Tehnium/1999/9904

- :• 










îi'M 
































































PRESA DE ELECTRONICĂ DIN ROMÂNIA 


Pe data de 13 septembrie 1925 apare prima revistă 
de radiotehnică (săptămânală) din ţara noastră, intitulată 
RADIO-ROMÂN, sub direcţia lui Ion Dragu şi Aurel 
Clococeanu. începând cu nr.il conducerea revistei este 
preluată ing. Nicolae Lupaş. Au apărut 47 de numere 
(până în aprilie 1928). 

La 15 octombrie 1925 apare revista bilunară 
ROADIOFONIA, organ al “Asociaţiei Prietenii 
Radiofoniei”, având printre colaboratori pe prof.dr. 
Dragomir Hurmuzescu, ing. M. Konteschweller, ing. 
Sergiu Condrea şi ing. Emil Pătraşcu (viitorul redactor 
şef al revistei). Revista dispare în iulie 1926, reapărând 
la 9 noiembrie 1926 (serie nouă ) ca organ de publicitate 
al "Societăţii de difuziune raaiotelefonică" cin România. 

în octombrie 1934 ing. I.C. Florea editează revista 
săptămânală RADIO-UNIVERSUL (la care va fi ajutat si 
de V.l. Bălţatu), pe care o va conduce până în 1945 

în aprilie 1950 apare revista RADIOAMATORUL 
(număr unic), organul Asociaţiei Radioamatorilor de 
Emisie din România (ARER). 

în noiembrie 1955 apare revista Pentru Apărarea 
Patriei, care se va transforma ulterior în SPORT Şi 
TEHNICĂ. Această revistă lunară a UCFS (Uniunea 
pentru Cultură Fizică şi Sport) avea şi pagini de 
electronică şi radioamatorism. 

în decembrie 1970, dată istorică pentru întreaga 
istorie a presei cu profil de electronică din România, este 
semnat “actul de naştere” al publicaţiei lunare TEHNIUM, 
editată de revista “Ştiinţă şi tehnică”, având ca subtitlu la 
primul număr: “construcţii mecanice-radioamatorism- 
electronică-cinefoto-miniautomatizări”, iar de la numărul 
2: “construcţii pentru amatori”. Din anul 1995 sarcina de 
a prelua tradiţia revistei este asumată de editura 
Transvaal Electronics. Revista înfruntă cu succes timpul, 
devenind “revista lunară pentru electronişti” de astăzi, 
apropiindu-se de aniversarea de la sfârşitul acestui an 
de 30 de ani de apariţie neîntreruptă. 

Ca rezultat al elanului şi emulaţiei deosebite create 
după decembrie 1989, apar o multitudine de publicaţii 
cu profil de electronică, dar care. din păcate nu .or 
suporta în totalitate şocul economiei de piaţă. unele c ntre 
acestea dispărând rapid. Includem în aceasta categone 
publicaţiile meteorice: SELECTOR, HOBBY, RADIO- 
UNIVERSUL, REI (Radio Electronică Informa: 
RADIOELECTRONISTUL ROMÂN, care au avut una sa. 
două apariţii şi apoi au dispărut. 

Alte două publicaţii, de foarte bună calitate, 
apărute în 1990 şi care au avut o viaţă mai lungă au fost 
RET (Revista Electronicii Timişene) şi ELECTRONISTUL. 
RET (având ca fondator pe ing. Mihai Tomoroga) 


apare cu regularitate 16 nu~e~e t cane ~ai apare 
sporadic câteva numere şi o szara 

ELECTRONISTUL irecari* se* ". Andrian 
Nicolae, director ing. Stan Sere _ puc caz e za ‘orientare 
profesională, construcţii eleCToncs - e*e reciclare, 
service-depanare” apare cu o peron : \e e :e două-trei 
luni timp de şase ani (1990-1995 reusrc să adune un 
total de 21 de numere, după ca~e ascare s ea. 

în martie 1990, sub ec ea ^aoaraza Române de 
Radioamatorism, apare revista ftmarâ RAC. O AMATOR 
YO (sub îngrijirea lui Fenyc 5*.e*a'i YI:. devenită 
ulterior RADIOAMATORUL (ianuarie 1993) să din iunie 
1994 RADIOCOMUNICAŢI! SI RAC I-.V-TORISM 
(redactor şef ing. Vasile Ciobănită.. 

Din categoria revistelor st':* s:e: allzate 
enumerăm revistele” DEPANAREA ~E_E. 11 - EELOR 
ALB-NEGRU Şl COLOR (realizată de Ing. Mihail 
S steanu) apărută în 1991 si, în prc. ":e TEHNICA 
AV-7V şi AUTOMATIZĂRI (director ing. Ccsoea car la 
Tg Mureş şl Jterior la Alba lulia, DEPAA-TORUL 
redactor Yasiie Bâdilâ publicaţie care se accesează 
depanatori or raco-~". 

r. .ara s^_ ^ 1994 apare re. sta -rară RADIO 
radio-audio-\ deo-T .-au:c~ 2 t za* a e::-* Te ora 
(redactor şef ing. Sertar Na za'a apa^e până în 
noiembrie 1995. Din anul 1996 revista este preluată de 
Institutul de Cercetări Electronice, devenind RADIO- 
ROMÂN, având trei apariţii în 1996 şi două în 1997. 
începând cu luna mai 1995 revista editează lunar şi 
Suplimentul RADIO, având un conţinut tematic, care are 
şase apariţii. 

Tot sub egida editurii Teora apare în anul 1995 
revista ELECTRONICA-PRACTICĂ (director ing.Şerban 
Naicu) şi ea, din păcate cu o existenţă meteorică (doar 
trei apariţii). 

în domeniul comunicaţiilor au apărut revista 
TELECOM (editată de IDG România) contopită ulterior 
cu revista PC WORLD şi mai recent GS MAGAZIN 
(director Dan Saroş), editată de Ere Press, destinată 
comunicaţiilor mobile. 

lată doar o parte dintre publicaţiile cu profil de 
electron'că apârute ce-a lungul timpului în tara noastră. 
Ar* omis oeSberat re-, stele c r domer ^ T. tehnologia 
infcrmabeă precum s za zaa o j cârax: încrâs care nu 

propriul său drum ‘rce^cârc “ ce— a~arzâ sâ se 
perfecţioneze pert-. a * _-s :ana~ a:: r _ zzzdz. 

Dacă a reuşit ~umai r s : nr. 

Sarzar Naicu 


Redactor şef: ing. ŞERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta a :;s:e .le poştale din ţară şi prin 
filialele RODIPET SA, revista figurând la poziţia - 255 o _ 5 aia ~'esei Interne. 

Periodicitate : apariţie lunară. 

Preţ abonament : 9000 lei/număr de re. s:â 

• Materialele în vederea publicării se r ~ : reccma-aa: pe adresa: Bucureşti, OP 42, CP 88. 
Le aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionat s -r ~-~ăr de telefon la care puteţi fi contactaţi. 

• Articolele nepublicate nu se restituie. 





























AUDIO 


AMPLIFICATOARE AUDIO DE MARE PUTERE 
CU TDA7294/TDA7295/TDA7296 
ing. Şerban Naicu 



Cele trei circuite integrate, 
TDA7294, TDA7295 şi TDA7296 sunt 
produse de firma SGS-Thomson, fiind 
amplificatoare audio de mare putere 
(100W, 80W şi 60W, putere muzicală), 
având în compunere un etaj de putere 
în tehnologie DMOS şi putând lucra 
într-o plajă foarte mare a tensiunilor de 
alimentare. Ele conţin, de asemenea, 
etaje de mute şi stand-by. 


Figura 1 


La data realizării articolului 
preţurile de vânzare ale acestor 
integrate, la magazinele de profil, erau 
de 80.000 lei (TDA7294) şi 52.000 lei 
(TDA7295). 

Integratele sunt livrate în 
capsulă multiwatt 15 (figura 1), fiind 
destinate să echipeze amplificatoare 
Hi-Fi, lucrând în clasă AB . 

Datorită domeniului foarte larg 
al tensiunilor de alimentare şi 
curentului de ieşire foarte mare pe care 
aceste circuite integrate îl livrează, ele 
sunt capabile să furnizeze puteri foarte 
mari, pe sarcini de 4Q sau 8Q, chiar 




alimentate de la surse de tensiune cu 
un grad scăzut al factorului de 
stabilizare (având coeficientul de 
ondulaţie al tensiunii foarte mare). 

în tabelul de mai jos sunt 
prezentaţi comparativ, pentru cele trei 
tipuri de CI, câţiva parametri limită 
absoluţi (şi care nu trebuie depăşiţi sub 
nici o formă, acest lucru ducând la 
distrugerea integratelor). 

Capsula multiwatt 
cu 15 pini şi semnificaţia 
acestora sunt prezentate în 
figura 2. Menţionăm că 
vederea este de sus. Partea 
metalică a capsulei este 
conectată la -V s . 

Aceste trei tipuri de 
circuite integrate sunt 
apărute recent, de doar 
câţiva ani, fiind realizate în 
tehnologie multipower BCD. 

Ele prezintă distorsiuni 
foarte reduse, zgomot foarte 
mic, precum şi protecţii la 
scurtcircuit şi supratensiuni. 

în figura 3 este 
prezentată o schemă tipică 
de aplicaţii, conţinând şi o 

+Vs 


schemă bloc internă (simplificată) a 
celor trei tipuri de amplificatoare audio 
DMOS. 

Rezistenţa de intrare 
R1(22kQ, valoare recomandată) 
determină prin creşterea, respectiv 
scăderea valorii sale o creştere, 
respectiv scădere a impedanţei de 
intrare a amplificatorului. 



\J 


O 




o- 


ZE> 


-Vs (Alimentare) 
Ieşire 

4-Vs (Alimentare) 
}> Neconectat 
Neconectat 


> -Vs (Semnal) 
+Vs (Semnal) 


Bootstrap 
Neconectat 


I> SVR 
Intrare 

nelnversoare 

Intrare 

^ Inversoare 
Masa 
StandBy 


Figura 2 



TEHNIUM • Nr. 4/1999 





































































































o 

© 


AUDIO 


+20V 

O 



Rezistoarele R2 (680Q) şi R3 
(22k£2) determină câştigul 
amplificatorului (în buclă închisă). 

Rezistoarele R4 (22kQ) şi 
respectiv R5(10kQ), împreună cu 
condensatoarele C4 (lOpF) şi C3 
(10|iF), determină mărimile intervalelor 
ON/OFF pentru funcţiile de STAND BY 
(STBY), respectiv MUTE (constante de 
timp). 

Condensatoarele C6, C7, C8 
şi C9, având rol de decuplare a 
surselor de alimentare, nu se vor 
micşora ca valoare, acest lucru putând 
conduce la intrarea în oscilaţie a 
amplificatorului. 

în detaliul de schemă 
prezentat în figura 4 este ilustrată 
posibilitatea de a se utiliza o singură 
intrare de comandă pentru ambele 
funcţii: mute şi stand-by. 

Dacă tensiunea de alimentare 
maximă ca şi puterea muzicală de 
ieşire este diferită pentru cele trei tipuri 
de CI, în schimb tensiunea minimă de 
alimentare este aceeaşi la toate:±10V. 


J8Q 


Figura 6 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 






















































































































AUDIO 


Amplitudine 
(dB) 



Frecventa 

(KHz) 


Alte caracteristici electrice 
comune pentru toate cele trei tipuri de 
amplificatoare sunt: 

- răspunsul în frecvenţă (-3dB): 
20Hz+20kHz; 

- impedanţa de intrare: min. 100k£2; 

- factorul de rejecţie al tensiunii de 
alimentare: 75dB (tipic); 



- distorsiuni armonice totale THD: 
max. 0,1%. 

Pentru funcţiile STAND-BY şi 
MUTE tensiunile de comandă sunt: 
V 0 N=max.1,5V; V 0 FF = niin.3,5V. 

în ceea ce priveşte puterea de 
ieşire continuă (RMS), notată P 0 , 
aceasta este evident mai mică decât 
puterea muzicală (RMS), pe care 
fabricantul o scoate în faţă din motive 
lesne de înţeles (comerciale). 

Puterea de ieşire continuă 
(RMS) tipică şi puterea muzicală 
(RMS), trecută în paranteze, sunt de 
70W (100W) pentru TDA7294, 
50W(80W) pentru TDA7295 şi 30W 
(60W) pentru TDA7296. 

în figura 5 este prezentată 
schema unui circuit de aplicaţie, cu o 

7HD(%) 


valoarea curentului de ieşire poate 
atinge valori de 10A. Cu ajutorul 
acestui integrat se pot realiza 
amplificatoare de foarte mare putere 
(până la 180W, putere de vârf), cu THD 
de 10% şi rezistenţa de sarcină de 4£2. 

TI şi T2 sunt tranzistoare de 
putere, care lucrează numai când 
puterea de ieşire atinge un anumit prag 
(de exemplu, 20W). Dacă puterea de 
ieşire creşte, aceste două tranzistoare 
conduc, “bootstrapând” pinii 13 şi 14 
ai CI (de alimentare cu tensiune). 

Tranzistoarele T4 şi T7, 
împreună cu diodele Zener DZ1 şi DZ2 
(de 3,9V, fiecare) şi rezistoarele R7 şi 
R8 formează generatoare de curent. 

Acest amplificator realizat cu 
circuitul integrat TDA7294 poate 



- câştigul în buclă deschisă: 80dB 
(tipic); 

- câştigul în buclă închisă: 30dB 
(tipic); 

- protecţie la supratemperatură: 
145°C; 

- . :eza de creştere (slew-rate): 
lOV/ns (tipic); 


eficienţă deosebită, care se poate 
utiliza pentru realizarea unor 
amplificatoare Hi-Fi. 

Tensiunile de alimentare ale 
montajului se vor adapta în funcţie de 
circuitul integrat folosit. în cazul CI de 
tip TDA7294, care poate lucra cu 
tensiuni de alimentare de până la 80V, 


furniza la V S =+40V/+20V/-20V/-40V; 
f=1kHz următoarele puteri de ieşire: 

- Pout=150W, THD=10% si R sarc =4&; 

- P OU t=120W, THD=1% si R sare =4Q; 

- P O ut=100W, THD=10% şi R sarc =8Q; 
-P OU t=80W, THD=1% şi R sarc =8Q. 

- continuare în pagina 14- 




Figura 10 


o - 


C8 n 

o y 

om 


33R2 O-- 


+ Q C 7 


+Vs GND -VS 

I I I 


STBY 

MUTE 


+ ii 


o 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 


3 


















































AUDIO 


REŢELE DE SEPARARE PENTRU INCINTE ACUSTICE 


în materialul care urmează 
vom prezenta câteva probleme legate 
de alegerea şi construcţia reţelelor 
(filtrelor) de separare pentru incinte 
acustice. Ideea articolului a plecat de 
la discuţii purtate cu audiofilii care au 
abordat problema construcţiei de 
incinte acustice şi care au ajuns, din 
păcate, fără un suport concret, la ideea 
absolutizării performanţelor unui tip sau 
a altui tip de reţea de separare, ceea 
ce conduce la concluzia greşită că 
numai un anumit tip de filtru, suficient 
de complicat ar asigura performanţele 
acustice dorite. Din păcate, acest lucru 
nu este suficient. 

L 


R 


Celula simpla pentru corecţie de faza. 

