Tehnium/1999/9912

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

® Incinte acustice 
Hi-Fi tip Bang & 
Olufsen 

© Amplificatorul de FI 
Manipulator Morse 
inteligent 

• Di vizoare ECL de 
viteză 

o Generator de 
semnal în domeniul 
0,5-110 MHz (III) 

• Laboratorul 
electronistului. 
Aparate de măsură. 
Ghid de utilizare (1) 

o Sursă multiplă de 
tensiune 

O Convertor de 
tensiune cc-ca de 
la +15V la-15V 

• Convertoare pentru 
mini tu buri 
fluorescente 


nr. 12/99 













































Sir GLIVER J0SEPH LODGE 
pionier al telegrafiei fără fir 


Oliv«r Lodge $-3 născut la 12 iunie 1651 la 
PenkhulL Anglia şi a primit educaţia la Newpoo Grammar 
School, unde s-a produs prima sa apropiere de ştiinţă 

Ulterior, în Ir-o vizita ia Londra, Lodge a audiat o 
serie de conferinţe ele lui Tyndolî^i şi-a începui studiile în 
domeniul chimii, participând la cursuri dupâ-amiaza la 
Wedgwood Institute. In 1872 s-a înscris la cursuri la South 
Kensingion Ch&rmcal Laboratory 

Printr-o pregătire asiduă, Gliver Lodge a reuşit 
să intre la University of London, unde a devenit foarte 
interesat de matematică, A obţinut în 1875 licenţa în şliinţă, 
primind un post în domeniul fiz< di la University CoLlegc A 
publicat câteva lucrări despre curentul electric, care au 
atras atenţia oamenilor de ştiinţă. 

In anul următor, Lodge a prezentat. în faţa Brilish 
Assodatîon. o leorie (inspirată din lucrările lui Maxwell) 
referitoare la trecerea electricităţii prin metale, electroliţi 
şi izolatori Lodge a fost numit profesor de fizica şi 
matemaiicâ la University Coltege, UverpooL 1081, unde 
a rămas până în anul 1900. A primit gradul do doctor în 
ştiinţă, în 1087. In timp ce preda cursuri la Bodford Coîtege 
Lodge şr-a continuat activitatea de cercetare 

în anul 1889, Otivor Lodge a publicat o lucrare 
intitulată ‘Modem Views of Electridty". A comparat eterul 
cu o gelatină care umple întregul spaţiu, fiind una dintre 
cele mai bune interpretări ale 1 impui ui. Magnetismul era 
asimilat cu vârtejurile din acea gelatină 

Pionier al radiotelegrafiei, Lodge a demonstrat 
încă din 1888 că semnalele de radiofrecvenţâ se pol 
transmite prin fire electrice, iar in 1094 a făcui o 
demonstraţia cu un echipament radiotelcgrafie, care 
cuprindea un receptor, având incorporai un coherorde lip 
Branly, 

Pe dala de 1 februarie 1898. Lodge a solicitat 
acordarea unui brevei pentru un dispozitiv format dinţr-o 
bobină de inducţie reglabilă, allalâ In circuitul deschis sau 
circuitul de antenă al unui transmiţător sau receptor fără 
fir 4 sau în ambele, pentru a face posibilă conectarea 
acestora cu oricare atlete. Brevetul a fost acordat pe 16 
august 1898, cu nr 609.154 aducăndu-i lui Lodge un loc 
de frunte in istoria comunicaţiilor fără fir. Acest patent a 
fost achiziţionai de Marcony Company, la 19 martie 1912 
in 1894 Lodge a emis ipoteza că soarele emite 
unde radio, fapt dovedit abia în 1942, 

UHonor. în 1900, a fost numi» director al noii 
Universităţi din Birmmgham, iar în 1902 a fosl făcut cavaler 
de către regele Eduard al Vll-toa. 

Britanici! şi-au pus întrebarea do ce nu este 
recunoscu! Lodge ca inventator al radioului (ai 


comunicaţiilor fără fîr} r Acesta răspundea astfel: "Am fost 
prea ocupai cu studiile, cu scopul de a dezvolta telegrafia 
şi alte domenii* încăl nu am mai perceput ceea ce s-a 
dovedit a fi măreaţa ei importanţă în marina militară, în 
activităţile comerciale şl în aparatura de război” 

Ceva mai târziu, cu ocazia primei legături radio 
transatlantice, efectuate de Guglieţmo Marcont, pe oare 
Sir Gliver Lodge a denumil-o “o epocă în istoria 
urna nită ţii", a făcut următoarea declaraţie: X re aţi a Iul 
Marconi este la fel de strălucită şi originală ca aceea a 
unui poet care adună laolaltă cuvinte spuse de oameni 
diferiţi, într-O formă lirică perfectă," 

Ca o recunoaştere a contribuţiei sale ştiinţifice, 
Lodge primeşto medalia Rumford a Societăţii Regala, în 
anul 1898, în calitate de pionier al telegrafiei fără lîr K el a 
primit Medalia Albert a Societăţii Regale de Ane în anul 
1919 

Un mare merit are Qlîver Lodge în îmbunătăţirea 
radioconductorului lui Edouard Branly, pe care l-a 
îmbunătăţit simţitor, dându-i denumirea (devenită celebră) 
de coheror Acest circuli, conectai cu un aparat de 
recepţie, detecta semnalele Morse transmise prin unde 
radio Si dădea posibilitatea ca acestea să fie transcrise 
pe hârtie de un teleimprimator (cilindru cu cerneală). 

Sir Oii vor Lodge a murii la 22 august 1940 Ea 
Lake, lângă Salisbury, Wiltshire (Anglia) 

In final, sâ mai menţionăm faptul că în ullima parte 
a vieţi sate. mai precis după anul 1910. Lodge a începui 
să creadă cu tărie în posibilitatea comunicării cu lumea 
morţilor, făcând reale eforturi pentru armonizarea ştiinţei 
cu religia 

Cu trecerea anilor, Sir Lodge a devenit toi mai 
convins de posibilitatea comunicăm cu morţii, pnn spiritism 
Pe la vârsta de 80 am a anunţat ca, după ce va mun, va 
încerca să ccmiacteze lumea viitor. El a lăsat în grija 
Societăţii pentru Cercetări în Fizica, din Anglia, un 
document sigilat, spunând câ mesajul pe care îl va 
transmite "de dincolo" va corespunde cu ceea ce era în 
document, 

Er bine, nu ştim dacă ceea ce am încercat să 
transmitem în acest material, legat de viaţa şi opera 
ştiinţifică a fizicianului englez Sir Oliver Joseph Lodge. 
are vreo legătură cu documentul sigilai, dar ştim cu 
Siguranţă că cel mai important mesaj pe care ni l-a transmis 
este acela că o viaţă închina că cu pasiune muncii de creaţie 
ştiinţifică te poale face nemuritor prin opera lăsată, fără a 
mai fi nevoie să transmiţi mesaje u de dincolo" 

Şerban Naicu 


Redactor şef: ing, ŞERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţara si prin 
filialele RODIPET SA, revista figurând la poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne., 

Periodicitate i apariţie lunară. 

Preţ abonament: 14000 lei/numâr de revistă. 

• Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa 1 Bucureşti, OP 42. CP 88 
Le aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefon la care puteţi fi contactaţi 

• Articolele nepublicate nu se restituie. 



















AUDIO 


i 


“ROSTOVOMANIA” (II) 

Idei şi soluţii practice de îmbunătăţire a magnetofonului ROSTOV 
ing. Florin Gruia 


- urmare din numărul trecut - 
Punctul 2 se referea la 
introducerea unei reţele de corecţie de 
tip LOUDNESS (CONTOUR) pe 
prizele existente ale polenţiometrelor 
de volum. în figura 3 se arată modul 
de conectare al componentelor RC 
care se adaugă, iar In tabelul 1 sedau 
măsurătorile efectuate când cursorul 
se află In dreptul prize» de jos (cea mai 
apropiată de cosa conectată la masă), 
în tabelul 2 fiind date măsurătorile 
efectuate când cursorul se află 
dreptul prizei de sus 


in 



Punctul 4 se referea la 
înlocuirea ghidajelor de bandă de pe 
pupătoarele mobile din stânga şi din 
dreapta, ghidaje nituite pe paîpatoare. 
deci fixe, cu palpatoare rotative, 
confecţionate din role presoare uzate. 
Desenele mecanice sunt prezentate în 
figura 4 (îminzâiorol de bandă original) 
şi figura 5 (desenele de execuţie ale 
noului întinzător de bandă) 

Piesa denumită suport se 
pn nde cu o piuliţă M3înlocutvechiului 
întinzător, pe braţul palpatonjtui de 
bandă. El se va executa din 
duraluminiu. Executarea pieselor din 
materiale grele duce la Tngreunarea 
intinzătorului şi la tendinţa ca ta sfârşit 
de bandă să 'cadă' la pornirea în PLAY, 
fapt care duce la stoparea electrică, 
prin atingerea contactelor 
palpatoarelor în SUPORT, prin 
înfiletare fermă se fixează sxui 
confecţionat din OŢEL Atragem 


Tabelul 1 Măsurători in dreptul prizei de ios 


1 frecvenţa | Hz | 40 
| Nivel | d81 +16 

100 

+11,5 

1K 

0 

10K 

+7 

15K 

+6,5 

Tabelul 2 Măsurători în dreptul prizei de 

SUS 


frecvenţa | Hz] 40 

100 

1K 

1QK 

15K 

Nivel |dB| +5.5 

+2.5 

0 

+7 

+7 


Măsurătorile se pot efectua 
injectând semnal pe una din cele 3 
intrări, magnetofonul fund comutat pe 
SOURCE. Potenţiometre le de ton sunt 
in poziţia de mijloc, iar semnalul se 
citeşte pe ieşirea de difuzor, unde s-a 
conectat o sarcină re zi stivă de 8£î. 

Punctul 3 se referea ia 
scurtarea timpului de aşteptare între 
diverse moduri de lucru Dacă folosim 
modul FF sau REW şi apoi PLAY. 
căutând o melodie, timpul de aşteptare 
până "pleacă* din nou în PLAY este 
enervant şi inutil de lung. Fabricantul 
a dat dovadă de exces de zel în 
alegerea constantei de timp. Acest 
lucru se poate îmbunătăţi prin 
micşorarea valoni condensatorului CIO 
de 1,5pF de pe placa A2(UU) a 
comenzilor, aşezată pe un suport 
rabatabil la jumătatea înălţimii 
magnetofonului, la valori cuprinse între 
0,68 mF+0,82pF/ 100V, Valori mai mid 
duc la instabilitatea mecanică a 
sistemului, iar valori mar mari duc la 
timpi lungi de aşteptare. 




£ 






Eti 


cea de €,3mm (corespunzând lăţimii 
standard a benzii). Se vor evita 
muchiile ascuţite care pot deteriora 
banda în interiorul rolei preş oare 
există două bucşe din bronz-beriliu. în 
zona de contact cu banda se sapă 
două canale de 1 mm pentru degajarea 
prafului de bandă După introducerea 
miei pe ax. se introduce o a doua şaibă 
de plastic a ntif noţiune. după care se 
montează capişonul conic. Acesta se 
confecţionează tot din duraluminiu, 
având grijă ca suprafaţa conică să fie 
perfect şlefuită, iar muchiile să fie 
rotunjite. Este indicată ungerea cu un 
ulei de mecanisme fine a axului, pentru 
uşurinţa rotirii rolei de ghidaj 

- continuare in numărul viitor- 
SL 


CAPIŞON 



ROLA 


Sucse 6foru-BeHu 


Figura A 

atenţia asupra gradului ridicat de 
şlefuire necesar în zona de rotire, in 
caz contrar vor apare vibraţii şi 
zgomote neplăcute. 

După fixarea axului se 
introduce o şaibă de plastic anlifricţiune 
de d» 5 la exterior şi <b 3 ta interior, a 
Cărei grosime să nu depăşească 
0.15mm. 

Rola învârtitoare se 
confecţionează dinlr-o fostă rolă 
presoarede magnetofoane. de fa care 
s-a îndepărtat stratul de cauciuc 
exterior, până Ea nivelul duraluminiului. 
Se vor respecta strict cotele, in special 



. ■ i 

i i i 

1 ! 1 / 
1 r t 

■ ; > 
i l r 


;— 

ir 

i 

R 

' 


H * l' 

1 * 1 ^ 
i : ^ 

L R 


ih 


MÎ.4 


AX 


,MÎ.& 


MU 



SUPORT 


Figura 5 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 






















































































AUDIO 


INCINTE ACUSTICE HI-FI TIP BANG & OLUFSEN 


ing. Emil Marian 


Fermele consacrate, produ¬ 
cătoare de a parata] electroacustrc, au 
realizat în timp o mare varietate de 
incinte acustice, fiecare tip constructiv 
căutând a reprezenta o perfecţionare 
a celui realizat anterior. Tendinţa 
generală a fiecărei firme a fost 
reducerea continuă a ga bântui ui, o 
dată cu îmbunătăţirea performanţelor 
electr oacustice Acest lucru a fosi 
posibil doar în unele cazuri, prin 


N. 


v 


^ Q 

/v?l\ 

fi. 

-i i 

a> 

a 

” ir 

_ 

*—* 

L— ^ 



Refennie se fac comparativ, din punct 
de vedere acustic, cu condiţia utilizării 
in momentul testărilor a aceluiaşi 
amplificator de audtofrecvenţâ de 
putere. Măsurătorile acustice relevante 
nu se pot realiza decât in condiţii de 
laborator, utilizând, o aparatură 
complexă şi un spaţiu de testare 
special pregătit (camera surdă). O 
testare auditivă poale fi de cele mat 
multe ori subiectivă, incorectă şi 
nedefinitorie. Din considerentele 
menţionate anterior lucrarea de faţă îşi 
propune abordarea unei construcţii 
practice de incinte acustice, relativ 
simplu de realizat şi cu rezultate 
funcţionale excelente Se propune 
dimensionarea prin calcule, baza le pe 
diagrame experimentale şi, in fina!, 
construcţia practică a unei incinte 
acustice tip bassrefîex, 

Acest tip de incintă acustica 
reprezintă o perfecţionare a incintei 
acustice bassrefîex convenţionale, 



figura 1 

utilizarea în componenţa incintei 
acustice a unui grup de difuzoare cu 
performanţe foarte bune. S-a căutat si 
optimizarea gabaritului propriu fiecărui 
tip de incintă acustică, realizând u-se 
în acest sens calcule deosebit de 
complexe în vederea micşorării 
dimensiunilor fizice. Pentru acest lucru 
s-a ţinut cont de toţi parametrii care 
definesc cuplajul llu ido-mecanic dintre 
membranele difuzoa retor şi aerul din 
interiorul şi exteriorul incintei acustice 
S-au utilizat transpuneri şi modelări 
complexe, echivalente lanţului func¬ 
ţional electro-mecano-acustic. S-a 
constat însă că, după realizarea 
constructivă a soluţiei teoretice, orice 
modelare care echivalează lanţul 
eleclroacusiic necesită corecţii 
ulterioare, în vederea ameliorării 
rezultatelor practice. De multe ori, un 
nou tip de incintă acustică, deşi 
perfecţionat teoretic, nu 'sună' mai 
bine decât un alt tip convenţional, caro 
funcţionează pe acelaşi principiu 


prezentând o serie de avantaje 
funcţionale esenţiale, dintre care se 
menţionează: 

- mărirea nivelului de presiune 
acustică pentru domeniul frecvenţelor 
■ 'luate in zona frecvenţei de rezonanţă 
a difuzorului specializat în redarea 
semnalelor electrice de frecvenţă 
joasă: 

- o caracteristică mul" mai uniformă 
(apropiată de cea liniară} a impedanţei 
electrice proprii difuzorului de 'joase" 
funcţie de frecvenţă, fapt care 
îmbunătăţeşte substanţial transferul de 
putere de le amplificatorul de 
audiofrecvenţă: 

- un factor de distorsiuni mult mai 
redus faţă de o incintă acustică simplă 
(da exemplu incinta acustică închisă). 
Faptul se explică pnn producerea unor 
rezonanţe acustice derivaţie, 
echivalente cu aplicarea unei sarcini 
fictive mari doar asupra membranei 
difuzorului de 'joase', deci o evitare 
stricta a funcţionarii Iul ca dipol acustic 
in zona frecvenţelor joase. 

Construcţia incintei acustice 
bassrefîex de acest lip permite ca o 
parte a radiaţiei acustice 
corespunzătoare spatelui membranei 
difuzorului specializat in redarea 



£|*Ei:Ufar jgcm. rqire. 

Drm - DfL*C* m&di. - Bâ-T-** - " = OL 


Figura 2 


L-Pjt- ■fi J 'j,i T1 - J(i*l[to||itf'| 


Figura 3 am**™ 



Figura 4 


TEHN1UM • Nr 12/1‘>99 









































































AUDIO 



semnalelor electrice de joasă frecvenţă 
să fie eficient readusă spre faţa incintei, 
după introducerea unui anumit defazaj 
convenabil. In acest fel se realizează 
o creştere a radiaţiei acustice totale in 
zona frecvenţelor joase. Este 
obligatoriu ca spatele membranelor 
difuzoarelor specializate In redarea 
semnalelor electrice de medie şi înaltă 
frecvenţă să fie izolat de volumul de 
aer din interiorul incintei. Acest lucru 
este realizat de cele mai multe ori de 
către fabricantul difuzoare lor. Daca nu 
exista izolarea va fr realizată în mod 
obligatoriu de constructorul incintei 
acustice bassreflex (amplasarea 
calotelor semisferice în soaţele 
difuzoa retor respecţivej. 

