domn sau general-guvernator? rezolvarea 
situaţiei. În jalba pe care o adresa — la 8 decembrie 1833—generalului 
Pavel Kisseleff, de pildă, Zinca Bălcescu scria textual: ,,...am cinci 
copii și mă stenahoricesc neavînd nici hrana cea din toate zilele,precum 
este ştiut dă obşte, plecat mă rog înaltei Ecselentii Voastre să vă milosti- 
viti asupră-mi şi cu mărime de suflet să porunciţi la cine să cuvine din 
dregători, ca să apuce pe acești datornici a-mi înplini banii ce am să iau 
de la dînşii cu dobinda lor după hotărîrea domnească, fiind cei mai multi 
cu stări bune, căci va fi păcat eu văduvă, cu copii şi fete de măritat, 
să mă stenahoricesc chear dă hrana vieţii, neavînd nici o stare” 4 

Cauza era însă ca şi pierdută. 

Îi rămînea totuși o speranță legată de venirea ca domn a lui 
Alexandru Dimitrie Ghica (1 aprilie 1834), fiindcă acesta fusese caima- 

1 Cf. achitările parțiale specificate în lista de la anexa nr. 9. 

2 5, Iancovici, op. cit, 

3 în timpul guvernării militare ruseşti dintre mai 1828 — aprilie 1834. 

4 Jalba citată din 29 noiembri 1833 (у. anexa nr. 10), 


www.dacoromanica.ro 


384 CORNELIA BODEA şi Р CERNOVODEANU 12 


camul Craiovei în 1825 cînd au început cercetările în pricina datoriilor 
— şi prin urmare îi cunoștea situaţia. Pentru a-i reaminti mai bine cele 
petrecute, Zinca сеге — şi obţine — din partea Logofeţiei Dreptăţii! 
restituirea documentelor originale depuse de ea ca mărturie la jalba pre- 
cedentàä. Si la 8 iulie 1835, înfăţişează lui Alexandru Ghica vodă istoricul 
pricinii, cerînd să fie aduși toți datornicii îndărătnici „а sta faţă în 
judecätoreasca instantie” ре care măria sa va găsi cu cale că „are drep- 
tul să să cerceteze о asemenea pricină, ce trebuia să să cerceteze dă 
cäträ cinst. Vistierie înaintea înființării Organicescului Regulament””?. 
„Mărinimia” domnului s-a mărginit în а cere avizul Vistieriei. . ., ceea ce 
era totuna cu oprirea cursului pricinii înainte de a începe. Alexandru 
Villara, titularul Departamentului, s-a pronunţat categoric pentru defe- 
rirea pricinii ,Ocîrmuirilor judeţelor pă unde să află pirîtii șăzători”, 
iar cazurile de impotrivire... Tribunalelor sau Judecătoriilor judeţene 3. 

Procesul rămînea așadar în continuare pe seama Divanurilor 
Judecätoresti civile, ceea ce atrăgea după sine nu numai tärägänarea 
rezolvării lui, dar şi cheltuicli, deplasări în provincie şi alte angarale 
pe care Zinca nu le îndura uşor. În petiția de la 8 aprilie 18374, ea 
cere expres domnului readucerea dosarului în cercetarea forurilor admi- 
nistrative. Dar şi acum tot în zadar. 

Peste toate acestea a survenit 51 participarea fiului ei, Nicolae, la 
„complotul” sau mişcarea de la 1840, cu grelele implicaţii politice care 
au urmat pentru întreaga familie din pricina arestării tînărului revolu- 
tionar. Așa ne explicăm şi stagnarea cererilor Zincăi, şi de ce, în mai 
1846 cînd le reia, situaţia era prea putin schimbată. Suma scăzuse de la 
9 597,111 lei cît ега în 1835 5 abia la 9 447,57 lei. Revenind — la 1 mai 
1846 — către Marea Logofetie cu aceeași stäruintä cu care se adresase 
în 1837 domnului, Zinca anunţa totodată renunțarea еі la cîteva sume 
din lista inițială — reprezentînd datoriile lui Ioniță Dîrzeanu, N. Buescu, 
precum şi a celor 8 ceausi, 2 fîntînari şi 1 scutelnic — „fiind са niște 
sume foarte mici”6. Logofetia refuza si de data aceasta soluţionarea 
favorabilă a cererii pe motivele cunoscute din 1832 și 1835. 

Dosarele pricinii se închid cu această ultimă intervenţie. Bănuim 
că şi cauza plecării precipitate a lui Nicolae Bălcescu din ţară, în mai 
1846 ca şi celelalte evenimenie politice generale care s-au succedat, 
au contribuit la stingerea procesului, deoarece nu i-am mai găsit 
„urmarea”?. 

Dar acesta nu era nici singurul proces al Zincăi și nici singura 
adversitate întilnită în casa ei. 

1 Arh. St. Buc., Min. Jusi.—Judiciare, dos. 1891111833, f. 48—487, 49. 

3 V. anexa nr. 11. 

8 Raportul Vistieriei nr. 2481/1835 (anexa nr. 11, n. 1). 

4 V. anexa nr. 12. 

5 Vezi si Arh. St. Buc., Min. Just.— Judiciare, dos. 16 282/1835, f, 1. 

6 V. anexa пг. 13. 


www.dacoromanica.ro 


FAMILIA BĂLCESCU CU INRUDIRILE EI 
(Schiţă sumară) 




















Partea І 
Toma 
1 | 2 
| | 
Mihail Băbeanu N, 
(în călugărie Misail) 
(m. 1777) 
postelnic 
ctitor al bis. Hagiu si Ceaus David 
1 2 3 
| | | 
Ioniţă zis ,,Вгеѕ1еа“ Băbeanu Panait Băbeanu Bălașa Băbeanu 
(m. 1808) (m. 1812) cca. 1783, 1786, 1791, 1808 
logofăt za bresle 1786—1794 căpitan za lefegii == Stoian Pavel Popa Necula 
1783 — 1791 logofăt za vistierie din Bălcești 
1775 — 1786 20 арг. 1766 
1 2 3 4 
| | | 
Maria Elena (Ilinca) Păuna Ecaterina Tănase Bălcescu 
A Petre 
cca. 1783, 1808 1791, 1840 cca, 1783, 1808 cca. 1783, 1794, 1808 postelnicel 1778—1780 р 
== Constantin == 1791 Constantin = Alex. Lămotescu кш Ы 
Танер Darvari (1748=1819) = Maria din ропа Б. zugravul 
al treilea log. 1791 (сса. 1760 — 1823) logofăt za vistierie 
medic 1792 
1 2 3 { 1 2 Б] 
| | | | | | | 
Мага Iancu Bălcescu Safta Zinca Bălcescu Barbu Petrescu Ilie Petrescu Stăncuţa 
1831, 1838 (сса. 1779—1851) 1831, 1838 (cca. 1788—1862) (cca. 1770—1825) 1831, 1838 1831, 1838 
== Constantin Tătăranu pitar 1843 — Grigore Argintoianu log. 1808, pitar 1819 log. 1836 = Gh. Mora 
paharnie medelnicer | 1 поу. 1811 | din mahalaua 
1 2 3 4] 5 Negutätorilor 
7 = === ——__ a (Bucureşti) 1832 
Costache Maria Sevastita NICOLAE Barbu 
(1813—1902) (1817—1882) (1818 — 1883) (1819 — 1852) (1824 — 1884) 


== 1835 Scarlat Geânoglu 
(cca. 1803—1864) 
paharnic 


13 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (1) 385 


ANEXE 


1. 
1766 aprilie 20. 


Zapisul serdăresei Marioara Canache prin care vinde popii Necula moşia Bălceşti- Argeş, 
pe 880 taleri. 


+ Adec<ä> eu Marioara särd<äreasa> a răposatului Canache särd<ar>, dat-am credincios 
zapis mieu la mîna sfinţii sale pop<ii> Neculii са să-i fie de bună și mare credinţă precum să 
să ştie că avînd eu o moșie sud Argeş pe apa Topologului ce să chiamă Bälcestii care томе 
şi mie mi s-au venit de crironomie de la unchiu-mieu Gavrilaşco biv vel post<elnic>1. 





Fig. 3 
Zapisul serdăresei Marioara Canache, prin care vinde popii Necula moşia Bălceşti— 


Argeș la 20 aprilie 1766. 





1 Din lipsă de spaţiu, mărginim istoricul moşiei Bälcesti-Arges la cîteva date sumare 
urmînd a-l dezvolta și confirma prin indicarea izvoarelor într-un apropiat studiu. 


www.dacoromanica.ro 


386 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 14 


Deci eu am vindut-o această moșie la mai sus numitu, însă st<?>nj<eni> 1760 şi 
st<t>nj<enul> po bani 60, care fac t<a>l<eri> 880; care aceşti bani i-am luoat tot pe deplin 
în тіпа mea. Care moşie pe din sus să hotäraste cu mosiia Izbäsästilor рап la un loc, iar 
de la un loc să hotăraşte cu mosiia Corbilor, şi pe din jos să hotăraşte cu mosiia Orezului 1, 
la capul moşii despre răsărit să hotăraşte cu mosiia Cuca si despre tapus să hotăraşte cu 
mosiia Ruda şi cu mosiia Buda; care moşie am vindut-o eu de a mea bun<ă> voe si 
nesilit<ă> de nimenea, cu ştirea rudeniilor mele şi a vecinilor miei Я din sus Я din jos. 
Însă am vindut-o din hotar pină în hotar, din ctmpu, din apă, din pădure, din silistea 
satului cu livezile de fin i cu vaduri de moară, cum scrie şi zapisile cele vechi de cumpă- 
rătoare care le-am dat dumnealui şi după cum scriu şi hrisoavele cele vechi. Care moşie 
iam vindut-o să fie dumnealui stătătoare şi ohabnic<ă> în veci nesträmutati ani, 
dum<ncalui> şi coconilor dum<nealui> şi nepoților şi stränepotilor citi Dumnezău îi 
va dărui. 

Si cind am făcut acest credincios zapis, au fost multi boeri marturi саге mai jos vor 
iscäli: Я eu pentru adevărată credință mi-am pus numele cu iscălitura mea са să s<e> 
creaz<ă>. 

ap<rilie> 20 апі 1766, 

apnôpa Xpnooox<ou>AËa ytrosyope emovimoa 3 

T8... . . e . p<ar>0<at>oc (7) uéprucs 

1 5 пр<оту› ГреВёуоу Хросаудос uaprvpă < 

Асмі. R.P.R., Pach. ССССХ, doc. 75. Original. 


2. 
1779 iulie 6 


Porunca lui Alexandru vodă Ipsilanti către ispravnicii județului Argeş, pentru a cerceta 
pricina de moşie dintre Tănase posteinicelul din Argeş şi moşnenii de la Corbi. 


Dumnv. ispravnicilor ot sud Argeș sănătate. Vă facem în ştire că la leat 1778 maiu 19 
s-au fnfätisat la Divan înaintea domnii mele тоѕпепіі ot Corbi dintr-acel judeţ, cu Tănase 
postelnicel, zicind moşnenii că alăturea си mosiia lor Cäläcestii® dintr-acel judeţ, avind şi 
numitul postelnicel moşie, le-ar fi împresurat о făşie dă loc. Împotrivă au arătat si Tănase 
postelnicel că adevărat la început au fost a lor acea fäsie, dar dă 30 de ani nu se stăpineşte 
de dinsii, ci atit mai nainte au stäpinit-o vinzătorii cum Я el dă cînd au cumpărat-o pinä 
acum о stăpineşte fără dă а nu face пісі unul рїга. 

S-au cerut lui Tănase postelnicel vreo dovadă sau mărturii vrednice, cum că s-au stă- 
pinit această făşie dă loc, mai naintea cumpărătoarii lui, de boierii ce i-au vindut-o lui și au 


Numele moșiei şi al satului este întîlnit pentru prima dată la 10 oct. 1652 în diata căpi- 
tanului de păhărnicei Arsenie Șoimu din Birci şi Vlădeni-Muscel. Moșia ajunge apoi în stăpînirea 
fraților săi, Tudor paharnicul din Vlădeni si Ștefan postelnicul din Birci precum si a urmașilor 
lor. Între 1690—1701, prin vinzare, Bălceştii trec în mtinile jui Diicu Buicescu vtori-spätar ; 
de la el la sora sa Dumitrana, soția lui Vintilă Bucșanu — mare căpitan de margine — și apoi 
la fiica acestora, Ancuta, soţia lui Gavrilașco mare postelnic. Murind fără scoborit ori direcţi, 
Gavrilaşco lasă o parte din averea sa — inclusiv Все — nepoatei sale Marioara Hrisoscoleu 
soția lui Canache, mare serdar ‚йе la care, fnsftrsit, a cumpărat popa Necula, în 1766, 

1 Moșia Stoiceni a M-rii Hurezu. 

2 Marioara Hrisoscolea declar că am vindut, 
3 Matei (X al...,, martor. 

4 Hrisant fost al Grevenei mărturisesc, 

5 Corect: Bälcesti, 


15 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (П) 387 


răspuns că are mărturii și va aduce, Și aşa s-au dat пит ог moșneni cartea domnii mele 
-cu hotărire de a stăpini acea fäsie de loc, dar s-au zis și lui Tănase că de va avea mărturii 
vrednice, nu din sătenii lui sau din oamenii lui, ci megiiasi bătrini dän alte sate du prinprejur 
sau streini, care să mărturisească s<ă>l au stăpinit această făşie dă loc mai nainte de dinsul 
tot boerii vinzători ce au vindut-o tätäne-säu? si ca să poată aduce acest fel de mărturii s-au 
dat soroc dă trei luni. 

Care mărturii aducîndu-se, văzum domnia mea şi pitacul dum. biv vel log. Scarlat 
Greceanul, cu care din porunca domnii mele s-au rinduit spre a se da mărturia lor la prea 
sfinţiia sa părintele mitropolit, cum și mărturia а 5 martori се au dat-o supt pecetea prea 
sfinții sale că nu tin minte niciodată să fi stăpinit acea fäsie dă loc de către acei moșneni, 
ci mai întii s-au stăpinit dă Gavrilaş3 şi mai la urmă de sărdar Canache cum și acum dă 
numitul postelnicel. Deci face trebuintä de a lua această pricină sävtrsire, pentru care iată 
scriem dumny., ca să le dati dă ştire ca după sinta Mariia Mare negresit să se scoale să vie 
Я de vor avea niscareva dovezi $1 mărturii înpotriva lui Tănase postelnicel să şi le aducă 
<a să ia sävirsire, că neviind să ştie că în urmă să va da cartea domnii mele de stăpinire 
la mina lui Tănase postelnicel pentru acea fäsie de loc ce iaste dă pricină. ЕРЕ" 

1779 iulie 6 


S-au scris poruncă legată către isprav- 
nicii din sud Argeş ca după sinta Măriia 
Mare dindu-le de știre mosnenilor ot Corbi 
ce au pricină pentru о ИЯе de loc cu Tănase 
postelnicel să vie aici la Divan spre a li să 
izbrăni pricina, că neviind să știe că să va 
da carte de stăpinire postelnicelului după 
mărturiile ce au adus. 


Arh. St. Buc., Condica domnească 8, f. 156—1567. 


3. 
1780 mai 10 


Cartea de judecată dată de Alexandru vodă Ipsilanti cu privire la pricina dintre Tănase 
postelnicelul din Bălcești şi moşnenii de la Corbi. 


Zemle Vlahiscoe. La leat 1778 maiu 19 judecindu-să înaintea domnii mele moșnenii ot 
Corbi sud Argeş cu Tănase postelnicel pentru o fäsie de loc ce să jăluia moșnenii că le-au 
inpresurat-o din moşia Corbi, lingă care are şi el moşie cumpărată de la Maria Cänächioaia 
anume Bălcești, şi neavind Tănase să ne arate пісі un fel de sinet şi dovadă pe acea fășie 
de loc, ci încă singur mărturisind că este în hotarul pietrilor moşii Corbilor a mosnenilor, 
am hotărit, ca să şi-o ţie să şi-o stăpinească moșnenii cu bună pace de către Tănase precum 
să arată pe larg în osebita cartea domnii mele ce li s-au dat la mină atunci, 

Hotărirea се am făcut ста neputind a sta Tănase Împotriva lor cu пісі un fel dă temeiu 
fără numai pricinuind că are mărturii la faţa locului care știu că acea fășie de loc totdeauna 
s-au ţinut de stăpinitorii moșiii lui, Bălcești; i s-au zis că dă are mărturii vrednice, să și 
le aducă. 


1 să = dacă. 


2 Popa Necula. * 
3 Gavrilasco mare postelnic, amintit în anexa пг. 1. 


www.dacoromanica.ro 


388 CORNLLIA BODEA si P CERNOVODEANU 16 


Deci acum la leat 1780 maiu 15 [1] esind de iznoavă înaintea domnii mele la Divan 
de faţă amändoao părţile, s-au întrebat Tănase се marturi au adus. Și scoase doao adeverinte 
de mărturie ce au dat cinci oameni înnaintea prea sfinţii sale părintele mitropolit, care citin- 
du să s au văzut netemeinice $1 пи cu bună descoperire şi înţelegere precum trebuie. lar numi- 
ţii inoșneni Corbeni scoaseră trei mărturii anume lon ot Cuca i Vlad ot Schei si Stan ot 
Mancioiu, oameni bătrîni läcuitori de acolo, pe care întrebindu-i pe cîte unul osebit, cite trei 
deteră un fel marturie că ei sint crescuţi născuti şi acea fäsie de loc totdeauna au stăpinit-o 
moșnenii Corbi pînă în hotaru lui Tänasie ce este împietrită şi hotărită cu semnile ce stau și 
pînă acum de faţă. Încă unul dintr-înşii anume Stan din Mäncioiu adeveri judecata pe acea 
fasie de loc cînd іга moşnenii Corbi fugiţi de răzmeriţa сеа vechel, găsind Gavrilaşco ce stăpinea 
atunci moșia Bălcești vreme cu pärlej?, au făcut o moară рге dinsa, iar după се au venit 
mosnenii de unde era bäjänärili văzind că au făcut-o pe moşia lor şi vrind să o strice, el 
s au învoit cu 1150 ca să fmpartä oemul3 în doao ce să va stringe de la moară şi așa au lăsat 
moara de n au stricat о, şi lua jumătate ei şi jumătate Gavrilasco, care şi aceasta este ose- 
bită dovadă, 

"Am cerut lui Tănase sa ne arate vreo altă dovadă vrednicä de scrisori şi sineturi, şi 
n-au avut să arate nimic, fără numai zapis cumpărătorii lui, care citindu-să la Divan şi 
văzînd că nu arată într-nsul semnile moşii anume, am zis lui Tănase să arate cele vechi 
sineturi ce scrie vinzatoarea € în zapis că i le-au dat, са dintr-aceia să luăm pliroforie, si 
pricinui că le-au răpus în vremea răzniriţii. La care aceasta nu s-au dat crezämint, căci de 
rupunea acele cărţi putea să răpue şi acel zapis si s au cunoscut că nu-i dă mina să le arate, 
са să poata metaherisi vicleşugul се au gîndit de nedrept си suma stinjenilor ce scrie în zapis, 
care după voia lui îi va fi pus vinzătoarea mai mult decit au avut, precum ni sau 
întîmplat a vedea şi la alte pricini de judecată numindu-se în zapis mai mult decit ceia 
ce au avut, 

L-am mai întrebat de este măsurată şi hotărită mosfia, sau ста au cumpărat-o şi 
zise că numai zapisul i au dat fară de a nu o măsura la faţa locului niciodată. Iar moşnenii 
scoaseră şi un hrisov al răposatului Vlad vodăă ot leat 7242 6 întru care scrie toate semnile 
moșiilor Corbi anume, dupe care zic că au Я stäpînit, precum cu marturii ce arată mai sus 
au si dovedit. 

Deci fiindcă n-au avut să arate пісі un fel de sinet sau mărturii vrednice și însuşi 
mai arătă că aceasta fășie de loc iaste în moşiia Corbilor înpietrită şi hotărită, am hotărit 
ca şi de acum înainte să stăpinească acea făşie de loc şă toată тозйа Corbi întocmai după 
hrisov<ul> Vladului vodă pă semnile şi hotarele vechi cu bună pace de către Tănase si de 
către tot neam<ul> lui şi pentru ca să nu să întinză după vremi să le coprinză iară şi 
mosfia precum s-au şi întîmplat acum, am poruncit să meargă boeri hotarnici la faţa locului 
şi urmînd întoemai după hrisov<ul> răposatului Vladului vodă ce au mosnenii la miini, pe 


hotar ce să coprinde într-acel hrisov care ziseseră că să văd şi ршй astăzi, să pue semne ре 


1 Războiul austro-ruso-ture din 1735 1739. 
2 Prilej. 

3 Uiumul. 

4 Marioara Canache serdăreasa. 

5 Vlad vodă Vintilă 1532 1534. 

8 Corect: 7042 1534. 


www.dacoromanica.ro 


17 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N BĂLCESCU (Il) 389 


acele hotare vechi apoi să tragă тозйа lui Tănase să vază citi stinjeni es, de vreme се 
însuşi zise că nu este hotărilă пісі ріпа acum 1. 
1780 maiu 10 


Arh St. Buc., Condica domnească 8, f. 262 262V. 


1792 decembrie 8 


Anafaraua velifilor boieri către Mihail vodă Suţu, cu privire la pricina dinlre Pelre capi- 
{anul şi Stan Urläfeanu ,,pentru nişte saduri de vie”, de lingă Urlaţi (județul Saac), dovedindu-se 
a se afla pe pämintul celui dintii. 


Prea înălțate doamne, 


Din luminată porunca înălțimii tale, prin zapcilic dume<nea> lui vătafului za aprozi, 
sa infätisarä la judecată Petre cäp<i>t<an> cu jalba се au dat înălțimii tale pentru Stan Urlä 
(eanul, zicînd că nu-l îngădue să stăpinească niște saduri dă vie, pricinuind numitu Urlăţean 
că sînt ре moșiia lui, pentru саге au mai fost jăluit înălțimii tale și au fost orinduiţi la 
ispravnicii județului, ca să li să cerceteze pricina în faţa locului. Рип <пеа >1ог ispravnicii au 
orinduit bocrinasi mazili și acei orinduiţi citind cărţile si väzind coprinzătoarele semne, cei 
ocolesc уйа cu obratiile ci, şi i-au dat în scris alegerea ce i-au făcut, cu саге mergind iarăşi 
la ispravnici, au cerut са să 1 aducă și pă numitu Urlăţean faţă şi neaducindu 1, au cunoscut 
că 1 dicieldipsesc 2, 


Acum aflindu-se acel Stan Urlätean aici în București, al doilea au jäluit înălţimii 
tale si să poruncește dă către înălțimea ta са să і înfăţișeze la judecată să întrebe pe Stan се 
are să răspunză înpotriva ziselor lui Petre cäp<itan> şi răspunse că Mariia, soţia lui Petre 
cäp<itan> aceste vii le аге dă zestre, date de la tată său popa Dima, care şi popa Dima 


1 Într-o copie de pe hrisovul de hotărnicie al moșiei Corbi си data citită greşit 1785, 
tiind întocmit la porunca lui Alexandru vodă Moruzi (1793— 1796) — se aminteşte de această 
judecată : „Гаг moșnenii Corbi seoaseră mărturie pe un Stan Suilă, tot din Schei, om cu virsta 
trecută peste 40 de ani, si în frica lui Dumnezeu, [саге] arată că ar îi șezut mai înainte acolo 
la hotar, cînd se stăpinea de postelnicul [!] Tănase Bălcescu funia 
de loc, pînă a nu se lua de mosnenii Corbi prin judecata се au 
avut înaintea măriei sale Alexandru vodă Ipsilante la 1779; şi 
dijma şi claca o da la numitul Bălcescu. Deci după incredintarea ce au dat mai sus numitul 
Stan Suilă, s-au pus piatra, şi la mijloc au pus sfoară, din matca vaei Săscei, unde se hotărăște 
cu hotarul moşiei Căzăneşti a polcovnicului Sandu Vărzaru, pe luncă la vale рта în Piatra 
-ce - Veche a hotarului Bălcești, stinjeni... Si fiindcă din această Piatră, ріпа sub coasta 
spre răsărit, în gura уйеї Priboiul, se calcă moşia Bălcești de către moș 
nenii Corbi un petec de loc, şi după jalba се au dat-o măriei sale lui Vodă 
dumneaei Catrina Bălceasca, stăpina moşiei Bălcești, am făcut 
cercetare, față fiind amindouă părţile я găsindu-se acel petec de loc cäl 
cat de către moșnenii Corbi, s-au îndreptat hotarul cu semne, însă din gura 
văei Priboiul, drept peste Topolog de-a curmezisul, pînă unde s-au curatat un anin alb...” 
Document comunicat în copie de Radu Mandrea, scoboritor în linie feminină din familia 
Bălceștilor. 


2 Îi face greutăţi. 


www.dacoromanica.ro 


390 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 18 


le are cumpărate de la Stefäni lipteanu sin Dima şi Stefäni lipţeanu încă le are cumpărate 
de Ја o Mandea, sotiia lui Mihaiu, fratele Mänticäi, arătind că acel Măntică, cu fratele său 
Mihaiu, au fost avut stäpinire de cumpärätoare de la mosnenii lor, peste o sută dă pogoane 
și dupä moartea lor, acele vii le-au vindut, altele le-au dăruit, altele sînt date danie pe la 
biserici ; ci să scoatä și Petre zapisile cele vechi. 

Si ne arată Petre un zapis cu leat 7258 dich<emvrie> 21, de sint апі 40, al Mandii 
sotiia lui Mihaiu, fratele Mănticăi, cu care їі vinde 4 pogoane dă vie, cu livedea ei și cu 
locul cit ţine jur înprejur, care vie este alăturea cu viile lui jupin Dumitru Ghizdavet și 
din jos cu viile popii lui Iordache din Urlaţi şi dă altă parte drumul ce coboară la Gura Văii 
Nucetului şi dă altă parte drumul ce coboară în Gura Văii Bobului, arătind că au dat și 
alte zapise vechi dă delniţă si alte locuri се au cumpărat soţul ei Mihaiu fnprejur<ul> vii 
aceştiia. Asemenea пе mai arată zapisul lui Stefäni liptcanu ot leat 1753 ghen<a>r<ie> 23, 
scris grecesc, cu care vinde această уйе popi<i> Dimii zugrav, dindu-i și toate zapisile cele 
vechi, care cercetindu-le cite unul, să văzură că coprinde într-însele atit acele patru pogoane 
dă vie cit şi telinä fnprejur<ul> viei, pogoane 19, ce sînt obratii. 

Să întreabă Stan Urlăţean de sînt bune aceste zapise de cumpărătoare а lui Petre și 
că sint din stăpinirea Mănticăi si nu le tăgădui, fără de cit arată о carte de hotărnicie 
ce s-au făcut de 12 boeri hotarnici în zilele răposatului întru fericire Nicolae Caragea v<oe>- 
v<o>d, care citindu-sä, nu pomenește alt nimic, fără de сії după întăreala moşii de la cimp- 
zice: „lar pentru viile din deal, să aibă a şi le ţinea fiestecare fnfundate după vechime’. 
Să întreabă Stan Urläteanu, dacă sint zapisile lui Petre bune şi c-au fost stăpînirea Mănticăi, 
dică nu îngăduește pă Petre să stăpinească după semnile ce să arată mai sus? Şi răspunse 
că unde să întinde Petre cu stăpinirea, nu este loc de al Mănticăi, și mai ales unde este 
gilceava la aceste saduri şi nu este loc de care au fost al Mănticăi, сї au fost parte Cocorästilor- 
care au cumpărat el, după cum ne şi arată un zapis, 1772 oct<omvrie> 16, al Zaharicäi, 
soţia lui Dumitru, dă vinzare la mina lui Stan Urlăţeanu, în care arată că au crescut-o Gheor- 
ghe Cocorăscul si i-au dat stinjeni 138 de zestre în Brosteneasca, ce este aläturea cu moșiia 
dum<nea>lui, dindu-i și o carte a şase boeri alegători, і o carte domnească a lui Costandin 
vodă Brincoveanu, 

Petre cäp<itan> încă ne arată înpotriva acestor zapise о carte ot leat 1792 octo<om>- 
vrie 15 a şase boeri alegători care din luminată porunca înălţimii tale au fost în faţa locului 
acolo şi au cercetat semnile acolo din jur înprejurul vii și le-au găsit întocmai dupe cum 
scrie zapisile Mandii ce vinde lui Stefäni liptcanu şi nu pomeneşte пісі în zapisile cele vechi, 
nici în cărţile domnești, ce sînt întărite, că ar fi avut Cocorăștii niscareva delniţe înpre- 
jur<ul> vii. 

Stan Urlăţeanu ceru prin log<o>f<ä>t<ul> Stoica, vechil fiind, ca să-i orinduiască 
pricina afară, iarăși la dum<nea>lor ispravnici, ca să cerceteze şi să dovedească locurile 
Cocoräslilor. Petre căp<i>t<an> 151 сеге izbrănirea dreptăţii sale de aici, fiindcă în multe rfn- 
duri au fost orânduiţi la ispravnici și săvirșire n-au luat, 

Deci de vreme ce уйа lui Petre cäp<i>t<an> cu obratiile ei este încunjurată de semne 
precum le arată atit zapisile dă vinzare cele vechi a cumpărătorii, cum şi în cartea răposatului 
întru fericire Grigore vodă Ghica de la leat 1750 maiu în 20, arată semnile tot anume 
precum şi numiții boeri cercetători au fost de au văzut încunjurarea acestor vii cu obraţiile 
ei, dă semnile cele vechi, găsim cu cale <ca> Petre căpitan să aibă a stăpini atit уйа cât Я 
locul sterp ce va fi în mijlocu acestor semne, adică pă lingă viia lui Ghizdavätu și pă lingă 
уйа popii lui Iordache din Urlaţi şi pă lingă drumul се pogoară în Valea Nucetului și pă lîngă 
drumul ce coboară în Valea Bobului Я în mijloc<ul> acestor semne, Petre au arătat că sint 
și sadurile carele au să le stăpinească cu pace de către Stan Urlăţeanu. 


www.dacoromanica.ro 


19 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (П) 391 


Jar Stan Urläteanu, ca unul се este moşnean din Urlaţi cunoscut, este că știe tot ade- 
vărul si cînd va priimi carte de blestem, cum că pă acel loc unde sînt sadurile cu gălceavă 
au fost pă loc<ul> Cocorästilor, iar nu pă locu stăptnirii lui Mihaiu [fratele] Mänticäi, atunci 
va pierde Petre căpitan stăpinirea acelor saduri. 

La care alegere a noastră odihnindu-să jăluitorul, într-acestaşi chip găsim cu cale ca să 
lipsească gilcevirile dintre dinsii. Iar hotărtrea cea desăvirşită rămîne а să face dă către fnäl- 


timea ta. 
1792 dich<em>v«<rie> 8 


Dimitrache clucer Theodorache Tufeanu serdar Dimitrache Brezoianu serdar 
Barbu Ciorogtrleanu Stefan Greceanu Mateiu Greceanu vătat. 


Arh. St. Buc., Condica domnească 19, f. 369-3717 


1811 noiembrie 1. 
Foaia de zestre а пей Bălcescu, semnată de cumnatul ei, medelnicerul Costache Tătăranu. 
t Cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, foaie de zestre a prea iubitei cumnati-mii Zincti. 


1811 поету<гіе> 1 


— Stinjeni: 900 adică nouă sute, jumătate din mosiia Bălceştii sud Argeş, cu din toate 
veniturile pă jumătate, după seneturi. 

— Уйа după Valea Orlitei, са la 12 pogoane sau сй să va alege, cu case, şopron, lin, tease 
si cu toate vasele ei, i cu obratiia de pometuri. 

— Pentru scule, haine şi argintärie . ....taleri; 5.500 


bohcealic de ginere 

bohcealic de nun 

bohcealtc de socru 

bohcealtc de soacrä 

20 gevrele 

3 cämäsi de batistä cu horbotä 
3 cämäsi de borangic fämeesti. 


кою юы ы 


Rinduiala asternutului 


1 saltea cu trei perne di stofă 

1 plapomă de stofă, cu cearşafu ei de agabaniu 

3 perne de asternut, 1 mare Я 2 mici umplute cu puf, fultucurile de maltez ghiur- 
ghiuliu, feţele de agabaniu 

1 сеаг$аЇ de agabaniu pentru asternut 

1 cearsaf ipac de batistă suptire. 


www.dacoromanica.ro 


ты 
HN EN mm D M 


44 


CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 


Orinduiala mesii 


masä lungä de 12 coti pinzä värgatä 
şărvete 

masă ipac de 12 coti lungă 

şărvete ipac 

prosop cusut 

prosoape sadea 

lighian cu ibric 

sipet pentru haine 

boi de jug 

vaci 





Fig. 4 
Foia de zestre a Zincăi Bălcescu din 1 noiembrie 1811. 


www.dacoromanica.ro 


20 


21 MATERIALE NOL PENTRU BIOGRAFIA LUI N, BĂLCESCU (Ш) 393 


Tiganii 

— Stan tigan de vaträ, ca de ani 22, sin Tudorache 
— Stanca tiganca, soru-sa, ca de ani 18, cusätoare i bucätäreasä 
— Zlate tiganul de laie 

— sotiile lui 

— fii-säu holtei 
Adicä, 
acestea de la noi cu blagoslovenie iar de la Dumnezeu bogatä milä si dar 
Costachi biv vel medelnicer, adeverez. 

Două sute stinjeni dă moşie din Giltofani ipac dat, sau ctti vor ей pă jumătate din 
cumpărătoare саге sînt în cap<ul> moşii Bälcesti. 
— zece scroafe 
— un v<i»er. ` Costachi medelnicer 


Acad. R.P.R., Pach. ССССХ. doc. 76. Original. 


6. 
1825 iunie 27 — iulie 3 


Anaforaua marelui vistier, Mihalache Ghica, către Grigore Ghica vodă despre rezultatele 
cercetării făcute de Iancu Bălcescu tn pricina datornicilor lui Barbu pitarul — din judeţul Dolj 
şi despre nevoia de a fi tnsărcinat tn continuare Iancu Bălcescu cu urmărirea datornicilor. Rezolufia 
domnească din 3 iulie. 


Prea Înălțate Doamne, 


Cu luminată volnicie fiind ortnduit Iancul Bălcescu la sud Dolj} ca să cerceteze rămă- 
siturile ce le-au arătat prin jalbă pităreasa Joița Bălceasca a răposatului pitarului Barbul, 
ce au fost sames la acel județ, în leat 821 fnstiinteazä la vistierie trimițtnd Я foaie arătă- 
toare de banii ce s-au dovedit asupra celor mai jos însemnate obraze si zapcii fnpliniti după 


1 Într-o ,, Prescriere pă scurt dă ducumenturile d-ei pităresii Zinchii Bălceaschii după саге 
cere a i să ітрійпі de la unile feje lei 9579 bani 111, datorie către soțul său răposat pitarul Barbu 
Bălcescu” — дапа din 1835 — (Arh. St. Buc., Vist. Т. Rom., dos. 8131/1835) porunca dom- 
nească dată lui Iancu Bălcescu este rezumată în felul următor: 

1825 martie 27. Porunca răposatului domn Grigorie Dimitrie Ghica vvd. dată la mina 
Iancului Bălcescu cuprinzătoare са să meargă la judeţu Doljului și prin ajutoru dumnealui 
caimacamului să cerceteze şi să facă împlinire de la arătatele feţe. Însă: 


De la Costache Lipănescu zapciu din plasa Ctmpului . . . . . . 1.476,27 
» >» Zapciu plăşii Dumbrăvii dă Jos. . . . . . S aoai 257 — 
» » Ianachi polcovnic, zapciu plăşii Dumbrăvii dă s 505... %® 179 — 
„ › Zapciu pläsii Jiului dă Jos. . . . . . . . . . TEREE 666,102 
w 6 Ghiță logofetelu, zapciu Jiului dă "Sus а © а 485, 60 
» › Zapciu pläsii Hămăradii dă Jos. . . . . . . ЧИДЕ ae 3.235, 90 
в 5 - ОПОГЕШИЇ ns ш аэ a à mou ж als аа 3.945, 72 
» » comisul Stefan Zătreanu zapciu Amaradii dă sus. . . . . 3.531, 18 

zapciii pläsii Bältii-dä-Jos . . . . . . . . . . . Si ж.ш 118,108 
Datorie la 8 ceauslii şi 8 căprari isprăvniceşti . . . . . . ss 64 
Ipac la 2 fintfnari ai Craiovii . . . . . . . . . . . n лу 8 
Трас la un scutelnic al comisului Iancu Slätineanu . . . 50 
Ірас la paharnicul Stănuţă Jăianu се au luat de la primitor untul 

ОЕ s saser aeaa drain освоенные 1.053, 6 
Ipac asupra paharnicului Vasile Caloithis ce au fost ispravnic Sr 26 1.072 — 

16.143, 3 


10 — с, 2400 www.dacoromanica.ro 


394 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 22 


la sate din dăjdiile ce au urmat atuncea şi popriti asupră-le, саге dăjdii le-au istovit la Vis- 
tierie răposatul pitar Barbul si fiindcă pricinuiesc cu a-i răspunde după răvașile şi sineturile 
ce au găsit numitul cercetător la mtinile lăcuitorilor dă răspunderea banilor şi numita pită- 
reasă fiind apucată de către creditori, care au împrumutat pe răposatul soțul ei Ia leat 821 
zorindu-să ca să le plătească banii după zapisile răposatului се au la mîinile lor, iar mai ales 
avind a lua dintr-acesti bani si Vistieria taleri 4221 bani 60, ce să văd în socoteala înplinirii 
lefilor lui dechembrie 820 şi ghenar 821, este cu nedreptate a să păgubi dă dreptul ei și 
banii să stea fnprästiati pe la măinile unora şi altora fără cuvänt. 


De aceia de să va găsi cu cale şi de acum înainte înţelepciunea mării tale să fie lumi- 
nată poruncă a să orîndui tot numitul Bălcescu, cel care au cercetat rămășiţurile la județ 
și înplinire de la obrazele ce să arată са să-i apuce cu strășnicie si să-i înplinească banii 
fără să li să mai dea ascultare la desartele pricinuiri ce vor arăta, din care unii fiindcă să 
află aici, să vor apuca ca să plătească aici, iar cei de la Craiova să vor apuca acolo prin 
cinst. Căimăcămie, dăndu-să și poruncile Vistierii ce trebuintä va cere, iar hotärirea cea desă- 
virşită rămîne la măriia ta. 

1825 iunie 27. 


Vel vistier (Mihalache Ghica] 








taleri parale 

1053 9 Paharnic Stänutä Jiianul 

1072 „ Paharnic Vasile Iconomult Ispravnici 
898 96 Särdar Barbul Socoteanu 

3596 18 Vistieru Enache Serghiadis, ce au fost sames 
1696 117  Polcovnic Gheorghe і Dumitrache Milescu 
779 33  Vistieru Ştefan Zătreanu 
574 12 Gheorghe Водо 

1293 27 Costache Lipănescu zapcii du prin plăşi 
256 90 Ghiță logofeţelul 
563 12 Toma căpitan ot Ctineni 

73 60 Nicolae Buescu? 
11856 114 


1 Vasile Caloithis. 


2 п „„Prescrierea pă scurt”, amintită mai sus, (dos. cit., 1. 7) ca şi în copia aflată în dosarul 
provenit de la Ministerul Justiţiei (Arh. St. Buc., Min. Just. — Judiciare, dos. 18911/1833, 
t. 11—117 ) la lista datornicilor se adaugă: 


Taleri bani 








309 21 postelnic Costandin zapciul 
732 —  sărdar Panait de la Casa Poștilor ot Craiova 
64 — 8 ceausi, cäprari 
8 2 îintinari 
50 — 1 scutelnic 


45 48 Ioniță Dfrzeanu 
[Total general] 13065 23 


www.dacoromanica.ro 


23 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (II) 395 


[Rezoluţia domnească :] 


Іо Grigorie Dimitrie Ghica ууа i gospodar 
Zemle Vlahiscoie 

D-ta vel vistiere după arătarea ce пе faci 
printr-această anafora, ctt pentru cei ce să vor 
fi aflind aici dintre cei mai jos arätati, orfnduind 
domniia mea ре vătaful de vistierie şi-i poruncim 
să înplinească de la dinsii banii ce sînt arätati 
de orînduitul cercetător că s-au dovedit asu 
pra lor, Iar arătîndu-să cu vreo pricinuire, 
să-i înfăţişăzi înaintea dumitale şi făcînd cuviin- 
cioasa cercetare să arăţi domnii mele prin ana- 
fora, Таг pentru cei ce lipsesc de aici, să să facă 
porunca domniei mele си orînduitul cercetător, 
са să-i apuce a face înplinire iar pricinuind si 
aceia în vreun fel de chip, să-i ia de acolo prin 
marafetul şi ajutorul d-lui caimacamului nos- 
tru ot Craiova şi să-i aducă aici. 


(L.S.) 825 iulie 3 


Тгесиі т condică 
Prezident. Divanului Judecătoresc 
Secsia Sivilă din Craiova 
Copie scoasă întocmai după cea adevărată 


(ss) Dimitrie Ralet 
832 avgust 15 


Arb,St.Buc.,Loo. Dreptăţii, dos, 14038 1832, f, 11—117; 
Min. Just., — Judiciare, dos. 18911/1838, f. 11—11Y; Fist, Т. Rom., dos., 8131/1836, Г. 7 (rezumat). 


7. 
1825 iulie 7 


Porunca lui Grigore Ghica vodă către Iancu Bălcescu — ortn duit cercetător tn judetul Dolj — 
să prelindă datornicilor lui Barbu pilarul a achita sumele datorate. 


lo Grigore Dimitrie Ghica ууа Milosteiu 
Bojieiu i gospodar Zemle Vlahiscoe 


Sluga domnii mele lancule Bălcescule ce eşti ortnduit la sud Dolji cercetător, fiindcă 
după cercetarea ce s-au făcut la jalba ce au dat pitäreasa Zoita Bălceasca a pitarului Barbu 
carele au murit, fiind fost sames la acel judeţ în leat 821, si dovedindu-să о sumă de bani 
luaţi de unii şi alţii din dăjdiile ce s-au urmat pe acea vreme şi popriti asupră-le, care dăjdii 
numitu sameş le-au istovit la Vistierie, dupe anaforaoa ce s-au făcut către domniia mea de către 
d-lui vel vistier, la care anaforă s-au dat întărire а plăti fieștecarele banii ce sînt asupră-le, între 
care sînt şi cei mai jos arätati cu suma banilor ce să însemnează asupra fieştecăruia, poruncim 


www.dacoromanica.ro 


396 CORNELIA BODEA şi Р. CERNOVODEANU 24 


domniia mea să aduci să facă înplinire. lar cei ce vor pricinui în vreun fel de chip, prin marafe- 
tul și ajutorul d-lui caimacamului să-i ei şi să-l aduci aici a să înfățișa cu vechilu jăluitoarei, 


1825 iulie 7 


taleri bani 
898 96 asupra serdar Barbul Socoteanu ce au fost pe acea vreme ispravnic 
1696 117 asupra polcovnicului Gheorghe се au fost zapciu la Gilort і Dumi- 
trache Milescu 
779 33 asupra vistierului Ștefan Zătreanu, carele au fost zapciu 
3375 6 
309 21 polcovnic Costandin ot Spahiu sud Dolj 
3684 27 adecă lei trei mii șasă sute opt zeci şi patru, par. dooë zeci si şapte. 


Prezidentul Divanului judecătoresc. Secsia Sivilă din Craiova. Copie scoasă întocmai 
după cea adevărată carte. 
1832 avgust 15 


(ss) Dim. Rallet 


Arh, 8t. Buc., Los. Dreptăţii, dos. 14038/1832, f. 12; Vist. T. Rom., dos. 8181/1835. f. 7° (rezumat). 


8. 
1832 martie 1 


Jalba piläresei Zinca Bălcescu către Marea Logofeţie a Dreptăţii, certndu-i să întervină 
pe lingă Divanul Judecătoresc al Craiovei pentru urmărirea paharnicului Stänufä Jianu, a stol- 
nicului Barbu Socoteanu si a vistierului Stefan Zătreanu pentru sumele datorate răposatului ei sof. 


Cinstita Mare Logofetie a Dreptăţii 
Plecată jalbă 


Cu plecăciune arăt cinstitei Mari Logofeţii, că răposatul soţul meu la leat 821 aflindu-să 
seames la sud Dolj şi din întimplarea zaverii răspindindu-să {ага în toate părţile, s-au strămutat 
şi răposat<ul> din Craiova, rămiind o sumă dă bani rămășiță în județ, pă care mai nainte cu 
inprumutare fi şi räspunsese la Vistierie. 

Dar după linistirea vremii, ата bărbată-mieu jalbä la fost <ul> domn Grigore Ghica şi 
orinduindu-să cercetare la judeţ, au si dovedit toată acea rămăşiţă $1 pă la sate, dar cea mai 
multă pă la zapcii şi pă la alte ipochimene се au fost slujbași ai județului atunci, şi din poruncă 
domnească de la unii s-au şi făcut puţină înplinire. Iar alţii aducindu-să aici după poruncă 
s-au şi fnfätisat cu dinşii înaintea d-lui dvornicului Mihalache Ghica aflindu-să atunci vel 
vist <ier> $1 prin anaforalele dumisale ce sînt întărite şi de domn, să hotăraşte a mi se înplini 
aceşti bani. Din care fiind şi aceşti mai jos arătaţi boieri cu suma banilor сё să vede, mă rog 
cinstitei Mari Logofetii să să facă o cinstită poruncă către Prezedentul Divanului Craiovii, 
ca văzind cercetarea pricinii acestii şi hotäririle Vistieriei şi domneşti ce sînt, să apuce pă 


www.dacoromanica.ro 


25 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (И) 397 


numiții a-mi face înplinire, fiindcă pe mine mă apucă datornicii се au să ia aceşti bani şi nu 
am dă unde să răspunz, aflindu-mă văduvă cu 6 [1] copii si fără dă nici o stare. 


A cinstitei Logofetii plecată 
Joița Bălceasca pitäreasa 





taleri bani 
1.053 9 d-lui paharnic Stänutä Jiianu 

898 — d-lui stolnic Barbul Soc <o>teanu 

557 со vistier Stefan Zătreanu din taleri 779, 39 ce s-au găsit asupră-i 
2.508 69 dă orînduita cercetare. 


[Rezoluţie :] Să aducă hotărirea domnească 


Arh. St. Buc., Log. Dreptăţii, dos. 14038/1832, f. 21. Original. 


9. 
1833 februarie 2 


O nouă plingere a pitäresei Zinca Bălcescu către Marea Logofetie а Dreptății, stäruind pen- 
{ги recuperarea banilor — potrivit tabelului anexat, у 


No 171 febr. 5 No 646 priimită febr. 3 833 


1 La 21 aprilie, Logofetia Dreptăţii trimite jalba, spre executare, Divanelor judecäto- 
resti judeţene, Muscel si Dolj (dos. Logofetiei nr. 14038/1832, 1.3). Președintele Divanului 
Craiovei, D, Ralet, relatează la 13 mai 1832 că văduva stolnicului Barbu Socoteanu ca și 
fratele acestuia, Ioniță Socoleanu, refuză să se recunoască datornici. În consecinţă întreabă 
ce măsuri să ia faţă de „,îndărătnicia” de care dăduseră dovadă : „Să să ridice la arest”, sau 
„să să зарше la plată” ; (ibidem, 1. 5). — De altfel, în ianuarie 1827 se mai făcuse o somaţie 
asupra lui Ioniță Socoteanu, în același sens, și acesta refuzase şi atunci să se conformeze 
(ibidem, dos. Vist., nr. 8131/1835, 1.7). 

Logofetia răspunde la 25 mai 1832 (dos. 14038/1832, f. 6), că potrivit prevederilor 
Regulamentului Organic, art. 251, datornicii mai sus citați nu puteau fi arestaţi, räminind 
numai să li să poprească veniturile caselor lor. 

Divanul Craiovei trimite şi intimpinarea făcută de Ştefan Zălreanu care preciza că la 1825 
— cînd a fost chemat înaintea marelui vistier la Bucureşti, împreună cu ceilalţi datornici — 
a fost osindit să plătească suma de mai sus (сї. rezumatul anaforalei poartă data de 17 dec. 
1825, dos. Vislieriei, f. ТУ), fără a se ţine seama de justificările prezentate de el la fnfäti- 
sare. Apelind chiar de atunci la judecata domnească а ,,orinduit vechil pă logofătul Rädu- 
canu Зотёпезси din București”. Cum însă înfățișarea n-a avut loc, el cere Divanului Craiovei 
să se facă aceasta cunoscută Cinst. Mari Logofetii ca să cheme pe numitul vechil care să arate 
»dreptätile ce fără sminteală socotește a le avea”. (Dos. 14038/1832, f. 13.) 

La 5 august 1832 (ibidem, 1. 7—77) О. Ralet relata din nou că faţă de Ștefan Zătreanu, 
văduva paharnicului Stänutä Jianu, $1 cei doi Socoteni — „n-au lipsit Prezidentiia a face 
punere la cale, intrebuintind си neîncetare felurimi de mijloace spre a să înplini banii si n-au 
stătut putinţă, arätindu-sä toţi си pricinuiri са nu să ştiu datori și că nu plätesc...”’. De aceea 
continuă raportul ,,... nu stă mijloc a să înplini pomenita datorie, mai ales că nu are poruncă 
a-i sili prin mumbasir, alt nu rămîne după chizbuirea се am făcut, decit, de să va găsi cu cale 
si de cinstita Logofeţie, — fiindcă toţi sînt cu cinuri de caftane, să 
li să poprească această datorie din pensiia ce o priimesc de la cinstita Vistierie a Statului 
sau а cinst, Dvornicii spre despăgubirea jeluitoarei. ,.”. 


www.dacoromanica.ro 


39% CORNELIA BODEA si Р CERNOVODEANU 26 


Cinstitei Mari Logofetii a Dreptätilor, 
Plecatä jalbä 


După moartea răposatului soţului mieu, pitaru Barbu, văzindu-mă apucată de vreo 
citiva datornici a plăti o sumă de bani ce au fost luat cu înprumutare răposatul soţul mieu 
pentru judetu Doljului, unde s-au fost aflat sames, după grabnicile porunci се au fost pă 
acea vreme; si căutind cu de-ainăruntul socotelile răposatului ce au avut cu numitul judeţ, 
am dovedit că cu adevărat răposatul au avut daraveri și din pricina răsvrătirii după acea 
vreme, au rămas nerăfuite dă răposatul şi văzindu-ină apucată de datornici, încă de la leat 
1825 am pornit jalbă la domnu după acea vreme сегіпа înplinire de la datornicii iniei, care 
jalbă orînduindu-să în cercetarea Visticriei s-au şi făcut alegere socotelii ce am fnfätisat la cin- 
stita Vistierie pă acea vreme după dovezile şi înscrisurile ce am înfățișat și s-au si dat luminată 
poruncă ca să mi să împlinească dreptul mieu de la cei mai jos arätati, de la carii, de la unii 
carii să Я însemnează, mi s-au înplinit dreptul mieu, iar ceilalţi pricinuind cu feluri dă däsär- 
tăciuni mă prelungesc pînă acum. 

De aceia mă rog cinstitii Logofetii ca să binevoiască a pune în lucrare porunca dom- 
neascä spre а mi să înplini dreptul mieu înpreună cu a lor dobindă, de cînd s-au dat hotärirea 
domnească mai ales de la casa răposatului paharnic Stänut Jäianu, carele m-au prelungit ріпа 
acum cu feluri de pricinuiri desarte, fiindcă eu din pricina netnplinirii acestor bani şi pînă astăzi 
mă aflu datoare şi plătesc dobinzi la inprumutätorii răposatului soţului mieu după acea vreme, 
precum este știut, căci va fi cu păcat eu să plătesc dobinzi și să fiu datoare aflindu-mä văduvă 
şi cu casă grea. 








taleri bani 
1053 9 paharnic Stänut Jăianu 
1072 paharnic Iconomu 
898 96 sărdar Barbul Socoteanu 
3956 18 vistier fanache Serghiadis се au fost sameș 
1696 117 polcovnic Gheorghe i Diinitrache Milescu — acesta au plătit 
779 33 vistier Ştefan Zătreanu 
574 12 Gheorghe Bojoiu 
1293 27 Costache Lipănescu — acesta au plătit 
256 90 Ghiţă logofeţel 
563 12 Toma căpitan ot Сїїпепї 
73 60 Nicolae Buescu 
303 21 Costandin postelnicelu zapciu—acesta au plătit 
732 sărdar Panait din Casa Poştilor ot Craiova — acesta au plătit 
64 8 ceausi i cäprari 
2 ftntinari 
50 un scuteinic 
45 48 lonitä Dirzeanu 
13065 63 


Жо а Bälceasca piläreasa 
S33 februarie 2 


Arh. St. Buc., Min, Just. Judiciare, dos. 18911/1833, f. 1 21. Original. 


1 Anul întreg aproape se pierde din nou cu corespondenţa pentru precizarea adreselor 
ieclamatilor : cu Judecătoria judeţului Argeş — pentru vistierul Ianache Serghiadis şi а 


www.dacoromanica.ro 


27 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N, BĂLCESCU (П) 399 


10. 
1833 noiembrie 29 — 1834 ianuarie 26 


Jalba pităresei Zinca Bălcescu către generalul Pavel Kisseleff, despre caracterul special al 
pricinii şi despre forurile superioare de stat de care ar depinde soluționarea ei. — Rezoluția Marii 
Logofeiti a Dreptăţii. 


No 2220 dechemvrie 8 Reçu le 29 9-bre 1833 No 4105 
No 7666. Priimit dechemvrie 4.833 


- Înaltei Ecselenţei Sale 


Deplin înputernicitului Prezident al Divanurilor Moldavii şi Valahii d, gheneral leite- 
nant Gheneral adiutant si a feluri dă ordine cavaler, Pavel Dimitrievici K isselev 


Prea plecată jalbă 


D-le Gheneral, la leat 1820 şi 1821 afltndu-sä răposatul soţul mieu pitar Barbul Bălces- 
cul sameş la jud. Dolj din Valahiia Mică, după străşniciia ce au avut de la stăpinire, potrivit 
cu vremea de atunci cind apostasiia aici în ţară să ivise, au luat bani cu înprumutare şi au 
istovit capitatiia judeţului la Vistieria ţării, Cind totodată capul apostasii ivindu-să și fn- 
multindu-sä în mișcările lucrurilor sale, au încetat stăpinirea, fugind toţi dregătorii peste gra- 
niţă în ţara nemţească. Apoi după încetarea apostasii, ctnd am esit aici în ţară, 'întimplindu-să 
moarte bărbatului mieu, am cerut eu prin jalbă la stăpinire, ca să mi să înplinească banii dă la 
slujbașii judeţului, fiindcă bărbatul mieu au răspuns la Vistierie datoriia judeţului. După cerce- 
tările ce au urmat judectndu-ne la stăpinire s-au dat hotărtrea fostului atunci domn Grigorie 
Ghica ca să-mi plătească şi cei mai jos arätati sumele de bani ce să arată la fiestecare, ca unii 
ce i-au priimit din capitatiia locuitorilor judeţului şi la Sărătie nu au răspuns. 

După care hotărtre domnească unii au şi plătit, iar alţii au tot prelungit aflindu-să 
și cu dăpărtare în Valahiia Mică. 

Apoi уйпа ostirile roseşti aici în ţară, măcar ЧАЯ i-am făcut arătare cinstitei Магі Logo- 
fetii ca să рше în lucrare a-mi înplini dreptul mieu din hotărtrea domnească, dar tot m-au pre- 
lungit zicînd că au dat porunci а їпріпі şi să aştept. 

Apoi tocmai acum mi-au arătat otnoseniia Divanului Sivil din Craiova, scrisă de la maiu 
1-и supt no 3071 către Marea Logoteţie a Dreptăţii coprinzătoare că înprejurările a înplini aceşti 
bani prevăd la partea administrativă, iar judecătoriia după Regulament nu să poate amesteca. 

Ci fiindcă bărbatul mieu au plătit banii 1а stäptnire, rămiind să-i priimească de la aces- 
tia cari s-au îndatorat prin hotărire domnească a-mi plăti şi pentru că eu am cinci copii și mă 





căpitanului Toma ot Clineni (Judiciare, 18911/1833, î. 3—6), cu Doljul-Craiova pentru văduva 
lui Stănuţă Jianu, văd. lui Barbu Socoteanu şi vistierul Stefan Zătreanu (f. 2, 7—10), рта 
cînd în faţa evidentei relei-vointe, președintele Judecătoriei Craiovei, D. Ralet, propune — 
cu adresa nr. 307/1 mai 1833, — Marii Logofeţii, trecerea pricinii înapoi la secţia administra- 
Ной (1.13 — 137), Propunerea Divanului Craiovei a întimpinat însă categorica împotrivire а Logo- 
fetiei — pe саге i-o şi face cunoscută prin adresa cu пг. 7893/1 iunie (f. 14—147) şi pe саге se 
vor sprijini de acum înainte toate respingerile stăruinţelor în acest sens ale Zincäi. 


1 Vezi anexa 9, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


400 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 28 


stenahoricesc neavînd nici hrana сеа din toate zilele, precum este ştiut dă obşte, plecat mă 
rog înaltei Ecselentii Voastre să vă milostiviti asuprä-mi şi cu mărime de suflet să porunciti 
la cine să cuvine din dregători ca să apuce pe aceşti datornici a-mi înplini banii се am să 
iau de la dinşii cu dobinda lor după hotărtrea domnească, fiind cei mai multi cu stări 
bune, căci va fi păcat cu văduvă, cu copii şi fete dă măritat să mă stenahoricesc chear dă 
hrana vieţii, neavind nici o stare. 


A Înaltei Ecselentii voastre prea plecată 
Zoita pităreasa Bălceasca 








lei bani 
1053 9 pah. Stänutä Jiianul 
1072 — pah. Vasile Iconomu ispravnici 
898 96 särd. Barbul Socoteanu 
3596 18 vist. Ianache Serghiade fost sames 
1696 117 pole, Gheorghe i Dimitrie Milescu 
779 33 vist. Stefan Zătreanu 
574 12 Gheorghe Bojoiu 
1293 27 Costache Lipănescu 
256 90 Ghiţă logofetelu zapcii 
663 12 Toma căpitan ot Ctineni 
73 60 Niculaie Buescu 
309 21 Costandin post. zapciu 
732 — зага. Panait dă la casa Postilor ot Craiova 
64 opt ceausi 1 cäprari d 
8 doi finttnari 
50 un scutelnic 
45 48 Ioniță Dfrzeanu 
13065 63 peste tot 


[Rezoluția generalului :] 
Au grand Logothète 
Kisseleff 


[Rezoluţia Logofetiei :] 

Să să îndrepteze la d-lui prea cinst. Divan 
politicesc ot Craiova, făcîndu-să hotărtre са 
potrivit cu cele ce s-au scris de Logofetie în 
anul trecut cu supt по 78931 să s<ă> facă cu- 
viincioasa punere la cale asupra ргісіпіі 
dintre jăluitoare cu ptritii.2 

ghenarie 26 
C.M. 


Arh. St. Buo., Min. Just.— Judiciare, dos, 18911/1833, f. 17—18. Original. 


1 Vezi anexa 9, nota 1. 
3 După jalba către generalul Kisseleff — care fiind trimisă Marii Logofetii spre referire 
se fmpotmoleste acolo — Zinca Bălcescu înaintează alte patru jalbe succesive Logofetiei 


www.dacoromanica.ro 


29 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (II) 401 


11. 


1835 ішіе 8 


Jalba ри@гезе Zinca Bălcescu către Alexandru Ghica sodă pentru suma de 9 597, 111 ler 
ce mai are а lua din datoriile sämesiei, plus dobinda lor. Arată că această pricină intra іп com- 
рейща Vistieriei, ‘паіпіе de promulgarea Regulamentului Organic. 

1088 


Priimit 8 iuli 1835 no 5908 
Priimit iuli 17 


pentru aceasta s-au făcut delă nooă 


Prea Înältate Doamne! 


Plecată jalbă 


Părinteasca îngrijire ce Măriia Voasträ arätati spre cea desävirsitä introducere а feri- 
cirii supușilor pă care providenţa Vi i-au dat gi dorinţa се ne-ncetat creşte în darea ajutorului 
și apărarea chinurilor la саге ca niște muritori sintem supuși le statornicează nădejdea și 
le dă îndrăzneală a alerga către Măriia Voasträ cerînd ajutor, cu încredințare că, ca un obstesc 
părinte, dreptele lor cereri vor fi ascultate. 

Aceleași nădejdi tmi dă si mie îndrăzneala а cere ajutor dreptăţii Mării Voastre. 

Milostive Doamne ! La anul 820, orînduit fiind răposatul soțul meu sames la judeţ. 
Doljului, după cererile ce i s-au făcut atunci, au luat bani cu înprumutare dă au istovit în 
Vistierie dajdia diminii lui dechemvrie și ghenarie 821. lar din pricina întimplatei răzvrătiri, 
ce са un potop se întindea, neputind mai mult a sta în partea locului, s-au depărtat, гатїїпа 
banii däjdii neistoviti. 

În urma räzmeritii, întimplindu-să a-și da obştescul sfirsit soţul meu si eu apucată 
fiind dă datornici, am intrat cu jalbă cătră cel de atunci fericit întru pomenire răposatul dom- 
nul Grigorie Ghica, cerînd despăgubire. 


La martie an. 1825, din luminată poruncă orinduindu-să cercetător la faţa locului spre 
cercetarea reclamatiilor mele, s-au dovedit adevărate că adică această rămășiță s-au înplinit 
atit de către cei de atunci zapcii, cit şi dă către cei din urmă ispravnici și zapcii, precum să 
vädeste din anaforaoa Cinstitei Vistierii din 27 iunie an 825 ; în urma căriia prin domnească 
întărire din 3 iulie aceluiaşi an, s-au hotărît ca prin vătaf<ul> cinstitei Vistierii să se fnpli- 
nească banii dă la ceia din datornici care să afla aici, dintre cari cei ce să vor arăta cu înpo_ 
trivire să-i aducă înaintea d. marelui vistier, și cercetindu-sä să să facă anafora către Mărin“), 


pentru a-i aduce la cunoştinţă: 1. La 13 decembrie 1833 — că moștenitorii fostului 
ispravnic Vasile Iconomu, deşi realizau bani de pe urma înstrăinării şi vinzärii ,,acareturilor 
părintești”, nu se gîndeau să-i achite şi ei datoriile (f. 34); 2. la 20 ianuarie 1834 
— că, grădina vîndută de fiul lui Vasile Iconomul, Ioan Iconomul, era în București, pe Dealul 
Spirei (f. 35); 3. la 13februarie 1834 — pentru a preciza că Ioan Iconomul „па este 
hălăduitor în jud. Dolj”, ci la Cimpina, în jud. Prahova, ca „ingrijitor la granița dinspre Austria” 
făcînd parte din miliția pămînteană (f. 37); 4. la 17 martie 1834 — Zinca cerea 1 очо 
fetiei să îndrepte plingerea ei împotriva lui Ioan Iconomul, „cătră cinst. Dejurstvä, a miliției 
pämintesti”, ceea ce bineînţeles se respinge ре baza aceloraşi argumente invocate şi în adresa 
7893/1 iunie 1833 (f. 39; vezi şi nota 1 de la anexa 9). 


www.dacoromanica.ro 


402 CORNELIA BODEA Я Р. CERNOVODEANU 30 


lar pentru aceia ce lipseau în Valahia mică, s-au îndatorat fost<ul> cercetător prin 
luminată poruncă, ca să facă înplinire dă la cei ce să vor înpotrivi, iar pentru cei се să vor tn- 
potrivi să-i aducă aici a sta faţă la judecată. 

În urma acestora, dăși s-au fnplinit din acești bani, însă cea mai multă parte însă stă 
neinplinită şi cu toate că și în vremea fostii vremelnicesti otcirmuiri rusești am dat îndestule 
jälbi, atit către Marea Logofetie a Dreptăţii cit $1 cătră fostul d. plenipotent prezident Gh<ene- 
ral> Kisilef, dar în urma unii îndelungate corispondantii şi străgăniri, eu mă văzui iarăşi ca și 
întiiu netndestulatä cu desăvirşit dă dreptul meu. 

De aceea cu supunere mă rog milostivirii Mării Voastre ca să binevoiti cu mărinimie a 
porunci cui să cuvine să aducă în îndeplinire porunca suspomenită a răposatului domn cu 
înplinirea dă la jos însemnatele feţe, a banilor ce îmi sint datori, în suma de lei noă mii 
cinci sute noäzeci și şapte, bani 111 cum și dobinda lor d-atunci încoaci. Sau, înpotrivindu-să 
la răspundere să să aducă aici a sta faţă în judecătoreasca instantie pă care Märiia Ta vei 
găsi cu cale că are dreptul să cerceteze o asemenea pricină ce trebuia să să cerceteze dă cătră 
diinst. Vistierie înaintea înfiinţării Organicescului Regulament. 


A Mării Voastre 


prea plecată 
Zoifa Bălceasca pităreasa 








Lei bani 
1053 9 Pahr. Stänutä Jiianu 
1072 — Vasile Iconomu 


598 96 Sărdar Barbu Socoteanul 

3597 18 Vistier Ianache Serghiadis 

600 — Polcovnic Gheorghe i Dimitrie Chilescu [sic] 
779 33 Vistier Ștefan Zătreanul 

574 12 Gheorghe Bojoiu 

256 90 Ghiţă logofetel 

563 12 'Toma căpitan ot Ctineni 
73 60 Nicolae Buescu 

309 21 Рос. Costanf(din] 


64 — Ceauși, căprari 
8 — doi fintinari 
50 — un scutelnic 
9597 114 


Şase hirtii ale noastre ce era alăturate aci le-am priimit 


С. Bălcescu [autograf] 


[Rezoluția domnească :] 


Noi Alecsandru Ghica Уу cu mila lui Dum: 
nezeu domn a toată Тага Rominească. 
Departamentul Vistierii lutnd în băgare de 
seamă coprinderea acestia jălbi să ne arate, 
(1..5.) 1835 iulie 9 
Säf. Secsii 
С. Petrescu 


www.dacoromanica.ro 


31 MATERIALE NOI PLNTRU BIOGRAFIA LUI N BĂLCESCU (Il) 403 


[Propunerea Vislieriei :] 


Să să facă răport cătră М. $. Vodă arătă- 
tor: 

Din toată curgerea pricinii adăogindu-să 
la fețele ce nu au plătit după hotărtrea dată de 
către răposatul întru fericire Grigorie Vodă 
Ghica sub cele următoare şi arătate cu banii ce 
să cer de la fiestecare și la care jäluitoarea 
cere а dobfndi. 

Apoi părerea Vistieriei este ca pentru aceste 
fete, dă vreme ce este hotărtre domnească 
şi neadusă la îndeplinire, să fie fndatorate 
octrmuirile judeţelor — pă unde să află ptritii 
şăzători — prin Cinst, Mare Logofetie a Drep- 
(айі să să înplinească banii ре la ptriti cu pra- 
vilniceasca lor dobindă; sau tmpotrivindu-se 
cu cuvinte destoinice, să-i îndatoreze a da jălbi 
după care să să judece la judecătoriile ce ar 
avea aceste contestaţii 1, 


Arh. St, Buc., Vist. Т. Rom., dos. 8181/1885, f. 5—6. 7Y. Original. 


12, 
1837 aprilie 8 


Întimpinarea adresată de pităreasa Zinca Bălcescu lui Alexandru Ghica vodă, prin care 
cere să se scoată pricina datoriilor din competența „ramurii judecătoreşti” şi să se readucă în 
cercetarea „celei administrative”, adică a Vistieriei. 


Priimită 9 aprilie 1837 
No 2783 No 426 maiu 4 


Prea Înälfate Doamne! 
Prea plecată jalbă 


Sînt vr-o zece ani de cînd printr-o mulţime dă jălbi ce am tot dat, am cerut de la cele 
după vremi oblăduiri şi dregătorii ale statului nostru, despăgubire pentru o sumă de bani 
de la citeva fete care s-a aflat ispravnici şi zapcii la sud Dolji, pe la începutul răzvrătirii 
de la anii 1820 şi 1821 şi care feţe înplinise acea sumă din felurimile de dăjdii ale statului ce 


1 La 8 octombrie 1835, titularul Departamentului Vistieriei trimite domnului 
raportul cu nr. 2481 (dos. Vistieriei 8131/1835, f. 8; Judiciare, 1891111833, f. 59—60), conți- 
nînd propunerea de mai sus.— Га 25 ale aceleiaşi luni, Secretariatul Statului 
înştiinţează — cu nr. 1722 — Marea Logofetie a Dreptăţii asupra raportului Vistieriei (Judi- 
ciare, Í. 57). Urmarea а fost că Logofetia reîncepe nesfirsitele investigaţii în legătură cu adresele 
debitorilor (dos. Vistieriei, f. 9, 10), continuind o întreagă corespondenţă apoi cu Judecătoriile 
judeţene, care durează — alternind cu alte sesizări ale Zincăi la acelaşi subiect — tot cursul 
anului 1836 (Judiciare, î. 67, 70, 71). 


www.dacoromanica.ro 


404 CORNELIA BODEA я Р. CERNOVODEANU 32 


se obicinuia p-atunci şi n-o istovise în Säräfie, iar răposatul soţul meu pitarul Barbu Bălcescul 
ce să afla sames al acelui judeţ, după siluirea се i să făcuse de către Vistierie а da prodosiie 1, 
după cum se obicinuia p-atunci, luînd bani cu înprumutare, о răspunscse. 

Această a mea cerere a fost şi e legiuitä pentru că după cercetarea urmată la faţa locului, 
dovedindu-să că acea sumă răspunsă de bărbatu-meu în Vistierie, s-a fost înplinit de acele 
fete, iar în Sărăfie n-o răspunseseră, cinst. Vistierie a făcut anafora către răposatul întru feri- 
сте domn Grigore Ghica, arătînd că trebuie să mă despăgubesc de la acele fete fiind banii 
räspunsi de bärbatu-meu şi neprimiti de la ele şi înplinirea acelor bani de la ele să se socotească 
ca a banilor Statului. La care anafora Măriia Sa Vodă a binevoit d-a da întărire de întocmai 
urmare, dar din nenorocire-mi pînă acum prea puțini din ei am putut priimi şi pricinuiè ei că 
întîimplindu-să а să schimba așăzăminturile statului, pare că a trebui a se schimba şi hotărîrea 
ce era dată asupra înplinirii acestor bani, în vreme ce toate celelalte hotäriri domneşti s-au res- 
pectat şi s-au adus la îndeplinire, căci acum în loc d-a să privi ca bani ai statului se privesc ca 
particulari ai mei înprumutaţi lor, în loc d-a se înplini de partea administrativă, s-au dat а 
se împlini de cea judecătorească și în loc d-a se cerceta de Vistierie pricinuirile ce-ar face ei, 
precum se hotaraste în anafora, s-a dat cercetarea acelora asupra celei dintti instanţe judecă- 
toreşti din oraşul Craiova. 

Luminate Doamne 1 A merge eu la Craiova, sau a trimite vechil, care să se judece acolo, 
n-o росі primi, fiindcă socotesc necuviincioasă această punere la cale a cinst. Logofetii d-a 
să cerceta adică de Tribunal o pricină ce s-a cercetat de un vistier, care după aşezămînturile 
vechi ега cel dintii dregător administrativ, care această băgare de seamă s-a făcut cinst. Logo- 
fetii si de către Divanul Judecătoresc Secsiia Sivilă din Craiova prin otnoşeniia cu по 307 din 
1 mai 1833. 

De aceea mă rog plecat Înălţimii Voastre ca pă de о parte să binevoiti a porunci a să 
da săvirşire aceştii pricini, asemănat cu hotărîrea Mării Sale răposatului d. Grigore Ghica, 
dată în această împrejurare, adecă rădicindu-să aceasta mai întîi din cercetarea ramurii jude- 
cătoreşti, să se dea în cercetarea celei administrative şi a se privi înplinirea acelor bani ca а 
unor bani ai Statului, iar pă de alta, fiindcă acum se află aici în București, dum-ei păh<ărni- 
cea>sa Zmaranda Jiianca, се а clironomisit pă soțul dum-ei, carele este unui din acele feţe, 
să se poruncească cui să va cuveni ca să-mi înplinească de la dum-ei lei una mie cincizeci şi trei, 
bani noă, care cu dobinda lor fac lei doă mii una sută şase, bani optsprezece, fiindcă și eu plă- 
tescu dobinda la ei de șaptesprezece ani, să se strintoreze dum-ei să-i răspunză, fiindcă şi eu sint 
strimtorată şi să-mi răspunză fără prelungire, fiindcă eu destul de cînd adăst. 


