Petre_Ispirescu_-_Legende_saŭ_Basmele_românilorŭ_-_Adunate_din_gura_poporului (1892)

LEGENDE 


SAU 


BASMELE ROMÂNILORU 


ADUNATE DIN GURA POPORULUI 


DE 


P. ISPIRESCU 


culegă'or-tipogr af 


BUCURESCI 


EDITURA LIBRARIEI H. STEINBERG £ TIPO-LITOGRAFIA DOR. P. CUCU 


7, CALEA RAHOVEI, 7 + 8, nur. ELISABETA, 8. 


1892. 


Colecția de față se [pe iloră. 


IN LOCU DE PREFAŢĂ 


Mircești, 1862 
Domnule Ispirescu, 


Privindu la volumului de poveşti poporalece mi-ai tri- 
misi la țară, îmă pare că mă aflu în faţă cu o comâră 
pe care aşii fi perdul-o de multù şi am regăsit-o într'o di 
de noroc. 

Un genii farmecătov ese din cuprinsulu, lui şi vine de 
me ia pe aripele sale ca să mă transporte în timpului, co- 
pilăriei, mele şi în lumea acea multi adimenităre, locuită, 
de zmei, de balauri, de pajuri, de cai năsdrăvană, de 
paseri măestre, de strâmbă-lemne, de sfarmă-pietre, de 
feță-frumoşi, de fete de împeraţi cu plete de aur, etc., 
întruni cuventu, de tote minunile ce-mă povestea manca 
[doica] în nopţile de iarnă la gura sobei. 

Drăgălaşe povestiri care îmi îngânati somnuliă, cu visuri 
încântătăre şi care aŭ avutii o fericită înriurire asupra 
închipuirei mele de când suntu pe lume. Ele aŭ contribuiti 
a mă face poetii! 

In adevără aceste fantastice voduri ale imaginaţiei po- 
porului români, aŭ uni caracterui de originalitate carele 
ridică mai presus de câtù basmele altorñ nemuri, căci sunt 
şi înavuţite de tradiţii mitologice ale anticilorii, noştri strë- 


bună, şi viu colorate de radele sorelui oriental. Ele dar, 
sunt de natură a nasce mirarea şi admirarea streiniloru 
culti care se ocupă cu studiulii producerilorii intelectuale 
ale seminţiilor răsăritene. 

A se interesa de aceste basme feerice, este un lucru 
naturalu; a le feri de nimicirea la care ar [i espuse cu 
timpului, este o dorinţă patriotică; însă a scide a le păs- 
tra naivitatea poetică a graiului povestitorilorii de la şe- 
detori, este o operă din cele mai meritorii. 

Acestu meritu Pat avutii d-ta, domnule Ispirescu, şi eŭ te 
feliciti, cu tolă sinceritatea unui adoratoru alu poesiei po- 
porului nostru, pentru modulů iscusit cu care ai culesu şi 
aŭ publicatii importanta colecţie ce aï întreprins cu multă 
ostendlă şi mari sacrificiă. 

Ai făcuti un bună serviciu nâmuluă românescu adunând, 
într'unü şiregui mulțime de pietre scumpe din averea natio- 
nală, uni şireg care nu mai este ameninţatu de a se perde. 
Recunoscinţa ndstră îţi este dar câştigată pentru totu-d'a- 
una. Preţiosuli d-tale volumiă trebue să se afle în fie-care 
casă; căci în elù generaţiile nouă vori învăța a cundsce 
valdrea inteligențiă şi a nature, poporului românii, 

Cea mai scumpă recompensă pentru d-ta este de a-ţi 
vedea numele legată de comóra povestiloru din ţară şi de 
a-ți putea dice cu fală că aï îndeplinitii o sacră datorie 
către Patrie! 


Al d-tale servitor şi amic, 
V. ALEXANDRI. 


înveţător 


ax BRAŞOV xe 


I 


TINEREȚE FARA BATRÁNETE ŞI VIAȚA FARA 
DE MOARTE. 


y fost o dată ca nici o dată; că de n'ar fi nu s'ar mai 
povesti ; de când făcea plopşorul pere şi răchita mic- 
şunele ; de când se băteaii urşii în coadă; de când se 
luai de gât lupii cu mieii de se sărutaii înfrățindu-se; de 
când se potcovea puricele la un picior cu nouă-deci si nouă 
de oca de fer şi s'arumca în slava cerului de ne aducea povesti 

De când se scria musca pe părete 

Mai mincinos cine nu crede. 

A fost o dată unii împărat mare şi o imp&rătesă, amândoi 
tineri și frumoşi, şi voind să aibă copii, a fácutü de mai 
multe ori tot ce trebuia să facă pentru acâsta; a âmblat pe 
la vraci şi filosofi, ca să le caute la stele și să le ghicescă 
daca or să facă copii ; dar în zadar. În sfârşit audind împă- 
ratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaciu, a trimis 
să-l cheme; dar el răspunse trimisilor că: cine are trebuinţă, 
să vie la dânsul. Sai sculat, deci împăratul şi împărătesa, şi 
luând cu dânşii vr'o câţi-va boeri mari, ostaşi şi slujitori, s'ati 
dus la unchiaș acasă. Unchiaşul, cum i-a vădut de departe, 
a eşit să'i întimpine şi tot d'o dată le-a dis: 

— Bine ați venit sănătoşi ; dar ce âmbli, împărate, să afli ? 
Dorinţa ce aj, o să-ţi aducă întristare. 

— Eŭ nu am venit să te întreb asta, dise împăratul, ci 
daca aï ce-va lecuri care să ne facă să avem copii, să'mi dai. 


2 


— Am, răspunse unchiașul ; dar numai un copil o să faceți. 
EL o să fie Fët-frumos și drăgăstos, şi parte n'o să aveți de el. 

Luând împăratul şi împărătesa l€curile, sai întors veseli 
la palat, şi peste câte-va dile împărăteasa sa simțit însărcinată. 
Totă împărăţia, şi tâtă curtea, si toţi slujitorii sai veselit de 
acestă întâmplare. Mai 'naiute însă de a veni cesul nascerii, 
copilul se puse pe plâns, de n'a putut nici un vraciii să-l 
împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduească tote bu- 
nurile din lume, dar nici aşa n'a fost cu putinţă să-l facă să tacă. 

— Taci, dragul tatei, dicea împăratul, că ți-oiii da împărăția 
cutare, saii cutare; taci, fiule, că ți-oiii da de solie pe cutare 
sau cutare fată de împărat, şi alte multe d'al de astea; în 
sfârşit, dacă vădu.şi vădu că nu tace, îi mai dise: taci fetul mei, 
că ţi-oiii da Tinerețe fără bătrâneţe şi viaţă fără de morte. 

Atunci copilul tăcu şi se născu; ear slujitorii deteră în tim- 
pine şi în surle şi în toată împărăţia se ținu veselie mare o 
săptămână întrâgă. 

De ce crescea copilul, d'aceea se făcea mai istet şi mai în- 
drăsneţ. Îl deteră pe la şcoli şi filosofi, și tote învățăturile pe 
care alți copii le invëta într'un an, elle învăţa într'o lună; 
ast-fel în cât împăratul murea şi învia de bucurie. Tótă îm- 
părâţia. se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsit ca 
Solomon împărat. De la o vreme incâce însă, nu sciü ce avea, 
că era tot galeș, trist si dus pe gânduri. Ear când fuse intr'o 
di tocmai când copilul împlinea cinci-spre-dece ani, şi îm- 
păratul se afla la masă cu toţi boerii şi slujbaşii împ&rației 
şi se chefuiati, se sculă Făt-frumos şi dise: 

— Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit 
la nascere. 

Audind acesta împăratul s'a întristat fórte şi t-a dis: 

Dar bine, fiule, de unde pot ei să-ți daŭ un ast-fel de lucru 
ne-mai audit; şi dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numaï ca 
să te împac. 

— Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreer 
tâtă lumea până voii găsi făgăduinţa pentru care m'am născut. 

Atunci toți boerii şi împăratul deteră în genuchi cu rugăciu=- 


3 


ne să nu părăsească împărăţia; fiind-că, diceaü boerii, tatăl 
tău de a ci înainte e bătrânii, și o să te rădicămiă pe tine în 
scaun, şi avem să-ți aducem cea mai frumoasă împărătesă de 
sub sóre de soție; dar n'a fost putință să-l întorcă din hotă- 
rirea sa, rămâind statornic ca o petră în vorbele lui; ér ta- 
tă-săă dacă vă&du și vědu, îi dete voie, şi puse la cale să'i 
gătescă de drum merinde, şi tot ce-i trebuia. 

Apoi, Făt-frumos se duse în grajdurile împărătesci, unde erai 
cei mai frumoşi armăsari din tâtă împărăția, ca să-și alegă 
unul; dar, cum punea mâna şi apuca pe câte unul de câdă, îi 
trântea, şi ast-fel toţi caii cădură. In sfârşit, tocmai când era să 
€să, îşi mai aruncă ochii o dată prin grajd, si zărind într'un colt 
un cal răpciugos, și bubos, si slab, se duse la dânsul; ér când 
puse mâna pe coda lui, el îşi intârse capul şi dise: 

— Ce poruncesci Stăpâne? Mulţumesc lui Dumnedei, că 
'mi-a ajutat să ajung ca să mai pue mâna pe mine un voinic. 

Si înțepenindu-şi picidrele, rămase drept ca luminarea. Atunci 
F&t-frumos îi spuse ce avea de gând să facă, şi calul îi dise: 

— Ca să ajungi la dorința ta, trebue să ceri de la tată-tăi 
paloşul, sulița, arcul, tolba cu săgețile şi hainele ce le purta 
el când eva flăcări ; ér pe mine să mă îngrijesci cu însuţi mâna 
ta şese săptămâni, si ordul să mi-l dai fert in lapte. 

Cerând împăratului lucrurile ce-l povățuise calul, el a che- 
mat pre vătatul curţii, şi i-a dat poruncă ca să-i deschidă tóte 
tronurile cu haine spre a-şi alege fiul săi pe acela care îi va 
plăcea. Făt-frumos, după ce rescoli trei dile şi trei nopţi, găsi 
în sfârşit, în fundul unui tron vechii, armele şi hainele tătâne- 
săi de când era fiăcăii, du fórte ruginite. Se apucă însuşi cu 
mâna lui să le curețe de rugină, şi după şâse săptămâni, isbuti 
a face să lucâscă armele ca oglinda. Tot odată îngriji şi de 
cal, precum îi dise el. Destulă muncă avu; dar fiă că isbuti. 

Când audi ealulii de la Făt-frumos că hainele si armele sunt 
bine curățate şi pregătite, o dată se scutură şi el, şi tote bubele 
şi răpciuga cădură de pe dânsul şi rămase întocmai cum îl 
fătase mă-sa, un cal gras, trupeş şi cu patru aripi; vădendul 
Fot-frumos ast-fel, îi dise: 


L. 


— De adi în trei dile plecăm. 

— Să trăesci stăpâne ; sunt gata chiar adi, de poruncesci, 
îi r&spunse calul. 

A treia di de dimineață, tótă curtea şi totă împărăția era 
plină de jale. Făt-frumos, îmbrăcat ca uu vitéz, cu paloşul 
în mâna, călare pe calul ce-şi alesese, își luă dioa bună de la 
împăratul, de la împărătesă, de la toți boerii cej mari si cei 
mici, de la ostaşi şi de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile 
în ochi, îl rugaii să se lase de a face călătoria acâsta, ca nu 
care cum-va să mérgš la peivea capului séü; dar el, dând 
pinteni calului, esi pe pârtă ca. ventul, și după densul carăle 
cu merinde, cu bani şi vre-o două sute de ostaşi, pe care-i 
orânduise împăratul ca să-l înspțescă. 

După ce trecu afară de împărăţia tatălui sëü, si ajunse în 
pustietate, Făt-frumos, îşi împărți tótă avuția pe la ostași, şi 
luându-și dioa bună, îi trimise înapoi, oprindu-și pentru dèn- 
sul merinde numai cât a pulut duce calul. Şi apucând calca 
către răsărit sa dus, sa dus, sa dus, trei dile şi trei nopți, până 
ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulțime de óse de 
6meni. 

Stånd să se odihnescă, îi dise calul: 

— Să scii, stăpâne, că aici sunlem pe moşia unei Gheonde, 
care e atât de rea, în cât nimeni nu calcă pe moşia ei fără 
să fie omorât. A fost şi ea femee ca tote femeile, dar ble- 
stemul părinților pe care nu-i asculta, ciii tot necăjia, a 
făcut-o să fie gheonde; în clipa acâsta este cu copiii ei, dar 
mâine, în pâdurea ce o vedi, o so întâlnim venind să te pră- 
pàdéscá; e grozav de mare; dară să nu te sperii, ci să fii gata 
cu arcul ca să o sagetezi, ér paloşul şi sulița să le ţii la 
îndemână, ca să te slujesci cu densele când va fi de tre- 
buință. 

Se deteră spre odihnă; dar pândea când unul, când altul, 

A doua di, când se revărsa dorile, ei se pregăteaii să trecă 
pădurea. Făt-frumos înşelă și înfrână calul, şi chinga o strânse 
mai mult de cât altă dată, si porni; când, audi o ciocănitură 
grâsnică. Atunci calul îi dise: ţine-te, stăpâne, gata, că tă se 


apropie Gheondea. Şi când venea ea, nene, dobora copacii: asa 
de iute mergea; ear calul se urcă ca ventul jână cam d'asupra 
ei şi Făt-frumos îi luă un picior cu sâgâta, și când era gata 
a o lovi cu a doua ságétă, strigă ea: 

— Stăi, Făt-frumos că nu-ţi fac nimic. 

Şi vădend că nu o crede, îi dete înscris cu sânge- 
le săi, 

— Să-ţi trăiască calul, Fst-frumos, îi mai dise ea, ca un 
văsdrăvan ce este; căci de nu era el, te mâncam fript; a- 
cum însă m'ai mâncat tu pe mine; să scii că până adi nici 
un muritori n'a cutezat să calce hotarele: mele până aicea; 
câți-va nebuni carii sai încumes a o face, d'abia aŭ ajuns 
până în câmpia unde ai vădut ósele cele multe. 

Se duseră acasă la dânsa, unde Gheondea ospătă pe Fët- 
frumos sil omeni ca p'un călătorii, Dar pe când se aflati la 
masă şi se chefuiaii, eră Gheondea gemea de durere, de odată 
el îi scâse piciorul pe care îl păstra în traistă, i-l puse la loc 
şi îndată se vindecă. Gheonoaea, de bucurie, tinu masa trei 
dile d'a rândul şi rugă pe Făt-frumos să-şi alegă de soție pe 
una din cele trei fete ce avea, frumâse ca nisce dine; el 
Însă nu voi, ci îi spuse curat ce căuta; atunci ea îi dise: cu 
calul care îl ai, si cu vitejia ta, cred că ai să isbutesci. 

După trei dile, se prezătiră de drum şi porni. Merse, 
Făt-frumos, merse şi ér merse, cale lungă şi mai lungă: 
dară când fu de trecut peste hotarele Gheondei, dete de o 
câmpie frumâsă, pe de o parte cu érba înflorită, €ră pe de 
altă parte pârlită. Atunci el întrebă pe cal de ce este érba 
pâvlită ? şi calul îi respunse: 

— Aici suntem pe moşia unei Scorpii, soră cu Gheondea; 
de rele ce suntă nu poti să trăiască la un loc; blestemul 
părinților le-a ajuns, şi d'aia saii făcut lighioi așa precum le 
vedí; vrăşmăşia lor e grâsnică, nevoie de cap, vor să-și ră- 
pescă una de la alta păment; când Scorpia este necăjită rëü, 
varsă foc şi smâlă ; se vede că a avut vr'o ceartă cu soră- 
sa, şi viind s'o gonescă de pe tărâmul ei, a pâulit érba pe 
unde a trecut; ea este mai rea de cât soră-sa şi are trei 


capete. Să ne odihnim puţin, stăpâne, şi mâine dis de dimi- 
néță să fim gata. 

A doua di se pregătiră, ca şi când ajunsese la Gheonse, 
și porniră. Când, audiră un urlet şi o vâjietură, cum nu mai 
audiseră ei până atunci. 

— Fii gata, stăpâne, că étà se apropie sgripsordica de 
Scorpie. 

Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta în păment, şi vărsând 
flacări, se apropie ca ventul de iute; éră calul se urcă repede 
ca săgéta până cam d'asupra şi se lăsă asupra ei cam pe de 
o parte, F&t-frumos o săgetă, şi îi sbură un cap; când era 
să-i mai ia un cap, Scorpia se rugă cu lacrămi ca să o ierte, 
că nu-i face nimic; şi cu să-l încredinteze, îi dete înscris cu 
sângele ei. Scorpia ospětă pe Făt-frumos şi mai şi de cât 
Gheonea ; éră el ii dete și densei înapoi capul ce i-l luase 
cu săgéta, carele se lipi îndată cum îl puse la loc, și după 
trei dile plecară mai departe. 

Trecând şi peste hotarele Scerpiei, se duseră, se duseră, şi 
&ră se mai duseră, până ce ajunseră la câmp numai de flori 
şi unde era numai primăvară, fie-care flóre era cu deosebi- 
re de mândră si cu un miros dulce de te îmbăta; trăgea un 
vântişor sare abia adia ; aicea stătură ei să se odihnâscă;, éră 
calul îi dise. 

— 'Trecurăm cum trecurăm până aci, stăpâne; mai avem 
un hop; avem să dăm peste o primejdie mare; şi daca ne-o 
ajuta Dumnedeii, să scăpăm şi de densa, apot suntem voinici. 
Mai nainte de aci este palatul unde locuesce Tinerețe fără 
bătrânețe şi viaţă fără de morte. Acestă casă este încon- 
giurată cu o pădure désă şi înalţă, unde stai tote fiarele cele 
mai sălbatice din lume; di»a şi nóptea păzesc cu neadormire 
şi sunt multe forte; cu dânsele nu este chip de a te bate; 
şi ca să trecem prin pădure e peste pote; noi însă să ne 
silim, dac'om putea, să sărim pe d'asupra. 

După ce se odihniră vre-o două dile, se pregătiră earăși; 
atunci calul ținendu-și resullarea, dise : 

— Stăpâne, strânge chinga cât poți de mult, si încălecând 


7 


să te ţii bine şi în scări, şi de coama mea; picidrele să le 
ţii lipite pe lângă suptióra mea, ca să nu më 7ăticneșci în 
sborul met. 

Se urcă, făeu proba, şi într'un minut fu aprope de pădure. 

— Stăpâne, mai dise calul, acum e timpul când se dă de- 
mâncare fiarălor pădurei şi sunt adunate tâte în curte, să 
trecem. 

— Să trecem, răspunse Făt-frumos, şi Dumnedeii să se 
îndure de noi. 

Se urcară în sus, şi văduvă palatul strălucind ast-fel, de, 
la s6re te puteai uita, dar la densul ba. Trecură pe d'asu- 
pra pădurei şi tocmai când erai să se lase în jos la scara 
palatului, d'abia, d'abia atinse cu piciorul vârfuli unui copacii 
şi d'odaţă toată pădurea se puse în mişcare ; urlaii dobitoacele 
de ţi se făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră de se lăsară 
în jos; şi de nu era Dâmna palatului afară, dând demâncare 
puilor ei (căci aşa numea ea lighionile din pădure), îi prä- 
pădea negreşit. 

Mai mult de bucurie că ati venit, îi scăpă ea; căci nu mai 
văduse până atunci suflet de om pe la densa. Opri pe dobitâce, de 
le îmblândi şi le trimise la locul lor. Stăpâna era o dină 
'naltă, supțirică şi drăgălaşe, şi frumoasă, nevoe mare! Cum 
o vădu Făt-frumos remase încremenit. Dar ea, uitându-se cu 
milă la dânsul, îi gise: 

— Bine ai venit, Făt-frumos! Ce cauti pe aici? 

— Căutăm, dise el, Tinerețe fără bătrânețe şi viaţă fără 
de moarte. 

— Dacă căutați ceea ce diseși, aci este. 

Atunci descălică şi intră in palat. Acolo găsi âncă două fe- 
mei una ca alta de tinere; erati surorile cele may mari. El 
începu să mulțumească dinei pentru că l-a scăpat de pri- 
mejdie ; éră ele, de bucurie gătiră o cină plăcută numai în 
vase de aur. Calului îi dete drumul să pască pe unde va voi 
densul; pe urmă îi făcură cunoscuţi tutulor lighiânelor, de pu- 
teaii âmbla în tihnă prin pădure. 

Femeile îi rugară să locuiască de aci înainte cu dânsele, căci, 


8 


diceaii că li se urâse şedend tot singurele; éră el nu aşteptă 
săi mai dică o dată, ci primi cu tótă multumirea, ca unul ce 
aceea sl căuta. 

Încet, încet, se deprinseră unii cu alţii, își spuse istoria şi 
ce păți până să ajungă la dânsele, şi nu după multă vreme 
se şi însoți cu fata cea mai mică. La însoţirea lor stăpâ- 
nele casei îi deteră voe să meargă prin tote locurile de prin 
prejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o şi a- 
rătară, îi diseră să nu mergâ; căci nu va fi bine de el, şi-i 
şi spuseră că acea vale, se numea valea plângeri. 

Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste; fiind 
câ rămăsese tot asa de tinăr, ca şi când venise. Trecea prin 
pădure, fără să-l dâră măcar capul. Se desfăta în palaturile 
cele aurite; trăia în pace şi în linişte cu soția şi cum- 
natele sale; se bucura de frumusețea florilor și de dulceța 
şi curăţenia aerului, ca un fericit, Esea adesea la vînătâre; 
dar într'o di, se luă după un epure, dete o săgetă, dete două 
şi nu-l nimeri; supărat alergă după el, şi dete şi cu a treia 
săgeata, cu care îl şi nemeri ; dară nefericitul, în învălmăseală, 
nu băgase de semă că, alergând după epure, trecuse în valea 
plângerei. 

Luând iepurile, se întorcea acasă; când, ce să vedi d-ta? 
de o dată îl apucă un dor de tată-sâii şi de muma sa. Nu 
cuteză să spue femeilor măestre ; dară ele îl cunoscură după 
întristarea și neodihna ce vedea într'insui. 

— Ai trecut, nefericiture, în valea plângerii ! îi diseră ele 
cu totul speriate. 

— Am trecut, dragele mele, fără ca să fi voitii să fac astă 
neghiobie ; şi acum më topesc d'a-n picidrele de dorul părinților 

„mei, însă și de voi nu më îndur ca să vë părăsesc. Sunt de 
mai multe dile cu voi şi n'am să më plâng de nici o mâhnire: 
Më voiă duce dară să-mi maï vëdü odată părinţii şi apol m'oiú 
întârce ca să nu mă mai duc nici o dată. 

— Nu ne părăsi, iubitule ; părinții tăi nu mai trăesc dë 
sute de ani, şi chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te veï 
mai întârce : rămăi cu no); căci ne dice gândul că vei peri. 


9 


Tóte rugăciunile celor trei femei, precum şi ale calului, 
n’a fost în stare să-i potolescă dorul părinţilor, care-l usca 
pe da-ntregul. În cele mai de pe urmă calul îi dise : 

— Daca nu vrei să më asculti, stăpâne, ori ce H se va 
întempla, să scii că numai tu ești de vină. Am să-ți spuiii o 
vorbă, şi daca vei primi tocmeala mea, te duc înapoi, 

— Primesc, dise el, cu tótä multumirea, spune-o : 

— Cum vom ajunge la palatul tatălui tăi, să te las jos, 
şi eü să më întorc, de vei voi să rămâi măcar un ceas, 

— Aşa să fie, dise el, 

Se pregătiră de plecare, se îmbrățişară cu femeile, şi după 
ce-şi luară dioa bună unul de la altul, porni, lăsându-le sus- 
pinând şi cu lacrămile, în ochi. Ajunseră în locurile unde 
era moşia scorpiei ; acolo găsiră orașe; pădurile se schimba- 
seră în câmpii ; întrebă pe unii şi pre alţii despre scorpie şi 
locuința ei; dar îi respunseră că bunii lor audiseră dela stră- 
bunii lor povestindu-se de asemenea flecuri. 

— Cum se póte una ca asta? le dicea Făt-frumos, maï 
alaltă-eri am trecut pe aici; şi spunea tot ce scia, 

Locuitorii ridea de dânsul, ca de unul ce aiuréză saŭ vi- 
seză deştept, 6ră el supărat plecă înainte, fără a băga de 
sémă că barba şi părul îi albise, 

Ajungând la moşia Ghionoaei, făcu întrebări ca si la moşia 
Scorpiei, si primi asemenea răspunsuri. Nu se putea domiri 
el cum de câte-va dile sari schimbat ast-fel locurile şi éršsí 
supărat, plecă cu barba albă până la brâu, simțind că îi cam 
tremura picidrele, şi ajunse la împărăția 'Tătâne-săă. Aici 
alţi 6meni, alte oraşe, şi cele vechi erai schimbate de nu le 
mai cunoscea. In cele mai de pe urmă, ajunse la palaturile 
în care se născuse. Cum se dete jos, calul îi sărută mâna, şi 
îi dise: 

—- Rămâi sănătos, stăpâne; că eü më întorc de unde am 
plecat. Daca poftesci să mergi şi D-ta, încalecă îndată şi 
aidem. 3 

— Du-te sănătos, că si eü nădăjduesc să më întorc peste 
curând. 


10 


Calul plecă ta săgeta de iute. 

Vădend palaturile dărâmate şi cu buruieni crescute pe dén— 
sele oftă, şi, cu lacrămi în ochi, căta să-și aducă aminte cât 
era o dată de luminate aste palaturi și cum şi-a petrecut 
copilăria în ele ; ocoli de vre-o două trei ori cercetând fie- 
care cameră, fie-care colțuleţ ce'i aducea aminte cele tre- 
cute; grajdul în care găsise calul; se pogori apoi în pivniţă, 
gârli ciul căreea se astupase de dărămăturile cădute. 

Căutând intr'o parte şi în alta, cu barba albă până la 
genuchi, ridicându-şi plopele ochilor cu mâinele şi abia um- 
blând, nu găsi de cât un tron odarogit; îl deschise, dară în 
el nimic nu găsi; ridică capacul chichiței, şi un glas slăbă- 
n ogit îi dise: 

— Bine ai venit, că de mai întârdiai, şi eŭ mă prăpădeam. 

O palmă îi trase mârtea lui, care se uscase ue se făcuse 
cârlig în chichiță, şi cădu mort, şi îndătă se şi făcu ţ&renă.. 

Ear eŭ încălecaiii p'uă sea şi vë spusei dumne-vâstră aşa.. 


Notă. Povestit de fata, şedător in Bucuresci, Mahl. Udri- 
cani, între 1838—1844. 


Publicat pentru prima oară în Țăranul Român No. 11 
din 1862; a doa óră într'o broşurică din 1862; a treia ră 
în Legende sai Basmele Românilor, de Un culegător-tipo— 
graf, Partea I. la 1872. 


II 


ILEANA SIMDIANA. 


fostii o-dată ca nici o dată, etc. 
A fostii o dată unŭ împărat. Acel imp&rat mare 
şi puternicii bătuse pe toți impăraţii de prin pre- 
giurulii lui şi-i supusese, încât își întinsese hotarele împă- 
răției sale pe unde a înţărcatu draculu copiii, şi toţi împă- 
rații cei bătuţi era îndatoraţi a-i da câte unii fiii d'ai săi 
ca să-i slujescă câte dece ani. 

La marginea împărăției lui mai era unŭ altii impărată 
carele, câti a fostii tinërü, nu se lăsase să-l bată: când că- 
dea câte unii pârjoli asupra ţerei sale, elu să făcea luntre 
şi punte şi-şi scăpa féra de nevoiă; éră după ce ajunse la 
bătrâneţe, se supusese şi eli împăratului celui mare și tare, 
fiind-că p'avea încotro. Elu nu scia cum să facă, cum să 
drâgă, ca să împlinâscă voia acelui împărat de a-i trimite 
pe unulii din fiii să, ca să-i slujâscă: fiind-că n'avea băeți, 
ci numai trei fete. Dintr'acâsta elü sta pe gânduri. Grijea lui 
cea mare era ca să nu credă acelui impëratü că el este ză- 
caş şi se îndărătniceşte a-l trimite vre-uni fiù, din care pri- 
cină să vină să-i iea împărăţia, ră elü cu fetele lui să mâră 
în ticăloşie, în sărăcie si cu ruşine, 

Vădendi fetele pe tată-săui totii supëratü, se luase și ele 
de gănduri, şi nu sciaii ce voie să-i tacă ca să-li mai înve- 
selâscă, Dacă vădură şi vâdură că nimicii nu-i este pe plac, 


19 


fata cea mai mare îşi luă inima în dinți şi-lă întrebă într'o 
di la masă, că de ce este supăratii: 

— Ati purtarea n6stră nu-ţi place? îi dise ea. Aü supușii Ma- 
viei Tale sunt rëï şi artăgoşi de-tí pricinuesce atâta mâhnire ? 
Spune şi noă, tată, cine este vipera aceea care nu-ți dă 
pace şi-ţi otrăveşce b&trânețele şi ne făgăduimii chiar a ne 
jertfi, decă acesta va putea să-ți aline 6re cumü mâhnirile: 
căci numai tu, tată, ești mângâerea nâstră, după cumi prea 
bine scii; &ră noi nici odată n'ami eşitii din cuvântului tăi, 

— De asta, asa este; n'amii a më plânge de nimici. Nu 
mi-aţi călcat porunca nici o dată. Dară voi, dragele mele, 
nu puteţi să-mi alinați durerea care-mi pătrunde sufletulti. 
Voi sunteţi fete, şi numai un băiatii m'arii scâte din nevoia 
în care mă aflu. 

— Eŭ nu înțelegii, dise fata cea mare, de ce ascundi de 
noi isvorulit mâhnirilor tale, tată, spune, că eŭ étă suntii 
gata a-mi da viața pentru tine. 

— Ce să sciți voi face, dragele mele! De când sunteţi pe 
lumea asta albă, voi ați âmblati cu furca, cu aculti, cu ră- 
sboiulii : sciți torce, cose, ţese. Numai unŭ vitezi më pote 
mântui, care să scie să răsucâscă buzduganuli, să mănu- 
iască sabia cu virtute şi să călărescă ca unii smeii pa- 
ralei. 

—  Ori-cumi, tată, spune-ne şi noă, că dâră nu s'o face 
gaură în cerii, dacă vomii sci şi noi ce lucru te amărasce, 

Dacă vědu împăratul că-l întețescu fetele cu rugăciunele, 
dise : 

— lată copilele mele, de ce sunt totii tristü. Voi sciți că ni- 
meni nu s'a pututii atinge de împărăţia mea câtă amă fosti 
tînără, fâră să-şi capete alageoa şi fără să se ducă ruşinatii 
de unde a venit. Acuma pârdalnicele de bătrâneţe mi-aii se- 
catii tâtă virtutea; brațulii meii e slăbănogit, nu mai pote să 
învertescă palosulü de să se cutremure vrăşmaşulii, Şoimul6- 
nulii mei, pentru care p'aci-p'aci era să-mi perdù viéta până 
lamă dobândită, a îmbătrânită şi el: este unŭ răpcigosŭ ; 
abia își tirîe şi elü vița de adi pe mâine. Altă dntă abia 


13 
mă arëtamü înaintea vrășmaşului și, să te ţii pârleo ! îi sfà- 
vâia călcâele din naintea feţii mele; dară adi, ce să vë mai 
spuiu ? voi sciți că m'ami supus celui mai mare şi maï 
tare împărat de pe fata pământului. Însă la densuli este 
obiceiul ca toți supuşii împărăției să-i trămită râte unii fiù, 
să-i slujescă dece ani, şi eŭ vë amti numai pe voi. 

— Më duci eŭ, tată, dise fata cea mare, şi mă voii sili 
din tote puterile mele să te multumescü. 

— Më temii să nu te întorci fără nici o ispravă. Cine scie, 
ce încurcătură vei face p'acolo, de să nu-i mai dea nimeni 
de căpătâiii, cât hău! 

— Tot ce sciu tată, și më fâgăduesci, este cá nu te-oiŭ 
da de ruşine. 

— Daca este asa, pregătesce-te şi te du. 

Când audi fata că tata-sëü ii dă voe să mârgă, nu maï putea 
de bucurie. Punea la cale totii pentru drum; și se întorcea 
numai într'un călcâi, când poruncea şi aşedi lucrurile de 
calătorie. Îşi alese calul cel mai de frunte din grajdurile im- 
părătesci, hainele cele mai mândre și maï bogate, şi merinde 
ca să-i ajungă unŭ anii de dile. 

După ce tată-săi o vădu gata de plecare, îi dete poveţile 
părintesci de cum să se porte, cum să facă ca să nu se des- 
copere că e fată. O invëta totii ce trebuea să scie unit vitéz 
care merge la asa slujbă înaltă, şi cum să se ferâscă de bår- 
feli și clevete, ca să nu fie urâtă și nebăgată de semă de cei- 
l-alţă [ii de împărați. Apoi îi dise: 

— Pasă, cu Dumnedeti fiica mea, şi adu-H a-minte de în- 
vățăturile melc. 

Fata eşi din curte ca fulgerul; n'o mai ținea pământul de 
bucurie; întu'o clipă nu se mai vădu. Şi daca n'ar fi stat mai 
încolo să-şi aștepte boierii şi carăle cu merinde, acestea sar 
fi perdutii, fiind-că nu puteaii să se țină după dânsa. 

Impăratulă îi eşi pe de altă parte înainte, mai la margi- 
nea împărăției, fără să scie ea; aşedă îndată unii podü de 
aramă, se făcu unii lupă şi se ascunse sub podii. Când era 
să trecă fiica-sa de o dată eşi de sub aceli podii, cu dinţii 


1% 


rânjiți şi clănțanindu de te lua groza; se uită drept la densa 
cu nisce ochi cari strălucea ca două făclii, şi se repedi la ea 
ca să o sfâşie. Fata, care înghețase sângele în ea de frică 
îşi perduse cumpătul, şi daca calul nu făcea o săritură la o 
parte, lupul înfigea ghiarele într'ensa; ea o luă la sănătâsa 
înapoi. Tată-seii, care se întorsese înaintea ei, esl s'o întem- 
pine şi-i dise: 

— Nu-ţi spuneamiă eŭ, fata mea, că nu tote muşcele fact 
miere ? 

— Aşa este, tată, dară n'am sciut că ducendu-mă să slu- 
jescui unui împăvată, amii să më lupt si cu fiare sălbatice 
şi turbate. 

— Daca este așa, dise impëralul, şedi acasă de-ți vedí de 
fuse şi mosóre, şi Dumnedeii să aibă milă de mine, ca să nu 
më lase a muri rușinatii, 

Nu trecu mult şi se ceru şi fata cea mijlocie să se dică 
şi densa; şi se legă că ea îşi va pune tóte puterile cum să- 
şi sfârșească slujba ce lna asupra-și. 

După multe rugăciuni şi făzădueli, se înduplecă tată-seŭ 
şi o lăsă şi pe densa să se ducă; dar păţi şi ea ca sora-sa 
cea mare, şi intimpinând-o tată-sëŭ când se întorcea îi dise : 

— Ei, fata mea, nu ţi-am spus eŭ ca nu se mănâncă totii 
ceea ce sboră? 

— Adevărati este, tată, asa mi-ai disü ; dară prea era gro- 
zavii aceli lupii. Unde deschise o gură de să më îmbuce 
dintr'odată, și unde se uita cu nisce ochi din cari par'că e- 
siaü nisce săgeți de mă săgetaŭ la inimă! 

— Şedi acasă dară, respunse împărătulă, de vedi de códa 
măturei şi de zarzavaturile de la bucătărie. 

Mai trecu ce mai trecu, şi €tă că şi fata cea mică dise 
tatălui s&ă într'o di când sedeaü la masă: 

— Tată, lasă-mă si pe mine să facii o cercare, lasă-mă 
rogute, să mă duc şi eü să-mi încerc norocul. 

— De óre-ce surorile tale cele mai mari n'aü putut-o sc6- 
te la căpăteiu, më mirii cum îți mai vine să vorbesci de tine 
care nu scii nică cum se mănâncă mămăliga. 


15 


Şi se cerca în toti felului să-i tae pofta de plecare, dară 
în zadar. 

— Pentru dragostea tea tată, mai dise ea, voii face pe 
-dracul în patru, numai să isbutesc ; însă dacă Dumnedeu îmi 
va sta împotrivă, mă voii întoarce 6răşi la tine şi fără să mă 
ruşinez. 

Se mai impotrivi tată-său, se mai codi; dară fiiă-sa îlu 
birui cu rugăciunile. La urmă de tot dize împăratul: 

— Dacă este așa, 6tă îți daŭ şi ţie voe, să vedem ce pro- 
cops6lă a să-mi faci. Ce-aşi mai ride să te vëdü intor- 
cendu-te cu nasul în jos! 

— Vei ride, tată, cum ai ris şi de suridrele mele, fără cu 
tóte astea să le scadă cinstea. 

Fata împăratului, daca vědu că tatăl săi îi dete voie, se 
gândi mai intéiü pe care din boerii cei bătrâni să lea de povă- 
ţuitor. Şi până una-alta, ea îşi aduse a-minte de vitejiile 
tatălui sëü din tinerețe şi calul săi. Se duse deci la grajdii 
ca să-şi al6gă şi ea un cal. Se uită la unul, se uită la altul, 
se uită la toţi caii din grajduri, şi de nici unul nu i se prin- 
deai ochii, de şi erai armăsarii şi caii cei mai buni din tótă 
împărăţia. În cele mai de pe urmă dete şi peste calul tatălui 
sëü din tinereţe, răpciugosi, bubosii si zăcând pe cóste. Cum 
ål vădu, se uită la elü cu milă şi par'că nu se îndura să se 
„depărteze de dânsul. 

Calul dacă vědu așa, îi dise: 

— Se vede că pentru iubirea ce ai către împăratul, stă- 
până, te uiţi aşa de galeş la mine. Ce puiii de voinic era în 
tinereţele lui! Multe isbândi am mai făcut noi amândoi. 
Dară de când a îmbătrânit, nici pe mine n'a mai încălecat 
altul. Şi dacă mă vedi aşa de jigărit, este că n'are cine să 
më hrănescă ca elii. Astă-di, uite, de mar îngriji cine-va 
cum să-mi priiască mie, în dece dile m'aşi face de nu m'ași 
da pe dece ca dal de ăştia. 

Atunci fata dise: 

— Si cum trebue să te îngrijească? 

— Să mă spele în tâte dilele cu apă neîncepută, să-mi dea 


16 


ordul fert în lapte dulce ca să-lă pot róde, şi pe fie-care di 
o baniţă de jăratecă, 

— Când asü sci că-mi vei fi de ajutor să sfârşescti ce amü 
pusii de gândii, mai-mai că asü face asa precumi dici tu. 

— Stăpână, dise calul, fă cevcarea asta, şi nu te căi. 

Calulü era năsdrăvanŭ. 

Fata împăratului îngriji de cală tocmai precumii îi dise elù, 

La a decea di unde se scutură o dată cilulti, și se fâcu fru- 
mosii, gras ca unŭ pepene si sprinten ca o câpridră. Apoi 
uitându-se veseli la fata imp&ratului, dise : 

— Să-ţi dea Dumnedeii noroc și isbândă, stăpâna mea, 
că m'ai îngrijiti şi maï făcut să m'ai fiti o dată pe lume cum 
doream. Spune-mi tu care este păsulă tăi, şi poruncesce-mi 
ce trebue să facti. 

— Eŭ voii să mergü la Împăratulii cel mare şi tare, ve- 
cinulii nostru, ca să-i slujesc, şi-mi trebue pe cine-va care 
să më povățuiască. Spune-mi pe care din boeri să alegi? 

— Dacă vei merge cu mine, îi dise calul, habarii să n'ai; 
nu-ți trebue pe nimeni. Te voiii sluji cumi ami slujitii si 
pe tată-t&ui. Numai să m'asculți, 

— Daca este aşa, de adi în trei dile plecămii. 

— Şi chiar acum daca poruncesci, îi respunse calul. Fata 
împăratului cum audi aceasta, puse tote alea la cale pentru 
drum. Işi luă nisce haine curate, dară fără podâbe, şi venind. 
înaintea tatălui său, îi dise: 

— Rămâi cu Dumnedei tată, şi să te găsescii sănătos! 

— Cale bună fata mea, îi dise tată-săni. Tote ca tote, nu- 
mai povețele ce ţi-amii dată să nu le uiţi nici o dată. Şi 
la ori-ce nevoie mintea ta să fie pironită la Dumnedei, de 
unde ne vine totă binele şi totü ajutorulti. 

După ce se făgădui că aşa va face, fata porni. 

Ca şi cele-lalte fete, tată-seii dete pe de altă parte şi-i eşi 
inainte, aşedă 6răși podulă de aramă si o aştepta acolo. 

Pe drumiă calulii spuse fetei cu ce tertipuri âmblă tată-seii 
să-i încerce bărbăţia, și o povățui ce să facă ca să seape cu 
faţa curată. Ajungendii la pod, unde se năpusti asupra el 


17 


un lupii cu nisce ochi turbaţi şi sgâiţi de băga fiori în 6se, 
cu o gură mare şi cu o limbă ca de dihaniă turbată, cu colții 
rinjiţi şi clănţănindă de pare-că nu mâncase de o lună de 
dile; şi când să înfigă ghiarele sale cele sfişiitâre, fata dete 
călcâe calului, şi unde se repedi asupra lupului cu palosulü 
in mână de să-lă facă mici fărîmi, şi dacă nu se da în lä- 
turi lupul, în doue iü făcea cu paloşuli; căci ea nu glu- 
mea, fiindă că-și pusese credința în Dumnedeii, și dorea ca 
vrenidii nevrendi să împlinescă slujba ce şi-o luase asupră. 

Ea trecu podulă mândră ca unii voinică. Tată-săii se miră 
de vitejia ei și dándü pe de altă parte, esi multi înaintea 
ei, aşedă unii podii de argintii, se făcu ună lei şi acolo o 
aștepta. 

Calului spuse fetei peste ce o să dea şi o învăță cum să 
facă să scape şi de astă ispită. Cum ajunse fata la podulă 
de arginti, unde îi eşi leuli înainte cu gura căscată, de să 
o imbuce cu calii cu toti, cu nisce colţi ca cei de fildesü şi 
cu nisce ghiare ca secerile şi răcnia de se cutremuraŭ co- 
drii, şi câmpiele vuiaŭ de-ţi lua auduli. Numai uitându-se 
cine-va la capulă lui celă câtă banița, şi la cóma aia ce 
sta rădicată în susă şi sberlită, arti fi înghețatui de frică. 
Dară fata împăratului, imbărbătată de calu, se năpusti o dată 
intr'însuli cu sabia gólă în mână, încâtă dacă nu fugea leulă 
sub podă, în patru ilü făcea. Atunci trecu podul, mulțu- 
mindü lui Dumnedei şi nesciindi ce o mai aştepta. 

Fata împăratului, care nu eşise din casă de cândiă o făcuse 
mäsa, se mira şi sta în locü uimită vădendi frumusețile câm- 
pului. Aci îi venea să descalece ca să adune câte unii mă- 
nuchiti de flori din mulţimea aia ce acoperea văile şi dâlurile, 
flori de care nu mai văduse ea ; aci îi venea să se dea la umbra 
sub câte unii copacii naltă şi stufosii, în care miile de pa- 
seră cântau felii de felii de cântece, aşa de duióse de erai 
în stare să te adârmă; şi aci în urmă să se ducă la câte unit 
şipotă de apă limpede ca lacrima ce isvora din câte unii colții 
de pâtră din câstele delurilori ; susurulii acestorii isvâre o 
făcea să se uite galeşii la ele şi-l plăcea să le vadă curgerea 

2 


18 


loră cea şerpuită ce aluneca pe pământi încungiurate de mul- 
time de floricele şi verdéță de primăveră. Dară la tote astea 
calulii o îmbărbăta și-i da ghiesii să mergă înainte şi să-și cate 
de drum. Eli îi spunea că voinicii nu se uită la d'alii de 
astea, de càtü după ce duci trebile la capătii buni. Ii mai 
spuse că are să mai dea de o cursă pe care i-o întindea 
tată-seii, şi o învăţă cum să facă să iasă şi de astă dată bi- 
vuitâre. 

Fata asculta cu tâte urechile şi făcu precumii o învăţă ca- 
Juli, fiindiu-că vëdu ea că tâte învăţăturile lui îi ese în de 
bine, şi din cuvântuli lui nu se abătea. 

Tată-sei, ca şi de la rándü, dete pe de altă parte și-i eşi 
inainte, aşedă unŭ podü de aurii, se făcu unii balaorii mare 
cu dout-spre-dece capete şi se ascunse sub aceli podi. 

Càndü fu ca să trecă fata pe acolo, unde îi eşi în nainte ba- 
laurulti plesnindii din câdă şi încolăcindu-se ; din gurile lui 
esia văpaiă de foci, şi limbele îi jucaii ca nisce săgeți ardă- 
târe ; cumiă lü vëdu fata că este așa de grozavi, nisce r&cori 
o apucară si i se făcu përulü măciucă de frică. Calulii daca 
simţi că fata se perde cu firea, o îmbărbătă &răşi şi-i aduse 
a minte ce o învățase să facă; ră fata împăratului, după ce 
mai prinse niţică inimă, strânse frâuli calului cu mâna stânga, 
îi dete călcâe şi cu palosulü în drépta se repedi asupra ace- 
lui balauri. 

Unii césü ţinu lupta. Calul o potrivea cumi să vină totii 
camii la o parte ca să-i reteze vre-un capii; dară vrăjma- 
sulü se păzia și elü destulit de bine. În cele mai de pe urnă 
isbuti fata să rănescă pe balaură. Atunci dându-se eli de trei 
ori peste capii, se făcu omii. 

Fetei nu-i venea să cr&dă ochilorii cândù vădu pe tată-seu 
înaintea ei; €ră elù luând-o în braţe si serutând-o pe frunte, 
îi dise: 

— Vedü că tu eşti voinică, fata mea, şi bine ai tăcutii de 
ţi-ai luati calulă ăsta, căci fără densulu te-ai fi întors si 
tu ca surorile tele. Amü bună nădejde să isprăvesci cu bine 
slujba, cu care te-ai însărcinatii de bună voe. Numai adu-ţi 


19 


aminte de poveţele mele şi să nu eşi din cuvântulii calului 
ce ţi-ai alesii. Să ne vedemü sănătoşi! 

—Să te audă Dumnedeii, tată, îi respunse fata, si să te gă- 
sescii sănătosi, 

Apoi sărutândui mâna tatălui săi, se despărţiră, 

După ce merse cale lungă depărtată, ajunse la nisce munţi 
mayi şi înalţi. Intre munţi întîlui doi smei ce se luptaii 
de nouă ani si nu puleati să se dovedescă unulü pe altulii, 
Lupta era pe moarte ori pe viață. Cumü o vădură ei, eredéndü 
că este un voinici, wnulü îi dise: 

— Feti-frumosti, fâti frumosi, vin'o de taiă pe istü duş- 
mană ali mei, că H-oiü căde şi eŭ vre o-dată buni la ce-va. 

Ear celü-lTaltü, dise şi elù: 

— Fetii-frumosi, fătti-frumosti, vino de më scapă pe mine 
de idolul ăsta de vraşmașii, şi-ţi voii da unti telegar fără 
splină, care se numesce Galbenti-de-sore. 

Fata întrebă pe cali, pe care din amândoi să scape; eră 
calului îi dise sá scape pe celui ce-i făgăduise să-i dea pe 
Galbenti-de-sâre, că este unui calü mai harnică de câtii dên- 
sulü, fiindu-i frate mai tînării. Atunci unde se repedi fata la 
smeulü celü-I-altü cu paloşulă, şi dintr'o lovitură îl făcu în 
două bucăţi! 

Smeulii, dacă se vădu scăpată, îmbrățişă pe mântuitorulii 
sei şi-i mulțumi; apoi merseră a-casă la dânsulii ca să dea 
lui Fëtü-frumosü pe Galben-de-sdre, după cumi se făgăduise. 
Muma smeului nu mai putea de bucurie cândi vădu pe fiu- 
seü tefără, şi nu mai scia ce să facă ca să mulţumescă lui 
Fătu-frumosi că-i scăpase copilul de la morte. 

Fata împăratului ar&tă dorinţa ce are de a se odihni de 
ostenela drumului ce fâcuse. Îi dară o cămară si o lăsară sin- 
gură. Ea prefăcendu-se că voesce să îngrijescă de calü, iü 
întrebă daca are să i se întâ nple ce-va; şi caluli îi spuse ce 
are să facă. 

Muma Smeului pricepu că aci la mijlocii se jócă vre-o dră- 
cie. Fa spuse fiului sei că voiniculii ce-li scăpase de primej- 
die trebue să fie fată, că o asemenea fată viteză ari fi nu- 


20 


mai bună să o iea elu de soție. Fiulii seti dicea că o dată 
cu capuli nu putea eli crede una ca asta, fiindii că nu se 
putea ca o mână femeiască să răsucescă paloşulti asa de bine 
cumii făcea Făti-frumosti. Atunci muma Smeului dise că are 
să facă cercare. Pentru aceasta puse séra ia capulii fie-căcut 
din eï câte unii mănuchiu de flori: la care se vorii vesteji 
florile, acela este bărbatii, si la care va rămânea verdi este 
femeiă. 

Fata împăratului, după povata calului, s'a sculată peste n6p- 
te, cam despre dioă, cândii somnulii este mai dulce, și, pîș, 
pis, în vârful degetelorii, intră în cămara Smeului, îi puse 
mănuchiulă săi de flori, luă pe ali lui, şi punendu-li la 
capulti patului săi, se culcă și dormi dusă. 

Diminéta cum se sculă Smedica, se duse intr'unü sufletii 
la fiul s&ü şi vădu florile veștede. După ce se sculă și fata 
împăratului, merse şi la dânsa și vëdéndü că şi ale ei se veș- 
tejise, totii nu credu că este voinicii. Ea dicea fiului săi că 
nu se putea să fie bărbatii, fiind-că vorba, îi curgea din gură 
ca mierea, boiulii îi era aşa de gingaşii, încâtti iţi venea să 
o bei într'o bărdăcuţă de apă, perisorulü subtire şi stufosti 
îi cădea pe umeri în unde, faţa-i are pe vino'ncâce; ochii 
ăia marii, frumoşi şi vioi de te bagă în bóle, mănuşița aia 
micuța şi picioruşulă ca de dină, şi în sfirșitii totulii nu pu- 
tea să fie decâtii de fată, măcarit că se ascundea sub tólele 
cele voinicesci. Apoi hotăriră să mai facă o încercare. 

După ce-şi dară bună dimincța, după obiceiii, Smeulii luă pe 
fată şi merseră în grădină. Aci Smeulii îi arătă tote felu- 
rile de flori ce avea, şi o îmbia şi pe densa să le mirâsă. 
Fata împăratului işi aduse aminte de povețele calului, şi cu- 
noscândi viclenia, dise cam rëstitü, că, de Va adusi în gră- 
dină de diminéfá ca pe o femee să-i laude florile cu nisce 
vorbe seci, pe cândi ar fi trebuiti să mérgă mai intáiü la 
grajduri să vadă cum se îngrijesce p'acolo de cai. 

Audindi acestea Smeuli, spuse mă-sei, dară ea nici acumii 
nu putea să credă că este băiatii. In cele mai de pe urmă 
Smedica se vorbi cu fiuli seii să mai facă incă o 'ncercare; 


21 


dise fiului seu să ducă pe Fet-frumos în cămara cu armele, 
săli îmbie să-şi al6gă ce-va de acolo, şi de va alege vre-o 
arma din cele împodobite cu nestimate, să scie de bună sema 
că ea este fată. 

După prândă Smeulü duse pe Fătă-frumosă în cămara cu 
armele. Aci erai rinduite cu meşteşugti toti felulü de arme: 
unele împodobite cu nestimate, altele numai așa fără podóbe. 
Feta împăratului, după ce se uită și cercetă mai tote armele, 
îşi alese o sabie cam ruginită, dar cu ferulü ce se încovoia 
de se făcea covrigii. Apoi spuse Smeului şi mumei sale că a 
doua di vrea să plece. 

Când audi muma Smeului ce felu de armă işi alese, se da 
de césulü morţii că nu putea descoperi adevërulü. Ea spuse 
fiului sei, că de şi pare că este băiatii, după apucăturile lui, 
dară este fată, şi âncă de cele mai prefăcute. 

Dacă vădu că n'are încotro, merseră la grajdü și-i dederă 
pe Galben-de-s6re. Şi după ce-şi luă remasü bună, fata îm- 
pératuluï își cătă de drumă. 

Âncă pe cale fiindii, si silindü să ajungă, calului dise fetei: 

— Stâpână, pînă acumü {maï ascultati la ori ce ți-amu 
dist, şi tote ţi-ai mersă bine. Ascultă-mă şi de astă dată şi 
nu vei greşi. Ei suntă bătrânii de aci înainte; și mi-e sa 
hu potienescü. lea pe frate-meü Galbenü-de-sóre, şi fă călă- 
toria mai departe cu elü. Încrede-te lui, cumii te-ai încredutu 
în mine şi nu te vei căi. Elu este multi mai tinërü decâtiă 
mine si mai sprintenti, şi te va învăța ca si mine ce să faci 
la vreme de nevoe. 

— Este adevăratii că ami isbutită ori de câte ori te-amii 
ascultati. Şi daca n'aşă sci cât al fostii de credinciosii tatălui 
meiă, de astă dată nu te-așu asculta. Mă voii încrede insă fra- 
telui tëü ca şi ţie, după ce-mi va dovedi că-mi vrea binele. 

— Încrede-te stăpână, dise Galbenü-de-sóre, căci voii fi 
mândru să incalece pe mine o viteză ca tine, şi apoi më voii 
sili ca să nu simți lipsa fratelui meii, fiindii-că voii să-lă scu- 
tesci si pe densulii, sărmanulii, că e bătrâni, de necazurile 
şi primejdiile călătoriei ce vrei să faci; pentru că trebue să 


22 


scii, peste multe nevoi ai să dai şi multe primejdii ai să în- 
tălnesci. Dará cu vrerea lui Dumnedeü şi de mě vei asculta, 
pe tâte ai să le biruesci si să le scoţi la capătii bunii. 

Fata imp&ratului încălecă apoi pe Galbenii-de-sore și se 
despărţi de caluli ei, lăcrimândi. Merseră, merseră, cale lun- 
gà depărtată, cândiă, fata imp&ratului zări o cosiță de auru 
Opri calului silü întrebă dacă este bine să iea, ori so lase 
locului. Calulii îi respunse: de o vei lua, te vei căi; de nu 
o vei lua, €răşi te vei căi; dar mai bine este să o iei. Fata 
o luă, o băgă în sin și plecă înainte. 

Trecură deluri, trecură munţi şi văi, lăsară în urmă păduri 
dese şi verdi, câmpii cu flori de cari nu maï vëduse fata, 
isvore cu ape limpedi şi redă, si ajunseră la curtea împăra- 
tului celui mare şi tare. 

Cei-l-alţi fii de împărați care slujiai acolo, îi eşiră înainte 
şi o întimpinară. Ei nu se puteai deslipi de densa, câci si 
vorba-ï şi fața îi erati cu lipiciil. 

A doua-di se înfățișă la împăratul şi spuse pentru ce a 
venită. Împăratulii nu mai putea de bucurie că îi sosise așa 
voinici chipeşă si drăgălași. H plăceii prea multă respunsu- 
rile ce primea la întrebările lui, se vedea câtii de colo că 
vorbea cu înţelepciune şi supunere. Vëdéndü împ&ratulă unt 
tinării aşa de cu minte, prinse dragoste de elù şi-lii luă pe 
lângă densuli. 

Fata de împăratii nu se putu împrieteni cu toţi cei-l-alți 
fii de împărați, fiindii-că cei mai mulţi erati năzuroși, tem- 
bel şi deşuchiați; éră ei prinseră pismă pe densa pentru 
aceasta ; şi pentru că văduse că împăratul o lua în nume 
de bine, îi purtati sâmbetele. 

Într'una din dile ea îşi găti bucate singură si şedea la ma- 
să, cândii, doi din cei-l-alți fii de împărați veniră să o vadă. 
Şedură deci cu toţii şi mâncară. Atâti de multi plăcura a- 
cestori fii de împărați bucatele, în cât îşi lingeaii şi dege- 
tele când mânca, O lăudară pentru meşteşuguli de a face 
bucatele, si diseră că de cându suntii ei nu mai mâncaseră, 
asa bucate bune. 


23 


Cum se întâlnivă aceştia cu cei-l-alţă fii de împărați, ie 
spuseră că aŭ fostii la masă la fiulă de împărat veniti de 
curândiă, că aŭ mâncatii cum nică înpăratulă nu mănâncă şi 
ca bucatele aü fostii gătite de dënsulü. 

Atunci toţi fiii de împărați se alegară de dânsa să le găte- 
scă într'o di ea bucatele, Şi étă că tocmai în dioa aceea bu- 
cătarii curţii se îmbătaseră séü nu șciti ce făcuseră, că nici 
focul nu era făcutii pe vatră. Şi aşa, rugată fiindă cu stă- 
ruință, se apucă si ea de găti nişce bucate înfricoșate. Când 
le aduse pe masă la împăratuli, acesta nu se putea sătura mân- 
când. Eară dacă chemă pe bucătari şi-i dete poruncă că tot 
astii-felu de bucate să-i gătescă, eli spuse cine a gătită în 
diua aceea. Împăratulii remase pe gânduri. 

Apoi veniră şi cei-l-alţi fii de împărați şi spuse împăratu- 
lui că fiuli împăratului de curând veniti sară fi lăudat la 
un chiefii ce aŭ făcut cu toţii, că scie unde este Tléna 
Simdiana, cosiţă de aurii, câmpului înverdesce, florile 
mfloresce, şi că are o cosiţă din cosita ei. Cum audi împăra- 
tulă acesta, poruuci să-lii cheme şi îndată îi dise: 

— Tu ai sciutu de Ilena Simdiana şi mie nu mi-ai spus 
nimic, măcar că ți-amă arelatü dragoste şi te-amu cinstit 
mai multă de câtă pe cei-l-alţi. 

După ce ceru şi vădu cosița de peri, îl dise: 

— Poruncă împărătâscă să scil că ai să-mi aduci pe stăpâna 
acestei cosiţe ; căci de nu, unde-ți stati talpele îți va sta si capul. 

Biata fată de împeratii se cercă să dică și ea ceva, dară 
împ&ratulu îi tăiă cuventuli. Apoi se duse de spuse calului 
cele ce se intimplară. Calul îi dise: 

— Nu te speria stăpână. Astă nâpte chiar frate-mei mi-a 
adusi respuns că pe stăpâna cosiţei a furat'o un Smeü; că 
ea nu voesce nici în ruptulu capului să-lui iubâscă până nu-i 
va aduce erghelia ei de epe; şi că Smeulu îşi bate capulă 
cumii să-i împlinească dorința. Ea este acum în smârcurile 
mărilor. Du-te la împăratulă şi cere să-ţi dea: două-deci 
de corăbii, şi ia marfă de cea mai frumâsă de pune în 
tr'ensele. 


24 


Fata de împeratii nu aşteptă să-i dică de doue ori, şi se 
duse dreptii la împeratulii. 

— Să trăesci luminate împerate, şi săţi fie fata cinstită. 
Ami veniti să-ţi spun că slujba cu care maï însăreinatti 
o voiii împlini-o, dacă-mi vei da doue-deci de corăbii şi bani 
ca să cumpării marfa cea mai frumâsă și mai scumpă ca să 
punti într'ensele. 

— Să se facă așa precum dici tu, numai să-mi aduci pe 
Iléna Simdiana, îi respunse împăratulii. 

Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă, fata de im- 
përatü împreună cu Galhenii-de-S6re intră în cea mai fru- 
m6să, şi plecară. Nici vânturi, nici valurile mării nu putură 
să le stea împotrivă, şi după o călătorie de câte-va săptămâni 
ajunseră la smârcurile mărilorii. Acolo stătură. Fata împă- 
vatului şi cu Galbeni-de-S6re eşiră la uscatii şi âmblati pe 
ţermuri; însă când esirà, luară din corabie o păreche de con- 
duri cusuți numai cu firii şi împodobiţi cu petre nestimate. 
Toti âmblândi pe aci, zăriră nisce paiaturi, cari se înverteati 
după sóre, și o luară într'acolo. In cale se întâlniră cu trer 
róbe de ale Smeului, cari păzeaŭ pe Iléna Simdiana. Cum 
vedură ele condurii, li se scurgeai ochii după dânşii; éră 
fata împăratului le spuse că este uni neguțătorii, care a ră- 
tăciti drumulă pe mare. 

Intorcându-se róbele spuse dâmnei lor cele ce vădură; 
éră ea zărise de pe ferâstră pe neguţătorulă ; de cum îli ochi, 
începu să-i tâcâe inima, fără să scie de ce; şi era bună bu- 
curâsă de a putea să scape de Smeu, mai cu sâmă că nu era 
atunci acolo; fiindă că-lii trămisese ca să-i aducă herghelia 
ei cu epele. 

După ce ascultă cele ce-i spusese róbele, se duse la ne- 
guţătorii care aştepta la pârtă, ca să vedă şi ea condurii ; dara 
după ce audi de la neguţătorii că are în corabie marfă si 
mai scumpă şi mai frumósš, se înduplecă de rugăciunele ne- 
guțătorului si pofti să mergă să-i vadă marfa; ajungândii 
la corabie si toti alegendi la marfă nu băgase de semă că 


lopătarii depărtaseră corabia de uscati, şi dândă Dumnedeii 


25 


unii vântu buni, corabiile mergeaŭ ca sagéta; cândii se po- 
meni in midi-loculi mării, Iléna Simdiana se prefăcu că-i 
pare rëü si prinse a certa pe neguţatorii că o înşelase, éra 
în sufletulu ei ruga pe Dumnedeii să-i ajute a scăpa de ia- 
sma de Smei. 

Ajunseră cu norocire la termü, când, ce să vedi! dra- 
c6ica de muma smeului, cum audi de la róbe că pe Il6na 
Simdiana o furase uni neguțători şi fugea cu dânsa cu 
corăbiile, se luă după ei; şi ajungândi Ja ţ&rmi, o vădura 
venindă după denșii ca o ledică, cu o falcă în ceri şi una 
în pământu, si aruncându văpaiă din gura ei ca dintr'uni 
cuptoriă. 

Cum o vădu Iléna Simdiana, înțelese că e sgripţorâica de 
mumă a Smeului, spuse neguţătorului, cu care era călare pe 
Galbenu-de-S6re, şi începu a plânge cu foci. 

Fâta împăratului întrebă pe Galbenii-de-S6re ce să facă 
că o dogoresce văpaia ce ese din gura Smesicei, eră Galben- 
de-S6re îi respunse: 

— Bagă mâna în urechia mea cea stângă de scâte gresia 
ce este acolo, şi o aruncă înapoi. 

Aşa făcu fata împăratului. Apoi o luară iute la picioru, pe 
când în urma lori se 'nălță de o dată uni munte de pâtră 
care atingea cerului. 

Muma Smeului făcu ce făcu şi trecu muntele, cățărindu-se 
din colfü î.: colții, si să te ţii după dânșii! Vëdéndü Iléna 
Simdiana că era să-i ajungă, spuse neguțătorului ; éra acesta, 
după ce se înţelese cu caluli, scâse din urechia lui cea dreptă 
o perie, şi o aruncă înapoi. Indată se făcu o pădure mare şi 
desă de nu putea să trecă prin ea nici puiii de fiară. 

Muma Smeului r6se din copaci, se agăță de ramure, sări 
din verfii în verfü, se strecură si totu după dânșii, alergând 
ca unü vârtejii. Daca vădură că şi de astă dată âmblă să-i 
ajungă, fata împăratului întrebă éră pe cală ce să facă, si 
acesta îi dise să ia inelulii de logodnă ce se află în degetulii 
Ienei Simdianei şi să-li arunce înapoi. Cum aruncă inelulă, 
se făcu unii zidi de cremene până la ceri. 


stervul ciorilor şi coțofeniloră, se duseră până ajunseră la 
locul unde se afla herghelia. 

Aci calulü dise fetei de împăratii să se urce ea într'ună 
pomi ce ra acolo, şi să privâscă la lupta lori. După ce se 
urcă fata în pomi, necheză Galbenii-de-sâre de trei ori, și 
tâtă herghelia de epe se adună împrejurul lui. Apoi d'o- 
dată se arătă și armăsarulu epelori, plinii de spume şi sfo- 
răindă de mâniă. Şi vădendi pe Galbenü-de-sóre în mijlocul 
epelorii, se răpedi la densul cu turbare şi se încinse o lup- 
tă, de să te ferescă Dumnedeii! Când se da armăsarulii la 
Galbenü-de-sóre, muşca din peile de bivol; 6ră când se da 
acesta la armăsar, musca din carne vie, si se bătură, şi se 
bătură până ce armăsarulii sfâșiată, hărtănitii de susü până 
josă şi plin de sânge, fu răsbiti şi biruitu; éră Galbeni-de- 
sóre scăpase tefără, fiind-că se hărtănise peile de bivoli. 
Atunci se dete fata josii din pomi, încălecă şi luară herghe- 
lia, mânând'o de dinapoi; 6ră armăsarulă ahja se tira după 
dânsa. 

După ce băgă erghelia în curtea împăratului, se duse de-li 
însciință. Atunci eşi Iléna Simdiana şi le chemă pe nume. 
Armăsarulii, eumü îi audi glasuliă, îndatăse scutură şi se făcu 
ca întâiă, fără ca să se cunâscă semnii de rane pe elù. 

léna Simdiana dise împtratului să pună pe cine-va să-i 
mulgă epele ca să se îmbaieze amândoi. Dară cine putea să 
se apropie de ele? că asvârleai din copite de svânta unde 
loveaii. Daca nimeni nu putu, împăratulă porunci €răşi fetei 
de împărat să le mulgă. 

Fata împăratului, cu o inimă sdrobită de mâhnire şi obidă 
că totă pe densa o punea la lucrurile cele mai grele, şi 
fiindă curată în cugetulii ei, se rugă lui Dumnedei cu cre- 
dintá ca să o ajute să sfârşească cu bine şi slujba acesta. 
Şi unde incepu o plóie d'alea de pârea că tornă cu găltta, 
şi îndată ajunse apa până la genuche epelorii, apoi dete unii 
îngheț de nu se mai puteai mişca de loci. Vădândă mi- 
nunea acesta fata împăratului mai întâi mulțumi lui Dum- 
nedeii pentru ajutorului ce-i dete, apoi se duse ile mulse epele. 


29 


Împăratulii se topea de dragoste pentru Ilena Simdiana și se 
uita la dânsa ca la ună cireşii copiii; dară ea nici nu-l bă- 
ga în sâmă, ci toti da di după di, cu felii de felii de vorbe, 
a se cununa. În cele de pe urmă îi dise: 

—Vădi, luminate împărate, că totii ce amă cerută mi s'a 
împlinită. Unii lucru ne mai trebue, şi apoi să scii că ne vomü 
cununa, 

— Porumbiţa mea, îi respunse împăratul, împărăția mea 
şi eŭ suntemi supuşi ascultători aj poruncilor tele. Cere ce 
mai ai de cerutü cu unŭ cesă mai curândii, că étă me sfâr- 
şescii de dragoste pentru tine. Ami ajunsă ca unŭ năucii, 
visezi deșteptă, nu mai sciù ce facă, cândii me uitti la ochii 
tei cei frumoși şi tinjitori, 

— Daca este asa, mai dise Iléna Simdiana, să-mi adusi va- 
sulü cu botedii, care se păstreză într'o bisericuță de peste apa 
Iordanului, şi atunci ne vomă cununa. 

Cum audi împă&ratuli acesta, chemă 6răşi pe fata împăratului, 
şi-i porunci să facă ce o face şi cum va sci ca să-i aducă 
ceea ce poruncise Ilena Simdiana. 

Fata de împărati cum audi, se duse de spuse luy Galben- 
de-sóre, si elü îi respunse: 

— Acesta este cea din urmă şi mai grea slujbă ce mai ai 
să faci. Aibí însă nădejde în Dumnedeu, stăpână, căci şi îm- 
p&ratului i s'a împlinit. 

Se gătiră şi plecară. 

Calulti scia de tote astea, căci nu era elti năsdrăvanii de 
florile m&rului. 

Elü spuse fetei împăratului, dicéndü : 

— Acelii vast cu botezii se află pe o masă în mijloculu 
unei bisericuțe, şi-lă păzesc nisce călugăriţe. Ele nu dormi 
nici di nici nópte. Din când în când însă uni pustnicii vine ' 
pe la ele de le povăţuesce cele sfinte pentru Domnuli. Când 
suntii la ascultare de le învață pustniculă, remâne numai 
una de pândă. De amii pute nemeri la vremea aceea, tocmai 
bine ari fi; de nu, cine scie câtii avemi a zăbovi, căci alti 
felii nu. e chipii. 


30 


Se duseră deci, trecură apa Iordanului și ajunseră la acea 
bisericuţă. Norocti că tocmai atunci sosise pustnieulü şi che- 
mase pe tote călugărițele la ascultare. Numai una remăsese 
de pază; şi acesta, obosită fiindi de şederea îndelungată, o 
prinse somnulü. Ca să nu se întâmple însă cine scie ce, ea 
se culcă pe pragulü uşei, cu gând câ n'o să pâtă nimeni in- 
tra fără să simtă ea, 

Galbenii-de-s6re povăţui pe fata de împăratii cum să facă ca 
să pună mâna ge vasul de botezti, Fatu se duse binişorti, se 
strecură pe lingă zidü şi, pişti-pişti, în verfulii degetelori, 
pînă la use. Aci o dată sări ca o pisică de usura peste prag, 
de nici nu atinse pe călugărița, pe care o furase somnulii; 
şi punândă mâna pe vasă, eşi cumii a intrată, încălecă pe 
calii și pe ici ţi-e drumulă ! 

Călugtriţa simţi, sări o dată în susti şi vedendi că lipsesce 
vasulii, începu a se boci deti se rupea rărunchii de milá. In- 
dată se adunară călugărițele şi se văicăreai de foculti ce le a- 
junsese. Pustniculii, dacă vedu că sa spălatii pe mâini de va- 
sulă de botezii, cătă către fata de împerată cumü ebura cu Gal- 
benii de-S6re, şi rădicându mâinele în susü, şi îngenuchindă, 
o blestemă dicendă : 

— Dómne, Dâmne sfinte! tă ca nelegiuitulă care a cute- 
zatii să pună mâna lui pângărită pe sântulii vasi cu botezii, 
să se facă muiere de va fi bărbatii, eră de va fi muiere să se 
facă bărbatu ! 

Şi îndată rugâciunea pustnicului se ascultă. Fata împăra- 
tului se făcu unŭ flăcăii dc-ţi era dragă lumea să te uiţi 
la elù. 

Cum ajunse la imprëratulü, se miră şi nu scia ce să cré- 
dă ochilorii set, băgândii de semă că se schimbase; lui i se 
părea că nu mai este cumii era la plecare, ci că acum e mai 
chiposă şi mai semetü. Cum dete vasulii, dise: 

— Mărite impërate, ți-amii făcutii slujbele cu cari maï 
însărcinatii. Socotescü că acun ami sfârşită. Fii fericitii şi 
domnesce cu pace câti mila Domnului va voi! 

— Sunt mulţumită de slujbele tale, dise împăatuli; să 


31 


scii că după mârtea mea tu ai sa te urci pe scaunulü fm- 
părăţiei mele, fiindii-că eu n'amii moștenitorii până acum. Eară 
daca Dumnedei imi va da uni fiù, tu vei fi mâna lui cea drepta. 

Toţi sfetnicii si fiii de împărați erau de faţă cându a disit 
impăratuli vorbele acestea. 

Iéna Simqiana, dacă vădu că i se împlini şi astă vointa, 
se hotărî să-și resbune asupra împăratului, pentru că trămise 
totu pe Fëtulü ei frumosi la tâte slujbele cele grele, cari 
putei să-l repuna; căci ea credea că însuși împ&ratuli se 
va duce să-i aducă vasulii cu boteză, fiindu-că eli putea mai 
lesne s'o facă, de vreme ce toți se supuneai la porun- 
ca lui. 

Ea porunci să încăldescă baia şi împreună cu împăratul 
să se îmbăieze în laptele epeloră ei. După ce intră în baie, 
porunci să-i aducă armăsaruli ca să sufle aerii recorosă. Si 
daca veni, armăsaruli suflă cu o nare spre dânsa recâre, érä 
cu altă nară în spre tmpëratulü aerü înfocati, în cátü fierse 
şi matele dintr'Ensulă, și remase morti pe loci. 

Mare vilvă se făcu în împărăție cândii se audi de mârtea 
împăratului celui mare şi tare; toţi din tâte părțile se adu- 
nară şi-i făcură o înmormântare d'ale împăratescile. 

După acestea dise Ilena Simdiana Fëtuluy-frumosü : 

— Tu m'ai adusii aici, tu mi-ai adusi herghelia, tu aï o- 
morâtii pe Smeulü care më furase, tu mi-ai adusi vasulii cu 
botezii, tu să-mi fii bărbatii. Aidemü să ne îmbăiămi şi să 
ne cununămil. 

— Eŭ te voii lua, dacă tu më alegi, respunse Fetu-fru- 
mosii ; dară să scii că în casa nâstră voii ca să cânte coco- 
sulü €ră nu găina, 

Se învoiră si intrară în bae. [lena chemă armăsarulii 
„ei ca să încropescă laptele, în care se vorü îmbâia. Chie- 
mă şi împ&ratulă celui noi pe Galbeni-de-S6re. Si astu- 
felii amendoi caii se întreceaui care de care să facă baia 
mai potrivită de caldă stăpânului sei, și mai nimerit de 
Încropită. 

După ce sai îmbăiatii, a doua di sai şi cununatit: 


39 


Apoi sai ureatu in scaunulü împărăției. Trei sëptëmàányx 
ținură vesoliile, şi tâtă lumea se bucuva că le-a dată 
Dumnedeii ună fmpëratű aşa de vitezii, care făcuse atâtea 
isprăvi. 

Eară eli domni cu dreptate și cu frica lu Dumnedeŭ, o- 
crotindi pe săraci şi neasuprindă pe nimeni, și domnescă și 
in dioa de astădi de n'orii fi muriti. 

Eramü şi eŭ p'acolo şi căscamii gura pe dinafară pe la tóte 
serbările, căci nici pomenelă nu era să fiù și eŭ poftitü, și 
apoi se scie că, nepoftitului scaunü n'are. 

Încălecaii p'o sea și vo spuseiii D-vâstră așa. 


Notă. Combnicatii de D. Panait Nicolaescn, din Craiova 


Publicată pentru întâia óră în Legende sai Basmele Români- 
lorŭ, adunate deUnii culegătoră-tipografă, Partea II, tase. J, la 1874. 


HI 
BROASCA TESTOASA CEA FERMECATA. 


A fost o dată ca nici o dată, etc. 

J A fost o dată unii impëratü, şi elü avea trei feciori. 
>Z Când le-a venit si lor vremea de însurătâre, le-a 
dist impëratulü: 

— Dragii mei copii, vaţi făcută mari; mergeţi de 
vă căutaţi ursitele, ca să intrați si voi în rândulii óme- 
nilorü. 

— Vorbele tale, tată, suntü pentru noi ca o icónà la care 
ne inchinámü. 

Respunserá copiii, şi după ce îi sărutară mâna, se gătiră, 
čare mai de care sá plece mai curând. 

Fiuli celü mare, se îmbrâcă cu hainele ce le avea elü mai 
bune, luă ste cu dânsul și bănetů de ajunsti. 

Mergendii spre răsărit, ajunse la curtea unui imperatü 
care avea o fată, singură la părinți. O peți de la tatălŭ ei, 
împ&ratulti, şi învoiala se şi fâcu. 

Asemenea şi celü mijlociti, după ce se dichisi şi elü cum 
sciu mai bine, plecă si eli spre apus, Ajunse şi elü la curtea 
unui altii impăratii, carele asemenea avea o fată. Făcură vorba, 
şi iute, iute, se logodi şi elii cu dânsa. 

Pe fiulti celt mai mici, însă, nu-lă trăgea inima a pleca 
în pefitü. Dară n'avu ce-și face capului, căci tată-seii îli tri- 
metea într'una să caute a se căpătui şi elü. Luă şi dànsulü 
nisce haine, numai să nu dică nescine că nu sa gătitii, şi de 
3 


34 


cheltuială ce pe apă nu curge, şi plecă si elă, scii, cam în 
dorului lelii. 

Dară unde să se ducă? Nici elü, că, nu scia. Mişca și elă 
picidrele a lene, unulü după altulii înaintea lui, numai să dică 
că umblă, apucă pe o cărare ce întilni în cale, şi merse pe 
ea, fără să-și dea séma unde se duce. Când, ce să vedi D-ta? 
poteca pe care o apucase, îlii scâse dreptii la unii eleșteii 
mare. În cale vědu o nuia lungă de alunii pe care o luă, așa 
de florile mărului, fără să scie -ce are să facă cu dânsa, 

Ajungândii de marginea eleşteului, se aşedă şi elii acolo 
josti, şi privind cu nedomirire, ia aşa numai ca să dică şi el 
că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, şi făcea haz cum 
sare stropi de apă, când o lovea. Apoi începu a cugeta. Eli 
vedea că fie-care stropii de apă, când pica înapoi la matcă, 
se face câte unŭ armenii (cercti) împrejurulii lui, şi de ce merge 
se măresce, până ce intră răși în sinulii matcei de unde 
a eşitii fără mai pe urmă să se cunóscă nici loculii unde a 
picatii stropulii, nici întinderea armânului din giurulü lui, ci 
totului rămânea ca maï nainte, adică faţa apei lucie ca o 
oglindă. 

Elü era dus cu gândurile. Seuita şi nu mai vedea, toti da 
cu nuiaoa în apă, și nu scia ce făcea. Nu mai simțea daca 
este, ori nu mai este. Când, étá că o brâscă țestosă eşise pe 
luciulii apei, şi se uita galeșii la dânsulii. Unde lovea elü cu 
nuiaoa, şi unde se deschidea talazurile care înconjura vâr- 
fulü nuelei, acolo, tist! şi dânsa, și ochii de la dânsulă nu 
şi-i mai lua, 

Se uita la dânsulii, par'că să-l sârbă cu privirea. Dară elü 
nu vedea, nu audea. Atita era de dusü cu mințile. 

In cele din urmă, cum, cum, băgâ de sémă că o brâsca 
testósä se ține după verfulii nuelei lui. Se uită şi elü la dânsa: 
şi par'că îi dicea inima ce-va; dară nu pricepu nimici, 

Când se trezi bine din cugetările lui, vădu că sorele dă în a- 
sfințitii, Se sculă binisorü, fără să-i pese de ce-va şi se duse acasă. 

A doua di 6răşi aşa făcu, fără să-i plesnescă prin capii ce- 
va, și fără să-şi mai aducă aminte că plecase în petitü. 


35 


A treia di, cum se sculă, plecă răși la marginea eleşteului. 
Pasă-mite îli trăgea ata la ursita lui. 

Şi cum sta elü acolo şi se juca cu nuiaoa în apă, éră bró- 
sca țestosă îi totu sărea pe dinainte şi se uita la dânsulu cu 
dorii, îşi aduse aminte la urma urmeloriă, că eli era plecati 
în pețitii, şi că fraţii lui eraŭ a se întorce a doua di cu lo- 
godnicele lori. 

Tocmai când voi să se scóle şi să plece spre a merge să-şi 
încerce şi elŭ noroculii, 6tă că Brosca tisti odată; €ră elu 
își aruncă ochii la dânsa mai cu bägare de semă. Se uită drepti 
în ochii Brâscei' și simți uni nu sciü ce, colea la inimidră, pare 
că îlu săgetase ceva. Şedu €răși josu.. Arii fi voiti să plece, 
dară par'că îlii pironise cine-va locului. Mai voi elŭ să facă 
ce-va cum-va, aşa ca să se depărteze, dară în deșertii. Pici6- 
rele nu se mai mișcară, ca şi cându arü fi fost butucite. 

Se miră de astă lâncedelă, Şi, mai aruucându-şi căutătura 
la Brâscă, vădu ochii ei, pare că străluciati de ună focü ce 
simțea că Hü atinge. Atunci își luă inima în dinți si strigă: 

— Asta să fie logodnica mea. 

— Iti forte mulțumesci, dragulü meit iubiti, îi respunse 
atunci Brâsca. Cuvîntulu tëü, a sfărâmati tote farmecele ce 
mă ţineau înlănţuită. Tu eşti ursitulu inimei mele. Pe tine te 
voiii urma până voiü avea viaţă în mine. 

Se sperie 6re-cum, ñulü de împăratii când audi pe Bróscă 
vorbind, 

Arii fi rupto d'a fuga ; dară graiul eï celü dulce și vier- 
sulü cu lipiciti ce avea, îl făcu să-i rămâe tălpile lipite de 
loculü unde sta. 

Brâsca se dete de trei ori peste capii și se făcu o dină 
gingaşe, şi plăpândă, si frumosă, cum nu se mai afla sub sóre 
li venea flăcăului, de dragii, să o sârbă într'o lingură de apă. 
Dară se opri, şi nu făcu nici o mişcare, ca să nu se supere 
ori să îndărătnicâscă pe dina a veni după elù ; căci simți cá 
de aci înainte, fară dânsa nu va putea trăi. 

Se puseră la vorbă, și nică ei nu sciaii ce vorbescii. Ac. 
începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomenită că amurgise. 


36 


Şi fiind-ca a doua di era să vie taţi: cu logodnicele lori, 
spuse dinei că se duce sa însciințeze şi elü pe tătâ-na-săă că 
o să-și aducă şi elu logodnica. 

Brâsca intră iarăşi în eleșteu, eră dânsulii plecă la curtea 
împărătescă. Mergea elù, dară pară că-lă totu oprea cine-va 
în cale. I se părea că-lii trage cine-va de la spate de haine. 
Eli se totu întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimici, 
însă elü îşi toti întorcea capului şi se uita. Norocă ca i se 
scurtase calea si ajunse acasă, căci, de ținea drumul mai 
lungă, te miră de nu remânea cu gătulit strâmbă, de atâta 
uitati inapoi. i 

Daca ajunse si găsi pe toţi a: lorii adunaţi la tatăl să, 
începu să le povestescă şirelenia celoru ce i se întâmplase. 
Când ajunse să le spue că a disii Brâscei: tu să (ii logodnica 
mea, toți se umflară de risti de o dată, şi începu a-1ü cam 
lua peste piciorii cu vorbe în doi peri şi cu glume nesărate. 
Vru elü să le spue cine a fostii Brâsca, dară nu-i deteră rä- 
gază, căci îi luaŭ vorba din gură, şi-lii cam dedeaii în tăr- 
bäcélå cu graiuri care mai de care păcălitâre. 

Daca vădu, tăcu din gură şi înghiți ruşinea ce-i făcură fraţii 
înaintea tatălui săi. Se gândi elu, acum o mie de vorbe unii 
ban nu face. Lasă, îşi dise eli, să vedemii că cine ride mai 
la urmă, ride mai cu folos. 

A doua di fie-care flăcăi sbura cu logodnica sa. Eară im- 
păratuli puse de împodobi palaturile şi cetatea câtă se putu 
mai frumosi, ca să-și primescă nurorile. Omenii umblau cete, 
cete prin cetate, ca în di de serbatâre, ostaşii se gătiră ca 
de alaiú, până şi copiii se veseleati de veselia impăratului, 

Veniră unulă după altulü feciorii cei mai mari aí împe- 
ratului cu logodnicele lorü. Ce e drepti, şi ele eraii frumâse» 
bainele pare că erai turnate pe dânsele. Fie-care îşi adusese 
zestre însemnată, robi, cai, căruțe ferecate ; şi le priimise îm- 
peratulă cum se cuvine împeraţilori şi fiilorii de imperati. 

Eí, daca se adunară la unii loci, aduseră vorba €răşi de- 
spre Brósca fvatelui lori celui mai mică, şi începură împre- 
una cu logodnicele lorü, a grai despre dânsulii cam în dodii, 


37 


Ii tinura de reu tatalu lori, căci de, ori ce sari dice, fiu 
îi era şi Eli mică, şi iü durea la inima cândù iü luati în 
rîs; dara tote fură în deșertu; căci de si nu mai vorbea de 
veti aevea în fața împeratului, pe din dosü îusă, îşi bătea men- 
drele, cum voia, îşi dedeau cote de rideaii, şi chiar se vor- 
biră. amândoui fraţii cu logodnicele loru, să facă pe fratele 
loră celă micii de risti si de ocară, când va veni cu Brósca 
țestosă înaintea împeratului. 

Fiulă celu mică alu împeratului daca se duse si elü să-şi 
aducă logdnica, Brâsca cea țestâsă eşi din eleştei la dânsulă, 
se dete de trei ori peste cap şi se făcu omi ca toți ómeniï. 
Vorbiră ce vorbiră, apoi fiulii împeratului îi dise sa se găte- 
scă să mergă. Atunci ea îi respunse: 

—  Dragulu mei logodnicii, trebue să scii că şi eŭ suntü 
fată de împerati, și âncă fată de împerati mare, şi avuti, și pu- 
ternicii. Dară blestematele de fermece ne-a acoperiti palaturile 
cu apa acesta murdară, împerăția ne-a fosti răpit-o duşma- 
nii, şi pe mine m'a facută precum m'ai văduti. 

Vorbele ei miersse, viersulü ei plăcutii, de pare că te ungea 
a inimă, nu alt-ce-va, zăpăcise 6re-cum pe bietulii feckorii de 
imperatü; dară țiindu-şi firea, şi neperdendu-şi cumpetuli, 
elü îi mai dise: 

— Lasă astea acum. Odată dacă te-amii alesii, tu eşti a 
mea, floncănescă lumea ce va vrea. Gătesce-te, îţi dică; şi 
aidemi, că ne aşteptă tutălă, cu fraţii şi cu cumnatele mele- 

— La noi este obiceiului, adăogă dina, ca înainte de a mer- 
ge la cununie, să ne îmbăiemi. 

— Ne vomii îmbăia la palaturile tatălui mei, respunse elu. 

— De ce să mai facem p'acolo tevatură; să ne îmba- 
iemi aci. 

Si făcând uni semni cu mâna, apa eleşteului se trase fn- 
tr'o parte şi într'alta, și în locului lui se vedură nisce pala- 
turi, strălucite de podóbe, în câtii la sóre te puteai uita, da- 
ră Ja dânsele ba. Aurulă cu care erai poleiți stâlpii şi ciubu- 
cele de pe lângă streşină, licărea de-ți luai ochii. 

Dina luă de mână pe fiulă împeratului şi intră în palată. 


38 


Vedi că elit rămăsese cu ochii bleojdiţi, ca unulă ce nici 
dânsuli, de şi era feciori de impëratü, nu mai văduse ase- 
menea scumpeturi. 

Şi fiindă băile gata şi apa încropită numai ca laptele când 
Hà mulge de la óe, intrară fie-care în câte o bae şi se 
îmbăiară. 

Fiul împeratului nu cuteza să calce pe pardosela băii şi 
pe velințele cele de mare pretü ce erai aşternute prin palatii 
de milă să nu le strice frumusețea. 

Baia era pardosită cu totii felulü de marmură lustruită, si 
adusă din meșteşug așa, în câtii închipuia feli de felu de 
flori, de paseri şi câte nagode tâte. Apa ciuruia din teve aurite 
şi o lua cu năstrape şi cu căuşe de aurii. Ştergarele erai de 
mătase și în ţesetură cu firii de celii buni și cu mărgăritare. 

După ce eşiră din bae şi se îmbvăcară, trecură prin grădină , 
unde mirosul florilorii îi îmbăta. 

Dina porunci şi trase la scară o căruţă ferecată în aură, cu 
patru telegari de mâncai foci. Căruţa era împodobită cu 
pietre nestemate de sclipeai în fața sârelui ca cine scie ce lu- 
cru mare. Ei se urcară. Cum se puse elă lângă dânsa, uni 
lucéferü se aşedă pe fruntea ei, şi aşa strălucea de orbea pe 
cei ce se uitaii asupra dânşiloră. 

Amândoi erai îmbrăcați cu nisce haine scumpe şi fârte 
frumâse. Caii porniră. Dară sburaii de parcă n'atingeai pä- 
mentul, €ră nu că mergeau. Intr'o clipă ajunseră la împă- 
ratuli tatălui băiatului, carele îi aştepta şi se ciudea de atâta 
întârdiere. 

Când îi vedură, toţi ințeleseră că acesta era femee de pe 
alte teremuri, si lăuda pe fiulii de împeratii pentru o aşa ni- 
merită și neașteptată alegere. Fraţii cei mai mari, o mălci- 
ră, vedendă atâta frumusețe şi atâta bogăție. Mai mare stră- 
lucire şi gingăşie ca acesta nu se mai văduse sub sóre şi pe la 
dânşii până atunci. Începură a-și da câte, a-și veni în cuno- 
scinţă şi a se căi de risulă ce făcuseră de fratele lori. 

Împěratulů nu mai putu de bucurie, cândii vedu că fiulù 
seü celü mai micii îi aduce în casă minunea minuniloră. Dì- 


39 


na se purtă cu mare bună-cuviinţă, şi vorbi ast-feli în câtii 
robi tote inimile. Oaspeţii nu-și mai luati ochii de la dânsa 
şi urechile lorti nu mai ascultau alte vorbe, de câtii vorbele 
ei, că multă erati cu lipici, 

Fiiy cei mari ai împăratului poveţuiră pe logodnicele lorü, 
ca să facă şi ele totii ce va vedea pe dina' că face, şi la cua 
nunie şi la masă. 

Impëratulü îşi împlini pofta inimei lui. Eli dorise, vedi, 
să-și cunune toţi copii intro di, şi aşa şi făcu. 

Era veseli împăratulii, pentru acâsta, cât unti lucru mare. 

După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și 
aleseseră fie-care, se prinseră în horă și jucară, ca la nunta 
unui împăratii. Cei-l-alţi jucati, nu jucati, dară Dina când 
juca, părea că n'atinge pămîntul. Lumea privea şi i se um- 
plea inima de mândrie, căci fiulti celui micii ali împăratului 
lorü adusese o aşa Dină să o domnâscă. Omenii se luai la 
prinsâre că nică în cerü nu se găsea o mai mare frumusețe 
ca ceia ce aveaŭ ei dinaintea ochilor lori. 

Între acestea veni séra, si se puse o masă d'alea împeră- 
tescile. Împrejurulii mesei impărătesci, o mulțime de alte mese 
erai puse pentru boerime, pentru negustorime si pentru pro- 
stime, Se puseră la masă. 

Nurorile cele mari ale împăratului ținea ochii țintă la 
Dină să vaqă ce face ea ca să facă şi ele, după povața so- 
țilorii lori, 

Dina, din fie-care felii de bucate ce se aducea la masă, lua 
câte nițele şi băga în sînti. Asemenea făcură şi cumnatele ei. 
Mâncară şi se veseliră câtii le ceru inima. 

Când se sculară de la masă, dina se duse la împăratulii 
socru, îi săruta mâna, îi mulțumi si, scoțendii Ain sînă, de 
unde băgase bucatele, unii mănuchiii de flori bine mirositâre, 
i-lŭ dete ca semni de iubire fiască. 

O dată se umplu loculii de unii mirosii asa de frumosi și 
strein, cum nu mai mirosise 6menii locului aceluia. Atunci 
toți într'o glăsuire strigară: să ne trăiască dâmna si împe- 
rătesa nostră ; eră ea, fără a se mândri, se trase din nain- 


tea împăratului cu totulii smerita şi se asada lângă soțio- 
rulü ei. 

În calea ei, începu a curge de prin încrețiturile hainei 
sale mărgăritare, de umplu loculi; éra mesenii, cu buni, 
cu proşti, se plecară şi le adunară. 

Ducându-se şi nurorile cele mai mari ale imperatului sa-i 
mulțumescă, îi sărutară si ele mâna. Când voiră însă a 
scâte şi ele din sinü ce puseseră în timpulii mesei, băgară 
de semă că hainele lori suntii murdare şi terfelite de bu- 
cate, în cátü nu mai semena a haine puse pe omi, cia 
alte dihanii, şi se făcu unu risü de mila lori! în t6tă nunta, 
în câtă plecară umilite în cămările lori ca să se schimbe, 
fiind-că nu mai era chipü a mai sta aşa îngălate la nuntă. 

Atunci mulțimea cu micii, cu mare şi împeratuli impreună 
cu densa, strigară întruni grai, că aceşti soți să-i dom- 
nescă de aci nainte. Împăratuli se coborâ din scaunii, si 
se urcă fiulü celii mic cu soţia sa. 

Acâstă împerătesă cu rostulu ei celui blajini, cu purtarea 
cea cumpătată, se facu de o iubira până şi cumnatele ei. 
Eară fiulă împeratului, cu agerimea minții lui, cu înțelep- 
ciunea cea firescă şi cu povețele împărătesei, soția lui, domni 
în pace’ în linisce şi în veselie tótă viaţa lui. 

Eramü şi eŭ p'acolo. Şi fiind-că amă dobânditii şi ei uni 
osă de rosii, mi-ami pusi in gândi să ve povestesci, boeri 
d-vâstra, lucruri care, de sarii crede, m'arii da de minciună; 
şi încălecai p'o sea etc. 


NOTĂ. Povestită de d-na Jeorjan, din Bucuresci, strada Clopotaru 
la 1877 Iunie. 


IV 
ALEODORU IMPERAT. 


fostii odată ca nici odată, etc. 
A fostii odată unii impëratü. Eli ajunsese la că- 
runtețe, şi nu se învrednicise a avea şi elü măcarti 
unii copilii. Se topea d'a 'n picidrele, bietulii împărată, să aibă 
şi elü, ca toți 6menii, măcari o stârpitură de feciorii, dară 
în deşert. 

Când, tocmai, la vreme de betrâneţe, 6tă că se îndură no- 
roculi şi cu densuli, și dobândi un dragi de copilași, de 
să-l vedi şi să nu-lii mai uiţi. Împăratulii "i puse numele 
Aleodorů. Când fu a-lă boteza, împeratulă adună Răsăritii și 
Apusti, Médš-di şi Medă-nâpte, ca să se veselescă de veselia 
lui. Trei dile şi trei nopţi ţinură petrecerile, şi se chefuiră, 
şi se bueurară, de o ţinură minte câtă trăiră. 

Băiatul de ce crescea, d'aia se făcea mai istetü şi mai is- 
cusitii. Nu mai trecu multi şi étă că împăratulii ajunse la 
marginea grâpei. Cândi fu la ceasulii morţii, el luă copilul 
pe genuchi şi-i dise: 

— Dragulii tatei, €tă că Dumnedei me chiamă. Sunti în 
clipa de a-mi da obștesculii sfârşitii. Fü vedu că tu ai să 
ajungi omii mare. Şi chiarii mortii, 6sele mele se vorů bu- 
cura în mormânt de isprăvile tale. Asupra cârmuirei îm- 
perăţiei n'amii nimici să-ţi dicii, fiind-că tu cu iscusinţa ta, sciù 
că ai s'o duci bine. Unii lucru numai ami să-ți spui: Vedi 
tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi 
p'acolo, că este nevoe de capii. Aceli munte este moșia lui 


42 


jumătate de omü călare pe jumătate de epure schiopü ; şi cine 
calcă pe moşia lui, nu scapă nepedepsit. 

Acestea dicândiă, căscă gura de trei ori, şi-şi dete sufle- 
tului. Se duse şi elii ca tâtă suflarea de pe pămentii, de pare 
că n'a fostă de cândi lumea și pămentulii. 

Hü jeliră ai sei, iü jeliră boerii, îl jeliră şi poporuli; în 
cele de pe urmă trebuiră să-l îngrâpe. 

Aleodorii, după ce se urcă in scaunulii tătână-săii, de şi co- 
pilandru, puse tara la cale ca şi ună omii maturii. Tótă lu- 
mea era mulțumită de domnirea sa, şi 6menii se făleai că 
le-a fostii datii de susü ca să trăiască în dilele lui. 

Adesea esia Aleodor la vinătore ca să-şi petrecă cesurile 
ce'i prisosea de la trebile împărăției. Eli ținea minte ce-Y 
spusese tătână-stii şi se silea să-i păzescă cuvintele, cu sânţenie. 

Într'o qi nu sciù cum făcu, dusü fiindii pe gânăuri, şi alu- 
necă de călcă pe pământul pocitului de omi. N'apucă să facă 
dece dout-deci de paşi, şi étă că se pomeni cu dânsul din- 
aintea lui. 

Acum nu era lui pentru că trecuse pe pământulii omului 
celui slut şi scărbosti, ci îi era ciudă cum de să calce vorba 
tatălui sëü ce-i spusese cu graiii de morte. 

Pocitania pământului îi dise: 

— Toţi nelegiuiţii ce-mi calcă hotarulii, cadii în robia mea, 

— Mai întâiă trebuie să sell, îi răspunse Aleodorii, că din 
nebăgare de sémă şi fără de voia mea amii călcatii pe co- 
prinsuli tëü, şi n'ami nici ună gândi răi asupră-ți. 

— Eŭ te socoteami mai alt-felü ; dară vëdü că ai de gândi 
să-ți cei ertăciune de la mine ca toti fricoşii. 

— Ba să mă feréscă Dumnedeii! Eŭ ti-amü spusti cvra- 
tulă adevării, şi daca vrei luptă ; alegeți: în săbii să ne tă- 
em, în busdugane să ne lovimii, ori în luptă să ne luptămti. 

— Nici una, nici alta. Ci, ca să scapi de pedâpsă, altii chipă 
nu e, de câtă să te duci să-mi aducă pe fata lui Verdesü 
imperati. 

Aleodorii voi să se codescă 6re-cum, ba că trebile împeră- 
ției nu-1ü értá să facă o călătorie asa de lungă, ba că n'are 


43 


căleuzii, ba că una, ba că alta; dară ași! unde vrea să scie 
pocituli de tâte asteă ! Eli o ținea una, să-l aducă pe fata 
lui Verdeşii împeratii, dacă vrea să scape de ponosulii de- 
tâlhari, de călcători de drepturile altuia, şi să remâe cu 
sufletulii în 6se. 

Aleodorii se scia vinovatii. De şi fără voia lut, dară scia 
că a făcutii unŭ păcatiui de a călcati pe moşia slutului. Mai 
scia €ră că de omulii dracului, să dai și să scapi. Să nai 
nici în clini, nici în mânecă cu dânsulii. Făgădui în cele 
din urmă să-i facă slujba cu cave-lii însărcina. ; 

Jumătate de omi, călare pe jumătate de epure schiopü, 
scia că, de óre ce Aleodorii i-a făgăduitii, apoi are să-şi tie 
cuvîntulii, ca unulă ce era omü de omenie, şi-l dise: 

— Pasă cu Dumnedeii, şi să-ți ajute să vii cu isbândă bună, 

Aleodorii plecă. Şi cum mergea elii gândindu-se şi res- 
gândidu-se cum să-şi împlinescă sarcina mai bine; căci is 
dăduse cuvintulii ; se pomeni la marginea unui elesteü şi o 
ştiucă se sbătea de morte pe uscati. 

Cum o vedu, elii se duse să o ia ca să-şi aline fómea cu 
dânsa. Ştiuca îi dise: 

— Nu me omori, Fet-frumosü; ci mai bine dă-mi drumul 
în apă, că multi bine ti-oiü prinde când cu gândulii n'ei 
gândi. 

Aleodorii o ascultă şi o dete in apă. Atunci ştiuca îi mai 
dise: | ul 

— Ține acestă soldişorii, şi când vei gândi la mine, eŭ 
voiti fi la tine, 

Flăcăuli plecă mai înainte şi se tot mira de o ast-fel de 
întâmplare, 

Când, écă se întelnesce cu uni corbi ce avea o aripă ruptă. 
Si voindi să vineze Corbulu, elii îi dise: 
dpi Făt-frumosit, fet-frumosii, de câtu să-ți încarci sufletuli 
cu mine, mai bine ai face să-mi legi aripa, că mult bine 
ți-oiii prinde. A 

Aleodorii îl ascultă ; căci era băiat viteză şi de trébă, și 
îi legă aripa. Când era să plece, Corbuli ií dise: 


44 


— Ţine penita asta, Voinicule, şi când vei gândi la mine, 
eŭ voiii fi la tine, 

Luă penița Aleoduri şi-şi cătă de drumii. Dară nu facu 
ca la o sută de pași si 6tă că dete peste uni Tăune. Când 
se gătea a-lii strivi cu piciorului, Tăunele dise: 

— Cruţă-mi viaţa, Aleodorü împ&ratii, şi eŭ te voiü mân- 
tui pe tine de la morte, Ţine acest pufulet din aripiâra mea, 
şi când vei gândi la mine, eii voii fi la tine, 

Audindi Aleodorti unele ca acestea, şi că îi dise şi pre nume, 
o dată ridică piciorulu și lăsă pe Tăune să se ducă în voia lui, 

Şi mergând inainte, cale de nu sciù câte dije, dete de palatu- 
rile lui Verdesü impëratü, Cum ajunse aci, se puse la pârtă 
si aşteptă ca dór de va veni cine-va să-lii întrebe ce caută: 

Stete o qi, stete doë; şi ca să vie cine-va să-lă întrebe ce 
voesce, ba. Când fu în dioa da treea, Verdeşii împeratii 
chemă slujitorii şi le dete o gură de orü pomeni-o, 

— Cum se póte, le dise elii, să stea omulii trei dile la 
porta mea, şi să nu mergă nimeni să-l cerceteze? Pentru 
asta vë plătesc eŭ simbrie? Pentru asta vë amii eŭ la mine 
pe procopsâlă? 

Slujitorii dedeai din colții în colții şi nu sciaii ce se res- 
pundă. In cele de pe urmă, chemă pe Aleodorii şi-li duse 
înaintea Imp&ratului. 

— Ce vrel, flăcăule, îi dise împăratulii, şi ce aştepţi la 
pórta curţilorii mele ? 

— Ce să voii, mărite împărate, îi respunse elü, étà suntu 
trimisă să-ți ceri fata, 

— Bine, băete, Dară mai întâiii trebue să facemii legătură, 
căci aşa este obiceiulii la curtea mea. Ai voe să te ascundi 
unde vei voi, în trei dile da rândulti, Daca fie-mea te va 
găsi, capulü H se va tăia şi se va pune în parulii ce a mai 
rămasii din o sută, fără capi, Iară dacă nu te va găsi, atunci 
cu cinste împerătescă o vei lua de la mine, 

— Ami nădejde la Dumnedeii, mărite împărate, că nu me 
va lăsa să pieiă, Parului îi vomi putea da şi alti ce-va, nu 
totă capii de omii. Să facemii legătura. 


— Aşa? 

— Aşa. 

Se puseră şi făcură legătura; scriseră carte si o în- 
tăriră. 

Viindu fata de față se învoiră ca a doua-di elŭ să se a- 
scundă cum va sei maï bine. Eară daca se învoiră, elü ră- 
mase într'unii neaslâmperi, ce-lŭ chinuia mai cumplită de 
câtii mórtea. Elü se gândea şi se resgândea cum să se ascundă 
mai bine. Vedi că era vorba de capul lui, éră nu de altü- 
ceva. Și totii mergând pe gânduri şi toti planuindii, tă că-și 
aduse aminte de ştiucă. S-óse soldului, se uită şi se gândi 
la stăpâna lui: rândii, etă, măre, că Știuca şi venise şi-i dise: 

— Ce poftesci de la mine, Fetii-frumosti ? 

— Ce-să poftesci ? Eacă, €că, ce mi sa întâmplată. Nu 
scii tu ce-va să me înveţi ce să faci? 

— Ba nu te mai îngrijia. Lasă pe mine, 

Și îndată, lovindii din c6dă, făcu pe Aleodorii unŭ cosăcelu 
şi îlă ascunse pe funduli mării, printre cei-lalţi cosăcei. 

Cândii se sculă fata, îşi luă ochianulii si se uită cu elu 
în tâte părțile. Nu-l vědu. De unde cei-lalţi care venise să 
o ceră în căsătorie, se ascundea prin pivniţi, pre după case, 
pre după câte o şiră de pae, saŭ prin vre-o culă părăsită, 
Aleodori se ascunse astii-felii în câtu fata intră la grije că 
a să fie biruită. Ce-i veni ei, se uită cu ochianulii şi în mare, 
şi ilú zări pe fundului mării printre cosăcei. Pasă-mi-te o- 
chianuliă ei era năsdrăvanii. 

— Eşi d'acolo, hoţomanule, îi dise ea ridendii. Ce mi te-ai 
posmăgiti aşa ? Din coşcugiami-te omulii, te-ai făcutii unii 
cosacii și mi te-ai ascunsii în fundulă mării. 

N'avu încotr'o si trehui să iasă. 

Ea dise si împăratului: 

— Mi se pare, tată, că flecñulü &sta mi-a venitii de hacu. 
Şi multă e nurliii şi drăgălașii. Chiar de Loiii afla până la 
a treia ră, să-lii erti, tată, că nu e prost ca cei-lalţi. Boiulü 
lui iü arată a fi ce-va mai deosebiti. 

— Vomii vedea, îi respunse împăratul. 


46 


A doua di ce-i veni lui, se gândi la corbii. Acesta fu nu- 
mai de câtii din naintea lui, şi "i dise: 

— Ce mă vrei, stăpâne? 

— Ea uită-te, neiculiță, ce mi s'a întâmplatii; nu scii tu 
ce-va să mă înveţi? 

— Să cercămă. 

Şi lovindu-liă cu aripa, flù făcu unii puiii de corbii și flù 
viri într'unii stolů de corbi ce se urcase până la vintulü 
turbati. 

Cum se sculă fata, își luă ochianulă şi iarăşi îlă cătă prin 
tote locurile. Nu e. Caută-li pe pământă; nu e. Caută-lă 
prin ape şi prin mări, nu e. Se luă de gânduri fata. Când, 
către nămiedi, ce-i veni ei, se uită şi în susă. Și zărindu-lti 
în slava cerului printre stoluli de corbi, începu a'i face cu 
degetuli, şi-i dise : 

— Ghidi, ghidi, tălharule ce eşti | Dă-te josü d'acolo, o- 
mule, ce mi te-ai făcutii aşa piteóce de pasăre. Nică în raiii 
nu scapi de mine. 

Se dete josii, că n'avea ce face. Împ&ratulii începu a se 
minuna şi elu de isteţimea luj Aleodorii, şi-şi plecă urechia 
la rugăciunea fiei sale. 

Însă, fiindă că legătura era ca să se ascundă până de trei 
ori, împăratului îi dise: 

— D'a minune, ia să vedemii unde are să se mai ascundă. 

A treia di dis de diminâţă, se gândi la Tăune. Acesta veni 
intr'unü sufletii. După ce îi spuse ce voesce, Tăunele 
dise : 

— Lasă pe mine, şi de te-o găsi, eü aici suntii. 

Nù făcu o lindină şi îlii ascunse chiară în câda fetei, fără 
să simtă ea. 

Sculându-se fata şi luândi ochianuli, fiii căută totă diua, 
şi ca să dea de dânsuliu, nici câtii. Ea se da de eésulü morții 
căci îlu simţea, i se arăta ei a fi paci prin prâjmă, dară 
de văduti nu-li vedea. Cătă cu ochianuli prin mare, pre 
pă miînti, prin vezduhă, dară nu-lii vădu nicairi. Către seră, 
obosită de atâta căutare, strigă: 


47 


— Ci ca arată-te o-dată. Te simţii că eşti paci p'aprâpe, 
dară nu te vădă. Tu mai biruiti, a ta să fiù. 

Daca audi elă că este biruită, se dete binişori josü din 
códa ei şi se arătă. Imp&ratulii n'avu nici elü ce mai dice, 
şi îi dete fata. Când plecară, îi petrecu cu mare cinste şi 
-alaii, până afară din împărăţia lui, 

Pe drumi, eï stătură să facă popasü. Şi după ce îmbucară 
câte ce-va, elii puse capulü în póla ei şi adormi. Fata de 
împăratii, totii uitându-se la el, i-se scurgea ochii după 
frumuseţea şi după boiulü lui. Inima îi dete brânci, şi èa 
nu se putu opri, ci ilü sărută. Aleodorii, cum se deșteptă, îi 
trase o palmă de audicâinii în Giurgiu, Ea plânse şi îi dise: 

— I! Aleodorii dragă, dară grea palmă mai ai. 

— Te-am pălmuitii pentru fapta ce ai făcută; căci eŭ nu 
te-ami luată pentru mine, ci pentru cela ce ma trămisă pe 
mine. 

— Apoi bine, frățidre, de ce nu mi-ai spusti aşa de acasă; 
căci atunci sciami şi eŭ ce să facii; dară lasă, nici acum nu 
e timpul trecuti, 

Pornindti şi de aici, ajunseră cu sănătate la Jumătatea de 
omu, călare pe jumătate de epure schiopil. 

Eată mami închinat cu slujba, dise Aleodorii, și voi 
să plece. 

Fata càndü vědu pe acea iasmă, se cutremură de scârbă, si 
nu voia să r&mâe la dânsulii odată cu capului. 

Slutulă se dete pe lângă fată si începu so linguşescă cu 
“vorbe mierloitâre, şi să se ia cu binele pe lângă dânsa. 

Dară fata îi dise: 

Piei de dinaintea mea, satano, că te trimetii la mumă-ta 
iaduli, care te-a vërsatü pe faţa pămîntului. 

Slutenia de neomi se topia de dragostea fetei, se lungea 
cu burta pe pămintă si umbla cu şoşele cu momele să în- 
«luplece pre fată a-lă lua de bărbatù. 

Dară, ași ! feritu-l'a sântuleţulă să se apropie de dânsa! căci 
îlă ţinea ţintuită în loci cu ochii eátü colo. Din satană, din 
iasmă, şi din spurcăciune nu-lii mai scotea. 


48 


—  . 


— Piei, necuratule, de pe fața pămintului, să scape lu- 
mea de o ciumă şi de o holeră ca tine. 

Mai stărui, ce mai stărui, şi daca se vëdu înfruntatii până 
într'atâtii, iasma plesni de necazi, cum de să fie elii ocărâtii 
atâtă de multü de o cutră de muere. 

Atuncă Aleodorii, întinse coprinsulă săi şi peste moşia lui 
Jumătate de om, călare pe jumătate de epure schiopii, luă de 
soție pe fata lui Verdesü împărată şi se întorse la împără- 
Ha lui. 

Când îl vădură al de glâtele venindü tsfări, alături cu o 
sotioară de-i ridea şi stelele de frumâsă, îlă primiră cu mare 
bucurie; şi urcându-se din noŭ în scaunulii împărăției, domni 
şi trăi în fericire, până se istoviră. 

Eară eŭ încălecaiii p'o sea şi v'o spusei dumnevâstră aşa. 


NOTĂ. Comunicatii de uni Scolar din gimnasiii, şedător în Du- 
şumea, localitate în Bucuresci, la anul, 1875. 


PORCULU CELU FERMECATU 


? 
fotsü odată ca nici odată etc. 

Š A fostii odată unŭ împăratii şi avea trei fete. Şi 

fiind a merge la bătalie, îşi chemă fetele şi le dise : 

— Eacă dragele mele, suntu silită să mergi la răsboiti. Vrăj- 
mașulă sa sculatii cu 6ste mare asupra nóstră. Cu mare du- 
rere mă despartă de voi. În lipsa mea băgaţi de semă să [iți 
cu minte, să vë purtaţi bine şi să îngrijiţi de trebile casei. A- 
veți voe să vë preâmblaţi prin grădina, să intraţi prin tâte 
cămările casei; numai în cămara din fundu din colțulă din 
drepta să nu intrați, că nu va fi bine de voi. 

— Fii pe pace, tată, respunseră ele. Nici o dată n'amü e- 
şită din cuvintulă dumitale. Du-te fără grije, şi Dumnedeii 
să-ți dea o isbândă strălucită. 

Tóte fiindă gata de pornire, Împeratulii le dete cheile de 
la tâte cămările, mai aducendu-le aminte înca odata poveţele ce 
le dăduse, şi-şi luă dioa bună de la ele. 

Fetele imp&ratului, cu lacrămile în ochi, ii sărutava mâna, 
îi poftiră bivuință ; iar cea mai mare din ele priimi cheile din 
mâna împăratului. 

Nu se scia ce să se facă de mâhnire şi de uritii, fetele, când 
se vădură singure. Apoi, ca să le trâcă de uritü, hotărâră ca o 
parte din di să lucreze, o parte să citâscă şi o parte să se 
plimbe prin grădină. Aşa făcură şi le mergea bine. 

Viclénulü pismuia pacea fetelorii şi-şi viri coda. 

— Suridrele mele, dise fata cea mai mare, câtu-i diulica de 

4 


50 


mare târcemii, cosemi, citimii. Suntii câte-va dile de cându 
ne aflámü singure, n'a mai rămasă nici unŭ colții de grădina 
pe unde să nu ne fi plimbat. Amü intrată prin tâte cămările 
palatului tatălui nostru, şi ami vădutii câtă suntü de frumosu 
şi bogatii împodobite; de ce să pu intrămi și în camera ceea, 
în care ne-a opriti tatălii nostru de 4 intra. 

-— Vai de mine, leliţa, dise cea mai mică, më mirii cum 
ţi-a dati în gândă una ca acesta, ca să ne îndemni dumneta 
să călcâmi porunca tatălui nostru. Cându tata a disii să nu 
ntrămiă acolo, trebue șă fi sciutii elice a disü şi pentru ce a 
dis să tacemü aşa. 

— Că doră nu s'o face gaură în ceri, d'omi intra dise cea 
mijlocie; Că doră n'o fi nicai-va smei să ne mănânce, ori 
alte lighi6ne, Şapoi de unde o să scie iata daca noi ami 
intrată aü ba? 

Toti vorbind şi îndemnându-se, ajunseră tocmai pe din 
naintea acelei cămări; cea mai mare din surori, care era 
păstrătorea cheilorti, băgă cheia în brâsca useň, şi întorcând-o 
niţelă, scârții! uşa se deschise. 

Fetele intrară. 

Când colo, ce să vadă? Casa n'avea nici o pod6bă; dară 
in mijlocii era o masă mare cu unŭ covorii scump pe dânsa, 
şi d'asupra o carte mare deschisă. 

Feţele, nerăbdătore, voiră a sci ce dicea în cartea aceea. 
Şi cea mare înaintă si étš ce cati: 

— Pe fata cea mare a acestui împărati are s'o ia unŭ fiu 
de împăratii de la răsărit. 

Merse si cea mijlocie, şi întorcând fâia, ceti şi ea: 

— Pe fata cea mijlocie a acestui împăratii, are so ia unŭ 
fiti de împ&rată de la apust. 

Riseră fetele şi se veseliră, hihotândi, şi glumind între ele. 
Fata cea mică însă nu voia să se ducă. 

Cele mai mari nu o lăsară în pace, ci cu voe fără voe, o 
aduse şi pe densa lângă masă, și cam cu îndoială întârse și 
ea fâia și ceti : 


— Pe fata cea mică a acestui împăratii are so ia de so~ 
He unŭ porcii. 

Trăsnetuli din ceri de ară fi cădutunu i-aru fi facutu mal 
multii rëü ca ceea ce i-a făcutii citirea acestor vorbe. P'aci 
p'aci era să moră de mâhnire. Şi daca n'o ţineau surorile, 
îşi şi spărgea capul cădendu. 

După ce se desmeteci din leşinulii ce-i venise, de inima 
rea, începură s'o mângâe surorile, 

— Ce! îi diseră, mai credi si tu la tote alea! unde ai 
mai pomenită tu, ca o fată de împăratii să se mărite dui 
unii porcii ? 

— Ce copilă eşti! ii dise cea-l-altă, dară tata n'are destu- 
lă oştire să te scape, chiar când sari întempla să vie să te 
ceră unŭ dobitocü aşa de scårbosù ? 

Fata” cea mică a împăratului ar fi voitii să se înduplece a 
crede cele ce îi spuneai surorile; dară n'o lăsa inima. Gâu- 
dul ei era mereü la cartea care spuse că norocul celori- 
l-alte surori era să fie aşa de frumosi si numai eï îi spu- 
sese că o să i se întâmple ceea ce nu se mai audise pină a- 
tunci pe lume. Si apoi o rodea lu ficaţi călcarea poruncii ta- 
tălui lori. 

Ea începu a lâncedi. Şi numai în câte-va dile aşa se schim- 
base, în cât nu o mai cunosceai; din rumenă şi veselă ce 
era, ajunsese de se ofilise și nu-i mai intra nimeni în voe. 
Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, da cu~- 
lege flori ca să le pue la capii și da cânta cu tâtele când 
erati la furcă, ori la cusătură 

Intre acestea tatălui fetelor, împăratul, făcuse o isbândă 
cum nu se aştepta, biruind şi gonindii pe vrăjmaşi. Şi fi- 
ind-că gândului îi era la fiicele sale, făcu ce făcu si se in- 
tórse mai curând acasă. Lumea dură lume eșise întru fn- 
tîmpinarea lui, cu buciume, cu tobe şi cu surle, inveselin- 
du se că împăratul se întorcea biruitoru. 

Cum ajunse, pînă a nu merge acasă, împăratului dete lauda 
Domnului că-i ajutase asupra protivniciloriă, carii se sct lase 
asupra lui, de-i înfrâuse. Apoi mergêndn acasă, fiicele lui îi 


52 


esirá înainte, Bucuria lui crescu când vëdu că fetele ii erati 
sănătose. Fata cea mică se feri câtii putu a nu se arăta tristă. 

Cu tâte astea, nu după mult timpii, împăratului băgă de 
sémä că fie-sa cea. mică din ce în ce slăbea şi se posomora. 
Indată îi trecu unii ferii arsă prin inimă, gândindu-se că pote 
i-ai călcatii porunca. Şi de unde să nu fie asal 

Ca să se încredințeze, iși chemă fetele, le întrebă, porun- 
cindu-le să-i spue drepti. 

Ele mărturisirâ, Se feriră însă da spune care din ele fuse 
îndemnătorea. 

Cum audi împăratuli una ca acesta, se tânguia în sine cu 
amară, și câtii p'aci era să-l birue mâhnirea. Işi ţinu însa 
firea si căuta a-şi mângâia fata care vedea că se perde. Ce 
Sa făcutii sa fâcutii: vědu elü cá acum o mie de vorbe unŭ 
Danii nu face. 