Incinta acustică prezentată în 
această lucrare este destinată a 
funcţiona înlr-o cameră obişnuită de 

i «| 

locuit (S=circa20m s ). Se propune 
realizarea unei incinte bassreflex 
asemănătoare cu modelele 
constructive realizate de firma Bang B. 
Olufsen, prezentată In figura 1. 

Acest tip de incinta acustică, 
cu trei căi, a fost realizat practic pentru 
o gamă largă de puteri instalate 
(Pinrinia^S-i-TSW), oferind rezultate 
practice excelente. Pentru 
dimensionarea elementelor 
componente ale incintei se porneşte de 
la puterea nominală P A f a 
amplificatorului de audiofrecvenţă de 
putere. Puterea electrică P DT pentru 
care se dimensionează grupul de 
difuzoare din incintă are valoarea 
P D T=1 r 2-t,3 P AF . Pentru acoperirea 
optimă a întregului spectru de 
frecvenţă din banda audio s-a ales 
soluţia utilizării a trei difuzoare 
specializate în redarea semnalelor 
electrice de frecvenţe joasă, medie si 
înaltă Puterile lor electrice proprii P DJ , 
Pdm şi P D | prezintă valorile P D j=P DT , 
P[ 5 Ni>b. 6 Po T şi P D i>0.4P DT . Rezistenţa 
electrică a bobinelor celor trei difuzoare 
este de aceeaşi valoare (4£2, 6£2 sau 
812), oentru fiecare difuzor. 

în domeniul construcţiei 
difuzoarelor s-au efectuat progrese 
spectaculoase, atât în privinţa 
materialelor folosite, cât şi a concepţiei 
tehnice Firmele producătoare se 

TEHNIUM • Nr. 12/1999 


străduiesc să obţină pentru majoritatea 
parametrilor tehnici ai difuzoarelor 
valori apropiate de cele optime, în 
condiţiile unor preţuri de cost 
acceptabile, în urma unor cercetări 
laborioase, s-a ajuns Insă la concluzie 
că este foarte dificil de construit un 
difuzor care să satisfacă toate cerinţele 
calitative conform normelor HI-FI în 
întreaga bandă de audiofrecvenţă. 
Soluţia practică general adoptată este 
folosirea unor difuzoare, fiecare dintre 
ele specializate pentru anumite porţiuni 
din banda de audiofrecvenţă. astfel 
încât funcţionarea lor de ansamblu să 
asigure □ audiţie corespunzătoare. în 
mod obligatoriu construcţiile HI-FI 
impun un număr de minim două 
difuzoare, fiecare dintre ele specializat 
în redarea unei porţiuni din banda de 
audiofrecvenţă. în vederea unei bune 
funcţionări a ansamblului de difuzoare 


ce priveşte distorsiunile, randamentul 
şi liniaritatea caracteristicii de transfer 
semnal electric - semnal acustic şi 
banda de audiofrecvenţă Pentru buna 
funcţionare a difuzoarelor montate în 
incinta acustică este necesar, în primul 
rând, ca ele să primească un semnal 
electric cu spectru de frecvenţă pentru 
care fiecare a fost construit, fapt 
realizat de reţeaua separatoare. 

Dar o condiţie esenţială, 
deosebii de importantă pentru buna 
funcţionare a ansamblului de difuzoare 
montat într-o incintă acustică o 
reprezintă conectarea lor electrică la 
reţeaua separatoare, astfel încât 
acestea să funcţioneze simultan în 
fază, Acest lucru înseamnă că, la 
primirea unui semnal electric de o 
anumită polaritate, Indiferent de 
frecvenţa acestuia, toate membranele 
difuzoarelor trebuie să se deplaseze 



Nqp’bsfo ne pernu aeF^frriTCTsa 
H04JTXA1 Gfji P" Ci FtCfiâfcK DCiS^liâi 
GJtPsrfu cu > ÎOCfTl 

Figura 6 



Dli’&rrtu cyi dame* 1 * cuprjfl 

r.ts 25£ffl si Mcm 

Fbgura 7 


hckFnJUopiimol rerftok* bSfldfet 
Cj.pBTrTÎU EfftflOCFS GU CtlT£ l Tâ >3-bcm 

Figura 8 


specializate, şi totodată a unei fixări 
mecanice într-o construcţie de tip 
monobloc, ele se amplasează într-o 
cutie numită incintă acustică, Rolul 
esenţial al incintei acustice este de a 
optimiza funcţionarea difuzorului Dj. 
realizând un final in cuplaj 
fluidomecanic între membrana 
difuzorului Dj şi aerul din interiorul ei. 
Montarea difuzoarelor în incinta 
acustică reprezintă una din cele mai 
importante probleme care trebuie 
rezolvate în vederea obţinerii finale a 
unei audiţii HI-FI, O incintă acustică 
necorespunzătoare anulează toate 
performanţele lanţului electroacustic 
anterior, şi totodată performanţele 
separate ale fiecărui difuzor, în ceea 


în aceeaşi direcţie, în caz contrar, apar 
în timpul audiţiei distorsiuni majore de 
fază ale semnatului audio, care 
denaturează complet programul 
muzical sonor Condiţia este valabilă 
pentru toate difuzoarele din cele două 
incinte acustice (o audiţie HI-FI impune 
prezenţa obligatorie a minim două 
incinte acustice în dotarea 
amplificatorului de audiofrecvenţă de 
putere). Operaţia de aducere în fază a 
difuzoarelor într-o incintă acustică se 
numeşte în mod curent laz a re, De 
obicei, cele două borne ale oricărui 
difuzor sunt marcate de fabricant, şi 
anume borna + (cea care primeşte 
semnalul corectat de reţeaua 
separatoare) este marcată cu un punct 


3 




































AUDIO 




Figura 9 



TIU 


lî m 


nm 


t.il 


»» 

\t,7* 

tUJ 

lî.fQ 

■au 

*LţK> 


F^O 1Q 


de vopsea Borna nemarcaiâ se 
conectează la masa montajului Daca 
marcajul nu există (şi chiar dacă există, 
nu strică o verificare} constructorul 
trebuie să verifice şi eventual să 
stabilească marcajul corect al bornelor 
difuzorului Acest lucru se face 
aplicând, de la o baterie de 1.5V. un 
impuls electric de scurtă durată fa 
bornele difuzorului. în siluaţia în care 
la aplicarea impulsului membrana 
difuzorului se retrage, polaritatea 
pozitivă a terminalului care preia 
tensiunea de la baterie (plusul bateriei) 
indică borna + a difuzorului. Ea se 
marchează cu o picătură de vopsea. 
Dacă membrana difuzorului este 
împinsă, se schimbă polaritatea 
bateriei, se reia verificarea şi se 
marchează borna + a difuzorului, 
conform ce tor menţionate anterior 
Verificarea se face in mod simplu 
pentru difuzoarele specializate in 
redarea semnalelor de frecvenţe joasă 
şi medie, deoarece cursa utilă a 
bobinei mobile, deci şi a membranei, 
este mare şi uşor vizibilă La 
difuzoarele specializate in redarea 
frecvenţelor înalte, deplasarea 
membranei este mult mai mică. 

în acest caz. la efectuarea 
verificării corectitudinii marcajului se 


recomandă lucrul a doi colaboratori, s 
anume unul care să aplice impulsul de 
tensiune de scurtă durată difuzorului, 
şi celălalt care să observe cu atenţie 
(eventual cu o lupă) deplasarea 
membranei difuzorului, Inseriat de 
această dată cu un condensator de 
capacitate mare (circa 10pF), Numai 
după aceste verificări obligatorii, 
difuzoarele având bornele marcate 
corespunzător se vor conecta galvanic 
la reţeaua separatoare Având 
difuzoarele fazale corect, fiecăruia 
trebuie să i se transmită spectrul de 
frecvenţă corespunzător. 

în caz conirar, funcţionarea 
difuz oarelor este necorespunzătoare. 
Astfel, dacă difuzorului destinat 
reproducerii semnalelor eleclnce cu 
spectru de joasă frecvenţă i se aplică 
şt semnale electrice de înaltă 
frecvenţă, el constituie un scurtcircuit 
pentru acestea. Frecvenţele înalte nu 
mai sunt redate, iar funcţionarea 
difuzorului devine necorespunzătoare, 
deoarece apar distorsiuni sesizabile 
acustic, de vaton însemnate (huruit, 
fâsâit ete.). Dacă difuzorului deslinat 
redării semnalelor electrice de 
frecvenţă înaltă t so aplică semnale 
electrice de pasă frecvenţă, in mod 
sigur el va li deteriorat. Pentru 


funcţionarea corespunzătoare a 
difuzoareior, fiecare spectru de 
frecvenţă trebuie să fie dirijat spre 
difuzorul specializat redăm lui Acest 
lucru se realizează prin intermediul 
reţelelor separatoare. Fîb reprezintă un 
ansamblu de filtre electrice astfel 
dimensionat încât să permită 
împărţirea semnalelor de 
audiofrecvenţă în subhenzi bine 
delimitate. în acest fel difuzoarele 
specializate se utilizează cu 
randament maxim, f ecare dintre ele 
primind semnalui electric cu spectrul 
de frecvenţă predestinai Dacă incinta 
acustică ar conitne două difuzoare, 
filtrele din reţeaua separatoare sunt de 
tipul “trece-jos' şi ‘trece* sus", iar dacă, 
în cazul de fată. se folosesc trei 
difuzoare specializate, filtrele sunt de 
tipul "trece-jos", "trece-bandă' si "trece- 
sus" Reţelele separatoare pentru 
difuzoare se deosebesc între ele atât 
pnn tipurile de filtre pe care le conţin, 
cât şi prin complexitatea schemei 
electrice de ansamblu. Cu foaie că, 
i'îoreiic, domeniile de lucru ale reţetelor 
separatoare care funcţionează în 
banda de audiofrecvenţă sunt bine 
determinate, în mod practic apar şi 
zone de interferenţă Prin existenţa 
unor asifei de zone se explică 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 


4 

















































AUDIO 







mpBda'Un (ftucniii «1 - JVrn O» fwcworJQ 

nifBiLwutow: Figura 12 

| 2 l-DrtuîD*y <r&r<& n 


Figurai 3 


reproducerea simultană de către două 
difuzoare a aceluiaşi semnal electric 
{de aceeaşi frecvenţă). Acest lucru 
poate duce la distorsiuni apreciabile ale 
semnalului sonor Pentru a evita acest 
neajuns, reţelele separatoare se 
dimensionează astfel încât atenuarea 
la extremitatea spectrului de frecvenţă 
transmis (fa frecvenţa de tăiere fc) să 
aibă o valoare cât mai ridicată 
Concluziile pentru buna funcţionare a 
difuzoarelor montate In incinta acustică 
se pot sintetiza Tn felul următor: 

- se utilizează reţete separatoare 
care să prezinte o atenuare cât mai 
mare în zona de interferenţă a două 
domenii de frecvenţă alăturate; 

- difuzorul specializat în redarea 
unui spectru de frecvenţă va prezenta 
o funcţionare optimă pentru o 
subbandâ de frecventă mult mai largă 
decât spectrul de frecventă delrmitat 
de filtrul corespunzător din reţeaua 
separatoare 

- reţeaua separatoare va prezenta 
o impedanţâ de intrare constantă, din 


tjnde: 

Rch rezistenţa difuzorului (aceeaşi 
valoare pentru cele trei difuzoare); 

Ij- frecvenţa de tăiere joase-medii; 
fi- frecvenţa de tăiere medii-înalte. 

Bobinele din reţeaua 
separatoare se construiesc utilizând 
carcase de lip mosor. Conductorul 
folosit la realizarea bobinelor este de 
tipul CuEm. In acest fel. bobinele din 
filtru nu vor induce atenuări ia 
frecvenţele joase datorită rezistenţei 
interne proprii determinate de spirele 
conductorului de bobinaj. Pentru 
dimensionarea bobinei se recomandă 
utilizarea formulei lui Nagaoca: 

L=(0.315R n , 1 hF)/(6R rn+9a+10b) lpH|, 
(a, b, Rm-* |cm|), unde: R m reprezintă 
raza medie a bobinei, iar dimensiunile 
a şi b au semnificaţia celor din figura 
3 N reprezentând numărul de spire al 
bobinei Pentru realizarea practică a 
bobine: se porneşte de la o carcasă 
tip mosor, având dimensiunea [a] 
existentă şi ulterior se estimează 
dimensiunea |b|. Se calculează 


to^ratiorDani 
PGToU fîottîial 


ottTlKJB Dfn 


\r-tA cauciuc 
incinta 

Figura 11 


a 


G-. r 


aceleaşi considerente ca şi în cazul 
cuplajului dintre amplificatorul de 
audiofrecvenţâ şi difuzoare (transfer 
maxim de putere). 

Pentru dimensionarea 
elementelor componente ale reţelei 
separatoare cu trei căi, se alege tipul 
de reţea prezentată în figura 2 şi se 
calculează valorile elementelor 
conform relaţiilor: 

" C: = 2 ^V: 


A 


Uţ — -—— 

1 -flft 


ci*c,« 
l, = l 4 = 


I 

M, 


numărul de spire N corespunzător 
secţiunii alese pentru bobină şi apoi 
având cunoscută raza ei medie R m se 
calculează valoarea induclanţei L. Prin 
câteva Încercări succesive se stabilesc 
nu mărul de spire şi di mens iun ile fi nale 
ale bobmei La realizarea ei practică 
se adaugă câteva spire în plus. după 
care. în urma măsurării valorii 
inductanţei L rezultate, numărul de 
spire se ajustează corespunzător, în 
vederea obţinerii valorii calculate. 
După calculul valorilor elementelor 
componente ale reţelei separatoare şi 
realizarea fizică a bobinelor, ea se 
realizează ca o construcţie de tip 
monobloc, folosind o plăcuţă de cablaj 
imprimai din slielostratitex placat cu 
folie de cupru, asemănătoare cu cea 
prezentată in figura 4 Traseele de 
cablaj imprimat, de grosime minimă 


7mm, se încarcă bine cu cositor. Se 
prevăd borne pentru conexiunile care 
privesc intrarea galvanică a reţelei 
separatoare şi cele trei ieşiri destinate 
conectării galvanice a fiecărui difuzor 
Se recomandă impregnarea generală 
a montajului folosind un lac 
electroizolant, în scopul unei rigidizăn 
mecanice cât mai bune. După 
realizarea fizică a reţelei separatoare 
se stabilesc dimensiunile incintei 
bassreflex a cărei construcţie este 
prezentată in figura 1 

Se porneşte de la cei doi 
parametri ai difuzorului WOOFER, şi 
anume diametrul său activ D, şi 
frecvenţa lui de rezonanţă f 0 . Dacă nu 
$e cunoaşte valoarea frecvenţei de 
rezonanţă f 0 , ea se determină 
experimental folosind montajul 
prezentat în figura 5. Se estimează 

5 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 













































AUDIO 


iniţial frecvenţa de rezonanţă foa a 
difuzorului montat intr-o Incintă 
acustică presupusă iniţial închisă, 
conform relaţiei ^-2,6^ Cu valorile 
frecvenţelor fţ, şi utilizând una din 
Hemogramele prezentate în figura 6 
figura 7 sau figura B (în funcţie de 
diametrul difuzorului Dj) se determină 
valoarea volumului optim Wgj,| dl 
Incintei bassreflex. Utilizând 
nomograma din figura 9 se determină, 
în funcţie de volumul W,^. dimensiuni le 
optime I, Aşi L ale incintei bassrefelex 
(atenţie, dimensiunile volumului de aer 
din interiorul incintei). Pentru 
dimensionarea celor două tuburi 
rezonatoare (de lungime a şi diametru 
D n ) se estimează iniţial diametrul unui 
tub rezonator echivalent, având 
aceeaşi lungime, dar de suprafaţă 
dubli. SRE=SsR(DR WJl =v2Dsţ) Se 
alege unul din diametrele normalizate 
de caicul Optocti (5cm. 7cm sau 12cm) 
şi. în funcţie de volumul D 0P | şi 
frecvenţa f ff . se stabileşte lungimea 
proprie rezonatorului echivalent (egale 
cu lungimea celor două rezonatoare), 
conform nomogramelor prezentate în 
figura 10 Având calculate toate 
dimensiunile principale ale incintei 
bassreflex de acest tip. se trece la 
realizarea ei practică. La construcţia 
practică a incintei, in ceea ce priveşte 
dimensiunile ei, se ţine cont de 
volumele echivalente ale spatelui 
difuzoarelor specializate în redarea 
semnatelor electrice de frecvenţă 
medie şi înaltă, a volumului echivalent 
propriu reţelei separatoare şi ai 
materialului fonoabsorbant. Pereţii 
Lndntei se execută din PAL gros de 
minim 20mm Capacul din spatele 
incintei (detaşabil) se asamblează 
etanş cu corpul incintei prin prinderea 
cu hoitzsurubun şi e lansarea folosind 
o garnitură de cauciuc groasă de 2mm. 
Pereţii interiori ai incintei (în afara de 
panoul cu difuzoare) se căptuşesc 
obligate nu cu mate nat fonoabsorbant 
de grosime circa 15 20mm. Elansarea 
dintre difuzoarele specializate In 
redarea frecvenţelor medii şi înalte şi 
partea interioară din panoul frontal va 
fi perfectă. In funcţie de tipul 
amplasamentului ales se foloseşte 
pentru elansarea suport metale difuzor 
- panou incintă o garnitură inelară din 
cauciuc subţire sau uneori o peliculă 
de prenadez. O modalitate de 
amplasare practică a difuzoarelor pe 
panoul incintei a fost prezentată în 


figura 11, Exemplu de calcul: se cere 
realizarea unei incinte bassreflex cu 
trei difuzoare, specializate In redarea 
semnalelor de frecvenţă joasă, medie 
şi înaltă, pentru cuplajul cu un 
amplificator de audiofrecvenţă de 
putere şi rezistenţă internă P/,j=3QW, 
Ro=8ii Puterea eiecincâ centru care 
se dimensionează incinta' 

12-1 35P V =1,3x30=40W 
Puterile minime ale 
difuzoarelor 

Pav=0.6P = T=Q6*40=24W 
Po^fWPpT^.AxAQsieW 
Toate difuzoarele se aleg cu 
rezistenţa Ry=8U După achiziţionarea 
grupului de difuzoare (deci cunoscând 
dimensiunile lor fizice şi de montaj) se 
trece la sta bili rea d i mensiu nilor incintei 
bassreflex prezentate în figura 1, 
calculând Iniţial şi elementele reţetei 
separatoare LC (valorile lor) Se alege 
schema electrică a reţelei separatoare 
din figura 2 şi frecvenţele de tăiere 
f,=7QGHzşi f -5000Hz f estimate m lial) 


1 


= 20.156 I0- 4 F 


2ff-70O SV2 

Se Inseriazâ două 
condensatoare electrolitice 47pF/100V 
pentru obţinerea condensatorului 
echivalent ne polarizat de 23.5pF. 