A Mării Voastre 
prea plecată slugă 
Гоца Bälceasca pitäreasa 


[Rezolufie :] 


Сіпа să va arăta jäluitoarea i să va face 
cunoscut că Logofetia nu-i poate face nici о 
îndestulare la cercrea sa dintr-această jalbă 
nefiind asemănată cu părerea ce au dat Cinst. 
Judccätorie prin raport de supt no 2481 în 
anul 18352 care au fost priimită [1! Маги 


1 fmplinire. 
2 Raportul Vistieriei către Alex. Ghica vodă de la 8 octombrie 1835 (апсха 11, nota 1) 


www.dacoromanica.ro 


33 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI М. BĂLCESCU (П) 405 


Sale lui Vodă după înfățișarea ce au făcut 
Cinst. Secretariat al Statului prin  otno- 
şeniia cu no 1722 dintr-acel an către Logo- 
feție 1. 
Маш 19 
Alexandru Filipescu 


Arh. St. Buc., Min. Just,— J'udiciare. dos. 18911/1833, f. 72— 72%, Original. 


13. 
1846 mai 1 


Pităreasa Zinca Bălcescu revine cu o nouă cerere către Marea Logofefie a Dreptăţii а i 
se aproba readucerea procesului datoriilor în cercetarea Vistieriei Statului, anunțind totodată şi 
renunțarea ei la сера sume „foarte mici” din lista апеха!й. 


Mai l-iu leat 1846 No 764 maiu l-u 
No 447 


Cinstitei Mari Logofetii a Dreptăţii 


Din sumele се am să iau de la citeva fete, sume priimite de ele din dajdiile anilor 1820 — 
1821 de la judetu Dolju unde răposatul soțul meu se afla sames pe acea vreme, mai am încă să 
priimesc cele de la vale adică 


lei 1053 bani 9 de la pahar. Stänutä Jianu 


1077 ......... Vasile Iconomu 
598 . . . . . . sărdaru Barbu Socoteanu 
3596 . . . . . . lanache Serghiadis 

779 . . . . . . vistieru Stefan Zätreanu 
574 . . . . . . Gheorghe Bojoiu 

256 . . . . . . Ghiţă logofetelu 

563 . . . . . . Toma căpitan 

309 . . . . . . postelnicu Costandin 

73 . . . . . . Nicolae Boescu 

64 . . . . . . opt ceausi 

8 ..... дої fintinari 

50 . . . . . . un scuteinic 

45 48 . . . Ioniţă Dirzeanu 
9.445, 57 


1 Adresa Secretariatului Statului către Marea Logofetie — din 25 octombrie 1835 — 
(Ibidem), 

2 Văzindu-şi drumul închis, Zinca se resemnează a semnala Logofetiei conjuncturile favo- 
rabile de pe urma cărora şi-ar putea recupera parte din datorii. La 22 iunie 1837, de pildă, 
aduce la cunoștința Logofetiei că succesorii lui Ianache Serghiadis vindeau la mezat о vie în 
judeţ. Dolj şi cerea să i se poprească din preţul ce va obține de două ori suma de 3596 lei 
cit avea de primit în contul datoriei (dos. 18911/1833, f. 76). 


www.dacoromanica.ro 


406 CORNELIA BODEA şi Р. CERNOVODEANU 34 


Apoi pentru că potrivit cu porunca fostului domn dată prin cinst. Secretariat al Statu- 
lui către acea cinst. Logofeţie în urma raportului cin. Vistierii îndreptat la <1>836 în pricina 
acestor bani, cinst. Logofetie este îndatorată se împlinească de la acele feţe banii îndoiţi prin 
dobinda lor și care din acele feţe se va înpotrivi la răspundere prin temeinice cuvinte se fie 
îndatorat să vie a-și arăta dreptätile prin judecătoria competentă. 

Şi pentru că această înaltă poruncă nu este adusă încă la îndeplinire întocmai, mă rog 
plecat cinst. Logofetii se binevoiască ori a aduce la întocmai îndeplinire această înaltă poruncă 
a să înplini adică acești de mai sus bani îndoiţi si a îndatora pe cei ce s-ar înpotrivi să vie a se 
judeca cu mine aici la judecătorie, aceia ce ar avea cădere să judece o pricină cercetată de Vistie- 
rie din nainte Regulamentului, sau cel putin daca nu se va îndeplini aceasta, să зе încre- 
dinteze pricina la Departamentul cinst. Vistierii ca să împlinească ea banii, fiind această pri- 
cină mai mult administrativă. 

Cu acest prilej fac cunoscut cinst. Logofeţii că pentru sumele de la N. Boescu, 8 ceausi, 
2 fintinari i scutelnic și de la Ioniță Dirzeanu nu cer să facă punere la cale pentru înplinirea 
lor, fiindcă, ca nişte sume foarte mici, le iert. Tot odată mai fac cunoscut cinst. Logofetii că 
după știința ce am luoat, soţia si clironoama paharnicului Stänutä Jianu vinzind acum о moșie 
din judeţul Dolji, ce-i mai rămăsese, voeste а se duce curînd peste graniţă pentru mai multi 
ani și pentru că, ca nu dintr-aceste să-mi pierz dreptul mieu, rog pă cint. Logofeţie să facă grab- 
nică punere la cale, са să mi să înplinească de la d-ei banii сиуеп 1 ori să-i depue în cinst. Logo- 
{сіе pînă mi să va lămuri dreptul mieu. 

A cint. Logcfetii 
plecată 
20а Bălceasca pitäreasa 


[Rezoluţie :] 
Potrivit cu rezolutiia dată la jalba jälui- 
toarei cu по 2783 ! din anul 1837. 
Arh. 8%. Buc., Min. Just. — Judiciare, dos. 18911/1833. f. 78. Original. 


НОВЫЕ МАТЕРИАЛЫ К БИОГРАФИИ НИКОЛАЯ БЭЛЧЕСКУ (П) 


РЕЗЮМЕ 


Исследования, посвященные жизни и деятельности Н. Бэлческу, осуществлен. 
ные как до 1944 г., так и в годы народно-демократического строя, страдают бедностью 
и недостоверностью сведений о его семье по восходящей и боковой линии, о мате- 
риальном и общественном положении его предков и родителей. 

Портрет Н. Бэлческу, как борца, историка и революционного идеолога, пред- 
ставлявшийся до сих пор, не отвечает на естественный вопрос, возникающий при 
самом элементарном исследовании: каким образом влияла или стимулировала рево- 
люционную деятельность Балческу общественная среда, в которой он родился и 
вырос? Где он мог впервые заметить несправедливость порядков своего времени? 

Разъяснению этих вопросов были посвящены документальные исследования, 
первые результаты которых отмечены в настоящей статье. 


1 Jalba din 8 aprilie 1837 (Anexa 12). 


www.dacoromanica.ro 


35 MATERIALE NOI PENTRU BIOGRAFIA LUI N. BĂLCESCU (П) 407 


Основными моментами, которым было уделено внимание, являются следующие 

Во-первых, авторы смогли установить, что в середине XVIII в. жил некий поп 
Некула, который в 1766 г. приобрел имение Бэлчешти (уезд Арджеш) и благодаря 
этому стал основателем одноименного рода. Его сын Тэнасе Бэлческу, ставший уже 
мелким боярином, женился в Бухаресте на Екатерине, дочери Бэлаши Бэбяну и внучке 
зажиточных мелких бояр и горожан. Их дочь Зинка была матерью великого историка 
Со стороны отца материальное и общественное положение Николая Бэлческу было 
более скромным. Его отца звали Барбу Петреску. Он был сыном некоего Петре, бын- 
шего (в 1776 г.) капитаном наемных солдат, и Марии, дочери свящепника-маляра одного 
из сел, расположенных возле местечка Урлац уезда Прахова. Венчание Зипки с Барбу 
состоялось в ноябре 1811 г. Следовательно, фамилию Бәлческу революционер носил 
по своей матери. 

Далее, ряд других родственников по боковой линии также выявляются впервые 
лишь теперь. Среди самых близких родственников мы упомянем Янку Бэлческу, брата 
Зинки, ставшего моральной поддержкой семьи после смерти Барбу Ролческу, пос- 
ледовавщей в 1825 r., и И лие Петреску, брата отца Николае Бэлческу. Прилагаемая 
генеалогическая схема облегчает прослеживание родства. 

Наконец, идентификация представителей семьи Бәлчесһу появолила устано- 
вить и их имущественное положение. Многочисленные тяжбы, связанные с разме- 
жеванием или нарушением границ имений, а также с взысканием неуплаченных долгов 
позволяют восстановить процесс постепенного обогащения. Благосостояние семьи 
Бэлческу достигает своей высшей точки накануне восстания Тудора Владимиреску 
В 1819—1820 г. питар Барбу, отец Н. Бэлческу, был самешем (кассиром и сборщиком 
податей) уезда Долж. Когда началось восстание, он бежал вместе с другими боярами 
и сановниками через горы в Трансильванию. Перед отъездом он внес в казну из своих 
средств сумму, которую налогоплательщики должны были уплатить в течение двух 
месяцев. По возвращении в страну он уже не занимал должность самеша, и креди- 
торы, помогшие ему собрать сумму, которую он внес в казну, стали требовать уплаты 
долгов. Питар Барбу умер вскоре после возвращения на родину, оставив жену в 
вапутанном материальном положении. Таким образом, Зинка, оставшаяся вдовой 
с пятью детьми, должна была рассчитываться с кредиторами м бороться с другими 
превратностями судьбы. 

Вплоть до смерти сына (1852 г.) и затем до своей смерти, наступившей через 
десять лет, в 1862 г., с мужеством, достойным восхищения, мать революционера пре- 
одолевала все более и более возраставшие домашние затруднения и неприятности об- 
щественно-политического порядка. В новой статье, которая явится продолжением 
настоящей, будут рассмотрены многие из этих трудностей. 


NOUVEAUX MATERIAUX POUR LA BIOGRAPHIE DE 
NICOLAE BĂLCESCU (П) 


RESUME 


Les études consacrées à la vie et à l’activité de М. Bălcescu, qu’elles aient été écrites 
avant 1944 ou sous le régime de démocratie populaire, se ressentent toutes du peu de renseigne- 


www.dacoromanica.ro 


408 CORNELIA BODEA şi Р. CERNOVODEANU 36 


ments que Гоп possède sur la famille de l’écrivain, en ligne ascendante ou collatérale, sur la 
situation matérielle et sociale de ses parents et grands-parents. 

Les biographes de Bălcescu ont décrit l’homme d'action, l’historien, l’idéologue révolu- 
tionnaire, mais aucune de ces biographies ne fournit une réponse à deux questions élémen- 
taires : Quelle а été l'influence exercée sur le révolutionnaire Bălcescu par le milieu où il est 
né et a été élevé? Où et quand Bälcescu a-t-il commencé à se rendre compte de l’iniquité du 
régime social de son temps? 

C'est à élucider ce problème que se sont appliqués les auteurs du présent article, où 
115 exposent les premiers résultats de leurs investigations. 

En premier lieu, ils ont réussi à identifier vers le milieu du XVIII® siècle l'existence du 
pope Necula qui, ayant acquis en 1766 le domaine de Bälcesti-Arges, adopta le nom de sa 
terre et fonda ainsi la famille Bălcescu. Son fils Tănase Bălcescu prit rang parmi les petits boïards 
et épousa, à Bucarest, Ecaterina Băbeanu, fille de Bălașa В äbeanu, appartenant à une famille 
de petits boiards et de citadins aisés. De ce ménage naquit Zinca, la mère du grand historien. 
La lignée paternelle de celui-ci était d’une condition matérielle et sociale beaucoup plus modeste. 
Son grand-père était un certain Petre, capitaine de la garde princière еп 1776, qui épousa 
Maria, la fille du pope d'un village voisin d'Urlaţi, dans le département de Prahova. De се 
mariage naquit un fils, Barbu Petrescu, qui, en novembre 1811, prit pour femme Zinca Bälcescu. 
C’est donc de sa mère que le futur révolutionnaire tient son nom de famille. 

À cette occasion nous faisons connaissance pour la première fois avec une série de colla- 
téraux, parmi lesquels nous citerons les plus proches : Iancu Bălcescu, frère de Zinca, lequel 
fut le soutien moral de la famille après la mort de Barbu Bälcescu , survenue en 1825, et 
Ilie Petrescu, l'oncle paternel de Nicolae Bălcescu. Un arbre généalogique sommaire joint à 
l’article nous aide à suivre les différents degrés de parenté. 

L’identification des représentants de la famille a permis de reconstituer leur état de for- 
tune. De nombreux dossiers de procédures relatives à des bornages de terres ou à leur contes- 
tation et à des recouvrements de créances nous renseignent sur un processus d'accumulation 
matérielle qui atteindra sa limite supérieure à la veille de la révolte de Tudor Vladimirescu. 
En 1891—1820 le рИаг Barbu, père de Nicolae Bälcescu, était sames (trésorier — payeur gé- 
néral) du département de Dolj. Lorsque la révolte éclata il se réfugia en Transylvanie avec 
d’autres boiards et dignitaires du régime. Il avait auparavant avancé au Trésor — de son propre 
compte — le montant des impôts dus par les contribuables du departament pour une période 
de deux mois. N’ayant pas été réintégré dans son emploi de sames, les créanciers qui l’avaient 
aidé à parfaire la somme versée au frésor, lui réclamèrent le remboursement de leurs prêts. 
Mais Barbu Bălcescu mourut peu après son retour, laissant sa femme dans une situation finan- 
cière des plus embarrassées. Restée veuve et ayant cinq enfants à élever, elle se trouva seule 
aux prises avec ses créanciers et toutes les vicissitudes de l'existence. 

Les difficultés matérielles de la famille s’accrurent d’année en année, aggravées par les 
adversités d’ordre politique et social. La mère du révolutionnaire les affronta jusqu’à la mort 
de son fils, en 1852, puis jusqu’à sa propre mort, survenue dix ans plus tard, en 1862, avec 
un admirable courage. Un prochain article retracera une partie des épreuves auxquelles eut 
à faire face cette femme remarquable. 


ROLUL LOGOFĂTULUI IVAN NOROCEA 
ÎN VIAŢA POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMÎNE ÎN A DOUA 
JUMĂTATE A SEC. AL XVI-LEA 


DE 


GEORGETA TOTOIU 


În a doua jumătate a sec. al XVI-lea legăturile dintre cele trei 
țări romîne s-au intensificat, аза cum era şi firesc, datorită intereselor 
economice şi politice comune. 


Vom arăta în primul rînd rolul deosebit de important care a revenit 
maselor populare (păstori, ţărani şi negutätori) la închegarea legăturilor 
strînse dintre ţările surori, aportul lor constituind însăși baza acestor 
relații. 

Păstoritul transhumant al oierilor transilvăneni în ȚaraRomînească 
şi Moldova, care plecau din regiunile sudice, adică din Tara Bîrsei, 
Tara Făgărașului, Sibiu, Tara Hațegului, chiar din Banat şi Crişana şi 
se räspindeau cu turmele lor, în căutare de păşuni bogate șiîntinse, 
pină la Dunăre şi mai departe pînă în Dobrogea, este unul din factorii 
cei mai activi care au întreţinut legăturile dintre ţările romîne. 


Un rol deosebit de însemnat a avut de asemenea țărănimea. 
Tripla ei exploatare de către domn, boierime si turci intensificindu-se 
la maximum în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, a avut ca urmare 
agravarea procesului de aservire. Una din formele luptei antifeudale la 
care a recurs îndeosebi a fost fuga de pe о moşie pe alta, si adesea fuga 
peste hotare, Не individual Не în cete, uneori chiar sate întregi 1, Astfel, 


1 În satul Enciu din Transilvania, de exemplu, și-au găsit adăpost nişte ţărani refugiaţi 
din Тага Romineascä si Moldova, socotind că în Principat fiscalitatea era mai ușoară, De fapt 
aşa si ега pînă cind noii veniți începeau să-şi facă un rost mai bun; atunci stăpinii de moșie 
măreau birurile încît aceştia erau nevoiți să fugă din nou. Pentru procesul de trecere а 
ţărănimii din Tara Rominească я Moldova în Transilvania şi invers, cf. Istoria Rominiei, 
vol. II, Editura Academiei R.P.R., 1960 (D. Мюс şi I. Pataki: Dezvoltarea economică 
şi socială a ţărilor romine în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, р. 858 şi 892. 


11 — с. 2460 pi 
www.dacoromanica.ro 


410 с. TOTOIU 


în urma înrăutăţirii situaţiei social-economice s-a creat un puternic curent 
de circulaţie dintr-o țară în alta în păturile țărănești, care încercau astfel 
să scape de crunta exploatare şi de totala aservire. 

La dezvoltarea relaţiilor dintre țările romîne au contribuit într-o 
mare măsură negustorii şi mestesugarii. În Transilvania producţia de 
mărfuri era mai înaintată decit în Tara Romîneascä şi Moldova, саге 
aveau în schimb prisosuri agricole, vite de export, materii prime. Datorită 
necesităţilor economice reciproce a rezultat un schimb comercial intens 
şi continuu de o parte si de alta a Carpaţilor. Tîrgurile din Transilvania, 
în special Sibiu, Braşov şi Bistriţa, erau frecventate de negustorii din Тага 
Romiînească si Moldova, cele două ţări romîne de la Dunăre constituind 
cea mai importantă piaţă pentru desfacerea mărfurilor transilvănene *. 

Cît privește legăturile politice dintre clasele dominante din cele trei 
ţări romîne, ele pot fi urmărite încă de la jumătatea sec. al XVI-lea, cînd 
Ludovic I dăruieşte, ca semn de împăcare, lui Vlaicu voevod Banatul 
Severinului si ducatul Făgăraşului 2, Posesiunile domnilor din Tara Romi- 
nească şi Moldova în Transilvania se înmulțesc în decursul timpului, 
domnii munteni şi moldoveni căutînd să-şi asigure un loc de refugiu, în 
cazul în саге ar fi fost siliți să-şi părăsească ţara, sub presiunea pericolului 
turcesc. Astfel, domnii munteni ajung să stäpineascä, pe lîngă ducatul 
Făgăraşului și Amlașului 3, cetatea Bologa de lîngă Cluj î, cetatea Branu- 
lui 5, Geoagiul de Jos, Vintul de Jos și Vurpărul€. Domnii moldoveni 
vor stăpîni, începînd cu Stefan cel Mare, Ciceiul şi Cetatea de Baltă îm- 
preună cu domeniile lor”, care se vor mări în timpul lui Petru Rares şi 
Alexandru Lăpuşneanu 8. De asemenea 51 unii boieri din preajma voevo- 
гот din aceste ţări stăpîneau sate și moșii în Transilvania °. Aceste pose- 
siuni prilejuiau, cum era şi firesc, contacte strînse între o parte și alta 
a munţilor. 

În a doua jumătate а sec. al XVI-lea, cînd toate cele trei ţări romîne 
se găsesc în dependenţă faţă de Poartă, legăturile devin si mai strânse. 
Din nevoia de măsuri comune împotriva permanentei tendinţe a turcilor 


1 С. Daicoviciu ș.a., Din istoria Transilvaniei, vol. І, ed. а II-a, Editura Academiei 
R.P.R., București, 1963, p. 187 şi urm. 


2 Istoria Rominiei, vol. II (Fr. Pall: Dezvoltarea feudalismului în Transilvania în sec. 
al XIV-lea si în prima jumătate a sec. al XV-lea), р. 260. 
3 Ibidem. 


4 J. Pataki, Despre relaţiile Țării Romtfnesti cu Ungaria la sfirşilul veacului al XIV-lea, 
în Studii şi materiale de istorie medie, vol. II (1957), p. 423. 


5 Istoria Romilniei, vol. II (В. Cimpina-D. Mioc: Consolidarea poziţiei internationale а 
Таги Romineşti şi Moldovei şi lupta împotriva turcilor în a doua jumătate a sec. al XIV-lea 
şi la începutul sec. al XV-lea), р. 366 si (Șt. Ștefănescu : Agravarea contradicţiilor feudale în 
ţările romine la începutul sec. al XVI-lea), р. 619. 

8 St. Meteş, Mosiile domnilor şi boierilor din țările готіпе {п Ardeal şi Ungaria, Arad, 
1925, p. 48 și 51, 

7 Istoria Rominiei, vol. II (Fr. Pall: Dezvoltarea feudalismului în Transilvania în sec. 
al XIV-lea si în prima jumătate a sec. al XV-lea), р. 260. 

3 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria rominilor, vol. II, р. 150—155. 

9 St. Metes, op. cil., р. 19—20, 42 şi passim. 


www.dacoromanica.ro 


Б] LOGOFĂTUL IVAN NOROCEA IN VIAȚA POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMINE 411 


de а spori asuprirea, se intensifică — prin numeroase solii dintr-o ţară în 
alta — legăturile diplomatice. În special soliile din Transilvania, al căror 
drum spre Constantinopol trecea prin Tara Romînească sau Moldova, se 
opreau de obicei aici pentru a se înţelege cu domnul şi boierii din aceste 
{агі în chestiuni de interes comun 1. 


În mare măsură a contribuit însă la strîngerea legăturilor dintre 
aceste țări luptele feudale interne din Тага Romînească şi Moldova, 
care, în această perioadă, se găseau într-o fază acută, pretendentii la 
tron, ca şi boierii, căutînd sprijin în Transilvania pentru realizarea ambi- 
țiilor feudale : primii pentru cucerirea puterii centrale, cei din urmă 
pentru destrămarea еі 2. Boierii înfrînţi în aceste lupte iau calea pri- 
begiei în Transilvania, unde unii dintre ei petrec ani îndelungaţi. Ei stau 
sub ocrotirea principelui, păstrează desigur legitura între ei, se orga- 
nizează, am putea spune, pentru ca, în conjuncturi politice prielnice, să 
se poată întoarce din nou în ţară. Este caracteristic în această privință 
cazul unui grup de refugiaţi din Tara Romineascä : aceştia zidese mänäs- 
tirea Lancrăm de lîngă Sebeș, care va servi drept centru pentru 
acțiunile lor politice şi care avea să devină curînd un important focar 
de cultură nu numai pentru cei pribegiti, ci şi pentru băștinași. Unii 
domni sau boieri, mai ales din Tara Romîneascä, fac daruri însemnate 
mănăstirilor ortodoxe din Transilvania, ridicate de boieri pribegi 4, 


Sînt numeroase şi cazurile în care pribegii, determinaţi de cauze 
diferite, se statornicesc definitiv în Transilvania și prin legături de 
familie, se asimilează cu nobilimea transilvăneană 5. 


În ce priveşte dezvoltarea relaţiilor dintre cele trei ţări romine, 
vom mai adăuga, în treacăt, rolul pe care l-au avut factorul geografic 
şi cel cultural. Astfel, relaţiile amintite mai sus au fost înlesnite, în general, 
de pasurile numeroase dintre Carpaţii meridionali și occidentali. Dar 
factorul care a înlesnit în cel mai înalt grad toate aceste relaţii, scotind 
în evidență caracterul lor natural şi spontan, a fost folosirea aceleiași 
limbi. De aceea, cînd pe plan cultural se întărise acţiunea începută de 
pe la mijlocul sec. al XVI-lea şi anume, tipărirea de către Coresi, la 


1 Hurmuzaki, Documente, Socotelile Braşovului, vol. XI, passim. 

2 Istoria Romîniei, vol . II (D. Mioc: Dezvoltarea economică şi socială a ţărilor romine 
în a doua jumătate a sec. al XVI-lea), p. 863. 

з A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Țării Romineşii, 
vol. 1, Bucureşti, 1929, р. 315—316. 

4 Documente privind istoria Romîniei. В. Tara Rominească, veacul XVI, Ed. Academiei 
В.Р.В., Buc., 1962, vol. V, р. 346 şi vol. VI, р. 29. 


5 De ex. Zamfira, fiica lui Moise voievod, care se căsătorește de trei ori cu nobili ardeleni 
si al cărei fiu, Ioan Keserü de Gibart, păstrează legături cu Tara Rominească. Cf. A. Veress, 
ор. cit., vol. У, р. 72—75; Arhiva fam. Bälintitt, în Arhiva Filialei Academiei R.P.R., Cluj; 
Șt. Greceanu, Pribegia unui boier muntean în secolul al XVI-lea (Ivan vornicul Norocea), în 
„„Săptămina politică şi culturală”, an. II, 1911, пг. 31—34. Alt exemplu : Blasiu de Havasely, 
fiul unui Vlad voievod din Тага Rominească, care este folosit în diverse misiuni de principele 
Transilvaniei si care se va căsători în pribegie cu una din fetele lui Mircea Ciobanul. Cf. Hurmu- 
такі, Documente, vol. XI, р. XCV; A. Veress, op. cit., vol. І, р. 33—34 şi vol. III, р 232; 
В. Р. Hasdeu, „Columna lui Traian”, У, 1874, р. 129—131; N. Iorga, Relaţiile comerciale 
ale Țării Romlneşti cu Lembergul, Bucureşti, 1900, р. 79—80. 


www.dacoromanica.ro 


412 с TOTOIU 4 


Braşov, în limba romînă, a unor cărți bisericeşti, acestea îşi găsesc o largă 
difuzare în cele trei ţări romîne, sugerînd unitatea lor culturală. 

În ce priveşte relaţiile politice dintre marea boierime din Тата 
Romiînească si Moldova, este de relevat faptul că apropierea între cele 
două grupări s-a făcut mai puţin prin factorii care au activat legăturile 
cu Transilvania. Ele s-au realizat sub alte aspecte, din care semnalăm 
următoarele două: întîi, consolidarea intereselor politice prin legături 
de familie, cum a fost cazul, pe la jumătatea sec. al XVI-lea, cu doamna 
Chiajna, nepoata lui Ştefan cel Mare şi fiica lui Petru Rareș, care trece 
în Тага Romineascä ca soție a lui Mircea Ciobanul, fiind însoţită de о 
seamă de boieri moldoveni!; al doilea, apariţia, în decada următoare 
de domni moldoveni în Тага Romînească ? și domni munteni în Moldova °, 
datorită faptului că turcii, în grija lor de a-și asigura venituri cât mai 
mari, nu mai ţineau seama de tradițiile pämintene privind alegerea şi 
numirea domnilor în aceste ţări. Domnii veneau, în genere, însoţiţi de 
unii boieri din țara de baștină și în felul acesta s-a creat între aceste 
țări un curent, sau са să folosim expresia lui N. Iorga, ,,0 transhumanță 
politică” 4, care a contribuit în largă măsură la stîngerea relaţiilor dintre 
marea boierime a celor două ţări. 


Așadar, în acest timp numeroşi boieri treceau peste hotare, fie 
pe lîngă domnii care veneau dintr-o țară în alta, Не ca pribegi sau cu 
misiuni din partea domnului lor. Aceşti boieri rezolvau importante inte- 
rese personale sau ale clasei lor, care uneori se identificau cu interesele 
generale ale țării. Ei transportau dintr-o țară în alta sume mari de bani, 
obiecte de preţ şi îmbrăcăminte scumpă, obiceiuri și tradiţii, împru- 
mutau gi se lăsau influenţaţi de noul fel de viaţă din ţara vecină. Își 
creau în același timp puternice legături de prietenie şi de familie, deve- 
піра astfel factori activi în dezvoltarea relaţiilor dintre cele trei ţări 
române. 


Un astfel de boier a fost logofătul Ivan Norocea din Piteşti, care 
a desfăşurat o intensă activitate politică în cele trei ţări romîne — bine- 
înţeles în limitele intereselor de clasă — în ajunul unuia din momentele 


1 N. Iorga, Istoria rominilor, vol. У, Bucureşti, 1937, р. 19. Pentru Ureche stolnicul, 
in ce priveşte participarea sa în divanul Ţării Rominesti, cf. Documente privind isloria Rominiei, 
В. Țara Rominească, veacul X VI, vol. III, р. 111—152. La începutul secolului următor îl 
vom găsi mare vornic al Ţării de Jos, deci din nou în Moldova. 


2 La sfirsitul sec. al XVI-lea, Ștefan Surdul, pretins fiu al lui Ioan vodă, al cărui 
mare paharnic — Ша$ poartă un nume pur moldovenesc; Alexandru cel Rău, fiul lui Lăpuş- 
neanu ; în divanul lui Mihai Viteazul apare Andrei mare logofăt, fost hatman al Mo ldovei 
(N. Iorga, ор. cit., vol. У, р. 263), iar la începutul secolului următor, Simion Movilă, boier mol- 
dovean, este succesorul lui Mihai Viteazul. 

3 Petru Schiopul, care a fost în otit de următorii boieri munteni: Dobromir vornicul, 
Pătru banul, Mitrea vornicul; pe toţi aceştia îi găsim ca donatori în catastihul mănăstirii 
Galata ; cf. Documente privind istoria Rominiei. A. Moldova veacul XVI, vol. III, p. 402 
110. Printre boierii lui Petru Șchiopul şi Aron vodă s-a numărat şi logofătul Ivan Norocea 
din Piteşti, după cum vom vedea. Mai amintim de Ivașcu Golescu, care moare pribeag în 
Moldova şi este înmormîntat la mănăstirea Bistriţa în 1584 cf, N. Iorga, ор. cit., vol. У, 
р. 111. 

4 М. Iorga, op. cit., vol. V, р. 111. 


www.dacoromanica.ro 


5 1OGOFATUL IVAN NOROCEA IN VIAŢA POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMINE 413 


de cea mai mare importanţă în istoria patriei noastre: unirea celor 
trei ţări romîne sub Mihai Viteazul. În cele ce urmează vom încerca 
să arătăm contribuţia lui la această înfăptuire. 


+ 


În ce privește originea Logotătului 1, nu știm nimic sigur. Din 
datele de care dispunem nu se poate spune hotărît dacă aparţinea vechii 
mari boierimi sau boierimii celei noi, dacă era bästinas sau dacă venise 
ca multi alţii în această perioadă — de peste Dunăre?. 

În schimb, cunoaştem foarte bine familia pe care o întemeiază 
şi asupra căreia ne vom орг putin, fiind un exemplu tipic de felul 
în care un feudal știe să se folosească de orice prilej pentru atingerea 
scopurilor sale politice. Incontestabil că Logofătul izbuteşte să se impună 
prin meritele sale personale la cele trei curți ale ţărilor romîne, dar 
în acelaşi timp vom vedea cum știe să-și asigure cu abilitate durata 
succesului prin împletirea relaţiilor politice cu cele de familie. 


Căsătorindu-se cu fiică si soră de domn 3 — doamna Stana fiind 
fiica lui Mircea Ciobanul şi a doamnei Chiajna, deci nepoată a lui Ştefan 
cel Mare, si soră cu Petru cel Tînăr — va ajunge în curînd ătotputernic 
în divanul ţării. La rîndul său, își va căsători pe una din fiicele sale 
— Velica — cu un pretendent la tronul Moldovei, care va deveni pentru 
foarte scurtä vreme, totuşi, domn în Tara Romîneascä 4; rămasă văduvă, 
o va căsători, са şi pe cea de-a doua fiică a sa — Zamfira —, cum vom 
vedea mai departe, cu fruntași ai vieţii politice de la Alba Iulia. Men- 
tionäm că Velica, care continuă să poarte titulatura de doamnă și 
să folosească pecetea domnească 5 — privilegii rămase din prima căsă- 
torie — s-a bucurat îndeaproape de prietenia lui Mihai Viteazul! şi că 
despre Zamfira s-a păstrat o legendă istorico-romantică tot în legătură 
cu Mihai Viteazul?. Fiul Zamfirei, din a doua căsătorie a ei cu Топ 


1 Îi vom spune şi noi de aici înainte doar simplu Logofăt (cu literă mare), așa cum 
este trecut în genealogii. Cf. Nagy Iván, Magyarország csalädai, vol. І şi IX, Pesta, 1857— 
1868 ; Kempelen Béla, Magyar nemes családok, Budapesta, 1911 ; Kâvâry László, Erdély neve- 
zelesebb csalédai, Cluj, 1854. 

2 Pentru transformările din sînul clasei boiereşti în această perioadă, cf. Istoria Romt- 
niei, vol. II (D. Mioc: Dezvoltarea economică și socială a ţărilor romîne în а doua jumătate 
a sec. al XVI-lea), р. 865—866. 

3 I. Puşcariu, Două Zamfire, domnife romine din secolul al XVI-lea trecute în Transil- 
vania, în „Ап. Acad. Rom., Mem. sect. ist.”, t. ХХІХ, 1907, р. 602. 

4 N. Iorga, Un pact de familie şi o nuntă domnească în 1587, т „Ап. Acad. Rom., Мет. 
sect. ist”., seria III, t. XII (1931), р. 27—31. 

5 Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. VI, 
p.372; cf. Șt. Greceanu, op. cit., р. 394 si idem, Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti, 
vol. 11, р. 287 288. у 

6 Hurmuzaki, Documente, vol. Пь, р. 780; cf. Р. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucu- 
reşti, 1936, р. 78; St. Meteş, Moşiile domnilor şi boierilor din ţările romine în Ardeal 
şi Ungaria, Arad, 1925, p. 57. 

7 Szilâdy Aron, Magyar irók levelei В. Jósika Miklóshoz, în ,,Irodalomtôrténeti kôzle- 
mânyek”, anul al 19-lea, Rudapesta, 1909, p. 452—460. 


www.dacoromanica.ro 


414 с TOTOIU 6 


Bâlintitt, anume Adam, va mosteni — între altele — moşiile din Tran- 
silvania rămase în familie de la Ştefan cel Мате 1. 

Adăugăm că toţi copiii Logofätului: Zamfira, Velica, Petru şi 
Cristofor poartă, ca nume de familie, pe acela de Logofăt — Logofet — 
ceea ce dovedeşte prestigiul personal de care se bucura el în Tran- 
silvania 2. 

A 

РЯ Logofătul îşi începe cariera sa politică în mijlocul unor violente 
lupte feudale interne — purtate între marea boierime şi puterea cen- 
trală sau între diferite facțiuni boiereşti — mergînd pe linia politicii 
domnești : mai întîi, colaborator al domnilor înfeudati turcilor (în Тата 
Romîneascä : Pătraşcu cel Bun, Mircea Ciobanul, Petru cel Tînăr; în 
Moldova : Petru Șchiopul şi în Transilvania : Cristofor Báthory), iar mai 
tîrziu alături de domni în lupta împotriva turcilor (în Tara Romîneascä : 
Mihai Viteazul; în Moldova: Aron vodă şi în Transilvania : Sigismund 
Bâthory). 

Primele date despre activitatea Logofătului se găsesc într-un docu- 
ment de mai tîrziu, din care aflăm că Pătraşcu vodă îi dăruieşte satul 
Timburesti 3. Ce fel de serviciu va fi adus Logofătul lui Pătraşcu cel 
Bun pentru ca acesta să-l răsplătească, nu știm, cu atît mai mult cu 
cît el nu figurează în divanul acestui domn. Dar faptul de mai sus ne 
indreptäteste să socotim acest act ca fiind începutul carierii sale politice. 

În a doua domnie a lui Mircea Ciobanul apare Ioan Logofăt în 
divan, la data de 26 iunie 15584. În anul următor, la 27 iunie 1559, е 
trimis în misiune la Alba Iulia. Venirea lui în capitala Principatului 
fusese anunţată mai înainte printr-un curier special 5, ceea ce însemna 
că misiunea sa era deosebit de importantă. Nu este exclus să fi fost în 
legătură cu proiectele turcilor în regiunile de sud-vest ale Transilva- 
niei şi pe care Mircea Ciobanul, cu toate că executa întocmai ordinele 
Porții, le transmitea în secret curţii de la Alba Iulia, continuindu-si 
politica de apropiere faţă de imperiali, ceea ce îi aträsese deja în 1553 
mazilirea ?. La 11 iulie 1559, numai la două săptămîni după ce fusese 
anunţată solia, Logofătul Ivan „familiaris Myrche Wayda””, trecea prin 
Sibiu, însoţit de o călăuză 8, 

După moartea lui Mircea Ciobanul (sept. 1599), Logofătul continuă 
să funcţioneze în domnia fiului minor al acestui voevod și al doamnei 
Chiajna — Petru cel Tinăr —, fiind socotit de tînărul domn ‚лоб 
sfetnic, mai mult, din casa domniei mele” °, În 1560 îl găsim trecînd 


1 Conscripția din timpul lui Al. Lăpușneanu; cf. Hurmuzaki,| Documente, vol. 115, 
р. 150—155; Marțian, Zamfira Logofăt, în „Răvaşul”, an. VII (Cluj 1909), р. 361—362. 

2 Arh, fam. Bálintitt, în Arh. Fil. Acad. R.P.R., Cluj. Cf. Г. Puşcariu, ор. cil., р. 610. 

3 Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. ТУ, р. 116. 

4 Ibidem, vol. III, р. 85—86. 

5 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, р 871. 

6 A, Veress, ор. cit., vol. І, р. 67, 75, 91, 97. 

7 Istoria Вотице vol. И (D. Mioc : Situaţia politică a ţărilor готіпе in а doua jumă- 
tate a sec. al XVI-lea), р. 913. 

8 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, р. 871. 

? Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Котіпеаѕсӣ, veacul XVI, vol. ТЇЇ, р. 237. 


www.dacoromanica.ro 


7 LOGOFĂTUL IVAN NOROCEA ÎN VIAȚA POLITICA A ȚĂRILOR ROMINE 415 


prin Braşov, într-o misiune diplomatică, cum reiese din Socotelile Вгазо- 
vului, unde este menţionat „Ivan postelnic cum litteris” 1. Din documen- 
tele vremii se constată că îndeplineşte demnitatea de mare postelnic 
între anii 1561—1563 2 şi apoi aceea de mare logofăt între anii1563— 
1568 3, perioadă în care se căsătorește cu Stana, sora domnului. 

După mazilirea lui Petru cel Tînăr (iunie 1568), tronul e ocupat de 
Alexandru II Mircea, care, numai la două luni după venirea la cîrma 
țării, dă pe faţă atitudinea sa față de vechea mare boierime pe care, 
urmînd pilda predecesorilor săi, continuă să o decimeze. Logofătul este 
cruțat, dar nu ştim dacă voievodul a făcut apel sau nu la serviciile lui. 
În perioada noiembrie 1569 — septembrie 15704 figurează în divanul 
noului domn un Ioan mare logofăt, care ar fi putut să fie soţul Stanei. 
A fost poate o încercare de colaborare, care însă, din motive pe care 
nu le cunoaștem, n-a durat nici un an. 

Peste cîțiva ani îl găsim pe Logofăt în Transilvania, fugit probabil 
din cauza lui Alexandru Mircea. Nu cunoaştem data exactă a plecării 
sale din Тага Romîneascä, dar avem unele indicii după care poate fi 
stabilită cu aproximaţie. La 9 decembrie 1571 „fiica lui Mircea voevod”, 
desigur soţia Logofătului, trecea din Tara Romîneascä spre Braşov, 
însoțită de mai multi boieri 5, iar în 1574 Logofătul cumpără în Transil- 
vania moșia Cetea, ©. Presupunem că în jurul acestor două date а trecut 
peste munţi. Îşi instalează familia mai întîi la Orăștie 7, apoi la Cetea 8 
şi în cele din urmă la Sebeş ?. Împreună cu fratele său, Grigore Pribeagul, 
se integrează în viața de la curtea Principatului, făcînd parte dintre 
oamenii de încredere ai Bâthoreştilor. 

În acest timp, curtea de la Alba Iulia devenise un important centru 
umanistic 10, datorită în special principilor Bâthoresti — Stefan şi Sigis- 
mund — сате își făcuseră studiile în Italia, împreună cu cei mai de 
seamă nobili din Transilvania. Astfel, la Alba Iulia se întîlnesc băștinași 
cu studii la universităţile străine, îndeosebi la Roma, Padova şi Bologna, 
precum şi foarte multi străini, aduși nu numai din motive culturale, ci 
şi politice. Se crease o tradiţie în Transilvania, aşa cum fusese în Ungaria 


1 Hurmuzaki, Documente, vol. ХІ, 'p. 803, 

2 Documente privind istoria Romîniei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. III, 
р, 155—186. 

3 Ibidem, vol. III, р. 187—268. 

4 Ibidem, р. 334—379. 

5 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 808. 

6 Arh. fam. Barcsay, în Arh. Fil, Acad. R.P.R., Cluj. 

7 І, Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile romtne, І, Sibiu, 1892, р. 127, 

8 Arh. fam. Barcsay, în Arh. Fil. Acad, R.P.R., Cluj; cf, St. Metes, Mosia ardeleană 
Cetea a Logofătului Ioan din Piteşti şi iobagii săi, în „Societatea de miine”, nr, 2, 5, 6, Cluj, 
1933, р. 38—39, 97—98, 130—131. 

9 St. Metes, ор. сИ.; idem, Moşiile...; cf. Arh. fam. Barcsay, în Arh. Fil, Acad. 
R.P.R., Cluj. 

10 „Una piccola corte italiana sul tardo rinascimento” — Eugenio Kastner, Coltora 
italiana alla corte transilvana nel secolo XVI, în „Corvina, rivista di scienza, lettere et arti 
della societă ungherese italiana Mattia Corvino”, Budapesta, 1921, р. 40—56, 


www.dacoromanica.ro 


416 в. TOTOIU 8 


şi Austria şi — în mai mică măsură — în Tara Romînească şi Moldova 1, 
de a atrage la curte şi a folosi în funcţii de încredere străini, cu ajutorul 
cărora putea fi neutralizată puterea copleșitoare a nobilimii băștinașe. 
Găsim aproape aceleaşi lupte feudale ca şi în Тата Romînească gi 
Moldova, nobilimea transilvăneană fiind împărţită în două tabere : partida 
imperialilor si filotureii 2. Dezbinarea din sînul clasei dominante ве 
accentuează în timpul lui Ştefan Bâthory, care trebuie să lupte aproape 
trei ani împotriva opoziţiei partidei filogermane condusă de Gaspar 
Bekes şi care izbuteşte în cele din urmă s-o înfrîngă în lupta de la 
Sinpaul 3. 

În asemenea condiţii istorice participă Logofătul si fratele său 
Grigore Pribeagul la zbuciumata viaţă pohtică de la Alba Julia. 

Aici, Grigore Pribeagul era socotit ca „familiaris? al lui Cristofor 
Bâthory 4. În 1576 Ştefan Bâthory îi dăruiește moşia Toallia pentru că 
l-a ajutat — împreună cu alţii — să înfrîngă pe Gaspar Bekes 5, preten- 
dentul la tronul Transilvuniei sprijinit de Habsburgi. 

Cit priveşte pe Logofăt, n-avem date destul de clare pentru acti- 
vitatea lui în această perioadă. Credem însă că obţinerea dreptului de 
proprietate deplină asupra moșiei Cetea s-ar datora contribuţiei pe care 
a avut-o și el, alături de fratele său, la nimicirea partidei lui Ştefan 
Bekes. Aceasta se poate deduce din motivarea confirmării acestei 
stăpîniri, care este făcută astfel: „Avînd în vedere credinţa şi serviciile 
credincioase ale susnumitului Ioan Logofăt, pe care acesta le-a adus, 
în diferite împrejurări, acestui Principat şi nouă personal şi pe care le-a 
executat fără şovăială si din tot sufletul...” 64 

Е Din anul 1576 nu mai cunoaștem nimic despre activitatea Logofă- 
tului în afară de o seamă de călătorii pe care le face la Brașov în 
anul amintit 7, apoi în 15808, 15819, 158510, 

În această perioadă, după moartea lui Alexandru Mircea, din cauza 
căruia luase drumul pribegiei, îl găsim în Tara Romineascä. „Ivan 
Logofătul — se spune într-un document — şi fratele lui, Gheorghe Pri- 
beagul, ei au venit de peste munţi încă în zilele lui Mihnea voevod...” H. 


1 La curtea lui Despot vodă, renumitul umanist Sommer ; în timpul lui Petru Șchiopul : 
Bartolomeo Brutti ; Petru.Cercel avea ca secretar pe italianul Sivori, iar la curtea lui Mihnea 
se aflau cei doi frați raguzani : Paolo si Ioan de Marini Poli, ре care îi vom găsi si la curtea 
Moldovei. 

2 Istoria Rominiei, vol. И (Șt. Раѕси-В, Cselényi: Situaţia politică a ţărilor romine 
în a doua jumătate a sec. al XVI-lea), p. 946. 

з Ibidem, р. 938—941. 

4 Arh, fam. Bälintitt, în Arh, Fil. Acad, R.P.R., Cluj; cf. I. Pușcariu, Două Zamfire..., 
р. 605. 

5 Arh.. ат. Bälintitt, în Arh. Fil. Acad. R.P.R., Cluj. 

в Arh. fam, Barcsay, în Arh, Fil, Acad. В.Р.В., Cluj; cf. I. Puşcariu, ор, cit., р. 605. 

7 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, р. 814. 

8 Ibidem, p. 821. 

9 Ibidem, р. 823. 

10 Ibidem, р. 830. 

21 Documente privind istoria Rominiei. В, Tara Rominească, veacul XVI, vol. УТ, р. 42. 


www.dacoromanica.ro 


9 LOGOFĂTUL IVAN NOROCEA ÎN VIAŢA POLITICĂ А ȚĂRILOR ROMINE 417 


Nu cunoaștem care a fost rostul întoarcerii sale în ţară. Între anii 1580 
1582 figurează în divan un Ioan mare logofăt1. Să fi fost oare Ivan 
Logofătul din Piteşti, sau contemporanul lui, Ivan mare logofăt din Ruda? 
Oricum ar fi, se рате că Logofătul n-a zăbovit prea mult în ţară şi că в-а 
înapoiat în Transilvania, unde îl aşteptau alte perspective. Dar această 
venire dovedeşte că a profitat de cel dintii prilej pentru a relua direct 
raporturile cu cei din Tara Romîneascä. 

În stringerea legăturilor dintre Tara Romîneascä, Moldova și 
Transilvania a fost scoasă în evidenţă mai ales importanţa economică si 
culturală a Braşovului. Nu s-a stăruit însă îndeajuns în această privință 
asupra importanţei sale politice. Vom releva deci faptul că Braşovul 
îndeplinea cele mai bune condiţii pentru realizarea unor întîlniri poli- 
tice. El avea avantajul, pe de o parte, că era situat la jumătatea dru- 
mului dintre capitalele celor trei ţări, iar pe de altă parte, că se bucura 
— ca şi toate celelalte orașe situate ре teritoriul scaunelor săsești — de о 
largă autonomie, astfel încît; putea fi socotit ca un loc neutru, unde repre- 
zentantii claselor dominante din ţările romîne puteau să se întîlneascä 
în mai multă siguranţă, fie cu însărcinări oficiale din partea domnilor 
sau principilor, Не cu scopul de a unelti împotriva puterii centrale. 

Așa s-ar putea explica desele drumuri la Braşov ale Logofătului, 
care călătorea întotdeauna cu un alai însemnat, format din lume multă, 
boieri, oameni de casă, slujitori 2, după cum obișnuiau cei mai de seamă 
boieri şi nobili ai timpului. Unele din călătoriile sale pot fi doar de trecere, 
altele însă, judecînd după sosirea la Braşov a altor oaspeţi de vază, le 
putem socoti ca fiind organizate cu scopuri politice bine determinate. 
Astfel, în ziua de 28 mai 1585, Logofătul sosește la Braşov împreună cu 
fratele său Grigore Pribeagul ; şi tot în aceeaşi zi mai sosesc aici dele- 
сай din cele trei ţări romîne — comisari ai principelui Transilvaniei, са: 
Bânfiy Farkas, Bânfty Baltazar, Pernezy, Kalnasi, Thormay я Râtz 
Petru ; apoi un ceaus; marele vistier al Moldovei ca reprezentant al 
domnului său, iar din Tara Romînească însuşi cumnatul domnului 3. 
Prezenţa în aceeași zi la Braşov a celor de mai sus nu pare să fie о 
simplă coincidenţă, ci mai de grabă o ,,comisie” care ducea tratative în 
probleme ce interesau deopotrivă clasele dominante din cele trei ţări. 
Participarea Logofătului se explică, fără îndoială, prin faptul că avea o 
bogată experienţă politică şi că era un bun cunoscător al situaţiei interne 
din Transilvania, Тага Romîneascä şi Moldova. 


La curtea de la Alba Iulia, Logofătul a colaborat îndeaproape cu o 
seamă de oameni de stat, cu unii împrietenindu-se, pe alţii fäcindu-si-i 
chiar rude. Dintre aceştia din urmă, cel mai apropiat a fost, incontestabil. 
Petru Rátz 1, om cam de aceeași vîrstă cu el şi care mai tîrziu îi devine 


1 Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. IV, 
р. 464 —500; vol. У, р. 1—77. 

2 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 814, 821, 823, 830. 

3 Ibidem, p. 830. 

4 Rátz Viktor, despre familia Rátz de Galg6, în ,,Genealogiai füzetek” ап. I, 1903 
nr. 5, Cluj; Кӧуагу László, op. cit., р. 208 ; cf. Arh. fam. Rátz, în Arh. Fil. Acad. R.P.R., Cluj 


www.dacoromanica.ro 


418 с. TOTOIU 10 


ginere, prin căsătoria cu una аш fiicele sale, Zamfira. Legăturile dintre 
Logofăt şi Petru Râtz au început probabil cu mult înainte de trecerea 
Logotătului în Transilvania, şi anume cam de pe vremea lui Pătraşcu 
cel Bun, cînd Petru Râtz fusese în misiune la Bucureşti 1. În cei doi 
ani următori îl găsim pe Petru Rátz din nou cu diferite însărcinări 
privind Moldova sau Tara Romînească 2. Cu timpul ajunge unul din diplo- 
matii cei mai de seamă ai Transilvaniei în a doua jumătate a sec. al 
XVI-lea, Face cîteva drumuri la Poartă, fiind însărcinat cu diferite solii, 
iar câtva timp este agentul permanent al principelui la Constantinopol 3. 
Legăturile cele mai strînse le are însă cu Moldova, unde îl găsim aproape 
în fiecare an 4, legături care vor fi continuate în veacul următor de 
fiul său, Adam 5, El trebuie să fi fost acela care a înlesnit introducerea 
la curtea de la Alba Iulia a Logofătului si a fratelui acestuia, Si tot prin 
mijlocirea lui credem că a început Logofătul o serie de tratative cu Petru 
Șchiopul, voievodul Moldovei, după cum vom vedea mai departe. 


Legături tot atît de puternice s-au format între Logofăt şi italianul 
Fabio Genga, demnitar la curtea de la Alba Iulia, cu care 151 căsă- 
toreşte pe cea de-a doua fiică a sa, Velica. Logofătul urmărea prin 
această căsătorie să-şi întărească si mai mult poziţia sa la curtea lui 
Sigismund Bâthory. Căci Fabio Genga se bucura aici de mare trecere 
datorită și faptului că avea doi frați cu mare influență; unul din ei, 
Simon Genga, după ce fusese la curtea marelui duce de Toscana 7, 
se stabilise la curtea din Alba Iulia, unde îndeplinea importante funcţii 
politice ; al doilea, Gianbatistta, era secretarul papei la Roma, înlesnind 
astfel legăturile dintre Sigimund Báthory şi Scaunul papal. Dealtfel şi 
Fabio Genga contractase această căsătorie tot; din interes, căci nutrea 
ambiția să ajungă cîndva la cîrma Țării Romiîneşti, datorită faptului 
că soţia sa era „os domnesc” 8. 

Uşor ne putem da seama cît de puternică devenise o grupare poli- 
Иса formată din membrii aceleiaşi familii și care se bucurau de un ase- 
menea prestigiu politic. În cazul acesta, apărarea intereselor personale 
se făcea cu și mai mult succes, ele contopindu-se cu apărarea intereselor 
generale de clasă. 


Un alt demnitar de la curte, pe care îl găsim alături de Logofăt în 
mai multe împrejurări, este Stefan Bodoni, consilierul intim al lui Sigis- 
mund Báthory, om interesat; şi lipsit de scrupule °. El a condus armatele 


1 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 867. 

2 Ibidem, p. 869 şi 871. 

з Bethlen Wolfgang, Historia de rebus Transilvanicis, vol. II, Sibiu, 1782, р, 296 şi 
passim ; cf. Hurmuzaki, Documente, vol, ХІ, р. 815, 817 şi passim; А. Veress, ор. cit., vol, II, 
р. 212 si passim. 

4 Hurmuzaki, Documente, vol. ХІ, р, 821, 826, 827, 830 şi passim; cf. І, Szamoskăzy, 
în „Történelmi Таг”, 1889, р. 33 (19 ianuarie 1593 fiind ultima dată cind îl găsim în Moldova). 

5 „Történelmi Таг”, 1885, р. 317—318. 

6 A. Veress, ор. cit., vol. IV, р. 315. 

7 Ibidem, vol. ПІ, р. 199—200. 

8 Ibidem, vol. ТУ, р. 204, 

8 Кӧуагу László, ор. cit., р. 51. 


www.dacoromanica.ro 


11 LOGOFĂTUL IVAN NOROCEA IN VIAŢA POLITICĂ A ŢĂRILOR ROMINE 419 


din Transilvania în campania din 1595 în Tara Romînească, participind 
la asediul cetăților Brăila, Tîrgovişte și Giurgiu, unde se remarcă prin 
curajul său 1. Împreună cu Logofătul merge în solie la Alba Iulia spre a 
obţine ajutoare pentru continuarea războiului cu turcii 2. Mai tîrziu, îl 
vom găsi făcînd opoziţie înverşunată lui Mihai Viteazul, familiei şi boie- 
rilor săi 3. 

Tot la curtea lui Sigismund a cunoscut, probabil, Logofătul pe Aron, 
viitorul domn al Moldovei. La 23 ianuarie 1592 se ştia că noul domn mol- 
dovean Aron se bucura de prietenia principelui Transilvaniei, fiindcă trăise 
cîtva timp acolo 4. 


Legăturile Logofătului cu cei amintiţi mai sus s-au format la curtea 
de la Alba Iulia, dar ele nu se vor limita numai la acţiuni locale, ci îi 
vor servi, în mod practic, de aici înainte la acţiunile pe care le va întreprinde 
în Moldova sau Tara Romînească — căci, după cum vom vedea, se pare 
că urmărea un plan bine stabilit. 


Socotind că sosise momentul potrivit cînd se putea folosi cu succes 
de aceste legături pentru a asigura un tron unuia din copiii săi — pe care 
apoi să-l tuteleze în domnie —, Logofătul pune la cale vestita nuntă de la 
Tecuci. Această căsătorie îmbina totodată interesele Logofătului cu ale 
voievodului Moldovei, Petru Șchiopul, care la rîndul lui căuta să asigure 
tronul pentru urmaşii săi 5. În vederea realizării acestor scopuri, Petru 
Şchiopul, de comun acord cu Logofătul, hotărăşte căsătoria lui Vlad, 
nepot ambilor voievozi 8, cu Velica ?, una din fiicele Logofătului. Această 
căsătorie se potrivea si cu planurile lui Sigismund Báthory, care voia să 
se asigure, între altele, şi în eventualitatea unui război cu turcii, de prie- 
tenia domnilor din cele două țări romîne — Mihnea voievod şi Petru 
Şchiopul — care se trăgeau din aceeaşi familie şi care, din motive mai vechi 
politice, se dugmäneau 8. Sigismund Báthory avea nevoie pentru inte- 
resele sale de un prilej ca să-i împace, iar această nuntă, în care mirii se 
înrudeau şi cu Mihnea şi cu Petru Șchiopul, ar fi fost cel mai nimerit. De 
aceea s-a ocupat personal de tratativele premergătoare căsătoriei ?, înda- 
torînd astfel pe domnul Moldovei şi măgulind în aceeași măsură vanitatea 
Logofätului, de ale cărui servicii avea nevoie. 


Această nuntă este un moment important în stabilirea legăturilor 
între clasele dominante din cele trei ţări romiîne, căci tot timpul cît durează 


1,,... primus omnium hostem trucidavit sua manu, postea in oppugnatione arcis 
ВгаШа ad Danubium... primus murum conscendit... oppugnatione castrorum Tergovistia 
et Gyrgio strenuam navavit operam...”, А. Veress, ор. cit., vol. У, р. 41. 

2 Ibidem, vol. IV, p. 270. 

3 Ibidem, vol. VI, р. 215, 218, 236, 271. 

4 Monumenta Hungariae Historica, Dipl., XXXII, p. 9, apud I. Minea, Aron vodă şi 
vremea sa, „Cercetări istorice”, VIII—IX, 1932—1933, p. 149. 

5 М. Iorga, Un paci de familie... , р. 2; idem, Istoria romtnilor, vol. V, p. 226. 

6 Idem, Contribuţii la istoria Munteniei, în „Ап. Acad. Rom., Mem. sect. ist.”, seria II, 
t. XVIII, 1896 (extras); Idem, Un pact de familie..., p. 2. 

7 A. Veress, op. cit., vol. III, p. 97. 

8 Ibidem. 

9 Ibidem, p. 99. 


www.dacoromanica.ro 


421) G. TOTOIU ` 12 


negocierile — aproape 5 luni — numeroşi boieri trec dintr-o ţară în alta, 
duc scrisori, poartă discuții, fac daruri, oprindu-se în special la Braşov, 
unde comandă lucruri costisitoare, postavuri, mătăsuri fine, vinuri alese 1. 


La nunta, care s-a desfășurat cu mare fast în ziua de 20 iunie 1587, 
în orașul Tecuci, au participat domnii Țării Romînesti şi Moldovei, înso- 
titi de toată marea boierime, precum gi însemnați oameni politici din Tran- 
silvania, ca reprezentanți ai principelui ?. 

Așadar, nunta de la Tecuci, unde Logofătul și familia sa au avut 
rolurile principale, poate fi socotită, aşa cum s-a arătat şi mai sus, ca fiind 
punctul cel mai înaintat la care ajunseseră relaţiile dintre clasele dominante 
ale celor trei țări romînesti în deceniul al 8-lea din sec. al XVI-lea. 


După acest eveniment, o perioadă nouă începe în cariera politică a 
Logofătului. Ca urmare a relaţiilor de prietenie, întărite prin noile legături 
de înrudire, Logofătul îşi mută, între anii 1589—1593, centrul de acti- 
vitate politică din Transilvania în Moldova, unde îl găsim ocupind succesiv 
mai multe dregătorii. 

Evident, numirea Logofătului în divanul Moldovei nu putea fi soco- 
tită ca un fapt deosebit într-o vreme în care componența divanelor din 
Tara Rominească şi Moldova suferea mari transformări, în sensul că vechea 
mare boierime era înlocuită de noua boierime formată din elemente fie 
băștinașe, fie străine — greci, albanezi, italieni 3 — sau cînd — așa cum 
s-a văzut mai sus — devenise un lucru obişnuit ca unii boieri să îndepli- 
nească funcţii oficiale cînd într-o ţară, cînd în alta. ' 


Așadar, Logofătul, mare boier din Tara Romîneascä, cu trecere 
şi experienţă la curtea de la Alba Iulia, devine mare demnitar în Moldova, 
cu аі cărui boieri se înțelege tot aşa de bine ca si cu cei din Tara Кошї- 
nească şi Transilvania — ca făcînd parte din aceeaşi clasă socială şi avînd 
de luptat împreună pentru păstrarea aceloraşi privilegii. 

În timpul lui Petru Schiopul, Logofătul deţine — de la 23 mai 1589 
şi pînă la 30 aprilie 15904 — funcţia de pîrcălab al cetăţii Neamțului, 
împreună cu un Cîrstea sau cu alții; îl găsim apoi într-un document din 
16 martie 1589 şi în altul din 16 iunie 1591 figurînd ca pîrcălab al cetätiii 
Roman 5. Lipsa de continuitate în funcţii se datorește, desigur, nu unei 
întreruperi, ci mai degrabă pierderii documentelor din perioada respectivă. 

După ce Petru Șchiopul părăseşte Moldova, pe la jumătatea anului 
1591, Logofătul continuă să funcţioneze și sub Aron vodă. Prezenţa lui 
în divanul Moldovei, în această perioadă, este atestată de două izvoare 


1 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 833—835. 

2 Ibidem, р. 833; cf. N. Iorga, Un pact de familie..., р. 2. Pentru descrierea nunţii, 
cf. Gr. Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a П-а, Buc., 1958, 
p. 203; N. lorga, Contribuţii... passim. 

3 Ioan Marini Poli, vorbind despre mai multi boieri munteni și moldoveni, spune: 
„ Questi tutti sono nativi del paese. Hoggidi li officiali maggiori sono forastieri et maggior 
parte grecci perfidi?” (Hurmuzaki, Documente, vol. ПІ, р. 196—197). 

4 Documente privind istoria Rominiei . A. Moldova, veacul XVI, vol. III, р. 424—452; 
vol. IV, р. 11—30. 

5 Ibidem, p. 11 şi 30. 


www.dacoromanica.ro 


13 Ii OGOTĂTUL IVAN NOROCEA IN МАТА POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMINE 421 


contemporane. Primul este cronica lui Szamoskăzy, care notează compo- 
nenţa divanului din Moldova în anul 1592: „În Moldova, în timpul lui 
Aron vodă, au fost aceşti boieri mari: Bîrlädeanu logofăt, cancellarius, 
Crocodel hatman, consiliarius ; Ioan Norocea logofăt...” 1. Al doilea este 
un raport al lui Ioan Marini Poli, informatorul împăratului în aceste părţi, 
în care sînt trecuți marii boieri pământeni din ambele țări, cu observaţia 
că ceilalți sînt străini 2. Printre cei din Moldova figurează şi „Juan Noro- 
chia Logofete”. 

Probabil că acel Ivan, care apare în documentele interne ale Moldo- 
vei din anii 1591—1593, cînd са vornic al ţării de sus, cînd са portar de 
Suceava 3, este tot Ivan Norocea Logofătul din Tara Romînească 4. 


Astfel, Logofătul a petrecut în Moldova patru ani, functionind în 
ultima parte a domniei lui Petru Șchiopul și în ambele domy ale lui 
Aron vodă. 


Este de remarcat că din această perioadă Logofătul apare cu un 
nume nou, „Nărocea” ; astfel îl întîlnim în unele documente datînd din 
timpul şederii sale în Moldova 5, са şi mai tîrziu, în documentele apărute 
în Tara Romiîneascä după moartea за‘. 


Menționăm că în timpul vieții sale apare o singură dată cu acest 
nume, în Тата Romînească, şi anume îndată după întoarcerea sa din Mol- 
dova”, 

Cit timp a stat în Moldova, Logofătul a păstrat, fireşte, legăturile 
cu Transilvania și Tara Romînească fie prin călătorii personale, fie prin 
relaţiile pe care le întreținea. La data de 29 noiembrie 1589 îl vedem tre- 
cînd prin Braşov 8, iar la 19 ianuarie 1593 ° soseşte în Moldova Petru 
Rátz, ginerele său, care, desigur, îl pune la curent cu ultimele ştiri politice. 
N-ar fi exclus ca aceasta să-l fi determinat să părăsească Moldova, spre a 
veveni în Transilvania, unde evenimentele se precipitau. 


* 


1 I. Crăciun, Cronicarut Szumoskăzy și Însemnările lui privitoare la romini (1560— 1608), 
Cluj, 1926, р. 26. 

2 Hurmuzaki, Documente, vol. III, p. 196—197. 

3 1591 dec. 25 — ivan mare vornic de Tara de sus. cf. Documente privind istoria 
.Rominiéi. A. Moldova, veacul XVI, vol. ТУ, р. 40; 


1592 mai 3 — Ivan vornic de Тага de sus — ibidem, р. 53; 
1593 martie 2 — Ivan portarul Sucevii — ibidem, p. 70; 
1593 martie 16 — Ivan portarul Sucevii ibidem, р. 72; 
1593 aprilie 10 — Ivan portarul Sucevii ibidem, р. 79; 
1593 aprilie 10 — Ivan portarul Sucevii — ibidem, p. 80. 
4 în această privinţă, cf. Г. Minea, Aron vodă si vremea sa, în „Convorbiri istorice”, 
nr. VIII—IX (1932—1933), p. 158. 
5 Documente privind istoria Rominiei. А. Moldova, veacul XVI, vol. III, р. 424, 426 
451. 
6 Ibidem, B. Tara Rominească veacul XVII, vol. IV, р. 341; cf. doc. din 13 aprilie 
1627 şi 29 sept. 1632 — Mss. Institutul de istorie al Academici R.P.R., București. 
7 Ibidem, veacul XVI, vol. VI, р. 156. 
8 Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 840. 
9 Szamosközy István, Torténeti Maradványai, „Történelmi Tár”, 1889, р. 33. 


www.dacoromanica.ro 


422 | с. TOTOIU 14 


Ре la jumătatea anului 1593 1 îl găsim pe Logofăt stabilit din nou 
în Transilvania. Sigismund vroia să profite de situaţia grea în care se găsea 
Imperiul otoman — războiul cu Habsburgii, început în anul 1591, avea să 
dureze pînă în anul 1606 — pentru a încerca să elibereze Transilvania de 
sub dominaţia otomană şi în același timp pentru a putea ieși de sub tutela 
nobilimii filoturce, care, văzîndu-și amenințate privilegiile, se opunea 
acestui proiect. Opoziția partidei filogermane devenise atît de puternica 
încît, în cele din urmă, s-a transformat într-o conspirație, din care făcea 
parte majoritatea consilierilor de stat si care urmărea răsturnarea princi- 
pelui şi înlocuirea lui cu Balthasar Báthory. Sigimund Báthory însă aiz- 
butit să sfărîme această opoziţie, consilierii complici împreună cu conducă- 
torul lor fiind executaţi ? si astfel Transilvania а putut să formeze, la sfir- 
şitul anului 1594, împreună cu Тата Rominească și Moldova, o alianță 
antiotomană 3. În demascarea conspirației condusă de Balthasar Dâthory, 
Logofătul a avut un rol din cele mai însemnate. Acest fapt reiese din di- 
ploma de donat.e, primită la 30 ianuarie 1595 şi reconfirmată la 30 iunie 
acclasi an, prin саге i se dăruieşte moșia Ilişua Mică — confiscată de la 
Andrei Bâthory, fratele lui Balthasar Bâthory — ca răsplată pentru ,,ser- 
viciile credincioase aduse în descoperirea şi înfrîngerea conspirației din 
15947 4. 

Logofătul, care în toamna aceluiaşi an trecuse în Tara Romînească 5, 
continuă să rămînă în strînse legături cu Sigismund Bâthory. 


Astfel, cunoaştem surprinzătoarea misiune pe care o încredințează 
Logofătului Sigismund Báthory ê — în dorința lui de a-şi întări stăpînirea 
asupra Таги Romîneşti si pe cale bisericească si totodată pentru a-și cis- 
tiga merite pe lîngă Scaunul papal — şi anume de a converti la catolicism 
această ţară, începînd cu cei 4 episcopi romini, care dispuneau de averi 
importante 7. Deși sînt subliniate oarecare merite ale Logofätului în această, 
privinţă 8, totuşi acţiunea a rămas fără urmări, fiind dealtfel şi ultima încer- 
care a bisericii catolice de a atrage la catolicism ре romînii din Tara Romi- 
neascä. 


Logofătul își va încheia activitatea tot în Tara Romîneascä, de unde 
plecase cu 20 de ani în urmă. Bănuim că n-a fost străin de pregătirile care 
se făceau la curtea de la Alba Iulia pentru sprijinirea viitorului voievod 
al Таги Romînesti, Mihai Viteazul, deoarece se întorsese din Moldova în 
Transilvania pe la jumătatea anului 1593, deci cu cîteva luni înainte de 


1 Ultimul document în care Logofătul apare în divanul Moldovei are data de 20 aprilie 
1593. Documente privind istoria Rominiei. A. Moldova, veacul XVI, vol. ТУ, р. 80. 

2 Istoria Rominiei, vol. II (51. Pascu- В. Cselényi: Situaţia politică a ţărilor romine 
în a doua jumătate a sec . al XVI-lea), р. 945. 

3 Ibidem (E. Stănescu: Războiul de eliberare de sub dominaţia otomană şi unirea 
ţărilor romîne sub Mihai Viteazul ), р. 956. 

4 Cf. regestul în limba maghiară de pe documentul original (latin) — Arh. fam. Bálin- 
titt, dosar 87, în Arh, Fil. Acad. R.P.R., Cluj. 

5 Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. VI, р. 153. 

6 A, Veress, op. cit., vol. IV, р. 315. 

7 Ibidem. 

8 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


15 TOGOFATUL IVAN NOROCEA IN VIAŢA POLITICĂ А ȚĂRILOR ROMINE 423 


urcarea lui Mihai Viteazul pe tronul ţării. S-ar putea presupune chiar că 
Logofătul, care se bucura de mare trecere la această curte, să fi influențat 
pe Sigismund Báthory la sprijinirea numirii lui Mihai Viteazul, ţinînd 
seama şi de faptul că în Transilvania pînă de curind в-а păstrat o tradiţie, 
potrivit căreia Logofătul s-ar fi înrudit cu marele domn 1. 

Logofătul găseşte în Тата Romînească o situaţie aproape asemănă- 
toare cu aceea din Transilvania în privinţa relațiilor dintre puterea cen- 
trală şi o parte din marea boierime, care se lupta pentru menţinerea rapor- 
turilor de vasalitate față de Poartă, situaţie care îi asigura supremati: 
în stat 2. 

Mihai Viteazul îşi alcätuise, la începutul domniei sale, un divan filo- 
ture, de care se foloseşte pînă în toamna anului 1594, sau mai degrabă 
pînă la realizarea alianței antiotomane a țărilor romîne. Probabil că spre 
sfîrşitul negocierilor, domnul pregăteşte, paralel, şi schimbarea divanului, 
potrivit cu noua orientare politică. Aşa se explică faptul că la sfîrşitul lunii 
octombrie alianța antiotomană a ţărilor romîne era un fapt împlinit я că 
tot în aceeaşi lună Mihai Viteazul îşi schimbă complet divanul, îndepărtînd 
gruparea de boieri potrivnici războiului de eliberare de sub turci — șapte 
dregători din opt 3. Noul divan este format din boierii care au sprijinit 
politica antiotomană a lui Mihai Viteazul, în frunte cu Buzestii * si, adäu- 
gäm, în frunte cu Ivan Norocea, Logofătul din Piteşti, care funcţionează 
în calitate de prim sfetnic al lui Mihai Viteazul — mare vornic, deci efec- 
tiv în fruntea divanului — de la data de 26 septembrie 1594 pînă la 3 
februarie 1597 5, cînd este amintit ultima dată ca fiind încă în funcţiune, 

Logofătul desfăşoară în această perioadă o activitate vastă şi multi- 
laterală care constituie, după cum vom vedea, un aport de seamă la dezvol- 
tarea si întărirea legăturilor politice dintre cele trei țări romîne. 

Astfel, credem că a contribuit în largă măsură la realizarea alianţei 
antiotomane a celor trei ţări romînesti din toamna anului 1594, deoarece, 
așa cum в-а văzut pînă acum, se afla în bune relaţii cu toţi conducătorii 
acestor ţări : Mihai Viteazul, Aron vodă si Sigismund Báthory, са si cu 
boierii şi demnitarii de la curţile lor. Se prea poate ca în această acţiune, 
mai ales în ce priveşte stabilirea legăturilor dintre Mihai Viteazul şi Aron 
vodă, să fi avut — între altele — şi colaborarea lui Andrei, marele logo- 
făt din divanul lui Mihai Viteazul, care fusese mai înainte hatman al 
Moldovei €. 

În timpul războiului dintre ţările romîne şi Imperiul otoman, care, 
începînd din noiembrie 1594, a durat tot anul 1595 şi o parte din 1596, 


1 Szilădy Áron, ор. cit., р. 452—460. 

2 Istoria Rominiei, vol. II (E. Stănescu: Războiul de eliberare de sub dominaţia 
otomană şi unirea ţărilor готте sub Mihai Viteazul), р. 957, 

3 Ibidem. 

4 Ibidem. 

5 Documente privind istoria Romtniei. В. Tara hominească, veacul XVI, vol. VI, 
р. 153—259. Din această perioadă se păstrează şi o carte de întărire a lui „Ivan vornic” pentru 
jupiniţa Voica din Negesti — ibidem, р. 166. 

в Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Rominească, veacul XVI, vol. VI. 
р. 80—164; cf. N. Iorga, Istoria rominilor, vol. У, р. 263. 

1 


www.dacoromanica.ro 


124 G. TOTOIU 16 


Logofătul a jucat un rol important în calitate de comandant de oaste. 
În Transilvania se vorbea despre el ca de „generalul oștirii din ţară” 1. 
Din datele care ne stau la dispoziţie, deși puţine, vom încerca să reconsti- 
tuim activitatea Logofătului în această campanie. 

După cum se ştie, luptele pentru cucerirea liniei Dunării au început 
in decembrie 1594 2, prin atacarea cetăților turceşti : Brăila, Turtucaia, 
Cernavoda, Nicopole, după care, în ianuarie 1595, Mihai Viteazul a pornit 
o puternică ofensivă, avind ca rezultat victoriile de la Putinei, Stăneşti 
şi Serpăteşti 3. 