Figura 1 

Consideraţii generale. După cum se 
ştie, filtrele, sau reţelele de separare 
pentru incinte acustice reprezintă un 
ansamblu de componente pasive 
(bobine, condensatoare nepolarizate, 
rezistenţe de putere), legate într-o 
anumită configuraţie electrică, având 
ca scop împărţirea benzii de frecvenţă 
care urmează a fi reprodusă de incintă 
în domenii distincte, repartizate fiecărui 
difuzor, specializat în reproducerea 
unui domeniu de frecvenţă bine definit: 
woofer (pentru reproducerea 
frecvenţelor grave), midrange (pentru 
reproducerea frecvenţelor medii) şi 
tweeter (pentru reproducerea 
frecvenţelor înalte). 

Corecţia fazei electrice. 

^ f 

înainte de a intra în detalii privind 
filtrele, va trebui, pentru o înţelegere 
corectă a fenomenelor, să studiem 
problema corecţiei fazei electrice care 
are o deosebită importanţă în ceea ce 
priveşte calitatea sunetului emis de o 
incintă echipată cu mai multe 
traductoare (difuzoare). 

La o incintă acustică cu mai 
mult de un traductor acustic, filtrul 
introduce o întârziere a semnalului de 
frecvenţă joasă în raport cu semnalul 
emis de traductorul (traductoarele) 
care reproduc frecvenţele superioare. 

Pentru a corecta în manieră 
pur acustică această întârziere a 

4 ~ 



frecvenţelor joase este suficient să 
plasăm sursa de frecvenţe joase în 
avans faţă de sursa de frecvenţă înaltă. 
Aceasta se traduce prin montarea 
decalată ma : în faţă, a difuzorului de 
frecvenţe jCsse .voofer) faţă de cel de 
frecvenţă înaltă tweeter). 

Pentru o te ntă cu două căi, 
decalajul între p anunle de montaj ale 
celor două difuzoare nu depăşeşte 
valoarea ce 5C—10C —\. Pentru o 
incintă de 3 că cecalajul creşte, 
ajungând la une e -ealzsr practice 
până la 600mr- m oaz_ _te incinte 
AUDIOTECHi A :e">at . există 
posibilitatea întârz e* e ectrice a 




b 


Legarea In sene a aoue 

Figura 2 


semnalului pentru tweeter pentru a se 
ajunge la sincronism. Nu trebuie să 
scăpăm din vedere că semnale S--3.C 
este foarte complex şi nu se poate 
obţine un sincronism re"'e:: 
compensarea de fază fiind ma ocnă 
pentru o anumită frecvenţă ; 
înrăutăţindu-se pe măsu r â ce - e 
depărtăm de frecvenţa respect vă. 

Practic, corecţia de fază se 
realizează cu componente pasive 
inductanţe şi condensate = -e 
conectate de aşa manieră încât să nu 
se influenţeze nici răspunse în 
frecvenţă şi nici impedanţa căi ce 
semnal tratate. O astfel de reţe3 ce 
corecţie este prezentată în figura 1. 
funcţia de transfer în regim amc- : a 
circuitului fiind: 

1 -LCp 2 


2Lpl R+LCp l +1 

L 



L=R/2*f c C=l/2*Rf c 

- L=CR 2 ; 

- Z=ct=R; 

- Defazaj Intre difuzoare: 

90° la fc 

Figura 4 Filtru de ordinul I. 


ing. Aurelian Mateescu 


unde: p = jco, f = frecvenţa, co = 2rtf, R= 
rezistenţa difuzorului. înlocuind L=CR, 
expresia devine: 

1 + R^CW 

{RCp+lf 
iar în modul: 

1 + LCo) 2 

1 + LCco 2 ~ 

Aceasta înseamnă că 
amplitudinea tensiunii aplicată 
circuitului se regăseşte integral pe 
rezistenţa difuzorului. Expresia funcţiei 
de transfer G se poate scrie: 



-rr_ -ece sus de ordinul I. 

Figura 3 


RCp +1 RCp + l 
In acest produs de trei termeni 
prind este strict pozitiv, iar ceilalţi doi, 
:rs::s:ssc= iltni trece jos 
de anfiraJLAceşă doi termeni sunt cei 

cam :em-să'aza -iecare termen 

1/(RCp+1) contribuie cu un defazaj 
came. :<■ _eazâ ‘"Te 0grade (frecvenţă 
- _ â s 90 de grade (pentru frecvenţa 
cam code la infinit). Defazajul total 
e.ouează între 0 şi 180 de grade, 
având o valoare relevantă la 90 de 
race unde RCcd =1 (sau LCco 2 =1). 
mpedanţa unui astfel de circuit, având 
ca sarcină rezistenţa R este constantă 
s are valoarea egală cu R. Această 
r'or cetate permite cuplarea în serie a 



R 

Woofer 


R 

Tweeter 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 



































































AUDIO 


L 



D'erenra de taza intre difuzoare de 180° fata de f c . 

Filtru cu 2 cai de ordinul li. 

Figura 6 

mai multor celule identice, având 
aceeaşi sarcină R. Desigur, în practică 
problema este mai complicată, având 
în vedere că se aproximează valoarea 
impedanţei cu valoarea rezistenţei în 
curent continuu a bobinei difuzorului, 
în figura 1 este prezentată o celulă 
elementară pentru corecţia fazei, 
celulă care poate fi înseriată cu o altă 
celulă identică (figura 2) sau 
precedată de un filtru trece sus de 
ordinul I (figura 3). 

Comportarea elementelor 
pasive care constituie filtrele este 
diferită: bobinele se opun trecerii 
frecvenţelor înalte, în schimb 
condensatoarele se opun trecerii 
frecvenţelor joase. 

Impedanţa unui condensator 
(simplificată) este Z=1/2jifC, unde C 
este capacitatea condensatorului. 
Exemplificând, dacă vrem să 
construim un filtru trece jos pentru un 
.voofer, este suficient să-l înseriem cu 
o inductanţă şi vom obţine un filtru serie 
de ordinul I, având panta de tăiere de 
6dB/octavă. Dar acest tip de filtru nu 
este suficient deoarece o parte a 
frecvenţelor înalte tot trec prin woofer. 
Dacă montăm în paralel pe woofer un 
condensator care să scurtcircuiteze 
frecvenţele înalte, eficacitatea filtrului 
creşte şi am obţinut un filtru de ordinul 
II. La filtrul trece sus complementar ce 
deserveşte tweeterul se inversează 
bobina cu condensatorul (figura 4 şi 
5). La construcţia oricărui filtru trebuie 
adaptate trei caracteristici de bază la 
caracteristicile difuzorului: 

- frecvenţa de cuplaj; 

- panta (sau ordinul filtrului); 

- mpedanţa difuzorului. 

Aceste elemente necesită 
:. * rssterea precisă a caracteristicilor 
:e~‘ :e ale difuzorului (difuzoarelor) 

r=:e Ca o primă remarcă: nu este 
'e:c-3“dabil să se utilizeze filtre de 
: ~ s -c-enor, cu panta pronunţată, în 

TEHNIUM • Nr. 4/1999 


o 

© 


construcţii în care se utilizează 
difuzoare despre care nu se cunosc 
foarte multe caracteristici tehnice. 
Rezultatul poate fi deplorabil: o 
caracteristică de frecvenţă cu 
neliniarităţi pronunţate, manifestate 
prin goluri în audiţia unor domenii de 
frecvenţă. De aceea solicitaţi, atunci 
când cumpăraţi difuzoare specializate, 
să vi se pună la dispoziţie şi fişa tehnică 
a difuzorului. 

Filtre de ordinul I. Aceste 
filtre ultrasimple sunt rar utilizate în 
incinte de înaltă fidelitate. Ele sunt 
utilizate în incintele pe două căi de 
putere şi dimensiuni mici, ca şi în cazul 
incintelor auto, unde reprezintă peste 
90% din realizările curente. Acest filtru 
are o pantă de tăiere de 6dB/octavă 
(figura 4). Filtrul serie de ordinul I 
(figura 5) a fost şi încă este folosit de 

LI 



) Woofer 


)R 

Midronge 


R 

Tweete' 


+ O- 


"I C3= = = =C1 


Filtru de ordinul 2 cu 3 cal. 

Figura 7 

fabricanţii unor incinte cu pretenţii, 
argumentând că defazajul dintre 
difuzoare este îmbunătăţit 
în cazul acestui tip de 
filtru. 

Filtrul de 
ordinul II. Este prezentat, 
pentru incinta cu două căi, 
în figura 6, iar pentru 
incinta cu 3 căi în figura 
7. Considerând cazul 
incintei cu două căi, avem 
două cazuri distincte, date 
de coeficientul Q=Lco/R 
care arată posibilitatea 
creşterii tensiunii la 
frecvenţa de cuplaj 
(pentru valori ale lui Q mai 
mici de 2). De aceea, vom 
considera două cazuri: 

00,707 când L=2CR 2 
si 

02 când L=4CR 2 . 


în cazul al doilea, L=4CR 2 , 
întârzierea datorată filtrului este 
aceeaşi în toată banda de frecvenţe. 

Legarea în cascadă a filtrelor 
de ordinul II, având panta de 12dB/ 
octavă se poate face numai în cazul 
în care L=2CR 2 în care impedanţele 
secţiunilor trece-jos şi trece-sus sunt 
egale cu R, asimilată ca impedanţa 
traductorului. Se poate imagina astfel 
un filtru cu 3 căi, paralele, la care 
secţiunea înalte este total 
independentă (figura 8) şi are panta 
de 18dB/octavă. 

Filtrul de ordinul III. este 
compus din câte trei elemente reactive 
pentru secţiunea trece sus sau pentru 
cea trece jos (figura 9). Panta acestui 
filtru este de 18dB/octavă, iar 
elementele sale se pot lega în cascadă 
fără restricţii, singura condiţie fiind ca 
difuzorul să se comporte rezistiv la 
frecvenţa de cuplaj. 

Pentru a se obţine un răspuns 
corect în amplitudine al acestui tip de 
reţea se impune: 

L1=3L2 si pentru secţiunea trece jos 
C1=8L2/3R 2 ; 

C3=3C2 pentru secţiunea trece sus 
L3=9C 2 R 2 /8. 

Aceste valori asigură un cuplaj 
la -3dB. Defazajul între traductoare 
ajunge la 270 grade la frecvenţa de 
cuplaj. 

Acest tip de filtru este utilizat 
în incintele pe două căi unde tweeterul 
este încărcat de la o frecvenţă relativ 
joasă (2.000-^3.000 Hz) şi la care nu 
se acceptă o funcţionare slabă în 
apropierea frecvenţei sale de 
rezonanţă (tweetere de mare 
randament). Totodată se utilizează 
pentru wooferele care prezintă 



i 


jp5> 


Midrange 


Figura 8 


î 


C4 

Hh 


-I 


R 

Tweeter 


Filtru cu 3cai paralele 12db/octava pentru joase, 
1 BdB/octava pentru medii si inafte. 


5 













































AUDIO 


frecvenţe de rezonanţă parazite atunci 
când au o frecvenţă de cuplaj înaltă şi 
rezonanţele pot fi înlăturate printr-un 
filtraj adecvat. 

Filtre de ordinul IV. Sunt 
abordate în realizările performante, dar 
costisitoare, ele asigurând minimizarea 
interferenţelor între traductoare ca şi 
a intermodulaţiiior dintre căi. 
Polinoamele caracteristice de ordinul 
IV nu sunt uşor de manipulat. 
Reducerea lor la fracţii simple impune 
condiţionarea între elemente. Pentru 
obţinerea unui cuplaj adecvat de 
ordinul IV, cu maxim -6dB la frecvenţa 
de cuplaj (frecvenţa de'tăiere), pentru 
secţiunea trece jos avem: L1=2L2, 
3L2=8C2R 2 si C1=9C2/2. 


în aceste condiţii avem: 

2R4Î R-J2 

Ll=- — ,L2 = 


M c 


M c 


8 Rnf, 16 Rnf t 


La secţiunea trece-sus a filtrului avem 
C4=2C3, L=9L3/2 şi 27L3=16C4R2 2 , 


pentru care: 

4 R 


L3 = 


C3 = 


94l7Vf c 

3 


,L4 = 


2 R 
V2 7tf c 


-,C4 = 


8V2 nRf c ’ 44înRf r 


La frecvenţa de cuplaj, 
traductoarele sunt în fază (defazaj = 0 
grade). Acest lucru reprezintă un 
avantaj în cazul în care se studiază 
directivitatea caracteristicii acustice a 
cuplului traductor - filtru aferent. 
Totodată incinta se ascultă “uşor" 
deoarece nu impune o poziţie de 
ascultare bine localizată. 

Concluzii şi consideraţii 
practice. 

Materialul prezent nu are 
pretenţia de a epuiza subiectul în 
cauză şi poate fi considerat o 


Tabe 


L 

A 

B 

c 

N 

d 

0,15 

25 

10 

40 

65 

0,8 

0,20 

25 

10 

40 

80 

0,8 

0,30 

25 

10 

40 

90 

0,8 

0,35 

25 

10 

40 

100 

0,8 

0,60 

25 

14 

42 

150 

0,8 

0,90 

25 

14 

45 

175 

0,8 

1,20 

25 

14 

46 

200 

0,8 

1,80 

30 

20 

62 

225 

1,0 

2,20 

50 

22 

100 

190 

1.6 

3,00 

50 

22 

110 

215 

1.6 

3,60 

50 

22 

110 

240 

1.6 

4,50 

50 

22 

110 

265 

1.6 


completare la materialele pe care le- 
am publicat, de-a lungul timpului, în 
revista pentru constructorii amatori 
TEHNIUM şi în almanahurile anuale 
TEHNIUM apărute până în 1989 şi, 
după aceea, în revista RADIO, ca şi în 
sdplimentul RADIO, ntitulat INCINTE 
ACUSTICE. Datele furnizate pot 
constitui baza de calcul a 
constructorului ama'Dr pentru 
realizarea unor filtre ca-s să echipeze 
construcţia proprie Se cuvin unele 
precizări: 



Defazaj intre difuzoare 
la f c =270°(90°). 

Filtru complementar de ordinul lîl. 


Figura9 

- nu abordaţi un filtru de ordin 
superior dacă nu aveţi date suficiente 
despre traductoarele de care dispuneţi! 

- dacă se construieşte o incintă 
folosind un kit de traductoare procurat 
din afara ţării, utilizaţi (întâi) filtrul cu 
care este echipat kit-ul şi numai după 
aceea abordaţi o altă soluţie tehnică, 
dacă cea oferită de firmă vi se pare un 
compromis inacceptabil; 

- nu priviţi cu surprindere fapte că 
unii producători au utilizat în incinte 
scumpe, cu pretenţii, soluţii relativ 
simple pentru filtre! Este un lucru 
normal având în vedere că se fa: 
destule determinări înainte de trecerea 
la producţia de serie. Cai tatea 
traductoarelor lasă, de cele ma mu :e 
ori, loc şi pentru un compromis -ecesar 
pentru reducerea costurilor 

- nu copiaţi soluţii tehnice accptate 
în echiparea unor incinte care vă place 
cum “sună”! Veţi avea surprize 
neplăcute datorate: utilizării altor 
traductoare decât cele originale, a 
utilizării unei alte construcţii pentru 
incintă, a neadaptăril filtrului cu 
traductoarele utilizate, chia r :acă se 
respectă impedanţa traductoarele- 

- documentaţi-vă bine înainte ce a 
alege o soluţie finală pentru construcţia 
dumneavoastră, eventual abordat 
problema şi cu o persoană cl 
experienţă! 