Frecvenţa reală f, prezintă 
valoarea: 

/, 1 


2 nC, H,l2 


I 


1k 215’10 * K -J2 


= (300ft 


Lj = L,= 




&K , ^ 2-8 
2.?; " 2* 600 

ţ 


=310 >tnH 


2ji 5O0D S ll 


işzm^F 


Se alege un condensator 
C3=C4=2.7pFif100V ne electrolitic. 
Frecvenţa reală de tăiere fi prezintă 
valoarea: 

t-. 1 


2*^2 
I 

2ji ZI 10 J2 

-fii 


= 5225/7; 




2# 2* 5225 


: .144 KT*// 


în realizarea practică a 
bobinelor se folosesc conductoa re de 
CuEm, de diametrele 0>1 =1,2mm. 
<î>2=0,6mm, 4>3-0,6mm şi (M=0,4mm, 
Pentru stabilirea dimensiunilor fizice 
ale incintei bassreflex prezentată în 
figura 1 se porneşte de la valorile 
diametrului difuzorului D J =20cm şi 
frecvenţa tui de rezonanţă. f n =60Hz (în 
acest exemplu de calcul, datele 
difuzorului O, achiziţionat) Frecvenţa 
ce rezonanţă a incintei cu difuzorul D, 
montat se calculează conform relaţiei: 
f«*2.6fo-2,6x60=156Hz. 

Volumul opt'Ti al incintei se 
stabileşte, in funcţie de diametrul 
difuzorului Dj. folosind nomograma din 
figura 6 (Dj=20cm). Se marchează pe 
diagrama 8 puntul M, corespunzător 
frecvenţei f DR =156Hz, se marchează 
pe diagrama D punctul N. 
corespunzător f 0 =6OHz si se unesc 
punctele M şi N . cu o dreaptă La 
intersecţia ei cu diagrama C se obţine 
punctul Oi Se unesc punctele Ol şi 
Q2 c u o dreaptă i a r I a inie rsecţia ei cu 
diagrama A se obţine punctul P, 
corespunzător volumului optim al 
incintei bassreflex D u<lt B 56000cm’. 
Pentnj stabilirea dimensiunilor optime 
ale incintei bassreflex se foloseşte 
nomograma din figura 9 Se 
marchează pe diagramele A şt E 
punctele corespunzătoare volumului 
optim V C[X şi se unesc cu o dreaptă. La 
intersecţia ei cu diagramele B. C şi D 
se obţin dimensiunile optime ale 
incintei bassreflex, şt anume 1=38.1 cm, 
L=53cm, A=27,5cm. Acestea sunt 
dimensiunile de calcul la care trebuie 
aduse următoarele corecţii: 

- la volumul optim de calcul se 
adaugă volumul ocupat în spaţiul 
incintei de spatele difuzoarelor de 
medii şi înalte. V DW = 8Q0cm 3 şi 
V- =450cm 3 {măsurate pentru calotele 
semisferice ale difuzoarelor Dm şi Di). 

- la dimensiunile fizice interioare ale 
incintei se ţine cont de grosimea 
stratului fonoabsorbant c=£cm. In 
acest caz. volumul fizic V f al lndntei 
prezintă valoarea: 

Dimensiunile fizice finale ale 
incintei prezintă valoarea: 

A=A+c-27,5+2=29,5cm 
If=l+2c=3fi.1+2x2=42.1cm 
LF=V f /(axl) + 2c=572S0f 
(27,5x38.1)+2x2=58,64cm 

Dimensionarea tuburilor 
rezonatoare se face pornind de la 

miMUM *Nr. u/vm 


6 





















AUDIO 



stabilirea dimensiunilor tubului 
rezonator echivalent, folosind 
nomogranele din figura 10. Alegând 
diametrul rezonatorului echivalent 
D EC h =12cm şi pornind de pe axa 
abscisă se duce o dreaptă verticală 
corespunzătoare Frecvenţei de 
rezonanţă F|j=60Hz a difuzorului D, La 
intersecţia ei tu diagrama marcată cu 
valoarea volumului Vop^SSOOOcm 4 
(eventual în zona apropiată) se obţine 
punctul A. Ducând o dreaptă paralelă 
cu axa abscisă prin punctul A, la 
intersecţia ei cu axa ordonată, se 
obţine punctul B care marchează 
valoarea lungimii rezonatorului 
echivalent (egală cu lungimea celor 
două rezonatoare) a = 7,62cm. 
Lungimea fizică a rezonatoarelor se 
măreşte practic cu circa 3 cm în scopul 
reglajelor ulterioare (în sensul 
micşorării ei până la valoarea optimă, 
obţinută în urma reglajelor ulterioare). 
Diametrul rezonatoarelor prezintă 
valoarea Dr=Qech^ = 1 2/V2 = 8,51cm, 
Etapa următoare o constituie 
în mod obligatoriu, verificarea practică 
a performanţelor incintei bassrefiex şi 
ulterior, măsurătorile şl reglajele 
necesare obţinerii rezultatelor optime. 
Realizare practică şi reglaje 
Analizând răspunsul în 
frecvenţă al unui difuzor specializat în 
redarea semnalelor electrice de 
frecvenţă joasă se obţine o diagramă 
de forma celei prezentate în figura 12 
Frecvenţa la care diagrama prezintă 
un maxim reprezintă frecvenţa de 
rezonanţă a difuzorului. Dacă valoarea 
ei nu este indicată de fabricant, ea se 
poate lotuşi determina utilizând 
montajul a cărui schemă electrică este 
prezentată în figura 5. Se realizează 
diagrama U=U(f). iar maximul se obţine 
în dreptul frecvenţei de rezonanţă a 
difuzorului. La această valoare 
difuzorul prezintă o impedantă 
maximă, deci randamentul său va fî 
minim. După montarea în incinta 
acustică a difuze a re lor (incinta dotata 
cu tuburi rezonatoare) se obţine o nouă 
diagramă U=U(f) cu un caracter vizibil 
îmbunătăţit faţă de cazul precedent, 
situaţie care a fost prezentată grafic în 
figura 12 Se observă cele două 
maxime în dreptul frecvenţelor f, şi f 2 , 
care trebuie să aibă amplitudini egale. 
Se urmăreşte ca, în cadrul unor corecţii 
mecanice in privinţa volumului optim 
al incintei bassrefiex sr a dimensiunilor 


rezonanţă a incintei să fie egală cu 
frecvenţa de rezonanţă a difuzorului 
specializat în redarea semnalelor 
electrice de frecvenţă joasă. 

Verificarea frecvenţelor de 
rezonanţă ale incintei bassrefiex se 
realizează utilizând montajul a cărui 
schemă electrică este prezentată în 
figura 13, Ss foloseşte un microfon cu 
o caracteristică tensiune-frecvenţă 
cunoscută anterior, un amplificator 
liniar de audiofrecvenţă, o sarcină 
pentru acesta de ordinul sutelor de 
ohmi (Rs=50Q£S) şi un voftmetru 
electronic. Se aplică difuzorului un 
semnal de audiofrecvenţă sinusoidal, 
de amplitudine constantă şi variind 
frecvenţa cu ajutorul generatorului de 
audiofrecvenţă se determină 
funcţionarea lui pentru diferite 
frecvenţe joase. Maximul tensiunii 
indicate de voltmetru se obţine la 
frecvenţa de rezonanţă a incintei. în 
mod practic, se determină de fapt două 
maxime pentru frecvenţele f, şi \ 2 (vezi 
figura 12), iar dacă incinta bassrefiex 
este dimensională corect, frecvenţa ei 
de rezonanţă se situează între 
aceste valori, Se vor expune in 
continuare câteva dintre defectele care 
pot apărea cei mai frecvent la incinta 
acustică de tip bassrefiex construită, 
în cazul unor variaţii continue ale 
frecvenţei de rezonanţă fufţ acest lucru 


apare datorită închiderii şi etanşârii 
imperfecte a incintei. Se dă o atenţie 
deosebită fixării cât mai etanşe pentru 
capacul detaşabil şi tubul rezonator, în 
cazul în care amplitudinile frecvenţelor 
fi şi f2 (vezi figura 12} diferă, se iau 
următoarele măsuri: 

a) A(f ţ )<A(f2) - se măreşte suprafaţa 
tubului rezonator. 

b) A(f)>A(fj) se micşorează 
suprafaţa tubului rezonator; 

c) fon^mojia' ■ so măreşte suprafaţa 
tubului rezonator şi se micşorează 
lungimea acestuia; 

d) fon*"'ftaicui - se micşorează 
volumul incintei (defect foarte rar), 

Din cele prezentate până 
acum rezultă că realizarea practică a 
unei incinte bassrefiex cu performanţe 
HI-FI nu este un lucru simplu, Pentru 
obţinerea rezultatelor optime, 
constructorul va Line seama de toate 
considerentele, indicaţiile şi precizările 
menţionate până acum, 

Bibliografie 

1. Oison, F H, - Acousticai 
engineering, D Van Nostrand 
Company-New York, 1987; 

2. Merhant, Z - Theory of 
Electroacustics - New York, McGraw 
Hill, 1981; 

3. Stanomir, D - Sisteme 
electroacuslice -Ed. Tehnică, 1934. 


* Vânzări de componente electronice, accesorii audio- 
video, electrotehnice, automatizări; 

« Documentaţie, cataloage, cărţi, reviste, CD-ROM-uri 
din domeniu! electronicii; 

* Oferim spaţiu în consignaţie pentru produse 
electronice, electrotehnice, calculatoare; 

* Accesorii pentru telefoane mobile GSM. 

= PRETURI MICI (“STUDENTESTI”) = 

f " r t * 


S C. STAR 5 s r-l 

B-duE luliu Maniu, nr.2, Bucureşti 

(Vis - a - vis de Facultatea de Electronică) 

StaLia de metrou "Politehnica" 

763 . 096 . 60 . 26,25 



lubuim rezonator, frecventa de 

T EH Nil] M • Nr. 12/1995) 


7 

















SI 


_ CQ-YG 

AMPLIFICATORUL DE F.L 


ing. Claudtu latan/Y08AKA 


Materialul de fala se 
adresează stal constructorilor amatori 
de radioreceptoare, cât şi 
radioamatorilor, fiind prezentai intr-o 
formă accesibilă tuturor cititorilor. 

Amplificatorul (etajul) de 
frecvenţă intermediară (FI) este 
specific radioreceptoarelor superhete- 
rodinâ unde au loc una sau mal multe 
schimbări ale Frecvenţei. Este cunoscut 
faptul că oscilaţiile de audiofrecvenlâ 
ce provin de ta un microfon nu pol Fi 
radiate direci în spaţiu. Ele trebuie 
suprapuse peste o oscilaţie de înaltă 
frecvenţă, proces care se numeşte 
modulaţie. 

Prin modulaţie se înţelege 
transformarea care se face în sistemul 
de emisie şi care constă în modificarea 


variaţie ca şi semnalul de modulaţie 
In cazul când este variat 


unghiul de fază s 1 în ritmul semnalului 
de modulaţie, se obţine o modulaţie de 
fază (MP), ta osotaţirle MP, unghiul de 
fază o din expresia (1) are o variaţie 
de timp de forma; 

<p{t)=*0+M 0) 

unde: tpo este o constantă şi f{t) o 
funcţie variabilă cu Uni pul, de aceeaşi 
formă ca şi semnalul de modulaţie. 

O formă a modulaţiei de fază 
este modulaţia de frecventă (MF) care 


are expresia 

» - F(ţ} * £/ 0 c 



wtrl 


U u cos 


«a 




unui parametru oarecare (ampli lud ine, 
fază etc.) al unei oscilaţii sinusoidale 
de frecvenţă înaltă şi in ntmul unei 
oscilaţii de frecvenţă joasă care trebuie 
transmisă 

O mărime (curent, tensiune 
etc ) cu variaţie sinusoidală in timp se 
reprezintă prin expresia: 

F(t)=Acos(itfl+(p) (1) 

unde: A- a mplitudi nea oscilaţiei; 

ui - frecvenţa unghiulară (pulsaţia): 
(utl+O) - faza: <p - faza iniţială (diferenţa 
de fază sau unghiul de fază). 

Dacă in ritmul unui semnai 
modulator se va modifica amplitudinea, 
frecvenţa unghiulară sau faza. se vor 
obţine diferite tipuri de modulaţie. Dacă 
amplitudinea A este variată în ritmul 
semnalului de modulaţie se obţine o 
modulaţie de amplitudine (MA). La 
Oscilaţiile MA. amplitudinea este o 
funcţie de timp, de forma* 

A(t)=AoJ1+f(t)l (2) 
unde: Ao este o constantă, iar f(t) o 
funcţie de timp care are aceeaşi 

8 


Mărimea <u(t) din această 
expresie se numeşte frecvenţa 
unghiulară instantanee a funcţiei F(t) 
Am amintit aceste noţiuni 
deoarece spectru! de frecvenţe al 
acestor moduri de emisiuni ocupă o 
anumită bandă, mai largă sau ma< 



îngustă şi, funcţie de aceasta, se 
proiectează si se urmăresc parametru 
amplificatorului de FI 

Semnalul captat de antenă, fe, 
purtător de informaţie, mixat cu 
semnalul oscilatorului local, fh, dă 
naştere unui semnal de o nouă 
frecvenţă, fi (frecvenţa intermediară) în 
care se regăseşte informaţia 
Performanţele aparatelor superheie- 
rodină in ceea ce priveşte 


sensibilitatea selectivitatea şi 
fidelitatea sun: determinate în primul 
rând de amplificatorul de FI Acesta, 
lucrând pe o frec-, enti fixă, oferă 
avantajele impor tante s'e -eceptoaretor 
superheterodmă fată ce receptoarele 
cu amplificare d "ectă i ? care le 
reamintim* 

1 In amplificatorul d* F „trându- 
se la o frecvenţă fixă, c te e oot fi 
dimensionate astfel în tâi sâ se 
realizeze condiţiile cete na ou ne de 
amplificare, selectivitate s ’ de:.taie. 

2, Frecvenţa Intermediară poate fi 
coborâtă la o valoare fa care 
amplificarea şi selectivitatea doctă pot 
fi mai uşor obţinute 

Superheterodinelâ au 
dezavantajul că în aparat se pot 
produce interferenţe supărătoare, care 
in ordinea importanţei sunt: 

aj Interferenţe datorată frecvenţei 
imagine. 

Frecvenţa imagine şi 
frecvenţa semnalului recepţionat sunt 
separate cu 2fi. fi fiind frecvenţa 
intermediară. Oscilaţiile de această 
frecvenţă sunt transpuse în 
schimbătorul de frecvenţă pe aceeaşi 
frecvenţă fi ea şt semnalul 

b) Interferenţe datorate producerii 
unor combinaţii de ordin superior de 
frecvenţă fi, între armonicele 
oscilatorului local şi armonici ale 
frecvenţelor semnalelor care ajung la 
intrarea schimbătorului de frecvenţă 

c) Suprapunerea la intrarea 
schimbătorului de frecvenţă a 
armonicelor oscilaţiilor de frecvenţă 
Intermediară şi a semnalelor având 
Irecvenţe apropiate. 

dJPătrunderea ia intrarea 
schimbătorului a unui semnal de 
frecvenţă egală cu frecvenţa 
intermediară; 

e) Suprapunerea ta intrarea 
schimbătorului a unor semnale ale 
căror frecvenţe diferă cu fi. 



