Tehnium/2000/0009

ELECTRONI Cfi 


iFVfi 


ÎCTagnteU»» 


W)JM20«TAt 


aUl-NAPOCA 

Sir. Gh. Bilascu nr. 75 

J1; Fac 064-438403, bbs: 064-431731 

nMffcirjfD, 4ip-y/www.vitacom.dntcj. 






HCHBT1 

nr. 9, secta 2 2 91-252i251,Sax: 01-2524214 
ti nc. 62-M, seda'. C1/ZZ29911, fax: 01-2234679 
e-maib-torogc"--) 


aiiits 


n*m 


W.VtH 


TIMISOAIA 


TdJte: 056-136160 
wnail-i^âCOfn@dnîtmjo 


Sumar 

□ Amplificata 

□ Considerat! 


june în comutat 


Siemens 


Dizpozitiv HfTromanda vocala a emitatoare 


Oscilatoare de purtătoare pe 


Noutăţi editorial 
Laboratorul ele" 


Procesor 


Aprindere elec 


Amplificator di 
Circuite integraţi 
Stabilizatoarele* 


L4974A/L4975 
Ernst Werner v 


PARTENERUL IDEAL IN ELECTRONICA 


/ 













































cy 


[ivyilciL 





.mwi 



* 


TEHNIUM 

(HOBBY ELECTRONICA) 

- revista electronistului complet - 


' t 

Ife 


Scrban Naicu 


Deşi reprezintă aproape pleonasme, 
expresiile „electronistpractician” sau „electro¬ 
nist teoretician" trebuie totuşi puţin comentate. 

Aşa cum spune o vorba de duh, „teoria este generalul, iar practica soldaţii" 
şi până în prezent nu s-a văzut nici un război câştigat numai de unii sau de alţii. 

Cred aşadar că nu există electronist (adevărat!) care să fie doar teoretician, 
sau doar practician. Este evident, sper, că nu optăm doar pentru una sau alta 
dintre aceste două laturi ale pregătirii unui electronist şi că nu minimizăm rolul 
celeilalte. Este ca şi cum, un înotător ar dori să devină campion, propunându-şi să 
se antreneze doar cu un singur braţ. 

Teoria şi practica sunt cele două „braţe“ ale electronistului. Evident că pot 
exista afinităţi mai mari pentru una dintre cele două jumătăţi, pentru că nu suntem 
toţi la fel, suntem diferiţi şi asta este foarte bine. Aşa cum fiecare dintre noi avem 
un braţ mai puternic şi unul mai slab. 

Practica îţi lămureşte şi îţi fixează noţiuni (teoretice) pe care doar crezi că 
le-ai aprofundat din cursuri. 

Se întâmplă pe placa de cablaj, atunci când experimentezi un montaj diverse 
acte de „misticism tehnic", adică ceva care nu este cu putinţă şi totuşi se întâmplă! 
Vei constata, în final, că „misticismul" respectiv nu era decât o scăpare de-a ta. 

îmi amintesc, apropo de rolul practicii \n lămurirea aspectelor teoretice ale 
unei probleme, de perioada de acum mulţi ani, imediat după absolvirea facultăţii, 
când experimentăm unele montaje practice (ca inginer stagiar responsabil cu 
activitatea de service dintr-o fabrică), a căror funcţionare teoretică o studiasem în 
şcoală şi eram convins că o înţelesesem perfect. £rau probleme teoretice studiate 
la diverse cursuri (la al căror examene obţinusem note de 9 şi 10) şi la care 
profesorul insistase să ne întrebe dacă am înţeles perfect fenomenul. Răspunsul 
nostru era sincer afirmativ, iar eu personal eram ferm convins că stăpânesc per¬ 
fect problemele respective. Nu mică mi-a fost surpriza, puţin mai târziu, peste 
doar câteva luni. să constat că adevărata înţelegere a problemei s-a produs doar 
aunci când m-am ..lovit" de montajul fizic propriu zis si nu de schema de pe hârtie 
- mi se relevaseră nişte aspecte :5*e - te:* e :ree. :e1ect clare, dar nu era 
deloc aşa. 

Profesorul genial de care pzne-ear : ca ie r_ timp. a trecut 

într-o lume mai bună (Dumnezeu să-i odihnească se cussea Laur»-:. Tanc 
după părerea mea. una dintre cele ira stră ■— * e = e:i 

Domnia sa mai avea un obicei. La seminare ne icrea îi evzsare "~ 

mod teoretic. Televizorul defect prezintă snnătonri s zis- 

Ce are? Să măsurăm tensiunea în punctu i.ta'r ' *â::ea —: s. izi ve 
răspundea, ar fi prea simplu. Haideţi să cezure^ :e:-e:: Zi:i :-i * —ertif 
rezistenţa Rx. ce s-ar întâmpla? Sau dacă acestcoadessator s-ar rtăwwşe? Se 
modifica astfel circuitul respectiv, care evident că, în aceri r;: L r - re 
şi acest lucru ne dădea mari bătăi de cap, mai ales la examene. 

Şi iată cum teoria v ine în sprijinul practiciiş\ practica acţionează Iu favoarea 
teoriei. 

Nu există electronică exclusiv practică sau doar teoretică. Există doar els:- 
tronică. 

Revista TEHNIUM este destinată electroniştilor. Este clar că înclinăm mai 
mult, în conţinutul revistei, către aspectele practice, aplicative, pe oferirea de 
informaţii lăzi din domeniu. Nu ne propunem să luăm locul cărţilor sau al Inter- 
netului, ci doar să fim un ghid ai cititorilor noştri în lumea prezentată de aceste 
surse de informare. 

Unde se situează TEHNIUM în această lume a electronicii? Care trebuie să 
fie nivelul ei tehnic. Acestea sunt întrebări care ne frământă pe noi. cei care reali¬ 
zăm publicaţia. Primim îndemnuri de la unii cititori să coborâm nivelul revistei 
s-o facem mai accesibilă. Dar ne „bucurăm" si de unele reproşuri ale celor care 
consideră că nu ţinem pasul cu ultimele noutăţi din electronica mondială. 

Revista TEHNIUM doreşte să fie o oglindă pentru toţi electronist» români. 
Atât începătorii să găsească un montaj - două la nivelul lor, dar şi profesie- ştii 
să întâlnească aspecte care să-i intereseze. De aceea am şi introdus r.:*: e 
CATALOG, ELECTRONICA LA ZI sau ELECTRONICA Şl PC. 

Vom introduce, în curând, alături de POŞTA REDACŢIEI şi rubrica VÂMi= - 
CUMPĂRĂRI-SCHIMBURI, cu scopul de a facilita un contact mai bun între cMb m 1 
revistei noastre. 

Aşteptăm în continuare, stimaţi cititori, opiniile dumneavoastră re ; e* n e 
la aceste probleme. 

Alături de revista ELECTRONICA (revista profesioniştilor şi a oamenilor :f 
afaceri), destinată domeniile electronicii industriale şi de larg consum, stilate 1 
tehnologiei informaţiile şi comunicaţiilor, revista TEHNIUM îşi prc:_-e să : 
oglindă a domeniului electronicii din’tara noastră. 

începând de luna viitoare cele două publicaţii vor apărea împre.-ă 

în ce măsură reuşim să ne achităm de această obligate nur. a 
voastră ne puteţi spune.* 



pili 



* 


fcv i stâ lunara 
ecsîr- electronişti 


mr. • 2000 


III 

Jff. 

M 


Companie oe eîecYonicâ 
SRL . 


Director 
al publicaţiei: 
Şerban Naicu 


Tehnoredactarea 
şi tiparul: 

Tel./Fax: 778.69.76 
Director: 

Cristian Filip 


u corespondenţă; 



i 




tSZ zi iz 
CT31S1 IZ7 TX7 
V.ITZJc. r 


Coman 


OOO, \: 

4c electronicii 

"TC 3 SRL. 




?— atrra oricărei pnrţi 
ta *r-rsj rcvislâ, fără acontul scris 
n -~ ; zrţiej\ eşti* interzisă î 

iacepând cu numărul viitor 
revista va apârea 
împreuna cu 










































ALDIO 


AMPLIFICATOR STEREO 20W, CLASA A, CU IGBT 

Dan Istrafe 


Amplificatoarele în clasă A au 
parametrii cei mai buni. Amplifica¬ 
torul prezentat foloseşte ca tranzis- 
toare finale IGBT (Insulated Gate 
Bipolar Transistor). Acestea sunt 
tranzistoare comandate în tensiune, 
ca şi MOS-FET-urile, dar se com¬ 
portă ca un bipolar având puteri ridi¬ 
cate. Tranzistoarele IGBT posedă un 


TI, T2, T3 şi T4. Pentru ca acest 
amplificator diferenţial să fie perfect 
simetric, este aplicat în emitoarele 
tranzistoarelor TI şi T4, un generator 
de curent constant, realizat cu FET 
(TIO). Această configuraţie permite 
reducerea la minim a zgomotului de 
fond si a distorsiunilor, reducând 
considerabil sensibilitatea etajului 


faţă de temperatură. Amplificarea 
etajului nu va varia, chiar dacă tem¬ 
peratura din incintă va fi mare. 

Colectoarele tranzistoarelor T2, 
T3 dau semnalul audio amplificat, în 
opoziţie de fază, către bazele 
tranzistoarelor pilol T6, T7 care 
comandă grila tranzistoarelor finale 
(IGBT) T8 şi T9. în punctul comun E- 
C al celor două tranzistoare IGBT, se 
găseşte semnalul audio amplificat în 
putere, care se aplică difuzorului cu 
o impedanţă de 8 £2. Tranzistorul T5 
şi termistorul cu coeficient de tem¬ 
peratură (NTC) servesc compensării 
automate (după reglajul lui R21) a 
curentului de repaus al tranzis¬ 
toarelor finale, pentru a evita o 
variaţie a temperaturii capsulelor. 

Circuitul imprimat este prezentat 
în figura 2. 

Etajul de alimentare propus este 
prezentat în figura 3. Amplificatorul 
în clasă A stereo consumă în repaus 
un curent de 2A, astfel încât alimen¬ 
tatorul trebuie să fie capabil să 
livreze o tensiune stabilizată de 45V 
la un curent mai mare de 3A. 



factor de amortizare ridicat, o carac¬ 
teristică foarte importantă pentru 
comanda difuzoarelor ce se consti¬ 
tuie în sarcini inductive. 

Atacul difuzoarelor cu un etaj 
final, care prezintă un factor de 
amortizare slab, se traduce în 
cezenţa unor oscilaţii parazite, în 
momentul în care membrana difu¬ 
zorului se retrage. Din contră, dacă 
factorul de amortizare a crescut, nu 
acar oscilaţii parazite şi sunetul este 
mez: r arâ alteraţii. 

5c~ema electrică este prezentată 
3:ar ser.tru o cale (cealaltă fiind 
figura 1. 

Caracteristicile electronice ale 
torului sunt următoarele: 

- ^ersămea de alimentare: 45 V; 

- consumat în repaus: IA. 

- fr u a ew e a maximă RMS: 20W; 

- maximă muzicală: 40W 

- de ieşire: 8 £2; 

- I armonice: 0,02%; 

- ne trecere la +/- IdB: 
: mz.. « Hz: 

- liemerae» oe intrare maximă: 

(SL4 V 

î i . re irtrare este realizat 
:—' zrre jfezsor diferenţial, 
5 r * îrzrzrstoare NPN 




y E - S w v • Sr. 9 2000 




































































































AUDIO 


Transformatorul sursei se reco¬ 
mandă a fi toroidal, cu două 
înfăşurări: una de 45 V/3A şi alta de 
14V/0,5A, pentru eventuala ali¬ 
mentare a unui VU-metru. Tensiunea 
de 45V este redresată cu PI şi filtrată 
cu CIO, Cil, obţinându-se o tensi¬ 
une de 60V. Această tensiune este 
aplicată colectoarelor tranzistoarelor 
de putere TI şi T2. 


Din rezistenţa reglabilă R11 se 
reglează tensiunea de ieşire la -5 . 

în figura 4 este prezervă 
schema electronică a VU-metru- 

Reglajul amplificatorului 

înainte de a alimenta amplifica¬ 
torul, trebuie reglat alimentatorul din 
R10. Vom scurtcircuita intrarea 
amplificatorului, pentru a evita sem- 


R25 sâ -eri” : n R21 pentru a 
obţine o de 0,2^y. 

P agi r» â"~c - catorul alimentat 
20 \-15 M percr- ca tranzistoarele 
finale si atingă valoarea nominală a 
frŢrrafcg iy apni yprif^p m din nou 
tensiunea pe R25. De reţinut că tensi¬ 
unea reglata la 0,2 V va creşte la 
I 2-1 - . Deci tensiunea este sub 
0,4 V sau peste Op V vom regla din 
nou R21. pentm o valoare de 0,47 V. 
Prezenţa unei tensiuni de 0,47 V asi- 
gurâ un curent de repaus al etajului 
final de IA. Radiatorul tranzistoarelor 
finale poate atinge temperatura de 
50-70’C, deoarece el trebuie să 
disipe în jur de 45 W. Suprafaţa sa tre¬ 
buie să fie în jur de 300 cmp. 

După acest reglaj reverificăm ten¬ 
siunea de 0,47 V şi eventual o 
recorectăm din R21. 

în final, cu instrumentul pe scala 
de 100 V, măsurăm tensiunea de la 
ieşire în raport cu masa, şi reglăm 
din R5 ca tensiunea citită să fie de 
22,5 V (cu o precizie de 0,5 V). în 
cazul realizării amplificatorului 
stereo, celălalt se reglează similar. 

Drept VU-metre se pot monta 
unele cu LED-uri, sau unele cu instru¬ 
ment de măsură, conform schemei 
din figura 4. Acestea vor primi sem¬ 
nal de pe ieşirea amplificatorului. 

Instrumentele de măsură sunt de 
150 pA. Reglarea acestora se face 
astfel: se introduce un semnal de 




Tranzistoarele T3, T5 permit vari¬ 
erea tensiunii de alimentare din R10. 
Protecţia la scurtcircuit a sursei este 
asigurată de T6. Când curentul con¬ 
sumat depăşeşte 3A, T6 micşorează 
tensiunea de polarizare a tranzistoru¬ 
lui T3 şi astfel tranzistoarele finale nu 
mai generează tensiune de ieşire. 

Tranzistorul PNP T4, conectat 
între colectorul şi baza lui T3, are 
rolul, ca, în momentul punerii sub 
tensiune a sursei, tensiunea de ieşire 
să crească lent pentru a evita şocurile 
în difuzor. 

Când întrerupătorul SI este 
închis, are loc alimentarea cu 220V 
a transformatorului, dar, în acelaşi 
timp, se deconectează masa rezis¬ 
tentei R6 de 180 Q. Tranzistorul T4 

/ 

încarcă lent condensatorul elec¬ 
trolitic CI 4, conectat în baza lui T3, 
făcând ca tensiunea de ieşire să 
crească lent de la 0 la 45V. La 
deschiderea lui SI se întrerupe ali¬ 
mentarea transformatorului şi se 
pune la masă rezistenţa R6, iar con¬ 
densatorul CI 4 se descarcă rapid. 


nalele parazite. Semireglabi R5 
R21, R12 trebuie reglaţi la o valoare 
medie. 

Apoi alimentăm şi conectăm urr 
instrument de măsură ipe sca a De 
0,2 V sau IV) pe bomeJe TP1 şâ 
reglăm R12 pentru a avea c :e-_ : _~e 
de 0,1 V. Punând instrumentul pe 
scala de 1 V, îl plasăm în a.a~a e a*e 


1 kHz a ararea amplificatorului cu 
amc> t_c ~~a de 0,8 V v v şi se 
ea^ă *D astfel încât ele să indice 
i - fin scală. 