Realizarea practică a 
bobinelor pentru filtre ridică unele 
probleme, legate în special de 
procurarea sârmei şi de costul ridicat 
al acesteia (aceasta şi explică multe 
compromisuri industriale). Se 
recomandă bobinarea pe o carcasă 
executată dintr-un miez de lemn moale 
(tei, brad) având la capete capace din 
plastic de 2-3mm grosime care să nu 
se deformeze la bobinaj. Miezul şi 
capacele se strâng cu un şurub, de 
preferinţă nemetalic (de exemplu: cele 
utilizate la echipamentele sanitare). Se 
poate folosi şi un şurub metalic cu un 
diametru maxim M5, pentru a nu 
modifica inductanţa bobinei simţitor. Tot 
pentru reducerea consumului de 
cupru, producătorii utilizează miezuri 
din fier moale sau oxid de fier, dar care 
nu sunt la îndemâna amatorului şi nici 
nu le recomandăm. 

Pentru realizarea bobinelor cu 
inductanţa predeterminată se poate 
utiliza tabelul de mai jos, unde: 

-L- nductanţa bobinei în mH; 
anetail bobinei, în mm; 

-3- ă: ~iea bobinei, în mm; 

-C- c ametrul exterior al bobinei, în 
mm, necesar pentru determinarea 
capacekx bobinei; 

-N- numărul de spire al bobinei, 
censce-â-c _-se că bobina se execută 
spira lângă s: -â. strat peste strat; 

-d-d =—eru 1 samei de bobinaj, în 
mm. 


Bibliografie 

- Cornel Luca, Liviu Zănescu - 
Montaje acustice pentru difuzoare, 
Editura Tennică, Bucureşti, 1972; 

- H F| Choice, June 1997; 

- Le Haut-Parleur, nr.1791 şi nr. 1832. 



C3=ie^ /i Rjtf c 

U=2iT , xS = CX=3/2 V4 fctl c 
-sr. oer-e—cr ae orcanul IV. 


RgualO 


6 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 



















































CQ-YO = 

DEFECŢIUNI APARENT BIZARE 



ing. Liviu Macoveanu/Y03RD 


Acest articol îl adresez în 
special tinerilor iubitori ai electronicii, cu 
mai putină experienţă în domeniul 
radiocomunicaţiilor, unde uneori pot 
surveni surprize neplăcute, prin apariţia 
unor defecţiuni sau nefuncţionarea unor 
montaje proaspăt realizate şi chiar a 
unora de provenienţă industrială, 
încercând să demonstrez că în 
electronică nu există “minuni” şi că orice 
fenomen îşi poate găsi explicaţia. 

în cele ce urmează voi 
prezenta câteva astfel de defecţiuni, pe 
care le-am întâlnit pe parcursul multor 
ani de experienţă, şi modul de 
soluţionare a lor, prin aceasta 
contribuind într-o anumită măsură la 
felul cum trebuie abordate problemele. 

în urmă cu mai multă vreme, 
mai înainte de a realiza actualul meu 
emiţător, timp de câteva luni am 
experimentat diverse tipuri de 
oscilatoare de radiofrecvenţă, spre a 
constata care prezintă o cât mai mare 
stabilitate. Toate urmau să funcţioneze 
în jurul frecvenţei de 3,5MHz. Separat 
construisem un alt oscilator, dotat cu 
cristal de cuarţ, pe frecvenţa de 7MHz. 
Verificarea stabilităţii de frecvenţă a 
oscilatoarelor cu frecvenţa reglabilă, de 
pe 3,5MHz, se realiza prin 


recepţionarea armonicilor ambelor 
oscilatoare într-un radioreceptor 
profesional, în banda de 14MHz, 
suprapunând cele două oscilaţii până 
la zero bătăi (zero beat). Oscilatoarele 
cu cuarţ fiind foarte stabile, se putea 
deci considera că cel construit anume 
era capabil să fie folosit drept etalon 
de referinţă. Am făcut uz de 
recepţionarea armonicilor în banda de 
14MHz, deoarece cea mai mică deviere 
de frecvenţă pe fundamentala 
oscilatorului de pe 3,5MHz se putea 
sesiza foarte uşor. De exemplu, o 
deviere de frecvenţă, să spunem de 
100Hz în 3,5MHz, se traducea printr-o 
deviere de 200Hz în 7MHz şi 400Hz în 
14MHz, fenomen lesne sesizabil, 
datorat deplasării frecvenţei 
oscilatorului cu frecvenţă reglabilă faţă 
de situaţia “zero bătăi” iniţială. Astfel de 
probe durau cel puţin câte o oră şi chiar 
24 ore. 

După experimentarea mai 
multor tipuri de oscilatoare, m-am oprit 
în cele din urmă la un montaj ECO, de 
o construcţie mai specială, pe care de 
altfel l-am şi descris în unul din 
numerele anterioare ale revistei 
TEHNIUM, el prezentând o deviaţie de 
frecvenţă de circa 50Hz în armonică. 


după o funcţionare de 24 ore continuu. 
Acest montaj a fost realizat separat 
ulterior şi el constituie actualul oscilator 
al staţiei Y03RD, de foarte mulţi ani de 
zile, etalonarea scalei sale păstrându- 
se neschimbată chiar şi după 40 de ani 
de utilizare frecventă, conform 
diverselor verificări efectuate pe 
parcurs. 

Revenind la experienţele 
menţionate mai sus am decis ca 
oscilatorul pe care mă hotărâsem să-l 
aleg să-l introduc într-o cutie adecvată, 
din tablă de aluminiu, urmărind să văd 
cum se comportă într-un spaţiu închis, 
unde putea suferi eventuale efecte 
termice, datorită încălzirii elementelor 
de circuit şi a lipsei de ventilare. 

Cutia era vopsită atât în 
interior, cât şi în exterior cu pensula, cu 
o vopsea gri, de ulei, obţinută prin 
amestecarea unei vopsele negre cu 
una albă, până la realizarea nuanţei 
dorite de gri. 

Trebuie menţionat că bobina 
oscilatorului se găsea aproape de 
marginea şasiului pe care era întregul 
montaj şi, la introducerea în cutia 
respectivă, ea se găsea la o distanţă 
faţă de peretele cutiei, cam de 2 cm. 
Bobina nu era ecranată. — 


S-a născut la 24 martie 1922 la 
Bucureşti; 

A absolvit Facultatea de Chimie 
ndustrială în anul 1948. Alte 
specalizâri: electronică, fizică nucleară 
şi radiotelegrafist maritim internaţional, 
clasa a ll-a 

Alte preocupări: astronom amator 
din anul 1935 şi radioamator (indicative 
de emisie YR5ML s ulterior Y03RD); 

Primul Maest'u a! sportului în 
radioamatorism din ţara noastră, în 
anul 1965 Membru fondator al YODX - 
clubului; 

în anul 1990 ales pe viaţă 
Preşedinte de onoare al Federalei 
Române de Radioamatorism din M - S 

Autor a numeroase brevete de 
invenţii şi a 18 cărţi. A publicat în 
diverse reviste şi ziare, începând din 
anul 1339 la vârsta de 16 ani, articole 
ce oopularizare ştiinţifică (peste 1200 
de articole); 

-^eten vechi şi constant colaborator 
a! rev stei TEHNillM, în care a publicat 
ir ~-~ăr foarte mare de articole de-a 
lungul anilor; 

TEHNIUM • Nr. 4/1999 



I ing. LIVIU MACOVEANU 

i_ 

Conferinţe publice de popularizare 
a ş: inţei, în Bucureşti şi în peste 100 
de oraşe din România, emisiuni 
ştiinţifice la radio şi la televiziune; 

A predat cursuri de electronică şi de 
radiotelegrafia pentru radioamatori la 
Radioclubul central din Bucureşti; 

A activat în cercetarea ştiinţifică în 
domeniile chimiei şi fizice nucleare 
peste 35 de ani; 


Pe parcursul îndelungatei sale 
activităţi a primit următoarele distincţii: 
“Medalia Muncii”, “Radist de onoare al 
României", “Medalia Meritul Ştiinţific” 
şi "Evidenţiat pentru activitatea de 
răspândire a ştiinţei şi culturii în 
România" în cadrul'Societăţii pentru 
răspândirea Ştiinţei şi culturii (SRSC) 
din Bucureşti; 

S-a stins din viată în decembrie 
1997. 

La ultimul său domiciliu din str. Aurel 
Vlaicu, nr.138, ap. 5, sector 2, 
Bucureşti, am avut privilegiul unor lungi 
discuţii despre electronică şi 
radioamatorism, dar şi despre orice 
subiect al ştiinţei care prezenta interes. 
Ca urmare a uneia dintre aceste 
întâlniri între prieteni pe care îi leagă o 
pasiune comună, marele radioamator 
Liviu Macoveanu a aşternut pe hârtie 
(cu creionul, deşi în ultimii ani scria 
foarte greu din cauza parezei) articolul 
pe care vi l-am prezentat mai sus. 

Fotografia prezintă un colţ din 
laboratorul său de electronică. 
_ (Şerban Naicu) _ 

7 






























a 


Se consideră că reuşita unui 
QSO realizat cu o staţie aflată la mare 
distanţă, dar şi în alte situaţii dificile de 
recepţie, se datorează în procent de 
80% antenei şi receptorului şi doar 
20% emiţătorului. Dacă aşa este, 
atunci la proiectarea şi execuţia unui 
radioreceptor de trafic trebuie să se 
acorde o atenţie deosebită. Nu sunt 
nişte legi aparte privind calculele unui 
radioreceptor pentru radioamatori sau 
de trafic în general, ele sunt o categorie 



aparte în sensul că trebuie să dispună 
de o sensibilitate ridicată, mai bună de 
IpV, o selectivitate deosebită şi trebuie 
să recepţioneze în special emisiuni 
SSB şi semnale telegrafice. Din acest 


CQ-YO 


CIRCUITE Şl AMPLIFICATOARE DE RF (I) 


ing. Claudiu latan/ Y08AKA 


motiv, pentru această categorie de 
radioreceptoare, se impun măsuri 
deosebite privind realizarea circuitelor 
de intrare şi a amplificatorului de RF. 

în cele ce urmează vom căuta 
să arătăm fenomenele electrice care 
au loc în aceste etaje, consecinţele 
acestora şi cum se pot înlătura sau 
diminua acele fenomene care 
influenţează negativ asupra calităţilor 
unui radioreceptor. Am considerat 
studierea concomitentă a circuitelor de 
intrare şi a amplificatorului de RF, 


deoarece sunt strâns legate între ele, 
unul influenţând pe celălalt. Materialul 
teoretic prezentat este absolut valabil 
şi pentru acei radioconstructori de 
receptoare obişnuite. 

în final vom prezenta câteva 
scheme practice cu astfel de etaje 
utilizate în radioreceptoarele de trafic 
pentru radioamatori, radioamatorul 
având posibilitatea să opteze pentru 
una sau alta din scheme în funcţie de 
experienţa şi baza materială de care 
dispune. 



Deşi în aer oscilatorul era 
foarte stabil, dacă se introducea în 
cutie, frecvenţă lui se modifica enorm, 
încetul cu încetul, chiar de la început, 
fără a se stabiliza. 

Prin apropierea bobinei de 
peretele metalic al cutiei era normal ca 
frecvenţa de lucru a oscilatorului să se 
modifice, datorită unui efect capacitiv, 
dar nu să devieze într-una. Iniţial, am 
presupus că este vorba de un efect 
termic. Spre a verifica dacă aceasta era 
cauza, am scos şasiul oscilatorului din 
cutie, reintroducându-l ulterior încetul 
cu încetul, din centimetru în centimetru. 
Până când bobina nu ajungea în 
vecinătatea peretelui cutiei, frecvenţa 
oscilatorului era foarte stabilă, dar după 
ce se introducea mai mult, deşi 
ansamblul era suficient de aerisit, 
apărea devierea continuă de frecvenţă. 
Se părea că nu efectul termic era 
cauza, ci simpla apropiere a bobinei de 
peretele metalic al cutiei. 

Dar din ce cauză? în această 
situaţie, spre a lămuri lucrurile, am scos 
complet şasiul afară şi am început să 
apropii de bobină, progresiv, o bucată 
de tablă din aluminu, fără vopsea pe 
ea. De la o anumită distanţă s-a 
manifestat efectul capacitiv, dar 
frecvenţa oscilatorului rămânea apoi 
stabilă. Ulterior am apropiat de bobină 


o altă bucată de tablă, dar vopsită cu 
aceeaşi vopsea de pe cutie. La o 
distanţă egală cu cea anterioară a tablei 
nevopsite, tabla vopsită a produs 
acelaşi efect capacitiv dar, spre 
surprinderea mea. frecvenţă 
oscilatorului nu mai era stabilă. Am 
îndepărtat tabla vopsită din aproape 
aproape până când nu s-a mai resimt 
decât efectul capacitiv. distarts 
respectivă fiind de circa 5 cm. Corc uzia 
era simplă: prezenţa vopselei ce pe 
tablă producea devierea de frecvenţă. 
Părea paradoxal, dar atunci ar 
demontat bobina din locul ei iniţial si an 
aşezat-o apoi în alt loc, astfel încât între 
ea şi oricare din pereţii cutiei să fie o 
distanţă minimă de 5cm, după care ar 
introdus complet şasiul în cutie. De data 
aceasta frecvenţa oscilatorului a rămas 
perfect stabilă. Era, oare, o “minune" 7 
Nu, nicidecum, şi mi-am explicat acest 
fenomen în modul următor vopselei e 
negre se realizează folosind negru de 
fum, care are o anumită conductivitate 
electrică. Vopselele albe folosesc ca 
pigment oxidul de zinc, sau dioxidul de 
titan, care se găseşte în natură sub 
forma mineralului numit rutil. 

Vopselele cu dioxid de titan 
sunt cele mai albe, ca hârtia, şi 
pigmentul nu-şi modifică culoarea în 
timp, ca în cazul oxidului de zinc, care 


se îngălbeneşte cu vremea. Dioxidul de 
titan are o constantă dielectrică enormă, 
el fiind folosit din această cauză la 
fabricarea condensatoarelor ceramice 
de mici dimensiuni şi foarte mari 
capacităţi, însă constanta dielectrică a 
iui variază mult funcţie de temperatură, 
crescând odată cu ea. 

în căzu' în speţă, pelicula de 
.ccses gr sub efectul câmpului de 
radiofrecvenţă generat de bobină, 
cccac se ‘roâlzea într-o anumită 
măsură, dilatându-se. Datorită 
:'ece _ :e -egrului de fum din vopsea, 
care a r e o anumită conductivitate 
electrică, acesta constituia un electrod 
al condensatorului format din el şi 
ceratele metalic al cutiei, având ca 
cieiectric uleiul vopselei şi dioxidul de 
: tan din ea. Se realiza astfel un 
condensator sui-generis care îşi varia 
progresiv capacitatea “acţionând” astfel 
asupra frecvenţei oscilatorului. 

Spre a verifica ipoteza, trebuia 
stabilit dacă vopseaua albă conţinea, 
sau nu, dioxid de titan. Analiza chimică 
pe care am făcut-o ulterior a constatat 
prezenţa dioxidului de titan atât în 
vopseaua albă, cât şi în aceea gri. 

lată deci, cum se pot explica 
unele “mistere", cu adevărat 
imprevizibile. 

în concluzie, atenţie la vopsele! 


8 TEHNIUM • Nr. 4/1999 























CQ-YO 


a 


1. Circuite de intrare 

Pentru recepţionarea 
semnalului dorit, circuitul de RF din 
radioreceptor trebuie să îndeplinescă 
următoa'eie funcţiuni de bază: 

- colectarea energiei undelor 
electromagnetice existente în punctul 
de recepţie; 

- selectarea energiei semnalului util 
printr-o atenuare diferită faţă de 
celelalte semnale; 

- amplificarea acestei energii în 
scopul folosirii mai departe în 
radioreceptor. 