TEHNIUM * Nr. 12/1999 











































4 


CQ-YO 


La proiectarea amplifica¬ 
torului prima problemă care se pune 
este alegerea frecvenţei intermediare. 

Cu cât frecvenţa intermediară 
este mai mică, se poate realiza o 
amplificare mai mare şi o selectivitate 



TEHNIUM • Nr. 12/1999 


de FI pol fi echipate cu tuburi 
electronice sau cu tranzlstoare, fiecare 
având avantaje şi dezavantaje. în cazul 
folosirii tuburilor electronice, acestea 
vor fi pentode, deoarece asigură o 
amplificare mare şi o stabilitate bună 
în func|icnare. Amplificarea etajului va 
fi determinată de adaptarea pe care o 
va avea tubul. în al cărui circuit anodie 
se găseşte transformatorul de Fl, de 
coeficientul de amplificare a! tubului şi 
de alimentarea acestui tub. Tuburile 
utilizate in aceste amplificatoare 
trebuie să fie cu pantă variabilă - pentru 
a se putea aplica sistemul de CAA - 
dar nu prea mare, de ordinul S=1,5- 
4mA/V Capacitatea Ca.g (anod-grilâ) 



nu trebuie nici ea să aibă o valoare 
prea mare. trebuie să fie în jur de 
0,002pF în schimb, rezistenţa internă 
Ri trebuie să aibă o valoare mare, 
pentru .1 nu amortiza circuitul anodie. 
Această valoare, de obicei, este de 
IMfl Amplificatoarele de frecvenţă 
intermediara lucrează in clasă A, 
pentru a nu provoca distorsiuni de 
frecvenţă, limitare sau detecţie ta 
semnale prea mari. 

In figura 1 este prezentată 
schema generală a unui etaj 
amplificator de frecvenţă intermediară 
echipat cu o pentodâ După cum se 
vede din desen, acest amplificator este 
acordat, deoarece atât Intrarea sa [în 
grila de comandă) cât şl Ieşirea 
{circuitul de sarcină din a nod) sunt 
prevăzute cu circuite oscilante, 
acordate pe aceeaşi frecvenţă, numite 
"filtre' sau "transformatori' de frecvenţă 
intermediară (Trl, Tr2) Rezistorut Rc 
este pentru negalivarea automată. 
Valoa rea ei este lunci ie de nega t i va re a 
necesară a tubului pentru clasa A de 
funcţionare. Valoarea ei se determină 
cu formula: 

Rc(il)=4J{V)/l c (A) (5) 
unde: U - este tensiunea de negativare 
conform dalelor de catalog: l c - este 
curentul de catod. care reprezintă 
suma curentului anodie. plus cel de 
grilă ecran. 


bună. Pe de altă parte, cu cat frecvenţa 
intermediară este mai mare. se pol 
elimina ma i bine pe rturba ţi ile datorită 
interferenţelor de la poziţiile a), b) şi c) 
în etajele de radiofrecvenţă care 
preced schimbătorul. în general, se 
consideră că o atenuare de 40d8 a 
răspunsului pe frecvenţa imagine în 
etajele de radiofrecvenţă este 
satisfăcătoare pentru cele mat multe 
cazuri de interferenţe care pol interveni 
in practică, mai ales având in vedere 
proprietăţile modulaţiei de frecvenţă în 
ceea ce priveşte reducerea 
perturbatelor în practică este obişnuit 
să se ia frecvenţa intermediară, astfel 
încât frecvenţa imagine să iasă în afara 
benzii respective de radiofrecvenţă a 
receptorului. 

De exemplu, pentru banda de 
radiodifuziune cu MF. cuprinsă între 
QBr-lOBMHz, cu o frecvenţă 
intermediară mai mare de 10MHz. se 
elimină complet interferenţele cu 
emisiunile cuprinse în această bandă. 
Interferenţele de la punctul b) nu 
depind de alegerea frecvenţei 
Intermediare, ele cresc cu amplitudinea 
semnalului recepţionat şi a oscilaţiilor 
locale. Dacă pentru partea de jos a 
gamei de foarte înaltă frecvenţă se 
utilizează ca frecvenţă intermediară 
valoarea de 10,7MHz, atunci se previn 
şi interferenţele de fa punctul d) 

Amplitudinea frecvenţei 
mixate în schimbătorul de frecvenţă 
are o valoare mică. 10+1 OQpV, total 
insuficientă pentru etajul detector unde 
sunt necesari 1-2V, iar in cazul staţiilor 
locale puternice pe detector pot ajunge 
şi 30*40V. Amplificarea semnalului din 
schimbător se realizează cu ajutorul 
amplificatorului de Fl, care poale avea 
unul sau mai multe etaje de 
amplificare 

Constructiv, amplificatoarele 


— a 

Condensatorul Cc din catod 
are o valoare care se poate calcula, 
cu condiţia ca reactanţa sa să fie 
aproximativ 1/10 din valoarea 
rezistenţei Rc la frecvenţa de lucru a 
amplificatorului de frecvenţă 
intermediară 

Formula de calcul este: 

Xc=1/2îtfCc (6) 

Rezistorut Rg2 realizează 
tensiunea necesară pentru polarizarea 
grilei-ecran si se determină cu formula: 
RDz(«HLI a {V)-U DS (V))/l g! (A) (7), 
unde Uj - tensiunea anodică livrată da 
redresor, * tensiunea de polarizare 
a gniei-ecran. conform catalogului, 1^ 

- curentul grilei ecran. 

Calculul condensatorului C D j 
se face analog celui pentru 
condensatorul C c De obicei, valoarea 
acestui condensator, pentru etajele de 
frecvenţă intermediară este cuprinsă 
între 5nF şi 10nF 



Figura 6 


Grupul R||. Cu este "filtrul de 
decuplare* a circuitului din grilă, iar R r; 
este introdusă cu scopul de filai de 
separaţie a etajelor, pentru a evita 
cuplajele prin Intermediul CAA-ului. 

Acest rezistor nu are o valoare 
critică, deoarece curentul prin grila de 
comandă este practic zero pentru lucru 
în clasă A, ea se ia între 100-200kti. 
ar Cfl poate fi între 6800*10.000pF 

Grupul Rf2, Cf2 din anodul 
tubului are rolul de filtru de separare, 
pentru îndepărtarea cuplajelor dintre 
etaje, prin intermediul alimentării 
; modice. Valoarea lui Rf2 nu este 
critică, dar nu trebuie să depăşească 
lOkiî. pentru a nu da o cădere de 
tensiune anodică prea mare 
Condensatorul Cf2 are o valoare de 
10nF Datorită efectului Cagl 
(capacitate anod-grilă) etajul poate 
deveni instabil (pericolul de a intra în 
oscilaţie). Acest fenomen apare atunci 
când se utilizează tuburi cu pantă 
mare, circuite cu factor mare de 
-calitate, un număr mare de etaje de 
frecvenţă intermediară, utilizarea unor 
frecvente intermediare de frecvenţă 

9 

























CQ-YO 


& 


l „ 4- « „ 


a). 


mare si în 



fi 


G 




realizării 

etajului 


cazul 

necorespunzâloare a 
respectiv. Pentru înlăturarea acestui 
neajuns se foloseşte neu Irod marea 
care poate fi pe grila-ecran. sau 
neutrodinarea din circuitul anodic. 

îndepărtarea instabilităţii şi a 
tendinţelor de auloosdlaţie ale etajelor 
de FI se poate face şi prin micşorarea 
amplifică ni pe etaj. 

Micşorarea amplificării se 
poate realiza pnn alimentarea gnlei- 
ccran cu o tensiune mai mică. printr- 
un dispozitiv potentlometrie. 

Pentru aceeaşi amplificare a 
semnalului, în cazul folosirii 
tranzistoareîor. vor fi necesare mai 
multe etaje amplificatoare de FI 
Tranzistoarele au impedanţă de intrare 
şi ieşire mică. aşa că circuitele de 
sarcină, pe lângă rolul for de 
selectivitate, trebuie să asigure şt 
adaptarea ini re etaje, în felul acesta 
se poate obţine amplificarea maximă. 
Cuplajul între etaje se poate face cu 
autotransformator (figura 2). cu 
transformator (figura 3) sau capaativ 
(fig ura 4). Cuplarea dintre etajele unui 
amplificator de FI se poate face în cefe 
mai multe cazuri cu filtrul de bandă 
cane, de obicei, os te formal din două 
circuite acordate cuplate între ele 

Tranzistoarele. din cauza 
impedanţelor interne mici din bază şi 
colector, se conectează pe prize ale 
bobinelor filtrului, pentru a nu strica 
factorul de calitate, şi respectiv 
selectivitatea (figura 5). La 
tranzistoare, unde cuplajul dintre 
colector şi bază este pronunţat din 
cauza capacităţii interne, trebuie luate 
măsuri speciale pentru evitarea 



:Cî 


Ql 

autooscilaiiei, Din cauza capacităţii 
interne, im pedanta de intrare este 
influenţată de impedanţa de ieşire şi 
invers, fapt ce afectează stabilitatea şi 
acordul amplificatorului. Pentru a 
neutraliza reacţia internă a 
amplificatorului se recurge la 
neutrodinare. Neutrodinarea se 
realizează cu un circuit care creează 
o reacţie exterioară, egală şt în antifază 
cu cea internă. In figura 6 este 
prezentată neutrodinarea unui etaj 
care se realizează astfel: din 
înfăşurarea secundară, prin 
condensatorul C f . ( , o parte din 
tensiunea de la ieşirea etajuiui esle 
adusă în antifază pe bază. 
compensând reacţia internă. Valoarea 
condensatorului C.. depinde de tipul 


Din relaţia a doua se vede că. 
cu cât vom avea un factor de calitate 
mai bun. vom obţine o selectivitate mai 
bună. deoarece selectivitatea este 
inversul factorului de calitate Să 
vedem în continuare care sunt 
fenomenele electrice care au loc 
asupra filtrului cu două Circuite. 

Considerăm cuplajul k=1, 
atunci când toate liniile de forţă din 
circuitul primar trec prin secundar şi 
invers. Pierderile din cupru şi pierderile 
din blindajele folosite le considerăm 
neglijabile. 

Coeficientul de cuplaj: fK> esle 
dat de formula: ^ ^ 

~jiZn 

unde M esle inductanţa mutuală, sau 
de cuplaj, dintre circuite, iar LI şi L2 
inductanţele bobinelor din primar şi 
secundar (figura 3] 

Considerăm cazul K<1. cu 
primarul şi secundarul dezacordai de 
pe frecvenţa de lucru. In acest caz In 
primar au ioc oscilaţii forjate Aceste 
oscilaţii sunt introduse Tn primar 
indiferent de frecvenţa sa de oscilaţie 
în această situaţie, secundarul reflectă 



Cuw* 

<=■ 0.001 


o]- 




<> 0 j 01 

b]. 


ci 

Figura 8 


Fgu'ra 9 


tranzistorului folosit şi gradul de 
oscilaţie. 

Un filtru de frecvenţă 
intermediară cu circuite acordate este 
compus din doua circuite cuplate înlre 
ale capacitiv, inductiv sau mixt, figura 
7a, b, c. Cuplajul are influenta mare 
asupra caracteristicii filtrului, putând 
avea cuplaj subcritic. critic şi 
supracribc, figura 8a, b, c. Curba 
caracterisîică a filtrului depinde foarte 
mult de factorul de calitate al acestuia. 
Cu cât factorul de calitate (Q) esle mai 
mare, cu atât şi banda de trecere a 
circuitului este mai Îngustă. Legătura 
dintre factorul de calitate si banda de 
trecere este dată de relaţia: 

Q<flL/R;1/Q=2Âf/f (8) 


în pnmar o rezistenţă egalâ cu: 

Rp-{MyZ ? ) J R r (10) 
unde: Z 2 este impedanţa, iar R z esle 
rezistenţa secunda rutul. 

Impedanţa secundarului are 
valoarea: Z 2 î =R' ! i +(!i)L î -1A[»Cj) î (11) 
Dacă această expresie o 
introducem în formula (10), obţinem: 

Rp=o I M a R a /(R a I +(wL 2 -1 fwCzR (12) 
în cazul când circuitul din 
secundar este acordat pe frecvenţa 
primarului, atunci :(wL;r l/taC^O (13), 
deoarece se ştie că la rezonanţă 
Xl = Xc (14) unde X^ = tirL, Iar X^ = 1f(!sC. 

în cazul rezonanţei, rezistenţa 
reflectată de secundar in primar este 
Rp=(15) 
deoarece este ştiut că K=1. : (L 1 L 2 )'-' 


HI 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 



































CQ-YO - = 

(16). Din relaţiile de mai sus şt din 
figurile 8 şi 9 se observă că maximul 
de curent în secundar se obţine pentru 
cuplajul critic. Dar. pentru a mări 
selectivitatea, este preferabil cuplajul 
selectiv. Secundarul nu introduce în 
primar numai o rezistenţă, ci şi o 
rea etan ţă. Această reactanţâ face ca 
prin mărirea sau micşorarea cuplajului 
să obţinem un dezacord al primarului 
şi secundarului. 

Filtrele produc o atenuare nu 
numai a frecvenţelor laterale, ci şi a 
semnalului, datorită cărui fapt sunt 
precedate de mai mutte etaje 
amplificatoare de frecvenţă 
intermediară 

în radioreceptoarele de 
producţie industrială destinate 
emisiunilor de radiodifuziune MA. 
valoarea frecvenţe» intermediare este 
frecvent de 455kHz. »ar pentru emisiuni 
MF de 10,7MHz. La aceste receptoare 



banda de trecere este de 7 - 10kHz. In 
primul caz, sau de 150-25QkHz, în al 
doilea caz. în cazul receptoarelor de 
trafic şi de radioamatori în care sunt 
recepţionate emisiuni Al (telegrafic) 
sau A3J (SSB), la care selectivitatea 
trebuie să fie foarte pronunţată, aici 
banda de trecere este mutl micşorată, 
în primul caz la ordinul sutelorde hertzi, 
Iar în cel de-al doilea caz maxim 3kHz. 
Asemenea rezultate se pot obţine 
folosind circuite LC dar la frecvenţe 
foarte joase şi care nu pot fi practicate 
la aceste tipuri de receptoare. Pentru 
asemenea performanţe se folosesc 
filtre speciale cu Q foarte mare, cum 
sunt filtrele cu cristale sau 
electromecanice. Pentru cei care 
doresc $â~şi îmbunătăţească 
performanţele receptorului. în figura 
10 prezentăm schematic un FSC (filtrul 
de selectivitate concentrată) pe 
frecvenţa de 5MHz. Cuplajul Intre 
circuitele acestui filtru se face inductiv 
(bobinele nu sunt ecranate). 
Constructiv FSC-ul este astfel realizat 



încât cuplajul sâ fiecntic între LT şi L2 
şi la fel între L2 şi L3. între LI şi L3 
practic nu există cuplaj. Condensatorii 
sunt astfel aleşi încât între Intrarea 
primului mixer şi intrarea celui de-al 
doilea să existe un transfer egal cu 1 
(sau apropiat de 1). Tranzistorul TI 
realizează prima mixare la valoarea de 
5MHz, iar T2 a doua mixare pe 
500kHz. Pentru frecvenţa de 5MHz şi 


folosind oale de fentă de tip C3-I2a 
bobinele vor conţine 16 spire fiecare, 
cu sârma din cupru cu izolaţie email şi 
mătase având diametrul de 0,55mm. 
Acesi FSC poate fi executat şi pe alte 
frecvenţe, dar în toate cazurile 
condensatorii de acord vor avea altă 
capacitate în figura 11 este prezentat 
cablajul imprimai. Distanţa între axele 
bobinelor este foarte critică, 


Your Internet Business Solution 



I Kxplorer 


nternet 


0 

E-mail 


-N. 


Netscape 



WcbTalk 



Real Audio 


Numai prin noi aveţi acces la 
Internet din toată ţara , cu viteză 
maximă şi costuri minUrie l^ y 

\nterComp 

Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: offî [email protected] 
h ttp: II www. sta rnets, ro 



|\e .=J 

Tclnet/FTP 


hotjava 


TEHN1UM • Nr. 12/1999 


11 


















































LABORATOR 


MANIPULATOR MORSE INTELIGENT 


Aparatul prezentat în 
continuare are menirea de a satisface 
cele mai ridicate exigenţe în materie 
de generare a semnai ei or Morse. 
Schema din figura 1 conţine un singur 
Ci reprezentat de un microcontrolerdin 
seria PIC, precum şi un număr redus 
de componente discrete 

Sistemul permite funcţionarea 
în toate modurile utilizate curent şi 
anume: iambic, cu memorie de un 
semn, cu diferite rapoarte purcl-iînie 
şi cu înregistrarea/redarea de semnale 
Morse {aproximativ 10+12 semne), 

Posibilitatea utilizării modului 
iambic depinde exclusiv de lipul de 
cheie cu care este prevăzut circuitul, 
nefiind necesară nici o modificare faţă 
de modul normal. 