Bibliografie: 

- ir r.---~rHtation Catalogue 1998, 
Ea tat onai Instruments; 

- \ece^e artificială, D. Cojocaru, 
Ea Sitech 1997. 


© 


T E H N IU M * Nr. 9/2000 


























































































ALDIO 


# 

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIA INCINTELOR 
PENTRU REPRODUCEREA FRECVENŢELOR JOASE 

ing. Aurelian Mateescu 


Construcţia unei incinte acustice 
de calitate presupune cel puţin două 
elemente de bază: 

- utilizarea unor traductoare de 
calitate şi 

- construcţia unei incinte optime 
pentru traductoarele utilizate. 

Desigur, partea cea mai dificilă 
este reprezentată de soluţia adoptată 
pentru difuzorul ce reproduce 
frecvenţele joase (woofer). Chiar 
dacă cerinţele impuse incintei sunt 
aceleaşi şi pentru celelalte traduc¬ 
toare ale incintei, la frecvenţe mai 
mari, rezolvările constructive sunt 


rigidă decât forma plană, dar conul 
are linii drepte care permit flexiunea. 
Un con „curbat" va fi mai rigid. Unele 
membrane se produc din materiale 
plastice speciale cu rigiditate ridicată, 
altele sunt stratificate din folii de alu¬ 
miniu la exterior şi miez de plastic. 
Aluminiul anodizat oferă un con 
rigid, deoarece stratul anodizat este 
rigid şi dur şi formează un sandwich 
cu miezul de aluminiu moale. 

Construcţia bobinelor mobile 

r 

care pun în mişcare membranele a 
cunoscut diferite variante, azi uti- 
lizându-se două soluţii: 


strucţiile lor, se utilizează 
bobine cu diametrul mare. Ca 
avantaj cităm o conducere 
mai uniformă a membranei şi 
o încărcare distribuită şi pe 
centrul membranei, pe 
capacul de protecţie al 
echipajului mobil al traduc- 
torului. Se reduce, de aseme¬ 
nea, distanţa dintre orice 
punct al membranei şi 
coroana circulară pe care se 
aplică forţa (figura 1b) şi 
creşte capacitatea de disipaţie 
termică a bobinei difuzorului. 

Membrana wooferului este 
acţionată de forţa electromotoare 
creată în bobina parcursă de curen¬ 
tul de audiofrecvenţă, aflată în 
câmpul radial al unui magnet perma¬ 
nent. Scăpările de flux magnetic din¬ 
tre piesele polare ale magnetului tre¬ 
buie să fie simetrice, ca forţa electro¬ 
motoare să nu varieze neliniar cu 
poziţia bobinei în câmpul magnetic, 
ceea ce se traduce prin distorsiuni în 
redarea semnalului util. Aceasta 
solicită o alegere corectă a formei 
pieselor polare între care se 
formează spaţiul în care acţionează 
bobina mobilă (figura 2a, 2b şi 2c). 
Cazurile 2a şi 2b reprezintă soluţiile 




mai uşor de aplicat şi mai puţin 
costisitoare. Vom pleca în abordarea 
problemelor de la o întrebare: 

- De ce unele woofere sunt bune 
şi altele nu? 

Funcţia unui woofer este relativ 
s mplă deoarece lucrează într-un 
r:meniu de frecvenţă în care 
_-=::mea de undă reprodusă este 
mare decât dimensiunea mem- 
wooferului. Aceasta se tra- 
faoe prin aceea că toată membrana 
ca un piston, iar radiaţia 
incintă de dimensiuni 
e i .a fi o omnidirecţională. 

Ggg . c: ea sta înseamnă că difu- 
irzFi!. coate monta cu magnetul 
căfcff ecercr fără a se afecta cali- 
2K s-l**soluţie deja adoptată 


. 3 mr?oc«ii imderat îl reprezintă 
wooferului, iar 
ne-a uinsej tmco-; s-au încercat 
dmrrt > kxme construc- 

- :enr. membrane. Forma 

~ataccr-aâ este Încă utilizată 
:i este mai 


a. -soluţia clasică, ce utilizează 

o bobină cu diametrul relativ 
mic comparativ cu diametrul 
membranei acţionate. în 
acest caz (figura la) forţa ce 
acţionează membrana este 
aplicată la o distanţă relativ 
mare de rezultanta forţei de 
încărcare exercitată de aerul 
în care se mişcă membrana. 

b. -cea de a doua soluţie, apli¬ 

cată de unele firme în con- 


corecte, iar 2c varianta incorectă, 
dar cea mai des utilizată la produsele 
de calitate slabă. Soluţia este avanta¬ 
joasă însă în ceea ce priveşte 
uzinarea componentelor şi deci 
preţul de cost al acestora. 

Magnetul difuzorului are sarcina 
de a produce câmpul magnetic din 
întrefierul pieselor polare, lucru ce 
pare simplu de realizat. O parte 
importantă a fluxului unui magnet 
este pierdută din soluţii constructive 


© 


- = - jV .Ş. 9 2000 

























































AUDIO 



improprii, ca în cazul prezentat mai 
sus, dar şi prin proprietăţile materi¬ 
alelor utilizate, având în vedere că 
proprietăţile magnetice ale acestora 
variază şi nici unele nu se apropie de 
calităţile unui material magnetic 
supraconductor. 

Materialele magnetice sunt carac¬ 
terizate de forţa magnetomotoare pe 
unitatea de lungime şi de fluxul mag¬ 
netic pe unitatea de suprafaţă. 

Magneţii de tip AINiCo necesită o 
structură cilindrică din care cauză se 
pretează la montarea în centrul 
bobinei şi au caracteristici magnetice 
foarte bune, dar preţul de cost este 
prohibitiv pentru construcţiile de 
serie. Din această cauză se utilizează 
feritele, care, deşi au un flux relativ 
scăzut, sunt ieftine. Magnetul de 
ferită nu mai poate fi amplasat în 


interiorul bobinei, ci în exteriorul ei 
ceea ce sporeşte valoarea pierderilor 
de flux magnetic. Restul pieselor 
componente ale difuzorului, execu¬ 
tate din oţel, reprezintă o cauză în 
plus de creştere a pierderilor mag¬ 
netice. 

Magneţii din pământuri rare au 
devenit între timp disponibili ca preţ 
şi pot fi executaţi suficient de mici 
pentru a permite introducerea lor din 
nou în interiorul bobinei difuzorului, 
eliminându-se pierderile magnetice 
şi problemele create de utilizarea 
componentelor de oţel. 

Conform Legii lui Newton, când 
bobina se mişcă accelerat, apare o 
reacţie care încearcă să distorsioneze 
câmpul magnetic - modulaţia fluxu¬ 
lui magnetic - şi care poate fi o sursă 
de distorsiuni. Distorsiunea fluxului 
magnetic este minimizată dacă cir¬ 
cuitul magnetic este conductor elec¬ 
tric, creând spire în scurtcircuit. 
Magneţii din pământuri rare au avan¬ 
tajul că sunt conductivi electric com¬ 
parativ cu feritele care se comportă 
ca izolatori. în unele realizări prac¬ 
tice, inele de cupru ce acţionează ca 
spire în scurtcircuit sunt introduse în 
circuitul magnetic. 


în figura 3 sunt *r: rif * 2 22 

a. - circuitul magnetic in obb 

utilizării magnet: or X M C: 

b. - utilizarea magneţilor de 

c. - utilizarea magre* or : - 

pământuri rare. 

Lungimea de undă a un k 

frecvenţe joase este mare, corsi'-: . 
cu dimensiunile difuzorului care e 
reproduce, iar eficacitatea sa esăe 
practic aproape nulă atât timp cât 
unda faţă şi unda spate, generase oe o 
parte şi de alta a membrane se 
anulează reciproc. Sol a a 'eorezerv 
tat-o anularea undei emise ce soa:e e 
membranei prin separarea cu ajutoru 
unui panou suficient de mare sai pr r. 
montarea difuzorului într-o incintă 
care să separe cele două unde. 

Incinta închisă este singura care 
permite un răspuns de fază corect şi 


precis. De aceea, uneori, incintele 
închise sunt asimilate cu panoul 
infinit, ceea ce este incorect. Figura 
4 a arăta ca radiaţia unui difuzor mon¬ 
tat pe panou infinit este făcută într-un 
semispaţiu, pe când în căzu -ne in¬ 
cinte închise, radiat a este o~~ di¬ 
recţională într-o sfera ntegratâ rişura 
4 b). Impedanţa acustică a difuzorul jî 
ca si emisia sa sunt diferite. 

t 



Incintă închisă se cc: :i .* 

resort, format de aeru -*2~:' - 
acţionând în parale cu 2 

difuzorului. Aceasta co*nd-ce b 
creşterea frecvenţei de reze^-ti .2 
sistemului şi, ca urmare, 2 creşterea 
valorii frecvenţei minime reoroojse 
de complexului incintă — difioor. 



© 


Scăderea frecventei de rezonantă 
/ > 

poate fi făcută prin creşterea masei 

membranei, dar aceasta conduce la 

creşterea ineficientei difuzorului. Se 
/ 

poate acţiona şi pe altă cale: redu- 
3^22 rrg dităţii suspensiei difuzoru- 
- asrc :2 e asticitatea aerului din 
inrir'fa sa fie predominantă, caz în 
cane se obţine aşa numitul difuzor cu 
scrspensie acustică. 

Suspensia acustică este conside¬ 
rată a avea un comportament linear, 
re-ea ce cu este adevărat. Din figura 
5 se poate vedea că elasticitatea 
aerului nu este lineară: creşterea pre¬ 
siunii este mai mare în cazul 
deplasării înspre interior a mem¬ 
branei decât în cazul deplasării către 
exterior, pentru aceiaşi valoare a 
forţei electromagnetice. 



Figura 5 


Frecvenţa de rezonanţă poate fi 
redusă c-nn -"ocucerea în incintă a 
unei canttăt ce material fonoab- 
sorfent ze exemplu lâna, care tre- 
:x.c sâ ocupe tot spaţiul din incintă. 
Ii r_ 2 szec* că a lânii este mu’: 

2 2 '2 ztecâî a aerului, astfel ca 

*2muc'2 _ 2 aerului nu se poate mo- 
22 r_ -w 2 nan a presiunii. Se reduce 
- r : ti^i .olumului de aer interior 
rade frecvenţa de rezo- 

uil Dacă frecventa de rezonantă 

/ 

rămâne incă prea ridicată, o soluţie 
aftzsfi curent este utilizarea unui 
Zrz se—a aşa cum se prac- 
ici cuperc 2 ncinîele active. 

>jonriz 2 - nei incinte este cu 
orar- 32 “ 1 —e mai mare decât cea 
x mencrames difuzorului montat în 
ej. asre :i incinta va radia vibraţiile 
3 01 "2 25:2 supusă dacă nu este 
axeer proiectată şi executată. 
U*C22 radiate de pereţii incintei vor 
c oiora puternic sunetul, fapt întâlnit 
r - 2222*2 ia foarte multe incinte de 
:i *2*2 ndoielnică. 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 
















































AUDIO 


Rigiditatea pereţilor multor incinte 
este scăzută. Pereţii plani au cea mai 
redusă rezistenţă la presiune, ei 
deformânclu-se sub acţiunea presiunii 
interne, rară ca deformarea în lungime 
să fie observabilă. Pereţii sferici sau 
cilindrici se deformează mult mai greu 
şi pentru orice deplasare laterală. Defor¬ 
marea în lungime are valori importante. 
Utilizarea unui tub din beton ca incintă 
poate reprezenta o soluţie aproape 
ideală din acest punct de vedere, cu 
neajunsurile pe care oricine le va obser¬ 
va: greutate mare, transportabilitate 
redusă, aspect greu de admis etc. 

Desigur, preţul de cost este un ele¬ 
ment ce nu poate fi trecut cu vederea 
şi utilizarea panourilor plane, pretabile 
la o uzinare uşoară este, preponde¬ 
rentă în construcţia incintelor acustice. 

Pentru a se reduce defectele 
menţionate, în interiorul incintelor se 
montează panouri de rigidizare decu¬ 
pate, care măresc rigiditatea pereţilor 
incintei. In plus, se reduc undele 
staţionare din interiorul incintei. 
Numărul şi aşezarea panourilor diferă 
de la constructor la constructor, 
ajungându-se în unele cazuri la un 
adevărat „fagure" interior (vezi incin¬ 
ta de referinţă B & W Matrix 801). 
Alteori se utifizează pereţi curbi, exe¬ 
cutaţi din lemn, sticlă securizată, 
sancfwich-uri metalice sau materiale 


compozite. O altă soluţie este 
montarea traductoarelor pe un panou 
gros din material cu frecvenţa de 
rezonanţă foarte scăzută, montat pe 
incintă prin intermediul unei garnituri 
speciale, cu rol fonoabsorbant. 

Conflictul mărime/performanţă 
poate fi redus prin utilizarea de materi¬ 
ale adecvate şi pri.ntr-o proiectare judi¬ 
cioasă. Prin creşterea volumului interi¬ 
or al unei incinte se obţine scăderea 
frecventei fundamentale de rezonantă, 
lucru necesar mai ales în cazul uti¬ 
lizării unor woofere de dimensiuni 
rnici, dar creşterea dimensiunilor in- 
cintei nu este un lucru de dorit. Volu¬ 
mul poate fi mărit prin creşterea volu¬ 
mului interior, ceea ce înseamnă 
reducerea grosimii pereţilor, fapt ce 
contrazice tot ce am spus până acum. 

In prezent s-a trecut la proiectarea 
şi realizarea unor astfei de incinte, 
utilizând pe lângă avantajele pereţilor 
curbi, de rigiditate ridicată şi mate¬ 
riale cu modul de elasticitate redus. 

Metalul este o alegere normală în 
acest caz, permiţând obţinerea unei 
rigidităţi sporite şi a unei greutăţi mai 
reduse decât în cazul construcţiilor 
din lemn şi se pot obţine orice forme 
prin presare. Desigur că utilizarea 
metalului este dificilă în cazul pro¬ 
duselor de serie mică (costuri ridi¬ 
cate) sau a construcţiilor de amator. 


în aceste cazuri, utilizarea răşinilor 
epoxidice armate cu fibre de sticlă 
este de preferat, putându-se executa 
relativ uşor forma dorită, execuţia de 
pereţi sandwich şi se pot obţine 
finisări excelente. 

Traductoareie pentru reprodu¬ 
cerea frecvenţelor medii şi înalte tre¬ 
buie separate de influenţa wooferu- 
lui, din care cauză se utilizează mai 
multe soluţii: 

r 

- compartimentarea incintei, 
cele două traductoare fiind 
montate într-un spaţiu separat. 
Uneori se utilizează incinte 
separate pentru celelalte tra¬ 
ductoare, incinte proiectate 
pentru cerinţele specifice tra- 
ductorului; 

- montarea traductoarelor pe un 
panou comun sau pe panouri 
separate (preferabil), executate 
din materiale cu frecvenţa de 
rezonanţă proprie foarte scăzută. 

Respectarea în procesul de 
proiectare şi realizare a incintelor 
acustice a considerentelor prezentate 
mai sus este totdeauna strict determi¬ 
nată de preţul de cost (de cele mai 
multe ori) şi de aceea, la alegerea 
unei incinte se va avea în vedere cât 
de departe a mers constructorul în 
respectarea acestora, comparativ cu 
preţul solicitat. 


