Tehnium/1995/9502

ANUL XXV - NR. 291 


SUMAR 

MICA PUBLICITATE 

pag-2 

TELEVIZIUNEA PRIN CABLU 

pag. 3 

„RADIONOSTALGIE“ 

pag. 3 

BECULEŢ PENTRU 

TELEFON 

pag. 4 

TESTER 

pag. 4 

SONERIE TELEFONICĂ 

pag. 4 

EXPOZIŢIA DIN PARCUL 
CAROL 

pag. 5 

MODUL PLL 

pag. 6 

GENERATOR DE RITMURI 

pag. 8 

OSCILATOARE MICROSTRIP 

pag. 10 

TELECOMANDĂ 

15 PROGRAME 

pag. 12 

MODULE AAF 

pag. 14 

SEMNALIZARE CU LED 

pag. 15 

GENERATOR PENTRU 
ACUPUNCTURA 

pag. 16 

CONVERTOARE DC-DC 

pag. 19 

RADAR ULTRASONIC 

\ pag. 19 

ALIMENTATOR 5V/1A 

pag. 19 

FILTRE ACTIVE 

pag. 20 

ALARMĂ ANTIFURT 

pag. 20 

MEMORATOR TEHNIUM 

pag. 21 

POTENŢIOMETRU 

ELECTRONIC 

pag. 23 


PREŢ: 500 lei 


REVISTA LUNARA PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 

COMANDĂ DE STAT 


















EDITORIAL 


POŞTA 

MICU Gheorghe - Bucureşti: Vă furnizăm 
o informaţie utilă: consultaţi numerele 
12/1991 şi 2/1992 din colecţia revistei 
noastre şi veţi găsi sintetizoarele dorite. 

NICU Radu - Brăila: Problema dvs. îşi va 
găsi o rezolvare perfectă în momentul în 
care vă veţi adresa celor mai în măsură să 
vă furnizeze date cu adevărat complete - 
I.E.M.I. - Bucureşti. 

FODOR Mircea - Simeria, Hunedoara: 
Schema electrică a unei aplicaţii de bază cu 
MMC 363A - Microelectronica - o puteţi găsi 
în numărul 10/1992 a revistei TEHNIUM. Vă 
sfătuim să vedeţi şi numărul 7/1993 care vă 
oferă o idee pentru automatizări - comodităţi 
- legate de acest C.l. Consultând şi 
TEHNIUM Almanah 1990, pagina 89 veţi 
vedea cum se poate face şi o alimentare de 
rezervă (acumulatori) prin anaogie cu un alt 
“ceas” - MMC 351. 

OPREA Gheorghe - Urlaţi, Prahova 1, 
SIMON Robert - Sighetul Marmaţiei, BRATU 
Daniel - Bacău, POENARU Radu - Adjud, 
Vrancea - Răspunsul dvs. îl veţi găsi - total 
sau în parte - în numărul 8-9/1994 
TEHNIUM. Pe scurt, întreprinderile 
producătoare de aparatură electronică NU 
MAI FURNIZEAZĂ redacţiei TEHNIUM 
schemele electronice solicitate. Citiţi 
8-9/1994! 

SIMON Robert - Sighetul Marmaţiei: Vă 
vom expedia o copie a ceea ce vă 
interesează (1300-1414) 

POENARU Radu - Adjud, Vrancea: 
Consultaţi numerele 2/1988, 7/1991, 
12/1990 şi 2/1992. Veţi găsi credem, ceva 
adecvat dorinţelor dvs. 

KOVACS Arpad - Cluj Napoca: 1. Ni se 
pare destul de stranie coincidenţa nefericită 
de a procura din reţeaua comercială trei 


5 

amplificatoare integrate defecte. 

2. Un produs destul de “bătrân” fără 
pretenţii HiFi cu defecte anterioare şi 
tranzistoare cu germaniu dau un zgomot de 
fond mai mare. Vă sugerăm revenirea la 
schema iniţială; nu uitaţi să măsuraţi 
condensatorii electronici. 

Introducerea unor componente cu siliciu 
implică regimuri diferite de funcţionare, deci 
modificări substanţiale în schemă, urmate 
de reglaje laborioase pentru a obţine ceva 
“mai bun” decât aveţi acum. 

Vă sfătuim să recurgeţi totuşi la 
amplificatoare audio de putere integrate 
TBA 820M, TCA 15QT, TDA 2030, toate 
produse de IPRS Băneasa. Vă recomandăm 
TDA2030 cu care TEHNIUM a publicat 
multe aplicaţii. ATENŢIE însă, la polarizarea 
intrărilor în cazul alimentării asimetrice. 

3. Ne pare rău, posibilităţile noastre de a 
procura respectivele componente sunt egale 
cu ale dvs.: din magazine! 

DUMITRACHE Viorel - Berea, Buzău: 
Suntem alături de dvs. în suferinţa prin care 
treceţi şi ne exprimăm speranţa ca prin 
ajutorul medicilor şi voinţa proprie să 
depăşiţi acest necaz. 1. Circuitele imprimate 
au devenit cu adevărat o problemă pentru 
amatori. în lipsa soluţiilor pentru corodare 
(clorură ferică, acid azotic) încercaţi o 
soluţie de “necesitate”: piste obţinute prin 
zgârierea suprafeţei placate până la suportul 
izolator. Cu atenţie şi îndemânare se pot 
obţine circuite “curate” şi funcţionale. 

Obţinerea circuitelor imprimate de calitate 
profesională nu se poate face decât printr- 
unul din producători: ICE Felix S.A., IPRS 
Băneasa, ICPE Bucureşti, etc. 

2. Nu vă promitem dar vom încerca să vă 
ajutăm. 

Tiberiu URSOIU 


MICA PUBLICITATE TEHNIUM 

Pentru a facilita schimbul de piese radioelectronice între constructorii 
amatori, cititori ai revistei TEHNIUM, redacţia va publica gratuit anunţurile 
primite de la solicitanţi 

1. Silviu UNGUREANU - Şos. Berceni nr. 35 pe înfăşurare, cu funcţionare 2000 ore. 

Bl.104 sc.3 et.2 ap.85 Bucureşti sector 4 Tel. 634 3. Vasile GABOR - Şos. Viilor Bl. 103 sc. 3 et. 

33 86 - oferă C.l. tip C 520 D (voltmetru) şi 3 ap. 77 Bucureşti sector 5 Tel. 623 14 40 - oferă 
decodoarele respective pentru 7 segmente cu rezonatoare cu cuarţ în capsule metalice vidate, 
anod comun. cu diverse frecvenţe. 

2. Tudor ZLOTA - Str. Londra 40 Bucureşti - 4. Honoriu ŞTEFAN - tel. 760 02 95 - 

oferă capete universale de magnetofon şi Bucureşti, solicită C.l. LA4261. 

casetofon stereo, normale, din glass-ferite, 2000 


REDACTOR ŞEF: 

îng. Ilie MIHĂESCU 

REDACTOR 

COORDONATOR: * 

Ing. Andrei CIONTII 

GRAFICA: 

Viorica MUNTEANU 
DESENE: 

Gabriela GIOVLAN 
CORECTURA: 

Daniela UNGUREANU 
SECRETARIAT: 

Marina MARINESCU 

DTP: 

UNIVERSITAS 

INFOPRESS 

TOURS.R.L. 


EDITOR: 

PRESA NAŢIONALĂ S.A. 
ADRESA REDACŢIEI: 

Piaţa Presei Libere nr. 1 
Bucureşti 79784 Sector 1 
Tel.: 618 35 66 

' 617 60 10/2059 


Administraţia: 

S.C. "PRESA 
NAŢIONALĂ" S.A. 

Director: 

ing. S. PELTEACU 

Director economic: 

ec. I. CIUCESCU 


Abonamentele se fac prin 
oficiile poştale - catalog 
4120. 


Difuzorii de presă se pot 
adresa direct la redacţie, 
telefonic sau la sediu: 
Corp CI, etaj 5, cam. 509 



2 


TEHNIUM 2/95 





Am fost martorii luării cu asalt a oraşelor ţării de către mai complicat a cărui descriere pe larg ar ocupa mult spaţiu, 
instalaţiile de televiziune prin cablu. Posibilitatea Acest procedeu se bazează pe utilizarea calculatorului. In 


recepţionării a aproximativ 20-23 de canale de televiziune a 
atras pe mulţi locuitori să se aboneze la una din 
numeroasele firme de televiziune prin cablu. 

Dar ce este şi ce ar trebui să fie televiziunea prin cablu la 
noi în ţară? Am să încerc să dau un răspuns mai pe înţelesul 
tuturor la această întrebare. 

Sistemele CATV (denumire prescurtată folosită în lucrările 
specializate provenind din asocierea cuvintelor cablu şi 
televiziune) au apărut prin anii ‘40-’50 (!) cu scopul de a 
elimina unele dezavantaje ale televiziunii radiodifuzate 
(zgomotele perturbatoare, zonele de tăcere, antene 
necorespunzătoare, etc.). Ideea nu era cu totul nouă, ea 
inspirându-se din cea a radioficării folosită şi azi. 

Dar, odată cu evoluţia tehnicii şi în ultimul timp cu evoluţia 
calculatoarelor electronice, funcţiunile şi serviciile unei reţele 
CATV s-au diversificat: a apărut posibilitatea recepţiei directe 
de la sateliţii de telecomunicaţii, serviciile cu plata de 
vizionare şi protecţia mai uşoară a programelor difuzate. 

Un sistem CATV conţine o instalaţie contrată şi o reţea de 
distribuţie. 

în instalaţia centrală se găsesc sistemele de recepţie ale 
programelor TV, generatoarele pentru frecvenţele purtătoare 
şi echipamentele de comutare şi mixare specifice unui studio 
obişnuit de televiziune. 

în reţeaua de distribuţie se găsesc amplificatoare (pentru 
a atenua pierderile) şi, în ramificaţia fiecărui abonat 
separatoare comandate de unitatea centrală, care închid 


esenţă toţi abonaţii sunt conectaţi la reţeaua CATV şi implicit 
şi la calculatorul central în a cărui memorie se găsesc 
adresele tuturor abonaţilor. Când unul din abonaţi solicită un 
anume program, calculatorul central comandă deschiderea 
căii de aceea a semnalului numai spre abonatul care l-a 
solicitat. f 

Spectrul de frecvenţe folosit, care nu este standardizat, 
este de 40-400 MHz pentru transmiterea programelor TV şi 
de 5-25 MHz pentru transmiterea comenzilor. 

Aceste performanţe atinse de reţelele CATV par un vis 
frumos pe lângă instalaţiile primitive din ţara noastră. La 
acestea în afară de calitatea destul de slabă a imaginii, 
recepţia unor programe fără sunet sau fără culoare, se mai 
adaugă un defect: selectoarele obişnuite ale receptoarelor 
TV construite după standardele internaţionale, nu sunt 
capabile să recepteze toate programele transmise. Este 
necesară extinderea domeniului de frecvenţe recepţionate şi 
alte modificări ale receptorului TV. 

Se încurajează astfel activitatea unor firme care pretind 
că înlocuiesc selectoarele, tot eeea ce fac reducându-se la 
schimbarea filtrelor de intrare, bineînţeles la preţul unui 
selector nou. 

Şi cu toate acestea, afacerile (şi ale societăţilor CATV şi 
ale acestor firme) sunt de milioane şi milioane de lei, datorită 
neştiinţei sau credulităţii clienţilor lor. 

Bogdan POPESCU 


calea semnalului spre respectivul abonat în cazul neplăţii 
serviciilor. 

La început se suprima semnalul de sincronizare şi astfel 
imaginea devenea neinteligibilă. Receptoarele moderne au 
generatoare speciale şi sunt capabile să reconstituie însă 
semnalul de sincronizare; a trebuit să se apeleze la 
inversarea cu o periodicitate necunoscută de abonat a 
semnalului video, însoţită de deteriorarea sincronizării. 

Ca atare la fiecare abonat există decodoare care 
recunosc “cheia” semnalului video transmisă de unitatea 
centrală. 

Aceasta este metoda utilizată la sistemele cu abonament 
restabilit. 

Există şi servicii cu plată pe vizionare. Este un procedeu 



‘RADIONOSTALGIE” 


Anul acesta, la împlinirea unui secol de la inventarea 
radioului de către Gtjgiielnrto Marconi, eveniment de o deosebită 
importanţă pentru progresul omenirii, se vor organiza în ţara 
noastră o serie de manifestări ştiinţifice comemorative. 

Organizatorii acestor manifestări, deocamdată. Ministerul 
Tineretului şi Sportului prin Federaţia Română de 
Radioamatorism, Fundaţia “MILENIUL, Hi", redacţia revistei 
TEHNiUM, redacţia revistei START 2001 (poate pe parcurs se vor 
lătura şi alţi) Tş , op ine -a organizeze un seminar naţional 
Radioul ieri i utăţ în na ©comunicaţii azi” şi o expoziţie- 
concurs cu premii, intitulată M RADIONO$TAL.GtE”. 
j E xposrlţto \ orga lizată In Bucureşti (eventual ia cerere ar 
j ^ va avea doua secţiuni: SECŢIUNEA 

| î\ Tt» care se vor expune aparate de radiodifuziune, 


televiziune şi radiocomunicaţii realizate anterior anului 1945 şl 
SECŢIUNEA MATERIALE DOCUMENTARE, In care se vor expune 
cărţi, reviste, fotografii, reglementari româneşti şi străine din 
aceeaşi perioadă. 

Pe parcursul expoziţiei se v: r f ezei ; corn licări orale 
din istoricul radiotehnicii româneşti. La ambele secţiuni se vor 
acorda premii pentru cele mai Interesante exponate. 

Rugăm cititorii revistei noastre, care deţin unele materiale 
sau documente pentru una clin ^ >|e dou < se sţluni ş pot sa Ir 
împrumute temporar, si se adresezi 1 F R < BO 22 ) I 

71.00 Bucureşti, telefon: 01/615.55 75 s« 4. i« red ia TEHNi * 
Plata Presei Libere nr. 1 Bucure şt tel€ s I <» 8 S 
01/222.33.74 (ing. itîe Mihăescu). S( aşteaptă alţi o ib rat şi 
sponsori! 


TEHNIUM 2/95 


3 


CONSTRUCŢII HOBBY 


1 . ,'.EŢ PENTRU TELEFON 

Dispozitivul propus poate fi foarte util celor care doresc să 
scape de semnalizările sonore ale apelurilor telefonice nocturne, 
celor care au auzul slăbit precum şi celor care au copii mici. 

Faţă de alte dispozitive similare se deosebeşte prin numărul 
mai mic de componente radio, prin simplitate în confecţionare- 
reglare, precum şi prin faptul că practic nu consumă energie în 
regim de aşteptare. 