Incepuse a se cam uita întemplarea acesta. Când, într'o di, 
se infátise la Impăratuli fiulii unui împărati de la rasăritii 
şi-i ceru de soţie pe fata cea mai mare, Împeratulii i-o dete 
cu mulțumire. Făcură nuntă înfricoșată şi peste trei dile o 
petrecu cu cinste mare pînă la otanti. Peste puținii, aşa facu și 
cu fata cea mijlocie pe care o ceruse unii fiii de împărati de 
la apusă. 

Cu câtii vedea că se împlinesce întocmai cele scrise în 
cartea ce citise, cu atâtii fata împăratului se întrista şi mai 
mult. Ea nu mai voia să mănânce, nu se mai gătea, nu mai 
eşea la plimbare; voia să se lase să móră, mai bine, de câtii 
să ajungă de batjocura lumii. Davă împăratulii nu-i da răgazii 
să pue în lucrare o faptă așa de nelegiuită, ci o mângâia cu 
fel de fel de poveţe. 

Mai trecu ce mai trecu si étă, măre, că într'o di împă- 
ratulu se pomenesce cu un porcii mare că intră în palatulü 
lui şi-i dice: 

— Sănătate ţie, Impărate ; să fii rumeni și voiosü ca ră- 
săritulti sórelul într'o di senină. 

—Bine ai veniti sănătosă, prietene. Dară ce vintă te aduce 
pe la noi? 


53 


— Am veniti în peţitii, respunse porculii 

Se miră împ&ratulu când audi de la porci aşa vorbe fru- 
móse, şi îndată îşi dete cu părerea că aci nu putea să fie 
lucru curată. Ară fi voit s'o cârmescă împăratulii spre a nu-i 
da fata de soție; dară după ce audi că curtea şi ulițile geme 
de porci, care venise cu peţitorulii, n'avu în cotro, şi-i făgă- 
dui. Porculă nn se lăsă numai pe făgăduială, ci intră în 
vorbă, și, şi hotărî ca nunta să se facă peste o săptămână. 
Numai după ce priimi cuvînti bună de la împ&ratulii, porculti 
plecă. 

Pină una alta, împëratulů îşi povățui fata să se supue ursi- 
tei, daca aşa a voitii Dumnedeii. Apoi îi dise: 

— Fata mea, cuvintele si purtarea cea înțeleptă a acestui 
porci, nu este de dobitoci; o dată cu capulü nu eredü eŭ 
ca elü să se fi născută porcii, Trebue să fie vre-o fermecă- 
torie sati vre-o altă drăcie aci, Insă tu să fii ascultătâre, să 
nu eşi din cuvîntulii lui; căci Dumnedei nu te va lăsa să te 
chinuesci multă timpi. 

— Dacă dumneata, tată, găsesci cu cale aşa, respunse tata, 
te ascult şi-mi puiii nădejdea în Dumnedeii. Ce o vrea elü 
cu mine. Așa mi-a fostii tristea; vădii eŭ că n'amii în cotro. 

Intre acestea sosi și dioa nunţii. Cununia se făcu cam pe 
sub ascunsă. Apoi puindu-se porculă cu soția sa intr'o că- 
ruță împărătescă, porni la dénsulü acasă, 

Pe drumiă trebuia să trecă pe lângă unii noroiii mare; 
porcul porunci să stea cărvța , se dete jos şi se tăvăli în 
noroi, pină se făcu una cu tina. apoi suindu-se, dise mire- 
sei să-l sărute. Biata fată, ce să facă? Scâse batista, îlů 
şterse nitelü la botů şi-l sărută, gândindu-se să asculte po- 
veţile tatălui sëü. 

Când ajunseră acasă la porci, care era într'o pădure mare 
se și înseră. Şedură nițeli de se odihniră de drumi, ci- 
nară împreună si se culcară. Peste n6pte fata împăratului 
simți că lîngă densa era uni omi, dară nu unii porci. 
Se miră. Insă îşi aduse aminte de cuvintele tătână-săii, si 


Or 
> 


ncepu a may insufleți plină de nădejde în ajutorvlu lui 
Dumnedeu. 

Porcul séra se desbvăca de pielea de porci, fáră să simtă 
fata, şi dimineța, pină a nu se deştepta ea, elü ră se im- 
brăca cu dânsa. 

Trecu o nópte, trecură două, trecură mai multe nopți, și 
fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-săi diua este 
porcii şi nâptea omi. Pasămi-te elŭ era fermecată, vrăjitii sa 
fie așa. 

Mai târdii incepu a prinde dragostede d&nsul, când simţi 
rodurile căsătoriei: atàtü numai se mâhnea câ nu scia ce o 
să dealumei peste câte-va luni. Când, într'o di vedu tvecându 
pe acolo o babă clânţă vrăjitore. 

Ea, care nu văduse ómeni de atâta mare de timpii, era 
jinduită, si o cheină sa mai vorbâscă cu dânsa câte ce-va. 
Vrăjitârea ii spuse că scie să ghicâscă, să dea lecuri şi câte 
nagode tote. 

— Așa să trăesci, bătrânico, ia spune-mi d'a minune, ce are 
bărbatu-mei de este diva poreü şi nâptea, când dórme lânga 
mine, îli simtă că este omă ? 

— Ceea ce-mi spui, puica mami, eramü să ţi-o spui eŭ 
maj înainte ; căci nu de surda suntu ghicitore. Să-ţi dea 
mamulica l&cuzi cari să-i taie fermecele. 

— Dă-mi, dei, mămuşsră, şi ți-oii plăti câtă mi-f cere, 
că mi sa uritii cu elü asa. 

— "Ţine icea, puisorulü mamei, aţa acesta. Să nu scie elu 
de densa, ca n'are lécù. Să te scoli când dârme eli, binii- 
şorii, si să i-o legi de piciorul stângă, cât se pote de strânst, 
şi să vedi, draga babi, că dimineţa rămâne omi. Parale 
nu-mï trebue. Eŭ voiu fi destulii de plătită când voiú afla că o 
să scapi de aşa urgie. Mi se rupe, uite, băerile inimii de 
milă, pentru dumneta, boboceluli mamei, şi më câescă, më 
căescii, cum de să nu aflu mai din nainte, ca să-ți vii în- 
tru'ajutori. 

După ce plecă sgripțovdica de vrăjitore, fata de împărat 
ascunse cu îngrijire aţa ; eră peste nópte se sculă binişor, în 


55 


câtii să n'o simță nici măiastrele, si cu inima tâcâindă, legă 
ata de piciorulii bărbatului săi. Când să strângă noduli 
pic! se rupse aţa, căci era putredă. 

Deşteptându-se bárbatulü speriată, ii dise : 

— Ce ai făcutii, nenorocito! Mai aveamitrei qile, şi scă- 
pamü de spurcatele astea de vrăji; acum cine scie câtii voiii 
mai avea să portii acestă scărbosă pele de dobitoci. Şi nu- 
mai atunci vei da cu mâna de mine, când vei rupe trei pe- 
rechi de opinci de feri şi când vel toci un tojagü de oțel» 
căutându-mă, căci eŭ më duc. 

Dise şi se făcu nevădutiă. . 

Sërmana tată de impëratü când se věd4 sinzurá cucü, unde 
incepu a plânge şi a se boci, de ţi se rupea inima. Blestema 
cu focii şi cu pară pe afurisita de ghicitâre. Dară tóte în 
zadar. Daca vedu că nmo scâte la căpătâiil cu tânguirea, se 
sculă şi plecă în cotro va duce-o mila Domnului si do- 
rulii barbatului. 

Ajungendiă intr'o cetate porunci de-i făcu trei perechi de 
opinci de feru şi un toiagii de oțel, se găti de drum, şi se 
porni în călătorie, spre a-şi găsi bărbatulii, 

Se duse, se duse, peste nouă mări, peste nouă țări, trecu 
prin nisce păduri mari cu buşteni ca butia, se poticnea lo- 
vindu-se de copacii cei resturnați, şi de câte ori cădea, de 
atâtea ori se şi scula; ramurile copacilor o isbeai peste 
fată, crângurile îi sgâriase mâinele, şi ea totii înainte mer- 
gea, şi îndărăt nu se uita. Când, obosită de drum şi de sar- 
cină, abătută de mâhnire si cv nădejdea în inimă, ajunse la 
o căsuţă. 

Pasămi-te acolo şedea Sânta Lună. 

Bătu la pontiţă, se rugă să o lase în năuntru să se odih- 
n6scă nitel, mai cu semă că îi şi abătuse să facă. 

Muma sântei Lune, avu milă de dânsa şi de suferințele 
sale; o priimi dar înăutru şi o îngriji. Apoi o întrebă. 

— Cum se pâte ca omü de pe alte târâmuri să răsbâscă 
până aci. 


56 


Biată fată de împărati își povesti atunci tâte întâmplările 
şi sfîrşi dicendu: 

— Mulţumescii mai întâi lui Dumnedeii că mi-a îndrep- 
tatù paşii către acesti loci, şi alii doilea, dumitale, că nu 
mai lăsat să pieri la câsulă nascerii. Acum te mai rogi 
să-mi spui, nu care cum-va cânta Lună, fiica dumitale, scie 
pe unde “arii afla bărbatulii meü ? 

— Nu pâte să scie, draga mea, îi răspunse muma sântei 
Lune, dar du-te încolo spre răsăritii până vei ajunge la sân- 
tuli Sóre; pote elii să scie ce-va. 

Îi dete să mănânce o găină friptă şi îi dise să bage de 
semă să nu piardă nici uni oscior, că-i va fi de mare tre- 
buinţă. 

După ce mai mulțumi încă o dată de buna găsduire şi de 
povețele cele folositâre, şi după ce lepădă o pereche de opinci 
care se spărsese, încălță altele, puse oscirele găinei într'o 
legătură, luă în brațe copilașuli şi toiaguli în mână şi o 
porni €răşi la drumă. 

Merse, merse, prin nisce câmpii numai de nisip; aşa de 
greü era drumul, în cât făcea dol paşi înainte şi unul îna- 
poi ; se luptă, se luptă şi scăpă de astă câmpie, apoi trecu 
prin nisce munți "'nalţi, coltoroși şi scorboroşi; sărea din bo- 
lovanti în bolovanti si din colții în colță. Când ajungea pe 
câte unii piepti de munte şes, i se părea că apucă pe Dum- 
nedeii de ună picior; si după ce se odihnea câte nitelü, iar 
o lua la drum, şi totii înainte mergea. Glodurile, colții de 
munte care erai totii de cremenă, atât îi sgâriase picidrele, 
genuchii şi cotele, în cât erati numai sânge; căci trebue să 
vă spunii că munții erat 'nalți în cât intreceaü norii, Şi pe 
unde nu eraii prăpăstii peste care trebuia să sară, nu putea 
merge alt-feli, de câtă suindu-se pe brânci şi ajutându-se 
cu toiagulii. 

În cele mai de pe urmă, stătută de osteneală, ajunse la 
nisce palaturi, 

Acolo şedea Sórele. 

Bătu la pórtă şi se rugă să o priimâscă. Muma S6relui o 


57 


priimi şi se miră când vădu omu de pe alte tărâmuri pe 
acolo, şi plinse de mila ei când îi povesti întemplările. Apoi, 
după ce-i făgădui că va întreba pe fiü-sëü despre barbatulu 
ei, o ascunse în pivniță, ca să n'o simță S6rele când o veni 
acasă, caci séra se întorce tot d'auna supăratii. 

A doua di află fata de împăratii că era s'o pată, fiind-că, 
S6rele cam mirosise a omi de pe altă lume. Dară mumă-sa 
îl linişti cu vorbe bune, dicendui, că suntü păreri. 

Fii ca de împărati prinse curagii când vădu cu câtă bu- 
nătate este primită și întrebă: 

— Bine, frate dragă, cum se pote ca Sorele să fie supărati, 
elù care este atátü de frumosii şi face atâta bine muri- 
torilorii ? 

— Eacă pentrn ce, respunse muma Sóreluí: Eli diminéta 
stă în porta raiului, şi atunci este veseli, veseli si ride la 
tótš lumea. Peste di este plinii de scârbă, fiind-că vede tâte 
necurăţiile 6menilorii, și d'aia își lasă arşița aşa de cu ză- 
pusélš; éră séra este mâhnilii si superalii, fiind-că stă în 
„pârta iadului; acesta este drumulii lui obicinuiti, de unde 
apoi vine acasă. 

Ii mai spuse că la întrebată despre barbatulii ei, şi fiù- 
săi îi respunse că nu scie de semă lui nimici; fiind-că de 
va şedea în vr'o pădure dâsă şi mare, vederea lui nu pote 
străbate prin tâte colțurile şi afundăturile, ci că altă nădejde 
nu e, de câtii să mergă la Vântă. 

Ii dete şi acolo o găină să mănence, şi îi dise să păstreze 
oscidrele cu îngrijire. 

După ce lepădă şi a doua pereche de opinci care se spăr- 
sese si acelea, luă legătura cu osciorele, copilulii în brațe și 
toiagulü în mână si porni spre Ventii. 

In calea acesta întâlni nisce greutăţi și mai mari, căci 
dete, una dură alta, peste.munţi de crcmenă, din care tisnea 
flacări de foci, peste păduri ne mai vmblate şi câmpii de 
ghiatá cu nămiedi de zăpadă. P'aci, p'aci era să se prăpădiscă, 
biată femee : însă cu stăruința ei şi cu ajutorul lui Dumnedei, 
birui și aceste greutăți mari, şi ajunse la o văgăună care era 


58 


într'unu colfü de munte, mare, de putea să intre şăpte cetàlr 
imtvr'énsa. 

Acolea şedea Ventuli. 

Gardulii care o inconjura avea o portiţă. Batu și se rugă. 
să o priimesca. Mu.aa Ventului avu milă de densa şi o prime 
să se odihnâscă. Ca şi la Sóre fu ascunsa ca să nu o simtă Vëntulü 

A doua di spuse că bărbatulii săi locuia întw'o pădure mari 
şi desă, pe unde nu ajunsese toporulti încă; ca acolo şi-a 
fácutü ună felü de casă grămădiadii buşten unulü peste 
altuli, și împletindu-i cu nuele, unde trăia singurii singureli 
de tema ómenilorü răi. 

După ce îi dete şi aci o gaină de mâncă şi îi dise să pä- 
streze oseadrele, muma Ventului o povštui sa se ia după dru- 
mulü robilorii care se vede nâplea pe ceru, și să msrgă, să 
mergă până va ajunge. 

Aşa şi făcu. Dupa ce mulțumi cu lacrami de bucurie pentru 
buna găsduire, şi pentru vestea cea bună, porni la drumi. 

Biata femee nopţile le facea di. Nu i se ma. alegea nici 
de mâncare, nici de odihnă. Atâta doriişi focu avea să-și gă- 
sâscă hărbatulă pe care uvsita i-lu dedese. 

Merse, merse până ce i se rupse şi opincile aceste. Le 
lepădă si începu a merge cu picidrele góle. Nu căuta ploduri, 
nu băga semă la ghimpii ce-i intra în picióre, nici la lovi- 
turile, ce suferea cândi se impedica de vre-o pétra. 

In cele mai de pe urmă ajunse la o poiană verdesşi fru- 
mósá de marginea unei păduri. Acum se mai înveseli şi su- 
fletulă ei când vădu floricelele şi érba cea móle. Stătu şi se 
odihni nițeli. Apoi vedendi păsărelele cât două, două. pe 
rămurelele copăceiloră, se încinse focului într’ênsa de dorulii 
bărbatului său, începu a plânge cu amară, şi cu copilulii în 
brațe, şi cu legătura cu oscidrele pe umeri, porni 6răşi. 

Intră în pădure. Nu se uita nici la érba cea vedere şi 
frumâsă ce'i mângâia picidrele, nu voia să asculte aici la 
păsărelele ce ciripeai de asurdea, nu căuta nici la flori- 
celele ce se ascundeaii prin desișurile crângurilorii, ci mer- 
gea dibuindi prin pădure. Ea băgase de semă că acesta 


59 


trebue să “fie pădurea în care locuia bărbatul stii, după sem- 
nele ce-i spusese muma Ventului. 

Trei dile şi trei nopţi orbăcăi prin pădure, şi nu putu afla 
nimică. Atátü de multi era ruptă de ostenslă, în cât cădu 
și rămase acolo o di şo nâpte Lără să se misce, fară să bea 
şi să mănânce ce-va. 

In cele mai de pe urmă, işi puse tote puterile, se sculă, 
şi aşa şovăindă, cercă să umble sprijinindu-se în toiagulu 
său, dară îi fu cu nepulință, các si acesta se tocise, în 
câtă nu mai era de nici o 'trebuință. Insă de mila copilu- 
lui care nu mai găsea lapte la peptulă ei, de dorulă bărba- 
tului pe cure îlă câuta cu credință la Dumnedeii, porni așa 
cum putu. Nu mai făcu dece paşi si zări către un desişi un 
fel de casă precum îi spusese muma Vântului. Porni în- 
acolo şi abia, abia ajunse. Acea casă n'avea nici ferestre, 
nici uşă. Pasămi-te uşa era pe d'asupra. [i dete ocol, Scara nu era. 

Ce să tacă? Voia să intre. 

Se gândi, se resgândi; se cercă să se sue; în zadar. Sta 
sta s'o dobre cu totulă intristarea cum se pote să se lase ea 
să se înece tocmai la mali. Când, își aduse aminte de os- 
cidrele de găină ce le purtase atâta cale şi-şi dise: nu se 
pote să mi se fi dis de florile m&rului să păstrez aceste os- 
cidre, ci că imi va fi de mare ajutori la nevoe. 

Atunci scâse oscidrele din legătura ce o avea, «e socol, 
nițelă, mai cugetă, și luândă două din aceste oscidre, le puse 
vérfü în vărfii, şi vědu că se lipi ca printr'o minune. Mai 
puse unul, apoi unul, şi vădu că se lipiră şi acelea. 

Făcu deci, din osci6re, doui drugi cât casa de înalţi. Ií reze- 
mà de casă la o depărtare de o palmă domnsscă unul de altul. 
După aceea puse iarăşi, căpăteiti la căpătâiti cele-l'alte osridre 
şi făcu nisce druguleți mici, fie-eare puindu-i d'a curmedisulü 
pe drugii cei mari, închipui treptele unei scări; cum punea 
aceste trepte se lipeaŭ şi ele. Şi astii-felă unulii câte unuli 
puse pina sustii. Cum punea o trâptă se urca pe ea. Apoi alta, 
apoi alta, pînă unde îi ajunse. Când tocmai sustii în vëérfulü 
scării, nu-i ajungea să mai facă o treptă. 


60 


Ce să facă? Fără astă treptă nu se putea. Pasă-mi-te ea 
perduse un osciorü. Să stea acolo, era peste pote. Să nu intre 
înăuntru îi era ciudă. Se apucă şi-șităie degetulii celü mic, şi 
cum flù puse acolo se lipi. Luă copilulă în braţe, se urcă 
din noi si intră în casă. 

Aci se miră ea de buna rânduială ce găsi. Se apucă și ea 
și mai deritică o lécă. Apoi mai r&sullă nitelü, puse copilul 
într'o albie ce găsi si o aşedă în patii. 

Cândii veni bărbatu-săui, se sperie de ceea-ce vădu. Parcă 
nu-i venea să credă ochilorti săi totii uitându-se la scara de 
oscidre şi la degetuli din vérfulü scării. Frica iui era, să nu 
fie €ră niscai-va fermece, şi cât p'aci era să-şi părăsâscă casa. 
dară Dumnedei îi dete în gând să intre. 

Atunci, făcându-se uni porumbeli, ca să nu se lipescă far- 
mecele de elii, sbură pe A'asupra, fără să se atingă de scară, 
şi intră în înăuntru în sborti. Acolo vădu o femee îngrijindii 
de uni copil. 

Eli îşi aduse aminte atunci că feméea sa era însărcinată 
când plecase de la ea, şi unde îl coprinse ună dor de 
dânsa şi o milă, gândindu-se la câte trebuia să fi păţit ea 
până să dea cu mâna de dânsul, în câtă se făcu numai de 
cât omü. 

Cât p'aci era să n'o cunâscă; atât de multi se schim- 
base din pricina suferințilori si necazurilori, 

Fata de împărată, cumü îl vădu, se sculă fn susü, și fi 
tâcâia inima de frică, flind-că ea nu-l cunoscea. 

După ce elü i se făcu cunoccutü, ea nu se căi, ba şi uită 
totii ce suferise. Eli era unii bărbat ca unui brad de frumosă. 

Se puse deci la vorbă. Ea îi povesti tote întâmplările; éră 
elŭ plânse de mila ei. Apoi începu şi eli a spune: 

— Ei, dise eli, suntu fiù de impăvat. La uni r&sboiii ce 
avu tată-mei cu nisce smei, vecini ai lui, care eraii forte 
răi și-l toti călcaŭ moşia, ami omorâtă pe celă maŭ mică. 

Pasă-mi-te, ursita te făgăduise lui. Atunci măsa careera o 
vrăjitore de închiega şi apele cu fermecele ei më blestemă 


61 


să portii pielea acelui scârbosii dobitocu, cu gândit ca să nu 
ajungi să mi-te iaŭ eŭ. 

Dumnedeii i-a statü împotrivă, şi eŭ te-amü luată. Baba 
care ţi-a dati ata să mi-o legi de piciorii, era ea. Şi de unde 
mü aveamü trei dile să scapă de blestemiă, amii fostii siliti 
să portii încă trei ani stârvul porcului. 

Acum fiindii-că tu aï suferită pentru mine şi eŭ pentru 
tine, să dămiă laudă Domnului şi să ne intórcemü la părinţii 
noştri. Fără tine erami hotăritii să trăescu ca ună pustnicii, 
d'aia şi mi-amii alesii acestii loci pustii şi mi-amii făcutii 
casa asta, aşa, ca puiii de omü să nu mai potă r&sbi la mine. 

Apoi se îmbrâcişară de bucurie şi se făgăduiră ca amân- 
doi să uite necazurile trecute. 

A doa di de dimin€ţă se sculară, şi porniră amândoi, mai 
intàiü la Împăratuli, tatăl lui. Când se audi de venirea 
lui şi a soţiei sale, tâtă lumea plângea de bucurie că îi ve- 
dea. Eră tatălă şi muma lui îi imbrățișe strâns, şi tinurš 
veseliile trei dile şi trei nopți. 

Apoi merse şi la inpăratuliă, tatăl femeii lui. Eli câtă 
p'aci era să-şi ësá din minţi, de bucurie, când îi vădu. As- 
cultă povestindu-i-se întâmplările lori. Apoi dise fie-sei. 

— Tí-amü spusii eŭ că nu credeamii să se fi născută porcu 
acelii dobitocii, ce te-a cerută de soţie? şi bine ai făcutii, 
fata mea, de m'ai ascultatii. 

Si fiindii-că era bătrână, şi moștenitori n'avea, se cobori 
din scaunul împărăției sale, şi ii puse pe denşii. Eră ei dom- 
niră cum se domnesce, când împtraţii treci prin felu de 
felii de ispite, necazuri şi nevoi. 

Şi de n'orü fi murită, trăescii şi astădi, domnind în pace 

Eră eü incălecaiti p'o sea, etc. 


NOTA. Povetită de mama, între 1838-1847. 


Publicatii pentru întâia órñ în Columna lui Traiani, broşura pe 


Aprilie, 1876, apoi in Legenda sati Basmele Românilor, de uni 
Culegător-tipograi, Partea II, fasc. II. 


VI. 


A ÎNŞIR"TE MARGARITARI. 


fostii o dată ca nici o dată, etc. 


( ce cutreerase țările, resbătendi prin tâte unghiurile, 
se întorcea la moșia sa. Si trecendii printr'o cânepiște, vëdu 
vei fete ce munceau la cânepă. Eli își căuta de drumi în treba 
lui, fără să ia aminte la cele ce totii syuneaii fetele. Când 
ajunse la urechile lui nisce vorbe ce-lii trezi, căci era dusii 
pe gânduri. Se întârse la fete şi le întrebă: 

— Ce aţi disü, fetelor? 

— De marii lua pe mine feciorulii &la de boeru ce trece 
p'aci, eŭ Y-asü îmbrăcă curtea cu un fus, dise fata cea mai mare. 

— De m'arii lua pe mine feciorul ëla de boer ce trece 
p'aci, eu t-așu sătura curtea cu o pită, dise fata cea mijlocie. 

— De m'ară lua pe mine feciorulii &la de boerii ce trece 
p'aci, eŭ -aşi face doi feți-logoteți cu totulii şi cu totulii de 
aurii, dise fata cea mică. 

După ce îi spuseră fetele ce giseseră, elù stătu de seso- 
coti gândindu-se: mă, ca ce să fie asta? Apoi după ce se 
mai resgândi, dise fetei celei mici : 

— Fetico, mie îmi plăcu vorbele tale mai mult de cât ale 
suroriloru tale. Daca vrei să mergi cu mine, eŭ te iaŭ de so- 
ţie, numai să-ți ţii cvventulu. 

Şi cum să nu fi voit fata; caci era unii bradă de fécăŭ, 
<hipesü şi drăgălașă, nu glumă. 

Fata rosi la față ca un Dbujoru ; apoi, dujă ce mai stătu 
nițelă la chibzuri, întinse mâna şi îi disc: 


63 


— Ai, să fie de bine. Dacă tu vei fi erândulu meu, nu 
scapi eŭ de tine, nici tu da mine, măcavu de saru pune nu 
sciti cine și crucişii si curmedişii. 

Feciorul de boerii luă fata și se duse cu densa la moșiile 
lui. Acolo avea eli nisce palaturi cum nu maï văduse ea. 
Se cununară, făcându o nuntă de se dusese vestea in şepte 
tări, şi făcură toti ce trebuia pentru rostulu căsătoriei loru, 

Nu trecu multă şi fata rămase grea şi ea ca totă lumea, 
Când audi feciorulii de boer una ca asta, nu ma putu de 
bucurie, şi porunci numai de câlii să-i facă unii légšnü nu- 
mai de mătase, in care să-şi pue copii. 

Feciorulii de boerü, când îşi aduse acasă nevasta, îi de- 
ie, pentru trebuinţele ei, o fată a unei bahniţe de ţigancă 
ce-și ținea dilele prin curtea boerului cu ce se îndurai stă- 
pânii. Procleta de cióră cumii vădu fata, îi puse gândi reu. 

Cârd sosi cesulă nascerei, fiulü de boerü nu era acasă, ci 
dusii într'ale sale. Dâmna casei trimise pe ţigancă să aducă 
© mâşe. Ea aduse pe mumă-sa. Acestă, cum veni, îi dise: 

— Milostiva nâstră Dâmnă, mâncaţi-ași ochișorii. La noi 
p'aci este obiceiü ca Dâmnele când are sa nască, să se sue 
în podă şi mâşa să stea cu ciurulu la ușa podului, și asa sa 
facă, 

Dâmna îi respunse: 

— Bine, bunico; daca așa vă este obiceiul p'aci, așa sa 
fucemiă. 

Ea, biet, nevinovată “um era, nici prin gândă nu-i plesnea ca 
întru acesta era o viclenie din cele mai spurcate. Ea se scia 
curată la inima. Făcuse tutulorii bine. Nu se aştepta, deci, ca 
cine-va să aibă nici măcar o umbră de cugete pângărite pen- 
tru densa. 

Ea credu. Şi suindu-se în podü, făcu, cum disese, doi fetí- 
logoteţi cu totului totului de aurii, în ciurulă pe care ilü ți- 
nea tiganca la gura podului. Cum vădu copilaşii asa de fru- 
-moşi, gaşperiţa de cióră, ce să facă ca să ponosâscă pe Dâmna 
sa ? se duse numai de cât si fugropă copilaşii în băligaruli 


64 


de la grajd şi luând doi căţei de la o cățea ce fâtase de 
curând, îi arătă dâmnei sale dicendu-i: 

— Etă, stăpână, ce făcuşi Dumneata. 

— Cum se póte vna ca asta ? îi respunse dâmna. 

Şi pângara de cidra începu a se ciorovai cu Dómna sa. Ba, 
co fi: ba, că no fi. 

Între acestea étă că sosi şi fiulii de boerü, Țiganca îi eşi 
înainte, şi arătându-i ciuruli cu căţeii, îi dise: 

— Etă ce pricopsâlă îți făcu nevasta ce ţi-ai alesă. Bine 
că ţi-a dat Dumnedei în gândă să-i aduci o credinci6să 
ca mine, care să fie pe lângă dânsa, căci altminteri, cine scie 
cum era să te îmbrobodâscă şi să-și ridă de dumneta. 

Se mânie fiulii de boeri când vădu o ast-tel de batjocură 
şi ca să o pedepsescă, luă de soţie pe țigancă; éră pe fosta 
lui nevastă o fâcu slujnică. 

Biata femee, v&du bine nedreptatea ce ise făcu; dară nea- 
vendi încotro, tăcu şi răbdă cu nădejdea în Dumnedeúü ca-şi 
va rëvërsa mila lui asupra ei, si va da, odată, odată, la i- 
velă nevinovăția sa. 

Şi mai trecând câtă-va vreme, étă măre, că răsări, din 
hăligarulă unde fuseseră îngropați copiii, doui meri. Coja a- 
cestorŭ meri era suflată cu aură, de lucea ca dioa, când 
n6ptea era intunericü besnă. Ei cresceai întro di ca într'- 
ună anii, şi după puținii se făcură mari 

Țiganca, care scia blestemăţia ce făcuse se temu, vădendit 
frumusețea meriloră, şi dise bărbatului eï, tatăl copiilorii, 
răpuşi de densa : 

— Më, mie mi-a veniti așa să te indemnii a tăia merii 
čia ce crescii lângă grajd, şi din ei să faci, din doi, do& 
scânduri la pati, că toti ne lipsesce câte-va scânduri. 

— Bine, fa, respunse fiulii de boerü, cum să tăemi noi 
a màndrete de meri ? Nu vedi, tu, că sunt de poveste? Cine 
maï are asemenea meri? 

— Fie; mie mi-a venitü aşa, ca să-i tai; că tu de nu-i 
vei tăia, cii nu mai mănânci pâine si sare cu tine pe ună 
taleri. 


65 


Şi neputendu-se cortorosi de densa, Fiulu de boerü puse 
de taie meri si făcu dintr'Enșii scânduri, le puse la pati si 
ge culcară pe densele, 

Peste n6pte tiganca audi cum vorbia scândurile, 

— Dado, dicea una, — caci copii erau unit băiatii și o fa- 
tă, — dado, dise băiatul, grei ţi-e tie? 

— Grei, respunse fata, căci este păgâna pe mine. Dară ție, 
greu îţi este? 

— Mie nu-mi este greii dise băiatului, că este tata pe mine. 

Cum pricepu tiganca că vorbele scândurilorii o voră du ce 
la perdare, de le va audi Fiulii de boerii, nu mai dete nici 
picu de somnii în genele ei până diminéti. 

— Bărbate, îi gise blestemata de cioroipină, cum se lumină 
de dioă, să fai scândurile alea ce le-amii pusti eri la pati ; 
căci ami visatii nisce vise urite astă nópte, 

— Bine fa, îi respunse elii, cumü să tăiemi ale scânduri 
așa de frumâse? 

— Eŭ nu sciü ; tu daca nu le vei tăia, eŭ më ducii şi më 
dau de rîpă. 
` Ca să scape de câva ei, Fiulii de boerü puse de tăie scân- 
durile, făcându-le țândări mărunte. Eară spurcata astupă 
tote găurelele rasei şi puse scândurile pe foci de arser š 
Totuşi două scânleidre, se strecurară pe coş şi picară în gră- 
dină. În loculu unde cădură aceste scântei, răsări îndată 
dot steble de busuioc. Boierulu avea unii mieluşelii ce cre- 
scea si elă prin curtea lui; acesta scăpândi in grădină, mâncă 
busuioculii, şi îndată i se auri lâna. Şi asa de frumosi se 
făcu mieluli, în câtă nu se mai găsea pe lume unŭ altul 
aşa de frumosi ca acesta, 

Crăpa fierea într'ânsa de necazii când vědu mielulii ș căci 
tiganca pricepu că acesla nu era lucru curată pentru densa. 
Şi după ce mai trecu câtinică vreme; dise băvbatului ei, când 
il vědu cu voe bună. 

— Cum aşi maï mânca carne din mielul &la alü nostru | 

— Nici să te gândesci la una ca asta, că mie mi-este dragă 
îi respunse Fiulü de boeri. 


66 


Vădu tiganca ca de astă datănuise prinde vorba, o întorse 
la viclenie. 

Se făcu bolnava. O săptămână încheiată îşi chinui barbatului 
cu gemetele ei. Înto nópte se făcu cá răsare din somnü; și 
dacă o întrebă bărbatu-său, că ce i s'a întâ mplatu, ea ñ respunse: 

— Amă visati ca unde venise o descântătorescă şi unde îmi 
dicea că dacă voii sá më facit sanatâsa, să ceru de la tine să 
tai mielulă &la alu nostru şi să-i mâncăm drobulu. 

— Fugi d'acolo, nevastă îi respunse elù ce stai tu de vor- 
besci ? Unde sa mai văduti pe lume unii mielu asa de fru- 
mosti ? Cum să-l taemu ? Mai bine să aducemu pe toți vracii 
să-ţi dea l6curi care sa te facă sáuátósi. 

— Leculii meu ăsta este, ii mai dise ea. Daca nu vei sa tai 
mielul, înţelegi că tu vei să moru eŭ. 

Şi neavendi încotro, Fiul de boerii puse de taie mielulu 
şi-li dete la bucătorie să-lii gatâscă. 

Gaşperiţa se duse îndată în bucătărie si puse la cale ce sa 
se facă cu mielulu, ca să nu mai rămâe nimicu din el. Tri- 
mise matele la pirâu, cu o credincidsă d'ale ei, sa le spele, 
după ce numără pînă si celii mai mică mătişoru, și-i spuse 
că va plati cu capulu ei de va perde vr'unu crâmpeiu din 
ele. Credinci6sa bahniței spălându-le la riràu, nu sciu cum făcu, 
şi rupse unŭ căpatâiii. De frică îlu dete pe gărla. 

După aceea se întârse acasă, aduse tóte matele şi le dete 
iarăşi în numërü. 

A doua di ducându-se fosta soţie a boierului la pirâu 
cu cofa să aducă apă; se uită la vale pe rîu si vădu acolo pe 
unŭ dâmbu doi copilași jucându-ae cu două mere de auru, de 
lucea pămentulii, şi rămase acolo pînă séra uitându-se cu 
jindi la dânşii, căci ei îi da in gându că pâte sa fie copii 
dnsei. 

Întorcându-se acasă, o luă spurcata de ciordica la batai 

Dară ea dise: 

— Nu mai më bate, stăpână, că ce-mi vădura ochii, o 
săptămână să te totu uiţi, şi totu nu te îndestulezi. 

Daca audi aşa, se duse şi corbica, si în adevăr ca şi 


67 


ea se uitase adolo privindu la copila. Şi cum şi-aru aduce 
aminte óre a se departa, când vedea aşa frumuseţe ne mai 
audită ? Se jucati copii şi se sbeguiati, de-h era dragă lumea 
să privesci la denşii. 

Înţepenise împelițata, sgâindu-se cu ochii acolo. Şi venindă 
mama copiilorii şi tredind-o din buimăcelu în care caduse: 

— Vedi, stăpână, nu-ți spuneamu eŭ că nu te poti înde- 
stula de o așa frumuseţe, de te-ai uita nu sciu câtù? 

Procleia le puse gându râu, si totu planuia cum ar face 
ca să-i râpue. 

Într'acestea venea lumea după lume de se uita la denşii. 
Dintre toţi privitori, o babă bătrâna, mai pricepută, dorindii 
şi ea să-i aibă de fețiï ei, ducendu-se acasa, aduse cu densa 
o furcă mică si unu toiăgelu. Cu acestea se dnse in mar- 
ginea rîului şi aratându-le aceste unelte, îi strigară cu unt 
graii duiosü. 

Cum vădură copii aceste lucruri, odată se repediră la dên- 
sele; și fata puse mâna pe furca, eră băiatulu pe toiagu. 

Luându-i baba cu sine, îi îmbracă cu nisce sdrente şi îi duse 
acasă la densa. 

Nu trecu multi dupa acesta, şi boerulii făcu clacă, adunândi 
pe toți copiii şi fetele din satu ca să înşire margăritare. Se 
duse şi baba cu copiii eï. 

Acolo, la şedatore, unde se strânseră toți de vorbea la verdi 
și uscate, spuindii la glume şi la ghicitori, sta si Feciorulii 
de boeru. 

El se întâmplase în acea di sa fie cu voe bună, şi dise: 

— Sciţi ce? copii! De câtu să flecăriţi la glume şi la câte 
nagode tâte, mai bine spuneţi-ve fie care basmuli stu. 

Toţi într'o glăsuire, priimira de buna cugetarea Boerului. Şi 
spuseră uni, una; alții, alta; pina ce veui şi rândulu copii- 
lori babei, ca să-şi spue și ei busmulu loru. Dara ei sfiicioşi 
cum îi lasase pe ea Dumnedeti, vespunsera: 

— Apoi de Boerule, noi ce sa spunemu? ca nu scimu nici 
unii basmu. 


68 


— De! nu vă mai fandosiți acum. Spuneţi şi voi, ia, ce 
v'eh pricepe, 

Atunci băiatul începu : 

«A fostii o dată trei fete cari munceaă în câuepisce, În- 
şir'te mărgăritari; şi trecândă p'acolo un Fecioră de boerii 
mare, înşir'te margăritari. 

«Fata cea mai mare dise: De m'arii lua pe mine de soție, 
Feciorul čla de boerü. eŭ i-aşii i nbrăca curtea cu unŭ fusi, 
înşri'te mărgăritari. 

«Fata cea mijlocie dise: De mari lua pe mine de soție 
Feciorul &la de boeru ce trece p'aci, eù i-așu sătura curtea 
cu o pită. Înşirăte mărgaritari, 

«Fata cea mai mică dise şi ea: De m'aru lua pe mine de 
soție Feciorul &la de boeri, eŭ i-aşă face doi feţu-logoteţei 
eJ totulii şi cu totulii de aurii. Înşirate mărgăritari. 

«Feciorul de boerii luă de soție pe fata cea mai mică, și 
daca o duse acasă, îi dete spre slujbă pe fata unei țigance.» 

Aturisita de țigancă cum audi începutulă unui astit-felu de 
basmu, prinse a dice: 


Unii tăciune, 
Sună cărbune, 
Taci, bšete, nu mai spune. 
Eară boerulü dise şi elù : 
Uni cărbune, 
Sună tăciune, 
Spune, băete, spune. 


Băstul 6răși începu: 

«Mai trecu ce mai trecu şi soția boerului remase grea. Când 
fu la césulü nascevii, boerulă nu era acasă. Soţia lui trimise 
pe țigancă să-i aducă o móse; şi ea aduse pe mă-sa Înşir'te 
margăritari, 

«Bahnița de mă-sa daca veni dise că pe la dânșii p'acolea 
este obiceiuli ca domnele când nască, să se sue in podu şi 
móşa să stea la uşea podului cu ciurulü. Dâmna credu. Se 


69 


urcă în podi şi născu doi fet-logofeței cu totului, cu totului 
aurii. Înşir'te mărgăritari. 

«Ciordica cum vEdu minunea asta, se duse de îngropa copi- 
laşii în baligarulü de la grajdu, şi puse în ciurii doi căţei fă- 
taţi de curândiă, pe care îi arăta boerului, spuindu-i că astü- 
felii de odrasle i-a născută soția. Inşiv'te mărgăritari. 

«Boerulti se mânie pe soția sa, şi o pedepsi, făcând-o sluj- 
nica țigancei, éră pe țigancă o luă de soţie. Din băligariă crescu 
doi meri cu cója de aurii. Țiganca cum îi vădu, se tinu de 
Câra boerului ca să-i tae și să-i facă scânduri de pat. Peste 
n6pte când se culcară, scândura de sub boerü dise: Dado, 
greŭ ti-e ție ? — Greii, că este păgâna pe mine; dară ţie greü 
ti-e? — Mie nu-mi este greii, că este tata pe mine. Inşir'te 
mărgăritari.» 

Țiganca 6ră sări cu vorba: 


Uni tăciune, 
S'unu cărbune, 
Taci, băete, nu mai spune. 
Dară şi Boerulă sări, şi dise si elü: 
Unii tăciune, 
S'unü cărbune, 
Spune, băete, spune. 


Baiatulă începu : 

€ Atunci bahnița, care audise ce vorbise scândurile, stâru 
cu dinadinsul la bărbatu-s&ii, pînă ce tăie scândurile. Ea le 
făcu țăndări şi le puse pe foci. Do& scânteidre săriră pe cosü 
şi cădură în grădină. Din aceste scânteidre, răsăriră doă ste- 
ble de busuioc. Boerulü avea un mieluşelii; elu scapă în 
grădină şi mâncă din acest busuioc. Indată i se auri lânai 
Inşir'te mărgăriitari. 

« Cum vëdu cioropina şi acestă minune, se prefăcu ca e 
bolnavă şi ceru de le bărbatu-stii să-l tae mielulii, că se va 
însănătoşi de va mânca din el. Acesta se împotrivi. Ea stă- 
rui. Şi ca să scape de gâra-mâra, că nu-i maï tacea fleonca, 
puse de-lii taie. Inşir'te mărgăritari, 


70 


Țiganca trimise pe o credincidsa ù ei cu matele mielului 
să le spele la rii; şi ca să nu lipsâscă nici unii maţişor, i 
le dete pe număr. Credinci6sa spălendu-le, se rupse unu 
crămpeiaşă şi-l dete pe riù. EL se opri pe un prund, şi noi 
esirámü de acolo. Lașir'te mărgăritari.» 

Şi, o minune! Mărgăritavulu se înşira de la sine, fară ca 
copiii së fi pus mâna pe dënsulü. 

Aturisita de ţigancă totu mereu le dicea, căci vedea ea unde 
are să ajungă treba : 


Un tăciune 

Şun cărbune 
Taci, baete, nu mai spune. 
Boerul însă, caruja pare că i se racorea inima când audea 
spusele bactului, îi da ghies, dicându'i: 
Un carbune 
Sun taciune, 
Spune, baete, spune. 


«De acolo ne luă o babă şi ne duse la casa ey, unde ne 
cresce ca pe copiii ei. Boeruli, stăpânul acestei moşii, fácu 
o şedătore, şi venirăn.ă sl noi, și €că-ta-ne, teferi cum ne-a 
născut maica. Înșir'te margaritari». 

Toţi cei de fată rămăseseră cu ochii bleojdiţi la copilulii 
care 'și spunea basmulii, şi pare-că nu le venea a crede ce~- 
lorü ce le audea urechile. 

Atunci băstul își sfirşi basmului dicend : 

« Şi daca nu credeţi, uitaţi-vă şi vë încredințaţi.» 

Şi d'odată se desbrăcară de strențele cele murdare, şi răma- 
seră strălucindii de nu putea niminea să ţie ochii la ei. Ta- 
tăl lori însă numai de càtü se repedi, si luându-i în bra- 
te vëdu căse lipescă de inima lui, şi atunci îi cunoscu ca sunt 
fii aï săi. Şi viindi şi muma lor, care plânsese de dânșii: cu 
lacrămile câtu pumnuli, îi imbràtise şi dânsa. Şi plânsevă de 
bucurie că îi mai adună Dumnedeii Ia un locu pre toţi şi se 
veseliră veselie îngevâscă. 


71 


Atunci boerulü, amărât de amăgirea si inselšeiunea tigan- 
cei, porunci şi aduse din herghelie doi armasari neinvëtatt. A- 
poi legă pe ţigancă de códele cailoră, împreună cu unŭ sacii de 
nuă, şi le dete drumulu să se ducă în lume, şi unde cădea 
nucă, cădea şi bucăţica, pînă ce nu se mai alese nici prafului 
de dânsa. 

Eară eu încălecaiii p'o sea, etc. 


NOTĂ. Povestitu la 1876 de Mihaiu Constantinu, din comuna 
Biliciţa, plasa Dumbrava, jud. Mehedinţi, soldată în regimentuli I. 


VII 
LUPULU CELU NASDRAVANU ŞI FET-FRUMOSU 


fostii odată ca nici odată, etc. 
3 A fostii uni împărată și o imperatesă. Eï aveau treï 
copii. Mai aveai pe lângă paluturile lor o grădină f6rte 
frumâsă. Şi atât de dragii îi era florile acestui împărat, în câtu în- 
suşi cu multă tragere de inimă le privea şi îngrijea de grădina. În 
fundului acestei grădini crescuse un mări cu totulu şi cu totulii 
de aurii. Impëratulü nu mai putea de bucurie că în gradina sa 
se află unŭ aşa pomii cum nu se găsea in tótă lumea. Se totu în- 
torcea pe lângă densuli şi se tolii uita pe de tâte partile la elu, 
de i se scurgeati ochii. Când, într'o di vădu că pomulu înmugu- 
resce, înfloresce, se scutură florile si râdele se arată; apoi spre 
Séră dă în pârguială. Îi zimbea mustaţa împeratului şi îi lasa 
gura apă, când se gândea că a doa di o să aibă la masa sa 
mere de aură, lucru ce nu se audise până atunci. 

A doua di nu se luminase bine de dioă, şi împ&ratulu ere 
în grădină ca să vadă merele cele aurite şi să-și împace ne- 
saţiulii ce avea de a se uita la densele. Dară rămase ca e- 
şitii din minte, când, in locii de mere cópte aurii, vădu cu 
pomul înmugurise din noŭ; €ră merele nicăiri. Ancă fiind 
acolo vědu cum înfloresce pomulü, cum îi cade florile și cum 
sódele se arată €râşi. ü 

Atunci îi mai veni inima la locü şi se mulțumi a aștepta 
pînă a doua-di. In dioa următóre, ia merele de unde nu e; 
S'a supărată împăratulii, nevoe mare, şi porunci ca paznici sa 
e pue să prindă pe hoţi. Dará, ași! unde e pomana aia! 


73 


Pomulu înflorea în fie-care di, se seuturau florile, rodul cre- 
scea şi sera da in pergu. Nóptea se cocea, Oare-cine venia atunci 
şi le lua, fară să prindă de veste Gmenii împăratului. Pare 
că era unu lucru făcut: Acelü cine-va care lua merele, 
îşi batea joci şi de împăratului şi de toți paznicii lui. A- 
cesti impëratü acum nu-i mai era că nu pote avea mere 
aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era că nici pârga a- 
cestui pomu nu o veduse macar. Acâsta ilü întristă pînă 
într'atâta în câtă paci era să se scobâre din scaunulii 
împărăției şi să-lu dea celui ce se va lega a prinde pe hoți. 

Fii acestui împăraiii, pasămi-te că-i simțiră gânduli, caci 
venira înaintea lui şi-l rugară sa-l lase a pândi şi ei. Mare 
fu bucuria împăratului când audi din gura fiului stii celui 
mai mare legatura ce facea de a pune mâna pe hoţii. Le dete 
deci, voe, şi ei se pusera pe lucru. Pândi în zioa d'intàáiü 
fiulu cel mare; dară päti ruşinea ce pàtise şi cei-lalți pân- 
dari din naintea lui. 

A doa-di păndi si celu mijlocii; dară nici eli nu fu mai 
brez, ci se întârse la tatalu sëü cu nasului în josti. 

Ei spuseră că pînă la miezul nopzii, o ducii cum o ducă 
dară că după aceea, nu se poti ține pe picidre de pirotela 
ce-i apucă şi cad într'unti somnii adânci, şi nu mai sciŭ nimicii. 

Fiul celii mai mic asculta şi tăcea. Apoi, după ce sfirși de 
spusii fraţij cei mai mari ce li se întemplase, se ceru şi elii de 
la tată-săti ca să-l lase se pândească și elù, Câtù de tristii era 
tată-seŭ Jentru că nu se găsea nici unii voinicti care să-i 
prindă pe hoţii merelor, rise când ilü audi. Eară după multe 
rugăciuni se înduplecă. Atunci fiului celi mai micii se pre- 
gâti de pândă, 

Cum veni sera își luă tolba cu sagetile, arcul şi paloșul, și se 
duse în grădină. Îşi alese un lociă singuratic şi depărtată de ori 
ce pomi şi de ziduri, ast-felii ca să n'aibă de ce se redema. Se 
h otări a sta în picidre pe uni trunchiii de pomii taiati ast-fel 
in câti când i-ar veni somni şi ar moțai, să cadă jos şi să se 
deştepte. Aşa făcu, şi după ce cădu de vr'o două ori i se sperie 
so mnulü şi remase trezi şi nebântuitu de pirotela. 


74 


Când, colea despre dioă când somnulu e maï dulce, audi 
unŭ fâltâit ca de unŭ stoli de paseri că se apropie. 

Trase cu urechia şi simți că cine-va jumulesce pomulii de 
mere. Scâse o săgătă din tolbă, o aședă la arc şi, tracă ltrase o 
săgâtă, şi nu se făcu nici o mişcare. Tracă! mai tuase una si 
&răși nimicii. Când trase cu a treia, fâlfâitulii se audi din noŭ şi 
elă pricepu că stolulă de păseri trebue să fi sbuvatu. Se apro- 
piă de merulii de aurii, şi vădu că hoţul n'avusese timpă a 
lua tâte merele. Luase ce luase, dară totii mai rămăsese. Stându 
eli acolo, i-se păru că vede Iucindù ae-va pe josü. Se pleca si 
rid'că acelü ce-va ce lucea. Când, ce să vedi D-ta ? două pene 
cu totulii și cu totul de auri. 

Cum se făcu dioă, culese câte-va mere, le puse pe o tipsie 
de aurii, şi cu penele la căciulă se duse de le înfățişă tatălui său . 

Împăratului vădândă merele, mai-mai era să-şi iasă din minți, 
de bucurie ; dară îşi tinu firea. Puse de strigă prin tâtă cetatea 
că fiul sëü celü mică a isbutită să aducă mere şi să si afle 
că hoțul este o pasere. 

Făt-frumos dise tatălui săi să-i dea voe acum să caute 
şi pe hoţi. Tatălii săi, nu mai voia să scie de hotü, de óre-ce 
i-a ajutatii Dumnedei să vadă merele cele atâtii de mult dorite 

Dară fiuli celü micii ali împăratului, nu se lasa numai pe 
aceea, ci stărui pină ce împăratulii îi date voe să mergă a 
căuta și pe hoţii. Se găti de drum; &ră când fu a pleca, îsi 
scóse penele cele de aură de la căciulă şi le dete impărâtesei 
muma lui, ca să le pârte ea pină so întârce elii. 

Luă haine de priminelă si bani de cheltuiélă. îşi atârnă 
tolba cu săgețile la spate, paloşulă la câpsa stângă, şi cu ar- 
cul într'o mână şi cu alta de gàtulü crediuciosului săi porni 
la drumi. Şi aide, şi aide, merse cale lungă depărtată, până 
ce ajunse în pustietate. Aci făcu popas și sfătuindu-se cu robulii 
săi celü credinciosi, găsi cu cale să apuce spre răsăritii. Mai că- 
tătorindu ei o bucată buna, ajunse la o pădure desă şi stutosă. 
Prin bungetulă &sta de pădure mergândi ei pe dibuitele, căc; 
alt-felü era peste pote, găsiră în depărtare ună lupii grâznic ü 
de mare și cu fruntea de aramă. Îndată se şi gătiră de apă- 


75 


rare. Când fură aprópe de lupii de o batae de săgeta, puse 
Fătă-feumosi arculi la ochiü. 

Vădăndă lupulii una ca acâsta, strigă: stai, Fet-frumosu, 
nu më săgeta, că mult bine ți-oiii prinde vre-odată. 

F&t-frumnost îi ascultă si lăsă arculii în josu. Apropiin- 
du-se lupulă si intrebându-lă unde merge şi ce caută prin 
ast-feli de păduri nestrăbătute de piciorii de omi, Făt-trumos 
îi spuse totă întâmplarea cu merele din grădina tatălui săi, 
şi că acum merge să caute pe hoţii. 

Lupului îi spuse că hoțulii era impëratulü pasariloru. Că 
elii cândii venia a fura merele, aduna pastrile cele mai agere 
la sborii şi cu ele în stoli venea de le culegea. Ca acea pa- 
săre se află la împărăţia de la marginea acestei paduri. Îi mai 
spuse că tâtă megieșia se vaetă de furturile ce făcea ea póme- 
lori de prin grădini, şi le arâtă drumuli celă mai apropiatu 
si mai lesniciosii. Apoi, dându-i unii merisorü frumosi la ve- 
dere, îi mai dise : 

— Tine, Fet-frumosu, acesti merisoru. Când vei avea tre- 
buință de mine vre-odată, sa te uiţi la elü, sa gândeșci la 
mine şi eŭ îndată voiŭ fi acolo. 

Făt-frumos priimi merişorulu şi-lu băgă în sin, apoi lu- 
ându-și rămas bunii, porni cu credinciosulii săi şi străbătendă 
desișiurile pădure, ajunse la cetatea în care se afla acea pa- 
săre. 

Cercetă prin cetate şi j se spuse că Impăratulii locului ace- 
luja o tine într'o colivie de aurii în grâdina sa. 

Acâsta îi fu de ajunsi a sci. 

Dete câte-va tircâle curții împărătesci şi lua aminte la tó- 
te am&nunturile ce încongiura curtea. Cum se făcu sera, ve- 
mi cu credinciosulii sëü şi se pitulă la un colții, așteptându 
acolo pînă se liniştiră toţi cei din curte. Apoi credinciosulti 
lui puindu-se pioă, Fëét-frumosü se urcă pe dânsul; d'aci pe 
coma zidului, si sări în grădină. Când puse mâna pe colivie» 
odată ţipă pasărea, sk cât ai dice meiu, se vădu încongiuratii 
de o mulțime de paseri, cari mai mici, cari mai mari, țipându 
pre limba lor. Și atita larmă făcură, în cât se deştoptară 


76 


toţi slujitorii împărătesci. Si viindă în grădină, găsiră pe 
F&t-frumosă cu colivia în mână; şi păsările dânduse la elü 
să-l sfâșie, 6ră el apărându-se. 

Puseră slujitorii mâna pe elù şi-l duseră la împăratulii 
carele şi densulii se sculase să vadă ce se întâmplase. 

Cum iü vădu împăratulă îl cunoscu ; apoi prinse a-i dice: 

— Imi pare răi, F&t-frumost, de acestă întâmplare. De ai 
fi venit cu binele, sati cu rugăciuni, să-mi ceri pasărea, pâte 
m'așii fi înduplecat să ţi-o daŭ de bună voia mea ; dar acum 
prins cu mâna în sacii, cum se dice, după datinele nóstre cu 
mórte trebue să mori. Si numele îţi va rămânea pângărită 
cu ponosuli de tâlharii. 

— Acestă pasare, luminate împărate, răspunse Făt-frumos 
ne-a jetuitii de mai multe ori merele de ară din pomul ce 
are tătâne-meiă în grădina sa, și de aceea amu venit să puiü 
mâna pe hoţii. 

— Póte să fie adevărat ceea ce spui tu, Făt-trumosi; 
dară la noi, împotriva datinelorti nâstre eu n'amiu nici o pu- 
tere. Numai o slujbă însemnată făcvtă împărăției nâstre te 
pote scăpa si de ponosii şi de morte. 

— Spune ce slujbă să-ți facu, şi më voi încumete. 

— De vei isbuti să-mi aduci épa ce sirepă ce este la cur- 
tea Împeratului meü vecini, vei scăpa cu fața curată, şi-ţi 
voi da pasărea cu colivia. 

F&t-frumosti  priimi. Şi chiar în acea di şi plecă cu cre- 
dinciosulii séŭ robii. 

Ajungând la curtea împăratului vecină, luă cunoscință de 
épá şi de împrejmuirea curţii. Apoi cum veni sera, se a- 
şedă cu creuinciosulii lui la unit colții de curte unde “i se 
păru a fi unŭ locii «de pirleză. 

Elă vă&duse épa cum o plimba doi slujitori, şi se minună 
de frumusețea ei. Ea eva albă, avea căpăstrulii aurit și îm- 
podobitii eu pietre nestemate, de lumi a ca s6rele. 

Pe la miedu de nâpte, cândi somnulii este mai dulce, Făt- 
frumos dise credinciosului sëü de se puse pică, eră elü se urcă 
pe dânsulii, apoi pe zidi și sări în curtea împăratului. 


77 


Merse pe dibuitele şi în verfulii degeteloru, pînă ce ajunse la 
grajdu; şi deschidend usa, puse mâna pe căpastru şi trăgea 
épa după dénsulü. Cum ajunse épa la uşa grajdului, unde 
nincheză o dată de haui vădduhulii şi urlă tâtă curtea şi pala- 
turile. Îndată săriră toți cu totul, puseră mâna pe Fet-fru- 
mosii, şi-l duseră la impăratulii, carele şi elii, se sculase. A- 
câstu cum vădu pe Făt-frumost îli şi cunoscu. 

Ilă înfruntă pentru fapta cea mişelească ce era să săver- 
ş6scă, şi-i spuse că datincle tëreí sale dă morţii pe furi, si 
că împotriva acelorü datine elŭ n'are nici o putere. 

Fët-frumosü îi spuse drept tótă șiritenia cu merele, cu pa, 
sărca şi cu cele ce îi disese să facă împăratul, vecinul sëu 

Atunci împăratul îi dise : 

— De vei putea. F&t-frumosă, să-mi aduci pe dina Crăia- 
sa, pote că voiü isbuti să scapi de mârte şi să-ți rămâe nu- 
mele nepătai. 

Fét- frumosi se încumese, şi luândi pe credinciosul său 
cu sine, plecă. Pe drumi işi aduse aminte de merişor. Ilu 
scâse din sinü, se uită la densuli şi se gândi la lupă. Şi 
cât te-ai şterge la ochi, lupu fu aci. 

— Ce poftesci, Făt-frumos, îi dise : 

— Ce să poftesc, îi respunse elù, 6că, 6că, 6că, ce mi $'a 
întâmplat. Cum să facti eŭ acu să me întorc cu ispravă bună- 

— De asta iţi este? Las pe mine că treba este ca şi sfirșită. 

Şi porniră câte-şi trei spre Dina crăiasa. 

Când fură aprope de Dina crăiasă, făcură popasii într'o 
Jădure de unde se vedea palaturile cele strălucite ale dinei. 
Se învoiră ca Făt-frumosi şi cu credinciosulii săii să aştepte 
la tulpina unui copacii bătrân, pînă s'o întârce lupulů. 

Si mîndre palaturi mai avea dina, măre, Insuşi lupulü se 
miră de frumusețea şi de rinduiala cea bună ce era p'acolo. 
Cum ajunse, făcu ce făcu şi să furişă în grădină. 

Ce să vedi D-ta? nici unui pom nu mai era verde. Le ca- 
duse frunda, şi crăcile, şi rămurelele, de erai ca despuiaţi. 
Pe josü frundele cădute erai fâcute scrum de uscâciune. Nu- 
mai unŭ stuli de trandafiri mai era înfrunditi, și plin de 


78 


boboci, unii în flóre şi alţii deschişi. Ca să ajungă pînă la 
dânsulii, Lupulă trebui să mergă în vârful degetelorii ca să 
nu fişie frundetulă celŭ uscati, și se ascunse în acelü crân- 
guletü înfloritui. Stàndü elă acolo şi pândindi, €tă că ese 
Dina Craiasă din palaturi, însoţită de doă-deci si patru de 
róbe, ca că se plimbe prin grădină. 

Când o vědu Impulu, p'aci-p'aci era să uite pentru ce ve- 
nise şi să se dea de goli ; dară se stăpâni. Căci era aşa de 
tvumosă, câtu nu s'a mai vëdutü şi nu se mai vedea pe fața 
pământului. Avea un păr, nene, cu totul şi cu totul de aur. 
Cosiţele ei lungi şi stufóse de-i bătea pulpele. Când se uita 
Ja cine-va “u ochii ei ceia mariă si negri ca murele, lü băga 
în bóle ; avea nisce sprâncene bine arcuite de pare că eraü 
scrise, şi o pelitá mai albă ca spuma laptelui. 

După ce dete câte-va tareóle prin gradină cu robele du- 
pă dânsa, veni și la stufulă de trandafirii să rupa câte-va flọ- 
ri, Când lupulii care eva ascunsă în crângu odată se repedi. 
o luă în brațe şi pe ici ti-a fost drumul. Iară râbele, de 
spaimă se împraştiară ca puii de potirniche. Intr'unü sufletu 
alergă lupul şi o dete leşinată în brațele lui Făt-frumosă. 
Acesta cum o vădu, se perdu cu firea; dară Lupulă, îi aduse 
aminte că e voinicii, şi-şi veni în sine. Mulţi împărați voise 
să o fure; dară se răpusera. 

Făt-frumos prinse milă de ea, şi nu-i mai venea a o da 
altuia. 

Dina c.ăiasă, după ce se deşteptă din leşinii şi se vëdu în 
brațele lui Făt-frumos ; prinse a-i dice: Paca tu eşti Lupulii 
care m'a furati, a ta să fiù. 

Fst-frumos îi respunse: A mea să fii, nedespărţită pînă la 
morte. 

Apoi se înţeleseră la cuvinte, şi spuse fie-care şiritenia is- 
torii sale, 

V&dendi Lupulă dragostea ce se încinsese între ei, dise: 
Lăsaţi pe mine, că tote le intocmescă eŭ după vrerea vâstră 

Si plecară a se întârce de unde veniseră. 

Pe drumü Lupulu se dete de trei ori peste capi, şi se făcu în- 


79 


tocmai ca Dina Craiasa. Pasămi-te Lupulu era nasdravanii. 

Se vorbira eï, ca credinciosulii lui Fă&t-frumosu sa stea cu 
Dina Crăiasă la tulpina unui copacii mare în pădure, pini 
se va întórce Fă&t-frumosă cu épa sirâpă. 

Ajungândiă la împăratului celü cu épa, F&t-frumosu îi dete 
pre prelâcuta Dina Crâiasă. Cum o vădu împăratul, i se muiă 
inima si prinse unŭ dorii pe dânsa, de nu se pâte povesti. 

Impă&ratulă îi dise: Vrednicia ta, Făt-frumos, te-a scăpatii 
şi de ocară şi de morte. Acum te şi răsplătesc pentru acesta, 
dându-ți în dani épa. 

Cum puse mâna pe épă, si pe căpăstrulă celü minunati 
F&t-frumosii o luă la sănătose şi puindů pe Dina Crăiasă calare 
pe pă, porni cu densa si trecu hotarele acestei împărăţii. 

Impăratulă adună numai de câtu pe sfelniciisăi şi purcese 
la biserică ca să se cunune cu Dina Crăiasă. Când fu la uşa 
hisericej, ] refăcuta Dină, se dete de trei ori peste capi şi se 
facu €raşi Lu) ú, carele, clántšnindü din colţi, își arată dinţii 
rinjindu catre curtenii împăratului. Acestia, cum vădură, de o 
dată înghețară de frică. Apoi, după ce se mai desmeticiră, 
se luară după dânsuli cu chiote şi cu uideo. Dară Lupuli, să 
te ţii pirleo ! lungi pasul lupesce, şi se duse, duluță, de nu mai 
dete cu mâna de densulii. Şi ajungând pe Făt-frumosii, şi pe 
ai sti merse su denşii. Când tu aprâpe pe curtea împăratului 
celii cu pasărea, făcură ca și la celi-l-altii împăratii. Lupulu 
schimbati în épa sirepă, fu dusă la împăratulu, carele vč- 
Qendii épa, nu se mai scia de bucurie. 

Dupa ce priimi cu multă omenie pe Făt-frumost, impăra- 
tulii acesta îi dise: 

Ai scapati, F&t-frumost şi de ponosti si de mârte. Eră eŭ 
îmi voiu ținea cuvintul împărătescă, si multumirea mea va 
fi pururea cu tine. 

Porunci, și numai de cât i se detepasărea cu colivia ei cu 
toli. Si priimid-o Fet-frumos, îşi luă diua bună şi plecă. A- 
jungândii în pădure unde lasase pe Dina Craiosă, épa şi pe cre- 
dinciosulit lui, pornira împreună către împărăția tatălui său: 

Imp&ratului celü ce primise épa, porunci sá ésá tótá 6stea 


80 


lui şi mai mari. împărăției sale la câmpu, unde voia sa lise 
arate călare pe épa cea atitü de vestita. 

Când îlă vădură ostaşii, toți cu toții strigară: 

Să trăesci împărate ca ai dobânditi un ast-felii de odoru. Săți 
trăiască şi épa, care te face să te arăţi asa de măreții. 

Şi în adevăr, venea, nene, épa cu împăratul pe densa, de 
nu-i da piridrele de pământii, ci par'carii fi sburat. 

Se luară la întrecere. Dară nici pomenelă nu era ca să se 
apropie cine-va de acésta épă, căci pe toți îl lasa în urmă. 

Când fu la o depărtare bună, odată stătu &pă, trânti pe îm- 
părat, se dete de trei ori peste capu şi se fâcu érăsı lupi, si 
o rupse da fuga şi fugi, şi fugi pînă ajunse pe F&t-frumosii. 

Când fură ase despărţi, Lupulü dise lui Fët-frumosü : 

Etă de astă data ţi s'a împlinitii tote poftele. Păzesce-te în 
viața ta, a nu mai pofti lucruri peste puterea ta, căci: nu vei 
păți bine. 

Apoi se despărțiră ducându-se fie-care într'ale sale. 

Ajungândă la împărăţia tatălui gi audindă că vine fiulii së ü 
celii micii, îi eşi înainte cu mare cu micii căsă-lă priimescă, 
după cum i se cuvenea. 

Mare fu bucuria obştsscă când lü vădură cu sotiórá cum nu 
se mai găsea pe fața pămentului, şi cu odâre cum nu sa mai 
pomenit. 

Cum ajunse, porunci, Fét-frumosü si făcu un grajdù măe- 
strită pentru €pă ; colivia cu pasărea o puse în pălimvul des- 
pre grădină. 

Apoi tată-săui puse de se făcu pregătirile de nuntă. Şi după 
câte va dile se cunună Fet-frumosii cu Dina Crăiasă, întinse 
masă mare pentru buni şi pentru răi, şi ținură veseliile trei 
dile şi trei nopţi încheete. 

După care tráiră în fericire, fiind-că Făt-frumosii nu maï 
avea ce pofti. Şi or fi traindù şi astă-di, de n'ori, fi muritiă. 

Eră eŭ încălecai p'o sea, etc. 


Povestitii de unu lucrătorii de presă tipografică, poroclitii Men- 
cicov, şedătorii în mahalaoa Tirchilesci, Ducures ct. 


“RADU PRIȘCU 
înveţător 
VIII, ax BRAŞOV = 


PRASLEA CELU VOINICU SI MER ELE 
DE AURŬ 


A fost o dată ca nici o dată, ete. 

J| Era o dată unŭ impěratů puternicii și mare, și avea pe 
Ý lâvgă palaturile séle ò grădină frumosă, bogată de 
flori, și meştuşugită nevoie mare f Aşa grădină nu se mai vě- 
duse până atunci, p'acolo. In fundulii grădinii avea şi unii mării 
care făcea mere de aurii, și de când îlă avea elii nu putuse să 
mănânce mere câpte, căci, după ce le vedea inflorindti, cres- 
cândit, şi pârguiudu-se, venea dre-cine nâptea şi le fura toc- 
mai când erati să se câcă, Toti pasnicii din tâtă împărăția şi 
cei maï aleși ostaşi, pe care îi pusese impëratulü ca să pân- 
descă, n'aà pulutii să prindă pe hoţi. În cele mai de pe urmă 
veni fiulii celà mai mare ali împăratului şi-i dise: 

— Tată, ami crescută în palaturile tale, m'amii plimbat ü 
prin astă grădină de atâtea ori, şi ami vădutii róde forte 
frumâse în pomul din fundulii grădinei, dar n'ami putută 
gusta nici o dată din ele; acum a datit în copt, dă-mi voe 
ca nopţile astea să păzescii 6usumi, şi më prindii că voii pune 
mâna pe acelă tâlharit care ne jeluesce. 

— Dragului meu, dise tată-săui, atâția Gmeni voinici aü pá- 
zită, şi m'aü făcută nici o ispravă, dovescă prea multu să vëdü 
la masa mea măcar un meriti din acestii pomii care mia ti- 
nutii atâta sumă de bani; si de aceea étš më induplecü și te 
lasă ca să pândesci, măcar că nu-mi vine a crede câ o să 
isbutescă. 

Atunci fiulü împtratului se }use Ja pândă o s6ptămână tti- 
6 


82 


trâgă: n6ptea pândea și dioa se odihnea; éră când fu într'o 
diminéta, se întârse tristi la tata-săi și-i spuse cum prive- 
ghiase pînă la mieduluii nopţii, cum mai pe urmă ilü apu- 
case o ţiroi6lă de nu se mai putea ţine pe picidre, cum mai 
târdii, scmnulii îli copleşi şi cădu ca unii mortii,fără sa se 
pâtă deștepta de câtii tocmai când sórele era rădicati de două 
sulițe, și atuncea vădu că merele lipsescü. 

Nepovestită fu măhnirea tatălui său când audi spuinduise 
astă întâmplare. 

De silă de milă, fu nevoiti a mai aştepta încă uni ani, 
ca să facă şi voea fiulii săi celui mijlociţi, care cerea cu sta- 
ruință de la tată-săi ca să-lii lase şi pe densulii să pândesca, 
şi se legă că elü va prinde pe hoţii care îi. făcea atâta în- 
tristare. 

Timpul veni, merele începura a se pârgui; atunci fiiulu 
sëü celui mijlocii păzi şi elu; dară păţi ca si frate-sěŭ celui 
mare. 

Tată-său, desnădăjduitii, pusese în gândi sa-lu taie: dară 
fiul sëü celă mai micii, Prăslea, veni cu răgăciune către tata- 
săi, şi-i dise: 

— Tată, aţâţia ani Lai ținut, aï suferitii atâtea necazuri 
după urma acestui pomii, mai lasă-lu, rogu-te, şi anulu ace- 
sta, să-mi încercă şi eŭ noroculu. 

— Pugi daci, nesocotitule, dise împăratului, frații tăi cei 
mai mari, atâţi şi atâţi 6meni voinici şi deprinşi cu nevoi- 
le, waŭ pututii tace nimici, şi tocmaitu, unu mucost ca tine. 
o să isbutescă? N'avdi tu ce prăpăstii spunu fraţii tei? Aici 
trebue se fie ce-va vrăji. 

— Eŭ nu mă incumëtü, dise Praslea, a prinde pe hoţi, ci 
dicii că o încercare de voiii face si eu, nu pote să-ți aduca 
nici un rëü. 

Impăratulii se înduplecă şi mai lasă pomulii netăiatii înca 
unii anu. 

Sosi primăvara: pomulii înflori mai frumosi și legă mai 
multii de câti altá dată. Impăratulu se veseli de frumuseţea 
Marilorii și de mulţimea r6delorii séle, dară când se gândea ca 


83 


nici în anul acesta n'o sa aibe parte de merele lui cele 
aurite, se căia că l'a lăsatii netăiatii. 

Prăslea se ducea adesea prin grădină, da ocoli mărului și 
totii plănuia. În sfârşitii, merele începură a se pârgui. Atunci 
fiul celii mai mici ală împăratului dise : 

— Tată, étă a sositii timpulü ; më ducă să pândesc și eŭ. 

— Dute, dise impëratulü ; dar negreșitii că şi tu ai să te 
întorcă ruşinatii ca fraţii tëï cei mai mari, 

— Pentru mine nare să fie aşa mare ruşine, dise el; 
fiindu-că eŭ nu numai că sunti mai mici, dar nici nu mă 
legii ca să prindă pe tâlhari, ci numai o cercare să faci. 

Cum veni séra, se duse, își luă cărţi de cetitii, două tepuse, 
arculu şi tolba cu săgețile. Ist alese unü locü de pândă intr'unü 
colții pe lângă pomii, bătu țepuşele în pământii, si se puse între 
ele, aşa cum să-i vină unulü dinainte si altulii la spate ca, daca 
ii va veni ună somni, si ari moțăi, să se lovescă cu barba 
în celü de dinaintea lui, şi dacă arti da capulii pe spate, sa 
se lovescă cu csfa în celü de din apoi. 

Ast-felti pândi, pină când într'una din nopţi, cam după mie- 
dulă nopții, simţi că-lu atinge încetişori Dórea diorilor care 
îl îmbăta cu mirosulii sëü celu plăcută, o pirotelă moleşi- 
tore se alegă de ochii lui; dara loviturile ce suferi, vréndü 
să moțăiască, îli deșteptară, şi rămase priveghindă pînă când 
pe la revărsatii de diori, unii uşor fășăitii se audi prin gră- 
dină. Atunci cu ochii ţintă la pomi, luă arcul și sta gata; 
fâșâitul se audi mai tare şi unii 6re-cine se apropie de pomi 
şi se apucă de ramurile lui; atunci elù dete o săgstă, dete 
două si când dete cu a treia, unii gemăti eşi de lângă 
pomii, şi apoi o tăcere de mârte se făcu: éră elü, cum se 
Iumină puținu, culese câte-va mere din pomii, le puse pe o 
tipsie de auru sl le duse la tatăl stii. 

Nici o dată n'a simţitii împăratuli mai mare bucurie de 
câtă când a vădut la masa sa merele de aurii, din care nu 
gustase nici o data. 

— Acum, dise Praslea să cautamii şi pe hoţii. 

Dară împă&ratulu, mulțumit că pipâise merele cele aurite 


84 


nu mai voia să scie de hoţi. Fiului sëü însă, nu se lasa ca 
una cu două, ci arătând impăratului dira de sânge ce lă- 
sase pe pământii rana ce făcuse hoţului, ii spuse că se duce 
să-lă caute, şi să'l aducă împăratului chiar din gaură de şerpe, 
Şi chiar de a doua di vorbi cu fraţii lui, ca să mârgă îm- 
preună pe urma hoţului si să-lă prindă, 

Fraţii sti prinseră pismă, [e el, pentru că fusese mai 
vrednicii de câtii dânşii, şi căuta prilej ca sá-Iü pârdă ; de 
aceia şi voiră bucurosii să mergă. Fi se pregălivă şi porniră, 

Se luară, deci, după dira sângelui şi merse, merse, pînâ 
ce eşiră la pustietate unde se perdu dira. Ocoliră impreginrul 
prăpastiei şi vădură că dira de sânge nu mai înainta. Atunci 
pricepură ei că în prapastia aceea trebue să locuiască furulii 
merelor. 

Dară cum să se lase înăuntru? Porunciră numai de cáàtü 
virteje şi funii grose, şi îndată se şi gătiră. Le aședară, si 
se lăsă fratele celt mare; dară, dise elii, când voii scutura 
hânghia să më scâteţi afară; așa şi făcură. După fratele celt 
mare se cobori celi mijlociti, și făcu şi el ca celă dintii, 
atita numai că se lăsă ceva mai in josti. 

Acum e rândul meü să mă lasă în prăpastie, dise Prăslea 
vădendi că fraţii cei mari se codesci; când voiii mişca frân- 
ghia, voi mai multi să mé lăsaţi mai jos; şi după ce veți ve- 
dea că frânghia nu se mal duce la vale, să puneţi pasnici să 
păzâscă, și când va vedea că frânghia se mişcă de lovesce 
marginile gropei, să o trageţi afară. 

Se lăsă şi celii maï mică din fraţi, și dece mișca frânghin, 
daia flù lăsă maï josii, şi-lă Lăsavă, şi-lu lăsară, pină ce vě- 
dură că frânghia nu mai sta întinsă, cum este când are ce- 
va atârnatii de capetulu ei. 

Atunci fraţii ţinură stati şi diseră: sá aşteptăm pină ce 
vomü vedea dacă face vre-o isbândă, şi atunci ori bine ori 
rëü, de va face, să-lă perdemi; cu sa ne curățimit de unul 
ca dânsul care ne face de ruşine. 

Prăslea ajunse pe tërémul cel-altii, se uită cu sfială în 
tóte părțile, şi cu mare mirare vëdu tâte lucrurile schimbate; 


pământulu, florile, copacii, lighioni alt-felii făptuite erati p'acolo. 

De o cam dată îi cam fu fiică, dară înbărbătându-se, a- 
pucă pe unŭ drumii şi merse pînă dete de nisce palaturi cu 
totuli si cu totuli de aramă. 

Nevădendii nici puii de omü, pe cure să-l întrebe câte ce-va, 
intră în palatü, ca să vadă cine locuia acolo. În praguli ușei 
Hü întâmpină o fată frumuşică, care dise: 

— Mulţumesc lui Dumnedeü că ajunseiii ca să mai vědu 
omü depe t&remulit nostru. Cum ai ajunsi aice, frate, îlti 
întrebă ea; aici este moşia a trei fraţi smei, care ne-a ră- 
pită de la părinții noştrii, şi suntemü trei surori şi fete de 
împăratu, de pe tărâmului de unde eşti tu. 

Atunci elù povesti în scurtii tâtă istoria cu merele, cum 
a rănibi pe hoță, și cum a veniti după dira sângelui pînă 
la grópa pe unde sa lăsatii in jos Ja ea, şi o întrebă ce 
felü de 6meni suntii smeii aceia şi daca suntu voinici. 

Ea îi spuse apoi că fie care din smei şi-a alesti câte una 
din ele, si le totii silesce să-i ia de bărbaţi, eră ele se totu 
împotrivesci cu felii de felu de vorbe, cerându-le câte in 
lună şi în sâre, și ei se facă luntre şi puncte de le împli- 
nescü tóte voile. 

— Eí sunti în adevării voinici, adáogš ea, însă cu vrerea 
lui Dumnedei, pote îi vei birui. Dară pînă una, alta ascun- 
dete, vai de mine! unde-va să nu dea smeuiii peste tine în 
casa lui, că e năbădâiosi, şi se face leŭ paraleii. Acum e 
timpului când are să vină la prânzii, şi are obiceiii de aruncă 
buzduganulă cale de unt conacii şi lovesce în ușă, în masă 
şi se pune în cuiü. 

N'apucă să isprăvescă vorba, şi se audi ce-va că şueră, că 
lovesce în use, în masă, şi buzduganulii se arătă și se aşedă 
în cuiii. Dară Prăslea, luă buzduganulii, flù asvârli înnapoi 
mai departe de càtü îli asvârlise smeulü; şi când era prin 
dreptulu lui, îl atinse pe umere. 

Smeulu speriati, státu în loci, se uită după busduganii, 
se duse de-lu luă și se intórse acasă. Când era la pórtă, în- 
cepu sa strige: 


86 


— Him ! him laici Əiniróse a carne de omü de pe tăremulii celti- 
l-altii şi vădendu pe fiulii de împăratii ce-i eşise înainte îi dise : 

— Ce venti te-a adusu pe aici, omule, ca să-ți rămâe ósele 
pe altii tăremi ? 

— Ami venită ca să prindii pe urii merelerü de aurii ale 
tatalui met. 

— Noi suntemii, îi dise smeuli; cum vrei să ne bătemi ? 
în busdugane să ne lovimii, in săbii să ne tăiemi; ori în 
luptă să ne luptămi ? 

— Ba în luptă că e mai dreptă, respunse Prăslea. 

Atunci se apucară la trântă, şi se luptară şi se luptară 
pină când Smeulii băgă pe Praslea în pămentu pînă la glesne ; 
eră Prăslea se opinti o dată, aduse pe smei şi tràn- 
tindu-li, îlă băgă in pămenati pînă în genuchi şi-i şi tăie 
capul. 

Fata, cu ochii plini de lacrămi, ií mulțumi că a scăpat-o 
de smei, şi-li rugă se-ï fie milă si de surorile ey. 

După ce se odihni vre-o două qile, porni, dupe povaţa fetei, 
la soră-sa cea mijlocie care avea palaturile de argintă. 

Acolo, ca şi la cea mare, fu primiti cu bucurie; fata îlii 
rugă să se ascundă; &ră eli nu voi; ci când veni busdu- 
ganulü să se aşede în cuiii, pe care ilu aruncase smeuli ei 
cale de dou& conace, elü îlă aruncă multii mai îndărăti, is- 
bindü şi pe smeii în capi; éră smeuli veni turburati, se 
luptă cu Prăslea ca şi frate-s&ă celü mare, şi rămase şi el morti. 

Fata, după ce ií mulțumi, îlu povățui cum să faca ca să 
scape din robie şi pe sora lorii cea mai mică, 

— De şi e mai puternici, dise fata, de câti fraţii lut pe 
care -ai omorâti, dar cu ajutorulii lui Dumnedei şi mai a- 
lesii că e si cam bolnavii din lovitura ce i-ai dati cu săgeta 
cândă a vrutů să fure merele, nădăjduescii că-i vei veni 
de hacü. 

O s&ptămână intregă se desfătară împreună cu amândouă 
fetele, şi Prăslea, odihnindu-se de ostenelile ce incercase 
porni si către smeuli de alu treilea. 

Vădendii palaturile de aurü în care locuia smeulù celü 


87 


micu, rămase cam pe gânduri, dară luându-și inima în dinți 
intră înăuntru. 

Cum îl vădu fata, îlu rugă ca pe Dumnedei să o scape 
de Smeu, care, dicea ea, e otarâtii ca îndată ce se va face să- 
nătosă bine, să o silesca, oricumii să se însoțâscă cu dénsulü, 

Abia isprăvise vorba, și buzduganuli isbindă în use si 
în masă, se puse în cuiii. Prăslea întrebă ce putere are Sme- 
ulă, şi îi spuse că aruncă buzduganulii cale de trei conace; 
atunci elu ìlu aruncă şi ma: departe, lovindu-1ü în peptü. 

Smeulii, turburatii de mânie, se întârse numai de cât 
acasă. 

— Cine este arela, care a cutesati să calce hotarele mele 
şi să intre în casa mea? 

— Eŭ suntu, dise Praslea, 

— Dacă ești tu, îi respunse Smeulii, amü să te pedepsescii 
amarii pentru nesocotința ta. Cum ai vrutů venit-ai; dară 
nu te vei mai duce cum vei voi. 

— Cu ajutorulii lui Dumnedeii, respunse Prăslea, amii eŭ 
acii şi de cojoculi tări. 

Atunci se învoiră să se ea la luptă dreptă, 


şi se luptară, 
şi se luptară, 
di de vară 
până seră; 


iară când fu pe la nămiedii, se făcură amândoi două focuri 
şi aşea se băteaii ; unŭ corbu însă le totii da ocoli croncănindii. 
Văgdendu-lii Smeulti îi dise: 

— Corbule, corbule ia seu în unghiile tale și pune peste 
mine, că-ți voiii da stervuli ăsta tie. 

— Corbule, Corbule îi dise şi Prăslea, daca vei pune peste 
mine seti, eü iți voiă da trei stârvuri. 

— Unde dă Dumnedeii să cadă o asemenea tiflă peste mine ! 
Mi-aşii sătura sălaşulii întregi. 

— Adevări grăesce gura mea, îi respunse Prăslea. 

Corbulü fără a mai întârdia, aduse în unghiile sale seu, 


88 


puse pe vitâzulu Prăslea, si prinse mai multă putere. 

Către séră, dise smeulü cătră futa de împărat, care privea 
la dânșii cum se lupta, după ce se făcuseră €ră 6meni: 

— Frumuşica mea, dă-mi nițică apă să mă recoresci, şi-ţi 
făgăduescii să ne cununămit chiar mâine. 

— Frumuşica mea, îi dise şi Prăslea, dă-mi mie apă, şi-ţi 
fagăduescii ca te dusi pe tăremulii nostru şi acolo să ne 
cununămi, 

— Să-ţi audă Dumnedei vorba, voinice, si să-ți împlinescă 
gândulii, îi respunse ea, 

Fata de împăratii dete apă lui Prăslea de b&u, şi prinse 
mai multă putere ; atunci strânse pe smeü în braţe, ìlù ridică 
în susă, şi cândi îlù lăsă în josü, ilü băgă pînă în genuchi 
în pămentu; se opinti şi Smeuli, ridică şi elü în susü pe 
Prăslea, și lăsându-l josă, ilü băgă pînă la bráü ; puindu-şi 
tote puterile, Prăslea mai strânse odată pe Smeü dă-i pârâi 
6sele, şi aducendu-li îli trânti aşa de grozavi, de îl băgă 
pînă în gâtii în pământii şi-i tăie capulă ; éră fetele de bucurie 
se adunară împregiurulii luj, îlă luai în brațe, ilü sărutati 
și îi diseră ; de adi înainte frate să ne fii. Îi spuserăapui ca 
fie-care din palaturile Smeilori are câte ună bici, cu care 
lovesce în cele patru colturi ale lorti şi se facü nisce mere! 
Aşa făcură, şi fie care din fete avură câte uni mări. Se 
pregătiră deci, să se întórcă pe tărâmuli nostru. 

Ajungândă la grâpă cletenă fringhia de se lovi de tote 
mărginile grâpei, Pasnicii de susii pricepură că trebue să 
tragă fringhia. Se puseră la vârtejuri şi scâseră pe fata cea 
mare cu mărul ei de aramă. 

Ea, cum ajunse susii, arătă un rëvšselü ce-i da se Prăslea; 
ia care scria că are să Ya de bărbutii pe frate-sëü celui mai 
mare. š 
Bucuria fetei fu nespusă când se vëdu érá pe lumea unde 
se născuse, 

Lăsară din noii fringhia, şi scose pe fata cea mijlocie, cu 
m&rulii ei celă de argintii şi cu o altă scrisâre în care o ho- 
tăvâ Praslea de soţie fratelui celui mijlociti. 


89 


Mai lăsară fringhia și scóse şi pe fata cea mică: acâstă era 
logodnica lui Prăslea ; însă mărul ef celt de aurii nu-lă 
dete, ci îl tinu la sine, 

Elă simţise de mai 'nainte că fraţii săi îi pórtă sâmbetele 
şi când se mai lăsă frânghia, ca să-lă ridice si pe elù, dèn- 
sulii legă o piatră și puse căciula d'asupra ei, ca să-i cerce, 
€ră fraţii dacă vădură căciula, socotind că este fratele lorü 
eelü mici, slăbiră vârtejile și dete drumul frânghiei, care se 
lăsă în josti cu mare iuțeală, ceea ce fâcu pe fraţi să crâză 
că Prâslea sa prăpăditii. 

Luară, deci, fetele, le duseră la împăratuli, îi spuseră cu 
prefăcută mâhnire că fratele lor sa prăpădită, şi se cunu- 
nară cu fetele, după cum rânduise Prăslea. Eară cea mai 
mică, nu voia cu nici un chipă sa se mărite, nici să ia pe 
altul, 

Prăslea, care şedea d'o parte, vădu piatra, care căduse cu 
sg omotii, mulțumi lu; Dumnedeü că i-a scăpată dilele, şi se 
gândea ce să facă ca să iasă afară, Pre când se gândea și se 
p lângea, densulii adi ună ţipătii şi o văetare care îi implu 
inima de jale; se uită împrejură şi vădu un balaur care se 
incolăcise pe un copaciii, şi se urca ca să mănânce nisce pui 
de Sgripsor, scâse paloşulă Prăslea, se repedi la Dalaurü și 
numai de câtă îl făcu în bucățele. 

Puii, cum vădură, îi multumiră şi-i diseră: vino încoa, o- 
mule vitezii, să te ascundemiă aici, că de te va vedea mama 
nâstră te înghite de bucurie. Traseră o pană de la unuli 
din pui, şi-lă ascunseră în ea. 

Când veni Sgrirsorica şi vëdu grămada aia mare de bu- 
cățele de balauri, întrebă pe pui cine le-a făcutu ëstü bine? 

— Mamă, diseră ei, este un omü de pe tărâmului celălalt 
şi a apucat încoa spre răsăriti. 

— Më ducă, le dise ea, să-i multumescü, 

Ea porni ca vântuli in spre partea încotro îi spusese puii 
că a apucatii omul. După câte-va minute se înl6rse: 

— Spuneţi-mi dreptii, le dise, încotro sa dusi. 

— Spre apusă mamă, 


90 


Şi într'o bucată de vreme, ca de câudii incepuiü să vë 
povestescu, strebătu cele patru părți ale tăremului de jJosü 
şi se intórse cu deşerti. Ea ceru ca numai de cât să-i spue. 
În cele mai de pe urmă îi diseră puii: 

— Dacă ti Vom arăta, mamă, ne făgăduesci câ nu-i vei 
face nimici ? 

— Vë făgăduescii, dragii mei. 

Atunci ei flù scâseră din pană şi ilü arătară ; eră ea, de 
bucurie, îlă strânse în brațe şi càtü p'aci| era să-li înghiță 
dacă nu Parü fi acoperiti puii. 

— Ce bine veri să-ți facă şi eŭ pentru că mi-ai scăpatu 
puii de morte ? 

— Să mă scoţi pe tërémul celă-laltii, respunse Prăslea. 

— Greii lucru mi-ai cerută, îi dise Sgripsordica ; dară peu- 
tru că ţie îți sunt datore mântuirea puilor mei, më învoescii 
la asta. Pregătesce 100 oca de carne făcută bucățele de câte 
o oca una, și 100 de pâini. 

Făcu ce făcu Prăslea, găti pâinile şi carnea şi le aduse la 
gura grâpei. Scripsordica dise: 

— Pune-te d'asupra mea cu merinde cu totii, şi de câte 
ori oi întorce capului, să-mi dai câte o pâine şi câte o bu- 
cată de carne. 

Se aşedară şi porniră, dându-i de câte ori cerea, pâine şi 
carne. Cândă era aprâpe, aprâpe să ésă d'asupra, pasărea u~ 
riaşe maï întorse capului să-i mai dea demâucare ; dară car- 
nea să sfârşise. Atunci Prăslea, fără să-și perdă cumpătulii, 
trase paloşuli şi-şi tăe o bucată de carne móle din câpsa 
piciorului de susă şi o dete Sgrisporsicei. 

După ce ajunseră d'asupra, şi vădu că Prăslea nu pote să 
umble, îi dise Sgripsorsica: 

— Daca nu era binele ce mi-ai făcutii şi rugăciunea pui- 
lor mei, mai că te mâncamiă. Eŭ ami simțit că, carnea ca- 
re mi-ai dati în urmă,era mai dulce de cât cea de mai 
înainte, şi n'amü înghiţit'o ; răi ai făcut de mi-ai dat-o. 

Apoi odete afară dintr'insa, i-o puse la locă, o unse cu 
scuipatii de ali săi, şi se lipi. Atunci se îmbrățişară, își 


91 


mulțumiră unulü alteia, şi se despărțiră ; ea se duse în pra- 
pastia de unde eşiseră şi Prăslea plecă către împărăția tată- 
lui săi, 

Plecă către orasulü în care locuia părinții şi frații lui, 
îmbrăcată fiindă în haine preste ţărănesci, întâlni nisce dru- 
meţi şi află de la dânşii, că fraţii lui aŭ luati de soţii pe 
fetele care le-a trimisi elă, după cum le hotărâse ânsuşi, 
iar părinții lui erai forte mâhniţi de peirea fiului lorii celui 
mai mică; şi că nu voiesce a se mărita nici în rvptulii capu- 
lui, măcar că a pețit-o mai multi fii de împăratu: că acum, 
în cele din urmă, fuaţii lui i-a adusti uni ginere prea fru- 
mosii, și că o sileseü cu toți să-lii ia,şi cănu se scie de va 
putea scăpa. 

Prăslea audindă de toate acestea nu puţin s'a intristatü în 
sulletuliă lui, şi cu inima înfrântă a intrată în oraş. Mai cer- 
cetândi în susü şi în josi, află că fata adisi împăratului, că 
dacă voiesce să o mărite cu tinërulü care i-lŭ aduseră, să po- 
runcescă a-i face şi a-i aduce la odóre o turcă cu caerul şi fu- 
sulu cu totulii de aur, şi să târcă singură, fiindü că aşa îi făcuse 
şi Smeulü, si asta îi placea multi. Mai află că împăratului chie- 
mase pe starostea de argintari şi-i poruncise dicendu-i: étă, de 
adi în trei săptămâni să-mi dai gata furca care o cere fata mea 
cea mică; că de unde nu, unde-ţi sraü piciórele, îți va sta şi ca- 
puli; şi bietulu argintari se întorse acasă tristi si plângând. 

Atunci Prăslea se duse de se băgă ucenicii la argintari, 

Prăslea totă vădândă pe stăpânu-săi văitându-se fiind-că nu 
isbutise a face furca după poruncială, îi dise : 

— Stăpâne, te vădi tristă că nu poţi să faci furca ce ţi-a 
porunciti împăratulă, étă mai suntu trei dile pînă să se împli- 
nescă sorocul ce ţi-a dati ; lasă-mă& pe mine să o facil. 

Argintarului ilü goni dicându-i : 

Atiţi meşteri mari maŭ pututi să o facă, si tocmai unŭ 
trenţerosii ca tine să o facă? 

— Daca nu ţi voiii da furca de adi în trei dile, respunse 
Prăslea, să-mi faci ce vei voi, 

Atunci se învoiră a-i da o odae să lucreze numai Prăslea sin- 


gurii, şi pe fie-care n6pte să-i dea câte o traistuța de alune și 
câte uni paharii de vinii bună. 

Argintaruli îi ducea grijea, fiind-ca, ascultâadă pe la use, 
n'audea altii de câtii cum spărgea la alune pe nicovală; eră 
când fu a treia di elü eși de dis de dimineaţă din odae cu furca pe 
tavă, pe care o scosese din mërulü smeului, ce era la densulii, 
şi o dete argintarului ca să o ducă fetei înp&ratului. 

Argintarulii nu mai putea de bucurie, și-i făcu unii rându de 
haine; érá pe la nămiezii, când venise slujitorii împăratului ca 
să-lti cheme la palati, elü se duse și ii dete furca care torcea 
singură. 

După ce împăratul se minuna de frumutea ei, dete argin- 
tarului doui saci de bani. 

Fata, cum vedu furca, îi trecu unŭ feru arsu prin inima; 
ea cunoscu furca şi pricepu că Praslea cel vitézü trebue sa fi 
eşitii d'asupra pământului. Atunci dise împăratului : 

— Tată, cine a fărutii furca, potesă mai facă înca unii lu- 
cru pe care mi la adusă la odore smeulu. 

Eară î.npăratulu chemă îndată pe argintarulu și-i porunci 
să-i facă o cloşcă cu pui eu totulu si cu totulu de aurii, și-l 
dete sorocii de trei săptimâni, şi daca nu i-o face-o, unde 
îi stă piciorele, îi va sta și capulii, 

Argintarulă, ca şi de lalti rànduse întârse acasă tristù 
desprețui ca si întâia 6ră pe Prăslea care îlu întrebuse și de 
astă dată; 6ră daca se înțeleseră la cuvinte, se învoira, silu- 
crulii se şi săvârşi cu bine, 

Când vědu argintaruli closca elâncănindi și puii piuindu, 
cu totul si cu totulii de aurii si ciugulindu meiŭ tot deauri, 
înţelese că trebuie să fie lucru măiestru. 

Argintarulă luă closca, o duse la împăratulu, éră împăra- 
tulü după ce se minună îndestulu de frumuseţea şi gingaşia 

do rii, o duse fetei, şi-i dise: 

— Eată ţi sai împlinită tote voile; acum, fata mea, să 
te gătescă de nuntă. 

— Tată, îi mul gise fata, cin2 a faruti aste dous lucruri, 

vebue să aibă și mărul de aură alii Smeului; porunce” 


93 


sce, rogu-te argintarului să aducă pe meşterulu care le-a 
făcută. 

Priimindă porunca asta argintarulu, se înfaţișă împăratu- 
lui rugându-se să-l ierte şi dicându-i: 

— Cum o să aduci inaintea Măriei tale pe meşterii, fi- 
indii-că este unii omi prostii şi trențărosă şi nu este vred- 
nică să vadă luminata faţă a Măriei tale. 

impăratul porunci să-lă aducă oră cum ari fi, 

Atunci argintarulii, după ce puse de spălă pe Prăslea şi-lit 
cutáti, ilü îmbrăcă în nisce haine noui şi-l duse la la îm- 
ratuli : eră impăratul iü înfățişă fetei. 

Cum îlù vădu fata, îl şi cunoscu. Ea nu putu să-şi ţie la- 
crămile care o prididiseră, de bucurie mare ce avu, şi dise 
împăratului : 

— Tată, acesta este vitezulii care ne-a scăpatii din mâna 
S meilortă. 

Şi dándü în genuche, ii sărută mâinele şi pe față şi pe 
dosü. 

Luându-ï séma bine impëratulü, îlă cunoscu şi dénsulü, 
măcar că forte multă se schimbase. Ilù imbràtisá şi-lă sărută 
de sute de ori. Dar elù tăgăduia. 

In cele mai din urmă, inima lui induioşată de rugăciunile 
tatălui stu, ale mamei sale, şi ale fetei care rămăsese în ge- 
nuche rugându-l, mărturisi că în adeverit elü este ñulü lorti 
celui mai micii. 

Prăslea le povesti apoi totă istoria sa, le spuse şi cum a 
eșită d'asupra părmentului, şi le arátá şi mërulü de aurii alui 
Smeului. 

Atuncez'impă&ratulă, supărat chiemă pe feciorii lui cei mai 
mari ; dar ei cum vădură pe Prăslea o sfecliră. Eară împă- 
ratulă întrebă pe Prăslea cum să-i pedepsâscă? Viteduli 
nostru dise : 

— Tată eŭ îi ertù, şi pedépsa să o Ya de la Dumnedeu. 

Noi vomü eşi la scara palatului, şi vomii arunca fie-care 
câte o săgetă in susü, şi Durnnedei, daca vomii fi cine-va 
gresiti, ne va pedepsi. 


94 


Așa făcură. Eşiră câte trei fraţii în curte, din naintea pala- 
tului, aruncară săgețile în susü, şi când cădură, ale frațilorii 
celorii mai mari, le cădură dreptii în creştetuli capului şi-i 
omoriră, dară a celui mai micii, îi cădu dinainte. 

Eară dacă îngropară pe fraţii cei mai mari, făcură nuntă 
mare, şi Prăslea luă pe fata cea mică. Tótă împărăţia sa 
bucurati câ le-a adusă Dumnedeü sanătosi pe fiul celü maí 
mică alti împăratului, şi se mândrea, fâlindu-se, de vitejiile ce 
făcuse elù ; eră după mortea tătâne-săi se sui élü în scaunulii 
împărăției, şi împărăţi în pace de atunci si până în dioa de 
astădi, de or fi trăindu. 

Trecuii şi eŭ pe acolo şi sătuiii de mă veseliii la nuntă, 
de unde luaiii 

O bucată de batocii, 
S'unú piciorii de epure schiopii, 
şi încălicaiii p'o sea şi v'o spuseiii dumniavâsiră asa, 
Povestiti de tata. 

NOTĂ Publicată pentru întâia 6ră în Țeranuli română, Nr 13 
şi 14 din 1862; apoi într'o broșurică Basme sai poveşti populare ; 
a treia 6ră în Legende saŭ Basmele Românilorui, Partea I, la 1872. 


xÍ 


VOINICULU CELU CU CARTEA 
ÎN MÂNA NASCUTU 


fost o dată ca nici odată, etc. 
` A fost o dată o babă şi unii unchiasü. Ei până la 
vremea de bătrâneţe nu avură nici unŭ copil. Ce nu fă- 
cură ? Ce nu dreseră ? Şi ca să aibă si ei măcarii o miarță de co- 
pilü, nici câtă. Ba merseră pe la descântătorese, ba pe la 
meşteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele, și ca să r&mâe 
baba grea, nică gândii n'avea. 

Ajunşi la vreme de bătrânețe începură a se ingrijura. 

— Ce ne facemă noi, babo, dise într'o di unchiașulii, de 
vomii ajunge niscai-va dile de neputinţă ori de nevoe. Tu 
scii că ami făcutii toti ce mi-a statü prin putință, şi ca să 
ne dea Dumnedeii şi nouă unŭ copilaşă, care să fie toiagulii 
bătrânețelor nóstre, nu sa indurată. 

De! Unchiaşii, cine e de vină? Tu scii că amù umblatii 
şi erucisü, şi cur medişii pe la meşierese, pe la vraci, am fă- 
cutii toti ce m'aü invëtatü unii şi alţii, şi ca să avemii şi 
noi o mângâere pentru pârdalnicele de bătrânețe, că grele 
mai sunt ! a fostii peste pote. 

— Ja, să apucăm noi doi în două părţi, să ne ducemü unde ne-o 
lumina Dumnedei, căci totă de gioba stămă noi la unii locii 
amândoui, două nevoi. 

— Să ne despărțimii, unchiaşă, dacă tu aşa găsesci de cuvi- 
intà. Dară bine, cine să închidă ochii în césulü celü de pe 
urmă ? : 

— Că bine dici tu, Babo; stăi dară; ia sš ef tu basmaoa 
mea care amü avut-o în diua de cununie, şi et ştergarul celü 
vărgățeli ce mi-ai adusă de zestre. In tote dilele să ne uităm 


96 
la dénsele; şi când vomü vedea pe ele câte trei picături de 
sânge, să ne întârcemu acasă. Acesta să fie semnului că mór- 
tea s'a apropiat de unulă din noi 

— Aşa să facemi, unchiaşii, 

Cum diseră şi făcură, Se gătiră de drumü, îşi luară fie-care 
desăguță d'a umeri, în care baba puse pe fundii basmaoa băr- 
batului ei, eră uuchiaşulii ştergarul cel vărgătel al neveste-sei, 
şi apucară unuli spre răsăritů €ră altuli spre apusă. 

Noă dile si noă nopți, se duseră, se duseră, şi eră se duseră, 
întrebară şi pe buni şi pe r&ă, pe mare şi pe mică , ce arii face 
ei că să potă avea unii copil. Cea ce le spuseră să facă ei, 
respunseră că aü tot făcuti, dară în desertü. Bicâutai să le 
spuecjne-va alf-ceva ce nu sciaii ei, dară nu-și găsiră omulü. 

A decea di sculându-se unchiaşulii, eşi afară să se spele, ca 
să pornescă la drumiă mai departe Când luă ştergarul să se 
ştergă pe ochi, ce să vadă? Trei picături de sânge pe dânsul. 

Eli îşi dise: Trebue să mă întorci acasă, căci ial 
scie ce va fi pătitů baba mea. 

Intinse unchiașulă la drumu. Nu mai căuta nici de mân- 
care, nici de odihnă, şi se întârse acasă, cum plecase. 

— Ce ţi sa întâmplatii, babo ? dise el, cum își vědu ju- 
mătatea. 

— Ce să mi se întâmple unchiaşă ? Eaca eŭ imi căutamă de 
cale, şi întrebami în drâpta şi în stânga, ruându-me de toţi 
să më înveţe ce-va ca să putem avea unŭ copilii. Dară între- 
bările şi rugăciunile mele le făceamii în sect, căci îmi rë- 
ceamii gura de surda. 

Şi tot mergând înainte am ajuns într'o pădure mare, mare, 
fâră semăni şi m'am rătăcită prin bungetulii acelei păduri, 
de nu mai sciamii pe unde să esti la 6meni. 

Când, odată vădi înaintea mea ună moşă, fleoşă de b&_ 
trân, uitat de morte şi de Dumnedeii. Eŭ îi spuiă după ce umblu 
şi cum mam rătăcitii. Moşul, încărcată de dile cum era, se pune 
josă,stă de vorbă cu mine şi cu unŭ grai, blajină, îmi arătă 
drumuli pe unde să esü, acasă, şi îmi dice să më întorcti; 
căci râvna nóstrá a ascultato Dumnedeii. 


97 


— Şi ăsta a fosti semnulti de pe ștergarulă meŭ ? 

— Se vede că asta. 

Atunci şi ei se hotariră ca să nu se mai desparţă, şi sa 
r&mâe să-şi n.ănânce amarulti împreună. 

Nu trecu multi după asta, şi baba spuse unchiaşului că 
se simte îngrecată, 

Aoleo ! Unde era Dumnedeii să vadă bucuria unchiaşului 
când audi d'o asemenea veste bună! Umbla de colo până 
colo, de bucurie, şi nu mai scia pe ce să pue mâna şi ce să 
facă. 

Şi aşa trecură dilele una după alta pînă la noä luni, 
când baba, cu ajutorulü maicii Domnului, născu ună dolo- 
fanü de copilii, de drăguleții, şi cu o carte în mână. 

A treia seră când veniră ursitorele, se întâmplă ca un- 
chiaşulii să fie deşteptii. Pe densulu, vedi, nu-l mai prindea 
somnulă de bucurie, şi de trei dile nu-i mai duse ochii în 
gene, totii umblândă pe lângă babă ca so îngrijescă şi s'o 
caute la bólă. Daia şi când veniră ursitorele, elü nu dor- 
mea, ci sta stărciti întruni coltfü, ca şi când arii fi fosti 
Matracuca, sora dâmnei. 

Când începură ursitârele să ursescă, el se făcu numai 
urechi, şi audi toti. 

Cea mai mare din ursitore, dise: 

«Acesti copil are să fie ună Făti-frumosă, şi are să ajungă 
bogatii.» 

Cea mijlocie dise : 

«Pe acesti copil, când va fi elŭ de doi-spre-dece ani, are 
să-lti răpescă duhurile rele.» 

Cea mică dise : 

«Dacă va scăpa de duhurile rele, acesti copilă are să a- 
jungă împăratii,» 

Atita îi trebui unchiaşului să audă, ca să-i dea un cufitü 
ascuţită prin inimă. Eli, vedi, nu se impăca cu ceea ce disese 
ursitârea d'a doa. O grije mare ilü coprinse, şi de pe acum 
chiar, începu a plănui cum să facă să-și scape copilaşult 
de unŭ asemenea rău. 


98 


Pină una, alta, copilul crescea, asculta pe părinți şi 
cartea cu care se născuse din mâini n'o lăsa. Cetea, cetea 
mereă pe dënsa şi învăța, de se mira tótă lumea de silin- 
ta şi învăţătura dânsului. 

Când se făcu ca de noă ani, scia câte în lună şi în s6re- 
Eli însuşi ajunsese să fie o carte, şi toți megiaşii veneau la 
deusulă şi-lă întreba despre păsurile lori. 

Unchiaşulă se bucura nu se bucura de fiiulù sëü, dar 
baba sciii că nu mai putea de bucurie, vădendu-li și frumosti, 
şi cu atâta procopselă într'ânsulă. Uuchiasulü, vedi, era cu 
cuiulii la inimă; scia elii ce scia; dară la nimeni nu spunea. 

Băiatul de ce crescea, d'aia se fâcea mai frumosi şi maï 
învățată. Toti satulii îli cinstea şi îlii asculta ca pe cine scie 
cine; eră unchiasulü, de ce trecea timpulii, d'aia se întvista. 

Când era aprâpe de a îplini băiatul doi-spre-dece ani, 
nu mai putu unchiașulii să ţie, trebui să resufle. Flü găsi de 
cuviință să spue şi alorii săi, ceea ce era să se întâmple fiului 
lorii. Şi ast-felü într'o seră când staii cu toţii la focă şi po- 
vesteaii şi verdi şi uscate, ca să le trecă timpul, unchiașulă 
se apucă de spuse totii ce audise de la ursitâre. 

P'aci, p'aci era să móra baba, mama băiatului, de întri, 
stare, când audi unele ca acele; săriră însă unchiaşuli şi fiultă 
săi, o sdropiră cu apă, şi d'abia, d'abia o mai înviorară. Iară 
băiatulii se puse pe gânduri, 

Şi mai plănui elă, ce mai plănui, pînă ce, după câte-va 
dile, spune tatălui săi ceea-ce isvodise eli să facă, Tată-săui 
carele asculta la gura lui ca la o carte, se duse numai de 
câtii prin satii şi dete gură la toți megiaşii că în séra cu- 
tae, şi cutare adecă când era să împlinescă fiü-sëü dovi 
spre-dece ami eï să se adune toți cu totuli la biserică, ca 
să facă rugăciune pentru fiul săi, spre a-l scăpa de du- 
hurile cele rele. Vorbi şi cu moş popa; şi toți cu totuli se 
făgăduiră că va împlini cererea nnchiașului. Şi așa si făcură, 

În séra aceea, când era băiatul unchiașului să înplinâscă 
doi-spre-dece ani, toți 6menii din sat, bărbaţi, femei şi co- 
pü, împreună cu moş popa, se adunară ln biserică pentru 


99 


rugăciune. Şi viindi moşulă cu baba şi cu fiulă lori, totii 
cu cartea în mănâ, megiaşii îi băgară la mijlocă, și rugă- 
ciunile începură. Se rugară, ce se rugară, când, de o dată se 
pomeniră că se umple biserica de o ceță grósă. Atunci că- 
dură cu toţii în genuche si scâseră nisce rugăciuni ferbintí, 
de arii fi muiată inima nu sciù cărui duhù rëü. Câţa se ri- 
sipi şi ei rămaseră tsferi. 

A doua seră, când erati la rugăciune, totü pe acea vreme, 
unde se pomeniră că se umple biserica de sâreci, de lilieci, 
şi de bulniţe, şi începură a chiţăi, de colo pînă colo prin 
biserică, a se sui pe ómeni şi a-i ciupi de pe unde apuca, 

Toţi se speriară, pină şi chiar moşii popa. Atunci băiatulă 
unchiaşului, cu cartea în mână, cădu în genuchi, și începu a 
se ruga cu foci. Așa făcură și unchiașul şi mosuü popa, şi 
toţi megiașii cari se aflai în biserică. Şiorecii şi tâte lighi6- 
nele. acelea periră. 

A treia seră dacă se adunară, si se puseră la ruga, se ru- 
gară, se rugară, pînă ce către miedulii nopţii odată începu a 
se cutremura biserica şi se audiră nisce pocnete si tunete, 
bubuituri şi duduituri. îngrozitore, ca de tunetii. Cădură şi de 
astă dată în genuchi, se rugară şi de astă dată cu totă cre- 
dința în dumnedei. Însă, ce să vedeţi D-vóstra ? tocmai în 
toiulă rugăciunci, unde se cobori unii calugără din turnulii 
bisericii, apucă pe băiatuli unchiașului de subțiri, ilu ra- 
pesce din mijloculă loră şi se înalţă cu densulă în sus. N'a- 
pucară ómeniï să bage de semă, și periră din ochii lor ca o 
nălucă. Ba că o ñ rămasă prin turnă, ba că o fi pe dupa bi- 
serică, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo. Ași! Elù sa dus cu 
calugărulă ce-li răpise, şi dusii a fostă. 

Toţi remaseră ca căduți din ceri de spaimă, dar unchia- 
șulă şi baba, mai cu asupra. Dupăce se mai astimpărară din 
spaimă, şi după ce biserica se linişti, 6menii eșiră și se duse 
fie-care întv'ale sale. 

Fiuli unchiaşului, de și răpită de călugării, dară cartea 
din mână n'o lăsa. Citea mereii şi în gura mare; iara când 


fu de ajunse pe la mijlocul cartii, călugărul nu-lu maï 


100 


putea ţine. Vru să-i smucsscă cartea din mână ; dară băiatul 
o ținea vârtos. Luptendu-se cu băiatulii prin văsduhi ca 
să-i ia cartea, călugărului flù scăpă, şi fiulă unchiaşului cădu 
într'o prăpastie adâncă, 

Dumnedei scie cât a rămasi el acolo, pînă s'a desmeti- 
cită din ameţela ce-i veni càdéndü. Când se pomeni, elii era 
toții cu cartea în mână. Mulţumi Domnului că Fa scosi din 
mâna duhurilolu vele şi că este viii, dară altii necazii acumü f 
nu scia unde se află. Se scâlă elü d'acolo, şi o pornesce la 
drumii. Şi aide, si aide pînă ce d'abia eşi din prăpastie, A- 
poi o luă într'acolo unde mila Domnului lo duce. Şi apu- 
cândii spre sâre scapată, se duse, se duse, di de vară până 
'n séră, fără să dea de vr'un sată şi fără să vadă puii de 
omü; şi mai mergând ce mai merse, dete de uni copaciii 
și mase acolo. Nemâncat si nebăută nu putea să dârmă Şi 
luptându-se cu fâmea, cu setea și cu nesomnulti, se socotea 
unde sari duce, ca să iasă la lume. A doua di o apucă é- 
răşi spre sóre scapătă, după cum plănuia elă, până ce dete 
peste nisce grămedi de căpățâni şi 6se de 6meni. 

Şi apucându-lă nisce râcori reci de frică, începu a citi pe 
cărticica lui, şi înlătură óre cumii groza ce sta gata să-lă 
coprinqă. Își luă deci inima în dinți și porni înainte; de ce 
mergea mai nainte, d'aceia grămedile de 6se de omü se în- 
multeaü. Eli se făcu că nu le bagă de semă, și totii înna- 
inte mergea, pînă ce ajunse la uni oraşii mare, din care 
numai dărâmături rămăsese. Prea puține ziduri mai erati 
în picidre. Şi mai merse ce mai merse, şi dete de nisce pa- 
laturi fârte frumóse. 

Acolo dacă ajunse, bătu în pârtă. Eli cugetă să ceră ceva 
de mâncare, că nu mâncase nu seiü de câte dile, și să-li lase 
să màe acolo, că era vreme de când nu se odihnise ca lu- 
mea. Darà nu-i răspunse nimeni. 

Mai bătu o dată, Darü ca să răspundă cine-va, ba. 

In sfàrsitü bătu şi a treia 6ră; dară nițelŭ mai tăricelie 
De astă dată se audi un glas pițigăiatii din lăuntru că-l în- 
irâhă : cine este? 


101 


Elii respunse că este omi ca toți 6menii, şi cere să-li 
găsduiască. 

Daca îi deschise portiţa, ce credeţi că mi-ţi vědu? O umbra 
de omiă, unii bătrâni cu barba până la genuchi, slabă și 
pipirnicită şi cocosatu, de parcă mânca numai vinerea. Eli 
se cruci când vëdu pe F&t-frumost, şi-i spuse că n'a văduti 
omii de când era copilandru. Acestă bătrâni era portarul 
curții şi lăsată acolo să păzâscă palatulii pînă s'o găsi cine-va 
care se desfacă făcutuli locului aceluia. 

Dacă intră Fët-frumosü înnăunteu, bătrânulă îi puse o masă 
curată, și pe masă nisce pâine albă ca zăpada şi nisce legumă 
bună de mâncare, însă gătită făra multe meșteşugiri. 

Bâiatul, îmbuca lupesce, căci nici elii nu mai scia de când 
nu mâncase. După ce mâncă, şi se sătură, se puse la vorbă 
cu unchiaşulii. 

— Bine, tătuţule, ca ce să fie asta de n'amü întâlnitiă eŭ, 
cale de atâtea dile de când vii, nici ună sufleţeli de omi 
p'aici pe la voi, fără numai grămedi, grămedi de 6se de ó- 
meni, risipite colea şi colea ? Ş'apoi si aici la palaturile a- 
cestea, numai pe tine te găsesc cu sulletulii în 6se, încolo 
par'că arii fi în împărăția morții ? 

El, tătişorule, povestea împărăției acesteea este mare. Eŭ 
ți-ojii spune o câtinică din ea. Să vedi dumneta nepoţelu 
moșului, acestă împărăție a fostii şi ea odată mare si puter- 
nică. Împăratuli şi împărătesa locului n'aveaü copii. Eí, în locă 
să se râge lui Dumnedei ca să le dea unii moștenitorii, să 
apucară să umble cv farmece. Umblară ei, ce umblară, si 
dete peste unii fermecătorii meșteri. 

Acesta nu sciù ce făcu, nu sciă ce drese, că numai étă că 
împărătesa remâne grea, şi după noă luni născu uă fată mai 
frumâsă de câti nu sciü care dină din cerü. Ea trăesce şi 
acum. Este atátü de frumâsă, în câtă s'o vedi şi să no uiţi 
în tâtă viaţa ta. 

La trei zile când veniră ursitorele, o ursiră ca ea să nu 
se pote mărita pînă ce nu se va găsi cine-va eare să pe- 
trâcă o nâpte în cămara ei, si să scape teferit. Pasă-mi-te 


102 


Dumnedeii pedepsea pe copili, pentru p&catulii părinţilor. 
Nu numai atitü, dară uvsitorele întinse pedâpsa acâsla 
și asupra împărăției. Ele dise că din diua când va veni celŭ 
dintâiu peţitorii si nu va isbuti să scape, tote oraşele şi tâte 
satele să se dărime precum le-ai văduti si tu, şi toți Gmenii 
să putredâscă, să le rămâe numai 6sele. Acâsta ca să îr- 
grodâscă pe juni, ca să nu vie in peţitii. Vedi D-ta, si ter- 
mecătovulit acela care a fácutü pe împărătesă să nască, fu 
pedepsită, căci umbra lui este care vine nâptea de muncnsce 
şi chinuesce pe bieții tineri, carii se încumeti a rămânea în 
cămara domniţei. 

Mulţi tineri s'aii încumesii pină acumü a face cercare, și 
toți aü periti. 

Audindii unele ca acestea Fëtü-frumosü, dise portarului, că 
arii dori să vadă şi elü pe fata de impëratü. . 

— Fugi d'acolo, tătişorule, nu-ţi mai băga sufletulü în pë- 
cati, Făţi cruce şi te depărteză de locurile acestea, ca să 
nu-ți perqi viaţa. Păcatii de tinereţile tale. 

Fie! işi dise băiatuli, gândindu-se la cele ce pățise pînă a- 
cumiă, totii n'am eŭ la ce mai trăi singură prin pustietăţile 
acestea, şi stărui ca să-lă ducă în cămara domniţei. 

Povtarulii daca vědu că nu este chipii să-lii oprâscă de a 
merge, îlii duse la fata împăratului. Ei, cum se vădură se și 
plăcură. Se vede că eï erai făcuți unulü pentru altulă. Şi 
de unde să nu fie asal! 

Biată fata împăratulni ară fi dorită să rămâe în n6ptea a 
ceea hăiatulii în cămara el; dară iY era milă de tinerețile 
lui, cumü de să se prăpădâscă o aşa bunătate de june. 

Şi împreună cu portarul mai cercară încă odată să-l 
facă a nu rămânea. Dară fu peste pâte; căci Fătii-frumost 
era de aceia cari, cândii își pune în gândi să facă ce-va, nici 
draculă nu i-o scâte din capă. 