Participarea Logofătului la această campanie este confirmată de un 
document prin care Mihai Viteazul îi dăruieşte satele Serpätesti cu balta 
Crivia şi Tihulestii, „pentru a lui credincioasă şi dreaptă vărsare de sînge, 
care au vărsat pentru domnia mea, cînd m-am bătut domnia mea cu pă- 
gînii de turci” 4. Nu se poate stabili însă din acest document pentru care 
anume bătălie fusese răsplătit cu moşiile amintite, dar faptul că i se dă 
satul Serpätesti — care fusese teatrul unor lupte cu turcii si tătarii — а 
determinat pe unii istorici să afirme că aici, la Serpätesti, a jucat; Logofä- 
tul un rol important 5. Огопіса contemporană însă îl arată pe Banul Manta 
ca autorul victoriei de la Serpätesti şi nu pomeneşte nimic de vreo par- 
ticipare а Logofätului ё, 

Nu зе poate afirma deci cu siguranță că ar fi luptat la Serpätesti. 
A participat însă la luptele pentru cucerirea Brăilei, important punct 
strategic, care, în cursul acestei campanii, а trecut de mai multe ori dintr-o 
mînă în alta. În aprilie 1595, Brăila este cucerită de la turci 7. Logofătul 
care — după cum rezultă din date ceva mai tirzii — a participat la aceste 
lupte, împreună cu trupele maghiare conduse de Ştefan Bodoni, pare să 
fi rămas mai departe în cetate, cu un fiu al său, avînd ca misiune paza 
Dunării în acest sector. 

Avem însă știri precise despre participarea Logofătului la campania 
din vara anului 1595, cînd îl vom vedea îndeplinind şi funcțiuni diplomatice. 

Cind Sinan раза a început să treacă Dunărea cu forte puternice, 
Mihai Viteazul a trimis pe Logofăt, din partea armatei romîne, împreună 
cu Stefan Bodoni, din partea trupelor transilvănene din Tara Romînească, 
să urgenteze ajutorul lui Sigismund Bâthory. La 25 august 1595 solii 
sosesc la Alba Iulia şi raportează principelui că oastea lui Sinan раза trecea 
podul de peste Dunăre, la Giurgiu, fiind compusă din 74 000 de oameni, 
cu multă artilerie şi cămile, adăugînd că ostirile din Tara Romiînească, 


1 „Generale delle gente del paese” — А. Veress, op. cit., vol. IV, р. 270, 

Istoria Rominiei, vol. II (E. Stănescu, loc. cit.), р. 957 959. 

3 Ibidem. 

* Documente privind istoria Rominiei. В. Țara Rominească, veacul XVI, vol, VI, р. 191, 

5 N. Iorga (Istoria rominilor, vol. У, р, 284) şi Р, P. Panaitescu (Mihai Viteazul, 
р. 77 78) susțin că Logofătul fusese comandant de călăreți, se distinsese în lupta de la Serpä- 
testi cu turcii si cu tătarii şi fusese ridicat după aceea la rangul de mare vornic. Dar acestea 
nu reies din niciun document, Р 

6 Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. С. Grecescu Я Dan Simonescu, Вис., 1960, р, 111; iar 
Cronica lui Balthasar Walter (ed. D. Ѕітопеѕси), р. 133, arată că la Șerpăteşti se distinge 
în luptă căpitanul Gheorghe Makó; cf. А. Veress, op. cit., vol. ТУ, р. 69. 

7 Istoria Romtniei, vol. II (E. Stănescu: loc. cit.), р. 959; cf. А, Veress, op. cit, 
vol. IV, p. 202, 207. 


www.dacoromanica.ro 


17 I OGOFĂTUL IVAN NOROCEA IN МАТА POLITICĂ А ȚĂRILOR ROMINE 425 


deși erau inferioare ca număr, erau hotărite ca, dacă nu vor fi stingherite 
de tătari, să înceapă a da bătălia de îndată ce s-ar ivi un bun prilej. În 
încheiere, solii îi cer să trimită bani pentru plata ostasilor 1. 

În timpul cînd solia se afla la Alba Iulia, Sinan раза a trecut Dună- 
теа; a avut loc lupta de la Călugăreni, ocuparea Bucureştilor şi a Tirgo- 
vistei 2, trupele româneşti și transilvănene retrăgîndu-se spre munţi. În 
același timp, turcii atacă şi recuceresc Brăila. Printre cei căzuţi în lupta 
pentru apărarea acestei cetăţi a fost şi fiul Logofătului 3. 

Este de presupus că cei doi soli s-au înapoiat în ţară o dată cu oastea 
lui Sigismund. În adevăr, am văzut că Ştefan Bodoni, în fruntea trupelor 
din Transilvania, a participat la asediul cetăților Tîrgovişte, Giurgiu și 
Brăila, unde se remarcă prin curajul său. Nu încape nici o îndoială că Logo- 
fătul a luat parte şi el cu trupele romîne, alături de Stefan Bodoni, la lup- 
tele amintite. Participarea lui la luptele de Bărăila din decembrie 1595 
— foarte puţin cunoscute — este relatată de un document din Transil- 
vania, саге dă unele episoade în legătură cu asediul acestei cetăţi. Se vor- 
beste astfel de surprinderea unui puternic detașament de turci саге cärau 
provizii în cetate şi din care parte au fost măcelăriți şi parte aruncaţi 
în Dunăre. Mai aflăm de asemenea faptul important că, după ocuparea 
Brăilei, trupele învingătoare au trecut Dunărea cu bărcile şi au pătruns 
cale de o zi şi jumătate în Bulgaria; turcii fuseseră cuprinși de atita 
groază — relatează mai departe documentul — că au părăsit Rusciucul 
şi tot malul Dunării, fugind dincolo de Balcani 4. 

Logofătul, după cum rezultă din acest document, a avut o parte 
însemnată la luptele de la Brăila. Împins si de setea, unei răzbunări per- 
sonale — turcii dezgropaseră oasele fiului său mort cu cîteva luni mai 
înainte si le aruncaseră în Dunăre — , el „îneacă în Dunăre un mare număr 
de turci” 5 şi cînd, după reluarea Brăilei, trupele victorioase au trecut 
Dunărea în Bulgaria, a continuat „să-i urmărească pe turci cu mînie cum- 
plită” $. 

Acesta era începutul campaniei anului 1596, cînd, pentru a preveni 
atacurile turcilor, trupele lui Mihai fac unele incursiuni în sudul Dunării, 
pătrunzînd pînă în Balcani ; unele din aceste trupe pradă Vidinul, altele 
Babadagul în Dobrogea. În complexul härtuielilor pentru stăpînirea 
liniei Dunării, Brăila, care fusese ocupată de turci la sfîrşitul lui februarie 
al acestui an, este reluată temporar de trupele romînesti 7. În aceste opera- 
tiuni, care oscilează în jurul cetăţii Brăila, se încadrează, desigur, si acti- 
vitatea de comandant de osti a Logofătului, care, după cum rezultă din 


1 A, Veress, ор. cit., vol. ТУ, р. 270. 
2 Istoria Вотйие, vol. II (E. Stănescu, loc. cit.), р. 965—968. 
3 A, Veress, op. cil., vol. IV, p. 314. 


4 Ibidem, 

5 ,,... come anco ha fatto hora sotto Braila, che nell'istesso Danubio n’ha fatti 
annegare tanti [turchi] Ibidem, р. 315. 

6 Ibidem. 


7? Istoria Rominiei, vol. II (E, Stănescu, loc. cit.), р. 971. 


Boedi www.dacoromanica.ro 


426 G. ТОТО 18 


cele de mai sus, a participat la campania pentru stăpînirea liniei Dunării 
de la începutul şi pînă la sfîrşitul ei. 

Sigismund Bâthory apreciază în mod elogios activitatea militară 
a Logofätului, spunînd că, în calitate de comandant de osti în Tara Romi- 
nească, s-a distins în luptele cu turcii 1. 

Faima despre faptele sale de arme a trecut hotarele ţărilor romîne. 
Prin corespondenţa fraților Genga, care se aflau în acest timp în Тага 
Rominească 2, în suita lui Sigismund Báthory, faptele lui ajung să fie 
cunoscute — în mod direct sau indirect — la principalele curți din Italia : 
Roma, Mantova etc. 3. 

După cum nu se știe nimic despre originea Logofătului, tot astfel 
nu ве ştie nimic nici despre sfîrşitul lui. S-a văzut că ultimul document 
care-l amintește a fi încă în viaţă este din 3 februarie 1597, cînd îl găsim 
încă în divanul Țării Romînesti 4. După această dată însă nu mai cunoas- 
tem nimic despre activitatea sa ; fiind destul de înaintat în vîrstă — dacă 
ținem seama că intrase în viața politică încă din timpul lui Pătraşcu cel 
Bun — se роже presupune că a murit. Nu se cunosc împrejurările morţii 
sale și nici măcar locul unde a fost îngropat. Este sigur că la 14 aprilie 1600 
nu mai era viață. La această dată ,,...jupînita Samfira şi doamna Ve- 
lica, fetele lui Ivan vornicul și Ștefan, feciorul lui Pătru, nepotul lui Ivan 


vornicul”, dăruiesc — printr-un zapis dat din Alba Iulia — „după moar- 
tea părintelui nostru Ivan vornicul” mănăstirii Golgota, de lîngă Tirgo- 
vişte, moşia Răzvadul5, ,,...pentru sufletul răposatului părintelui lor, 


vornicul Ivan”? 6. 
+ 


În concluzie, putem spune că Logofătul а fost unul din cei mai 
credincioşi boieri ai lui Mihai Viteazul, alături de care rămîne neclintit, 
chiar şi în împrejurările critice cînd majoritatea boierilor — în luptele 
pentru slăbirea puterii centrale — se depărtează de domn sau îl trădează, 
ca în cazul tratatului de la Alba Iulia sau al complotului lui Chisar vorni- 
cul. Aceasta subliniază ideea că Logofătul a fost unul din elementele de 
pază care alcătuiau forțele interne pe care s-a sprijinit Mihai Viteazul în 
înfăptuirea operei sale istorice. 

De asemenea, trebuie de subliniat faptul că Logofătul а pus la dis- 
poziţia lui Mihai Viteazul nu numai experiența şi priceperea sa, ci tot cer- 
cul de rude şi prieteni pe care şi-l formase în Moldova şi Transilvania şi 
de care voievodul s-a putut folosi cu toată încrederea atît în campania 
contra turcilor, cît şi mai tîrziu, cînd a devenit principe al Transilvaniei. 


1 ,,Lodandosi anco assai del padre della mia moglie, il quale per essere Generale in 
Valacchia... nella guerra contro il Turco... si porta molto bene” — A. Veress, ор. cit., 
vol. IV, р. 315. 

2 Ibidem, p. 290, 293. 

з Ibidem, р. 313—315, 317—319. 

4 Documente privind istoria Rominiei. В. Tara Romlnească, veacul XVI, vol. VI, р. 259. 

5 Ibidem, р. 373. 

* Ibidem, veacul XVII, vol. І, р. 1. 


www.dacoromanica.ro 


19 TOGOFATUL IVAN NOROCEA IN МАТА POLITICĂ А TARILOR ROMINE 427 


РОЛЬ ЛОГОФЕТА ИВАНА НОРОЧИ В ПОЛИТИЧЕСКОЙ ЖИЗНИ 
РУМЫНСКИХ СТРАН ВО ВТОРОЙ ПОЛОВИНЕ XVI В. 


РЕЗЮМЕ 


Основываясь на широких документальных, опубликованных и неопублико- 
ванных сведениях, автор стремится дать краткий обобщающий очерк политических 
связей, существовавших между господствующими классами трех румынских стран 
во второй половине XVI в., уделяя основное внимание фактам, связанным с одним 
политическим деятелем, питештским логофетом — Иваном Норочей, который бла- 
годаря широкой деятельности, последовательно осуществлявшейся им в Валахии, 
Молдове и Трансильвании, способствовал укреплению политических связей между 
этим государствами. 

Питештский логофет Иван Нороча начал свою деятельность в Валахии, под 
держивая политику укрепления центральной власти; затем он бежал в Траноиль- 
ванию, где сотрудничал с политическими деятелями г. Алба-Юлия, придерживаясь 
своей прежней политической линии; позднее он некоторое время находился на службе 
в Молдове и наконец вернулся в Валахию, где возглавлял диван Михзила Храброго, 
которому остался верным до конца своей жизни. 

Иван Нороча особенно отличился во время борьбы Михаила Храброго с тур- 
ками, а также способствовал заключению антитурецкого союза между тремя румынс- 
кими государствами. Будучи уполномоченным своим господарем, он выполнял дипло- 
матические поручения при Сигизмунде Батории и отличился в качестве полководца 
в боях за сохранение господства на дунайской границе. 

Обширная деятельность логофета Ивана Норочи в трех румынских государ- 
ствах накануне их первого объединения несомненно значительно способствовала 
развитию и укреплению политических связей между этими государствами. 


LE RÔLE DU LOGOTHÈTE IVAN NOROCEA DANS LA VIE 
POLITIQUE DES PAYS ROUMAINS DANS LA SECONDE 
MOITIÉ DU XVI: SIÈCLE 


RÉSUMÉ 


Se fondant sur une riche information documentaire en partie inédite, l’auteur tente 
de donner un aperçu des relations politiques qu’entretenaient entre elles les classes dominantes 
des trois pays roumains dans la seconde moitié du ХУІ siècle, s’attachant tout particulière- 
ment à mettre en lumière l’intéressante personnalité du logothète 1уап Norocea de Pitești, dont 
Vintense activité, déployée successivement en Valachie, en Moldavie et en Transylvanie, contribua 
à cimenter les liens politiques qui unissaient ces trois pays. 

Le logothète Norocea inaugure son activité en Valachie, où il appuie la politique de 
renfo: cement du pouvoir central, puis passe en Transylvanie, où il collabore avec les hommes 
politiques d’Alba-lulia poursuivant un but analogue. 11 séjourne quelque temps en Moldavie 


www.dacoromanica.ro 


428 с. TOTOIU | 20 


et revient en Valachie, où il préside le Divan de Michel le Brave qu’il servira fidèlement 
jusqu’au bout. 

1Уап Norocea se distingua tout particulièrement dans les guerres de Michel le Brave 
contre les Turcs et contribua à l’alliance anti-ottomane des trois pays roumains. 11 remplit 
plusieurs missions diplomatiques auprès du prince Sigismund Bathory et se fit remarquer 
comme chef militaire dans les combats livrés pour la possession de la ligne du Danube. 

Par Vintense activité qu'il déploya en Valachic, en Moldavie et en Transylvanie à la 
veille de leur première réunion en un seul Etat, Ivan Norocea contribua grandement au 
développement et à la consolidation des relations politiques entre les trois pays roumains. 


DATE NOI CU PRIVIRE LA MACARIE TIPOGRAFUL 


DE 


DAMASCHIN MIOC 


La împlinirea a patru veacuri şi jumătate de la apariţia primei cărți 
tipărite pe teritoriul romînesc, bibliografia noastră istorico-literară s-a 
îmbogăţit cu noi şi valoroase articole şi note, consacrate acestui eveniment 
important din istoria culturii. 


Cu acest prilej, în problema celor dintâi tipărituri romîneşti s-au expus 
din nou unele opinii contrarii, legate de anumite fapte, controversate si 
în trecut ; în special asupra locului unde aceste cărţi s-au tipărit şi asupra 
persoanei tipografului, cercetătorii — istorici, istorici de artă, literari şi 
ai bisericii, specialişti în arta tiparului — nu au fost şi nu sînt încă de 
acord. 


Asupra locului tipăririi Liturghierului, Octoihului şi 'Tetraevanghe- 
lului, dacă a fost Tara Romînească sau Veneţia, s-au purtat multe discuţii, 
atît la noi, cât si în străinătate. În cursul îndelungatei polemici, susti- 
nătorii uneia sau alteia din cele două teze au adus noi 81 variate argumente 
în favoarea tezei imbrätisate. Dintre susținătorii mai importanți ai Veneţiei 
са loc al tipăririi primelor cărți romîneşti de limbă slavă, sînt de reținut 
Al. Odobescu, G. Ionescu şi, acum în urmă, V. Molin, iar dintre cei ce 
au opinat pentru Tara Romînească ca sediu al tiparnitei, В. Р. Haşdeu, 
N. Hodoş, N. Iorga şi Р. Р. Panaitescu 1. 


1 О bibliografie a problemei, din care se poate vedea în ce măsură ea a interesat 
şi pe învățații străini, a fost de curînd alcătuită în cadrul Bibliotecii Academiei R.P.R. de 
către Angela și Alexandru Duţu și publicată în introducerea la noua ediţie a Liturghierului, 
București, 1961, р. LXIX—LXXV. Observăm că din bibliografie lipsesc totuși o sumă de 
titluri, mai vechi și mai recente, în special sirbești, din care unele destul de importante. 
Remarcăm cîteva : У. Budimovié, Istorija srpskih štamparija (Istoria tipografiei sirbesti), Beo- 
grad, 1912 ; Kalaidovié, Гоапп@ eksarhă bolgarskih, 1825 ; Р, Koeppen, Über Volker- und Ländes- 
kunde in Russland, în „Jahrbücher der Literatur, ХХ, 1822; George Sp. Radojiié, О Чат- 
pariji Crnojeviëa (Despre tipografia ‘Jrnoievicilor) în „Glasnik Skopskog nau nog drustva”, ХІХ 
(1938) ; idem, Beleške o Stamparijama и Crnoj Gori и XV i XVI veku (Note despre tipografii 


www.dacoromanica.ro 


430 DAMASCHIN MIOC 2 


Cel din urmă are meritul de a fi adus în discuţie, în afara repunerii 
în circulație a argumentelor lui Haşdeu şi Iorga, argumente noi, a căror 
valabilitate şi tărie nu poate fi zdruncinată. Dovezile sale în sprijinul tezei 
că cele trei tipărituri macariene romînești s-au făcut în Тата Rominească 
sint cu, totul concludente. 

Ne oprim aci cu această chestiune, nefiind în intenţia noastră să 
facem rezumatul discuţiilor şi nici un istoric al lor, mai ales că un articol 
sintetic cu asemenea preocupări există deja 1. 

Cea de-a doua chestiune controversată, asupra căreia vom stărui 
si noi, se referă la persoana ieromonahului Macarie, tipogratul celor trei 
cărți rominesti amintite. Au fost unii cercetători, e drept, mai vechi, care 
se îndoiau de identitutea celor doi Macarie, tipograful de la Cetinje si cel 
din Tara Romineascä. Si aci, argumentele lui Р. Р. Panaitescu, expuse 
în mai multe articole, sînt peremptorii 2. Discutia, însă, nu s-a limitat la 
atîta ; ea s-a întins îndeosebi asupra soartei lui Macarie după 1512, anul 
ultimei sale tipărituri din Tara Romineascä. 

În istoriografia romînească, cei mai multi și mai însemnați dintre 
ccreetätorii problemei (printre саге: Al. Odobescu, N. Iorga, N. М. Po- 
pescu şi N. Șerbănescu) sint de părere că ieromonahul Macarie tipograful 
este una și aceeaşi persoană cu mitropolitul Таги Romiîneşti, Macarie, 
întîlnit documentar în domnia lui Neagoe Basarab. Argumentele aduse de 
aceştia 3 în sprijinul identităţii celor doi Macarie par mult mai verosimile 
decit cele ale lui Р. Р. Panaitescu, саге s-a ridicat împotriva acestei păreri, 
cu” dovezi, şi după părerea noastră, prea putin convingătoare, sustinind 
ей tipograful n-a putut ajunge mitropolit. Oprindu-ne doar la părerile 
ultimilor cercetători menţionaţi, vedem că P. P. Panaitescu socoate că 
„meşterul Macarie” a murit în Тага Romînească „scurt timp după ter- 
minarea Evangheliei (1512)? 4, iar N. Șerbănescu că a păstorit са mitro- 
polit „pînă prin 1521”, trupul fiindu-i îngropat „undeva în jurul bisericii 
mitropoliei din Tirgoviste ” 5. 

Recent, în istoriografia străină s-a încercat de către istoricul iugoslav 
George Sp. Radojičić o nouă identificare a tipogratului Macarie cu un egu- 


m Muntenegru în veacurile ХУ şi XVI), în 15075 Zapisi, 11 (1948); idem, Karakter i 
alavni momenti iz proslosti srpskih stamparija (Caracterul şi momentele principale ат tre- 
cutul tipografiei sirbeşti), în /storiski Zapisi, 111 (1950) ; idem, Rukopisna i stampana knjiga 
( Manuscrise şi cărţi tipărite), Beograd, 1952 ; idem, Srpske arhivske i rukopisne zbirke na Svetoj 
Gor: (Colecţii arhivistice şi manuscrise sirbești la Sf. Munte), „Arhivist”, nr. 2 (1955); idem, 
O hajize Ptolomeja (Dva stura srpska geografska „.tikovanija””) (Despre cartea lui Ptolemeu. 
Două vechi „tilcuiri”” geografice sirbesti), în /storiski Časopis, VI (1956); Lj. Stojanović, 
srbi stampari u Rumuniji (Sirbi tipografi în Rominia), în „Nova Europa”, IX (1924). 

1 Barbu Teodorescu, Prima tipografie а Țării Romineşti (Macarie 1505— 1512), „Bis. 
ort. rom.”, an. LXXVI (1958), nr. 10 11, р. 983—1004. Articolul rezumă în special discu 
{Ше purtate de specialiştii romini. 

2 A se vedea titlurile în Bibliografia amintită, din Liturghier. 

3 Vezi in special articolul lui Niculae Șerbănescu, Mitropolitit Ungrovlahiei, „Bis. ort. 
rom.” an. LXNVII (1959), nr. 7 10, р. 748 753. 

+ Introducerea la Liturghier, р. LVIII. 

+ N. Șerbănescu, art. cit., р. 753. 


www.dacoromanica.ro 


з DATE NOH-CU PRIVIRE LA MACARIE TIPOGRAFUL 431 


men cu acelaşi nume de la ctitoria sîrbeascä atonită a Hilandarului, întâl- 
nit aci între апп 1525—1533 1. Argumentele în sprijinul acestei identifi- 
сагі merită o atenție ceva mai deosebită, peste ele neputîndu-se trece atit 
de uşor; două din ele sînt de bază: un egumen de la mănăstirea Hilan- 
dar, anume Macarie, vine şi obţine ajutoare băneşti însemnate, atît din 
Tara Romînească, cît şi din Moldova, în 1525 si 1533, pentru mănăstirea 
pe care o conducea şi pentru metohul ei, mănăstirea Turnul lui Arbănaș. 
El obţine în acelaşi timp un ajutor în bani anual şi pentru el personal. 
Acelaşi egumen Macarie scrie în deceniul al treilea al sec. al XVI-lea si 
o scurtă cosmografie (geografie) despre „țările dacice”, Moldova, Тага 
Romiînească şi Transilvania. 

Datele de mai sus le-a găsit istoricul amintit printre materialele sîr- 
besti aflätoare la Hilandar Я într-un alt manuscris intern. Între acestea, 
cinci documente rominesti inedite i-au atras atenția prin conținutul lor 
mai deosebit, interesînd şi relaţiile sîrbo-romîne în evul mediu 2. Cel mai 
vechi este din noiembrie 1492, de la Vlad Călugărul. Acesta, la rugămin- 
tea ,,taritei Mara”, de a lua sub grija şi miluirea sa mănăstirea Hilanda- 
rului, sărăcită de ctitorii ei, domnii Serbiei, şi de care doar ea se mai îngri- 
jea, a primit să fie nou ctitor al mănăstirii. După moartea Marei si a surorii 
sale, „doamna Cantacuzino” 5, Vlad dăruieşte Hilandarului un obroc 
anual de 5000 de aspri, iar călugărilor ce vor veni să ridice banii, de chel- 
tuială, 500 de aspri î. Al doilea act, de la Vlädut voievod, din 15 mai 1510, 
are aproape același conținut cu cel de mai sus. Celelalte trei documente, 
interesînd mai direct problema noastră, sînt de la Radu de la Afumaţi, din 
30 aprilie, din mai (poate 4 sau 30, nu se poate citi exact) și 16 mai 1525. 

Actul din 30 aprilie 1525 este tot o danie către aceeași mănăstire. 
La rugămintea egumenului mănăstirii, Macarie și a călugărului Ioan, voie- 
vodul muntean acorda Hilandarului o sumă anuală de 10 000 aspri, bol- 
nitei mănăstirii 800 de aspri, iar călugărilor ce vor veni după bani, 500. 
Celelalte două acte au acelaşi conținut, deosebindu-se doar ca formă: cel 
din 16 mai este o carte domnească obişnuită, celălalt, un hrisov solemn. 
La rugămintea aceluiaşi Macarie, Radu de la Afumaţi acordă şi mănăstirii 
„Turnul lui Arbănaş” 1200 de aspri, iar lui Macarie personal, alţi 1000 
de aspri, ambele sume cu titlul de obroace anuale. 


„То Radul mare voievod şi domn... am primit... să На nou cti- 
tor... lăcașului... numit Turnul lui Arbänas şi am făcut obroc sfintului 
lăcaş 1200 de aspri şi părintelui egumen, ieromonahului Macarie, să aibă şi 
el obroc 1000 de aspri. Si să vină fratii în fiecare an, după Bobotează, să ia 


1 Argumentatia lui Radojitié este cuprinsă în lucrările citate mai sus, la nota de com- 
pletare a bibliografiei macariene. 

2 Тоже cele cinci documente, са şi multe altele, conținînd danii ale domnilor romini 
către mănăstirile de la Athos, majoritatea fiind inedite şi unele chiar necunoscute specialiștilor, 
au fost achiziţionate de curînd în fotocopii de către Biblioteca Academiei R.P.R., aşa că 
am avut posibilitatea de a le examina mai îndeaproape. Ele au aparţinut lui Stoica Nico- 
laescu si î n prezent formează pachetul de achiziţii noi nr. 158/1961. 

3 Este vorba de fiicele lui George Brancovici, despot al Serbiei între anii 1427—1456. 
Mara a fost soţia sultanului Murad Il. 

4 Despre acest fapt, vezi şi Р. $. Năsturel în „Glasul Bisericii”, ап. ХІХ (1960), пг, 
5—6, р. 498—502. 


www.dacoromanica.ro 


432 DAMASCHIN МІОС 4 


obrocul sfintei mănăstiri şi al părintelui Macarie...” (Iw Рлд8л велик 
RWEBOA4 Н Ггосподниъ. .. NPHMHCMO ... да БЗДЕМО НОЕН KTHTOPIE. ., WEHTEAH ... 
нарнцаемаго Ярванашкн linor n Зчиннемо мерок сЕКтмЕ WEHTRAH „AC AaCnpH H 
WTUS HrSMENS ТєрмонаХ8 Макарїю, да HAAT H WH WEpOK „å аспрн. Н да пон- 
Ходнт кратим катагодїне по Богомкленй ДА 8знмают WEPOK CBEThIE MOHACTHPS 
н wra Макарїд.. .). 

Atribuirea unei danii personale egumenului Macarie, ca şi cuantumul 
ei destul de ridicat, aproape cît al mănăstirii, constitue un dar deosebit, 
făcut acestuia drept mulţumire pentru servicii importante aduse de el 
țării; aceste servicii, conchide Radojičić, nu pot îi decît aportul său la 
înființarea tipografiei din Тага Romineascä şi munca, de mai multi ani, 
la tipărirea primelor cărți romîneşti. 

Între materialele interesînd problema de faţă, Radojičić a dat la 
iveală si o scurtă descriere geografică a ţărilor romîne, făcută de același 
egumen al Hilandarului, Macarie. Pentru importanţa ei în general, ca si 
pentru dovezile ce le conţine în sprijinul tezei identităţii celor doi Macarie, 
ne-am luat îngăduinţa de a prezenta şi cititorilor noştri textul şi tradu- 
cerea în romîneşte a acestei ,,geografii””, precum şi o fotocopie a eit. 


Cie тлһкоканїя HroSmena Хуландарскаго Taka Й акарїа, нослЕ днгааго къ 
скяреннонноц ЕХ w землаХь дакунскынХь H w MEKAaĂn ЮЕ. 

Прквда Дакїд: wr сфвернынХь странь Межда до Maaie Роүсне н до 
Хацага досежоущїн: мт западаже мЕжда до Thek рЕцЕ, HKE съХоднть от 
BEMAIE глаѓолєме Германскьи, HE єсть Оугрьскад; WT полоүднЕ межда BEAH- 
кад н словнаа рка ДЗнан, wr Tuck phuk такоже нисХоднть къ ps мном 
Mopoy до Ннстра; wT въеточные Thank межда Ннетрь, Еғлнкда рЕКА, HE 
течен в раздфлметь Татар н Дакүз, иже есть земаа MSaaogaalinckaa н 
ОүғровлаХїнскда, ne н ЇЇланннн нарнчют се. 

Междаже Горнєғ ДАненЕ: wr запада, AaamaTia, до Западнгааго Фора, 
нынга Скендерїа глаголєт CE н земла Чркноєкика, до camie Сав, рЕцЕ Reak- 
Kis, н до Сноакоусь, HE єсть Д,оуврокникь : WT полоудн® же. Макндон`а, нж 
ECTR ныша Серезь HAMEHOVET CE: WT къстокаже Тракїа, нже вет Др кнополю, 
AS Доүнава, рЕцЕ Reansie: wr сккераже межда велнкаа рЕка Сака н Доунан 
такожде, AKOKE н прЕЖДе выше реченно бысть, H до Гюрманиь нже н @кагун 
нарнчют сє. 

МеднтеранАжеЕ, нына Глаголюмаа есть Хацагь н CpAtan н Моукачь, 
до Tuck о®цК wnpkaAkaïaeT се н тако зканїє премаюци нынга, МеднтереНтаже 
по Зғллемерекемь разачь тенїн глаголємаа єсть, WBAUE H кран юн (MeXaaïa 
НЫНА зовет CE, по прккомь землюмерскомьк званїю, до рЕцЕ Gara досежёцїн. 


„Aceasta е tălmăcirea egumenului Hilandarului, nevrednicul 2 
Macarie, cel din urmă dintre ieromonahi, despre ţările dacice şi despre 
hotarele lor, 


1 Fotocopia este după С. Sp. Radojičić, O Knjize Ptolomeja, Beograd, 1956, iar tran- 
ѕсгісгеа și traducerea ei am făcut-o conform normelor adoptate de Academia R.P.R. 

2 Spre deosebire де С. Sp. Radojičić, care traduce pe Taša cu ,,poate” (Srpsko- 
rumunski odnosi XIV— XVII veka, р. 20) şi de Р.Р. Panaitescu, care-l traduce cu ,,açazis’” 
(Manuscrisele slavo-romîne din Biblioteca Academiei R.P.R., vol. I, р. 172), am adoptat 
traducerea de .,nevrednicul””, propusă de Demostene Russo (Studii istorice greco-romine, 
vol. II, p. 506), deşi literal, nici celelalte două nu sint greşite. 


www.dacoromanica.ro 


5 DATE NOI CU PRIVIRE LA MACARIE TIPOGRAFUL 433 


Dacia prima: hotarul din părţile de miazănoapte ajunge pînă la 
Rusia Mică şi pînă Ја Haţeg ; iar hotarul dinspre apus, pînă la rîul Tisa, 
care coboară din ţările numite Ghermania, care este Ungaria; hotarul 
dinspre miazăzi, marele şi slăvitul гїп Dunărea, care coboară de la riul 
Tisa spre Marea Neagră, pînă la Nistru ; hotarul dinspre părţile de răsărit, 
Nistrul, rîu mare, al cărui curs desparte Tataria şi Dacia, care este țara 
Muldovlahia si Ungrovlahia, care şi Muntenia se cheamă. 

Iar hotarul Misiei de Sus : dinspre apus, Dalmația, pînă la Marea 
de Apus, acum se numeşte Skenderia şi ţara Cernoevicilor, pînă la însăşi 
Sava, гїп mare, și pînă la Siracuza, care este Dubrovnicul ; dinspre miazăzi, 
Machidonia, care este şi se numeşte acum Serez ; dinspre răsărit, Trachia, 
care este Drenopole, pînă la Dunăre, тїп mare ; iar hotarul dinspre miază- 
noapte, marele rîu Sava şi de asemenea Dunărea, cum s-a spus şi mai îna- 
inte, şi pînă la Ghermania, care este Ungaria. 

Iar cea numită Dacia Mediteranea, acum este Hategul şi Ardealul 
şi Muncaciul, se întinde pînă la rîul Tisa, asemenea nume primindu-le 
acum, iar Mediteranea este numită după socotelile geografilor, însă şi 
marginea ei se cheamă acum Mehadia, după cea dintîi denumire a geogra- 
filor, întinzîndu-se pînă la rîul Olt”. 

După unele elemente interne, ca pomenirea identităţii dintre Germa- 
nia şi Ungaria, despre care se putea scrie numai după 16 decembrie 1:26 
(data alegerii lui Ferdinand de Habsburg ca rege al Ungariei), şi menţiunea 
се ве face despre ‚фата, Cernoevicilor”, care încetează de a fi în 1528, cînd 
există şi ultimele date despre Skenderbeg Cernoevici, Radojiti : datează 
„„Tilcuirea” lui Macarie ca fiind dintre anii 1526—1528 1. 

Bazat pe milele ce le obţine din Tara Romîneascä şi din Moldova 2 
pentru Hilandar și Turnul lui Arbänas, care însumează un total anual de 
16 800 aspri şi îndeosebi pe dania personală pe care o primeşte Macarie 
de la Radu de la Afumaţi, ca si pe scurta geografie a ţărilor romîne, operă 
a aceluiaşi, istoricul iugoslav emite ipoteza identității acestui Macarie, 
ieromonah şi egumen la Hilandar, cu ieromonahul Macarie, tipogratul din 
Tara Romineascä şi Muntenegru. 

Cunoscind partial argumentarea numai dintr-unul din articolele $ 
lui Radojiti:, Р.Р. Panaitescu, în ultima sa lucrare, trece uşor peste ipo- 
teza emisă de acesta, conchizind că „asemenea identificări de persoane, 
bazate numai ре nume nu au nici o probabilitate de autenticitate” 4, Chiar 
numai argumentele de mai sus, care nu sînt totuși o simplă identificare 
bazată doar pe nume, merită o atenţie ceva mai stăruitoare. 

Din aprofundarea analizei actelor de danie amintite, la fel са şi w 
conținutului ,,Tilcuirii” şi a împrejurărilor în care ele au fost făcute, se 
pot scoate noi dovezi în sprijinul identităţii celor doi Macarie, ceea ce vom 
încerca să facem în cele ce urmează. 


1 Vezi Jstoriski Zapisi, II (1948), р. 3 4. 

2 De la Petru Rareș, egumenul Macarie obţine la 13 martie 1533 un obroc anual ас 
3000 de aspri, iar de cheltuială călugărilor, 300 (Doc. priv. ist. Rom., A., veac. XVI, vol. Г. 
р. 356—357, 

3 Vezi Introducerea la Liturghier, р. ГУП şi LXXII. 

4 Ibidem, р. LVII— LVIII. 


www.dacoromanica.ro 


434 DAMASCHIN МОС 6 


Examinarea tuturor daniilor în bani се se cunosc, făcute mänästi- 
rilor de la Athos de către domnii ţărilor noastre pînă la 1530, duce la consta- 
tarea că dania tăcută Hilandarului în 1525 este cea mai însemnată dintre 
toate, ea fiind aproape dublă decît cea mai mare sumă acordată vreuneia 
dintre mănăstir le atonite 1. Cuantumul anual а] daniei era mai ridicat 














Fig. 1 
decît prețul mediu al unui sat cu vecini în această vreme 2. Mai constatăm 
că Radu de la Afumați, la intervenţia egumenului Macarie, ridică obrocul 
anual al Hilandarului de la 7000 aspri, cît îl fixase Neagoe Basarab în 
1517 3, la 11 300 aspri, într-o vreme în care asprul nu înregistrează devalo- 
rizări. Din aceeaşi cercetare a tuturor actelor de danii şi întăriri de sume 
băneşti mănăstirilor de la Athos, pînă la sfîrşitul sec. al XVII-lea reiese că 


dania personală făcută ieromonahului Macarie la 1525 este unică. Nici 
un alt document nu aminteşte de vreo altă danie cu titlu personal către 


1 Este vorba de dania făcută de Vlad Călugărul, la 12 iunie 1487, m-rii Rusico, în sumă 
de 6000 aspri (Doc. priv. ist. Rom., B., veac. XIII—XV, р. 186—187), scăzută în anii 
următori de Radu cel Mare la 3400 de aspri (ibidem, p. 236—237). 

2 Preţul mediu al unui sat era, între 1511—1530, de 10200 aspri; calculul s-a făcut 
după 21 de cazuri, mentionind 20 de sate întregi Vindute, 

3 Doc. priv. ist. Rom., B., veac. XVI. vol. 1, р. 123—124. 


www.dacoromanica.ro 


DATE NOI CU PRIVIRE IA MACARIE TIPOGRAFUL 435 


м 


vreunul din egumenii sau călugării solicitatori de mile de la voievozii 
Таги Rominesti şi ai Moldovei. Suma acordată lui Macarie nu era nici ea 
mică, echivalind cu preţul a 2—3 cai, a circa 7 pogoane de vie sau 13—14 
fălci de ocină, ceea ce, са dar anual, nu ега de loc putin. În mod firesc ве 
naște întrebarea : ce a făcut egumenul Macarie ca să merite o asemenea 
danie anuală cu totul neobişnuită? 





Fig. 2 


În Introducere” la noua ediţie а Liturghierului, comentindu-i 
epilogul, Р. Р. Panaitescu făcea observaţia că în toate trei tipäriturile 
rominesti ale lui Macarie, titlul domnului de „mare voievod a toată 
фата Ungrovlahiei Я а  Podunaviei” (келикн вожодь късє® ЗЕМАН 
ОугроклаХТискон н Шодоүнакїю) nu se întilnește în „nici un act emanat 
din cancelaria domnilor romîni Radu cel Mare (1495—1508), Mihnea 
(1508—1510), Neagoe Basarab (1512—1521)? şi că Podunavia (partea de 
Іа sau de peste Dunăre) din titlul domnesc „din prima jumătate a secolului 
al XV-lea, în legătură cu stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn în Dobrogea si la 
Chilia” nu mai apare în acte. Autorul îşi exprimă nedumerirea: „de се a 
readus Macarie la lumină acest titlu perimat și arhaic al domnilor Țării 
Romiîneşti, nu se ştie”. Poate că Macarie, lucrînd într-o mănăstire, а dat 
peste hrisoave vechi care mentionau Podunavia în titlu ; el nu provine în 


www.dacoromanica.ro 


436 DAMASCHIN MIOC $ 


niciun caz din „comanda domnilor respectivi, care în hrisoavele lor și în 
poruncile date de dinsii nu-l foloseau niciodată”. Autorul conchide că pre- 
тепа unui atare titlul în epilogul tipăriturilor macariene înseamnă „un 
contact direct al tipografilor cu vechile acte domneşti” 1. 

Documentele intrate recent în colecția Bibliotecii Academiei R.P.R. 
arată că lucrurile nu stau întocmai aşa si că se pot da și alte explicaţii 
originii titlului domnesc în forma enunțată mai sus. Mai întîi, afirmaţia 
că domnii amintiţi, patroni ai cărților macariene, nu se intitulau niciodată 
şi domni ai Podunaviei în actele lor este infirmată. Într-un document intern 
din cele amintite, avînd data de 2 august 1512, deci la numai cîteva zile 
după terminarea Evangheliarului, în care de asemenea există titlul domnesc, 
Neagoe se intitula „voievod atoată фата Ungrovlahiei şi a Podunaviei” 
(конкода късен землн УггроклаХТискон н Нодбнавню)?. Este foarte probabil că 
Macarie nu era străin de intitulatia din respectivul act, ea fiind tot o danie 
către metohul Hilandarului, mănăstirea Turnul lui Arbănaş. În al doilea 
rînd, e mai probabil că Macarie a împrumutat pe ,,Podunavia” din titlul 
despotilor sîrbi, care îl purtau pentru posesiunile ce le aveau în nordul 
Dunării, decît din titlul lui Mircea. Dintre aceștia, pe Gheorghe Branko- 
vici (călugărul Maxim), sigur şi pe fratele său, Iovan, probabil, Macarie îi 
cunoștea personal. 

Reţinem observaţia justă făcută de Р. Р. Panaitescu că tipograful 
Macarie este cel care reintroduce în titlul voievozilor Țării Воштезй, 
patronii tipografiei, şi adăogirea de domni ai Podunaviei. Între 1512 și 
1525, Podunavia nu mai este întîlnită în nici unul din actele interne ema- 
nate din cancelaria domnească. Titlul, în forma lui din cele trei cărți tipă- 
rite, reapare abia în 1525 şi, ceea ce ni se pare foarte semnificativ, chiar 
în cele două acte prin care Radu de la Afumați acorda obrocul anual 
de 1000 de aspri, cu titlu personal, ieromonahului Macarie, egumen al 
Hilandarului, venit în Tara Romînească, cum s-a mai spus, spre a solicita 
ajutoare pentru mănăstirea în fruntea căreia, la acea dată, se găsea. În 
hrisovul solemn din mai titlul lui Radu este absolut același cu cel din căr- 
{Пе macariene : „mare voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei și à Po- 
dunaviei — (келнкїн BRWEROAA н господинъ късон земли УггроклаХТискон H 
Подёнактю)3. Este oare o simplă întîmplare faptul că titlul domnesc în forma 
introdusă de ieromonahul Macarie, tipograful, reapare abia după 13 ani 
şi numai odată cu venirea în ţară a ieromonahului Macarie, egumenul? 


Interesul pe care-l prezintă „,Tilcuirea” lui Macarie despre „ţările 
dacice” pentru problema în discuţie ne îndeamnă să insistăm puţin și 


1 Introducere la Liturghier, р. XII— ХИТ. Trebuie să precizăm că această Introducere 
s a scris înainte de achiziționarea de către Biblioteca Academiei R.P.R. a documentelor ре 
care le-am amintit $1, de asemenea, că, după cum se poate vedea din note şi bibliografie, 
din articolele lui Radojičić, Р. Р. Panaitescu nu a cunoscut atunci decit unul, care aminteşte 
în treacăt de aceste documente şi doar de unele din ele. 

2 Bibl. Acad. R.P.R., Fotografii, A. N., 158/961. 

3 Ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


9 DATE NOI CU FRIVIRE LA MACARIE TIPOGRAFUL 437 


asupra еі. Р. Р. Panaitescu caracteriza textul ei ca „încurcat si necorectat 
de traducător, care, са un cunoscător al locurilor, ar fi putut s-o facă”; 
el „nu indică pe Macarie tipograful” 1. În realitate, textul nu este nici 
încurcat si nici autorul nu este un simplu traducător. ,,Tilcuirea” este 
mai mult o contribuţie personală a lui Macarie, decît o traducere, după 
cum se poate vedea din cele de mai jos. 

Într-o notă a descoperitorului textului, istoricul G. Sp. Radojičić, 
se dau mai multe detalii despre această mică ,,geografie”, compusă din 
două pagini de manuscris. Avînd titlul Despre cartea lui Ptolemeu privind 
eparhiile Ohridei, textul se găsea intercalat într-un manuscris al Sintagmei 
lui Matei Vlastares. La sfirsitul textului lui Macarie, саге are 29 de rînduri, 
şi al încă unuia, de 414 rînduri, alcătuit în a doua jumătate a sec. al XV-lea, 
de Dimitrie Cantacuzino, există o însemnare din care reiese că ambele texte 
au fost; copiate de mitropolitul Nicanor al Novo-Bîrdului, în anul de la 
facerea lumii 7043 (1 sept. 1534—31 aug. 1535), cu ocazia unei încercări 
de separare a mitropoliei de Smederevo de către arhiepiscopia Ohridei 2. 
Titlul celor două texte de caracter geografic ne duce evident şi la sursa 
de la care cei doi alcätuitori, egumenul Macarie şi Dimitrie Cantacuzino 
au pornit, şi anume Ptolemeu geograful. Am comparat textul lui Macarie 
cu cel din Geographia învățatului grec din sec. al II-lea al erei noastre 3. 
Urmindu-l pe acesta pentru unele din jaloanele de bază în privința hota- 
relor Daciei 4, anume Dunărea şi Tisa, Macarie intervine în textul lui Pto- 
lemeu cu unele detalii de adevărat cunoscător al regiunilor romînesti. 
El vorbeşte despre Haţeg, despre Moldova şi Тага Rominească ; pentru 
сеа din urmă folosește şi numele pe care obişnuit i-l dădeau Moldovenii, 
de Muntenia. În partea referitoare la Mesia, deşi reproduce exact hotarele 
după Ptolemeu 5, Macarie transpune în denumiri ale vremii sale vechile 
hotare, pomenind Skenderia sau Тага Cernoevicilor, Serezul, Adrianopole 
şi Ungaria. Partea a treia, pe care n-am întîlnit-o la Ptolemeu, fie că este 
după alții fie că este o contribuţie personală a lui Macarie, are şi ea nume 
din epoca sa, legate de frontierele a ceea ce credea egumenul că a fost 
Dacia Mediteranea, şi anume: Haţeg, Mehadia, Ardeal, Muncaci. Cele 
două denumiri mai speciale, folosite în mica descriere geografică a egu- 
menulu: Macarie, cea de Tara Cernoevicilor şi cea de Muntenia, locuri unde 
şi-a desfășurat o vreme activitatea tipograful Macarie, duc, fără îndoială, 
la ipoteza identităţii de persoane a celor doi. 

În legătură cu textul „Tilcuirii”, аза cum se prezintă el, se poate 
afirma cel mult că Macarie nu cunoștea geografia Daciei și Mesiei, ca să 
transpună exact în toponimia vremii sale vechile lor hotare, dar nicidecum 
că nu cunoştea ţările romîne la începutul sec. al XVI-lea. 


Introducere la Lilurghier, р. LVII. 

С. Sp. Radoji:i€, О knjize Plolomeja, in Isloriski Časopis, VI (1956), р. 56—60. 
Am avut la îndemină ediţia din 1843, Claudii Plolemaei Geographia, Lipsiae, 1843. 
Vezi р. 177—178 a ediţiei citate mai sus. 

Ibidem, p. 180 181. 


с au © м 


www.dacoromanica.ro 


438 DAMASCHIN MIOC 10 


Ajunși la sfîrșitul acestei note, se naşte în mod firesc întrebarea: 
oare, pentru o simplă coincidenţă de nume, nu sînt prea multe puncte de 
contact între Macarie tipograful si Macarie egumenul? 


+ 


Pe baza datelor ce se cunosc pînă acum, viața ieromonahului Macarie, 
tipograful primelor noastre cărți, ne apare destul de zbuciumată. Înainte 
de 1492, el se găsea la Veneţia, unde învăţa meşteşugul tiparului. De aci 
se reîntoarce în patrie, Muntenegru, unde, probabil, sub influenţa sa, voie- 
vodul de atunci al ţării, George Cernoevici, înființează o tipografie cu carac- 
tere slave, instalată la o mănăstire din Cetinje. Асі, între 1492 Бі 1496, 
Macarie, cu ajutorul unor ucenici, tipăreşte o serie de cărţi bisericești !. 
În fața primejdiei turceşti, tipografia este mutată, în 1496, я adăpostită 
tot într-o mănăstire la Obod, o fortăreață а Cernoevicilor. Асі, însă, ea 
n-a mai funcționat. Resturile ei s-au păstrat la Obod pînă prin preajma 
celui de-al doilea război mondial ?. La sfîrşitul anului 1496, cînd George 
Cernoevici, silit de turci, se refugiază la Veneţia, împreună cu familia, 
foarte probabil că Macarie îl însoțea. Асі stă pînă în toamna anului 1502, 
cînd, împreună cu ieromonahul Maxim (fostul despot al Serbiei, George 
Brancovici) pleacă în Srem. Maxim se găsea la Veneţia, trimis de fratele său 
Iovan, în vederea încheierii unei alianțe împotriva turcilor 3. De aci, unde 
se întîmplă răsturnări 51 zizanii, după moartea despotului Iovan Bran- 
covici, tot împreună cu Maxim şi familia acestuia (mama si nepoatele sale), 
Macarie vine, în 1504 sau 1505, în Tara Romînească. Activitatea sa tipo- 
grafică dintre 1507—1512 este îndeobşte cunoscută. După acest an şi 
pînă în 1521, adică pe întreaga domnie a lui Neagoe Basarab, Macarie 
este foarte probabil mitropolit al Țării Romînesti 4. Împrejurările turburi 
din Tara Romîneascä, de după moartea lui Neagoe Basarab, patron recu- 
noscut al lui Macarie, ca şi ameninţarea turcească, din cauza căreia fugise 
şi din Muntenegru, l-au silit să se retragă la ctitoria atonitä a dinastilor вітрі, 


1 Cele mai recente articole din istoriografia rominească, privitoare la tiparul romînesce 
(scrise de P. P. Panaitescu, V. Molin — D. Simonescu) amintesc doar de patru tipărituri maca- 
riene în Muntenegru : Octoihul, р. 1, Octoihul, р. a Il-a, Psaltirea şi Molitvelnicul ; С. Sp. Rado- 
jicié, încă т 1938 (vezi articolul citat în nota 1, р. 429) arată că din aceeași oficinä a mai 
ieşit şi un Evangheliar, care însă nu s-a păstrat ; într-un alt articol, din 1952, acelaşi autor 
arată că în Muntenegru s-au tipărit de către Macarie şase cărți ; din ultima din ele s-au desco- 
perit nu de mult la mănăstirea Decani şapte foi, din care trei se repetă (Rukopisna i štampana 
knjiga, Beograd, 1952, p. 12). 

2 G. Sp. Radojičić, Rukopisna..., р. 12—13. Bănuim că У. Molin nu cunoștea acest 
fapt, al păstrării unor rămăşiţe din tipografia muntenegreană pînă în zilele noastre ста afirmă 
că şi tipăriturile macariene muntenegrene s-au făcut la Veneţia (Zipăriturile ieromonahului 
Macarie pentru Tara Rominească, „Bis. ort. rom”., ап. LXXVI (1958), ir. 10—11, р. 1010, 
nota 34). 

3 Bazat pe unele documente venețiene, care-l menţionează pe Solomon, fiul lui George 
Brancovici, între 1496 şi 1507 la Veneţia, С. Sp. Radojičić arată că acesta nu i-a însoțit 
pe Maxim şi Macarie în 1502 Я nici n-a venit, odată cu еі, în Tara Rominească, cum au 
crezut majoritatea cercetătorilor de pină acum. (О Stampariji Crnojevita, „Glasnik Skopskog 
nautnog druitva” XIX (1938), р. 154—155), 

4 Р. Р, Panaitescu, cum am mai spus, și б. Sp. Вадой( 6 nu sînt de părere că Macarie 
tipograful a ajuns şi mitropolit. Ori, ipoteza istoricului jugoslav, care-l găsește pe Macarie 
egumen la Hilandar, nu înlătură posibilitatea ca anterior el să fi fost şi mitropolit. Sint cu- 
noscute destule cazuri de mitropoliți retraşi apoi са egumeni ai unor mănăstiri. 


www.dacoromanica.ro 


11 DATE NOI CU PRIVIRE LA MACARIE TIPOGRAFUL 439 


Hilandarul. Între 1525 81 1533, Macarie este atestat documentar ca egumen 
şi proegumen la mănăstirea Hilandar. În această calitate, după cum s-a 
văzut, el vine în țările romîne, de unde, de la vechi cunoscuţi şi rude ale 
dinastilor sîrbi si muntenegreni, domnii Таги Romîneşti şi ai Moldovei, 
obține însemnate daruri bănești. Anul morţii sale este necunoscut. 


НОВЫЕ ДАННЫЕ О МАКАРИИ — ПЕЧАТНИКЕ 


РЕЗЮМЕ 


Автор, осиовываясь ча сведениях югославского историка Г. Сп. Радойчича, 
к которым он добавляет новые аргументы, извлеченные из некоторых румынских 
внутренних документов, пытается установить тождество личности печатника Ма- 
кария, отпечатавшего первые книги в Валахии, с Макарием, бывшим в 1525—1533 гг. 
игуменом хиландарского монзстыря, основанного сербами на Афоне. 

Главные аргументы, подкрепляющие это предположение, следующие: 1) nony- 
чение лично Макарием крупного ежегодного денежного пожертвования, что является 
единственным, невиданным случаем в истории оказания помощи афонским монас- 
тырям; 2) получение хиландарским монастырем самой крупной денежной суммы, 
зарегистрированной до того времени, превосходящей по размеру пожертвования, полу- 
ченные всеми другими афонскими монастырями; 3) составление тем же игуменом Ма- 
карием краткого географического описания трех румынских стран, из которого сле- 
дует, что его автор был хорошо знаком с румынскими землями; 4) введение в кия- 
жеский титул новых, особых элементов («воевода Венгровлахии и Подуназии»), встре- 
чающихся только в книгах, напечатанных Макарием, и в дарственных грамотах, 
полученных игуменом Макарием для возглавляемого им монастыря, тождественных 
по своей форме. 

Значительные размеры денежного пожертвования лично для игумена и для 
монастыря, вознаграждение за не менее значительные услуги, оказанные стране 
игуменом Макарием в качестве печатника и, может быть, митрополита в 1512—1521 гг., 
а также и другие доказательства приводят к естественному выводу о тождестве 
иеромонаха Макария — игумена Хиландарского монастыря с иеромонахом Макарием- 
—— печатником. 


INFORMATIONS INEDITES SUR ГЕ MAÎTRE 
IMPRIMEUR MACARIE 


RESUME 


Partant d'une thèse soutenue par l’historien yougoslave С. Sp. Radojitié à laquelle il 
ajoute quelques témoignages inédits, l’auteur tente d’identifier le moine Macarie qui imprima 
les premiers livres en Valachie, à Macarie, hégoumène du couvent serbe de Hilandar, au Mont 
Athos, de 1525 à 1533. 


www.dacoromanica.ro 


440 DAMASCHIN МОС 12 


Les principaux arguments invoqués а l’appui de cette thèse sont: 1° les importantes 
donations annuclles reçues par l’hégoumène Macarie personnellement, fait sans précédent dans 
les actes du Mont Athos; 2° l'importance exceptionnelle des subsides consentis au couvent 
de Ifilandar, subsides dont le montant dépasse les sommes allouées jusque-là à tous les autres 
couvents du Mont Athos; 3° un bref exposé géographique consacré par l’hégoumène Macarie 
aux trois pays roumains — Valachie, Moldavie et Transylvanie —, écrit qui révèle chez son 
autcur une sérieuse connaissance de ces régions; 4 l’introduction d’éléments nouveaux 
dans le titre officiel du voivode de Valachie (+ voivode du Pays d’'Hongrovalachie et de la 
Podunavie ») qui ne figurent que dans les ouvrages sortis des presses du maître imprimeur 
Macarie ct dans les actes de donation en faveur de l’hégoumène Macarie et de son couvent, 
les uns ct les autres identiques comme forme. 

Tout semble indiquer qu’il s’agit d’une seule et même personne et que le moine Macarie 
qui imprima les premiers livres en Valachie ct fut métropolite de 1512 à 1521 n'est autre que 
l'hégoumène Macarie du couvent de Hilandar, au Mont Athos des années 1525—1533. 
Ceci expliquerait l'importance des donations faites à ce couvent et personnellement à son 
hegoumene, dont on tenait à recompenser ainsi les services rendus au pays par ses livres et, 
peut-être, par son activité de métropolite. C'est là la conclusion à laquelle aboutit l’auteur. 


STUDII DOCUMENTARE 


CERCETĂRILE DE ISTORIE UNIVERSALĂ ÎN REPUBLICA 
DEMOCRATĂ GERMANĂ 


Într-o recentă călătorie în Republica Democrată Germană (decembrie 1962 — ianua- 
rie 1963) am avut prilejul, printr-o serie de convorbiri și luări de contact, să mă informez mai 
îndeaproape în legătură cu activitatea istoriografică din ţara socialistă prietenă cu privire 
specială asupra cercetării diferitelor probleme de istorie universală. Locul pe care acestea 
îl ocupă se extinde an de an — dovadă numărul crescind de institute sau secţii în cadrul 
institutelor —, ceea ce oglindeşte efortul susţinut ре care istoricii din Germania democrată 11 
depun pentru a răspunde în lucrările lor prin diverse soluţii la unele dintre cele та! actuale 
probleme ale istoriografiei contemporane. Se știe în această privinţă că istoriografia reacționară 
din ţările capitaliste, slujind ca și în trecut interesele prezente ale cercurilor imperialiste, 
tinteste nu numai la falsificarea adevărului istoric în ce priveşte feluritele istorii nationale, ci 
mai ales caută să elaboreze şi să impună o imagine denaturată, mincinoasă, de așa-zisă sin- 
teză, a întregii istorii universale sau a unor perioade largi ale acesteia. 

Orientarea cercetărilor de istorie universală în Republica Democrată Germană este 
marxist-leninistă, pornind de la tezele fundamentale pe care clasicii marxism-leninismului 
le-au formulat în legătură cu conţinutul științific al unui număr destul de important de 
probleme ale istoriei mondiale, Un loc de frunte în această privinţă îl ocupă valorificarea 
ideilor geniale ce se găsesc în lucrările întemeietorilor marxismului și care privesc direct 
raporturile reale dintre istoria Germaniei şi istoria universală în lumina concepţiei ştiinţifice 
despre modul cum trebuie înţeleasă integrarea istoriei Germaniei în istoria universală. Și 
Marx şi Engels, în lucrările lor, au respins de repetate ori diversele camuflaje istoriografice 
sub care nu se făcea altceva decit să se ascundă ideologia agresivă a militarismului şi 
imperialismului german ca, de pildă, caracterul de ordin divin al Imperiului romano-german, 
așa-zisa misiune culturală europeană și mai ales în răsărit, idealizarea statului militarist $1 
birocratic prusac, primatul politicii externe asupra celei interne etc, Marx şi Engels au arătat 
că tratarea istoriei germane din punctul de vedere al istoriei universale în această lumină 
nu poate să ducă decit Ја o imagine falsificată a trecutului poporului german. 

Pornind de la aceste premise ideologice, orientarea cercetărilor de istorie universală din 
Republica Democrată Germană tinde — și a înregistrat în această privinţă succese vädite — 
să curețe terenul de zgura antistiintificä lăsată în urmă de istoriografia germană proimpe- 
rialistă şi promilitaristă din trecut. În chip firesc sînt abordate astăzi probleme care înainte 


клы, www.dacoromanica.ro 


442 STUDII DOCUMENTARE 2 


erau complet ignorate са: legăturile de colaborare 51 bună înţelegere spontane sau prin inter- 
mediul organizaţiilor de luptă și revoluţionare, de-a lungul veacurilor, dintre poporul german 
şi popoarele vecine, cercetarea din punctul de vedere al istoriei universale a influențelor primite 
și transmise în unele momente de seamă ale lupt: i poporului german pentru libertate şi dreptate, 
ca războiul țărănesc de sub conducerea lui Thomas Müntzer, iluminismul german si cel euro- 
pean, lupta pentru independenţă cu formele ei populare din timpul războaielor napoleoniene, 
revoluțiile germane de la 1848 şi locul lor în ansamblul revoluțiilor europene, mişcarea mun- 
citorească germană în cadrul celei europene etc. În chip firesc, nu este simplu de stabilit 
o rigidă linie de demarcaţie între cercetările de istorie a Germaniei propriu-zise și cele de 
istorie universală ; în legătură cu aceasta este de arătat că pe lingă cercetările care au obiect 
probleme propriu-zise de istorie mondială în general mai toate studiile privind istoria 
Germaniei au o destul de bogată şi amplă fundamentare de istorie europeană și chiar 
universală. 

Ceea ce se impune din punctul de vedere al caracterului precumpănitor al cercetă- 
rilor de istorie universală din Republica Democrată Germană este spiritul lor combativ polemic, 
mai ales cele privind istoria modernă și contemporană au de multe ori aspectul unei riposte 
date cercetărilor în aceleași probleme din ţările capitaliste, mai ales R.F.G. şi S.U.A., unde 
numeroase centre publică materiale documentare si lucrări privind istoria Germaniei în 
ansamblul istoriei universale. Orientarea unor oameni de ştiinţă din ţările capitaliste net 
reacționară, pusă în serviciul monopolurilor imperialiste, se manifestă în domeniul istoriografiei 
prin încercări repetate de a reabilita militarismul german și chiar hitlerismul. Desigur că o astfel 
de orientare se izbește de starea de spirit antimilitaristă şi antiimperialistă a opiniei publice din 
țările capitaliste şi a celei din Republica Federală Germană; din cauza aceasta o astfel de 
orientare n-a putut deveni generală şi n-a fost în stare să caracterizeze întreaga activitate a 
istoriografiei burgheze din aceste ţări, unde un număr important de oameni de ştiinţă con- 
tinuă să se plaseze pe poziţii progresiste şi să lupte în limitele metodei și concepţiei lor pentru 
adevărul istoric. Activitatea istoriograficä din Republica Democrată Germană în numeroase 
probleme este îndreptată tocmai spre dezvăluirea caracterului antistiintific şi ostil intereselor 
populare al lucrărilor unor cercetători care nu dovedesc exces de scrupule în slujirea capita- 
lismului și imperialismului contemporan. Din această cauză cele mai multe din aceste cerce- 
tări în Republica Democrată Germană se înfățișează ca un răspuns de pe poziţiile marxism- 
leninismului la cercetările similare întreprinse de pe poziţiile unor curente nestiintifice și 
retrograde din punct de vedere politic. 

Într-un număr important de probleme cercetările de istorie universală din Republica 
Democrată Germană se desfăşoară printr-o colaborare strinsă între istoricii din această ţară 
şi cei din ţările vecine. Această colaborare a avut în general o tematică privind relaţiile dintre 
popoarele respective de-a lungul veacurilor cu referire specială asupra epocii mai noi și s-a concre- 
tizat într-o serie de publicaţii în care materiale documentare și lucrări au pus în lumină carac- 
terul real istoric al evoluţiei acestor raporturi. Mai ales istoricii s-au preocupat să sublinieze nu 
numai evoluţia raporturilor interstatale, ci aceea a legăturilor spontane de conștiință și 
opinie publică între grupuri sociale ale diferitelor popoare din această regiune, ilustrindu-se 
în acest fel realitatea istorică, că în afară de şirul nesfirsit de războaie dintre Germania şi 
ţările învecinate, cele mai multe dezläntuite de militarismul german, au existat întotdeauna 
legături și forme de colaborare prietenească între straturi ale societăţii, un fel de opoziţie 
populară permanentă faţă de politica claselor conducătoare stäpine pe pirghiile statului. O 
atenţie deosebită atrage în această privinţă studiile privind legăturile revoluţionare dintre 


www.dacoromanica.ro 


3 STUDII DOCUMENTARE 443 


participanţii la diferite răscoale şi războaie ţărăneşti, legăturile dintre mișcările sociale cu 
formă religioasă eretică, desfășurate simultan în mai multe ţări din această regiune și, mai 
ales, legăturile între organizaţiile revoluţionare ale mişcării muncitoreşti la stirşitul sec. al 
XIX-lea Я începutul sec. al XX-lea și mai tirziu între partidele marxist-leniniste ale clasei 
muncitoare. În felul acesta s-a contribuit la alcătuirea treptată — care încă nu e completă — 
a unei imagini istorice corespunzătoare adevărului privind raporturile dintre popoarele ce loeu- 
iesc în aceste regiuni ale continentului. 


În general cercetările de istorie universală din Republica Democrată Germană se des- 
fășoară în toate centrele universitare din această ţară : Berlin, Leipzig, Halle, Jena, Greifs- 
wald, Rostock, ponderea principală avind-o activitatea de la Berlin si Leipzig, unde in- 
stitute de specialitate cu o tematică largă întreprind cercetări importante în numeroase domenii 
ale istoriei universale, multe din rezultate văzînd de mai mult timp lumina tiparului. 

La Berlin un loc important îl ocupă Institutul pentru cercetarea antichităţii greco- 
romane de pe lingă Academia germană de științe, condus de prof. dr. Johannes Irmscher. 
Revista noastră a mai avut prilejul, sub semnătura directorului acestui institut, să publice 
o informaţie amplă cu privire la activitatea lui. Nu ne vom referi în cele ce urmează decit 
la contribuţia pe care cercetările din cadrul acestui institut o aduce cunoașterii mai bune а 
evului mediu european prin studiile de bizantinistică şi neoelenistică întreprinse. Cercetătorii 
din ţara noastră cunosc realizările foarte frumoase obţinute, dat fiind numărul mare de lucrări 
apărute pînă acum în colecţia de prestigiu -științific international „Berliner Byzantinische 
Arbeiten”, cu o tematică largă, fmbrätisind o varietate de probleme bizantine $1 postbizan- 
tine, istorice si filologice, de istoria artei si de istorie ideologică. În această colecţie au apărut 
cantributii valoroase care au îmbogăţit efectiv bizantinistica si neoelenistica. Semnalăm ca 
urmind să apară într-un viitor apropiat în această colecţie o serie de lucrări cu teme саге 
prin însăși formularea lor promit un aport științific interesant. Astfel, A. Lüders : Crucialele 
în judecata izvoarelor siriene şi armene, У. Beşevliev : Inscripții latine şi grecești tirzii în Bul- 
garia, В. Guilland: Cercetări asupra instituțiilor Imperiului bizantin şi Studii de topografie 
bizantină, М. Kamil: Copţii. Originea şi viaţa lor. De asemenea, se lucrează în momentul de 
faţă pentru apariţia într-un viitor nu prea îndepărtat a unor texte de autori bizantini sub 
forma de ediţii critice са, de pildă, 1, Kameniates, N. Kabasilas, 1. Anagnostes etc. Tot în 
această privinţă, în legătură cu cercetarea evului mediu european, de mare folos sînt lucrările 
în continuare, și care cunosc astăzi un ritm mai grăbit, în vederea încheierii publicării dictio- 
narului de latină medievală, tezaur bazat pe valorificarea izvoarelor de latină medievală dintre 
anii 600 şi 1280. 

Tot la Berlin, institutul pentru istoria germană de pe lingă Universitatea ,,Humboldt”” 
include în componenţa sa o puternică secțiune de cercetări medievistice, care privește 
în primul rînd raportunle dintre istoria medievală a Germaniei şi istoria medievală а 
ţărilor înconjurătoare, mai ales a evoluţiei orășenimii și a civilizaţiei urbane. În expunerea 
de motive la planul de activitate ре 1960—1965 se arată că cea mai mare atenție 
va fi acordată problemei apariţiei relaţiilor de producţie feudale și statului feudal printr-o 
serie de studii şi monografii, în așa fel încît să fie lămurite probleme fundamentale 
ca: legitatea trecerii de la o formaţie socială 1а alta, caracterul şi forţele motrice 
ale luptei de elasă, rolul maselor populare, raporturile reciproce dintre bază $1 suprastructură, 
rolul statului si al ideologiei în nașterea пой orînduiri sociale. Această problematică a stat 
la baza cercetărilor privind epoca carolingiană şi ottoniană, studiate nu din punet de vedere 
strict al istoriei Germaniei, ci în strînsă legătură cu întreaga istorie europeană contemporană. 
Unele rezultate au fost de pe acum obţinute; ele au fost dezbătute pe baza fragmentelor publi- 
cate din monografia în curs de apariţie a lui E. Müller-Mertens intitulată Carol cel Mare, Ludo 


www.dacoromanica.ro 


444 SLUDIL DOCUMENTARE 4 


vic Piosul şi oamenii liberi în care se respinge teza burgheză că în această epocă пи mai exis- 
tau ţărani liberi, că aşa-zişii ţărani liberi erau de fapt ţărani ai regelui și cercetind politica 
carolingiană pune în lumină legăturile complexe dintre lupta de clasă şi reformele statale. 
într-o altă lucrare, Studii privind reacția bisericii şi a puterii regale față de rezistența populară 
in evul mediu timpuriu, $. Ерейет respinge teza burgheză că în evul mediu timpuriu аг fi 
stăpinit armonia socială, subliniind intensitatea luptei de clasă în vremea carolingienilor. Un 
număr important de cercetări încă neîncheiate se desfășoară în direcţia lămuririi problemelor 
complexe ridicate de apariţia statului gemnan în sec. al IX-lea şi а Imperiului german în 
sec. al X-lea în lumina situaţiei internationale europene. Mai ales aceste studii pun importante 
probieme metodologice, deoarece studiază tema sus-amintită nu numai din punct de vedere 
al situaţiei externe, așa cum s-a făcut pînă acum, ci totodată pornind de la nivelul dezvol- 
tării social-economice. Acestea sînt de altfel intenţiile ştiinţifice ale lucrării lui E. Müller- 
Mertens Dela Regnum Teulonicum la Sfintul Imperiu Roman de națiune germană. Mai amintim 
în legătură cu activitatea secţiunii de medievistică din Institutul de istorie de pe lingă Univer- 
sitatea „,Humboldt” din Berlin cercetările de istorie social-economică a bazinului Mării Baltice, 
cu privire specială asupra activităţii Напѕеі în oraşele aflate astăzi pe teritoriul german, polonez, 
sovietic, suedez, norvegian etc. 

La Leipzig există un institut mare de istorie universală cu două secțiuni importante : 
istoria universală inedie şi istoria universală modernă. Secţiunea de istorie universală medie 
condusă de prof. dr. E. Werner a pus accentul în activitatea de pînă acum mai ales ре 
cercetarea а două teme: mişcările social-religioase din evul mediu si mișcările populare oră- 
şeneşti din Europa-în veacul al XIV-lea. În ce priveşte priima temă, într-o serie de con- 
tribuţii, studii şi monografii au fost puse în lumină rădăcinile social-economice ale acestor 
mișcări si locul pe care îl ocupă în evoluţia generală а luptei de clasă în epoca feudalismului. 
Totodată a fost precizată în unele cazuri aria de räspindire a ideilor eretice, capacitatea 
acestora de a formula telurile de luptă ale mişcărilor populare. În legătură cu a doua temă 
sus-ainintită, a avut loc în anul 1960 la Wernigerode o conferinţă de medievistică în care au 
fost dezbătute diferite aspecte, mai ales privind forţele motrice, caracterul, componenţa din 
punct de vedere al straturilor sociale, programul politic şi ideologic al acestor iniscäri. Pentru 
anii următori, secţiunea de medievistică a Institutului de istorie universală de la Leipzig îşi 
propune să studieze în primul rînd două teme: probleme ale statului medieval şi lupta de 
clasă şi mişcări populare în Europa în sec. al XIV-lea. Cercetarea acestor teme va fi con- 
cretizată în lucrări de o oarecare amploare, са: Apariția statului osman (E. Werner), în care 
se va studia problema în legătură cu condiţiile istorice ale expansiunii otomane si ale îndir- 
jitelor lupte de clasă desfășurate în sec. al XIV-lea; Mişcări populare revoluționare în Franța 
în timpul războiului de 100 de ani (Е. Litz), în саге se va pune în lumină paralelismul dintre 
luptele de clasă și procesul formării naţiunii franceze; Mişcările populare din Austria іп seco- 
lele XIII—XIV, privind în primul гіпа mișcarea waldensă şi reacţia claselor conducătoare 
si a statului împotriva acesteia. 


În legătură cu activitatea secţiunii de medievistică a Institutului de istorie universală 
de la Leipzig atrage în chip deosebit atenţia activitatea bogată şi valoroasă a unor cercetă- 
tori de specialitate în frunte cu prof. E. Werner. Într-o serie de lucrări acesta a pus 
in lumină aspecte noi ale feudalisinului european în prima perioadă a epocii sale dezvoltate, 
Mai ales în legătură cu mişcările sociale avind formă religioasă o serie de lucrări importante 
se înscriu în această privinţă, ca: Bazele sociale ale reformei mănăstirești în sec. al XI-lea, 
Informaţii cu privire la adamiții din Boemia, Două forme ale ereziei medievale, Observaţii 
си privire la o nouă teză despre apariția fraţilor laici. Alte lucrări privesc probleme de istorie 


www.dacoromanica.ro 


5 STUDII DOCUMENTARE 415 


ideologică a evului mediu са: Ideea de crucială іп evul mediu sau Mişcarea mesianică în 
evul mediu. În alte lucrări se cercetează probleme de istorie economică a evului mediu ca: 
Forme ale rentei feudale în Balcani, Istoria agrară a Macedoniei şi aşa-zisa criză a feudalismului, 
Cu privire la capitalismul timpuriu în Veneţia, Capitalismul timpuriu din Florența în lumina 
concepţiei marxiste. Prof. E. Werner s-a ocupat în mod stăruitor de mișcările social-politice 
din evul mediu în lucrări ca următoarele : Problemele mişcărilor populare orăşeneşti din sec. al 
XIV-lea {п lumina răscoalei ciompilor din Florenţa, Eretici populari sau reformatori social- 
politici, probleme ale mişcării populare revoluționare din Thessalonic 1342— 1349 etc. О serie 
de colaboratori ai conducătorului secţiei de medievistică a Institutului de istorie universală 
din Leipzig au dat la lumină contribuţii interesante privind istoria evului mediu european. 
Astfel, Theodora Büttner a publicat Luptele sociale ale londonezilor în timpul răscoalei țărănești 
engleze din 1381, cu fapte şi aspecte noi ale acestei importante probleme. O altă cercetătoare, 
Erika Engelmann a publicat Mișcarea populară orășenească din Franța de sud, Societatea şi 
libertatea comunală. Dat fiind азсийтеа şi vigoarea punerii şi rezolvării problemelor prezintă 
interes lucrările aceleiaşi autoare intitulate : Revoluție burgheză, mişcare populară revoluționară 
sau răscoală, Evenimentele de la Paris dintre anii 1356—1358: mişcări populare orăşeneşti tn 
veacul al XIV-lea şi Despre lupta revoluţionară a poporului francez în evul mediu. Mai amin- 
tim între altele si lucrarea lui Gottfried Koch: №7 izvoare și cercetări privind începulurile 
waldensilor. О realizare importantă a acestui colectiv de muncă științifică este colecția Cerce- 
tări cu privire la istoria medievală din care au apărut pină acum citeva lucrări importante. 
Din cele de mai sus reiese cu limpezime caracterul tematicii şi problemele concentrate în jurul 
cîtorva teme precumpänitoare. 