Schema (vezi figura) se conectează în orice loc în paralel cu 








aparatul telefonic şi nu are influenţă asupra funcţionării acestuia 
datorită impedanţei mari de intrare. în cazul apariţiei în linie a unui 
semnal de apel acesta este redresat de către Dl şi se aplică la 
releul K1 cu tensiunea de lucru de 27V de tip RES 55A, RS4 569 
601 (RS4 569 606) sau RES 55B RS4 569 626 (RS4 569 631), 
care declanşând, cuplează tiristorul VD2. Schema se poate 
simplifica esenţial, dacă în locul punţii cu diode D3 se utilizează o 
singură diodă conectată la tiristor în serie cu sarcina. în acest caz 
scade intensitatea luminoasă a becului şi iluminarea va fi puţin 
pulsatorie dar din punct de vedere practic acest lucru este întru 
totul acceptabil. 

Toate elementele se dispun pe un suport simplu placat având 
dimensiunile 70 x 55mm. Se poate utiliza şi un montaj de volum (în 
interiorul corpului aparatului telefonic). în acest caz, pe carcasă se 
montează un comutator suplimentar “sunet-lumină” iar în locul lui 
CI se poate utiliza un condensator care există în aparatul telefonic 
în circuitul de sonerie (dacă capacitatea acestui condensator nu 
este mai mică de 0,6 jnF) 

După MODELIST KONSTRUKTOR 

_______ _ Ing. Ştefan IANCIU 

TESTER DIN SEMNALIZATOR 
DE DIRECŢIE A BICICLETEI 

Pentru electroniştii începători, propun o schemă simplă şi 
eficientă realizabilă cu două montaje electronice (jucării) livrate de 
BĂNEASA S.A. ca seturi. 

Din două “semnalizatoare de direcţie pentru biciclete” se poate 

construi un tester, fără prea multe modificări, care,- 

este destinat pentru verificarea tranzistoarelor npn şi f j 

pnp. £? o—I 

în locul tranzistorului TI (care va fi eliminat din 
montajul iniţial) va fi conectat tranzistorul care 126 

urmează să fie verificat. 

în primul modul, pentru tranzistoare npn nu se vor 

face modificări. ^ & - 

în al doilea modul, tranzistorul iniţial T2 (pnp) va fi q 
înlocuit cu unul de tip npn (T2’). Condensatorul Cş se _ 



T2 

4 C lâOK 


Bl 

2,5 V/0,2 A 


T'2 

AC 167 K 


B’2 

225 V/0,2 A 


va polariza invers precum şi alimnetarea se va face conform 
desenului. 

Testerul funcţionează în felul următor: 

- tranzistorul Tx care urmează sa fie verificat va fi conectat în 
montaj; 

-se cuplează comutatorul “K” (în funcţie de tipul tranzistorului, în 
poziţia respectivă); 

- dacă tranzistorul este bun, atunci becul B va emite un semna! 
luminos intermitent. 

Comanda lui T2 sau T2’ se realizează prin intermediul lui Tx 
care este polarizat de divizorul de tensiune format din R2 şi R3. 
Perioada de oscilaţie a montajului este realizată de către 
parametrii rezistorului R1 şi condensatorului CI. La alimentarea 
montajului condensatorul se încarcă la potenţialul de emitor, trece 
în stare de saturaţie, saturând în continuare pe T2, T2\ 
Tranzistoarele T2, T2’ au rol de comutator deschizând şi închizând 
circuitul format din becurile Bl,Bl’, sursă de alimentare, tranzistor. 
Timpul de aprindere a becurilor depinde de timpul de descărcare a 
condensatorului CI şi CI’. 

___ B. GHEZA - Tg. Mureş 

SONERIE TELEFONICĂ 

-i Montajul pe care îl propun pentru 

PML 8205 construcţie reprezintă o sonerie- 

r—Q—i electronică bitonală ce poate fi 

V*11 Output montată pe linia telefonică ca sonerie 

NC C 2 7 3 RHXH suplimentară. De asemenea se 

RL.CL ti 6 1 RH poate moderniza un telefon mai 

RLl ţ 5 3 OND vechi, prin înlocuirea “clasicei” sonerii 

-s L.- cu electromagnet cu această sonerie 


fi Mi 6205 C5’0,2Z _70/f 


~i_r // 

\im 


4 


TEHNIUM 2/95 










CONSTRUCŢII'HOBBY 


PAGINI DIN ISTORIA RADIOTEHNICil ROMANEŞTI 


electronică. Soneria se montează pe cele două fire ale liniei 
telefonice. Ea se poate irionta fie intr-un telefon fie într-o cutie 
separată şi alimentată de la linia telefonică. 

Componenta de .bază a acestei sonerii o reprezintă circuitul 
~7 integrat specializat pML 8205 fabricat de 
4slI n/r BĂNEASA S.A.. Circuitul integrat se află 
într-o capsulă de tipul 2x4 pini, 
g . configuraţia lui fiind prezentată în figura 1. 

_ W Schema electronică a soneriei este 

3 *—destul de simplă după cum se observă din 

figura 2. Soneria se alimentează chiar din 
linia telefonică prin intermediul punţii 1PM05. Puntea este 
conectată la linia telefonică prin intermediul condensatorului CI 
(care trebuie să fie nepolarizat) pentru ca soneria să nu 
funcţioneze decât în momentul apariţiei semnalului de apel care 
este alternativ (se ştie că pe linie există tot timpul o tensiune 



continuă de alimentare de 48 V, care astfel este oprită de CI). 

După redresarea semnalului de apel are ioc filtrarea lui cu 
ajutorul lui C2 şi apoi stabilizarea sa la 30 V cu ajutorul lui Dl. 

Circuitul integrat conţine două oscilatoare interconectate a căror 
frecvenţă se stabileşte din exterior prin intermediul lui R3, C3 
pentru oscilatorul 1 şi cu R4, C4 pentru oscilatorul 2. 

Pe ieşirea circuitului integrat este montată o cască telefonică 
prin intermediul unui semireglabil (R2) pentru a putea regla 
volumul. 

Dacă se doreşte un semnal mai puternic se poate monta un 
tranzistor şi un difuzor ca în figura 3. 

Circuitul placat are dimensiunile 95 x 26 şi este prezentat în 
figura 4. 

în fine, se poate folosi şi un traductor piezoceramic. 




Scotocind prin nişte hârţoage vechi, am găsit o revistă*' 
apărută chiar'în anul şi luna în care m-am născut în urmă cu 
peste 60 de ani. Revista RADIO şi RADIOFONIA (dir. Dr. ing. 
E. Petraşcu) apărută imediat după primele emisiuni 
experimentale de radiodifuziune, ajunsese la numărul 154 
(30.10.31). O apariţie format mare cât revista TEHNIUM de 
astăzi, cuprinzând articole de popularizare, programul radio al 
sutelor de posturi din lume, care apăreau zi de zi ca ciupercile, 
montaje, articole culturale, tehnice, o sută de reclame, poşta 
redacţiei şi multe altele: Din care spicuim, un articol al lui David 
Sarnoff, despre inaugurarea a încă trei staţii de televiziune (!!!) 
ia New York şi Coasta Pacificului. Un articol despre abonaţii 
radio din 1931- circa 70.000 din care cam jumătate din cei 
săraci, cu receptoare cu galenă; dar cinstiţi, plătind 
abonamentul pentru strădania celor care asigurau programe şi 
tehnica necesară. în capitală existau 17.000 abonaţi, pe lângă 
clandestinii nesimţiţi... Dar ştirea zilei era EXPOZIŢIA DIN 
PARCUL CAROL. O expoziţie de Aero-Auto-Radio-Electricitate. 




Prima de acest fel în Bucureşti, cu participarea internaţională. 
Pentru aceasta se acorda, atât pentru străini cât şi pentru 
români foarte importante reduceri de preţuri pe căile ferate 
române şi străine, pe Dunăre precum şi la traficul aerian. Viza 
paşaportului nu este necesară. Cu legitimaţia expoziţiei şi 
paşaportul este liberă trecerea graniţei. Cazare cu preţ redus, 
acces ieftin la restaurante, standuri, cinematografe.... Cu 
strângere de inimă mă gândesc la jupuitorii de piele de acum, 
ce ocazie de jaf şi reclamă proastă au pierdut de, nu se 
născuseră pe atunci... Pe atunci erau oameni zâmbitori, 
optimişti, creduli, pe scurt, oameni cumsecade, cinstiţi. Nici nu 
bănuiau că peste nici 10 ani va urma al doilea război mondial; 
dar nici că omenirea va progresa din punct de vedere tehnic, 
nebănuit de mult, televiziunea şi încă în culori va pătrunde 
peste tot în lume vor apare invenţii noi, de neînchipuit. însă la 
baza acestor rezultate, s-au aflat şi paşii de pionierat făcuţi de 
români. Cu specialiştii de atunci, entuziaşti şi altruişti, pe care 
i-a cunoscut la vârsta senectuţii şi subsemnatul, ca profesorul 
Petraşcu E., şi ing. Konteshweller M., care montase tocmai cu 
prilejul acelei expoziţii prima instalaţie telecomandată prin radio, 
cu superreacţie, un vaporaş care speria lebedele de pe lacul din 
parcul Carol, într-o perioadă în care mai existau şi păuni prin 
parcuri şi oameni de omenie în toată această ţară 
binecuvântată de cer, urgisită de neoameni. 

George D. OPRESCU 


TEHNIUM 2/95 


5 








RECEPŢIA INDIVIDUALĂ TV - SAT 

Să construim un receptor indoor TV-SAT: 

1 k 1 ”27:'% ff'ţs f f ’ţ* p % * f'â ^ 7 7} E x ti 5 5 

ii > “ l#Sfr £ Alte i r w fiii^ 3 i 


in fig. 1 se prezintă schema de principiu a demodulatorului de 
frecvenţă realizat în totalitate cu componente electronice 
fabricate în ţară. Acest lucru a fost posibil datorită alegerii valorii 
frecvenţei intermediare relativ coborâte: fi = 200 MHz. 
Demodulatorul este de tip PLL (PHASE LOCKED LOOP), adică 


buclă cu calare de fază. 

Aşa cum rezultă din fig. 2, un circuit PLL se compune dintr-un 
comparator de fază (CP), un FTJ şi un oscilator RF comandat în 



tensiune (OCT) sau în curent (OCC). Comanda în curent este 
mai lipsită de inerţie decât cea în tensiune şi a fost adoptată în 
schema din fig. 1, dată fiind frecvenţa de lucru ridicată. Deoarece 
în ţară nu se fabrică circuite integrate PLL decât până la f max = 
30 MHz (PE 581), schema din fig. 2 s-a realizat cu componente 
discrete. Dacă la circuitul PLL se foloseşte ieşirea OCT (C), 
adică Uqi , avem de-a face cu o sincronizare pe fază a unui 
oscilator-RF de către un semnal Ui. Dacă se foloseşte a doua 
ieşire (Ug 2 )> semnalul este proporţional cu sin (pj - qg) deci 
cifcuitul PLL poate fi folosit ca demodulator MF, Ug 2 urmărind 
frecvenţa semnalului Uj. 

în fig. 1, OCC este realizat cu transistoarele TI, T2 (BFY 90). 
Comparatorul de fază este realizat cu 4 diode EFD 115 sortate 
(să aibe aceeaşi rezistenţă directă). Semnalul cu MF de la AFI 
se aplică prin intermediul unui transformator Trl realizat pe un 
tor de ferită de exemplu T- 4 x 2 x 2 - FI - 6 - x (punct vernil, 
catalog ICE). Secundarul are o priză mediană (de unde se 
extrage semnalul demodulat), care se va realiza corect prin 
bobinarea secundarului cu fir triplu NI =4 sp, N2=2x4 sp/ CuFm f 
0,15) răsucit şi uniform repartizat pe tor (fig. C) 


Semnalul demoduiat este amplificat cu C.L ROB 733, pentru 
obţinerea unui nivel suficient modului vide-sunet (MVS). Nivelul 
semnalului video complex negativ fofosit (de la pinul-8 prin 
repetorul T7) se reglează cu R5 (semireglabil). 

Demodulatorul de frecvenţă PLL este sensibil; ei are un prag 
de demodulare mai scăzut cu 3-5 dB 
decât al discriminatorului de frecvenţă 
clasic şi cu 1-3 dB mai mic ca al celui 
în cuadratură. Comanda în frecvenţă a 
OCC (în contratimp) se realizează'prin 
injecţia rapidă de curent, realizată de 
semnalele de la ieşirile 7(+), 8(-) ale 
C.l. ROB 733, prin intermediul 
tranzistoarelor de comutaţie rapidă T3 
şi T4 (2N2369). Curentul continuu prin 
TI şi T2 se reglează cu R10. Filtrul TJ 
din fig. 2 este realizat practic în cadru! 
schemei din fig. 1, de fapt, dintr-un 
ansamblu amplificator de tip FTJ (filtru 
activ) în care rolul esenţial îi joacă 
amplificatorul de video frecvenţă 
diferenţial integrat (ROB 733 - ICEE) 
care are o bandă de frecvenţe de lucru 
superioară deviaţiilor de frecvenţă 
maxime ale semnalului de la intrare. 

în fig. 3a, b este prezentat la scara 
1: 1 circuitul imprimat, care este dublu 
piacat. Faţa b este cea plantată cu 
piese ca în fig. 4. In realizarea practică a acestui modul este bine 
să se respecte următoarele indicaţii: 

- realizarea mai întâi a unor componente pasive şi 



subansamble necesare ca; puntea de diode EFD a 
comparatorului de fază, ansamblul transistoareior TI şi T2, liniile 
oscilatorului CC, bobinele de şoc RF, transformatorul toroidal 
(fig. 5c), etc. 

- liniile detectorului de fază (a) nu vor fi tensionate mecanic în 
montaj; li se dă forma finală din fig. 5a şi apoi vor fi lipite. 

- puntea de diode EFD (fig. 5b) necesită în prealabil curăţirea 
terminalelor pentru ca lipirea cu aliaj să se facă rapid evitându-se 
supraîncălzirea diodelor; urmele de decapant vor fi spălate cu 
neofalină. 

- pentru perechea de tranzistoare TI, T2 terminalele se vor 
îndoi ca în fig. 5d, apoi se suprapun ca în fig. 5e şi se lipesc fără 



6 


TEHNIUM 2/95 













răsucirea terminalelor, se face lipirea fără atingerea capsulei; 
terminalele emiterilor vor fi scurte, se va evita folosirea letconului 

cu ansă. 

- pe * faţa 
plantată a modu¬ 
lului nu se fac 
lipituri; găurile 
neflind metalizate 
se va iipi totuşi 
câte un fir foarte 
subţire (0,12) de- 
zizolat care va fi 
trecut prin gaură 
pe partea cu lipi¬ 
turi a plăcii; o 
dată cu firul tre¬ 
buie să* treacă 
prin aceeaşi gau¬ 
ră şi .terminalul 
componentei. 

- bobinele de şoc (SI, S2, 83) se realizează din sârmă CuFm 
0,2 pe un mandrin cu f=25; pe o lungime de 15 mm se pun 20 de 
spire, Iniţia! una lângă alta apoi se întinde bobina. 

Reglarea circuitului PLL 

• Fără alimentarea schemei se reglează ceie două poten¬ 
ţiometre trimer (de 10 KO şi 1 K.Q) având cursorul aproximativ pe 
mijloc. 