Şi aşa, cum veni sâra,elii se duse cu cărticica lui în mână, 
şi stătu în priveghere. Ce făcu elü, ce nu făcu, că vădu 
albul dilei. A doa di ilü găsiră toti cu cartea în mână, şi 
sérbëdú, şi galbenă ca turta de ceră, de pare că muncise 


103 


cine scie la ce lucruri grele, şi cine scie câte nopți, nemân- 
cati şi nebăutiă, 

Se deșteptă şi fata de unde dormea ea, şi cum ilü vădu 
În carne şi în 6se, îl dise: tu să fii sotulü meii. Atunci o- 
dată, ca din seninii, începură a invia ómenii de prin orașe 
şi de prin sate, slugile de prin curte, şi tâte câte erati cu su- 
fletii în dioa când veni cel întâiit pețitorii, începu să misce 
şi să se scóle ca dintr'uni somnii adâncii. 

Oamenii începură la lucrului lori, oștirea a da în tîmpine 
şi în surle, si a veni la curtea împă&rătescă să se închine cu 
slujba. De unde pină aciera tăcere, mârte; acumi te asvrdeati 
strigătele şi sgomotulii ce făcea mulțimea de 6meni şi de 
argați, mergândii fie-care la lucrulti săi. 

Portarulii se buimăcise la cele ce vedea. Nu scia încotro 
să-și întârcă privirea şi la ce să se uite mai întâi. 

Fătă-frumosiiși cu domnița eşiră şi se arătară la lume. 
Multimea striga de bucurie de se audea în ceri strigătulu 
lori, si din fie-care gură esea vorbele: Să ne trăiască îm- 
përatulü şi împă&rătesa nostră ! 

F&tă-frumosii, daca se cunună cu fata, se aședă în scau- 
nulii împărăției, şi-şi taemi oștile, boerimea şi prostimea cum 
scia elti în legea lui. Toţi rămaseră mulțumiți de tocme— 
lele lui. 

Si petrecură ce petrecură cu fericire în căsătoria lorü ; când 
într'una din dile iși aduse aminte de tatăli săi şi de mu- 
mă-sa, şi se întristă, câ nu scia nimică de căpătâiul lorü. 

Împărătâsa băgă de semă întristarea lui, şi ca unulii ce- 
era dragii fârte, nu voia, vedi, să-lŭ vadă nici o clipă de ochii 
măcarii fără chef. Prinse a-lă întreba. Erä dacă îi spuse, ea 
îlă îndemnă să se ducă să-şi aducă părinții, şi să trăiască cu 
toții la unŭ loci ca în sinulü mă-sii. 

Fetü-frumosü asta și voia. Şi totuși nu se îndura să-și 
lase soția singură. Scia elü, bietii, ce va să dică singurătatea. 
Dară înteţindu-li şi încingendu-li dorulii de părinţi, hotări 
să se ducă. 

Înainte însă de a pleca, împărătesa, soția lui, îi dete unii 


104 


inelü, ce dicea că flù are de la mos), de la strămoși, şi îi 
spuse că are puterea, când îli scâte din deget, se uită la 
densulii şi doresce, să se facă ună palatii cum sémšnü pe lume 
să nu aibă. Îi dete şi pe visitiul curţii, omi vechii, cre- 
dinciosti şi iute la slujbă, care să nu se deslipescă de stăpâ- 
nulü săi, nici câti ai da în amnarü. 

Aşa căpuitii si pregătită de drum, plecă către satulă unde 
trăiau părinţii lui, după ce-şi luă dioa bună de la împărătesa, 
de la boeri şi de la ostași. Drumului îi era să trécă pe la 
împărăţia lui Seferü împărati, pe la tara dinelori şi Dum- 
nedeii mai scie pe unde. 

Trei ani şi trei luni şi trei dile tinu călătoria pînă să a- 
jungă la satulii părinţilorii lui. Şi trecând pe la împărăţia lut 
Seferii împăratii, la întâmpinată dregătorii curții şi l'a pe- 
trecută cu dragoste. Şi trecândă pe la tara dinelorii, acestea 
se întreceaii care de care să-i arate mai multă cinste șisă-lii 
petrecă. za 

Daca ajunse la satulă părințiloră săi, trase butca dinaintea 
bordeiului. Tată-săi şi mă-sa nu-lă cunoscură. Eli dacă vădu 
aşa, ceru să-l găsduiască. Bătrânii primiră, şi-şi cerură er- 
tăciune că nu potii să-i dea mai multi de câtă ceea ce aŭ, adică 
bordeiuli lorü, Elă se învoi si mase acolo. Peste nópte se 
scolă, ese afară binisorü, şi uitându-se la inel, îi arătă că 
doresce să se facă unii palatii întricoşatii în locului bordeiu- 
lui, aceluia, 

N'apucă să isprăvâscă bine de gânditii, si mi se ridică nei- 
culiță, nisce palaturi măreţe, împodobite cu de tote frumu- 
sețile, cu grădini falnice, cu isvâre limpedi, de să te totii fi uï- 
tată la densele şi să nu te saturi. Dară încă-mi-te pe din 
năuntru ? Aci e aci. Cămările, lăviţile, așternuturile, numai 
scumpeturi, 

Când se deşteptară a doa di unchiașulă si cu baba şi se 
vădură muiaţi numai în aur, se speriară. Se frecaŭ la ochi 
şi se uitai in tâte părţile, şi nu le veneau a crede ochilor 
Joră. Li se păreau că vis6dă, 

Atunci intră Fătu-frumosu la dânşii, îl scâse din uimirea în 


105 


care căduseră şi şi se descoperi, spuindu-le că elù este ful 
loră celü răpit, şi că a ajuns împăratii. 

Când audiră de unele ca acestea, unchiașulii și baba, 
muriră și înviară de bucurie. Apoi iü luară şi flù pupară 
şi pe o parte şi pe alta: éră elù le sărută mâinile. 

Îndată se făcu svoni în sată că unchiașuli şi baba se pro- 
copsiră fără scirea lui Dumnedeii, si alerga lumea după lume 
ca să vadă cu ochii lori minunea. 

Ajungândiă şi la urechile stăpânului moşiei acesti `svonü, 
se duse şi elü de vědu palaturile şi rămase cu ochii sgâiţi. 
Acesti omi era pismătareții şi zăcașii la inimă. Nu voia, vedi, 
nică în ruptulă capului, să-lă îutrecă alţii, nici în bogăție, 
nică în procopsâlă. 

Se duse deci acolo să se încredințeze prin sine însuși de 
acâstă minune, şi daca vědu pe Fëtü-frumosü, artă fi poftitii dum- 
néluluí să-l ginerescă, fiind că avea trei fete. 

Pofti pe F&ti-frumosi, ca să vie şi elii pe la dânsul p'a- 
casă, ca să lege prietenie. Fëtü-frumosü, cu inima curată, şi 
fără nici o vinovăţie într 'nsulii, se duse, del de datorie. Acolo 
daca îlii vădură, stăpânul moşiei aduse vorba de căsătorie 
şi-i spuse că arii fi bunii bucurosti să-i dea pe ori-care va voi 
elü să ia din fetele lui. 

Fëtü-frumosü le spuse curati că elù este însuratii, și că are 
de gândi să se întârcă la nevasta peste puținii. Ba încă le 
spune şi cu ce putere făcuse palaturile alea frumâsele, daca 
îlă întrebară. 

Pismătarețulu de stăpână alii moșiei plănui atunci cu fe- 
tele sale, cum să facă să fure inelulü din degetuli lui Fătii- 
frumosi. Pentru acesta, nu trecu multe dile, şi poftiră pe 
Fëtü-frumosü la masă la dénsi ca să se chefuiască si să pe- 
trecă împreună, căci, diceaŭ el, mai avea-voră dile să se mai 
vadă aü ba? 

F&ti-frumosă, fără să-l plesnescă prin cap ce plănuisera ei, 
se duse. După ce se chetuiră mâncândi şi bândi câtă le ceru- 
ră inima, când fură să se scóle de la masă, zšcasulü de pro- 
prietarü ceru să le mai dea câte unit pahariisă bea,la botu 


106 


calului, cum se dice. În paharul ce dete lui Fătii-frumosti 
amestecă, fără să scie eli, nisce burueni adormitóre. 

Cum bău, îl şi fură aghiuță. Cădu într'o amortélá soră cu 
mârtea. Capuli îi bănănăia într'o parte şi într'alta, de parcă 
își rupsese jungetura. Îl luar, deci, binişorii, îi puseră într'- 
unŭ pată, şi acolo r&mase până a doua di. Pe când dormea 
elii dusi, îi scâseră inelulii din degeti şi îlti ascunseră. 

A doua di dacă se desceptă Făti-frumosiă, îi fu ruşine de 
ceea ce făcuse, Eli se căia şi se căia cum de să facă el% 
fapte de care nu mai făcuse în viaţa lui, să-și bea adecă și 
simţirile. El socotea, vedi, că a bšutü ca unü nemernici, şi 
d'aia să îmbătase aşa, 

Cum se deşteptă, se si duse acasă, fără să bage de s6mă, 
că îi lipsesce inelulti din degetii. Acasă dacă ajunse, ia pa- 
latulü de unde nu e. Perise ca şi când n'ară fi mai fostii, 
iar în locul lui găsi €răşi boădeiulii părinților lui. Se mai 
căi elü o tonă de neghiobia ce făcuse, dar acuma: prinde or- 
bulă, scâte-i ochii, povestea ăluia. š 

Se hotărî dară să se întârcă la împărăţia lui, să nu se 
mai intâinâscă cu nisce asemenea 6meni rei la sufletii. Eli 
dise şi părinţilorii lui să mergă cu dânsuli, să trăiască ca 
în vaiti. Dară ei se mulțumiră ale rămânea ósele în sătuce- 
nulü în căre se născuseră, şi poftiră fiului lori o viaţă lină 
şi fără de supărări diavolesci. 

Bietul F&ti-frumosiă, tristă că-şi perduse ineluli, tristi că 
părinţii sei nu voescă a merge să trăiască cu dânsuli, sta 
cu capulii rezemată pe mână şi se gândea, cum să facă ca 
tote să-i iasă în de bine. Când, de odată se înfăţiseză îna- 
inte-i visitiulii ce-l dase împ&rătesa. 

— Ce ai, stăpâne, de eşti așa tristi, fără să te mângâi? 
Aü dóră primit'al niscai-va sciri rele de la împărăție ? 

— Ba sciri rele de la împărăție n'ami priimiti, dragul 
mei. Dară, 6că, écă, écă, ce mi “a întâmplat. 

Şi-i spuse totii din firii pînă'nață. 

— a lasă, stăpâne, nu te mai mâhni așa pentru atâta lu- 
cru de nimici, 


107 


— Ce stai tu de vorbesci, omule? Apoi de nimici lucru. 
ei tu, că amü perduti inelulă ; aşa sculă rară, şi de puținii lu- 
eru socotesci tu că este a më despărți de părinți fără să mai 
nădăjduescti a-i vedea? 

— Ba nu, stăpâne; dară ja să ne înțelegemii la cuvinte. 
Părinţii împărăției tale, dacă nu vorü să vie să trăiască pe 
lângă D-ta, poți să-i faci să trăiască bine și aci, lăsându-le 
o sumuliță bunicică de bani, de care ai, mulțumită Domnu- 
lui, destui. Câtii pentru inel, apoi împărătăsa dâmna nó- 
stră, a avutü de grije si pentru acesta. La plecare, ea mi-a 
dati acestii inelii. cu poruncă straşnică' ca să ţi-l daŭ numai 
atunci când voii vede că mâhnisa umblă să te birue. Şi toc- 
mai acum mi se pare că e timpulă. Poftim ! 

Şi îndată scoţândă din sînă unŭ inelă, ca şi celă-latii de 
frumosti, i-lii dete; mai adaogândă a dice că inelul acesta 
are darul, ca, uitându-te la elü, şi dorindti, îndată se va 
înfăţişa înaintea dumitale doi arapi, cari vorŭ face ori-ce le vei 
porunci. 

Tocmai atunci trecea p'acolo şi stăpânului moșiei, celŭ cu 
pricina, într'o căruță cu patru telegari, mergendă în treba lui 

Fëtü-frumosü, cum luă inelulă în mână, se uită la elü, şi 
pofti să iasă cei doi arapi. Îndată se pomeni cu cei doi arapt 
ne gri ca fundulii c&unului, că stai dinnaintea lui, ageri si 
sprinteni ca nisce pardoși. 

— Ce poruncesci, stăpâne, diseră ei. 

— Să-mi luaţi pe chir ăla care trece în căruță, şi să nu-li 
slăbiți pînă nu va scâte ineluli ce înt-a trasă din degetii, mi- 
şelesce. 

Vedi că elü pricepuse că beţia aia d'atuncea nu fusese lu- 
cru curată; dară n 'avuse ce-şi face capului, d'aia şi tăcuse din 
gură. 

Uunde mi se repediră, neiculene, &i arapi, ca nisoe Smei şi 
ca nisce lei paralei, de nu-i puteai ajunge cu praştia. Într'o 
clipă fură acolo şi, unulü apucă caii de dârlogi şi mi ţi-l o- 
pri ca pe eï, şi altuli apucă pe pismătarețulii de stăpânii alti 
moșiei de peptü, şi câtii te-ai şterge la ochi, fu şi dată jostiș. 


108 
şi unde mi ti-1ü incepură a-Iü resuci si a-lă buchisi înfundată. 
de-ţi era mai mare mila de dânsul. 

Dacă îi cerură Arapii ineluli, eli tăgăduia ca un nemernici. 
Se pusese diavolul călare pe inima lui, și nu-l lăsa nici de 
“cum să seótšá inelului la ivelă. Dară ce credeți că Arapii mi-l 
lăsară numai aşa cu una, dou? Nici să vë gândiţi. 

Hü luară din noi la târbăcâlă. Umbla prin mâinile lori, 
de la unulü la altulii ca o minge. Hü mai fátuiră, îlă mai tru- 
diră, de credeai că se perde prin mâinele loru, si ca să spue nici cât 

Dacă vădură Arușii aşa, că se încâinase sinu vrea să dea 
ineluiiă, flù puseră jos, unulü iü ținea şi altuli seóse unü cu- 
titù de la brâă, îlu dete pe masatii, şi se făcea că vrea să- 
1ü jupóe de vii. 

Vëdu &la că nu e glumă, că-i sta viața numai într'ună firii 
de aţă, şi ca să scape de mârte, spuse că la eIü este ineluli, 
şi-lă scâse de-lă dete Arapilori. 

Arü fi voitü 6menii lui, visitiulă şi argatuli să sară să-și 
scape stăpânuli din mâna Arapilori. Dar cine se putea apropia 
de dânşii? Numai câte uni brâncile da aceștia, şi se duceaii 
peste capii, de se sculaii schilodi. 

F&tă-frumosă privea şi crescea carnea pe elii de mulțumire, 
când vedea că irâcă ridichea becisnicului de zšcasü, după cum 
i se cuvenea. 

Priimindu-şi inelulă Fătui-frumosii îlti băgă în degetü lân- 
gă celii-laltă şi se hotări a se întârce înapoi la împărăția sa. 
Dete părințiloră lui vr'o trei pungi de galbeni, fiind-că nu 
voiră a merge cu densuli, segăti de drumi, se urcă în butcă 
şi porni. 

Dară când se despărțiră? Plângea şi lemnele şi pietrele de 
jalea unchiaşulni si a babei. Vedi că pricepură ei că n'are să 
se mai vadă. Pâte că în ceri, dar aci pe pământii de léc! 

Şi se duse, şi se duse Fëtü-frumosü cale lungă depărtată, 
care de aci înainte se gătesce, basmu mai frumosi grăesce, 
se duse pînă ajunse la o poiană frumâsă, de marginea căreea 
curgea unŭ riuleță. Aci își căută eli loci de popasi. 


109 


Fiă că-lă și găsise, căci era o frumusețe de nu te înduri să 
te depărtezi de dânsa. 

Lichiaoa de stăpână al moşiei, nici una nici alta, voia cu 
dinadinsuli să aibă pentru dânsulă inelulă lui Fët-frumosü 
și mai multe nu. Se luă după densulti, si cugeta, că mai cu ` 
marghiolii, mai cu şolda, mai cu prefecălorii, să îuşele pe 
Fëtü-frumosü şi să-i dea puii de giolu la inelü. 

Daca vădu pe Fétü-frumosü că vrea să ppoosâscă, se opri şi 
eli mai câtă colea, după unii mărăcinişiă, şi aşteptă pînă să 
adârmă. 

Fă&tă-frumosi, nici că se gândea la nisce ast-fel de mișelii, 
elù întinse pe pajiște nisce seórte scumpe ce le avea, se a- 
şedă pe dânsele, mâncă şi se culcă. Visitiulă lui celă cre- 
diuciosii stătu de padă e bună bucată de timpi, şi daca vědu 
că nici apele nu se mai mișcă, și fiind şi ajunsti de oste- 
nsla drumului, puse şi elü capulti josă şi-lă fură somnulă. 

Când vădu că amândoui dormi duşi, čla eşi din crângii 
binișoră, şi pis, pis, ca o miță când pândesce la ș6reci, se 
apropie incetişoră de Fătă-frumosi, îi trage inelele din deget 
şi p'aci ţi-e drumulü. 

Erä daca se sculă Fëtü-frumosü, si vădu că-i lipsescü inelele 
credu că viditiulü i le-o fi luati, ca să le pue bine, de temă 
ca să nu le perdă dormindii, şi-l întrebă. Visitiulti respunse 
că Dâmne ferescei nu i le-a luatü el. Acumii înțelese că 
vre-un fură i le-a stersti și se întristă, nevoe mare, 

Așa supăratii porunci de înhămă caii la butcă şi porni. Elù 
nu scia ca cine să "i le fi luati, şi n'avea pe cine apuca de 
ele. Şi mergândii elü asa şi ciudindu-se, si frămntându-se 
de mâhnire, se gândea ca ce să răspundă elù împărătesei, 
când Po întreba de inele. Nu-i venea lui, vedi, odată cu ca- 
pulii, să-l crédá nescine că este neharnică, motolü şi adormită. 

Tocmai pe cândi părerea de răi îlti ajunsese şi mai şi, de 
câtii pină aci, erai trecendii printr'o pădure mare şi desă 
D'odată audi nisce balauri de lăutari trăgendă din viori, de 
gândeai că mănâncă focă, şi din ce în ce se apropriai. Nu 
trecu multi şi 6tăcă lăutarii trecură pe lângă butea lui Fëtü- 


410 


frumosti, totii cântând, şi-i deteră bună diua. Făt-frumos 
le mulțumi şi prinse a-i întreba : 

— Dară de unde veniţi, bre, 6meni buni, și unde vă duceți ? 

Lăutarii r&spunseră : 

— Ne ducemii să cântămii la nunta împărătesei tale. 

— Cum să cântați la nunta împărătesei mele? întrebă 
F&ti-frumosi, căruia îi sări inima de frică. 

— Apoi, să vedi dumneata. Uni împărat din vecinătate 
vădendii că este atâta diastimă de vreme'de când,ai plecati, 
$i nu te-ai mai întors, sa sculatii cu ste asupra împără- 
ției tale, ca să silescă pe împerătesa a lua de soții pe fñulü 
său. Impărătesa sa împotrivitii forte, şi de doă ori sau lovit 
oștile și de doă ori aceli împărat a fostii Diruitorü. În cele 
-lin urmă nici împărătesa nu mai trăgea nădejde co să te 
întorci. Şi de milă ca să nu se mai prăpădâsă orașele si sa- 
tele, şi atâta sumedenie de ste, sa înduplecatii a lua cere- 
vea împăratului, şi mâine le este nunta. 

— Cum se pâte una ca asta? 

— Ecă, se pâte şi se prea pâte. Dară fiind-că te întorci, şi 
daca voesci să ajungi înaintea nunții, lasă-ţi butea să vie pe 
urmă, si tu aideţi cu noi. 

Fătu-frumosă n'așteptă să-i mai dică încă odată. Se dete bi- 
nisorü josü din butcă, și porni cu lăutarii la drumi. Unulü 
din lăutari flù luă în cârcă, și când își fâcu vint, se aruncă 
drepti în slava cerului, şi mergea ca virtejuli. Ar fi voitü 
elŭ să mârgă ca gândului, dară îi fu temă să nu plesnescă 
fierea în Fëtü-frumosàü. 

O dată începu Făt-frumos, să strige: 

— tăi, mă, să-mi iaŭ căciula, că mi-a cădută din capi. 

— Ce stai dumneata de vorbesci ? Las'u încolo la nevoile 
«căciula, că ea acum o fi cale de şese luni de departe, să mergi 
<u piciorul pînă acolo, unde a cădutii ea. Şi mai merse ce 
mai merse şi se coboriră la scara palatului împărăției sale. 

Aci dacă ajunse, împărătesa, şi toți boerii, şi tâtă stea, 
eşiră întru întimpinarea lui. După ce-şi dară buni găsitu și 
buni venitii, îi povexstiră cum împ&ratuli vecină sa sculatii 


iti 


cu rësboiü asupra loră, cuin óstea lui a spartă óstea impë- 
rățieï lui de două ori, şi cum se gătesci pentru a treia 
lovire. 

Apoi impërštésa îi spuse că ea a făcutù acele meşteşuguri 
cu lăutarii, ca să-lŭ aducă maï curindă, că scie cum a per- 
dută inelele şi ce a pățitů. 

Pe când vorbiaii încă, 6că uni curierii că se înfațiseza 
înaintea lori şi dă împărătesei inelele cu pricina şi impë- 
ratului căciula ce-i căduse din capi. 

Ea îi spuse că doi din acei lăutari ce a vëdutü elü în 
pădure, a avutii porunca unulii să-lă aducă pe densuli, şi 
altul inelele. 

Împăratul se veseli o tónă; dară era supăratii foarte 
cum de să îndrăsnescă vecinulii lori împărati să se scóle 
cu răsboiui asupra împărătesei sale. 

Si audindü glótele de venirea lui Făt-frumos, veniai drâie 
să se scrie la 6ste. Se sculară deci, cu mică, cu mare, şi 
fâcu óste ca frunda şi ca iarba. Fëtü-frumosü le tocmi şi le 
învăţă cum să mergă la rësboiü. $i- lŭ ascultai glâtele, ca-l 
iubiai, nevoe mare. D'apoi boerii? Nu se lăsau nici ei mai 
pre josti. Vedi că şi elü era dreptii, îndurătorii, şi viteză, 

Pornindii la răsboii cu o sila aşa de mare şi de grozavă, 
sparse împărăţia vecinului lor cutezătorii. Prinse în rtsboiii 
şi pe acelii împăratii vrăjmaşu, împreună cu fiulă săi, şi ií 
aduse de'i tăiară dinaintea împărătesei, 

Apoi întindendă coprinsuli, sëü şi asupra acelei împărății 
şi mai puindă la cale tâte cum să ajungă supuşii săi sa fie 
fericiţi, se puse pe traii, şi trăiră vaci de omi nesupărați 
de nimeni. 

Eră eŭ încălecaiii p'o sea etc. 


NOTĂ. Comunicatii de fratele mei George şi culesii dintr'un 
sati din judeţul Vlașca, 


X 
OMULU DE PIATRA 


IN fosti o dată uni împărat şi o împărătesă, amen- 
© duoï tineri şi frumoşi, dar nu făceaŭ copii. 

Z Intro di veni la împăratulă uni arapii buzat şi-i 
dise : Să trăesci luminate împărate ! Am auditii că împărătâsa nu 
face copii şi amă adusă buruieni pe care cum le-o bea rămâne 
grea. Impă&ratulă luă buruienile de la arapii şi porunci să-i dea 
cali împărătescă şi unii rándü de haine de aurü ce-ţi lua 
vederile de frumusete, apoi chemă pe împărătesa şi-i dete bu- 
ruenile să le férbă şi să le bea, Impărătesa chemă pe bucătă- 
resă şi-l dete buruenile să le ferbă, fără să-i spue de ce trebă 
suntü. Bucătărâsa nesciindii puterea lori, gustă dintr'ensele si 
apoi le duse împărătesei să le bea. Nu trecu multă timpi la mij- 
locă şi rămase grea impărătâsa. Eră când veni vremea, născură 
amendo& câte unŭ coconaş, mai frumos de câti toti ce este fru- 
mosă pe lumea acesta, şi le puse nume: unuia Dafin și altuia Afin. 

Într'o di împăratul plecă la bătălie, şi lăsândă pe fiul sëü in 
locu-i, îi dete o mulţime de chei în mână şi-i dise: fiule, în toate 
casele ce se deschidii cu aceste chei să intri, ră în casa ce se des- 
chide cu cheia de aurii, să nu-ți calce piciorulü, căci nu va fi bine- 
de tine. 

Cum plecă împăratul din oraşii, fiul sëü intră prin tote ca- 
sele şi vědu o mulţime de pietre nestimate fârte frumâse, dară 
nu-i plăcu nici una, în cele din urmă ajunse şi la casa ce se 
deschidea cu cheia de aură, stătu puţină, se gândi la porunca, 
ce-i dedese tată-săi, dar biruindu-li nerăbdarea, intră în lä- 
untru şi vădu unŭ ochiană de sticlă; se uită prin elü si vădu 
unŭ palat cu totulti şi cu totulü de aură, în câtă la sóre te pu- 


113 


teal uita, eră la densulii ba. Şi inti” énsulü şedea demna Chira- 
lina, tânăra copilă flóre de grădină frumâsă ca o gdină 

După ce o privi maï multă timpi, puse ochianulii crăși la 
loculii lui și eşi afară cu ochii plini de lacrămi, 

Nu trecu multă timpi şi împăratul se întârse de la bătălie 
bivuitoriă, dară in loci să-i 6să fivlu săă înainte, să-lii priime- 
scă cu bucurie, eşi numai împărătesa şi-i spuse că fiul eï este 
bolnavi. Împăratul pricepu numai de cât de unde-i venea 
bóla, şi chema pretoţi doftorii şi doftoriţele din lume, dar toți 
îi giseră : că pînă nu va da fiului sëü de soție pe dâmna Chi- 
ralina, el nu se va însănătoşi. Împăratul trimise soli peste 
soli la dâmna Chiralina, dar fu peste putință ; căci tatăli ei nu 
voia să o mărite. 

Audindi feciorulă impăratului tâte acestea hotărî să se ducă 
el însuși să o céră de la tatăl ei. Aşa dară spuse tote ace- 
stea fratelui săi de cruce şi într'o di plecară amendoi si se fä. 
cură nevăduti, Merseră di de vară pînă sera şi ajunseră la mu- 
ma Crivăţului, bătură la uşă si eşi înaintea lorü o Babă sbâr- 
cită şi întrebă ce caută ? Ei respunseră că certi să gäzdué: că 
pînă a doua di, şi să le spue pe care drumii să apuce ca să a- 
jungă la împărăţia dâmnei Chiralina, 

Baba se uită la dânşii cu milă şi apoi le gise:vași priimi 
în casă cu mare bucurie ; dară mi-e frică că va veni fiuli meŭ 
şi vă face pre amândoi sloii de ghiață; duceţi-vă mai bine 
la sora mea cea mai mică, că ea pâte să vë găzduéscă şi să vě 
spue drumul la dâmna Chiralina. 

Feciorulă de împărati plecă înainte si ajunse la muma vinu 
tului turbată, plecară si de acolă şi ajunseră la muma vîntu- 
lui de prima-vară, bătură în uşă şi va eși o femee înaltă şi tînără 
şi frumâsă. Acestă femee cum vădu pe feciorul de împăratti 
Y dise : Dragă fëtü trumosi, sciù că ai plecati să cauţi pe 
dómna Chiralina s'o ei de soție; dar nu vei putea săajunugi 
pînă la împărăţia ei, fără ajutori fiului meă. Rămâneţi aci 
dară trebue să vë ascundii fârte bine; căci cum o simţi fiul 
meü că se află la mine 6meni după tărâmulii cel-altii, vă o- 
móră. Dicândă aceste vorbe plesni de trei ori din palme şi 


8 


114 
îndătă sări de pe sobă o pasăre de aurii cu cioculii de dia- 
mantü şi cu ochii de smarandă, şi-i băgă supt aripi pe a- 
mendoi, spol se sui 6răşi pe sobă. 

Nu trecu multă timpi şi se audi o dulce vijiitură de vinti 
care aducia uni mirosü de trandafiri şi de rosmarini, uşa 
se deschise singură şi intră în casă unu flëcàü frumosă cu pë- 
rulă lungă de aură, cu aripi de arginti şi cu unü batü în mână 
împletitii cu de totiifelulă de erburi şi (lori. Cum intră în casă 
dise mă-sei: Mamă, mie mi mirose a omii de pe tăremulu 
celă-l-altă i-o fi mirosindii, mamă, dar p'aicea n'are ce căuta 
Gmenii de pe tăremuli celă-l-altů. 

Vintulu se linişti şi se puse la masă ; eră după ce mâncăo 
strachină de lapte dulce de câpridră şi bău apă de micşunele 
dintro 6lă de marmură, se puse la povestitii. 

Mă-sa, vădându-li cu voe bună, dise fiulii meă, ia spune-mi 
unde este împărăţia dâmnei Chiralina, și cum artă face cine-va 
ca să o ia de nevastă ?—Grei lucru më întrebași, mamă ! dare 
aide, trâcă-mergă, 

Împărăţia dâmnei Chiralina este departe de aici cale de dece 
ani; dară acestă cale se pâte face càtü te ştergi la ochi dacă 
cine-va S'o duce în pădurea cea négră de lângă gârla de păcură» 
care aruncă cu pietre şi focii pînă la certi, și daca o încăleca 
pe busténulü Eleloră cu care pâte să trecă gârla ; îusă cine aude 
şi va spune cui-va, acela să se facă de piatră, pînă la genuchi, 

După ce va ajunge la împărăție, trebue să se facă unii cerhii 
de aură şi să intre intr'ànsulü ca să ajungă în odaea împără- 

ssei și să o fure; cine aude și va spune cui-va, să se facă de 
iatră pînă la brâă. După ce o va lua de sotie, numa Criv&- 
ului, de pismă, o să trimeţă unii ovreiă cu nisce cămaşi fru- 
16se şi mai suptiri de câtă pânza păeajenului; dâmna Chira- 
na o să cumpere cămăși ; s dacă nu le va uda cu iacrămi de 
turtirică, cum se va îmbrăca cu densele, va muri; cine aude 
şi va spune cui-va, să se facă cu totulu şi cu totulă de pétri. 

Pe cândă vintulü spunea tóte acestea, feciorulii de împă- 
ratü adormise ; ră feciorulii bucătăresei rămăsese deșteptii şi 
a udise toti. 


. 


115 


A doua di după ce plecă viatulu d'acasă fecioruli de îm- 
përatü întrebă pe muma vîntului daca i a spusă fiul săi ce- 
va : dară ea temendn-se să nu se facă piatră, îl respunse că n'a 
aflată nimică. 

Atunci feciorulti bucătăresei și celă de împărată luară dru- 
mulii înainte, şi se duseră di de vară pînă séra, dară când fu 
pe la scăpătatuli sóreluí audiră uni sgomotă și uni urletii 
mare, apoi vădură o gârlă mare de păcură aprinsă aruncândă 
pietre pînă la înaltul ceri, Feciorulă de împăratii se sperie; 
dară feciorulii bucătăresei îi dise: nu te teme de nimicii și 
vino cu mine în acâstă pădure şi fă ce ţi-oi dice eŭ. 

Ajungendiă ia mijloculii pădurui, zări buştenulă Elelori, în- 
călecară amândoi pe dânsul şi dându-i pinteni de trei ori se 
prefăcu într'o căruță cu doi-spre-dece cai de focă si intt'o clipă 
se inălță pină la vintulü turbati şi se pogori la porţile pala- 
tului dómney Chiralina. Apoi după ce se deteră josă, căruta se 
prefăcu eră Dusténü, si ei remaseră dinaintea unui palatü de 
zamfiră piatră şi cu porțile de hiparosii; âră la una din feres- 
tre sta, dâmna Cbhivalina îmbrăcată cu haine de auri tesute cu 
mărgăritară. 

Cum vădu dâmna Chiralina pe feciorulă de împăratii prinse 
o aşa de mare dragoste de dënsulü în câtii cădu la grea bólš 
şi ajunse la câsulii morţii. 

Ce nu făcu bietuli impăratii ca să o scape ? Dară tote erai 
în zadară. În cele de pe urmă veni o babă şi-i dise: Lumi- 
nate împărate! să trăesci întru mulți ani! dacă vrei să se facă 
sănătosă fiica impërátiel tale, să cauţi cerbulii de aurü care 
cântă ca tpte păsările şi să-li adnci în casă numai trei qile, 
și vei vedea cum se va face sănătâsă. 

Împăratul puse să strige pristavulti în tótš împărăția ; ră 
după trei dile feciorulii bucătăresel lovi busténulü de tre erj 
şi se făcu ună cerbü de aurii frumosă, apoi băgă intr'ëénsulü 
pe feciorulti də impăratii, si se puse dinaintea palatului. 

Impăratuli vădendiă cerbulă, se date josi şi întrebă pe fe- 
căorulă bucătăresai, dacă-i este de vindare!l 


116 


— Nu-mi este de vindare, ci de închiriere, respunse cu se- 
meţie feciorul bucătoresei. 

— Ei bine ! ce să-mi ceri ca să mi-l dai numai trei dile ? 

— Să-mi dai o mie de bani de auriu. 

Tecmtla se făcu si împăratului luă cerbulă şi-l bagă în o- 
daea domnei Chiralina ; apoi se duse la tréba lui. 

Cerbul, cum se vědu numai cu dâmna Chiralina, începu să 
cânte ună cânteci de dori de plângea lemnele și pietrele, 
Dómna Chiralina adormi, €că feciorulu de împărati eşi din 
cerbü şi o sărută pe frunte, apoi intră 6răşi în cerbi. 

A doua di dâmna Chiralina spuse femeilorii sale ca a vi- 
satii de două ori căa sărutato unŭ june frumosi, Atunci una 
din femei, fiindii mai pricepută, dise dâmnei Chiralina ; că pe 
dată ce va începe cerbulii sa cânte să se prefacă că dórme; 
şi cumü se. va simţi că o sărută cine-ca, sa pue mâna pe densulii” 

Cum veni n6ptea, cerbulü începu să cânte unii cânteci de 
jale. Dómna Chiralina se prefăcu că dorme ; si când veni fětů- 
frumosti să o sărute, iü strânse în brațe şi-i dise: d'acum 
înainte nu vei mai scăpa, că multă amu dorită să te dobândesciă, 

Eï se giugiuliră ca nisce porumbei pînă îi apucă dioa: €ră 
când fu pe la prândi venit împăraulu şi cu fiului bucătăresei 
ca să-i dea cerbulii Domna chiralina în cepu să plângă si nu 
vrea nici de cum să se despartă de cerbu ; dară fiului bucătarese 
îi dise încetinelùŭ : cere de la împăratulii voie să pdtreci cerbuliii 
pîna afară din oraşii, căci acolo ne aşteptă o căruţă cu doï- 
spre-dece cai de foci, în care o să ne ducemi la împărăţia 
lui Făti-frumost, iubitulă tăi. 

Domna Chiralina ceru şi dobândi de la impăratulii acestă 
voie, şi petrecu pe cerbi cu mare alaiŭ pină afară din oraști; 
atunci Afini lovi cerbulu de trei ori în burtă şi îndată s făcu 
dintw'Ensulii o căruță cu doi-spre-dece cai de foci, apoi lu- 
ândă pe demna Chiralina c'o mână şi pe Dafini cu alta sări 
într'ensa si se făcură nevăduţi. Şi după ce umblară di de vară 
pînă 'n s6ră ca cuvintuli de poveste ce d'acilea în colo se 
gătesce, eşiră pe tărâmului celă-l-altii si ajunse în ţara lori. 

Împăratul cum priimi scire despre sosirea fiului seu îi esi 


117 


înainte cu mulțime de oști, apoi îl însoţi cu Dâmna Chiralina 
şi făcu nuntă împărătâscă care tinu trei dile şi trei nopți, 

Într'o di Dâmna Chiralina şedea la feréstra palatului, şi se 
uită la drumiă, când €că ună ovreiü cu cămăşi de vendare. 
Dâmna Chiralina îlů chemă susü şi luă doă cămăși şi mai sub- 
tiri de cât pânda păjenului şi se îmbrăcă cu una dintr'n- 
sele. Nu trecu mult şi se bolnăvi atât de grei în cât ajun- 
se pe mâna morții. 

Afinu află despre bóla împăratesei şi intră pe la mieduli 
nopții în odaea unde dormea ea, apot o stropi peste toti cu la- 
crămi de turturică şi eşi afară , dară strejarii de la use se du- 
seră la Dafini împ&rată, şi-lu piriră că La vëdutü s&rutându 
pe împ&rătesa, 

Împăratuli cum audi se făcu foci de mânie, și porunci să 
taie capulü lui Afin. Dară când ajunse la loculti de perdare- 
Afin dise împăratului: mulţi ani să-ți dea Dumnedei impă- 
rate! pentru tâtă frăția şi dragostea mea către tine, te rogi 
să strângi pe toți boerii cei mari ai împărăției că am să spuiii îna- 
intea lori unii mare cuvânt, şi apoi vei porunci să-mi taie capul, 

Împăratul porunci să se adune divanul împ&rătescii în care 
să fie de faţă si dâmna Chiralina; şi aducândă pe Afin îi dise : 
spune, nelegiuitule, aceia ce ai de spus; atunci Afiină incepu aşa : 

A fostă o dată unŭ feciorii de împărată care prinse dra- 
goste asupra unei fete de împăratii de pe târâmuli celă-l- 
alti, şi fiindă-că nu putea să trăéscă fără dânsa, a plecată 
împreună cu fratele sëü de cruce ca ori s'o găsâscă ori să-şi 
repue capul prin pustii. După ce umblară lumea în crucişă 
şi curmedişă, ajunseră la muma Crivăţului şi o rugă să le 
spue drumul care duce la fata de împărată, după care ple- 
caseră ei. Muma Crivăţului îi trimise la Muma Vintului de 
primăvară care îi găsdui şi le făgădui să întrebe pe fiulü săi 
Ea sa ţinut de vorbă; căci cum a veniti ñulü sëü La între- 
bat si elü a început să spue aşa: împărăţia dâmnei Chira- 
lina este departe de ei cale de dece ani; dară acestă cale 
se pâte face într'o clipelă de ochi daca s'o găsi cine-va care 
să se ducă în pădurea cea neagră de lângă gârla de păcură 


118 


care aruncă pietre şi foci pînă la cerü, unde va găsi busté- 
nul Elelorü şi va încălica pe dânsul ca să trecă gâria. După 
ce va ajunge la împărăție, trebue să facă din bușteni uni 
cerbă de aurt şi să intre intr'ëénsulü ca să ajungă în. odaia 
dâmnei Chiralina şi să o fure. După ce o va lua de soţie, sora 
vîntului turbatii de pismi să trămiţă un ovreiü cu nisce că- 
măşi mai subțiri de câtă pinda păejenului, și daca nu va sci 
să le ude cu lacrămi de turturică, cum se va îmbrăca cu dèn- 
sele în trei dile va muri. 

După ce vântulii spuse tâte acestea mume-sei, o jură că de 
va spune cui-va ceea ce a auditii, să se facă cu totul de piatră. 

A doua di feciorulă de împărat intrebă pe muma vântului 
daca a aflată ceva de la fiiulă său; dară ea temându-se să nu, 
se facă piatră, îi dise că n'a aflutii nimică. Eară fratele dei 
cruce alti feciorului de împărat nu dormise în nóptea aceea şi 
audise totii. Asti-felă fără să spue Feciorului de împăratii 
acestă taină, se duse impreună cu dânsulă în pădurea negră 
încălecară pe busténü şi trecură gârla dincolo. Cum sfârşi 
Afin aceste vorbe se făcu de piatră până la genuchi. Afină în- 
cepu 6răși şi dise: după ce ajunseră la palatulti dómneí Chi- 
ralina fratele de cruce lovi Dusténulü de trei ori şi se făcu unŭ 
cerb de aură şi băgă pe feciorul de impărati într'insuli ca- 
rele prin acâste cuvinte, A(inü se făcu de piatră pînă la briă 
Împăratul și împ&rătesa vëdéndü nevinovăția lui Afinů înce- 
pură a plânge si a-lă ruga să înceteze din povestire. Dară 
elü nu voi, ci merse înainte dicând: după ce împăratul se 
cunună cu dâmna Chiralina nu trecu multă şi împărătesa cum- 
pără două cămăşi de la uuti ovreiü, se îmbrăcă cu una din- 
tr’ênsele şi îndată cădu la grea bâlă, Afiniă, sciindt din ce venea 
bóla intră pe la miedulii nopţii la Impărătesă şi găsindu-o» 
dormindă, o stropi cu lacrămi de turturică şi o scăpă de mârte. 
Cum sfârşi Afinü acestă povestire se făcu cu totulii de piatră, 
ră Dafinii împărat şi cu dâmna Chiralina plânseră trei dile 
şi trei nopți, apoi luară trupul cel împetriti alti făcătorului 
lorii de bine şi-lii puseră în odaea lorii ca să-și aducă amin- 
te de dânsuli toti-d'auna. 


119 


După aceea ei trăiră mai multi timpi şi născură un copil, 

Într'o diminétš Dafină împărat intră în casa împărătesei şi-i 
spuse că a visati o femeie îmbrăcată în haine albe care i-a 
disü că daca voesce să învieze pe fratele săi celü împielrită 
să taie copilul loră, să ungă piatra cu sângele lui. Împără- 
tesa spuse că şi ea a visatii toti uni astii-felă de visă: 
apoi unindu-se amândoi tăiară copilulii și stropindă piatra cu 
sânge, începu să se misce, apoi înviă cum se cade şi dise: 
O domne ! da greii somnü amii dorimit.E! e! frate, respun- 
se împăratului : ai fi dormiti multi şi bine daca nu tšiamü 
copilului ca să te stropimii cu sângele lui. Atunci Alinii se 
crestă la unŭ degetii cu cuțitul si lăsă să curga sângele sëü 
peste copil, care înviă numai într'o clipă; €ră împ&ratulă 
de bucurie porunci să facă veselie mare în tâtă ţera. 

Şi încălecaiii p'o sea şi vo spuseiii dumniei vóstre aşa. 

NOTA. Scris de N. Filimon, şi publicati pentru ântâia 6ră în Ţă-— 


vanuli românii Nr. 34 din 1862, a doua órä in Legende sai Ba- 
smele românilorii, partea Il, fasci. I, 1874 


XI 


VOINICUL CELU FARA DE TATA. 


fost odată ca nici odată, etc. 
A fost un împărat şo împărătesă. Ei aveati numai a 
fată., şi o păsea ca lumina ochiloră lori. Ea n'avea 
voe să €să nici pînă in grădină fără dădaca ei. Acesta o ținea 
de aprâpe şi wo scăpa din vedere nică câtai da în cremene: 
Fata totii şedândii la ferestră vedea pe un june flueră-vîntii 
umblândii de colo pînă colo. Intr'o di uitându-se la elii o 
vădu si elü, şi ţintindi ochii în ochii ei, ea simți uni fior, 
apoi ca o scântee de focii o arse ce-va la inimă. Se trase fata” 
de la ferâstră şi spuse dădacă-sei ce i se întemplă. Atunci 
dădaca ei îi dise: 

— Ci ca fugi şi d-ta de ferestră! Ce tot te sgăesci şi te 
viți la toţi d'alde taie câinilor frundă. 

Nu trecu multü şi fata începu a nu se simți bine. Pasă. 
mi-te luase în pântice, fără scirea lui Dumnedeii. Spuse dă 
daca-sej. Acesta se da de césulü morţii de ciudă, cum de să 
se întâmple una ca ásta, fără să scie fata; de bărbatii. Frica 
ce le coprinsese pe amândoi, era de nepovestitii. 

— Ca ce o să dică tatá-tëü acum când va afla, se vâeta 
dădaca, ce o să-i respundii eŭ, când mă va întreba ? 

— Cum o sá më înfățişezii eŭ acum înaintea tată-mei, cu 
bortulü la gură, dise şi fata, când numai unulii Dumnedeii scie 
cât suntii de nevinovată ? 

Şi în adevării că tată-săti era un omii aspru. Nu le-arü fi 
ertatii odată cu capulă. 

Se duseră, deci, şi povesti împărătesei tâtă întemplarea, si 
se rugară de dânsa, ca să intre ea la împăratul cu mijlocire 
de ertare. 


191 


Când audi împărătesa de cele ce se întâmplase, se luă cu 
mâinile de pării. Ea dicea că este peste pote ca să rămâe cine- 
va însărcinată din vedere. Vedi că ea scia cum mergü lucru- 
rile în lume. Şi la o minune ca acâsta nici că se aştepta. 

Lucrurile nu puteai rămânea multi timpi acoperite. Îm- 
părătâsa, de silă de milă, fu nevoită a spune împăratului tâtă 
şiritenia, 

Când audi Imp&ratulii de astă năpaste, se tăcu focă de mâ- 
nie. Răcnea ca uni leu: 

— Cine să fie acelii neomenită carele mi-a necinstitii perii 
cei albi ai bëtránetelorü mele ? Cu morte să se omóre. În furci 
să-li atârne. Praf şi pulbere să se al6gă de capuli lui! 

Împărătâsa îli luă cu binişorulă şi-l mai domoli o lecută. 

Vedi că elii nu punea credământi pe spusele fiicii sale si 
ale dădacei. El scia că ast-felü de întâmplare nu se maï au- 
dise. După ce dojeni cu dojană împërătéscă pe dădacă, oropsi 
pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbidră, puse pe fată 
îutr'ânsa, şi lângă ea cinci pâini şi unii urciorași cu apă, şi 
îi dete drumul pe gârlă spre a o duce unde mila domnului 
o va scóte, 

Mergândii corăbidra pe apă, ea se ruga lui Dumuedei cu 
sdrobire de rărunchi ca să o scâţă la limanti buni, ca unul 
ce cunósce nevinovăția ei, şi ca pe una ce nu se sciü la su- 
fletulü ei cu nici o prihană. 

Câte-va dile se bălăbăni ea așa cu valurile apelorii. În dioa 
a treia îl veni césulü nascerii, și fâcu unŭ dolofani de co- 
pilii ca unii îngerașiii. Biata femee! căci n'avu ea nici unŭ 
ajutorii omenescii în dioa necazului, de cât suferințele ei, şi 
alinătoră pe Dumnedei ! se mângăia 6re-cum în sufietulă ei 
că se scia nepângărită. 

Şi vrendi Dumnedeü cu dânsa, corăbira, într'unn din nopți 
se opri. Ea simți că corabia nu mai merge ; sta p e locii. Pină 
la dioš, îi ticâi inima de frică, nesciindi pe ce țermuri se 
va fi oprită. Când se lumină, vădu că corăbidra poposise de 
marginea unei păduri. Eşindă la uscată cu copilaşulu în brate » 
rătăci încoa şi 'ncolo prin pădure. Apoi se aşedă în scorhura 


122 


unui copaciü mare şi grosti ca butia. Acolo stete ea mai mulți 
ani, hrănindu-se cu erbur şi rădăcini, ori cu ródele unorü co~ 
paci. Ea îşi crescea copilașulii cu dragă, 

Ea facu din ramurile unui copacii un legăniă în care îşi 
punea copilulii diua; éră nóptea nu-l depărta de la sînulŭ 
ei, și pentru scăldătore, se ducea la vadul de la albiai unu pî- 
râiaşii ce curgea p'aprópe d'acolo. Acoperămintii le era cerul 
cu stelele; tovarăşii de jucării copilului îi era florile câmpului, 
paserile cerului, flutureii şi gângăniile. 

După ce se făcu mai măricelă, mă-sa flù învăță la vânati 
şi-i spunea cu lacrămile in ochi cum a fostii ea crescută şi 
cum este nevoită să-l crescă pe dânsul. Eară eli asculta şi bă- 
ga la capii tote cele ce îi spunea mă-sa. 

Mai mărindu-se elü o l&că, începu a căta vânati mai pe 
departe de locuinţa lori. Eară într'una din dile, dări un pa- 
lati în depărtare. Elü îşi aduse aminte de cele ce ií spusese 
mă-sa despre palaturile tată-săii, şi i se păru că se cam a- 
sâmănă. Dete fuga si spune mă-sii ceea ce descoperise. A- 
doa di plecă cu mă-sa de mână, și ajungândă la aceste pa- 
laturi, mumă-sa îi spuse că acelea nu suntii şi ale tatătui eï; 
dară cu totu cam aşa suntii si ale împăraţilorii din lume. 

Mai trecu ce mai trecu şi mai mărindu-se şi dânsuli, într'una 
din dile, ducându-se crăși la vânatii, cum, cum, elü se pomeni 
&răşă dinaintea acelui palati ; cu toroipanulii la spinare, elù, 
își luă inima în dinți şi intră în curte. Pasă-mi-te palatul a- 
cela era alii unoră smei. Fl&căiandrulii nostru celt vitezii, ca- 
rele nu scia ce este frica, intră și în palată. P'aci, p'aci era 
să-şi iasă din minți de mirare si să-şi piarda cumpëtulü dând 
de atâtea lucruri, ce nu mai văduse elü în viața lui. Când, ce să 
vedi D-ta? odată îi eși înainte trei smei. Aceştia erai stä- 
pânii palatului. Şi unde se repediră la densulă de pare că 
să-l ia în unghii, si cu graiii restiti dojenindu-lii, iY diseră: 
cum de ai cutesatii, spurcatule, să ne calci casa? 

Voiniculă nu dise nici câre ! ci, aducând toroipanulă, maï 
iute de câtii fulgerulii, păli pe unul la drepta, pe altul la 
stânga, de nu sciură de unde le veni trăsnetulii, şi îi culcă 


la pământă. Şi nici că se mai mişeară din loci, fiindii-că 
ii lovise cu nădejde. 

Ală treilea smeă, vădendi cum merge treba, peri din 'na- 
intea lui ca o nălucă, şi se duse de se ascunse în pivniţă. Vědu 
el că nu pote da peptii cu ună asemenea vitezii, şi se hotări 
a-i purta sâmbetele. 

Voiniculii de românaşti în dârdora luptei nu băgă semă, 
ce se făcu alii treilea smeă. Asteptă, ce aşteptă, si daca vădu că 
nu mai vine nimeni, elii se întârse, luă pe mumă-sa, o duse 
în acele palaturi şi se aședă acolo. 

Umblând din cămară în cămară, dete peste armele smei- 
lorii şi se minună. Mâ-sa îi spuse că vëduse în casa tatătului 
sii asemenea arme, și îi arătă cum se întrebuințsză. Îi prinse 
bine, căci v&du căîi merge ma lesne la vânntii. Acum începu 
a săgeta la căprióre şi la ciute, căci pînă acum vâna numai 
păsărele cu Jatulü, şi îi era cu grei. 

Ajunsese ca elü să fie tare si mare în pădure. Nu era cine 
să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu dilele p'acasă. 

Într'una din dile, smeulii eși din pivniţă şi vine milogindu-se 
la muma voinicului ca să-și facă pomană cu elù să-l priimâscă 
la curtea eï, căci, dicea el, că pribegesce nu sciù de cáfü timptt 
orbăcăindti prin acelti bungetii de pădure. Spuse că este unti ne- 
norocitü carele se rătăcise, umblândi după vânati, şi da laudă 
Domnului că Va învrednicitii a mai da peste ființe de 6meni, 

Ea, bietii, care scia ce este necazul şi lipsa, îşi plecă ure- 
chia la rugăciunile cele viclene ale smeului, şi făcendu-i-se mi- 
lă de nenorocirile lui, îi făgădui că va vorbi fiului ei de densulti.. 

Cum veni fiul sëü de unde era dusti, ea îi apuse tote şi- 
retenia nenorocirei omului ce năzuia la mila lori, şi îlů rugă 
să aibă milă de ticăloşia lui, căci, dicea ea, nu scimii cum ne 
va mai aduce şi pe noi Dumnedei. 

Voinicului îi păru bine de astă întemplare, mai cu semă, gân- 
dea el, că va fi barimio slugă în curte care să ţie de uriti 
mă-sii, în lipsa lui, şi să-i dea ajutori în trebile casei. 

Nu-lti cunoscu că este smeü, când ilü vădu, atàtü de bine sciù 


procletulii a se schimba. Îi spuse ce are de facutii şi iü primi 
să sédà la curtea lui. 

Multele lipsuri, multele necazuri, multa mâhnire ce suferise 
muma vitezului, și dorulii celă mare de tara ei, 6ră mai cu sé- 
mă suferințele ei când se gândea la ruşinea ce rămăsese a- 
supra numelui săii, în casa părinților ei, ea fiindă nevino- 
vată, o făcu de lâncedea şi se topia d'a'n picidrele. Vădend'o 
smeulii așa sérbědá şi totii fără voe bună, se încumese în- 
truna din dile, pe când voiniculii era la vânătore, și o in- 
trebă : dară se pretăcu că vorbesce cu sfială. 

— Cum bagii de semă, stăpână, nu prea ţi-e bine. 

— Nu mi-e bine, më băete, căci mi-e dori d'alü de tată 
şi d'alii de mama, și de téra mea. Vedi că eŭ sunti fata de 
împărată, şi pentru o năpaste ce a cădutii pe capului mei. 
pribegescii de suntü atiţi mari de ani. 

Eŭ scii ună lécü pentru bóla dumitale, stăpână; dară n'are 
cine se duce să-lii aducă. 

Şi îi spuse o sumedenie de minuni ce făcuse léculü ce di- 
cea că ară fi bună pentru ea. 

Când se întârse de la vânătore fiuli ei, ea îi spuse că au- 
dise de la sluga loră, cum că de va mânca mere din më- 
vulă roşu se va face sănătâsă. 

Eli fu buni bucurosii că audise unŭ lécü care să faca pe 
mă-sa sănălâsă, şi se hotărî a se duce tocmai acolo să-i a- 
ducă léculů. Ist luă diua bună si pleca. 

Dar încotro s'apuce? căci nici nu mai audise pînă atunci 
de aşea ce-va. Apucă și elù într'unii norocă spre răsaritii, şi 
mergând prin desișurile. pădurile dări unii palatü mai fru- 
mosii de câtii acela în care şedea ei. Se duse drepti acolo. 
Aci locuia o diná măiastră. Cum o văduelu îi cădu cu dragii 
Dară măiastra, eșindu-i înainte, îli priimi, după cum i se 
auvenea, îlù băgă în palatü şi îlii omeni ca pe unŭ spe. 

Din una din alta se înțeleseră la cuvinte. Vedi că, măre 
cesta era scrisa lui. Eli nu mai văduse pîna atunci altii chip 
< muere, de cátü p'alii mă-si. Ş'apoi era atâtii de frumâsă 
şi de gingașe ca o flóre. 


195 


Ea încă avea la ce se uita la elü; căci era unii bradu de 
romànasü. 

Eli se uitase acolo la densa. Când își aduse aminte că elu 
plecase să aducă mume-sei mere de la mërul roşu, voi să 
o sbughiască. Dară Dina măiastră iü opri şi-l întrebă unde 
se duce. 

Voiniculii ií spuse din firă pînă în aţă tótă şiretenia. Di- 
na pricepu viclenia smeului şi tăcu. Apoi îl îndreptă ea 
spre loculii acela cu mërulü roșu, si-Ià și învăță cum să fa- 
că ca să ia merele. 

După ce-şi luă diua bună şi de la măiastră şi-i făgădui că 
se va intorce pe la densa, porni ; si aide, alde, merse cale 
lungă şi mai lungă, pînă ce, trecând ţări şi mări, ajunse la 
o grădină ocolită numai de trandafiri. Intră în năuntru şi 
dete peste mărul roşu carele era sădit în mijloculă grădi- 
nej, Elü cercă a se alătura de pomii, dar pomulii îi dise: 

— Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei perde viața 
şi e păcat de densa. 

Flăcăiaşulii ce nu scia de frică, îi respunse cum îli învă- 
tase dina. 

— Nu te teme, pomii oropsitii, că te voiü curăța de o- 
midi şi de uscături. 

Şi după ce-i tăie uscătuvile și îi luă omidile, culese trei 
merisóre, ca cele din raiii, și se întârse înapoi. Ajungândii 
in pădure, dete pe la dina, Acesta cum îl vădu, flù priimi 
cu bucurie, îl puse intr'o cămară să se odihnescă nițeli, şi 
pînă una, alta, îi schimbă merele şi îi puse altele în Ioculü 
lori, Când se sculă voiniculti, se grăbi a se întârce la măsa 
cu slujba făcută. Luă deci merele si porni. 

În vremea acâsta, procletulii de smeii se linguşea pe lângă 
muma băiatului, si cu ispite şi cu marghiolii umbla să o dea 
în capii să se planistscă lui. Ea, hietă, nu scia unde bate 
diavolulii de smeii. Nu cunoscea la sufletul ei ce suntü iş- 
pitele şi cursele dragostei, şi prin urmare nu da nasi spur- 
catului să se întindă. Ea scia una şi bună: se topea de dorit 


126 


după fiulü sëü, după părinţii ei şi după ţera în care se nas- 
cuse. Când o căutai era cu ochii scăldaţi în lacrămi. 

Cum vědu pe fiu-seii săltă de bucurie. I se păru a înviora 
o lecuță Mâncă din merişorele ce-i aduse, şi i se păru bune. 

După ce mai trecu, ea cădu erăşi în pirotela de mai nainte. 

Voiniculii vădândii că sănătatea mă-sel tenjasce, nu scia ce 
să-i mai facă spre a o mai înveseli. Iar dracul de smeŭ, 
atită de harnic se arăta în ale slujbei, în cât n'apuca 
să iasă bine vorba din gura voinicului, şi elà o ghicea; apoi 
se făcea luntre si punte, ca să-i îndeplinâscă voile. Voiniculti, 
băgă si elti de sémä tragerea-de-inimă ce avea sluga spre a-i 
sluji eu credintă, şi nu se câia de locü că Ta primit la cur- 
tea sa, ba încă începuse a-lŭ privi cu ochi buni. 

Intr'una din dile, pe când voinicul era cu voe bună, Sme- 
ulii se apropie de elü şi cu graiii milogită îi dise: 

— Stăpâne, cunosciă iubirea ce ai pentru mămuliţa D-tale. 
Lâncedela de care pătimesce, mie nu-mi prea place. De vei 
vrea să mă asculți, nu vei greşi: 

— Scii tu ce-va lEcuri? spune că te ascult. 

— În ţara de unde sunti eŭ, 6menii pătimași de asemenea 
bólă, facii totii ce se pote de aduci apă vie şi apă mórtă de 
la munţii ce se batii în capete. Acestă apă este léculü celü 
mai bună. Te vëdü că eşti un mare vitezii şi ami credinţă 
în sufletul mei că D-tale îţi va fi mai uşoră de câtă al- 
tora a o aduce. 

N'apucă să isprăvescă vorba şi vitezulu se duse la mă-sa. 
Fiindii acolo, elù îi die: 

— Mamă, te vădii totu galeşă, şi te perdi damn piciórele. 
Më ducii, mamă, să-ți aducii lecuri. La munţii ce se bati în 
capete este apă vie şi apă mortă. Tocmai acolo mă voiti duce 
să-ți aducii apă de aceea. 

— Nu te duce, dragul mamei; mila Domnului este cu noi; 
de va vrea eli să fiii bolnavă, măcar ori ce felii de apă îmi 
vei aduce, în desertü va fi. Nu më mai lăsa singură. Destul 
mi-a rosii rărunchii singurătatea. Mângâerea mea acum tu 
eşti, fătulă mei, de voii mai fi lipsită şi de dânsa, voiii peri. 


127 


— Fii bărbată, mamă, ţineţi firea pînă më voit intórce, şi 
aï să fii veselă si sănătósă ca piatra, după ce vei bea a- 
pă vie. 

Nu fu cu putință a-lă ține. Se găti şi plecă. În cale dete 
şi pe la dina măiastră. Din una din alta veni vorba că se 
duce in călătorie, şi-i şi spuse unde se duce. 

Zimbi Dina când audi şi vëdu urcidrele ce-i dase smeulü. 
Nu dise însă pimică care să-i dea vr'o bănuială, ci îi dete 
doă borcane, cu care să ia apă mai în grabă, şi flù invëță 
cum să facă. Iï dise că tocmai la amiadi, când va fi sórele în 
cruci, să înalțe o prăjină si în virfulă ei să pue o mahramă ro- 
sie. Munţii orü căta la ea cu ochii bleojdiţi ; ră elü, pînă s'or 
deştepta ei din buimăcelă, să se repedă iute a lua apă cu bor- 
canele din ambele fântâne. Îi păru multă bine voinicului pen- 
tru învățătura ce-i dete. Apoi luându-și dioa bună, plecă, 
Merse merse; merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse 
la loculă cu pricina. 

Făcu, precum îlă învățase dina; éră elă d'a'n călarele, se 
repedi printre munți şi umplu borcanele. Când fu a se în- 
târce, munţii prinsese de veste că dre-cine a luată apă din 
fântână, şi începu a se bate €răşi în capete. Tocmai atunci 
şi voiniculă se întorcea. Şi daca nu se grăbea a eşi mai iute, 
acolo îlă prăpădea. Scăpă însă cu faţă curată. Numai códa 
calului o apucă, şi acolo remase de jumătate. De atunci, vedi, 
este calulii cu coda jumătate de carne şi jumătate de pării. 

Când se întârse acasă, dete €răşi pe la Dina. Ea, ca şi de 
la xândi, iü rugă să se dea nitelü odihnei; şi în acelui timpi 
îi schimbă apa, puindu-i alta în locul celei ce aduse elù. 

Sculându-se după somni, luă borcanele cu apă şi ven 
acasă. 

Atâta îi fu-se mă-sii ca să-lă vadă. Nu scia ce mai făcea 
de bucurie. [li săruta şi p'o parte şi pe alta. Apoi după ce 
b&u din apa ce-i aduse, eiîi păru că mai prinse nitelü sufletü- 
Vorbă să fiel Ea nu băga de semă, vedi, că bucuria pentru 
vederea fiului sëü o face să fie 6re-cum mai sprintenă. 

Smeulü se da de césulü morții când flù vădu că sa intorsü 


128 


cu isprava făcută. Eli bătuse capul multă şi bine să dea în 
capi pe fata împăratului, în lipsa fiului săi, dară tote mrejele 
lui vemăseseră de risü; căci ea nu dete în clapca în care o 
împingea spurcatulii. Ea nu-şi putea da sémă de ce totii um- 
blă elü pe lângă dânsa cu şosele cu momele, Nici nu visa 
despre ce avea de gând procletul de smeii, 

Pasă-mi-te smeului îi era fiică să se ia la luptă de faţă cu 
voinicul. Ci voia să-li piardă prin viclenie, şi apoi să-și bată 
joci şi de măsa, ca să-şi isbândescă pentru mârtea fraţilor săi, 

Dară nu-i ajută Dumnedeii. 

Voiniculi, din când în când mergea la vânătâre, şi da şi 
câte o raită pe la dina. Nu trecu multi şi elü băgă de semă 
că mă-sa nu se îndrepteză ci găineză şi se topesce de pe pi~ 
cidre. Se întrista în inima lui când vedea că nu-i dă în de 
bine şi că nu-i pâte da nici un ajutorü. 

Pacostea de smeü bágă de semă că voiniculi se frământa 
cu firea pentru sănătatea mă-si, se apropie de densuli într'o 
di şi-i mai dise într'o dóră; căci se temea spurcatulă a'lă mai 
îndemna. Tema lui era să nu se deştepte voiniculi şi să-i 
ghicescă cugetele lui cele viclene. 

— Am audit şi eŭ, stâpâne, pe când eram copilii cá 6me- 
nii mari când suntü pătimaşi de lângedelă şi copiii când bo~- 
lescii de bólă câinescă, se tămăduescii, de va niânca un purceli, 
de la scrâfa de sub pământi. Mi se rupe inima din mine când 
vëdü pe buna mea stăpână cum ise stinge viaţa din sine. Dară 
nici pe d-ta nu te îndemnii a te duce, căci mare primejdie 
va cădea pe capuli acelui ce se va cerca a fura purcelulu 
de nu va isbuti. 

— Nu sporovoi mai multă, îi respunse voiniculi, eŭ nu, 
sciii ce este primejdie şi frică. 

Numai de câtii şi puse la cale cele de trebuință pentru-o 
călătorie mai lungă. Mă-sii îi spuse că se duce la vânătâre- 
Plecă şi dete şi pe la Dină, căreea îi spuse ce avea de gândi 
să, facă. Elă scia, vedi, că sfaturile ei fi prinsese multi bine” 

Dina. după ce îl învăţă cum să facă să isbutescă, îi dete 
unŭ săpunii, unŭ peptene şi o perie, ca să-i fie de slujbă. Eli. 


129 

plecă, şi merse, merse, pînă ce ajunse la o pădure desă întu- 
necâsă de abia putea să răsbescă, Bâjbâi eli p'acolo pină ce 
dete de ghizuina serâtei. Cum să se apropie elù ? căci ghizuina 
era înconjurată de buşteni şi de rascote, de nu se putea atinge 
nică pasăre Măiastră, 
Voiniculii făcu precum îl învățase dina, Săpă unŭ séntü a 
dâncii pînă ce ajunse suh culeusulü scrâtei, Intră acolo si aş- 
teptă pînă ce veni scrofa să se culce. Purceii erai toţi în pării 
la ugerulii scrofei şi sugeaii. Mai "nainte de a răsări lucefărulti 
porcilor, când toţi porcii se deşteptă, adormiţi fiind purceii cu 
tita în gură, voiniculti băgă mâna binişorii şi apucă unii pur- 
celii, dar aşa de binişorii ilü apucă, şi aşa de usorü ìlù trase 
în câtă scăp ăţița din gură fără să simtă. ÎL apucă numaï de câtă 
de botů ca să nu guiţe, şi p'aici ti-e drumulă 

Draculii de scrâfă băgă de sémă că ó Hš i se r&cesce, Se 
deşteptă si vědu că ună purceli îi lipsesce. Se luă după voj- 
nici. Şi cu tote că telegarulii voinicului era unii smeü de calit 
scrofa iü ajunse. Când vădu că are să-lii înhațe cu colții ef, 
voinitulii aruncă săpunulti. Atunci unde se facu unti noroiii 
cleiosii şi puturosü, de ţi se scutura carnea de pe tine. Calulii 
fugea de då cu burta de pămiîntii. 

Serófa, făcu ce făcu, se svârcoli prin ăli noroiti și se tär- 
băci de nu o mai cunosceai, scrófă e, ori ce dracu e. Scăpă 
din nomoli şi se luă după voinicii. Într'o clipă îi ajunse. Când 
v&du zorulü, voiniculi aruncă peptenele, Si unde se făcu unŭ 
didi “naltü, "nalti,d'a curmedişulii drumului ei, de nu fu cu 
putință să-lii sară. Atunci scrofa se puse cu colții sei şi sparse 
zidului, făcândi o gaură numai câtii putea ea să trâcă. Şi să te 
tü după dânsul. 

Daca vădu voiniculii că scrofa ră sa apropiat, aruncă si 
peria. De o dată se făcu o pădure 'naltă şi desă de nu se 
putea strecura nici puiü de pasăre. Cum vădu una ca asta, 
scrofa se puse şi râse, şi róse, la copaci, pînă ce-şi făcu drumu 
şi după dénsulü! pînă ce, când fu a-li ajunge, voiniculu in- 
trase în curtea la Dina. Acesta eşi numai de câtă, întinse 
mâna, şi strigă: 

9 


130 


— înapoi, serófš rușin6să, și teme-te de urgia tatalui mei. 

Când îi audi glasulii, serófa remase încremenită, si plină 
de rușine se întârse. Mergea și se totii uita îndărătii ; pare că 
totii nu-i venea a crede ceea ce văduse și audise, 

Se culcă si de astă dată niţelu voiuiculii, ca să se odihnescă, 
ră pină îi schimba purcelulii, puindu-i altulú în locul lui. 
După ce se desteptš, se întorcea la ma-sa cu voe buna, de 
isprava ce facuse, 

Venea, nene, cu căciula intr'o parte, cu purcelulii în braţe 
şi cântândă din frundă.. 

Câna, iată că se întilnesre cu treïingi. Pasámi-te era Vintulii, 
Căldura și Gerulü. Eli işi luă căciula din capü, şi cu multă 
plecăcinne îi disc: 

— Norocii bunii să dea Dumnedeu, nea Vintule. 

— Cale bună, dragulii mei, îi respunse Vintulu. 

— Da ce. mě, numai Vintului te ploconesci? îi dise că-l 
dura. Nu scii tu óre că eŭ poti să lusii o zăpușelă şi o ar- 
sila, de să fiarbă maţele din tine? 

— Nu-mi pasă de nimici, respunse voiniculti, numai Vin- 
tulů să-mi bată. 

— N'ai auditü tu óre de mine, mă, îi dise si Geruli, ca 
eŭ ami putere să dai uni frigii și o geruială peste tine, 
de să îngheţe maţele în tine. 

— Habarü, namu respunde şi eli, numai Vintulă sa nu-mi 
bată. 

Şi încet, îucetu, ajunse acasă. Când îlii vědu al-de masa si 
audi peste câte prăpăstil a dată, muri şi învie de bucurie ca-lu 
mai vădu o data în carne și în 6se. 

Îi dete de mâncă purceluli ; dară ea mărturisi ca nu vede 
nică o uşurare. 

Să înebunâscă Smeulü de ciudă | vădu elù că nu pâte altii felu 
ză rëpue pe Voinicii, ne câtii prin viclenie. Catà deci vreme cu 
prilejii ca să-și pue în lucrare cugetulii sei celă nelegiuitu. 

Într'o di când Voiniculi se întorsese de la vinatii şi era os- 
tenitii peste măsură, se culcă in grădina la umbra unorü tran- 
dafirï. Smeulii dete peste densulă, şi-l facu bucați, bucaţi, cu 


431 


paloşulă pe care ilü purta totii-d'auna ascunsă la densulti. Şi 
ca să nu bage de semă mă-sn, puse tóte bucățelele în desagi 
de asedá pe calii, şi dând câte-va bice calului, îli dete pe 
pórtă afară. 

Calulii fusese ali Dinei. Ea îl dedese în dart voinicului 
vând fu a se ducela Mărulit roşii. EL, daca se vădu gonitii, 
alergă drepti la stăpână-sa. Ea, cum îl vedu viindü fáră stăpi- 
nu-sëŭ, pricepu că trebue să fie vr'o drăcie la mijlocă. Se dete 
josü, şi ce vëdu se spăimântă. Luă deci desagii, îi aduse încisă 
la ea, și luă bucăţică cu bucăţică, osii cu osii, şi le aședă una 
lângă alta. lie-care la locașulii lori. După aceea turnă apă 
imortă peste densele, Ele se închieză, lipindn-se una de alta; 
pielea se făcu ca piftia, întrupându-se. Hü stropi şi cu apă viet, 
g se insufleţi; dară mută și surdü. Atunci îi dete să manânce 
unŭ mără de cire adusese elü și îi veni gr iü. Luă şi purcelulti 
scrófeï de pe sub pămînti şi Hü fácü să-i guițe la urechi si 
îi veni audi. Atunci dise: 

— Dará greü somni dormiiti, soru-mea. 

— Grei, frštióre; și ai fi dormiti câtti lumea și pământulii 
de nu erai maestritele lucruri ce tu ai adusi pentru mă-ta; 
eră eŭ le-ami oprită şi ţi-ami pusü altele în loculă lorii. 

Atunci îi spuse cine era dusmanulü care voise să-l răpue.Şi 
€ să se încrdințeze de adevărulu celorü spuse de dânsa, îi 
dote putere să se facă porumbelii, şi să se ducă să vadă cum 
sineulii chinuesce și pe mă-sa. Voiniculii se făcu porumbeli și 
ajunse intr'unü suflet la casele unde şedea mumă-sa. 

Când acolo ce să vadă? Se frecă la ochi ca să se încrdin- 
teze de suntii aevea cele ce i se înfățișa sati năluciri. 

Smeulă, carele cu sosele cu momele nu putuse da în capii 
pe mu na voinicului şi ase planisi lui, acum o pusese la chi- 
nuri. O legase cu o frânghie de mătase rosie, o ținea nemân- 
cată şi cu ochii în sóre. Elü voia să o omâre tocmai când voi- 
niculii ajunse în chipii de porumbelii. Se dete de trei ori peste 
capi, cum îlii învățase Dina, si se făcti omii cu sabia golă în 
mână. Şi câtii af dice mei, făcu mici lurime pe necuratul 
de smeü, bala dracului. Scăpă pe mumă sa de la chinuri, si, 


132 
viindii Dina îi dete de bău niţică apă vie. Cum bău vădu că 
însuflețeşce şi se simte voi6să ca uni omii plinii dn sănătate 
Apoi voiniculii se însoți cu Dina, şi trăiră câte trei unii traiti 
plinu de fericire şi de îngăduință pină la adânci bătrânețe. 
Eră eŭ încălecaiii p'o sea, ets. 


Povestită de L, Tănăsescu, şedători în Bucuresci, mahal. Dudescu, 
la 1873. 


XII, 


(a GEORGE CELU VITEAZU 
É A f u i 

A*t fostă o dată ca nici odată. 
J| A fosti odată unii impëratü şi o împărătesă. Dece 
7 ani aŭ viețuitii ei în căsătoriă, şi nu putură face si 
eï măcarii o sterpitură de copil. În cele de pe urmă impë- 
_ ratulü porunci împărătesei soției lui, că dacă întruni anu de 
qile de aci 'nainte nu-i va face unŭ copil, să scie că pâine 
şi sare pe unii taleri cu dânsulii nu va mai mânca. 

Dacă audi așa împărătesa, multii se mâhni în sufletului eï, 
căcă trăiau bine. Se puse şi ea dară a cere sfatură de la vraci 
şi vrăjitori, de la móse si descântătorese. Luă totii felului de 
l&curi. Cândi într'o nópte, ce vădu se spăimântă. Se făcea că 
umblă pe o câmpie verde şi frumoasă. Pe acolo tote firicelele 
de érbă eraii însoțite, şi două câte douë se încovoiaii una câtre 
alta şi părea că se sărută. Pină şi flutureii umblau totii doi 
câte doi. Visa şi totuşi credea că este aevea ceea ce vedea. Nu 
se bucură multă de priveliștea cea frumâsă, şi étă că uni ba- 
lauri, bala dracului venía, măre, spre dinsa ca ună vârteji. 
Pasă-mi-te, eli gonia o porumbiţă ; acesta tremnrâudi ca varga, 
fugi în susă, fugi în josti, si vëdéndü că p'are scăpare de 
vrăjmaşa fiară sălbatică, se repedi şi se ascunse în sinulă ftm- 
părătesei. Balauruli vădândi una ca acesta, se repedi şi el 
asupra impërăteseľï. Darü împërătésa dete uni țipetii şi se de- 
şteptă. Îi sărise inima de frică şi-i tremuraii tote cărnurile 
P'acii, p'aci era să se leşine. Spuse împăratului pocitania de 
vis, si rămase şi elü înmărmuriti de grâză. A doua di se 
simți îngreunată, si peste noă luni de qile născu o bunătate 
de copilaşii de drăguleții. 


134 


Bucuria ce fu la curtea împăratului, nu se pâte spune. Se 
hotăriră să boteze prunculii. 

Pe atunci se botezat copiii într'o fântână sub unti munte. Şi 
fiindă-că de câti-va timpii se “ivise nisce tâlhari pe aceli 
mnnte, cari pândeaii pe cei ce veneau să-şi boteze copiii şi-t 
omora, strasnică poruncă dete împăratulă ca să pue 6ste în- 
prejuvulii făntănei să păzescă şi să apere prunculii când va fi 
să se ivescă tălharii. 

Nu se mulțumi cu atâtiă, ci mai porunci împăratul de scrise 
pe nisce pietre scumpe câte o slovă; după aceea înșirâ pietrele 
şi alcatui numele copilului, Acestă sirü de pietre nestemate 
îlu legă de gâtul copilului. 

Astă-felă pregătiţi, plecă înpă&ratuli cu împărătesa să-şi bo- 
teze copilul luând cu denşii şi mai mulți ostași călăreți şi 
înarmați. 

Ajungeândi la pâlele muntelui, le eşiră înnainte tălharii, și 
nici una, niri alta, începură a da virtosü. Împăratulii trimise 
pe împărătesa să boteze pruncul, căci elü va sta să dea peptü 
cu tălharii, pină se va întârce ea. Împărătâsa se supuse po- 
runcei şi plecă. Cândii să se întârcă de la botezii, veni pină 
la unii loci; aci stândă şi ne mai audindii zăngănifulii arme- 
lorii şi sgomotulii luptei, îi dete unŭ ferti arsă prin inimă. A- 
tunci ne mai cutezândă să mergă îunainte, se întorse înnapoi 
şi ascunse copilului după fântână întruni stufă de flori. Pasă- 
mi-e tâlhariă rësbise 6stea împărătescă şi o repusese pe dânsa. 

Împărătesa plecă singură la împăratul. Pe drumi, când a- 
junse la loculii de luptă, vădu unii băłtăŭ de sânge şi alături o 
grópă mave uude erai îngropaţi 6meni împăratesci. Inchise 
ochii să nu vedă acea gróză şi porni înainte, când de o dată 
se pomenesce cu doi tâlhari că pun mâna pe dâusa. 

După ce le spuse cine este, tâlharii o duse la căpitanulŭ 
lorii. Acesta, cum audi cine este, fără judecată, fără nimicti, 
porunci s'o bage într'o peşteră părăsită şi să i dea câte uni 
sfertü de pâine şi câte o cană de apă pe di pină ce s'o 
prăpădi acolo. 

Copilul rămăsese în stufulü de flori. Dumnedei, purtându-i 


155 


de grije, nu lăsa nimieü rëü să se apropie de dëénsulü, care 
putea să-lŭ vatăme. 

Prin prejma locului aceluia trăia unŭ pustnicti într'o văgă- 
ună de munte, Acelă pustnicti avea o capră și el după sufletulü 
lui. Ea venea toti-d'auna, spre a se adâpa, la apele cele lim- 
pedi ali fântânei. Într'una din dile, păscendi pe ici pe colea, 
se apropie de stufuli cu flori. Cum dete de copilii, se puse 
lângă densulti, începu să-lii lingă şi să-și apropie ugerulü de 
guriţa copilaşului. Acesta cum simţi, începu sa sugă, si spuse 
pînă ce se sătuvă bine, şi așa dorii prinse capra de copilii, în 
câtii o lună de dile, nu se depărtă de lângă densulti. 

Călugărulii, vëdéndü că nu-i mai vine capra, începu s'o 
caute, și caut'o în susü, caut'o în Josü, capra nicăiri. Își luase 
nădejdea de la densa, când îutr'o di se pomenesce cu ea. Pust- 
niculii o vădu, începu s'o mângâie: capra-tatil capra-tati! vo- 
indù să pue mâna pe densa. Dar aşi! unde e pomana aia? 

Capra Hist! în drepta, tist! în stânga, se depărta mereŭ. 
Călugărulit după densa. Dacă vědu că nu póte pune mâna pe 
ea, se întorse în chilidra lui, făcu o strachină cu tărițe şi în- 
cepu a se lua pe lângă densa cu binele, totu strivând'o şi 
mângâind'o : capra-tati | capra-tati! Dar nici asa nu ishândi; 
căci capra nici că voia să se uite la strachina lui cu táràte, ci 
totü înainte trăgea să se ducă. Pustniculă se luă dupâ densa, 
da minune, să vadă unde se duce. Capra nici una, nici alta, 
merse drepti, ca pe ciripie, la stululi cu flori, unde era co- 
pilulii, și se puse lângă densulti, dându-i să sugă. 

Călugărul intră după densa, şi când o vădu, stătn locului, 
temendu-se să nu fievre-o nălucă. Se închina, facu rugăciunea 
ca să-lii apere Dumnedeii de rele şi să piară năluca d'ina- 
intea lui. Así! unde ? ce nălucă să piară ? Căci ceea-ce vedea 
el, era avea, unŭ copilii frumosi ca unŭ ingerasü. După ce 
se încrediuţă că nu era ce-va necurată, ba încă unii copilii bo- 
tezatii, de milă către omenire, îlù luă, îlit duse la chilidra lui, 
şi-lă puse în pătucenulti săi. Capra sări şi ea, și se aşedă 
lingă copilaști. Vădendii astă minune, călugărulii o lăsă de-i 
dete ţiță până ce se sătură, apoi luă copilulă, îlu desfășă, Hü 


136 
spălă şi-lui primeni cu nisce rupturi de haine de ale sale, Eli 
citi mărgelele de la gâtulii copilului, si află că se numesce 
George şi că este feciori de împăratii. 

După ce se mai mări, călugărulă îlii învăţă să citescă si 
să scrie, Plânse George, si călugărulii, când muri capra, de 
nu li se svântă lacrămile de la ochi, multă vreme. O îngo- 
pară ca pe 6meni. George se tângui mai cu focii de perdea 
ei. Elü scia bine că nu-lii fâcuse capra dar o cinstea ca pe 
o mamă, ca pre una ce-lŭ hrănise şi-l crescuse. 

Nu trecu multă vreme, şi 6tă că muri si călugărulti. Hü în 
gropă George şi pe acesta, cu tótš evlavia. Apoi, după ce mai 
plânse şi se mai tângui o tonă, se hotărî să ésă la lume ; căci 
nu-i mai plăceaii locurile acelea, unde murise mă-sa şi pă- 
rintele săi celt duhovnicesci. 

Apucă şi elii pe cărarea ce o vëdu mai aprope, si se lăsă 
pe dânsa a-lii scâte ori unde va voi ea, după ce și închelbără 
unii rândii de haine ca de ursii, alcătuite din nisce piei de 
vulpe ce găsi în podulii chilidrei, unde şeduse elă cu pust- 
niculü. 

Merse ce merse pe acea. potecă, până ce vădu că copacii 
începii a se rări, apoi se coborâ în nisce câmpii cu felii de 
felu de burieni. Mai merse o bucată de locii şi intră înt'o 
cetate. 

Se ameţi şi se fistici, când se vădu încongiuratii de o mul- 
time de lume, şi-li asurdise sgomotulă ce se făcea în acelii 
oraşii. Mergea, şi nici eli nu scia unde se duce. După ce-și 
veni în simțiri din ameţeală, îşi tinu firea, si luândui şi inima 
în dinți, începu a umbla uitându-se prin tote prvăliile şi mi- 
vându-se de tâte celea ce vedea. Se ținea lumea după dîn- 
sulii ca după ursii. Pasă-mi-te unde era îmbrăcat ca ne6me- 
nij, Dacă colindă o mare parte din oraşti, ajunse la o ferărie, 
şi acolo vădândii săbii şi busdugane, intră şi ceru să-i dea si 
lui o sabie şi unii busdugani. 

— Alege-ţi de care pofteşci, îi răspunse negustorul. 

După ce alese unii săbioiti ce de abia ómeniï cei-lalţi ilü 
ţinea în mână şi unii busduganii năprasnicii, voi să plece. 


137 


— Plătesce întâiii, Dšetasü, şi apoi să pleci. 

— Ce va să dică aceea să plătescii ? întrebă dinsulti. 

— Eacă să ne tocmimă, şi să mi dai banii cu câtă ne-omiă 
învoi, 

— Ce este aceea bani? mat întrebă elü. 

Negustorulii vădendi că are a face cu uvsuli din pădure, îi 
deschise capul şi-lii făcu să pricepă cum mergi lucrurile prin 
oraşe. 

Se miră George de o cam dată de tâte nagodele ce-i totă, 
povestea negustorulii ; apoi daca vědu că n'are încotro, ceru 
să slujâscă ferarului pentru sabie şi buzduganii. 

Se învoiră deci, ca pentru aceste lucruri să slujescă unii 
anii, şi aşa se băgă ucenici. 

Iscusința lui George ajunsese de poveste : unde alţii nu pu- 
teai face unele lucrări de ferărie nici în trei ahí, elù íntr'o 
jumătate de anti lucra ca o calfă veche. Barosulă celă mare 
pe carele nici trei 6meni nu-lă puteaŭ ridica, elŭ se juca cu 
dinsuli. Şi toți se temeau de elü. 

Daca își implini anulu, se mai băgă pe ună anti, ca să-i dea 
feri şi cărbuni să-și făureze elü o sabie şi unii busdugană, 
după pofta inimii sale. Împlinindu-se şi acestii anii, stăpânulii 
porunci să-i dea feri şi cărbuni. Calfa cea maï mare, temân- 
du-se să nu-i ia loculiă. îi pusese gândi rëü şi căuta cum să 
facă să-lă prăpădâscă. 

Îi spuse deci, că feră este destulii, dară că nu suntü căr- 
buni de ajunsti, ci să se ducă la pădurea negră să-şi facă, căci 
de acolo aducă şi ei. Acesta nu era adevărații. Acolo la pă- 
durea négră se iscodise o scorpie care omora pe ori-cine mer- 
gea în acea pădure, şi de aceea îlă trimitea pre dinsulă a- 
colo ca să se prăpădâscă. 

Goerge nu scia de unele cea acestea. Elù era cu inima curată 
și fără fățărnicie. Îşi alese din prăvălia stăpânului săă o sabie 
rămasă de la Novaci, pe care o păstra în prăvăliă ca pe unii 
odori din vechime, luă nisce burduşe mari pentru cărbuni 
făcute din două piei de bivolii şi plecă să-și facă cărbuni în 
pădurea negră. Merse ce merse şi, ajungândă la unŭ sati în- 


138 
trebă că încotro se află pădurea negră. Cum audiră sătenii, 
începură să-şi facă cruce şi să-şi scuipe în sînt de frică, Apoi 
îi spuseră tótă şiretenia cu scorpia. 

George le tăie cuvîntuli si le dise: 

Daca nu vioH a mi spune, încetaţi cu astii-felii de paras- 
covenii ce n'ai semănii, 

Oamenii dacă îlù vădură atâtii de intestatü, îi arătară dru- 
mulii și-lii lăsară să se ducă unde îlii va duce orinda lui. 

Ajungendi la pădure, tăie cv sabia o mare mulţime de co- 
paci, din cari făcu o grămadă de nu-i putea da nimeni de 
semă şi-i puse foci. 

Stândii pe lângă focii, simţi că uni Gre-care lucru, unii felii 
de sorbitură îlii trăgea și îlă totii mişca din loci ; se întorse; 
când, ce să vedi? unde venía, máre vericule, asupra lui năbă- 
dăioasa de sgorpie, şi totii sugea văsduhuli, ca să tragă în- 
tw'însa şi pe bielulü George, Acesta cum vădu ce plăcintă i se 
pregătesce, înfipse sabia în păminti, se propti într însa ṣire- 
mase neclintitii. Astii-feli aşteptă elù şi priveghea să vadă 
ce are să i se întimple. Scorpia cum veni, dete cu câda şi risipi 
foculii, apoi se repedi asupra lui George ca să-ii sârbă pe 
elù. Voïnicuțulů de George, unde smuci odată sabia din pä- 
mintii şi mai iute decâtii aï gândi o aduse şi tăiă în do 
scorpia. 

Apoi se lvă după dinsa, care fugea către scorbora unde 
vieţuia, şi ajungend'o îi taie capulii. Atita sânge mohoritú 
curse din spurcăciunea de scorpie încâtii se alcătui o baltă 

Când era să se întórcă într'ale, sale, de odată audi ună grai 
dulce care W vorbea şi-i dicea pre nume. 

Când se uita, ce se vedă? o păsărică drugulică şi frumu- 
şică sta pre o ramură şi-i dicea : 

— Georgiţă celü vitezii, spre mulțumire că mi-ai scăpată pe 
ai mei de la peirea acestei scorpii necurate, care în toţi aniii 
îmi sorbea puii, te sfătuescii să te scaldi în sângele acestei 
fiară blestemate, şi nici unŭ reü nu se va mai atinge de tine 
în totă viața ta, şi să nu mai ai frică de nimeni, afară de 
Dumnedei. 


139 


Voiniculu de George făcu precum iü învăță păs&rica ; când 
esi din scăldătâre, păsărica vădu pe spinarea lui George li- 
pită o frundă de copacii şi "i dise: 

— George, ti a mai remast unŭ locsoră pe trupulti tăi su- 
pusă la metehne; dară, de te vei pădi bine, habanii să n'aibi. 

Apoi Voïniculů punend capul scorpiei într'unii burduf, 
şi în cel-altii cărbunii ce făcuse se întâvse la prăvălia stă- 
penului sëü, își luă ferulii pentru care muncise unii ani și 
se puse a-și fâw'i o sabie și unŭ busdugană. După ce le is- 
prăvi, își încercă sabia dândi cu dinsa într'unit drugi de ferü> 
şi se rupse în doë: o lepâbă, și luândi busduganuliă ilü a- 
runcă în slava cerului, şi când cadu josü se turti; lù lepădă 
şi pe acesta. 

Acumü ce să facă ? Sta in loci şi fluera a pagubă. Totă gån- 
dindu-se, își aduse aminte a fi vădută în codruli unde a cre- 
scuti elii, ună feri grosă înfiptii în pămintă. Sa duse tocmai 
acolo. Când se apucă să-lii scâţă, ce să vedi? feruli nu era 
înfiptii, ci era o vină din munţi, Se apucă de elü, ilü trase, 
îlă smuci, ilü văsuci, pînă ce rupândii vina, o smulse şi o 
luă la spinare ca ună voinicii ce era, se intórse la prăvăliă 
şi isbuti a-şi face o sabie si un busdugană cri să-i fie to- 
varăși nedespărțiți. 

După aceea se duse cu tovarășii sei la fântâna botezului 
şi le boteză, punéndü săbiei numele Balmutu ajutătoruli, meu, 
şi busduganului Omoritorulu vrăjmaşiloru mei; apoi se în- 
târse &rași la prăvălie ca să-și ia dioa bună, fiindui-că voia să 
plece să-şi caute părinții. 

Când se intórse la prăvălie găsi pe toţi morţi buşteni Pasă- 
mi-te ei, în lipsa lui, căutavă în burdafulă sëü, şi dete peste 
capul scorpiei. Câţi o vădură, toți muriră. Daca vëdu aşa, 
îi păr răi ;dară mavu ce face. 

Eşi pe pârtă afară si plecă. Pe drumii se întâlni cu unit 
ucenicii carele nu fusese acolo când umblase calfile în bur- 
dufulii lui George. Acesta cum ilü vădu, se duse la dinsulü 
să-şi ia diua bună. 

— Da unde te duci, nene George? 


140 


— Iaca, unde oiii vedea cu ochii și më va lumina Dum- 
nedeü. 

— Ia-më şi pe mine cu d-ta, nea George, — se rugă uce- 
niculü. 

— Lasă-mă în pace, că m'amü eŭ singurii unde să-mi plecă 
capulii, dară mi-te să-mi iaŭ şi licheaoa dupa mine! 

Plecândii George şi mergândii singuri, singureli, se abătu 
într'unii colnicii să facă un popasü, când stă şi băiatul cu 
care ucenicise că vine şi se asedă lângă dinsulu. Pasă-mi-te, 
se luase după elù si câtii colea, (lü urmări pînă flù ajunse. 

— Dară asta më? îi dise George. 

— Eată-mă şi eŭ, respunse uceniculii. Ce? daca n'ai vrutu 
să më Ter, socotesci că eŭ nam pututit să mă Hü de dru- 
néta ? 

După ce rise nitelü George, şi făcându-i-se milă de dra- 
gostea ce-i arăta băiatul, se înduplecă să-li ia, dicându-i: 

— Daca este așa, tovarăşi să-mi fii. 

Apoi lungi pasulă la drumii, şi-aide, aide, trei dile si trei 
nopţi merseră pină la o pădure mare. Acolo stâtură să se 
mai odihnescă și să şi îmbuce câte ceva. Pe când stai ei a- 
colo, audiră o guiţătură de porci şi toti-d'odată şi vădură 
unii porcii mistreţii mare fugind şi unii vînătorii alergândii 
după dinsulii călare, cră după vînătorii se luase unii altii porcii 
şi mai năprasnici. Vinătorulii întinse arculă, şi când sbură 
săgeta, prăvăli fiare sălbatecă, din gură căreia gâlgâia sån- 
gele ca dintr'o saca. 

Atunci si Gara de la urmă, unde se repedi o dată și din- 
tr'o săritură fu lângă calulii de vînătoriă, căruia îi și vărsă 
matele, sfăşimdu-i burta cu colții lui cei grozavi. Vinătorulti 
cădu morman de pe calii, şi pe când porculii celii mistreții 
umbla să-lti facă mici bucăţi, George celii voinici sări dea- 
colo de unde era şi mai iute de câti gânduli fu lîngă vină- 
torul celü nenorocitii, cu sabia g6lă în mână. Dintr'o lovi- 
dură făcu în dot spurcata fiară. 

În mai puţinii deo clipăde ochii, veniră şi ceï-lalți tovarăşi 


141 


ai vinălorului, cari remaseră îmwmărmuriţi de gróză pentru 
cele ce era să se întimple. 

Aceşti 6meni erai din împărăţia tătâ-ne sei. Ei cu toţii 
mulțumiră lui George pentru isbăvirea domnului loră, Apoi se 
puseră la masă si traseră unŭ chefü de să se ducă pomina, de 
bucurie. Şi fiind-că era caldă, se desbrăcară de hainele de pe 
d'asupra, rămâindi mai uşori. Atuncă unulü din meseni zárt 
mărgelele de la gàtulü lui George, Se dete pe lângă dinsulü. 
binişorii, îi citi numele şi-lă cunoscu, 

Spuindă și celor-l'alți minunea Dumnedesscă, cum se des- 
coperi impăratuli loră, venătorulii celi cu pricina veni lângă 
dinsulu şi-i dise: 

— Mulţi ani să trăesci dâmne şi ali nostru stăpânitorăl 
Si să scii că împăratului locului acestuia a reposatii în Dom- 
nulü, şi eŭ, sluga nevrednică a domnului mei, îi tinü locului, 
până se va găsi moştenitorulii sei celă perdutii de la botezii.. 
Adunarea bătrâniloră ma însărcinetii cu acâsta. Acum mul- 
tumescü Domnului pentru cele ce mi s'a întămplatii, că mi 
te trimise Dumnedeü de mă scăpaşi de la mârte, căci cunos- 
cuiii în tine fiuli acelui buni impărată care ne-a cârmuitii 
6menesce atâta mare de ani. 

George, care căscase gura şi bleojdise ochii la cele ce spu- 
nea vinătorulu, dise : 

— Dară de unde sciți voi, 6meni buni, că eŭ sunti fiului 
împăratului despre care îmi vorbiţi ? 
z£ — Mărgelele de la gâtului tëŭ ne-ati spus. Să fie lăudati nu- 
mele Domnului că ami dată peste tine, şi de adi înainte tu 
să ne cârmuesci, 

Toţi mesenii se sculară şi i se închinară ca la ună împărat. 

George plecă cu dânşii şi cu bšétulü cu care ucenicise elü. 
şi se duse la palaturile împărăției. 

Sfară se dete în ţeră de acestă fericită întămplare, Şi alerga 
poporimea din tâte părțile, cu micii cu mare, să vedă pe acela 
carele morti à fostii şi a înviati, perdutii şi sa aflati, lä- 
udândă numele Domnului, 


142 


Eară daca sa așegatii George în scaunulù tštáne-sëü, începu 
a pune lucrurile la 'cale, cum să mérgă bine trebile. 

Băstulii su care ucenicise George ajunse să fie mâna dreptă 
a împăratului, atătii se ciopli şi se supție în puţină vreme. 

Cercetândii noulii împăratii în drepta si în stânga, de cum 
s'a întimplati perderea lui, află şiretenia pricinei din firă până 
în aţă, cum adică s'a bătutii tată-s&i cu tâlharii, cum aceștia 
i-ati infrántü 6stea și cum impëratulü cu ai sei, dândi dosuliă, 
n'a mai sciutii nimicit nici despre dinsulii, nici despre mama 
sa, și cum impëratulü a fosti coprinsii de măhnire şi de obidă 
până la mârtea sa, și cum a muritii nemângâiatii ne mai a- 
flândi nimica despre dinșii. 

Atunci elii alcătui o câtă de 6meni totü unulü și unul, și 
porni la fântâna botezului ca să sterpescă codrulü de acei tål- 
hari. Dară pănă una, alta, ca să nu i se întimple ce-va reü 
măsei, socoti mai nemeritii să poflescă pe căpitanulă talhariloru 
printr'o carte scrisă ca să dea drumulii împărătesei. 

Şi scuise carte. Eară daca vedu că oştenii lui se cam codescu, 
primi cererea băstului cu care ucenicise elü, si-1ü trimise pe 
densulti. 

Acesta dacă plecă, ajungendii în coilrulii unde era fântâna 
botezului se pomeni înconjurată de doi-spre-deca haiduci, cari 
şi puseră mâna pe dinsulii, Aceştia chibzuiati cu ce mârte să- 
lŭ omâre; dară după ce audiră că merge cu carte la capi- 
tanulü lori, flù duseră la dinsulii şi așteptara sa vadă ce le 
poruncesce elù. 

Căpitanuli rise, după ce citi scrisorea. Şi scrise şi elü carte 
în care dicea împăratului rá daca ile voea să mai fie cu viaţa 
să stea locului, eră dacă i sa urită a mai trăi, să vie să se 
bată cu elü, că-lii aşteptă; şi mă-sei nu-i va da drumul până 
nu se va istovi de totii în închisore unde este băgată. Acesta 
osîndă, dicea elii, că i se cuvine pentru înfruntarea ce i-a făcută 
6re-cândă în tinereţe.jneprimindu-lu a-i fi soții, când a cerut'o 
de la părinţii ei, lucru pentru care sa și lacutii elü haiducii: 

Pâuă să vie cu raspunsul, căpitanuli de haidua puse de 
tai unŭ curcană, îlă fripse şi-l trimise împărătesei, dicendu-i 


143 


să mănânce cea mai de pe urmă mâncate bună, căci elü are 
să se lupte cu fiulii ei impăratuli, pe care fâră dór şi pote ar, 
să-l omóre. Acâsta este, dicea eli, pomana ce face fiului ei 
căci după ce va peri, nu va mai avea cine să-i facă pomană. 

Împărătâsa cum audi că trăesce fiulü ei si că este împăratu 
la împărăţia tătâne său, nici că se atinse de curcani, ci trimise 
respuns căpitanului de tâlhari, că ea, cum a trăitii doă-deci si 
patru de ani numai cu pâine şi apă, va trăi şi de aci 'nainte, 
până ce Dumnedei, care cunósce tâte ascunsurile inimei si 
scie nevinovăția ej, o va mântuj de aceste munci de cari nu 
este vrednică, 

Geoge se cătrăni de mânie când vădu necuviinci6sa purtare 
a haiducului şi poftirea cea vrednică de riîşii ce-i fâcea, 

Atunci porni cu ceta lui cea al€să, şi se hotăriră ca nici în 
ruptul capului să nu se întârcă a-casă fară ină-sa, pentru 
care se bucura audimdii că încă trăesce. 

Toti atunci câpitanuli de tâlhari îşi adună céta într'o culă 
sub nisce dărămături de ziduri ce se aflati în muntele acela, 
și unde era locuinta lor, şi se puse a cina. Pe când ei beaŭ 
și se veseleaii, vorbind verdi şi uscate şi bătendu-şi jocii de 
scrisele împăratului şi de respunsuli împărătesei, o dată se 
despică zidului şi se ivi o umbră, care puse pe masă doă lumi- 
nari aprinse de piatră, o carte şi o cheie. Apoi umbra se făcu 
nevădută, Tâlharii remaseră ca scriși pe părete şi tăcură mâlcă. 
Se putea audi musca sbârnâindă, atâta linişte și tăcere se făcu 

Căpitanulti luă cartea, îi rupse pecetea ; o deschise şi citi 

«Firulă nelegiuiriloră tale s'a sfirşită. Glasul nenorociţilorii 
pe care fără milă i-ai jertfitii s'a auditii la certi, Sângele celü 
nevinovati ce atâta mare de tinpù ai vărsat, cere resplătire 
Eşti blestematii. În ascundătârea ce este în coltü la drâpta, și 
pe care tu n'ai şciut'o, este o uscidră pe care o vei descoperi 
căutând'o cu una din aceste lumiînări, la cheia ce H sa pusă 
pe masă şi o deschide. În acâstă ascundătâre vei găsi nisce 
haine şi podóbe de împărătesă, pe cari le vei da nenorocitei 
împărătese, muma lui George, să se îmbrace cu ele. Ea te va 
erta pentru trudele si chinarile ce i-ai pricinuită de suntü a 


144 


cumi doă-deci şi patru de ani. În celă-l'altii sipețelii vei găst 
o piele de ursii şi unii lanţii, cu care piele te vei îmbrăca tu, 
căci ursii ai să rămâi, pînă îţi vei îspăşi păcatele. Împărătesa 
te va duce de lantü site va da în mâna împăratului. Şi să nu 
cutezi a face în altii chipii, căci mânia cerului va cădea pre- 
ste tine şi mai îngrozitore.» 

La citirea acestei scrisori căpitanul rămase ca loviti de 
trăsnetii. Si ne avândti încotro, scâse tâte avuţiile ceaduse se 
de când tâlhărea şi le făcu două-spre-dece părți de o potrivă 
pe cari le împărţi la cel doi-spre-dece tovarăşi ai săi. A- 
ceştia, după ce-și luară diua bună de la căpitanul lorii, se 
împrăștiara ca puii de potârniche, careşi pre unde. 

Iară elù, căpitanului, deschise sipețelele şi află tote celea în- 
tocmai precumii îi dicea cartea. Luă hainele şi podâbele de îm- 
părătesă şi le dete mumei lui George ca să se îmbrace cu ele. 
Ac6sta primi bvcurosă, căci hainele de pe densa se hărtâni- 
seră, se mucediseră şi se putrediseră, rămâindii mai gólä. Apoi 
îşi ceru ertăciune pentru relele ce-i făcus» elü, pe care ertă- 
ciunea o și dobândi, fiind-că împărătesa avea o inimă forte bună, 

După ce căpitanulii de tâlhari se îmbrăcă în pielea de ursă, 
care se lipi de trupulü sëü ca și când ar fi fostii de acolo; 
împărătâca îl luă de lantü şi se îndreptă către scaunulii fiului 
săi. 

Pe drumi se întâlni cu George care venea, măre, ca unii 
leii. şi călare pe ună şoimulenti sirâpii de mânca focii. Geor- 
ge era cu sahia lui ce o ţinea gólš în mână. Mumă-sa cum 
îlti vědu, îl cunoscu, căci era leitii tată-seŭ, si se închină lui 
ca unui împărati. 

George se dete josii de pe calü şi îmbrățişe pe împărătesa 
ca pe muma lui, după ce află cine este. 

Mumă-sa îi spuse cum Dumnedei, cunoscându-i nevinovă- 
Ha, a isbândit'o ; prefăcândi în ursü pe prigonitorulă ei. 

Apoi dete pe ursă de lantü în mâna împăratului. Acesta 
se înduioși de osânda lui şi-i dete drumulii dicându-i: 

«Destulu îţi este ţie urgia Dumnedeescă. Dute şi cată de-ţi 


zasa pi 


îi ispăşesce pacatele.» Ursulii într'o clipă de ochi se facu ne- 
vădutu, intrândă în codru. 

Eavă impăratul, cu m.umă-sa, cu credinciosulu si cu osta 
SH sel, se întorseră la scaunulu împărației, mulțumindu lui 
Dumnedei pentru tâte arătările lui. 

Şi domniră în pace şi în liniste pină ce, vrend Dumnedeü 
i-a mutată din lumea acâsta. 

Eară întimparile lorü aü rămasii de poveste si vorů rămâ- 
né în véculü vscului. 

Încalecaiă p'o sea etc, 


NOTA. Povestitii de Mihalache Constantinescu, din mahalaua 
Delea-Veche, Bucuresci, 


10 


RADU PRIȘCU 
înveţător 
2x BRAŞOV s= 


XIII. 
FĚTU FRUMOSU CU PERULU DE AURU 


fostii o dată ca nici o dată; etc. 
A fostii o dată într'o pustie mare uni pustnici, şi pe- 

X) trecea singurii singurelŭ. Vecinii săi eraü férele păduri- 
lorii. Şi așa era de bunü la Dumnedeii, în câtă tote dobitocele 
i se închinau, când se intálneaü cu dânsulti. 

Într'una din dile se duse pustniculi pe marginea gârlei, care 
scurgea p'aprâpe de colibă lui, şi étš vědu că vine pe apă ună 
sicriaşii smolitù şi încleitii bine şi audi unŭ orăcăilii de copilii 
eşindă dintr'insulü. 

Stătu puţini de cugetă, şi după ce făcu rugăciune, intră în 
apă şi trase cu o prăjină sicrieaşuli la margine. Când deschise, 
<e să vadă în eli ? Uni ccopilaşii ca de vr'o două luni ; îlii scâse 
din sicriti şi cum îl luă în brațe tăcu. 

Acesti copilii avea unii baerü atârnată de gátü. Şi dacă Tü 
luă, vădu că într'insulii era o scrisóre; o citi şi află că copi- 
ulii de faţă este lepădatii de o fată mare de împărații, care a- 
dunecase şi ea în valurile lumei, şi care de frica părințilorii, 
lepădă copilulii, îlii puse în sicriaşti şi-i dase drumulii pe gârlă, 
lăsându-i în scirea lui Dumnedeii. 

Pustniculi voia din tótă inima să cr&scă pruncul ce-i trimi- 
sese Dumnedeii ; dară când se gândi că n'are cu ce să-l hră- 
nâscă, fü podidi uni plânsii de nu se mai putea sfârşi. Cădu 
în genuche şi se rugă lui Dumnedeii, şi o | minune! d'o dată 
răsări, măre, dintr'unü colții alii chiliei sele o viţă, și numai, 
de câtii crescu şi se înălță până la strésina casei. 

Pusniculii căută la densa şi vädu struguri, unii copți, alţii 
pârguiți, alți aguridă si alţii toomai în flóre, îndată luă și dete 


147 


<opiluiui, şi vădendii că-i mănâncă, se bucură din toti sufle- 
tulă lui şi mulţumi lui Dumnedeii. Cu struguri crescu copi- 
dul pâna ce începu să mănânce şi câte altii ce-va 

Eară dacă se mai mări copilulă, pustniculti se apucă şi-lu 
învăţă să citescă, să adune rădăcini ca să se hrănâscă si sa 
umble la vânati. 

Dar într'o di chemă pustniculii pe copilii şi-i dise: 

— F&tulă mei, simți că slăbescii din ce în ce; sunti bë- 
trâni, precum më vedi, află dară că de adi în trei dile mă duct 
pe lumea ceea-l-altă. Eŭ nu sunt tatălui tău celui adevăratii, 
ci te-am prinsă pe gârlă, unde erai dati şi pusti într'uni si- 
riasü de mumă-ta, ca să uu se dovedâscă, fapta sa cea de 
ruşine, fiindui că era fata de împăratiă. 

Daca voiti adarmi somnulii celú de veci, care o să-lii cunosci 
când vei vedea că totii trupulii mei are să [ie rece ca ghiata, 
amorțitii şi fépànü, să bagi de séma că o să vină unu let. Sa 
nu te sperii dragul tatei; leulü imi va fáce grópa şi tv vai 
trage păminti peste mine; de moştenire n'amu ce să-ți lasü 
de câti unii fréü de calu. După ce vei rămănea singuri, să te 
sui în podi, să ei frénlü, sá-1ü sculuri, şi îndată va veni unü 
cală şi te va învăţa ce să faci. 

După cum disese bătrânul aşa se si întâmplă. 

A treia di pustniculi, luându-și remasi buni le la fiul 
săi celii de sulletü, se culcă şi adormi somnuli celu lungii, 

Apoi îndată veni uni lei grâznică, nevoie mare! şi veni 
răcnindi ; cum vëdu po bătrânii mortii, îi săpă grópa cu ghia- 
rele, éră fiul ilú îngropă, şi remase acolo trei dile şi trei 
nopți plângendi la morminti. 

Apoi fomea îi dete în scire că eli viagă încă; se sculă de 
pre mormintă cu inima sdrobită de durere şi de întristare, se 
duse la viță, şi cu mare mâhnire vědu că se uscase; atunci 
și aduse aminte de vorbele bătrânului şi se sui în podii, unde 
găsi frëulü ; îli scutură, şi étá că veni un solmuJénü aripatii 
şi stând Înainte-i dise : 

— Ce poruncesci, stăpâne ? 


Copilulii spuse calului din cuvintii în cuvinlú tótă şiretenia 
cu mârtea bătrânului, si adaogă: 

— Eată-me aicea singurii. Dumnedeü mi-a luată pe tatálü 
ce-mi dedese ; rămâi tu cu mine; dară sa mergemii într'altă 
parte, unde să ne facem colibă; aici, lângă acestui mormintii, 
nu sciu de ce, dară imi toti vine să plângu. 

— Nu așa, stăpâne, îi respunse calului; noi o să ne ducemii, 
să locuimu unde suntii mulţi Gmeni ca dumneta. 

— Cum? întrebă băiatulă, suntü mulţi &meni ca mine si 
ca iata? Si o să trăimă cu dânşii? 

— Negreşiti, îi respunse calulă. 

— Atuuci, daca e asa, mai întrebă copilulă, de ce nu vinü 
ei je la noi? 

— Ei nu vinu, îi mai dise calului, fiind că mau ce căuta 
paci trebue să merzemü noi la denșii. 

— Să mergemii, respunse copiluli cu bucurie. 

Far daca ii spuse că trebue să fie imbrâcatii, fiindu că cel- 
lalți 6meni nu âmblă asa goli, baiatulii rămase cam pe gân- 
duri; şi calulü îi dise să bage mâna în urechia lui cea stângă 
şi după ce băgă mâna, scâse niste haine pe care le îmbracă, 
ciudindu-se că nu scia cum să le întrebuinţeze ; calul ilú ìn- 
vsță, şi apoi copiluli încălecă pe dânsulu şi porni. 

După ce ajunse în orașulii celü mai de aprâpe, și se vedu 
întru mulțimea aia de 6meni, furnicândi în susă şi in josti 
se cam Spaimentă copilulă de atâta sgomotiă, si ârmbla totii 
cu frică, mirându-se de frumuseţea caselorii şi de totii ce 
vedea; băgă însă de semă cá fie care lucru “și are rândutla 
sa, Dară calului îmbarbatânduli, îi dise: 

— Vegi, stăpâne, aici tâte suntu cu sartulü lorü; de accea 
trebue să scii sâ-ţi faci şi tu un căpetâiti, 

Şi după ce sedu acolo câte-va dile, mai dedându-se cu lumea 
şi maï obicinuindu-se a trăi în huetulü ce înăbuşesce orașele, 
plecă luându-și calulu cu sine şi se duse, şi se duse, până ce 
ajunse pe tërémulü unori dine. 

Ajungendii la dine, cari erai în numërü de trei, căută să 
se bage argatii la dânsele ; asa îlu sfătui calul sa facă. 


149 


Dinele da o cam dată nu prea voiaü sa-lu iea în slujba 
dară se indupliecară la rugăciunile lui si-1ü primira. 

Calulii adesea venea pe la domnulă séü, și într'o di în dise 
să bage bine de semă cum ca în una din case dinele aveau 
o bae; că acea bae, la râţi-va ani, într'o di hotarita, curge 
aurii, şi cine se scaldă ânteiu, aceluia i se face përulü de auru. 

Îi mai spuse să vadă că intr'unulü din tronurile casei, qi- 
nele aveati o legătură cu trei rînduri de haine, pe care le 
păstrau cu îngrijire. 

Daiatulti băgă la capii tote disele calului, si de câte ori avea 
câte ce-va grei de făcutii chema ralulu și-i da ajutorii. 

Dinele îi dase voe să umble prin tóte casele; să deretece. 
să scuture, să măture, darü numai în camera cu bae să nu 
intre, Însă elù când lipseaŭ ele d'acasa intra şi lua aminte 
la tote câte îi dicea calulă. Ochi şi legătura cu hainele puse 
cu îngrijire întruni tronă. 

Intr'o di dinele plecară la o sărbătore, la alte dine și a- 
vură grije să poruncâscă argatului, ca în minntuli ce va audi 
ce-va sgomotii în cămărula cu baia sa rupă o şindrila din 
streşina casei, ca să le d'a de scire și să se întârcă de degrabă 
fiind că ele sciaŭ că e aprâpe să începă a curge acestă apă 
de aurii. 

Fiulă pustnicului pândea ; şi când vădu minunea asta chiemă 
numai de câiii pe cală. Calulu îi dise să se scalde; și elù 
așa făcu. 

Esindü din bae, elü luă legătura cu hainele, şi o porni ia 
sănătâsa, călare pe calulă lui celu cu aripi, cu caresbura ca 
vîntulii şi se ducea ca gândulti. Cum calcă peste pragulu por- 
ței, începu casele, curtea şi &rădina a se cutremura şi a nurla asa 
pe grózniců, în câti se audi pînă la dine şi dinele îndata se 
ntovseră a casă, 

Dacă vădură că argatulü lipseşce, $i hainele nu sunti la lo- 
cul loră, se luară după densuli; și-l urmăriră din locu în 
acü yână ce, când era să puie mâna pe densulii elu trecu ho- 
tarele lori, şi apoi stătu. 


150 


Cum îl vădură dinele scăpatii, se câtrăniră de necazi, că nv 
putură să-lii prindă. Atunci ele îi diseră: 

— Ah! feciori de lele ce mi-ai fostii, cum de ne amăgiși ? 
arată-ne mâăcari, să-ţi vedemă părul. 

Şi resfirându-și përulü pe spinare, ele se uitai cu jindii la 
densuli, şi li se scurgeaii ochii. Apoi diseră: 

— Aşa përü frumosă nici noi n'amü mai vëdutü ! Fii sănă- 
tosii ; dară încai fă bunătate de ne dă hainele, 

Eli însă nu voi, ci le opri şi le luă în loculă simbriei ce 
avea să ia de la dîne 

De aci se duse intr'unü orasü, își puse o băşică de cirvisü 
în capu, şi merse de se rugă de grădinarulii împăratului ca 
să-lii primească argată la grădina împăratescă, Grădinarulii nu 
prea voia să-lii asculte; dară după multă rugăciune îl 
“priimi ; Hü puse să lucreze la pămintă, să care apă, să ude 
florile, îl învăță să curețe pomii de omidi şi brazdele de buru- 
eni. Făt-frumosă lua în capă totii ce-l învăța grădinaruli : 
stăpânului său. 

Împă&ratulă avea trei fete ; și aşa multă grije îi dase trebile 
împărăției, în câtă uitase de fete că trebue să le mărite. 

Într'una din qile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei, 
ca să ducă fle-care câte uni pepene alesii de dânsa la masa 
împăratului 

După ce împăratulii se puse la masă, veniră si fetele şi aduse 
fie-care câte ună pepene pe tipsii de aură şi îi puseră dinaintea 
împăratului. 

Împăratuli se miră de acâstă faptă, şi chemă sfatul impë— 
răției să-i ghicâscă ce pildă să fie asta. 

Adunându-se sfatul, tăiară pepenii, şi după ce vădură cë 
unuli se cam trecuse, alü duoilea era tocmai buni de mân- 
carc si ali treilea dase în coptă, dise: 

— Împărate, să trăești mulţi ani; pilda asta însemnâză vir- 
sta fetelorii Măriei tale, şi că a sosită timpuli ca să le dai la 
casa lori, 

Atunci împă&ratulă hotări să le mărite. Dete, deci, sfară în 


151 


țera de acâstă hotărire ; şi chiar de a doua di începură a venă 
pețitori de la cutare şi de la cutare feciorii de împăratti. 

Eară după ce fata cea mai mare își alese mire pre unŭ fiù 
de împârată, care-i păru mai frumosă. se făcu mare nuntă îm- 
părătâscă. Şi după ce se sfirşi veseliile, plecară împăratul cu 
tótš curtea ca să petrâcă pre fiiea-sa până la hotarele împă- 
răţiei sale. Numai fiica împăratului cea mai mică remase a casă. 

F&t-frumost, argatuli de la grădină, vădendă că şi grădi- 
narulü se dusese cu alaiulă, chiemă calulii, încălecă, se im= 
brăcă cu unii rândi de haine din cele luate de la dine, pe care 
era câmpului cu florile; şi după ce-şi lăsă păruli sei de aură 
pe spate, începu a alerga prin grădină în tâte părțile, fără să 
fi băgatui de sâmă că fiica împăratului îl vedea de pe ferestră 
căci odaia ei da în grădină. 

Calulii cu fët-frumosů strică tătă grădina, şi când vëdu că 
veselia lui făcuse pagubă, descălică se îmbrăcă cu hainele sale 
de argati şi începu a drege ceea ce stricase. 

Când veni acsaă grădinarulii şi vădu stricăciunea ce se fă— 
cuse, se luă de gânduri; începu a certa pe argatü de ce na 
ingrijiti de grădină, şi era atât de supărată, câtii paci era 
să-lă şi bată. 

Dară fiica împăratului, care privea de la ferestră tâte acestea 
ceru grădinarului să-i trimiţă niţele flori. 

Grădinaruli făcu ce făcu și adună de prin colțuri câte-va 
floricele, le legă si le trimise împărătesei celei mici. Ea, daca 
priimi florile, îi dete unii pumnii de bani şi-i trimise respunst 
să erte pe bietulii argată, că nu este elü de vină. 

Atunci grădinarulu, veseli de uni darü aşa de frumosti, îşi 
puse tâte silinţele, și în trei septămâni făcu grădina la locti, 
ca şi cum nu sarii fi întâmplat nimici într'însa. 

Nu multii după acâsta, fata împăratului cea mijlocie îşi alese 
şi ea unŭ fecioră de împărați, și-lă luă de bărbatii. Veseliile 
ținură ca şi la soră-sa cea mare; eară la sfârșitul veseliilorii 
o petrecu şi pe densa împăratulii până la hotarele împărăției 
sale. Fata cea mică a împ&ratului nu se duse, şi remase a- 
casă, prefăcendu-se de astă dată că este bolnavă. 


152 


Argatuli gràdinei, cum se vedu éra singurii, vru să seve- 
selesca și elii cı toți slujitori curței ; însă, fiind că elă nu se 
putea veseli de câtu cu bidibiulu seu, în chiema calulii, se îm- 
brăcă cu alte haine : cerulu cu stelele, își lăsă părulu pe spate, 
şi câlcă tótă grădina. 