Cd 


Cser 


'—11— 


rCt ^ 



Figurai .3 



Figurai, 



Antena se comportă faţă de 
ansamblul de radiorecepţie ca o sursă 
de semnal cu impedanţa internă Za şi 
tensiunea electromotoare: 

Ea=h ef E (1.1) unde: 

E este intensitatea câmpului electric 
în punctul în care este montată antena; 
h ef - înălţimea efectivă a antenei. 

Deoarece înălţimea antenelor 
folosite este mult mai mică decât X/4, 
înălţimea efectivă este jumătate din 
înălţimea reală a antenei. în domeniul 
undelor decimetrice (unde scurte) se 
consideră înălţimea efectivă 0,65+0,7 
din lungimea antenei. Pentru 
efectuarea calculelor se caută un 
circuit echivalent antenei care să aibă 
o variaţie a impedanţei în funcţie de 
frecvenţă similară cu antena în T sau 
T considerată. Lungimea de undă 
corespunzătoare frecvenţei proprii de 
rezonanţă a antenei se determină în 
funcţie de lungimea I a antenei prin 
relaţia: X 0a =v*l (1.2). 

Rezultă că lungimea de undă 
maximă a antenei în funcţie de 
lungimea de undă minimă de 
recepţionat (X min ) este: 

I* (1.7/V) X min (1.3) unde: 
v-este coeficientul de undă şi are 
■alorile: 

.=4.2 pentru antena verticală; 
.=4,6+6 pentru antena T; 

•=~+9 pentru antene cu mai multe 
:: -: _ rtoare orizontale sau cu un 
x 'oxxor orizontal de lungime mare, 
x egama de unde lungi şi care 
a. : ^-ecvenţă proprie de rezonanţă 
~a - zi Dacă este îndeplinită 


condiţia (1.3), condiţie critică în special 
în gama undelor scurte, se poate 
considera numai echivalenţa serie a 
impedanţei antenei (figura 1.1). 
Parametrii tipici ai unei antene de 
înălţime efectivă 4m sunt: Ra=25Q; 
La=20pH; Ca=125pF; Cd=400pF; 
Rd=320£2. 

De obicei, condiţia (1.3) fiind 
îndeplinită, interesează numai circuitul 
echivalent serie, parametrii echivalenţi 
antenelor uzuale fiind: Ra=20+500£2, 
Ca=50+300pF. Relaţiile specifice 
fiecărui tip de antenă ce se utilizează 


Cser 


:cv 


Figurai .5 

în radioreceptoare sunt date în diferite 
cărţi de specialitate. 

Circuitul de intrare al unui 
radioreceptor este elementul de 
legătură între antenă şi electrodul de 
comandă al primului tub electronic sau 
tranzistor din radioreceptor, având rolul 
de a selecta semnalul util din 
multitudinea de semnale culese de 
antenă. El este realizat din circuite cu 
frecvenţa de acord variabilă prin 
modificarea capacităţii (figura 1.2a) 
sau inductanţei (figura 1.2b). Pentru 
o. funcţionare corectă a circuitului de 
intrare se impun anumite condiţii 
indicilor săi calitativi, expuse în cele ce 
urmează: 

1. Raportul dintre tensiunea de la 
ieşirea şi intrarea sa, denumit câştig, 
trebuie să fie cât mai constant în gama 
recepţionată, pentru ca încărcarea 
lanţului de amplificare pentru diversele 
statii recepţionate să nu difere prea 

’Cd 


aliniere sau abaterilor de frecvenţă. 
Aceasta impune utilizarea unor circuite 
cu factor de calitate scăzut, condiţie 
contradictorie valorii cât mai mari 
necesare unei atenuări ridicate a 
semnalelor perturbatoare. 

3. Frecvenţa de acord trebuie să fie 
stabilă. Aceasta este determinată atât 
de stabilitatea cu temperatura a 
pieselor, cât şi de dezacordul introdus 
de antenă care, după cum s-a văzut 
mai înainte, poate introduce elemente 
reactive într-o gamă foarte largă. 

4. Eroarea de aliniere, datorată 
dificultăţilor tehnologice de realizare a 
unor condensatoare variabile, trebuie 
să permită ca în receptoarele tip 
superheterodină să se realizeze 
permanent o diferenţă aproximativ 
constantă între frecvenţa oscilatorului 
local (OL) şi frecvenţa de acord a 
circuitului de intrare. Circuitele de 
intrare utilizate de radioreceptoare 
selectează diversele canale ce 
transmit informaţia, prin frecvenţa lor 
purtătoare. Ca atare, aceste circuite 
trebuie să-şi varieze frecvenţa proprie 
de rezonanţă între limitele cuprinse 
într-o anumită gamă fs min -fs max . 
Această variaţie a frecvenţei proprii de 
rezonanţă se poate face atât prin 
mărirea capacităţii de acord (circuit cu 
capacitate variabilă) cât şi prin 
modificarea valorii inductanţei de acord 
(circuit cu inductanţă variabilă). Mai 
des întâlnite sunt circuitele de intrare 
cu acord capacitiv, care au schema 
generală prezentată în figura 1.3. 

Condensatorul Cd poate să nu 
existe sau, dacă este utilizat, atunci el 
are o valoare cunoscută, determinată 
de alte considerente decât cele de 
acoperire a gamei impuse, urmând a 
se vedea pe parcursul materialului 
prezentat. 

Cd 



;cv 


Figurai .6 


mult. De asemenea, câştigul trebuie să 
fie cât mai mare, pentru a se asigura 
un raport semnal/zgomot ridicat. 

2. Banda de trecere trebuie să fie 
suficient de mare pentru a nu se 
introduce nici distorsiuni liniare ale 
semnalului modulator datorate 
atenuării benzilor laterale, nici 
distorsiuni neliniare datorate erorilor de 


H 

ZCp ? 


Hh 

*Cv = 

Figura 1.7 


Figurai' 

,8 


:Cf 


Calculul elementelor acestui 
circuit se poate face cu o bună 
aproximaţie impunând asigurarea 
recepţionării limitelor de gamă. Notând 
prin k=fs max /fs min (1.4) factorul de 
acoperire al gamei, rezultă prin 
aplicarea relaţiei lui Thomson pentru 
frecvenţele limită ale benzii, şi neglijând 
valoarea lui G: 


TEHMUM • Nr. 4/1999 


9 




































a 


CQ-YO 


c,= 


{ c « + C »U + c O + ]JZj ( Cy ™ ( Cd + W)) 


k~Cy (Cj+Cy \~(Cd+Cy ~Cy ] 

r rmn \ 11 rmx / \ max mm / 


L = 


C, +C V 


2 

+ C, 


(1.5) 


Crf Cv + C, 

( * r mai ‘ 


-(1.6) 


*’ 2 fL c A c ^ +c ') " * c .) 

Relaţiile (1.5) şi (1.6) se simplifică când lipseşte 
condensatorul Cd, obţinând: 


L = 


C,= 

1 


CV -k*Cy 

_jj 

k 2 -1 


-(1.7) 

1 


4 *Vi,( c K.+ c ,) 4*Vi(Cv_+C,j 


(18) 


în toate aceste expresii s-a notat prin Cy^, 
respectiv C vmin valoarea maximă şi minimă a 
condensatorului variabil utilizat. Relaţii similare se pot 
obţine şi pentru un circuit cu acord inductiv (figura 1.2b) 
rezultând: 

L v 

(1.9) 


C = 


4 = 

î 


-k 2 L v 

iX __ 

Jt 2 -1 


1 


47T 2 /v 2 [l v +L s ) 4 n 2 f 2 [l q + 4 ) 

* , 'max\ *min s ) J s mn \ u max s j 


( 1 . 10 ) 


Comparând relaţia (1.9) cu relaţia (1.7) şi relaţia (1.10) cu 
(1.8), se observă că se pot obţine unele din celelalte făcând 
următoarele echivalări. C vma x ^4max> Cvmin ^4min, C ţ >L S . 
Acestă observaţie este importantă, fiindcă permite să se 
efectueze calculul mai departe pentru circuitul cu acord 
inductiv. Calculul arătat mai sus este aproximativ, deoarece 
elementele circuitului de intrare s-au obţinut astfel încât 
să acopere numai gama impusă. Eroarea de aliniere fiind 
pozitivă la limita inferioară a gamei, rezultă că se vor putea 
recepţiona doar semnalele superioare valorii: 

fmin.rec — fsmin.impus + ^l(f-fmin) (7.11) 

De asemenea, după cum s-a arătat în acest calcul, 
nu s-a ţinut seama de capacitatea parazită paralelă cu 
bobina de acord Ct din figura 1.3. Pentru a evita aceste 
erori de calcul s-a elaborat o metodă de proiectare a 
circuitului de intrare cu acord capacitiv bazată pe 
impunerea condiţiei de acoperire a gamei dorite de către 
circuitul oscilator, adică: 

fhmax - Vmax^li (1 -12) 

fhmin = fsmin + fi (1.13) 

Elementele circuitului de intrare se determină din 
valoarea frecvenţelor de acord exact (f 1t f 2 , f 3 ). Metoda 
propusă impune însă un calcul prealabil al circuitului 
oscilator. Pentru aceasta se consideră circuitul de bază 
pentru proiectarea OL din figura 1.4. 


II 


? s 

£ 


Soc RF 


Tensiune 

ds Ea 
comanda 



:Ck 


Figurai .10 


-o - 


Figura 1.11 


Frecvenţa proprie de rezonanţă a circuitului 
oscilator rezultă: i 

An = - j- . (1-14) 

2*j 44 


c + c + c 

^sn — W/i “ 


unde: C vn este capacitatea condensatorului variabil 



Valoa-ea necesară a lui se determină din condiţia 
acoperirii gamei dorite, adică: 

C_ = 


— bm >? —xAC v (1.15) 
1-c b -c ■ «“ 

^rmn l min 


în această exces e (1.15) s-au utilizat valorile limită ale 

expresiilor. ( t V 

^ (1.16) 


b. = 


c. =- 


u 

C„ 


c,„ + c„ 


+ c„ 


-(1.17) 


4^ . ~ p 

AC M .=C„-C V _(U8) 

De asemenea, din relaţia (1.17) se poate obţine şi 


egalitatea: q _. 


AC. -C v (1.19) 


1 ~ Ca - 

Retaţia între poziţia condensatorului variabil şi 
frecvenţă este dependentă de valoarea elementelor 
parazite, şi anume: _ c ™ (ţ OQ) 


fi n + C, 

K-b, 


P,= 


1 ~b, 

- cor:'js r s In '•j mărul viitor- 


( 1 . 21 ) 


• Vânzâ' ce co-conente electronice, accesorii 
audio-x cec. electrotehnică, automatizări; 

• Documentaţie, cataloage, cărţi, reviste, CD-ROM 
dindomer l electronicii; 

• Ofer—, spate în consignaţie pentru produse 
electron ce. electrotehnice, calculatoare; 

• Accesorii pentru telefoane mobile GSM. 

= PRETURI MICI (“STUDENTESTI”) = 

i ' » > 7 


S.C. STAR 5 s.r.l 

B-dul luliu Maniu, nr.2, Bucureşti 

(Vis - a - vis de Facultatea de Electronică) 

Statia de metrou “Politehnica” 

Tel.’oi 8.60.26.25 



10 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 



































































LABORATOR 



CUPLOARE OPTICE - DESCRIERE-ÎNTRETINERE-DEPANARE 


fîz. Gneorghe Băluţă 


:.: ontice sunt folosite 

£ răz ' — _ :e ansambluri electronice 
~ e ecromecanice. De aceea, 
:: *; utilă o trecere în revistă a 
: ■ ■: :a eio' variante constructive şi a 
~-e::ce or de întreţinere şi identificare 
a selectelor acestor dispozitive. 

O definiţie simplă pentru 
s-ciorul optic este “ansamblul compus 
cntr-o sursă şi un detector de lumină, 
oiasate astfel încât să fie posibilă 
-.mnsmiterea semnalului luminos între 
cele două componente”. Facem 
menţiunea că adesea este folosită 
-adiaţia infraroşie din domeniul spectral 
foarte apropiat de cel vizibil, deci 
noţiunea “lumină" are aici o accepţiune 
mai largă. 



Construcţii tipice 

Scopurile uzuale pentru care se 
utilizează cuploarele optice sunt: 

a) sesizarea fără contact mecanic a 
obiectelor în mişcare; 

b) izolarea electrică (galvanică) între 
c ; ”cuitul de comandă şi circuitul 
comandat; 

c) transmiterea datelor la distanţă. 

în cele ce urmează vom 
detalia aceste cazuri şi vom prezenta 
construcţia uzuală a cuploarelor optice 
folosite în diverse situaţii. 

= ' Sesizarea atingerii unor poziţii 
res-sn :s de către un obiect aflat în 
iscare. 


- capul cursei la obiectele aflate în 
mişcare (uşi, poduri rulante, carul 
imprimantelor etc.); 

- coloana de lichid a unui 
manometru sau indicator de nivel; 

- zonele transparente de la 
capetele benzii din unele casete audio 
sau video; 

- măsurarea turaţiei unor piese; 

- numărarea unor obiecte aflate în 
mişcare. 

Cuploarele pot fi construite din 
componente separate (figura 1) sau 
asamblate mecanic într-o singură 
piesă (figura 2). Obiectul opac ce 
trebuie sesizat se interpune în calea 
fasciculului luminos emis de sursă şi, 
în consecinţă, fotodetectorul “simte” 
micşorarea iluminării. Este întâlnită şi 
varianta de cuplor optic cu reflexie 
(figura 3), unde prezenţa obiectului 
este detectată datorită reflexiei luminii 
pe suprafaţa sa. 

a.2) Traductoare de deplasare liniară 
(mişcare de translaţie) 

Exemple: 

- mişcarea mesei la maşinile- 
unelte cu comandă numerică; 

- deplasarea carului mobil la 
imprimante sau înregistratoare grafice. 

Construcţia cuploarelor de 
acest tip este sch ţaţă în figura 4. Se 
observă folosi'ea unor măşti optice 
(suprafeţe care au zone alternativ 
transparente si opace). Ele sunt 
solidare cu p:esa în mişcare şi 
respectiv cu partea fxă a maşinii. Prin 
deplasarea relativă cu jumătate de pas 
a celor două suprafeţe, fasciculului de 
lumină i se blochează sau se permite 
trecerea. Un numărător contorizează 
numărul de impulsuri primite de la 
fotodetector si me~orează astfel 


a.3) Traductoare de deplasare 
unghiulară (mişcare de rotaţie) 
Exemple; 

- controlul reglajului distanţei, 
diafragmei şi distanţei focale la 
obiectivele camerelor video sau 
fotografice cu un grad ridicat de 
automatizare; 

- controlul vitezei de rotaţie a 
paletelor rotorului la unele debitmetre 
pentru lichide; 

- controlul mişcării bilei de la 
mouse-ul calculatoarelor personale. 

Cuploarele de acest tip sunt 
asemănătoare celui precedent, cu 
excepţia măştilor care sunt circulare, 
cu sectoare alternativ opace şi 
transparente (figura 5). 