• Infectăm Sa intrarea în PLL - 10 dBm la frecvenţa centrală de 
200 MHz şi alimentăm PLL-uî. 

• Reglăm semireglabiiul de 10 KO astfel încât panta 
caracteristicii PLL să fie cât mai liniară, situaţie în care şi banda 
va fi mai largă. 


• Se reglează acum semireglabiiul de t K p|ină când mijlocul 

caracteristicii este ia 200 MHz. 

Atenţie! în emitorul tranzistorului generator de curent constant 



Cu Em 4>0,8 


■ 4 } l»r,yu; t 4 t j ri 

5 ^ 


nu mai există-nici o rezistenţă de protecţie şi prin scurtcircuitul 
cursorului la emiţător curentul va creşte foarte mult ceea ce va 
distruge precis unul sau ambii tranzistori BFY 90 din oscilator. 

Pentru cei neexperimentaţi recomandăm ca în serie cu 1 KQ 
să lege o rezistenţă de 100Q. 

Un reglaj repetat a celor două semireglabile va face posibilă 
obţinerea unei caracteristici cu o bandă de 40-50 MHz. 

• Legând acum AFi-ui de PLL şi injectând o putere de -40 
dBm cu RMA pe maxim va trebui să regăsim caracteristica cu 

banda de 40-50 MHz, de mai sus. 

Ing. Tony E. KARUNDY 
ing. Sergiu CHEREGI 






INSTITUTUL DE CERCETAM EL 
societatea comercială I.C.E.- SA. 


întru măsurări, radiocomunicaţii, medicină, utilaje pentru electronică 

69, 72 321 Bucureşti, România, Tel 212.12.59, Telex 10874 ICEROR, Fax P 
irţului nr. J40/4461/1991, Cod fiscal: 1.562.120 


• Execută echiparea plăcilor de cablaj imprimat 
cu componente pentru montaj pe suprafaţă (SMD), pe o 
faţă sau pe ambele făţă ale acestora, şi lipirea în cuptor 
cu infraroşu (tehnologie “reflow soldering”), atât pentru 
modele unicat, cât şi pentru serii mici şi mijlocii. 

• Specialiştii Institutului asigură asistenţă 
tehnică beneficiarilor care doresc să realizeze, circuite în 
această tehnologie, 

• La cerere se pot oferi şi alte servicii: 
proiectare asistată de calculator a cablajelor, execuţia 
acestora, etc. 


SMRO-0252 













INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


Generatorul de ritmuri prezentat constituie blocul de comandă logică a unui 
sintetizator de ritmuri muzicale constituit în jurul unei memorii EPROM cu 
capacitate de 1k x 8 (1024 cuvinte x 8 bit). El nu este în fapt o sursă de sunete, 
ci o sursă de impulsuri capabilă să declanşeze un număr de maxim 8 
simulatoare pentru instrumente de percuţie, în momente precis stabilite prin 
program 

Capacitatea memoriei este suficientă pentru numărul de formule ritmice 
utilizate curent în practica muzicală, astfel că circuitul prezentat permite 
generarea unui număr de 24 ritmuri, din care 8 ritmuri în 3/4 şi 16 ritmuri în 4/4, 
operând cu intervale muzicale minime de şaisprezecime (1/16). 

Principiul de funcţionare se bazează pe divizarea fiecărui ciclu a ritmului 
complet într-un număr de “timpi elementari” corespunzând cu stările unui 
numărător ce primeşte impulsuri de la un generator de tact. Numărătorul 
baleiază ciclic adresele unei memorii fixe ce determină care dintre 
simulatoarele instrumentelor de percuţie vor fi declanşate pe durata fiecăruia 
dintre timpii elementari. Structura ritmului este stabilită prin software, şi odată 
memoria înscrisă în exploatarea aparatului se procedează practic la citirea 
permanentă la conţinutul acesteia. 

Timpii elementari, care constituie cele mai mici intervale în care se poate 


măsuri ale ritmului complet. 

Vom exemplifica modul de calcul în două situaţii: ' 

1) • Ritm=4/4 ' - 

Durata minimă=1/16 *. 

Număr de măsuri pe ritm=2 

Capacitate numărare = 16 timpi elementari x 2 măsuri x 4/4 =32 stări 

2) • Ritm=3/4 

Durata minimă= 1/16 

Numări de măsuri pe ritm=4 

Capacitate numărare=16 t.e. x 4 măsuri x 3/4 = 48 stări 

în aplicaţia de faţă, numărul de stări ale numărătorului de adrese este 32 
pentru ritmurile 4/4, şi 48 pentru ritmurile 3/4. Cu această precizare, în contextul 
celor expuse rezultă clar posibilităţile aparatului având schema de principiu din 
fig. 1 şi a cărui funcţionare se prezintă în continuare. 

Memoria 

Fiind organizată în cuvinte de 8 biţi, memoria (C.l. -11) are 8 linii de date, 
care se folosesc pentru atacul simulatoarelor de instrumente,,, Impulsurile 
obţinute la aceste ieşiri, se aplică simulatoarelor prin intermediul unor 


AFO- 


4-:2--S55 
3 - 6 : 7*00 
7-8 - 7*93 
3= 7* OS 
10 = 7 *03 
H-1708 



diviza un ritm, se pot grupa în măsuri, numărul măsurilor astfel formate definind 
tipul ritmului (2/4, 3/4, 4/4, 5/4,etc). Numărul de timpi elementari dintr-o măsură 
limitează intervalul muzical minim utilizabil în programarea ritmului. Astfel, cu 
cât numărul de timpi elementari dintr-o măsură este mai mare cu atât se va 
scurta intervalul minim utilizabil, rezultând ritmuri mai bogate. De exemplu, un 
ritm 4/4 programat în patru măsuri divizat în 32 timpi elementari (8 timpi pe 
măsură), poate utiliza duratele: 1, 1/2,1/4 sau 1/8, deci minimum optimea, pe 
când acelaşi ritm programat în două măsuri deci 16 timpi elementari devine 
mai bogat, putând utiliza în plus şi şaisprezecimea (1/1.6). Din aceste 
considerente rezultă capacitatea numărătorului care trebuie să aibă numărul de 
stări corespunzătoare tipurilor de ritmuri (4/4, 3/4) şi să poată fi resetat (pentru 
a repeta ritmul) după un număr de stări în concordanţă cu tipul de rism selectat. 

-Cu precizările făcute mai sus este evident că numărul de stări necesar este 
determinat de două caracteristici: intervalul muzical minim dorit şi numărul de 


inversoare TTL cu colector în gol; 6 inversoare pentru ieşirile D0-D5 (circuitul 
CI-9) şi două porţi NAND folosite ca inversoare pentru ieşirile D6-D7 (jumătate 
din circuitul CI-10). întrucât la ieşirile schemei sunt'prezente datele negate , de 
acest lucru se va ţine cont la înseierea memoriei. — 

Având o capacitate de 1 Ko (1024=2^), sunt utilizate 10 intrări de adresă 
(A0-A9) întrucât prima jumătate din capacitatea memoriei este folosită pentru 
ritmurile 4/4 iar cealaltă jumătate pentru ritmurile 3/4, tipul ritmului va fi definit de 
bitul cel mai semnificativ (A9). Cu alte cuvinte, dacă intrarea A9 (pinul 22) este 
în 0 logic, vor fi selectate ritmurile 4/4, iar dacă această intrare este în 1 logic, 
sunt selectate ritmurile 3/4. Circuitul de selecţie implementat asigură pentru A9 
nivelul logic necesar în fiecare din cele două situaţii; simultan cu condiţionările 
pentru celelalte intrări de adresă. Referitor la celelalte intrări de adresă vom 
avea două situaţii: 

în cazul ritmurilor 4/4, biţii cei mai semnificativi (A8-A5) servesc la selecţia 


8 


TEHNJUM 2/95 






















INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


I dorit. Cu aceşti 4 biţi se pot adresa 2 4 =16 ritmuri. Biţii cei mai 
îificativi (A4-A0) servesc la formarea acestor ritmuri, astfel că la cele 5 


i intrare a porţii (pin 10 - CI-10) se aplică ieşirea ultimului bisfabi) a! 
torului (pin 8 - CI-8), producându-se astfel resetarea după 2^ = 32 stări. 


intrări va trebui să fie prezentate 2^=32 stări ale numărătorului care se repetă 
permanent datorită resetării după fiecare 32 de stări. Rezultă că ritmurile 4/4 
ocupă un spaţiu de memorie de 16 ritmuri x 32 stări-512 octeţi. 

In mod analog, ritmurile 3/4 se selectează cu biţii cei mai semnificativi, de 
data aceasta având ia dispoziţie numai 3 biţi (A8-A6), accesând un număr de 
2 3 =8 ritmuri. Intrarea A5 nu se mai foloseşte ia selecţie, fiind necesară ia 
formarea ritmului. 

Pentru formarea ritmurilor 3/4 sunt necesare 48 stări, ceea ce implică 


Pe poziţia 3/4 a comutatorului K2, LATCH-ul îşi schimbă starea, poarta 
menţionată se blochează, devenind activă poarta NAND cu ieşirea pe pinul 11 
al lui CI-10; Intrările acesteia din urmă primesc impulsuri de ia ultimii 2 bistabili 
a! numărătorului. 

Când stările ambelor intrări devin 1 logic, are loc resetarea, rezultând asfel 
un ciclu de numărare de 2 5 +2 4 = 48 stări. 

De remarcat că cele două porţi utilizate în logica de reset sunt de tipul 
open-coiector (cealaltă jumătate a circuitului CI-10 folosit pe ieşirile de date), 


necesitatea a 6 biţi, astfel că în acest scop vor fi utilizaţi biţii cei mai 
nesemnificativi A5-A0. Deci ritmurile 3/4 vor ocupa în memorie un spaţiu de 8 
ritmuri x 48 stări=384 octeţi. Având la dispoziţie un spaţiu de 512 octeţi, rezultă 
că va rămâne nefoiosit un spaţiu de 512-384=128 octeţi. 

In concluzie iiniile de adrese A0-A4 (A0-A5) sunt accesate prin intermediul 
unei logici combinaţionale ca rezultat al unor comenzi manuale de selecţie. 

Memoria utilizată este de tipul 2708 (K573P01). 

Aşa cum se vede şi în schema din fig. 1 aceasta se alimentează cu 3 
tensiuni: +5V, -5V, +12V. Sursa de +5V este comună tuturor circuitelor integrate 
din schemă, trebuind să asigure un curent de 150-200 mA pe -5V şi 25 mA pe 
+ 12V (consumuri măsurate pe montajul realizat de autor cu circuitul 



fiind astfel posibilă legarea în parale! a ieşirilor, ceea ce a permis simplificarea 
implementării funcţiei dorite. 

Impulsul elaborat în logica de reset, mai este în plus utilizat şi pentru 
marcarea ultimului timp al fiecărui ritm (DOWN BEAT) prin aprinderea, în 
momentele corespunzătoare, a unui LED. în acest scop, el se aplică unui 
monostabi! realizat cu un timer de tip BE555 (CI-2), care furnizează LED-u!ui 
Dl impulsuri calibrate, de durată constantă care nu depinde de tempo-ul 
ritmului, ci numai de constanta de timp a monostabiiului. 

Schema oferă în plus posibilitatea opririi în orice moment a secvenţei în 
curs fără oprirea numărătorului (şi deci a generatorului de ritmuri),iar la 
repornire, ritmul demarează întotdeauna pe timpul de bază. în acest scop este 
prevăzut comutatorul K1 prin intermediul căreia numărătorul poate fi adus 
momentan în 0 indiferent de starea sa curentă, printr-un scurt impuls format cu 
ajutorul unui condensator (C7). 

Aceasta este o facilitate apreciată în exploatare mai ales în cazul când 
sintetizatorul se foloseşte într-o orchestră. Numărătorul lucrează permanent în 
regim de numărare, inclusiv în pauză, când semnalul audio furnizat de 
simulatoare este pus la masă (pe poziţia “STOP” a lui K1). Operatorul poate 
aprecia şi în acest caz tempo-ul ritmului urmărind clipirea LED-ului “DAWN 
BEAT” (acest lucru nu ar fi posibil dacă pe poziţia “STOP” numărătorul ar fi 
blocat). în momentul trecerii comutatorului K1 pe poziţia “START” , 
condensatorul C7 se încarcă rapid prin R7, comportându-se în momentul iniţial 
ca un scurt circuit. Se forţează astfel un nivel 0 logic pe pinii 4-5 ai lui CI-3 
(intrările unei porţi NAND folosite ca inversori) astfel că la pinul 6 (ieşirea) apare 
un impuls pozitiv capabil să reseteză numărătorul care reporneşte imediat 
datorită restabilirii nivelului logic anterior, ca urmare a încărcării condensatorului 
C7. 

Logica de selecţie a ritmurilor. 

în scopul aplicării semnalelor corecte pe intrările de adrese ale memoriei, 
pentru ambele tipuri de ritmuri cu care operează, aparatul a fost prevăzută o 
reţea combinaţională cu porţile NAND conţinute de circuitele CP3...CI-6. 

Prin comutatorul K2 este posibilă selecţia tipului de ritm (3/3 - 4/4). în afara 
comandării resetării corecte a numărătorului în momentele corespunzătoare 
celor două situaţii, în modul descris anterior, logica de selecţie asigură şi 
accesarea corectă a intrărilor de adrese A5...A9. 

Pe poziţia “3/4” a comutatorului, LED-ul D2 este practic şuntat de pinii 1-2 al 
lui CI-3 se aplică 1 logic, ieşirea (pinul 3) trece. în 0 logic, astfel că se aprinde 
LED-ul D3, indicând selectarea ritmurilor ternare (3/4). în ! acelaşi timp, LATCH- 
ul se poziţionează în starea 0 pe pinul 8, şi în starea 1 pe ieşirea negată (pinul 
11-GI3). Acest lucru are ca efect validarea tuturor porţilor din circuitul CI-5 şl 
blocarea tuturor porţilor din circuitul CI-4 ale cărui ieşiri vor fi toate în t logic, 
producând la rândul lor validarea tuturor porţilor din circuitul CI-6. ca urmare, pe 
intrările A5-A8 ale memoriei vor avea aces urmăroarele semnale: 

- Intrarea A5 este accesată de către numărătorul de adrese urmărind 
semnalul de pe ultimul bistabil al numărătorului, preluat de pe pinul 8 al lui Cl- 


K573P01), fiind suficiente stabilizatoare parametrice simple cu diode zenner. 
Trebuie însă menţionată recomandarea ca prima tensiune care se aplică 
memoriei să fie de -5V, lipsa acesteia putând provoca distrugerea circuitului. 
Cei care vor să evite alimentarea cu 3 tensiuni şi nu sunt în posesia unui 
EPROM de 1 Ko alimentat fa (Tsingură tensiune, pot utiliza o memorie de 2 Ko 
(2716, K573P02, K573P05), folosită la jumătate din capacitate. Modificările 
sunt simple şi se pot face direct pe conectorul plăcii fără a afecta traseele de 
cablaj imprimat. Aceste modificări sunt următoarele: 

• borna de -5V (pin 21 memorie) se leagă la borna de +5V 

• borna de +12V (pin 19 memorie) se leagă la borna de masă. 