Aparatul poate funcţiona cu 





sau fără memorarea unui semn. Modul 
cu memorare este deosebii de practic 
mai ales ia transmisiile de mare viteză. 
Implicit, BUG-ul este cu memorie de 
un semn, Pentru a dezactiva acest stil 
de generare a semnalelor Morse, este 
necesar ca la pornirea aparatului cheia 
C să fie deplasată din poziţia de repaus 
{să fie poziţia Linie, Punct sau iambic). 
Indiferent de modul de funcţionare 
ales, se permite selectarea raportului 
punct-pauză-linie din cele două 
variante posibile: 

normal 1/1/3 Dx V 1.3/ 3.3 

Trecerea de la un raport la 
celălalt se face rapid cu ajutorul 
comutatorul ui K. 

O facilitate suplimentară cu 

~Î2 


irig Adrian Anderco/YOSOEE 


care este înzestrat sistemul este aceea 
că permite înregistrarea unui indicativ 
de radioamator înlr-o zonă de memorie 
RAM. respectiv redarea acestuia în 
cadrul unui mesaj. 

Modul de înregistrare se 
activează aplicând un dublu click pe 
butonul B şi este confirmat de un 
semnal 'R 1 ' cu frecvenţa de 2000Hz, 
Pornirea înregistrării se face odată cu 
primul semnal aplicat. înregistrarea va 
lua sfârşit dacă cheia manipulatorului 
nu este atinsă 1+4 secunde (In funcţie 
de viteză), sau dacă s-a terminat 
spaţiul de memorare disponibil în RAM. 
în ambele cazuri se va transmite un 
-R" de 2000Hz, 

Redarea semnalelor 
înregistrate se face aplicând un click 
pe butonul B. Mesajul redat are forma: 


"CG CG CQ DE indicativ CQ CQ DE 
indicativ CQ PSE K H . 

Dacă butonul B este ţinut 
apăsat mai mult de două secunde, 
atunci sistemul intră rn regimul 
generator de ton şi cheia devine 
manipulator simplu. Acum este posibilă 
conectarea unui manipulator manual 
pe contactele cheii C. In acest regim 
modul înregistrare nu funcţionează, 
insă cel de redare, da, Revenirea la 
regimul BUG se face în acelaşi mod 
ca şi intrarea. 

Aparatul funcţionează pe bază 
de logică programată, construit cu un 
singur CI, un mlcrocontroler din seria 
PIC. Dimensiunile cablajului (figura 2) 
sunt extrem de mici. schema este 
foarte simplă, consumul de energie 
este scăzut, iar performanţele 
aparatului sunt de mare clasă. 



AD ELECTRO COWI 


COMPONENTE ELECTRONICE SI ELECTRICE 
RADIO-T.V. 

AUDIO-VIDEO 
ACCESORII GSM 
COMPONENTE SI CONSUMABILE 
CALCULATOARE 

APARATE DE MĂSURĂ Sl CONTROL 
LITERATURA DE SPECIALITATE 

OFERIM SPAŢIU ÎN CONSIGNAŢIE 

Str. Calea Grivitei nr. 34, Bucureşti, sector 1 
Tel: 01 {650.32.70 


TEHNTUM . Nr. 12/1999 




















































LABORATOR 


DIVIZOARE ECL DE VITEZĂ 

Irig. Gabriel Pătulea 




Există numeroşi pasionaţi ai 
construcţiilor electronice cere au 
realizai după schemele publicate in 
literatura de specialitate un 
frecvenţmetru digital cu circuite 
integrate de tip CMOS sau TTL. 
Neglijând aspecte legate de numărul 
de cifre afişate sau putere "consumată" 
există un parametru la care ambele 


130MHz şi funcţionează în gama de 
temperatură -40 C < +85 = C. 

Rata de divizare este 
controlată de două Intrări (MCI şi 
MC2). Dispozitivul divizează cu 10 
atunci când cel puţin una dintre intrările 
MC sunt în T logic şi cu 11 atunci când 
ambele intrări MC sunt in "0" logic. 
Toate intrările sunt conectate intern ta 


condiţia ca viteza de creştere a 
fronturilor să lie de cel puţin 0,3V/ps. 

în figura 1 este prezentată 
capsula Integratului DP11 cu 
configuraţia terminalelor, iar In figura 
2 este prezentată schema logică a 
acestuia. 

Secvenţa de numărare şi 
tabela de adevăr pentru intrările de 



■S& ies» nocanectcr 

Figura 1 


variante nu răspund 
cerinţelor amatorilor mai pretenţioşi: 
frecventa maximă de lucru. Aceasta se 
situează în jurul valoni de 10MHz în 
cazul circuitelor CMOS şi 20-22MHz 
in cazul circuitelor integrate TTL 
uzuale, limite absolut inacceptabile 
pentru cei ate căror preocupări se ridică 
fa nivetui benzii VHF 

Di vizoarele de viteză, realizate 
In tehnologie ECL, permit extinderea 
domeniului de măsură al unui 
frecvenţmetru. Realizările actuale, pe 
plan mondial, se situează în jurul valorii 
de 2,6GHz ca frecvenţă maximă 
admisă şi rate de divizare de ordinul 
258. Desigur, este vorba de realizările 
comerciale Va trebui să mai aşteptăm 
o vreme pentru a afla care sunt limitele 
atinse de tehnologiile militare... 

industria românească de 
componente a produs astfel de circuite 
divizoare a căror limită maximă de 
frecvenţă este de aproxm ialiv 200 MHz 
Aceste circuite au un preţ sufioenl de 
scăzut pentru a fi procurate de 
constructorii amatori, dar documentaţia 
de utilizare este insuficient publicată 

In cele ce urmează vor fi 
prezentate câteva caracteristici şi note 
de aplicaţie ale circuitelor divizoare 
DP11 si DP111 fabricate la 1PRS 
Băneasa. 

DP11 

Circuitul integral DP11 este un 
divizor programabil cu 10/11, care 
acceptă frecvenţe de Intrare de peşte 



MCI 


MC 2 


Rara de 

dlwmiti 


îl 

1Q 

IE 

!G 


Figura 3 

masă prin intermediul unor rezisloare 
de10kQ 

Circuitul este prevăzut cu trei 
ieşiri Una dintre ele este o ieşire de 
tip open colleclor, pentru interfaţare cu 
circuite TTL sau CMOS, iar celelalte 
două sunt ieşiri O şi /Q cu niveluri 
compatibile cu standardul ECL 11 

Circuitul poate fi utilizat până 
ia frecvente foarte joase de Intrare 
(aproape tensiune continuă) cu 


Vbc 


control sunt prezentate în figura 3. 

Valorile limita absoluie: 
-tensiunea de alimentare: 
Vcc<7Ve,c,; 

-curentul de ieşire: lcc<lQmA; 
-tensiunea la orice intrare: Ul<Vcc; 
-temperatura de stocare -55 c C 
+125*C. 

Depăşirea acestor valori 
determină defectarea iremediabilă a 
drcuitului. 

A pl ic o ţii Pentru a veni in 
ajutorul utilizatorilor, întreprinderea 
producătoare propune câteva variante 
de Interfaţare cu diferite familii logice 
Acestea sunt ilustrate în figura 4. 

Circuit de intrare pentru 
f recv c nţmetru (preş cal e r 10) 

Circuitul din figura 5 
realizează o divizare cu 10, Pentru 
interfaţa rea cu familiile logice TTL sau 
CMOS, sursa de alimentare V K1 se 
conectează fa +5V, respectiv +12V, 
Tensiunea aplicată pe pinul 12 este 
întotdeauna +5V. 

Bwm 



'WUi 


îtnf [J * 5 lamiN» 
CP 

asss n« 



Dea 

m/cwos 


Figura 4 


TEHNIUM • Nr. 12/1W 


13 


































































* 3 ? 


LABORATOR 



Rezistenţa R se calculează 
astfel Încât curentul maxim prin 
terminalul 1 să nu depăşească 10mA 

NU/RsIOmA^ 

R^U/Imn, 

V« t =SV =» R>5/1Qx1(H 

V«,=l2V=»R>l2n0xlQ-3 

OP111 

Circuitul DP111 este un diwizor 
programabil ale cărui rapoarte de 
divizare pol fi 100/101/110/111 şi 
suportă frecvenţe maxime de intrare 
de peste 130MHz, In gama de 
temperatură -4 0 l 'C++85 C. 

Intrarea de ceas este 
polarizată intern la un nivel de ce, 
convenabil, iar cuplarea cu sursa de 
semnal se face printr-un condensator. 
Calea de semnai de intrare include un 
condensator de decuptare a tensiunii 
de referinţă conectat ia masă. 

Raportul de divizare este 
controlat de două intrăn (MCI si MC2) 
care Sunt compatibile TTL şi CMOS în 
toi domeniul de temperatură 

Etajul de ieşire este proiectat 
pentru un consum redus de putere, 
având sarcină activă, optim pentru 
comanda circuitelor tip CMOS. Pinul 
de alimentare V co trebuie conectat la 
sursa de alimentare a circuitelor 
CMOS, Ieşirea poate comanda o 
intrare TTL. dar acest mod de lucru 
reduce cu 0.3V (tipic) pragul până la 
"O - logic. 

Dispozitivul poate fucra cu 
frecvenţe de intrare joase, dar viteza 
de creştere a fronturilor trebuie sâ fie 
minim 3V/ps. 

în figura 6 este prezentată 
capsula şi configuraţia pinilor arcuitului 
integral DP111, schema logică fiind 
prezentată In figura 7, iar tabela de 
adevăr pentru intrările de control în 


MCI 

MC 2 

toia de 
di vizai e 

t 

L 

m 

t 

H 

no 

H 

L 

101 

H 

H 

100 


Valori limită absolute: 
-tensiunea de alimentare: 

Vcc<7Vc,c,ţ 

-tensiunea de alimentare 

V C q<12.5V: 

-curentul de ieşire: l 0 <1OmA: 
-tensiunea de intrare la pinii MC 

< v cq! 

-tensiunea de intrare la pinut CP: 

< 2 .5Vw; 

-temperatura de stocare: -55 D C - 
+l2S r C. 


1. Circuitele lăsate cu intrarea în gol 
pot oscila Fenomenul se poate 
identifica pnn apariţia unui semnal 
dreplunghiular instabil ta ieşire (se 
poate vizualiza cu un osciloscop 
obişnuit, de maxim 5MHz): 

2. La frecvente în jurul valorii de 
iQOMHz sensibilitatea la intrare este 
de aproximativ 40-50mVef, Circuitul se 
consideră a Ti atacat cu nivel suficient 
atunci când la ieşire se poate vizualiza 
un semnal dreptunghiular stabil, cu 
fronturile abrupte şi bine conturate (pe 
osciloscop) 

3. Majoritatea circuitelor suportă 
frecvenţe de intrare de peste 200MHz 
La aceaslă frecvenţă sensibilitatea 
scade, nivelul de intrare necesar 
siluându-se In jurul valorii de 150- 
20GmVef. 

4. Ambele circuite au un consum 
de energie redus şi nu se încălzesc în 



Figura B 


Depăşirea acestor valori 
determină defectarea iremediabilă a 
circuitului integrat. 

Aplicaţie Circuit de intrare 
pentru frecvenţmetru (prescaler+100). 

Schema din figura 9 
realizează o divizare fixă cu 100 între 
frecvenţa semnalutui de la intrare si 
cea a impulsurilor de la ieşire. în căzut 
în care frecvenţmetrul a cărui gamă 
dorim s-o extindem este construit cu 
circuite CMOS, schema se realizează 
exact ca in figura 9. Alimentarea VCO 
se face de la tensiunea de alimentare 
a circuitelor CMOS, iar Vcc se va 
conecta la o tensiune de +5V separată 
Aceasta se poate obţine cu ajutorul 
unui 7805 direct din tensiunea de 12V 
din frecvenţmetru. 

Fn cazul în care se adaptează 
la un aparat cu circuite TTL. pinii 7 şi 6 
se leagă împreună ta +5V. iar 
condensatoarele cuprinse in interiorul 
perimetrului cu linie punctată nu se mai 
conectează. 

Notă Utilizarea acestor 
circuite l-a condus pe autor la 
următoarele observaţii şi rezultatele 
experimentale: 


timpul funcţionării normale. încălzirea 
tor excesivă în timpul funcţionării poate 
irâda o defecţiune interni 

5. Dacă aveţi ocazia să procuraţi 
aslfel de circuite şi doriţi să le utilizaji 
şi la alte aplicaţii decât prescaler pentru 
frecvenţmetru, este bine să realizaţi un 
mic montaj experimentat, cu un soclu, 
cu ajutorul căruia şâ verificaţi 
funcţionarea corectă pentru toate 
ratele de divizare Am întâlnii circuite 
care aparent funcţionau corect, dar 
care nu erau capabile sâ schimbe 
raportul de divizare în concordanţă cu 
semnalele aplicate pe intrăile MCI. 
MC2. 


ia* 


■lOCrtf 



Figura 9 L 


14 


TEHNIL'M * Nr. 12/1999 















































LABORATOR 

GENERATOR DE SEMNAL ÎN DOMENIUL 0 f 5+110MHz (III) 



dr.ing. Dan Manasiu 

* urmare din numărul trecut- 

In această ultimă parte vor prezenta celelalte blocuri 
care pot fi induse într-un generator de semnal (figura 1) şi 
anume: atenuatorul, generatorul în dinţi de fierăstrău, 
generatorul de markeri şi oscilatorul AF, Nu voi prezenta sursele 
stabilizate, care sunt liniare, obişnuite. în situaţia descrisă de 
mine ele sunt de -15V (eventual -12V) şi +5V. 

Atenuatorul este o parte importantă a oricărui 
generator de semnal şi poate fi electronic sau mecanic 
Atenuatoarele mecanice pot fi continue (cu potenţiometre 
speciale, care păstrează im pedanta caracteristică de SOft sau 
75ft pentru intrare şi ieşire) sau Tn trepte, cu comutatoare de 
diverse tipuri, Deşi exista zeci ce tipun de atenuatoare, unele 
implicând o tehnologie deosebită (mai ales pentru atenuatoare 
care ating sau depăşesc 1GHz), voi prezenta un sigur tip de 
atenuator, fără dificuităţi de realizare mecanica şt care poate 
funcţiona din curent continuu până la frecvenţa maximă de 
110MHz. Atenuatorul este pentru impedania caracteristică de 
50ft, dar înmulţind toate valorile rezistenţelor cu 1,5 se obţine 
atenuatorul pentru impedanţâ de 75ft. 

In figura 7. în partea de sus. sunt prezentate contactele 
şi piesele afcrento lipite căi mai scurt, direct pe contacte. De 
asemenea, sârmele care scurtcircuitează diverse contacte se 
montează pe traseu direct, la lungime minimă. Masa cablului 
de cupru (diametru minim 1.5mm) sau pe o fâşie conductoare 
(iată de minim 3 4mm), conectata în cât mai multe puncte la 
sasiul metalic şi neapărat la borna de ieşire Tot pe aceslâ sârmă 
sau fâşie conductoare se lipesc terminalele rezistenţelor care 
merg la masă Subliniez că desenul din figura 7 corespunde 
întru totul poziţionării în spaţiu a comutatoarelor si rezistenţelor 
Se pol folosi clape de comutator independente, ca în poziţia 
din mijloc, sau comutatoare (eventual basculante) cu două 
poziţii, ca în poziţia de jos în ambele cazuri este obligatoriu ca 
dispunerea contactelor să fie cea din poziţia de sus. pentru a 
asigura funcţionarea la frecvenţe maxime. 

Sunt prezentate 7 poziţii de atenuare: 1, 2, 3. 6, 10. 
20, 20dS Prin diverse combinaţii se poate asigura variaţia 
nivelului înire 0 şi -61 dB (mai mult de 1/1000) cu o rezoluţie de 
IdB (circa 12%), De exemplu, 39dB se obţin prin acţionarea 
comutatoarelor de 1,2,6.10 şi 20 dB Reamintesc că atenuările 
în dB se adună aritmetic. Atenuatorul prezentat se poate monta 
direct ta ieşirea unui generator sau a generatorului MF din figura 
2 in căzui existenţei unui etaj de ieşire cu variaţie continuă a 
nivelului (vezi partea a ll-a) se renunţă la poziţiile de 1, 2, 3, 6 
dB. care se pot asigura continuu din etajul de ieşire, menjinându- 
se poziţiile de 10, 20. 20 dB Daca se constată o creştere a 
nivelului minim la frecvenţele maxime (caz în care capacitatea 
între două cursoare adiacente de pe acelaşi comutator poate fi 
de 3-5pF) rezistoarele do trecere (R17. R20=249ft) de pe 
poziţiile de 20 dB pot fi împărţite în câte două părţi (120+13013), 
punctul mediu Tind pus la masă de un condensator de maxim 
lOpF. 

Construcţia este aeriană, cu conexiuni minime şi este 
redată în detaliul din dreapta jos dîn figura 7. 

Constructiv, atenuatorul este Închis Intr-o cutie de tablă, 
pe faţa frontală fiind montate clapele independente sau 

TEHNIUM * Nr. 12/1999 




15 































































LABORATOR 


comutatoarele cu două poziţii Dacă nu 
se dispune de valorile rezistenţelor, ele 
se pot forma din câte două rezistenţe 
în paralel (de exemplu, R2=5,6£2 din 
mi| 12li). Oricum, valorile alese 
pentru R1+R21 sunt uzuale, chiar dacă 
introduc mici erori faţâ de atenuarea 
afişată. 