Cazul mouse-ului este ilustrat 
în figura 6. Rotaţia bilei de cauciuc, 
provocată de deplasarea sa pe masa 
de lucru, este descompusă mecanic 
după două direcţii perpendiculare şi 
determină învârtirea a două roţi opace 
cu caneluri. Fiecare canelură întrerupe 
fasciculul unui cuplor optic ce transmite 
calculatorului mărimea deplasării bilei 
pe direcţia considerată. în practică se 
montează câte două cuploare pe 
fiecare roată iar defazajul dintre 
semnalele generate de ele furnizează 
în plus informaţia privind sensul de 
rotaţie. 

a.4) Citirea codurilor de bare 

Pentru automatizarea 
operaţiei de gestionare a produselor se 
foloseşte marcarea pe acestea a unui 
cod numeric. El este scris printr-o 
succesiune de linii albe şi negre 
paralele care au valori distincte pentru 
grosime. Citirea optică a codului se 
face cu ajutorul unui “creion” care este 

















































LABORATOR 


MASCA OPTICA SOLIDARA 
CU OBIECTUL IN TRANSLATE 




“plimbat” de operator perpendicular pe 
direcţia barelor. "Creionul” conţine o 
sursă de lumină şi un detector (după 
schema din figura 3). Atât sursa cât şi 
detectorul sunt prevăzute cu câte o 
microlentilă care focalizează pe o 
aceeaşi zonă, de circa 0,3mm. 
Fasciculul fin de lumină este reflectat 
de liniile albe sau absorbit de culoarea 
neagră cu care sunt tipărite barele, 
apoi ajunge la fotodetector. 

a.5) Detectoare fotoelectrice pentru 
particule opace aflate în medii 
transparente gazoase sau lichide 
Exemple: 

- detectoare de fum (incendiu); 

- detectoare de impurităţi în lichide 
transparente. 

Cuploarele sunt construite 
asemănător schiţei din figura 1 , unde 
rolul obiectului opac este jucat de 
particulele aflate în spaţiul dintre sursă 
şi detectorul de lumină. Aria de detecţie 
este relativ largă (circa Icm 2 ). Este 
importantă mărimea absolută a 
semnalului generat de fotodetector. 
Pentru eliminarea erorilor pe care le 
introduc variaţiile temperaturii, tensiunii 
de alimentare şi îmbătrânirea pieselor 
se folosesc două detectoare montate 
în punte, dintre care numai unul 
“citeşte” transparenţa mediului. 

b) Comanda unor circuite izolate 
electric faţă de circuitul de comandă 
Exemple: 

- transmisia semnalelor digitale 
sau analogice către unul sau mai multe 
circuite, izolate electric faţă de sursa 
de semnal, precum şi între ele; 

- comutarea unor consumatori la 
reţeaua de 380V/220V cu ajutorul unui 
montaj izolat galvanic faţă de reţea; 


DETECTOR 


MASCA FIXA 

Figura 4 

- reglarea unei tensiuni de ordinul 
kilovolţilor fără contact electric cu 
circuitul comandat. 

Cuploarele de acest tip se 
disting prin izolarea electrică deosebită 
a sursei faţă de detector ((distanţa 
mare, materiale cu proprietăţ 
dielectrice bune). Ele sunt realizate 
după schema din figura 1 , însă fără 
intervenţia unui obiect în fascicul. 
Capsula este etanşă şi poate avea 
aspectul din figura 7. Pentru tensiuni 
înalte se folosesc construcţii speciale, 
de regulă cu fotorezistenţe. 

c) Transmisia datelor la distanţă 
Exemple: 

- telecomenzi optice; 

- comunicaţii spaţiale; 

- comunicaţii prin fibre optice (TV 
telefonie, reţele de calculatoare). 

MASCA OPTICA SOLDARA 
CU OBIECTUL IN ROTATE 



Sursa 

Detectorul 

Tipul aplicaţiei 

LED 

Fotodiodă, fototranzistor 

a.1, a.2, a.3, a.4 

LED 

Fotodiodă, celulă fotovoltaică 

a.5 

LED, bec 

Fotodiodă, fotorezistenţă 

b 

LED.diodăiaser. laşer 

Fgţpdiodg, fQtodiQdâ pin 

o 


de circa 7m. 

După un principiu asemănător 
se realizează transmisii optice pe 
distanţe mari în atmosferă, sau foarte 
mari în spaţiul cosmic, folosind lasere 
(nu numai cu semiconductoare) şi 
sisteme optice de tip telescop. 

Prin extensie am introdus în 
categoria cuploarelor optice şi 
comunicaţiile prin fibre optice, deşi ele 
alcătuiesc astăzi un domeniu distinct 
al tehnicii. La un capăt al fibrei optice 
se cuplează o sursă de lumină (diodă 
laser sau LED), iar la celălalt capăt un 
fotodetector. Ambele dispozitive 
trebuie să fie capabile să lucreze la 
frecvente mari (sute de MHz). Lumina 
este 'condusă' de fibra optică spre 
detectc- cu pierderi acceptabile, astfel 
că se oot transmite informaţii numerice 
oe c stanţe considerabile (zeci de 
Idomefri fără utilizarea repetoarelor). 
S-a cez. oftat un întreg sortiment de 
cat u" coc ce. conectoare, emiţătoare/ 
r ecer.c 2 'e de lumină, multiplexoare şi 
repetoare. Avantajele constau în 
e! m " 2 'ea nterferenţelor electro- 
magnec ce s a efectelor liniilor electrice 
ung -oecanţa mare). 

In tabel este indicat tipul 
surselor s detectoarelor folosite 
frec. er'ic /ersele cazuri pe care le- 
am orezeotat mai sus. 


, \ V.ASCA FIXA 
) ~ 


SURSA 


Este vorba de folosirea lumini 
ca "vehicul’’ purtător de informaţie a 
distanţe mari, utilizând ca med iu 
transmiţător atmosferă, o fibră optică, 
sau chiar spaţiul cosmic. 

Telecomenzile în mfraroşu 
sunt realizate cu LED (sau grup de 
LED-uri) ca sursă de lumină si o 
fotodiodă în calitate de detector. Fără 
lentile suplimentare, doar cu un f !tru 
care “taie” domeniul spectral vizio;! la 
detector, se obţin transmisii pe distanţe 
Tabel 




DETECTOR 


F gura 5 


Surse şi fotodetectoare 
Becurile cu incandescenţă 

emit lumină, preponderent în zona 
mfraroşu apropiat şi roşu din spectrul 
vizibil, datorită încălzirii la circa 2000°C 
a filamentului de wolfram aflat în vid 
sau gaz inert. Sunt ieftine, există 
variante miniaturizate până la diametrul 
de 2mm cu alimentare 1,5V/10mA, dar 
sunt sensibile la şocuri mecanice şi nu 
prea fiabile. 

LED-urile produc lumina ca 
urmare a recombinării radiante a 
purtătorilor de sarcină într-o joncţiune 
semiconductoare. Lungimea de undă 
(culoarea) luminii emise este în funcţie 
de materialul din care este construită 
(uzual GaAs pentru infraroşu şi GaAsP 


12 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 























LABORATOR 



DETECTOR 2 


ROIA 


ROATA CU CANELURI 

=G> 

SURSA 1 


pentoi vizibil). Interesante sunt LED- 
_rile cu emisie în zona 850mm, 
deoarece permit cuplajul optic optim cu 
fotodetectoarele cu Si. Timpul de 
răspuns este mic (uzual 5 ns). Sunt 
ieftine, există variante miniaturizate de 
2mm şi necesită circa 2V/10mA. 
Curentul prin LED trebuie limitat prin 
elemente de circuit exterioare. 

Diodele laser sunt dispozitive 
semiconductoare la care structura este 
confecţionată ca o cavitate rezonantă 
şi apare amplificarea luminii prin emisie 
stimulată (efectul LASER). Alimentate 
în pulsuri de curent intense (până la 
zeci de amperi) dar cu durată foarte 
mică (ns), diodele laser sunt surse 
eficiente, dar greu accesibile din cauza 
preţului ridicat. 

Celulele fotovoltaice sunt 
dispozitive fotosensibile cu joncţiune 
de arie relativ mare (până la cm 2 ), care 
generează tensiune şi curent datorită 
separării în câmpul intern a purtătorilor 
produşi sub acţiunea luminii. 
Tensiunea generată este de ordinul 
fracţiunilor de volt, iar curentul-liniar 
dependent de iluminare- de la 
microamperi până la mA la arii mari. 

Fotodiodele sunt diode cu 
joncţiune semiconductoare cu arie de 
ordinul mm 2 , la care lumina produce 
creşterea curentului invers. Tensiunea 
inversă suportată este de zeci de volţi. 
Timpul de răspuns este de ordinul 
microsecundei. 

Fotodiodele pin sunt diode 
cu un strat de semiconductor intrinsec 
între zona p şi n, la care purtătorii 
fotogeneraţi sunt acceleraţi în câmpul 
electric intens din zona intrinsecă. 
Datorită acestui fapt timpul de răspuns 
este mic (Ins). 

Fototranzistoarele sunt 
asemănătoare constructiv cu 
tranzistoarele bipolare obişnuite, dar 
au o suprafaţă mai mare a joncţiunii. 

TEHNIUM • Nr. 4/1999 


Terminalul “bază” adesea nu este 
accesibil. Sensibilitatea la lumină este 
mare, datorită amplificării în curent 
specifică tranzistoarelor. Saturaţia 
curentului de colector apare rapid 
odată cu creşterea iluminării, iar 
dependenţa de temperatură a 
parametrilor este importantă. Timpul de 
răspuns este mare (1-1 Oms). 



confecţionate din materiale 
semiconductoare amorfe (CdS, CdSe 
etc.) depuse în strat subţire. Tensiunea 
suportată de dispozitiv este uzual de 
ordinul sutelor de volţi. Timpul de 
răspuns este mare (zeci, sute de ms). 

întreţinere 

Cuploarele optice la care 
există acces la traseul optic necesită 
curăţirea şi verificarea periodică a 
ferestrelor, lentilelor şi măştilor optice 
prin care trece lumina. în timp, pe 
acestea se acumulează depunen de 
particule fine solide (praf. fum, 
suspensii), se condensează vapori ai 
unor lichide (ulei, cerneală) ori are loc 
murdărirea accidentală de către 
insecte. 

Curăţirea se poate face uscat 
sau umed. 

Prima metodă constă în 
ştergerea cu o pensulă degresată a 
particulelor depuse pe ferestrele, 
lentilele şi măştile optice ale cuptorului. 

Curăţirea umedă implică 
ştergerea componentelor mai sus 
menţionate cu o pensulă sau pânză 
uşor umezită într-un solvent lichid. Este 
preferabil alcoolul izopropilic, care 
dizolvă grăsimile şi nu lasă urme (pete) 
după evaporare. Se mai pot folosi 
lichidele comercializate pentru 


curăţirea geamurilor (uneori spray), 
alcoolul etilic, sau chiar şamponul. Se 
interzic benzenul, acetona şi produsele 
petroliere, care dizolvă materialele 
plastice şi vopselele şi pot afecta 
suprafeţele componentelor optice. în 
toate cazurile este bine să se testeze 
cu prudenţă solventul folosit şi să se 
utilizeze o cantitate minimă. 

O atenţie deosebită trebuie 
acordată curăţirii măştilor optice (de 
tipul reprezentat în figurile 4 şi 5). 
Dacă sunt realizate prin metode 
fotografice, din gelatină pe un suport 
transparent, aceasta devine foarte 
sensibilă la deteriorări mecanice când 
este îmbibată cu un lichid. Dacă 
măştile sunt obţinute prin evaporarea 
unui strat subţire de metal pe suport 
transparent, stratul poate fi deteriorat 
prin frecare umedă. Se preferă 
curăţirea uşoară cu o pensulă uscată. 

Depanare 

O precauţie deosebit de utilă 
este măsurarea şi notarea semnalelor 
la intrarea şi ieşirea cuplorului optic (pe 
sursă şi fotodetector) atunci când 
instalaţia este în stare de funcţionare. 
Măsurătorile se fac în anumite situaţii 
tipice (de exemplu cu fasciculul liber 
şi obturat). Cel mai uşor se măsoară 
tensiunile (figura 8) cu un voltmetru 
sau cu osciloscopul (mai imprecis, dar 
cu posibilitatea de vizualizare a 
evoluţiei în timp). Mai relevantă este 
măsurarea curentului pe detector 
(figura 9), deoarece el are de regulă o 
variaţie mai pronunţată în funcţie de 
iluminare. 

Repetarea măsurătorilor în 
cazul unui presupus defect, în aceleaşi 
condiţii şi dacă este posibil cu aceleaşi 
instrumente, oferă informaţii privind 
starea cuplorului şi ajută la luarea 
deciziei de curăţire, aliniere sau 
înlocuire. Dacă rezultatele 
măsurătorilor nu sunt asemănătoare 
cu cele iniţiale, se trece la localizarea 
defectului în sursă, traseul optic sau 






























LABORATOR 


- urmare din pagina 3 - 

O ultimă aplicaţie pe care o 
prezentăm cu aceste tipuri de circuite 
integrate este cea din figura 6 care 
reprezintă o Configuraţie în punte. 
Pentru această aplicaţie valoarea 
rezistenţei de sarcină nu trebuie să fie 
mai mică de 8Q. Avantajele unui astfel 
de montaj în punte constau în 
obţinerea de performanţe ridicate chiar 
la o valoare mai redusă a nivelului 
tensiunii de alimentare, precum şi 
puterea mare obţinută la ieşire chiar 
dacă sunt folosite sarcini (difuzoare) 
de valori ridicate (rezistenţă de 16£2 
sau mai mare). 

Cu un difuzor de 8£2 la o 
tensiune de alimentare V S =±25V se 
poate obţine un maximum de putere 
de ieşire de 150W, iar cu un difuzor de 
16£2, la V S =±35V puterea maximă 
(Pout) de ieşire ajunge la 170W. 

Răspunsul în frecvenţă al 
acestui amplificator în punte realizat cu 
două circuite TDA7294, este prezentat 
în figura 7. 

în figurile următoare sunt 
prezentate caracteristicile circuitului cu 
sarcini de 8Q şi V S =±25V (figura 8) şi 
respectiv 160 şi V S =±35V (figura 9). 
Puterea maximă de ieşire care se 
poate atinge este de 150W şi respectiv 
170W. 

Realizarea cablajului pentru 
acest amplificator în punte cu două 
circuite TDA7294 este foarte simplă şi 
nu ridică probleme constructorului 
electronist. Cablajul este dat în figurile 
10a (partea cablată) şi 10b (partea cu 
componente). 

Se poate remarca din schema 
din figura 6 că pentru acest 
amplificator s-a utilizat o singură 
comandă pentru a controla în acelaşi 
timp funcţiile de mute şi de stand-by, 
cum se prezentase în schema din 
figura 4. Pe aceste două terminale 
(pinii 9 şi 10) plaja tensiunilor maximale 
aplicate corespunde tensiunii de 
alimentare de lucru. 

Bibliografie 

-S.G.S. Thomson Microelectronics, 
Data on Disc, martie 1995 (CD-ROM); 

- Electronique Pratique nr.229, 
octombrie 1998. 



Se poate simula o sursă prin 
îndreptarea asupra fotodetectorului a 
fasciculului emis de o lanternă care 
trebuie să conducă ia moaificarea 
semnalului. 

O problemă cu care se 
confruntă adesea depanatonj 1 este 
dezalinierea optică a cuplcare ! or Ea 
se poate produce prin modifcarea 
poziţiei relative a sursei, detectorului 
lentilelor sau măştilor optice foios te 
Controlul vizual al acestor componente 
permite aprecierea posibilităţilo' de 
reglare prevăzute sau nu de căt'-e 
constructor. Trebuie avute în vedere 
totdeauna deplasările laterale iar 
atunci când există lentile, mişcările 
axiale devin şi ele importante. Uneori 
optimizarea funcţionării cuplorului nu 
se obţine pentru poziţia în care 
capsulele componentelor sunt perfect 
aliniate geometric. Cauza o constitu e 



Fizician Gheorghe Băluţă 

• S-a născut în 1949; 

• A urmat Liceul Gheorghe Lazâ r cm 
Bucureşti şi apoi Facultatea ce - z.câ 
a Universităţii din Bucurest. unde 
ulterior a absolvit un an de specializare 
în Fizica corpului solid (dispozitive 
semiconductoare) şi un curs 
postuniversitar de Optică, laseri şi 
spectroscopie; 

• A lucrat în proiectarea de 
prototipuri în industria componentelor 


montarea asimetrică în capsulă a 
structurilor fotoemisive sau 
fotosensibile (din fabricaţie). Se poate 
întâmpla ca simpla rotire a capsulei 
sau detectorului în lăcaşul unde este 
montată să fie suficientă pentru 
modificarea performanţelor. 