Secţiunea de istorie modernă a Institutului de istorie universală din J.eipzig s-a ocupat 
în primul rind cu probleme privind legăturile dintre cercurile progresiste şi revoluţionare din 
Germania şi cele din Franţa în epoca iluminismului, a revoluţiei franceze şi a războaielor 
napoleoniene. Trebuie mai ales subliniate lucrările lui Werner Kraus, tinzind să fixeze locul 
şi să precizeze specificitatea iluminismului german în raport cu iluminismul european în general 
şi cu cel francez în special. Lucrările lui Werner Kraus, savant de mare reputaţie, au 
adus o contribuţie temeinică la cunoaşterea mai bună a tradiţiilor progresiste înaintate din 
trecutul poporului german, în scopul înlăturării ideilor nestiintifice, absurde privind о aşa- 
zisă izolare ideologică germană în mijlocul Europei. Importante, de asemenea, sint lucrările 
cunoscutului om de știință Walter Markow, directorul secțiunii de istorie modernă а Insti- 
tutului de istorie universală din Leipzig de pe lîngă Universitatea „Karl Marx”. Walter Markow 
a izbutit din punct de vedere organizatoric să alcătuiască un colectiv de istorici marxisti 
din diferite ţări саге au întreprins cercetări ample privind problemele general europene ale 
epocii revoluţiei franceze ; este semnificativă în această privinţă colaborarea cu Institutul de 
la Leipzig a unuia din cei mai buni specialişti contemporani în aceste probleme, istoricul 
marxist francez Albert Soboul. Într-o serie de lucrări Walter Markow a pus în lumină 
legăturile dintre iacobinii europeni, mai ales între iacobinii francezi şi cei germani, răsunetul 
adînc al revoluţiei franceze în Germania şi a contribuit la înlăturarea unei alte idei nestiin- 
Исе, cea despre terenul neprielnic german faţă de ideile revoluţiei franceze. 

Unele probleme de istorie contemporană din punctul de vedere al istoriei univer- 
sale sint abordate în Republica Democrată Germană de un institut cu caracter special ce 
funcţionează pe lingă Universitatea „Karl Marx” din Leipzig: „Institutul pentru istoria 
democratiilor populare europene” aflat sub conducerea prof. dr. Basil Spiru. Acest institut, 
care a împlinit de curind zece ani de existenţă, a abordat pînă acum о tematică variată, 
privind problema raporturilor dintre statul şi poporul german pe de o parte şi statele și 
popoarele din Europa centrală Я sud-estică, în care a învins şi s-a statornicit orinduirea 


www.dacoromanica.ro 


446 STUDII DOCUMENTARE 6 


socialistă pe de aită parte. Aceste raporturi sint studiate — şi în fapt aceasta este justifi- 
Carea numelui institutului — în bună măsură din punctul de vedere al istoriei proprii a ţărilor 
socialiste din Europa. Colectivele de cercetare din acest institut au fost preocupate să studieze 
"tradiţiile de prietenie dintre poporul german si popoarele democratiilor populare, să pună în 
lumină rădăcinile istorice ale acestor raporturi şi să precizeze valoarea lor istorică reală, ceea 
ce însemna de fapt înfățișarea luptei comune împotriva jugului feudal şi capitalist, împotriva 
războiului imperialist și fascismului. În mare măsură, activitatea acestui institut a fost îndrep- 
tată totodată în direcţia înlăturării denaturărilor şi falsificărilor istorice privind raporturile 
dintre poporul german și popoarele din Europa centrală şi sud-estică, care sînt caracteristice 
unor cercuri științifice reacționare din apus, despre care s-a vorbit la începutul acestui articol. 
Din această cauză un număr important de materiale elaborate de cercetătorii acestui institut 
au un caracter polemic, de legătură directă prin răspunsuri științifice argumentate la tezele 
pu.e în circulaţie de unele lucrări elaborate de istorici aflaţi în slujba imperialismului. 


De cttva timp şi în continuare, activitatea „Institutului pentru istoria ţărilor de demo- 
cratie populară din Europa” pune accentul pe cercetarea а două probleme principale. Спа 
este problema formării si dezvoltării statelor de democraţie populară din Europa centrală, 
de răsărit şi de sud-est în cadrul sistemului mondial socialist, cu privire specială asupra rela- 
ţiilor dintre poporul german şi popoarele acestor state; această temă va fi realizată printr-o 
monografie de mai multe volume sub forma unui manual de istorie а ţărilor de democraţie 
populară europene. Cealaltă temă priveşte istoria asa-zisei cercetări a răsăritului din Germania 
imperialistă ; tratarea acestei teme tinde să pună în evidenţă strinsa interdependentä dintre 
tendinţele istoriografiei germane din trecut şi interesele imperialismului german, slujirea 
directă a acestuia de către numeroşi reprezentanţi ai istoriografiei oficiale din Germania 
lui Wilhelm, a Republicii de la Weimar şi a lui Hitler şi, în legătură cu aceasta, continuarea 
„tradiţiilor”” de acest fel în activitatea unor istorici din Germania lui Adenauer. 

În legătură cu prima temă, colectivul institutului își propune ca pe bază de material 
faptic caracteristic să-și aducă contribuţia la lămurirea cîtorva probleme ale sistemului 
mondial socialist în ce priveşte fundamentarea lor, attt teoretică, cit şi faptică. Cercetă- 
torii ce lucrează în cadrul institutului de la Leipzig se străduiesc să pună în lumină aspectele 
actuale ale istoriei contemporane a diferitelor ţări socialiste din Europa, mai ales în legătură 
cu ofensiva ideologică de denigrare ce se desfășoară împotriva acestora din partea unor orga- 
nizatii şi publicaţii din ţările capitaliste. Spre deosebire însă de alte institute ce cercetează 
probleme de istorie universală, în Republica Democrată Germană activitatea “acestui institut 
n-a ajuns încă la un stadiu în care un număr important de contribuţii, studii Я mono- 
grafii să reflecte progresele cercetării în punerea problemelor şi soluţionarea acestora. Anii ce 
urmează vor arăta în ce măsură programul de activitate va fi realizat. În ce priveşte 
a doua temă de cercetare din cadrul acestui institut, un volum apărut la sfirsitul 
anului 1962 și intitulat semnificativ Pe urmele cercetării răsăritului publică о serie 
de contribuţii, variate din punct de vedere tematic, în care se trec în revistă numeroasele 
aspecte ale tendinţelor reacționare, militariste, revansarde, pe care le-a promovat istoriografia 
reacționară germană în trecut şi pe care le mai promovează unii istorici reactionari și astăzi 
în legătură cu istoria Europei de răsărit și de sud-est. Între diversele contribuţii remarcăm 
studiul lui Peter Alfons Steiniger despre Teza neofascistă de la Bonn despre « Dreptul la patrie » 
în care sînt respinse aşa-zisele fundamentări istorice ce se încearcă azi în Germania occidentală 
de către unii cu privire la teritoriile din răsărit, apartinind Uniunii Sovietice, Poloniei şi 
Cehoslovaciei. Hellmut Harke în studiul Legenda spațiului vital deficitar aduce contribuţii inte- 
resante privind modul în саге, de-a lungul timpului, această legendă a devenit doctrina oficială 
a imperialismului german. În studiul Cercetarea răsărilului şi militarismul Helmut Schnitter 


www.dacoromanica.ro 


7 STUDII DOCUMENTARE 447 


scoate în evidenţă interdependenta asa-ziselor cercetări ştiinţifice cu privire la răsăritul 
Europei cu planurile militariste. Ріпа unde merg, şi сії de complexă poate fi forma 
acestor tendinţe, se poate vedea din materialul publicat în aceeaşi culegere de către 
cercetătoarea Ingrid Schultze sub titlul Cercetarea burgheză germană a istoriei artei în slujba 
politicii răsăritene imperialiste т care se arată cum sprijinirea imperialismului se poate realiza 
chiar şi într-un domeniu mai special са се] al istoriei artelor. Culegerea sus-mentionatä subliniază 
orientarea şi caracterul principal al cercetărilor ce se desfăşoară astăzi în Institutul pentru is- 
toria ţărilor de democraţie populară din Europa de pe lingă Universitatea „Karl Marx” din 


Leipzig. In această privinţă atrag în chip deosebit atenția cercetările lui Margot Hege- 
mann privind evoluţia raporturilor germano-romine în perioada contemporană. 

O serie de contribuţii ale institutelor de la Berlin şi de la Leipzig, la care se adaugă şi 
cele ale specialiştilor ce lucrează în alte centre universitare, ca : Jena, Halle, Greifswald, Rostock, 
sau importante centre de cultură ca: Weimar, Erfurt, Dresden, Magdeburg etc., apar într-o 
publicaţie specială intitulată Anuarul pentru istoria U.R.S.S. şi a țărilor de democrație populară 
din Еигора— în care sînt concentrate cercetările de acest fel—cu o periodicitate де unul sau două 
volume ре an, publicaţie căreia revista noastră îi va face o analiză specială, din care cauză о men- 
ţionăm numai în acest material. In Republica Democrată Germană există încă numeroase insti- 
tute care desfăşoară o anumită activitate în cercetarea unor probleme de istorie universală. Astfel 
sînt la Berlin : „Institutul de istorie” al Academiei germane de ştiinţe, „Institutul de istorie uni- 
versală” al Universităţii, „Institutul de istorie agrară” de pe lingă Academia germană de agri- 
cultură şi ,,Institutul german de istorie contemporană” — la Halle: „Institutul de istorie 
economică” de pe lingă Universitatea ,,Martin Luther”, iarla Jena ,,Institutul de istorie” 
de pe lingă Universitatea ,,Friederich Schiller”. Le pomenim aci pentru completarea tablou- 


lui informativ 2. 
Eugen Stănescu 





1 Cercetările de istorie universală din Republica Democrată Germană fac parte din 
ansamblul activităţii istoriografice din această ţară, problemele, progresele şi dificultăţile, direc- 
tiile de orientare nefiind altele, ci aceleaşi. Ca şi în celelalte ţări socialiste, în R.D.G. în con- 
ditiile orinduirii socialiste ştiinţa în general şi, în cadrul acesteia, ştiinţele umane, înregis- 
trează o dezvoltare ce se manifestă în noutatea şi îndrăzneala problematicii şi soluţiilor, a 
metodelor de cercetare şi a argumentării ştiinţifice. 


2 Prestigiul international al cercetărilor istorice ат R.D.G. este іпуейегаї де două 
articole publicate în revista centrală a istoriografiei franceze „Revue Historique” de la Paris — 
sub semnătura lui Georges Castellan (CCXXVI iulie-sept. 1961 я CCXXVIII oct. - дес. 1962) 
despre activitatea istoriografică din R.D.G. Autorul consideră că această activitate trebuie 
cunoscută în pofida a ceea ce numeşte „prejudecăți politice” şi, геѕріпвіпа prin exemple ilustra- 
tive pretenţia istoricilor din R.F.G. că numai ei tratează cu ,,impartialitate ştiinţifică” istoria 
germană, ajunge la următoarea concluzie edificatoare : ,,poate să stirnească mirare faptul că 
într-o serie de puncte tezele marxiste din răsărit (se subintelege ale istoricilor din R.D.G.) 
sint mai apropiate de tezele istoricilor francezi — nemarxişti — decit cele ale colegilor lor din 
Republica Federală”. 


www.dacoromanica.ro 


V I A T A ŞTIINŢIFICĂ 


CONFERINȚA INTERNAȚIONALĂ DE STUDII SUD-EST 
EUROPENE DE LA MUNCHEN (NOIEMBRIE 1962) 


În zilele de 7—10 noiembrie 1962 s-a ținut la München o Conferinţă internaţională de 
studii sud-est europene organizată de ,,Sud-Ost Europa Geselschafft”’ cu prilejul împlinirii а 
zece ani de la înființarea acestei societăţi. În cadrul Conferinţei au fost prezentate numeroase 
comunicări și referate în trei secțiuni de specialitate : secțiunea istorică, secţiunea de lingvistică. 
arheologie $1 istoria artei, secţiunea de finanţe, economie, drept. Comunicările și referatele prezen- 
tate au fost consacrate, în general, tratării unor probleme ale sud-estului european privind 
trecutul mai depărtat sau apropiat, precum și realitatea contemporană. 


Lucrările Conferinţei internaţionale de la München au pus în lumină încă o dată inte 
resul viu și concret pe care cercurile științifice din numeroase ţări capitaliste îl poartă asupra 
țărilor din Europa sud-estică. Transformările social-economice fundamentale care au avut loc 
în această regiune a Europei după încheierea celui de-al doilea război топа], progresele 
construcției economice socialiste, succesele politice interne și externe ale acestor ţări au obligat 
cercurile științifice din țările capitaliste să se preocupe mai îndeaproape de problemele sud- 
estice, să se documenteze asupra lor. Astfel se explică de ce în perioada de după cel de-al 
doilea război mondial au fost înfiinţate o serie de societăți și instituţii — nu numai în Germania 
apuseană unde acest lucru corespunde oarecum unei tradiţii, ci si în alte ţări ca S.U.A., Anglia, 
Austria etc. — a căror activitate este consacrată tocmai acestui fel de probleme. Se vede foarte 
clar în activitatea desfășurată pină acum de aceste societăți și instituții că sarcina combaterii 
socialismului, încredințată de monopoluri unor cercuri ştiinţifice, trebuie să treacă în chip 
obligatoriu prin cunoașterea amănunţită a faptelor şi că aceste fapte, pînă la urmă, se impun 
si silesc la recunoaşterea succeselor obținute de edificarea socialismului. 

Mai ales acest lucru apare pregnant dacă luăm în consideraţie locul acordat în cadrul 
problemelor sud-est europene ţării noastre, realizărilor obținute de către poporul romin prin 
lupta și munca lui în anii puterii populare. La Conferinţa internaţională de la Mânchen — ca și 
în alte împrejurări — а reieșit cu limpezime prestigiul international de саге se bucură astăzi 
Rominia, atit în ce privește succesele științei rominești în domenii numeroase $1 variate, cît si 
succesele economice și politice care au făcut ca o ţară agrară înapoiată să devină o ţară cu o 
industrie puternică în continuă dezvoltare și totodată un factor internațional de autoritate. 
Din această cauză organizatorii Conferinţei de la Мйпсһеп au invitat în chip stăruitor să parti- 
cipe la lucrări o delegaţie ctt mai numeroasă și au considerat ca o evidentă necesitate ca, în 


www.dacoromanica.ro 


450 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 2 


lucrările acestei conferinţe, temele de istorie, lingvistică, arheologie rominească să fie cît mai 
prezente şi comunicările respective să fie susţinute de oameni de ştiinţă din Republica Populară 
Romină. 

Sub conducerea acad. С. Daicoviciu, rector al Universităţii ,,Babes-Bolyai” din Cluj si 
preşedinte al Secţiei de științe istorice a Academiei R.P.R., o delegaţie de specialişti romini 
a participat la lucrările diferitelor secţiuni ale Conferinţei internaţionale de studii sud-est euro- 
pene de la München. Astfel, la lucrările secţiunii istorice au participat acad. С. Daicoviciu si 
conf. univ. Eugen Stănescu, redactor şef al revistei ,,Studii” ; la lucrările sesiunii de lingvistică, 
arheologie și istoria artei au participat acad. Em. Petrovici, directorul Institutului de lingvistică 
din Cluj și acad. Em. Condurachi, directorul Institutului de arheologie din București ; la lucrările 
secțiunii de economie, finanţe si drept au participat Emeric Deutsch si Gh. Comşa, cel dintii 
vicepreşedinte, iar cel de-al doilea consilier al Băncii de Stat a Republicii Populare Romine. 
Participanţii готіпі la lucrările acestei sesiuni au prezentat comunicări si referate, au inter- 
venit în discuţii, subliniind punctul de vedere al ştiinţei rominesti și stadiul actual al cercetă- 
rilor din ţara noastră în problemele care au fost abordate sau dezbătute în cadrul acestei confe- 
rinte internationale. 

Sesiunea de istorie а avut un program de activitate axat ре о temă specială, anume 
trecerea în revistă a muncii de cercetare în domeniul istoriei sud-estului european în ultimele 
două decenii. În legătură cu această temă reprezentanţii unor organizaţii și institute speciale 
din numeroase ţări au prezentat în referatele lor stadiul actual al cercetărilor în lumina evoluţiei 
din ultimii douăzeci de ani. Delegații готіпі, în două referate ample, au analizat rezultatele 
obţinute în ţara noastră în cercetarea unui număr important de probleme si anume: acad. 
C. Daicoviciu cele privitoare la istoria veche şi Eugen Stănescu cele privitoare la istoria medie, 
modernă şi contemporană. Referatele au subliniat cadrul nou material și organizatoric al cerce- 
tării, condiţiile excepţionale oferite în această privință oamenilor de știință, numărul mare de 
institute înăuntrul cărora se desfășoară cercetarea și de publicaţii în care se valorifică roadele 
cercetărilor. La lucrările acestei secţii au mai fost prezentate referate privind activitatea citorva 
centre importante de studii sud-est europene, ca de pildă cel de la Viena (de către dr. Thorvi 
Eckhardt), cel de la Detroit (de către dr. Stephen Fischer-Galatzi), cel de la München (de către 
prof. dr. Mathias Bernath si dr. Emanuel Turczynski). În acest fel participanţii romini au putut 
să se documenteze amplu în ce privește direcţiile şi metodele de cercetare ale problemelor sud- 
estice în aceste diferite centre. În secţia istorică, savantul bizantinist Franz Dălger a prezentat 
un referat evocator privind începuturile cercetării sud-estului european în Bavaria la sfirşitul 
veacului trecut. Subliniind aportul pozitiv adus de acest referat cunoașterii și valorificării 
realizărilor stiintifice din trecut, conducătorul delegaţiei romîne a arătat încă o dată că oamenii 
de știință marxisti-leninisti înţeleg să-și întemeieze cercetările lor si consideră că acestea pot fi 
rodnice pornind de la valorificarea a tot ce este de pret şi pozitiv în activitatea științifică 
mai veche. 

În secţia de economie, finanţe și drept lucrările, ca și în secţia istorică, au fost consacrate 
unci singure teme : „Dreptul bancar și valutar în ţările de democraţie populară din Europa 
sud-estică în cadrul sistemului economic socialist”. Se vede bine că această temă de strictă 
actualitate porneşte de la necesitatea cunoașterii prin analiză a realitätilor noi ce se dezvoltă 
şi se consolidează în această parte a continentului european unde aproape toate ţările au ales 
calea socialismului. Delegații romini Emeric Deutsch și Gh. Comşa au susţinut un referat inti- 
tulat „Rolul sistemului bancar şi valutar în economia Republicii Populare Romine cu privire 
specială asupra comerţului exterior”. Referatul delegaților romini a fost primit cu mult interes, 
iar intervenţiile pe marginea lui au arătat încă o dată că ţara noastră se bucură astăzi de o mare 
autoritate economică şi financiară, că este considerată са un partener important în ce privește 


www.dacoromanica.ro 


3 МАТА ŞTIINŢIFICĂ 451 


raporturile economice și financiare reciproce, diversele încheieri de obligaţii contractuale. În 
lucrările secţiei de economie, finanţe și drept a apărut în chip evident că în Germania apuseană, 
<a şi în alte ţări capitaliste, există unele cercuri de afaceri care se împotrivesc liniei promovate 
de alte cercuri ce urmăresc un anume exclusivism în relaţiile economice, 


Spre diferenţă de celelalte două secţii, secţia de lingvistică, arheologie, istoria artei 
privind mai ales probleme balcanologice, nu a avut o temă specială. De aici rezultă caracterul 
mai divers, mai variat al comunicărilor prezentate şi susținute în această secţiune. Astfel, acad. 
Em. Petrovici a prezentat comunicarea ,,Träsäturi balcanice comune în sistemul fonetic romin 
şi albanez”, iar acad. Ein. Condurachi comunicarea „Legăturile dintre greci si populaţia autoh- 
tonă de la Dunărea de jos în lumina ultimelor cercetări si descoperiri arheologice si epigrafice”. 
În aceste comunicări au fost susţinute puncte de-vedere argumentate științific privind träsätu- 
rile originale ale culturilor din aceste regiuni $1 au fost combătute diversele variante ale teoriei 
influențelor exclusive si într-o singură direcţie. Trebuie de subliniat în această privinţă că în 
cadrul dezbaterilor din această secţie pe marginea unor referate prezentate de profesorii б. Rei- 
<henkronn si E. Gamillscheg principiul continuității populaţiei autohtone pe teritoriul vechii 
Dacii — care s-a transformat treptat din populaţie daco-romană în populaţie stră-rominească 
şi apoi rominească — a găsit o adeziune unanimă atit din partea referentilor, cît şi a celor саге 
au participat la dezbateri. Aceasta arată că punctele de vedere ale ştiinţei rominești fac autori- 
tate în ştiinţa internaţională si sint considerate ca atare. 


Conferinţa internaţională de la München, ca şi alte manifestări de acest fel la care au par- 
ticipat reprezentanţi ai ţării noastre, a arătat utilitatea intensificării relaţiilor de colaborare 
ştiinţifică cu instituţiile de peste hotare în condiţiile specifice actuale ale întăririi continue a 
autorităţii științei din {ага noastră în străinătate. În acest sens s-a manifestat clar, atit din partea 
președintelui Societăţii ,Sud-Ost Europa” Rudolf Vogel, cît Я а vicepresedintilor Theodor 
von Uzorinak-Kohary, Hermann Gross si Alfred Hônig un interes deosebit pentru intensificarea 
multilaterală a legăturilor dintre oamenii de ştiinţă din ţara noastră și cei ce lucrează pe lingă 
institutele stiintifice din München. Un rol deosebit în desfășurarea lucrărilor într-o atmosferă 
de colegialitate cordială l-a avut preşedintele Sesiunii istorice, regretatul profesor dr. H. F. 
Schmidt, membru al Academiei de ştiinţe din Viena si președinte al Comitetului international 
al istoricilor de pe lingă UNESCO, care a condus dezbaterile cu fermitate şi obiectivitate. Oamenii 
Че ştiinţă din {ага noastră regretă dispariţia timpurie a acestui savant de seamă, prieten al ţării 
noastre care ne-a lăsat o amintire dintre cele mai bune. 

Acad. Em. Condurachi 
şi 
Eugen Stănescu 


SESIUNEA GENERALĂ A ACADEMIEI R.P.R. 


Între 18—21 martie a.c. a avut loc sesiunea generală a Academiei R.P.R. 

Darea de seamă asupra activităţii Academiei R.P.R. pe anul 1962 a fost prezentată de 
acad. Șt. Milcu care a arătat că „în anul 1962 oamenii de știință însufleţiţi de realizările obţinute 
de oamenii muncii din industrie si agricultură au adus contribuţii de pret la dezvoltarea științei 
şi a culturii socialiste, au predat economiei naţionale noi rezultate ale cercetării obţinute în 
domeniul matematicii, fizicii, chimiei, ştiinţelor tehnice, geologiei, au obţinut noi realizări în 
ocrotirea sănătății’. Lucrătorii din domeniul ştiinţelor sociale, s-a arătat în darea de seamă, 


www.dacoromanica.ro 


452 VIAȚA ŞTIINŢIFICĂ т 


Й 


muncind cu entuziasm pentru îndeplinirea directivelor trasate de Congresul al 111-1еа, au realizat 
noi opere fundamentale de cultură, саге ап ип rol important în educaţia socialistă а oame- 
nilor muncii. 


Referindu-se la activitatea din domeniul științelor istorice s-a arătat că din planul de 
cercetări, саге а cuprins 167 teme, s-au realizat integral 152 teme, 9 s-au realizat partial, 1аг` 
6 nu s-au putut lua în studiu din diferite motive. Problemele mari ale planului pe anul 1962 au 
tost : continuarea muncii de elabofare a tratatului Istoria Rominiei ; studiul dezvoltării societății 
omeneşti pe teritoriul patriei noastre prin săpături arheologice ; publicarea în continuare a izvoa- 
relor istoriei patriei ; studii de interpretare ; studierea unor probleme mai puţin cercetate din 
epoca veche, medie și modernă, a luptei clasei muncitoare împotriva regimului burghezo-moșic-— 
resc și revoluția populară. Dintre realizările mai de seamă s-au citat : îndeplinirea unui bogat 
plan de săpături arheologice de către colectivele de la Bucureşti, Cluj si Iași ; lucrările la tratatul 
Istoria Romîniei ; o serie de monografii sau volume de documente etc. Prin tratatul Istoria 
Romfniei, cea mai importantă realizare a istoriografiei noastre din ultimii ani — s-a subliniat 
în darea de seamă —, se pune la îndemina cercetătorilor, corpului didactic de toate gradele, 
studenţilor si maselor populare din {ага noastră o lucrare de înaltă valoare ştiinţifică, menită 
să aducă o contribuţie de seamă în opera de educaţie patriotică și în procesul de învățămînt. 


Darea de seamă a arătat și unele lipsuri care s-au manifestat. Temele de istorie contempo- 
rană nu s-au abordat în măsură suficientă. S-a atras atenţia totodată că „este încă mult de făcut 
în ceea ce priveşte activitatea de reconsiderare şi valorificare critică a gîndirii istorice progre- 
siste din trecut ca Я în combaterea promptă, viguroasă, a denaturărilor de orice fel 
privind istoria patrici noastre”. 


În ceea ce privește relaţiile cu străinătatea, peste 200 oameni de știință au reprezentat 
Academia R.P.R. la circa 100 reuniuni și congrese științifice internationale. Istoricii noștri au 
participat la : Consfătuirea de la München în probleme de balcanologie și istoriografia sud- 
estului european (acad. C. Daicoviciu, acad. Em. Condurachi, conf. univ. Eugen Stănescu); 
Congresul international dc științe pre- $1 protoistorice (prof. М. Petrescu-Dimbovita, Maria 
Comşa); al IV-lea Congres international de epigrafie greacă și latină (acad. С. Daicoviciu, prof. 
D. M. Pippidi); Adunarea generală a Comitetului international de științe istorice (асай. Р. Con- 
stantinescu-lași) ; Adunarea generală a Uniunii Academice Internationale (acad. Em. Condu- 
rachi, prof. D. M. Pippidi); A 6-a conferinţă de studii clasice din ţările socialiste (acad. Em. 
Condurachi, prof. D. M. Pippidi). În ţară s-a organizat : seminarul romino-sovietic în problemele 
comune ale orinduirii comunei primitive ; colocviul romino-bulgar cu tema ,,Slavii la Dunărea 
de jos în sec. VII XI”. 


În continuarea lucrărilor, în ziua de 18 martie acad. V. Malinschi a prezentat Adunării, 
generale planul de cercetare ре 1963 care cuprinde pentru științele istorice 72 probleme cu 153 
teme. În acest plan se dă, în continuare, o atenţie deosebită valorificării materialelor arheologice 
prin studii monografice, precum și cercetării acelor probleme mai puţin studiate în trecut sau 
prezentate tendentios de istoriografia burgheză. Se va începe publicarea unei noi ediţii, pe baze 
riguros ştiinţifice, a colecţiei de documente privind istoria Romîniei. 

În după amiaza zilei de 18 martie, ca și în ziua de 19 martie, au avut loc discuţiile pe 
marginea dării de seamă si a planului de cercetare ре 1963. În cuvintul său, acad. A. Oțetea, 
directorul Institutului de istorie din Bucureşti, referindu-se la tratatul de Istoria Romtniei 
а arătat că munca desfășurată la această operă, „incontestabil cea mai mare realizare a sectorului 
de istorie”, ne-a permis să cunoaștem ,,cu preciziune ce ne lipseşte și să ştim prin urmare се pro- 
bleme avem de rezolvat”. Astfel, „se vor putea întocmi planuri de activitate mai precise, mai rea- 
liste şi în același timp vom putea să abordăm valorificarea critică a moştenirii pe care înaintaşii 


www.dacoromanica.ro 


5 VIAŢA STHNTIFICA 453 


noştri ne-au lăsat-o”. După cea amintit despre greutăţile cu care se publică lucrările întocmite 
de institut, acad. A. Oțetea a ridicat problema cadrelor, ре care a calificat-o drept „problema 
cea mai importantă în momentul actual”. Arätind locul important ce-i revine ştiinţei în dezvol- 
tarea societății contemporane şi, ca o consecinţă a acestui fapt, preocuparea fiecărei ţări de a crea 
specialişti de înaltă pregătire, acad. A. Oțetea a încheiat : „Noi am înţeles că numai răspunzind 
necesităţii de cadre specializate la un înalt nivel ştiinţific putem să contribuim la construcţia 
socialismului şi putem să justificăm marile sacrificii pe care niciodată Partidul Muncitoresc 
Romin şi guvernul ţării noastre nu l-au precupetit oamenilor de ştiinţă”. 

Acad. Em. Condurachi, directorul Institutului de arheologie, în cuvintul său a vorbit 
despre unele realizări importante ale frontului istoric şi a prezentat citeva probleme pe care 
cercetările în domeniul arheologiei şi istoriei le ridică în momentul de faţă. D-sa a vorbit apoi 
despre succesele deosebite ale delegaţiei care a participat la Conferinţa de la München, precum 
si despre Colocviul international de studii balcanice de la Sinaia. Ca o consecinţă a colaborării 
începute la Colocviul de la Sinaia se iveşte posibilitatea deschiderii pentru istoricii noştri a 
vastelor arhive turceşti, încă neexplorate pină în prezent. Acad. Em. Condurachi a subliniat 
din nou necesitatea trimiterii de cadre tinere la specializare în străinătate, 


În ziua de 21 martie s-a trecut la alegerea conducerii Academiei R.P.R. Preşedinte al 
Academiei R.P.R. a fost ales acad. llie Murguleseu. Preşedinte al Secţiei de ştiinţe istorice a fost 
reales асаа, С. Daicoviciu. 

Totodată s-au acordat premiile Academiei R.P.R. pe anul 1961 celor mai valoroase 
lucrări. În domeniul istoriei s-a decernat prof. D. Berciu premiul „N. Bălcescu” pentru lucrarea 
“Contribuţii la problemele neoliticului in Rominia in lumina noilor cercetări. 

P. Oprescu 


ALEGEREA DE NOI MEMBRI АГ ACADEMIEI R.P.R. 


Apreciind activitatea desfăşurată pentru dezvoltarea istoriografiei marxist-leniniste 
din ţara noastră, Academia R.P.R., în sesiunea din 18 21 martie 1963, a ales ca membri 
corespondenţi pe prof. D. M. Pippidi, C. S. Nieolăescu-Plopşor, Şt. Pascu, M. Berza și V. Maciu. 

Cu acest prilej, Colegiul de redacţie al revistei ,,Studii” felicită călduros pe noii membri 
ai Academiei R.P.R. şi le urează succe: în activitatea viitoare de cercetare ştiinţifică a isto- 
rici patriei. 


ANALIZA ACTIVITĂȚII ŞTIINŢIFICE A INSTITUTULUI 
DE ISTORIE DIN BUCUREȘTI PE ANUL 1962 


În luna ianuarie a avut loc la Institutul de istorie al Academiei R.P.R. consfătuirea de 
producţie în care s-a dezbătut darea de seamă cu privire la îndeplinirea planului de cercetări 
pe anul 1962. În raportul prezentat de directorul Institutului, acad. A. Oțetea, s-a arătat că în 
anul precedent a continuat în institut munca de transpunere în viaţă a sarcinilor trasate istori 
cilor de Congresul al II-lea P.M.R. — în се priveşte mai ales, elaborarea tratatului de istorie 
а Rominiei —, tintndu-se totodată seama de indicaţiile Congresului al III-lea P.M.R. de sporire 


www.dacoromanica.ro 


451 МАТА ŞTIINŢIFICĂ 6 


а exigentei faţă de calitatea lucrărilor întocmite si а legării mai strînse а muncii de cercetare 
de sarcinile actuale ale construcţiei socialiste. Accste indicaţii au dus la ridicarea nivelului 
ştiinţific al cercetărilor, la folosirea într-un spirit creator a tezelor clasicilor marxism- 
leninismului. 


În anul 1962 а apărut volumul 11 din tratatul de istorie a Rominiei şi se айа Într-o fazä 
înaintată volumele ПТ, IV şi V. 

În afara acestor volume au fost publicate în 1962 sub egida institutului, ca lucrări de plan : 
Studii şi materiale de istorie medie, vol. У ; Studii şi materiale de istorie contemporană, vol. 11; 
Revue roumaine d'histoire, 111962; Îndreptarea legii (1652) ; Documente privind istoria Rominiei. 
Colecţia Hurmuzaki (seria nouă), vol. I. 

Au fost pregătite pentru publicare : Studii şi materiale de istorie modernă, vol. 111; Revue 
roumaine d'hisloire, nr. 2/1962, 1/1963; Documenta Romaniae Historica vol. 1, Călători străini 
{п țările romine (2 vol.) ; Informaţii de istorie rominească în cronicile otomane (2 vol.); С. 
Dapontes, Efemeridele dacice, Rapoartele capuchehaielelor lui Constantin Mavrocordat (aug. 
1741— dec.1742) şi altele. 

Planul de cercetare al Institutului pe anul 1962 a fost orientat, în primul rînd, spre abor- 
darea unor probleme importante ale istorici Romîniei, la care s-a simţit necesitatea aprofundärii 
cu prilejul întocmirii tratatului de istoria Romîniei. 


La secţia de istorie medie accentul s-a pus în continuare pe studierea problemelor de istorie 
social-economică, fără a se neglija însă istoria politică şi culturală. Nevoia împlinirii golurilor 
în informarea istorică a dus la necesitatea înscrierii în plan a izvoarelor generale ale istoriei 
medii a Romîniei, din саге în primul гіпа sînt de amintit documentele interne, apoi cronicile 
şi legiuirile. 

La secţia de istorie modernă s-a acordat o atenţie deosebită cercetării situaţiei țărănimii, 
începînd de la reforma din 1864 şi pînă în preajma primului război mondial. În plan au fost pre- 
văzute, de asemenea, mai multe teme privind mişcarea muncitorească şi unele studii de demascare 
a politicii reacționare a burgheziei şi moşierimii din Rominia la sfîrşitul sec. al XIX-lea şi începutul 
sec. al XX-lea. Secţia de istorie modernă pregătește și ea unele colecţii de documente în pro- 
blemele majore ale istoriei moderne a patriei noastre. 


La secţia de istorie contemporană a fost abordată cercetarea unor probleme actuale ale 
istoriei contemporane : desfăşurarea revoluţiei populare în țara noastră, Rominia la începutul 
celui de-al doilea război mondial, partidele politice între cele două războaie mondiale etc. 


La secţia de istorie universală, pe lingă pregătirea, în continuare, a unor importante colecţii 
de izvoare (relatări ale călătorilor străini în țările romîne, documente osmane privind istoria 
ţărilor romine, extrase din cronicile apusene etc.) s-a trecut la realizarea unor importante mono- 
grafii са: ,, Tärile Romine si mișcarea naţională de eliberare a popoarelor din Balcani”, „Mica 
înţelegere”, „Politica externă de trădare naţională a dictaturii regale”. 


O activitate susţinută a desfăşurat în cursul anului 1962 colectivul de redacţie al revistei 
„„Studii”: realizindu-se o creștere a nivelului ştiinţific și ideologic al materialelor apărute în revistă. 
În 1962 în paginile revistei au apărut articole consacrate unor evenimente de mare importanță 
în istoria patriei noastre са : 40 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist (nr. 2), Vic- 
toria definitivă a socialismului în R.P.R. (nr. 4). Un număr special, numărul 6, a fost consacrat 
celei de a 15-a aniversări a Republicii Populare Romine. El cuprinde realizările istoriografici 
noastre marxiste în cei 15 ani. 


Trebuie arătat că unii membri ai institutului, pe lîngă sarcinile de plan, au 
desfăşurat o bogată activitate în afara planului, contribuind la redactarea unor valoroase 
lucrări de interes general, ca: Din istoria Transilvaniei, vol. II, ediţia a 11-а şi vol. 111, 


www.dacoromanica.ro 


7 VIAȚA ŞTIINŢIFICĂ 455 


Manualul de istoria P.M.R,, istoria literaturii готіпе, vol. І, Eroicele lupte din ianuarie— februarie 
1933, Insurecția armată din august 1944. 

În cadrul colaborării cu alte institute ale Academiei R.P.R., membri ai Institutului de 
istorie au participat activ la dezbaterile organizate pe marginea unor tratate са cel de Istoria 
gîndirii filozofice din Romtnia sau Istoria literaturii romine. 

În anul 1962 membrii ai Institutului de istorie au făcut călătorii de studii în U.R.SS., 
R. Р. Bulgaria, В. D. Germană, В. Е. Germană, Anglia. La rîndul său institutul a primit vizita 
unor istorici din : U.R.S.S., В.Р. Bulgaria, В.Р. Ungară, R.S. Cehoslovacă, В. Cuba, Franţa, 
Italia, S.U.A., Anglia, Grecia, R.S.F. Iugoslavia. 

În raport s-a subliniat că în cursul anului trecut progrese serioase s-au observat în munca 
unor tineri cercetători, multi dintre ei fiind promovați în munci de răspundere. 

Mai mult decit în trecut, direcţia institutului a urmărit, controlat și îndrumat îndeaproape 
activitatea secţiilor, imprimindu-se о exigentä sporită faţă de calitatea lucrărilor, contribuind 
la întărirea disciplinei de plan, Ја dezvoltarea răspunderii fiecărui cercetător faţă de sarcinile 
primite. Conducerea secţiilor si sectoarelor și-a întărit controlul asupra muncii cercetătorilor, 
a depus eforturi pentru a asigura predarea la timp și în bune condițiuni a lucrărilor 
planificate. 

Cu toate aceste măsuri, în organizarea muncii științifice au existat o serie de deficienţe 
(dispersarea forțelor de cercetare pe un mare număr de teme, planificarea uneori defectuoasă 
a temelor, aducerea cu întirziere în discuţia secţiilor $1 a consiliului științific a lucrărilor consi- 
derate de autori a fi gata) саге au avut repercusiuni negative asupra conţinutului si eficienţei 
lucrărilor. 

Stabilind citeva din problemele fundamentale a căror abordare si rezolvare se impune 
cu necesitate (formarea si dezvoltarea în condiţiile istorice specifice ale ţărilor noastre a relaţiilor 
feudale, procesul de formare a claselor orînduirii capitaliste, a naţiunii și statului burghez, tre- 
cerea capitalismului în stadiul imperialist în Rominia, probleme ale istoriei mișcării muncitorești 
şi realizarea unor temeinice studii de critică istoriografică), raportul a subliniat că se impune apro- 
fundarea de către cercetători a cunoașterii nemijlocite a lucrărilor clasicilor marxism-leninismului 
fapt ce va permite înţelegerea mai clară а poziţiei ре care trebuie să o aibă lucrătorii pe frontuţ 
istoric în condiţiile luptei ce se desfășoară în domeniul ideologiei. 


SESIUNEA DE COMUNICĂRI A DIRECȚIEI MONUMENTELOR 
ISTORICE 


Între 22—24 ianuarie 1963 a avut loc în sala de ședințe a Institutului de istorie al Acade- 
miei R.P.R. sesiunea de comunicări a Direcţiei Monumentelor Istorice. Reorganizata acum trei 
ani, această instituţie, care are sarcina conservării $1 valorificării monumentelor noastre, concen- 
trează în cadrul ei un grup de istorici, arheologi, arhitecţi restauratori, ingineri, chimisti ale căror 
intervenţii contribuie și la o mai bună cunoaștere a monumentelor si a problemelor lor. În acest 
fel, s-au acumulat, în cursul celor trei ani de activitate în noua formă, o sumă de fapte şi rezultate 
interesind cercuri largi de istorici, istorici de artă, muzeografi etc. Dintre acestea au fost alesi 
şi prezentate cele mai interesante. 


www.dacoromanica.ro 


456 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 8 


Cele 11 comunicări prezentate au îmbrățișat multiple şi variate aspecte si anume : resti- 
tuirea aspectului original al unor monumente (arh. Ştefan Balş, Mănăstirea Horezu. Descoperiri 
făcute cu prilejul restaurării, metode, mijloace si materiale folosite; arh. Rodica Mänciulescu. 
Date noi referitoare la aspectul inițial al Bisericii Domnești din Tirgovişte, apărute {п mersul lucră- 
rilor de restaurare), studiul formelor succesive pe саге un monument le-a îmbrăcat în cursul exis- 
tenţei sale (arh. Mariana Angelescu, Rezultatele cercetărilor asupra evoluţiei complexului fortificat 
de la Prejmer ; arh. E. Chefneux, Cercetări şi observaţii asupra bisericii din Densuș), aspecte mai 
importante din transformările monumentelor (arh. E. P. Miclescu, Citeva precizări privind aspec- 
tele originale ale Mitropoliei din Bucureşti ; arh. Ioana Grigorescu $1 arh. Nicolae Diaconu, Pre- 
zentarea unor elemente noi apărute cu ocazia restaurărilor de la Dragomirna, бисер ца, Voronej 
şi Tazlău); puncte de vedere în legătură cu doctrina de restaurare (arh. E. Greceanu, Selec- 
ționarea şi diferențierea etapelor de construcţie la restaurarea halei vechi din Braşov — Casa Hiers- 
cher) ; metode şi tehnici noi folosite în problemele de restaurare (ing. Dinu Moraru, Cercetări 
asupra extragerii şi reaşezării frescei ; ing. С. Pavelescu şi ing. Т. Barbu, Cîteva soluţii constructive 
aplicate la restaurarea monumentelor istorice) ; probleme de evidenţa monumentelor (О. Velescu, 
Evidenţa monumentelor istorice în {ага noastră) ; în sfirsit, scurte informaţii cu privire la istoricul 
monumentelor (P. Năsturel, Două ştiri istorice noi privind trecutul unor monumente vechi şi ing. 
D. Moraru, Date istorice în legălură cu monumentul de la Ciuciş). 

Sfera largă de probleme fmbrätisate a trezit interesul multor specialişti din capitală $1 
provincie. fnsotite de o ilustrație bogată, adesea chiar de diapozitive colorate, comunicările au 
dat naştere la discuţii dintre care unele foarte animate. De un viu interes s-a bucurat comunicarea 
arh. Mariana Angelescu, a cărei ilustrație, întocmită în chip de „film”” al fazelor succesive ale 
monumentului, depăşeşte valoarea unei forme de prezentare ingenioasă, constituind de fapt 
o metodă de studiu. 

Comunicările arhitecţilor Grigorescu şi Diaconu cu privire la vechile decoruri ale 
paramentelor minăstirilor Tazlău și Voroneţ şi asupra cronologiei minăstirilor Suceviţa şi Voro- 
net si arhitecţilor Balş — care а fnfätisat date cu privire la Palatul Brincovenesc de la Horezu — 
şi Mănciulescu, ale cărei constatări despre paramentul $1 acoperirea bisericii domnești din Tirgo- 
viste s-au dovedit de natură să aducă noi puncte de vedere în istoria arhitecturii romiînești. 

Încercarea arh. E. Greceanu де a discuta critic temeiurile unei restaurări istorice plecind 
de la reconstituirea şi discutarea concepţiei estetice care a generat diferitele faze și aspecte ale 
unui monument este primul început de acest fel la noi. După cum, de asemenea, comunicarea 
arhitectului Р. E. Miclescu în care încearcă comparații de proporţii si volume deschide anumite 
perspective. 

Mult discutată a fost comunicarea arh. E. Chefneux. Deosebita importanţă a monumentului 
tratat, cit și observaţiile aduse de autori au dat valoare prezentării. Nu e mai puţin adevărat 
ca apropierea de monumentele paleocreştine rămine o simplă ipoteză. 

Sesiunea a fost însoţită de o expoziţie care, fără să aibăo tematică foarte precisă, а 


prezentat documente grafice realizate în cadrul lucrărilor de restaurare ale Direcţiei. 


R. Florescu 


9 VIAȚA ŞTIINŢIFICĂ 457 


MUZEUL SCHEILOR DIN BRAŞOV 


În vechiul şi cunoscutul cartier al Scheilor din oraşul Braşov s-a deschis anul trecut un 
mic muzeu. El cuprinde doar trei camere, dar reţine dintru început atenţia vizitatorului 
prin vechimea clădirii care-l adăposteşte, însemnătatea obiectelor înşiruite într-o legătură logică 
si valorificarea lor printr-o expunere modernă, realizată cu o deosebită grijă. Este muzeul de la 
etajul vechii şcoli romîneşti din curtea bisericii Sf. Nicolae din Schei. Istoria acestui important 
aşezămiînt cultural готіпеѕс din Transilvania este îndepărtată şi mai ales interesantă prin rod- 
nicia sa. Despre existenţa bisericii sînt ştiri încă din sec. al XIV-lea, iar şcoala datează din secolul 
următor. În localul școlii, refăcut, care se prezintă azi sub aspectul lui din sec. al XVIII-lea, 
format din 3 camere boltite la parter şi tot atitea la etaj, se găsesc adăpostite miile de documente 
ale bisericii, biblioteca şi muzeul, Clădirea a căpătat recent înfăţişarea sa originară. Tavanele 
cu bogate stucaturi au fost restaurate, uşile şi ferestrele, firidele adincite în ziduri, toate aceste 
detalii redau camerelor de la etaj farmecul autenticităţii. Aici a fost instalat muzeul care urmă- 
reste istoria culturală a Scheilor. 

În sala I, un text lämureste pe vizitator despre principalele etape din istoria şcolii, sub- 
liniindu-se faptul că muzeul, biblioteca şi arhiva alcătuiesc o unitate culturală, ale cărei origini 
datează din sec. al XV-lea. Tot aici sînt expuse cronicile în legătură cu istoria Scheilor, 
scrise în sec. al ХУП-еа şi al XVIII-lea, reproducind altele mai vechi. 

Sala II, din stinga intrării, este intitulată „Diaconul Coresi”", deoarece aici se pune accentul 
mai ales pe tipăriturile coresiene expuse într-o vitrină centrală : Octoihul din 1574 şi Evanghelia 
cu învăţătură din 1580. Pentru o mai bună lămurire a publicului, s-ar fi impus un text succint 
în care să se prezinte activitatea tipografică a lui Coresi şi circulaţia largă a tipăriturilor sale. 
Aceasta cu atit mai mult, cu cit în intenţia organizatorilor muzeului s-a urmărit sublinierea 
activităţii lui Coresi. 

În aceeaşi sală sînt grupate cele mai multe obiecte din sec. XV—XVI pe care le posedă 
colecţia. Subliniem ca două piese remarcabile, fiecare în felul ei, un manuscris slavon din anul 
1492 care provine de la biserica Ostrov de lingă Haţeg şi a fost scris la Păuliş pe Mureş de 
diaconul Nicolae şi un manuscris moldovenesc păstrind două splendide portrete de evanghelişti. 
Operă prea putin cunoscută а lui Matiaş logofătul, acest manuscris дапа din anul 1560 
reprezintă cea mai valoroasă realizare în domeniul miniaturii din timpul lui Alexandru 
Lăpuşneanu. 

Dintre operele de argintărie, care altădată constituiau bogatul tezaur al bisericii, s-au 
Păstrat doar cîteva obiecte din sec. al XVI-lea. Ele sint deosebit de sugestive evocind 
grija domnilor şi boierimii din Tara Rominească pentru acest aşezămint brașovean. Unele dintre 
ele, о cădelniță де la Neagoe, refăcută la 1767, sau un alt exemplar de la doamna Neaga, au fost 
mai mult cunoscute. Alte piese însă, mai valoroase sub raport artistic, sînt inedite. Astfel este 
legătura de carte dăruită de Toader vistierul, jupänita Stana, Dragomir spătarul şi jupänita 
Neacsa, lucrare caracteristică ferecäturilor de la mijlocul sec. al XVI-lea, avind absolut același 
stil cu exemplarul dăruit Tismanei de doamna Chiajna Я Mircea Ciobanul (în colecţia de artă 
feudală a Muzeului de Artă al R.P.R.), şi cu exemplarul din vremea lui Alexandru II păstrat 
la muntele Sinai. Portretele donatorilor în costume caracteristice sec. al XVI-lea, femeile 
purtind pălării cu boruri mari rotunde, asemenea donatoarelor din biserica de la Stănești, 
dau şi un interes documentar acestei remarcabile opere de argintărie rominească. 


14 — с. 2460 


www.dacoromanica.ro 


458 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 10 


Pe alte citeva piese deargintărie, purtind marca şi amprenta stilului meşterilor brașoveni, 
apar alţi donatori ca Staico clucerul, Papa vistierul, Şerban Cantacuzino etc. Aceste obiecte, 
în afară de însemnătatea lor artistică, au valoarea unor mărturii documentare, dovedind interesul 
permanent al domnilor și boierimii din sudul Carpaţilor pentru așezămintul de la Schei. De 
altfel și din alte exponate care figurează în această sală, ca hrisovul de la Aron vodă (1594) şi 
acela de la Gheorghe Stefan (1656) reiese că si domnii Moldovei aveau aceeași preocupare 
pentru Schei. 

În sala III, Я ultima, sînt exponate privind mai ales activitatea culturală din sec. al 
XVIII-lea si prima jumătate a sec. al XIX-lea cît și unele aspecte caracteristice ale vieţii 
din Schei. 


Așa cum sala precedentă sublinia încă de la intrare activitatea lui Coresi, și aici se accen- 
tuează rolul lui Radu Тетреа, de la care s-a păstrat în manuscris o tflcuire а evangheliilor, 
scrisă în anii 1719—1721 și istoria bisericii Scheilor. Sint expuse tot aici acte de danie de la Con- 
stantin Brincoveanu și Grigore Ghica. 


Între obiectele de interes artistic merită subliniată ferecătura din 1753, lucrată de meșterul 
brașovean Mihail May ca și broderiile rusești, darul Elisabetei Petrovna, făcut bisericii la 1768, 
Тсоапе pe lemn și pe sticlă lucrate de meșteri populari într-un stil pitoresc, evocind păstrarea 
în sec. al XVIII-lea al unei vechi tradiţii, si portrete de scheieni făcute de pictorul Mișu Popp 
completează expunerea. Două vitrine interesante atrag atenţia prin obiectele de podoabă şi 
bogatele costume de scheieni. 

Deşi, în genere se remarcă în expunere efortul de a valorifica obiectele deosebit de intere- 
sante, considerăm că ar fi trebuit să se accentueze mai puternic printr-un text rolul așezămintului 
rominesc де la Schei, ca polarizator al intereselor economice, politice şi culturale dintre Moldova. 
Тага Rominească și Transilvania. 

Сэ Nicolescu 


CRONICĂ 


La începutul lunii noiembrie 1962 a funcţionat expoziţia de hrisoave domneşti din sec. 
XIV— XVIII organizată de către Biblioteca Academiei R.P.R. și Muzeul de artă feudală ат 
Academiei R.P.R. „ing. D. Minovici””, care a continuat seria expozițiilor de colecţii preţioase 
iniţiată şi inaugurată în 1961. Expoziţia a cuprins documente maramureșene, hrisoave din Mol- 
dova şi Tara Rominească de la Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareș, Petru Schiopu, 
Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino şi Constantin Brincoveanu. 


* 


În luna noiembrie a venit în {ага noastră У. N. Vinogradov, cercetător principal si А. A. 
laskova, cercetător la Institutul de istorie al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., pentru culegerea 
materialului documentar necesar lucrării Istoria modernă şi contemporană a Romfniei elaborată 
de Academia de Ştiinţe а U.R.S.S. în colaborare cu Academia R.P.R. Cercetătorii sovietici 
au făcut investigaţii în arhivele bibliotecii Academiei R.P.R., bibliotecii Institutului de istorie 
al Academiei R.P.R., la Arhivele Statului din Bucureşti, în arhiva Ministerului Afacerilor 
Externe şi în Arhiva Institutului de istorie a partidului de pe lingă С.С, al P.M.R. 


* 


11 VIAȚA ŞTIINŢIFICĂ 459 


La 5 decembrie 1962, la Muzeul militar central a avut loc vernisajul expoziţiei „D ocu- 
mente, cărţi si hărţi гаге’ ce aparţin bibliotecii muzeului. Expoziţia a cuprins peste 200 de expo- 
nate, dintre care unele de o valoare remarcabilă ca, de pildă, cărțile Despre originea şi faptele 
eroice ale polonezilor de Martin Cromer datind din 1555, Zece cărți privitoare la istoria romană 
de Titus Livius din 1554 etc. De asemenea, expoziţia a curpins o serie de documente din timpul 
lui Stefan al II-lea, Leon vodă, Constantin Brincoveanu, Şerban Cantacuzino, precum si mai multe 
hărţi, printre саге o hartă a ţărilor romîne din 1552 si o alta a Imperiului roman de răsărit din 1585. 


* 


În luna decembrie Vera Mutafcieva, candidat în științe istorice şi cercetător la Institu- 
tul de istorie depe lingă Academia bulgară de ştiinţe, a sosit în {ага noastră pentru а stabili planul 
de lucru al temei „Lupta poporului гот т şi bulgar împotriva stăpinirii otomane la sftrsitul 
sec. al XVIII-lea si începutul sec. al XIX-lea”. Totodată cercetătoarea bulgară a făcut investi- 
gatii în Arhivele Statului din Brașov si la Biblioteca Academiei R.P.R. 


* 


În 1962 s-a deschis expoziţia de documente şi cărţi rare din colecţiile Muzeului de istorie 
a orașului București. Documentele si cărțile expuse scot în evidenţă importante aspecte sociale, 
politice, edilitare şi culturale ale istoriei Bucureştilor. Documentele expuse sint din vremea 
lui Radu Șerban, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu, N. Mavro- 
cordat, M. Racoviţă ş.a. Dintre cărţile rare aflate în expoziţie se remarcă Cheia înfelesului 
tipărită în 1678 la Bucureşti, Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688 $. a. Expoziţia a cuprins. 
de asemenea, mai multe periodice din deceniile 1V și У ale sec. al XIX-lea. 


* 


Cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la înfiinţarea primei şcoli din Moldova (,,Schola latina”? 
de la Cotnari, înfiinţată în timpul domniei lui Despot vodă), Wstitutul de istorie și filologie al 
filialei lași a Academiei R.P.R., în colaborare cu filiala din Iași a Societăţii de științe istorice 
şi filologice a organizat un simpozion pe tema ,,Despre importanţa şcolii de la Cotnari și locul 
ej în istoria învățămîntului din {ага noastră”. În cadrul simpozionului au luat cuvîntul prof. 
univ. Şt. Birsănescu și І. Gugiuman, lector univ. Al. Husar și ing. L. Jianu. 


* 


Га 20 februarie a avut loc la Institutul de arheologie din Londra inaugurarea expoziţiei 
de fotografii „Monumente arheologice din Rominia'. La deschiderea expoziţiei au participat 
dr. P. 5. Noble vice-cancelarul Universităţii din Londra, В. Г. Speaight, directorul relațiilor 
culturale est-vest din Ministerul de Externe, prof. univ. I. A. Richmond, vice-președinte al 
Academiei Britanice, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, profesori universitari și alte per- 
soane. Cu acest prilej a vorbit prof. univ. W. Е. Grimes, directorul Institutului de arheologie 
care și-a exprimat satisfacția pentru primirea expoziţiei si a făcut aprecieri elogioase cu privire 
la conţinutul ei, exprimind în acest sens mulţumiri Comisiei Naţionale Romine pentru 
U.N.E.S.C.O. si Institutului de arheologie al Academiei R.P.R. pentru trimiterea expoziţiei. 
La deschidere au vorbit de asemenea Alex. Lăzăreanu, ministrul В.Р. Romine la Lonûra. 
Expoziţia s-a bucurat de o înaltă apreciere din partea celor prezenţi la deschiderea ei. 


* 


Societatea de ştiinţe istorice și filologice din R.P.R. a organizat la sfirsitul lunii martie 
1963 la Timişoara o sesiune interregională metodico-stiintificä, la саге au participat membri 


www.dacoromanica.ro 


460 VIAȚA ŞTIINŢIFICĂ 12 


ai consiliului de conducere și delegaţi ai filialelor din principalele orașe ale ţării. În atenţia 
sesiunii au stat dezbaterile asupra predării istoriei patriei, limbii si literaturii romine în fnvätà- 
mintul de cultură generală. Cu un deosebit interes a fost urmărit referatul prof. univ. Şt. Pascu 
despre „Izvoarele răscoalei lui Horea”, precum şi referatul elaborat de lector univ. 1. Drago- 
mirescu ,,Pentru partinitate şi împotriva obiectivismului burghez în predarea istoriei în şcoala 
de cultură generală”. Au mai fost prezentate următoarele referate, tratind probleme de istorie 
locală : ,,Statuete tesaliene în Banat” (М. Moga și О. Răut), „Date privitoare la începuturile 
Timişoarei” (A. Tintä, М. Bizerea, A. Rusu si О. Rudneanu), „Orașul Timișoara în izvoarele 
orientale” (М. Guboglu), „Greva muncitorilor feroviari din Timișoara (aprilie 1904) oglindită 
în presa locală” (Gh. Oancea), „Ziare ilegale uzinale 1а Arad în anul 1931?” (У. Marin). 


* 


La 10 aprilie 1963 s-a deschis la Muzeul Arhivelor Statului din Capitală o expoziţie de 
documente oglindind momente importante din istoria poporului nostru precum și despre dezvol- 
tarea culturii pe teritoriul patriei noastre. Sint prezentate acte, hrisoave, urice, zapise, cata- 
grafii, ordine, proclamaţii, manifeste, manuscrise literare, scrisori, stampe, hărți etc. 


* 


Prof. Apostolos Dascalakis de la Universitatea din Atena а ţinut, în zilele de 19 și 20 
aprilie 1963, la Facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti conferinţa La bataille de 
Thermopille et les raisons du sacrifice de Leonidas, iar sub auspiciile Societăţii de studii clasice 
conferinţa Dacques et historicité du decret de Témistocle découvert à Trézène, ambele fiind urmărite 
cu interes de numeroşi studenţi, cadre didactice și cercetători ştiinţifici. 


* 


La Casa oamenilor de știință din Capitală s-a deschis la 22 aprilie 1963 sesiunea de lucru 
a Comitetului internaţional provizoriu pentru crearea Asociaţiei de studii sud-est europene. 
La sesiune au participat membrii Comitetului internaţional provizoriu, oameni de știință din 
В.Р. Albania, Anglia, Austria, В.Р. Bulgaria, Franţa, Grecia, Italia, В. S.F. Iugoslavia, Liban, 
В.Р. Romină, Turcia, В.Р. Ungară, U.R.S.S., precum Я N. Bammate, reprezentantul direc- 
torului general al U.N.E.S.C.O. Acest comitet а fost ales cu prilejul Colocviului international 
de civilizaţii balcanice organizat anul trecut la Sinaia de Comisia naţională а В.Р. Romine 
pentru U.N.E.S.C.O. şi Academia В.Р. Romine, sub auspiciile U.N.E.S.C.O. 

Cuvintul de deschidere a fost rostit de acad. Tudor Vianu, președintele Comitetului inter- 
national provizoriu. Au luat cuvintul apoi N. Bammate, саге а arătat importanţa pe саге 
U.N.E.S.C.O. o acordă creării unei asemenea organizaţii internationale, posibilităţile largi 
pe care această asociaţie le oferă pentru studierea civilizaţiilor balcanice, în toată complexitatea 
lor, pentru o mai bună înţelegere între popoare. 

În prima zi a sesiunii s-a discutat statutul viitoarei asociaţii. În dimineaţa zilei de 23 
aprilie a avut loc votarea statutului, constituirea Asociaţiei, al cărei sediu va fi la Bucureşti 
şi alegerea Comitetului de conducere, alcătuit din oameni de ştiinţă din 13 ţări. Din cadrul 
Comitetului a tost ales apoi biroul Asociaţiei, care are următoarea componenţă : D. Zakythinos 
(Grecia) — preşedinte, У. Gheorghiev (В. Р. Bulgaria), A. Mirambel (Franta), Faik Reşit Unat 
(Turcia) şi, Е. Barisici (R.S.F. Iugoslavia) — vicepreşedinţi, Em. Condurachi (В. Р. Romină) — 
secretar general, și A. Buda (R. P. Albania) — trezorier. În după amiaza aceleiași zile s-a discutat 
programul de activitate al noii Asociaţii pe anii 1963 — 1964. 


£ 


« * » Cronicarii munteni. Ediţie îngrijită de Mihail Gregorian. 
Studiu introductiv de Eugen Stănescu 


Vol. I—II, Bucureşti, E. Р. L., 1961, CXXXII + 1104 р. + 81. planse 


În ultimii ani istoricii noştri au manifestat 
о preocupare sporită pentru editarea şi inter- 
pretarea scrisului cronicăresc. Rezultatele aces- 
tei preocupări sînt ediţiile critice valoroase ale 
operelor cronicarilor noștri apărute pînă acum, 
precum si studiile contemporane ce le însoțesc. 
Se remarcă ţinuta ştiinţifică a edițiilor, inter- 
pretarea nouă de cele mai multe ori, viziunea 
marxist-leninistă asupra fenomenului cultural 
medieval. 

Pe lingă ediţiile critice ale cronicarilor 
romini apărute, Editura pentru literatură 
a răspuns unei necesităţi resimţită de multă 
vreme, punfnd la тет та unui cerc mai larg 
de cititori cele mai importante opere ale scri- 
sului cronicăresc din Tara Romîneascä. Publi- 
carea celor două volume din Cronicarii mun- 
teni este cu atit mai binevenită, cu cît pînă 
acum lipsesc ediţiile ştiinţifice pentru cei mai 
mulţi dintre aceştia pe de o parte, iar pe de 
alta, pentru că istoriografia medievală mun- 
teană conţine numeroase probleme contro- 
versate ce se cereau lămurite ре baza unei 
cunoaşteri adincite а culturale a 
epocii feudale. 

Volumul І al Cronicarilor munteni cuprinde : 
1. Istoria Țării Romineşti a stolnicului Const. 
Cantacuzino, 2. Istoria Țării Romineşti de 
cind au descălecat pravoslavnicii creştini (Leto- 
piseţul cantacuzinesc), 3. Istoriile domnilor 
Таги Rumăneşti de Radu Popescu. Al doilea 


istoriei 


volum conţine: 1. Începătura istorii vieţii 
luminatului şi prea creștinului domnului Țării 
Romineşti Io Costandin Brincoveanu Basarab, 
dă cînd Dumnezeu си domniia l-au încoronat, 
pentru vremile şi intimplările ce în pămintul 
acesta în zilele mării sale s-au {nttmplat de 
Radu Greceanu, 2. Istoria Țării Rominesti 
de la octombrie 1688 ptnă la 1717 (Anonimul 
brincovenesc). 

Cu toate că se adresează marelui public, 
cititorului obişnuit, editorul Cronicarilor mun- 
teni, Mihail Gregorian, a avut grija colaţionării 
vechilor ediţii cu manuscrisele de bază, cu 
excepţia Letlopisețului cantacuzinesc şi a Istorii 
Таги Romineşti de la octombrie 1688 рта la 
martie 1717, care urmează ediţiile recent apă- 
rute, deşi editorul are rezerve față de trans- 
crierea Letopisefului cantacuzinesc, făcută de 
Dan Simonescu şi C. Grecescu. Ar fi fost 
indicată соаЙопагеа acestor texte cu ma- 
nuscrisele aflătoare în Biblioteca Filialei Cluj 
a Academiei В.Р.В., pentru a îmbunătăţi cele 
două ediţii, de altminteri, foarte bune. Dar şi 
în forma apărută, ediţia lui M. Gregorian este 
lucrată cu grijă şi pricepere, fiind un bun instru- 
ment de lucru, util deopotrivă cercetătorului, 
profesorului și studentului, cititorului care se 
interesează de vechea noastră literatură isto- 
ricä. 

Ediţia Cronicarilor munteni este însoţită 
de un studiu introductiv, bogat în consta- 


www.dacoromanica.ro 


162 


Lări Я sugestii, constituind fără îndoială un 
moment însemnat în discuţia care främinta 
de mult istoriografia noastră, prin importan- 
tele contribuţii Haşdeu, N. lorga, С. Giurescu, 
N. Cartojan iar în ultima vreme C. Gre- 
cescu și Dan Simonescu. 

înarmat cu metodologia marxist-leninistà 
si stăpînind datele problemei, Е. Stănescu 
а reusil să pătrundă cu multă înţelegere 
scrisul cronicarilor munteni, aducind o viziune 
nouă, deosebită în multe privinţe de ceea ce 
a putut să dea istoriografia burgheză. Călăuzt 
de concepţia materialist-istoricä, autorul а 
procedat la o inversiune. În loc de a реми 
pe acelaşi drum, în atitea rînduri bătătorit, 
adică de 1а o discuţie asupra textului autentic 
şi original, la descifrurea paternităţii operelor 
şi a datarii lor, a abordat, de astădată, proble 
matica în funcţie de gindire politică саге 
caracterizează cronicele și în ultima instantă 
Це epoca în care au fost create. Punctul de 
vedere este într-adevăr promiţător pentru 
rezolvarea grupului de aspecte nelămurite 
piuă azi. De acum investigaţiilor viitoare li se 
deschid noi orizonturi în care luminile obser- 
vuţiilor lui N. lorga sau ale lui С. Giurescu 
151 vor putea aduce adevărata lor contribuţie, 


Recapitulind în capitolul І datele esen- 
tiale despre cronicile шащепе, E. Stă- 
nescu fixează concluziile principale care se 
qletuşșează din cercetarea lor repetată, conclu- 
zii care, cu toate cistigurile rezultate dintr-o 
laborioasă cercetare, nu au adus soluţionarea 
dorită. Autorul Lelopisefului  Cantacuzinesc 
а rămas încă neidentificat în mod cert, iar 
indoirlile privind pe Radu Popescu sînt încă 
justificate. 

Prima problemă ре care și-o pune studiul 
introductiv este aceea privind înflorirea isto- 
riografici muntene la sfirsitul sec. al XVII-lea 
si începutul sec. al XVIII-lea, înflorire 
„determinată de împrejurări caracteristice 
care {їп de esența istoriei politice а Таги 
lominești””, cînd marea boierime determină 
pe cărturarii legaţi de această clasă să-şi 
pună o serie de întrebări fundamentale care 
vizau statul și societatea. În această epocă, 
cînd organismul statal nu mai putea garanta 


RECENZII 2 


integritatea teritoriului şi activitatea nomnală 
economică, în ultima instanţă neputinfa de 
a garanta ordinea internă feudală, primej- 
duită de mișcările populare, era firesc ca 
scrisul cronicarilor să încerce o soluţie. Din 
acest motiv afirmaţia autorului în această 
problemă merită să fie reținută: „Scrierile 
istorice ale acestei vremi sînt astfel produsul 
unei perioade de criză, pe care o oglindesc 
şi din punctul de vedere al conţinutului şi 
din cel al formei”. 

În capitolul 111 al studiului introductiv 
se analizează competent ideile politice funda- 
mentale ale cronicilor, programul politic care 
a călăuzit acţiunile interne și externe ale clasei 
dominante în această epocă. Cercetind fondul 
comun de idei politice al cronicarilor munteni 
se remarcă pe bună dreptate faptul că — în 
linii mari aceştia preconizau aceeași soluţie 
față de principalele probleme ale vremii. 
Astfel, potrivit filozofiei politice a acestora, 
întregul sistem de organizare al statului feudal 
trebuia să se întemeieze în primul гіпа pe boie- 
rime, considerată ca alcătuind clasa funda- 
mentală a societății, singura căreia i se cuvenea 
un rol conducător. În ansamblul lor, ideile 
politice puse în circulaţie urmăreau, fie că e 
vorba de aspectele interne sau externe, reali- 
zarea soluţiei preconizată de marea boierime, 
adică respingerea oricăror prefaceri radicale. 
Aşa cum se observă, esenţial în filozofia și 
acţiunea politică a marilor boieri este salvgar- 
darea poziţiilor pe care le deţineau în calitatea 
lor de principală forță a clasei dominante. 
În funcţie de această concepţie sint apreciate 
și raporturile dintre domni şi boieri, relatiile 
sociale în întregimea lor. 

Evident, existența unităţii ideologice nu 
înseamnă si o atitudine politică unitară. Boie- 
rimea nefiind o clasă omogenă era firesc să se 
manifeste şi inevitabile ciocniri de interese în 
sînul ei, interese саге sint exprimate gräitor 
în toată diversitatea lor de cronicarii munteni. 
Istoriografia burgheză a greșit tocmai aici, 
deoarece a preluat necritic ideile cronicarilor 
cu privire la luptele din lăuntrul clasei domi 
nante şi mai ales atunci cînd a fost vorba de 


www.dacoromanica.ro 


3 RECENZII 


a lămuri cauza care a dus la gruparea marii 
boierimi în două tabere. S-a acceptat cu usu- 
rintä, în general, ideea că această împărțire 
era una etnică, a boierilor băştinaşi şi a celor 
reci”, împărţire care la sfîrşitul sec. аі 
XVII-lea si începutul celui de-al XVIII-lea era 
departe de a corespunde realităţii. Ilustrativä 
este remarca ре care autorul o face, $1 anume 
că „familia Cantacuzinilor, conducătoarea gru- 
pării boierești « pămîntene », era de obirşie 
indiscutabilă şi recent grecească”, iar boierii 
Bäleni, conducătorii ‚,агесПог”, nu erau cituși 
de puţin levantini. Explicaţia dată de autor 
acestei păreri, puse în circulaţie de înșiși 
cronicarii munteni, modifică sensibil concepţia 
de pînă acum. Respingindu-se asertiunile isto- 
riografiei vechi ca neconsistente, în introducere 
se afirmă că delimitarea pe care o făceau 
cronicarii „constituia unul din cele mai eficiente 
mijloace ale acţiunii politice”. Astfel ,,teoria’? 
după care la baza crizei regimului boieresc 
ar fi stat faptul că „,grecii” au năpădit ţara, 
au ocupat dregătorii politice, au pus dăjdii 
grele, au stricat raporturile cu Poarta, era 
menită să absolve boierimea de vina situaţiei 
grele în care se găsea ţara în acea vreme. De 
fapt — după cum arată autorul studiului — 
această ,,Ёеогіе’’ este acceptată de toţi croni- 
carii, chiar si de Istoriile domnilor Țării Rumă- 
neşti, ceea ce demonstrează încercările boie- 
rimii de a scăpa de responsabilitate și în aceeași 
vreme vizează ideea necesităţii reglementării 
raporturilor cu Imperiul otoman. „În felul 
acesta, apare că însăși noţiunea de grec și de 
luptă contra grecilor se integrează în strategia 
folosirii celor mai eficiente mijloace în lupta 
taberelor boierești pentru putere. Ca atare, 
atit în ce privește teoria generală a răspunderii 
politice pentru criza sistemului, al regimului 
nobiliar, cît si în ce privește diferitele еі + apli- 
cări + (ideea politică a « grecilor » sau « grecilor 
tarigrädeni ș reprezintă о astfel de aplicare), 
cronicarii purtători de cuvint ai clasei boierești 
cedează presiunii unei stări de spirit generale, 
de critică ascuţită la adresa statului boieresc 
Я a colaborării acestuia cu dominaţia oto- 
mană”. ,„Teoria”' era о încercare menită să 


463 


insele masele, canalizind impotriva „,grecilor:* 
nemulțumiri ce se manifestau tot mai puternice 
şi totodată urmăreau să sprijine pe Cantacu- 
zini si programul lor politic care a determinat 
deosebirile de păreri și de orientare politică. 


Descifrarea paralelă şi a programului lui 
Şerban Cantacuzino a îngăduit autorului о 
judecată nouă asupra cronicilor muntene, 
o explicaţie plină de promisiuni pentru o vil- 
toare dezlegare a celorlalte probleme rămase 
încă nerezolvate chiar în studiul pe care-l 
discutăm. Documentaţia pe care o face au- 
torul avînd ca punct de plecare soluţia radi- 
cală cuprinsă în programul lui Șerban Canta- 
cuzino aruncă lumini interesante asupra scri- 
sului cronicăresc din această epocă. Un atare 
punct de vedere, prin coroborare cu rezultatele 
deja obţinute din cercetările anterioare, va 
elucida, credem, și celelalte probleme atit de 
mult dezbătute : paternitate, datare etc. 