Când bagă de séma ca éra faramase totulu, se îmbrăcă cu 
hainele sale cele prâste, şi bocindu-se, începu sa dréga ceea 
ce stricase, E 

Ca şi de Lalti rând, grădinarulii voindü să-lti cârpesca, fu 
oprită de fata cea maï mică a împăratului, care ceruse flori, 
trimițendu-i şi doi pumni de bani, şi vorbă să nu se atingă 
de argati, nefiindă elă vinovatii, Gradinarulu se puse eara 
pe muncă şi dădu grădina gata în patru septămâni. 

Impă&ratulti făcuse o věnătóre m re, și fiindu că scăpase de 
o mare primejdie, ridică unii chioscü în pădurea aceea, si 
chemase, ca să se serbeze mântuirea sa, pre toți boerii și slu- 
jitorii curței la o masă înfricoșata ce pregătise acolo. Toţi 
curtenii se duseră la chemarea împărautlui, numai fiica sa 
rămase. 

Făt-frumosit, vădendu-se singură, chemá calulu, şi voindit 
să se veselescă și densulii, îmbrăcă hainele: cu sorele în 
pepti, luna în spate şi doui luceferi în umeri, își lăsă pě- 
rulü de aurii pe spate, încălecă calulii și-lu încură prin 
grădină. 

Atăt se stricase acum grădina, în cât nu mai era chipu de 
a o drege. Ear daca vădu acesta elu, începu a se tàngui se 
îmbrăcă iute cu hainele lui cele de argatu, și nu scia de unde 
să incépá meremetuli. 

Mănia grădinarului treanori ce hotare, când veni şi vădu 
acea mare prăpădenie. Dara când voi să-i dea pe foi pentru 
ca nu ingrijise de gradiuă, fiica îinp&ratului îi ceru flori, de 
la feréstră. 

Grădinarulă da din colții în colț și nu scia ce sa facă; în 
cele mai de pe urma, cala şi maï găsi vre-o două floricele, 
care abea scăpase de copitele calului cu aripi, i se trimise, și 


153 
fata de împărată îi porunci să erte pe bietul argati, pentru 
care îi și dădu trel pumni de galbeni. 

Se apucă de croi din noŭ, si în sése septămâni abia putu 
face ce-va care să mai semene a grădină, ear argatului îi fă- 
gădui o sântă de bitae, sorti cu mârtea, de s'o maï întâmpla 
una ca asta, şi să fie şi gonit. 

Împăratulii se luase de gânduri vădendi pe fiica-sa totii 
tristă. Ea acum nu mai voia să ésš afară nici din casă. Hotărâ 
dară să o mărite; şi începu a-i spune de cutare si de cutare 
fii de împăratiă. Ea nu vola să audă de nici unulü, 

Ear daca vëdu aşa împăratulii, adună eră sfatulă și boerii 
şi îi întrebă ce să facă? Unulü din boeri îi dise să facă un foi- 
şorii cu porta pe de desubtii, pe unde să trâcă toți fiii de îm- 
përatü şi de boer), pe care-lă va alege fata, să-lii lovâscă cu 
unii meri de aur ce-lii va ţine în mână, şi după acela so 
dea împ&ratuli. 

Aşa se şi făcu. Se dete sfară în térñ că este hotărârea îm- 
vatului să se adune mici şi mare şi să trecă pe sub pórtă. 

Toţi trecură: dară nu lovi nici pe unulii, Mulţi credea că 
fata n'are voie să se mărite. Însă unt boerü bătrânii, trecută 
şi prin ciurü si prin dármonü, d'âia care audise, vëduse și pă- 
tise multe, dise să trâcă şi omenii curții; trecu și grădinarulă, 
şi-bucătarulă celii mare si vătafuli, şi slugile, si vizitiii şi toți 
râudaşii, dar geba; fata nu lovi nici pe unulu. 

Se făcu întrebare daca n'a mai rëmasü cine-va netrecută, şi 
se află că a mai rămasă un prăpădită de argatii de la grădi- 
nărie, chelesü şi dosăditii de nare sémšnü pe lume. 

— Să trecă şi acesta, dise împ&ratuli. 

Atunci chemă şi pe argatulă celü chelesü și-i dise să trecă 
şi densulii, dar elü nu cuteza: apoi cam cu cârâială, cam cu 
sila, fu nevoită să trecă, şi daca trecu, tata îl lovi cu mărulii. 

Argatulă începu a tipa şi a fugi ținându-se cu mâinile de 
capii dicendiă că i-a spartă capulă. 

Împăratul, cum vëdu cele întâmplate, qise : 

— Asta nu se pótel este o greşelă! fata mea nu e de cre- 
dutü să fi alesi tocmai pe chelesulü ăsta. 


154 


Nu putea, vedi, să se invoiască impëratulü a da pe fie-sa 
după argată, de şi îlă lovise fata cu mărulii. 

Atunci puse a doua óră să trecă lumea; şi de a doua 6ră 
fiică-sa lovi cu mărulii în capii totă pe cheleşii, care erăşi 
fugi ținendu-se cu mâinile de capii şi țipândi. 

Împăratulii, plini de mâhnire, 6ră își luă vorba înapoi, şi 
puse de a treia óră să trecă tótš lumea. 

Dacă vëdu şi v&du împăratulii, că şi ďa triea oră pe toti. 
cheleșă flù lovi fata, sa plecati Ja sfatul împărăției, si i-a 
dată lui pe fiică-sa, 

Nunta se făcu cam pe ascunsă, şi împăratulii apoi îi o- 
vopsi pe amândoi, şi nu mai voia să scie si să audă de dânşii; 
atâta numai că de silă, de milă, îi primi să locuiască în curtea 
palatului. 

Unii bordeiii într'unii colții ali curții li se dete spre locuinţă, 
ear argatulii se făcu sacagiuli curții, 

Tóte slugile împăratului rideai de denzulii, și tâte murdă- 
riile le arunca pe bordeiulii lui. Înăuntru însă calul celă cu 
aripi le adusese frumuseţile lumii: nu era în palaturile îm- 
păratului ceea ce era în bordeiulii lui. 

Fiii de impëratü carii veniseră în pefitü la fiica cea mică, 
se îmbufnară de ruşinea ce păţise pentru că fiica împăratului 
alesese pe cheleşii, și se învoira între dânsii ca să pornâscă 
6ste mare împotriva lui, 

Împăratul simți o mare durere când audi hotărârea veci- 
nilorü sei; însă, ce să facă? se pregăti de resboiü, şi nici că 
avea încotro. 

Amenduoi ginerii împăratului se sculară cu 6ste si veniră 
în ajutorul socrului lori. Făt-frumosti trimise şi elù pe so- 
Ha sa ca să róge pe împăratulă a'i da voie să mergă şi elü 
la bătae. 

— Dute din naintea mea, nesocotit-o: fiind că étă din pri- 
cina ta mi se turbură liniștea; nu mai voit să vë vëdü în 
ochii mei, nemerniciloră ce sunteţi. 

Dară, după mai multe rugăciuni, se înduplecă, si porunci 
să-lŭ lase să care şi elti măcară apă pentru oştire. 


155 


Se pregătiră şi porniră. 

F&t-frumosi, cu hainele lui prâste şi calare pe o mărţâgă 
schi6pă, plecă înainte. Oştirea îl ajunse înti'o mlaştină unde 
'i se nomolise épa şi unde se muncea ca so scoță, trăgênd-o 
când de câdă, când de capi, când de picióre. ` 

Riseră oștirea şi împăratută cu ginerii cei maï miri ai sei 
şi trecură înainte 

După ce însă nu se mai vădură denșii Făt-frumosă, scâse 
épa din noroiti îşi chiemă calulü sëü, se înbrăcă cu hainele 
câmpul cu florile şi porni la câmpulă bătăliei, ajunse şi se 
sui intr'unü munte apropiată, ca să vadă care parte este mai 
tare. 

Oştile daca ajunse, se loviră; ear Fët-frumosü věđdėndů că 
óstea vrăjmaşe este mai mare la numării si mai tare, se ră- 
pedi din virfulŭ muntelui asupra eï, şi ca uni vârtejă se în- 
virteja prin mijloculii ei cu paloşulii în mână, și tăia in drepta 
şi în stânga, pe ori cine întilnea. 

Aşa spaimă dete iuțela, strălucirea hainelorii şi sporul 
calului seă, în câtă 6stea şi toH cu totulii o rupseră d'a fuga 
apucândii drumulii fie-care încotro vedea cu ochii, impràsti— 
indu-se ca puii de polârniche. 

Ear împ&ratuli, după ce vědu minunea, mulțumi lui Dum- 
nedeii că i-a trinisü pe ângerulă seii de 'Lă a scăpată din mâna 
vrajmașului, şi se întâvse veselii a casă. 

Pe drumii intilni €raşi pe Fët-frumosů, prefăcută în argatii, 
muncind să-şi scóță épa din noroiii; şi cum era cu voie bână, 
împăratulă dise la câţi-va: 

— Duceţi-vă de seâteţi şi pe nevoiaşulii acela din noroiü. 

N'apucară să se aşeze bine, şi veni veste la împăratulii că 
vrăjmașii lui cu oştire și mai mare sai ridicată asupra lui. 

Se găti dară şi elü de rěsboiŭ, şi plecă so întâlnescă, Făt- 
frumosi éră se rugă să-lti lase și pe dânsulii să mârgă, şi ră. 
fu huiduitù. 

Dară daca dobândi voe, porni €ră cu épa lui. Fu și de 
astă dată de risti si de bătae de joci, când "li a vëdutü oşti— 


156 


rea, că éră se înomolise și nu puter să-și seótš épa din noroi 
de fel, de telă. 

Îl lăsară înapoi; dară elù ajunse şi acum mai nainte la 
locul de luptă, pretăcutii în F&t-frumosi, calure pe calulu cu 
aripi, şi imbrăcati în hainele lui cele cu cerculi cu stelele. 

Oştile deteră în timpene şi în surele şi se loviră; ear Fët- 
frumosii déca vădu că vrăjmaşii sunt mai puternici, se re- 
pedi din munte şi-i puse pe g6nă. 

Împăratul se intórse éră veselă, mulțumindă lui Dumne- 
dei de ajutorulii ce-i a datii şi eră porunci ostasilerü să scóță 
din noroi pe nevoiaşulă de sacagiii. Ear elü era împăcat cu 
cugetulă stă şi se bucura în aseunsulü sufletului săi de isbân- 
dele sële, 

Împăratulă se mâhi până în fundului inimei sele când audi 
că vrâjmașii se ridică de a treia óră cu 6ste şi mai mare și 
că a ajunsă la hotarele împărăției sele câtă frundă si érbă; 
unii plànsü jlă năpădi, de să ferescă Dumnedei! şi plânse, 
şi plânse, până ce simți că-i slăbescă vederile. Apoi își strânse 
şi densulii tótă 6stea si porni la bătălie cu nădejde în Dun- 
nedeti. 

Făt-trumosi, porni şi elă toti pe otopina lui. 

Eurâ după ce trecu tâtă stea făcând hazü de dânsuli cum 
se muncea ca să-și scâță épa din noroiii, se îmbrăcă cu haï- 
nele cele cu sórele în piepti, luna în spate și doui-luceferi în 
umeri, îşi lăsă përul de aură pe spate, încălecă calului şi 
intr'unü minutii fu crăși pe munte, unde aştepta să vadă ce 
so întâmpla. 

Se întâlniră oștile, se loviră din mai multe părți și se tăiat 
unii pre alții fără cruțare; atât erai de înverşunaţi ostasii, 
Ear când fu către séră, când vădu că oștirea vrăjmaşe era sa 
ia în gónă pre a împăratului, unde se repedi odată Făt-frumosu 
din munte ca un fulgeri ; şi unde tvăsni în mijloculti lorit, în- 
cât se îngrozivă de nu mai sciaŭ ce facti. Stvălucirea hainelorii 
lui F&t-frumosti, pînă intr'táta orbise şi zăpăcise pe vrăjmașiă, 
de nu mai sciaŭ oștile unde se află. Fét-frumosü lovea cu pala de 
sviuta, în tote părțile. Gróda intrase în inimile protivniciloră și 


157 


îi tulburuse de îşi uitaseră de batălie, ci căutaii cum sa se mån- 
tuiască cu viaţă. O luară la sănătosa cari încotro vedea cu ochii 
dând năvala unii peste alții de-și rupeati găurile. Fët-frumosü 
însă îi gonea şi-i secera cu pală ca pe burienele cele rele. 

Împăratulii ilů vědu sångeratů la mână, la care se crestase 
énsusi, şi ii dete naframă sa ca să se lege. Apoi se întovse 
a casă isbăviți de primejdie. 

Când veniră, găsiră éră pe Făl-frumosă în noroi cupa; 
şi erăși povuunci de flù scse, 

Şi sosindu a casă impëratulü cădu la bólá de ochii și orbi. 
Toţi vracii şi toți filosofii carii citeati pe stele fura aduşi, și 
nimeni nu putură să-i dea nici un ajutorü. Intr'una din dile 
sculându-se din somn impăratul, spuse cá a veduti in vis unŭ 
băivânii care i-a disti că daca se va spăla la ochi și dacă va 
bea lapte de capră roşie salbatică va dobândi vederile. 

Audindu ast-felii gineriă sei, porniră cu toți, ceii doui mai 
mari singuri, fară să ia și pe celu mai micii, și fără a voi să-lă 
lase miăcarii a merge împreună cu dânșii. Eară Fëtü-frumosü 
chemă calul şi merse cu deasuli prin smârcuri," găsi capre 
roșii selbatice, le smulse şi cândiă se întorcea, se îmbrâcă in 
haine de ciobanii şi eşi iuaintea cumnaţiloru săi cu o donită plină 
cu lapte de oi. Ei îl întrebară ce lapte are acolo ; érà elü le res- 
punse, prefăcându-se că nu'i cunósce, că duce lapte de capra 
roşziela împărutulii care visase că-i va veni vederea dacă va 
da acelă lapte pe la ochi. Atunci ei se încercară a-i cumpăra 
laptele ; dar ciobanuliă le respunse ca laptele nu-lă da pe bani 
ci că, dară voescii să aibă lapte de capră roşie, sa se dică că 
suntu robii lui, şi se rabde ca să le pună pecetea lui pe spinarea 
lori, măcarii câ el aŭ să se ducă şi să nu mai dea pe la dânsul, 

Cei doui ginerï se socotiră că ei pentru că suntă împărați şi 
gineri de împăratii n'o să le pese nimici ; se lăsară deci, de le 
puse pecetea lui în spinare, şi apoi luară laptele și-lă aduseră 
vorbindii intre denşii pe drumü: de se va încerca norodulu, să 
ne dică ceva, îlu facemă nebuni, şi totii noi vomii fi mai cre- 
duti de câti dânsulii. 

Se întorseră la împăratulu îi deteră laptele, se unse la o- 


158 


v 


chí şi bău; dară nu-i ajută nimici. După aceea veni şi fiica 
cea mică la împăratulă şi "i dise: 

— Tată, étă iea şi acestui lapte, pe care îl aduse bărbatuli, 
mei; ungete şi cu densuli, așa te rogi. 

— Ce lucru buni a făcuti nătărăuli de bărbatul tăi, rës- 
punse împ&ratuli, ca să facă şi acumii ceva de ispravă ? N'a pu- 
tuti face nimicti ginerii mei cel-l-alţi carii m'aü ajutati aşa de 
“multi în vesbâie, şi tocmai elü nătângulti o să-mi pâtă ajuta? 
Si apoi nu ramii disă, că n'aveţi voe a vă mal arăta înaintea 
feței mele? Cumii ai cutezatii să calci porunca mea ? 

— Më supulii la ori-ce pedepsă vei bine-voi să-mi dai, 
tată; numai unge-te aşa te rogi, şi cu acesti lapte ce ţi-l 
aduce umilitulti tăi robi. 

Impă&ratulii dâcă vădu că atâti de multi se râgă fiică-sa, 
se înduplecă şi luă laptele ce-i adusese, şi apoi se unse cu 
densulii la ochi o di, se unse și a doua di, şi cu marea sa 
mirare simti că pare-că începuse a gări ca prin sită, şi dacă 
se mai unse şi a treia di, vědu cum vede toți 6menii cu o- 
chii luminaţi si limpedi. 

După ce se însănătoşi, dete o masă mare la toți boerii si 
“sfetnicii împărăției, şi după rugăciunea lorii priimi şi pe 
Fëtü-frumosü să şedă în câda mesei, 

Pe când se veseleaii mesenii şi se chefuiaii, se sculă Fătii- 
frumosi, şi rugându-se de ertare, întrebă: 

— Mărite împărate, robii potů şedea cu stăpânii lorii ,la 
masă ? 

Nu, nici-de-cum, răspunse impëratulü. 

— Apoi dacă este asa, si fiindii-că lumea te scie de omii 
dreptii, [ă-mi şi mie dreptate, si scâlă pe cei dou! óspelí carii ședii 
da drépta şi d'a stânga Măriei tale, căci suntii robii mei; 
şi ca să më credi, pune să-i caute și vei vedea că suntü în- 
semnaţi cu pecetea mea în spinare. 

Cum a audiră ginerii imp&ratului, o băgară pe mânecă și 
mărturisiră că aşa este; îndată fură nevoiţi a se scula de la 
masă si a sta în picidre. 


159 


Eară către sfârşituli mesei. Fëtü-frumosü scóse nalramu 
care ï-a fost dat-o împăratulii la bătălie. 

— Cum ajunse năframa mea în mâinile tale, întrebă îm- 
păratulă: eŭ am dat-o ângerului Domnului care ne-a ajutatu 
la răsboiti. 

— Ba nu, Mărite Împărate, mie mi-a dat-o. 

— Apoi déca este aşa, tu ești acela care ne-a! ajutatii? 

— Eŭ, mărite impërate. 

— Nu se pote, adoase iute impëratulü; şi daca vei să te 
cred, arata-te aşa cum era atunci acela căruia amii datu 
năframa. 

Atunci elă se sculă de la masă, se duse de se îmbrăcă cu 
hainele cele cu sórele în peptü, luna în spate, și doi luceferi 
în umeri, işi lăsă părul pe spate si se întățişă împăratului 
şi la totă adunarea. 

Cum îl vădură mesenii, îndată se ridicară şi se minunară: 
Păti-trumosă era atâta de mândru şi strălucitorii, în cât la 
sore te puteai uita, dar la eli ba. 

Împăratul după ce Lăudă pe fiică-sa pentru alegerea sa cea 
bună, se dete josii din scaunul împărăției şi ridică în elü pre 
ginerele săă, Fătii-frumosii ; éră elii, cea d'intâiă treba ce facu, 
fu de a da drumulii din robie cumnaţiloră săi, şi în tótă îm- 
părăţia se făcu bucurie mare. Eram și eŭ p'acolo, şi la masa 
împărătească : 

Căramii mereŭ la vatră, lemne cu frigarea. 
Duceamii eŭ la masa, glume cu căldarea; 
Pentru care căpetaiii : 
Un năpăstrocii de ciorbă ; 
Ş'o sântă de cociorbă 
Pentru cei ce-si lungă vorbă, 

Şi încălecaii p'o sea, si v'o spuseiă d-vostră așa. 

Şi mai încălecaii p'o lingură scurtă, so dai pe la nasulă 
cui nascultă, 

NOTA. Povestitii de tata intre anii 1834—1820 

Publicatii pentru prima ră în Țeranuli Români No. 24 şi 


25 din 1862, a doa oră în Legende sai Basmele, Românilor, 
Partea I, 1872. 


XIV 


FETU FRUMOSU CELU RATACITU 


“tostii odată ca nici odată, ete. 

A fostă odată o păreche de 6meni, muncitori, de! 
cum dă Dumnedeii. T6tă nădejdea lori era într'o 6pă 
( cu care se hrăneaŭ. Şi ară fi voit şi ei să aiba unu 
copilașă, dar fu peste pote. Cercetară în drepta şi în stânga, ca 
să afle niscai-va l6curi care să le desfacă facutulü sterpiciunei lorŭ 
dară, aşi ! par'că întălne toti surdi și muţi. Nimeni nu scia să-i 
inveţe ce-va. 

Mai umblară e ce umblară, şi la urma urmelor, aflară 
despre unŭ vrăjitorii meşterii carele închiega şi apele. Creşti- 
nulii se duse şi la densulu, îi spuse păsulii lui şi îi ceru l6curi. 
Vrăjitorulă n'aştepta multă rugă, şi după ce se invoiră, îi dete 
unŭ mări. 

— Din acesti mări, dise elă, să mănânce numai soția du- 
mitale. Dară băgă de semă să n'apuce din elü nici o făptură 
cu o viață de pe lume asta. 

— Câtă despre aia, së nai grije, respunse omulii, Lăsă pe 
mine; nu mi-a datu mie în mână mărul? acum sa fil odihnitti. 

Luándü m&rulă, omulii nu se mai gândea dară de câtă la bu- 
curia ce o să simtă elii şi nevasta când s'or vedea împresu- 
rați de copii. Şi cu gândurile astea ajunse acasă și dete mărulti 
neveste-sei, ca să-lu mănâace, fără sa-i mai spue altu-ce-va. 

Ea primii măruli cu bucurie. Şi după ce plecă bărbatuul in 
meb'le sale, se aşedă pe pragului ușei, curăți mărulu şi-l 
măâncâ. Epș6ra esise şi ea din grajdă, şi veni la stăpână-sa, că 
era inveţată, la traista cu grăunțe. Negăsindă nimică de rontaitü. 


464 


luă si ea cojile de mări, pe care le lepădase stăpână-sa şi le 
mâncă cu multă poftă, ca pe nisce trufandale. 

Nu trecu multă si atitü stăpâna câti şi epşuna se simțiră 
a fi luatü în pântece. Şi după noă luni femeea nâscu unii copi- 
lași de drgăuleţii; eră epşuna uni mánzulefü gingaşii, 

Îndoită fu bucuria omului când se vădu și cu copilii, și cu 
mânzii. Şi fiindü că acesta se născuse odată cu fiului săi, ho- 
tăvi ca nimeni să nu încalece pe densuli, fără numai fiü-sëü 
când s'o face mare. 

Botezară copilul si îngrijivă de dénsulü, më rogii, ca unul 
la părinţi. Copilul crescu şi se făcu mare. Când era dunii 
anii parcă era de cinci; éră când fu de cinci, par'că era de 
cinci-spre=dece, şi de ce crescea d'aia se făcea mai frumosti şi 
mai drăgălaşti. 

Dară-mi-te de învăţatii? Învăţă ca nealţii pe lumea asta 
albă. N'apucă să audă de la dascăli ce-va. că elü învăţa mai 
din adânci de câtii dascălult. Siastü-felü ajunsese de poveste. 
Unii dicea că scia carte, pînă în glesne; alții dicea că pînă în 
genuchi; 6ră alţii, pină la brâii. De m'arü fi întrebati pe mine, 
eŭ le-aşŭ fi spusă că scia carte pînă în gâti. Dară fiindi-că 
nimeni nu m'a înfrebati, écá tact și eŭ din gură ca unü 
pesce şi nu mai dicü nimenui nici pis! 

Astă-felă fiindă, într'una din dile ce-i vine drăcosului de 
copilaşii, că numai încălecă pe mânzul lui, şi mi-ţi-i dete călcâe; 
érá mânzulă, carele şi dânsuli crescuse de se făcuse uni căr- 
lánasü sburdalnică de n'avea astâmpării, o rupse d'a fuga cu 
bšjatü cu totii, şi duşi aŭ fostă pînă în dioa de astădi. 

Când prinseră de veste părinţii că băiatulti nu e, caută-lti 
în susă, caută-li în jos, nu e; ba mai în drepta, ba mai în 
stânga, de locii ! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoci, 
băiatul, ași? nici pomenâlă nu era de elü ! Tocmai târditi, 
hei! aflară de la nisce drumeţi; că aŭ vădutii unii băețandru 
călare pe deșelate pe unŭ călușelii, carele se ducea ca ventult. 
Ei diceati că n'apucară să se uite după dénsulü, ca de când 
se apucaşe să le spue, şi peri din ochii lori ca o nălucă, ca 
și când n'ară mai fi fostii. i 


162 


Îl plânseră părinţii pînă când se istoviră şi dânşii, și ochii 
din lacrămi nu 'şi-i mai uscară; dară în deşertii, că fiului lori 
nu se mai întârse. 

Pasămi-te ei, daca s'aii lăsatti sburdălniciei lorü, şi sati vě- 
dutü la câmpi, şi nu saii mai gândită în urmă ci aŭ întinsă 
la drumii sbeguindu-se şi îcurându-se, pînă ce, când băgară 
de sémă, ajunsese pe nisce tărîmuri necunoscute. 

Aci stătură să se mai odihnescă. Şi voindă să se întârcă, ei 
se rătăciseră. Nu mai sciati nici pe unde veniseră, nici pe unde 
să se întârcă. Atunci băiatuli începu să plângă şi să dorescă 
de părinți. š: 

Mai cu sémă când sa vëzutü singurii, singureli, elit care 
nu era eşitii din casa părinţiloriti, începu să-l ia nisce răcori 
de nu scia ce va să dică asta. 

Calului, daca vădu așa, începu să-lii imbuneze, ba ca o să 
facă cutare lucru, ba că ceea-laltă, Pină una alta, îşi cătară 
unii culcuşii unde să mâe peste nópte. Se odihniră si dormiră 
sub acoperământuli cerului. 

A doa di, nici tu masă, nici tu casă, băiatulii începu răşi 
să plângă şi să voiască să se întorcă la părinți. Cătară să-și 
găsâscă urmele pe unde veniseră; dară nu găsiră nici piculetü 
de urmă. Dacă vădu şi vëdu, calulii dise: 

— Stăpâne, amii făcutii o greşelă, care nu se mai póte în- 
târce. Dă-mi voe să më ducii să cauti vr'unii mijlocii ca să 
ne căpătuimii. 

— Asta nu se pote, odată cu capulti, respunse băiatulii. 
După ce amii ajunsi pe aste tărîmuri neumblate, prin pustie- 
tăți fără locuitori, să më lași şi tu? singură nu poti sta, 
uite, nici o lecuță. 

— Încinge-te cu frîulti meti, şi când vei vedea vro netoe, 
scutură-lii şi într'o clipă suntü la tine. Eù më ducă să cauti 
pe unde să eșimi la lvme, şi cum să ne chivernisimiă. 

Calul, vedeţi D-vâstră, era năsdrăvanii. 

Cu mare anevoință, se deslipi calul de stăpânul săă 
Umblă ce umblă şi se întârse numai decâtii. Eli. vînturase 
săduhulă şi cutreerase pămintulă pină nu apucase să i se ura- 


163 


scă băiatului ; şi întorcându-se, spuse băiatului că i-a găsită 
ună loci unde să se bage argatii. ÎLii și invëtá ce să facă și 
cum să drâgă ca să argățescă cu folosi, 

Incălecă băiatul caluli, când audi că are să-şi găsâscă unde 
să se căpătuiască, şi porni ca vintulü, precum şi venise. 

Ajungend la nisce dine, făcu precum îlii învățase calulti. 

Cele trei dine, — căci trei eraü ele, — se cam codea să-lă 
priimescă ; iar daca stărui, se rugă şi se făgadui că o să fie 
harnicii și credinciosii, ele lü priimiră. 

Aşedându-se elii acolo la dine, băiatulii se puse cu tóta 
inima pe muncă, şi când era ce-va de făcutii mai grei sai 
mai anevoiost, îşi chema calulii și îi da ajutorii. 

Calulii carele nu sciii de unde aflase tainele dinelorii, — 
vedi că nu era elü de florile mărului nasdrăvani, — spuse bä- 
iatului să fie cu mare băgare de semă, că în baia dinelori, 
într'unii timpi hotšrifü; are să curgă aurii, și atunci să apuce 
elă înnaintea dinelorü, să se scalde. Îi mai spuse să ochiască 
prin poliţile cu haine ale dinelori, când flù va pune se de- 
retece, nisce nuci, pe care le avea dinele şi le îngrijea ca pe 
ochii lorii din capii. 

Băiatulu făcu tocmai precum tü învățase calul. 

Într'o di când dinele se dusese la vinătore, fără grije, băia- 
tulă audi în baia dineloră unii susurii de apă mai răsunător 
de cât altă dată. Temându-se, elii chemă calulil care veni în- 
tr'o clipelă de ochii. Eli cum vědu, cele ce se petreci în baie, 
puse pe băiatir de se desbrăcă în dată, şi îli împinse în baie 
de se îmbăie. Când eşi d'acolo, ce se vedeţi D-vâstră, cinstiți 
boeri? părul i se făcuse cu totul de aurii, şi-i crescuse de 
bătea pulpele, în câtă nu te îndurai să-ți ei ochii de la elü. 

Şi luândă nucile, pe care le ochise elù, încăleca şi, pe ici 
ţi-e drumulti ! 

Cum pisi pragulii porții începu casele a tipa de ară [i deș- 
teptatii şi pe morţi din grópà. Audind dinele tipëtul se intârseră 
acasă numai cât ai dice meiu. Ele vădură că lipsesce arga- 
tulti de acasă, spălăcitura ce mai rămăsese în Dau unile se 
îmbăiase argatulă si nucile ce lipseaii nu mai zăbaviră, ci se lu- 


164 


ară după dânsulii. Cât p'aci se pue dinele mâna pe eï. Şi fugi, 
dinele după dânșii; ei fugi! dinele după denşii, Daca vădu şi 
vădu calul primejdia, întinse pasulă la drumii, şi începu a 
sbura ca gândul, pînă ce, tocmai când era dinele să-i prindă, 
ei trecură de pe tărîmuli lori, şi se opriră, 

Puterea dinelor pină aci era. Eară dacă vădură ele că le tre- 
au hotarele, începură cu binele a se ruga de elù ca să-si taie 
păruliu să li-lă dea lori; dară băiatulii le făcea cu bâz! ele . 
se rugavă ca barimii nucile cu haine së le dea. Băiatulu le a- 
rătă coltuculă. Atunci dinele se rugară ca încailea să le arate 
p&rulii să se bucure și ele de vederea lui. Atunci băiatulă îşi 
răsfiră părul, încălecă şi sbură cu bidiviulă lui. 

Dinele se uitară cu jindă la densuli, şi ne mai avendii ce 
face, se întorseră acasă și vorbiră între ele ca să nu mai bage 
argatu streini la curtea lori, câtii orii trăi ele. 

După ce ajunse pe moșia unui împărat mare, calulă învăță 
pe băiatii ce să facă. Eli ascultă, si se duse de se băgă argati 
la grădinarulă împăratului. Pînă a nu se învoi cu grădinaruli, 
elù își puse o băşică de vacă în cap, în care își ascunse pë- 
rulü celui de aură, - 

Grădinarulii îlă învăță cum să facă brasde, să semene flori 
să le răsădăscă şi să le îngrijescă, Şi iü luase la ochi eăci era 
spirt, scii, colea cum trebue omului, mâna dreptă, nu altă 
ce-va. Totuși slugile din curtea împărătâscă ilă numiră che- 
leşii, cheleșă în susü, chelesü în josti, până ce îi remaseră nu- 
mele cheleșii. 

Grădinaruli împărătesc îmbătrânise la curtea împ&ratu- 
lui, Elă era omi destoinic, cu frica lui Dumnedeii şi cinstită, 
Slujba lui de căpetenie era să ducă în tâtă diminéta câte 
unii mànuchiü de flori la cele trei fete care le avea împăratul 

Îmbolnăvindu-se grădinarulă într'una din dile, chemă pe 
argatulu sëü și îi spuse să alegă din florile cele mai frumâse 
alâtea câte să-i ajungă a face trei legături de flori şi să le 
ducă fetelorii împăratului. 

Cheleşulii se duse de culese flori şi făcu trei legături, una mai 
mare, alta mijlocie şi alta mai mică. Pe cea mai mare, care 


165 


era alcătuită din flori ce începuse a se trece şi abia mai miro- 
sinde, o dete fetei împăratului cea mai măre. Legătura mijlo- 
cie cu flori ce erai tocmai în flóre o dete fetei celei mijlocii ; 
ră legătura cea mai mică ce avea flori numai bobâce, cari 
acumi se deschideaii o dete fetei celei mici. Cum dete florile, o 
tuli d'a fuga, şi se apucă de lucru prin grădină. 

Fetele se mirară de acâsta, şi en tâtele se duseră la împăra- 
tulă şi-i arătară florile. Împăratul chemă pe grădinarii să-i 
spue ce noimă să aibă florile ce trimisese fetelorii sale. 

Grădinaruli se sperie când audi că asa bolnavi este che- 
mat la împăratul, 

Iară daca se duse cu inima tremurândă, şi audi de la Împă- 
ratulii șiritenia cu florile, elii se desvinovăţi şi spuse că bol- 
navü fiindă în acea di, trimisese pe argatii să ducă florile. 

Chemândii şi pe chelesü, elŭ daca veni, se apropie cu sfială 
şi respunse : 

Să trăiţi, luminate împărate întru mulți aní! Când amă 
culesti florile şi ami făcuti acele mănunchiuri, n'amii avut 
nici uni gândii rëü, martor mi-e Dumnedei | ci amii dati fie 
căria din domnie flori ce le arată care cumü este. 

— Şi cum aï cutesatii, tu unŭ cheleşi ca tine, să faci una 
ca asta ? 

— Atâta ma tăiată capului şi m'a dusi mintea, luminate 
împărate, atita am făcuti. Măria ta judecă şi fă ce e cu 
dreptului. 

Împăratulii rămase pe gânduri. Eli de şi sa întristată, dară 
maï multă s'a bucurati că îi aduse aminte ceea ce trebuia să 
facă el ca unŭ părinte. 

Apoi trimise o pungă cu bani argatului., Acesta se duse 
şi-i dete grădinarului, sub cuvint că elă nu scie ce să facă 
cu ei, ca unulü ce are de tote de la stăpânu-săi. 

Nu trecu multă şi viindă © s&rbătore, împăraţuli cu toţi 
curtenii şi bătrânii îmăprăţiei merse la biserică. Între bătrâ- 
nil şi credincerii curții era şi grădinarulii. Numai fata cea 
mică rămase acasă. 

Argatulü, vădându-se singurii, descinse frâulă de pe lângă 


166 


sine, scâse dintro nucă nisce haine de aramă, din cele luate 
de la dîne, se găti bine, intră în grădină, sună friulii, şi veni 
calulă lui înşelată, dar ne înfrînati, şi puindu-i friulă in capi, 
argatulii încălecă şi prinse a-și încura calulă prin grăuină- 
Ferâstra fetei de împărată celei mici, da în grădină şi ea 
vădu totii ce se petrecu. 

După ce strică grădina, argatulü se duse ca fulgerulă la bi- 
serică, dete calulii in mâna unui omii ce sta afară sa să lü 
ție, şi elü intră în biserică. Aci merse înfipt la mir, se plo- 
coni în drâpta, se ploconi în stânga, şi eşi afară. 

Toţi cei din biserică se mireră de dânsul. Pină si impë- 
ratulu dicea că nici elü nu mai vă&duse aşa voinică frumosi. 

Argatul de la grădinărie cum eși din biserică incălecă, şi 
intr'unü sufletii ajunse la grădina împărătescă, şi descălecă şi 
porunci calului să facă la locii totii ceea ce stricase. Calulit 
se puse şi numai de cât îndreptă grădinaşi o făcu şi mai fru- 
m6să de cumi fusese. 

Fata împăratului cea mică vedea de la ferestră şi tăceai 
Când se întârse de la biserică surorile cele mai mari dise 
celei mai mici. 

Ce răi ai facut de n'ai veniti şi tu la biserică, că a ve- 
niti unii tinării îmbrăcatii așa şi aşa, a făcutii aşa şi aşa, şi 
numai de cât a plecată, de a rămasă toți cu ochii după elü. 

Fata cea mică asculta sl tăcea. 

Dară grădinaruli, când intră în grădină, stătu în locii şi se 
miră. Apoi işi închipui elă că pâte d'aia i se pare grădina mai 
frumâsă, unde nu intrase de multi într'însa. 

Peste câtii-va timpi veni €răşi o serbătâre, şi împăratulă, 
se duse la biserică €răși cu tâtă curtea lui. De astă data fata 
cea mică se făcu bolnavă într'adinsă, remase acasă, şi se puse 
la ferestră. 

Argatuli de la grădinărie, scâse de astă dată nisce haine 
de argintii scutură friulă şi încălecă pe calu carele venise nu- 
mai câtu ai clipi. Şi érăşï încurându-lă prin grădină o strică şi 
mai rëü de câtii întâia ră, şi €răși merse la biserică, făcu ca 


167 


şi de Laltii rândii şi se întârse acasă, porunci calului să drâgă 
grădina, carele o făcu încă odată mai frumâsă şi de câtiiera, 

Fata împăratului cea mică privea de la ferâstră și tăcea. Îi 
spuseră surorile, îispuse mumă-sa, îi spune tatš-sëü de tină- 
rulii celii mândru ce venise la biserică si despre care nimeni 
nu scia de unde era, 

Ea asculta şi tăcea, 

Mai trecu ce trecu şi Erâși într'o serbătâre mare împăratulă 
merse la biserică cu. toţi sfetnici sei, şi cu toți curtenii tineri 
şi bătrâni, Şi de astă-dată fata cea mică a împăratului se pre- 
făcu că este bolnavă, şi remase acasă. Între curtenii tmpëra- 
tului cari merseră la biserică era şi grădinarulii, fiindii bë- 
treni, credinciosii şi vechii slujbaști alui împăratului, 

Argatuli celii chelesü, daca se vădu singurii, scutură friulti 
şi-şi chemă calulii, De astă dată scâse din gădcea de nucă rân- 
dulü de haine celŭ de aurii, se găti frumosi, infriná calulii ce 
venise numai înșelată, îşi lăsă părului de aură pe spate, încă- 
lecă, îşi încură calulii prin grădină, pe care o strică, de toti 
şi apoi se duse ca şi de Taltü rândă, la biserică, merse la 
mirii, se ploconi în drepta şi in stânga, şi eşi, 

Întorcându-se acasă porunci calului de făcu grădina de trei 
ori mai frumosă de câti era, 

Fata îrnp&ratului ilü vědu şi când eşi şi când se intórse, 
şi ceea ce făcu, dară tăcea, 

Când se întorseră de la'biserică, împăratuli și toți cu totulü 
spuseră fetei celei mici a împăratului minunea ce văduseră, 

— Daca maï fosti şi tu la biserică, îi diseră, să fi vădutii 
cum a veniti acelii F&tii-furmosii streini, cu përulü de aurii, 
ce mândru era când sa aplecată în drepta şi în stânga la toți 
cei din biserică, şi cum a eşitii apoi fără să bage pe nimeni 
în semă, 

Fata cea mică a împëratuluï se făcea că ascultă, dară tăcea 
într'6nsa, şi ridea înfundati, Vedi că scia ea ce scia, 

Grădinaruli daca se întârse de la biserică şi vëhu frumu- 
sețoa aia de grădină ce făcuse calulii argatulvi, se totii freca 
la ochi, și nu-i venea de locii să credă. Asta să fie grădina 


168 


ori ba? şi credea că a rătăcitii prin altă grădină. Nu o may 
cunoscea. Şi vădândii pe argat îlii intrebă despre acea schim- 
bare; iară argatulii işi cerea ertăciune, spuindii că elă a fă- 
cutii ceea ce învățase de la stăpânu-seii. 

Dară-mi-te când vădu împăratul ? scâse şi dete o pungă 
de bani grădinarului, pentru că-i făcuse o grădină, de nu se 
mai găsea ca asta la nici un împărații. 

Şi mai trecândii ce mai trecu, împăratulii işi aduse aminte 
de cele trei mănuchiuri de flori, Atunci se vorbi cu împără- 
tésa cum să facă să-şi dea tetelele la casele lorü. 

Cum se află de acestă hotărire împărătescă, începu a veni 
peţitori de pe la felii de felii de împărați. Fetele adecă cea 
mare și cea mijlocie, își aleseră câte unii fecierii de împărată, 
şi se duseră după barbaţii lori. 

Fata însă cea mică nu voia să se mărite cu niciuni chipii. 
Ba să-i dea pe feciorulii cutărui împăratii, ba pe ali cutărui; 
aşi | ea dicea că nu-i place nici unulii. Ce să facă bietulü îm- 
păratii ? se sfătui cu boerii, şi găsiră cu cale să stea fata în 
tr'unii privdori, ca uni mări de aurii în mână, să trecă toţi 
fii de împărați şi de boeri de dinaintea ei, şi pe care îlă va 
plăcea, să-lii lovescă cu mărul. 

Așa şi făcură. 

Trecură flii de împărați carii veniseră în pețitii, dară casi 
Jocescă pe vre-unuli, ba. 

Trecură şi fiii de boeri mari ai împărăției; dară ca să lo- 
vescă pre bre-unulii, nici gândi mavu. 

În cele mai de pe urmă trecură toţi tinerii hunísi re din 
împărăție, şi din boerinași, şi din prostime, şi nici nu se iută 
la dănşii fata ce sta cu mă&rulă în mână. Trecândii şi argatulu 
de la grădinărie, din întâmplare, pe acolo, fata flù lovi cu 
mărul drepti în capă. 

Fiii de împărați şi de boeri, remaseră ca bătuți de Dum- 
nedei când vădură una ca acâsta. 

Împăratulii dise că trebue să fie o gresélš, si pofti pe fiii 
de împărați şi de boeri să mai trecă odată. 


169 


Trecură toţi cu totuliă, şi nu lovi pe nimeni; dise si che- 
lului să trecă, şi de astă dată totii pe elù flù lovi. 

Împăratul nu se putea învoi ca să ia fie-sa de bărbat 
uni aşa omü prostii şi pofti pe tâtă adunarea să maï trecă 
odată, căci, negreşit, trebue să fie vr'o gresélá a fetei. 

Trecură şi a treia ră, şi toti pe argatulii celü chelt flù 
lovi cu mërulü fata împăratului. 

Atunci impëratulü neavândii încotro, dete de bšrbatü fie- 
sei pe argatii, dară îi si oropsi, gonindu-i de la casa lui. 

Eï se duseră de la fața împăratului, care îi oropsise, cu 
lacrămile în ochi şi cu inima smerită, şi-şi aleseră loci de 
trai, unu bordeiii în care ţinuse împăratul nisce bivoli. Apoi 
aducându-și aminte fata împăratului de ceea ce făcuse în 
grădină, îli îndemnă să-şi cheme calulii. 

Argatulü, ginerele împăratului, făcu precumii îi di-ese so- 
“fia, chemă calulă şi-i porunci să-i facă nisce palaturi sub 
pămînt fără semănii pe lume. Calulă nu întârdie si le făcu 
nisce palaturi înfricoşate. Nu se găsea la impăratul în casă, 
ce se găsea în palaturile lorü. Şi bogății, şi scumpeturi, si 
totii ce ai fi pottitii, se găsea la denşii. 

Şi. mai trecéndü câtînică vreme la mijlocii, se pomeni îm- 
păratuliă cu veste de la ună altă împărată să €să la răsboiii, 
Impăratulii chemă în ajutorii pe ginerii săi feciorii de împă- 
rați, carii şi veniră şi se lăuda cu isprăvile ce aü să facă. 

Când veni vremea a merge la răsboiii, étš că se “întăţişe la 
împăratulii şi argatulii, ginere ală săii, şi ceru să-l ia şi pe 
densulu la r&sboiă, că pote va tăia şi elü vr'unti vršjmasü. 

Impëratu1ú și ginerii cei mari, îli înfruntară, dicândă să- 
lase în pace, să nu-i mai pórte şi lui grija p'acolo. Eli stä- 
rui, şi împăratul se înduplecă şi porunci să-i dea şi lui o 
mârţâgă de cală şi o rugină de paloşti. 

Argatulă încălecă voios şi porni înaintea oştilorii. Când 
ajunse la o lăcovişte pu unde trebuia să trecă, elii înnomoli 
calulii, şi începu sš'lü bată ca să iasă de acolo, dară în deşertii. 
Ajungendu-lă îmăpratulă cu ginerii cei mari şi cu totă stea, 


170 


trecu pe lângă dănsulii cletinândii din capii, €ră ostașii își 
dedeaii câte și rîdeaŭ. 

După ce trecură şi se depărtară de nu se mai vădură, ar- 
gatulii scutură friulă, şi étă că îndată şi-l sosi caluli. [i spuse 
ce avea de gându să facă şi ceru povaţă. Calulii iü învăţă ce 
să facă, când va fi dinaintea vrăjmaşului. Duţă ce luă în 
capii totii ce-lii învăţă calulă, încălecă şi porni şi elü. 

Ajungendi la răsboiti şi vëdéndü pe ai săi încăeraţi cu 
vrăjmaşii, tocmai când aceştia erai să dovedescă pe socru-săti 
şi pe cumnaţii sei, unde mi se ridică de trei stânjeni pe d'asu- 
pra oștilor și sbură drept la impăratul socru-săti, îi tăie de- 
getulii cu inelulii şi-l luă cu sine. Apoi se lăsă asupra vrăj- 
maşului si tăia în carne vie cu nemilostivire, întocmai ca unŭ 
muncitorii vrednicii când trage cu câsa nemiluitii. 

Iar când ilü întețea vrăjmașulă, calul se urca ca fulge- 
rulii în susi si se ținea bine de câma lui. Apoi când se lăsa 
în jos, tăia cum scia el în legea lui sătae. Asa, vedi, Hü în- 
vățase calulii. 

De trei ori se urcase în sustii, când năvălise vrăjmașulii a- 
supra lui, şi de trei ori se lăsase ca unăvârteji asupra ósteř 
vrăjmășesci. La fie-care dată cădeaii d'a stânga şi d'a drepta 
lui cu grămada, şi făcea uliți, uliți, pe unde mergea. In mai 
puțină ca de când më apucaiit să vë povestesc, mormane 
de morți se vedea pe unde trecuse elü. 

Așa spaimă grozavă băgă elü în inimile vrăjmașului, în 
câtii prinse a fugi, eră elü a-ï goni şi a-l tăia ca pe nisce vite. 

Împăratuli socru, rămase înmărmuritii când vădu atita 
vrednicie. După fuga vrăjmaşului, elă stătu locului şi mulțumi 
lui Dumnedeii că le-a trimesti pe ângerulă sëü de i-a scăpatit 
din mâna duşmanului, care vrea să-i piardă şi mai multe nu. 

Avgatulă, ginerele împăratului, după ce-lii mântui, se în 
târse înnaintea lui, dete drumul calului sëü, încălecă iară pe 
mârţoga ce-i dase împăratuli şi se chinuia a eşi din nomoli. 

Împăratulă se întorcea cu voe bună de la ste si dândi 
peste densulii înnomolit âncă în noroit, porunci la vr'o doi 
ostaşi de-1ü scâse d'acolo. 


171 


Şi ajungând acasă, ginerele împăratului celi chel spuse 
neveste-sei ce făcu. Ea se bucura din tâtă inima. 

Totă stea vorbia de ângerulii Domnului care le dăduse a- 
tită ajutoriă şi-l semuia cu străinul care venise la biserică 
Insuşi împtratulii bănuia acesta, şi ară fi doriti ca să-l ma 
întâlnescă o dată să-i mulțumescă. Dară ia-lă de unde nu e. 

Mai trecând ce mai trecu împăratulă ajunse de orbi. Toţi 
vracii se adunară şi-i dădură lecuri, dară nici unele din bu- 
ruienele lor nu-i dară în de bine. Vrăjitârele puseră apă la 
stele şi-i aduseră şi-i descântară, totii însă ce pune la ochi 
mai rău îi făcea, dară mai bine de loci. In cele din urmă 
uni cititoră de stule şi vraciă mare fu adusti cu multă chel- 
tuială din ţări streine, şi acesta spuse că până când împăra- 
tuJă nu va avea lapte de pasăre de peste apa Iordanului cu 
care să te ungă la ochi, nu-i va veni vădulu. 

Atunci puse împăratul 6meni să strige prin tâtă împără- 
ţia, că cine se va găsi să aducă lapte de pasăre de peste apa 
Iordanului, acela să scie cu bună încredințare că va dohân- 
di cal împărătesei şi jumătate împărăția. Dară strigară de 
surda, căci nu se găsi nimeni carele să se însărcineze cu a- 
câstă slujbă. 

Ginerii împăratului cei mari, dacă vădura asa, se legară 
că ei vorii aduce laptele trebuinciosti, şi iîncălecară pe cai 
buni împ&rătesci, luară cu dânșii slujitori si bani. Umblară 
ei, cătară, şi nu putură afla ceea ce cătati. În cele din urmă 
dete peste unii înşclători carele le dete lapte, ca totü lap- 
tele şi le luară o mulţime de bani. Ei se întârse cu bucurie 
la casa socrului lori. 

In aceiași vreme şi ginerele împăratului, argatuli plecă 
după lapte de pasăre. Elù scutură frîulu şi îndată şi veni bi- 
diviulü lui. Iï spuse ceea ce voia, şi calul îi respunse : ce e 
mai lesne stapâne; căci acolo jocuescü şi eŭ. 

Imcălecă şi porni. După ce ajunse luă lapte de pasere de 
preste riulii Iordanului şi în câte-va dile se întârse acasă 
cam totii odată cu cumnaţii săi. 

Acestia merseră la impëratulü, îi aduseră lapte de alü lori, 


172 


cu care dete pe la ochi împăratulii, şi r&mase ca întâiŭù, orbü 
ca toți orbii. Nu-i folosi nimicü. Merse şi argatulü şi-l adu e 
şi elü lapte, dară adevăratii lapte de pasăve de preste riulă 
Iordanului. Imp&ratulii nu prea voia să dea pe la ochi. După 
stăruința împărătesei şi a sfetnicilor, se înduplecă şi se unse. 
Cum puse la ochi lapte de acesta, băgă de semă că vede ca 
prin sită. Mai dete odată, vëdu ca prin ciurü, când se unse 
și a treia óră, vědu luminată ca toţi 6menii. 

Impă&ratulii ertă pe argatii de fapta lui de mai'nainte. Gi- 
nevele săi celi mică, daca vëdu aşa; rugă şi elü pe împăra- 
tulă să vie să le vadă locuința. Impăratulă se înduplecă şi 
merse. Când ajunse acolo, ce să-i vagă ochii? Ce nu era în 
palaturile lui, era în locuinţa ginerelui săi celă mici. 

Vădendii mirarea de care era coprinsi împ&ratulii, gine- 
rele s&i cel micii se încumetă şi dise: 

Eŭ suntü, Mărite Împărate, celú ce amii veniti de trei ori 
în biserică. 

Împăratul aruncă ţintă ochii la elù. 

Eŭ suntii celü ce ți-amii făcutii grădina cea frumâsă. 

Împăratul par'că nu-i venea să credă spuselorii lui. 

Eŭ suntă, mai dise, celii ce vamii scăpatii în rësboiü din 
mâna nelegiuiţilorii ce se sculaseră să te răpue. 

Împăratuli rămase stâlpitii de mirare. Apoi mai viindu'și 
în fire îi dise: 

Cum poţi dovedi disele tale? 

Atunci ginerele săi celi mici eşi afară, ecutură friulü, 
scâse hainele de aurii din găócea de nucă unde le păstra, se 
găti frumosi. îşi lăsă përulü pe spate, încălecă pe calii, şi 
arâtândă împăratului degctulii cu inelulii, dice: 

Eată, mărite împărate, dovedile diselor mele. Şi ,ncepu a 
încura calulă prin curtea împăratului. P&rulii săi celü de 
aurü şi hainele cu care era îmbrăcată, strălucea ca sârele. 

Împăratul uitându-se la dânsulii, totii punea mâna la ochi, 
făcendu-şi umbră. Vedi că se temea să nu orbâscă âncă odată. 

Eli lăudă pe fie-sa, pentru ca-și alesese unii asemenea 
bărbat. 


173 

Şi ai fi putută re crede D-ta, tată, respunse fata cea 
mică, că aş fi pututii să-mi alegii de bărbatii pe unulü care 
să tacă tatălui mei, împărati, ruşine în lume ? 

Atunci împă&ratulă, şi bătrânii fiindă, se cobori din scau- 
nuli împărăției, pe care se urcă ginerile săi celü [micü, Şi 
împărăţiră în pace şi în linisce pînă ce trăiră, 

Iară eŭ încălecaiii p'o sea, etc, 


NOTĂ. Comunicati de P, Niculescu, din Craiova la 1862, 


XV 
FATA SARACULUI CEA ISTETA 


fosti o dată ca nici o dată, etc. 
A fosti o dată unŭ omti şi o femee. Eï erati atâti de să- 
raci, în cât n'aveaii după ce bea apă. Nici tu, casă, nici tu, 
masă, nimici, nimici, dară nimici n'aveaii după sufletulti lori, 
Muncea bietulii omü de dimineță până sera tárdiü, alături cu mu- 
ierea, de'i trecea năduşelele, si ca să dea şi ei în spori, ba. 

Se ținea, vedi, noroculü după denșii ca pulberea după câi- 
ni, cum se dice. 

Umblaŭ cu tărăbuţele de colo pînă colo, şi ca să se sta- 
tornicescă şi eï la unu loci, nu găsiati. Căci cine era să-i 
priimescă pe ei doi calici, cu lóeta de copii după denşii. 

Adică uitasem să vă spuiü. Aveau aceşti 6meni o spuză de 
copii. Din aceşti copii, cei mai mari eraii numai fete, eră 
băeții erai mărunțeiș si stati pe lângă dânşii ca ulceluşele. 

Să nu vă fi dusă Dumnedeu vr'odată să fiți faţă când venea 
omuli de la muncă, că v'ată fi luatii câmpii. Esiaü toți afară 
înaintea lui, jigăriţi şi hărtăniţi, ca nisce netoți, subțiratici şi 
pițigăiați, mă rogi, leșinaţi de fóme, si tăbărau pe bietulii 
omü cu gura: tată mi-e fâme, tată, mori de fâme! 

Tatălui lori se zăpăcea şi nu scia către care să se întârcă . 
mai întâi, si le da totă agonisâlalui dintr'o di. Dară de unde 
să le ajungă ce bruma le aducea elü? Abia puneaŭ p'o măsea. 

Bietulu tat'sëü şi biată mă-sa, de multe ori se culcai nemân- 
cati. Li se rupea inima de milă, dară n'aveaii încotro. Şi ca să-şi 
liniștescă copii, ej le făgăduia că a doua di are să le aducă mai 
multă. Ast-felii, mai cu șoşele, mai cu momele, adormeaii şi 
bieţii copii, cu nădejde că a doua di are să fie mai bine. 


175 


Dintre toţi copii, fata cea maï mare, era mai tacută şi mal cu 
judecată. Ea rămânea cu surorile şi fraţii cei mai mici, când se 
duceati părinții la muncă, vedea de dânşii, îi mustruluia şi îi po- 
vățuia să fie maï cu răbdare, mai îngaduitori, ca să nu se amă- 
ráscă pînă într'atitu părinţii. Dară, bate toba la urechea surdu- 
lui. Adică, de ! ce să diel? Ar fi fostă şi ei, pote maï îngi- 
duitori, şi mai cu răbdare, dară burta le da ghiesti şi îl fä- 
cea de multe ori să fie neînțelegători. 

Intw'acestea Boerului pe moşia căruia se afla aceşti 6meni, 
ca și urgisiți de Dumnedei, i se făcu milă de eï, şi într'o di 
cândii veni omulü să se róge pentru sălaşii, el îi dise: 

— Omule, te văd harnici, munceşti de te spetesci, și doi în 
teiti te vëdü că nu poţi lega. Etă eŭ mă îndură şi "ți daŭ un pe- 
tecü de loci, să fie de veci al tëŭ.* Du-te de-H alege pete- 
culă ce-ţi va plăcea, si apucă-te numai de cátü să-ți faci un 
bordeiii. 

Bogdaprosti cucâne, şi Dumnedeii sa priimească. De unde 
dai să icvorască. 

Respunse hietulă omii, se duse de-și alese un petecü de 
loci şi până séră grópa pentru bordeiti o si dete gata. 

Nepartea lui. Cum se brodi ca loculü ce-și alesese, să fie 
alături cu ală unui țărani bogată şi mândru de nu-i ajun- 
gea cine-va cu prăjina la nasii 

Peste nâpte, nu sciti cum se făcu, nu sciă cum se drese, 
ca o vită d'ale bogatului cădu în grâpă și muri. 

A. doua di de dimineaţă bogatului vădendu-și vita mortă, 
sări cu gura mare asupra săraculuit îlu luă de pepti și cu 
elü târâşă se duse la curtea boerului să le facă judecată. 

Boerulii se miră când îi vădu şi-i întrebă ce caută? 

Tëranulü celt bogati dise : 

—Boerule, acesti prăpăditii de omii, venetici în satulii nos- 
tru n'arü mai avea parte deelü! după ce ţi-ai făcutii pomana de 
i-al dată un petec de locă! el tocmai lângă mine şi-a alesi 
să-şi facă bordeiii. Una la mână. Bagă de sâmă, ca după ce 
e săracu, apoi e şi cu nasuli pe sus. Al doilea, grópa ce şi-a fa- 
cutii pentru bordeiii, după ce că e mare fârte, apoi n'a avută 


176 


grije să o acopere peste nópte cu ceva, numai ca să-mi facă 
mie pagubă, şi mi-a cădutii o vită într'însa de şi-a rupti 
junghetura. Judecă d-ta acum, nu e dator să mi-o plătâscă? 

El dice că n'are cu ce. Şi ce-mi pasă mie de asta? 

—Boerule, respunse şi săraculă umilitii şi cu lacrămile în 
ochi câtii pumnul. Boerule, n'amü ce dice, omoară-mă spån- 
dură-mă, n'amü ee face, dacă a datii păcatulii peste mine. Aşa 
este cum dice bogătașulu mei vecinii. Şi fiindti că lui Dumne- 
dei îi place dreptulă, dreptă să ţi spuiă, ce e drepti: Ami 
săpată grâpă, și o grópă mare, ca să încapă bordeiulti pe toţi 
ai mei, dară nică că mamă gânditi ca să-i aduc pagubă. Şi 
nici n'a fosti la sulletulii meă cugetulă de mândrie, căci n’a- 
veamü pe ce më măndri, când mi-amii alesă locii lângă d-lui. 
Acum, lumineze-vă Dumnedeii, Boerule, şi judecaţi după drep- 
tate. 

Boerulii sta in cumpănă. Nu scia cui să dea dreptate. Ve- 
dea eli că săraculii a cădutii în păcate; dară fără voe. După 
ce se gândi elü nitelü, dise: 

—Bre, 6meni buni : Ei am să vă fac trei întrebări ; cine le 
va deslega mai bine, a aceluia să fie dreptatea. Vë daŭ răgazii 
de trei dile, gândiţi-vă. După trei dile să veniţi si să-mi ghi- 
ciți întrebările. Tinetí minte bine. Intâia întrebare sună aşa. 

Ce este mai grasă în lume 9 

A doua: 

Ce este mai bună? 

Şi a treia: 

Ce alergă mai iute ? 

Aide, duceţi-vă acum. Dară să mai sciți una: dacă nici 
unulii din voi nu va ghici vre-una din întrebările mele, să 
sciți că unde vë staii picidrele o să văstea si capetele. 

Amindol împricinaţii se întorseră la casele lorii. Bogătaşulii 
lăudându-se că elii are să ghicescă, fiindii că ce lucru pâte fi maï 
uşorii de câtii a spune că porculii sëü din ogradă este mai 
grasii, de dre-ce stă slănina pe dinsulii de o palmă; éră să- 
raculii plângea de potopea pămîntulu, gândindu-se ca ce o- 
să spue elù. 


177 


Daca ajunseră fie-care la ai sei, bogătaşulii era veselii că are 
să-şi câştige pricina, éră sšraculü se puse pe gânduri si toti 
ofta, Copiii se adunară pe lângă densuliă, se uita; dară nu cu- 
tezati să-l întrebe ce-va. Începură şi ei a plânge; şi se făcu 
acolo la denşii, o plângere şi o jelanie de te luati fiori de milă. 

Numai fata cea mai mare îşi luă inima în dinți și-lii în- 
trebă, ce are de este aşa de tristi? 

— Ce să ami, fata mea? Eacă păcate de la Dumnedeti, Boe- 
rulii ne-a îndatorati să-i ghicimii nisce întrebări, pe cari nici 
Gmenii cei procopsiți nu "i le-arii putea spune, necum unt 
sărmani prostii ca mine, 

— Ci spune-ne şi noă, ca doara dom putea săți dămii 
vr'uni ajutoriă. 

Ca ce ajutorii ați putea voi să-mi daţi, voi care nu sciți 
âncă nici cum să mănâncă mămăliga. 

— Te miră, tată, la ce am putea fi bune şi noi. Şi apoï ee 
strică daca ne vei spune si noă ? 

Atunci săraculii dise : că, €că, €că ce ne-a disii Boerulü 
să ghicimi ; căci de unde nu, ne va sta capuli unde ne stati 
tălpile. 

Fata cea mare se puse pe gânduri, şi după ce mai cugetă 
ea, ce mai cugetă, se apropie de tată-seii şi H dise. 

— Ia lasă, tată, nu mai fii așa mâhnitu, Nu ne lasă Dum- 
nedei pe noi să perimi, 

Când te vei duce la Boerulü să-i dairespunsi, ți-oiii spune 
şi eŭ ce-va. Şi pote că va da Dumnedeü să scapi cu fata cu- 
rată dinaintea lui. 

Săraculi păru a se mângâia 6re-cum ; dară numai inima lui 
scia, Nu voia, vedi, să-şi mai mâhnâscă şi copiii, 

În diminëta când fu a se infátisa la boeruli ca să-i ghi- 
c&scă întrebările, fie-sa îi spuse ca ce să respunda. Sšraculü 
se arăta a fi mulţumită, dară se îndoia. 

Se înfățişară înaintea Boerului. Bogătaşuli, mândru și cu 
peptuli deschisi ; săraculii, umilitii şi strânsă la pepti de sta 
să-i crape sucmanuli celă sdrențuitii de pe densuli. 

Boerulü întrebă pe bogatașii : 


178 


Ei, bade, ce este mai grasti pe lumea asta ? 

Bogătașulii respunse cu corajii : 

Apoi de, cucâne ce să fie mai grasă de câtii porculă meü 
din ogradă, care are grâsimea pe elü de o palmă de grâsa. 

Minciuni spui, respunse Boerulti. 

Şi întrebând si pe săraculii, elü respunse cu sfială: 

Apoi de, cucone, eŭ dici cu mintea mea a prâstă ca pă- 
mintulü să fie mai grasit pe lumea asta, că elù ne dă tâte 
bunătaţile pe cari le avemü. 

Aşa este, respunse Boeruli. 

Acumü dise bogătașului érš! 

— Ce alergă mai iute pe lumea asta ? 

— Armăsarulă mei, cucóne, respunse bogataşulii, că alergă 
peste văi şi dâluri, cândii îi daŭ drumulă, de nu'i vedi copitele. 

— Apoi de, cocâne, capulii meii nu më duce aşa departe, 
fără de câtă, daŭ socotelă că nimici. nu alérgă asa de iute 
ca gândulă, respunse şi săracul. 

— Tu ai dreptate. Cela aiureză. 

În cele din urmă mai întrebă odată pe bogătașii ; 

— Ce este mai bunii pe lumea asta? 

— Nimic nu este mai bună pe lumea asta, milostive stă- 
pâne, respunse elù, ca judecata cea dreptă a Măriei tale. 

— Eŭ boerule, cu prostia mea mă duce gânduli să cred 
că nimici nu e mai buni pe lumea asta ca Dumnedei, care 
ne sufere pe lume cu tâte r&utățile nóstre. 

— Adevăvatii, aşa este, dise boerulii. 

Şi întorcându-se către bogštasü adăogă: 

Eşi afară, ţărani viclenii şi mojicti ce eşti, sati pui acum 
de-ţi trage la tălpi atita câtii nu poţi duce. 

Bogătaşului eşi cu câda între picidre. 

Şi chemândii mai aprópe pe saracii, îlii întrebă cu unŭ graiii 
blajini : 

— Spunemi, bre omule, cine te-a învăţatii pe tine să răs- 
pundi aşa de potrivit, căci din capulü tëü ăla secu, nu credii 
să fi eşită cuvinte înțelepte. 

Bietulii săracii se camii codea. Nu-i venea să spue drepti, 


179 


de témă sa nu pațescă ce-va. Dară daca se vădu încolțiti, 
spuse totii adevărului precumi era, 

Atunci boevulit, inirându-se în sine de iscusința fetei sara- 
cului, îi porunci ca a doua di să viecu fata la curtea boerâscă. 
Ea să lie nici îmbrăcată, nici desbrăcată, nici călare, nică pe 
josü, nici pe drumă nici pe lângă drumă. 

Cum audi săraculii unele ca acestea, începu a se boci şi a 
se văicăra, de nu-ţi venea să-l mai audi, si se întârse la ai săi, 

Fata cea mare când audi cele ce îi spuse: Nu te teme, tătucă, 
îi dise ea, că-i viii eŭ lui de hacü : Numai să-micauţi doč måte. 

Cum se făcu dimineţă, fata aruncă pe dânsa ună vologii 
(plasă), luă mâţele la subțiori, încălecă pe un ţapii, şi plecă la 
curtea boierescă, 

Mergând ast-felii pe drumii, ea nu era nici călare, nici pe 
josü, căci îi da de păminti când unii picior când altulü, ta- 
pulti fiindu pitică ; umbla niei pe driunü, ni pe lângă drumii, 
căci tapulü nu ținea drumul drepti, Aci trecea pe lângă câte 
unŭ gardă să apuce câte vr'uuü lăstari de la vr'unü pomişoră ; 
aci trecea de cea laltă parte. Nu era nică îmbrăcată, nici des- 
brăcată cu vologulii aruncati pe dânsa. 

Şi aşa, cu chiú, cu vaiii, ajunse la curtea boerescă. Cândii 
o văduvă boerulii și 6menii curții, venindü aşa, încremeniră. 
Boerulü, vedí, nu voia să se dea rămasă, şi porunci să dea 
drumulă la doi zăvoi ce-i ținea la curte în lanții. Acestia 
cumü vădură alaiulti cu care venia fata săracului, se repediră 
la dânsa; dará ea dete drumului îndată màtelorü, sl zăvoii 
se luară după densele, érä fata răracului ajunse la scara bo- 
erâscă aşa precum ii poruncise boeruli. 

Vădendi și acâstă iscusință a fetei, boerulü mavu încotro, 
şi fu nevoiti s'o priimeâscă. Atunci porunci sa o fereduiască 
(să o îmbăieze), o îmbrăcă cu nisce haine ca de mir6să şi ho- 
tări să o dea după uni feciori ce-lti avea boeruli pe lângă 
densulă, care îlă slujea cu credință. 

După ce o vădu boerulit curaţită si ferchezuită ca o mirâsă, 
şi cum avea ea şi pe vino încâce, i se păru mai frumosă de 
cum era atunci; ce'i abătul ui, că pofti să o aibă el de nevasta, mai 


180 


cu sâmă că era burlac, şi se cunuuă cu densa. Mai nainte de 
a se cununa, boeruli dise dânsei: eŭ te iaii de soţie; dară 
să scii că tu n'ai voe să judeci nici o dată fără de mine. Ea piimi- 

După ce trecu càtü trecu de la cununia lori, boerulü se 
duse odată în tréba lui pe moşie. În lipsa lui veniră doi ţă- 
rani cu o prigonire la curte. Aflândii că boerulü nu este a- 
casă, şi vëdéndü pe cuconița într'unii cerdac, e1 începură să 
se jeluiască la densa. Ea asculta şi tăcea, 

Unulii dise: avem să më ducă pînă în cutare loci, însă 
o rótă de la căruță mi se stricase. Nu mai puteamü înhăma 
épa la căruța cu trei râte, mai cu sema căera a fëta. Atunci 
m'amü rugati de vecinulii meŭ, ăsta care e de față, să-mi 
împrumute elü o râtă, El, ce e drepti, a sâră mi-a împru- 
mutatii róta ce i-ami cerută, cu gândii ca adi până în dioă 
să më ducă la tréba mea. Când, ce să vedeţi cinstiți boeri? 
astă n6pte mi-a fătati épa ună mânză.. 

Tëranulü celă cu róta, îi tăie cuvintul si dise si elü, Nu- 
li credeţi, cucină, să vě ţie Dumnedeă ! Râta mea a Tătatit 
mànzulü. 

Cucâna asculta din cérdacü si tăcea. 

Țăranii aşteptară ce mai aşteptară, si daca vădură că cu- 
cóna nu le face nici o judecată întrebara: 

— Da unde-i dusă boerulă, cucână ? 

— Ia s'a dusă, răspunse ea, să vadă unu lacü de mălait 
ce-lii avemü pe marginea unui iazii, că în tóte nopţile esü 
brâscele dintr'ânsulă şi mărâncă mălaiulj, 

Țăranii se uitară lungi si plecară. Ajungendă la pârta o- 
grădii boerescă ei începură a se întreba unulă pe altulü, 

— Ca ce felu de vorbă fu aia a cucânei, më neaăsta? 
cum se pote brâscele së mănânce mălaiulu ? 

Ce se stătuiră ej, ce vorbiră, că numai se întârseră să łn- 
trebe pe cucână, ce vorbă fu aia. 

Daca veniră dinaintea cârdacului éră, prinseră a întreba £ 

— Da bine, cucână, ca ce să fie vorba ce ne-ai spuso? 
Póte-se ca brâscele să mănânce mălaiulu. ? 

— Nu sciü daca brâscele pote sa mănânce malaiii, aü ba, 


181 


xăspunse cucóna ; dara sciü că róta nu pâte să fete mânji: 

Tocmai atuncea îşi venivă şi țăranii de acasă, Acumi în- 
jeleseră şiritenia vorbei cucânei, se mirară de atita intelep- 
ciune şi se împăcara cum sciură ei mai bine. 

Viindă şi boerulii acasă, întrebă: 

— Cine a mai fostu p'aici în lipsa mea? ce sa mai pe- 
trecută ? 

— Ce să fie? respunse ea, Eca, éca, cine a venitii și că, 
ce sa întâmplatii cu ei, si ce le-ami dis ei, 

Boerulii cumii audi, îi dise: Fiindă că ai călcatii făgăduiala 
și ai judecati-fâra mine, nu mai putem trăi amândoi, la-ţi ce 
pottesci de la mine și ce-ţi este mai dragii în casa mea, şi 
să te duci la tata'tăui acasă, 

Cucâna dise: Vorbele tale, bărbate, suntii sfinte pentru 
mine, pentru ca de aceea bărbatului este bărbată. Nu suntu 
vinovata întru nimic, căci n'ami judecatii pe acei jeluitori, 
<i le am spusü numai unde este stăpânulii lori. Dar daca 
D-ta găsesci cu cale sa më gonesci, eŭ më supunii, fără să 
cârtescă, şi-ţi mulţumescii âncă din adânculii sufletului pen- 
tru bunătatea ce ai de a më lăsa sa-mi aleg ce mi-e mai 
dragii din casa dumitale, Unü lucru te mai rogi, findii ca 
më gonesci, lasa-më să mă mai veselescii odată sl eŭ în casa 
domnului meü şi bărbatii. Dă o masă şi chiamă pe prietenii 
noştri şi cunoscuţi să petrecemii împreună şi să ne chefuim 
pentru cea din urma 6ră, 

Boeruli se înduplecă, şi porunci de făcu o masă d'alea in- 
fricoşatele, unde chemă prietenii şi pe cei mai de aprâpe ai 
lovit, Şedvră, se înveseliră şi se chefuiră câtii le cerură ini- 
ma. Cuc6na însă totă îndesa paharele boerului, şi elù le totii 
bea. Si maj dete unulă si încă unulă, pînă îlù făcu cuci: 
Se îmbătă boerulii de se coclise turtă. Atunci si cucâna ilü 
ia frumuşeli la spinare, fără să mai simţă boerulă ce-va şi- 
lu duse la tat'său acasa unde îlii puse pe coptor de dormi 
pînă se tredi. 

A doua di când se deşteptă, boerulii, vădendu-se în astü- 
felă de hală, întrebă unde se află? Cucâna îi răspunse: La 


182 


tata acasă. Când maï gonit dă la D-ta mi-ai datü voe să 
iaŭ din casa dumitale ce mi-o fi mai dragii. Aceea ami si 
facută. Nimicii nu mi-a fostii mai dragă de càtù Dàrbatulü- 
Nu credii să më ţii de rëü pentru că mi amü luati. 

Când audi boerulii asemenea vorbe cu noimă, se gândi ce 
se gândi, apoi răspunse: 

Aidemii, nevastă, acasă, şi să trăimă ca în sâni de raiŭ ; 
acumü pricepi eŭ ce odorü de femee am dobânditii. 

Și m'amiă suitii pe o sea. 

Şi am spus'o asa. 

M'ami suiti pe o rótă. 

Şi ami spuso tâtă. 


NOTA. Comunicatii de D-na Brândza, şi culesü de prin impre- 
jurimele Iaşului. 


RADU PRIȘCU 
înveţător 


sti ax BRAŞOV w 


š DÎNA MUNTILORÜ 


fostii o dată etc. 
A fostü o dată unii împăratii forte vitezii; tâte im- 
părăţiile de prin prejuruli împărăției sele îi cerea sfa- 
turi: atita era de drepti si înțeleptii. Când se isea sfadă între 
dânşii, la acesti împăratii mergea mai întâii la judecată 
şi cum dicea elii, aşa se și făcea; fiindii că era judecători 
drepti, şi iubitori de pace. Când fu aprâpe de bătrânețe îi 
dărui Dumnedei unŭ feciori. Nu se pâte spune câlă bucu- 
rie simţi împăratulă când a vădutii că dobendi unii moşteni- 
toni. Toți împărații vecini i-a trimisă daruri. Ei nu puțini se 
bucuraă că vecinul lorii care îi ajuta cu sfaturile şi povețele 
lui cele de multi folosi, a dobândită feciorii. 

După ce se mări, îlů puse de învăţă carte. Eli era aşa de si- 
litorti în câtă se mirat dascălii de densulii cum de învăţa aşa 
repede. Ceea ce învăţa cei-lalți copii într'unu ani, eli învăța 
numai întw'o săptămână. Ajunsese să nu mai aibă dascălii ce 
să-i dea să învețe. Eară tatš-sëü scrise carte împărătâscă la 
nişte filosofi vestiți ca se vie să ispitâscă cu învăţaturile lori, 
pe fiulă săi. 

La curtea acelui impëratü se afla pe atunci uni vânătorii 
vestitu; şi până să vie filosofii cei vestiți, împăratulă dete pe 
fiu-săă acestui vânători ca să-lii înveţe meşteșugulu său. 

După ce veniră filosofii, învěță şi de la dânşii câte în lună si 
în sóre. Bucuria tatălui săi era aşa de mare unde vedea că fiu- 
săi are să fie procopsitü ca nici unulü din fiii de împărați, în câtii 
se uita la densuli ca la sóre, Eară elù de ce se mărea daia se 


184 


făcea mai cu minte şi mai frumosi. În tótă împărăția lui și a 
vecinilori lui impăraţi, altă vorbă nu era decât de înțelep- 
ciunea și de frumuselea acestui fiii de impëratü. 

N'ajunsese să-și răsucescă mustăcidra, şi foile de zestre cur- 
geaii de la felu de felii de împărați, care voiaii să-şi dea fetele 
după densulă ; dară elŭ nu voia să se nsóre aşa de tinërü. 

Într'una din dile mergendiă la vânătoare, vădu o turturică 
care totii sărea inaintea lui; lui îi fu milă să o venede; elu 
căuta venaturi mari, fiindă că nu se temea de primejdii: era 
vânătorii meșterii şi viteză, În cele din urmă, daca vedu si 
vădu ca totii îi sărea în cale, întinse arculii şi dete cu o săgâtă. 
Eli se miră prea multă cum de nu o putu omori, elù care era 
aşa de bun vënštorü, ci o răni puțin în aripă, care, aşa rănită se 
duse de nu o mai vădu. Cum se duse turturica, simți, nu sciu 
cum, nu sciù de ce, că it ticâia inima. 

După ce se intórse acasă, era totii cam galeşii. Împăratulu 
vădendă că tinjasce fiü-sëü cu sănătatea, îl întrebă ce are; 
eară elü respunse că n'are nimici, 

Turturica aceea era dina munţiloră care se îndrăgostise de 
frumusețea lui. Ei nu-i venea la socotelă să se arate lui aevea, 
ca să-i dea pricină, şi d'aia se făcuse turturică şi îi totii sarea 
în cale. Nu scia însă cum să facă cum să drâgă, ca să se cu- 
nóscă cu fiulii împăratului. 

Peste câte-va dile de la întârcerea feciorului de împăratii 
de la venătâre, o femee săracă veni la curtea imperătescă să 
se bage slujnică ; si fiindă că tocmai era trebuinţă de o gă- 
imăresă, o primi. 

Curăţenia şi buna îngrijire ce da găinilorii şi tutulorii pase- 
viloră de la coteţele împărătesci, ajunse de poveste. Împeră- 
tesa era aşa de mulțumită, în càtü în tote dilele spunea împe- 
ratulvă câte-o vorbă bună pentru bărbăţia acestei femei tinere 
dară săraca. Fa şi începuse a se gândi la norocirea Dietei 
temei. Fiulă împeratului audindü atâtea vorbe frumâse despre 
gâinăresă, voi să o vadă şi elii. Intro di, când împeratâsa se 
duse să cerceteze gâinele şi sa vada de cotețe, merse și fiulii 
sei cu dânsa, 


185 


Găinărâsa cum vădu pe fiul de împăratii, îşi aruncă ochil 
asupră-i cu o căutătură așa de mângâiosă şi aşa de plină de 
dragoste, dară cu smerenie, în câtii feciorulti de impăratu se 
fistici óre-cum, dară își tinu firea. Simţi că obraji îi arde, 
o sudâre rece îli trecu, şi inima începu sâ-i ticâiască, de parea 
că o să-i spargă peptulii. Elu-însuşi nu-şi putea da sémă ca 
ce pote să fie istoria asta. Plecă ochii în josu, nu dise nici 
cârc, şi se întârse acasă. 

Tótă curtea împărătescă lua în nume de bine pe acâsta găi- 
nărâsă, pentru vrednicia şi curăţenia ei. Ea se purta cu tâte 
slugile cu bună cuviință, şi nimeni nu cuteza sa-i dică nici 
dă-te mai încolo, pentru câ ea nu le da prilegiu de gluma. 

Întwacestea uni fii ali unui împăratii vecinii, însurându- 
se, a fostü poftiti la nuntă şi pe acestii impëratü cu tóta cur- 
tea lui. Împăratul plini de bucurie merse la acea nuntă şi 
luă cu densuli şi pe împărătâsa şi pe fiului său. 

În dioa aceea, când era cununia fiului de împărată, la nunta 
căruia merse acesti împăratii cu feciorulu sii, găinaresa se 
ceru şi ea de la vătafii să o lase şi pe densa să se ducă la 
preumblare, Vătafuli, cam ridendii, îi dise: ce-i trebue che- 
lului ? tichie de mărgăritari. Apoi o lăsă. Earăea, înghițind 
înfruntarea, nu dise nimicii, şi plecă. 

Împăratulii era veseli peste măsură vădendu că din atih 
feciori de împărați şi domni, alii săii se deosebea prin iste- 
timea, boiulü și înțelepciunea lui. Tóte fetele de împărati aru 
fi voitü să jâce lângă elü în horă. Când, de o dată vine la 
nuntă o tată îmbrăcată cu nisce haine cun, nici una din fe- 
tele de împăratii nu avea. 

Cosiţele ei împletite cu meşteşugii și date pe spate îi atin- 
geaii pulpele şi ea era aşa de bine făcută, în câtii ochii tutu- 
lori rămase la densa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se 
prinse lângă fecioruli de împăratii și numai lângă densulu 
juca până către seră. 

Vorbiră, riseră, își povestiră felu de felii de lucruri. dară 
cam pe sub mână, fiind că-i era ruşine feciorului de împă&- 
ratit să ridá si să vorbescă așa înaintea tătâna-săii, și apoi toh 


186 


fii de împtraţi îşi daŭ câte; caci băgaseră de semă că necu- 
noscuta totu lângă elu juca. 

Feciorulu de împărati nu mai eva ali seu. Se mira €nsuşi 
de schimbarea ce simțea într'nsulu, dară nu cuteza să spue 
nimeni. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ceva juca, 
să întrebe pe acesta necunoscuta cine era, de unde venea, de 
este fată ori măritata, şi se gândea că de n'aru avea bărbatii 
să o cârd de nevastă. Când, peri cu o naluca, 

Feciorulii de impëratü remase ca uni zăpăcitii. Se intórse 
acasă, dâra cu gândulă era totii lr densa. Tată-săii vedendu-lit 
totii pe gânduri şi tristi, nu scia ce să-i iai facă să-lă in- 
veselâsca óre-cum. Când éta că-lù poftesce la altă nuntă de 
împeratii, unde se si duse cu impăvatii si cu fiulă set. 

Ca şi la cea laltă nuntă feciorvliă de impëratü jucă cu fata 
cea necunoscuta si frumosă, care venise şi la acestă nuntă și 
se prinsese în hora lânga densuli. După multe intrebari, află 
de la densa că şedea tocmai in spre partea aceea, incotro era 
împ&rația tatalui sei; dórá căci nu-i disese că șede chiar la 
densulu. Atunci fiulii de impëratü ii făgădui să o ducă acasă; 
daca era singură, şi ea priimi. În să tocmai când era să se spargă 
nunta, ea peri de lângă densuli din horă. 

Se întârseră deci acasă împăratulă şi cu ai lui; însă fiulù 
lori se topea d'a'n picidrele, şi nimeni nu scia din ce pricină. 
De şi se făcuse vilvă că feciorulü de împărati este îndrăgostitit 
cu o dină, elii insa se apăra înaintea tatălui sëü că nu scie la 
sufletulii sëü nimici. Toţi vracii si cititorii de stele se aduseră, 
şi nimeni nu sciu să-i ghicescă r&ulă de care sufere, Unulii 
dintr'enşii dice că e temă sa nu dobândâscă lipiciă. 

Întw'acâsta împăratuli fu poftitii la o altă nuntă de împăratii, 
unde nu voi să se ducă, fiind ca inima lui nu era de veselii, ci 
se îngrija mai multu de fiulu seii. Dară daca vădu că fiulii set 
atita stăruesce, îi făcu voia. Acesta porunci la nisce credincioşi 
ai sei ca sa aibă pregătită la îndemână câte-va cazane cu smâlă, 
să le fiarbă în dioa nunți, şi când va fi în deseră să așternă pe 
drumii sm6lă. După ce puse la cale tâte astea, se duse la nuntă. 


187 


De cumii incepu hora, fata cea fromósă şi necunoscută 
veni ca din seninti, şi iară se prinse lângă densulii. 

De astă dată era gătită şi mai frumosi, avea nisce haine 
de, la sâre te puteai uita, dérü la dânsa, ba. Juca feciorul 
de impëratü si se uita la densa ca la unt ciresü coptu. Şi 
de astă dată o intrebă, şi ea îi tot răspunse cam in dovi peri. 
Îi fagădui şi acum că se va lása să o ducă acasă. 

Când fu în deseră la hora cea mai din urmă, peri ca o 
maiastră de lângă densulu. 

Nu se pote spune câti de multii se mâhni elu; cadu la 
pată şi zăcea, fără să-i pâtă ajuta cine-va. Tată-săi ari fi 
dată nu sciu câtii aceluia ce arti fi putută să-i tâmăduiască 
copilulii. Când tă credincioşii lui veniră cu uni conduriă. 
Maiastra daca se nomoli în smâlă, mai bine lăsă condurulti 
acolo de câtii să întârdie. 

Atunci împăratului trimese pe credincioșii lui sa umble din 
casă in casă, şi să pue pe tote femeile să se incalfe cu acelii 
condurii, şi la care s'o potrivi, aceea să fie soția lui. Tată- 
săii se învoi şi elă la acestă otărivre. Se duseră, deci, credin- 
cioșii lui, ocoliră tótă împărăția, cercară tote femeile condu- 
rulii, şi la nici una nu se potrivi. 

Audindă feciorulă de impëratü una ca acesta, se îmbolnăvi 
şi mai răă. Apoi porunci ca să incerce și femeile din curtea 
impărătescă. La nică una nu se potrivi. Numai rămase de 
eátü găinăresa, pe care o vitaseră; deră împărătesa, aducen- 
du-și aminte de densa, îi porunci să se încalțe și ea cu con- 
duvulii. Cândi îli trase la rălcâiii, pare că fu de acolo. Era 
turnati pe piciorulii ei. Ea începu a se văicăra şi a tăgădui 
că nu era conduruli ei. Feciorul de împăratii cum audi, po- 
runci să-i-o aducă, şi cum o vădu strigă: asta este mamă. 
Ea, de şi tăgăduia; dará întețită de rugăciunile împăratului, 
ale împărătesei şi ale fiului lori, în cele din urmă mărtu= 
risi că ea este stăpâna condurului. 

După ce îi povesti că este dină maiastră, că iü îndră— 
gostise de când îl vëduse la vânatii, că elii rănise o turtu- 
rică, şi că acea turturică era ea; si daca nu sa arătată lut 


188 


aşea cum este a fostă că, de va lua de barbatu unuomidepe 
pamentu, tota puterea ei piere. Ma spuse ca, spre a-lu putea 
vedea mú adesea, intrase gainaresă la denșii, și că totu ce 
ea făcuse, era numai pentru dragostea lui, 

După aceea eşi la scară, batu de trei ori în palme, și €tă 
œ cáruciórá fara să fie trasă de ca, veni; ea își lua zestrea 
numai de scumpetun dintr'ënsa ; apoi, curgendu-i şiroe de 
lacrâmi din ochi, se întârse și dise feciorului de împărații: stă, 
pentru dragostea ta, më iepadi de puterea mea cea măiastra ; 
numai și tu sa më iubesci, precum te iubescii şi eŭ. Dete dru- 
mul carucidrei și rămase lângă fiulă împ &ratului, carele în 
scurti limpi, se facu sanatos. Apoi facu o nunta d'alea împă- 
vătescile si dupa mortea tatalui său, remasera ei în scaunului 
împăraţiei, şi domnescü şi astadi daca nu voră fi muritü. 

Încălecaiă p'o sea, ete. 

NOTĂ. Acestă basmu lamă auditi de la o calfă de bărbierii, 


în copilăria, mea. Publicatii pentru prima 6ră în Legende sai Bas- 
mele Româniloru Partea I, 1872. 


XVII 
A FETU-FRUMOSU CU CARÂTA DE STICLA. 


AN fostii udată ca nici odată, etc. 

A] A fosti odată unii omu, căruia i se urise cu deşer- 
6) tăciunile cetățiloră şi se făcuse sihastru. Vedi că văduse. 
elù că toti nu e nimici de lumea asta 6rba şi d'aia 
se dusese în sihăstrie. Acolo elü avea vecini ferele paduriloriă, 
şi, aşa de buni era elă la Dumnedeii, în câți tote dobitocele 
i se închinaii şi îi lingeai picidrele când se întâlnea cu dânsul. 

Într'una din dile, ducându-se elü la marginea rîului, ce cur- 
gea prin pădurea aceea, ca să se spele, vedu unŭ sicrineli în- 
chieati şi smolită bine, cá vine pe apă şi se opresce de mar- 
ginea unde sta elü, şi îndată audi că orcăesce ce-va ca unii 
copilaşi. 

Stătu puţinii şi cugetă elu, ca ce să fie asta ? Dară după ce se 
rugă. putinii, ca să se depărteze de elii ispita satanei, daca is- 
pită arü fi, şi după ce vădu ca orăcăituli se întetesce, necum 
să piară de dinaintea lui, prinse a scote sicriașuli la margine. 
Şi deschidendu-lii, găsi într'Ensuli unŭ copilii micii ca de doč 
săptămâni. Cum îlă luă în brațe, copilulă tăcu. 

Atunci sihastrulă mulțumi lui Dumnedeii că i-a trimisă su- 
fietii de omi cu care să-şi mai petrecă uritul în bungetuli ăla. 
de codru. 

De gâtului copilului găsi unŭ baerü ie care citi pustniculi că 
acelii copilii este fiù alu unei fete de împărati. 

De crescuti, ar fi voitu pustniculü să-lii crâscă, dară nevoia 
era cu ce sălii hrânescă. Atunci plecându-și genuchii se rugă. 
Domnului cu căldură, si îndată răsări ca din pămiîntu din erbă 
verde unii smochină mare, cu râdele, unele în mugurii, altele 


190 


în flóre, altele în pergii, éra altele câpte şi numai bune de 
anâncatii, Dete copilului zemă stórsă din o smochină, şi mâncă 
copilaşulii, de se minună şi sihasteuli, 

Așa îlii crescu elü acolo, pîna se facu măricelu, începu a 
umbla şi a mânca şi câte altii-ceva ce-i da sihastrulă. 

După ce se mai mări, înv&ță pustniculii pe fiulă sei de su- 
fletă să citescă, şi sa-și adune rădacini şi alte verdețuri pentru 
hrana. Şi așa petreceai ei acolo în tihnă, tară să-i supere cine- 
va, betrânuliă învețândiă pe copil toti ceea ce scia elă despre 
lume şi ale lumii, copilulii ascultându si băgândi la capi 
totă ce-li învăța tată-săi celui dată lui de susă, 

Trecu aşa câți va ani, Când, într'una din dile bătrânului 
spuse fiului seü că o să se ducă la Lumnedeii. 

— Să nu te sperii, dragul meii, că are să vie unii leii grâs- 
nicu să-mi sape grópa, şi tu sa më bagi într'Ensa şi să më a- 
coperi cu pamint. Apoi să te sui în podulii colibei mele şi să 
ei d'acolo friulü ce vei găsi şi săli scuturi, 

Ancă vorbindii, pustuiculii se culcă si adormi somnul celt 
de veci. Băiatulii plânse cu foci, vedendu-se singură. Apoi 
étă, nene, că Leuli celu grâznicii venea râcnindi. I se facu 
băiatului perulti măciucă în capii de trică; dară aducându-și a- 
minte de vorbele b&trânului, se linişti, şi privi cum săpa grópa, 
în care elii puse pe tată-seii, şi iü acoperi cu pamîntii. După 
ce băiatul făcu precum îi disese betrânuli, leulü se duse în 
treba lui, şi nu se mai întorse pe acolo, 

Baiatul r&mâindi singuri, rătăcindu-se prin desişurile pă- - 
durei, plângea şi se tânguia: de H se rupea rărunchii de mila 
lui. Si aducându-și aminte de cuvintele bătrânului, țatălui seu, 
se sui în podului colibei, găsi friulii, îlti luă si se dete josă 
cu elù, 

Amă uitati să ve spuiti. Dupa mórtea bëtránuluí, smochi- 
nulii se uscă de toti, nemai remâindiă de câtii uni buştenui 
pîrlită, stândi înfipt în pámintü. 

Daca se dete jos cu friulü, băiatului îlù scutură, şi étá că, 
se arătă unu armăsari cu şese aripi şi dice: 


191 


— Ce poruncesci stăpâne ? 

— Ce să poruncescii ? respunse baiatului, ia să stai cu mine 
aici, că mi-e urit singuri. 

— Ba nu, stăpâne, D-ta sa mergi la luu.e, sa faci ce ti-oiü 
dice eŭ, că va fi multi bine de D-ta. 

Se mira baiatulii de spusele calului, Veda că elu nu scia ni- 
mică de ale lumii. Se mai miră o tână cándü în spuse că trebue 
să fie îmbrăcată. Şi după povata calului, bagă mâna în urechia 
lui cea stângă şi scâse nisce haine, cu care se îmbracă. 

Şi încălecândi, ili duse calulu la unŭ orașii şi trase la ună 
han. Se miră elă de toti ce vedea și lua aminte la toti ce 
facea cei lalţi Omeni. 

Eară după ce trecu câte-va dile, in care şi băiatulu se mai 
deprise cu lumea, caluli îi dise ca trebue sa-și faca si dên- 
sulu unii căpătâi. Pentru aceasta îi dise sa se lege la ochi, şi 
încalecândi, sbură cu dénsulü, ca xântulii, ducându-se intr'unü 
dâmbii şi se opri acolo. Apoi îi dise: 

— Stăpâne, descalecă, şi cu friulii în mâna aplecă-te si ia 
de pe jotü ce ţi-o da de mână si umple-ți sinurile. 

— Aşa orbesce, ce naiba o sa apuci ? Mai bine arii fi să 
më deslegii la ochi, respunse baiatul. 

— Să nu faci una ca asta, vai de mine! că în clipa cevei 
deschide ochii, cu mórte vei muri, îi dise calulă, 

Băiatulii ascultă. Descălecă, dară friulu din mâna nu-lă lä- 
să. Se plecă jos şi cu cea laltă mână lua pe nepipăite, toti 
ce putu apuca, își umplu sânurile, încălecă şi porni înnapoi. 

Acasă daca ajunse şi se deslegă la ochi, ce credeți că mi-ţi 
vědu, boieri D-vóstră ? numai pietre nestemate, una mai fru- 
mâsă de câtă alta, una mai mare de câtă alta. Eli nu scia 
ce suntü alea; se juca cu dénsele ca copiii cu pietricelele. Ca- 
lulù însă îlu învăţă ce să facă cu ele, 

Luă numai câte-va şi se duse pe la neguţatori de le schimbă 
pe bani. Plăti la hanii, îşi cumpară cele ce îi era de trebu- 
ință şi-i mai şi rămase, 

Acum calulii lü învăța ce să mai facă. Hü învăţă să al6gă 


192 


vr'o câte-va pietre din cele mai mari şi mai frumâse şi săle 
ducă in darui la împăratului locului aceluia. 

Şi elu făcu aşa. 

Eară daca se duse la împăratului cu darulii, și vădu că îl 
priimesce împ&ratuli cu mare cinste şi alâti îi preţuiesce 
darulü, elü spuse că mai are încă multe. 

Se sperie şi împăratul de atita bogăție ce vădu la băiatiă 
şi-lu luă în nume de bine. - 

Nu era tirmonie la curte, unde să nu fie și elù chemati. 
Nu era paradie ori vr'unü alaiti sai serbare, ca să nu fie şi 
elü acolo. 

Adi âşa, mâine aşa, elú făcv cunoscință cu toți fiii de domni 
şi de boeri şi învăţă de la denșii, ia numai aşa audindü şi vë- 
dendu, tote obicieiurile: cum să mănuiască sabia ori paloșuli, 
cum să răsucâscă busduganulii, cum să întindă arculii şi să o- 
chiască, ba încă îi şi trecu, că era deştept băiatului, iscusitü 
şi numai spirt, ca uni română verde ca bradulii şi mândru 
ca stejarulu. 

Tóte bune. Numai de unii lucru nu-şi putea da el sémă. Că 
de ce adecă împăratul era totu tristi şi tânjea firea într'- 
ensulă. Înt'una din dile nu sciă cum îi veni lui bine şi prinse 
a-lŭ întreba: 

Împărate, dise elü, tóte bunătăţile de pe lume ai, toți ti 
se închină ca la unii mare împărati, ce ai la sufletulii tëü de 
eşti totu fără chefü. şi mâhnitii °? 

— Ei, dragul mei, ce săami ? Ia nisce păcate de la Dum- 
nedeü ami avuti să tragă pe lumea asta, şi acumii m'amü a- 
junst. Aveami o fată și doi băeți şi parte de ei n'ami avutü. 
Un spureatii de smei mi-a furati fata şi nu pot da cu mâna de 
urma eï, de locti, de locü, Doë oştiri ami trimisi, înpreună 
cu fiii mei şi toți cu totulă sau prăpădită. Nevasta mea, îm- 
părătesa, s'a sfârşitii de dorulü copiilorii, şi eŭ nu e departe 
pâna sa më ducii sa më impreuni cudensa, că uite, simtü că 
slăbesci din di în di, şi nu-mi maidăinima să mě veselesciă 

Baiatul tăcu şi-i păru rëü că aduse vorba despre lucruri 
atâtu de màhuitóre sufletului împăratesci. 


193 


Dacă se întârse acasă la dânsulă, spuse calului cele ce afli 
şi-l întrebă, că nu e chipi a scâte pe fată din mâna smeiloră, 

Calulii îi respunse : 

Ce nu se pâte pe lumea asta? 

Insă ca să scapi pe fată din mâna smeului, cam grei lu- 
cru este, din pricina sgripsordicii de mă-sa, că este şi vră- 
jitâre de înghiaţă şi apele. 

Atita fu destulă băiatului să afle, Elă nu voi să scie grei 
ne grei, şi se duse drept la. împăratulti. 

Mai aduse vorba âncă odată despre copiii lui cei perduti, 
cercetă mai cu d'amănutuli despre denşii, apoi dise: 

— Më voii duce să ţi-i aduci eŭ, mărite împărate. 

— Fugi d'acolo, voinice, îi respunse împăratulă. Nu-ţi mai 
perde tinerețele în deşerti. N'a pututii face nimici novaculti 
meu ; n'a putut face nimic arapulii meă, dară înca-mi-te tu, uni 
copilii necercati în ale ră&sboiului. Novaculiă avea daruli de 
culca la pămînt o 6ste intrézá, de se făcea o movilă înaltă 
câtă era ea de mare, când aducea o dală mâna de o da la spate, 
şi apoi el se punea de şedea d'asupra movilei. Arapulă meü 
avea darul de a înghiţi o oştire cât de mare, când sorbea o- 
dată, si apoi o da afară ca şi mistuită. Şi totuşi şi ei sai rë- 
pusă ducându-se cu fiii mei Ja răsboiii, 

— Voi cerca și eŭ, mărite împărate, dacă îmi vei da voe 

— Du-te, băiete, daca te trage aţa la morte, 

Şi luându-și dioa bună de la împ&ratuliă, voiniculi se duse 
la calulu său şi-i spuse totii ce audise de la impëratulü, si tatii 
ceea ce hotărise elü să facă. 

— Să mergemi, respunse calul, însă cu cugetuli totii la 
Dumnedei, şi elü nu ne va lăsa să perimi. 

Vedi că nusciü de ce, dară veiniculă simți că par'că fata îm- 
păratului să fie scrisa lui, şi pa'cănu mai avea odihnă în 6se. 

Se pregăti şi porni. Şi merse, şi merse, si merse, di de vară 
pînă 'n s6ră, ca cuvintulii din poveste, care d'aci încolo mai 
frumos este, pînă ce aü ajunsi la o poiană verde şi desmier- 
dătâre. Aci daca stătură în popasă, prinse a se sfătui cu ca- 
lulu, ce şi cum să facă ;éră calală, ca uni năsdrăvant ce era 

13 


194 


elă, îi spuse cum să apuce lucrurile cà să mergă la isbândă, la 
dor de copilă blândă. 

Şi mai merse ce mai merse, şi ajunse la palaturile sme- 
Gicei. Aceste palaturi eraă cu totul şi cu totulă de sticlă, și 
strălucea de, la sâre te puteai uita, dară la dânsele ba. 

Pină a nu intra în curţile palatului, stătură şi spionară, ca 
să scie de cum staii lucrurile în acestă curte. Trei dile şi trei 
nopți umblară prin pr6jma palaturilori, şi mai ispitindă, a- 
flară că Smedica cu Smeul nu erai a casă. 

Atunci F&t-frumosă călare intră în palaturi şi se opri drepti 
ja scară. Fata cum îi vëdu, eşi afară. Vorbi cu F&t-frumost 
d'a'n călarele, si se înţeleseră la cuvinte. Fata vădendi că are 
a face cu uni viteză, intră în cămară, luă cu dânsa o gresie, 
o basma cu chenarü pe margine și o perie, eşi repâde din casă, 
se puse pe calul lui Făt-frumos şi o luară la sănătâsa. 

Cum pâşiră pragulă porţii, începură curţile si “palaturile a 
haui, de să ferescă Dumnedeiă | Si audindă smedica de unde era 
dusă, într'o clipă se întârse acasă. Aci daca sosi şi vădu că fata 
este răpită, se luă după denşii, şi gonesce-i, şi gonesce-i, pînă 
ce, când era să pue mâna pe “ei, fata aruncă peria înaintea 
Smedicei şi îndată se făcu o pădure mare şi desă, de nu putea 
puiti de pasăre se resbată printr'Ensa. 

Smedica făcu ce făcu, r6se la copaci, câțărindu-se din cracă 
în cracă şi strecurându-se prin desișiti pînă ce trecu dincolo 
şi să te ţii după dânșii 

Calului sbura ca ventulti ; dară smeóica venea după dânșii ca 
gândul. Când să pue mâna pe dânșii, fata aruncă în urma eï 
basmaoa. O dată se făcu o apă mare, mare de d'abia i se vedea 
marginea si de jură împrejură înconjurată cu foci. Smesica se 
făcu luntre şi punte şi trecu. Dete prin focti şi prin apă, şi după 
dânşii | toti după denşii, şi din gână nu-i slabea! 

N'apucase calul să se depărteze o bucată de locii mai de 
domne-ajută, şi étă că smedica érá îi ajunse. 

Atunci fata aruncă d'an fuga, şi gresia. Odată se făcu între 
dânşii şi smeóică uni munte, numai şi numai de piatră. 

S.nedica crăpa de necază, şi nu mai vedea înaintea ochilorü 


195 


de cătrănită ce era. Începu a se sui pe munte ; dară ași! unde 
era pomana aia, ca să se potă urca? Muntele era drepti si 
piatra lustruită, mă rogi, ca o gresie ce era ea. N'avea unde 
pune piciorulă, ca să se sprijinescă. Când se atingea de câte 
unŭ colții de piatră, cărnurile îi sângera, căci era aşa de ascu- 
tită de tăia ca briciul. 

În cele de pe urmă, mai cățărindu-se din steiü în steiii, mai 
da buşele, ca o lipitore făcu pe draculii în patru şi se urcă 
d'asupra muntelui. Fëtü-frumosü sta în póle cu arculi în 
mână. Smeóica cum se vădu în vârful muntelui, resuflă o tână, 
şi învîrtejindu-se la vale, se lăsa ca o furtună. 

Fëtü-frumosü cum vădu una ca asta, înstrună iute arcului, 
puse săgâta şi o luă ja cătare. Când îi veni bine, dete drumul 
arcului şi o săgetă drept în ochiii. Smeóica odată dete unii ți- 
petii de se cutremură muntele, şi numai €că venea d'a rosto- 
golulii, gemândii. Când ajunse josü, se fâcii mototolii de durere. 
Fëtü-frumosü, cu busduganu]ü în mână, se apropie de dânsa, ií 
mai dete vr'o câte-va lovituri d'alea îndesatele că nu murise, 
âncâ. 

Atâta mai apucă să dică Smedica: «M'ai mâncatiă friptă ! fe- 
cior de lele ce mi-ai fostii», căscă gura de trei ori şi când îi 
eşi sufletulii din óse, se răspândi o duhóre de nu putea nimeni 
să stea lângă densa. Atitii de spurcată ce era, dihania ! 

Fetii-frumosti şi fata de impărati nu mai puteaü de bucurie, 
Et voiră să se întârcă acasă la împăratulii, care îi aştepta 
cu mare nerăbdare. 

Davă calulă le respunse: 

O! ol cine se pripesce, se pârlesce. Trebue întâii să omo- 
rámü pe Smeŭ, fiulii smesicei, căci pina va fi acesta d'asupra 
pămintului, pace de elü nu veți avea. Apoi să sculămi din 
mormîntii pe fiii de impëratü şi 6stea ce i-a prăpăditi Smedica 
cu farmecele sale, şi asa cu totii avutulii Smeiloriă să ne întâr- 
cemü acasă. 

Fstii-frumosii prinse votosi a se lupta cu Smeulii, și porni 
din noii la palaturile Smedicei. 

Smeuli aștepta înarmată să vadă ce isbândă facuse măsa 


196 


Când însă vădu pe F&tă-frumosă viindă ca unii voinici cu fata 
lângă densulu pe cal, i se tăie mâinile şi picidrele: P'aci, 
p'aci era să se piardă Smeulă de părere de răi, că se răpusese 
mumă-sa. Davă îmbărbătându-se, stătu locului, ca să se ia la 
luptă cu F&tii-frumosă. 

Acesta atita aştepta. Vedi că îli învățase calulü cum să 
mergă la luptă, şi cum să facă. 

Se apucară deci la trântă. Şi lupte-se, și lupte-se, di de vară 
pînă 'n sâră, şi ca să se dovedâscă unuli pe altulii; nici că se 
pomenea. 

Vëdéndü Fëtü-frumosü, că îi apucă n6ptea, odată se opinti 
din tote puterile, ridică în susü pe smei, şi aducendu-lă ilü 
băgă în pămîntă pînă în gât şi ținându-lă acolo sub piciorit 
şi cu sabia g6lă în mână ridicată d'asupra lui, ilü întrebă des- 
pre fraţii fetei şi despre oștile trimise. 

Smeulă, credendi că să-l erte de la mârte daca i-o spune, 
respunse : 

Movilele de pămintii ce ai întâlnitii pînă aci sunti fraţii fe- 
tei impăratului şi oștile lui. Hrisóvele legăturei lorü suntü pu- 
se intr'o cutie de argintii şi păstrată pe polita de după sobă din 
cămara mamei; cine le va lua şi le va citi d'asupra acelorü 
movile, ca să destacă facutulti lor, legătura vrajelorii se va des- 
lega şi toți vorů învia ca şi cum m'ar fi fostii legaţi de când 


pământului. 
Atâta trebuia lui Fătă-frumosti să scie. Îi reteză capului si lü 
lăsă acolo corbilorii să-l mănânce. Ë 


Şi intråndŭ în palaturile smesicei, fata, care ochise cutia cu 
pricina, se duse drept ca pe ciripie, puse mâna şi o luă. Când 
colo ce să vadă ? câte movile era atitea şi chrisâve. 

Acumi altă nevoe. Cum să ghicescă chrisâvele movilelorii, 
Se hotărâră să mergă la câte una din ele şi să citescă tâte chri- 
sâvele de legătură, pină va da peste acela al movilei aceleea. 

Tocmai acum îşi veni şi Fă&tii-frumosă de acasă. El băgase 
de sémă că aceste movilițe de pămiîntii grămădită se cutremu- 
raŭ când trecea pe lângă dânsele; dar nu-și putea da semă 
ca ce să fie. 


197 


Şi întorcându-se stete, la cea întâiti moviliţă ce întâlni, ceti 
unŭ chrisov, citi altul, nimic! mai citi încă unulti, și încă 
unul ; pasămite acesta era chrisovul prin care se legase vrajele 
moviliţei de față, că uumai, măre, unde începu movila să se 
cutremure şi apoi să se legene, de párea că vrea să se des- 
grădineze de pămintiă, şi în cele din urmă, peri, si în locu-i 
remase unŭ tînără feciori de împărată, vii nevătămatiă. 

Acesta cum deschise ochii, se uită împrejuri, şi dise: 

— Oh! soru-mea, dară greii somnü dormiiii | 

— Grei, fratele mei; şi ai fi mai dormiti tu multi şi 
bine de nu venea omuli acesta, trimisă de la Dumnedeii, 
să ne scape de la robie. 

Atunci întorcându-se către Fëtü-frumosü, îi dise : 

— Ori cine vei fi, frate să ne fii. 

— Frate pînă la morte, respunse Fëtü- frumost. 

Şi îmbrățişându-se, porniră şi pe la cele-lalte movile şi la 
tote toti aşa făcură. Învie pe celă-laltii frate, pe novacii, pe 
arapü cu tote oștile lor. 

Şi se făcu o bucurie mare între dânşii de nu se pâte spune. 
“Bietul Fătă-frumost, umbla din mână în mână, căci toți 
voiaii să-l îmbrățişeze de mulțumire. 

Şi întorcânduse din noŭ la palaturile smedicei, plesni de 
patru părți ale curțilorii cu uni bici, ce era după uşe în 
cui, care se făcu unŭ mërü de aurii; Fetü-frumos îlù luă si îl 
bagă în sinü. Apoi elii, împreună cu fata, se puseră în carêta 
smedicei care era numai şi numai de sticlă, cu cai cu toti 
de sticlă, şi se întorse la impëratulü cu alaiti mare. 

Când veniră olăcarii si spuseră împăratului că i se întorci 
toți fiii lui înapoi cu oşti cu totii, p'aci p'aci era să se piardă 
de bucurie. Își tinu însă firea şi le eşi înainte, cale d'o di. 

Dară-mi-te când se vădură! Nu scia bietul împărati pe 
care să îmbrățişeze mai Antáiü. Si când îmbrățişa pe câte 
vr'unulă, parcă nu-i mai venea să se deslipescă de densulti. 

Intrândă în oraşul împtrătescii, alaiuli se orândui astü- 
felu : întâi venea pedestrimea, apoi calul lui F&ti-frumosă, 
după care era Fëtü-frumosü cu fata împăratului în carăta sme- 


198 


Gicei cea de sticlă, de o parte şi de alta fiii împăratului că-— 
lără, şi apoi călărimea, în capti cu novaculă şi cu arapuli. 

Glótele se îmbulzea şi da unuli peste altul, care. mai de 
care să vadă pe mântuitorulii fiiloră împăratului, şi toţi cu 
unii glas strigau, că elü să le fie împăratti. 

După ce se cunună Fëtü-frumosü cu fata împăratului, acesta 
fiind şi bătrânii, se voborî din scaunulă împărăției, şi se 
urcă Fëtü-frumosü. 

Şi domniră în pace şi în linişte lăudaţi de popor, pînă în 
diua de astădi, de n'oră fi muritü. 

Eră eŭ încălecaiti p'o sea etc. 


NOTA. Comunicată de frate-meii George, şi povestită de o calfă de 
pantofarii, lucrătorii pe podului Beilicului pe la 1856. 


XVIII 


BALAURULU CELU CU ŞEPTE CAPETE, 
ER odată ca nici odată; etc. 


A fostii o dată într'o térá unii balaură mare, nevoe 
XX ae capii. Eli avea sépte capete, trăia într'o grâpă, şi se 
hrănea numai cu 6meni. Când esea elü la mâncare, tótă lumea 
fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea fó- 
mea cu vre-ună drumeții pe care îlă trăgea ata la morte. Toţi 
Gmenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului, Ru- 
găciuni și câte în lună şi în sóre se făcuseră, ca că scape Dumnedeü 
pe hiata omenire de acestă nesăţiosi balaură, dară în desertü 

Feli de felu de fermecători fuseră aduși, însă r&maseră 
ruşinați cu vrajele lorii cu toti. 

În cele de pe urmă, daca vědu împăratul că tâte suntü 
în deşerti, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție şi jumătate 
împărăţia sa acelui voinică, care va scăpa téra de acestă 
urgie, şi dete în scire la tâtă lumea hotărârea sa. 

Eară după ce se duse vestea în térá, mai mulți voiniti se 
vorbiră să mârgă împreună la pândă şi să mântuiască téra de 
unii aşa balauri înfricoşatiă. Ei se înțeleseră între dânşii ca 
să facă ună foeü la marginea cetăţii, care era mai apropiată de 
Jocul unde trăia balaurulti, şi în care cetate era şi scaunul 
împărăției, şi acolo să stea să privegheze pe rândi câte unuli, 
unul, pe cândii cei- lalți să se odihnescă ; și ca nu care cum- 
va cela ce ari fi de pândă să dârmă, şi să vie balaurulii să- 
mănânce d'a gata, făcură legătură ca cela care va lăsa să se 


S 


200 


stingă foculü, să fie omoritii, dreptii pedepsă, daca va dormi 
când arii trebui să fie desteptü, 

Cu aceşti voinici se întovărăși şi unii omii verde, puiii de 
Românii, scii colea, care audise de făgăduinţa împăratului şi 
venise să-şi încerce şi elŭ noroculti, 

Porniră, deci, cu toţii, îşi aleseră unt locii aprâpe de 
gr6pă, şi se puseră la pândă. 

Pândiră o di, pândiră două, pândiră mai multe dile, şi nu 
se întâmplă nimici. Eară când într'una din dile, cam după 
sfințitulii sârelui, pe când era de rând vitezuli nostru să 
pândescă, eşi balaurulă dia grópà și se îndreptă către voi- 
nicii cari dormeaii pe lângă foci, 

Vitezului care priveghia, i se făcu inima câtii ună purice, 
dară, îmbărbătându-se, se repedi, şi unde se aruncă, măre 
asupra balaurului cu sabia gâlă în mână, şi se luptă cu dên- 
sulii, până îi veni bine, şi hîrşt! îi täie unŭ capii, harșt ! şi-i maï 
täie unulü, şi aşa câte unulü, câte vnulii, până îi täie şese capete, 

Balaurulă se svârcolea de durere şi plesnea din câdă, de 
te lua fiori de spaimă ; vitezulu nostru însă se lupta de mârte 
şi obosise; cră tovarășii săi dormeaü duşi, 

Dacă vădu elü că tovarășii săi nu se deşteptă, îşi puse 
tâte puterile, se mai aruncă o dată asupra grozavului bala- 
ură şi-i täie şi capulii ce-i mai rămăsese, Atunci uni sânge 
negru lăsă din ea, fiară spurcată, si curse, şi curse, pînă ce 
stinse şi foci şi totii, 

Acum ce să facă vitezulii nostru, ca să nu găsescă foculii 
stinsă, când soră deştepta tovarășii lui; căci Jegătura le 
era ca să omâre pe acela care va lăsa să se stingă foculi, 
Sapucă mai întâi şi scâse limbile din capetele balaurului, 
le băgă în sinü şi iute, cum putu, se sui întruni copaciă 
înaltă, şi se uită în tote părțile, ca de va vedea unde-va vr'o 
dare de lumină, să se ducă şi să ceră niţel foci, ca să a- 
tite şi elŭ pe ali lori, ce se stinsese, 

Cată într'o parte şi într'alta și nu vădu nicăiri lumină. Se 
maï uită odată cu mare băgare de s&mă şi dări într'o depăr- 


201 


tare nespusă o schintee ce abia licăria. Atunci se dete josü si 
° porni într'acolo. 

Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care întâlni 
pe Murgilă, și pe care îl opri în loci, ca să mai întârdie 
n6ptea. Merse după aceea mai departe și dete peste Miadă- 
n6ptea, şi trebui să o lege și pe densa ca să nu dea peste Mur- 
gilă. Ce să facă, cum să dregă ca să isbutescă? O rugă să-i 
ajute a lua unit copacii în spinare, care, dicea elü, flù tăiase 
de la rădăcină: o învăţă elü să se pue cu spatele să împingă, 
pe când elù totii cu spatele la copaciii de ceea-l-altă parte va 
trage cu mâinile, ca să-i pice în spinare, şi sà-1ü ia să se ducă 
la treba lui. 

Miadă-nopte, de milă si de rugăciunea ce-i făcu, se puse cu 
spatele la copaciulii care i-l arătă vitezuli, şi pe când îm- 
pingea, elŭ o legă de copaciii, cobză, şi porni înaintea, că n’a- 
vea vreme de perdutti, 

Nu făcu multă cale şi întâlni pe Dorilă; dară lui Dorilă nu 
prea îi da meșii a sta multă de vorbă, căci, dicea elü se duce 
după Miadă-nâpte, pe care o luase în gónă. Făcu ce făcu şi-lui 
puse şi pe densulu la bună rânduială, ca şi pe cei-l-alţi doui, 
dar cu mai mare bătae de capi. Apoi plecă înainte şi se duse 
până ce ajunse la o peșteră mare, în care dărise foculü. 

Aci dete peste alte nevoi. În peşteră acolo trăiati nisce ó- 
meni uriaşi carii aveai numai câte unŭ ochii în frunte, Ceru 
focti de la denşii, dar ei în locă de focü, puseră mâna pe dèn- 
sulii şi-lu legară. După aceea aşedară şi unii cazanii pe foci 
cu apă si se găteaŭ să-lii ferbă ca să-lă mănânce. 

Dară tocmai când era să-lŭ arunce în căldare, ună sgomotii 
se audi nu departe de peştera aceea ; toli eşiră, şi lăsară pe 
unii bătrână de ai lorii ca să facă astă trebă, 

Cum se vădu vitézulü nostru singurii numai cu unchiaşulii, 
îi puse gândi răi. Unchiaşulii îl deslegă ca să-lii bage în ca- 
zani ; dară voiniculă îndată puse mâna pe unii tăciune şi-l 
asvîrli dreptă în ochiul bătrânului, iü orbi, şi apoi fără să-i 
dea "răgazii a dice nici cârc | îi puse o piedecă şi-i făcu vintü 
în cazanii. 


202 


Luă foculă după care venise, o apucă la sănătâsa, si scăpă 
cu față curată. 

Ajungând la Dorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă 
şi fugi pînă ce ajunse la Miada-n6pte, o deslegă şi pe densa, 
şi apoi se duse şi la Murgila pe care Hü trimise să-și vadă 
de trébă. 

Când ajunse la fovarăşii săi, ei totii mai dormeati. Nu în- 
cepuse, vedi, încă a se arăta albulü dilei, atátü de lungă fu 
n6ptea, fiindi-că voïniculů îi oprise cursul, şi aşa avu timpi 
destulii să colinde după foculü care îi trebuia, 

N'apucă să atite focul bine, şi tovarășii sei deşteptându-se, 
diseră : 

— Dară lungă n6pte fu asta, măi, vere. 

— Lungă da, vericule, respunse vitezuliă. 

Şi se umfla din fóle ca să aprindă foculii. 

Fi se sculară, apoi începură a se 'ntinde şi a căssca; dară 
se cutremurară când vădură namila de lighi6nă lângă denşii 
şi unŭ lacă de sânge câtii pe colo. Sgâiră ochii şi cu mare 
mirare băgară de semă că capetele balaurului lipsescii ; ră vi- 
tézulü nu le spune nimicii din cele ce păţise, de temă să nu 
intre ură între denşii, și se întârseră cu toți în oraşti. 

Când ajunseră în cetate, totă lumea se veselea cu miciicu 
mare de uciderea balaurului, da laudă sfântului că trecuse 
n6ptea aia lungă, mai ajunseră odată éră la dioă şi ridica pină 
în *naltulă cerului pe mântuitorulă lorii. 

Vitâzulii nostru, care văduse şi el lipsa capetelor, nu se 
frământa de locti cu firea, fiindti că se scia curati la inimă, 
şi porni către curtea împărătâscă, ca să vagă ce s'o alege cu ca- 
petele fâră limbi; căci elü înțelesese căaici trebue săse jóce 
vre-o drăcie. 