Se recomandă insistent 
urmărirea semnalului pe detector în 
t mpul reglajelor de poziţie, deoarece 
în mfraroşu se lucrează “în orb”. 
Se—~ai maxim înseamnă flux luminos 
—a*. m primit de detector, atunci când 
es:e un nat. deci tensiune minimă 
măsurată pe detector. 

'iocL 'ea unei componente 
se face cu tipul identic de piesă sau 
e: _ .a eri urmărind menţinerea 
perfo—antelor iniţiale (tensiune de 
uc'_ ef esenţa de conversie 
::::e act'că, timp de răspuns, 
categorie d matică). 


eiect'ctennice, apoi ca cercetător 
stancfc a "stitutu! de Cercetări pentru 
Cc — torente Electronice, în 
Laporatoru de Optoelectronică; 

• Este coautor la trei cărţi tehnice şi 
cc uâ brevete de invenţii; 

• ■ prezent îşi desfăşoară 
act . tatea în domeniul microscopiei 
e ectro.nice şi a proiectării asistate de 
calculator; 

• Este autor a peste 50 de articole 
si comunicări ştiinţifice publicate în ţară 
si străinătate; 

• A obţinut - în colaborare - premiul 
I pentru Fizică pe 1991 acordat de 
Academia Română; 

• Pasiunea pentru fotografie s-a 
concretizat în absolvirea Şcolii 
populare de artă fotografică, iar din 
1989 este membru al Asociaţiei 
Artiştilor Fotografi din România; 

• Este cunoscut cititorilor revistelor 

“Tehnium”, “Electronica, Electrotehnica 
şi Automatica” şi “Radio” unde a 
publicat, în decursul timpului, circa 120 
de articole tehnice aplicative. _ 

TEHNIUM • Nr. 4/1999 


14 
































LABORATOR 


CONSTRUIŢI-VĂ UN OSCILOSCOP ! (V) 


ing. Şerban Naicu 
ing. Gheorghe Codârlă 


-urmare din numărul trecut- 

Cap. VI ALIMENTATORUL DE 
REŢEA 

y 

Pentru alimentarea cu 
tensiune a tubului catodic şi a 
diverselor etaje funcţionale pe care le- 
am trecut în revistă (în precedentele 
episoade ale acestui articol) sunt 
necesare mai multe valori de tensiuni 
continue şi alternative. Blocul de 
alimentare de la reţea furnizează cea 
mai mare parte a acestor tensiuni. 
Pentru alimentarea tubului catodic, pe 



lângă tensiunile de +28V şi +200V şi 
6,3V c.a., furnizate de acest bloc, se 
mai utilizează suplimentar un etaj 
funcţional denumit ALIMENTATOR 
TUB CATODIC care fabrică celelalte 
tensiuni necesare polarizării grilelor 
tubului catodic (şi care a-fost prezentat 
în numărul, precedent). 

Acest bloc de alimentare de la 
reţea are schema electrică prezentată 
în figura 31 . Acesta conţine în principal 
un transformator de reţea coborâtor de 
tensiune (conţinând 7 înfăşurări 
secundare), cinci punţi redresoare 
(constituite din câte 4 diode distincte 
sau integrate), condensatoare de filtraj 
şi două stabilizatoare simetrice de 
tensiune realizate cu componente 
discrete (tranzistoare, diode, 
rezistoare) şi nu cu circuite integrate 
specializate. 

Blocul de ALIMENTARE 
REŢEA furnizează următoarele 

9 

tensiuni: 

- tensiunea continuă nestabilizată de 
+90V. Aceasta este obţinută prin 
redresarea bialternanţă cu puntea 
redresoare PR1 (formată din patru 
diode 1N4007) a tensiunii alternative 
(de circa 70V) furnizată de o înfăşurare 

TEHNIUM • Nn 4/1999 


secundară (pinii 3-4) a 
transformatorului de reţea Tr. 
Tensiunea continuă de +90V este 
filtrată cu ajutorul condensatorului CI 
(80p.F/150V) şi serveşte la alimentarea 
AMPLIFICATORULUI SEMNALELOR 
DE STINGERE; 

- tensiunea continuă nestabilizată de 
+28V. Aceasta este obţinută prin 
redresarea bialternanţă cu puntea 
redresoare PR2 (de tip 1BDB3A) a 


tensiunii alternative (de circa 25V) 
furnizată de o altă înfăşurare 
secundară (pinii 5-6) a 
transformatorului de reţea Tr. 
Tensiunea continuă de +28V este 
filtrată cu ajutorul condensatorului 
electrolitic C2 (1500p.F) şi serveşte la 
alimentarea etajului ALIMENTARE 
TUB CATODIC; 

- redresorul simetric de ±22V alcătuit 
din înfăşurările secundare 7-8 şi 9-10 



15 










































































LABORATOR 



(care furnizează o tensiune alternativă 
de 17V fiecare), punţile redresoare 
PR3 şi PR4 (de tip BY164) şi 
condensatoarele electrolitice de filtraj 
C6 şi C7 (2200pF/25V fiecare) 
serveşte la alimentarea stabilizatorului 
de±15V; 

-tensiunile continue nestabilizate de 
+200V şi +170V sunt obţinute prin 
redresarea tensiunii alternative 
furnizate de înfăşurarea 11-13 a 
transformatorului de reţea (65V c.a.) 
si filtrarea acesteia cu condensatoarele 
C3, C4 şi C5 (47pF/250V). Aceste 
tensiuni alimentează amplificatoarele 
finale Y şi X şi datorită simetriei 
acestora şi a consumului lor constant 
de curent nu este necesar să fie 
stabilizate, cu condiţia ca tensiunea 
reţelei să se menţină între limite 
normale (-10%...+5%); 

-tensiunea alternativă de 6,3V/0,6A 
necesară alimentării filamentului 
tubului catodic (pinii 1 şi 11 ai CRT - 
Cathode Ray Tube) este furnizată de 
înfăşurarea 14-15 a transformatorului 
de reţea Tr; 

- tensiunea alternativă de 15V 
necesară alimentării a două lămpi 
înseriate de 2x6,3V pentru iluminarea 
ecranului tubului catodic. Gradul de 
iluminare se poate regla cu ajutorul 
potenţiometrului P (iluminare scală) de 
250Q. Tensiunea este furnizată de 
înfăşurarea 16-17 a transformatorului 
de reţea Tr. 

STABILIZATORUL DE 
TENSIUNE DUAL ±15V 

Stabilizatorul de ±15V conţine 
două ramuri simetrice, realizate, în 
principal, cu câte patru tranzistoare. 
Am ales această variantă, cu 
componente discrete, care este cea 
mai accesibilă, dar se pot folosi şi 
stabilizatoare de tensiune integrate (de 
tip 7815 şi 7915), care în prezent sunt 
şi ele extrem de uşor de procurat şi 
având un preţ modic. Evident că dacă 
se preferă această variantă din urmă, 
gabaritul stabilizatorului dual va rezulta 
mai compact, scăzând foarte mult şi 
numărul componentelor pasive 
externe folosite (diode, rezistoare). 

Stabilizatorul dual de ±15V 
este de tip serie cu amplificator de 
eroare. Tranzistoarele serie sunt 
reprezentate de grupurile T3’-T5’ pe 
ramura pozitivă şi T4-T6’ pe ramura 
negativă, în configuraţie Darlington. Cu 
ajutorul semireglabililor SR1 şi SR2 (de 
20kQ fiecare) se reglează precis 


valoarea celor două tensiuni de es re 
(±15V). 

întrucât atât elementele care 
constituie blocul de ALIMENTARE TUB 
CATODIC (prezentat în nr.trecut: cât 
şi cele din blocul de ALIMENTARE 
REŢEA sunt realizate constructiv pe 
aceeaşi placă de steclotextolit (având 


cablajul comun prezentat în figura 32), 
pentru a le diferenţia pe cele din urmă 
le-am notat cu simbolul ‘ (prim). 

Tranzistoarele T3’, T4’ şi TI 
sunt prevăzute cu radiator de răcire. 

După cum se poate observa, 
pe cablajul imprimat al modulului de 
alimentare general se află situate şi 


16 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 



















































































































































TV/N AUTO/N 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 


LABORATOR 


PANOUL FRONTAL AL APARATULUI 


I = Led, semnalează conectarea aparatului la tensiunea de reţea; 2= Poziţie X. conroieaza acera pe orizontala; 

3= Baza de timp; 4= Panta BT, selectează frontul pozitiv sau negativ pe care foce deccrscrec Pazei de timp; 

5= Selectează coeficientul de deviaţie pe verticala; 6= Poziţia Y, controlează pozrc pe e coc. 7= Astigmatlsm (220K); 
8= Iluminare scala (250Q); 9= Focalizare (3M3); 10= Luminozitate (2K); 

II = DC-GND-AC selectează modul de cuplare a semnalului la Intrarea Y; 12= Borna ae r-are periru semnal; 

13= Mufa pentru aplicarea semnalului la amplificatorul pe orizontala; 

14= Sincronizare INT/EXT, legarea sursei semnalului de comanda de sincronizare (ren seu 
15= Reglare nivel de comanda pentru sincronizare. 


Figura 33 


PANOUL FRONTAL 

SCALA GRADA1A 
FILTRU 


FILTRU 


PARASOLAR 


două c ■'tre potenţiometrele de reglaj, 
ai căror buton de comandă se află pe 
canou £ rc-tal al osciloscopului. Este 
.orba despre potenţiometrul de 
uminozitate (2kQ) şi cel de focalizare 
(3,3M£2). De la butonul de pe panoul 
frontal la cursorul potenţiometrelor, 
mişcarea de rotaţie se transmite prin 
ntermediul a două tije (lungi de circa 
230mm) situate aproape de fundul 
cutiei osciloscopului (sub tubul 
catodic), pe cablajul modulului comun 
de alimentare. 

Pe panoul din spate al cutiei 
osciloscopului se află situate ambele 
transformatoare, atât cel de reţea 
(având o formă toroidală) cât şi cel de 
înaltă tensiune (-2000V), destinat 
polarizării grilelor tubului catodic. 

Placa conţinând acest modul 
de alimentare general (cu ambele 
alimentatoare cu tensiune) este fixată 
de panoul din spate al aparatului, 


crniM thb rw™-' paralel cu acesta, prin intermediu! a 4 
ODIC distanţiere de 60mm fiecare. Cablajul 
prezintă o perforaţie pentru a permite 
trecerea prin el a gâtului tubului 
catodic, având diametrul de 60r— 

Pe panoul din spate al 
osciloscopului se află mufa de 
alimentare cu tensiune de reţea (220V 
c.a.) şi soclul siguranţei de protecţie 
(3A) conectată în serie cu primarul 
transformatorului de reţea. 


Figura 34 


DESCRIEREA PANOULUI 
FRONTAL 

Aspectul panoului frontal al 
osciloscopului este prezentat în figura 
33. Pentru a semnala prezenţa 
tensiunii de reţea, în momentul 
conectării acesteia prin intermediul 
întrerupătorului P/O (pomit/oprit) a fost 
prevăzut un LED cu culoare roşie 
(înseriat cu o rezistenţă de limitare a 
curentului) care se aprinde. Atât 


" jŢTTTj3\ 

-U X -I__ 

-IH + f-M-f 

‘nTrnT 

vmuLL 


OSCILOSCOP 10MHz 


NIVEL 


GND 


TIMP/Dlv 


vourav 
















































































































LABORATOR 


întrerupătorul cât şi LED-ul sunt situate 
pe panoul frontal al aparatului, în 
poziţia dreapta sus. 

Ceilalţi doi potenţiometri care 
nu se află pe modulul de alimentare, 
este vorba despre cel de Astigmatism 
(220kQ) şi cel de Iluminare scală 
(250Q) sunt plasaţi chiar pe spatele 
panoului frontal. 


direct (galvanic), în cazul G (masă) 
cuplajul dintre mufa BNC şi amplificator 
se întrerupe, iar în cazul AC (curent 
alternativ) cuplajul între mufa BNC şi 
intrarea amplificatorului se face prin 
intermediul unui condensator de 
blocare a componentei continue. 

Pe panoul frontal se află 
situate două comutatoare rotative, cu 



în afara butoanelor celor 4 
potenţiometri prezentaţi, pe panoul 
frontal al aparatului se mai află o mufă 
de tip BNC, notată cu Y, care reprezintă 
borna de intrare pentru semnal. De 
asemenea, se găsesc trei mufe (pentru 
banană) notate cu CALL, G şi EXT.X. 
Mufa notată CALL este neutilizată în 
acest aparat, ea fiind prevăzută pentru 
eventuale perfecţionări viitoare ale 
acestuia. Este posibilă, şi foarte simplu 
de realizat practic, adăugarea unui mic 
montaj suplimentar constând dintr-un 
circuit astabil pe frecvenţa de 1kHz, 
conectat la această mufă şi care să 
servească pentru operaţiunile de 
corectare a etalonării pe verticală şi a 
bazei de timp a osciloscopului. 

Mufa G (GROUND) este 
legată la masa aparatului, iar EXT.X 
reprezintă mufa pentru aplicarea unor 
semnale externe la amplificatorul pe 
orizontală al osciloscopului, utilizată 
atunci când dorim să folosim în locul 
generatorului de baleiaj intern o sursă 
externă de semnal (SINCRO-EXT). 
Aparatul este utilizat astfel ca 
osciloscop XY, în funcţie de valoarea 
frecvenţei semnalului introdus la mufa 
EXT-X obţinându-se binecunoscutele 
figuri Lissajou. Această mufă este 
legată în funcţionare de poziţionarea 
corespunzătoare a comutatorului INT/ 
EXT, situat în partea dreapta-jos a 
panoului frontal, care permite alegerea 
sursei semnalului de comandă de 
sincronizare (intern sau extern). 

Comutatorul AC-G-DC selec¬ 
tează modul de cuplare a semnalului 
la intrarea Y. în cazul DC (curent 
continuu) cuplajul dintre mufa BNC (Y) 
şi intrarea amplificatorului Y se face 


12 poziţii, VOLŢI/DIV (selectează 
coeficientul de deviaţie pe verticală) şi 
TIMP/DIV (realizează variaţia 
coeficientului de deviaţie al bazei de 
timp în trepte). 

între aceste două 
comutatoare se află potenţiometre! 
NIVEL care reglează nivelul de 
comandă pentru sincronizare 
(comandă pragul de declanşare a 
baleiajului bazei de timp la apariţia 
semnalului de sincronizare). 

în partea superioară-dreapta 
a panoului frontal se află cele două 
potenţiometre POZIŢIE X şi POZIŢIE 
Y, care controlează poziţia pe verticală 


perfecţionări ulterioare. Se poate 
completa osciloscopul cu facilitatea ca 
atunci când acest comutator este 
trecut pe poziţia TV, baza de timp să 
fie declanşată de semnalul TV linii 
(pentru o anumită poziţie a 
comutatorului rotativ TIMP/DIV) sau de 
semnal TV cadre (pentru o altă poziţie 
a comutatorului TIMP/DIV). 

Comutatorul AUTO/N permite 
trecerea bazei de timp pe modurile de 
funcţionare automat sau normal. 