Capitolul 1У al studiului încearcă să 
desprindă din scrisul cronicarilor formele con- 
ştiinţei sociale Ја sfirșitul sec. al XVII-lea 
şi la începutul celui de-al XVIII-lea. Sint inte- 
resante consideratiile despre influența pe care 
poporul o exercită asupra operei cronicarilor. 
Se înlătură o greşeală a istoriografiei burghe- 
ze care ignora temeiurile interne ce au dus la 
dezvoltarea conștiinței si a unităţii etnice. 
La cronicarii munteni întîlnim pregnant 
această conştiinţă, semn că еі nu făceau 
decit să exprime o stare de spirit generală. Valo- 
rificarea acestei idei înaintate din opera cro- 
nicarilor munteni, și mai cu seamă din opera 
stolnicului С. Cantacuzino, demonstrează gräi- 
tor existenţa unei idei politice „a unităţii de 
neam si de limbă”. 

Utile și binevenite sint și aprecierile făcute 
despre scrisul cronicarilor din punctul de ve- 
dere al istoriei istoriografiei, fixarea locului pe 
care aceștia îl ocupă în cadrul istoriogra- 
fiei rominesti. Desigur discuția începută 
aici se va continua în cadrul unor dezbateri 
mai largi. De pe acum, așa cum dovedeşte arti- 
colul lui Dan Simonescu : Probleme actuale cu 
privire la reconsiderarea cronicarilor (Limba 
si literatura”, vol. У, București, 1961), unele 


www.dacoromanica.ro 


464 


semne se arată. Cercetări noi cu siguranţă 
vor aduce și alte puncte de vedere, o judecată 
a scrisului istoric din Тага Rominească în 
comparaţie cu al cronicarilor moldoveni și mai 
cu seamă cu opera lui О, Cantemir sau cu 
istoriografia Şcolii ardelene, 

Ediţia şi studiul asupra căruia am stăruit ri- 
dică însă unele probleme de metodă, Ea se adre- 
sează unor categorii mai largi de cititori, deci și 
unui public nefamiliarizat cu o asemenea рго- 
blematică. Din acest motiv credem că ar fi fost 
necesară o prezentare a unor date biografice 
mai ample despre stolnicul C. Cantacuzino 
sau despre Radu Popescu, o accentuată indi- 
vidualizare a autorilor. Totodată este de astep- 
tat ca în viitor să se adincească, pornind de 
la punctul de vedere expus, problemele 


RECENZII 4 


care s-au ridicat în legătură cu Letopisețul 
Cantacuzinesc sau cu Radu Popescu, dat fiind 
faptul că pînă în momentul de faţă nu există 
încă o unitate de păreri. 

Examinarea ediţiei, cu toate calităţile pe 
care le are, demonstrează necesitatea unor 
ediţii critice pentru toate cronicile muntene, 
necesitatea subliniată şi de alţi specialişti 
(у. „Limba romînă”, n?. 2, ХТ (1962), р. 216 — 
220). Așa сит а fost însă întocmită, ediţia si 
studiul introductiv al Cronicarilor munteni 
merită o apreciere pozitivă în cadrul efortu- 
rilor care se fac azi cu scopul valorificării mos- 
tenirii culturale a trecutului de pe poziţiile 
marxism-leninismului. 


Ştefan Pascu 


KIRIL LAMBREV, Начало na работническато професионально движение 
в Бьлгария 1878—1891 (Începuturile mișcării muncitoreşti gi sindicale 
în Bulgaria 1878 — 1891) 


Edit. Academiei de Ştiinţe Bulgare, Sofia, 1960, 224 p. 


Calea parcursă de mişcarea muncitorească 
din Bulgaria de la începutul! ei $1 pînă la crearea 
Partidului Muncitoresc Social-Democrat Bul- 
gar (1891) constituie obiectul lucrării Începu- 
turile mişcării muncitoreşti şi sindicale т 
Bulgaria 1878—1891 de Kiril Lambrev, apă- 
rută în 1960 la Sofia, sub egida Institutului 
de Istorie al Academiei de Științe Bulgare, 

Cartea, scrisă pe baza unui bogat material 
ştiinţific, conţine o prefaţă în care autorul 
se ocupă de istoriografia problemei, trei capi- 
tole, subimpărţite fiecare în mai multe subca- 
pitole, o scurtă încheiere și bibliografia. 

Pentru a înţelege procesul de formare şi 
dezvoltare a proletariatului, precum și înce- 
puturile mișcării muncitoreşti și sindicale din 
Bulgaria, autorul prezintă de pe poziţiile 
marxism-leninismului situaţia economică, so- 
cială şi pohticä a ţării între anii 1878—1891. 

Războiul dus de Rusia în alianţă cu Romt- 
ша împotriva Turcici în anii 1877—1878, în 
urma căruia {ага noastră şi-a dobindit inde- 


pendenta, a contribuit de asemenea la elibe- 
rarea poporului bulgar de sub dominaţia oto- 
mană. O dată cu doborirea jugului turcesc, 
care tinuse circa 500 de ani, a fost înlăturată 
şi stăpînirea feudală. Ţăranii bulgari nu mai 
recunoșteau nici un fel de obligaţii feudale 
si se declarau ei înșiși proprietari ре ратт- 
turile beilor turci fugiţi. Răscumpărarea pă- 
minturilor, impozitele, slaba productivitate a 
muncii în agricultura ţărănească şi concurenţa 
pietii străine au dus la ruinarea unui însemnat 
număr de mici agricultori. Astfel s-a întărit 
procesul diferentierii de clasă în satul bulgar. 
Concomitent cu aceasta, capitalismul a început 
să pătrundă tot mai mult în agricultură. 


Schimbări importante s-au petrecut în 
deceniul al 8-lea din sec. al XIX-lea în dome- 
niul mestesugurilor. Sub influenţa noilor соп- 
ditii social-economice, vechea organizare ре 
bresle a dispărut complet, Mestesugarii au fost 
eliberaţi de orice fel de restricții medievale 
în ceea ce priveşte producţia. O dată cu aceasta 


www.dacoromanica.ro 


5 RECENZII 


a început si rapida lor ruinare. Aspecte inte- 
resante cu privire la decăderea mestesugurilor 
din Gabrovo пе sînt prezentate în lucrare 
după ziarul ,,Bälgarski а ” din noiembrie 
1882 (у. pag. 18 din lucrare). Ruinarea mi- 
cilor producători a dus la acumularea de capi- 
taluri însemnate în mtinile negustorilor. O parte 
din acești negustori au devenit organizatori 
ai producţiei capitaliste. 

Procesul de acumulare primitivă a capita- 
lului, care a început în deceniul al 8-lea al 
secolului trecut a dus la pauperizarea şi prole- 
tarizarea în masă a ţăranilor şi mestesuga- 
rilor. Capitalurile acumulate erau investite 
în construcţia de fabrici, întreprinderi capita- 
liste. Între anii 1885—1890 au apărut 33 de 
întreprinderi noi. Întreprinderile industriale au 
început să ia ființă mai întîi în centrele vechi 
meșteșugărești: Gabrovo, Sliven, Treavna, 
Samokov etc. În scurt timp s-au impus 
ca importante centre industriale : Sofia, Plov- 
div, Ruse ş.a. În anul 1891 existau la Sliven 
25 de fabrici (dintre саге 10 de tesätorie) în 
care lucrau 3 140 de muncitori (р. 27). Га 
Gabrovo erau în același timp 20 de întreprin- 
deri industriale cu 1 070 de muncitori (p. 27). 
Cu toate acestea, Bulgaria era o ţară înapoiată 
din punct de vedere economic, 


Paralel cu apariţia şi dezvoltarea capitali - 
mului în Bulgaria, s-a format și dezvoltat o 
clasă nouă — proletariatul — cea mai avan- 
sată clasă a societăţii. Rindurile proletariatului 
bulgar s-au format din meșteșugarii şi ţăranii 
ruinati. Datorită dezvoltării anevoioase a capi- 
talismului, la început muncitorii industriali 
erau puţini la număr. Га sfîrşitul deceniului 
al 8-lea din secolul trecut se poate vorbi în 
Bulgaria despre existenţa proletariatului indus- 
trial, cu toate că procesul formării lui nu se 
terminase. Din documentele vremii, mentio- 
nate în volumul de față, reiese că în numeroase 
fabrici se folosea intens munca ieftină a femeilor 
si copiilor. 

Autorul, citindu-l pe Dimităr Blagoev, 
relevă că în anul 1892 existau în Bulgaria 
11 283 muncitori care lucrau în fabrici, 
62 792 muncitori care lucrau în ateliere, maga- 
zine, tipografii $1 150 000 de oameni fără pă- 


465 


mint care lucrau pe moşii (р. 28). Pe baza da- 
telor statistice oficiale, Gheorghi Dimitrov a 
stabilit că numărul muncitorilor în anul 1893 
echivala cu un procent de 8% din populaţia 
totală a Bulgariei! (р. 29). 

Clasa muncitoare, în plină dezvoltare, a 
preluat $1 a continuat cele mai bune tradiţii 
de luptă ale poporului bulgar pentru libertate, 
pămînt şi independenţă naţională, ridicindu-le 
pe o treaptă superioară. Fiind prin însăși 
poziţia sa purtătorul unui nou mod de pro- 
ductie, proletariatul avea sarcina istorică de 
a înlătura orinduirea capitalistă si de a con- 
strui societatea socialistă. 

Situaţia clasei muncitoare era deosebit de 
grea. Muncitorii trebuiau să lucreze cite 14 16 
ore pe zi pentru un salariu de mizerie. În 
fabrici lipseau cele mai elementare norme de 
protecție a muncii. Sub diierite pretexte 
muncitorii erau amendaţi cu regularitate de 
către capitaliști. Date importante în legătură 
cu condiţiile grele de muncă și de viaţă ale 
celor ce muncesc sint menţionate în lucrare 
după ziarul „Săvetnik” (din Sliven) din 25 
ianuarie 1882 (p. 18), Autorul, referindu-se 
la faptul că în acea vreme în Bulgaria nu 
exista nici o lege care să apere interesele mun- 
citorilor, scoate în evidenţă că Constituţia 
de la Tirnovo din 1879 (modificată ulterior), 
deşi proclama unele drepturi democratice bur- 
gheze, în realitate pentru masele muncitoare 
acestea erau simple vorbe goale. După cum 
subliniază Gh, Dimitrov: „Acţiunea de dis- 
trugere a vieţii clasei muncitoare de către 
capitalisti este desävtrsitä de către stat prin 
povara fiscală, prin actele de violență ale 
poliţiei, prin cätusele legislative, prin гАрі са 
drepturilor și libertăţilor politice” 2. 

Încă de la începutul formării proletariatului 
apar şi primele tendinţe anticapitaliste, т 
scopul îmbunătățirii situaţiei sale economice, 
pentru obţinerea drepturilor democratice. 
Clasa muncitoare a păşit pe arena istorica 
ca principala forță motrice în lupta pentiu 


1 Vezi Gheorghi Dimitrov, Opere alese, 
Ed. politică, Bucureşti, 1959, р. 2, 
2 Gh. Dimitrov, ор. cil., р. 4. 


www.dacoromanica.ro 


166 RECENZII 6 


dezvoltarea democratică а ţării. Їп focul 
luptelor muncitorești, proletariatul bulgar 
sa călit, a acumulat experienţă și s-a matu- 
rizat. 

РА la începutul deceniului al 9-lea din 
secolul trecut, lupta muncitorilor a avut un 
caracter spontan. În fruntea primelor lupte 
muncitoreşti s-au situat muncitorii tipografi. 
După cum arată autorul, cele dintii tipografii 
bulgare de stat și particulare au fost înfiinţate 
la Sofia, Plovdiv, Ruse, Тїгпоуо, Varna, 
Sumen etc. În ajunul eliberării Bulgariei de sub 
jugul otoman functionau în străinătate (la 
București, Viena etc.) șase tipografii bulgare 
(р. 531). După eliberarea ţării de sub stăpînirea 
turcească numărul tipografiilor a început să 
sporească tot mai mult. Pentru organizarea 
tipografiilor din Ruse si Tirnovo au fost aduşi 
o serie de muncitori tipografi din Rominia 
(p. 53). 

Prima grevă muncitorească în Bulgaria 
după scuturarea dominaţiei otomane a avut 
loc la tipografia din Plovdiv în anul 1878 
(р. 58). În mai 1879 a izbucnit o grevă la tipo- 
grafia din Sofia, care a fost încununată de 
succes. O puternică grevă au desfăşurat munci- 
torii textilisti din Sliven în anul 1880 si minerii 
care lucrau le extracția fierului la minele din 
regiunea Samokov. 


În prima jumătate a deceniului al 8-lea, 
lupta muncitorilor din Bulgaria -a manifestat 
prin greve economice de scurtă durată, 
impotriviri pasive faţă de patroni etc. Cele mai 
puternice frămintări din această perioadă au 
avut loc în rîndurile torcătoarelor la domi- 
ciliu din Sopot (Vazovgrad), Karlovo (Levski- 
grad), Kalofer, Gabrovo şi Sevlievo în 1883 — 
1884, împotriva importului de fire toarse; 
femeile torcătoare au incendiat firele impor- 
tate din occident. Pentru înăbușirea acestor 
acţiuni de luptă а fost adusă armata. Relevind 


3 Vezi de asemenea capit.: ,,Tipărituri 
bulgărești în Rominia ріпа la 1878” din lu- 
crarea acad. P. Constantinescu-laşi, Studii 
istorice romino-bulgare, Edit. Acad. R.P.R., 
1956. 


însemnătatea istorică a luptelor muncitorești 
amintite, în lucrare se spune că ,,Främintärile 
din anii 1883—1884 au contribuit la trezirea 
conştiinţei de clasă a clasei muncitoare în 
formare” (p. 117). 

În lupta împotriva exploatării şi asuprirti. 
muncitorii au simţit nevoia organizării lor. În 
prima jumătate a deceniului al 8-lea au apărut 
şi primele asociaţii sindicale muncitoreşti, aces- 
tea fiind cele mai largi organizaţii de masă ale 
clasei muncitoare. Ele s-au născut în procesul 
luptelor economice ale clasei muncitoare împo- 
triva burgheziei. Asociaţiile sindicale munci- 
toresti — arată autorul — au apărut în Bul- 
garia încă în primul stadiu al capitalismului, 
ca organizaţii menite să îmbunătăţească situa- 
ţia economică a muncitorilor în cadrul ortn- 
duirii capitaliste. Iniţial, ele considerau că 
scopul lor este exclusiv lupta împotriva dife- 
ritilor capitalişti, pentru apărarea intereselor 
profesionale nemijlocite ale muncitorilor, fără 
a se atinge temeliile exploatării capitaliste. 
Desființarea concurenţei dintre muncitorii 
avind aceeași profesiune, limitarea accesului 
de noi muncitori la profesiunea respectivă și 
în cazuri extreme declararea grevei — iată 
metodele obișnuite pe care le foloseau aso- 
ciatiile sindicale muncitoreşti pentru a obţine 
majorarea salariilor, reducerea zilei de lucru 
şi îmbunătăţirea generală a condiţiilor de 
muncă. 

Cu privire la nașterea mișcării sindicale 
organizate din Bulgaria, Gh. Dimitrov scrie 
că aceasta „este rezultatul obiectiv și inevi- 
tabil al însăși dezvoltării capitaliste, al exploa- 
tării muncii salariate, o expresie a nevoilor 
vitale ale clasei muncitoare exploatate și aser- 
vite care se năștea... Iesitä din sînul clasei 
muncitoare, crescută în focul suferințelor şi 
stării ei de robie, a näzuintelor ei spre liber- 
tate şi fericire, mişcarea sindicală își are rădă- 
cinile adinc înfipte în însăși viaţa clasei mun - 
citoare” 2. 

Începuturile mișcării muncitorești sindicale 
în Bulgaria sînt strîns legate de activitatea 


2 Gh. Dimitrov, op. cit., р. 4. 


www.dacoromanica.ro 


7 RECENZII 


primei asociaţii muncitoreşti, înființată în mai 
1879 din iniţiativa tipografilor cehi (p. 72). 
La sfîrşitul anului 1852 și începutul lui 1883 
s-a- închegat prima organizaţie bulgară sindi- 
cală a muncitorilor, şi anume Asociaţia tipo- 
grafilor bulgari din Sofia (р. 73). Printre cele- 
lalte organizaţii create, autorul menţionează 
asociaţia „Карта’ și „Edinstvo” а tipogra- 
filor din Plovdiv, înfiinţate în 1881 și respectiv 
1883; cele două asociaţii muncitorești din 
industria tutunului de la Dupniţa (azi Stanke 
Dimitrov) din 1885 etc. Cu excepţia Asocia- 
tiei tipografilor bulgari din Sofia, toate orga- 
nizatiile pomenite au avut o scurtă existenţă. 
{île au fost numai asociaţii de ajutor reci- 
proc, culturale, nefiind formate pe baza prin- 
<cipiului luptei de clacă a proletariatului. Aces- 
tea joacă totuși un rol important în istoria 
mişcării muncitorești, deoarece constituie pri- 
mele forme de organizare ale proletariatului 
bulgar. 

Paralel cu lupta dusă de muncitori împo- 
triva capitalistilor, pentru organizarea lor, 
în Bulgaria a luat fiinţă mișcarea socialistă. 
Lupta proletariatului a influențat gindirea 
revoluţionară, orientind-o spre marxism. 

În prima jumătate a deceniului al 8-lea 
din sec. al XIX-lea, în ţară au fost räspindite 
idei rîndurile 
intelectualitätii progresiste, au găsit газрт- 


curente şi premarxiste. Їп 


dire unele curente  mic-burgheze: nihi- 


liste, radical-socialiste, anarho-sindicaliste si 
narodniciste. Încă din deceniile 6 şi 7, ele- 
mentele progresiste din Bulgaria se găseau sub 
influenţa ideilor democratilor revoluționari 
ruşi şi ale democratilor revoluționari bulgari : 
Rakovski, Levski, Botev 1, Karavelov. Demo- 
<ratii revoluționari au căutat cu asiduitate si 


1 Aspecte cu privire la activitatea revo- 
lutionarä desfăşurată de către Botev în 
tara noastră ne sint înfățișate în lucrarea 
acad. P. Constantinescu-laşi, Din activitateo 
lui Hristo Botev şi a altor revoluționari bulgari 
la Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R., București. 
1950. 


467 


perseverenţă o teorie justă care să servească 
drept armă de luptă pentru eliberarea ро- 
porului de sub jugul otoman si al exploatării 
feudale. Dar ei nu vedeau și пісі nu puteau 
vedea, pe atunci, rolul istoric al clasei mun- 
citoare, capabilă să transforme societatea. 


Autorul arată că, o dată cu dezvoltarea mis- 
cării muncitoreşti, a început $1 propaganda 
socialistă, unirea socialismului ştiinţific си 
mişcarea muncitorească. Fondatorul mișcării 
socialiste în Bulgaria a fost Dimităr Blagoev. 
El şi-a început activitatea revoluţionară in 
Rusia, unde a fondat gruparea socialistă, 
cunoscută sub numele de „Gruparea lui Bla- 
goev”, care edita ziarul „,Rabocii”, primul 
ziar muncitoresc social-democrat din Rusia 
(р. 43). V.I. Lenin a dat о înaltă apreciere 
ziarului „„Rabocii”, subliniind că : „În decurs 
de 12 ani, din 1883 pină în 1895, editarea zia 
rului social-democrat + Rabocii+ în 1885 la 
Petersburg, fireşte în mod ilegal, a fost aproape 
singura încercare de a crea o presă muncito- 
reascä social-democrată în Rusia” ? În Istoria 
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice se 
relevă că grupul lui Blagocv „а desfășurat о 
propagandă marxistă în rîndurile muncitorilor 
şi studenţilor din Petersburg și a organizat 
circa 15 cercuri muncitoreşti... El a pus 
bazele propagării sistematice a marxismului 
în rindurile muncitorilor din Petersburg, 
centrul politic al ţării” 3. 

Primele inceputuri de propagare a marxis- 
mului în Bulgaria se datoresc lui Blagoev, 
care în 1885 editează revista ,,Sävrernenen 
polhazatel”” (,,Indicele contemporan”), care îşi 
propusese са scop räspindirea ideilor socialiste. 
În jurul acestei reviste s-au grupat numeroşi 
socialişti, саге întreţineau legături cu mişcarea 
socialistă de peste hotarele ţării. Blagoev, 
inarmat cu învăţătura marxistă, a desfăşurat 


o luptă susţinută împotriva narodnicismului, 


2 У. I. Lenin, Opere, vol. 20, Ed. Р.М.Н. 
1950, p. 242. 

3 Istoria Partidului Comunist al Uniunuu 
Sovietice, Ed. politică, Bucureşti, 1959, 
р. 31—32. 


www.dacoromanica.ro 


468 


combătind cu tărie ideile 
mic-burgheze räspindite în acel timp în 


curentele 51 


Bulgaria. 


Cu privire la rolul pe care l-a avut Blagoev 
în räspindirea marxismului, în Istoria Parti- 
dului Comunist Bulgar se scoate în evidenţă 
са: „Începuturile mișcării socialiste în Bul- 
garia sint strîns legate de numele lui Dimităr 
Blagoev, unul din cei mai mari discipoli ai lui 
Marx şi Engels în Bulgaria și în Balcani la 
sftrsitul secolului trecut și în primele două 
decenii ale secolului curent, primul stegar al 
marxismului în Bulgaria, creator şi conducător 
al partidului revoluţionar marxist al proleta- 
riatului din Bulgaria” 1, 

Autorul lucrării menţionează, în continuare, 
că în anul 1886 Evtim Dabev a fondat ziarul 
„Rosiţa”?, care de asemenea a propagat ideile 
socialismului (p. 44), iar în 1889 N. Gabrovski 
a organizat la Sofia gruparea denumită „Nov 
jivot” si gruparea ,„,Razvitie” la Sliven 
(1890). 

O mare importanţă pentru räspindirea 
marxismului a avut-o publicarea în limba bul- 
gară a lucrărilor lui Marx si Engels. În 1891 а 
apărut la Şumen (К olarovgrad) revista „Оеп”. 
La editarea acestei reviste a luat parte activă 
şi Blagoev. În numărul 3, din martie 1891, al 
revistei „Den” а fost publicat cap. І din geniala 
operă elaborată de Marx și Engels : Manifestul 
Partidului Comunist (p. 48). 

Primele grupuri socialiste s-au înfiinţat sub 
influcnta propagandei socialiste desfășurate 
de О. Blagoev, С. Dabev, N. Gabrovski și 
alţii, cu participarea lor directă. Räspindirea 
marxismului în sînul clasei muncitoare a avut 
o influență uriașă asupra ridicării conştiinţei 
de clasă a proletariatului, ducînd la organizarea 
mai temeinică a luptelor $1 acţiunilor muncito- 
rilor. la întărirca organizaţiilor lor. 

În ultimul capitol din lucrare se ana- 
lizcazä evoluţia mișcării muncitorești şi 
sindicule înlre anii 1886 — 1891. 


1 Istoria Partidului Comunist 
Gospolitizdat, Moscova, 1960, p. 13. 


Bulgar, 


RECENZII 


8 


în a doua jumătate a deceniului al 8-lea 
s-a ridicat considerabil nivelul mișcării mun- 
citoreşti si sindicale în Bulgaria. În această 
perioadă a crescut nivelul ideologic si organi- 
zatoric al mișcării muncitoreşti, care a cuprins 
un mare număr de muncitori. Documentele 
vremii, citate în lucrare, menţionează aspecte 
interesante cu privire la creșterea numerică a 
clasei muncitoare, intensificarea luptei de clasă 
şi răspindirea tot mai intensă a marxismului 
în Bulgaria. 

În primele rînduri ale luptei impotriva 
exploatatorilor se găseau muncitorii tipografi. 
Ei erau nemulţumiţi de scăderea succesivă 
a salariilor, de condiţiile grele în care erau 
nevoiţi să lucreze, Cei dintii paşi îu luptă au 
fost îndreptaţi spre întărirea şi activizarea 
continuă a organizaţiei lor — Asociaţia tipo- 
grafilor bulgari. În vederea realizării acestui 
scop se impunea reorganizarea asociaţiei, 
pentru a da posibilitate să intre toţi muncitorii 
tipografi calificaţi si necalificaţi în rîndurile ei. 
în lucrare se arată că „Asociaţia muncitorilor 
tipografi bulgari din Sofia reorganizată si 
denumită Asociaţia centrală a muncitorilor 
pecelari bulgari $1 organul său «Rabotnik + 
constituie mari eveniinente în istoria mişcării 
muncitoreşti și sindicale din Bulgaria” (p. 149). 

Asociaţia muncitorilor tipografi bulgari а 
încercat să iasă din cadrul organizaţiei de 
ajutor reciproc şi să făurească o asociaţie mun- 
citorească sindicală de luptă, deși nu era înte- 
meiată pe baza principiului luptei de clasă, 
Încă de la înfiinţarea sa, Asociaţia tipografilor 
bulgari a luat legătură cu o serie de organizaţii 
sindicale muncitorești a tipografilor din străi- 
nătate. În 1887, Asociaţia tipografilor bulgari 
a încheiat o înţelegere denurmită „Uniunea 
pentru ajutor reciproc” cu şapte uniuni alc 
muncitorilor tipografi din Germania, Elveţia, 
Danemarca, Serbia ş.a. Asociaţia tipografilor 
bulgari sprijinea din cotizatiile salc pe grevistii 
din organizaţiile tipografilor străini. Astfel, 
în 1891, ea a trimis o mare sumă în ajutorul 
tipografilor vienezi aflați în grevă. 


www.dacoromanica.ro 


9 RECENZII 


Un moment deosebit de important în istoria 
mișcării muncitoreşti din Bulgaria îl constituie 
încercarea muncitorilor din Sofia, în frunte cu 
tipografii, de a sărbători în anul 1890 ziua de 
1 Mai — ziua solidarităţii internaţionale a 
celor ce muncesc, Această încercare de sărbă- 
torire a zilei de 1 Mai sub semnul internatio- 
nalismului proletar a fost însă împiedicată de 
acestei 


către guvern; ciuda 


interdicții s-a transformat într-o mare de- 


totuși, în 


monstratie politică muncitorească. 

Dezvoltarea luptei proletariatului, care se 
găsea sub influenţă puternică a mișcării mun- 
citoresti din Rusia, şi răspîndirea marxismului 
au pregătit condiţiile pentru unirea socialis- 
mului științific cu mișcarea muncitorească în 
vederea creării partidului politic al clasei mun- 
citoare din Bulgaria. La 1 august (20 iulie 
st. v.) 1891 pe virful Buzludja din munţii 
Stara Planina a avut loc, în ilegalitate, Con- 
gresul de constituire a Partidului Muncitoresc 
Social-Democrat Bulgar. 


469 


În încheiere, menţionăm că lucrarea ar fi 
cîștigat dacă autorul ar fi prezentat mai siste- 
matizat problema începuturilor mișcării mun- 
citoresti din Bulgaria. Era mai util ca după 
analiza problemei apariţiei proletariatului in- 
dustrial să se prezinte începutul luptelor mun- 
citoresti, apariţia primelor asociaţii muncito- 
rești si după aceea să se infätiseze pe larg înce- 
puturile propagării socialismului ştiinţific şi 
lupta pentru crearea P.M.S.D.B. 

Volumul Începuturile mişcării muncitoreşti 
şi sindicale tn Bulgaria 1878—1891 aduce un 
aport însemnat la studierea istoriei formării și 
dezvoltării clasei muncitoare, a primilor pași 
ai mișcării muncitoreşti din ţara prietenă, 
suscitind interesul istoricilor din patria noas- 
tră şi îndeosebi a celor carg se ocupă cu 
studiul relaţiilor dintre mișcarea muncito- 
rească din Rominia și Bulgaria Я a mișcării 
muncitorești internaționale. 


1. Babici 


„ * „ Historia Slaska 


tom. 1, уо]. 1—2, Wroclaw, 1960, 1961, 625 Я 488 р. 


Hisloria Siaska (Istoria Sileziei), din care 
au apărut pînă acum două volume publicate 
de institutul de istorie al Academiei Polo- 
neze de Ştiinţe, este prima prezentare 
marxistă (în limba polonă) a istoriei acestei 
provincii, care a fost mult timp cotropită de 
germani. Cele două volume sint rezultatul 
muncii colective a istoricilor poloni, redactor 
responsabil fiind Karol Maleczyñski. Тоти 
întîi, care cuprinde istoria Sileziei іп 
perioada comunei primitive şi a feudalismului, 
este proiectat pe răstimpul de la vremile 
cele mai vechi pînă la anul 1763 (data încor- 
porării provinciei la stăpinirile Prusiei), dată 
care corespunde cu începuturile perioadei 
capitaliste în aceste părţi. Din acest tom, care 


urmează să cuprindă mai multe volume, pri- 
mele două se ocupă, respectiv, cu răstimpul 
de la origini pinä la mijlocul sec. al XIV-lea 
si de la această dată pînă Ia sfirşitul celui de 
al treilea sfert al secolului al XVI-lea (1575). 

Istoria Sileziei a mai fost scrisă de nume- 
roși istorici, cei mai mulți reprezentanţi аі 
tendinţelor nationaliste din istoriografia bur- 
gheză, căutind să argumenteze drepturile 
istorice ale Poloniei sau ale Prusiei (Germa- 
niei) asupra provinciei. Poziţia autorilor noii 
sinteze este limpede formulată la p. 6 (a 
primului volum): „Astăzi dreptul poporului 
polonez asupra Silezici, pe care, fără пісі 
un fel de compromis, Polonia populară l-a 
transformat în faptă, nu are nimic comun 


www.dacoromanica.ro 


170 RECENZII 10 


cu naționalismul $1 ura faţă de vreun popor. 
Este deci datoria cercetătorilor poloni să 
caute adevărul nefalsificat despre trecutul 
Sileziei... şi să înlăture piedicile.care ... ar 
mai putea să stea în calea prieteniei popoarelor 
polon, ceh si german”. 

În introducere (р . 15 20) se discută pro- 
blema periodizării. Perioada feudală în istoria 
Poloniei, şi deci şi în cea a Sileziei, începe de 
la sfirșitul sec. IX, prin trecerea directă de la 
comuna primitivă la feudalism. Perioada feuda- 
lismului este subimpärtitä în următoarele 
epoci : epoca feudalismului timpuriu, sec. al 
IX-lea pînă la mijlocul sec. al XI-lea, epoca 
färimitärii feudale, рта la mijlocul sec. al 
XIV-lea (cînd se trece în chip lent де la renta 
feudală în natură, la cea în bani paralel cu 
apariţia relaţiilor de marfă-bani). Urmează 
epoca feudalismului dezvoltat (mijlocul sec. 
al XIV-lea — ultimul sfert al celui de-al 
ХУ { lea) cu care se termină volumul doi, ulti- 
mul apărut pînă acum. În cadrul acestor epoci 
(fiecare din ele formează obiectul unui capitol 
separat) se studiază pe rind: așezările ome- 
neşti și relaţiile între popoarele diferite din 
provincie, viaţa economică și socială, istoria 
politică, cultura. 

Autorii folosesc în chip larg rezultatele 
săpăturilor arheologice, izvoarele inedite. Lu- 
crarea este scrisă pe baza metodei materia- 
liste a istoriei. 


Partea consacrată istoriei comunei primi- 
tive este bogat ilustrată prin reproducerea 
materialelor arheologice. Apariţia triburilor 
preslave în Silezia datează din epoca Halstat- 
tului.  Pătrunderea celților în Silezia, prin 
Poarta Moraviei, este datată de la începutul 
sec. al IV-lea î.e.n. După înfringerea celților 
de către romani (cucerirea Galiei), încă din 
primul secol al erei noastre se întîlnesc in 
Silezia urmele influențelor romane: obiecte 
de fabricaţie romană, precum și monede. Se 
poate presupune că triburile slave şi germane 
din Silezia făceau incursiuni în Dacia romană, 
de unde aduceau robi meseriași, care se stabi- 
leau în ţările locuite de aceste triburi (p. 107). 
Cultura numită de arheologi „dela Dobro- 
dzień” (sec. al IV-lea) se caracterizează prin 


influenţele daco romane ale populațiilor де pe 
teritoriul Republicii Populare Romine (p- 
114). 

Anumite forme începătoare feudale se 
ivesc în Silezia încă din sec. al VI-lea. Datele 
izvoarelor istorice (Geograiul Bavar în special), 
confirmate de descoperirile arheologice, vor= 
besc de triburile slave din Silezia, fiecare 
subimpărţite în așa-numitele ,,civitates’”’, go- 
roduri, adică cetätui de refugiu ale şefilor 
ginţilor. Dintre triburile slave, slejanii aşezaţi 
în părțile Wroclawului de azi şi-au extins 
cu vremea numele asupra întregii provincii. 
Din aceste triburi se ridică, prin diferenţiere 
economică, o pătură de conducători militari 
si de cîrmuitori ereditari ai satelor lor, iar 
din această pătură se desprinde apoi clasa 
panilor feudali (p. 141). 


În capitolul privitor la feudalismul tim- 
puriu este studiată cu atenţie formarea imuni- 
tätilor şi a domeniului feudal în Silezia, opera 
de colonizare a satelor cu germani. În această 
subperioadă se constată o creștere a agricul- 
turii, care se caracterizează prin cultivarea 
în primul гіпа a meiului, apoi а griului (р. 
164—165). Renta în muncă se îmbină cu cea 
în natură (dijme). Pe baza informaţiilor arheo- 
logice, cît Я a celor furnizate de cele mai 
vechi documente, se arată cum s-a dezvoltat 
foarte de vreme în Silezia mineritul, care a 
fost unul din izvoarele importante al bogăției 
acestei provincii, în care se aflau mine de aur, 
argint şi de fier (pînă la sfirsitul sec. al XIV-lea 
se pot identifica în Silezia 10 mine de aur, 14 
de argint, 4 de fier) (p. 176). Ca centru de 
producţie, Silezia întreţine încă din epoca 
feudalismului timpuriu legături comerciale cu 
Germania, Cehia, Kievul şi coastele Mării 
Negre . Importul de stofe bizantine în Silezia 
se face, fie pe cale directă, fie indirectă, prin 
ţările vecine cu Imperiul de răsărit (р. 178). 
Tezaurele monetare din veacurile 1X— XII 
descoperite în Silezia cuprind monede arabe 
(numai pînă la mijlocul sec. al XI-lea), polo- 
neze, cehe $1 germane (р. 179—181, cu analiza 
celor 36 de tezaure). Tot atunci încep să se 
dezvolte $1 orașele, mai ales ca așezări în jurul 


www.dacoromanica.ro 


11 RECENZII [К 


cetăților si se formează monarhia feudală. 
Principele sau monarhul are о „,drujină” 
militară, care se bucură de privilegii asupra 
comunităţilor ţărăneşti acaparate de membrii 
ei. Monarhia feudală în Silezia se stabilizează 
în jurul anului 990, sub forma stăpinirii regilor 
poloni. Se constată cu acest prilej formarea 
unei nobilimi, stäpine pe moșii, care a venit 
din afara provinciei, alături de cea formată 
prin diferenţierea vechii pături de nobili gen- 
tilici (adică ieşiţi din rîndurile obștii). Tot 
atunci se räspindeste în Silezia creștinismul. 
Formarea ierarhiei episcopale catolice аге 
pentru feudalismul silezian aceleași urmări ca 
în restul Europei (decima, formarea dome- 
niului bisericesc). Totuși, în perioada feuda- 
lismului timpuriu, rămîn numeroase sate de 
ţărani liberi, stăpinind pämintul in obște. 
Numele acestor obștii în actele latine este 
vicinia (p. 190). Existenţa robiei este de a- 
semenea atestată de documentele vremii în 
Silezia. Monarhia își impunea dijmele, ca $1 
slujbele, acestea denumite angaria, ca Я în 
Peninsula Balcanică și la romini. Primele mari 
văscoale țărănești au loc în Silezia ca urmare 
a apăsării feudale $1 de stat, în anii 1037 
1038 (р. 195—198). 

În capitolul destinat studiului istoriei poli- 
tice a Sileziei în vremea feudalismului tim- 
puriu, autorii caută să lămurească problema, 
încă nu destul de bine cunoscută, a alipirii 
acestei provincii la Polonia (sec. al XI-lea), 
apoi aceea a luptelor cu cehii şi germanii 
pentru stăpînirea ei. Capitolul despre cultură 
(p. 219—237) începe prin a arăta rolul bise- 
ricii,. ca preponderent în sprijinul stäpinirii 
monarhiei feudale; apoi: cultura stăpinilor 
feudali, aceea a satelor şi a tirgurilor din jurul 
cetăților. 

A doua parte a dezvoltării feudalismului 
în Silezia, epoca fărîmiţării feudale (mijlocul 
sec. al XII-lea — mijlocul sec. al XIV-lea) 
este caracterizată prin destrămarea autori- 
tätii regale si formarea unor suzeranitäti 
provinciale independente, atit în Silezia, cît 
și în Polonia. În domeniul feudal se produce o 
trecere lentă si progresivă de la renta în 
natură la cea în bani. Interesante sînt denu- 


mirile date în documente diferitelor categorir 
de ţărani (heredes, probabil urmașii vechilor 
stäpini liberi ai pămintului, corespund, $1 са 
denumire, cu moşnenii noştri $1 hospes, colo- 
niștii). Creșterea rentei feudale, precum și a 
întinderii domeniilor sînt urmarea dezvoltării 
forţei economice a clasei stäpinitoare. Ca о 
consecinţă a acestor fenomene sociale și eco- 
nomice se constată și mărirea prestigiului si 
puterii politice a nobilimii. În sec. al XII-lea 
si în cel următor se produce şi o deosebire 
netă între nobilimea mare, mijlocie şi mică. 
Colonizarea domeniilor cu ţărani aduşi de 
peste granite se face sub forma închirierii” 
satelor, cărora li se dau privilegii asemăna 
toare „,sloboziilor”” de la noi, ре baza „drep 
tului polonez” 51 a „dreptului german” (jure 
polonico, jure іешопісо) (у. lista satelor intil- 
nite în documentele vremii cu aceste denumiri, 
la р. 281 284). 

Istoria politică a acestei subperioade începe 
cu anul 1138, cind Silezia devine un principat 
vasal al Poloniei, sub cîrmuirea unui membru 
al dinastiei. Färimitarea feudală, în sensul 
creării unor mici state feudale, are în Silezia 
un aspect mai complet si de mai lungă durată 
ca în restul Poloniei. 

Capitolul închinat cuiturii în Silezia în 
vremea färimitärii feudale (р. 356—378) se 
ocupă nu numai de cultura propriu-zisă a 
satelor, a nobilimii si orașelor. dar şi de via{a 
de toate zilele, obiceiuri, costume, într un 
cuvint „cultura materială”. 


Ultima parte a volumului І (р. 379 617) 
cuprinde istoria epocii întăririi economiei de 
marfă-bani $1 a mişcării de închiriere (coloni 
zare) a satelor pe baza dreptului german. 
Înmulțirea populaţiei, creşterea producţiei 
agricole şi a rentei feudale sint caracteris 
ticile acestei epoci, care se întinde de la mii 
locul sec. al Х111 pină la mijlocul sec. al XIV 
lea. Atunci se pun bazele ,,folwarkului’””, ale 
domeniului rezervat seniorului, pe care il 
lucrează ţăranii în baza obligaţiei de clacu. 
Deocamdată această formă a exploatării do 
meniilor feudale nu este generalizată şi apare 
numai sub formă începătoare (р. 436 — 443). 
Cum era de așteptat, această situație a tära 


www.dacoromanica.ro 


472 


nilor în Silezia aduce după sine о ascutire а 
luptei de clasă, în special sub forma răscoa- 
lelor ţărăneşti. 

În Silezia, în ultimele decenii ale sec. al 
XIII-lea, se constată o rivalitate, o luptă în 
rîndurile marii nobilimii şi ale clerului, între 
elementul polon și cel german. Interesantă 
este afirmaţia clericilor înalţi din acea vreme 
că ei luptă „ad promocionem et conservationem 
lingue Polonice. . .” (р. 519). Dar la începutul 
sec. al XIV-lea Silezia cade sub stăpînirea 
Boemiei (regatul ceh). Capitolul închinat cul- 
turii în Silezia în această perioadă (sec. 
Х111— ХІУ) este deosebit de cuprinzător şi 
bogat ilustrat. 


Volumul doi al Istoriei Sileziei cuprinde о 
singură epocă, de la mijlocul sec. al XIV-lea 
pină la sfîrşitul celui de-al treilea sfert al sec. 
al XVI-lea El este împărțit după același 
sistem adoptat și pentru epocile precedente: 
colonizări $1 relaţii etnice, viață economică 
şi socială, istorie politică, cultură. În ce pri- 
veste colonizarea, autorii resping teoria isto- 
ricilor burghezi germani, după care abia în 
această vreme s-ar fi produs o „reslavizare” a 
Sileziei, aproape complet germanizatä în 
epoca precedentă (p. 35—36). Studiul demo- 
grafic al Sileziei este întemeiat pe statistici și 
pe interpretarea lor științifică, iar rezultatele 
acestor cercetări atestă existența permanentă 
a elementului polon în Silezia. Din punct de 
vedere economic și social, istoria Sileziei în 
sec. XIV—XVI se caracterizează prin pre- 
dominarea rentei în muncă ре pămîntul senio- 
rului (folwark). Domeniul feudal bazat pe 
clacă se formează ca urmare a comerţului de 
grine, pe piaţa internă şi externă, mai ales 
la sftrșitul epocii, adică în sec. al XVI-lea. 
În Silezia de jos numărul zilelor de clacă pe 
rezerva feudală, la care erau obligaţi ţăranii, 
este încă redus, 2—4 zile pe an, dar stäpinii 
de domenii angajau pentru muncile agricole 
ţărani liberi (р. CO). Se constată de asemenea 
o tendinţă accentuată a ţăranilor dependenţi 
de a se răscumpăra cu bani de la stäpinii lor. 
Atunci, și ca urmare a creșterii relaţiilor de 
martă-bani, se produce legarea ţăranilor de- 
pendenti de glie. Actul oficial al seimului 


RECENZII 12 


(dietei) Sileziei pentru legarea țăranilor de glie 
şi desfiinţarea totală a dreptului lor de stră- 
mutare datează din 18 ianuarie 1505: ,,nici 
un kmicé (ţăran dependent, șerb), пісі un 
zagrodnik (ţăran colonizat, cu învoială), nici 
fiii lor nu au voie să plece de la domnul lor 
ereditar, fără consimtämintul lui” (р. 87). 
Răscoalele ţărăneşti din Silezia sînt răspunsul 
la aceste măsuri. În 1428 husitii din Boemia 
pătrunseseră cu cetele lor înarmate în Silezia 
şi ţăranii silezieni s-au ridicat în masă în 
favoarea husitilor. 


În paragraful consacrat comerţului este 
de remarcat pasajul privitor la stăpinirea 
lui Matei Corvin în Silezia. După cucerirea 
Sileziei, Matei Corvin opreşte accesul negusto- 
rilor poloni în provincie. Drept răspuns, ctrmu- 
irea din Polonia întăreşte dreptul de depozit 
al tuturor märfurilor venite din Orient, în 
favoarea orașului Cracovia (în 1473). „Їп 
schimb, cresc relaţiile comerciale ale orașului 
Wroclaw cu Transilvania şi, prin Ungaria, 
cu Moldova, precum și tu regiunile de pe 
malurile Mării Negre” (p. 139). 


Paragraiul destinat studiului istoriei ora- 
şelor sileziene în această epocă este bazat pe 
o foarte largă cunoaștere a izvoarelor; autorii 
subliniază existenţa mișcărilor plebeiene tm- 
potriva patriciatului orăşenesc și a nobilimii. 

Istoria politică a Sileziei în epoca 1350— 
1575 începe cu stăpînirea Boemiei asupra 
acestei provincii de la răsărit. La sfirsitul 
sec. al XIV-lea se ridică din marea nobilime 
sileziană Vladislav de Opole (Oppeln), care, 
ca vasal al regelui Ludovic de Anjou, este 
numit guvernator al Ţării Haliciului și în 
această calitate are relaţii politice cu ţările 
romine (р. 210—214). Relaţiile cu Boemia 
husită şi expediţia husită în Silezia, în 1428, 
sînt cercetate pe larg (р. 229—246). În a doua 
jumătate a sec. al XV-lea Silezia devine 
mărul discordiei între feudalii cehi (cu regele 
Gheorghe Podiebrad), poloni (regele Cazimir 
lagellonul) şi unguri (sub Matei Corvin). Che- 
mat de nobilimea locală, regele Ungariei cuce- 
reste Silezia şi o stăpinește între anii 1471 —1490 
(p. 288—293). După moartea lui Matei Corvin 


www.dacoromanica.ro 


13 RECENZII 


suzeranitatea asupra Sileziei trece in mîinile 
lagellonilor (Vladislav rege al Boemiei, în 
rivalitate cu fratele său, loan Albert). Autorii 
sint de părere că înfringerea regelui Poloniei, 
Ioan Albert, în Moldova, la Codrii Cosminului, 
în 1497, a dat o lovitură şi planurilor sale de 
a stăpini Silezia şi de a supune nobilimea 
locală cu oastea regală (p. 299). În sec. al 
XVI-lea Silezia se află înglobată între ţările 
monarhiei Habsburgilor. 

Capitolul privitor la cultura în Silezia, în 
epoca 1350—1575 aduce multe constatări 
interesante privitoare la cultura materială 
(felul de trai, clădiri, îmbrăcăminte, hrană) 
(p. 328—361). În paragraful consacrat cul- 
turii spirituale, aflăm observaţii interesante 
т legătură cu pătrunderea Reformei în Silezia. 
Autorii observă că apariţia cărţilor bisericeşti 
în limba poporului în Silezia (limba polonă 
şi germanä) а precedal apariţia Reformei. 
Vechea istoriografie lega de ,,importarea” 
ideilor lui Luther toate curentele cu caracter 
antibisericesc, îndreptate împotriva clerului 
catolic, ceea ce nu este confirmat de ultimele 
cercetări. A existat o mișcare în Silezia , pentru 
reformarea bisericii feudale, anterioară apari- 
tiei în provincie a propagandei lutherane 
(р. 379—384). Războiul țărănesc din Germania 
(1525) a contribuit la formarea unei „aripi 
stingi’ a mişcării anticatolice din Silezia. 

Sînt de asemenea interesante observaţiile 
autorilor despre räspindirea umanismului în 
Silezia. Umanismul, ca pretutindeni, se înte- 
meiază pe citirea si prelucrarea operelor clasice 
antice, pe care scriitorii umanişti le interpre- 


473 


tează са un îndemn Spre laicizarea vieţii 
sociale, spre înlăturarea piedicilor din calea 
gindirii libere. De aci caracterul lui opus feu- 
dalismului bisericesc catolic. Dar în Silezia, 
ca şi în alte ţări, umanismul nu este numai o 
mișcare culturală а oräsenilor, ci umaniști 
sînt şi mulţi nobili și chiar demnitari biseri- 
cești. Aceşti umaniști, bazati si ei pe cultura 
clasică, caută să folosească umanismul ca o 
armă reacționară, împotriva mișcărilor îndrep- 
tate spre liberarea claselor asuprite ; aceasta 
nu numai în epoca contrareformei, ci şi mult 
mai înainte, în a doua jumătate а sec. al 
XV-lea. La marginile culturii umaniste se 
observă în Silezia un curent de apropiere între 
slavi, cu ideea originii lor comune. Un cronicar 
silezian susţine, la sfirşitul sec. al XV-lea, 
nevoia prieteniei între poloni şi cehi, pentru 
că au o origine comună : ,,Polonus поп odire 
Bohemos, quia unius linguae, unus alterius 
destructionem non consentient” (р. 445). 

La sfîrşitul capitolului despre cultură se 
revine asupra textelor scrise „in vulgari”, adică 
în limba poporului. Psaltirea Florianski, cu 
text paralel latin, polon şi german, datează 
din sec. al XIV-lea Я provine din Silezia. 
De asemenea $1 traducerea Bibliei Їп această 
provincie а fost începută înainte de Reforma 
lui Luther (p. 458—460). 


Istoria Sileziei, în cele două volume publi- 
cate pină acum, se prezintă ca un succes al 
şcolii istorice marxiste poloneze, ca o operă 
de înaltă ţinută ştiinţitică. 


P. P. Panaitescu 


„^„ The new Cambridge Modern History 


Volume V, The ascendancy of France 1648—1688. Edited by Е. L. Carsten. Cambridge, 


University Press, 


Din seria volumelor de sinteză publicate 
in colecția ,„Cambridge”, volumul al V-lea 
consacrat situaţiei economico-politice şi cultu- 
rale a celei de-a doua jumătăţi a sec. al XVII- 
ica cuprinde un număr important de eveni- 


15 — с. 245 


1961, 


XXV + 631 р. 


mente şi date istorice prezentate în suita 
cronologică a perioadei 1648—1688. Perioada 
istorică, prezentată cu o delimitare în timp, 
relativ formală, prin două evenimente politice 
semnificative (pacea Westfalică — înlăturarea 


www.dacoromanica.ro 


dinastiei Stuart) este tratată т următoarele 
principale capitole: F. L. Carsten, Epoca lui 
Ludovic al XIV-lea; D. С. Coleman, Proble- 
mele economice şi politice ale epocii; А. В. 
Hall, Dezvoltarea ştiinţifică; В. Wittkower, 
Arta şi arhitectura; С. Zeller, Diplomaţia 
franceză si politica externă ; J. Lough, Franţa 
sub Ludovic al XIV-lea; E. H. Kossmann, 
Republica Olandeză ; David Ogg, Anglia după 
restauraţie ; E. E. Rich, Europa si America 
de Nord; Juan Regea, Spania; J. B. Harri- 
son, Europa și Asia ; С. О. Cowan, Companiile 
engleze şi olandeze în India; F. L. Carsten, 
Imperiul după războiul de 30 de ani; Giorgio 
Spini, Italia după războiul de 30 de ani; 
R. R. Betts, Imperiul habsburgic; A. N. 
Kurat, Imperiul otoman sub Mehmed al IV-lea ; 
F. L. Carsten, Ridicarea şi formarea statului 
Biandenburgo-Prusian ; Horst Jablonowski, 
Polonia pînă la moartea lui Joan Sobieski; 
Werner Philipp, Rusia. 


Tratarea problemelor semnalate în cuprin- 
sul volumului pe baza unei concepții metodo- 
logice caracteristică istoriografiei burgheze 
occidentale, acordă în general un spaţiu relativ 
restrins problemelor social-economice şi fără 
o analiză prealabilă a legăturilor existente între 
fenomenele politice şi culturale cu condiţiile 
economice care au generat si determinat aceste 
fenomene. 

Franţa în cea de-a doua jumătate a sec. al 
ХУП lea, în perioada domniei lui Ludovic 
al XIV-lea (1661—1715), a realizat în planul 
politicii interne statul centralizat de tip 
absolutist. Deposedind treptat parlamentele 
şi în primul rînd parlamentul din Paris de 
puterea lor politică în stat, aceste instituţii 
purtătoare de cuvint ale opoziţiei burgheze 
în viața politică n-au mai exercitat începînd 
din această perioadă decît funcţii de factură 
strict birocratică. În 1673 parlamentul a fost 
privat de unul din drepturile sale fundamen- 
tale, si anume dreptul de a reţine legile propuse 
de rege și de a prezenta obiecţii împotriva 
lor (remontrances). Printr-o serie de acţiuni 
sprijinite în special de marea nobilime se 
realizează treptat programul unei dictaturi 


RECENZII 14 


centralizate. Majoritatea actelor mai impor- 
tante de politică internă ale lui Ludovic al 
XIV-lea au fost înfăptuite cu colaborarea 
directă a lui Colbert — controlor general al 
finanţelor, ministru devotat intereselor regi- 
mului feudalo-absolutist. În capitolele volu- 
mului rezervate economiei, politicii și culturii 
Franţei în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, 
autorii au prezentat în general datele nc- 
cesare înţelegerii descriptive a fenomenelor 
vieţii noului tip de stat feudal. Sporadic sînt 
amintite şi analizate însă, rezistența $1 lupta 
maselor populare în această perioadă. Nu sint 
prezentate suficient de pregnant aspectele 
luptei sociale ale țărănimii şi ale păturilor 
sărace de la oraşe. Аза, de exemplu, în anul 
16€2 au izbucnit simultan răscoale în mai 
multe orașe (Orléans, Bourges, Amboise, 
Montpellier), precum $ mai multe răscoale 
ţărăneşti în diferite provincii, În 1664 s-a 
produs o mare răscoală în Gasconia, cunoscută 
sub numele de „Răscoala Audijos”, după 
numele conducătorului ei; în anii 1666 
1669 a avut loc о mare răscoală țărănească 
în provincia Roussillon; iar în 1670 răscuala 
a cuprins provincia Languedoc. Mai tirziu, în 
perioada 1674—1675, răscoalele s-au extins 
în Guyenne şi în: Bretania. Perioadele de 
intensificare a luptei de clasă sînt insuficient 
analizate, autorii mentinfndu-se în general 
în limitele unei metode de lucru strict descrip- 
tive, fără să analizeze structura economică 
a societății, fără să explice procesul dinamic 
al luptelor de clasă în această perioadă sau 
raportul diferitelor pături sociale orientate 
diversificat pe planul general al politicii interne 
si externe a Franţei. 

Relevind principalele contribuţii de cul- 
tură, artă, ştiinţă, filozofie şi literatură din 
Franţa sec. al XVII-lea, autorii studiilor con- 
sacrate acestor probleme analizează marile 
opere ale clasicismului francez (Corneille, 
Racine, Molière, La Fontaine, La Bruyère, 
Boileau), precum și contribuţiile unor oameni 
de știință şi filozofi ai epocii ca Descartes, 
Pascal, Leibniz, Spinoza, Malebranche, John 
Locke, Hobbes. 


www.dacoromanica.ro 


15 RECENZII 


Autorii studiilor au omis însă prezentarea 
mai puţin 
cunoscute în general, dar nu mai puţin semni- 
ficative pentru înţelegerea tuturor problemelor 
care au främintat această epocă. În afară de 
critica absolutismului făcută de exponentii 
unei părți a nobilimii, din perspectiva inte- 
reselor legate de lupta pentru salvarea bazelor 
orînduirii existente (de exemplu ducele de 
Saint Simon), se remarcă lucrările de puter- 
nică critică socială, expresie a opoziţiei bur- 
gheze faţă de absolutism (Joly, Jurieu). Pierre 
Jurieu (1637—1713), autorul presupus al 
pamfletului ,,Suspinele Franţei robite’’ (1689), 
critică cu multă asprime absolutismul lui 
Ludovic al XIV-lea . Autorul, prevăzînd revo- 
carea edictului din Nantes, se retrage la 
Rotterdam, unde publică, în afara lucrării 
mai sus amintite, o serie de alte lucrări pole- 
mice foarte semnificative pentru această pe- 
rioadä. 


unor lucrări de critică socială, 


În ce privește istoria Angliei, autorul 
studiului prezintă principalele evenimente 
după 1649 (instaurarea Republicii, caracte- 
risticile trecerii de la republică la dictatura 
militară, victoria contrarevolutiei și lovitura 
de stat ат 1688—1689, restaurarea Stuartilor, 
lupta lui Carol al Il-lea cu parlamentul). 
Puțin analizate sînt datele referitoare la 
lupta diferitelor straturi sociale și în special 
privitoare la creșterea luptei ţăranilor în 
această perioadă. În genere sînt cunoscute 
datele cele mai semnificative ale Inptei cres- 
стае de jos pentru adincirea revoluţiei anti- 
feudale în Anglia. Numai lipsa de unitate în 
rîndurile mișcării revoluţionare a păturilor de 
jos democrate, care se explică în parte prin 
adinca diferenţiere de interese economice а 
tărănimii engleze, a făcut posibilă înăbu- 
șirea treptată a revoluţiei. 

Cea de-a doua jumătate a sec. al XVII-lea 
a însemnat pentru Spania absolutistă agra- 
varea procesului de destrămare a acestei 
puteri cu pretenţii de dominare a politicii 
europene. Participarea la războiul de 30 de 
ani a fost una din cauzele determinante ale 
intensificării procesului de lichidare a puterii 


47% 


Я dominaţiei imperiului paniol . Аг fi trebui. 
însă accentuate o serie de date foarte semni- 
ficative referitoare la mișcările sociale din 
Spania în această perioadă (răscoala din 
Sevilla din 1652, răscoala populară din Feria 
și mai ales răscoalele din timpul domniei ulti- 
mului Habsburg spaniol — Carol al 11-1еа 
1665 1700). Sărăcirea economică $1 mișcările 
maselor populare au însoţit permanent procesul 
general de decădere politică a Spaniei, feno- 
men insuficient analizat în capitolul rezervat 
istoriei Spaniei în această epocă. 

În capitolul rezervat istoriei Italiei nu 
sînt prezentate decit partial främintärile 
sociale, са de pildă răscoala si acţiunile tära- 
nilor din nord sub steagul ereziei lui Valdo 
sau răscoalele populare din Sicilia (1647), 
răscoala din Neapole, răscoale care aveau nu 
numai un caracter naţional antispaniol, ci şi 
un caracter vădit antifeudal. 

Singurul stat italian care a avut în planul 
politicii externe o mai mare inițiativă a fost 
Veneţia. Războiul cu 'Тигсїа pentru men- 
ținerea vechilor poziţii comerciale în partea 
de răsărit a Mării Mediterane (lupta pentru 
insula Creta, ocuparea unui important teri- 
toriu grecesc în perioada războiului turco- 
austriac, teritoriu păstrat pînă la pacea de la 
Passarowitz 1718), reprezintă principalele eve- 
nimente al epocii. 

Republica Olandeză care a obţinut recu- 
noasterea definitivă a independentti sale poli- 
tice prin pacea Westfalicä (1648), datoritä 
intensificării comerţului şi a dezvoltării in- 
dustriei manufacturiere a reușit să se impună 
în relaţiile politice și militare ca una din 
puterile secolului. Revoluţia burgheză din 
sec. al X,VI-lea n-a lichidat însă în întregime in 
Olanda raporturile feudale şi nu a reușit să îm 
bunätäteascä în general situaţia ţărănimii, fapt 
care a dus la numeroase revolte $1 răscoale 
(în provincia Overisel în 1654, în insula Wal- 
heren în 1655 ; iar în 1657 în provincia Gron 
ningen, precum si răscoalele deosebit de 
puternice izbucnite în unele orașe ca Amster 
dam şi Leyden). Autorul capitolului privitor 
la istoria Olandei prezintă numai descriptiv, 
în sensul modului de cercetare utilizat și de 


www.dacoromanica.ro 


476 


ceilalți colaboratori ui volumului, іп special 
istoria politică a ţării în a doua jumătate а 
see. al XVII lea: regimul politic, fractiunile 
politice partizanii principilor de Orania şi 
oligarhia negustorească , precum şi rivali- 
lalea şi războaiele anglo olandeze (1652 
1054, 1665 1667, 1672 1671). Nu s-a facut 
о prezentare veridică asupra metodelor de 
împilare și a rolului extrem de acut pe саге 
la avut Compania olandeză a Indiilor răsări- 
tene în procesul general de acaparare а pie- 
telor extraeuropene, nu s-a analizat suficient 
de concludent nici caracterul strict oligarhic al 
acestei companii şi nici profiturile fabuloase 
ale acestei societăţi comerciale, profituri eare 
exprimau de la sine caracterul exploatării 
coloniale. 

Ar fi fost foarte interesant dacă autorul 
capitolului respectiv s-ar fi referit la datele 
si concluziile pe саге Karl Marx lc prezinta 
in Capitalul, vol. Т, în legătură cu problema 
acumulării primitive, cu metodele de admi- 
uistratie și organizare a vieţii economice impuse 
de Olanda teritoriilor sale coloniale în această 
«роса. 

Volumul cuprinde capitole rezervate în 
intregime şi altor state din Europa (Germania 
după războiul de treizeci de ani, formarea 
statului Brandenburgo-Prusian, date privi- 
toare la statul feudal polonez, la istoria impe- 
riului otoman şi a statului rus), precum şi v 
serie de date privitoare la problema expan- 
siunii economice şi politice europene în Asia 
privitoare la viaţa politică а statelor 
dependente de pe continentul american. Re- 


sau 


RECENZII 16 


mareăm са о caracteristică a volumului faptul 
că, în general, autorii s-au orientat în tratarea 
problemelor conform concepţiei specifice isto- 
riografiei burgheze occidentale — curopocen- 
triste  acordind în primul гта spaţiu mare 
problemelor privitoare la istoria politică şi 
cconomică a statelor din apusul Europei, 
istoria Europei centrale si de răsărit fiind 
tratată mult mai superficial. Așa, de cxemplu, 
sint semnalate numeroase date de ordin politic 
neanalizatc suficient din istoria Rusiei: înce- 
putul războiului popular de cliberare din 
\ craina, ajutorul dat de ţarul Moscovei 
mișcării ucrainiene de eliberare, intervenţia 
Suediei, pacea de la Oliva etc., precum şi 
date incomplete privitoare la situaţia politică 
şi economică a ţărilor de sub dependenţa 
directă sau indirectă a sultanilor, la lupta 
acestor popoare pentru scuturarca apăsătoru- 
lui jug otoman. 

Privitor la istoria ţării noastre e de observat 
că datele prezentate sînt sporadice și nesemni- 
ficative. În general, ca și volumele prece- 
dente, volumul de fatä se remarcă printr-o 
abundentă informaţie privind istoria ţărilor 
din vestul Europei; datelc politice şi militare 
nu sînt însă prezentate analitic şi nu sc ţine 
seama de cauzele social-economice care stau 
la baza faptelor istorice. Frămîntările sociale 
(răscoalele ţărăneşti și urbane) din această 
perioadă sînt tratate foarte pe scurt; adescori 
numai amintite fără să se cerceteze cauzele 
si desfăşurarea lor. 


P. Simionescu 


REVISTA 


REVISTE LOR 


„Studii şi cercetări stiintifice. Istorie” 


Academia R.P.R., Filiala Iași. An. X, fasc.1 2, 1959; an. ХІ, fasc. 


1 şi 2, 1969; 


an. XII, fasc. 1 si 2, 1961; an. XIII, fasc. 1 și 2, 1902 


Publicaţia dc istorie a Filialei laşi a Aca- 
demiei R.P.R. cunoaște în fasciculele apărute 
în anii 1959—1962 un progres în raport cu 
anii anteriori. Concomitent cu extinderea 
sferei problematicii de cercetare reflectate 
în paginile revistei, tematica a devenit totodată 
ceva mai variată, cistigind o oarecare pondere 
mai ales aceea privitoare la istoria modernă 
şi contemporană а Romîniei. Făcînd o situaţie 
statistică, se constată că dacă în cei doi ani 
anteriori ai publicației (1957 1958), din cele 
18 studii și comunicări doar 4 tratează su- 
biecte referitoare la istoria modernă și contem- 
porană a ţării noastre; iar din cele 16 „,note” 
numai una singură, în schimb situaţia apare 
mult îmbunătățită în paginile revistei ре 
anii 1959—1962: în timp ce cercetările de 
istorie medie sînt concretizate în 8 studii şi 
14 „comunicări” si „пофе”, celor de istorie 
modernă li s-au dedicat 4 studii și 12 ,,comu- 
nicări” şi note”, iar celor de istorie contem- 
porană — 9 studii (inclusiv 2 articole-edito- 
rial) și 3 „comunicări” și note”. Luind în 
consideratic si materialele publicate în ultimii 
patru ani în partea a treia a revistei, la 
rubrica de recenzii (23 recenzii ale unor lucrări 
Я articole de istorie medie, 11 de istorie moder- 
nă și doar 7 asupra unor lucrări privind istoria 
contemporană) este indreptätitä concluzia că 
materialele privind istoria medie ocupă jumă- 


tate din spaţiul acestei reviste, în timp ce 


materialele de istorie modernă și contempo 
rană cuprind, cu excepţia fasc. 1 2/1959, 
probleme a căror tratare se rezumă în genere 
la date documentar-statistice. 

Articolele publicate de revistă sînt axate 
aproape exclusiv pe teme privind istoria 
Moldovei din primele timpuri ale orinduirii 
fcudale pină în perioada construirii socialis 
mului în {ага noastră. 

Articolele dedicate istoriei medii au în 
vedere aspecte esenţiale ale feudalismului. 
Studiul Constituirea statului feudal moldove- 
nesc si lupta pentru realizarea independenței 
lui (fasc. 1, XI, 1960), de C. Cihodaru, aduce 
unele contribuţii în clarificarea procesului de 
unificare politică internă a unor formaţii 
din secolele XIII XIV, ele 
dezvoltindu-se în jurul unor centre economice 


märunte încă 


mai importante ca Baia, Siretul, care au 
devenit ulterior reședințele unor voievodate. 
Autorul arată că aceste voievodate „sau 
constituit, desigur, prin unirea unor formaţii 
mai mici, a unor obști teritoriale, care în . 
noile condiţii din sec. al XIV-'ca pășiseră deja 
pe calca feudalizării”” (p.67). Puterea politică 
era deţinută de o pătură de mari proprietari 
de pămint, care pentru a putea face faţă 
ca și 


atacurilor externe, s-au unit treptat și au 


luptei maselor ţărăneşti exploatate, 


www.dacoromanica.ro 


478 


recunoscut autoritatea celui mai 


dintre ei. 


puternic 


Autorul arată că procesul de unificare a 
organizaţiilor politice feudale din Moldova a 
avut loc spre sfirşitul sec. al XIII-lea, deci 
înaintea venirii lui Dragoş, acesta substituin- 
du-se, în urma unor lupte ce se aflau în plină 
destășurare în prima jumătate a sec. al 
XIV-lea, unui conducător feudal local. Tot- 
odată, autorul afirmă că Bogdan a trecut în 
Moldova în 1342, izgonindu-i pe urmașii lui 
Dragoş si pornind lupta împotriva dominaţiei 
feudal-maghiare, s-a încheiat 
în 1364. 

Urmărind în continuare situaţia internă a 


lupta Care 


statului feudal moldovean, în articolul Сера 
constatări în legătură cu proprietatea feudală 
şi situaţia färänimii din Moldova în a doua 
jumălate a sec. al XV-lea (fasc. 1, XII, 1961), 
С. Cihodaru face o analiză minuțioasă a struc- 
turii sociale a satelor situate în bazinul Віпа- 
dului, sustinind că mica proprietate răzeşească 
nu a mai existat în a doua jumătatea sec. al 
X. V-lea Я că aceasta a reapărut abia în sec. al 
XVIII-lea prin färimitarea proprietăţii boieri- 
mii mărunte, Susținerea tezei despre dispari- 
На totală în sec. al XV-lea a răzeșimii ca 
proprietară (p. 39, 42, 49) nu o considerăm 
întemeiată avind în vedere faptul că în sec. 
al XVI-lea procesul de deposedare de către 
boieri a micilor proprietari şi а obstilor, de 
ruinare a proprietăţii ţărăneşti este încă în 
plină dezvoltare (у. Istoria Romfniei, vol. II, 
1962, p. XII, 588 şi urm., 850 și urm.). 

În legătură cu încercarea lui С. Cihodaru 
făcută în articolul Observaţii critice asupra 
însemnărilor „toparhului 
XII, 1961) menţionăm precizările lui Petre 
Diaconu în articolul său publicat în ,,Stu- 
dii’, nr. 5, XV, 1962, р. 1215—1235, ca si 
în însemnarea referitoare la acest articol (У. 
tot în „Stuaii”, nr. 2, XVI, 1963, р. 505). 

O suită de articole semnate de N. Grigoraş 
referitoare 


bizantin”! (Газе. 2, 


aduc unele date şi informaţii 


REVISTA REVISTELOR 2 


la citeva probleme din istoria feudală a 
Moldovei. Pornind de la faptul că organiza- 
{Пе feudale prestatale rominesti au avut о 
politică internă unitară, în studiul Despre 
oraşul moldovenesc în epoca de formare a sta- 
tului feudal (fasc. 1, XI, 1960), N. Grigoraş 
arată că apariţia şi consolidarea oraşelor au 
fost impuse de dezvoltarea forţelor de producţie 
si de diviziunea muncii încă din perioada 
existenţei micilor formaţii politice locale (спе- 
zate, voievodate). Populaţia orașelor a fost 
furnizată de elementul etnic local, la care s-au 
adăugat cu timpul, prin imigrare, meseriași 
şi negustori veniţi 
treptat s-au asimilat localnicilor. Chiar denu- 


de peste graniţă, care 


mirea de tirg, care are prioritate istorică în 
limba romînă faţă de aceea de oraș, denotă 
că „primele centre pentru desfacerea produ- 
selor şi mărfurilor sînt creaţia localnicilor” 
(р. 86). Ilustrarea acestei teze, autorul о face 
prin expunerea condiţiilor şi timpului în care 
s-au format unele din primele orașe moldo- 
vene: Baia (fost Tirgul de Sus), Siretul, 
Roman (fost Tirgul de Jos), Suceava, Tirgul 
Neamţ, Hirläu, Sascut, Dorohoi, laşi etc. 

În cursul expunerii, autorul lasă să apară 
uncle contraziceri sau confuzii. De pildă, 
afirmă, că rezultatul luptei oraşelor „a fost 
obţinerea libertăţii pentru toţi locuitorii lor” 
(p. 94—95), deși autorul subliniază situaţia 
lor politică şi juridică, arätind că după 1359 
„domnitorii au preluat în proprietate perso- 
nală $1 centrele urbane” (р. 94), ceea ce avea 
ca urmare faptul că orașele erau grevate de 
obligaţii faţă de domnie şi nu puteau acţiona 
decît în limitele acesteia. Vorbind despre 
acapararea päminturilor obștilor și aservirea 
membrilor acestora de către „membrii cetelor 
militare”? (р. 84—85), autorul trece peste 
faptul că din chiar interiorul obstilor ţără- 
neşti pornea procesul de dezagregare şi de 
îmbogăţire a unor elemente care treptat aser- 
vesc pe ceilalți membri. 

În studiul Proprietatea funciară a oraşelor 
moldoveneşti іп timpul orinduirii feudale şi 


www.dacoromanica.ro 


3 REVISTA REVISTELOR 


evoluția ei (fasc. 2, XII, 1961) N. Grigoraş 
urmăreşte elucidarea unor probleme legate 
de istoria centrelor urbane din Moldova, 
enunțate în articolul anterior. Autorul docu- 
mentează faptul că încă de la înfiinţarea lor, 
orașele au avut privilegii de proprietate asu- 
рга unor întinderi de teren (denumite ,,ho- 
{аге”) din imediata lor apropiere. Asupra 
acestor terenuri începe din sec. al XVII-lea 
să se îndrepte atenţia feudalilor laici sau clerici 
pentru a intra în posesia lor, iar domnia 
începe să doneze din aceste păminturi, fapt 
care face ca treptat orașele să fie lipsite de 
proprietate funciară. Lupta dintre obştea 
urbană şi feudali a continuat în jurul acestor 
terenuri pînă în sec. al XIX-lea. 

Informaţii ample aduce N. Grigoraş în arti- 
colul Contribuţii la cunoaşterea politicii domniei 
{п Moldova faţă de proprietatea funciară condi- 
опа (sec. XIV— XVII), (fasc. 1, ХИТ, 1962) 
asupra luptei duse de boierime pentru a-și 
scoate proprietăţile deţinute prin donaţie, 
moștenire sau cumpărare de sub obligaţiile 
ре care le avea faţă de domnie. Scopul prin- 
сіра] era limitarea și apoi anularea dreptului 
pe care-l avea domnul de a confisca proprie- 
tatea feudalului acuzat de trădare. 
tendinţe s-au manifestat de timpuriu şi au luat 


Atare 


caracterul unei lupte deschise începînd din a 
doua jumătate a sec. al XVI-lea, în timpul 
fui Pctru Șchiopul și al domnilor Movilesti. 
Prin actul din 17 iunie 1619 dat de Gaspar 
Gratiani $1 aplicat de Miron Barnovschi şi 
domnii următori, boierimea a obţinut un 
succes în lupta dusă împotriva jurisdicției 
domneşti asupra proprietăţii funciare condi- 
tionate. 

Sfatul domnesc, ca instanță supremă, а 
cărui jurisdicție se extindea asupra întregii 
ţări 51 asupra tuturor locuitorilor, componenţa 
lui de clasă, ca $1 urmarea procedurii lui de 
către instanţele judecătoreşti tinutale si 
urbane, transformarea acestei instituţii într-un 
instrument al boierilor pentru limitarea abso- 


479 


lutismului puterii centrale (domnia), este 
tratat sintetic de N. Grigoraş în articolul 
Atribuţiile judecătoreşti ale Sfatului domnesc 
din Moldova pină la sfirşitul sec. al XIV-lea 
(fasc. 1, XII, 1961). 

Concomitent cu intensificarea exploatării 
feudale a ţărănimii, främintärile si răscoalele 
acesteia devin mai frecvente și în Moldova; 
ele au un pronunţat caracter social, anti- 
feudal. Acest fenomen este tratat de N. Gri- 
goraș în două articole : Despre răscoalele fära- 
nilor moldoveni in vremea domniilor lui Petru 
Schiopul (1574—1579, 1582—1591) (fasc. 2, 
XI, 1960) я Marea răscoală populară ат 
Moldova dintre anii 1671— 1672 (fasc. 2, XIII, 
1962), precum şi de І. Caproșu în articolul 
Despre politica internă а lui Radu Mihnea 
şi răscoalele [ărăneşti din prima lui domnie 
{п Moldova (1616 — 1619) (fasc. 1, ХИ}, 1962). 