Pasămi-te, bucatarulii împăratului, unii țiganii negru şi bu- 
zatü, se dusese d'a minune să vagă ce mai ala, bala, pe la flë— 
căii ce staii de pândă. Şi daca dete peste denșii dormindii şi 
peste dihania spureată fără răsuflare, elii se aruncă cu satârul 
de la bucatărie şi-i tăie capetele. Apoi merse la împăratuli cu 
capetele şi i le arătă, fâlindu-se că elii a făcută isbânda. 


203 


Fară împăratul dacă vădu că se fufăţişâză bucătarul curți 
„cuisbândă, făcu o masă mare, că sa-lii logodescă cu fie-sa, și 
pusese în gândi să facă o nuntă, unde să cheme pe toţi îm- 
păraţii. 

'Țiganulii arăta la tâtă lumea hainele sale pe care le um- 
plusese de sânge, ca să fie credutiă. 

Gând ajunse vitezulti nostru la palatii, impăratulă cu voie 
"bună şedea la masă; €ră cioropina sta în capul mesei pe 
ş&pte perae. 

Cum ajunse la împăratul, îi dise voiniculă : 

— Prea înălțate impërate, ami auditů că óre-cine sari fi 
lăudat către Măria Ta că eli ari fi ucisă pe balauri. Nu e 
adevăratii, Măria Ta, eŭ suntii care Lami omoritii, 

— Minţi, mojicule, strigă țiganulii îngâmfatt. 

Şi poruncea slujitorilor să-lii dea afară. Împăratulii, care 
nu prea credea să fie făcut ţiganulă astă volnicie, dise: 

— Cu ce poţi dovedi disele tale, voinicule? 

— Disele mele, respunse vitézulü, se potă dovedi prea bine; 
porunciți numai ca mai întâi să se caute daca capetele bala- 
urului, care sfai colea la ivâlă, aŭ şi limbile lorü. 

— Să caute, să caute, dise bahnita. 

Elù însă o cam băgase pe mânică, dară ce prefăcea că nu-i 
pasă, 

Atunci căutară, şi la nici unulu din capete nu găsiră limbă; 
eră mesenii înmărmuriră, căci ce va să dică asta. 

Tiganul, care o sfeclise de totii, şi care se càia de ce n'a 
căutatii capetele în gură, mai nainte de a le aduce- la impë— 
ratulă, strigă: 

— Dajţi-li afară că e unŭ smintită și nu scie ce vorbesce. 

Împăratulii însă dise : 

— Tu, voinicule, va să dică ne dai să înțelegemii că acela. 
a omorită pe balaură care va arăta limbile. 

— Fugi d'acolo, impărate, dise ţiganului care tremura ca 
varga şi se 'ngălbenise ca cera, nu vedí că caliculu ăsta este 
unŭ desuchiatü, care a venită aici să ne amăgâscă? 


204 


— Cine amăgesce, respunse voiniculiă liniștită, să-și ïa pe- 
dépsa. 

Elü începu apoi a scóte limbile din sinü și a le arăta la tótă 
adunarea, şi de câte ori arăta câte o limbă, de afâtea ori cădea 
şi câte o pernă de sub ţiganii, până ce, în cele din urmă, cădu 
şi eli de pe scaunti, atâti de tare se speriase dihania. 

După aceea voiniculii nostru spuse tâte câte a pàtitü,si cum 
a făcută de a ținută n6ptea atâtă de multă timpi. 

Nu-i trebui împăratulu să se gândescă multi şi să vadă că 
voiniculii care vorbia avea dreptate; şi cum era de supăratii 
pe țigani pentru mişelia şi minciuna lui cea neruşinată, po- 
runci, şi numai de câtă se aduse doui cai neînvăţaţi si duo 
saci de nuci; legă pe tiganü de câdele cailorii și sacii de nuci 
şi le dete drumuli. 

Ei o luară la fugă prin smârcuri ; si unde cădea nuca, cădea 
şi bucăţica, până ce sa prăpăditi şi ţigani şi totă. 

În urmă pregătindu-se lucrurile, după câte-va dile făcu nuntă 
mare, şi luă Ronânaşuli nostru pe fata împăratului de soție, 
şi tinu veselie mare şi nepomenită mai multe săptămâni, pu- 
indu-lă şi în scaunul împărăției ; eră fata lăcrămă şi mulțumi 
lui Dumnedeui că a scăpat'o de slutenia pământului, de hara- 
pina spurcată. 

Erami şi eŭ p'acolo şi dedeamii ajutorii la nuntă, unde ca- 
vamă apă cu ciurulă, érš la sfârșitulii nunței aduseră unii 
coști de prune uscate să arunce în ale guri cascate. 

Încălecaiii p'o sea, etc. 


Povestită de tata intre 1838—1842. 

NOTA. Publicati pentru întâia órš în Țeranulii Românu din 
1862; a doua oră într'o broşurică, Basme sai Povesti populare; 
a treia 6ră în Legende sai Basmele, Românilor, Partea I, la 1872 


XIX 


NUMAI CU VITELE SE SCOATE SARACIA 
A DIN CASA 


if fostii o dată ca nici odată, etc. 

|| A fosti odată unt țăranii şi-lii chema Negoie. Acestii 
tărani era omü voinică şi harnici. Nu-i păsa lui de nu 
° sci cine de arti fi fostii. Vegi că-și căta de munculiţa 
lui, îşi plătea dajdia, se avea bine cu toţi din sati, şi cum 
făcea el, ce dregea elù, se chivernisea omulii ca să-i ajungă 
agonistla muncei sale pentru multă vreme, 

Îi veni vremea de însurătâre, şi, ca totii creştinuli, îşi făcu 
şi elii rândul. Ce să vedi D-ta? odată cu nevasta, se strecură 
în casa lui şi sărăcia. Ea găsise uni troni v chiu, urgisitii în- 
tr'unü colții din bordeiulti Negului, la care nimeni nu luă amin- 
te, şi acolo, pe densulii, Sărăcia îşi făcu culeusulü. Sta grecesce 
pe tron câtă e diulica şi nopticica de mare, şi din locii să se 
misce, ba. Pasâmi-te tronulii era golă, nu mai punea Smenii 
înte'Ensulă nimici, atâtii era de vechii şi de odorogitii. 

Bietulii Negoie vădu că incepe a da îndărătă, lucrurile nu-i 
mai mergeaii strună ca mal "nainte ; se luă de gânduri, fiind-că 
elii se scia că muncesce şi mai şi de câti înainte; şi de la 
o vreme încoa, două în teiă nu putea lega. Se spetise, bietulii 
omă muncindi, şi să salte şi elŭ ceva, te-ași | câtuşi de câtii t 
ferita sântulii | 

Ba pînă într'atâtii ajunsese, în câtii să-l împingă păcatele 
să se gândâscă ca să-şi facă sémă singurii ; vedí că draculii n are 
de lucru, elă nu face biserici oră puțuri pe la răspântii. 


206 


Se sbătea, bietulă omi, cu mintea şi cu trupuli, şi par'că 
era unŭ făcuti, mergea din pagubă în pagubă, de ajunse în 
sapă de lemnu. 

Toti satulă îli luase la ochi: flù vedea lucrândă când la 
alde neica Burcilă, când la aleşii ori la fruntaşii satului, 
când la talca popa. Toti-d'auna găsea elù de lucru; la toți 
muncea şi la toți sporea lucrul lui. 

Când însă muncea şi pentru densulii, munca nu-i da în 
spori. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. Daca vr'unü 
prăpădu de la niscai-va lighi6ne, ori de la ciori cădea peste 
semănăturile megiaşilor, ale lui era stinse cu desăvârșire ; de 
bătea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pămen- 
tuli, de nu semai alegea nici prafului de densele; ba une 
ori porumbulii se taciuna, ba lăcuste, ba potopi, ba tâte 
relele numai pe capului lui cădea. 

Sătenii, megiaşii lui, puseră mâna cu toţii de mai multe 
ori să-i dea câte vr'unü ajutori, să-i facă câte vr'o clacă; dar 
tâte în deşertii, că nu-ieşea în de bine nimici ; în cele din 
urmă si vecinii şi toti satulă Hü părăsiră. Toţi cu totuli di- 
cea că aşa i-a fost orânda şi credeau că trebue să fi căduti 
asupra capului lui vr'uni blestemü de Ja Dumnedei. 

Ajunsese omului să-şi urască dilele. Şi asa cu sufletul amă- 
xâtă şedendi într'o dnminecă cu luleua în gură şi gândindu-se 
cum să-şi curme viața, ca unulă ce i se urîse cu sărăcia, étă 
ca vine soția lui şi îi spuse că peste puţini are să fie tată. 

Elu, ridicându-şi ochii la soţia lui, i se păru că vede o 
-slutenie de ființă stândă grecesce si ghemuită pre tronulü 
celii vechii şi ne întrebuințată. Se frecă la ochi, se maï uită 
odată, şi ce să vadă ? O sfrijită de lighidie, mai urită de cât 
ciuma, cu barba adusă de părea că stă să o apuce de nasii 
cu ochii numai scovârliile, părulii îi sta în capu de par'că arii 
fi fostii pus cu furca, mâinile ei reschitore góle, cocoșata şi 
cucuiată, de sémánü pe lume numai avea. 

Când vedu eli o aşa nemetenie spurcată stând ca o cobe 
rea în casa lui şi pe tronul lui, unü şerpe rece îi trecu prin 
-sinü. Eli însă işi ţinu firea, şi merse drepti la ea, întrebând'o, 


207 


— Cine eşti tu, şi ce cauţi aici? 

— Eŭ suntu Sărăcia, r&spunse ea, şi am veniti nepoltită. 

— Eşi afară din casa mea! 

Ol o! stăi că prea te pripesci, voinicule, îi răspunse Să- 
răciea rânjindu la densulă cu batjocură. Ca să scoţi sărăcia 
«din casă, trebuie să ai ce pune în loculă eï. 

Şi rânjindă âncă odată, îi arătă nice colţi, de care sarii fi 
speriată şi dracului. 

Bietulti omu tăcu şi înghiţi gălușca. Cugetulti că are să fie 
“Tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în locului Sărăciei, îi 
mută gânduli. 

Eli voia să gonâsă Sărăcia din casa lui, căci nu putea mi- 
stui înfruntarea ce i o făcuse ea, şi apoi nu se indura să-și lase 
odrasle pe mâinele cele blestemate ale Sărăciet. 

Din noŭ se puse pe muncă,—muncă jidovâscă—se svârcolea 
omulii şi în drâpta şi în stânga, nóptea o făcea di, da [şi din 
mâini şi din piciore, cum sə dice, şi folosi nici câtii negru subt 
unghie. Nevoile îli năpădea din tote părțile, şi elti nu mai scia 
ce să facă. De câte ori intra în casă, de atâtea ori şi sfrijita de 
Sărâcie îi rânjia în bătaie de jocu. 

Într'una din dile étă că si nevestei îi abătuse să facă, si 
născu unii dolofană de copili, sănătosti şi voinică ca tată-săii, 

Acum ce să facă elù? parale n'avea; de mâră nici câti să 
orbâscă un şârece, ce-va tóle, ori vr'unü dichisü în casa lui. 
tufă | Nimicii, dară nimică n'avea de ce se prinde ochiuli la el» 
Cum So seótš la căpătâii. Ari fi voit şi elü, de! şă-și bote- 
ze copilulă cu vr'unü naşii mai de dâmne ajută, să facă și 
eli o cumetrie. Dară cu ce? Sta bietuli omi cu mâinele în- 
crucişate ; se uita în cer şi în pămintă, şi nu scia la cinc să 
casce gura. Şi de feluli lui Gindü omii cinstiti, nu voia să a- 
măgiască pe nimeni cu minciuna. Eli scia una şi bună. Când 
o dice da, să fie da; când o dice nu, apoi nu. 

Eli cunoscea de multă pe uni ciobanii chiaburii, Dară nu 
era în sati. Când, €tă că se poinenesce că-l chiamă cine-va 
să-lă cinstâscă. Acolo ce să-i vadă ochii ? Prietenulă Lui suia oile 
în munte. Părerea lui de bine nu se pâte spune. ÎLi ruga să se 


- 


208 


cumetrâscă, şi ciobanul priimi cu bucurie să-i boteze prunculă. 
Partea lui să trăiască bine ! Se puseră tote la cale cum e bine. 

La botez ciobanulă dărui finului sëü o 6ie fătătora. Atâta îi 
trebui. Când fu să plece, mocanulă dise : 

— Cumetre, totii maï tu unde ţine oita ;lasă-o în turmă la 
mine, şi mi ţi-oiti îngriji-o ca şi pe ale mele. 

— Bine, cumetre, r&spunse Negoe, să fie precum dici tu. 

Elü era bună bucurostă că-i ia beléua din bătătură, de óre ce 
n'avea eï ce să mănânce, darü încă-mi-te să mai dea şi oii. 

Mocanulii se duse cu oile. Omulii se puse éră pe muncă; 
dară munca: lui d'abia aducea cu ce bruma să-și ţie dilele. 
Cum amŭ dice muncea în sectii. 

După câtă-va vreme se pomenesce cu unŭ argatii de la stå- 
na mocanului. 

— Neică, ma trimesti stăpânu-mei cu lâna asta la Dum- 
neata. 

— E, şi ce să lacü eŭ cu dânsa? 

— Apoi, să vedi D-ta. stăpânu-mei a pus de şi-a tunsit 
oiţele şi a tunsă şi dia finului săi. Acesta este lâna eí şi a 
trimis-o cui se cuvine. 

—, Forte mulţumimi de bunătate. Să spui cumătrului multă 
sănătate şi să audimi de bine. 

Şi luândă lâna din mâna argatului, intră în casă, merse 
dreptii către sărăcie, şi cu graiii tantosü îi dise: 

— Dă-te Sărăcie, la o parte, că am să puiü lâna asta acolo- 

Sărăcia nu se îndura, neiculiță, să iasă din culcușulă ce 'şi-lă 
făcuse acolo. 

Rânji ea şi de astă dată, dară îi deterînjituli prin pele, căci. 
voiniculii unde aduse odată lâna şi, bufii! o lovi dup cefă de 
era să-şi musce limba şi o resturnă josti de pe tronti. Sărăcia 
rămase locului unde căduse ca vai-de-ea. 

Oaia finului fătase uni mielii; acesta, după ce se maï mări, 
iü miţui şi pe densulii ca pe meii cei-lalţi şi îi trimise mitele 
acasă. 

Táranulü, şi mai curagiosi, intră în casă, şi merse 6răși. 
drepti la Sărăcie. 


209 


— Dă-te, rinjito, maï la o parte, eá ami să puii miţele 
astea acolea. 

Si fiind-că Sărăcia toti camii întârdia, o lovi o dată cu 
miţele de-i merse fulgii, şi o dete peste capii, mai către use, 

Pe tâmnă se pomenesce cu unüaltü argatii că-i aduce unii 
burduşelii de brânză. 

— Baciului de la stână, dise elü, a adunatii laptele de la dia 
finului, l'a făcută brânză şi lami adusi acasă, 

— Spune cumătrului, respunse Nâgoe, că finuilui D-sale îi 
sărută mâinele şi să ne vedem sănătoşi. 

Apoi se întârse repede în casă şi îndreptându-se către Să- 
răcie, îi dise ; 

— Dă-te, Sărăcie, la o parte, că amü să puii burdufuli ăsta 
în loculu tăii, 

— Da unde să maï mă daŭ? respunse Sărăcia, 

— Est afară, [dacă n'ai loci, şi te du în oțelele puscei 
vr'unui vinătorii ; că acolo ţi-e loculii. 

— Ba aia-i vorbăl mat puneţi pofta în cuiü. 

Şi lovind'o cu burdufulii în capii, o făcu mototolă după use. 

Bietulii Negoe fu nevoitii să petrâcă încă o 6rnă întrâgă cu 
sărăcia pe vatră. 

In vara viitâre, mielulii de la ia finului se făcuse mare. 

Acum îi aduse două lâne, 

Ţăranului intră cu amindouă în mână şi bufnindi şi răsbuf.- 
nindii pe Sărăcie, o pofti să iasă afară cu nepusă în masă. Să- 
răcia dacă vědu zorulii, dete dosulü pe uşe afară; şi să te ţii 
pârleo, îi sfârăia călcâele fugind, până ce se duse să-și 
clocâscă oule în oţelele puscilor vinătorilorii, 

Si d'atunci a rămasă de vinătorii suntă săraci; fiind că-şi 
perdii vremea prin colții de p&tră, prin mărăcini, umblând 
tâtă dioa până să împusce şi ei câte vr'o babuşcă de nu sciii 
care păstrică, 

Negoe începu a bate în pinteni de bucurie, că se cortorosise 
de sărăcie. Acum pe ce punea mâna, punea şi Dumnedei mila. 
Tâte îi mergeaŭ în de bine. Începu şi elü a lega gura pân- 
del. Munca lui se vedea cum mergea înainte si avea parte de 

14 


210 


ea. Ce să mai spunemi multe? În scurtă vreme ajunse frun= 

taşă alii satului, după hărnicia lui, cu vitişore, cu pluguleți şi 

cu tâte dichisurile unui omii cu parte lăsată de la Dumnedei, 
Vedi că numai cu vitele se scâte sărăcia din casă afară. 


NOTA. Povestitii de unii ţărană din satulii Colintina, muncitori 


la presa mecanică de tipărită, Publicată pentru întâia 6ră în Al- 
bumultă Macedo-romântă. 


XX. 


DINA DÍNELORÜ 


fostii odată ca nici odată, etc. 
A fostă odată unii împăratii mare şi puternicii, şi elü 
avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi 
felü şi chipuri cum să facă să-și însore copiii ca să fie fericiți. 
Într'o nâpte nu sciii ce visă împăratulii că a doua di, de måne- 
cate, îşi chemă copiii şi se urcă cu denşii în pălimarulii unui 
turni ce avea în grădină. Porunci să-şi ia fie-care arculü şi 
câte o săgâtă, 

— Trageti, copii, cu arculit, le dise împăratulii, şi unde 
căde săgeta fie-căruia, acolo îi va fi noroculi. 

Copiii se supuseră fără a cârti câtu-şi de puţini, căci ei erati 
încredințați că tatălii lorü scia ce spune. Traseră deci, şi să- 
gâta celui mai mare din fii se înfipse în casa unui împăratii 
vecină ; a celui de alti doilea se înfipse în casa unui boerü 
mare d'aï împăratului; €ră săgeta celui mai mici se urcă în 
naltuli cerului. Li se strîmbaseră găturile uitându-se după 
dânsa, şi p'aci, p'aci, era să o pârdă din ochi. Când, o vădură 
coborându-se şi se înfipse întrunit copaciti 'naltii dintr'o pă- 
dure mare. 

Se duse fiul celi mare, își luă soțiă pe fata împăratului 
vecinii, şi se întârse cu dânsa la tatălii săi. 

Se duse şi cel mijlociti şi se întorse şi elă cu o soțiórăi 
mândră si frumosă. 

Se duse şi celti micti. Cutreeră lumea pină ce ajunse la pă 
durea cea mare unde se lăsase săgâta lui. Bijbii, elit, şi orbăcă 
p'acolo prin bungeti pînă ce dete de copaciuli în care se în 


212 


fipsese şi săgâta lui. Acestii eopaciii era 'naltii si grosi, şi bě- 

trână de când urzise Dumnedeii pămintulii. Se încovrigă elü de~ 
densuli, şi se urcă până ce ajunse de se agăţă de o ramură. 

Şi din ramură în ramură, când atîrnată cu mâinele, când cu 

piciórele încrucişate, şi încleştate, ajunse pînă în virfü. Acolo 

puse mâna şi-şi luă săgâta. Se dete josti cu sufletulii plinii de 

obidă şi de mihnire, socotindii că este secii de norociă, căci, se 

gândea elă, ca ce era să găsâscă în acelü copaciii, 

Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-l fu de- 
stulă că făcuse atâta cale în deșertii, se mai pomeni, când vru 
să plece de lângă copacii, să se agaţă de spinarea lui o bufniță. 
Hiţă în susü, hitü în josii, bufnița să se ducă din spinarea lui, 
ba. Îl inhátase, drăcâica, cu ghiarele ca o gaiță spurcată, si 
nu-lii slăbea nică câtii ai da în cremene. 

Mai se suci, mai se înverti să scape de pacoste, şi nu fu nici 
unii chipii. Daca vëdu, şi vădu, se hotări și elŭ a se duce acasă 
cu saxanaoa în spinare si o luă la drumă. În cale băgă de 
sémă că alte şese bufnite se țineai dură densulii. Merse elù, 
bietii, cu alaiulti după densulii, şi potrivi astti-felii ca să ajungă 
acasă nóptea, spre a nu se face de risulii dracilorii de copii. 

Cum intră în cămara unde locuia densulă în palaturile tă- 
tână-săi, cele sése bufnițe se aşedară careşi pe unde; éră cea 
d'a şeptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se aşedă 
in pată. 

Mai stătu, bietulü flăcăii, se mai socoti, se mai gândi, maï 
plănui, şi în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace. să 
vadă unde are să iasă acesta întâmplare. Mai cu semă că a- 
cum se cortoroşise de saxanaoa din spinare. 

Şi cum era şi ruptii de ostenélă de atita călătorie şi de atitü 
tevatură ce avu pe drumii, adormi, cum puse capnlii josti, da 
par'că Lai ñ lovită cu muchia în capii. 

A doa qi, ce să-i vagă ochii? Lângă dénsulü în pată, o dină 
aşa de frumâse, de amuţea si nu sciù cine cândo vedea; érš 
la capetele patului lorii sésa róbe una mai frumâsă de câtii alta. 
Mai vădu într'unti colții alü cămărei, şepte piei de bufnite, a- 
runcate una peste alta. 


213 


Se miră tată-seiă, se miră mumă-sa de așa frumuseţe și gin- 
găşie, ce nu mai vă&duseră de când erau ei. 

Dioa de nuntă a fratelui celui mai mare viindü, se duse și ñ- 
ulă celii micii alti împăratului, însă singurii, căci nu putea să 
ia și pe dină, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni 
cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de 
bucurie, când o vădu. Se fâlea, nene, câtă ună lucru mare; căci 
alta ca dânsa nu se găsea în tâtă împărăţia lori şi a vecinilorii 
lorii. Toţi nuntașii rămaseră cu ochii bleojdifí la densa. Iar cet- 
lalţi fii de împărați şi domni cari erati poftiți la nuntă, dedeaă 
târcâle róhelorů ce venise cu dina, şi care de care umbla să 
se prindă în horă lângă dâensele. Si astii-felii se veseliră pină 
sera. La masă, dina se aşedă lângă fiul celă micii alti împăra- 
tului. Mâncară şi se chefuiră pînă la miedulii nopţii. Apoi se 
duseră fiecare la ale sale. Fiulü celii mică alii împăratului, se 
duse în cămara lui. Dina după densuli. Se culcară şi 
dormiră ca nisce împărați ce erai ei. Când se sculă diminéta 
şi vădu pieile de bufniță totii acolo, îl apucă ună cutremur 
de scârbă, aducendu-şi aminte de cele ce pățise de la densele. 

Se făcu şi nunta fiului deală doilea alü împăratului. Fiului 
celii mică se duse la nuntă &răşi singuri, şi eră se pomeni cu 
dina că vine, şi nici una, nicialta, țopii! se prinse lângă dên- 
sulii în horă. Crescea inima într'6nsulă de bucurie şi de fală, 
mai cu s&mă când vedea pe cei-lalţi fii de împărați şi de domni 
că le lăsa gura apă la toţi după o aşa bucăţică. Eí, vorba ăluia, 
în pofida căpşunelorii, mâncat foile. Îşi scotea şi ei toculii 
jucândii în horă cu róbele dinei. Sera érăse puseră la masă. 

Fiului celui mici ali împăratului, ce-l dă lui draculü în 
gândă, se scólă de la masă, se duce în cămara lui, ia pieile de 
bufniţă, si le aruncă în foci, apoi vine şi se pune la masă din 
nuoii. 

O dată se făcu o tulburare între meseni. Şi tă de ce. Una 
din róbe strigă: Stăpână ! suntem în primejdie. Alta dise : stă- 
până ! mie îmi mirâse a pirliti. Este prăpădenie de noi. Eară 
ea respunse: Tacă-vă gura, tocmai acum la masă vaţi găsitii 


214 


şi voi să vorbită secături ? Nu trecu însă multă şi mai dise şi 
a treia: Stâpînă! nu e scăpare, suntem vindute mişelesce. 

În aceeaşi vreme şi dânsa strâmbă niţelii din nasă. Pasămite 
îi venise şi ei mirosii de pirlela pieilorii. Şi de odată sculân- 
du-se cu tâtele de la masă, se făcură șepte porumbei. Apoi 
dina dise fiului celui mici de împărat: 

— Ai fostii nerecunoscătorii. Cu bine te-amii găsită, cu bine 
să rămâi, Pînă nu vei isbuti să faci ce n'a făcută omü pe lume, 
sa nu dai cu mâna de mine. 

Se inălțară, deci în slava cerului şi îndată periră din ochii lui. 

În deșert mai rugară mesenii pe fiulii împăratului să şédă 
la masă. în desertü îlti îndemnară părinții şi fraţii să nu-şi mai 
facă inimă rea , căci elii rămăsese cu ochii după porumbei şi 
nu se mai puse la masă. 

A doua di pînă în diori plecă să-şi găséscă logodnica. Eli 
simţea bine acum că fără dânsa nu mai putea trăi. Își luă diua 
bună de lu părinți şi de la fraţi şi o porni în pribegie. 

Trecu deluri, văi, colnice, străbătu păduri întunecate şi de 
picioră neumblate, dete prin smârcuri şi lacovişte, şi de urma» 
porumbeilorii săi nu putu da. Se frământa cu firea voiniculii 
cerceta, căuta, întreba ; dară nici o ispravă nu-mi făcea. Cu i- 
nima înfrântă, cu sufletulă sdrobiti de mâhnire, și cu dogorulti 
dragostei într'ânsulii, umbla ca unii smei şi ca unii leii para- 
leii, dară tâte în deşertii. Une-ori îlii bătea gîndurle să-şi facă 
séma Singurii, să se dea la rîpă, ori să-şi sfărame capul de 
colții de piatră de prin munți; dară parcă îi spunea inima, că 
odată, odată, o să se sfirşscă tote necadurile sale, şi de odată 
îşi venea în sine, şi se punea din noŭ pe drumi, mai cu hăr- 
nicie şi mai tare în credință că cine caută cu amăruntulii si 
cu stăruință trebue să găsâscă și gânduli să 'şi-lă isbândâscă. 

Ruptü de ostenelă şi de sbuncinare, se dete nițelii la umbră 
într'o vălcea să se mai odihnâscă o lécă. Şi stândii elii acolo, 
flù fură somnuli. De o dată se deșteptă, audindu o gărâială de 
graiuri omenesci, şi sări drepti în susü. Ce să vedi dumneata ? 
Trei draci se certati de fáceaü clăbucii la gură. Se duse la dên- 
şii cu peptulu înainte şi le dise: 


215 


— Certa fâră păruială, ca nunta fără lăutari. 

— Se lovi ca nuca în perete şi vorba ta, écă, respunseră eï, 
Davă noi nu ne certămii, ci numai ne sfădimii, 

— Si pentru ce vă stădiţi voi? îi întrebă elü; căci pălăgia 
ce făceți voi, morti d'ar fi cine-va şi toti flù deşteptaţi. 

— Uite, avem de moştenire, de la tata, o pereche de opinci, 
e căciulă şi unŭ bici, şi nu ne învoimi între noi, care ce 
să ia din ele. 

— Şi la ce suntii bune bulendrele pe care vë sfădiți voi? 

— Când se încalță cine-va cu opincile, trece marea ca pe 
uscatii. Când pune căciula în capi, nu-1ü vede nici draculi, mă- 
car de i-ar da cu degetulă în ochi. Eară când va avea biciulü 
în mână, şi va trosni asupra vrăjmaşilorii săi, îi împetresce. 

— Aveţi dreptate să vë sfădiţi voi, më. Căci una fără alta, 
aceste bulendre nu facă nici doă cepe degerate. Eacă ce-mi 
dice mie gânduliă, de veți voi să më ascultați să vă faci eŭ 
dreptate omen&scă, 

— Te ascultămii, te ascultăm, respunseră dracii într'o glă- 
suire, spune-ne cum, şi vomii vedea. 

— Vedeţi voi cei trei munţi ce stai în fața nâstră ? Să vă 
duceți fie-care în câte unuli, şi cine va veni maj curâudii, 
după ce vă voi face eŭ semnii, ale lui să fie tâte astea. 

— Că bine dici D-ta ! Aşa vom face. Bravo! &că ne-amü 
găsitii omuli care să ne facă dreptate. 

Şi îndată o rupeeră d'a fuga dracii, tulind'o fie-care în 
spre câte unii munte. 

Pină una, alta, voiniculii puse opincile în picidre, căciula în 
capi şi luă biciul în mină. Când ajunseră dracii în vârfurile 

munțilorii şi aşteptară să le facă semnuli, fiului celi micii 
ata împăratului trăsni de trei ori cu biciul, în faţa fie-cărui 
dracii şi îi împetri acolo loculul. Apoi o luă şi elü la drumi 
în treba lui, unde flù trăgea doruiă. 

Abia mai făcu vr'o dece paşi si vădu pe susă unii stolii de- 
şepte porumbei. Îi urmări din ochi pînă ce W vădu în ce 
parte de locü se lăsară. Întracolo deci sí densulii işi îndreptă 
cărările pentru care să ostenise atita mare de vreme. 


214 


şi vol sà vorbiți secături ? Nu trecu însă multü şi mai dise si 
a treia: Stăpină |! nu e scăpare, suntem vindute mişelesce. 

În aceeaşi vreme şi densa strâmbă nitelü din nasii. Pasămite 
îi venise şi ei mirosii de pirlsla pieilorii. Şi de odată sculân- 
du-se cu totele de la masă, se făcură şepte porumbei. Apoi 
dina dise fiului celui micii de impëratü: 

— Al fostii nerecunoscătoriă. Cu bine te-amii găsită, cu bine 
să rămâi, Pînă nu vei isbuti să faci ce n'a făcutii omü pe lume, 
sa nu dui cu mâna de mine. 

Se inălțară, deci în slava cerului şi îndată perivă din ochii lui. 

În deşertii mai rugară mesenii pe fiulă împăratului să şeqă. 
la masă, în desertü ilü îndemnară părinții şi fraţii să nu-şi may 
facă inimă rea , căci elü rămăsese cu ochii după porumbei şi 
nu se mai puse la masă. 

A doua di pînă în diori plecă să-şi găsâscă logodnica, Eli 
simţea bine acum că fără dânsa nu mai putea trăi. Îşi luă diua 
bună de lu părinţi şi de la fraţi şi o porni în pribegie. 

Trecu dsluri, văi, colnice, străbătu păduri întunecate şi de 
piciorti neumblate, dete prin smârcuri și lacovişte, şi de urma; 
porumbeilorii săi nu putu da. Se frâmânta cu firea voiniculii 
cerceta, căuta, întreba ; dará nici o ispravă nu-mi făcea. Cu i- 
nima înfrântă, cu sufletulă sdrobitii de mâhnire, și cu dogorulă 
dragostei într'ânsuli, umbla sa unii smeü şi ca unŭ lei para- 
lei, dară tóte în deşertă. Une-oriilii bătea gindurle să-şi facă 
séma singurii, să se dea la riîpă, ori să-şi sfărame capulü de 
colții de piatră de prin munți; dară parcă îi spunea inima, că 
odată, odată, o să se stirşescă tâte necadurile sale, şi de odată 
îşi venea în sine, şi se punea din noii pe drumü, mai cu hăr- 
nicie şi mai tare în credință că cine caută cu amăruntulii si 
cu stăvuință trebue să găsescă şi gândulii să 'si-1ü isbândâscă. 

Ruptii de osienélă şi de sbuucinare, se dete nitelü la umbră 
într'o vălcea să se mai odihnescă o lecă. Şi stândii elü acolo, 
lü fură somnulă. De o dată se deşfeptă, audindú ogărâială de 
graiuri omenesci, şi sări drepti în susă. Ce să vedi dumneata ? 
Trei draci se certati de făceau clàbucü la gură. Se duse la dên- 
şii cu peptulti înainte şi le dise: 


215 


— Certa fără păruială, ca nunta fără lăutari. 

— Se lovi ca nuca în perete si vorba ta, 6că, respunseră ei, 
Dară noi nu ne certămiă, ci numai ne sfădimiă. 

— Si pentru ce vă stădiţi voi ? îi întrebă elŭ; căci gălăgia 
ce făceți voi, mortă d'ar fi cine-va si toti îli deşteptați. 

— Uite, avem de moştenire, de la tata, o pereche de opinci, 
e căciulă și unii biciii, şi nu ne învoimii între noi, care ce 
să ia din ele. 

— Şi la ce suntă bune bulendrele pe care vë sfădiţi voi? 

— Când se încalță cine-va cu opincile, trece marea ca pe 
uscati. Când pune căciula în capi, nu-lă vede nici draculă, mă- 
car de i-arii da cu degetuli în ochi. Eară când va avea biciulii 
în mână, şi va trosni asupra vrăjmaşiloră săi, îi împetresce. 

— Aveţi dreptate să vë stădiți voi, mă. Căciuna fără alta, 
aceste bulendre nu facii nici doă cepe degerate. Eacă ce-mi 
dice mie gândulii, de veți voi să më ascultați să vă facă eŭ 
dreptate omenescă. 

— Te ascultămii, te ascultămii, respunseră dracii într'o glă- 
suire, spune-ne cum, şi vomü vedea. 

— Vedeţi voi cei trei munţi ce staii în fata nâstră ? Să vă 
duceti fie-care în câte unul, şi cine va veni maj curândii, 
după ce vă voi face eü semnii, ale lui să fie tâte astea. 

— Că bine dici D-ta | Asa vom face. Bravo! 6că ne-ami 
găsitii omulii care să ne facă dreptate. 

Şi îndată o rupeeră d'a fuga dracii, tulind'o fie-care în 
spre câte unii munte. 

„Pină una, alta, voiniculii puse opincile în picidre, căciula în 
`eapü şi luă bickuli în mînă. Când ajunseră dracii în vârfurile 
munațilorii şi aşteptară să le facă semnului, fiulü celui micii 
stă împăratului trăsni de trei ori cu biciulü, în faţa fie-cărui 
dracii şi îi împetri acoio locului. Apoi o luă si elü la drumii 
în tveba lui, unde îli trăgea doruiă. 

Abia mai făcu vr'o dece paşi şi vădu pe susi unti stolů de- 
şépte porumbei. Îi urmări din ochi pînă ce fi vădu în ce 
parte de locii se lăsară. Într'acolo deci şi dënsulü işi îndreptă 
cărările pentru care să ostenise atita mare de vreme. 


216 


Trecu mări, pivae, şi ape mari ca pe uscată, mai cutreeră ţări 
şi pustiuri, pină ce ajunse la un munte mare, mare, ali cărui 
verii da la nori. Aci văduse elü că se lăsase pormbeii. Se puse 
a se urca pe densulti, si din văgăună în văgăună, din steii de 
piatră în colți, din ripă, în ripă, căţărindu-se când pe muchi, 
când pe câme de munți, ajunse la o peşteră. Intrândti acolo, re- 
mase ca lovitii de trăsnetă când vëdu nisce palaturi ca de 
domnii şi aşa de măiestrită lucrate. cum nu se vădit pe pămân- 
tul nostru. Acolo locuia logodnica lui, dina dinelorii. Cum o 
vădu prinblându-se prin grădină cu róbele după dânsa, o si 
cunoscu. Unii copilasü de drăguleții se ținea după dină, a- 
lerga, se sbeguia priutre flori, şi totii striga pe dina ca să-i a- 
rate câte unii fluturelii. Pasămi-te dina remăsese grea când 
° sburase de la masă, Şi acesta eră copilulti lori. 

Nu mai putea de bucurie fiulă celt micii ală împăratului. În 
venea să dea fuga ca un desmeticii să ia copilaşulii să-l sä- 
rute. Dară îşi luă séma, nu care cum-va să se sperie. Pe dên- 
sulii nu-lii vedea nimeni, căci era cu căciula în capii. 

Începuse a da în de seră, şi elù nu scia cum să se arăte. În 
cele din urmă audindü că poftesce la masă pe dina, se duse şi 
elii şi se aşedă între densa si între copilaşulii lorii. Aduseră 
bucate. Elü mânca ca unii lupii flămândii, căci nu mai ţinea minte 
de când nu mâncase elù legumă fiartă. Diva se miră cum de 
se sfirşesce bucatete aşa de iute. Porunci de mai aduse. Dară 
şi acele se fituiră într'o clipă. 

Între acestea elù ridicându-şi nitelü căciula din spre partea 
copilului, acesta flù dări şi o dată, strigă: 

— Uite tata, mamă! 

— Tat-tëü, draguli mei, nu va da peste noi pînă nu va 
săvârşi o faptă năsdrăvană, respunse mă-sa. 

Eli își trase iute, iute, căciula pe ochi şi începu 6răși a 
mânca, de părea că se bati lupii la gura lui. După ce sfirşi 
şi aceste bucate, dina, cuprinsă de mirare, porunci să se mai 
aducă, ca să fie din destulă. 

Fiuli împăratului se mai arătă copilașului încă o dată, pliuii 
de bucurie că fiuli s&ă îl cunoscu. 


217 


Copilulii €ră-și spuse mă-si ; şi acésta €răşi îlii tinu de rëü 
vedi că nu-i venea ei a crede să fi făcutii bărbatu-săii niscai 
fapte minunate, prin care să pótă ajunge la dânsa. Ea scia 
că pe acolo nici pasăre măiastră nu calcă. Copilulii tăcu, 
căci tată-săti îşi trăsese căciula pe ochi numai de câtă. 

Mai mâncă pină ce se isprăvi şi aceste bucate. Mânca, 
nene, și nu se mai sătura. Ne mai avéndü ce să mai aducă 
la masă, dina începu a cârti că nu mai rămăsese și pentru 
róbe. Când étă copilul că strigă 6răşi. 

— Mamă! d&ă că este tata. 

— Dară unde este më? ce totii aiurej tu? 

— Ba nici aiurélă, nică nimică. Uite-lù este colea lingă 
mine, uite-lă, mă ia în braţe. 

Se sperie dina când audi. Dară elù nu o lăsă pînă în cele 
din urmă, fără să se arate, ca să nu-i vie ce-va rëü, Şi 
luându-și căciula din capi disé : 

— Eată-mă şi eŭ. Tu maï vrufü să credi pe fiulă nostru 
când ţi-a spusă că ma vădută. Eŭ n'ami sciutii ce să credii 
când ami văduti scârbósele alea de piei, ci amii socotitii că 
facii bine, dându-le focului, ca să vă scapii pe voi de ele. 

— Așa ami fosti noi ursiți să pătimimii, răspunse dina. 
Lasă acum cele trecute uitării, şi spune-mi cum aí isbutitü 
de ai ajunsi pină aici. 

Şi după ce-şi povesti tâte întâmplările, şi totii ce păţi, se 
îmbrățișară, sărută copilulii şi rămase acolo cu toți. Eli stă- 
rui de dânsa să 6să érási la lume, si ea ilü ascultă. Se în- 
târseră deci cu toţii la împăratul, tatălii voinicului, şi acolo 
făcu o nuntă de se duse vestea în lume. 

Impăratulii acela îmbătrânindii, tótă boerimea şi totii po- 
porulü aleseră pe fiulii săi celii mici de impărati, pentru 
că era români verde, întregii la minte si dreptii la jude- 
cată; şi tráiyá şi împ&răţiră în fericire de le rămase numele 
de pomenire în vecii vecilor. 

Eară eŭ încălecaiii p'o sea, etc. 


NOTĂ, (Povestitii de unii puitorii de chârtie la Presa tipogra- 
fică ; şedătorii în mah, Tirchileştilorii, poroclitii Mencicof, de la o 
haină lungă ce purtase odată), 


XXI 


L GREUCEANU 


NQ fostú odată ca nici-odată, etc. 

Emel A. fostă unii împărat şi se numia împ&ratulă Roşu. 
ÉjElù era forte mânnitii că în dilele lui, nisce smei 
fuvaseră s6rele şi luna de pre ceri. 

Trămise deci 6meni prin tote ţările şi rëvase prin orașe, 
ca să dea în scire tutulorii că ori-cine se va găsi să scóță 
sórele si luna de la Smei, acela va lua pe fiiă-să de nevastă 
şi âncă și jumëtate din împărăţia lui, €ră cine va umbla și 
nu va isbândi nimici, acela să scie că i se va tăia capulii. 

Mulţi voinici se potricăliseră semeţindu-se cu uşurinţă că 
va scâle la capëtü o asemenea însărcinare; şi, când la trébă, 
hit în susü, hit în josü, da din colţă în colții şi nu scia de 
unde s'o incépă si unde s'o sfărşescă, vedi că nu tóte mus- 
cele faci miere. Împăratuli însă se tinu de cuvîntă. 

Pe vremea aceea se afla unii viteză pre nume Greucânu. 
Audindiă si elù de făgăduinţa împărătescă, ce se gândi, ce se 
resgândi, că numai îşi luă inima în dinți, încumeiându-se pe 
ajutorul lui Dumnedeii şi pe voinicia sa, şi plecă şi elă la 
împăratul să se închine cu slujba. Pe drumi se întilni cu doi 
6meni pe cari slujitorii împărătesci îi ducea la împăratulii ca 
să-i taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese împă- 
ratulii acesta cu nisce gadine. Ei erau trişti, bieții 6meni, dară 
Greucenu îi mângâie cu nisce vorbe asa de dulci, încât le mai 
veni niţică inimă, că era si meşterii la cuvîntă Greucânu nostru 

Elă îşi puse nădejdea în întâmplarea acâsta şi îşi dise: Îm 
voi încerca norocul. De voit isbuti să înduplecii pe impëratulü 


219 


a erta pe acești ómeni de la mârte, mă voiii încumete să më 
însărcinezii şi cu cea-laltă trébă; eră de nu, sănătate bună! 

Më voiti duce de unde amii venită. Asta să fie noroculă 
mei; nici odată nu strică cine-va să facă o încercare. 

Şi astfel, poftorindu-și unele ca acestea, aide, aide, ajunge 
la curtea împărătâscă. 

Înfăţişându-se la împăratuli, atâtea îi povesti, aşa cuvinte 
bune şi dulci scâse şi atâta meşteşugii puse în vorbirea sa, 
încâti şi împăratul credu că pe nedreptă arii fi să omóre 
pe acei 6meni; că, mai de folosii i-ară fi lui să aibă doi su- 
puşi mai multi, şi că mai mare va fi vada lui în lume de 
Sari arăta milostivii către poporii. 

Nu mai putură 6menii de bucurie când auziră că Greusénu 
a màglistü pe împăratulă pină într'atâta, încâtit "l-a făcutii 
să-i erte. Mulţumiră lui Greucenu din tótš inima, şi îi făgădu- 
iră că în tâlă viața lorii se vorii ruga lui Dumnedei pentru dèn- 
sulă ca să mergă din isbândă în isbândă, ceea-ce si făcură. 

Acestă isbândă o luă drepti semaŭ buni, şi Greucânu, 
mergând a doua 6ră la împăratulă, grăi cu cuvintele lui. 
miev6se cele următore : 

— Mărite Dâmne, să trăesci întru mulți ani pe luminatulă 
scaunulii acestei împărăţii. Mulţi voinici s'au legată către Mă- 
ria ta să scótš de la Smei sórele şi luna pe care le-a hrăpitii 
de pe cerü, şi sciù că cu mârte aü muritii, fiindcă n'aü pututü 
să-şi îndeplinâscă legămintele ce aü făcutii către Măria ta. Şi 
eŭ, Mărite Dâmne, cugetii a mě duce întru căutarea acestori 
tâlhari de Smei, şi mi-arti fi voia să-mi cerci şi eŭ noroculi, 
dór-dór va da Dumnedei să ajungemii a putea pedepsi pe 
acei blestemaţi de Smei, pentru nesocotita lorü îndrăsnâlă. 
Dar fii-mi milostivă, şi mână de ajutoră. 

— Dragulü meii Greucene, respunse împăratul, nu poti 
să schimbi nici o iotă nică o cirtă din hotărirea mea. Si a- 
câsta nu pentru altii ceva ci numai şi numai pentru că vo~ 
escii să fiü drepti. Poruncile mele voiii să fie una pentru 
tótă împărăţia mea; la mine părtinire nu este scrisii. 


220 


Vădend statornica hotărire a împăratului şi dreptatea celorü 
vorbite de densulii, Greucenu cuvîntă cu glasă voinicescii : 

— Fie, Mărite împărate, chiar de asü sci că voii peri, totii 
nu mă voiii lăsa până nu voii duce la capëtü buni sarcina 
ce îmi iaŭ de bună voea mea. 

Se învoiră, şi preste câte-va dile si plecă, după ce puse 
la cale totii ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față 
curată din acestă întreprindere. 

Grevcénu luă cu dénsulü şi pe fratele săi şi merse, merse, 
merse cale lungă depărtată până ce ajunse la Faurulă pămen- 
tului, cu care era frate de cruce. Acesti faurü fiindă celü mai 
meşterii de pe pămintă, era si năsdrăvani. Aici se opriră si 
poposiră. Trei dile şi trei nopți aŭ statii închişi într'o că- 
mară Greucenu cv Fauruli pămintului şi se stătuiră. 

Şi, după ce se odihniră câte va dile, şi mai plănuiră ceea ce 
era de făcută, Greucenu şi frate-săii, o luară la drumă. 

Îndată după plecarea Greucsnului, Faurulii pămintului se 
apucă şi făcu chipulă lui Greucsuu numai şi numai din feri 
apoi porunci să ardă cuşnița diua şi noptea şi să țină chi- 
pulii acesta fâră curmare în focü. 

Eară Greucânu şi frate-săii, merseră cale lungă, si mai 
lungă, până ce li se făcu calea cruci, aici se opriră, se aședară 
pe érbă şi făcură o gustărică din merindele ce mai aveai, şi apoi 
se despărțiră, dună ce se imbrăţișară şi plânseră ca nisca copii. 

Mai nainte d'a se despărţi îşi împărţiră câte o basma şi se 
înțeleseră dicândă: «Atunct cândă basmalele vori fi rupte pe 
margini, să maï tragă nădejde unulti de altulă că se vorü mai 
înţâlni; €ră când basmalele vori fi rupte în mijloc, să se 
scie că unulü din ei este peritii». Mai înfipse şi ună cuţitii 
în păminti şi diseră: «Acela din noi, care s'arti întârce mai 
înțâiă şi va găsi cuțitul ruginită, să nu mai aştepte pe cel- 
altă, fiindcă acesta însemneză că a murit.» Apoi Greucânu 
apucă la drepta şi frate-săi la stânga. 

Fratele Greucânului, umblândii mai multă vreme în seciă, se 
întârse la looulii de despărțire şi, găsindă cuţitulă curată, se 


221 


puse a-lă aştepta azolo cu bucurie că vëduse sórele şi luna la 
loculă lori pe ceri. 

Eră Greucânulii se duse, se duse pe o potecă care-lii sc6se 
tocmai la casele Smeilorii, aşedate unde-și înțercase dracul 
copiii. Dacă ajunse aici, Greucenulii se dete de trei ori preste 
capi şi se făcu unŭ porumbelă. Vedi că elü ascultase năs- 
drăvâniile ce-lii învățase Fauruli pămintului. Făcendu-se po~ 
vumbelii, Greucénu sbură şi se puse pe unii pomi care era toc- 
mai în faţa caselorii. 

Atunci eşindii fata de Smeii, cea mare, şi uitându-se, se în- 
târse repede şi chemă pe mumă-sa şi pe soru-sa cea mică ca 
să vină să vadă minunea. 

Fata cea mică dise: 

— Măiculiţă şi surioră, pasărea asta gingașă nu mi se pare 
ogurlie pentru casa nâstră. Ochii ei nu semănă a de pasăre, 
ci mai mult semănă a fi ochii lui Greucenulă celü de aurii, Până 
acuma ne-a fostii şi noč! D'aici înainte. numai Dumnedei 
săşi facă milă de noi şi d'aï noștri. 

Pasă-mi-te aveati Smeii cunoşcinţă de vitejia lui Greucenu. 

Apoi intrară câteşi trele Smedicele în casă şi se puseră la 
sfatti. 

Greucenu numai de câtii se dete crăşi de trei ori peste capit 
şi se făcu o muscă, şi intră în cămara Smeilorii. Acolo se 
ascunse într'o crăpătură de grindă de la tavanulii casei si 
ascultă la sfatulă lori. După-ce luă în capi totii ce audi, eşi 
afară şi se duse pe drumuli ce ducea la Codrului-Verde şi 
acolo se ascunse subt nnü podii. 

Cum se vede treba, din cele ce audise, scia acum că Smeik 
se duseseră la vinatü în Codru-Verde şi aveai să se întorcă 
unulii de cu seră, altul la medulü nopții și tartorulă celý 
mare despre dioă. 

Aşteptândii Greucenu acolo, &tă, măre, că Smeulă celt maï 
micii se întorcea, şi ajungendă calulă la marginea podului 
unde sforăi odată şi sări înapoi de sépte pași. Dară Smeulü 
miîniându-se dise : 

— Ah, mànca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta 


222 


nu-mi e frică de nimeni, numai de Greucénulü de Aurü; dar 
şi pe acela c'o lovitură Hü voiii culca la pămintii. 

Greucenu audindii eşi pe podiă şi strigă: 

— Vino, Smeule viteză, în săbii să ne tăiemi, sati în luptă 
să ne luptămă. 

— Ba în luptă că e mai dreptă, 

Se apropiară unul de altulă şi se luară la trântă, 

Aduse Smeulii pe Greucânu şi-li băgă în pămintă până în 
genuchi. Aduse şi Greucenuli pe Smeii şi-l băgă în pământii 
până în gâti şi-i tăie capulii. Apoi, după ce aruncă leșul Sme- 
ului şi ali calului sub podti, se puse să se odihnâscă. 

Când, în puterea nopţii, veni şi fratele celi mare ali 
Smeului, şi calulii lui sări de şepte-spre-dece paşi înapoi, Eli 
dise, ca şi frate-săii, eră Greucenulii îi respunse şi lui ca și 
celui d'intâiu. 

Eşindu de sub podiă, se luă la trântă şi cu acesti Smeii. 

Şi unde mi-aduse, nene, Smeulü pe Greucenu şi-lă băgă în 
pămîntă până la bréü. Dară Greucenu sărind repede, unde 
mi-aduse şi eli pe Smeii odată, mi-l trânti și-li băgă în 
pămînt până în gátü şi-i tăie capulii cu paloşulii. Aruncându-i - 
şi mortăciunea acestuia şi a calului sëü sub podü, se puse 
&răşi de se odihni. 

Când despre dori, unde venia, măre, venia tat'alii Smeilorii 
ca unii tartoră, cătrănitii ce era, şi când ajunse la capulü po- 
dului, sări caluli lui de ş&pte-deci şi sépte de pași inapoi, Se 
necăji Smeulii de acâstă întâmplare câtii unŭ lucru mare, şi 
unde răcni: 

— Ah, mâncare-ari lupii carnea calului; că pe lumea asta 
nu mi-e frică de nimenea, dâră de Greucenulii de Aurii; şi 
încă şi pe acesta numai să-lii iaŭ la ochii cu săgeta şi lü 
voiii culca la pămîntii. 

Atunci, eşindii şi Greucânu de sob podii, îi dise: 

— Deh! Smeule vitâzii, vino să ne batemi, în săbii să ne 
tăiemi, în suliți să ne lovimi, ori în luptă să ne luptămii, 

Sosi Smeulii şi se luară la hătaiă: în săbii se hătură ce se 
bătură şi se rupseră săbiile; în suliţi se loviră ce se loviră 
şi se rupseră suliţile; apoi se luară la luptă: sgudeuiaii 


223 


unulit pre altulii de se cutremura pămintulii ; şi strinse Smeulii 
pe Greucenulii odată ; dară acesta băgendi de sâmă ce are de 
gândi Smeulii, se umilă şi së încordă în vine, şi nu pàti 
nimicti, apoi şi Greucenu strînse odată pe Smeü, tocmai când 
elii nu se ascepta, de-i pirti ósele. 

Aşa luptă nici că s'a mai vădută. Şi se Imptară, și se lup- 
tară, până ce ajunse vremea la nămiedi, și osteniră. Atunci 
trecu pe d'aspra lorii ună corbü carele se lezána prin vës- 
duhii şi căuta la lupta lori. Şi văgendu-lii, Smeulü îi dise. 

— Corbule, corbule, pasăre cernită, adu-mi tu mie ună 
ciocii de apă şi-ţi voiü da de mâncare unii voinici cu calulü 
lui cu toții. 

Dise şi Greucenu : 

— Corbule, corbule, mie să-mi aduci ună ciocă de apă dul- 
ce; căci eŭ fi-oiü da de mâncare trei leşuri de smeii si treí 
de calü 

Audindii corbul aceste cuvinte, aduse lui Greucenu unŭ 
ciocii de apă dulce şi îi astâmpără setea; căci însetoşaseră, 
nevoie mare. Atunci Greucenu mai prinse la sufleti, şi îm- 
puternicindu-se, unde ridică, nene, odată pe Smei, şi trân- 
tindu-mi-lii, îlă băgă în pămînt până în gâtă şi-i puse pi- 
ciorulii pe capă, ținându-lii așa. Apoi îi dise: 

— Spune-mi, Smeule spurcată, unde ai ascunsü tu sorele şi 
luna, căci adi nu mai ai scăpare din mâna mea. 

Se codea Smeuliă, îngâna verdi şi uscate, dară Greucenu 
îi mai dise : 

— Spune-mi-vei ori nu, eŭ totă le voii găsi, şi încă şi ca- 
pulă reteza-ţi-Lii-voiii. 

Atunci Smeuli totii mai nădăjduindu-se a scăpa cu viaţă, 
dacă îi va spune, dise: 

— În Codru-Verde este o culă. Acolo înăuntru suntă în- 
chise. Cheia este degetul mei celui mică de la mâna drâptă. 

Cum audi Greucânulii unele ca acestea, îi reteză capulă 
apoi îi tăie degetul şi-lă luă la sine, 

Dete corbului, după făgâduială, tote stărvurile, şi ducân- 
du-se Greucânuli la cula din Codru-Verde, deschise uşa cu 


224 


degetulü Smeului, si găsi acolo sórele si luna. Luš în mâna 
drâptă sorele şi în cea stâugă luna, le aruncă pe ceri şi se 
bucură cu bucurie mare. 

Oamenii, când vădură 6răşi sórele si luna pe cer, se ve- 
seliră si lăudară pe Dumnedei că a dati atâta tărie lui Gre- 
ucânu de a isbândilii împotriva impelitatilorü vrăjmaşi aí o- 
menirii. 

Eavă elă, mulțumită că a scosi la bunii capătă slujba, o 
luă la drumă, întorcându-se înapoi. 

Găsindă pe frate-săui la semnului de introlocare, se îm- 
brăţişară, şi cumpărândă doï cai ce mergeaii ca săgeta de iute, 
întinseră pasulu la drumi ca să se întârcă la împăratulii, 

In cale, dete peste unii pări plin de pere de aurii. Fratele 
Greucenului dise că ari fi bine să mai poposâscă puţinii la 
umbra acestui pării, ca să mai r&sufle şi caii, éră până una 
alta, să culégă şi câte-va pere spre a-şi mai momi fâmea. 
Greucenu, care audise pe smedice ce plănuiseră, se învoi a 
se odihni; dară nu lăsă pe frate-săă să culegă pere, ci dise 
că le va culege elù. Atunci trase palosulü şi lovi păruli la 
rădăcină. Câud, ce să vedi D-ta? unde începu a curge nisce 
sânge si veninii scârbosi şi uni glasii se audi din pomi 
dicendu : 

— Më mâncași friptă, Greucene, precum ai mâncată şi 
pre bărbatulii mei... 

Şi nimici nu mai râmase din acelă perii, de câtă prafü 
şi cenuşe; 6ră frate-săii incremeni de mirare, nesciindü ce 
suntu tote acestea. 

După ce plecară şi merseră ce merseră, deteră peste o 
grădină forte frumâsă cu flori şi cu flutureï şi cu apă lim- 
pede şi rece. 

Fratele ureucenului dise : 

— Să ne oprunu aci niţelii, frate, ca să ne mai odihnimă 
şi căişovit. Gară no! să bemü nițică apă rece si să culegemi flori 

— Aşa să facemii, frate, respunse Greucenu, dacă acestă 
grădină va fi sâdită de mâini omenesci şi daca acelü is- 
vorü va fi lăsatii de Dumnedeii. 


225 


Apoi trágéndu paloşulii lovi în tulpina unei flori care se 
părea mai frumâsă şi o culcă la pšmintü; după aceea îm- 
punse şi în fundul fântânei şi a marginiloră ei, dară, tu 
locă de apă, începu a clocoti unii sânge mohorâti, ca şi din 
tulpina florii, şi umplu văsdvhulii de unii mirosü gretosü. 
Prafi și țărână rămase şi din fata cea mai mare de smeii, 
căci ea se făcuse grădină şi isvorii ca să învenineze pe Greu- 
cenuli, şi să-lii omóre. 

Şi scăpând şi d'acâstă pacoste, încălecară şi plecară la 
drumiă, repede ca vintulii; când, ce se vedi, d-ta ? Unde se 
luase după dinşii seorpia de mumă a smedicelorii cu o falcă 
în ceră şi cu alta în pămiîntă ca să înghiță pe Greucânu şi 
mai multe nu; şi avea de ce să fie cătrănită și amărilă: căci 
nu mal avea nici soții nici fete, nici gineri. 

Greucâuu simtindü că sa luati du.ă dinşii smedica cea bë- 
trână, dise frățină-săă ! 

— Ia te uită, frate înapoi şi spune mi ce vedi. 

— Ce să vădii, frate, îi respunse elă, 6tă uni noră vine 
după noi ca unii verteji. 

Atunci dete bice cailorii cari mergea repede ca vintulü și 
lină ca gânduli; dară Greucenu mai dise odată fratelui săi 
sa se uite în urmă. Acesta îi spuse că se apropie norulii ca o 
flăcărae ; apoi, mai făcândii unŭ vîntii cailorii, ajunseră la Fa - 
uruli pământului. 

Aci, cum descălecară, se închise în făurisce. Pe urma lorii 
€că şi smedca, De-i ajugea îi prăpădea! Nici osciorii nu mai 
vemânea din ei. Acum însă n'avea ce le mai face. 

O întârse însă la şiretlicii: rugă pe Greucânu să facă o 
gaură în părete ca măcarii să-li vagă în față. Greucenu se 
prefăcu că se înduplecă şi făcu o gaură în părete. Dară Fau- 
ruli pămîntului se aținea cu chipul lui Greucénu celii de 
ferii, ce arsese în focii de săria schintei din elü. Când smedica 
puse gura la spărtură ca să sârbă pe Greucânu, Faurulii pă- 
mâîntuli îi băgă în gură chipulü de ferii roşu ca foculi şi 
ilù viri pe gâtui Ea, înghiorți | înghiți şi pe locü şi crăpă 


15 


226 


Nu trecu multü sistàrvulü smedicii se prefăcu intr'unü munte 
de feri şi astfelti scăpară si de densa, 

Faurulü pămintului deschise uşa făuriscei, eşi afara şi se 
veselivă trei dile şi tvei nopţi de aşa mare isbândă. Elü mai cu 
sâmă era nebunii de bucurie pentru muntele de feri. Atunci 
porunci călfilorii să facă lul Greucenu o căruță zu trei cai cu 
totulă și cu totulti de feri. După ce tură gata, suflă asupra 
lori și le dete dubii de viaţa. 

Luându-și dioa bună de la Drate-sëü de cruce, Fauruli pă- 
mintului, Greucenvulu se urcă în trăsură cu frate-seü celt buni 
şi porni la Roșu împăratii ca sa-şi priimâscă răsplata. 

Merse, merse, până ce ú se înfurci calea. Aci se opriră şi 
poposivă. Apoi, Greucénu desprinse de la căruță unii calü şi-l 
dete iratelui săi, ca să ducă înipăratului Roşu vestea cea bună 
a sosirii lui Greucânu cu isbândă savirşită ; eră elù rămase mai 
în urmă. Înaintândiă elu a lene, resturnatii în căruță, trecu pre 
lângă unii diavolii schiopii carele ținea cale drumețilorii ca 
sa le facă neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea pepti cu Gre- 
ucenu, dară, ca sa nu scape nici el neatinsă de răutatea lui 
cea drăcâscă, îi scâse cuiulii din capulu osiei de d'indărăti 
şi-l avuncă departe în urmă. 

Apoi totii elii dise Greucenului : 

— Măi, vericule, h-at perdută cuiulu, du-te de ti-lu caută. 

Greucénu, sărindu din cavuţă, îşi uită acolo palosulü, din gre- 
şelă. Eară când elit işi căuta cuiulu, diavolulii îi fură paloșulii, 
apoi, aşedându-se în marginea drumului, se dete de trei ori 
peste capii şi se schimbă inb”o stană de pétră. 

Puse Greucenu cuiulii la capulă osiei, iü înțepeni bine, se 
urcă în căruţă, şi pe ici ti-e drumului ! Nu bagă însă de semă 
că paloșuli îi lipsesce. 

Ascultaţi acum si vă minunali, boeri d-vâstră, de păţenia 
bietului Greucenu, Unii mangositii de sfetuică d'ai împăratului 
Roşu se făgăduise diavolului, dacă îlu va face să ia elă pe 
fata împăratului. Ba încă şi rodulü căsătoriei sale ilë închi- 
nase acestui necurati. Impelițatulii scia că Greucenu fără pa- 
loști, eva şi eli omü ca toți 6menii. Puterea lui în paloșii era; 


l: 


fává palosü era necunoscuti. Îi fură palosulü și-lii dete becis- 
nicului de sfetnicii, 

Acesta se infátisá la impăratulă şi îi ceru fata, dicendă că 
elü este, celü cu isbânda cea mare. 

Împăratul îlă credu, vădându-i şi paloşulii, şi începuseră a 
pune la cale cele spre cununie. Pe când se pregătea la curte, 
pentru nuntirea fiicei împăratului cu voiniculii celă mincinosi, 
ce dicea că a scosii sârele şi luna de la smei, vine şi fratele 
Greucenului cu vestea că Greucenu are să sosescă în curendi, 

Șfetniculi celui palavatică, cum audi de una ca acesta, merse 
la impëratulü și dise că acela este ună amăgitorii si trebue 
pusi la închisóre. Impăratulă îlă ascultă. Éră sfetniculii umbla 
d'a 'ncătelea, zorindii să se facă mai curendii nunta, cu gândă 
că, dacă se va cununa odată cu fata împăratului, apoi pote să 
vină o sută de Greuceni, că mare ce-i mai face, lucru ñindü 
sfârşitu. 

Împăratului insă nu-i prea plăcu zorulü ce da Stetniculü 
pentru nuntă, şi mai tărăgăi lucrurile. 

Nu trecu multă şi étă că sosesce si Greucânu, şi iufățişându- 
se la împeratulii, acesta nu scia între care să al6gă. Credea că 
acesta să fie Greucenu, dară nu-și putea da seu.ă de cum pa- 
losulü lui Greucenu se află în mâna Sfetnicului. Atunci băgă 
de sémă şi Greucenulii că-i lipsesce paloșulii şi tocmai acum 
îi veni în minte pentru ce nu văduse elii stana de pėtră decšt ü 
după ce'şi găsise cuiulü de la osie, şi se întorcea la căruţă cu 
dinsulii. Pricepu elă ca nu e lucru curati. 

— Împërate prea luminate, dise elù, tâtă lumea dice că ești 
omii drepti. Te rogii să-mi taci şi mie dreptate. Multii ai a- 
şteptată, mai aşteptă, rogu-te, încă puțin şi vei vedea cu ochii 
adevărul. 

Priimi împ&ratulă a mai aștepta până ce. să se întârcă Gre- 
ucânu, Acesta se puse éršsi în căruța lui cu cai cu totii de ferit 
și intr'unü sufleti merse, până ce ajunse la stana de pétra, 
acolo unde necuratulii îi scosese cuiulă de la căruţă. 

— Fiinţă netrebnică Și păgubitâre omenirii, dise elù, dă-mi 


298 


palosulü ce mi-ai furată, căci, de unde nu, prafulii nu se 
alege de tine. 

Pétra nici că se clinti din locü măcarti. 

Atunci si Greucenu se dete si de trei ori peste capü, se facu 
unŭ busduganii cu totulü şi cu totulă de oțelă, şi unde începu, 
nene, a lovi în stană de se cutremura pămintulti. De câte ovi 
da, de atătea ori cădea câte o sburătură de petră. Şi lovi ce 
lovi până ce îi sfărâmă vârful, Apoi de odată începu stana 
de pâtră a tremura şi a cere ertăciune. Eară busduganulii de 
ce da, d'aia își întetea loviturile, si dete, şi dete, pănă ce o 
făcu pulbere, Când nu mai fu în picidre nimică din stana de 
petră, cătă prin pulberea ce mai remăsese, și-și găsi Greucenu 
paloşulti ce-i furase satana. 

ÎL luă şi, fără nici o clipă de odihnă, veni și se întăţișă é- 
rast la impëratulü, 

— Sunt gata, Mărite impërate, dise elü, s'arătă or cui ce 
pote osulă lui Greucénu, Să vină acelu sfetnică neruşinatit 
care a voitii să te amăgescă, spre a ne întelege la cuvinte. 

Împăratulii îli chemi. 

Acesta, dacă veni şi vědu pe Greucenu cu sprincena încrun- 
tată, începu să tremure şi-şi ceru ertăciune, spunândi cum 
căduse în mâinile lui palosulü lui Greucânu. 

După rugăciunea lui Greucenu, dobîndi evtare şi de la îm- 
përatulü, dar acesta îi porunci să peră din impărăția lui. Apoi 
scâse pe fratele Greucenului de la închisdre şi se făcu o nuntă 
d'alea impărătescile, şi se incinse nisce veselii care ținură trei 
s&ptămâui. ... Şi eŭ încălecaiii p'o sea, și vă povestiiti d-vâs- 
trá aşa. 

NOTĂ. Povestiti de Mihalache Constantin, din mahalaua Delea- 


Veche, Bucuresci, 1876. Publicati pentru prima Gră in Calendarulü 
Aurora. 


PRIȘCU 
înveţător 
x BRAŞOV m. 


XXII 


CELE DOE-SPRE-DECE FETE DE ÎMPERATU ŞI PA- 
LATULU CELU FERMECATU 


fosti odată ca nici odată, etc. 
w A fosti odată unŭ flăcăiandrv sërmanü de părinți. Elu 
argătea pe la unii şi pe laalţii ca să-și câştige hrana 
vieţi). Şi [iindă că avea darulă de a fi curátelü, toți flăcăii 
din sali ilü pismuiaă. Cei-lalţi argați căşunaseră pe densulu 
şi-l toti luati peste piciorii, ră elü nu lua aminte de fle- 
căriile loră şi-şi căuta de treba lui. Când se adunati séra şi 
birfeaü verdi şi uscate, elii se făcea că nu intelege vorbele 
aruncate in pofida lui; se arëta prostănacii. Pentru acesta ei 
iü porocleaii dicendu-i căscăundulii satului. 

Stăpânii unde slujea elii eraă fârte mulțumiți de densulti, si 
se băteaŭ care de care să-lii apuce. Când trecea prin satü, fe- 
tele își daŭ câte şi se uitati la densuli pe subt sprincene. Si 
ce e drepti că avea la ce se uita. Elă era curată la față si 
chipeşă ; chica lui nâgră ca pana corbului, flutura ca o cómă 
pe grumajii lui albi ca zăpada; mustăcidra abia mijea de parcă 
era o umbră pe buza lui cea de susü ; dară apui ochii ? Avea 
nisce ochi, neiculiță, de băgase pe tóte fetele în bóle. 

Când era la adăpatulă vacilori fetele care de care se între- 
cea să-i dea pricină de vorbă; dară eli nu băga pe nimeniin 
semă; se făcea că nu pricepe ce vorii ele. Pentru acesta ele ca 
să arate că nu le pasă de nebăgarea lui de semă, între ele, 
îlă porocleaă cu numele de Fëtü-frumosü ală satului. Și de 
unde să nu fie aşa! 

Elă nu se uita nici în drepta, nici în slânga, mergea cu vitele 


230 


la pâşune, şi treba esa din mâna lui mai cu asupra de câtă 
din ale celoriă-lalţi argați. 

Nu sciŭ ce făcea elü, ce dregea, că vacile pe cari le păscea 
elii, eraŭ mai frumâse de câtii ale celoriă-lalți argaţi. Ele daŭ 
mai multă lapte de câti cele ale altor argaţi, fiindii ca pe 
unde le ducea elii, păşunea era mai cu gusti si maï îndes- 
tulătore. Pe unde călca piciorul lui se cunoscea, fiindti-că şi 
erburile se înveseleaii. 

Pasă-mi-te se născuse în câsă bunü şi era ursitii să ajungă 
ce-va. Dară eli, nici habauii n'avea de asta şi nici gândi 
n'avea să se mândrescă, fiindi-că nu scia ce-i este ascunsi în 
cuvsulii vremilorii. Gisineritü, precumii îl lăsase pe elŭ Dum- 
nedeii, işi vedea de ale sale, fără să se atingă cu cuvîntulit 
sati în ori care-va felii de alţii sait de alu altora. Și tocmai 
pentru acâsta flăcăii şi cei-lalți avgaţi ilü ponosluia. 

Într’o di de primă vară, ostenitii fiindii totii umblândă după 
vaci, se dete la umbra unui copaciii mare şi stufosü şi adormi. 
Își şi alesese, vedi, locü pentru asa ce-va. Erá o vâlcea împo- 
dobită cu felii de felii de floricele, tote înflorite, de părea că 
dă ghiesii omului să trécă printre ele. Ceva mai câti colo unii 
pirâiași, a cărui obirşie venea dintr'unii șipotii de apă ce eșea 
din cósta unui deluleții, şerpuia printre brusturi şi alte burueni 
pe unde îşi făcuse loci, şi susurulii apei parcă te indemna la 
somnii. Copaciulii subt care se adumbrise era măreții şi parcă 
se lupta ca să ajungă la nouri. Printre crăcile lui întinse se 
giugiuleaŭ pasărelele şi-şi făceaii cuiburi; numai ascultândii 
cine-va ciripirile loră, se aprindea intr'ënsulü focului dragostei. 
Desisulü frundeloră sale făcea o umbră, de parcă rămneai la 
ea. Bagii semă, nu era asa căscăundii flăcăulă acesta, şi pe 
nedrepti ii atârnaii de câdă acestii ponosü cei-lalţi argaţi din 
satii. Cum puse capulii josă, şi adormi. 

N'apucase să dórmă, ca de când începuiii să vë povestescii 
şi odată sări drepti în susti. 

Visase unii visti frumosi, şi se deșteptase. 

Visase că unde venise la dânsul, măre, o dină mai frumâsă 
de câti tote dinele din certi si de pre pămiîntii, şi-i disese să 


231 


se ducă la curtea împăratului locului aceluia, că acolo are să 
se procopsâscă, 

Când se deşteptă, îşi dise : mă, ca ce să fie asta? şi incepu 
a se pune pe gânduri; totă diulica flù munciră gândurile şi nu 
se domirea de loci, de locü, ca ce să însemneze unii asemenea 
visü, Eli nu înțelegea că steoa sub care se născuse venea 
să-lă slujescă, 

A doa di, mevgendă erăşi cu vitele la păscutu, abătu din 
drumii şi dete érăşí pe la copaciulii cu pricina, si evăși se culcă 
la tulpina lui, şi 6răşi visă acelaşi vis, 

Sculându-se, îşi dise: mă, ăsta nu e lucru curat, şi crăşi 
totă diulica fu dusi pe gânduri, 

A treia di cu dinadinsuliă făcu să-i fie drumulii pe la acelașu 
copaciti sub care se culcă, şi visă același visit ; ba încă de asta- 
dată dina îli amenință cu bólà și cu tote ticăloșiile ome- 
nesci, dacă nu s'o duce. 

Atunci şi elii daca se scula si veni acasă cu vacile şi le 
băgă in cosarü, se înfățișă la stápánu-sëü şi-i dise : 

— Stăpâne, pe mine mă bate gândurile să më ducii în lume 
să-mi caută norocul, Destulii amii argățitii, și pînă acum nu 
vădă nici ună semnă ca să poti si eŭ sălta ce-va. Fă bine 
şi-mi dă socotela. 

— Da pentru ce, bâete, să eşi de la mine ? Aü dóră nu te mul- 
tumesci de simbria ce-ţi daŭ ? Aŭ mâncare n'ai destulă ? Ia, mai 
bine sedí la mine, și eŭ voiii căta să-ţi daŭ o fată bună din satii, 
cu niţică zestricică, să te mai ajuti şi eŭ cu ce m'o lăsa inima, 
să'ți facă si tu rosti aici ca toți megiașii, nu mai hoinări prin 
a lume, ca să nu ajungi, fără nici unii căpătăiă, ca vai de lume. 

— Ba, de mulţumiti, suntă multumit de D-ta, stăpâne ; 
mâncare ami destulă, nu potii să mâniiti pe Dumnedeii: dară, 
aşa mi-a venitii mie, să më ducii în lume, și nu voiti rămânea 
pentru nu sciù ce, 

Dacă vădu stăpânu-săii că este peste pâte a-ltă face sà rë- 
mâe, ií dete ce bruma mai avea să ia, şi elü plecă, luându- 
si dioa bună de la stăpânii, 

Ducendu-se de la satul săi, flăcăulă ajunse drepti la curtea 


239 


impěrätésca şi se băgă argatü la gradina impëratulut, Gradi - 
naruli fu bunii bucurosti să-lă primescă, când ilú vădu aşa 
curăţelii, căci dobândise pînă atunci câte-va bobârnace de la 
fetele împiratului că bagă argaţi totu ce este maï uriciosu și 
mai scârbosă în omenire, 

Curàtelü, curăţelii, dară hainele de pe densulă erai imóse, 
deh! ce să dici ca de văcarii. Grădinaruli puse de-li îmbăie, 
ilü primeni şi-i dete de îmbrăcă nisce haine care să mai se- 
mene a argati la grădina împărătescă. Şi cum era de potrivitu 
făcutu la boiulă lui, îi şedea bine cu hainele ce îmbrăcă. 

Pe lângă cele-lalle trebi grădinăresci, slujba lui de căpe- 
tenie fu ca să facă în fie care di câte do&-spre-dece mănuchiu- 
leţe de flori, şi în fie-care diminâță să le dea la cele doč- 
spre-dece domnițe, fete ale împăratului, când vorü eşi din 
casă spre a se primbla prin grădină. 

Aceste domnițe erai ursite să nu se pâtă mărita pină nu 
se va găsi cine-va care să le ghicescă legătura ursitei lori 
şi să facă pe vre-una din ele ca să iubâscă pe cine-va. Ursitele 
lorii le dăruise cu patima jocului. Eraii nebune după joci, și 
pe fie-care nópte rupeaii câte o pereche de conduri de mă- 
tase albă, dšántuindü. 

Nimeni nu scia unde mergi ele nóptea de jócă. 

Împăratulă se luase de gânduri cu atâta cheltuială pe con- 
durii teteloră sale, şi pentru inima lori de ghiață, de care nu 
se putea lipi nici uni june din cei ce venise în peţitii. 
„Pentru acâsta elii dase sfară în téra lui şi în țările stre- 
ine precum ca să se scie că cine va găsi să-i spue ce facii 
fetele lui nóptea de rupă fie-care câte o pereche de conduri, 
pote să-şi alégă pe care îi va plăcea din ele, si elii i-o va da 
lui de soţie. 

Elă scia că le ține pe tote închise.la ună locii intr'o că- 
mară din palatulit sëü, încuiate şi zăvorite cu noă uşi de ferti 
şi cu noă lacăte mari. Dară nimeni nu scia ce faci ele nop- 
tea de li se rupi încălțămintele, căci nimeni nu le văduseră 
pînă atunci eşindă din casă, căci nu puteai, 


233 


Pasa-mi-te, lori le era făcutii ca aşa sâ-şi petréca vremea 
în t6tă viața loru. Aşa le era orânda. 

Cum se audi de acâstă hotărire a îm peratului, începu a curge 
la peţitori: ba feciori de domni şi de împărați, ba teâwri de bo- 
eri mari, pînă şi feciori de boeri mai mici. Si care cum venea 
se punea de pândă la uşa domniţelori câte o n6ple. Împë- 
ratulii aştepta cu mare nerâbdarein fie-care diminsță ca sa-i 
aducă câte vre-o veste bună; dară în locü de acâsta, i se spu- 
nea că juni ce se puneau de pâna séra, nu se mai găsescu 
diminéta, Nu se scia ce se facă, Nici de urmă măcar nu li 
se maï dedea. 

Unii-spre-dece [lăcăi o pátise pînă acum. Cei-lalţi cari maï 
erati, începuseră a se codi; nu mai voiră să stea de pândă. 
Se lipseau de a lua de neveste nisce fete, pentru care se rë- 
pune atiți tineri. 

Şi ast-felti unul câte unulii se cărară pe la casele lori de 
la curtea acestui iîmpăratii, și-i lăsară fetele în plata domnu- 
lu; căci nimeni nu mai voia să-și perdă sufletulü pentru unŭ 
capi de muere. 

Însuşi împăratul fn coprinsii de spaimă, cum de să piara 
aşa junii ce volaü să-i pândâescă fetele, şi nu mai cuteza să 
îndemne pe nimeni. 

Împăratulii era nevoitii să cumpere mereü pe fie care di 
câte doă-spre-dece perechi de conduri, si intrase la grije ca 
o să-i îmbătrânescă fetele în vatră, şi o să împletescă cosita 
albă, fără să pue pivostriile in capii. 

Argatulă de la grădinărie işi împlinea slujba cwn scia elü 
în legea lui. Şi domnițele, erai mulțumite de mănuchele de 
flori ce li le da argatuli, si grădinarult de lucrulii lui, 

Eli când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii a- 
supra lorii; dară când da florile fetei celei mici, nu sciü de 
ce, că se roşia ca unii bujoră, şi-i tâcâia inima, de sa să-i 
sară din peptă afară. 
` Fata băgă de s&mă acâsta, însă credu că flscăulii este ru- 
şinosti, si d'aia se face aşa de roşu când vine înaintea lorii. 

Adi asa, mâine aşa, elii vedea că nu e de nasulii lui o 


234 


asa hucaţică. Dară ce-i faci inimei ? Ea îi da brânci și lui 
bat'o pustia ! şi ară fi voitii să se pue și elii la pândă, și 
apol se gândea şi le pățeniile celorü ce păzise înaintaa lui. 

Fata cea mică se greşi într'o di şi spuse suroriloră cum, 
avgatuli care lu da flori, se roșesce ca o sfeclă când vine 
inaintea lorii, si cum este de curățeli. Cum audi fata cea 
mal mare ast-ielii de cuvinte că ese din gura surorei sale 
celei mai mici, unde începu să o dojenâscă cu nisce vorbe 
cam luătore în vîsii, cum de numai să se gândescă ea a scâte 
aşa vorbe blânde pentru unii argată, căci asta ari semăna 
că inima ei este pornită a se planisi cul-va. 

Băialului îi dicea inima să se arate la împăratulu cu ce- 
rerea de a pândi şi elii, dară să lăsămii că-și cunoşcea lum- 
gulii nasului, să lăsămi că uitase păteniile atitorü flăcai 
ce periseră, lui îi era să nu-şi perdă slujba, și să rămâe cu 
buzele umflate. Apoi unde pui d-ta gândulti ce-l muncea 
grâsnicii, că de va fi gonitii de la curtea împerătescă, n'are 
să mai vadă pe fetele îinpăratului, căci dându-le flori în fie- 
care diminétš, orü cat se feri de vre-o patimă, totuși gingășii- 
le şi frumuseţile feteloră de împărat, si mai cu semă căută- 
tura cea blajină a tetei celei mici, îlii ademenise pînă intr'atitü 
în câtii, se socolea elii, că daca nu va mai atinge în fie-care 
dimin€ţă cu degetele sale mâinile cele albe ca o cólš de hirtie, 
cu pelea móle ca pufulii, ale fetelorii de împ&ratii, nu va mai 
putea trăi. 

Diua, n6ptea, (lü munceait aceste gânduri, și nu scia cum 
să facă să-şi împlinâscă pofța inimei, fără de care simțea elü 
câ nu va putea să mai trăescă. 

Intw'una din nopți, adormindă elü cu gândului țintă la do- 
rinta ce-l chinuia de-i rodea băerile inimei, vădu în visü éră 
pe dina din văletoa cea cu flori unde i se arătase odinidră. 

Ea îi dise: Să te duci in unghiuli grădinei celă despre ră- 
săritii ; acolo vei găsi dai pui de dafini, unulü cireșiă si altul 
trandafirii ; alături cu dânşii vei vedea o săpălugă de aurti, 
o năsteapă totu de aură şi unŭ ștergarii de mătase. Să el acești 
pui de dafină, să-i pui în do& ghivece frumâse, sii-i sapi cu 


235 
supâluga cea de aurii, să-i udi cu năstrapa cea de aurit, sà-Y 
stergi” binişorii cu stergarulü celui de mătase şi să-i ingri- 
jescă ca pe lumina ochilorü tăi. Când vorii cresce şi se vorti 
face ca de uni statü de omi, ori ce vei cere de la denșii 
ţi se va isbândi tocmai pe tocmai. 

Dise şi peri ca o nălucă, fâră să apuce argatuli grădina- 
vului să-i mulţumsscă barimi. 

Nici nu se desmeticise bine din uluiala somnului, nici nu 
se şterse la ochi măcar, şi dete fuga în unghiulă grădinei 
celii despre răsăriti, şi rămase năuc de bucurie, când vëdu în 
fiinţă tote cele ce îi spusese dina în somn, Acumiă se şterse sí 
elü la ochi, se pipăi să vadă nu care cum-va dârme încă, si 
aevea să fie 6re ceea ce vedea? După ce se încredință că nu 
este nălucă de nópte, puse mâna si luă dafinii. 

H îngriji cum sciu elii mai bine, îisăpă adesea cu săpaluga 
ce găsise elii acolo, îi udă cu năstrapa, îi sterse cu stergarulă, 
şi, ce să mai lungimii vorba? îi îngriji ca pe lumina ochilorit 
lui, tocmai precum îi poruncise dina, 

Dafinii cresceaii şi se imputerniceaü ca prin minune. Nu 
trecu mult, şi se făcură mari. Frumuseţe ca și la aceşti da- 
fină nici că sa mai vădutii. 

Când ajunseră ca d'unü statü de omŭ, elü veni la dânşii 
intr'una din dile şi dise unuia precum îlă învățase dina: 

«Dafine, Dafine, 

Cu săpăluga de aur săpatu-te-amii, 

Cu năstrapă de aur udatu-te-ami, 

Cu stergarii de mătase stersu-te-amii, 

Dă-mi davulii d'a më face, ori-când voiŭ voi eŭ, să nu fiti 
văduti de nimeni.» 

Eli r&mase buimăcitii de mirare, când în clipa aceeași chiar 
vădu cum se înființâză unii bobocii de flóre, cum cresce de se 
măresce şi cum se deschide o flóre aşa de frumâsă de nu pu- 
teai să te opresci ca să nu o miroși. Eli puse mâna deo 
vupse, o luă şi o băgă în sinü; vedi că aşa îli învățase dina. 

Sera când domnițele intrară în cămara lor cea încuiată şi 
zăvorătă cu noă lacăte mari, ca să se culce, elù se furișe bi- 


236 
nișorii pe lângă ele şi intrară împreună. Elü le vedea pe ele ce 
facu, dară ele nu-lii vedeai pe densulii. Elü le vëdu că în loci 
sa se desbrace spre a merge la culcare, ele incepură a se 
peptăna, a se îmbrăca cu haine scumpe si a se găti de ducă, 

Elü se mira de cele ce vedea si se hotări ca să se ţie 
după densele cu dinadinsulă să vadă pe unde aü să iasă ele, 
unde aü să se ducă şi ce aü să facă, 

Când, de odată fata cea mai mare dise suroriloru sale: 

— Gata sunteți, fetelori ? 

— Gata suntem, respunseră ele. 

Atunci cea mare din surori bătu cu piciorul in panentu 
şi de odată se deschise în doë duşumeaoa casei, Ele se cobo- 
riră prin acea deschidătură şi merseră ce merseră pină ce 
ajunseră la o grădină gárduită cu zidă de aramă. 

Când fură să intre, fata cea mare bătu din picioră 6raşi 
şi porțile cele de otelü ale grădinei se deschiseră. Intrândii, 
băiatul călcă pe rochia fetei celei mici, 

Acâsta întorcându-se repede, nu vădu pe nimeni; si che- 
mându-şi surorile, le dise: 

— Suroriloră, bănuesciă că sa luatii cine-va după mine, 
că wte, simţiiii că m'a -călcatii re cine pe rochie. 

Surorile se uitară în tâte părţile, si nevădendii nici ele 
pe nimeni, îi rëspunse : 

— Nu fii asa bănuitâre, soro; cine să fie aci, ori să se ia 
după noi. Nici pasăre măiastră nu pâte rësbi pînă unde sun- 
temă noi acumiă, Ia, vedi mai bine să nu se fi apucatii ro- 
chia ta de vre-unii mărăcine, şi cum eşti tu de fricâsă, ţi so 
fi păruti că te-a călcată nescine pe rochie., Nu fii aşa de uşurică, 

Fa tăcu, Păiatulă se ţinea după densele, 

Trecură printr'o pădure cu frundele de argintă, trecură 
prin alta cu foile de aurii, trecură prin altă pădure cu frun- 
dele numai diamanturi si petre nestimate, cari sclipeaă de-ţi 
luati ochii, şi ajunseră la ună eleşteă mare, 

În mijloculii acelui eleşteii se ridica unii dâmbuleții, si pe 
densulii nisce palaturi cum nu mai văduse el pînă atunci. 
Palaturile împâratului rămăseseră josů de totă pe lângă a- 


237 


cestea care stvăluceaii de, la sóre te puteai uita, dară la dên- 
sele ba. Şi așa de cu meşteșugi erai făcute, în cât când 
te urcai în ele, ţi se părea că te cobori, şi când te dedeaf 
josă din ele, H se părea că te urci. 

Do&-spi e-dece luntrișâre cu vislași muiaţi numai în firu 
de celi buni, le așteptaii la margine. Cum ajunseră, se pu- 
seră fie-care în câte uny, și plecară. Argatulii se puse în 
luntren fetei celei mici. 

Luntrile porniră şi mergeaii în rândă ca cocorii. Numai 
luntrea fetei celei mai mici rămânea mai în urmă. Vâslaşulu 
se mira cum de este mai grea de cât altă-dată, şi trăgea 
din răsputeri la vâsle ca să ajungă pe cele-lalte. 

Cum eşiră la celă-laltii mali ali eleşteului, se audi o mu- 
sică care, vrend, nevrând, te făcea să dănțuesci. Fetele se 
repediră ca fulgeruli, intră în palati și se pusera pe jorù 
cu flăcăii cari Je pândiseră, şi jucară şi jucară pînă ce li se 
sparseră condurii. 

Băiatulii se ținu merei după ele. Intrândă şi el în palatu, 
ce-i vădură ochii? Cămara de joci mare şi largă de abia puteai 
sa-i zăresci căpăteivli. Ea era împodobită numi cu aurii, cu 
petre nesternate şi cu făclii de jurii împrejur ce ardeau în 
nisce sfeşnice de aurii curată mai mari de câtă omul. Pă- 
reții albi ca laptele strălucea de-ți luai ochii, şi cu dungi de 
aurii împodobite cu zamficuri şi rub nuci de licårcaŭ ca foculti. 

Argatuli se puse într'unu colții şi privea la tâte minunile 
astea. Şi avea şi la ce privi, căci vedea acolo lucruri de carı 
nu-i mai văduseră ochii. Dară unde fu pomana aia ca să stea 
la unii locă? Sărea şi elti tontoroiulii de colo pînă colo fără să 
vrea; căci nu era chipü să stea la uni loci, fără a sălta, 
când cânta muzica aia, Pînă şi steşnicile și mesele şi lăviţile 
din casă săltai. 

Ñi nici pomenelă măcară nu este ca să-și închipuiască ci- 
ne-va frumusețea cântărilor şi a musicii aceleea: Organe, 
fluere, chitări, alăute, buciume, cimp6e si alte multe d'alui de 
astea cântaii într'o unire de rămâneau marți cel mai buni 
musicanți din lume. 


238 


D'apoi cântecele? trăgeau cu focii la nisce hori, bătuta, 
brâulii, ca la uşa cortului, de unulii singurii, pipăruşuli și 
eàte jocuri tote de puteai să-ți rupi bojocii jucândii. 

Şi jucară, şi jucară pînă despre dioă. Când, de odată, in- 
-cetândi musica de a mai cânta, eşi ea din pămintii o masă 
încăveata cu de tote bunătăţile şi ce este pe lume şi ce nu 
este. Se puseră cu toții la masă și mâncară şi se chefuiră 
câtă le poftivă inima. 

Argatulii de la grădinărie şedea în coltulü lui unde se a- 
şedase şi privea, lăsându-i gura apă. 

Fa masă le slujea nisce arapi, îmbrăcaţi în nisce haine 
forte scumpii împodobite. 

După ce se sculară de la masă prinseră a se intârce acasă. 

Se întovseră €răşi pe unde aü fosti veniti. Băiatuli se 
ținea după densele ca draculă după călugării. 

Când fură a trece prin grădina cu frundele de argintii, 
ce-i dete argatului prin gândi, că numai rupse o rămurică 
dintr'unü copacii. 

Uni fremati puternicu se făcu atunci în totă padurea ca 
de o furtună ce vine întăritată asvpra copacilor; şi totuși 
nici o frundă măcar nu se mișcă din loci, ba nici măcar nu 
se clătină ca de o adiere de vînt barimii. 

Fetele răsăriră. 

— Ca ce să fie asta, leiculiţă ? diseră. 

— Ce să fie? respunse cea may mare din surori. Ecă, pă- 
s&rica ce-şi are cuibul în turnulü bisericii din palaturile ta- 
tălui nostru trebue să fi trecută prin frunde, căci numai ea 
pote să resbată pe aici, 

Fetele trecură si ajunseră în palatul unde evai încuiate, 
tot pe unde eşisera. 

A. doua di argatulu de la gradinărie când dete mănuchiu- 
vile de flori fetelorii împăratului, ascunse cu meşteșugii ră- 
murica ruptă în mânucbiuli fetei celei mici, 

Domnița se miră când își priimi mănuchiului de flori, se 
uită cam cu milă la argatii, şi nu-şi putea da séma cum de 
să ajungă acea râmurică între florile ce priimise. 


239 

A doa séra Erăși aşa o petrecură. Báiatulü eră pe furisü se 
tinuse după dénsele, cu deosebire numai că rupse o rămurică 
din copacii cei cu frundele de aurii, pe care o puse 6răşiîn- 
tre florile ce dete a doua di domniței celei mici. 

Fata cea mai mare éràsi cu cuvinte liniștitore, alină frica 
surorilorii ei, când se audi îvâmatulii ce se tiicu în padurea de 
unde argatulii rupse rămurica. 

Când a doa di domnia cea mică priimi florile cu vrămurica 
ascunsă între ele, îi dete ună ferii arsă priu inimă. 

Fa căută vreme cu prilejii si prefărendu-sa că vrea să se 
primble, eşi preste di prin grădină, şi întâlnindu pe argatii 
la o cotitură a grădinei, Hü opri şi-i dise: - 

— De unde ai avvtu tu rămurica ce mi-ai pus-o in mânun- 
chiulü de flori? ` 

— De unde o scie prea binc, Măria Ta. 

— Care va să dică tu te-ai ținutii după noi și scii unde mer- 
gemti noi n6ptea. 

— Cam aşa, Măria ta. 

— Cum ai făcutii de ai veniti după noi de nici una dintre 
surori nu te-a veduti? 

— Pe furișu. 

— Na o pungă de bani, şi să nu scoţi nici o vorbă despre 
primblarea nóstră de noptea. 

— Ei nu-mi vindi tăcerea, Măria ta. 

— Daca voiii audi însă, că ai crâcniti ce-va, voiu pune să-ți 
taie capul. 

Dise ea vorbele astea aspre din gură, dara din inimă altii 
ce-va cugeta. Ei i se părea că acesti argatii din ce în co se 
face mai curățelu, 

A treia nopte când se duse după densele, toti pe furişă, 
rupse o ramură din pădurea ev copacii cei care aveaŭ foile 
de diamantii, si iarăși se făcu frématü printre frunze, și é- 
răși surora cea mai mare alină frica sutorilorii celoră mici 
cu cuvinte liniştitâre. Domnița însă cea mică nu sciii de ce 
dară în inima ei se strecură o bucurie ascunsă. 

În dioa următore când gâsi ramurica de diamantii in má- 


nuchiulü de flori, cată cam pe subtii ascunsi la argati, şi-l 
gasi că nu se prea deosibesce de fiii de domni şi de împ&- 
rață, Atàtü i se păru de drăglaşii. 

Argatulă şi densulu cătă asupra domniței cu ochi galeşi, 
dară totă pe furișii, şi o vădu că se turburase óre-cum, se 
facu însă că nu pricepe nimicii şi-şi cată de trăbă. 

Surorile domniteI deteră peste dânșii vorbindü, şi vîseră de 
densa şi o luară cu cuvintele cam peste piciorii. Fata cea 
mică tăcu şi înghiți rusinea. Nu se putea ea mira din des- 
tulă cum a făcută argatulii de le-a descoperită. Ei, vedi, îi 
intrase în capii că acesti flecăti nu pote sa fie omii prostii 
de dre-ce dovedise lucruri ce nici măiestrele nu le sciaŭ. 

Şi apoi, adevărulti vorbindii, boiulu lui celů falnicii, chi- 
puli lui celă bine potriviti şi blajinü, lü arăta câtii de colo 
a nu fi de argatü prostii. Pe lângă acestea și înfăţişarea şi 
totulii intr'Ensulii avea pe vino 'ncâce, 

După ce intrară în casă fetele, domniţa cea mică Je spuse 
că argatulii de la grădinărie scia toti ce facii ele nóptea- 
Atunci, se adunară la sfată şi plănuiră ca să-l facă şi pe 
dânsul să-și piardă inima şi simtirile, cum făcuseră şi cu 
cei-lalţi tineri. 

Fl&căiandrulă însă, se furișă şi de astă dată de intră în 
cămara fetelorü ca să asculte la sfatului lori. 

Pare că-i spusese ariciulü la ureche că are să se petrâcă 
între ele ce-va pentru dânsulii. 

Acum după ce scia totuli, dară totulii ce trebuia să scie 
se duse la dafinii lui şi dise către celă trandafirii: 

«Dafine, Dafine 1 

Cu săpălugă de aurii săpatu-te-ami, 

Cu năstrapă de aurii udatu-te-amii, 

Cu stergară de mătase stersu-te-amii, 

Dă-mi minte şi procopstlă de fiii de domnii şi împăratii.» 

Ca şi de la rind ună bobocă de flóre incolti, crescu şi se 
deschise o flóre minunată. Eli luă flórea şi o băgă în sină. 
O dată cădu de pe faţa lui arsăturile de sóre, şi îi rămase 
chinul curată şi luminată, ca şi când atunci îlii făcuse mă-sa. 


241 


Simţi că în creerii lui se petrece unŭ ce de care nu-și putea da 
sema. Dară vădu că începe a judeca altü-felü de cum judeca 
el pînă acum. Pasă-mi-te se ascuţise la nuinte. Şi totii de o dată 
se pomeni îmbrăcată cu nisce haine ca ale fiilorii de împă- 
raţi şi de domni. 

Atunci se duse la împăratulii şi ceru şi dânsul să-i păzescă 
fetele, într'o n6pte. 

Împăratului i se făcu mila de tinerețele lui şi-lui sfătui să-și 
caute mai bine de trebă, de câtă să se r&pue. Elü stărui. Îm- 
p&ratulii priimi. Acesta nică că bănuia măcară a fi argatulii de 
la grădinărie; aşa de multi se schimbase. 

Când ilii arătă fetelor şi le spuse împăratul ce voesce 
nici ele, vedi, nu-l cunoscură. Numai cea mică, fiind cu cu- 
iulii la inimă, îlii cunoscu, şi începu a tânji de dragoste. 

Nâptea următâre când plecară ele la jocii, îlu luară şi pe 
dânsul. Elü scia ce i se pregătesce, dară se feri ca de óla 
malaiului să nu dea în clapcă. 

Ajunseră la palatulă vrăjită, jucara pină despre dică, apoi 
se puseră la masă. I se aduse şi lui băutura din care b&use 
toţi cari veniseră înaintea lui, băutură care trebuia să-lii facă 
a-și perde minţile si simțivea, băutură car să-l piardă si 
pe densulii ca pe cei-lalți. 

Atunci unde îşi întârse nisce ochi lăcrămoși si plini de fo- 
culü dragostei ce-lă mistuia, şi dise cu graiti duiosii domniței 
celei mici. 

— Vrei tu? écă eŭ mă perdù pentru dragostea ta, daca ai 
așa inimă de ghiaţă. 

— Nu; n'amiă inimă de ghiață; foculti dragostei tale mi-a 
încăldit'o, respunse ea. Nu bea. Mai bine voii să fiù grădină- 
resă cu tine, de câtii fată de impărată. 

Cum audi așa, eli aruncă băutura la spate, şi mai apropiin- 
du-se de densa, îi mai dise: 

— Să nu-ţi fie temă, Măria Ta, că grâdinărâsă nu ai să fii 
odată ca capului. 

Toţi cei de faţă audiră vorbele lorii. Puterea farmecului se 
sdrobi, şi toţi cu totul se pomeniră în palaturile împăratului. 

16 


242 


Palatul celŭ fermecată peri ca o nălucă, ca şi eum n'ari fi 
mai fosti pe lumea asta . 

Când îi vădura impăratul, încremeni de umire cu amân- 
doë mâinile pe barbă. Flărăulu, fostulti argatii la grădinărie, 
îi povesti tótă şiretenia nopțilorii. Împăratulu dete pe fata cea 
mică după fl&căiandrulii celü frumosu şi drăgăstosti. Apoi se 
înfățişară şi cele-lalte fete cu câte unulu din fiii de impërati 
şi de domni pe care şi-l alese e. Împăratulii se înduplecă si 
le dete pe fie care la casa loru. Şi se facu o bucurie mare 
în tâte părțile, care bucurie de ar fi o sută de guri, nu una ca 
a mea, n'ar putea-o spune. 

Înainte de a se cununa, fata cea mică întreba pe logodnienli 
ei cu ceputere facu elü de le descoperi ascunsurile faptelori 
lori şi legatura farmecului ce le țineau înlanțuite. Elu spuse. 
Eară ea, ca să nu fie barbatu-seiă mai pre susu de câtu ea, ci să 
fie d'o potrivă om ca toți Omenii,se duse de taia dafinii şi-i 
băgă în foci. 

Apoi se cununară şi trairă o viaţă fericilă, cum se trăesce 
pe lumea nóstră asta baltata pina ce se istovira toți cu totulü 
în adânci bătrâneţe. 

Iar eŭ încalecaiu p'o sea, ete. 


Nota Povestitu d'un june transilvănânu, studentu n Bucuresei, în 
anulu 1868. 


XXIII 
CIOBANASULU CELU ISTEŢU SAU ȚURLOELE 


` v 


g 


BLENDEI 


doi erau 6meni de trébă şi frumoşi. Ea se iubeati 
nevoe mare! Dara erau totu mihniţi și amăriţi că nu faceau 
copii. Tâte lécurile ce luase împeratesa de pe la vraci si 
vrajitâre nu-i folosise întru nimicii. 

Împăratulu şi împăratesa se puseră pe postu şi pe ru,aciune, 
cu gându ca dora îi va asculta Dumnedeu şi le va da şi lori 
unii copilu. După trecere de câte-va dile, într'una din seri 
când petrecura el o parte din n6jte rugându-se mai ferbinte, 
se culcara mai târdiu. Cum puse capulu pe perina, adormiră în- 
dată parca-i lovise cine-va cu muchia în capu. Nu trecu 
multi şi împ&ratesa dete unu tipëtü rasărindă din somnü. 

— Da ce ai, draga mea împărătesa, dise îinpăratuli, de 
tipi aşa de grozavü ? 

— Ce să ami, mărite împěrate, éca amü vëdutü unii visü 
frumosi şi minunată. Ascultă, că voit să ţi-lu povestescii: 

Se facea că eramü într'o grădină, frumâsă, frumâsă, cum 
n'amü mai vădutii. Erau nisce pomi înalți, stufoşi si bine po- 
triviți “de părea că erai scrişi, si aşedați în trâmba pe dru- 
mulü pe care mergeami. In drepta şi în stânga era o pădure 
totii cu de astü-felü de pemi de îți placea să-i privesci. Toti 
mergendi şi minunându-mă m'amă pomenită către midlo- 
culă grădinei. Aici era, ce să-ți spui? frumusețea de pe lume. 


Nisce cărări sucite si cotite, acoperite cu unŭ felii de ârbă 
mărunțică, de părea că erai nisce covore aşternute. 


Din loci în locü şi mai câtă colea, se făcea că erati aşe- 


fostu odată ca nici odata, ete. 
A fosti odata unu împăratu şi o împerătesa, Amen- 


[X] 
h 
> 


date nisce stufişuri, unele rotunde şi cu flori, altele lungueţe 
si cu pomişori, ră altele făcute ca nisce ascundători. Flori 
cu felii de felu de feţe şi cu ună mirosii de te îmbăta. Më 
vetăcisemu căscândii gura în tóte părț le, uitându-m& la pó- 
mele cu care erai încărcaţi pomii si ascultândii la miile de. 
păsărele ce cântat pe rămurele şi fără a se sfii de mine. 

Mai catre midloculi grădinei să făcea că era o fântână 
de marmură albă ca laptele, şi apa curgea pe de o sută de 
parți, limpede ca vidra, şi rece ca ghiaţa. 

Toti umblând încoa şi încolo, nesaturându-mă de privirea 
florilor şi de mirosă, audi un glasii ca de privighetore care 
totii dicea : cine m'o mânca, rămâne grea | St iü în locti, cauti 
să vădu de unde vine glasulu, şi mi se parea că ese din midlo- 
cul unui stufuletü de pomişori, mai frumoşi de câtă cei-lalţi 
pe care îi vëdusemü pînă aci. Më iaŭ şi eŭ după glasü şo 
pleci într'acolo. Când, ce să vedi? stufulețulu se făcea că 
era înconjuratii de nisce erbă verde, subțirica şi naltă de-mi 
venea pînă mai susă de genuchi, firicelu de &rbă şi floricica ; 
astii-felii în câtii nu te îndurai sa calci peste ele. Şi când adia 
ventulii, se culcati şi se ridicau de părea că suntă nisce valuri 
de apă. Eù, pisü, pîşă, binişorii, mă fereamü să nu strici a fru- 
museţe de &rbă şi flori, şi ajungii pina la stufuleții. Acolo în 
midloculü unorii pomişori, eva unulu ce-va mai nălticeli, pare 
că de dinadinsii era făcutii aşa, ca să-lii vedă ori-cine o trece. 
Pe ramurile lui sta nisce merişóre mici si p'o parte rumene 
de părea că eraŭ prăjite. Stati și asculti. Ele, se făcea că 
mie îmi vorbeau, căci nu mai încetati de a totii dice: cine 
m'o mânca remâne grea. 

Eu namiă mai pututii să më oprescü. Mé întindă peste 
cei-laiţi pomişori, iaŭ unii merişorii d'alea, ilü bagu in gură 
să lŭ manânci, dară, când să më întorcu, dau întruni 
ghimpe. Aşa de ma săgetati pustiulu de ghimpe, în câti 
ami țipati şi m'amü desteptatü. 

— Frumost visü ai visati, dise împăratulii; dar şi tare 
ai țipatii, în câtă m'ami speriati. 

Nu trecu multii după asta şi împ&rătesa simți că a fostă 


245 


luatü în pântece. După noue luni, născu o fată ca o dina, 
Bucuria şi veseliile ţinură la curtea împărătesc mai multe 
dile. Fata de ce crescea, d'aia se fâcea mai frumâsă. Împe- 
Tratulii şi împěrätésa se uita lə dânsa ca la sóre. 

După ce mai creseu, se vădu că fata este isteță şi cu minte. 
Îi plăcea să ésă pe câmpii să se jóce, să adune floricele, să a- 
lerge dupa fluturei si să se scalde în piriia, lü ce curgea pe 
la spatele grădinei împărătesei şi care era limpede ca lacrima. 

Dădaca băgase de sémă că fetei, pe lingă ale-lulte, îi plăcea 
să asculte şi la viersulti ce scotea din fluerü unŭ ciobănaşi care 
avea câte-va miele şi le pâştea dincolo de piriiaşii. Într'una din 
dile fata înpâratului merse cu dădacă-sa la câmpii, și neaudindii 
fluerulă, credu că suntii singure, se desbrăcară şi se scaldara, 
Ciobănașulii dormia la rădăcina unui copacii si mielele se 
ratăciseră pe câmpie. Când, unii tinfarü lù întepă așa de 
tare, în câtă ilü deşteptă. Doşteptându-se elü, ecă fata îm- 
p&ratului că eșea din apă. Remase uimitii de ceea ce vădu. 

După ce se duse fata împăratului cu dădacă-sa, îşi căuta 
şi elù mielele şi se duse și elü intr'ale sale. 

Pină aci cântase elü nu cântase; deră după asta îşi puse 
şi elŭ puterile şi dicea din flueuti nisce doine de te adormea. 

Vădendii dădaca că fetei îi plăcea prea multă să asculte 
la fluerii, nu dise nimenui nimicii, dară se feri de a mai 
veni cu fata pe acolo. 

Ciobănaşulii, unu flăcăjandru chipesü şi trasă ca p in inelu, 
daca vëdu că nu mai vine fata pe acolo, își luă şi elü lu- 
mea în capii, şi se duse în altă parte la unii oraşii de se 
băgă argatii la vite. 

Împăratulii şi împărătesa se topea după fata lori, vădend'o 
că de ce merge se face mai frumâsă si mai cu minte. 

Când ajunse de măritatii, împăratul dise împărătesei : 

— Împărătesa mea iubită, fata nostră sa făcutii mare; a- 
cumi să-i căutămi unii bărbatii dintre fiii de împărați toti 
aşa de frumosă şi de cu minte ca si dânsa. 

— Fata nóstră va lua de bărbati pe acela, dise împăra- 


246 


tésa, care îi va ghici semnele ce are pe trupü; altü-felü nu 
o măritu, Dâmne feresce. 

Împăratuli ascultă de vorbele împărătesei şi dete sfară 
în ţeră şi pe la tote împtrăţiile, precumă ca să se scie că 
ori-cine va ghici semnele ce are fata împăratului pe trupi, 
accluia i-o va da de soție. 

Când se audi de astă hotárire împărătescă, se făcu mare 
vîlvă între împărați și omenii locului, şi toți cu totul se scu- 
lară să mergă la curtea împărătescă să-şi cerce noroculii. 

Yar daca audi şi ciobănaşulii, îşi ceru simbria de la stăpâ- 
nu-său, îşi mai vendu şi ce bruma de tóle mat avea, îşi 
cumpără unii calii de atâtii pe câtii îi ajunsese bani și haine 
de primenslă, își luă ce-va merinde şi plecă și elù. 

Cum se vèdu la câmpi, descălecă, şi cu ochii înmuiaţă în 
lacrămi făcu o rugaciune la Dumnedei. să-i fie de ajutorit 
în călătorie şi să isbândescă, apoi încălecă din nuoü și porni 
cu voie bună. 

Si aşa, aide, aide, merse pînă înseră şi se puse a se odihni. 
Când, ce să vedi D-ta? unde venea o câtă de fii de împărați 
şi de boeri mari, îmbrăcaţi numai în firü şi pe nisce armă- 
sari de mâncat foci, Se părea că nu-i mai încape loculă. Eli, 
bietii, se dete maï la o parte. Mai văduse elü cai buni, inşelaţi 
şi înfrânaţi frumosi ; mai văduse şi fii tineri de boeri îmbrăcaţi 
cu haine scumpe, audise că unii dintr'ănşii suntu limbuţi, des- 
merdaţi, lăutori în risti şi înfumuraţi, de nu le ajunge cine-va 
cu strămurarea la nasii, dar ca si aceştia, ba, ba, ba! 

Trase şi eï aci spre a mânea peste n6pte. Puseră deci de 
le făcu uni focü mare de părea că aŭ să lrigă unii boii, se 
pvseră pe lângă dânsul și după ce cinară, începură a vorbi 
verdi şi uscate; mai multe rele de câti bune. Nu le scăpase 
nimici pe lume de care să nu se alege. Stai tolăniţi pe 
nisce rogojini pe d'asupra cărora erai aşternute nisce velințe 
lucrate cu meşteşugi. 

N6ptea era frumâsă. Picii de nuorii nu se vedea. Din când 
în când greerii şi prigoriile te făceaii să-ți mai aduci aminte 
că trăesci pe lume. Umi vinticelii adia în câti de abia Hü 


247 


lamţeai că vine să'ţi mângâie obrajii. Ciobanul se făcuse mi- 
tsteli lângă un marăcine înfloriti, pe lângă care paștea ca- 
iul sëü, şi se puse pe gânduri. Se uita pe ceri la drumul 
robilorii, vedea cum se mişca carulii, fata care duce apa în 
doniți pe cobilițe. Se mira de radele ce esa din lucéfërü, şi 
căuta cu mare dorință să cunóscš care din candetele atârnate 
în ceru arii fi aceea a fetei împăratului ca să se închine la ea. 

Pe când era cufundat în gândire, fiii de împărați și de 
boeri băgară de sémă că mai era cine-va. Il întrebară şi a- 
flară că merge şi el ln cetatea împă&rătescă unde mergeail şi 
ei. Şi fiind-că văduva că el nv le da pricină de vorbă, în- 
cepura eY să-i vorbâscă şi să-lui camii ia peste piciorii. 

— Eată, dise unul din ei, âncă un pețitorii pentru fata cea 
frumósă a împăratului, 

— Asta negreșitii că are să-i ghicâscă semnele, dise altulü, 

— Da bine are să şedă fetei împăratului cu ăstă fătu-fru- 
mosii, grăi unii alii treilea. 

Ciobanul tăcea si înghițea ; asculta şi elü la vorbele lorii 
cele nesărate si necumpătate. 

Decă vădură şi vădură că elü nu respunde nici unii cuvin- 
telü, merseră la dânsul şi între altele îi diseră: 

— Atâţi fii de domni şi de împărați aŭ fosti şi nimeni n'aii 
pututii ghici semnele fetei împăratului, şi tocmai dumneta pri- 
etene, o să te găsesci mai firoscosů ? 

— Omul este datorti să-şi cerce norocul o dată de două, 
multi de trei ori, dise ciobanul, şi acela care face aşa este 
omü cu minte. Celii ce însă umblă mereii cercândii, este unii 
nesăbuitii căruia trebue să-i lipsescă vre-o dógä. Eŭ nu aducă 
nimenui nici o supărare. Nu mă încumetă 6răşi că o să ghi- 
cescii ce-va. Dar'ară Dumnegei însă să apuce unulii din dum- 
nevostră o aşa bucăţică bună, fiind că vi se cuvine. 

Feciorii de boeri nu putură mistui vorbele ciobănaşului. Își 
puseră în gândi să i-o cocă şi se culcară, 

A doua di ciobănaşulii se sculă de diminsţă, îşi spălă faţa 
la o fântână, își făcu rugăciunea, încălecă pe mártóga lui şi 
trei, trei, mergea singurii. Feciorii de boeri şi de împărați se 


248 


sculară tárdiü, se maï sbeguiră, şi apoi plecară si eï; Hü ajun- 
seră de pe urmă şi ilü şi întrecură. Şi de astă dată se alegară 
de densulii şi-i căuta cearta cu luminarea. Ciobănașul tăcu din 
gură şi îşi căută de drumi. Elü scia că cine tace merge în pace. 

Séra feciorii de împăcaţi şi de domni maseră iu marginea 
unei pădurï. Când, tocmai târdii hei! ajunse şi ciobănașulii os- 
tenitii ca vai de elii; se puse şi el la o narte, făcu unii focşorii; 
îngriji de cali, apoi cină şi se culcă. Feciorii de boeri, nea- 
stâmpăraţi cum erai, voiră să'şi ridă de el. Aşteptară pina 
adormi ciobănaşulii, mai ațiţară foculi, îi luară pălăria şi i-o 
aruncară pe focii. Iar unulii din ei deşteptându-li îi dise: 

— lei, prietene, ţi-a cădutti blenda pe focă, scolă-fe de o 
ja, că se arde, 

— Laso să ardă, respunse elü, şi-şi cătă de somnii. 

După ce se culcară şi boerii carii riseră pină se ţinură cu 
mâinile de inimă, 'adormiră şi eï. 

Ciobănașul së scólă şi elü, le ia tâte armele, sulițe, săgeți, 
arcuri, paloşe, şi le puse pe focii. După ce se arseră deră- 
maseră numai fiarele, şi acestea se făcuseră roşii, fiind încinse 
de focă, îi sculă, pe când el răscolea jarateculii cu o ţandără 
de lemn, dicendu-le: 

— Ia sculaji boeri, de vedeţi turlóele blendei. 

Când se sculară boerii si vădură atâtea feare arse, nu Je 
venea a crede ochilorii. Se duseră să-şi ia armele de unde 
le agăţaseră, dară ia-le de unde nu e. 

Vădură în cele din urmă că suntii păcăliţi, se cătrăniră de 
mânie, insă înghițiră găluşca. 

Ciobănaşulii era gata de plecare, fiind-că tocmai se îngâna 
dioa cu nâptea, încălecă şi o luă la sănătâsa ; vedi că se cam 
şi temea să nu pată ce-va din mâna boerilori. 

Boerii éršsí îl ajunseră de pe urmă şi lü şi întrecură, bá- 
tându-și jocii de dânsulti, când eraii p'în dreptulă lui. Séra ia- 
răşi târdiŭ sosi şi ciobănaşulii la loculü unde se aşedaseră ei 
să conăcâscă. 

Cum ajunse, se trase la o parte ca şi în diua trecută, îngriji 
„de cali, apoi cină și se culcă. 


249 


Loculii unde maseră ei nóptea acâsta era aprâpe de o la 
covişte nomolósà, Boerii cum vădură că ciobănașulii a ador- 
miti, îi luară calul şi flù înomoliră în lăcovişte, Apoi, deş- 
teptându-li, îi diseră: 

— Hei, prietene, scâlă că f s'a inomolit mârţâga și nu mai 
pâte eşi. 

Ciobănaşulii scia că-și priponise calulă bine; înțelese ca 
trebue să fie vre-o drăcie aci la mijlocii, şi răspunse: 

— Cine draculii a pus-o să se înămâlâscă ? las-o că va esi 
ea de va voi. 

Riseră şi de astă dată boerii cu lacrămi, apoi şe culcara, 

După ce adormiră, se scâlă și ciobănaşulii, le ia armăsarii. 
le jupóe pieile piciórelorü de la copite în susü și le legă cu teiu 
ce-va mai susii de genuchi, le pune câte un proțapii în gura 
ca să stea cu dinţi rînjiți, şi îi băgă în nomolă pe lângă calulu 
lui, Apoi se duse să deştepte pe fiii de boeri: 

— Sculaţi, boeri, de vedeţi minune: Armăsarii D-v, vădendu 
mârțoga mea înomolită în lăcovişte, şi-a sumesi nadragii și 
sati dusii ca so scóță din noroiii. Pentru acesta ridü, ridü, uite 
de să se prăpădescă. 

Când avdiră boerii de una ca asta se temură să nu le fi ju- 
cati €răşi vr'unü renghiii, —si de unde să nu fie aşa,—se scu- 
lară, şi când vădură cum i-a poticálitü ciobănaşulă, se luară 
cu mâinele de përü. 

Navură ce dice. Cu tâte astea unulii din ei, care era şi maï 
semeţii, se otăvi să se ţie de capulii ciobănaşului, să nu-lu 
lase să se sfințescă. 

Ciobănaşuiui însă îşi ecóse calulii din nomoli, şi în înval- 
măşelă, se strecură binişorti, si je ici ţi-e drumulii: pleca si 
îi lăsă cu buzele umflate, cu brațele încrucişate și fluerându 
a pagubă. 

Boerulii celii semeţii şi neruoşinatii se luă după dânsulu, 
îi ajunse, și toti cu sosele cu momele umbla pe lângă eliă. 
După ce sosi la cetatea impărătâscă, ciobanulii se înfățișă si 
eli la împăratulii ca să ghicâscă semnele fetei; dară boerulii 
mu se deslipea de lângă dânsulii, nici câtii ai da în cremene: 


250 


Imperatulü daca vëdu pe cioban, dichisită, spălățeli, cu 
tóle cuvate pe dânsuli şi cu mustăcidra mijindă, îi plăcu şi 
lui ; mai alesă că era şi mândru şi sta înfiptă înaintea lui 
şi cu coraju, îlii priimi deci să vie să ghicâscă, 

Infăţişindu-se înaintea sfatului împăratescti, unde se afla și 
împtratulii cu împă&rătesa şi cu fata lori, elü după ce îşi a- 
runcă ochii ca unii şerpe la fată, dise: 

— Prea mărite împărate şi împărătesă, fata Măriiloru vó- 
stre are sârele în peptă, luna în spate şi duoi luceferi în cei 
duoi umeri. 

— Aşa eramü să dicü şi eă, răspunse de la spatele cio- 
banului boerulă cel neruşinată, 

T6tă lumea rămase uimită când audi semnele ce spusese 
ciobanului şi mărtuvisivea împăratului că aşa este; de unde 
pină aci se ăudiră dicându-se de unii alții: 

— Ba, că fata aru fi cocoșată, 

— Ba, că ară fi schiâpă. 

— Ba, că arti avea vr'un semnii de măslină, cireşă, cârnă 
ori de alte póme pe care îinpărătesa, fiind grea cu fata, arii fi 
poftiti la vre una dintr'&nsele, si că ar fi furat-o spre a-şi po- 
toli pofta. Ca, după ce awü fi mâncatii pâme, în loculii unde 
a pusii mâna mai întâiii pe trupul ei, în acelaşi loci sa 
făcutii, semnului pâmei pe trupulii fetei. Că aceli semni arü 
fi în cutare ori în cutare loci. 