Revista ELECTRONICA 


Editată de Compania de Elec- 
: r onică SENA s.r.l., revista ELEC¬ 
TRONICA se adresează profesio¬ 
niştilor şi oamenilor de afaceri din 



domeniul său de interes. Revista 
ELECTRONICA este o oglindă a 
pieţei româneşti din domeniile 
ştiinţei şi tehnologiei informaţiei, 



comunicaţiilor şi electronicii indus¬ 
triale şi de larg consum. 

Revista conţine o multitudine de 
rubrici interesante, dintre care enu¬ 
merăm: interviul lunii, personalităţi 
ştiinţifice, noutăţi interne (pe piaţa de 
produse şi servicii), noutăţi editori¬ 
ale, educaţional (cursuri de pregătire 
în domeniu ş.a.), noutăţi interna¬ 
ţionale, telecomunicaţii, Web, 
pagini de istorie a ştiinţei, tehnologia 
informaţiei, asociaţii profesional- 

• ' i ' 

comericale etc. 

Având o apariţie lunară, revista 
Electronica este difuzată în toată ţara 
prin Rodipet, S.A., figurând în Cata¬ 
logul Presei Interne la nr. 7281, 
cap. VIII. 

Aşadar, în acest ultim an al mile¬ 
niului II, o revistă nouă, modernă, cu 
un conţinut extrem de atractiv, îşi 
propune să reflecte în paginile ei cel 
mai modern domeniu, cum este uni¬ 
versul electronicii, pregătindu-şi ast¬ 
fel cititorii pentru mileniul următor. 

începând cu numărul viitor, 
revista TEHNIUM va apărea împre¬ 
ună cu revista ELECTRONICA. 



- n - » • Nr 9 2000 





































AUDIO 




PROCESOR DE SUNET SURROUND 

ing. Viorel Manea 


Dacă la incintele acustice de bază 
cu care este echipat un sistem audio 
HI-FI se ataşează o a doua pereche 
de incinte acustice, printr-un circuit 
ce realizează funcţia de SUR¬ 
ROUND, atunci, pe baza acestuia, 
ascultătorul are senzaţia că este com¬ 
plet învăluit în sunet, circuitul 
„încercând" să reproducă atmosfera 
unei săli de spectacol, a unei săli de 
cinema sau atmosfera de pe un sta¬ 
dion în timpul unei întreceri sportive 
sau a unui concert. Chiar cuvântul 
SURROUND (engl. „a înconjura", „a 
învălui"), sugerează acest lucru. 

încă de la început trebuie spus că 
acest tip de efect se poate realiza în 
două moduri: analogic sau digital şi 
sunt necesare câteva explicaţii pentru 
a înţelege modul de implementare a 
efectului în cele două cazuri: 

a) Realizarea efectului în ma¬ 
niera analogică este mai simplă 
(tehnologic vorbind), dar nu oferă 
aceeaşi versatilitate şi realism ca ver¬ 
siunea digitală. Practic, cu ajutorul 
unor amplificatoare operaţionale, din 


semnalele principale L(in) şi R(in• se 
obţine semnalul diferenţă „R-L" care 
va fi ulterior aplicat unor circuite de 
defazare în trepte (pentru diferite 
intensităţi ale efectului), rezultând 
semnalul defazat (|)(R-L), care va fi 
trimis unei căi separate de amplifi¬ 
care sau va fi recombinat cu sem¬ 
nalele principale L(in) şi R(in). 
Nivelul acestui efect poate fi reglat 
continuu sau în trepte, din exterior, 
cu ajutorul unei tensiuni variabile-se 
poate folosi fie un potenţiometru, fie 
un circuit integrat specializat, dedicat 
funcţiei de comandă în tensiune (sau 
o pereche de circuite emiţător - 
receptor pentru telecomandă). 

Aceasta este metoda cea mai 
simplă de a realiza acest efect, în 
plus existând şi posibilitatea de a 
îngloba toate aceste amplificatoare 
operaţionale, circuite defazoare şi de 
comandă pe un singur cip, rezultând 
un montaj foarte compact şi fiabil. Ca 
dezavantaj major al realizării efectu¬ 
lui folosind varianta analogică (care 
este prezentă în mai toate realizările 


auc c- . ie-: actuale) este faptul că nu 
se realizează o poziţionare precisă a 
surselor audio în spaţiul sonor, ci 
avem de-a face cu întârzieri şi 
defazări ale sunetului care crează 
totuşi o senzaţie puternică de spaţia- 
litate. 

b) Spre deosebire de varianta 
analogică, cea digitală are posibilităţi 
de realizare şi configurare practic 
nelimitate, dar şi bugetul alocat este 
considerabil mărit. Trebuie să 
amintim faptul că orice posesor de 
PC poate avea acasă un mic studio, 
dacă plăcile audio pe care le 
foloseşte sunt de bună calitate. 
Amintim numai plăcile de sunet ale 
celor de la Yamaha, Guillemot sau 
Creative Technologies care, prin soft, 
pot fi practic configurate să realizeze 
orice efect audio la o calitate foarte 
ridicată. Totuşi, şi aici am câteva 
mici rezerve în ceea ce priveşte 
nivelul zgomotului (mă refer la 
nivelul interferenţelor electromagne¬ 
tice din interiorul PC-ului) care, 
oricât de bine realizată ar fi placa de 



© 


TEHNIUM »Nr. 9/2000 





























































































AUDIO 


5-net, nu pot fi anihilate total. 
Vergând mai departe, nu vom întâlni 
©ciodată într-un sistem audio HI-FI 
o sursă în comutaţie, care la rândul 
ei este o puternică sursă de zgomot. 
Păstrând raportul, trebuie să 
r ecunoaştem atu-urile tehnologiei 
digitale în fata celei analogice, dar să 
nu ne entuziasmăm prea tare căci 
s-au recunoscut (spre exemplu), 
avantajele pe care le oferă tuburile 

e'ectronice fată de tranzistoare si cir- 

/ / 

cuite integrate vizavi de calitatea 


sonoră (orice HI-FI-st recunoaşte 
acest lucru) unii afirmând cu tărie (şi 
nu fără temei) că un magnetofon 
analogic profesional oferă un sunet 
mult mai „cald" decât orice realizare 
digitală, fie ea DAT sau CD. Există şi 
construcţi hibride în care vom 
întâlni, spre exemplu, un preamplifi- 
catorcu tuburi alături de un procesor 
DSP complet digital, având ca deza¬ 
vantaj, poate, un preţ foarte ridicat 
dictat de realizarea unui echipament 
de calitate. Ca observaţie personală, 
as spune că aceste aprecieri nu le 
poate face oricine, ci numai un 
muzician, meloman sau, în general, 
a persoană cu o ureche bine antre¬ 
nată. Pentru „ceilalţi" toate sună cam 


la fel şi o investiţie în această direcţie 
nu se justifică... 

în continuare, voi prezenta o 
schemă destul de cunoscută (figura 
1), realizată practic, care a dat rezul¬ 
tate foarte bune în ceea ce priveşte 
nivelul de zgomot şi coeficientul de 
distorsiuni şi, lucrul cel mai impor¬ 
tant pentru cadrul articolului, are un 
cost de realizare rezonabil. Circuitul 
integrat pe care l-am folosit la 
realizarea procesorului analogic este 
unul de fabricaţie NEC (Japonia) de 


tip pPC 1892 CT, care este disponibil 
în capsula DIP 30, deci este accesibil 
în ceea ce priveşte realizarea prac¬ 
tică la nivel de amator (cablaj impri¬ 
mat, legături etc.). Circuitul integrat 
se poate procura de la magazinul 
Vitacom Electronics din Bucureşti si, 
la data realizării articolului, avea 
preţul de aprox. 7 USD (TVA 
inclus!). Schema se pretează unor 
spaţii de dimensiuni relativ mici. Cir¬ 
cuitul permite comanda a patru 
amplificatoare, la incintele din spate 
recomandându-se folosirea a două 
boxe alimentate de acelaşi amplifi¬ 
cator, ca în figura 2 (realizarea origi¬ 
nală folosea o singură incintă, 
amplasată în spatele ascultătorului): 


Dintre principalele caracteristici 
ale circuitului putem aminti: 

• Ucc. min. = 3 V (tensiune 
minimă de alimentare); 

• Ucc. max. = 18 V (tensiune 
maximă de alimentare); 

• Icco. (Uin. = 0) = 35 mA 
(curent de mers în gol); 

• Banda de frecventă = 20 Hz —> 
20 kHz 

• Control volum = - 80 dB -> 
+21,5 dB; 

• Control bass = - 19 dB -+ 

+17 dB; 

• Control înalte = ± 15 dB; 

• Uout max. = 3 V (tensiune 
maximă de ieşire); 

• Distorsiuni THD = 0,3 (măsu¬ 
rate la Uout = 1 V şi f = 1 kHz); 

• Uno = 100 pV (tensiune de 
zgomot la ieşire în absenţa 
semnalului); 

• Raport semnal/zgomot: 
min. 80 dB; 

• Rl min. = 10 k Q (rezistenţa de 
sarcină - pentru cele patru 
ieşiri). 

Acest circuit poate realiza, prin 
comenzile în tensiune de care 
aminteam anterior, următoarele: 
PI - efect surround, P2 - balans, 
P3 - volum L-R, P4 - volum C, 
P5 - joase, P6 - înalte. Această ten¬ 
siune (variabilă între 0 şi 5 V) este 
preluată de la sursa de 12 V prin 
intermediul circuitului stabilizator 
78L05 (capsulă plastic tip BC) şi, prin 
intermediul potenţiometrilor P1+P6, 
este aplicată pinilor 16, 17, 18, 19, 
20, 23 cu ajutorul unor rezistenţe 
de limitare. Ca observaţie impor¬ 
tantă, condensatoarele C7, C8, CI 4, 
CI 5, trebuie să aibă toleranţa de 
± 1% pentru a realiza defazările 
corecte ale semnalului audio. De 
asemenea, tensiunea de 12 V care 
alimentează circuitul trebuie să fie 
foarte bine filtrată şi stabilizată, iar 
dacă se utilizează montajul în auto¬ 
mobil se recomandă utilizarea unor 
filtre n urmate de diode Zener pen¬ 
tru protecţie. Comutatorul SW1 
conectează/deconectează compen¬ 
satorul fiziologic de volum, iar 
comutatorul SW2 conectează/ 
deconectează regimul surround. Cir¬ 
cuitul imprimat al acestui montaj se 
poate realiza plecând exact de la dis¬ 
punerea pinilor circuitului integrat şi, 
dacă se utilizează un cablaj dublu 
placat, se elimină total problema 
buclelor de masă, partea dinspre 

© 


Incinta 


Incinta 


Incinta 

faţă -stânga 


centru 


faţă - dreapta 

L 


C 


R 


▼ 

:o 

ASCULTĂTOR 


Incinta 


Incinta 

spate - stânga 

◄-► 

spate - dreapta 

s 

Semnale identice 

S 


Figura 2 


TEHNIUM o Nr. 9/2000 

























AUDIO 



piese rămânând necorodată şi 
degajându-se găurile cu un spiral de 
diametru mai mare. 

Pentru sursa de alimentare de 12 
V recomand folosirea circuitului 
LM317 (stabilizator integrat de gene¬ 
raţia a Il-a), deoarece, fată de cele- 
lalte surse (ex. din seria 78XX) are o 
mai bună rejectie a tensiunii ondula¬ 
torii de ieşire ( > 80 dB). Schema sur- 


materie de preamplificatoare am 
întâlnit soluţii tehnice care mergeau 
până la extrem. Alimentarea „supra- 
dimensională" (ca filtrare şi stabi¬ 
lizare) la preamplificatoare este nece¬ 
sară, deoarece acestea lucrează cu 
semnale de nivel mic, compatibile cu 
tensiunea alternativă reziduală a 
celor mai multe din alimentatoare e 

clasice si este de dorit o sursă care să 

/ 


• R1 - 820 k£2; 

• R2 -r R7-510Q; 

• CI - 1 nF; 

• C2 - 82 nF; 

• C3 -470 pF; 

• C4, C5 -2,2 pF; 

• C6 - 22 pF; 

• C7 r C14- 6,8 nF; 

• C8, CI 5 - 150 nF; 

• CI 6 e CI 9 - 4,7 pF; 



sei (figura 3) are o configuraţie 
devenită clasică, cu LM317 şi, în 
plus, pentru eliminarea oricărui rest 
de brum care s-ar putea suprapune 
peste semnalul audio am intercalat 
un filtru 11, format din conden¬ 
satoarele C4 si C6 si inductanta L 

ii / 

realizată pe o oală de ferită. Aceasta 
se realizează bobinând aproximativ 
100 spire cu sârmă CuEm 
0 0,3 mm pe o oală de ferită de tip 
miniatură. S-ar putea spune că acest 
filtru nu prea îşi are rostul, dar în 


- urmare din pag. 17 - 

siune în circuitul de comandă al tiris- 
torului, care este comandat în acest 
fel să conducă, punând pentru scurt 
timp în „scurt" generatorul şi 
permiţând descărcarea conden¬ 
satorului C în primarul bobinei de 
inducţie prin tiristor, producând în 
secundarul acesteia tensiunea înaltă 
necesară aprinderii. 

Capacitatea condensatorului C se 
alege astfel: se reglează distanţa între 
electrozii bujiei la 0,8 - 1 mm. Se 
alege o anumită valoare, să zicem de 
1 pF şi se stabileşte prin încercări 



se apropie cât mai mult de o ali¬ 
mentare din baterii (acumulatori). 

De asemenea, recomand mon¬ 
tarea pe fiecare braţ al punţii 
redresoare a câte unui condensator 
ceramic de 2,2 - 10 nF. Valoarea 
rezistorului R2* din stabi'izator se 
calculează cu formula: 

Vout = 1,2 (1 + R2*/RD 
rezultând pentru Vout = 12 \ o 
valoare R2* = 1 k CI (aprox. . 

Valorile componentelor 
următoarele: 


puterea optimă a scânteii. Este de 
menţionat că la o funcţionare no—a 1 
cu bujia afară, se produce între a ec- 
trozi o „ploaie" de scântei cu gros —ea 
electrodului central al bujie . 

Pentru a stabili dacă nu am ales o 
valoare prea mare a condensaaica j I 
se rulează pe o şosea dreaptă cu o 
viteză maximă a maşinii, dacă. vraza 
se limitează la o anume valoare infe¬ 
rioară (când se produc întreruperi sa. 
„bâlbâieli" ale motorului), 
rea condensatorului ere bene z ezsL 

Dispozitivul desz' 5 ze— *e 

demaraje rapide, un e r: * * sor 


• C20-220 pF; 

• C9, C21 - 0,1 pF; 

• CI 0-2,2 nF; 

• C11, CI 2 — 22 nF; 

• C13-1 uF; 

• PI - P6-10 KQ LIN; 

• CI - pPC 1892 CT; 

• C2 - 78L05 

Bibliografie: 

• Colecţia TEHNIUM 

• -L \< AMATEUR nr. 8/94 

• CATALOG NEC 


econom e de combustibil şi protecţia 
z *e Construit cu grijă, va da 
sazzsfzcr neaşteptate. 

zzz— h u se montează într-o 
e e:zz:ă de aluminiu cu 
riTnz'ee de putere montate pe 
-r :e*z z zi acesteia. Legăturile cu 
i* a z asică se fac prin inter¬ 
nez j| unui cablu cu trei fire, 
p-r * ăz_: zu culot tip octal. 