în stânga panoului frontal se 
găseşte ecranul tubului catodic, 
împreună cu scala gradată, filtrele şi 
parasolarul aferente. Un detaliu de 
fixare a acestor elemente pe panoul 
f'ontal al osciloscopului este prezentat 
în figura 34. Scala gradată se execută 
cu mare precizie prin zgâriere pe un 
suport de plastic transparent, ea fiind 
necesară doar când caroiajul respectiv 
nu este imprimat direct pe ecranul 
tutxdu catodic (ceea ce nu se întâmplă 
de obicei ia tuburile de clasă medie). 

în partea inferioară a ecranului 
tubuiu catodic s-au făcut două orificii 
în ca-e se ntroduc cele două becuri 
ce 5 2 . * ecare (de tip baionetă), care 
au ro _ _—ţârii scalei. După cum se 
vede în figura 31 aceste două lămpi 
(înseriate) sun: la rândul lor conectate 
în serie cu potenţkxnetail P (de 250Q) 
destinat reglării gradului de intensitate 
luminoasă a becunkx. 


AMPLIFICATOR.)- - V_ • 
MODUL ALIMENTARE 


PREAMPLIFICATORUL Y 



“ANS'ORSWTOR 
’vALTA TENSIUNE 


TRANSFORMATOR 
DE REŢEA 
fTOROIDAL) 

TUB CATODIC 


şi respectiv pe orizontală a trăsei. între 
acestea se găsesc situate tre 
comutatoare cu câte două pozit 
fiecare. Primul comutator (+/-) 
stabileşte polaritatea, adică selectează 
panta crescătoare (frontul pozitiv) sau 
descrescătoare (frontul negativ al 
semnalului de sincronizare) pe care se 
face declanşarea bazei de timp. 

Comutatorul (TV/N) nu este 
utilizat în osciloscopul nostru, acesta 
fiind prevăzut pentru eventuale 


AMPLIFICATORUL X 


MODUL BAZA DE TIMP 
Figura 37 

Cap. VII CONSTRUCŢIA MECANICĂ 
Realizarea cutiei (carcasei) 
aparatului 

Realizarea mecanică a 
carcasei osciloscopului ridică un 
număr mare de probleme. Pentru 
simplificarea acestora se poate apela 
la o cutie metalică deja existentă (de 
tip metroset, sau recuperată de la un 
alt aparat), cu dimensiunile 
corespunzătoare şi care să fie 
modificată conform scopului urmărit. 


18 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 












































LABORATOR 



GENERATOR DE RAMPĂ LINIARA 


ing. Florin V. Dumitriu 




Adesea electroniştii au nevoie 
pentru osciloscoape sau echipamente 
similare, în circuite de întârziere sau 
numărare, de o bază de timp. 

Un astfel de circuit este 
descris mai jos, în plus fiind date şi alte 
variante simple realizabile cu 
componente discrete. Toate circuitele 
au fost verificate experimental, fără a 
'eal za cablaje, pe capse. 


Comutator 


JF :: 


Sesizor 
de nivel 


până ce tensiunea cade sub un nivel 
prestabilit la care este deschis 
comutatorul. Pe această cale este 
generat un dinte de fierăstrău ale cărui 
viteze de creştere şi cădere sunt 
determinate pentru orice valoare a 
capacităţii de curentul i circulând de la 
sursă şi de impedanţa R a 
comutatorului. 

Aplicarea ia osciloscop 
în aplicaţia arătată în figura 2, 
circuitul din figura 1 este modificat prin 
adăugarea unui etaj care permite 
semnalului de la sesizorul de nivel, în 
practică un trigger Schmitt, să fie 
modificat de un semnal extern. Această 
modificare permite circuitului să 


Figura 1 

Descrierea circuitului 

Circuitul de bază din figura 1 
este o schemă standard. Capacitatea 
C este încărcată de ia o sursă de 
curent constant până ce tensiunea pe 
ea atinge un nivel predeterminat. Un 
comutator în paralel cu capacitatea 
este închis şi capacitatea se descarcă 


Comutator 


Etaj 

bosc/sincr 


_ Basculare/ 

~ sincronizare 


Sesizor 
de nivel 


Ijrc —— c 


Figura 2 


Semnai ssrx^abasaJcre 

O 


lucreze în modurile astabil, sincronizat 
sau declanşat, depinzând de stabilirea 
controlului. 

Un avantaj al acestei 
configuraţii pentru utilizarea la 
osciloscop este că nu există pulsuri de 
sincronizare generate în timp ce este 
încărcată capacitatea şi astfel nu se 
pune problema suprimării lor. 

Circuitul practic 

Circuitul complet al 
generatorului, format din cinci etaje, 
este arătat în figura 3. Modul de lucru 
este determinat de alegerea prin T5 a 
etajului basculare/sincronizare. 

Semnalul rampă poate fi tăiat 
de dioda Dl către potenţialul emitorului 
lui T5. Acest potenţial este stabilit de 
rezistenţa din lanţ R10, R11 şi R12 şi 
poate fi variat deci din R11. 

Semnalul sincronizare/ 
basculare este introdus prin Cc şi R13 
şi astfel apare o excursie de semnal 
mic în jurul nivelului d.c. stabilit de R11 
la emitorul lui T5. Metoda de lucru este 
următoarea: 

Astabil : Potenţialul la emitorul 
lui T5 este ales mai negativ decât cel 
mai negativ punct atins de rampă. Dl 



sursa, de cunsw- octswc 


IZOLA.TOR 


Ccis E_ 

25<J= 


v 

6KB 


o 


R10 

6K8 




&/T5 

BC108 


(Y 

T6 

BC108 

l_ r~ 

6K8 


Dl 1 J 

|R11 


) 1K 7 

|R ? 

6K8 

i 

R9| 

6K8L 

H►H u 

j 1N914 ^ 

li OK 

|R12 

J4K7 

i 

ii 

1 R15 

J 5K6 


BASCUIARE/SINCRO 


0+24V 



Figura3 


SCHMITT 


^ O schemă ‘explodată” a 
carcasei osciloscopul nostru este 
prezentată în figura 35. Se poate 
observa atât şasiul aparatului, cât şi 
cele două capace (în formă de U) de 
sus şi de jos. 

în figura 36 este prezentat un 
detaliu al carcasei aparatului din partea 
sa inferioară, din care se observă un 


posibil mod de realizare al 
dispozitivului de ridicare (al suportului) 
al osciloscopului la o poziţie mai 
comodă pentru privirea acestuia. 

în figura 37 este prezentat 
modul de dispunere al modulelor 
funcţionale în incinta carcasei 
osciloscopului catodic. Osciloscopul 
este realizat din cinci module 


funcţionale distincte (baza de timp, 
preamplificatorul Y, amplificatorul final 
Y, amplificatorul X şi alimentatorul) şi 
din două incinte închise reprezentând 
comutatorul de gamă al bazei de timp 
(acţionat de comutatorul TIMP/DIV) şi 
atenuatorul de intrare Y (acţionat de 
comutatorul VOLŢI/DIV). 

- Sfârşitul serialului - 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 


19 












































































SURSA DE CURENT 


Figura4 

este astfel întotdeauna invers polarizat 
şi etajul de basculare/sincronizare nu 
are nici un efect asupra lucrului 
circuitului. 

Modul sincronizat 

Potenţialul de la emitorul lui T5 este 
stabilit chiar sub cel mai jos punct de 
basculare altriggerului Schmitt, astfel 
că în absenţa unui semnal de 
sincronizare, modul de lucru este cel 
descris anterior. Când este prezent un 
semnal de sincronizare, dioda Dl 
poate deveni pentru moment polarizată 
direct, astfel că potenţialul bazei lui T6 
este menţinut chiar deasupra punctului 
de basculare inferior, până ce semnalul 
de sincronizare cade şi astfel permite 
circuitului să lucreze normal. Semnalul 
rampă este izolat de acest control prin 
R8, astfel că rampa continuă să cadă 
până ce semnalul de sincronizare 
permite să lucreze triggerul Schmitt. 
Rampa este astfel sincronizată cu 
semnalul extern. 

Modul basculare : Potenţialul 
emitorului lui T5 este ales din R11 să 
fie deasupra punctului inferior de 
basculare altriggerului Schmitt. Dioda 
Dl se polarizează direct înainte de-a 


BASCULARE/ 

SINCRO 


bascula triggerul Schmitt şi menţine 
staţionar acest trigger până când 
semnalul de basculare realizează o 


LABORATOR 

pot fi tratate ca fiind echivalente unui 
curent de scurgere. Acest etaj 
realizează mijlocul de anulare al 
acestui curent echivalent neliniarităţilor. 
El reduce semnificativ şi dependenţa 
de temperatură a circuitului. Modul de 
lucru al circuitului de liniarizare poate 
fi înţeles urmărind figura 4. 

Rezistenţa R7 din circuitul de 
bază este înlocuită de R23 şi R24 astfel 
că o mică valoare a semnalului rampă 
poate fi luată de pe R24. 

Acest semnal este atenuat de 
R26 şi R25, care determină împreună 
condiţiile de polarizare d.c. pentru T8. 

Acest tranzistor (T8) 
inversează şi amplifică semnalul 
(aproximativ în raportul R22/R27) şi 
introduce o mică tensiune de corecţie 
în baza lui TI. Rezistenţele R2 şi R1 
sunt înlocuite de R21 care este mare 



6V 


8,5V 


cădere de moment de potenţial la 
emitorul lui T5, astfel că acest nivel 
cade sub punctul de basculare inferior 
Schmitt şi este iniţiat un ciclu de lucru 
al circuitelor. 

Liniaritate îmbunătăţită 

Liniaritatea rampei poate fi 
îmbunătăţită mult, pentru aplicaţii 
critice, prin introducerea unui etaj de 
liniarizare. 

Lucrul acestui etaj depinde de 
faptul că sursele majore de neliniartate 


în comparaţie cu R1 şi R2, astfel că 
sursa principală de curent prin R22 
este acum cea care transportă curentul 
prin T8. 

în figura 5a este prezentată 
schema unui generator de tensiune 
liniar variabilă cu 3 tranzistoare 
bipolare, iar în figura 6a, o schemă 
similară realizată cu un TUJ şi două 
tranzistoare bipolare în figurile 5b şi 
6b sunt date formele de undă 
corespunzătoare. 



20 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 
















































































AUTO -. . .. 

APRINDERE ELECTRONICĂ 


ing. Şerban Naicu 

O altă schemă de aprindere 
electronică tranzistorizată am oferit 
cititorilor noştri în nr.4/1995 al revistei 
TEHNIUM. Montajul conţinea tot două 
tranzistoare (BD140 şi BUX80X/6), în 
principal alături de puţine alte 
componente electronice, oferind în 
final o schemă compactă şi extrem de 
fiabilă de aprindere electronică pentru 
autovehicule. 

Montajul propus în acest 
articol, având schema electronică 
prezentată în figura 1, reprezintă o 
aprindere electronică ultra-rapidă, 
obţinându-se cu ajutorul acesteia o 
scânteie la bujii foarte bună, în special 
la viteze mari de rulaj. Fenomenul este 
determinat de faptul că în bobina de 
inducţie (de aprindere) curentul va fi 
restabilit imediat ce scânteia este 
stinsă, chiar şi dacă ruptorul este încă 
deschis. Acest lucru semnifică faptul 
că aprinderea funcţionează 
întotdeauna cu un unghi optim al 
camei. 

Avantajele utilizării aprinderii 
electronice la autovehiculele care 
dispun de motoare cu aprindere prin 
scânteie sunt binecunoscute: 

- în primul rând o pornire mai uşoară, 
în special în zilele friguroase; 

- o uzură mult mai rrfcă a contactelor 
ruptorului (platine datorită cu'err_ _ 
de valoare mut*, mai rea_sâ care c~.â 
prin acestea; 

- o viaţă mai lungă a ixpior s a 
motorului, prin asigurarea une scăne 
‘curate*; 

- o reducere a consumuic de 
carburant, atunci când avansul 
aprinderii este bine reglat. 

Pornirea mai uşoară (în 
special la frig) se datorează faptului că 


viteza de comutare asigurată de Diodele Dl şi D2 sunt diode 

tranzistoare este mult superioară celei de comutaţie rapidă cu siliciu, de tip 
a contactului de întrerupere mecanic, 1N4148, iar DZ1 şi DZ2 sunt diode 
determinând astfel o viteză mai mare Zener de 200V la 1,3W. întrucât IPRS- 
de variaţie a curentului (di/dt), şi în final, Băneasa nu fabrică diode Zener de 
o tensiune mai mare în secundarul 1,3W decât până la o tensiune 
bobinei de inducţie. stabilizată de 100V (de tip ZP100), 



Montajul cescris se poate 
ut za la :ca:e .e- culele care au 
o a meniare cu 127. având borna 
negacvă conectată la şasiu. 

'î'zs:: 7 de comandă TI 
este de tip Darlington cu siliciu, 
po tartote pop, BD676, fiind fabricat şi 
ce l = RS râ-easa. Acesta are 
IW*5V. ic=4A, hfe=750 şi P tot =40W. 
E coate * - ocuit cu BD678, BD680, 
EIEE2 Estecapsulă TO-126. 

T-anzcstorul întrerupător”, T2, 
es:e iot ce tc Darlington cu siliciu, 
cc a'ta te ion 3UX37. Acesta trebuie 
suporte un curent de 15A, o 
tensL'e ".e*să CE de 400V. Este 
echivalent cu BU930*BU932, BUT51P 
etc Este încacsulat în capsulă TO-3. 


dacă se optează pentru acestea se vor 
folosi patru diode Zener înseriate, în 
loc de două. Se mai pot folosi diode 
Zener produse de IPRS de 5W, cu 
tensiunea stabilizată de 200V (tip 
5DZ200), caz în care se utilizează, 
evident, două diode. 

Cablajul imprimat al montajului 
este prezentat în figura 2a (partea 
cablată) şi 2b (partea plantată cu 
componente). 

Tranzistorul T2 se va monta 
obligatoriu pe un radiator de răcire, 
conceput pentru capsula TO-3. 

Cu excepţia rezistorului R3 
care trebuie să aibă o putere disipată 
de minim 5W, toate celelalte rezistoare 
sunt de 0,5W. 




Figura 2 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 


A- 
D - 


-O 

— O 


---o 

--o 





























































AUTO 


NOUTATI ÎN DOMENIUL ELECTRONICII AUTO 


ing. Aurelian Mateescu 


în cele ce urmează vom 
prezenta, conform datelor oferite de 
revista International Electronic Design, 
una dintre realizările actuale ale 
electronicii dedicate automobilului: un 
modul compact care asigură la parametri 
superiori urmărirea şi realizarea tuturor 
parametrilor de bord clasici: temperatura 
motorului, tensiunea în circuitul electric 
al maşinii şi nivelul de încărcare a 
bateriei de acumulatoare, presiunea 
uleiului în instalaţia de ungere, nivelul 
carburantului în rezervor. 

Eforturile constante ale 
designerilor industriali au fost orientate 
şi către soluţii în ceea ce priveşte 
aparatura de bord care afişează 
elementele cele mai importante legate 
de comportarea în funcţionare a acestui 
agregat complex: automobilul. S-au 
obţinut realizări, atât în sensul 
simplificării aparaturii de bord, cât şi în 
sensul afişării unui număr mărit de 
parametri. La unele modele “de vis” mai 
ales în ceea ce priveşte preţul, s-au 
împrumutat din tehnica aeronauticii 
militare soluţii ca: 

- ecrane de afişare a datelor cu 
comandă senzorială (touch screen CRT); 


■ii ^ Dacă se doreşte, cablajul 
prezentat în figura 2 se poate realiza 
atât pe cablaj imprimat (ca în cazul 
prezentat), cât şi prin vrapare (“wire- 
wrapping”). 