Dacă în primul articol N. Grigoraş este 
nevoit să recurgă la o largă descriere a dom- 
niei lui Petru Șchiopul pentru а pune în lumină 
cele citeva date documentare privitoare la lupta 
ţăranilor împotriva jafului si fiscalitätii exce- 
sive practicate de acest domn, în cel de-al 
doilea articol autorul, bazat pe bogate surse 
documentare, arată că răscoala din 1671 — 
1672 nu a fost o mişcare pusă la cale de citiva 
boieri nemulțumiți de domnia lui Gheorghe 
Duca. Printr-o studiere atentă a izvoarelor 
se arată că la răscoală au participat largi 
mase de ţărani si orășeni, precum și boierimea 
mică, curteni şi slujitori; totodată se relie- 
fează faptul că datorită acestei compoziţii 
sociale, între conducătorii răscoalei au apă- 
rut unele contradicții саге au avut consecinţe 
asupra desfășurării ei. Cu toate acestea si 
în ciuda existenței în conducerea răscoalei 
а unor mari boieri, răsculații au reuşit să 
alunge pe domn. Acesta a putut să-și reocupe 
tronul numni cu ajutor turcasc Я datoritä 
trădării răscoalei de câtre unul din co duc ä- 
torii ei — boierul Mihalcea Hincu. Nu onsi- 
derăm justificată concluzia autorului că < nräs- 


www.dacoromanica.ro 


480 


culatii... au putut întrevedea posibilitatea 
suprimării (subl. n. ) dominaţiei boierimii Я 
clerului” (р. 234), intrucit condiţiile social- 
istorice nu ajunseseră la o atare dezvoltare, 
iar forţele militar-politice feudale erau net 
defavorabile unui asemenea succes. 

Studiul Ștefan cel Mare în lumina croni- 
carilor contemporani din ţările vecine (fasc. 2, 
XI, 1960) de P. P. Panaitescu precizează 
pe baza analizei și confruntării informaţiilor 
cuprinse în lucrările cronicarilor poloni, un- 
guri, turci şi ruşi, că politica internă și externă 
a acestui domn, izvorită din necesităţile 
înseși ale Moldovei, a fost desfășurată pe 
linia apărării ţării de atacurile externe. Pentru 
realizarea acestui tel, politica sa internă а 
fost dominată de tendința instituirii unei 
puteri feudale centralizate. Această teză este 
ilustrată de autor prin nenumărate pasaje 
din cronicile externe contemporane. 

Informaţii interesante de istorie medie, 
în parte inedite, cuprind „comunicările” sem- 
nate de: Șerban Papacostea, Știri noi cu 
privire la istoria husitismului іп Moldova п 
timpul lui Alexandru cel Вип (fasc. 2, XIII, 
1962), Dinu A. Dumitrescu, Tipärituri con- 
temporane cu caracter de circumstanță referi- 
toare la Mihai Viteazul (fasc. 1, XIII, 1962), 
Dan Berindei, Ispravnicul sau ispravnicii 
Scaunului Bucureştilor (fasc. 1, XIII, 1962), 
Corneliu Istrate, Știri noi despre comerțul 
de tranzil prin Moldova în a doua jumätate 
a secolului al XVIII-lea (fasc. 2, XI, 1960) 
Я Despre dirstele din Moldova din sec. al 
XVIII-lea şi tn prima jumătate a sec. al XIX- 
lea (fasc. 1, XIII, 1962), luliu C. Ciubotaru, 
Un proiect moldovenesc de organizare a sta- 
tului după Elerie (fasc. 2, XII, 1961), L. Boicu, 
Lucrările de îmbunătățire a căilor de comuni- 
сайе in Moldova în vremea administraţiei 
ruse din anii 1828— 1834 (fasc. 1, ХИ, 1961), 
Constantin C. Angelescu, Un studiu publicat 
la Paris {п 1835—1837 despre Regulamentul 
organic al Țării Romtneşti (fase. 2, XIII, 1962). 

În „comunicarea” Despre stadiul manufac- 
turier al industriei п Moldova (fasc. 1, X1, 1960) 


REVISTA REVISTELOR 4 


L. Boicu pornește de la premisa că dezvoltarea 
industriei în Rominia a trecut prin toate sta- 
diile, de la mica producţie pînă la masinism 
(p. 129). Dar progresul industriei a cunoscut 
un proces extrem de anevoios, datorită faptului 
că încă la jumătatea sec. al XIX-lea modul 
de producţie din Principatele Romine păstra 
multe din trăsăturile fundamentale ale celui 
feudal. Drept urmare, primele manufacturi 
apărute în Moldova în a doua jumătate a sec. 
al XVIII-lea, ai căror proprietari erau mari 
boieri, aveau un caracter feudal. La începutul 
sec. al XIX-lea apar manufacturi de tip mixt, 
iar din deceniul al patrulea încep să apară 
manufacturi de tip capitalist (şantierele navale 
ат Galaţi). Însă, conchide autorul, existența 
producţiei manufacturiere devine anacronică 
în momentul cînd revoluţia industrială capi- 
talistă duce imperios la apariţia unei tehnici 
şi organizări a producţiei la un nivel mai înalt. 
Ca atare, condiţiile interne ale procesului de 
dezvoltare a modului de producție capitalist 
au necesitat în industria moldovenească tre 
cerea, în marea majoritate a ramurilor indus- 
triale, de la cooperatia capitalistă simplă 
direct la mașinism. 

În „„comunicarea”' Despre diferenţierea ţără- 
nimii clăcaşe în regiunea de munte a Moldovei 
la sfirşitul sec. al XVIII-lea şi începulul sec. 
al XIX-lea (fasc. 1, XII, 1961), de Corneliu 
Istrate, se documenteazä faptul că acest 
proces a fost rezultatul dezvoltării micii 
producţii ţărăneşti de mărfuri, prin comercia- 
lizarea vitelor și prelucrarea mestesugäreascä 
a lemnului. Renta în bani a căpătat treptat 
o extindere largă. Autorul arată că pentru 
obţinerea de păşuni necesare creșterii vitelor, 
ca și de păduri pentru procurarea lemnului 
spre prelucrare, țărănimea a dus о luptă 
continuă cu marii proprietari de terenuri. 
Pe fondul acestui conflict începe să se accen- 
tueze procesul de diferenţiere socială а {ага- 
nimii : pe măsură ce pătura înstărită reuşeşte 
să deţină terenuri bune pentru vite, caută în 
acelaşi timp să exploateze forța de muncă 
a sărăcimii, mai ales în domeniul prelucrării 
lemnului. Procesul de stratificare socială va 


www.dacoromanica.ro 


&л 


fi amplificat în sec. al XIX-lea de intensifi- 
carea dezvoltării relaţiilor de producţie capita- 
liste. 


Istoria modernă a Romîniei a constituit 
obiectul atenţiei revistei în mare măsură 
cu prilejul aniversării a 100 de ani de la Unirea 
celor două Principate Romine. 

Studiile, ,,comunicärile” şi „,notele” in- 
cluse în rubricile respective ale fasciculei 1—2 
din 1959 analizează aspecte importante legate 
de lupta pentru Unire în Moldova, рипіпа 
în lumină о serie de informatii inedite sau 
putin cunoscute pînă acum, lämurind unele 
probleme incomplet ori greșit tratate în 
istoriografia burgheză. 

Printr-o analiză succintă, Valerian Popo- 
vici, în articolul Probleme sociale in dezbate- 
rile Divanului ad-hoc al Moldovei, arată că 
lupta politică pentru Unire a avut loc conco- 
mitent cu puternice frămintări sociale : tärä- 
nimea era în plină fierbere revoluţionară pentru 
desființarea exploatării feudale, iar populaţia 
oraşelor ducea lupta pentru înlăturarea ad- 
ministraţiei, legilor şi practicilor feudale; 
masele populare nu numai că doreau reali- 
zarea Unirii, dar ele s-au manifestat printr-o 
luptă fätisä împotriva măsurilor luate de 
autoritățile vremii fie pe plan central, fie pe 
plan local ; ecoul acestei lupte s-a făcut simțit 
din plin în lucrările Divanului ad-hoc al Moldo- 
vei, care a luat în discuţie şi reformele sociale 
ce se impuneau. 

Considerăm că autorul putea extinde tra- 
tarea temei şi asupra situației din Tara Romi- 
nească, rezultind astfel o vedere de ansamblu 
asupra problemei, reliefindu-se totodată am- 
ploarea şi acuitatea luptei poporului готіп 
pentru înfăptuirea statului naţional romin, con- 
comitent cu realizarea unor reforme burgheze 
pe plan social-economic. 

Studiul Lupta pentru desăvirşirea Unirii 
și acțiunea diplomatică europeană de N. Corivan 
constituie o continuare a celui publicat de 
autor în același timp în altă revistă 1. În baza 


1 Unirea Ţărilor Romine în cadrul politicii 
europene, Studii”, nr. 1, XII, 1959, р. 159— 
—187. 


REVISTA REVISTELOR 


481 


unei bogate documentatii, autorut arată са 
după ce pe plan intern Unirea a început su 
Пе realizată prin dubla alegere а lui Al. 1. 
Cuza și prin măsurile adininistrative şi legis- 
lative luate de acesta ca domn al Principa 
telor Unite, un obiectiv important îl consti 
tuia lupta pentru recunoașterea acestui act 
politic de către cele șapte mari puteri garante. 
problemă larg analizată în prezentul articol. 
Mai putin este relevată însă influenţa exer 
citată de masele populare în determinarea 
recunoaşterii Unirii de către marile puteri. 
Desigur că о investigatie mai consistenta а 
arhivelor аг da la lumină numeroase acțiuni 
ale maselor populare pentru susţinerea dublei 
alegeri a lui Al. |. Cuza si împotriva politicii 
opozilioniste, de nerccunoastere а noului 
domn, dusă de иле puteri ca Turcia si 
Austria. 


Pornind de la o amplă cercetare docum n 
tară, în studiul Despre munca salarială іп 
agricultura Moldovei in preajma legii agrare 
din 1864, Ecaterina Negruţi conchide că munci 
torii salariaţi erau folosiți în mare număr 
la principalele lucrări agricole, ceea ce dove- 
deste că se manifesta la mijlocul sec. al X N 
lea о acută criză а miinii de lucru clacase. 
Subliniind că productivitatea muncii de claca 
era scăzută față de necesităţile impuse de 
dezvoltarea ре саге o cunoștea în aceast., 
perioadă producţia agricolă cu caracter capita- 
list, autoarea arată că mosierii preferau sa 
angajeze forța de muncă cu plată, atit а 
clăcaşilor (prin cumpărarea de la аці moșiei 
a obligaţiilor acestora de boieresc și retri- 
buirea unor munci prestate de clăcași în afara 
obligaţiilor de boieresc), cît şi a lucrătoriloi 
liberi (ţărani sau tirgoveti săraci). 

În aceste condiţii exploatarea țărănimii. 
în special clăcaşe, se intensifică о dată cu 
ruinarea ei economică. Această ultimă pro 
blemă este tratată de autoare în articolul 
Aspecte noi ale procesului de ruinare есопо 
mică a țărănimii moldovene la mijlocul sec 
al XIX-lea (азс. 1, XII, 1961), în саге de 
monstrează că acest fapt a avut repercusiuni 
asupra vieţii economice a Moldovei, menti 
nind agricultura la un nivel înapoiat; în 


www.dacoromanica.ro 


482 


acelaşi timp au început să decadă creșterea 
vitelor şi industria casnică. În schimb are 
loc procesul de extindere а рей! interne. 
Forțele de producţie capitaliste, concomitent 
cu extinderea relaţiilor respective de producţie, 
își croiau treptat si intens drum în toate 
ruinurile vieţii economice — fapt exemplificat 
de Ecaterina Negruti-Muntcanu în comuni- 
carca Dale cu privire la exploatarea comercial- 
agricola а moşiei Sirca la miilocul sec. al 
XIX-lea (азс. 2, ХИ, 1961). După cum 
гоісѕс din tematica acestor articole, cerce- 
tările autoarei sînt îndreptate asupra transfor- 
murilor din structura societății moldovene 
la mijlocul sec. al XIX-lea, în special în do- 
meniul agrar, fapt menţionat si de precizarea 
dată că are pregătită o lucrare amplă intitu- 
lată Agricultura şi relațiile agrare din Moldova 
între 1848 1864, Constatăm însă că procesul 
de diferenţiere socială şi economică а tärä- 
nimii în această vreme nu este abordat, mai 
alcs dacă se are în vedere faptul că la împro- 
prictărirca din 1864 a ţăranilor s-a ţinut 
scama de această stratificare, dindu-se loturi 
ţăranilor în funcţie de numărul de vite de 
muncă pe care le aveau. 


„„Comunicările” și ,,notele” incluse în 
fascicula 1 2, 1959 sint axate pe diferite 
probleme ale luptei pentru Unire sau conso- 
lidarea statului nou creat; pe baza unor 
inateriale inedite, articolele contribuie la cla- 
vificarea unor aspecte sociale, politice sau 
instituționale mai mult sau mai putin cerce- 
tate pînă acum: N, Corivan, Acțiunea anti- 
unionistă în timpul căimăcămiei lui Teodor 
Balş; Dan Berindei, Contribuţii la istoricul 
Divanului ad-hoc din Moldova. Protocoalele 
lui Baragnon şi Amintiri inedile din anii 
luptei pentru Unire (1857— 1859) ; Constantin 
C. Angelescu, Dezvoltarea constituțională a 
Principatelor Unite de la 1859 la 1862 (о 
tratare, cu încheieri concludente, a situației 
noului stat din punct de vedere al dreptului 
international, aducînd judicioase precizări 
asupra poziţiei politice și diplomatice a celor 
două principate în Europa); Anton Mesro- 
beanu, Ecoul Unirii țărilor готіпе {п presa 
transilvăneană (în care зе reproducea, în 


REVISTA REVISTELOR 6 


ciuda oprelistilor cenzurii habsburgice, inte- 
resante știri despre atitudinea şi entuziasmul 
populaţiei romine faţă de Unire; din păcate 
autorul nu a cules date şi informaţii decit 
din presa romineascä, lăsînd în afara preocu- 
pării impusă de tematica articolului presa 
în limba maghiară şi germană); L. Boicu, 
Ştiri noi despre activitatea lui Vasile Alecsandri 
ca ministru de externe; Al. Andronic, О istorie 
a Principatelor Romîne scrisă în limba rusă 
în preajma Unirii. 

Tendinţa de expansiune economică și cotro- 
pirea militară a ţărilor din sud-estul Europei 
a constituit unul din punctele centrale ale 
politicii claselor dominante din imperiul 
habsburgic. Printre promotorii acestei poli- 
tici la mijlocul sec. al XIX-lea s-a numărat 
si К. von Bruck, ministru habsburgic si 
L, von Stein, teoretician al politicii expansio- 
niste a marii burghezii germane. Conceptiile 
lor sînt expuse minuţios de L , Boicu în studiul 
Principalele Romtne în proiectele lui Кай von 
Bruck şi Lorenz von Stein de constituire а 
Milleleuropei {п epoca războiului Crimeii 
(fasc. 1, XIII, 1962). Dacă autorul a rezumat 
conştiincios esentialul concepţiei lor, reuşind 
să le expună în lumina politicii europene 
desfășurată de Imperiul habsburgic în acea pe- 
rioadă, în schimb nu lc-a analizat întotdeauna 
în profunzime esența de clasă, nu а dezvă- 
luit cauzele interne care au dus la clabo- 
rarea unor asemenea planuri expansioniste ale 
marii burghezii germane. Datorită acestui 
fapt, pe alocuri (de pildă la р. 37—38, 41) 
se relatează sensul unora din tezele doctrinei 
despre rolul unei Mitteleurope puternice, fără 
a le demasca şi combate în chip eficient, 

În comunicarea Despre pătrunderea revo- 


lutionarilor unguri în Moldova ( 1849) (fasc. 2, 
ХІПІ, 1962), А, Macovei arată nelinistea 


si mäsurile luate de autoritätile moldovene 
pentru а anihila orice activitate а revolutio- 
narilor care au pătruns în Moldova. Autorul 
arată că revoluționarii au desfășurat о susti- 
mută agitaţie în rîndul populaţiei de la munte, 
Se pune întrebarea dacă nu cumva printre 
ei erau si готіпі transilvăneni, deoarece numai 


www.dacoromanica.ro 


7 REVISTA REVISTELOR 


astîel se poate crede că ei puteau vorbi cu 
locuitorii în limba romînă si se puteau face 
înţeleşi. O cercetare mai atentă ar putea aduce 
unele informaţii în acest sens. 

Istoria apariţiei si formării proletariatului 
ca clasă, istoria mișcării muncitoreşti în epoca 
modernă a Rominiei este oglindită în paginile 
revistei doar printr-o „comunicare” și o „notă”. 
Prin publicarea articolului Ştiri despre Asocia- 
{ia lucrătorilor tipografi din București şi activi- 
tatea lui Ion Ionescu de la Brad ca preşedinte 
al ei (азс. 1, ХИТ, 1962), 1. Saizu şi D. Șandru 
aduc în istoriografia noastră citeva mărturii 
documentare necunoscute despre primii ger- 
meni ai procesului de organizare a proletaria- 
tului din ţara noastră, cînd mișcarea munci- 
torească se afla la primii ei pași; totodată. 
articolul evidenţiază faptul că prin activitatea 
desfășurată în cadrul Asociaţiei lucrătorilor 
tipografi, lon lonescu de la Brad a înţeles si 
a sprijinit lupta muncitorimii pentru crearea 
de organizaţii proprii de clasă. În articolul 
Lupta muncitorilor de la Societatea de tramvaie 
din Iaşi în luna iulie 1911 (fasc. 1, X1, 19C0), 
L. Eşanu, folosind documente din arhive ca si 
din presa ieșeană a vremii, expune condiţiile 
grele de muncă si modul cum s-a desfășurat 
sreva acestor muncitori. Succesul grevei a 
marcat un nou pas în maturizarea politică a 
muncitorilor ieşeni, demonstrind astfel că nu- 
mai organizarea şi unitatea de acţiune a mun- 
citorilor pot duce la satisfacerea revendicărilor 
lor economice si politice. 

Probleme ale istoriei contemporane a Ro- 
miniei sînt reflectate în articolele publicate de 
revista iesanä de istorie, unele avînd la bază 
informaţii $1 documente inedite. 


Editorialul У. Г. Lenin despre politica 
externă а statului socialist (fasc. 1, ХТ, 1960) 
demonstrează că în condiţiile trecerii de la 
orinduirea capitalistă la cea socialistă, statul 
sovietic a militat încă de la apariţia sa pentru 
соехіѕїепја pașnică şi colaborarea între cele 
două sisteme opuse: socialist si capitalist, 
linia fundamentală a politicii externe sovie. 
tice constituind-o menţinerea si apărarea 
păcii. Întemeietorul primului stat socialist 
din lume, У. 1. Lenin, a fost făuritorul princi- 


483 


piilor și metodelor acestei politici externe 
pe care o aplică azi neabătut statele socia- 
liste. 


Principiul leninist al coexistentei pașnice 
și al întrecerii economice a ţărilor socialiste cu 
ţările capitaliste este promovat си consecvență 
de către Republica Populară Romină în politica 
sa externă. Această temă este aprofundată în ar- 
ticolul editorial semnat de I. Saizu si D. Șandru, 
Despre contribuţia Republicii Populare Ro- 
mine la menţinerea şi consolidarea păcii în 
lume, după Congresul al III-lea al P.M.R. 
(fasc. 2, XIII, 1962). În acest sens autorii 
enumeră unele dintre cele mai semnificative 
initiative si propuneri făcute de {ага noastra 
în cadrul diferitelor organizaţii internaţionale, 
La cea de-a XV-a sesiunea O.N.U., delegaţia 
ţării noastre, condusă de tovarășul Gheorghe 
Gheorghiu-Dej, a propus înscrierea pe ordinea 
de zi a sesiunii a următoarelor probleme: 
„Acţiuni pe plan regional în vederea îmbună- 
тайги relaţiilor de bună vecinătate între state 
europene араг{іпіпа unor sisteme social-poli- 
tice diferite” și „Măsuri pentru promovarea 
în rîndurile tineretului a ideilor păcii, respec- 
tului reciproc și înţelegerii între popoare”. 
Ambele propuneri, avind la bază un fond con- 
structiv, au fost favorabil primite de cele mai 
multe delegaţii participante, ele concretizin- 
du-se ulterior într-o serie de măsuri luate în 
cadrul O.N.U. Articolul relevă aportul ţării 
noastre în problema dezarmării, a dezvoltării 
relaţiilor economice și a celor cultural-stiinti- 
fice. Politica externă a Rominiei, desfăşurată 
prin conducerea fnteleaptä a P.M.R. — subli- 
niază autorii —, este susţinută cu entuziasm 
de poporul romin. 

Istoria muncitorimii din Moldova după 
primul război mondial, în anii avintului revolu- 
tionar, constituie tema a două articole. Pri- 
mul este comunicarea Ştiri despre mişcarea 
grevistă din Iaşi tn anii 1919—1920 şi greva 
de la fabrica ,,Tesätura’’-Iasi (fasc. 1, XII, 
1961) de D. Şandru, care ilustrează pe baza 
unei ample informaţii documentare că şi în 
acest oraș, ca urmare a condiţiilor interne 
şi a influenţei celor internaţionale, luptele revo- 


www.dacoromanica.ro 


484 


lutionare au crescut între anii 1917 1920 fn in- 
tensitate şi amploare, deşi muncitorii au avut de 
intimpinat teroarea regimului politic burghezo- 
moşieresc şi atitudinea trădătoare a elementelor 
social-democrate de dreapta şi centriste. Dar 
prin forța sa de luptă, prin organizarea acțiuni- 
lor sale greviste sub influența grupurilor comu- 
niste, a căror activitate se intensifica, muncito- 
rimea de la fabrica ieşeană „Țesătura” a reuşit 
să impună în septembrie 1920 capitaliştilor re- 
cunoaşterea consiliului muncitoresc, a delegații- 
lor de ateliere, a tuturor drepturilor cistigate 
anterior, Abundenta factologică şi documen- 
tară, nesistematizarea materialului fac ca rolul 
si semnificaţia grevelor din lași în 1919 1920 
şi în special lupta grevistă a muncitorilor de la 
»„Țesătura” să fie inconsistent reliefate, deși 
informațiile prezintă un interes deosebit pentru 
istoria mişcării muncitoreşti din Romiînia. Al 
doilea articol este studiul alcătuit de I. Eşanu 
si D. Boţescu, Acţiuni ale muncitorilor din 
Moldova ргетегдйіоаге grevei generale din 
octombrie 1920 (fasc. 2, XI, 1960), în care зе 
remarcă cercetarea minuțioasă a condiţiilor 
social-economice şi politice în care s-au desfă- 
surat grevele si lupta muncitorimii moldovene 
împotriva exploatării şi terorii regimului 
capitalist. Autorii reuşesc să redea proporţiile 
şi aria de răspindire a mişcării greviste, care 
a cuprins toate ramurile de producție şi insti- 
tutiile de stat sau particulare, dovedind că 
această dezvoltare a luptei revoluţionare a 
creat preimnisele pentru intensitatea și amploa- 
rea grevei generale din octombrie 1920 în 
Moldova. În studiu se subliniază că, concomi- 
tent cu trecerea burgheziei la contraofensivä, 
grevele capătă un pronunţat caracter politic, 
ceca ce denotă procesul intens de maturizare 
a clasei muncitoare, un rol important în orga- 
nizarea şi conducerea grevelor, întrunirilor şi 
manifestaţiilor avîndu-l grupurile comuniste. 
În mod петагер А autorii nu au inclus în 
studiu şi tratarea evenimentelor $1 grevelor din 
septembrie şi octombrie 1920, lipsind astfel 
studiul de înţelegerea consecințelor pe care 
l-a avut lanţul de greve de pînă la această 


dată. Probabil că autorii vor să le trateze 


REVISTA REVISTELOR 8 


într-un viitor articol, a cărui temă s-o con- 
stituic desfășurarea grevei generale din octom- 
brie 1920 în Moldova. 

Două studii sint consacrate înfățișării unor 
aspecte din istoria Rominiei în perioada stabi- 
lizării relative a capitalismului; ambele рог- 
nesc de la surse documentare ample, în parte 
necunoscute, folosindu-se în special arhiva Mi- 
misterului Afacerilor Externe. Articolul lui 
D. Şandru Despre pătrunderea imperialismului 
italian în economia statelor balcanice şi a Romt- 
niei între anii 1924 şi 1926 (fasc. 2, ХИТ, 1962) 
relatează despre sträduinta depusă de guver- 
nantii fascisti italieni de a-și subordona poli- 
tica externă a Romîniei si de a obţine o serie 
de concesiuni economice: în acest scop ei 
au căutat să folosească atit contradicţiile exis- 
tente între marile puteri imperialiste, cît 
si pe acelea dintre clasele conducătoare din 
ţările balcanice. Aceste tendinţe ale Italiei 
fasciste au avut unele succese mai ales în tim- 
pul guvernării generalului Averescu. Politica 
guvernării acestuia а mai fost tratată în pagi- 
nile acestei reviste 1. Considerăm că autorul a 
exagerat sprijinul şi colaborarea pe care le-a 
primit imperialismul italian din partea celui 
englez, vizînd înlăturarea dominaţiei politice 
a Franţei în Balcani, deoarece Anglia susținea 
Italia în acea vreme numai în măsura în саге 
capitalurile engleze tindeau să elimine pe сс! 
lalti concurenţi. Studiul Contribuţii la cunoa- 
şierea situaţiei interne a Rominiei spre sfîrşitul 
stabilizării relative а capitalismului (fasc. 1, 
ХИ, 1961), elaborat de J. Benditer şi D. Şan- 
dru, aprofundează cercetarea politicii econo- 
mice duse de burghezie şi mosierime în anii 
1926 1927, relevînd că paralel cu accentuarea 
procesului de concentrare a capitalului bancar 
și industrial are loc în toate ramurile economiei 
naționale o scădere a capacităţii de producţie, 
ceea ce anunţă simptomele crizei economice 
din 1929 1933. Totodată, contradicţiile so- 
ciale se accentuau în urma luptei dîrze duse 
de masele muncitoare împotriva terorii şi 





1 Vezi J. Benditer şi C. Bold, Aspecte 
ale situației Rominiei între anii 1920—19%1 
(Guvernarea Averescu), fase. 1, VIII, 1957. 


www.dacoromanica.ro 


4 REVISTA REVISTLLOR 


legilor antimuncitoresti si antidemocratice pro- 
movate de cercurile guvernante ат Rominia. 


Interesante si bogate informaţii conţin arti- 
volele саге tratează lupta P.C.R. pentru mo- 
bilizarea și conducerea maselor populare îm- 
potriva exploatării capitaliste si a dictaturii 
militare-fasciste. În acest sens sint studiile 
scrise de Savel аси, Presa ilegală si legală 
a Partidului Comunist ат Rominia apărută 
la Iaşi Între anii 1931 şi 1941 (fasc. 2, XII, 
1961) я Acțiuni ale maselor populare ат 
Moldova sub conducerea organizaţiilor P.C.R. 
în lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro- 
fasciste şi intoarcerea armelor impotriva Germa- 
пісі hitleriste (fasc. 1, XI, 1960) (menţionăm că 
autorul putea aprofunda tratarea activității 
desfășurate de comitetele de acţiune din fabrici. 
са şi aportul lor în dezorganizarea administra- 
tiei antonesciene din zona situată în spatele 
frontului de război), precum și comunicarea 
întocmită de J. Benditer, Contribuţii la cu- 
noașterea Moldovei în preajma lui 23 August 
1944 (fasc. 1, XI, 1960). 


Un grup de trei articole sint consacrate 
dezvoltării impetuoase ре care o cunoaște 
regiunea Iași în condiţiile social-economice și 
politice noi din {ага noastră. Atit studiul scris 
de D. Rusu, M. Todosia și Al. Tacu, Unele 
aspecte ale dezvoltării economiei regiunii Iaşi 
in anii regimului de democraţie populară, cit şi 
comunicarea lui І. Saizu şi Al. Таси, Aspecte 
ale dezvoltării învățămîntului în regiunea Iași 
în anii regimului de democrație populară (am- 
bele apărute în fasc. 1, XI, 1960) arată pe baza 
unor date statistice realizările obţinute pînă 
acum, în timp ce studiul semnat de D. Șandru 
Я Г. Saizu, Perspectivele de dezvoltare a regiunii 
şi orașului Iași în lumina expunerii tovară- 
şului Gheorghe Gheorghiu-Dej, făcută la 22 sep- 
tembrie 1961, {п fața adunării activului de 
partid din regiunea Iaşi (fasc. 1, XIII, 1962) 
relevă liniile directoare de dezvoltare a acestei 
regiuni a Moldovei în cadrul economiei natio- 
nale, conform prevederilor şi hotărtrilor Con- 
tresului al III-lea al P.M.R. 


Revista publică în partea a doua recenzii 
şi note bibliografice asupra lucrărilor, studiilor 


485 


şi articolelor de istorie apărute în ţară sau 
peste hotare. Multe din recenziile și notele 
bibliografice informează cititorul despre con 
ţinutul materialelor discutate, aducind adesea 
informaţii interesante referitoare la problemele 
tratate, în special din istoria medie. Sint de 
relevat їп acest sens cele semnate de N. Gri- 
goras, І. Caproşu, С. С. Angelescu prin acura- 
tetea si sobrietatea tratării, chiar dacă uncori 
observaţiile făcute vizează pină şi chestiuni 
de amănunt. Recenzia din fasc. 2, XII, 1961 
semuată de D. Șandru, A. Macovei, L. Eşanu, 
G. Ignat şi i. Saizu prezintă exhaustiv şi cu 
minutiozitate studiile și articolele apărute 
in revistele centrale cu prilejul aniversării a 
40 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist 
din Rominia, puniînd astfel la îndemina citito 
rului un material bibliografic interesant. 


Relcväm totuși faptul că revista, mai ales 
pentru istoria medie şi modernă, recenzează 
cu precădere lucrări, studii etc. în care este 
tratată istoria Moldovei, lăsînd de-o parte altele 
care se referă fie în întregime, fie numai la 
anumite provincii ale Rominiei (de exemplu, 
Istoria Rominiei, vol. 1 şi II sau Din istoria 
Transilvaniei, vol. 1 şi {1 nu au fost prezentate 
și analizate în paginile revistei). Dacă unele 
lucrări sau studii sînt recenzate pe larg (în 
special recenziile semnate de N. Grigoraş 
şi I. Caproşu), în schimb altele nu se bucură 
de acecaşi atenţie, ша! ales tinind seama de 
interesul istoriografic pe care-l au : Gh. Barbu, 
Carol Davilla şi timpul său (în fasc. 1, XII, 
1961); С. G. Florescu, Unele aspecte ale poziţiei 
internaționale а țărilor romine in perioada 
Unirii (în fasc. 2, ХИ, 1961), ambele recenzate 
de С. С. Angelescu. Тої privitor la această 
parte a doua a revistei, menită să informeze 
pe cititori asupra publicaţiilor apărute în do 
meniul istoriei, remarcăm faptul că recenzii 
asupra lucrărilor, studiilor etc. de istorie con- 
temporanä sînt inserate începînd doar cu 
fasc. 2, XII, 1961; dar, în genere, aceste 
recenzii prezintă mai frecvent publicaţii ştiin 
tifice istorice de peste hotare şi mult prea pu 
{in este oglindită activitatea pe tărimul istoriei 
contemporane din ţara noastră. Publicaţiile 


periodice de istorie, ca „Studii revistă de 


www.dacoromanica.ro 


486 


istorie”, „Revista arhivelor”, „Studii si cer- 
cetări de istorie veche”, „Anuarul Institutului 
de istorie din Cluj”, „Studii și articole de 
istorie” etc. nu s-au bucurat în paginile revis- 
tei de istorie din lași de prezentări după apa- 
ritia lor, fie anuale, Не pe volume sau numere. 
Înlăturarea acestor lacune din paginile revistei 
pe care o prezentăm, credem, va duce la o pre- 
zentä mai activă a ei pe frontul istoric. 

Evident că din trecerea în revistă a conți- 
nutului articolelor publicate de revista ,,Studii 
si cercetări științifice. Istorie” pe anii 1959— 
1962 se constată că orientarea tematică a 
făcut un pas înainte faţă de anii anteriori, că 
există încercarea de а aprofunda pro- 
blemele luate în cercetare. Relevăm totuși 
că nu întotdeauna revista și-a axat planul de 
publicare pe teme majore din istoria Rominiei, 
atit din epoca feudală cit, mai ales, din epocile 
modernă $1 contemporană. Unele articole tra- 
tează aspecte singulare, limitate doar la 
istoria Moldovei, neîncadrindu-se într-un an- 
samblu mai larg, privind istoria întregii 
noastre patrii. De regulă, revista publică rezul- 
tatele muncii științifice a cercetătorilor istorici 
din Iași, articolele acestora fiind adesea îrag- 
mente din lucrări ample pe care le au în planul 
de muncă științifică. 

O serie de probleme complexe ale istoriei 
noastre moderne și contemporane аи fost 
omise de revista ieșeană. Astfel, nu s-a publicat 
nici un articol despre apariţia şi formarea pro- 


REVISTA RLVISIELOR 10 


letariatului romîn, despre întemeierea Parti- 
dului Comunist din Romiînia ; de asemenea, în 
paginile revistei nu au fost tratate o serie de 
probleme ca: lupta poporului romîn pentru 
independenţă în 1877—1878, răscoalele țără- 
nesti de la sfîrşitul sec. al XIX-lea și începutul 
celui de-al XX-lea (în special răscoalele din 
1907 în Moldova), proces dezvoltării capita- 
liste a Romîniei și situaţia ei în faza imperia- 
listă, participarea Romîniei burghezo-mosie- 
resti la primul război mondial imperialist, 
problema agrară și lupta ţărănimii pentru 
pămînt, mai ales în perioada dintre cele două 
războaie mondiale, victoria insurecției populare 
armate de la 23 August 1944, lupta maselor 
conduse de Partidul Comunist din Rominia 
pentru dobortrea puterii economice și polilice а 
burghezo-mosierimii și instaurarea regimului 
democrat-popular și altele. 

O slabă preocupare a revistei constă în 
faptul că nu a publicat articole privitoare la 
reconsiderarea critică a istoricilor romini din 
trecut. 


Considerăm că reorientarea tematică a re- 
vistei, publicarea unor articole cu probleme im- 
portante istorice și cu tratarea teoretică la un 
nivel superior se impune cu necesitate, pentru 
ca astfel această publicaţie să-și aducă aportul 
cuvenit în istoriografia noastră nouă. 


Al. Vasile 


‚Метория С.С.С.Р.” 


Academia de Ştiinţe a U.R.S.S., Institutul de istorie, Moscova, nr. 1—6, 1962 


Revista „Istoria U.R.S.S.” a intrat în 
anul 1962 în al şaselea an de apariţie. Organ 
al Institutului de Istorie al Academiei de 
Ştiinţe din U.R.S.S., revista de istorie а 
U.R.S.S. acordă un loc primordial studiilor 
consacrate perioadei socialiste. 

Un editorial al revistei se ocupă de Congresul 
al XXII-lea şi pregătirea specialiştilor т 
istoria U.R.S.S. (nr. 5). Editorialul analizează 


atent lipsurile existente în pregătirea studen- 
tilor facultăților de istorie, îndeosebi la cursu- 
zile fără frecvență şi serale care vor da cei mai 
mulţi absolvenţi. Materialele necesare (cursuri, 
metodici, crestomatii etc.) sînt editate încă 
într-un număr insuficient. Prea puţini studenţi 
se specializează în istoria artelor, se simte 
nevoia de noi specializări — istoria popoarelor 
U.R.S.S., etnografia acestor popoare, istoria 


www.dacoromanica.ro 


11 REVISTA REVISTELOR 487 


religiei și bisericii т U.R.S.S. etc. Îmbunătă- 
tirea planurilor de învățămînt se face pe calea 
reducerii volumului cursurilor generale — unde 
există manuale — şi a introducerii de cursuri 
speciale pe problemele principale ale a- 
numitor epoci. Principalul scop este de 
a-i învăţa pe studenţi să gindească independent, 
să aleagă ei înşişi căile judicioase pentru re- 
zolvarea uneia sau alteia dintre problemele 
istorice. Interesante şi binevenite sint obser- 
vatiile cu privire la îmbinarea studiului cu 
munca în producţie și cu munca obsteascä. 
Experiența făcută la Universitatea din Mos- 
cova în ceea ce priveşte modul de tinere а 
examenelor — nu bilete cu întrebări pregătite 
înainte, ci discuţii între profesori şi studenţi — 
a dat rezultate şi va trebui generalizată. În 
ultima parte a editorialului se analizează pro- 
blema aspiranturii şi a doctoratului în stiinte- 
le istorice, arätindu-se sarcinile care stau în faţa 
tuturor factorilor pentru ridicarea nivelului 
pregătirii de cadre ştiinţifice. 

В. A. Grușin și У. V. Cikin în Probleme ale 
mişcării pentru munca comunistă tn U.R.S.S. 
(nr. 5) sintetizează și lămurește concluziile 
anchetei făcută de Institutul opiniei publice 
„К omsomolskaia pravda” la sfirsitul anului 
1961. Institutul, creat cu scopul de a studia 
opinia oamenilor sovietici asupra celor mai 
actuale probleme de politică internă şi externă 
a U.R.S.S., a organizat o anchetă cu privire 
la chestiunile de bază ale dezvoltării noilor 
forme de muncă comunistă. La anchetă a 
participat un număr apreciabil de persoane și 
colective din diferite ramuri de activitate, 
de diferite virste, cu studii diferite. Chiar din 
primele răspunsuri а reieşit că încă nu sint 
rezolvate multe probleme principale ale vieţii 
şi activităţii udarnicilor şi colectivelor de 
muncă comunistă. Autorii analizează rezul- 
tatele anchetei, arätind că s-au copt condiţiile 
pentru convocarea unei consfătuiri a reprezen- 
tantilor mişcării pentru munca comunistă 
în vederea rezolvării problemelor ivite şi a 
determinării perspectivelor ei viitoare. 

A. A. Levski se ocupă de Căile rezolvării pro- 
Мете locuinţei т U.R.S.S. (nr. 4). Urmărind 


etapele prin саге a trecut U.R.S.S. pe calca re- 
zolvării problemei locuinţei, studiul, bazat ре о 
largă informaţie, aduce date interesante despre 
ritmul construcţiilor de locuinţe si al creurii 
spaţiilor verzi, riim care asigură că pl: nul 
grandios stabilit de Programul P.C.U.S. pentru 
rezolvarea problemei locuinţei va fi îndeplinit 
înainte de termen. 

М. S. Dijunusov în studiul Cu privire la 
caracteristica procesului de apropiere а пайи- 
nilor sovietice în cursul construcţiei socialismului 
şi comunismului (nr. 3) generalizează expe- 
rienta afirmării noului tip de relaţii între na- 
tiunile din cuprinsul U.R.S.S. Practica dez- 
voltării naţiunilor în condiţiile prieteniei între 
popoare, fnsufletite de țeluri сопи ne, a oferil 
materiale şi fapte extrem de preţioase pentru 
dezvoltarea teoriei marxist-leniniste în pro- 
blema naţională. Autorul urmărește principa- 
lele etape parcurse de naţiunile sovietice in 
drumul lor spre construirea socialismului și 
comunismului, aducind date interesante cu 
privire la dezvoltarea economică și culturală 
a republicilor socialiste sovietice. Desfășurarea 
acestui proces implică — după cum subliniază 
autorul — o luptă necontenită împotriva ră- 
mäsitelor nationaliste, а sovinismului, а 
egoismului national. 

М. I. Kulikov si У. А. Kriuc în articolul De 
la orinduirea patriarhal-gentilicä la socialism 
(nr. 2) aduc o contribuţie de seamă în cercc- 
tarea transformării relaţiilor social-economice 
la populaţiile din nord-estul Siberiei în anii 
puterii sovietice. În urma victoriei Marelui 
Octombrie, micile populaţii ale nordului, tli- 
berate de asuprirea ţarismului, au primit, ca şi 
celelalte popoare ale U.R.S.S., drepturi egale. 
Dar aceasta n-a schimbat imediat situulia 
grea în care trăiau ciukcii, eschimoșii, evenii. 
koriakii, ciuventii, iokaghirii și alţii. A fost пе 
cesară o muncă îndelungată şi îndirjită pentru 
ridicarea lor economică şi culturala. De-abia. 
începînd din anii 1922 1925, după eliberarea 
teritoriului nordic de intervenţioniști și alb 
gardisti, partidul comunist şi guvernul sovictic 
au căpătat posibilitatea să se ocupe de pio 
blemele construcţiei sovietice în această 14 
giune. Autorii analizează — pe baza unor date 


www.dacoromanica.ro 


488 


și exemple concrete politica dusă de Partidul 
Comunist al Uniunii Sovietice prin prisma 
rezultatelor obţinute în transformarea radi- 
cală a vieţii acestor populaţii. 

Pe baza materialelor de arhivă și a datelor 
statistice, E. E. Iaanvriak se ocupă de Pregă- 
tirea şi ridicarea calificării cadrelor de munci- 
tori În Estonia în anii celui de-al patrulea 
cincinal (nr.1), evidențiind transformările can- 
titative şi calitative care au avut loc în com- 
ponenta clasei muncitoare din R.S.S.E. în 
anii 1946 —1950. Pregătirea şi ridicarea nivelu- 
lui cadrelor de muncitori a cunoscut o linie 
ascendentă, paralelă cu mărirea numărului 
total de muncitori, ocupați în întreprinderile 
republicii estoniene. 

О serie de articole sînt consacrate proble- 
melor Marelui Război de Apărare a Patriei 
(1941 1945). Astfel, С. 5. Biriuzov, 1паге$а1 
al Uniunii Sovietice, se ocupă de Armata а 3-a 
a frontului ucrainean în operaţia ofensivă 
lasi-Chisinäu (пг. 6). Analiza acestei ope- 
ralii, care a constituit o victorie remarcabilă 
a Armatei Sovietice, completează datele cu- 
noscute, finbogätind imaginea existentă în 
literatura de specialitate. 

M. P. Gubenko tratează Despre caracteris- 
[іса economică a raioanelor R.S.F.S.R. elibe- 
rate de sub ocupația fascistă în anul 1943 
(nr. 1). Autorul prelucrează unele din datele 
statistice ale Direcţiei statistice a R.S.F.S.R., 
care încă n-au fost publicate, aducînd astfel 
în circuitul ştiinţific elemente de prim ordin 
pentru stabilirea pierderilor aduse economiei 
naţionale de ocupaţia germano-fascistă. Numai 
pornind de la aceste date se poate reconstitui 
tabloul muncii uriașe depuse de oamenii so- 
vietici pentru refacerea economică a acestor 
regiuni, 

A. V. Grudniţa relatează despre Parti- 
хапй din Kabordino-Balkar т lupla fmpo- 
(гіра ocupanților hitlerişti în anul 1942 (nr. 3). 
Autorul, participant al evenimentelor relatate, 
foloseşte pe larg arhivele locale, dindu-ne o 
descriere vie a luptelor duse de partizani 
pentru eliberarea regiunii de sub cotropirea 
hitleristă. 


REVISTA REVISTELOR 12 


К. A. Belov relevă rolul jucat de Armata 
populară de voluntari din Moscova în anul 
1941 (nr. 1). Marea bătălie din {24а Moscovei 
a risipit mitul despre invincibilitatea armatelor 
fasciste germane și a arătat întregii lumi 
forţa de neînvins a statului sovietic, a orinduirii 
socialiste. Тіпіпа seama de situaţia grea 
creată pe front la începutul lunii iulie, Comi- 
tetul Central al P.C. al U.R.S.S. a luat hotă- 
гігеа să formeze o armată populară de volun- 
tari. Voluntarii urmau să devină o rezervă 
de nădejde a armatei active, şi, în afară de 
aceasta, să participe la construcţia noilor linii 
de apărare. Unul din primele centre în care 
s-au format unităţile de voluntari a fost 
Moscova. Începina din ziua de 2 iulie sediile 
raioanelor de partid din oraș și regiune s-au 
transformat în state majore pentru formarea 
unităților de voluntari. Muncitorii, ţăranii, 
studenții, inginerii, medicii, profesorii, scri- 
itorii au răspuns cu  însufleţire apelului. 
În cinci zile,2 6 iulie, s-au primit 168470 de 
cereri. În marile întreprinderi s-au format 
unităţi întregi, regimente și batalioane. Autorul 
analizează bătăliile la care au luat parte activă 
unităţile de voluntari, relevind rolul armatei 
populare în respingerea inamicului. 


Alte studii sînt consacrate istoriei interne 
si externe а U.R.S.S. în anii planurilor cinci- 
nale antebelice. Astfel, М. A. Уап se ocupă 
despre Ortnduirea colhoznică în ajunul Marelui 
Război de Apărare a Patriei (nr. 1). Autorul 
conturează principalele căi de studiere а 
acestei probleme. Prima chestiune pe care 
o urmăreşte este creșterea bazei materiale 
de producţie a orinduirii colhoznice. În 1940, 
colhozurile, care cuprindeau 96,9% din nu- 
mărul gospodăriilor țărănești, aveau în folo- 
sintä peste 370 milioane ha. Din această supra- 
faţă, 116—117 milioane ha (31,5%) erau cu 
semănături. Principala formă de dezvoltare 
a bazei tehnico-materiale a огіпаиігіі colhoz- 
nice a constituit-o întreprinderile de stat 
S.M.T. Dacă în anul 1937, S.M.T. dispuneau 
de 365 800 tractoare, în 1940 ele aveau 435 300 
tractoare. Parcul de tractoare a crescut nu 
numai numeric, ci şi din punct de vedere al 
structurii şi calităţii, A crescut şi numărul 


www.dacoromanica.ro 


13 REVISTA REVISTELOR 


statiunilor de mașini si tractoare de la 5 118 
în 1937 la 7069 în anul 1940. Autorul anali- 
zează ponderea mecanizării în muncile agri- 
cole, ajungînd la concluzia că în acea perioadă 
s-a făcut numai primul pas pe calea mecanizării 
complexe a producţiei colhoznice. A doua 
chestiune studiată este activitatea productivă 
a ţărănimii colhoznice. Folosirea judicioasă 
a forţei de muncă şi întărirea disciplinei de 
muncă în colhozuri era în acea perioadă deo- 
sebit de importantă. Plenara Comitetului Cen- 
tral din luna mai 1939 a fixat pentru fiecare 
colhoznic sau colhoznică un număr minim 
obligatoriu de zile-muncă. Aplicarea acestei 
hotäriri — după datele analizate de autor — 
а dus la „,descongestionarea”” colhozurilor de 
o serie de elemente care nu lucrau $1 foloseau 
calitatea de colhoznic pentru profituri per- 
sonale. Această hotärîre s-a împletit cu alte 
măsuri menite să reglementeze modul de cal- 
«шаге si de plată în funcţie $1 de calitatea 
muncii. Rezultatele n-au întirziat să apară. 
Însă dezvoltarea producţiei colhoznice a avut 
loc învingindu-se greutăţi și nu puţine greșeli. 
Astfel, o influentä negativă a avut încălcarea 
principiului cointeresării materiale, aplicarea 
sistemului de ierburi perene etc. A treia 
chestiune atacată de autor este buna stare 
inaterială a ţărănimii colhoznice. Sint urmă- 
rite si analizate principalele componente în 
care se împarte întreaga producţie: a) înde- 
plinirea obligaţiilor faţă de stat; b) comple- 
tarea fondurilor de producţie; c) împărţirea 
veniturilor între colhoznici după numărul 
zilelor-muncă. Studiul lui M. A. УЩап, 
bogat şi profund gindit, marchează fără 
îndoială un sali important, deschizător de 
drumuri, în studierea acestei teme complexe 
ce interesează deopotrivă şi pe istoricii epocii 
contemporane din celelalte ţări socialiste. 

V. A. Maamiaghi consacră studiul său unei 
probleme, aparent locală, dar cu rezo- 
nante teoretice și practice : Despre unele par- 
ticularități de trecere la construirea socialismului 
in republicile sovietice baltice (1940— 1941) 
(nr. 6). Istoria transformărilor revoluţionare 
care au avut loc în Pribaltica în a doua jumă- 
tate a anului 1940 și începutul anului 1941 


16 — с. 2460 


489 


este redată într-o serie întreagă de lucrări de 
sinteză, precum $1 în alte materiale (colecţii 
de documente, memorii etc.). Evident, și în 
republicile unionale baltice s-au aplicat legile 
generale, caracteristice, cu privire la trecerea 
la socialism, formulate în Declaraţia reprezen- 
tantilor partidelor comuniste și muncitoreşti 
de la Moscova din 1957. Dar faptul că Estonia, 
Lituania și Letonia au intrat mai liziu în 
componenţa U.R.S.S. a imprimat procesului 
legic de trecere de la capitalism la socialism 
anumite particularităţi, îndeosebi grăbirea rit- 
mului transformărilor socialiste. 


I. Е. Vorobiev analizează o problemă difi- 
cilă, de mare importanţă teoretică și practică, 
Egalizarea nivelului dezvoltării industriale din 
republicile naționale ale Uniunii Sovietice tn 
perioada socialismului (nr. 4). Apropierea nive- 
lului de dezvoltare industrială a republicilor 
naţionale reprezintă în sine un proces legic, 
caracteristic pentru întreaga perioada a con- 
structiei socialiste și comuniste. Autorul ana- 
lizează modul cum s-a înfăptuit acest proces 
în anii 1926 1940 în republicile R.S.S. Ucrai- 
na, R.S.S. Belorusia, republicile din Trans- 
caucazia, R.S.S. Uzbecă, R.S.S. Turkmenă, 
R.S.S. Kazahă. Luind în consideraţie nivelul 
industrial de la care au pornit aceste repu- 
blici şi sarcinile industrializării socialiste, 
I. Е. Vorobiev analizează comparativ ritmul 
creșterii industriei și al transformării structurii 
ei în fiecare republică în anii cincinalelor ante- 
belice. Deplina egalizare a nivelului dezvoltării 
industriale a republicilor se înfăptuieşte pe 
măsura trecerii în faza superioară a societății 
comuniste. 

I. К. Kobliakov se ocupă de Lupta Uniunii 
Sovietice pentru securitate colectivă, impotriva 
agresiunii fasciste in ajunul celui de-al doilea 
război mondial (nr. З). Autorul trece mai întîi 
în revistă condiţiile economice care au dus la 
declanșarea crizei politice din Europa în ajunul 
războiului. Apoi analizează succint poziţia 
U.R.S.S. împotriva ctrdäsiei de la München, 
lupta dusă de Uniunea Sovietică pentru înche- 
ierea unui pact de ajutor reciproc cu puterile 
occidentale. Pe baza noilor materiale publicate 


www.dacoromanica.ro 


490 REVISTA REVISTELOR 14 


1. К. Kobliakov urmărește modul în care s-au 
desfășurat tratativele militare anglo-franco- 
sovietice din vara anului 1939. Ruperea acestor 
tratative, datorită duplicitätii guvernelor An- 
gliei şi Franţei, a silit U.R.S.S. să recurgă la 
alte mijloace pentru а ргешИтрта crearea 
unui front unit antisovietic. Unica posibilitate 
în acea vreme era îmbunătățirea relaţiilor cu 
Germania, încheierea pactului de neagresiune 
U. R. S. S.— Germania. Valorificarea acestei 
posibilităţi a dat popoarelor sovietice aproape 
încă doi ani de pace, de muncă pașnică pentru 
întărirea economică a statului și a capaci- 
tätilor sale de apărare. 


R. H. Aminova în articolul Despre istoria 
eliberării din şerbie à femeilor din Asia Centrală 
(nr. 2) aduce date noi în problema studiată. 
Autoarea se ocupă mai ales de procesul eli- 
berării femeilor din Asia Centrală în anii 
1920 — 1930, puntnă în lumină formele și meto- 
dele folosite de partidul comunist în lupta 
pentru eliberarea femeii de sub formele 
de asuprire politică, economică şi socială. 
Articolul, bogat în, conţinut, instructiv, dă о 
imagine succintă a varietätii metodelor şi for- 
melor folosite pentru lichidarea robiei în саге se 
afla populaţia feminină din Orientul sovietic. 


Е. В. Ghenkina în Despre particularitäfile 
refacerii industriei т U.R.S.S. (anii 1921 
1925) (nr. 5), atacă o problemă-cheie pentru 
înţelegerea specificului acestei perioade post- 
belice de refacere a economiei naţionale în 
U.R.S.S., comparativ cu refacerile postbelice 
în ţările capitaliste. Acest proces s-a desfășurat 
în U.R.S.S. pe o bază nouă, ре baza socialistă 
care şi-a găsit reflectarea în dezvoltarea, fără 
excepţie, a tuturor ramurilor economiei na- 
tionale. În literatura sovietică, sub influenţa 
interpretării dogmatice а ,,Cursului scurt de 
istorie а Р.С. (Ъ)”, s-a răspîndit părerea că 
în această perioadă s-ar fi obţinut succese 
importante numai în domeniul industriei 
ușoare. E. B. Ghenkina arată, documentat, 
că eforturile au fost îndreptate îndeosebi în 
refacerea si dezvoltarea industriei grele şi în 
acest sector s-au dobindit rezultate aprecia- 
bile. Concluziile autoarei cu privire la datarea 


acestei perioade si particularitätile refacerit 
industriei reprezintă o contribuţie de seamă 
în clarificarea problemelor tratate. 


Citeva articole şi comunicări sînt consa- 
crate unor probleme legate de istorie începu- 
turilor statului sovietic. 

A. M. Ghindin, unul din cei care auluat 
parte la naţionalizarea băncilor în Petrograd, 
consacră acestei probleme studiul său У. Г. 
Lenin şi naționalizarea băncilor după victoria 
Marelui Octombrie (nr. 2). Autorul urmărește 
cum s-a aplicat această importantă măsură 
economică, în ce condiţii a avut loc la Petrograd 
naţionalizarea băncilor şi relevă rolul lui 
У. I. Lenin în pregătirea și conducerea opera- 
tivă a înfăptuirii nationalizärii acestui sector 
economic de bază. Studiul lui A. М. Ghindin, 
bazat ре o vastă informaţie Я pe атт- 
tiri personale, reconstituie această pagină puţin 
cunoscută din istoria înfăptuirii primelor de- 
crete ale Puterii Sovietice. 


E. V. Klipov și L. M. Trofimova se ocupă 
de Articolele şi interviurile lui V. I. Lenin 
publicate în presa burgheză din fările capitaliste 
în anii 1917—1922. Autorii încearcă, pentru 
prima oară, să stringă la un loc și să analizeze 
interviurile si articolele lui У. І. Lenin apărute 
în presa burgheză a ţărilor capitaliste. V. I. 
Lenin a desfăşurat o vie activitate, folosind 
orice posibilitate — în cazul de faţă interviuri, 
articole, conversații (publicate de presa bur- 
gheză) — pentru a expune întregii lumi ade- 
vărul despre Revoluţia din Octombrie, despre 
planurile, realizările si greutăţile tinerei Puteri 
Sovietice, despre bazele politicii interne 
și externe a partidului comunist şi a guver- 
nului sovitic. 

$. М. Kliatkin în articolul Perioada de 
inceput a construcţiei armatei statului sovietic 
(octombrie 1917 — ianuarie 1918) vine cu o pre- 
cizare deosebit de importantă cu privire la 
făurirea Armatei Roșii. Se știe că mare parte 
din vechea armată a ajutat proletariatul rus 
să răstoarne tarismul şi pe măsura desfäsu- 
rării evenimentelor s-a bolsevizat cu repezi- 
ciune. Atunci s-a ridicat problema: nu era 
oare posibil să se folosească alături de Gărzile 


www.dacoromanica.ro 


15 REVISTA REVISTELOR 491 


Roșii vechea armată pentru apărarea Repu- 
blicii Sovietice? Autorul, pe baza studierii 
moştenirii teoretice а lui У. Г. Lenin, a docu- 
mentelor de partid şi a materialelor de arhivă 
arată că guvernul sovietic n-a ajuns dintr-o 
dată la concluzia despre necesitatea creării 
unei Armate Roșii regulate. Numai situaţia 
militară a silit partidul şi guvernul să îndrepte 
construcţia militară a Republicii Sovietice 
pe făgașul creării unei astfel de armate. 


А. 5. Kuznetov se ocupă de sprijinul pro- 
letariatului internaţional dat Puterii Sovietice 
la începutul existenţei ei. Articolul Umăr la 
umăr cu frații ruşi (internafionalistii italieni ре 
fronturile războiului civil т U.R.S.S.) (nr. 5) 
este consacrat grupului comuniștilor italieni 
care s-a constituit în septembrie 1919 şi a des- 
fäsurat o agitaţie si propagandă activă printre 
italienii aflaţi în Rusia Sovietică. Mulţi italieni 
s-au înrolat în rindurile Armatei Roşii, unii 
din ei ocupind posturi importante de comandă. 
Autorul relatează faptele de arme ale interna- 
tionalistilor italieni în anii războiului civil şi 
arată că popoarele sovietice cinstesc amintirea 
acestor luptători care au adus o contribuţie 
însemnată în lupta comună pentru socialism. 


Un mare număr de articole, comunicări, 
note sînt consacrate istoriei orinduirii capi 
taliste. 


А. Г. Bukovetki, autorul unui studiu inte- 
resant : Politica fiscală-financiară a farismului 
tn regiunile coloniale ale Rusiei (nr. 1) dove- 
deste că în regiunile din Asia Centrală sistemul 
fiscal al ţarismului a păstrat în perioada impe- 
rialistă cele mai multe rămășițe feudale și 
trăsături precapitaliste de exploatare colo- 
nială. 

S. М. Levin se ocupă de Narodnicismul 
revoluționar din anii 1870—1880 în lumina 
învățăturii ші У. І. Lenin (nr. 2). În ultimii ani 
au apărut numeroase studii cu privire la narod- 
nicism. În toate aceste studii un loc important 
îl ocupă problema atitudinii lui У. I. Lenin 
faţă de narodnicism. S. M. Levin îşi axează stu- 
diul său pe latura gîndirii social-politice si а 
luptei practice revoluţionare a lui V.I. Lenin 
împotriva ideilor narodnicismului din perieada 


anilor 1870 — 1880). Autorul supune unei analize 
atente si profunde aprecierile lui У. 1. Lenin; 
corectind cu acest prilej unele interpretări 
eronate, care şi-au făcut loc în literatura de 
specialitate consacrată acestei probleme. 


V. V. Sirokova în Încă o dată despre demo- 
crații revoluționari si narodnici (nr. 3) а 
poziţie critică faţă de studiul lui С. I. lonova 
si A. Е. Smirnov, consacrat aceleiaşi probleme, 
publicat în numărul 5/1961 al revistei. У. У. 
Sirokova arată că observaţiile critice făcute 
de С. І. Іопоха și A. Е. Smirnov unor cărţi 
şi articole despre narodnicism sint lipsite de 
temei. Recunoaşterea meritelor revolutiona- 
rilor din anii 1870—1880, precum și denumi- 
rea dată lor de democrati-revolutionari este 
pe deplin fndreptätitä; teama de a nui 
„idealiza? nu poate justifica — susţine V. V. 
Sirokova — ignorarea meritelor lor în istoria 
mişcării revoluţionare ruse. 


N. A. Troitki aduce date noi în studiul său 
despre Marea organizație de propagandă din 
anii 1871 1874 (așa-numiții ssciaikouţi””) 
(nr. 5). Autorul analizează principalele etape 
ale dezvoltării organizaţiei, bazele ei ideolo- 
gice şi organizatorice, precum și locul pe care 
l-a ocupat în mişcarea de eliberare rusă. Gru- 
pul саге a luat initialiva constituirii organi- 
zatiei si care a reprezentat nucleul ci s-a decis 
să o organizeze pe o schemă diametral opusă 
neciaevismului. Organizaţia а iost constituită 
din cele mai talentate şi capabile elemente 
ale generaţiei de tineri revoluționari din acea 
vreme. Din rindurile ei s-au detaşat în anii 
următori conducători ai multor organizaţii 
revoluționare. 

La rubrica „Dscuţii”, Г. D. Kovalcenko 
publică Despre studierea sectorului micii рго- 
ducții de mărfuri in Rusia іп sec. al XIX-lea 
(nr. 1). Autorul atrage atenţia — documentat 
si cu о bogată argumentare asupra unor 
teze care i se par discutabile şi neconvingă- 
toare expuse de Р. С. Rindziunski în studiul 
Despre sectorul micii producții de mărfuri (п 
Rusia în sec. al XI X-lea, publicat în nr. 2/1961 
al revistei. 1. D. Kovalcenko completează 
şi precizează datele cu саге operase Р. С. 


www.dacoromanica.ro 


492 


Rindziunski şi relevă contradicţiile unora din 
tezele acestuia, 

M. Z. Rubinstein se ocupă de Mica pro- 
duclie de mărfuri si dezvoltarea capitalismului 
(п Rusia în sec al XIX-lea (пг. 4) declarindu-se 
de acord си I. D. Kovalcenko şi analizind o 
altă serie de probleme legate de noţiunea de 
„sistem de mică producţie de mărfuri”, da- 
tarea și raportul acestui sector cu formațiile 
feudale si capitaliste. Datele aduse si analiza 
lor sînt deosebit de interesante. Discutia cu 
privire la sectorul micii producții de mărfuri 
în Rusia o considerăm extrem de utilă pentru 
înţelegerea şi clarificarea problemelor legate 
de descompunerea feudalismului, geneza şi dez- 
voltarea capitalismului. 

I. D. Kovalcenko reia tema ocupîndu-se 
de Unele probleme ale genezei capitalismului 
{п gospodăria țărănească din Rusia (nr. 6). 
Autorul ridică în studiul său o serie de pro- 
bleme teoretice şi mctodologice controversate 
cu privire la geneza capitalisinului în gospodă- 
гіа täräncascä : fixarea etapelor procesului de 
stratificare a țărănimii, a conţinutului lor, 
modul de cercetare a transformării cantităţii 
unor fenomene în calitate etc. După cum arată 
1. D. Kovalcenko, controversa existentă în 
istoriografia sovietică în aceste probleme se 
datorește faptului că elaborarea problemelor 
teoriei şi metodicii a rămas în urma materia- 
lului faptic acumulat. 


Г. 1. Kahk consacră studiul său Cu privire 
la problema politicii agrare a ţarismului în 
Priballica la Începutul sec. al XIX-lea unor 
chestiuni controversate în istoriografia sovietică 
în această importantă problemă. Autorul caută 
să precizeze schimbările cuantumului obliga- 
ţiilor ţăranilor aserviti faţă de moșieri in- 
troduse de reforma din anul 1804. Aceasta 
este de alticl şi chestiunea nodalä pentru 
caracterizarea şi aprecierea гсіогтеі. Con- 
cluzia sa este că ar fi mai just ca reforma 
ţărănească din anul 1801 să fie caracte- 
rizată ca un cşec al încercării ţarismului 
si moșicrilor de а conserva” orînduirca 
feudală iobăgistă. În a doua jumătate a sec. 
al XVIII-lea şi în prima jumătate a celui de-al 
XIX-lea în Europa de răsărit s-au introdus o 


REVISTA RI VISTELOR 16 


serie de reforme, care aveau ca scop reglemen- 
tarea de către stat a obligaţiilor ţăranilor aser- 
viti faţă de moșieri. Aprecierea acestor reforme 
interesează pe istoricii din diferite ţări, inclu- 
siv pe cei ат ţara noastră ; din aceste conside- 
rente articolul lui I. Г. Kahk aduce sugestii 
utile. 

împlinirea а 150 de ani de la războiul de 
apărare a patriei din 1812 prilejuieşte apariţia 
unor studii interesante. 

S. B. Okuni consacră articolul său Poporul 
rus şi războiul de apărare а patriei din anul 
1812 (nr. 4) unei teme rămasă actuală în isto- 
riografia sovietică. Analiza datelor arată că 
în cursul războiului s-au creat două centre: 
marele stat major, care era centrul luptei 
cu cotropitorii francezi şi curtea imperială — 
centrul luptei împotriva războiului popular. 
Statul major al lui Kutuzov s-a transformat 
într-un centru, relativ independent, de condu- 
cere în anumite momente a armatelor regulate 
Я a mişcării de partizani în măsura în care 
aceasta cra posibilă în condiţiile de atunci. 
La întrebarea pusă de Puşkin : „cui îi datorează 
Rusia victoria sa Я cine i-a ajutat în anul 1812 : 
înverşunarea poporului, Barclay, iarna sau 
dumnezcul de sus?”, autorul arată că Rusia 
datorează victoria sa „înverşunării poporului”, 
avintului patriotic determinat de invazia stră- 
ină şi de speranţa de libertate. 

L. G. Beskrovnii se ocupă de unul din cele 
mai emotionante şi märete momente ale răz- 
boiului din anul 1812 Lupta de la Borodino 
(nr. 6). Acestei lupte i s-a consacrat o imensă 
literatură, care a căutat să explice de pe dife- 
rite poziţii locul şi însemnătatea ei în istoria 
războiului, Istoricii sovietici, sprijinindu-se pe 
învăţătura marxist-leninistă despre război si 
armată, au elaborat o concepţie logică și 
închegată asupra războiului 
patriei din anul 1812. Pe baza unui imens ma- 
terial documentar ei au dovedit că această 
bătălie a fost o victorie a armatei ruse şi că 


de apărare a 


ea a fost concepută în planurile lui Kutuzov. 

A. V. Fadeev se ocupă de Războiul din 
anul 1812 şi societatea rusă (nr. 6) arätind 
documentat şi judicios că evenimentele din 


www.dacoromanica.ro 


17 REVISTA REVISTELOR 


acea Vreme au adincit lupta de idei în socie- 
tatea rusă. 

Е. І. Indova, A. A. РгеоЬгајепѕкі si І. A. 
Tihonov se ocupă de Siratificarea burgheză a 
țărănimii în Rusia în sec. XVII XVIII 
(nr. 3). La baza acestui studiu stă referatul 
prezentat de autori la şedinţa plenară a celui 
de-al IV-lea Simpozion unional cu privire la 
istoria agrară a ţărilor din Europa de răsărit, 
care a avut loc la Riga în luna septembrie 
1961. У. Г. Lenin arată: „Рип urmare, încă 
în condiţiile dominaţiei economiei naturale, 
de îndată ce ţăranii dependenţi devin din 
ce în ce mai mult de sine stătători, apar ger- 
menii descompunerii lor. Dar acești germeni 
nu se pot dezvolta decît în condiţiile formei 
următoare a rentei, în condiţiile rentei în bani” 
(У. 1. Lenin, Opere, vol. 3, р. 154). Pornind 
de la această indicație, autorii susțin că în 
stadiul de început al acestui proces, în perioada 
feudalismului dezvoltat, spre a evita supra- 
evaluarea gradului de maturitate a acestui pro- 
ces nu trebuie să folosim termenul de ,,descom- 
punere” саге а fost aplicat de У. Г. Lenin 
pentru o perioadă mult mai tîrzie, după 1861. 
Spre deosebire de descompunerea ţărănimii 
după abolirea șerbiei, prin stratificarea de 
clasă în direcţia burgheză se înţelege procesul 
îndelungat al formării din rîndurile ţărănimii 
a claselor principale ale viitoarei societăţi capi- 
taliste. Acest proces nu este identic cu feno- 
menul inegalitätii de avere, ci presupune trans- 
formäri calitative în situaţia satului feudal. 
Autorii analizează critic părerile existente în 
istoriografia sov'etică, pe baza unui imens 
material faptic sintetizat ajungînd la concluzia 
că satul rus din sec. XVII XVIII, atit cel 
meşteşugăresc, cit şi cel agricol, au participat, 
nemijlocit, în procesul genezei relaţiilor capi- 
taliste în Rusia. 

Gingis han şi moştenirea sa (nr. 5), studiul 
specialiștilor sovietici N. Г. Merpert, V. Т. Pa- 
suto si L. У. Cerepnin, aduce lumină în pro- 
blema rolului lui Gingis han şi a urmașilor 
săi în istorie. În istoriografia burgheză оссі- 
dentală, С. Vernadsky, В. Spuler, М. Prawdin, 
ЖЗ. Grousset si alţii, care şi-au consacrat 
lucrările, în ultimii ani, istoriei lui Gingis han 


493 


Я urmașilor săi, au denaturat adevărul istorie. 
Ei s-au străduit să justifice acţiunile lui Gin- 
gis han, arătind că el a lichidat izolarea feu- 
dală și a contribuit la apropierea între po 
poare. Acești istorici ignoreazä faptul că сисе 
ririle lui Gingis han au subminat economia 
unui şir de ţări Я au Па pentru multe 
decenii consolidarea acestor ţări $1 apropierea 
lor reciprocă. După cum arată istoricii sovie- 
tici, lupta de eliberare a popoarelor împotriva 
despotiei lui Gingis han și a urmașilor săi 
a avut un caracter progresist și a constituit o 
acţiune plină de măreție. 

Problemele istoriografiei sovietice sint larg 
dezbătute în paginile revistei. 

V. V. Mavrodin, cunoscut specialist în 
istoria medievală a Rusiei, se ocupă de fstorio- 
grafia sovietică cu privire la orfnduirea social- 
economică а Rusiei kievene. Autorul sinteti- 
zează principalele concluzii care se desprind 
din studiile istoricilor sovietici privitoare la 
orinduirea social-economică а Rusiei Кісуспе. 
Istoricii sovietici au lămurit căile de cristali- 
zare а feudalismului la slavii de răsărit. 
aducînd contribuții teoretice 
O serie de probleme au mai 


insemnate, 
rămas т 
discuție : cronologia genezei feudalismului la 
slavii de răsărit, înțelesul termenilor de verv 
şi smerd din ,,Russkaia Pravda” etc. Este 
cert că cercetările viitoare vor duce la desco- 
perirea de noi izvoare, la îmbogățirea ştiinţei 
istorice sovietice cu privire la perioada Визе 
kievene. 

С. О. Şmidt, în articolul Despre obie tul 
istoriografiei sovietice şi despre citeva principii 
ale periodizării ei (nr. 1), tratează cîteva pro- 
bleme principale pe marginea părerilor expri 
mate de numeroși participanţi la discuţia 
științifică 
U.R.S.S.”. 


Acad. M, V. Necikina încheie discuția cu 


organizată, de revista ,,lstoria 


articolul Cu privire? la rezultatele discuţiei 


despre periodizarea istoriei ştiinfei istorice 


sovietice (nr. 2). În discuţia vie Я fructuoasă 
s-au abordat o serie largă de probleme care 


www.dacoromanica.ro 


494 


au stirnit un profund interes tu rîndurile isto- 
ricilor, O latură negativă a constituit-o slaba 
participare a specialiștilor în istoria universală. 
Problemele care au stat în centrul dezbate- 
rilor au fost : a) care trebuit să fic principiul 
sau criteriul de periodizare а istoriografiei 
sovietice? ; b) care sint perioadele mari, prin- 
cipalc parcurse de ştiinţa istorică sovictică? ; 
<) ce еіарс inlerne mai mărunte ale dezvol- 
tării ştiinţei istorice sc conturează în interiorul 
fiecăruia din marile perioade? Participanţii 
au adus Ја ficcare problemă puncte поі de 
vedere, multe din cle contradictorii, diferite 
ipolezc сагс, toate, au permis să sc lămurească 
problematica istoriografiei, {стас ei majore, 
perspectiva studicrii lor. 

М. E. Naidenov, ш studiul М. N. Po- 
krovski si locul său în istoriografia sovietică 
«nr, 3), restabilește valoarea activității și оре 
rei eminentului istoric sovietic, În perioada 
cultului personalităţii lui 1. У. Stalin, numcle 
lui М. N, Pokrovski a fost șters din rindurile 
oamenilor de ştiinţă. Vasta sa activitate prac- 
tica, lucrările sale științifice au fost condam- 
nate ca antimarxiste, antileniniste. Într-adevăr, 
în concepţiile lui M. N. Pokrovski unele pro- 
Ыеше cu privire la istoria popoarelor sovictice 
au căpătat o rezolvare greșită, străină de 
invätätura marxist-leninistä. Dar, cu toate 
acestea, dacă respectăm principiul istorismului 
nu se poate să nu se recunoască caracterul pro- 
gresist indiscutabil al activităţii ştiinţifice 
a юш M. N. 
amănunțit principalele concepții ale lui M. N. 


Pokrovski. Autorul analizează 
Pokrovski, relevind erorile matcriale și idco- 
logice din opera lui. În același timp arată са 
în acea vreme, la inceputurile istoriografiei 
sovietice, conccplia lui M. N. Pokrovski а 


2 


REVISTA REVISILLOR 18 


fost cca mai înaintată, materialistă în esenţa 
ei, pornind de la recunoașterea luptei de clasă 
ca forţă motrice а istorici. 