_ a se trece de pe „electro- 
rj c m pe ,cJasic" se va înlocui culotul 
dtspczizvului cu un alt culot, care 
legăturile necesare conform 
sc~e~ei uin figura 2. 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 
































































CQ-YO 


DISPOZITIV DE COMANDĂ VOCALĂ 
A EMIŢĂTOARELOR (VOX) 


ing. Petre Predoiu 


în actualele condiţii de trafic 
aglomerat, precum şi în concursuri, 
este necesar un număr cât mai mare 
de legături. 

Pentru reducerea timpului de 
operare a emiţătoarelor (trecerea 
după recepţie pe emisie şi invers) 


Urmează detecţia cu diodele D r D 2 
într-o schemă cu dublarea tensiunii 
redresate. 

Pentru limitarea tensiunii de 
comandă a tranzistorului final T v în 
colectorul lui T 2 s-au folosit două 
diode cu siliciu DC-4, înseriate. 


foloseşte o diodă tip 1N4006 pentru 
limitarea supratensiunilor la 
comutări. 

Nivelul intrare necesar este de 
300 -r 500 mV, se ia de la amplifica¬ 
torul de microfon şi se reglează cu 
potenţiometrul R4. 





este necesară automatizarea acestor 
operaţii. Dispozitivul electronic care 
realizează aceste comutări se 
numeşte VOX. Cuvântul provine din 
limba engleză (Voice Operated 
Transmission). Montajul a cărui 
schemă este prezentată în figura 1 se 
alimentează la +12 V şi se foloseşte 
la emiţătoare cu tranzistoare, pentru 
comanda acestora de la microfon 
(conectare-deconectare). 

Primul tranzistor este un amplifi¬ 
cator de tensiune, de joasă frecvenţă. 


S-a prevăzut o constantă de timp 
reglabilă cu potenţiometrul R6 (până 
la 2-3 sec.), astfel ca emiţătorul să 
nu se declanşeze în timpul pauzelor 
dintre cuvinte în timpul vorbirii. 

Releul R l este de tip miniatură cu 
caracteristicile: rezistenţă = 500 Q; 
Un = 12 V; sensibilitatea 15 mA, un 
contact normal închis şi 3 contacte 
normal deschise. 

Sensibilitatea anclanşării releului 
se reglează cu potenţiometrul R9. în 
paralel cu bobina releului se 


Cu două etaje de amplificare 
anterioare şi cu un microfon electro- 
dinamic se obţine nivel suficient 
pentru o bună funcţionare. 

Montajul se realizează pe o 
pachetă de circuit imprimat prezen¬ 
tată în figura 2 si se montează pe 
panoul frontal al emiţătorului, sau 
într-o cutie din tablă - de aluminiu 
cu grosimea de 1 mm, cu accesul 
potenţiometrelor din afară. 

Schema a fost experimentată şi dă 
satisfacţie deplină. 

0 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 








































































































«a. 


N 


CQ-YO 


OSCILATOARE DE PURTĂTOARE PENTRU EMF-500 

ing. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM 


Filtrele electromecanice de tip 
EMF-500 sunt larg răspândite printre 
radioamatorii YO. Având performanţe 
superioare, bine definite, ele permit 
alcătuirea unui receptor (sau transcei- 
ver) SSB cu cheltuieli rezonabile. O 
problemă care survine adesea este 
lipsa cuarţului pentru oscilatorul de 
purtătoare aferent (500 kHz). Cuartul, 
fie că nu a putut fi procurat iniţial, fie 
că a fost distrus de utilizator prin lipiri 
repetate şi neglijente ale terminalelor 
(care au fost concepute pentru soclu), 
nu poate fi procurat întotdeauna ulteri¬ 
or achiziţionării filtrului. Ţinând cont şi 
de faptul că valori sub câţiva MHz nu 
sunt produse de constructori indigeni 
(din motive tehnologice), prezentăm 
aici câteva soluţii rezonabile din punct 
de vedere tehnic, cu care putem 
soluţiona problema. Desigur, dacă 
destinaţia este un montaj cu spaţiu li¬ 
mitat, deja existent, rămâne soluţia cla¬ 
sică, cea mai simplă în fond (dar nu 
întotdeauna cea mai ieftină) de 
a plăti oricât se cere pe un cuarţ 
original. 

Cititorii s-au gândit deja fie la 
construirea unui oscilator LC clasic 
(Colpitts, de pildă), fie la utilizarea 
unui cuarţ de frecvenţă mare 
disponibil (de pildă, 10 MHz), a 
cărui frecvenţă să fie divizată digital 
ulterior până la 500 kHz, aşa cum se 
procedează în montajele de ceasuri 
electronice, numărătoare, frecvenţ- 
metre etc. 

Prima soluţie nu conferă în gene¬ 
ral stabilitate pe termen lung şi foarte 
lung (ani), iar a doua este prea 
scumpă şi complicată (se poate rea¬ 
liza relativ simplu doar cu circuite 
integrate specializate cu buclă PLL, 
dar schema nu se justifică pentru 
obţmerea unei singure frecvenţe). 

In figura 1 se propune un oscilator 
LC pe 500 kHz, de mare stabilitate, a 
cărui alunecare de frecvenţă nu 
depăşeşte ±100 Hz din momentul 
activării. O alunecare de frecvenţă 
ceva mai mare (250-300 Hz) nu 
afectează sesizabil calitatea semnalu¬ 
lui SSB propriu-zis, modificând doar 
frecvenţele limită audio inferioară şi 
superioară (pentru EMF-500, valorile 
acestea sunt 300 Hz şi 3400 Hz) cu 
respectiva diferenţă de frecvenţă, dar 
afectează masiv atenuarea benzii la¬ 
terale nedorite. Valoarea de 60 dB, 


indicată de fabricant, poate fi depre¬ 
ciată mult, mai ales pentru frecvenţe 
modulatoare (audio) joase. Prezenta 
componentelor din cealaltă bandă 
laterală, insuficient atenuate face ca 
recepţia cu un receptor cu conversie 
directă („sinerodină") să fie mai difi¬ 
cilă: punctul critic", de acord la care 
vocea este absolut clară se găseste cu 
dificultate, după ceva „trudă". In caz 
de acord insuficient de exact, vocea 
pare „granulată". Explicaţia este 
simplă în cazul unui receptor cu con¬ 
versie directă, la ieşire apar semnale 
provenite din demodularea simultană 
a canalelor benzii laterale (dacă 


receptorul însuşi nu este cu defazaj), 
diferite puţin ca frecvenţă. De pildă, 
în loc de 400 Hz, vom demodula 430 
Hz din cauza unei erori de acord de 
30 Hz din banda laterală utilă şi 370 
Hz din banda laterală nedorită, insu¬ 
ficient atenuată de filtrul de la emisie 
al corespondentului al cărui oscilator 
de purtătoare nu are valoarea 
corectă. Evident, situaţia este dificilă 
când oscilatorul de purtătoare a 
alunecat nepermis de mult în sensu' 
către frecvenţa centrală a filtrului. în 
acest caz, poate apare şi alt necaz 
suplimentar: dacă modulatom 

echilibrat nu are parametri: accepta¬ 
bili şi nu atenuează purtătoarea cl 
circa 40 dB (de pildă, are doa- 2Z 
dB), „treaba" o termină filtrul SSB. 
care, în cazul amplasării corecte 2 
purtătoarei, conferă restului de 
purtătoare o atenuare suplimentari 


ce circa 20 dB, deci se va ajunge la 
20 + 20 < 40 dB (în cazul unui 
modulator de calitate la 60 dB!). 

Prin urmare, apare şi purtătoarea, 
c:ar atenuată doar cu 40 dB. Este 
drept că pentru posesorul unui 
r eceptor „sincrodină" un rest de 
purtătoare sesizabil ajută la acordul 
corect (pe „zero-beat"). 

Dacă receptorul corespondentu¬ 
lui are filtru SSB (la transceivere se 
foloseşte chiar filtrul de emisie), 
aceste necazuri nu sunt de obicei 
sesizabile, dacă purtătoarea cores¬ 
pondentului (cel care emite) este 
prost plasată pe flancul filtrului. 


Una dintre concluziile utile ale 
acestei prezentări este că un receptor 
cu conversie directă poate fi „un bun 
doctor" pentru emisiunea proprie 
(constată şi recomandă soluţia). 

O altă concluzie este că, dacă 
vrem să avem o emisiune irepro¬ 
şabilă, trebuie să asigurăm plasarea 
corectă a purtătoarei şi menţinerea ei 
in timp (nu are buton pe panou, ca 
VFO-uI!!l De aceea, filtrele EMF-500 
se livrează împreună cu cuartul afe¬ 
rent ^oerecheate), căci filtrul poate 
sa aibă frecvenţa centrală uşor modi¬ 
ficată: utilizând un cuarţ cu acelaşi 
deca’a;. lucrurile revin la normal. 

Montajul din figura 1 permite 
ajustarea frecvenţei purtătoarei după 
-ecesitate, în limite largi; montajele 
cu cuarţuri de 500 kHz nu permit 
decât modificări neînsemnate (sub 
50 Hz) ale frecvenţei. Astfel, cu mon- 




TEHNIUM • Nr. 9/2000 

















































<SL 



tajul din figura 1 pulem obţine fie 
banda laterală superioară, fie cea 
inferioară, indiferent dacă filtrul este 
de tipul EMF 500-V (superioară) sau 
EM 500-N (inferioară), deoarece 
curba de selectivitate este simetrică 
şi putem amplasa purtătoarea con¬ 
venabil în intervalul 496 ... 504 kHz. 

în figura 2 este prezentat un mon¬ 
taj cu circuitul integrat pA3054, care 
constă din două oscilatoare LC, cu 
care se poate obţine alternativ atât 
modul USB (bandă laterală supe¬ 
rioară) cât şi LSB (banda laterală infe¬ 
rioară) folosind un singur filtru EMF 
500-V sau EMF 500-N. în primul 
caz, valoarea purtătoarei este 500 
kHz pentru USB şi 503,7 kHz pentru 
LSB. în al doilea caz, purtătoarea are 
500 kHz pentru LSB şi 496,3 kHz 
pentru USB. Etajul de ieşire este 
comun (cu BC108), iar comutarea 
LSB/USB se face din alimentare (ca la 
transceiverele ce dispun de două 
cuarturi diferite). 

Valorile pieselor oscilatoare din 
figura 2 sunt asemănătoare celor din 
schema din figura 1. 

Deosebirea este că în locul rezis¬ 
tentei comune de emitor din figura 1 
de 3,9 KC1 se folosesc tranzistoarele 
suplimentare T3 şi T4 existente în 
A3054, care contează doar în curent 
continuu. De fapt, în ambele scheme 
fiecare pereche diferenţială de 
tranzistoare a oscilatorului este ali¬ 
mentată de un curent constant în 
emitoare de circa 1 mA. 


Când se amorsează oscilaţiile RF, 
curenţii celor două tranzistoare ale 
perechii diferenţiale cuplate în emi¬ 
tor au formă de undă dreptunghiu¬ 
lară cu amplitudinea vârf - vârf de 
1 mA. Circuitul acordat LC, conectat 
la tranzistorul din stânga, separă 
armonica întâia (fundamentală) şi 
tensiunea de ieşire pe circuitul acor¬ 
dat este sinusoidală. 

Printr-un divizor capacitiv se 
închide bucla de reacţie pozitivă (se 


aplică apoi între bazele celor două 
tranzistoare). 

Tensiunea pe bobină nu 
depăşeşte 1,5 V (dacă factorul de 
calitate al bobinei este Q=100). 

Ieşirea se face din colectorul 
celuilalt tranzistor (din dreapta). Ast¬ 
fel se realizează un efect de separa¬ 
tor (buffer), neculegându-se semnal 
direct din bucla oscilatorului. 

Tensiunea de ieşire va fi drep¬ 
tunghiulară, cu amplitudinea vârf-vârf 
de circa 2 V, ceea ce este convenabil 
(mai mult decât suficient) pentru 
atacarea unui modulator echilibrat 
clasic cu diode în inel. Cum 
impedanţa de intrare prezentată de 
acesta generatorului RF de purtătoare 
este mică (50 H...100 £2), etajul cu 
tranzistorul BC108 joacă rolul de 
interfaţă, prezentând o impedanţă 
mică la ieşire (circa 50 CI) şi mare la 
intrare. Dacă modulatorul este de un 
alt tip, se poate renunţa la acest etaj. 
Dacă se doreşte la ieşire obţinerea 
unei tensiuni sinusoidale, se va 
înlocui rezistenţa de 37 k CI din baza 
lui T7 cu un circuit acordat (aceeaşi 
bobină ca la oscilator şi un conden¬ 
sator de circa 6,8 nF); în acest caz 
receptorul va avea configuraţia din 
figura 1 şi pentru montajul din figura 
2 (cu grupul paralel RC din bază). în 
figura 1 există potenţiometrul PI care 
permite reglarea amplitudinii^ tensiu¬ 
nii dreptunghiulare de ieşire. în cazul 

- continuare în pag. 14 - 



© 


TEHNIUM »Nr. 9/2000 







































































































NOUTĂTI EDITORIALE 



„COMUNICAŢII DIGITALE 
CU SPECTRU blSTRIBUIT" 

- Eugen Pop - 

Lucrarea este apărută la Editura 
„FIAT-LUX" 

Comunicaţiile digitale cu spectru 
distribuit reprezintă o tehnică de 
transmisiune a informaţiei dezvoltată 
iniţial pentru aplicaţiile militare, 
datorită unor proprietăţi remarcabile 
ale acestora. 

La începutul cărţii sunt definite 
sistemele cu spectru distribuit şi sunt 
relevate principalele tipuri şi carac¬ 
teristici ale acestora. Sunt prezentate 
în continuare cele mai importante 
criterii de performanţă folosite pen¬ 
tru aprecierea acestor sisteme: pro¬ 
babilitatea de eroare la detecţia sem¬ 
nalului, câştigul de proces, rezistenţa 
la interceptare. 

Următoarele capitole sunt rezer¬ 
vate prezentării sistemelor cu sec¬ 
venţă directă şi a celor cu salt de 
frecvenţă. Ultimul capital tratează 
analiza comportării acestor sisteme 
în medii supuse bruiajului. 

Lucrarea se adresează studenţilor 
şi specialiştilor în radiocomunicaţii, 
inclusiv din cadrul personalului 
militar. 

Autorul, care este şi un specialist 
în domeniu, are meritul de a oferi 
publicului român o lucrare utilă 
(ca şi cea prezentată alăturat) 
într-un domeniu sărac în literatura 
tehnică. 



„ACCESUL MULTIPLI 
ÎN COMUNICAŢIILE 
CU SPECTRU DISTRIBUIT - 
Sisteme CDMA" 

- Eugen Pop - 

Lucrarea de faţă, editată de 
MATRIX ROM, abordează problema 
recepţiei semnalului şi a estimării 
simbolurilor de date, în sistemele sau 
reţelele cu acces multiplu, cu divizi¬ 
une în cod. Sunt prezentate la 
început principalele tipuri de sisteme 
cu spectru distribuit, precum şj tehni¬ 
cile de realizare ale acestora. In con¬ 
tinuare, sunt analizate cele mai 
importante criterii utilizate pentru 
aprecierea performanţelor acestor 
sisteme. 



Cugeti Popi 


f: rosul multiplu în comunicaţiile 
cu spectru distribuit 


Sisteme CDMfl 


Sunt prezentate principalele 
metode de modulaţie folosite pentru 
obţinerea semnalelor cu spectru dis¬ 
tribuit. Sunt elaborate modele teore¬ 
tice, insistându-se asupra secvenţelor 
pseudoaleatoare şi funcţiilor de 
corecţie. Un loc aparte este rezervat 
calcufului densităţilor spectrale de 
putere, foarte important pentru mo¬ 
delarea funcţionării acestor echipa¬ 
mente. 