— Unii, ba, că una. — Alţii. ba că alta. 

Împăratul şi impărătâsa se afla într'o mare încureătură. Nu 
scia pe care să altgă din duof. Unii din sfatulü împărăției dicea 
să alégă pe fiulii de boerii mare, fiind-că elü disese că tocmai 
așa era să spue şi elii. Alţii dicea să alégă pe ciobanii, fiindă 
că el ghicise celü întâiii semnele fetei. Împăratulii lăsă ca 
să-şi alégă fata pe cine va voi mâine de diminéță, totii de faţă 
cu sfatulii. Lăsă adecă fetei timpi să se gădescă pînă a doa di. 

Pînă atunci impăratul porunci să-i omenâscă pe amindoi 
ca pe nisce mosafiri mari și să-i găsduescă în palaturile îm- 
părătesci. Le pregătiră o cămară cu două paturi în care să 
màe peste nópte. 


251 


Pînă a nu însera, ciobanulü se furişe de fiuli de boerü și se 
duse de-şi cumpără nițele floricele-bóbe. 

Întorcându-se, iü întrebă fiulă de boerii: 

— Dară unde fuseşi, prietene? 

— Më duseiti de-mi campăraii uni culitaşii, respunse eli 

— Ce să faci cu elù? 

— Îmi trebue. 

Cum audi aşa fiulii de boerii, se duse de-şi cumpără sí 
elù uni cuţitașă, 

După ce se intórse, cina fiind gata, se puseră de cinară, 
apoi merseră să se culce. 

Cămara în care intvară era așa de mândru impodobita, în 
câtii bietul ciobanii se mira cum o să calce elŭ pe velințele şi” 
scârțele alea scumpele ce erati așternute pe josti. EL se ciudi şi 
mai multă când vădu pe fiului de boerii mare că intră şi calcă fără 
milă peste densele, ca si cum arii fi fostii cine scie ce sdrenţe. 

Pareţii erati albi ca laptele şi cu nisce vărgi de aurii. La 
ferestre erai nisce perdele de mătase d'aia bună si grâsă, 
întinse pe nisce drugi de aurii. Pe lângă păreţi nisce laviţe 
şi o masă de lemnu mirositorii, lucrate cu mestesugü. 

Paturile eraŭ de o parte şi de alta ale cămării şi cu unŭ 
felă de oranistii d'asupra numai de mătăsărie d'aia buna în- 
muiate în firă, aşedate pe patru stâlpi lucraţi ca melculii şi 
cu nisce dungi de aurii. Aşternutulii era de nisce pânză albă 
ea zăpada şi subțire de s'o spargi cu limba. Perina de capi, 
era îmbrăcată cu pânză de bovrangicii de cea inai alésă. 

Ciobanul intră cu sfială. Abia călca, ca să nu strice ve- 
lințele. Se puse Dinisorü în pati ca să nu se mototolescă 
albiturile. Iară fiulti de boerü cumii intră se aruncă pe unii 
pat, par'caru fi fostii ln densulu acasă, şi se tolăni. 

După ce se stinse luminarea, ciobanulii începu a ronțăi la 
floricele prin întunerecii. Cum audi feciorulii de boeri, în- 
trebă din patul sei: 

Da ce mai faci tu acolo, prietene? 

— Bacă ce să fucii? mi-ami tăialii nasulii și îli mănâncă; 
pentru aceea mi-ami cumpărată cutitasulü. 


252 


Îndată si feciorulü de boerii, își seóse culitasulü, își tăie na- 
ssulii, şi începu a rontái şi elü, eredéndü că asta trebue să fie 
ce-va, Nu-i veni Lui să erédš că o asemenea faptă wo să Însem- 
neze vre-o isbânda la noroculü pe care nădăjduia să pue mâna. 

Îl durea de durut; dară răbda în piele ca unii draci, 
pină o vedea cum o s'o scâlă la cale. 

Maï târdiii iară aude pe ciobanii ronțăindi. 

— Darà ce mai faci tu acolo, prietene? 

— Ce sa facă? âcă mi-amii tăiată urechile și le mănâncu. 

Îndată 'şi le tăe și feciorul de boeri şi începu a rontai 
şi densulii, ca să nu râmâe mai pe josü de câti ciobanului, 

Totă nóptea nu sa putută odihni de durere. Se svârcolea 
ca lipitórea când îi dai sure. Dară îi era ruşine să tipe ori să gemă, 

Ciobanulii adormi şi trase ună puiă de somnă pînă a doa 
di, de să se ducă vestea. 

Când se sculară, fură poftiți inaintea sfatului împărătescii 
ca să-şi alégă fata uni mire; când colo, ce să vadă? Fecio- 
rul de boerii, slutii cionti şi plină de sânge ca uni stârvii, pe 
care jlü deteră afara ca pe ună marțafoi şi becisnicti. 

Apoi porunci să schimbe hainele ciobanului, şi îlii luă de-lă 
duse la biserică unde flù cunună cu fata. Să lăsămii că veseliile 
ținură multă vreme; dară băgândi de sâmă Împăratulii că 
ginere-săii nu e prostă, ci că din ce în ce iscusința lui se 
ascute, flù puse să judece câte-va pricini din cele mai grele. 
Ginerele împăratului era din firea lui omu drepti, blândi şi 
cu frica lui Dumnedei. Sfatuli împărăției remase cu gura 
căscată când audi hotăririle cele drepte ce dase elù. Atunci 
împăratul, mândru că i-a trimisi Lumnedeii uni asa ginere 
agerii la minte, se cohori de pe scannulii împărăției, fiind-că 
era si bătrânii, şi puse pe ginere-săti împăratii îi locul luy, 
care, de va fi trăindă impărățesce şi adi. 

Tarii ei; 

"Ncălecaiii p'unti mărăcine, 
Să m'asculte ori şi cine. 


NOTA. Povestitii de tata. Publicată pentru întâia 6ră în Legende sali 
Basmele Românilor, Partea, IF, fascicnla IL 1816, 


XXIV 


A POVESTE TĚRÀNEASCÀ 


fostii odată ca nică odată, etc. 

< A fostii odată ună impëratü. Eli avea trei feciori. 
GjCând fu la cëésulü morţii, își chemă feciorii şi le 
T dise : 

Feţii mei, suntü cu sufleluiu la gură, precum mě vedeţi; 
unii lucru numai vă ceiü. în cele trei nopți, după înmormîn- 
tarea mea, să-mi păziți mormîntul, câte unulü din voi. 

Cum audi fagăduiala din gura feciorilori sei, căscă gura si 
'și dete sufletulii. 

Gătire se făcu de ingropăciune, me rogů ca la mârtea unui 
împărati, și cu mare alaiii şi jale fu pusii la odihna de veci. 

Feciorii carii seiaü ce glăsuise tatălii lori când îi eşi sufle- 
tulii, se puse de pază în n6ptea dintâi feciorul celu maï 
mare alti împăratului. 

Pândi elii ce pândi, şi in puterea nopții pe când şi apele 
dormea, se pomeni fiulü de împărati cu nnu 6re-cine că vine 
şi vrea să desgrópe pe mortii. Nici că e de gândit a-lŭ fi 
lasati feciorulă de impăpatii să facă o asa nelegiuire, fară de 
câtă se luă cu densuli la luptă. Şi lupte-se, și lupte-se, pină 
ce, când incepu să cânte cocoșii, acelii cine-va peri ca o nalucă. 

A doua nópte, feciorulü de împeratii celi mijlocii, păţi 
ca şi celi mare. 

Când se întâlniră ei, se vorbiră să spuie fratelui lori celui 
micii, pățenia lori şi să-l îmbie a priimi ca unulă din et, 
pe carele ilă va alege elù, să-lii insoțescă în n6ptea când va 
avea să păzescă densulii, de temă, ca să nu se răpue, ca u- 
nulă ce era mai tinără. 


254 


Dară feciorulu celü micii ali împăratului nici nu voi să as- 
culte de unele ca acestea, ci dise: 

Duce-m&-voiti singurii, căci trebue să fi sciută tata ce dice, 
când ne-a poruncitu să păzimi câte unulă singurii. 

Şi astu-felu, cum veni sera, se duse la locul de pândă. 
Şi de óre-ce scia ce-lii aştepta, elü îşi luă cu dânsulii armele 
şi se gati bine de luptă. Pe la miedulü nopţii se pomeni şi 
elu cu cine-va că vine. Vru elù să întrebuințeze armele , dară 
unde îi dadu ala pasi; căci elŭ se arată ca o vedenie esindü 
ca din pămîntu, şi se luară la trântă. Lupta fu crâncenă, caci 
duhulii necuratii, — duhu necuratii era cel ce venea să des- 
grópe pe împărat ; — îşi pusese tote puterile ca sa dovedescă 
pe fiulă celui mai micu ali împăratului. Vedi ca duhuli scia 
că de nu va putea nici în a treia sâră sa isbutescă, apoi tre- 
buia să-și mute gândulii; nu mai putea adeca să-lu desgrópe - 
nici la aminti. Fie însa ca și baiatulti nu se lasă mai pe josu. 
Şi cum spuseiu, se luptară pe capete; dară luptă nu glumă. 
Curgea sudorile de pe fiulu împăratului şirâe, şi nu se da 
netedului nici câtu. Lupta ținu,—şi o luptă de mârte,— pînă 
despre cântalori. Cum se audi cocoşulu, duhulu peri ca o nă- 
lucă, dar şi baiatulă cădu josü de ost=nitu. De mai ţinea 
lupta, numai câtii ai atita unu focii s'arii fi muiatiă, si cine scie 
ce se întâmpla. Cum cădu fiulii de împ&rati, pe mormântul 
tătână-sâi, acolo şi adormi. Atitii era de ruptu de oboselă. 

Când se deşteptă, ce să vedeți D-vâstra? Sorele răsarise 
de multă şi se urease ca de trei sulițe. Ce să faca elù? Să 
se intârcă a casă, dioa 'n amiada mare, să trecă prin orasü 
aşa înarmată de susă pînă jos, îi era ruşine;să rămâe a- 
colo, nu se putea. 

Ce-i veni lui în gândii, că numai o luă rara, vara, către o 
pădure ce era p'acolo p'aprâpe, ca sa-şi petrâcă dioa cu vi- 
natulii, şi mai către seră să se întorcă acasă. Şi asa, mer- 
gândi elü prin pădurea aceea, îlă apucă gândurile. Eli cv- 
getă, ca ce să fie pricina de le-a disii tata-sëü să-i păzescă 
mormîntulii în trei seri d'a rânduliă. 

Şi mergendu așa, fără să scie nici elii unde merge, şi cu 


255 


gândurile duse, se pomeni ca perde poteca şi nu mai scie 
unde merge, Dă în susă, dă în josü, drumulă nu-lii mai gă- 
sea, Mai se întârse în drepta, mai la stânga, ași! în locă să 
iasă la lumină, elü se ratacea şi ma multu. Dibuindu prin 
codru, şi cercetândii să dea peste potecă, eşi la ună lumi- 
nişii, şi acolo în mijloculii luminişului zăvesce unu focü mare 
și pe focu o cracatită, din care esia unu felu de glasu, dară 
fară să scie elu ca ce să fie. 

Stete locului, şi mai asculta, Audi ca şi întâiul. Se mai uită 
odată, dară nu vëdu pe nimeni. Ce să facă ? Să se ducă a- 
colo, nu-i da meşii, caer nu scia ca ce dracovenie să fieaia. 
Atunci întinse şi elu arculi, dete drumulu sageti si, trancù t 
lovi dreptu în capulu crăcatiţei, şi îlu si dete josu, 

Întwaceeasi clipă, tóta pădurea începu a haui, de-ți lua au- 
qulu, şi de odata se arată înaintea lui sépte smei, îlă în- 
conjoră, pune mâna pe elü, si sfatuescu cum sa-lu pedep- 
sâscă, pentru ce să dea elu drumulii Agerului pământului, 
pe carele ei lu-a fostu închisu în carentița aceea, 

Unulii gicea să-lă tae. Altulu sa-lu spândure, Altulu să-l 
jupóe de viu. Alţii în felu de feli de chipuri si-ti chinuiască 
pina lo omori, Îară celü mai bătvânu dintre denşii dise să-l 
lase cu viaţă, caci cine scie la ce le-o fi şi elu bunŭ, pote că 
va isbuti elu sa le fure pe fata unui împěratů după care um- 
blaii ei sa o răpėsca, și nu puteau. 

Fata acesta se afla închisa de fată-seu întw'o casă, ale căriă 
uşi erau închise. Tat's&ii odată pe anii o lasa dascuiată, şi 
atunci, la o use sta de paza unŭ cocoşu, și la cea laltă era 
unii clopoţelii; şi nu putea nimeni să se apropie, căci cum 
punea cine-va piciorul pe pragi, ori clopoțelulii se trăgea, 
gri cocoşulii cânta. 

Fiuli de împăratiu se făgădui ca va cerca şi eli. Și aşa 
iü lăsară Smeii vii. Eli se duse binisorü, şi pînă a nu pune 
piciorulă pe pragt, întinse mâna fară să-l simţă nici măies- 
rele, apucă cocoşulii de pâtii şi i-li răsuci, de nu mai dise 
nici pis! apoi deschise uşa încefişorii, trecu la cea-laltă. uşă 
fură clopoțelulă, şi se întorse de spuse smeilori, să intre 


LS 
Le 
G 


unulii câte unuliă, eă elü fi astepta la uşa, pe din năuntru. 

Smeii ilü ascultară, orbiti de lăcomia ce aveati ei să pue 
mâna pe fată. Şi apoi, de smei, smei; de voinici, voinici; 
dară se vede că erai cam năsafleți, de ascultată la gura bă- 
iatului să intre după deusulii câte unul, unulü; aci fiulü 
celü micii alti împăratului sta acolo înăuntru cu palosulü în 
měnă, fără să scie smeii, şi cum intrai, elù, hârst! le lua ca- 
pulu şi îi tragea cu totula în cămară. Eăcu unuia, făcu la doi, 
pîna la alii şâselea. Dracul de smeü celui d'alü şaptelea, pe 
semne că elŭ nu era tocmai atătii de nataflete, căci par'că-i 
spuse draculü la ureche ce prăpădii li se gătesce acolă înă- 
untru, că nu-i veni să intre şi fugi. 

Baiatul aşa de încetii şi usorü lucrase, în câtă fata nu 
simţi nimică. Ea dormea dusă în pati, fáră să aibă vr'unü 
habară. Atunci şi elŭ se apropie de fată, — si, dreptulii lui 
Dumnedeiă! nici că mai văduse pină atunci aşa frumuseţe,— 
îi luă inelulii ce avea în degetulii celii micii şi marama de 
pe faţă. Cu aceste doă lucruri se intórse elii acasă la fraţii 
săi, fară să le spue co-va, din cele ce i sati întemplată. 

Tata'li fetei împăratului, carele scia ca umblă nisce smei 
sa-i răpéscă copila, nu mai putu de bucurie când îi vëdu mă- 
celăriţi. Şi cu socotelă că de aci înainte fata îi va fi scăpată, 
puse să se strige prin tote respintile cetațiloaii din lume că cine 
va fi acelui viteză care a repusii pe smei, să se îmfăţişeze, 
ca să-i dea fata după dănsulii, si jumătate împerăția. 

Nu trecu multi și étă că vine la impëratulü unu Hganu 
urîtă şi buzată, şi negru, ciumă uu altii ce-va, şi spune că 
elü a omoritii pe smei. Şi ca să încredinţeze pe împăratul 
de spusele lni, își arătă cu mândrie satárulü plină de sânge și 
hainele stropite. Elă isi umpluse satárulü şi hainele cu sân- 
gele unui calti alii seu, stătutii de bătrâni şi pling de tecna- 
fesu, cu care nu mai avea ce lace, şi-lii ucisese ca să-i ia, 
pelea. 

Împăratului nu-i prea venea la socotelă să aibă ginere pe 
unu țiganu, dara fiindii-că apucase "de-şi dedese cuvîntulii 
voia acum ca sa'şi-lii He. Şi pînă să se facă logodna, pofti 


257 


pe țigani la o masă pe care o dădu împăratulu pentru mân 
tuirea fie-sei de smei. Tiganulü şedea la masă pe şepte perne 
şi da drâpta impăratului. 

Pe càndü mâncaii ei acolo şi se chefueaii, étă că vine si 
feciorul împăratului celt cu jsbânda şi d'abia d'abia, isbuti 
să intre ca să vorbescă împăratului. 

Intrâudi la masa împ&rătescă fiul împăratului începu să 
laude pe celü ce făcuse ishânda şi să heretisescă pe împă- 
ratü pentru scăparea fie-sei de la rele. 

— Eŭ am omorită pe smei, dise ţiganuli fuduli, fudulü. 
Ce socotesci tu băete, câtă m'amii mai luptat ! 

— Aşa o fi veriscane; dară mie pare că totii nu-mi vine 
a crede că tu să fi făcutii o asa ispravă. 

— Ce staţi de mai ascultați la bârfelele mojicului ăsta ? 
slujitori! dați-lă afară ! 

— O! o! voinicule, mai încetii mai înceti te-ai prea gră- 
bitii; nu e de nasulii teŭ o asemenea bucăţică! Ca să te cre- 
demü că tu ai făcută o aşa vitejie arată-ne vr'uni semn, 
care să ne scotâ din bănuială. 

— Dară mai semnii ca satârulă şi hainele mele cele stro- 
pite cu sânge, ce mai poftesci °? 

— Celi ce a făcută o asemenea vitejie nu credii eŭ să fi 
fostii elü aşa de usurelü în câti sănu fi luată vr'unii semn, 
cu care să-şi dovedească fapta. 

— Ce mai aşteptaţi slujitori? Daţi afară pe smintitulü ăsta 
carele vine să ne strice cheful. 

— Ia, mai stai o lecuţă voinice, îi dise atunci și împ&ra- 
tulii, carele ascultase cum nu se înţelegeaii ei la cuvinte. Cum 
cam dai tu să se înțeleagă par'că arii veni la prochimeni. 

— Eŭ socotescti mărite împărate că celi ce a făcuti o a- 
semenea vitejie nu credă să se fi culcatii pe urechia aia şi 
să fi stati numai aşa cu degetul in gură, după ce a ucisi pe 
smei şi sa vëdutü stăpână pe cămara unde dormea împtră- 
tesa, trebue să fi luată elti vr'uni semni cu care să dea la 
ivelă vitejia lui. 

Pe cândă vorbea feciorulii împăratului pernele sărea una 

17 


_ 258 


câte una de sub ţigani. Pe semne că se toti sicáia pe sca- 
unii de neastâmpării şi de frică pentru mişelia ce făcu. 

Iară fiul de împăratii, âncă vorbind, scâse mărama și 
inelului ce luase fetei din degetă. 

— Aoleo! astea suntii ale mele dise şi fata, şi mi-a peritii 
în învălmăşela cu omorulü smeiloră 

— N'a periti, domniţa îi respunce fiulü de imprëatü; ei 
ți le-am luată după ce amü ucisă şâse smei, şi îmi pare 
rëü că mi-a scăpatii și celui d'alii șeptelea. 

Atunci împăratulă resuflă de bucurie că a scăpată cu faţă 
curată pe fie-sa de o însoţire ce nu-i venea la socotelă de 
loci, de loci. 

Si infruntándü pe ţigani, după cum i se si cădea, porunci de 
aduse doi armăsari neinvăţaţi. Legă pe ţiganii de câdele cai- 
loră şi împreună cu dânsulă şi unŭ saci de nuci. Apoi dete 
drumulü armăsarilori de se duseră în lume şi unde cădea 
nuca, cădea şi bucăţica din ţigană pînă ce nu se alese nici 
prafu de elù. 

Apoi se făcu gătire de nuntă pentru feciorulu de împăratii 
celii vitedi cu fata cea frumâsă ca o dină. Şi gătindu-se şi 
dice de multi sosindii, porniră cu toţii la biserică. Lumea 
după lume se luaseră după dânşii să-i petreacă la biserică, 
Împăratulă si împărăteasa, mirii şi rudele lori erati în că- 
rule ferecate numai în aurii. 

Cândă fură aprâpe şi mai avea numai câți-va pasi să facă 
pînă la biserică odată se audi o vijiitură grâsnică, şi numai 
étă că smeulii d'alu şeptelea dă năvală peste dânşii. Odată 
plesni dintr'un bici, şi căruțele tâte se făcură stane de piatră 
fără numai împăratulă şi mirii scăpară. Pe mirâsa o înhăţă 
smeulii de mijlocii, o rupse dintre ai sei, se înălță în aeru şi 
se făcu nevădutii cu fată cu totii. 

Toţi rămaseră buimăciţi de spaimă. Iară ginerile se supără 
mai cu asupra de câti toți. Îşi muşca mâinile de supărare 
cum de n'a pututü elă să pue mâna şi pe acestii blestematii de 
smeúü să-lii omâre, căci étă acum ce neajunsů îi făcu. 

Ce să facă acumi? Fără logodnica lvi nu putea să ramăe; 


259 


să se duză să o cante; dară unde? Se frământa, bietulii şi nu 
scia cumii s'o nimerâscă mai bine. In cele din urmă se ho- 
tări, ca, ori ce o fi să fie, elŭ să se ducă să-și caute scrisa. 

Se cercă bietulii tatăl fetei să-lii oprescă, ca să nu se 
rěpue şi dânsulii în deșertii; dară giaba, nu fu cu putință a-lŭ 
opri; şi-o pusese elii în capii, și căta să se ducă. Își luă 
deci niţele merinde cu dânsul și plecă. 

Eşindi pe câmpie, luă drumulii d'a lunglui şi aide, aide, 
trecu păduri şi văi, trecu pustiuri, dumbrăvi, munţi şi văl- 
cele pînă ce ajunse la unii codru mare, mare, fără căpătâi. 
Orbăcăindă el p'acolo prin desişă, dete de o poiană. Acolo 
in poiană şedea cineva la focii. Tocmai şi eli își isprăvise 
merindele şi se duse drepti la omulu ce şedea la foci. A- 
cela cum ilü vădu, îlă cunoscu şi începu să-i mulțumâscă că 
Va scosti din ghiarele smeului. Pasă-mi-te era Agerulii pămîn- 
tului. Acolo trăia elü. 

Stătură ei ce stătură de vorbă, se întrebară de ale sănă- 
tăţii, îşi spuseră păsurile, şi apoi feciorulă de împărat dise : 

— Acumii më ducă să-mi cauti logodnica pe care mi-a 
răpit'o Smeulü. Nu scii tu, vericule, încotro va fi sedéndü 
spurcatulii ? 

— Cam greă lucru este ce vrei tu. Şi eŭ te-aşi sfătui mai 
bine să-ţi cauţi de trebă şi să lași la naiba si Smeu şi totii, 
că pâte să-ți ră] ue viaţa. 

— Se vede că tu nu înţelegi, îi respunse voiniculi, că fă- 
ră de logodnica mea nu mai poti trăi, suntii hotărâtii a më 
duce după dânsa şi dincolo de lumea asta, și ori voii isbuti 
să-mi iaŭ soţia, ori îmi voiü frânge şi ei junghetura umblândi 
după densa. 

Atunci Ageruli pămîntului vëdéndü aşa, îi spuse că Sme- 
ulă nu este tocmai, tocmai de temutii, dară mumă-sa, că e 
şi vrăjitere de mare căpătâiii, şi pe ea trebue so omore mai 
întâiii. Apoi flù îndreptă pe unde să mârgă ca să ajungă la 
casele Smedicei si ce să facă ca să pue mâna pe odorolă ce 
căuta elù. A 

Atita voi să scie feciorul de împăratii. şi după ce primi 


260 


de la Agerulii pămîntului câte ce-va de ale gurei porni şi 
se duse, si se duse, pină ce ajunse la hotarele Smeilorü. Şi 
ca să nu ne perdemii vremea de gâba înşirândii gfutăţile 
ce întâmpină bietul feciori de împărată în cale, să vă 
spuiü cumü a ajunsii şi cum și-a isbânditii. 

Aci dacă ajunse, făcu tocmai pe tocmai cum ilü învățase 
Ageruli pămintului. 

Drăcdica de mumă a Smeului dormea numai la nămiedi 
când sórele stă în cruci. Şi cândi veni fiulii împăratului, si 
stătu la pânrtă, ea tocmai adormise, cătându-i în capii slujnica 
sa. Acâstă slujnică, şi ea totii răpită era și viţă de boerti. 

Stândii elit acolo şi uitându-se la cotorânța de babă cum 
îi căuta în capi, fata acesta îl zări. Elü îi făcu semnii 
Fata puse binișiorii capulii babei po e pernă, şi veni numai 
de câtii la feciorulii de împăratii să vadă ce voesce. 

Şi după ce se înțeleseră la cuvinte, fata îli băgă într/o că- 
mară şi acolo îl învăță cum să făcă, după ce elù îi făzădui 
că o va scăpa şi pe dânsa de robia Smeóiceï. 

Baba clânţa, muma smeului, dise ea, are daruli să nu 
m6ră câtii va fi cada (tocitârea) ce stă ici după uşă. În ea,suntii 
o mulțime de suflete, şi când sarit întâmpla să o răpue. 
cine-va, ea dă fuga şi sârbe din sufletele închise în cadă, 
şi câștigă putere şi viață din noŭ. 

Fiulă împăratului pînă să se scâle baba, se apucă de în- 
gropă cada în pivniţă. 

După ce se deşteptă baba şi audi că nescine a venită şi 
vrea să se întâlniască cu dânsa, se duse numai de câtii în 
cămara unde o aștepta fiul împ&rătului;, vedi cá acolo voia 
să vorbâscă ea cu cei ce veneaii la densa. 

Aoleo ! era să uitii a vë spune că în curtea Smedicei era 
de jurii împrejuri par! înfipți în pămîntă, şi în fie cwe pară 
câte unŭ capii de omi din cei ce îi trăgea ata la morte şi 
îi împingeaii păcatele să-i calce hotarele. Numai unulii mai 
rămăsese fără de capi, şi acela striga babei: capi! capü ! 

Nu e vorbă, fiulii imp&ratului o cam băgase pe mânecă 
de frică, dară îmbărbătată de fata, slujnica babei, își luă 


261 


inima în dinți dicândi: vei mai căpăta și tu capi la moşii &i 
verdi, ori la paştele cailor. 

Viindü baba la densuli, începu să-i vorbâscă cu nisce gra- 
iuri mieróse şi ademenitâre, de ari fi supusă pe nu sciii ce 
voinici de ari fi fostă. Fiul împăratului scia la ce să se a- 
stepte, și sta şi elü gata de luptă. Âncă vorbindi, baba se fa- 
cea că nu sciü ce căuta pin casă, şi luándü nisce ite ce e- 
raŭ agățate intr'unü cuiă, le puse pe dânsa. Odată se schim- 
bă într'o catană (oșteni), cu sabia gólš în mână. Atunci şi 
fiiuli împeratului, fără a mai zăbovi nici o clipă, și mai iute 
de câtii ai gândi, scóse paloşulii şi îi tăe capulă, retedându-lii 
de noă ori. Vedi că aşa ü învățase fata. 

Afurisita de babă aşa cu capului retedati sărea prin casă 
de colo până colo, căutândii cada cu sufletele, ca să le sór- 
bă, şi dacă n'o găsi, cădu josti si crăpă. 

După acca fata din casă a babei arătă voinicului fii de îm- 
p&rată calea ce ducea la casele Smeului, şi îli învăţă ce să fa- 
că şi acolo. 

Si ajungendiă la locuința Smeului, merse fără frică drepti în 
cămara unde şedea logodnica sa, caci diua smeulă se ducea la 
venati, unde se întorcea tocmai sera. 

Fata de împărat cumi iü vădu, nu mai putu de bucurie. 
Pînă una alta, elü o rugă să întrebe pe smeü în ce îi stă pute- 
rea, iară fiulă de împărații se întârse la curtea babei şi remase 
acolo peste ndpte. 

Venind smeuli acasă, fata îl întrebă unde îi stă puterea ? 
Eli îi trase o palmă ca la urlati. Ea, prefăcendu-se a plânge şi 
a fi bolnavă, Smeuli se căi că s'a iuţitii şi îi spuse o minciună 
Puterea mea, dise el, stă în stâlpul porţii. 

Adoua di spuse lui Fătit-frumosă, şi elü nu credu. Fata pre- 
făcându-se mâhnită că nu scie in ce îi stă puterea, păți însă 
ca şi de rândulii trecuti, apoi smeuliă îi spuse încă o minciună 

Dacă vădu fata că fiulü de impëratü nu crede, — vedi că 
scia eli ce scia, — ea se făcu bolnavă. Cândii veni smeulü a 
treia di de la vinată, găsi pe fată in pati. Se duse elii so ìn- 
trebe ce are, și ea îi respunse: ami cădută la pată de întri- 


262 


stare, pentru că tu tăinuesci de mine in ce stă puterea ta. 
Smeulii trase fetei si de astă dată o calcavură de audi câinii. 
în Giurgiu. Atunci ea se pretăcu asa de bolnavă, în câtă 
Smeulă credu că o să dea mâna cu mârtea. Şi căindu-se de. 
ceea ce făcuse, şi voindü so mângăe, îi spuse drepti. 

Puterea mea, dise eli, stă intr'o scrófš care se tăvălesee 
câtă e diulică într'o lacovisce de lapte dulce. Acea lăcovisce 
nu este tocmai departe de aci. În serófá este unŭ epure, în 
epure o prepeliţă, şi în prepeliță sântă trei vermi. Acestia 
suntü puterea mea. 

Atita voi şi fata să scie. 

Cum se făcu dioă şi Smeulii se duse la vinatii, étă că vine 
şi fiuli de impëratü să cerceteze despre cele ce aflase fata 
de la Smeŭ, căci dorul de a-și vedea cu unti cesti may na- 
inte logodnica acasă, nu-i da răgază să zăbovăscă mai multü, 
Fata ií spuse totii ce află, din firii pînă în aţă; éră elù plecă 
numai decât. De milă de silă, luă elă si nițele merinde ce-i 
dase fata; dară lui nu-i ardea de mâncare. 

Merse, merse, şi ră merse. Merindele se sfivşi. Eli merse 
voinicesce pînă ce în deseră ajunse lihnitii de fâme, şi se- 
tos, de se ferescă Dumnedeiă, într'unii codru, unde dete de 
o colibă. Intră înăuntru și găsi uni omii orbü ce-și mânca 
mămăliguța cu lapte dulce. Se apropie şi elü binişoriă ; fără 
să prindă de veste ovbulă, și mâncă pînă ce-și momi fómea 
Gre-cum. Orbului băgă de semă că prea să sfârşesce curând 
leguma de pe masă. Se miră. Eli scia că de altă-dată îi era 
de ajuusii mâncarea : de astă-dată însă nu se săturase. Ínte- 
lese elü că trebue să se joce vre-o drăcie la mijlocii. Atunci 
întrebă : 

— Cine este de-mi ajută la mâncare? De este omü bunii, 
fie bine-venitit, ră de este omii răi, să se depărteze, că nu 
va fi bine de elù. 

— Omu buni, moşicule ; suntu călător, şi pînă una alta, 
aşii voi să găsescii ce-va de lucru, 

Unchiaşulă celü orbi priimi bucurosi să intre la densulă în 
slujbă’ Hü puse să-i ducă turmulița de oi la pășune; dară 


263 


avu grije a-i spune să nu care cum-va să trecă peste hota- 
rele moșiei lui, pe loculii serófeí din lăcovistea de lapte dulce, 
că va fi vai de capul lui, şi va perde si oile. 

Fiulă împăratului se fâgădui că va asculta (de cuvintulü 
orbului; dară chiar în dioa dintâi trecu, [și oile păscură 
&rba cea mare şi móle ca mătasea ce se afla pe moşia scrâfei 
cu nesaţiii. Când veni sera acasă, laptele ce deteră oile fu de 
ajunsi pentru amândoi, şi âncă si rămâse. Orbulii se minună 
şi dise fie-sei să se ia după dânsulii a doa di si să vadă d'a 
minune ce face argatulü. 

Cum plecă cu oile argatulii în diminâța următâre, fata făcu 
precum îi disese tată-său, Elii se duse drepti, ca pe ciripie, 
tocmai pe moşia scrâtei cu oile la pășune. Fata se sperie, 
dară se piti şi tăcu din gură, să vadă ce se va întâmpla. 

Ce să vedeţi D-vâstră? Unde veni serófa cu o falcă în ceri 
şi cu una în pămintii, şi năvală la argatulii orbului să-l 
sfîşie și mai multe nu. Fiulă împăratului sta tantosü cu pa- 
loşulii în mână, şi se luară la luptă; și lupte-se, si lupte-se, 
pînă ce amândoi obosiră de abia se mişcai. 

Atunci dise scrâfa: 

— Dac'arü fi cine-va să-mi dea niţel lăstarii de trestie 
şi unii ciobii de lapte din lăcoviştea mea de lapte dulce ți- 
aşi arăta eŭ cum să cutezi tu a-mi călca hotarele. 

— Dac'arii [i cine-va să-mi dea și mie unŭ colac să'mbuc, 
şi o bărdacă de apă de isvor să beau, ţi-aşii arăta și eŭ 
ție eine sunti eŭ, dise şi fiulii împăratului. 

Când, &că fata unchiașului celui orbă, care privea la lupta 
loră, că vine și dă fiului de împ&ratii să îmbuce colaculii ce 
şi-l luase ea, ca să aibă ce mânca la pândă, și fuga se re- 
pedi de-i aduse şi o bărdacă de apă de la isvorii. Flăcăulă 
mâncă și b&u, şi prindendi putere, răsturnă pe scrófă, se puse 
călare pe dânsa, şi-i tăie capuli. 

Apoi o spiatecă si îngriji să nu scape Epurile. Puse mâna 
pe densulă, şi spintecândi şi epurile, prinse Prepeliţa. Şi sco- 
țendi din rerunchii Prepeliţei cei trei vermi, îi băgă în sinü. 
după ce le suci nitelü găturile. 


264 


Întorcânduse la unchiașii, își luă dioa bună de la orbă şi de 
la fată, spuindu-le că în curândii va afla despre dânsulii, si 
intr'unü sufleti se întârse la curtea Smeului. 

Aci daca ajunse îşi schimbă vesmintele, se făcu doftori, și 
incepu a striga: 

Lecuri de vindare, lécuri | 

Smeulii cumiă audi, trimise de-l chemă, că lui nu-i prea era 
bine. De câte-va dile, gainea aşa lingedendii, Nu-i era toţi boii 
acasă, vedi bine, că puterea lui se afla acum în sînulù fiului de 
împă&rati. Se îmbolnăvise. 

Dacă veni fiuli împăratului si îlu întrebă Smeulü de pâte 
să-lă facă sănătosti, prefăcutuli doftorii îi spuse că se va însă- 
nătoșa, dacă se va scălda în lapte de epe. Smeulii porunci nu- 
mai de câtii şi-i făcv o bae din laptele epelorii lui, pe carele 
pusese densulă de le mulse, Când intră în bae Smeuli, ñulü 
împ&ratului mai răsuci o tonă găturile vermilorii ; iar Smeulii 
odată sări în sus, dicéndü: 

Acum mi-e bine ca şi când ereami la sînuli mamei. 

Şi dándü doftorului daruri scumpe îlŭ pofti la masă. Vedi 
că smeulă nu cunoscea cine era doftorul. Ospitându-se, şi 
stândi ei la taifasü, fiulii împăratului întrebă pe smeü: De ce 
tr&hă sunti bicele alea ce le ţii atârnate fie-care în cuiulti sëü 
pe păretele din fundi? 

— Cu unul, respunse smeulii, dacă voiii plesni odată, tote 
turmele mele se facă o nucă, Dacă voiti plesni cu al doilea tote 
coprinsurile mele se faci unii mări. Iară cu alii treilea biciü 
când plesnescii la spatele ori-cărui lucru, iü schimbi în 
stană de petră și când plesnescii cu elü în față, se desface fă- 
cutulti, si vine la adevărata lui ființă lucrulă împetritii. 

Cum află despre asta fiuli împăratului, eşi afară şi suci de 
totii gâturite vermilorii éră Smeuli crăpă îndată. 

Apoi luă bicele, plesni cu unulü şi tote turmele şi ciredile 
Smeului le făcu o nucă, pe care o băgă în sinü ; si plesnindii cu 
altult, tâte coprinsurile Smeului se schimbară într'unii mării, pe 
care 6răși îli băgă în sinü. Şi luându-și logodnica, se duse la 
orbi, dară nu-lŭ mai găsi, căci murise; luă deci cu dânsulii pe 


265 


fată, şi mergëndü la curțile babei, lvă si pe fata ce slujia sme 
Gicei şi se întorse cu tâtele acasă la împăratulii socrulii lui, 

Şi mergândii în fața carălori şi cailorii care remăseseră sta- 
pe de piatră, de când răpise Smeulă pe fata împtratului, plesni de 
trei ori în faţa lori, şi se fâcură la loci cum erati în dioa când 
merseră la cununie eï şi toți cei de prin căruțe. 

Cele doă fete ce le adusese cu sine fiului de împăratii, le dete 
de neveste fraţilori lui, 

Şi se fâcu o nuntă înfricoşată, d'alea împărăteșeile, cum 
sémšánü nu mai avu pe fața pămentului, şi se făcu o veselie 
de o ținură minte cátü trăiră locuitorii acelei împărăţii. 

Ami fostii şi eŭ acolo şi amü vëdutü tote chefurile, căci de 
n'aşii fi fostii, de unde aşi fi sciulii eŭ să vë povestescii. 

O lingură scurtă pe la nasulă cui n'ascuită. 


NOTA. Comunicat de Dr. Iohan Urban larnik, docent de 
filologia romană la c.r. universitate din Viena, şi profesorii la seóla 
c. r. reală. 


XXV 
q CEL TREL FRAȚI ÍMPERATI 


AN fosti o dată ca nici odată, etc. 

S A fostă odată unŭ Dietii omi săracă. Eli avea femee 
Z și trei copilaşi. Lucra bietulii omă de da pe brânci, di 
și nâpte, ori ce si pe unde găsea, și doč în teiü nu putea lega 
şi el. Bieţii copilași erai mai multi flămânqi de câtă sătui, 

Întv'o dimineaţă, plecândi la pădure ca să aducă ce-va uscă- 
turele pentru casă, vădu într'unii copaciti unii cuibi de pasăre. 
cum nu mai văduse elii pînă atunci. Se miră niţel. apoi 
par'că-i da cine-va ghiesii, vru să scie ca ce felii de pasăre sa 
fie acea ce se adăpostea în astü-felü de cuibi. Își lepădă ca- 
levrii, își scuipă în palme şi se agăță de copaciii cu să se urce 
în elü, incetii incelü, elü se sui pînă la cuibi, se uită într'in- 
sulii ; pasărea nu era ; cândă ce să vegă? unii oŭ ca degăină. Așa 
de frumosă era oulü, si luciosă, luciosti, în câtă par'că-i era 
milă să pue mâna pe densuli. În cele din urmă, îl luă şi-l 
băgă in sinü. După ce se dete josii, culese câte-va uscături» 
făcu o sarcină mică, o luă la spinare şi plecă cu dénsa a casă: 

Copii, când vădură oulü, săreai de bucurie. Se miră şi fe- 
meea lui, căci nici ea nu mai văduse unii astii felii de oŭ. Nu 
scia cum sa umble maï binişorii cu dénsulü, ca să nu-lă scape 
josü să se spargă. Unulii dicea ca să-lit câcă în spuză şi să 
mânânce toți dintr'Ensulă, altulu dicea ca să-li fiarbă; altul 
dicea cu să-li păstreze. 

Muneitorulii însă dise că mai bine ară fi să se ducă cu elŭ 
în tîrg să-lă dea pe bani, că toti şi-a perdută elă dioa de 
muncă, şi cu ce va prinde pe densuli să ia nitelü mălaiii. 
Toţi găsid cu cale că așa este maï bine să facă. 


267 


Se duse deci cn oulü în tirgü, Se aşedă și bietulii muncitorii 
în rendii cu femeile ce vindea ouă. 

Umbla &menii de colo pînă colo şi cumpăra mereii la ouă 
dară la elii nici unulü nu venea. Se mira cum de nu-lti întrebă 
şi pe densulii nimenea de oulii lui. În cele mai de pe urmă 
€că unii neguțătorii chiabură că vine şi la densulti. 

— De vindare ai oului ăsta, prietine ? îi dise. 

— De vindare, jupâne. 

— Ce cei pe dânsulă? 

— Păi, ce-i vrea să-mi dai, jupâne, 

— Să-ţi daŭ o pungă de bani. 

— la lasă, jupâne, nu-ţi mai bate jocii de mine, dise elù şi 
se uita în altă parte, credendii că ride de elù, pentru că venise 
la tergă numai cu unii oii. 

— Ba nică risü, nici nimici, începu a dice negustorului 
celii chiaburii. Etă do& pungi; nu credii să-ți dea altulii mai 
multii. 

Şi seóse pungile cu bani, i le puse în mână, luă oulă şi plecă. 

Bietuiă omü rămase înlemnitii în locii, uitându-se după ne- 
guțătorii cum se ducea. Nică că-i venea măcarii să credă ochi- 
lorii. Şi apoi unde se mai audise ca un oŭ să se vândă cu doă 
pungi de bani. 

Când se deşteptă din zăpăcéla Lui, pipăi pungile să vedă nu 
e vr'un visii; apoi vru să alerge depă neguțătorii să-l întrebe 
de n'a fácutü vr'o greşelă. Dară ia pe negutfátorü de unde nu e. 
Elă îşi căutase de drumu veseli că cumpărase aşa oŭ. 

Dacă vědu şi vědu, deschise şi elü pungile, se uită în ele, 
dară odată iü luară de ochi banii ce era acolo. Apoi le strânse 
la locti, le băgă în sinü și plecă să-şi cumpere merinde. Umplu 
unŭ sacii cu de cele de trebuință şi o luă către casă. Se toti 
temea si se toti uita în tóte părțile să nu care cum-va să vie 
cine-va să-i ia pungile. 

Când ajunse acasă, trânti sacul josü şi dise. 

— Etă, nevastă, ce minune făcuiu -eŭ cu oulii ăla posnaşii; 
vedi tu? 

— Vëdü. Dar ce e în saculă ăla marele? 


268 


— Ei! dară ce nu e; aia intreebá-më; mălai, fasole, pas- 
tramă, peste sărată, cepă, ardeii, usturoiti. 

— Şi unde le duci? 

— la audi unde le ducă! acasă, fă, ţie şi copiiloră, unde să 
le ducă? 

— Ce vorbesci, bărbate ? ori ai căpiatiă astădi. Vedi mă, că 
ţi le o fi dati cine-va să le duci aiurea; și tu, sciindă lipsa de 
acasă, t'ei fi rătăcită cu ele încâve. Când ai mai făcutii tu astă 
comedie să vii acasă cu merinde câtă munca ta pe dece dile? 

— Păi bine, fa, nevastă, nu-ţi spuseiii că comedia asta o 
făcu oulii ăla posnașii de-l găsiiii eŭ adi în pădure? 

— Ce spui, bărbate ? atitii a făcută oulii ăla, câtă ai dati tu 
pe tote astea? 

— Hei! dară când &i mai vedea și p'astea! să vedem ce o 
să mai dici. Atunci scâse pungile şi resturnă bani în patii. 

Femeea remase înmărmurită cu ochii ţintă la bani. 

Copiii carii pînă atunci r&scolea prin sacii, şi înhăța cu diaţii 
când din una, când din alta, cum audiră zornăitulii banilorti» 
alerga de la saci la bani şi de la bani la sacii. Ei nu se puteai 
sătura vëdéndü atâta belşugii în casa lori. 

— Bărbate, mai dise femeea, dară asta nu e lucru curati: 
Atâţea bani pentru ună oii de găină! 

Şi pipăea banii së vadă nu care cum-va sunti niscai fer- 
mece, ori, altti-ce-va, 

— De găină de negăină, uite ami vinduti cu două pungi 
de bani, cum îi vedi cu ochii verdi. Apoi ori că elü a făcutii 
atîta ori că negustorul la care Lami vindutii n'a fostii omü 
curată, eŭ nu sciù. Atâta sciă numai că trebue să mulţumim lui 
Dumnedeii că ne-a învrednicitii să vedemii şi noi odată cu o- 
chii ce este belşugii în casa nóstră. Acum vedi de rostesce de 
masă, să mâncămi şi să ne veselimi. 

Așa si făcură. Tótä dioa într'o veselie o duseră. 

A doua di se sculă de dimineaţă, se găti şi plecă la muncă. 
Nu sciă însă cum făcu elü, nu sciù cum-drese, că se pomeni é- 
răși în pădure. Nici elă nu scia cum venise acolo; scia numai 
că elü la muncă plecase. 


269 


Daca vědu asa, cătă copaciulu, se sui in el, și mai găsi 

3oy 
unŭ oŭ. 

Se duse cu elü în tirgu şi mai luă încă două pungi cu bani 
totă de la aceli negustorii. 

Pasămi-te oule astea erai de diamanti, care fáceaŭ de dece 
ori atâtii câtă îi da lui pe ele negustorulii. 

Elti insă era bunü bucurosü că lua şi atátü ; căci scăpă de să- 
răcie, elü şi cu toţi aï lui. 

Cumpără de astă dată haine pentră copii, căcă erat goi. Mai 
luă nisce unelte şi dichisuri. de ale lui pentru muncă, şi pentru 
casă, căci nu credea că o să fie în tote dilele pasce, să toti gă- 
séscă la ouă d'astea scumpele. š 

Câte-va dile d'a rândulă se mai duse elü în pădure și totii 
găsea câte unii oŭ. Se făcu însă mai năzurosi în târgă, finu 
mai la preţă, şi cu mirare vëdu că scóte câte patru pungi de 
bani în locă de doč. 

Apoi daca vădu elŭ că aşa merge treba, îşi fâcu o căscidră, 
își maï îndulci şi el traiulă şi-şi dete copii la dascălii ca să 
înveţe carte. 

Îtruna din dile ducenduse mai de diminétš să-și ia merti- 
culii, dete peste pasărea, ale cui oüë le lua elù. Sta pe cuibü. Aşa 
frumuseţe de pasăre nu mai văduse nici mai audise. Îndată îi 
trăsni prin capi că ară fi bine să o aducă acasă la dânsul. O 
şi luă binisorü, și cu mare hucurie aduse la bordeiulii lui pe 
stăpîna ouelortă. 

Apoi ducându-se în tîrgŭ, porunci o colivie forte frumâsă si 
forte mare, în care colivie işi aşedă găina şi o îngrijia ca pe 
copii lui. 

Cu chipul acesta scăpă şi de drumuli de tote dilele prin pă- 
dure, şi de suitulii în copaciti. 

Găina îi oa în tote dilele câte unŭ oŭ, în colivie. 

Îmbogățindu-se elü, goni sărăcia din satulă lui. Făcea bine 
la totii satul. Ajuta pe ori ce nevoiaşi, cumpăra vaci la tote 
văduvele ; ocrotea pe toți copii sărmani. 

Omuli este nesăţiosi. Cu câtă are totii ar vrea să mai aibă. 
Muncitorulii, după ce vădu că are destulti, începu a face negofü- 


270 


Şi fiind că negoţulii când merge bine, de firea lui este ca să se 
întindă ca pecingenea, dete ghiesi muncitorului să călătorescă 
prin țări streine după negoți, 

Porni dară într'o căl&torie fârte depărtată peste mări şi țări. 

Într’o di când lipsea și nevasta lui d'acasă, copiii intrară în 
colivie ca să se jâce cu găina. Jucându-se ei acolo, unulü din ei 
ridică aripa găinei şi vede că este ce-va scris acolo: 

— Să te vëdü, nene, dise celii mijlociii către celii mai mare 
din frați, poți tu să citesci ce dice aici? 

— Ba nici bóbă, respunse elii. Astea pare-că nu suntii slove 
de care ne arată dascălulă. 

— Să mergem să chemămii pe dascăl, să ne spue elă ce 
dice acele slove, dise celi may micii din frați. 

— Bine dici tu, răspunseră amândoi frații mai mari, să mer- 
gemü, să mergemil. 

Şi într'uniă sufletii ajunseră la dascălă, îi spuseră si-1ü rugară 
să vie să citéscă, ca să scie şi eï ce dice acele slove de sub aripa» 
găinei, pe care o păztreză în colivie tat'alü lori. 

Dascăluli de o cam dată nu voi să cregă ceea ce-i spuneaii 
copiii; dară după ce-lă încredințară, se hotărî să vie intr'o 
dóră, mai multi de hatârulii lorăde câtă pentru vr'o ispravă. 

Cănd vădu acele slove şi le citi, dascălulii rămase înmăr- 
muriti, si întrându-i gărgăunii în capi, îi şi puse gândi răi 
găinei. Copiilorii însă le dise că acelea ce loră li se păreaŭ a 
fi slove, era uni fleacti si că nu însemna nimicit. 

Ce făcu dascălulii, ce drese, că se dete pe lângă muma copii- 
lori, şi cu şoşele, cu momele, îi intră pe subt piele şi se înădi 
cu densa 

Biata femee slabă ca toate femeile, se planisi dascălului. 

Intr'una din zile, după ce iși scoaseră ochii, dascălulii uitân- 
du-se la ea cu ochi galeși şi cu giugiuleli, îi dise: 

— Ce mult aşi pofti să mănânc o pasăre cu tine la masă 

— Măine e sărbătoare. răspunse femeea, voii trimite să 
cumpere o pasăre bună şi grasă şi o voiit găti după pofta 
inimidrei dumitale. 

— Daca ar fi vorba despre pastri de care se găsesc la totă 


271 


lumea, nu ți-aşiă fi maï spus dinte, căci ami şi eŭ destule în 
curte, slavă Domnului ! 

Dascălulă bătea séoa să pricepă épa, Femeii îi dete uni terti 
arsă prin inimă. 

— E, apoi ce felii de pasăre ai voi dumneta ? iü întrebă 
temeea. 

— Ce-va aşa, deosebitii, respunse dascălulă, Si ca să nu 
mai ocoloimă, ti-oiŭ spune romănesce pe şlei: am poftă să H 
măucâncti friptă găina aia a ta din colivie. 

— Vai de mine, dascăle ; dară cum asü tace eŭ una ca asta? 
Ce va dice bărbatu-mei când s'o intórce °? 

— Ort ce va dice, €că, tu să-i spui că a muritiă. Şi apoi nu, 
pricepi la ce să mai ţineţi o găină, care şi aşa e destulii de 
bătrână şi care peste curând negreşitii că totă are să moră. 

— Ori şi cum dascăle, totii nu-mi vine să facü una ca asta 
ca să nu se amărască bărbatu-meii. 

— Atâta trecere n'ami şi eŭ la dumnéta ? mai dise dască- 
luli. Asta îmi dovedesce că nu mă iubesci. Îmi pare răi că 
amù îndrăgită cu atita foci pe o nesimţitâre. Ei pentru 
dragostea ta asü fi dată prin foci şi prin apă, ca să-ţi facă vo- 
ile, şi tu pentru mine atita lucru să nu faci. Să scii dară că 
de adi incolo n'at să mě mai vedi; më ducă să mă înecii. 

Biata muere, începuse a simți și ea de densulă; apoi de 
frică ca să nu-și facă séma singură pentru dragostea ci se 
înduplecă şi fagădui dascălului că-i va da găina so mănânce 
friptă, singuri, singurelii, după cum dorea. 

Cum audi dascălulii de una ca acesta, îi dise că acum s'a 
încredințată că si ea ilü iubesce. Apoi puse la cale ca găina 
so gătescă bucătărâsa Lui. 

A doa di, după ce porunci bucălăvesei să nu lepede nimică 
din ale găinei, nici din măruntae, ci so frigă așa întrâgă în- 
treguliță, se duse la biserică, unde veni: şi temeea cu copiii. 

Bucătăresa făcu întocmai precum îi poruncise stăpâuu seü, 
însă pe când eva aprâpe să fie lriptă găina desavérsitü, copiii 
se intótserš de la biserică, de şi nu se isprăvise slujba, caci lise 


272 


făcuse lome şi se rugară de bucătărssa să le dea ce-va să 
mănânce. 

Cu atâta gingăşie se rugară copiii, în càtü bucătăresei i se 
făcu milă de denşii ; le dete câte unii codru de pâine, si pe 
lingă acesta, celui mare îi dete capul găinei, celui mijlocii 
pipota, şi celui mai mică inima, socotindi că acestea suntü 
lucruri de nimici. 

Copiii mâncară repede, şi se duseră éwšst la biserică. 

Dascălulii, care statuse ca pe ghimpi la biserică, cum eşi 
vari numai de câtii să se pue la masă. Numai gândindu-se la 
găină, îi lăsa gura apă. Dară se supără câtă unŭ lucru mare 
când vădu că i se aduse găina fără capi, fără pipotă şi fără 
inimă, Se cătrăni de ciudă şi de necazii dascălulii în câtii 
p'aci p'aci era să înebunescă. 

Atunci răcni ca ună leŭ la bucătăvesă întrebhând'o cum a 
făcută de i-a călcată porunca. 

Biata bucătăresă spuse lucrului cum se întâmplase, dicân- 
du-i că nu credea să se facă atâta tevatura pentru nimiculü 
ăsta de măruntae. 

Vădu că nu mai are încotro, şi se stăpâni, gustă câte ce-va 
din masă, se sculă forte amăritii și se hotări să porte sim- 
betele copiilortă. 

Femeea, de unde se aştepta să vadă pe dascălă mulțumită 
pentru că se jertfise să-i facă plăcerea, rămase uimită audin- 
du-1ü că este atâta de mihnit. Se duse dară pe lângă dánsulü 
şi cu felii de felă de vorbe dulci voi să-li înveselescă. 

Eară elù, care nu-și lua de locti gândul de la găină, îi dise: 

— Ai voit să-mi dovedesci că-ți suntii dragii când te-ai 
înduplecată si al dat găina s'o tae şi să o frigă. Ca să më 
încredințeză cu desăvărșire că më iubesci, amü să te puiti 
ăncă la o încercare Uni lucru amii să-ți mai ceri. 

— Spune, spune mai curândă, sulletulii meü, numai să se 
potă. Eu însă sunt gata si la morte să mergi, pentru d-ta, 
îi respunse fermeea. 

— Trebue să alegi una din două: ori să fii cu copiii tei, 
ori să fii cu mine. Şi étă de ce: sunt dascălii de atiti mari 


273 


de ani, și nu mi s'a întâmplată ca vre-ună scolari pînă acum 
să-mi fi făcutii ruşinea ce mi-a făcută copii tei. T6tă lumea 
scie, că pe copiii tei îi am mai de aprope de cât pe cei 
lalţi ; eŭ mă silescii cu ei să-i invëtü câte în lună şi în sâre 
fiindii-că ami voită să-i scoțiă ciraci ai mel; şi ei, ce să vedi? 
Lasă că facă mişelii si umblă ca desmeticii pe uliți, de s'a lu- 
ată lumea de gânduri cu ei, dară adi să iasă ei din biserică, 
să vie să mănânce şi apoi să se întârcă în biserică clefetindii 
din gură! Cu ce obrazů să maï esă eŭ în lume? Cine o să-și 
maï dea copiii la seóla mea? Şi de câti să-mi ésă nume rëŭ, 
mai bine să moră; căci étă ce glăsuesce o dicătâre: de cátü 
să ésă omului nume răi mii bine ochii din capi. 

— Ce stai dascăle de vorbesci ? Apoi la mine nu te mai 
gândescă ? Nu e păcatii de Dumnedeii să perdemii noi nisce co- 
pilaşi aşa de drăgălaşi şi curaţi ca mărgăritarulii ? Cum se 
póle una ca asta, ca eŭ să-mi perdü copilaşii ? Gândesce-te, 
dvăguțule sufletului mei, ci sunt copiii mei. 

— Ori ei, ori eŭ, respunse eli. 

— Bine, ce o să dică bărbatulii met când s'o întórce ? Lu- 
mea më va omori cu pietre când va audi una ca asta. 

Dascăluli vădu că a cam scrântit-o, şi o întârse pe fóia 
ai-laltă. 

— Eŭ nu dică să-i omorimii, ci să-i trimetemii de o cam 
dată la unt altii oraşii; să dică că i-ai trimisi pentru învăţă- 
tură. Nu mai potii, më înţelegi? să stea cu mine aici ; căci nu 
voiti să-mi dică lumea că suntii dascăli d'ăia terchea, berchea, 
trei lei perechea. 

Cu gura dicea elŭ unele ca acestea, dară în capul lui clocea 
alte gânduri spurcate. 

— EX bine, daca este aşa, mă învoescii: dară cum să fa- 
cemii ? întrebă femeea. 

— Forte lesne, respunse dascălulii ; la nâpte să-i închidernii 
într'o magazie, şi mâine, în faptul qilei, îi iaŭ eŭ într'o că- 
ruţă și i-oiti duce să-i asedü la unii prieten alii mei. 

Gândulii dascălului era să ia pe copii, Să-i ducă în pădure 

18 


274 


şi acolo să spintice pe câte unulü, unulii, şi să le seâță, din- 
tr'insií capul, pipota si inima găinei, și să le înghița elă. 

Dară noroculii nu-i sluji nici de astă dată. 

Copiii fură coprinşi de frică când se vădură închiși in ma- 
gadie. Începură să plângă. Celi mijlocii însă gise: 

— Fraţilori, ascultaţi-mă pe mine, că va fi bine de not toți. 
Sciţi de ce ne-a închisii dascălul aici cu voiea mamei ? 

— De ce? întreabă cei-lalți. 

— Dascalulti a spusă minciuni că nu însemna nimieü slove- 
le de supt aripa gainei. Şi d'aia a stăruiti elë pe lângă mama 
de a tăiatii gaina și so mănânce eli, ca să se împlin6scă la 
densulii prorotia din acele slove. Dară n'a vrut Dumnedei 
cu densulii. 

— Adevăratu să fie, mai intrebară fraţii, eă însemna ce-vat 
acele slove ? 

— Mai e vorbă! respunse elù. Eacă să v'o spuiii eŭ acum 
Slovele acelea dicenii, că: cine va mânca capulii găinei, va a 
junge imp&ratu. 

— Eŭ împăratu ?! dice celu mare care mâncase capulu. 

— Aşa, r&spunse fratele celü mijlocii, Celi ce va raănca 
inima gainei, de câte ori se va culca, se va pune la ciptlu lui 
o pungă cu bănetu, unde o va gasi când se va srula, 

— Mie sa mi se întâmple asta ? întrebă celu micii, care mån- 
case inima. 

— Tie, îi respunse fratele celu mijlocii Eará eelii ce va 
mânca pipota găinei se va face năs lrăvanti. 

— Daia, seif tu nasdrăvăniile astea, strigară fraţii celii mare 
şi celt micu de odată. 

— D'aia, fraţiloru, le respunse mijlociulii, Acumu, ca sa scă- 
pamit de aici, trebue să ne punemu tote puterile sa stricamü 
ferestra magazieï aştia şi sa fugimu, căci demonulii de dascalu 
are de gându sa ne ia în revarsatulii diorilorii, să ne duca în 
padure, să ne omóre. 

Še puseră cu toții, starâmara ferâstra si fugira. Merseră mer- 
seră, tótë n6plea. Când se lu nina de dică, ajunseră la unit 
locă unde se deschidea trei drumuri. Aci stete să se odih- 


iC) 
=] 
ct 


néscă. Se hotăriră să apuce fie-care pe câte unŭ diumii şi să 
se ducă unde i-o lumina Dumnedei. Se îmbrățișară, se săru- 
tară, iși luară diua bună unulă de la altul cu lacrămile în 
ochi si se despărţiră. 

Merseră ei tótá dioa, când în dessră fraţii cei mai mari se 
întâlniră eră, Pasă-mi-te drumurile pe care apucaseră eï se în- 
truneai acolo. Atunci năsdrăvanuli dise: 

— Pe semne că Dumnedei vrea sa fimiă toti împreună, 
daca elù ne-a adusă aci. Așa dară să nu ne despărțimu în 
tótá vicţa nóstra. May "nainte de aci este un orasü mare. A- 
colo a murită împăratulii şi mâine se alege altulŭ : celii alesii 
ai să fii tu. 

— Ia lasă vorba aia incolo, măi frate, și nu më mai face 
sa-mi intre gărgăuni în capi. Mai bine di: ai să mergemu să 
căntămi ce-va de lucru, că burta, audi cică n'amti mâncatii 
de ieri, si cere, sirmana. 

Mergendi ei ajunsera la orașulii ce era înaintea loru., Aci 
întâlnira ună batránü pe care ilü rugară să-i îndrepteze la 
vr'unti hană unde sa mâiendptea. Batránulü le spuse că ha- 
nurile gem de lumea care a veniti să fie fată la alegerea îm- 
bratului care se va face mâine, că nu va găsi nici unii locu 
de masi şi fı luă la dânsul acasa, unde le dete de mâncare 
și ună pati de odihna. 

A doua di de diminâță se sedla cu toţii, se spălă, se scutura 
şi pleca cu bătrânulă afară din orasü pe o câmpie întinsă, ca 
sa vadă și ei cum se alege împărații la cetatea aceea, 

Batrânuli le spuse a alegerea se face așa: Dregătorii cei 
mari ia unu porumbeli albii nevinovati, îl încarca cu cordele 
fórte frumóse cu toti felului de fete, îlu arunca în susu, şi pe 
cine so lása porumbelulu, p'acela il face împăratului loră. 

Pe loculi hotarâti se adusese, înca pipa a nu se face dioa 
atâta lume, câtă frunda şi érba, de nu se mai putea misca; şi 
bâtrânulu cu copiii abia gâsiră şi eï un coltisorü la o parte de 
unde să se pâlă uita şi ei. N'apucara să se așeze bine, și au- 
dirá uni sunetă de buciumu. Atunci se facu o tăcere de se 
audea musca sbârnâindi. T6tă lumea ţinea ochii ţinta in susu. 


276 


Aruncàndu-se porumbelulü in vësduhü, acesta ocoli pe d'a- 
supra lumii și veni de se puse dreptü pe capulü băiatului ce- 
lui mare. 

Fiii de împărați și de boeri, cari venisera cu gâudii d'a fi a- 
leşi, începură a striga că nu se pote, e greşelă, nu e bunii de 
împărată, şi altele, şi cerură ca să se faca oa doua încercare. 

Se înălță dará porumbelul de a doua óră; şi de astă dată, 
făra nică unŭ ocoli, veni şi se puse drepti pe capulii băiatului. 
Âncă o dată strigară fiii boerilorü: că nu se pote, nu se pste, 
și cerură a treia cercare. Eará pe băiată iü băgara intr'unü 
sacii şi-lii duseră departe de lume. 

La a treia înălţare porumbeluli, după ce falfâi puţini pe 
d'asupra locului pe unde sta băiatulii mai nainte, iși ia sborulă 
şi se duce de se pune dreptii pe saci. 

Atunci tólă lumea strigă într'o unire că acesta este împera- 
tulü loră. ÎL scâseră dură din sacii şi-lti dusera de-lu aședară 
“pe tronü, în sunetulii bucemelori, ală surleloriă şi alu strigări- 
lori de bucurie ale mulţimei adunate. 

Împăratulă cel noŭ cum se vădu întronatu, mai înteiu ho- 
tări ca frate-săi năsdrăvanulu şi botrânulii ce-i gasduise să fie 
nelipsiți de lingă densuli. Şi cu ajutorul lui frate-scu începu 
a cârmui împărăția cu inţelepciune si dreptate. Nu trecu multi 
şi vestea se duse în tote ţinuturile şi în înipărăţiile vecinilor 
despre numele lori; éră supușii lor începură-ai numi : cei două 
frați imp&raţi cu minte şi drepţi, ° 


Când audi dascălulů de fuga copiilorii, turbă de mânie; 
zăci era un zazasü de navea margini. Vru sa-și facă semă 
singură, dară navu curajii. Vădendii insă că noroculi îi stă 
împotrivă, se potoli óre-cumü și se apucă éră de dascălia lui. 

După o bună bucată de timpi éta că sosesce şi tatăl copii- 
loră din calătoria cea lungă ce făcuse, Adusese cu dânsulii bo- 
găţii dupá bogății. Când află de tuga copiiloră, câtă p'aci era 
să-i vie reü, dară se stăpâni. Cevcetă în drâpta și în stânga şi 


277 


i se spuse istoria cum sa întimplatii. Atunci elü hotări să 
ceră dreptate pentru necinstea ce i-a fácutů soția lui și pentru 
rëulü ce i-a pricinuit procletu de dascăli. 

Merse deci pe la toate dregătoriile şi fu străgănitii prin 
judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândescă dreptatea, po- 
trivitu cu mărimea vinei celoră vinovaţi. 

Aflândi și despre numele celü falnicii alii celorii doi frați 
împărați, neguțătorulă îşi luă femeea și pe dascălii, şi se duse 
sa-j judece ei. 

Maï "nainte însă de a ajunge ei acolo, fratele împăratului, 
Nasdrăvanulă, simțindi că are să vie tatš-sëü la judecata, 
spuse frăţine-săi, împăratuli, şi amendoi se chibzuiră ca să 
facă o primire frumoasă ca unui părinte bunü ce Je era. 

Când veniră înpricinaţii la înfățișare, eş! înaiate fratele 
împăratului şi primi pe negustorii la scară, 6ră când îli duse 
înaintea împăratului, acesta se sculă după tronü şi La întâm- 
pinată cu vorbe bune şi supuse. 

Negustorul se minună de atâta cinste ce i se făcu, şi nu 
scia ce să mai dică; se uita în toate părţile şi nu pricepea 
nimici din cele ce se făceati. 

Eli căuta când la împ&ratulti, când la fratele împ&ratului . 
se minuna în sine, dară nu cuteză să dică nimici. 

Intrándü în cămară şi dascălulti cu femeea, stătură ca trăs- 
niti de Dumnedei. Vedi că se sciaii vinovaţi de moarte. 

După ce se aşedă împăratulii pe tronti, judecata începu. 

Neguțătorulă îşi spuse pësulü şi dice că îşi pune nădejdea 
în înțelepciunea împărătescă şi aşteptă să hotărască împera- 
tuli cum ilü va lumina Dumnaedeii. 

Dascăluli o milcise de totii, eră femeea îndrugă si ea câte- 
va vorbe aruncându tótă vina în spinarea dascălului. 

Atunci împăratul întrebă pe negustorii că: dacă își va ve- 
dea copii i-arii cunósce elü ? 

— Mai e vorbă? respunse neguţătorulti. 

El se uita la amândoi împărații şi nu mai cuteză să dică 
nici bleaŭ. 

— Noi suntemii, respunse împăratul. 


278. 


La aceste cuvinte femeea şi dascălulii o sfecliră de totii și 
tremurat ca varga. Eară neguțătorulii crescea inima într'en- 
sulii de bucurie că-și găsise copiii. 

Împăratului dise că de când elù este împărat asa pricina 
grea nu mai judecase. Ilotări dar ca toH să cadă în genuchi 
şi sâ roage pe Dumnedei să le arate dreptatea lui. 

Așa şi facură. 

Pe câud âncă se ruga, de odată, dascălulti și femeea, se 
făcură stane de piatra. 

Împăratulă porvnci să pue aste stane de piatră de o parte 
şi de alta la scara palatului. Eară negustorulii ramase la curtea. 
împ&rătescă, 


. 
+ + 


In vremea acesta ratele celü mic, după ce se despărți de 
fraţii săi, se duse, se duse, ca cuvintulu din poveste ce d'aci 
incolo se gătesce, și ajunse la orasulü unde ilú scosese dru- 
mulu pe care apucase elù. 

Acolo daca sosi, trase la gasdă la ună omit a lui Dumne- 
qeŭ. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu 
galbeni la căpătâiuii săi când se scula. 

Ceru de la gasdă pe cine-va care sa-i arate lucrurile cele 
mai însemnate. După ce ocoli crucişă şi curmedişu toti ora- 
sulü vădendii totii ce era vrednici de vădutii, ajunse la mar- 
gine si acolo era unti ostrovů. Bară dacă vru a sci ce era 
acolo călăuza se feri d'a-t spune. 

Sera întrebă pe gasdă si acesta îi dise: 

— Să nu care eum-va să te muşce şerpele de inimă să te 
duci acolo, că e stingere de tine. 

— Pentru ce? întrebă flăcaiandruliă. 

— Pentru că acolo şede o măiastră, și ori cine merge la. 
dânsa, se întorce capii. Şi apoi nimeni nu pote să mergă să 
o vadă, pînă nu o da două pungi de bani. 

— Asta este totă? mâine më duc să o vădii, dise elü, 
bani amü destui, precumii vedi. 

Nici rugăciunile gasdei, nici frica de căpiare, nu Ta pututii 
opri de a merge să vedă pe acea măiastră. 


279 


Se duse, deci, dădu două pungi de bani şi intră în ostrovů. 
Acolo umblă câtă va timpi, ca unii haidamaciă, pe din afară, 
ca dór, măiastua va eşi la ferestra palatului sa o vadă. Ea eşi. 
elti o vădu și -apoi se intórse. A doa di se duse 6ră; a treia di 
sră, şi toti asti-feli câte-va dile d'a réndulü. De ce o vedea, 
d'aia dorea să o mai vadă. 

Măiastra băgă de sâmă că elü venea într'una de căte-va-dile: 
Trebue să aibă mulți bani, se gândi ea. 

Eră daca trimese de-li chemi, îi dise : 

— Mare stare trebue să ai tu, tinere, de o risipeşci asa. 
N'amü văduti pînă acum pe nimeni care să vie la mine in 
‘ostrovů de atâtea ori ùna după alta. 

— Da, mare si nesfirşită, respunse flëcšiandrulü cu mân- 
drie, ca şi puterea cu care o faci. 

Cum audi măiastra aste vorbe, îi puse gândi rëü. Se luă 
deci pe lângă densulă cu şoptele- cu momele, viclenindu-lii ca 
să-i afle puterea. 

Flăcăiandrulii se perde de dorulă ei când o vëdu desmer- 
dándu-Iü cu nisce cuvinte mai dulci de câti mierea. Se înşelă 
şi îi spuse. Í 

Atunci ea îl dete ce-va de bëu ; éră elù dete dintr'énsulü a- 
fară inima găinei. Ea o luă, apoř ilü dete pe bete din ostrovů. 

Când se desmetici elù, şi se vëdu pirpiricosacti, golăneli şi 
gonită, cugetă: 

— Daca nu ti-oiü face-o eŭ, apoi să scii că nici draculii nu 
ti-o mai face. 

Se duse la gasdă, şi povesti ce i se întâmplase. 

— Nu ți-ami spusă eŭ, săraculti de mine, să nu te duci a- 
colo ? Ce o să te faci acum? 

— Më voit duce în lume, sice va vrea Dumnedei cu mine. 

A doa di plecă, si trecendii printr'o pădure ajunse la mar- 
ginea unui riù. Acolo dete peste o colibă de pescarii. Îi chio- 
răia matele de fome, si fu nevoitii să se abată, 

Pescarulii priimi să rămână la densulă să înveţe pescuitulii. 

Într'una din dile pescarului dise flăcăiandrului : 

— Eată eŭ më duct la tergii cu coşulii ăsta de pesce. Pînă 


280 


— H 


una alta, ia și tu halaulü ala, şi vedí d'ei putea să priindi vr'o 
fiță de pesce ca să avemii de legumă pentru adi și mâine. 

— Las pe mine, respunse flâcăiandru. 

Pescarulii plecă. Eară băiatulu intra cu plasa în gâriă. Bătu 
în sus, bătu în josii, şi pesce să prindă, câtuşi de câtii, 

Tocmai era să se lase de pescuiti; când vădu o mrenă. 
Mrena fugi, elü dupa ea, pîna îi veni bine şi aruncândiă plasa 
o încălci întw'ensa şi o trase la margine. 

Vădu elü ca mrâna era cât să le ajungă pe două dile. Se 
bucură în inima sa, că făcuse o trâbă cum se cade! 

Se puse deci de o curăţă de soldi; o spintecă, îi scâse mă-. 
runtaele. Când, în locii de lapţi, ce să vedi ? ce-va ce nu semăna 
a nimici. Luă elŭ acelü ce-va, îlu spălă, şi remase unii felu 
de covaţea mititică de piatră. 

— Bună este si asta, dise elù, să amü cu ce bea apă. 

Şi îndată şi luă o lécá de apă cu dânsa să bea. Când s'o a- 
ducă la gură, ea era plina cu galbeni. Se mirá de astă întem- 
plare. Răsturnă banii în pólá şi mai luă odata apă ca să bea. 
Când se aducă la gură, se facu 6ră bani. 

— Acum, aide la dina mea maiastră, dise elü. 

Lăsă si plasă, şi pesce, si colibă, şi tnb'unü sufletii alergă 
la gasda lui din oraști. Îi spuse despre noroculiă ce dase peste 
el, şi începu a se găti să mergă la ostrovů. 

Gasda se sili în tote chipurile să-l oprâscă de la acâstă o- 
tărire a sa. Fu peste putinţă. Hü trăgea ata la rele. Pină una 
alta, umplu. gasdei doă tocitori cu bani. Apoi luă cu dénsulü 
covăţica de piatră si doă pungi pline, şi se duse la ostrovů. 

Cum îl vădu măiastra îlů cunoscu. Înţelese ea că trebue 
să fi datii elü cu mâna în focü, şi-l chemă la densa. 

Acolo cu pretăcături, cu marghiolii şi cu viclenii flù făcu 
de spuse cum are atita stare. Şi fiindii că flăcăiandrulii își per- 
duse capulii cum ujunse lingă dânsa, se lăsă să fie măgli- 
sitü şi măiastra îi sterse si covăţica. Cum se facu stăpână 
şi pe acestii lucru, porunci slugilorii sale să-l huiduiască ca 
p'o găgăuţă şi îli goni cu rușine din ostrovů. 

Când se vădu éraşi dată afară, şi înfruntat nu se putu a- 


281 


stâmpăra de necazü, cum de să nu se ţie elü, ca să nu fie si 
Datjocoritü şi cu banii luaţi. 

Plecară iară la gasdă şi-i spuse tótš şiretenia. 

Gasda îlii povăţui să ia pe séma lui o tocitóre de bani 
din care îi lasase, să se apuce şi elii de ce-va, şi să nu maï 
umble ca unii perde-vară după icre verdi. 

Eli nu voi, şi plecă în lume. 

— Ce mi-o da Dumnedei, dise elù. 

Merse, merse prin câmpii cu inima plină de foci pentru 
măiastra lui, trecu prin paduri, şi nu se putea împăca cu gân- 
dulü că n'o să-şi mai pótš vedea odorulii. In cele din urmă 
cădu de obida si de mâhnire. Stându elii așa şi sbătendu-se 
cu gândurile, bágă de semă ca pacolo p'aprâpe curge o apă. 
Se duse să se scalde ca sá se maï r&corescă. 

Totu scăldându-se, vădu de ceea parte a riului nisce smo- 
chini, Îşi aduse aminte că nu mâncase de două dile si se duse 
să facă o gustărică cu nițele smochine. Mâncă ce mâncă, dură 
începu a simți că din ce în ce se schimbă. Unde din omü ce 
era, se pomeni de odată măgari. 

Altă nevoe acum. Cum sa se întârcă în cetate? Pe lângă 
cele-lalte tote, acum are să fie şi prigonit. Umblándü în sus 
şi în josü pe marginea pădurei, îi era frică să intre înăuntrulă 
pădurei, ca să nu-lit apuce vr'o fiară sălbatecă , se temea iară 
să ésă mai la lumină, ca să nu-lu prindă vr'ună omü să-lă 
pue la vr'o munca ce n'arii putea-o duce. Ce să facă? se căi- 
na şi se văicărea, de-i plângeai de milă. Tótă dioa umblă rătă- 
cindi cu inima câtti unii purice de fiică. Flšmándi ră. Cău- 
tândi câte ce-va de mâncare, dete preste nisce roscove. Se a- 
pucă să mănânce, căci era lihniti de fóme. 

Cât p'aci era să moră de bucurie când vedu că încet, în- 
cetü, se schimbă, şi se făcu éră omi. 

Stătu în locü şi se cruci şi elù de astă minune. Apoi d'o 
dată dice: 

— Acum ești a mea! st&i-măi tu, că ţi-o facă eŭ He pe 
piele, femee fără de inimă ce mi-ai fostă! 

Se apucă şi umplu sânulă de roşcove. Apoi făcu ună cogu- 


282 


letü, cum putu din nuele de richită şi culese intr'énsulü smo- 
chine, de care mâncase şi elù. 

După ce se întârce la gasda lui din cetate, îi spuse că acum 
sa împlinită. 

Audindi însă de faima celorii doi împărați înţelepţi, îi dete 
unii ferü arsti prin inimă, și-și puse în gândă a merge la dânşii 
să v6dă óre n'orii fi fraţii lui? 

Dară pină să se pornescă către dânșii se mai duse odată la 
ostrovit, cu coșulețulii de smochine pe mână, şi începu a stri- 
ga la smochine, pe la pârta palatului. Măiastra audindu-lă tri- 
mise să-li cheme. Cum il vědu iü cunoscu. 

Credendii câ si în smochinela lui este ascunsti vr'unü far- 
mecii numai buni pentru densa, porunci de-i cumperă coşulii 
cu totulti, Elü Juă banii şi se făcea a se mai plimba prin ostrovů. 

Măiastra se puse la masă. Când, la sfârşituli mesei, după ce 
mâncară împreună cu ai lorit smochine, se făcură măgari. 

Hàtü în susă, hátü în jos. Ba că o fi una, ba că o ñ alta, ni- 
micii. Rëmaserá măgari ca toți măgarii. 

Atunci flăcăiandrulii, prindendu-i, le puse câte unü căpăstru 
în capi, îi legă unulă de altulü și îi duse cu densuliă, după ce 
luă covăţica şi o băgă în sinü; căci inima găinei o mâncase 
măiastra. 

Se duse cu cârdului de măgari la gasda lui. 

— Acum să scii că mě duci într'ale mele, dise elii gasdei 
bani ai destui, ostrovuli şi palaturile suntü ale tale. Rămâ 
sănătost. 

— Să ne vedemii sănătoși, respunse gasda şi să audimii de 
bine. Dară cu turma aia de măgari ce ai să faci? [a-ţi unŭ 
argatii care să vadă de ei. 

Aşa şi făcu. Tocmi unŭ argatii şi porni să mârgă la frații 
lui, cu alaiulii după densuli. 

Pe când mergea, fratele Nasdrăvanu spune împăratului tâte 
cele întâmplate fratelui lorü celui mai micii, şi se pregătiră 
să-l priimescă cu ciriste. 

Când ajunse de marginea cetăţii unde domnea împăratul, 
se miră că găsi pe fratele seii celit midlociii care îlii aștepta. 


` 


283 


Acesta îi povesti tótă intëmplarea cı muma lorü si a dascš- 
luluï, si cum if pedepsise Dumnedeü. 

Plânse fratele celŭ micii de osinda Dumnedeéscă ce căduse 
peste muma lor, apoi merse dese inatățișe împăratului. 

Cum se vedură, se cunoscură si se îmbrăţișară. 

Apoi ceru de la Împăratul să-i dea unii grajdă curată un- 
de sa-și pue măgari pe care singuri îngrijea. 

Trecu ce trecu şi nici pomenélá nu era ca să facă pe măgari 
să se schimbe '6răși in 6meni. 

— Întro di la masă, când vëdu că frate-săti celti micii este cu 
voe bună, împăratului îi dise: 

— Fi, ce aï de gândi cu măgarii tčï ; destulă i-ai pedepsiti, 
&rtă-i. Să nu socotesci că nu sciü totii ce ai păţitii. Dară este 
destulü. Mai cu semă căci sciù că se topesce inima în tine de 
dorulii ei. 

— Adevării ai grăită, îi respunse fratele celi micii. Pentru 
hatărulă tëü faci totu. 

Tvirnise de aduse măgarii acolo ; le dete de mânsară roșcove 
şi îndată se făcură érà ómeni. 

Toţi cei de faţă rămaseră înmărmuriți când vădură astă 
minune. Apoi ochii tutulorü se aţintiră la măiastra şi mărtu- 
visiră că aşa frumuseţe de muere nici c'aii mai vădutii, şi nică 
că se mai pâte afla în tótă lumea. 

Ea atunci începu a dice: 

— Mai înteiui multumescü împăratului că s'a fostii înduio- 
şatii de starea cea prâstă și ticălósă în care ajunsesemă, şi a 
stăvuitii dă ne-a făcută ómenï la loci. 

Apoi uitându-se la fratele împăratului celi mică îi dise: 

— Numai tu mi-ai venită de hacă pe lumea asta; daca vo- 
esci, suntii gata a te lua de bărbată. Iartă-m& pentru neajun- 
surile ce ţi-am făcutii. 

— Apoi eù ce umblam, păcatele mele, când totii veneam 
pe la tine, şi lu ţi-ai bătută jocă de mine. Fie că şi eù mi-amii 
scosii din capete. Suntii gata şi eŭ a te lua de soție, mai cu 
semă acumi, că nu mi-a mai remasti la inimă nici o zăcăşială. 

Se pregătiră şi făcură o nuntă d'alea împărătescile. 


284 


= 


Ef nu se mai dusera de acolo. Remaseră câte trei frații 
la unii locti. 

Trebile împărăției mergea găitanti, 

Locuitorii apucaü şi ei de la acești frați când dreptate, când 
poveţe bune, şi când ajutoruri de bani ; şi în tótá lumea se duse 
vestea despre eï, cărora li se dicea: La cei trei fraţi împeraţă. 

Încălecai p'o sea, ete. 


NOTA. Comunicatu de D. I. Economescu, si auditii de la o băirână 
mahalagidică din Bucuresci, Publicatu pentru întâia óră în Legende 
Basmele Românilnvu, P. II, f. I, la 1874. 


XXVI 


: COTOSMANÜ NASDRAVANÜ 
a odată ca nici odată, etc. 

TA A fostii odată o pereche de 6meni. Ei n'aveaŭ copii. Intr'o 
<, di fiindii cu voe bună, dise bšrbatulü către femee : 

— Soro, de la mila lui Dumnedei noi n'avemü copii. Să 
mergemii pe câmpii, şi ce vomii găsi, aceea să ne fie copilă. 

— Bine dici dumneta, frate. Aşa să facemi, daca astii-felu 
ai găsită dumnéta cu cale. 

Vedi că ei trăiati bine şi nevasta nu esia din cuvintulă băr- 
batului, nici câtti negru subt unghie. 

Fâcură o azimă, luară si niţica legumă, le puseră la traistă 
şi plecară. 

Alde aide, mergândii povesteau, şi rideaü, si cu ochii în 
tâte părțile căutau, 

Gând étà că dete peste un pisoiš jigăriti, jigăriti si ur- 
durosă, îlă luară și il aduseră acasă. Uü îngrijiră şi îl cre- 
scură ca pe copilulii lorii. De ce trecea, d'aia se făcea mai 
frumos, pînă ce se făcu unii cotosmanü numai de dragti să 
privesci la elù, 

Nu mai putea de bucurie 6menij, căci aveai şi ei pe ce 
pune ochii în casa lori, când se sculaü dimineaţa. Mai "nainte 
casa li se parea pustie. 

Cotosmanulii era unŭ pisică cu minte. Şorecii nu se mai 
stăveau prin casa aceea. Câud sedeaü casnicii la lucru iarna 
în nopți d'alea lungile și spuneai la snóve si la ghicitori, co- 
toiul sta lângă denşii si torcea. Când stăpâna casei făcea la 
corapă pisoiuli se juca cu ghemulii. Dară nu-l încurca, 
ferescă Dumnedeii. Cum facea elă, cum dregea, se juca aşa 


de frumuselü în câtii ghemulii nici nu se desfășura, nici nu 
se încurca, Câte o dată ilú lua în lăbutele lui de dinainte, 
ţiindu-liă ca unii omii, şi se trântea cu elù pe spate, altă data 
îli făcea să se dea d'a rostogolu, lovindu'l cu câte o laba, și. 
se repedea după deasuli ca după şâreci, 

Când stăpânulii casei se jucă cu densulii, ferita sintulă sa-ti 
sgârie, pare că-și pilise ghiarele. Când flù mângâia, cunoscea 
elü că Hü iubesce, și se întorcea şi el cu lăbnțele si mân- 
găia pe stăpână-sei, dară totii cu ghiarele ascunse, o màn- 
gâere lină ca mătasea, 

Pe lingă acestea era așa de cu minte, în câti casnicii iü 
lăsa să îngrijescă de pui şi să le dea de mâncare; érà co- 
toşmanulii nici că se gândea să se dea la ei. Elü nu era de 
cei ce îşi bagă botulü prin tâte vasele. Cât despre óla cu 
smântână nici pomenâlă nu era să-lă fi prinsi vi'odata la 
ea, ori să dea cu praștia prin bucățeiele de friptură de pe 
grătarti. Era unü miţoiti cum nu este altulti in :dioa de adi, 

Nu multă după acâsta, femeea se simți îngreunată. Atunci 
să fi vădutii bucurie pe casnici, în câtii nu-i ținea pamintulu. 
Eară când fu la facere, născu unii copilașii gras și fru nosü 
și sănătosil, 

Crescu copilulii și se făcu mare, Nu se despărțea de pi- 
soiă nici câtă ai da în cremene. Amândoi se juca, amendci 
mâncat la masa, amândoi se culcat, 

Părinților copilului nici că le trecea prin minte să oropsé- 
scă pe cotoșmanti. Ba âncă iü îngrijea ca şi pe copiluiu loru, 
find-că, diceaii ei, a intrată cu norocii în casa lori, este u- 
gurlii, adică dobândise unŭ copilașii, 

De la o vreme încâce însă, vădură că daŭ îndărătu. Unde 
pînă aci era bilşugulii în casa lori, acumŭ ajunsera negustori 
grei ca fulgulii pe apă, cum se dice. Cu tote astea perechea de 
Gmeni nică că se gândea a cârti împotriva lui Dumnedei. Ea 
era mulțumită că dobândise copilu, şi altit nimicti. 

Mai trecu ce trecu şi amândoi bătrânii dară ortulii popii, 
v&mâindi în urma lori casa tâcă, şi o sărăcie iucie. 

Copiluli se alese cu cotoşmanulii. După ce vădu că nu mai 


_ 287 


are de nici unele, şi nici părinţi, se puse pe unt plánsü de-tí 
era mai mare jalea de densulii. Atunci cotosmanulü îi dise 

— Stăpâne, nu te credeamă așa slabi de ângeră. Eşti cu 
mine. Nu te întrista aşa de multii. Precumit părinţii tăi a îngri- 
jită de mine, așa si eŭ suntă datorii să îngrijesci de tine. Şi 
precumi tu nu maï deslipitti de lângă tine, nici càtü ai clipi 
din echi, aşa şi eŭ nu mă voii deslipi de tine pină ce nu te-oiü 
căpătui, şi nu te-oiă vedea omi în rândulti 6meniloriă. 

Pasămi-te cotoșmanuli era năsdravanit. Băiatuli însă rë- 
mase cu ochii pleojdiţi la dânsulii când ìlù audi vorbindă. 

Plecară amândoi. Cotoșmanulii inainte; băiatul după 
densulă. Ajungendi într'o pădure, găsiră o scorboră mare, şi 
şi-o aleseră de locuinţă. 

Coloşmanuli făcu ună culeusü stăpânului săti acolo numai 
din fulgi de pasti, de se cufunda în pulii când se culca. Îi 
aducea de mâncare și de bëutü. Îi ţinea de urâlii spuindu-ii 
felu de felă de basme si snâve. 

Eli îi spunea ce va să dirá cântatulă greerilori ce în- 
semnsză săritura locustelorii prin érbă. Hü facea să înțelâgă 
că dragostea între frați este nesfirşită ca apa fântânei ce cur- 
gea paprâpe de locuinţa lorü. Când se plimbat arnândoi prin 
câte ună luminiști din pădure, ori esiaü la câmpii, îi arăta tote 
îloriceleie și i le spunea pre nume. Copilulii nu se domirea 
de ce cocorii umblă înşiruiți trâmbă; de ce rândunelele se 
ducii și vine; de ce privighetorile cântă asa frumosü ; 6ră 
ciuhurezii te apucă r&cori de grâză "când îi audi. Şi cotoș- 
manulii îi spunea pe sartü tâte, și-l facea să pricepă că aic; 
pe păminti tote sunti cu rânduiala lori. 

Scorbora o ținea asa de curată, în câtă ţi-era milă să calcă 
pe acolo. 

Nici că se stăvea vre-o gângă măcarii pe la ei pe acolo. Có- 
toșmanulii nu lăsa pe băiatii să pue mâna pe nimici. Tóte 
elu le făcea. 

Băiatulă se făcuse flăcăii de însurată. Şi-i dise pisoiuli : 

— Stăpâne, acumü ţi-a venită vremea să te însori. 

— Bine, să mă însorii, respunse flacăiașulu ; dară eŭ n'ami 


288 


de nici unele. Suntü golanti precum më vedi: sula și căciula. 

— De asta nu te îngriji, că este de mine îngrijită de mai 
nainte. Tu numai să faci ce ţi-oiii dice eŭ. De adi înainte să sci 
că te numesci Matăhuzii împărat. 

Nu trecu multii după acesta si cotoşmanulii se duse a căuta 
fata să-şi însore stăpenulă. Se vede că elü ochise, căci se duse 
dreptă ca pe ciripie la palaturile unui boerii mare. Cum ajunse 
la pârlă, se dete de trei ori peste capii şi se făcu omi. 

Eră daca dete ochi cu boeruli, elù dise. 

— Boerule, stăpenulii mei, Mătăhuzii împă&rati, mergându 
la vinătore, nu întâlnea de câtă păsărele mititele. 

Nu era vinatü 
Vrednicii de 'mpă&ratii. 

Elă trecea înainte lăsându-le să-şi vadă de ousóre. 

— Şi ce trebuință am eŭ Gre să sciü daca stăpenulii tăi, 
Mâtăhuzi Împărat, n'avea norocti la vinatii ?.. 

— Să-ţi taiu cuventulti cu miere, boerule; dară dacă vei 
voi să më asculti pînă în sfirşitii, vei afla că solia mea are 
să-ți aducă veselie. 

— Ei bine, vorbesce câtt vei voi, te asculti. Dară nu sciù 
de ce, bagi de semă că în graiurile tale este ce-va mierloitü. 

— Păreri, cinstite boerule. Precum vremea închisă zămi- 
sleşce visuri spăimâentose, așa pote că oii fi având şi eŭ peri 
rii, şi te înșelă părerile. 

— Bine, bine; sfirşasce, precumü ai începutiă. 

— Şi aşa, luminate boerule, cum îţi spuneamiă, stăpânul 
meü nu băga în -émà poşidiculti de venatii ce-i totii eșea îna- 
inte. Răsbătu pădurea prin tâte colţurile; dară părea că ce 
vorbise tâte lighionile ca să nu ésă de prin culcuşurile lorti. 
Scârbitii de prostia fiarelorii salbatice, ce stai pitulate, stăp&- 
nulii meŭ hotări să se intârcă acasă. Când, de odată, pe pis- 
culii unui munticelii ce se ridica semetü din răriştea pădurii 
zări o căpridră sprintină cu ochii blajini. 

Fu de ajunsă o uitătură; căci îi răpi inima. Stăpânul mei 
Mătăhuzi impëratü, se ia după densa. Căpridra fugi, elü după 
densa. Dară ea, mai iute de picioră, îl lăsă pe urmă, și veni 


289 


de se ascunse în culcuşulii ăsta. Eară pe mine mă trimese să-i 
caută inima, si să-i daŭ în mână pe hoţomana de căpridră. 
Pentru acesta am venită la D-ta și te rogii să-mi dai ajutorii ca 
să më întorcii cu ispravă bună. 

— M&, da calendroii mi-ai maï fostă! stăpânului tăi, Më- 
tăhuză impëratü, multă trebue să fi căutatii pînă să găsescă 
unii puschiă ca tine... 

— De mine di ce vei pofti, boerule ; dară să nu cad în ispită 
să te atingi de împăratului stăpânul meü ; că, uite, se face lu- 
cru dracului. 

— Nică că mamii gânditii la una ca asta. Dară împă&ratulit 
venătoruli tei, să vie să-şi caute căpriora. 

Şi fiindui că vorba, vorbă aduce, cotoşmanulii şi boerulit 
stătură la taifas, şi se înţeleseră la cuvinte. Ei hotăriră ca să 
vie Mătähuzů împăratu, să dea ochi cu fata boerului. 

Întorcându-se cotoşmanulă la stăpânul sei, îi spuse cum a 
isbutitit în solia lui și puseră la cale ca în sărbătorea viitore 
să mergă împreună, 

Băiatulă nu se putea domiri cum de să mergă elŭ aşa golo- 
netă. Eară cotoşmanulii nu-i da rëzazü să se gândâscă la d'al- 
de-astea, ci îlii lua cu vorba pe departe şi cu unŭ cusurti sup- 
fire îlu făcea să pricepă că are să fie fericitii. 

Tvecură dilele ca dioa de eri si veni sărbătorea așteptată. 

Cotoşmanulti luă pe stăpânulii săi si plecă cu elü în pețită. 
Merseră, ce mevseră, si ajurgendii într'o pădure, aprope de pa- 
laturile boerului celui cu fata, se opriră. Băiatulii remase adum- 
brită intr'unü crânguleții verde ; căci era goli pistolii. Eară co- 
toşmanulu o rupse da fuga spre curtea boerului celui mare. 

Cum ajunse, începu a striga câti îi luă gura: săriţi! săriţi ! 
că ne-a jefuitii hoţii. 

Toţi cu totulă eşivă să vadă ce sa întâmplatii. Cotoşmanulu 
abia resullândii şi cu spaima în faţă, dise boerului: 

— Da bine, boerule, în coprinsuli dumitale se pote ca dioa 
*namiada mare să ne calce hoţii? 

— Unde? Cumü? Ce sa întâmplatii? întrebă boerulu, 

— Ce să fie? Eacă tocmai când veneamii cu Mătăhuză împă- 

19 


290 


rată, stăpânului meŭ, să-ți vedemi fata, o câtă de haiduci 
puse mâna pe noi, a jefuiti pe stăpânu meu până la cămașe; 
eră eu më strecuraiii, şi pe ici mi-e drumulii, alergaii într'unii 
sulletii să-ţi daŭ de veste, şi să certi ajutorii de la D-ta. Abia, 
uite, am scăpatii cu dilele. 

— Brel strigă boerulü. Cum se pâte una ca asta, ca să jefu- 
€scă hoţii, p'aprâpe de palaturile mele, pe Mătăhuzulti tëü îm- 
përatü ? Să sară cu micii cu mare într'ajutori | 

— Acum este de prisosii, Boerule. 'Pălharii aü luat'o la să- 
nătâsa. Mai bine dă-mi unii réndü de haine, ca să ducti stă- 
pânului mei, şi să pâtă veni pînă aci. Càtü pentru tălhari, fil 
pe pace că va sci elii ce să facă pentru denşii. 

Luă hainele ce-i dete boerulii şi se întârse la stăpânuli sei. 
După ce flù îmbrăcă și-l învăță cum să se pórte la boeruli, 
plecă cu dânsuli. 

Ajungendii, îi eşi boerulü înainte şi-l priimi cu tótă cinstea. 

Cândii fură în casă, Mătăhuzi împărati se toti uita pe dên- 
sulti. Oamenii casei începură să șopoiască şi să-şi dea cote qi- 
cândii : ori că este prea fuduli acestă Mătăhuzii împărat, sati 
că este prostii. 

Cotoșmanulii, băgândii de sâmă, dise boerului: Më rogü să 
nu-ți fie cu supărare; dară stăpânul mei n'a purtati pînă 
acum așa haine próste. Numai de câtů boeruli porunci să-i 
aducă altele muiate numai în firii. Pină una alta, Cotoşma: 
nulă se dete pe lângă stăpânului sëü, si pe furişii îi dete ghioldü 
şi-i şopti la ureche, ca să se ţie să nu se toti uite pe dèn- 
sulü așa ca proştii și ca mojicii. 

După ce se îmbrăcă cu hainele cele bune, elü se tinu bine 
şi nu se mai uită asupra lui; apoi intrară în vorbă, și se is- 
prăvi tréba cu bine. 

Şi nici că se putea altă-felu. Căci ginerele, de si era Mă- 
tâhuziă împ&rată, dară boiulii lui celii măreţă, chipul celü bine 
făcut şi albi ca zăpada, trupşoruli lui celü trasi ca prin 
inel și naltă ca ună brad, făcea mai multă de cátü tótă 
împtrăția și decât tótă boeria. 

După ce se hotărî dioa decununie, plecă. Pină atunci bie- 


2% 


tulü flăcăi se frămâuta cu gânduli ce o să facă elú şi unde 
o să-și ducă mirâsa, 

Cotoşmanuli nu-i dedu respasti să se mai gândescă, ci cu 
fel de felii de glume și snâve ii fură gândurile şi-lii înveselea. 

Când fu dioa hotărită pentru cununie, se duseră 6răşi a- 
mândoi. Boerulti remase încremenitii. De unde se aştepta să 
vie cu 6ste si cu mărire ca uni împtratii, më rogti, îlů vădu 
viindă ca unŭ cioflingarti, şi începu a se îndai şi a se codi 
să dea fata după dénsulü. 

Cotoşmanulti mirosi îndată cam cum merge şiritenia, şi luă 
pe Boerü d'o parte, dicendu-i: 

— Boerule, să nu-ți fie paraxin unde ne vedi că ami veniti 
numai amândoi. Eca, éca, éca, cum merge treba: curgti foile 
de zestre ca plâia la părinții lui Mătăhuzi impëratü. Eră elü 
nu voesce nici în ruptulii capului să ia pe alta, fără de câtii pe 
fata dumitale, Părinţii se impotrivescü la una ca asta. Eü însă 
ami îndemnati şi-lii indemnü mereii să te aibă de socru. 
Vedi că sciii eŭ, ce sciù. Casă ca a dumitale și cinstită, și lău- 
dată, nu se mai găsesce pe lume; şi flăcăii ca Mătăhuzii tm- 
păratii ba, ba, ba, mai la rarii. Apoi casă ce o să ţie astă pă- 
reche, are să fie fără semă. Pentru acesta şi stăpânulii met, 
ascultându-mă, s'a hotărâtii să o ia fără voia părinţilorii şi să 
se tragă la moșiile lui, să trăiască acolo ca unii boerü mare. 

— Frumos cuvinteziă tu, dară eŭ sciti că bine-cuvântarea 
părinţilorii întăresce casele fiiloriă. 

— Dară mai este si altă poveste, respuuse si cotosmanulü. 
Cu sluta în vatră casa ajunge să fie cu ușa prin podü şi ću 
ferestrele pe sub patii. Mai bine: 

Să muncesci 
şi să trăesci, 
şi ce-ţi place să iubescă, 

— Cam ai dreptate, tu. Dară më bate gândurile să mai 
amânămiă nunta. 

— Fie si aşa. Nu më împotrivescii, Eù însă te sfăluescti să 
nu perdi din mână unŭ giuvaerii ca acesta ce tH-Iü trimite 


292 
Dumnedeii. Noroeulü càndü pică omului, atunci să scie să-lit 
apuce şi să-lă păstreze. 

— Eí, aide, del aide. Mai biruită cu limbuţia ta. 

Tâte fiindă gata, se cununară şi făcură o nuntă, de se duse 
vestea în şepte sate. 

Trei dile şi trei nopți ținură veseliile. A patra di trebuea sa 
mergă cu nunta la moșiile lui Mătăbuzii impëratü. 

Acesta se perduse cu totulü. Nu scia ce să facă; nu scia 
nici ce mai vorbesce de ruşine. 

Cotosmanulú se dete pe lângă dânsulu și îi dise: ţineţi f- 
rea, omule, nu fii copilii Ami îngrijitii eŭ de tote. Tie să nu-ți 
pese de nimicit. Să taci din gură şi să te laşi să te ducă unde 
oiŭ dice eŭ. 

Maï veni nițeli inima la loci lui Mătăhuzů împ&rati, când 
audi graiurile cotoșmanului. Nu se putea domiri însă cum va 
face elü si la ce moșii iü va duce. 

Tote se puseră la cale. Tóte erati pregătite pentru plecare. 
Ginerele şi miresa se urcară în căruţă, şi porniră. Cotoşma- 
nului însă o apucă înainte şi dise vizitiilorii să se ţie pe urma 
lui, că elü îi va călăuzi. 

Așa făcură. Apucară pe câmpii unde mii de floricele împo- 
dobea pămintulti. Vintulu abia adia şi clătina uşurelii frundele 
pomilorii ce se afla ici şi colo în calea lorü. Brotăceii orăcăiau 
în depărtare. Din când în când cuculi cânta în partea drep- 
tă. Păsările ciripeati ; eră privighetorile prin crânguleţele înflo- 
rite, trăgea nisce geamparale de-ţi lua audulii. 

Cotoșmanulii mergea înainte şi asa de iute, în câtu căru- 
tele nu se puteati ținea de densuli. Aci pierea ca o năluca, 
aci se învârteja înapoi si făcea semnii pe unde să apuce. 

Pasă-mi-te, Călăudindii, elă făcea dresurile înainte. Întâl- 
nindü ciredile de vite ale unoră smei, elă spuse văcarilorii 
ce să dică, când îi vorü întreba cine-va ale cui suntü cire- 
qile, că de unde nu, peirea capului ce va cădea peste dèn- 
si de la Dumnedei va fi grâznică. Intàlnindü turmele, spu- 
se aşijderea ciobanilorii ce să dică şi eï, căci de unde nu 
muma pădurei îi va chinui băgându-le mâinile în căldarea cu 


293 


jăraticii, pină vor muri, si sufletele lorii vorii ajunge la muoci 
re sfirgite. 

Bieţii óment, de spaimă, şi sciindů că gura nu-i ține chi- 
rie, spuse celorii ce îi întrebară, precum îi învățase cotos- 
manulii, carele era în chipii de omü. 

Ajungândii căruțele, 6menii miresei, intrebară pe văcari, 
când vădură sumedenia de ciredi: 

— Ale cui suntii ciredile astea, firtaţilor ? 

— Ale cui să fie? respunseră văcarii, écă ale lui Mătăhuzu, 
imp&ratil. 

Se minunară toți de bogăţiile acestui împăratii. Mergendi 
mai nainte, dete de nisce turme de oi. Si atitea de multe erai 
în cátü nu le putea coprinde cu ochii. Intrebándü: 

— Ale cui suntii acte turme ? prietenileră. 

Ciobanii respunseră : 

— Ei, Dómne ! Ale cui să fia? Ale lui Mătăhuziă împărat 
suati, şi încă astea nu-si nimici | 

Când audiră una ca acesta, toți se loviră cu mâna peste 
falcă. Ei nu mai putură să-și stăpânâscă mirarea si ferì- 
cea pe miresă că a datü peste unŭ bărbati aşa de june, 
frumosü si bogaţii. 

Eară Mătăhuzů impëratü tăcea mâlcă, şi înmărmuritii de 
cele ce vedea. Audea şi i se părea că viseză, €ră nu că sunti 
aevea cele ce arătaii ochilorii lui. - 

Cotoşmanuli se mândrea si se fâlea cu bogăţiile stăpâ- 
nului set. Când, €ră nu se mai vădu. Nu se sciu ce se făcu. 
Pare că intrase în pămintii. 

Eli însă dete o repeditură înainte, Şi ajungândii la palatu- 
rile smeilorii, pe ale cărorii moșii eraii, le dise cu graiii în- 
grodită : Fugiţi, Smeilorii, şi ve ascundeţi, căci etă că vine 
llie, Pâlie, să vë potopescă, să vă pârjolescă si după elü Lu- 
ceflenderu să vă ia suflengheru. 

R&cori de groză coprinse pe smei când audiră pe neaşteptate 
o veste aşa primejdiósă. Nu scia încotro să se dea d'o parte 
pină va trece acesti pirjolă ce le spunea Cotoşmanulii. 

Acesta se prefăcu a le fi prietenii şi a le da sfaturi bune. 


294 


Vorbele lui atita îi ametise, in câti de spaimă, pare că le luase 
pânza de pe ochi şi se perduseră cu totulii. 

Atunci le dise cu grăbire şi cu o prefăcută grije: 

—  Veniţi, veniţi, mai iute încoa, să ve ascund ei în sira 
asta de pae din bătătură. 

Bieţii smei, atâta se speriaseră în câtti nu mai sciati ce face. 
Se lăsară să-i ia să-i ascundă. 

Cotoşmanuli îi băgă în sira de pae, şi îi dete focii. Îndată 
văpaia se urca pînă la ceri; éră bieţii smei tipaŭ de ustu- 
rime în para focului de să le plângi de milă. Tipará ce ţipară, 
dară o dată cu foculă li se stinse şi lorti glăsciorulii si se fă- 
cură scrumi. 

Atvncï €că şi nunta intră pe porta palatului. Slugile spuseră. 
şi ele, după cumü le învățase Cotoșmanulii, că palaturile astea 
suntii pe moşiile lui Mătăhuză impëratü. 

Când intrară în palatii, ce să vedi dumneata ? Bogăția de pe 
lume era acolo. Păreţii numai în aur poleiți. Pardosela era de 
cleştar, eră invălitorea era de acide si de plumbi. 

Se mai minunară o t6nă G6menii ce însoțiră pe mirâsa. 

După ce se aşedară tinerii, 6menii se întârseră la Boerü şi-i 
povestiră totii ce vădură. Boerulii nu se căi că şi-a dată fata lui 
Mătăhuză impëratü. Eară acesta se mira de unde şi pînă unde 
să-i vie lui acea bogăţie. Trăiră în pace şi în veselie perechia 
nuntită şi oră fi trăindu şi astădi de n'oriă fi muritü. 

Eară eŭ incălecaiă p'o sea, etc. 


NOTA. Povestiti de Michaiti Constantinii, din comuna Bâlăciţa, 
plasa Dumbrava, jud. Mehedinţi. Soldat. 


XXVII. 
PASEREA MAIASTRA 


AAA fostii o dată ca nici o dată; etc. 

“Il A fostii o dată unii împărată evlaviosă şi bunü. Elů 
avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse 
&menilorii din împerăţia lui, a ridicati şi o monastire 
de care să se ducă pomina. A împodobit'o cu aurii, cu petre 
nestemate şi cu totii ceea ce meşterii din acea țeră aü socotiti 
mai scumpă şi mai frumosti. O mulțime de stiipide manu.ură şi 
poleiți erai prin biserica şi pe dinaintea ei. Zugravele cele 
mai pretióse, policandre de arginti suflate cu aurii, candele 
de argintii celi mai bună şi mari câtă doniţa, cărţile cele 
mai alese, eraii zestrea monastirii aceleea. Cu câtă se bucura 
impëratulü de frumusețea ei, cu atită se întrista că nu putea 
să o săvârşescă pe deplinii, căci tur nulü se surpa. 

Cum se pote, dise împăratulii, să nu poti sfârși astă sântă 
biserică ? étă ami cheltuită tótă starea, şi ea nu este âncă 
târnosită. 

Şi dete sfară în țeră ca ori ce meşterii se va găsi care să 
pótă să-i ridice turnul, să scie că va dobândi de la dënsulü 
mari daruri si boerie. Pe lângă acestea poruncă dete ca în 
tote bisericile să se facă rugăciuni şi privegheri, ca să se în- 
dure milostivulii Dumnedei a-i trimite ună meşterii buni, 

Evă a treia n6pte visă Împăratul că daca va aduce cine- 
va pasărea măiastră de pe t&remulu celă-laltii şi să-i așeze 
cuïbulů în turn, se va putea face monastirea desăverșitii. 

Spuse filorii acestii visă, éră ei se întreceaii care de care 
să plece mai "nainte, şi să se închine cu slujba la tată-seŭ 
împăratulii. Atuncă împăratulii le dise: 


296 


— Eŭ vëdú, feţii mei, că toți aveți dorinţă de a vë face 
datoria către Dumnedei ; însă nu vă puteţi duce toți de o datá, 
Acum să se ducă fiulii mei celi mai mare; şi daca nu va 
putea elü să isbutescă, să se ducă altulti, şi totii asa pe rândii 
până când Dumnedeii îşi va arăta mila lui către noi. 

Copii tăcură şi se supuseră; €ră feciorulă celi mare alii 
îm păratului se găti de drumii. Merse ce merze şi daca trecu 
de hotarele tatălui săi, stete să conăcescă într'o dumbravă 
frumâsă. După ce făcu focul, sta acolo pînă să se gătesca 
mâncarea, când, vădu de o dată înaintea lui unii vulpoii care 
îlu rugă să-și lege ogarulii, să-i dea şi lui unŭ codru de pâine; 
unii paharü de vinii şi să-l lase să se încăldescă şi elü la ălu 
foci. Fiulii împăratului în locii să asculte rugăciunea, dete dru- 
multi ogarului, care se luă după dènsulù. Atunci vulpoiulii făcu 
unii semni asupra lui şi îl schimbă în stană de piatră. 

Vădăndi împăratului că fiul său celii mare nu se mai în- 
tâvse, ascultă rugăciunea fiului eului mijlocii, şi îi dete voe 
să mergă şi dânsulii. Acesta, după ce se găti și îşi luă me- 
rinde de drumii, porni şi densul. La loculi unde se impe- 
trise frate-săui, pâți ca dânsul; fiind că nu voi să dea a- 
scultare rugăciunilori cei adusese vulpoiulü, ci voia să-lu 
prindă cu să-i ia pelea. 

Împăratul se pusese pe gânduri vădândi că, după atâta 
mare de timpii nu se mai întârse fiii săi nici cu pasărea măia- 
stră, nici fără densa, când, fiului sei cel mai mic H dize: 

— Tată, étš este acum destul timpii de când fraţii mei cei 
mari aŭ plecat să aducă pasărea măiastră şi nu s'aü mai în- 
torsă nici cu ispravă, nici fâră ispravă, 

Să-mi daj bani de cheltuială 

Şi haine de priminelă, 
ca să-mi cerci şi eti noroculi. Şi de voiti isbuti, te vei bucura 
tată. că ţi se împlinesce dorinţa, érä de nu, eii nu voii suferi 
nici o umilinţă. 

— Fraţii tëï cei mari, dise împtratul, după cum se vede 
n'a putută să facă nimicti spre a aduce acea pasăre măiastră, . 
ba pâte să-si fi şi răpus capetele, de óre ce suntü duşi de 


297 


atita timpii, şi nu se maï întârce nici unulu. Eŭ suntii bătrânii 
de aci înnainte: dacă vei lipsi şi tu, cine să-mi dea ajutorii 
la greutăţile împărăției, și daca voii muri, cine să se sue pe 
scaunul mei, daca nu tu, fiulit meii. Rămâi aci, dragul 
tatei, nu te mai duce. 

— Domnia ta, tată, scii prea bine că n'amiă esitü din po- 
runcile împărăției tale nici câtii negru subii unghie; şi daca 
acum cutez a stăvui în rugăciunea mea este numai că voesci, 
dac'așii putea să împlinescă o dorință care nu dă odihnă su- 
fletului Măriei tale, dorință pe care te silesci de mulţi ani și 
cu mari cheltveli să o împlinesc). 

După multe rugăciuni și stăruință, împăratului se îndupleca 
şi-i dete voe. Îşi alese calul ce-i plăcu din grajdulă împă- 
vătescii, unii ogarii să-lii aibă de tovarășii, își luă merinde de 
ajuns şi plecă, 

După trecerea, de óre care timpi, sosiră amânduoi fiii cei 
maï mari aí împăratului, aducândii cu sine-le Pasărea mâiastra 
şi o roabă pe care o făcnră găinărâsă. Totă lumea se mira de 
frumuseţea acelei pasări care era cu mii de mii de vopseli, 
penele ei strălucâu ca oglinda la sóre, iar turnul bisericii 
nu se mai surpă; pasărea se aşedă în acelü turnii cu cuibulu 
eí, Unii lucru se băgă de sémă ; pasărea se părea a fi mută 
căci nu da nici un viers, și toți câți o vedea o căinea cum de 
o așa pasere frumâsă si măndră, să nu aibă viers, pentru care 
şi impëratulü, cu tótă bucuria ce avea pentru biserică si tuv- 
nul ei, se mihnea că pasărea nu-i cânta, 

Locuitorii începuseră a uita de fiulă împăratului cel micu; 
atita de multă bucurie aveai ei că li se adusese pasărea mă- 
iastră, ceea ce oprise turnulii de a se surpa, si astă-felii bi- 
serica se putuse face cu desăvârşire; numai împăratul se 
mihnea în sulletulă seii că nu este față şi fiuli săi celii micii 
Care să se împărtășâscă de bucuria poporului sëü ; când într'una 
din dile veni găinăresa şi-i dise: 

— Mărite Impërate, să-ţi Be fața luminată, tótă cetatea se 
minuneză de viersul pasării măiestre ; unii ciobanii cum a in- 
trati adi de dimineță în biserică, pasărea a începuti să cânte 


298 


de să se spargă, şi este asa de veselă în câtii pare că nu o 
încape locul. Asta este a doa óră de când, cum intră acel 
ciobanii în biserică, pasărea nu mai contenesce de a cânta: 
cum ese elii, ea tace. 

— Să se aducă acelŭ ciobani înaintea mea chiar acum. 

— Măria ta, după cum se vede ciobanulii este străini căci 
nimeni nu-l cundsce. Fiii Măriei tale, precum mi s'a spust, 
ară fi pusii pasnici să-lă prindă. 

— Taci! dise împăratulă, nu vorbi de fiii mei, căci nu ti 
se cuvine ţie să te atingi de ei. 

Împăratul puse şi elü câți-va slujbași să pândâscă pe sub 
ascunsi, şi cum va vedea pe ciobanulă care, când va intra în. 
biserică, pasărea va cânta, să pună mâna pe dânsuli și să-lă 
aducă înaintea lui. 

Nu sa mulțumitii pe atitü, şi Ensăşi sa dusi la biserică 
serbătârea cea mai apropiată ca să audă cu urechile sale cân- 
teculü celă minunati alii pasărei, şi să vadă cu ochii săi pe 
acel păstori tinără ; şi de n'arii fi fostii de fată s'ară fi în- 
timplată o luptă crâncenă între slujitorii sei şi 6menii puşi 
de fiii lui, carii voiaii cu dinadinsuli să pună mâna pe ciobani. 
Atunci porunci împăratulă să aducă pe acelii păstorii cu o- 
menie la palatulii sefi, pentru că nu sciă ce simți împăratulit 
în inimă când jlü vădu asa tinërü, blândi, smerit şi cu 
boiulă de voinici. 

După ce eşi la biserică, împăratul se duse drepti la pa- 
lată pentru că inima îi dicea că trebue să fie ce-va de cio- 
banul acela. Cum îlă vădu împăratuliă îi dise: 

— Ia spune-mi fl&căule, din ce parte de loci eşti? aï pă- 
rinți, şi cum sa întîmplati de ai venită paci ? 

— Istoria mea, luminate împerate este lungă. Părinţi ami, 
asemenea și frați. Ca să-ţi povestescii cum am venită paici 
şi din ce parte de locii suntă, îmi trebue mai multi timpă. 
Dară dacă voinţa Màrieí Tale este să scii, suntu gata a më 
supune. Chiar mâine până în dioă voiii veni la Măria ta pentru. 
acesta. Acum este târdiii. 

— Bine voinice; mâine în revërsatü de diori te aşteptii. 


299 


A doua di dis de diminéță, ciobanulii veni şi aşteptă po- 
vunca împtratului ; éră împăratulii cum audi că a veniti păs- 
torulii cu pricina, îl chemă inaintea lui. 

— la spune-mi, flăcăule, ce este causa de cântă pasărea 
măiastră, cum pui tu piciorul în biserică, şi tace, daca eşi? 

— Ca să scii acesta şi altele, luminate împărate, lasă-m& 
să-ți povestescii tótă istoria mea. 

— Ecă te asculti, povestesce-mi totii ce vei voi. 

Atunci ciobanul începu: 

Ami tată şi fraţi. Ami plecată din casa părintescă ca 
să fac o faptă care să veselescă pe tata, căci elii era tvistü 
că nu putea să-și îrnplinescă dorința. După o călătorie de 
câte-va dile amii ajunsă la o câmpie frumósă, de unde se des- 
chidea mai multe drumuri. Acolo amii voitii să conăcesc. 
Mi-am făcut unii focşori bunii, amă scosi merindele ce a- 
vémü şi când era să më puii la masă, më trezesc cu unë 
vulpoiii lângă mine. Nu seiü nici de unde, nici pe unde veni» 
că eŭ nu Lamii vădutii. Pare că esi din pămînt. 

— Fă bine, më rogii, îmi dise, şi lasă-mă să mă încăldesciă 
şi eŭ la foculü tëü, că uite, tremur de-mi clănțănescii din- 
ţii în gură. Dă-mi şi o bucată de pâine şi unŭ pahar de vinit 
să-mi potolesc a fâme şi sete care më chinuescii. Şi ca să 
mănâncă în linisce şi să më pot încăldi fără frică, leagă-ţi 
ogarulii. 

— Prea bine, îi diseiă, poftimii de te încăldesce ; €tă me- 
rindele mele, și plosca mea, mănâncă si bea câtă vei pofti. 

Apoi ami legat ogarulii si ami sedutü amândoi lângă 
foci povestindii. Din una din alta, îi spuseiii unde mă ducii; 
ba încă îlù şi rugaiă dacă scie cine-va să-mi spue cum să fac, 
cum să dregü, să-mi împlinescii slujba cu care mam insšr- 
cinatii de bună voia mea. 

— Câtu pentru asta, îmi dise vulpoiulii, fii pe pace. Mâine 
de diminsță plecăm amândoi, şi daca nu te-oi face eŭ să 
isbutesci, să nu-mi mai dici pe nume. 

Şedurăm la focii, ne ospătarăm ca nisce prieteni, apoi 
vulpoiulă își luă nópte bună, și peri ca o nălucă. Më ciudeamii 


300 


în mine cum de să nu-lii vëdü incotro a apucati, și toti 
frământându-mi mintea să sciü cum a venitit şi cum sa dusu 
fără să-lă bagi de semă, am adormitii. 

Când a veniti a doua di în faptulă dilej, m'a găsită minu- 
nându-mă de nisce stane de piatră ce închipuiaii doui ómení, 
doul cai şi doui ogari. De cum iü v&duiii ne gătirămi de ducă. 