în acest caz, condensatorul C9 devine inutil şi nu se mai montează. 

Numărătorul 

Capacitatea maximă de numărare este de 48 stări, astfel că se utilizează 2 
cipuri CDB493 (CI-7 şi CI-8). Un timer 3E555 (CI-1) în configuraţie de astabil, 
generează impulsuri cu perioada reglabilă cu potenţiometrul PI care determină 
tempo-ul (viteza ritmului). După o divizare cu 2 în primul bistabil din CI-7, 
rezultă la ieşirea QA (prin 12) impulsurile de tact care se aplică numărătorului 
propriu-zis pe intrarea CkB (pin 1). Acestea sunt numărate de către 6 bistabili 
legaţi în cascadă (funcţionare asincronă), 3 bistabili din CI-7 şi 3 bistabili din Cl- 
8, ultimul bistabil din CI-8 fiind nefolosit. Există două moduri de funcţionare a 
numărătorului, selectabile prin comutatorul K2 (selecţie 3/4 - 4/4). Pe poziţia 
4/4, un LATCH construit cu porţile din circuitul CI-3 aplică pe pinul 9 al 
circuitului CI-10 un nivel 1 logic, poarta NAND respectivă devenind validă. Pe 


8, fiind folosită în acest caz la formarea ritmurilor. 

- Pe intrările A6, A7 şi A8 sunt prezente nivelele logice corespunzătoare 
codurilor binare ale numerelor 0...7, în funcţie de poziţiile comutatoarelor K3, 
K4, K5 (“1" - “2” - “4”). Sunt posibile 8 combinaţii, rezultând astfel selecţia a 8 
ritmuri . Comutatorul K6 este inoperabil în această situaţie, poarta 
corespunzătoare din circuitul CI- fiind blocată. 

- Pe intrarea A9 se aplică I logic, selectându-se astfel zona de memorie 
ocupată de ritmurile ternare. 

Pe poziţia “4/4” a comutatorului K3, pe pinii 1-2 ai lui CI3 se aplică 0 logic, 
ieşirea (pinul 3) trece în 1, LED-ul D3 se stinge, în schimb se aprinde LED-ul 
D2 indicând selectarea ritmurilor 4/4. în acelaşi timp LATCH - ul trece în starea 
complementară cazului descris anterior. De data aceasta se vor bloca porţile 
din circuitul CI-5 şi vor fi deschise porţile din circuitele CI-4 şi CI-6. Accesul 
numărătorului la intrarea A5 este blocat. Pe intrările A5-Ă8 vor fi în acest caz 
prezente nivelele logice corespunzătoare codurilor binare ale numerelor 0...15, 
în funcţie de poziţiile comutatoarelor K3, K4, K5.K6 (“1” - “2” - “4” - “8”). Sunt 
posibile 16 combinaţii rezultând selecţia a 16 ritmuri. Pe intrare a A9 se aplică 0 
logic, selectându-se astfel zona de memorie ocupată de ritmurile 4/4. 

Montajul practic s-a realizat pe o singură placă de circuit imprimat simplu 
placat, cu dimensiunile 120 x 95 astfel proiectată încât să poată fi simplu de 
realizat în condiţii de amator.(fig. 2) 

Detalii constructive, în numărul viitor. 

Ing. Emil MATEI 


TEHNIUM 2/95 


9 






CONSTRUCŢII 


-i .‘uLa i£' > " 


Oscilatoarele microstrip se împart în două mari categorii: cu 
diode cu rezistenţă dinamică negativă (negatroane) şi cu 
tranzistoare. Frecvenţa lor de oscilaţie poate fi fixă (chiar 
stabilizată - cazul oscilatoarelor din LNB-uri), sau variabilă (de 
regulă electronic cu ajutorul diodelor varactor). Oscilatoarele 
microstrip reclamă folosîrea unor componente active (diode, 
tranzistoare) şi pasive, evident, microstrip. Totuşi, în cazul 
folosirii unor substraturi dielectrice dubiu placate metalic care 
pot fi găurite (sticlotextolit, polistiren, teflon, etc.), spre 
deosebire de cele care nu pot fi (ceramică, sticlă, etc.), 
radioamatorii constructori pot folosi şi componente active 
specifice tehnologiei coaxiaie (deci nu neapărat în capsule 
microstrip), realizând oscilatoare (sau amplificatoare) hibride 
(hibridul, dintre microstrip şi coaxial). Reamintim amatorilor că, 
funcţie de calitatea lui, sticlotextolitul nu poate fi folosit decât 
până la frecvenţa de cel mult 3 GHz. 


In fig. 1 se prezintă schema de principiu a unui oscilator 
microstrip cu tranzistor acordabil cu diodă varactor. Această 



schemă se recomandă pentru frecvenţe între 1 şi 4 GHz (cu 
tranzistoare bipolare pe siliciu). Este o schemă de oscilator 

--Colpitts cu baza comună, la 

masă p,utându-se pune 
oricare dintre punctele A, B 

E ^ - —•it—, şî C. Segmentul de linie 

h A j microstrip (unul singuri) din 

■ colector este în scurtcircuit 
-r ^BE j| L şj, trebuind să se comporte 

^ Ţ inductiv, are X< X m l 4. 

2 B m 

- ■ + — * 1 Cunoscând tranzistorul şi 

frecvenţa de lucru, pe baza 
schemei echivalente din fig. 2, oscilatorul Colpitts se 
calculează în mod obişnuit. Din calcule rezultă inductanţa L pe 
_____:_care trebuie s-o 

3 _ Uy CI. C6, C5 de 


trecere «au valoare de 1 nF. In fig. 3 se dă un exemplu 
constructiv de oscilator în banda 1,4 - 2,2 GHz- realizat cu 
tranzistorul BF 479 (BĂNEASA S.A.). dioda varactor este de tip 
ROV 104 (ICCE). Având punctul C la masă, nitul de 
scurtcircuitare al segmentului microstrip se poate muta 
eventual mai la stânga pentru creşterea frecvenţei de oscilaţie. 


In fig. 4a este prezentată fotografia unui oscilator 
microstrip cu diodă Gunn în capsulă coaxială (specifică 
tehnologiei cu rezonator coaxial sau paralelipipedic), dar cu 






rezonatorul şi filtrul de alimentare microstrip. Este o tehnologie 
hibridă de realizare, folosibilă când nu se dispune de diode în 
capsulă microstrip (BEAM LEAD). Oscilatorul din fig. 4a a fost 
f-:-i făcut în 


-— r pnmavara 

I—————| anului 

daura-Ht» -1 I w, 1978 {4, 

fiind 

got,-H i p ■ p rimul 

£—jr-r-3-i' ^ ^ oscilator 

_ _|_ Gunn 

‘ ^alimentare 2 „ {50 8J miCi'OStrip 

• .' realizat în 

România 

(!). S-a folosit un substrat de polistiren standard incolor - un 
fragment dintr-o riglă şcolară de liniat (!) - având grosimea h = 
1,8 mm, care a fost placat chimic şi electrochimie cu un strat 
1 — —i de cupru având grosimea t = 

| EH WM IMia riŞ I 20pm (aceasta a fost de fapt 

I 9 cea mai dificilă problemă 

■H||H 9 tehnologică de rezolvat). 

Oscilatorul realizat cu dioda 
| 1 1 i Gunn DC 1201 B (lip = 8,5V; Ip 

j_ ® w — J _ -j 25 mA) a furnizat la 

6 conectorul SMA de ieşire, 

puterea Pqut = 9,31 mW (dioda este de 10 mW) la frecvenţa 
8,588 GHz. 

Deoarece în ţară nu se fabricăjncă nici o diodă 
semiconductoare generatoare de microunde (IMPATT sau 
BARITT) în capsulă microstrip, tehnologia microstrip hibridă 
menţionată, rămâne încă actuală pentru radioconstructorii 
amatori care doresc să-şi realizeze un astfel de oscilator în 
banda X. Circuitul microstrip al osciiatorlui propus a fi construit 
este prezentat în fig. 5, folosindu-se o plăcuţă dielectrică de 
dimensiuni standard. Dielectricul recomandat este cel cu er 
relativ mic şi posibilităţi de prelucrare mecanică, ca teflonul, 
poiistirenul, etc., astfel încât în el să se poată practica o gaură 


10 


TEHNIUM 2/95 









CQ- YO 


de f = 2,2- mm pentru capsula F27d a diodei. Constanta 
dielecîrică Er mică a acestora (2,2 - 2,4} în raport cu a 
ceramicii (alumina 9,6 -9,8} conduce la o lăţime a liniilor 
microstrip ceva mai mare de 2,2 mm, aşa cum este de fapt 
necesar. 

Tehnica de realizare a circuitului este cea cunoscutăde la 
circuitele împrimae Tehnica de realizare a circuitului este cea 
cunoscută de la circuitele imprimate de frecvenţe mai joase: 
desen la scară mărită (2 :1, sau 5:1), film, sită serigrafică 
(obligatorie pentru polistiren) etc. Metoda fotografică (cu 
fotorezist) se poate folosi pentru tefion, poliguide, etc. adică 
pentru dielecîrici termorezistivi. 

Substratul dielectric dublu placat metalic pentru banda de 
frecvenţe X produs industrial este însă costisitor şi este 
recomandabil ca el să fie realizat de însăşi radioconstructori. 
Pentru aceasta se vor lipi cu epoxi pe o plăcuţă de polistiren 
standard (er = 2,55) planul de masă şi liniile microstrip tăiate 
deja la dimensiunile necesare dintr-o folie de cupru (şi mai 
bine, cupru argintat) cu grosimea de 30|i. După lipirea (cu 
atenţie!) circuitul va fi presat între două suprafeţe metalice 
netede (bine finisate) de fălcile unei menghine, timp de 24 de 
ore, până ia completa polimerizare a lacului epoxi. Pentru 
frecvenţa de 10 GHz lungimile liniilor sunt: l-j = 11,52 mm (cu 
W-j = 2,52 mm) 

1 2 = 4,46 mm (cu W 2 = W-j şi posibilitate de trimerare a 

lungimii) 

1 3 = 1 5 = 4,97 mm (W 3 = 1,24 mm); 1 4 = 4,61 (W 4 = 14,95 

mim) 

Oscilatorul se poate plasa într-o boxă metalică cu 
dimensiunile fundului 2” x 1” şi prevăzută cu condensator de 
trecere pentru polarizarea diodei Gunn şi cu conector SMA 
pentru RF-OUT. 

Dacă se realizează circuitul microstrip din fig. 6 se poate 
obţine un oscilator Gunn cu frecvenţa variabilă, comandat în 
tensiune (Uy) prin intermediu! unei diode varactor (DV). 

OSCILATOR MICROSTRIP HIBRID CU DIODA IMPATT 
SAU BARIU 

în fig. 7 este prezentat circuitul imprimat al unui oscilator 
microstrip hibrid cu diodă IMPATT, lucrând pe frecvenţă fixă. 
Circuitul oscilant este format din două linii microstrip 
rectangulare în goi cu lungimile 
X m/4 puse în paraiel. Dioda 
IMPATT se montează ia 
intrarea comună a celor două 
linii în paralel (ceea ce oferă un 
factor de calitate mai bun), fiind 
polarizată invers prin 
intermediul unui FTJ. Ca şi 
dioda Gunn din oscilatorul prezentat anterior, dioda IMPATT 
este presată pe iinia microstrip cu ajutorul unei pensete de 
strângere astfel încât să facă un contact cât mai bun. 

Spre ieşire s-a prevăzut un condensator interdigitai (ca şi la 
oscilatorul Gunn) pentru blocarea polarizării. Dacă realizarea 
acestuia este dificilă se 
poate iipi un condensator 
ceramic GIP special 
pentru montaje 

microstrip, - 

în fig. 8 se prezintă o 
variantă de oscilator 


microstrip cu diodă IMPATT realizată în laboratoarele firmei 
Philips încă din 1971. (reprodus în fig. 1b) El foloseşte un 
rezonator “CLOSED R!MG”cu lungimea Â.m/2 care are un 
factor de calitate mai mare ca ai rezonatoarelor deschise (de o 
stabilitate a frecvenţei mai bună). Ieşirea de RE adaptată ia 
'500 este realizată cu o linie .exponenţială. Raza medie a 
microavităţii inelare se deduce din relaţia: 

2^’Rmed = (2K+1)Xm/2 K = 0,1,2... se alege asîfe! pentru a 
rezulta dimensiuni raţionale astfel încât: W = («j>y - <j> m )/2x|)[) 

W - lăţimea inelului 

0M,m " diametrul maxim şi minim ăl inelului 
00 - diametrul capsulei diodei IMPATT în ce priveşte 
schema din fig. 9 aceasta este o dezvoltare a schemei din fig. 

8, bazată pe observaţia 
că în punctul de pe RiNG 
diametrul opus diodei 
generatoare este un nod 
de curent; cele două 
‘segmente de linie 
microstrip semicirculare 
putând fi considerate în 
gol şi, deci, putând fi 
“încărcate” cu o diodă 
varactor, obţinându-se un oscilator cu frecvenţă variabilă, 
în variantele de oscilatoare cu frecvenţa fixă şi puteri mai 
mici, dioda IMPATT poate fi înlocuită cu 
dioda BAR1TT polarizată corespunzător. 
Dioda BARiTT are acelaşi tip de capsulă 
ca şi dioda IMPATT, problemele 
tehnologice fiind aceleaşi. Având însă o 
rezistenţă dinamică negativă mai mică ca 
a diodei IMPATT, dioda BARITT nu se 
prea foloseşte în oscilatoarele de 
frecvenţă reglabilă, plaja de reglaj fiind' 
foarte mică. 

în fig. 10 este prezentată o schemă 
de oscilator cu DB care este folosit 
pentru automfxarea semnalului reflectat. 

(Modul Doppler). Asemenea oscilatoare şi module Doppler au 

fost realizate la .scară 
industrială la BĂNEASA S.A. 
înainte de decembrie 1989 
(ing. N. Marin, ing. FI. 

Marchidan), într-o tehnologie 
avansată: substrat ceramic 
din alumină, diodă BARITT 
fără capsulă (numai CIP), fire 
de aur, etc. Dioda BARITT se 
pretează ce! mai bine (în raport cu IMPATT, sau Gunn) la 
automixări cu evidenţierea frecvenţei Doppler, având un 
zgomot propriu redus. 

Reamintim cititorilor că, atât dioda IMPATT cât şi BARITT, 
se-polarizează invers prin intermediul 'unor stabilizatoare de 
curent ca de exemplu, cel din fig. 11. 

Dr, Ing. Andrei GfONTU 


{*} A. Ciontu, M. Căţoiu: “Cercetări privind realizarea unui 
oscilator microstrip în banda X” - comunicare la sesiunea 
îCSITE 1978. 