Comunicaţiile cu spectru dis¬ 
tribuit (împrăştiat) au devenit, în 
ultimii ani un subiect comun în 

lumea comunicaţiilor comerciale si 
/ 

chiar de amator, abandonând carac¬ 
terul secret, caracteristic transmisiu¬ 
nilor militare. 


„CALCULATOARE. 
ELEMENTE FUNDAMENTALE 
DE STRUCTURĂ. INIŢIERE 
ÎN UTILIZAREA PC-URÎLOR" 

- Gheorghe Dodescu, 

Radu Mârsanu, Floarea Năstase- 

Prezenta lucrare, apărută la 
Editura ALL EDUCAŢIONAL, în 
celebra sa serie SOFTWARE/HARD¬ 
WARE, introduce cititorul în lumea 
calculatoarelor şi, în special a PC- 
urilor, cele mai răspândite şi cele 
mai accesibile tipuri de calculatoare, 
chiar şi în ţara noastră. Lucrarea 
prezintă atât dispozitivele electrice şi 
tehnologiile pe care se bazează 
realizarea acestor calculatoare, 
necesare celor interesaţi de con¬ 
strucţia şi funcţionarea lor, cât şi 
informaţiile minime necesare celor 
interesaţi de utilizarea acestora. 

Calculatorul, prin pătrunderea lui 
masivă în toate domeniile si la toate 

t 

nivelurile, tinde să-şi ocupe poziţia 
pe care o merită şi în societatea 
românească a ultimilor zece ani. 
Acesta devine, pe zi ce trece, 
„colegul" nostru de serviciu de 
fiecare zi şi, chiar mai mult decât 
atât, prin intermediul Internetului şi a 
altor reţele de date şi servicii, prie¬ 
tenul nostru de fiecare clipă. 

Aşadar, o carte utilă pentru 
iniţierea celor interesaţi de utilizarea 
calculatoarelor personale şi care 
prezintă detaliat elementele funda¬ 
mentale de structură ale acestora. 


4 

* 1 - " 

CALCULATOARE 


RtMENIE FUNDAMENTALE 

DE JTRUCTURÂ. 

INIŢIERE iN UTILIZAREA 

PC-URILOR 

- yA^j£y., 

Dodescu 


* * M * 

1 \ârr^at\\i 




4 * R'G' Jjj|fîl 4^ 

.. > : i'w v\ • 

y\ i< »• 


TEHNIUM » Nr. 9/2000 


















l.NITĂ M. CRETU C.fOŞALĂU 0. PQSTOLACHEl 


INTERFATAREA15I PROGRAMAREA 
' CALCULATOARELE#* 

PENTRU REALIZAREA, 
SISTEMELOR INFORMATICE DE MĂSURARE 


OBntrofteţiic 


NOUTĂŢI EDITORIALE 


„TEORIA SISTEMELOR. 
ANALIZĂ ASISTATĂ 
DE CALCULATOR 
A SISTEMELOR LINIARE" 

- Florin Stratulat - 

Apărută la Editura MATRIX ROM, 
lucrarea prezintă conţinutul uzual al 
teoriei sistemelor liniare, orientat cu 
precădere spre bazele sistemelor 
automate şi interpretarea sistematică 
a acestora. 

Lucrarea cuprinde atât metodele 
inginereşti devenite tradiţionale în 
studiul sistemelor automate liniare 
(cum sunt cele în frecvenţă), cât şi 
cele moderne, indispensabile ana¬ 
lizei şi sintezei (proiectării) asistate 
de calculator, prin utilizarea pache¬ 


telor de programe MATLAB- 
SIMULINK, MATCAD şi AUTOCAD. 

Lucrarea este destinată studenţilor 
care se pregătesc în domeniul autom¬ 
atizării şi a conducerii cu calculator a 
proceselor industriale, specialiştilor 
din domeniul conducerii automate, 
precum şi celor din alte domenii de 
activitate, care frecventează cercurile 
de Teoria Sistemelor sau Automa¬ 
tizării industriale. 

Editura MATRIX ROM (director 
IIie lancu) îşi face din nou datoria 
oferind publicului său o lucrare spe¬ 
cializată, alături de o serie întreagă 
de alte titluri pe care revista noastră 
le va prezenta. 


„INGINERIE SOFTWARE 
PENTRU CONDUCEREA 
PROCESELOR INDUSTRIALE" 


- lire Popa - 


Lucrarea este apărută la Editura 
ALL EDUCAŢIONAL şi are scopul de 
a contribui la pregătirea profesională 
în domeniul ingineriei software a 
viitorilor specialişti în conducerea 
proceselor industriale. Ea îşi propune 
să definească şi să analizeze pe scurt 
principalele probleme care se pun în 
acest domeniu. 

Autorul şi-a propus să realizeze o 
prezentare echilibrată a tuturor pro¬ 
blemelor ingineriei software pentru 
conducerea proceselor industriale, 
astfel încât să trateze toate ele¬ 
mentele necesare înţelegerii dome¬ 
niului într-un număr rezonabil de 
pagini. 

Lucrarea se doreşte a fi uşor acce¬ 
sibilă atât pentru cititorul care o par¬ 
curge în întregime, cât şi pentru citi¬ 
torul care caută informaţii prin care 
să îşi completeze cunoştinţele sau îşi 
reîmprospătează noţiuni mai vechi 
din acest domeniu. 

Cartea se adresează în special 
studenţilor din anii terminali ai facul¬ 
tăţilor tehnice cu profil de electro¬ 
nică, automatică, management in¬ 
dustrial, dar şi informaticienilor cu 
experienţă. 

Lucrarea se constituie într-un util 
ghid pentru cititorul interesat de con¬ 
ducerea proceselor industriale cu aju- 
:ohjI calculatorului. 


„INTERFATAREA 
SI PROGRAMAREA CALCULA- 
t6arelor PENTRU REALIZAREA 
SISTEMELOR INFORMATICE DE 
MĂSURARE" 

- L. Nită, M. Cretu, C. Fosalău 
si O. Postoiache - 

t 

Cartea se adresează celor care 
deţin un P.C. şi doresc să-l utilizeze 
în rezolvarea problemelor practice de 
achiziţie şi prelucrare a datelor 
experimentale. Sunt prezente aspec¬ 
tele legate de interfaţarea calcula¬ 
torului numeric cu procesele fizice şi 
modalităţile de prelucrare a sem¬ 
nalelor analogice în scopul obţinerii 
informaţiilor utile despre procesul 
respectiv. Este pus un aspect deosebit 
pe prelucrarea software a semnalelor 
deoarece, prin programare, utiliza¬ 
torul are la dispoziţie o gamă extrem 
de variată de instrumente pentru 
analiza semnalelor şi realizarea unor 
funcţii complexe de măsurare. 

Lucrarea are un caracter interdis- 
ciplinar, fapt care o recomandă nu 
numai celor interesaţi de domeniul 
măsurărilor, cât şi specialiştilor din 
profile înrudite. 

Cărţile apărute 
la Editura MATRIX ROM 
pot fi comandate la CP 16-162, 
Cod 77.500 - Bucureşti 
Tel.: 01.411.36.17' 

Fax: 01.411.42.80 
sau e-mail: [email protected] 


TEHNIUM »Nr. 9/2000 






















CQ-YO 



- urmare din pag. 11 - 

înlocuirii lui cu un al doilea circuit 
LC, reglajul tensiunii de ieşire nu va 
mai fi posibil. 

în fine, potenţiometrul P2 din figu¬ 
ra 1 permite reglarea factorului de 
umplere al tensiunii dreptunghiulare în 
limite mici în jurul valorii de 1/2 (atunci 
componentele continue ale celor două 
tranzistoare sunt riguros egale). 

în figura 2, s-a renunţat la acest 
detaliu, deoarece tranzistoarele inte¬ 
grate sunt^ foarte apropiate ca 
parametrii. în figura 1 , cu ajutorul 
potenţiometrului P2, se poate regla în 
anumite situaţii şi echilibrarea modu¬ 
latorului echilibrat (în unele scheme 
nu este prevăzut un reglaj de echili¬ 
brare, când purtătoarea este redusă la 
minim ca amplitudine, teoretic nulă). 

Bobinele L (figura 1 şi 2) au circa 
20 spire bobinate pe carcase 
ecranate prevăzute cu (10 x 10 x 15 
mm) din blocul sunet al televi¬ 
zoarelor alb-negru cu CI indigene (se 
bobinează cu sârmă CuEm <J) 0,15 
mm). O stabilitate încă mai bună se 
obţine utilizând bobine cu carcase 
de călit, fără miez de ferită, numărul 
de spire fiind stabilit experimental, 
iar frecvenţa de oscilaţie se poate 
regla cu un trimer de circa 40 pF 
conectat în paralel pe circuitul LC, în 
limitele a câţiva kHz. Ajustarea 
exactă a numărului de spire necesar 
este însă o operaţiune foarte 
migăloasă. Pentru orice tip de 
bobină se va menţine sistemul de 
condensatoare din scheme, precum 
şi rezistenţele de polarizare indicate. 


în figura 3 se prezintă schema 
unui alt oscilator LC, realizat cu cir¬ 
cuitul integrat TAA661, de fapt cu 
amplificatorul limitator existent în 
acesta (a se vedea TEHNIUM nr. 
2/1998). Ca amplificator separator se 
foloseşte etajul multiplicator din CI, 
care se dezechilibrează intenţionat 
cu ajutorul lui P. De aici se poate 
regla tensiunea de ieşire, care este 
sinusoidală. Etajul suplimentar cu 
tranzistor este necesar în cazul 
atacării unui modulator în inel, 
deoarece la ieşirea 14, deşi există un 
etaj repetor integrat, acesta nu poate 
livra putere suficientă pentru un 
modulator în inel. Stabilitatea oscila¬ 
torului este foarte bună, deoarece 
tensiunea alternativă pe bobină este 
mică (zeci de mV) şi nu apar deloc 


fenomene neliniare datorită miezului 
de ferită. 

în afară de soluţia unui oscilator LC 
foarte stabil (s-au dat deja trei scheme 
mai puţin clasice), o altă soluţie poate 
fi utilizarea unui cuarţ de 1 MHz (se 
găseşte mai uşor) şi al unui etaj divizor 
analogic cu 2 (figura 4). 

Tensiunea de ieşire este sinu¬ 
soidală, ca şi la montajul din figura 3 
şi se poate ataca orice modulator. 
Schema cuprinde un oscilator cu 
cuart pe f 0 = 1 MHz realizat cu 
amplificatorul limitator şi un 
schimbător de frecvenţă realizat cu 
ajutorul multiplicatorului din CI. 

La ieşirea intermediară de la pinul 
1 s-a conectat un circuit acordat, 
care separă componenta „diferenţă" 
(f 0 - fo/2 = ÎJ2) provenită din mixarea 
frecventei oscilatorului (f Q ) cu sem¬ 
nalul de ieşire al SF, care a fost 
atenuat de circa 10 ori. Acest aranja¬ 
ment este cunoscut ca fiind un divizor 
de frecvenţă analogic (cu 2, dacă nu 
există şi un multiplicator de frecvenţă 
intercalat pe bucla de reacţie). 

în fond, sistemul lucrează 
asemănător cu un oscilator, în a 
cărui buclă de reacţie s-a intercalat 
un schimbător de frecvenţă. 

Frecvenţa de lucru nu poate fi 
controlată substanţial din circuitul 
LC (ca la un oscilator clasic), 
deoarece reacţia este pozitivă doar la 
frecvenţa ÎJ2. Desigur, circuitul LC se 
acordă pe frecvenţa ^2, dar numai 
cu scopul de a obţine tensiunea 
maximă la ieşire şi defazajul total 
apropiat de zero pe bucla de reacţie. 

Semnalul prezent la intrarea 12 
trebuie să fie mai mare de 20...30 
mVef, ca să se obţină limitarea 
creşterii amplitudinii oscilaţiilor prin 

- continuare în pag. 18 - 



© 


TEHNIUM » Nr. 9/2000 





























































































LABORATOR 


LABORATORUL ELECTRONISTULUI* APARATE DE MĂSURĂ 
GHID DE UTILIZARE (VII). Punţi de mâsurâ RLC 

ing. Şerban Naicu 



- urmare din nr. trecut - 

Punţile de măsură RLC sunt apa¬ 
rate de laborator care permit măsu¬ 
rarea absolută sau comparativă de 
r ezistenţe, inductanţe şi capacităţi, 
fiind indispensabile în laboratorul 
oricărui electronist practician. 

La întreprinderea de profil din 
ţara noastră, IEMI (întreprinderea de 
Aparate Electronice de Măsură şi 
Industriale), au fost realizate mai 
mu’te tipuri de punţi de măsură RLC, 
dintre care cele mai semnificative şi 
rare \ or fi prezentate pe scurt în cele 
ce urmează, sunt modelele E-0704, 
E-0704M si E-0711. 

r 


conectează în două braţe alăturate 
ale punţii cu ajutorul a 3 borne (una 
comună) de pe panoul frontal. 

Alimentarea punţii se realizează 

în c.c. (4,5 V) sau în c.a. (1 Vef) cu 

frecventa de 50 Hz sau 1 kHz. 

/ 

Indicatorul de zero cuprinde un 
chopper mecanic (vibrator c.c./.c.a.) 
urmat de un amplificator de c.a. cu 
reglare manuală a sensibilităţii, un 
detector şi un instrument magneto- 
electric. 

Caracteristicile tehnice principale 
sunt următoarele: 

- măsurarea rezistenţelor are 
domeniul de măsurare cuprins între 
0,5 Q. şi 105 M£2 în 8 game decadice. 


9 - Borne pentru conectarea 
componentelor de măsurat: 
B v B 2 , B 3 . Borna B 1 este 
conectată la şasiu 

10 - Comutator al gamelor de 

măsură cu 8 poziţii 

11 - Tabel pentru indicarea ga¬ 

melor 

12 - Reglaj pentru compensarea 

pierderilor la bobine (brut 
şi fin) 

13- Vernier demultiplicator 
Panoul din spate al punţii RLC de 
tip E-0704 este prezentat în figura 
2b. Notaţiile sunt următoarele: 

14 - Cordon de alimentare de la 
reţea 



1. Puntea RCL tip E-0704 

Este un aparat universal de 
măsură RLC care, pe lângă 
măsurarea absolută sau comparativă 
de rezistenţă, inductanţe şi capacităţi, 
cu ajutorul unor borne de pe panoul 
din spate, poate lucra şi în condiţii 
speciale, cum ar fi măsurarea 
condensatoarelor polarizate în c.c., 
măsurarea inductanţelor cu curenţi 
de premagnetizare, măsurarea 
condensatoarelor şi a inductanţelor la 
diferite frecvenţe, măsurarea rezis¬ 
tenţelor bobinate care prezintă o 
inductivitate importantă. 

în figura 1 este prezentată 
schema bloc a punţii de măsură RLC 
tip E-0704. 

Puntea de măsură propriu-zisă 
poate lucra, prin intermediul unor 
comutatoare, în următoarele monta¬ 
je: punte Wheatstone pentru măsu¬ 
rarea rezistenţelor, punte Sauty pen¬ 
tru măsurarea capacităţilor, punte 
Maxwell-Wien pentru măsurarea 
inductanţelor şi punte procentuală 
pentru măsurări comparative de 
rezistenţe, condensatoare şi induc¬ 
tanţe. în ultimul caz, cele două com¬ 
ponente pasive care se compară se 


- măsurarea capacităţilor se 
poate face în modul de măsurare 
intern (la 50 Hz sau 1 kHz) sau 
extern (la maxim 10 kHz). Domeniul 
de măsurare este cuprins între 1 pF şi 
1050 pF, în 8 game decadice. La 
capacităţi mai mici de 5 nF trebuie 
ţinut cont de capacitatea parazită a 
bornelor (10 pF), care se va scădea 
din valoarea indicată de punte. 