Vulpoiul se dete de trei ori peste capü şi se făcu un voi- 
nicü seii colea, cum ţi-e dragii să te uiţi la el. Pe cale îmi 
spuse că locul unde ami masii n6ptea trecută, era moşia 
lui, că este însuratii, că are copii, că elü era blestematii să 
}órte corpul de vulpoiă până când unii om va avea milă 
de elii, îli va priimi să se încăldescă cu densul la unii foc, 
îi va da un codru de pâine și un pahar de vin: că eŭ amu 
fostă acelü omii, că acum este deslegat de blestemi și că de 
aceea va merge cu mine, și nu më va lăsa singură până ce nu 
voii ajunge la isbândă. 

Imi păru bine de astă întâmplare, și asa noi merserămii, 

di de vară 

pină 'n seră. 
şi ajunserâm la o poiană, unde maserim peste nópte. To- 
varoşul mei de călătorie îmi spuse că a doua di avem sa 
trecem pe hotarulă unoră smei, că acolo credea el că voii 
găsi ceea ce căutam. 

A doua di amii înaintată pe moșia smeilor, dar totii cam 
cu temă ; când, pe la chindii, am ajuns la palaturile smeilor. 
Mândreţe ce ami vëdutü acolo nu se pâte povesti. Grădini cu 
felu de felă de flori si de pomi; casele învălite cu arginti 
care strălucea la sóre ca oglinda, păreţii erai împodobiţi cu 
chipuri şi flori săpate, eră ciubucele eraii poleite ; fântâni care 
aruncati apă în susi. Avurămii parte că smeii nu erai acasa 
când ami ajunsi acolo. Furămă întimpinați în praguli por- 
ţii de o fată frumosă, frumâsă, de pare că era făcută de zahar, 
care ne dise să nu călcămi în curte, in lipsa smeilori, că nu 
e bine de noi; apoi lacrămă de bucurie că a mai vădutii ó- 
men) de pe tărâmului de unde a furat-o smeii. 

Întrebându-o despre lucrul ce căutamă, ne a spusă că se 


301 


află la alţi smei, rude ale smeiloră pe moşia cărora e- 
ramii, 

— Duceţi-vă, ne dise ea, că cu ajutorulii luă Dumnedei, nă- 
dajduescă să isbândiți, şi intorcendu-vă, luaţi-mă si pe mine. 

După ce ne învăţă cum să facemii să intrămii în curtea smei- 
lori, şi cum să lucrămii, mă jură pe ce amii mai scumpi pe lu- 
me, pe tata, ca să nu o lasi la smei, ci să o iaŭ ; 6ră noi ne- 
ami dusă. Ce e drepti, şi mie îmi plăcu fata, de cum o văduiă. 

Şi ajungendi la hotarulü celor-lalți smei, amü statii de ne- 
ami odihniti. Eară în rëvërsatü de diori, ami porniti pe tëré- 
mul smeiloră, şi amă ajunsă cam aprâpe de nămiedi la pa- 
laturile lorii, care erai şi mai frumâse de câti ale celor d'in- 
tei. Cumü amii descălecată, m'amii dusti la grajdü, €ră tovaro- 
sulü meü s'a întorsă înapoi; fiindi că aşa ne învățase fata. 

Caii erai la esle. Unulii din eia întorsi capulii şi s'a uitatü 
la mine. Et Tamü frecatii la ochi, lamă trasă de urechi, i=amü 
sumuțatii şi i-amii pus frâul în capii. Apoi încălecândii, d'a'n- 
călarele amii luată colivia cu pasărea măiastră care era în 
pridvorii. 

— Tu ai luatii pasărea măiastră ? dise Împăratul ; tu ești 
fiiulti meü pe care tótă lumea ilü ţine de perduti ? 

— Aşa tată, Şi după ce sărută mâna Împăratul, ilü rugă 
să poruncâscă a se aduce de față găinăresa. 

Dacă veni găinăresa, ciobanul dise : 

— Asta este fata, de care iți spuseiti. 

— Cum se pote ? respuuse împăratulă, Deră cum a ajuns 
găinărâsă ? 

— Asta HW o vaspune ea; căci eŭ nu sciii. Şi aşa cum diseiit 
incepu elü a povesti, după ce înhățaiti colivia şi o luaiü la să- 
nătâsa cu bidibiulit luată de la smei, începură să nicheze caiš 
cei-lalți şi să facă un sgomoti de ţi se făcea përulü măciucă ; 
cră eŭ imi tinémü firea. Unde se luară smeii după mine, si 
fugi, şi fugi, până ce ajunseiă la tovarăşul care mă aştepta la 
hotarti ; şi daca nu era elii, punti smeii mâna pe mine, şi ci- 
ne scie ce se alegea de capulii mei. Tovaroşul mei însă, în- 
tinse mâna şi răcni o dată la dânşii ; staţi !Eară ei pare ca fură 


302 


de piatră de când lumea; nici un pasă nu mai făcură inain- 
te. După ce më luă în braţe si më sărută, se miră si elü de 
frumuseţea pas&rei. Smeii însă umbla cu şosele cu momele 
să-mi ia pasărea, făgăduindu-mi câte în lună şi în sâre ; daca 
vădură că nu më pote indupleca, mă rugă ca, barim calulii 
să li-lui daŭ în sfârşită, vëduiü eŭ că nu e bine să-i lasti toc- 
mai de totii mâhniţi, le-ami dat calul, şi eŭ am plecati cu 
tovarășul mei şi cu pasărea; €ră smeiloră li se scurgea o- 
<hií după densa. 

Ajungândiă la palaturile celor-lalți sme), fata ne aştepta în 
pórtă ; plesni de trui ori cu un biciă şi toti palatulii se făcu 
un mării, pe care ea Hü luă; éră eŭ o inhàlaiü de mijlucă şi 
pe aci ţi-e drumuli. 

Aoleol dar smeii când simțiră ! unde veneaii cu o falcă în 
certi şi cu una în pšmintü, şi unde răcnea de-ţi îngheţa sån- 
gele în vine. Eŭ îmi făcuii curagiü, deteiü pinteni calului si 
împreună cu tovaroşulii mei fugeami ca vântul; smeii însă 
veneaü ca gândul. Dacă vědu tovaroșuli mei aşa, și că nu 
este chip a scăpa cu faţă curată, se opri în loc, amenință 
asupra lori si să făcură stane de piatră. Eară noi ne urma- 
rămŭ călătoria venind până €răși în câmpia de unde pleca- 
semi, adică pe moşia Vulpoiuilui. După ce ne-amü odihnitit 
si amă dată mulțumită domnului că ami terminati cu bine 
astă trebă, Lamii întrebatii ce însemna acele stane de piatră 
Atunci elii îmi dise: 

— De vei sci te vei căi: de nu vei sci 6răși te vei căi 

— Spune-mi, te rogii, îi diseiil, 

— Acestia sunt fraţii tei, îmi respunse. Ei, în locii să facă 
ca tine, să primescă cu dragoste rugăciunea mea, asmuţară 
ogarii după mine, ceea ce îmi prelungi scârbosul blestemii 
de a purta lesulü vulpoiului ; eră eŭ îi împetriiu. 

— Pentru dragostea mea, rogu-te, îi diseiii eŭ, şi pentru 
prietenia ce ami logati, fă-i eră Gmeni cum aü fostii, 

— Multă mi-e dragă prietenia ta, respunse elă, şi de aceea 
fie după voea ta; dară o să te căesci. 

Si întrun minut nu sciti ce făcu din mână, că de o dată 


303 


pietrele acele se scuturară și fraţii mei remaseră în mirare 
vădendu-se față cu noi. 

Ne luarăm dioa bună de la tovarășul mei și plecarăniii 
să ne intórcemü acasă. 

Pausămite, fraţii mei îmi cocea turta. 

— Frate, imi diseră ei, după ce călătorirămi câti-va amü 
obosită de atâta drumu; căldură mare este; aide ici la unii 
eleşteii pe care îlii scimii noi, să bemii câte niţică apă, sa 
ne r&corimi. Ami ascultati şi amii mersii. Béu celü mare, 
bëu şi celü mijlocii; 6ră când era să beaŭ şi eŭ, cum eramii 
pusti pe brânci pe marginea eleşteului ca să ajungi cu gura 
la apă, cum făcuseră şi ei, mă trediiii cu o usturime grozava 
la amândoă picidrele; când să më întorci să vădii ce este 
pricina, nu më mai putuii scula în picidre: mi le tăiasera 
fraţii mei, şi-şi cătaŭ de drumii, fără a mai asculta la rugă- 
ciunele şi vaeteje melc. 

Trei dile şi trei nopți ami masti acolo prin prejurulii e- 
Jleşteului. Calulă mei, bietii, când vedea că vine câte vr'unti 
balaurii la mine, më lua cu dinţi de pe la spate, de haine; 
şi fugea încotro vedea cu ochii, şi asverlea din piciore de nu 
se putea apropia de noi nici o fiară sălbatică, 

În sfirsitü a patra di ami dată pesteunii orbii care orbo- 
căia şi elü pe dibuite. 

— Cine este acolo ? întrebaii ei. 

— Unii bietii neputinciosi, respunse elù. 

Şi după ce îmi spuse cum fraţii i-a scosi ochii, din pismă, 
i-amŭ povestită şi eŭ cum mi-a tâiatii fraţii picidrele. Atunci 
elù îmi dise: 

— Sciï ce? Aide să ne prindemü fraţi de cruce. Eù amü 
picïóre tu ai ochi; să te portii în spinare. Eŭ să umblu pentru 
tine; tu sa vedi pentru mine. Eù sciù că p'aci prin vecinătate 
este o scorpie mare. Cu sângele ei se pote vindeca ori ce 
bâlă ar fi. 

M'amti învoitii cu densuli la acâsta şi amü mersi până 
ami dată de locuința scorpiei. Ea nu era acasă. Orbulă më a- 
şeză după use şi îmi dise, ca să dati cu sabiea să o tai, cum 


304 


va intra; éră elü se ascunse după sobă. Nu așteptarămii multi 
și étá scorpia venea suptrată, fiind că simțise că-i călcase cine- 
va casa. Cum o văduiii, inima se făcuse câtii unii purice în 
mine, 6ră când intră pe use, aşteptaiii până să-mi vie bine, 
şi unde dedeiii o dată cu sete, în câtii dint'ro lovitură îi trăiau 
câte trele capetele. 

Më unsei numai de câtă cu sângele ei caldii, şi cum atinseiü 
picirele la loci, se lipiră de parcă fusese acolo de când lu- 
mea. Unsei şi pe orbi, și îi veni vederile ca mai 'nainte. După 
ce mulțumirămit lui Dumnedeii, plecarămi fie care la ale 
nostre. 

N'ami voită să viă da dreptului a casă, ci amii socotită 
maï bice sá më bagi ciobanii şi să lasii ca Dumnedeii să 
aducă lucrurile așa în câti să se dovedescă vinovatulii. Nu 
m'amü înşelată în credinţa mea, că €tă puterea lui mare este 
şi judecata lui dreptă. 

— Spune şi tu, dise împiăratulii găinăresei, cum de ai a- 
juusii găinăresa şi róbà ? 

— După ce a tăiată picicrele fratelui celuj micti, fiii ceï 
mari aí împărăției tale, më luară unulu pe mine si altul 
pasărea măiastră, Eŭ plângeamii de më topeami, că mă des- 
părțea de fiulă celii micii ali Mâriei tale, pe care îmi era 
dragă să-l privesci, fiind că-li vădusemi că e unt puii 
de románasü, Ei më siliră să mă iubescii cu unulă din ei, 
îmi făgădui că mă va lua de soție cum voiti ajunge la curtea 
împă&rătâscă. După ce mami împotrivitii la tâte siluirile ce 
amândoi voiaii să facă, am primiti mai bine să fii róbă și 
găinarâsă la curtea împărăției tale, de câtii să mă duci aiurea, 
fiind că sciamii că Dumnedeii nu va lăsa să se prăpădescă 
acela care a umblat cu dreptatea în sinü şi acum, mulțumesc 
lui Dumnedei, că mi-a arătatii cum fapta bună nu more nici 
o dută. 

— Poţi tu să-mi dovedeşti, întrebă împăratul, că tu ești 
aceu tata şi nu alta? 

— Acestă mării, dise ea pe care îlă scâse din sînti, pote 
sa incvedinteze pe ori şi cine că eŭ suntü, Fiii d-tale cet 


305 


mai mari maŭ sciutii de dânsuli, că mi lVarü fi luati, şi nu 
m'aşii mai fi întâlnită cu dânsul, 

Atunci, eşindii afară, plesni dintr'o biciuşcă de trei ori a- 
supra mărului şi unde se ridică nisce palaturi, în câtii în 
tâtă împărăţia nu se găsea altele ca acelea. 

Împăratul remase și elü în mirare. Şi voindi a serbători 
venirea fiului celui micii. Acesta dise : 

— Tată, înnainte de a mulţumi lui Dumnegei că m'ami 
intorsü sănătosi, să mergemii câteși trei fraţii înaintea lui la 
judecată. 

Împăratul n'avu ce dice. Se aduseră fraţii înaintea Ímpë- 
ratului carii deteră în genuchi şi cerură ertare de la fratele 
celui mai mică. Elü le dise: 

— Daca Dumnedeii vë va erta, ertaţi să fiţi şi de la mine. 

Neavândii încotro, se duseră înaintea bisericii şi puseră trei 
ulee depărtate de o potrivă unulii de altulă. Intrară fie-care 
cu picidrele în câte unulii, şi aruncară cu praştia în susü câte 
o piatră: pietrele fraţiloriă celorú mari se întâseră si loviră pe 
fie-care în capii cu aşa tărie, în câți vemaseră morți. Piatra 
însă a fiului celui mieü de împărati, cădu dinaintea lui. 

Lumea se adunase de se uita la astă judecată dumnede&scă, 
iar împăratului, după ce făcu nuntă şi-şi însoţi copilulii cu găi- 
nărâsa, se cobori de pe tronii şi puse pe fiuli sei în locu-i 
care, dacă o fi trăindă, împărăţesce şi până adi. 

Eram şi eŭ față la acele întâmplări, pe care le povestescit 
acum celorii ce më ascultă. 


NOTA. Povestitii de unii soldatii din satulii Bulbucata în judeţului 
Vlașca la 1868, şi comunicatii de fratele meii G. Ispirescu. 


XXVIII 


GAINAREASA. 


fostü o dată ca nici o dată; etc. 
A fostii odatü ună împărată si o impărătesă. În că- 
sătoria lor ei aŭ trăitii ca fraţii, şi numai o fată aŭ fostii 
făcută. Ca si mumă-sa, acesta fată din naștere, era cu o stea în 
frunte. Murindă împă&rătesa, a lăsată cu sufletului la cesulii morţii 
ei si cu jurământi ca impëratulü, soțului ei, să nu v&duvâscă, 
ci să Ta de soție pe aceea la care se va potrivi condurulă 
ei. Împăratulii o iubea, nevoe mare. Şi nici în ruptulii ca- 
pului nu voia să se însâre de a doua ră. Unii ani întregi, 
întreguleți o plânse, după înmormântarea ei. 

Sfatul împărăției, sciindů hotărîrea impărătesii, lăsată cu 
graiü de mârte, se totii ţinea de câra împăratului ca să se 
îns6re, şi mai multe nu. Eli se toti împotrivea cu felü de 
felu de cuvinte. 

Daca vëdu şi vëdu, că scăpare nu este, se lăsă şi elü după 
sfatuli mai marilorii împărăției. Dete conduruli r&posatei 
împărătese, şi doi trimiși ai sfatului impărătesci r&sbătu ţări 
şi cetăți căutând la cine sari potrivi condurulii. Nu trecu 
multi şi se întârseră precum se duseră, fără nici o ispravă. 
Pasă-mi-te condurulă nu se potrivi la nici o fată de impë- 
rati, la nici o cucână, la nici o jupânesă, la nici o ţ&rancă, 
ba chiar la nici o râbă. Împăratuli nu mai putea de bu- 
curie de acestă întâmplare. ° 

Condurulü sta d'a pururea pe masă în cămara împăratului. 
Ori cine voia să-lă încerce, avea t6tă voia. 

Într'una din dile, când" împăratuli ţinea sfat cu boerii cei 
mari pentru trebile împărăției, €că şi fie-sa că vine şi se juca 


307 


şi se sbenguia p'acclo prin cămară. Trecândi şi pe lângă 
masă şi vădendiă conduruli, îl ia şi îli încalță; când, ce să 
vedeți D-vâstră cinstiți boeri, par'că fusese d'acolo. Începu a 
alerga éră după jucării ca uni copilii ce era. Ea luase con- 
durulii fără să scie alu cui este şi pentru ce stă pe masă, 
Când vădură boerii una ca acesta, rămaseră înmărmuriți de 
uimire. 

Ce să facă eï? Hotărârea împărătesei era lămurită. Să nu 
văduvâscă împăratului, după pristăvirea ei, ci să ia pe aceea 
la care se va potrivi condurulii ei. Să lase pe împăratulii să 
văduvescă pentru că nu sa potrivită condurulii la nici o 
muere, călca jurămiîntulii împărătesei de la cesulii morţii sele ; 
să silescă pe împăratulu să ia de soție pe fie sa, se temea 
de Dumnedei. Ce să facă dar? 

După multe chibzuiri, sfatuli împărăției găsi cu cale că 
împeratulii m'arü păcătui de ari lua de soţie pe fie-sa, fiind 
că aşa lăsase cu sufletulii împărătesa, şi pentru că Dumnedeii 
chiarii orânduise aşa, de óre ce la nimeni de pe lume nu se 
potrivise condurulti r&posatei. 

Numai de câti mai mari țării diseră fetei să se gătescă 
de nuntă. 

Acumi altă nevoe. Nici fata nu voia să ia pe tatš-sëü de 
soții. Ea dise : 

— Unde aţi mai auditů, boeri dumnâvâstră, hatjocură ca 
acesta, să ia tatălui de soţie pe fie-sa, 

— Nu te supăra, domniţă, şi nu fii aşa tantosš. Are să 
curgă multă apă pe gârlă pînă să ajungi a cunâsce tainele 
împărăției ca noi. Şi apoi, r&posata maica împărăției tale, 
cea atitii de vestită în lume de cu minte, a lăsatii cu sufletulii 
ca împeratulii, tatălui tei, să nu veduvâscă, ci să se insóre 
cu aceea la care se va potrivi pe piciorti conduruli ei. 

— Căutaţi, maï dise fata, şi găsiți pe vre-una la care să 
se potrivescă condurulii mamei pe piciorul ei. 

— Amii resbătutii, respunseră boerii, împărăţii şi cetăţi, 
târguri şi cătune, ami încercată şi la buni şi la rëü, la ti- 
nere şi la bătrâne, la femei de némü şi la de cele prâste 


308 


pînă şi la róbe, şi la nimeni nu s'a potriviti. Dumnedeii ne-a 
arëtatü pe aceea pe care împăratulii nostru trebue să o ia 
de soţie. 

Vădendii fata că n'are încotro, ceru timpi de trei dile, în 
care să se gândâscă, și apoi să-și dea răspunsulii. 

Si trecândă în cămara ei, se puse pe uni plânsti, de să 
te ferâscă Dumnedeü , văvsă nisce lacrămi càtü pumnulă şi 
suspina de să-i spargă pieptulu. Plânse ce plânse; dară vădu 
că de la plânsi nu câştigă nimicti. Se duse deci la dădacăsa» 
îi spuse cele întâmplate şi ii ceru sfatii. 

Dădaca după ce se gândi şi se resgândi, îi dise să ceră a 
i se face trei rânduri de haine: unulü de aurii, altulü de 
mărgăritarii şi ali treilea de diamante, şi să spue că după 
aceea se va găti. 

Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. 

În vremea acesta dădaca îi pregăti tâte cele trebuinci6se 
spre fugă. 

Când îi aduse hainele, ji mai dise odată să se gătescă de 
nuntă. Fata respunse că este gata. .Boerii remaseră multu- 
miţi, audindă respunsulu fetei; ei credură că în cele din urmă 
ea a cunoscută că trebue să se supue sfatului împărăției. 

Sera, îi aduse şi dădaca cele spre fugă. Îşi băgă hainele 
cele frumâse ce le căpătă în desagi, se îmbrăcă cu o piele 
de măgară pe care i-o adusese dădaca, şi fugi. 

Ascultaţi, boeri, cuventulii din poveste ; 
Căci d'aci 'nainte mai frumosi îmi este. 

Fugindi fata împăratului de la curtea tătână-săi, apucă 
pe căi dosnice, pe cărări neumblate de piciorii de omiă. Ea 
se feri să nu o vagă nimeni, şi fugi, şi fugi, până ce eşi din 
împărăția tatălui seii. Trecendii hotarul, îi mai veni nițică 
inimă. Unde pină aci umbla cu mârtea în sinü, acum se may 
linişti o lecuţă. Merse ce merse, și ajungéndü la curtea im- 
păratului locului aceluia, se puse la pârtă cu chipü umiliti 
şi smeritii. Eară daca eşi bucătăresa, şi o vědu, i se făcu milă 
de dânsa, şi înduplecându-se de rugăciunile ei, o primi înă- 
untru. Spuse și împărătesei că o fată sărmană şi nenorocită 


309 


a năzuiti la curtea împărătescă, şi o rugă ca să o priimâscă 
să fie găinăresa curții. 

Împărătesa se înduioși când audi că o sirmană nevoiașe 
cere adăpostii de la densa și porunci ta să o pue îngrijitâre 
de găini; dară ea, bucătăresa, să respundă de dânsa. 

Fiindi, sub ascultarea bucătăresei, fata de împărați se 
silea în tote chipurile să-i fie pe placă. Unde să se adune 
ea cu celelalte slugi din curte? unde să scâță ea ună cuvin- 
telü de piră sai de zizanie? Unde să calce ea cuventuli 
bucătăresei şi să se amestece în certurile și becisniciile celorü 
lalți ? Ferit-a Dumnedei ! Ea îngrijea de păsările din curtea 
împ&rătescă, ca de ale densei; după ce deschidea cotețele si 
le da demâncare, apoi le cuibhărea, punea closcile, și vedea 
de pui, mai cu milă de câtii closeile. Mâncarea şi apa, mai 
cu semă, nu le lipsa nici odată. 

ară daca îşi isprăvea tréba cu găinele, venea pe lângă 
bucătăresă şi-i da şi ei ajutorii. Toţi slujbaşii curţii o luai 
în nume de bine, vădându-i vrednicia, şi toți aveati milă de ea. 
Se dusese vestea pînă la împărătesa de hărnicia, de bărbăţia 
şi de curățenia-de-inimă a găinăresei, Împărătesa ceru săi 
se înfățişeze ca să o vadă şi densa. Smerenia, nevinovăția 
şi sfiala ce băgă de semă împărătesa la găinăresă, îi plăcu. 
Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aprope, spre a nu 
cădea în gurile bârfitoriloriă. 

Nu trecu multă și împăratul cu împărătâsa si cu fiulii lorü 
fură poftiți la nuntă la un altii împărată. Ei se duseră. În 
dioa aceea se ceru şi găinăresa de la bucătăresă cu rugă- 
ciune ca să o lase să se ducă şi ea prin cetate să se maï rë- 
sufle puţinteli. Bucătăresa îi dete voe. Găinăresa se îmbrăcă 
cu hainele de aură si dicendii: lumină înainte, întunericii 
înapoi, nimenă să nu më vadă ce voii face, se duse ca via- 
tulă şi ajungendi la nuntă, se prinse în horă tocmai lângă 
fiulii împăratului. Acesta cum o vădu, îi căzu tronc! la inimă. 
Se îndrăgosti după densa, vai de lume! Eli o întrebă a cui 
fată este, şi de unde. Ea ii spuse alte gogleze. Eră elù toti 
vorbindi cu densa ji luă ună inelu și nu mai voi să i-li dea 


310 


Când fu în desâră, ea cu grije, éră dise vorbele ce disese 
la venire, şi peri ca o nălucă din miijloculii horei. Bucătă- 
resa o certă că prea zăbovise. Ea își ceru ertare și se fä- 
gădui că altă-dată nu va mai face așa. Fiulii împăratului nu 
mai putea de inimă rea, că-i scăpase așa bucăţică bună. 

După niţeli timpi acestă împărată fu crăși poftitii la o 
nuntă de împărată. Fiulă împăratului se duse şi elù cu tată- 
săi şi cu mumă-sa,. 

Găinăresa se ceru şi ea de la bucătăresa. Şi căpătândii voe 
se duse, ca şi întâiă, imbrăcându-se in hainele cu mărgă- 
ritare. Se prinse în horă, 6răşi lângă fiulă împăratului. Până 
sera nu jucă cu altulii, de câtă numai şi numai cu dânsuli. 
Când dete în amurgii, ca si de la rendii, ea peri. 

Să se prăpădescă fiulii împăratului de părere de răi, că o 
perduse. Nu-lii mai încăpea loculii. O căuta prin tâte părţile ; 
dară ia-o de unde nu e. 

Se întârse dară cu inima sdrobită. Unii felă de lânuezelă il 
coprinse, 

Găinăresa, îndată ce se întârse acasă, iute, iute, se îmbrăcă 
răşi cu pielea ei de măgarii, şi căuta de găini, cu voe bună 
şi totii căutând. 

Mai trecu, ce mai trecu, și erăşi fu chematii impëratulü la 
o nuntă a altui împăratii. Eli se duse erăşi cu fiul săi. 

Se ceru şi găinăresa, în dioa aceea. Dară bucătăresa nu 
mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după multe rugăciuni, 
şi cu făgăduinţa de a nu se maï cere nici o dată, seînduplecă 
bucătăresa a-i da voe. Se îmbrăcă deci în hainele sale cele cu 
diamante, si dicendiă vorbele, cele ce o ascundeaii de la ochii 
Gmenilor, ea se duse şi se prinse în horă crăși lângă fiulii 
împăratului. Acesta, cum o vădu, îi veni inima la loci, fiindii 
că fata cam întârdiase. Fiulă împ&ratului juca ce juca, si toti. 
se uita la dânsa, par'că o totii perdea din ochi. Şi în adevării 
avea şi ce vedea. Aşa de bine îi şedea gătit, de părea că este 
o diná. Sclipea diamantele de pe densa de lua ochii celor ce 
se uitaii la dânsa. Fiuli împăratului era mândru, novoe mare t 


341 


fiindă că dina numai cu dénsulü jucă câtă tinu hora. Şi unde 
se rotea pe lângă densa şi se îngâmfa ca unti curcani. 

Fară când fu a da în deseră, găinăresa peri €răşi ca o nă- 
lucă. Când vădu fñulü împăratului că dina lipsesce, atita ü fu. 
Cădu la grea bólă. Pasă-mi-te prinsese lipiciii. Se aduseră toți 
vracii, tote babele şi toți cititorii de stele ; rămaseră însă ruşi- 
nați, cari n'avură ce-i face. Atunci fiului împăratului spuse 
mă-sii că până n'orü găsi pe fata la care se va potrivi inelul 
ce-i dete elü nu se va face bine. Mumă-sa rugă pe împăratul 
să asculte rugăciunea fiului lori. Eară împăratuli porunci să 
umble nisce boeri din casă în casă, să încerce ineluli, şi la 
care fată ori muere se va potrivi să o aducă cu cinste la cur- 
tea împărătescă, 

Umblară boerii şi rësbătură tâte colțulețele, şi ca să se 
potrivescă inelulii la cine-va, ba. Se întârseră deci, cum sati 
fostii dusă. Să se dea fiulü împăratului de cesulti morți, de 
ciudă, când audi una ca acâsta! În cele mai de pe urmă 
porunci să se cerceteze şi prin curtea împărătescă. Chemă 
de față pe tote muerile, slujnicele şi râbele. Tóte se grăbiră 
a veni. Încercă inelulii, şi la nici una nu se potrivi. Pasă-mi-te 
pe găinăresa o uitaseră toți cu totulii. Bucătăresa îşi aduse 
aminte şi spuse împărătesei de dânsa. 

— Să vie şi ea; să vie şi ea, respunse împ&rătesa, O adu- 
seră cu nepusă în masă, căci ei nu-i prea era voia să se dea 
la ivelă îmbrăcată în pielea de măgarti. Dară cine o ascultă. 
Cum o vădură slugile, se umflară de risti. Ea, cu capulii ple- 
catii si plini de ruşine de batjocura tutulorü slujitorilorii, 
veni şi cu sfială se apropie. Cum îi puse inelulii, par'că fu 
de acolo ; şi de unde să nu fie aşa. 

Cum audi fiulii împăratului că sa potriviti inelul, odată 
răsări ca din somnii. Porunci de o aduse în fața împăratului.- 
Acestuia nu prea îi venea a crede că fiu-săii să fi cădută la 
bólš pentru o aşa a ete şi cât p'aci era să-i oropsescă. 

Fiulü împăratului şi mumă-sa cădu cu rugăciune la găină- 
râsă ca să se facă cum era la nuntă. După mai multe tăgă- 
duiri, se înduplecă, şi ducându-se în cocidba ei, se îmbrăcă. 


312 


şi apoi veni sustii îmbrăcată şi frumâsă ca o dină. Împeratulă 
bleojdi ochii la densa şi rămase multii timpi uimiti de fru- 
musețea ei. Vědu şi elii acum că bună bucăţică îşi -alesese 
fiulü lui. Atunci împ&ratulii îşi scose stema din capii şi o puse 
în capulii fiului sëü ; totii aşa făcu si împărătesa, puindů stema 
sa în capul găinăresei. 

Fiulii împăratului odată sări din patii. Pare că nu mai fu- 
sese bolnavi de când lumea. 

Atunci găinăresa după stăruința tutulorii, îşi spuse tótă is- 
toria. Nunta se hotărî şi, împăratulii tatăl găinăresei fu şi elü 
poftitii. Acesta când vědu pe fie-sa la cununie, r&mase ca trăs- 
nitii de Dumnedeii. Eli o credea peritä socotindi că-şi fă- 
cuse séma singură. Apoi se veseliră veselie impărătescă, şi 
trăiră căt tvăesce lumea, bucurăndu-se în pace de tote ferici- 
rile pămintesci. 

Încălicaiii p'o sea, etc. 

NOTĂ. Comunicatii de uni farmacisti din garnisona din last 

la 1874. 


XXIX. 


TUGULEA, FIULU UNCBIASULUI 
ŞI ALU MATUSFL 


fostii odată ca nici odată, etc. 
A fost odată uni moşii si o babă. Eï erati săraci de 


sare; când aveaii sare și mâlaii, n'aveaii legumă. 
Trăia și ei de adi până mâine. Ei aveau trei copii, trență- 
roși şi nespălați ca vai de eï. Celi mici se vedea a fi mai 
istetü de câti cei doi mai mari dară era olog de amândouă pi- 
cidrele. Eli se numea 'Țugulea. 

Ei se invecinaü cu smedica pămîntului. Acestă Smedică “era 
aşa de rea, în câtă nimeni din vecinii eï n'aveaii pace de 
dânsa. Ea le călca moșiile si le făcea felii de felii de neajunsuri. 

La nascerea lui 'Țugulea, când a venitii ursitârele, s'a intăm- 
platii să fie p'acolo și Smedica pămîntului. Ea audise cumü îl 
ursise şi de pismă, mai în urmă îl luă vinele, si d'aia era elù ologi. 

Din acâstă pricină, şi fiindi şi săraci, unchiaşulii, cu mătuşe 
şi cu copii lori, ajunseră de risulü tutulorii megiașiloră din 
satii. De bietuli Tugulea însă ridea și chiar frații lui. 

După ce se mai măriră copiii, Tugulea dise într'o di mă-sij, 
față cu fratii săi: 

— Mamă, am audită că dumneata ai ună frate bogati, care 
locuesce în altii sati. De ce nu te duci la dânsulu să ceri o 
mârţâgă de épă, pe care să esimü şi noi la vânati, că mi sa 
uritü clocindii acasa pe vatră? 

— Ja nu mai trăncăni și tu de acolo, Țugulea ologu, îi qi- 
seră frații ridendă, mai bine mama nostră să se ducă la un- 


314 


chiulü sà céră pentru noi doui cui, căci noi suntemü vred- 
nici a încăleca și descăleca. 

Tugulea înghiți ruşinea, plecă capuli în josü şi tăcu. 

Muma totă mumă. Se duse la frate-săui şi ceru doi cat pen- 
tru fraţii cei mari şi o €pă pentru 'Țugulea. 

Frate-săi îi dete bucurosi, mai cu milă de semă pentru 
Tugulea, ca să potă umbla şi elü. 

Nu mai putură de bucurie fraţii când le aduse mă-sa caii. 

Țugulea nu se putea mângâia, pentru că era ologi, şi nu 
scia cum să facă să se însdrăvenâscă. 

După câte-va dile Tugulea dise că arii dori să mergă şi elü 
cu fraţii lui la vînătore. 

Riseră fraţii de el. Apoi dacă se rugă şi mă-sa de ei, "lit 
luară si pe dânsul. Se gătiră si plecară. În pădure se mirai 
fraţii cum face Tugulea de nimeresce aşa de bine vânatulii 
pe care punea elü ochii. Nici o săgetă nu se ducea în vânti 
de géba. Tóte intraă in carne. 

Trei dile si trei nopți zăboviră la vinătore. 

În a treia nâpte, 'Țugulea visă unii visü ce-i plăcu. Se făcea 
că elii era într'o grădină frumâsă, frumâsă ca unii raiŭ. Flü 
şedea acolo într'unii colții tristă şi mâbnitii că nu putea umbla 
să se bucure şi elü de frumuseţile acelei grădini. Pasările cân- 
taŭ de se spărgeaii. Frundele de pomi fișiaii de adiarea vîn- 
tului, şi florile respândeaii unŭ mirosü de te îmbăta. Se uita 
cu jindii la tote acestea, căci nu putea să se desfăteze şi elù. 
Atunci ridicândii ochii în sus, se rugă lui Dumnedeiiysă-i ia 
viaţa maï bine, de câtă să trăiască în aşa ticăloşie. 

Pe când se făcea că se râgă, de o dată i se arătă dinainte 
o dină, aşa de frumâsă şi de blândă, cum nu mai văduse elit 
în viața lui așa ființă. Şi se făcea că-lii întrâbă dicându-i: 

— De ce te căinesci, bšetele, şi te amăresci ? 

— Cum nu m'aşii căina şi nu m'aşi amări, dină afrumu- 
setelorü, se făcea că dise elü, €tă sunti ologii, şi din acestă 
pricină amii ajunsti de batjocură tutulorii băețilori din sati. 

— Lasă, dragulii mei, nu mai plânge, că ei nu sciù ce faci, 


_315 


se făcea că mai dise dina. Tu ai să te tămăduesci şi o să a- 
jungi împărată. 

— Nu-mi trebue mie împărăție. Ei asü fi bunii bucurosi 
numai să potii umbla. Dară asta n'o să se p6lă, căci, uite 
parcă n'amii vine în picidre. 

— Ba o să se pâlă, se făcea că adaose dina cu vorbă apă- 
sată. Tu ai avută vine; dară ţi le-a luată Smedica pămintului 
de când erai mică. Ține chimirasulü ăsta. Când vei fi încinsti 
cu elü, ce vei voi, te faci, daca tei da de tretori peste capii. 
Silesce-te de-ţi ia vinele de la Smeóïcă. 

Luă chimiraşulii ; dară când ridică ochii și vor so întrebe 
cine era ea de are milă de dânsulii, ia pe zina de unde nu e. 
Par'că intrase în pămiînti. 

Eară elii odată se deşteptă. Se pomeni cu chimirașulii în 
mână. 

Se încinse cu elii, se dete de trei ori peste capii, gândindit 
să se facă o pasăre, şi îndată se făcu. Se dete eră de trei ori 
peste capi şi se făcu omii la locii. 

Câtii p'aci să se piardă de bucurie; dară se stăpâni. ln- 
cinse chimirulii pe pele ca să nu se vadă şi se feri d'a spune 
fratilorü ce-va. 

Pasă-mi-te, dina aceea era ursitrea lui cea bună. 

După ce se făcu dioă, se întorseră cu frații lui la bordeiulit 
lorii, şi aduseră mulțime de vinatii. 

Peste câte-va dile plecară eră. Dândi caii la păşune, frații 
cei mari diseră lui 'Țugulea să păzescă el caii, căci dânşii 
suntii obosiţi. 

Cum se culcară si adormiră. 

'Tugulea priponi caii, apoi dându-se de trei ori peste capü 
se făcu o albină, si plecă în spre miadă-n6pte în cotro şedea 
Smedica pămîntului. 

După ce ajunse acolo, sbárn! în susă, sbárn! în josti, intră 
în casa Smedicei si ascultă ce vorbea cu Smeii, ginerii sti, 
şi cu Smesicele fetele sale. 

-Între altele audi dicendii Smedica bătrână. 


316 


— Ia vedeți, fetelorii, mai şede vinele alea ale lui 'Ţugulea 
în cutia în care le-amii aședati eŭ după sobă? 

— Mai şede, respunse Smedica cea mică, adi le-ami vëdutü, 
nu mai departe. 

— Eacă, voi o să vë duceți la casele vóstre, dise bătrâna cea 
sbârcită ; să sciți să vë temeţi de 'Țugulea ăsta, afurisituli ; căci 
şi mie mi-e frică de dénsulü măcarii că i-am luati vinele. 

Totü de la dânsele mai audi 'Țugulea că peste câte-va dile 
are să se facă nunta Smedicei celei mici, şi pentru veseliile de 
nuntă, trebuindu-le vânat, sgripsorâica scofilcilă împărţi pe 
fie-care din gineri pe unde să vîneze. 

Îi fu destulă pentru astă dată că audise şi atâtui. 

Cândii se intórse la fraţii s&i, începuse a intra alba în satii. 

— Sculaţi, fraţilorii, le dise elii, că étă ne a luată diua 
de pe urmă. 

— De ce ne-aj lăsat să dormimit atàátü de multă, îi diseră 
fraţii, dojenindu-lă. 

Elă tăcu din gură. 

Se seculară ei şi plecară după vinatii, apoi se întârseră acasă. 

Tugulea cum se culca afară in tâte nopțile, şi totă plănuia 
cum să facă să-și ia vinele. Elü se ducea mereü pe la Sme- 
dică, fără să scie cine-va, şi pândea vreme cu prilejă când 
să-l vie bine să-şi ia vinele. 

Într'o seră se făcu muscă, intră pe cosü în cămară unde 
era cutia cu vinele, pe când Smedica nu era acasă; ci daca 
intră se făcu omti, luă vinele din cutie şi le puse la picidrele 
lui. Cum le puse se lipi, par'că fusese acolo de când lumea. 
Se făcu érš muscă şi plecă acasă. 

A. doa di, nóptea, trebuia să mergă smeii la vinatii pentru 
nuntă. 

Tugulea se duse mai intáiü în calea smeului celui mai 
mare. Când se apropie de elii, calul smeului începu a sforăi ; 
dară smeuli îi dise: 

— Del Calu de Paralei, că dóră nu va fi adusi cidra 
osciorulii şi vintulii perişorulă lui 'Tugulea, pe aici, căci vi- 
nele lui suntii la socră-mea după sobă. 


317 


— De unde scii tu asa bine, îi dise Țugulea ? dá-te josü să 
ne vedem şi să ne luptămi. 

Smeulă cum ilü vědu, îngheţă sângele într'ânsulă. Se apu- 
cară la luptă în busdugane, dară Tugulea cum aduse busdu- 
ganuli seii și lovi pe smeii, îi luă mirulii, apoi îi tăie capulü, 
îi luă calulă și armele și plecă înaintea smeului celui mijlocii. 
Asemenea îi făcu și lui. Apoi plecă înaintea Smeului celui mic. 

După ce se întâlni și cu Smeulă celü micii, se luă la luptă 
şi cu dânsul. Se bătură întâi în buzdugane; busduganele se 
sfărâmară ; se luptară cu sulițele, acestea se rupseră ; se apu- 
cară apoi în săbii, a smeului se fvânse. După aceea se luară 
la luptă drâptă, se luptară ce se luptară, şi înfrângândii pe 
smeü, îi tăe și lui capul. Îi luă şi lui armele şi calul si 
plecă acasă cu dinsele. 

Când ajunse se crăpa de dioă, legă caii, şi puse bine armele 
Smeilorü. 

Apoi sculă pe frați să mérgă la vinatü. Când vădură fraţii 
caii se minunară. Îl întrebară; dară eli nu voi să le spue 
nimici, dicendi că nu scie. 

Încălecară fraţii pe caii smeiloră şi porniră. 'Țugulea însă 
încălecă pe caluli smeului celui mici, căci era mai vinjos. 
Smedica vëdéndü că întârdie ginerii, dise fiicelor sale: 

— Asta nu e lucru curati. Ia vedeţi vinele lui 'Țugulea, 
suntă ele unde le-am pusti eŭ? 

— Ba nici ca câtù, îi respunseră fetele, după ce căutară. 

— Bărbaţii voştri trebue să fie r&puși. 'Țugulea, a făcutii 
posna. Duceţi-vă în pădure pe unde are a trece elü și faceți 
precumii v'amü disă. 

'Tugulea trecândii cu frații sei prin pădure, vădu o vie cu 
struguri. Eli simţi că asta nu pâte să fie lucru curată. Cum 
de nu mai veduse elü astă vie în pădure. 

Frate-săui celü mai mare vru să ia un strugure. Tugulea îlù 
opri, Apoi descălecă, scâse paloșulă și începu a tăia la vite, 
De e dată începu a curge din vitele tăiate nisce sânge negru 
ca păcura. Fraţii se mirară de acesta, Apoi încălecândi e! 


318 


porniră. Merseră ce merseră şi dete peste o livede cu pruni. 
Pugulea nu lăsă pe fratele celii mijlocii să ia prune , ci fâcu 
ca şi la vie, şi din pruni tăiați curse 6ră sânge. 

După ce mai merse dete peste o fântână. Elŭ scia că prin 
acea pădure nu era nică o fântână. Nu lasă pe frați să bea 
apă. Ci luând sulița înțepă funduli fântânei de mai multe 
ori, şi de odată începu a gâlgâi unii sânge mohoritü şi cu rea 
duhóre. Gâlgâia ca dintr'o vacă. 

Acestea eraii felele Smedicei care voiaü să otrăvâscă pe Tu- 
gulea feciorulii moșului şi ali mătuşei. 

Mergând ei împreună, Ţugulea dise frațilori săi : 

— Ia, vitaţi-vă, fratilorü, de vedeţi ce este, că nu sciă ce 
më dogoresce. 

— Ce să fie? respunseră fraţii uitându-se, écă un norișorii 
roşu, vine după noi ca ventuli. 

— Aia este Smedica bătrână, măi, dise elü. Vine după mine. 
Voi împrăsciaţi-vă care încotro, şi vë duceți acasă, ca să nu 
vă aflați în calea ei, căci vë face mici fărimi. 

După ce se despărţiră. Ţugulea intră într'o peşteră să se a- 
dăpostescă pînă va trece Smeóica. Urgista de smedică, unde 
venea, măre, venea, turbată de mânie, trecu ca fulgerulii pe 
lângă peşteră şi apucă înainte, că nu vedea cu ochii de că- 
trănită ce era. 

Tugulea îndată eşi din peșteră, încălecă şi pe ici ţi-e 
drumu. O luă la sănătâsa înapoi spre răsărit, şi” merse, și 
merse pînă ajunse la curtea unui împtratii care de dou&-deci 
de ani lucra un didii naltii fârte, ce cădea în spre partea mo- 
şiei Smesici, — nici elü, vedí nu avea pace de densa. — Şi 
tocmai atunci ilü isprăvise. 

— Cum ajunse acolo: Tugulea spuse împăratului că omorise 
pe ginerii şi pe fetele: Smedicei. Apoi îi dise să dea poruncă 
grabnică la toți ferarii ca să-i facă îndată o măciucă de. ferti 
mare cu care să omóre şi pe Smedica bătrână. 

Împăratulii priimi bucurosi să facă 'Țugulea ori ce o sci 
eli, numai să se scape de blestemata de Smedică. 

Tugulea puse de făcu o gaură în mijlocului zidului cetății, 


319 
apoi porunci si se aduse o grămada de bucăţi de lemne, că- 
rora le dete focii în mijloculii cetăţii; în acelii focii puse mă- 
ciuca de ferii ca să ardă să se facă roşie. 

Smedica, după ce alergă intr'o parte şi într'alta si nu găsi 
pe 'Țugulea, mirosi ea că trebue să fie la împăratulii celă cu 
zidulă mare. Se întârse şi, să te ţii pirleo, întrun sufletii a- 
junse, cădendii lângă zidii de ostenelă şi amărăciune. Apoi se 
sculă cum putu şi vru să sară peste zidi. Sări, insă în secii. 
Dacă vědu că-i este peste putință a sări pe d'asupra zidului, 
se urcă pină la gaura ce o făcuse 'Țugulea, şi incepu a sorbi, 
voindu să înghiță totulii ce era în cetate. 

Împăratuli şi Gmenil din cetate se păreaii a fi scriși pe pă- 
rete, atitii îi înmărmurise frica. 'Țugulea nu-și perdu cum- 
pătulii, ci cu măciuca roşie ca foculii, şi țiind'o de câdă merse 
la gaură. Când sorbi odată smedica, trase măciuca arsă tocmai 
în inimă. O dată răcni Smedica, dicéndü : M'ai mâncati friptă 

'Tugulea, şi muri pe loci. 

Împăratulii, boerii şi locuitorii acelei împărății, mulțumiră 
lui Dumnedeii că i-a scăpatii de Smesică, de fetele şi gine- 
rii ei, căci multe rele le făceaii ; iară mântuitorulii lorù, îi qi- 
seră 'Ţugulea vitézulü şi înţeleptulii. După aceea împ&ratulă 
ridică pe Tugulea la mare cinste. 

Tugulea trăi acolo câtii-va timpii ca în sinulii mă-si. Dară 
nisce zavistioşi de boeri băgă în inima împăratului frica că 
“Tugulea odată, odată, are să-i ia țéra. 

Cum audi unele ca acestea, împăratulii se gândea ce meşte- 
şugii să facă ca să scape de elù. În sfirşitii ascultă poveţile celui 
mai pismătareţi din boerii cei bătrâni. 

Trimise şi chemă pe 'Țugulea. Elü veni. 

— 'Țugulea vitezulă, dise împăratulii, sfatulii impărăției 
mele a găsitii cu cale să te duci la împăratulii Stririlorii, în 
petitü să-i ceri fata pentru mine. 

— Daca sfatul împerăţiei a găsită cu cale, ei suntii gata 
să më supuiii, respunse elù. 

— Apoi pe când hotărăsci dioa plecărci? 

— Când ar fi după mine, şi mâine. 


320 


Ti gătiră cărţile ce trebuia să le ducă Ţugulea, îi dete bani 
şi porni, după ce își luă dioua bună de la împăratul si bo- 
eri, eră glâtele îlii petrecură pînă afară din cetate, şi se ui- 
tară după dânsulă până nu-l maï zâriră. 

Tugulea se duse mai întâiii de se întelni cu fraţii lui. Le 
spuse şi loră cum a omoritii pe smedica cea bătrână, apoi 
le făcu cunoscutii şi treba cu care la însărcinatii împăratulă, 
Le dete si lori niței bani ca să-i ducă părinților, apoi se 
îmbrățișară şi plecară. 

Fraţii lui Tugulea, începuse a se uita la eli cam chiondo- 
rişi, ei nu se putea învoi cum de Tugulea să ajungă să le 
facă lorii ruşine. Ei mai mari, si să rămâiă mai pe josü de 
câtă elù, ca nisce bobleți, 

Ducându-se Tugulea la tréba lui, îutilni în cale pe unŭ 
omii care striga că móre de fâme. Se apropie de densuli să 
vadă ce felii de omŭ este acela. Când ce să'vadă ? unii omü 
ca toţi Omenii, umbla după şepte pluguri ce ara şi din gură 
nu mai tăcea. 

— Ce voinici mare ești tu, omule, de mănânci brasda de 
la şepte pluguri şi totă strigi că mori de fóme ? ilü strigă 
'Tugulea ca p'unii prieteni. ` 

— Eŭ nu suntii voinici, respunse flămândulii, ci voinici 
este 'Tugulea, fociorulii mmoşului şală babei, care a omoritii 
pe Smedică, pe fetele şi pe ginerii ei. 

— Ei suntă acela, îi dise Tugulea. 

— Dacă eşti tu ia-më şi pe mine cu tine, că pote H-oiü 
prinde bine ia ce-va. 

Îlù luă şi plecară. După câte-va dile de călătorie, dete peste 
ună altă omü în gura căruia curgea apa de la nouă fântâni 
şi totü striga că more de sete. 

Hü întrebă şi pe acesta ca si pe flămândi. Şi dacă căpătă 
unii respunsă care semăna cu alti flămândului, îlă luă şi pe 
acesta cu sine, şi plecă mai departe. 

Se duse, se duse şi iară se mai duse. Eră când fu să trâcă 
nisce munţi, întîlni ună altii omü cu două pietre de moră de 
picidre care sărea din n unte în munte, şi când fugea ie- 


321 


purele pe spinare netezea, si striga că n'are locü unde să fugă. 

Țugulea ilü întrebă ca şi pe cei-lalți, eră omuli respunse 
totii ca ei. Hü luă si pe acesta şi porni înainte cu Dumnedeiu. 

În calea lorü mai întâlni unii omü cu o mustață albă si cu 
alta negră, îmbrăcată cu nouă cojóce, şi striga că more de 
frigii, de şi era pe la nâmiedi şi sórele ardea ca în luna lui 
cuptorii. 

După ce îlti întrebă şi elü voia să mergă cu densulă, Țugulea 
il luă si pe acesta, şi înainte, toti înainte și înapoi nu se uita. 

Merse ce mai merse; și când fu pe la amurgitiă întâlni unii omü 
zare se uita în susü cu unii areü în mână. Țugulea îl întrebă : 

— Da, ce faci acolo, omule ? 

— Ce să fact, respunse elă, écă ună tintarü a ajunsă toc- 
mai la vintulii turbatii, şi voiti să-lti doborii d'acolo cu săgeta mea. 

— Voinicii trebue să fii omule, îi dise Țugulea, daca tu poţi 
să vinezi unŭ fintarü pe care noi nu-lii vedemii. 

— Ce are a face! Voinicti este 'Țugulea, fiulü Moşului şi 
ali babii, care a omoritii pe Smedica cu fetele şi cu ginerii 
ei cu totu, dise omulti. 

— Eŭ suntii, respunse 'Ţugulea. 

— Daca eşti tu, ia-mă și pe mine, cu tine că pote ti-oiü 
prinde bine le ce-va. 

După ce mai merse ce merse, ajunse în nisce văi fórte fru- 
móse de unde se întindea nisce munți împodobiţi cu copaci si 
cu o verdeță care desfăta inima, și acolo dete peste unti omii, 
care nu sciii totii ce bombănea elü din gură și când amenința 
cu toiagulti ce ținea în mână, pe dată se făcea câte o sută de 
păsărele. 

Apoi dacă îlă întrebă 'Țugulea cu ce vitejii face elü minu- 
nile astea, elü respunse că 'Țugulea este viteză, care a făcută 
atâtea şi alâtea voinicii. 

Aflândă omulü că vorbea cu 'Țugulea, s'a luată şi elü după 
densulă ca şi cei-lalți. 

Şi merse cu toții, merse, merse ca cuvintulii din poveste ce 
d'aci înainte se gătesce, şi pe unde ajungea întreba de împăra- 
tul Stririloră, Pe la cetăți şi sate, pe unde mâneat ei noptea 


21 


322 


ay 


toți ii conšceaü şi îi găsduiaii cu bucurie când audea de nu- 
mele lui 'Țugulea. 

Erä când fu într'una din dimineţi, zăriră turnurile cetăţii 
unde locuia impëratulü Stririlorii. Întinseră piciorulă la drumii 
şi când era în de seră ajunseră și ei la porţile cetății. 

A doua di se sculară, pe ochi mi se spălară, se imbrácará, 
se scuturară şi pe Domnuli lăudară, că le-ai ajutatii de aŭ a- 
junsü vii nevătămaţi. 

Spuse Tugulea tovarăşilorii săi pentru ce a veniti, éră ef 
răspunseră: că dacă împăratulii nu va voi să-i dea fata de 
bună voe, apoi o vorii lua-o ei cu nepusă în masă, că dâră nu 
suntii ei de florile mărului cu 'Țugulea vitezuli. 

După ce a datii împăratului cărţile ce adusese Tugulea, a= 
celui impëratü îi dise: 

— Sunti gata a-ţi da fata, daca îmi vei săvirşi cu bine sluj- 
bele cu care ami să te însărcinezi; €ră de nu, unde îţi stai 
picirele îţi va sta şi capulii. Acâsta să o'scil. Îţi daŭ soroeii 
pînă mâine să te gândesci, daca te încumeţi ori ba. 

— Më încumăti, luminate impërate, îi respunse 'Țugulea. 
Poruncesce. 

— Pînă mâine diminâţă să-mi mănânci noă cuptore de 
pâine, îi porunci împăratuli. 

— Să se pue la cale câcerea lori câtii mai curendi, rë- 
spunse 'Țugulea. 

Hotărîră când să vie să începă a mânca. Se puseră şi pas- 
nici care să ia aminte. 

Pe seră veniră cu toţii. Apoi uitându-se la flămânduli, Tu- 
gulea îi dise: 

— Să te vedemi, nene Flămândule. 

— Las’ pe mine, respunse acesta. Luaţi-vă câte o pâine, ca 
să aveți şi voi ce-va gustărică. 

Şi începâudii a arunca câte dece pâini în gură şi ale înghiți, 
sfirşi cuptârele pînă la |mieduli nopţii. Parcă arunca durà 
spate. Mai adună şi codriceii ce mai rămăseseră de la tovarăşi, 
îi înghiţi şi pe acestia și începu a striga : Morii de fome, morii 
de fóme. 


323 


Strejarii care rămaseră ca nisce bostromengheri, uitându-se 
cum pereaü pâinele, se duseră de spuse împăratului despre 
cele întemplate. 

Se minună si împăratul, Apoi dise să-i aducă nouă Dutí 
de vină și porunci lui Țugulea să le bea pină în dioă. 

Tugulea dise setosului: 

— Pe dânsele, nene Setosti. 

— Numai atâtă ? întrebă elù. 

Trase cepurile la câte-va buH d'o dată, și pe tâte le înghiţea 
de părea că intra vinulü în pămîntă. 

După ce le isprăvi începu şi elă a striga: Morii de sete, 
mari de sete. 

Împăratulii începu a se îngrijura când îi spuseră strejarii 
cele ce se întâmplară şi începu a încăldi cuptorulii celü mare 
cu noă care de lemne. 

Dândă poruncă lui Tugulea de a intra în cuptoră, elŭ se 
uita la frigurosulii şi-l dise: 

— A venită şi vremea ta, nene Mustăţi-o. 

— Cum o să vë puiü să faceți nitele cue, clănțănindu-vă 
dinţii! respunse elü. 

Şi în adevării, cum ajunse la cupiori carele era roşu ca 
para focului, puse mâna pe mustafa lui cea aibă, smulse câte- 
va fire dintr'ensa si le aruncă în cuptorii. De odată la gura 
cuptorului se făcu brumă. Apoi intrară în cuptorii toți megiașii 
lui 'Țugulea cu densulii împreună, şi începură a striga că le 
degeră. 

Când veni împăratulti și vădu, se luă de gânduri cu Tugulea 
ăsta năsdrăvanu. 

Şi cerând ei, împăratulii porunci de mai aduse noă cară 
de lemne, le dete foci, dară par'că ardea pe ghiaţă. 

Împăratul acela avea o paţircă de fată slujitâre, care se 
lua în gonă cu ogarii. 

Porunci lui 'Ţugulea să trămiţă şi eli pe cine-va din ai săi 
ca împreună cu fata să se ducă la fântâna Ielelorü să aducă 
câte doč urcidre de apă. Dacă omulii sëü va veni înainte, îi 
va da pe fie-sa ; 6ră dacă slujitrea lui va veni mai nainte, să 


324 


scie că pe toți megiaşii lui îi pune în țepă; şi pe dânsulii 
intruna mai susti de cât pe toH. 

Tugulea priimi. Apoi uitându-se la soțulii săit cel cu pie- 
tvele de moră de picióre, îi dise: 

— Ce dici tu verişcane, umflămiă noi fata, ori ne odihnimiă 
în verfulii ţepelorii ? 

— Să cercămii și noi; pote că vomii lăsa frigările alea pe 
séma împăratului. 

Omuli eu pietrele de picidre şi fata fugătore porniră împre- 
ună fiă-care cu câte doë urciâre, şi aide aide, de vorbă, a- 
junseră la fântâna Ielelorù. 

Aci fata, umblă cu şmecherii. Şi cum era și cam nurlie, 
mâglisi pe omulă cu pietrele de picidre si induplecă să se 
pue cu capul în pla ei, pină sori mai odihni nifelü şi să-i 
caute în, capii. Toti căutându-i în capi, el adormi. Fata cum 
ilü vădu că adormi bine, luă o căpăţină de calii uscată ce era 
acolo alăturea, îi puse capulii binişoră pe densa, îi vărsă ur- 
cidrele lui, ia pale ei și o plecă li sănătâsă. Nici drumului 
ei, nici picidrele ei. 

Tugulea cu ai săi sta pe o măgură şi se uita în spre lo- 
culii de unde trebuiaii să vie cei trimişi să aduca apa. Când 
vede pe fată. Unde venea măre venea, ca ventulii. Omuli nu 
se vedea nu se audea. Atunci dise săgetatorului celui dibaciii: 

— Ia, te nită, fârtate, de vedi ce face megiaşulii nostru. 

— Dorme cu sforăitele, respunse acesta, cu capulü pe o că- 
pățină de calu mortă și uscată. 

Unde intinde arculti, dădu drumulii sageţii, şi trancă | drepti 
în căpăţina de calü lovi, de sări câti colo de sub capulii o- 
mului, Acesta odată sări în susti, şi ea pe fată de undenu e. 

Umplu uvcirele nuimnai de cât. Apoi ca gândulă porni, 
sărindu câte dece conace d'odată; ajunse pe fata tocmai la 
pórta palatului si trecândă pe lângă dânsa, iY sparse şi ur- 
cidrele cu petrele de la picădrele lui, 

Când duse urcidrele susii la împăratulii, acesta întrebă: 

— Dară fata unde a rămas? 

— Vine pe urmă, îi respunse 'Țugulea. 


825 

Ajungéndü şi fata si mergëéndü şi densa la impëratulü, îi 
spuse totă şiretenia. 

Împěratulů tâtă nâptea n'a putntü să dârmă, frămentându- 
se de gânduri. A doua di unulü din sfetnici care scia pásulü 
împăratului, veni şi-i spuse ce să mai dică lui Ţugulea să mai 
facă. Plăcu împăratului sfatulü, și chemándu-1ü îi dise : 

— 'Țugule-o, mi-ai făcută totii ce ţi-amii poruncitiă, âncă o 
slujbă mai ceri de la tine şi apoi pace. 

— Poruncesce mai de grabă, impërate ; căci pote să se su- 
pere impëratulü ce m'a trimesit de atâta zăbavă, şi acesta 
n'ași voi-o nici în ruptulii capului. 

— Să-mi faci să nască intr'o nópte 50 de femei sterpe. 

— Ce mai trebă! dise 'Țugulea. Să se aducă numai de 
câtii la fața locului. 

Porunci împăvatulii de aduse cinci-deci de femei și le-a 
băgati pe fie care în câte o camară. Țugulea ridică ochii către 
vrăjitori si dise: 

— Arată, Învăţatule, ce póte toiagulii tăă celi plin de vreji. 

— Putea împăratulii să dea porunci mai grele de fâcută; 
acâsta este jucărie, respunse elù. 

Şi intrândi în cămările femeilorii, bomboni la fie care câte 
ce-va din gură, și pe fie-care le lovi uşorii cu toiagulii pe 
spinare, apoi eşi. Una după alta ele născură pînă diminéta. 

Când veni împăratulii a doua di şi audi orăcăitulu copiiloră 
de-i împuiăse urechile, se luă cu mâinele de pără şi plecă 
îndată. Când să păşescă pragului porței de la aceste case, 
ca să se ducă la palatul lui, vrăjitorul îl atinse şi pe 
dânsul cu toiagulii, şi îndată se pomeni cu câți-va boboci de 
rață măcăindi după dénsulü. 

Riseră și impărătesa şi sfetnicii când vădură pe împăratului 
cu bobocii după dëénsulü. 

Eară elü se spăimântă de posnele ce făcuse 'Țugulea, şi ne 
mai cutezându să-i mai dea vre-o porunră, otărâ să-i dea fata. 

După ce se pregătiră totü ce trebuia de drumu, Țugulea 
luă pe fata împăratului şi porni, petrecendu-i împăratului cu 


326 


totă sila lui, cu trimbiţe şi cu buciume, cu tobe şi cu surle 
pină afară din cetate. 

Şi luându-și diua bună de la impëratulü, Țugulea își cštá 
de drumii, lăsândii pe fie-care din megiașii sei, pe la locurile 
de pe unde îi luase, 

Mergendii, elă băgă de sâmă că fata împăratului Stririlorgă 
era tristă, Bară dacă o întrebă care să fie pricina de stă tristă 
ea îi respunse: sunti in stare să-mi facü semă singură, daca 
voiü cădea în mâna împăratului celui ce te-a trimesă pe tine, 
şi nu m'&i lua tu. 

Îi placu lui Țugulea vorbele astea şi ii mevseră tocmai la 
inimă. N'avea însă ce face. Trebuia să se ţie de cuventulii ce 
dase celui ce La trimesă. ` 

Pe drumü vădu ună vulturü. 'Țugulea trase o săgétă din 
tolbă, o asedá Ja areü şi ìlù luă la ochi. Vulturulü îi dise: 

— Nu da, Tugulea vitezu, că multü bine ti-oiü prinde când 
veï fi în nevoie și te vei gândi la mine. 

Tugulea ilü lăsă şi plecă înnainte, Ajungândiă intr'o pădure 
mare şi înnoptândi, a masă acolo. Făcu unii focii mare şi se 
puse a se odihni. Când, fata d'o dată strigă speriată: Ursulă ! 

'Tugulea, de unde şedea şi incepuse a tipi lângă foci, o dată 
săvi drept in susii, puse mâna pe arcii şi pe palosü, cumü v&= 
du ursul, îlù luă la cătare cu o săgetă. Ursulü însă stătu 
locului şi incepu a striga: 

— Nu më omorij, Tugulea vitezulă, ci. mai bine scâte-mi 
stepulă ce mi-a intrati în labă, că multă bine ti-oiü prinde 
şi eŭ când vei fi vr'o dată în nevoie şi te vei gândi la mine. 

Tugulea se opri: ră după ce veni ursulü la densulă, se 
câsni pină ce ií scose st&pulii, apoi Hü legă la bubă si ur- 
sulă plecă movmăindi, de unde a venită. 

A doua di pornindi disü de dimineţă, a mersü totă diua. 
Când era insă pe la scăpătatuli sorelui, ajunse şi elü la îm- 
păratulii ce-lii trimesese. Cum ajunse, ii întárisă pe fata ini- 
p&ratului Stririlorü. 

Împ&ratulă cum vědu pe Tuzulea, intră in grozile morţii. 
Flu ìlù credea peritü. 


327 


Apoi primi cu mare cinste pe fată şi-i pregăti pentru dor- 
mită că . ara unde dormea mă-sa. Lui Țugulea ií dete şi lui o 
cămară în palaturile împărătesci, Apoi spuse împăratului totii 
ce păţi pînă ce ii aduse fata. 

Peste n6pte împăratulii ținu sfatui. Elü dise sfetniciloriă săi : 

— Ce socotiți, boeri dumnevâstră, să facem cu 'Țugulea 
ăsta. Elă ne-a scăpată de nega-rtoa aia de smeică şi de aï 
sei. Acumă vu care-cum-va să-i vie poftă să şi domnâscă ? si 
atunci ce ne facemi noi ? O să se verse sânge peste sânge, şi 
când, în cele de pe urmă, totii elù pare-mi-se o să biruâscă. 

— Nu te teme, împărate, dise, sfetnicul celt pismătăreță, 
ne curățămă noi de elii, numai să poruncesci cui-va să-l otră- 
vâscă, ori să-lă pue bine. 

— Ce stai dumnâta de vorbesci ? dise altu sfetnică ; cu o- 
travă se răsplătesce celü ce a făcută atâtea slujbe si ne-a scă- 
pată de nevoia ce era pe capulii nostru ? 

— Ai dreptate, respunse ună alii treilea sfetnicii ; eŭ daŭ 
cu părerea că cinste imp&rătâscă să se dea lui Țugulea şi să 
se aşeze în tvebile împărăției cele mai înalte, să se rădice la 
rangulă de boeră din doi-spre-dece. 

Mat diseră unii, una ; alţii, alta ; dară nici cumi nu se înțele- 
geaŭ din pricina pismătărețului de boeră. 

— Eŭ socotesc, respuuse împeratulti, tăindu-le cuvăntulii, 
că arii fi cu dreptului ca elü să ia de nevastă pe fata împăratu= 
lui Stririlorü ce o aduse acumii ; căci e]ü şi-a pusi viaţa în pri~ 
mejdie de a adus'o. De şi îmi place prea multi de mi se scurgă 
ochii după o aşa bucăţică gingaşe ; dară mă lipsescă de unii aşa 
odoriă, şi-l lasă pe sémă cul 'mi La adusă. Apoi, după ce ilü 
voiti dărui împ&rătesce pentru slujbele ce a făcută mie si locu- 
jtorilorü împărăției mele, să-l poftescii a se duce la țara lui. 
Astü-felü putem scuti pe biată sărăcime de vărsarea de sânge 5 
căci nu credü eŭ ca uni viteazii ca dânsulii să se cerce a 
se atinge de drepturile mele remase de la moși de la strămoși. 
Numai să întrebămiă si pe fată daca vrea să-lă iea de bšrbatü. 

— Înţelepţesce ai grăitii, împărate, respuusară cea mai 


328 
mare parte din sfetnici, și judecata Măriei Tale va fi plăcută 
şi lui Dumnedei, 

A doua di împăratul chemă pe Țugulea si pe fata de împă- 
rată în divanulă celui mare, și le spuse ce a găsită cu cale sfa- 
tulă impërštescü. 

Fata împăratului respunse: 

— Să-ţi dea Dumnedeă ani mulți, împărate, şi să domnesci 
cu pace. Aşa mi se pare şi mie a fi după dreptate. Eŭ însă-mi 
era să ţi-o spuiii, daca n'ai fi voitii să cunosci. Când o impă- 
răție are parte de unii stăpânitori așa de drepti şi nepărti- 
nitoră, ferice de norâde din împărăţia aceea. 

— Văduiti şi ei, împ&rate, o judecată drâptă în viaţa mea, 
dise şi Țugulea. Şi fiindă că tu îmi dai fericirea, braţulă meú 
este închinată împărăției tale. Când va cădea vr'o pacoste pe 
capulă norodului tăi, gândesce-te că este pe lume unii Ţugulea 
care va fi gata a-și vărsa sângele pentru tine și pentru fara ta. 

Apoi Tugulea, după ce priimi și daruri împ&rătesci, peste 
câte-va dile porni cu logodnica lui, gânduli fiindu-i să mergă 
a-şi mai vedea părinții. Şi intr'acolo şi porni. 

Când a plecată Ţugulea de la curtea împărătâscă, împera- 
tulü cu ai lui La petrecută cu cinste împ&rătescă pînă la ho- 
tarii. Şi despărțindus-se, îşi luară dioa bună unii de la alţiii. 

Fata si Tugulea par'cá sbura iar nu mergea, de bucurie, că 
le împlinise Dumnedeü dorinţa. Şi mergendi, ajunseră la lo- 
culii de întilnire cu fraţii săi, pe când sorele era în cruci, 

Când vădură fraţii pe Tugulea cu o logodnică mai frumâsă 
de câtii florile şi mai albă de câtă spuma laptelui, îi puseră 
gândi răi, Pină a nu se culca, ei se furişară de Țugulea, se 
dară mai câtii colea şi începură a plănui, cum să facă să se 
scape de elù. 

— Noi acum o să fimü de risti în sati, pe lângă fratele no- 
stru, dice celii mijilociti. 

— Să rëpunemü pe Tugulea, dise fratele celui mai mare. 
Tu să-i ei calulii și eŭ nevasta. 

Cum plănuiră, aşa și fácură. 

Peste nópte se sculară, şi cu o mână tremurândă tae pe Ţu- 


399 


gulea, îi ia fata si calulü şi o rupi d'a fuga; și fugi, şi fugi; 
până ce, când se crepa de dioă, era aprâpe de satulü lor. 

Fata unde se puse pe unii plâns de nu o putură mângâia 
cu nici un chipă. 

— Noi suntemii înțelesi, îi diseră fraţii. Să scii că te omo- 
îmi şi pe tine, daca ne vei spune că noi am ucisi pe Țugulea. 

Ajunseră la părinţii lori. 

Când audiră părinții lui Tugulea că a fostii ucisi într'o 
bătae cu nisce smei, după cum îi spuseră fraţii, plângeau 
și lemnele şi pietrele de mila lorü. Nu puteai ei face să li 
se usuce lacrămile de la ochi, ferescă Dumnedeii, Şi se tân- 
guiai şi se boceaii de nu ze mai puteai astâmpăra. 

Fata, plângea si ea, bietú, înfundată; căci nu cuteza să 
dea grai din gura ei. 

Țugulea scăpase cu o scântee de viaţă, căci fraţii nu-l o- 
morise de totii. Când a fostii datù eï cu sabia, le-a tremuratii 
mâna de frică, și nu i-a retezati capului. Eli viindu-şi nifelü 
în simțiri, si neputându-se scula, a începută a geme de du- 
rere si urgie, mai cu semă când vă&du că nu era lângă dèn- 
sulii nici fata, nici calulă. 

Si gândindu-se la triştea lui, şi la biata fată pentru care 
nu scia ce o să pată şi ea din mâna fraţiloră lui, îşi âduse 
a-minte de vulturii și de ursi. 

Nu trecu multă şi se pomeni cu vulturului la capului lui. 
Şi pe când îi spunea ce păţi, de o dată se audi prin pădure 
glasulă ursului mor! mor! mor! 

Venea, nene, ursul de duduia pădurea, trosnea uscăturile 
pe unde călca si răpăia ramurile pe unde trecea. 

Vulturul cât p'aci era s'o ia la sănătâsa; dară daca vădi 
că și ursului vine în ajutorulă lui Ţugulea, se lăsă din sborü 
iarăşi lângă densulă. 

Abia mai putu 'Țugulea să spună şi ursului ce păţi. Apoi 
cu graiii stinsă ceru ñiticá apă, Vulturul se repedi la fântână 
şi-i aduse apă în gușă, Pină atunci dise ursului să-i pipăe 
ranele, fiind că elŭ nu e cărnicii, şi să-i aşede tóte oscidrele 
la loculi lori, de voră fi sdrobite. 


830 


Cum îi aduse apă, 'Țugulea b&u. Ursulü dise vulturului: 

— Ce vomă face acumü si noi pentru biue-făcătorulă nostru. 
ca să nu-l lăsăm să moră? 

— Să-mi cauţi doč citurele, respunse Vulturulă, să mi le 
legi de piciore, şi më voii duce ca gândul să aducă l6curi 
pentru Tugulea de la apa Iordanului, unde suntii doă fån- 
tâni cu apă vie şi apă mórtă, căci şi elù ne-a făcută atâta bine. 

Căulă ursulă citurelele, le legă de picidrele vulturului şi 
acesta sbură ca vântuli în spre apa Iordanului şi se întârse 
ca gânduli. 

Ursul nu se mişcă de la capulă lui Tugulea. 

Cum veni vulturuli, turnă ursul apă mórtă peste tote ra- 
nele şi se închegă, carnea turnă apoi de doč, trei ori, apă 
vie, şi se vindecă Ţugulea de tote metehnele, ră.nâiadiă cum 
Va fácutü mă-sa, sanătoşii şi întregi. 

Vădându-se 'Țugulea, voinicii ca şi mai nainte, mulţumi Vul- 
turului şi Ursului, apoi le dise: 

Eŭ v&dă că mafi iubită mai multi de câtă frații mei. Nu 
mai ami nimică pe lume acum. De adi încolo voii trăi cu voi 
ca nisce frați. 

— Priimimiă bucuroşi, respunse vulturulă. Dară cum vei 
putea trăi departe de iubita ta şi de şoimul€nulă tăi ? 

— Dacă nu este cu putință, mai dise Țugulea, să... 

— Să-ţi taiă cuvintul cu miere, răspunse Ursult ; dară tre- 
bue să fie cu putinţă. Vulturul se vaduce ca ștafetară să a- 
fle te este pe la fraţii tăi. Eù voiii şedea cu tine; şi când va ñ 
vreme cu priiejă vei merge să-ţi ei soţia şi, şi de voesci, vomă 
conceni şi pe fraţii tăi, 

— Bune suntă povețele astea, adause 'Țugulea. 

Se duce Vulturuliă, află tâte întâmplările, şi se întâvse de 
spuse lui Țugulea, ca să facă ce o face maì curând, căci pe fa- 
tă o silescă toți cu totulii să ia de bărbatii pe unulă din frați 
cu gândă că 'Țugulea este mortii. 

Cum audi Ţugulea porni cu tovarășii lui, Vulturulii si Ur- 
sulă, şi peste câte-va dile ajunseră aprâpe de casa lorti. A- 
şteptară până înseră şi se duse p'intunerecii în curte. 


3ə1 


Intrândù în curte, ursulü începu să mormăe. Fraţii eşiră a- 
tară speriați, şi se luă după ursii; ursulti coti şi se întârse 
lângă 'Ţugulea. 

„Între acestea fata îi luă armele de unde le pusese frații şi 
întâmpină pe 'Țugulea cu ele. Eră Vulturului se repedi la co- 
sarü unde era calulü lui Tugulea care totă nicheza, îi des- 
legă căpăstrulă ej cioculii, si elü veni lângă stăpână-săă. 

Ursulü şi Vulturulti iși luară dioa bună, după ce-1ü vădură. 
înarmată ; şi plecară dicendu-i să se păzescă a nu cădea în 
capcană. 

După plecarea lori, 'Țugulea intră în casă la părinți. Ei 
nu-l mai cunosceaii. Dară fata cu lacrimile siróe pe obrazii, 
el povesti adevărata istorie a omorirei lui Tugulea, 

Fraţii lui Tugulea adunase pe toți megiaşii, dicendă că a 
intrată ursulă în sati. Când veniră şi vădură pe 'Țugulea, 
ră&maseră ca bătuți de Dumnedei. 

Calulii lui 'Țugulea sări şi-i omori pe amândoi cu picidrele, 
apoi veni lângă stăpânului lui celt adevărată, lacrimă şi îi 
linse mâinile. 

Când audiră megiașii faptele cele proclete ale trațilorii lui, 
diseră că urgia lui Dumnedei a căduti peste denșii omo- 
rindu-i calul. 

Tocmai istorisea părințiloră lui totii ce păţise în pribegia 
lui, Tugulea, când de o dată se audi unii sgomoti în curte. 

Eşiră să vadă ce este. Ce gândiţi că mi-ai văduti ? O cetă 
de ostaşi. Căpetenia ostaşilorii descălecă, se apropie şi-i dădu 
nisce cărți împărătesci, 

Împăratulă Stririlorii murise, Acestă carte ce-i aduse era a- 
diata împăratului, Căci bolnavii fñindü pe patuli morţii, La 
foshi întrebati sfetnișii şi glotele pe cine le lasă împărati, 
pentru că n'avea alți copii. 

Împăratului le-a fostii răspuns că mai vrednică nu cunósce 
pe nimeni de câti pe Țugulea. Atunci s'a serisü adiata, sa 
iscălit de împtrati şi de tótă obştea. 

A doua di Tugulea a pornitii la împărăţia lui cu soția şi 
părinţii să. Cum ajunse acolo, veni scire că este alesii de 


332 


împărati şi la cetatea ce o scăpase din urgia smesicei, a fe- 
telorii şi a ginerilorii ei, Pasă-mi-te murise și impëratulü 
d'acolo şi nică elü n'avea urmaşi. 

Apoi Tugulea unindii amendoă împărătiile se cunună cu fata 
iubita lui, şi fâcu o nuntă de se duse vestea peste totii pă- 
mintulii, şi rămase de povestitii la urmaşii armaşiloriă lori. 

Şi domniră până ce Dumnedeii voi cu ei. lară eŭ: 

Incălecaiti pe unii lemnii 

La bine să vë îndemnii. 

Incălecaiii pe unii cocoș 
Să vă spuiii la moş pe gros. 

NOTĂ. Povestitii d'unü ţăran din distr. Vlaşca, comuna Bulbu- 
cata, şi comunicată de frate-meii G. Ispirescu, — Publicată pentru 
prima 6ră în Legende sai Basmele Românilor P. 11, 1876, 


XXX. 


COPII VEDUVULUI SI EPURELE, VULPEA, LUPULU 
ŠI URSULU. 


tost odată ea nici odată, etc. 
S A fostă odată unŭ omii.Elii avea o fată şi ună băiatu. 
Şi rëmáindü văduvă de muma copiilorii, îlă îndemnă 
ariciulü să se însâre de a doua 6ră. Neveste-sei fí sta aceşti co- 
pilași ca sarea în ochi. Nu era diminéfă, nu era sâră nu era clipă 
lasată de la Dumnedeii să nu-i amărască. Când îi ciomăgea, 
când îi cicălea şi când îi da tutulorii rëilorü gonindu-i. 

Copiii, bietă, ca copii, nu seiaii ce să facă, ce să dregă, ca 
să umble după placulii ei; dară în desertii. Nu mai aveai di 
albă ; căci ea se ținea mereu de câra lori. Intr'o di, ea dise 
bărbatului ei: 

— Më, bărbate, de nu ţi-ei lua copiii să-i duci unde-va în 
pustietate, ca să-i prăpădesci, eŭ pâine cu sare de pe uni ta- 
lerü cu tine nu mai mănâncă. 

— Da bine, fa nevastă, cum să prăpădescă eŭ așa bună- 
tate de copilaşi ? Şi unde să-i duci? 

— Nu sciii eŭ d'ali de astea. Să faci ce dicii eŭ, ori mat 
multe nu. 

Ce eva să facă bietulă omii? Să nu o asculte, îi era căi 
se risipesce casa şi își perde rostulii. Să o asculte, îi era milă 
de copii. După ce-li mai ciocmăni muerea o tână, puse în 
gândi să-i facă voia, căci limbuţia neveste) iü scosese afară 
din țiţini. 

Se sculă, deci, de diminăţă, îşi luă copiii și plecară îm- 
preună cu vorba că merge la lemne. Fata, ca una ce era şi 
mai mare de câtă băiatului, luă în sortü vr'o doi pumni de 


334 


mălai, şi preseră pe drumii. până în jădure. aci dacă a- 
junseră, tatălă lorü le făcu foculii, aţoi le dise: 

— Fată, copii, vami făcutii foculň : staţi aci și vă încăldiţi 
că eŭ më ducă ia, câtă colea, să tai nițele lemne, și cân, 
më voiă iutórce amü să vë aduci mere. 

— Bine, tătuţă, respunseră copiii, numai să nu zăbovesce 
multă, căci ne este frică singuri. 

— Fiţi pe pace din partea asta. 

Dise şi plecă. Eli se opri la o depărtare cátü arunci cu 
o sburătură de țandără, si se sui într'unii copacii și legă 
unŭ căpătâiti de scândură de verfulă copaciului. De câte ori 
bătea vintulú scândura se lovea, &ră copii diceaü : Audi, tata 
tae lemne. 

Eli însă se întovse la nevastă, şi ii spuse ceea ce făcuse, 
Fară daca se făcu seră, puseră masa şi mâncară. Mai rëmà- 
indu-le nisce tărămituri, îi dise nevasta: 

— Unde oră fi copiii tei, bărbate, arii putea să mănânce 
şi ei ceea ce ne-a rămasti. 

— Eată-ne aci și noi, &tă-ne aci. 

Şi eşiră de după cosulü bordeiului şi mâncară. 

După ce se sculă tatălui copiilorii, vitrega întrebă pe copii 
cum a nemeritii de s'aü întorsă. Eră fata îi povesti toti ce 
făcuse, si cum se ascunseră după coș, daca ajunseră acasă 
de frică să nu-i bată, 

Pasă-mi-te ei se luase după dira de mălaiŭ ce o presărase 
fata, când merseră în pădure, 

Mai trecu, ce maï trecu, si strigâica de vitregă érš se tinu 
de câra bărbatului seü ca să-şi prăpădescă copiii. 

Şi neavândii ce-și face capului, tatălii își luă copiii și plecă 
<u deşii érăşï în pădure, 

Fata voi să ia şi de astă dată mălaiti, dară nu mai găsi; 
se duse la vatră să ia cenuşe; dară vitrega o lovi cu vătra- 
iul peste mână. 

Ajungendi în pădure, tatălă lori le făcu foculü, și îi lasă 
acolo ca să se ducă să tae lemne. Şi sa cam maf dusi, şi 
dusi a fostă, căci pe la deaşii nu se mai întârse. 


335 


Aşteptară ce aşteptară, şi daca vădură copiii că tatălii lori 
nu se mai întârce,o luară si ei în spre partea în cotro se du- 
sese elii, ca să-lă caute. Şi negăsindu-lă: orbăcăiră şi ei prin 
pădure pînă în deseră. Băiatulă, mai micu fiind, începu să 
scâncâscă de ostenelă si de fâme. Fata se văicărea şi ea că 
nu scia ce să-i dea de mâncare si unde să se aciueze. 

Umblaii ce umblati, şi €răși se întorciaŭ la foculü unde îi 
lăsase tatálü lori. Băiatulii scâncea mereu, că era ruptii de 
ostenelă. Amurgulii dase peste denșii nemâncaţi şi neodihniţi. 

Atunci fata, ca să împace pe copilii, să-lii facă a adormi 
cu gândulii la mâncare si să nu maï plângă, bagă în spuza 
focului o baligă de vacă ce găsi p'acolo prin pădure, si dise 
fratelui săi celui mai mici : Taci cu dada, băieţelul dadei, 
că uite amii pusi turta în focü să se cocă. Până atunci pune 
capulii iei în póla dadei şi trage unŭ somnuletü buni. 

Băiatulti credu pe soru-sa si tăcu. Într'acestea étă că se 
pomenesce cu unŭ unchiaşii. 

— Bună vremea, nepotilorü, le dise. 

— Mulţumimii dumitale moşicule, îi respunde fata. 

— Dară ce aveţi acolo în focii? 

— Ce să avem, tată moşule, €că am pusti o baligă de 
vacă ca să împacii copilulii ăsta, care este ruptii de ostenelă 
gi pocâltitti de fóme. 

Şi după ce mai şedu niţelii, dise moşuli să o scâtă din 
spuză că s'o fi copti. Fata se supuse; dară cam cu îndoială 
Cândi ce să vedeţi D-vâstră °? scâse o pâine albă ca fața lui 
Dumnedeii. 

Pasă-mi-te moşulii acela era chiarü Dumnedei, fără însă 
să scie fata ce-va despre asta. 

Vëdéndü fata o astfelii de minune se spăimântă. Vedi că 
scia ce pusese ea acolo, şi acum că ce scose. 

Se puseră cu ţoţii si mâncară. Mâncati mereii şi pâinea nu 
se mai sfirşea. 

Apoi moșulu luă o viţă de përü din capulii fetei, făcu laturi 
gi unii arculeții, și dându-le băiatului, le dise: 


336 


— Acum aveți pâine. Cu astea să prindeți păsărele ca să 
aveţi ce mânca. 

— Mulţumim, tată moşule, multumim, respunseră amân- 
doi de odată. 

Apoi moșulii invëtš pe băiatii cum să se întrebuințeze cu 
laturile şi cu arcul, H lăsă acolo și elü së făcu nevădutii. 

De aci înainte băiatul umbla prin pădure și prindea păsări ; 
éră soru-sa le gătea și aveaii de mâncare. 

Eï se făcuseră mari si li se urise a mai mânca séra prin 
scorburi şi prin hățişuri. Arü fi voitü să aibă şi ei unu locșorii 
să pue capului pe càpëtéiü. 

Umblândi băiatulă în vînati, într'una din qile, întâlni unt 
epure. Eli întinse arculii să-li săgeteze. Dară epurele îi dise : 

— Nu mă săgeta, voinicule, că H-oiü da unŭ puiii de ai mei. 
carele iH va fi de mare folosă. 

Băiatuli ascultă pe epure şi îi luă puiulii. Merse maï îna- 
inte si se întâlni cu vulpea. Ea îi dise ca şi epurele, si îi 
luă unŭ pui. Mai merse ce merse, și întâlnindu-se cu lupulii, îi 
luă și lui ună puiŭ, căci îlù ascultase şi nu-lii săgetase. A- 
semenea tăcu daca se întilni şi cu ursulü. 

Acum băiatul avea patru fiare, pe care le numea cățe- 
luşii lui. Se intârse, deci, la soru=sa cu cățeluşii după densulit 
şi îngrijea de ei ca de unŭ lucru mare. 

Odată, ce-i veni fetii în gândi, dise fratelui seu: Urcă-te 
leică într'ună copacii mare si te uită în tote părțile, dóràš 
de vei vedea ce-va aşa care să semene a sati, Căci H să a- 
crise totii umblândii încâce si încolo prin pădure ca nisce 
haidamaci, urgisiți de Dumnedei. 

Şi se sui baiatulii şi-lă întrebă soru-sa: 

— Vedi ce-va, leică? 

— Nu vădu nimici, de câtii, uite, în partea asta încoa 
drepti înainte, mi se alicesce albindü ce-va; dară nu scitice 
este că nu mi s'alege, fiind prea departe. 

— Uită-te bine, îi mai dise fata şi să ţii minte încotro este 
şi dă-te josii să mergemi dreptă acolo. 

După ce merseră o di éră se sui intr'unü pomii 'naltă, se 


337 


uită într'acolo si vădu bine că suntă case. Şi dacă iü întrebă 
fata, el spuse ceea ce vădu. 

Şi plecară şi merse voinicesce pînă ce ajunseră drepti a- 
colo. Când, colo, ce să vedă? nisce palaturi ca de domnii: 
era sălășluința unui smeü; intrară, dară nu vădură pe ni- 
meni, Atunci se pune fata şi scutură, şi deretică, si aşedă 
tâte luerusórele pe la locurile loră ; apoi găti bucate și se 
puse la masă şi mâncă cu frate-săi. Apoi se ascunseră în- 
tro cămară. 

Sera, écš-të că vine şi Smeulü. Vădu elù că nu este tote 
tabără cum lăsase, şi începu a dice: cine mi-a făcută ăstii 
bine să-i facă şi eŭ lui. 

Eï eşiră de unde erai ascunși, şi fata îi respunse: eŭ amü 
scuturati şi ami dereticatuă, 

Şi aşa bine ce-i păru Smeului, cât nu se pote spune. 

Puseră masa, mâncară cu toții şi se culcară. A doua di 
hăeatulu își luă căţeii şi plecă în vinatü, că aşa era treba 
lui. Asemenea făcu şi Smeulii. Sera când se întârseră, găsiră 
mâncărică şi fierturică gata. Se puseră de îmbucară şi se 
veseliră. 

Adi asa, mâine aşa, trecea dilele ca păcatele de iute, 

De câtă-va vreme Smeuli se întârcea de la vînătâre îna- 
intea băeatului. Se dădulcise, vedi, la vorbă cu fata. Şi din 
vorbă în vorbă, începv a mi-ți simti Smeulă că îi cam tâcâe 
inima când se da pe lângă fată, ori când acâsta îi zimbesce 
şi îi spune câte ce-va gogleze. Eli pricepu, hotomanulti, de 
ce nu-lti mai trage inima să mergă la vinati, si căta felü de 
feli de pricini ca să rămâe acasă, 

Şi toti asti-felă pînă ce se îndrăgosti cu fata cum se cade. 
Băiatulu îşi cată de treba lui şi nu băgă de semă că Smeuli 
începuse a umbla cu şotia. Elü scia o dreptate, şi încolo pace 
bună. Smeului şi fetei începu a li se părea că băiatuluă le 
stă în cale. Ce făceaii, ce dregeau, H se părea că toti de 
elă se "mpedică. Dară elù săraculă, nici nu vedea, nici nu 
audea. Eli nu lua aminte la şoptele lori, nu se uita la 
tertipurile şi la renghiurile ce-i toti juca: ba că a veniti 

22 


338 


prea târdiui, şi, ca să nu se trâcă bucatele de ferti, ei mân- 
caseră mai "nainte, şi lui îi da, te miră ce; ba că a veniti 
prea de vreme şi să mai aştepte pină să se pue masa; ba 
că una, ba că alta când se supăra soru-sa pe căţeii lui, 
când Smeulü îi căta chiondărișii, şi multe d'alü de astea, şi 
de tote. 

Într'o di Smeulü se vorbi cu sora băiatului ca să-lii omâre, 
şi să scape de elù. Smeuli voia să se ducă în pădure după 
dânsulu şi să-li mănânce. 

— Nu te duce, vai de mine, îi dise ea, că te face mici fá- 
râme câinii lui, 

— Apoi cum să facemi dară ? 

— Lasă că puiii eŭ la cale, şi pe urmă îţi spui eŭ ce să faci, 

Şi astü-felü fiindi şiretenia, sora băiatului începu.să se mi- 
logescă pe lângă frate-săii, că îi este urîtii singură acasă. 
Pentru acâsta îlii rugă ca să-i lase căţeii să-i ție de uritii, 
De o cam dată frate-sëü nu voi, căci se învățase cu ei. Dară 
după mai multe rugăciuni, i se făcu milă de soru-sa, şi- 
lăsă căţeii ca să-i ție de uritiă, 

Plecândi elù în vînatii fără caţeii lui, soru-sa îi luă, îi bagă 
într'o văgăună de munte, şi puse împreună cu smeuli, unii 
bolovani mare la gura văgăunei. Apoi Smeuli se luă după 
densuli în pădure. 

Vădendii elii pe Smeü de departe că vine necăjitii şi tră- 
cănitii după dânsuli, se sui întruni copacii, Cum ajunse, 
Smeulii îi dise;: 

— Dă-te josă, vrăjmaşule, că amii să te mănânci. 

— De mâncatii, mă vei mânca; dără pînă una alta, da-m 
rëgazü să cântii unii cântecelii de când eramii tinereli, res- 
punse băiatul. 

— Ei, aide, hatâruli ţi-e mare. Dară cântă mai curândi: 
că n'ami vreme de perdutii. 


Eli cântă: 
Unui |! N'aude 
N'a vede 


Na greulă pămîntului, 


339 
Şi uşoruli ventului, 
Căţeluşii mei, 
Că vă piere stipânulă, 

— Eí acum dăte jost să te mănâncă, dise Smeulü. 

— Mai stai niţel, respunse băiatului, să mai cântii uni 
cântecelii, şi na opinca asta de o róde pînă atunci. 

El cântă același cântecii. Şi ca să mai cânte unü cânteci, 
îi dete âncă o opincă. 

Vădendu că nu se simte nimici, elù îi dete şi căciula să 
o râdă pină va cânta şi a patra óra. 

Ce să vedi D-ta? Când a strigatu întâiu, a auditii epurele, 
şi dise: : 

— Audiţi, fratilorü, se prăpădesce stăpâneluli nostru. 

— 'Taci urechi de cârpă, îi dise vulpea şi-i trase o palmă, 
tu să gândesci stăpânului nostru așa? 

Când a strigatii a doua oră, a auditii vulpea. Dicândii ea 
ce dise şi epurele, lupului i-a trasă o palmă şi i-a respunsü 
întocmai cum făcuse vulpea epurelui. 

Când a striagtü a treia 6ră, a auditii lupulii. Şi dicândă si 
elă ceea ce disese vulpea, ursulu îi trase o palmă şi lui si 
îlti înfruntă de ce să gândescă stăpânului aşa rëü. 

Dară când a strigatii a patru ră, audi şi ursul. Epurele 
începu să se fițiescă că pe nedreptii a fosti înfuntati. 

— Lasă că ne-omi judeca pe urmă, dise Ursului, acum să 
vă vedem la lucru. Puneţi mâna toţi cu totulii să dámü bolo 
vanuli la o parte şi să mergemi intr'unü sufletă să ne scă- 
pămi stăpânulă de la peire. 

Puse epurele umăruli ; dară nu se cunoscu nimici. Puse 
şi Vulpea, şi pare că începu să se cunoscă 6ră-cumii că se 
mişca bolovanuli. Puse şi lupulü umărul, şi cletină; 6ră când 
puse, măre, Ursului, umărul lui, se dete bolovanulit d'a ro- 
stogolulii, şi ursulü peste ea. Şi eşiră cu toții afară Apoi se 
sfătuiră a merge ca vântul, €ră nu ca gândulii, căci se pră- 
pădesciă. 

Băiatulu dacă vădu, că nu vină cățeluşii lui, totmai înce- 
puse a se da josii; căci Smeulü ilü înteţise cu îmbiela. Cdn; 


340 


unde îmi venea măre, cățeluşii, şi îmi venea ca vârtejulii dusi 
de furtună, şi într'o clipă ajunseră drepti acolo. Băiatului 
îi veni inima la loci, căci o cam sfeclise. 

Eară Smeulii, dacaii vădu şi elü se făcu unii bușteni pirlitü. 

Cum ajunseră căţeluşii, îi diseră : 

— Ce poruncesci, stăpâne ? 

— Vedeți voi buştenulii ăla pirlitu ? 

— ü vedemiă. 

— Să mi-li faceți harta, parta; să mi-l scuturați, să mi-l 
sfâşiați, totă trupulii să-i mâncaţi, dór inima si ficații să-i 
lăsaţi, că-mi trebue mie. 

Unde mise se puse, cinstiţi boeri, ăi căţeluşi pe buștenulii cel 
pîrliti şi unde mi ţi-l hărtăniră de nu se alese nici prafulii 
de dânsul. Într'o clipelă de ochi nu mai rămase de dénsulü 
de câtii inima şi ficaţii, 

Şi dându-se josü din copaciii, băiatulii făcu o frigare, puse 
inima şi ficaţii Smeului într'ânsa, şi o luă d'a spinare. Apoi 
se întorse acasă cu cățeluşi cu toti. 

Daca ajunse acasă, dete frigarea soru-sei să o pue la fucit 
ca să se frig cărnurile. După ce începu a se parpăli, băia- 
tulii luă frigarea din mâna suroru-sei, crestă friptura pe de 
tâte părțile şi îi dete sare multă. Şi puind'o €răși la focü o 
lăsă să se frigă pînă ce era cu mustulă într'6nsa. Apoi lu- 
ândii frigarea în mână, dise soru-seï,: 

— Uită-te, soro, la mine; căci de când te cunosci, eŭ nu 
ti-amŭ vëdutü ochişorii. 

Ea se uită la dênsulú. Eară elü îi dete cu frigarea peste 
ochi, de orbi. Şi îi dise: 

— Soru-mea! să plângi pînă vei umplea cu lacrămile tale 
noă buți; la cea d'a noa voii veni şi eŭ să-ți ajutii şi nu- 
mai atunci să-ți vie ochii la loeti. 

O lăsă acolo să-şi ispășescă păcatele | éră elü plecă cu că- 
țeluşii săi, cântândă din cavalii. Şi se duse, şi se duse, pină 
ce eşi din codru acela năprasniculii. Mai merse ce mai merse 
şi dete de unii satü. Şi însetoșândii, se duse la o casă şi ceru 

“că apă. Baba, stăpâna casei, îi dise: 


341 


— N'amü dragulü mamei, apă; căci la noi se află numa: 
o fântână. În ea este sălaşulti unui balauri mare; si elù lasă 
să ia apă numai pe cei ce îi dărue câte unii capii de omi, 

— Ad'o vadra, respunse elù, să mă ducii eŭ să aducii apă 

Eli luă vadra şi se duse la fântână. Luă apă şi bău, şi 
aduse babei vadra plină. Cum e vădu baba o bëu tâtă, căci 
era friptă de sete, Ea îlii rugă să-i mai aducă una: şi daca 
îi aduse, o bëu şi pe aceea. 


`x 


— Dumnedeü să primescă, şi să te norocescă, dragulü 
mamei flăcăiaşiă ! îi mai dise baba. Şi uitasem gustului apei 
de când n'amü mai băută. Nu mai rămăsese sufleti în mine, 
P'aci, p'aci,era să mă sfârşesc de sete. Mai adu-mi una, şi să 
o găsești pe lumea cealalta. 

Flăcăulii se duse să maï aducă o vadră. Când ce să vadă? 
La gura fântânei o fată frumoasă de so sorbi într'o bărdacă şi 
gingaş îmbrăcată, plângea cu lacrămile câtă pumnul, 

— De ce plângi şi te tânguesci, fată mare? o- întrebă elü, 

— Cum n'ași plânge şi cum nu maşi tângui, când îmi a- 
 Steptü mârtea din clipă în clipă ? 

— Da de ce să mori, surată? 

— Apoi D-ta nu scii că aici în fântână este unii balauri 
mare de şerpe care bântue omenirea ? 

— Ami auditii de aşa ce-va; dară nici nu sciù, nici n'amü 
văduti ; căci eŭ sunt de pe alte moşii, şi numai acum amă a- 
junsă aici. Dară tu de ce să stai aici să te mănânce balaurul? 
Aü dâră n'ai părinți? 

— Ba amu și părinţi şi totii. Însă la noi este obiceiulă ca 
fie-care să dea câte un capii de omi acestui nesăţiosă balauri, 
ca să-i lase să ia apă de la fântână,—căci numai astă fântână 
este în coprinsuli acesta: — şi acum este rendult nostru să 
dăm omi pentru mâncarea acestei jivine. Şi tata numai pe 
mine mă are; elii ma adusă ca să-şi facă réndulü şi tata este 
împă&ratulti locului acestuia. 

Lui i se făcu milă de densă si îi dise: 

— Nu te teme, fetico, de nimeni, căci suntü şi eü pe aici. 
Eşti cu minei, 


342 


— Câţi voinici ca d'al de tine, şi încă si mai chipeşi, şi mai 
țanțoşi de câtu tine, mai răpuse astă fiară blestemată. 

— Să mă bisuiŭ şi eŭ; si de m'o repune și pe mine, atăta 
jaf în ciuperci; căci n'are cine să plângă după mine; afară 
dórà de cățeluşii mei, dacă me vorü 1 ăsa si ei să më prăpădescii. 

Du-te voinicule, de-ţi scapă măcarii viața ta; căci stândie 
aici, amândoi perimi, 

— Ce semne are balaurulă când ese afară ? 

— Începe a urla fântâna. 

— Bine. la caută-mi tu mai bine nițelă în capă, şi când 
vei audi urletulü să më scoli, de voiü fi adormită ; dară nu care 
cum-va să umbli în tolba mea cu săgețile. 

Şi puse capulii în póla fetei, şi îndată adormi, ca si când 
Tară fi lovită cine-va cu muchea securei în capi. 

Fata nu se putu ține si umblă la uneltele lui şi-i perdu o să- 
gețică de care punea elă în arculeţuli lui. Şi audindă fântâna 
că începe a urla, ea se temu de a-l scula, ca să n'o dojenescă 
că i-a călcatii vorba. Şi unde începu a plânge cu focii şi cu pîr- 
jolă, de ţi se rupea inima de mila ei. Şi picândi o lacrămă dă 
ale ei pe obradulii lui, elü odată sári dreptii în susă, dicândiă ; 

— Ce fu 6re aceea ce pică pe obrazulu mei că m'a friptü 
în ficați? 

— Lacremile mele, îi respunse fata. A începută să urle 
puțulii. 

Atunci flăcăulă își luă arculetulü în mână. Si ducându-se 
la gura fântânei, odată răcni : 

— Est mai curândi afară fiară spurcată ! 

— Ce ai cu mine voinicule, respunse sérpele ; că te lăsaiŭ 
să iei apă câti voişi. i 

— Est, dihanie urită, cu mine să te lupți. 

— Eŭ n'ami nimici cu tine, du-te intr'ale tale şi dă-mi pace 
să'mi făptuescù treburile mele, după învoiala ce amiă eŭ cu ó- 
menii locului acestuia, şi după cumi mia lšsatü pe mine 
Dumnedei. 

Atunci băiatulă nici una, nici doă, întinse arculü şi sburând 
săgeta, luă o limbă balaurului; — căci avea noă limbi acea 


343 


jiganie. Şi eşindă şerpele se luă la luptă cu dénsulü. Ii juca 
limbile în gură ca fulgerulii și le aruncă asupra băiatului, de 
să-lti prăpădescă. Eară elü mai trase o săgetă si- mai luă o limbă 
şi încă una, şi €ră- una. pînă ce îi săgetă optü limbi. Când să 
pue şi a noua săgstă, ia-o de unde nu e. Se rapedi iute şi luă 
fetii din capă uni aci, îlu puse la arci, şi cu el luă și limba 
a noua a balaurului. Şi curse din fiară nisce sânge negru şi 
mohorátü şi cu o duhóre de-ți era scârbă. Se mai svârcoli ce 
se mai svârcoli dihania, şi rămase mârtă bumbenă. 

Şi cerândt batista de la fata, legă limbile într'ensa şi plecă 
cântândiă din cavali, cu căţeii după dânsulii, 

ÎNă strigă fata, îl chemă ; și dacă vědu că nu se întârce, se 
uita cu jindi după densulii. Apoi se puse de isnóvš pe plânsă 
Vădândi tatălă fetei că se întârdie timpulii, şi credendii că 
balaurul îi va fi mâncatii fata, trimise uni țigani cu vadra 
să aducă apă. Ţiganulă fiind la bucătărie, avea unt cutitü 
mare la brât. 

Daca ajunse la fântână, se sperie, bahnita vădendu fata vie 
nevătămată, eră pe balaură morti într'ună băitacă de sânge 
câtă pe colo de mare. Apoi viindu-şi nitelü în fire, şi încre- 
dințându-se că şerpele e morti, ce-i da lui draculă în gândi 
că-şi scâse cuțitult din tecă şi începu a mi-ți cresta pe şerpe 
şi crucisü şi curmedisü, până ce îlti făcu ciopăţi, clopăţi, și se 
umplu de sânge de sustii până josü. Aşa plin, ca unü parlagiii 
de la zalhana, se întârse fuga la împăratulii şi spuse că a fă- 
cută o isbândă mare, că eomorâse pe șerpele ce-i bântuia 
împărăţia şi-i scăpase şi fata de la morte. 

Împăratului nu-i prea venea să credă spusele ţiganului: 
dară dupa ce-i aduse fata şi o vădu, credu. 

Fata spuse că altul la omorâtii; dară țiganulii striga în 
gura mare că elü a fâcutii acea vitejie şi cerea să-i dea fata, 
de soție; căci aşa disese împăratului, că cine i-o scăpa fata 
de la morte, a lui soție să fie. 

Fata nu vrea nici în ruptul capului să ia pe ţigani de, 
bărbatti, Atunci se uita prin butia roții în spre partea în care ple- 
case voiniculii cu cățelușii lui şi-lii vădu, şi-lă arătă şi tatălui săi 


o 
pos 
A 


Impëratulü trimise numai de câti dupe dânsulă nisce olăcari 
ilü ajunse, şi-li rugară să se întorcă că voesce împăratul să- 
lŭ vadă şi să-i vorbescă, . 

Eli se mai împotrivi nitelü. Dară, dacă vëdu că-li tntetescü 
cu rugăciunile, se înduplecă şi se întârse. 

Cum îlii vědu împă&ratulii, îi dise: 

— Flăcăule, tu mi-ai scăpatii fata de la morte? 

— Eù, împărate, 

— Minte, împărate, dise şi țiganulii, 

— Putere-ai tu voinicule, să ne dovedesci, că tu esci acela 
ce a ucisă fiara spurcată? 

— Limbile chiar ale dihanii ară putea să mărturisescă, 
respunse elă. 

Atunci scóse batista şi-i arătă limbile. 

— Acâsta este batista mea, tată, îi dise şi fata. Eŭ i-amü 
dat'o de a pusii limbile într'ânsa, 

'Țiganulii o sfeclise, Eli remase ca tršsuitü din ceri, când 
vědu limbile. 

Împ&ratulii trimise de aduse căpățina balaurului. Şi cău- 
tândă vădură toţi cei de față că ea n'avea limbi. 

Împăretulii hotărâ ca pe fată são ia de soţie voiniculă carele 
a ucisti balaurulii, eră pe ţiganii porunci de-lü legă de câdele 
a doi cai neînvăţaţi, şi dându-le drumulii la ruptă în doč. 

Apoi făcu o nuntă d'alea înfricoșatele. Aşa nuntă ş'așea 
veselie mai la rari, 

Eară elü daca se vădu în bine, își aduse aminte şi de păcă- 
tosa de soru-sa. Nu trecu multă de la cununie, şi se duse cu 
câțeii după dénsulü să o caute şi să o mântuiascii şi pe densa. 
O găsi deci plângendu-şi păcatele, Umplusese optü buti de la- 
crimi, Eli îi ajută la butia a noa şi o umplu si pe acesta, 
Apoi spoiându-se pe obrazii şi pe ochi cu amestecătură acesta 
de lacrimi, îi veni vădulii, 

Ea însă toti cu gândulii dracului. Cum se făcu cu lumină, 
îi dise: 

~- Frate, este multă timpii de când nu ți-amii mai căutatii 


345 
în capi. Pune capuli ici în póla dadei, şi mai trage unii som- 
nisorü, ca să ne mai aducemii aminte din copilărie. 

— Că bine dici, soro. Ia să mai uitămii necazurile. 

Şi puse capulii si adormi. Soru-sa atunci îi înfipse unii osti 
din 6sele smeului după urechi, și îndată muri fratele săi. 
Apoi luându-i trupulü, îl băgă intr'unü butoiü, flù întundă 
bine şi îlă dete pe gârlă. 

Căţeii cum simţiră că li s'a răpusii stăpânulii, se puseră pe 
unii chilomanii de-ţi venea să-ţi ei lumea în capă. Eară lupul 
începu a alerga cu nasuli în vëntü în tote părţile pînă îi dete 
de urmă. Şi se luară cu toţii după densulii pe marginea gârlei 
pînă flù dete apa mai la malii. Ursulii se aținea mereii, până 
îi veni bine, se repedi în apă, luă butoiulă în brațe, eşi cu 
dénsulü la uscată şi trântindu-lti odată, se sparse. Scoseră 
trupulii stăpânului lorii din butoiă şi începură să-lă plângă. 

Stândii ei acolo şi plângendii, âtă că vine o coțofană şi totii 
jucândă şi fiţiindă din codă, dicea: 

— Caţa, cata! să prindeți o coţofană faură, dar nu pe mine, 
ci alta ca mine; să-i rupetí gâtulii în dos, şi să picaţi trei, 
picături de sânge peste mortăciunea ce o plângeți, şi va învia 

Dară vulpea cea şirâtă, îi r&spunse: i 

— Ce dici tu, ce dici? ea dă-te mai încâce şi mai spune 
odată, că n'audii bine. 

Coțofana se dete mai aprâpe şi totii juca Şi când era să mai 
dică încă o dată, hat! pune Vulpea ghiara pe densa şi o prinde. 

Şi rupându-i gâtulii, pică trei picături de sânge peste stă- 
pânulti lorti şi învie. 

— Of! Dómne! greii somnii mai dormiiii, dise elă. 

— Putea! tu să dormi multă şi bine, daca nu eram noi. 

Eli spuse că nu scie ce are de ilü dâre după ureche. Ursulii 
se uită, şi vădendii osulii smeului, puse gura și supse rana 
pînă ce eşi osulii, apoi începu a linge, şi linse, şi linse pînă 
ce se închise si se vindecă. Se spălă pe ochi, şi luându-și ca- 
valulii plecă cu cățeluşii după densulii şi ajunse la sotióra lui 
care îlă aştepta cu inina sărită. 

Trimise slujitorii împărătesci de aduse pe soru-sa. Şi aducând 


346 


pe judecătorii cei mari, totii boeri din doi-spre-dece, merse 
de se jelui, şi ceru să facă judecată dreptă între elù şi soru-sa 
Boerii găsiră cu cale că ea cu mârte să se omóre, Eră împă- 
ratulii se cobori atunci din scaunulii împărăției şi puse pe gi- 
nere-sei, fiindü că vědu şi elü acum că era vitezii, drepti şi, 
milos ca unii împărată bunii. 

Eră eŭ încălecaiii etc. 


NOTĂ. Povestitii de Mihaiii Constantin, soldatii, din comuna 
Bălăciţa, plasa Dumbrava, jud. Mehedinţi la 1876. 


XXXI 


FATA MOSULUI CEA CU MINTE 


fosti o dată ca nici o dată, etc. 
A fostii o dată unii omii bătrâni care avea o fată 
ACI „oare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ef. Mos- 
negulii (unchiaşulii) se căsători de a doua óră cu o babă, care 
avea şi ea o fată mare. 

Baba însă, punea pe fata unchiașului la tote greutățile casei; 
eră fata ei se clocise de şedere. 

Biata fata unchiaşului torcea, țesea, făcea pâine, mătura 
şi scutura fără să dică nici pis! dară baba punea parte fetei 
sale, şi pira la unchiasü pe fiica lui şi o toti ocăra. 

Nu era diulică lăsată de Dumnedei să nu se certe cu elù 
ca să-și gonescă copila, şi-i dicea : 

— Dacă nu-ți vei duce fata de aici, pâine si sare pe unŭ 
talerti cu fine nu mai mănâncă. 

Bietulii omü se cam codea; dară baba într'o nópte turnă 
apă pe vatră și stinse foculii ce-lii învălise fata unchiaşului 
de cu seră. 

A duoa di dis-de-diminâță se sculă fata să faca focul ; fiind 
că totii pe ea cădea păcatele; dară focti nu mai găsi în vatră 

Atunci, de frică să nu o ocărască mumă-sa cea vitrigă, se 
urcă pe bordei, se uită în tote părțile doră va vedea în co- 
tro-va vre-o dară de focti, ca să se ducă să câră măcarii unii 
cărbune ; dară nu se vëdu nicăiri ceea ce căuta ea. Când, tocmai 
când era să se dea josti, dări spre răsiritii abia licărindi o 
mititică vâlvotae ; se cobori de pe coperişii şi o luă într'acolo. 

Se duse, se duse şi la foc nu mai ajunse; dară în dru- 
muli ei întâlni o grădină părăginită, care o strigă dicendu-i: 


348 


— Fată mare, fată mare ! vino de-mi curăță pomii ce mi-aă 
mai rămasii de omidi; si când te-i întârce, ţi-oiti da póme 
cópte să mănânci. 

Se apucă fata de lucru numai de câtă, şi cumii isprăvi în- 
dată plecă. 

Mai încolo dete peste ună puţă care fă strigă: 

— Fată mare, fată mare! vino de mă sleesce, că ţi-oi da 
apă rece să te r&coresci când te-Y îutorce. 

Fata slei putulü şi plecă înainte. 

Merse ce merse şi dete peste unii cuptorii care-i strigă si 
acesta : 

— Fată mare, fată mare! vino de më lipesce şi më şterge 
de cenuşe, şi cândii te-t întorce, îţi voiŭ da azimă caldă. 

Fata lipi şi şterse cuptorulii şi-şi căută de drumă. ; 

Mai merse nitelü si dete peste o căscădră, şi bštu la pârtă, 

— Cine e acolo? îi dise din năuntru ; dacăe omi bunii să 
intre, dacă nu, să nu vie; căci amù o cățeluşe cu dinţii de feri 
şi cu măselele de oțelii, şi-lii face mici fărâmi. 

— Omŭ bunii răspunse fata. 

După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitrigă să nu o 
bată d.cš se va intórce acasă, pentru că întârdiase, întrebă 
dacă nu cum-va are trebuintš de o slujnică. Sânta Vinerea, 
care locuia în năvntru şi care priimi pe fată, îi respunse, că 
are trebuință de o asemenea fată; ea remase acolo. 

Mai întâi îi spuse că treba ce are să facă dimineţa este 
să dea de mâncare puilorii ce-i avea în curte; însă mântarea 
să fie nici caldă nici rece: apoi să scuture şi să deretice pin 
casă. Eară Maica Sânta Vinerea pleacă la biserică. Fata făcu 
totii precum îi poruncise. 

Când veni acasă Sânta Vinerea întrebă pe puii ei carii erati 
balauri, şerpi, nevăstuici, ciuhurezi, şiopârle, năpârci şi gu- 
steri, cum le-ai dată mâncarea, şi toţi respunseră ca na bă- 
gatii de ş&mă daca a lipsitii ea de acasă: aşa de bine aŭ 
fostii căutaţi. 

Intră în casă Maica Sânta Vinerea şi vădu tote lucrurile a- 
şedate la loculii lorü, şi rămase fârte mulțumită. 


349 


După câti-va timpi, dise fata: 

— Maică Sântă Vinere, mi s'a făcutii dorii de părinţi, fă bine 
şi-mi dă voie să mă ducii. 

— Dute, fata mea; dară mai 'mainte caută-mi în capii, şi 
sá vedi că o să curgă o apă pe dinaintea casei, şi o să a- 
ducă felii de felii de cutii, de tronuri şi de lădi; pe care din 
ele îţi vei alege, aceea să fie simbria ta. 

Se aședară şi îndată vădu curgândiă apa de care-i spusese, 
şi pe densa veni nisce lădi şi tronuri prea frumâse. 

Fata se gândi că, daca va lua o ladă dalea frumâsele, 
slujba ei nu făcea atâta, si maï aşteptă pînă mai vădu că 
venea o cutie mică şi necioplită ; atunci dise ea: 

— Maică Sântă Vinere, écă că mi-amii alesi lucru pe câtii 
face slujba mea. : 

— Ia-lu, fata mea, daca n'ai voitü să-ţi alegi altii ce-va maï 
frumosü şi du-te cu Dumnedeii. 

Fata unchiaşului își luă dioa bună, plecă cu cutia la sub- 
tióră, şi întorcându-se pe la cuptorii, căpătă o adimă caldă, şi 
trecând pe la putü bëu apă rece de se răcori; eră când ajunse 
la grădină mâncă póme câpte. 

Fata ajunse acasă, şi găsi pe tată-săii sdrobită la inimă de 
mâhnire, îi spuse toti ce a făcutii, şi deschise cutia. Dar ce 
să vadă în năuntru ? Mărgăritare, petre nestemate, mărgele, 
ile numai de cu fluturi de aură şi catrențe de mătase. 

Baba si fiică-sa pismuea pe fata moşului ; €ră lui îi crescea 
inima de bucurie. 

Baba trimise şi ea pe fie-sa să facă ce făcuse fata unchia- 
şului. Se duse, se duse şi fata babei, şi ajunse la grădina care 
o chemă şi pe dânsa ca să o curețe; dar ea a respunsii: 

—Da ce! nebună suntii eŭ să-mi sgâriii mâinele pentru tine ? 

O lăsă şi porni mai departe, sosi până la puţii, şi dacă o 
chemă putulü ea îi respunse şi lui: 

— Da, cel, amii mâncată laură, ca să më ostenescii eŭ cu 
tine pînă să te sleesci, 

Şi plecă maï departe şi se duse până ce dete și peste cuptori, 
carele o strigă ca și pe fata unchiaşului; ea îi dise şi lui: 


350 


— Da! ce-am vëdutü să-mi murdărescii mànusitele și să 
mě veră pin tine. 

Şi plecă înainte, până ce ajunse şi ea totii la Sânta Vinerea. 

Acolo fu întrebată ca şi fata unchiaşului şi primită în slujbă, 
apoi Maica Sânta Vinerea îi dise şi ei să facă ceea ce disese 
şi fetei moşnâgului, și plecă la biserică. 

Când veni Sânta Vinerea a casă tâte lighinele, cu gâturile 
întinse, se plânseră că li s'a opărită gâtlejurile ; intră în casă 
și vëdu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpăteiti. 

În cele din urmă dise fata cea leneșe: 

— Maică Sânlă Vinere, mi s'a făcută doră de părinţi, dă-mi 
dreptul mei, că mi s'a făcuti urătii aci, să mă ducii acasă. 

Du-te, iata mea, respunse Sânta Vinerea, dară mai a- 
șteptă nitelusü, că o să trecă o apă pe din naintea portiţei, 
aducândiu fel de felü de lucruri; pe care ţi-o plăcea ca s'o 
iei, alege; eri până atunci să-mi cauţi în capi, 

N'apucă să pue mâinele în capuli ei şi se repedi de luă de 
pe gârlă lada cea mai mare şi mai frumâsă ce vědu. Sânta 
Vinere îi dise: 

— De re ce ţi-ai ales astă ladă, ia-o; dară să nu o deschidi 
până acasă; şi când o vei deschide, să fii numai cu mumă- 
ta singură în casă ca să nu vadă nimeni ce e într'ânsa. 

Fata luă lada şi plecă. 4 

Când se întârse pe la euptorü, vădu azime calde, se cercă 
să ia, şi nu putu; ea nu mai putea răbda de fome. Pe la puţii 
trecu cu jindi, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să 
se răcorescă ; éră când trecu pe la grădină, îi lăsă gura apă, și 
nu putu nici să se apropie să se umbrâscă puținii de argita sdrelui. 

Ajungendi acasă obidată de ostenelă, şi flămândă, n'avu 
răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte şi-i dise'să facă pe 
unchiași si pe fie-sa să €să afară. 

Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce eşi dacolo? 
balauri, şerpi, si căte lighioni tote, cărora le arsese gâtlejurile 
când le dase de mâncare, și îndată le șfâşiară şi le mâncară. 

Toti satului se spăimâniă de întâmplarea asta; și fie care 
omii băgă de semă că asta vine de la răsplătirea Dumnedeias- 


351 


că, fata măşnegului însă se căsători cu uni flăcăi din cei 
mai frumoşi ai satului, care o ceru dela tatá-sëü şio lua 
de soţie. 

Mare veselie se făcu în sată la nunta lorti, şi trăesci în fe- 
ricire până în dioa de adi. Cine nu crede să facă bine să se 
uite imprejură, şi va vedea multe de aceste case. 

Iar eŭ încălecaii p'o sea, etc. 


NOTA. Povestitii de mama, — Publicati pentru întâia oră in Tëra- 
nulă Români, Nr. 95, din 1862. A doua órš în Legende sai 
Basmele Românilovi, P. I, ediţia din anulu 1872, 


XXXII 
° FATA DE ÎMPERATU SI FIULU VEDUVEÍ 


AN fostă odată ca nici odată, etc. 