Recomandăm ca după 
plantarea şi lipirea componentelor pe 
cablaj, acesta să fie protejat (faţă de 
umiditatea ridicată de sub capota 
autoturismului, unde se plasează 
montajul) pe ambele feţe cu un spray 
cu plastic, pentru a-l face impermeabil. 

Montajul se va introduce într- 
o cutie de plastic şi va fi conectat prin 
intermediul unor conductoare cu 
secţiunea de cel puţin 1,5 mm 2 , ca în 
figura 1 . Conductorul de la ruptor se 
va debranşa şi se va conecta la punctul 
notat cu A. Se elimină condensatorul 
de la ruptor. 

Se va regla distanţa între 
contactele platinei la 0,35-s-0,4mm şi 
avansul la aprindere (cu ajutorul unei 
lămpi stroboscopice). 

Bibliografie 

1. Comment realiser et reparer tout 
Ies montages electroniques - Gunter 
Haarmann, Editions WEKA 1987; 


- sisteme complexe care răspund la 
comenzi vocale şi dispun de 
sintetizatoare de vorbire; 

- borduri echipate cu HEADS-UP 
DISPLAY (HUD), care proiectează pe 
parbriz o imagine ce conţine datele 


necesare într-o formă cât mai adecvată. 
Imaginea ce pare că pluteşte în faţa 
ochilor şoferului, face parte integrantă 
din imaginea vizualizată de conducătorul 
auto, fără să fie necesar ca acesta să-şi 
modifice direcţia privirii. 



22 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 









































































AUTO 


C ° 

ci) 

10 18 

F\ FI 




'b-' 

H 


Figura 2 


Desigur, asemenea 

ech oaT.ente de bord nu vor deveni 
curând echipamente “standard”, realizări 
mai “terestre” fiind mult mai repede 
implementate. Prezentarea informaţiilor 
necesare într-un mod compact explicit, 
cu un grad sporit de fiabilitate a fost 
urmărită în realizarea modulului pe care 
îl prezentăm. Acesta este compus din: 

1. Un întrerupător PIXIE, format dintr- 
un întrerupător cu revenire (tip sonerie) 
care dispune, pe butonul de acţionare, 
de un mic display cu cristale lichide, de 
mărimea aproximativă a unui buton de 
maşină de scris sau calculator de birou. 

Display-ul este de tipul cu 
contrast ridicat şi poate fi iluminat de 
diode luminiscente. Este format dintr-o 
matrice cu 36 coloane x 24 rânduri, 
însemnând 864 pixeli, ceea ce permite 
afişarea a 3 linii cuprinzând până la 6 
caractere alfanumerice pe linie în 5x7 
pixeli/caracter. 

2. Un microcontroler 
HD4074308ZTAT, produs de firma 
Hitachi (Japonia), special proiectat 
pentru o serie de aplicaţii. Acest 
microprocesor din familia HMCS400 
oonrne* ui convertor analog-digital de 
5 s caru canale, un timer adecvat 
5 -r * *a:cr rac imer); o unitate de 

ca<xj ce - r * - r : CPU o unitate de 
me~or-e RAV c -h tale de memorie 
PRO’.' care este pr og ramata o singură 
dată, pe un : -ogramslor aceiaşi mod 
cu EPROK'-u r l~Zzz ' f emoria 
PROM are o capadftaftedeSlocafiu care 
pot cuprinde cuvrte de 10 faŞ. in timp 
de RAM-ul dispune ce "5C :caa pentru 
cuvinte de 4 biţi; 26 - 3 s ‘raită 

tensiune care pot comanda dved (Bfd 
buffere) un display f uc r escert (z~ 
vacuum); un generator de semna zare 
acustică cu două tonuri, pentru : 
piezoelectric. Microcontroler! este 
prezentat în capsulă DIP 42 dir plastic 
sau ceramică. 


Schema electrică a acestui 
modul (figura 1) se remarcă prin 
simplitate (datorită complexităţii chipului 
microcontrolerului). 

Traductoarele sunt cuplate la 
cele patru intrări analogice ale 
microcontrolerului ANO-3. Acesta 
măsoară tensiunea din sistemul electric 
până la valoarea de 18,5V (divizorul 
rezistiv 27k£2/10k£2). 

Celelalte trei intrări au surse de 
curent constant (20mA) realizate cu 
tranzistoarele 2N3906 şi dioda Zener 
1N4735. Intrările acceptă tensiuni în 
domeniul 0,2^3,6V, respectiv rezistenţe 
de 10-180£1 Sursele de curent constant 
izolează conectorul A-D de variaţiile 
tensiunii din instalaţia automobilului. 

La pornirea maşinii are loc şi 
acţionarea sistemului care afişează 
simbolul corespunzător pentru 
cantitatea de carburant (figura 2). 

Traductorul pentru nivelul 
carburantului, ca şi cel de pe blocul 
motor, este de tip rezistiv, 1CM80S2 
(deci, nu se certraductoare speciale) şi 
oferă semnalul analogic care este 
convertit de microcontroler şi afişat de 
PIXIE SWITCH. Dacă se doreşte 
afişarea oricărui alt parametru, se apasă 
întrerupătorul PIXIE, care comandă 
comutarea, către alt parametru până la 



obţinerea celui dorit. 

în cazul în care apare o situaţie 
de alarmă, prin ieşirea din domeniul 
admis a unuia din cei patru parametri 
urmăriţi, în mod automat display-ul va 
afişa parametrul în cauză iluminat 
intermitent de LED-uri. Concomitent va 
acţiona şi avertizarea sonoră. La 
comanda conducătorului se poate trece 
la alt parametru. 

Atunci când apar, simultan, 
două condiţii care comandă sistemul 
pentru trecere în stare de alarmă, se va 
afişa cu prioritate condiţia de maximum 
de abatere în afara domeniului optim, 
atunci când condiţia de prioritate nu este 
fixată prin programare în memoria 
microcontrolerului. Când conducătorul 
auto va acţiona PIXIE SWlTCH-ul, 
acesta va afişa următoarea stare de 
alarmă în condiţiile de prioritate fixate. 

în încheiere, trebuie să 
menţionăm că acest microcontroler, în 
combinaţie cu PIXIE SWlTCH-ul, se 
poate utiliza şi la alte aplicaţii: sisteme 
pentru balanţe electronice, măsurări de 
temperaturi, presiuni etc., prin utilizarea 
de traductoare specifice. 

Bibliografie 

International Electronic Design, 
septembrie 1989. 





Your Internet Business Solution 





EExplorer 

rnet 


E-mail 




Netscape 





WebTalk Real Audi o 


3. Traductoarele care furnizează 
datele primare ce urmează a fi anşa:s 


Numai prin noi aveţi acces la 
Internet din toată tara , cu viteză 

f 

maximă si costuri minime! 


InterComp 

Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: [email protected] 
http://www.starnets.ro 



Telnet/FTP 

-r£ 


HOT JAVA 


TEHNIUM • Nr. 4/1999 


23 



















































POSTA REDACŢIEI 

J 5 


Dl. CRĂCIUN ALEN, str. 
Tineretului, Giurgiu Ne solicitaţi 
publicarea unor scheme referitoare la 
"sistemele de reducere a zgomotului 
de fond, al unui preamplificator de 
înregistrare-redare de înaltă fidelitate, 
al unui egalizor grafic etc.”. Aţi realizat 
deja multe din componentele unui lanţ 
acustic complet, prezentate în revista 
TEHNIUM şi doriţi finalizarea acestuia. 

Mă surprinde faptul că în 
colecţia revistei nu aţi găsit schemele 
unor asemenea montaje care să vă 
satisfacă, întrucât de-a lungul timpului 
au văzut lumina tiparului în TEHNIUM 
zeci de astfel de scheme. Vom 
continua să publicăm montaje din 
domeniul audiofrecvenţei (de care 
sunteţi pasionat) tot mai modeme şi vă 
mulţumim pentru urările de “long life" 
adresate revistei TEHNIUM. 

Dl. NICOLAE-VERGU ION, 
str. Isaccei, Tulcea Doriţi o “schemă 
de radioreceptor MA-MF sau numai 
MA cu circuit integrat obişnuit, care se 
găseşte în comerţ. Condiţia esenţială 
a acestui radioreceptor - precizaţi dvs 
- este să fie miniatural încât să încapă 
intr-o casetă compact audio tip Philips. 

Vă recomandăm să realizaţi 


radioreceptorul MA-MF publicat în 
revista TEHNIUM nr.11/1998. 

Ne scrieţi că “apreciez foarte 
mult munca dvs. pentru pasionaţii de 
electronică şi vă urez satisfacţii în 
nobila dvs. muncă, sănătate şi fericire”. 
La fel şi dumneavoastră din partea 
redacţiei. 

Dl. DRAXEL AUGUSTIN, 
Corn Lăpuşnicel, jud. Caras Severin 

Ne cereţi să publicăm scheme de 
amplificatoare audio de putere mai 
mare. Găsiţi un număr mare de astfel 
de scheme în colecţia revistei 
TEHNIUM din ultimii 2-3 ani. Nu vă 
rămâne decât să consultaţi colecţia şi 
pentru viitor să vă abonaţi la revistă la 
Oficiul Poştal din comuna dvs. Este 
calea cea mai sigură ca, într-un viitor 
apropiat, astfel de scheme să nu vă 
mai lipsească. 

Dl. IUGA ŞTEFAN, str. 
Remus Opreanu, Constanţa Ne 

cereţi să publicăm schema electrică a 
unui “redresor automat pentru 
încărcarea acumulatoarelor auto cu 
capacitatea de până la 60Ah”. 

Ne precizaţi că aveţi întreaga 
colecţie a revistei TEHNIUM. 
înseamnă că deţineţi deja astfel de 


MCSE: 

WINDOWS NT SERVER 4 
Ghid de studiu 

Autori: Matthew Strebe 
Charles Perkins 
James Chellis 

Colecţia SOFTWARE/HARDWARE 



Lucrarea reprezintă metoda cea mai eficientă şi cea mai 
accesibilă de pregătire în vederea instalării şi utilizării sistemului 
de operare Windows NT Server 4.0. 

Scris de profesionişti ai reţelelor de calculatoare, acest 
ghid de studiu oferă o introducere cuprinzătoare în implementarea 
şi administrarea sistemului NT Server 4.0 în orice grup de lucru 
sau domeniul Windows NT, indiferent de numărul de Servere. 

Pentru o pregătire completă se recomandă achiziţionarea 
unui set complet de ghiduri de studiu MCSE (Microsoft Certified 
System Engineer). 



Grupul Editorial ALL-Serviciul “Cartea prin poştă” 
Sunaţi şi comandaţi! 

tel:01/413.11.58;01/413.43.21 ;01/413.18.50;01/413.16.12; 
fax:01/413.05.40-fax Distribuţie:01/413.03.29 

sau scrieţi la: 

bd.Timisoara nr.58, sector 6, 76548 - Bucureşti CP 12 -107 

NOI VĂ ADUCEM CĂRŢILE ACASĂ 

» 


24 


scheme. Vom continua să mai 
publicăm. 

Dl. SANDU REMUS, Oneşti, 
str. Buciumului, Bacău Ne scrieţi că 
“revista dvs. ne este de un real folos 
nouă electroniştilor din Oneşti". Eu 
sper că nu numai elecroniştiior din 
Oneşti le este folositoare revista 
TEHNIUM şi ea nu este a noastră (sper 
eu) ci a tuturor electroniştilor din 
România. 

Sfatul meu este să nu criticaţi 
rubricile care nu se adresează direct 
pasiunii dvs. Gusturile sunt diferite. Vă 
asigur că există radioamatori care 
apreciază montajele publicate în 
revistă, aşa cum cred că exageraţi 
când spuneţi că “în prezent lămpile se 
aruncă". Nu este de loc aşa. Din 10 
cărţi apărute în Occident (Franţa, 
Germania) referitoare la amplificatoare 
audio, 9 sunt bazate pe tuburi 
electronice. 

Am publicat şi vom mai publica 
montaje cu circuite integrate CMOS 
(pe care le doriţi), precum şi scheme 
de frecvenţmetre, pe care la aşteptaţi 
cu atâta nerăbdare. 

(Şerban Naicu) 


NOUTĂTI EDITORIALE 

f 

Editura ALL EDUCAŢIONAL 
oferă în cunoscuta sa colecţie 
■Electronică şi Telecomunicaţii" o nouă 
lucrare nteresantă. Este vorba despre 
-PROIECTARE Şl MODELARE 
PENTRU VLSI” de Emil Sofron şi 
Şerban Naicu. 

Lucrarea reprezintă o 
abordare modernă a problematicii 
extrem de actuale, cea a integrării pe 
scară foarte largă. 

Aproape că nu există astăzi un 
domeniu al electronicii care să nu 
utilizeze din plin structurile VLSI, 
începând cu domeniul calculatoarelor 
până la cel al comunicaţiilor digitale. 

Sunt abordate problemele 
modelării şi proiectării structurilor VLSI 
într-un mod detaliat şi explicit, 
adresându-se cu predilecţie studenţilor 
de la facultăţile de profil, inginerilor 
specializaţi în tehnologia electronică, 
dar şi tuturor acelora care doresc 
aprofundarea subiectului propus. 

TEHNIUM • Nr. 1/1999 

















CLUJ-NAPOCA, str. Pasteur 
bbs: 064-438230 (după ora 16:30), fax: 064-438403 
e-maii: offîce@vităcom.dntcj.rJkjp|' 

BUCUREŞTI, str. Popa Nan nr.9, sectorul II, tel: 01-2523606, fax: 01-2525251 
b-dul Nicolae Titulescu nr.62-64, sectorul I, tel: 01-2229911, fax: 0.1-2234679 
e-mail: [email protected] I 


:-a sws|b . 


DISTRIBUITOR PENTRU ROI\ 

- TRANSFORMATOARE LINII HR-DIEMEN 

- TELECOMENZI TIP HQ 

CEL MAI MARE DISTRIBUITOR DE COMPONE 


î-i-^şs : 



î : " 





MATERIALE ELECTRONICE DIN ROMANIA: 




I 


IODE, TRANZISTOARE, i 
QIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 
\RE, CAPACITOARE, 

WlDib, CABLURI {I CONECTORI... 

TP^qBJ Hai* 1 


LIVRARE PROMPTA DIN 


. 



I 


TEHNIUM «4/1999 

CUPRINS: 

AUDIO 

• -np încatoare aud;o de mare patere cu TDA7294 TDA7295/TDA7296 

- ing. Şerban Naicu.Pag. 1 

• Reţele de separare pentru incinte acustice - ing. Aurelian Mateescu.Pag. 4 

CQ-YO 

• Defecţiuni aparent bizare - ing. Liviu Macoveanu.Pag. 7 

• Circuite şi amplificatoare de RF (I) - ing. Claudiu latan.Pag. 8 

LABORATOR 

• Cuploare optice - Descriere - întreţinere - Depanare 

- fiz. Gheorghe Băluţă.Pag.11 

C: - struiţi-vă un osciloscop ! (V) 

- ing. Şerban Naicu, ing. Gheorghe Codârlă.Pag.15 

Sererator de rampă liniară - ing. Florin V. Dumitriu.Pag.19 

AUTO 

• -z<-ro=re e ectronică - ing. Şerban Naicu.Pag,21 

• :. i: * ::~e-:iul electronicii auto - ing. Aurelian Mateescu.Pag.23 

Poşta r edacţiei.Pag.24 







































loc F2, scara 3, 


33 / 092 34 


11 000 Lei 


ISSN 1223-7000 

jg||g| editata de S.C. TRANSVAAL ELECTRONICS 
iparul executat la TIPORED SRL; tel: 315 82 07/