TEHMIUM 2/95 11 





- Schema pe care o propun permite comanda de la distanţă a 
aparatelor (TV sau receptoare satelit) care nu au fost prevăzute 
din construcţie cu această facilitate. 

Montajul propus se remarcă prin simplitate, putând fi abordat 

■ şi de constructori 
amatori cu un nivel 
mediu de pregătire 
1 rji în domeniul TV, 

| t1 N 47 ( up structura schemei 

a IE nTantL-T neimplicând 

g s 4-j Hp intervenţia în 

S ~ T —n±_^hţ I ^ blocurile funcţionale 

3 47 u 4 " ^77 ÎT ale televizorului. 

"A—J- tTV" T ln . T Un avantaj fi 

1 constituie şi faptul că 

L----toate componentele 

sunt româneşti şi nu 'au valori critice. 

- Emiţătorul telecomenzii este echipat cu C.l. (3E 555, care 
livrează impulsuri în baza tranzistorului BC 327, având ca sarcină 


rezultă comutarea succesivă, 
comenzilor conform schemei: 


<^> o c ]> o 9 <j> 9 gj> 


cablajul receptorului ir 


în inel, într-un singur 




* T 

47opF* 36ok 22nf 
®—i—look 

T2BC17? ® . 

V t3BCl7o 47MF ~ + 
SCHEMA DE ECHIPARE A FUCJ 
■ 7 RECEPTOR IR 




CABLAJUL EMITĂTORUUJI IR 


două diode cu emisie în infraroşu. 

Emiţătorul consumă 15-25 mA doar la apăsarea tastei şi se 
recomandă a fi alimentat cu o baterie de tipul 6F22. 



- Receptorul de IR (având rolul de recepţionare, amplificare şi 
transformare a impulsurilor cu frecvenţă de 20 kHz în impulsuri cu 
perioada de aproximativ 1 s) poate primi şi “decodifica” impulsuri 
de la orice emiţător în IR având frecvenţa cuprinsă în domeniul 
sus amintit. Ecranarea receptorului este obligatorie. 

Amplificatorul de I.R. realizat cu 2 C.I.-J3A 741 şi 2 tranzistori, 
favorizează spectrul de frecvenţă cuprins în domeniul 15-25 kHz, 
cu scopul de a elimina semnalele parazite care riscă să dea 
comenzi false decodorului. 

Eventualele impulsuri parazite sunt integrate de celula 
înseriată în poarta C.I.-CDB 493 (pin 14). 

Modul de formare a impulsurilor de atac al porţii C.l. 4 este 
următorul: trenul de impulsuri ajuns în colectorul tranzistorului T2 
este integrat de condensatorul electrolitic, având ca efect 
scăderea la zero a tensiunii de colectar, aceasta echivalând cu 
“0” logic. în lipsa semnalelor la intrarea receptorului de IR poarta 
C.l. 4 se află în “1” logic. Din logica de funcţionare a decodorului 


-> (oprit) -> pornit + 1 -> program 2.program 15 - 

în momentul alimentării montajului, pinul 1 a! C.l. 7 se află în 
“0”, celelalte ieşiri ale C.l. 6 şi 7 fiind în “1” logic. Ca urmare, prin; 
rezistenţa de 10 kohmi este pusă ia masă baza tranzistorului T7 
care intrând în conducţie încarcă prin rezistenţa de 560 kohmi 
condensatorul din baza tranzistorului T5. Când tensiunea din 
baza T5 se apropie de 0,7 V acesta conduce comandând (prin 
intermediul circuitului basculat bistabij realizat cu C.I.-CDB 400) 
blocarea tranzistorului T 12. şi menţinerea aparatului comandat 
prin releu în stare de stand-by. Această stare este indicată de 
led-uî conectat în pinul 1 al C.l. 7. în situaţia când la punerea în 
funcţiune, pinul 1 al C.l. 7 nu se află “0” (datorită dispersiei 
parametrilor C.l. CDB 493) aparatul este menţinut totuşi în stand 

__ by datorită construcţiei C.B.B. cu prioritate pentru 

comanda oprit. Temporizarea comenzilor pornit şi 
oprit. (5-10 s) a fost necesară pentai.a nu decupla 
aparatul la trecerea prin comanda oprit şi pentru a 
=ioon evita luarea unor comenzi false. Cu unele adaptări 

_* se poate realiza cuplarea şi decuplarea aparatulu 

prin intermediul unui timer, sau oprirea la 
terminarea programului prin informaţia furnizată d 
. RAA (vezi Tehnium, nr. 5/1991). 

— z~q - Considerând aparatul în stand-by să analizăm 

în continuare mecanismul pornirii şi comutării 
- programelor: y 

Apariţia primului impuls (provenit de la receptorul de IR) are ca 
efect trecerea în “0” a pinului 2 al C.l. 7. în această situaţie, prin 
rezistenţa din bază, tranzistorul T6 este adus în conducţie 



acţionând prin lanţul: T4, C.B.B. TI2, releu! care prin contactele 
sale alimentează aparatul. Dacă contactele releului nu suportă 


12 


TEHNIUM 2/95 













AUTOMATIZĂRI 


[C.I.6-CDB 442 I£Dl6j 


C.I.4-CDB 493 


C.Î.5-CB3 4oo 



ED 135 
!N4oo7 


r-Rr* 12 




curentul întregului aparat (atenţie la TV color, bobina de 
demagnetizare absoarbe ia pornire peste 1,8 A!) se poate 


. • C= *V*N. H--' C 


i (<*5« 



lN4ool ~ jf 

■ H H 

, 9c l |loonF_looou: 

1 ® 
iPL5Vb , 

68ouJ 


1 = 




comanda doar tensiunea de alimentare a etajului final linii sau 
oscilatorul de linii, nealimentarea acestora are ca efect blocarea 
întregului aparat. Această variantă nu se recomandă amatorilor 
sau celor care nu cunosc logica de funcţionare a aparatului 
respectiv, existând riscul deteriorării acestuia. 


- Simultan cu pornirea; , 

* aparatului se aprinde led- j 

*— ul 2 indicând comutarea . 

^ primului program. ■ 1 

•— 11 Constructorii care 

* ’ consideră ineficientă | 

afişarea programelor cu 

' Ied-uri pot păstra doar ■ 

-- afişarea comenzilor pornit 

şi oprit sau pot opta pentru 
•—" afişarea pe dispiay 

. ^ . . decodificând ieşirile C.I.- 

>~ţ | ^.. CDB 493 cu un C.I.-CDB 

_ r~ -^ "ZmtZ—. 446. Schema acestuia 

_fiind clasică nu am 

Z ^ £~~~ ^ ,! cuprins-o în materialul de 

- - faţă. 

- - + ^ Obţinerea tensiunilor 

T—.. . .—y- —— pentru comutare benzi 

T comandă varicap pentru 

f- posibilă folosind tensiunile: 

x zpzrizzz^z::;;". t +12 V (mixer)' şi +33 V 

-3-CZD—? uifZ-H* (28,5 V) existente în 

|televizor, ca urmare masa 

CZ>-<> . n 3 -- k decodorului va fi comună 

ţ £"~T-cu masa televizorului 

. ^~rt (selectorului). 

i Polarizând orin 

rezistenţele de 10 kohmi, 

04 —TTTtFT —1 n baza tranzlstoarelor T8 

, _v 0 sau TIO se obţine 

V~^~7 tensiunea pentru B! sau 

iiQfer-- 1 UIF n . 

B Daca nici una din 

Jît-Hrr 1 n X bazele tranzistoriior T8. 

x IN 4148 loonF ' 

——j X TIO nu este polarizata, 

J 1 conduce T9 care livrează 

tensiune pentru comutarea 

—-- B ni.. 

în cazul utilizării acestei telecomenzi ia un receptor pentru 
programe satelit, aceste tensiuni se pot adapta pentru comanda 
- polarotorului. 

—— Tensiunea necesară comenzii diodelor varicap se 

XX “culege” din emitorul tranzistorului T11 şi este 
proporţională cu tensiunea aplicată bazei de pe cursorul 
i potenţiometrului aflat în acel moment la masă prin pinii' 
C oX C.l. 6 sau 7. Pentru adaptarea telecomenzii la TV cu 
\ comutare senzorială a programelor schema poate fi 
') simplificată conectând senzorii prin rezistenţe de 1-2,2 
3o>jF Mohmi la pinii 2-7 şi 1-7 ai C.I.-CDB 442. Astfel poate fi 
\ : eliminată din schemă partea de afişare şi programare. 

/ x Cablajul decodorului, pe care îl prezint este destinat 

( acestei ultime variante, dar poate fi folosit şi la modelul 
complet, diodele, tranzistorii şi piesele aferente putând fi 
| montate pe acelaşi cablaj cu potenţiometrii. 

- Blocul de alimentare nu ridică probleme, curentul 
| ! debitat pe bara de 12 V trebuind să acopere consumul 
y|f 1 releului şi al barei de 5 V (stabilizat) care în cazul unei 
1 funcţionări corecte nu depăşeşte 150 mA. Transformatorul 

_ poate fi uşor supradimensionat datorită solicitării şi în 

regim de stand-by, iar izolaţia între primar şi secundar se 
recomandă a fi ignifugă şi de bună calitate. 

Ilie ILAŞ - Târnava - ARAD 


TEHNIUM 2/95 


13 










TEHNIUM hVEUm 






MODUL AMPLIFICATOR AUDIOFRECVENŢA microfarazi, valoare acceptabilă pentru un difuzor mâi 

mare de 10 cm diametru, de 200 microfarazi. în ceea 
De o simplitate extremă, alcătuit numai din trei ce priveşte condensatorul C3 (netrecut în scHemăf, 
tranzistoare, trei rezistoare şi trei condensatoare în caz că alimentatorul- nu are condensâtor la ieşire, 

. condensatorul va avea mai mult 


AMPLIFICATOR 


mâm Co 


WOjjF 


(unul facultativ, plasat în paralel cu sursa de 
alimentare), montajul permite audiţia de calitate bună 
cu distorsiuni sub- 5%, a programelor radio oferite de 
îunerul UM/AM, sau a oricărei surse de semnal, de 
exemplu preampiificaîor de cap de casetofon, de 
microfon, de pick-up, care poate oferi cei 100 miîîvolţi 
necesari Intrării în amplificator. Fără nici o modificare 
în schemă sau valori, funcţie de tensiunea de 
alimentare şi de tranzistoarele utilizate poate servi 
pentru cele mai diverse scopuri. Ca etaj final al unui 
receptor de buzunar, alimentat 
numai cu 3 volţi, oferă peste 50 
mi li waţi. La o tensiune de 6 volţi, 
puterea atinge un sfert de watt; 
iar la 12 volţi, câţiva waţi. Pe 
orice difuzor cu puterea 
corespunzătoare sau mai mare, 
cu impedanţa între 4 şi 8 ohmi. 

Condensatorul CI are 
valoarea de 0,1. microfarazi în 
cazul unui aparat portabil, cu 
difuzor de diametru mic. în cazul 
acţionării unui difuzor mai mare, 
valoarea poate fi mas mare, între 
1....10 microfarazi. Aceeaşi 
situaţie se potriveşte şi 
condensatorului C2, un 
electrolitic de 50...500 


de 200 ■ microfarazi. 

Rezistoareie vor fi mai mari de 
o zecime de watt. 

Tranzistoarele folosite sunt 
folosite de de tipuri uzuale. De 
pildă TI, un tranzistor cu siliciu 
de tip “npn”, de exemplu BC 
107, 108,109 sau echivalent,în 
lipsă de BD, cu factor mare de 
amplificare. Tranzistoarele 
finale T2 şi Î3 pot fi AC 180 şi 
AC 181 sau echivalente. Fără 
nici o modificare, pentru puteri 
sub 1 watt, corespunzătoare 
unei alimentări la 6 volţi, se pot 
folosi tranzistoare EFT 323 şi 
EFT 377. Tot un EFT 377 sau 
ACI81 se pot folosi şi în funcţia 
lui TI, fot ia tensiune redusă de lucru. T2 şi T3 pot fi 
înlocuiţi şi cu tranzistoare cu siliciu de tip BD 135. 
137, 139 în cazul lui T2 şi BD 136, 138, 138 în cazul 
lui T3. în cazul variantei cu finali siliciu, trebuie 
tatonată valoarea lui R2, spre dublare sau triplare, 
valoarea corect aleasă reducând ia un minim 
distorsiunile la un nivel redus de audiţie. în cazul 
utilizării ia tensiuni mai mari de 12 volţi, tranzistoarele 
finale vor fi echipate cu radiatoare de tip “steguleţ” - 
(fâşie de aluminiu rulată). 


14 


TEHNIUM 1/94 










TEHN1UM ATELIER 


MODUL AMPLIFICATOR AUDIO CU CI 

Amplificatorul din figură nu e o noutate. Poate fi 
găsit cu mici deosebiri de valori în majoritatea 
televizoarelor şi radioreceptoarelor. Ce e nou, e 
posibilitatea de realizare, a unui modul bun de arătat 
în podul palmei, în regim de construcţie de amator. 
Ca şi în alte construcţii prezentate în rubrica de faţă, 
valorile date sunt medii, se admite o toleranţă asupra 
pieselor de ±20%, chiar de 50%, fără o stricare a 
parametrilor. Montajul funcţionează bine între 6-12 
voiţi, dând puteri diferite funcţie de circuitul integrat 
folosit. Puterea maximă e obţinută la tensiunea de 12 
volţi, se admite la limită tensiunea de 14V existentă ia 
bordul automobilelor, cu bateria de acumulatoare la 
limita încărcării maxime, mai mult de limita de 
distrugere a circuitului integrat din tipul arătat în 
figură, oricare ar fi el. Iar funcţionarea sub pragul de 6 
V nu asigură nici putere nici calitate. 

Circuitul integrat poate fi TBA 790, oferind o 
putere de circa 2,5 waţi. înlocuirea cu un TCA 150, 
oferă 5 waţi. Prin folosirea lui TBA 810 puterea 
utilizabilă e de 7 waţi. Un echivalent rusesc denumit 
K 174 Y H7, oferă mai mult de 4 waţi. Ce e 
interesant, faptul că “la ureche”, nu se simte mare 
diferenţă între 2 şi 7 waţi, cel mult.se poate branşa un 
difuzor cu membrană mai mare. în schimb, absolut 
toate circuitele integrate enumerate, au acelaşi 
sistem de branşare şi schema de principiu nu poate 
suferi nici un fel de modificări, cel mult la schemele 
industriale, unde se găsesc valori de 82 pF, 91 ohmi, 
etc, etc... Trebuie făcută totuşi o menţiune foarte 
importantă. în felul în care s-a figurat circuitul integrat 
- indiferent de tip, din aceeaşi familie - el a fost arătat 
DE JOS, dinspre placa de montaj, de cablaj, ori de 
uzanţa prezentării circuitelor integrate, cere ca 
numerotarea lor să se facă pe dos, adică sunt arătate 
pe dos, adică văzute de sus. Dacă se ţine seama că 
de obicei circuitele integrate sunt desenate cu cifrele 
pinilor plasate “aiurea”, acesta e un păcat minor; dar 
care uşurează posibilitatea realizării fără greşeli a 
montajului. Montajul dacă e realizat corect, nu cere 
nici un fel de reglaj. Cel mult, intrarea să se facă cu 
cablu subţire, ecranat, pentru că amplificatorul e 
foarte sensibil, câteva zeci de milivolţi, pe impedanţă 
de 100 kiloohmi, care poate culege brum. Un 
potenţiometru de volum e binevenit, cu o valoare 
între 10...100 kiloohmi, bineînţeles logaritmic. în caz 
că amplificatorul va funcţiona la mai mult de 6 volţi, e 
mic. în caz că amplificatorul va funcţiona la mai mult 


de 6 volţi, e neapărat necesar radiatorul de aîuminil), 
cu supliment - armonică, plasat peste circuitul 
integrat. Contactul termic asigurat prin şaibe şi 
şuruburi. 