4) A fostii odată unii impărati forte bogatii şi puter- 
nicu. Acestă împărati avea unii feciori si o fată, În- 
tâmplându-se să-i moră feciorulii, ilü îngropă cu mare cinste şi a 
laiü ca pe unŭ împărată. Când fu a duce mortulă la biserică, 
fata împăratului ceru a merge şi dânsa să-lă petrecă. Aşa de 
păzită era fata acâsta de tată-săii, în câtă pînă atunci, nică srele 
nu-i văduse fețişora, nici vintul nu-i bătuse perişorulii. Ea se 
îmbrăcă în negru şi-şi lăsă përulü despletitii, pe spate, şi asa mer- 
se de petrecu pe frate-săă la grâpă. Şi asa gătită îi şedea şi mai 
bine de câtu altminteri, Căci, nu e vorba, ea era forte frumâsă. 
Crinii şi viorelele rămăseseră pe josii şi nică la degetulii celü 
mică ali ei nu le punea. 

Când o vědu lumea aşa de gingașe şi de plăpândă, remase 
cu ochii sgâiți la dânsa. Şi aşa de puțţintică drăgălaşe mai 
rar, în câtii s'o sorbi într'unii pahar cu apă. Lumea uitase şi 
morti şi totă, uitându-se la dânsa. Atunci veni uni vintisorü 
linii şi uşorii, de-i resfiră pletele ; eră ea simți ună fioră 
rece că i se strecoră prin inimă. 

Cum, cum, îngropară mortulă şi tâtă lumea se întârse acasă. 

Toti de atunci în cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea 
avea unŭ fiii. Eli era de treabă, smeritii sfiiciosii ca o fată 
mare. Toți feciorii de boeri aveati pismă pe dânsulii şi-i puse- 
seră gândi rëü. Nu-i găsea însă nici o pricină, ca să pue mâna 
pe dânsuli. Fiulü văduvei întrecuse pe toți boerii şi împărații 
la boii şi la statii. Elă era arătosii, nevoe mare. Ai fi pusii 
ochii pe dânsulă d'ar fi fostii intro mie. Ş'apoi erea dulce la 


353 


cuvântare. Cnrgea graiulii din gura lui ca mierea. Nu se mai 
săruta cine-va de densulii ascultându-li. 

De la mórtea fratelui sëü fata nu se prea simțea bine. Ba 
co fi una, ba c'o fi alta, ba co fi deochiii, ba c'o ñ săgetătură, 
şi tote descântătoresele şi vracii nu-i putură da pe léc. 

Mă-sa băgă de sâină că fie-sa era însărcinată. În zadarü se 
jura fata că nu scie la sufletulii ei nimicü cu prihană. Cine să 
o cr&dă? Burta o da de golti. Ea însă nu spunea minciuni, se 
pomenise şi ea așa. Dapoi când află tată-săii că fie-sa are să 
fie mumă, fără să fi pusă pirostriile pe capii ? se făcu focü şi pîr- 
jol. Nu mai ascultă nici rugăciuni nici nimici. A se desvino- 
văți înaintea lui nu era cu putinţa. Porunci deci ca numai de 
câtii să se adune sfatulti împărăției în taina, ca să otăvască pe- 
d&psa ce s'arü cuveni fie-cei pentru o asa nelegiuire, şi ca să se 
spele rușinea ce adusese ea părului cărunțită ali tatălui săi. 

Sfatulti împărăției gasi cu cale că spre a se spăla o asa gro- 
zavă neciste, fata cu morte să se omâre. Unii diceaii ca să se 
ardă de vie. Alţii ca să-i scótă ochii si să se gonescă în pustie- 
tăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice, Alţii eră diceau ca să 
se lege o piatră de gâtii şi să se dea pe Dunăre. 

Tocmai pe atunci, din păcate, €tă că şi feciorulii văduvei tre- 
cea pe acolo în treba lui. Cumù Hü vădură boerii, numai de cât 
se învoiră, si hotărîrea fu gata, cam ce, adică, să facă cu fata 
împăratului. 

Toţi fură într'o glăsuire ca fata să se dea perdării. Însă ca 
una ce este fată de îrnpăratii, şi una ce trebue să fi săvâr- 
şitii nelegiuirea cu unŭ omii, carele şi acela trebue să piară, 
acelii omă să fie fiulii văduvei, de óre ce fata nu vrea să spue 
pe adevăratulii nelegiuitii, şi pentru că sfatulii împărăției nu 
pote să-lă ghicâscă. Cum hotăriră, aşa şi făcură. 

Împăratul porunci, şi numai de câtii se aduse unii bolo- 
bocü “mare, puse de-lii smoli ; și băgåndù într'Ensuli pe fata de 
împă&rată cu fiulii văduvei, porunci de înfundă boloboculii 
bine, şi îli dete pe Dunăre. 

Pe când însă dogarii înfundati boloboculi, una din róbele 
fetei de împărati, mai mil6să la inimă, se strecură prin cala- 

23 


354 


balácü si le dete pe sub ascunsü o copae de mere, două azime 
şi unü fedelesü cu apă. Norocü că nu o vădu nimeni. 

Se duse butoiulii pe Dunăre trei dile şi trei nopţi, tără a se 
opri unde-va. Merindea din butoiü se isprăvise. Biata fată îşi 
plângea nevinovăția cu nisce graiuri de-ţi rupea băerile inimei, 
ră bietulu băiati, şi elü nevinovati ca şi dânsa, o mân- 
gâia şi nu o lăsa să-și piardă nădejdia de la Dumnedei: 
Când, ce să vedi Dumneta ? A patra di, dis de diminétš, bo- 
loboculii se lovesce de unŭ buşteanii şi se sparge. Pasă-mi-te 
boloboculii ajunsese la margine, adusi fiind de talazurile 
Dunării şi-l ciocni de: buştenulii pe care totii apa îlù dase 
la margine. 

Eşiră deci la uscati dosădiţii de ei, şi dară multumită lui 
Dumnedei că le-a scăpat dilele, şi-i făcură să mai vadă o- 
“dată lumina. 

Apucară pe o potecă şi intrară într'uni bungetü de pădure. 
Aci o luară apoi pe o pirtie, şi merse, şi merse până ce vădu 
că se deschide opoeniţă. În astă poeniţă dete de nisce case 
forte frumóse, bătătura cărora era câmpuli cu florile. Tóte 
lucrurile în acestă casă erai cu şartii. Nimicii nu lipsea. 
` Tóte catrafusele îşi aveau vătafuli lorii şi nimici nu era 
nerostiti. Când voiai ce-va, era destulă numai să porun- ` 
cesci şi îndată se făcea. Aci era în adevării: pune-te masă, 
ridică-te masă, 

Trecură mulţi ani de la acâstă întâmplare. Împăratulii își 
uitase de fiica sa. Fata de împăratii şi fiului văduvei, se învoise- 
ră si se însoțiseră, Nici unulii din amândoi, nu sa căitii mai în 
urmă pentru acâsta. Vedi că elü în viaţa lui nu alunecase până 
atuncă, era curati cum ilü făcuse mă-sa: si pe fata împăra- 
tului o găsise acasă. Copilulii cu -care era însărcinată fata 
când o goni tatš-sëü, se născu, şi se făcuse unii băiatii de 
să nu te înduri de elü. Eară ei petrecând cu bine, îşi uï- 
taseră de necazurile cele trecute. Puterea lui Dumnedeti îi 
ocrotea şi-i ferea de rele. Atâta numai că pe acolo nu se ve- 
dea nici puii de omii. Parcari fi fostii la sfârşitulă pä- 
mâîntului. 


355 


Într'una din dile, impëratulü tatălti (etei, plecă la vinătâre. 
Elă se incumese a r&sbi mai in năuntru pădurei de câtu altă 
dată. Şi din vînati în vinati, elü se rătăci. Orbocăi în sustii, 
căută în josă şi peste potecă pe care să iasă la lumină nu 
putea să dea. Se luase de gânduri. Când, €că dă în poeniţa 
cu casele. Vădu si casele. Eli se minuna când vădu așa casă 
frumâsă într'o astü-felü de sălbătăcime de pădure. De voe 
de nevoe, trebui să se ducă acolo, căci ochii nu-i dase în genă 
de nu sciŭ câtă timpi, 

Mai întâiii îşi trimise sluga care nu se despărţise de dên- 
sulii nici câtii ai scăpăra. Elu se întârse şi spuse împăratu- 
lui că este priimitii a găsdui acolo cu dragă inimă. Intrândii 
împăratului îşi trimise sluga la bucătărie să-i frigă doč po- 
iârnichi din cele ce vînase eli. După ce așeză potârnichile 
în frigare şi le puse la focti, acolo le uită; căci ce vědu şi 
audi ilü buimăcise. Tâte lucrușârele vorbeati în casa aceea, 
pînă şi 6lele şi vătraiulii. 

La vatra aceea eraü dot óle puse la focti. Aceste óle se 
certati. Sluga împăratului audi cu: urechile sale cumü se 
ciorovoiaii aceste óle. 

— Fă, buzato, dă-te la o parte că tu ai fertü destulu. 

— Ba, dă-te tu mai la o parte, scurto ce ești, că aŭ ferti 
şi matele din tine. 

Şi căscândi gura la dânsele, sluga vită şi potârniche şi toti. 
Când se deşteptă si sluga împăratului, friptura să f ăcuse scrumii, 

Se bocea bieti şi së tânguia de-i plângeai de milă. Fata 
împăratului îlù linişti spuindu-i că o să róge pe împăratul 
să-lu ierte pentru acâstă greşală. 

Apoi trimise si pofti pe împăratul în casa cea mare. Aci 
stândi la vorbă, stăpânuli casei porunci să se kue masa 
Rămase împăratului stâlpiti când vědu masa viindi singură, 
talerile, lingurile şi cele-l-alte tacămuri cu vătaşeii loru şi 
le aşedati careși pre unde. Veniră bucatele şi mâncară. După 
ce sfârşiră de mâncată şedeau la vorbă, când, în loci de a 
se strânge masa, vădură că lingurile începu a sălta pe masă. 
Vătafuli le suduia, dară ele nu ascultai de cuvintulü lui. 


356 


Impëratulü nu băgă de sâmă, căci vorbia cu fiulù gasdei, 
ună copilandru desghieţatii, şi sfătosii, de te trăgea iuima 
să stai cu densuli de vorbă. 

Atunci gasda, ca să facă pace, dise: 

— Nn se pote ca impëratulü să fi fácutü o asemenea faptă. 

— Că n'are la cine altulă să fie, respunse vătafulă lin- 
gurilorii. Trebue să-lă căutămi. 

— Nu mai trăncăni, îi mai dise gasda. Aide ridică masa 
şi te cară de aci. 

Audindă împăratului cele ce vorbiră, ceru să fe căutatit 
ca să -și iasă din bănuială, căci elü nu se scia vinovatii. 

Atunci tuăgendu-i încălțămintea, îi câdu lingura pe care o 
căutaă din cisma împăratului. 

Pasămi-te gasda se vorbise cu vătafulu lingurilorit ca să-i 
j6ce renghiulii sta. 

Împëratulů se făcu ca sfecla de roşu de rușinea ce päți ș şi 
dise încălcindu-se de ciudă: 

— Arata-ti, Dâmne, minunea ta! Nu sciù la sufletulü-meü 
de nici uni furtiă. N'amiă bagati eŭ lingura în cismă. 

— Cumi nu scii dumneata, dise şi gasda, despre lingură» 
asemenea nu sciii nici eŭ până în diua de adi cu cine amü 
făcut copilaşulii ăsta. 

Atunci cunoscendu-se, se îmbrățişară şi se ertară unulü. 
pe altuli. 

Fata de împ&ratii mulțumi apoi împăratului că i-a datit 
Dumnedei în gândi de a pusi în bolobocii împreună cu 
densa, pe junele cu care ea sa însoţitii mai pe urmă; căcă 
elii s'a îndrăgostită de dânsa, a iubit-o şi a îngrijit-o ca pe 
a soţie credinci6să. 

Împăratul nu scia cum s'o mai mângâe, cunoscendu-i ne- 
vinovăția. Lăudă şi pe sotulü ei pentru buna sa purtare de 
grije, şi cu toții împreună se întârseră la scaunului impără- 
tiel, dándü mărire lui Dumnedeii că nevinovăția a eșită d'a- 
supra ca untul de lemni. 

Eară eŭ încălecaiui p'o sea etc. 


NOTĂ, Povestită de uni oboreani din Bucuresci, muncitori la 
presa mecanică de tipografiă” 


i YE NS ` 
DN ES ase 


XXXIII 


CELE TREI RODI AURITE 


fostii odată ca nici odată, etc. 
A fosti odată unii împărati, şi avea unii feciori; 

N acesta sedéndü la feréstră, vede o babă bătrână care ve- 
nea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i veni lut, ia o piatră, si 
aruncând'o către fântână, nemeresce dreptă in tivgă, şi acesta se 
sparge; babı, care simţise de unde venise piatra, iși aruncă 
ochii la ferestra împăratului şi vede pe fiulii de împărati fă- 
cândii haziă ; atunci baba dise: Până nu vei găsi cele trei ro- 
dil aurite, să nu te însori, dragulii mamii; și se întârse acasă 
tristă şi fără tivgă şi fără apă. 

Fiul de împărată, audindii acestă blestemă, stătu, şi după 
ce se gândi multă timpii la rodiile aurite, se aprinse dorința 
în elă de a le vedea şi a le avea: deci se duse la tată-săă 
şi-i dise: Tată, să-mi faci trei rînduri de haine de ferti, căci 
amù să facu o călătorie mare. Şi tâtă silința ce puse impë- 
zatuli a opri pe ñulü seii de la acesta, fu în zadari. 

Dacă vëdu şi vědu că nu-lů póte opri, porunci și numai 
de câtii i se şi făcu hainele; după ce le luă, fiulii împăratului 
încălecă şi plecă. 

Unii anti de dile trecuse de când călătorea; ajunsese prin 
pustietăți nelocuite de ómenï; şi totii rătăcindu în susi şi în 
josü, două rinduri de haine se rupseră şi le lepădase. Ne~ 
sciindi ce să facă, hotări a mai merge câtii-va, şi daca nu 
va putea descoperi nimicii, să se întorcă. 

Abia mai făcu câți-va pași şi étă că zări o colibă. Se re- 
pedi înt'acolo jute ca săgâta și îndată si ajunse. Când, o 
mătușe sihastră cum ilü vădu, ií şi dise: 


358 


— Da bine, fl&căule, cum ai ajunsi p'aici pe unde nu se 
vede pasăre cu aripidre, dar âncă-mi-te omü cu picidre ? 

— Mamă, dise fiulii de împărati, cautü cele trei rodii au- 
rite; nu scii D-ta încotro se potii alla? 

— Nu sciti, dragul mamii, nici n'amii audită până acumik 
de aşa minune; dară pâte soru-mea să scie, care șede puținii 
mai departe de aici; de ai curajii să mai mergi, poţi să o 
întrebi pe densa. 

N'așteptă să-i dică de două ori, şi o tuli într'acolo repede 
şi merse, şi merse, cale lungă neumblată, până ce dete deo 
altă colibă, de unde asemenea eşi o mătuşe sihastră, şi mai 
bătrână şi mai scofălcită, care şi ea îi dise: 

— Cum ai ajunsi p'aici, omü cu picidre pe unde nu vine 
nici pasërí cu aripiore ? 

— Mamă, dise fiul împăratului, caută cele trei rodii au- 
rite, şi dorinţa de a le avea m'a adusi paici, nu scii D-ta 
în cotro se află? 

La audirea acestorii vorbe bătrâna începu să plângă, apoi 
îi respunse: 

— Ami avuti şi ei unii feciori, care audise despre acele 
blestemate rodii, şi care totă umblând după ele, într'una 
din dile se întârse schiopii şi în cele din urmă își rupse și 
eapulii pentru ele; daca ași fi sciutii atunci, draguli mamei, 
cum să le găsâscă cine-va fără primejdie, nu-mi perdeamu 
copilaşulii. 

Cum audi flëcăulů nostru, începu ase ruga să-i spue cum 
să facă să le ia; 6ră bă&trena îlă povětui cum să umble şi 
cum să se pârte: şi dacă va isbuti, Pa juratii pe tinerețele 
lui ca să se întorcă totii pe acolo, ca să-i arate şi ei acele 
rodii, după care sa prăpăditii fiulă seu. 

După ce i-a făgăduitii că se va întorce, i-a mulțumită pen- 
tru sfaturile cele bune ce a primită de la dânsa, şi ca o nă- 
lucă peri dinaintea ei, când, după o căl&torie încă d'o sëptë— 
mână şi mai bine, vëdu uni balauri cu o buză în ceri şi 
cu alta în păminti. Îndată ce ajunse la densulii îl dise: 

— Bună dioa, frate, şi trecu înainte. 


359 


Tar balaurulü H respunse : 

— Norocü bună, frate. 

Ajunse apoi la o fântână mucegăită si plină de nomolü ; elii 
se apucă îndată de curăți şi primeni apa din fântână şi-și 
căută de drumii pină dete (de nisce porţi încuiate, pline de 
prafii şi de păeajeni ; curăţi acei păeajeni, scutură prafulii, dete 
porta de părete și trecu înainte. În drumulă sëü întâlni o bru- 
tăresă care ştergea unii cuptori cu titele sale; cum o vëdu, îi 
dete bună diua, şi tăindu-și o bucată din haina sa, îi dise: 

— Ține asta, leicuţă, de şterge cuptorulă. 

Eară ea, luând'o îi mulțumi. 

La spatele cuptorului, fiul împăratului vědu o grădină ca 
unŭ raiii, în care se rătăci câtii-va timpii. 

In cele de pe urmă vëdu cele trei rodii cumii atârna deo 
cracă în pomii; își făcu corajii, scóse cuțitaşulii şi tăe cră- 
culița de care erai atirnate, si o tuli d'a fuga înapoi. 

N'apucă să facă dete pași si tótă grădina începu să tipe 
şi să cheme în ajutorii pe brutărâsa, porțile, fântâna şi pe 
balauri. 

— Ba aia-i vorbă, respunse brutărésa, că de când suntü 
urgisită a sta aci, nu sa înduratii nimeni să vie a mă scuti 
de arsătura de tâte dilele. 

— Că altii gândii n'amii, respunse porţile, că de cândă 
suntemi făcute, n'a venitii nimeni să ne mai scuture, să ne 
deschidă, de înţelenisemii asa. 

— Ha să mă ertaţi, dice fântâna, că de cândii suntii fă- 
cută, mână de omi n'a venitii să-mi curețe apele, in câti 
ajunsesemi a më împuţi. 

— Ba că chiar, respunse şi Balaurulii, că de când suntu 
osinditii a sta cu gura căscată și cu ochii sticliți la stele, 
nimeni nu mi-a datii măcarii o bună dioa, si să-mi dică frate. 
Acesti omü ne-a scăpatii de urgia ce era pe noi, şi ne vomü 
căuta de trebă. 

Fiulă împăratului care făcuse tocinai cum îli învățase bă- 
trâna, se întârse pe la dânsa şi după ce-i mai mulţumi şi-i 
dete și ei câte ce-va, plecă să se întârcă la împărăţia tatălui săi. 


360 


Pe drumiă, ce-i veni lui, vădendi că nu mai pote r&bda 
scóse cuţitașulă si tăe una din rodii, ca să guste si să se în- 
credinţeze de bunătatea lorü. Când, ce să vedi? de odata ese 
din rodie o fată, ca o dină de frumâsă, şi îndată începu a 
striga cu ună glasti mângâiosă: 

— Apă, apă, că mort. 

Întórse fiulă împăratului ochii în tâte părțile să vada apă; 
dară giaba, apă nu era; iară fata cădu şi muri; paci, paci 
era să cadă şi elü, dară se tinu. 

Toti mergendi elü, nu putu să ţie până să nu guste dintr'o 
rodie, şi scâse cutitasulü de tae încă una; de odată, ese si 
dintr'Ensa o fată ca o dină, şi more ca şi cea dintâiii; ñindü 
că n'avu apă să-i dea. 

Măhnită de ciudat: întâmplare, mergea către împărăţia ta- 
tălui săi cu rodia care ii mai remăsese, şi se uita la densa ca 
la unii cireşii coptă ; şi merse până ce ajunse la o câmpie fru- 
m6să pe unde începu a cunâsce urme de 6meni. Aici îi mai 
veni inima la locti, şi se puse josü sá se odihnâscă nitelü. 
Gândulii lui nu se lua de la rodii şi de la fetele cele frumâse 
ce muriseră ; şi totii gândindu-se, se aprinse în elù dorinţa de 
a gusta din rodia, care o mai avea, în câtii ne mai putendu-se 
ține, otări să o tae şi pe acesta; dară temându-se să nu i se 
întâmple ca şi cu celelalte, căută o fântână, luă apă în câciulă, 
şi acolo la umbra unui copaciti mare, täie şi rodia care îi mai 
remăsese ; cândii, ce să vedi? unde eşi o fată ca sârele de 
frumâsă, şi cu p&rulă de aurii. 

— Apă! apă! strigă ea. 

Şi elă îi dete de btu şi o stropi cu apă, și aşa scăpă fata 
cu viaţă. 

Fiulă împăratului îi da târcolă, şi se totii minuna de fru- 
museţea şi gingăşia ei. Apoi o luă de mână şi îi dise, soție 
să-mi fii, şi ea priimi. 

Eli nu voi să o ducă pe josü acasă la tată-sâi, ca să nu 
ostenescă, fiindă că o vedea că era asa puțintică la trupü în 
câtă ară fi b&ut-o într'ună pahar de apă, şi aşa de subți- 
rică de par'că era trasă prin inelii. 


361 


Elü o povețui'să se urce în pomulă de lânga fântână, şi îi 
dise să-li aștepte acolo până se va intórcee de la tatălii săi cu 
cară impărătesti şi cu călăreți, ca să o ia; fiindă că elü cuno- 
scuse locurile că nu mai este așa departe. 

Fata cea frumâsă, dise copaciului sii se lase josü, și elii se 
lisă, apoi se puse în elù, si se ridică. Fiulă împăratului re- 
mase cu gura căscată uitându-se la ea şi la minunea cum de 
se lăsase şi se ridicase copaciulă, apoi rupând-o da fuga 
să te păzesci pirle-o, că îi sfiriia călcâile de iute ce se ducea. 

Nu trecu multă de când se duse fiuli de împăratiă, și o fată 
de ţiganii veni să ia apă din fântână, dar când vădu chipulii 
care strălucea în apă, credu că e ali eï, şi spărgend urciorulü 
se intovse fuga la muma-sa: 

— Nu mă mai ducii Ja apă, dise ea, o frumuseţe asa caa 
mea nu aduce apă. 

— Du-te la apă arapino, ce totii spui ast-fel de flecuri, îi 
dise mă-sa, arătându-i cocenulă măturei. 

Ea se duse, şi iuvă se intórse, ca şi intàiü, fără ispravă si 
totii cu astii-felii de vorbe. 

Mă-sa înțelese că azolo nu e lucru curat şi îi dete unii 
acii vrăjitii să-lii He în pări, şi o învăţă ce să facă cu elù la 
întâmplare de arti da peste cine-va p'acolo, şi o trimise éră. 

Țiganca, cumii ajunse la fântână, cătă în susi şi vědu de 
unde venea în fânâuă acelii chipü ângerescii. 

— Sue-mă şi pe mine acolo, rogu-te, dise tizanca, uitându-se 
galeşii către dina frumusețilorii. 

Eară fata eu përulü de aurii dise copaciului de se lăsă, luă 
pe țisancă ca să-i ție de urită, şi copaciulii se ridică la loci. 

Stândii ele la vorbă, tiganca se linguşi şi rugă pe fată, că 
de voesce să dormă niţelii, să pue capulii în póla ei, şi ea îi 
va căuta in capi. 

Fata se înduplecă si se puse cu capuli în póla țigăncei, şi 
când era să o fure somnulii, tiganca îi înfipse aculii otrăvită 
în capi, €ră fata se făcu o păsărică cu totulu şi cu totulii de 
aur, şi începu a sbura de colo până colo, pin crăcile 
pomului. 


362 


Atunci tiganca dise: 

— Ah! fată de lele ce mi-ai fostă, cumă mi-ai scăpată, eŭ so- 
coteamii că dormi, dară fie, tu n'o să'mi scapi, îți viii eŭ tie 
de hacü. 

Nu trecu multe dile şi €că și fiulii de împărati cu ste şi 
călăreţi şi cu cară împărătesci veni ca s'o ridice; éră tiganca 
cumü îlti vădu îi dise: 

— Da, bine împărate, maï lăsați să te așteptii atâta, în 
câtii sorele mi-a arsă fețisóra şi vântului mi-a bătuti pe- 
risorulü. 

Împëratulů cumü o vědu, remase la îndoială şi nu-i venea 
să crâdă că ea este dina pe care o lăsase elü acolo, 

Dară, după vorbele ce-i dise, pare că arii fi credutiă, şi deci 
se înduplică şi o luă. 

Nv sciii cum, nu sciü ce felu, dară, par'că-i spunea inima 
că n'o să fie ea; în sfârşitii, daca nu vědu pe altă cine-va 
plecă cu ea; şi nu scia cum să facă să nu crâdă tatá-sëü că 
spusese minciuni. 

Când ajunse la curtea împărătescă, le eşi împă&ratulii îna- 
inte, și rămase înmărmuritii când vădu în loci de dina frumu- 
sețelorii, cu fața ca sârele şi cu părulii de aurii, pe o arapină 
négră ca fundulii căldărei. Şi măcar că [iuli săi îlti încre- 
dința că sârele îi arsese fetisóra și vintulii îi bătuse perișorulii 
împăratului totii nu-i venea să credă, Însă n'avu ce face; de 
bine, de r&i îi puse într'o parte a palatului și totii amâna 
cununiile, 

D'a doua di chiar în grădina împerătescă în tâte dimineţile, 
venea o păsărică si cânta cu doră de-ţi rupea inima; apoi 
striga cátü îi lua gura : 

— Grădinari ! Dârme impëratulü ? 

— Dârme, îi respundea grădinaruli, 

— Să dormă somnii dulce şi mai dulce, de pe căpătâiii să 
s'aridice, adăoga păsărica. Dară ciordica de împărătesă dârme? 

— Dârme, îl respundea. 

—Să dormă somnuli de urgie, de acum până 'n vecie, 
Şi pe care pomii se punea de cânta, pe loci se și usca. 


363 

Grădinarulă spuse împăratului tótš şiretenia cu pasărea 
şi cum să uscă pomii pe care se punea ea de cânta, împăratuli 
se luă de gânduri. 

Mai toți pomii din grădină se uscară în câte-va dile; mai 
rămăsese unulii. Atunci împ&ratulii porunci să se pună pe fie- 
care crăculiţă câte unŭ lată, şi aşa se făcu; éră a doua di în 
revărsatii de dori, veni la împăratulii cu pasărea de aurii care 
dedese în latü. Împ&ratulii porunci de-i tăcu o colivie cu totul 
şi cu totulii de aurii, duse pusărea în ea şi, de dragulii eï, o 
ținea pe ferestra lui. 

Țiganca cum audi de istoria cu pasărea îi trecu unŭ feri 
arsă prin inimă. Se fâcv bolnavă, mitui pe toți vracii cari. 
spuseră împăratului că până nu va tăia pasărea de aurii şi să 
dea împărătesei să mănânce din ea, nu se va însănătoşi. 

Plinii de scârbă împăratul, nu se putea învoi la asta; dară 
după rugăciunea fiului săi, ò dete; rămase însă nemângâiatit 
şi din ce în ce ura mai multă pe țigancă. 

Luară, deci, pasărea şi o tăiară, o ferseră şi o duse îm- 
p&rătesei ; eră ea, după ce se prefăcu că se însănătoșesce, in- 
cepu a se găti de cununie. 

Din sângele păsărelei, crescu la ferestra împăratului unii 
bradii inaltă şi frumosi, şi era o minune cum de într'o n6pte 
crescuse asa de mare și falnicii. Împăratului chemă pe gră- 
dinarii şi-i porunci să aibă cea mai mare îngrijire de acelü 
pomi. Eară ţiganca cum audi, n'avu odihnă şi-i puse gândit 
rëü. Pricepuse, drăcdica, că încă nu scăpase cu totulti și cu 
totulii de primejdie. 

Se fiicu ră bolnavă, mitui éră pe vraci, cari spuseră îm- 
păratului că până nu va tăia bradului să-lii ferbă şi cu apa 
aceea să-i facă bae, nu va trece împărătesei. 

Împăratul se supără până la sufletă, vădendi că logod- 
nica fiului săi e piază rea; fiindă că de când a veniti ea, 
ma avutü parte de nici uni lucru ce i-a fostă lui dragii. 

Lăsă să tae şi bradul că să nu mai aibă nici unii cu- 
vintü a-l mai supăra cine-va cu ce-va, şi se hotărî ca de 


364 


aci înnainte să nu mai facă pe voia nimenui, daca ară mai 
da peste ce-va care să-i placă, 

Pe când tăia braduli, la care tâtă lumea se uita cu jindü, 
o bătrână cerşetore se opri şi ea să privescă lingă cea-laltă 
lume, şi când vru să plece, luă cu dânsa o surcea ce căduse 
de la o țandără a bradului şi o duse acasă. Băgă însă de 
semă că era unii acü înfiptii în surcea; ea îlii scâse; şi fiindii 
că surceaoa era óre-cumü măricică și lată o făcu capacti la 
óla care o avea şi ea după sufletulü ei, 

A doua di plecă în prostâlă ca totii-dauna; dară când 
se întorse acasă, rămase încremenită vădendi coliba mătu- 
rată şi deretecată de-ți era dragă inimă să privesci, 

Nu înţelegea baba ce minune să fie asta, adică cine să 
fi veniti să-i facă ei astü-felü de bine. 

Câte-va dile urmă toti astü-felü ; în sfârşitii hotări să pân- 
déscă, dóră va da peste celii ce-i deretică şi-i pune tote a- 
lea la rânduiala loră p'in colibă şi asa şi făcu. Într'o di 
după ce plecă, ea se ascunse, și uitându-se pe furișă, pe 
crăpătura uşii, vădu cum din capaculii lei sări o fată mai 
albă de càtü nâoa şi cu părul de aură, + 

— Cine ești, mamă, dise ea, de îmi faci astü-felü de bine? 

— O fată fâră triste, dise ea: daca më primesci să sedü 
Ja D-ta, multi bine ţi-oiii face şi eŭ dumitale. 

Se învoiră şi remase; ba încă baba se mândrea, că aşa 
fată nică în casa impëratilorü nu se găsea, frumâsă si vrednică. 

Baba mergea mereii în prostâlă, cum învățase ea; dară 
intr'o di îi dise fata să-i cumpere din târgi pîndă si mă- 
tase roşie şi verde; baba bietii, din paralele ce adunase din 
cerşită, îi cumpără. 

Fata își cusu tótă istoria pe două sangulii; și după ce le 
isprăvi, dise babei să se ducă cu densele la împăratulii, şi 
când va fi pe tronü alăturea cu fiul <ëü, sangulia cusută 
cu verde să o pună pe genuchii împăratului; eră cea cusută 
cu roșu pe a fiului s&i. 

Baba ascultă şi se duse; dară astazi wo lăsă să intre. A- 
tunci ea făcu sgomoti, și împăratulti porunci să o lase a 


365 


intra. Ea, cum intră, făcu cum îi disese fata, și esi ca să a- 
ştepte să vadă isprava. 

Cum vădură sanguliile, împăratulii și fiu-sěú înţeleseră to- 
tulii. Porunci să cheme pe logodnica împăratului şi-i dise : 

— Pentru că o să te faci împărătesă, trebue să te deprindi 
a și judeca pe femei, când judecătorii nu se domirescii la 
câte unii lucru: Astadi ni sa arătată cu plângere o femee, 
care dice că, avândii unii cocoşii de soiii, cu mare cheltuială 
a alergati prin țări de a cumpărati şi o găină, asijderea de 
soiti; cá vecina eí nu sa mulțumită că i-a omorâtii găina, 
dară i-a furată şi cocoșulii şi la dată la o găină dale ei, şi 
așa cere dreptate. Ce diel despre acesta? 

— Dicü; respunse bahniţa, după ce se gândi puțin, că fe- 
meea care a omorită găina și a furatii cocoșul, cu mâte 
să se omóre, şi cocoșul să se întârcă stăpânului împreună 
cu găina osânditei si cu ouăle ce va fi Lăcutiă. 

— Bine ai judecată, respunse împăratulă : Bi suntů fe- 
meea cu cocoşulii, şi tu eşti care laï furată; gatesce-te la o~ 
sânda care tu însuți ai găsit-o cu cale. 

Țiganca începu a plânge, a se ruga, a se jeli; dară tote 
fură de géba. O dete pe mâna ostasilorü care fără milă îi res- 
platiră nelegiuirea ce făcuse. 

După acâsta se duseră cu toţii la casa babei, şi fiulă de 
împărati cu tată-săi înainte, ridicară pe fata cu totă cinstea; 
şi după ce o aduse la palată, îndată îi si cununară, și mare 
veselie fu în tâtă împărăția trei dile ďa rânduli, pentru că 
s'a găsitii vie şi nevătimată fata cu përulü de aurii, după 
care atâta a umblat fiului de împăratii; şi toți cu totuli o- 
ropsea pe țigancă când s'a auditi istoria nelegiuirilorii sale. 

Incălecaiti p'o şea, etc. 


NOTA. Comunicatii de soţia mea, Sebastica, şi auditii în copilă- 
ria ei pela 1858 de lao servitóre Joița fată dintr'unü sută din Ilfovă. 

Pubicată pentru întâia 6ră în Legende saii Basmele Românilor, 
P. II, f. I, la 1874. 


XXX1V 


HOTU ÎMPERATU 


| fostü odată ca nici odată; etc. 

“|| A fosti odată unii împăratii mare şi puternici. Abia 
la vremea cărunteţei dobândi şi eli ună copilii. Bu- 
curia lui fu nespusă când se vă&du şi elă tată, şi totă 
împărăţia lui fu veselă dimpreună cu dânsul; căci acesti îm- 
părată era buni, drepti şi temătorii de Dumnedei. Pentru 
acâsta elă făcu multă bine poporului sëü, Şi toți într'unii 
gândi si într'o glăsuire dete mărire. Domnului că sa îndurat 
a le da unii mosténü ali împărăției. 

Acestii împăratii puse de gândii ca pe fiul săi să-l dea 
să înveţe tote meseriile şi totă procopsela cărturarilorii. 

Fiulii împăratului crescea într'o lună cât alţii într'ună ani. 
Când tu de optü ani, părea că este de optii-spre-duce. 

Daca vădu așa, tată-săti, împăratului, ilü dete la carte ; după 
ce invëtá filosofia şi citivea pe stele, de la cei mai iscusiți das- 
căli, îl dete la celü mai meşteri vraciti de invëtá şi meşte- 
şugulii lecurilorii, 

Vădendii tată-săti, împăratului, că fiu-seu are ţinere de minte 
grozavă, şi ja în capi usorü cele ce i se arăta, se umplu de 
mulțumire sufletescă, căci Dumnedeü îi dase uni copilii toc- 
mai după gândului sëü. 

Învăţândi elü tótă cartea, împăratul a inceputii a trimite 
pe fiu-săti din cetate în cetate să înveţe tote meseriile. Cum 
audea că în cutare cetate este câte vr'unü meșterii mai di- 
baciii, şi că acea meserie nu se află pe la densulii, îndată îlii 
trimetea să înveţe şi acea meserie. 

Astă-felă umblă fiul împăratului din ţeră în férš, ca şi unŭ 


367 
pribégů, până ce învăţă tóte meseriile de pre pámintü. Şi ìn- 
torcendu-se la palaturile tatălui săă, socotea că acum s'a sfir- 
sitü; are să se strângă de pre drumuri. 

De bucurie că are uni fiii aşa de proropsitu și de iscusit, 
tatăl sëü fâcu o masă mare, unde chema pe toți împărații 
vecinii lui, ca să le arate fiului săi procopsela. 

Însuși fiul împăratului porunci la bucatari şi le arală cum 
să facă bucatele. Mesenii nu sciaii cum să mai laude gustulii 
acestori bucate. Când &tă, că vine și [iulă imp&ratului la masă. 
Se chetuiră, deci, şi scii, vorba ăluia, vorba vorbă aduce. În- 
cepură împărații a povesti despre judecăţile şi dreptăţile ce 
tăcuse fie-care în impărăţia sa. Între altele unuli spuse că se 
va căi câtii va trăi elă, pentru că a osindilii pe uni omü drepti 
învinovăţită fiindi că arü fi furată nisce lucruri; pe când al- 
tulă a fostă hoțul, precumü se dovedi mai în urmă. 

Cum audi impëratulü care dedese ospățulit, se întorse către 
fiulü sei şi dise: 

— Seciu că, dacă uni împăratii voesce să fie drepti şi a- 
devëratü stăpânitorii supuşilorii săi, trebue să scie tâte mese- 
riile, ca să cundscă prin însuşi ochii săi păsurile fie-căruia, 
De aceea, tătulă mei, te-am dati să înveţi tote meşteșugurile. 
Nu mi-a venitii în gândi că şi hotia este uni meşteşugii. A- 
cesta îți remâne să mai înveți după care te vei face unti îm- 
përatü ca Solomonă impëratü şi cum altuli nu va mai fi pe lume. 

— H! tată, respunse fiul de impăratii carele se ruşină şi 
se roşise ca o sfeclă, cum de më osândesci astü-felü ca pe 
ună vinovată de codru. 

Şi sculându-se de la masă, se duse, unde se duse elü, și se 
întârse numai-de-câti, peste aşteptarea futulorii, cu o slugă a 
lui credincidsă, aducând nisce scânduri, stinghii, drugi, od- 
g6ne şi pânze. Cu aceste se apucă, ajutati de sluga lui, de 
clădi uni felă de foisorü. 

Gătindu-se foişorulii, se urcă intr'ënsulü și învârtindi nisce 
şurupuri şi nisce vârtejuri la nisce meşteșugiri ce avea acestii 
foişoră, începu a pluti in vintü; şi pe când se toti urca, elü 
îşi luă dioa bună de la toţi ce-i de faţă, care remăseseră cu 


368 


gurile căscate şi cu ochii bleojdiţi la densulii. Mumă-sa cátü 
p'aci eva sa-i vie răi de inimă rea; dară își tinu firea. 

Duja ce iü perdură din ochi, mesenii se sculară și se îm- 
prăștiavra ca puii de potirniche, ne maï voindü a adăoga mâb- 
nirea împeratului, care se vede de pe față că era prea mare. 

Fiului împăratului, după ce călători câtii-va prin văsduhii, 
prinse a se cobori. Ce să vedi Dumneata ? Osânda îli duse a 
sa lasa tocmai dinaintea unei coeíóbe de bordeiii sărăcăciosti. 

Era sera. Bătu la use. Cei din năuntru, o pereche de 6meni 
jigaviți, întreba: š 

— Cine e acolo? 

— Omu bună, le respunse fiulii de împăratii. Deschideţi 
că suntii unŭ călători. 

Îi deschiseră. Când intră în bordeiii, elü bâgă de sâmă că 
muerea aruncase ce-va sub patti. 

— Dará ce vînti te aduce pe la noi? 

— Sunti streini. Acum am sositu din alte împărații. Ro- 
gu-vă să mă găsduiți. 

— Bucurosii, cu ce vomii putea. 

— Forte vë mulţumscii, le mai dise el. Nu vă va fi de 
géba. Dar de ce vă stinghiriți din lucru? Lucraţi, nu vă o- 
priti pentru mine. Amă băgatii de sémă cá făceaţi ce-va când 
ami venită ! 

Muerea vru să îndruge câte-va minciuni. Dară bărbatulii îi 
luă vorba din gura şi dise: 

— Să-ţi spunemii drepti. Dumneata ești 6spetele nostru, și 
credii cá nu ne vei da pe mâna stăpânirei. Eù sunati hoţii. 
Meseria acâsta nu mai are căutare, de când împăratulii a 
pusti nisce slujbaşi ai dracului de strasnică şi de aspri pentru 
unii canoi. A bea ne mai tiuemü dilele, cu câte o găină saii 
altă pasăre ce putemi să ciordimi de pe ici, de colo. Şi 
tocmai jumulea o gâscă nevastă-mea când ai veniti D-ta. 

— Tocmai ce căutam și eŭ. Dumnedeii m'a adusi la voi. 

Scâteţi gâsca de sub pati şi face-vă-ţi mestesugulü. De adi 
în colo suntii alii vostru. Më bagü ucenicii la D-ta să mă în- 
veţi acesti mestesugü. 


369 


Şi până jumuli şi găti gâsca, fiulii împăratului eşi afară, își 
strânse foişorulă, desfăcendu-lii din tote încheeturile, şi-l puse 
bine, unde să nu dea nimeni peste dânsulti, 

Se puseră deci, la masă şi se chefuiră pînă ce cocoşii înce- 
„pură a vesti că vine alba în sati. 

A doua di se înțeleseră ei la cuvinte, si fiulti de împărată 
rămase sub ascultarea hoţului, ca să învețe meşteșugulii de 
la densulti. 

— Toti meşteșugulti este, dise hotulü într'una din qile, să 
ciordesci, fără să te prindă cine-va. 

Să buzunăresci şi pe dracul, fară să te vadă nici puii 
de omu sai de altă gadină; 

Să n'apuce să cadă si tu să găsesci; 

Ori ce ți s'o părea că nu este pusi bine de altulti, tu să ei 
şi să păstredi; 

Marghiolia, vicleşugulu, îndrăsnela, istețimea, sotia şi cu 
totii némulü lorii, să fie uneltele tale. 

Fiulü de împărati asculta şi băga la capii. 

După trecere de timpii, în care fiulti împăratului se îndelet- 
nicise la meşteşugulti hoţiei, vădendii elü că lucrurile îi mergü 
strună, dise; 

— Meştere, când ai de gândă să mă scoţi calfă? 

Când mi-oi fura ipângtoa de pe mine. 

După ce mai trecu, merseră într'o di la vinati. Acolo în 
pădure, stândii să facă popas, se tolăniră fie-care pe ce avea, 
la umbră de copaciti şi la răcâre, ca să și aromeze óre-cum. 
Hoţulă îşi aşternuse ipângâoa. 

De odată hoțulă audi miercăitulii unui epure, ca şi când 
îlă apucase ogarulii. Se scâlă, se uită prin prejură, şi nu ve- 
de nimic, Soțul seŭ, fiulü împăratului, adormise, și-i da nisce 
sforăeli de părea că mână porcii. Se culcă 6răși. 

Nu şedu multă, şi tocmai când era să-l fure şi pe elii som- 
nul, audi âncă odată acelaşi miercăită şi cu totul p'aprópe. 

Odată sări dreptă în susi. 

— Ce naiba, trebue să fie ce-va. Më repedii să vëdü ce 
dracovenie să fie aceea. 


24 


370 

Şi fiind uni crânguleţii într'o depărtare cátü arunci cu 
piatra, se duse într'acolo, de unde i se păru lui că vine mier- 
căituli epurelui. 

Pe când se ducea hoţuli, fiulii împăratului se scâlă binisorü, 
şi pis! pis! îi iaipângeoa frumuşeli, o indoesce şi o ascunde 
într'o scorbură de copaciti, şi €răşi se culcă. 

Acestea le făcu elii maï iute de cátü ai gândi. 

Hoţulii, daca vědu că nu este nimici în crângti, dete tutu- 
lorii răilorii şi epure şi totii, şi se întorse să se odihnéscă. 
Când, ia ipângtoa de unde nue. Se uită prin prejurü, şi nici 
o frunduliță măcar nu se mişca. Fiului împăratului horcăia 
de socoteai că o să deştepte şi pe morți. 

Bietul hoţii remase ca loviti de trăsneti. Simţi că altii 
n'are cine să-i fi jucatii renghiuli acesta, de câtă uceniculi lui. 

Se suci, se învârti, dete târcâle prejmetelorii ; ipângâoa nu 
e. În cele din urmă, după ce iü înecase necazulii, se duse 
să-și destepte uceniculii. 

Acesta dormea mortii. Îl sgudui, îl scutură, ca de când 
începuiii să vë povestescii, şi abia, abia se deşteptă. 

Somnorosti cumiă era, şi totii frecându-se la ochi începu să 
se jeluiască că n'are parte să dârmă şi elii măcar ună somnă, 
şi că din pricina asta o să se ducă de la unŭ asemenea stăpinii, 
care nu-i dă răgaz câtă ari aromi cine-va. 

Hotulü vědu că ucenicului lui are să-lii întrecă, și dise: 

— Ia lasă astü-felü de vorbe, ci dă-mi ipângeoa, că acumi 
eşti calfă, ai scăpată de ucenicie, 

Când audi fiului împăratului de unele ca acestea, së duse 
intr'unü sufletü de-i aduse ipângtoa, şi legară amândoi to- 
vărăşie pe bine şi pe rëü. 

Începuse a mişca binişorii la meseria lorü, de când se fä- 
cură tovarăşi. Vedi că fiul împăratului era mai ageri de mână, 
mai isteţă şi mai îndrăsneţii. 

Într'una din dile teciorulii de împăratii se duse la venatii, ia 
aşa camü în doru leli, fiindii că n'avea altă trebă. Umblândii 
elă prin pădure, odată aude unii grobăitii de porci p'aprâpe 
de dânsuli ; caută, şi mai iute de câtii ai gândi, fu şi acolo, 


371 


Cândi, ce să-i vadă ochii ? Unii mistreți câtii tóte dilele de mare 
prăvălise pe uni flăcăi tinërü la față, şi se silea a-și descurca 
colții din arcului fl&căului spre a'lü sfâșia. 

Fiului împăratului îşi scóse cuțitul de vînătâre, si cu uni 
curajiii ne mai auditů se repede asupra mistreţului, îi înfige 
cutitulü drepti în ochiii, şi îlă dă tumba peste capii, îi mai dă 
vr'o dot lovituri bune în capii şi-lă lasă morti acolo locului. 

Făcu ce făcu şi aduse nitică apă în căciulă, stropi pe flëcăulů 
care leșinase, şi t1ü mai învioră. 

Acesta când se deşteptă şi vědu pe isbăvitorulii săii, dise : 

— Cere-mi ori câtă vei voi şi-ţi voiti da, pentru această fa- 
cere de bine. 

— Bani aŭ si țiganii, îi respunse fiului de împeratii, dará 
cinste nu. Să nu socotesci că pentru bani amü făcutii ce amü 
făcutii eŭ acumi pentru tine. 

Se ruşină 6re-cumii fl&căulă cu pricina ; dară mai prindéndü 
limbă, ií spuse şiretenia, cum venise in vinătâre cu mai mulţi 
tovaroşi, cum dărise mistrețulii şi se luase după densulii, şi 
cum nu-l lovise bine, si elü se năpustise asupra lui şi-li 
prăvălise de era să-l trimiță pe lumea cea-l-altă. 

Pasă-mi-te şi acesta era fiii de împărat, si încă fiului îm- 
păratului locului aceluia. 

Se împrietiniră si se duseră la palaturile împărătesci. Împă- 
ralulii nu scia cum să mulțumescă streinului că i-a scăpati 
copilulii de la mârte. Îi dete voe ca să vie în palatii orü când 
va yoi, fiind că elij nu priimi nici o altă resplătire. 

Streinuli fiă de împăratii, de câte ori mergea pe la împă- 
ratulü, de atâtea ori elii cerceta şi băga de sémă la totii ce 
era pe acolo. 

După câtă-va vreme, elii dise odată tovaroşului său: 

— Tovaroşe, mi s'a urîti cu borfâşia, să facemi şi noi o 
hotie, care să se mai simţă. 

— Ce vrei să facemi ? 

— Eacă, să mai mergemü și pe la hasnaoa împărătescă, 
că dâră n'o fi foci. 


372 


— Da ce stai D-ta de vorbesci, omule ? D'apoi acolo, aoleo ! 
ce de păzitori mai suntii. 

— Noi să mergemii pe unde nu suntii păzitori. 

Se hotăriră, și într'o nópte şi plecară. EY îşi luară şi unel- 
tele trebuincidse. Şi fiind că fiulă de împărată seia tote me- 
şteşugurile, elii cunoscea şi didăria. Se apucă si numai din 
doë casmale, sc6se câte-va cărămidi câlti pute. omuli, să in- 
tre. Acâsta pe de la uliţă pre unde nu păzea nimeni. Elă 
intră, umplu do& căcjuli cu galbeni si eşi. Apoi potrivi că- 
rămidile la locă, ca să nu. se cunoscă pə unde aŭ intrată. 

Nu se pâte spune bucuria ce avură când se vădură cu 
atita căcălăă de bani. Veniră acasă şi dormiră, ca şi când 
usturoiii nu mâncase şi gurile nu le miroseaă. 

A doa di mare vâlvă se făcu în orasü când se află că sa 
spartă visteria împăratului. Toţi se minunati şi se cruceaii 
nedomirindu-se pe unde să fi intrată tâlharii. 

Nu mai puţinii şi impăratulă întră la chibzuiri, cum ară 
face să prindă pe aceşti hoți, cutezători. 

Fiulă împăratului. celii ce făcuse bosmaoa, se duse ca totii- 
d'auna pe la împăratulii, se făcu și elü că se miră de atâta 
cutezare, și dise : 

— Celii ce a făcută o asemenea hoţie îndrăsnâță, nu se 
pâte să nu mai vie mâcari încă odată. 

Împăratul locului puse toti felulă de paenici la visteria 
lui, şi aştepta. 

Hoţii, după câţe-va dile, când se mai potoli vâlva, veniră 
srăși,— fiind că se dedulciseră ca calulii la tărițe,— scâse 
cărămidile, şi fiul împăratului dise tovaroşului săi: 

— De rândulă trecuti ami intratii eŭ; acum intră tu. Așa 
mi se pare că cere dreptatea. 

Tovaroşulii 1'avu ce dice, căci aşa eras Intră deci în hasna, 
şi fiind mai lacomii, luă câți galbeni putu elii duce şi-t a- 
duse tovaroşului la gură. Acesta îi priimi. Când să iasă și elù 
hit! în susă, hit! în josti, se simţi că este prinsă în laţii, şi ca 
nu pâte eşi. Fiulă împăratului n'avea timpii de perduti, ce 


373 


să facă? Se apuca si elü de-i tăe capuli, îl luă cu dânsulu 
şi p'aci ţi-e drumuliă. 

Dară când ajunse acasă? aoleo! Unde era Dumnedei să 
vadă bocetele si vaetele muerii, când îi arăta capulă bărba- 
tului eï? Tipa de socoteai că o pune în tépă. 

Fiuli împăratului îi puse mâna la gură şi-i dise: 

— St! că ne-ami topită. Să nu te audă cine-va că nu e 
bine de noi. 

Şi după ce îi spuse totă şiretenia pricinii, o împăcă spu- 
indu-i că-i lasă ei toți banii ce aŭ furată, și îi mai făgadui 
ca-i va aduce şi trupulü bărbatului, ca sš-1ü îngrâpe ca ó- 
menii şi cu tâtă renduiala. 

Eară dacă se făcu dioă, slujilorii împă&rătesci găsiră trupulii 
fără capi şi-lti duseră la impëratulü. 

Acesta se da de césulü morţii şi mai multe nu, cum de să 
nu prindă pe tâlhari viă nevălămată. 

Fiul împăratului se duse şi eli pe la palată si audindă 
cele ce se plănuia, se pregăti şi elü a-şi ține făgăduiala ce 
dase nevestei tovarăşului sătă, 

Sfatuindii cei doi-spre-dece boeri, socotiră cu mintea loru 
că tâlharii trebue să fie cel puținii doi, că celi viii este peste 
pote să nu vie a lua şi trupulă mortului. Găsiră, deci, cu cale 
a pune trupulii celú fară capi în mijlocului pieței, pe e schelă 
cu trei trepte, şi de jurii împrejuri slujitori împărătesci, cari 
să păzâscă tótă noptea. 

Aşa şi făcură. 

Fiul împăratului, hoţulă, se duse şi elù de cumpără o mår- 
tógă de cală răpcigosu şi bubosü, şi slabi, de era numai pielea 
şi osulii, mai cumpără o odorâgă de căruță şi unii butoiu 
de rachiii. Şi după ce încărcă căruța, înhămă la densa rabla 
lui de calü şi o porni în spre loculă unde era pusă trupul 
mortului spre vedere. 

P'aci prin prejurii era o uliţă norui6să. P'acolo avu poftă 
elŭ a trece. Când ce să vedeţi Dumnevâstră, cinstiți boeri ? 
Unde mi se nomoli oţopina de calii, de nu mai putea nic 
picidrele să-şi Je misce, necum să mai târască si căruțuli cu 


374 


butoiulii de rachiù. Hi! în susă, hštü! în josii; să se misce 
din locii calulii, ba. 

Şi unde mi-H începu a face o gălăgie, de credeai că s'a a- 
prinsi târgulii. 

Căpetenia păzitorilorii trimise pe unulii să vedă ce pacoste 
a maï datii peste nevoiașulii ăla de ọmŭ, carele are de gàndü 
şă scâle totii oraşulii în gura lui. 

Vădendu-li păzitorulii cum se nevoia a-şi scóte calulii şi 
căruța din noroiti, i se făcu milă de elù. 

Fiuli împeratului, cum îl vădu, îi dise: 

— Du-te, neiculiță, de mai ado vr'ə câți-va 6meni de-ini 
ajutați să esü din acestii noroi, şi vă voii cinsti ca pe nisce 
6meni de trâbă. 

Îndată veniră mai mulți păzitori, îi luară şi galii, si tele- 
gută şi butoiii şi totii pe susii, de-lii scâseră din gloduli unde 
se nomolise. 

Elu nu scia cum să le mulțumescă maj bine; își frământa 
mâinele de bucurie şi prinse a da cepii butoiului. Le dete de 
bëu câtii poftiră, şi duse şi celorii ce remăseseră de pază pe 
lângă trupulii mortului celii fără capii. 

Nu trecu multii şi toți păzitorii fură coprinşi de unŭ somnii 
sorii cu mârtea. Unde îmi mai sforăia voinicii noştri de psz- 
nică, de pare că era cine scie cesare turmă de rimători- 
Pasă-mi-te rachiulii din butoiii era cu afionii. 

Fiulü împăratului cum îi vădu lungiţi şi trântiţi ca cine 
scie ce blende, se apucă de-i desbrăcă de hainele lori şi îi 
îmbracă în haine călugăresci. Apoi luándü trupulă mortului 
se duse în treba lui. 

Când vădu femeea trupulii, éră începu a se boci. Eli éră 
îi puse mâna la gură şi o opri dea face sgomotii, căci, dese 
va afla, nu va fi bine de ei. Ea tăcu după ce vădu că nu e 
glumă, și priimi şi cea mai mare parte din suma furată. În 
chiar aceeași n6pte, ei se puseră şi îngropară mortuli. 

Când se deşteptară păzitorii, şi se vădură îmbrăcaţi în haine 
călugăresci, nu puteaii crede celorii ce li arăta. Se mai frecară 
la ochi, se mai uitară, şi vădură că așa este. Celii ce se de- 


375 


steptase maï întâi, se duse la tovarăşului de lângă dânsulă 
şi începând a-lă înghioldi, îi qise : 

— Moş călugăraşii, moş călugăraşii, ce cati tu aci? 

— Dară tu, călugăre, ce cauţi? îi respunse. 

Atunci toH de odată începură a răcni unulü la altui: 

— Ce cauţi aci, călugăre ? arătându-se cu degetulii. 

Şi se făcu o tulburare şi o rescâlă între dânşii de nu-i 
putea da nimeni de căpătiiii. Ei! tocmai tárdiü se desmeticiră 
şi se domiriră, că omulii cu rachiulă de astă nópte, n'a fostă 
lucru curati. 

Dară când îmi vădură că trupulii lipsesce? atunci, atunci : 
unde îmi Începură o cârtă și o hălălae între denşii de-ți venea 
să-ți ei câmpii. Se învinovăţeati ca dracii unii pe alţii. 

— Ba că tu eşti de pricină. 

— Ba că tu ne-ai făcuti să bemü rachiti. 

— Ba că tu ne-ai îndemnatii să ne ducemii să-i ajutămii. 

— Ba că tu ai fostă celui d'intiiü care ai băut. 

'Tâte eraŭ cum erati. Dară cun şi când sai călugăriti eí? 
şi cum să se înfățişeze ei la împăratuli. 

N'avu încotro. Aşa se duseră. 

Împăratulă se luă cu amândouă mâinele de barbă când 
vědu că vine la dénsulü o câtă de călugări. Elă nu scia, vedi, 
cine suntü şi ce vréü. 

Când află că suntü pasnicii lui, unde mi-lă umilă ună rîsă 
d'alea cu lacrămi, şi rise până ce se strâmbă. 

Pasnicii, bietii, deteră în genuchi şi-şi cerură ertare. Ei 
spuseră tótă şiritenia. 

Îi ertă împăratulă de vr'o osândă, chipulü ; dară intră la 
maï mare grije. Elü se temea ca nu care cum-va acestii hoţii 
atâtă de iscusitii să nu-i ia şi domnia. Nu mai chemi sfatul 
împărăției, fiindă că începuse a-lii cam bănui si pe densulii, 
ci îşi trământa cugetulu, ca ce arii face să pue mâna pe hoți 
spre a-i face de petrecanie. 

Hotări dară, elù cu mintea lui, ca să iscodescă şi pe mari 
şi pe mici, să ispitescă şi prin boerime și prin prostime, ca 


376 


dór’, dóră va ajunge să pue mâna pe unii așa tâlharii ve- 
stiti, care flù pusese pe asa gânduri negre. 

Pentru acâsta puse să se gălescă unii ospăț îinfricoşatu, 
la care pofti numai boerime n6oşe. La acestii ospăţu fu poftitü, 
fără dór’ şi pote, şi ñulü de împ&ratii celŭ streinti. 

La dioa hotărâtă se adunară toți óspetif, Veseliile se în- 
tinseră până nóptea tšrdiü, Căci, după ce se sculară de la 
masă, se puseră pe jocii, Şi tragei la danțuri, la hori, la 
brâuri, până ce, când se deşteptară, ajunseră pe la cântatulii 
cocoșilorii din miedulii nopții. 

Când să se spargă adunarea, împ&ratuli veni la mijlocii 
şi dise cu graiii cam poruncitorii: 

«Boeri, dumnsvâstră, nâptea este înaintată, și ca să nu se 
întâmple cui-va vre-o metehnă de la niscai-va duhuri necu- 
rate, ori făcători-de-rele, eŭ amu gasitti cu cale în mintea 
mea să mâneţi aci până la dioă. Camara este mare ; vă încape 
pe toți. Alături de aci este cămara fiicei mele. Fiţi fără grije 
şi vë repausați de ostenelele danțului si săltărilorii din asta 
n6pte. Domnul să privegheze asupra vâstră a tutulorü.> 

Aşa dise impëratulü, şi aşa trebuea să se facă, Că hîr, că 
mir, pace; disa împăratulii nu se putea desdice, 

— Vai, de mine! tată; cum să mă culci eŭ cu uşa des- 
cuiată, alături cu cămara unde are să dârmă atâţea bărbaţi 
streini, dise fata, tatălui săi, 

— Nu numai atâtii, fata mea, dară încă să fii cu lumina- 
rea stinsă si să ai la îndemână niflelü mucii de luminare. De 
va veni cine-va la tine, tu să-li mângâi cu mâna pe obrazŭ, 
rugându-l să mai stea ; şi mângâindu-li să-lit mânjesci niteln 
cu muci de lumânare, şi acâsta, draga mea copila, cu atâtu 
mai multii trebue să o faci, cu câti ea este pentru mântui- 
rea împărăției. 

Pasă-mi-te împăratulii umbla să prindă pe hoţii, prin vicle- 
nie, Asta fu chemarea boerilori la ospëfü, Căci, îşi dicea îm- 
păratulti, de va fi dintre boeri unŭ asemenea omii isteții, trebue 
să fie şi îndrăsneță. De nu va fi dintre boeri, apoi totii cu 
tertipuri prin tagma prostimei să-lii caută, 


377 


Hotărârea împăratului se puse în lucrare întomai. Se cul- 
cară toți cu totul și adormiră. Numai pleopele fetei de îm- 
përatü nu putură da în gene, cătuşi de câtă. 

Fiulü de impăratii celă botü, nici elŭ nu adormi măcar 
câtii al da în cremene. Eli își totii răsucea mustafa și se 
încumetea, ducese-va orü ba? Eară când fu cam pe după mie- 
dul nopții, când si apele dormi se sculă binișoni, se wta 
pe la soţii sei, carii toţi dormeaii bumbeni, și piş! piş! trecu 
în cămara fetei de împărat, o sărută si se întârse apoi să 
se culce si elü. 

Fata împăratului îşi facu dresurile cum o învățase tatalü 
seă, împăratulii. 

Hoţulii, până a nu se culca, se duse la donitá să bea nițică 
apă, căci îi era sete. Uitându-se în doniţă, elii vëdü că pe o- 
brazuli lui din stânga suntă nisce pete negre. În camara 
unde dormeaŭ 6speţii împăratului luminarea arse tâtă nâptea. 

— E! aşa mi ţi-a fostii povestea ? dise elü incetisorü, stai 
měï, dară, să-ţi arătă eŭ cu cine ai a face. 

Şi cu inima tâcâindă, şi umblând mai usorü de câtă o 
pisică când pândesce la şâreci, luă muc de lumînare şi mânji 
pe toți 6speţii cari dormea, pe obraz, la feli cu mânjitura 
lui de pe față, apoi se culcă si elü. 

Împăratulii se sculă mai de diminsță de câtă toţi. Si în 
revărsatii de diori vine prin cămara unde dormeau 6sjeții, 
spre a se uita la denşii, nu care-cum-va este vre-unulii din 
ei mânjitii după cum își povățuise fata. 

Când colo, ce să-i vadă ochii? Toţi erai mânjiţi. Speriată, 
se duse într'unti sufletii în cămară unde dormea fie-sa ; şi cu 
grai neliniscită dise fie-sei : 

— Bine, frate dragă, toți te-ai. sărutată ? 

— Ba nu, tată, unulă numai a veniti, pe care Yamü mân- 
jită, după cum mi-ai poruncită dumneata. 

— Şi-lu cunosc? 

— Ba nu, căci era întunerecti. 

Împăratulii își muşea buzele. Apoi porunci păzitoriloriă să 
nu lase pe nici unulü din 6speţi care arii voi să plece. 


378 


—— 


După ce se făcu dio hine, veni împăratulă érăşľ în mij- 
loculă 6speţilori şi dise cu glasii mare: 

— Boeri dumnsvâstră, hotulü care a tulburgtii o ţeră prin 
iscusința, măiestria şi isteţimea lui, şi care mi-a răpită odihna 
sufletului meü, se află in mijlocul Domniei-vâstre, şi ilü 
rogi sá se dea de față, pe făgăduiala mea de împăratii că 
nt voiii face nimicti. 

Toţi boerii începură a-și scutura hafhâle şi a se lepăda ca 
de satana de o astii-felii de năpaste, dicândi : 

— Departe de noi o astă-felii de bănuială. Noi nu sciami 
la sufletul nostru nicio faptă neomenâsă să fi săvârșiti, nici 
cu sciinţă, nici cu nesciinţă. 

— Acuma nu este vorbă nici de ocară, nici de pedepsă. 
Totul este să se dea pe faţă, şi më jură pe vivlii Dumnedei 
şi pe stema mea de împărată, că nu numai nu-i voiii face 
nimici rëü, dară încă îi vojů da pe fata mea după densulii. 

Atunci eşi în față streinuli fii de împărătiă şi dise : 

— Eu sunti. 

Părv multă bine împăratului când îlii v&du. Eară elu îşi 
ceru. voe să iasă afară, şi se jură pe cuvîntul lui de cruce 
de voinic că se va înt6rce înainte de namiedi. 

Împăratulă credu şi-i dete voé. Eli se întârse, cu mai 
mulţi ómenï însăxănați cu bucățelele foişorului sëü. Şi acolo 
de față cu toH, aşedă fie-care lemnişorii la imbucătura lui şi 
clădi toişorulă din noii. Apoi, wiindă înaintea împăratului, îi 
sărută mâna. şi ceru ca soţia lui, fata împăratului, să se urce 
cu dénsulü în foişorii, ca de acolo să mărturisescă, cine este 
şi ce a făcutii. 

Împăratulă priimi. 

Cum se suirâ în foişori, fiulii împăratului prinse a intârce 
virtejele ; şi, pe când foişoruli începu a se sui în slavă, sia 
pluti în aerii, el dise cu graiii lămuritii: 

— Să sciți că suntu fii de împărați, că mi-a fosti dati 
să-mi furi nevasta, ceea ce şi făcuii, şi că acum mè ducii la 
împărăția tatălui mei. 

Astă-feli vorbindă, foişorulii se urca mere până când se 


379 


perdu din ochii tutuloră, ce remaseră cu gurile căscate uï- 
tându-se la densulă. 

Eară dacă se cobori la palaturile tatălui s&ă şi-şi arătă car- 
tea de meșteri de hotie, precum și nevasta ce-și aduce toti 
prin furtişagă, se înveseli tatălui săi, și coborându-se din 
scaunti, înalță pe fiulă stă, dicéndü: 

qSciü acum că ave să se ducă pomina de domnia fiului 
mei peste ţeră. Sci că popórele aŭ să scie și ele acum ce 
este dreptatea, căci a fi bunii domnitorii şi drepti, trebue să 
scii totul». 

După ce se înscăună, trimise soli la socrulă sëü cu carte 
prin care îi spunea că sa urcatii în scaunulii tătâne-săii, și 
multă se bucură aceli împăratii de noroculii ce da-se peste 
fie-sa. 

Eară eŭ încălecaiii p'o sea şi vo spuseii dumnâvâstră aşa. 


NOTA. Comunicatii în 1874 de unii [armacistii militară bucu- 
resténü din garnisona de la Iaşi, unde gedu mai mulţi ani. 


XXXV 


LUCEAFĂRUL DE DIOA ŞI LUCEAFĂRUL 
DE NOAPTE 


fostă odată ca niti o dată; etc. 

A fosti odată unii împăratii şi o împărătesă; ei nu 
NU) făeeau copii; umblase pe la toți vracii şi vrăjitorii, pe 
la tóte babele şi cititori de stele, şi toți remaseră de ruşine, 
căci n'avară ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi, 
pe rugăciuni si milostenii ; cândi, într'o nâpte, Dumnedeü 
vădândi rîvna lor, se arătă împărătesei în visă şi dise: 

— Rugăciunea vâstră amü audit-o şi vei face un copili 
cumiă nu se va mai afla pe fața pămîntului. Mâine să se ducă 
Împăratuli, bărbatulă těŭ, cu undita la gârlă, şi pescele ce 
va prinde să-l gătesci cu mâna ta şi să-lă mâncaţi. 

Nu se făcuse- încă bine dioă și împărătesa se duse la îm- 
përatulü şi-lit sculă dicându-i: 

— Înnpărate! scólă c'a sosită alba în sată. 

Dar asta, respunse împăratului, ce ai astă-di să mă scoli 
asa de n6pte ; nu cade cumü-va vrăjmaşii aŭ călcati hota- 
rele împărăției mele ? 

— Din mila lui Dumnedei, de nici unele ca astea n'amii 
auditü; dară ami visati! éca ce. 

Şi-i spuse visului. 

Împăratulă cum audi, sări din aşternutii, se imbrăcă, luă 
undița şi se duse la pirâă găfăindă. Aruncă undița şi nu trecu 
multi, şi vedu pluta undiţii mişcându-se. Trase undiţa ; când. 
ce să vedi; unü pesce mare, cu totul şi cu totulă de aurii 
Dóră că nu-i cădu leșin de bucurie. Dară-mi-te când ilü vădu 
împărătesa ? Ea fu şi mai oleoleo. 


381 


Găti împă&rătesa singură cu mâna ei pescele si mâncară. 
Ea îndată se simţi însărcinată. 

Róba care ridică masa vădu pe talerulii împărătesei unii 
osii de pesce, şi o bătu gândurile să sugă acelii osii, ca să 
scie şi ea gustulii bucatelorii gătite de împărătesă, 

Cum supse osul, se simţi şi ea însărcinată. 

După noă iuni „născu împărătăsa, dioa, unii copilii frumosi, 
frumosă, ca unii ângeraşii. Peste n6pte născu şi róba unii co- 
pilii, aidoma ca alii împărătesei, în câtă nu aveai deosibire 
unulü de altulii. Cum era copilulii împărătesei era şi ali 
róbeï. Semënaü, cum se dice, ca doč picături de apă. 

Fiului de împărată i s'a datii nume de Busuiociă, éră fiului 
de robi, Siminoci. 

Crescâudii împreună şi făcându-se mari, i-a dati la carte, 
şi invëtaü intro di -câtă învăţa alți copii într'unii ant. Când 
se jucaŭ ei în grădină, impărătesa se uita cu dragii la dèn- 
sii de pe ferâstră. 

Se făcură mari. Ei semănaă atâtă de multă în câtii nu 
cunoscea nimeni care este fii de împărații şi care de robi. 
Boiulii lori era mândru, amândoi aveaii pe vino'ncâce, vorba 
lorü era vorbă cu lipiciă şi amândoi erai voinici, nevoe mare. 

Intr'o di se hotărâră să mârgă la vinătâre. Împăratesa se 
toti ciutea cum să-şi cunâscă pe fiulă sëü; fiindă că şi feţele 
şi îmbrăcămințile fiindii la felu, de multe ori nu putea să 
deosibesca pe unulă din altutü, Se gândi să facă fiului sëü unu 
semnii. ÎLti chemă, prefăcându-se că îi caulă în capii, îi înodă 
dot vite de pării, fără să scie elii. Apoi plecară la vinătâve. 

Alergară sburdatici prin câmpiile înverdite, si se sbeguiait 
ca mielușeii; culeseră la floricele; se udară de rouă, priviră 
fluturii cum siltaü şi săreaŭ, din flóre în flóre, cum albinele 
culegeaii céra şi aduna mierea, şi se desfătară forte multi. 
Apoi merseră la fântână, b&ură apă de se răcoviră şi priveaü 
cu nesaţiii cum se lasă cerulii în departare pe pământiă, şi 
ară fi doritii să mârgă pînă la sfârşitul pământului să vădă 
cerulă din apropiere, saü măcarii pînă vorů da de locurile 
acelea unde pămentulă este ca piftia. 


382 


Apoi intrară în pădure. Când vădură frumusețile păduri- 
lorii, remaseră cu gurile căscate, Vedi că ei nu mai văduseră 
d'alde astea de când îi făcuse mă-sa. Când bătea vântul 
şi se mişca frundele, asculta la fâşiituli lorü și li se părea că 
împărătesa umblă târândă după sine rochia cea de mătase; 
apoi se aşedară pe érba fragedă la umbra unui copacii mare. 
Aci se puse a cugeta şi a sfătui cum să începă vinătorea. 
Eí, nici una, nici alta, voiaii să vineze toti lighioni sălbatice. 

Păsărelele cari alergaii împrejurul lori şi se punea pe 
crăcile copaciului, nici nu le băgat ei în semă, lorü le era milă 
să-şi pue mintea cu ele; dară le plăcea să le asculte ciripindu. 
Păsărelele, p'arcă băgaseră şi ele de semă una ca acâzta, şi 
nu se sfiai, ba încă cântai de se spărgeat; eră privighetorile 
irăgeau la giamparale numai din guşe, ca să fie mai dulce cân- 
tarea lori. Şi aşa, stândii ei aci și sfătuindu-se, pe fiulii împă- 
ratului îli apucă o moliciune de nu putea sta în susü şi îşi lăsă 
capul în póla lui Siminocă, rugându-lii sâ-i caute nitelü 
în capii, pînă va aromi elü. 

După ce îi căută, ce-i căută, Siminocii se opri şi dise: 

— Ce este asta din capulii tăi, frate Busuioci? 

— Ce să fie? Sciti eŭ de ce mă întrebi, frate Siminocii ? 

— Eaca vëdü, respunse Siminocii, că doă vite de păr în ca- 
puli tăi sunti înnodate. 

Cum se pâte? dise Busuiocti. 

Acesta supără atâti. de multă pe Busuioci, în câtă hotări 
să plece în lume, 

— Frate Siminoci, dise Busuioci, eŭ më ducă în lume 
fiindă că nu poti să pricepi de ce mama mi-a înodată părul 
când mi-a căutată în capi. 

— Măi, frate Busuioc, îi respunse Siminoci, vino-ţi în fire 
şi nu mai face una ca asta. Căci daga împtrătesa ţi-a înnodatii 
părulii, nu cred să o fi făcuti cu vre-un gândi răi. 

Busuioc însă a remasü nestrămutati în hotărârea sa, si 
eând şi-a luati rămasă buni, de la Siminoci, i-a disă: 

Na, frate Siminocii, batista asta. Când vei vedea pe densa, 
trei picături de sânge, să scii că sunti morti. 


383 


— Să-ţi ajute Dumnedei, frate Busuioci, să nimeresci cu 
bine ; dară eü, încă odată te rogü, pentru dragostea mea să 
remâi, să nu mai pribegesci p'in lume. 

— Peste pote, respunse Busuiocti, 

Apoi se îmbrățişară şi Busuiocii plecă ; éră Siminocii remase 
de se uita galeşi după dânsul pină îli perdu din ochi. 

Siminocii se întârse acasă şi povesti pàrintilorü tote cele 
ce se întâmplase. 

Împărătesa nu mai putea de inimă rea. Îşi frângea mâi- 
nele și plângea, de să ferescă Dumnedeii. Dară n'avu ce-și 
face capului, şi se mângâia 6re-cumii vëdéndü pe Siminoci. 

După câtti-va timpi acesta scâse batista, se uită la dânsa 
gi vědu trei picături de sânge. Atunci dise: 

I! a muritu frățiorulii mei. Më dncă să-lii cautü. 

Şi luându-și merinde, plecă după dânsulii să-li caute. Trecu 
prin orașe şi sate, străbătu câmpiile și codrii, merse, merse, 
pănă ce ajunse la o căsuţă, Acolo întâlni pe o bătrână şi în- 
trebă de fratele său. Bătrâna îi spuse că se făcuse ginere alti 
împăratului din acea parte de loci. 

Ajungândi la palaturile împăratului aceluia cum îl vădu 
fie-sa, socoti că e bărbatu-săii, şi alergă întru întâmpinarea 
lui. Eli dise: 

— Ei suntă fratele bărbatului tëü ; ami auditii că a pe- 
vită din lume, şi ami venitii să aflu de căpătâiulti săi. 

— Eŭ nu cred una ca asta, dise fiica de impëratü. Tu eşti 
bărbatul mei, şi nu sciii de ce te prefaci aşa acum. Aü dâră 
credința mea a fosti pusă la cercare și eŭ te-amü amăgitii ? 

— Nici unele dip acestea nu este. Ci eŭ îţi spuiti în cu- 
geti curatii, nu sunti eŭ hărbatulii tăi. 

Ea nu voia să crâdă cu nici uni chipi. 

Atunci elŭ dise: 

— Dumnedeü să-şi arate dreptatea. Pe cine nu va fi drepti 
din amândoi, să-lu cresteze sabia care stă în cuii. 

Şi îndată sabia sări şi crestă pe fată la degetii, şi atunci 
credu şi ea. Apoi găsdui după cum se cuvenea pe Siminoci. 

A doua di elii află că Busuiocti se dusese Ih vinătore şi nu 


384 


se mai întârse. Încălecă deci şi elù pe unii calii, luă ogari, şi 
plecă după frate-sëü, în partea locului pe unde se dusese a= 
cesta. Merse ce merse şi ajunse în pădure ; acolo se întâlni cu 
muma pădurii, 

Cum o vădu, se luă după dânsa, şi dăi gónă. Ea fugea, el 
după densa, până ce muma pădurii vădândi că nare încotro, 
se sui într'unti copacii înaltă şi acolo scăpă. 

Siminocii descălecă şi elă, priponi calul, făcu foculi, scâse 
merindele şi începu să mănânce lângă focii, aruncândii și o- 
garilorii câte ce-va. 

— Aoleo! cum mi-e de frig, dise Muma pădurii, imi clăn- 
țănescă dinții. 

— Da-te josii, îi respunse Siminociă, de te încăldesce la focă- 

— Mi-e frică de câini, dise ea. 

— Nu te teme că nu-ţi face nimici. 

— Daca vei să-mi faci bine, mai dise ea, na o viţă din 
cosiță şi l6gă-ți câinii. 

Eli puse vița de cosiţă pe foci. 

— UE! ce greu mirâse, dise Muma pădurii, cosița ce ţi-am 
dato şi pe care tu ai pus'o pe focii. 

— Ai te cară deaici, îi respunse Siminoci, şi nu mai spune 
la nimicuri. Eaca unulü din ogari a dati cu códa prin focii, 
Sa pârliti niţel şi d'aia miróse grei. Daca ţi-e frigă, dă-te 
josti şi vin-o de te încăldesce ; daca nu, tacš-tí fleânca şi më 
lasă în pace, nu më totii supăra. 

Atunci ea credu, sedete josti, şi alaturându-se de foci dise : 

— Mi-e fóme. 

— Ce să-ți daŭ să mănânci? Eaca ia ce-ţi place din ceea 
ce am din nainte. 

— Eŭ voii să te mănânci pe tine, dise Muma pădurii, gă- 
tesce-te | 

— Ba te voiü mânca eŭ pe tine, respunse Siminoci. 

Si asmuţi câinii la dânsa ca să o sfişie. 

— Stăi, dise Muma pădurii, opresce câinii să nu më sfişie, 
că ţi-oiă da pe frate=tăii, cu cală şi cu ogari, cu totă. 

Siminocă opri* câinii; atunci muma pădurii icni de vr'o trei 


385 


ori şi dete afară dintr'ensa pe Busuiociă, calulii si ogarii ; éră 
Siminocii își asmuţi ogarii şi o făcură mici fărâmi. Deşteptân- 
du-se Busuiocii, se miră cum de vede pe Siminocii aci şi-l dise : 

— Bine ai venită sănătosti, frate, dară multii ami dormitti. 

— Puteai tu să dormi multă şi bine, daca nu eramü eŭ. 

Apoi îi spuse tâtă şiretenia de la despărţirea lorii pînă acum. 

Busuiocă bănuindii pe Siminocii că so fi îndrăgostitii cu fe- 
meea lui, nu voi să-l credă când acesta îi mărturisi adevă- 
rul, spvindu-i că nici prin gândi nu i-a trecută una ca asta 
vre-odată. Elii se făcu derzi, începândi a-și teme nevasta. 
Si asa puindu-i gândii răi, se învoi cu Siminoci ca să se 
lege la ochi, şi et pe caii lorii, apoi să încalice, să le dea 
drumulă, şi unde i-o scâte să-i scotă. 

Aşa făcură. Când Busuiocii audindă unŭ gemătii, opri calulii 
se deslegă la ochi, se uită şi Siminocii nicăiri. Pasă-mi-te el 
căduse într'o fântână şi înecându-se, n'a m'ai eșitii d'acolo, 

Busuiocii se întârse acasă, îşi ispiti nevasta, şi ea spuse 
ca și Siminocii. Apoi ca să se încredințeze şi mai bine de 
adevării, dise si eli sabiei să sară din cuiă şi să cresteze pe 
celii vinovată. Sabia sări şi-lă crestă pe dânsulii la degetuli 
celü mare. 

Se tângui elii, se jeli, plânse cu amarü că perduse pe Si- 
minocü ; se căi că se prea iuțise, dară tote fu în desertü, că 
n'avu ce-i mai face. Atunci, plin de obidă, şi de durere, nici 
elii nu mai voi a trăi fără de frate-săă, ci legându-se 6răşă la 
ochi, precum şi pe calii, încălecă şi-i dete drumulii în pă- 
durea în care perise fratele săi. Alergă calulü ce alergă, şi, 
pâldâbâcii | dete în fântâna în care căduse şi Siminocă, şi 
acolo îşi sfârși dilele si Buzuiacii, şi de atuncea a răsăritii lu- 
câf&rulu de dioa, fiulii împăratului, Busuiocii şi lucefărulii de 
nópte, fiulă robei, Siminocii. 

Eară eŭ încălecaiii p'o sea, etc. 

NOTĂ. Povestită la 1874 de Leonila Tanăsescu din Bucureci, 


sedëtorü în mahl. Dudescului. Publicati pentru întâia óră în Le- 
gende sati Basmele Românilori, P. II, la 1876. 


25 


XXXVI 


BAIATULÜ CELÜ BUBOS SI GHIGOR TULÜ 


dă 


fost odată ca nici o dată; etc. 
4) A. fostii odată unii băiat. Eli, de la nascerea lui, se 
pomenise bubosă. Ce n'a făcută elù ca să se curețe 
de bube ? Dar în desertü. Băieţii la joci şi fetele la horă 
îlii huiduia şi fugeau de dânsul ca de o lepră. 

Şi fiind „că n’avea în cotro, si elü, bietii, îşi inghițea a- 
marul si răbda. Nică tu joci, nici tu veselie, nică tu des- 
mierdare. Se uita cu jindii la cei-l-alţi băeţi si fl&câi, cum 
unii se încurai jucându-se, cum alţii se sbeguiaŭ cu fetele, 
şi râmnea la dânşii. 

În tote dilele se ducea elă la unŭ putü de aducea apă 
pentru casă. Drumulii însă îi era pe la curtea împărătescă. 
Într'o di când scóse apă, vădu în ciutură uni ghigortü. Bu- 
curia lui, că o să aibă în dioa aceea legumă mai deosebită. 
Când, ce să vedi D-ta ? pescele începu să-i vorbescă: 

— Fl&căule, aruncă-mă éră în pufü, şi nu-ți face pëcatů 
cu mine, că multă bine H-oiü prinde si eŭ vr'odată. 

Băiatul se minună de asta; cum de să vorbâscă unui pesce. 
Simti elü că trebue să fie aci la mijloci ce-va năsdrăvanii, 
şi-i dete drumuli în puțu. 

Fata împăratului nu voia cu nici uni chipi să se mărite. 

Ce nu făcu bietu tată-săi, ce nu drese, ca să-și dea fata la 
casa el, dară ca so înduplece, ba. Ei nu-i da inima să-şi lege 
capulii cu nici unul din pețitorii ce veneaŭ să o -câră, de 
şi trei erai împărați şi fii de împărați. 

Băiatul celt bubosi însă de câte ori trecea cu cofa la apă 


387 


şi ea era la fereastră, vedea că îi toti ride. Elü nici că se gån- 
dea că pentru densulii se punea la fereâstră, și că îlă pîndea 
pină ce trecea; ci socotea că aşa este de felulii ei cu zim- 
betulü pe buze. Pasă-mi-te fata împăratului, ori că cunoscuse că 
elii o să fie unŭ om frumosi, ori că o trăgea ata ca spre ursilul ei. 

Adi aşa, mâine aşa, pînă ce într'o di, ilü chemi de vorbi 
cu elii. Să se prăpădescă băiatul de ruşine când vădu că pe 
densulă iü chemă! se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci pină în- 
tr'atâta de nu sciu de o cam dată să dică nici doă bóbe le- 
gănate. Atitü de multi se fisticise elù. 

Apoi ţiindu-şi firea, şi luându-și inima în dinţi, dete nisce 
respunsuri de merse fetei tecmai la inimă, 

Vedi că şi vorba lui ca şi a felei, era vorbă cu lipiciii, dra- 
gulii neichii; fetei îi tâcâia inima nu-i tâcâia, dară lui sciü 
cå- tâcâia de sta să-i iasă afară din peptă. Şi dintr'acelü minutü 
nu sciii ce făcea elü, nu sciii ce dregea, că se pomenea, fără 
voia lui, trecându pe la curtea împărătescă, ia aşa, numai ca 
să trecă. 

Eli îşi uitase de pesce. Acum își aduse aminte de dânsulii, 
şi ducându-se la putü intro di se uită înăuntru şi dise: 

— Pesce, pescişorii, Ghigorțule dragă, mi-ai disü că ai 
să-mi prindi bine odată, odată; rogu-te scapă-mă de bubele 
astea urici6se și imputite, 

N'apucă să sfirsésea vorba bine, şi ce să vedi Dumneata ? 
odată îi cădu bubele, şi rămase curată si luminatii, ca unii 
puii de bradi. 

Când Pa vëdutü fata de împăratii aşa mândru și frumosu, 
nu sa mai putută opri, şi la sărutatu, Vedi că inima îi da 
brânci către dânsul, şi se bucură, nevoe mare, că pusese 
ochii pe unii aşa bobocii de flăcăi, 

Ea frumâsă de pica, el frumosi ca unii bujorii, vădu că 
suntii numai buni de a se lua în căsătorie, şi ducându-se la 
împăratului, tatălui săi, îi dise : 

— Tată, eŭ mi-amu găsiti logodniculii. Nu sciii daca ție 
iți place ori ba; dară mie îmi sfirie inima după dénsulü. 

— Cum se pâte să-mi faci tu astă rușine, fata mea ? Unde 


388 


aï maï auditů tu cá o fată de împăratii se ia de bàrbatü pe 
unŭ flueră-vintii, golanü şi fără nici unii căpăteiii ? 

— Tată, pote să fie săracii, pote să fie golanii, cum dici D-ta ; 
dară este omü de omenie, desteptü și apoi mie îmi place. Eü 
ami să trăescii cu elü. Pè elü îmi dice inima să-lii iaŭ. Daca 
nu vei voi să mă însoţesci cu elù, să-scii cu hotărîre că pe 
altulă nu iaŭ, odată cu capulii. 

Daca vëdu tatălii fetei, împ&ratulii, că fie-sa pusese piciorulii 
în pragi şi nu voia nici în ruptulii capului să ia pe altul 
de bărbatii, mi i-a luată binişori pe amendoi, i-a băgatii 
intr'o butie şi i-a datii pe gârlă. 

Ei începură a se boci și a plânge de mi ti se rupea rărunchii. 
Elú, biet, nevinovati, pátea necazulti după urma fetei impë— 
ratului, căci elü nici nu-i bătuse capulii, ba nici că visa că o 
să ia de nevastă pe fata împăratului. 

Vădendiă însă, că cu bocâla nu o scóte la nici unt căpăteii, 
se ruşină singuri de sine, cum de să se arate elü, cruce de 
voinic, aşa puţin la inimă când se întâmplă de cădu în nevoe; 
și începu a se gândi, ea ce arii face să scape de primejdie. 

Când, odată îi veni în gândă Ghigorţulă. 

— [1]... dise, Ghigorţule drăgut, acum să te vëdü! Mi-ai 
datii dovedi de năsdrăvănia, ta. Seiü că poți multe. Scapă-mă& 
de nevoia în care ami cadutii. 

Abia îi esj din gură vorba cea din urmă, și, ce sa vedi dum- 
neata ? dintr'o părătosă de butie, unde mi se făcu unŭ palatiă, 
de nici împăratulă, tatalui fetei nu avea aşa palatii bogati 
şi împodobitii cu de tote frumusețile lumei. Atiţă numai, că 
butia ajunsese la mare, şi acestă palatii acalo se înființă. 

Mai gândi odată băiatulti eeli bubosii la Ghigorţi şi dor 
ca palatulă să se stramute într'o pădure. 

Dorinţa lui se împlini numai câtii te gtergi la ochi. 

Dar aşa palatü maestru, nici că s'a mai vëdutü, măre. Tote 
lucruşorele dintr'ensulti era puse la rânduiala loru şi tâte îmi 
vorbeaii ca nisce năsirăvane. 

Ei acolo aŭ făculu nunta. Faţă la nuntă aü fostă: fiarele 


389 


pădurii, copacii cei măreți, floricelele cele frumâse, păsările 
văsduhului și stelele cer ului împreură cu sânta Lună. 

Trăiaii acolo ei ca în sinulü mume lor. Unde se andi la 
dânşii certă! ferita sântulețuli să vedi la dânșii neunire. Căci 
diavalulü vrajbei nu cuteza să-și, vîre câda între ei. 

Şi aşa pretrecendii ei, căsătoria lorii fu bine-cuvântată cu 
unii copilași, ce se născu împlătoşati cu unŭ peptii de aurii. 
Mumă-sa, fata împăratului, cum îl vădu așa, se sperie, şi îi 
şi puse gândi rëü. 

Dară fiindă rodulă pântecelui sëü, îi fu milă să-i facă de 
petrecanie. Se duse deci de-lŭ puse într'unii pomi 'naltü şi lù 
năpusti acolo. 

Venindii ursitorele, ele ursi pe copil că va ajunge omü mare ; 
că va ridica tulpina din care eşise mă-sa, la mare mărire; că 
hrana i-o va aduce o pasëre; că va întâmpina unii zabracii hunii 
de la ai hrănitorei sele, din care va scăpa cu faţa curată; apoi 
că va fi povăţuitii de o altă pasăre. z 

Şi in adevërü, chiar de a doa-di incepu a veni unii Vulturü 


în tóte dilele, şi a-i aduce de mâncare. 
n vremea acesta, împăratul, tatălii fetei, plecase în vină- 


tore cu o mulțime de curteni slujitori si vinători. Si vîneză 
ici, vineză colea, se depărtase de 6menii sei, pe nebăgat în 
semă. Gum, cum, elù se rătăci, rămâind numai cu credinceruli 
seü. E! ce te faci tu acum ? căci sera se apropie, şi locü de re- 
pausii nu este, și casă de găsduitii nici pomenelă. 

Toti bijbiindii ei prin amurgi, dete peste palaturile băiatu- 
lui celui bubosü. Cum ajunseră, descălecară, şi voindii să lege 
căpăstfulă calului de propteoa porții, acesta îi înfruntă, di- 
cându-le : 

— De, mă, neghiobilorii, da ce, aici legaţi voi cail? loculii 
cailorii este la grajdii. 

Împăratul rămase stilpitii de mirare. Şi apoi îi veni şi cu 
ruşine cum elü, impëratü, să fie mustratii de o proptea. 

Şi totă strângendii pumnii şi dinţii de necasü, se plimba de 
colo pînă colo pe din naintea porții, ca să se mai răcorescă 
niţel şi să-şi astânpeve necasulti. 


390 


Bubosulă vădu de pe ferestră că totii umblă pe dinaintea 
porții nisce 6meni. lucru ce nu maj văduse elü de când in- 
trase în butie, cobori seara palatului, şi veni la pârtă de pofti 
pe aceşti călători înăuntru și-i ospătă ca pe nisce ómenï de 
omenie şi rătăciți. 

Stăpânii palatului cunoscură pe împăratulii, dară eli nu-i 
cunoscură pe denşii ; vedi că nici nu i trăsnea lui prin capi ca 
ei să mai trăiască. 

Împăratulii nici n'avea vreme să se minuneze de ceea ce 
vădu in acele palaturi. N'apucă să privescă cu băgare de semă 
la lucrurile ce mergeaŭ singure și-şi fáceaŭ slujba, şi sta să 
asculte la altele cari vorbeai şi se îmbărbătaii una pe alta la 
lucru. Masa se puse in liniște şi cu bună rânduială. Tâte își 
aveai vătafulu lori : tacâmurile mesei, trăncănăile de la bucă- 
tarie, aşternuturile, măturile de casă şi de curte, grajdurile 
curtea, tote erai cu rânduelile lori. 

După ce esyătă ca un împărtă, a doa di plecară vinătorii 
cei rătăciți. Găsindii o potecă care îi scâse la luminişi, de 
unde cunoscură drumuli, împăratul plecă la curtea lui cu ho- 
tărire desăvârșită a pune gonaci cari se afle ale cui era palatu- 
rile acelea din eoprinsulü împărăției sale, şi despre care nimeni 
nu'j povestise nimicii. Eli avea de gândii ca să poruncescă 
mai apoi să i-l aducă lui acolo. 

Vulturulii urma a hrăni copilașulă lepădatii de mă-sa si 
pusi în copacii, carele crescea repede ca o flóre, până ce inti”o 
di se tinu Vulturâica după densulii să vadă unde totii vine elii. 
Când privi ceea ce făcea, îşi sburli penele de pe densa şi puse 
gândă rëü copilului. En se ascuase şi stete acolo pânâ ce plecă 
Vulturul. 

Cum se duse elii, Vulturóïca veni la copilii şi cu plisculii în - 
cepu a ciocni în peptulă copilului, ca să-i mănânce rărunchii. 
Peptulü fiindă tare, pentru că era, cum diseiii, de aurii, nulă 
putu sparge aşa lesne. Copilulii, cum simți ckocniturile vultu- 
râicei, întinse mânușițele, par'că arii fi invëfatü cine-va, a- 
pucă pe Vulturâică de gâtti, şi strânse, şi strânse, până ce o 
sugrumă şi cădu josă mortă. 


391 


Atunci şi copilul coborându-se din copacii, o apucă rasna 
pe câmpi. În cale se întâlni cu ună cocorti. Cum îlii vëdu, se 
împrieteni cu elii Cocorulii dândii peste o asa bunătate şi fru- 
museţe de copilii, nu se mai îndură a se deslipi de dânsuli, 
şi trăiaii împreună în cuibulii lui. Găsind o carte pe urtde co- 
linda Cotorulti, o aduse băiatului, şi acesta învăţă să citâscă şi 
să scrie. 

După ce se mai mări băiatulii, Cocorulii îlă invëtš a face 
o luntre, cu care se plimba pe apă. Elă lua 6meni cu dânsulă 
în luntre, cu care se învăţa la mânatii. Mai tárdiü elù fi şi în- 
trecu în neşteşugulii de a mâna luntrea şi îi plimba si pe denşii. 

Plimbându-se elù aşa pe apă, a zărită palaturile tatălui săi. 
A cercetati ce era acera și a aflatii că acolo trăiesce o pereche 
de 6meni. Eli sa dusă să facă cunoscință cu dénsil. Acolo, 
din una, din alta, se dară în vorbă şi despre copii, si aflăcă 
elù este copilulti lorü. 

După acesta părinții îlă rugară să r&mâe cu dânşii. Eli nu 
voi; vedí că ursita flù trăgea în altă parte. 

Se puse în luatre şi eşi la luma. Aci daca ajunse, dete 
peste palaturile imp&ratului, tatăl mă-sii. 

Cum ilù vădu împăratulii, nu sciii ce, par'că îi dicea să la în 
nume de bine pe acesti june. Jar lui, fără să scie de ce, 
ii tâcâia inima de bucurie. Vedi că, măre, sângele apă nu se 
face, şi rubedenia la rubedenie trage ca aculü la magneti. 

Eli intră în slujbă la împăratul. Şi isprăvile ce aduse 
împărăției prin iscusința lui, făcu pe împăratu să aibă pe 
acestii tinërü mai de aprope ali săi. 

Fiindă totii pe lângă Împăratul, şi vădendii adesea pe fata 
împăratului,—căci după surghiunirea fetei celei mari, dobân- 
dise împăratulii altă fată, — iü bătu gândurile să se întindă 
pină la densa şi nu greşi: căci şi ea pusese ochii pe densul. 
Într'o di se încumese a-i face cu mustaţa; dară cam cu sfială ; 
ea se uită galeși la densulă. Adi aşa, mâine aşa, pînă ce 
într'o di merseră amendoi înaintea împăratului, dădură în 
genuchi, mărturisiră că suntă îndrăgiţi, şi se rugară de împă- 
ratulü să-i căsătorescă, 


a 


392 


Împăratuli carele scia de patarama celei d'intâii fete, nu 

2. fo. v : ñ “< s se 1.58. * L. 
se împotrivi nici o cirtă de timpi, ci sciindü şi pe băiatui des- 
teptii şi ageră la minte, puse de le făcu uni puiii de nunta 
de sciù că s'a dusă pomina. 

Apoi fiindu şi bătrână, se coborî din scaunului împărăției 
şi îi urcară pe dânşii, cari domniră cu omenie câte dile avură. 

Şi încălecaiii p'o şea, etc. 


NOTA. Comunicatii la 1877 de A. B., născută în Bucuresci, elevii 
în an. il, din scâla militară de la Iași. 


XXXVII 
A FATA CU PIEZE RELE 


N fostú odată ca nici gdată, etc. 

NE] A fostii odată unii impëratü. Eli avea doi-spre-dece 
A]teciori. Când se punea la masă, copiii stati împreju- 
T ru cunună deplină. Eli era totă-d'auna cu voe bună, 
fiind -că vedea că trebile îi mergi strună. 

Împărații, vecinii lui, rivnea la traiul lui celă ţicnitii. Vedi 
că şi elü era buni la inimă, şi nu supăra întru nimici pe 
poporti, şi nu asuprea pe văduvă nici pe sirmanii. 

Adecă, de! nimeni nu scia ce verme îlii rodea la inimă si 
pe dânsulti. Arii fi doriti, boeri d-vostră, să aïbă şi e fată 
barim, la atâţia feciori. 

Şi mai una, şi mai alta, dete Dumnedeti în cele din urmă 
de í se împlini şi acestă poftă a imime[; nevasta lui, împă- 
rătâsa, remase grea sí peste noă luni făcu o fată, frumâsă, 
frumâsă, de semănii pe lume n'avea. 

De unde se aștepta acum împăratulii ca să fie pe deplinü 
fericitii, ași! unde? éca se adeveri şi la dânsulti, ca la tótš 
lumea asta păcătâsa, povestea cântecului: 

In lume născută, 
Nimeni n'a stătuti 
A fi fericită 

i Cu desăverşitii, 

Începu a-i tânji trebile împărăției. Începu adecă a da în- 
dărăti. Ba cutare împăratii îli amerință că voesce să se scâle 
cu rësboiü asupra lui, daca nu o face cutare lucru ; ba, cutare 
împăratii cere cutare lucru; ba, supușii lui vor să facă răs- 


394 


miriţă ; ba, vitele de pe moşiile lui a călcati hotarele altei 
împărații şi suntă luate de pripasă; ba, că mârteaa dată în 
ele, şi câte neajunsuri tóte se ţineaii lanţii, de ajunsese bie- 
tulti împăratii în sapă de lemnii. 

Se silea, bietul împărată, cu toţi cei doi-spre-dece fii at 
sei, să facă pace, să fie între 6men! bună-îavoire, să opresca 
relele ce-l bântuia, dar geba, pagubele curgeau gârlă. 

În cele mai de pe urmă chemă unŭ cetitorii de stele să-¥ 
spue ce e pricina de-i mergi lucrurile anapoda, şi nu pâte 
să dea înainte. 

Daca veni filosotulu, îi pus: la stele, şi adoa di îi dise să 
bage de semă în trei dile d'a rindulii cum îi dormă copiii. 

Trecéndü cele tei dile filosofulii veni din noŭ. 

Împăratuli îi spuse că -băeţii dormeati care cu mâinile d'a- 
supra capului, care într'o parte, care cu mâinile pe peptă, şi 
care pe spateşi cu mâinile pe lângă dânşii ; iar futa dârme pe 
brânci, ori strânsă facută ghemii, sati cu mâinile iutre genuchi , 

Acâsta este piaza reaoa a împărăției tale, respunse filosofulii ; 
de nu o vei depărta din casă, nu se va alege nici praful 
de D-ta şi de copiii dumitale, 

Împăratul băgase şi elü de sâmă că se cam adevereaă qi- 
sele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d'atunci si 
elü dă îndarătă. Dară nu scia ce să facă, cum să scape de 
prâpădii pe „cei doi-spre-d=ce copii. 

Bietului împ&ratii, și acesta tiera copili. N'ar ñ vrută, vedi, 
să piară nică unulii. În cele de pe urmă se lăsă după po- 
vata filosofilor. Ei diceai că mai bine este să piară unulu 
şi să scape doi-spre-dece, de câtii toți să ajungă ca vaf de 
eï şi risulü lumii. 

Se îndoia împăratulii, se îndoia împărătesa să facă o aşa 
faptă, dară înteţiţi de tote relele ce-i năpădea din tote părţile, 
se înduplecară la sfaturile celoră mii aprâpe de dâuşii, şi se 
botăriră în cele din urnă să facă o jertfă de câtă trei- 
spre-dece. 

Vorbi deci împă&ratulii cu credinciosului sëü cum să facă. 

-Să dicâ adecă că vrea să mergă la vinatii, să ia şi pe fată 


395 


cu dânsulii, mai cu semă că totü dicea ea că-i place să vadă 
cum mergii 6menii la vinată, şi să o lase acolo în pădure. 
Acesta însă fără să scie ea. 

I se rupea rărunchii împăratului de mâhnire pentru rěpu- 
nerea fiicii sale, se mâhni împ&rătesa pînă în fundul sufle- 
tului ei, când îi aşeda merinde în coş, sub care puse pri- 
meneli, şi câte-va giuvaericale d'ale ei. 

Când fu căruța gata, puse coşulii cu merinde, unii urckoriă 
cu apă, şi se urcară şi ei, adecă fata si cu credincerulii îm- 
păratului Porniră şi ajunseră într'o pădure mare. În urma 
lorii acasă se bocea împăratulii, împărătesa şi frații fetei, 
de-ți venea să-ţi ei lumea în capi. 

Daca ajunseră în pădure, stete caruta mai d'o parte la o 
potecă, luară cu dânşii coşulii şi urciorulii, şi. plecară prin 
pădure după vînată. Stàndü Ja unŭ colnicti, fata se dete să 
culegă nisce floricele, să-și facă uni mănuchii; 6ră credin- 
“cerulii împăratului umbla rasna prin pădure după păsărele, 
şi, înceti, încetii se depărtă o bucată bună, ajunse la că- 
rutš, se pusă într'&nsa şi pe ici ţi-e drumulü. 

Când băgă de séma fata împăratului, credincerulă nu e. 
Dădu chioti, strigă, ţipă, dară nimeni nu-i respunse. Ce să 
facă ea? Eară daca vědu că dă în desâră, fata se urcă intr'unü 
copacii, se uită într'o parte, se uita într'alta, nu care cum-va 
vede vr'o colibă ce-va. Nu e. Se mai întârse de se maï uită 
şi în alte părți şi dări, tocmai ce! într'o depărtare licárindü 
o lumină ca o steluță. Atunci se dete josă, şi cu coşuli în- 
tro mână, iar cu ureiorulă de apă intr'alta, tîrâşii după densa, 
merse dreptü la lumina ce dărise. 

Aci drca ajunse, dete peste ọ colibă, în care ardea uni o- 
paitü în ciobii. Bătu la use şi-i deschise. Acolo şedea o bă- 
trână cerșetâre. Bata se rugă să o adăpostescă şi pe densa. 
Săraca o priimi ; dară îi spuse că n'are ce să-i dea de mâncare: 
fiind-că totii avutulă ei este o găină, uni căţel şi o pisică? 

Fata seóse din coşii şi dete şi bătrânei. 

A doa di când se seculară, bătrâna începu să se vaete că 
i-a murită găina pe cuibii. Ea se plângea acum că are să 


396 
móră de fóme, de 6re-ce cu ouşorulii ce lua de la găină pe 
fie-care di se hrănea ea. 

Biata fată de împăratii îi dete o giuvarieca d'ale ei, ca să-și 
cumpere o altă găină cu care să se hrănéscă. 

Baba, cam cu mârâială, cam devoe, cam de novoe priimi 
darulii fetei, si tăcu, 

A doa n6pte îi muri cățeluşulă. Atunci ea dise: 

— Fata mea, să-ţi ei ale trei fuire şi să te duci din casa 
mea, că de când ai venitii tu, pagubele se ţină lanfü. Căţe- 
lulù ăsta nu laşi fi dati nu sciù pe ce, fiind-că îmi păzea 
coliba, şi-li amii de atâtea mari de ani. 

— Lasă mămuşeră, nu te supăra, îţi daŭ eï cu ce să-ţi 
cumperi alțulă, ba încă să-ţi mai şi rămâe. 

Si scâse de-i mai dete o giuvaerica. 

Atreia di găsiră și pisica mórtă. 

— Să te duci, fetico, din casa mea, dise baba, şi îndărătii 
să nu te mai întorci. Te văd a fi fată de âmeni, te văd 
că ai scule, dară lipsă de aşa bogății. Mai bine eŭ tu să- 
răcia mea şi să trăescă în ticnă. De când ai veniti tu, be- 
lelele mi-au tăiatii inima. Dute, dragulă mamei, şi ia îm- 
preună cu tine totii ce aiadusii în casa mea și bună şi r&ă. 

Fata n'avu încotro, şi cătă să plece din coliba babei. Îna- 
inte însă đa pleca, se desbrăcă de hainele sale cele bune 
şi ceru de la baba nisce sdrenţe d'ale ei. Baba, ea să scape 
de densa, căulă după perne, pe sub patii, pe culme, şi-i 
dete nisce tóle de puse pe dânsa, numai să se ducă din casa eï. 

Hainele ce le lăsă fata, baba le scâse din casă şi le dete în 
celarulii ce avea lângă coliba ei, 

Şi aşa fata, îmbrăcată cu haine de cerşetore, plecă din casa 
babei şi începu a orbăcăi prin bungetuli cela de pădure, că 
dór’ d'o găsi vr'o potecă care să o scâţă la lume. 

Şi totii mergendă aşa, dete peste o stână de oi. Acolo nu 
găsi pe nimeni ; căci stăpânii erai trei tovaroşi, cari se du- 
ceai câte trei cu oile. Aci daca ajunse, fata împăratului se 
puse de mătură coliba, rindui fi-care lucru la Iocşorulii lui, 
făcu foculii și atârnă căldăruşa de mămăligă în crăcane. Până 


397 


una, alta, mai spăiä vasele, precum și vedrele şi hârdaele în 
care adunaii ciobanii laptele. Apoi se ascunse. 

Venindt ciobanii şi vădendi tote astea, se mirară. Se uitară 
încâce și încolo, dară nu vădură pe nimeni. Atunci diseră: 

Cine ne-a făcută ăstă bine, de va fi bäiată, frate să ne fie; 
eră de va fi fată, soră să ne fie. 

Fata împăratului atunci se arătă. Ea se rugă să o primeâscă a 
locui cu denşii căci era o n&norocită şi n'avea unde să se adă- 
postescă, nici să-și plece capulü. 

Ciobanii o primiră şi îi spuseră ce are să facă. Sera când 
veniră găsiră 6răşi tote gata, şi demâncărică şi hărdaele, în 
care făceaii brândă, curate, și tâte bune la stână. 

Însă unulii din tovaroşi se plânse că nu scie ce aŭ oile de 
tânjenescii de adi-dimincță ; pasă-mi-te dase bóla în ele, capia- 
seră ori nu sciŭ ce H se întâmplase. 

A. doua di se plânse altulii că a dati vërsatulü în oi, si 
nu scie câte vorü scăpa. 

A treia di altulă veni cu nu sciŭ ce brumă de oi. Eli spuse că 
voindi a trece peste o punte, pe unde trecea în tóte dilele cu 
oile, de astă dată nu scie cum îşi făcu nălucă o óe și sări în 
riù; după densa alta, după asta alt&, pînă ce se năpvstiră oile 
şi săriră mai tote în riü. Se sili bietuli ciobanii, să le oprescă, 
dară, aşi! pe draculú să-lti opresci? când intră spaima în oi, 
de giaba tótă munca; abia scăpase vr'o câte-va oi, cu care 
veni acasă. 

Se luaseră da gânduri bieţii ciobani, cum de în cele trei dile 
de când venise fata aia la stâna lorii să dea ei peste o aşa pa- 
gubă. Ei vădură că surata lori trebue să fie piaza rea, şi cà 
a cădutii ca o pacoste peste dânşii. Atunci:se vorbiră ca să o 
gonescă de la denşii, şi îi diseră: 

Surată, cum ai veniti, să të duci de la noi unde mila Dom- 
nului te va povățui. Noi nu te mai putemii ţine. Tu ai intrati 
în coliba n6stră cu sărăcia, Paguba ce ami încercată în aceste 
trei dile de când ești tu la noi, nici în dece ani nu o vomi 
putea pune la loci. 

Fata n'avu ce dice. Vădu şi ea că asa este. Se sculă dară, și 


398 


cerându-şi ertăciune de răulii ce le făcuse fără voia ei, plecă 
înir'o doră, ia aşa peste câmpii unde o vorii duce-o ochii. Şi 
mergândii ea cu inimă plină de obidă si cu lacrămile siróie, 
dări într'o depărtare mare nisce palaturi. Întinse pasulü şi se 
duse într'acolo ca să nu însereze pe drumii. Acolo şedea o 
Arăpâică bogată. 

Se rugă de slugile palatului ca s'o priimâscă. Arăpâica care 
o văduse de sustii când intră pe pârtă, porunci să o aducă 
înaintea ef. Cum o vědu, o cunoscu, şi puse de o îmbăe fru- 
mosii, o îmbrăcă cu nisce haine curate şi o luă pe lângă dinsa. 

Şi aşa, într'o di Arăpâica o puse să-f caute în capii, căci, 
dice-se că arapii câtti de curați să fie, totii se găsescii condrăței 
în capulii lorü ; pentru că le e părulii imbâxiti, pâslosti si des, 
nevoe mare! Fata împăratului vădendi în capulii arăpâicei, 
ce nu mai văduse de când o făcuse mă-sa, i se făcu scârbă 
şi îi veni să scuipe. 

Se uită in drâpta, se uită in stânga, şi nu-i dete de ochi 
de câtii scumpeturi, pe care îi fu milă să scuipe. Să se ducă 
ce=<va mai încolo, nu putea; căci Arăpdica adormise cu capulti 
in póla eí. Se apucă şi ea de scuipă în latele Arăpdicei. 

Arăpoica, ca dracu, simţi, şi odată se sculă. Ea se uită cu 
milă la fată, şi îi dise: 

— Să nu te sciü cine eşti aï vedea tu ce aï păți din mâna” 
mea. Dară așa, te ertii. Să te gătesci să mergemii la unii 
locii. Di să prindă caii la căruță. 

Până se gătiră ele, căruța trase la scară. Se deteră josu şi se 
puseră în căruță. Arăp6ica spuse viditiului unde să merpă. Pe 
drumu însă învăță și pe fată ce să facă acolo unde mergi. 

Abia sfârşi de vorbitii Arăpsica şi ajunseră în curtea unui 
palatii cu mii de mii de cămări. Cum se dară josü din căruță 
Arăp6ica merse la o cămară unde era doi 6meni: unulit tł- 
nări şi grasii, şedea întwuntr pată de aurii șesturnatii şi se ju- 
ca cu două gheme de mătase; altulii moșnâgi, umbla de colo 
până colo şi astâmpă&rii nu mai avea. Elŭ se cocoşase de muncă, 
era trentšrosü şi slabii şi pipernicitii de credeai că este altă aia, 


399 


nu ființă de omi. Pasă-mirte, tinërulü era noroculii fetei, éră 
b&trânulii noroculă Arăpâicei. 

Cum vědu fata pe tinării jucându-se cu ghemele de matase, 
odată se repedi la dânsulii, după cumii o învățase Arăpoica, îl 
smulse ghemele din mână, şi pe ici ţi-e drumuli ! Eşi fuga, se 
sui în căruță, visitiulii dete bice cailorii şi nu stătură de câtii 
tocmai acasă. 

Cela, greoiii şi mototolii cumü era elü, până să se scâle, până 
să 6să afară, până să se ia după dânsa, rămase cu buzele um- 
flate, că n'o mai putu ajunge si întorcându-se căruţa, luă şi 
pe Arăpdica şi o duse şi pe dânsa acasă. 

Tocmai atunci împăratulii locului aceluia se hotărise să se 
insóre, că era holteiii. Logodnica îi ceruse să-i facăo haină 
de o mătăsărie forte scumpă. Făcu ce făcu înspăratulă, găsi 
o asemenea mătăsărie şi o şi dase la croitorii. Dară ce-i faci 
necazului, că mătăsăria nu ajungea, Îi mai trebuia unŭ petec. 
Puse împăratul să-i caute peteculii, dară asemenea mătăsărie 
nu se mai găsi în tâtă împărăţia. 

Ei | cum rămâne cu haina miresei? Daca n'o face-o după 
sartulü ei, logodnica nu o primesce; daca n'o găsi peleculii 
ce-i trebuia, rămâne haina neisprăvită. Şi acâsta nu se putea 
adică să rămâie nunta dintr'unii flécă de nimici. 

Mai puse împăratuli 6meni de cersetară şi află că la Ară- 
pica cutare să găsesce unii petecii de mătăsărie aidoma ce- 
le ea ce căuta împăratuli, şi tocmai atâtii càtü îi trebuia. 

Pasă-mi-te în ghemele luate de fata împăratului de la no- 
roculi ej celü leneşi se afla acel peteeü de mătăsărie. 

Trimise împăratulii 6meni să-lii cumpere. Arăpdica le spuse 
că peteculii îlii dă celuia ce îi va da atiti galbeni cari să 
tragă la cumpănă câti şi mătăsăria. Puse, deci, într'unii taleri 
alti cumpenei peteculii de mătăsărie şi îndată brațulů cum- 
penei cu peteculii se lăsă josü. Puse şi galbeni în celü-laltü 
taleră, dară elü r&mase sus. Mai puse, mai puse şi 6ră mai 

puse, dară cumpăna nu se lăsă în jos, puseră 6menii impë- 
ratului toți banii ce avură la dânşii, cumpëna sta totii sustii. 

Atunci se duseră de spuseră împăratului. Se miră împăratului 


400 


de întâmplarea acesta. Trimise câți-va saci cu galbeni, dară 
trimișii se întârseră şi puseră că diavoliţa de cumpănă nu va 
să se lase în josă deloci, de loci. Atunci împăratulti, luă cu 
dânsul âncă căţi-va saci cu galbeni, şi se duse singurii, ca să 
vadă cu ochii lui astă minune, căcialtii-felii nu-i venea să crédă, 

Ajungând şi intrând în casă la Arăpoica, vădu pe fata 
împăratului, ceea pe care o gonise tatălă săi împăratulii ca 
p'o piază rea, şi-i rămase la inimă. Vedi că nu era urită ; avea 
nuri, avea pe vino'ncâce, cum se dice, avea învățătură, më 
rogti, daca era fată de împărată ; dară fusese sâcă de norocii, 

Vădu şi împ&ratulti cumpăna, Bratulü cu ialerulii în care 
eraii puşi banii sta sus! Puse ună sacii cu galbeni de care îi 
adusese, şi ca să se lase cumpăna în jos, ba. Mai puse unulti, 
ba âncă unulü, cumpăna habarü n'avea. Puse toți sacii, cum- 
pěna pare că era proţăpită acolo susă. Atunci ce-i veni îm- 
păratului se sui şi elü d'asupra banilorii, cam cu necazii, şi 
odată braţuliă cu talaruli în care era puşi banii se lăsă în josiă 
şi ștătu drepti la linie, focmai pe tocmai cu cela în care era 
peteculă de mătase, veni adică la cumpănă dreptă, 

— Care va să dică, peteculii ăsta de mătase se pâte cun- 
përa numai cu mine, dise impëratulü, care înțelesese elti noi- 
ma acestei cumpene, ca unii împărată ce era acolo.. 

— Cam aşa, împărate, răspunse Arăpsica. 

— Apoi daca este așa, mie mi-ar fi voia să stricii logodna 
cu năzurâsa aia de fată cu care suntü în vorbă, când ași sci 
că stăpâna mătăsăriei ăștia m'ar vrea. 

— Cum socotesei d-ta că n'ar vrea ea, răspunse 6răşi Ară- 
pâica, când D-ta vedi bine că însuşi peteculi de mătăsărie 
alti cui este elii, te vrea. 

Şi aşa se făcu vorba, şi apoi nunta nu după multă vreme, 
cu mare veselie și dragoste. 

Dară-mi-te tatălii, muma şi fraţii fetei când audiră de una. 
ca asta, ce bucurie gândiţi că n'avură ? 

Se întrolocară toți cu totulü şi făcură o nuntă d'alea împă- 
rătescile de se duse vestea de dânsa. 

Şi încălecaiă p'o sea, etc. 

NOTA, Povestită de o actriţii în vîrstă, româncă din Bucuresci.. 


TABLA DE MATERIE 


I. Tinerețe fără b&trâneţe şi viaţă fără de mórte . . 


II. Iéna Simdiana .,. cc... n... 
III, Brâsca ţestsă cea fermecată . . ......., 
IV. Aleodoră impěratů . . . . 2 7.7. . + e e s + + 
V. Porculü celü fermecată. .. . n e .. . .... 
VI. Insir'te mărgăritari cc... .. 
VII. Lupul celi năsdrăvanii şi lăt-frumosi, . . . . . 
VIII. Prâslea celi voinici şi merele de aurii. .. .. 
1X. Voiniculiă celi cu cartea in mânănăscuti . . .. 
X. Omuli de piatră. . cc... s r e v + 
XI. Voiniculü celü fără de tată. . . naa . , + 
XH. George celü vitezi , cc... + + + + 
XII. Fëtü-frumosü cu përulü de aurii. ., . . . . + 
XIV. Fëtü-frumosü celü rătăcitů . v. 2 2. a... .. 
XV. Fata săracului cea isteţă. . | 
XVI. Dina munţilor. . . ._. . . + + + e + e + + > 
XVII. Fët-frumos cu carita de sticlă RR i De ae ai 
XVIII. Balaurulă celü cu şepte capete. ...... sy ta 


XIX. Numai cu vitele se sctóe sărăcia din casă 


XX. Dina dinelori .. . cc... + + + + 
XXI. Greucenu . . cc... ... 
XXII. Cele 12 fete de impărată şi palutulă celt fermecatiă . 


XXIII. Ciobănaşulii celu isteţii sati turlóele blendei . 


XXIV. Poveste ţerănescă. . ,..... + + EAr 


pagini 
1 

141 

33 

41 

49 


XXVI. Cotoşmanu Năsdrăvani . , cc... + + 
XXVII. Pasărea măiastră. . . cc... .. 
XXVIII. Gäinărésa . . .. aao .. 
XXIX. Țugulea fiul unchiaşuluï şi al mătușei . .... 


XXX. Copiii văduvului, şi epurele, vulpea, lupul, si ursulů. 


XXXI. Fata moşului cea cu minte . . ., 2. . 2. . . + 
XXXII. Fata de impëratü si ñulü văduvei . ...... 
XXXIII. Cele trei rodii aurite ...,...... . . 
XXXIV. Hoţu clu si Sa nai aa nan so E NGP. dai nuca da 
XXXV. parul i aa şi lucefăruli de nopte . + , 
XXXVI. aaan elù bubosü şi a at dis ETSE 
XXXVIL Fata cu pieze rele . ............ 


pagina 


pi 

DI 
aa 
RY 

RAA 

Aj ta 

Muy Sa 4 "i 
wA w 


> 


cd 


+ 


i 


Y P Tfaa 
SUYAY 12 

jy stie A Man 
PAE Ea AN 


y