Dacă se doreşte obţinerea 
unui semnal foarte mic. la nivelul 
obişnuit de lucru fără o construcţie 
mecanică deosebită, este indicat sa nu 
fie folosit etaj de ieşire amplificator, iar 
semnatul din generator să fie mic 
(50+1 OQmV). Pentru semnate de 


separatori. Mufele BNC se montează 
pe pereţii anterior şi posterior. Mufa 
‘mV poate fi tată, pentru ca 
atenuatorul să se branşeze direct pe 
BNC-mamn de Ieşire a generatorului, 
în timp ce mufa ‘pV* va fi obligatoriu 
mama pentru eventuala conectare a 
unui cablu. Atenuatorul se face câl mai 
compact, cu conexiuni minime 
Varianta prezentată este pentru 50ii 
dar prin înmulţirea tuturor valonlor cu 
1.5 se poate obţine varianta de 
atenuator cu im pedanta caracteristică 
de 75£î Aş recomanda totuşi ca 
generatorul, etajul de ieşire. 


rxT\ 



III 


Figura 9 


l. 


Generat» MF {ven ng 2 \ 


ordinul micro volţilor, cea mai simplă 
metodă este utilizarea unui atenuator 
fix, ca în figura 8 Atenuatorul de 60 
dB C1/100D> reduce semnalele de o 
anumită valoare de la intrare, 
exprimate în milivolţi, la semnale de 
aceeaşi valoare, exprimate în 
microvolţi. Atenuatorul se compune din 
două celule de câte 30 dB Tnseriate, 
pentru a reduce transmisia parazită la 
frecvenţa maximă. Atenuatorul se 
montează într-o cutie metalică cu 
pereţi separatori, cutie desenată cu 
linie întreruptă. Se poale folosi tablă 
cositorită. Rezistoarcle R1, R3, R5 se 
lipesc pe peretele cutiei, iar R2 şi R4 
se trec prin orificii practicate în pereţii 


atenuatoarele să fie pentru impedanţa 
caracteristică de 50Q, transformarea 
pentru 75£i efecluându-se foarte 
simplu prin adăugarea în serie cu 
ieşirea generală (ultima) a unei 
rezistenţe de 250, montată eventual 
intr-o cutiuţă cu BNC-tată la intrare şi 
BMC-mamă la ieşire. 

Generatorul în dinţi de 
fierăstrău necesar vobuiării este 
reprezentat în figura 9 
Amplificatoarele M şi IZ sunt două din 
cele patru aferente unui circuit integrat 
PM324-IPRS 11, împreună cu TI, 
generează tensiunea In dinţi de 
fierăstrău. Pentru panta liniară, 
descrescătoare în trmp, tranzistorul T 1 


se comportă ca un generator de curent 
constant care Încarcă condensatorul 
Ci, rezultând o tensiune liniar variabilă 
Pentru panta exponenţială cres¬ 
cătoare, de întoarcere, Ti se 
satu reazâ şi C1 se descarcă prin dioda 
bazâ-colector şi R2. Amplificatorul 11 
se comportă ca un irig ger, datorită 
reacţiei pozitive prin R3 şi R4. 
Amplitudinea dinţilor depinde de 
elementele D2, R3. R4, iar duratele 
sunt stabilite de amplitudine, tensiunea 
de alimentare şi R1 (pentru panta 
liniară) sau R2 (pentru panta 
exponenţială). Duratele sunt de circa 
2Qms’ pentru panta liniară (activă, de 
vo bula re) şi de circa 5ms pentru panta 
exponenţială (de întoarcere), astfel 
încât durata totală este 2Sms, 
echivalentă cu o frecvenţă de repetiţie 
de 40Hz, ceea ce evită pâlpâirea 
imaginii vizualizate pe ecranul unui 
osciloscop. Rezistenţa R5 asigură 
pornirea rampei de la zero, lucru 
solicitat de osciloscopul prezentat in 
figura 2 Dacă se doreşte o altă 
tensiune de axare se modifică R5, care 
eventual se poale conecta şi la 
tensiune pozitivă, dar Fn acest caz 
trebuie folosită o tensiune pozitivă de 
alimentare mai mare decât +5V. 
Tensiunea în dinţi de fierăstrău de pe 
Ci este preluată de 12. amplificator cu 
câştig variabil, datorită potenţiometrulut 
R8. la ieşirea lui rezultând pante 
cuprinse între 0 şi -2V--10V (în funcţie 
de R8). Oscilatorul MF din figura 2 
(vezi partea l) se modifică în sensul 
introducerii unui comutator K, având 
două poziţii: prima (iniţială) în care 
diodele vancap din circuitele de acord 
sunt conectate la o tensiune continuă 
reglabilă, care dictează frecvenţa 
generată; a doua poziţie in care pe 
diodele varicap este conectată 
tensiunea în dinţi de fierăstrău, care 
produce vobularea de la frecvenţa 
minimă a fiecărei game până la o 
frecvenţă mai mică sau egală cu 
frecvenţa maximă a gamei respective 
(in funcţie de R8). Se realizează astfel 
o vo bula re de bandă largă Dacă se 
doreşte o vobulare de bandă îngustă 
(de exemplu, ±30QkHz în jurul 
frecvenţei de 10,7MHz) atunci se 
procedează ca la MF, doar că in locul 
tensiunii sinusoidale pentru MF se 
aplică tensiunea în dinţi de fierăstrău. 
In acest caz trebuie mărit Ci 9 din 
figura 2 la valoarea de 2+3pF, 
dezavantajul fiind că la stabilirea 


16 


TEHNIUM * Nr. 12/1999 










































LABORATOR 


n-fjHDp 


K-74HOO 




potenliomeirului R33. Procedura de 
calibrare este aceeaşi ca pentru MF. 
Impulsurile de stingere de la ieşirea II 
pot fi aplicate pe borna Z a unui 
osciloscop, stingând trasa pe durata 
cursei inverse. 

Generatorul de markeri, 
prezentat in figura 10, permite 
etatonarea în frecvenţă a caracteristicii 
vobulate. in cazul unei vobulâri de 
bandă largâ In cazul unor benzi 
înguste recomand o procedură de 
elakmare pentru extremităţile benzii cu 
metoda de la MF, iar în rest folosirea 
reticulei osciloscopului pentru punctele 
intermediare, considerând că variaţia 
frecvenţei in timp (de-a lungul axei X) 
este liniară, ceea ce nu se întâmplă în 
primul caz. 

Generatorul de markeri este 
de lipul "cu bătăi", in sensul că folosind 
un mixer atacat de doua frecvenţe 
acesta livrează la ieşire diferenţa celor 
două frecvenţe. Pe acest traseu, 
intercalând şi un filtru trece-jos, vom 
avea semnal doar atunci când 
frecvenţele sunt suficient de apropiate, 
diferenţa tor nu depăşeşte frecvenţa de 
tăiere a filtrului trece-;os. fj, 

Schema din figura 10 
cuprinde: un oscilator cu cuarţ 
delOMHz (fără cerinţe speciale}, 
rezonând pe frecvenţa paralel, format 
cu porţile II; un di vizor 13 (cu 10) care 
livrează impulsuri cu frecventa de 
1MHz; două formatoare de impulsuri 
înguste, de ordinul nanosecundelar, 
pentru frecvenţele de 10MHz şi 1 MHz. 
un tranzistor separator TI, care preia 
atât frecvenţa generatorului intern căt 


CIO, R13, C12 având frecvenţa de 
tăiere f f - 60 < 80kHz; filtrul trece-sus 
activ CI 3. R14 şi 14 cu R15, R16, R17, 
C14 având frecvenţa de tăiere f s - 
5+1GkHz; amplificatorul intermediar 
utilizând tranzistorul 12. necesar 
deoarece semnalul de ieşire de pe Ol 
este foarte mic. Formatoarele de 
impulsun înguste sunt strict necesare 
pentru a genera foarte multe armonici 
(110 pentru frecvenţa de 1MHz şi 11 
pentru frecvenţa de 10MHz), care să 
jaloneze lot domeniul de tucru al 
generatorului. Formatoarele se 
bazează pe întârzierile pe care le 
introduc porţile la trecerea unor 
impulsuri dreptunghiulare prin ele; 
folosirea unor porţi mai lente, de 
exemplu 74LSQG, poale face ca 
mixerul să nu producă markeri decât 
până la 80 ■ 90MHz. 

Aspectul markeri lor la ieşire 
este redat în figura 10. fiind de forma 


corespunzând cu minimul dintre cele 
două cocoaşe, minim marcat cu o 
săgeată pe figură Forma celor două 
cocoaşe, pornind de la sâgeată spre 
stânga şi spre dreapta reprezintă 
caracteristica combinată a celor două 
filtre; trece-sus şi trece-jos Astfel de 
markeri apar pe tot dementul la Fiecare 
frecvenţă multiplu de imhz. iar la 
multiplu de 10MHz. amplitudinea este 
de 2*3 ori mai mare, pentru o 
identificare uşoară Dacă se introduce 
semnat de ta un generator extern pe 
intrarea corespunzătoare, se obţine un 
marker cu poziţia variabilă în funcţie 
de frecventa generatorului extern. 

Dacă generatorul intern nu 
este vobulat, nu se obţin markeri, dar 
atunci când frecventa generatorului 
intern este apropiată de Frecvenţa unui 
marker, pe ieşirea de markeri rezultă 
un semnal sinusoidal cu frecvenţa 
egală ai diferenţa dintre frecvenţele 



TLHNIUM * Nr. 12/1999 


17 























































































LABORATOR 


LABORATORUL ELECTRONISTULUI. 
APARATE DE MĂSURĂ. GHID DE UTILIZARE (I). Surse de tensiune 

îng. Şerban Naicu 


Electronistul (amator sau 
profesionist) are nevoie Tn laboratorul 
propriu de o serie de aparate 
electronice absolut necesare în 
vederea desfâşurării activităţii sale 
practice (de construcţie sau depanare). 

Primul pas pe care II face 
electronistul amator, lipsit de mijloace 
băneşti consistente, este acela de a- 
şi realiza singur o serie de aparate 
electronice de măsură şi control care 
să-l ajute în activitatea practică 
Evident că aceste aparate nu voravea 
un grad deosebit al performanţelor, 
pentru a nu sofistica prea mult 
realizarea constructivă propriu-zisă 

De-a lungul timpului, revista 


7EHNIUM a fost un sprijin consistent 
pentru electronist» dornici să-şi 
realizeze singuri (home macle) un 
astfel de aparat de laborator, publicând 
o mare diversitate de scheme 

Dar. la un moment dat. 
depăşind această primă etapă de 
pionierat, perfecţienându-şi cunoş¬ 
tinţele Tn domeniu, electronistul este 
îngrădit tehnic şi simte nevoia de a 
lucra cu apara te de laborator ceva mai 
performante. Evident că, în acest Scop. 
nu va apela direct la achiziţionarea 
unor aparate de laborator superper- 
formante. realizate de firme de mare 
prestigiu din domeniu, deoarece 
acestea sum şi extrem de scumpe 



ftgiKil 


O soluţie excelentă la care 
poate apela electronistul cu o pregătire 
cel puţin medie, sau chiar cu una 
superioară, care reprezintă, după 
opinia noastră compromisul optim 
calitate/preţ o constituie achiziţionarea, 
în vederea dotării laboratorului 
personal, a unor aparate de măsură şi 
control fabricate în ţară, în special la 
IEMI (întreprinderea de Aparate 
Electronice de Măsură şi Industriale). 
Această soluţie este cu atât mai viabilă, 
cu cât astfel de aparate se pot procura 
de ta numeroase întreprinderi care îşi 
lichidează stocurile existente sau îşi 
modernizează aparatura Iar preţurile 
de achiziţie, in acest caz. sunt absolut 
modice şi reprezintă cea mai bună 
investiţie posibilă, 

La această soluţie a apelat şi 
autorul articolului, procurându-şi Tn 
timp o gamă foate largă de aparate de 
măsură româneşti (care acoperă 
aproape întregul spectru de măsurări 
necesare in electronică) Trebuie 
precizat că majoritatea aparatelor de 
măsură produse în tară nu sunt cu 
nimic mai prejos decât aparatele 
similare produse de firme străine de 


generatorului şi a te markemlui (dar 
neapărat cuprinsă între f 4 şi f|). 

Oscilatorul AF este necesar 
pentru efectuarea modulaţiei de 
amplitudine (MA) sau de frecvenţă 
(MF). Deşi oscilatorul poate avea 
frecvenţa variabilă în tot domeniul 
audio, voi prezenta o variantă simplă 
cu frecventa de 1kHz, suficientă în 
majoritatea măsurătorilor Astfel, in 
figura 11 este prezentat un oscilator 
RC, cu reţea în T podit (a căru i 
frecvenţă este / = I / Jft, K»(Cj -t- Q jC,) 
şi control automat al amplitudini! 
realizat cu detectorul Dl, C4 şi 
rezistenţa variabilă formată din 
rezistenţele dinamice ale diodelor D3 
şi D4 in paralel. Schimbarea valorilor 
R1 şi R2 (eventual cu un comuta lor) 
conduce ia schimbarea frecvenţei: de 
exemplu, creşterea de 2,5 ori a acestor 
valori va însemna generarea unui 
semnal de 400Hz. Amplitudinea de 
oscilaţie se stabileşte automat de către 

18 


valorile tensiunilor care cad pe Dl şi 
D2 (aici circa 5.3 V) Condensatorul CI 
reglează valoarea exactă a frecvenţei 
de 1kHz. iar potenţiometre! RB 
reglează valoarea tensiunii de 
audiofrecvenţă (de exemplu, 1 Vef. vezi 
partea I). 

Concluzii 

Din prezentarea unui 
generator de semnal, cu nivel variaţi 
şi calibrat, cu posibilităţi de MA, MF şi 
vobulare, rezultă complexitatea unui 
astfel de aparat precum şi preţul său 
ridicat. Oricum, aparatul a fost 
prezentat modular, astfel încât fiecare 
modul să poată fi folosit independent 
cu alte etaje pe care le-ar avea deja 
amatorul. De asemenea, datorită 
acestui fapt, generatorul poale fi 
construit treptat, in timp şi în funcţie 
de dorinţele de utilizare. 

Subliniez că aparatele profesionale 
pot avea următoarele facilităţi (care 


însă pot creşte dramatic complexitatea 
şi costul schemei, deci dificultăţile de 
realizare): 

- modulaţie de frecvenţă sau 
vobulare etalonate direct; 

- stabilitate ridicată a frecvenţei 
(similară unui oscilator cu cuărţ), prin 
sinteză; 

- interfaţă pentru comanda 
generatorului de către un PC. în cadrul 
unui sistem automat de măsură 

Astfel de aparate, cu toate 
facilităţile costă mii de dolari şi sunt 
abordabile doar unor mari firme 
specializate în cele trei părţi ale 
articolului publicat asupra acestui 
subiect am căutat să prezint scheme 
originale, cât mai simple posibil, chiar 
dacă implică şi dezavantaje, cum ar Fr 
procedura relativ lungă de calibra re 
pentru MF sau necesitatea refacerii 
acordului de frecvenţă, datorită fugii 
acesteia în timp. 


TEHNIUM * Nr, 12/1999 







































Ctal» 





* 



tntf 


Oruf 

* V ! l^W\l 


nnn 

ÎWio 

MAaCKr 






mm 











jar** 

ti»** 

*w 

41n 


Cnn.JI» 
pupteifl ** 




Crtui 




Ck J Ci 

E O+J 

« I 

wirt 


/i_i 

-Cîw 


a.*v 

D.D& 1.ÎA 

-*■ 


CţCLll 


G «V 
ftQS.IJA 





■ cftt; 

rtn 


LABORATOR 

prestigiu (la aceeaşi clasa), aparatele 
noastre beneficiind şi de un preţ de 
cost mult mai scăzut (doar fiabilitatea 
fiind* în unele cazuri, ceva mai 
scăzută). 

O problemă de care se pot lovi 
mulţi dintre constructorii electronişti 
care apelează la această soluţie 
constă în lipsa de documentaţie. 
Aparatele vechi, vândute de diverse 
întreprinderi nu sunt, din păcate, 
însoţite şi de cartea tehnică elaborată 
de producător. Unii mai norocoşi 
reuşesc să-şi procure această 
documentaţie, alţii nu Aceştia din urmă 
vor încerca să deducă modul de 
funcţionare al aparatului procurat cu 
ajutorul intuiţiei şi al experienţei propni 
anterioare care, din păcate, ia 
aparatele mai sofisticate nu sunt de 
ajuns. 

Acest motiv nva îndemnat ca, 
în cadrul acestui serial de articole, să 
încerc o prezentare cât mai completă 
(darevident, nu una exhaustivă} a unui 
set românesc de aparate de măsură 
şi control pe care un electronist 
pasionat încearcă să şi le procure 
pentru laboratorul personal. 

Evident că. dintr-un laborator 
de electronică cu unele pretenţii nu pot 
lipsi următoarele aparate surse 
stabilizate de tensiune.aparate de 
măsură AVO-metre sau multimetre 
(analogice şi digitale), generatoare de 
semnal (de joasă frecvenţă şi de înaltă 
frecvenţă), osciloscop catodic (cu unul 
sau mai multe canale), frecvenţmetru. 
distorsiometru, punte de măsură RLC. 
mllivoltmetru electronic, tranzis- 
tormetru etc. 