- măsurarea inductanţelor se 
poate face în modul de măsurare 
intern (la 1 kHz) şi extern (la maxi¬ 
mum 10 kHz). Domeniul de 
măsurare este cuprins între 50 pH şi 
105 H în 6 decade. 

Panoul frontal al punţii RLC de tip 
E-0704 este prezentat în figura 2a. 
Notaţiile sunt următoarele: 

1 - Cadran indicator gradat 

2 - Reper 

3 - Reglaj pentru compensarea 

pierderilor la condensatoare 

4 - Instrument indicator nul 

5 - Reglaj de sensibilitate 

6 - întrerupător de reţea 

7 - Bec de semnalizare a co¬ 

nectării aparatului la reţea 

8 - Comutator de funcţii cu 5 

poziţii: R, C, L, R%, CL% 


15 - Siguranţă 

16 - Borne pentru polarizarea 

condensatoarelor (B4, B5) 

17 - Borne pentru generatorul 

extern (B6, B7) 

18 - Borne pentru detectorul 

extern (B8, B9) 

Modul 

de efectuare a măsurărilor 

A. Măsurarea absolută a rezis¬ 
tentelor 

/ 

- se reduce la minimum sensibi¬ 
litatea din butonul 5; 

- se trece comutatorul de 
funcţiuni (8) pe poziţia „R"; 

- se conectează rezistorul de 
măsurat (R x ) între bornele B 1 şi B 2 , cu 
fire cât mai scurte şi groase; 

- se creşte încet sensibilitatea, 
până când acul instrumentului se 
află aproximativ la jumătatea scalei; 

- cu ajutorul comutatorului de 
game se caută gama pentru care acul 
indicatorului deviază la minim; 

- se creşte apoi treptat sensibili¬ 
tatea, reglând acul instrumentului 
aproximativ la mijlocul scalei şi se 
echilibrează puntea numai cu aju- 



TEHNIUM • Nr. 9/2000 

























LABORATOR 



torul cadranului (1) sau al reductoru- 
lui (13); 

- în caz că se depăşeşte divizi¬ 
unea „xl" sau „xl 0", se trece comuta¬ 
torul de game (10) pe gama alăturată; 

- se reface echilibrul punţii, cu 
ajutorul cadranului (1); 

- după terminarea echilibrării se 
citeşte rezultatul măsurării pe tabel şi 
pe cadran. 


- se echilibrează apoi treptat 
puntea, cu ajutorul cadranului (1) şi 
al butonului „Q L - brut şi fin"; 

- după terminarea echilibrării se 
citeşte rezultatul măsurării. 

D. Măsurarea comparativă a 

rezistentelor 

/ 

- se reduce la minim sensibili¬ 
tatea; 


„Re" este exprimată direct în pro¬ 
cente. 

E. Măsurarea comparativă a 
capacităţilor si inductanţelor 

- se procedează la fel ca la 
măsurarea comparativă a rezisten¬ 
ţelor; 

- atunci când comutatorul de 
game se află spre stânga, frecvenţa 
de măsurare este de 50 Hz, iar dacă 
se află spre dreapta, frecvenţa de 
măsurare este de 1 kHz; 

2 . Puntea RLC de tip E-0704M 

Această punte de măsură re¬ 
prezintă varianta modernizată a celei 
prezentate anterior. 

Acest tip de punte poate efectua 
practic aceleaşi tipuri de măsurări ca 
şi precedenta, în aceleaşi domenii de 
măsurare. 

Panoul frontal al punţii de măsură 
tip E-0704M are un aspect moderni¬ 
zat şi este prezentat în figura 3a. 

Notaţiile sunt următoarele: 

/ 

1 - Cadran indicator (poten- 
ţiometrul R.,). Reglaj brut 




B. Măsurarea absolută a capaci¬ 
tăţilor 

/ 

- se reduce la minimum sensibi¬ 
litatea; 

- se pune comutatorul de func¬ 
ţiuni pe poziţia „C"; 

- se conectează condensatorul 
de măsurat (C x ) la bornele B 1 şi B 2 , 
cu fire scurte şi neecranate. în cazul 
în care condensatorul are o bornă de 
masă marcată, aceasta se leagă la 
borna B r 

- se creşte puţin sensibilitatea şi se 
caută gama cu comutatorul de game; 

- se echilibrează apoi treptat 
puntea cu ajutorul cadranului (1) şi 
al butonului „tg 8" (3); 

- după terminarea echilibrării, se 
citeşte rezultatul măsurării scăzând 
capacitatea proprie a bornelor. 

C. Măsurarea absolută a induc- 

tantelor 

/ 

- se reduce la minim sensibili¬ 
tatea; 

- se trece comutatorul de func¬ 
ţiuni pe poziţia „L"; 

- se conectează inductanţa de 
măsurat (L x ) la bornele B 1 şi B 2 , cu 
fire scurte şi neecranate; 

- se creşte puţin sensibilitatea şi 
se caută gama cu ajutorul comuta¬ 
torului de game; 


- se trece comutatorul de 
funcţiuni pe poziţia „R%; 

- se conectează rezistoarele de 
comparat la bornele B v B 2 , B 3 cu fire 
scurte şi groase; 

- se creşte sensibilitatea, echili¬ 
brând puntea cu ajutorul cadranului 

O); 

- după terminarea echilibrării se 
citeşte rezultatul măsurării pe scara 
procentuală a cadranului (1): 
abaterea valorii rezistentei conectate 

f 

la bornele „R%" faţă de valoarea 
rezistenţei conectate la bornele 


2 - Reper 

3 - Compensarea pierderilor la 

condensatoare (Potenţio- 
metrele R 2 şi R 3 ) 

4 - Instrument indicator de nul 

5 - Reglarea sensibilităţii - 

„SENSIBILITATE" (poten- 
Jiometrul R 33 ) 

6 - întrerupătorul de reţea: 

stânga-pornit drepta-oprit 

7 - Diodă luminiscentă 

8 - Claviatură de funcţiune cu 5 

poziţii (K 2 ) 

- continuare în nr. viitor - 


© 


T E H N I U M «Nr. 9/2000 















































































ALTO 


APRINDERE ELECTRONICĂ 

ioon Bâloi 


Propun alăturat schema unei 
aprinderi electronice experimentată 
de mine, cu esenţiale modificări, 
după montajul publicat în revista 
..Tehnium" nr. 1/1975. 

Noutatea concepţiei constă în 
introducerea în montaj a circuitului 
integral în tehnologie CMOS MMC 
4047. 


Deci, piesa principală a montaju¬ 
lui este acest circuit integrat MMC 
4047 produs de „Microelectronica". 
Blocul fundamental al circuitului 
este un astabi!, în cazul nostru cu 
funcţionare continuă. Semnalul ge¬ 
nerat de astabil, cu factorul de 
umplere 1/2 este divizat cu 2 de un 
bistabil. Ieşirile acestui bistabil sunt 


Partea de declanşare a aprinderii 
este clasică, iar tensiunea de lucru 
trebuie să fie de circa 630 V. 

Funcţionarea dispozitivului este 
simplă. Astfel, în timpul cat tiristorul 
nu conduce, tensiunea redresată a 
converlizorului încarcă conden¬ 
satorul C conectat în serie cu pri¬ 
marul bobinei de inducţie. 



Cu dispozitivul electronic propus, 
scânteia este suficient de puternică 
chiar pentru o scădere a tensiunii 
bateriei până la 8 V. 

Dispozitivul de aprindere elec¬ 
tronică propus, având schema pre¬ 
zentată în figura 1 , se compune din 
două părţi: convertizorul cu MMC 
4047 care furnizează tensiunea 
înaltă (între 300 V şi 450 V - în 
funcţie de reglajul lui R 1 care se 
efectuează la alegerea tiristorului) şi 
partea de declanşare a aprinderii, 
utilizând bobina de inducţie a auto¬ 
mobilului fără modificări. 

Convertizorul este simplu, pre¬ 
zentând avantajele substanţiale ale 
circuitului MMC 4047: 

- imunitate la zgomot (paraziţi), 
impedanţa constantă la ieşire, con¬ 
sum extrem de redus de energie, 
valori minime ale curentului static 
de alimentare, gamă extinsă a tem¬ 
peraturilor de utilizare (-35°C -r 
+ 125°C); 

- face posibilă folosirea acestor 
circuite în cele mai pretenţioase 
scheme. 


disponibile în exterior la terminalele 
10 si 11 ale circuitului; semnalele de 
pe aceste două ieşiri sunt în antifază, 
cu factorul de umplere de 1/2. Sin¬ 
gurele componente ale circuitului 
extern sunt condensatoarele de 
0,1 jiF şi semireglabilul de 250 kn. 

Ieşirile 10 şi 11 ale astabilului 
comandă un etaj de putere în con¬ 
tratimp, realizat cu tranzistoarele T 1 
şi T 3 (BD 235 - BD 237), T 2 şi T. 2N 
3055) - ultimele montate obligatoriu 
pe radiatoare cu suprafaţa mai mare 
de 150 cm 2 . 

Unicul reglaj al convertizorul ui 
este cel de stabilire a frecvenţei de 
50-400 Hz. Această operaţie se exe¬ 
cută din semireglabilul de 250 kQ 
după mai multe porniri a motorului 
la rece. O pornire sigură şi cu un 
consum redus am obţinut-o la un 
reglaj al frecvenţei de 350 Hz 
(aproape de valoarea maximă a 
semireglabilului). 

Tensiunea rezultată din secun¬ 
darul transformatorului se va redresa 
cu o putere redresoare realizată din 
4 diode cu siliciu F407. 


Curentul este mic în acest caz şi 
nu produce o tensiune în secundar, 
în momentul în care ruptorul s-a 
deschis, se produce o variaţie de ten- 

- continuare în pag . 8 - 


BOBINA DE 
INDUCŢIE 



© 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 
































































































VIDEO TV 



AMPLIFICATOR DE ANTENĂ UIF 

ing. Miklos Zoltân 


Aş dori să prezint un amplificator 
de antenă realizat acum 2 ani care 
funcţionează şi în prezent 
ireproşabil. Cu ajutorul acestuia, 
recepţionez în bune condiţii pro¬ 
gramele PRO TV (canal 53), MUREŞ 
TV (canal 45), ANTENA 1 (canal 36)', 
TVR 2 (canal 28). 

Este vorba despre un amplificator 
de bandă largă pentru benzile IV şi V 
de televiziune (canalele 21 + 60) 
a cărui schemă este prezentată în 
figura 1. 

Bobinele au următoarele date 
constructive: 


L 1 - 2,5 spire din cupru (j> 0,5 mm 
pe dorn <\> 3 mm; 

L ? - 20 spire din cupru termoplast 
<|> 0,5 mm pe dorn (J) 3 mm 
(cu aer). 

Intrarea si ieşirea sunt realizate 

/ f 

cu mufe F montate pe carcasă. 
Montajul se execută „în aer" cu 
conexiuni cât mai scurte (mai mici 
de 2 mm). Cu piesele verificate în 
prealabil, montajul va funcţiona din 
primul moment, nefiind nevoie de 
reglaje. 

Antena va fi de tip Yagi şi se va 
executa pentru un canal superior 


(pentru canalul cel mai mare ocupat 
de un post TV recepţionat în zonă) şi 
va avea cât mai multe elemente. 
Bucla de adaptare se execută pentru 
postul TV cu semnalul cel mai mic. 

Amplificatorul se amplasează 
lângă antenă, legătura cu dipolul 
făcându-se cu un cablu cât mai 
scurt. 

Alimentarea cu tensiune (+12 V) 
se face prin cablul coaxial, ca în 

figura 2. 

L - se execută la fel ca în cazul 

Y 

anterior. 




- urmare clin pag . 14 - 

intrarea în limitare parţială (în regim 
neliniar) al etajului SF (mai precis, al 
intrării de la pinul 12), analog unui 
oscHator LC clasic. 

în fine, în figura 5 este sugerată o 
altă modalitate de a obţine 500 kHz, 
cu ajutorul a două oscilatoare 
prevăzute cu două cuarţuri de 
frecvenţă mare (de pildă 10,5 MFIz şi 
10 MFIz), diferite între ele cu exact 
500 kHz. Acest procedeu (cu alte 
valori de cuarţuri si cu alte elemente 
de circuit) este utifizat şi în cunoscu¬ 
tul transceiver WOLNA. 

în figura 5 unul din oscilatoare 
este realizat chiar cu amplificatorul- 
limitator din TAA661 (dacă f < 15 
MHz!), iar celălalt cu o schemă oare¬ 
cum asemănătoare celei din figura 1. 
Ambele scheme de oscilatoare 
lucrează pe frecvenţa serie a 
cuarturilor, iar frecvenţa de lucru a 
oscilatorului cu TAA661 poate fi 



variată cu câţiva kHz, acţionând 
asupra miezului bobinei L. Astfel, se 
poate regla exact ca diferenţa să fie 
500 kHz. în fine, etajul SF este rea¬ 
lizat cu multiplicatorul din TAA661, 
care este atacat la pinul 12 doar cu 
10-20 mV ef cel mult (se reglează din 
P). Acest etaj „scade" cele două 
frecvenţe, ca orice etaj SF din recep¬ 
tor, iar diferenţa va fi 500 kHz 
(analoagă frecvenţei intermediarei. 

Trebuie precizat că schema din 
figura 5, în ciuda complexităţii, 
obţine o stabilitate inferioară 
schemei din figura 4, dar superioară 
totuşi schemelor LC (figura 1, 2 şi 3». 
Acest lucru se explică prin aceea că 
alunecarea de frecvenţă în Hz la un 
cuart de 10 MHz este de circa 20 ori 
mai mare ca la un cuarţ de 500 kHz 
(de acelaşi tip). La schema din figura 
4, alunecarea de frecvenţă a oscila¬ 
torului se divide cu 2, odată cu 

divizarea frecventei. 

/ 


Numărul de spire este trecut pe 
scheme, iar tipul de carcasă şi sârmă 
utilizată sunt cele indicate la 
schemele din figurile 1, 2, 3 şi 4. 

Funcţie de posibilităţi şi pretenţii 
se poate alege şi experimenta oricare 
din scheme, care cu siguranţă 
prezintă o notă de originalitate, 
cel puţin pentru unii. Dacă nu 
se înţelege bine modul de 
funcţionare, orice problemă de mon¬ 
taj relativ minoră nu va putea fi 
rezolvată si rezultatele nu vor fi cele 
scontate. 

Montajul din figura 5 poate fi 
prevăzut cu o diodă varicap (conec¬ 
tată în paralel pe LI, din punct de 
. edere al semnalului RF). Aplicând 
două tensiuni de polarizare diferite 
diodei se poate realiza lucrul 
LSB/USB cu un singur filtru (aşa cum 
permite schema din figura 2). în 
acest mod se procedează în 
transceiverul WOLNA. 


TEHNBUM • Hr. 9/2000 























































CATALOG 


Aurelian Lâzâroiu 


CIRCUITE INTEGRATE ISD 



Aşa cum arată şi denumirea, cir¬ 
cuitele integrate ISD (Information 
Storage Devices) sunt specializate 
pentru stocarea informaţiei, în spe¬ 
cial a semnalelor vorbirii. Circuitele 
integrate din această categorie sunt 
deosebit de interesante şi au o arie 


selor bibliografice, aceste circuite 
integrate sunt memorii analogice de 
tip EEPROVi. care se programează şi 
se şterg electric. Codul de marcare 
este format rin prefixul ISD urmat de 
un grup de patru cifre, dintre care 
ultimele două indică, în secunde, 


la terminalele 27, 23 şi 24. Nivelele 
logice de control provin de la cir¬ 
cuite basculante exterioare sau sunt 
asigurate prin apăsarea unor taste. 