George D. OPRESCU 


SEMNALIZARE CU LED 

Pentru a marca locul dispunerii unui întrerupător 
sau al unei prize pe perete (fig. 1),sau pentru a 
înlocui clasica lampă de control (fig. 2), în verificarea 
unor prize, se poate folosi o diodă 
eiectroluminiscenîă. Montajele sunt extrem de simple 
(fig.3) şi practic nu au. nevoie de comentarii. 
Schemele sunt pur rezistive evitând condensatoarele 
care sunt mai voluminoase, în opinia noastră, şi ar 
mări gabaritul montajelor care trebuie să fie mici şi 



compacte. Ele se plasează în spatele plăcii izolatoare 
a întrerupătorului sau prizei (fig. I) sau în interiorul 
unei fişe bipolare (ştecher). în plăcile izolatoare se dă 
o gaură pentru scoaterea LED-ului. în cazul 
ştecherului cu ajutorul unei rondele de cauciuc, LED- 
ul se scoate prin orificiul de ieşire al cordonului (fig. 
2). 

Florine! BÎCIUŞCĂ - Adjud 
Mircea POTRA - Cluj-Napoca 


TEHNIUM 1/94 


15 






p 



Generalităţi despre acupunctura. Scurt Istoric, 

Primele forme de curent electric folosite în scop terapeutic 
au fost de origine naturală. Astfel, în anu! 43 e.n. Scribanius 
Largus punea peşti electrici, denumiţi torpile, pe zonele 
dureroasa, în scopul ameliorării durerilor de cap sau 
acceselor de gută. 

Aceeaşi sursă electrică a fost folosită pentru calmarea 
durerilor şi de celebrul medic din antichitate Galenus (130- 
200 e.n.). în Japonia, Gennai Hîraga (1764) se numără 
printre primii care folosesc electricitatea statică în 
tratamentul unor afecţiuni, în specia! paraliziile spastice. Ei a 
pus bazele eiectroterapiei. 

Eiectroacupunctura a 
fost iniţiată de Duchenne de 
Boulogne (1855), care a 
imaginat pentru stimularea 
cutanată o serie de electrozi 
de suprafaţă. 

Analizând sistematic reacţia obţinută prin stimularea 
electrică a pielii, el descrie o serie de “puncte de elecţie”, a 
căror excitare produce contracţia muşchilor subiacenţi. 
Ulterior (1866) Von Ziemsen şi Erb (1883) cartografiază 
punctele de pe corp care produc prin stimulare contracţia 



grupei musculare învecinate. S-a constatat că majoritatea 
acestor puncte sunt de fapt puncte de acupunctură. 

Mult mâi târziu (1955) Caer's demonstrează că punctele 
(în acelaşi timp punctele de acupunctură) sunt regiuni cu un 
prag scăzut de excitabilitate electrică. 

în 1934 Roger de Fuye întreprinde cercetări asupra 
acţiunii terapeutice a curenţilor electrici aplicaţi pe punctele 
de acupunctură. Preluând ideea, în 1953 Val.l foloseşte în 
scop terapeutic un curent continuu de intensitate mică (1-3 
HA). 

O tehnică înrudită, denumită Ryodaroku a fost dezvoltată 
în Japonia de Nakatani. Ea se bazează pe studiul rezistenţei 
electrice cutanate cu ajutorul aparatului denumit 
Neurametru, punând în evidenţă aşa-zisele “puncte 
electropermeabile”. Acestea pot fi identice cu “punctele 
motorii” descrise anterior de Von Ziemsen şi Erb, realizându- 
se în acest fel o punte de legătură între medicina occidentală 
şi cea orientală. 

în prezent sunt utilizate curent, trei tehnici: 

- stimularea transcutanată 

- stimularea cordoanelor posterioare ale măduvei 

- stimulări antrale. 

După Lenderberg, mecanismul durerii este 70% 
electrofizic, 10% endorfinic şi 20% neuroelectric şi 



electromagnetic. Stimularea electrică transcutanată a 
nerviîor poate moduia percepţia nervoasă, scăzând în mod 
evident pragul de sensibilitate. 

Efectul a fost observat în 1902 pe câini, pentru ca ulterior 
metoda să fie utilizată în anestezie, terapie intensivă, 
neurologie, psihiatrie, ortopedie etc. 

Una din legile fundamentale care operează în natură este 
aceea a permanenţei interacţiunii dintre două forţe opuse ca 
sens, dar complementare: una pozitivă, iar aita negativă. 

Această lege universală a fost întrevăzută cu mai bine de 
2500 de ani în urmă, dar filozoful chinez Lac Zi (sec. Vi 
î.e.n.), care afirmă că toate fenomenele din natură sunt 
expresia interacţiunii a două energii: una Yang şi alta Yin şi 
aceste două energii trebuie să fie în perfect echilibru. 

Aceste două energii sunt incluse şi în om şi dezechilibrul 
acestora impiică dereglări ale sănătăţii. Cele două energii 
trebuie să fie în prefect echilibru. 

în figura 1 este redată emblema DAO, reprezentând 
echilibrul celor două forţe opuse YANG şl YIN. Relativitatea 
celor două principii este redată prin existenţa în teoriile 
YANG şi YIN a unui mic nucleu de polaritate opusă. 

Clasificarea YANG-Y1N a unor procese fiziologice 
YANG YIN 

Activitate inactivitate 

Stare de veghe Somn 

Catabolism Anabolism 

Parasimpatic Simpatic 

Cald Rece 

Acid Alcalin 

Hipertensiune Hipotensiune 

Indivizi slabi Indivizi obezi 

Aparatul ce va fi prezentat în continuare realizează, prin 
stimularea cutanată a pielii, reechilibrarea energiilor. 

Această metodă pare bizară, necunoscută, dar asta nu 
implică şi faptul că este ineficientă, din contră, s-a folosit 
timp de 10 ani cu rezultate remarcabile. 



în primul rând acupunctura nu are efecte secundare. Cu 
un mic aparat portabil la îndemâna cititorilor, orice 


16 


TEHNIUM 2/95 







persoană, indiferent de pregătirea profesională, poate folosi impulsuri cu durata de 3 secunde şi pauze de 3 secunde. * 
această metodă pentru a scăpa de dureri şi a-şi face mici Tensiunea în impuls poate fi reglată între 0-50 V, curentul - 

fiind limitat în domeniul de 0-100 mA.. 

Schema bloc a generatorului este 
prezentată în figura 3, iar în figura 4 
este dată schema de principiu. 


Alimentarea aparatului este realizată 
cu un transformator de'40 VA de ia 
220 V la 20 V, fiind redresată şi 
stabilizată la 15 V. 

Generatorul de impulsuri 
dreptunghiulare şi triunghiulare este 
realizat cu circuite integrate, de tipul PA 
741 şi PE 555. 

Funcţionarea se bazează pe 
încărcarea cu curent constant a 
condensatoarelor de temporizare CI şi 
C2. 

Amplificatorul operaţional pA 741 
este conectat ca repetor ce izolează 



tratamente. 

Parametrii electrici folosiţi în electroacupunctură. 

Se folosesc două tipuri de curent alternativ desimetrizat 
(a) şi alternativ nesimetrizat (b), figura 2. 

Aparatul ce va fi prezentat foloseşte două game de 


condensatoarele CI şi C2 de curentul de polarizare al 

terminalelor P5 şi P7 din pE 555. 

Condensatoarele de temporizare CI şi C2 se încarcă cu 
curent constant generat de tranzistorul TI (BC 107) şi se 
descarcă cu curentul extras din colectorul tranzistorului T2 
_:_(BC 177). 

în perioada de încărcare tranzistorul T2 este 
■ blocat, deoarece şi tranzistorul TD din pE 555 este 
7 ' blocat. 

Potenţialul emitorului T2 este egal cu ce! a! 
colectorului tranzistorului TI, variind între +5,6V şi 
10, 6V, fiind însă mai mare decât potenţialul bazei 

tranzistorului T2. 

Condensatorul CI (C2) se va încărca liniar până 
în momentul în care atinge tensiunea de prag sus 
(+10V), moment în care tranzistorul de descărcare 
TD din interiorul pE 555 se deschide. 

Acesta pune la masă colectorul tranzistorului TI 
şi totodată permite funcţionarea ca generator de 
curent constant a tranzistorului T2. Condensatorul 
CI (C27 se descarcă liniar cu viteza impusă de 
reglajul rezistenţei R5. 

Reglajele vitezei de încăcare - descărcare sunt 
independente, fiind relizate cu rezistenţele R1, şi 
respectiv, R5. 


frecvenţe: 3 - 300 Hz şi 300 Hz - 3 KHz, prima fiind folosită 
pentru dispersia energiei în surplus, iar a doua pentru 
compresia energiei în deficit. 

Intensitatea curentului, pentru a nu avea efecte 
secundare, trebuie să fie între 100 şi 500 pA. 


Se obţin reglaje independente pentru durata 
impulsurilor dreptunghiulare şi triunghiulare şi pentru pauza 
dintre ele. 

Temporizatorul generator de trenuri de impulsuri de 3 
secunde, cu pauză între ele de 3 secunde, “este realizat de 
asemenea cu un pE 555*, cu funcţionare analogă cu cel 


Schema bloc a generatorului 

Aparatul este un generatorde impulsuri de curent bipolar 
de formă dreptunghiulară şi triunghiulară. Cele două game 
de frecvenţe 3-300 Hz şi 300-3000 Hz, pot fi selectatate cu 
un comutator. Reglarea fină a frecvenţelor se face cu 
ajutorul unui potenţiometru. Aparatul emite trenuri de 


descris anterior. 

Amplificatorul de impulsuri este un montaj Darlington, 
care cuprinde tranzistoarele T4 (BD 139) şi T5 (2 N 3055), 
funcţionarea amplificatorului este aceeaşi ca a unui 
amplificator audio. 

Schema cablajului imprimat este dată îm figura 5. 


TEHNIUM 2/95 


17 









CONSTRUCŢII Im tehnica medicală 


)et€ ;tc n * r de puncte active 

Un punct de acupunctură situat pe meridianeie de 
acupunctură de pe corpul uman poartă denumirea de punct 
activ şi, în comparaţie cu tegumentul indiferent, prezintă 



eîpctroacupunctor. s 

' în căzui detectorului, modificarea frecvenţei pe care 
oscilatorui lucrează se face folosind un generator de curent 
variabil format dintr-un montaj Darlîngton, format din 
tranzistoareie TI şi T2 în varianta npn din nrfotive pe care ie 
vom da mai departe. 

Montajul Darlîngton reiizează o amplificare în curent de 
((31+1) ((32+1) ori, la o amplificare în tensiune apropiată de 1. 

Idilizând deci un asemenea montaj, se obţne o plajă mare 
de frecvenţe, cerută de faptul că punctele active de pe corp 
au rezistenţe mult diferite de la unul la altul. Modificarea 
curentului prin baza tranzistorului TI, prin acţionarea 
potenţiometrului P, are ca rezultat o variaţie a curentului prin 
Darlington şi în consecinţă se va modifica frecvenţa audio pe 
care lucrează oscilatorui montat ca sarcină în colectorul 
comun. 

De exemplu cu,potenţiometre P la jumătate şi electrodul 
activ EA liber, în difuzor se va auzi un anumit sunet. 

Dacă în această situaţie se atinge un punct indiferent 
sunetul va deveni mai înalt. 

Atingerea cu EA a unui punct activ va produce un sunet şi 
mai înalt, astfel se va face selectarea punctului indiferent 
faţă de punctul activ. 

Schema de principiu este prezentată în figura 6, iar 
schema cablajului în figura 7. 


unele proprietăţi electrice deosebite: 

- rezistenţă electrică scăzută cu 20-50% (de ordinul 
zecilor de KQ) 

- potenţial electric crescut (2Q~4GmV) 

- capacitate electrică scăzută 

Este de remarcat variaţia ciclică a acestor parametrii şi 
mai importantă este modificarea acestora la apariţia unor 
afecţiuni patologice ale organelor cu care este corelat 



punctul activ. De aici rezultă importanţa acestor puncte îri 
scop terapeutic şi diagnostic. în căzu! de faţă am montat atât 
detectorul cât şi electroacupunctorui în aceeaşi cutie, în 
acest fe! folosind aceiaşi electrozi pentru ambele proceduri. 

F u i (ionarea Selectorului ele punct 

Oscilatorul autoblocat, format din tranzistorul T3 şi piesele 
aferente, este; asemănător cu cel utilizat în 


Aplicaţii ale aparatului de eiectroacupunctură 

Eiectrostimularea transcutanată se realizează cu aparatul 
de eiectroacupunctură cu electrozii în zona punctelor de 
acupunctură prealabil deerminate cu ajutorul detectorului. 
Este preferată stimularea discontinuă de 20-60 minute de 
mai multe ori pe zi, urmărindu-se blocarea Uansrnisiei 
nervoase pe un nerv periferic stimulând secreţii 
morfinomimetrice (endrofine). Ea poate fi segmentară 
(focală) sau tieterosegmentară (la distanţă). 

Ea este indicată în profilaxia durerii (pre şi intra operator 
şi durerile acute post operatorii, îa naştere; în pusee 
reumatismale, dureri vasculare, migrene, nevralgii, etc.) 
evident asociate cu tratamente etiologice şi adjuvante. 

Metoda este nevătămătoare şi ieftină, un efect secundar 
favorabii îl constituie acţiunea de sedare şi reglare a 
tulburărilor de somn şi eliminarea folosirii de droguri. 
Robusteţea constructivă şi gabaritul redus ai aparatului, îi 
conferă caracteristica de portabil, iar simplitatea folosirii îi 
face utilizabil în tratamentul la domiciliu! bolnavului. 


Tamaş REPKA şi Denss REPKÂ-Baia Mare 



18 


TEHr.' UM 2/95 








REVISTA REVISTELOR 


RTOÂRE DC-DC PERFORMANTE 

Firma americană MAXIM oferă o familie de circuite integrate 
dedicată conversiei de tensiune în comutaţie remarcabilă prin 
simplitatea schemelor de aplicaţie şi prin versatilitatea ei. 