în situaţia in care. la categoria 
respectivă de aparate, în ţară s-a 
produs o gamă foarte largă cte 
asemenea produse (în cazul osci- 
loscoapelor s-au fabricat mai mult de 
10 tipun diferite), autorul a selectat 
unul-două modele, pe care le-a 
considerat mai reprezentative şi mai 
performante Vom prezenta. în prima 
fază, doar aparatele de uz mai generat 
şi, în funcţie de mierosul pe care cititorii 
noştri il vor manifesta pe parcurs, vom 
trece în revistă şi aparatele destinate 
unui domeniu mai specializat 
(radi□ frecvenţa, de exemplu) 

Există unele tipuri de aparate 


speciale (vobutasooape, analizoare de 
spectru etc J. care nu s-au mai produs 
niciodată in ţară, dar după cum se va 
prezenta la momentul oportun, prin 
combinarea unor tipuri de aparate 
existente, se pot acoperi unele genuri 
de măsurări specifice acestora 
(vizualizarea caracteristicii ampli- 
tudine-frecvenlâ a unor etaje, prin 
combinarea generatorului de semnal 
E0503 cu un osciloscop, de exemplu). 

Precizăm de la bun început că 
această prezentare a aparatelor de 
laborator destinaie măsurărilor în 
electronică este doar un ghid de 
utilizare şi nu înlocuieşte decât într-o 
mică măsură cărţile tehnice ale 
aparatelor respective. Nu veţi găsi în 
acest serial schemele electronice de 
principiu alo respectivelor aparate 
(decât, eventual schemele bloc ale 
acestora, în măsura fn cane ne ajută 
să înţelegem funcţionarea lor), De 
asemenea, nu veţi găsi elemente 
refentoare la depanarea aparatelor de 
măsură respective şi mei listele cu 
componentele din alcătuirea acestora. 

Nu ne-am propus sâ 
substrluim Cărţile tehnice ale diverselor 
aparate (care conlm indusiv schemele 
electronice şi cablajele aparatelor) ci. 
cel mul! să le completăm cu lucruri 
generale privind utilizarea aparatelor, 
sfaturi referitoare la alegerea acestora 
(ţinând cont de performanţele lor), 
unele probleme de reglaj şi de 
Întreţinere Este deci util ca, In aTară 
de informaţiile conţinute de acest 


figura 2 

serial, să mai procuraţi şi restul de 
documentaţie de execuţie şi service al 
aparatelor pe care le deţineţi, din două 
motive. în primul rând, s-ar putea ca 
aceste aparate să fie procurate in stare 
defectă şl să necesite astfel punerea 
[or în funcţiune, dar, în al doilea rând. 
chiar dacă ele funcţionează iniţial, mai 
ales datorită vechimii lor, pot apărea 
defecţiuni pe parcurs Evident că. în 
acest caz. pentru remedierea 
defecţiunilor aparatelor puteţi apela la 
unele ateliere specializate in aşa ceva, 
car este preferabilă va nan fa reparării 
acestora cu forţe proprii, din două 
motive Pe de o parte acesl lucru 
asigură economii considerabile (preţul 
activităţii de service Tind foarte ridicai), 
pe de altă parte, această .activitate 
proprie de depanare aduce autorului 
ei o experienţă practică deosebită, care 
va ti extrem de folositoare în celelalte 
activităţi pe care electronistul şi le 
propune. 

Cap.l Surse stabilizate de 
tensiune continuă şi alternativă 

De multe ori, importanţa 
acestei categorii de aparate electronice 
de laborator, care o constituie sursele 
de tensiune, este desconsiderată. Mulţi 
electronişti au. din păcate, tentaţia de 
a considera că nu este strict necesar 
ca, pentru alimentarea unui montaj, să 
dispunem de o sursă performantă de 
tensiune, dotată cu protecţie la 
suprasarcină sau scurtcircuit 
(eventual, de construcţie industriala) şi 
că este mult mai la îndemână să se 


TEHNIUM * Nn 12/1999 


19 





























































improvizeze o astfel de sursă. Preţul 
unei astfel de imprudenţe este, de 
regulă, foarte scump plătii, “reuşindu- 
se' în acest mod deteriorarea 
ireversibilă a unor componente şi 
subansambluri al căror preţ de cost 
depăşeşte nu doar preţul unei singure 
surse de alimentare, ci al mai multora. 

Prin urmare, după câteva 
experienţe triste realizate cu surse 
improvizate (deşi este preferabil să nu 
aşteptăm acest lucru) ne vom decide, 
în final, să ne procurăm o sursă, sau 
mai multe, de lip industrial. 

Majoritatea surselor stabilizate 
de tensiune (continuă sau alternativă) 
au fost produse, le noi in ţară, la IEMI 
si un număr mult mai mic la ICSITE 

f 

(Institutul de Cercetare Ştiinţifica şi 
Inginerie Tehnologică pentru 


variaţiei tensiunii reţelei se păstrează 
între -30V++20V faţă de nivelul 
tensiunii reglate în limitele tensiunii 
menţionate, pentru sarcinii cupnnse 
între 0+100VA, «cartul tensiunii 
stabilizate de ieşire este mai mic de 
t0,5%, factorul de putere putând varia 
între 1 şi 0.8. Având încorporai friiru 
pentru armonica a treia, distorsiunile 
tensiunii de ieşire sunt mai mici de 5%, 
Sursa este destinată utilizării 
in circuite monofazate. Sursa stabi¬ 
lizată de tensiune alternativă 1-4201 se 
utilizează pentru alimentarea acelor 
consumatori care necesită o tensiune 
stabilizată, cum ar fi lin Ie de moniare 
si reglare a aparaturii electronice, 
măsurări de aparatură electronică în 
condiţii de referinţă, echipamente de 
radiocomunicaţii, comori şi relee. 


LABORATOR 

din sursă 

Semnalul de eroare cules de 
pe un traductor de ieşire (Tr«*0, format 
din elemente re zi stive liniare şi 
neliniare, amplificat în amplificatorul de 
eroare (AE) comandă reactanţei 
reactorului (R) in sensul păstrării unei 
tensiuni constante la ieşire (în limitele 
prescrise) 

Menţionăm că. după pornire, 
sursa intră In regim normal de 
funcţionare după trecerea timpului de 
preîncătzfre de o oră, dar ea poale fi 
folosita în sarcină după maximum 15 
minute de la punerea în funcţiune 

Sursa 1-4201 poate funcţiona 
in diverse condiţii şi regimuri, cum ar 
fi funcţionarea sursei în gol, 
funcţionare cu sarcină rezistivâ, 
precum şl cu sarcină inductivă. 



Electronică), cum ar Ti sursa triplă de 
tensiune E41G9. 

Avem nevoie în laboratorul 
propriu alât de surse stabilizate de 
tensiune alternativă, cât şi continuă. 

Din prima categorie, reco¬ 
mand Sursa stabilizată de tensiune 
alternativă (1000VA), Tip 1-4201, 
produsă de IEML Această sursă este 
destindă furnizării unei tensiuni 
sinusoidale de 22QV/50Hz, în condiţiile 
variaţiei fn limite largi a tensiunii reţelei 
de alimentare 

Datorită principiului său de 
funcţionare, sursa de tip 1-4201 asigură 
stabilizarea valorii eficace a tensiunii 
de ieşire, chiar atunci când defectele 
de funcţionare sau natura sarcinii 
provoacă distorsiuni man ale tensiunii 
stabilizate. Limitele intre care poate 
varia tensiunea reţelei suni -30V-+20V 
faţă de tensiunea de 220V 

Tensiunea stabilizată poate fi 
reglată continuu între 210V^220V, cu 
precizarea că limitei o posibiie ale 

20 


cuploare electrice de îaboraior 
aparatură electronică medicală etc. 

Datorită înaltei precizii cu care 
se poale păstra tensiunea stabilizată. 
Ca şi factorului de distorsiuni redus pe 
care II asigură (practic, tensiunea 
furnizată este sinusoidală), sursa 
prezintă numeroase alte întrebuinţări 
de laborator. 

Schema bloc internă a sursei 
1-4201 este prezentată în figura 1 
Pnncipml de funcţionare este descns 
în continuare. Tensiunea de alimentare 
de la reţea se aplică unui 
autotransformator ridicător de tensiune 
(AT) conectat în serie cu un reactor 
saturabil (R). Rea clanţa acestuia poale 
fi modificată in mod considerabil cu 
ajutorul unei comenzi în curent 
continuu. Deoarece tensiunea 
secundară livrată de au tot rans Formator 
este influenţată de impedanţa 
reactorului există posibilitatea ca, prin 
comanda corespunzătGa'e a acestuia 
să se stabilizeze tensiunea de ieşire 


Din categoria surselor 
stabilizate de tensiune continuă 
fabricate la IE Ml putem enumera mai 
multe tipuri, cum ar fi: [-4102 (2x40V/ 
IA). 1-4103 (7.5V/2A). 1-4104 (40W5A) 
sau 1-4115(30V/15At iar dini re cele 
fabricate la ICSITE (ICE) sursa triplă 
E-4109 (2x0 SOVMOOmA şi 5V/2A) 
Este evident că, în laboratorul 
său. electronistul are nevoie atât de 
surse care furnizează o plajă mai largă 
a tensiunilor, cât şi un curent de valoare 
ceva mai ridicată 

Nu vom descrie toate sursele 
enumerate mai sus. ci ne vom opri la 
două modele destul de uzuale, una cu 
o plajă mai largă a tensiunilor livrate 
(1-4102-M). iar cealaltă cu un curent 
mai mare de ieşire (1-4115), 

Sursa 1-4102-M este varianta 
modernizată a sursei 1-4102 ş! este o 
sursă dublă stabilizată de tensiune 
continuă, destinată alimentării 
circuitelor electronice, cu tensiune în 
gama 2x(0.. ,40V/D t 05... 1,2A). 

TEIINIUM * Nr. 12/1999 




































































LABORATOR 

Sursa este pre vâzulâ cu douâ 
ieşiri mdependente (care pot fi 
conectate în serie sau în paralel), 
fiecare debitând o tensiune cuprinsă 
între 0-4GV reglabilă continuu, cu o 
rezoluţie de lOmV. In modul de luau 
"Tensiune constantă" şi un curent 
cuprins între 0,05+1,2A, în modul de 
lucru “Curent constant*. 

Trecerea de pe modul de lucru 
“Tensiune constantă’ pe modul de 
lucru "Curent constant' se face 
automat şi este afişa(â prin diodele 
electroluminiscente 

Valoarea curentului şi a 
tensiunii de lucru pot fi citite selectiv 
pe cele două instrumente de pe panou. 
Protecţia la supratensiune sau 
supracurent este automată şi se 
realizează prin trecerea pe 
caracteristica de curent constant, 
respectiv tensiune constantă 

Schema bloc a sursei 1-4102- 
M este prezentată In figura 2 După 
cum se poale observa, sursa dublă 
este compusă din douâ surse identice, 
care pot lucra independent, sau pot fi 
interconectate în paralel (facilitate 
asigurată chiar de schemă), sau în 
serie (de către utilizator, în exterior) 
Schema fiecărei surse în parte 
cuprinde câte un redresor, un regulator 
serie, un comparator şt un amplificator 
de eroare pentru tensiune şt curent, un 
circuit SAU. un amplificator final şi 
circuitul de semnalizare 

Regulatorul serie, interpus 
între ieşire şi redresor, este comandat 
de amplificatorul final, în sensul 
menţinerii constante a tensiunii sau 
curentului la ieşire 

Amplificatorul final primeşte 
semnal de la circuitul SAU, care 
selectează modul de lucru "Tensiune 
constantă" sau “Curenl constant", în 
funcţie de semnalele primite de la 
comparatoarele şi amplificatoarele de 
eroare ale celor douâ moduri de lucru 
Circuitul de semnalizare 
comandă diodele luminiscente. care 
afişează modul de lucru al sursei. 
Modul de lucru în care operează sursa 
esiedeterminataulomatdetensiunea 
de ieşire necesară (reglată din Pv), 
curentul de ieşire [limitat din Pc} şl 
rezistenţa de sarcină 

Şi, în sfârşit, ultima sursă 

TEHNIUM • Nr. 12/1999 


Stabilizată de tensiune continuă pe 
care o prezentăm este 1-4115, care 
livrează 0+30V/0+15A, 

Protecţia la suprasarcină sau 
scurtcircuit se face prin comutarea 
rapidă automată a sursei pe 
caracteristicile de curenl limitat şi este 
continuu reglabilă. 

Reglajul tensiunii de ieşire se 
face în trepte de 0,1V, IV, 1GV cu 
comutatori (precizia de 1%) şi un 
polenjiometru în gama de 0.1 V care 
permite fixarea tensiunii cu o rezoluţie 
de 4mV. 

Alte facilităţi de care dispune 
sursa sunt: 

■ sesizarea la distanţă (remoţe 
sensing), chiar ia bornele sarcinii, a 
tensiunii stabilizate, evitându-se astfel 
înrăutăţirea caracteristicilor de ieşire 
ale sursei datorită rezistenţei proprii a 
conductoarelor de legătură: 

■ protecţia la supratensiune (tip 
Crowbar) accidentală sau de 
manevrare, reglabilă 2.7 ■ 33V, 

* ieşiri plus (+) şi minus (-) flotante; 

■ Instrumente pentru citirea comodă, 
simultană, a curentului şi tensiunii; 

- afişarea modului de lucru cu două 
diode electroluminiscenle (LED).' 

Sursa stabilizată 1-4115 are 
schema bloc prezentată în figura 3. 

Principiul de funcţionare ai 
sursei stabilizate este descris In cele 
ce urmează. Tensiunea de alimentare 
de la reţea este aplicată unui 
transformator [TR1) care furnizează în 
secundar tensiunea de alimentare 
pentru puntea red re soare comandată 
(PRC). care asigură o cădere de 
tensiune constantă pe elementul de 
reglaj serie (ERS), independent de 
cond iţiile de ieşire Puni c- n red resoa re 
comandată este formată din diode si 
tiristoare a!e căror unghiuri de 
aprindere (deschidere) sunt controlate 
de un amplificator comparator (AC) şi 
oscilator autoblocat (BCT) iar 
tensiunea continuă este filtrată de 
grupul LC. 

Elementul de reglaj serie 
(ERS) menţine sau reglează tensiunea 
şr curentul de ieşire, in concordanţă cu 
comenzile impuse de operator prin 
reglajele principale Pv (tensiune 
constantă) si Pc (curent constant) 
Acest element de reglaj serie este 


comandat de amplificatorul comparator 
de tensiune (ACU) când sursa 
lucrează în modul de iucru “Tensiune 
constantă’, sau (circuit SAU) de 
amplificatorul comparator de curent 
(ACI), când surea lucrează în modul 
de lucru “Curent constant*, prin 
intermediul amplificatorului de 
comandă 

De asemenea, circuitul SAU 
furnizează semnalele pentru circuitul 
care semnalizează modul de îucru 
(CS) cu ajutorul celor două diode 
electroluminiscente, LEDI şi LED2, 

Pentru alimentarea tuturor 
etajelor funcţionale din schemă se 
folosesc tensiuni stabilizate (+12V. -6V, 
+5.6V) furnizate de stabilizatorul 
tensiunii de referinţă (STft), alimentat 
printr-un transformator de reţea 
separat (TR2). 

Protecţia la supratensiune 
este realizată cu un tiristor comandat 
de un circuit (CST), le care grupul de 
andanşare aste stabilit cu ajutorul unul 
potenliometnj (Pst). 

Valoarea tensiunii de ieşire şi 
a curentului de ieşire se citesc simultan 
pe două instrumente amplasate pe 
panoul frontal, iar modul de iucru in 
care operează sursa este afişat prin 
două diode LED. Pentru o citire mai 
exactă a tensiunii de ieşire, aparatul 
dispune de un atişaj numeric cu trei 
cifre (comutatoare decadice) 

Bibliografie 

1. Carte tehnică. Sursă stabilizată 
da tensiune alternativă (1000VA), tip 
1-4201, IEMI; 

2 Carte tehnică. Sursă stabilizată 
de tensiune continuă 2x(40V/iA), tip 
1-4102. IEMI; 

3 Carte tehnică. Sursă dublă 
stabilizată de tensiune continuă 2x40V/ 
1.2A, tip 1-4102-M, IEMI; 

4 Carte tehnică. Sursă stabilizată 
de tensiune continuă 7.5 V/2 A, tip I- 

4103. IEMI: 

5 Carte tehnică. Sursă stabilizată 
de tensiune continuă 40 V/5 A. tip I- 

4104, IEMI; 

6. Carte tehnică. Sursă stabilizată 
30V/15A, tip 1-4115, IEMI; 

7. Carte tehnică. Sursă triplă de 
tensiune E41G9,2x0 20V/4Q0mA. 5V( 
2A, ICSITE; 

- continuare in numărul viilor- 

21 













= ELECTRO ALIMENTARE 

SURSĂ MULTIPLĂ DE TENSIUNE 



irig. Serbări Naicu 


Sursa de tensiune pe care o 
prezentăm In cete ce urmează 
furnizează cefe mai uzuale tensiuni 
necesare electronistului in activitatea 
sa de construcţie sau de depanare 
Este vorba despre ±l2W70mA. -9V/ 
5mA şi +5V/400mA (tensiuni Fixe). 