_Când nivelul logic pe intrarea 

REC (terminal 27) este LOW, circui¬ 
tul ISD poate înregistra un mesaj vor- 



de aplicabilitate foarte largă, în spe¬ 
cial în domeniul sistemelor de alar¬ 
mare/avertizare/atenţionare, de in¬ 
formaţii publice, dar şi în roboţi tele¬ 
fonici cu răspuns verbal, în 
lansatoare de apel general în 
PHONE (pentru radioamatori). Prac¬ 
tic, numărul aplicaţiilor este limitat 
numai de imaginaţia u: lizaîorului. 

Ce'e ma : cunoscute fcpuri de cir¬ 
cuite integrate din această categorie 
sunt: ISD1016, ISD1416, ISD1420. 
ISD1060, ISD2590. Conform sur- 


durata mesajului verbal ce poate fi 
stocat în memorie. Codul se termină 
cu sufixul P sau G, prin care se pre¬ 
cizează tipul capsulei: litera P cores¬ 
punde capsulelor DIP-28 (Dual-in- 
Line plastic), iar litera G este asociată 
capsulelor SO-28 (Small Outline). 

Circuitele integrate ISD pot fi 
folosite ca un magnetofon cu bandă 
în buclă. Comenzile de înregistrare, 
r edare şi ştergere sunt asigurate prin 
nivele logice adecvate, aplicate 
intrărilor corespunzătoare, conectate 


bit, captat prin intermediul unui 
microfon electret. Pe durata înregis¬ 
trării, semnalizată printr -un LED 
roşu, conectat la ieşirea REC LED 
(terminal 25), se ţine apăsată tasta 
corespunzătoare timp de 16 secunde 
(pentru ISD1016 sau ISD1416). 
Microfonul se plasează la cca. 25 cm 
de vorbitor, care va vorbi normal, 
asigurând astfel un nivel de aproxi¬ 
mativ 65 dB SPL. în aceste condiţii, 
un microfon electret va debita 1...2 
mV, suficient pentru intrarea MIC 
'terminal 17). Eventualele variaţii ale 
tensiunii de intrare vor fi menţinute 
la un nivel optim de către circuitul 
AGC (Automatic Gain Control). 

Referitor la durata minimă de 
16 secunde, deşi aparent redusă, 
aceasta permite stocarea a cca. 50 de 
cuvinte, adică 5-6 fraze consistente, 
pronunţate într-un tempo normal. 

Odată înregistrat, mesajul verbal 
poate fi redat ori de câte ori va fi 
nevoie, deoarece sunt posibile cca. 
100.000 de redări. Informaţia me¬ 
morată se menţine şi după întreru¬ 
perea tensiunii de alimentare, cel 
puţin 10 ani! 

Semnalul redat este disponibil 
sub formă analogică la ieşirile SP 
(terminalele 14, 15), la care se poate 
conecta direct un difuzor de 16 H, 

■ ■ — © 



TEHNIUM * Nr. 9/2000 













































































































CATALOG 


m =— 

deoarece circuitele integrate ISD au 
încorporat un amplificator de 50 ... 
100 mW. Dacă se folosesc difuzoare 
cu impedanta de 4 sau 8 £1 se înse- 
riază cu acestea un rezistor de 
limitare cu valoarea de cca. 10 £1. 

Frecvenţa de eşantionare a sem¬ 
nalului analogic de intrare este fixată 
la 8 kHz, iar domeniul audio este 
limitat la frecventa de 3,4 kHz. Chiar 
dacă acest domeniu de frecvenţă 
pare îngust, calitatea redării este 
foarte bună pentru semnalele vor¬ 
birii. 


Circuitele integrate ISD se ali¬ 
mentează cu o tensiune de 5 V (± 
10%), provenită de la reţea sau 
baterie. Pentru a menţine tensiunea 
de alimentare la valoarea indicată 
mai sus, se recomandă folosirea unui 
stabilizator de tip 7805. Curentul 
absorbit de circuitul integrat aflat în 
stand-by este de 0,5 jaA; în 
funcţionare normală, această valoare 
creşte la 25 ... 30 mA (max.). 

în figurile 1 si 2 se arată două 
scheme tipice de utilizare a cir¬ 
cuitelor integrate ISD1060 şi 
ISD1420. Prin intermediul acestor 
montaje (cu un număr foarte redus 
de componente externe), se poate 
verifica funcţionarea corectă a cir¬ 
cuitului, înainte de a fi inclus într-un 
sistem oarecare. 

în unele dintre aplicaţii, procesul 
de redare a mesajului verbal este 
declanşat printr-un nivel logic 
corespunzător, debitat de către un 
dispozitiv de iniţiere/detecţie. Se 
impune însă, următoarea precizare: 
de cele mai multe ori, între momen¬ 
tul apariţiei nivelului logic cores¬ 
punzător provenit de la dispozitivul 
de iniţiere/detecţie şi începerea 
ciclului de redare a mesajului 
verbal stocat în memorie, trebuie să 
treacă un timp cuprins între câteva 
secunde şi câteva zeci de secunde, 


în funcţie de aplicaţie. Această 
temporizare se poate face prin 
intermediul a două monostabile; 
primul realizează temporizarea de 
câteva secunde, iar cel de al doilea 
are durata de activare egală cu 
durata de redare a memoriei. Cele 
două monostabile pot fi cele 
încorporate în circuitele integrate 
CMOS 4098/4538 sau pot fi 
utilizate porţile logice ale circuitelor 
integrate CMOS 4001/4011, confi¬ 
gurate ca circuite basculante mono¬ 
stabile. 


în unele aplicaţii, este necesar un 
nivel sonor ridicat al mesajului ver¬ 
bal. Deoarece amplificatorul audio 
încorporat în ISD are o putere de 
maximum 100 mW, tensiunea de la 

ieşirea de difuzor a circuitului inte- 
/ 


grat ISD trebuie aplicată unui ampli¬ 
ficator de putere adecvată aplicaţiei. 
Oricare ar fi acest amplificator 
(TBA790T, TBA820M, LM 4861 pen¬ 
tru 1 W, TBA810S pentru 3 ... 4 W 
sau TDA 2020, TDA 2030 pentru 10 
... 15 W) se recomandă ca intrarea 
acestuia să se conecteze la ieşirea de 
difuzor a circuitului integrat ISD, 
printr-un transformator mic, cu 
raport 1:1 (fiecare înfăşurare având 
un număr de spire cuprins între 
150...200 spire). Acest mod de 


cuplaj (figura 3) asigură un transfer 
optim şi protejează circuitul integrat 
ISD în cazul unor manevre greşite. 

Când circuitul integrat ISD se 
foloseşte ca unitate de răspuns verbal 
într-o linie telefonică, cuplajul aces¬ 
tuia se face prin intermediul unui 

transformator de reţea de mici 
/ 

dimensiuni pentru tensiunile 220 

V/12 V. înfăşurarea de 12 V se 

conectează la ieşirea de difuzor, iar 

înfăşurarea de 220 V la linia telefo- 
/ 

nică, aşa cum se arată în figura 4. 

Revenind la schemele din figurile 
1 şi 2 se poate observa că primele 
zece terminale corespund adreselor, 
al căror număr variază în funcţie de 
tipul memoriei (numărul maxim al 
adreselor, respectiv A0-A9, sunt 
specifice circuitului integrat 
ISD2590). Terminalele de intrare/ 
ieşire audio şi cele de control logic 
ale circuitelor integrate ISD au con¬ 
figuraţie asemănătoare. 

în încheiere, precizăm pentru cei 
care nu pot procura unul dintre cir¬ 
cuitele integrate ISD, că funcţia de 
buclă audio poate fi simulată cu cir¬ 
cuite integrate logice CMOS. O astfel 
de buclă audio digitală, formată din 
convertoare A/D-D/A de tip delta, 
memorie DRAM de IM şi circuitele 
anexe de control, apelează numai la 
circuite integrate uzuale şi accesi¬ 
bile. Este adevărat că montajul va fi 


mult mai complicat, dar şi mai ieftin, 
mai versatil, mai flexibil. Cei intere¬ 
saţi de construcţia unei asemenea 

/ t 

bucle audio digitale, pot consulta 
lucrarea EFECTE SONORE - REVER- 
BERATOARE ANALOGICE Şl DIGI¬ 
TALE, apărută de curând la Editura 
TEORA. 

Bibliografie: 

• Electronique Pratique, nr. 217, 
1997; 

• Catalog CON RAD, 2000. 






Figura 4 


T E H N I U M «Nr. 9/2000 












































CATALOG 


□ 


STABILIZATOARELE DE TENSIUNE ÎN COMUTAŢIE 

L4974A/L4975A/L4977A 


ing. Şerban Naicu 


Produse de celebra firmă ST 
Microelectronics (SGS-Thomson), 
circuitele integrate L4974A, L4975A 
şi L4977A reprezintă stabilizatoare 
de tensiune lucrând în comutaţie, 
având curenţi de ieşire de 3,5 A, 5A 


a curentului şi circuit de protecţie 
termică. 

Datorită frecventei de comutaţie 
/ / 

de valoare ridicată (500 kHz) sunt 
necesare a ;es:re condensatoare de 
filtrare de valori scăzute, ceea ce 


contribuie şi la micşorarea preţului 
de cost. 

Semnificaţia pinilor şi funcţia 
îndeplinită de aceştia pentru cir¬ 
cuitul integrat L4974A (capsula 
POWERDIP cu 20 de pini) sunt 
prezentate în cele ce urmează: 

1) BOOT STRAP - Un conden¬ 
sator Cboot, conectat între acest ter¬ 
minal şi ieşire, permite comanda 
corectă a tranzistorului D-MOS 
intern; 

2) RESET DELAY - Un conden¬ 
sator Cd, conectat între acest termi¬ 
nal şi masă, determină timpul de 
întârziere al semnalului de reset; 

3) RESET OUT - Reset open col- 
lector/ieşire de putere semnal sigur. 
Această ieşire este sus când sursa de 
alimentare şi tensiunile de ieşire sunt 
sigure; 

4) RESET INPUT - Intrarea cir¬ 
cuitului de putere sigură. Pragul este 
5,1 V. Acesta trebuie conectat, prin 
intermediul unui divizor, la intrarea 



si respectiv 7A, la o tensiune varia¬ 
bilă de ieşire cuprinsă între 5,1 
şi 40 V. 

Circuitele integrate sunt realizate 
într-o tehnologie mixtă BCD, uti¬ 
lizând tranzistoare de ieşire de tip 
DMOS, cu scopul de a obţine un 
randament foarte bun şi timpi rapizi 
de comutaţie 

Cele trei stabilizatoare de tensi¬ 
une sunt de tipul stepdown 
(coborâtoare de tensiune) şi au 
schema bloc internă prezentată în 

figura 1. 

Circuitele integrate sunt livrate în 
capsula de tip POWERDIP, cu 20 de 
pini, prezentată în figura 2a 
(L4974A) şi respectiv capsula de tip 
MULŢI WATT 15 V, cu 15 pini 
prezentată în figura 2b (L4975A şi 
L4977A). 

La ambele tipuri de capsulă, 
vederea este de sus. Menţionăm că la 
MULTIWATT 15 V, capsula este 
conectată la pinul 8 (GND). 

Circuitele integrate din familia 
stabilizatoarelor de tensiune în 
comutaţie L4974A/75A/77A includ 
în structura lor internă circuit de 
putere şi de reset pentru micropro¬ 
cesor, stabilizator de tensiune cu 
reacţie pozitivă, circuit de pornire 
uşoară (soft start), circuit de limitare 


BOOTSTRAP C 
RESET DELAY C 
RESET OUT C 
P. FAIL INPUT C 
GNDC 
GNDC 
FR£Q COUP.C 
SOFT START C 
FEEDBACK IN. C 
SYNC INPUT C 


□ OUTPUT 

□ N.C. 

□ Cose 

□ Rose 

□ GND 

□ GND 

□ V» 

□ V*f 

□ NC. 

□ Vi 


Figura 2a 


0 




< < 
ir> h- 

05 05 




VSTART 
I> V re , 5.1V 
SYNC 

Z> SOFT START 

FEEDBACK INPUT 
I> FREQ. COMPENSATION 
V| 

I> GND 
OUTPUT 

I> BOOTSTRAP 
RESET DELAY 
RESET OUT 
RESET INPUT 
^ Cose 
R osc 


Capsula este conectată la pinul 8. 


Figura 2b 



© 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 













































































































































D 


CATALOG 



funcţiei de putere sigură. Trebuie 
conectat la pinul 14 un rezistor 
extern de 30 k£2, atunci când sem¬ 
nalul sigur de putere nu este cerut; 

5), 6), 15), 16) GROUND - Ter¬ 
minal comun de masă; 

7) FREQUENCY COMPENSA- 
TION - O reţea serie RC, conectată 
între acest terminal şi masă deter¬ 
mină caracteristicile câştigului 
buclei de reglare; 

8) SOFT START - Constanta de 
timp de pornire lentă. Un conden¬ 
sator este conectat între acest termi¬ 
nal şi masă pentru a determina con¬ 
stanta de timp de pornire lentă; 

9) FEEDBACK INPUT - Termi¬ 
nalul de reacţie al buclei de reglare. 
Ieşirea este conectată direct la acest 
terminal pentru o tensiune de 5,1 V şi 
este conectată prin intermediul unui 
divizor pentru tensiuni mai mari; 

10) SYNC INPUT - Mai multe 
circuite L4974A sunt sincronizate 
prin conectarea intrărilor de la pinul 
10 împreună, sau prin intermediul 
unui impuls extrem de sincronizare; 

11) SUPPLY VOLTAGE - Intrare 
pentru tensiunea nestabilizată; 

12) , 19) N.C. - Neconectate; 

13) V ref - 5,1 V Tensiunea de 
referinţă; 

14) V start - Circuit intern de 
pornire pentru comanda etajului de 
putere; 

17) OSCILATOR - Rose Rezistor 
extern conectat la masă care deter¬ 


maşter 


slave 

L4970A 

13 

SYNC 

10 

L4974A 

SYNC 


1 2 


17 

18 

30K [jj =j=2,7n 33K^ 

f sw -100kHz 

Figura 5 

=j=2,7n 


mină un curent constant de încărcare 
al condensatorului Cose; 

18) OSCILATOR-Cose Conden¬ 
sator extern conectat la masă, care 
determină (împreună cu Rose) 
frecvenţa de comutaţie; 

20) OUTPUT -'Stabilizator de 
ieşire. 