Circuitele integrate MAX 724, MAX 787/788/789 realizează 
conversia coborâtoare a tensiunilor de intrare în gama 10...40Vc.c. 
(pentru clasa H, între 10...60 Vc.c.) în tensiuni de 5 Vc.c. (MAX 787), 
3,3 Vc.c. (MAX 788) şi 3Vc.c.(MAX 789). Componentele externe sunt 
necesare oscilatorului (100 KHz), comutatorului de putere (5A) şi 
pircuitelor de control. Datorită frecvenţei ridicate de comutare, 
inductanţa externă este mică şi filtrarea nu pune probleme. Dioda din 
schemă este de tip Schottky. Circuitul asigurăj>rotecţia prin limitare a 



yVMXtyVS 

MAX787 
(MAX787H) 
vc SENSE - 


curentului la suprasarcină! 
şi scurtcircuit şi o* 
comportare dinamică 
excelentă. Capsula este , 
0UTraT de tip TO-22Q "cu 5* 
|!_ ATSA terminale în domeniul 
temperaturilor de lucru, 

± de la comercial 

p 4?0 M F 

(0°C...+70°C) la extins (~ 
_ 40°C...+85°C) şi militar (- 

55°C...+125°C). 

_ MAXIM 

ENGINEERING JOURNAL, 13/94 



Circuitul poate supraveghea un domeniu de cca 8 m prin emisia şi 
recepţia continuă de ultrasunete (40 KHz) cu dispozitive piezoelectrice. 
Emiţătorul, realizat cu două porţi CMOS, permite acordul pe frecvenţa 
de rezonanţă a transductorului Tx. Receptorul este foarte sensibil, 
realizat cu tranzistorul VT3 şi cu amplificatoare operaţionale - IS1, IS2. 
Când un obiect în mişcare strică echilibrul emiţătorului şi receptorului, 
ieşirea de semnalizare (9) devine activă şi poate acţiona un releu sau 
aprinde un LED. Se poate selecta o semnalizare memorată (până la 
resetare manuală) sau nememorată (de scurtă durată, până la 
restabilirea echilibrului). Circuitul se t poaie realiza pe o placă cu 
dimensiunile 90 x 50 mm şi consumă cca 7 mA (fără sarcină). 

FUNK AMATEUR, 12/1991 



Unele sisteme cu microprocesor necesită un timp mai îndeiungat 
decât cel asigurat de circuitele standard pentru a salva configuraţia 
sistemului la momentul detectării căderii sursei de alimentare. 

Pentru menţinerea tensiunii în sistem în timpul necesar se 
foloseşte o baterie şi un regulator dc-dc (în comutaţie). 

Circuitul ICI supraveghează tensiunea de 5Vc.c. şi la scăderea 
acesteia sub 4,65V activează semnalul RESET, atenţionând prin NMI 
(non maskable interrupt) sistemul şi, respectiv, activând prin Q2 
convertorul dc-dc. Convertorul (!C2) furnizează 5V/20Q mA sistemului 
atâta timp cât este necesar pentru rularea subrutinei de tratare a 
căderii de tensine, după care este inactivat de ieşirea II0 a sistemului. 
Tensiunea de alimentare a sistemului începe să scadă şi când ajunge 
la 4,4V, circuitul supervizor al sistemului (IC3) intră în funcţiune în 
modul battery-backup. 

Acest circuit supervizor are mai multe funcţii (reset, watchdog 
tlmer, protecţie RAM) de ordin general pentru orice sistem cu 
microprocesor şi poate lucra cu baterii separate, pentru memoria RAM 
respectiv pentru convertorul dc-dc. 

MAXIM ENGINEERING JOURNAL, 14/1994 



In schema din figura 1, tensiunea de ieşire de 5Ve.c. rămâne 
neîntreruptă, chiar în cazul căderii alimentării principale (5Vc.c.). Mai mult, în 
condiţiile menţinerii unei toleranţe de ±5%, se poate furniza un curent de IA 
pentru 80 de minute. 

în cursul operării normale, tensiunea principială (5V) este supravegheată 


de circuitul ICI, pe pinul VC.C şi ieşirea RESET este inactivă, ţinând 
deschise tranzistoarele Q2, Q1, Q3. Controîier-ul convertor dc-dc (IC2) este 
menţinut inactiv j(intrarea SHDN este activă) iar bateria se încarcă. 

Când tensinea principală scade sub 4,65V, ieşirea RESET a ICI 
basculează blocând Q2, Q3 şi activând IC2, ceea ce are ca efect furnizarea 
tensiunii de 5V la ieşire de către IC2. 

Chiar când tensiunea principală revine imediat, este asigurată o perioadă 
de 200 ms de menţinere a semnalului RESET activ, pentru o corectă 
comutare. Q1 este un MOSFET-p cu o rezistenţă r^g foarte mică, pe care 
cad doar 60 mV la TA. Dioda încorporată împiedică descărcarea bateriei. 
Pentru tipul de baterie indicat, nu trebuie depăşit curentul de încărcare de 
230 mA (NIMH-2300 mAh) fapt ce împiedică selectarea R2 în cazul cel mai 
defâvorabil pentru factorul beta ai Q3 (pentru b între 106-300, rezultă 
R2=6KQ). 

MAXIM ENGINEERING JOURNAL, 13/1994 

Pagină realizată de ing. Marius UNGUREANU 


TEHNIUM 2/95 


19 












DE FUGA IN CELULELE DE FILTRA» 


Dispozitivul de reducere a curenţilor de fugă 
într-un circuit de filtraj conţine bobine (L) conectate în 
serie şi condensatoare (G) de decupaj la masă. Conform 
invenţiei, condensatoarele au armăturile (de masă) 
conectate într-un punct comun (11), o bobină (10) fiind 
montată în paralel între ieşirea filtrului şi punctul 11. 


Celulele de filtraj' 
existente modificate 
conform invenţiei, 
reduc până la 
dispariţie curenţii de 
fugă. 


__Jo_- 




»C cig, 



FILTRU ACTIV U1F 


Invenţia are aplicaţie în 
radioelectronică. Scopul ei este mărirea stabilităţii 
caracteristicii amplitudine-frecvenţă a filtrului. Elementul activ al 
filtrului este tranzistorul cu efect de câmp (1) cu 2 surse. Ca 
elemente pasive conţine condensatoarele de intrare (2), de ieşire 
(4), de cuplaj (3), şi de acord (5,6), bobina (7), condensatoarele de 
blocare (8,12) etc. Inductanţa echivalentă a tranzistorului la 
frecvenţa de lucru, are un efegt compensator supra inductanţei 
bobinei 7, cu variaţia temperaturii sau a tensiunii de alimentare şi 
caracteristica filtrului este stabilă. 




ALARMĂ ANTIFURT CU IR Şl CONTACTE 


Alarma antifurt cu ” 
infraroşii şi contacte este 
relizată în principal dintr- 
un generator de impulsuri de 
sincronizare (1), dintr-un bloc de detecţie a pătrunderii 
intrusului în zona supravegheată (2), format din două ministabile (3,4), 
două amplificatoare (5,6), patru diode emiţătoare în infraroşu (DE1-DE4), 
două receptoare de radiaţii infraroşu (7,8), două circuite monotabile 
redeclanşabile (9,10) şi un circuit logic de însumare (12), dintr-un bloc de ^ 
decizie a alarmării sonore(13), format din două circuite bistabile de 
memorare (14,19) şi din două circuite de temporizare (17,18), dintr-un c 
bloc de comandă a alarmării (20), format din două circuite logice de 
condiţionare, din două circuite de însumare (27,28), care comandă două 
amplificatoare de putere (23,24), având ca sarcină două claxoane 
(21,22), dintr-un bloc de protecţie (29) format din două circuite logice 
(30,31), pentru sesizarea absenţei unuia dintre claxoane şi un circuit _ 
logic (32) pentru sesizarea absenţei ambelor claxoane sau a blocării 
uneia dintre căile de. detecţie a pătrunderii intrusului în incintă, dintr-un 
bloc de alimentare (34),.format dintr-un transformator de reţea (35) urmat 



de două redresoare (35,37) şi două stabilizatoare (38, 
continuă şi dintr-un acumulator auto (40). 


39)de tensiune 


E nr. 4409^ 1 

IggsfeJ 


Filtrul conţine, conform invenţiei, un 
amplificator cu reacţie pozitivă şi care prezintă la bornele de 
intrare o rezistenţă negativă. Ieşirea amplificatorului este cuplată la 
un rezonator (L, C) acordabil pe frecvenţa fg de intrare care trebuie 
selectată. Pentru frecvenţele adiacente lui fg amplificarea, 
sistemului scade mult odată cu reacţia pozitivă. 


FTB CU ELEMENT ACTIV 


»\. 36 \ 
—IH—^ 


* x 28 , ^n D2 . . 4 c L c xf' 5 

3^3(7 -*c5l JL I C ^ : .f 

T _X-5ET;V 0 aT =4 

, y; « r ^ 2 v n_' v 

PLT ^ ' i X «-Ţ; 

f f 22) • L 32 J 

A) 14 JT Vgi . 


Pagina realizată de ing. Mioara CIONTII (OSIM) 


20 


TEHNIUM 2/95 










niONVI uej8}§ -6ui 

Afk 

I 

S 

s 

1 

I 

s 

I 

I 

1 

I 

I 

I 

~ 

M 

1 

s 

I 

s 

1 

1 

1 

s 

s 

s 

8 

s 

1 

3UV0VdOUd l§ 3N3J.NV 

I 

i 

8 

:NVIAIOU - Z3TON3 

1 

| 

0iNoai03n30iavu avNoiioia 

S 

I 

1 

1 

8 

I 

1 

1 

1 

S 

I 

I 

I 

1 

s 

1 

I 

s 


I 

1 

8 

4 i 

*backscatter - difuzie inversă 

1 

1 

*back-reradiation - reradiaţie în direcţie inversă 

1 

*balance - simetrie, simetrizare, echilibrare, balans 

I 

- antenna - simetrizarea antenei 

1 

- line - simetrizarea liniei 

s 

1 

*back-to-back aerial - antenă recipracă 

i 

‘backward signals - semnale de întoarcere/reflectate 

1 

*band - fâşie, bandă, gamă 

1 

- aerial/antenna - antenă din bandă de oţel 

I 

*band-pass - bandă de trecere 

i 

1 

‘bandwidth - lăţime de bandă 

1 

- of aerial/antenna - bandă de frecvenţă a antenei 

I 

- half-power - lăţimea de bandă la nivelul jumătăţii din putere 

1 

i 

"beam - fascicul, rază 

I 

1 

- aerial/antenna - antenă direcţională 

1 

- antenna - fasciculul antenei 

I 

- bidirecţional - diagrama de directivitate cu două fascicule 

î 

- broad - fascicul larg 

I 

- broadside - fasciculul transversal 

s 

8 

- aerial switching - comutare a fasciculului/lbbului antenei 

8 

- narrow - fascicul ascuţit 

S 

i 

- near-field - fasciculul în zona câmpului apropiat 

1 

- offset - fascicul decalat 

s 

- on-axis - fascicul axial 

1 

- pencil ~ fascicul ascuţit (tip ac, creion) 

1 

I 

- primary - fascicul primar 

i 

i 

- radio-range - fasciculul radiofarului 

s 

‘•beam width - lăţimea deschiderii fasciculului 

s 

- azimuth - lăţimea fascicului în azimut 

I 

- elevation - lăţimea fascicolului în elevaţie 

8 

- main-lobe - lăţimea lobului principal 

1 

1 

- side-lobe - lăţimea lobului lateral 

1 

1 

B 

1 

I 

1 

*C/band Banda C (3,2 - 6,2 GHz) 

i 

‘Cassegrain Feed Sistem - sistem de recepţie Cassegrain (model constructiv de 

I 

1 


(gjisejai 

eiejejdns B| ap nBS) ajisajai aiaioajqo B| ap aixaijaj - punoj6 - 
asjaAUj jaiznjip |n|Buujas - (6u!)jaueos>peq - 

(aiEiiAipajip 

ap !3 ulibj6b!P |b) jouajsod jninqoi iBJOiep nooa-|euuias - >peq - 
ouajsoune nooa - oueqdsoaije - 
ţBpaijaj iBuiuas ‘nooa-|euaias ‘nooa - oipa, 
(ijjBj.iouaiS e ajejap.isuoo ui eajeni bjbj) uB|d lueuied - auB|d - 
jopnpuoo |Bapi lueuied - Buţpnpuoo Aţioapad - 

ajBiUBLUBdail ‘BSEUI B| 3-iaund ‘|OS ‘lUBUJBd - qpiBa, 

Bojuojjoa |0 ajeţniuoo ap tuaisis - (oiaţsAs 6uiqojiMS ojuojpag) SS3* 

şoiuBoaujojpaia 

ajBJO|dxa no euaiue - (BuuaiuB/iepav Buiuueos leoiueipauiojioaig) VS3» 
euBadojng (jssa) eieiţeds Bijua6v - (ÂouaBv aoeds ueado-ing) VS3» 
aunţznjipoipBu ap B|Buoi6ay 
eueadojng eţuajajuoo - (eouajajuoo 6u.useopeo.ig leuoiBay ueadoing) ggyg, 
pisiaisuB.il inii^JBp - (uoissioisubji JO'Pug) 103, 
auadojna auuou - (sauuoN ueadojng) [\|g„ 
(apioisuBJi ap nipaui inun eieâeie BOipuSBUJOjpaia aiiBipsj 
ap aja6jnos) aoiiau6Baiojpap aiuajapapţ - (aouajapapi oiiauBeujoJioaig) ii^g ¥ 

1B0IPU 

uopid mţuad ajiBoopi.pBj ap şuaius - BuuaiuB/pijaB 6uipuii - uoijisod uoiiBAap . 

BJBopaixa BuapB - BuuaiuB/puaB paiBAap , 
iţpiBS uud apiuisuBij mpiBuaias ajapd ai^auipp 8 jbo aisaPxa 
- ojdojpz! BiBipBj BAjpap ajapd - (jaMOd paiBjpsy oidojjosi aAipajjg) dyig, 

Z H9 

ooe - 0£ 9l|BUi ap aiaJixa aJuaAoajj ap bujbB - (Aouanbajy mBih Apuiajixg) jh3. 