La rubrica „Critică si bibliografic”, ип 
studiu interesant semnează M. L. Bogdenko 
şi Е. E. Zelcnin — Istoria colectivizării agri- 
culturii în literatura economico-istorică actuală 
sovietică (nr. 4). Autorii se ocupă de noua 
etapă a istoriografiei colectivizării, începută 
după Congresul al XX-lca, în cursul lichidării 
cultului personalităţii lui F. У. Stalin. Lite- 
ratura apărută în accastă perioadă scurtă 
estec foarte bogată si valoroasă. Analiza succintă 
a principalelor lucrări dă o imagine deajuns 
de completă asupra preocupărilor istoricilor 
sovietici cu privire la istoria colcctivizärii 
agriculturii, precum și a problemelor ce nece- 
sită a fi studiate. 

În cadrul rubricii „Experienţa creatoare 
a istoricilor sovietici”, cunoscutul specialist 
В.В. Kafengauz impärtäseste cititorilor revistei 
cum а lucrat la disertatiile de candidat şt 
de doctor în ştiinţe istorice : Munca mea asupra 
disertaţiilor (nr. 3), iar remarcabilul cercetător 
N. L. Rubinştein expune concluzii valoroase 
cu privire la experienţa acumulată în munca 
sa de cercetare ştiinţifică — Despre căile cer- 
cetärii ştiinţifice (nr. 6). Recomandările şi 
concluziile ce se desprind din relatările memo- 
rialistice ale lui В. В. Kafengauz și N. L. Ru- 
binstein sînt deosebit de instructive și valo- 
roase, ele constituind un îndrumar prețios 
pentru formarea tinerelor cadre de istorici 
marxisti. 

Numeroase note, comunicări, însemnări 
bibliografice fmbogätesc paginile revistei, com- 
pletînd imaginea despre munca creatoare а 
Istoricilor sovictici. 

AL Vianu 


» Erernois ‘Erapetac Bulavniv&v Zroud&v? 


(Anuarul Societății ас studii bizantine), 
Alena, Тір. Myrtiadis, XXVII (1957), ХХУІН (1958), ХХІХ (1959), ХХХ (1960—1961). 
isto- 


materiale documentare şi cercetări 


rice şi filologice originale, sprijinind efec- 


„Anuarul Socictätii de studii bizantine” 
Atena continuă să publice valoroase 


www.dacoromanica.ro 


adin 


Y REVISTA REVISTELOR 


tiv activitatea ştiinţifică a bizantinologilor 
din Grecia, într-un remarcabil spirit de 
colaborare cu învățații din alte țări. Aproape 
toţi savanții care s-au distins prin cercetări 
proprii în domeniul bizantinologiei au figu- 
rat printre membrii de onoare ai Societăţii 
Че Studii Bizantine din Atena. Printre aceștia 
se numără: Al. Albertoni, L. Bréhier, J. В. 


Bury, Р. Collinet, E. Dark6, Ch. Diehl, 
А. Heisenberg, N. lorga, J. Sokolov, О. 
Tafrali, Е. Uspenski $. a. 

Dintre  bizantinologii străini іп май 
figurează în volumele acestei societăţi: 
N.  Bănescu, Fr. Dölger, Н. Grégoire, 
р. Lemerle, H. Scheltema $. a. Publicaţia 


a fost condusă succesiv de către C. Dyo- 
vouniotis, Е. Koukoules și D. А. Za- 
kythinos. În prezent publicaţia este con- 
dusă de către profesorul universitar N. У. 
Tomadakis, sub redacţia căruia au apărut 
ultimele zece volume. ,,Anuarul Societăţii 
de Studii Bizantine” are conţinutul obișnuit 
al publicaţiilor periodice, cuprinzind сег- 
celări originale, materiale documentare, re- 
cenzii, însemnări bibliografice, informaţii ştiin- 
{ifice și rezumate în limba franceză pentru 
principalele articolele publicate. 


Din volumul al XXVII-lea, apărut în 
1957, menţionăm în primul rind studiul 
profesorului N. У. Tomadakis, despre [подай 
din Despotatul Epirului (р. 3 62). Autorul 
se ocupă mai întîi de loan Apokaukos, 
fost mitropolit al Naupactei, arătind că 
acesta a luptat împotriva politicii unioniste 
a latinilor de la începutul sec. al X11]-lea 
Я a sprijinit monarhia bizantină în lupta ei 
pentru reconstituirea imperiului. ріп scrieri- 
le acestui învăţat bizantin, autorul identi- 
ficä 76 scrisori, 31 texte diferite și 16 poezii. 
fost mi- 
tropolit al Corfului, a trăit în aceeaşi peri- 


Gheorghe Vardanis (Bardanes), 
oadă a ofensivelor politice şi religioase ale 
latinilor şi a primit în 1231 din partea Des- 
potatului Epirului sarcina de a trata în Ita- 
lia unele probleme ale unirii bisericilor. Din 
corespodenta acestui învăţat, autorul iden- 


tifică 20 scrisori, dintre care două adresate 


495 


lui Manuil Ducas, Despotul Epirului, şi două 
împăratului Frederic al 11-]еа al Germania. 

Cu privire la Dimitrie Homatinos, arhi- 
episcopul Ohridei, autorul foloseşte în ge- 
neral datele biografice cunoscute și arată că 
acesta a sprijinit politica lui Teodor Ducas, 
despotul Epirului. Aflăm din acest studiu 
că Homatinos a cunoscut bine Я а folosit 
legislaţia bizantină, îndeosebi  Basilicalele, 
iar uneori a aplicat și dreptul popular opus 
legislaţiei imperiale. Studiul lui Tomadakis 
se bazează pe o largă informaţie şi îmbogă- 
teste literatura privitoare la rolul intelectua- 
lilor greci în istoria Despotatului Epirului. 
Obiectăm autorului numai faptul că nu exa- 
minează rolul învăţaților greci din Despota- 
tul Epirului şi din punctul de vedere al ati- 
tudinii acestora față de slavii balcanici, 
Clerul superior grecesc din Despotatul Epiru- 
lui a sprijinit politica antibulgară pe care au 
practicat-o bizantinii în prima jumătate 
a secolului al XIII-lea. De asemenea, trebuia 
să ţină seama în aprecierea rolului intelec- 
tualilor din Despotatul Epirului si de faptul 
că latinii au sprijinit în general formațiile 
politice bizantine din Balcani spre a le opune 
formațiilor bizantine din Nicea si Trapezunt. 
Demersurile despotilor Epirului pe lingă 
suveranii apuseni se bazau şi pe această 
politică occidentală favorabilă lor. 


În studiul său despre Marele palat sacru 
din Bizanț (р. 63 74), bizantinologul fran- 
cez R. Guilland publică informaţii noi despre 
palatul Magnaurei. Este impresionantă aten- 
На pe care o acordă acest autor amänuntelor 
edificiilor imperiale din Constantinopol. După 
cum am observat însă și cu alt prilej, lipsește 
din studiile lui Guilland privitoare la pala- 
tele bizantine relevarea faptului că aceste 
palate erau construite în așa fel încit să 
asigure izolarea familiei imperiale și protecţia 
ei împotriva tulburărilor şi mișcărilor sociale 
din capitala Imperiului bizantin. Arhitec- 
tura palatelor bizantine are deci si o expli- 
сане socială. 

Т. A. Gritsopoulos studiază Izvoarele is- 
toriei mănăstirii Filozofului (р. 75—88). 
Pregătind o monografie asupra acestei mă- 


www.dacoromanica.ro 


196 


nästiri, autorul examinează sursele ei istorice 
arätind că această veche fundație bizantină 
a fost un centru de rezistență împotriva 
latinilor în sec. al XIII-lea şi împotriva ve- 
netienilor în timpul dominaţiei lor din anii 
1685—1715. 

R. J. Loenertz publică sub titlul Gregorii 
Acindyni epistolae selectae IX (p.89 109) 
scrisorile lui Grigore Akindynos din anii 
1344 1355 referitoare la disputa isihastä. 
Textul grecesc al fiecărei scrisori este prece- 
dat de note introductive redactate în limba 
latină. 

Bizantinologul iugoslav Radoslav Kati- 
čič semnează studiul despre Ana Comnena 
şi Homer (p.212— 223), explicînd trăsăturile 
epice ale Alexiadei prin structura socială 
a Bizanțului din secolele XI—XII. Autorul 
interpretează elementele epice ale Aleziadei 
ca exprimînd starea de spirit proprie feu- 
dalilor și conducătorilor bizantini obișnuiți 
să folosească în interesul lor tradițiile 
eroice ale vechii aristocrații grecești. 


Publicind Catalogul suplimentar al manu- 
scriselor greceşti din mănăstirea Dionisiu 
de la Muntele Athos (p.233— 271), bibliote- 
carul Eftimie Dionisiatis întregeşte cu încă 
218 manuscrise catalogul iniţial întocmit 
de Spiridon Lambros şi care cuprinde 586 
manuscrise. 


Remarcabile prin conţinutul lor sînt 
articolul si textul pe care le publică D. 5. 
Ghinis sub titlul Un manual inedit privitor 
la transmiterea moștenirii fără testament după 
dreptul otoman (p.272 291). Manualul de 
drept succesoral otoman ре саге Ghinis 
l-a găsit la Atena în manuscrisul nr. 2237 
din Biblioteca Naţională a fost redactat în 
limba greacă, probabil în a doua jumătate 
a sec, al XVIII-lea, pentru uzul supușilor 
crestini din Imperiul otoman. După ce pune 
în lumină deosebirile dintre dreptul otoman 
şi dreptul bizantin în ceea ce priveşte regle- 
mentarea succesiunilor, autorul publică textul 
manualului ce cuprinde 116 articole redac- 
tate sub forma didactică a întrebărilor şi 
răspunsurilor. 


REVISTA REVISTELOR 20 


Între recenziile publicate în volumul 
al XXVII-lea figurează şi recenzia profeso- 
rului atenian Pan 1. Zepos privitoare la 
ediţiile critice ale pravilelor Legiuirea Caragea 
şi Pravilniceasca condică, publicate de Aca- 
demia R.P.R. (p.396—401). Volumul mai 
cuprinde ample informații despre arhivele 
greceşti (426 — 466). 

Din volumul al XXVIII-lea al ,, Anuarului 
Societăţii de studii bizantine”, apărut în 
1958, menţionăm în primul rînd artico- 
lul lui Constantin Amantos intitulat Nu- 
miri geografice (p. 1—10), care cuprinde, 
între altele, vechi ştiri istorice cu privire 
la folosirea denumirii „Marea Neagră”. Au- 
torul arată că vechea denumire „Pontus 
Euxinus” a început să fie înlocuită în textele 
bizantine prin denumirea Mavon @.Ахссо 
(Marea Neagră) încă din sec. al XIl-lea. 
În același timp Marea Egee a început să se 
numească “Aoro Odhucon (Marea Albă). 


Antonius Garzya publică Theodori Stu- 
ditae Epigrammata (р. 11—64), folosind nu- 
meroase manuscrise greceşti pentru a recon- 
stitui textul versurilor lui Teodor Studitul. 
Cu o notă introductivă semnată de profe- 
sorul N. У. Tomadakis, revista editează 
Catalogul suplimentar al manuscriselor mănă- 
stirii Lavra, întocmit de Pantelimon Lavrio- 
tul (p. 87—203). Figurează în acest catalog 
indicaţii privitoare la 1(5 noi manuscrise 
dintre care numai 7 erau cunoscute cerce- 
tătorilor. Unele manuscrise referitoare la is- 
toria Bizanțului datează din sec. al XI-lea. 

În articolul său Studii asupra marelui 
palat din Constantinopol (р. 216—247), 
R. Guilland publică date noi privitoare la sala 
circulară denumită Sigma. Construită de tm- 
păratul Teofil (829 842), această fncapere 
a servit ca sală de așteptare a palatului im- 
perial. Este descrisă cu multă erudiție 
arhitectura sălii. Nici în acest studiu autorul 
nu examinează implicaţiile sociale ale arhi- 
tecturii palatelor bizantine. 

Articolul lui D. 5, Ghinis, Corectări la 
»Peira” lui Eustalie Romanul (р. 218—257) 


este important prin faptul că rectificä 


www.dacoromanica.ro 


21 REVISTA REVISTELOR 


textul ediției lui Zachariae von Lingenthal. 
N. Matsis studiază Unele probleme din Ecloga 
{saurienilor (р. 264—285). Autorul exami- 
neazä îndeoscbi obligaţia mamei de а-я 
înzestra fiica, răspunderea vinzätorului şi 
a depozitarului, precum şi comunitatea de 
bunuri dintre fraţi, conchizind că în multe 
privințe dreptul cuprins în Eclogă are un 
caracter popular, de provenienţă grecească. 
Părţi din Eclogă au fost folosite şi la redac- 
tarea unora din vechile legiuiri rominesti. 

Studiul lui D. A. Zakythinos, Bizanțul 
între Orient şi Occident (р. 364—400) pune 
în lumină concepțiile acestui bizantinist 
grec privitoare la rolul Bizanțului în istoria 
universală. Studiul are caracter polemic, 
autorul criticind mai ales capitolele redac- 
tate de Claude Cohen cu privire la rolul 
Bizanțului, cuprinse în volumul al IIl-lea 
din colecţia Histoire générale des civilisations, 
care apare sub directia lui Maurice Crouzet 
(Paris, 1955). Autorul francez a prezentat 
civilizaţia bizantină într-o lumină putin 
favorabilă în raport cu civilizația Orientului 
islamic. Criticîind această prezentare, învă- 
tatul grec susţine că bizantinii au fost o lume 
cu totul opusă perșilor, arabilor şi turcilor, El 
arată că în evul mediu bizantinii s-au apro- 
piat de occidentali, avind de apărat împreună 
cu aceştia cultura lor ameninţată de invaziile 
popoarelor orientale. 


Analizind principalele instituţii care carac- 
terizeazä civilizaţia bizantină, autorul grec 
găseşte că statul, dreptul, familia şi propiie- 
tatea s-au dezvoltat în Bizanţ si sub influ- 
enta activă a Occidentului. După părerea 
sa, elementele orientale intrate în cultura 
bizantină ca urmare a sincretismului greco- 
roman nu constituie caracteristica esențială 
a Bizanțului. Escntiale în Bizanţ au fost în 
toate domeniile elementele greco-romane. 
Sîntem de acord cu accastă ultimă conclu- 
zie, dar nu şi cu teza că civilizaţia bizantină 
este substanţial opusă civilizaţiei Orientului. 
Osmoza civilizaţiilor nu trebuie negată numai 
pentru că este vorba de perșii, arabii şi turcii 
care au atacat Imperiul bizantin. Nu este o 
subestimare a civilizaţiei bizantine recunoa- 


497 


şterea influențelor pozitive pe care le-a схег- 
citat Orientul asupra Bizanțului. Dacă avem 
în vedere asimilarea împrumuturilor cultu 
rale reciproce, nu putem susține că civili- 
zatia bizantină este net opusă civilizaţiilor 
asiatice. 

Din volumul ai XXIX-lea al ,,Anuarului 
Societăţii de studii bizantine”, apărut în 
1959, menţionăm mai întîi articolul profe 
sorului N. У. Tomadakis, Cercelări privi- 
toare la Iosif Бгуеппіоѕ (р. 1 33). Articolul 
cuprinde date şi interpretări noi în raporl 
cu cele expuse în cartea aceluiași autor 
despre Josif Bryennios şi Crela în anul 1400 
(Atena, 1947). Scricrile lui Вгусппіоѕ zugră 
vesc aspecte sociale şi politice din perioada 
de descompunere а Imperiului bizantin. 


Expunerea lui В. Guilland intitulata 
Studii priviloare la istoria adminislrativă 
a Imperiului Bizantin. Termenii ce desemnea- 
ză pe comandantul suprem al armatelor bizan- 
tine (p.35 77) cuprinde preţioase informatii 
istorice privitoare la sensurile termenilor : 
втр®ттүүбс, олрил Ал, стрхтопедко- 
Хт xatenavo, BovbE, 227 руос, Ф@рдт|ос 
хатару, бєтр®хт®оулс› NYELGV. Autorul 
arată că uneori expedițiile armatei bizantine 
au fost comandate si de către demnitari ai curții 
imperiale care nu aveau titluri militare, În- 
cepind din secolul al Х11-]еа пи se mai 
întîlnesc titluri pur anilitare in Imperiul 
bizantin. Comandanții expedițiilor erau nu- 
miti ре baza demnitätilor ce deţineau la 
curtea imperială. Este şi aceasta una din 
trăsăturile feudalizärii sociclalii bizantine, 
dar autorul nu formulează о asemenea ca- 
racterizare. 

Articolul bizantinologului iuposlav К. 
Katitié intitulat Cunoașterea antichilații şi 
spiritul epic їп ,,Akæiada’’ Anei Comnena 
(p.81—38() are un caracter polemic. 
pe care а dezvoltit-o acest cercetător în 
articolul său publicat în volumul al NNY 
lea al acestei publicaţii, sustinind că cl ma 
tele homerice ale Alexiadci Anci Comnena 
se explică prin mentalitatea croicä a aristo- 
cratiei feudale bizantine, а fost criticati 


Teza 


www.dacoromanica.ro 


198 REVISTA REVISTELOR 22 


de Fr. Dâlger care a susţinut că Ana Comnena 
a folosit elemente epice homerice deoarece 
a cunoscut antichitatea greacă, această 
cunoaștere fiind o trăsătură a umanismului. 
Cercetătorul iugoslav reia argumentarea tezei 
sale, aducind şi alte texte în sprijinul ei şi 
demostrind că numai cunoașterea culturii 
clasice nu înseamnă umanism și că aristo- 
cralia feudală bizantină a folosit stilul 
eroic al vechii literaturi greceşti pentru că 
se socotea succesoarea directă a aristocrației 
din antichitatea greacă. Aceasta este o inter- 
pretare justă, dar ea ar deveni concludentă 
numai dacă s-ar studia din același punct 
de vedere toate scrierile literare și istorice 
din perioada bizantină. 

Gherasim Mikraghiannanitis publică prima 
parte din Catalogul manuscriselor din biblio- 
teca schitului Sf. Ana de la Muntele Athos 
(p.87 192), imbunätätind și continuind astfel 
catalogul aceleiași biblioteci întocmit de 
Spiridon Lambros. Articolul Voalul ат 
Muzeul Sf. Marcu din Veneţia (р. 193—202), 
semnat de Maria Theoharis, relevă trăsături 
putin cunoscute ale artei bizantine de la 
începutul sec. al XIII-lea. 

M. Manousakas publică о Colecţie de 
documente venețiene privitoare la complotul 
lui Sifis Vlastos din Creta (1453—1445) 
şi lu evenimentele ce au urmal (р. 203 —272). 
Colecţia cuprinde 51 de documente redac- 
tate în limba latină. Editorul însoțește tex- 
tul fiecărui document de un rezumat și de 
о însemnare bibliogratică în limba greacă. 
Documentele se referă la răscoala grecilor 
din Creta împotriva dominaţiei venețiene, 
răscoală despre care acelaşi autor a publicat 
recentul său studiu intitulat Complotul lui 
Sifis Vlastos din Creta şi noua mișcare com- 
piotistă din anii 1460—1462 (Atena, 1960). 

Importanta cercetare de toponimie isto- 
rică intitulată Despre сера nume de locuri 
din insula Наса, semnată de D. У. Vayaka- 
kos, pune în lumină semnificaţiile unor de- 
numiri din perioada bizantină. 

Într-un scurt articol, D. $. Ghinis pro- 
pune Corectarea unor texte din ,,Basilicale’’ 
(р. 349 350). 


Їп articolul său intitulat Observaţii eri- 
tice asupra culegerii „Peira? а lui Eustatie 
Romanul (р. 351—366), N. Matsis examinează 


textul colecţiei de hotărtri judecătoreşti 
numite Peira din secolele X-—NI și 
propune să se introducă unele recti- 
ficări fn ediţia acestei colecţii publicată 
de Zachariae von Lingenthal, Jus graeco- 
romanum, уо]. 1, Lipsiae, 1856. Matsis 


completează articolul cu aceeași temă publi- 
cat de О. $. Ghinis în volumul al XXVIII- 
lea al acestui periodic. Ambele articole 
prezintă un interes deosebit pentru cercetă- 
torii vechiului drept rominesc, întrucit prac- 
tica judecătorească bizantină consemnată 
їп Peira а fost folosită ca izvor de către 
Constantin Armenopol în al său ÆExabiblos 
care s-a aplicat în ţările romine, mai cu 
seamă în sec. al XVIII-lea și la începutul 
sec. al XIX-lea. 


Studiul biografic semnat de Т. А. Grit- 
sopoulos cu privire la Chiril al V-lea, patriar- 
hul Constantinopolului (р. 367—389) relevă 
rezistenţa grecilor din sec. al XVIII-lea împo- 
triva propagandei catolice. Studiul lui 
N. Moutsopoulos despre Mănăstirile din apro- 
pierea Tripolifei (p. 390—445) stăruie asupra 
arhitecturii acestor monumente peloponesiace. 

Despre istoricul grec Constantin Amantos, 
care s-a stins din viaţă la 23 ianuarie 1960, 
scrie cîteva pagini biografice D. А. Zakythinos 
zugrävind pesonalitatea acestui om de știință, 
autor al multor lucrări originale, deosebit 
de valoroase mai cu seamă pentru promova- 
rea cercetărilor de bizantinologie (р. 449 — 
455). 

Volumul al ХХ X-lea al „Anuarului Socie- 
tätii de studii bizantine” poartă data de 1960 
— 1961 Я prin dedicatia sa comemorează fm- 
plinirea unui mileniu (961—1961) de la 
eliberarea Cretei de sub dominaţia arabă. 
Їп articolul comemorativ întitulat Problemele 
dominației arabe іп Creta (р. 1—38), pro- 
fesorul N. У. Tomadakis folosește ample 
informaţii istorice spre a dovedi că în general 
populaţia Cretei n-a suferit schimbări etnice $1 
nici influenţe religioase sub dominaţia arabă 
din anii 826 —961. Autorul arată că o slabă înr!- 


www.dacoromanica.ro 


23 REVISTA REVISTEI OR 


urire arabă în limbă şi în religie s-a exercitat 
numai asupra populației orăşeneşti. Se dove- 
desc aşadar netntemeiate sustinerile unor is- 
torici greci și străini, potrivit cărora populaţia 
Cretei ar fi fost masacrată de arabi 
atrasă la islamism. 

А, Guilland publică Observaţii asupra 
vieții monastice din Ва (р. 39—53), ară- 
tind modul cum s-a dezvoltat monahismul 
їп Imperiul bizantin. Autorul arată că, 
deşi a fost considerată abatere de la disci- 
plina monastică, s-a practicat totuşi folosi- 
rea monahilor în funcţiile publice bizantine. 
Din familiile imperiale şi din rîndurile aristo- 


sau 


сга[іеі bizantine au intrat în monahism, cu 
voia sau fără voia lor, multi bărbaţi şi multe 
temei. Autorul ar fi putut să explice prin 
acest fapt striînsele relaţii dintre aristocrația 
bizantină şi instituţiile monastice, precum și 
consecințele politice ale acestor relaţii, ară- 
tind că mănăstirile au constituit unul din 
factorii suportului ideologic al statului bi- 
zantin. 

Din articolul lui 1). $. Ghinis, О hotärire 
palriarhicească uilată din sec. al XVI-lea cu 
privire la epilepsie са motiv de divorţ 
(р. 145 — 149) aflăm că dispoziţia din Nomoca- 
nonul lui Malaxos potrivit căreia epilepsia 
constituie un motiv de divorţ se referă numai 
la cazurile cind această boală fusese cunoscută 
inainte de căsătorie. Explicaţia dată de Ghinis 
este utilă şi cercetătorilor dreptului vechi 
rominesc, deoarece Nomocanonul lui Mala- 
xos constituie unul din izvoarele principale 
ale pravilei Îndreplarea legii din 1652. 

Radoslav Katičič publică 'într-un prim 
-articol Unele date biografice despre arhiepisco- 


499 


рш Teofilact al Ohridei (р. 364—385), iar 
într-un al doilea articol Scrisorile arhiepis- 
copului Teofilact al Ohridei către Pakou- 
riani (р. 386—397). Reexaminind izvoarele, 
autorul studiază şi problema poziţiei canoni- 
ce а Ohridei în organizarea bisericească 
bizantină. Gherasim Mikraghiannanitis publică 
partea a doua din Catalogul manuscriselor 
din biblioteca schitului Sf. Ana de la Muntele 
Athos (р. 453 560). Multe manuscrise cu- 
prind informaţii privitoare la istoria și cul- 
tura Bizanțului din secolele МУ XVI. 
Un amplu indice de nume Я materii înles- 
neste folosirea catalogului. 


Constatän astfel că, sub conducerea pro 
fesorului N, У. Tomadakis, „Anuarul Socie 
tății de studii bizantine” din Atena зе fn- 
făţișează са o publicaţie substanţială, atit 
în ceea ce privește materialele documentare, 
cit şi în ceea ce priveşte cercetările proprii 
ale colaboratorilor. Publicaţia se bucură 
şi de colaborarea unor bizantinologi străini. 
După cum se constată din articolele pe care 
le publică, acest periodic al Societăţii de Studii 
Bizantine din Grecia cuprinde cercetări 
istorice și filologice nu numai cu privire la 
societatea bizantină, ci și cu privire la Grecia 
antică, precum si la societatea greacă post 
bizantină. Obiectia noastră este că faptele 
politice, izvoarele istorice si creaţiile cultu- 
ге nu sint cercetate din punctul de vedere 
al condilionärii lor sociale. Cele mai multe 
din cercetările publicate în acest periodic 
sint însă remarcabile prin eruditia lor și 
prin noutatea documentării lor. 


Gh. Сто 


www.dacoromanica.ro 


о 
z 

#2 
es 
= 


ISTORIA ROMÎNIEI 


C. CIHODARU, Observaţii critice asupra în- 
semnărilor ,loparhului bizantin”, „Studii 
şi cercetări științifice”, seria istorie, an. 
ХИ, fasc. 2, Iaşi, 1961, р. 259—271. 


În acest articol, după се sînt aduse т 
discuţie toate argumentele care vin în spri- 
jinul localizării evenimentelor din Nota topar- 
hului greci la Dunărea de Jos, C. Cihodaru 
încearcă a le data la mijlocul sec. al XI-lea. 

O asemenea datare se încearcă a fi expli- 
cată prin presupunerea că ,,barbarii” care 
atacau ţinutul toparhului ar fi fost pecenegii ; 
aceasta însă, departe de a fi demonstrată, 
este în discordantä chiar cu felul argumentării 
istoricului ieşean. Caracterul oarecum con- 
tradictoriu al argumentării privind identifi- 
carea ,,barbarilor’”’ cu răsculații pecenegi din 
Dobrogea de la mijlocul sec. al XI-lea se între- 
zăreşte încă din momentul combaterii părerii 
potrivit căreia „barbarii din nota toparhului 
ar fi fost bulgarii din vremea lui Samuel. La 
р. 260 citim că o atare identificare ,,...devine 
a operaţie extrem de dificilă, căci nu se poale 
vedea de unde ar fi pulul rezulla dusmänia lor 


1 Maria C. Nystazopoulos în Note sur 
Раппопуте de Hase improprement appelé 
Toparque de Golhie publicată în „Buletin de 
Correspondance Hellenique”, LXXXVI, 1962, 
I, 1962, p. 319—326, dovedeşte că apelativul 
de toparh grec este impropriu acordat auto- 
rului însemnărilor editate de Hase. M.C.Nys- 
tazopoulos socoteste că titlul de toparh зе 
acordă străinilor ; or, autorul notelor este grec. 
Drept urmare, acesta ar trebui să fie numit 
Anonimul din Climata sau Anonimul lui Hase. 


(a bulgarilor — п.п.) f{mpotriva unor oameni 
(supusii toparhului — n.n.) care le-ar fi putut 
deveni aliaţi tn teribila lor tnfruntare cu oștile 
bizantine”. Oare, ne întrebăm, acest fel de a 
judeca nu ar putea fi aplicat si în cazul în 
care „,barbarii”” din notă ar fi fost pecenegii? 
De ce pecenegii, la mijlocul sec. al XI-lea, аг 
mai fi avut nevoie să-şi facă dușmani în plus 
din oameni ca supușii toparhului, care „пи 
erau greci”, şi pe deasupra ,,dispretuiau orin- 
duielile grecești”. 

Într-adevăr, dacă pecenegii la care se re- 
feră C. Cihodaru ar fi fost duşmanii autorului 
însemnărilor, deci și ai supușilor săi, atunci 
toparhul, grec de origină şi funcționar bizantin, 
în mod necesar ar fi trebuit să ceară ajutorul 
constantinopolitanilor, pentru că aceiași pece- 
negi crau şi dușmanii Bizanțului și încă într-o 
măsură mai mare ; iar acest ajutor putea fi că- 
pătat relativ ușor, deoarece sintem într-o vreine 
în care, indiferent de frecvenţa si intensitatea 
incursiunilor pecenege, bizantinii controlau cu 
trăinicie linia Dunării; Dobrogea ега orga- 
nizată într-o themă cu capitala la Dorostolon 
— Silistra de azi, în timp ce flota si trupele 
bizantine erau prezente ori unde se ivea 
pericolul. Acestea sînt dovedite nu numai de 
izvoarele literare, dar şi de un imens material 
arheologic, la care se adaugă și citeva date 
sigilografice 2, 


2 A se vedea rapoartele preliminare pri- 
vind săpăturile arheologice de la Dinogetia- 
Garvăn, Capidava, Păcuiul lui Soare etc., 
publicate în „Studii Я cercetări de istorie 
veche” şi Materiale şi cercetări arheologice. 


www.dacoromanica.ro 


502 INSEMNARI Е 


În pofida acestor realităţi, С. Cihodaru пе 
asigură că toparhul a plecat, la un moment 
dat, la Nipru pentru a cere ajutorul cneazului 
Kievean laroslav. Dar o asemenea călătorie. 
la capătăul căreia trebuia să se capete un 
sprijin impotriva pecenegilor, practic era 
imposibil de realizat la mijlocul sec. al NI-lea 
şi aceasta tocmai din cauza pecenegilor, care 
stäpineau acum cu eficacitate, toată regiunea 
dintre gurile Dunării şi vărsarea Niprului. 
Este drept că C. Cihodaru sesizează inconve- 
nientul si, în consecință, caută să-l înlăture 
prin afirmaţia că în acele vremuri stepele 
nord-pontice erau golite de pecenegi (p. 269); 
dar aceasta este o presupunere personală, 
care pe deasupra este іп contradicţie cu 
stricta realitate. 

Ajungind aci, considerăm că n-am epuizat 
toate problemele ridicate de articolul în 
discuţie. În ce ne priveşte, acceptind locali- 
zarea în Dobrogea a evenimentelor din Nota 
toparhului grec, propusă întîi de N. Bänescu 
şi apoi de М. У. Levcenko, găsim că şi datarea 
susținută de bizantinologul sovietic este cea 
mai apropiată de realitatea istorică. 

Expunindu-ne aceste rezerve nu înseamnă 
că пи apreciem valoarea primei părţi a arti- 
colului — valoare care constă în dovedirea 
definitivă că evenimentele din nota toparhului 
grec s-au desfășurat în Dobrogea. 

Р. Р. 


Е. ŞULMAN, Русско-молдавское боевое сод- 
ру?кество (1735—1739, гг) sub redacţia 
lui N.A. Mohov, Ed. ,,Stiinta”, Acade- 
mia de Științe а В. 5. S. Moldoveneşti, 
Chişinău, 1962, 65 p. 


Cercetarea analitică a unui aspect al 
istoriei relaţiilor romîno-ruse în perioada războ- 
iului ruso-turc din 1735 1739 a permis, în 
ultimii ani, istoricului sovietic Е. Șulman să 
alcătuiască lucrări interesante. După publi- 
carea articolului Misiunea boierului готіп 
P. Drugănescu în Rusia (1736—1737) (în 


Вековая дружба, Kisinäu, 1961), cercelă- 
rile sale s-au extins în mod special asupra 
frätiei de arme ruso-moldovenești în timpul 
acestui război, căruia i-a acordat un studiw 
mai larg, cel de față. 

Pornind de la constatarea că la baza frätiei 
de arme ruso-moldovenesti in timpul războ- 
iului ruso-turc (1735 1739) а stat larga parti- 
cipare а detașamentelor de voluntari moldo 
veni, alături de armata rusă în luptele împo- 
triva turcilor, autorul consacră un capitol 
special acestei probleme, Pe baza documentelor 
publicate în trecut privind istoria militară u 
armatei ruse dar, mai ales, punind în valoare 
documente inedite din arhivele din Moscovu 
(Arhiva politicii externe a Rusiei şi Arhiva 
centrală de stat, acte vechi), istoricul E. Şul- 
man reconstituic procesul lent de formare al 
acestor detașamente de voluntari. Relativ 
la proveniența lor autorul arată că alături de 
voluntari moldoveni erau voluntari din Pe- 
ninsula Balcanică şi chiar din Transilvania. 
Aceştia constituiau detașamente separate, nu- 
mite în general „husari sirbi”. În ceea ce 
privește recrutarea lor, ea s-a făcut înainte 
ca armata rusă să fi pășit pe pämintul Mol- 
dovci. 

Informatii interesante se dau în privinta 
înarmării si echipării voluntarilor de către 
comandamentul rus și despre dotarea lor cu 
steaguri separate. De asemenca, se scot 
în evidenţă figurile cîtorva dintre conducătorii 
lor, ca de ex. : Ioan Colta, Dionisie Codreanu, 
Ștefan Chifa, Vasile Crudu, Anton Tanski etc. 
O atenție deosebită se acordă activităţii fiilor 
fostului domn moldovean Antioh Cantemir, 
dintre care unul, Constantin Cantemir, avea 
gradul de general, iar celălalt, Dimitrie, gradul 
de maior. 

Participarea unităţilor de voluntari mol- 
doveni la acţiunile armatei ruse de la Hotin 
si în lupta de la Stăuceni, în cursul cărora s-a 
cimentat frätia de arme ruso-moldovencască, 
ridică în același timp o problemă interesantă 
ca concepție. Astfel se dau unele detalii, în 
cadrul unui capitol separat, relativ la incursiu- 
nea lui C. Cantemir la Iași şi locul pe care 
1-а ocupat aceasta în planul de campanie al 


www.dacoromanica.ro 


Б] INSEMNARI 


armatei ruse în 1739. Potrivit instrucţiunilor 
primite se arată că generalul C. Cantemir a 
avut sarcini care amintesc întrucitva pe acelea 
ale generalului Rönne în 1711, în timpul cam- 
panici de la Prut. Incursiunea lui trebuia să 
stabilească contactul cu populaţia din Princi- 
patele dunărene pentru a constata dorinţele 
acesteia dc eliberare de sub jugul otoman $1 
simpatia de care sc bucura armata rusă în 
aceste regiuni. De asemenea, el trebuia să 
stringă provizii pentru armata rusă. Înde- 
plinirca acestei misiuni a asigurat înaintarea 
cu succes a grosului armatei ruse in Moldova 
centrală. 

O ultiină problemă la carce se referă autorul 
este în legătură cu ,,conventia’”’ ruso-moldo- 
venească din 1739. Folosind textul oficial din 


53 


arhivele rusești şi comparindu-l cu textul 
inscrat de loan Neculce în cronica sa, autorul 
stabileşte poziţia de clasă а cronicarului 
și face o analiză, pe grupe mari, a problemelor 
incluse în ,,convenţie”. 


Lucrarea istoricului E. Sulman ar fi trezit 
un interes şi mai mare dacă autorul ar fi 
procedat la o analiză a lucrărilor mai vechi 
consacrate istorici războiului ruso-turc (1735 
1739) şi lucrărilor mai recente consacrate 
istoriei relaţiilor romino-ruse din accastä pe- 
rioadä, apărute în ţara noastră. Cu toate 
acestea lucrarea de faţă sc înscric printre 
importantele lucrări consacrate istorici rela- 
tiilor romino-rusc publicate în ultima vreme. 


С. 9. 


ISTORIA U.R.S.S. 


М. 1. RADOVSKI, Антиох Кантемир и 
Петербургская Академия Наук, Изд. 
Академии Наук С.С.С.Р., Институт ис- 
тории естествознания и техники, Mos- 
cova-Leningrad, 1959, 113 р. 


Antioh Cantemir — fiul lui Dinitric Cante- 
mir, domn al Moldovei și aliat al lui Petru cel 
Marc — cste un reprezentant de scamă al litera- 
turii şi culturii ruse în deceniile 3 4 ale sec. al 
XVIII-lea. Avind o vastă cultură, vorbind mai 
multe limbi, instruit la Academia slavo-greco- 
latină din Moscova, apoi la prima Universitate 
Academică ат Petersburg, Antioh Cantemir 
a devenit unul dintre ссі mai capabili diplo- 
тай ai Rusiei (între 1731—1744), iar prin 
creația sa el a lăsat urme adinci în istoria 
gîndirii sociale, plasîndu-sc ре pozițiile curen- 
tului progresist din vremea sa care lupta 
împotriva reacţiunii aristocratice. 

În monografia sa, М. Г. Radovski sintc- 
tizcază tot ce s-a scris despre Antioh Cantemir 
în Rusia si în alte ţări, inclusiv în Rominia, 
dind la iveală totodată o serie de date noi 
rezultate din explorarea arhivelor sovietice. 
Bine îngrijită, prevăzută cu zece facsimile 


reprezentind scrisori ас ас lui Antioh Cante 
mir, foi de titlu ale operelor lui mai însemnate, 
tablourile lui Dimitrie şi Antioh, monografii 
lui M. I. Radovski ne dă o imagine clară а 
figurii şi activităţii lui Antioh Cantemir. 
Folosind în mod critic literatura existentă. 
autorul reușește să lămurească problema сеп 
trală a studiului său, aceea a legăturilor lui 
А. Cantemir cu С niversitatea Academică din 
Petersburg. Totodată, ата lucrării un cadru 
mai larg, M. І. Radovski face o seric de alte 
precizări și sugestii, citează mai multe date 
privind istoria Moldovei, саге pot interesa 
si ре cercetătorii noștri. 

Printre altelc, autorul consacră șase pagini 
(р. 4 9) lui Dimitrie Cantemir, „от de stat 
cu orizonturi largi si cenciclopedist”, саге за 
bucurat de о deoscbită apreciere din partea 
lui V. С. Belinski. Din corespondenţa inedil: 
a lui Antioh Cantemir, întreţinută cu pro 
fesorii şi învățații Friedrich Grop, Schumma- 
cher, Beyer ș.a., reies unele informaţii despre 
soarta operei lui D. Cantemir, rămasă în 
manuscris. Astfcl, în 1728, A. Cantemir trata 
chestiunea publicării Istoriei Imperiului oto- 
man, întocmită de tatăl său. El recomanda са 


www.dacoromanica.ro 


504 


fostul său profesor Beyer să se îngrijească 
de editarea acestei opere. În 1731, pe cînd зе 
afla în Olanda, A. Cantemir a stabilit cu un 
tipograf condiţiile de tipărire a Hronicului 
vechimei  romlno-moldo-vlahilor (р. 39). Pe 
Voltaire, A. Cantemir 1-а criticat pentru afir- 
matiile eronate făcute de acesta în legătură 
cu domnia lui D. Cantemir în Moldova și 
despre lupta de la Prut din 1711. 

Ре bună dreptate М. I. Radovski își ex- 
primă convingerea că o depistare a arhivelor 
străine ar putea duce la descoperiri interesante 
în legătură cu Antioh Cantemir. Asemenea 
informaţii nu lipsesc пісі în arhivele romfnesti, 
cel puţin în ce privește procesul pentru averea 
Cantemirestilor la care autorul se referă în 
treacăt (р. 23). Întrucit Cantemirestii au avut 
averi si în ţările romîne, s-au iscat procese, 
apărind pînă tirziu rude cu pretenţii la moste- 
nire. Astfel, în 1822—1823 biv vel logofătul 
Constantin Cimpineanul revendica partea ce-i 


INSEMNĂRI 4 


revine „din averea mortului cneaz Dimitrie 
Cantemir” (Arh. St. București, Condica logof. 
streinilor 1047, sub dată). În acest scop, 
boierii eliberează lui С. Cimpineanu un atestat 
că se înrudește cu Cantemirestii. Altădată se 
discută problema clironomilor din ţara noastră 
ai Cantemirestilor (Arh. St. Bucureşti. Con- 
dica 1122, р. 146; Condica logof. streinilor 
1046, registru). Există date şi dintr-o perioadă 
mai tîrzie. Astfel, în 1864, consulatul Rusiei 
cerea informaţii despre strămoșul supusului 
rus Ivan Indutni, care a trecut în Rusia „cu 
Cantemir, după războiul lui Petru cel Mare cu 
turcii” (Arh. Min. Externe, 
inv. 4771), 

Desigur că o depistare atentă a arhivelor 


pach. 28, nr. 


noastre poate să scoată la iveală și alte date 


indirecte, mai vechi, despre Cantemiresti. 


5. 1. 


ISTORIA UNIVERSALĂ 


* „ Стачните борби на работническа- 
та класа в България (Luptele greviste 


љ 


ale clasei muncitoare din Bulgaria), Про- 
физдат, Sofia, 1960, 608 р. 


Destinată popularizării tradiţiilor revolu- 
tionare de luptă ale proletariatului bulgar și 
cunoașterii mai temeinice a conducerii de către 
Partidul Comunist Bulgar a mișcării greviste 
muncitorești, lucrarea Luptele greviste ale clasei 
munciloare din Bulgaria, apărută sub egida 
Cabinetului de istoria mișcării sindicale din 
Bulgaria, se înscrie ca o realizare importantă 
a istoricilor marxisti din {ага vecină. 


Elaborată de un colectiv de cinci autori 
(V. Hadjinikolov, D. Mladenov, M. Isusov, 
A. Gheorghiev si V. Vasilev) sub redacția 
lui Dragoi К odjeikov si Veselin Hadjinikolov, 
cartea cuprinde o introducere, cinci capitole 
consacrate luptelor greviste de la primele lor 
începuturi si ріпа la eliberarea Bulgariei de 
sub jugul fascist (1944) şi încheierea. Lucrarea 


este însoţită de două anexe privind grevele 
pe localităţi și profesiuni și respectiv grevele 
pe localităţi și ani. 

În ansamblu, volumul relevă rolul mișcării 
greviste în dezvoltarea conștiinței de clasă a 
proletariatului bulgar, în lupta împotriva 
exploatării capitaliste. Autorii demască poli- 
tica reacționară a claselor exploatatoare şi 
linia oportunistă, antimuncitorească promova- 
tă de către liderii social-democrati de dreapta. 
În fruntea luptei pentru unitatea de acţiune 
a clasei muncitoare, pentru apărarea intere- 
selor sale vitale, au militat cu consecvență 
comuniștii. 

Subliniem mentiunile privind legăturile 
internationaliste dintre mișcarea muncito- 
rească din Bulgaria si Rominia. În capitolul 
„Începuturile luptelor greviste ale clasei mun- 
citoare din Bulgaria”, se prezintă apariţia 
si creșterea mișcării greviste în ultimele decenii 
ale sec. XIX şi primii ani din sec. al XX-lea. 
Cu prilejul acţiunilor anticapitaliste ale tipo- 


www.dacoromanica.ro 


3 INSEMNARI 


grafilor bulgari din anii 1895 1896, duse 
pentru îmbunătăţirea situaţiei lor economice 
si pentru ciştigarea drepturilor democratice, 
numeroși muncitori tipografi aduşi din Коті- 
nia au refuzat să devină spârgători de grevă, 
solidarizindu-se cu fraţii lor de clasă bulgari 
(р. 42). În coloanele ziarului ,,Robotnic”, 
urgan al P.M.S.D.B., apăreau între anii 1891 — 
1899 cu regularitate „informații despre luptele 
greviste din Franţa, Anglia, Spania, Rominia 
si alte țări...” (р. 33). 

În capitolul „Luptele greviste în timpul 
avintului revoluţionar (1918 — 1924)”, se subli- 
niază că victoria Marii Revoluții Socialiste 
din Octombrie, care a deschis o nouă epocă 
în istoria omenirii, epoca trecerii de la capita- 
lism la socialism, trezind un uriaș ecou în 
vindurile maselor muncitoare din întreaga 
lume, a găsit în condiţiile economice, sociale 
şi politice din Bulgaria un teren deosebit de 
fertil. Mişcarea grevistă a înregistrat în această 
perioadă un mare avint pe tot cuprinsul ţării, 
nai alcs în anul 1919. Printre grevele pomenite, 
care au izbucnit în acel an se numără si acţiu- 
nea muncitorilor de la fabrica de zahăr din 
Ruse. Muncitorii aduşi din Rominia pentru 
înlocuirea grevistilor şi-au exprimat simpatia 
faţă de tovarășii lor de muncă bulgari, refu- 
zind să lucreze (р. 261). 


Capitolul ,,Miscarea grevistă în perioada 
stabilizării relative a capitalismului și noua 
criză economică (1925—1934), se ocupă, 
printre altele, de avintul mișcării greviste din 
vara anului 1931 şi urmările lui politice, sco- 
{па în evidență acţiunile internationaliste 
ale muncitorilor din ţara noastră în sprijinul 
proletariatului bulgar (p. 367). 

Date $1 fapte interesante privind luptele 
greviste ale clasei muncitoare din Bulgaria 
ne sînt înfăţişate şi analizate de asemenea şi 
în celelalte capitole. 

Lucrarea se bazează pe o vastă documen- 
tatie, fapt саге a permis autorilor să adin- 
cească analiza cauzelor, caracterului si impor - 
tantei luptelor greviste muncitorești, fiind de 
un real folos pentru cei care se ocupă cu studiul 
istoriei mișcării muncitorești internationale şi 


505 


a relaţiilor dintre proletariatul bulgar şi romin 
în perioada asupririi capitaliste. 


1. В. 


Słownik laciny średniowiecznej ш Polsce (Dictio- 
narul limbii latine medievale din Polonia), 
tom. 1, fascicolele 1—8 (literele A В), 
Wroctaw-Cracovia-Varşovia, 1953 1958, 
1214 p. 


Necesitatea lucrărilor lexicografice asupra 
limbii medievale s-a manifestat în lingvistica 
poloneză începînd cu sec. al X!X-lea. Dovada 
a fost publicarea sporadică de dicţionare păs- 
trate în manuscris din evul mediu, dictio- 
narele mărunte publicate în cataloagele de 
manuscrise, dicționarele speciale întocmite 
pentru diferiți autori (de pildă, pentru Dtu- 
gosz), precum şi încercarile de а se întocmi 
dicționare originale, care partial au fost tipä- 
rite, partial au rămas în manuscris, 

Intenţia elaborării Dicţionarului limbii 
lutine medievale din Polonia datează din anul 
1920, cînd „Uniunea Academică Internatio- 
nală”' a luat, la Bruxclles, în conferința sa 
din luna mai din acel an, iniţiativa dc a alcătui 
Я publica din nou Glossarium mediae et infi- 
mae latinitatis al lui Du Cange, în care s-a 
hotărît să se includă material lexical din toate 
țările reprezentate la acea conferință, de la 
anul 425 ріп în jurul anului 1 000. Academia 
Polonă de Ştiinţe s-a oferit să colaboreze la 
această operă. Tot atunci însă ea a iniţiat 
lucrări în vederea alcătuirii unui dicționar 
separat de limbă latină medievală, bazat pe 
materiale documentare poloneze, firește, de 
după anul 1 000, căci texte de dinaintea acestui 
an nu există în Polonia, cu excepţia doar a 
unei singure scrieri polono-latine („Viața si. 
Woiciech”) probabil din 998. În 1923 s-a 
înfiinţat comitetul de redacţie al Dicfiona 
rului limbii latine medievale din Polonia, sub 
preşedinţia prof. J. Fijalek, care a stabilit 
textele de excerptat, a pregătit instrucţiunile 
de lucru şi a angajat colaboratori pentru 
adunarea materialului. Pină la sfirșitul anului 


17 — 9, 2460 


506 


1952 s-a strîns material ре 671 310 tişe. Initial 
sa plănuit su se excerpteze material ат 
textele polone în limba latină pînă la anul 
1550; în urmă însă s-a decis să se oprească 
la anul 1506. Lucrurile de culegere a mate- 
rialului au început în '937. I-le au fost între- 
rupte de război, dar materialul a fost salvat. 
Comitetul și a reluat activitatea după război, 
iar în 1918 а publicat la Cracovia normele 
de redactare și o macheta de dicţionar de 
limba latina medievală din Polonia, са mate- 
rial de discuţii. În vara anului 1949 s-a trecut 
la lucrările de redactare şi editare, înfiin- 
tindu-se, sub conducerea prof. Plezia, un 
cabinet de elaborare a dicționarului. În 1952 
editarea dicționarului а fost preluată de Aca- 
demia Polonă de Științe, care a înființat un 
consiliu de redacţie, sub preşedinţia prof. 
J. Safarewicz, avînd ea membri pe profesorii 
R. Grodecki, L. Piotrowicz, М. Plezia, W. 
Strzelecki şi А. Vetulani. Astfel a început să 
apară din 1953, pe baza lucrărilor pregătitoare, 
efectuate timp de peste 30 de ani, Dictionarul 
limbii latine medievale din Po'onia, pe fasci- 
cole şi tomuri, fiecare fascicolă cuprinzind 
circa 150 pagini, in folio. . 

Noutatea dicționarului constă, pe lingă 
lărgirea simtitoare a bazei documentare, care 
cuprinde, afară de texte literare, într-o măsură 
foarte mare şi documente (diplome), acte 
judecatoreşti, socoteli etc., în prezentarea 
amplă a aspectelor sintaclice şi frazeologice 
ale latinei medievale, omise aproape cu totul 
de dicționarele poloneze de acest gen, publi- 
cate pînă acum. În dicţionar s-a căutat să se 
includă lexicul din toate textele polono-latine 
de la anul aproximativ 1 000 pină Ja 1506, 
tipărite ріпа în prezent. Anul 1506 s-a luat 
în istoria culturii poloneze ca hotar conven- 
tional între evul mediu şi epoca Penaşterii. 
Acest hotar însă a fost depășit în dictionar 
de mai multe ori, sporadic, pînă la a doua 
jumatate a sec. al XVi-lea mai ales cînd a 
fost vorba de excerptarea textelor neliterare, 
care păstreaza în mod precis caracterul latinei 
medievale, ca actele judecătoreşti, diferitele 
socoteli elc. S-au folosit şi scrierile celor mai 


vechi poeţi polono-latini; apoi operele lui 


INSEMNARI 4 


Kopernik şi ale unor cronicari, punindu-se 
astfel la dispoziţia cititorului un mare număr 
de” cuvinte şi înţelesuri, pe саге în zadar 
le ar căuta în celelalte dicţionare latino- 
polone. Sub texte polono-laiine s-a înţeles 
textele latine scrise de poloni sau apărute în 
Polonia, respectiv legate traditional de litera- 
tura şi istoria polonă (de pildă, operele lui 
Kallimach-Filip Buonaccorsi scrise în Polonia), 
Ге lîngă aceasta s-au excerptat si textele latine 


de origină străină (de ex. bulele papale, scriso- 
rile străine etc.), pe măsură ce ele apar în 
publicaţiile polone de documente din perioada 
cuprinsă de dicţionar. Lista publicaţiilor ex- 
cerptate, cu prescurtările lor şi cu numele celor 
ce le-au excerptat, s-a dat la sfirşitul stu- 
diului introductiv. 

Dicţionarul caută să dea o prlvire com- 
pletă asupra întregului material lexical саге 
apare în latina medievală poloneză. Aceasta 
n-o face însă într-un mod uniform, ci intele- 
surile şi construcţiile din latina veche sint 
tratate pe scurt, deoarece cititorul le găsește 
analizate în dicționarele latinești existente ; 
în schimb, sînt dezvoltate mai amplu toate 
acele fenomene care apar abia în evul mediu 
în limba latină medievală din Polonia. ilustrin- 
du-le prin exemplificări luate din frazele în 
care apar. La alegerea exemplelor s-a cäutat, 
în principiu, să se citeze pentru fiecare înţeles 
sau construcţie două exemple, cele mai vechi, 
pentru a se arăta data de cînd fenomenul 
respectiv apare în latina polonă. Cuvintele 
polone, care apar adesea în textul latin, s-au 
redat în ghilimele. 

Т icţionarul prezentat mai sus este de mare 
folos şi pentru istoricii din ţara noastră şi 
aceasta pentru motivul că întreaga corespon- 
dentä dintre romini şi poloni se făcea în acea 


epocă în limba latină medievală. 


www.dacoromanica.ro 


5 ÎNSEMNĂRI 


SZYMON DATNER, KRAZIVIERZ LTSZ- 
CZYNSD I, Zbrodnieokupanta hitlerowskiego 
na ludnosci cywilnej w czasie powstania 
Warszawskiego w 1341 roku (ш documen- 
tach) (Crimele ocupanților hitlerişti împo- 
triva populației civile în timpul ruscoalei 
din Varşovia din anul1944 — în documente), 
Wydawnictwo Ministerstwa Obrony Naro- 
dowej Warszawa, 1902, Wydanie 1, 443 р. 


În timpul celor peste cinci ani de ocupație 
hitleristă a Polonici, Warşovia a fost orașul 
care a simţit cel mai mult asprimea și caracte- 
rul criminal al politicii ocupanților hitleriști, 
orașul care a dat cele mai multe jertfe. După 
învadarea Poloniei, Varşovia a fost extrem 
de aspru tratată ca urmare a faptului că 
fiind înconjurata în septembrie 1939, popu- 
latia capitalei a opus rezistență cu arma în 
mină forţelor inult mai numeroase ale hitle- 
ristilcr, 

Aplicînd o politică de distrugere а poporu- 
lui polonez, hitleriștii au gasit în extermi- 
narea fizică a populației unul din cele mai 
eficace şi mai rapide mijloace de înfăptuire a 
telurilor lor criminale. Lîndu-şi seama de 
faptul că Varşovia era centrul principal în 
care se concentra viaţa intelectuala, politică 
şi culturală a ţării, conducătorii hiticristi au 
facut totul pentru distrugerea Varșoviei polo- 
neze şi crearea în locul acesteia a alteia noi, 
germane (die neue deutsche Warschau), lipsita 
de orice tradiţii nationale. Acest viitor oraș 
trebuia să numere 120 000 de persoane si să 
ocupe o suprafaţă de 15 km ?, adică abia 1/9 
din suprafaţa avută de Varşovia în 1959. În 
lumina acestor proiecte se poate înțelege 
politica criminală de distrugere manifestată 
de cotropitorii hitlerişti fali de capitala 
Poloniei.’ 

Lucrarea cilata, cule „cere de documente 
prelucrate si sistematizate de 5. Datner Я 
K. Leszczynski. constituie numai o pagină 
din istoria tragică a Varşovici din anii ocupa- 
tiei: istoria rascoalci din Varşovia si înubu- 
şirea ei de către forțele armate hitleriste. 
Deși cuprinde şi unele documente care de- 
mască acţiunile nefundamentate din punct 


507 


de vedere militar de distrugere a oraşului. 
altele referitoare la uciderea ostașilor raniti, 
foşti membri ai fortelor rusculate, aflaţi in 
spitale şi incapabili de a participa la lupta, 
majoritatea documentelor se refera însa la 
acţiunile hitleristilor de exterminare а рори 
latiei neansgajate în luptă. 

“otcrialele cuprinse în lucrare au un 
caracter strict documenta. Lle sînt adunate 
în două ansambluri importante: materiale 
poloneze şi materiale germane. La rîndul sau. 
ansamblul de documente poloneze cupri ide 
două grupe: prima о formează procesele 
verbale ale depoziţiilor martorilor şi experti 
zelor făcute asuprn victimelor hitlerismului, 
a doua procesele verbale ale cexpertizelor 
făcute la locul sävirsirii crimelor $1 al exhu- 
mării rămăşiţelor victimelor. În ansamblu! de 
documente germane se pot deosebi mai multe 
grupe: documente din perioada de luptă 
pentru fnabusirea răscoalei si după înăbușire 
(rapoarte militare si telegrame trimise orga- 
nelor superioare SS sau civile); acte cu pri- 
vire la decorarea unor comandanţi hitleristi : 
declaraţiile căpeteniilor hitleriste din perioada 
înăbușşirii răscoalei (tăieturi din aşa-numitul 
„jurnal al lui Frank”), cuv întările lui Himmler, 
Guderian etc. ; declaraţiile comandanților mi 
litari şi administrativi superiori depuse dup" 
terminarea războiului în fața tribunalelor ju- 
diciare din Polonia şi Nürenberg. 

Materialele poloneze au fost adunate de 
Comisia de cercetare a crimelor hitleriste din 
Varşovia în perioada anilor 1915 1949 şi 
au caracterul unor dovezi menite să scoată 
la iveala crimele, айё prin depozitiile marto 
rilor, cit şi prin diverse urme materiale ca: 
resturile vetrelor şi gratarelor pe care au ї› t 
arse cadavrele, cenuşa гата à după ar сг а 
lor, îmbricămintea şi obiectele victimelor 
găsite la locurile de execuţie sau de îngi pare 
a celor exterminați etc. Docum ntele sint 
grupate pe cartiere şi pè cit posibil cronolo ліе 
Materialele germane confirmă în mod direct 
sau indirect veridicitatea celor fufatisate de 
documentele poloneze. 

Lucrarea, scotind la iveală monstruoaselv 
crime ale hitleriștilor, аге o însemnată funcţie 


www.dacoromanica.ro 


308 


educativă. Depoziţiile martorilor și celelalte 
documente, nu pot decit să trezească vigilenta 
oamenilor cinstiţi din lume asupra pericolului 
pe care îl prezintă militarismul german, 


M. M. 


A Magyar Tudomanyos Akademia Dunântuli 
Tudoinânyos Intezcte »Ertekezések’’ 
1960 (Institutul de Sliinte Transdanubian 
al Academiei Maghiare de Științe :,,Studii”, 
1960), Rudapesta, 1961, 588 р. 


Lucrarea ре care о analizăm în rîndurile 
de față ne oferă prilejul de a cunoaște mai 
bin’ activitatea unuia din institutele-filiale 
ale Academiei Maghiare de SLiinte. Este vorba, 
de fapl, de „Anuarul” înstitulului de Științe 
din Pces, în care sînt consemnate rezultatele 
cercelärilor din 1960 ale celor două secţii de 
istorie și geografie, care alcatuiesc numitul 
Instilut. Se găsește in acest voluin un foarte 
interesant material de istorie și geografie lo- 
cala privind partea sud-usticu а © ngariei de 
peste Dunăre, numită Transdanubia (Dunân- 
tul). 

Secţia de științe istorice a Institutului din 
Pecs а publicat un important numär de studii 
şi articole în colecţia Dunántúli Tudományos 
Gyujt'mény (Colecţia științifică а Тгапѕда- 
nubici) şi în volumele ,,Evkünyv 1958” 
(„Anuarul pe anul 1958”) şi ,,Ertekezcsek 
130?" („Studii 1960), 

Ullima din aceste publicaţiuni cuprinde, 
ant е altele, trei studii de istorie regională — 
«supra carora vom reveni mai jos semnate 
de 1 арісѕ András, Ruzsás Lajos și Т. Mérey 
Klära. Caracteristic pentru aceste studii este 
ca fiecare face parte dintr un ciclu mai laig 
de arlicole care, referindu-se în linii mari la 
un domeniu anumit exploatarea minieră, 
producția agricolă si industrială şi în legătură 
cu acestea, dezvollarea forțelor de producţie 
si miscarile muncitoreşti se completează 
unul pe altul. Va fi necesar deci, pentru а 
amţelege valoarea lor ştiinţifică, să fie analizate 


INSEMNARI G 


în cadrul mai larg al problemelor prevăzute 
de tematica Institutului. 

Primul volum cu care Babics András des- 
chide seria studiilor sale, are ca obiect isto- 
ricul exploatării huilei în împrejurimile 
orașului Pces 1. Este, de fapt, prima lucrare 
de proporţii privind istoria mineritului în 
Ungaria. Autorul stabilește, în lumina prin- 
cipiilor materialismului istoric, situaţia reală 
a exploatării miniere în perioada de trecere de 
la feudalism la capitalism : urmărește, pe plan 
economic, procesul de producție, evoluția 
tehnicii miniere și dă, în acelaşi timp, o largă 
dezvoltare problemelor sociale : condițiile de 
igienă ale lucrătorilor, protecţia muncii, 
locuinţele, nivelul cullural. 

Într-o a doua monografie, labics se ocupă 
de exploatările de huila dela 14 oml6, din centrul 
bazinului Mecsek?. Analizind procesul de 
exploatare și urmărind cu grijă evoluția teh- 
шей miniere si în general dezvoltarea forțelor 
de producţie, autorul relevă progresele fucute 
în diferitele perioade, scoțind în evidenţa reali- 
zările din timpul regimului de democraţie 
populară. 

Într-o nouă lucrare, de mai mică întindere, 
Я ca o completare la cele de mai sus, Babics 
înfăţişează o schiță asupra exploatării ligni- 
tului din bazinul Mecsek 3, iar în articolul 
mai recent publicat în „Studii 1960”, şi despre 
care s-a amintit mai sus, el face un scurt 
istoric al exploatării cărbunelui $ al lucrărilor 
de explorare în partea de nord a aceluiași 
bazin 4. Babics reuşeşte astfel să dea un tablou 
complet al activitaiti miniere din colţul sud- 


1 А pécsvidéki kôszénbänyaszat 
Budapesta, 1952. 

2 А komlói kôszénbänyäszat története, Pecs, 
1958. 

3 А barnakăszen kutatásának és Бапуазта- 
tának történele a Mecsek hegy ségben, т 
„Evkânyv 1958”. 

4 A bányászati nyersanyagkutatés és а 
bányamüvelés története a keleti Mecsek észa- 
knyugati (Magyaregregy-Kárász-Vékény) Чегй 
letén, în ,,Ertekezések 1960”. Într un articol 
mai vechi dă un scurt istoric al explorării 
minereulni de fier în munţii Mecsek : A vasérc 
kutatás története a Mecsek hegységben, їп D.T. 
Gy., 1955. 


története, 


www.dacoromanica.ro 


7 INSEMNĂRI 


estic al Transdanubici si al luptelor арггаре 
seculare pe care muncitorii din aceste mine 
le-au dus îinpotriva exploatatorilor, 

Cu istoria meşteşugurilor şi a industriei 
se ocupă Ruzsâs Lajos. Începutul, în acest 
domeniu, îl face cu o vastă monografie a fa- 
bricii de ceramică ,,Zsolnay” din Pecs 1, ale 
cărei produse aveau căutare şi pe pieţele 
străine, scotind în evidenţă rolul acestei fabrici 
în viaţa economică a Ungariei. În cadrul 
aceloraşi preocupări mai sînt de amintit două 
studii, în care Ruzsâs își extinde treptat sfera 
cercetărilor asupra orașului Pécs mai întîi, 
şi apoi asupra regiunii sud-estice a Transda- 
nubiei. În primul studiu, autorul prezintă 
situaţia precară a industriei din Pécs — азе- 
mănătoare de altfel cu cea din restul Ungariei 

la sfirsitul orînduirii feudale, între anii 
1084 şi 18482. Mestesugurile care fuseseră 
în plină decădere în timpul dominaţiei oto- 
mane (sec. XVI —XVII), s-au dezvoltat 
foarte încet sub stăpînirea Habsburgilor în 
cursul sec. al XVII-lea. De asemenea, și 
manufacturile, care-și fac apariţia prin dece- 
піш al 4-lea al sec. al XIX-lea, sînt îinpiedi- 
cate în dezvoltarea lor de politica economică 
a Austriei faţă de Ungaria. În aceste condiţii, 
toate întreprinderile întemeiate înainte de 
1848 — atlit în Pécs cit şi în restul Transda- 
nubiei de sud-est — au fost ruinate şi desfiin- 
tate de concurenţa manufacturilor austricce, 
care se aflau sub protecţia statului. 

Pornind de la această situaţie, autorul 
examinează într-un studiu următor producţia 
industrială din această parte a Transdanubiei 
în era capitalistă, din 1848 pină la sfirsitul sec. 
al XIX-lea 3. În această perioadă dezvoltarea 
industriei a continuat să fie frinată de con- 
curenta austriacă. Chiar în aceste condiţii 
grele au luat totuşi ființă şi în acest colţ al 
Transdanubiei o seamă de întreprinderi, dintre 
care unele, datorită unui concurs de împre- 


1 A pécsi Zsolnay-gyâr történele, Budapesta, 
1954. . 

3 A pécsi ipar а feudalizmus végén (1686 — 
1848), în D.T.Gy., 1956. 

3 А kapitalista fejlődés ulja а Délkelet- 
Dunântilon, 1848— 1900, în D.T.Gy., 1957. 


509 


jurări, pe care autorul le analizează pe larg, 
au putut rezista concurenţei ріпа la sfirșite 

Paralel cu problemele legate de meste- 
şuguri şi industrie, Ruszäs a urmărit şi in- 
teresanta problemă a dezvoltării tehnicii Їп 
agricultură. El îşi alege ca teren de investi- 
gatie gospodăria ţărănească, si, în acest scop 
supune unei minutioase cercetări dezvoltarea 
agriculturii ţărăneşti la sfîrşitul orinduirii 
feudale, între 1790 1848 2. Autorul arata 
cum pe alocuri întinderea alodiilor, fngustind 
pămîntul urbarial, punea pe iobagi, încă 
din secolul al XVIII-lea, în necesitatea de 
a-și îmbunătăţi traditionalele metode de 
lucru, mărind producţia prin aplicarea sis- 
temului trienal și folosirea gunoitului; la 
începutul sec. al X!X-lea se face un nou pas 
prin creşterea vitelor în grajd, care aduce 
cu sine răspîndirea culturii de plante furajere. 

În cadrul aceleiaşi teme, Ruzsäs studiază 
în lucrarea apărută în „Studii 19( 0”, imbu- 
nătăţirea viticulturii în sec. al XIX leaf, 
prin aplicarea unor noi metode de cultură. 
Pe baza unui bogat material documentar, 
el ajunge la concluzia că avintul constatat 
în această importantă ramură economică se 
datorește cererii tot mai mari de vinuri pe 
piaţa austriacă. 

Cercetătoarea Т. Mérey Klára aduce 
într-o serie de articole preţioase contribuţii 
la lămurirea unor probleme ca, de pildă, 
condiţiile de viaţă ale țărănimii, statutul pro- 
letariatului agricol? şi lupta antifeudalä 
a ţărănimii din Transdanubia. 

Din cele expuse mai sus rezultă că cer- 
cetătorii Institutului de ştiinţe din Рес, 


4 А jobbágyok mezei... gazdálkodásának 
fejlödése Baranyában a feudalizmus végén, 
1790— 1848, т „Evkönyv 1958”. 

5 A szölömüvelés dlalakulâsa Baranyában 
a XIX, században, în ,,Ertekezések 1960”. 

8 A mezőgazdasági munkásság mozgalmui 
a Dunántúlon, 1956. 

7 Adatok a dél-dunántúli uradalmak gaz- 
dasági cselédségének élelviszonyaihoz a század- 
forduló idején, în D.T.Gy., 1957. 

8 A századforduló térsadalmi válságának 
néhány problémája a Dunántúlon, în „Evkönyv 
1958”. 


www.dacoromanica.ro 


БА 


510 


lucrind fiecare într un domeniu definit au 
reușit, prin studii şi articole de bun nivel 
ştiinţific, să aducă o prețioasă contribuţie 
la reconsiderarea în spirit marxist а istoriei 
economice și sociale a Ungariei. 

1. Т. 


Т. А. KASTANDOPOULOS, „„'Ауёр©®с 
Pnybmovhos — ó подиикос — ó 
хост — 6 дьууотл5 (Andreas 
Rigopoulos om п politic, socialistul, in- 
telectualul), extras din „Ilehorzovnet- 
AXĂ  протоуроу&”, Atena, 1960, 
р. 239 213. 


În istoria politică а Greciei moderne se 
иприпе figura lui Andreas ltigopoulos, inte- 
lectual Я om politic de frunte, născut la 25 
mattie 1821. Тай său, Andreas Rigopoulos, 
mare negustor din Patra, participant de 
seamă la revoluția din 1821, își cheltuicste 
toată averea pentru aceasta, Autorul descrie 
perioada anilor de studiu ai lui Rigopoulos, 
care, ca absolvent al facultăţii de drept din 
Atena, în 1840 pleacă în llalia, la Pisa, unde 
își conlinua studiile şi intra în rîndul carbo- 
narilor şi garibaldienilor. Т. Kastandopoulos 
scoate în relief personalitatea lui A. Rigo- 
poulos, folosind ca documente ziarele vremii 
(din ţară şi din strainatate), precum si cores- 
pondenta acestuia си E. Quinet, У. Hugo 
si A. Volaoriti, În 1850 51, A. Rigopoulos 
vizitează Anglia şi America de Nord unde 
prin cuvîntări şi articolele publicate în ziare 
îşi expune tezele asupra dreptului popoare- 
lor care luptă pentru libertate. Ziare ca 
„'АужтоАхбс "Асттр” (Londra) „То 
их (New York) ctc, aduc elogii lui 


Rigopoulos, considerindu-l о personalitate 
politică care „va juca un rol important 
în viitorul Orientului” (> AvyroArx6G 


"Астур). 

A. Rigopoulos аге legături си Prudhon, 
Kossuth, Mazzini. În 1853, venind la Paris, 
devine membru al Confederaţiei Democratice 
a Statelor Unite ale Europei şi militează 


INSEMNARI 8 


pentru eliberarea si unitatea popoarelor Eu- 
ropei. La Londra, A. Rigopoulos se întil- 
neste cu Marx care „a avut o mare influență 
asupra gîndirii sale, deoarece i-a arătat dru- 
mul pe care trebuie să-l urmeze pentru ade- 
vărata cliberare а poporului muncitor” 
(p. 340). 

influenţat de cuvintările lui Marx, Ri- 
gopoulos se ridică în apărarea Comunei din 
Paris. El a exercitat o influență mare asupra 
mişcării democratice grecești. Liscipolii săi 
formează în 1876 Comitetul Гетосгайс, 
care înseamnă începutul pătrunderii id ilor 
socialiste în Grecia. Comitetul scoate zia- 
rul „Democraţia greacă” cu subtitlul „Ве- 
volutia este legea progresului”, cu o decla- 
ratie program. Ca deputat în parlamentul 
grec, A. Rigopoulos se ridică împotriva abu- 
ги: ог sävirsite de guvern, împotriva pozi- 
iei guvernului grec și a marilor puteri eu- 
горепе față de răscoala din Creta ат 18(6, 
A. Rigopoulos este cunoscut, de asemenea, 
ca publicist şi dramaturg (în 1879 este tipă- 
1ИА la Atena drama Neron). 

În docwnentatul și interesantul său arti- 
col, T.1 astandopoulos îl consideră pe Andreas 
Rigopoulos са primul conducător al ророги- 
lui grec în lupta pentru o adevărată libertate. 
Е a luptat pentru ideile sale, pentru dezvol- 
tarea Greciei şi unirea popoarelor Europei. 


О. С. 


А. 7. MANFRED, Очерки истории Фран- 
ции ХУПТ--ХХ вв. Сборник сгатей 
Ed. Academiei de Ştiinţe а U.R.S.S., 
Moscova, 1961, 616 р. 


Cartea cunoscutului istoric sovietic, spe- 
cialist în istoria modernă și contemporană 
a Franţei, Albert Manfred, reprezintă о 
culegere de articole și studii închinate 
etapelor de cotitură şi unor aspecte esenţiale 
din dstoria Franţei, începînd cu marea re- 
volutie burgheză și pînă în zilele noastre 


www.dacoromanica.ro 


9 INSEMNĂRI 


Aceste articole şi studii au fost publicate 
în decursul ultimelor două decenii în dife- 
rite culegeri și reviste de specialitate. Unele 
din ele au fost substanțial finbunätätite 
în vederea publicării în culegerea de faţă. 