Pentru celălalt tip de capsulă, 
MULŢI WATT 15 V, în care sunt 
livrate circuitele integrate L4975A şi 
L4977A, semnificaţia pinilor şi 
funcţia îndeplinită sunt următoarele: 

1) OSCILLATOR - Rose Rezistor 
extern conectat la masă care deter¬ 
mină un curent constant de încărcare 
al condensatorului Cose; 

2) OSCI LLATOR - Cose Conden¬ 
sator extern conectat la masă, care 
determină (împreună cu Rose) 
frecvenţa de comutaţie; 

3) RESET INPUT - Intrarea cir¬ 
cuitului de putere sigură. Pragul este 
de 5,1 V. Acesta trebuie conectat, 
prin intermediul unui divizor la 
intrarea funcţiei de putere sigură. 
Trebuie conectat la pinul 14 un 
rezistor extern de 30 kQ, atunci când 
semnalul sigur de putere nu este 
cerut; 

4) RESET OUT - Reset open col- 
lector/ieşire de putere semnal sigur. 
Această ieşire este sus când sursa de 
alimentare şi tensiunile de ieşire sunt 
sigure; 



TEHNIUM • Nr. 9/2000 
































































































































CATALOG 


5) RESET DELAY - Un conden¬ 
sator Cd conectat între acest terminal 
şi masă determină timpul de 
întârziere al semnalului de reset; 

6) BOOTSTRAP - Un condensator 
Cboot, conectat între acest terminal şi 
ieşire, permite comanda corectă a 
tranzistorului D-MOS intern; 

7) OUTPUT - Stabilizator de 
ieşire; 

8) GROUND - Terminal comun 
de masă; 

9i SUPPLY VOLTAGE - Intrare 
tensiunea nestabilizată; 

10) FREQUENCY COMPENSA- 
TK3N - O neţea serie RC, conectată 




între acest terminal şi masă determină 
caracteristicile buclei de reglare; 

11) FEEDBACK INPUT - Termi¬ 
nalul de reacţie a! buclei de reglare. 


Ieşirea este conectată direct la acest 
terminal pentru o tensiune de 5,1 V şi 
este conectată prin intermediul unui 
divizor pentru tensiuni mai mari; 


12) SOFT START - Constanta de 
timp de pornire lentă. Un conden¬ 
sator este conectat între acest termi¬ 
nal şi masă pentru a determina con¬ 
stanta de timp de pornire lentă; 

13) SYNC INPUT - Mai multe cir¬ 
cuite L4975A/L4977A sunt sin¬ 
cronizate prin conectarea intrărilor 
de la pinul 13 împreună, sau prin 
intermediul unui impuls extern de 
sincronizare; 

14) V ref - 5,1 V Tensiunea de 
referinţă; 

15) V s(art - Circuit intern de 
pornire pentru comanda etajului de 
putere. 

Valorile maxime absolute pentru 
cele două tipuri de capsule: POW- 
ERDIP cu 20 de pini (L4974A) si res¬ 
pectiv MULŢI WATT 115V (L4975A 
şi L4977A) sunt prezentate în conti¬ 
nuare. 

- Tensiune de intrare (V n la 
POWERDIP sau V q la MULŢI WATT): 
55 V; 

- Tensiune de intrare de lucru: 
50 V; 

— Tensiune de ieşire c.c. (tensi¬ 
une de vârf de ieşire la t = 0,1 |is şi 
f = 200 kHz) (V 20 'la POWERDIP sau 
V 7 la MULŢI WATT): - 1 V (- 5 V şi - 
7 V Ia cele două tipuri de capsule); 

- Curent maxim de ieşire (l 20 la 
POWERDIP sau l 7 la MULŢI WATT): 
limitat intern; 

- Tensiune de bootstrap (V, la 
POWERDIP sau V 6 la MULTIWATT): 
65 V; 

- Tensiune de bootstrap de 
lucru: V n + 15 V la POWERDIP sau 
V 9 + 15 V la MULTIWATT; 

- Tensiune de intrare (V 4 , V 8 la 
POWERDIP sau V 3 , V 12 la MULTI¬ 
WATT: 12 V; 

- continuare în nr. viitor - 



@ 


TEHNIUM »Nr. 9/2000 





































































































































PAGINI DE ISTORIE 


ERNST WERNER VON SIEMENS 

ing. Şerban Naicu 


Ernst Werner Siemens este cel mai mare 
dintre fraţi din familia al cărui membru era si Sir 
William Siemens. Ernst, ca şi fratele său William 
s-a născut la Lenthe, lângă Hanovra (în Prusia, 
actualmente Germania), la data de 13 decembrie 
1816 . 

A studiat la colegiul Lubeck din Mâine, 
înrolându-se apoi în artileria prusacă ca volun¬ 
tar, la vârsta de 17 ani, pentru a se deprinde cu 
ingineria, întrucât tatăl său nu-şi putea permite 
să-i plătească lecţii. 

Ernst Werner Siemens şi-a continuat studiile 
ştiinţifice la Şcoala de artilerie şi inginerie din 
Berlin, obţinând în anul 1838 gradul de ofiţer. 



Istoria consemnează şi faptul că Ernst a stat 
puţin şi în închisoare, la Magdeburg, întrucât 
intervenise într-un duel între doi colegi ofiţeri. 
Acest interval de timp i-a fost, de altfel, foarte 
folositor, în celula sa acesta făcând experienţe 
chimice, care îl vor conduce la o importantă 
invenţie a sa: procedeul de galvanizare. 

Stabilirea lui Ernst Werner Siemens până în 
1841 în atelierele artileriei din Berlin i-au dat 
şansa de a tace cercetări în domeniile sale 
predilecte (fizica şi chimia), care i-au schimbat 
viaţa. Rezultatul acestor cercetări originale în 
procedeul de aurire electrică i-au adus acestuia 
un brevet în anul 1841. în anul următor, în 
colaborare cu fratele său William, a obţinut un 
alt brevet pentru un regulator diferenţial. 

în anul 1844 Ernst Siemens a fost numit într- 
un post în cadrul atelierelor artileriei în Berlin, 
unde a învăţat telegrafie, iar în 1845 a brevetat 
un telegraf, care se află încă în funcţiune în Ger¬ 
mania. Trebuie spus, încă de când a văzut un 
model incipient de telegraf electric, inventat de 
Sir Charles Wheatstone în 1837, Siemens şi-a dat 
seama de posibilităţile sale extraordinare şi a 
realizat continuu îmbunătăţiri pentru acesta. 

în 1846 Ernst Siemens a fost făcut membru 
al unul Comitet organizat în Berlin pentru intro¬ 
ducerea telegrafelor electrice în locul celor 



optice, care fuseseră deja introduse în Prusia şi a 
reuşit să obţină aprobare pentru introducerea 
liniilor telegrafice subterane. 

în 1847 a realizat o linie subterană a tele¬ 
grafului electric, pentru armata prusacă şi, în 
acelaşi timp, l-a convins pe un tânăr mecanic, 
numit Johann Georg Halske, să pună împreună 
bazele unei fabrici de telegrafe, în Berlin. A 
părăsit armata pentru a se putea dedica muncii 
ştiinţifice şi dezvoltării afacerii sale. 

De altfel, firma „Telegraphenbauanstalt 
Siemens & Halske" a prosperat rapid, con¬ 
tribuind la realizarea multor proiecte şi la dez¬ 
voltarea a noi ramuri ale electronicii, care 
apăreau în acei ani. 

Werner şi fratele său Cari (1829-1906) au 
deschis fabrici subsidiare şi la Londra, St. Peters- 
burg, Viena şi Paris. 

Pentru izolarea conductoarelor de la liniile 
telegrafice subterane, Ernst Werner Siemens a 
propus un dispozitiv creat de el prin care se 
acopereau firele de cupru cu cauciuc topit, prin 
procedeul de presare. Acest dispozitiv este, în 
mare măsură, similar cu cel folosit şi astăzi în 
fabricile de cabluri. 

în anul 1848, când războiul a izbucnit în 
Danemarca, Siemens a fost trimis la Kiel unde, 
împreună cu cumnatul său, prof. C. Himly, a 
construit primele mine submarine acţionate elec¬ 
tric şi astfel a protejat oraşul Kiel de flota adversă 
care înainta. 

în anii următori, guvernul german a constru¬ 
it o întreagă reţea de linii subterane, anticipate 
de Werner Siemens care, în toamna anului 1848 
realizase un cablu subteran între Berlin şi Frank- 
furt pe Mâine. în anul următor, un al doilea 
cablu fiind poziţionat între capitala statului 
Cologne (Axis-la-Chapelle) şi Verviers. 

în octombrie 1845 Siemens a realizat un dis¬ 
pozitiv de măsurare a intervalelor mici de timp, 
iar în ianuarie 1850 o lucrare despre aparatele şi 
liniile telegrafice, în care apărea teoria sarcinilor 
electrostatice în conductoarele izolate. 

în 1851 firma lui Werner Siemens a produs 
primele telegrafe automate cu fir, la Berlin şi, în 
acelaşi an, Siemens a scris un tratat pe baza 
experienţei câştigate în ceea ce priveşte liniile 
subterane în sistemul telegrafic prusac. 

Dificultatea comunicării prin linii subterane 
lungi l-a determinat pe Siemens să inventeze o 
translaţie automată (îmbunătăţită ulterior de 
către Stenheil). 

în 1854 a descoperit (simultan cu Frischen) 
principiul „duplex" al transmisiilor simultane a 
mesajelor în direcţii opuse şi transmisia multi- 
plexată a mesajelor prin aparate electromagne¬ 
tice. Sistemul fusese sugerat anterior de către 
dr. Zetsche, Ginţi şi alţii. 

în 1856 Siemens a inventat un instrument 
magneto-electric de furnizare a curenţilor alter¬ 
nativi cu care demonstra că funcţionarea liniilor 
(submarine sau nu) putea fi posibilă cu curent 
alternativ). în acelaşi an, în timpul instalării unui 
cablu de la Cagliari la Bona, el a realizat primul 
dinamometru, aparat de mare importanţă în 
operaţiunea de instalare a cablurilor. 


în 1857 Werner Siemens a cercetat inducţia 
e-ectro-statică şi întârzierea curentului în firele 
izolate, prezentând un raport despre acestea 
Acader ei Franceze de Ştiinţe. 

Doi am ma; târziu. în 1859, a construit un 
bug electric, descoperind că un dielectric este 
încălzit de către inducţie. De asemenea, a făcut 
cercetări asupra legii de schimbare a rezistenţei 
în conductoare prin încălzire. 

în 1861 a demonstrat că rezistenţa electrică 
a aliajelor topite este egală cu suma rezistenţelor 
metalelor separate, iar în 1864 Siemens a făcut 
cercetări asupra încălzirii părţilor unei butelii 
electrice prin descărcare electrică. 

în 1866 a publicat teoria generală a 
maşinilor dinamoelectrice şi principiul acu¬ 
mulării efectului magnetic (descoperit simultan 
cu S.A. Varley). 

Legea reversibilităţii dinamului a fost 
enunţată de Werner Siemens \n 1867, dar abia în 
1870 a fost demonstrată practic (de către Hippo- 
lite Fontaine). 

în 1874 Siemens a publicat un tratat despre 
instalarea şi testarea cablurilor submarine, iar în 
anii următori a studiat acţiunea luminii asupra 
seleniului cristalin (1875-1877) şi funcţionarea 
telefonului (1878). 



Ultimele realizări ale dr. Siemens se referă la 
îmbunătăţiri aduse la calea ferată pneumatică, 
semnalizatorul de cale ferată, lămpile electrice, 
dinamurile şi căile ferate electrice. Calea ferată 
electrică, introdusă la Berlin în 1880 şi la Paris în 
1881, a reprezentat începutul transportului elec¬ 
tric, de o extraordinară importanţă pentru viitor. 

Ernst Werner Siemens a murit pe data de 6 
decembrie 1892, la Charlottenburg, Berlin 
(Germania). 

Dr. Ernst Werner Siemens a primit 
numeroase distincţii în lumea ştiinţei, acasă şi 
peste graniţe. Cea mai semnificativă dintre aces¬ 
tea o constituie un titlu echivalent cu gradul de 
cavaler, acordat de guvernul german în 1888, 
adăugându-se numelui său particula „von". 


TEHNIUM • Nr. 9/2000 











3 » 


CUPRINS Ifehnîlim • Nr. 9/2000 


' ■- 


AUDIO 

• Amplificator stereo 20W clasa A. cu 1351 - Dan Istrate. 1 

• Consideraţii generale privind construcţia incintelor 

pentru reproducerea frecvenţelor joase - ing. Aurelian Mateescu . 3 

• Procesor de sunet surround - ing. Viorel Manea .... 6 

CQ-YO 

• Dispozitiv de comandă vocală 

a emiţătoarelor (VOX) - ing. Petre Predoiu .. 

• Oscilatoare de purtătoare pentru EMF-500 - ing. Dinu Costin Zamfirescu . 



NOUTĂŢI EDITORIALE . 

LABORATOR 

• Laboratorul electronistului. Aparate de măsură. Ghid de utilizare (VII). 

Punţi de măsură RLC - ing. Şerban Naicu ..... 

ALTO _ V/, 

• Aprindere electronică - loan Băloi . 

YIDEOTY . > 

• Amplificator de antenă UIF - ing. Miklâs Zoltân ..... 

CATALOG 

• Circuite integrate ISD - Aurelian Lăzăroiu ... 

11S1I 


9 

10 

12 


• Stabilizatoarele de tensiune în comutaţie 

L4974A/L4975A/L4977A - ing. Şerban Naicu 


PAGINI DE ISTORIE 

• Emst Werner von Siemens - ing. Şerban Naicu 


15 

17 

18 

19 

21 

24 


fl 


St. aNcU * 

^ our Internet Business Solution 

0 



AD ELECTRO COM 






cia toată ţara. zu 
Lcrrsă 


News 


COMPONENTE ELECTRONICE 
SI ELECTRICE 
RADJO-T.V. 

AUDIO-VIDEO 
ACCESORII GSM 

COMPONENTE SI CONSUMABILE 
CALCULATOARE 

APARATE DE VAS URA SI CONTROL 
L TERATURÂ DE SPECIALITATE 

OFERIM SPAŢIU ÎN CONSIGNAŢIE 

t t 

5:: Calea Griviţei nr. 34, Bucureşti, sector I 
Te!.: 01/650.32.70 


■ 



InterComp 


Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: [email protected] 
http://www.starnets.ro HOTJAVA 


• Vânzări de componente electronice, accesorii audio-video, 
electrotehnice, automatizări; 

• Documentaţie, cataloage, cărţi, reviste, CD*ROM-uri din 
domeniul electronicii; 

• Oferim spaţiu în consignaţie pentru produse electronice, 
electrotehnice, calculatoare; 

• Accesorii pentru telefoane mobile GSM. 

= PREŢURI MICI (,3TUPENŢEŞTQ = 



S.C. STAR 5 s.r.f. 

Brduf iuliu Maniu. nr. 2, Bucureşti 
(Vis-a-vis de Facultatea de Electronică) 
Staţia de metrou „Pc5teb^ica ,, 

Tel.: 098.60.26.25 


VÂNZĂRI MICROCONTROLLERE 
DIN SERIA PIC SI AMTEL 




11 


• INSCRIPTOARE (C)EPROM SI MICROCONTROLLERE + 
SOFTWARE 

• MEDII DE DEZVOLTARE. COMPILATOARE C Şl BASIC 
CD-URI PROMOŢIONALE 

• DOCUMENTAŢII PE HÂRTIE Şl SUB FORMĂ ELECTRO¬ 
NICĂ (Şl ÎN LIMBA ROMÂNĂ) 

• FOLII PEEL SIL1CONATE PENTRU EXECUŢIA CABLAJELOR 
(NECESITĂ DOAR SCANARE DUPĂ MODEL. IMPRIMARE 
LASER, TERMOFIXARE SI CORODARE) 

• SPRAY-URI FOTOSENSIB1LE PENTRU REALIZAREA 
CABLAJELOR 

• ARTIE CALC SPLCIALĂ PENTRU REALIZAREA MĂŞTI¬ 
LOR DE FOTOIMPRIMARE 

Tel.: 094-385.605; Fax: 061.770.115 

e-maii:[email protected] - informaţii suplimentare, 

ofertă detaliată şi preţuri la http//w ww.p.5net. ro/afteh nica 

















































Oferit de 


www.voxnet.ro 


19 000 lei