( Z H0 06 - 09) 3 spuBq - pueq -/g 



bJubpip - aoueisip, 
BoipqBJBd BuaiuB - oipqBJEd - 
pdpuud jopaipj ~ uiBiu - 
P|d jopaipj - jbii - 
oi}Bj}Bd lUBoasoo jopaipj - pajBnbs-iuBoasoo - 
1 ABOUOO jopaipj - 3AB0U00 - 

puapB injopaijaj ‘Bpuţ|6o euaiue - qsip» 
B|iqB|6aj apiiAipajjp - apBjaais - 

8 

5 _ 

antenă care cuprinde reflectorul de tip primar, antena parabolică şi un reflector de 
tip secundar care redirecţionează microundele) 

*CATV (Community Antenna Television) - denumire pentru televiziunea prin cablu 
(Cable TV) 

‘cable - cablu, fider 

- antenna - cablu de antenă 

- balanced - cablu simetric 

- coaxial - cablu coaxial 

- connecting - cablu de legătură 

- semirigid - cablu semirigid 

- solid jacketed coaxial - cablu coaxial cu tresă exterioară rigidă 

* capability - capacitate, capabilitate 

- power handling - capabilitatea de a lucra la o putere dată (fără 
străpungeri, încălzire, sau alte deteriorări) 

* capacitance - capacitate, reactanţă capacitivă 

- per unit lenght - capacitate pe unitate de lungime 

- antenna - capacitatea antenei . , 

- cable - capacitatea fiderului 

- distributed - capacitate distribuită 

- ground - capacitate în raport cu pământul 

- loading - capacitatea sarcinii 

- lumped - capacitatea distribuită 
*cavity - rezonator, cavitate rezonantă 

- circular - rezonator circular 

- coaxial - rezonator coaxial 

- coupled - rezonator cuplat 

- cylindrical - rezonator cilindric 

- off- resonance - cavitate dezacordată 

- stabilizer - cavitate stabilizatoare 

- strip-type - rezonator cu linie plată 

- tunable - rezonator acordabil 
“center - centru 

- off-axis phase - centru de fază (al iluminatorului) deplasat faţă de 
axa (reflectorului) 

- phase - centru de fază 

- scattering - centru de dispersie 
*chaff - reflector dipol 

‘characteristic - caracteristică, curbă 










jouejsod qoi - aqoi jpeq. 
jOîşjnŞuoou! nipaiu ‘rnpBO 'jepunj 'puoj - punojBipeq* 


injndiuşo eaiejisuajuş ‘jnindiuBo eauipnjyduje - pjaşj - 
m|nqoi jniaAiu - iueaq - 
mjnjsuaj eauipnjijduje - aBejjOA jo - 
laţlejpxa BaujpnjijduJB - uoijejpxa jo - 
ininjuajno eauţpnjijdLue - juajjno jo - 

jOAiu ‘ajBjisuajui ‘auipnji|duje - apnjjjduiB,, 
laujoo no euajuB - asaaqo - 
ZV/şisinuiizB şuajuB - ujnuuizB - 
şiuaiBAiqoa/BiBiOjjiyB BuajuB - leiojjjye - 
jauajuB ie piooB ap jojBsuapuoo - jasuapuoo-JojpBdeo Buiuunj - 
şuajue ap japij/ajejuaiune ap aşuij - auţ; uoissiujsubjj - 
şuajue ap şujoq - jBuiuuaj - 
şuajue ap BjBipBJ ajajnd - jaMod - 
auajuB ap ealaj'iuajsjs - ajnjonjjs/>jjOMjau - 
ţauajue b uapjaţd ap şţuajsfzai - acuBjsisaj/sso) - 
şuajuB ui aiBJjui ap ajajnd - jaMod jndui ~ 
lauaiue B aipaui auiiişui - uibjjsj sBejaAe SAOqe qSiaq - 
njpeo-euajue - auiejj - 
lauaiue |B Bijteo - ureB p\aij - 
şauajue b ajBJjui ap şluBpadiuj - aouBpadtui paaj - 
ţauajue b ajejiAipajjp ap bujbjBbip - ujajjed ÂjjAijoajip ~ 

©usîub ajjui aşuojBşp - >p}-ssojo ~ 
lauajue injnqo] eajBjntuGo - BujijojjMS tuaaq - 
iauajuB indoişo - Âeq - 
aiBuoţloajşp auajue ap ji£/eaiaj/dnj6 - âbjjb - 
şauajuB e ajapiuosep/ejuej - ajnyade - 
şuajue ap joîBoţiHdoiB - jajsooq/jaiijjdujş - 

BU0JUB - BUUaiUB/jBuaB» 
şazej BajBjSaj - asBijd - 


şiuuajaj ap ajBp - aouajajaj - f 

aouaujnu ajep - leouauinu - £ I 

ajBjnpBun ajeuopjooo - jeir.Bue - j 

ajBUOpJOOO ‘HiBuuopi ‘ajep - Bjep* 
laiÎBipBj b ajBuun bo ajeziyouje - uoijejpej - \ $ 

B|B||uauodxa ajezţyoaiB - jeijuauodxa - 
ţauajue MJBZţyooiB injuauuajoap ‘ţauajue eajezţyooiB - euuajue - 

iţuţpnjţiduje eajejoâoţui ‘ajezţyouie - Suţdiuep, 
(ZHO Z'Z - 9Vl) Q epueq-pueq-/Q, 


jţjBtu sjBjBJdns B| ap aţxaţjaj - Bas - 
aţeoţd ap aiunjşoţd Bj ap eţxaţjaj - uţej - 
nţejjdioajd B| ap eţxaţjaj - uoţjejţdţoejd - 
ajBOOj ajoaţqo Bj ap ‘jos B| ap aţxaţjaj - punoj6 - 
joiuoBz ‘a|BOO| aţajoaiqc B| ap aţxaţjaj ‘eoţjoeiţ aţxaţjaj - jajjnp, 
jaujoo no euajue -Buuajue/ţeuae asaaqo, 
aisţuusuejj ap jdiuţi |n|no|BO njjuad eiuBj6eţp - auţţ-uoţssţuisuejj - 
aţxaţjaj ap ţnţnjuaţoijaoo biubjBbip - juaţoţjaoo uoţjoaţjaj - 
şjeţnojţo bujbjBbip - JB|od - 
apun ap joţundţj buibj6bip - apoui - 
aisiuisuBJi ap ţaţuţţ b şjeţnDjţo şuiej6eip - au|| uoţssţiusuBJj JBinojp - 

şţaqej ‘buibjBoujou ‘Buiaqos ‘buibj6b!P ‘oi^bjE - yBtp, 
Pjoob ap BousuapBjBo - Buţunj - 
aijBipBj ap BoţisuapBJBO - uoijbipbj - 
aixaijaj ap BO|jsuajOBJBO - Buioqoa - 
apjadsip ap BoijsuajoBJBo - uoisjadsip - 
ajBj|A!joajip ap BoijsuajoBJBo - |Buo|joaj|p - 
ajBnuajB ap BoijsuajoBJBo - jjojno - 
ajaoajj ap uzuaq BoijsuajoBJBo - qjpwpuBq - 
ajBnuajB ap BoijsuajoBJBo - uoijenuane - 
puajuB B ajBiţAijoajip ap BOjjsuajOBJBO - isuoijoajip euuajuB - 
aiiqjosqs ap BajBjpEdeo - uoijqjosqB - 



A - bând - banda A (3,3 - 4,9 GHz) 

♦abberation - aberaţie, deviaţie, abatere 

- cromatic - aberaţie cromatică 

- even-order phase - distorsiune de fază pară 

- mirror - aberaţia oglinzii 

- odd-order phase - distorsiune de fază impară 

- phase - distorsiune de fază 
‘absorber - absorbant, înveliş absorbant, disipator 

- broad-band - absorbant de bandă largă 

- iayered - absorbant stratificat 

- microwave - absorbant de microunde 

- narrow-band - absorbant de bandă îngustă 

- side-lobe ~ dispozitiv pentru suprimarea lobilor laterali 
'absorption - absorbţie, disipare 

- atmosferic - absorbţia atmosferic 

- auroral - disipare în aurore boreale 

- dieiectric - absorbţie în dielectric 

- electromagnetic - absorbţia energiei electromagnetice 

- ground - absorbţia (undelor) terestră 

- ionospheric - absorbţia ionosferică 

- light - absorbţia luminii 
*accuracy - precizie, corectitudine, acurateţe 

- measurement ~ precizia măsurătorilor 

- phase-setting - precizia stabilirii fazei 
’adăpier - adaptor, tranziţie, pensetă 

- antenna - echivalent al antenei 

- coaxial-to-strip line ~ tranziţie de ia linie coaxială la linie plată 

- precision - tranziţie de preciţie 

- waveguide-to-coaxia! - tranziţie de la ghid de undă ia coaxial 
*adjustment - reglare, acord, aliniere, ajustare, aranjare, adaptare 

- coupling - reglarea cuplajului 

- feed - reglarea radiatorului, acordul sistemului de alimentare 


-test - datele experimentărilor 

*dB (decibel) - unitate de măsură a raportului nivelelor de putere utilizată la 
indicarea câştiguiui sau atenuării semnalelor, exprimându-se în dBW, dBm, dBmV, 
relativ la un watt, miliwatt şi, respectiv, milivolt 

- dB-loss - atenuarea în decibeli 

- dBsm - decibeli pe metru pătrat (unitatea de măsură a suprafeţei 
efective de dispersie) 

*decay - amortizare, scădere, micşorare 

- ampliîude - scădere în amplitudine 

- exponenţial - scădere exponenţială 

- field - micşorarea câmpului 
•decibel - decibel, dB 

*def!ection - abatere, deviaţie 

- angular - abatere unghiulară 

- beam - abaterea fasciculului 
•defocus - a defocaliza 

’defocusing - defocalizare 

*dipole - dipol, vibrator simetric, dipol elementar 

- antiphase - dipol în antifază 

- asymmetrical - vibrator asimetric 

- axial - dipol axial 

- bent (arm) - vibrator simetric cu braţele îndoite 

- elementary - dipol elementar 

- folded - vibrator simetric în formă de buclă 

- lag-periodic - vibrator simetric lagoperiodic ’ 

- lossless - dipol fără pierderi 

- magnetic - dipol magnetic 
-offset - dipol deplasat 

• '^"^^esaaaM'-'ArtbisiJ^^ rezonant ' ' 

- short - dipol scurtat (în comparaţie cu lungimea de urîdă) 

- skirt - vibrator simetric 
*directivity - directivitate 

- antenna - coeficient de directivitate al antenei 

- high - directivitate mare 

- horizontal - directivitate în plan orizontal 

- iow - directivitate scăzută 









RADIOSERVICE 


m 

După câte se pare, una dintre sursele de program muzica! 
foarte îndrăgite de tineri sunt minicasetofoanele portabile 
(walkman). La acestea, cele mai frecvente defecţiuni apar la mufa 
sau cablul pentru căşti şi potenţiometre! (potenţiometrele) de 
volum. Dacă primele se pot remedia relativ uşor, la cel din urmă 
este ceva mai complicat: potenţiometrul care produce zgomote 
supărătoare datorită folosirii lui în timp, nu se poate decât curăţa 
cu spirt, iar dacă zgomotul persistă, înlocuirea acestuia este 
iminentă. De aceea aş vrea să propun cititorilor revistei o variantă 
simplificată de “potenţiometru electronic” experimentată de mine 
cu rezultate foarte bune. 

în fig. 1 se dă schema care este simplă şi se bazează pe 




proprietatea condensatoarelor electrolitice de a şunta semnalul 
(milivoltic) de la capul de casetofon. Valoarea reactanţei lui CI în 
serie cu C3 este foarte mică (practic, un scurtcircuit) pentru 
semnalul de cel mult 1 ...2 mV pe impedanţa care de obicei este de 
ordinul sutelor de ohmi (cât are un cap de casetofon). 


. 1E€ 5 

Tranzistoarele cu efect de câmp de tip BF 245, BF 256, 
îndeplinesc rolul de potenţiometre şi sunt comandate pe'poartăţ 
prin intermediul potenţiometrului P care poate fi cel existent în 
casetofon. în eventualitatea 
apariţiei unor oscilaţii la volum 
maxim, se poate încerca 
montarea condensatoarelor 
figurate cu asterix (zeci de 
picofarazî). C5 şi C8 pot fi cele 
existente în casetofon. 

Recomandarea ce se impune 
stringent este ca la terminarea 
audiţiei (sau înainte de pornirea casetofonului) potenţiometrul P să 
fie în poziţie de volum minim pentru a se încărca condensatoarele 
C3 şi C3’). lată câteva caracteristici care cred că vor fi edificatoare: 

• nu modifică raportul semnal/zgomot iniţial 

• nu introduce nici un fel de distorsiuni 

• nu afectează dinamica iniţială; consum extrem de redus 

• asigură o fiabilitate deosebită şi nu necesită reglaje 

Montajul poate fi folosit şi la radioreceptoare imediat după 

detecţie. 

în fig. 2 este prezentat circuitul echivalent. Cablajul fiind simplu 
îl las la alegerea cititorilor, singura premisă ce va trebui urmărită 
este legată de gabarit. Se va acprda atenţie la implantarea 
tranzistoarelor cu efect de câmp (letcon debraşat de la reţea; 
terminale în scurtcircuit; efc.). 

NOTĂ: 

• CI = C3 = C’l = C’# = 4,7jxF...100jxF. Valoarea rezistorului de 
decuplare R de C,5.,.5KO se va lua orientativ direct proporţional cu 
valoarea rezistenţei potenţiometruiui. Dacă la pornire nu se 
reglează volumul 9C3 nu se încarcă), atunci este necesară o 
rezistenţă între plusul de pe P şi sursa iui TI (+!ui C3) de 3...6 KO. 



CIUCUIT DE PROIECŢIE 

K 


Cel de-al doilea montaj pe care î! propun este o variantă proprie 
de “protecţie” a multimetrelor clasice cu instrument cu ac indicator, 
inspirat fiind de articolul domnului fizician Alexandru Mărcuiescu, din 
Almanahul TEHNIUM 1985. Mecanismul magnetoelectric este 
protejat atât la tensiuni mari (sute de volţi) aplicate pe scările 
inferioare de măsură (IOV, 50V), cât şi la măsurarea tensiunilor 
continue sau alternative de valori ridicate cu multimetrul “uitat” pe 

mA. în mod normal 
între punctele A şi B 
tensiunea corespun¬ 
zătoare deviaţiei ma¬ 
xime a acului este de 
IV. Ideea constă în 
plasarea a două gru¬ 
puri de diode între A 
şi B, astfel ca la dep㬠
şirea valorii de 1,2... 
1,4V acestea să în¬ 
ceapă să conducă 
preluând o parte din 
curentui ce ar 
periclita securitatea mecanismului magnetoelectric. 

Dar pe diode cine le protejează? Tocmai acesta este rolul 
siguranţei pe borna “+” (0,8-1 A). Exemplu: să presupunem că 
suntem pe scara de 1 mA. La aplicarea unei tensiuni ridicate (errare 
humanum est!) de 220V/50Hz diodele, care pentru tipurile F402, 
F602, F802 au IpSMÎ 10 ms ) = 70A (!) fac ca siguranţa să fie singura 



“victimă” a neglijenţei. Faptul se petrece fulgerător, de cel mult 5 ms. 
Se pot folosi şi diode din seria 1N4007 care au IpsMÎ 13 ms î * 3 ®A, 
dar cu o fiabilitate mai scăzută. Redăm mai jos schema de protecţie. 


NOTĂ: 

• Dacă se constată vreo influenţă (abatere) în indicaţiile aparatului 
se va încerca montarea a încă două diode (figurate punctat) 

Pagină realizată de Iulian N1COLAE 


U(V) 



TEHNIUM 2/95 


23 








COMERCIAUXAŢE: 


electronic