Y olumul este împărţit în trei părţi. Prima 
parte cuprinde trei articole consacrate 
marilor revoluționari burghezo-democraţi J. 
P. Marat si M. Robespierre, interesante mai 
ales prin faptul că analizează și apreciază 
bogala si contradictoria literatură isto- 
rică asupra acestor reprezentanţi de seama 
ai poporului francez. Demascind istoriogra- 
fia nobiliară şi burgheză, autorul arată de 
ce tocmai aceşti conducători ai revoluţiei 
burgheze au stirnit o ură се nu s-a stins în 
decursul vremii în rîndul claselor exploa- 
tatoare, arată cum această istoriografie a 
ponegrit memoria lui Marat 9 Robespierre. 
În același timp autorul analizează aprecieri- 
le asupra acestor personalităţi ale istoriografiei 
de stînga (L. Blank, E. Hamel, A. Mathiez 
și alţii) arătînd că aceștia au înfrumusețat 
aclivitatea și adeseori n-au „observat limi- 
tele si inconsecventele burgheze ale activi- 
taţii lor. Autorul apreciază de pe poziţiile 
istoriografiei marxist-leniniste activitatea lui 
Marat si Robespierre considerindu-i са mari 
patrioți, democrați si revoluționari ai timpu- 
lui lor, şi care în ciuda greselilor și släbiciu- 
nilor proprii revoluţionarilor burghezi au 
fost ,,iacobini alături de popor”, au stat în 
fruntea poporului şi au rezolvat împreună 
cu poporul sarcinile revoluţiei burgheze prin 
»metode plebeiene“, 

În partea a doua a cărţii sint incluse 
arlicole privind istoria Franţei după războ- 
iul franco-prusac și după Comuna din Paris. 
Într-unul din aceste articole autorul studiază 
о problemă mai putin cunoscută pînă acum, 
accea a rolului Comitetului central al Gărzii 
Naţionale (1871), care a fost organ al puterii 
în zilele premergătoare proclamării Comunei, 


şi primul guvern revoluționar al clasei 
muncitoare. 
În articolul închinat aniversării a 100 


de ani de la naşterea lui J. Jaurès, A. Manfred 
înfățișează activitatea acestui remarcabil so- 


511 


cialist francez, luptator împotriva reacţiunii 
si războiului, 

Oprindu se într-un alt articol asupra 
influenţei revoluției ruse din 1905 1907 
asupra mișcării revoluționare din Franţa, 
autorul trage coneluzia că după Comuna din 
Paris avintul revoluţionar din anii 1905— 
190€ din Franţa, care a dat naștere unei 
acute crize politice, a fost cea mai pulernică 
mișcare de clasă a proletariatului francez 
de la sfirsitul sec. al XIN lea și începutul 
sec. al XX-lea. 

Articolul despre relatiile ruso-franceze 
după pacea de la Frankfurt (1871 1872) şi 
comunicarea pe acceasi temă ţinută la con- 
ferinţa istoricilor francezi si sovietici din 
octombrie 1958 la Paris se ocupă de istoria 
Я însemnătatea alianței franco-ruse. Alte 
două articole sînt închinate studierii legatu- 
rilor culturale ruso-franceze de la sfirsitul 
sec. al X X-lea, care au avut o influenţă 
favorabilă asupra culturii ambelor ророаге. 
În articolul Mişcarea revoluționară franceză 
după Comuna din Paris şi N. С. Cernisevski, 
autorul încearcă să demonstreze ре baza stu- 
dierii presei socialiste $1 democratice, а publi- 
catiilor muncitorești şi a mărturiilor activiș- 
tilor mișcării revoluţionare influenţa marelui 
democrat revoluţionar rus asupra mișcării 
socialiste din Franţa. 

În partea a treia a volumului sînt incluse 
șase articole consacrate unor probleme din 
istoria contemporană a Franţei. Unele din 
aceste articole, scrise imediat după evenimen- 
tele la care se referă, au un caracter publicistic. 
Astfel, două din ele reprezintă o analiză critică 
a memoriilor cunoscutilor adepți ai politicii 
miincheneze, A. Lebrun și generalul Gamelin, 
și a cunoscutului om politic Edouard Herriot. 
Alte două articole tratează despre evenimen- 
tele care au dus la instaurarea celei de a V-a 
republici în Franţa si unele aspecte ale rela- 
{Шог franco-vestgermane în etapa actuală. 
Ultimele articole sînt închinate studierii rela- 
ţiilor franco-sovietice de la 1917 și pînă în 
zilele noastre. Ideea centrală care străbate 
aceste articole, desprinsă din însăși experiența 
istorică, este că aliatul firesc si cel mai de 


www.dacoromanica.ro 


512 


nădejde al Franţei în lupta împotriva milita- 
rismului german a fost şi rămîne Uniunea 
Sovietică, 

Cartea istoricului sovietic A, Manfred este 
străbătută de sentimentul de prietenie si 
respect faţă de poporul francez, саге a adus 
o contribuţie imensă la tezaurul culturii uni- 
versale, a jucat un mare го} în dezvoltarea $1 
progresul omenirii, 

А. І. 


* 


А „ Maximilien Robespierre, 1758— 1794. 
Prefaţa de Georges Lefebvre, sub îngrijirea 
lui Walter Markov, Berlin, Rütten und 
Loening, 1961, 606 p. si un portret. 


Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la 
nasterca lui Maximilien Robespierre — 6 mai 
1758 — „Société des études robespierristes”? 
a editat o culegere de lucräri referitoare la 
viaţa şi activitatea marelui revoluţionar fran- 
cez. Prefaţa „А la mémoire de Maximilién 
Robespierre” scrisă de Georges Lefebvre relevă 
rolul lui Robespicrre în evoluţia evenimentelor 
revoluţionare dintre anii 1789—1794. Intrat în 
viața politică ca modest reprezentant al stării 
a treia din provincia natală Artois, Robes- 
pierre ajunge în scurtă vreme să aibă un rol 
însemnat în timpul marii revoluţii burgheze. 
Avind o concepţie a valorii umane bazată pe 
muncă, inteligenţă şi talent — concepţie for- 
mată din propria experienţă îmbinată cu 
ideile lui Jean Jacques Rousseau — Robes- 
pierre a cerut Я a apărat cu intransigentä 
cgalitatea socială şi politică. Interpret energic 
Я conştient al poporului el și-a pus întreaga 
activitate revoluţionară în slujba acestuia, 
pentru libertate, pentru lichidarea orînduirii 
feudale, pentru înfringcrea dușmanilor din 
ţară și din afara graniţelor, 

Biografia ,,Maximilien Robespierre”, cu- 
prinsă în acest volum, de А, 2. Manfred, 
înfăţişează un om cu o serioasă pregătire juri- 
dică și istorică, dublată de un caracter energie 
şi voluntar. ПИАНУта principalele momente 
din viaţa lui Robespierre, Manfred arată că 
el consideră că „revoluția este războiul între 


ÎNSEMNĂRI 10 


libertate și dușmanii ei”; de aceea el devine 
un ,,incoruptibil” apărător al cuceririlor revo- 
luţionare. 

Interesant este studiul lui Jean Bruhat: 
Maximilien Robespierre und die Kolonial- 
probleme”: în care sînt arătate ideile revolu- 
tionarilor francezi despre populaţia din colonii. 
Robespierre, dușman al rasismului, a cerut 
aplicarea principiului egalităţii și în colonii, 
dar referindu-se numai la coloniştii francezi și 
Ја băștinașii liberi ; el nu s-a pronunţat pentru 
emanciparea sclavilor. Ca si multi alţi contem- 
porani, Robespierre nu а înţeles însemnătatea 
revoltelor din colonii unde băștinașii liberi 
și sclavii, colaborind cu elementele revolutio- 
nare franceze, ar fi răsturnat clasa stăpinitoare. 

Trei studii ,,Robespierristen und Jacqucs- 
routins” de Walter Markov, ,,Robespierre 
und der MHebertismus” de Louis Iacob şi 
„Die Ideenwelt von Anaxagoras Chaumette 
und ihr Verhältnis zum Robespierrismus” de 
J. M. Sacher, analizeazä amplu pozitia ma- 
relui democrat fatä de acele elemente formate 
în timpul revolutici, даг care prin politica 
lor puneau în pericol cuceririle revoluţionare. 
Robespierre — și el un produs al revoluţiei 
— a urmărit consolidarea acesteia prin acţiuni, 
combätind fără сгщаге pe acei care prin vorbe 
încercau să zdruncine încrederea poporului. 

Problema armatei revoluţionare este tra- 
tată de Richard С. Cobb în „Robespierre und 
der general Boulanger: Nationalgarde und 
Revolutionsarmee”. Robespierre а fost unul 
din creatorii armatei revoluţiei ; încă din 1793, 
luînd cuvintul în cadrul clubului iacobinilor 
insista asupra alcătuirii unei forte populare 
represive, El considera că un sprijin puternic 
în apărarea revolutici îl putea da şi acele 
„„Sociât€ populaire et patriotique” al căror 
rol fusese imens în triumful montagnarzilor 
-împotriva monarhiei. Dar, după cum arată 
Albert Soboul în ,,Robespierre und die Volks- 
gesellschaften”, Robespierre făcea o distincţie 
între societăţile amintite şi „les sociétés sec- 
tionnaires”? care provocau tulburări dăună- 
toare revoluţiei. 


În ceea ce priveşte situaţia muncitorimii, 
George Е. Rudé în „Die Arbeiter und die 


www.dacoromanica.ro 


11 INSEMNARI 


Revolutionsregierung” arată că aceasta пи 
a fost suficient sprijinită și înțeleasă, lucru 
explicabil prin însăşi esenţa burgheză а revo. 
luţici franceze. Citeva studii ,.Robespierre 
und Babeuf” де У. М. Dalin, „Eine literari- 
sche Parallele zwischen К ant und Robespierre”? 
de Delio Cantimori și ,,Jakobinisches іп 
Fichtes ursprunglicher Rechtsphilosophie” de 
Manfred Buhr oferă mult material documentar 
oglindind superioritatea gîndirii lui Robes- 
pierre și influența ideilor sale politice, 

Răsunetul $1 entuziasmul provocat de ге- 
volutia franceză asupra altor popoare sînt 
tratate în studiile ,,Amerikanische Freunde 
der Franzôsischen Revolution”: de Samuel 
Bernstein, „Die polnischen Jakobiner während 
des Aufstandes von 1794” de Boguslaw Lesno- 
dorski, „Die Jakobiner in der tschechischen 
offentiichen Мешипя” de K veta Mejdricka, 
„Die ungarischen Jakobiner” de К Атап 
Benda şi „Zum Prozess gegen die 6sterrei- 
chische  Jakobiner-Verschwârung” de Leo 
Stern. 


Foarte util este studiul „Karl Marx Stel- 
lung zur Französischen Revolution und zu 
Robespierre”? (1843—1845) al lui Auguste 
Cornu care înfăţişează interesul marelui învă- 
tätor al proletariatului pentru revoluţia fran- 
ceză. Intentionind să scrie istoria Conven- 
ţiunii, Marx a cercetat mult material referitor 
la această perioadă. Privind revoluţia fran- 
ceză din punct de vedere al luptei de clasă, 
Marx a arătat greșelile conducătorilor ei. Prin- 
cipala greșcală a lui Robespierre —arată Marx 
— s-a datorat concepţiei lui eronate despre 
stat : dorea să organizeze un stat burghez folo- 
sind modelul antic. 

În ultimul studiu „Zum Meinungsstreit 
über Robespierre”, А. Z. Manfred arată pă- 
rerile care s-au exprimat timp de 200 de ani 
despre Robespierre. După ghilotinare şi în 
prima jumătate a secolului trecut, istorio- 
grafia burgheză l-a prezentat ca pe un tiran. 
Din perioada următoare pînă în zilele noastre 
părerile au variat. Studierea profundă a fapte- 
lor a aruncat o nouă lumină asupra revolu- 
(еї franceze. Marx, Engels si Lenin considerau 


513 


perioada dictaturii iacobine una din cele mai 
însemnate etape în lupta pentru eliberarea 
claselor asuprite. Ei au privit cu simpatie pe 
Robespierre, cel mai democrat dintre revolu 
tionarii francezi. 

Cartea Mazimilien Robespierre se încheie 
cu un util index bibliografic şi de nume. 


PHILIPPE ERLANGER, Lu vie quotidienne 
sous Henri IV, Paris, Ilachette, 1958, 250 р. 


Cartea lui Philippe Erlanger face parte din 
colecţia „La vie quotidienne’”, avind са tema- 
tică reconstituirea vieţii societăţii în diferite 
perioade ale istorici sale. 

Într-o scurtă introducere autorul face o 
paralelă între siluatia polilică şi social-econo 
mică a Franţei în 1589, anul urcării pe tron 
al lui Henric al IV-lea și situaţia Franţei în 
1610. Se subliniază refacerea economică ҹу 
întărirea monarhiei centralizate. 


Ocupindu-se de situaţia diferitelor clase 
ale societăţii franceze autorul arată că dintre 
acestea, clasa care ducea întreaga greutate а 
statului pe umerii ei era țărănimea. Coplesit de 
greutatea obligaţiilor către stat si de exploa- 
tarea nobiliară, ţăranul francez ducea o viață 
mizeră, locuind în colibe pe jumătate îngro- 
pale în pămînt, la un loc cu animalele. Ph. 
Erlanger subliniază că ţăranul care s-a pulut 
elibera de mult din şerbie devenise un fel de 
arendaș. Unii dintre ţărani au reușit să-şi 
creeze о stare materială mai bună, cumpărinu 
pămint, vii şi mori. Prin urmare avem dea 
face cu un proces de diferenţiere în sînul clasei 
ţărăneşti, pe care din păcate autorul nu-l 
analizează, mărginindu-se doar să-l semnaleze. 
De asemenea autorul пи ne spune nimic despre 
mişcările ţărănimii împotriva exploatării feu 
dale, mişcări care luaseră o mare amploare 
la sfirşitul sec. al XVI-lea. 


Relativ la populaţia urbană, autorul subh- 
niază că încă din vremea lui Henric al III-lea, 


www.dacoromanica.ro 


DE INSEMNARI 12 


în cadrul corporațiilor s-a format o pătură 
de patroni bogaţi, care a luat aspectul unci 
oh, иі impunind tot felul de bariere intrării 
în corporație. Henric al 1V-lea a încurajat 
acea ti oligarhie instituind un regim de vena- 
litate la асогдлгеа diplomelor de meșteșugari, 
în sensul că пшпаі meşterii care plateau taxe 
mari dobindean diploma. În felul acesta 
Henric al V-lea n-a încurajat „о eră de 
lbertate industrială”, cum le place unora din 
istoricii burghezi за sustina, ci dimpotrivă, а 
parulizat integrind т 
corporaţii pe cele existente si refuzind orice 
sprijin celor create ulterior. În ce privește 
paturile muncitoare din oraşe, Erlanger arată 
cu acestea duceau o viaţă deosebit de grea 
find victinile foametei, epidemiilor, inun- 
datiilor etc. Muncitorii erau grupaţi în ,,сот- 
par поппарез’” asociații cuprinzind munci- 
torii aceleiași meserii. În timpul frămintărilor 
sociale orăşeneşti muncitorii aveau un rol 
considerabil, еі reprezentind elementul cel 
mai combativ al populaţiei urbane. 

"ot cu privire la populaţia orașelor, Erlan- 
ger subliniază procesul formării unei pături 
de funcţionari judecătoreşti şi administrativi, 
care зе considerau singurii și adevărații repre- 
zentanţi ai natiunii. Această pătură era gru- 
patu în jurul parlamentelor $1 autorul о сагас- 
Lerizează ca reprezentanta conservatorismului 
retrograd, ostil înnoirilor. Datorită faptului 
că unele funcţii se cumpărau de la rege și 
puteau fi lăsate moștenire, un număr restrîns 
de familii a beneficiat de un adevărat monopol 
Al funcţiilor publice. În afară de pătura functio- 
narească, autorul arată că în orașe mai existau 
Я alte grupări sociale ca: negustorii, finan- 
ciarii și speculatorii. Dar spre deosebire de 
italia și Germania, negustorii și bancherii din 
oraşele franceze nu au constituit un patriciat 
care să deţină și puterea politică. Activitatea 
lor se limita doar la domeniul economic. 


meșteșurmile libere, 


Autorul se ocupă pe larg şi de situaţia 
categoriilor sociale privilegiate ale regatu- 
lui: clerul și nobilimea. Clerul, cu toată 
criza serioasă prin care а trecut, din 
cauza reformei, continua să ocupe primul 
loc în stat. Clerul avea o situaţie privilegiată : 


era scutit de impozite către stat регсеріпа 
în schimb propiiile sale impozite sub forma 
dijmei, era scos din competenţa tribunalelor 
laice şi reprezentanţii săi erau adesea. chemaţi 
în consiliul regal. Referitor la nobilime, Ph. 
Erlanger arată că în timpul lui Henric al 
IX-lea această clasă beneficia de o situație 
specială : de o parte erau cîțiva mari seniori, 
care se comportau ca un fel de satrapi în 
provinciile puse sub jurisdicţia lor, sfidind în 
permanenta ordonantele regale și nefiind 
devotați statului decit numai în măsura în 
care acesta era un izvor de veniluri pentru ei, 
de cealaltă parte era nobilimea mică şi mij- 
locie саге a asigurat victoria lui Ilenric al 
IV-lea : acum, sărăcită de războaie, era redusă 
la mila regelui. Acesta a alocat 1/5 din bugetul 
său pentru pensiile micilor nobili. Dar înce- 
tarea războaielor religioase și reducerea tru- 
pelor personale ale nobililor au avut și alte ur- 
mări asupra clasei nobiliare. Astfel, unii dintre 
nobili încep să se preocupe de ameliorarea 
domeniilor lor, îndepărtindu-se tot mai mult de 
activitatea militară. Sub Ludovic al XIII-lea 
multi nobili de ţară vor prefera să nu 
meargă la război şi se vor declara ,,roturieri’’, 
pentru a fi scutiţi de îndeplinirea obligaţiilor 
militare, 

Date interesante prezintă autorul și asupra 
lumii protestante din Franţa. În mod just el 
arată că protestantismul a prins în special 
la orașe, unde burghezia vedea în noua religie 
justificarea aspirațiilor ei materiale de îmbo- 
gätire. Га recensămintul din 1598 erau în 
Franţa circa 2500 familii nobile si 272 000 
familii de rînd apartinind religiei protestante, 
adică 1/12 din populaţie. Hughenotii mai 
dispuneau de 150 locuri fortificate Я de o 
armată de 25 000 oameni, plătiţi din vistieria 
regală. Era deci un adevărat stat în stat insti- 
tuit prin cunoscutul edict de la Nantes. 

Alte capitole ale cărţii lui Erlanger sînt 
rezervate evoluţiei spirituale a societăţii din 
vremea lui Henric al IV-lea, învăţămîntului, 
educației, moravurilor Trebuie subliniate 
considerentele јидісібаѕе făcute de autor 
asupra spiritului religios din acele timpuri. 
Ph. Erlanger arată că acesta era în plină 


www.dacoromanica.ro 


18 INSEMNARI 515 


decădere în epoca lui Henric al 1У-1еа. Mani- 
festarile pioase nu constituiau decit o mască 
pentru interesele materiale. 


În general interesantă și continind multe 
caracterizări şi aprecieri juste, cartea dui Ph. 
Erlanger ar fi trebuit să stăruie mai mult 
asupra situaţiei social economice a acelor clase 
care formau marca majoritate а societalii 
franceze, să fi expus mai amplu raporturile 
dintre țărănime și seniorii stäpini ai pămin- 
tului, precum si raporturile dintre райийе 
muncitoare urbane și patronii bogaţi din corpo- 
rațiile meșteșugărești. Ar fi ieșit în acest caz 
în evidenţă contradicţiile ascuțite care їгӣ- 
miutau societatea franceză în anii 1590 1619 
Я astfel domnia lui Henric al FV-lea nu ar 
mai fi apărut în culorile atit de trandafirii 
în care e zugrăvită de mulţi reprezentanţi ai 
istoriografiei burgheze. 


5. С. 


m“ АШ del XXXIX Congresso di Storia del 
Risorgimento Italiano, Roma, 1961, 585 р. 


Jucrarea de fatä cuprinde documentele 
referitoare la cel de-al XXXIX-lea Congres 
de istorie al Risorgimentului care a avut loc 
între 17—23 octombrie 1960 la Palermo și 
Neapole. Comunicările din prima parte a 
volumului pun în discuţie mai mult aspecte 
ale unor probleme locale, legate de organizarea 
socială și administrativă a Siciliei, de starea 
de spirit a populaţiei determinată de prezenţa 
lui Garibaldi etc. ; în partea a doua, comuni- 
cările ţinute la sesiunea din Neapole subli- 
niază îndeosebi legăturile politice ale Italiei 
cu celelalte state europene. 


Istoriografia actuală italiană, corectind 
unele afirmații ale vechii istoriografii siciliene, 
extinde sfera noţiunii, înţelegînd prin Risor- 
gimento o mişcare mai amplă, generală ,,care 
cuprinde în sine toată viaţa spirituală, morală 
si politică a întregii Italii”. În ceea ce priveşte 
Sicilia, perioada risorgimentală este socotită 
ca începînd după 1820, pină atunci semnalin- 


du-se doar lupta pentru autonomie care se 
intensifică spre 1848; ea se încheie în 18C0 
cînd istoria insulli se încadrează în istoria 
generală a talici. 

Problema structurii sociale și administra- 
tive înainte și în timpul unificarii este anali- 
zata în citeva comunicări semnate de \ irgilio 
Titone, Francesco Brancato etc. Trebui su- 
bliniat faptul că Titone, vrind să stabilească 
noţiunea de „clasă politică” neagă inpor- 
{аа factorului economic їп dezvoltarea 
societății. Bazindu se ре o concepţic idealista, 
el sustinc că „пи economia sau sistemele de 
producţie determina natura societăţii sau a 
raporturilor între clase, ci omul” (р. 87). Ne- 
cunoscind noţiunea marxista de clasa domi- 
nantă, autorul neagă existenţa unei astfel 
de clase, deşi admite existenţa unci clase 
„„suprapuse” în societatea italiană. 


Relaţiile cu statele europene, atitudinea 
acestora faţă de unificare determinata де inte- 
resele guvernelor pe care le reprezentau, 
conbiictele din interiorul acestora, poziţia 
lui Cavour sint prezentate detaliat în vo- 
lum, împreună cu discuţiile care au avut 
loc. Га comunicarea lui Eugenio К оЦау despre 
contribuţia maghiară la lupta pentru unitatea 
Italici (prin legiunea din Piemont din 1829), 
remarcăm intervenţia acad. A. Oțetea саге а 
menţionat cauzele comune ce au determinat 
unirea în acecasi perioada a Principatelor 
Romine şi a Italiei: victoria capitalismului 
asupra feudalismului, înfringerea acelorași 
forte interne (aristocrația feudală) si externe 
(Austria). 
aportul Sardiniei, al diplomaţiei și al opiniei 


Acad. A. Oțetea a scos în relief 


publice italiene Ja unirea Principatelor 


Romine. 


În volum sînt înfăţişate apoi legăturile си 
Polonia, unde lupta pentru independență $1 
progres politic зе desfasura în condiţii simi- 
lare cu cele din Italia. Kalist Moravski anali- 
zează cu multă atenţie momentele care mar- 
chează colaborarea politică dintre с@е două 
state, cu punct de intensitate maximă т 
expediţia lui Garibaldi în Sicilia. 


www.dacoromanica.ro 


516 


În privinţa relaţiilor cu Franţa ЕА Jacques 
Godechot, bazindu-se pe corespondenţa diplo- 
matică si presa contemporană, încearcă о 
sinteză a acestor materiale căutind să eluci- 
deze două aspecte obscure încă ріпа astăzi: 
intenţiile lui Napoleon al III-lea pe de o parte, 


reacţia poporului francez pe de alta. 


istoricul englez Denis Mack Smith prezintă 
politica lui Palmerston și Russel care au spri- 
jinit revoluţia italiană. Articolul lui Angelo 
Tamborra despre Garibaldi si Europa este axat 
pe participarea patriotilor italieni la războiul 
de independenţă din Balcani si, în special, 
pe influenta și legătura lui Garibaldi cu po- 
porul romin. Este menţionată scrisoarea lui 
Т. Dunca, patriot romin care în 1860 a lup- 
tat cu un număr de 1500—2000 voluntari 
în armata lui Garibaldi, la Trentino?. La 
discuţii a participat si acad. A. Oțetea саге 
a subliniat legătura dintre italieni și romini 
în cadrul politicii lui Cavour, în scopul crcării 
unui front unic împotriva Austriei. 


Ca o întregire a prezentării luptei politice 
desfăşurate în Sicilia în perioada unificării, 
lucrarea ilustrează și cîteva momente de eroism 
ale maselor populare. 


1 Sub îngrijirea lui Armando Saita, Isti- 
tuto Storico Italiano a publicat La guerra 
del 1859 nei rapporti tra la Francia e РЕигора, 
vol. 1—V, Roma, 1961. Lucrarea reprezintă 
partea a III-a (Rapporti tra stati europei) 
a colecției Documenti per la storia delle rela- 
zioni diplomatiche fra le Grandi Potenze europee 
egli Stati italiani dal 1814 al 1861. 

2 Archivo del Risorgimento, Roma, Busta 
45, fasc. n. 27, T. Dunka a Garibaldi, Iassy, 
9 febbraio 1876. 


INSEMNARI 


14 


JACQUES HEERS, Gênes аи ХУ siècle. 
Activité économique e! problèmes sociaux, 
Ecole pratique des Hautes études, УГ 
section. Centre de recherches nistoriques. 
Paris, 1961, S.E.V.P.E.N., 741 p. 


Preocupările istoricului Jacques Heers 
în cercetarea diferitelor aspecte ale comerţului 
maritim din Marea Mediterană în evul mediu, 
cunoscute istoricilor noştri prin cele citeva 
articole publicate, s-au concentrat în ultimii 
ani în alcătuirea unei ample monografii asupra 
Genovei în sec. XV, într-o perioadă cînd aceas- 
tă cetate se afla încă în plină activitate ş- 
cînd în istoria economică a ţărilor meditera 
пеепе s-a produs o importantă cotitură deter- 
minată de un complex de fapte istorice. Aceasi 
tă republică italiană s-a angajat cea dintii 
pe drumul stringerii legăturilor economice cu 
noile pieţe europene din Peninsula Iberică 
şi de pe coasta răsăriteană a Atlanticului. 
Pentru documentarea acestei monografii au- 
torul a folosit un foarte bogat material din 
arhive italicne, spaniole şi belgiene. 

Lucrarea cuprinde trei părţi, destul de 
disproportionate ca întindere. În partea 1, 
intitulată „Mediul natural si mișcările de 
populaţie” (p. 9—47), istoricul Hecrs arată 
rolul mediului geografic, al forţelor de pro- 
ductie în orientarea economică a Genovei și 
stabileşte, ре baza înregistrărilor fiscale, 
numărul populaţiei care se ridica în sec. al 
XV-lea la aproximativ 100 000 locuitori, 

Partea a 11-а, cea mai întinsă (р. 47—507), 
intitulată „Viața economică", cuprinde date 
pe cit de ample pe atit de interesante refe- 
ritoare la sistemul monetar, operaţiile de bancă 
$1 bursa de valori mobiliare a Genovei (cap. Г), 
relativ la rolul capitalului comercial şi indus- 
trial în economia Genovei (cap. 11), privind 
marele comerț international pe care-l practica 
Genova cu Orientul şi cu Occidentul (cap. 
ПІ), relativ la direcţiile traficului genovez 
(cap. IV). 

Informaţiile cunoscute pină acum referi- 
toare la problemele ridicate de autor în aceste 
capitole sînt îmbogăţite mai ales cu date 
referitoare Ja condiţiile în care s-a desfășurat 


www.dacoromanica.ro 


15 INSEMNĂRI 


comerţul exterior genovez pe mare, ca, de 
ex. : tipul şi numărul navelor, taxele de trans- 
port, categoriile de mărfuri şi variaţia preţului 
lor, pieţele de achiziţionare şi de desfacere etc. 

O atenţie deosebită acordă autorul desfă- 
surärii comerţului international genovez în 
Orient și în linperiul otoman. Informaţiile 
destul de ample privind regiunile limitrofe 
Mării Negre despre comerţul cu diferite pro- 
duse și cu sclavi, precum și despre activitatea 
comptoarelor genoveze de la Brussa, Pera $1 
Chio, mai ales după 1453, se dovedesc a fi 
extrem de sărace cind se referă la legăturile 
negustorilor genovezi cu Principatele romîne 
unde autorul se mărgineşte numai su enumere 
categoriile de mărfuri achiziționate de aces 
На‘ griu, porci, lină, ше. ceară, peste (р. 
366), fură a stabili volumul lor care ar îi avut 
o d osebită importanţă în expunerea conclu- 
гог. Ca Я alţi istorici burghezi, Jacques 
leers consideră, în mod nestiintific, pe negus- 
torii genovezi ca animatori ai vietii feudale 
în nordul Dunării, ca factori hotaritori ai 
existenţei celor două principate (p. 389), 
iar pe cuceritorii turci ai  Constantinopo- 
lului drept cauză principală a decăderii co- 
merfului în Marea Neagră. ku stabileşte în 
mod artificial data de 1460 ca moment al 
cotiturii pe care o ia comerțul genovez în 
Orient. Istoriografia noastră marxista, încă 
de acum zece ani, a combătut această teză, 
Într-un amplu şi documentat articol intitulat 
Despre rolul genovezilor la gurile Dunării în 
sec. XIII XV, Barbu Câmpina a demonstrat 
că scăderea rapidă a volumului afacerilor 
negustorilor genovezi în nordul Dunării înce- 
puse din sec. al XIV-lea și s-a accentuat în 
sec. al XV-lea, înainte de 1153, pe măsura ce 
s-a accentuat progresul economic al Moldovei 
(vezi „Studii“, nr. 1, VI, 1933, p. 191 236; 
пг. 3, VI, 1953, р. 79 119). 


517 


În cursul expunerii sale, J. Heers stabi- 
leşte totodată schimbările care s-au produs 
în sec. al XV-lea în exercitarea comerţului 
de tranzit de către negustorii genovezi în 
Marea Mediterană, pe drumurile de uscat în 
Europa centrală Я vestică Я pe drumurile 
maritime din Oceanul Atlantic. Pe baza docu- 
mentelor folosite se arată că în a doua jumă- 
tate a sec. al XV-lea s-a produs o deplasare a 
centrului activităţii comerciale genoveze, din 
Orient către Occident prin stringerea legă- 
turilor economice cu pieţele din Peninsula 
1bericä şi cu acelea de pe coasta estică а Atlan 
ticului. 

Ultima parte a lucrării cuprinde date refe- 
ritoare la structura social-economica а socie. 
tätii genoveze în sec. al XV-lea. Sint astfel 
studiate aristocrația funciară, aristocrația 
negustorilor Я a bancherilor și „ciocniril ” 
dintre seniori şi oamenii de afaceri, compo 
nenta politica a Comunei Genoveze şi formele 
luptei politice dusă dè nobili împotriva condu. 
cerii republicii. Referitor la „tulburările poli- 
tice”, al căror conţinut social autorul nul 
studiază, materialele prezentate sînt sarace, 
reducindu se numai la acţiunile famiiei Fieschi 
din 1459 Я 1477 Я ale ,,cäpitanilor de meste- 
şugari” din 1462, 

Pentru înţelegerea multor probleme dis- 
cutate in text, Jacques Неегѕ a anexat lu 
crarii sale un număr apreciabil şi variat de 
tabele, diagrame și hărți. Lucrarea se încheie 
cu o bibliografie a izvoarelor de arhivă și 
publicaţii şi eu indici de nume şi de lucruri. 

Monografia lui Jacques Heers, interesantă 
prin problemele ridicate și prin izvoarele de 
ârhivă folosite, este utilă cercetatorilor din 


domeniul istoriei universale. 


www.dacoromanica.ro 


58 


INSEMNĂRL 16 


BIZANTINGLOGIE 


DÉMÉTR US CYDONES, Correspondance, 
publi e par Raymond J. Loencrtz, Città 
dal Vaticano, Г 1956 (XVI + 219 р.), 
Г 1900 (XXIV 496 p.) 


' crisorile lui Dimitrie Kidonis continuă 
să retina atenţia bizantinistilor datorita 
importa tei lor deosebite pentru studiul rela- 
ţiilor dinte bizantini Я occidentali în sec. al 
XIV-lea. С nele din scrisorile lui І idonis sînt 
cuno cute din vechile ediţii. Prim le editate 
au fost c le opt scrisori publicate de înva- 
țatyl ru С. Е. Matihaei în lucrarea sa: 
Isocratis, Demetrii Cydone et Michaelis Glyrae 
aliquot epistulae, Мо cova, 1776, р. 34 43. 
1) ediţie саге a premers celei de faţa, dar саге 
cuprinde numai 50 de scrisori, а fost alcătuită 
de Ciuseppe Cammelli, Démétrius Cydonès, 
Correspondance, Paris, 1930. 

Raymond Loenertz, bizantinist din гіп- 
durile clerului catolic, editeazä 450 de scrisori 
ale lui Г idonis, folosind 32 de manuscrise 
din diferite biblioteci pentru stabilirea tex- 
tului grecesc al acestei bogate corespondențe. 
Textul grecesc este însoţit de note referitoare 
la izvoar le istorice ale corespondenţei, fă- 
cindu se şi trimiteri de la o scrisoare la alta 
pentru a înlesni cercetătorilor interpretarea 
cuprinsului. Fiecare volum cuprinde indici 
onomastici si cronologici. Volumul 1 cuprinde 
şi o amplă listă bibliograficä (р. 203 219). 

Editorul a rectificat ortografia şi accentele 
textului grecesc unde a fost cazul, dar recti- 
ficarile sînt de importanţă foarte redusă, 
deoarece Mido i şia redactat scrisorile sub 
o formă fngtijitä, unele fiind copiate cu aceeași 
аїеп{` ramaticala de către secretarul suu 
Mihail 1 al has. Mai grea a fost pentru editor 
datarea scrisorilor, deoarece, potrivit uzului 
din vremea sa, I idonis nu Я data согеѕроп- 
denta. Loenertz propune datarea unui num г 
de 3 0 а scrisori folosindu se de rereririle 
lor la unele evenimente sau de locul scrisori- 
lor în manuscrisele resp ctive. Destinatarii 
sint indicaţi de editor în fruntea fiecărei scri- 
sori. după cum au putut fi identificaţi din 


textul respectiv; mulţi însă au rimas an ni- 
mi. Editorul nu traduce scrisorile pe care le 
editează. El anunţă însă ca într-un al treilea 
volum va analiza aceste scrisori şi va comenta 
datele lor istorice şi biografice, 


Ediţia are caracterul unei publicaţii de 
erudiție. Cercetarea. savantă ce stă la baza 
acestei ediţii reflectă intere ul învaţaţilor 
catolici de a pune în lumină activitatea des 
făşurată de Limitrie Kidonis în favoarea bi- 
sericii papale. În aşteptarea interpretarii 
istorice ре care o fägäduieste editorul, con ta- 
{Ат că informatiile pe care le posedäm cu 
privire la 1 idonis atestă în general zelul său 
procatolic si sträduintele sale active pentru 
unirea bisericii bizantine cu biserica Romei 
sub conducerea acesteia. 

Aparţinind aristocrației bizantine, Is ido- 
nis a fost de tînăr în serviciul curţii imperiale 
din Constantinopol, осиріпа apoi înalte dre- 
gătorii sub împărații Ioan al V-lea Paleologul 
si Ioan al VI-lea Cantacuzino, cu începere 
din 1341 pînă în 1385. A fost şi cleric. A tra- 
dus în grecește opere teologice catolice. În 
anii 1369 1371 а însoţit pe îinpăratul Toan 
al V-lea la. Roma pentru tratarea unirii hise- 
ricilor. A voit să treacă la catolicism, dar 
a fost împiedicat de funcţia de ministru al 
curţii imperiale. (.ronicarul Cucas relatează 


că pe Dimitrie Kidonis bizantinii ЇЇ socoteau 
eretic” (Ducas, Istoria lurro-bizant пл, ediţie 
critică de Vasile Grecu, București, 1958, р. 
328). 

Am relevat aceste cfteva date biografice, 
ре care le evită Loenertz, spre a explica а Че 
interesul fnvatatilor catolici pentru corespon- 
denţa lui Kidonis. 
are totuși un conțmut documentar foarte 


Aceasta corespondenţă 


preţios pentru studiul istoric al socictatii 
bizantine din sec. al XIV-lea. Îngrijorarea 
aristocrației bizantine faţă de ameniuţurile 
turceşti, apelul ei disperat la ajutorul mult 


precupetit al occidentalilor, contradicţiile 


www.dacoromanica.ro 


17 INSEMNARI 


interne ale clasei dominante rezultind din 
luptele pentru putere în conditiile aservirii 
feudale a țărănimii, toate acestea se reflectă 
direct sau indirect în scrisorile lui Kidonis. 


Multe din scrisorile lui Kidonis au fost 
concepute ca opere literare, pregătite pentru 
a deveni publice. De aceea, o parte din această 
corespondenţă este lipsită de sinceritatea 
proprie scrisorilor particulare ; în schimb, re- 
flectä concepţiile politice şi sociale care aveau 
circulaţie în sec. al XIV-lea, precum şi lupta 
dintre palamism şi antipalamism din socie- 
tatea bizantină. Este importantă de asemenea, 
pentru studiul culturii bizantine din perioada 
respectivă, însăşi limba greacă folosită de 
Kidonis în scrisorile sale. Autorul scricorilor 
este un purist şi modelele limbii sale sînt 
operele scriitorilor antici. 


Figurează între scrisorile lui Kidonis Я 
una pe care acesta a adresat-o în 1386 unui 
prieten al său din Ţara Rominească (vol. 11, 
р. 272 271). Prietenul plecase din Constan- 
tinopăl de frica unei epidemii de ciumă şi se 
adapostise în Тага Rominească. În scrisoarea 
sa plină de considerații filozofice, hidonis 
îndeamnă pe prietenul său „să uite că trăieşte 
împreună cu готіїпіі” şi-i urează să se întoarcă 
mai curind în {ага sa. Importanţa acestei 
scrisori nu va scăpa istoricilor noştri. Loenertz 
menționează în ediţia de faţă pe N. lorga, 
о. Talrali дї У. Grecu pentru unele referiri ale 


lor la opera lui Kidonis. 


` Gh. С. 


FRANZ DÖLGER, Regesten der Kaiserurkun= 
den des oströmischen Reithes, 4 Teil, Mün- 
chen, 1960, XXX +165 p. 


În marea lor majoritate, actele normative 
şi poruncile administrative ale împăraţilor 
bizantini au fost publicate în diferite colecții 


58 


şi în anexele unor lucrări istorice. Studiul 
textelor originale şi cronologia lor n au forn at 
însă obiectul unor cercetari critice şi de ассса 
în lucrările de bizantinologie se mai fa $ 
trimiteri la hrisoave greşit datate sau la texte 
îndoielnice. 

Bizantinistul german Franz Dolger şi a 
luat sarcina de a cerc ta sistematic acgele 
cancelariei imperiale bizantine, identifi 1 
textele originale, copiile şi falsurilc lor. Rezul 
tatele cercetărilor sale, deşi publicate ub 
indicaţia de reges‘e, constituie o operă cr'ti a 
bazată pe analiza migăloasa a elcment lor 
constitutive ale documentelor. 

Dôlger а publicat primele trei parti din 
lucrarea sa în 1924 1925, identificind un 
numar de 2075 de acte ale cancelariei bizantine 
de la 565 pînă la 1282. În această a patra 
parte a lucrării sale, autorul publică în сп 
tinuare 787 de regeste ale actelor din ani 
1282 1341. 

Fiecare regest cuprinde descrierea mate- 
rialä a dacumentului respectiv, mentioneazä 
numele destinatarului $i indicä foarte sumar 
conţirfutul actului. Se mentioncazä şi publi 
catiile în care а apărut textul respectiv. Se 
indică în greceşte primele cuvinte ale actului. 
Se identifică falsurile. Pentru determinarea 
cronologiei actelor se folosesc atît izvuarel , 
cit şi lucrările istorice. În literatura istori : 
cercetată de Dölger figurează şi lucrările bizan 
tiniştilor ruşi şi sovietici, precum şi ale at 
rilor гоп, unguri, strbi į bulgari. 

Lucrarea аге caract rul unei cerce і 
erudite si este de mare utilitate pentru b'7 n 
tinisti. Însă indicat Пе auto ч і pr'vitoa 1а 
conţinutul actelor sînt în general р ea sumâr 
şi formale. Se dau indicaţii ша? ale cu ри 
vire la persoanele care fi urca a în 1 cume tc. 
at пре 

icultu е 


Nu se menționează cu ac i 
mentele economice, sociale, pol tic 
caracteristice cuprinsului fi carui act. 


Gh. С. 


www.dacoromanica.ro 


520 


G. TANROVA-PETROVA, Българо-визан- 
тийсьите отношения при управление- 
то на Тервел и Кормесий (Raporturile 
bulgaro-bizantine în timpul domniei lui 
Tervel şi Kormesios), Изеследования в 
пест на Марин С. Дрихпов, Sofia, 


1960, р. 615—620. 


Autoarea relevă în studiul de faţă о con- 
tradictie de datare în cronografia istoricului 
bizantin “lheophanes. Atunci cînd acesta 
relatează despre intervenţia bulgarilor din 
anul 718 în luptele interne din Bizanţ, men- 
ționează că ei erau conduşi de chanul Tervel 
(Theophanes, ed. de Воог, р. 100). Acelaşi 
autor, la sfîrşitul istoriei sale, povestind despre 
luptele dintre bulgari şi bizantini la începutul 
sec. al IX lea, arată că în anul 812 Krum 
pretindea să încheie расе cu Bizanțul în con- 
ае tratatului semnat în anul 716 cu chanul 
In ormesios (1 heophanes, ed. de Boor, р. 497). 


Îu lista chanilor bulgari (imennik), după 
numele lui Tervel este о lacună, dar din cro- 
nica lui Siegebert (Siegeberti Chronica, M.G. 
HS. s. VI, р. 329), şi mai ales din cronica lui 
Alberic (Alberici monachi trium fontium Chro- 
nica, M.G.H.S.s. XXIII, р. 703) rezultă că 
al treilea chan bulgar, succesorul lui Tervel, 
a fost h огтеѕіоѕ. Fata cu cea de-a doua in- 
formaţie а lui Theophanes nu mai putea fi 
în anul 718 chanul bulgarilor Tervel de vreme 
ce tratatul cu Bizanțul fusese încheiat cu doi 
ani mai înainte de К огтпеѕіоѕ, succesorul lui 
Tervel. Cu toate acestea, toţi istoricii bulgari nu 
au dat nici o importanţa contradictiei semna- 
late şi au admis sfirsitul domniei lui Tervel 
în anul 718, adică au considerat exactă numai 
prima afirmaţie a lui Theophanes. 


С. Tankova-Petkova socoteşte că trebuie 
acordat mai mult credit celei de-a doua infor- 
тай! а lui Theophanes, atît pe baza datelor 
furnizate de cronicile lui Siegebert, Alberic 
și p tiiarhul Nicephor, cît şi pentru o serie 
de motive analizate de autoare. Într-adevăr, 
contracicerea relevată în acest articol nu este 
singura în opera lui Theophanes. istoricul 
bizantin şi-a cules informaţiile din surse dife- 
rite, astăzi dispărute, inegale ca valoare docu- 


INSFMNARI 18 


mentarä si fără nici un spirit critic. În ce pri- 
veste relatärile sale cu privire la evenimen- 
tele de la începutul sec. al IX-lea, acestea sînt 
mult mai exacte deoarece coincid cu perioada 
în care Theophanes şi-a scris istoria sa. Bogăția 
de amănunte cu privire la clauzele tratatului 
din anul 718, numele persoanelor care au 
participat la încheierea lui, toate acestea 
dovedesc că Theophanes a dispus de acte ofi- 
ciale devenite actuale în anul 812 în urma 
pretențiilor lui гит de a fi din nou aplicate 
în relaţiile bulgaro-bizantine. 

Cu excepţia acestei singure informaţii, 
numele lui Tervel nu mai apare nicăieri după 
anul 711. Datorită relațiilor strînse ре саге 
Tervel le-a avut cu împăratul Justinian al 
II-lea şi ajutorului militar acordat acestuia 
între anii 705—711, probabil numele lui 
Tervel a devenit foarte cunoscut în Bizanţ. 
În aceste condițiuni este explicabil că istori- 
cul anonim, a cărui relatare a stat la baza 
informaţiei lui Theophanes, să-l fi considerat 
ре Tervel chanul bulgar din vremea tratatului 
cu Bizanțul. Ре baza acestor argumente, 
autoarea consideră că domnia lui Tervel a 
luat sfirşit între anii 711 şi 716 şi a fost urma- 
tă de aceea a lui Kormesios. 

În ultima parte a studiului suu autoarea 
se dcupă de importanţa primului tratat bul- 
garo-bizantin din anul 718. Acesta fixa fron- 
tierele dintre cele doua state, contribuţia a- 
nuală plătită Bulgariei de către Bizanţ. 
problema extrădării fugarilor politici şi regle- 
mentarea schimburilor comerciale. Preocupările 
de natură economică din tratat învederează 
dezvoltarea Buigariei іп acea vreme şi impor- 
tanta ei în comerţul de tranzit pentru regiunile 
din sud-estul Peninsulei Balcanice. 

E. Fr. 


Н. GLYISATZI AHRWEILER, Les forte- 
resses construites en Asie Mineure face 
à l'invasion Seldjucide, în Akten des ХІ 
Internationalen  Byzantlinisten Kongresses. 
München, 1958, Editura С. H. Beck, 
München, 1960, p. 182—189. 


Pentru a face față atacurilor persane şi 
apoi arabe, Asia Mică poseda o linie de for- 


www.dacoromanica.ro 


19 INSEMNARI 


tăreļe siluale pe marile drumuri. Fiecare 
fortăreață era apărată de circa 300 500 sol- 
dati. Înaintarea turcească si crearea sultana- 
tului de Rum Я emiratului Danichmandid a 
impus пої construcţii defensive. Primul саге 
are iniţialiva reconstruirii fortăreţelor şi 
fortificării orașelor din Asia Mică este, după 
spusele lui Attalciates șt Psellos, Roman al 
1\-1еа Diogene. Urmașii săi imediali fusä nu 
sau mai preocupat de continuarea operei 
începute de acesta. De-abia Alexios Comnenul, 
după ce a devenit împărat, a început opera 
de restaurare a puterii imperiale, eliberind 
citeva oraşe de ре litoralul Asici Mici, devenite 
apoi baze de operații pentru acţiuni în interior. 
El construieşte în această vreme о fortăreață 
їп аја Nicomediei, reconstruiește orașul 
Adrammytion, şi fortărețele Hieron, Kurikos 
si Seleucia. 

Opera de fortificare a Asiei Mici este con- 
tinuată de urmașul său, Ioan Comnenul. 


Acesta construieşte de-a lungul drumului 


521 


militar din Frigia şi Pamphilia fortărețe şi 
linii de apărare 47А лхто în scopuri mai mult 
ofensive. Opera de fortificare a Asiei Mici 
este urmată şi de Manuil Comnenul, aşa cum 
se arată în elogiul ce i-a făcut Eustathie din 
Thessalonic. Atenţia lui Мапий а fost îndrep- 
tată în special asupra Bithyniei, mereu ame- 
nințată de raziile turceşti. A întreprins lucräi 
pentru a schimba cursul afluenților Mcandru- 
lui ca astfel acest fluviu să devină impracti- 
cabil pentru turci. A construit fortărețe ре 
întreaga linie de comunicaţii din regiunile 
periferice ale Imperiului, care mai înainte 
fuseseră abandonate din cauza deselor atacuri 
turceşti. Мапий а fost preocupat şi de reorga- 
nizarea teritoriului cucerit de predecesori, 
ridicînd din ruine mai multe orage, ca de exem- 
plu Pergamul şi construind altele noi. După 
autoare, în vremea lui Маний, viaţa iși reluase 
cursul normal în Asia Mică. 


E. Fr. 


DIBLIOGRALIE, \RUIVISTIC\, MUZEOGRAFIE 


* . Биб шотеки в Румынской Народной 
Республике, Бухаресг, Изд. „Мери- 
дпапы”, 1961, 80 р. + 7 pl. 

„ * Les bibliothèques dans la République 
Populaire Roumaine, Bucarest, Meridiens- 
Editions, 1961, 76 р. + 7 pl. 

+ * x The Libraries in the Rumanian People's 


+ 


Republic, Bucharest, Meridiens, 1961, 
08 р. +7 pl. 
Aclivitalea bibliotecilor din Republica 


Populară Romină este în continuă înflorire 
şi prin intermediul lor cartea devine tot mai 
mult un instrument de îmbogăţire a cunos- 
tintelor. Dintr-o ţară cu un număr foarte re- 
sirins de biblioteci, Romfnia a devenit în 
anii regimului democrat-popular о ţară 
cu un sistem de biblioteci dezvoltat și bine 
închegat şi cu o activitate multiplă şi în conti- 
пий creștere. Din păcate, această activilate 


18 — с. 2460 


nu а fost cercetată pînă acum în ausamblul 
ci, fiind putin cunoscută peste hotare. fată 
de ce considerăm binevenită iniţiativa publi- 
саги, în mai multe limbi, a lucrării de саге пе 
ocupăm în rindurile de faţă. 

Lucrarea fnfatiseazä dezvoltarea biblio- 
Lecilor din patria noastră din perioada feudală 
pînă astăzi. În mod normal se insistă mai tude- 
lung asupra stării și activităţii bibliotecilor 
din perioada contemporana. Pentru epoca de 
după 23 August 1944 se expun succint prin 
cipiile care stau la baza organizarii sistemu- 
lui de biblioteci din R.P.R., se prezinta reţele 
de biblioteci şi aspecte din activitatea lor. 
Întrucit cititorilor noștri le sint cunoscute 
aceste fapte, nu considerăm necesar за пе 
оргип asupra lor. Тіпет numai să subliniem 
că, їп linii generale, lucrarea reușește să dea o 
imagine aproape veridică а trăsaturilor esen- 


www.dacoromanica.ro 


922 


Alale ale sistemului şi activitații bibliotecilor 
дїп patria noastră, 

Їп întocmirea lucrarii s au întimpinat desi- 
gur o scrie de greutăţi izvorite din lipsa unor 
cercetări monografice despre cele mai reprezen- 
alive biblioteci sau despre bibliotecile” din 
diverse perioade ale dezvoltarii culturii şi 
ştiinţei noastre. Căci ceea ce sa făcut pina 
acum іп domeniul cercetarii istoriei biblio 
Lecilor rominesti este și insuficient și nesatis- 
făcător. 'lotuși, daca $ ar fi folosit cu mai mult 
discernămint informaţiile cuprinse în studiile 
si articolele anterioare — puţine cite sint , 
s-ar і înluturat unele lacune si impresia de 
abibar în prezentarea materialului. 

Astfel, епшпегіпаіи se, în introducerea 
despre dezvoltarea cărţii la noi, „date semni- 
ficative din prima fază a istorici cărţii romi- 
neşti”” (р. 5), nu se amintesc unele tipărituri 
de o deosebită importanță în dezvoltarea 
culturii romineşti, cum sint: Noul Testament 
(Alba Iulia, 1048), ale cărui predoslovii ex- 
primă idei ce-depășesc cadrul îngust al epocii ; 
Pravilele lui Vasile Lupu (lași, 1646), unul 
din primele coduri laice de legi în lnuba ro- 
mina elc. 

Vorbind despre bibliotecile din ţările ro- 
minești din perioada feudală, lucrarea nu 
aminteşte nimic despre biblioteca Mavrocor- 
daţilor, una din cele mai vestite biblioteci 
europene din sec. al XVIII lea. Această 
bibliotecă prezintă interes atit prin bogăţia 
şi raritatea colecţiilor ре саге le avea, cit si, 
mai ales, prin faptul că avea carți cu „lega 
tură romineascu”, marlurie indirectă а apre- 
cicrii de care se bucura cartea în țarile romi- 
nești. Deşi lucrarea vadeste o înclinare pentru 
prezentarea mai largă a bibliotecilor din Tran- 
silvania, ca omite sa amintească biblioteca 
Astra de la Sibiu, înfiinţată în anul 1362 din 
inițialiva unor cărturari progresiști ca Axente 
Sever, Timotei Cipariu, George Barițiu etc, 
Este ştiut că biblioteca Astra, mai ales în 

rima perioada, а desfușurat o activitate pozi- 
tivă în räspindirea si dezvoltarea culturii 
noastre, 

În legatura cu bibliotecile mänastiresti, 
pentru sec. МУ МУП ar fi trebuit subliniat 


INSEMNARI 20 


faplul că ele erau totodată Я biblioteci şco 
lare, căci primele şcoli romîneşti, cu un pro- 
gram relativ cuprinzător pentru acea vreme, 
au funcţionat pe linga mănastiri și biserici. 
În felul acesta, bibliotecile şcolare romfnesli 
îşi au începutul în sec. al XV lea. Таг în ceca 
ce priveşte biblioteca din 11а}, ea аа, în 
primul rînd, biblioteca şcolara а seminarului 
mitropolitan $1, cu tot caracterul ei predomi 
nant teologic, a jucat un rol pozitiv dupa 
cum reiese şi din faptul că aici au cercetat si 
studiat o seric de carturari, ca Samuil Clain, 
Gheorghe Şincai, Petru Maior, Timotei Ci- 
pariu etc. 

În prezentarea colecţiilor diverselor bi- 
blioteci din trecut consideram că ега necesar 
să se stăruie nu numai asupra unor manu 
scrise sau tiparituri cu valoare mai mult mu 
zeistică, ci Я asupra inatcrialelor care ajută 
la cunoașterea istorici poporului. La biblio- 
teca Batthyaneum, de pildă, există o serie 
de scrisori care conţin știri contemporane des- 
pre mişcarea lui Horea, Cloşca şi Crișan, care 
nu sînt amintite în lucrarea de fata. Ar fi 
fost interesant să se fi dat informații despre 
aclivitatea din trecut a acestor biblioteci, 
spre a se putea vedea rolul pe care 1 au jucat 
in räspindirea ideilor Я а cunoștințelor. 


În ceea ce priveşte bibliotecile de după 23 
August 1944, avem de semnalat modul expo- 
zitiv de prezentare a materialului. Dacă acest 
procedeu duce la o înfățișare satisfacatoare a 
rețelelor de biblioteci si a rolului lor cultural- 
educativ, el nu dă posibilitatea oslindinii 
conţinutului şi creșterii activităţii desfașu- 
rate de bibliotecile din ţara noastra. Pentru 
aceasta ar fi fost nccesar să se fi făcut o analiză 
a cifrelor prezentate (de ce oare se dau cifre 
din 1958, într-o lucrare apărută în 19617) 
şi o comparare a lor cu cifre din trecut şi din 
alte ţări. Desigur, această analiză аг fi tre- 
buit să fi cuprins nu numai cifrele globale, ci 
şi pe cele referitoare la cărţile citite, la cate- 
goriile de cititori etc. Analiza cifrelor referi- 
toare la activitatea bibliotecilor аг fi trebuit 
împletită cu cea a datelor referitoare la pro- 
ductia de carte din R.P.R. Cele citeva іп 
formaţii despre tipărirea cărţii în perioada 


www.dacoromanica.ro 


21 INSEMNARI 


socialistă, incluse la începutul lucrării, sînt 
cu totul insuficiente pentru a arăta bogăţia 
şi complexitatea producţiei noastre editoriale 
si în plus, cu totul răzlețe de perioada la саге 
se referă. 

Prezentarea expozilivă nu dă posibilitate 
sublinierii în mod satisfăcător а strinsei și 
multilateralei colaborări care există între 
bibliotecile de toate tipurile din R.P.R. Nu 
sînt oglindile în mod suficient de clar пісі 
sarcinile unor biblioteci ca Biblioteca Insti- 
tutului de documentare tehnică, Biblioteca 
centrului de documentare medicală sau Bi- 
blioteca centrală de stata R.P.R. Explicarea 
cauzelor саге au dus la înfiinţarea libliotecii 
centrale de stat — rezumată numai la necesi- 
tatea de a avea o bibliotecă ştiinţifică enciclo- 
pedică de lectură publică (vezi p. 22 şi 48) — 
este simplistă şi nu corespunde realităţii. 
Înființarea Bibliotecii centrale de stat a fost 
impusă de cerinţele revoluţiei culturale din 
patria noastră, de necesitatea existenţei în 
noile condiţii create de pulerea democrat- 
populară a unei mari biblioteci care să îndepli- 
nească multiplele functii ale unci hiblioteci 
naţionale. 

Avind în vedere destinaţia lucrării, consi- 
derăm că ar fi trebuit prezentale şi alle as- 
pecte ale aclivilăţii biblioteconomice din 
R.P.R., ca, de pildă, problema organizării 
Dibliotecilor  arătîndu-se principiile cäläu- 
ziloare în acest domeniu (organizare în funcție 
de cerinţele cilitorului și în folosul lui) etc. 
În felul acesta valoarea lucrării ar fi crescut 
Я s ar fi dat o imagine mai cuprinzătoare а 
activităţii biblioteconomice din patria noastră. 


М. Т. 


x * a ›,Годишиик на Българския библио- 


графски Институт «Елин Пелин»* 
(Anuarul Institutului bibliografic „Elin 
Pelin”), vol. VII, Sofia, 1961, 378 p. 


Volumul VII al „Anuarului Institutului 
bibliografic bulgar”, apărut de curînd, aduce 
noi contribuţii din domeniul culturii bulgare 
și universale. 


523 


La rubrica comunicărilor semualam două 
articole care privesc istoria relatiilor ro- 
mino-bulgare. Primul dintre acestea se referă 
la istoria presei progresiste bulgare in lominia 
în sec. al XIX-lea şi este іп ша! Cind а їп- 
ceput să apară ziarul „Dunavska Тога’ al 
lui Dobri Voinikov? Pînă acum era acceptată 
data de 10 septembrie 1867, Brăila. Analiziud 
conţinutul articolelor primului număr al 
ziarului, E. Г. Andreeva a semnalat că ele 
se referă la luna noiembrie 1867 şi că deci data 
de apariţie acceptată pînă acum este greșită. 
Cercetind mai departe această problemă 
Gh. Borsukov a descoperit în Biblioteca Uni- 
versitätii din Sofia colecţia pe un an а ziarului 
»Dunavska Zora” în саге pe primul număr 
este lipită deasupra datei — tipărită greşit 
inițial — o bucăţică de hirtie tipărită cu data 
exactă: 13 noiembrie 1867. Їп felul acesta 
trebuie corectată data арагі{ісі acestui ziar 
si în bibliografia Publicaţiile periodice romi- 
neşti de Nerva Hodos si Al. Sadi-lonescu, 
Bucureşti, 1913, р. 220. "Cel de-al doilea 
articol aparține Tatianei E. Kirkova si are 
titlul Pe urmele unei greşeli. Pînă acum bio- 
grafii d-rului Atanas Bogoridi — participant 
în mișcarea eteristă la 1821 — susțineau că 
teza de doctorat a lui a fost intitulată „De pis- 
cium medalla [sic!] spinali”. J.ucrarea în 
original nu fusese descoperită însă pînă acum. 
Studierea „de visu‘ de către autoarea artico- 
lului a acestei lucrări a dus la descoperiri 
noi: titlul în întregime și aflarea adevăra 
tului ei autor. Titlul este: De piscium cerrbro 
et medulla spinali. Гиззейано inauguralis 
quum consensu illustris Facullatis Medicae 
Halensis publico eruditorum examini subiicit 
APOSTOLUS ARSAKY  Epirolu, Medici 
nae et chirurgiae doctor. Accedunt tabulae 
aeneae tres, Hale, Typis Ilendelianis. Anno 
MDCCCXIIL (1813), 2 + 46 p., 4°, Aulorul 
este cunoscut istoriografiei noastre: а rul 
Apostol Arsaki. Autoarea reconstituie le- 
găturile de prietenie pe care le-a avut dr. 
Arsaki cu dr. A. Bogoridi în timpul şederii 
lor la Bucureşti şi ulterior. A. Атза a dăruit 
această lucrare d-lui Bogoridi, iar biografii 
acestuia, găsind un exemplar fără foaia de 


www.dacoromanica.ro 


521 ÎNSEMNĂRI 


titlu în arhiva sa, i-au atribuit greşit şi paterni- 
tatea lucrării. 


„Апиаги]” mai conţine articole privitoare 
la probleme actuale ale bibliografiei. Astfel, 
D. D. Ivanov, colaborator științifice la Biblio- 
teca Fundamentală pentru ştiinţele sociale 
de ре lingă Academia de Ştiinţe а U.R.S.§S., 
publică articolul Ce este bibliografia stiin{i- 
fică? Autorul arată necesitatea și utilitatea 
ca fiecare om de ştiinţă să știe să alcătuiască, 
să folosească în mod critic şi să se orienteze 
în bibliografia problemei pe саге о studiază 
sau asupra căreia urmează să elaboreze о 
lucrare. Acest articol este dedicat directorului 
Institutului bibliografic bulgar, prof. Todor 
Borov, eu prilejul împlinirii a 60 de ani. Tot cu 
acest prilej se publică si un supliment festiv, 
de 13 p., la acest volum, conţinind: biblio- 
grafia lucrărilor lui Т. Borov (anii: 1920 
1960), tabula gratulatoria în care sint 
prezente instituţii şi personalităţi științifice 
si de la noi „ecouri în presă ș.a. Veselin 
Traikov, în articolul Aparatul ajulälor în 
literatura şliințifică, dezbate problemele legate 
de elaborarea indicilor de diferite feluri (alfa- 
betic, cronologic, pe materii etc.) subliniind 
că este de dorit ca ei să însoţească orice lu- 
crare ştiinţifică de proporţii mai mari, înles- 
nindu-se astfel într-o importantă măsură 
consultarea de către un cerc larg de cititori 
Я deci inärindu-se utilitatea lucrării respective. 
Ca deosebit de valoroasă considerăm si minu- 
tioasa Bibliografie a bibliografiilor tulgare pe 
ап 1958—1960 (р. 184 361), întocmită de 
Z. Petkova, care încheie volumul. În această 
lucrare sint incluse bibliogrufiile separate sau 
cele din lucrări (în note, la începutul sau 
la stirșitul lor etc.) din domeniul marxism-le- 
ninismului, filozofiei, istoriei, al relaţiilor 
internaţionale și al activității ştiinţifice în 
diferite alte domenii. 


Та acest substanţial volum mai sint publi- 
cate recenzii, referate, indice alfabetic, cro- 
піса $ dări de seamă asupra activităţii Insti- 
tutului bibliografic bulgar. 


А. С. 


2 
е 


* „ Извори за историју првог српског ye- 
танка. Грађа из Земунских архива. 


КЪига I. 1801 1808. 


istoria primei răscoale 


* 


(Izvoare pentru 
sirbești. Ma- 
terial din arhivele din Zemun (Semlin). 
1804 1808). 


Belgrad. 


Volumul 1. Publicat de 


istorică din Belgrad, 


1955, 631 р, 


Arhiva 


Primul volum de materiale inedite privind 


răscoalo antiolomană a sirbilor conține о 
serie de informaţii care merită să Пе relinute 
de istoricii romini, dat fiind faptul că m peri- 
oada acestei răscoale încep să se dezvolte mai 


imtens relaţiile romino-strbe. 


După cum se subliniază chiar în introdu- 
cerea volumului (р. VII), rominii, printre care 
și Tudor Vladimirescu, au luat parte alături 
de ruşi la luptele strbilor în Craina. Numeroși 
delegaţi sirbi au venit în accastă vreme la 
București, Craiova şi lași pentru a lua legă- 
tură cu rușii Я rominii sau au lrecut prin 
Braşov și Sibin spre Rusia. 


Printre aceștia sînt menţionaţi, fice în 
documente, fie în notele biografice de la indice 
următorii: Jeremija Gagié (р. 73, 77, 80), 
Тай Це Djuric-Dimitrijevi€, secretarul lui 
IS aragheorghe (p.510 511 ;574), polcovnicul 
Stefan Zivkovic (p. 52, 155, 156, 165,367, 
375, 575), Vule Ilié-K olarac (mort în Bucuresti 
la 1831, om apropiat lui lKaragheorghe; р. 
511, 575), Stefan Jeftić, Petar Novaković- 


Čardaklija (р, 370, 521, 583) ş.a. 


În unele note biografice sint omise datele 
privind şederea unor personaje importante 
în ţara noastră. Este cazul lui [van Iugovié, 
secretar al Consiliului sîrbilor răsculați, Mladen 
Milovanović, participant la luptele Etcriei în 


principate, Ianko Popović șeful unei organie 


www.dacoromanica.ro 


93 INSFMNARI 


zatii cteriste care încă mai cxista т Rusia 
între 1821 1825 ete. În privinţa lui Milan 
Obrenovié, mort la Bucuresti Їп 1810 (p.511, 
583), putem preciza că mormîntul lui se vede 
si astăzi la Heresti, regiunea Bucureşti. 

Negustorul N. Crestonosié, cu care Tudor 
Vladimirescu are legături de afaceri în 1814 
(Răscoala din 1821, 111, р. 244), în 1808 li- 
vrează mărfuri răsculaților strbi (р. 524). Pe 
Fleischhackl von Hackenau, mai tirziu consul 
al Austriei la Bucureşti, îl găsim în această 
perioadă în postul de translator de limbi 
orientale pe lingă comandamentul din Pe- 
trovaradin (р. 186, 325, 450, 534). Reţinem 
menţiunile documentare despre interzicerea 
exportului de sare din Tara Roimineascä spre 
Serbia si Bosnia (р. 489) Я a exportului de 
arme cumpărate de la cetăţenii Ţării Romineşti 
(p. 524). 

În legătură cu alte situaţii sint menţionate 
Transilvania şi Moldova, precum $ oraşele 
București, Sibiu, Timişoara, Bistriţa, Moldova 
Veche сіс, La Craiova,lsaiev elibera un atestat 
lui Kolarovié, comandant peste două, esca- 
droane de cazaci, organizate de Const. 1psi- 
lanti (р. 292). Se afirmă însă greşit că ar fi 
vorba de un Ipsilanti grec, cneaz rus şi coman- 
dant al cazacilor (р. 575). În reulilate este 


Rubrica „lusemnări” 


525 


vorba de Const. Ipsilanti, domnul Ţării Ro- 
minesti (1802 1806) care a organizat diverse 
formații militare, printre ele si un polc de 
cazaci, 

Datele despre diverse persoane din ţara 
noastră sint destul de numeroase. Ре lingă 
romîni veniţi la Zemun din țară sau din Bel- 
grad (р. 38, 145, 466, 552, 558 elc.), întîlnim 
date despre Gyulaj Ignac din Sibiu, ulterior 
ban de Croatia (р. 32, 133), Simpschen Josef 
din Bistriţa, comandant Ja Petrovaradin (р. 
586), Costa Gheorghe din Transilvania, Wacht- 
meister la Zemun (р. 145, 552) еіс. Aceste 
date, în cea mai mare parte necunoscute, 
credem că vor fi utile istoriografici noastre. 

Socotim bună metoda de a publica docu- 
mentele în limba originalului (germana) cu 
traducerea sfrbä Я binevenită iniţiativa de а 
da la sfirsit, printre altele, si un indice de 
instituţii. Indicele toponomastic are unele 
scăpări, paginile la care se trimite necores- 
punzînd totdeauna. Aceste scăpări, precum şi 
numărul mare de erate, justificată în parte 
prin dificultăţile pricinuite de textul german, 
vor fi desigur evitate la volumele următoare. 


S. Г. 


а fost alcătuită de: 


Р. Diaconu, L. Demény, С. Șerban, $. Іапсоуісі, І. Babici, 


1. Corfus, М. Moldoveanu, 
$. Columbeanu, І. 


I. Totoiu, 
Valasoglu, A. 


О. Cicanci, A. Lazca, 
Ioachim, Gh. Сгопұ, 


E. Frances, М. Tomescu, A. Constantinescu, 


www.dacoromanica.ro 


СОДЕРЖАНИЕ 


СТАТЬИ 


В. ЛИВЕАНУ, О деятельности КПР среди безработпых к январско- 
февральских Goen 1933 D, оао ое ва 


Л. БОЙКУ, О социальпой структуре молдавского города в середине ХІХ в. 
Л. ДЕМЕНЬ, О характере восстания 1655 г. в Валахии . . . . , . . . . . 


ЗАМЕТКИ И СООБЩЕНИЯ 


И. ПУЙЯ, "Чрезмерная продолжительность рабочего дня в промышленности 
Румынии в 1934—1940 гг... . ее кожа аш еее 


В. КУРТИКОПЯНУ, Новые документы о революционпом борце и культурном 
деятеле Apurone Пескариу (1890 1920) . . . . . . . . . . . . . . . 


КОРНЕЛИЯ БОДЯ и П. ЧЕРПОВОДЯНУ, Новые материалы к биографии 
Николая Бэлческу (I) ....................... 


ДЖОРДЖЕТА TOTOIO, Роль логофета Ивана | Норочи в политической жизни 
румынских стран во второй половине ХУІ в. ..........., 


ДАМАСКИН MIHOK, Повые данные о Макарии-печатнике . . . . . . . . . . 


ДОКУМЕНТАЛЬНЫЕ ИССЛЕДОВАНИЯ 


Исследования в области всемирной истории в ГДР (Еуджен Станеску). . . . . 
НАУЧПАЯ ЖИЗНЬ ........................ 
РЕЦЕНЗИИ ............................ 
ОБЗОР ЖУРНАЛОВ ........... са ш > йз 
ЗАМЕТКИ s s ш еж ж-ш as 4 ёё anges лель à à fie р ai н 


ЗОММАТВЕ 


ETUDES 


У. LIVEANU, L'activité du P.C.R. parmi les chomeurs à la veille des luttes 
de janvier—février 1933 ........................ 


Стр. 


255 
281 
307 


339 


357 


373 


528 


L, ВОСК, Remarques sur la structure sociale des villes moldaves au milieu du ХМ Хе 
sieele Les pa Ж, deo bin cane adu би ct Їй бе ar Die di © Ежа 


L. DLMÉNY, Le тёүуөтайөппште caraclère de la révolle vulaquė de 1655 


NOTES ET COMMUNICATIONS 
‚ PUIA, La durée excessive de la journée de travail dans l’industrie de la Roumanie 
entre 1934 et 1940 . . . . . . . . Le à UT E ТО Р 
У, CURTICAPEANU, Nouveaux documénts's sur Айй Pescariu homme de culture 
(1590 192)......,.. а: Ж RCE 5: 5 


CORNELIA BODEA et Р. CE RNOVODEA NU, Nouviaus malériaux pour lu bio 
graphie de Nicolae Bălcescu (Il) , . . . . . ss è 


GIEORGETA TOTOIU, Le rôle du logolhèle Ivan Norocea dans la <ie politique des 
pays roumains dans la seconde moitié du NVIe siècle . . . , 


DAMASCHIN MIOC, Informations inédites sur le тайге imprimeur Гея 
ÉTUDES DOCUMENTAIRES 
Les recherches d'histoire universelle dans Іа В. D. Allemande (Eugen Staneseu) . 


LA VIE SCIENTIFIQUE < a eii e a io a w 444,444 жож ой a 


COMPTES RENDUS ...,..................... 
LA REVUE DES REVLES ,....,,...,...,..,....... 


LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. 


„ * „ Istoria Rominiei, vol. І, 831 р. cu 190 fig. + 16 pl., 45 lei; vol. П, 1 159 р. 
+ 20 pl., 45 lei. 

„ * „ Din istoria Transilvaniei, vol. І, ediţia a III-a, 356 р. + 15 pl.; vol. П, 
ediţia a II-a, 552 р. + 1 pl. ; banderolate 65,60 lei. 

„ * „ Studii și materiale de istorie contemporană, vol. II, 508 p., 21,90 lei. 

CRITOBUL DIN IMBROS, Din domnia lui Mahomed ai II-lea. Anii 1451 — 1467. 
Ediţie de Vasile Grecu, 379 p., 19,60 lei. 

PROCOPIUS DIN CAESAREEA, Räzholul cu goții, traducere și introducere 
de Н. Mihăescu, 307 р. + 2 pl., 20,40 lei. 

* „ Documente privind Unirea Principatelor, vol. I, Documente interne (1954 — 
1857), 783 р. + 8 pl., 38,30 lei; vol. II, Rapoartele Consulatulul Austriei 
din lași (1836—1853), 552p., 32,30 lei. 

„ * „ Documente privind istoria Romîniei. Răscoala din 1821. Izvoare narative, 
vol. V, 628 p., 23,40 lei. 

„ * „ Documente privind istoria Romiulei. Colecţia Eudoxiu de Ilurmuzaki (serie 
nouă), vol, I. Rapoarte consulare ruse (1770—1796). Din „Arhiva politică 
externă а Nusici”, Moscova, 815 p., 43,30 lei. 

GEORGE POTRA, Documente privitoare la istorin oraşului Bucureşti (1594 — 
1821), 820 p., 34,60 lei. 

„ * „ Doentuente privind геіа{ Ше agrare în veacul al XVIII-lea, vol. І, Тага 
Rominească, 961 p., 40,20 lei. 

CARL GOLLNER, Turcica. Die europäische Türkendruke des XVI. Jahrhunderts, 
1. Band, 464 р., 26,50 lei. 


ARHEOLOGIE 


VLADIMIR DUMITRESCU, Neeropola de ineineratie din epoca bronzului de 
la Cirna, 386 р. + CLXIII pl., 89 lei. 

р. BERCIU, Contribuţii la problemele neoliticului în Rominia, în lumina nollor 
еегесійгі, 594 р. + 15 pl., 80 lei. 

IORGU STOIAN, Tomitana. Contribuţii epigrafice la istoria cetä(il Tomis, 384 p., 
48,60 lei. 

„ * „ Materiale si cercetări arheologice, vol. VIII, 8C8 р. + 16 pl., 111 lei. 

‚ * + Arheologia Moldovei, vol. І, 309p. + 1 pl, 46,10 lei. 


* ‚ Studii şi comunicări. Arheoiogie— Istorie Etnografie, vol. IV, 312 р. + 
25 pl., 18,70 lei. 


www.dacoromanica.ro