Schema electronică de 
principiu a sursei noastre multiple de 
tensiune este prezentată in figura 1. 


+16V şt respectiv -16V, de la bornele 
condensatoarelor CI şi C2 (de 
2200pF/25V fiecare) sunt stabilizate de 
către Cil (de tip 7812) şi CI2 (de tip 
7912). obţinând u-se la ieşire c12V/ 
70mA. 

Din aceste tensiuni de c12V 
de la ieşirea circuitelor integrate 
stabilizatoare C1 1 şi CI2 se obţin două 
tensiuni de ±9V/5mA, prin stabilizarea 


diminuarea acesteia cu rezistorul R1 
şi stabilizarea ei cu ajutorul circuitului 
integrat CI3. de tip 7805 Tensiunea de 
5V de la ieşire este filtrată cu 
condensatorul C5 (£20 nF). 

Este evident că aceste 
tensiuni de la ieşirea sursei multiple de 
tensiune prezentate sunt valorile de 
care a avut nevoie autorul articolului 
Intr-o anumită aplicaţie practică. Dacă 



Sursa de tensiune are □ 
construcţie extrem de simplă, fiind 
alcătuită în principal din transformatorul 
de reţea Tr. (220V/2x12V. IOVA), trei 
stabilizatoare de tensiune integrate 
(7812.7912,7805). o punte redresoare 
(integrală sau alcătuită din diode 
discrete), două diode Zener ş a 

Transformatorul (Tr.) utilizat 
este de lipul de reţea, coborâtor de 
tensiune, cu priză mediană în 
Secundar, furnizând 2x12V c a, la o 
putere de IOVA. 

Redresorul in punte, conectat 
în secundarul transformatorului, este 
realizat cu 4 diode discrete (de tip 
1N4001-^1N4007) sau cu o punte 
redresoare integrată (1PM05 1 PM8>. 
După redresarea biaitemanţă se obţin 
ta bornele condensatoarelor 
electrolitice CI şi C2 două tensiuni 
simetrice continue de circa + 16V. 

Priza mediană din secundarul 
transformatorului se conectează la 
masă. 

Tensiunile simetrice continue 
(redresate biaJtemantâ si filtrate) de 


cu ajutorul a două diode Zener, DZ1 si 
DZ2 (de 9,1V fiecare). Rezistoarele R2 
şi R3(18Q£i fie care) au roiul de limitare 
a curentului prin diodele Zener. 

Condensatoarele C3. C4. C6 
şi C7 (de 220nF fiecare) au rolul de 
filtrare a tensiunilor de ieşire 

S-a mai considerat utilă 
prezenţa unei surse de 5V/400mA. în 
cazul câ montajul care se alimentează 
conţine şi circuite integrate TTL 
Această tensiune de 5V se obţine dm 
tensiunea de h- 16V de la ieşirea din 
puntea redresoare Dl -D4. după 


coi care construiesc această sursă 
multiplă au nevoie de alte valori de 
tensiuni, este foarte simplu să recurgă 
la mici modificări ale montajului, uneori 
acestea constând doar în adaptarea 
regulatoarelor integrate la alte valon 
care sunt solicitate, fără modificarea 
valoni altor componente şi oricum, fără 
schimbarea cablajului. 

Cablajul montajului este 
prezentat in figura 2, împreună cu 
schema de implantare a 
componentelor. 



Figura 2 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 


22 




















































































EL ECTROAL IM ENTA RE - — 

CONVERTOR DE TENSIUNE CC-CC DE LA +5V la -15V 



ing. Florin V. Dumitriu 



'nuciot} 


Adesea este necesar sâ se 
obţină şi o altă valoare de tensiune 
necesară alimentării unor circuite 
complexe. In afara de tensiunea unică 
existentă a sursei de alimentare 
pnndpale. Acest lucru se obţine cu un 
randament bun cu ajutorul 
regulatoarelor de tensiune in 
comutaţie. 



O problemă simplă este 
coborârea nivelului tensiunii Mai 
complicată este problema ridicării 
tensiunii şi schimbării polarităţii. 

Convertorul prezentat alăturat 
poale 11 ulii în ansambluri de memorii 
MOS, unde este disponibilă doar o 
sursă de +5V. In figura % este arătat 
principiul de obţinere a unei tensiuni 
de polaritate opusă alimentării. 

Tranzistorul T este deschis şi 
închis cu un factor de umplere impus. 
Dacă se comandă suficient de puiernic 
baza tranzistorului, tensiunea de-a 
lungul induclanţei este egală cu 
tensiunea de alimentare, mai puţin 
Vsat Variaţia de curent în inductanţâ 
este dală de relaţia: 
M=((V S s-VsATKLjxT flC8C =(V ss A.JxT (taH; 

Blocând tranzistorul, curentul 
inductantei are cale deschisă prin 
diodă şi aceasta determină sensul de 
tensiune negativa pe rezistenţa de 
sarcină R s O capacitate în paralel cu 
rezistenţa de sarcină va preveni 
căderea tensiun i la zero. în timp ce 
tranzistorul conduce curentul. 

TEHNÎUM • Nr. 12/1999 


Presupunând o capacitate mare, 
putem descrie schimbarea curentului: 
Al={(V, os -V D )/L)xT IIKh(t -{V <Ilt rt.)xT fKilB 
Pentru a caracteriza lucrul 
montajului pentru anumite condiţii 
intrare-ieşire. se pot sene ecuaţiile ce 
subliniază matematic procesul fizic de 
funcţionare al convertorului. 

în timpul conducţiei 

tranzistorului, energia este 
înmagazinată în Inductanţâ. în acelaşi 
timp, capacitatea este descărcată prin 
rezistenţa de sarcină R$, Căderea de 
tensiune pe capacitate este 
„\V=ţ 15ar;-j yC 

în timpul Tenergia stocată 
în inductanţâ este transferată sarcinii 
şi capacităţii O estimare aproximativă 
a lui T^n.s poate li dată de: 

T ln«l^ = (Vss/V»ii«»}xT unchi 

Tensiunea capacităţii va fi 
refăcută de un cu reni mediu: 

1^—VxC/T l**rţMi»XV punţ/V ss 

Curentul total al inductanjeî în 
timpul perioadei închis a tranzistorului 
este dat de: 

Din figura 1 rezultă relaţia: 
) c =DI/2=(V ss xT* weJ1 J/2xL 
care conduce la relaţia: 

ŢjO schis ~ [2xl_x I sarciruiXV iQrţmD WVs 

Ţinând cont că eficienţa 
conversiei este de ordinul a 75% 
rezultă: 

1 .SxLxl w|(W xV iara »yV^ s 
Ecuaţiile deduse le vom aplica 
regulatorului rea! arătat în figura 2 
Regulatorul trebuie sâ elibereze -15V 
la Q,2A pornind de la o sursă de +5V 
de intrare. 


Foloslnd o inductanţâ de 1 mH, 
Limpul necesar lui T2 să fie deschis 
este de 0,1 Bms, timpul cât tranzistorul 
este închis este de 60ps, iar frecvenţa 
oscilatorului este de: 

Circuitul integral RGB 311 
realizează in figura 2 un aslabil cu 
îactor de umplere mare. El lucrează 
alimentat de la o sursă de +5V şi are o 
capacitate de curent de ieşire mare, 
pentru a comanda tranzistorul de 
comutaţie T2. Factorul de umplere esle 
dat de di vizorul de tensiune R3 şi R4, 
iar frecvenţa de Ci împreună cu R5 
Stabilind un factor de umplere 
mai mare decât cel calculat, tensiunea 
de ieşire va linde sâ crească peste 
tensiunea de 15V dorită. 

O buclă de reacţie realizată cu 
tranzistorul Ti şi dioda Zener Dl 
împreună cu 0 reţea de rezistenţe va 
modifica factorul de umplere al 
oscilatorului până ce se obţine nivelul 
de tensiune dorit la ieşire Tensiunea 
de ieşire esle dată de: 

={Vz+VbeKR i/Rj+ 1) 
Datele de proiectare şi 
rezulta tete practice obţinute pentru 
schema din figura 2 sunt următoarele 
Viimar<i =+ 5V, V ies i, fi =-15V. 
■safcr-^ZOOmA; f=6kHz; factor do 
umplere=8Q%; V npkl =100 mV la un 
curent prin sarcină de 2Q0mA. 

Pentru variaţii ale alimentării 
între 5V şi IOV. rezultă O' variaţie a 
tensiunii de ieşire sub 3%, iar ia va naţia 
curentului de sarcină Intre O-IOOmA 
tensiunea de ieşire variază sub 3%. 
























































EI, ECTRO ALIMENTARE 


CONVERTOARE PENTRU MINITUBURI FLUORESCENTE 


ing. Serban Naicu 


Prin minituburi fluorescente 
(sau lămpi fluorescente) înţelegem 
tuburi de 'neon' (termenul este 
impropriu, de fapt, fiind vorba despre 
tuburi cu vapori de mercur), de puteri 
reduse, cuprinse între 4W şt 8W 

Montajele pe care le vom 
prezenta în cele ce urmează sunt 
alimentate de la surse de tensiune 
continuă de circa 12V, Deci, 
convertoarele prezentate se pot 
alimenta de la bateria de acumulatori 
a autoturismului, ceea ce oferă 
posibilitatea de a folosi aceste montaje 
în deplasare (camping). 


**2VO 


rezistorulul R5. comandă în bază 
tranzistorul T3, care Joacă rolul de etaj 
tampon Acesta comandă, ia rândul 
său, pnn intermediul curentului său de 
emitor, pe traseul rezistenţelor R6-R7 
(de câte 56£l fiecare, conectate în 
paratei), baza tranzistorului de putere 
T4. Acesta este de tip 2N3055 şi nu 
necesită radiator de răcire. Sarcina 
tranzistorului T4 o constituie 
înfăşurarea de joasă torsiune (6V) a 
unui transformalor de tip 220W6V 
montat, în acesl caz, invers {primarul 
fiind constituit de infăşurarea de 6V. iar 
secundarul de cea de 220V), Ded, în 


_ -îfeCP 



ZNJC55 


Revista TEHNlUM a publicat 
de-a lungul anilor numeroase tipuri de 
astfel de convertoare. începând cu 
unele foarte simple (realizate cu un 
tranzistor) şi continuând cu unele mai 
complexe. 

Monlajete prezentate în acest 
articol sunt realizate cu paloi. respectiv 
trei Iranzistoare şi prezintă performanţe 
îmbunătăţite. în duda numărului ceva 
mai ridicat de tranzistoare. schemele 
sunt foarte simplu de realizat, utilizează 
puţine componente şi nu necesită 
reglaje. 

Primul montaj de convertor 
este prezentat în figura 1 şi se 
alimentează de la o tensiune continuă 
de 12V (baterii Inşeriate sau 
acumulator auto). Această tensiune 
este filtrată cu condensatorul Ci 
(470pR25V) 

Primele două tranzistoare, TI 
şi T2, constituie un oscilator astabil, a 
cărui frecvenţă de oscilaţie este 
determinată de condensatoarele C2- 
C3 şi de rezisloarele R1, R2. R3 şi R4. 

Semnalul de la ieşirea 
astabil ului (colectorul tranzistorului T2) 
are o formă dreptunghiulară şi este 
simetric. Acest semnal, prin intermediul 


Figura 1 


această configuraţie de schemă, 
transformatorul este utilizat ca ridicător 
de tensiune, înfăşurarea sa de înaltă 
tensiune producând o tensiune de 
valoare ridicaţii care este suficienta 
pentru a provoca aprinderea tubului. 
S-a utilizat, în acesl caz, un minitub 
fluorescent de 4W. 

Se observă de pe schemă că 
unul dintre filamentele de la capetele 
tubului fluorescent rămâne tot timpul 
alimentat cu tensiune, dar consumul 
este foarte mic. De asemenea, se 
remarcă faptul că un all terminal al 
celuilalt filament al tubului rămâne 
neconectat (notat pe schemă cu NC- 
NoConnected) 


+ 1Q. IftVH 


La □ alimentare a montajului 
cu o tensiune stabilizată de 12V. pentru 
un tub fluorescent de 4W consumul 
esie de circa 300mÂ. Tensiunea la 
bornele tubului fluorescent rămâne te 
o valoare redusă, de circa 70V. 

Cablajul imprimat al montajului 
este foarte simplu de proiectat, motiv 
pentru care îl lăsăm la latitudinea 
constructorului amator. O variantă de 
cablaj poate include atât minitubul 
fluorescent cât şi montajul 

Un alt convertor cc-ca pentru 
alimentarea unui tub fluorescent (de 
3W, în acest caz) este prezentat în 
figura 2 Montajul se alimentează cu 
o tensiune continuă cuprinsă între IOV 
s 16V (eventual, un acumulator auto 
de 12V), filtrată de grupul L1-C1 
l220pF/25V). 

Astabilui, realizat cu 
tranzistoarele T1-T2 şi componentele 
anexe, funcţionează pe iGQkHz, Trenul 
de impulsuri de la ieşirea acestuia 
(colectorul lui T2) comandă tranzistorul 
MOS-FET, T3 (de tip BUZ20) Aoesia 
are ca sarcină primarul 
transformatorului Tr (înfăşurarea 1-2, 
30 spire, conductor 00.1 mm), în 
secundar (înfăşurarea 3-4,180 spire, 
conductor <P0,18mm} se obţine Înalta 
tensiune necesară pentru aprinderea 
tubului fluorescent. 

Bobina LI este de lip 
bastonaş, f J> 6 mm. având o induclanţă 
de 7 jiH şi o rezistenţă de 0,2ii 
Bibliograf e 

1. 270 Schemas atimentalions, 
Hermarn Schreiber. Editura Dunod, 
Paris. 1995; 

2. Lu Haut-Parfeur, nr. 1853, 15 
octombrie 1996. 



f- i 


J- 

| , 

C5 

I** - 


1 

h 





Rgura 2 


Ir 


24 


TEHNIUM • Nr. 12/1999 
















































VI TAC O IVI 



CLUJ-NAPOCA, str, Gh. Bilascu nr, 75, lei: 064-438401, 06J 
bt>s: 064-431731, fax: 064-438403 

e-maîf: [email protected] http://www,vitacoin.dntcj,r _ 

BI CURESTI, str, Popa Nan nr.9, sectorul II, tel: 01-2523606, fax: «WS55251 
b-dul Nicolae Titulescu nr.62-64, sectorul 1, lei: 01-2229911, fax: 01-2234679 
c-mail; vifaeom^' clnl.ro 

DISTRIBUITOR PENTRU ROMÂNIA: 

* TRANSFORMATOARE LINII HR-DIEMEN 
- TELECOMENZI TIP HQ 

CEL MAI MARE DISTRIBUITOR DE COMPONENTE SI 

_ 



KS 



MATERIALE ELECTRONICE DIN ROMANIA: 

, . DIODE, TRANZISTOARE, 
m î CIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 

‘■arf 'm REZISTOARE, CAPACITOARE, 

TV-VIDEO. CABLURI Şl CONECTORI... 

v IMPORTATOR OFICIAL j 

LJV ■■ ' 


racom 


[Jt-, 


, 


SCULE PROFESIONALE DE MÂNĂ 

LIVRARE PROMPTĂ DIN STOC ! 


TEHNIUM • 12/1999 


1 * 

CUPRINS: 

AUDIO 

Rostovomania (II) - ing. Florin Gruia. 

Pag. 1 

* 

Incinie acustice Hi-Fi tip Bang & Qlufsen - ing Emil Marian.... 

Pag . 2 

* 

CQ-YO 

Amplificatorul de FI - Ing. Claudiu latan....,,.... 

Pag. 8 

• 

Manipulator Morse inteligent - ing.Adrian Anderco... 

Pag. 12 

* 

LABORATOR 

Di vizoare ECL de viteză - ing. Gabriel Pătulea .... 

.Pag 13 

• 

Generator de semnal în domeniul 0,5-1lOMHz(lll) - dr.ing.Dan Manasiu... 

.Pag.15 

* 

Laboratorul electronistului. Aparate de măsură. Ghid de utilizare (1) 



- ing. Serban Naicu.... 

Pag. 18 

# 

ELECTROALIMENTARE 

Sursă multiplă de tensiune * ing Serban Naicu.. 

Pag.22 

« 

Convertor de tensiune cc-cc de ia +15V la -15V * ing.Florin Dumitriu. 

Pag.23 

* 

Convertoare pentru mimtuburi fluorescente - ing.Serban Naicu. 

.Pag.24 









































CATALOGUE 


Qyality Products 
Tectonica* Support 
Fast Delivery 


„..SUT rtl icTO CO '' 

>ssi 5 $sis»* 


1 ; „ b o*P >p i .«MU v ea rt' e 

. SV ol \V, ţ&tS "" , & 

,•■ ' S> p ;Sc^ u ' v - 

- Hi k r / 

i u^° 

Mte- . ' >W,W /■ 




■ - urt* 

f^r.- { tr^Wâ i 

..;:“>■ p m i! 


-mwm j i 

ISSN 1 22 : 

W. ' ■ r ;- 

RcvUtil «IItatii tic SX:. TRAN 

Tiparul executat la TI POR 

; , \wj, , ii iB’, ’ Bz 1 r zr. 

\-*3'/ t ) —,. v "— •